Sociologie românească — 1942 Nr.7-12 — An IV

PERIODICE. 


С U P R Ї М 5 U L 


STUDII 
Prof. D. Gusti ....... ŞTIINŢA ŞI PEDAGOGIA NAȚIUNII .................................. 359—374 
Tiberiu Morariu ..... PĂSTORITUL ÎN ALPII FRANCEZI ŞI ÎN САВРАТІ...................... 375—393 
Ing. І. Measnicov..... MIGRAŢIUNILE INTERIOARE ÎN ROMÂNIA ............................ 394—411 


CERCETĂRI 


1. Piasa Dâmbovnic — Monografie Sociologică 
A. Golopentia şi i 


Mihai Pop........... DÂMBOVNICUL, O PLASĂ DIN SUDUL JUDEŢULUI АВСЕ$Ҙ.............. 413—429 
Maura şi N. M. Dunăre PROBLEMA APEI LA ОАВ]А.........................+.......,5 ж)... 429 —433 
Gh. Reteganul ....... PĂSTORITUL ÎN DÂMBOVNIC ..........................+.....,.. 5... 433 — 444 
Roman E. Moldovan ..VIEAŢA ECONOMICĂ A COMUNEI $0$ЕМП1............................ 445—457 
Nicolae M. Dunăre ...PROCESUL DE ÎMBOGĂȚIRE ÎN COMUNA ОАВ]А...................... 458—464 
Miron Constantinescu PROCESUL DE SĂRĂCIRE ÎN OARJA ...... .......................... 464—469 
Teodora Niculescu ...CĂPRARIA DE TREERAT LA ЕОСШ...................... ИСЕ 469—471 
Ovidiu Bârlea ....... „CONSERVATORUL“ DE LĂUTARI DIN ЕОСШ......................... 471—475 
Teodora Niculescu ... COSTUMUL DIN ЮЕОСШ......................... аан е 475—419 
N. Economu şi 
7. Al. Stoianovici..... O BISERICĂ MOŞNENEASCĂ DIN DÂMBOVNIC, GĂLĂŞEŞTI ....... s... 480—485 
T. Al. Stoianovici... ... UN FUNCŢIONAR SĂTESC: „РОМО]}МИСПШЫ“........................... 485—493 
2. Aspecte monografice 
Mircea Tiriung ...... PLUTĂRITUL ŞI CONDIŢIILE DE MUNCĂ ŞI VIEAŢĂ ALE PLUTARILOR 
DEPE: BISTRIȚA. зз ихты cei a nat ară iama ec că ир ati dn: ШК ЕЙ Ра 493—496 
Mircea Tiriung ...... BASARABENI MUNCITORI LA PERIFERIA BUCUREŞTILOR .............. 496—497 
Florea Florescu...... O ÎNMORMÂNTARE ÎN CUHEA LUI рВАСО$............... РЕР ... 497—502 
3. Patru sate — Contribuţii la tipologia satului românesc 
Mircea Tiriung ...... 1. РОІАМА-САМРІМА, SAT DE MUNCITORI INDUSTRIALI. .............+ 502—503 
lon lonescu-Obârşia. .11. GURA-TEGHII, SAT DIN MUNŢII ВИ2АШАЛ........................ 503—504 


Mircea Tiriung ..... .ll. FUNDUL-MOLDOVEI, SAT DE PĂSTORI ЇМЅТАРІТІ.................. 504—505 
George Meniuc ......1V. DELACHEUL, SAT DE FOŞTI CLĂCAŞI DIN TIGHINA ............... 505—506 


DOCUMENTE 
Anton Golopentia şi 


lon Veverca ......... PROBLEMELE AGRICULTURII ROMÂNEŞTI. ÎNDREPTARUL LUCRĂRILOR 
SEMINARULUI PENTRU DOCTORAT AL PROF. VIRGIL N. MADGEARU.... 507—521 
Şt. Мапсішеа........ ARTICULUŞUL VECINĂTĂŢII DIN 16НШ1$5Ш1-МОМ....................... 522—525 
Const. Brăiloiu ...... POEZIILE LUI VASILE ТОМОТ DIN RĂZBOIUL 1914-1918................ 526—550 
CRONICI 
Prof. D. Gusti....... VIRGIL N. MADGEARU ŞI INSTITUTUL DE ŞTIINŢE SOCIALE AL ROMÂNIEI 551—557 
Eugen Demetrescu ...САТЕУА AMINTIRI DESPRE VIRGIL N. МАРСЕАКО.................... 557—560 
Emanoil Висија...... VIRGIL N. MADGEARU,.... „а... А Жел ЙУК ЙЕ К ШАЛК 560—562 
Traian Негѕелі...... PETRE. ANDREI... 3: "еу уак еа Dc aaa ааваа ataca АЙ ЛӨ adie pl d 562—565 
Ştefan Ciobanu...... PETRE ŞTEFĂNUCĂ....... ienaa rE EST ENEE ULOS ESE EEIE 565—566 
Nina Р. Ştefănucă. .... MEMORIU ASUPRA SITUAŢIEI SOŢULUI МЕП......................... 566—567 
* * +» ACTIVITATEA ŞTIINŢIFICĂ A PROF. PETRE ŞTEFĂNUCĂ .............. 567—568 
lon Răducanu. ....... WERNER :SOMBÂRT аео asi aia De ile paie 568—569 
а * « INSTITUTUL DE ŞTIINŢE SOCIALE. PROIECTUL DE PROGRAM DE ACTI- 
VITATE AL SECŢIUNILOR „оооло б Ж ка Жа о scara d на 570—599 
Dr. Emil Botiş ....... UN DECENIU DE ACTIVITATE A INSTITUTULUI SOCIAL BANAT-CRIŞANA .. 599—606 
Th. Al. Ştirbu şi 
Petre Ştefănucă ..... INSTITUTUL SOCIAL ROMÂN DIN BASARABIA. RAPORT DE ACTIVITATE... 606—608 
Н. Н. Stahl.......... UN SEMINAR DE MONOGRAFIE SOCIOLOGICĂ ................. E 608—611 
Cristina Galitzi- 
Brătescu ............ PLASA MODEL ECONOMICO-SOCIALĂ DIN BULGARIA .................. 611—612 


(Continuarea pe pag. 3-a a copertei) 


SOCIOLOGIE ROMÂNEASCĂ 


DiecroR D. GUSTI 
Ами. IV (1942) Nr. 7—12 


ŞTIINŢA ȘI PEDAGOGIA NAȚIUNII” 


V'am împărtăşit o experienţă ştiinţifică în trei comunicări, apărute in Memoriile 
Academiei, sub titlul „Problema Sociologiei, Metodă şi Sistem“ şi v'am promis atunci să 
vă vorbesc de o altă experienţă, de ordin social şi pedagogic, aş adăoga chiar de ordin 
politic, dacă întrebuinţăm acest cuvânt în sensul nobil şi etic al conţinutului lui. Mă ţin 
de această promisiune, făcută atunci, prin comunicarea de faţă. 

Rămâne, apoi, ca într'o comunicare viitoare, să vă vorbesc despre o ultimă expe- 
rienţă a mea, şi să scot la iveală însemnătatea şi semnificaţia programatică a aşa zisei 
„propagande“, ce trebue să se facă pentru adevărata şi completa cunoaştere a Ţării 
în străinătate, prin participarea României la Expoziţiile internaţionale din Paris în 1937 şi 
New-York în 1939, pe care am avut onoarea a le organiza. 

lată trei serii de comunicări, ce oglindesc trei aspecte diferite ale aceleiaşi expe- 
гіепе, care nu înseamnă însă o ierarhizare de probleme şi soluţii, în ordinea în care se 
fac comunicările, ci imaginea credincioasă şi unitară a unei vieţi de meditare şi acţiune. 

De aceea, aceste trei serii de comunicări nu formează o construcţie pur teoretică; 
ele au o valoare de experienţă, chiar de experimentare personală, un fel de autobiografie 
verificată, care însă nu este privită sub unghiul obicinuit al unei ascunse şi prefăcute 
autoelogieri, ci numai în lumina esenţialului, adică raportată la probleme de interes şi 
valoare generală. 

Mi-e teamă de omul unei singure cărţi, zice înțeleptul. Dar tot aşa de mare teamă 
se poate avea de omul unei singure experienţe, mai ales a acelei pur cerebrale, care, oricât 
ar fi de seducătoare, prezintă un interes palid faţă de dialectica totdeauna elocventă şi 
convingătoare a faptelor. 

Vieaţa apare ca un dar modest, dacă este un simplu inventar de generoase iluzii şi 
de dureroase decepţii, ea este însă ип dar măreț, dacă se „sprijină pe idei şi năzuințe, 
verificate prin fapte. 

În comunicările trecute asupra Problemei Sociologiei, am văzut că problema centrală 
şi obiectul propriu zis al acestei ştiinţe este felul cum se prezintă vieaţa socială sub formă 
de unităţi sociale. 

Ce sunt însă aceste unităţi? Câte sunt şi care sunt? lată întrebări, care formează 
mărul discordiei. 

De aceea am ales ca un punct central al programului Congresului Internaţional! de 
Sociologie, ce va avea loc la Bucureşti, problema unităţilor sociale. 


1) Comunicare făcută la Academia Română în şedinţa din 9 Mai 1941. 


359 


Eu însumi am făcut o comunicare la Congresul Internaţional de Sociologie, ce a 
avut loc la Bruxelles, în 1937, asupra acestui subiect, împărțind unităţile sociale în: 
Comunităţi, Instituţii şi Grupuri. (Comunicarea a fost publicată recent în volumul apărut 
la Alcan, „La Șcience de la Réalité Șociale“, Paris, 1941). 

Păstrând clasificarea făcută la Bruxelles, mai târziu am completat-o, prin adaosul 
unui nou şi foarte important criteriu de clasificare, şi anume unitatea socială tip, la care 
adică se reduc toate unităţile sociale posibile, mari şi mici, care este Națiunea. 

Vieaţa socială a omenirei civilizate se înfăptueşte în cuprinsul Naţiunilor. Națiunea 
este realitatea centrală, este singura unitate socială care-şi ajunge sieşi, în înţelesul că 
însumează toate aspiraţiile fireşti ale indivizilor, şi dela care nu cere pentru deplina ei 
realizare o unitate socială mai cuprinzătoare, fiind în stare să-şi creeze o lume proprie 
de valori, să-şi stabilească un scop în sine în propria-i alcătuire. Nicio altă unitate 
socială nu ocupă un loc asemănător în domeniul vieţii sociale în general. 

Noua clasificare a unităţilor sociale cuprinde deci: 1. unităţi ce se găsesc înlăuntrul 
Națiunii şi 2. unităţi ce se găsesc în afara ei. 

Căci într'adevăr toate unităţile sociale cunoscute: familie, gospodărie, sate, oraşe, 
biserică, şcoală, societăţi pe acţiuni, asociaţii de tot felul etc., nu-şi au rost şi nu-şi găsesc 
sensul, decât prin faptul că trăesc şi se manifestă în sânul unei naţiuni, după cum toate 
naţiunile, la rândul lor, formează prin contribuţia fiecăreia în parte, о unitate supremă, pe 
care Auguste Comte a numit-o „Le Grand Etre4, Umanitatea, care cuprinde toate naţiu- 
nile, ca organe ale ei. | 

Ce este națiunea? Care sunt delimitările noţiunilor: rasă, popor, imperiu, de ceea ce 
se numeşte naţiune, iată întrebări asupra cărora astăzi există, din fericire, o unitate de 
vederi, aşa că nu este nevoie să insistăm. (In volumul meu „Sociologia Militansă, ca şi în 
această revistă „Sociologie Româneascăă, am arătat pe larg ce trebue să se înțeleagă 
prin problema Națiunii). 

Ştiinţe numeroase şi ambițioase îşi dispută onoarea, mai mult ori mai puțin justifi- 
cată, şi cu mai mult ori mai puţin succes, a cerceta științific Națiunea. 

Am avut favoarea să trăesc chiar la sursă această adevărată bătălie ce se dă de 
diferite ştiinţe în această direcţie. Reprezentanţii iluştri ai acestor ştiinţe erau profesori 
la Universitatea din Leipzig, iar eu eram studentul lor între anii 1900-1904. Era vremea 
de glorie a acestei universităţi, care, fără îndoială, ocupa pe atunci locul cel mai de 
frunte în republica universităţilor din lumea întreagă. 

lată-l mai întâiu, pe Wilhelm Wundt, astăzi pe nedrept uitat, pe vremea studiilor 
mele considerat însă ca un Leibniz redivivus al veacului al 19-lea, creatorul acelei 
faimoase „VOlkerpsychologie“, în zece volume şi care, când m'am prezentat, cu smerenie 
studenţească, în celebrul său Institut de psihologie experimentală, cu un subiect de 
doctorat de sociologie şi etică, şi nu cum se obişnuia de psihofizică, a îngăduit 
îndrăsneala, dându-mi însă sfatul să cercetez cât mai mult material etnologic. 

Şi atunci, pentru pregătirea tezei mele de doctorat „Egoismus und Altruismus, си 
un subtitlu, ce părea atât de curios şi de senzaţional „Zür soziologischen Motivation 
des praktischen Wollens4 (la o universitate, unde nu se ţinea niciun curs de Sociologie, 
ba chiar această ştiinţă era considerată ca o pseudo-ştiinţă, şi cine se ocupa cu еа 
privit ca om neserios), am studiat cu multă pasiune imensul material comparativ de fapte 
etnologice, ce mi-l oferea în special biblioteca şi colecţia cunoscutului Grassi-Museum din 
Lipsca. In acest fel după multă trudă m'am edificat: mai întâiu asupra nesiguranţei ştiinţei 
etnologice şi asupra inutiliţăţii aşa zisei ştiinţe etnografice (care este doar numai latura 
descriptivă a etnologiei), ca şi asupra tuturor celorlalte derivate din Etnos, ca: Etno- 
psihologia, Etno-sociologia, Etno-botanica, Etno-pedagogia. Іп al doilea rând, ceea се 
am întâmpinat mai supărător în calea alegerii materialului documentar pentru problema 
mea de cercetat, a fost tocmai nesiguranța acestui material. Aşa că m'am asociat din 
convingere, mai târziu, la judecata lui Kroeber: „Ceea ce lipseşte etnologiei este expli- 
carea cauzală, adică tocmai esenţialul procedurii ştiinţifice. 


360 


Pe lângă Wundt, carea prezidat comisia pentru susţinerea tezei mele de doctorat, 
am mai avut ca membri în această comisie, două personalităţi fermecătoare şi impună- 
toare, de profesori şi savanţi. Karl Lamprecht, vioi, dinamic, artistic, inovator, încerca 
să scrie o istorie a poporului german, dintr'un punct de vedere, care a stârnit pe vre- 
mea Sa cele mai vii şi pătimaşe polemici în lumea istoricilor, anume cunoaşterea unei 
naţiuni ca o istorie culturală, са o „Kulturgeschichte“, întrebuinţând pentru prima oară 
în explicarea faptelor istorice criterii de psihologie. 

Ceea ce a determinat pe celălalt profesor examinator al meu Karl Bücher să exclame, 
într'o conversaţie particulară, „mein Kollege Lamprecht beliebt ins Blaue zu malen‘. 
Karl Bücher, desigur cel mai original dintre economiştii tuturor timpurilor, sociolog şi 
filosof al istoriei în lucrările sale economice, psiholog profund şi estetician original în 
lucrarea „Arbeit und Rythmusf, creatorul ştiinţei jurnalismului, a tratat Națiunea din 
punctul de vedere economic, întemeind „Economia poporului, die Volkswirtschaft“, ca 
o treaptă nouă de evoluţie, pe lângă „Hauswirtschaft şi Stadtwirtschaft“. 

La filosoful şi psihologul Wundt, la istoricul culturii Lamprecht şila economistul 
Biicher, se asocia profesorul Friedrich Ratzel, o altă figură de savant, artist şi prieten 
al Românilor, celebrul creator al antropogeografiei şi al geografiei politice, care propriu 
zis formează ştiinţa astăzi atât de populară şi la modă, geopolitica, pe care, dacă nu 
l-am avut în comisia de examinare, nu mai puţin l-am ascultat şi admirat. 

In programul meu de lucru, ca student, fiind şi studiul statisticii, m'am adresat 
pentru aceasta lui Ferdinand Tönnies, decanul sociologilor germani, una dinire cele mai 
originale figuri de savant, numit Spencerul Germaniei, vizitându-l la locuinţa sa din 
Eutin, o mică localitate de lângă Universitatea din Kiel, unde Tönnies figura ca 
profesor. În acest fel am făcut cunoştinţa cu aşa zisa ştiinţă a „sociografiei, ce ега pro- 
priu zis о aplicare а statisticei la cercetarea unei Națiuni; la Tönnies am învăţat să 
apreciez valoarea şi | limitele statisticii. De învăţătura lui Tânnies mi-am adus aminte, când 
în propaganda ce s'a făcut pentru organizarea recensământului, am citit afirmarea, că 
inventarierea generală a populaţiei şi a bunurilor ar însemna însăşi cunoaşterea completă 
a realităţilor ce alcătuesc națiunea română. Când de fapt o simplă inventariere, după 
cum о ştim din cercetările monografice, care totdeauna începeau cu recensămâtul popu- 
laţiei şi bunurilor satului de cercetat, oferă indispensabile şi foarte preţioase documente, 
care, însă, nu formează decât puncte de plecare, pentru interpretarea lor şi nece- 
sită, la rândul ei, o cercetare şi o cunoaştere adâncită pe teren. Inventarierea înseamnă 
deci o simplă prefaţă, o introducere la adevărata lucrare, care trebue să se facă aşa cum 
am arătat în comunicările trecute, căci este dela sine înţeles, că niciodată cantitatea nu 
poate înlocui calitatea, şi nici extensivul, intensivul. 

La aceste amintiri mai adaug încă două. În timpul unor cercetări monografice am 
primit vizita unui tânăr folklorist, care se simţea îndurerat, că noi numeam munca noastră 
sociologică, privind satul ca sat, adică în întregime, şi nu în fâşii fragmentare. Şi atunci 
nu s'a putut opri să arate tinerilor mei colaboratori în ce consta, după el, greşeala. Anume, 
că cercetările ce se fac prin sensul auzului formează îolklorul, în timp ce acele ce se fac 
prin mijlocul sensului vederii formează etnografia. Cum noi nu ţineam seamă de aceste crite- 
rii, pentrucă lucram şi prin văz şi prin auz şi chiar prin sensul... raţiunii, de care nu pomenea 
tânărul specialist în ale folklorului şi etnografiei, denumeam studiul nostru ca sociologie. 
Dealtfel, într'o lucrare mai nouă a unui alt specialist francez, cu mult mai multă autori- 
tate decât a tânărului român amintit, Andre Vgragngc, în lucrarea sa „Detinition du Fol- 
klore (Paris, 1938), declară categoric: „Tout fait folklorique doit susciter une recherche 
sociologique“ (p. 19). 

Insiârşit, o ultimă amintire de cel mai mare preț şi care ia proporții simbolice, ca о 
pildă vie de colaborare colectivă, este participarea savantă şi practică a colegului Fran- 
сїзє Rainer, profesor de anatomie şi embriologie dela Facultatea de Medicină din Bucu- 
reşti, care, pentru prima dată, a făcut în cadrul cercetărilor monografiei şociologice 
o antropologică cercetare în massă, unită cu una serologică, în satele Drăguş şi 


361 


Fundul-Moldovei, şi tot pentru prima dată а întreprins o combatere ştiinţifică a bolilor 
sociale în satele româneşti. 

lată dar necesitatea de a studia o realitate aşa de imensă, care este Națiunea, ca 
unitate socială centrală-tip, nu numai din punctele de vedere: psihologic, са Wundt, isto- 
ric, ca Lamprecht, economic, ca Biicher, antropologic şi geografic, ca Ratzel, statistic şi 
sociografic, ca Tönnies, şi nici din punctele de vedere exclusiv al... auzului ori numai 
al... văzului, ci ca o totalitate, care cuprinde toate aspectele de mai sus, aducând pe dea- 
supra noutatea sintetică, ce corespunde unificării într'un tot ale acelor fragmente de 
realitate şi fragmente de cunoaştere, ce formează unitatea concretă şi indisolubilă : Naţi- 
unea şi Ştiinţa ei. 

Cum să se numească această cunoaştere sintetică, sub specie totius: Sociologia 
Națiunii? Teoria Națiunii ? Ştiinţa Națiunii? Nu interesează eticheta terminologică. Ceea 
ce importă însă, este studiul, pe care noi l-am preconizat de câteva decenii şi am început 
să-l înfăptuim din anul 1925, de când am purces la prima monografie sociologică a satu- 
lui Goicea-Mare. 

Am marea satisfacţie, că programul cercetărilor pentru o Ştiinţă a Națiunii, anun- 
{аі încă prin prelegerea de deschidere a primului meu curs, la laşi, în 1910, şi-a găsit o 
confirmare în ultimul an în tendinţele Ştiinţei Poporului din Germania, care înlătură orice 
descrieri etnologice, folkloristice etc., prin Ştiinţa fundamentală a Poporului (Volkstheorie, 
Volkskunde, Volkssoziologie), căreia i s'au creiat catedre, reviste, asociaţii grandioase, şi 
care mai ales a sărbătorit un adevărat triumf în zilele noastre, fiind pusă la temelia celei 
mai noi şi a celei dintâi universităţi creiate de imperiul al 3-lea naţional-socialist, 
a universităţii din Posen. А 

„Ştiinţa Națiunii“ conţine întreaga bogăţie şi toate particularităţile elementelor 
ce o compun; ea este conştiinţa de sine a Națiunii şi indică rolul predestinat a-l juca în 
teatrul celorlalte naţiuni. 

Dar Ştiinţa Națiunii implică nu numai un rol, ci şi un program: imperativul etic al 
participării tuturor la vieaţa concretă a naţiunii; o ascensiune a Națiunii în perpetuă 
vibraţie spre eternitate; o nostalgie а ei de a se înfăptui în mod maximal ре ea însăşi; 
un simbol de năzuinţe spre absolut. 

Cunoaşterea Națiunii este o condiţie a conştiinţei de sine şi deci a putinţei de a-şi 
decide singură soarta şi a se ridica pe cele mai înalte trepte ale realizării de sine. 

Ştiinţa Națiunii devine astfel Ştiinţa Patriei, o ştiinţă activă şi creatoare, producă- 
toare de responsabilităţi şi datorii noi. „Omul nu poate decât atât cât ştie“, a spus-o Bacon 
în „Restaurarea Ştiinţelor“. Națiunea este un vast atelier, plin de instrumente, саге nu 
aşteaptă decât un ochi abil pentru a fi întrebuințate. Gândul bun este rodnic numai urmat 
de faptă, menită a aduce realizarea lui întocmai. Şi numai atunci el înseamnă о biruinţă 
şi o înălţare. 

Ştiinţa Națiunii devine astfel o călăuză sigură în opera de reformă integrală, deschi- 
zându-şi drumuri şi orizonturi mari şi săvârşind cel mai hotăritor proces social, procesul 
de naţionalizare a Statului, a administraţiei, a învățământului, a educaţiei prin cultură. 

Se creea în acest fel o nouă politică de stat, o politică a culturii, Statul Cultural, 
care are drept bază: Ştiinţa Națiunii, şi ca scop: Infăptuirea ei maximală. 

Acest imens proces de naţionalizare se îndeplineşte printr'o categorie socială de 
cea mai mare importanţă : prin elite. 

Elita І, iată un cuvânt ce sboară din gură în gură, unul din acei termeni cum spune 
Goethe „ce se prezintă totdeauna la timp oportun, când lipseşte un concept precis“. 

Nu se plănueşte vreo reformă oarecare, fără a se formula postulatul creerii de elite. 
Ce este însă o elită? Căci într'adevăr societatea de astăzi nu poate fi concepută fără o 
elită conducătoare, pentrucă societatea veche libertară, egalitară şi fraternă s'a înlocuit 
cu o societate în care Autoritatea s'a substituit Libertăţii, garantând-o astfel mai bine; 
Ierarhia Egalităţii, stabilind însă cele mai drepte condiţii de egală desfăşurare de vieaţă 
şi Solidaritatea Naţională, Fraternităţii universale. 


362 


lar Autoritatea, Ierarhia şi Solidaritatea, nu pot avea fiinţă fără şefi, conducători, 
fruntaşi, adică fără elite. 

7 Societatea contemporană nu are nevoie de o singură elită conducătoare, cum se crede 

de obiceiu, ci de atâtea elite câte domenii de activitate națională sunt. Şi întradevăr, nu 
există o categorie socială fără un şef. „Nu ne uitaţi, mai veniţi pela noi, căci nu avem un 
şef care să ne dirigueze treburile satului“, a fost dorința exprimată de un bătrân şi înţe- 
lept ţăran, la plecarea echipei monografice din satul său ! De aceea problema organizării 
Statului de astăzi se reduce la crearea unor elite corespunzătoare; aceasta a fost preocu- 
parea de căpetenie încă dela instaurarea regimulului fascist şi naţional-socialist ; aceasta 
este acum preocuparea de căpetenie а „revoluţiunii naţionale“ din Franţa, cum a numit-o 
Mareşalul Petain. 

Pentru a înţelege sensul adevărat al elitelor, este nevoie a reţine că elitele timpului 
nostru nu-şi {іп autoritatea: din naştere, din alegere, din bogăţie, din şansă ori din însuşiri 
personale, cum erau elitele sociale din trecut. 

Nu există astăzi o problemă a şefului, ca atare. Căci nu există un şef în abstract, ci 
un şef concret, un şef al cuiva, bunăoară şef de armată, şef de întreprindere, şef de şantier, 
şef de familie, şef de orhestră. 

Iar obiectul esenţial al unui şef nu este, cum se crede, comandamentul peste oameni. 
Comandamentul este pentru şef numai un mijloc, iar oamenii comandaţi sunt elementele 
acestui mijloc. 

Obiectul propriu zis al şefului este opera de îndeplinit, caracterul comandamentului 
fiind legat de materia comandamentului. De aceea stilul şefului unei întreprinderi indus- 
triale nu se aseamănă cu stilul şefului militar, pentrucă diferă opera militară de cea 
industrială. Cu alte cuvinte, şeful nu deţine autoritatea sa dela însuşirea de a comanda, 
indiferent de obiect, însă tocmai din posesia integrală şi activă a operei. Aşa se explică 
că autoritarea şefului se îngrădeşte la anumite domenii respective, astfel autoritatea 
necontestată a şefului militar se exercită în domeniul militar, şi numai acolo; a şefului 
unei tabrici, în domeniul fabricii, şi numai acolo. 

Aşa dar, dacă formarea de elite înseamnă crearea de şefi pentru fiecare categorie 
socială din sânul naţiunii, încăodată, ce este o elită propriu zisă. 

Elită, şef, fruntaş, înseamnă personalitate socială. Таг personalitate socială înseamnă 
patru mari dominante şi caracteristici, care formează ип împătrit voluntarisim, şi anume: 
1. Voința de a fi ceea ce eşti. Adică actualizarea maximală a potenţialului, a latentului 
personalităţii. 2. Voința de participare la vieaţa socială, adică la structura şi funcțiunea 
unităţii sociale din care face parte, ca şi la vieaţa Totului; deci o încadrare voluntară, o 
disciplină voită şi conştientă, care topeşte aşa zisa antinomie a individului şi societăţii. 
3. Voința de a crea în sânul naţiunii valori sociale şi culturale, indiferent dacă sunt mici 
ori mari, ele fiind egal de necesare înfăptuirii Națiunii. De aceea activitatea creatoare a 
gospodarului ţăran, a profesionistului, a funcţionarului, a administratorului, ca şi a artis- 
tului şi omului de ştiinţă sunt, din punct de vedere principial constructiv, de o egală 
însemnătate pentru vieaţa Națiunii. Două lucruri încununează personalitatea socială: un 
maximum de responsabilitate faţă de sine însuşi şi faţă de Тага şi apoi creaţiunea, adică 
transformarea realităţii de astăzi, pe care o cunoaşte, într'un maximum de realitate nouă. 
Înstârşit, 4. Voința de a persevera în realizarea, cu curaj şi cu spirit de sacrificiu, a sco- 
purilor sociale şi naţionale, în sensul celor trei rosturi amintite mai sus, ceea ce formează, 
cu un vechiu cuvânt rezumativ, caracterul personalității, obiect al unei ştiinţe пош: carac- 
terologia. 

lată omul nou. 

Criza prin care trece societatea contemporană este o criză a personalităţii sociale. 
Politica de esenţă şi de adâncime, ce se cere astăzi cu atâta insistenţă, cu deosebire de 
politica formală şi de suprafaţă, de până acum, este o politică de creare de personalităţi 
sociale, adică o politică de creare a elitelor. Idealul unei naţiuni este aristocrația, în sensul 
că societatea naţională tinde să fie alcătuită numai din elite, adică din personalităţi sociale. 


363 


Cum se realizează însă aceste elite? Prin ce mijloace selective ? Şi cum se înlătură 
factorii anti ori contranselectivi 2 

lată una din cele mai importante probleme, ce se află în centrul preocupărilor ade- 
văraţilor oameni de Stat. Căci, cum va fi calitatea elitelor, aşa va fi şi organizarea Statului. 

Procesul de alegere şi pregătire a elitelor este lung, sever şi complex, şi atârnă de 
numeroşi factori, dintre care cei mai importanţi sunt: vârsta, sexul, categoriile sociale 
şi necesităţile naţionale. 

Îmi iau voia să vă prezint un program, care fruct al unor străduinţe îndelungate, 
іва găsit expresia în doi ani de activitate: un an (şi câteva luni) în 1932—1933, ca Minis 
Ши al Instrucției, Cultelor şi Artelor şi un alt an, în 1938, ca Preşedinte al Serviciului 

ocial. 


Programul unor preocupări, studii şi experimentări de о vieaţă, a fost predestinat, 
pentru a fi realizat, să fie condensat, de două ori, şi nu mai mult decât un an. 

Din fericire aceşti doi ani au fost suficienţi pentru a verifica şi confirma 
necesitatea şi viabilitatea programului legislativ се Іват preconizat şi care a intrat, 
în parte, în cunoştinţa publică, câştigând astfel dreptul la o actualitate permanentă, 
pentrucă se referă la probleme vitale şi permanente, în centrul cărora se află formarea 
elitelor româneşti. 

Aceasta mă îndeamnă să vi-l comunic şi dv. Voiu face o expunere concentrată, 
schematică, sistematizată la exces, cu prea puţină grijă de nuanţe. Nuanţele se găsesc 
în volumul meu „Un ап de activitate la Ministerul Instrucţiei, Cultelor şi Artelor, 1934, 
precum şi în graficele reproduse în cuprinsul acestei comunicări. Aceste grafice privesc 
exclusiv activitatea Fundaţiei Culturale „Regele Mihai 1“, din timpul când o conduceam 
eu, precum şi din timpul Serviciului Social. Ele formează un compliment necesar expunerii 
mele, care pentru a nu obosi prea mult, nu oferă nicio cifră. Vă rog însă să binevoiţi а 
urmări graiul lor elocvent. 


Plecând dela cele două principii de directivă: realismul sociologic şi idealismul 
personalist, când conduceam, în 1932, departamentul Іпѕігисііеі, Cultelor şi Artelor, mi 
s'a impus dela început o revizuirea metodei de legiferare, pe саге am găsitmo trecând 
prin momente tragice. Căci, într'adevăr, prima constatare се am făcutso atunci a fost 
că nicio ramură a învăţământului nu îşi împlinea funcţia ei specială, socială. Şcoala pri- 
mară se găsea în cea mai dureroasă stare, având o frecvenţă atât de scăzută a elevilor, 
încât făcea aproape iluzoriu întreg învăţământul primar la sate; şcoala secundară şi 
profesională erau, în general, instituţii care eliberau certificate dintrio clasă în alta, fără 
vreo selecţie a elevilor, adică fără alegerea elementelor destoinice pentru studii teoretice 
superioare, de cele capabile numai pentru profesii tehnice. lar universitatea, la rândul ei, 
devenise o fabrică de diplome pentru profesori fără catedre, pentru avocaţi fără procese, 
pentru medici fără pacienţi, pentru teologi fără parohii. 

Odată cu aceste stări de fapte constatam însă paradoxul că legile învăţământului 
erau bune, dar rezultatele lor aproape nule şi atunci m'am întrebat, oare nu este 
de ajuns ca o lege să fie bună în general, ci ea trebue să fie rodnică în aplicarea 
ei specială, ce condiţii trebue să îndeplinească o legislaţie şcolară românească pentru a 
fi eficace? Cu alte cuvinte : pentru ce şcoala românească nusşi împlinea rostul ei? 

Pentrucă exista o mare nepotrivire între legiuire şi realitate. Şi atunci, prima datos 
rie consta în adaptarea învăţământului de toate gradele la nevoile specifice ale vieţii 
sociale româneşti, aşa сит au fost cunoscute din cercetările monografice, 

Căci şcoala nu poate fi privită ca o invenţie biurocratică. Ea este şi trebue să fie 
expresia necesară şi firească a mediului social în care este aşezată. Aşa cum sunt nes 
voile societăţii româneşti, aşa să fie şcoala. Aşa cum este satul, aşa va fi şi şcoala lui. 
O şcoală adaptată regiunii, şi în care ţăranul să vadă că învăţătura şi toate îndemânările 
date acolo se potrivesc şi ajută vieţii lui de toate zilele, este în acelaş timp iubită de 
oameni şi frecvenţa ei se ridică fără nicio constrângere. 


364 


` 


Cel mai ilustru revizor şcolar pe care l-a avut ţara, Mihai Eminescu, înainte să 
inspecteze o şcoală, cerceta satul şi împrejurările de vieaţă ale săteanului. Mihai Eminescu 
a fost primul monografist. El ne-a lăsat ca moştenire adevărul nestrămutat, că între 
şcoală şi sat există o înlănţuire strânsă. lată ce spune într'un raport adresat Ministerului 
de Instrucție, la 15 August 1875, „Cheltuielile ре care le face Statul cu şcoalele rurale, 
scrie Eminescu, sunt departe de а cumpâni foloasele minime aduse de aceasta şi în acest 
mijloc social (de sărăcie) obligativitatea învăţământului primar este curată iluzie. Aver- 
tismentele rămân hârtii, amendele o ficţiune, frecventarea şcoalelor peste putință... 
Dacă însă copiii, constrânşi de dorobanţi, ar veni la şcoală, ei vin desculți, си capul gol, 
şi astfel îmbrăcaţi încât fercventarea regulată a şcolii i-ar costa viaţa ... In acest 
judeţ şcoalele sunt mai frecventate numai acolo unde a mai rămas o urmă de neatârnare 
economică, anume în sate răzăşeşti ... Şi prin urmare, închee Eminescu, tăios: cauza 
relei frecventări nu este aversiunea poporului nostru contra şcoalei, ci sărăcia“. 


TAB. I. CONCEPȚIA MINISTERULUI CULTURII NAŢIONALE 


MINISTERUL CULTURII 
ŞI EDUCAŢIEI NAŢIONALE 


| 
^^ у= тиш л т 


| ADMINISTRAREA CULTURII 


| CREAŢIA CULTURII | 


ÎNVĂŢĂMÂNT CULTURA POPORULUI CULTURA SUPERIOARĂ 
a) Primar : elementar şi superior a) Şcoale ţărăneşti a) Ştiinţă 
b) Secundar: tehnic şi teoretic b) Şcoale muncitoreşti ————| b) Literatură şi Artă dramatică 


с) Arte plastice şi Arhitectură 
d) Muzică 
(Cu instituţiile respective) 


с) Superior: Universitate, Aca- с) Cămine, Radio, Cinema 
demii, Politehnice 


Se impunea deci, ca fiecare grad de învăţământ să-şi justifice existenţa, corespun- 
zând unei funcţii sociale precise: învăţământul primar, elementar (de 4 ani) şi primar- 
superior (de încă 3 ani), să devină un ciclu unitar, de sine stătător, şi nu anticamera 
gimnaziului şi liceului dela oraşe, menit a da satelor burghezimea, adică elita rurală: 
gospodari şi meşteşugari luminaţi şi cetăţeni conştienţi, iar oraşelor o burghezime sănă- 
toasă; învăţământul tehnic (aşa zis profesional), clădit ре cel primar superior şi în 
strânsă legătură cu învăţământul muncitoresc, industrial şi comercial, să dea societăţii 
româneşti pe profesioniştii de care are nevoie; învăţământul secundar, printr'o selecţie 
severă şi eficace, să aleagă numai elementele vrednice a trece la universitate, care astfel 
va deveni o adevărată instituţie a elitei spirituale naţionale. 

În acest fel învățământul public, noua şcoală românească, de toate gradele, 
formează un plan de ansamblu, un sistem, un tot organic, corespunzător nevoilor vitale 
ale Națiunii. 

Ţinând seamă de realitatea socială românească, adică de nevoile, orientările şi 
aspiraţiile fiecărui grup social român, fireşte în cadrul Națiunii, ce le cuprinde indiso- 


365 


lubil, şcoala va deveni vie, atrăgătoare, sugestivă, interesantă, va dobândi un suflet nou 
şi va fi menită a ajuta producţia spirituală şi economică a Ţării. 

lată, bunăoară, şcoala satului românesc, care până'n prezent oferă un spectacol 
jalnic şi o situaţie îngrijitoare, fiind incapabilă a opri valul înspăimântător de analfa- 
beţi, pe care nu numai că nu-i poate stârpi, dar îi alimentează şi-i sporeşte, zi de zi, 
reînoită şi evoluând în ritm cu nevoile felurite şi variate ale vieţii satului românesc, nu 
va mai fi ocolită de copiii ţăranului, dacă va ţine seamă de factorii, care impiedecă 
frecvenţa lor. De aceea în Anteproiectul Legii Învăţământului primar am propus, în 1932: 

1. Împletirea şcoalei rurale cu vieaţa socială şi economică a familiei, prin adaptarea 
calendarului şcolar la rânduiala vieţii economice în sat, ce reclamă copiii la munca agri- 
colă sezonieră : la cules, la arat, la vite. (Sistemul poliţist al constrângerii frecvenţei prin 
amenzi asupra părinţilor şi penalităţi asupra învăţătorilor, sia dovedit iluzoriu, pe lângă 
că face şcoala игі). 

2. Programele să fie apoi adaptate împrejurărilor, astfel încât, fără a tehniciza 
şcoala primară, ea să distribue, pe lângă minimul de cunoştinţe necesar fiecărui cetăţean 
al ţării, cunoştinţe şi deprinderi, care, ajutând la îmbunătăţirea vieţii şi mărirea produc- 
tivităţii, să facă utilă absolvirea şcolii primare. În acest fel ţăranii nu vor mai socoti 
şcoala inutilă („am scăpat de ea“, cum obişnuesc a spune), ci işi vor da copilul la şcoală, 
pentrucă după terminarea studiilor, ea va deveni un instrument de muncă mai bun. 

3. Frecvența fiind stânjenită apoi din cauza sărăciei aşa de cunoscută a ţăranului, 
copiii fiind neîmbrăcaţi şi nehrăniţi, cum constata aşa de pătrunzător şi Mihai Eminescu, 
având a parcurge pe vremuri rele distanţe mari, Anteproiectul meu a prevăzut organi- 
zarea asistenţei şcolare, propunând chiar crearea unei instituţii speciale: „Саза de 
ocrotire a copilului“, după cum pentru a combate lipsa cărţii didactice, pentru întâia 
oară, la 1932, am propus monopolului cărţii de şcoală şi distribuirea ei gratuită, la 
copii săraci, ceea ce s'a realizat mai târziu. Dar şcoala primară sătească dobândeşte 
o însemnătate hotărîtoare pentrucă prin ea se începe marele proces naţional al alegerii 
elitelor. 

Se spune, cu drept cuvânt, că satul este marele rezervor de unde se recrutează 
conducătorii Ţării. Pentru a asigura trecerea nestânjenită a talentelor dela sate şi a 
înlătura piedicile ce s'ar putea ridica în faţa unor copii bine înzestrați, dar săraci, ат 
înfiinţat, ca Ministru, câte zece burse de judeţ. Am fi avut astfel 720 de copii de ţărani, 
intraţi în cl. Т, pe baza unor examene severe. Ar fi fost un modest început. 

lată acum pe aceşti 720 de şcolari talentaţi, intraţi în gimnazii şi licee şi cărora 
trebue să le asigure desfăşurarea normală a procesului de ascensiune. Nivelul liceului era 
conceput foarte ridicat printr'o selecţie riguroasă, întemeiată pe studiul atent, continuu 
şi sistematic al personalităţii elevilor. Pentru ca liceul să devină însă o şcoală riguros 
selectivă era nevoe de o organizare a selecţiei, care star fi făcut prin trei metode: întâiu 
printrio selecţie de programe, fixând o programă minimală, unitară pentru toate şcolile, 
ce cuprindea exclusiv cunoştinţele fundamentale ale culturii şi ştiinţei contemporane, ca 
o reacțiune împotriva tendinței enciclopedice ale programelor de astăzi ; în al doilea rând, 
înlocuirea examenelor obişnuite de fine de an, ca o reacţie împotriva papagalismului lor, 
prin examene de personalitate a elevului, adică prin aplicarea atât în timpul anului, cât 
mai ales Ја sfârşitul lui printr'o lună de sinteză ori de aplicare pe teren a programului 
minimal. : 

Gea dintâiu funcţionare a examenului de personalitate s'a făcut de clasa Marelui 
Voevod Mihai, în anul 1932, când am avut onoare a o înfiinţa şi a fi primul director al 
acestei clase, în calitatea теа de atunci de Ministru al Instrucţiei. Am satisfacția să 
constat, că după recentele dispoziţii ministeriale, luna de sinteză s'a introdus acum în 
gimnaziile şi liceele din Тага. 

n sfârşit, ca o reacţie împotriva individualismului elevilor şi a grupurilor lor anar- 
hice, ce se crează în şcoală, am recomandat şi unele şcoli au şi încercat completarea 
examenului selectiv de personalitate prin comunităţile de muncă, adică prin creeri volun- 


366 


tare şi nu impuse, sub cotrolul profesorilor, a asociaţiilor de muncă între elevi, pentru a 
lucra împreună în comunitate de ştiinţă, de istorie, de literatură română, de filosofie etc. 
Neparticiparea la vreo astfel de comunitate, ori participarea la anumite comunităţi de 
muncă, pot oferi posibilitatea unei formări de judecăţi sigure asupra personalităţii elevilor. 

Prin aceste trei metode selective іпарііі vor fi eliminaţi, având a trece 11 bariere 
selective, dintre care una la intrare, alta la trecerea din cl. 4 în a 5, apoi opt examene de 
personalitate la care se mai adaugă şi examenul de bacalaureat, modificat şi transformat 
în acest nou spirit. 

Universitatea va deveni astfel, ca rezultat al liceului selectiv, o instituţie cu un 
număr redus şi bine ales de studenţi, împodobită numai cu talente dornice de a lucra, 
şi nu cu vânători dornici de certificate; o instituţie adică pentru creaţie şi pentru preo- 
cupări spirituale superioare. 


TABLOUL Il 


CREAŢIE CULTURALĂ | 


CULTURII EDUCAŢIEI 


| cunse | 


MINISTERUL 
41VNOILVN 


ADULŢI ОТТИ NI т COPII | 


RĂSPÂNDIREA VALORILOR 
CULTURALE 


Caracterul de universitate nouă se va dobândi însă şi mai mult prin următoarele 
importante reforme: Intâiu, fiind cunoscut că universitatea este creată pentru studenţi, 
şi nu studenţii pentru universitate, trebue să se dea o atenţie deosebită studentului. Pentru 
aceasta, încă din anul 1927, am creat la Universitatea din București un „Oficiu univer- 
sitar“, care, din fericire, a fost imitat şi de alte universități, dar care în Bucureşti, datorită 
unor împrejurări despre care nu voesc a vorbi, deşi a avut favoarea să fie trecut în legile 
de reformă a învăţământului superior, a dus ў i duce o existenţă destul de mediocră. Са 
un compliment, dacă vreţi a „Casei Ocrotirii Copilului“, trebuia creată o „Casă de Ocro- 
tire a studentului“, ceea ce este „Oficiul universitar“. 

Drumul hotărît al pregătirii elitelor studenţeşti prin Oficiul Universitar, care preve- 
dea, între altele, o educaţie cetăţenească, practicată prin cooperativa studențească şi 
prin opera de auto-ajutorare studenţească, îşi găseşte o întemeiere teoretică prin cultura 
politică şi socială, pe care o „Facultate de Ştiinţe Politice şi Sociale“ o va da, şi care va 


367 


trebui negreşi! să fie creată, ca o cerinţă indispensabilă a timpului şi o încoronare prac- 
tică, prin stagiul obligator de cercetare şi acţiune la sate, pe care l-a prevăzut Legea 
Serviciului Social. Şcoala îşi găseşte astfel o completare în aşa zisa „Cultura poporului“. 


Activitatea şcoalei trebue să se rezeme pe o doctrină bine definită, care reese din 
îmbinarea a două noţiuni curente, dar de multe ori rău înţelese: Şcoala şi Cultura 
poporului. 

Sunt două noţiuni, care pentru mulţi nu stau împreună şi care în realitate nu numai 
că nu se exclud, dar se completează, legătura dintre ele fiind mai mult decât strânsă, 
organică. Căci ea porneşte din conceptul unitar al Culturii naţionale şi al Națiunii. 

lată o concepţie sortită să deschidă perspective nebănuite în istoria desvoltării 
noastre naţionale şi să asigure cea mai largă afirmare a energiilor ţărăneşti, care vor să 
fie descătuşate sub porunca noilor vremuri. 

Pentru o înţelegere mai precisă a acestui adevăr, este însă nevoe de o revizuire 
de termeni. 

Termenul de „Cultura poporului“ nu este şi nu trebue să fie ceea ce s'a înţeles deo- 
biceiu sub numele de „activitate extraşcolară“, odată ce cultura poporului, împreună cu 

şcoala, de toate gradele, for- 
mează o unitate superioară, 
care le cuprinde pe amân- 
două şi anume „Şcoala Na- 
Alcătuirea corpului didactic ai cursurilor țiunii&, 
ţărăneşti. U di ările i С 
па din urmările іте 
diate ale acestei precizări аг 
fi revizuirea titulaturii Mi- 
nisterului Instrucţiei. Minis- 


400 


200 terul care poartă o egală 
grijă pentru formarea copii- 
lor, a tineretului şi a adulți- 

100 lor, având drept cea mai de 


seamă funcţie educaţia lor, 
ar trebui să se numească 


Hp i E EJ am =b Ministerul Educației Naţio- 


INVĂȚĂTORI DIVERŞI O PREOȚI TINA MEDICI MEDICI AGRONOMI PROFESORI AVOCATI КОМДА nale. Atât insa nar fi dea- 
AGRO VETERINARI santan іи, Ministerul urmăreşte şi 


altceva. Cultura adminis- 
trată prin şcoli şi răspândită în păturile largi ale poporului, rămâne în atârnare de bunurile 
culturale, care trebuesc create. De aceea, alături de problema administrărei culturii, se 
ridică o altă problemă vitală, a creerii acestei culturi. 

Intre creaţie şi răspândirea culturii, există un circuit perfect închis. Creatorii de 
bunuri culturale se inspiră şi creează plecând dela realitatea din jurul lor, creaţia la 
rândul ei stârneşte о însufleţire, care duce la forme de răspândire şi de însuşire între cei 
mulţi. Din sânul acestora se ridică însă alte puteri noi de creaţie. 


Circulaţia bunurilor culturale este astfel neîntreruptă. Problema culturii poporului 
nu poate ignora acest lucru şi trebue să cuprindă ambele aceste laturi, într'o egală 
atenţie: pe de o parte, crearea culturii, şi de cealaltă, răspândirea şi administrarea prin 
şcoli, ca doi poli ai unei singure sfere. Incăodată, însuşirea, utilizarea şi sporirea bunu- 
rilor culturale formează un tot indestructibil. 

Şi atunci titulatura Ministerului, care trebue să îmbrăţişeze aceste preocupări, nu 
mai poate fi cea de astăzi şi nici numai aceea de Minister al Educaţiei Naţionale, ci 
trebue completată, pentruca din ea să reiasă un program şi directive de muncă. Cea mai 
potrivită titulatură ar fi aceea propusă de mine în 1932, de Minister al Culturii şi Educa- 
[іеі Naţionale. 


368 


Са un adevărat Seminar şi Laborator de exerciţiu şi aplicare, de aprofundare şi 
completare a cunoştinţelor dobândite în Facultatea de Ştiinte Politice şi Sociale, ca şi în 
celelalte Facultăţi şi şcoli superioare ori speciale, a fost gândit Serviciul Social. 

Propriu zis Serviciul Social a fost conceput, prin analogie cu luna de sinteză a 
învăţământului secundar, ca un examen final de personalitate a tuturor studenților, înainte 
a părăsi Universitatea, prin aplicarea pe tărâmul realităţilor sociale în satele româneşti, 
a cunoştinţelor dobândite, într'un interval până la un an. Serviciul Social a creeat astfel 
o nouă Universitate, ce a funcţionat cu tabere de vieaţă şi echipe de muncă Ia sate, prin 
şcoli de comandanți şi şcoli de echipieri. În anul de funcţionare a Serviciului Social se 
numărau numai puţin de 31 de şcoli cu peste 3.000 de absolvenţi şi absolvente, lucrând 
spre deosebire de celelelalte universităţi şi şcoli superioare, în lumea vie, a vieţii şi 
muncii româneşti. O întâie lămurire în faţa problemelor vieţii naţionale şi o întâie încercare 
a puterilor pentru încordări mai mari ce-i aşteaptă în vieaţă, iată ce a fost pentru absol- 
venţi şi absolvente această universitate nouă a realităţilor, a gândirii şi faptei româneşti. 


TAB. IV. STATISTICA GENERALĂ A ECHIPIERILOR 


Total general în 5 апі: 2.563 membri 
I. — STUDENŢI 


Medicină umană ................... 198 Educaţie Ндїсё.................... 115 
Medicină veterinară ................. 170 Cooperaţie .....,................. 66 
Agronomie жюзле жїз з жй» жо . .. Жок жою 203 Academia de muzică .............,.... 14 
Teologie. ee en core а эса. эл л Ве Е 215 Maestre de ро$ройдёе................ 200 
Drept. e желк ere a e e ăla ваа бе а % 112 Maestre de ţesătorie şi lucru .......... ©. ll 
Litere şi filosofie ........ ЕЕ „ 216 Asistenţă socială ....... ао 19 
5йие................. вао. 16 Alte specialităţi ........ РИУ ess.. W 


Total general al studenților : 1.625 
II. — TEHNICIENI 


Medici uman! (stagiari şi de circumscripție). .. . . 224 Comandanți străjeri ...... în aaa pag ТУЛЫ 19 
Medici veterinari ................ б... 186 Га оті so оуу e e a d te a pi aa Ж aerul . 59 
Ingineri agronomi ......... АРИЯ 178 

Ingineri silvici ................. Etap ВИ меоад РЭЧАМ ОЧА ОА 3I 
Comandanți Р.Р.................... 68 Divergi ..............,.,... +. 126 


Total general al tehnicienilor : 938 


O universitate ce reprezenta o concepţie superioară a unei culturi vii româneşti, 
bazată pe convingere şi ре vieaţă activă şi creatoare în sate. 

O universitate, care pregătea o nouă intelectualitate, realistă şi românească, şi care 
dădea Tineretului o etică personalistă, năzuind a forma din fiecare absolvent şi absolventă 
o puternică personalitate; o etică profesională, adică pregătirea pe teren viu şi românesc 
a tuturor profesioniştilor: profesori, medici, agronomi, ingineri, avocaţi, medici veterinari, 
preoţi, învăţători, unde fiecare îşi controla, verifica şi desăvârşea cunoştinţele câştigate 
în sălile de cursuri; o etică naţională, adică a solidarităţii active a tineretului intelectual 
cu realitate românească dela sate, ceea ce înseamnă şi o etică a patriotismului creator al 
faptelor. 

Dar se impun câteva lămuriri asupra Legii Serviciului Social. Ar fi de dorit ca orice 
lege să fie alcătuită după normele ce au stat la baza Legii Serviciului Social. Niciun articol 
nu a pătruns în această lege mai înainte ca el să nu fi fost pus în practică şi valorificat pe 
teren, în tot felul de forme, până s'a ajuns la cea din urmă, cea mai potrivită, şi care a 
intrat în text. 

Dealtfel, chiar din punct de vedere pur legislativ principiile Legii Serviciului Social 
din 1938 au fost discutate în Senatul Țării, odată cu prezentarea proiectului de Lege a 
organizării culturale în timpul ministeriatului meu, în 1932, când am emis şi „un plan de 
acţiune culturală la sat“. 


369 


Campaniile monografice sociologice ale Seminarului de Sociologie şi ale Institutului 
Social, începute în 1925 şi continuate apoi în fiecare an, Campaniile echipelor voluntare 
studenţeşti la sate, de şase ani, ca şi activitatea desfăşurată de căminele culturale la sate 
şi de şcolile ţărăneşti, din acelaş timp, în cadrul Fundaţiei Culturale „Regele Mihai 1“ au 
făcut posibile temeinicia şi necesitatea fiecărui articol din Legea Serviciului Social. 

Nu-mi pot opri bucuria că am pornit cu o mică încercare în 1925, data începerii 
lucrărilor sociologice pe teren, şi am găsit astfel o cale proprie de ridicare a Ţării, oglin- 
dită în Legea Serviciului Social, care s'a dovedit deosebit de rodnică, ori unde a fost 
aplicată cu tragere de inimă şi cu pricepere. 

Ne mândrim, că această doctrină a acţiunii culturale are un caracter original româ- 
nesc, care a reuşit să impresioneze în chip cu totul deosebit străinii, care au luat cunoştinţă 
de ea. Pentru a întemeia această afirmare, mă refer la bibliografia publicată în volumul 
meu citat din editura Alcan „La Science de la Réalité Sociale“, şi apoi sunt obligat 
să fac două indiscreţii, alegând numai două dovezi personale, din seria се ne stă la 
dispoziţie. 

Preşedintele Republicei Statelor (Jnite, D-1 Roosevelt, în audiența ре саге am avut-o 
la Washington, a declarat că Legea Serviciului Social este „cea mai avansată din lume“, iar 
D-I Barthélemy, actualul Ministru de Justiţie al Franţei, care a prezidat şedinţa când mi-am 
ţinut comunicarea de recepţie la Academia de Ştiinţe Morale şi Politice dela Paris despre 
această Lege, a făcut în plină şedinţă cele mai elogioase aprecieri asupra ei. 

Serviciul Social însemnând o reacţie hotărită împotriva diletantismului cultural şi 
împotriva acelor bunăvoinţe împrăştiate cu multă generozitate, de a lucra în domeniul 
cultural, fără plan şi fără cunoştinţe, a stârnit din partea politicianilor şi a oamenilor, саге 
ridică comoditatea şi ignoraţia |or inertă, la rang de concepţie de vieaţă, scepticism şi 
ostilitate. Zadarnic cinci ani dearândul am organizat expoziţii intensive pentru a îi mai 
uşor înţelese rezultatele concrete, bogate dar necunoscute de cei mai mulţi, rezultate 
ale activităţii a 2.553 de echipieri, în peste o sută de sate din tot cuprinsul României Mari. 
Şoaptele neputincioşilor s'au dovedit mai puternice decât aceste măreţe fapte de înfră- 
{іге a oraşului cu satul, a tineretului cu ţăranul. Aşa s'a ajuns la suspendarea Legii. 

Totuşi credinţa în reuşita principiilor Legii Serviciului Social n'a slăbit o clipă în 
cugetul şi în inimile acelora care cunosc rosturile ei adânci, aşa că experienţa de şase 
ani, dintre care cinci апі a Fundaţiei Culturale „Regele Mihai I“ şi numai un an a Servi- 
ciului Social, poate fi privită ca un punct de plecare pentru o mare lucrare ce aşteaptă să 
fie reîncepută. 

Dacă ar fi ca, într'un cuvânt, să caracterizăm noutatea scopului superior care ne-a 
călăuzit şi ne-a îndemnat la muncă, cred că cea mai scurtă şi mai nimerită caracterizare 
ar fi aceea că noi întreprindem o operă sistematică de pedagogie socială la sate; mai întâiu o 
muncă de educaţie şi de influențare a menţalităţii şi a sufletului ţăranului, astfel ca el să se 
poată ridica la bună starea şi la gradul de cultură pe care le merită, prin marile însuşiri pe 
care le arată. În vieaţa de acuma satelor noastre, aceste calităţi sunt deseori înăbuşite şi lân- 
cezesc din pricina greutăților pe care le întâmpină ţăranul în adaptarea lui înceată la noile 
împrejurări, cu totul schimbate, de astăzi. Scopul Legii era să ajungă la o trezire a pute- 
rilor vii ale Satului, şi la o organizare a lor, pe care o vedea culminând în căminul cultural 
sătesc şi în şcolile ţărăneşti, despre care voi vorbi. 

n al doilea rând, scopul Legii a fost şi acela al educaţiei tineretului intelectual al 
acestei țări, pe care-l chemam la o înţelegere mai adâncă a misiunii lui naţionale. Munca 
în echipe era pentru tineretul nostru o şcoală de suflete închinate unei munci desinteresate 
obşteşti, de caractere tari, gata să primească chiar lupta cea mai grea şi, mai ales, un 
prilej de a stabili legături, care să nu se mai rupă, între ei şi sate. 

Suntem siguri că sutele de tineri, care, în epoca formării lor, cresc la o asemenea 
şcoală, a muncii jertfite pe ogoarele satelor pentru un ideal de supremă valoare naţio- 
nală, rămân adânc schimbaţi, şi pentru todeauna schimbaţi sufleteşte, atât ca oameni 
cât şi ca profesionişti, legaţi de-aci înainte prin meseriile lor diverse, de munca la 


370 


sate. Aşa trebue înţeles stagiul la sate al tineretului, prevăzut de Legea Serviciului So- 
cial, pentru absolvenţii şi absolventele tuturor facultăţilor, şcolilor superioare şi şcoli- 
lor speciale. 

Din noianul de locuri comune asupra problemei tineretului se poate reţine afir- 
marea că tineretul va fi realizatorul şi beneficiarul renaşterii popoarelor. Şi într'adevăr 
în cea mai mare parte a Europei tinereţea este considerată ca o entitate. Problema 
tineretului nu este totuşi aşa de simplă, cum ar părea la prima vedere. Simpla vârstă 
frumoasă a tinereţei nu este o calitate. Singură tinereţea nu poate să ţină locul de expe- 
rienţă şi de talent. Tineretul trebue ajutat să devină personalităţi sociale, căci nu orice 
tânăr, prin faptul vârstei, poate face parte din elita unei Națiuni. 

Cum se ajută însă tineretul, în modul cel mai eficace? Este prima întrebare care 
şi-a pus-o regimul nou în Italia, în Germania, în Spania, iar în Franţa în primele zile 
după catastrofă, s'a creat „Le Ministere de la Famille et de la Jeunesse“, care a şi 
alcătuit „Une charte de la Jeunesse“. 


Tas. V. TOTALUL REZULTATELOR CELOR CINCI CAMPANII ALE ECHIPELOR 


1, — SĂNĂTATE e) Gospodărie: 
a) Medicină: i Demonstraţii şi lecţii ........,....., . 51.057 
Coönsuültații ...,...,............. 340.373 f) Edilitate: 
Injecţii #ө аз |... |... е ёа 5 э-э» |. ә ж ө э э аса 133.971 Şanţuri ie E а cani ом DP să ata 504.738 m 
Analize ................ ‚+++ 4510 Drumuri noi .................. 233.603 m 
Ы) Educație fizică: Poduri şi podeţe ........... 5.520 
Şedinţe cu străjerii ............... 3.611 Canalizări ........ а ЫЛ еа 11.643 т 
Şedinţe си premilitarii ............. 1.877 Fântâni asanate şi construite ......... 1.954 
Construcţii (localuri de cămin, băi populare, 
П. — MUNCĂ grajduri etc.) ........... КЕР ИСИ š 421 
a) Cooperaţie: | 
Cooperative їпЇїп{е....... Чү у РДЫ СЫ i 66 Ш. — MINTE 
b) Zootehnie: Volume procurate ................. 20.813 
Сопзиа{Н.........,‚.......... 11.365 Obiecte de muzeu ................. 8.231 
Vaccinări ф11п]ўес{Н............... 272.905 Cărţi їтраг{не................... 35.631 
К Piese de teatru. = еа аа е ана е4 % 44 591 
с) Agronomie: 
Conferinţe: аа Жазы a е ж» 4 ж» 5.628 
Arături штөйе................ 6.565,97 һа 
Şezători şi БегГбйп................. 3.004 
Platforme de рипоїш.,............. 1.922 Şcoale 344 
Gropi de nutreţ murat ............. MOT a A AE aE i a ЫБЫКЕ КЫ КУ А-Ы АН 
Sămânţă selecționată. ....... 345 vag. şi 1.489 kg 1V. — SUFLET 
Рерїеге..................... 139 Troiţe şi cruci (îngrijite, construite). . .... . . 650 
Pomi îngrijiţi .................. 306.061 Icoane împărţite 0... 6.110 
Stupi îngrijiţi .................. 8.368 Cărți religioase împărțite ............. 20.989 
d) Silvicultură: ргейїсї....................... 2899 
Ameliorări .................. 445,98 һа Slujbe cerute de echipe ...... асаа аа ее 912 
Împăduriri şi regenerarea arboretelor . . . . 13782 ha Sfaturi де împăciuire înfiinţate . ........ . 68 
Islaz îngrijit ................ 16.316,38 ha Producţii corale ........ СИТИ 5.828 


Trebuie să i se dea tineretului de astăzi ceea се corespunde structurii lui intime 
sufleteşti, adică un obiect activităţii sale, un orizont speranţelor sale, un ideal sufle- 
tului său. 

Şi atunci s'a făcut apel la marele şi nobilul cuvânt, care a înmănunchiat aspiraţiile 
tumultoase şi generoase ale tineretului: a servi. 

Un tineret sincer, devotat până 1а sacrificiul idealului de ridicare a satului românesc, 
doritor a fi încadrat într'o acţiune curată, desinteresată, naţională, în care aspiraţiile lui 
de reformă socială, ca şi frământările sale personale de ordin spiritual au găsit o împli- 
nire şi un răspuns. 

Pe lângă educaţia tineretului, doctrina şi tehnica de lucru a Serviciului Social mai 
cuprinde încă trei compartimente: 1. Serviciul Social nu inventează o realitate socială 


371 


românească nouă, după cum mai vorbesc unii de bună sau de rea-credinţă, ci pleacă de 
la nevoile concrete, precise şi plastice ale realităţii sociale româneşti, aşa cum ea se răs- 
frânge în tot cuprinsul satelor şi oraşelor Țării româneşti. Noua organizare socială şi 
politică a României trebue să se întemeeze pe Adevărul sociologic românesc, 

Cunoaşterea şi descoperirea acestui Adevăr se face prin cercetări amănunțite, aşa 
cum vi le-am comunicat în comunicările precedente asupra monografiei sociologice, 
pentru care cu drept cuvânt, Legea Serviciului Social prevedea înfinţarea unui „Institut 
de cercetări sociale al României“, care propriu zis nu era decât continuarea Institutului 
Social Român din 1918. 

Institutul de cercetări sociale al României, transformat în Institutul de ştiinţe so- 
ciale al României, era închinat, ca şi cel de astăzi, cercetărilor de constituire a unei ştiinţe 
a Națiunii române. 

Charles Maurras a scris de curând: „Faptul cel mai important (pentru refacerea ţării) 
este să începem cu începutul, să culegem informaţii, să adunăm documente“, ceea cea 
făcut pe Gabriel Boissy să ceară în ziarul „Le Jourf ca „universităţile să înfăptuiască 
congresul monografiştilori, iar în Germania, încă din 1933, s'a creat un „centru pentru 
cercetarea şi cultivarea poporului“ în Saxonia, care prevede cercetarea fiecărui sat, 
numite Dorfmonopgraphien, monografii săteşti, care să stea la baza transformării satelor. 
lată iniţiative ce ne întăresc în credinţa că suntem încă din 1925 pe drumul cel drept. 
Cunoscuta revistă „Volksspiegel“ şi-a dat din 1938 următorul subtitlu programatic: 
„Zeitschrift für pädagogische Volkstumsforschung und Volkstumsgestaltung“. 

La opera uriaşă de clădire a ştiinţei naţiunii româneşti a fost mobilizat, în primul 
rând, tineretul. Obligativitatea stagiului la sate pleca, în prima lună, dela cercetarea 
satelor, pe baza căreia se înjgheba planul de muncă, ce călăuzea acţiunea culturală a 
celorlalte luni de lucru. 

Adevărul sociologic ne împinge şi ne îndreaptă spre acţiune. Şi anume el ne învaţă 
că satul este o unitate de vieaţă bine închegată, un tot social indivizibil. De aceea cu- 
noaşterii totale îi corespundea o reformă totală, o cultură totală. Pentru aceasta legea 
Serviciului Social investea Institutul de cercetări Sociale al României cu atribuţiile de 
a pune cercetările lui la baza propunerilor de reformă, O ridicare a satelor trebue să se 
întemeeze pe o cunoaştere a nevoilor lui. 

În acest fel munca culturală 1а sate era scoasă din empirismul obişnuit, şi dobândea 
o fundamentare şi o justificare nouă. 

În niciun domeniu nu domneşte atâta confuzie şi obscurantism ca în acel al cul- 
turii, unde orişicine se simte îndrituit a „culturaliza“ pentru a întrebuința acest cuvânt 
barbar. Cercetarea ştiinţifică monografică ne arată că solidarităţii de probleme îi cores- 
punde o solidaritate de soluţii. Nu există bunăoară o economie sătească, izolată de 
sănătatea satului, ori amândouă despărțite de vieaţa spirituală şi sufletească a săteanului. 
lată un adevăr monografic plin de consecinţe pentru concepţia şi acţiunea culturii. 

Totalului social trebue să-i corespundă o cercetare şi o cultură totală. Să admitem, 
spre pildă, un sat foarte cetit, cu toate cărţile din bibliotecă consultate. Insă acest sat 
ar fi ros de boli (tuberculoză, pelagră, sifilis). Acest sat s'ar afla apoi într'o mizerie econo- 
mică egală cu cea biologică. Mă întreb, şi de sigur cu mine s'ar întreba toată lumea, ce 
valoare ar avea cetitul..... întrun astfel de sat! lată deci că se impune pentru ca o cultură 
intelectuală să poată da roade în sate, să dăm o atenţie egală, în acelaşi timp, şi culturii 
sănătăţii (adică combaterii bolilor şi întreţinerea sănătăţii), şi culturii muncii (prin 
desvoltarea vieţii economice a gospodăriilor) şi culturii sufeteşti (prin întărirea senti- 
mentului religios). 

Lărgirea cadrului intelectualist al culturii într'o cultură totală, dându-i astfel culturii 
un cuprins sociologic, corespunzător întregului social, iată într'adevăr o concepţie nouă 
a culturii, care a stat la baza doctrinei Serviciului Social şi stă de şase ani la baza 
doctrinei Fundaţiei „Regele Mihai 14. 

Această doctrină îmbrăţişează cu o egală tărie: Satul şi Țăranul. 


372 


Іп această incintă, în două ocazii solemne, s'au făcut cu mult talent, de către doi 
colegi eminenţi, Elogiul satului (fără a se aminti de ţăran) şi Elogiul ţăranului (fără a se 
aminti de sat). Serviciul Social aduce un elogiu practic deodată: şi Satului şi Ţăranului, 
existenţa unuia şi a altuia fiind de-a-pururi şi indisolubil legată împreună. 

Doctrina Fundaţiei „Regele Mihai 1%, ca şi a Serviciului Social, izvorită din con- 
tactul intim, direct şi general, cu sate şi ţărani din toate regiunile ţării, cuprinde о peda- 
gogie a Satului şi o pedagogie a Ţăranului, care împreună şi nedespărțite, formează 
pedagogia formării elitelor la ţară. Pedagogia Satului se face printr'o unealtă de cea 
mai mare valoare, numită cămin cultural. 

Căininul cultural este organul care, pe lângă Biserică, Şcoală şi Primărie, are 
menirea a da o nouă organizare satelor, prin mijloace proprii. El este în mic o pildă de 
ce poate fi grandioasa solidaritate naţională. Căminul este, în cadrul satului, o şcoală а 
unei împătrite solidarităţi: 1) a unei solidarităţi a ţăranilor între ei; 2) a unei solidarităţi 
a tuturor autorităţilor şi intelectualilor din sat, cu satul şi nevoile lui; înfăptuind coordo- 
narea şi unificarea străduinţelor acestor autorităţi, altfel izolate şi cu toată buna lor 
intenţiune fâră eficacitatea ce rezultă din împreunarea lor; 3) a unei solidarităţi a satului 
cu fiii satului, chemând la matcă pe toţi cei ieşiţi din sat şi având situaţii deosebite 
în oraşe şi Stat şi, însfârşit, 4) a solidarităţii satului cu oraşul, cu tânăra intelectua- 
litate românească de pretutindeni, reprezentată prin tineretul, obligat a-şi face stagiul 
la sate. 

Pentru ca să-şi poată împlini menirea, Căminul cultural are nevoie atât de condu- 
cător cât şi de membri anume calificaţi. De aceea Serviciul Social prevede o şcoală 
nouă pentru țăran, o şcoală de personalităţi ţărăneşti, deci o şcoală de formare a elitei 
ţărăneşti, numită pe scurt: şcoala ţărănească, ce cuprinde: cursuri pentru ţărani din 
fiecare sat; şcoli ţărăneşti pe mai multe sate; şcoli superioare ţărăneşti pe regiuni şi 
şcoli mai tehnice, pentru conducătorii de cămine săteşti. 

Aceste şcoli, care au un scurt trecut (fiind pentru prima oară preconizate de mine 
şi trecute în Mesajul Regal de deschidere a parlamentului, în 1932), au un frumos 
prezent şi un mai frumos şi strălucit viiţor, ele reprezintă un învăţământ practic, adaptat 
la condiţiile şi nevoile de vieaţă ale satului şi regiunii, un învăţământ şi о educaţie 
menite a da satelor gospodari fruntaşi, cu пош deprinderi de viaţă, şi de muncă, luminaţi 
asupra îndatoririlor lor cetăţeneşti faţă de sat şi de stat şi capabili să determine prin 
exemplul lor de viaţă o acţiune proprie de îndrumare a săteanului spre o nouă vieaţă 
sătească şi spre o şi mai rodnică civilizaţie ţărănească. 

Şcolile ţărăneşti au a da acea pregătire morală şi acea întărire suiletească, care 
formează personalitatea unui conducător şi-i dau autoritatea de nediscutat asupra 
colectivităţii săteşti, ţinându-l mereu la un nivel de viaţă superioară, си o permanentă 
chemare şi îndemn. Deaceea cu multă bucurie am putut constata recunoaşterea din partea 
Statului a acestui nou tip de şcoală ce reprezintă noua pedagogie a adulţilor, Andragogik, 
şi trecerea acestor şcoli ţărăneşti în recentul anteproect de lege al învăţământului primar. 

Prin căminele culturale şi prin şcolile ţărăneşti se inaugurează, fără aparenţe 
pompoase, o nouă politică, 

Înfăptuind în fiecare sat din cuprinsul României, o transformare de stări sociale, 
prin cămine, şi o transformare a persoanelor din sat, prin şcolile ţărăneşti, prin acest 
sat nou şi ţăran nou, se va înfăptui şi adevărata Ţară nouă. 

Este politica concretă a realizărilor de jos în sus, o politică a Ţării reale, pusă în 
serviciul Țării legale, adică a conducerii de sus în jos. 


Statul nostru, dealtfel ca toate statele din Europa, îşi caută o formă de închegare, 
menită să corespundă structurii sale sociale şi aspirațiilor adânci ale Națiunii. 

Vom crea un stat nou, pentrucă el este cerut de vremurile noui şi de specificul 
vieţii noastre sociale şi naţionale. 


373 


— 


Dar Stat nou, fără o Ştiinţă a Națiunii şi fără o Pedagogie a Elitelor Națiunii nu 
se poate concepe, căci ele alcătuesc însăşi temelia fără de care totul n'ar fi decâto 
întocmire stearpă şi formală. 

Experiențele, de care v'am vorbit au o valoare deosebită pentrucă au arătat, cred, 
cu prisosinţă, că marile constante ale Națiunii: Tineretul şi Țăranul, înfrăţiţi prin 
ştiinţă, cultură, iubire şi fapte, formează adevăratele forţe de renaştere ale Țării, pentrucă 
пе dau o elită a Tineretului, conducătoare a Statului, şi o elită a Țărănimii, conducătoare 
a Satului. 

Generalul Bonaparte revenind din Italia, acoperit de lauri, a cerut directorilor 
Republicei baze mai serioase pentru instituţiile Franţei, adăogând: П y a là de РАхепіг. 
Şi când a observat dintr'o singură privire că pământul Franţei devenise, prin numeroasele 
schimbări, nisip mişcător, a chemat pe colaboratorii săi şi le-a zis: trebue să aruncaţi în 
acest pământ câteva mase mari de granit pentru a asigura construcţia. 

Noi avem această masă de granit. Este comunitatea solidă, promițătoare de cel 
mai sigur şi reuşit viitor, alcătuită din: Tineret şi Тӣгап. Pe aceste fundamente de granit: 
Tineret şi Тӣгап, după сит am văzut, se poate începe clădirea. 


D, GUSTI 


374 


Echipe studenţeşti la sate 


/ 
/ 
4 2.553 echipieri 
1934—1938 К r En 
у; 7 230 campanii 
л. A 
Я J стбёоим X ы, ЖӨ 114 sate 
PT AS АЕ |... ОВА 57 jud 
г Adiseni 63 “Оз. N { А х _Сиһигез е) Ји ее 
А РА \ sine TOLM л : Cabot. 6 
3 SATU- MARE MARAMURI 5 “у A КЫЗУ 
r ` еә хе N одд 
Li Н Агфзәс@$. Pa е? $асе/ = Pa 8/0024 Proncutuț. ВАТ! 7 РАШ 
I S км? = 9 ©. CÂMPULUNG SUCEAVA 6 
f | ү ` г Ss Ss Висзоәд!д< . mp “ ORHEI 
n~ -5 ` ar * Г 
Pi Д u > | an (3) bodova „= rn „i 
ы - Б FALTICENI de 
/ 7 $ды 8 SOMES о СМ. JFALTICE о, ЕНИ 
/ А s Мосо Мера e?! Й РЕР CR с ANEI зеет. 
7 { Н Ciani `чдздор i өг 2 Фоо. 
Г О a „© > ирене "леша chişiniu О „7 
j ORADIA MAR ii ina, Б О NEAMTU LăPusmA :@ 
[ № Й DARN Жыз а Miron ол Ф pă elache 
CW Binor Acu Szasz А һ „i 
poe a осш) U/RE S i gat л Plaaz 
da А Н pm М к} A amo S "Ф 
Ў 5 Să d TIGHINA 59 
о $ерёгвиз@) : ia Pou f TURDA ©. „сы, | 10125254 
А РЕЯ М О; ` А г 2 Coren 
d Мое МА Bidro desos - Е 7 a ocu @ p тоз М 
т^ ARAD икә , ‚Өз Бе дЫ СЕ мақ ODORHEI S { и" 
z № pA Й сз ` roe 
—- Ж .~ / N Г ре. \ Н 
4 м. La Pr H T өе» D Intreġälde ү: AHUL > ! CETATEA AGOA 
М... A А raleh Н i а 
Nu ғыз СҮР - ө Feir O° ЧАВА i, Е к 
М geena rest У NR pe pe Собол | pa 
егеда 2 Я Р р h И: 
е о ý SEVERIN 4 ү Жек. | - 
TIMIŞOARA / i i SIBIU 0067 
О avg Qudoara A HUNEDOARA ^y T 
є, Даана 159 Ruscalla ani Q сона ` ды И 
`S pi =” “А 4 бел. Averescu > 
A Озы Гыл” Dol Gura лум i е | 
Ban, Slim ul Merisor f e: musceL v Oi и K и 2% Ў \) 
AC э. 8. по) вой ER е ` (Сө? NR RA, н фе А i a a 
em y; , СЫ 
“CARAȘ | {С} фе { - = 
di \ 1 é m- Isvarra 1 Бозе А ji ” TULCEA 
S Prigor® ` La Фс: r Mâglași ; $ 
.Ф f ` / ` GORJ О ARGEŞ Pa: $ Largu | BRAILA } Ёс‹леәдә 
d vdira 69 + 1 М "VALCEA P 2А (6 502574 чы A 
MEHEDINȚI } „+ a СА. DÂMBOVITĂ s НМА А, Г 3 
9 м i Же ^ A ! ы 
~ К \ 
Bistrita Pos Б 0 < 
{ ” ү de А 257 
A S ые BUCUR: Ti SIERI 
i CRAIOVA 3 $ } IALOMIȚA Fegele ferdina Di 
: lopsor „' $ ` ` 
- Ф n oorun À fonsTANTAQ = 
DOLJ osh * 
Д CONSTANTA 8 
K eas 
LEGENDA @сшехе» KYGorcea ;ROMANATI DUROSTOR ~ ae 
| Va i жй 
s i 2278 = 
1 Campanie ......... 9 Sa” CALIACRA 
2Сатрапй......,‚... 9 S Regina Maria 
3 Campanii. . ........ 27 “у ®@ 
N 
4 Campanii, .... O ЕУ 
Noua frontieră, . . 


a ал 


= 


Situația căminelor -culturale 


Hota 1 
dela 1934 până la 1938 BI al 


SOROCA ny 
- $ " 
| У 
SA 72 
К oR я к | 
ГА 
' 


нон 


31 


5 6 Cetatea 


ч 
N 
Бо 
ALBA 


Coppa Mea 
TÂRNAVA 


NARE 


я “а үм 


e! ә җы 5 па ab: DAG) 
# 


н ш =>, at 
\ Ы 7 Ma uga NS o 
Ато $ Sarat asi элд спесь SR |. т, 
À, bx, 
a до М. sS Ё рУ > 


Форе “Osmar SEVERIN 
ВА $ 


о. Anma A 
Orve 


богтос 
ойл) 0 
жем 
D 


5 н 
1 у оды 2 „#>” 3 uine < 
и? З 


У T BRĂILA о 
Конвен Za єй "ус ш; 9 P St Gnrorgae 60 
ша A е p K eniga gees < 
ра Ў „Семе G пал з”, +.” е ШЫ 
М 2 N, gA Si A х 
NA EUREST a IALOMIŢA \ | 
1. Oltenia ..... 251 RR | A X У 39 \ 48 i 
2. Muntenia ,.. . 525 ! \ 29 N> кару 4 41 
3. Dobrogea. ... 111 \ Dă З, A \ Сір “жы? душе 2 
Уос се 1 onztanta 
4. Moldova .... 461 .д VLASCA ы нема е = CONSTANTA ` o 
5. Basarabia. . . . 653 ‚фтвккая йен, / Арт 
6. Bucovina .... 44 56 d, urgia aunosron © 
т. Transilvania .. 146 J Miere A 16 i iia z 
8. Maramureş .. . 10 R 2 РУ а z 
9. Crişana. .... 39 А A 28 
0. Banat. ..... 65 ahar 


Total. . . 2.305 cămine 


Cursurile săteşti organizate de 
către Căminele Culturale în 1938. 
101 cursuri. 


25 
Cappa са 


175, / 
aci MARE 


00ex 5а. 


Orave 
Bozemao 


IALOMITA 


SUA 


CONSTANȚA 


Ө w 
O ^ А 


Т САЪТА СВА 
ы 


аке 


PĂSTORITUL ÎN ALPII FRANCEZI ŞI ÎN: CARPAȚI” 


Consideraţiuni geofizice şi climatice. Cine aruncă o privire asupra hărţii Europei 
remarcă din primul moment o catenă lungă de munţi, care separă în două micul conti- 
nent. Din acest grup de masive fac parte Pirineii, Alpii, Jura, Carpaţii şi Munţii Balcani, 
care prin complexitatea lor, oferă laboratorul cei mai vast de cercetări, începând dela 
studiul vieţii umane până la problemele de geofizică. Toţi aceşti munţi sunt masive de 
aceeaşi origine, aproape contimporani, în care fenomenele geologice, de cutări şi a pân- 
zelor de сһагјај au format obiectul n +meroaselor studii ale diferiților oameni de ştiinţă. 

Prin originea lor, ideea unei comparații între Alpi şi Carpaţi a venit uşor geogra- 
filor, deoarece deosebirile sunt mult mai numeroase decât asemănările. Puţine sunt masi- 
vele muntoase care să înglobeze ca şi Alpii, aspecte atât de felurite ale reliefului, cu 
contraste atât de deosebite de climat şi cu o aşa varietate a îmbrăcămintei vegetale. 
Complexitatea formelor de teren apare Іа aceşti munţi dela prima privire. Astfel, ei sunt 
clădiţi din făşii continue, cu o direcţie generală SV—NE, iar ca structură constau dintr'o 
zonă centrală cristalină prinsă între două zone sedimentare. Datorită acestei structuri, 
caracteristica lor generală este o zonalitate evidentă. Relieful Alpilor, constituind cel mai 
înalt grup de munţi ai continentului european, prezintă mari contraste orografice. Pentru 
a ne putea da seamă de deosebirile de relief dintre Alpi şi Carpaţi este suficient să amin- 
tim doar câteva exemple. Alpii se prezintă sub forma unui brâu lat, atingând în unele 
regiuni până la 250 km, în timp ce Carpaţii noştri în puţine locuri ajung la 100—135 km 
(între Perşani şi Măgura Odobeştilor), menţinându-se în general între 30— 60 km, lățime, 
în Făgăraş. Alpii sunt mult mai înalţi, culminând la 4810 m. în Mont Blanc, iar în mijlociu 
se menţin între 2.500- 3.500 m; Carpaţii româneşti sunt mai puţin măreţi, cu rare 
aspecte alpine — exceptând doar cele câteva piscuri din Pietrosul, 2.305 m, Ineul 2 280 
m, Moldoveanul 2.526 m, Negoiul 2.541 m, Parângul 2.075 m, Păpuşa, Vârf. Mândrei 
2.529 m, Retezatul 2.484 m, etc. a căror vârfuri mai ridicate nu depăşesc înălţimea de 
2.550 m, variind ca mijlocie între 1.100— 1.500 m. în Carpaţii Orientali şi 1.500—2.000 m. 
în Carpaţii Meridionali. 

Comparând aspectul orografic al Carpaţilor cu cel al Alpilor vom constata existenţa 
unei fragmentări şi nivelări mai mari a lanţului nostru carpatin şi aceasta trebue pusă în 


1) Acest studiu a fost obiectul cercetărilor mele din vara anului 1937, când mulţumită d-lui director al Institu- 
tului de Inalte Studii Francez din Bucureşti, DI. Dupront şi d-lui Prof. R. Ficheux, prin mijloacele puse la dispoziţie 
de statul francez, am avut posibilitatea să cutreer аргоаре întreg lanţul munţilor Alpi. Exprim şi pe această cale toată 
gratitudinea mea, celor care au binevoit să mă sprijine in aceste cercetări. Scopul acestor cercetări nu este dea da о 
analiză detailată a păstoritului din Alpi şi din Carpaţi, deoarece avem monografii bune şi numeroase în acest sens, ci 
de a prezenta, comparativ, câteva dintre caracterele esenţiale ale vieţii pastorale propriu zise (nu creşterea animalelor 
— élevage — care se face în regiunile alpine cu ierburi de calităţi speciale, са сеа din masivul Central, Bretagne 
landele Gasconiei) din cele două regiuni. 

Un rezumat al lucrării de faţă a fost йи; sub formă de conferințe, în cadrele Institutului Francez din Виси- 
reşti, la Turda, în 13 Februarie 1938. Apoi la Societatea Etnografică din Cluj, în 16 П 1939 şi la Facultatea de Аргопо- 
mie din Ciuj, în 8 11/1939. 


2 375 


legătură cu evoluţia lor. Ça siructură geologică Çarpații cuprind o varietate mai mare de 
roci decât Alpii, contribuind prin aceasta, în foarte mare măsură, la naşterea numeroa- 
selor depresiuni şi trecători. 

Prin poziţia şi aspectul variat al reliefului lor, Alpii sunt mult mai expuşi precipita- 
ţiunilor oceanice sau a celor din regiunea meridională-mediteraniană. Ca urmare au fost 
şi sunt şi în zilele noastre masive care trădează o topografie tipic glaciară şi fluvio-gla- 
ciară, cu o bogată reţea hidrografică, mult mai mare în debit decâţ cea a văilor noastre 
carpatice. Deasemeni în legătură cu eroziunea fluvio-glaciară mai trebue considerată şi 
naşterea câmpiilor Padului, platoului din Bavaria şi a coridoarelor largi ale văilor Rhonu- 
lui, Durance, Isere, Romanche, Drac, Arve etc. Datorită їп mare parte influenţei eroziunii 
glaciare se întâlnesc mai rareori în Alpi suprafeţe de eroziune întinse, sub formă de pene- 
plene şi platforme, caracteristice culmilor noastre carpatice. Carpaţii, „găsindu-se în 
faţada continentală a Europei, stau bucurat de ploi mai abundente numai în Apusul lor; 
de aceea au avut în cuaternar o desfăşurare a ghețarilor mult mai slabă decât Alpii, iar 
formele teşite ale culmilor stau putut conserva mai bine. Văile actuale ale Carpaţilor au 
evoluat astfel mai încet (ele sunt repezi, cu fundul strâmt) aşa că populaţia n’a putut 
înainta cu aşezările ei de fund de vale, mai sus de 800 m“ 2). Formele de relief sunt mult 
mai mature în Carpaţi, dând posibilitatea de a se recunoaşte o succesiune de mai multe 
suprafeţe de eroziune. Nici aceşti munţi п'аи rămas însă neinfluenţaţi de glaciaţiunea 
cuaternară, a cărei urme abundă începând cu Munţii Rodnei, continuându-se în Munţii 
Făgăraşului, Parâng, Retezat etc., cu caracteristica însă, că extensiunea lor n'a fost atât 
de mare şi nici văile de pătrundere atât de lungi ca în Alpi. 


Varietatea aspectului Qrografic al Alpilor se evidenţiază în reţeaua hidrografică, 
care este adaptată în mare parte structurei. Fluviile glaciare au săpat, mai mult în cursul 
lor superior, văi adânci, care au dat posibilitatea creierii a numeroase şi importante tre- 
cători de transtluenţă, ca de ex. Saint-Bernard (2.157 m), Çol de St. Michel, Çol d!'Allos, 
Col de Larche ou de I'Argentiăre, Çol de Vars etc. Spre deosebire de Carpaţii moldove- 
neşti, unde întâlnim numeroase văi longitudinale şi transversale, în Alpi predomină văile 
cu caracter longitudinal. Prin aspectul acesta al lor, văile alpine au servit ca drumuri 
uşor de străbătut аіпіг?ип basin în altul, făcând legătura munţilor cu regiuni în care se 
găsesc culturi bogate, recunoscute din vechime, ca de ex. cele dela Graisivaudan. Prin 
aceste trecători, din trecutul nu prea îndepărtat, de când Europa răsăriteană şi cea apu- 
seană au început să intre în istoria popoarelor, lanţul alpin a fost acela care le separa, 
dar cu toate acestea nu forma un obstacol de nepătruns. Pe lângă direcţia lor, o altă 
cauză care a determinat uşurinţa trecerii Alpilor, o constitue faptul că în regiunile supe- 
rioare ale văilor glaciale, nici torenţii şi cheile râurilor, care se află în josul apelor, пи 
formează obstacole de nepătruns. Trecerea se face neobservat dintr'o parte a pantei la 
cealaltă şi se întâlnesc numeroase cazuri când grupele linguistice nu se opresc în curmă- 
tura trecătorii, deşi se află unităţi politice deosebite, ci abia la primul prag stâncos, care 
împarte torentul furtunos. Caz tipic este în Tirol, unde ambele părţi ale Brennerului, 
corespund acestei definiţii 3). 


Trecătorile din Alpi, prin favorizarea traficului, au uşurat şi determinat desvoltarea 
numeroaselor aşezări de mare importanţă economică ca Geneva, Ghambery, Berna, 
Augsburg etc. 

Tot datorită trecătorilor şi uşurinţei de-a le străbate sta desvoltat comerţul şi а 
pătruns în Alpi, încă din trecutul îndepărtat. Alpii, fiind situaţi tocmai la zona de încru- 
cişare a căilor de comunicaţie ce leagă Europa răsăriteană şi apuseană de cea meditera- 
niană, au servit ca centre de refugiu pentru populaţie, în timp de războaie sau năvăliri, 
dându-i posibilitatea de aşezare până 1а înălţimi de peste 2.000 m, nu numai în fundul 
văilor ci şi pe versanţii de „față“, pe umerii glaciari, unde abundă întinsele păşuni, pro- 


1) Mihăilescu Vintilă, România, Geografie Fizică, Bucureşti, 1936, pag. 30. 
з) Blache Jules, L'homme et la montagne, Paris 1933, pag. 170. 


376 


movând desvoltarea păstoritului. Văile glaciare au jucat, încă din timpul epocelor isto- 
rice, un rol important, căci odată înfrânte obstacolele naturale, omul şi-a creat acolo în 
munţi o rezistenţă adaptată mediului, la adăpostul pericolelor ce-l amenințau în timpu- 
rile tulburi din evul mediu. Incetul cu încetul a început să se facă o veritabilă suprapopu- 
lare. Pe măsură ce securitatea au apărut în câmpie, au început să se formeze peste tot, 
mişcări de emigrări sezonale, spre regiunile agricole şi spre oraşe, creind noi legături 
între munte şi regiunile învecinate. Aceste emigrări s'au desvoltat într'o măsură atât de 
mare, încât formau legături continui între munte şi văi şi se continuau chiar şi peste 
mări, încât orizontul alpin sa întins foarte mult, favorizând desvoltarea transhumanţei. 


Mai târziu, construcţia şi desvoltarea de căi ferate au uşurat şi favorizat şi mai 
mult legătura între munte şi câmpie. Cu desvoltarea comunicaţiilor rapide s'a accentuat 
schimbul de populaţie şi emigrările dela munte spre câmpie, tinzând din ce în ce să fie 
mai definitive, muntenii începând să se aşeze nu numai în zonele subalpine, ci chiar în 
marile oraşe foarte îndepărtate. 

Şi de unde în timpul mai îndepărtat muntele era exploatat numai ca păşune, odată 
cu depopularea sa, a început să se facă exploatarea energiei apelor, pe care le întâlnim 
frecvente, cu debit mare şi cu căderi accentuate în Alpi. Energia electrică produsă prin 
forţa motrice a apelor este pusă în serviciul industriilor nu numai în vecinătatea mun- 
telui, ci chiar la mari depărtări ca Lyon, St. Etienne, Marseille etc. 

Căile de comunicaţie desvoltându-se tot mai mult, dau posibilităţi de pătrundere şi 
desvoltare din ce în ce mai mare turismului, cu atracţia unui mare număr de vizitatori, 
care în fiecare vară năvălesc în văile alpine, contribuind la ridicarea unor sate, sărăcă- 
cioase, la adevărate centre de turism. Tipic este cazul oraşului Chamonix 4). Ca urmare 
a posibilităţilor de comunicaţie, au luat naştere numeroase centre urbane, care serveau 
ca importante pieţe de desfacere a produselor dela munte, adică a celor rezultate din 
exploatarea păstoritului, dând un mai mare randament acestei ocupaţiuni. 


Exemple de acest fel se pot înşira multe, cu mari urmări asupra desvoltării vieţii 
umane şi pastorale, ducând 1а un fel de uniformizare a ei, iar în regiunile unde greutatea 
de pătrundere dintr'un basin în celălalt era mai mare, s'a păstrat caracterul primitiv şi 
particular al exploatării vieţii pastorale. 

Prin aspectul monoton al culmilor carpatice, posibilitatea creerii de drumuri era 
foarte favorabilă, dar n'au fost utilizate aceste posibilităţi, „cu excepţia unora, singurele 
utilizate în trecut (din antichitate până acum o sută de ani). Circulaţia din regiunea 
colinelor pornea pe linia culmilor dintre râuri, iar nu pe văile înguste, bolovănoase, 
împădurite şi mlăştinoase. Azi acest fel de trecători nu mai sunt folosite decât de păstori 
şi paza frontierei le reduse mult până în ajunul războiului (Exemplu tipic: Vâlcanul, cu 
urme de cale romană, trecea Carpaţii la 1.621 m, alături de valea Jiului care străpungea 
Carpaţii şi care numai de vreo 30 ani are o şosea bună; Tabla Buţii, cu urme de cale 
romană, trecea Carpaţii la 1.340 m)“ 5). Legătura dintre Transilvania şi celelalte provincii 
era foarte vie, datorită păstorilor care cutreerau culmile Carpaţilor, plecând cu turmele 
din munţi spre câmpie şi contribuind prin aceasta la păstrarea unităţii naţionale a nea- 
mului românesc. In trecutul întunecat, Carpaţii noştri au mai servit ca adevărate 
bastioane de rezistenţă a populaţiei străvechi în contra năvălirilor barbare. Dovadă vie 
este faptul că până în trecutul nu prea îndepărtat munţii noştri au fost aceia care serveau 
ca un izvor de alimentare cu populaţie a regiunilor din Câmpie, stabilindu-se în Dobrogea, 
Moldova, Basarabia, Oltenia şi Muntenia. 

Dacă aspectul orografic al celor două catene de munţi este atât de variat, nu mai 
puţin diferite sunt şi contrastele climatice şi aceasta în strânsă legătură cu aşezarea lor б). 
Astfel în Alpi se resimte o influenţă oceanică şi mediteraniană cu variaţiuni de tempera- 


4) Martonne Emm. Les Alpes (Géographie Générale}, Paris 1926, pag. 3—5. 

5) Vâlsan George, Transilvania în Cadrul unitar al pământului şi Statului român. Transilvania, Banatul, Crişana 
şi Maramureşul, 1918—1928, Bucureşti 1929, pag. 150. 

6) Martonne Emm., Les Alpes, 1. с. pag. 60—81. 


377 


tură care oscilează cu 30° între culmi şi văile profunde, învecinate. In Carpaţi contrastele 
ajung până la 270 С. In medie s'a stabilit că în Alpi pentru 100 m. înălţime, scara termică 
scade си 0%6 007 vara, iar în timpul iernii 093—0%5 С, până când în Carpaţi scăderea 
este de 098 — 1 vara şi 003 C iarna 7). 

Variaţiunile pluviometrice8) sunt de asemeni deosebite în cele două lanţuri de munţi 
şi aceasta în raport cu latitudinea. Caz tipic se remarcă în regiunea Col du Lautaret 
(2.058 m) 9) unde, spre Nord, atmosfera este mai umedă şi mai гесе, cu favorizarea des- 
voltării bogatelor păşuni, până când înspre Sud de această trecătoare, unde predomină 
cerul limpede şi însorit, cu un climat mai secetos, este favorizată desvoltarea vegetației 
mediteraneene. 

Cantitatea precipitaţiunilor căzute în Alpi diferă după regiuni. Astfel în Sud şi 
regiunea Ventoux, deşi altitudinile sunt de 1.900 m, totuşi ploile nu trec peste 1.346 mm, 
iar Genevois, situat mai la Nord, cu o altitudine de 742 m, înregistrează peste 1.426 mm. 
In partea centrală, muntoasă, abia în câteva locuri precipitaţiunile căzute ating 2.000 
mm. O altă caracteristică a ploilor, din regiunea de Nord, este regularitatea lor, în com- 
paraţie cu cele de Sud. Astfel la Grenoble se socotesc 160 de zile ploioase pe când 
spre Sud, în regiunea mediteraneană, abia între 60—80 zile. Văile cu bazine închise nu 
sunt mai puţin favorizate decât masivele şi aceasta cu deosebire la văile între alpine 19), 
Astfel Maurienne şi Modane este regiunea cu mai puţine precipitaţiuni din Alpii de Nord 
(639 mm) iar Haut-Durance şi Briançon primesc cantitatea cea mai mică de ploi, din 
întreg şirul Alpilor francezi 11). 

Çu totul alt caracter prezintă mersul precipitaţiunilor în România. După regiuni, 
cantitatea cea mai mare de ploi cade în masivul maramureşan, cu peste 1.100 m. anual, 
apoi în Carpaţii Meridionali, a căror mijlocie diferă după masive, men ținându-se între 
900 —1.100 m 12). 

Timpul înzăpezirilor este de durate deosebite, în cele două grupuri de munţi, men- 
ținându-se în Carpaţi 5—6 luni şi 7—8 luni în Alpi. 

Din această scurtă privire comparativă, oro-hidrografică şi climatică, rezultă că 
ambele masive sunt munţi înalţi, deci puţini favorabili pentru agricultura propriu zisă, 
putându-se face culturi de cereale abia numai în cazuri mai izolate, cu o expoziţie mai 
favorabilă, ca de ex. la St. Véran (2.040 m), Meyries (1.700 m) etc. în Hautes Alpes sau 
Măguri (1.200 m), Mărişel (1.100 m) etc. din Munţii Apuseni şi pe plaiurile dintre 800— 
1.200 m, ca în {ага Dornei, basinul Branului, Munţii Sebeșului etc. In schimb toate înăl- 
timile sunt favorabile pentru păstorit, fapt care ne-a şi determinat să ne gândim la о pa- 
ralelizare a acestei ocupaţiuni în Alpi şi Carpaţi. 


Păşunile şi exploatarea lor. Pentru explicarea desvoltării păstoritului se impune 
să aruncăm о privire generală asupra păşunilor, care sunt deosebit exploatate atât în 
Alpi cât şi în Carpaţi. 

Valoarea economică a păşunilor este în strâns raport cu natura rocelor din care 
este format solul, cu expoziţia suprafeţelor şi cu altitudinea lor, factori importanţi care 
determină natura vegetației. Astfel în Savoya şi Jura se distinge, între 400—700 m, o 
zonă a păşunilor cultivate, a cărei importanţă constă în faptul că ea serveşte ca etapă 
de oprire a vitelor trimise la munte înainte de-a fi îndeajuns de desvoltată vegetaţia la 
înălţimi mai mari. In zona păşunilor înalte din Alpi se întâlnesc, ca asociaţii mai frec- 
vente de ierboase, Gramineele, Saxifragaceele, Rosaceele, a căror perioadă vegetativă nu 
trece de 3—4 luni pentruca spre Ѕий, în regiunea Alpilor maritimi, pe lângă desele des- 


7) Martonne Emm. La Valachie, Essai monographique, Paris, A. Colin, 1902, pag. І. 79. 
isi үр» Arbos РА. La vie pastorale dans les Alpes françaises, Etude de Géographie humaine. Librairie Armand Colin, 
aris ‚ pag. 31—35. 
9 Rénévent E. La pluviosité de la France du Sud-Est, Rec. Trav. I. G. A. I. 1913, pag. 355. 
10) Arbos Ph., 1. с. рар. 35. 
1) Bencvent E, 1. с. pag. 358, 361. 
п) L'agricuiture en Roumanie, Album Statistique, Bucarest, 1929. pag. 5. 


378 


păduriri să se întâlnească asociaţii de arbuşti şi culturi în terasă, precum şi păşuni care 
ocupă aici 47,4?/ din întreaga suprafaţă 13). Zona păşunilor celor mai bogate se află în 
regiunile superioare ale văilor glaciare. Această bogăţie în vegetaţie se explică atât prin 
umezeala ce-o conţin aluviunile apelor cât şi prin expoziţia lor. 


Dar valoarea economică a acestor păşuni nu constă numai în extensiunea lor, ci şi 
în modul lor de exploatare. Păşunile Alpilor francezi se caracterizează printr'o exploa- 
tare în general, raţională, făcându-se în acest scop numeroase amenajări pastorale, care 
au ca scop de-a ridica la maxim posibil productivitatea şi randamentul lor. Pentru a ne 
da seama de modul de exploatare a păşunilor din Alpi şi din Carpaţi este suficient să 
amintim că în Alpi suprafeţele cu fânețe naturale şi păşuni ocupă întinderi care se cif- 
rează la 3.720.340 ha, în afară de fânețele naturale şi ierburi care ocupă 7 mil. 170,7 ha 14) 
pe când în Carpaţi suprafaţa păşunilor este de 4.219.421 ha. Deşi extensiunea păşu- 


ИГҮ 


| Г li; ШТУ 
М ПИ 1 ! үү || ў 
ШЕ A | 
ЙГ а) E | 


ИШ 
| ii р: 


p? B 


Ш Zren agricol зиш arabu {1573 968 


CTT Su rafala arabilá 217675 Culturi de zarzavaturi bn regiu- ; К 

ЛД (р р) ея 1767s TTA le Jouse 2669 reg zA Fänage naturale și разил, 4 219 sa 

L] Pisuni se perene. 37203 Culturi dwerse 5696 DA Diverse S 858 103 

Ci] biţi deve 1 5851 Piduse 10.496.3 Pădure 7 224.071 
ы е 

E Diverse 3591 C] Landes з: erenure peculiwate, 00) Corturi arborescente și de arbusti. 613 озу 


Fig. 1 


nilor este mai mare în Carpaţi, totuşi din lipsa unei exploatări mai raționale ele nu dau 
randamentul cuvenit. In Alpi pentru aprecierea valorii şi a posibilităţilor ce le poate oferi 
o suprafaţă de păşune, se studiază în prealabil elementele fizice ale reliefului, structura 
sa geologică şi climatul pentru a se şti dacă prin raţionalizarea unei exploatări păşu- 
nea poate să dea randamentul cuvenit. Ca productivitatea păşunilor să fie maximă, se 
obişnueşte să se îngraşe printr'o gunoire sistematică, care constă în mutarea strungei cât 
mai deseori, dintr'un loc în altul, ceea ce rareori se face în Carpaţi. De asemeni se mai 
face şi o gunoire lichidă, cu mustul rezultat din fermentarea gunoaielor, iar unde posibi- 
41е de comunicaţie o permit, se face uz şi de îngrăşăminte chimice, care nu numai că 
îmbunătăţesc calitatea păşunilor, dar în acelaşi timp distrug unele asociaţii de plante rele 
pentru păşunat, cum sunt cele de Nardus stricta L, Euphrasia stricta Host., Agrostis alba 
L.,Phleum commutatum Gaud etc. Deasemeni nu scapă din vedere captările de isvoare, 
construindu-se cum este cazul în Jura şi Alpii maritimi — numeroase fântâni şi rezer- 
voare (cisterne) care colectează de cele mai deseori apele de ploi sau rezultate din to- 
pirea zăpezilor. In productivitatea păşunilor mai joacă un important rol şi modul de-a 
se păşuna prin aceea că întreagă suprafaţa se împarte în trei parcele (asolamente, table) 


з) Kergomard I. G., Geographie économique, ediţia IV, editura Masson, Paris, 1934, pag. 43—44. 
н) Kergomard I. @.,1. с. pag. 15 şi 45. 


379 


păşunându-se fiecare în mod rotativ. Avantajul acestui mod de păşunare, prin aceea că 
lasă să se refacă vegetaţia, este foarte mare şi vitele au păşune abundentă în tot timpul 
sezonului cât sunt la munte. Deasemeni nu este neglijată nici curăţenia păşunilor, care 
se face prin săpare sau prin grăpare. Prin amenajamentele amintite mai sus, făcute sub 
îngrijirea camerelor agricole, rezultă că fertilitatea ierburilor este mai mare, cu valoare 
economică îndoită, iar suprafeţele neproductive abia ocupă 15—250%/ din întreg terenul 
exploatat. Natural, aceasta depinde mult de expoziţia versanților „fafa“ sau „dosul“ 
muntelui, precum şi de natura geologică a solului. Astfel pe solurile calcaroase, cum este 
în Jura 15), valoarea nutritivă а păşunilor este superioară celor de pe formațiunile crista- 
line. Ca o urmare a acestor păşuni, de valoare nutritivă mai mare şi carnea oilor şi a vi- 
telor este mai gustoasă. 

Cu totul altfel se prezintă exploatarea păşunilor în Carpaţi. Prin poziţia lor nu 
prea înaltă şi prin calităţile solului, valoarea economică a păşunilor este suficient de 
mare, dar nu produce îndeajuns. 


Studiind asociaţiile de plante pentru păşunat, din Carpaţi, remarcăm că se poate 
face o distincţie în ce priveşte valoarea lor. Asociaţiile cele mai bune sunt de: Festuca 
rubra L., Festuca sulcata (Hack.) Beck. (alt. 1600 m ), Festuca ovina L., Festuca carpa- 
tica (Host.) Dietr. (1800 m). Festuca picta Kit., Festuca supina Schur., Festuca appennina 
Ре. Nat., Festuca sulcata (Hack.) Beck., ssp. saxatilis Schur., Festuca Porcii Hackel., 
Poa alpina L. ssp. gelida Schur., cu răspândire mai mare în zonele cristaline ale Munți- 
lor Rodnei, Munţii Apuseni şi Carpaţii Meridionali. Nici asociațiile de Poa alpina L., Poa 
laxa Hke, Poa violacea Bell., Poa annua L., Poa pratensis L., typica, Poa granitica B. B1., 
Poa media Schur., nu sunt de mai puțină importanță, dar au mare neajuns întrucât aria 
lor de răspândire este prea restrânsă. Tot din categoria acestora, cu o arie mai restrânsă 
sunt: Poa nyaradiana, Festuca pratensis Huds., precum şi asociațiile de Elyna myosuroi- 
des (Vill.) Fritsch., cu răspândire mai frecventă în Carpații meridionali : Bucegi, Făgă- 
raş etc. 

; Dintre leguminoase mai importante sunt : Onobrychis transilvanica Ѕітк., diferite 
specii de Astragalus etc. 

Din categoria asociaţiilor de plante furagere, de o valoare economică mai mică 
sunt: Phleum alpinum L., ssp. commutatum Gauds şi montanum C. Koch., Phleum Mi- 
chelii All., Alopecurus laguriformis Schur., Agrostis rupestris All. etc., iar cu totul rele 
pentru păşunat sunt asociaţiile de Nardus stricta L., Deschampsia caespitosa (L)., Beauv. 
Rumex alpinus L., Rumex arifolius All., Cariacetele си: Carex curvula AH., Carex atrata 
L., Carex dacica Неш. etc. 

Deşi frecvenţa de răspândire a acestor asociaţii este mare, totuşi nu dau randamen- 
tul cuvenit. Pentru ca productivitatea păşunilor carpatine să fie mai mare se impune ca 
omul să intervină, introducând o cât mai raţională exploatare a lor, deoarece în unele 
regiuni se găsesc suprafeţele acoperite cu jnepeni, dârzei, afiniş sau merişori, care acope- 
re întinderi pe peste 750%/ din întreg muntele. 16) Alt defect al exploatării lor iraționale 
constă în modul greşit de păşunare, făcându-se cu acelaşi gen de animale, ceea ce favo- 
rizează în mare măsură desvoltarea unor asociaţii de plante, ca de ex. Origanum vulgare 
L., care nu numai că nu sunt bune pentru păşunat, dar prin formarea acestor pămătuturi 
curioase, roada păşunii se reduce mult, prin faptul că în jurui lor se îngreunează mult 
creşterea diferitelor asociaţii de plante, bune pentru păşunat. Deasemeni mai lipsesc gu- 
noirile naturale şi artificiale, curățirea păşunilor, precum şi рёѕипатеа lor rotativă. Cu 
toate acestea, importanţa păşunilor bune este remarcată instinctiv şi de ciobanii noştri, 
astfel încât în unele masive, ca de ex. în Munţii Rodnei, rezervă anumite parcele, numite 
„porneală“, în care păşunează cu oile seara, ca a doua zi păcuinele să aibă lapte din 


cai аро Georges, Les piateaux du Jura Central, Etude morphogenique, Paris, Société d'Edition Les Belles 
ettres, А 

16) Precup Victor (inginer), Păşunile noastre alpine. Cum sunt exploatate şi cum se cere să Не exploatate în 
viitor păşunile noastre de munte, Bistriţa, 1 


380 


belşug. La fel ss procedează şi pentru oile fără lapte, cele sterpe, cărora le este rezervată 
păşunea de „nedei“, bună pentru îngrăşat. Asociaţiile de Deschampsia caespitosa sunt 
păşunate de turme cu boi şi cai. Toate aceste porniri instinctive, însă sunt prea neînsem- 
nate faţă de exploatarea iraţională care se face cu întinsele păşuni carpatine. 

Din această scurtă reprivire comparativă a tipurilor de păşuni din Alpi şi Carpaţi, 
precum şi modul lor de exploatare, rezultă că în ambele catene muntoase întâlnim în ge- 
neral asociaţii de plante asemănătoare, cu excepţia unor specii care nu se află în Car- 
paţii noştri. Rentabilitatea şi randamentul lor este însă diferit din cauza modului de pă- 
şunare şi a măsurilor de ameliorare, a căror importanţă este foarte mare, având mari 
repercursiuni asupra desvoltării pastorale şi favorizând obţinerea de beneficii econo- 
mice mult mai mari în Alpi decât în Carpaţi. 


Păstoritul şi importanța sa economică"). Dintre factorii саге au jucat un rol mai 
important în naşterea şi diferenţierea exploatării pastorale au fost cu siguranţă, în afară 
de relief, climat şi păşune în acelaş timp d 
şi anumite circumstanţe politice şi etnice, 


precum şi rolul omului, cu pornirea lui de EI з BAA 
adaptare a existenţei sale în legătură cu 72 
factorii naturali înconjurători. w 

Pentru а ne putea da seama de va- ° 
rietatea acestei exploatări, vom căuta să ° 
prezentăm câteva dintre aspectele vieţii * 
pastorale, din cele două catene de munţi. i | - 

50 г Bè W2 адр 29/2 7927 7929 


In general în Alpii francezi se poate pe р 
distinge un păstorit al bovinelor şi altul, — cufaiă în ета Де descregterea bovinelor din Franţa cal- 
făcut într'o măsură mai restrânsă, al oilor. 


Păstoritul bovinelor, pare să fi predo- Jez 

minat încă din timpurile cele mai vechi; a 

se face cu deosebire în regiunea de Nord 4 

а Alpilor şi сеа а Prealpilor, unde abundă ~ as 

păşuni întinse. Această exploatare s'a ы 
extins, pe măsura timpului, tot mai mult, » Я 


după сит reiese din cifrele mai jos citate, 

unde creşterea bovinelor este redată pentru 

întreagă Franţa. Astfel în timp се în 1840 sæ Be? э? г БФ Be 529 
numărul capetelor de bovine ating abia Fig. 3. — Descreşterea numărului oilou din Franţa, calculată 
cifra 11,8 milioane, acestea s'au urcat atât în milioane de capete. 

de mult încât în 1929 numărul lor se ridică 

la 15,6 milioane capete !8). Comparativ cu numărul oilor rezultă un excedent în favorul 
bovinelor, deoarece numărul oilor, pentru întreagă Franţa, se cifra în 1929 abia la 10,4 
milioane capete!9). Explicaţia acestei restrânse creşteri a oilor se datoreşte extinderii 
zonelor de culturi de cereale: secară, cartofi, iar printr'o irigație foarte îngrijită a păşu- 
nilor, elemente care avantajează mult creşterea ierburilor, exploatarea bovinelor devine 
mai rentabilă. Deci se poate spune că există un raport invers între curba numărului 
oilor şi progresul agriculturii ; aceasta are pentru Franţa urmări destul de remarcabile 


її) In acest studiu mă refer numai la păstoritul propriu zis, legat de masivul muntos. deoarece în Franţa mai 
există şi un „élevage“ a bovinelor, cailor, oilor, саге nu intră în economia pastorală, legată de masivul muntos. Exemple 
de localităţi unde se face élevage suntin Charentes, Normandie, Boulonnais, apoi în ţările nordice: Olanda, Danemarca 
etc., în care exploatarea se deosebeşte fundamental de viaţa pastorală propriu zisă. 

8) Кегротагӣ, 1. с. pag. 47. Din lipsa datelor statistice, care să-mi indice numai creşterea animalelor la munte, 
am fost nevoit să le redau şi pe cele cuprinse în zonele de „élevage“. 

9) Kergomard, 1. с. pag. 52. Repartizate oile pe kmp. se prezintă astfel; cele mai multe se află în judeţele: Gu- 
rile Ronului cu 76 pe km р.; Aveyron 63, Eure și Loire 51, Selne şi Marne 47, Vaucluse 45 etc. 


3831 


în ceea ce priveşte economia naţională, deoarece francezii sunt nevoiţi să importe carne 
de oi din alte ţări (Alger, Tunis etc.) 20) 

Migraţiunea pastorală legată de creşterea bovinelor este făcută în general ре dis- 
tanţe foarte mici. Urcarea vitelor la munte se face în mod succesiv, în raport си desvol- 
tarea vegetației, tot la fel şi coborirea. Regiune mai tipică pentru creşterea bovinelor 
este Savoia, unde păşunile ocupă întinderi mari şi unde rasa de vite, care se adaptează 
mai bine acestor regiuni, este cea cunoscută sub numele de „farine“, a cărei origine se 
trage din Tarantaise şi este caracterizată printr'o mare rezistenţă în contra intemperii- 
lor, atât de frecvente aici. Tot ca centre însemnate pentru creşterea bovinelor mai sunt 
masivele Jura, Dauphine şi Prealpii. Exploatarea raţională а păşunilor alpine pentru bo- 
vine se vede din modul de folosire a munţilor, unii fiind întrebuinţaţi pentru vitele fără 
lapte, numite „montagnes sans lait“, alţii pentru îngrăşarea vitelor, „montagnes ă vian- 
de“, iar alţii, cuprinzând o grupă a munţilor înalţi şi mici, „grandes montagnes“ şi „pe- 
tites montagnes“, sunt întrebuinţaţi pentru creşterea vitelor necesare lucrărilor agricole. 

In raport cu aceste tipuri de munţi grupaţi în „grandes montagnes“, „montagnes 
ă viande“, „petites montagnes“ etc. stă şi creşterea diferitelor rase de vite. Creşterea 
vitelor pe păşunile de munte trebue pusă în legătură cu anumiţi factori economici, în 
dependinţă de pieţele comerciale, întrucât după anumite cereri se face creşterea unor 
rase de vite. Rezultă de aici, că vieaţa pastorală din Franţa este în foarte strâns raport 
cu o serie de factori externi ca: posibilitatea de comercializare a vitelor, fluctuaţia pre- 
țurilor de vânzare, căile de comunicaţie pentru transportarea vitelor sau a produselor 
lor, precum şi cu alţi factori economici cu caracter local, legaţi mai ales de уіеаја ţăra- 
nului şi de posibilitatea valorificării produselor casnice pe diferitele pieţe comerciale. 


In ce priveşte modul de exploatare a creşterii vitelor, există deosebite tipuri de 
asocieri ale proprietarilor de animale, în raport cu proprietăţile de munţi. Astfel există 
cirezi de vite, aparţinând unei singure familii, care de obiceiu păşunează pe proprietatea 
individuală a familiei respective. Mai frecvent se întâlneşte acest sistem în munţi „petites 
montagnes“ din Prealpi şi Munţii Jura. Aici fiecare familie îşi trimite un delegat al casei: 
sau un angajat, cu vitele, pentru a le păşuna în mod individual, avându-şi gospodăria de 
munte instalată într'o cabană (colibă). Munţii numiţi „grandes montagnes“, aparţin mai 
multor proprietari grupaţi în sindicate de creşterea animalelor sau în sindicate cons- 
tituite de proprietari de păşuni ?!). 

La acest sistem de asociere, industria fabricării derivatelor laptelui (brânzeturi, unt, 
smântână etc.), are mai mult caracter colectiv, cu ciobani ce îngrijesc turme mari, care 
de cele mai deseori aparţin mai multor proprietari. Cele mai frecvente asocieri sunt însă 
ale micilor proprietari care, de obiceiu, îşi arendează animalele lor, pentru o sumă fixată 
în comun acord şi pe tot timpul sezonului cât sunt vitele la munte, unui arândaş, „ато- 
dieur“ şi care e proprietar sau arândător de păşune. Indemnizarea plătită de arendaş 
este numită în Jura „creut“ şi ea variază cu preţul brânzei. Pentru o vită bună de lapte 
acest „creut“ corespunde preţului a 50 kgr. de brânză. 

Laptele de vite este muls, în timpul sezonului, de trei ori pe zi, în faţa arendaşului 


2) Faptul că în timpul din urmă se importă în Franța tot mai multă carne de oaie, care numai în anul 1930 se 
cifra la 463.400 qu. (Kergomard 1. с. р. 52), se explică prin împrejurările sociale ale evoluţiei normale de vieaţă a mun- 
citorilor şi ţăranilor, care odinioară nu consumau carne de oi, cimai mult de porc, dar în timpul din urmă, prin preţul 
ei mai scăzut, face să fie mult căutată cea de oaie. Н 


2!) Pentru exploatarea raţională a diferitelor produse, cu randamente economice cât mai mari, încă din secolul 
trecut existau în Franța diferite sindicate, care aveau ca scop apărarea intereselor economice comune, a celor înscrişi 
în ele. De aici şi varietatea sindicatelor, în legătură cu diferite interese. Astfel printr'o legiferare din 21 Martie 1 
(legea Waldeck-Rousseau), s'au їпїїп{аї sindicate profesionale, cu scopul de a-şi apăra interesele economice, industriale 
comerciale, agricole etc. 

А Sindicatele agricole grupează cultivatorii din diferite comune, cantoane sau chiar judeţe. Scopul acestor sindi- 
cate este de a-şi perfecționa industria agricolă; de aceea se studiază în prelabil toate reformele legislative sau alte 
chestiuni ce interesează agricultura. Deasemeni pentru a se face o agricultură cât mai bună, propagă ideile raţionali- 
zăril prin conferințe, ţinute la sate. 2, 

Tot astfel nu este comună, care ocupându-se cu creşterea vitelor, să nu-şi aibă sindicatul ei. Scopul acestor 
sindicate este de-a întroduce rasa de vite adecuate diferitelor regiuni, apoi comercializarea lor, cât şi a produselor 
lactare. De aici şi veniturile mari ce se realizează din creşterea vitelor. Mai intră în grija acestor sindicate, ameliorarea 
pagunilor, precum şi modul lor de exploatare. 


382 


şi a proprietarului socotindu-se pentru transformarea laptelui în brânză câte 2 kgr. de 
lapte necesare a produce 1 kgr. de brânză 22). Câştigurile realizate de cei соаѕосіајі la 
aceste stâni este întotdeauna remarcabil. 

Vitele tinere, în creştere, care nu pot fi exploatate, sunt date pentru păşunat pe 
timpul verii unui întreprinzător. Acesta primeşte o sumă fixă de bani, pentru fiecare cap 
de vită, în raport cu renumele păşunilor şi cu grija mai bună a animalelor. Astfel în Jura 
revine 70—80 fr. fr. pentru sezonul de vară, pe o vită, iar în Hautes Alpes 60 fr., sume 
care corespund în medie la 200 — 400 lei (în 1937 23). După datele primite dela Serviciul 
Agricol din Besançon, rezultă că în medie 80%/, din Alpii exploataţi sunt întrebuinţaţi 
pentru creşterea vitelor tinere. 

Valoarea economică a vitelor este în strâns raport cu rasa, ajungând pentru unele 
varietăţi bucata la suma de 4.000—5.000 fr. fr. (=20.000—30.000 lei în 1937), iar cele 
pentru reproduceri, tauri de rasa Schwytz, la sume ce variază între 60.000—100.000 lei. 

In economia pastorală joacă un foarte însemnat rol laptele şi derivatele sale. Astfel 
locuitorii comunelor situate la poala Alpilor, ca de exemplu cele din regiunea Jura, Frasne, 
Longeville, Jougne, Rochejean, Sarrageois, Mouthe 24) etc., se ocupă exclusiv cu creşterea 
vitelor mari, fiind constituiți în sindicate şi având cooperative pentru comercializare în 
fiecare sat. La aceste cooperative este centralizat zilnic laptele dela toate vitele din co- 
mună pentru a fi apoi transformat în diferite calităţi de brânză, unt şi alte derivate25). In 
general se poate afirma, că există în Franța o adevărată industrie a laptelui. Dacă so- 
cotim, pentru întreagă Franţa, cantitatea de lapte adunat, se constată că se тир 10 mi- 
liarde kgr. anual 28). Din câteva date statistice pe care le menţionez mai jos, reiese şi mai 
evident importanţa industriei laptelui în Franţa. In 1892 se fabrica în Franţa 132.000 
tone de unt, iar astăzi se exportă laptele sub formă conservată, naturală sau concentrat 
în cantitate aproximativă de 150.000 tone anual. 

Exportul brânzeturilor are o extensiune foarte mare, fiind mult căutată, mai ales 
brânzeturile de lux, ca ex. „camembert“, mult căutată şi apreciată în Belgia, Statele 
Unite şi Anglia; în schimb Franţa importă din Elveţia, Olanda, mari cantităţi de caş 
tare (dur). Cantităţile de саз fabricate sunt deasemeni mari; astfel Franche Comte 
produce anual, în faimoasele sale cooperative, mai mult de 12.000 tone caş „gruyère“, 
care deasemeni, datorită calităţii sale, este mult căutat pentru export. Se mai fabrică şi 
alte varietăţi de caş mai inferior ca şi calitate, ca de ex. „serac“ a cărui consumaţie este 
locală, constituind hrana cea mai preferată a populaţiei Alpilor şi în deosebi a celei si- 
tuate în regiunea Savoya. „Seracul“ se fabrică prin încălzirea zărului rămas în urma 
extragerii caşului ; se produce coagularea lui, iar apoi i se adaugă sare şi piper. 

In munţi laptele este deasemeni centralizat la stâni. Caşul se fabrică de preferinţă 
şi în cantităţi mai mari, este „gruyère“, a cărui cantitate s'a urcat numai în trei aron- 
dismente : Albertville, Moutiers şi Saint-Jean de Maurienne, într'un singur an, la peste 


2) Făcând o comparaţie între standardul de vieaţă din Franţa şi România, rezultă deosebiri fundamentale. Astfel 
produsele, din prima necesitate, au preţul următor: 1 kg lapte 1.20—1.70 fr., untul 26 fr. un kg, zahărul 5 fr. un kg, 
pâinea 3 fr. kg, iar un muncitor agricol, care lucrează 1а ţară, câştigă în medie 17—27 fr. la zi, ceea ce abia îi poate 
asigura existența familiei şi aceasta numai în cazul când şi el аге o mică gospodărie. In schimb muncitorii dela oraşe 
(din uzine), unde vieaţa, impozitele şi locuința sunt mult mai mari, au câştiguri mult superioare, variind ziua de lucru 
între 55 fr. până la 60,80—120 їг, (1 tr.=cu 4 lei la schimbul oficial şi 8 lei la bursa liberă). (Datele acestea mi-au fost 
comunicate, în vara anului curent, din partea d-lui Prof. R. Ficheux, care se află іп Franța). 

In ce priveşte standardul de уіеа{& din România, un muncitor câştigă în medie 60—120 lei la zi. Produsele ali- 
mentare variază ca preț în felul următor: 1 kg lapte 5—7 lei, untul 90 lei un kg, zahărul 32—34 lei kg, carnea de vită 
35—40 lei kg, pâinea 10 lei kg. i 
0 800) Costul păşunării unei vite în România este în medie 600 — 700 lei (în Maramureş), iar ре munţii Statului, 

— lei. 

2) Dau ca exemplu de sate pastorale numai acelea care le-am cercetat, 

25) Federaţia naţională cooperatistă de lapte, creată în 1931, este compusă din 1.480 societăţi cooperative, cu 
280.000 membri care au un total de 920.000 vaci, ce produc 1.600.000.009 litri lapte anual, întrebuințat pentru extragerea 
untului şi brânzei. Totalul beneficiilor dela aceste cooperative de lapte s'a ridicat în anul 1936, la suma de un miliard 
520 milioane franci fr. И 

Federaţia de cooperative şi sindicate de lapte din regiunea Parisului, în anul 1937, era astfel întocmită: 50.486 

producători care posedau 212.662 vaci de lapte, ce au produs în timpul anului 1936 o cantitate de 431.692.000 litri de 
apte din care 410.030.000 litri au fost expediate la Paris, intrebuinjandi as pentru consumaţia zilnică 1.200.000 litri, iar 
restul pentru diferite derivate. (Date adunate la expoziţia internaţională din Paris—19%37). 

ЭҢ? Saillens Emile, Toute la France: sa terre, son peuple, ses travaux, les oeuvres de son génie, Paris, 1925, 
pag, 241. 


383 


979.293 kgr. brânză 27). De relevat este faptul că nu se fac brânzeturi numai din lapte de 
oi, ci întotdeauna se amestecă cu lapte de vacă, fabricându-se un fel de caş numit 
„fromage bleu“ sau „persille“ în Savoya şi „sassenage“ în Dauphine. In schimb, din 
laptele de capră se fabrică, în regiunea muntoasă a Prealpilor calcaroşi şi în munţii din 
Tarentaise, ип caş ce poartă numele de „chevrotin“. 

Produsele lactate fabricate în regiunea înaltă de munte sunt transportate pentru 
comercializare în diferite centre urbane sau 1а centralele cooperatiste, care au grija desfa- 
cerilor. Transportarea lor se făcea înainte mai mult prin tracţiunea animală, care însă în 
timpul din urmă a scăzut foarte mult, fiind înlocuită prin tracţiunea mecanică, ceea ce 
reiese şi din cifrele următoare. In 1920—1921 tonajul brut (în 24 ore), pentru întreagă 
Franţa era de 192 tone tracţiune mecanică şi 188 tone animală, iar în 1928 s'a urcat la 
638 tone cea mecanică şi 122 tone tracţiunea animală 28). Această înlocuire a tracţiunii 
animale prin cea mecanică este în legătură cu numeroasele şosele asfaltate sau pietruite, 
bine întreţinute, care se urcă la înălţimi de peste 2.000 m şi brăzdează întreg şirul Alpilor. 
Sunt foarte bine întreţinute nu numai şoselele naţionale, ci şi drumurile de munte şi cele 
vecinale, putându-se face transportarea derivatelor lactate chiar cu camioane şi trăsuri. 
In regiunile cu pante prea accentuate, transportul se face pe catâri. Comunicaţiile foarte 
bune au un mare avantaj economic, deoarece produsele lactate pot fi coborâte, pentru a 
fi puse în comerţ, în timpul cel mai scurt posibil. 

Pentru a reda întreg aspectul vieţii pastorale 
din Alpi, e necesar să mă ocup pe scurt şi de 
CI locuința păstorilor. Ele sunt stabile, făcute în 
general din piatră, cu o singură încăpere, fiind 
. cunoscute sub numirea de „remue şi „caveau“, la 
gl Junot Nord, în Alpii Dauphine etc. şi „cabane“ în re- 

giunea Alpilor maritimi. După cum reiese şi din 
figurile alăturate, coliba din regiunea înaltă este 
astfel construită şi amenajată, încât cuprinde un 
К incontestabil confort. Arhitectura pastorală constă 
onera pentru dintr'o cameră spațioasă, făcută din piatră, iar în 
diivatebe lactaxe interiorul ei se află un pat, scaune, laviţe şi cuptor. 
Anexat acesteia sau uneori separat mai există de 
Б л obiceiu, о cămară, în care se păstrează untul, 
ia ЫНА Dia Ra a a Ara brânzeturile, laptele, precum şi unele utensile 
£: Saint-Jean-de Sixt (Genevois) ° de-ale stânei. 

Cu totul alt tip de aşezare se află în Jura şi 
Alpii „petites montagnes“. Pretutindeni pe munte sunt ferme sau stâni, construite dintr’o 
cameră ce serveşte în acelaşi timp pentru locuit ziua şi pentru prepararea brânzei, iar lateral 
se găseşte o mică cămară, în care se păstrează laptele. Din această cameră de zi, care e 
jos, conduce o scară laterală, ce urcă în dormitor. Există şi variante ale acestor tipuri de 
locuinţe temporale, dar cu deosebiri nu рга mari29). Anexate camerei de locuit se află 
grajdurile, în care se pot adăposti în medie 100 de vite. Uneori grajdurile nu sunt anexate 
colibei, ci formează un corp aparte. Importanţa grajdurilor este foarte mare, deoarece în 
afară de faptul că adăposteşte vitele contra intemperiilor, menţinându-l prin această 
cantitate de lapte, dar le scuteşte în acelaşi timp de îmbolnăviri şi de fiare sălbatice. 
Deasemeni din grajduri se poate colecta mustul şi gunoiul necesar pentru îngrăşarea 
păşunii. Deasupra grajdului este podul cu fân, unde se aşează unele provizii ca astfel în 

cazul timpurilor nefavorabile să aibe de unde da hrană animalelor, 


2) Arbos Ph. 1. c., pag. 322. 

з) Hergomard 1., |. c., pag. 119; Saiilens Emile, 1. c., pag. 286—287. Franţa este una dintre ţările cu şosele mai 
numeroase şi bine иерине, posedând un total de peste 40.000 km, şosele naţionale, 20,000 km drumuri judeţene şi 
555.000 km drumuri vicinale. 

2) A se vedea figurile ce reprezintă ferma din Mt. D'Or, precum şi din alte regiuni ale Alpilor, planuri ridicate 
la faţa locului, în vara anului 1937, 


384 


Dacă locuinţa păstorilor dela munte prezintă atâtea tipuri arhitectonice deosebite, 
nu mai puţin interesante sunt şi satele situate la altitudini mari, unde ocupaţiunea locui- 
torilor este numai păstoritul. Exemplele abundă la fiecare pas şi pentru a nu insista 
asupra tuturor este suficient să amintim doar câteva. 

Cazurile mai tipice de adaptare a locuinţelor la relief, o formează comuna St. 
Véran (2040 m alt.), Meyries (1700 m), Rouet (1750 m), Souliers etc., situate în Valea 
Queyras, din Hautes Alpes, unde casele sunt etajate pe pantele mai însorite ale muntelui. 
Cu toată înălţimea la care sunt situate aici, se pot face şi culturi, datorită expoziţiei şi 
topirii timpurii a zăpezilor de primăvară. In general extinderea aşezărilor din Alpi se 
face în medie până la altitudinea de 1600 m. Ѕиргаѓеје mai extinse, anoecumene, se întind 
numai peste această limită. 

Tipul de casă mai frecvent, în aceste aşezări, este numit „6/ementaire“, саге 
întocmai ca şi colibele din regiunea înaltă prezintă numeroase varietăţi. Caracteristica 
acestei case este următoarea : baza mult adâncită în panta muntelui, este construită din 
pietre, cu ziduri foarte groase, prevăzute cu numeroase deschizături. Aici se păstrează 
fânul. Deasupra parterului există o încăpere mai mare, despărțită în două porţiuni, 
printr'un mic grilaj, dintre care una este grajdul propriu zis, iar a doua serveşte de 
locuinţă. In acest fel oameni locuesc tot timpul anului, cu animalele împreună, problemă 
importantă pentru economia de combustibil, deoarece pădurile sunt foarte rari, dar puţin 
admisibilă din punct de vedere igienic. In faţa locuinţei există un mic balcon, în care se 
pun cerealele, să se usuce, în caz că n'au putut ajunge să se coacă în timpul verii. 


Interiorul casei de locuit este de o mare simplitate, putându-se observa 2—3 paturi, 
suprapuse, o masă, scaune şi dulapuri. Acelaşi tip de aşezare, cu mici varietăţi, se află 
la multe comune din Valea Queyras, Haut-Ubaye, Haute-Maurienne etc., regiuni în care 
se observă adaptarea omului la munte. 

Dacă regiunile înalte ale Alpilor, cu văile săpate larg de glaciațiune, au importanţă 
în vieaţa păstorească prin aceea, că au favorizat desvoltarea aşezărilor, nu mai puţină 
importanţă Ле revine şi satelor pastorale situate la poala muntelui. Mai tipice sunt cele 
din regiunea masivului Jura, unde majoritatea populaţiei se ocupă numai cu creşterea 
animalelor. Caracteristica caselor acestor aşezări păstoreşti este următoarea : sunt formate 
din două încăperi, necesare pentru locuit, iar sub acelaş acoperiş al casei, se află anexate 
şura şi grajdurile. In jurul casei este grădina, împărţită astfel ca păşunarea ei să se poată 
face rotativ. Există şi numeroase varietăţi ale acestui tip de aşezare. 

Am insistat mai mult asupra acestui mod de exploatare a vieţii pastorale, care se 
ocupă în special cu creşterea vitelor mari, deoarece este predominant în Alpi. Cu toate 
acestea, importantă este şi vieața pastorală legată de creşterea oilor. Din studiul 
frumoaselor monografii pastorale 30) reiese, că în regiunea de Nord a Alpilor se distinge 
un ţinut unde pare să fi predominat în totdeauna creşterea bovinelor, în timp ce în Sud, 
ocupaţia de predilecție o constitue creşterea oilor, animale mai puţin exigente, mulţu- 
mindu-se adeseori cu păşunile sărăcăcioase şi solul pietros, ale acestor regiuni de Sud. 
Se poate chiar trasa o linie de separație, între domeniile de stăpânire ale diferitelor cate- 
gorii de vite, care trece prin Gap şi Die, unde numărul bovinelor este aproape de cinci 
ori mai mare decât cel al oilor (vezi harta). 

Studiind comparativ numărul oilor din Franţa şi alte regiuni, ca Peninsula Balca- 
nică, Peninsula Iberică şi Carpaţi, se constată că în timp ce în Franţa se remarcă o deca- 
denţă a acestui mod de exploatare, în celelalte ţări se menţine în progres. Această 
decadenţă se datoreşte mai mult unor factori de natură economică, care determină ре 
crescătorii de vite să se acomodeze după cerinţele pieţelor şi să facă faţă concurenţei 
lânei străine importate. Deasemeni nu trebueşte uitat nici faptul că în Franţa lâna indi- 
genă este mai puţin căutată servind doar pentru confecţionarea îmbrăcămintei cioba- 
nilor, pe când la noi, în România, lâna se foloseşte foarte mult în industria casnică, la 


з) Arbos Ph. |. с, 


385 


îmbrăcămintea ţăranilor. De altă parte francezii au un foarte variat mod de alimentaţie, 
iar carnea de oaie nu se pretează la multe feluri de mâncări. Din acest motiv este mai 
mult căutată de către populaţia sărăcăcioasă, datorită preţului ei mai scăzut. Cu toate 
acestea pentru ca randamentul economic al creşterii oilor să fie mai mare, se recurge, în 
regiunile unde se consumă mai multă carne de oaie, la o exploatare raţională a lor, cres- 
cându-se în grajduri, unde sunt îngrăşate pentru tăiat. In Alpii de Nord se face deci un 
fel de „élevage“ şi nu un păstorit propriu zis. Prin acest sistem de exploatare s'a produs 
о regresare a unei anumite industrii, în deosebi a țesăturilor casnice, dar această pier- 
dere este compensată, pentru economia ţăranului, prin veniturile de pe urma creşterii 

raţionale a oilor pentru 


крас" сагпе. 
Zene l Un aspect cu totul altul 
Läs S Legenda : îl iau regiunile pastorale, 
пу М ыч m So 100 Capete оё raportate la- toi bovine in care datorită їп primul 
Agrey olane ` ASI rând căilor de comunica- 
У ! i “100— soc ” » > 8 
— ‚лыб, уса А , ție, care au uşurat trans- 
Da pri ү ва ? ” > portarea îngrăşămintelor 
\ i 2 Жл ә Бата 
N) ÎN 7галуйшиалдё intensivă chimice, apoi prin intro- 
» mujbeie ducerea irigaţiilor, a fost 
» БАА НОЕ mult favorizată desvol- 


tarea păşunilor artificiale 


Scara aprouimalwa 


Ei EER şi prin aceasta o гајіопа- 
Рас с a ` i lizare a exploatării tere- 
a ` к т nurilor puţin productive. 
Эм, N ы - Urmarea acestor amelio- 
‚Моль iN rări a făcut ca oile să nu 
pat Ze Moe "К, i mai trebuiască să cutreere 


pelusele pietroase ale 
munţilor, întrucât își gă- 
sesc tot timpul anului 
hrana în grajd. Prin a- 
ceste îngrăşări, valoarea 


- lor economică se ridică 

Fig. 6 — Harta repartiţiei transhumanţei, densităţii oilor şi a bovinelor în $ A дз 

Alpii Francezi, КК de Tiberiu Morariu după Ph. Arbos şi ]. Robert foarte mult, întrucât cen 
trele urbane şi industriale 


din Valea Rhonului, ca dela Lyon până la Marsilia, absorb tot ceea ce muntele le poate 
oferi ca: miei tineri şi oi bine îngrăşate. Schimbarea, spre o desvoltare a păşunilor arti- 
ficiale a câştigat teren tot mai mult şi în văile interne, unde creşterea oilor este mai mult 
înlocuită prin creşterea bovinelor. 

Singurele regiuni unde este mai mult desvoltat păstoritul oilor, se află în zona de 
influenţă mediteraneană. Aici se întâlneşte o transhumanță a oilor, cu deosebire bine 
reprezentată în regiunea Alpilor Maritimi şi Basses Alpes. Cauzele care au favorizat 
desvoltarea acestui gen de vieaţă pastorală trebuesc puse în legătură cu factorii geo- 
grafici şi formele de teren, си munţi înalţi, locuiţi numai vara, iar la poala lor câmpii, al 
căror caracter este mai mult stepic. Nu trebuesc însă neglijaţi nici alţi factori ca spre 
ex. numărul prea mare de oi, pe care îl au adeseori crescătorii de vite. Păşunile înalte 
alpine sunt suficiente pentru a nutri în timpul verii numărul acesta mare de oi, dar iarna, 
din lipsă de fân în cantitate suficientă, ele nu pot fi ţinute la grajd. De aceea păstorii sunt 
siliţi ca în timpul sezonului rece să-şi ducă turmele într'un climat care să permită păşu- 
narea lor şi toamna târziu, chiar iarna. Astfel a luat naştere transhumanţa inversă 3). 

Drumurile de transhumanță încep la data de 15 Mai şi îşi urmează itinerariul. 


„Celeron. 


М 
хк хуу ®' 


31) Arbos Ph., 1. c. рар, 565. 


586 


plecând din departamentele Var, Arles, în regiunea Basses Alpes, Alpes Maritimes etc, 
Transhumanța inversă se face în patru direcţii principale: unul merge din Prealpii 
Savoiei şi Dauphiné spre câmpiile Bas-Dauphin€ şi Rhonul mijlociu; un al doilea drum 
pleacă din Alpii meridionali, Dauphiné spre Ріещопі; al treilea din Alpii meridio- 
nali, Dauphine şi din Provence spre Basse Provence, iar alpatrulea din regiunea 
muntoasă a Alpilor maritimi spre regiunea de соаѕіе 22). Drumurile de transhumanță se 
fac cu trenurile, ca oile să nu slăbească sau să se îmbolnăvească, prin parcurgerea de 
drumuri prea lungi. 


In locurile de vărat, păstorii îşi construesc colibe din piatră, de formă dreptunghiu- 
lară, cu înălţimi foarte mici, încât abia se află ridicate deasupra pământului. In apro- 
pierea colibei se află un fel de strungă, construită din piatră, în care stau peste noapte 
oile şi purtând denumirea de „ramas“ în Maurienne, „chomes“ sau „courtile“ în Alpii 
maritimi. Când timpul e frumos afară, ciobanul doarme de multe ori sub cerul liber. Acest 
tip de arhitectură pastorală formează adăpostul cel mai primitiv întâlnit în întreg şirul 
Alpilor francezi. 


Există deosebiri remarcabile între exploatarea creşterii bovinelor şi a oilor. Aceste 
deosebiri provin din faptul că în Alpi creşterea oilor se face cu scopul întrebuinţării 
cărnii şi abia într'o măsură foarte neînsemnată pentru lână. De aceea pentru a se ajunge 
la o raţionalizare a acestei exploatări, cu randamente economice mai mari, s'a trecut, ре 
măsura timpului dela păstorit la un „élevage“ al oilor. Deasemeni şi în exploatarea 
vitelor, pentru lapte şi derivatele sale, necesare oraşelor vecine precum şi pentru comer- 
cializare, se introduce tot mai mult elevajul. 


Debuşeele mai însemnate în desfacerea animalelor sunt: Paris, Geneve, Lyon şi 
întreg litoralul, inclusiv litoralul Provence; excepţie fac văile din Alpii Maritimi, la Est de 
Verdon şi partea occidentală din Diois şi Baronnies a cărei produse animale au ca pieţe de 
desfacere regiunea Rivierei şi câmpiile Rhonului. entre importante pentru desfacerea ani- 
malelor şi produselor lor sunt deseori întâlnite şi într’o strânsă legătură cu regiunile turis- 
tice şi industriale. dl şi consumul foarte mare de carne se face pe Coasta de Azur, 
iarna, iar sărbătorile mai mari, са ale Grăciunului, Paştilor etc., urcă în general mult 
consumarea cărnei, făcând-o să fie căutată. Deasemeni unele regiuni ca de ex. Diois şi 
Barronies fac un intens comerţ de miei, pe care îi vând în timpul verii în condițiuni foarte 
favorabile la Vichy şi în alte regiuni balneare şi climatice. Desfacerea şi vânzarea 
animalelor se mai face şi după calitatea lor. Astfel din Dévoluy se trimit la Paris mieii 
de calitatea cea mai bună, cea de a doua calitate se trimit la Lyon, iar cei de a treia la 
Saint Etienne 3%). Valoarea animalelor vândute, în diferite centre, este în legătură cu 
natura căilor de comunicaţie; astfel animalele din unele regiuni, ca de exemplu din 
Devoluy sosesc, datorită legăturilor mai bune, mult mai repede în centrele determinate 
şi carnea lor este mai proaspătă la Paris decât la St. Etienne, cu comunicaţii mai puţin 
rapide şi care importă carne tot din aceleaşi regiuni. De aici şi beneficii economice mai 
mari pentru vânzătorii de prima categorie. 


In afară de comerţul cu animale pentru tăiat, populaţia se mai îndeletniceşte şi cu 
creşterea şi selecţionarea de animale pentru reproducere, fiind legat acest copperț de 
anumite anotimpuri. 

După ce am văzut principalele sisteme de exploatări pastorale din Alpi, este de 
interes să fie cunoscută şi vieața socială a ciobanilor şi alimentarea lor 3%). 

In genera] se poate spune că ciobanul din Alpii francezi, în comparaţie cu cei din 
Carpaţii noştri аге un standard de vieață mult superior. Hrana lor constă, în afară de 
produsele lactate, din zarzavaturi, carne, uneori şi vin, dând o îngrijire şpecială pregă- 
E ааа | 


32) Arbos Ph., 1. с. pag. 567. 
3) Arbos Ph. 1. с. pag. 649, 
є). Un cioban francez este plătit în medie cu suma ce variază între 1.000—1.500 fr. lunar (= 5,000 — 7.000 lei), iar 
in оташа cu 1.020 — 1.500 lei. (In vara anului 1937, fapt Care se explică prin costul vieţii mult mai ridicat іп Franţa 
ecât în România. 


387 


tirii alimentelor. Se poate spune că ciobanul francez din Alpi are o alimentare foarte 
variată. Grija lui este pe lângă păşunare şi mulgerea vitelor şi ameliorarea păşunilor, 
mutând adeseori staurul animalelor dintr'un loc în altul. 

Pentru a ne putea da seamă de deosebirea exploatării pastorale din Alpi şi din 
Carpaţi, vom insista mai jos asupra modului de-a se prezenta păstoritul la noi. 

Іп Carpaţii româneşti se disting două tipuri mai principale de exploatări pas- 
torale: unul al vitelor mari şi al doilea al oilor. 

Exploatarea vitelor mari (de rasa brună Schwytz, Pintzgau şi Simmentha!), care 
se cifra Іа 4,552,679 capete în 1928 3), se face în foarte restrânse regiuni ale Carpaţilor 
şi aceasta cu deosebire în munţii Bucovinei, Maramureşului, Munţii Rodnei, Munţii 
Bârgâ4ului, Călimani, Ţibleş, Hudinul Mare şi Mic şi în unele centre ale Munţilor Apuseni. 
In restul Carpaţilor această exploatare este mai restrânsă, făcându-se doar în jurul gospo- 
dăriilor sau al hotarului din sat. 

Creşterea bovinelor pentru îngrăşat este mai frecvent făcută în Munţii Maramu- 
reşului, Bucovinei şi Munţii Bârgăului, unde animalele sunt vărate pentru o anumită 
taxă, de către un întreprinzător, numit „arândaş“. Este deci un sistem de exploatare al 
vitelor mari asemănător celui din Jura şi regiunea Alpilor înalţi. 

Al doilea sistem de exploatare a vitelor este de a văra la munte numai animalele 
necesare lucrărilor agricole. Acestea fac, până să ajungă în păşunea dela munte drumuri 
suficient de mari, a căror lungime variază între 20 — 80 km. Stâni de vaci, pentru fabri- 
carea caşului se află numai în Maramureş, purtând numele de „Schweizerei-uri“. Sis- 
temul acesta de exploatare este întocmai ca şi în Alpii francezi, unde sunt împreunate 
mai multe vaci, aparținătoare diferiților proprietari, cărora în schimbul produsului de 
lapte li se plăteşte o sumă fixată în de acord си arendaşul36), 

Cu toată existenţa atestei asemănări în modul de exploatare a vitelor, beneficiile 
pentru proprietarii de vite sunt foarte neînsemnate în Carpaţi, rezultând mari foloase 
pentru exploatatori sau arendaşi. Pentru a ilustra cu exemple este suficient să cităm 
câteva cazuri din Maramureş. „Unii dintre proprietarii acestor munţi, adună vaci cu 
lapte de prin sate şi le trimit la păşune pe muntele propriu. Condiţiile de păşunat sunt 
simple şi rentabile pentru proprietarul muntelui. Proprietarii vacilor cu lapte se bucură 
că pot să găsească ocazia ca să trimită, de obiceiu singura vacă, la păşune în timpul 
verii, pentru care drept taxă de păşunat îi cedează laptele dela vacă, care devine al 
proprietarului muntelui, după anumite norme ce diferă foarte puţin dela caz 1а caz. 

lată alt exemplu: se adună toate vacile destinate să meargă la păşune, în muntele 
respectiv. După o săptămână sau două dela trimiterea lor în munte, proprietarul mun- 
telui împreună cu proprietarii vacilor urcă la munte, mulg laptele de pe o zi dela fiecare 
vacă separat, pe care apoi îl evaluiază în felul următor: dacă de exemplu, o vacă a dat 
5 litri lapte în ziua respectivă când se face măsurătoarea, odată şi pentru tot sezonul de 
păşunat, se socotesc 4 litri pentru plata păşunei, iar restul, un litru îl evaluiează la 70-—80 
lei, pentru ca proprietarul muntelui să-i plătească proprietarului cei 70 lei şi cu aceasta 
s'au achitat unul față de altul. 

Vaca proprietarului care a dat 5 litri lapte în timp de 2 !/, luni, aduce un venit de 
70 lei proprietarului ei, în schimb proprietarul muntelui, dela vaca respectivă recoltează 
în 21/, luni 375 litri lapte a 5 lei, ceea ce face 1.875 lei. Socotind taxa de păşune şi plata 
păstorilor 300 lei pro cap de vacă, dela o vacă care dă 5 litri lapte în medie, proprie- 
tarul muntelui câştigă neto 1.575 lei. 

Astfel în muntele pe care păşunează 150 vaci cu lapte, cu o producţie medie pe zi 
de 4 litri şi evaluând litru de lapte cu 4 lei, aduce un venit brut de 180.000 lei din care 
scăzând plata şi întreţinerea păzitorilor, impozite diverse care s'ar ridica la suma maximă 


Phe ангтенниге en Roumanie, Album statistique, public à Poccasion du XIV Congrès International d'Agri- 
culture. Ministere de WAgriculture et des Domaines, Bucarest 1929, pag. 58. 

Exportul nostru de bovine se cifra în anul 1938 abia la 43651 capete, iar al oilor 37.448 (Buletinul Informativ 
al Ministerului Agriculturii şi Domeniilor. Anul X Februarie 1939, Nr. 2 Bucureşti 1939, pag. 156—157). 

3) Morariu, Tiberiu, Noi contribuţiuni la păstoritul Evreilor Maramureşeni, Sibiu, Tipografia Vestemean, 1934. 


388 


de 30.000 lei, rămâne proprietarului un venit net de cca 150.000 lei. Laptele obţinut îl 
prelucrează transformându-l în unt, fie în caş, pe care îl desface pe piaţa Sighetului. In 
felul acesta lucrează mai ales Evreii care sunt proprietari de munţi3?). 

Cu totul deosebit se prezintă păstoritul oilor. Deşi ciobănia din România, dela un 
capăt la altul al Carpaţilor, are caractere comune, totuşi sub aparenţe identice prezintă 
numeroase tipuri cu varietăţi locale, având însă o caracteristică bine distinctă de cea 
franceză, fiind aici mai mult de interes local, ciobănesc. Pentru a nu prezenta toate varie- 
tăţile de păstorit, vom enumera numai pe cele mai importante. 

In Кате{, Poiana Ruscă şi unele regiuni ale Munţilor Apuseni (Mărişel, Vidra, 
Albac, Bucium, Ocoliş, Runc etc), se face mai mult un păstorit rudimentar, în hotarul 
comunei, care se caracterizează prin lipsa stânelor, iar în cazul când se află, ele sunt 
portative, tip de exploatare foarte asemănător celui din Câmpia Transilvaniei. Tot aşa 
de puțin variat se prezintă păstoritul din Тага Hațegului, Măguri (Munţii Apuseni), unde 
familia întreagă pleacă, în timpul verii, la stână, vitele fiind păşunate si îngrijite direct 
de membrii familiei. 8) La câte o stână, care serveşte ca aşezare temporară a întregii 
familii, se asociază uneori şi alţi proprietari, grupaţi de obiceiu după starea materială şi 
foarte rar se amestecă familii înstărite cu altele sărace (Măguri, Mărişel, Beliş etc. din 
Munţii Apuseni). Explicarea acestui mod de exploatare se datoreşte condiţiilor geogra- 
fice deoarece aici comunele sunt situate la o altitudine ce variază între 800—1.200 т, 
deci adeseori deasupra limitei zonei pădurilor şi turmele nu sunt nevoite să plece pentru 
vărat în alţi munţi, ci rămân în hotarul comunei respective. 

Un alt sistem de exploatare a oilor, deosebit de acest păstorit rudimentar, este cel 
din partea Nord-estică a Carpaţilor Orientali precum şi în Bucovina, Maramureş, Țibleş 
şi Hudinul-Mare. Originalitatea acestor grupări de a-şi face stânele, constituirea şi modul 
lor de asociere, aparţine unui sistem de cooperaţie dintre cele mai primitive prin 
asocierea mai multor proprietari la o stână. Din felul de administrare al stânei, care 
se face de către proprietarul care a avut mai mult lapte când pleacă oile Іа munte, numit 
„stânaş“, precum şi din efectuarea plăţilor prin prestaţiuni în natură (oi, brânză, îmbră- 
căminte etc.) servindu-se pentru scopul acesta de „fincuşă“ şi „carâmb“, obiecte dintre 
cele mai primitive pentru a face socoteala, constituiesc originalitatea acestei exploatări. 
Acest păstorit este mai mult local, variind drumul oilor, între sat şi munte, pe distanţe 
între 10—120 km. 

Deosebit de sistemele de păstorit amintite, în Carpaţii Meridionali şi colţul Sud- 
estic al Carpaţilor Orientali, se întâlneşte ca tip mai frecvent de păstorit sistemul cu 
stâne mari. Proprietarii acestor stâne sunt 
de obiceiu câte un grup de 4—5 persoane, 
iar numărul oilor diferă între 1.500— 2.500 
păcuine. Prelucrarea produselor lactate 
(brânză, urdă, unt, jintiţă etc.) se face de 
către femei, numite „băciţe“. 

Intrucât multe dintre turmele ce 
cutreeră Carpaţii Meridionali precum şi 
cele din regiunea sudică a Carpaţilor D mo a 537 ЭЎ? Эн 
Orientali aparţin comunelor lipsite de o È 
zonă a fanațelor în hotarul comunei lor in Saligan de Gemte, numărului oilor în România calculată 
(ex. Poiana Sibiului, Galeş, Rod, Răşinari 
etc.), modul lor de exploatare este asociat şi cu transhumanță. Drumurile păstorilor 
transhumanţi se mai fac şi azi pe distanţe de 200—300 km, între munte şi regiunile de 
Câmpie ale Dunării, Basarabiei sau Transilvaniei, iar în trecutul nu prea îndepărtat, 
ajungeau până în Crimea, Caucaz şi stepele ruseşti. In timpul din urmă şi acest mod de 


97) Marina Mihai (ar. ), Maramureşul. Necesităţi şi remedii. Colecţia secţiei de studii şi documente а Ţinutului 
Someş, Cluj, 1939, pag. 76— 
з) Morariu, ьш певца pastorală în Munţii Rodnei, Bucureşti, 1937, pag. 203. 


389 


exploatare este în decădere, ceea ce se vede chiar şi din datele statistice alăturate, căci 
de unde în 1927 numărul oilor din România se cifra la 12.941.000 capete, în 1935 a scăzut 
la 11.828.000 capete, un regres în creşterea oilor ce se observă tot mai accentuat în urma 
războiului mondial). Decăderea aceasta îşi mai are explicaţia în schimbarea fânaţelor 
şi păşunilor în vaste terenuri de culturi care ocupă întinderi tot mai mari în câmpiile 
situate la poala munţilor. Deşi după războiul mondial s'au făcut întinse despăduriri, 
pentru mărirea zonei păşunilor, totuşi nu sunt suficiente din cauza exploatării lor iraționale. 

Ca ultim sistem de exploatare a vieţii pastorale din Carpaţi, este cel al arendării 
oilor de către diferiţi întreprinzători, în deosebi Evrei. Aceştia, pentru o cantitate de 
brânză fixată în acord cu proprietarul de vită, le exploatează vara, timp de 4 luni. 
Din această exploatare, întocmai ca şi la exploatarea vitelor mari, tot astfel şi aici, 
Evreii realizează mari foloase economice, cu beneficii neto ce variază între 120.000— 
160.000 lei, pe timp de un sezon de vară 40). 

Dacă în Carpaţii noştri există atâtea moduri de exploatare a vieţii pastorale, nu 
mai puţin adevărat este că şi arhitectura pastorală, pregătirea derivatelor lactate şi 
varietatea raselor de vite sunt deosebite. 

Rasa cea mai răspândită de oi este cea rustică, neperfecţionată şi țurcană, de o 
valoare economică mică, cu frecvenţă de răspândire în regiunile muntoase. Rasa ţigae 
este mai mult adaptată regiunilor de câmpie, în deosebi în Câmpia Transilvaniei şi de o 
valoare economică superioară celeilalte. In Basarabia şi Dobrogea, unde stepele sunt 
mai întinse, se creşte mult rasa de oi karakiul, de o foarte mare valoare economică. 

Dacă randamentul economic din exploatarea oilor, cu excepţia celor ţigăi şi 
karakiul, nu reprezintă o valoare mare, tot astfel nici produsele lactate nu se bucură de 
o preparare superioară. Din lapte se extrage în mod primitiv caş, urdă, unt, jântuit, 

lapte bătut (acru), produse care 


Sosi уо în mare parte sunt folosite pen- 
e cdi y, tru trebuințele casnice. Excep- 
„ante da ție dela acest fel de pregătire а 

oaie саса сый produselor lactate o formează 
brânza de burduf şi diferitele 

—E soiuri de caşcaval, fabricate de 


păstorii macedoneni, care da- 

torită calităţilor lor se bucură 

оф. (Paturi! de un debuşeu de desfacere 
foarte mare. 

ч Tot astfel şi arhitectura 


fone” M М 
spa ще după regiuni Cea mal 
Fig. 8. — Stână portativă cu anexele ei în poa 7 р © 81 { 
Карапа (720 m) Valea Іегії (Munţii Apuseni) см6 rudimentară arhitectură pasto- 


rală se află în regiunile înalte 

ale masivelor, unde lemnul lipseşte, clădindu-se colibi din piatră. In Râmeţ, Poiana 

Ruscă, unde păstoritul se face în hotarul comunei, lipsesc stânele, iar în cazul când se 
află, ele sunt portative, tip frecvent de altfel şi în Câmpia Transilvaniei. 

In colţul Nord-estic al Carpaţilor Orientali precum şi în Munţii Apuseni, arhitectura 

pastorală constă dintr'o colibă, în care dorm ciobanii pe pământ. Tot în această colibă 

se face şi prelucrarea derivatelor lactate. Construcţia ei este foarte primitivă, încât 


39) Dăncilă I. (dr.), Calendarul oierilor pe anul 1939, Sibiu, 1938. Repartizate oile pe provincii, se prezintă astfel: 
Basarabia 2.290.051 capete, Bucovina 224,663, Transilvania 2.780 146; Vechiul Regat 6.533.315 capete. 

Importanţa creşterii oilor la noi reiese şi din comparaţia cu alte ţări europene din care comparaţie rezultă că 
România ocupă locul al treilea şi anume: 

Anglia posedă 26.651.000 capete cu 197 oi 1а 100 hectare şi 69 la 100 locuitori. 

Spania posedă 16.470.000 capete cu 32 oi la 100 hectare şi 69 la 100 locuitori. 

omânia posedă 11.828.000 capete cu 40 oi la 100 hectare şi 63 la 100 locuitori. 

Franța posedă 9.730.000 capete си 18 oi la 100 hectare şi 23 1а 100 locultori, 

Germania posedă 3.387 000, cu 7 oi la 100 hectare şi 5 la 100 locuitori. 

4) Morariu, Tiberiu, Contribuţiuni la păstoritul Evreilor, 1. с, 


390 


ciobanii sunt expuşi intemperiilor. Ca anexe ale stânei sunt „strunga“ şi „stauru“, în 
care se mulg oile. Grajduri pentru a se putea scuti animalele contra intemperiilor, nu se 
află, de aici urmează că se îmbolnăvesc multe, rezultând deci pagube economice foarte 
mari, atât prin pierderea laptelui cât şi prin slăbirea animalelor. 


Un alt tip de arhitectură pastorală, mult mai evaluat, se află în Carpaţii Meridionali, 
Munţii Buzăului, Vrancei, Ciucului etc. unde stâna este construită din două părţi dintre 
care una serveşte pentru locuit, fiind amenajată cu un confort mai bun, paturi şi 
prici, iar în a doua încăpere se păstrează derivatele lactate. In jurul ei se află „farcul“. 

In timpul din urmă prin 
îndrumarea autorităţilor 511- amore  zõvoore 
vice, încep să se construiască 29705 
(în Munţii Rodnei), adevărate N 
stâne model, care după ce vor 
putea fi răspândite şi în alte li rong” z 
regiuni, vor constitui un real Ж: ; 
progres în evoluția arhitecturii £ o э" 
pastorale. == М. $. —4— comerme 

Hrana ciobanilor constă, «ое А iz шы 
їп cea mai mare parte din 
derivate lactate, mai rareori 


А 


содди s 


(2ѓот/е) 


Д р» “ 
o 
ilon 


ço 


At 
K 

© 
LL 

| 

f 
i 
; 


A. coho, Puforeo 


mănâncă carne sau legume. ү fe a 
Vieaţa lor socială este bine Și eee. 


А 
J Бере ог 


desvoltată, păstrând cu sfin- 
{ете tradiţiile rămase din ge- 
пега{іе în generaţie. 

In ce priveşte căile de co- 
municaţie la munte, sunt a- 


Рів. 9. — Stână în cetori din muntele Celari (verst de Sud) Munţii Rodnel 


proape inexistente, făcându-se “Ку 
cu foarte mare greutate trans- pt 
portarea derivatelor lactate şi ; | 
aceasta de cele mai deseori în Fa N 


desagi, pe spinarea cailor, până ГИ ‚ 
în văile profunde, unde se poate 020 и [енти А, 


circula cu carul. > \ i” ооу 

Din această scurtă pri- Aziz” 
vire asupra păstoritului din зар ` 
România, rezultă că la noi, Li AN N a 
creşterea oilor, paralel cu agri- coen 


x ; Жү, ДА dirib AE СШ 
cultura, formează una dintre ее" 


ocupațiile generale ale Româ- Fig. 10. — Cotibă cu anexele el în m-tele Ţigăneasca (1.320 m) M-ții Apuseni 
nilor, deci constitue o -carac- 

teristică de manifestare a vieţii noastre din cele mai vechi timpuri până azi. Din 
lipsa unei exploatări mai sistematice, randamentul economic al ei este de mică impor- 
tanţă, rezultând beneficii care abia satisfac cerinţele familiei. Astfel lipsa unei rase 
superioare de animale, lipsa de amenajamente pastorale (curățirea de јперепі, merişori, 
grăparea păşunilor) precum şi păşunarea lor în mod neomenos, iraţională, cauzează 
naşterea de suprafeţe neproductive cu întinderi ce ocupă 50—809, din regiunile mun- 
toase, pe când în Alpi — după cum am amintit, — prin grija Camerelor Agricole, supra- 
feţele neproductive abia se ridică la 10—25%/,. Dar urmarea unei exploatări nesistematice 
se vede şi în îngrijirea de vite prin lăsarea staulului în acelaşi loc, pe timp mai îndelungat 
şi lipsa de adăposturi pentru animale, ceea ce produce îmbolnăvirea turmelor şi pierderile 
economice sunt atât de mari încât luând un exemplu, studiat în Munţii Rodnei, rezultă 


3 391 


că întrun singur sezon de vară, cifra pierderilor rezultate în urma relelor exploatări se 
ridică la peste 4.000.000 lei (în vara anului 1934). Dacă la aceasta se mai adaogă şi 
rudimentara arhitectură pastorală, precum şi calitatea brânzei, vom înţelege şi mai bine 
incalculabiiele pagube rezultate pentru economia naţională. 

Dacă păstoritul din Carpaţi nu prezintă valoarea exploatărilor din Alpi, în schimb 
caracterul lui original, precum şi vechimea lui în colţul Nord-Estic al Carpaţilor Orientali, 
rezultă din păstrarea unor numiri latine în legătură cu păstoritul. Comparând însă 
păstoritul românesc din diferite regiuni ale Carpaţilor, rezultă că sunt elemente comune, 
care sau păstrat şi răspândit prin drumurile făcute de păstorii transhumanţi. Cu 
toate aceste numeroase elemente de 


p кде сене обр originalitate, există totuşi influenţa 


М diferiților factori sociali, economici 
| 4 М şi istorici, datorită cărora se tinde 
А СА spre о exploatare mai raţională, 
| atât în ce priveşte ameliorarea rasei de 


vite, cât şi a modului de preparare a 
derivatelor lactate. Aceste ameliorări, 
în exploatarea vieţii pastorale, pentru 
unele regiuni din Carpaţi (Munţii Rod- 
nei) se fac sub îndrumările ао шо: 
silvice. 

Ciobănitul din aceste masive are 
o deosebită importanţă nu numai prin 
elementele originale şi vechi ale vieţii 
pastorale, ci prin factorii istorici, căci 
prin drumurile lor, presărate de nume- 


“е roase aşezări, au păstrat o legătură 

|жж км Ca a. continuă între cele trei provincii, dela 

Voua Zi ела влог munte la şes şi invers, deci aceste dru- 

Gaz || a | i | proczerea| || muri au fost cel mai minunat mijloc 

onorate f „Cardoroare) Azrak or de a păstra, ca o făclie aprinsă, credința 

i | în neam şi limbă, precum şi unitatea 

Pi; neamului românesc, aici la marginea 
Dorun одаг dintre Orient şi Occident. 

“а ЧЕ. d AI „a aa Importanţa antropogeografică a 


Big Aosta, ea andrel elin Carmitura (280 hi) Piatra acestei exploatări mai reese şi din alte 
Craiului (Carpaţii Meridionali) elemente asupra cărora nu mai insistăm. 


Sub forma unei concluziuni generale se poate spune că păstoritul românesc în 
comparaţie cu cel francez prezintă prea puţine caractere de asemănare şi mai multe 
deosebiri. Astfel în Franţa există o tendinţă a exploatării vitelor mari, făcută în mod 
raţional, adaptată necesităţilor economice. Această exploatare este їп dependinţă de 
factorii geografici şi uman, căutând omul, prin numeroasele sale iniţiative, să schimbe 
astfel natura solului încât să-i dea un maximum de câştig. De aici şi rentabilitatea con- 
siderabilă a exploatării vitelor mari, care pe măsura timpului ce trece ia locul oilor. 
Exemple abundă în regiunile de Nord ale Alpilor (Тһӧпеѕ, Bouneville, Annecy, Grenoble), 
unde revin în medie la 100 de capete de bovine, 10—15 oi. In regiunea sudică din Alpii 
Maritimi, unde relieful este mai sărăcăcios, ca gen de exploatare predomină creşterea 
oilor, astfel că aici (St. Aubain, St. Andrė, Senez, Castellane etc.), revin la 100 capete 
bovine, 1.000 oi, bineînţeles şi această cifră este prea mică în comparaţie cu a vitelor 
mari. Tendinţa de raţionalizare se remarcă tot mai mult chiar şi în creşterea oilor, 
făcându-se în timpul din urmă un „élevage“ al lor, întrucât prin acest sistem de exploa- 
tare rentabilitatea devine.superioară. In ce priveşte produsele lactate şi animale precum 


392 


аы = 
BE eeg 


Fig. 4. — Разипе alpină în masivul Jura. (Vermonde). 


Fig. 3.— Ferma „Granger“ pe Mont D'Or іп Jura (alt. 1240 m). 


{. 5. — Meyrles, comună pastorală pe Valea Queyras (Hautes Alpes) 
t. 1.700 m). 


Fig. 6.— Grup de case din St. Véran. În planul al doilea se observă 
muntele „Tête de Toilie“ (Haut-Alpes) (alt. 2.040 m). 


g. 7. — Păşuni alpine în Mt. Pelvoux (Haut-Alpes). (În planul al 
Milea se vede ghețarul de pe muntele Pelvoux. 


Fig. 6. — Comuna pastorală St. Véran (2.040 m. alt). (Haut-Alpes). 


Fig. 10. — Peisagiu mediteranian în regiunea Luceram. (Dep. Alpes 
Maritimes). 


Fig. 9. — Grup de case din comuna Meyries pe Valea Queyras (alt. 1.700 m). 
Transportarea fânului pe catâri. 


Fig. 12. — Fermă pe muntele Gros-Morand-Jura (alt. 1.280 m). 


Fig. 11. — Longeville — Dép. Doubs. Comună agricolă-pastorală. 


13. — Colibă їп Muntele Piatra-Craiului. Carpaţii Meridionali 
1.250 m). 


Fig. 14. — Culturi în terasă din regiunea Alpilor Maritimi. (Valea Bevera) 


15, — Colibă în Muntele Ţigăneasa (alt. 1.500 m). Munţii Apuseni. 


Fig. 16. — Cort de iarnă din Munţii Rodnei. (alt. 950m ) 


Pianul unei ferme 


OOU 004005 ORAE G УЕ ЛА 
LaviȚA 


САМАРА 


Planul unei case din comuna St. Veran 
(Hautes-Alpes, 2.040 m) 


Scară 


Dulapari * 


Cameră de locuit 


Fermă pe muntele Gros-Morand (Genevois) 
(Ait. 1.240 m) 


Câmară pt postralul 
derivatelr laclore W 


Halu рі 202 
patul v telor 


[== 


usternă 


Fermă din Longviile (Mt. D'Or). 


i 

| ДӨ. | 
Pa Осо! г 
N Cocmnă pt pard 


дй 
alimentelor 


5 о peniru 


27 j g 


j B Zong 25 Paris 19 


НАҢТА 


DRUMURILOR de TRANSHUMANȚĂ 
n 
ROMÂNIA 
de 


Tiberiu Morariu 


CARTE DES PRINCIPA 
VOIES DE TRANSHUXANI 
RANS LE IIX- XK-STËE CLES) 


ROUHANIE 
РЫ wosing 


Echelle: i 
1; Jo îs бо Ат 


Prumucule spra zarnare ale oierilor dă zenit 
А mn a 
Ka йа Тра ала Ат se # Peru 
aaa Deum jerifor Mazgi у 2 
таг Веи ЖОЙ“ 
Dramurite de t ? ай loy (Bărsanitoe] 
А O anA E Ornea Oe 
Ри, жагырг! [227 жел) Да $/йгүшиё. 
2, $ ii din stänga Ollus 
ГОНЕ de pe 
аара “supă 


дуа 
ага. 


— Be КҮЛ, eni „Ёүгео. al ANY gi 


orariu ). 


mmy, шешу, oier? 20 пула, în sec аё Ш lea 
"după omesan 


Drumurile ог фт р Maramuresenr st Bucgineni em зесаД  ®с*** Potect , 
menos Gis incepea) sec atla spri Сараш Florarie 


Ew Zona pâsunilor alpine 


Drumurile spre ternare ай tarelor Jena ‚ Fotenare St. 


durenu era sec al Юз XI aa-( după R Vua) 722. Zera de ste și a 
ала în cară че, 


8 3 19_ 20 a 


RĂSPÂNDIREA BOVINELOR 


cupă Atlasul Statistic: Agriculture 


Scara: tL SE P te 50 go Ч 


їп апі 1935 


si ОПОР în ПОМАМГА 


ел, Roumanie 4938. 
0 за soo Агь 


f ог 
i Bovine 
1 


p Ужб дакы Л, 


4% 
Ў 221 
S z EBS 


Bacau 


A 

5 

= 
A, 


ы, 


esii 


$. 


şi desfacerea lor, se ţine seamă de cerinţele pieţelor comerciale. Deci se poate spune 
că în Alpi şi Jura, creşterea animalelor constituie un mijloc de traiu decisiv care, deşi mai 
are unele caractere de arhaism, faţă cu alte ţări (Olanda, Danemarca, Elveţia), totuşi 
marchează o mare evoluţie faţă de păstoritul din Carpaţi, punând Franţa printre primele 
ţări exportatoare de produse lactate ale Europei. 

In ce priveşte păstoritul din Carpaţi, deşi în unele regiuni este bazat pe acelaşi 
principiu ca păstoritul francez, totuşi ca mod de exploatare apare mai întârziat, păstrând 
în schimb caracterele vechi ale trecutului, jucând un însemnat rol în vieaţa Românilor, 
trăsături importante pentru etnograf, istoric şi folklorist. Nu trebuie uitat însă alt 
fapt, că azi acest mod de exploatare, pentru a rezulta foloase economice mai mari, 
nu mai corespunde. Raţionalizarea exploatării vitelor din Alpi faţă de cele din Carpaţi, 
reese din сотрагајіа câtorva moduri de exploatare. Astfel în Alpi şi Carpaţi există 
sistemul de exploatare, făcut de către un intreprinzător, numit „amodieur“ în Jura şi 
regiunea Alpilor înalţi, iar la noi în Maramureş şi Bucovina „arândaş“. Deşi pare c'ar 
exista o mare asemănare între aceste moduri de exploatare, totuşi sunt mari diferenţe. 
Aceste diferenţe constau în modul de păşunare al vitelor, pregătirea derivatelor lactate 
precum şi în însăşi exploatarea animalelor, de unde rezultă mari beneficii pentru cei 
coasociaţi în Franţa şi minime la noi, în afară de marile câştiguri care le realizează 
„arândaşul“, pe spinarea oamenilor dela acea stână. 


In ce priveşte exploatarea oilor, deosebirile sunt de asemeni foarte mari. Dacă în 
Franţa există o tendinţă de-a se face un „élevage“ al lor, pentru a prezenta o mai mare 
valoare în consumaţie, la noi în schimb, în afară de cerinţele pentru consumaţie, au о 
mare importanţă pentru întrebuinţarea lânei, deoarece din еа îşi face ţăranul nostru 
imbrăcămintea, ` 

Diferenţa їп raţionalizare mai constă prin introducerea unor rase de animale supe- 
rioare, cu o producţie mai mare în Alpi decât în Carpaţi. Deasemeni şi printr'o fabricare 
superioară a derivatelor lactate. De aceea Statul Român va trebui să urmărească siste- 
matic raţionalizarea exploatării pastorale, prin împroprietărirea comunelor cu munţi, în 
regiunile unde nu au (Maramureş, Munţii Apuseni etc), îmbunătăţirea păşunilor, cons- 
truirea de adăposturi pentru ciobani şi animale, introducerea unor rase de vite cu o 
valoare economică mai mare, îndrumarea pentru pregătirea de derivate lactate de cali- 
tate superioară, organizarea de lăptării şi înfiinţarea de cooperative etc., măsuri care pe 
cât de simplu de preconizat sunt tot atât de simplu de realizat, fiind de-o absolută nece- 
sitate pentru ridicarea la o importanţă mai mare economică a acestei exploatări, atât de 
însemnată în economia noastră naţională 41). 


TIBERIU MORARIU 


41) In urma convențiilor economice, încheiate іп primăvara anului 1939, între Statul Român şi Oerman, s'a luat 
în proiect şi raţionalizarea acestor exploatări prin creşterea de vite de rasă, sporlrea producţiei laptelui şi deriva- 
telor sale prin înfiinţarea de lăptăril şi cooperative etc, 


393 


MIGRAȚIUNILE INTERIOARE ÎN ROMÂNIA 


Neposedând date statistice privitoare la migraţiunile interioare, nu ne putem da 
seama asupra mişcării populaţiei în interiorul ţării dela Unire încoace. Această mişcare, 
al cărei motor este, în general, căutarea unui câştig mai mare, unei vieţi mai bune, are 
loc, fără îndoială, în {ага noastră „eminamente agricolă“, în special din cauza fenome- 
nului de suprapopulare sătească, fenomen tot mai accentuat şi datorit în primul rând, 
excedentului extrem de mare al populaţiei noastre rurale. 

In ultimul deceniu, pe de o parte datorită dezvoltării industriei, iar pe de alta din 
cauza suprapopulării mai accentuate a regiunilor rurale, acest fenomen al exodului 
populaţiei săteşti către centrele urbane, trebuia să aibă loc în proporţii din ce în ce mai 
însemnate. 

Din cauza lipsei cifrelor statistice nu putem să-l judecăm în adevărata lui valoare. 
Totuşi, datorită datelor culese cu ocazia ultimului recensământ al populaţiei din 1930, 
putem examina consecinţa acestui fenomen, cu alte cuvinte, putem cerceta în ce pro- 
рог{їе s'au stabilit într'o localitate oarecare locuitorii altor localităţi, atât din acelaş 
judeţ sau aceiaşi provincie, cât şi din alte provincii. 

După datele recensământului, situaţia se prezenta astfel în 1930: 


Tabloul 1. — Populaţia statornică în 1930, după locul naşterii 


Тага întreagă Populaţia rurală Populaţia urbană 


Categorii de locuitori după locul naşterii Nr. Nr. Nr. 

locuitorilor 2, locuitorilor locuitorilor %9 

(1) (2) (3) (4) (5) (6) (7) 
Totalul locuitorilor . . . . . ©з аа ао aaa 18.057.028 1990 14.405.989 100,0 3.651.039 100,0 

Locuitori născuţi în aceiaşi localitate, unde ац 

fost recensaţi ................. 13.773.303 76,3 11.898.090 826 1.875 213 514 
Locuitorii născuţi în acelaş judeţ ........ 2.168.676 120 1.640.672 14 528.004 . 144 
Locuitorii născuţi în aceiaşi provincie!) .... 1.310.497 7,3 580.632 40 729.865 20,0 
Locuitorii născuţi în alte provincii!) . . . . . . 415.780 2,3 114.659 0,8 301.121 6,3 
Locuitorii născuţi în străinătate ........ 344.932 19 151.488 1 193.444 83 
Locul de naştere nedeclarat ........... 43.840 0,2 20.448 0,1 23.392 0,6 


Se constată un mare contrast între populaţia centrelor urbane şi cea sătească. La 
oraşe, aproape jumătate din numărul locuitorilor era venită din alte părţi, majoritate 
din aceiaşi provincie sau acelaş judeţ; proporţia locuitorilor veniţi din alte provincii sau 
din străinătate era destul de însemnată. 

In ceea ce priveşte localităţile rurale, 83°/ din populaţia găsită în momentul 
recensământului era născută în aceiaşi localitate, 11 9, şi-au schimbat localitatea în 
interiorul aceluiaş judeţ şi numai 40/9 era venită din alte judeţe ale aceleiaşi provincii; 
proporţia locuitorilor strămutați din alte provincii sau din străinătate era prea neînsemnat. 

Se cuvine deci să examinăm separat, pe rând, situaţia celor două feluri de popu- 
laţie, atât de distincte din toate punctele de vedere. 


Dacă cercetăm curba distribuţiei pe vârste a locuitorilor rurali, observăm că această 
curbă este aproape continuă, având maximum de locuitori la vârsta de un an, numărul 
lor descrescând apoi cu cât vârsta înaintează. (In realitate, această curbă este frântă în 
două locuri: 1а vârsta copiilor născuţi în timpul răsboiului şi la vârsta bărbaţilor morţi 
în timpul acestui răsboi). Marea majoritate a populaţiei rurale rămâne legată de sat. 


1) Se înţeleg provincii mari istorice: Vechiul Regat, Transilvania, Basarabia şi Bucovina. 


394 


Plecările din mediul rural spre oraşe, al căror efect îl observăm aşa de clar examinând 
populaţia acestora, nu influenţează simțitor distribuţia pe vârste a locuitorilor rurali. 

In afară de mişcarea de populaţie dela sate spre oraşe, determinată de cauze econo- 
mice, există o mişcare de populație întersătească, oarecum compensatorie, datorită căsă- 
toriilor tinerilor, dintre care unul locueşte într'un sat, iar altul în satul vecin sau mai 
îndepărtat, fenomen cunoscut sub denumirea de exogamie. Datorită în special acestui 
fenomen, procentul locuitorilor rurali recensaţi întrun sat şi născuţi în alte sate ale 
aceluiaş judeţ este destul de ridicat. 

Fireşte, în cazul populaţiei rurale, avem mişcări provocate şi de cauze economice: 
astfel, satele mai bogate, mai puţin suprapopulate, primesc un număr mai mare de locui- 
tori. Pe de altă parte, regiunile rurale industriale înghit populaţia satelor vecine. 

După datele recensământului populaţia rurală după locul naşterii se prezenta astfel 
în diferite provincii: 


Tabloul 2. — Populaţia rurală după locul naşterii, în 1930 


(procente faţă de totalui populaţiei respective) 


Născuţi Născuţi Născuţi ? Născuţi Născuţi 
in aceeaşi în acelaşi în aceeași în alte în Nedeclarat 
Provincia localitate judeţ provincie provincii străinătate 

B. | Е. В. F. B. F. B. F. В. F. B. F. 

(1) (2) (3) (4) (5) (6) (1) (8) (9) (10) (11) (12) (13) 
România ......, 852 | 801 87 | 140 48 47 — = ы 11 0,2 0,1 
Онепіа........ 910 | 834 67 | 141 10 14 0,9 0,9 0,2 — 0,2 0,2 
Muntenia. ...... 855 | 80,5 91 | мә | 313| 323| 18 12 0,3 0,1 0,2 0,1 
Dobrogea. ...... 730 | 681 90 | 154 | 813| 812| 61 49 36 33 0,2 0,2 
Moldova ....... 866 | 823 84 | 126 27 33 19 15 0,2 0,1 0,2 0,2 
Basarabia ...... 874 | 80,2 67 | 135 36 42 10 0,5 13 15 0,2 0,1 
Bucovina ....... 87,6 | 85,2 7,1 97 | 26 28 14 0,9 12 13 0,1 0,1 
Transilvania ...., 844 | 805 92 | 132 | 493| 503| 07 05 0,7 08 0,1 - 
Banat ........ 788 | 737 | 121 174 45з%)| 443)| 09 03 36 40 0,2 0,2 
Crişana şi Maramureş || 824 77,9 118 16,3 303)1 2,93) 0,5 0,3 23 26 — — 


Cercetând cifrele tabloului Nr. 2, observăm următoarele caracteristici ale popu- 
laţiei rurale: 

In toate regiunile, proporţia bărbaţilor născuţi în satul de baştină, este mai ridicată 
decât a femeilor. Din contra, procentul femeilor, care şi-au schimbat reşedinţa în inte- 
riorul aceluiaşi judeţ este superior procentului respectiv al bărbaţilor. Aceasta se explică 
prin fenomenul exoga miei, ştiut fiind faptul că în cele mai multe rânduri, în cazul căsă- 
toriei, femeia îşi schimbă domiciliul, mutându-se în casa bărbatului. 

Procentul locuitorilor strămutați din alte provincii este extrem de mic (sub 29/, şi 
în majoritatea cazurilor sub 19/9). Excepţie dela această regulă prezintă Dobrogea, ai cărei 
locuitori au fost aduşi prin colonizare din alte ţinuturi şi chiar din străinătate. 

Proporția locuitorilor născuţi în ţările străine şi stabiliţi în diferite sate româneşti 
atinge pentru întreaga ţară 1°/. In Vechiul Regat numărul lor este extrem de scăzut. El 
este mai mare în provinciile unite, atingând maximum în Banat (provincie de graniţă cu 
industrie desvoltată) şi în Dobrogea (datorită coloniştilor aduşi din Grecia şi Iugoslavia). 

Cercetând situaţia pe provincii, găsim unele diferenţe: 

Astfel, cea mai mare proporţie de locuitori băştinaşi o constatăm în Oltenia, Buco- 
vina şi Basarabia; cea mai mică — în provinciile transcarpatice şi în cazul special al 
Dobrogei. Cea mai intensă circulaţie intersătească în limitele aceluiaş judeţ, o observăm 
în Banat şi Crişana-Maramureş; cea mai puţin însemnată — în Oltenia, Basarabia şi 
Bucovina. Cel mai mic procent al locuitorilor strămutați din alte provincii, îl găsim în 


2) Născuţi în Muntenia şi Dobrogea. 
3) Născuţi în Transilvania, Banat şi Crişana-Maramureg. 


395 


Oltenia şi în provinciile transcarpatice; în acestea din urmă proporţia minimă poate fi 
explicată şi prin faptul că nu s'a făcut distincţie între cele trei provincii (Transilvania, 
Banat şi Crişana-Maramureş), mişcările între aceste trei provincii nefiind redate în situaţia 
statistică. Cea mai însemnată proporţie de locuitori strămutați din alte provincii o găsim 
în Dobrogea, regiunea de colonizare; această proporţie ar fi şi mai mare, dacă locuitorii 
născuţi în Muntenia şi stabiliţi în Dobrogea ar fi trecuţi într'o coloană separată. 

Pentru a ne da seama care a fost schimbul interprovincial al populaţiei săteşti la data 
rencesământului, cu alte cuvinte care din provinciile româneşti a primit mai multă popu- 
laţie rurală dela alte provincii, dându-le în schimb mai puţină — prezentăm mai jos în 
cifre absolute, distribuţia locuitorilor rurali după locul naşterii, pe provincii: 


Tabloul Nr. 3. — Mişcarea interprovincială a populaţiei săteşti 


Din care stabiliţi în 


Alte provincii 


Populaţia rurală născută în Total) | provincia x: 
de baştină| Total Vechiul | Transii- | pasarabia | Bucovina 
Regat vania 
(1) (2) (3) (4) 5) (б) (1) (8) 
România, ,. cc... . 14.234.053 | 14.119.394 114.659 66.231 24.184 17.358 6.886 
Vechiul Кепаї{,........... 6.628.789 6.593 725 35 055 — 17.888 12.763 4.404 
Transilvania. ‚0...0... 4.517.158 4.478.674 38.484 35.064 = 2.061 1.359 
Basaiabia , .., , ,........ a 2.460.391 2.437.499 22.892 18.775 2.991 — 1.123 
Bucovina ...........,... 627.124 609.496 18 228 12.392 3.392 2.534 — 


Se observă din tabloul Nr. 3, că procentul populaţiei săteşti stabilite în alte 
provincii decât cea de baştină este destul de scăzut (0.8 %/,). Bucovina prezintă cel mai 
ridicat procent al populaţiei stabilite în comunele rurale ale altor“ provincii (3.09/,). 
Această particularitate se datoreşte lipsei acute de pământ arabil în provincia de Nord. 
Vechiul Regat, din contra, se caracterizează prin cea mai mică proporţie a locuitorilor 
stabiliți în alte ţinuturi. 

Făcând balanţa populaţiei stabilite în satele diferitelor provincii româneşti prove- 
nite din alte regiuni şi a populaţiei născute în aceste provincii şi stabilite în satele altor 
regiuni — vom obţine următorul tablou: 


Tabloul Nr. 4 


Populaţia născută | Populaţia născută 
în alte provincii | în provincia res- 
Provincia şi stabilită în pectivă şi stabi- Balanța 
satele din provin- lită în satele 
cia respectivă altor provincii 
(D (2) (4) 
Vechiul Regat ......... 66.231 35.055 + 31,176 
Transilvania , , . , ,... . 24.184 38.484 — 14.300 
Basarabii ........... 17.358 22892 — 5.534 
Bucovina , ,.. sc... .... 6.886 18.228 — 11842 


Cercetând cifrele acestui din urmă tablou, constatăm că numărul locuitorilor din 
provinciile unite stabiliţi în satele din Vechiul Regat este mai mare decât acela, pe care 
Vechea Românie 1-а trimis în satele noilor ţinuturi. 

Acest sens de mişcare către satele Vechiului Regat poate fi explicat în primul rând, 
prin suprâpopularea mai accentuată a noilor provincii. Într'adevăr, atât Bucovina, cât şi 
majoritatea ținuturilor transcarpatice sunt caracterizate prin fărămiţarea excesivă pro- 
ргіеій [Шог ţărăneşti. În ceeace priveşte Basarabia, deşi nu putem vorbi de suprapopularea 


$) Exclusiv cel cu locui de naştere nedeciarat. 


396 


+ 


absolută a acestei provincii, dat fiind că suprafaţa medie a proprietăţilor ţărăneşti este 
destul de ridicată, ţăranii acestei provincii primind cele mai întinse loturi de împroprietă- 
rire, totuşi, din cauza secetelor repetate, a lipsei inventarului agricol a prelucrării іга{іо- 
nale a pământului şi a nivelului scăzut al preţurilor produselor agricole, rentabilitatea 
agriculturii în această provincie a fost în anii de după reforma agrară extrem de scă- 
zută, o parte din ţăranii împroprietăriți fiind nevoiţi să-şi vândă loturile şi să caute 
mijloace de trai în alte ţinuturi. 

Ca să ne dăm seama de modul cum s'a făcut schimbul de populaţie sătească între 
provincii până în momentul ultimului recensământ, prezentăm alăturat 5 cartograme în 
care sunt arătate proporţiile ce reprezintă în populaţia sătească a fiecărei plăşi locuitorii 
născuţi în provinciile vecine. 

In cartograma Nr. 1 este arătat schim- 
bul de populaţie sătească între Basarabia şi 
Bucovina. Acest schimb, între două provincii 
sărace, este de proporții modeste. In satele 
Bucovinei s'au stabilit un număr de 1.123 
basarabeni, ceea ce reprezintă 18 locuitori la 
fiecare 10.000 de locuitori ai satelor bucovi- 
nene. Cei mai mulţi s'au stabilit în judeţul 
Cernăuţi. In plăşile vecine (Prut şi Nistru), 
proporţia basarabenilor atinge maximum 
(abia 69/0, respectiv 50/09). În plasa Cosmi- 
nului a aceluiaş judeţ, proporţia basarabenilor 
scade la 49/0. In restul plăşilor bucovinene 
ea nu întrece 2 la 10.000, în satele Basarabiei 
s'au stabilit 2.534 bucovineni, sau 19/90. Cei 
mai mulţi din ei, cum este şi firesc, s'au sta- 
bilit în Nordul provinciei vecine, în sudul ei 
fiind aproape inexistenţi. Cea mai mare pro- Cartograma Nr. 1 
porţie (59/99) a locuitorilor născuţi în Buco- Schimbul de populaţie sătească între „Bucovina şi Basa- 
vina şi stabiliţi în satele basarabene о consta- Tabla: (Ргоротііа doctorilor павод rapeaa vecină 
tăm în plasa Lipcani a judeţului vecin Hotin. 

În cartograma Nr. 2 este reprezentat schimbul de populaţie sătească între Basarabia 
şi Vechiul Regat. Schimbul între aceste două provincii era mai intens. 18.775 de basarabeni 
s'au stabilit în satele Vechiului Regat, comunele rurale basarabene, primind în schimb 
12.763 regăţeni. Cei mai mulţi basarabeni s'au stabilit în regiunile subpopulate ale 
Dobrogei şi în plăşile vecine ale Moldovei. In Oltenia depărtată numărul lor este minim. 
Cea mai mare proporţie de locuitori basarabeni stabiliţi în satele Vechiului Regat o găsim 
în plăşile Gurile-Dunării jud. Tulcea (349/6), Mangalia şi Ovidiu jud. Constanţa (27 %,,), 
Casim jud. Caliacra şi Codru jud. Iaşi (23%/09). Cea mai mare proporţie de regăţeni stabi- 
liţi în satele Basarabiei o găsim în plăşile vecine din judeţele Cahul, Bălţi şi Hotin. 
Proporția maximă a regăţenilor atinge abia 119, în plasa Cantemir, judeţul Cahul. 
Proporţii mai ridicate în plăşile de frontieră se explică prin prezenţa unităţilor gră- 
nicereşti. 

artograma Nr. 3 arată mişcare de populaţie sătească între Vechiul Regat şi Buco- 
vina. Numărul bucovinenilor stabiliţi în satele din Vechiul Regat se ridică la 12.392; 
satele bucovinene au primit în schimb 4.404 regăţeni. Locuitorii născuţi în Bucovina s'au 
stabilit în satele regiunilor vecine din nordul Moldovei. În sudul acestei provincii numărul 
lor este prea mic; în Muntenia, Oltenia şi Dobrogea ei nu se găsesc aproape de loc. Cele 
mai mari proporţii de bucovineni stabiliţi în satele Vechiului Regat, faţă de populaţia 
plăşilor respective le găsim în judeţele Botoşani, Baia, Dorohoi, Iaşi şi Neamţ. Maximum 
îl constatăm în plăşile Muntele (jud. Меат) —22 9/0 şi Jijia (jud. Botoşani)—20%/o0. Numărul 
regăţenilor stabiliţi în satele bucovinene este destul de redus, ceeace este explicabil de altfel 


397 


dat fiind suprapopularea satelor bucovinene. Cei mai mulţi s'au stabilit în plăşile vecine: 
Dragomirna din judeţul Suceava (33/09) şi Dorna din jud. Câmpulung (139/0) 
Cartograma Nr. 4 ne înfăţişează schimbul de populaţie rurală între Bucovina şi Tran- 
silvania. Acest schimb între două provincii suprapopulate nu putea fi însemnat. Bucovina 
a trimes în satele Transilvaniei 3.302 locuitori, primind în schimb în satele ei un număr 
de 1.359 transilvăneni. Majoritatea transilvănenilor s'a stabilit în plăşile vecine: Dorna 


Е КТУ 
EI 4-25, 
8-72Жо, 
ZZE 


2ез/е Žo Yoo 


dpat enp 
Н. 


Sch Cartograma Nr. 2 
Р i Chimbul de populaţie sătească între Vechiul Regat şi Basarabia 
roporţia locuitorilor născuţi în provincia vecină faţă de totalul populaţiei plășii respective 


şi Moldova din jud. Câmpulung şi Putila din jud. Rădăuţi. Proporția lor maximă, ajunge 
21 9/9 în plasa Dornei. Bucovinenii s'au stabilit în regiunile vecine, în special în 
judeţul Năsăud. În afară de aceste regiuni, un număr de bucovineni s'a deplasat în judeţele 
depărtate ale Transilvaniei (Hunedoara şi Severin), găsind posibilităţi de plasare în 
industrie. Cea mai mare proporţie a bucovinenilor stabiliţi în satele din Transilvania o 


găsim în plasa Bârgăului din jud. Năsăud (13 °/%0) 


398 


Cartograma Nr. 5 ne arată mişcarea de populaţie intre Vechea Тага şi provinciile 
transcarpatice. Examinând-o, observăm că schimbul de populaţie între aceste 2 provincii 
mari, şi mai ales emigrarea transilvănenilor spre satele din Vechiul Regat a avut propor- 
{Ше cele mai mari dintre toate mişcările interprovinciale. 35.064 transilvăneni s'au stabilit 
în satele din Vechiul Regat, comunele rurale din Transilvania, primind în schimb un 
număr de 17. 888 de regăţeni. Іп afară de plăşile vecine. un număr apreciabil de transil- 


9 7- 3% 
==] 4&-7%о 
Ё 8-20 
ZZB 5-5 
1-7) peste до» 


Cartograma Nr. 3 
Schimbul de populaţie sătească între Vechiul Regat şi Bucovina 
Proporția locuitorilor născuţi în provincia vecină faţă de totalul populaţiei plăşii respective 


văneni s'a stabilit în regiunile subpopulate ale Dobrogei şi Bărăganului, în regiunea indus- 
trială a Prahovei precum şi în împrejurimile capitalei. Cele mai mari proporţii de transil- 
văneni stabiliţi în satele din Vechiul Regat le găsim în plăşile Sinaia-Prahova (111 
0/00), Filipeşti-Prahova (400/99), Cozia-Vâicea (34%/00) şi Muntele-Bacău (32%/00). Ín 
judeţele Constanţa, Tulcea, lalomiţa şi Brăila s'au stabilit aproape 10.000 transil- 
văneni. În ceeace priveşte emigrarea regăţenilor în satele din Transilvania, observăm 
din cartogramă că, ei s'au stabilit în regiunile imediat vecine şi în special în judeţele 


399 


Braşov, Făgăraş, şi Ciuc. Proporția lor ajunge la maximum în plasa Săcele din judeţul 
Braşov (289%). In restul plăşilor regăţenii sunt răspândiţi aproape uniform (59-150 
de locuitori de plasă). 


Am examinat mai sus mişcarea interprovincială a populaţiei săteşti. Dat fiind că 
aproape toate ţinuturile româneşti sunt relativ suprapopulate, iar industria nu este des- 
voltată în mediul rural, această mişcare nu poate avea proporţii însemnate. Тӣгапи 


E 7-3 Joo 
=] 4—27/%о 
Е 6—72 о 
73—19 Фо 
ШШ осле 20 


Sisde, 2t л. 
E 7 Ж, 
Lă ` 
4 


Cartograma Nr. 4 
Schimbul! de populaţie sătească între Transilvania şi Bucovina 
Proporția locuitorilor născuţi în provincia vecină faţă de totalul populaţiei plăşii respective 


româna, саге are curajul să se desprindă dela satul lui natal, negăsind posibilitatea de a se 
ocupa de agricultură în altă parte, este nevoit să-şi schimbe ocupaţia, mutându-se în 
centre urbane, unde are perspective mai mari şi mai felurite de câştig. 

Intr'adevăr, din totalul de 2.115.049 locuitori stabiliţi în alte judeţe decât acelea 
unde au fost născuţi, numai 867.227 au rămas în mediul rural, iar restul de 1.247.822 au 
fost găsiţi stabiliţi în diferite oraşe. Din totalul de 415.780 locuitori născuţi în România“ 


400 


care şi-au schimbat provincia, numai 114.649 s'au stabilit în diferite sate, iar restul de 
301.121 au îost găsiţi în centre urbane. 

După cum am văzut din primul tablou, aproape !/, din populaţia urbană este năs- 
cută în alte localităţi. Prezenţa populaţiei străine poate fi uşor descoperită, dacă exa- 
minăm distribuţia pe vârste a locuitorilor urbani. Vârstele productive ale populaţiei ur- 
bane sunt neproporţional umflate, faţă de numărul copiilor şi cel al bătrânilor, trădând 


Cartograma Nr. 5 


Schimbul de populaţie sătească între Vechiul Regat şi Transilvania 
Proporția locuitorilor născuţi în provincia vecină faţă de totalul populaţiei plăşii respective 


astfel existenţa unei populaţii imigrate. Cu cât centrul urban este mai mare, cu atât dis- 
proporţia între numărul locuitorilor de vârste productive şi numărul copiilor este mai 
însemnată. 


Tabloul Nr. 5. — Populaţia pe grupe de vârstă în 1930 
(în 0/0 faţă de totalul populaţiei respective) 


Populaţia | Populaţia | Populația 


Grupe de vârstă Bucureşti- | restului 


lor oraşelor rurală 

(1) (2) (3) (4) 

0—19-ani. 22 sei epica о ал oaie а да б Ж 328 39,5 478 
20—49 ani eee pe ае жж Пф Лез ж aa аЬ 54,3 460 38,9 
peste 49 aniic зе ил Бал ж жоё келу 129 14,2 13,3 
Total. , 100 100,0 100,0 


401 


De sigur, nu toate unităţile, declarate urbane, pot să atragă populaţia străină, ofe- 
indu-i mijloace de câştig. In unele oraşe, unde industria nu este desvoltată, procentul 
populaţiei autohtone întrece pe cel al comunelor rurale. 


Tabloul Nr. 6. — Procentul populaţiei autohtone în unele oraşe mici, în 1930 


Numarul o шаце! 
locuitorilor рори 


@) (2) (3) 


Comună urbană 


Репа: 1, > cos Spore ae а our ai a d А оаа + тт 93,5 
Гаме а ЫЫЫ ЫКЫ n pa ало 6.306 90,1 
Соает e к © рж ЖЫЗ жуу зу tab ni an dia ПЕ б, КОЕ 12331 89,2 
Băilești e Б у але. КЁ КОЛ ЖАКСИ ХЕ АЕ КЫ КОП 13.169 89,1 
Darabani 27.2 с do БЛ Уф еа клён и Др суы 10.748 88,9 
Zimnicea з > ие». ЖУ ari ЖЖ: ИОС 10.879 88,7 


Din contră, în centre urbane importante, proporţia populaţiei locale este scăzută. 


Tabloul Nr. 7. — Procentul populaţiei autohtone în oraşe de peste 


50.000 locuitori 

Comună urbană Numarul so iati 

= locuitorilor] autohtone 
(1) (2) (3) 
Constanța: ааа ааа да жой Ыы аа А 59.164 26,4 
Timişoara. оу oi nai Ra Tati ЗУМ ЭЛК МАЛОН Ж йа 91.580 31,1 
Oradea, sm e e eee pa жу йлы Иж И елй A ta жй d 82.687 347 
Cluj жаз corpi cama чие DP aa а aa sac E au i a СЫГА 100.844 35,6 
Атай si i ыу ну а жшж»! и кк к зу жок Лу. ЧЁ 71.181 40,2 
Bucureşti. is arie o лууда эж кирши) илк эу bi a 639.040 408 
с АКДН pre ta cula Ы e 93 насе a cutu dn ai Еа 8 59.232 415 
Cernăuţi. зэ e ee шалу, e Di Ta ura a ж daia алса ca a d se a 112.427 45,1 
Бабе Маге: 2 али > жск ата аз Ж ш дз pe эг Ra a 51.495 45,5 
Craiova: „en mei e эла Дх элэк жо N к» Өк: Коал. ЖОЕЛ 63.215 48,2 
Сата с у-э- н 85 207 Day talia astă urit ЫК ГАР К 100.611 490 
lagie e н лы ДОМУ E йй] aaa Pa) ЖОЛ бри dei Barat at d 102.872 528 
Brăila e pe к^ уы рга а кеа ааа ырыа a аР 68.347 534 
Ploeşti Те ы о очи ы Ызы оаа ЫСТА 79.149 54,9 
Chişinău, еа e at Ж А ор О алк ДЕ ПЖ ЙЫЛЫ ДЕ 114.890 61,9 


Cel mai mare procent de populaţie imigrată îl constatăm la Constanţa, oraş în plină 
desvoltare. Urmează apoi oraşele ardelene. Se observă că Bucureştii, deşi se detaşează 
net de centrele urbane ale provinciilor de peste Carpaţi, prezintă o proporţie mai ridicată 
de populaţie autohtonă. În orașele ardelene, industria, principala atracţie a populaţiei 
rurale, este relativ mai desvoltată şi natalitatea mai redusă, decât în oraşele din Vechiul 
Regat. Datorită acestor fapte, proporţia populaţiei autohtone în aceste oraşe este mai 
scăzută. Cel mai mare procent de populaţie autohtonă îl găsim în Chişinău, al doilea 
oraş al României după numărul locuitorilor. Capitala Basarabiei, ca şi restul oraşelor din 
această provincie, este mai mult centru administrativ, decât centru industrial sau co- 
mercial. 

Ca să vedem de unde se alimentează populația oraşelor, dăm mai jos, în tabloul 8, 
distribuția procentuală a locuitorilor urbani după locul naşterii. 


402 


Tabloul Nr. 8. — Populaţia urbană după locul naşterii, їп 1930 
(în procente faţă de totalul populaţiei respective) 


_Născuţi „Născuţi _Născuţi Născuţi Născuţi 
în aceeaşi în acelaşi în aceeaşi în alte Р т Nedeclarat 
Provincia localitate judeţ provincie provincii în străinătate 
B. | r. B. | F. B. F. B. F. B. F. B. F. 
(1) (2) (3) (4) (5) (6) (7) (8) (9) (10) (11) (12) (13) 
România ....... 49,5 53,2 140 14,9 30,7 25,9 = _ 5,1 55 0,7 05 
ОКепіа ........ 56,9 632 195 179 7,9 6,2 17,8 10,8 21 17 0,8 04 
Muntenia ....... 470 50,4 100 97 15,65)| 13,35)| 226 226 39 3,2 0,9 08 
Dobrogea ...... 45,8 516 15,3 178 1685)| 1285)| 141 10,9 7,2 6,5 0 04 
Moldova ....... 56,1 597 117 12,9 13,2 12,8 16,3 125 2,0 18 0,7 05 
Basarabia ...... 64,4 71,1 7,9 90 85 94 124 29 6,1 7,2 07 04 
Bucovina ....... 557 580 118 14,9 12,2 134 128 50 68 83 0,7 04 
Transilvania ..... 40,3 435 194 20,9 28,36) | 26,8%) 7,3 3,3 42 5,1 0,5 04 
Banat ........ 36,3 384 226 46 210%) | 188%) 7,8 30 116 146 0,7 06 


Crişana şi Maramures 422 45 25,5 26,2 15,25) | 1258) 50 1,6 11,8 15,0 03 0,2 


Examinând cifrele tabloului 8 observăm, în primul rând, că în toate provinciile 
procentul femeilor autohtone este mai ridicat decât cel al bărbaţilor. Dintre toate pro- 
vinciile, Basarabia prezintă cel mai mare procent de populaţie autohtonă, provinciile 
transcarpatice, cel mai mic, Vechiul Regat găsindu-se la mijloc. Cele mai mari pro- 
porţii ale locuitorilor, care au imigrat în oraşe din judeţul respectiv şi chiar din provincia 
respectivă, le găsim în ţinuturile de peste Carpaţi. Cel mai mare procent de populaţie 
venită din alte provincii îl constatăm în Muntenia, datorită populaţiei imigrate în capi- 
tala ţării. Cele mai reduse proporţii ale populaţiei din alte provincii le observăm în ora- 
şele ardelene. In oraşele din Banat şi Crişana-Maramureş, numărul locuitorilor născuţi 
în străinătate întrece numărul locuitorilor imigraţi din alte provincii româneşti (Vechiul 
Regat, Basarabia şi Bucovina). Populaţia oraşelor ardelene, care, după cum am văzut 
mai Sus, prezintă cel mai mic procent de locuitori autohtoni, este completată prin 
exhodul populaţiei rurale din acelaş judeţ sau aceeaşi provincie. 

Ca să vedem mai clar mişcarea interprovincială de populaţie urbană, dăm, în 
tabloul 9, numărul locuitorilor născuţi într'o provincie şi stabiliţi în alta. 


Tabloul Nr. 9. — Mişcarea interprovincială a populaţiei urbane 


Din care stabiliţi în 


Populaţia urbană născută în Total?) | provincia PORNEA i e po A 0 ен =. 
de baştină Total Vechiul Transils Basarabia | Bucovina 
Regat vania 
(1 (2) (3) (4) (5) (6) (7) (8) 

Кошаёа............... 3.434.203 3.133.082 301.121 208.656 44.406 28.079 19.920 
Vechiul Regat ............ 1.866.966 1.797.196 69.770 — 34.296 23.413 12.001 
Ттапвйуайа”............ 968.149 830.252 137.837 131.093 — 3.568 3.236 
Ваватайа.............. 371.449 316.043 61.397 51.089 5.625 — 4.683 
Biicovină < sa sata e e a з aa 221.648 189,591 32.057 26.474 4.545 1038 = 


Examinând tabloul Nr. 9, observăm că, din totalul populaţiei urbane născute în 
România, 91°/, erau stabiliţi în oraşele provinciei de baştină, iar restul de 99/, s'au mutat 
în alte provincii. Cel mai mare procent de locuitori stabiliţi în oraşele altor provincii îl 
prezintă locuitorii născuţi în Basarabia, din care 83,8 9/, au rămas locuitorii oraşelor basa- 
rabene, iar restul de 16,29/, s'au stabilit în centrele urbane ale altor provincii. Locuitorii 


5) Născuţi în Muntenia şi Dobrogea. 
6) Născuţi în Transilvania, Banat şi Crişana-Maramureş. 
1) Exclusiv cei cu locul de naştere nedeclarat. 


403 


născuţi în Bucovina şi stabiliţi în oraşele altor provincii reprezintă 14,50/, din totalul 
locuitorilor urbani, născuţi în această provincie. Pentru Transilvania procentul respectiv 
se ridică la 14,00%. Populaţia urbană născută în Vechiul Regat dă cea mai mică proporţie 
a locuitorilor stabiliţi în alte ţinuturi (3,39/,). Din totalul de 301.121 locuitori urbani, 
care şi-au schimbat provincia natală, 208.656 (69%) s'au stabilit în Vechiul Regat, 44.466 
(159) — în Transilvania, 28.079 (99/,) — în Basarabia şi 19.920 (7%) — în Bucovina 

Făcând balanţa populaţiei stabilite în oraşele diferitelor provincii româneşti şi 
provenite dinalte provincii şi a populaţiei născute în aceste provincii şi stabilite în oraşele 
altor regiuni, obţinem situaţia arătată în tabloul 10. 


Tabloul Nr. 10 


Populaţia stabilită] Populaţia născută 
în oraşele pro- | în provincia res- 


Provincia vinciei respective | pectivă şi stabi- Balanța 

şi provenită din lită în orugele 

aite provincii altor provincii 

(1) (2) (3) (4) 

Vechiul Regat ......... 203.656 69.770 + 138.886 
Transilvania . ......... 44.466 137.897 — 93.431 
Basarabia ........... 28.079 61.397 — 83318 
Висоупа.,.......... 19.920 32.057 — 12137 


Prin urmare, şi în cazul oraşelor, observăm aceeaşi caracteristică; numărul locuito- 
torilor provinciilor unite, stabiliţi în oraşele Vechiului Regat, este mai mare decât acela 
pe care Vechiul Regat 1-а trimes în oraşele noilor provincii. Din totalul de 208.656 locuitori 
stabiliţi în oraşele din Vechiul Regat, 101.229 locuitori (490%) s'au aşezat în capitală. 
(Dintre aceştia 81.790 transilvăneni, 11.239 basarabeni şi 8.200 bucovineni). Comparând 
numărul locuitorilor imigraţi în capitală cu numărul total al locuitorilor provinciilor unite, 

- stabiliţi în oraşele Vechiului Regat, obser- 
văm o caracteristică interesantă : procentul 
transilvănenilor stabiliţi în capitală, faţă 
de totalul locuitorilor născuţi în această 
provincie şi imigraţi în toate oraşele din 
Vechiul Regat, se ridică la 620%; procentul 
respectiv al bucovinenilor este de 31%/, 
iar al basarabenilor numai de 220%. Prin 
urmare, principala atracţie a Vechiului 
Regat pentru locuitorii provinciilor trans- 
carpatice îl constitue Bucureştii. Basara- 
benii şi bucovinenii se stabilesc de prefe- 
гіп{й în alte oraşe ale Vechiului Regat. 

Chiar dacă am scădea din populaţia 
născută în provinciile noui şi stabilită în 
oraşele Vechiului Regat pe locuitorii sta- 
biliţi în Bucureşti, pe motivul că, capitala 

Cartograma Nr. 6 țării aparţine tuturor provinciilor şi în 

Schimbul de populaţie urbană între Basarabia şi Bucovina. acest caz, restul oraşelor din Vechiul Re- 

Proporția locuitorilor născuţi în altă provincie faţă de totalul gat a primit mai multă populaţie din pro- 

populaţiei urbane a judeţului respectiv vinciile alipite, decât a dat oraşelor acestor 
provincii. 

Ca să vedem localităţile, unde s'au stabilit locuitorii care şi-au schimbat provincia 
de baştină, am prezentat în cartogramele Nr. 6-11, proporţiile ce reprezintă în populaţia 
orăşenească a fiecărui judeţ locuitorii născuţi în provinciile vecine. 

n cartograma Nr. 6 este schimbul de populaţie, stabilită în oraşe, între Basarabia 
şi Bucovina. Se vede din această cartogramă că mişcarea de populaţie între aceste două 


404 


provincii a fost de proporţii modeste. În total, în oraşele Bucovinei s'au stabilit 4.683 
basarabeni, iar în oraşele Basarabiei 1.038 bucovineni. Aproape toţi basarabenii imigraţi 
în Bucovina (4.253), s'au stabilit în oraşele judeţului Cernăuţi (în special în Cernăuţi), 
unde ei reprezintă 320/ din totalul populaţiei urbane a acestui judeţ. Cei mai mulţi buco- 
vineni s'au stabilit în Chişinău (313), Bălţi (259) şi Hotin (169). Faţă de populaţia acestor 
oraşe, cea mai mare proporţie o găsim în Hotin (11%/00). 


ki POPE anem 
C] w з =====— 
Е, -9% 
70-79% 
20-37% 
60-69% 
[с] paste 70 Joo њ 


2 


“na жу; 


| 
| 
| 
|! 
|! 
| 


Cartograma Nr. 7 
Schimbul de populaţie urbană între Vechiul Regat şi Basarabia 
Proporția locuitorilor născuţi în provincia vecină faţă de totalul populaţiei urbane a judeţului respectiv 
1 


Cartograma Nr. 7 ne arată proporţia, din totalul populaţiei urbane a judeţelui 
respectiv, a locuitorilor regăţeni emigraţi în Basarabia, precum $і 'а locuitorilor 
basarabeni stabiliţi în Vechiul Regat. Reamintim că, în oraşele Basarabiei s'au stabilit 
23.473 regăţeni, iar în comunele urbane ale Vechiului Regat — 51.089 basarabeni. 
Examinând cartograma Nr. 7 s'ar părea сӣ afluenţa regăţenilor către oraşele din Basa- 
rabia a fost mai intensă decât аПпеп{а basarabenilor către comunele urbane din Vechiul 
Regat. Deşi, după сит am văzut, numărul basarabenilor imigraţi în oraşele din Vechiul 


405 


Regat întrece numărul regăţenilor stabiliţi în comunele urbane ale Basarabiei, proporţia 
regăţenilor stabiliţi în oraşele basarabene, față de populaţia urbană a Basarabiei este 
superioară procentului locuitorilor născuţi în Basarabia şi locuind în comunele urbane 
ale Vechiului Regat. Astfel cei 3.604 regăţeni stabiliţi în oraşele judeţului Cetatea-Albă 
reprezintă 96 9/09 din totalul populaţiei acestor oraşe, 5.764 regăţeni din oraşele judeţului 
Ismail reprezintă 769, proporţia respectivă a celor 2.277 regăţeni stabiliţi în oraşul 
Bălţi este de 759/0, iar a celor 7.805 locuitori născuţi în Vechiul Regat şi stabiliţi în 
Chişinău şi Călăraşi-Târg — 720/09. Proporția locuitorilor născuţi în Basarabia şi imigraţi 
în oraşele din Vechiul Regat este în general cu mult mai modestă. Numai în municipiul 
Galaţi cei 10.719 basarabeni imigraţi reprezintă o proporţie însemnată (1069/0). In 
restul oraşelor ei reprezintă o proporţie mai redusă de 709. Cei 7.455 basarabeni 
stabiliţi la Iaşi reprezintă 69/09 din populaţia oraşului respectiv, cei 3.205 de locuitori 


TI e i 
ge Sari pe alea rc аса 
op Tie 


А Б 20-39 е 
EZA 2-х. 


н „гезе 70е 


Cartograma Nr. 8 


Schimbul de populaţie urbană între Basarabia şi Transilvania 
Proporția locuitorilor născuţi în altă provincie față de totalul populaţiei urbane a județului respectiv 


provinciei răsăritene, stabiliţi în oraşele judeţului Constanţa, reprezintă 399/6, iar cei 
11.282 locuitori basarabeni din Bucureşti şi Olteniţa nu reprezintă decât 170/9 din 
populaţia respectivă. Proporția basarabenilor este mai ridicată în oraşele vecine : Bârlad 
(62 0/2), Vaslui (idem) şi Tecuci (539/6). 

n cartograma Nr. 8 este reprezentat schimbul de populaţie urbană între Basarabia 
şi Transilvania. Din tabloul Nr. 9, observăm că numărul basarabenilor stabiliţi în cen- 
trele urbane din Transilvania se ridică la 5.625 locuitori, iar numărul transilvănenilor 
stabiliţi în oraşele Basarabiei este de 3.568. Vedem deci, că acest schimb este de proporţii 
reduse. Cel mai mare număr de transilvăneni îl găsim în oraşele judeţelor Lăpuşna 
(1.468), Ismail (630) şi Cetatea-Albă (553). Cea mai mare proporţie faţă de totalul locui- 
torilor o constatăm în Soroca (160/00) şi Cetatea-Albă (159/6). Cel mai mare număr de 


406 


basarabeni, stabiliţi în oraşele provinciilor transcarpatice, se constată în Timiş (930), 
Sibiu (608), Bihor (575) şi Cluj (516). Cele mai mari proporţii le găsim în Sibiu, Făgăraş 
(câte 129/0) şi Severin (11 9/99). 

Cartograma Nr. 9 ne înfăţişează schimbul de populaţie orăşenească între Bucovina 
şi Vechiul Regat. Numărul bucovinenilor emigraţi în Vechiul Regat şi stabiliţi în oraşele 
lui se ridică la 26.474; în oraşele bucovinene au fost recensaţi în schimb 12.001 regăţeni. 


CI Уу ke 
5-9 Joa 
70 =49 Joo 
20 —39 Joo 


40-63 o 


1 
1 
+ 

Li 
- 


1 

1 

A ==” 
1 \‹ 
р 

- 


- 


Cartograma Nr. 9 


Schimbul de populație urbană între Vechiul Regat şi Bucovina 
Proporția locuitorilor născuţi în provincia vecină faţă de totalul populaţiei urbane a judeţului respectiv 


Aproape 12.000 bucovineni s'au stabilit în oraşele judeţelor Moldovei de Nord (Dorohoi, 
Botoşani, Baia, Neamţ Roman, şi laşi), 8.200 au fost recenzați ca locuitorii Bucureştilor, 
1.343 au fost găsiţi în oraşele judeţului Bacău, 1.138 — la Galaţi, aproape 600 în judeţul 


Prahova etc. Cea mai mare proporţie faţă de numărul locuitorilor oraşelor respective о 
găsim în judeţul Roman (569/66) şi Baia (469/0). 


407 


Din cei 12.000 regăţeni găsiţi în oraşele Bucovinei, 9.062 s'au stabilit în municipiul 
Cernăuţi, 839 — în oraşul Suceava, iar restul au fost răspândiţi prin alte orăşele. 
Proporţiile maxime ale regăţenilor faţă de totalul populaţiei urbane respective, le găsim 
în judeţele Cernăuţi, — 71 9,0 şi Suceava — 449/00. 


CI sos ro 
нае 
Eg 70 —79 0 
Б 20 —39 о 
75 40 —69 %о 
КЖ) „pesre?o Joa : 7 еч, ia a е 


Cartograma Nr. 10. 


Schimbul de populaţie urbană între Transilvania şi Bucovina. 
Proporția locuitorilor născuţi în provincia vecină faţă de totalul populaţiei urbane a judeţului respectiv. 


În cartograma Nr. 10 este arătat schimbul de populaţie urbană între Bucovina şi 
Transilvania. În centrele urbane ale Transilvaniei s'au stabilit 4.545 bucovineni, oraşele 
din Bucovina primind în schimb 3.236 locuitori născuţi în provinciile ardelene. Se vede, 
prin urmare că mişcarea de populaţie urbană între aceste două provincii nu a fost prea 
intensă. Cel mai mare număr de bucovineni îl găsim în Oradea — 676 (din care 593 băr- 
baţi), oraşele judeţului Hunedoara — 675 (din care în Deva — 485), în Cluj — 541 etc. 
Proporția maximă, ре care bucovinenii o reprezintă faţă de populaţia totală a oraşelor 
respective, o găsim în judeţul Hunedoara — 169/6. Cel mai mare număr de transilvă- 


408 


пеп, stabiliţi în oraşele Bucovinei, îl găsim în judeţul Cernăuţi — 2.042 şi Câmpulung 
800. În acest din urmă judeţ ei reprezintă 269/6 din totalul populaţiei urbane respective, 
pe când în Cernăuţi abia 169/06. In restul judeţelor numărul lor este mai mic. 


In fine, din cartograma Nr. 11 se vede schimbul de populaţie urbană între Vechiul 
Regat pe deoparte şi Transilvania, Banat şi Crişana-Maramureş pe de alta. Ca şi în cazul 
sateler, observăm că schimbul între aceste două provincii a fost cel mai intens. 131.093 
transilvăneni S'au stabilit în oraşele Vechiului Regat, iar în centrele urbane ale provin- 
ciilor transcarpatice au fost găsiţi 34.296 regăţeni. Peste 609/6, (81.790) din transilvăneni, 
stabiliţi în oraşele Vechiului Regat, au fost гесепѕајі ca locuitorii capitalei, 9.258 au 


р 


| 


| 


Cartograma Nr. 11 


Schimbul de populaţie urbană între Vechiul Regat şi Transilvania. 
Proporția locuitorilor născuţi în provincia vecină faţă de totalul populaţiei urbane a județului respectiv. 


fost găsiţi în oraşele judeţului Prahova, 6.271 — în oraşele judeţului Constanţa, 4.255 — 
în Dolj, 4.064 — în Galaţi etc. Cele mai mari proporţii ale transilvănenilor față de totalul 
populaţiei urbane ale judeţului respectiv, Је găsim în Ilfov (1280/0), Prahova (799/0) şi 
Constanţa (77 0/00). Cei mai mulţi regăţeni s'au stabilit în oraşele mari ale Transilvaniei: 
Braşov — 4.592 locuitori, Timişoara — 4.053, Sibiu — 3.721, Cluj — 3.486 etc. Cele mai 
mari proporții de regăţeni le găsim în oraşele Făgăraş — 101 о, Braşov — 770/0 şi 
Sibiu — 75 9/00. 

Din cele de mai sus ar reeşi că cea mai intensă mişcare de populaţie interprovin- 
cială este din Transilvania spre Vechiul Regat. Intr'adevăr, cel mai mare număr de locui- 
tori stabiliţi în alte provincii, îl constitue transilvănenii. Din totalul de 301.121 de 
locuitori ce şi-au schimbat provincia, 176.381 revine transilvănenilor, 104.825 — regă- 


409 


tenilor, 84.289 —- basarabenilor şi 50.285 — bucovinenilor. Raportând însă aceste cifre 
la totatul locuitorilor născuţi în provincia respectivă, ajungem Іа altă concluzie. 


Tabloul Nr. 11. — Proporția emigranților faţă de locuitorii născuţi 
în provincia respectivă 


Numărul locuito- | Numărul locuito- 09 Е 
Provincia rilor născuţi în rilor stabiliţi în emigranților faţă 
provincia de totalul 
respectivă alte provincii locuitorilor 
(1) (2) (3) (4) 
Vechiul Regat ......... 8.495.746 104.825 12 
Transilvania .. .... .... 5.485.307 176.381 32 
Basarabia .....,...... 2831.831 84.289 30 
Bucovina ............ 849.375 50.285 5,9 


Curentul de emigrare în alte provincii la populaţia bucovineană este mai puternic 
decât la transilvăneni, care ocupă al doilea loc. Cea mai slabă tendinţă de a se stabili în 
alte provincii se observă la regăţeni. Una din cauzele acestui fenomen este suprapopu- 
larea mai acută a satelor bucovinene. Tabloul 12 ne confirmă acest lucru. 


Tabloul Nr. 12. — Mediul în care s'au stabilit locuitorii ce şi-au schimbat provincia 


Totaiul locuitorilor abiti А А А 
care şi-au schimbat Locuitorii stabiliţi Locuitorii stabiliţi Locuitorii stabiliţi 


Provincia provincia în comunele rurale în comunele urbane їп capitală 
9% 0/0 00 ofo 
(1) (2) (3) (4) (5) (6) (7) (8) (9) 
Vechiul Regat. ..... 104.825 100,0 35.055 335 69.770 66,5 — — 
Transilvania ....,. 176.381 100,0 38.897 22,0 56.107 31,7 81.790 46,3 
Basarabia . ....... 84.289 1000 22.892 27,2 50.158 59,5 11.239 13,3 
Bucovina ........ 50.285 1000 18.228 36,2 23.857 45 8.200 16,3 


Se observă din tabloul 12, că bucovinenii reprezintă cel mai ridicat procental 
Jocuitorilor stabiliţi în comunele rurale, iar transilvănenii — cea mai mare proporţie a 
locuitorilor stabiliţi în capitală. Locuitorii din Basarabia se stabilesc de preferinţă în alte 
oraşe. Afluxul locuitorilor basarabeni către centrele urbane din Vechiul Regat se dato- 
reşte nu numai sătenilor, ci şi în bună parte orăşenilor provinciei răsăritene. Oraşele din 
această provincie, centre aproape exclusiv administrative, descresc ca aglomeraţii de 
populaţie. Astfel se explică procentul ridicat de populaţie funcţionărească, născută în 
Vechiul Regat şi procentul minim de locuitori atraşi din acelaşi judeţ (vezi tabloul Nr. 8). 


Vom sublinia mai jos cele mai importante concluzii, trase din cifrele culese cu 
ocazia recensămăntului general al populaţiei din 1930. 

Aproape un sfert de populaţie românească era recensată în altă localitate decât cea 
de naştere. Jumătate din ea şi-a schimbat reşedinţa în interiorul aceluiaşi judeţ. Majori- 
tatea din această din urmă categorie sa mutat în satele vecine (fenomenul exogamiei). 
Totuşi există tendinţa, destul de pronunţată a locuitorilor săteni de a se stabili în reşe- 
dinţa judeţului. Acest fenomen se observă mai clar în regiunile transilvănene, datorită 
industriei mai desvoltate în centrele acestor regiuni. Din contră, oraşele basarabene, 
centre administrative, atrag cu mult mai puţină populaţie din judeţele respective. 

Dintre a doua jumătate a populaţiei, care şi-a schimbat reşedinţa, 169, reprezintă 
ре cei născuţi în străinătate, 640%, au schimbat judeţul în limita aceleiaşi provincii, iar 
restul де 200%/, s'au mutat în alte provincii. Dintre aceştia, majoritate s'a stabilit în Ve- 
chiul Regat (66 %/,). Majoritatea celor care au venit în Vechea Ţară o constitue transil- 


410 


vănenii, care în cea mai mare parte s'au stabilit în capitala ţării. Mişcarea populatiei 
transilvănene este de cea mai clasică formă: populaţia sătească tinde către oraşele de 
reşedinţă. Populaţia acestora către centre urbane mai mari, aceştia Ја rândul lor spre 
capitală. In Basarabia observăm alt fenomen: din cauza că oraşele basarabene nu pot 
prezenta mijloace suficiente de câştig, surplusul de populaţie invadează oraşele Vechiului 
Regat (în special Galaţi şi Iaşi), precum şi regiunile subpopulate ale Dobrogei. In capi- 
tală procentul basarabenilor este mai redus. In Bucovina centrul de atracţie îl reprezintă 
Cernăuţi, care totuşi nu pot înghite surplusul de populaţie ce dau satele bucovinene, 
Din această cauză, o mare parte de bucovineni s'a stabilit în satele şi oraşele Moldovei 
de Nord. Un număr apreciabil s'a mutat în capitală. In general, mişcarea de populaţie 
din noile provincii către Vechiul Regat a fost mai intensă decât mişcarea de sens con- 
trar. Aceasta se explică, atât prin atracţia capitalei şi a altor centre mari, cât şi prin 
suprapopularea mai puţin accentuată a unor regiuni din Vechiul Regat. 

Situaţia descrisă mai sus se referă la 1930. In ultimul deceniu, cu desvoltarea 
rapidă a industriei şi cu suprapopularea mai accentuată a regiunilor rurale, migraţiunile 
interioare în general], şi cele interprovinciale în particular, au avut loc, cu siguranţă, pe 
scară mult mai întinsă, 


Ing. 1. MEASNICOV 


411 


D А.М В О VNI 


О PLASĂ DIN SUDUL 


I. Institutul de cercetări sociale al României a 
încuviințat în 1939 organizarea. cercetării plăşii 
Dâmbovnic din judeţul Argeș, Plasa aceasta a fost 
aleasă cu gândul de a oferi material de cunoaş- 
tere a trăsăturilor specifice ale satelor Câmpiei 
muntene, 

Aşezările subcarpatice vechi ale Vechiului Re- 
gat au fost lămurite prin cercetările întreprinse în 
Gorj şi Putna, In schimb, satele de pe terasele 
Munteniei şi din Câmpia română, unde bate, cum 
a spus, cu drept cuvânt, unul din membrii acestei 
cercetări, inima României moderne!)sunt încă prea 
puțin cunoscute, Singură lucrarea despre Vlăsia şi 
Moştiştea?) a prof, Vintilă Mihăilescu, cercetătorul 
care a evidențiat revărsarea în șes a prisosurilor 
de populaţie ale Subcarpaților Munteniei şi ale 
Transilvaniei, deschide calea înțelegerii lor, 

Plasa Dâmbovnic, dela Sud de Pitești, a fost 
aleasă, fiindcă se găseşte la mijlocul României 
de Sud, atât în raport cu Carpaţii şi cu Dunărea, 
cât şi în raport cu marginea de apus şi de răsărit 
a Câmpiei românești, 

Nordul plăşii în care se mai află resturi din 
pădurile de stejar arătate de hărțile austriace, 
rusești şi româneşti dela 1791, 1832 şi 1856, e plin 
de sate vechi moşneşti, asemănătoare înainte vreme 
satelor dela munte; Sudul ei, care înaintează în 
plină câmpie, prezintă sate cu caracterele Teleor- 
manului şi ale Romanaţilor, 

Drumurile oilor ce se adună în mănunchiu la 
Piteşti, venind dinspre ţinuturile Țuţuienilor (На- 
teg), ale Mărginenilor (Poiana), o brăzdează ca 
rervurile unui evantaiu îndreptându-se unele spre 
Zimnicea. altele spre Giurgiu şi Olteniţa. 


CERCETĂRI 


CU L 


JUDEŢULUI ARGEŞ 


Rolul de judeţ de frunte, deţinut de județul 
Argeş în politica Munteniei și a României dinainte 
şi după războiul trecut, a contribuit şi el la fixarea 
cercetării, în această plasă, în care se găseşte, la 
Rătești, întâia moşie a Brătienilor şi ai cărei lo- 
cuitori merg Duminecă la târg la Topoloveni, 


Cercetarea aceasta a fost întreprinsă în vara 
1939, în două reprize: 12 lunie—6 Septemvrie şi 15 
Septemvrie—13 Octomvrie. Pusă sub conducerea 
semnatarilor acestei prezentări şi ajutată cu multă 
înţelegere de prefectul de Argeş, d-l colonel Ca- 
meniță, de pretorul plăşii Dâmbovnic, 4-1 Раја, 
ca şi de toţi funcţionarii administrativi şi primarii 
din plasă, convocați în mai multe rânduri la con- 
stătuiri de informare 1а pretura din Rociu, ca şi 
de inginerii agronomi, medicii, agenţii sanitari şi 
surorile de ocrotire, învățătorii şi preoţii din 
plasă, cercetarea a îngăduit celor 21 membri ai 
Echipei să studieze aspectele principale ale vieții 
din Dâmbovnic. 

In echipa compusă din d-nele Maura Dunăre, 
Teodora Niculescu şi Eliza UVlmeanu, d-şoara Irina 
Sturza şi d-nii: Ovidiu Bârlea, Niculae Betea, Ion 
Burlea, Miron Constantinescu, Dumitru Corbea, 
N. M. Dunăre, Niculae Djamo, Niculae Economu, 
Emilian Grigorescu, Teodor Mărculescu, Roman E. 
Moldovan, Aurel E. Popa, Dumitru Repidon, Con- 
sfantin Răileanu, Gheorghe Reteganul, Tudor Alex. 
Stoianovici şi Ion Vintilescu, erau reprezentante 
prin cunoscători aproape toate disciplinele capa- 
bile să lămurească уіеаја satelor noastre, Tehnica 
de lucru adoptată a fost cea a cercetărilor suc- 
cesive, în cursul unor şederi de 8—13 zile în co- 


3) Т. Al. Stoianovici: Unde bate inima ţării, în volumul Recensământul României din 1941 — Lămurirea opiniei 


publice, Bucureşti, 1941. 


Фу) Vintilă Mihăilescu: Vlăsia şi Moştiştea, (Evoluţia geografică a două regiuni din câmpia română), (Extras din 
Buletinul Soc. Reg. Rom. de Geografie, anul XLIII), Bucureşti, 1925 şi Agezările omeneşti din Câmpia română la mijlocul 
şi la stârşitul secolului XIX. Bucureşti, 1924. Vezi şi C. Vâlsan: O fază în popularea ţărilor românești. Bul. Soc. Reg. de 
Geografie, 1912, şi Н, Haufe: Die Wandlung der Volksordnung im Rumânischen Altreich, Agrarvertfassung und Bevâlkerungs- 


entwicklung im 19. und 20. Iahrhundert, Stuttgart, 1939. 


413 


munele mai însemnate şi anume: la Rociu, Gli- 
ganu, Suseni, Oarja şi Teiu a vieţii fiecărui grup 
de sate şi de cătune, Imprejurările: suspendarea 
activităţii Institutului de cercetări sociale şi con- 
centrările din toamna 1939, au împiedicat execu- 
tarea completă a planului iniţial, 

In numărul de faţă al „Sociologiei româneşti“, 
prezentăm drept fragment din rezultatele cerce- 
tării monografice a plăşii Dâmbovnic, mai multe 
redactări, care arată, în cazul unora din satele 
cunoscute, aspectele mai izbitoare ale vieţii din 
această plasă, pe care o socotim reprezentativă 
pentru o serie de trăsături ale României de Sud. 
Ele sunt precedate de aceste pagini de prezentare 
globală, menite să comunice datele principale, 
utile pentru înţelegerea întregei plăşi şi situarea 
rezultatelor din cercetările speciale tipărite, 


II, Teritoriul cercetat constitue plasa dela ca- 
pătul de Sud-Est al județului Argeş. Dela 1908 
plasa aceasta poartă numele Dâmbovnicului, un 
afluent al Neajlovului, aproape secat în urma des- 
păduririlor și pe care vara îl amintesc numai eleş- 
teele, în care sunt păstrate apele lui dela topirea 
zăpezilor, Izvorul acestuia din urmă se găseşte, 
la fel, în această plasă. Mărginită de Argeş la 
Nord-Est până aproape de Găeşti, plasa se întinde 
la Sud-Vest până la marginea moşiei satelor în- 
şirate unul după altul, aproape fără întrerupere, 
dealungul Dâmbovnicului, Șoseaua Piteşti-Giurgiu, 
vechiu drum al oilor, deși trece prin câmp, lă- 
sând la dreapta şi la stânga aproape toate satele 
plășii, reprezintă totuși adevărata lor axă, Cele- 
lalte şosele din plasă: aceea care duce dela Pi- 
teşti pe dreapta Argeşului prin Puntea de Greci la 
Găeşti, ca o dublură parțială a şoselei, Piteşti- 


Bucureşti — şi care face parte dintrun vechiu 
drum al sării, ce duce dela Ocnele-Mari la Turnu 
şi Zimnicea — și cele care leagă podgoria Mus- 


celului prin Topoloveni, Teiu şi Negraşi cu Recea 
sau prin Gruiu-Rociu cu Costeştii, şosele ale fui- 
cii, trec prin mijlocul satelor ca niște adevărate 
drumuri de negustori, Puținele sate пеаѕегаіе pe 
aceste şosele se găsesc dealungul Neajlovului # a 
Mozacului, afluent al Dâmbovnicului, 


Calea ferată București-Craiova, fără să străbată 
plasa Dâmbovnic, o cuprinde prin sectoarele Găeşti- 
Piteşti-Costeşti ca între laturile unui triunghiu ob- 
tus cu vârful la Piteşti, Astfel, satele plăşii Dâm- 
bovnic, aşezate de fapt, pe două linii, dealungul 
văilor Neajlovului şi Dâmbovnicului, văi paralele 


414 


cu calea ferată în sectoarele notate, dispun, pentru 
contactul cu marile centre urbane și pentru desfa- 
cerea produselor lor, de un mijloc modern de co- 
municaţie, Cu capitala țării, satele plăşii sunt le- 
gate prin şoselele care merg dealungul Neajlovu- 
lui şi dealungul Dâmbovnicului la Crevedia, unde 
se unesc şi trec prin Bolintin la Bucureşti, 

Dacă şoseaua Piteşti-Giurgiu care leagă plasa 
Dâmbovnic de munte şi Dunăre, era vechiul drum 
al oilor, altădată întretăiat de drumurile sării şi 
țuicii, calea ferată - Bucureşti-Piteşti-Craiova, este 
azi pentru aceleaşi locuri, „drumul“ porumbului și 
al grâului, artera principală de scurgere ale mari- 
lor bogății agricole ale plăşii, 

Legătura cu Bucureştii prin Cârtojani, Crevedia- 
Bolintin, nu este numai drumul pe care pleacă spre 
Capitală produsele mărunte ale satelor din Dâm- 
bovnic, găinile, puii, ouăle, brânza, еіс. drumul 
găinarilor, ci şi drumul pe care vin de acolo obiec- 
tele necesare stilului modern de vieaţă, се stăpâ- 
neşte toate satele din această plasă, Tot pe acest 
drum al comerțului ambulant, se scurge spre Bu- 
cureșşti, întreg surplusul de mână de lucru a sate- 
lor din Dâmbovnic, Pe aici, cu căruţa, dar mai ade- 
seori cu autobuse, exploatate de ţăranii din partea 
locului, aşezaţi în Bucureşti, dar având legături 
permanente cu satele regiunii, fiind deci, stăpâni 
pe tehnica modernă a întreprinderii dar şi сипоѕ- 
cători buni ai putinţelor şi nevoilor locale, pleacă 
spre Bucureşti toţi acei care dincolo de posibilită- 
Ше de muncă pe care le oferă satele lor, caută în 
уіеаја modernă a capitalei, noi resurse de câștig. 
Acesta este drumul cornaşiilor, al vânzătorilor de 
ziare, al lucrătorilor dela brutării ete., care fără să 
se aşeze pentru totdeauna la Bucureşti, pleacă іа 
fiecare an, pentru câteva luni, întorcându-se de 
acolo uneori, nu numai cu banii de care au nevoie 
pentru a face faţă vieții de fiecare zi, ci și cu sur- 
plusuri din care îşi pot reînoi casa, cumpăra о 
bucăţică de pământ sau, atunci când pleacă de ti- 
пегі, înjgheba o nouă gospodărie, 

Aceștia aduc cu ei, pe lângă banii câştigaţi, nu 
numai portul, cântecele şi obiceiurile oraşului mare, 
ci şi o mentalitate nouă, un fel nou de a privi 
lumea, сате are puține trăsături comune cu ceea 
ce se crede de obiceiu de romanţioşi despre men- 
talitatea satului, un fel deschis, realist, direct şi 
dinamic de a trata lucrurile, fel de a fi în care 
zac mari resurse de viitor pentru neamul de oa- 
meni din aceste locuri. 

Drumul oilor, al sării şi al ţuicii aparțin, ca fac- 
tori sociali, unor vremi trecute; dar nici calea fe- 


rată şi drumul găinarilor şi cornagiilor nu sunt to- 
tuşi aici noutăţi de ultimă clipă, Ele au avut o 
funcțiune hotăritoare încă de când condiţiile reale 
au fost date pentru aceasta, Tipul modern al ru- 
ralului, ţăranul umblat și legat intim cu уіеаја 
modernă a ţării are іп Dâmbovnic un trecut de 
două şi chiar trei generaţii, Aceasta explică de се 
noul fel de vieaţă nu este în satele de aici hibrid, 
ci a pătruns complet în structura lor, dându-le un 
stil de уіеа{& propriu, care îngădue să se spună, 
nu numai pe motivări economice ci şi pe temeiuri 
umane, că aici în câmpie, iar nu în munţi, bate 
inima României moderne. . 


Faptul că satele din plasa numită de trei de- 
cenii a Dâmbovnicului alcătuesc o unitate, centrată 
pe întâii 50 Кт, ai şoselei Pitești-Giurgiu, e de- 
monstrat prin împrejurarea că, cu scurtă întreru- 
pere între 1904—1908, când aceste sate au fost 
grupate în două plăși, una de Nord cu pretura la 
Stănislăveşti şi alta de Sud cu pretura la Mozăceni, 
ele au făcut parte din aceeaşi plasă а Gălășeștilor, 
între 1831 și 1904, căreia i s'a dat cu prilejul suc- 
cesivelor legi administrative când un contur ase- 
mănător celui al actualei plăşi Dâmbovnic (1831— 
1860, 1887—1904), când dimensiuni îndoit mai mari 
prin alipirea la ea a plășii de Sud-Vest a Arge- 
şului, numită acum Costeşti, iar între 1908—1939 
Teleormanul de Sus şi de Jos şi până la 1908 Cot- 
meana (1860—1887 şi 1904—1908). 

Inlocuirea numelui de Gălăşeşti al plășii prin 
Dâmbovnic cuprinde un indiciu interesant pentru 
istoria în ultima sută de ani a acestei părţi a câm- 
piei româneşti, Gălăşeşti este numele unui sat din 
nordul plăşii nu departe de izvoarele Dâmbovni- 
cului, care aminteşte probabil că locuitorii acestuia 
erau din Galeș, Mărgineni așezați într'o poiană a 
pădurilor, mari încă, la acea vreme, Cum arată 
hărţile ruseşti dela mijlocul veacului trecut, de 
lângă unul din cele mai însemnate drumuri ale oilor, 
Desemnarea plășii prin numele acestui sat con- 
firmă constatările cercetării publicate mai jos 
asupra păstoritului în Dâmbovnic, iar substituirea 
lui prin numele râului ce deschide regiunii drumul 
spre Câmpia Dunării, orientarea recentă spre agri- 
cultură a populaţiei acesteia, 


Plasa Dâmbovnic este compact românească. In 
populaţia ei, Românii deţineau în 1930 procentul 
impresionant de 98,7%, Restul locuitorilor ега 
compus din Țigani (1,1%) şi din elementele străine 
ce pot fi întâlnite în Câmpia Dunării (15 Albanezi, 


câte 6 Evrei, Unguri şi Ruteni, 2 Sârbi şi câte 1 
Bulgar şi Grec), 


Numărul satelor de pe teritoriul acestei plăși 
este foarte greu, dacă nu imposibil, de stabilit, 
Plasa Dâmbovnic oferă un bun prilej de сипоаѕ- 
tere al acelei evoluții a așezărilor rurale de pe 
terasele Munteniei, care е încă în plin curs, Nici 
urmă aici de acea stabilitate a așezărilor rurale 
din Transilvania de Sud şi Est, şesul Tisei, munții 
Banatului, Bucovina şi Basarabia, care face ca, 
dela deceniu la deceniu, numărul şi forma satelor 
să nu se schimbe aproape de loc, Recensământul 
dela 1912 arată aici 54 sate şi cătune distincte, Cu 
prilejul recensământului dela 1930 n'au mai putut 
fi numărate decât 35 sate distincte, Din cele 19 
sate și cătune constatate în plus la 1912, care se 
contopiseră între timp cu alte sate învecinate, nu- 
mai 11 au putut Н delimitate cu mare greutate în 
cadrul satelor noi în compunerea cărora intraseră, 
Procesul acesta a urmat, deşi си un ritm mai încet, 
şi în ultimul deceniu, Căci la 1941, n'au mai fost 
găsite decât 33 sate distincte şi n'au mai putut fi 
delimitate în cadrul satelor compuse decât tot 11 
din satele individualizate la 1912 sau 1930, 

Prin despăduririle, menite а spori suprafaţa 
agricolă, perdeaua despărţitoare a vechilor sate şi 
cătune a căzut, iar sporul natural al populaţiei și-a 
putut așeza gospodăriile pe drumurile ce duceau 
dela unul la altul, legându-le cu încetul şi dând 
naştere, în locul cătunelor şi satelor mici și apro- 
piate unele de altele, la sate compuse, din deceniu 
în deceniu, tot mai mari, La 1912, mărimea mijlocio 
a așezărilor din plasa Dâmbovnic era de 574 su- 
flete; în 1930 satul distinct număra în mijlociu 
1.015 locuitori, iar în 1940, 1,099 locuitori, 


Dacă reprezentăm pe harta plăşii în dreptul fie- 
cărui sat cifra populaţiei lui, putem întrevedea 
sfârşitul acestei evoluţii, determinată pe deoparte 
de sporul populaţiei, pe de alta de dispariţia per- 
delelor de pădure dintre sate. In Nordul plășii, 
care a fost în mai mare măsură împădurit şi unde 
se găseşte majoritatea satelor plăşii, se conturează 
de pe acum câteva centre mari rurale, care vor 
egala în curând satele mari din Sudul cu caracter 
de stepă al plășii, Astfel Cerşanii care şi-au în- 
Slobat Predeştii şi-şi vor îngloba Burdeștii, sunt ре 
cale de a se uni într'o singură comună mare ca 
Susenii (care și-au înglobat Boereștii şi-şi vor 
îngloba Pădurenii şi Gălăşeștii), Țuţuleștii (care 
sunt pe cale de a-şi îngloba Strâmbenii) și Şer- 


415 


Tab. I, — Evoluţia populaţiei gospodăriilor şi întreprinderilor în plasa Dâmbovnic, după recensămintele 
din 1912, 1930 şi 1941 


Gospodării "Populaţia statornică Ея Intreprinderi 


Spor Spor | Spor | Spor 
Localitatea { 1930— 1912— 11930— |1912— 
| 1930 | 1941 | 1941 | 1912 | 1930 | 1941 | 1930 | 1941 | 1941 | 1930 | 1941 
| 0/0 do | OJo | 0% 
(1) О ТОТО (О (6) | (7) (08) 1 (9) | (010) | a) | (2) 

Total Plasa Dâmbovnic . , . .. . РО 7.844] 9141] 16,5| 30.894 35,535) 10.373] 15,0 151| 217 
1 Вагіоби. ...... Го: 310] 376] 21,3| 1.218| 1.465) 1.626] 20, 5 4 
2. Burdegti ......... .. Recensate îm- 92 р 141 20] 255| 297] 41 1 1 
2а. Ştefăneşti ........ preună la 1930 46 1 112| 216] 17. — 3 
3. Buta N RED e ia af ae Si ЭШЕ ee n e a Р т 93| 20, 261] 357] 418) 368| — — 
4. Catanele ‚..... EEE ETE S Ж з 38 57| 50,0 155 199| 278] 284 — — 
5. Căteasca ....., Ж ii e i К 65 т| 18, 249] 314] 344] 261 4 8 

6, Сегфапі......... Recensate îm- 440] 617]f f f f 
6a.Predegti ........ preună 1a 1930 24 же) 16, 528 aa ASN d ЫП б 
7. Сігевц ...... а о Ас А а ве 166| 185) 11 759| 654] 773| 13, 3 1 
8. Ciupa Маугодош.......,....... å 92| 106] 15,21 376] 459| 476| 221 — 4 
9, Ciupa Mănciulescu ........ жеш i Eul A 87| 95| 92] 328 2 2 
10. Cogeriile ........... a Dania El deasă 54| 74| 37.0] 235 -= 1 
11. Furdueşti . cc... A 129| 145] 124] 399 1 4 
12. Galăgeşti (Recensat în 1930 cu Chiriţeşti) | P 155| 192] 239| 648 1 1 
13. Geamăna ..,.,....., ee oa . 223] 272] 220| 194 3 1 
14. Giiganul de Jos . А а А хт; 187| 197] 5, 591 2 5 
15, Gliganul de Sus ..... 304| 322] 5, 972 3 6 
16. Gruiu еви їп 1930 си смеј de Jos): 207| 236| 140| 824 2 16 
17. Lagărul . Бл aa рл . Пу 85] 115| 35, 29% 2 2 
18; Leşgiie:, а жетт элй яле.» ea ri ac 88] 05] 193| 310 = = 
19, Мо2аси........ RIDE НУЫ IE 55 135| 172] 27.4] 487 1 3 
20, Mozăceni ....., ЖАЛ 191 127 3 
20 a. Babaroaga ... А Recensate Іа un g) 259 852 14 4 
20 b. Dumbrăveni. .... .. 1oc în 1930 403] 147 1513 3 
20 c, Ziduri, .... . 99 399 = 
21. Negragi . 0...0... Recensate la un 248| 861 А 5 
21 а. Cantacuzu. ....... } loc în 1930 з 134] 147 293 } п = 
22. Oarja s arica n оа аа 221 803 д 4 
22 a. Ceaugeşti ........ Contopite în 201 532 1 8 
22 b. Stanislăveşti „+... f 1930 cu Oarja 609| ооу 241| 1069 16 
22 с. Ştefăneşti. ....... — 98 = 
23. Pătuleni ..........,.. EEE ENEE 165 196| 18, 612 1 6 
24. Popeşti . E ez Л Кы Oa зра 90] 116] 28.9] 409 4 3 
25, Ргипйи........... Recensate im- 164 524 17 
25 a. Bănănăi .... i preună la 1930 26 1021} 221 339 |, 
26. Rătegti ........... Si ТЫ Жж = Жүз ж 116| 116 00| 379 2 1 
27. Rociu , ,. e Жа .. .. sc... .... УЙ 289| 414] 845 4 3 
28. Siliştea у.а... e raa Заар Pa . 164] 139] 594 1 1 
29, Slobozia (Їп 1930 Slobozia de Jos şi de Sus) | | a 19 152] 3011 uj 2 
30, Suseni „ооа o a è aea 306 8 
30 а. Boereşti. ..,......... >м Ла Сы, a | 303 22) 13. 473 18 Б] 
30 b. 5{гаётбе............. ааа 147 637 2 
31. Şerbăneşti ..... sia ж'а fe . B 272| 310| 140 1.191 10 9 
32. Teiu din Deal ...... У Pa Ea A ae: a au 151| 175} 15. 588 2 — 
33. Teiu din Маје, ..... 0...0... anana’ b. 363| 446] 22.9, 1.500 12 — 
34, Тшуе .................... A 112] 140 5) 506 з 6 
35. Ти{шевН (În 1930 Чагргейаа cu Pădureni) . . 3711 4121 111\ 1.572 9 19 
băneştii (care şi-a înglobat Tuţuleştii-Noi), vor atinge 3.000 locuitori, Gruiul cu Siliştea şi Cireșuj 


alcătui nu după multă vreme o aglomerare ru- 
rală de peste 6.000 locuitori. Oarja care şi-a în- 
globat  Stănislăveştii, Ștefăneştii şi  Ceauşeştii, 


416 


2.500 locuitori şi cele două Teiuri, tot atâta. Sa- 
tele mari încă de pe acum, din sudul plăşii se gà- 
sesc în acelaşi proces: astfel Negraşii care şi-au 


înglobat Cantacuzul sunt pe cale de а se uni cu 
Mozăzenii care şi-au înglobat Babaraoga şi Zi- 
durile, dând naştere unei alte aglomerări de 5,500 
locuitori, 

Procesul acesta de înmănunchere al cătunelor şi 
satelor, cândva pastoral-forestiere, în sate mari 
agricole, explică în bună parte insfalabilitatea îm- 
părțelei administrative în plasa Dâmbovnic şi lă- 
mureşte fenomenul similar din întreaga zonă de 
trecere între Câmpia Dunării şi munte, In Dâm- 
bovnic acest proces este relativ înaintat, Diferitele 
sate ce intră în compunerea satului nou mai mare, 
nedeosebindu-se prea mult nici ca dimensiuni nici 
prin organizaţia lor economică (prăvăliile și ate- 
lierele sunt încă puţine în aproape toate) mai fie- 
care dintre ele putea fi socotit centrul aglomerării 
noi, Guvernele care s'au succedat și au pregătit re- 
forme administrative au putut dar, cu destulă uşu- 
гіпа să socotească drept reședință de comună 
când unul, gând altul dintre satele din plasă, To- 
tuşi, numărul satelor cărora împărțirile adminis- 
trative ale ultimilor zece ani nu le-a atins rangul 
de reşedinţă e, dela reformă la reformă, în creş- 
tere (cazul satului Lagăru, a Mozăcenilor,:a Oar- 
jei, a Rociului, al căror rol de reședință de comtină 
n'a suferit atingeri după 1912, a satelor Bârlogu, 
Căteasca, Gruiu, Negrași, Prundu, Răteşti, Suseni, 
Șerbănești, Teiu, саге n'au suferit degradări după 
1931 şi altor câteva sate, declarate геѕейіпје de 
comune în 1932 care n'au fost diminuate în 1939. 

Satele reședințe mai vechi şi-au consolidat acest 
rol prin clădirile instituţiilor de stat ce-și au sediul 
în ele şi printr'un număr de prăvălii şi de ateliere. 
Cele mai nai sunt lipsite încă de aceste caractere 
de localitate centrală, Indicatorul statistic al sa- 
telor și unităţilor administrative din România arată 
astfel că la 1930, dintre satele reședință de azi, 
Susenii numărau 18, Mozăcenii 14, Teiul din Vale 
12, Negraşii şi Slobozia câte 11, Şerbăneştii 10 în- 
treprinderi comerciale și industriale; iar Gruiu şi 
Răteşti numai câte 2, şi Căteasca nici o întreprin- 
dere industrială şi comercială, 

Diferenţierea comercială şi meșteșugărească chiar 
a satelor reşedinţă este îngreuiată de faptul că, 
în afară de Piteşti, o serie întreagă de tår- 
guri şi locuri de bâlciu se găsesc în nemijlocita 
vecinătate а plăşii Dâmbovnic, Dovada cea mai 
bună o dau satele de pe şoseaua din dreapta Ar- 
geşului ai căror locuitori putând ajunge си uşu- 
гіп, fie la Piteşti, fie la Topoloveni (Tg.-Cârci- 


nov), fie la Găești, au cele mai puţine prăvălii şi 
ateliere, Dar şi satele din Sudul plășii sunt domi- 
nate de Găeşti şi de bâlciul dela Ștefan cel Mare, 
iar cele din Vest de Recea şi de Costești, 


Toate aceste târguri, unele ajutate de poziţia lor 
geografică care favorizează crearea unor centre de 
schimburi, altele ridicate prin faptul că sunt no- 
duri de cale ferată sau prin măsuri administrative 
prielnice, sunt locurile unde se face schimbul din- 
tre munte și şes, 

Cele mai multe dintre ele nu sunt decât nişte târ- 
guri în înțelesul strict al cuvântului, adică nişte 
sate devenite centre comerciale prin bâlciurile şi 
târgurile săptămânale care au loc în ele, 

Piteştii, singurul centru urban al regiunii, trăiesc 
şi ei sub semnul acestui schimb dintre munte şi șes, 
Târgurile dela Piteşti sunt renumite pentru vite, 
cherestea şi cereale, Ceea ce caracterizează însă 
Piteştii mai pregnant decât ele, este faptul că cea 
mai mare clădire din oraş, clădirea care domină, 
este moara comercială a fraţilor Dumitrescu, 


In Dâmbovnic toată lumea lucrează pământul 
Un procent de 92%. din populaţia plăşii trăeşte 
de pe urma exploatării solului; iar din cei activi 
chiar 95,6%/0 muncesc în exploatarea solului, Acea- 
sta e constatarea pe care o impune lectura tablou- 
lui II, Negustorii sunt foarte puţini, iar meseriaşii 
lipsesc aproape cu totul, Adunarea, valorificarea 
şi prelucrarea produselor se face în afara plășii, 
Adunarea: la gările de pe liniile de cale ferată 
Găeşti-Piteşti, Pitești-Slatina şi  Costeşti-Turnu 


„Măgurele şi la târgurile pomenite mai sus; valo- 


rificare prin prelucrare şi prin export mai ales ia 
București, Piteştii şi puţinele prăvălii, întreprin- 
deri şi ateliere din satele Dâmbovnicului satisfac 
numai nevoile cele mai urgente, саге nu pot fi 
amânate până la un drum la târg. Foarte semni- 
ficativ e faptul că funcționarii sunt mai numeroşi 
şi decât comercianții şi decât meseriaşii, Afirma- 
На economistului german саге a spus că suntem 
o ţară de plugari şi de funcţionari este confirmată 
şi de satele din Dâmbovnic1), 


Lectura profesiunilor individuale din tabloul II! 
arată caracterul rudimentar al industriei şi măr- 
finirea comerțului din plasă, Zestrea de meseriași 
a celor 35 sate distincte ale plăşii se compune din 
35 fierari şi potcovari, 23 tâmplari şi dulgheri, 21 


1) E. Wagemann, Der neue Balkan, Altes land und neue Wirtschaft, Hamburg, 1940. 


417 


Tab. H. — Distribuţia populaţiei din plasa Dâmbovnic, judeţul Argeş, pe clase de profesiuni, după situaţia 
în profesie 1) (Recensământul din 1930) 


Activi: situaţia în profesiune | 5 
Totalul] -5E E 

Totalul рори- ЕЕН Saiariaţi а т | Între- 

POpU- | ане | EEZ TE | unuu 

laţiei lației agg Func- | Lucră- | Servi-| Е z 

active | 556 |ţionari| tori | tori | 25 
@) (2) (3) (4) (5) (6) (1) (8) (9) 

Plasa Оаётбоуп1с............. d ile 35.535 | 22.103 7.700 365 1.037 233 | 12,768 13.432 
I. Exploatarea solului... .... E e TE 32.836 | 21.124 7.491 21 152 136 | 12,724 11.712 
II. Industria de transformare, meserii ......... 566 266 135 4 96 10 21 300 
HI, Credit, comerţ, transport . ........... А 818 265 65 35 120 22 23 553 
IV. Instituţii publice şi de interes public. Diverse . . . 1.315 448 9 305 69 65 = 867 
Plasa ОатЬоуп1с................ 100,0 62,2 21,7 1,0 2,9 0,7 35,9 37,8 
1. Exploatarea solului ................. 103,0 64,3 22,8 0,1 2,3 0,4 38,8 35,7 
П. Industria de transformare, meserii ......... 1000 47,0 23,9 0,7 17,0 1,8 3,7 53,0 
ПІ. Credit, comerţ, transport .............. 102,0 324 7,9 43 147 27 28 67,6 
IV. Instituţii publice şi de interes public. Diverse... 109,0 341 07 23,2 5,2 49 — 659 
Plasa Dâmbovnic... ... cc... ... 100,0 100,0 1000 100,0 100,0 100,0 100,0 100,0 
I. Exploatarea воїшіиі . ......... э ажы е 924 95,6 97,3 58 725 58,4 996 87,3 
П. Industria de transformare, meserii . . ....... 16 1,2 18 11 93 43 0,2 22 
ПІ. Credit, comerţ, transport ...... 0...0... 23 12 0,8 96 116 94 0,2 41 
IV. Instituţii publice şi de interes public. Diverse... 37 20 0,1 836 6,7 27,9 — 6,4 


croitori şi croitorese, 11 cismari, câte 10 morari şi 
pieptenari (țigani rudari), din câte 2 zidari, bru- 
tari, cojocari, frânghieri și dintr'un măcelar, Puțini 
dintre acești patroni au pe lângă ei muncitori şi u- 
сепісі, Comercianţii пе apar şi mai puţini dacă pri- 
vim importanța deținută de transporturi şi în deo- 
sebi de C, F. R. în compunerea clasei profesionale 
comerț, credit, transport. Găsim în cele 35 sate 
distincte ale plăşii, afară de cooperative, 36 bă- 
cani şi negustori de mărunțişuri şi 23 cârciu- 
mari, 

In clasele profesionale, industria de transformare- 
meserii și credit, comerţ, transport, găsim, pe lângă 
meseriași şi mici negustori, şi pe puţinii muncitori 
propriu ziși, ce trăesc în plasă. In raport cu posi- 
bilitățile de lucru, ce se oferă în regiune, ei sunt 
lucrători într'o fabrică de texile mai mare dela 
Piteşti (21 persoane, mai mult fete), din 2 sate 
aflate în apropierea Piteştilor: Prundu şi Gea- 
тіпа), sau angajați la С. F. R., ca mecanici fo- 
chişti, manevranfi, lucrători, hamali în depozitul 
de locomotive şi gara Piteşti, 117 persoane (ma- 
joritatea lor provine din aceleaşi sate din apro- 
pierea Piteştilor). 

In clasa profesională instituții publice şi diverse, 
precumpănesc în plasă, cum vedem, învățătorii, 


funcționarii administrativi, lăutarii, gardienii, jan- 
darmii şi preoții, Magistraţii, avocaţii, inginerii şi 
medicii sunt încă rari. In schimb, nu lipsesc pen- 
sionarii, 

Membrii familiei deţin ca auxiliari, cum arată 
tabloul II, un rol însemnat în exploatarea solului. 
Pe când familiile celor ce sunt în instituţii pu- 
blice, comerţ-transport şi industrie-meserii pot fi 
întreţinuţi din munca membrului de familie activ 
într'una din aceste clase profesionale, în exploata- 
rea solului conlucrează, în mare măsură și so- 
{Ше şi copiii, reprezentând 38,8% din totalul ce- 
lor activi în exploatarea solului 

Din locuitorii activi în exploatarea solului, a- 
proape două treimi (6,687 din 9,400) sunt agricul- 
tori pe pământ propriu şi moșieri, — din celelalte 
categorii agricole sunt mai importante cea a dij- 
maşilor (772) şi а zilerilor (571). Argaţii şi pä- 
zitorii de vite (144 şi 29), personalul domestic (135, 
mai ales fete) şi arendașii (30) sunt mai slab re- 
prezentați. In această plasă exploatarea solului 
înseamnă agricultură și nimic altceva; căci pentru 
numărarea celor ce se îndeletnicesc cu creşterea 
vitelor și cu pădurăritul nici nu e nevoie de toate 
degetele de pe cele două mâini. 


1) Date nepublicate, obţinute dela Institutul Central de Statistică (Secţia recensămintelor generaie). 


418 


Tab. Ш. — Distribuţia populaţiei din plasa Dâmbovnic, judeţul Argeş, pe clase de profesiuni 


şi profesiuni individuale, după sex 2) 
(Recensământul din 1930) 


Clase de profesiuni şi profesiuni 


individuale 


(1) 


Total general. . 


I. Exploatarea solului 


1. Proprietari agricoli (moşieri) . . . 
2. Agricultori pe pământ propriu. . 
3, Agricultori arendaşi ....... 
4. Agricultori dijmaşi. ....... 
5. Proprietari şi exploatatori de 
maşini agricole. ......... 
6. Grădinari (zarzavagii) patroni. . 
1. Agenţi de cultura tutunului ... 
8. Crescători de animale 
9. Administratori, supraveghetori 
de moşie, agronomi. ....... 
10. Brigadieri silvici şi pădurari. . . 
11. Agenţi veterinari 
12. Muncitori agricoli cu ліца . . . . 
13. Argaţi (muncitori agricoli). . . . 
14. Păzitori de vite 
15. Muncitori în exploatarea solului . 
16. Personal de serviciu la instituţii 
sau exploatări agricole 
17, Persona! domestic (în И 
tarea solului) . 
18. Muncitori agricoli auxiliari, 
membri ai familiei ........ 
Întreţinuţi ...... 


19 


П. industrie transformare 
meserii .... 


20. Funcţionari administrativi la 
întreprinderi industriale 
21. Fierari, potcovari patroni Я 
22. Alţi meseriaşi patroni în metal. . 
23. Fierari lucrători ......... 
24. Alţi lucrători în metal 
25. Ucenici mecanici 
26. Tâmplari, dulgheri patroni. .. . 
21. Industria primitivă a lemnului 
patroni 
28. Tâmplari, dulgheri patroni. ... 
29. Ucenici lemnari 
30, Zidari patroni 
31. Zidari lucrători. . 
32. Cărămidari lucrători 
33, Frânghieri şi plăpumari patroni . 
34. Ţesători lucrători în fabrici de 
stofe ......... 
35. Lucrători nespecificaţi in fabrici 
de stofe şi pânzeturi. ...... 
36. Cismari patroni ......... 
37. Pieptănari patroni 
38, Cojocari patroni ......... 
39. Croitori, croitorese, ţesătorese 
patroni ....., 


1) Date nepublicate, obţinute dela Institutul Central de Statistică (Secţia recensămintelor generale). 


Б atole Femei Clase:de protesluni gi profesiuni Total 
S 9 ______ 000% 1 DI 


— 


l 


40. Torcătoare, țesătoare (covoare) 
patroni 
41. Cismari lucrători 
42. Croitori lucrători 
43. Ucenici сопїесјіцпі (cismari, 
croitori etc.) .......... 
44. Măcelari patroni 
45. Morari patroni 
46. Brutari patroni 
41. Lăptari producători patroni . . 
48. Morari lucrători. . , 
49. Brutari lucrători 
50. Mecanici angajaţi la morărit . . 
51. Lucrători tipografi ....... 
52. Ucenici tipografi . , 
53, Alţi lucrători în întreprinderi 
indastriale. ....... .. 
54. Personal de serviciu în între- 
prinderi 
55. Personal domestic în Шер: 
deri industriale ..... 
5б. Membrii familiei auxiliari : plăți: 
tănari .............. 
51. Membrii familiei auxiliari în 
industrie. ......... 
58, Întreținuţi о... 


ПІ. Credit, comerţ, transport . 


59. Funcţionari administrativi în 
inst. de credit, comerţ, transport . 
60. Contabili şi contabiii cooperatişti 
61.Вїасапї.............. 
62. Cârciumari 
63. Negustori de diferite articole 
manufacturiere . . 
64. Alţi negustori 
65. Funcţionari comerciali (vânză- 
tori de prăvălie). ., 
66, Băieți de prăvălie 
67. Ingineri 
68, Funcţionari administrativi C.F.R. 
69. Conductori de tren 
10. Cantonieri, picheri 
11. Mecanici de locomotive 
12. Fochişti de locomotive şi ungă- 
tori de maşini 
13. Manevranţi acari ..... ... 
14. Lucrători specializaţi în metal . 
15. Ucenici nespecializaţi C.F.R... 
16. Lucrători nespecializaţi şi hamali 
77. Personal de serviciu în între- 
prinderi şi instituţii. ...... 
13. Şoieri de piaţă pe cont propriu. 
19. Şoferi angajaţi ......... 
80. Căruţaşi patroni. ........ 


— (л =: 


— 


хл = (л О ш моо м № 


Вагба{ї 


(3) 


= 
amawwl vör 


Femei 


(4) 


419 


Tab. Ш. — (Urmare) 


Clase de profesiuni și profesiuni 


individuale Bărbaţi| Femei 


(1) 
81. Constructori, conductori de ins- 
taiaţii Р.Т.Т........... 1 1 — 
82. Factori pogtali ......... 9 9 — 
83, Personal domestic (comerţ, сге- 
dit, transport). ......... 16 5 11 
84. Membrii familiei ‘auxiliari în 
comerț, credit, transport .... 23 4 19 
85. їїге{їййпп............ 553 224 329 
IV. Instituțiuni раце și 
diverse .....,......| 1315 710 605 
86. Funcţionari publici ....... 86 83 3 
87, Magistraţi, avocaţi, ingineri . . 5 5 — 
„ Învăţători, profesori. ...... 122 98 2А 
89: Ргеої . . ns e ee >» жю е; 30 30 — 
90. Cântăreţi пи ата 17 17 — 
91. Medici . А ЕЕЕ 4 2 0 
92. Ареп{! sanitari, inoaşé RE 14 10 4 
93. Gardieni publici, subofițeri de 
poliție rurală, jandarmi . .,. . 36 36 — 


Aceste date reprezintă starea profesiunilor în 
plasa Dâmbovnic după recensământul din 1930. Cer- 
cetarea pe teren desvălue aspectul dinamic al pro- 
blemei resurselor de trai a populaţiei plășii. Dâm- 
bovnicul nu este numai un rezervor de mari bogă- 
ţii agricole, el este și un rezervor de oameni. Este 
greu de stabilit astăzi care a fost, în ultimii cinci- 
zeci de ani, contribuţia satelor din această plasă 
la popularea Piteştilor şi a celorlalte oraşe din 
Câmpia Dunării, şi mai cu seamă care a fost con- 
tribuţia lor dela războiul trecut încoace, la creş- 
terea populaţiei Bucureştilor, 

Ceea ce se poate afirma, pe baza cercetărilor fă- 
cute, este doar că toate satele din plasa Dâmbov- 
nic, au dat oraşelor un număr relativ ridicat de 
funcţionari, de toate gradele, de liber profesio- 
niști şi chiar de lucrători. 

Numărul intelectualilor plecați din sat a fost în 
trecut mai mare în satele moşneneşti din Nordul 
plășii. Reforma agrară a deschis şi locuitorilor din 
satele dela Sudul plășii noi posibilități de prospe- 
rare şi a sporit numărul celor care au urmat o 
școală superioară, 

Extensiunea acestui fenomen, fără să fie măsu- 
rată exact, arată totuşi că în această regiune pro- 
сези! de adaptare la formele moderne de vieaţă 
este vechiu, ceea ce explică de ce s'a putut ajunge 
până acum să se creieze un nou stil de vieață, 

Acest proces a fost ajutat pe lângă contactul per- 


420 


Ciase de profesiuni şi profesiuni 
individuale 


(1) 


‚ Cantonieri, regii publice, admi- 
nistrații comunale, ......, 
. Şoferi la instituţii publice 
Lăutari ,. 
. Alţi ucenici 
. Spălătorese 
. Personal de serviciu în instituţii 
publice, еринден publice şi 
diverse. ..,.... 
100. Personal domestic în instituţii 
publice, întreprinderi publice şi 
diverse . 
101, Alţii şi nedeclaraţi lucrători 
102. Pensionari, proprietari de case 
şi alţi neactivi ..... 
103. Studenţi şi alţi asistați şi între- 
ținuți .. 
104. Întreținuţi în instituții publice, 
întreprinderi publice şi diverse . 


Total 
(2) 


paroan Femei 
(8) (4) 


£ 


[о8о 


2855885 


= 
© 
© 
- 


748 


manent cu Bucureștii, intensa circulație și moderni- 
zarea vieţii economice în această regiune de mare 
producţie agricolă, care trebuia valorificată cât mai 
deplin, şi de o serie de factori, care derivau din 
însăşi evoluţia politică a ţării în ultima sută de 
ani, 

Argeşul fiind un important centru politic, centrul 
de unde a pornit familia Brătianu, deci unul din 
nucleele liberalismului, şi apoi unul din cele mai 
puternice centre ţărăniste, satele din Dâmbovnic, 
au luat şi parte în plus la frământarea politică a 
acestor partide. Ceea ce era progresist în aceste fră- 
mântări a marcat o cută adâncă în caracterul și 
stilul de vieață a Dâmbovnicului. 

Pentru urmărirea evoluţiei politice a României 
moderne, dincolo de luptele de idei şi de manifes- 
tările citadine, în masele rurale, cercetarea acestei 
feţe a structurii moderne a satelor din Dâmbovnie 
este de un interes deosebit şi poate arunca o lu- 
mină cu totul nouă asupra unor aspecte, care chiar 
când n'au fost judecate sub aspectul părtinitor a! 
unei ideologii, au fost totuşi aproape totdeauna 
privite numai din punct de vedere teoretic, 


Cifrele cuprinse în rapoartele asupra modului de 
folosire a hotarului satului, prezentate de comu- 
nele din plasă, Institutului Central de Statistică, 
arată în cât de mare măsură stă Dâmbovnicul sub 
semnul agriculturii. 


Tab. IV. — Modul de folosire al pământului din plasa Dâmbovnic, pe comune, 1940 


«|= E) Teren agricol 4 
=9 ЕЈ Әт. Ри Р И 2 
Sa | КЕНЕ?” ЗГ | Е (58 
Reşedinţa comunei şi satelor componente SE аз g2 ES БЕ 3 е ЕЛ 5 БО |3 
25| я5 |е дЕ [А [E га|2а 
2, ка я 9 
olo 00 olo oa olo | 0 0 | a | 0% 
(1) 2) 1391016916 (7) 108) | © 100) | (ti) @2) 
DAmbovnilc. раа аа асаа aa 54.949 | 1000 801 0.1 0.4 10 5.3 68 51 12 
1. Gliganul де Sus—de Jos ............ 4.144 | 100.0 | 96.5 | 86.0 — 0.1 1.4 | 11.0 — 35 — 
2, Teiu din Vale — din Deal ............ 5.325 | 100.0 | 96.5 | 900 0.6 06 0.1 5.2 — 29 0.5 
3. Ciupa - Mânciulescu, Lagăru- Mavrodolu .... [| 3.901 | 1000 | 94.5 | 858 0.1 02 10 74| 23 18 14 
4. Suseni - Boereşti, Burdeşti - Cergani, Strâmbeni- 
Stefănegii “жоу e эк паза ЖОЮ ea 2.092 | 100.0 | 94.1 | 924 — 13 0.2 0.2 0.2 3.6 2.1 
d; Fufdegti ы ух жж ыла кож. жа асу Каа E ai з 997 | 1000 | 936 | 84.0 — 1.0 0.6 8.0 41 2.3 — 
6. Şerbăneşti ............ EE EE EAI 1.656 | 100.0 | 90.6 | 79.8 0.1 0.4 3.7 6.7 1.2 48 33 
1. Oarja - Stănislăveşti, Ceaugegti - Catanele 3.881 | 100.0 | 90.5 | 835 = 0.5 0.6 5.9 0.7 8.5 0.3 
8. Bârlogu - Buta ...,.,............... 3.132 | 100.0 | 88.7 | 82.8 — = 0.5 5А 7л 3.2 10 
9. Rateşti- Tigveni, Pătuleni ........... 2.400 | 100.0 | 886 | 79.6 —| 03| 87 — | 100 14 = 
10. Căteasca - Popeşti, Cogeriile ........... 2.404 | 100.0 | 88.5 | 69.8 0.4 1.7 25 | 141 7.1 2.7 1.7 
11. Mozăceni - Babaroaga, Dumbrăveni - Zidurile . . | 5.940 | 100.0 | 88.2 | 87.6 — — — 0.6 | 35 6.7 1.5 
12; БОС. эсерге аа de aie е у аа ау а a 1.585 | 1000 | 82.5 | 72.0 01 0.9 — 95 | 11.7 46 12 
13. Silobozia— de Sus—de Jos ........... 5.774 | 1000 | 81.7 | 763 0.1 0.1 0.3 48 6.5 84 3.4 
14. Tuţuleşti- Gălăşeşti, Pădureni .......... 2.187 | 1000 | 81.5 | 702| —| 15| —| 98| 84| 85| 16 
15. Gruiu - Siliştea, Ciregu ............. 3.043 | 100.0 | 79.5 | 76.3 — | 02| 07 23 | 77 | 125| 0.3 
16. Negraşi -Cantacuzu .. ............ 3.518 | 100.0 | 76.5 | 71.2 — 0.2 21 2.9 | 198 3.1 0.6 
17, Leşile- Mozacu. .,........ PR e жоЛУ 2.970 | 100.0 | 626 ! 57.0 — 0.5 0.6 45 | 343 29 0.2 
cheltuelile си îmbrăcămintea, folosit de cei mai 


In 1940, 86,9 din suprafața plășii era folosită 
ca teren agricol, pădurile ocupând numai 6,8/9; 
vetrele de sat (intrerupte și ele de porumbișşti), 
5,100; iar terenurile neproductive 1,20/0. Din te- 
renul agricol, patru cincimi (80,19%) sunt arate. 
Viile şi livezile ocupă suprafeţe neînsemnate; fâ- 
neţele şi păşunile fiind cu totul reduse. (Tab, IV). 


Tab. V. — Modul de folosire al teritoriului plăşii 
Dâmbovnic (1940) !) 


ha. h 
Suprafața totală ..... “её fe 54.949 2000 
Teren agricol ,.. а... 47.792 86,9 
Păduri si d sa erai яле а u жый E ESA 3.719 6,8 
Vatra ваїейог................. 2.798 5,1 
Neutilizabil ........ А . Š 640 12 
Terenul agricol...... ж.е ЖӨ к. „ж 41.792 1009 
Arabik issa ora е5 . . 44.016 92,1 
Мо ыг лу ep ui de îi as fă ааа Se Же 59 0,1 
Livezi: ie ное AI дж ы: iute ЛЫ a ara 237 0,5 
Раёпее.................... 514 1,2 
Раўип! o arna жу в йж жө ДЕ în da 2.906 61 


Studiul special consacrat păstoritului din Dâm- 
bovnic în chiar acest număr al revistei evidențiază 
formele precare de supravieţuire a ocupației ori- 
біпаге a sătenilor din plasă, care acum nu mai este 
un mijloc de câștig, ci numai un chip de a reduce 


puţin înstăriți. Pădurile au scăzut şi ele cu mult 
sub limita la care mai sunt un mijloc de traiu. 
De lucru la pădure nu se găseşte în plasă; căci 
sărăcăcioasa aprovizionare cu lemne de construc- 
Не şi de foc, ре саге о îngăduesc ele, și-o face 
singur fiecare. 

Densitatea generală a plăşii la 1930 a fost de 
64,7 locuitori la km?, La km? de teren agricol re- 
veneau 74,4 locuitori, iar la Кт? de teren arabil 
80,7. Densitatea generală este superioară desită- 
ţii medii de 61,2 locuitori la km2 (cifra dela 1930). 
Densitatea agricolă este inferioară mediei pe țară 
de 103,0 la dela 1930 de 103,0 la km?, iar densi- 
tatea pe teren agricol inferioară mediei dela 1930 
pe țară 14,2 la km? de teren arabil. 

Devreme ce populaţia neagricolă nu este nume- 
roasă în plasă, densitatea populaţiei agricole, adică 
a populaţiei din exploatarea solului, nu este cu 
mult inferioară densităţii obţinute prin raporta- 
rea întregii populaţii la teritoriul plăşii. De km2 
de teritoriu, revin 59,8 de kmp agricol 68,7, iar de 
kmp arabil 74,6 locuitori agricoli. Densităţile co: 
respunzătoare, pe јата întreagă, erau de kmp de 
teritoriu 44,3; de kmp agricol 74,5; de kmp arabil 


1) După fişierul comuna! ţinut de Secţia agricolă a Institutului Central de Statistică. 


421 


101,6 locuitori agricoli. Faptul că densitatea рори- 
laţiei agricole pe intreg teritoriul este mai scăzută 
în ţară decât în plasă, se datorește faptului că în 
plasă lipsesc aproape de-a'ntregul pădurile şi tere- 
nurile neproductive. Densitatea pe suprafaţa agri- 
colă şi arabilă este dimpotrivă mai favorabilă, ară- 
tând că plasa Dâmbovnic se situează, în raport cu 
media pe ţară, mai aproape de situaţia din Câm- 
pia Dunării decât din Subcarpaţii Munteniei. Ca- 
racterul de regiune de transiţie în care precum- 
panesc trasaturile Câmpiei Dunării al plășii Dâm- 
bovnic, e arătat de cifrele din Tab. V. Vedem acolo 
cum cele trei comune din Nordul plășii au densi- 
taţi pe teren arabil care trec de 100 şi apropie 200 
locuitori agricoli de km2, In schimb, comunele din 
centrul și Sudul plăşii au densități considerabil in- 
ferioare mediei pe ţară, corespunzătoare (50—60 
locuitori la km? arabil față de 101,6). 

Densitatea generală a plășii е cu mult inferioară 
densităţii din Germania sau din Belgia. Densitatea 
agricolă şi, la fel, cea pe teren arabil, deși infe- 
rioare celei medii a României şi deoi mai favora- 
bilă, este însă superioară celei corespunzătoare din 
aceste ţări, Ре de o parte, datorită îngrămădirii 
aproape întregii populaţii în agricultură; pe de alta, 
în urma productivităţii reduse a agriculturii din 
Câmpia Dunării, care, cu o producţie medie de 10,4 
q. grâu şi 6,3 q. porumb la hectar, recoltează pe 
suprafețe identice jumătate cât agricultorii Germani 
şi o treime din ce recoltează agricultorii Belgieni. 


Plasa Dâmbovnic prezintă dar toate caracterele 
suprapopulării agricole а ţărilot cu populaţia pre- 
cumpănitor agricolă din Răsăritul Europei, 

Despădurirea aproape completă, lipsa de păşuni 
şi folosirea agricolă a aproape întregei suprafeţe a 
plășii pe care le-am constatat mai sus ca şi nu- 
mărul considerabil de familii fără pământ, ce tră- 
esc din agricultură, dijmaşi şi muncitori cu ziua, 
întăresc această afirmare. Sunt evidente și celelalte 
caracteristici ale suprapopulării agricole: 1) folo- 
sirea pentru culturi de cereale a aproape întregei 
suprafeţe agricole şi lipsa fâneţelor și a păşunilor, 
2) dimensiunile reduse și inferioare minimului nece- 
sar pentru traiul din agricultură a unei familii a 
marii majorităţi a exploatărilor agricole și 3) frec- 
venţa ocupaţiilor anexe neagricole, 

Cum reiese din tab. VI, porumbul, grâul de toamnă 
și ovăzul ocupă 72,1%/0 din terenul arabil. 

De suprafeţe care să treacă de 5 ha. nu dispun, 
după arătările unei anchete întreprinse cu ajuto- 
rul organelor administrative în vara anului 1939, 
reprodusă la pagina 53, decât foarte puţini dintre 
agricultorii pe pământ propriu (5%). Cum în 
această parte a ţării întinderea de pământ, nece- 
sară pentru hrana din agricultură a unei familii 
de 4—5 membri, este de 4—5 hectare, marea ma- 
joritate a agricultorilor din plasa Dâmbovnic nu 
poate trăi mulţumitor din roadele cultivării pă- 
mântului propriu. Căci, dată fiind producţia medie 
la hectar din plasa Dâmbovnic, o gospodărie cu 5 


= 2 z ч х w |55 

Coinune şi sate componente © g ? N 9 в |56 

T Я 9 că | = |28 

ка {о |> рб ра | la 

(1) (7) 1 (8) 1 (9) ( (10) | (11) | (12) | (13) | (14) 

Plasa Dâmbovnic: 0.1 0.1 0.1 — | 02| 01 03| 0.6 
1. Furduegti ............... -| =| oz] —| 02| —| 08| 18 
2. Rătegti oa ce ee с dee а жш 0,7 0,2 01 48 0,3 — — 0,9 
3. Сїпр&. „зб жш. ж, 0 ж 03| 01| 01 — 03| 0,1 09| 07 
4 Câteasca ............... 08| 06| 02 0,2 02 0,1 — 06 
5. Şerbănegti у.а... — 0,1 0,1 0,1 0,5 0,2 — 11 
6. Slobozia ............,., —| —| —| —{ 02| —| 07| 03 
1.Вапоркп...,............ —| 01| o1) —| 02| —| —| 05 
8 Negraşi . .... cc... —| 01| — —| 02| — —| 02 
9 Тише ............... — — — — | 05| 04 —| 0 
10,.Оагйа o араа 0,1 — = | 08| 02| 01| —| 04 
Ога эзуу жк» жже аа —| —| —| 04| 01| 04| 15 
12. Молйсе!................ —| 01| —| —| 02| 02| 01| 05 
13; "Teiu А ar atasa oa sat E — — — = 01 = 04| 03 
14, Legile. cc... —| —| oz] =| 03) oz] 41| 06 
15. Giiganul ..,............ —| 08 —| 02 = -| Ыы 
16, Suseni oosa ta cc... .. — Е — — | 02| Ql —| 05 
Вос а а ааъ e = 1 —! oti ol! ort бы! —1\ 05 


499 


hectare produce de abia 50 q, de grâu sau 32 4. 
de porumb, ceea ce ajunge cu greu pentru sămânță, 
hrană şi îmbrăcăminte, cât şi pentru acoperirea 
nevoilor celorlalte, 

Munca sub formă de dijmaş şi de ziler, sursa cea 
mai însemnată de câștig anex înlăuntrul plășii, nu 
dă de lucru, după arătarea statisticii profesionale 
din Tab, ПІ, decât unei fracțiuni (1340) din mem- 
brii gospodăriilor cu mai puţin de 5 hectare, Ne- 
voile de braţe de lucru ale morilor, singurele între- 
prinderi industriale reprezentate în plasă, ocupă 
un număr infim de braţe (3 persoane), Astfel toţi 
cei ce nu găsesc locuri de servitori la proprietarii 
agricoli mari şi mijlocii, la funcţionarii publici și 
în posturile de personal de serviciu şi de pază ale 
administraţiei locale, sunt nevoiţi să-și caute de 
lucru în afara plășii, în oraşe, Cele două sate din 
imediata apropiere а Piteştilor, Prundu şi Gea- 
măna favorizate prin apropierea de acest oraș şi 
centru feroviar, am văzut, că dau un contingent 
apreciabil de muncitoare de fabrică și de personal 
С, F, R, Surplusul din restul satelor își caută 
câştigul suplimentar necesar pentru a împlini ne- 
voile, nesatisfăcute de produsul gospodăriei pro- 
prii, îndeosebi la Bucureşti, Astfel dintre locui- 
torii satelor Suseni, Șerbăneşti, Glisanul, mulţi 
sunt muncitori în brutăriile din Capitală. Din 
Ciupa, mulţi lucrează ca vânzători ambulanți de 
alviţă şi bomboane; din Oarja, Ceauşeşti, Stănislă- 
veşti, Rociu, ca vânzători de ziare, O anchetă în- 
treprinsă de curând la Institutul Central de Sta- 
tistică de d-l N, Marin Dunăre asupra regiunilor 
de unde provin copiii vânzători de ziare, seminţe 
şi rahat din Capitală, a arătat că Dâmbovnicul este 
una din plăşile de unde pornesc contingente în- 
semnate de astfel de vânzători. In  Octomvrie 
1941: 78 de părinţi din Dâmbovnic şi-au închiriat 
copiii în vârstă de 10—19 ani unor vătafi de co- 
merţ ambulant pentru sume variind între 400— 
2.500 lei pe lună, Plecările definitive din plasă sunt 
foarte rare, Recensământul din 1941 а arătat în- 
toarcerea în plasă, după cedarea Cadrilaterului, 
a câtorva zeci din familiile colonizate acolo, Cei 
plecaţi nu-şi lichidează gospodăriile, chiar dacă 
casa rămâne nelocuită cu anii şi se întorc în co- 
lectivitatea sătească, de îndată ce se lovesc de o 
dificultate, Cei mai mulți nici nu pleacă decât cu 
gândul de a se întoarce. Un sistem destul d» 
strâns de corespondenţă şi de trimiteri de vorbă 
acasă, realizat prin întâlniri regulate în oraș şi 
prin cei ce pleacă din sau în plasă îi menţine 
în legătură cu satele lcr. 


5 


Aceste plecări temporare din sate, această va- 
lorificare la oraş a surplusului de braţe de muncă, 
este azi factorul cel mai important de contact din- 
tre sate și marile centre urbane, Bucureştii în spe: 
cial, sunt factorul care contribue cel mai mult la 
nivelarea deosebirilor dintre sat și oraș, 

Cea mai mare parte din venitul realizat prin 
munca la oraş, este cheltuit în satele din Dâmbov- 
nic pentru îmbunătățirea locuinței, 

Prin faptul că cei mai mulți dintre cei care lu- 
crează la oraş, îşi întrebuințează cea mai mare 
parte a venitului la înnoirea locuinţei, se înnoesc 
însă şi satele. 

Această înnoire a satelor este de altfel un feno- 
men curent în șesul Dunării, Faptul că cea mai 
mare parte din satele de aici sunt de formaţie re- 
centă, fără forme de vieaţă tradiţională bine con- 
solidată şi deci, fără constrângerile pe care aceste 
forme le exercită asupra tuturor manifestărilor de 
vieață, constitue un mare avantaj, El permite la- 
cuitorilor să-şi însușească cu ușurință formele noi 
de vieaţă, o nouă mentalitate şi un nou fel de а 
trăi, O ilustrare practică pentru toate acestea o 
oferă tocmai problema caselor, In satele din Dâm- 
bovnic, casele nu se construiau ca la munte, pen- 
tru generaţii, din material greu şi trainic, Casele 
erau aici construite din material uşor, „pari“ şi 
lut şi menite să servească cel mult pentru două 
generaţii, Aceasta a permis aproape tuturor ca, 
după războiul trecut, când au avut o epocă de pros- 
peritate să şi le reînoiască şi să le modernizeze 
şi permite şi azi celor ce câştigă bine la oraş să-și 
clădească case în care uneori te uimesc prin felul 
cum au știut să profite de o serie de avantaje, pe 
care tehnica modernă le oferă pentru realizarea 
unei locuințe confortabile, 

Ceea ce este valabil pentru case este în cea mai 
mare parte valabil şi pentru îmbrăcăminte și obi- 
ceiuri şi în deosebi pentru o serie din deprinderile 
economice, 

De îndată ce unui țăran de aici i se oferă posi- 
bilităţi materiale pentru a întreprinde ceva mai 
lucrativ decât agricultura, el conduce acţiunile lui 
înainte de toate după calculul rentabilităţii, fiind 
sata să întreprindă orice altceva, Nu există aici 
ca şi în foarte multe regiuni de munte си vieaţă 
tradiţională bine închegată încă, prejudecata mun- 
cii degradante, Există numai consideraţia muncii 
folositoare sau fără folos, 

Obştiile de cumpărare care s'au format pentru a 
cumpăra marile moşii au avut în vedere exclusiv 
rentabilitatea şi au fost întotdeauna pur ţărăneşti, 


425 


Cooperativele departe de orice prejudecată filan- 
tropică urmăresc în această regiune înainte de orice 
rentabilitatea, iar acei dintre țărani care au su- 
ficient pamânt pentru a putea face agricultură ren- 
tabilă umblă să scoată din pământul lor venitul 
maxim, pe care caută să-l valorifice cât mai bine. 


Standardul de viaţă, realizat pe toate aceste că: 
prin cultivarea pământului propriu, la care se 
adaugă muncă în dijmă cu braţele sau la oraș este 
scăzut 91 sărăcăcios, Foarte multe gospodării 
trăesc la limitele sărăciei, cu minimul de lucruri 
în case mici, dar e drept curate, cu puţine haine 
şi o hrană săracă și monotonă. Dijma e grea şi 
devine an de an şi mai grea prin concurența mare 
pentru suprafeţele limitate pe care proprietarii le 
dau în dijmă. Rușfeturi numeroase, numite în 
Dâmbovnic „condiţii”, se adugă la jumătatea din 
produse: un pogon de nume lucrat proprietarului 
de patru pogoane luate în dijmă, zile la arat, la 
secerat şi treerat „ștramporturi” la gară sau în 
târg, găini date dar de nume, etc. Ziua de lucru 
nu duce mult dacă ținem în seamă disponibilită- 
{Пе de braţe şi faptul că tariful asigurat de Stat, 
este, cu bucatele stăpânului, de 50—80 lei zilnic, 
In Oraș se câștigă mai uşor banii, dar se cheltueşte 


multă vlagă și sănătate, cu hrană puţină şi pe 
apucate, locuință nesănătoasă, muncă grea, 

Simptomele suprapopulării agricole sunt 
acute într'o comună din Nordul plăşii, Aci e folo- 
sită agricol aproape întreaga suprafaţă, iar cerea- 
lismul e mai accentuat, iar densitatea atinge cifra 
de 193 locuitori agricoli la 100 ha de pământ ага. 
bil. In restul comunelor existența unor moşii care 
păstrează o cotă de păduri şi de păşuni, şi care au 
ținut în frâu şi creşterea populaţiei nu îngădue 
evidențierea paralelismului dintre suprapopularea 
mai acută și așezarea în Nordul plășii, care face 
parte încă din zona de coline şi suprapopularea 
ceva mai puţin acută din partea de miazăzi care 
are caracterele Teleormanului, 


mai 


Mişcarea populafiei din ultimul deceniu a agra- 
vat suprapopularea plășii Dâmbovnic (Tab, VIII) 
Având natalitatea medie de 38,2 şi o mortalitate 
medie de 20,5, deci un spor natural mediu de 17,7 
la mie, în deceniul 1931—40, creșterea naturală а 
populaţiei plășii în deceniul trecut, se ridică la 
6.500 suflete, Partea covârșitoare a acestei сге$- 
teri a rămas în plasă, cum s'a putut constata cu 
prilejul recensământului dela 6 Aprilie 1941, care 
a constatat o creștere reală de aproape 5,000 su- 
flete faţă de situaţia dela recensământul din 1930. 


Tab. VII. — Densitatea populaţiei agricole (activă şi pasivă) în plasa Dâmbovnic 


Comuna şi satele care o compun 


@) 


Plasa Dâmbovnic 


. Ţuţuleşti, Gălăgeşti, Geamăna 
. Suseni, Burdeşti, Cireşu 
‚ Oarja, Catanele, Prundu 
„Serbăneşti ....„ 
„ Răteşti, Tigveni, Pâtuleni 
. Gruiu, Siiiştea-Ciregu ..... cc... cc... .. 
. Mozăceni, Babaroaga, Dumbrăveni, Ziduri 
Rociu 
. Slobozia - Slobozia de Sus, Slobozia de Јоз 
. Bărlogul - Buta 
. Furdueşti 
. Gliganu - Gliganu de Sus, Gliganu de Jos 
. Teiu - Teiu din Deal, Teiu din Vale 
„ Câteasca - Popeşti - Coşeriile 
. Negraşi - Cantacuz 
. Leşile - Mozacu 
. Ciupa Mavrodolu, Mănciulescu, Lagăru 


_ 


Фф о; ф@ сл» о мю 


494 


| 29 эчрга ОАА Teren agricol | Teren arabil 
зу 
am Q á 09 : 
ИЧРЕ ЧЕГИ 
aw Toug Vad | ос ошо | Toun Ф = с 
522 |597 |555 | 507 | ЕЛЕ ЕЗ" Ба 
= Ss о | Z8 Зосі о Sas | 
чор | бсо 558 ags |259 ао 1338 
HEIE lăsa | Su EIEE 
Кас | оёс |ASa|ots |ASa|otq|a2a 
(2) (3) (4) (5) (6) (D (8) 
‚.... 32.836 1.67 59.8 1.46 68.7 1.34 146 
а? ao 2.967 0.74 135.6 0.60 166.4 0.52 193.1 
ЗЕТЕ! 2.651 0.79 126.7 0.74 134.6 0.73 137.1 
оа 3.458 1.12 89.1 1.02 984 094 196.7 
dn Pen dei de 1.242 1.33 75.0 1.21 82.7 1.06 940 
sso ® 1.645 146 685 1.29 11.4 1.16 86.1 
ЭЖЕ; ЖУ | 2.023 1.50 665 1.20 83.7 1.15 87.2 
T 3.646 1.63 61.4 1.44 69.6 1.43 70.1 
Day | 920 1.72 58.0 1.42 70.4 1.24 80.6 
ж жЕ de 3.347 173 58.0 1.41 71.0 1.32 75.9 
ОИ ГА" 1.756 1.78 561 1.58 632 1.48 67.7 
КУЛУС 534 1.87 536 175 57.2 1.58 63.8 
Ж чу 1.978 2.10 477 2.02 49.5 1.80 55.5 
Ж, Р 2.2)5 2.41 414 2.33 42.9 2.17 46.0 
ка | 92| 258| 388] 228| 438| 180] 556 
ЧҮЛ 1.342 262 38.1 2.01 49.9 1.87 53.6 
к | 984] 302| 331| 189| 529| 172| 582 
КЕГИ 1.205 3.24 30.9 3.06 32.7 2.18 63.0 


Datele acestea demografice arată o mare vitali- 
tate, Natalitatea este foarte ridicată și, deşi mor- 
talitatea e mare, sporul natural realizat întrece 
considerabil sporul natural pe ţară, din interva- 
lul 1930—40 (11,4 la mie). Dovadă că tendinţa de 
limitare a nașterilor nu a pătruns în această re- 
giune, 


Tab. УШ. — Mişcarea populației în plasa 
Dâmbovr ic- Argeş 
1930 — 1941 


[] 
| Natalitatea 


Excedentul 


Mortalitatea natural 


Anii | Cifre |La 1.000| Cifre |La 1.000| Cifre |La 1.000 
abs. | locuit.| abs. | locuit.| abs. | locuit. 
(2) (6) 

1931. 1433 | 43| 745| 210| 681 193 
1932. 1.655 | 466| 712] 200| эз 266 
1933. 1394 | 392] 742| 209] 652 183 
1934. 1397 | 393] 734| 207| 63 196 
1935. 1304 | 337| 809| 223| 495 139 
1936 . 13%8 | 388] 922| 259] 456 12,9 
1937. 1203] 355] 75|] 210| 518 145 
1938. 1357 | 332| 60|] 186| бт 146 
1939....| 1.248] 357| 11| 72| 637 17,9 
1940... || 1152| 324] 69] 174| 533 15,0 
1931—1940 . || 13.581 | 3822| 7300| 20541 6461! 170,8 


In satele din Nord-Vestul plășii şi mai ales їп 
cele din jurul Susenilor, саге au fost toate то$пе- 
nești, cauzele diferenţierii sociale avansate a popu- 
laţiei agricole a plășii pot fi întrevăzute си uşu- 
rinţă, Disoluţia cetei moşneneşti a acestor sate, а 
cărei forță şi funcţiune de asigurare colectivă poate 
fi cunoscută din reconstruirea rolului pomojnicului 
conducător de ceată, pe care a trasat-o, pornind 
dela amintirile bătrânilor, Т, А, Stoianovici, a 
început încă înainte de un veac, Trecerea dela 
păstoritul pe pământul cetei moşneneşti la agricul- 
tura pe suprafeţe proprii cât mai mari a favorizat 
accentuarea individualismului economic, îmbogă- 
геа unora dintre familii şi sărăcirea altora în 
modul arătat în alte două cercetări publicate în 
acest număr а] revistei, Aşezarea satelor în zona 
de trecere între munte şi câmpie, cu posibilită- 
{Пе de comerț țărănesc cu vite, cherestea, grâne, 
a favorizat ascensiunea unora din familii, In sa- 
tele cu moşii boereşti dim Estul și Sudul plășii, 
funcția de vechil al proprietarului şi de primar a 
ajutat altora să se ridice peste gloata de gospo- 
dari cu suprafeţe reduse, De pe urma acestor 
fapte au apărut în plasă pe lângă boerii din fa- 


milii vechi „boeri noui”, ridicaţi din țărănime, cu 
moşii de sute de hectare, cu comportare de ţăran 
înlesnit în generaţia întâi şi cu fii orășeni titraţi, 
cu conace moderne orăşeneşti. Câte una din aceste 
familii a ridicat biserici, deasupra intrării cărora 
mândria de a fi reușit se afirmă răspicat şi pe ai 
căror pereţi de ctitor pot fi văzuţi perechi de {&- 
rani arătoşi cu copii îmbrăcaţi în haine de marinar, 

Anii de după războiul trecut au oferit în largă 
măsură acestei plăşi, din Argeș decisiv pentru 
toate partidele, șansele pe care le putea distribui 
politicianismul: credite ieftine cu care se putea 
face cămătărie, trecere la autorităţile de Stat, et% 
De pe urma lor o serie de fruntași, intelectuali 
rurali dar şi negustori și cârciumari şi gospodari 
cu oarecare chiag, care vorbesc despre foştii şefi 
de partid și de organizaţii ca despre nişte cunos- 
сиў apropiaţi și de toată ziua, şi-au adunat şi ei 
moşii, cumpărând tot ceea ce cei cu datorii sau cu 
nevoi aveau de vândut, 


Starea culturală a plăşii arată aceeaşi transiţie 
dela un stil de viaţă pastoral-moșnenesc-clăcășesc 
care favoriza cultura tradițională la un stil de 
viață agricol cu burghezie rurală şi emigranţi în 
oraşe care a adus cu sine comportări în care re: 
miniscenţele de tradiție se amestecă cu achiziţiile 
urbane şi suburbane, Din lipsa unui nume potri- 
vit, i-am spus uneori acestei comportări „america- 
nizarea” Românului din Câmpia Dunării, 

Tipul uman al ţăranilor din plasa Dâmbovnie 
este tipul omului modern, realist și deschis, fără 
prejudecăţi, gata de orice muncă rentabilă şi pre- 
dispus la orice înoire folositoare, 

„Americanismul“” oamenilor din aceste locuri este 
de aceeaşi natură cu atitudinea care a dat Bucu- 
reştilor dinamismul desvoltării lui din ultimele de- 
cenii, El le va permite ca, într'un organism politic 
care va ţine seamă de această structură specifică 
a lor și va căuta să-i dea adevăratele rosturi, 94 
valorifice bogăţiile locului, după măsura și posibi- 
lităţile lor, 


Duminicile, când satul îşi îmbracă straele „па- 
ționale“” şi urcă spre bisericile așezate adeseori 
pe o coastă în afara satelor, te crezi într'o oază 
etnografică, Lăutarii cântă balade la nunţi şi араг 
balade noui cum a arătat întrun studiu apărut 
nu de mult, un membru al echipei de cercetare 
a Dâmbovnicului 1), Dar la aceleași nunţi miresele 


1) Ovidiu Bârlea : Procesul de creaţie al baladei populare române, Revista Fundațiilor Regale, Iulie, 1941. 


495 


se gătesc cu voaluri și beteală orășenească şi caută 
să se ducă cu taximetru la biserică. In zilele de 
lucru nu vezi în port decât bătrânii, Se citesc ziare, 
se ascultă emisiunile radiofonice în casa celor 
înstăriți, 


Tab. ІХ. — Ştiinţa de carte în Dâmbovnic 
Recensământul 1930 


Totalul populaţiei dela 7 апі їп sus... . . 21957 10020 
Neştiutori de carte ............. 14.542 52,0 
Ştiutori de carte: 

ОАР оа а le ЕЛ a а ea aaa 13.345 477 
Instrucție extraşcolară ........... 5! 0,2 
Instrucție ртагаёй.............., 12.485 44,6 
Instrucție весипйай............. 384 14 
Instrucție profesională. ........... 390 14 
Instrucție universitară. ........... 28 0,1 
Alte şcoli superioare. , ........... 1 — 
Ştiinţa de carte nedeclarată . . .,..... 10 0,2 


Deși mulți locuitori fără ştiinţă de carte sunt 
în mare măsură la curent cu întâmplările lumii 
şi cu preţurile zilnice, în urma faptului că ascultă 
zilnic Ја „radio“, şi s'ar раге că plasa stă să se dis- 
penseze de cetit, ca mijloc de a şti ce se întâmplă, 
totuşi ştiinţa de carte este într'un progres vădit, 
Cum arată tabloul X, procentul de 52,0% al ne- 
știutorilor de carte dela 1930 (superior mediei pe 
țară de 42,90/0 şi mediei de 47,1% a Argeșului), 
este cu deosebire datorit claselor de vârstă mai 
înaintate. Faptul că la 1930 numai 3,4% dintre 
neștiutorii de carte erau copii între 7—12 ani şi 
numai 8,3% dintre ei tineri între 13—19 ani arată 
că analfabetismul se lichidează ап de an prin 
dispariția bătrânilor. 


Un alt fapt care nu trebue pierdut din vedere, 
atunci când este privită ştiinţa de carte а popu- 
laţiei din Dâmbovnic, este deosebirea mare între 
bărbaţi şi femei în privința ştiinţei de carte. Ca 
în toate celelalte regiuni cu procente încă ridicate 
de analfabeți ale ţării, în Dâmbovnic femeile, polul 
conservator în cazul tuturor prefacerilor, sunt în 
mult mai mare măsură analfabete decât bărbaţii. 
Populaţia rurală a regiunilor în care acţiunea şco- 
lară a început numai de câteva decenii este con- 
vinsă, de pe acum, de nevoia ca băieții să ştie 
carte, dar încă nu de nevoia învăţăturii fetelor, 
Faptul că din populaţia masculină mai mare de 7 
ani a Dâmbovnicului sunt analfabeți 28,40/0, ре 
când din populaţia feminină trecută de vârsta în- 
scrierii în şcoala primară 70,6%/0, demonstrează 
existența acestei concepții. 

Cifrele din Tab. X, care arată, pe sate, propor- 


496 


На neștiutorilor de carte vădesc complexitatea cau- 
zelor care influențează acţiunea şcolară a Statului. 
Subsistă deosebiri foarte mari între cele 35 de sate. 
Găsim în plasă sate cu numai 35% analfabeți 
(Prundu си 35,40%/0, Tigveni cu 35,8%, Popeşti си 
36,0%/0) şi sate си 70%/0 analfabeți, (Gălăseşti cu 
61,8%, Gliganu de Sus cu 63,70%/0, Gliganu de Jos 
65,19/о, Slobozia cu 73,1%/0). Іа întâiele, procentul 
bărbaţilor analfabeți nu trece de 25% (Prundu 
11,8%, Tigveni 25,0%, Popeşti 13,00/0), iar cel al 
femeilor analfabetice rămâne inferior lui 60% 
(Prundu 55,0%, Tigveni 59,7%, Popeşti 58,18%/0). 
In cele din urmă, procentul bărbaţilor analfabeți 
este superior lui 409/0 (Gliganul de Sus 42,0%, Gli- 
ganul de Jos 43,5%, Gălăşeşti 46,8%, Slobozia 
60,00/0), iar cel al femeilor analfabete superior lui 
77% (Gălăşeşti 77,10%/0, Gliganul de Sus 81,8%, Gli- 
ganul de Jos 85,3%0, Sloboţia 87,1%/0). 

Nu există o corelaţie strânsă тїсї între procen- 
tul şitutorilor de carte bărbaţi şi femei. Nu găsim 
proporția cea mai scăzută de femei neştiutoare de 
carte în satele care au proporția cea mai redusă 
de bărbaţi analfabeți, Prundu, Popești și Geamăna. 
care au proporțional mai puţin bărbaţi analfabeti 
[între 11,8%/0 şi 18,0%/0), sunt întrecute, în privinţa 
ştiinţei de carte a femeilor, de Teiu din Deal și de 
Lagăru (Geamăna chiar şi de alte 7 sate). La Teiu 
din Deal numai 51,9/0, iar la Lagăru numai 53,2%/0 
dintre femei sunt analfabete. 

In cazul satelor cu proporțional mai mulţi neştiu- 
tori de carte, nu se observă astfel de deosebiri: 
Slobozia, cele două Gligane și Ţuţuleştii sunt la 
locurile 31—35, atât їп raport cu procentul anal- 
fabeţilor ca şi al analfabetelor. 

Factorii се par a îi influențat pătrunderea ştiin- 
{еі de carte іп асеѕќе sate, sunt: apropierea de oraș 
și munca în oraș (cazul satelor Prundu și Gea- 
шапа, care au cei mai mulți ştiutori de carte şi se 
află în vecinătatea Piteştilor unde lucrează o parte 
din populaţia lor), emigrarea femporară a copiilor 
іп Capitală, ca vânzători de ziare şi dulciuri (ca: 
zul Gliganelor şi a Ţuţuleştilor, care prezintă pro- 
centele cele mai ridicate de analfabeți şi propor- 
опа! mai mulți copii între 7—12 ani neștiutori de 
carte). Corelaţia între ştiinţa de carte și starea so- 
cială anterioară a locuitorilor (moşneni, clăcași) nu 
este clară: găsim atât foste sate шоѕпепеѕіі cât și 
foste sate clăcăşeşti cu proporțional mulți şi pro- 
porțional puţini știutori de carte. (Prundu pe deo- 
parte, Gălășeşti ре de alta, ca sate moșneneşti; şi 
Tigveni pe deoparte şi Slobozia pe de alta, ca sate 
clăcăşeşti). La fel, nu este manifestă corelația în- 


Denumirea satului 


5. Căteasca ........, 


6. Cergani ...... е 


T Ciregu, а... 


8. Ciupa Mavrodolu. . . . . 


9. Ciupa Mănciulescu . . . . 


10. Caseriile . . .. . жу ee 


11. Furdueşii ......... 


12. Gălăşeşti а... ..... 


13, Geamăna ......... 


14. Gliganul de Jos. ..... 


15. Gliganul de Sus 


16. Gruiu ....... КЫ 


17. Lagărul. ..... E. 


Tab. IX. — Neştiutorii de carte în plasa Dâmbovnic 


Totalul populaţiei 
| dela 7 ашп pi 


Cifre 
absolute 


(2) 


21.957 
13.218 
14.739 


1.131 


absolute 


Totalul 


Cifre 


(4) 


14.542 
4.132 
10.410 


634 
184 


neştiutorilor 


olo 


(5) 


olo 


(9) 


olo 
(10) 
04 


0,1 
02 


Tab. 1Х. — (urmare) 


Totalul populației Totalul 
dela 7 ani în sus | neştiutorilor ушаа 
Denumirea satului FA | şi peste! clarată 

Cifre 9 Cifre 
absolute lo absolute o ОЯ 
(1) (2) (3) (4) (5) (10) 

18. ТеШе........... Ta ызаа 347 1020 187 53,9 14 81 49,3 29 1,2 
Mia a 160 | 1000 56 35,0 12 25 275 25 12 
| AED 187 100,0 131 70,0 16 128 51,3 32 11 
19, Mozacu .......... Т tip же i 487 100,0 252 517 2,3 8,2 35,5 47 — 
Merasi è 229 | 1000 69 30,1 17 22 20,1 6,1 = 
Ri: козе re 258 | 1000 183 70,9 27 135 51,2 3,5 — 
20. Mozăceni ......... и уут 3.063 | 1000 1517 49,5 20 7,6 36,0 3,8 0,1 
Музу а ae 1.456 1290,0 453 31,1 0,9 3,6 22,7 3,8 0,1 
Елес a a 1.607 100,9 1.064 66,2 30 11,3 49,1 37 0,1 
21. Мепта!.......... Тыл ушлы шз 1.103 100,0 518 47,0 24 5,6 36,0 27 0,3 
Муз afle, 550 | 10,0 154 28,0) 1,3 36 20,2 2,5 0,4 
Ру жуз 553 | 1000 364 65,8 34 76 51,7 2,9 0,2 
22. Oarja шз > чалузз Жула за жй 2.140 1000 1.037 425 3,3 97 33,2 22 — 
Муз. ә... 1.015 | 1090 213 21,9 18 3,2 135 28 — 
E лото 1.125 | 1020 824 78,2 47 15,6 510 20 — 
23, Раёшепі 0...0... Таеке 573 | 1020 251 43,8 0,5 40 34,9 42 0,2 
Муз т.905 284 1000 59 20,8 07 11 15,1 35 04 
Кус ЛЗ ОЗ 289 | 1000 192 664 0,3 6,9 54,3 48 = 
24, Popeşti. ..... eee E a 339 1000 122 36,0 1,5 41 25,7 47 = 
Можу ё45 š 169 1000 22 130 18 12 15,9 41 — 
Ел e ae i 170 | 1000 100 58,8 12 7,1 45,3 5,3 — 
25 Ргипїйи....,..... Те ә 823 1000 291 32,4 1,9 45 25,6 3,2 0,1 
М....... 374 | 1000 44 11,8 11 0,3 7,0 2,9 — 
Е... 449 | 1000 247 55,0 27 7,6 41,2 3,3 0,2 
26. Rătegti ..........Т...... . 366 | 1000 293 59,5 25 2,2 45,1 57 = 
M Я 169 1000 63 37,3 30 12 290 4,1 — 
F . 197 100,0 140 711 20 30 58,9 71 — 
2]7.КВосї........... Т9 883 1000 398 45,1 24 45 34,1 3,4 0,7 
М...... . 409 100,0 114 27,9 22 15 198 39 0,5 
Е; se 474 | 1020 284 59,9 2,5 7,2 46,4 2,9 0,8 
28, Sitiztea а... 0..0... . Toatele 482 | 1000 218 57,7 5,8 91 40,9 19 — 
Музу ж уыз 213 | 1000 14 34,7 5,6 23 24,9 19 — 
| Aa 269 | 1000 204 75,8 5,9 145 53,5 1,9 — 
29. Slobozia ......... Те алт ала 2.151 10)0 2.031 737 81 15,0 47,5 2,9 01 
Ms... .. 1.373 | 1000 825 60,0 75 110 335 3,1 — 
Е . 1.384 | 1020 1.206 87,1 8,7 19,1 56,4 27 0,2 
30. Suseni, .......... T 1.042 100,0 446 428 2,3 5,9 30,7 3,6 0,2 
M 431| 1000 86 | 179 15 17| 12 3,5 — 
F 562 | 1000 360 64,1 30 96 47,3 37 04 
ЗІ. Şerbăneşti .. Т луй 1.029 | 1000 509 | 49,5 5,1 63| 349 30 0,2 
М....... 48) | 1000 128 320 55 18 215 3,3 — 
Ва 549 | 1020 381 694 5,5 10,6 497 3,3 0,4 
32. Teiul din Deai ...... Тело, o 606 | 1000 244 40,3 10 5,0 31,4 25 0,2 
М....... 263 | 1000 66 25,1 15 19 18,3 34 — 
Fi oeo aa 343 | 1000 178 51,9 0,6 7,3 414 23 0,3 
33. Teiul din Vale ...... Tosi ын 1.325 | 1000 612 | 462 20 73| AA 25 — 
М. узе e 622 | 1000 133 214 19 13 158 26 — 
Куле жен aud 103 1000 479 68,1 20 127 51,1 24 = 
З1-ТЇ@УЎеЙ e r уш ез ж. Тое 534 100,0 191 35,8 12 19 137 14 0,1 
Мусу bunos 212 | 1000 53 250 24 19 16,5 42 — 
Ер е 231 1000 138 597 30 6,9 46,8 26 04 
35. Тише ......... т......» 1.366 100,0 840 61,5 57 115 416 27 = 
Музу жи. жй 651 100,0 261 410 48 5,8 28,0 25 = 
Ri a eaea . 715 100,0 513 82,1 б,6 16,8 53,9 29 = 


498 


PLASA DĂMBOVNIC а 


JUD. ARGEŞ 


Pa уй 


м = 1 DANBOVAIC. 
0, ia 


о, 

> о Ñy Dealul 7, $ C 

б а 

РЇТЕ$Т А DR CA & l 
oVrăneșthi 

Băzeș Călinești 

za О 


D e, 
© гип oleşti 


e қ 7) ! Vrăgluceşi, lurçuleşli А Ё 
беатёпа- аа Лели ЁЗуо? Tg.Cârcinov / “и 
\ SN za fe Д 2 
`8 
d 


ў Câtanăe уоште Ny Ciulnija 
Albota 05649 FA eur dei R ААА 
ota Coseriile Za а 
° è seriile X үу у 0 ambocata | 
SQ pa OBăduleşti 


а уп urle dJ 


airoâi а Hate 


pi 
22007.94 
gr 2 


7 Monteni = 
8 ЦА 
A i 


ile LA 
Q 


2 ОАА 


«л 


Broşteni 
олде! 


dus 
AUeagurile 


E 
LI R Не/ед/ 
rara de și 
Абд) 
е^ 


fer” 


„о 
йы 


әу 


22223 


POPULATIA SATELOR 


= Ё 
“ч = 15.000 


Coserila а 


рдей 
Cresu 


К N 
/ К гои > 
Ч gi ” 


(4 
Contacuzu Ng. 
wan ~, -Adunali 


10.000 


si 2 
z| Baboroagð 


Shobo. 
1.000 
500 


9004 до (ortoy 


STEFAN CEL MARE 
100 


\ 
) 
П 
Ж 
25-50 


tre densitate şi ştiinţa de carte (Ciupele şi Lagăru 
au densități relativ reduse și ştiinţă de carte pro- 
porţional ridicată; densitatea relativ favorabilă a 
Sloboziei e agravată de existenţa mai multor moșii 
în hotarul satului şi ştiinţa de carte e redusă ре 
deoparte; pe de alta, însă, Susenii au o densitate 
foarte ridicată şi, totuși proporţional mulți ştiutori 
de carte). Un factor care intervine, desigur, în 
mare măsură la crearea acestor deosebiri este în- 
vățătorul. In bună paite deosebirile dintre ştiinţa 
de carte a locuitorilor diferitelor sate şi mai ales 
deosebirile dintre proporţia în care ştiu carte fe- 
meile par a se datori spiritului în care au aplicat 
învățătorii legislaţia şcolară şi prestigiului, de саге 
s'au bucurat, Їп domeniul acesta, urmează să fie 
făcute în viitor cercetări care să lămurească defi- 
nitiv problema. 

Dintre ştiutorii de carte, majorarea covârșitoare 
(93,6%) are numai instrucție primară (Tab. X). 
Paralelismul între gradul de instrucţie al popu- 
laţiei şi structura profesională, în deosebi în cazul 
locuitorilor cu instrucţie secundară profesională şi 
superioară, este perfect. Populaţia care trăeşte din 
exploatarea solului este fie analfabetă, fie a ur- 
mat școala primară, iar cifra celor cu instrucție se- 
cundară, profesională şi superioară nu întrece cu 
mult numărul celor ce trăesc din salariul unor pos- 
turi la instituţii publice. (Profesiunile individuale 
Nr.: 86, 87, 88, 89, 90, 91, 92, 93, 94, 95, 102 şi 103 
din Tab. III, cifrează 440 persoane, iar totalul ce- 
lor cu instrucție de grad secundar şi superior 809 
persoane). 


ПІ. Câmpia română trebue cercetată amănunţit. 
Aşezările în curs de cristalizare ale şesului dună- 
rean ridică o serie de probleme, cărora trebue să 
le facă față acţiunea Statului român. În cazul Dâm-. 
bovnicului, am putut constata că întâia dintre ele 
este formarea comunelor și înlesnirea apariţiei cen- 
trelor economice locale. O alta, de o importanţă 
decisivă, este buna organizare a economiei acestor 
regiuni cerealiere în curs de suprapopulare şi crea- 
rea de posibilități suplimentare de lucru; ca şi re- 
slementarea condițiilor muncii în dijmă şi а mun- 
cii zilerilor. Cu un efort bine dirijat, analfabetis- 
mul ar putea fi lichidat. Problemele speciale, cum 
este cea a apei în Dâmbovnic, se cer și ele solu- 
ționate radical. Vitalitatea populaţie: şi dispozi- 
На ei de a se adapta cerințelor veiţii moderne im- 
pun această acţiune şi о înlesnesc: 

Prin mănunchiul următor de redactări, dorim, în- 
tâiu de toate, să atragem atenția asupra acestei 
părți a țării noastre, care s'a bucurat până acum 
de mai puţină grijă din partea cercetătorilor, preo- 
сира{і mai mult de așezările vechi de sub munți ale 
Românimii. Lipsită de cercetări numeroase, Con- 
ducerea noastră de Stat, va duce la capăt mult 
mai greu şi încet opera de definitivă aşezare а 
Statului românesc, menit să fie centrul de greu- 
tate economic şi poate principalul rezervor de oa- 
meni cu inițiativă a României din veacul acesta, 


A. GOLOPENTIA şi MIHAI POP 


PROBLEMA APEI LA ОАВЈА 


Problema apei în Оагја îşi are specificul ei, 
datorită a două fapte ce atrag atențiunea în chip 
deosebit, dela prima vedere: 

Primul fapt este de ordin natural! şi anume: 
puţinătatea fântânilor, 

Al doilea fapt este de ordin social: sistemul 
special de aprovizionare cu apă, pe care şi l-au 
creat oamenii din Оатја. 


Săparea puţurilor (fântânilor), a prilejuit de 
multe ori munci zădarnice. Sunt cazuri în care, 
pentru a se da de un strat de apă, deși neîndestu- 
lător, a fost nevoie să se efectueze săpături de câte 


7—8 ori. Pentru a înţelege mai bine concepţia să- 
tenilor care stă la baza acestor operaţiuni, tran- 
scriem câteva din fişele noastre, cu privire la pro- 
blema în discuție. 

„N'avem fântâna noastră, ci una veche din bă- 
trâni. care este la 9 gospodării şi am reparat-o de 
curând cu tuburi de piatră. Cea mai depărtată 
gospodărie care o foloseşte este ca la 400 m. 

„Când se face o fântână se aduce un риіаг, de 
care se spune că e înzestrat de Dumnezeu să cu- 
noască izvoarele. Omul se uită pe cer, se închină, 
apoi alege locul care i se pare lui bun. Aduce un 
țăruş, îl înfige în pământ şi sapă în jurul lui”, 


499 


(Gheorghe Buican, 60 ani, 1 cl, primară, plugar; 
a avut 100 ha pământ, acum are 50 ha; a călătorit 
pe la Craiova, Tg-Jiu, Moldova, Piteşti etc. Are 
8 copii: 4 băieţi casătoriţi, 1 băiat e acasă, 1 băiat 
e sublocotenent, 2 fete sunt măritate, Soţia e gospo- 
dină), 

lată ce spune în această privință Nicolae Гиї (57 
ani, ştie să iscălească, agricultor, 10 ha; nu a călă- 
torit decât în militărie, A avut 5 fete, Mai sunt 4 
membri în familie): 

„Nu avem fântână, Fântâni nu prea sunt. Ar 
mai trebui, dar nu se pot face, pentrucă nu-i priel- 
nic pământul pentru aşa ceva, Apa este la adân- 
cime mare și când se sapă se prăbușește pământul, 
Câţi oameni n'a omorît! Aici s'a săpat în opt lo- 
curi şi nu s'a dat de apă. Apa o luăm dela fân- 
tână dela 300 m depărtare, dar cum aceasta seacă 
des, ne ducem până la o alta la 400 m depărtare”, 

Pentru a preîntâmpina accidentele, săpăturile, 
in vederea construirii fântânilor, se fac de obiceiu 
iarna, 

„Fântânile se fac iarna când pământul este în- 
gheţat la gură, са să nu бе игре din pricina adân- 
cimei gropii”, (Топ Nedelea Voicu, 43 ani, 2 cl. 
primare, muncitor agricol). 

Cu privire la credința că puţarii sunt înzestrați 
anume cu darul de a cunoaște păturile subterane 
асуйеге, am înregistrat mai multe mărturisiri, care 
ne îndreptăţesc să afirmăm că această concepție 
este generală în sat, Totuşi, din pricină că de multe 
ori ријагіі au greşit în cercetările lor, sătenii au 
început să arate semne de îndoială față de calită- 
{Пе acestora, considerate până acum o generaţie 
infailibile. 

Pentru a ilustra scepticismul acesta, ne mulțu- 
mim să redăm doar trei fişe, 

„Sunt oameni care au darul de a eunoaşte cuta 
pământului, cam unde ar fi izvorul, De câte ori nu 
s'a săpat izvorul şi s'a astupat!,., 

„Când se face din nou o fântână ajută mai tot 
satul, reparaţiile însă numai cele 10—11 gospodării 
care se folosesa”, (Marin Stelian, 40 ani, 5 cl. pri- 
mare, căsătorit, 6 copii, agricultor, aproximativ 
38 ha). 

„A venit în 1910 un puţar şi ne-a arătat unde să 
săpăm puţul, Şi nu a brodit-o deodată., Şi am mai 
săpat şi am făcut puţul ăsta, că se folosesc 10 gos- 
podării de el. N'a secat niciodată”, (Radu M. Du- 
mitrescu, 65 ant, căsătorit, 11 copii, aproximativ 
120 ha), 

„Nu se găseşte apa, e adâncă rău, este adâncă 
de tot. Am săpat în fiece an, uite-s numai gropi pe 


430 


unde am săpat şi n'am găsit, E un om ри{аг саге 
ghiceşte unde-i izvor, dar пісі el nu prea ghicește”, 
(Marin Miu, 62 ani, 2 clase primare, aproximativ 
80 ha pământ), 

Aşa dar, asupra pericolului cât şi a ostenelilor 
depuse pentru construirea puţurilor, afirmaţiile să- 
tenilor sunt destul de concludente, 

Am spus că săpăturile se fac iarna, din pricina 
pericolului la care sunt expuşi vara lucrătorii, de 
a se surpa malurile ре ei, pentrucă terenul necu- 
prinzând în anume locuri pături freatice, este îm- 
pregnat cu apă de ploaie în tot cuprinsul lui, pre- 
zentându-se foarte nestabil, La nestabilitatea lui 
contribue, dealtfel şi constituţia nisipoasă şi ne- 
omogenă, 

Având în vedere toate acestea, ne inchipuim 
lesne că această muncă își are eroismul ei, destul 
de inutil, de altfel, pentrucă toate aceste strădanii 
de câine s'ar putea înlocui printr'o serie de măsuri 
care să scutească pe oameni de a-şi expune уіеа{а, 

Pentru evitarea acestor accidente, este bine, 
după cum afirmă și 4-1 dr, Mircea Paucă dela 
Institutul Geologic, să se aducă ријагі specialiști, 
cum ar fi de pildă cei din județul Bacău, care să 
deprindă pe orjeni cu îngrădirea puţurilor pe mă- 
sură ce săpăturile înaintează în adâncime, 

Că problema apei se pune destul de categoric în 
economia acestei comune și după cât am avut po- 
sibilitatea să aflăm, situaţia ar fi aproape asemă- 
nătoare în satele vecine, ne-o dovedeşte faptul cum 
s'au străduit gospodarii să împlinească această vi- 
tregie a naturii, 

In primul rând, remarcăm numărul mic al fân- 
tânilor — 39 —, raportat nu la numărul gospodă- 
riilor — 780 —, ci la distanţele pe care trebue să 
le străbată respectivii gospodari, pentru a ajunge 
la sursa de apă potabilă şi care ajung să atingă 
cifra, destul de serioasă, de 400 m, Aceasta din 
pricină că gospodăriile dispun de curţi cu o supra- 
faţă apreciabilă, 

Dar să lăsăm fişele să mărturisească: 

„Până la fântâna de unde luăm apă, sunt la 
400 m, Deși ar fi o altă fântână mai aproape, nu 
luăm din aceea pentrucă „іпеш' de cealaltă, la 
care am pus şi noi bani, şi la facere şi ori de câte 
ori este nevoie să se facă vreo reparaţie”, (Preda 
Ion Stan Bercu, 47 ani, 4 clase primare, muncitor 
pălmaş; are 5 copii). 

„Pentru băut folosim apa dintr'un puț, ca la 
400 m distanță de aici". (Gheorghe Oancea, 24 ani, 
4 clase primare; nare niciun petec de pământ, 
afară de un loc de casă foarte mic, în саге stă si 


cumnatul său (la marginea satului Oarja); mun- 
citor agricol şi el și soţia; are 2 copii). 

„Nu avem fântâni. Fântâni nu prea sânt, Ar mai 
trebui dar nu se pot face, pentrucă nu-i prielnic 
pământul pentru aşa ceva: nu 's izvoare de apă. 
Apa o luăm de obiceiu dela o fântână, dela 300 
metri depărtare, dar cum aceasta seacă des, mer- 
gem la o alta, ca la 400 m. depărtare. Nu este 
niciun râu în apropiere şi niciun lac". (Nicolae 
Țui, 57 ani, ştie să se iscălească, agricultor, cu 10 
ha; are 5 fete), 

„N'avem fântână proprie, ci una veche, din bă- 
trâni, care este la 9 gospodării, care au reparat-o, 
de curând, cu tuburi de piatră, Cea mai depărtată 
gospodărie care o foloseşte este la 400 metri". 
(Gheorghe Buican, 60 ani, 1 clasă primară, plu- 
gar; a avut 100 ha, acum are 50 ha pământ; are 
8 copii), 

In fața unei atât de aspre condiții geofizice, omul 
trebuia să reacționeze. Și într'adevăr, pentru ne- 
voile gospodăriilor şi anume pentru adăpatul vi- 
telor, al păsărilor și spălatul rufelor (uneori), gos- 
родаг au inițiat un sistem propriu şi specific 
acestei regiuni şi pe care nu l-am observat nici 
în Ialomița, nici în Dobrogea etc, pe cât am avut 
prilejul să colindăm, ` 

Este vorba de benturi. 

Un bent este о groapă, de obiceiu -dreptunghiu- 
lară, variind în ce privește dimensiunile superfi- 
ciale între 2—3 metri şi 10—15 metri, iar іп ce 
priveşte adâncimea, dela 1—3 metri. Suprafața 
benturilor din această comună variază între 6 m? 
şi 150 m?, iar capacitatea între 6 т? şi 225 ш, 

Majoritatea sătenilor şi-au construit în ograda 
lor un bent, două sau trei, după necesităţile gos- 
podăriei lor şi după trebuinţa de a deservi dife- 
rite puncte din cuprinsul ogradei lor, 

In chip obişnuit, de jurimprejurul gurii bentului 
se află răchită, iar mai în lături, sălcii sau ulmi, 
Atât răchita, cât şi sălciile şi ulmii au de scop de 
a păstra o temperatură coborită, datorită umbrei 
pe саге ar face-o, pentrucă dacă apa se clocește, 
se îmbolnăvesc vitele. Răchita mai аге de scop să 
evite surparea malurilor bentului în apă. 

Pentru a dovedi odată mai mult câtă grije 
acordă orjenii acestor benturi, remarcăm, afară 
de vreo câteva excepţii, la toate benturile, un gard 
sau palan de uluci, care împrejmueşte în așa fel 
bentul, încât lasă un spațiu oarecare, ce fiind, ре 
cât posibil, mai curat, încearcă să respecte o um- 
bră de percepte igienice. Gardul este prevăzut cu 
o poartă prin care să intre gospodarul să ia apă 


din bent, iar la marginea gropii, se află de cele mai 
multe ori o scară din lemne, pe care omul coboară 
în bent să ia apă cu găleata. 

Igiena apei acestor benturi, lasă, în cele mai 
multe cazuri, mult de dorit. 


Din totalul de 798 gospodării orjene, (fără Că. 
tanele), 243 sunt lipsite de asemenea benturi, Asu- 
pra acestora, credem că sunt în măsură să ne ex- 
primăm, în urma cercetărilor noastre, că nici n'ar 
avea ce să facă cu bentul de Гаг avea, pentrucă 
n'au păsări şi nici vite, precum și că n'au loc unde 
să-l facă. Aceasta ar părea paradoxal în urma unei 
afirmaţii de mai sus, din саге а reeșit că gospo- 
dăriile dispun. de o întindere foarte mare rezervată 
pentru ogradă și din care pricină, raportând la 
numărul puţin de fântâni, reieşia să este nevoie 
ca orjeanul să meargă până la 400 metri pentru 
a ajunge la o sursă de apă potabilă. Intr'adevăr, 
sunt gospodării a căror ogradă este de aproape 1/з 
ha suprafaţă. Cu toate acestea sunt și 243 de gos- 
podării care trăesc pe o întindere atât de mică, 
încât n'au unde să-și sape un bent, Procentual 
acestea ar reprezenta cam 31% din totalul gospo- 
dăriilor orjene, față de un rest de 69%, care dispun 
de această posibilitate, Dacă am fi numărat ben- 
turile şi din cătunul Cătanele, situația s'ar fi pre- 
zentat tot mai mizeră, pentrucă în acel cătun, sta- 
rea economică este și mai înapoiată. 

Pentru a învedera și mai bine lipsa de ogradă, 
dăm două cazuri pe care le considerăm întru totul 
caracteristice pentru tipul de gospodării fără bent, 
şi саге ne vor dovedi cu ргіѕоѕіпі& că și gospodă- 
riile din această categorie ar avea totuşi nevoie 
de benturi, pentru puţinele lor vite şi păsări şi 
sunt siliți numai din lipsă de teren să se lipsească 
de asemenea înlesnire. 

Primul caz este al lui Marin Nania, figan, 37 ani, 
nu ştie carte. Se ocupă си fierăria (potcovăria) și 
mai munceşte şi ре la alții, Femeea lui lucrează, 
de asemeni, pe la alții. Are 4 copii: 3 băieţi şi 1 
fată. Sunt în total 7 membri în familie, împreună 
cu încă 1 bătrână neputincioasă. Are 9 găini, 2 
sâşte, 1 capră, 1 purcel, 1 câine şi 1 pisică. Cu 
toate acestea n'are bent, pentrucă are curtea foarte 
mică. Fântâna este situată la o distanță de 250 m 
de locuință. 

Al doilea caz îl formează Preda Ion Stan Bercu, 
47 ani, 4 clase primare, muncitor agricol, (pe din 
două la alţii). Soţia e gospodină în casă. Are 2 
ha de pământ. A călătorit în timpul războiului și 
în armată, Are cinci copii: 2 fete și 3 băieți. Vite şi 


431 


păsări: 10 găini, 6 rațe, 1 cal, 1 vacă, 6 oi, 1 purcel, 
1 câine și 2 pisici, Până la fântână trebue să 
meargă 400 metri dus și 400 metri întors, 

Precizăm că între cele 243 gospodării саге n'au 
benturi, nu este niciuna care ar dispune de alte 
posibilități. Sunt însă, în afară de acestea, 10 gos- 
podării care într'adevăr n'au benturi, dar care fo- 
losesc apa din râul Neajlov, şi încă 16 gospodării 
care sunt scutite de efortul de a fi construit ben- 
turi, având posibilitatea să se alimenteze din o 
serie de eleştee, 


In afară de tipul de gospodării care n'au nici 
bent nici altă sursă proprie de apă, am stabilit un 
alt tip de gospodării, care au câte un bent, Acest 
tip cuprinde 520 de gospodării. Statistic s'ar for- 
mula un procent de 65% din totalul gospodăriilor, 
Acest al doilea tip cuprinde în general o categorie 
socială superioară celei dintâi și o serie de cazuri 
care depășește această categorie, pe care am con- 
siderat-o că ar cuprinde gospodăriile mijlocii din 
acest sat, urmând a fi considerate ca în categoria 
gospodăriilor orjene „capitaliste“, 

Câteva exemple din acest al doilea tip, spre o 
mai plastică ilustrare a celor confirmate, sunt nu- 
mai binevenite, 

Primul exemplu este gospodarul Ilie S. Buican, 
46 ani, 5 clase primare, agricultor; soţia gospodină, 
Dispune de 7!/: ha. Are 4 băieţi şi 1 fată, Averea 
în vite şi păsări constă în: 25 găini, 2 boi, 2 vaci, 
10 oi, 1 porc, 2 câini și 4 pisici, Suprafaţa bentului 
este de 35 m?, capacitatea de 87,5 m’, Este Ја 30 
metri departe de casă, la 25 metri depărtare de 
соѓе}, Іа 40 m de closet şi la 25 m de cocină, Din- 
tr'o primă ochire, se poate susține că, la construi- 
rea bentului s'a avut multă grijă, De jurimprejur 
are răchită şi sălcii, Pentru scoborire аге o scară; 
iar alta pentru a ocroti bentul şi a-l păstra în cură- 
{епіа cea mai mare cu putință, în condiţiile în care 
se află, are la o depărtare de un metru, de jur- 
‘împrejurul bentului un gard împletit cu mărăcini, 

Foloseşte la adăpatul vitelor, al păsărilor, la 
spălatul rufelor şi în cazuri speciale la stins focul, 
Are şi peşte, са la vreo 15 kg pe an. Ри} (fântână) 
n'are, Se folosește de apa unei fântâni, la o dis- 
tanță de 150 m. 

Al doilea exemplu pe care-l dăm, este al lui An- 
ghel Dumitru, de 80 ani, (ştie să se iscălească, 
agricultor, acum cu 6 ha, stăpânit înainte 25 ha). 
In gospodăria lui se găsesc: 20 de găini, 1 vacă, 
1 câine şi 1 pisică. Suprafaţa bentului de 150 m”, 
iar capacitatea de 225 тз, Este cel mai mare bent 


432 


din sat. De jurimprejur sunt sădite sălcii, Bentul 
este la 60 m distanță de closet, [a 40 m de соѓе{, 
la 4 m de casă, Foloseşte bentul numai această 
gospodărie. Apa din bent provine din apa de 
ploaie ce se scurge de pe şosea, printrun șanț 
anume săpat. Apa din bent foloseşte la adăpatul 
vitelor şi păsărilor, Este întrebuințată de asemeni 
la spălatul rufelor, iar la nevoie şi în caz de in- 
cendiu, Conţine peşti. Moş Anghel scoate са la 
100 kg peşte anual. „Сапа plouă mai mult se re- 
varsă apa şi odată cu ea şi peștele din bent“, ne-a 
mărturisit, cu oarecare amărăciune în glas moşul, 
Fântâna de care se foloseşte este la o distanţă de 
250 m, 

In afară de cele afirmate mai sus, apa din ben- 
turi este folosită şi la spălatul vaselor, (Nicolae 
Тиі, 57 ani, 10 ha; ştie să se iscălească). Nu există 
însă niciun caz, în care apa din bent s'ar folosi la 
gătitul bucatelor, 

Unele gospodării, dim această categorie, cu un 
bent, nu întrec prea mult, ca situaţie social-econo- 
mică, pe cele sărace, al căror gros alcătuește pri- 
mal tip stabilit, 


Al treilea tip ре care l'am stabilit în cercetă- 
rile noastre, îl formează gospodăriile cu câte 2 şi 3 
benturi. Acest tip cuprinde 5 gospodării cu 2 ben- 
turi şi 1 cu 3 benturi. Acest tip corespunde cu ca- 
tegoria social-economică a gospodăriilor, a gospo- 
dăriilor „capitaliste“, 

Ne mulțumim să dăm ca exemplu numai pe Ba- 
dea Cârstea. Proprietar a 350 ha, până mai eri, as- 
tăzi, îmbătrânit şi după ce şi-a împărțit averea la 
urmaşi, având totuşi 62 ha, este un reprezentant 
tipic al proprietăţii rurale „capitaliste“ din Оагја, 
Are peste 100 de păsări (gâște, găini, rațe), în 
ogradă, 3 cai, 2 vaci, peste 20 de oi şi 10 porci 
etc, 

Are 2 benturi în curte, 1 bent la câmp, unde are 
grajd, casă, clăi de fân, cocine pentru vite etc. 
lar pe deasupra, are pe moşie un eleşteu, care fo- 
losește şi са bent. 


Al patrulea tip de gospodărie este format din 
gospodăriile care au câte 1 puț și 1—2 benturi. 
Acest tip cuprinde 3 gospodării, 

In această categorie pomenim gospodăria lui Ion 
М, Dănălache (63 ani, căsătorit, are 3 fete; peste 
30 ha pământ), Are 2 benturi, unul de 25 m? şi 
altul de 20 ms, precum și o fântână construită şi 
întreținută în condiţii bune, 

In afară de corelaţia ce am încercat să stabilim 


între existenţa şi inexistenţa bentului într'o gos- 
podărie şi numărul benturilor în cazul că există, 
de o parte și de altă parte categoria economică şi 
socială a gospodăriilor şi care ne-a dus în chip fi- 
resc la concluzia că bentul este o condiţie econo- 
mică într'o gospodărie şi acolo unde există pre- 
supune o oarecare prosperitate, care, în multe pri- 
уїп{е se poate deduce chiar și din construcţia şi 
îngrijirea bentului, suntem în măsură să stabilim 
şi o corelaţie între vieaţa psihică a gospodarului 
și morfologia bentului, 

Intr'adevăr, când un Const. I. Teodorescu (51 
ani, căsătorit, cu 8 copii; aproximativ 80 ha pă- 
mânt), construeşte un bent în cele mai perfecte 
condiţii igienice şi cu toată împrejmuirea ce i-a 
făcut-o, nu-l foloseşte în chip direct, ci după ce-i 
administrează o desiniectare cu piatră de var şi îi 
trece apa pe sub pământ, printr'un strat cu nisip, 
până la o fântână al cărei izvor este însăşi acest 
bent, şi din care apoi scoate apa cu găleata, fân- 
tâna fiind în bună stare şi o foloseşte la adăpa- 
tul vitelor, păsărilor, spălatul rufelor şi chiar gă- 
titul bucatelor, încredinţat că fierberea va constitui 
o piedică pentru eventualele murdării, suntem în- 
dreptăţiţi a constata, pentru acest caz, o inteli- 
gentă dominare a împrejurărilor naturale, 

Un alt aspect, de data aceasta economic, este fap- 
tul că în unele din benturile orjenilor se află 
peşti, pe care aceştia îi cultivă, în vederea îndes- 
tulării gospodăriei. Am pomenit mai sus de cazul 
lui Anghel Dumitru, un bătrân de 80 de ani, care 


PĂSTORITUL Î 


O hartă a țării noastre!) ре care sunt arătate 
şi drumurile de transhumaţă şi regiunile de pu- 
ternic păstorit, ne desvăluește, pentru regiunea că- 
zută sub cercetarea noastră următoarele: 

1, Geograticeşte, plasa Dâmbovnicului face parte 
din câmpia Găvanul-Burdea, V/așca, obişnuesc să-i 
spună locuitorii dela Piteşti în jos spre Dunăre 
şi alcătueşte locul de trecere al regiunilor delu- 
roase spre cele de şes, 

Fiind loc de trecere şi ocupațiile pe care le vom 


are bentul cel mai mare de altfel (225 ms) şi care 
scoate anual peste 100 kg peşte, în valoare de 
peste 1.000 lei. In afară de acest caz, se află peşte 
şi în alte benturi mai mici. Sătenii nu s'au con- 
vins încă de însemnătatea pisciculturii, din care 
motiv nu prea dau mare importanţă acestui lucru. 

Propunem, în acest sens, o propagandă din par: 
tea organelor competente, pentru creşterea peşti- 
lor în aceste benturi, Ar constitui un cât de mic 
venit sau dacă nu, o cât de modestă sursă, în ce 
priveşte alimentaţia gospodăriilor respective, de- 
oarece, până $і cei mai înstăriți orjeni se alimen- 
tează într'un chip destul de prost, 

Іп concluzie, în urma sumarelor fapte pe саге 
le-am prezentat, propunem, bucuroși că ne găsim 
oarecum în concordanţă şi cu referințele d-lui "г. 
Mircea Paucă, dela Institutul Geologic, cele ce ur- 
mează: 

a) Construirea a cât mai multor puțuri ameri- 
cane, care, după cum am observat la casa lui Ni- 
colae Constantinescu, prezintă o sumă de avan- 
taje, printre care şi cel igienic, numai astfel fiind 
posibil să se ajungă la stratul mai favorizat de 
apă; 

b) In locurile unde terenul s'a dovedit favorabil 
fântânilor, să se menţină acestea, pertecţionân- 
du-se; 

c) Să se recomande o cât mai perfectă igienă a 
benturilor, mergându-se până a se imita chipul 
în саге a înțeles să rezolve problema gospodarul 
С, I, Teodorescu, 

MAURA şi М. М. DUNĂRE 


N DÂMBOVNIC 


găsi în Dâmbovnic, mai ales în partea de Nord, 
vor fi tot de trecere şi anume, dela păstoritul des- 
voltat al dealurilor cu preponderență vădită asu- 
pra agriculturii (întrecută chiar de livezile cu 
pomi roditori), la plugăritul intens al câmpiei. 
Vom avea, așa dar, în Dâmbovnic o etapă când 
ciobănia depăşeşte lucratul câmpului şi altă etapă 
când acesta decade, ajungând la starea de azi, Se 
vor mai întâlni, tot aici, sate care rămân credin- 
cioase vieţii pastorale până hăt târziu și altele саге 


1) O asemenea hartă se poate vedea în studiul d-nei Мага N. Popp: Contribuţiuni la vieața pastorală în Argeş şi 
Muscel, Bulet. Soc. Reg. Rom. de geogr., Тоти! L 11, 1933, la pag, 278 şi în studiul d-lui Laurian Someșan : La transhumace 
des bergers transylvains dans les provinces roumaines, Revue de Transylvanie, Тот I 1935, No. 4, la pag. 476. 


433 


se dedau câmpului de timpuriu, în dauna creşterii 
oilor. Deci, şi în desvoltarea păstoritului se vor dis- 
tinge două etape: cea dintâiu sfârşeşte, în jumă- 
tatea a doua a veacului al XIX-lea, cam în jurul 
anului împroprietăririi (1864), în care уіеаја pas- 
torală atinge un grad de maximă desvoltare și cea 
de-a doua, când agricultura, stimulată de desvol- 
tarea economică a ţării, îşi însușeşte din ce în се 
mai mult terenul. 

2, Orașul Piteşti, format la întretăicrea a două 
individualităţi geografice, adună, dar mai ales 
aduna, toate drumurile de oi ce coborau din Munţii 
Făgăraşului prin Тага Loviştei şi cele ce treceau 
din masivul Retezatului în stânga Oltului, ca apoi 
să le răspândească în câmpia română. De aici, din 
Piteşti adică, îşi cumpărau ciobanii cele trebuin- 
cioase întreţinerii turmei pe timpul iernii, Unul din 
aceste drumuri trecea prin satele; Oarja, Rociul, 
Gliganul-de-Jos, Bârlogul, Slobozia, și se afunda 
în şesul Burnasului, Căile pe care le străbăteau 
ciobanii în spre locurile de iernare nu se alegeau 
la întâmplare, Ele au fost parcurse de înaintaşi și 
au rămas aceleaşi până în zilele noastre, fiindcă 
nici condiţiunile pe care trebue să le îndeplinească 
regiunile de trecere nu s'au schimbat, Coborirea 
dela munte se face, azi ca şi altă dată, pe la sfâr- 
șitul lunii August, dată la care cele mai multe din 
culturi n'au fost încă strânse, Trebuia, deci, ca lo- 
curile de trecere cu turmele să le dea putinţa unei 
întârzieri până ce din câmpie se ridicau cerealele 
de toamnă, Valea superioară și mijlocie а Arge- 
şului și a afluenților din dreapta lui, netrecută 
complet la agricultură, le oferea această posibili- 
tate, mai ales că, după cum vom vedea, chiar din 
cuprinsul ei, multe comune îşi vărau oile în munte 
şi le iernau în hotarele lor. 

3, In mijlocul plasei Dâmbovnic $1 anume în par- 
tea ei mai joasă, acolo unde îşi au vatra satele: 
Șerbăneşti, cele două Gliganuri, Suseni şi Țuțuleşti, 
se iernau turme de oi potrivite la număr cu putin- 
tele de hrănire a acestora, Această parte mai joasă 
era adăpostită în vremuri grele de codrii ce înso- 
feau lunca Argeșului şi valea Dâmbovnicului, întâm- 
pinând Crivăţul şi zăpada dinspre răsărit, iar din- 
spre apus, de pădurea ce ţinea până în Olt, din care 


au mai rămas doar pâlcuri de stejari bătrâni 2), 
In poienele acestei păduri se găseau Odăile, îm- 
prejurul cărora stăpânul aduna fânul necesar oilor, 
Cu timpul, odăile au fost prinse de alte întâm- 
plări şi prin îndesire au devenit sate, Odăenii de 
astăzi nu sunt altceva decât locul unde altădată să- 
tenii din Ţuţuleşti îşi iernau oile. 

Acestea sunt lămuririle oferite de o fugară ci- 
tire a hărţii, lămuriri îndestulătoare pentru a arăta 
că în trecut creşterea vitelor, în genere, se afla 1з 
loc de cinste în уіеаја locuitorilor din părţile 
Dâmbovnicului, , 


Să încercăm o mai adâncă pătrundere în acest 
trecut cu ajutorul urmelor ce ne-au rămas, Vor in- 
tra aici lucrurile, се grăesc despre vieața pastorală 
în perioada dintâiu, Ele pot fi grupate astfel; 

a) Obiecte ale vieţii păstoreşti folosite şi astăzi; 

b) Rămăşiţe în portul locuitorilor; 

с) Elemente folkloristice inspirate de  vieaţa 
păstorească; 

d) Mărturii păstrate de bătrânii satului, şi їп 
cele din urmă, 

e) Analiza stadiului actual al ciobăniei пе va 
duce la concluzii privitoare la epoca de care ne 
ocupăm. 


Era pădure 3) atunci nu jucărie și în ea se aflau 
odăile și surlele. Erau, pe vremea aceea, târle îm- 
prăştiate în toate părțile şi cântau din buciurn, 
mamă, 

lar omul se îmbia си oile 1). Imi pare rău acum 
de vieață. Mi-e necaz de când eram tânăr, 

(Dumitru Тоз Roşu din Gliganul de Sus), 

Cam aceasta era înfățișarea Dâmbovnicului din 
veacurile trecute, Păduri întinse peste tot în cu- 
răturile cărora locuitorii își aşezau nu numai târ- 
lele oilor, dar făceau și agricultură, Târla era, şi 
aşa a rămas până în vremea noastră, denumirea 
pentru stânile de vară, În privinţa alcătuirii, iată, 
după spusele bătrânilor, care a fost evoluţia ei, 
Mai întâiu, din mărăcini bine bătuți în pământ, 
având două despărțituri: 

— firifile, locul în care stăteau noaptea şi în 
timpul celor trei comănace mânzările; 

— cea de-a doua purta numele oilor sterpe, Erau 


1) Răspândirea acestor păduri se poate vedea pe harta rusească din 1835, adăogită іп 1853 priu ridicări făcute 1а 
teren, vezi o parte din ea reprodusă în studiul lui Vâlsan, citat mai jos. 

3) lată ce scrie G. Vâlsan în: „O fază în popularea Ţărilor Româneşti“, la pag. 220: „Pădurea aceasta imensă 
care ne-a dat numele de ţară cu codrii întunecaţi, cobora pe apele mari până în Dunăre şi poate se prelungea şi mai 
departe. Cobora pe lunca Jiului şi Oltului, pe toţi afluenții Argeşului“... Bulet. Soc. Reg, Rom. de Geog., XXXIII, 1912. 

4) Amintim aici o altă vorbă pe care ne-a spus-o Petre Gavrilă din satul Mocod, aşezat într'o regiune de puternic 
păstorit uin Nordul Transilvaniei: „Olle îmi sunt mai dragi ca marhăile (vite mari, n. п.) şi dacă trăeşti multă vreme cu 
ele, ajungi să le pricepi după cum poartă clopotele şi după rosul ierbii. Оаіа й animal sfânt“ (Mai 1939). 


434 


despărțite printr'un gard de nuiele care avea o 
poartă mobilă, strunga, pe unde treceau oile ce au 
fost mulse, Aceste despărţituri s'au păstrat până 
în ziua de azi, schimbare făcându-se numai în ceea 
ce priveşte gardul împrejmuitor, folosindu-se scân- 
dura de o lăţime de 10 cm. 

Surla, coliba ciobanului, se făcea din pari groși 
înfipți în pământ, îngrădiţi cu nuiele şi era căp- 
tuşită cu paie; „era mai cald în casă şi asta fără 
sobă". Mai înspre noi, la întocmirea surlei se în- 
irebuințează şi scândura lată de 20—25 cm, luând 
în acest caz numele de baracă, 

Astăzi, în cuprinsul Dâmbovnicului, dăinuesc 
amândouă felurile de surle, Din faptul că târla era 
alcătuită din mărăcini bătuți în pământ, iar surla 
din рагі ficşi, reiese că stâna nu era mutătoare, Ea 
rămânea locului şi se curăța tot la două zile de 
gunoiu, care se împrăştia ре ogorul celui ce stă- 
pânea locul unde se afla, 

Nu toţi proprietarii de oi aveau putinţa arendării 
de păşuni în munte, mai ales acei ce întremau 
pentru întâiaşi dată stână, Acestora le rămânea 
să se învoiască cu stăpânul moșiei și al pădurii, са 
în schimbul unei taxe percepută pe cap de oaie, 
să-şi pască turma pe pământul lui, Cei mai în 
vârstă şi cu oi mai multe, deci cu o stare materială 
bună, urmau vechiul obiceiu lăsat de înaintaşi: 
drumul muntelui, de unde coborau toamna pe mo- 
şia satului, 

Cei dintâiu își stabileau târla şi surla într'o cu- 
rătură, iar cât priveşte laptele, el era adus în gos- 
podărie, satul fiind aproape, 

Se pare că la început forma de stână pentru 
Dâmbovnic a fost cea individuală, adică fiecare 
stăpân îşi avea târla lui și de cele mai multe ori 
era el însuşi paznicul oilor, 

Tipul de stână individuală s'a păstrat în vremea 
noastră numai la proprietarii care dispun de un lot 
de pământ mai mare, cărora le stă în putință să 
rezerve, pe timpul verii, loc de pășunat, După ce 
se seceră grâul, intervine între aceştia şi restul 
sătenilor o învoială în urma căreia oile lor pot 
paşte pe mirişti, E sigur că în secolul al XIX-lea, 
toţi ciobanii bătrâni sunt de acord asupra acestui 
lucru, stâna de tip individualist predomina, cu toată 
apariţia târlei de formă colectivă, În satele moș: 
neneșşti, sau semi-moşneneşti, cum e Rociul pentru 
acestea şi Suseni pentru cele dintâiu, se obișnuia 
stâna de formă colectivă pe neamuri. Familia Nec- 


şulescu-Zamfir (Rociu), a avut întotdeauna târla ei 
pe moşia Vlădeasa, fiindcă pământul lor e grupat 
aproape într'o singură parte a hotarului şi lasă 
pentru imaş o cotă-parte proporțională cu numă- 
rul gospodăriei respective, 

Improprietărirea dela 1864 dă pământ arător mai 
multor familii de clăcaşi, rupând o parte din tru- 
pul moşiei boeirilor, lucru usturător pentru ei, mai 
ales în agricultură, fiindcă s'a întâmplat tocmai în 
vremea când produsele pământului devin mai cău- 
tate, Pentru umplerea golului lăsat de împroprie- 
tărire, boierii au început să lărgească marginile 
curăturilor, Ciobanii care își luau sarcina de a face 
noi rupturi în pădure, căpătau înlesniri la ierbărit: 
în tot timpul anului, pentru o turmă de 100 de oi, 
dădeau stăpânului moşiei la Sf, Gheorghe, o oaie. 
Nu şi-au dat însă păstorii seama, că orice ruptură 
făcută de ei în codru, devenea în anul următor loc 
de brazdă nouă. De acum începe să descrească nu- 
mărul oilor și să apară fipul de stână colectivă; 
clățaele, 

Odată cu scăderea numărului stânelor de tip in- 
dividualist, scad, tot ca număr, şi odăile din câm- 
puri 5), care aveau întrebuințare păstorească nu- 
mai pe timp de iarnă, Împrejurul acestora se făcea 
fânul drugăni, aici îşi îngrijea gospodarul oile până 
în primăvară, „când da colțu' ierbii”, scoțându-le 
din nou la păscut pe locurile din vreme arendate, 
Odăile, nume sub саге se cuprindea şi târla şi 
surla, erau mult mai bine întremate, Ele trebuiau să 
împlinească înainte de toate dezideratul căldurii, 
deaceea se așeza în dosul unei perdele dese de 
pădure, Pereţii de mărăciniş erau înlocuiți cu cei de 
pari groşi şi înalţi, lăsând impresia unei forme co- 
пісе, îngrădiţi mai strâns, саге împiedecau anima- 
lele sălbatice să sară înlăuntru, Spre deosebire de 
târle, odăile erau mai apropiate una de alta. Con- 
tactul dintre ciobani, cu deosebire în timpul zilei, 
se făcea astfel mai uşor, iar ajutorul în caz de pri- 
mejdie, care primejdie venea nu numai dela sălbă- 
tăciuni ci şi dela haiducii nelipsiţi din nicio parte 
a țării, ега mult mai lesne de dat), Odăile (surla) 
se construiau tot din lemne de stejar, bătute în 
pământ, împletite cu nuiele şi căptuşite cu paie. 
Erau însă de dimensiuni mai mari și cuprindeau 
toate uneltele trebuincioase întreținerii stânii, Cio- 
banul venea în sat rar de tot, doar la zile mari, 
când era înlocuit de unul din membrii familiei, 
priceput şi acesta în treburile oieritului, 


5) Câmpuri se numeau toate locurile pe care păşteau oile, 
6) Mulțimea câinilor de azi, este mai degrabă provenită de ре игта neincrederii іп semenii lor, decât un rest а! 


unei bogate vieţi pastorale. 


435 


Se găsea în odaie tot ceea ce trebuia traiului unui 
om singur. În mijlocul ei, într'un йос mai adâncit, 
se înfigeau crăcanele de care se atârna tuciul pen- 
tru fierturi sau mămăligă, dedesubtul căruia Фе 
aprindea focul, Seara, împrejurul lui se culca cio- 
banul învelit de cojoace miţoase, numite prin par- 
tea locului şube, Un vas de apă, botă, de formă ci- 
lindrică, fedeleșul oieriilor de aiurea, făcut din 
lemn, o ladă în care se păstra făina de porumb, 
lacra, о poliţă unde se înşirau străchinile şi lin- 
gurile, о ploscă pentru ваге, cu două despărţituri, 
din care una plină cu fân ce se udă din vreme în 
vreme şi vreun scaun sau două, mici, cu trei pi- 
cioare, întregeau înfățișarea dinlăuntru а odăii, 
Dar un obiect asupra căruia vrem să stăruim cu 
deosebire e țăstul, cu mare întrebuințare la popu- 
laţiunile nomade. Astăzi, nu există casă de țăran 
din întreg cuprinsul plasei Dâmbovnic, în care {&- 
tul să nu fie folosit, folosniţă pricinuită şi de lipsa 
lemnului, dar nu-i mai puţin adevărat că este în 
acelaşi timp şi o rămășiță a unei îndeletniciri pas- 
torale mai veche, ce pendula mai tare ca în vre- 
murile noi, între munte și șes, O dovadă că ţăstul 
nu-i o unealtă casnică născută numai în urma ne- 
voii de economisire a lemnului, e existența lui în 
Hunedoara’), bogată în lemn, unde se cunosc două 
tipuri de țăst. Cele din Dâmbovnic se fac din pä- 
mânt argilos, turnat în tipare de unde se scot şi se 
lasă în soare până ce devin tari ca piatra, 

Au o formă conică, mult turtită, cu o scobitură 
de mărimea unei pâini. Inainte de facerea pâinii, 
se încălzeşte pe-o vatră de pietre, sprijinit de două 
cărămizi, cu scobitura spre foc. Aluatul, uneori 
dospit, alteori nu, se pune pe frunze de varză, aşe- 
zate pe vatra măturată, apoi se acoperă cu țăstul, 
Cu ajutorul acestuia, ciobanul își putea face sin- 
gur pâine, necerându-se pricepere la frământare și 
доѕріге, Neajunsul constă în faptul că pâinea nu 
crește ca întrun cuptor, din lipsa aerului, De 
multe ori gospodinei îi lipseşte timpul trebuincios 
facerii pâinii, cu deosebire în anotimpurile munci- 
lor agricole şi atunci toarnă în grabă o mămăligă 
mare şi vârtoasă, pe care o mănâncă cu zeamă de 
castraveți sau usturoiu, Asta nu înseamnă însă că 
orice populaţie cu îndeletnicire pastorală trebue să 
se folosească de țăst, dar пісі că el se găseşte la 
agricultorii regiunilor de şes săraci în pădure, În 
Ialomița, în plin Bărăgan, se întrebuinţează cuptoa- 


rele pe care le încălzesc cu tizic sau paie și пи țăs- 
tul, Ţăstul е un obiect al locuitorilor nomazi, care 
stau prea puțin într'acelaşi loc, încât să simtă ne- 
voia unui cuptor de cărămidă sau piatră, Dar nea- 
murile nomade cutreeră de obicei stepele nesfârşite 
pe care cresc din belșug gramineele, Aceste plante 
panificabile reclamă întrebuințarea țăstului, El a 
apărut în Dâmbovnic datorită faptului că în ime- 
diată apropiere a stânii se găseau culturile de ce- 
reale, făcute de membrii gospodăriei, mai ales 
grâul, din care, în aceste părţi, nu se face mămă- 
ligă, dar care trebuia mâncat cumva, E mult mai 
greu pentru ciobanii din munte să târască țăsturile 
după ei, apoi saci cu făină de grâu (care de cele 
mai multe ori e isprăvită la urcarea acestora în 
munte), vase de frământat, o întreagă aparatură 
care poate fi mânuită bine într'un spaţiu restrâns 
de practica păstorească, dar foarte greu pentru cei 
dintâiu, obişnuiţi să coboare munți şi să treacă văi 
pe nesimţite, 

lată de ce credem că testul e cuptorul popu- 
laţiei de şes, fostă cândva nomadă, cu îndoită 
ocupație; păstorit și plugărit, care se împleteau 
amândouă, având întâietate după împrejurări, Evi- 
dent, e o ipoteză de lucru această credință, саге 
poate îi înlăturată sau întărită atunci când se va 
studia aria geografică de răspândire а țăstului și 
funcțiunile lui în diferite epoci, 

Tipul de stână colectivă, clățaele?), se inchegau 
de către ciobanii cu experienţă îndelungată, deci 
de ciobani ce aveau o pricepere câştigată de pe 
urma practicii lor, Aceştia, încă din timpul iernii 
legau tovărășii de doi şi organizau stâne, fie pe 
vecinătăţi, Не pe neamuri, La Gliganul-de-Sus, sat 
născut din scoaterea la linie în 1864 a mai multor 
cracuri, se făcea stână în fiecare din aceste cracuri, 
Dealtfel, aproape toate datele ce sunt cuprinse 
în acest studiu, sunt adunate din Gliganul-de-Sus, 
locuitorii căruia erau cunoscuţi în tot ținutul sub 
numele de ciobani, 

„Toată lumea ne zicea ciobani“, ne-a spus odată 
Dumitru Ion Roşu, 

Tot în timpul iernii, proprietarii de oi, părtaşi 
ai unei stâni, se îngrijeau de arendarea locului ne- 
cesar pășunatului, Locurile destinate păşunatului 
deveneau tot mai rare, silind locuitorii la plătirea 
unui ierbărit ridicat, De unde la început acesta era 
de 50 bani de oaie şi 2 lei de vită mare, se ajunge 


7) Romulus Уша: Le village roumain de Transylvanie et du Banat, pag. 757. In: La Transylvunie, Bucureşti 1938 


Academia Română. 


8) „Le spunea clățae fiindcă erau oi puține“ (D-tru Іоп Roşu), Deci şi numele пе duce spre o scădere a numă- 


rului de oi. 


436 


acum la arendări de pogoane, de multe ori în ho- 
tarul satelor vecine, си 20 lei de oaie și 40 lei de 
cornute mari. Numărul ciobanilor trecea foarte rar 
de doi. Unul, care era vătavul stânii, păzea mânză- 
rile. Celălalt, ales de obiceiu de către vătav și plătit 
tot de el, cam cu a patra parte din simbria lui, în- 
grijea oile sterpe şi berbecii, саге nu se amestecau 
cu mânzările decât toamna, în vremea mârlirii. Un 
păzitor destinat mieilor nu exista, fiindcă aceştia 
se vindeau de timpuriu, iar cei lăsaţi de prăsilă se 
creşteau în gospodărie. Capre т'аи fost niciodată în 
Dâmbovnic. Vătavul făcea treaba cea mai grea. Mân- 
zările, oi cu lapte, cereau mâncare bună, trebuiau 
purtate mereu, apă curată, foarte rară în plasa 
aceasta, dar mai ales ferite de boli. Vătavul le 
mulgea ajutat de sterpar, oile fiind trecute prin 
strungă de omul al cărui rând era, le făcea semne 
deosebitoare fiecărui stânaș și el dădea socoteală 
de oile pierdute. 

Cu toate aceste cerinţe ale slujbei de vătav, 
sâmbria nu era corespunzătoare serviciilor prestate 
de el, Ciobănitul, taxa pe сар de oaie dată văta- 
vului, n'a avut nici evoluţie nici devoluţie, deci nu 
se poate căpăta o curbă regulată a mersului lui, 
ci depindea de numărul oilor, de împrejurări, dar 
mai ales de numărul stânilor ce se alcătuiau. 

A fost şi 4 lei, 3 lei, 2 lei, chiar 70 de bani. Pe 
lângă bani, ciobanul primea, de oaie, 3 kg de 
făină de porumb, Atât banii cât şi făina le aduna 
vătavul la desfacerea stânii, până atunci trăind 
din economiile lui; totodată îi făcea şi ajutorului 
socoteala, Cel ce mulgea oile îi aducea, fie pregă- 
tite, fie nu, legume, denumire sub care se înţeleg 
atât zarzavaturile cât şi cărnurile. Mai des însă, 
ele erau pregătite şi după spusele bătrânilor, cio- 
banii cereau cu insistență ceapă, de brânzethri și 
carne fiind sătui, 

Stâna începea pe 
Era obiceiul ca de Sf, Gheorghe să se împartă, 
după săvârşirea Sf, Liturgii, bucăți de carne de 
miel fript, care obiceiu, odată cu agriculturizarea 
Dâmbovnicului, s'a, prefăcut în „sfropitul {агїпїї“ 
cu apă sfinţită în Joia Mare, iar azi a dispărut 
fără a lăsa altă urmă decât amintirea, 

Tot în această zi, 23 Aprilie, locuitorii erau obli- 
saţi să dea logofătului regiunii un miel, de unde şi 
numele acestuia de logofătul Oiță. 

Acestea sunt obiceiuri ce arată un grad mai 
mare de desvoltare a vieţii pastorale decât în zilele 
noastre, 


la sfârşitul lunii Aprilie, 


Toţi stânaşii luau parte la facerea târlei, dând fie- 
care o scândură sau două, ori împletind ila nuiele. 
Apoi începea distribuirea laptelui, pentru care lucru 
existau două sisteme. Cel dintâiu, mai răspândit 
şi probabil cel mai vechiu, consta din luarea lap- 
telui cu ziua. Cei ce aveau 10 oi, luau tot laptele 
dintr'o zi; cel cu 20 de oi, laptele din două zile şi 
aşa mai departe, In al doilea sistem, folosit cu 
deosebire astăzi, dar care a început să intre în uz 
cam la începutul veacului al XX-lea, se da pro- 
prietarul 3 sau 2 oale, de mărimea unui kg cu 
lapte de oaie, în anotimpurile cu iarbă din belşug 
şi o oală în restul anului. Faţă de sistemul 
dintâiu, acesta din urmă are avantajul unei 
împărțiri mai raţionale şi mai exacte. Luarea 
laptelui cu ziua, prezenta neajunsuri. În сар 
de primăvară, oile au mai mult lapte, deci celui 
ce ia întâiu îi cade mai bine ca celor ce-l ur- 
mează, în deosebi micilor proprietari. O altă 
dificultate o prezentau părtaşii ce aveau mai puţin 
de 10 oi, Cât lua unul cu 4 sau 6 oi cu lapte? 
Prin introducerea celui de al doilea' sistem, ei au 
soluţionat numai această întrebare, nu şi cele ri- 
dicate de aceasta din urmă, Amândouă sistemele 
sunt mult inferioare celor din altă regiune. Їп cel 
de al doilea, stânașul care are multe oi, fără însă 
a fi bune de lapte, face mai multă brânză decât 
cel cu oi puţine dar alese, 

In niciunul din sistemele de distribuire a lapte- 
lui din plasa Dâmbovnicului, oierii nu sunt îndem- 
паї să facă o selecţie şi o îngrijire atentă a ol- 
lor ?). Un sistem drept de luare a laptelui nu se 
poate căpăta decât dacă se porneşte dela o mă- 
surare a cantităţii dată de oile fiecărui stânaș. 

Dacă ajungeau toţi proprietarii să ia laptele cu- 
venit, oile se întorceau pe alt гапа, numărul oalelor 
rămânând neschimbat sau micșorându-se după mer- 
sul vremii, În gencral, se căpătau trei rânduri la 
fiecare stână, S'a observat însă că în cazul distri- 
buirii laptelui cu oala, rândurile ies mult mai re- 
pede, deci cantitatea ce le revenea era mai mare, 
Laptele se aducea acasă de către stânaș, închegat 
dela târlă, unde se făcea brânza, 

Comarnic prin părțile acestea n'au apucat пїсї- 
unul dintre ei, Probabil insă că în faza veche, de 
stână individualistă, acest comarnic să fi existat, 

Stâna ţinea până la lăsata secului, deci destul 
de târziu, când din pricina timpului rău şi-a căderii 
zăpezii, erau siliți să purceadă la desfacerea ei, 
Vătavul dădea oile în seama stăpânilor, apoi cu 


9) Compara: Morariu, Tiberiu : Vieaţa pastorală în Munţii Rodnei, Buc., 1937, îndeosebi pag. 125 şi urm, 


437 


câteva zile în urmă, începea să strângă socotul, 
simbria lui. 

Reiese din cele de mai sus că stâna de formă co- 
lectivă din Dâmbovnic avea, şi are, un caracter de 
asociație sau întovărăşire, Dealtfel, acesta este 
tipul din regiunile agricole 10), fiindcă în ele sunt 
foarte rari ciobanii ce pot stăpâni un număr de oi 
deasupra unei sute, întrucât n'au ia îndemână pă- 
şunea necesară; în afară de aceasta, agricultura 
reclamă cât mai multe braţe, 

Tipul de stână colectivă presupune contact mai 
strâns între săteni, cu deosebire în preajma consti- 
tuirii ei, Ei se întrunesc apoi oridecâteori nevoia 
о cere, spre a hotărî împreună măsurile ce tre- 
buesc luate în fața anumitor impasuri ridicate de 
vieața păstorească, 

La sfârşit de iarnă, oamenii ce au de gând să se 
strângă în jurul unei stâni, se adunau şi se adună, 
de regulă, în casa celui mai înstărit dintre ei, unde 
pun la cale, înțelepțește, toată orânduiala târlei, 
Se sfătuesc asupra locului pe care îl vor arenda, 
asupra mărimii lui, a preţului; aleg tot acum cio- 
banul în grija căruia vor lăsa oile mai bine de о 
jumătate de ап și-i stabliesc simbria. Lăsarea oilor 
în paza ciobanului, nu înseamnă că gospodarul 
şi-a luat o grijă de pe cap. El merge să le vadă de 
câte ori are prilejul, mai ales în dumineci și săr- 
bători, 

In urmă, părtaşii unei stâni, trebuiau să vină în 
legătură cu cei dela alta, pentru ca să nu întâm- 
pine greutăţi în arendarea locului de pășunat, in- 
tervenind o înţelegere între ei, 

De obiceiu, rămâneau pe acelaşi lot ca în anii 
precedenţi, afară doar dacă proprietarul îl pre- 
făcea în ogor. 

Cel al cărui rând de luarea laptelui se isprăvea, 
trebuia să anunţe pe următorul, cu care prilej її 
comunica şi întâmplările survenite între timp, In 
orice caz, în satele cu stână colectivă, contactul 
dintre săteni e mult mai accentuat decât în cele 
cu stâni de tip individualist. Consecințele се de- 
curg din aceste legături intervenite între săteni, 
sunt de mare însemnătate pentru vieaţa satului, 
Existând dese raporturi, adunări în care se sfă- 
tuesc asupra lucrurilor de interes obştesc, se 
crează o atmosferă de înţelegere reciprocă, dar şi de 
respectare a dreptului fiecăruia. Satul apărea în 
fața celorlalte mult mai bine închegat, reprezen- 
{апд voinţa tuturora și reacţionând unitar presiuni- 


lor din afară. Se năşteau, în interiorul satului, о 
seamă de norme, ce deveneau respectate de toți şi 
cărora li se conformau iarăşi cu toţii. Intr'un sat 
cu vieaţă colectivă puternică, reeşită de pe urma 
unor interese comune ce silesc la dese contacturi, 
individualitățile anarhice, inovatoare, nu араг 
decât incidental, ele fiind înlăturate, și în acest 
caz, foarte de timpuriu. Intr'un asemenea sat, араг, 
însă, individualități puternice continuatoare ale 
tradiţiei şi adâncitoare ale acesteia, încadrându-se 
їп graniţele spirituale ale satului, 

Din moment ce aceste interese comune dispar, 
comunitatea sătească aşa de bine întremată începe 
să se destrame, locuitorii mai întrunindu-se doar 
atunci când primăria sau biserica îi cheamă. Stâna 
colectivă, în consideraţiile de mai sus, are rolul 
unei contribuiri la strângerea sătenilor în comuni- 
tate, Vom vedea, de altfel, că în satele în care ea 
nu mai dăinueșşte, personalităţi bine individualizate 
s'au ridcat deasupra satului, spărgând legile obşte: 
rezultate ale unei convieţuiri vechi, 

Faţă de păstorit, agricultura ni se întăţişează ca 
un stadiu în care apariția individualităţilor în 
afara obişnuitului este mult mai favorizată. Prite- 
jurile, pe care le oferă întrunirilor, sunt mai puţine 
decât în faza vieţii pastorale sau, în orice caz, sunt 
rar dictate de existenţa unor interese comune în- 
semnate. De cele mai multe ori, vieaţa agrară duce 
spre orășenizare, deci individualizare, care nu-i 
prielnică formării unei comunități. Satele care şi-au 
părăsit îndeletnicirea pastorală, sau nu au avut-o, 
ajung în dependenţa târgurilor, mult mai de vreme 
decât cele în care oieritul se menţine alături de 
agricultură. Atât timp cât această îndoită ocupație 
stă în cumpănă, structura interioară şi înfăţişarea 
din afară ale satului se menţin mai aproape de 
natură, La luarea contactului cu orașul, şi una și 
cealaltă suferă transformări aproape simultane, 

In privința aspectului exterior, straele bătrâneșt: 
sunt cele mai ușor de înlocuit. Imbrăcămintea din 
plasa Dâmbovnicului, se făcea în perioada de care 
ne ocupăm, din produsele gospodăriei. Pentru 
ghebe 1), (cortele) şi nădraşi, se întrebuința lâna 
oilor, iar la făcutul cămășilor și ismenilor, cânepa, 
mai rar inul, Pălăria, înainte de războiu, avea о 
formă ungurenească, locuitorii aşa о şi numeau, cu 
boruri тісі, pe саге о ungeau cu lapte de oaie 
sau uleiu de floarea soarelui, pentru а rezista 
ploilor. Astăzi, pălăria ungurenească e înlocuită 


19) V, Kubijovyc, Viadimir : Păstoritul în Maramureş, Bulet. Soc. Reg. Rom. de Geog., Tomul 1111, 1934. 
и) Gheba era de culoare neagră cu găetane albastre, iar cortelul alb. 


438 


cu cea de târg, ea găsindu-se doar la cei bătrâni, 
Iarna se purta o căciulă mare de oaie, ce căpăta 
o formă cilindrică, prin faptul că vârful era vârit 
înlăuntru. Dar hainele се ne amintesc de о răs- 
pândire a vieţii păstoreşti sunt șubele, sarica oame- 
nilor de munte, ce se găsesc şi astăzi pe o arie des- 
tul de mare. Ca încălțăminte aveau opincile din 
piele de porc, făcute în gospodărie şi folosite de 
asemenea în timpul nostru, 

In privința îmbrăcămintei, suntem, cu cele mai 
multe sate din Dâmbovnic, într'o fază de ameste- 
cătură. Locuitorii dela 50 de ani în sus, păstrează 
hainele de altă dată, iar generaţiile tinere şi-au oră- 
şenizat complet portul, orăşenizare ce nu se re- 
duce numai la aceasta. Iată dar că îmbrăcămintea 
merge în la pas cu ocupaţia şi, după cum vom ve- 
dea mai târziu, ele nu au fost părăsite în schimbul 
celor dela oraş, decât în urma scăderii numărului 
de oi, deci a slăbirii intensității vieţii pastorale, 
Fără îndoiolă că față de muncile agricole ce tre- 
buesc făcute de clăcași pe ogorul boierilor, față 
de condiţiile greu de împlinit ce se cereau acestei 
pături sociale destinată să rămână şi după împro- 
prietărirea lui Cuza Vodă tot la bunul plac al mo- 
şierilor, уіеаја păstorească apărea mai puţin chi- 
nuitoare, Evident, că nu era deajuns să doreşti a 
deveni cioban; am văzut mai sus cerinţele acestei 
ocupaţii, dar în orice caz, mai mult decât puteau 
абопіѕі aceştia, nu puteau strânge niciodată clă- 
caşii, 

Același lucru şi pentru moșneni, care erau ei 
oameni liberi, dar adesea răbdau de foame în rând 
cu clăcaşii, 

De aceea, atât timp cât împrejurările dau pu- 
tința unui oierit pe scară întinsă, Argeşenii din 
Dâmbovnic îl practică. După ce pământul curăţat 
de păduri intră în stăpânirea agriculturii, ciobă- 
nitul începe să se apropie de sfârşit. 

Se mai adăugau apoi, frumuseţile pe care le des- 
chidea чіеаја păstorală; o mai mare libertate, mai 
puţine preocupări de traiul zilei, vieţuire în mij- 
locul naturii, care-l îndemna spre poezie manifes- 
tată prin doine şi cântece din fluer, toate acestea 
făceau vieaţa mai uşoară, îndepărtând grijile, La 
Gliganul de Sus, cu prilejul înregistrării unor cân- 
tece din fluer şi caval, instrumente răspândite pe-o 
scară mai mare în acest sat, s'au putut distinge 
melodii intru totul asemănătoare celor de pe ver- 
santul nordic al Carpaţilor, Aceste cântece „aşa 
le-au apucat din bătrâni“, lucru ce ne duce mai 
degrabă spre un contact între оіегіі de aici şi 


6 


cei din Munţii Făgăraşului, decât a presupunerii 
unor nașteri simultane. Іп acest sat rari sunt bă- 
trânii ce nu ştiu cânta din caval sau fluer. Dealt- 
fel, qiobanii au mai adeseori aplicări spre poezie 
decât plugarii. Pătrunderea în natură o făceau uşor, 
datorită timpului de meditaţie de care dispuneau, 
lar exprimările sentimentelor, căpătau un accent 
mai real şi mai poetic decât cele ale agricultorilor 
prinși în vârtejul muncilor de tot soiul, care nu le 
lăsau răgazul necesar unor tălmăciri ritmice supe- 
rioare, Stadiul de agricultură, prin tehnicele ce le 
cere şi a contactului de fiecare clipă cu târgul, 
ademeneşte mai repede pe săteni să-şi însușească 
exprimările de suprafaţă şi dulcege, Agricultorul, 
apăsând cu putere pe coarnele plugului sau scur- 
шапа cu sapa la rădăcina firelor de porumb, aple- 
cat cu secera în lanurile de grâu sau cosind ritmic 
ierburile câmpurilor fără capăt, аге un orizont 
ce se mișcă pe o verticală cu două extremităţi 
de inegală depărtare: pământ şi cer. Pământul îi 
dă hrană numai dacă cerul se deschide lăsând să 
cadă ploaia aducătoare de rod; iar cerul îi arată 
soarta prin mişcările constelaţiilor, Ciobanul, dim- 
potrivă, sprijinit în bâta cu crestături făcute cu 
măestrie, având ochii mereu aţintiţi în zare, pe dea- 
supra oilor ce pasc în suneul tălăngilor, are un ori- 
zont ce se mișcă pe două orizontale, Această deo- 
sebire de orizont schimbă întru totul structura su- 
fletească a acestor două tipuri de oameni, păstor şi 
agricultor, cu repercursiuni în уіеаја de Stat, prin 
greutatea cu care se obişnueşte cel dintâiu în forme 
regulate de traiu, Inţelegem de ce bătrânul Dumitru 
Ion Roșu îi „pare rău de vieață“ şi „e necaz de- 
când era tânăr“, 


II. Dacă în perioada dinaintea războiului mon- 
dial Dumitru Ion Roşu avea tot dreptul să spună 
„că atunci cu vitele erau lucrurile“, sau „ăl bogat 
se numea cel care avea vite multe“, după altă vorbă 
a lui Marin Ion Diaconu, în urma anului 1920 in- 
tervin schimbări radicale, Această schimbare petre- 
cută, în genere, ре tot cuprinsul ţării, e împotriva 
vechii forme de vieaţă, ea cerând o adaptare la 
împrejurările lumii moderne, pe care o impunea 
organizația de Stat, La împroprietărirea din 1921 
şi urm., n'au luat parte toate satele. Rămâneau în 
afara ei acele ce se alcătuiau din moșneni, locui- 
tori socotiți legal propietari, deşi prin reforma 
agrară starea acestora devine inferioară satelor 


439 


clăcășeşti!?), Iarăşi, lotul expropriat, nu a fost așa 
de mare incât să se poată da tuturor comunelor 
păşunea necesară creșterii vitelor, La Rociu, de 
pildă, pentru hrana celor 1.285 de oi şi 333 de 
cornute mari, nu sunt decât 162,16 ha, împrăş- 
tiate în toate părțile satului. Repartizate aceste 
162,16 ha pe cap de vită, socotit de cât are nevoie 
pentru hrana ei pe tot timpul verii, se va vedea 
câte vite se pot ţine pe un asemenea izlaz, ars de 
căldură şi lipsit de apă proaspătă, Să nu mai vor- 
bim de Suseni, cu toate cătunele lui, unde nu există 
la 3.402 oi şi 688 vite mari, decât 2 ha de pășune. 
Situaţie mai îmbucurătoare au cele două Gliganuri, 
amândouă sate de clăcași, unde împrejurările au 
dat putinţa rezervării unui izlaz mai aproape de 
cerinţe, La 4.400 de oi şi 909 cornute mari, sunt 415 
ha pășune, fiindcă moşia Constantineştilor era una 
din cele mari aflate în județul Argeșului. 

Transformarea agricolă a peisajului înlătură din 
cuprinsul lui şi cele din urmă aspecte organizate 
ale păstoritului, ele nemai păstrându-se decât în 
satele cu o tradiţie ciobănească puternică sau cu 
împrejurări favorabile creșterii oilor. Sunt așa de 
mari cheltuielile necesitate de întreţinerea oilor, 
în satele cercetate de noi, încât ele nu aduc gos- 
podarilor decât minimul posibil. De unde, în pe- 
rioada dintâi, sătenii găseau în oierit un real spri- 
jin, acum oile au devenit sarcini pe capul locui- 
torilor şi ele nu sunt ţinute decât pentru lână. 
In Dâmbovnic, păstoritul nu mai apare са о înde- 
letnicire de frunte, sau cel puţin ajutătoare agri- 
culturii, ci ca ocupație destinată numai indus- 
triei casnice, de fabricare a ghebelor şi nădragilor, 

Din analiza modului cum se prezintă stâna în fie- 
care din sate, vor reeși şi alte lucruri asemănătoare 
acestora, 

1. La Rociu există o singură stână, cea de pe mo- 
şia Vlădeasa, situată la 2 km Е, de sat, într'o veche 
ruptură a pădurii Stănislăveasca, prinsă în ea ca 
într'un cleşte, fiind astfel ferită de vânturi. La 
200 m N. de ea trece drumul de care ce uneşte Ro- 
ciul cu satul Furdueşti. Întrucât dela acest drum şi 
până la stână locul e cultivat, ieșirea oilor din târlă 
se face pe marginea pădurii, ciobanul având grijă 
ca niciuna să nu treacă șanțul despărțitor, căci in- 
tervine omul legii, iar circulaţia pe o potecă ce se 
desprinde din el în dreptul stânii. Pământul pe 
care se află (cca. 2 pog.), n'a fost arat de 12 ani, 
timp în care, fără întrerupere, a fost loc de stână, 
aceasta așezându-se în altă parte, în fiecare an. 


Aproape de târlă se găseşte un bent, în care se 
adună apa de ploaie, de unde se vor adăpa oile, 
Pâriul cel mai apropiat e la 900 m N. Cum stâna 
se mută în fiecare an, tot în fiecare an se sapă ait 
bent, așa că locul se înfăţişează astăzi cu nenumă- 
rate gropi şi foarte bine gunoit. E proprietatea lui 
Neacşu Zamtir (Dinoci), care tot odată e şi cap de 
stână, Păşunea е la 1% km N, pe marginea pâriu: 
lui Mozacu, cuprinde 25 pog, şi e de asemenea 
proprietatea lui Neacșu Zamfir. Aceste oi nu pasc 
pe izlazul comunal, fiindcă ierbăritul îl plătesc pro- 
prietarului păşunii, în valoare de 56 lei de oaie. 
După ce se ridică grâul, stânașii fac tot ce le stă 
în putință pentru a se învoi cu sătenii, ca oile lor 
să pască ре miriști, lucru ușor de obţinut, fiindcă 
Zamfireştii sunt fruntașii satului, 

Cioban la târla Vlădeasa, e Marin Jon Diaconu, 
în vârstă de 47 de ani. E însurat, are trei copii, 
dintre care pe Dumitru (15 ani), după sfârșirea 
cursului primar l-a luat cu el la oi. Are numai casă 
şi 4 prăjini de pământ. N'a fost împropritărit fiind 
declarat dezertor, sau cel puţin așa i-a spus co- 
misia, în frunte cu fostul primar Badea Necşu- 
lescu, dar a căpătat drept de colonizare în Dobro- 
gea, „şi nu s'a mai dus“. A fost la Bucureşti ca 
muncitor (construcții: gara Chitila) şi la cositul 
ierbii de mături stând 4 ani. Ultimii doi ani i-a 
petrecut în Rociu ca cioban, cu oi strânse din sat, 
Avea 20 de lei de oaie şi 3 kg făină de porumb, La 
stână are 35 lei de oaie (2 miei sunt socotiți cât 
o oare) şi mâncare dela fiecare om, atunci când îi 
vine rândul, cu toate acestea lui Marin Ion Dia- 
conu i se părea mai bine cioban la sat, fiindcă 
„n'avea atâta muncă. Naveam să le mulg de 3 ori 
pe zi, nici să le păzesc noaptea, fiindcă dimineața 
le aduceau oamenii pe izlaz, iar eu le mânam seara 
acasă şi le împărțeam stăpânilor“, Numai el le 
mulge, fiindcă Dumitru nu a învăţat încă. Când 
cel ce vine după lapte ştie rânduelile mulsului, Du- 
mitru dă în strungă, încolo vede de focul de sub 
tuciul de mămăligă. Pășunea fiind aproape, Marin 
lon Diaconu nu se trudeşte peste măsură, încât 
seara să cadă frânt de oboseală, De cale mai multe 
ori doarme afară, învelit în verile reci cu şuba, îm- 
brăcat cu ițarii, cu căciula în cap, iar în cele calde 
numai си gheba pe el. Îmbrăcămintea i-o face ne- 
vasta, „amar de imbrăcăminte“, fiindcă dormind pe 
jos, se rupe foarte repede. Cămășile le spală rar, 
aşa încât ajung negre ca tuciul; ele sunt fä- 
cute din cânepă neamestecată cu bumbac. Nu în- 


12) Nuci locul să arătăm, aici, neajunsurile împroprietăririi. Dar noi urmărim evoluţia unei forme de vieaţă şi tre- : 
buesc pomenite toate fenomenele ce au exercitat asupra ei o înrâurire. 


440 


totdeauna stânaşul al cărui rând la luarea laptelui 
este, are timp să-i aducă mâncarea gata, de aceea, 
de cele mai multe ori el rămâne la stână s'o pre- 
gătească iar Dumitru iese cu oile. Din fluer na 
cântat niciodată, dar i-ar plăcea să ştie, de aceea a 
cumpărat unul copilului. La biserică nu merge de- 
cât iarna, fiindcă satul e departe, iar el nu se bi- 
zueşte să lase oile în paza lui Dumitru timp mai 
îndelungat. De citit nu ştie citi, Nu cunoaște decât 
Steaua Polară, Drumul Robilor, Găinușa, cei doi 
Luceferi și, adaugă el, luna. Încolo, arată un om 
sănătos, mult prea bătrân pentru cei 47 de ani și 
foarte tăcut. Nu crede că va mai face stână, fiindcă 
„îl plictiseşte“, Stâna e prea mică, construită din 
scânduri bătute în pari ciopliţi şi înfipți în pă- 
mânt. Are două despărţiri: obor şi strunga; în сеа 
dintâi dorm oile, iar în a doua trec după ce au fost 
mulse, Gunoiul se strânge tot la 2 zile, se face gră- 
тайа în faţa târlei de unde îl ridică Neacşu Zam- 
fir, In mijlocul ogorului se află cracul, între clean- 
{иге căruia se fixează sarea, pe care o lasă поар- 
tea întreagă, Se petrec anual cam 140 kg de sare, 
pe care o cumpără stânaşii după numărul oilor, 
Oborul e despărțit de strungă printr'o poartă fixă, 
ce are o uşă care nu se închide niciodată, aşa că 
oile dorm în obor mai mult din obişnuință decât 
silite, 

Surla, căreia îi spune covergă, deoarece-i alcă- 
tuită numai din nuiele și acoperită cu paie, nu 
arată că ciobanul ar avea preocupări igienice. 1ш- 
prejurul ei, purcelul, care poate intra totdeauna іп 
surlă prin gaura lăsată între nuiele, a săpat gropi 
în care se strânge apa de ploaie. In fundul covergii, 
între paie, gărgăunii şi-au făcut cuib, dar aceștia 
„nu fac niciun rău, dacă sunt lăsaţi în расе". In 
covergă se găsesc următoarele obiecte: 

1 cazan de închegat lapte, cumpărat de cioban 


си 120 lei, dar plătit de toţi stânașii, în raport си 


numărul de oi; 1 botă pentru apă, proprietatea lui 
Neacşu Zamfir, din lemn; 2 sărcere pentru sare, 4 
linguri de lemn și una mare, 2 de metal, 2 cuțite 
cu mănunchi de lemn, 4 străchini de lut, toate ale 
ciobanului şi aşezate ре poliţa prinsă cu sârmă дг 
2 bucăţi de lemn vârite între nuielile voergii; 1 
ceaun de mămăligă, ce se prinde de cujbă, cu aju- 
torul unui lanj subţire, al ciobanului; 2 scaune mici, 
cu trei picioare, ale ciobanului; o strecurătoare $: 
2 vase de lemn în care se mulg oile, ale lui Neacşu 
Zamfir; 1 sticlă cu chiag și 1 cu oţet; o gripcă pen- 
tru amestecatul leptelui; o lopată de lemn, blană, 
pentru adunarea gunoiului, făcută de el; 2 topoare 


de tăiat lemne, ale ciobanului; 1 cutie cu chibrituri 
şi 2 goale; o acră, de ţinut făina de porumb, în 
care sunt cca, 10 kg; 3 ghebe vechi și rupte, ale 
ciobanului, de asemenea 2 căciuli şi 2 cojoace de 
târg; câteva legături de ceapa, ип caş, o sticlă cu 
lapte de oaie şi un drob de sare de 15 kg. Și asta-i 
tot, 

In faţa surlei, înfipt în pământ, un prepeleac cu 
mai multe с/еапјигі, în care sunt atârnate 3 oale 
de lut înegrite de fum, se ridică mai sus са vârful 
соуегбіі, Alături de %l, se află un jghiab, din care 
să dea celor doi câini: Tinca (3 ani), Grivei (3 
ani) şi purcelului de mâncare, Un şanţ pentru 
scurgerea ploii cu deschizătura spre răsărit, încon- 
joară surla, Sărăcia şi murdăria ce se observă în- 
lăuntrul surlei, precum și în afară, oglindesc cum 
nu se poate mai bine starea de azi a ciobănitului 
acest sat, în faţa căruia păstorul nu se bucură de 
nicio consideraţie, ci dimpotrivă, e socotit leneș, 

Stâna are 206 oi, dintre care 49 sterpe, 35 miei şi 
trei berbeci. In primăvară, când mieii erau mici, 
Dumitru îi păştea împreună cu oile sterpe și cu 
berbecii, acum (3 August 1939), toate pasc làolaltă, 
Sunt în total 16 stăpâni, dintre care numărul cel 
mai mare de oi îl are Neacșu Zamfir, 18 şi 20 în 
scuteală, In scuteală se dau oile de către proprieta- 
rii ce nu sunt în stare să plătească ciobănitul și 
ierbăritul, primind în schimb 1 kg de brânză de 
oaie, Marin Ion Diaconu are şi el 2 oi cu lapte şi 10 
în scuteală, ale sătenilor; Nicolae Rainea (5), Sa- 
vastița Tomescu (2) şi Піе Prunescu (3). Nu se ob- 
servă o rasă dominantă de oi, ci mai mult ameste- 
cătură de ţigăi şi ţurcane, Sunt în general slabe 
de lapte fiindcă n'au pășune îndeajuns. Anul acesta 
au suferit de olog, de dor de gură, „o boală de gură 
de nu mănâncă oaia nimic toată ziua" şi de tun- 
soare, boli ce au contribuit şi ele la scăderea lap- 
telui, Când oile zac de vărsat, se aduce doctorul, 
care le „însfrunează cu un ac de argint“, dar în- 
colo le lasă „în plata Domnului, că le trece dela 
Dumnezeu“. 

Lupii „n'au venit neam, până acum” (aceeași 
dată), Semnele deosebitoare ale oilor se fac cu fie- 
rul înroșit şi variază dela simpla gaură, până la 
desemne complicate, fiindcă Marin Ion Diaconu nu 
le cunoaşte pe toate, le cunoaște însă Dumitru, 
„care are mai bună finere de minte“. Dealtfel, nu-i 
nicio primejdie în a le pierde, fiindcă, „fiecare 
oaie din cârd cunoaşte clopotul. Dacă intră în alt 
cârd, nu poate sta, fiindcă nu cunoaște clopotul“. 
In toată târla sunt numai trei clopote, bă/tage, nu- 
mite astfel din pricina formei lor de ciocan, 


441 


Stâna ţine dela St, Gheorghe până la Sf. Du- 
mitru, 

Celelalte oi din Rociu le păzeşte ciobanul satu- 
lui Stroe Radu Parogiescu, cu 20 lei şi 3 kg făină, 
de oaie, Le paşte pe izlazul comunal de lângă dru- 
mul judeţean ce leagă Oarja cu Rociul, unde se 
află acum şi maşina de treerat, Dimineaţa, după 
ce au fost mulse de fiecare proprietar, oile sunt 
scoase aici, unde pasc până înspre seară, când 
sunt din nou coborite în sat pentru a fi mulse, 

Se poate uşor vedea, că folosul pe care îl are un 
proprietar de oi de pe urma lor, atunci când nu 
intră în tovărăşie, e foarte mic, 

Mai e în Rociu şi-o văcărie luată în seamă de 
Dobrin Gheorghe, un moşnegel sprinten, foarte vor- 
băreţ, în vârstă de 66 ani, fără niciun petec de pă- 
mânt, fiindcă 2 pogoane pe care le-a avut, le-a chel- 
tuit pentru a scoate dela închisoare pe fiul său 
mai mic, condamnat pentrucă а necinstit o faţă, 
„dar s'a prăpădit după puțin timp”, şi de Jianu 
Stan. Căpăta de vacă: 20 lei, 3 kg făină şi de 2 
vaci о baniță de porumb, Au 260 de vite, fără caii 
şi boii dela jug. Le au їп seamă dela Sit, Gheorghe 
51 până la Sit, Dumitru, deci văcăria ţine cât stâna, 
Vitele care au intrat la facerea contractului în vă- 
cărie, chiar dacă proprietarul le lasă în paza lor 
numai o zi, Aceştia sunt obligaţi să plătească văca- 
rului potrivit învoielii. 

Aceasta e tot ce se poate spune despre stâna din 
Rociu, 

2, La Gliganul-de-Jos, am găsit o singură stână, 
a cărei poveste o scriem așa cum ne-a fost spusă 
de proprietari, 

Doi frați, Tudor Ion Mărar, de ani 53, om си 6 
copii şi 12 pogoane de pământ, deci om cu casă 
grea, şi Badea Ion Mărar, de ani 44, cu un singur 
copil şi 8 pogoane (amândoi împroprietăriți cu câte 
10 pog,, deci Badea Ion Mărar a vândut 2 pog.), 
şi-au dat ei seama că aşa cum se înfăţişează stâna 
în vremea noastră, nu aduce niciun folos, Mai cu 
seamă că la Gliganul-de-Jos nu se găsise nimeni, 
de vreo 10 ani, să facă stână, Și cum Tudor lon 
Mărar avea casă grea, voia să mai aibă şi din altă 
parte un sprijin cât de mic, Să plece în Bucureşti, 
cum fac cei mai mulți din sat, nu putea, fiindcă 
n'avea cine să-i lucreze pământul, căci băieţii sunt 
încă mici. Și atunci sa sfătuit el cu fratele ivi, 
Badea, nopţi întregi de iarnă şi până la urmă au 
ajuns să facă cele ce urmează, Și-a cumpărat fie- 


449 


care câte 30 de oi си lapte, în nădejdea că vor 
găsi în cuprinsul satului loc de păşunat, sau 
dacă nu, măcar de arendat, Dar nu sa întâmplat 
tocmai aşa. Lipsa izlazului i-a necăjit şi pe ei și 
atunci au plecat prin satele vecine, 

La Furduești, cale de 9 km, au găsit, la moşierul 
Petrache Mihăilescu, 11 pogoane de pământ nelu- 
crat, pe care l-au arendat cu 500 lei pogonul, în- 
cepând cu Sft, Gheorghe, şi sfârșind cu căderea 
zăpezii, Banii îi dau săptămânal, însă niciodată mai 
puţin de 400, 

Cioban e Badea Ion Mărar, cu un băiat a lui 
Tudor, anume Florea (15 ani), pe care l-a dat la 
oi „fiindcă n'a putut să învețe carte“. Stâna e mică, 
nemutătoare şi alcătuită dintr'o singură despărți- 
tură, Strunga e înconjurată de un palan, făcut din 
laţi, căruia îi mai zic porți şi are numai o ieşire; 
din această cauză, oile mulse sunt lăsate să meargă 
la păscut, îndată ce au fost mulse, Târla e aşezată 
pe malul drept al Neajlovului, deci oile nu rabdă 
„măcar de sete“. Aici ţin numai oile lor, de toate 
60, Toate sunt cu lapte, căci „sterpe nu ni se plă- 
teşte să ţinem, dar se întâmplă de mai rămâne câte 
una“. Laptele îl încheagă acolo, iar brânza o vând 
din vreme, ре un preț scăzut deci, care nu trece 
de 22 lei kg, pentru a plăti chiria izlazului, Ce 
mai rămâne o împart în două, Alimentele le duc 
cu schimbul, în fiecare săptămână, iar de gătit le 
săteşte Badea Ion Mărar, în vreme ce Florea vede 
de oi, 

Au de asemenea baracă, aşa dar, surlă făcută 
din scânduri, din care nu lipsesc niciunul din obiec- 
tele ce le-am găsit la stâna Vlădeasa, cu singura 
deosebire că ele sunt cumpărate de cei doi fraţi, 


După ce Petrache Mihăilescu seceră grâul, se 
tocmesc cu acesta pentru ca să-şi poată paşte oile 
şi pe mirişte, De 10 pogoane de mirişte, ei sunt 
datori a-i da 5 kg brânză, Gunoiul, pe care sunt 
obligați să-l facă grămadă de-o parte, îl ridică pro- 
prietarul izlazului, Lâna nu o vând niciodată, Lui 
Tudor lon Mărar îi trebue pentru cei 6 copii, iar 
Badea, n'are „copii așa de mulți, dar face acum 
haine cât are lână, că la urmă cine ştie ce-o ieşi”. 


La stână sunt trei câini, răi, ce nu prea știu de 
frica ciomagului: Corbea (12 ani) şi Lupulița (5 
апі) ai lui Tudor, şi Chezaş (6 ani) al lui Badea. 

La Gliganul-de-Jos mai sunt 1.850 oi ce pase 
alături de 294 vite mari, pe cele 164 ha izlaz, fără 


a fi întrunite în stână sau văcărie. Vara, oile şi 
vitele se amestecă pe această pășune, care nu-i îm- 
părțită măcar în două, aşa că cele din urmă „nu 
prea mănâncă iarbă, fiindcă oile ітријеѕс pe unde 
trec“. Alături de copiii sprinteni, ce se întind la 
joacă, se văd bătrâni care nu mai sunt în stare să 
poarte sapa sau coasa, ce stau de-o parte, tăcufi, 
şi privesc galeşi la nebuniilor ţâncilor. 

Aceştia sunt ciobanii dela Gliganul-de-Jos: co- 
piii şi bătrânii, roiu al Gliganului-de-Sus, ieşit din 
vechile odăi ale acestui din urmă sat, 

lată ce-a mai rămas din toată această vieaţă 
pastorală ce se scurgea în odăi, devenite prin 
aglomerare satul Gliganul-de-Jos, 

Nenumăratele cărări de legătură си satul 
matcă ce vor fi existat, au dispărut cu vremea, fă- 
când loc drumurilor de care ce duceau spre par- 
celele cultivate, Transformarea odăilor în sat, deci 
trecerea dela уіеаја pastorală la cea agrară, s'a 
săvârşit mai repede decât a satului matcă, fiindcă 
acestea erau în imediată apropiere a șoselei се 
lega Piteștii, prin Slobozia Brâncoveanului, cu 
Giurgiu, pe când Gliganul-de-Sus care rămânea în 
dreapta drumului de scurgere a produselor agri- 
cole, рыл 

3. Lucrurile stau oarecum mai bine fa Gliganul- 
de-Sus, sat cu veche îndeletnicire păstorală, Multe 
din consideraţiunile ре care ar trebui să le facem 
aici, au fost făcute în partea dintâi, aşa dar nu 
vom mai reveni, Fiindcă cele mai multe stâni ur- 
mează acelaşi tipic, noi vom înfățișa din cele 7, 
numai 2, 

І, Stâna Florea V, Miu, cu 170 de oi, şi 13 stå- 
pâni, аге de cioban pe Rizea Гоп, de ani 71, cu 
5 pogoane pământ şi-o casă, pe care a dat-o fetei 
măritate acum 10 ani, Rizea Ion e cioban de 24 de 
ani fără întrerupere şi te-ai aştepta ca el să știe 
lucrurile de care oamenii de plug n'au auzit, Nu-i 
așa; şi nu-i așa, fiindcă Ion Rizea, înainte de răz- 
boiul mondial mai mult a stat in-Bucureşti și deabia 
la 47 de ani s'a apucat de ciobănit „când nu mai 
era bun de nimic“, 

A învățat totuşi în aceşti 24 de апі să cânte din 
fluer şi caval, deoarece „e mare rușine ca cio- 
banul să nu ştie zice си fluerul, că oile sunt mai 
în voie atunci când îi aud glasul“. Stâna е aşe- 
zată pe izlazul comunal, lângă eleșteu (bent), şi a 


1з) V, mai sus, 


fost mutată de 2 ori. O mută oamenii a căror rând 
este, Au baracă făcută din scânduri vechi, unele 
începute de apă şi си muşchiu pe ele. Din cele 170 
de oi, numai 110 sunt cu lapte, restul sterpe, De 
fiecare oaie, proprietarii iau 2 oale de lapte, Oala 
stânii lui Florea V, Miu e de 1 kg şi 3 litre, Au 
dat 4 rânduri de câte două oale și 2 rânduri de câte 
o oală, iată dar că din pricina pășunii au redus 
numărul de oale. Acum sunt la al treilea rând de 
câte două măsuri, 

Târla e murdară, fumul a înegrit toate colţurile, 
iar obiectele sunt aruncate cum dă Dumnezeu, Se 
găsesc în baracă: 1 lacră, 1 tuciu pentru mămă- 
ligă, pirostrii de pus tuciul pe ele, o ploscă (săr- 
cerele dela Rociu) pentru sare, un cârlig de fier 
pentru atârnat oale, 3 scaune cu trei picioare, o po- 
liță pe care sunt 3 străchini, 4 linguri de lemn și 
una roasă de câine, o botă pentru apă, 3 ghebe, 
2 perechi de nădraşi, о şubă pe care a cumpărat-o 
cu 500 lei dela Dumitru Ion Roşu, 2 topoare, unul 
al ciobanului şi altul al lui Florea V, Miu, cap de 
stână, cu 20 oi „bune de lapte“, ne asigură Ion 
Rizea şi o gripcă. 

Și mai sunt 10 pui de găină, care umblă toată 
ziua în voie, şi fiindcă au fost aduşi de mici aici, 
sunt oarecum sălbătăciți, Am fost martor la o ade- 
vărată goană dusă de 4 inși, pentru a prinde unul 
și aceasta în mică îngrăditură a oborului. lată de 
unde vin aceşti pui de găină, Simbria ciobanului 
se compune din: 30 lei de oaie, (15 de miel), 3 kg 
de mălai (făină de porumb) şi câte un pui de nume, 
Ciobanul i-a lăsat să crească împrejurul stânii, 
căci acasă „să mai scapă ginerele de tae câte 
unul“, Apoi, fiecare proprietar de oi e dator să-; 
aducă, atunci când її vine rândul, legumuri 12), 

Ajutor de cioban e Petre Neculae Т. Stan, 13 
ani, cu 4 clase primare, plătit cu a treia parte din 
ce ia Топ Rizea, lată cum își împart turma, nefi 
nând în seamă nicio normă; îi alege lui Petre 
Stan 30 de oi, la întâmplare, şi de aici încolo nu se 
mai văd până seara, „Copilul îşi mai ia câteodată 
de mâncare, că tocmai acu crește și are nevoie, dar 
eu odată ce mănânc la prânz, nu mai am lipsă până 
fac, după mulsul de seară, mămăliga“. Ое le 
mulge într'un hărdău, cumpărat dela Piteşti, cu 50 
lei 'dela un rudar din Dâmboviţa. Ciobanul Ion 
Rizea n'are nicio oaie. 


443 


Оше au suferit anul acesta de olog, dor de gură 
şi picioare, Leacul a fost acelaşi întotdeauna: 

„Când o oaie îi bolnavă, las sânge, o sângerezi, 
iar dacă o aflu moartă, o dau câinilor şi pielea 
stăpânului“, 

La stână, sunt doi câini, mai blânzi ca cei din 
sat: Cioară, de 10 ani, al săteanului Gheorghe An- 
ghel Stanciu şi Grecu, al ciobanului, de 5 ani, Stâ- 
naşii mai plătesc în afară de ciobănit şi ierbărit 
30 lei anul acesta (1939) şi preţul a 3 litri de 
sare pentru fiecare oaie, 

II, Stâna Jon Anghel Șerban, aşezată pe ace- 
laşi izlaz, în partea de N, a satului, are de cioban 
pe Marin T. Costea, om de 46 ani, cu trei copii 
şi nicio bucăţică de pământ, deşi a fost împroprie- 
tărit cu 9 роб,, dar „m'a apucat dator şi s'au dus 
cum au venit“, 

Meseria de cioban o face de 14 ani, E plătit cu 
25 lei de oaie, 3 оса de mălai şi încolo „лісі mä- 
car tutun nu-mi dau“, N'are alt ajutor, Tatăl lui 
a fost cioban, toată уіеаја, dar ре el nu l-au de- 
prins de mic cu acest meşteşug, Dela el are şuba 
cu care se învelește noaptea, când doarme între 
oi, Târla e mică, din garduri de scândură date de 
fiecare stânaș şi cu surlă de paie, din pricina că- 
rora n'a fost mutată niciodată, Sunt 145 de oi, din- 
tre care numai 80 cu lapte. A dat până acum 1 
rând cu 3 oale, 2 rânduri cu 2 oale şi 1 rând cu 1 
oală, acum începându-l pe al doilea, Sunt 16 stă- 
pâni de oi. Are un singur câine, Leu, de 7 ani, 

In colo, în privinţa obiectelor din surlă, a îngri- 
jirii ei, lucruri întru nimic deosebitoare de cele 
spuse mai sus. Și tot astfel se înșiră și celelalte 5 
stâne al Gliganului de Sus, care altă dată avea 
răspândite târle şi odăi în toate părţile hotarului, 
Aceste 7 stâne din sat, la 2.490 de oi, ele singure 
grăiesc despre ritmul vieţii pastorale din veacu- 
rile trecute. Azi, generaţiile tinere se îndreaptă 
mai degrabă spre oraş decât înspre aceste vechi 
forme de vieaţă, care „nu aduc niciodată bani în 
pungă“. (Dumitru Gh. Огѓап, 39 ani, 3 pog., 4 co- 
рїї, gogoşar în Bucureşti). 

4. La Șerbăneşti, Suseni şi Țuțuleşti, în hotarul 
cărora se iernau turme de oi, azi nu-i nici o stână, 
Sunt sate moșneneşti, care s'au ales, cu: cel dintâiu 
155,50 ha izlaz, 215 ha al doilea şi 2 ha cel din 
urmă. Citiţi bine, 2 ha izlaz la 3.402 oi, 415 cor- 
nute mari, 


444 


Din pricina pulverizării lotului de pământ, ve- 
chile stâni colective, pe neamuri, nu se mai fac, 

Şi acum, o mică socoteală, de unde va геіеѕі chel- 
tuiala ce-o suportă un proprietar de oi. 


La Rociu: 


56 lei ierbăritui 
35 „ ciobănitul 
5 „ Ikg de sare 
_10°» alte cheltuieli (cazan pentru lapte etc.) 


Total: 106 lei de oaie. 


Dacă se mai adaogă timpul necesitat pentru adu- 
sul laptelui dela stână, prefacerea lui, mâncarea 
dată ciobanului etc, ne dăm seama de ce a apă- 
rut scuteala sau de ce numărul oilor descreşte sim- 
titor. 


La Gliganul de Jos: 


17 pog. х500!е@@..,.......... = 8,500 lel 
30 kg sare x 5 leb ............ = 150, 
8.650 lei 
Chiag: 2 kg х 50iel ........... = 10 „ 
Chibrituri: 20 cutii х21е........ = 4, 
Invoiala cu prop. pt. 10 pog. mirişte: 5 kg 
brânză x D2iei. ,, cc... cc... = 10, 
15 Gogoaşe, 15 oi bolnave x 2 tei ....= 30 


Total ре an pentru 6) oi: 8.930 lei. 
La Gliganul de Sus: 


Ciobănit а.а... У 39 lei 
3 kg făină х5е.......... 15 , 
Terbărit ; aia ааа ec a ж 30 „ 
Sare: ceea н» oa ee a ra. alei 5, 
Шари нн е 20 


” 
Total: 100 lei de oaie. 


Pentru cele trei sate din care stânele lipsesc, 
cheltuielile se reduc la cumpărări de fân, plătiri 
de păzitor, de cele mai multe ori din acelaşi neam, 

Aşa stând lucrurile, oare nu avea dreptate Tu- 
dor Ion Mărar din Gliganul de Jos, când spunea: 

„Stânile dela noi-s slabe. Sunt nişte păcate pe 
noi şi ne necăjim fiindcă n'avem cu ce trăi. Imi 
stă în gând să le vând, căci alerg de geaba, pentru 
altul, Dacă aşi avea pământul meu, atunci mi-s'ar 
plăti să le fin, dar aşa mă trudesc pe seama al- 
tora” 

Trăiau în plasa Dâmbovnicului, atâta vreme cât 
împrejurările au fost potrivite, două stiluri de 
vieafă: stilul pastoral şi stilul agrar, din care a 
ieşit biruitor acela се era mai potrivit cu organiza- 
На modernă de Stat, 


GH, RETEGANUL 


VIEAȚA ECONOMICĂ 


Pentru a putea aprecia mai just trăsăturile fun- 
damentale ale economiei comunei Suseni din plasa 


Dâmbovnic — оееа ce constitue subiectul studiu- 
lui ce urmează — şi pentru a vedea în ce măsură 


economia acestei comune poate fi luată ca repre- 
zentativă pentru întreaga plasă, credem necesară 


A COMUNEI SUSENI 


expunerea anticipată a câtorva date, privind plasa 
în ansamblul ei. 

După o anchetă făcută prin mijlocirea organelor 
administrative existau în vara anului 1939 în plasa 
Dâmbovnic un număr de 9.382 familii, 


Repartizarea celor 9.382 familii din Dâmbovnic după întinderea de pământ 


= 
Diferențe 0/0 


Familii fără рїтайб.,.....,............... 


S cu pământ până la 13 ha 


a » 3 dela 14%—` 1 „............4 
n ” n У Leca е о жал жоюУ 
" " " n 03 жү ee a a 0 рона 
n n n » E ai AR RE De 
» n n n 5— 7 то, ж э э э э э э э э э э э 
n n n n T „зел у a aa ete e 
n 5 т n 10— 15 „............. 
n n n n 50—100 фо, о ,› э э э э э э э э э э . 
м А Б peste 100% ie Sac n oa ae cartă da 


Predominarea familiilor posedând, întinderi mici 
şi semi-mijlocii de pământ (0—7 ha), asupra gos- 
podăriilor țărănești mijlocii apare cu evidenţă. Spre 
deosebire de repartizarea proprietăţii pe plasă, în 
comuna Suseni, numărul gospodărilor mici este mai 
mare decât în ansamblul plasei. 

Luând de bază datele recensământului din 1930 


| In plasa În comuna 
Dâmbovnic Suseni comuna Suseni 
09 o/o faţă de plasă 
(2) (3) (4) 
АЕА | 3,3 6,8 + 106,0 
а ота 103 19,9 + 932 
зб а а 9,3 z 140 + 50,5 
ЫЫЫ ton a 148 9,2 — 47,8 
ога în aa жой 18,8 276 + 468 
КЕЗЕМ a 21,2 7,9 — 627 
ана а 13,2 5,9 — 55,3 
ТА 52 37 — 288 
е е 3,5 42 + 200 
м ае 0,3 07 + 133,3 
ОРОТО 0,1 0,1 00 


şi considerând creşterea numărului de gospodării 
din întreaga plasă proporțional cu creşterea numă- 
rului acestora în comuna Suseni — dela 1930 la 
1939 cu 28% — se constată că în plasa Dâmbov- 
nic numărul total al gospodăriilor existente este 
de circa 10.000 în vara anului 1939. 


Numărul de animale pentru fiecare familie 


Bovine | Vaci Cai Porci | oi Păsări 
cu lapte 
(1) (2) (3) (4) (5) (6) (7) 
În plasa Ратбоус................. 0,68 0,40 0,36 0,47 3,20 8,0 
comuna Suseni .................. 0,43 0,03 025 0,56 3,55 12,3 
Diferențe o comuna Suseni faţă de plasă. .. ... —46,8 —250 —308 +191 +10,9 +528 


Diferenţele în gradul de înzestrare cu capital viu 
între plasă în ansamblul ei şi comuna Suseni, arată 
valoarea relativă а generalizărilor ce se pot face 
cu datele culese într'o comună pentru caracteriza- 
rea ansamblului unei plase, 


Diferenţele acestea au însă la rândul lor o va- 
loare relativă, generalizarea fiind într'o anumită 
măsură posibilă sau în orice caz cu valoare indi- 
cativă. 


445 


Supratejele însămânțate în plasa Dâmbovnic şi în comuna Suseni (1938/1939) 


În plasă din totalul suprafeţelor cultivate ocupă 
În comună din totalul suprafeţelor cultivate ocupă ..... 
Diferențe 9/, comuna Suseni faţă de piasă 


Datele de ansamblu au în mod necesar un con- 
ținut mult prea general pentru a caracteriza în 
adâncime economia unei regiuni. Evidenţierea 
conținutului de adâncime — caracterizarea struc- 
turală şi sesizarea de procese — este mai real re- 
dată de analiza economiei unui sat ales ca repre- 
zentativ, Bine înțeles că aceasta este valabilă nu- 
mai pentru stadiul şi posibilitățile în care se gă- 
sesc cercetările monografice 1а noi. Comuna Suseni 
îndeplinește relativ — cum s'a văzut din datele 
comparative precedente — această condiție pen- 
tru plasa Dâmbovnic, Poziţia geografică a acesteia 
їп cadrul plasei, face ca o analiză mai detaliată 
a economiei comunei să aibă valoare relativă de 
caracterizare a economiei plasei întregi. 

Datele folosite pentru caracterizarea structurii 
economiei comunei Suseni şi sesizarea proceselor 
din cadrul evoluţiei ei economice, sunt pe de o 
parte date generale, iar pe de altă parte date ri- 
dicate de pe gospodării tip, alese acestea din urmă 
cu grija de a fi cât mai reprezentative. Datele ge- 
nerale suni în întregime date oficiale — culese de 
monografişti prin mijlocirea şi dela organele ofi- 
ciale — iar datele reprezentative sunt culese direct 
де monografişti prin chestionarea titularilor uni- 
ог de producţie și consum, considerați a cu- 
поаўе cât mai bine realitatea la care se referă 
cercetarea. Іпіг'ип sat cu peste 300 gospodării au 
fost alese un număr de circa 70 gospodării a căror 
analiză să permită o caracterizare de ansamblu a 
economiei comunei. Din circa 70 gospodării alese 
şi din care s'au ridicat date statistice, la prelucra- 
rea materialului, s'au reținut numai jumătate, 
Aceste circa 35 de gospodării constituesc gospo- 
dăriile tip și, pe baza materialului cules în cadrul 
lor — afară de cazul indicat special, se încearcă 
în cele ce urmează prezentarea vieţii economice a 
comunei Suseni, 


3 


Porumbul Grâul | Оуйати! 

0/о o/o 09 

(2) (3 (4) 
ti ta e sau 45,1 33,4 20,6 
НООРОГ 50,6 257 237 
НОИ + 122 —251 +15,9 


După datele recensământului din 1930, numărul 
total al gospodăriilor comunei Suseni a fost de 303. 
După recensământul agricol fiscal din 1933, nu- 
mărul proprietarilor înscrişi în roluri a fost de 457. 

Datele, deşi la perioade succesive, nu pot fi com- 
parate, între numărul proprietarilor contribuabili 
și numărul gospodăriilor după datele recensămân- 
tului din 1930, nefiind identitate, Primele datorită 
naturii înscrierii în roluri sunt comparativ mai nu- 
meroase, 

Pe baza recensământului agricol fiscal din 1933 
corectat cu modificările înregistrate de reparti. 
zarea proprietăţii până în vara anului 1939 — data 
cercetării monografice — s'a stabilit structura re- 
partizării gospodăriilor agricole pe tipuri de întin- 
dere în comuna Suseni, Rolurile fiscale nu au fost 
luate ca atare ci s'a ținut seamă de gospodărie şi 
mărimea ei, indiferent că titularul gospodăriei po- 
sedă terenuri şi în afară de hotarul comunei, Cri- 
teriul principal a fost reședința principală a gos- 
podăriei — respectiv comuna Suseni şi întinderea 
de teren ce posedă, indiferent de hotarul în care 
era acest teren, 


Repartizarea gospodăriilor comunei Suseni!) 
după întinderea de teren ce posedau în 1939; 


Nr. de gospodării după 
Întinderea proprietăţii întinderea de teren ce posedă 


gospodăriei VII 


(4) 


ПТТ То 


тт! 
ТЕТЕ 


баа, 


1) Din 1939 satul Cersani — fostă comună — face parte din comuna Suseni. În datele de mai sus — referitoare la 
repartizarea gospodăriilor pe întindere de proprietăţi — s'a incius Сегѕапі în Suseni. Expunerea ce urmează în restul 
studiului nu include şi satul Cergani afară de cazul unde se menţionează, 


446 


Considerând numărul de gospodării numai după 
întinderea de teren arabil ce posedă — pentru a 
nu face însumare dublă — apare evidentă predo- 
minarea gospodăriilor mici $1 semi-mijlocii (0— 
7 ha) din numărul total al gospodăriilor existente, 


Cele 958 gospodării din Suseni, pe categorii de 
întindere 


Cate- Cate- Cate- Cate- Cate- Cate- 
goria goria goria peoria goria goria 
0—1 ha | 1—3 ha | 3—5 ha | 5—7 ha | 7—19 һа 10289 ha 
0/0 ofo 00 ofo afo 0/0 


31,3 | 50,6 | 122 


In ordinea importanței ca număr sunt sospodă- 
riile cu o întindere de 1—3 ha, care ocupă 50,6% 
din numărul total al gospodăriilor urmate de gos- 
podăriile 0—1 ha cu 31,3%. Ambele aceste cate- 
gorii (0—1 ha şi 1—3 ha), revin ca număr de 
81,9% din totalul gospodăriilor existente, Cate- 
soriile următoare de gospodării deţin o cotă pro- 
centuală foarte redusă din total, 


Ritmul de creştere a trei gospodării prin cumpărarea 
de pământ. 

A = Gospodărie mare 159 ha înfiinţată în 1907 

B = Gospodărie mijlocie 30 ha înfiinţată în 1921 

C = Gospodărie mică 6 ha înfiinţată în 1919 


Repartizarea cu totul inegală a acestora demon- 
strează dezechilibrul adânc ce există în structura 
proprietăţii agricole a comunei Suseni. Dezechili- 
brul este dealtfel evident în întreaga plasă Dâm- 
bovnic mai accentuat sau mai atenuat, după cum 
împroprietărirea făcută cu ultima reformă agrară 


a fost parţială sau generală. In satele in care îm- 
proprietărirea a fost generală, predominanţa gos- 
podăriilor mici este mai atenuată şi invers mai ac- 
centuată în cele în care aceasta a fost parţială în 
aceste din urmă comune gospodăriile posedau va- 
riate întinderi de pământ înainte de ultima re- 
formă agrară. Comuna Suseni face parte din 
această ultimă categorie, Diferenţele în dezechi- 
librul repartizării proprietăţii agricole între co- 
munele împroprietărite parţial şi total este urma- 
rea firească a diferenţei de timp scurs dela datele 
de când gospodăriile posedă pământ, ceea ce a 
făcut ca procesul pe de o parte de pulverizare, iar 
pe de altă parte de refacere a proprietății mari. și 
mijlocii să fie în stadii diferite, 

Un tablou similar de modul cum este repartizat 
pământul în hotarul comunei Suseni este redat de 
distribuția proprietăţii pe familii. lată această dis- 
tribuţie: 


Numărul familiilor fără pământ .......,... 6,8 70 
z ж până la tzha .......... 19,9 
» 5 dela 13 — 1 һа, ....... 14,0 
» n » 10026 оа ае a aa 9,2 
р Е 3 2—8 pi эла ж păr ce 27,6 
э т ” 3— 5 po... + „э э + 7,9 
» » А D= ST РОР 5,9 
Е з е T 10 pi e а ЖОЖ 37 
» » в 10— 52, ........ 4,2 
» „ Р: 52—103, ........ 07 
» А А peste 00„........ 0,1 


Apare evident dezechilibrul în repartizarea pă- 
mânturilor pe familii în hotarul comunei Suseni, 
Numărul de familii care au până la 1 ha, reprezintă 
40,7% din numărul total al familiilor, 


Gospodăriile tip (37, în Suseni), repartizate după 


vechime 
Intindere || Tatal 10—20 | Peste | „Nr. 
Ha gospo- 1—5 апі!5-10 апі апі 20 ani se per- 
__ @) (2) (3) (4) (5) (6) (7) 
0—1... 8 1 1 3 3 29 
1—3... 9 — 1 7 1 51 
3—5... 7 — 2 3 2 29 
5—7... 2 1 — — 1 6 
7—10... 2 — — — 2 14 
10—15... 3 — — 1 2 17 
15—20... 1 — — 1 — 8 
2—25... 1 — — - 1 8 
25—35. 3 — 1 1 1 12 
Резїе 100 . 1 — — — 1 5 


Din numărul total de 37 gospodării tip cercetate, 
81,0% au o vechime de peste 10 ani, 5,4% au 1—5 


447 


ani și 13,5% ац 5—10 ani. Numărul covârşitor al 
gospodăriilor studiate au deci vechimea necesară 
pentru a fi surprinse de înregistrarea statistică în 
faza maturității, 


Valoarea terenurilor agricole a fost stabilită pe 
un număr de 35 gospodării, Evaluarea s'a făcut la 
prețul curent de vânzare, 


Valoarea terenurilor agricole 


Suprafaţa Suprafaţa | Valoarea | Valoarea Val 
Categorii de gospodării Nr. de р medie de | totală a medie a аоагеа 
На dării totală odărie| terenurilor {егелигїөг|. medie 
gospo Ha gosp de Lei Ha 
Ha Lei gospodărie 
(1) (2) (3) (4) (5) (6) (1) 
Ое А узуу аа ж-д Лиза УМЕНИЕ 8 25 031 117000 14.625 46.800 
Т а aere М КОСА 9 165 1,83 505.000 56.111 30.606 
Өе Б еы pei коок ДЕЛ a i pai aa a Up noua ea E 6 23,0 3,83 473.000 78.833 20.565 
S= Te аа a aa М ЖЛ жыл бнаа Dina (aia dee ni S 2 110 5,50 230.000 115.000 20.900 
TO pie а ti i se ЛК еа ОК БЕ ЖО 1 90 9,00 135 009 135.000 15.000 
10—15. зк а Е Жр vi ce ДОКЕ ЫНДЕ e tal 3 37,0 12,33 1.198.000 399.333 32.378 
15—20, а ааа ae a S КЕЛЕ 1 15,0 15,00 250.000 250.000 16.667 
2025. узы ия еж юы a жЕ Жы ө» 1 240 24,00 500.000 500,000 20.833 
290—=855 ET e Л эла stari Ade O iona a . 3 83,0 27,67 1.146.000 382.000 13.807 
Peste 100 erinus оаа жу PENE E 1 1265 126,50 3.365.000 3.365 000 26.600 


Numărul relativ redus de gospodării cercetate са 
şi diferenţele de preţuri ale terenurilor dela un 
hotar la altul, fac ca o comparaţie între valoarea 
terenurilor la ha, pe întinderi de gospodărie, să 
Не greu de efectuat, Ca fapt cu semnificaţie foarte 
relativă se poate menţiona că în gospodăriile mici 
valoarea terenului la ha este mai ridicată decât în 
cele mijlocii şi mari. Іа ordine descrescândă ur- 
mează valoarea la ha a terenurilor gospodăriilor 
mari şi în urmă a celor mijlocii. Valoarea ridicată 
la ha a terenurilor gospodăriilor mici este urmare 
a faptului că în aceste gospodării terenul din jurul 


casei are o valoare pe unitate mai mare şi ocupă 
proporțional din suprafaţa totală o cotă impor- 
tantă uneorr fiind unica întindere de teren се po- 
sedă gospodăria. Diferența de valoare a terenului 
la ha, între categoriile de gospodării reese mai, con- 
cludent decât din datele absolute din calculul ecar- 
tului între valoarea medie la ha a tuturor terenu- 
rilor şi valoarea la ha a terenurilor fiecărei cate- 
gorii de gospodării. Procentual valoarea ecartului 
poate fi observată din tabelul comparativ al cate- 
БогіШог de gospodării. 


Categorii de gospodării 


0—1 Ha 1—3 Ha 3—5 Ha 5—7 Ha 1-—10 На 10—15 Ha 15—20 Ha 20 —25 Ha 25—35 Ha Peste 100 
00 00 а o Ofo | fo 9/0 Ё 0% 00 | 0/0 
(1) (2) (3) (4) (5) (6) (7) (8) (9) (10) 
+ 91,7 | + 254 | — 158 | — 144 | — 38,6 | + 326 | — 317 | — 147 | — 435 | + 89 


Faţă de valoarea medie a ha de teren ce po- 
sedă gospodăriile cercetate de 24.416 lei, valoa- 
rea la ha a terenului gospodăriilor mici de 0—1 ha 
şi 1—3 ha este superioară cu 91,7%. şi 25,4%, 

Valoarea la ha a terenurilor gospodăriilor sub 
3 ha până la categoria 35 Һа, a fost sub valoarea 
medie cu cote mai accentuate sau mai atenuate — 


cu excepția categoriei 10—15 ha, care are însă un 
caracter accidental, Valoarea terenurilor la ha, la 
gospodăriile mari — peste 100 ha creşte din nou 
fiind cu 8,9% peste valoarea medie a terenurilor 
gospodăriilor cercetate. Mişcarea ecartului con- 
cordă cu rezultatele cercetărilor întreprinse de In- 
stitutul de Cercetări Agronomice al României ?). 


2) Făcând media valorii la ha a pământurilor cumpărate şi vândute după 1934 de gospodăriile cercetate se obţine 
un preţ mediu 1а ha de 32 mii lei care poate fi considerat ca valoare medie a terenurilor agricole, 


448 


Valoarea curentă şi numărul clădirilor (stabilite pentru 37 gospodarii) 


f 
Categorii de gospodării ! Nr. de 

Ha | gospodării 
@ е 
Еа РОТОР PE | 8 
ЕТО УВИС ТЫЫ і 9 
е 0 aa Me ах | 1 
BE Т, Дш ДЫ ЖАДЫ ами лам i 2 
О oii E ta о atrasa k 2 
ф—15......... ОО ТИРИ | 3 
ООРТ | 1 
050 е». Ж жле ЖЖ лр ЛЖ еса е i 1 
2535. аа ee ОЕ ЖоК a adi ai a | 3 
Реве: 107). э are a e ta Lia iii АУ i 1 


Calculând diferența între valoarea medie pe clă- 
dire şi valoarea medie pe gospodărie pentru fiecare 
categorie de gospodării față de valorile medii ale 
ansamblului categoriilor de gospodării se poate 


Valoarea Valoarea Valoarea 
Nr. de totală medie pe medie pe 
clădiri cladire gospodarie 
Lei Lei Lei 
(3) (4) (5) (6) 
21 53.000 2.524 6.625 
39 253.000 843 28.111 
21 178 000 1.411 25.428 
1 15 000 10.714 37.500 
13 16.000 5.846 38 090 
17 252.090 14.823 84.000 
4 84.002 8.500 34000 
1 82.000 11.714 82.0290 
25 312.000 12.480 104.002 
11 222.009 20.182 22200 


evidenția їп mod relativ ре de o parte valoarea 
diferită după categorii de întindere a gospodării- 
lor clădirilor existente, iar pe de altă parte gradul 
deosebit de înzestrare cu clădiri: 


Categorii de gospodării 


| = E — hai 10—15 | 15—29 | 20—25 | 25 35 | Peste 
0—1 ha | 1—3 ha | 3—5 һа | 5—7 ha |7—10 ha ha ha ha һа 100 ha 
fo 90 99 °% 0/0 ofo ТА ojo 19 fo 
(1) (2) (3) (4) (5) (б) (1) (8) (9) (15) (11) 
Valoarea medie de clădire ........ —75,4 | ЕА -217| + єз | —430 | +444 | —17,2 | +14,1 | +216 | +966 
Valoarea medie de clădire pe gospodărie. | —90,0 | —57,59 | —61,6 | —43,3 | —42,6 | +270 | —496 | +2391 +57,2 | +235,5 


Deosebirile foarte accentuate ce existau între o 
gospodărie şi alta şi numărul redus de cazuri cer- 
cetate, face ca o concluzie generală să fie greu de 
tras. Totuşi, ca apreciere de ansamblu, se poate 
menționa că valoarea cea mai scăzută a clădirilor, 
atât ca valoare pe unitatea de clădire, cât şi ca va- 
loare pe gospodărie este în gospodăriile mici. 


Valoarea clădirilor demonstrează diferențele 
existente în gradul de înzestrare cu capital a cate- 
Soriilor de gospodării. 

S'a inregistrat de asemeni vechimea cladirilor în 
cele 37 gospodării cercetate. Rezultatele sunt cât 
se poate de concludente. Mai mult de 70% din 
clădirile existente au o vechime de peste 10 ani. 


Vechimea clădirilor 


Nr. 
Categorii de gospodării | total de 
clădiri 
(1) (2) 
PL Ваа е а коа аа Да ае ЖЗ 21 
ОТ da ct santa 30 
а DOE а ID e Ее к Аж са ча а а ти 24 
З ЕЕС 1 
Л 10... Ле л чож жже бск жылоо ЖОЮЫ; 13 
Оа е poe doar, ia ie după ооч ОЙЫР 17 
1520 у. еее рр жою i doina б апаа ratie daia 4 
О ЖЫЛ ataca ЕЛЫ e 00 a i cm a 90 da a 1 
25—85: aa ж ж-о жел, Жж» жою жге ж 25 
Ревзїе:1002Н@ че есил н N cete Л ымы ино a 11 


Nr. 
de clădiri 


1—5 ani | 5—10 ani | 10—20 ani| Peste peste O an 
20 ani total de 
clădiri 
00 
(3) (4) (5) (6) (1) 
3 | 5 | 8 5 61,9 
3 5 9 13 733 
4 4 4 12 66,7 
= = 4 3 100,9 
2 1 3 1 76.9 
1 1 6 9 88,2 
= 2 2 1000 
= = 2 5 1020 
5 2 6 12 720 
5 1 4 45,5 


449 


Se pare că gospodăriile mijlocii sunt cu deose- 
bire în această situaţie, Cauzele care au împie- 
decat gospodăriile ţărăneşti să facă noi clădiri sau 
să înoiască radical pe cele existente după criza 
din 1929, sunt multiple şi cunoscute. Faptul că gos- 
podăriile mici şi mari — spre deosebire de cele 
mijlocii — au făcut totuşi eforturi parțial reuşite 
în această direcţie, se datorește pentru primele spo- 


riri veniturilor anexe şi în general a veniturilor 
băneşti — iar pentru sospodările mari, sporirii 
veniturilor ca urmare a redresării preţurilor şi po- 
liticii de susținere a grâului, practicată de oficia- 
litate, 

Inventarul mort propriu zis (unelte şi maşini 
agricole), în număr de bucăţi, vechime şi categorii 
de gospodării, a fost: 


Maşini, vehicule şi unelte agricole 3) 


Nr. 


Nr. şi vechime 

Categorii de gospodării de gospo- Peste 

dări Total 1—5 ani | 5—10 апі | 10—20 ani 20 апі 
(1) (2) (3) (4) (5) (6) (7) 
0-- 1 һа... ... stă СТЕ 8 2 — — — 2 
1 ажалын ji se Plat roza di а one E Са а Е cadă 9 3 — 1 1 1 
SD эмо ЛУЫ ЖО. азе ДЫ aa tos tt 19 7 8 2 — 4 2 
5—7, аа ааа о а БСУ 2 3 — 1 2 — 
7—10 „ ЕТУИ E TEE N СЕКЕ pe к-С ОВУ 2 2 1 1 — — 
10—15 „ dea E E AS N К A RO 3 5 — 2 1 2 
15—20 p ...... ИЛЕК Р EEE E EER тв 1 2 — 1 1 — 
2—25. pe co cea Rt taia до ә, ад-ты ae 1 1 1 >= = = 
253520... жогы» DR E a Eee a Ep De ЫЛЕ 3 6 1 3 — 2 
Peste 100 һа... жез» у жб» 1 5 Б] 1 — 1 

Unelte agricole *) 
Nr. сЕ, Мг. şi vechime 
Categorii de gospodării de gospo- 

dări Total | 1—5 ani | 5—10 апі | 10—20 ani| 816 
@) (2) (3) (4) (5) (6) (7) 
0— 1 һа... ... ааа ааа Б Ае и та 8 51 24 3 9 15 
1—3„ . . бэл жа, ci . 9 14 4 
3—5, E ETE ТҮ г КИЛЕ da ti a 1 49 29 10 10 10 

Лау E аш, „Жолы К СЕ лабы ук ПУ АКЫ Се а 2 21 3 12 
1105 ca: усул йере. ЖК леди б det ar der si det E 78 2 32 17 13 — 2 
10:31676 n aro cai Укук жаг ate ei ba, Жл т 3 46 и 3 3 
Îi ae ata a at ie e лыла aia da a ды 1 8 5 2 1 = 
Dee A pie ra cei ди ДОК за Ce aa хло а к О Pa 1 14 14 = — +- 
25-5358 ы.» жб Жош а aa вооа оао а 3 4 30 9 5 — 
Peste 100һа............. жк EEE ба 1 16 · 15 1 — — 
Pentru case, căruțe şi pluguri — ca unelte absolut indispensabile în gospodării — situaţia con- 


statată arată: 


Căruțe și pluguri 


Nr. care şi căriiţe Nr. pluguri 
Categorii de gospodării т 1—5 | 5—10 | 10—20 | Peste 1—5 | 5—10 | 10—20 | Peste 
otal Total Т 

апї ani ani | 20 ani ani ani ani 20 ani 
(2) (3) (4) (5) (6) (Т) (8) (9) (10) (11) 
1 = — БЕ 1 1 = = = 1 
6 1 1 1 3 1 1 — — a 
4 1 2 1 — 4 — — 4 — 
2 an – 2 — 2 = = 1 1 
2 — - — 2 2 — 1 = 1 
3 — 2 1 — 3 — 1 1 1 
1 — 1 — — 1 — — 1 — 
1 1 — — — — — — — — 
4 — 1 1 2 3 — 1 — 2 
1 = - 1 =op A — — 1 — 


з) Cuprinde: care, căruţe, pluguri, maşini de secerat, maşini de semănat, grape, гагіје, maşini de prăşit, cultivatoare. 
© Cuprinde: roţile, coase, secere, lopeţi, topoare, greble, sape, furci. 


450 


Dacă se raportă numărul plugurilor și carele 
la numărul gospodăriilor crecetate, se constată 
pentru toate categoriile de gospodării că revin 18 
pluguri şi 25 care și căruţe la 37 gospodării sau 
0,49 pluguri şi 0,68 care şi căruţe de fiecare gos- 


podărie. Lipsa de inventar mort apare în toată am- 
ploarea ei semnificativă. 

Inventarul viu existent în cele 37 gospodării cer- 
cetate a fost următorul: 


Inventarul viu (în 37 gospodării) 


Nr. 
Categorii de gospodării de gospo- Bovine 

dări 
(1) (2 (3) 
D= hai ci ana жое; ca în d rata 8 — 
ТЗ ОЕЕО КА СЛ 9 8 
gT o аа ас я йо & айю у гаа 1 12 
SET oi ев, ro al dea 0 Б o ce Ж 2 6 
TD e E оо et i ta a 2 6 
10—15° ra ec а ee ув i 3 10 
ЕС 2 i ea ЕУ Ба Ше 1 4 
2—25 e у; шз ea ea эр» E йы 1 1 
ЕРЕ И И 3 11 
Peste 109 ha. ,.... 1 3 


Cabaline Porci Oi, Capre Păsări Càini 

(5) (6) (1) (8) 

— Б] 30 89 7 
3 10 29 125 8 
2 8 29 57 10 
— 9 13 18 4 
— 1 22 38 2 
— 5 25 74 8 
— 1 — 25 1 
— — 12 40 2 
6 23 30 114 6 
2 14 5) 93 3 


Raportat, inventarul viu la numărul de gospodării existente, revin de fiecare gospodărie: 


Inventarul viu pe gospodărie 


Categorii de gospodării Bovine 
(1) (2) 
0 "haina а а жэш манаан ОЕ э — 
IES a А AE ОЛДА E a 0,89 
8—5 а. aaa Ч Б Яа (Ой ăi 1,70 
e e oi ape ai E ОК E Байа 30 
TA aa aa tai e e Meet ЛЕГЕ КЛ ЛИЛ ЕТ 3,0 
СИОТ 3,33 
15=2) „з жузше элк Саи ай e a айдаа 40 
2—25 э жуз ae e ан а Ла ж n m-a ж ЭЙ ed 10 
20—33° жу е A о а эк бы id а ШУУ ДЛЕ, ж ады 3,66 
Peste: 100: ha; cea ara кез aria ta ж e ti e a 3,0 


Situația numerică a animalelor pentru totalul gos- 
podăriilor din comună 5) 


Bovine | Vaci cu Cai Porci Oi Păsări 
lapte 
(1) (2) (3) (4 (5) (6) 
415 | 33 | 240 | 540 | 3,402 | 11.770 


Repartizarea animalelor pe gospodărie 5) 


Bovine Va “|. Cai Porci Oi Păsări 
apte 
(1) (2) (3) (4) (5) (6) 


0,43 0,934 | 0,25 | 0,56 | 355 | 12,3 


5) Comuna Suseni inclusiv satul Сегѕапі. 


Cabaline Porci Oi, capre Păsări Câini 
(3) (4) (5) (6) (1) 
= 0,38 3,80 11,1 0,87 
0,33 1,10 3,20 13,9 0,89 
0,29 1,14 4,14 8,14 1,43 
— 4,50 6,50 90 20 
— 0,50 110 19,0 1,0 
— 1,66 833 246 26 
— 1,0 — 25,0 10 
— — 12,0 40,0 20 
20 9,33 10,0 38,0 20 
20 140 50,0 9,0 30 


Culturile practicate în hotarul comunei Suseni *) 
sunt — ca de altfel în întreaga plasă Dâmbovnie— 
predominant cerealiere. Din totalul suprafeţei ara- 
bile, circa 96% este ocupată de culturile cu po- 
rumb, grâu și ovăz, Їп 1938/39 suprafeţele însămân- 
țate cu cereale au avut următoarea distribuţie: 


Рогат о a Тру иж. pa аш 59,6 
Ога iraani maa aaa, a a aaa ад 25,7 
Oyăz ra „ жи a a a о а лаа tat ve 23,7 


In gospodăriile cercetate s'a înregistrat de ase- 
menea numărul de parcele în care se împarte tere- 
nul ce posedă gospodărie, pentru a sesiza stadiul 
procesului de fărămițare a terenurilor agricole. Iată 
rezultatele acestor înregistrări făcute ре un nu- 
măr de 37 gospodării de variate tipuri; 


451 


Numărul de parcele 


Nr. de Nr. total Parcele în Parcele in Nr. de Supratața 
. a afară de | parcele ce medie 
Categorii de gospodarii gospodării de parcele hotarul hotarul Вени de a unei 
comunei | comunei gospodărie] parcele 
(1) (2) (3) (4) (5) (6) (7) 
Она: а а аа a tar а 8 8 8 | — 10 031 
1—8 ee mii ж жж a ee Di айгы ж Ои жо жле 0 te СЕ ГӘ. 9 55 41 14 6,1 0,30 
В Беу. Адий лк: ne a ada că ты Акы А-Ы 1 42 31 11 6,0 0,55 
G Кылык” Лале ҮР Лы aa ЭЛДИ ЖААЧЫ бн 2 29 16 13 145 037 
ТЕЛО e E iată йл Capa Ati a pa ОЧА 2 24 15 12,0 0,36 
10—15 е а «ау SP жой ж жа ыйа ы ы а aaa 3 61 45 16 203 0,61 
НАВЕ жо ЖЫК» жэза ГУЛ» АЙЫК Ок Фф 1 21 11 10 210 0,71 
ПОО ОРООЧ 1 16 9 1 16,0 1,50 
25-89, E E ыз» a NE ET УМЕ Б] 56 28 28 18,6 1,48 
Peste:109'hă 7, ce ж-ке к су жо Жой в, dară 1 32 10 22 320 3,95 


Cheltuielile băneşti ale gospodăriei înregistrate 
în 34 gospodării, pe întindere de gospodărie şi беп 


de destinaţie în decursul unui an agricol (30 Iu- 
nie 1938—1 Iulie 1939), au fost: 


Cheltuielile băneşti de gospodărie (1938—1939) 


Nr. 


Categorii de gospodării de gospodării 


(1) (2) 


= w m оо по 000 00 


Pentru toate gospodăriile dela 0—35 ha (33 gos- 
podarii), media anuală a cheltuielilor de gospodărie 
pentru vite a fost 928 lei şi pentru întreţinerea şi 
reparația gospodăriei 1.768 lei. Din totalul chel- 
tuielilor gospodăriei, cheltuielile pentru vite revin 
la 34,4% şi cheltuielile pentru întreținerea şi re- 
paraţia gospodăriei la 65,6%. In gospodăria de peste 
100 ha, cheltuielile pentru vite sunt mai mici, fiind 
13,6%, iar cele pentru întreținerea şi reparația 
gospodăriei 86,4%, din totalul cheltuielilor gospo- 
dăriei, 


Inventarul mort mai ridicat ce-l posedă gospo- 


Cheltuieli pentru întreţinerea 


Cheituieli pentru vite şi reparația gospodăriei 


Total De gospodărie Totai = gospodărie 
(3) (4) (5) (6) 
2935 361 | 1.120 215 
12.723 1.590 че 1.845 
4.891 815 5. 998 

912 456 2.450 1.225 
110 355 | 230 140 
710 237 3.00 100) 
2300 2.30) 4 409 
3.92) 1.307 24.950 8.317 
150 150 4.150 4.159 


dăriile mari, explică cota mai ridicată de cheltuieli 
peniru întreținere şi reparație, prin raport la cota 
cheltuielilor pentru vite, ca şi diferențele în repar- 
tizarea cheltuielilor, prin comparație cu repartiza- 
rea acestora în gospodăriile până la 35 ha. Depla- 
вагеа cheltuielilor gospodäriei dela cheltuielile 
pentru vite spre cheltuielile pentru întreținere și re- 
parație pe măsură ce creşte întinderea gospodă- 
tiei, apare evidentă şi din observarea cifrelor ab- 
solute de mai sus. Deplasarea este concomitentă 
cu creşterea valorii absolute a cheltuielilor gospo- 
dăriei. 


Cheltuielile băneşti ale familiei pentru perioada 1938—1939 


Număr 
Categorii de gospodării de gospo- 

dării 
(1) (2) 
ЕЧ Total еі а Аа жа ж же; — 
ш па Pe gospodărie lei. ........... 8 
1—3 Total lei .... cc... ... — 
” 4 Pe gospodărie lei . . .......... Б] 
3—5 Total iel „............... — 
” \ Pe ровройхгіе 1еі . . .......... 6 


452 


Cărţi, Imbrăcă- 
Gaz lemne,| jurnaie, Produse minte 
chibrituri,| icoane, |alimentare| Băuturi | şi încăt- 
sapun danii ţăminte 

(3) (4) (5) (6) (7) 

11.474 2.200 12.399 3270 9.855 
1.434 215 1.549 409 1.232 
16.820 8.390 5.902 1.700 21700 
2.103 1.049 738 212 2.113 
8.350 2.659 2.890 1.6%0 4635 
1.392 442 482 261 113 


| Număr |ба, lemne Саги, imbrăcă- 
| jurnal 
Categorii de gospodării de gospo- chibrituri, icoane o Băuturi şi minte 
| ării săpun апі, |2 mentare minte 
(1) (2) (3) (4) (5) (6) (7) 
5— 7 f: TOTAL lel заго a a аса а эзш | — 3.290 1.25) 1.590 200 11.820 
” 4 Ре gospodărie lei. ........... 2 1.600 625 795 1% 5.910 
1—10 Total lei ................ T 1.080 1.20) 20) 150 А 
” \ Ре gospodărie 1еі. ........... 2 540 600 100 75 е 
10—15 p f Ẹotal lei еее Е 3360 755 2100 1302 11.109 
” 1 Pe gospodărie lei. . .......... 3 1.12) 252 90) 433 31% 
15—29 » f Total lei ‚............... | — 500 200 459 е 5% 
\ Pe gospodărie lei. ...... Жылу EI 1 50) 200 45) е 500 
25-35, f фан... 7.700 5.450 2.95) 25% 33.15) 
» À Ре gospodărie 16i. ........... 7 2561 1817 983 833 11.05) 
Peste Total Jei ne ens aa pi ae ce аса | — 569 20.090 3.559 1.499 4.090 
100 , Pe gospodărie lei. ........... i 1 562 22.00 3.55) 1.40) 4.009 
Dacă se însumează cheltuielile familiei pentru a cheltuielilor familiei de 6.839 lei anual de gos- 


toate categoriile de gospodării mici şi mijlocii (de 
la 0—35 ha), cercetate, se obține o valoare totală 


podărie, care, pe gen de cheltuieli, se repartizeaza 
astfel: 


Valoarea totală şi genul cheltuielilor familiei pe un an de zile 


Imb! ăca- 


Gaz, lemne] Саги, Produse „ minte 
chibrituri, | icoane, |alimentare! Băuturi | şi incă. | Total 
săpun danii | {атіпќе 
(1) (2) (3) (9) (7) (6) (7) 
Leijgospodărie . . . . .. . ЖБ Ды: рл а АМЕ 1.402 | 657 | 750 332 3.698 | 6.839 
În of din total ce cc... | 205 96 | 110 49 54,1 1000 


Pentru gospodăria cercetată de peste 100 ha, 
aceste cheltuieli au fost: 


569 27.000 3.350 1.409 4.0% 29.510 
1,9 67,7 120 47 136 100,0 
In gospodăriile mici şi mijlocii, cota cea mai im- 
portantă de chelutieli pentru familie este absor- 
bită de cheltuielile pentru îmbrăcăminte şi încăl- 
țăminte, urmată de cheltuielile pentru gaz, lemne, 
chibrituri şi săpun, de cheltuielile pentru produ- 
sele alimentare, pentru cărţi, jurnale etc. şi de 
cheltuielile pentru băuturi. Cheltuielile pentru îm- 
brăcăminte şi încălțăminte absorb mai mult decât 
toate celelalte cheltuieli ale familiei împreună. 
In gospodăriile mici în care valoarea totală a chel- 
tuielilor este comparativ cu cheltuielile gospodă- 


riilor semi-mijlocii şi mijlocii mai redusă $і în care 
cheltuielile rigide pentru consum strict necesar 
ocupă o cotă mai mare, există un quasi-echilibru 
între cheltuielile pentru luminat, încălzit etc. ре 
de o parte, şi cheltuielile pentru îmbrăcăminte și 
încălțăminte pe de altă parte. Pe măsură ce creşte 
gospodăria, valoarea relativă a cheltuielilor pentru 
prima categorie de necesităţi scade, iar cheltuielile 
pentru a doua categorie de necesități creşte, De- 
plasarea evoluează paralel си posibilităţile mai 
largi de satisfacere а trebuințelor. In gospodăriile 
până la 1 ha, cota cea mai importantă de cheltu- 
ieli revine produselor alimentare. 


Veniturile bănești ale gospodăriilor cercetate au 
provenit pe de o parte din vânzări de: 


Proveniența veniturilor bănești ale gospodăriilor 


Pro- | Total 
duse |de pos- 
casnice|podai ie 


(10) (11) 

— 802 — 1.002 80) 550 = 394 
5 = = — 6.300 95) | 1500 1.154 
580 660 = = — 100 803 
22 9.400 = = 2.000 — 6.540 
к 3.000 ©, же — — 42%) 
10.60 — = 5.000 = 300 11.100 
6.000 | 27.75) | 7.500 | 4.200 | 8200 215 | — 33.108 
12.000 | 11.100 — — 8.440 cui = 40.390 


Р , Р А А 1 А n А . “ sui 
e deoparte veniturile au provenit din sursele venituri au provenit din meserii anexe: cărăușie, 
menţionate mai sus, iar pe de altă parte aceste membrii plecaţi, munci plătite, negustorii şi altele; 


Alte surse de venituri 


Total de 
gospodărie 


Membrii 
plecaţi 


Nr.e i 
Categorii de gospodării | de gospo- Meserii 


Cărăuşie 
dărie anexe 


(1) (2) (3) (4) (8) (9) 
0о—1һа.......... 8 12.000 1.000 4.500 5.900 = 4.000 3.425 
l e и 8 з 25 1.040 350 15.000 `| 33500 6.986 
Зе E O 6 22 3600 4800 12.000 — 2 3.400 
FAR EE 2 1.000 2.090 Z z = 1.520 
1105 Т ылыо 2 = уй 6.00 = =: = 3000 
ПНЕ 3 = 1092 = 509 = 6.020 2.500 
peste 100 ha. sar же % 1 — — — = = 40.090 40.000 


Se poate face un calcul pe de o parte al rapor» anexe, cărăușie, muncă plătită, etc., iar pe de altă 
tului, în care se găsesc veniturile băneşti din vân- parte al raportului între cheltuielile băneşti şi veni- 
zările de produse, cu veniturile băneşti din meserii иге băneşti. Iată rezultatele acestui calcul: 


Raportul între cheltuieli şi venituri 


x 0- -1 1—3 -7 7—10 18 аса ге Peste 
Categorii de gospodării ha ha E IE ч ЧЕ 100 ha 
(1) (2) (3) и) H (6) & @) (10) 
Venit bănesc din vânzări de produse, lei/gospodărie 394 1.154 11.100 33.108 | 40.390 
Venit bănesc din alte izvoare decât vanzari e pro- 
duso, lei gospodărie .. ‚....| 3.425 | 6.986 | 8.400 1.500 | 3.000 | 2.50 е — 40.009 
Total venituri băneşti, lei gospodărie - ` sase e -|| 8819 | 8.140 | 4.203 | 8.040 | 7.250 | 13.600 е 33.108 | 80.390 
In oh venit vânzări produse . ...,....... 10, 14,2| 19,1 81, 586 81, е 100,0) 52,3 
Іп 9/0 venit alte izvoare . îi fazei baia na 89,7 8, 80,9 18, 414 154| e — 47,7 
Total cheltuieli băneşti, iei șospodărie e... . || 5.105 | 9.020 | 4.354 | 10.255 ° 7.405 | 2450 | 25.567 | 34.260 
Cheltuieli 0 faţă de venituri ...........| +3361 + 10,8 + 361 +27, ° — 45, е — 2281 — 57,7 


4 


Cheltuieli băneşti şi venituri băneşti pe categorii Se observă că, pe măsură ce crește gospodăria, 
de gospodării veniturile din vânzări de produse sunt tot mai im- 
portante, în timp ce veniturile din afara sospodă- 
riei propriu zise, scad. Evoluţia aceasta este nor- 
mală, deoarece cu cât este mai mică gospodăria 
(ca întindere de teren cultivabil ce posedă), cu 
atât este nevoită să caute izvoare de venit din 
afara ei. Pe de altă parte, raportul între venitu- 
rile băneşti şi cheltuielile băneşti, arată un plus 
al celor din urmă asupra celor dintâi, în gospodă- 
riile mici şi un raport invers în cele mijlocii şi 
mari. Mărimea deficitului bănesc evoluiază în sens 
invers cu mărimea gospodăriilor, fiind relativ mare 
în cele mici, mic în cele mijlocii și inexistent (din 
contră, excedent), în cele semi-mari și mari, 


In cercetarea monografică întreprinsă, sa dat o 
atenție deosebită problemelor în legătură cu cre- 


ditul. Datele au fost culese prin mijlocirea formu- 


0-1 -3 3-5 5.7 7-40 10-15 
HECTARE larelor de buget pentru gospodăriile tip şi din „re- 
A = Venituri băneşti totale. gistrele de mențiuni ale debitorilor agricoli, supuşi 


B = Cheltueli băneşti totaie. 


C m Venituri băneşti din vânzări de produse. ii lichidării ii i ii a 
DŽ Venituri bänesti din anexe legii lichidării datoriilor agricole din 1934 , aflate 


454 


la primărie şi din cercetarea situaţiei băncilor 
populare pentru date de ansamblu. 

In 1934, totalul împrumuturilor declarate erau 
de 2,7 milioane lei. Această cifră reprezentând da- 
toriile agricole din comuna Suseni — care benefi- 
ciau de avantajele legii de conversiune a datoriilor 
agricole — era împărţită într'un număr de 247 îm- 
prumuturi şi greva 178 gospodării. De fiecare gos- 


podărie debitoare revenea 1,39 împrumuturi, fie- 
care împrumut fiind în medie de 11 mii lei. Din 
numărul total de gospodării evaluat pentru anul 
1934 la 380, gospodăriile debitoare reprezentau 
46,8%. Aceasta însemnează că aproape jumă- 
tate din gospodăriile existente aveau datorii. In 
medie, fiecare gospodărie debitoare avea o sar- 
cină de cca. 15 mii lei, 


Repartizarea împrumuturilor pe categorii de gospodării 


Nr. 
Categorii de gospodării de gospodării 
debitoare 

(1) (2) 

Dom ham ee toat m doi ÎN юли a жоон 27 
R ух, ОИТ Aa a Doua. S TE 6) 
ВЕ ыыы аа э аан UE SAL A ЕА 51 
БЛ e жырлы ера Эз Л ДЕЗЕ НУКУ 16 
1—10: эж. жож а ж И ОЖСО Ж э 16 
О элласе ык жою КЬ Ое 4 
1520 Ыз эш its e ж жыша жуз ой жой VE a 1 
20—25 „..... N е SD e ы ГУ 1 
25—30: аЬ завча ажа RI 1 
035-6 а АО cca it а 1 


Pentru а avea o imagine relativă a sarcinei ре 
care o reprezentau datoriile pentru gospodăriile ţă- 
răneşti debitoare, ca şi a modului diferit, cum se 
repartizează aceste sarcini, pe variatele categorii 
de gospodării, se poate face un calcul, în care va- 
loarea acestor datorii se raportează la valoarea 
clădirilor şi a terenului. Rezultatele raportului au 
o valoare accentuat relativă, în principal, pe de o 
parte din cauza posibilităţilor de eroare în evalua- 
rea terenului şi clădirilor, iar pe de altă parte din 


Nr. Valoarea Valoarea Valoarea 
total de totată a medie a unui | împrumutului 
= împrumuturilor imprumut pe gospodarie 
împrumuturi lei ei lel 
(3) (4) (5) 16) 
29 193.358 6.668 7.161 
13 685.367 9.389 11.423 
67 595.562 8.889 11.678 
30 390.622 13.021 24,415 
18 233.559 12.976 14.597 
21 392.417 18.686 98,104 
6 153.249 25.541 153.249 
1 60.020 60.009 60.92) 
1 15.640 15.640 15.040 
1 1.559 1.550 1.550 


cauza neincluderii în valoarea averii debitorului ч 
celorlalte forme de proprietăţi ce posedă. Soco- 
tind valoarea clădirilor şi a terenurilor ce posedă 
gospodăriile debitoare din diferite categorii de pro: 
prietăţi identică cu valoarea acestor bunuri, pose- 
date de diferitele categorii de proprietăţi tip, cer- 
cetate în 1939, şi micşorând valoarea acestora din 
urmă cu 50%, pentru a fi apropiată de valoarea 
din 1934, se obţin următoarele rezultate: 


Raport valoarea 


Valoarea clădi- | Valoarea clădi- Valoarea împrumutului față 
Categorii de gospodării rilor şi terenului | rilor şi terenului împrumutului de valoarea 
lei gospodărie redusă си 59%0 lei gospodărie |Clădirii елшщ 
(1) (2) (3) (4) (5) 
ОА сыш о a Baa жоЛ ЖОКЕ 21.257 10.200 7.161 710 
З у а ма онаа Ч 84.222 42.090 11.423 270 
8—1 у 25 OR ae иы NE e e aa E Е 104.261 52.000 11.678 220 
JET e ОЙУ ЙЛ. ЖЕЛЕ, ӨЙ ЖЫ КУЖ ДЫЛ 152.50) 15.000 24.415 330 
1==10: ж: с а аа КОА Атан Е ж 173 000 85.009 14.597 740 
10515 уке зн Ж алзы ано аа ЖЛЕ: Ж» 483.333 241.000 98.104 410 
РОО 284.000 142.020 153.249 + 80 
2—25 „эу зуу еж ык з Нва ыж жою 582.000 291.000 60.020 210 
15285: as о фр юре аа Е ет 485.000 243.0% 8.595 40 
Peste 109 ha, ............ ЕГА 3.537.000 1.798.000 — = 


S'a încercat de asemeni să se seziseze circulația 
creditului, în sensul de a se cunoaște în ce măsură 
nevoile de credit se satisfac în cadrul satului și 


din afară de sat şi în ce măsură aceste nevoi sunt 
satisfăcute de instituţii de credit comercial, de in- 
stituţii de credit popular și de particulari, 


455 


lată cum erau repartizate împrumuturile care au ocazia legii conversiunii datoriilor agricole din 
fost declarate, după domiciliul creditorului, сп 1934: 
Repartizarea imprumuturilor după domiciliul credtiorului 
Imprumuturi în comună Imprumuturi în afară de comună 
А Вапса Вапса Institut Bancă 
Total Particulari populară Total Particulari populară de credit comercială 
ofo 0/0 СУА ° fo 00 ofo ofo 
u) (2) (3) (4) (5) (6) (1) (8) 
73,2 | 15,1 | 58,1 | 26,8 | 108 | 50 | 26 | 8,4 


Rezultă că 73,2% din totalul împrumuturilor рго- 
veneau din comună, numai 26,8% din aceste îm- 
prumuturi avându-și isvorul în afara comunei. Cre- 
ditorul principal era Banca Populară din comuna 
Suseni, саге a acordat 58,1% din' totalul împru- 
muturilor, 


Un aspect interesant de semnalat este reparti- ` 


zarea împrumuturilor pe categorii de gospodării. 
Repartizată, valoarea totală a împrumuturilor, al 
căror creditor era în comună (73,2% din totalul 
împrumuturilor), pe categorii de gospodării, se ob- 
țin următoarele cote: 


Pentru a se aprecia la justa ei valoare partici- 
parea categoriilor de gospodării la totalul împru- 
muturilor, trebue ţinut seamă de numărul diferit 
de gospodării dintr'o categorie, faţă de alta. Ra- 
portând valoarea împrumuturilor pe categorii la 
numărul total de gospodării pe categorii, existente 
în comună se poate deduce gradul în care dife- 
ritele categorii de gospodării au fost satisfăcute cu 
credit. Facem acest calcul pentru totalul împru- 
împrumuturile acordate de 


muturilor şi pentru 


banca populară, pentru a deduce implicit din acest 


Creditor | Creditor #8 А А ТРЕСЕ 
olitica de credit a singurei instituţii de сге- 
Categorii de gospodării particular | ба Я сей р , £ , t 
ojo ут dit existentă în comună. Din lipsă de date — nu- 
(2) (3) mărul de gospodării pe categorii în 1934 — s'a 
19 10,3 făcut repartizarea valorii împrumuturilor pe numă- 
у, ж rul de gospodării din 1939. Calculul relativ în mă- 
6,8 11,2 sura în care raportul de mărime între diferitele 
72 5 categorii de gospodării nu sa modificat în 1939, 
175 10 față de 1934, rămâne pe deplin valabil, Iată rezul- 
“| + tatele acestui calcul; 
Repartizarea împrumuturilor totale | Repartizarea împrumuturilor făcute 
c А de Banca Populară 
ategorii de gospodării pb e = 
Lei pe gospodărie în 0/9 Lei pe gospodărie în 90 
(1) (2) (3) (4) (5) 
ИРОНИИ 1.186 0,2 989 06 
PE е cica Ыр жЕ Жк ЖЛ р айе 3.046 05 2.084 1,3 
Ве ажун алш. жое а аши дб» ЖИ Га. 11.453 19 9.482 6,0 
Bee РЕЧ 43.402 7,4 19.593 125 
ТЛО а e cei БОЗ e iu е Вуле 11.853 130 10.336 44,8 
Ор н a ba D a a E АЛГ 392.417 65,7 39.103 24,9 
15220." EE E E аА САС EE ук — — 15.614 9,9 
20—235 „ ..... ИОНИ РИ 60.000 100 = ге 
25—30 p ................... 7.820 13 2 = 


Cifrele arată că gospodăriile mici — care sunt 
cele mai numeroase — au luat cota cea mai re- 
dusă din valoare împrumuturilor, prin raport la 


456 


numărul lor, Gospodăriile până la 5 Һа, au luat 
2,6% din totalul împrumuturilor şi 7,9% din to- 
talul împrumuturilor acordate de Banca Populară. 


De creditul cel mai mare s'au bucurat gospodăriile 
mijlocii, care, prin raport la numărul lor în co- 
mună, au absorbit cota cea mai importantă din 
valoarea împrumuturilor, Creditele acordate de 
Banca Populară au revenit în proporţie de 44,8% 
gospodăriilor între 7—10 ha, urmate de gospodă- 
riile între 10—15 Һа cu 24,9%, de gospodăriile 
între 5—7 ha cu 12,5%, de gospodăriile între 15— 
20 Ћа cu 9,9%, de gospodăriile între 3—5 Һа си 
6,0%, de gospodăriile între 1—3 ha cu 1,3% şi de 
gospodăriile mici de 0—1 ha cu 0,6%. 

Alte date în legătură оц creditul s'au cules — 
cum s'a menționat — prin cercetările în gospodă- 
riile tip. 

Din cauza, pe de o parte a numărului restrâns 
de cazuri cercetate, iar pe de altă parte din cauză 
că în materie de credit condiţiile de acordare — 
cu deosebire în mediul rural — diferă pronunțat 
dela caz la caz, pe materialul cules în cadrul gos- 
podăriilor tip, nu se pot face decât unele remarci. 
Până la izbucnirea crizei din 1929, cauza predo- 
minantă a împrumuturilor gospodăriilor cercetate 
era cumpărarea de pământ. După criză şi odată си 
restrângerea creditului, survin, în aceeași propor- 
Не, drept cauze ale împrumuturilor şi motive nepro- 
ductive (boală, hrană etc.). Aceasta însemnează 
că, după criza din 1929, singurul credit care se 
poate afirma că a funcţionat, a fost cel pentru nevoi 
de consum, având un caracter de necesitate gravă. 
Nivelul dobânzilor a fost în general foarte ridicat, 
fiind în medie între 18%—37%. Instrumentul de 
credit — caracteristic prin definiţie al economiei 
de schimb capitaliste — care este cambia, este 
foarte răspândit în comuna Suseni, atât în perioada 
anterioară crizei, cât şi în timpul şi după criză, 
Circa 80% din împrumuturi au ca act doveditor 
cambii şi în majoritatea cazurilor cambii în valoare 
dublă, faţă de valoarea împrumuturilor şi cambii 
în alb, 

Paralel cu cercetările care au încercat să defi- 
nească aspecte structurale în economia comunei 
Suseni, s'a încercat de asemeni să se seziseze аз. 
pecte ale economiei de schimb. 

Aceste aspecte au fost deduse din cercetarea 
unui număr de circa 20—30 gospodării, de diferite 
dimensiuni. Din numărul de gospodării cercetate, 
de circa 70, numai 20—30 au răspuns satisfăcător 
la întrebările de această natură, Vânzările de pro- 


duse (grâu, porumb, secară, fân, ţuică, lapte, ouă 
еїс.), făcute de aceste gospodării, au fost de circa 
250.000 lei anual. Cota cea mai mare — ca loc de 
desfacere — s'a vândut în afară de sat, circa 64,3%, 
în sat vânzându-se numai 35,7%. Parte din produ- 
sele vândute în sat, au fost la rândul lor expediate 
din sat. Numai o cotă de 14,3% din produsele vân- 
dute a rămas pentru consum în sat, Aceasta demon- 
strează că schimbul de produse agricole în cadrul 
satului — cum este firesc — ocupă cota cea mai 
redusă în ansamblul schimburilor de produse fă- 
cute de gospodăriile ţărăneşti. Schimburile în na- 
tură — produs contra muncă și produs contra pro- 
dus — între gospodăriile mijlocii şi mari și cele 
mici, nefiind cuprins, cotele de mai sus nu exprimă 
schimbul propriu zis în mărimea lui totală, ci nu- 
mai schimbul bănesc. Trebue menţionat că aceste 
cote se referă cu deosebire la gospodăriile semi- 
mijlocii, mijlocii şi ţărăneşti mari (până la 35 Һа), 
al căror surplus de produse fiind mare, este nor- 
mal să aibă debușeu în afara satului, Cercetate 
cauzele vânzării, la vânzări de produse în valoare 
de circa 200.000 lei, 46% din aceste vânzări au 
cauză surplusul în care se găsesc în gospodărie. 
16% se datoresc nevoilor de acoperire a sarcinilor 
fiscale sau comunale și 38% altor cauze, 

S'a încercat de asemeni să se seziseze locul de 
proveniență (din sate sau din afară din sat) al 
veniturilor, altele decât din vânzări de produse, са 
51 modul cum se repartizează cheltuielile familiei 
pe anotimpuri. Deşi pentru ansamblul comunei cer- 
cetate, veniturile altele decât din vânzări de pro- 
duse (salarii, meserii anexe, cărăușie, membri ple- 
caţi, muncă plătită, negustorie еіс.), provenite 
din afară de sat, trebue să Не probabil cel puţin 
egale cu această categorie de venituri provenită 
din sat — dacă nu este chiar mai mare cota care 
provine din afară de sab — rezultatul cercetării 
noastre pe gospodăriile tip arată că din circa lei 
250.000 venituri băneşti anexe, numai 40% provin 
din afară de sat, 60% avându-și izvorul în activi- 
tăți desfăşurate în cadrul satului. Cheltuielile fa- 
miliei în gospodăriile în care s'a notat perioada, au 
atins valoarea totală de 35,000 lei anual, Reparti- 
zate pe anotimpuri, cheltuielile cele mai multe se 
fac vara — 36,0% — urmând toamna си 29,4%, 
iarna cu 24,1% şi primăvara cu 10,5% 


ROMAN E. MOLDOVAN 


457 


PROCESUL DE ÎMBOGĂȚIRE ÎN COMUNA OARJA 


În comuna Оагја sunt aproximativ 15 gospodă- 
rii mai înstărite, care ar putea fi considerate ca al- 
catuind categoria proprietarilor rurali capitalişti. 

Vom înfățișa în cele ce urmează, datele си pri- 
vire la formarea acestei categorii sociale, pe care 
le-am adunat, 


In urma cercetărilor noastre, am reușit să aflăm, 
că toţi cei care se îmbogățesc, sunt moșteni, și că 
în general au pomit cu aproximativ 10 ha, atunci 
când și-au întemeiat gospodăria lor, Alţii chiar си 
mai mult, Intr'un singur caz, în această comună, 
un clăcaş a reușit să se înstărească. Este Huidu- 
man, din satul clăcășesc Ştefăneşti (com. Oarja), 
Acesta, însă, a slujit „boerului” Nicolae Constan- 
tinescu, ca vataf la început, iar acum îi adminis- 
trează întreaga moșie din Оатја, de circa 350 ha, 
Acesta s'a îmbogăţit slujindu-se de aceleaşi mij- 
loace pe care le-a aplicat în numele stăpânului său, 
intervenind şi el cu anumite „condiţii“, pentru lu- 
crătorii de pe moșia „boerului”, A dat bani cu ca- 
mătă și pământ în dijmă, în aceleași grele con- 
афи, 

Așa, încât, în afară de ип caz sau două, sătenii 
orjeni s'au îmbogățit, având dintru început o si- 
tuație materială satisfăcătoare: moștenirea şi zes- 
{теа constituind punctul de plecare, 


Să vedem după însăși afirmaţiile acestora, în ce 
au constat, din acest punct de vedere, începuturile 
îmbogăţirii la câteva gospodării, Iată ce ne declară, 
în privinţa aceasta, câţiva dintre înstăriţii satului, 
De pildă, Marin Stelian, (40 ani, 5 cl, primare): 

„Bunicul meu lon Badea, zis Bădică, a avut 5 
copii, El а fost la început sărac., Dela părinți a 
avut ca la 9 ha, dar a ajuns la 150 ha, Era tare 
vrednic,,, 

„Tatăl meu a primit dela bunicu, 20 Һа,,“, 

Sau afirmaţiile lui Badea Cârstea (75 ani. 2 cl, 
primare, 175 ha): 

„Bunicul Badea Argeşan, a avut 18 ha pământ, 
era tot moștean, Era atunci pământuri multe şi nu 
prea cumpăra, pentrucă nu se căuta, nu erau plu- 
guri bune, umblau vitele pe câmp şi nu le întreba 
nimeni pe vremea aia, Lume puţină, Chiar de ar fi 
vrut să vândă cineva, n'avea cine să cumpere, 

„A avut 6 copii: Cârstea, Stanciu, Ion, Ioana, 
Stanca şi Catrina, Cârstea este tatăl meu, Pe vre- 


458 


mea aceea fetele nu luau pământ; când le mărita 
le da de zestre numai vite, ţoale, oi, Se lua în 
seamă numai neamul, Să tot fie 100 şi ceva de ani 
de pe vremea aia, 

„Pământul l-a dat la băieţi. La toţi la fel, câte 
6 ha. Poate o fi mai avut, dar nu ştiu eu. Tot pă- 
mântul 1-а avut în vatra satului, Avem făşii aici în 
sat, și 2 eleştee: că este „„moș” mare., 

„Cârstea Badea, tatăl meu, a primit dela tată- 
său 6 ha. A mai agonisit încă vreo 80 ha, A cum- 
părat făşii multe, pe care le-am împărțit по}, 

„Еи (Badea Cârstea), am primit dela tata 30 ha... 
Tata а dat pământ la încă 3 fete.. саге au murit; 
a mai avut 2 fete, саге au murit de тісі,,", După 
însăși afirmaţiile lui Badea Cârstea, acestuia i-a 
dat mai mult decât fetelor: „Fetele au luat câte 
25 pogoane (12!/2 Һа), Când s'a căsătorit Badea 
Cârstea, a mai luat încă 5 ha, Imbătrânind (acum 
are 75 ani) a dat pământul la 7 copii, prin testa- 
ment legalizat, Am citit şi noi testamentul. А dat 
la fiecare câte 25 ha, având grije să oprească spre 
folosință, până la moarte, câte 5 ha de fiecare, 
„Când oi muri e al lor”, 

lată ce spune, în aceeași ordine de idei, Radu М, 
Dumitrescu (65 апі, ştie să scrie $1 să citească, аге 
aprox, 170 Һа): 

„Tată n'am avut, frați și mamă numai, La 18 ani 
m'am căsătorit şi am avere la socru, M'am măritat, 
cum s'ar zice, Pământ n'aveam decât 10 pogoane (5 
ha), eu şi 10 pogoane socru,,”, 

Ne mulțumim cu aceste exemple, pe care le cre- 
dem destul de concludente, Aceasta este situaţia 
tuturor sătenilor înstăriți, afară de 1—2 excepții: 
au pornit la întemeierea gospodăriei lor cu o bu- 
cată bună, de pământ, fie aceasta de 5 ha (Marin 
Miu), 7!/2 ha (Toma Rizea Ene), sau 10 Һа (Radu 
M, Dumitrescu), 20 ha (Marin Stelian), 30 ha (Ba- 
dea Cârstea) etc, 

Din această cauză, suntem îndreptățiţi să cre- 
dem că, această bază, pentru viitoarea acţiune a 
gospodăriei, a constituit un element absolut nece- 
sar, în procesul de formare al categoriei sociale 
ce ne preocupă, A fost un sprijin serios la început 
de drum, 

Pentru a învedera, odată mai mult, importanţa 
unei bucăţi de pământ, ceva mai mare, la înce- 
putul vieții unei gospodării, cităm părerea lui Ni- 


colae B. Sandu (39 ani, 5 cl, 
3 ha): = 

„Воба{Ч merg şi din neam în neam: dacă ai şi 
faci”, 

Aşa dar, un prim factor în procesul de îmbo- 
gățire al sătenilor din Oarja şi, fără îndoială, al 
tuturor ţăranilor dela noi şi de oriunde există 
aceeaşi configuraţie socială şi statală, este elemen- 
tul moștenire şi zestre, 


primare,  pândar, 


Al doilea factor pe care l'am observat în decursul 

cercetărilor noastre, și în directă legătură cu pri- 
mul, este elementul uman, 

Intr'adevăr, în măsura în care moştenitorii sunt 
mai activi sau mai pasivi, în а fructifica „talantul'” 
primit dela іпаіпіаѕі şi dela soţie, în aceeaşi mă- 
sură şi procesul de îmbogățire este mai mult sau 
mai puţin accentuat, sau chiar anihilat, 


Noi am constatat o serie de elemente moșteni- 
toare active, spirite întreprinzătoare, precum și o 
serie de elemente moștenitoare pasive, staţionare 
sau chiar consumatoare, 

In prezentarea de faţă, ne interesează, în primul 
rând, elementele moștenitoare active, – 

Pentru а învedera importanţa acestui al doilea 
factor, în procesul social înfățișat, redăm afirma- 
ţia săteanului Marin Stelian, de care am vorbit mai 
sus, şi pe care o considerăm ca specifică în a ca- 
racteriza factorul în discuţie: 

„Bunicul meu, a avut 5 copii, El a fost la înce- 
put sărac., Dela părinţi a avut са la 9 ha, dar а 
ajuns la 150 ha, Era tare vrednic, Nici n'avea somn, 
Din noapte făcea zi. Toată ziua şi toată noaptea 
numai călare umbla” 


Prin ce s'a manifestat aici elementul uman? Prin- 
tr'o serie de activități suplimentare, alături de 
munca de câmp, şi a căror reușită era garantată de 
puterea de muncă și de voința pe care o destăşu- 
rau, pentru a-şi pune în aplicare tot spiritul lor 
întrepid, 


Este ceea ce formează al treilea factor în pro- 
cesul de îmbogățire al sătenilor огјепі, ca şi al ce- 
lor din împrejurimi, dealtiel: creșterea şi negoțul 
vitelor. Aici, nu ne putem opri de a cita cîteva ca- 
zuri, oricât de detailate, care învederează impor- 
Еапја acestui al treilea factor, 

Aşa, Badea Cârstea (75 ani), povestind chipul în 
care şi-a agonisit tatăl său averea, afirmă: 

„A primit dela tată-său 6 ha, A mai agonisit încă 
vreo 80 ha. A cumpărat fășii multe.. Și-a făcut a- 
verea din agricultură şi din negoțul porcilor şi al 


oilor. Creştea porci, oi, vaci, cai. Mai cu seamă cal, 
câte 7—8, îi îngrăşa şi-i vindea. Atunci nu se ага 
așa bine pământul, încât nu era de muncă, ca a- 
cum, Creștea scroafele cu purceii mici, şi-i ducea 
apoi la munte şi-i făcea mari, că mâncau jir şi 
shindă, Venea acasă си ei la Sft, Gheorghe, dela 
munte şi-i vindea la negustorii din Ploiești, cu 2-3 
salbeni porcul, Plecau la munte, pe la Vinerea- 
Mare, când cădea jos ghinda şi jirul, Luam shinda 
și jirul cu lopata.. Acum nu mai sunt păduri. Era 
trai bun atunci, Acum e rău, Atunci vitele mân- 
cau boabe și beau apă din izvoarele, care curgeau 
peste tot, 

„Ойе le creşteam pe moşiile ciocoilor, Pe atunci 
nu le cumpărasem поі moştenii,,, Le învoiam la 
ei: cu câte un franc pe vară, Francul de atunci ar 
face acum, poate, 30 de lei, 

„Caii, iarna în grajd, şi vara în câmpurile 
ciocoilor, Pe atunci nu era multă arătură; era câm- 
pul plin de fânețe, Se făceau clăi, de coseam până 
la Sântă Măria Mare, 

„Dacă semăna 2 pogoane (1 ha), de porumb, era 
peste cap; şi două de grâu, De altiel, nici unelte 
agricole nu aveau căci „se ara cu plugul de lemn, 
şi se rupea, că tronsea în pământ, de nemuncit ce 
era. Ara си. șase boi la plug, Doi oameni mânau 
boii, unul la coarne şi 2 puneau boabele la pă- 
mânt”, Aşa că erau în total 5 oameni odată la arat 
$1 semănat, Timpurile s'au schimbat ca și nevoile, 
Acum ară numai omul cu muerea. Pă fuga, Au des- 
fundat pământurile cumpărate dela ciocoi. Dela Pi- 
teşti şi până la Căteasca numai orjeni îs”, 

Intrebându-l pe moş Badea Cârstea de chipul 
cum a procedat el, mi-a răspuns după cum ur- 
mează. Їп ce priveşte veniturile lui, i-au provenit 
din agricultură și creșterea vitelor: 


„Опе le ţineam iarna acasă, când fătau miei, 
Atunci câştigul consta din laptele muls dela oi şi 
din vânzarea meilor, Oile, ca şi porcii, erau tare 
lânoase,,, 

„Porcii, îi duceam iarna, la ghindă şi la jir, la 
munte, în Valea Mănăstirii și în Arteasca, la Bah- 
na Rusului, pe Rîul Doamnei, Marginea Domnească 
şi Malu cu Florile, jud, Muscel, Tot aici duceau 
mai mulți oameni din sat, care пе întovărăşisem: 
Radu Dumitrescu, Stan Ionescu, Gheorghe Bui- 
can, Marin Nicodici, Badea Gherghescu, socrul 
meu și alţii“, 

Vom vedea, mai la vale, cum asemenea întovă- 
răşii s'au repetat, spre folosul deosebit de însem- 
nat al lor, 


459 


„Mai duceam porcii și în pădurea Căscioreanca, 
pe valea Neajlovului, în jud. Argeș...”. 

lar іп ce priveşte creșterea cailor, Badea Сагв- 
tea continuă; 

„Ingrijeam câte 4—5 cai. Iarna îi ţineam în 
grajd, că aveam fânărie berechet. Primăvara îi vin- 
deam la Piteşti”. 

Importanța fânețelor este, aşa dar, incontesta- 
bila. Creşterea vitelor, posibilă în cazul marilor în- 
tinderi de fânețe, este în chipul acesta, un mijloc 
destul de însemnat de venituri. 

„Porcii îi vindeam, îngrăşaţi şi cu porumb, la ne- 
gustorii care veneau dela Braşov şi Sibiu, cu pa- 
şaport, şi ni-i cumpăra. Ne aduceau pe atunci nu- 
mai galbeni (12 franci) și „rile“ (23 franci) şi poli 
de aur (20 franci). 

„Опе le vindeam la Pitești, pe la măcelari, pen- 
tru păstrămuri, Pe atunci era 6 franci oaia. Până 
la 10 franci era cea mai scumpă oaie. Un franc 
de atunci е azi 20 lei. Un pol de atunci, cam 400 
lei azi, 

„Vaci și boi la Pitești. Dacă îmbătrâneau, le 
vindeam şi luam altele tinere. Boii erau până la 4 
poli; 2 boi, cel mult 5 poli...” 

Considerăm foarte importante cele expuse de 
moşneagul nostru, pentru care motiv le şi tran- 
scriem aici. În chipul acesta avem posibilitatea de 
a cunoaşte, dela sursă, relaţiile comerciale ale să- 
tenilor din Oarja, cu centrele din împrejurimi. Un 
anumit aspect din уіеаја acestei așezări românești, 
şi anume desvoltarea еі din punctul de vedere eco- 
nomic şi social, ni-l explicăm, în chip cu totul real, 
prin adâncirea acestor date, atât de prețioase. 
Oarja s'a desvoltat, din punctele de vedere amin- 
tite, datorită relaţiilor comerciale cu Braşovul şi 
Sibiul, pe deoparte, şi cu Piteștii, Târgovişte, Bu- 
сигеѕіі şi Craiova, precum și a relaţiilor cu jude- 
tele Muscel, Dâmboviţa etc. 

Cel mai important fapt, de sisur, îl formează re- 
Јане comerciale cu negustorii braşoveni şi sibieni, 
care veneau „cu pașaport“, pentru a cumpăra vi- 
tele crescute şi hrănite de orjenii mai întreprizi. 

Este incontestabil că toate aceste relaţii ale or- 
jenilor au influenţat şi alte aspecte din уіеаја să- 
tenilor, ca de pildă vieaţa spirituală, politică, etc. 
Pentrucă Badea Cârstea și cu tatăl său nu erau 
printre puţinii care procedau în chipul acesta, pen- 
tru agonisirea unei cât mai abundente avuţii. 

Pentru a întări afirmaţiile noastre, mai redăm 
un caz tot aşa de specific. Intradevăr, iată ce 
spune Marin Stelian despre chipul cum agonisea 
tatăl său averea, de pe urma creşterii vitelor: 


460 


„strânsă legătură cu precedentul, 


„El a fost la inceput sărac. Dar se ocupa mult 
cu negoţul de porci şi de fuică (din prune)... Cum- 
păra porci dela Pitești, Târgovişte, Craiova etc., 
şi-i ducea la munte, la jir şi la ghindă, la Râncă- 
ciov-Muscel, Vieroşi, Colibaşi etc. 

„Vindea porcii la Piteşti, Bucureşti și Тагбо- 
vişte. Гиіса o vindea în partea dealului, dincolo de 
Pitești şi la vale, în Vlașca, în spre Dunăre... Ve- 
neau şi negustori dela Târgoviște și București şi 
cumpărau porcii „de pe loc". 

„Dela părinţi a avut ca la 9 ha, dar a ajuns la 
150. Era tare vrednic. Nici n'avea somn...” 

In același chip au procedat şi ceilalți „moşteni”. 
Au lucrat pământul și au crescut vite. Locurile de 
desfacere, ca și locurile de creştere şi hrănire pen- 
tru vite, erau aceleași şi pentru ceilalți, ca și pen- 
tru aceştia, citați de noi. Incât nu mai înmulțim 
citatele, 


— Pi 


КЕТ с» 


к „ш 
КЕС 


РА 


нос, 
ай în Io 


] ол 
аг 
К LEGENDA | 


—— Недоѓое v ie 
o. Согуд viirior 
= kag lde faod 


Desvoltând acest al treilea factor, în procesul 
de îmbogățire al sătenilor огјепі, negoțul şi creş- 
terea vitelor, am amintit în acelaşi timp şi de 
munca pământului, Agricultura, al patrulea factor 
în procesul social pe care-l desbatem aici, este un 
element de activitate și de producție, саге a stat în 
desvoltându-se 
paralel şi în dauna lui. 


Nu întotdeauna, şi mai cu seamă nu dela înce- 
put, actualii orjeni înstăriți au dispus de aceeaşi 
mare întindere de pământ, Factorul economic care 
le-a înlesnit acapararea de întinderi însemnate pe 
pământ, a fost, fără îndoială, în primul rând, creș- 
terea vitelor, 

Nu ne este permis, însă, a trece cu vederea încă 
2 fapte extrem de importante: а) întovărăşirile, tot 
mai des repetate, între moşteni, care-și aveau pro- 
babil originea în obştea şi obştea pe obşti, atât de 
trainice, până mai eri, în aceste părţi, precum şi 
b) prilejul, tot atât de important, de a se fi pus în 
vânzare o serie întreagă de moşii, de teama po- 
sesorilor acestora de o eventuală expropriere, dela 
Cuza-Vodă încoace, 

Pentru а  învedera deosebita importanță а aso- 
cierilor între țărani şi a vânzărilor de moșii, vom 
reda, în rândurile ce urmează, câteva din aceste 
cazuri, . 

Iată ce spune în această privință Badea Cârstea; 

„Grâu, ovăz şi rapiţă, am început să semăn de 
când m'am însurat, Am desfăcut pământul, că au 
ieşit pluguri de fier şi grăpi de fier, Porumb am 
semănat tot timpul: pentru mâncare, pentru pă- 
sări, pentru рогсі,,,", Și, înstărindu-se de pe urma 
creşterii vitelor și mai întovărășindu-se cu alţii, 
a început să cumpere pământ, „Intâia dată, cam 
pe la 1899, am luat moşia Șocaia, cu mai mulţi oa- 
meni de aici: Nanu Stan (mort), Dumitru Stăn- 
ciulescu (mort), cumnatul meu, Ion Ene (mort), 
Radu Dumitrescu, Marin Miu, lon Miu (mort), 
Gheorghe Miu (mort), Androne Marinescu (mort), 
Stelian Badea, Marin Ionescu, Niţă Ene, Ştefan 
Ionescu, Ion Ionescu (тогі)", Partea lui a fost de 
6 ha. 

Altădată, саш pe la 1902, a cumpărat, împre- 
ună cu alţii, moșia Tompa, „Toţi am cumpărat 500 
Һа", Tovarăşi au fost tot cam cei de mai sus, Nu-i 
mai ştie nici el pe toţi. „Sunt morţi. Dacă moare 
omul, îl uiţi”, A luat și el 10 ha, 

Cu alt prilej au cumpărat о fășie din moşia 
Căteasca, dela soţia Domnitorului Ghica, întovă- 
rășindu-se 8 din Oarja şi 2 din Căteasca-Popeşti 
(aceştia au luat 200 ha), Badea Cârstea a luat cu 
acest prilej 40 ha, ca şi ceilalți orjeni, 

In sfârşit, își mai amintește de o ultimă întovă- 
rășire (fiind toţi 6), cu care prilej au luat moșia 
Gliganu, fiecare câte 40 ha. 

Incolo, a luat pământ cu pogonul de prin sat. 
„Venea şi te ruga cu pământul, Se vindea 7—8 poli 
pogonul: erau polii mari, că 7—8 poli cât dădea: 
pe 2 boi, fac cât 20,000 lei acum“, 


Sau afirmaţiile lui Marin Stelian: 

„Tatăl meu a primit dela bunicu 20 ha pământ, 
El a mai cumpărat de mai multe ori, întovărăşin- 
du-se vreo 8 oameni, mână de fier, care au cam 
distrus ре ciocoi.„", $1 enumerând cumpărările: 

„А luat odată din moșia Căteasca, întovărășin- 
du-se 10 oameni: Radu Dumitrescu, Stelian I. Ba- 
dea, Badea Cârstea, Gheorghe Buican, Paraschiv 
Anghel, Dumitru Radu, Androne Marinescu şi 
Stan Ionescu, din Oarja, şi Costică și Dinu Zamfi- 
resou, din Căteasca”, Tatăl lui, Stelian I. Badea, 
a luat cu acel prilej, 45 ha pământ, 

„Altădată, moşia Gliganu, întovărăşindu-se 6 oa- 
meni,,,"*, Stelian Badea a luat atunci 40 Һа, 

Їп sfârșit, au mai cumpărat pădurea Râncăciov- 
Muscel, în tovărăşie cu 2 огеш: Radu Dumi- 
trescu şi Toma Rizea Ene, și 4 din Căteasca: Ghe- 
orghe şi Ion Voiculescu și Costică şi Dinu Zamii- 
rescu, A luat atunci 30 ha, 

In afară de aceste întinderi de pământ, cumpă- 
rate în tovărășie cu alţii, a mai cumpărat și sin- 
sur, Insă întinderea de pământ cumpărată singur, 
reprezintă un mic procent, în raport cu întinderea 
aceluia luat în tovărășie, atât la Marin Stelian, 
cât şi la toți ceilalți orjeni înstăriți, 

Două cazuri fac excepţie: Топ М, Dănălache și 
Nicolae Constantinescu („boerul'”), Primul, însă, 
numai datorită firii lui de om închis şi retras, 

Un alt caz destul de interesant este Radu Dumi- 
trescu, care, după cum vom vedea din însăși afir- 
maţiile lui, este important și din alt punct de ve- 
dere: 

„Tată n'am avut, fraţi şi mamă numai, La 18 
ani, m'am căsătorit., Pământ n'aveam decât 10 po- 
goane eu si 10 pogoane socru-meu”, Dacă s'a vă- 
zut omul așa, şi fiind un spirit întreprinzător şi 
plin de iniţiativă şi posibilităţi, numai ce s'a ари. 
cat de negoţ, 

„Cumpăram vite din Craiova etc., şi le vindeam 
la Bucureşti. Parale n'aveam, Mă împrumutam şi 
plăteam dobândă", Probabil că îi venea greu, dar 
mai târziu, va proceda la fel, pe socoteala celor 
care, în nevoie, vor lua bani dela el. 

„Când mai m'am mărit și eu şi când au început 
să se vândă niște moşii pe aici, m'am alăturat de 
capii cei care cumpărau moșii și am luat în 3 locuri 
70 pogoane (їп Ѕосаіа, Goleasca şi Tompa). Am 
aflat că moşia se vindea în rate şi din negoț $: 
munca câmpului plăteam ratele", Se vede aici în 
chip destul de plastic contribuţia negoţului cu vite, 
alături de munca câmpului, la mărirea posibilită- 
{Шог de acaparare a pământului, 


461 


Dar ceea ce este şi mai important, în acest caz, 
este afirmaţia ce urmează: 

„Am simțit pe capi cum fac la cumpărătoare şi 
am facut şi eu încă vreo 7 tovarăși, devenind eu 
cap, şi am cumpărat moşia Căteasca, unde am oprit 
eu 120 pogoane (60 ha), cumpărate tot în rate. Tot 
cu acei tovarăşi am cumpărat Gliganul, unde am 
oprit 80 pogoane, După aceea, am cumpărat mo- 
şia Gruiu, Am oprit acolo 75 pogoane... Am dus о 
vieață numai inhămat la munci grele,.,”, 

Aşa dar, Radu Dumitrescu, mai inteligent şi mai 
pătruns de un spirit comercial, a ştiut să prindă, 
dela alții mai în vârstă ca el procedeele, pentru 
a cumpăra moșii, adică „a furat secretele capilor”, 
cum s'ar zice, devenind el însuși cap, Ceea ce în- 
seamnă că aceste întovărășiri se efectuau mai de 
mult, încât unii au ajuns să fie recunoscuţi drept 
„capi”, De altfel, despre acesta ni sa afirmat în 
repetate rânduri, că „Radu Dumitrescu ne-a fost 
cap, pe el îintrebaţi-l”, (Toma Rizea Ene, 54 ani, 
1 cl, primară), 

Dacă unora ca acestora le-au fost atât de folo- 
sitoare întovărășirile, se pune problema de ce nu 
încearcă aceleaşi mijloace şi proletarii rurali or- 
jeni? 

Răspunsul nu poate fi altul decât următorul: 

Dacă celor înstăriți le-a fost şi le este uşor să 
se asocieze în vederea cumpărării de pământ, nu 
tot așa se prezintă situaţia cu cei nevoiaşi, Aceştia 
nu reuşesc să se asocieze în vederea aceluiaşi scop 
tocmai din pricina dependenţei lor față de се} 
dintâi, Ei nu cutează să ridice capul, căci aceasta 
înseamnă să se asocieze între ei, pentrucă li-i 
teamă de cei bogaţi, de care sunt legaţi ргіпіг'о 
şerbie nedeclarată formal, dar existentă de fapt, şi 
nu de azi, de eri, ci încă din vremea când era re- 
cunoscută ca atare, Dacă vreunul din aceștia se ri- 
dică, totuşi, el trebue să se integreze în grupa ce- 
lor înstăriți, dacă vrea să se mențină şi mai cu 
seamă să progreseze, $: chiar așa se petrece în ase- 
menea cazuri (de pildă Huiduman), 

Când atâţia sunt clăcășiți pe pământurile „Ьое- 
rului'”', care de data aceasta este moşteanul deve- 
nit capitalist rural, nu are altceva de făcut, decât 
să trăiască din legăturile cu acesta şi impuse de 
acesta, 

Incât afirmaţiile locuitorului Voicu Petre, chiar 
țigan fie el, (54 ani), ni se par a fi de mare mă- 
sură îndreptăţite: „ăl sărac se duce la й] bogat 
şi ia pămint cu chirie си 1.000 lei pogonul. I-l dă 
unde cântă broaștele, Și munceşte din zori şi 
până'n seară, cu copii cu tot şi nu se face pen- 


462 


trucă bogatul nu-i dă locul cel mai bun, ci îl păs- 
trează pentru el, lar dacă nu e bun, nici nu se face 
mai mult decât ca să plătească omul, De unde să te 
imbogățeşti?”, 

Sau ale lui Nicolae B, Sandu (29 ani, 5 cl, pri- 
mare, pândar şi cu 3 ha): 

„Bogaţii merg şi din neam în neam: dacă аі 
și faci, Parte din ei fac şi şmecherii,, Unii mun- 
cesc până le sare ochii din cap, pentrucă nu poate 
altfel, Până îți muncești un pogon în parte, tre- 
bue să-i munceşti bogatului până îţi mănânci 
treanța de pe tine”. 

Și chiar ale lui Гоп Nedelea Voicu (43 ani, 2 cl. 
primare): 

„Unii oameni sunt bogaţi pentrucă au avere dela 
părinţi, iar alţii pentrucă ştiu să facă smecherii”, 
Desigur că sunt și alţii cari's pentru ambele motive 
deopotrivă, „Noi nu am putut să facem avere $і 
nici tata, pentrucă nu am ştiut să facem șmecherii, 
Săracu' rămâne tot sărac, pentrucă n'are de unde 
să fie bogat, Bogatul se îmbogățește pentrucă are 
mult, vinde din recoltă și mai cumpără şi pă- 
там", 

Incât, având іп vedere aceste trei afirmaţii, să 
nu ne mire de loc o alta, uluitoare prin întreaga 
şi complexa ei semnificaţie, tot a lui Sandu B, Ni- 
colae şi care deși, la prima vedere, ar părea că 
depăşeşte cadrul impus de titlul articolului nostru, 
o credem, din contră, intru totul potrivită aici: 

„Soarta omului în viață ar fi să trăiască liber 
şi cu dragoste, pentrucă ţara noastră nu e supusă 
la străini şi e bogată. 

„Noi trebue să muncim, Noi care nu avem nu 
putem da înainte, 

„Nu e lăsat dela Dumnezeu ca unii să fie bo- 
gaţi. Dumnezeu a lăsat pământul ca să-l muncească 
toţi şi să se hrănească, Omul care ţine pământ mai 
mult decât îi trebue, scrie Sf, Scriptură, că face 
mare păcat, Iarăşi, nu e bine să strângi banul şi 
să-l ţii legat în cârpă, ci trebue să circule“, 

De sigur că nu trebue să uităm şi unele cauze 
care mențin sfatu-guo-ul săracului, din chiar vina 
lui, ca de pildă: băutura și tutunul, Până la urmă 
ce e drept, s'ar putea explica, parţial bine înţe- 
les, aceste scăderi ale săracului, pentru motive de 
ordin psihologic, asupra cărora nu ne este permis să 
insistăm acum, 

Spre deosebire de cei săraci, la cei mai mulţi 
din cei bogaţi, am observat că nu fumează de loc, 
iar în ce privește băutura, nu beau dela cârciumă, 
ci îşi au rezervele lor, cumpărate în condiţii avan- 


tajoase sau proprii, de vin şi mai cu seamă de 
ţuică, pe care le consumă. 


Am trecut pe nesimţite la alți 2 factori care își 
au rolul lor bine determinat în procesul de îm- 
bogăţire al orjenilor înstăriți. 

Intâi este dijma, care constitue al cincilea factor 
şi apoi camăta, al şaselea factor їп desfăşurarea 
procesului social în discuţie. 

Mai întâi, în ce privește dijma, expunem doar 
„condițiile“ pe care le pun reprezentanţii proprie- 
tăţii capitaliste orjene, celor nevoiaşi. 

lată, de pildă, ce afirmă Jon D, Velcea (47 ani, 
5 cl. primare, 114 ha, ia pământ în dijmă şi între- 
ține 2 elevi la liceu în Piteşti), cu privire la con- 
diţiile „boerului“ Nicolae Constantinescu: 

„La 3 ha îi secerăm 1/ ha, îl ducem la arie, îl 
treerăm şi i-l aducem la magazie. Tot pentru aceste 
3 ha îi mai arăm 14 ha, îl semănăm și îl srăpăm'”. 
Ceea ce înseamnă că la 3 ha în dijmă un sătean 
e obligat să lucreze, în afară de faptul că-i dă 16 
din recolta celor З ha, un pogon (sau 12 ha) com- 
plet, adică toate muncile pe care le necesită, dela 
arat până la ducerea produselor în magazie. Insă 
„boerul'” nu se mulţumeşte numai cu atât. Ci pe 
deasupra mai cere „şi 1 zi la pogon de lucru”, 
adică la 3 ha 6 zile, plus „20 de ouă şi un pui de 
găină „de nume“, adică pe care trebue să i-l ducă 
de ziua onomastică, 

Douăzeci de ouă şi un pui se dă pentru fiecare 
3 ha luate în dijmă: „șase pogoane е ип nume“, 

In general „condiţiile“ în саге se dă pământul 
în dijmă acestea sunt. Ba de multe ori este obligat 
săteanul să mai presteze încă alte zile în decursul 
anului și pentru саге nu primeşte пісі о retri- 


buţie, 


Acela care este cel mai vestit în ce priveşte 
camăta, este Marin Miu. Bine înţeles că nu e sin- 
gurul. Bani cu camătă dau sau au dat toţi, sau 
aproape toți, cei сате fac parte din grupa denumită 
de moi „proprietari rurali capitalişti”. 

Marin Miu, după afirmaţiile mai multor săteni, 
le-a dat bani cu împrumut și pe urmă le-a luat pă- 
mântul şi casele. Dintre aceştia amintim pe Cirstea 
Ilie, căruia i-a luat casa şi 1 ha pământ; Ion Ba- 
dea АІехіапи, căruia i-a luat locul, cu casă cu 
tot, în suprafață de 4.160 m2. Primul a murit de 
necazul pricinuit. Al doilea a înebunit de jale şi 
acum umblă în neştire prin sat, dând semne de vă- 
dită idioţenie. In sfârşit, mai amintim de о femee 
pe care o lăsat-o fără casă. 


„Miu lua înainte 2 lei la pol pe lună“, ceea ce 
ar veni 24 lei la 20 lei ре an, după afirmaţia fn- 
vățătorului Angelescu. Numai așa se şi explică de 
ce datornicii nu mai reuşeau să se scape de o da- 
torie odată contractată. 

Tot aşa de rău s'a purtat și Radu Dumitrescu: 

„Am alergat fo 17 ani de zile, pentru petecul 
ăsta de pământ, la Radu Dumitrescu, cu căruța 
asta", Sau mai departe: „Uite colo o căsuță în саге 
nu şade nimeni. Acolo a stat o slugă de a lui Radu 
Dumitrescu, care a muncit ca să-i dea un loc de 
casă. A căpătat lemne, de ici de colo, și-a făcut 
casă $1 acum l-a dat afară pentrucă nu e locul lui 
(n'au făcut acte). A stat fo 4—5 ani, acum îi cere 
să mai dea 6.000 lei, să rămâie casa lui”. (Voicu 
Petre Panciu, 54 ani). 

Mai amintim printre cămătari pe Florea Diaco- 
nescu, Huiduman, Ciobănică, I. M. Dănălache etc. 

Dacă sătenii au ajuns să cadă pe mâna acestora 
se datorește numai faptului că băncile sătești s'au 
ruinat în urma unor măsuri luate cu privire la ele, 
nefiind capabile să acorde împrumuturile de care 
aveau nevoe sătenii. Transcriem pentru întărirea 
afirmațiilor noastre, semnificativele declaraţii ale 
casierului băncii „Оагја", Marin D. Dănălăchescu 
(53 ani, 5 cl. primare): 

„Banca „Оагја" a fost înființată іп 1916, cu un 
capital de 50.000 lei. In 1927 avea 2.000.000 lei, dar 
din pricina conversiunii, a ajuns în 1939 la lei 
1.000.000. Sunt peste 200 acţionari din comunele: 
Oarja, Gruiu, Şerbăneşti, Gliganu, Piteşti, Țuțu- 
leşti, Suseni. Am vrea să vină la noi un om străin 
de comună, specialist în cooperaţie şi să ne con- 
ducă băncile. Să fie o singură cooperativă în co- 
mună, nu două ca acum”, 


Al şaptelea factor în procesul de îmbogățire îl 
putem considera pe cel industrial. 

Intr'adevăr, 30 de moşteni din Oarja s'au into- 
vărăşit şi au instalat o moară, pe care о adminis- 
trează ei, printr'un reprezentant al lor, саге în- 
deplinește funcția de administrator (Petre Badea 
Cirstea). Un oare care câştig și unele înlesniri ca- 
pătă şi dela această întreprindere, care dovedeşte 
încă odată spiritul de întreprindere cu care sunt 
înzestrați aceşti fruntaşi orjeni. 


In sfârşit al optulea factor este proasta hrănire. 
Dat fiind că acest lucru l'am constatat la nenumă- 
rate case şi în repetate rânduri, renunțăm de а ma: 
cita cazuri. Ne mulțumim doar a preciza că, până 
și dumineca, aceste familii înstărite se hrănesc cu 


463 


varză fiartă (fără niciun fel de carne) şi mămă- 
ligă. Fierb o oală cu asemenea varză şi au o săp- 
tămână. Păsările le vând la târg. 

Privaţiunea aceasta îşi găseşte explicația în afir- 
тае unuia dintre acești fruntași, Const. I, Teo- 
dorescu (51 ani, 5 cl. primare, 75 ha), din care se 
poate vedea lupta pentru pământ a fruntașilor. 

„Le-am spus de multe ori acelor care fumează, 
că o ţigară înseamnă că аге 1 ш? de pământ, iar 
2 pachete de tutun de câte 5 lei, înseamnă că arde 
10 m? pe zi, Cu băutura la fel. Dacă n'ar mai bea 
mult şi n'ar mai fuma de loc, s'ar înstări şi ei (cei 
nevoiaşi). 

„Apoi e bine ca omul să încerce pământul şi pe 
o parte și pe alta. Eu am canalizat toate vâlcelele 
şi astfel în loc de băltoace, ici colo, am ajuns să 
am pământ din cel mai bun. Prin muncă şi negoţ 
am ajuns bine, 


„Pământul e mai de pref ca orice în lume, chiar 
şi ca aurul. E o vacă pe care o mulgi mereu și nu 
se mai termină. Inainte de a pleca la războiu am 
băgat toţi banii în pământ: am cumpărat de toți 
banii pământ. M'am gândit că, de nu mai mă іп- 
torc, rămâne urmașilor, Au venit Nemţii și au tre- 
cut peste pământ, dar pământul tot al meu a ră- 
mas. Aşa l'am sfătuit şi pe băiatul meu, să facă la 
fel, când a mers în concentrare. Și aşa a făcut", 

Suntem în măsură, aşa dar, să afirmăm, pe scurt, 
că la desfăşurarea procesului de îmbogăţire, al pro- 
prietarilor rurali capitalişti, au contribuit şi contri- 
bue, într'o mai mică sau mai mare măsură, după 
împrejurări, opt factori şi anume: moștenirea şi 
zestrea, elementul uman, negoțul și creşterea vi- 
telor, agricultura, dijma, camăta, industria și cum- 
pătarea împreună cu hrana proastă, 


NICOLAE MARIN DUNĂRE 


PROCESUL DE SĂRĂCIRE ÎN OARJA 


Ceea ce caracterizează unităţile sociale este 
permanenta lor curgere, continua lor transfor- 
mare, dar ceea ce le distinge de unităţile lumii 
organice este conștiința şi chiar știința acestor 
schimbări. Nu avem numai senzaţia transformări- 
lor ce se petrec, ci înţelegerea şi chiar prevederea 
lor. Istoria, vieața socială, creiază mereu forme 
noi, altele decât cele precedente, ieşite, crescute 
din acestea, dar schimbându-le cantitativ, până 
când devenind mature, le preface calitativ în îu- 
tregime, In sânul acestor unităţi sociale se petrece 
lupta contrastelor, conflictelor dintre teză şi anti- 
teză, care iau în уіеаа socială formele uneori mă- 
runte, alteori gigantice ale luptelor dintre clasele 
societăţii, Sociologia studiază toate aceste trans- 
formări şi conflicte pe care le numeşte procese. 
Un astfel de proces ne-a fost dat să studiem în sa- 
tul Oarja din Argeş, şi anume acela al deplasări- 
lor cantitative care se întâmplă în masa ţărănimii 
locale, deplasări ce preced schimbări calitative 
foarte importante. lată de ce se poate vorbi de o 
previziune în sociologie, de legi, extrem de com- 
plexe şi totuşi în fond foarte simple, care conduc 
vieața societăţii, a unităţilor sociale, și iată de ce 
putem vorbi de o ştiinţă a sociologiei. 

Esenţialul în studiul acestor unități ştiinţilice, 
după părerea noastră este să stabilim, să discer- 


464 


пет din nenumăratele şi complicatele forme ре 
care le creiază neincetat realitatea socială, care 
sunt cele ce apun, trec și care sunt caracteristice 
peniru noua înfățișare a lucrurilor. 

În massa țărănimii româneşti se petrec procese 
de o însemnătate imensă pentru viitorul acestui 
popor. Recensământul din 1930 a dovedit neîndo- 
ielnic existenţa unei categorii de țărani codași (să. 
raci, pauperi). 2.460.000 gospodării (74,9 din to- 
talul gospodăriilor) aveau pământ sub 5 ha, în 
total 5.535.000 ha, (28% din suprafața lucrată în 
agricultură). Categoria aceasta se subdivide 
codași propriu ziși, care au între 2 şi 5 ha, în 
țărani săraci care au până la 2 ha, şi muncitori 
agricoli care n'au decât munca braţelor pentru a-şi 
întreține vieaţa. О parte din aceştia au casă şi 
curte în vatra satului, alţii nici atât. In cei 10 ani 
care au urmat (1930—1940) nu s'au mai făcut noi 
recensăminte, dar procesul de sărăcire al popu- 
laţiei agricole a continuat într'un ritm rapid, dato- 
rit crizei generale a sistemului actual de producţie 
şi conjuncturii de războiu a economiei mondiale, 
La acestea se alătură un însemnat factor biologic: 
înmulțirea populației sătești. E un fapt constant 
şi verificat că familiile ţărăneşti sunt mai prolifice 
decât cele urbane. 

Cum s'a răsfrânt criza generală a 


î 
în 


sistemului 


economic asupra satului românesc? Tendinţa 
esenţială consistă în înlăturarea micii producțiuni 
de către сеа mare; ruina gospodăriilor mici $: 
mijlocii se prelungeşte ani de zile, uneori decenii, 
în urma agravării condiţiilor de producție. Această 
agravare se manifestă prin: a) muncă excesivă; 
b) subalimentare permanentă; c) creşterea dato- 
riilor; d) reaua întreţinere а vitelor şi furajul 
slab; e) insuficienta cultură a ogoarelor; f) stag- 
rarea tehnicei, 

In acest mod ţăranii codaşi şi mijlocii sunt 
pe cale de a fi înlăturați: prin foame, supra-muncă 
şi sub-alimentare, care au drept rezultat producţia 
primitivă, 

Datoriile pe care le fac spre a se salva nu fac 
decât să le grăbească ruina. Are două aHernative: 
să moară de foame sau să părăsească agricultura 
pe cont propriu pentru o altă muncă, Dar nici aci 
nu va scăpa de spectrul foamei şi al şomajului 
care ameninţă pe muncitorii agricoli ca şi pe lu- 
crători, In această prăbușire a gospodăriilor mici 
şi mijlocii constă procesul de proletarizare а! {&- 
rănimii române, Codașii şi chiar mijlocaşii devin 
muncitori agricoli sau industriali. 

In satul Oarja procesul este foarte vizibil, Re- 
giunea Dâmbovnic fiind o regiune intens comer- 
cializată, intrată de peste 100 ani în procesul de 
schimb capitalist, transformările interioare ale sa- 
tului au dus la apariţia unei pături de țărani chia- 
buri care fac comerț, au mori, sau dau bani cu ca- 
mătă, Capitalul comercial, industrial şi bancar а 
pătruns adânc în satele argeşene. Chiaburii sunt 
clasa capitalistă a satelor, Dar, concomitent cu 
apariția acestei pături, a apărut şi contrarul ei: 
muncitorul agricol şi țăranul sărac, Fără pământ 
sau cu două, trei pogoane, ruinat de datorii şi im- 
pozite, fără vite şi unelte agricole, infometat, bol- 
nav, el rătăceşte pe ulițele satului căutând, dar 
negăsind nicăeri un mijloc de trai. Din când în 
când reacționează în mod anarhic, dar fără rezul- 
tat, Continuă să aştepte altceva fără să ştie prea 
bine ce, intuind uneori în mod grosolan, dar deve- 
nind pe zi ce trece un aliat natural şi necesar al 
muncitorului urban în luptele lui. A fost răzeş 
sau poate lăcaş, acum, însă, fără să Не servul 
nimănui este legat de mâini şi de picioare, robit, 

În Oarja, care a fost un sat răzeşesc cu o sin- 
gură „mahala“ de clăcași (Ștefăneștii), deci uri sat 
fără mari moşii boereşti, aceasta este situația. 

Câteva zeci de familii de chiaburi și câteva sute 
de gospodării de țărani săraci. Și această polari- 


zare este accelerată de presiunea concentrărilor, 
rechiziţiilor, impozitelor mărite, şi de timpul ne- 
prielnic muncilor agricole, 


Ion Marin В, Lezu de 50 ani n'are pământ, аге 
8 copii şi trăeşte din trei pogoane pe care le ia „їп 
parte“ dela învățătorul M, Radu. Dă dijmă, e „în 
ascultare“, Vite п'аге, $1 e... moştean. „N'am 
unde munci“, dar copiii mei ştiu toţi carte, 

Constantin Maria are 40 ani şi soţia lui, Gher- 
shina, 25. E țigan, are două prăjini de pămâni 
şi 4 copii de 7—5—3—1 ani. Munceșşte cu ziua şi 
el şi nevasta, — când o lasă copiii, — pentru 20— 
25 lei pe zi. 

lixandra N, S. Radu e văduvă, Marin, bărbatul 
„Şituia” (lucra şiţe) şi a murit de congestie pulmo- 
nară în Martie 1938, Are 5 prăjini de pământ şi 
o văcuță, A avut 11 copii, 3 au murit, 8 trăesc, 
Marin, fiul cel mare, însurat, are 4—5 prăjini de 
pământ, Ileana e măritată la Popeşti, în sat, Ioana 
(20 ani), munceşte cu ziua la porumb. Constantin 
(17 ani) e slugă la Piteşti, la boerul Gogu Con- 
stantinescu. Ioana (16 ani), munceşte la câmp, 
Gheorghe (14 ani), umblă cu vitele oamenilor. Ion 
are 12 ani, iar Radu 8 ani. 

Florea Cioacă vine tocmai dela concentrare, Are 
37 ani, nevasta i-a murit în 1938. Când i-a născut 
primul copil s'a bucurat. Apoi a mai avut doi, 
Acum e cu trei copii (Marin 11 ani, Florea 8 ani, 
Maria 5 ani), şi fără femeie, Pământ, 1 pogon. A 
lucrat între 1926—927 la С. F, R. a strâns ceva 
parale şi şi-a făcut casă. Azi are casă dar nare 
vite, decât două junci mici şi „muncesc cu brafele 
că cu juncii nu pot, e prea mici“. Cum se hrănesc 
oamenii aceştia? 

Cu mămăligă, varză, fasole, porumb fiert, ceapă, 
usturoi, foarte arareori peşte, ouă, carne, Hrana 
lor e insuficientă şi nesubstanțială, Neavând posi- 
bilitatea de a se hrăni cum trebue pentru o muncă 
atât de istovitoare, bolile îi năpădesc, ba chiar 
mâncarea dela concentrare li se pare bună pe lângă 
ce mănâncă ei acasă, 

Copiii se nasc în condiţii nehigienice şi mor cu 
duiumul, 

Anicăi Stan Ion din 9 copii i-au mai rămas doi, 
Asta-i starea răzeșilor moşteni cum îşi zic ei. Dar 
clăcaşii din Ştefăneşti? La aceștia raporturile sunt 
mai complexe. Sărăcia e mai lucie. Sunt puţine 
gospodării şi le-am anchetat pe toate. Iată-le si- 
шана: 


465 


Numele ţăranilor 


Nedelea Ion 
Т. Marinescu. уш ужу у Ыга» 
Nedelea Constantin 


Broşteanu Ion 


ооло ә орго = 


14 Ioana Т. М. Ше (văduvâ) 
15 Іоп Gh. Dobrescu 
16 Stancu Ion Anica 


7 Marin Anghel Vasile. ...... cc... ... 
18 Florea Anghel Vasile ........,......... 
19 Voicu Marin Pitragceu ...... ПОТЕ 
20 Veta Marin Вопїи.................... 
21 Топ. Barbu cest sie ЖЗ ж жуз же ив di nara ла фо Jet A det ж 


Deci din 21 gospodării, 12, adică 58% au sub 
12 ha, 6, adică 28% sub 5 ha şi doar 3, adică /4°%/% 
până la 8 ha, 

Dar cei care au mai multe hectare au şi mulţi 
copii. Astfel, T, Marinescu la 8 ha, are 10 copii; 
Nedelea Constantin, la 4 hectare are 8 copii; Ma- 
rin Anghel Vasile, la 6 hectare are 6 copii. Când 
s'or face copiii mari vor avea fiecare câte 1 hectar, 
Dar ce să zicem de cei cu 1 sfert de hectar şi 7 
copii? (Cazul văduvei loana Т. Ше, sau Marin 
Anghel Vasile, cu 8 copii şi 2 ha). 

Din 21 gospodării, 16, adică 78% iau pământ 
„in parte“, mai ales dela boierul Constantinescu, 
Condiţiile sunt foarte grele: o zi de lucru de fie- 
care pogon, „la nume“, duc o găină şi 10—20 ouă, 
mai fac câte un „ştraport” iar grânele le clăesc 
şi i le duc boierului, Dijma, jumătate din produse, 
e dela sine înțeleasă! 

lată dar că raporturile feudale în agricultură 
persistă din plin. Lor li s'au adăugat raporturile 
capitaliste prin datoriile pe care majoritatea dintre 
ei le au la cămătari (12 din 21), 

Dumitru А1, Cristea, care e trecut în tablou fără 
nici o datorie, tocmai vânduse două hectare şi ju- 
mătate pământ, spre a putea plăti o datorie de 
100.000 lei lui Marin Miu, cel mai lacom cămătar, 
Oamenii vând pământ, vite, produse, ca să scape 
de datorii. Apoi nevoia îi împinge să facă altele, 
Uneltele agricole sunt nu numai primitive şi uzate, 
Саг uneori cele mai importante lipsesc, Singurul 


466 . 


Nedelea Вайеа........,............. 
Nedelea Оһеогдһе...............,..... 


ССС E э |... ... 
+++ э + ж 


„+4, + + 5 4, + + +, „9 э о + 


Nedelea Мюогеа.‚...................... 


Radu Stan Мейе!еа.................... 
Cristea Al. Оцтїгп................... 
10 Badea M.lie...... а... 
11 Marcu Floréa ;. è sss nars eate nti a e ma es 
12 Anghel РА{гадсц.......,............. 
13 Tudor Iie s s cse es p ed ж жя уя ГГ E 


Pământ 


Datorii 
propriu în parte 
@) (4) (6 

6 25 ha 2 pog. — 2.500 
І 0,75 » 1, 1 vacă ^ = 
5 0,75 „ 6, 1 cal 12.000 
10 8 а — 2 cal, 2 vaci 80.000 
8 4 s — 2 cai, 1 vacă — 
2 35 y — 1 vacă 2.000 
5 25 „ 6, 1 vacă, 2 cai 1.000 
2 35 , — 1 vacă — 
5 15 , 23 2 cai — 
1 1 Е 10, 2 cai, 1 vacă 4.000 
1 15, 6, 2 vaci — 
— 0,26 prăj з, — 1.000 
6 0,25 һа 6, — 3.500 
1 0,25 , з, — 3.000 
2 — з, 1 cal — 
2 stă Та copii 
6 6 ha З pog. |2cai,lvacă,5oi 1.509 
2 75 a — 2 cai, 6 oi - 
8 2 ә 5. — 10.000 
2 215 „ 2° ж 1 cal, 10 oi — 
8 |45, 6, 2 cai. 1 vacă, 16 oi — 


care o duce bine în Ştefăneşti, e popa Marinache 
Drăghici, care are moșia parohială de 17 pogoane, 
are leafă, alte venituri şi daruri, oamenii îi lu- 
crează în dijmă pământul, iar la eleşteu е Preşe: 
dinte. Eleşteul e al obștei, dar mai mult al Părin- 
telui. Oamenii sunt uscați, supți de foamete, In 
schimb arendașul boierului, R. Uimanu, „nu mai 
poate de bine“. Veşnic intră în curtea lui carele 
încărcate şi ies goale. El nu ajută pe nimeni şi nu 
iartă nimic, 

Caracteristica locuitorilor Ștefăneştilor, (care-și 
trag numele dela boierul Ștefănescu, ai cărui clă- 
caşi erau înainte vreme şi care şi-a vândut moşia 
„boierului” Constantinescu de astăzi), este aceea 
de a fi în acelaşi timp clăcași (prin dijmă, prin 
zilele de robot, răşfeturi, ascultare, clăirea, ре 
care le datorează boierului) şi tot atunci, întru- 
câtva, muncitori agricoli, prin infimele bucăți de 
pământ pe care le au şi munca pe care o fac pen- 
tru salarii de 20—25 lei cu ziua pe moşiile chia- 
burilor şi boierilor, 

Acest caracter mixt, această condiţie socială 
ambiguă starea unei importante 
părţi a țărănimii române; nedesăvârşirea revolu- 


caracterizează 


Неї burghezo-democratice în România a menţinut 
puternice resturi de raporturi feudale introdu- 
când concomitent şi pe cele noi, capitaliste. 
Această trăsătură caracteristică pe саге am gă- 
sit-o în Oarja şi care se poate întâlni în aproape 


toate satele României, formează astăzi, după раге- 
rea noastră, problema dominantă a satului româ- 
nesc de pretutindeni, Toată situaţia pe care am 
constatat-o în Oarja: lipsa de pământ, datoriile, 
stagnarea producţiei agricole din lipsa de unelte 
şi vite, impozitele crescânde, determină un puter- 
nic curent de emigrare a ţăranilor pauperizaţi, 
Exodul rural care duce la revărsarea unei pă- 
turi întregi de ţărani, bărbaţi şi femei sărăciţi, la 
orașe, unde devin servitori, lucrători, meseriaşi, 
mai arareori mici negustori, provine numai din 
această situație, care formează o problemă fără 
rezolvare în condiţiile de azi a satului românesc, 
Din sânul ţărănimii sărace şi chiar mijlocii, in- 
trate în procesul de proletarizare de care am vor- 
bit, se desprinde o masă care ne mai putând în- 
dura condițiile de muncă, emigrează la oraş sau 


pleacă în regiuni intens exploatate (mine, păduri, 
moşii fără muncitori agricoli, etc,), Plecarea aces- 
tora poate îi temporară, în cazul când, după un 
timp, țăranul se întoarce şi se stabileşte în sat, 
sezonieră, când el pendulează între sat şi oraș 
şi permanentă, când se aşează definitiv în locul 
cel nou, 

Țăranii care pleacă, devin: 

1, Meşteşugari ambulanți (ех. moții: holoangări 
şi cercurari), 

2, Muncitori (industriali, lucrători cu ziua, ser- 
vitori), 

3, Vânzători ambulanți (ех: oltenii și vărarii, 
marchitanii), 

4, Mici negustori (fructari, băcani, cârciumari 
în târguri), 

Prezentând grafic tendinţa transformărilor: 


Ţărămmea pauperizată 


\ \ 
Ш п 1 
proletariat muncitori meşteri 
urban servitori ambulanți 


| \ 


l l | 


IV у VI 
vânzători mici mică 
ambulanți negustori burghezie 


\ | 


Ѕотегі, sărăcime 


Din țărănimea codaşă se desprind cei ce for- 
mează masa exodului rural, Venind în centre in- 
dustriale și comerciale masa aceasta se orientează 
spre meserii (I, II) sau пебо} (ІУ, V). Polii care 
o vor atrage vor fi clasele sociale vecine: prole- 
tariatul urban (III) şi mica burghezie (VI), 

Condiţiile de vieață sunt foarte grele la oraş 
pentru emigraţi. Dorm pe jos câte 3—6 într'o ca- 
meră nesănătoasă şi mică de mahala, se hrănesc 
la întâmplare (după cum au de lucru), insuficient, 
higiena e necunoscută, bolile sociale îi cuprind, 
şomajul îi ameninţă permanent, 

Efectele acestei noui vieţi se observă imediat: 

a) Familia sătească se desorganizează; 

b) Bolile sociale năpădesc, amenințând cu ruina 
biologică; 

c) Mentalitatea se transformă în sens poziti- 
vist; 

d) Infăţişarea se schimbă (portul, vorba, ete,). 
cu un fel de compensare, o parte din ei îşi asimi- 
lează cunoştinţe tehnice și îşi transformă viziu- 
nea despre lume în sens energetic, Їп Oarja întâl- 
nim adesea tipuri de emigraţi sezonieri sau tem- 
porari, Cei permanenţi s'au stabilit definitiv în 
oraş, 


, 

Ion Marin В, Lezu, pleacă o lună şi jumătate la 
coasă de mături lângă Bucureşti (la: Giulești, 
Chiajna, Domnești, Măgurele, Vârteju), Merge une- 
ori pe jos, alteori cu „ocazii'”, Pleacă împreună си 
Ghinoacă, Trăcea şi Petre al Joiţei, toţi fără pă- 
mânt, Hrană și adăpost îi dă stăpânul, el ве în- 
toarce cu câteva sute de lei acasă (variabil). Fata 
lui, Alexandra (20 ani), e de doi ani la fabrică, 
la Bucureşti, E ţesătoare şi lucrează cu bucata (în 
acord), Câştigă până la 300 lei pe săptămână, din 
care o costă 200 lei locuinţa și 450 lei hrana ре 
lună, Imbrăcămintea e foarte scumpă, ea ar dori 
să se întoarcă acasă dar n'are ce face, A lucrat 
şi la „Balkan“ pe Tei; fabrica a dat însă faliment 
şi i-a mâncat 1,800 lei. Inainte lucrase la Pitești, 
4 ani, la „Societatea Anonimă“, cu 200—250 lei 
pe săptămână, Sora ei, Dumitra (19 ani), lucrează 
pe Călărași, în București, tot ţesătoare, cu 80 lei 
pe zi. Aurica (16 ani), lucrează cu ziua în Оагја 
‚(15—20 lei), Marin (14 ani) e slugă la Marin a lui 
Niţă cu 1.600 lei pe an, plus hrană, casă, îmbră- 
căminte; ceilalţi 4 copii au între 2—11 ani, Soţia 
lui Топ Marin munceşte şi ea cu ziua (20 lei), Un 
alt «migrant, Băloiu Nicolae (37 ani), a plecat la 
Bucureşti de 10 ani (din 1929), a lucrat numai la 


467 


С, Е, R., întâi ca lucrător cu braţele, cu 2.500 lei 
lunar, apoi ca paznic, cu 3.000 lei lunar; nevasta 
şi copiii au rămas în Оагја, N'are pământ, dar la 
moartea bătrânilor ar avea 3 pogoane, La Bucureşti 
n'are locuinţă, „când s'o pune iarna, poate“. Chel- 
tuiește 1.500 lei cu hrana pe lună, 500 îi reţine, iar 
restul dă pentru familie și îmbrăcăminte, Stă câte 
24 ore acasă (din care 8 consumă cu dusul şi în- 
torsul) $1 lucrează 12 оге, Vine până la Gara Pârvu 
cu trenul (dela Piteşti a doua staţie) şi de aci pe 
jos până acasă, Iarna nu vine decât odată pe săp- 
tămână, Are nevastă de 36 ani şi 4 copii (2—12 
ani) 

Acum, iată cazul unei servitoare: Constantina 
M. S. Radu, de 17 ani. E slugă la Piteşti, la „Boe- 
rul” Gogu Constantinescu. Аге 4,400 le; leafă 
anuală, (пісі 370 lunar), Imbrăcămintea şi-o face 
singură, A dat 1.500 lei mamă-si să cumpere po- 
rumbul pentru ceilalţi 5 copii care mai stau іл 
casa părintească, (Leana şi Marin fiind căsăto- 
гү). 

O familie de ţesători sunt Dumitru și Maria An- 
ghelina (26 şi 28 ani), lucrează la Pitești, la Геѕй- 
toria Română, cu 180—200 lei pe săptămână Не- 
care (cu orele suplimentare 300 lei), Plătesc 150 
lei chirie, 16 lei gaz, 1,000 lei mâncare şi 300 le: 
haine pe lună, Din banii strânşi îşi fac o căsuţă 
(25:000 lei) în Oarja, începută de acum trei ani, 
Au doi copii: Ioana de do: ani şi Gheorghe de 
două săptămâni. Dumitru е mereu concentrat, 
„Dumnezeu n'a lăsat bine, unu-i prea bosat, altu-i 
prca sărac“, 

„Eu din mâini am trăit, acum cu copil mic, nu 
pot din ce să trăesc“. lau cu bătrânii lui Dumitru 
5 pogoane „în parte“ dela Marin Miu, cămătarul, 
pentru 5 zile de lucru, 2% pogoane ovăz secerat, 
„în ascultare", fără bani, Intrebând-o de ce nu-i 
plăteşte pentru „ascultare“, mi-a răspuns: „dacă 
ar fi plătit nea Miu, ar mai їі făcut avere? Nu vezi 
că noi de nu ştim să toarcem nu facem avere. 
„Dar Stan Udrişte, care lucrează „patiserie, pâine, 
cornuri, într'o simigerie la Bucureşti? Patronul îi 
dă cameră (cu alţi lucrători) şi hrană, Din leafă 
plătește 38 lei asigurare şi 40% impozit. Dă pe 
spălat 60 lei lunar, Are 30 ani, o nevastă și un co- 
pilaş de 1 an şi 2 luni, Lucrează între Octomvrie 
şi 23 Decemvrie; de sărbători vine acasă; Februa- 
rie şi Martie pleacă iar, vine de plug acasă, apoi 
pleacă până în Iulie, alteori până toamna, Câș- 
tigă 3.000 lei lunar. A fost ucenic (la 20 ani), apoi 
ajutor, după trei апі calfă, A dat examen în fața 
Consiliului Breslei şi acum e meşter, Din banii 


468 


strânși şi-a făcut o casă, Are trei-patru prăjini de 
pământ, iar nevasta lui ia „іп parte“ două po- 
боапе, 

Constantin D, Dumtiraşcu (32 ani), аге nevastă 

şi 3 copii, o jumătate de hectar pământ, 2 cai, 1 
porc şi trei oi, Având cai şi căruţe a descoperit că 
poate face următorul negoţ: strânge fier și alte me- 
tale de prin sate şi le vinde la fabrică cu 7 lei kg 
de fier şi 10 lei kg de aramă, Traseul pe care 
strânge fierul e mare: Оагја, Tutuleşti, Ciupa, Ro- 
ciu, Slobozia, Mozăreni, Costeşti, Bârlosul, Corbu, 
Leșile, Negraşi, Tei, Gruiu, Cireşu, Siliștea, Gli- 
fanul, Suseni, Căteasca, Leurdeni şi din jud, Te- 
leorman. la mâncare de acasă, iar de stat, stă pe 
la oameni. 
“Am dat aceste tipuri de ţărani ce lucrează la 
oraşe, sezonieri sau permanenţi, (ceferistul), ce se 
ocupă cu comerțul de fier, pentru a vedea pe viu 
lesăturile cu satul și cu orașul și transformările 
de vieaţă şi mentalitate survenite, Vederile lor des- 
pre lume se transformă, Pentru lon Marin Lezu e 
o mândrie că „toți copiii mei ştiu carte”, lar el 
„nu crede pentru nimic în lume în strigoi sau alte 
astea", Maria Anghelinei e conștientă de exploata- 
rea la care e supusă, de nevoie, din partea cămă- 
tarului Marin Miu, 

Ioana F. Alexe (46 ani), spune „toamna bogă- 
taşii, hoţii, nu dau porumbiştea, Seamănă ei grâu, 
le dă abia la primăvară miriştea ѕ'о facă porum- 
biște“. 

loan St. Boboc a devenit pentihostarist „eram 
bolnav şi aci am găsit doctorul". 

In dorinţa lui aprigă de cinste şi dreptate, aci 

i s'a părut că găsește adevărul, dar seotanţii sunt 
o excepţie care confirmă regula, Nemulţumiţi de 
fatalistă а lumii 
cei mai mulţi evoluează spre un pozitivism rudi- 
mentar, Au mare respect pentru ştiinţă și medi- 
cină, Îşi încurajează copiii la învăţătură, Au gă- 
sit, desigur, insuficiente mijloace de a lucra pă- 
mântul deoarece n'aveau uneltele şi vitele nece- 
sare, Se unesc mai mulţi, 2, 3. Unul are un cal, 
altul un plug, altul vreo unealtă agricolă şi-şi lu- 
crează reciproc pământurile (jumătăţile şi stertu- 
rile de hectar respective), Sistemul acesta colectiv 
de muncă se numește „їп pogonici“ şi arată un 
drum pentru viitoarea desvoltare a ţărănimii ro- 
mâne, E un mijloc spontan de combatere а lipsu- 
rilor de tot felul care-i năpădesc, care ar fi de o 
însemnătate deosebită dacă ţăranii ar dispune de 
maşini perfecţionate cu care să-şi lucreze împre- 
ună pământul, Ar fi un mare pas înainte, 


concepţia magică religioasă şi 


Studiind procesul de proletarizare din satul 
Oarja, putem trage concluzii valabile pentru în- 
treaga ţară, Astfel, în primul rând, existența ță- 
ranilor codași, cu o bucată mică de pământ, nu se 
datorește superiorității producţiunii şi tehnicii lor, 
ci dimpotrivă, faptului că îşi micşorează dumicatul 
la minimum posibil, trăind şi hrănindu-se ша! 
prost decât muncitorii salariați ai oraşelor şi mun- 
cind mai mult, În al doilea rând, ei sunt foarte 
legaţi de micile lor bucăţi de pământ, pentrucă 
sunt ale lor şi prezintă o securitate proprie, Dar 
datoriile, impozitele, lipsa de vite şi unelte îi obligă 
să le vândă chiaburilor până în cele din urmă. 
Un mare economist contimporan spune undeva: 
Înainte de ruină ei îşi apără cu disperare inde- 
pendenţa economică... rezultatul fatal: se dega- 
jează o minoritate de ţărani bogaţi, înstăriți şi 
majoritatea cade într'o mizerie din ce în ce mai 


mare, care distruge ргіпіг'о foame cronică şi o 
muncă excesivă forțele omului, reducând produc- 
tivitatea pământului și a vitetor, Rezultatele ine- 
vitabile ale acestor neajunsuri sunt ridicarea unor 
exploatatori capitalişti care profită de munca 
prost salarizată a acestor nenorociţi şi, pe de altă 
parte, nevoia crescândă a acestora din urmă de 
a-şi căuta un mijloc auxiliar de trai, tinzând ast: 
fel de a se transforma în muncitori salarizați, in- 
dustriali sau agricoli, 

Credem, bazaţi pe nenumarate date, că sistemul 
actual de producţie împiedică desvoltarea progre- 
sivă a agriculturii și provoacă о disproporție din- 
tre prețurile industriale și cele agricole. Apariţia 
şi desvoltarea proletariatului agricol este un fe- 
nomen dominant şi un fapt caracteristic pentru 
sstoria țărănimii românești în această epocă, 


MIRON CONSTANTINESCU 


CĂPRĂRIA DE TREERAT LA ROCIU 


Treeratul, deşi е o muncă grea, când toţi trebue 
să zorească, să îndure arşița şi praful, e сеа mai 
mare bucurie a ţăranului: bucuria de a-și vedea 
munca răsplătită prin grâul de aur ce curge neîn- 
cetat în baniţele golite. Mâna sa bătătorită de coar- 
nele plugului, ori de coada secerii, pipăe cu ne- 
bănuită satisfacție boabele cu chipul lui Christ, în- 
crustat pe ele, iar fața sa arsă de soarele bun şi al 
tuturora, capătă o expresie de deplină împăcare, 
expresia bucuriei sale lăuntrice, că va duce în carul 
cu boi pâinea copiilor şi va goni din ogradă duhul 
lipsei şi necazurilor,. 

Cum s'a luminat 'de ziuă, când soarele abia a în- 
ceput să-şi arate fața, fete sprintene, cu basma- 
lele legate sub bărbie, cu picioarele goale şi furcile 
pe umăr, se îndreaptă vesele, cu pas tineresc, cu 
somnul abia gonit din ochi, spre aria, unde, snopii 
aşteaptă gata rânduiţi іп stoguri, să fie luaţi, arun- 
caţi şi ігеегајі, Bucuria lor е mai mare ca a tutu- 
гог, Un an bun înseamnă pentru ele o fotă nouă 
de catifea, о ie frumoasă şi poate, un galben sau 
un icușar mai mult, la salba dela gât. 

Bărbaţii se îndreaptă cu căruțele goale, unii spre 
câmp, să aducă snopii, alții spre arie, pentru cele- 
lalte munci. 

Trebue dat zor, Toţi aleargă, toți sunt voioși, 
căci săptămâna aceasta trebue treerată întreaga 


căprărie. Nu e timp de stat; grâul s'a făcut din 
plin şi căprării sunt multe, Fiecare e dornic să-şi 
vadă strâns acasă rodul trudei sale şi al pămân- 
tului, 

Și fiindcă veni vorba de căprărie, să vedem ce 
inseamnă aceasta. Ceata sau, cu un termen local, 
căprăria, este o organizație de muncă asociată. Să- 
tenii care au grâu de treerat se unesc în astfel de 
cete de 5 până la 20 de oameni. Aceste asociaţii 
se fac de obiceiu pe cătune, unde sunt grupaţi mai 
totdeauna membrii aceluiaşi neam, Dar intră şi cei 
ce nu sunt neamuri, dar care locuiesc prin împre- 
jurimi, Mai multe căprării din acestea, angajează 
o mașină de treerat, Іа Rociu sunt trei maşini, deci 
se fac trei arii. Urmează іпуоіаја dintre proprie- 
tarul mașinei şi săteni şi aceștia dau un acont sau 
arvună, urmat de nelipsitul aldămaş. Acest pro- 
prietar de maşină se obligă ca, la data stabilită în- 
tre ei, să pună în funcţiune maşina de treer, iar 
dacă nu se {ше de învoială, este obligat să plă- 
tească sătenilor arvuna dublă, Toţi sătenii ce alcă- 
tuiesc o căprărie, pun câte o vită şi în ziua hotă- 
rîtă duc maşina pe arie, 

Din ceată face parte câte un om de fiecare pro- 
prietar de grâu, Dintre ei aleg un supraveghetor, 
sau căprar care are însărcinarea de a administra 
munca, Pe lângă acesta, mai aleg un căprar la paie, 


469 


Rolul acestuia e să supravegheze lucrul la spatele 
mașinii, să nu rămână paie pe jos, să trimită tărgi 
cu paie la vapor etc, Fiecăruia i se dă o іпѕӣгсі- 
паге: doi bărbaţi stau sus la coș și aruncă snopii 
în mașină, Sunt coșarii, iar pe lângă ei, câte o fată 
tânără prinde snopii aruncaţi din stoguri, îi des- 
leagă şi-i trece coşarilor, 

La spatele maşinei, lucrează băieţi şi fete ori fe- 
mei tinere. Ei strâng cu furcile, paiele ce ies din 
batoză, le fac grămezi pe care le înconjoară cu 
un lanț la care sunt înhămați cai și pornesc cu ele 
să le depună mai departe de mașină, Aceste gră- 
mezi se cheamă târâșuri, tărgi, sau trăgi, 

Alţii stau la boabe, pe care le măsoară cu du- 
blul sau merticul, le deşartă în banițe și apoi în 
căruțele aşternuite cu сегбі (un fel de velinţe din 
in gros), Aceste căruțe duc grâul treerat acasă, 
Munca treeratului începe disdedimineaţă şi se sfâr- 
şește când se întunecă, Ziua de muncă se împarte 
în trei conace: primul conac ţine de dimineață 
până la ceasurile 10, când se dă masa, așa zisă, 
de prânz; al doilea dela 10 până la trei d a., când 
iarăşi se dă repaos pentru masa de nămezi, iar al 
treilea conac, dela ora trei până ce se lasă întu- 
пегіс, Când oamenii treeră în cete numeroase, а- 
tunci fiecare își aduce mâncare de acasă. Numai 
mecanicilor li se aduce de către săteanul al cărui 
grâu se treeră în timpul conacului respectiv mân- 
care, ce constă de obiceiu din friptură de pasere, 
ouă fierte, brânză, pâine. Nu lipseşte ţuica de 
prune. Când se apropie ora meselor, cât îi şoseaua 
de largă, vezi numai femei, zorind sprintene cu co- 
șurile cu mâncare pe сар, Grăbesc pasul să ajungă 
la timp, căci repaosul dintre conace e mic și oa- 
menii sunt înfometați, La umbra căpiţelor aștern 
şervete de tort şi întind mâncărurile, 

Treeratul la care am asistat astăzi 22 Iulie 1939, 
n'a fost al unei cete, ci al unuia dintre marii pro- 
prietari de pământuri, avocatul Corneliu Belea. 
Pământul a fost lucrat în parte, adică proprietarul 
dă pământul unor săteni care îl ară, seamănă şi se- 
ceră pe seama lor, iar la treerat, produsul de pe 
un pogon e luat de proprietar, iar de pe altul, de 
către săteanul care l-a muncit, E ceea ce se chiamă 
„dijmă”, adică a lua o parte din două, Țăranul 
care a luat pământ în parte, se obligă să presteze 
proprietarului de fiecare pogon muncit, câte o zi 
de muncă sau un conac, ori două, cu căruța, 
Această obligaţie se numeşte condiție şi se face 
verbal, Pe lângă această condiţie, țăranul e obli- 
gat să trimeată un om să ajute la treerat și că- 


470 


ruța cu cai să care snopii la maşină şi boabele 
acasă, 

La ora zece dimineața s'a servit masa oamenilor 
de către proprietar, Aşa se obişnueşte când treera- 
tul nu se face în ceată, S'au adus de acasă două 
căldări mari cu mâncare, câteva mămăligi mari, 
lapte, ţuică, La umbra unei căruțe cu snopi, fe- 
meile au așternut feţe de masă de in, au tăiat mă- 
măliga cu aţă şi de jur împrejur au aşezat felii de 
mămăligă şi linguri de lemn, Mecanicul a dat sem- 
nalul şi munca a încetat, Toată lumea a mers la 
sârla Dâmbovnic de și-a spălat mâinile de praf 
Când s'au întors s'au aşezat cu toți jos, în jurul 
mesei aşternute, bărbaţii pe o parte, femeile pe 
cealaltă. In timp ce se aducea mâncarea, se îm 
părţeau cănuţe cu ţuică, întâiu la bărbaţi, apoi іа 
femei. Bărbaţii, înainte de а bea, închinau cu glas 
tare, Dinu Păun, care ега cel mai glumeţ din ei a 
zis: — „Noroc, cine a dat tot să mai dea" — iar 
după ce a băut — „când m'apucai de băut, сара 
şi pe gât”, — Altul, Stan Jumătate, închina —- 
„noroc, să trăiţi şi timpuri bune“, i 

Primul fel a fost varză fiartă, pe care unul o 
botează de grabă: „varză popească“, fiindcă ета 
fără carne, O mânâncă cu lingurile de lemn şi cu 
mămăligă, Al doilea fel e ciorbă de vacă, tot cu 
mămăligă şi al treilea fel, lapte bătut. După ce au 
mâncat, bărbaţii se închină cu faţa la răsărit, apoi 
"prind câte o ţigară, mai fac câte o glumă cu о 
femee pe care о poreclesc „Тегепіе", Mecanicul dă 
din nou semnalul de lucru și urmează o mică dis- 
сиђе între el şi oamenii care пісі n'au terminat ți- 
gările, Totuşi ducrul începe, 

După ce a dat drumul mașinii, se aşează şi me- 
canicii la masă. Li se serveşte varză, ciorbă cu 
carne $1 friptură de gâscă, 

La sfârşitul celui de al doilea conac, se termină 
şi grâul de treerat. Masa de nămezi e servită în 
curtea d-lui Belea, pe iarbă verde, De data aceasta 
li se dă ciorbă de castraveți, ciorbă de gâscă, 
brânză, lapte şi ţuică, După ce s'au săturat, s'au 
risipit toţi ре la casele lor, rămânând numai cei 
care au fost plătiți cu ziua şi care sau întors la 
arie să mai aşeze paiele, 

Am văzut că treeratul se face în organizaţii nu- 
mite cete sau căprării, Aceste căprării se fac de 
regulă în sistemul pe care l-am analizat mai sus, 
adică fiecare dă un om şi o căruţă şi se reparti- 
zează cu schimbul la munci, Am găsit aci însă, un 
sistem de căprărie deosebit de celelalte, ne mai 
practicat până acum în sat. S'au strâns douăzeci 


51 doi de oameni la cooperativă, care au ales căprar 
pe învățătorul M, Angelescu, pentru supravegherea 
generală şi ţinerea contabilităţii, ajutat de alt că- 
prar, Gh, Chiriţă-Gae, саге a avut de îngrijit aria 
şi de Stan Badea Vladul, căprar la paie, După 
multe discuții au ajuns la înțelegerea de mai jos, 
sugerată de М. Angelescu, anume: s'au înţeles să 
se țină socoteală de cheltuielile necesitate ре tot 
timpul treeraului, socoindu-se fiecare om care lu- 
crează cu treizeci de lei pe zi, iar căruța şi omul 
care o conduce cu 100 lei pe zi. S'a socotit apoi, 
numărul de dubli treeraţi şi s'au împărţit cheltuie- 
lile la numărul dublilor. 


După ce toată căprăria a terminat de treerat s'a 
făcut calculul cheltuielilor şi s'a împărțit la nu- 
mărul de martice treerate. Atsfel s'a ajuns la re- 
zuliatul că la 4,899 dubli câţi s'au treerat, s'au 
făcut cheltuieli de 9.460 lei. Revine la 1,94 fei la 
dublul de grâu. Cine a avut oameni şi căruțe li 
s'a calculat partea cuvenită de 100 lei la căruță 
şi 30 lei omul cu braţele şi i s'a scăzut la cheltuieli. 
Cei care au avut mai multă muncă decât cheltuieli 
li s'a plătit diferenţa. 

Acestea sunt caracterele căprăriei de treerat din 
satul Rociu-Argeș. 

TEODORA NICULESCU 


„CONSERVATORUL“ DE LĂUTARI DIN ROCIU 


Cum treci de „Comparativa” lui „nea Кайа” 
şi urci domol cu drumul, care duce din Rociu la 
Șerbăneşti, ajungi ре un mic platou, cu câteva case 
răsleţite, mai scunde și mai modeste, Dacă te аһан 
din drum, spre dreapta şi o iei dealungul porum- 
biştilor, la câţiva paşi, dintr'o casă scundă, cu un 
pridvor mic și două geamuri mici, auzi ţârlăituri 
de viori şi întretAieri de glasuri саге tălmăcesc în 
versuri povestea plină de vitejii a unui haiduc din 
Puntea de Greciori, strofe mărunte de dragoste „în 
crâng” ori „sub poală de codru verde”. Cineva îţi 
spune că aceasta este casa lui Fani Lăutaru care 
învață niște „băieţi de rumân'”. 


I. Ion N. Lăutaru-zis Fani („Fani mă mângâie, 
mă ştie așa toţi copiii, tot județu'””), este unul din 
lăutarii cei mai renumiţi din această regiune. 

Potrivit de statură, cu nişte ochi negri şi vii, cu 
pielea smeadă, caracteristică rasei lui, cu trăsă- 
turi care nu se uită uşor. Atunci când nu e ocupat 
cu elevii” săi — robotește pe lângă casă, ori stă 
la umbra zarzărilor de lângă ea, răsucind câte o 
țigară, 

Are 40 de ani, este deci, în plină maturitate, 

Pământ nu are, „aci cât se vede lângă casă: fro 
12 prăjini” (Fani Lăutaru). Puţinul pământ cât îl 
are l-a plantat cu pruni şi cu zarzări, care-i aduc 
anual câteva vedre de ţuică... slăbiciunea lui Fani! 

Casa, făcută „din cântare”, este în stilul case- 
lor din Argeş, din „ostreţe”, acoperită cu „şiță”. 
Are două încăperi: tinda şi casa propriu zisă, cu 
două paturi din „blănuri” (scânduri), scundă, cu 
două geamuri şi cu un pridvor mic în faţă. 


Originar din Șerbănești, sat ce se află la 3 km 
spre N. V. de Rociu, s'a căsătorit la Коси, Din 
puzderia de copii — 9 câţi a avut — îi mai trăiesc 
4; o fată şi trei băieţi, Tatăl său a fost lăutar-vio- 
rist în Șerbănești, O soră a lui Fani este Învăţă- 
toare, „profesoară cum îi place lui Fani să spună. 
El i-a urmat tatălui său, Nicolaie Lăutaru, dela 
care a învăţat cum trebue să mângâie mai blând 
strunele pentru a înduioşa pe oameni la nunţi și la 
cumetrii, ca să stoarcă banul, 

Та dumineci şi în sărbători, cântă la Cooperativa 
din Rociu, împreună cu Radu St. Mazilu (34 ani) 
la țambal și cu fiul său, Florea I, Lăutaru (14 ani) 
la bas. De aici, se alege cu 100 lei de fiecare săr- 
bătoare. 

Faima lui s'a întins departe. „Тібапи! ala е а 
dracului, ăla ştie multe!”, (Ion I. Neagoe). A co- 
lindat o mulțime de sate la nunţi şi la bâlciuri. A 
cântat în toate satele din plasa Dâmbovnic şi în 
altele din judeţele vecine. A cântat în: ЅегЬ&- 
neşti, Gliganu de Sus, Gliganu de Jos, Țuțulești, 
Suseni, Bârlogu,  Negraşi, Tg. Băceni,  Deaguri, 
Gruiu, Oarja, Siliştea, Cireşu, Șerbueni, Costeşti, 
Broşteni, Buta, Mozacu, Leşile, Ciupa Lagăru, Ciupa 
Mavrodol, Teiu din Deal, Teiu din Vale, Căteasca, 
Furduieşti, Popeşti, Slobozia, din județul Argeş, 
apoi în Cojocaru, Titu, Norteni, (Dâmboviţa), Leur- 
deni (Muscel), (Fani Lăutaru), după cum se vede 
în harta Nr. 1 de jos, 

A cântat — ocazional numai — şi în Bucureşti, 
„La București am tot zis că mă duc, da nam cui 
să las copiii”. (Fani Lăutaru). 

In Piteşti a cântat când era „militar la 4 Argeş”, 


471 


Cu toate acestea, câștigul realizat din „cântare“ 
nu este suficient pentru întreținerea familiei, De 
aceea, 1а și pământ în parte, pe care îl lucrează 
femeia şi cu cei doi copii mai mari. Anul acesta, 
a luat 4 pogoane în parte, pe care le-a cultivat şi 
cu porumb. In timpul anului, mai lucrează cu ziua, 
la oamenii cuprinși din Rociu. 


П. Un „conservator“ de lăutari este un lucru 
foarte rar în această regiune. 

Lăutarii — țigani aproape toți — formează un 
fel de castă, în care meșteșugul tatălui ве trams- 
mite fiilor săi. Toţi lăutarii ţigani pe care i-am 
anchetat în comunele: Rociu, Glisanu, Şerbăneşti, 
Țuţuleşti, Suseni, Oarja și Teiu, au învăţat vioara 
sau țambalul dela părinţii lor sau dela rude apro- 
piate, Deci, existența unui „conservator“, oricât 
de rudimentar ar fi el, este un fapt neobișnuit, 

1, Primul fapt care a determinat existența aces- 
tui „conservator“, a fost fără îndoială personali- 
tatea şi faima „profesorului“, a lui Fani Lăutaru, 

„Тїбапи' ala e a' dracului, ala ştie multe!“ (I, І. 
Neagoe-Șerbăneşti). 

Bucurându-se de o reputaţie pe care, acei саге 
l-au auzit cântând, nu i-au pus-o niciodată la în- 
doială, a colindat o mulțime de sate, la nunţi și la 
bâlciuri (Vezi harta Nr. 1). Astfel, acei care au 
dorit să devină lăutari, sau gândit — nu fără mân- 
drie — să fie ucenicii lui Fani Lăutaru, căci faima 
„profesorului“ contribue foarte mult la buna apre- 
ciere a celor din jur. 

„Care a vrut şi a avut сар, eu i-am învăţat, de... 
le-am dat pâinea'n тапа", (Fani Lăutaru), 

2, Dar câştigul bănesc a fost motivul principal 
— deşi nemărturisit — care a ademenit pe Fani 
să învețe vioara pe acei care s'au adresat lui, După 
spusele unui vecin lăutar, Fani ar fi luat vreo 
25.000 lei dela „vreo 4—5 băieți” (Stan Tănase- 
Rociu), 

„La ăla care l-a învățat, a trebuit să-l înveţe 
pentru bani“ (Anghel Stegaru-Țuţuleşti), 

„Conservatorul'“ i-a adus venituri frumoase timp 
de 10 ani (1929—1939), câştigând în total aproxi- 
mativ 32.500 lei. 

3, Unii — lăutarii a căror activitate a fost stin- 
Şherită de „elevii conservatorului“ — аш interpre- 
tat acest „conservator“ са o răsbunare a lui Fani 
Lăutaru împotriva lor, „Fani a vrut să-şi facă am- 
biţie cu noi, ca să пи mai cântăm, să пе lase să 
murim de foame“. 


472 


Intr'o seară, ne 'ntorceam dela cooperativă”; 

— Mă Fani, mai ai tu mult de бапа să-i înveţi 
pă românii ăştia? 

— Uite-aşa, mă, vreau să 'nvăţ pă toți românii, 
să muriți voi de foame! (Stan  Tănase-Rociu). 
Această interpretare este desigur tendențioasă, pă- 
timașe, deoarece — cum se vede din afirmațiile 
lăutarului Stan Tănase — nu a existat vreun mo- 
tiv serios de dușmănie între ei, mai ales că Fani 
nu se temea niciodată de concurenţa acestuia, iar 
replica dușmănoasă a lui Fani este exaltată de 
ţuică — de vreme ce se întorceau dela „соорега- 
tivă”, unde frecvenţa lui Fani este un fapt nor- 
mal! 

4, Lăutari care să se bucure de o bună repu- 
taţie, mai sunt în această regiune, fără ca vreunul 
din ei să se gândească la un astfel de „conserva- 
tor”, 

Am afirmat mai sus că lăutarii alcătuesc un fel 
de castă, în care fiul urmează tatălui, „cântarea“ 
este un mijloc de existență care aparţine exclu- 
siv familiilor de lăutari, iar cei care doresc să de- 
vie lăutari, primejduesc pe acei a căror unică po- 
sibilitate de câştig este „cântarea“, 

Un lăutar român — Barbu Tănase Voinea din 
Cerşani — afirmând că a învățat singur vioara, 
observă că „țiganii nu mi-a arătat, nu te bagă ți- 
ganii în seamă, au copiii şi де...!". 

Înmulțirea lăutarilor este iarăși un fapt care 
îngrijorează pe lăutarii de baştină, opunându-le о 
primejdioasă concurenţă, „In meseria asta, nu е 
bine să fie mulţi”, (Manin I, Andrei-Țuţuleşti). 

Deci, ceilalţi lăutari au refuzat să-şi ia ucenici 
dintre români, „La ţigani le pare rău când învață 
românii”, (Anghel Stegaru-Țuţuleşti), 

Lăutarii care pleacă temporar la Bucureşti, ca 
să cânte „la local”, nu aveau timpul necesar pentru 
a-şi aduna „elevi', „Nu m'am ocupat eu de astea, 
dacă sunt tot plecat de acasă pe la Bucureşti,,”. 
(Топ Gh. M, Andrei-Biolaru-Țuţuleşti), 

Pentru Fani Lăutaru, toate aceste considerente 
au dispărut, a cântărit faptele mai egoist, cu mai 
mult profit pentru sine, fără să se mai gândească 
la urmări pentru се din familia sa și pentru lău- 
tarii de baştină, S'a lăsat ademenit de arginţii „ele- 
vilor” şi de mândria de a avea cât mai mulți elevi 
care îi vor mări faima şi cu care se va putea 
lăuda odată că au ieșit din „școala lui", 


III, „Conservatorul“ datează din anul 1929. In 
acest interval de 10 ani (1929—1939), a avut 9 
elevi” (8 la vioară, unul la țambal), 


1929—1930: 1) Gheorghe St. Mazilu din Rociu, 


român (24 ani), a învățat vioara la vârsta de 14 


ani, A învăţat la Fani Lăutaru şi la Oanea Ѕіап-: 


ciului din Gruiu. La Fani, a învăţat un an, i-a 
plătit 7.000 lei. (Gh. St. Mazilu), 

1934—1935: 2) Iancu Gh. T. Bratu din Glisanu- 
de-Sus, român (23 ani), a învăţat vioara la Fani 
un an, la vârsta de 18 ani, i-a plătit 5.000 lei, 15 
duble de „boabe“, 48 pui de prun; „s'a dus cu ei 
în spinare, el i-a făcut găuri şi i-a pus... al dra- 
cului Нбапи", şedea şi se uita, zicea că-l doare 
mijlocu'!”, (Sică I. Caval-Gliganu-de-Sus). 

1935 şi 1936; 3) Florea Anghel Stegaru din Țuțu- 
lești, român (24 ani), a învăţat vioara doi ani, la 
vânsta de 20 ani, câte o perioadă de 6 săptămâni 
(6 săptămâni vindea în București ziare, 6 săptă- 
mâni şedea acasă). „А fost înţeles să-i dea 3.500, 
însă băiatu' i-a mai dat supliment, avea tragere 
să 'nveţe, Тібапи' al dracului, când simţea de bani, 
îi arăta așa ce credea el, A fost băiatul galanton, 
i-a dat mai mult vreo 5—6.000 de lei”, (Anghel 
Stegaru-Țuţuleşti), 

1936: 4) Vasile I, Caval zis Sică din Gliganu- 
de-Sus (27 ani), român, țambalagiu, а învăţat 
tambalul la vârsta de 24 ani, ва dus numai de 
câteva ori la Fani Lăutaru „să-mi dea tonurile“, 

„Cântam din gură”; odată zice Iancu ăsta; 

— Mă Sică, ia-ţi şi tu un țambal! 

— Are să râdă lumea de mine! 

— Ce are să râdă lumeal... nouă banii să пе 
iasă! 

Mă duceam la Fani să-mi dea tonurile, mai 
râdeau țiganii de mine că eram români, Mai dam 
câte о litră de ţuică, că-i plăcea ţisanuluil,,, 
Acuma am învățat sigur". (Vasile I. Caval). 

1937: 5) Florea Ioan Dobre din Gliganu-de- 
Jos, român (17 ani), a învățat vioara la Fani Lău- 
{аги un an, la vârsta de 15 ani, (Fani Lăutaru). 

I-a plătit între 3.000—5.000. (Fani n'a vroit să 
declare suma primită dela fiecare din „elevii“ săi!). 

6) Gheorghe Florea Neagoe din ẸŞerbăneşti, ro- 
mân (18 ani), a învățat vioara la Fani Lăutaru, la 
vârsta de 16 ani, 9 luni, i-a plătit 2.500 lei. (Gh. 
Fl, Neagoe). 

7) Florea 1. Lăutaru din Rociu (14 ani) — fiul 
lui Fani Lăutaru — a învățat vioara la tatăl său 
un an. (Florea I, Lăutaru), 

8) Constantin Calotă din Rociu (19 ani), tatăl 
său țigan, mamă-sa româncă, a învățat vioara la 
Fani un an; i-a plătit 4.000 lei. (Constantin Ca- 
lotă), 


1938: 9) Gheorghe Ion lancu Coman din Buta, 
român, a învăţat vioara la Fani un an. (Fani Lău- 
taru, I-a plătit între 3.000—5.000 lei, са şi ceilalţi 
melevi” ai lui Fani. (Vezi harta Nr, 2). 

Majoritatea „elevilor“ sunt români: 7, țigani nu- 
mai: 2. 

„A învăţat pe toți băieţii de român din Negraşi 
(sic) Gliganuri, Șerbănești, Țuţuleşti”, (Stan Tă- 
nase-Rociu), 

Deci, în această regiune, lăutarii români — vio- 
riştii — sunt aproape toţi formați la „Conservato- 
rul” lui Fani Lăutaru (exceptând un violonist din 
Gliganu-de-Sus şi un altul din Șerbăneşti), 

Inainte de a-i învăța Fani, românii nu cântau, 
(Stan Tănase). 

Numărul lăutarilor români a crescut considera- 
bil, în unele sate (Gliganu-de-Sus), lăutarii ro- 
mâni au ajuns în proporție de 50%, 

„Conservatorul“ a funcţionat cu intermitențe din 
cauza numărului redus de „elevi“, Exemplul lui 
Gheorghe St, Mazilu — primul elev — a fost des- 
tul de edificator după câţiva ani, determinând ре 
ceilalți să devină lăutari, După 1934, elevii s'au 
succedat regulat, iar în 1937, „conservatorul“ a 
fost mai populat ca oricând: 4 „elevi“, 

Din acești 9, 7 au urmat vioara un an, unul (Gh, 
ЕІ, Neagoe) 9 luni, iar ţambalagiul Sică I. Caval 
numai câteva şedinţe, 

„Taxa şcolară“ formează o linie descrescândă 
7.000 (Gh. Mazilu) — 5.000 (Iancu Bratu) — 4.000 
(Constantin Calotă), 

La început — în 1929, când a învățat Gh. Ma- 
zilu — tradiția lăutarilor „de meserie” era destul 
de puternică, ceea ce explică de ce a fost nevoie 
de 7.000 lei pentru a determina pe Fani Lăutaru 
să-l introducă pe Gh. Mazilu într'o categorie în- 
chisă pentru cei cu alte condiţii sociale, atrăgân- 
du-și ura lăutarilor ţigani, 

Ceea ce i-a determinat pe acești „rumâni“ să 
devie lăutari, a fost — după cum au mărturisit 
toţi — plăcerea de a cânta, 

„Mi-a fost mie dragă (vioara), era fel de fel de 
meserie şi n'am vrut să 'nvăţ”, (Gh, FI, Neagoe). 

„I-e drag să cânte (lui Florea А, Stegaru) mai 
ziua, mai seara, când nu munceşte". (Anghel Ste- 
garu). 

Au fost desigur ademeniți şi de frumoasele câș- 
tiguri pe care le realizează lăutarii, mai cu seamă 
la nunți, 1.200—2.500 lei un taraf de 2—3 lăutari, 

Sărăcia a fost poate motivul cel mai puternic, 
„una, a avut voce (e vorba numai de cei din Ro- 
ciu), alta şi sărăcia”, (Fani Lăutaru), 


473 


Топ 1, Neagoe din Șerbăneşti, spunând că аге 7 
copii şi numai 5 pogoane, declară că „de aia i-am 
dat mai mult” (pe Gh, ЕІ, Neagoe la vioară şi pe 
Constantin ЕІ, Neagoe Ia țambal), 

Nu toţi „elevii“ se pot numi „săraci“: Gheorghe 
Mazilu are 8 pogoane, Florea Anghel Stegaru 10, 
iar ceilalți între 2—4 pogoane, 

Opt din „elevii“ lui Fani cântă în tarafuri de 
2—3 lăutari la horă, la cârciumă, la nunți, unii 
și Ја bâlciuri, (Gh, Mazilu şi Iancu Bratu), Numai 
Florea A, Stegaru cântă pentru sine, „se diştrează 
singur“, (А, Stegaru). Nu cântă pentrucă „n'are 
instrucția completă, că n'a avut timp cu armata, 
cu București, Vioara trebue să ai ureche bună, să 
o simţi, încordarea braţelor vine dela inimă, N'are 
ajutoare, n'are gură, că la ţară se cere și așa, mă- 
car că а$а-ї şi la oraş, N'a fost el să fie aşa de in- 
teresant, să se ducă la serviciu' ăsta Dumineca, 
când trebuie să se odihnească”, (Anghel Stegaru). 


IV, Metoda „profesorului“ este empirică, Lucra 
individual cu fiecare, Nu făcea exerciții prelimi- 
nare pentru deprinderea arcușului, cu trăsături 
lungi şi susținute pe coardele libere, nu făcea 
nicio clasificare a cântecelor” ca să-i învețe la 
început cele mai ușoare și aceasta din cauză că 
elevii” veneau la el puţin familiarizați cu vioara, 
învățau singuri, O predare metodică a violinei — 
aşa cum se face іп conservatoarele orășenești — 
ar fi necesitat timp prea mult şi cheltuieli mai 
mari, ре care „elevii“ nu ar fi fost în stare să le 
suporte, 

Venia fiecare acasă la Fani Lăutaru de 2 ori pe 
săptămână, ședința dura cam 2 ore. (Fani Lău- 
taru), 

„Mă duceam până ‘п prânz, mi-arăta o bucată, 
dacă puteam să 'nvăş şi două şi plecam”, (Gh, FI. 
Neagoe), 

„Fani îi arăta câte un cântec, venea dârliind cu 
el acasă să-l înveţe”, (Ion I. Neagoe), 

Ora viitoare, Fani îi asculta cântecele pe care 
îi învățase în ultima ședință, 

„Mă lua са învățătoru' la şcoală!”, 

— Dar dacă nu ştiai cântecele? 

— Dacă nu le ştiam, nu-mi arăta, mi le lăsa tot 
pă alea, 

— Тї se părea greu să 'nveți ceea ce îți arăta 
nea Fani? 

— Dacă aveai ureche și minte, le 'nvăţai, dacă 
nu, пи!", (Gh, FI, Neagoe); 

„Іа alea 6 săptămâni (Florea A, Stegaru), se 
ducea în fiecare zi, două ore, că țiganu' nu sta de 


474 


el, îi arăta un cântec așa, două... IL învăța acole 
la țigan”, (Anghel Ѕіеваги). 

Din repertoriul de cântece pe care le poseda 
Fani, îi învăța și „cântece bătrâneşti”, câteva din 
cele mai frecvente în regiune: Radu Anghel, Doi 
uncheşi, Corbea, Soarele şi Luna, Codin, (Fani Lău- 
tarul), Constantin Calotă a învățat dela Fani bala- 
dele: Radu Anghel, Scorpia, Lie Ciocârlie, (C, Ca- 
lotă), 

După ce făceau oarecare progrese, Fani îi lua cu 
el „la cântare” în Dumineci şi în sărbători. (Fani 
Lăutaru), 

„Mai târziu, îl lua cu el la cântare“, [Топ I, Nea- 
бое), încât fiecare cântă cu Fani când era „pe 'nvă- 
țătură”, (С, Calotă), bine înţeles, fără să primească 
bani, „banii îi luam tot eu”, (Fani Lăutaru), 

Fani îi lua cu dânsul la nunţi, după ce erau 
în stare să cânte binișor, (Gh, Mazilu), In felul 
acesta, „elevii” se deprindeau cu câteva reguli 
tehnice de a cânta în cârciumă, în aerul liber de 
horă, ori în casele oamenilor, la nunţi şi la cu- 
metrii: la ce interval se succed cântecele, cât de 
puternică să fie dicțiunea, cum trebue să-şi alcă- 
tuiască repertoriul pentru fiecare din aceste mani- 
festări şi ce atitudine îngăduitoare trebue să ia 
lăutarul față de cei care ascultă — mai ales când 
aceştia se îmbată — ca să nu supere pe nimeni și 
să nu-şi câştige dușmani, Lăutarul trebue să fie în- 
găduitor cu toată lumea, să le facă tuturor ре plac, 
mai ales oamenilor beţi, 

„Eu sânt învățat cu oamenii beți ca muierile cu 
copiii mici!”,, (Marin Andrei-Soaie-Suseni), 


У, Consecințele acestui „conservator” au fost 
dăunătoare pentru lăutarii „de meserie” care erau 
mai „slabi“, 

1) Doi lăutari din Rociu — Stan Tănase (viorist) 
și Constantin Rotaru (cobzar) — nu mai cântă din 
1938, nu mai au unde să cânte, «ісі „cântă ro- 
mânii ре care i-a învățat Fani, Acuma am rămas 
și goi, copiii goi, vai de noil!”, (Stan Tănase), 

„Il blestemă ţiganii pe Fani că i-a învăţat ре 
români!”, (Petre Necșulescu-Rociu), 

Se pare că şi Fani este stingherit de foştii săi 
melevi”: „Fani a învățat prea mulți şi acuma nu 
mai are loc de ei", (Marin Andrei), 

2) Acest fapt se datorește apucăturilor puţin 
agreabile ale ţiganilor: nu se dau niciodată în lă- 
turi de a cere — în afară de plata stabilită îna- 
inte — găini, haine, sticle cu rachiu ori vin, obiș- 
nuitul „bacșiş” etc, 


„ Сїйези 511 4 
бли 


Cofeşti - 
i ЖК 


Из че, 
1 
074 
“a 


Vy 


D р 
“TELEORMAN 


І. — Satele în care a cântat Ion Lăutaru zis Fani din Rociu-Argeș. П. — Satele de unde au venit elevii la Conservatorul lui Ion Lăutaru zis Fani. 


„De când am ieşit noi, nu prea cântă (ţiganii), 
noi luăm numai ce ne dă omul, el (ţiganul) mai 
cere şi bani $1 găină", (Sică I. Caval), 

Абай Ше sufleteşti dintre români 
mai bogate şi mai vii decât cele dintre ţigani şi ro- 
mâni, aversiunea românilor faţă de caracterul în- 
şelător al ţiganilor este un fenomen general. 

I-e drag la lume ca un român să cânte, oamenii 
are mai drag de român са de ţigan“, (Const. Dia- 
conescu-Teiu din Deal). 

Totuşi, nu toţi oamenii au primit cu ochi buni pe 
viitorii lăutari de „rumân”, Mulţi consideră această 
„meserie“ drept ceva josnic, nedemn, rezervat nu- 
mai ţiganilor, Alţii au o mare neîncredere faţă de 
virtuozitatea unui lăutar care nu este ţigan. 

— Ce zicea lumea de băiatul dumitale că învață 
vioara? 

— Lumea ca lumea, unu' rău, altu' bine, cum e 
lumea azi“. (Anghel Stegaru), 


sunt mult 


VI. Concluzii: 1) Numele de „conservator“ pe 
care i l-am dat noi acestei încercări de sistemati- 
zare а meşteşugului lăutăresc, este desigur prea 
pretenţios, „Profesorul“ nu era pregătit си no- 
țiuni de pedagogie în ceea ce priveşte „cântarea“, 
Invăţământul ега cu totul empiric, „profesorul“ 
învăța pe elevi ce ştia al — fără alegere şi fără о 
sistematizare a materialului după dificultatea de 
a fi învăţat, O organizaţie rudimentară, fără sen- 


COSTUMUL 


Rareori mai întâlneşti adevăratul costum rocean. 
Numai puțini bătrâni şi bătrâne mai păstrează în 
fundul lăzii costumul specific al acestei plăși, As- 
tăzi se resimte simțitor influența orașului, precum 
şi amestecul de modele, cele mai multe sunt aduse 
din județul Muscel, unde fetele se duc special să 
le copieze sau le cumpără dela Piteşti, lucrate 
sata de muscelence, 

La sărbători mari, fetele se întrec să apară cu 
lucruri noi și modele originale, Se întâmplă chiar 
certuri, când una mai săracă copiază un model dela 
una mai bogată. Găsim aici o interesantă îmbinare 
a artei cu socialul, De aceea, fetele se străduesc 
să aducă modele care nu s'au mai purtat în sat, 
din ambiția de a avea ceva nou. De aici şi varie- 


sul colectivului, o metodă empirică, iată ce este 
acest „conservator“, 

2) Existenţa acestui conservator a avut însă ur- 
mări de care cei din jur își dau seama, Am văzut 
că lăutarii români s'au înmulțit considerabil de pe 
urma lui, 

„Elevii“ au răspândit apoi multe trăsături din 
maniera profesorului: aceleaşi triluri şi apogiaturi 
în „cântecele de codru“, în „cântecele de primă- 
vară", aceleași prefermţe de rimă în des repe- 
tatul „foaie verde de..", aceeaşi dicţiune a „cân- 
tecelor bătrâneşti'' în variantele învățate dela 
„profesor”, cu aceleaşi accente de melodie orien- 
tală (Corbea), ori cu structură de doină ardele- 
nească (Doi uncheşei, Ghiţă Cătănuţă) sau de 
cântec haiducesc (Radu Anghel), 

Preferinţele profesorului" vor rămâne multă 
vreme sădite — ca un ceva trecut în inconştient — 
în repertoriul lăutarilor-elevi până când aceştia, 
la maturitate, se vor desbara de accesoriul strein 
şi îşi vor forma preferințele şi maniera proprie, 

Atunci când Fani Lăutaru va fi închis ochii de 


„mult, bătrânii, la mesele de nuntaşi învăluiți de 


nor de fum de ţigară, când vor auzi vreun cântec 
pe care Fani se întrecea pe sine când îl cânta, vor 
repeta, înduioşaţi de vin şi de aduceri aminte: 

— Aşa mă, care te-a învăţat, mă.. mai coteşte-o, 
mai strânge-o, ca Fani, mă.. Să trăeşti, mă, aşa!”, 


OVIDIU BARLEA 


DIN ROCIU 


tatea costumelor, așa încât nu se mai poate vorbi 
de un costum local, 

Vechiul costum femeesc era compus dintr'o ie 
cu mâneca lungă, terminată printr'o bentiță mai 
îngustă, lea se făcea din pânză albă, cu dungi gal- 
bene, în țesătură, şi era lucrată dealungul mânecii 
cu crengi şi frunze de viţă în negru şi roșu şi com- 
pletate cu fluturi, 

Altfel de ii erau cele cu altiță, tot aleasă în răz- 
boiu, cu broschiță la subțioară, pentru a-i da lăr- 
gime. 

Sus se termină printr'un guleraş îngust, termi- 
nat cu шоа{е de aceeaşi culoare cu lucrătura mâ- 
necii, Pe pieptul iei sunt de asemenea rânduri alese 
şi părțile саге o compun sunt încheiate prin cheiță 


475 


din arniciu roșu, lea putea Н scurtă, până mai 
jos de mijloc şi se completa cu trupul sau poalele, 
sau iea cu trup din aceeași bucată, Aceste poate 
sunt din pânză ca şi iea şi sunt lucrate pe poale 
cu acelaşi model dela ie, Se termină de asemeni cu 
тоа{е de arniciu roșu, Peste poale se puneau două 
şorțuri de lână, numite zuvelci. Aceste zuvelci erau 
{еѕшіе în casă din lână cu vărgi: roşii şi negre şi 
presărate cu flori de lâniţă colorată, In afară de 
zuvelci, erau fuste din lână sau arniciu roșu, nă- 
vădite în ochiuri, cu vărgi de lâniţă colorată ре 
poale, Aceasta se cheamă fusta bătrânească şi nu 
se mai găsește decât un exemplar în tot satul, Pe 
cap femeile purtau maramă sau cârpă de borangic, 
aleasă cu lâniță subţire, viu colorată, In picioare 
purtau ciorapi de lână, făcuţi în casă și opinci cu 
curele, Costumul naţional începe să facă loc, din 
ce în ce mai mult, îmbrăcăminţii de gata, mai ales 
pentru zilele de lucru, atât la bărbați, cât şi la fe- 
mei, Aceasta se explică prin faptul că sunt mai 
uşoare de purtat, mai ieftine şi mai ales, prin in- 
fluenţa orașului, Foarte mulți din locuitorii acestui 
sat, din lipsă de pământ, pornesc după muncă la 
oraș, de unde se întorc cu bani și durează cele mai 
bune gospodării din sat, 

Pentru zilele de lucru, femeile poartă de obiceiu 
o ie mai simplă sau o cămaşe din pânză de casă, 
cu mici cusături sau alesături, Fustă de stambă co- 
lorată, sau o zuvelcă la spate şi un $ог{ de stambă 
în față, Pe cap basma subţire sau caşmir negru, 

In zilele de sărbătoare, şi mai ales la horă, 
toate se îmbracă în costumul naţional, Numai câ- 
teva fete, fiice de intelectuali, negustori ori pro- 
prietari, nu poartă costumul naţional decât la anu- 
mite ocazii, cum sunt: sărbătorile naţionale, şco- 
lare etc, Costumul de sărbătoare se confecționează 
din material mai fin, de cele mai multe ori, cum- 
părat din târg, Acesta se compune din ie de pânză 
ori marchizet, bogat lucrat pe piept, altiță și mâ- 
neci cu cusături: în rânduri, în piezuri, iscălite ori 
alesătură și sabace, Modelele sunt foarte variate, 
Predomină cele din Muscel, pe care le iau dela târ- 
guri din Piteşti, Titu ori Costeşti, Vine apoi trupul 
sau poalele tot din pânză, cu flori pe poale şi de-a- 
supra fota care este din postav negru, lucrate cu 
fir şi petrecute de jur împrejurul mijlocului, Vâlni- 
cul e tot o fotă neagră, lucrată cu fir, dar posta- 
vul e plisat, de jurimprejur, In loc de fotă pot Н 
zuvelcile de lână, alese cu lână ori lâniţă sau şor- 
{ше ungurești, negre, lucrate cu fir, Acestea sunt 
lucrate cu modele ardeleneşti, Datorită influenţei 


476 


orăşeneşti, multe au foi (fuste) de stofă sau mă- 
tase, Fetele mari umblă cu capul descoperit, spre 
deosebire de femei care sunt obligate să umble aco- 
perite, de oarece „şi-au legat capul”, Fetele pun pe 
păr lese, panglici lucrate cu fluturi şi mărgele, Ele 
umblă însă şi cu basmale de mătase, cașmir sau 
basma cu ciucuri, pe care e obligată să le aibă când 
se mărită, 

Peste ie se pune mureaua, o vestă scurtă, rotundă, 
din catifea sau postav, brodată cu fir sau mătase, 
mai des neagră şi mai rar roșie sau verde, Când e 
frig se îmbracă niște haine scurte sau haine lungi 
dela târg, Ре cap, pun broboade de lână, tesute, 
croşetate şi de gata, In picioare fetele poartă cio- 
rapi de aţă și pantofi, 

In genere, femeile poartă mai mult lucruri de 
cumpărat, decât bărbaţii, Nici uneia nu-i lipsesc 
podoabe la gât: salbe de mamudele, galbeni şi icu- 
şari de aur sau mărgele de sticlă colorată, 

Costumul bărbătesc, Cel bătrânesc, e tot pe cale 
de dispariţie, Vechiul costum era compus din că- 
mașă de pânză de cânepă, cusută cu flori de lână 
pe piept şi la mâneci, nădragi de lână ori de bum- 
bac apoi mintean de dimie, pe care îl iau la horă 
ori la biserică, Pentru iarnă sunt pieptare, un co- 
joc scurt, fără mâneci, apoi mânecarul, cojoc mai 
lung, cu mâneci; dulamă, o haină neagră de dimie; 
apoi gheba din care nu se mai găsește decât un 
exemplar la Moş Badea Gărgăune, care ni l-a ară- 
tat cu multă mândrie, Această ghebă e o haină de 
dimie neagră, lungă, tivită cu roşu şi cu găetane al- , 
bastre. La ghebă se purtau cisme de box, „așa te 
duceai la horă”, spune Moş Gărgăune, Cortelul, tot 
un fel de ghebă dar din dimie albă cu găetane tur- 
cheze (roşii) ori negre, astăzi nu se mai găseşte 
în sat, In picioare, în zile de lucru purtau opinci 
mocănești, ciorapi de lână şi pe deasupra, obiele, 
La mijloc, se încingeau cu chimirul în care ţineau 
punga cu tutun, amnarul și cremenea, Doar la 
câţiva bătrâni am mai văzut acest chimir peste care 
se încing cu o curea, 

Pe cap, bătrânii poartă pălărie mocănească, ro- 
tundă, cu cordea de catifea, „арапа să iei apa си 
ea”, Le cumpărau dela Piteşti, dela Mocani, Că- 
ciula era cu fundul rotund, cum se mai găseşte la 
bătrâni, 

Costumul bărbătesc de azi se caracterizează tot 
prin influența orășenească, In zile de lucru, pan- 
taloni negri de ştofă (materje) de târg, cămaşe de 
pânză, simplă, la mijloc, bete de lână şi ре dea- 
supra, vestă neagră, În picioare au opinci de piele, 
gumă ori din cauciuc, 


LLP 


Costumul bărbătesc din Rociu Moş: 1. Badea Vlad Qărgăune : 78 апі 
2. Petre Necşulescu : 58 ani. 
3. lon Istrate-Qaie: 70 ani. 


Decorativele 


Origi- 


Materia Ţesătura Culoarea Сгоіш Materia Originea 
Forma Culoarea Locul nea 
4 
(1) 3) (4) (5) (6) (7) (8) (9) (10) 
1) Pălărie. . 1} Lână....1 — Neagră . 1 | Mocănească . .1| Catifea Panglică | Neagră La bor şi| Târg |Prăvălie..... 1 
2) pusa de ! Гапа. „1 — Neagră de-| Mocănească . .1 — — — calotă — ргауаНе..... 1 
Сар. ... в) .1 colorată 1 — 
lărie: . 2 | Feutru . . .2 — Neagră . 2 Rips Panglică | Neagră Calotă Târg |Prăvălie.. .. . 2 
Căciulă. .1 | Вапа, . . ,1 — Neagră. 1 Bătrânească — — — — — |Со}осаг..... 1 
5 Căciulă. . 2 | Piele de miei 2 — Neagră Cu manșetă — — — — — Сојосаг., .. ,2 
1) Cămage de Pânză de In două iţe .1 | Albă . .1| Cu poalele Coton Moaţe Albe Mâneci, Târg | Lucrată acasă .1 
sărbăt. .1| bumbac . .1 încreţite . . . .1 poale i 
2) Cămaşe aa Pânză de in 1 | Іп două ițe .1| Albă . .1| Cu poalele — — — — — Lucrată acasă .1 
| lucru ..1 încreţite , . . .1 
3) Сатаѕе de | Pânză sub- In două іе. 2| Ања . . 2} Poalele plisate . 2 | Coton Şabace Albe Poale mâ- | Târg | Lucrată acasă .2 
săpbăt. .2lţire. .... 2 ; moaţe neci, piept 
4) Vestă . .2|Stofă. . ..2]|4: у. х. Neagră . 2 Scurta, petrecuta — — — — — Prăvălie..... 2 
a piept .. 
5) Mintean.1|Aba . . . .1|Inpatruiţe.1| Neagră.1 Scurt К umäneci 1 — — — — — Lucrat acasă . .1 
ган... „2|Lână. . . .2| Croşetaţi. .2 | Neagră . 2 | Scurt, fără guler 2 — — — — — Lucrat în casă .2 
7) Ghebă. .1 | Гапа , . . .1 | In patru ife, 1| Negru -1|inclini..... 1 рш de Găetane Albastre | Pe piept, |Lucrate| Lucrat acasă . .1 
Piept... А д апа pe poale | acasă 
8) Сојос maz Biană de оаіе1 — Alb, « .1| Lung, си mâneci 1 — — — — — Lucrat la соўосаг 1 
песаг . . 
9) Cojocel, В!апа de оаіе2 — Alb. . .2 | Scurt, fără mâ- Tarmale | Dantelat | Cafeniu de jur îm- |Cojocar| Lucrat 1а сојосаг2 
pieptar . 2 neci ...... 2| de piept prejur la 
ер. 
10) Manta .1|Lână (şir) .2 |10: v. x. Negru .2 Dreaptă, lungă . 2 — — — Е — Prăvălie. .... 2 
11) Cortel. .3 | Lână . . . .3 | Dimie .. .3{ А1Ба . .3 | Lungă ..... 3| Qăitane Qăetane Negre Pe piept Acasă | Lucrată acasă .3 
de lână 
12) Zeghe. .3 | Гапа... .3| Dimie . . .3|Seiuă. .3| Lungă ..... — — — — — Lucrată acasă .3 
13) Brâu . .1[ Гапа... .2|indouă іе. 1 | Roşu . .1| Lung, drept ..1| Lână Ciucuri Roşie Capete Acasă | Lucrat acasă . .1 
J| 14) Chimir .1|Piele. . . .1[14:v.x. Cateniu . 1 — — — — — — Prăvălie ....1 
1) Ismene. .2 2 | in două iţe.2 | Albe . .2| Cubetelie .. .2 Lucraţi acasă. .2 
2) Pantaloni 2 in pielea Albi . .2 | Cu brăcinar, : 
groasă. . .2 | раіпіі. .2 strâmţi . Lucraţi acasă. .2 
Trup. .. |3) Nădragi .1 | Шапа... .1|in patru це. 1 | Albi 1 | Strâmţi си cusă- 
tură la glesnă .1 Lucraţi acasă. . 1 
4) Pantaloni 2 | Гапа. . . .2| In patruiţe.2| Albi 2 | Strâmţi си bră- Lucraţi acasă. .2 


сшаг...... 2 


1) Ciorapi .1 | Lână «1 | croşetaţi . .1| Negri. .1 — Гапа Ochiuri Neagră Sus Acasă | Lucraţi acasă. .1 

2 Obiele . .1| апа 1 — — — — = — — 

3 Opinci . .1|Piele....1 — Neagră .1 Ascuţite la la vârf .1 | Piele Făşie Neagră Sus Târg Prăvălie „1 
Picioare . ||4) iminei . .1|Piele...,1 — Negri. . 1 | Increțite cu nojițe — — — = — Prăvălie кү| 

5) Sandale . 2 | Piele, ...2 — Maron . 2 | Perforate la vâr 2 — — — — — |Prăvălte ....2 

6) Ghete . .2| Piele... .2 ш Neagră .2 — — — — — Prăvălie .2 

7) Obiele . | 1 | Рішіе 1 | Ţesută în Albe . .1|Pătrate. ,...1 — — — — — Lucrate acasă .1 


patru і{е . .1 


84? 


Costumul femeesc din Rociu 


Femee: 1. Marioara Nae Zamfir, 35 ani, mijlocie. 
2. Păuna М. Mărgărit, 38 ani, săracă. 


Decorativele 


Origi- 


Materia Tesătura Culoarea Croiul Materia Originea 
Forma Culoarea Locul nea 
(1) (3) (4) (10) 
1) Caşimir .1|Bumbac.. .1 — Negru. . 1 | Triunghiu, colț. 1 Prăvălie ....1 
2) Broboadă 1 | Păr de — Negru. . 1 | Dreptunghiular.1 | P.d.cămilă | Ciucuri Prăvălie ....1 
Cap.... cămilă... .1 
3) Basma . . 1 | Bumbac.. .1 — Negru. .1 | Dreptunghiular.1 | Mătase Ciucuri Negri Margine Prăvălie ....1 
4) Broboadă 1 |Lână. ...1 — Gri. . . 1 | Dreptunghiulară! | Lână Ciucuri Gri Margine Prăvălie ....1 
1) Ie (de toate | Pânză. . . .1 | În două іје. 1 { Albă.. .1 | Cu mânecadesusl | Coton Flori Albastre | Mânecă Târg | Lucrată în casă .1 
zilele) 1 б şi piept 
2) Ie (de săr- | Pânză. . . .1| În două iţe Albă.. .1| Си altiţă .. . .1 | Fluturi şi | Flori Negre şi | Altiţă,mâ-| Târg | Lucrată în casă .1 
bătoare).. 1 subțire... (l coton roşii necă piept 
3) Jerseu . . 1j Гапа... .1 | Crogetat . .1 | Verde..1|Scurt...... 1 | Nasturi Rotund Negri Piept Târg Croşetată la 
maşină ..... 
Piept. . . |4) Cojocel..1| Piele... .1 — Alb. ..1| Fără mâneci . .1 | Tasmale | Dantelat | Маго Piept bu- |Cojocar|Lucrat de сојосаг 1 
de piele zunar 
5) Cămaşe .1|Pânză. . . .1 | Țesută . . .1 | Albă.. .1| Dreaptă ... .1| Arniciu Rânduie Bleu Piept, Târg | Lucrată în casă .1 
umer! 
6) Cămage .2 | Americă ..2|6:v. x .. . | Albă.. .2 | Dreaptă cu mâ- | Arniciu Moaţe Roşie La gât şi — Prăvălie ....2 
neci ......2 mâneci 
Т) Basma . . 1| Postav.. .1|7:;v. x . . . | Neagră .1 | Dreaptă .. . .1 | Blană Guler Neagră La gât Târg |Prăvălie ....1 
1) Fustă . .1|Stambă.. .1|1:v. х... | Neagră си Cu pliuri... .1 — Prăvălie ....1 
alb... 
2) Fustă . . 1| Lână....lji:v. х... | Maro. .1 | Си pliuri. .. .1 [ Агпісіц Prăvălie ....1 
3) Poale вап, Pânză .. .1 | Їп două ițe.1| Albă . .1|Сгеа{4..... 1 | Lâniţă Flori Albastre | Pe poale Lucrată acasă. .1 
rup.. .. 
гире 4) Şorţuri. .2 | Lână . . . .2 | Ca scoarţa .2 | Roşie. . 2 | Drepte... .. 2 | Fluturi fir | Desen Roşii, tuti- Pe poale Aleasă acasă . .2 
nii, verde 
5) Fotă. . .2 Rotors şi 2 În patru iţe.2 | Neagră .2 |-Dreaptă . . . .2| Fir Desen Galben Pe poale Lucrată acasă. .2 
ână .,.. 
6) Fustă . .2 | Bumbacşitort| În douăiţe.1 | Alb şi Creaţă ..... 2 — = Lucrată în casă .2 
cânepă .. .2 negru. .2 
! = ы 
1) Sandale. . 1 | Piele. . . .1 — Мерге..1 — — — — — — | Prăvălie -1 
2) Pantofi. . 1] Piele... .1 — Negri. .1 – — — — — — | Prăvălie -1 
Picioare . |3) $080пі. .1 | Cauciuc. . . 1 — Negri. .1 — Blăniţă Bandă ur- | Neagră Sus Târg | Prăvălie „1 
gu 
$ Ciorapi. . 1 ЕЕ = = — = — — — — — 
| 5) Ciorapi. .2 — = an n = i as К SS ЕЕ 


Pentru sărbătoare au cămaşă albă, lucrată fru- 
mos pe poale, piept, guler şi mâneci, La mulţi am 
văzut, pornind dela mijloc, un volan creţ sau pli- 
sat din marchizet ori mătase. Pantalonii şi nădra- 
gii (aceştia au o cusătură specială) sunt albi, din 
bumbac, ţesuţi în casă, negri de ştofă de târg ori 
din sai о ştotă albă, mai fină. La mijloc au un 
brâu roşu de lână, cu ciucuri la capete, Deasupra 
brâuiui, bete de lână sau o curea de piele. Vestă de 
sărbătoare din postav negru, alb sau albastru. Cea 
de lucru se face din dimie, Flăcăii, la horă, au toţi 
pantofi ori ghete orăşeneşti, Pe cap poartă pălă- 
rii de feutru iar iarna, căciuli cu vârful ascuţit. 


Bineînţeles diferențele de vârstă şi avere apar 
şi aici, Nu toţi sunt îmbrăcaţi la fel. Cei săraci vor 


avea în picioare opinci de „anvelopă“ (sau nu vor 
avea nimic), ismene şi о cămaşe de „americă“ fără 
împodobeli, pe când cel mijlociu va avea pe lângă 
ghete, nădragi şi cămaşe împodobită, şi o pălărie 
de pai, una de fetru, o căciulă de miel (de obiceiu 
neagră), о cămaşe de sărbătoare de „marchizet", o 
vestă, un mintean şi mai multe soiuri de panta- 
loni,’ 

Asemeni la femei, Alegem pentru exemplificare 
pe Ioana St, Coman de 70 de ani (mijlocie) şi ре 
Rădița Anghel Șură de 65 ani (săracă), Prima are 
pe cap maramă albă de Богапбіс „sarnisită” cu 
flori roşii, albastre şi roze, un cașimir negru și o 
broboadă de lână cafenie, croşetată şi ornată cu 
ciucuri din aceeaşi culoare; pentru piept: două ii, 
(una de sărbătoare şi una de lucru), un ilic, cojo- 
cel şi bete; pe trup: poale de sărbătoare, zuvelcă, 
şorţ, şorţ de lână şi fotă, iar în picioare ciorapi şi 
maşe de bumbac şi brâu pentru piept; poale, zu- 
velcă şi fustă pentru trup, şi obiele şi opinci pentru 
picioare, 
` O nouă distincție se face între intelectuali şi ne- 
intelectuali, Acolo unde însă procesul de îmbogă- 
йге se poate urmări mai bine şi în port şi în cos- 
tumul copiilor, Asta numai în zilele de sărbătoare, 
In celelalte zile costumul nu prea diferă dela ca- 
tegorie la categorie socială, dar arată în schimb 


procesul de orășenizare al satului. In majoritatea 


cazurilor e procurat dela oraş (Piteşti), aşa că spe- 
cificul îi e imprimat de acesta. Se {еѕ acasă nu- 
mai hainele de sărbătoare: iia, mureana, fota şi 
poalele. Celelalte sunt procurate „dela târg“. 

lată cum se prezintă costumul băieţilor: pălă- 
rie de pai, cămaşă de bumbac, vest, cu guler în- 
chis, bete roşii cu ciucuri de diferite culori, jerseu 
împletit la maşină (la Oarja e aproape o întreagă 
industrie de astfel de jersee), ilic de dimie, pan- 
taloni de lână, izmene de bumbac, ciorapi şi opinci, 
sandale sau ghete, toate depinzând şi de averea 
părinţilor, 

Costumul fetelor se compune din: basma (cele 
mai bogate au și basc), cercei, mărgele, iie albă, cu 
atiţă, murea decorată cu catifea roşie de jurîmpre- 
jur, haină de dimie neagră cu guler de blană. jer- 
seu croşetat, cojoc alb, fără mâneci, poale сгеје, 
cusute cu arniciu, fustă creaţă, fotă de lână (roșie 
de obiceiu), şorţ de stambă, ciorapi croşetaţi sau 
luaţi din târg („„Andesgo'), sandale, sau pantofi de 
gumă, Variante apoi, bine înţeles, dela caz la caz, 
astăzi, cum spuneam şi mai sus, ne mai putând îi 
vorba de un costum specific local, ci de unul cu tot 
felul de influenţe, caracterizând şi mai bine de- 
pendența Dâmbovnicului de cele trei mari târguri 
din jur şi de asemeni caracterul lui tranzitoriu în- 
tre două zone geografice şi două feluri de vieţi în- 
tre саге mai şovăie:; păstorească şi agrară, 

Și pentru o şi mai bună exemplificare a spuse- 
lor noastre, reproducem câteva tablouri, іп care, 
oricine v aprivi, îşi va putea face o idee clară cum 
stau lucrurile cu costumul în satul Rociu, 

Tabloul e împărțit în patru categorii orizontale: 
cap, piept, trup şi picioare şi 12 categorii verticale; 
prima: numele părţii de îmbrăcăminte, 2) materia, 
3) țesătura, 4) culoarea, 5) croiala, 6) materia de- 
coraţiunii, 7) forma  decoraţiunii, 8) culoarea, 
9) locul unde e aplicată decoraţiunea, 10) originea 
ei (dacă e făcută în casă sau cumpărată), 11) ori- 
ginea obiectului, şi 12) observaţiile, Cifrele 1, 2, 3, 
scrise în dreapta speciticărilor din fiecare coloană, 
corespund informatorilor, care poartă sus numele, 
vârsta şi starea lor socială, 


TEODORA NICULESCU 


479 


O BISERICĂ МОЅМЕМЕАЅСА DIN DÂMBOVNIC 
GĂLEŞEŞTII 


Dela început trebue să spunem că deşi s'au presă- 
rat destule biserici pe malul Dâmbovnicului, n'a 
fost niciuna mare, lăcaş în care să se tipărească 
evanghelii cu buchile înflorate de cine ştie ce meş- 
ter trimis de vreun Petru Movilă din îndepărtatul 
Kiev, şi nici n'a fost vreuna făcută de vreun mare 
Voevod, priceput în frumuseţea clădirilor, cu gând 
5451 odihnească aici bătrâneţile cu doamna şi 
coconii. Pe feţele lor de piatră rece, înflorite de 
mâna cine ştie cărui meșter țăran, nu s'a scris 
niciun nume care a înfruntat timpurile. Rolul lor 
moral și cultural în lungul văii nu se poate descifra 
nici după cărţile care nu s'au tipărit aici, nici după 
pisanii, nici după cronici, şi nici de pe lespezile 
cu flori de piatră, sub care dorm Voevozii, са la 
surorile lor mai mari şi mai avute. Argeșul băiră- 
nuli Neagoe n'a trezit aici (pentrucă nu putea 
trezi) nicio ambiţie de întrecere. 

Totuşi, aşa cum sunt, bisericile de pe malul Dâm- 
bovnicului își au şi ele însemnătatea lor pe care 
ne vom sili s'o arătăm atât cât am putut citi pe 
zidurile lor, pe lespezi, pe icoane, pe marginile 
cărţilor şi cât am putut desprinde din spusele oa- 
menilor. Nu vor fi lucruri extraordinare. Vor fi 
însă lucruri care adăugate lângă cele ce se ştiu 
despre vechile noastre biserici ţărăneşti, vor arunca 
poate o lumină nouă într'un colț nu îndeajuns de 
luminat. 

Ceea ce caracterizează dela început vechile bi- 
serici din partea de Dâmbovnic cercetată e parti- 
ciparea întregului sat la ridicarea lor. 

„Și s'au făcut această Sf. şi dumnezeiască bise- 
rică“ cu „ajutorul tuturor locuitorilor din acest 
sat", (pisania bis, din Șerbăneşti), cu „osteneala 
lăcuitorilor“ (Țuţuleşti) şi aşa mai departe. Parti- 
ciparea deci a întregului sat, fiecare simțindu-se 
dator să contribue la ridicarea lăcaşului despre 
care vom vedea nu numai ce rol juca în уіеаја lor 
procesivă şi neprocesivă, dar şi cum s'au legat de 
vieaţa socială a enoriașilor, 

Aproape nicio biserică de-aci, decât cu rare ex- 
сері (şi asta numai în cazul bisericilor mai noi), 
nu e construită de o singură persoană сі de toţi 
„lăcuitorii” satului, Ea se ridica prin угегеа şi con- 
tribuția tuturor băștinașilor, „Când era să se surpe 


1) Ion Тота Şerbăneşti, 73 ani, nu ştie carte, 


480 


a veche, ne sfătuim cu tofi, punem mână dăla 
mână, tocmim maeştri şi începem lucru după re- 
gulă“ 1). Dar nu despre asta vrem să vorbim. Nu 
tocmeala și plata unei biserici ne interesează acum, 
ci ceea ce ne-am propus dela început, уіеаја cul- 
turală şi rolul ei în уіеаја satului. Inainte însă de-a 
trece la asta, să descriem cum arată o biserică de 
pe malul Dâmbovnicului. Am ales pentru vechimea 
şi caracterul ei de biserică tip pe cea din Găleşești, 
Dar ceea ce vom spune despre ea, se va potrivi, cu 
mici deosebiri desigur şi celorlalte biserici, 

Anul zidirii. Dela început trebue să spunem că 
biserica е lipsită de pisanie şi data zidirii ei este 
nesigură. Nu știm nici măcar cine a construit-o şi 
zugrăvit-o, care Vucaşin pietrarul şi Manea văta- 
tul de zidari. Nu s'a păstrat nicăeri nici cea mai 
mică urmă, Și asta poate din cauza timpului care 
s'a scurs dela data zidirii până la sfinţirea bise- 
ricii, când poate ar fi trebuit să se scrie și pisania, 
menționând pe lângă numele ctitorilor, al celui 
care а sfinţit-o şi pe-al maiștrilor. Locul destinat 
pisaniei este şi astăzi gol. Se poate descifra însă 
pe tocul dela intrare, printre crăpăturile care în- 
greuiază lectura, un început de inscripţie: „Dela 
Hristos 1781, anul Sit, Biserici“ şi mai departe 
„anul zidirii 1771”, Afară de asta, pe peretele de 
apus al pronaosului este următoarea socoteală; 
1862—1871—81 și lângă ea, sgâriat din nou anul 
1781. O altă menţiune asupra zidirii bisericii e în- 
semnarea din 10 Noemvrie 1933, a preotului S. 
Alexescu, pe una din cărţile de slujbă ale „Dum- 
nezeieştii Liturghii“. „Această sfântă mânăstire s'a 
zidit şi s'a făcut de protopop Stroe la anul 1771 
şi s'a învelit cu 54°. Deducem aşadar din exami- 
narea acestor puţine date că biserica a început a 
se ridica în anul 1771 și din cine ştie ce cauze, ea 
п'а putut fi terminată decât unsprezece ani mai 
târziu (1781). Dela această dată şi până astăzi a 
suferit mai multe reparaţiuni, menţionate ре ace- 
eaşi carte, de acelaşi preot Alexescu: „și s'a învelit 
cu şiță care a durat până la anul 1880, când atunci 
s'a reparat turle din nou și strănile cu blăni de ип 
tâmplar anume Necula şi s'a învelit cu fer peste 
şifă de un tinichigiu Vasile care a durat acest în- 
veliş până la anul 1924, când atunci s'a învelit din 


nou cu fer garvanizat tot peste şiță de un tinichi- 
giu, anume Duminică, iar la anul 1933, fiind croită 
pe jumătate, de un cutremur, s'a legat cu feru şi 
s'a reparat şi s'a tencuit păreții, deoarece au fost 
nou dela început s'a legat de ferari Marin Grinaru 
şi Costică Neamţu, prin stăruința preotului Sima". 

Reparaţiile făcute, după cum reese din mențiu- 
nea de mai sus, s'au îndreptat în special asupra 
acoperișului şi turlei, Altele, care să fi modificat ar- 
hitectura, nu s'au făcut, Aşa că biserica, afară de 
legătura de fer care o încercuie astăzi şi zugră- 
veala exteriorului în 1933, arată exact ca în 1771 

Aceeaşi prispă deschisă şi ornată de patru stâlpi, 
acelaşi naos despărţit de pronaos printr'un perete 
de zid sprijinit.pe doi stâlpi, care lasă loc de tre- 
cere și două ferestre, aceeaşi proscomidie intrată 
în zid, -aceeaşi fereastră în dreptul preostolului, 
aceleaşi ferestre, una mare şi una mică pe peretele 
de miazăzi şi două mari şi una mică pe cel de mia- 
zănoapte şi aceeaşi scară strâmtă în interiorul pe- 
retelui de răsărit, pe care urci în podul bisericii 
Și nu numai acestea, Dar şi zugrăveala interioară 
a rămas aceeaşi, lată cum se înfăţişează în amă- 
nunt această zugrăveală, 


Incepem cu descrierea zugrăvelii şi a scenelor 
reprezentate, Zugrăveala din altar, Pe boltă Pan- 
tocratorul — Dumnezeu într'un chenar cu şase 
colţuri — o stea — dintr'unul din colțuri, ca о 
rază, pleacă Sft, Duh spre Fecioara, care are 
Pruncul în braţe, Fecioara are în stânga pe Proor, 
Daniil, David şi pe Arh, Mihail şi în dreapta pe 
Proor, Moise, Solomon şi pe Arh. Gavril. Urmează 
scena ce reprezintă „Jertfa lui Avraam“, La pros- 
comidie Mântuitorul şi inscripția „Doamne cine 
ţi-a rupt vestmântul“ şi răspunsul Mântuitorului; 
„Pre acel nebun mi la făptuit Petre“; apoi scena 
„Căderea îngerilor“, Urmează Sf-ţii Grigorie De- 
capolitul, Silvestru, Kiril, Atanasie, Ioan Slataust, 
în fereastră doi îngeri, după care urmează Sf-ții 
Vasilie, Grigorie Bososlov, Nicolae, Spiridon şi Mı- 
trofan; la catapeteasma Sf-ţii Amon, Roman, Ște- 
fan şi Lavrentie, 

In naos: la tâmplă Mântuitorul răstignit, în părți 
Maica Domnului şi Ioan Botezătorul, șase prooroci, 
cei doisprezece apostoli stau jos şi au în mijlocul 
lor pe Mântuitorul, Dedesubt cele douăsprezece 
icoane praznicale, Icoanele împărăteşti dela tâmplă 
reprezintă ре: „Erarh Nicolae“, „Maica Domnului 
cu Pruncul în braţe“, „Mântuitorul“ şi „lnălțarea 
Domnului“, toate icoane de o proveniență mai nouă, 
Deasupra tâmplei, zidul tavanului face un arc de 
boltă, pe care spre miazănoapte este icoana îm- 


părătească a „Cuvioasei Paraschiva"; urmează 
„Sf-ta Ana", scena „Naşterea Sfântului Ioan Bo- 
tezătorul", о scenă a cărei explicație nu s'a putut 
ceti, „Copilul Isus vorbeşte în templu înconjurat 
de opt prooroci“, o altă scenă a cărei inscripţie 
nu s'a putut ceti şi „Duminica Tomii”, 

Pe peretele de miazănoapte: Si-tul Platon, Teo- 
dos Stratilat, Teodor Tiron, Nestor, în fereastră 
Kir şi loan, Maica Domnului şi Si-tul Dimitrie, 


Fig. 1. 


Intre aceşti sfinți și arcul de cerc ce-l face pere- 
tele la partea de contact cu bolta, este un chenar, 
în care sunt capetele a şapte sfinţi (P.) In arcul de 
cerc, în mijloc o ferestruică în care sunt zugră- 
уў capetele a doi îngeri, iar arcul propriu zis este 
împărţit în două panouri şi în fiecare panou câte 
o scenă — „Învierea“ şi „Arătarea catre miro- 
поѕі е", 


Peretele de miazăzi cuprinde: Arhanghelul Mi- 
hail (1), în prima fereastră Sf-tul Hristofor .u 
cap de oaie (2), Trifon (3), Procopie (4), Panteli- 
mon (5), în a doua fereastră Cosma și Damian (6), 
Mântuitorul (7), şi Si-tul Gheorghe (8). Se repetă 
chenarul ca la peretele de miazănoapte şi feres- 
truica, cu singura deosebire că arcul de cerc este 
împărţit în șapte panouri şi în fiecare câte o scenă 
ce reprezintă fapte din уіеаја Mântuitorului (S). 

Pe bolta naosului: în centrul boltei Mântuitorul 
(M), închis într'un cerc care la rându-i este frag- 


481 


mentat prin raze în cinci panouri, în care aflăm 
scene din уіеаја Mântuitorului (S. M.). Acest tot 
este încadrat într'un chenar de formă pătrată, In 
cele patru colțuri rămase libere — între cerc şi pă- 
trat — bustul celor patru evanshelişti (Е.); iar în 
chenarul susmenţionat, pe fiecare latură, capetele 
a şapte sfinți (5.). Acest chenar limitează bolta 
de părțile superioare ale pereţilor verticali, 


cerc capetele a şapte prooroci (P.); iar în chenarul 
deschizăturii arcului capetele a cinci cuvioși (C.). 
In restul arcului de cerc în scenă mare „Adormirea 
Maicii Domnului”, Pe restul peretelui o serie de 
sfinți în mărime naturală — Sif-tul Teodosie (1), 
Evdoke (2), Atanasie (3), Antonie (4), Eitenie (5). 
şi Sava (6). Sub Si-tul Eftenie icoana împără- 
tească a Si-tului „Ion Botezătorul” (I, І). Amin- 


Fig. 3. 


Peretele de apus; către naos deasupra locului de 
trecere din naos în pronaos şi între cele două fe- 
restre câte un înger (I). Chiar deasupra trecerii 
un panou în formă de semicerc mărginit de un che- 
nar împărţit în şapte segmente, în care sunt patru 
scene din vechiul testament (Sc) şi busturile а 
trei sfinți ($.); în panoul propriu zis scena „Răs- 
tignirea” (К.). 


Fig. 4. 


Acelaşi perete văzut din pronaos: între locul de 
trecere și cele două ferestre, icoanele împărăteşti; 
„Fecioarei Maria” (1) şi „Mântuitorului” (2). Se 
repetă panoul în semicerc cu chenar numai la des- 
chizătura arcului în care sunt busturile a cinci 
sfinți (s.); iar în restul panoului în scenă mare 
este Maica Domnului (M. D.) care stă pe tronul 
împărătesc înconjurată de sfinți, 

In pronaos pe peretele de miazănoapte: în par- 
tea superioară peretele se termină printr'un arc de 
cerc închis într'un chenar, Їп chenarul arcului de 


482 


Fig. 5. 


tita uşe care duce în pod se află sub portretul 
Sf-tului Sava. 

Peretele de miazăzi: se repetă arcul de cerc la 
partea superioară a peretelui cu acelaşi chenar și 
cu acelaşi număr de cuvioşi (C.) şi prooroci (Р.). 
Restul arcului este împărțit în două panouri, în 
care sunt reprezentate „Buna Vestire” (В, V.) şi 
„Intrarea în Biserică” (1, B.). Pe restul peretelui 


Fig. 6. 


Si-ţii Macarie (1), Onufrie (2), fereastra, Si-ta Ma- 
гіа Egipteanca (3) şi Si-tul Zosima (4), 

Bolta din pronaos: în centrul boltei închis în- 
tr'un chenar în cerc este Maica Domnului (M. D.). 
In chenarul menționat capetele a şase îngeri (2.1, 
Totul închis într'un chenar de formă pătrată, in 
care chenar — pe fiecare latură bustul a șapte 
sfinți (5.). In colțurile rămase libere între cerc şi 
pătrat, busturile Si-tului Cuv, Damaschin ($, D., 
Iosif (S, 1), Pavelu (S. P.) şi loan Colibașu 
(S. C.). 


Pe peretele din apus: deasupra ușii este ctito- 
ria — aşa cum se află și azi din punct de vedere 
arhitectonic, Deasupra ctitoriei un panou în arc 
de cerc, care are un chenar la deschizătura arcului 
de cerc, în care sunt capetele a cinci sfinți (s.l și 
în arcul de cerc propriu zis Fecioara Maria (F, 
М.),, în picioare, ţine în braţe Pruncul, In dreapta 
și în stânga ușii ctitorii cu cei cinci copii ai lor — 
Erei Stroe (3), și Eriţa Stana (4) şi copii Toma (1), 
Costatin (2), Stana (5), Ioana (6) şi Aka (7). La 
aceeași înălțime cu tocul ușii, în partea dinspre 
pronaos, o mână ţine în palmă mai mulţi oa- 
meni (X). 

Afară în pridvor pe peretele de răsărit deasupra 
ușii, este o firidă (Р), în care trebuia să găsim 
pisania, În dreapta și în stânga acestei firizi cei 
doisprezece apostoli (А.). Mântuitorul (M.), între 
ei, deasupra locului destinat pisaniei. Dedesubtul 


acestora, începând din colţul de miazănoapte sru-. 


55 $ 


5 
$ 
$ 
S 
$ 
5 
S 


Fig. 7. 


puri izolate care cuprind cuvioși (1), mucenici (2), 
prooroci(3) și apostoli (4), care privesc spre Adam 
(5) şi Eva (7), între care este „Scaunul de jude- 
cată'' (6), Pe panoul din dreapta ușii de intrare 
este reprezentat iadul și pe panoul din stânga uşii 
este raiul, Raiul este reprezentat prin prooroci (a), 
apostoli (b), arhierei (c), mucenici (d), cuvioși (e), 
cele cinci fete nebune (f), Sf-ta Maramă (g), Maica 
Domnului — singură — stă pe tronul împărătesc 
(h), Isus (i), un grup (j), care cuprinde pe Isac 
(1), Avram (2), şi pe Iacob (3) şi cele cinci fete 
înțelepte (k), Scenele ce alcătuesc iadul sunt mai 
incomplete, deoarece aici peretele a suferit mici re- 
paraţii, astfel că zugrăveala lipsește, Iadul este re- 
prezentat printr'o gură mare deschisă a unui ba- 
laur (a), din саге iasă un râu de foc (m), în саге 
sunt înecaţi răufăcătorii, pezevenchii, furii, omorâ- 
torii etc,; mai este reprezentat Ana și Саіаѓа (b), 
cele patru vânturi (с), un cal se luptă cu un urs 
(d), trei împărați (e), cu sabia în mână stau pe 
tronurile lor și au în faţă pe „ovrei” (g), iar Moise 


(h) le arată scaunul de judecată (6); un înger $., 
cântă din surlă unui animal ce ține în gură un cap 
de ош; cumpăna dreptății (i), din care un înger 
(j), doboară cu lancea pe diavol dintr'unul din ta- 
lere; preacurvia (k), reprezentată prin două per- 
soane culcate în pat — la capul cărora veghiaza 


АААААА o AAAAAA 


Fig. 8. 


diavolul; beţia (1) este reprezentată printr'un bu- 
toiu străjuit de doi diavoli — de care stă rezămat 
un om beat, Restul scenelor au pierit odată cu 
reparaţiile făcute, 

Tavanul din pridvor are o boltă centrală și în 
dreapta și în stânga acesteia câte o jumătate de 
boltă cu deschizătura spre bolta centrală, In bolta 
centrală, într'un chenar de cerc este reprezentat 
Mântuitorul (M.), iar în chenar capetele а şase 
îngeri (X). 

Acest cerc este închis la rândul lui într'un che- 
nar de formă pătrată în care — pe fiecare latură— 
capetele a șase sfinţi (s.), In colţurile libere din- 
tre cerc şi pătrat capul a câte unui înger (ї.). In 
jumătatea de boltă din. dreapta bolții centrale 


Fig. 9. 


„Răstignirea Si, Petru cu capul în jos”, (К, S, Р.), 
și în jumătatea de boltă din stânga celei centrale 
„Omorârea Sf, Ştefan cu pietre” (О, S. $,.), Des- 
chizătura acestor două jumătăţi de boltă este în- 
chisă printr'un chenar în care sunt capetele a șapte 


sfinți (S). 


483 


Pe restul peretelui pridvorului, scene cu subiecte 
în legătură cu facerea pământului şi zămislirea 
omului de către Dumnezeu, Ele reprezintă: „Când 
a despărțit Dumnezeu lumina de întuneric” (1), 
„Când a făcut Dumnezeu pe Adam şi Eva” (2), 
„Inşelarea lui Adam” (3), „Când a început Adam 
să muncească” (4), „Elile' (5) — hora a cinci 
iele, cărora le cânta patru băieţi, o vioară şi trei 
fluere, In două locuri zugrăveala nu se mai păs- 
trează (X). 

Pe exteriorul bisericii, la intrare, hramul bisericii, 
Та dreapta şi în stânga doi sfinți. Pe peretele de 
miazăzi doisprezece sfinţi, pe acel al altarului nouă 
sfinţi, şi pe cel de miazănoapte doisprezece sfinți, 
toți redați în mărime naturală, Această zugră- 
veală, după cum am amintit mai sus, a fost făcută 
cu ocazia reparațiilor din 1933; dar care nu sa 
putut păstra în condițiuni bune până în zilele noas- 


tre, azi, deabia — în unele locuri — dacă se mai 
văd contururile. 
Astfel se înfăţişează biserica din Găleşești şi 


cum spuneam la începutul acestei prezentări, cam 
la fel (си mici deosebiri), sunt și celelalte biserici 
din plasă, Deosebirile nu arată însă mentalitatea 
în diferite sate, O scenă care o găsim la 5 biserici 
diferite din cinci sate (de exemplu: scena Impăr- 
tăşirii Mariei Egipteanca de către Sf, Zosima şi 
care dispare la celelalte, făcând loc alteia, nu e 
un lucru tocmai întâmplător, Pentrucă după cum 
cultura popoarelor se măsoară (în mare) după di- 
ferite specifice, tot așa şi cultura satelor. De aici 
cel puţin, lucrurile îşi mai au şi altă explicaţie, 
care întăreşte pe cea de sus, Frecvența anumitor 
scene pe Grupe de sate nu se datorește numai ar- 
tistului care s'ar putea foarte bine (deşi nu există 
niciun astfel de caz), să fi lucrat la toate biseri- 
cile din regiunea în care apare scena respectivă, 
ci obştii care dicta, cum să fie biserica, Pe deasupra 
artistului constrâns să-şi strunească fantezia, in- 
tervenea organizaţia socială a regiunii. Biserica с 
puteau face mare sau mică, înaltă sau scundă, cum 
te ajuta punga şi aveai plăcerea, dar ea trebuia 
prin anumite caractere să se integreze organizaţiei 
sociale comune celor câteva sate, formând împre- 
ună ceea ce în partea locului se numeşte „obştea 
de obștii”, şi din aceeaşi cauză şi hramurile bise- 
ricilor trebuiau să fie la fel, 


2) Rizea Marica 86 ani şi Ion Toma 73 ani. 


Astfel la Suseni, Inălțarea Domnului; la Strâm- 
beni, Înălţarea Domnului; la Boereşti, Inălţarea 
Domnului; la Țuţuleşti, Inălţarea Domnului; la 
Odăieni, Inălţarea Domnului şi așa mai departe, 
Vom stărui mai mult asupra lui, când cercetarea 
va fi terminată şi deci materialul mai bogat. Aici 
nam făcut altceva decât să schițăm o problemă, 

Dar rolul bisericilor în уіеаја satelor din Dâm- 
bovnic nu se rezumă numai la asta, Sau mai bine 
zis, nu se rezuma numai la asta. Biserica în cele 
mai multe locuri, în care fiecare-și avea strana 
lui „bărbaţii pă dreapta, fomeile pă stânga“ ?), era 
şi locul de adunare al obştii celei mari, Aici se în- 
vestea pomojnicul şi ceilalți funcționari sătești, 
după un ceremonial bine pus la punct și aici se 
făceau „iertăciunile”, la lăsatul secului de brânză, 
obiceiu foarte frecvent în satele noastre şi de ase- 
meni şi la curţile domneşti“), 

Vieaţa satului vechiu era strâns legată de bise- 
rică şi pentru a ilustra aceasta, n'avem decât să 
menționăm un vechiu obiceiu Sătesc, astăzi dispă- 
rut, se pare: stropirea holdelor cu apă sfinţită la 
Joia Mare, pentru rodnicia pământului, Astăzi bie 
serica a păstrat obiceiul, dar nu Joi, ci Vineri, de 
Isvorul Tămăduirii, lar „prin Moldova de Sus, 
aghiasma care se face ре câmp la Isv, Tămăduirii, 
(Vineri din săptămâna luminată), pentru ploaie, se 
crede că are darul de a feri holdele şi de viermi” 4). 
Este, în orice caz, o sărbătoare rezultată din ne- 
voia adaptării serviciului divin la interesele vieții 
agricole, Inainte (înainte de defrișerea păduri- 
lor) obiceiul nu exista, și în locul lui se obișnuia 
са Іа Sfântul Gheorghe să se împartă la biserică 
„fiertură de miel”, un indiciu de уіеаја păstorească 
a regiunii, Şi indicii de trecere dela о vieaţă la 
alta, dela уіеаја păstorală la cea agricolă, nu le 
putem urmări numai din sărbătorile bisericești, ci 
şi din clădirile bisericilor, Pentrucă cine priveşte 
atent și comparativ, bisericile de pe malul Dâmbov- 
nicului, nu poate să nu observe cum toate se inte- 
grează felului de vieață care a stăpânit o vreme 
pe aici, urmând foarte îndeaproape desvoltarea 
economică a societăţii, transformările modurilor 
de producţie şi de schimb, diviziunea acestei so- 
cietăți în clase distincte, și aşa mai departe, O bi- 
serică făcută din cărămidă, va spune cu totul alt- 
ceva, decât una din ostreţe, după cum arhitectura 


3) Em. Cioran: Călătoria Patriarhului Macarie... p. 99. Se păstrează chiar un astfel de discurs rostit de Domnu 
Ţării Româneşti în anul 1775, Alex. lpsilante: „plecamu genuchile inimilor noastre şi сегетӣ dela stăpânu nostru iertăciune 
de toate cele ce vom fi greşitu înaintea М. Tale... V. A. Ureche, Memoriu asupra perioadei din Ist. Rom. dela 1774—1786 în 


Ап. Ac. sc, Rom. ist., р. Ш. + 12 (1893, р. 49—50 extras). 


4) Tudor Pamfil: Agricultura la Români (colecţia „Din viaţa poporului român“ XVI. Buc. 1913, р. 15. 


484 


Biserica din Şerbăneşti Biserica din Gălăşeşti (Monument istoric) 


Biserica din Cergani-Predeşti 


Biserica din Suseni-Strîmbeni 


Biserica din Ceranii-Bondeşti (în construcţie) 


uneia va spune ceva $ arhitectura alteia altceva, пите, şi bisericile vor fi altfel. In locul ctitorilor 


şi o biserică nouă altceva decât una veche. Bise-  colectivi, vor apare numai câţiva ctitori, în locul 
ricile, asta vrem să subliniem mai ales, au urmat bisericilor cu o turlă, cele cu două turle și în loc 
şi ele soarta societăţii. Au fost de lemn și cu ale- de costumele țărănești, cum se poate vedea pe pe- 


laşi hram, într'un fragment din vechea organizaţie retele bisericii din Boereşti, vom găsi ca la Strârm- 
socială, au avut naosul despărțit de pronaos prin- beni, ctitoria lui Enachi Rădan și a soţiei sale Ana, 
tre un perete (ЅегЬ. de Sus, Găleșeşti, Predeşti, un ctitor cu „cămașe până la genunchi, de culoare 
Boerești şi Odăieni), au avut fiecare câte o turlă albă, vestă neagră, cu guler întors (mauve) și nas- 
şi tot fiecare au avut naosul continuat prin turlă. turi la fel, cismuliţe până la jumătatea lesnei, cu 
Iată câteva detalii numai, care le situează pe ace- margini tot mauve, deasupra cojoc de piele brodat 
eași treaptă. E etapa societăţii devălmașe. Imigră- ре poale, la mâneci şi pe piept cu buchete mari de 
rile, însă, şi capitalismul negustorilor din Pitești flori de lămâiţă verzi, galbene şi roşii și pantaloni 
și Costeşti, sparge însă, această organizaţie socială albi, strâmţi pe picior '5). 


şi împarte societatea în clase „chiaburi şi proşti“, O privire însă în tabloul de mai jos, vă va da о 
cum se exprimă un document din partea locului. idee mai completă asupra bisericilor de pe valea 
De aici încolo, fără să intrăm prea mult în amă-  Dâmbovnicului. 
i Material 
©з S T de construcție A AR ttet tura 
ЗЕ |ЕЕ|Е | р у, 5 ар 73 
Б p- Е! DE-A E o [=] po) t 
Anul | == a = ET 82| „ 5 laă КЗ = ‚од 
Biserica оч | сод) o я [Pase] = = Boe Sog |2E „|86 
zidirii | 599 | абя| g3 3 jesas] Н = ов okej en]a 2 
ЕРЕ) TSE] СЕ 5 |[5Е5У5 5 |= Sela ИНЕ БЕ Я 
Зас | еы SE | 3 |ESazzel] о > |sgatlezeoleszeleas 
8851555 юше | б Essi] 5 | 6 |pEsaesesjzzas|zsa 
(1) (2) (3) (4) (5) (6) (7) (8) (9) (10) 01) (02) | (13) 
Şerbăneştii de jos . . . | 1910 — = + + — — + + ч + 
Şerbăneştii de sus . . .| 1852 — — ? + — + — + = + — 
Strâmbeni ....... 1881 = + i + — — + — + — + 
Ţuţuleşti . .,..... 1897 + — ? + — + — — + — + 
Găleşeşti ........ 1771 — — ? + — + — + = + = 
Cerşani. ........ 1883 — — ? + *— + — — + = + 
Predeşti ..... . . -| 1867 + == ? + — + — + + + 25 
Burdeşti ........ 1920 — + — + — + = Ба — = = 
Boereşti ........ 1855 + — 7 — + + — + + + 
Odăieni. ........ Р — = 2 - + + — + — + = 


Aici n'am vrut decât să schițăm o problemă şi Până atunci lucrurile rămân doar enunțate, iar ci- 
să arătăm felul іп саге au fost cercetate cele câ- titorii cu ideea că bisericile din plasa Dâmbovnic 
teva biserici de pe această vale. Un studiu com- 
plet asupra lor se va putea face numai după ce 
cercetările se vor termina şi odată cu ele se va 


epuiza pe cât posibil și materialul ce ni-l oferă. N. ECONOMU şi Т. AL. STOIANOVICI 


(ca de pretutindeni altfel), au urmat soarta colec- 


tivităţii lor respective, 


UN FUNCȚIONAR SĂTESC: „POMOJNICUL“” 


Nu numai curţile domneşti din laşi sau Bucu- Ceremonii asemănătoare, dar cu mult mai sărace 
reşti s'au bucurat de prerogativele diferitelor ce- ап existat şi în satele noastre. Nescrise însă de 
remonialluri politice şi religioase la instalarea Voe- cronicari, necuprinse în condicele de obiceiuri şi 
voile ~, trecute cu vederea de călătorii străini în drum sau 


5) Fişe: d-ra Teodora Niculescu. 

*) In ultimul timp, (adică după ce articolul fusese cules), căutând în dicţionarul lui Tiktin originea şi vechimea 
cuvântului „ротојпіс“, i-am găsit ca datând din secolul XIX, şi fiind de origine rusească. Bazat însă pe actul găsit de 
noi (şi pe care-i reproducem mai jos) credem că e mai de grabă un cuvâni de origine bulgărească, neputând fi dovedită 


483 


һи, spre Constantinopol, au ajuns să se piardă 
cu totul, aşa că astăzi numai întâmplarea te poate 
pune în fața unui asemenea act. E cazul Dâmbov- 
nicului. 

Iată de pildă cum se alegea aici „pomojnicul“, 
Domnul sau Voevodul revocabil al satului, Cere- 
monia e interesantă nu numai pentrucă e veche şi 
astăzi dispărută cu desăvârşire, ci şi pentrucă în 
unele părți e asemănătoare cu cea dela curțile 
domnești. 

Nu vom găsi fireşte pe „skemni-agasi” (reprezen- 
tantul sultanului) intrând, cu alai în sat, nici ma- 
rele sobor al preoţilor şi episcopilor cântând în- 
tr'un ison „tóv, Asonâriy xal @рХєрЄ® fut” xipie, 
Фо ате, ei поа Ёст, Дёзлота“ (pe stăpânul şi 
arhereul nostru, Doamne, îl păzeşte întru mulţi апі) 
şi nici „zohv/pâwov, imnul care la curțile dom- 
nești amintea prezența casei imperiale bizan- 
tine la vechile slujbe bisericești. Nimic din toate 
acestea. Їп schimb, pomojnicul satului Suseni, şi 
ca el toți pomojnicii văii, se bucurau la instalarea 
în funcţiune de un oarecare ceremonial. Poate ace- 
laşi cu care în veacul al XIII-lea se numeau nouii 
Voevozi sau Knezi, 

„Cu pomojnicul era mai lată — spune informa- 
torul Rizea Marica de 86 de ani şi o clasă şi ju- 
mătate învățată „pă năsip“ cu încă alți cinci „fâr- 
tafi" la şcoala „carindatului“ Ghiţă Boerescu. — 
Atunci să strângeau toți oamenii din hotar și după 
ce chibzuiau bine la sfat pă cin' să puie, să du- 
ceau cu toţii la biserică, în obşte, unde era femeile 
şi popa şi spuneau: — „Р' ăsta-l vrem părinte. Să 
ni-l sfințeşti pomojnic“, Şi popa-l ѕЇіпјеа c'așa era 


orânda, cu toate că el (alesul) să prefăcea că nu 
vrea şi căta să s' ascundă, după obiceiu' äl vechi, 
Da noi nu-l slăbiam și-l duceam în altar unde-l 
sfințea popa, iar noi strigam dă trei ori „vrednic 
este“. 

Ceremonia este interesantă, nu atât că е ţără- 
nească iar astăzi dispărută cu desăvârşire, cum 
observăm şi mai sus, сі şi pentru faptul că aşa se 
obişnuia şi la curțile domneşti. Iată, de pildă, cum 
povesteşte Paul din Alep că s'a făcut alegerea lui 
Constantin Basarab Cârnul, urmaşul lui Matei Ba- 
sarab; „Crainicul strigând poporul, toți locuitorii 
se adună la curte, primind în unanimitate alegerea 
lui Constantin, carele se sperie de această noutate 
și se ascunse, dar fu găsit cu toată frica sa şi scos 
înaintea poporului“, Mitropolitul îl sfințește, iar 
„noi strigăm de trei ori vrednic este“ 1). 

Cred că nu mai e nevoie să arăt cât de mult se 
aseamănă cele două ceremonii. 

Și acesta nu este singurul caz. 

Alegerea lui Constantin Brâncoveanul de către 
„boiarii cei mari şi al doilea care se întâmplase în 
Bucureşti” nu diferă deloc de aceasta, deşi situa- 
ţia politică era complet schimbată. După ce alesul 
se preface că nu vrea să primească noua demni- 
tate şi se ascunde, boierii îl găsesc şi târăsc cu 
forţa. 

„51-1 luară de mâini şi-l împingea din spate“, 
spune cronica lui Radu Popescu *), martor al eve- 
nimentelor. 

Astea bineînțeles înainte de epoca amestecului 
turcesc la alegerea domnilor, când cermonialul se 
complică си un protocol turcesc desfășurat la 


1а această dată o puternică influenţă rusească în Тага Româneaseă. Acestea însă ne privesc pe noi mai puţin şi mai mult 


pe filologi. Aga că nu insistăm. Şi acum actul: 


F „Ca să se ştie că am lăsat diata mea că bolnăvindu-mă şi spări(i)ndu-mă de moarte, am lăsat diata la vremea 


morți(i) de toate câte am ale cas(e)i, căldarea, plugul şi alte măruntae ale casei, toate câte ar fi, toate le las lui Ion. Şi 
vitele câte sâ(n)tu le las tot lui Ion. Şi i-am dat păcatile mele asupra lui ca să po(a)rte grija şi să-m(i) facă pomenire, 
adec(ă) două sări(n)dare şi să-m(i) fac(ă) soro(a)cile şi să-m(i) fac(ă) o punte şi să fac(ă) şi o fântan(ă). Iar pentru 
feciorii miei iar las cu sufletul să nu s'atingă de fiu mieu Ion că eu le-am dat partea lor că li s'au făcut diata. ŞI iar 
las cu sufletul mieu pentru noru-mea Badea şi pentru nepotă-mieu Ivan să nu să mai atingă sau să (s)apuce cu judecată 
de copii miei, că eu i-am dat toată partea. Eu cu prioți(i) şi meg(i)eşi(i) den jur. Şi partea copilului (ce) laste toată la 
măsa l-am dat. Şi toate câte le am dă la Radu ce-au fost şi pomojnic acestui sat, tot lui le las. Drept car(e) am scris 
diata теа şi am pus şi deştile împreună си toți, car(e) să chiamă peceţi, ca să crează. Iar саг(е) s'ar scula peste diata 
mea să fie afurisit de 318 sfinți părinţi dela Nichiia şi partea şi lăcuinţa să aţi)bă la un loc cu Iuda şi afurisitu Arile, 
Şi cându s'au făcut această diată au fost mulţi oameni faţă. 

Iscăliturile, 

Şi am scris eu popa Iordache duhovnic cu zisa şi învățătura lui Moş Gligore." 


Originalul, în româneşte, pe hârtie, are lungimea hârtiei de 26 cm, lăţimea 18,3 cm, iar lungimea textului care 
cuprinde 26 de rânduri de 15,4 cm. Moşul Grigore care lasă această diată fiului său Ion, e după câte am putut stabili unul 
din strămoşi! actualului preot din Şerbăneşti, Grigorescu. Fiul acestuia, are un băiat Grigore, care se face preot. Şi dela 
el, timp de nouă generaţii câte un băiat din această familie a devenit preot. 

1) Calătoriile Patriarhului Macarie de Antiohia în ţările române. — Trad. de Emilia Cioran, Buc. 1900, pag 111. 

2) Magazinul Istoric V pp. 93 — 95. 


7217 (1709). 


486 


curţile sultanilor 3). In epoca de care vorbim însă, 
ceremoniile dela curtea domnească se asemănau 
foante mult cu cele țărănești la alegerea conducă- 
torilor lor temporari. Deosebirile sunt numai de 
fast, de costume, de figuraţie şi de elemente tur- 
cești aduse odată cul amestecul lor la numirile 
Domnilor din ţările noastre; sângeacul, cabanița, 
caftanul, cuca, tuiurile şi calul tablabaşa $). Actul 
în sine rămâne acelaşi, Aceeaşi împotrivire, „na- 
zuri“, cum spune un alt informator (Ion Dinescu), 
aceeaşi participare a „omului lui Dumnezeu” (Gh. 
Andrei de 86 de ani) şi aceeași participare a obștei 
care strigă „toți vom, tofi pohtim“ 5). 

Cum se tăcea adunarea poporului la curte pen- 
tru a confirma alegerea Domnului, am văzut din 
раѕабіш reprodus din Paul de Alep. La Suseni se 
făcea, la fel, 

Când vechiul pomojnic era demis sau mort, cei 
patru „pristavi“ ai satului „oameni buni de gură“ 
cum îi caracterizează acelaşi Rizea Marica, ieşeau 
pe hotar şi făceau „strigare peste sat“. Locuitorii 
care aflau astfel de ce e vorba, „să strângeau la 
sfat“, unde bărbaţii „şi mai mari şi mai mici“ (mai 
precis cei dela 20 de ani în sus, după același in- 
formator °), hotărau pe noul pomojnic prin vot 
personal, verbal şi universal 7), Obiecţiile, dacă şi 
câte erau de tăcut se făceau atunci, „toți fiind 
dă față“ 8), obștea putând judeca astfel dacă ele 
au sau nu vreun temei, marile hotăriri neputând 
fi luate decât de еа," Dacă aveai ceva dă zis, apăi 
ziceai atunci, nu peste un leat“ (Rizea Marica). 
Dacă nimeni n'avea nimic de spus, atunci alaiul 
pornea spre biserică unde spuneau ceea ce am 
reprodus și mai sus („,P'ăsta-l vrem părinte, să ni-l 
sfințeşti pomojnic“), după care urma slujba inves- 
tivii, Bărbaţii, împreună cu preotul şi noul ales in- 
trau în biserică unde ultimii doi ocoleau prestolul 
în sunetul imnului „Isaiia dănțuiește“ 9), cântat 
de toţi cei de faţă de „tremura catapeteasma și 
sfinții pă păreţi“ 19), apoi se cetea moliita, se cânta 
„Milueşte-ne рге noi Dumnezeule...“ 1!) şi se striga 
de trei ori „vrednic este“ 12), Cu acestea, ceremo- 


nia дір biserică lua sfârșit şi urma cea din câmp, 
„pă urmă plecam cu tofi în câmp la tutanul cu 
icoană з acolo-i dam bățul şi ziceam: — Vezi să 
nu feştelești bățul 18), că punem pă altul. Să ie 
porți bine şi să trăieşti” 14), 

Ваи] acesta „ne boit" şi „înalt cât omul” — cum 
spune Rizea Marica — nu era numai însemnul pu- 
terii pomojnicului, ci totdeodată şi catastitul sau 
condica lui de activitate. Ре el însemna toate, „și 
cu atât era mai fălos ротојпіси! — spune acelaşi 
informator — cu cât avea mai multe fagle pă băț. 
Asta să chema că nu-l purtase degeaba“. Pe el se 
putea descifra întreaga activitate zi de zi şi ceas 
de ceas. 

„Când vreai, luai Баји şi te uitai. Şi $Наі toate 
limpede, cum vezi pietrele pă fundul apei când 
apa e limpede și liniştită“ 15), 

Aici, în câmp, după darea „băţului”, un fel de 
buzdugan domnesc cu care pomojnicul avea și 
„dreptul să bată“ 1%), urma partea cea mai intere- 
santă a ceremoniei: darea legăturilor cu tocmeală. 

Fixarea cu alte cuvinte a drepturilor şi datorii- 
lor, 

„In urmă-i dam legăturile cu tocmeală şi ne ri- 
sipeam care pă la stat, care pă unde vroia "), 

Darea legăturilor cu tocmeală nu e ceva neobiş- 
nuit, 

Ea a existat şi la vecinii noştrii !8) şi a existat 
şi la curțile domnești. lată ce spune în această 
privință cronica țării vorbind despre Alexandru 
Шаў — contimporanul lui Radu Leon din Тага 
Românească — ce nemulțumea ага, Și „au statut 
cu toții după alesul domnului nou. Strigă cu toţii. 
„Să ne hie Domn Lupul Vasilie Vornicul, insă îi 
da și legături cu tocmeală“. 

E ceva analog cu „promisiunea ducală“ dela Ve- 
пена, 

Domnul dădea „legături си tocmeală de се оа 
lua den fară", obştea având dreptul să primească 
sau să refuze propunerile Voevodului, Sau invers, 
Și e ceea ce se întâmplă chiar în cazul de faţă. 
Ne convenindu-i ceea ce-i se dădea, Vasile Lupul 
refuză domnia, şi când vine însfârșit Domn, vine 


3) D. Cantemir: Descrierea Moldovei, ed. Adamescu, pp. 52—63, şi Istoria Imperiului Otoman, trad. de Dr. Jos. Hodoş 
Buc. 1876, pp. 276—279 nota 43, pag 49 nota 11, pag. 163 nota 1, pag. 323 nota 6 etc, etc. 

4) С. С. Giurescu: Istoria Românilor, vol. 11, part. I Buc. 1937 рр. 353—357, D. Cantemir: Descrierea Moldovei ed. 
Adamescu pag. 67; Dan Simionescu: Literatura românească de ceremonia! Buc. 1939, pp. 83 şi 272. 


5) Magazinul Istoric. Cronica lui Radu Popescu. 


6) „Trebuia să fi devălmaş, să ai pă puţin 20 dă leaturi“. 


т) „Ridicai mâna şi-atunci te ştia“ — acelaşi. 8) Dumitrache Lupu din Ceauşeşti, 84 de апі, fost cântăreţ bisericesc. 


9) Rizea Marica. 10) Idem. 11) Idem. 


12) idem. 13) Pentru frecvența expresiei, vezi şi H. H. Stahi: Contribuţii la 


problema răzăşiei satului Меге]; Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială. vol. ТУ, an 8 (1929) р. 582. 


м) Rizea Marica. 15). Idem, 


2%) Топ Dinescu 40 de ani cântăreţ bisericesc în Cerşani. Ştie acestea dela părintele 
Rizea саге în 1907 avea 86 de апі. 17) Andrei Gheorghe 86 de апі, 


18) Arhiva Istorică IV p. 76. Privilegiul asupra cneza- 


telor din Dwernic şi din Polana, dat lui Luca şi lui Petru Tarnowski în 1553. 


487 


dela Constantinopol, nu prin voia ţării, ceea ce-i cu 
totul altceva, În vechime însă şi în sate nu se făcea 
nimic fără voia obștei, a „lăcuitorilor“, Era ceva 
de neconceput, Ceva sacru peste care nu se putea 
trece. Erau lucruri vechi pe care nu le puteai 
schimba după poftă, lucruri de mai multe ori secu- 
lare, intrate în „obicinuinţe”. 

Și dacă aşa se „obicinuia”, oricât de bună ar fi 
fost inovaţia, nu prindea, Nu se „obicinuia”, Nu 
apucase nimeni aşa, Și atunci фага reacţiona, une- 
ori mai domol, dar de cele mai multe ori violent, 
Și e edificator de altfel cazul lui Ștefan Lăcustă 
care е „tăiat” pentrucă se purta „са un turc”, ne- 
socotind legile țării, 

Darea „legaturilor cu tozmeala” era deci tot 
atât de importantă, dacă nu chiar mai importantă 
decât însăşi funcțiunea, Aici nu mai exista niciun 
fel de ceremonie cu codeli și cu tocmeli, Totul se 
spunea răspicat şi ре față. „$i ziceam atunci; 
— Asta să fie a ta, cât te-i purta bine, şi asta şi 
asta, Şi încă şi zile de lucru îți facem; iar tu să 
faci ce-ţi spunem. In urmă-i dam pă rând după obi- 
cei. finere moștenească îi dam, zile de lucru îi 
dam, şi dijmă din toate una pă zece''!?), 

Pentru aceasta el era obligat ca împreună cu 
„„leputăția” să îngrijească de împărţirea pămân- 
tului în „tarlale”, cu hotărîrea „tinerilor moște- 
nești”, („pentru vreo treabă osebită”, Ion Geor- 
беѕси), cu paza hotarelor, cu strângerea cislei, cu 
executarea pedepselor şi cu reprezentarea satului 
când nevoia o cerea în obştea de obşte?) sau de 
vale. Toate acestea nu trebuia bine înţeles să le 
facă singur, ci să aibă numai grije ca funcționarii 
ce-i erau afiliaţi să execute însărcinările și să dea 
ordinele necesare, „In seama lui erau toate. Da nu 
trebuia să le facă singur. Trebuia doar să prive- 
gheze şi să 'ndrume ca om mai bătrân şi mai dă 
sfat cum era“ ?!), 

Sau după alt informator 2); „EI făcea toate“, 51 
pentru a vedea în ce consta aceste „jtoate”, n'avem 
decât să menţionăm un act din 1848 în care mai 
mulţi săteni se plâng pomojnicului că de Bobo- 
tează preotul n'a trecut şi pe la ei cu icoana. 


„Cu multă plecăciune şi jale în suflete scriem du- 
mitale cinstit pomojnice precum să ai ştire că de 
Sfânta sărbătoare a botezului Domnului, pe la noi 
nu s'a abătut sfinția sa priotu Ion cu sfintele icoane 
drept care multă jale ne-au făcut. Scriem şi cerem 


dreptate nai mai jos iscăliți: Eu Radu sin Tănase; 
cu Preda; eu Ion sin Radu; си Ştefan Toma. Şi-am 
scris eu Popa Radu. după zisa şi spusa dumnealor 
celor mai sus iscăliți. 

10 ghenar 1848. 


Drepturile şi datoriile erau după cum se vede 
fixate dela început, „toți fiind dă față“ 5), pomoj- 
nicul putând refuza sau primi cele ce i se ole- 
reau, 

„Dacă vroia primia, dacă nu, nimeni nu-l silea şi 
noi alegeam altul 4), Vreun refuz însă n'a văzut 
şi nici n'a pomenit nimeni, Dar ştiu toţi că „așa 
era obiceiu din bătrâni“ %5), „Silă“ 2%), cum se ex- 
primă un alt informator nu exista, Nimeni nu te 
putea obliga să primeşti şi nu erai niciodată obli- 
sat să primeşti, Totul se făcea de bună voie toţi 
fiind dă faţă” pentru а consimți, 

Rezultă însă din aceasta un lucru pe care e bine 
să-l relevăm înainte de a trece mai departe. 

Ceremonia alegerii pomojnicului se compunea 
după cum am văzut din două părţi bine diferen- 
țiate: una religioasă şi alta laică, dintre саге a 
doua predomina. Trebuia înainte de toate să fie o 
proclamaţie a populaţiei și numai după aceea cea 
divină. Vorbim bine înţeles de epoca de acum 70— 
80 de ani. Cum va fi fost mai înainte e și mai greu 
de spus şi nu e nici locul aici. Dar mari deosebiri 
desigur că n'au existat. 

Ceremonia religioasă era deci pe lângă partici- 
parea „omului lui Dumnezeu” și desigur şi a divi- 
nității însăşi la alegerea funcţionarului respectiv 
şi un jurământ că întradevăr toți „au voit şi au 
pohtit”, dar numai atâta timp cât pomojnicul își 
va face datoria, obștea cum am văzut rezervându-și 
oricând dreptul de a-l înlocui cu un altul mai po- 
trivit nevoilor ei. Și puterea aceasta a „obştei” pe 
care vrem s'o subliniem cu deosebire aici, nu e 
specifică numai satului ci şi țării, Iată cum în- 
chipuie Ureche aşezarea în scaun a lui Ștefan cel 
Mare şi odată cu el tot poporul care trăia această 
alegere nu numai în amintire ci şi în practică, ori 
de câte ori îşi alegeau Knezii şi divanurile lor să- 
teşti. 

„Ștefan Vodă au strâns boiarii şi mari şi mici şi 
altă curte măruntă, împreună cu Teoctist Mitropo- 
litul şi cu mulţi călugări, la Direptate, şi i-au în- 
trebat pre toţi: este în voia tuturor să le Не Domn? 
Atunci toți, си un glas, au strigat: In mulți ani dela 


19) Rizea Marica. 2%) Asupra acestei chestiuni vom reveni mai pe larg înfr'un alt articol. 21) Топ Georgescu. 2) [lie 


Drăgan 74 de апі — Catanele. 2) Dumitrache Lupu. 
2) [оп Тота 73 de ani. Şerbăneşti. 


488 


2) Rizea Marica, 


25) Rizea Marica, Ion Georgescu, Stan Ştefan. 


Dumnezeu să domneşti! Şi cu voia tuturor l-au ră- 
dicat Domn şi l-au pomăzuit de Domn Teoctist Mi- 
tropolitul. Și de acolo au luat Ştefan Vodă schip- 
trul țării Moldovei şi au mers la Scaunul domnesc, 
la Suceava“, 

Asemeni după moartea lui Ștefan cel Mare „cu 
voia tuturor locuitorilor au rădicat Domn pre Bog- 


dan Vodă“. 


Și mai departe, murind Ștefan cel Tânăr, fiul 
lui Bogdan, „boieri şi țara după moartea lui Şte- 
fan Vodă cel Tânăr, s'au strâns şi s'au sfătuit рге 
cine-și vor alege să le Ме Domn“. 

La moartea lui Rareş „toată fara аи rădicat 
Domn рге аз Vodă“; iar când acesta se turcește 
„boierii şi lăcuitorii țării“ pun în loc pe Ștefan, 
fratele renegatului 27). 

Pretutindeni deci aceeaşi participare a „lăcuito- 
rilor“, a „țării, cu momentele pe care le-am văzut 
și în Suseni-Argeș, Proclamarea din partea obștei, 
ceremonia religioasă și-apoi darea legăturilor cu 
tocmeală, despre care am mai avut prilejul să vor- 
bim 

Mai întâi de toatte însă sfatul şi apoi celelalte, 


Dar să ne 'ntoarcem în satul nostru, 

Am văzut până acum modul în care se alegea 
pomojnicul şi etapele prin care trecea până la 
luarea efectivă а funcţiunii, Rămâne să-i vedem 
caracterul și modul cum îşi indeplinea funcţiu- 
nea, În ceea ce privește caracterul lui avem mai 
multe mărturii sintetizate foarte bine de acelaşi 
Rizea Marica, 


lată-le; „Trebuia să fie от dă sfat, bătrân şi 
băştinaş“. 

Să fie adică înțelept, să aibă o 
гіепіа de vieaţă prin vârsta lui 


mare expe: 

înaintată și 
să fie şi băștinaș, coboritor din una din spițele 
de neam ale satului. Un descendent din „поі“, 
E ceva analog cu condiţia ce începe a se cere 
dela un timp aleşilor la tron, „să fie os domnesc” 
Să aibă cu alte cuvinte „lăcuitorii” garanţii că e 
băștinaş şi nu un venetie „moştenit acestei 
țări” 28), prin diferite mijloace, dintre care cel 
mai frecvent al cumpărărilor şi încuscririlor, 

Și cât de mult au ţinut Dâmbovnicenii la lucrul 
acesta ne-o spun cumetriile lor care niciodată n'au 
trecut de-o limită bine definită, în chiar lungul 
уай, 


Aşa că nici pomojnicul nu le putea Н un străin. 

„Trebuia să fie unul d'al nostru, sa-l cunoaştem 
şi să ne cunoască” — spune informatorul Ion Di- 
nescu, 

Un băștinaș, nu un străin саге n'ar fi avut co- 
mun cu satul decât limba şi portul, 


Un alt caracter care i se adaugă e cel al revo- 
cabilității şi neeredității funoțiunii, 

Pomojnic putea fi ales oricine, dacă îndeplinea 
bine înţeles condiţiile expuse mai sus, numai prin 
simpla dorință a obștei, „Ne plăceai dumneata? 
Pe dumneata te puneam. Supărare nu era. Mâine pu- 
tea veni rândul oricui. Ziceam: — Mă cutare, să ne 
fii tu pomojnic. Ийе noi socotim aici că tu eşti bun 
de ротојпіс. Și-l puneam. Se impotrivea el, dar 
până la urm'o brodeam' *), 


O deplină libertate deci de alegere, în care pre- 
feratul putea fi oricine, indiferent de familie зі 
avere, „Să fi fost oricum, dacă erai om dă sfat şi 
treabă te puneam. Dacă nu, пи %), Şi poate acea- 
stă putere suverană a obștii care arată că nimic 
nu există peste şi în afară de ea, s'a impus și 
atunci când Voevodul a apărut іп curtea lui din 
munţi (printr'un proces analog), ca împuternicitul 
țării şi lui, dovedind astfel că nu este o întâm- 
plare sau o formulă copiată după nu ştiu care di- 
plomatică străină, apariția în documente a for- 
mulei destul de cunoscute; „Și încă după moartea 
domniei mele, pe cine va alege Dumnezeu să fie 
Domnul Țării Românești, sau din rudele domniei 
mele, sau orice Domn în Scaunul domniei mele 
încă să înnoiască şi să cinstească acest hrisov al 
domniei mele...“ i), 


E acelaşi 
efemer, 


sentiment, aceeași conștiință de 
Puterea ta ca simplu individ nu poate exista de- 
cât în funcție de ceată. „Totul e obște — cum 
spune același informator. Când vream să fac ceva, 
întrebam şi pă ceilalți. Să fac oameni buni sau să 
nu fac? Și dacă ziceau ei nu, nu făceam nimic. Ne 
sfătuiam unii cu alții, сит пе sfătuim acu си ne- 
vasta şi copii sau alte neamuri. Omul nu e de capul 
lui. Că dacă face o pacoste, n'o trage numai el. 
Маі are şi frați, şi copii, şi nevastă, şi vecini“), 
O întreagă lume față de care e răspunzător în 
orice moment, pentru orice gest al său, Faci аза, 


2) Cronica lui pseudo Nicolae Costin. 2) Un act din 1666 spune că post. C. Cantacuzino, casătorit cu fiica lui Radu 
Şerban „s'a moştenit acestei ţări“ C. Giurescu: Despre boieri, pag. 120. 2) Andrei Gheorghe. 3) Rizea Marica. з) P, P 


Panaitescu: Documentele Ţării româneşti vol. I. pag. 46. act. 7. 


2) Fişă comunicată de echipierul D. Repidon. 


489 


nu pentrucă așa vrei, ci fiindcă așa trebue. E sen- 
timentul răspunderii colective întărit și menţinut 
de-a-lungul timpurilor prin „obicinuinți” şi prin 
acel sistem economic а} cislelor, Şi nu numai atât, 
Dar din cauza aceleiași conștiințe de familie să- 
tească omul е liber să-l şi înjure pe celălalt, Iată 
ce crede în această privință săteanul Гоп Toma, 
de 73 de ani, fără carte şi cu 20 de pogoane de pă- 
mânt: „ÎInjur, că ае!... d'aia sânt dintrun sat cu 
ei" 3%), Sau altul, Ше Sandu Drăgan, de 77 de аш, 
din Gliganu-de-Sus: „Dacă nu i-oi înjura pe ei, pă 
cin'să 'njur? Ра dumneata? Dumneata nu eşti din- 
tr'un sat cu mine. Eşti din altă parte, li înjur pă 
ei că-s de-aici d'ai noştri. Altfel crezi că i-aş în- 
jura? Dă ce să înjur pă străini? Ei sânt de altă 
lege. Tot rumâni d'ai noştri, da dă altă lege. Lei 
ară pă alte locuri“, 


Se vede limpede din această mărturie caracterul 
de familie sufletească al satului, în care propo- 
ziția „iei ară pă alte locuri“ nu e ceva gol, lipsit 
de sens, ci o întreagă realitate. A ara pe alte 
locuri înseamnă a fi străin de sat, a nu avea nimic 
comun cu „lăcuitorii dă baştină” şi ne având ni- 
mic comun cu ei în afară de limbă și „straie“ nu 
aveai nici drepturi. Hotăririle, cum am văzut şi 
până acum, şi după cum se poate vedea foarte 
bine şi din informația de mai jos, nu puteau fi 
luate deșât de toți locuitorii satului, de toți сан 
erau pe aceleași locuri, „Când era ceva dă pus la 
cale, ne adunam toți din hotar în hotar şi vorbeam: 
Iată, io asta zic să facem şi asta şi asta. Apoi mai 
zicea unul una, altul alta, şi când ne brodeam toţi 
la o părere, aia o făceam“ 34), 


Astăzi puterea obştii nu mai supravieţuieşte de- 
cât fragmentar, prin aşa numitele „conţilii” (de ad- 
ministrație) ale eleşteelor, pădurilor şi izlazurilor 
şi prin asociaţiile de muncă în comun: căprăriile 
şi pogonociul, Dar cât de puternică era în trecut, 
stau mărturie cele ce s'au spus până acum şi de 
asemeni câteva dansuri, şi pomostiturile de case, 
prilej de sărbătoare astăzi ca şi altă dată, din care 
se va putea descifra (cu trudă desigur), multe lu- 
cruri interesante pentru organizaţia socială şi eco- 
nomică a poporului nostru, 


Să ne întoarcem însă de unde am plecat, 

Am văzut până acum felul în care se alegea po- 
mojnicul, caracterul lui şi atribuţiile la care spu- 
neam că era secondat de un întreg divan sătesc, 

„Deputăţia“ aceasta a satului, cum singură se 
intitulează în documente, nu e altceva decât obștea 
însăşi, comprimată în câțiva funcționari eligibili şi 
revocabili, a căror putere nu era prevăzută în 
nicio lege scrisă, dar trăia vie în conștiințele оате- 
nilor şi era destul pentru a fi o lege. Ea, ca să 
facem o nouă comparaţie cu situația dela curţile 
voevodale, nu e altceva decât „soborul ţării“ $5,, 
(şi e de remarcat că același nume de „sobor“ îl 
găsim şi la Оагја), „toată tara" 36), „tot sfatul 
țării” 37), sau „seimul” țării 38), din documente, 

După cum Voevodul îşi avea curtea sa, tot aşa 
şi pomojnicul, lată cum ştie Rizea Marica şi са el 
şi alţii, că era alcătuită deputăţia: „Păi, era mai 
întâi pasnicul, ăl de măsura tarlalele; pârcălabul 
cu traistă şi băț... Umbla aşa ca să aibă unde 
pune banii. Ра băț însemna doar cât ai dat, Ca şi 
pasnicul. Şi el avea băț. АІ lui era verde. Al pas- 
nicului roşu. Banul, tot си băț şi el, verde, pă el in- 
semna „gloabele“;  postelnicii; logofătul, ă! dă 
scria actele, pristavii, oameni buni dă gură; și stră- 
Jarii ăi dă te băgau Іа butuc și păzeau câmpul” 9) 

Un divan în toată regula, în care fiecare își avea 
atribuţia lui bine stabilită, Unul să măsoare ţa: 
rina (pasnicul), altul să încaseze birurile (pârcă- 
labul), alții să îngrijească de biserică (postelnicii), 
altul să sorie actele (logofătul, funcție dată de cele 
mai multe ori preotului ca singur ştiutor de carte) 
şi așa mai departe, Asta е situația la Suseni, La 
Оагја, tuturor acestora li se mai adaugă un func- 
Нопаг nou, ре сате- пи l-am găsit în altă parte: 
vătăşelul, In ce consta funcțiunea lui nu știm prea 
precis, Se pare însă, după datele ce le avem 40) că 
singura lui însărcinare era de a vesti întrunirile 
obștei şi că era specific Oarjei, 

Dacă уа mai fi avut şi alte insărcinări, rămâne 
de văzut, 

Deputăţia însă astfel formată era însărcinată cu 
administrarea satului, toţi ceilalți trebuind să se 


з) Rizea Marica. 54) Uricarul V, рр. 340—1. Act din 1639 dela Matei Basarab. 55) Magazinul Istoric. I. pag. 131 şi urm 
Act din 1669 dela Radu Leon. 3%) Ibidem. 37) Damian Р. Bogdan: Acte Moldoveneşti dinainte de Ştefan cel Маге, pag.35, act.6. 
38) Pentru a face o nouă analogie cu situaţia dela curţile domnilor, vezi ediţia publicată de P. P. Panaitescu. 
Miron Costin, Istoria în versuri polone, despre Moldova şi Ţara Românească (1684) Buc. 1929 (extras din Anal. Acad. Rom. 
Mem. Sec. Ist, Seria 1 III, Tom. X, Mem. 7) pag. 114—121. Logofătul cel mare purta „un baston cu os văpsit în galben auriu“, 


Marii vornici “baston cu împletitură de aur pe fond albastru“. Hatmanul, „baston roşu împletit cu aur“. 


Postelnicul 


„baston acoperit peste tot cu argint“, etc. D. Cantemir: Descrierea Moldovei pag. 78—80. 


3) Ше Drăgan, 74 de ani: „la, vestea şi el soborurile“. 


490 


4) Dumitrache Lupu. 


supună hotăriîrilor ei, „Noi i-alegeam şi noi i-ascul- 
tam, Altfel de ce i-am fi pus?" 4), Ea redacta prin 
funcționarii ei actele de vânzare, cumpărare, zes- 
tre şi chiar pe cele de stare civilă, unde toată de- 
putăţia figurează cu titlurile ei: pomojnic, postel- 
nic, pârcălab, pasnic, logofăt, şi aşa mai departe; 
ea administra eleşteele, şi pădurile şi tot ea va se- 
conda atunci când prin imigrare satul n'a mai co- 
respuns cetei şi Statul a început a se organiza pe 
baze centraliste, distrugând toate măruntele orga- 
nizaţii locale, pe funcţionarii „domniei": starostii, 
privighitorii, zapcii, prefecţii, administratorii de 
plasă, primarii, consilierii comunali, notarii, secre- 
tarii, — care vor lua din mâinile lor treburile 
obștești, de care ei se ocupau înainte din proprie 
inițiativă şi pe baza unei vechi tradiţii, Astăzi, 
această organizație socială nu se mai păstrează, 
după cum am arătat şi mai sus, decât prin „con- 
dițiile” de administraţie ale averii vălmaşe а satu- 
lui: pădurea, eleşteele şi izlazurile, 

Dar cât de puternică era în trecut, am văzut din 
cele expuse până acum asupra pomojnicului şi du- 
vanului său, despre care am văzut cum se alege, ce 
atribuţii avea, veniturile şi caracterul său, 


In ceea ce priveşte vechimea lui, lucrurile sunt 
mai nesigure, Sau mai bine zis, mai puţin pre- 
cise, 

Prima menţiune despre el o găsim într'o diată 
din 1709: „şi toate câte le am dela Radu ce-au fosi 
şi pomojnic acestui sat, tot lui le las, drept care 
am scris diata mea şi am pus şi deştile împreună 
cu toți, саге să cheamă ресејі, ca să crează“, 

Urmează obișnuita încheiere cu blestemul celor 
318 sfinți dela Nikeia şi iscăliturile, E prima men- 
țiune în care însă funcțiunea de pomojnic apare 
de mult constituită, Că va fi fost mai veche cu un 
ап, cu zece, o sută, sau mai multe sute de ani îna- 
intea datei din document, n'am putea spune precis, 
Credem totuşi, bazaţi pe un alt act găsit aici (în 
copie numai), că apariţia lui e mult anterioară, E 
vorba de-o ocolniță din 7040 (1532), Iunie, 6, îm- 
prumutată de locuitorii din Tuţuleşti celor din Şer- 
băneşti, în 1873, Iunie 21, când intentează proces 
la Tribunalul Argeș contra moştenilor Cacalețens 
şi stăpânirii lor, Ocolniţa, care nu e altceva decât 
o hotărnicie „fără bântuială” pe „obşti pe obşti“ 
a averii vălmaşe a văii, cuprinde printre alte date 


importante de măsuri, onomastică şi veche orga- 
nizaţie sociala şi o listă a tuturor „deputaţiilor”, 
ce-au luat parte la această hotărnicie, 

Deducem în mod logic că, din moment се existaii 
aceste deputăţii săteşti, pe care le-am văzut са or- 
gane a executării puterii pomojnicului, nu se poate 
să fi lipsit tocmai cel care era raspunzator de toate 
faptele lor, E totuşi un indiciu, deductiv de sigur, 
de existența pomojnicului într'o epocă mult mai 
înaintată, 

Cauza apariţiei lui? E de sigur o întrebare la 
care însă nu putem răspunde, decât cu rezerve şi 
presupuneri, 

Nu se pot spune lucruri definitive după ce s'a 
cercetat pentru această chestiune aproximativ 31 
de sate 42), dintr'o singură regiune, Ar trebui cer- 
cetări în mult mai multe regiuni şi în mult mai 
mulie sate, 

Până atunci lucrurile nu pot fi decât presupu- 
nen şi probleme, 

În ceea се ne priveşte, — vorbim'bine înţeles de 
pomojnic în general, nu numai de cel din Dâmbov- 
nic sau mai bine zis din partea de Dâmbovnic cer- 
cetată — credem că apariţia lui trebue pusă în, 
legătură cu trecerea vechilor conducători săteşti, 
Knezi sau Juzi, din reprezentanţi de obşti, la stă- 
pâni de obşti, Faza de apariţie a boeriei româ- 
neşti, Pentrucă — şi aici vreau să fac o nouă di- 
Sresiune — trebue să se înțeleagă odată pentru 
totdeauna, că boerii n'au venit de nicăieri, ci s'au 
ridicat de aici, din mijlocul celor pe care-i repre- 
zenta, din cauze economice bine stabilite. Și că 
boierii n'au venit de nicăieri, ci s'au făcut singuri 
stăpânii celor care-i alesese, se poate da — ca 
titlu de curiozitate, — o constatare pe care o veți 
găsi foarte interesantă, 

Cartografiind toate daniile pe care primii voe- 
vozi le-au făcut boierilor lor, s'a observat că nici- 
una nu iese dintr'o regiune bine delimitată, $1 mai 
mult, pentru boierii mai mici, niciuna nu trece 
de valea pe care era situat satul boierului, primul 
pe care-l primește în dar, dacă nu cumva l-a moş- 
tenit dela tatăl său, Cazul lui Cristian, Nan, Dolh, 
stăpân mai întâi al satului Dolheşti. apoi al altora 
din împrejurimi, al lui Mihu, Petre Vartic, Bog- 
dan şi alţii. 

Abuzul de putere contribue şi el la apariţia boe- 
riei. Voiw cita un singur fapt: cazul Voevodului La- 


41) Pentru această problemă s'au cercetat satele: Suseni, Vorniceşti, Вигӣеѕіі, Cerşani, Strâmbeni, Воегеѕіі, Mogo- 
şari, Ştefăneşti, Tuţuleşti, Gălăşeşti, Kiriţeşti, Pădureni, Odăeni, Rociu, Afuzani, Vigani, Tigănei, Găeşti, Oarja, Lăceni, 
Stănislăvești, Belegani, Catanele, Ceauşegti, Şerbăneşti, Gruiu, Сігеѕи, Siliştea şi Deagurile. 

2) St. Meteş: Contribuţii nouă la Voevozii români din Ardeal şi părţile ungureşti. Cluj, 1922, pag. 2. 


491 


dislau care, în 1493, prezintă scrisori ca dovadă că 
demnitatea de Voevod ce-o аге el şi fraţii săi în 
Craina (Maramureș), e în baza dreptului de moș- 
tenire, Susţinerile lui sunt un fals desigur, pen- 
trucă poporul protestează, spunând că la ei dem- 
nitatea de Voevod nu s'a moştenit niciodată, 
fiindcă ei din timpuri foarte vechi și-au ales voe- 
vozii lor 4), 

Nu putem stărui mai mult asupra acestui lucru, 
subiectul de faţă fiind cu totul altul, dar e lucru 
sigur că boeri nu erau numai cei care aveau о în- 
tinsă proprietate, ci orice funcționar obștesc, 

In concluzie deci, fără a rezolva măcar data apa- 
riției pomojnicului în Dâmbovnic, conchidem că el 
trebue să fi apărut în momentul când vechiul con- 
ducător sătesc, datorită abuzurilor şi daniilor ce le 
primise din partea satului: ţinerile private, zilele 
de muncă şi alte beneficii, se transformă din ales 
cum era, în stăpânul obștii pe care odată își luase 
obligaţia s'o reprezinte oridecâteori va fi nevoie, 
oriunde și în orice ocazie, Din acest moment, obli- 
sațiile lui trec asupra pomojnicului și divanului 
său, 

Asta pentru stabilirea datei și cauzelor apari- 
еі pomojnicului, 

In ceea ce priveşte dispariţia lui, lucrurile sunt 
mai clare, Deşi n'avem nici aici o dată precisă, 
fenomenele sociale neîncepând și neterminându-se 
niciodată brusc, putem preciza totuși perioada, 
Totul nu durează mai mult de un deceniu, Incepe 
cam prin 1860, dată la care pomojnicul e pomenii 
pentru ultima oară într'un act de naștere din Cer- 
şani, (deşi cel care îndeplinise funcțiunea continuă 
să mai trăiască aproape 15 ani), prin 1863 la Bur- 
dești, Iulie 7; 1864 la Tuţulești şi 1.865 la Șerbă- 
neşti, In celelalte sate ne-a fost imposibil să sta- 
bilim o dată fixă, Toţi știu însă că acum 70—80 
de ani. „Păi să tot fie fro 70 dă ani — spune Du- 
mitrache Lupu din Ceaușeşti, Eram cam dă 10 ani 
p'atunci”, Sau altul (Ше Drăgan): „Ehe, p'atunci 
să vântura altă făină la moară. Nu mai fiu io minte 
când, da o fost tare dă mult, Atunci ara fieştecare 
cât vroia. Când porneai plugu nu te mai opreai a 
lună, Să tot fie 70 dă ani“, Cam aceeaşi dată, dec: 
1860—1870. De aici înainte, în locul pomojnicilor, 
încep a apare primarii, în locul logofeţilor notarii 
comunali, a pârcălabului perceptorul şi așa ша) 
departe, 


з) D. Cantemir, ор, cit. р. 109. 


41) Sup. ., . odihneşte robu, . . Gae Ki... 


bit... 1... 


Acum ar mai fi ceva de spus asupra сегето- 
nialului ce se obişnuia la moartea pomojnicului în 
„scaun” și asupra îmbrăcămintei lui, 

Nu vom găsi muzicile militare cu trompete înfun- 
date, care scot sunete lugubre, nici trupe cu stea- 
gurile şi armele plecate şi nici caii care lăcră- 
mează din cauza zemei de ceapă stoarsă în ochi 
aşa cum descrie Cantemir că se făceau înmor- 
mântările domnilor morţi în scaun 41). Ceremonia 
se aseamănă cu a oricărui țăran chiabur de astăzi, 
Spălarea, așezarea pe năsălie, legarea picioarelor, 
punerea banilor în buzunar pentru plata vămilor 
vazduhului şi pe urmă tot felul de practici ma- 
gice şi curioase, studiate de un alt coleg al meu, 

Singurul lucru ce face ca înmormântarea lui să 
difere de celelalte, e îngroparea (numai atunci 
când moare în funcţiune), în biserică, aşa cum ne 
dovedesc spusele bătrânului Badea Vlad și un 
fragment de astfel de piatră funerară găsită în bi- 
serica din Rociu 45), De asemeni, punerea în sicriu 
a băţului pe care-l primise la darea legăturilor cu 
tocmeală, 

Nu acelaşi bine înţeles, el trebuind să rămână 
la „streajă”, ci unul care aducea cu cel pe care îl 
purtase în vieață, Ce rost îşi mai avea asta, ne-o 
spune fostul dascăl, Dumitrache Lupu, „IT punea 
acolo ca să să vază că-l purtase cu cinste şi nu-l 
feştelise", Să vadă oamenii, penitrucă după moarte 
ştiu toți că nu mai există nimic, „Го știu că popa 
spune că ne ducem în cer, Am citit şi 'n cărți, Da 
nu cred, Cum să ne ducem în cer, când ne bagă în 
pământ? Cerul e sus. Іпійі e soarele, pe urmă luna 
şi stelele şi tocmai la fund dă tot cerul, El e äl 
mai departe. Cum e mai sus nu mai vedem, Dar 
ceva trebue să fie. Și vezi, mă gândesc io: cum ne 
urcăm pân'la cer? Nu e nici scară, nici nimic. Ca 
păsările? Nici ele n'ajung pân'acolo, E pustietate 
mare, Dacă te bagă în pământ, putrezeşti şi 
atât". 

Asupra costumului n'avem decât puține de ob: 
servat, 

TE în liniile lui mari, același cu al oricărui țăran 
din sat: căciulă de blană neagră, cămașe de pânză 
de іп în două іе, pieptar de blană de oaie, zeghe, 
nădragi albi strâmți, brâu, chimir, obiele şi opinci, 

I se adaugă doar cortelul, din dimie albă, de- 
corat pe piept cu găietane negre pentru pomojnic 
şi gheba neagră că găietane roșii pe piept pentru 


1848 „păi ăsta-i mogu-meu care а fost şi ротојпіс. 


Daia lau îngropat aici. Ai dă mureau іп cinste îi våra în biserică“. — (Piatra funerară mi-a fost comunicată de echipierul 
N. Economu), 45) Pârvu Mihai Coman, 71 de ani, Gliganu de Sus. 


492 


Fig. 1. — Drumul dintre Rociu şi Gliganul de Jos — Argeş. 

Peisaj de Iulie, plin de soare, în toiul secerişului. Fântâna este caracteris- 
tică pentru regiune: apa se găseşte la mari adâncimi (20—40 m.), cum se 
poate vedea din lungimea lanţului. Culmea domoală pe care urcă drumul 
arată că ne găsim la marginea de Miază-Noapte a Câmpiei româneşti, tera- 
sele se pierd în uniformitatea şesului. 


Fig. 2.— Podul de lemn peste Argeş dela Căteasca. 

Albia Argeşului este foarte largă în această regiune; scăpat din căt! 
munţilor, râul se revarsă aici, schimbându-și mereu firul apei, Aşa 

drum al ţuicii trece peste acest pod. Pe aci se trec, adică in Teleor 
fructele produse în podgoria Argeşului şi a judeţului Dâmboviţa, 

tot pe aci trec, spre gările dintre Titu şi Piteşti, o pare din бег 

produse în Dâmbovnic, 


Fig. 3. — Albia râului Argeş. 

În câmpie, râul repede de munte s'a domolit şi îşi resfiră apele [ей 
În fund un şir de arini şi sălcii stăvilesc firul,apei destul de с 
cios şi ameninţător când râul creşte, 


4. — Casă din Rociu împrejmuită de salcâmi. 

le sunt ascunse, în lipsa pădurilor dinainte vreme după perdele 
alcâm care alcătuesc un real adăpost împotriva vânturilor şi a 
nilor puternice din această regiune. 


5. — Troiță la marginea comunei Şerbăneşti. 

ste troițe, adăpostite înăuntrul unei mici clădiri cu pereţi interiori 
răviţi cu icoane, sunt una din caracteristicile Dâmbovnicului. Ele 
tă că plasa face parte din regiunea etnografică care ţine dela Olt 
ă 1а Buzău, în care găsim peste tot aceste construcţii religioase. 


Fig. 6. — Grup de oameni din Gliganul de Sus 1а ieşirea din biserică. 

Se observă particularităţile portului din regiune: bătrânii mai păstrează 
„vesta“ ҷеѕцій de gospodine, ca şi pantalonii din pânză nevopsită. Cei 
tineri şi le cumpără dela oraş. La aceştia — chiar şi la oamenii mai în vârstă — 
portul naţional (cămaşe albă cu mâneci largi, împodobită cu înflorituri de 
culori diferite, pantalonii albi — înlocuiţi uneori prin pantalonii negri sau 
de altă culoare — şi vesta) a ajuns un port de sărbătoare; în zilele obişnuite 
poartă costumul orăşenesc, mai ieftin. 


Fig.8.— Bătrâne din Gliganul de Sus la sărbătoarea hramului Sfta 
ria. Portul de sărbătoare al femeilor bătrâne este puţin dşosebit: пай 
neagră este inlocuită prin această broboadă albă, mare, ce cade 
umeri. Cogurile sunt încărcate cu bucate: pâine, varză fiartă сис 
brânză, ouă еїс„ cu care încarcă mesele, după datina hramului. 


Astăzi, cojocul de târg, fără mâneci, cumpărat din Piteşti, a luat 
bundei ciobăneşti de altădată. Mai puţin folosit la munca câmpul 


Fig. 9.— Bătrân din Gliganul de Sus. | 
zilele de sărbătoare îl îmbracă toţi. 


Fig. 7. — Femei din Gliganul de Sus, la ieşirea dela biserică. 

Portul este într'o fază de transiţie. Se mai păstrează ila albă, din pânză, 
sau pânză ţesută cu bumbac, cusută cu înflorituri. Rochia e însă de stambă 
cumpărată dela târg. 


10. — Sătean din Gliganul de Sus. 

d cojocul nu poate fi cumpărat, rechelul din dimie îi ţine locul. 
puţin costisitor, e foarte răspândit în păturile nevoiaşe. Cel din 
а“ е... Ion Marin din Gliganul de Sus, om de mijloc ca ani şi stare. 


11, — Un bătrân din Rociu, „Moş Gae“ 

răcămintea lui Stroe Radu Gae, fost cioban (ѕатіса şi cuşma), pre- 
şi sprijinirea corectă în năbos, te poartă cu gândul spre Mărginenii 
ului sau spre alte regiuni de intens păstorit. Sunt lucruri ținând 
alte lumi, care, odată cu intensificarea culturilor de cereale, au 
părăsite. 


Fig. 12. — Cioban din Qliganul de Sus. 
Cojocul altui cioban din puţinii care mai amintesc уіеаја păstorală bogată 
a regiunii Dâmbovnicului. 


Fig. 14. — Casa unei femei sărace din Gliganul de Sus. 

Jată casa unei femei sărace: construită la marginea satului -~ oar 

alungată aici ca să nu contrasteze cu casele celorlalţi — din nuiele 1 
cu pământ. Lângă casă apare „bentul“ care procură apa necesară pe 
spălat şi celelalte trebuinţe ale casei (numai apa de băut se aduce 

fântână). Lipsa de apă, de râuri, a determinat pe locuitori să sape 4 
gropi pe care le umple ploaia şi zăpada. 


Fig. 15. — Tip de casă veche. 

Locuitorii spun că este cea mai veche casă din Rociu. O singură fi 
pere cu două geamuri тісі era destul de încăpătoare pentru а 
posti o familie destul de numeroasă. Neobişnuite sunt bârnele car 
sunt ascunse ca la clădirile mai noui. 


Fig. 13. — Femeie din Gliganul de Sus. 

Când se observă bogăţia motivelor iei. Foarte adeseori, iile sunt cumpărate 
cusute gata din târg, gospodinele nu mai pierde timpul cu atari lucrări 
minuţioase. i 


16. — Casă din Gliganul de Sus. 
la Gliganul de Sus o casă a cărei formă aduce cu cele din regiu- 
deluroase. Pe peretele dinapoi se observă desenate chipurile soarelui 
lunei, luate din zodiacuri. La casele mai vechi — uneori şi la cele 
— motivele geometrice (cercuri, triunghiuri) se întâlnesc des pe 
ţii dinspre drum. 


17, — Pătul din Rociu. 

asta-i înfăţişarea unui pătul în prag de toamnă, când fânul a fost 
ns de pe câmp. Podul pătulului este neîncăpător, fânul este rău păs- 
, deoarece este expus în bună parte ploilor şi zăpezii. Construcţia 
ară, materialul puţin rezistent îi dau un caracter de provizorat. 


Fig. 18.— Noul tip de case din Gliganul de Sus. 

La Gliganul de Sus ţi-e dat să întâlneşti asemenea case din cărămizi cu 
acoperiş de tablă, geamuri multe şi scări de ciment, iar înăuntru tele trei 
încăperi pardosite cu scândură. Sunt ale acelora ce şi-au putut agonisi 
avere la Bucureşti, ca neguţători ambulanți: zarzavagii, covrigari, vânză- 
tori de ziare, etc. 


Fig. 19. — Casă de om înstărit din Tei. 

Dâmbovnicul este о regiune în care vechile familii boereşti nu au dispărut 
şi în саге au apărut, ridicate din țărănime, neamuri noui de proprietari. 
Locuinţele acestora de cele mai multe ori izolate în plin câmp sau 1а mar- 
ginea satului, se aseamănă cu vechile conacuri boiereşti. 


Fig. 20.— Conac din Tei. | 
Clădirea de aici, din marginea satului Tei aduce mai mult a staţiţ 
experimentare, decât a locuinţă omenească. Este conacul fiilor ` 


moşnean care a făcut stare, 


Fig. 21.— Spre casă — după prăznuirea hramului, 

După terminarea ritualului atât de pompos al datinelor ce se obişn 
la prăznuirea hramului bisericii, bărbaţi 81 femei se întorc acasă. Fe 

poartă їп coşuri bucatele (pâine, ouă, varză cu carne, brânză 

din care au întins masa în cimitir. Ceea ce a mai rămas duc a 


02. — Нога din Gliganul de Sus. 

e sărbătoare. Concentrările acestui ап (7939) au făcut să stea 
e fete departe de horă — privind. În această regiune, hora este nu 
ai un prilej de a juca sau „dansa“, ci şi de a se întâlni tot satul, 
1 şi bătrâni, 


„23, —' Ion М. Lăutaru — zis Fani. 

Xutar vestit care a cutreerat cu vioara, dincolo de hotarele plasei 
bovnic, o mulţime de sate, înduiogând cu vraja arcuşului tineri şi 
апі la hore şi bâlciuri, la nunţi şi cumetrii. El a trădat secretul 
ăriei şi unor Români în căutare de ocupaţii anexe. 


Fig. 24. — Gheorghe Fieraru (vioară) şi Vasile I. Caval zis Sică (țambal) 
cântând la hora din Gliganul de Sus—Argeş. Vasile I. Caval —român— deşi 
ţambalagiu, a fost „elev“ a lui Fani Lăutarul numai in câteva şedinţe. 
„Mă duceam la Fani să-mi dea tonurile, mai râdeau ţiganii de mine că 
eram român. Mai dam câte o litră de ţuică, că-i plăcea ţiganului! 


Fig. 26.— Seceriş la Rociu. 

„Americanizarea“ nu e completă: dacă îmblătitul şi treeratul se i 
cu ajutorul maşinilor, secerişul, transportul snopilor şi a clăilor 
face cu braţele. 


Fig. 27. — Car cu boi spre „arte“. 

După ce se termină secerişul, fiecărui gospodar i se fixează ziua с 
îi vine rândul la maşina de treerat. Carul este prevăzut си prd 
pentru a susţine сан mai mulţi snopi sau paie. Р 


Fig. 25. — Un taraf din Rociu. 

Radu St. Mazilu (bas), Gheorghe St. Mazilu (vioară) şi Constantin Diaconu 
zis Arman (țambal) din Rociu — Argeş la întoarcerea dela bâlciu din 
Recea—Argeş. Gheorghe St. Mazilu (vioară) este primul „elev“ a lui Fani 
Lăutaru. Dotat cu un real talent, a ajuns să facă o concurenţă serioasă 
„profesorului“ său şi lăutarilor ţigani din Dâmbovnic. 


28. — La „aria“ din Rociu. 

ernizarea în acest sens se face cu paşi repezi: Acolo unde oamenii 
Агі nu şi-au cumpărat astfel de maşini, cooperativele săteşti şi-au 
toată silinţa să le procure. Munca la îmblătit este organizată în 
zisele „căprării“ bazate pe principiul diviziunii muncii. 


29. — Moara lui Florea Rădulescu din Rociu. 

cauza lipsei de apă (Dâmbovnicul, Glavaciocul şi celelalte гашеје 
t aproape seci), morile hidraulice lipsesc din această regiune. Asemeni 
ile de vânt. Puținele morl câte există sunt puse în mişcare cu ulei. 

din cele mai frecventate mori este cea din figură. 


Fig. 30. — Înălbitul pânzelor. 
Industria tradiţională а pânzeturilor {еѕиќе la războiul de lemn, deşi în 
vădit regres, încă nu a dispărut. 


10 


Fig. 31. — Târg în drum. 

Regiune străbătută de numeroşi negustori ambulanți, în deosebi de pui de 
găină (vânduți mai ales în staţiunile balneo-climaterice), târgul se face 
întotdeauna pe bani, cu tocmeală, deoarece femeile cer preţul din piaţa 
Bucureştilor, pe care îl cunosc dela bărbaţii lor, covrigari, vânzători de 


Fig. 33. — Târgul săptămânal din Piteşti. 

În Nordul jud. Muscel şi Argeş — regiune cu păduri — sunt o mulţina 
de rudari—ţigani de origine—care se ocupă cu lucratul şindrilelor, со 
vaeţilor şi a mobilelor de lemn. De obiceiu, rudații le încarcă їп сати 
şi colindă satele dela şes, luând în schimb porumb, brânză etc, cu toat 


ziare, căruţaşi de pâine în Capitală. 


Fig. 32. — Popas la o răspântie de drumuri. 

O parte din negoţul acestei regiuni: găini, ouă, site, vase de lut, 
fructe, petrol etc. se face numai de către negustori ambulanți. Deseori 
pe şoselele regiunii întâlneşti căruțele acestora în drum spre Piteşti şi 
satele de munte, ori spre Bucureşti. Caracteristic pentru căruțele 
acestora e coviltirul care nu lipseşte niciodată. 


acestea sunt nelipsiţi gi la târgurile săptămânale, unde vânzarea 8 
face numai pe bani. 


Fig. 34. — Târgul de vite din Piteşti. 

Aşezat la întâlnirea a două regiuni, prelungirea muntoasă а Carpațilo! 
şi şesul dunărean, târgul Piteştilor este unul din cele mai frecventat 
târguri din ţară. Асі se întâlnesc ţăranii din nordul jud. Viaşca 
Teleorman си cei din jud. Argeş, Muscel, Oit şi Dâmbovifa, uneori dii 
Oltenia. Înflorirea târgului este favorizată mult de linia ferată care j 
eagă cu Capitala. 


я Fig. 36. — Târgul săptămânal din Piteşti. 

g. 35. — Un aspect al târgului săptămânal din Piteşti. Deoarece industria casnică а ţesăturilor a dispărut în această regiune 
rciumarul Constantinescu, om priceput în negustorie, şi-a aşezat ţăranii îşi cumpără jile din târg. În acest fel, împodobirea iilor a devenit 
tul economic în margine de târg, pentru а fi in apropierea celor cu Ocupația principală a femeilor care trăiesc numai de pe urma acestui lucru. 
cdămaguri de norocul târgului. Tarafurile de lăutari, са la toate bâl- 

rile din regiune, sunt nelipsite. Fiecare cârciumar angajează un 

emenea taraf cu câteva zile înaintea târgului, deoarece măestria 

utarului contribue mult la atragerea celor care plătesc aldămaşul. 

utarul angajat de Constantinescu este din Costeşti. 


Fig. 37. — Târgul dela Topoloveni; restaurant improvizat. 

Drumeţul venit de departe găseşte de-ale mâncării: mititei, franzele, care se servesc la masă în 
farfurii de porțelan, iar pentru astâmpărarea setei, bragă sau limonadă. Şi aici se poate observa 
procesul de modernizare: locuitorii nu mai vin la târg cu merindea în traistă. Ochelarii de soare, 


basca albă constituie un alt aspect al modernizarii regiunii. Ţăranii vin la târg nu în portul 
de toate zilele ci în cel de sărbătoare, în port naţional. 


Se aleg butuci cam de aceeaşi lungime (circa 
20 bucăţi = 17—18 m”), se aşează alăturaţ , cu ca- 
petele ascuţite înainte, și se leagă trar.sversal cu 
sârmă împletită, De-a-curmezişul, se bate, atât în 
partea din faţă cât şi dinapoi, doi butuci mai sub- 
{шї (cordari), pentru susţinerea celorlalţi. In mij- 
locul cordarelor, se fac găuri, pentru ţăruşii de саге 
se sprijină cârmele. Rezultatul muncii de până 
acum nu este încă o plută, ci, ceea ce se numeşte 
căpătâi, una din părţile plutei, şi anume cea din- 
tâi — păstrând întâietatea şi ре apă — şi pur- 
tând numele de buzar. Un al doilea căpătâi — 
mijlocar — capătă proporții mai mari: 30 butuci = 
28 m:, iar în ultimul — curarul — se pun 30—32 
cubici (35 bucăți), O plută cuprinde astfel 3—6 
căpătâie, Ceea ce interesează, e ca primul căpătâi 
să fie mai uşor, iar următoarele din ce în ce mai 
grele, 

Leşgătorii de plute, Nemţi din partea locului: 
Ciocăneşti, Iacobeni, Cârlibaba, sunt angajaţi cu 
contract, din primăvară până 'n toamnă; câştigul 
lor fiind mai răsărit decât а] tăietorilor; 150—200 
lei pe zi, 

Plutăritul propriu zis începe odată cu așezarea 
plutelor ре râu, Pentru aceasta, alte două opera- 
Напі preliminarii sunt necesare: angajarea plutaşi- 
lor și pregătirea cursului apei (hăitul) pe distan- 
tele puţin adânci şi periclitate de stânci, lucrare 
care consistă dintr'o închidere a râului în anume 
locuri, cu poartă de lemn de dulapi, de zece centi- 
metri (tentime) grosime; (se șerpeşte apa, în lim- 
bajul plutaşilor), astfel apa se strânge, pentru ca, 
atunci când este nevoie, tot acest flux, pe care lo- 
calnicii îl numesc hait, să profite plutelor care 
coboară, 

In ce privește conducerea plutelor, plutaşii sunt 
angajați odată cu primele căpătâie întocmite, de 
dragomanii antreprenori sau conductori, mărunți 
capitalişti, al căror rol este acela de intermediar 
între negustorul de lemne, proprietar ori aren- 
daş, vânzător şi fabrica de cherestea sau de hârtie, 
cumpărătoare, 

Dragomanul antreprenor încasează dela exploa- 
tatorul de pădure preţul transportului plutelor şi 
angajează pe seama sa plutaşi, pe care îi plătește 
potrivit arbitrarului său exclusiv, ținând socoteală 
mai ales de legile nescrise ale speculei, aceasta, 
firește, în profitul personal. 

Spre deosebire de acest spoliator, dragomanul 
conductor angajează plutașii în numele şi în con- 
tul negustorului, primind ceea ce i se cuvine, ca şi 
cei angajaţi. Mai mult, rolul dragomanului conduc- 


494 


tor nu se reduce la acela al unui simplu funcţionar 
al negustorului, înregistrator de nume și drepturi; 
el ia parte la transportul plutelor, conducând con- 
voiul până la destinaţie. Cu toate acestea, deşi înde- 
plineşte o muncă mai uşoară, datorită probabil ca- 
pitalului de care dispune, dragomanul antreprenor, 
pe lângă suma brută pentru transport, mai înca- 
sează câte doi lei de metrul cub, în vreme ce dra- 
gomanul conductor trebue să se mulțumească ca şi 
plutașul numai cu suma fixată бе negustor pentru 
cubicul transportat, 

In sfârșit, plutaşii se împart și ei în două cate- 
gorii: cârmacii, cei care conduc plutele, deci buni 
cunoscători ai râului cu toate cotiturile, valurile, 
stâncile, nisipurile, adâncimile, capriciile şi primej- 
diile lui şi dălcăuşii, cei care ţin cârma din coada 
plutei, mişcând-o în sens contrar cârmei din faţă. 
pentru a imprima plutei direcţia şi a o face sta- 
bilă, 

Pentru munca ce îndeplinesc, cârmacii sunt plă- 
НН cu 8—12 lei de metru cub de lemn transportat; 
dălcăuşii primese numai 4—6 lei de metru cub, 
Trecerea dela dălcăuş la cârmaci e chestie de timp, 
destul de îndelung dealtfel, dar există o sumă de 
cazuri de dălcăuşi rămași toată viaţa în gradul lor 
recompensat neomeneşte de mizer, 


Cursa unei plute nu e continuă, Noaptea, ea se 
opreşte la locuri de popas — schele — anume în- 
tocmite şi bine cunoscute de cei care călătoresc 
pe Bistriţa. In dreptul acestor schele, țărmul 
poartă, înfipți solid în pământ, piloți sau cazâci, 
pari groși şi lungi de 1—1!/2 metri, prevăzuţi cu 
otgoane de sârmă sau de papură şi de care se prop- 
tesc plutele, (Pentru mai multă siguranță, оїбоа- 
nele se reînoiesc în fiecare an), 

Opritul plutei şi legatul ei de cazâci, constitue 
o problemă, pe care, numai experiența şi destoi- 
nicia plutașului reuşesc să o rezolve, Ajungând la 
locul de popas, cârmaciul tnage pluta la mal, In 
clipa socotită prielnică, dălcăluşul sare pe țărm 
cu fiacul — ţăruş cu vârf de fier, legat cu sârmă 
de plută — în mână şi îl împlântă în pământ, Pluta 
se гйѕисе$іе, ajungând cu curarul în faţă, Se leagă 
apoi de otgoanele cazâcilor şi pluta rămâne astfel 
fixată, 

Când ajuns la destinaţie, fabricile de cherestea; 
Tarcău (Albina), Straja (Goetz), Bocanca, Noduri, 
Piatra-Neamţ, Roman, Buhuşi, sau de hârtie: Ba- 
cău (Letea), plutele sunt trase ре o podișcă de 
scânduri şi desfăcute, Butucii se cară cu boii către 
întreprindere, Treaba plutaşului e sfârşită. 


Ceea ce trebue de asemenea menționat este fap- 
tul că, plutaşii nu parcurg întreaga distanță, dela 
punctul de plecare până la destinaţie. Ca şi con- 
duciorii de tren, ei se schimbă, la hotarul dintre 
Bucovina şi Moldova. Astfel, plutaşii din regiunea 
Vatra-Dornei nu fac etape mai lungi de 3—4 zile, 
distanța Cârlibaba-Gura Negri. De-aci, alţi plutaşi 


conduc convoiul spre: Haraoaia, Broşteni, Vorca, 


Hangu, Bicaz, Vaduri şi mai departe, spre: 
Piatra-Neamţ, Roman, Bacău, Galați, Brăila, 
Reni.  Dălcăuşii іп special, nu coboară mai 


jos de Vadu Roşu pe Siret, apa fiind de aci înainte 
adâncă şi lină, cârmele din urmă devin inutile, 
plutele putând Н cu ușurință conduse, numai de 
cârmaci $1, eventual, de dragomani. Dela punctul 
final, plutaşii se întorc la locul de unde au pornit, 
cu trenul, autobuzul de cursă, sau cu vreo ocazie 
oarecare; căruță, maşină, Când n'au bani, întind 
şoseaua, pe jos, şi nu rareori viligiaturistul din 
Vatra Dornei sau Iacobeni are prilejul să admire 
vânjoşii flăcăi din Țibău, Șesul sau Cârlibaba, gră- 
bindu-se pe drumul bătut, cu sumanul pe umeri, cu 
nelipsitul fiac învălătucit în sârmă şi prețioasa 
Ратай în mâini, 


Dar, afară de aceste speze ale drumului — care, 
adăogate contribuţiilor la Krankasse (casa de aju- 
tor de boală) de lei 6%, Fondul de şomaj de lei 
0,50%, Fondul pentru drumuri de lei 0,50%, Casa 
Asigurărilor Sociale de lei 1,50%, trag procente 
serioase de lei 8,50—10%, ştirbind din câştigul şi 
aşa destul de redus — meseria plutăritului cu- 
prinde o mulțime de riscuri şi de pericole, 

Un picior de pod, perfide spinări de piatră ne- 
ocolite la vreme — (şi „oricât de bun plutaș ai fi, 
tot se 'ntâmplă să te loveşti“, mărturisesc oame- 
nii) — şi se face zahată: sârma care leagă lemnele 
se rupe, butucii se desprind, pluta se desface în 
câteva clipe, Dar, ceasuri întregi, adeseori zile, îi 
trebue bietului plutaş să repare stricăciunea, să 
deschidă zahata, lar locurile de primejdii abundă 
pe Bistriţa. E adevărat, vestitele Тоапсе nu mai 
există: schimbându-și cursul, râul le ocoleşte; ră- 
mâne însă regiunea lacobenilor, Vadurile, Frun- 
zenii, Iteştii, Hălăşenii. 

De cele mai multe ori, plutele care urmează pe 
acea deteriorată, din cauza îngustimii apei, nu pot 
ocoli locul accidentului, Repezite de şivoi, plutele 
se ciocnesc violent și se încalecă; se face aşa nu- 
mita închisoare de plute care, întotdeauna se sfâr- 
şeşte cu lemne rătăcite, uneori chiar cu vieţi pier- 
dute, Căci dacă distrugerea materialului încre- 
dimţat se impută proporţional dragomanilor şi plu- 


taşilor — („te pune să plăteşti, se vaită plutaşii. 
Câte cinci sute de lei cubicul. Dacă e lemn de 
Olanda pentru export, atunci e o mie de lei cubi- 
cul. Că, vezi, pe Bistrița se coboară lemnu’ 41 mai 
ales, butuci unu şi unu, netezi, fără noduri“), în 
cazul când lemnele nu sunt luate din urmă de 
vreun camarad binevoitor şi predate cu aviz la 
destinație — încercarea temerară a plutaşului de а 
repara stricăciunea, se sfârşeşte, uneori, rău, Din 
nebăgare de seamă, din graba de a-şi vedea pluta 
refăcută, plutaşul își poate tăia mâna, piciorul, în 
spranda, sârma cu care se leagă căpătâiul, sau 
poate luneca între butuci, sub plută, accident ade- 
sea fatal, . 

Plutaşii îşi amintesc de Vasile Leuştean din 
Ciocăneşti, sdrobit de plută acum 15 ani, şi de 
Dumitru Ghiosan care „o picat sub plută, amu-s 
cinci ani, la Vatra Dornei, la iaz“, 

Dacă este scris la Krankasse, plutaşului bolnav 
i se dă 60 lei pe zi. Іа caz de accident, la Untal- 
Ikrankenkasse (Casa Cercuală de Asigurare a Ac- 
cidentaţilor), medicii constatează şi stabilesc pro- 
centul de invaliditate. Pentru o mână, un picior 
betejit se plăteşte de obiceiu 800—900 lei ре 


lună, Іа caz de moarte se acordă fami- 
liei defunctului un ajutor de 5.000 lei, apoi 
se fixează o pensie lunară potrivit număru- 


lui membrilor familiei. (Astfel, de pildă, familiei 
lui Dumitru Ghiosan, compusă din văduvă și trei 
copii, i se serveşte o pensie de 1,100 lei lunar) 

Dar dacă aceste cazuri sunt relativ rare, o pa- 
coste mai rea decât moartea însăşi, bântuie printre 
plutaşi: reumatismul, 

„Dacă îmbli multă vreme pe ape — spun plu- 
taşii — rămâi cu matrice, Simfi la început dureri 
în genunchi la schimbarea timpului. Apoi răceala 
intră în măduvă şi ai reumatist. Pentru boala asta 
nu ne dă despăgubiri. Şi de plutăresc de-a-rândul, 
îs bolnavi tăți. La Krankasse, ne dă medicamente, 
comprese, spirt pentru os, băi cu strohuri de fân, 
(praf de fân) cât poţi de fierbinţi, da răceala nu se 
mai vindecă”, 

„Bătrânul Petrea Vargă, povestesc еі, o avut 
reumatist şi o paralizat си іші, Nu putea mişca 
de loc. Unde-l puneai sta“, 

Aşa se explică faptul că plutaşii sunt în majo- 
ritate oameni tineri şi în floarea vârstei, Dintre 
cei din regiunea lacobenilor, пісі Carol Cântea, пісі 
Roberto Wagner, Fridolin Ardeleanu, Luchian Pop, 
Imrea Rais, Carol Vischi şi alți mulţi nu sunt tre- 
син de patruzeci de ani; Doniză Roată şi Andrei 
Ciocan au câte 45 ani şi însfârşit un exemplar unic, 


495 


veteranul Constant Fârlea de 85 ani care, în ciuda 
bătrâneţii, plutăreşte încă („şi az vară a făcut v'o 
cinci, şase plute“, povestesc cu admiraţie plutaşii). 


Viaţa fiindu-le aspră şi necăjită, cum mărturi- 
sesc еі înşişi, ce-i ţine oare pe plutaşi legaţi de 
meseria lor? 

Explicaţia lui Luchian Pop („Vezi că alții lu- 
crează, fiecare om are meseria lui. Ne-am apuca 
de altceva, da pluta e primejdioasă și d'aia n'o lă- 
ват. Pluta e сога] mare. Pluta е  hambiție mai 
mult *), este desigur simplistă, deși conţine un ріс 
de adevăr, Adevărul însă se află, în lipsa de pă- 
mânt şi de temeinică gospodărie, care împinge ре 
țăranul din munţii Bucovinei spre plute, după cum 
sileşte pe plugarul basarabean, sau pe micul ol- 
tean, să ia drumul pribegiei către oraşe și lucrări 
de tot felul, în căutarea unui mai bun destin. 


Pentru orânduirea unei mai juste retribuiri a 
muncii lor, plutașii din judeţul Câmpulung au in- 
cercat, acum zece ani, să se asocieze, Dar unirea 
— cum о numesc ei — n'a isbutit, negustorii reu- 
şind să-i desbine, cumpărând pe câţiva dintre re- 
prezentanţi, O altă societate, „Inălțarea“, a strâns 
plutaşii din județul Neamţ, pentru а revendica 
printre altele: ridicarea preţului la metrul cub de 
lemn transportat, înlăturarea dragomanilor antre- 
prenori şi înlocuirea lor cu dragomani conductori, 
plătiţi de negustori la metru cub. Nu cunosc roa- 
dele acestei din urmă asociaţii. Cât despre cea din- 
tâi, un bătrân plutaş motiva nereușşita, cu un umor 
sub care se ascundea destulă obidă: „Cu negusto- 
rii greu îi să te lupţi. Că dacă nu-i convine, aduce 
alții. Apa е ca şuşeaua, nu poți s'o opreşti. Са şu- 
şeaua e apa, dom'le“. 


MIRCEA TIRIUNG 


BASARABENI MUNCITORI LA PERIFERIA BUCUREŞTILOR 


Ani de secetă, pulverizarea proprietăţii şi, într'o 
infimă măsură, un nestăpânit imbold de aventură, 
sunt cauzele care au determinat, mai ales dela 1925 
încoace, exodul Basarabenilor spre oraşele şi sa- 
tele din Sud-Estul Таги. 

Capitala îndeosebi a atras pe bieţii plugari din 
Bugeac, care îşi vedeau truda spulberată de pustii- 
toarele uscăciuni aducătoare de foamete și mizerie, 
Fabricile, nisipăriile, izlazurile lăptarilor, gospo- 
podăriile particulare dela marginea Bucureştilor *), 
cuprind un mare număr de braţe de muncă basa- 
rabene. Vieaţa, condițiile de lucru ale acestor pri- 
begi înstrăinaţi de glia natală, sunt puţin cunos- 
cute; cei care le-au studiat, au vizat nu atât ine- 
ditul materialului sociologic, cât remediile pe care 
autoritatea administrativă ar fi trebuit să le folo- 
sească, pentru înlăturarea unui rău ale cărui adânci 
repercursiuni pe planul economic-politic sunt evi- 
dente și esenţiale. 

Puţinătatea pământului e resimţită mai cu seamă 
în Sudul Basarabiei, unde seceta distruge buca- 
tele în aşa fel, încât, cele 2—3 pogoane suficiente 
unei familii mijlocii în Vechiul Regat, devin ab- 
solut neindestulătoare acolo pe tărâmurile bătute 
de Crivăţul lunilor de vară. 

„Ми e pământ deajuns la noi în Cetatea, spune 


un nisipar din comuna Căţelu, Maxim  Cociugă, 
(originar din comuna Căplan-Cetatea). Си trei- 
patru pogoane mori de foame. Că din zece duble de 
grâu trebue să mănânci, să te 'mbraci. De-aia e ne- 
voit omul să plece. La ce să stea acasă? Se duc 
băieții са сосогіі. 

Unii au pământ, câte trei hectare şi jumătate, 
casă şi rost. Dar nu-s ploi. Nu se face pâine. N'au 
cu ce hrăni copiii. Ce să mănânce? Pământ? S'au 
datorat tofi pe la bănci pentru mâncare, Ani răi. 
Şi апійт} n'a fost ploaie de-au pornit oamenii prin 
țară. Pleacă din Martie şi se 'ntorc la sfârşitul lut 
Octomvrie. larna stau acasă”, 

„Pământ puțin, confirmă şi Sieroha Gladarenco, 
(din comuna Cazaci-Cetatea). Iaca, noi sîntem opt 
frați la şaisprezece pogoane. Nu-s bucate deajuns. 
Un an bun şi trei răi. Dai pe nimica grâul. Că ne- 
gustorii te exploatează cum ştiu ei. Dacă le vinzi 
e ieftin, dar când să cumperi e scump. Aşa că nici 
odată пи е рге}. Din douășapte (1927, n. є.), a în- 
ceput seceta mai tare, de ne-am lăsat şi cămașa la 
percepție. Noi țăranii trăim пита’ din plugărie. 
Dacă nu se face pâine, n'avem de nici unele şi tre- 
bue să-ţi iei iraista şi s'o porneşti la drum. Noi ат 
fi bucuroşi să stăm acasă, să nu umblăm vagabonzi. 
Dar nici măcar lucrări nu-s. N'ai ce mâncă. Şi nu 


1) V „Sociologia Românească“, an. III, Nr. 4—6, 7—9; an. IV, Nr. 1—3. V. „Cadran“ ап, l, seria 11, Nr. 1. 


496 


poți să aştepţi cu mâinile "п sân, să dea Dumnezeu 
ploaie”. 

Șeulean Gligore, din Răzoare-Cetatea, venit la 
Bucureşti, s'a ocupat dela început, din „vremurile 
bune“, cu birjeritul, Mergea binişor. Acu іпѕӣ-і 
tare greu, Fânul s'a scumpit, 5 lei kilogramul, iar 
câștigul e mic, doar 50—60 lei pe zi. 

„Copiii, nevasta cer pâine şi proprietăreasa сМ 
гіа, $1 de unde să iei, că din cin'zeci de lei stăpânu' 
oprește treizeci şi-mi dă şi mie un pol“, oftează ba- 
sarabeanul, 

„Eu am fost la mulți stăpâni. Unu' avea trăsură 
faină, pe Victoriei, cu cai grozavi. Acu’, maşinile 
astea ne-a scos din pâine. Cum e un vânt mai rece, 
nu se mai urcă nimeni în trăsură. lau toți maşina“, 

Despre răposatul Marcu Ion din Bohoroiţa-Ce- 
tatea, povesteşte consăteanul său Ispas Simion 
Baciu: 

„Marcu Ion avea treize'șapte de апі când a ple- 
cat de-acasă spre Bucureşti. Aici a lucrat la nisip, 
apoi la fabrica lui Diaconescu. 

Astă iarnă, muncind mereu pe afară a luat o bron- 
ўа. A zăcut patru săptămâni, la pat, în odaie, în- 
tr'un pat cu nevastă-sa şi cu copilu’, de un ап ju- 
ma'te numai, A venit doctoru' de l-a văzut. l-a dat 
receptă şi zicea că în trei zile îl scoală. Marcu а 
luat medicamentele, da când le-a isprăvit a şi mu: 
гй. Mai bine că s'a dus, că în urmă nu mai putea 
nici să mănânce, nici să doarmă. Zăcea așa, mereu, 
tuşea sec şi se văila de junghi, Şi ce tare om ега! 
Că muncea ziua întreagă la pământ, la ciur, şi 
mânca două pâini juma'te”. 

Despre sine, Ispas Simion Baciu îşi amintește că 
a plecat din Bohoroiţa, deoarece п'ауеа niciun 
rost, 

„Am plecat de-acas' fiin'că am văzut că s'a dus 
lume multă la Bucureşti și scria că le merge bine. 


O ÎNMORMÂNTARE ÎN 


In cele ce urmează, vom reda, după notele luate 
în vara anului 1935, ceremonialul unei înmormân- 
tări simple, Decedatul este un om destul de înain- 
tat în vârstă, 

Decedatul; ora morții: Deac Vasile Poleru, în 
vârstă de 70 de ani, s'a născut în Cuhea. A fost 
îngrijitor de drumuri, — un fel de сапіопіег. A 
lăsat doi copii şi-o fată. S'a stins în casa proprie 
Nr, 79, aşezată în partea satului numită Susani, 


Toţi ziceam că face parale. Eu eram flăcău şi n'a- 
veam pământ dela părinți, că toate moşiile erau 
cuprinse de boieri. Іп p'ais'pe (1914), n. г.), tata a 
murit şi nu mi-a lăsat nici fum. După războiu tot 
omu' a căpătat câte cinci pogoane şi loc de casă, 
da' mie nu mi-a dat că nu eram căsătorit. Dacă am 
văzut că n'am niciun rost, am plecat în lume. La 
Bucureşti, am lucrat mai întâi pe moşia lui Borşan, 
la cârlani, că mă ргісереат. Acu' însă, muncesc la 
nisipăria lui Bercovici, cu o căruță şi un cal. Car 
pământu' din groapă, de pe tafa nisipului, Câștigu' 
e slab: şaptezeci de lei pe zi, din core treizeci dau 
pe mâncare. Că tare e scump traiu' pe aici. Trebue 
mereu să cheltui, nu pofi face economii nici pen- 
tru o cămașe măcar. Dac'aş avea pământ, aş pleca 
acasă, că nu-s prost să stau slugă la alții, dar să 
fiu stăpân la mine“, 

Un timp, Vania Cihicin, s'a căznit să rămână în 
satul său, în Cazaci. Lipsit de pământ, a luat іп 
dijmă câteva pogoane de pe moşia unui proprietar 
local, Dar câştigul derizoriu l-a determinat să plece 
spre meleaguri mai norocoase, 

„Că țăranul munceşte de-l ia dracu’ şi boieru' 
bagă la buzunar, spune el. La porumb, muncitorul 
primește o parte, iar stăpânul două. Grâul îl ia tot 
boierul“. 

La Bucureşti, Vania Cihicin, a câștigat binişor 
întro fabrică de cherestea. Dar dorul de satul na- 
tal îi mănâncă sufletul şi vorbele lui necăjite sânt 
ale tuturor Basarabenilor, care muncesc şi suferă la 
periferia Bucureştilor; „De cinci ani mă aflu p'aici, 
da' m'am săturat, Că de mânci o [йт de mămăligă 
şi bei o gură de apă rece, da' tot la casa omului e 
mai bine, Te pui pe patu' tău, pe perina ta și are 
cin' să te cate la nevoie, Aici numai Dumnezeu, şi 
nici el nu te vede, de case тийе". 


MIRCEA TIRIUNG 


CUHEA LUI DRAGOŞ 


la 25 August 1935, după miezul nopții, în urma 
unei suferințe îndelungate de slăbire generală, 
Cele săvârșite până la sosirea noastră: 
Luând cunoştinţă de acest deces abia dimineaţa, 
reconstituim cele petrecute, după informaţii culese: 
1. Scăldarea mortului de către vâjul (bătrânul) 
Gheorghe şi Maricuţa lu Stanca Vasile, 
2. Imbrăcarea (cu cămașe, ismene, cușmă în сар. 
siringi (ciorapi) în picioare, „Opinci nu se pune 


497 


Toţi râd, In sfârșit calul se retrage, călărețul des- 
calecă, 

(Obs.), Flăcăii care au luat parte până acum la 
jocuri par obosiţi, Unii sunt de părere să nu se 
mai facă alt joc. Totuşi se îmbărbătează singuri — 
şi Pop Vasile, cel mai obosit, se decide, 

Tot acum, după terminare, Maricuţa Stanca, face 
o reflexie; 

O, de s'ar scula vâjul să vadă! 

(Este singura până acum care se face pe seama 
sau în amintirea mortului), 


IV, Puşca mitralieră, Este un joc adus de cătane 
E în deobşte cunoscut, așa că nu-l mai redau în 
faze, 

V, Moara. Meşterul e Stanca Gheorghe. Se ia un 
scaun lungueţ de forma unei 1ауіје (scaun pentru 
două persoane), Un flăcău se pune cu forţa ре el 
(Deac Ion Baciu). I se dă să ţie videle, In căldare 
se pune cenușe, Se acopere apoi totul cu un le- 
pedeu. I se mai dă flăcăului şi un băț. Moara este 
astfel gata, 

No, haidaţ, spune Stanca, 

“Moara, adică scaunul cu Diac Ion Baciu şi ane- 
xele, este ridicată de ceilalţi (Pop Vasile și Nan 
Gheorghe) şi dusă în mijlocul odăii mortului, 

Stanca: Am adus o moară automată din Gherma- 
nia, No, care o cumpără, 

Un Насаи: leu o cumpăr de nu-i tare scumpă, 

Altul: Noi suntem o societate şi o cumpărăm, Da 
cum umblă? 

Stanca (М№еб.): Uite-o pornim. Se pleacă la ea, 
schițează o mișcare, iar cel care este pe scaun în- 
cepe să bată, 

Un Hlăcău: Ei, ce zici, cât ceri pe ea? 

Negustorul: Două sute mniii lei, 

Un flăcău; Da să vedem maşina, 

Negustorul: Se pleacă, le-o arată şi apoi: no, pof- 
иН mă, place-vă? No, саге o cumpăraţi? 

Mai mulţi: Nu o luăm, Ii prea scumpă. 

Negustorul: Atunci о duc hăt departe, Da n'aț 
cătat făina, El ia atunci” сепиѕе în mână din căl- 
dare şi se apropie de grup. Câţiva suflă de-odată 
în ea şi le sare în ochi, Jocul se termină, іпіг' ип 
hohot de râs, 

VI, De-a palma 'n ???. Acesta este ultimul joc. 

Operația: Se alege un birău (primar). El se aşează 
pe un scaun iar altul dintre flăcăi pune capul pe 
mâinile lui ре care le ţine în poală, Ceilalţi îl lo- 
vesc şi el (Deac Ion), trebue să ghicească fiindcă 
altfel se pune din nou, ` 


Se repetă; 
Mă, n'ai fo tu? 
sau: 


500 


N'ai fo tu? 

Jocul are tehnica similară cu a bâzului, 

VII, Bâzul şi jocul de cărți: Jocul de cărți înca- 
put cel dintâiu, a fost întrerupt numai în timpul 
jocului celorlalte; el s'a făcut în timpul pregătirii 
tuturor, 

Băâzul a continuat în aceleaşi intervale prin către 
cei care nu luau parte la jocul de cărţi sau la ope- 
rațiuni privitoare la jocurile înşirate, 

Jocuri care nu s'au făcut: 

1, Popa. 

2, Judecătorul, 

1, Popa nu s'a făcut fiindcă îl cunoaştem toţi — 
cel care este popă suferă, lată-l pe scurt: se pune 
o haină de lână pe capul unuia și se acoperă la 
ochi. Pe mâneca hainei (lecrăcului), se toarnă apă, 
popa fiind astfel udat, 

2, Judecătorul: „Se fac şase cărţi, Pe fiecare se 


scrie: judecător, apăsător (procuror), apărător, 
martor, păsubaş, Se pun pe dos, Cei din adunare 
trag, 


Păgubaşul merge la judecător: 

— Domnule judecător, mi-a furat calul din grajd. 

Judecătorul: Care e mă? Arată-ll 

Apăsătorul, îl pedepseşte cu: cincizeci dulci, (\о- 
vituri în palmă), căte lin (încet), cincizeci acre (mai 
tare), 

Apărătorul zice, că de ce l-a bătut că el nu e 
vinovat şi cere să-i arate chitanţa şi dacă nu ө 
acela tâlharul, e bătut martorul cu două sute!”, 

(inf, Gh. Stanca) 

Ziua Il, 26 Aug, „Dimineaţa l-am spălat la obraz, 
Diseară să face parastasul şi în urmă mu ne mai 
uităm altu la iel (mort), Astădz nu l-am cântat, 
O samă îl cântă dimineaţa, la amiadz şi sara, când 
bit clopotele (fiica mortului), Zărind o nouă femeia 
intru în vorbă, A venit să facă cele ce trebue, Pen- 
tru aceeași zi se precizează: 

Să pun'e în copărseu (sicriu) talaz dedesubt; up 
colac de pâine; o bâtă, 

— De ce se pune şi bâta? 

— Ca să poată bate pe draci, 

Punerea mortului în sicriu. Se face înainte de 
venirea preotului, la 7%, 

Parastasul, Vine preotul pe la nouă, Face o slujbă 
şi cei prezenţi sunt cinstiţi cu ţuică, 

Ziua III. Societatea Mariana, vine prin Nepotoaia 
şi alte cinci femei şi întonează „Născătoare de 
Dumnezeu“, 

Ridicarea mortului. Vine preotul (ога 13). Се:- 
lalţi se retrag (şi societatea Mariana). 

Împreună cu preotul şi diecii vin şi patru bătrâni 
cu lumânări de stearină în mână, 


Diacul I face cruce pe perete cu lumânarea (Ёи- 
mul ei) scriind, în patru реген, NIKA. 

Pe sicriu se află o icoană Sf, Maria şi cu lumina 
trupului, 

Când preotul spune „în veci pomenirea lui”, se 
scoate mortul, 

Un obiceiu; Cum iese sicriul pe ușe, fiica lui în- 
chide ușa (să nu se întoarcă mortul să ia pe altu. 
inf, Mar, St, V.). 


Fiica mortului boceşte: 


Scoală tată de-aicea 
Doară їга{ or înturna 
Și-or vorbi cu d-ta 
Scoală şi mai zobozi 
Da de-amu o zini 

Şi cu d-ta or vorbi 


Sicriul se pune în curte pe o masă, La cele două 
capete ale lui se află două icoane mari, Cei patru 
bătrâni cu lumânările îngenunchiază la cele patru 
colţuri. Pe sicriu se află icoana Sf, Maria și lumina 
trupului de forma aceasta: 

Un blid cu busuioc legat cu fir roșu e pus аро: 
de o babă, 

Soţia îndurerată, împarte plângând lumânări de 
stearină celor mai în vârstă, 

Bocirea (fiica răposatului); 


Vai de mine tătucă 

Rău m'ai fript la inimucă 
Bun ai fo tată cu mine 
Bun ai fo batăr cu cine 
Bun ai fo cu mine tare 
Bun ai fo batăr cu care 
Vai de mine tătucă 

Rău m'ai fript la inimucă, 

In timpul acesta se împart colaci copiilor, 

După ce preotul termină slujba, începe predica, 

Din predica preotului V, Dunca: 

Sunt două forțe în lumea aceasta, îndureraţi pă- 
rinți şi îndurerată adunare: binele și răul, Ele nu 
caută să atragă trupul omului că nu au lipsă (ne- 
voie) de el, ci sufletul omului. Mai ales astăz când 
mulți dintre credincioși au uitat de credinţa lor, 
se cade să facem ce a făcut răposatul întru 
Domnul, 

Incepe apoi să-l laude pe mort, că a avut pur- 
tări bune în vieaţă, 

Mortul îşi ia rămas bun dela cei apropiaţi. La 
sfârşitul predicei, mortul, prin glasul preotului se 
îndreaptă către cei rămaşi: — la sofie. 

Desigur, acum când ţi-am produs atâta durere, 
iubita mea soție, să cade să-ţ spun că poate şi eu 
am greşit, Am stat laolaltă şi poate ne-am sfădit 


fără să ştie lumea, dar pentru toate acestea şi alte 
neajunsuri să mă ierţi, 

La copii (Petru şi Grigore): Cu toate că nu am 
avut norocul să vă văd în ultima clipă, dacă am 
greşit cu voe peniru voi, pentru binele vostru, să 
nu luaţi în nume de rău dacă acum când plec vă 
zic iertaţi-mă, 

La nepoți, veri şi vere, neamuri și celelalte şi 
vecinilor — cu care am trăit în bună înțelegere, vă 
zic şi vouă acum: iertați-măl 

Persoanele dela care îşi ia mortul rămas bun, 
[citite de preot), se grupează astfel: 


Sotie spa starni aa tata 1 
Fată: жоли keretei ККЕ КУЙА et 1 
Feciari . „оер әу 2 
Сїпегї улук дА at РЕ aa 1 
МероН. уки Жн coriis tiii 9 
Cuscrii. эселик КУЗ 2 
SOBOTI: E REEE AA AEE 4 
Veri şi vere ..,..,.., setea ea ata АД 
Alţii ..... ВЕ ооо оТ. 

98 


După се termină preotul începe Diac I şi II să 
cânte versete din cântece de îngropăciune: 
Dacă de-aici îi pleca 
Numele {а sa uita 
Plânge casa, plânge masa 
C'amu tătuca vă lasă 
Plânge mândra livegioară 
C'amn'eu tată vă 'ncongioară 
Vai de mine tătucă 
Rău m'ai fript la inimioară, 
Petrecerea (plecarea mortului), Cosciugul e dus 
pe pari de bătrâni, toți veri: 
1, Deac Ion Lupulean. 
2. Buftea Vasile Horia, 
3, Bizău Vasile lu Foflată, 
4, Mareş Gabor lu Fârsânii, 
Pe drum cortegiul mortuar face șaptesprezece 
opriri, 
Bocirea (Асееа$): 
Câte drumuri ai umblat 
Di pe toate ai înturnat 
Și ăsta-i un drum mai scurt 
Hăt, nu vei viní mai mult! 
Că unde te duci acum 
Nici te cară cu caru 
Nice te suflă vântu 
Nice ninge, înghiaţă 
Nici să face dimineață 
Nici ară nici cară 
Nici să face primăvară 


501 


La intrarea în cimitir: 


Fa tatucă cum îi fa 
Pa portiță nu te baga 
C'acolo te-or îngropa 
Și п'ош şti de dumn'eata 
Hai la min'e pa vroniță 
La biserică: Preotul intră peste pragul bisericii. 
Mortul este lăsat afară. Face ceremonia. Toată lu- 
mea stă în genunchi: bărbaţi, femei, până şi copii. 
După aceea, mortul e dus la groapă şi lăsat си 
două funii, 
Bocirea (Aceeaș): 
Noapte bună şi-i ierta 
De {-аш greşit careva 
Dacă nu vrei a înturna 
Să mai st'im cu dumneata! 
Când groparii încep să arunce pământ, întreaga 
asistență aruncă, 
In Pridvorul bisericii, după aceea, Nepotoaie în 
faţa icoanelor face „Rozaru” cu Soc, Mariana: 


60 de Născătoare de Dumnezău, 
5 tatăl nostru, 
1 Crezul, 

Parastasul. Sunt două mese: una în casă şi una 
afară, Preotul cu diecii stă la cea dinăuntru. 

Peste câtva timp se aduc în fața preotului pre- 
scurile care se împart: 

Popa: 3 prescuri, 3. colaci, 2 lumânări mari și © 
colaci mici, 

Diecii: 3 colaci, 2 prescuri şi 2 colaci. 

Cârsnicul: 3 colaci, 1 prescură, 2 lumânări mari 
şi 2 mici, 

Clopotarii: o lumânare şi un colac mare, 

Ceilalţi: o lumânare şi un colac mare, 

Felul mâncării: Mălai sub formă de pâine (Pâine 
pentru preot), Pastă: (Fasole verde), Tăeţei cu 
lapte. 

De pomană: La o săptămână s'a dat de pomană 
o cămașe lui Gh. a Могепесїї din Dragomirești, 


FLOREA FLORESCU 


3 PATRU SATE 


CONTRIBUȚII LA TIPOLOGIA SATELOR ROMÂNEŞTI 


I. — POIANA CÂMPINA, SAT 


Suită pe dealuri mereu crescânde spre Vest, spre 
pădurile care se ivesc departe, pe înălțimile mai 
semeţe, comuna Poiana-Câmpina domină valea râu- 
lui Prahova, care o desparte de orașul apropiat, 
în faţa căruia stă şi al cărui nume îl poartă. 

Nu e în intenţia acestei succinte prezentări, de a 
face un istoric al comunei, dar e util de stabilit 
genealogia localităţii de care ne ocupăm şi care, 
în bună parte, îşi află o certă origine în oraşul 
Câmpina. 

Comuna Poiana-Câmpina e o aşezare destul de 
recentă, Acum câteva decenii, când burghiul son- 
delor nu se împlântase încă în inima de ţițeiu a 
pământului, când însăși Câmpina era un biet târg, 
desigur, locurile cuprindeau o seamă de livezi şi 
pășuni, proprietăţile vecinilor de dincolo de râu 
şi puțini erau acei fixaţi cu trăinicie pe aceste dea- 
luri, care nu le ofereau prea mult, în afară de 
fructe şi nutreţ pentru vite. 

Intr'o bună zi însă, pe moşiile din apropiere, a 
țâșnit lava „aurului negru” şi aceste bucolice vremi 
de păstorie s'au îngropat tot mai mult în amintire, 

Intreprinderi industriale de tot soiul au răsărit 


502 


DE MUNCITORI INDUSTRIALI 


peste noapte cu locuințe de' oameni, ademenind 
cu făgăduinţa unor câştiguri bune pe sătenii din 
localitățile învecinate, care au luat drumul spre 
fostul târg unde altădată veneau pentru o vân- 
zare de vite sau a câtorva coșuri cu prune, Dintre 
acești țărani deveniți lucrători, cei mai apropiaţi 
de sediul întreprinderii se întorceau seara la casele 
lor. Ceilalţi rămâneau, fie în oraș, fie în micul că- 
tun de peste valea Prahovei. Cu timpul însă, mai 
cu seamă acești din urmă, siliți de efectele supra- 
populării târgului transformat în oraș, iar pe de 
altă pante tentaţi de mica depărtare dintre cătunul 
Poiana și locul de muncă s'au oprit şi fixat pe aceste 
- dealuri cu livezi și păşuni care formează azi vatra 
comunei Poiana-Câmpina. 5 
Astfel a luat naştere acum câteva zeci, de ani 
Poiana-Câmpina. De atunci timpul a trecut mai 
grăbit parcă prin aceste locuri, Lumea s'a îndesit, 
atrasă de hornurile fabricilor și rafinăriilor din 
oraş, plată bună, astfel că localitatea se află azi, 
firește într'o mai mică măsură decât Câmpina, 
prinsă în cadrele unor prefaceri identice cu acelea 
prin care a trecut târgul de peste râu, 


Ceea ce apare deosebit de interesant tuturor ace- 
lora care cercetează câi de sumar comuna Poiana- 
Câmpina, sunt mai ales alcătuirea sa și procesul 
de urbanizare care se desfăşoară actualmente în- 
tr'însa, 

Căci, după cum e şi firesc dealtfel, fosta „Ро- 
iană” a Câmpinei, са și oraşul Câmpina, n'au atras 
spre întreprinderile fixate, înlăuntrul lor numai pe 
sătenii din satele vecine, ci, cu aproape egală forță 
a ademenit şi polarizat disponibilităţi de lucru de 
pe întreg cuprinsul ţării. Zeci de oameni din Mun- 
tenia, Moldova, Oltenia, Ardeal, Banat chiar, şi-au 
lăsat uneltele și gospodăriile lor nerodnice, pentru 
a se duce să lucreze în întreprinderile „Astrei 
din Poiana-Câmpina sau în acelea ale societății 
„Steaua Română” din orașul Câmpina, stabilin- 
du-se însă și în acest din urmă caz tot în comuna 
din stânga văii Prahovei, 

E adevărat că o parte din aceştia nu au venit cu 
gândul de fixare veşnică. Unii s'au înapoiat la 
vetrele lor de îndată ce au strâns suma necesară 
cumpărării unui hectar, două, de pământ în satul 
natal, Alţii, tentaţi de câştig au rămas mai multă 
vreme, însufleţiţi însă tot de ideia reîntoarcerii, 
Dar cei mai mulți, mai cu seamă cei din localită- 
{Ше sau judeţele apropiate au intrat în Poiana- 
Câmpina cu cente intenţii de stabilire, căsătorin- 
du-se şi întemeind gospodării durabile, categorie 
care alături de aceea a populaţiei flotante, con- 
firmă însă, în mod egal, aspectul de sat strânsură 
al Poianei-Câmpinei, 

Incadraţi, mai mult sau mai puţin stabil, în în- 
treprinderile petrolifere şi ceferiste din Câmpina 
şi Poiana-Câmpina, locuitorii acestei din urmă lo- 
calităţi formează un bloc masiv de lucrători, foşti 


П. —GURA-TEGHII, SAT 


Gura-Teghii este un sat de munte, aşezat la Poa- 
lele Penteleului, format din 13 cătune înşirate pe o 
lungime de 16 km dela confluența Ваѕні cu Buzăul, 
13 km, de Nehoiu, până la Gura Milei, 3 km mai 
sus de satul Varlam, locul de unde Bâsca se ra- 
mifică în „Маге" şi „Mică” să îmbrăţişeze masivul 
Penteleul, 

In Gura Teghii se pare că natura a fost făcută 
să acopere o sărăcie crâncenă, Іа sat nu se poate 
pătrunde decât cu un tren forestier din cauza dru- 
murilor rupte de torenţi. Majoritatea oamenilor 
trăiesc din munca în pădure, care nu le este de 


10 


săteni sau mici burghezi, alături de care se agită 
o minoritate infimă de ţărani rămași la ocupațiile 
moștenite dela strămoșii lor, foştii păstori şi vân- 
zători de fructe odinioară. 

Astfel fiind, înfăţişarea satului poartă culoarea 
clasei lucrătorilor, Portul țărănesc se păstrează ісі, 
colo, mai ales în partea de Nord-Vest a satului, 
alterat de altminteri prin combinaţii de tot felul, 
Incolo, atât în cartierul ceferiştilor din imediata 
apropiere a gării, cât şi în restul comunei, domină 
haina orășenească, bluza proletară, rochia de mă- 
{азе vegetală şi pantoful cu toc înalt al soțiilor şi 
fetelor lucrătorilor şi mărunţilor burghezi rurali. 


Repet, procesul de urbanizare al comunei Po- 
iana-Câmpina se află în plin marş, care nu poate 
fi oprit. Iar efectele salutare ale acestui fenomen 
în ce priveşte deprinderea unei mai bune alimen- 
taţii sau conformarea la normele igienii de pildă, 
îşi află, din nefericire, un revers nefast constând 
dintr'o asumare a viciilor, moravurilor și obiceiu- 
rilor novice ale orașului ca şi într'o sumă de note 
caracteristice periferiei urbane: tendința spre un 
lux costisitor şi de prost gust, abordarea lecturi- 
lor de aventuri stupide și scabroase, precum și acel 
spirit şmecheresc іп care se desvoltă majoritatea 
copiilor dela mahalalele oraşelor, pentru a deveni 
mai târziu indivizi incorecți și meschini, speculanţi 
nerușinaţi, spoliatori josnici şi fără suflet, 

Or, aici se află pericolul urbanizării comunei Po- 
іапа-Сатріпа, Și în această direcţie de îndrumare 
pe adevăratele căi ale progresului, trebue să in- 
tervină priceperea sociologului cum și dibăcia con- 
ducătorului administrativ, 


MIRCEA TIRIUNG 


DIN MUNŢII BUZĂULUI 


niciun folos, Câştigă puţin și din cauza ei, şi-au 
neglijat complet gospodăriile. Casele sunt o pus- 
tietate, Nici păsări şi nici vite, Boli cu duiumul, 

In realitate singurul lucru bun găsit în Gura 
Teghii е sufletul lor de aur, dorinţa lor pentru în- 
dreptarea situaţiei materiale și dragostea nemăr- 
sinită pentru cei veniţi să le aducă vestea cea bună, 

Munteanul trăiește din creşterea vitelor şi a po- 
milor, dar în Gura Teghii lipsesc aceste bunuri. 
Pământ nu au. 

Pentru a ilustra aceasta, redau următoarele date 
Statistice, culese cu multă grijă și preciziune în 


503 


satul mijlociu, Gura Teghii. (In întreaga comună 
sunt circa 950 membri). 

Gura Teghii are 56 familii cu 191 membri, 

Aceste 56 familii stăpânesc în total 212,68 ha, 
ceea ce revine câte 3,79 ha pentru o familie şi 
1,11 ha de locuitor (am scos din calcul pe pr. С, 
Georgian cu 116 ha, fiind o excepţie pentru în- 
treaga comună). 

O cantitate insuficientă mai ales că este de cea 
mai proastă calitate şi risipită 3—4 parcele. 

Din 212,68 ha, 142,64 ha sunt în sat, împărţite în 
207 parcele, iar restul de 70,04 ha sunt în diferite 
comune din judeţele Brăila şi Buzău, până la 150 
km, depărtare, împărțite în 64 parcele. 


Aşa dar, dorul după pământ de cultură a tăcut 
să primească să fie împroprietăriți în afară din 
enmună, cu câte 2—3 pogoane, care cu timpul, prin 
vânzări şi jocul succesiunilor, s'au împărțit și aces- 
tea, 

Ca să cultive această mică suprafaţă fac drumuri 
de câte o săptămână, îşi pierd toată vara acolo, ca 
toamna să aducă acasă cu foarte mare cheltuială 
câteva baniţe, Ceea ce recoltează ei costă de trei 
ori mai mult, 


2 А , 


Gura Teghii trebueşte ajutată. E adevărat, mulți 
trăesc din munca în pădure, dar această sursă de 
venituri se va epuiza în curând, 

Soluţia naturală este ca omul să trăiască în sa- 
tul lui, Din pământ nu vor putea să trăiască decât 
puțini şi numai dacă vor şti să-l folosească la ma- 
ximum 

Cei care au pământ în sat trebuesc îndemnați să 
planteze pomi, să crească stupi, vite etc, 

O problemă importantă este aceea a izlazurilor 
comunale. Nu au izlaz suficient și acel existent este 
prost întreținut, 

Este lucru ştiut că totul întrun sat este buna 
stare a locuitorilor, Și tocmai această stare trebue 
formată, La noi, legile şi oamenii au creiat proprie- 
{а agricole care nu asigură niciun minimum de 
existență mizerabilă, 

In Gura Teghii, oamenii n'ar putea să aibă un 
câștig decât din cultivarea pomilor roditori și mai 
ales din creşterea vitelor şi a stupilor, 

La început au fost păstori. Astăzi au uitat această 
îndeletnicire, Totuşi vor fi nevoiţi să se întoarcă 
la ocupaţia lor din trecut, 


ION IONESCU-OBÂRȘIA 


III. — FUNDUL MOLDOVEI, SAT DE PĂSTORI ÎNSTĂRIȚI 
DIN CÂMPULUNGUL BUCOVINEI 


De-a-lungul râului Moldova, între centrul de cale 
ferată Pojorâta și Breaza, pe o distanţă de 16 ki- 
lometri, se întinde neregulat, amorf, satul de munte 
Fundul Moldovei, 

Culmi paralele, împădurite (obcine), sugrumă 
râul pe Câmpulungul care adună aşezările omz- 
ncşti și uneşte ţinuturi, Vârsta comunei n'a fost 
stabilită, Cele mai depărtate amintiri ale locuito- 
rilor pomenesc de Iosif al II-lea dar, desigur, sa- 
tul fiinţa încă din secolul 16 sau 17 ca majori- 
tatea satelor de păstori din văile și depresiunile 
Bucovinei sudice, 

Recensământul din 1930 arată în Fundul Moldo- 
vei existența a 4.490 „uflete, Opt ani mai târziu 
populaţia creşte la 5.087 suflete alcătuind 1,509 
familii, Locuinţele în număr de 1,300 formează câ- 
teva mici nuclee rânduite pe malurile Moldovei; 
cele mai multe însă se împrăștie pe obcine, prin 
detileuri împrumutând numele gârliţelor isvoarelor: 
Colacul, Orata, Botoşel, Timăr. 


*) 1 falce = 14342 mp. 


504 


In afara acestor locuinţi, o sumă de aşezări se- 
cundare, târle, proprietăţile păstorilor înstăriți, 
ocupă înălțimile cu fânețe îndestulătoare, cuprin- 
zând un aspect esenţial în definirea economică și 
socială a satului. 

Șaptezeci la sută din locuitori zunt crescători de 
vite, stăpânitori de obcine și islazuri mai mult sau 
mai puţin întinse, Astfel, 400 familii deţin 0—1 
fălci, iar 150 familii cu 50—250 fălci *) cifre care 
arată starea de avuţie a majorităţii populaţiei din 
Fundul Moldovei. 

Care este explicaţia acestei bune situații din 
punct de vedere funciar? Cui se datorește faptul 
că oierii din Fundul Moldovei stăpânesc în medie 
suprafeţe de 25 fălci, în vreme ce locuitorii sate- 
lor învecinate nu posedă nici a treia parte din 
această medie? 

lată, după spusele unui bătrân proprietar local- 
nic lămurirea fenomenului: „Când împăratul {Iosif 
II-lea n. r.) o luat munții mânăstirilor să facă 


Fondu' (Fondul Bisericesc п, г.) o adus un ingi- 
ner să împartă pământu', da' oamenii din. satu’ 
nost nu l-o lăsat, ci l-o luat си раги la goană ў'о 
zis că toți munţii 15 a lor. Atunci o ocupat cine о 
vrut şi s'a trecut fieştecare la Grundbuch (Cartea 
funduară n, r.). Așa am rămas noi cu moşiile până'n 
ziua de azi!". 

E adevărat că pământurile s'au mai îmbucătăţit 
între timp, iar noii veniţi adăogaţi celor sărăciți au 
format cu vremea o pătură de nevoiaşi lipsiţi de 
avere funciară şi reprezentând 30% din populaţia 
satului, 

Dintre aceştia, o treime, Români, lucrează („lucră 
orice“) fie pe pământurile celor chiaburi ca argafi, 
ziuaşi (oameni cu ziua) la câmp, la vite, cu 88— 
100 lei pe zi vara, iar iarna cu 60—80 ре zi („şi 
uzde lucră, acolo тӣпсӣ“). De asemenea, se an- 
gajează la pădurile Fondului Bisericesc sau ale 
particularilor ca fugari (cărăuşi), tăietori de par- 


chete cu 100—150 lei ре 21 şi lucrători 1а ferăs- 
traiele şi fabricile de cherestea din împrejurimi 
(Pojorâta şi altele). 

Celelalte două ireimi, 20% din întreaga popu- 
Јафе a satului, Germani, lipsiţi de pământ, se văd 
nevoiţi să-şi părăsească gospodăriile pentru a 
munci în băile (minele) de mangan, pirită din apro- 
piere; Iacobeni, Vatra Dornei sau la marile lucrări 
de cale ferată; tunele, terasamente, poduri, dela 
Ilva Mică, unde muncesc peste zece mii de lucră- 
tori, 

Parte din mine au fost sparte de Ruş: în timpul 
războiului, spun oamenii. „Атиў le-o destundat 
borţile, că vrea să le lucreze iar“. Şi mulţi dintre 
nevoiașii satului cumpănesc între a rămâne acasă 
îndurând lipsuri și a lua drumul Wemţilor spre 
băile cu câștiguri frumoase dar care cer sacrificiul 
ruperii de sat, 


MIRCEA TIRIUNG 


IV.— DELACHEUL, SAT DE: FOŞTI CLĂCAŞI DIN TIGHINA 


La marginea de Nord a județului Tighina se gă- 
sește lângă Nistru un sat triunghiular: Delacheul. 
Moldovenii ce-l locuesc duc vieaţă aspră și legată 
de pământ, pe care o caracterizează faptul că sunt 
foşti clăcași. Sărac și mărginit la spaţiul restrâns 
al satului, țăranul din Delacheu nu cunoaşte altă 
vieață, alt orizont. Se mulţumeşte cu bugetul său 
anual de 3—4.000 lei, luptând din răsputeri cu pă- 
mântul, 

Satul acesta pare a Н sat de strânsură, sat de 
oameni aduși de prin părțile Chievului şi Prutului. 
Moldovenii și Ucrainienii, astfel, s'au amestecat şi 
au dus trai laolaltă, pe moșia boerului Mavrichi, 
La împărțirea pământurilor, la nadel, existau 111 
gospodării, 

Inainte vreme ега vieața mai vie. Contactul си 
satele vecine de peste Nistru era des. Circulaţia 
pe fluviu ajuta de asemenea comerțului. Delacheie- 
nii cunoşteau lume mai multă, vieață mai dinamică. 
Activitatea nu se rezuma la agricultură, ca acum. 
Vieaţa lor de azi e vieaţă de om ce aşteaptă cu frică 
rodu logorului, care, argilos şi insuficient lucrat, 
nu produce de obiceiu mai mult de 50—60 deduri 
la deseatină. 

Nu se mai samănă floarea soarelui de vreo 10 
ani, nici harbuji. Rămân cerealele. Și apoi, vinul, 
Fiecare sătean are bucata lui de vie. „Pe care 
l-apucă lenea la poloboc, cu atâta se mângâe şi el. 


Omu dacă-i bat, îi bogat. Iar dacă s'o trezit, o să- 
răcit”. (Tănase Râuleţ, 80 ani, ştie carte). Mâa- 
carea se reduce la mămăligă şi ceapă, la borş şi 
murături, 

„larna oamenii stau pe acasă sau acei săraci 
lucrează în pădure. Mai înainte se scotea piatră. 
Acu stau de vorbă. Nu-i o fabrică, nu-i n'ică, Să 
duși omu și câştigă, Tare-i greu. Norodu nostru о 
дизе greu de tot. N'are niciun câştig. Mai ales ре 
sparie cu viile iestea, Apoi, mai bine să vie să пе 
ucidă ca să mântue cu noi. Cu o leacă de vie avem 
povidlă (magiun), mâncăm iarna întreagă” (асе- 
laşi). Zi de zi treburile merg mai prost, Livezile 
din partea nordică nu mai rodesc din pricina lipset 
de арӣ, Nistrul nu mai inundează malul românesc 
de vreo şapte ani. Sovietele utilizează o metodă 
hidraulică, care la noi lipseşte. Pomii dau în floare 
şi apoi stau pe loc. 

Este în acest sat o problemă de-o acuitate ме: 
toloaca. Oamenii au câte două bucăţi de toloacă. 
Vite, unii mai că n'au, lar acei cu vite nu le pot 
paşte pentru simplul motiv că nu-i iarbă, 

Nu se îngrașă pământul că nu este cu ce. Vite 
n'au. Numai intelectualii selecționează grâne. Ip- 
telectualii samănă cu sămănătoarea, ţăranii svârlu 
cu mâna. Cărăuşie nu există, Câştig particular nu 
există. Nu se lucrează în parte, din cauza pămân- 
tului împrăștiat şi puţin, Toamna tinerii pleacă pe 


505 


1а oraşe ca să-și câştige ceva bani pentru imbrăcă- 
mintea de iarnă, 

Mentalitatea satului rămâne evident primitivă, 
Pentrucă starea economică presează vertical asu- 
pra lor, O redresare imediată se cere. Credinţele 
vechi incep a se pierde, se decolorează. Biserica 
nu-i ce-a fost înainte“, 

După inlăturarea „boerescului" oamenii s'au pus 
pe muncă fiecare pentru sine, Satul creştea văzând 
cu ochii. Până când neajunsurile s'au ivit din nou. 
Le trebue iar pământ şi mijloace de muncă гајіо- 
nală, 


506 


Clăcășia a imprimat sufletului Dalacheienilor do- 
гїп{а de muncă, de a transforma vizibil realitatea. 
Indrituită, coordonată, pornită cu entuziasm, 
această dorință ar da rezultate minunate. In ca- 
sele aproape toate de lut, s'ar ivi o nouă vieaţă. 
Și deşi: „norodului nici Dumnezeu nu-i poate intra 
în voie”, dalacheienii aşteptă zilnic altă modali- 
tate, mai nouă şi mai fericită, spre a rezolva acea 
născocire biologică: vieața. Lângă pământ puţin 
udat de ploi şi deloc mănos, să răsară bucuria oa- 
menilor, a unei vieţi înțelept organizate, 


GEORGE MENIUC 


DOCUMENTE 


PROBLEMELE AGRICULTURII ROMÂNEȘTI 


ÎNDREPTARUL LUCRARILOR SEMINARULUI PENTRU DOCTORAT AL PROF. V. N. MADGEARU 


Vieața Profesorului Madgearu a fost curmată la 
începutul anului şcolar 1940/941. In ziua de 15 No- 
emvrie 1940, îndreptarul pentru studenții Semina- 
rului de doctorat de pe lângă Catedra de Econo- 
mie Politică a Academiei de Inalte Studii Comer- 
ciale și Industriale din București, cu a cărei în- 
tocmire ne însărcinase și pe care-l publicăm aci, 
era gata multiplicat şi pachetul cu exemplarele des- 
tinate membrilor Seminarului se găsea la Acade- 
mie, în vederea întâiei ședințe a Seminarului. 

Tema lucrărilor acestui Seminar, Profesorul 
Madgearu о fixase încă din primăvara anului ire- 
cut. Spunea că scrierea întâielor capitole ale „Еоо- 
iuției economice românești după războiul mondial“ 
îi dăduse prilejul să treacă în revistă numeroasele 
cercetări monografice întreprinse în. ultimul dece- 
niu de Institutul de Științe Sociale, Institutul de 


1. Problemelor agriculturii româneşti 
Introducere 


1. Raporturi de structură în economia românească 
(Sectorul agricol, sectorul industrial şi comer- 
cial-capitalist şi sectorul economiei de Stat). 

2, Caracteristicile economiei ţărăneşti. 

3. Satul ca unitate economică 


Situația agriculturii românești 


4. Suprafaţa agricolă a României şi condiţiile na- 
turale ale agriculturii româneşti. 

3. Distribuţia după întindere a exploatărilor agri- 
cole, 

6. Reforma agrară şi fărămițarea ulterioară a 

proprietății agricole româneşti. 

7. Exploatarea în regie și arendările, respectiv 

dările în dijmă, 


Cercetări Agronomice, de Institutul Naţional Zoo- 
tehnic, ca şi de cercetătorii individuali. Dorea са 
studenții săi să citească aceste lucrări, peniru ca 
în discuțiile din Seminar să poată fi trasată ima- 
gina nouă a stării și problemelor de azi ale agri- 
culturii românești, pe care o precizează ele. 

Indreptarul avea menirea să înlesnească fami- 
liarizarea dela început a membrilor Seminarului 
cu temele pe care Potrivit 
acestei destinaţii, el nu este o bibliografie com- 
pletă, ci numai un punct de plecare. 

Credem totuși, că tipărirea lui în această re- 
vistă este nu numai ип act de pietate față de cel 
ce a fost întâiul Secretar-General al Institutului 
Social Român, сі și un serviciu adus cetitorilor 
„Sociologiei românești“. 


aveau să le trateze. 


Anton Golopentia şi Ion Veverca 


8. Brațele de lucru din agricultura românească, 

9. Inventarul agricol viu si mort. 

10. Înstrucţia agricolă. 

11. Producţia agriculturii româneşti. 

12. Cultura cerealelor și cerealismul, 

13. Cultura plantelor alimentare şi industriale. 

14, Creşterea animalelor. 

15. Viticultura şi pomicultura 

16. Industria sătească și casnică. 

17. Ocupațiile aneze, 

18. Valorificarea produselor agricole 

19, Datoriile agricole. 

20. Rentabilitatea şi productivitatea exploatărilor 
agricole 

21. Impunerea agriculturii. 

22, Muncile sezoniere, emigrarea temporară sau 
definitivă; colonizări, industrializare, urbanism. 

23. Raportul dintre sat şi oraș, 


507 


24, Standardul de уіеа{& al populaţiei rurale din 
România și consecințele lui sanitare şi cultu- 
rale, 

25, Suprapopularea agricolă a României, 


Politica agrară românească 


26, Intensificarea agriculturii româneşti, 

27, Comasarea, 

28, Problema creării exploatărilor indivizibile, 

29, lrigaţiile şi amelioraţiunile de terenuri inun- 
dabile, 

30, Organizarea creditului agricol, 

31, Cooperativele agricole, 

32, Organizarea pieţei agricole, 


ҹ 


33, Reglementarea condiţiei muncitorilor agricoli, 

34. Plasarea braţelor supranumerare în agricul- 
tură, 

35. Situaţia agriculturii în țările din Estul Eu- 
ropei, 

36. Directivele planului agricol al României, 


2. Indrumări bibliografice pentru membrii Semi- 
narului. 


1, Toţi membrii seminarului vor citi un tratat 


de Economie agrară şi un tratat de Politică 
agrară, 
Lupa Popovici: Curs de Economie rurală, 


1930/31, București, 

G, lonescu-Sisești: Politica agrară cu 
privire specială la România, f, a, 

У, N, Madgearu: Curs de Economie М№ајіо- 

nală, vol, II, Politica agrară, Buc, 1935, 

Slăvescu: Curs de economie agrară, 

2 vol, Buc, 1933, 

Alb Delos; Traité d'économie rurale, 2 tomes, 
Paris 1932—34, 

Е, louzier: Economie rurale, Paris, 1928, 

E. Laur: Economie rurale, Genève, 1938, 

C. Henry Taylor: Outlines of agricultu- 
ral economics, 

Von der Goltz: Vorlesungen über Agrarwesen 
und Agrarpolitik, (Cursuri despre proble- 
mele şi politica agrară), 1899, 

Skalweit: Agrarpolitik. 

Aereboe: Agrarpolitik, 1928, 

Deutsche Agrarpolitik (Politică agrară germană). 
editată de Beckmann, Harms, 3 vol., Berlin, 
1932, 


Victor 


508 


H. Bente: Landwirtschaft unde Bauerntum, 

Eine Einjiihrung in die deutsche Agrarpo- 

. litik, (Agricultură și țărănime, O introdu- 

cere în politica agrară germană), Berlin, 
1937, 


II, Cunoaşterea economiei agrare a țărilor ve- 
cine cu România şi a puterilor Europei Centrale 
poate oferi sugestii numeroase celui ce vrea să 
înțeleagă problemele agriculturii româneşti, Se re- 
comandă membrilor seminarului să caute să se 
informeze asupra economiei agrare a uneia cel 
puţin dintre țările menţionate. 


A, Reithinsher: Das wirtschatiliche Gesicht 
Europas, (Faţa economică a Europei), Stutt- 
gart, 1936, apărută şi în traducerea franceză 
la Payot, sub titlul Le visage ёсопотїдие 
de l'Europe, 1937, Cuprinde o prezentare a 
problemelor agrare şi industriale ale dife- 
ritelor părţi ale Europei în corelaţie cu pro- 
blemele demografice, 

M, Sering: Agrarrevolution und Agrarreform 
in Ost-und Mitteleuropa. (Revoluţia şi re- 
forma agrară în Europa de Răsărit şi Cen- 
trală), Berlin, 1925 (comunicare la Acad, 
Prusiei), 

M, Sering: Die agrarischen Umwălzungen im 
ausserussischen Osteuropa, (Răsturnările də 
ordin agrar în Europa de Răsărit exclusiv 
Rusia), Berlin 1930, 

Société des Nations, Conférence europene de 1а 
vie rurale, Contribution de l'Institut Inter- 
national d'Agriculture (prezentări compa- 
rative pentru toate ţările europene): Ge- 
neva, 1940, vol, I, Population et agriculture: 
le Probleme du surpeuplement rural; 2, Le 
regime foncier en Europe; 3. Le capital et 
les revenus des exploitations agricoles en 
Europe, d'après les résultats de la compta- 
bilité pour la période 1927/28 а 1934/35; 
4, La bonification des terres en Europe; 
5, Conditions et amélioration de la produc- 
tion vegetale et de la production animale. 
Industries rurales, 6, Interventions des pou- 
voirs publics sur le marché et la production 
agricole. 

Pentru aceeaşi conferință a vieții agricole au fost 
pregătite broşuri prezentând situația agri- 
culturii din următoarele țări: Jugoslavia, 
Ungaria, Finlanda, Danemarca, Belgia, 
Olanda, Elveţia, Franța, Bulgaria, România. 


Маї!оїсзу M : і уа: Az иј făldreform munka- 
terve. (Planul de lucru al Reformei agrare 
viitoare), Budapesta, Révay, 1934. 

Ianaky Moloff: Die sozialökonomische Struk- 
tur der bulgarischen Landwirtschaft. (Struc- 
tura social-economică a agriculturii bul- 
gare), Berlin 1936, ; 

Andrei Piperov: Bulgariens Agrarkrise und 
Agrarverschuldung. (Criza agricolă şi dato- 
riile agricole din Bulgaria), Berlin, 1938. 

Crum Mihăilescu: Bulgaria agricolă, Chi- 
şinău, 1933, 

D. von Franges: Die sozialăkonomische Struk- 
tur der  Jugoslavischen Landwirtschaft. 
(Structura social-economică a agriculturii 
jugoslave), Berlin, 1936, 

Blagoje Nikosavic: Die Agrarverfassung 
und der landwirtschatilichen Kredit Jugosla- 
viens, (Structura agricolă $1 creditul agricol 
al Jugoslaviei), Berlin, 1935, 

E. Reich: Die tschechoslovakische Landwirt- 
schaft, Ihre Grundlagen u, ihre Organisation, 


(Agricultura cehoslovacă, condiționările şi 
organizația ei), Berlin, 1935, 

Mustafa Kâzim: Die türkische Landwirt- 
schaft und ihre wichtigsten Betriebswege 
(Agricultura turcă şi ramurile ei de pro- 
ducţie mai importante, Ankara — Leipzig 
1935, 

Zavalani: Die landwirtschatilichen 
Verhältnisse Albaniens. (Stările agricole ale 

Albaniei), Berlin 1938 

„ Seraphim: Die Einwirkungen der ost- 
und siidosteuropăischen Agrarreformen auf 
die deutsche Landwirtschaft. (Influenţa re- 
formelor agrare din Europa de Răsărit şi 
Sud-Est asupra 'agriculturii germane), Be- 
richte über Landwirtschaft, XVI (1932), 3. 


M, Sering: Die deutsche Landwirtschaft unter 
volk - und weltwirtschaftlichen Gesichts- 


punkten., (Agricultura sermană, privită în 


perspectiva economiei naţionale şi a econo- 
miei mondiale), Berlin, 1932, 


К, W. Darre: Ziel und Wege der nazionalisti- 
schen Agrarpolitik. (Ţelul şi căile politicii 
agrare naţional-socialiste), München, 1934, 

lirgen Н Seraphim: Deutsche Bauern- 
politik. (Politica germană pentru întărirea 
țărănimii), Berlin, 1936. 

Hermann Reischle und W, Saure: Aut- 
gaben und Aufbau des  Reichnăhrstandes, 
(Menirea şi organizația corporației agricole 
a Imperiului), Berlin, 1934. 


Riza 


Dalib 


G, Jacquemyns: La politique rurale de 
ГПаПе fasciste. Bruxelles, 1936. (Traduce- 
rea, întitulată Structura socială a populației 
agricole italiene a unui capitol al acestei lu: 
crări a fost tipărită іп Sociologie româ- 
nească, III (1938), 9—12 pag. 436—447), 

Prof, Giovanni Lorenzo пі: Introduzione e 

guida ad un inchiesta sulla piccola proprietă 

coltivatrice postbelica în Italia, Roma, 109 

p. Libr. Internazionale, 1929, 

Giovanni Lorenzoni: Inchiesta sulla 

piccola proprietà coltivatrice formatasi nel 

doppoguerra, Roma, 1938, 

Arrigo Serpieri: Guida e ricerche di econo- 
mia agraria, Roma, Libr. Internazionale, 
178, р. 1929, 

N. Cornăţeanu: Politica agrară a Statelor 
Unite ale Americei de Nord, Bucureşti, 1936, 

Georges Bouvard: L'Agriculture dirrigée aux 
Etats-Unis, Paris, 

Michael Konstantin: Die Agrarpolitik der 
Soviet-Union und deren Ergebnisse. (Poli- 
tica agrară a Uniunii Sovietelor şi rezulta- 
tele acesteia), 1936, 

Victor Mele ga: Rusia Sovietică economică, 
Buc., Bucovina, 1936, А 


Prof, 


III. Preciziuni asupra situaţiei agriculturii româ- 
neşti şi străine nu pot fi obţinute fără o consultare 
asiduă a statisticilor agricole, Informaţii statistice 
asupra agriculturii românești trebuesc căutate în 
următoarele publicaţii: 


Institutul Central de Statistică: Anuarul Statistic 
1937/38, Вис, 1939 (vol. 1939/40 sub 
tipar), 

Institutul Central de Statistică: Bréviaire Statisti- 
que de la Roumanie, 1940, 

institutul Central de Statistică; Statistica Agricolă 
1938, Buc., 1939, 

L' Agriculture en Roumanie, Atlas statistique, ри- 
blié par le Ministere de l'Agriculture et des 
Domaines, Buc., 1938. 

Ministerul Agriculturii şi Domeniilor: Statistica 
animalelor domestice, 1935, Această publi- 
сајіе cuprinde şi o repartizare а gospodă- 
riilor ţărăneşti după supraleţele şi numă- 
rul de vite stăpânite, precedată de о in- 
troducere de R, Cresin, 

Ministerul Agriculturii şi Domeniilor: Statistica 
pomilor fructiteri ре anul 1932. (Bul. Inf. a! 
Ministerului Agriculturii şi Domeniilor 15/ 


1933), 


509 


Ministerul Agriculturii şi Domeniilor: Statistica 
păsărilor de curte din România, precedată 
de o introducere de Roman Сгеѕіп, referent 
statistic, Buc., 1934, 

Ministerul Agriculturii şi Domeniilor: Statistica 
mașinilor şi uneltelor agricole pe anul 1937, 
Bucureşti, 1939, 

Ministerul Agriculturii şi Domeniilor: Statistica 
animalelor domestice, păsărilor de curte şi 
stupilor cu albine pe anul 1937, Buc., 1938. 

Ministerul Agriculturii și Domeniilor: Statistica 
animalelor domestice pe anul 1938, Buc., 
1939, 

Asoc, Rom, pentru Studiul Conjuncturei economice; 
Conjunctura economiei româneşti, Buletinul 
lunar şi Buletinul trimestrial (anul I; 1936 şi 
1940: anul V). 


Informaţii statistice comparative asupra agricul- 
turii din străinătate pot fi găsite în: 


Annuaire international de Statistique agricole, 
editat de Institutul Internaţional de Agri- 
cultură dela Roma. (Ultimul volum: 1939— 
1940). 

Statistisches Reichsamt: Statistisches Iahrbuch tür 
das Deutsche Reich 1939, 


IV. Cunoaşterea concretă a agriculturii româ- 
neşti nu poate fi realizată fără consultarea mono- 
grafiilor şi cercetărilor întreprinse şi editate de In- 
stitutul de Cercetări Agronomice al României (1. 
С. А, R), Institutul Naţional Zootehnic (1. N. Z.) 
şi Institutul de Științe Sociale al României (І. S. 
S. R). Cele mai însemnate din aceste lucrări sunt; 


a) 1, C. A. R: 


N. Cornăţeanu: Tractorul și secerătoarea- 
treerătoare în agricultura noastră, 1933. 

№, Cornăţeanu: Creșterea şi rentabilitatea 
porcilor în diferite ţări şi în România. Buc., 


1935, 

М. Cornăţeanu: Cercetări asupra renta- 
bilității agriculturii româneşti, Bucureşti. 
1935, 


А, Frunzănescu: Munca umană în ac- 
tuala conjunctură agricolă, 1935, 

N. Cornăţeanu și alţii: Studii privitoare la 
prețuri şi rentabilitate în agricultura româ- 
nească, Bucureşti, 1936, 

Scraba: Starea socială а făranului român, 
1908, 


510 


K. Kauts ki: La Question Agraire. 

P. A. Sorokin: Bibl. sistematique de la so- 
ciologie rurale, 3 vol, englezeşti, 1930, 

P. A. Sorokin: Principe de sociologie ruro- 
urbaine, englezeşte, 1927. 

Lovinescu: Ist. Civ. Române contimporane. 

Fr. Delaisi: Les deux Europes (Payot). 

Vandervelde: Socialismul şi Agricultura 

LuigiLuzati: La tutella economica, giu- 
ridica e sociale della picolla proprietà, 1913. 

Согпа{еап и N.: Organizarea Muncii іп 
Agricultură, 1929. 

H, Lupan: Gospodăriile agricole din Dobro- 

gea, Bucureşti, 1937. 

Ciulei: Gospodăriile agricole din Țara 

Bârsei, 1937. 

Gh. Ciulei: Importanța economică a podgo- 
riei Odobeşti, cu privire specială la renta- 
bilitatea ei. Bucureşti, 1937. 

Н. Lupan: Structura gospodăriilor ţărăneşti 
din jud, Baia, București, 1938, 

Gh. Ciulei: Organizarea şi rentabilitatea 
gospodăriilor agricole din Dobrogea și Ba- 
sarabia, Bucureşti, 1938, 

D. |. Ticulescu: Cercetări asupra organi- 
zării şi rentabilității gospodăriilor ţărăneşti 
din regiunea pomicolă u județelor: Prahova, 
Dâmboviţa şi Muscel, Bucureşti, 1939. 


Gh. 


b) Z. N. 2, 


G. K. Constantinescu: Tratat de zoo- 
tehnie generală, Bucureşti, 1930. 

G lonescu-Brăila: Creşterea animale- 
lor în agricultura românească, Bucureşti, ` 
1935. 

Dr. I. Vlad: Coniribuţiuni la studiul iaurge- 
riilor din Bucureşti, Bucureşti, 1935, 

Dr. Gh. Gh. Radu: Contribuţiuni la studiul 

stânilor din România, București, 1935, 

T. Nistor: Cercetări statistice asupra 

păsărilor din România, Bucureşti, 1935, 

Dr. N. М, Cârlănescu: Contribuţiuni la 

studiul rentabilității exploatării vacilor şi 

bivolițelor Іа lăptarii din jurul Bucureştilor, 

Bucureşti, 1936, 

Ion О ţel: Cercetări asupra păstoritu- 

lui în Vrancea, 1936. 

Dr. Alex. I, Georgeoni: Cercetări asu- 
pra păstoritului în Maramureş, Bucureşti, 


1937, 


Dr. 


Dr. 


Dr. С. Bologa: Intensitatea creşterii por- 
cului şi consumul cărnii de porc în România, 
Bucureşti, 1937. 


c) 1. S. 5, Р. 


Institutul Social Banat-Crişana: Anchetă monogra- 
fică asupra satului Belinf-Timiş, Timişoara, 
1937. 

Buletinul Institutului Social Român. din Basarabia 
I (1938), care conţine monografia satelor Niş- 
cani $1 lurceni din Lăpuşna. 

Institutul Social Banat-Crişana:  Monogratia co- 
munei Sârbova-Timiş, Timişoara, 1939. 

Buletinul Institutului Social Român din Basarabia, 
II (1939), care conţine monografia satului 
Copanca-Tighina, 

С, D. Constantinescu-Mirceşti. 
Un sat dobrogean Ezibei, Caliacra. Institutul 
Social Constanţa, București, 1939. 

В. Malski: Vieafa Moldovenilor dela Nistru, 
Cetatea albă, 1939. Monografia satului 
Olăneşti-Cetatea Albă, 

Н, Н. Stahl: Werej, un village d'une râgivn 
archaique, 1940, (3 vol., prezintă уіеаја eco- 

. nomică a unui sat din Vrancea), 

Топ Conea: Clopotiva, un sat din țara Ha- 
fesului, 2 vol, înfățișează vieaţa economică 
a unui sat din Transilvania de Sud. 

A. Golopenţia şi Dr. О. С, Geor- 
без спи: 60 sate românești: vol. I, Popu- 
laţia; vol. II, Evoluţia de după războiu а 
populaţiei agrare şi starea economică de azi; 
vol. III, Starea sanitară și starea culturală; 
vol. IV-V, Contribuţii la tipologia satelor ro- 
тапеѕіі, I. Sate de agricultori şi crescătorii 
de vite. I. Sate cu ocupaţii anexe, Bucureşti 
(Sub tipar). 


Sociologie românească. Revista secţiei sociologice 


a Institutului Social Român, anii I—IV. 
(1936—1939). 

Arhiva pentru Ştiinţa şi Reforma Socială. Organul 
Institutului Social Român, Anii I—XY 


(1929—1937). 

O bibliografie a lucrărilor 1. С. S. К. Publicaţiile 
şcolii sociologice dela Bucureşti, întocmită 
de Paula Herseni, se găseşte în volumul In- 
drumări pentru  monogratiile sociologic”, 
Bucureşi, 1940, р. 443—173. 


V. O orientare asupra modului cum au fost des- 
bătute în deceniile trecute şi cum sunt privite în 
prezent problemele economiei agrare româneşti 


poate fi obţinută prin consultarea colecţiei revis- 
telor de specialitate şi a ziarelor economice. Citam 
dintre reviste: 


Analele statistice şi economice, Bucureşti. 

Independența economică, Bucureşti. 

Arhiva pentru Știința şi Reforma Socială, Bucu- 
reşti (an. I; 1918, 1940= ап XVI). 

Sociologie Românească, București (1936—1939). 

Observatorul social-economic, Cluj, (ап, I, 1931: 
1938=an VIII). 

Pagini agrare şi sociale, Bucureşti. 

Vieața agricolă, Bucureşti 

România viticolă, Bucureşti. 

Buletinul Ministerului Agriculturii şi Domeniilor, 
Bucureşti. 

Buletinul Asociaţiei de medicină veterinară, Bu- 
curești, 

Buletinul Zootehnic. 

Corespondance économique roumaine. (Bull. off. 
du Min. de l'Economie Nat), Buc. (an. T, 
1919; 1940=XXII). 

Buletinul Institutului de Legislaţie agrară, laşi, 
(an. I, 1936; 1940=an. V). 


Starea prezentă a economiei agrare românești 
şi acţiunile pentru conducerea ei pot fi cunoscute 
în presa economică (Excelsior, Argus), şi în pa- 
gina economică a cotidianelor, care ar trebui ce- 
tită regulat de oricine se pregăteşte să devie eco- 
nomist. 

Dintre revistele de specialitate străine, atragem 
deosebit atenția asupra faimoaselor: 


Berichte über Landiwirtschatt, Berlin. 

Institut International d'Agriculture: Revue in- 
ternationale  d'Agriculture, (ап, I, 1910; 
1940, ап XXXI). 

Royal Institute ot International Affaires: World 
agriculture and international survey. 


Rome, 


VI. Starea actuală a economiei agrare româneș!i 
este în măsură condiţionat de trecutul acestei eco- 
nomii. Familiarizarea cu acest trecut poate fi rea- 
lizată prin consultarea următoarelor lucrări: 


Radu Rosetti: Pământul, sătenii şi stăpânii 

în Moldova, numai vol. I, Bucureşti, 1907. 

Rosetti: Pentru ce s'au rasculat fă: 

ranii, 1908. 

Acte şi legiuiri privitoare la chestia țărănească, 

seria I, vol. IV. Broşuri și extrase românești 

şi străine, 1772—1872, Bucureşti, 1908. (Băl- 
cescu, Ghica, A. O. Golescu, Boerescu, B. 
Catargiu) еіс, 


Radu 


511 


N. |. Angelescu: Evoluția economică a Гӣ- 
rilor româneşti, vol, I. Economia fam. şi 


agrară. Economia orășenească. Bucureşti, 
1918. 
Zane: Economia de schimb în Principatele roa- 


mâne, Васшеѕіі, 1930, 
I. C. Filitti: Proprietatea solului în Princi- 


patele române până la 1864, Bucureşti. 
1935, 
Dr.G.Maior: Politica agrară la Români. Des- 


voliarea chestiunii agrare în toate ţările lo- 

cuite de Români, Bucureşti, 1906. 

Cuza: Țăranii şi clasele diriginte, laşi, 

1895, retipărite în vol. Studii economice-po- 

htice, 1890—1930, Bucureşti, 1930. 

N. Iorga: Constatări istorice cu privire la 
vieața agrară a Românilor, Bucureşti, 1908, 

Dobrogeanu Gherea: Neoiobăgia, Bu- 
curești, 1910, 

Stefan Zeletin: 
rești, 1925, 

V.N. Madgearu: Agrarianism, Capitalism, 
Imperialism, Contribuţiuni la studiul evolu 
[іеі sociale româneşti, Bucureşti, 1936. 

Șerban Voinea: Marxism oligarhic. Contri- 
buție la problema desvoltării capitaliste a 
României, 1936. 

H. H. Stahl: Structura socială a țărănimii, 
Enciclopedia României, І. 

D. Mitrany: Land and Peasant in Ruma- 
та, The War and the Agrar-Reform 1917— 
1921, Oxford, 1930. 

I.L. Evans: The agrarian Revolution in Rou- 
mania, Cambridge, 1924. 

M. Emerit: Les paysans roumains depuis !е 
trait d'Andrinople jusqu'à la liberation des 
terres. Paris, 1937, 

H. Haufe: Wandlung der Volksordnung im 
rumänischen Altreich. Agrarverfassung und 
Bevâlkerungsentwicklung іт 19 u. 20. Іаћг. 
hundert. (Schimbarea formei de уіеа{& а 
neamului românesc în Vechiul Regat. Struc- 
tura agriculturii şi sporul populaţiei ŝa 
veacurile 19 şi 20). Stuttgart, 1938. 


А, С, 


Burghezia română, Bucu- 


VII. Intr'o serie de enciclopedii şi de lucrări de 
caracter general se pot găsi vrientări utile pentrn 
materia Seminarului, 


Enciclopedia României, vol. I—III, Bucureşti, 


1936—39. 


Enciclopedia agricolă, în curs de apariţie, Bucu 
reşti, 

N. Răzmiriţă: (Essai d'économie roumaine 
moderne (1831—1931). Paris, 1932, 

Consiliul Superior Economic: Aspecte ale Econo- 
miei Româneşti. Material documentar pentru 
cunoaşterea unor probleme în cadrul pla- 
nului economic. Bucureşti, 1939, 

Сопіёгёпсе européenne de la vie rurale 
Roumanie, Bucureşti, 1939, 

У, М, Madgearu: Evoluţia economiei româ- 
neşti după războiul mondial, Bucureşti, 1940, 

Procedings of the international Conference of agri- 
cultural Economistis. London, 1939. 


1939; 


В. Note speciale pentru deosebitele lucrări de 
Seminar *). 


1, Raporturi de structară în economia româ- 
nească. (Sectorul agricol, sectorul industrial și co- 
n.ercial-capitalist şi sectorul economiei de Stat), 


У, Madgearu: Evoluția economiei româ- 
nești după războiul mondial, Bucureşti, 1940. 

Іоп Veverca: Consideraţiuni cu privire la 
determinarea structurii şi dinamicei econo- 
miei românești, Bucureşti, 1940. 

lonescu-Siseşti: Agricultura și capita- 
lismul. Arhiva pentru Știința şi Reforma So- 
cială, 1927, 3—4, 

С, Albrecht: Das Bauerr.tum im Zeitalter 
des Kapitalismus. (Țărănimea în veacul Са: 
pitalismului), in Grundriss der Sozialsko- 
nomik, ІХ, 

С. von Dietze: Kapitalismus und Uberliefe- 
rung in der deutschen Landwirtschaft. (Ca- 
pitalismul și tradiţia în agricultura ger- 
mană), Berlin, 1923. 

Em. Brancovici: Importanța agricultu- 
rii şi în special a cerealelor în România 
Mare (față de industrie). Lupta economică. 
an, XV, Nr, 11, Ianuarie 1922. 

lonescu-Sisești: Agricultura şi capita- 
lismul. Arhiva pentru Ştiinţă și Reforma 
Socială, 1927, 3—4. 

V.N.Madgearu: Capitalismul în Răsăritul 
Europei, Arhiva pentru St, şi Ref. Soc, 1927, 
3—4, retipărit în volumul Agrarianism, Ca 
pitalism, Imperialism, Bucureşti, 1936, 

Dr. G. Maior: Politica agrară la Români, Bu- 
сиге$іі, 1906, 


*) E bine ca membrii Seminarului să parcurgă în întregime aceste note, de vreme ce unele lucrări, care trebuiau citat 


în 2 şi mai multe locuri, n'au fost citate decât odată. 


519 


St Zeletin: Burghezia română, origina şi 
rului ei economic, Bucureşti, 1925, 
Valeriu; Die Landwirtschaft Рита: 
niens unter dem Druck der Krisen. (Agri- 
cultura României sub apăsarea crizelor), 
București, Torouţiu, 1933. 

Tatarow: Die Agrarkrisis in Rumänien. 
(Criza agricolă în România), Moscova 
Agrar-Probleme, 1933, Nr. 41, 

N. Rasmeritza: Essai d'6conomie rou- 
maine moderne, 1831—1931, Paris, Librairie 
générale du Droit, 1932, 

C.lanculescu : Problemele agrare şi des- 
voltarea industrială a României, Bucureşti, 
1934, 


Dinu 


2. Caracteristicile economiei țărănești: 


Ciajanov (Tschajanov) A: Die Lehre von 
der bäuerlichen Wirtschaft. (Teoria gospe- 
dăriei ţărăneşti), Berlin, 1923. 

Doreen Warriner: Economics of peasant 
farming. (Economia agriculturii ţărăneşti), 
London, 1939, 

Dr. A Münziger: Der Arbeitsertrag des 
bäuerlichen Familienwirtschaft. Eine bäuer- 
liche Betreibserhebung in Würtemberg. (Pro- 
dusul muncii gospodăriei ţărăneşti, O an- 
chetă rurală în Wiirtemberg), Berlin, Parey. 

Virgil Madgearu: Teoria economiei fără- 
neşti. Independența economică, VIII, 3, 4 
retipărit în volumul Agrărianism, capitalism, 
imperialism, Bucureşti, 1936, 

Adiian Negrea: Teoria sociologică а gospo- 
dăriei țărănești, 1936, 

Ilon Zamfirescu: Contribuțiuni la cerce- 
tarea unei gospodării ţărăneşti din satul 
Cornova. Arhiva pentru Știința şi Reforma 
Socială, X (1932), 

Gh. Filip: Le ménage et la famille de Ion I. 
St. Bădiu, în H. H. Stahl; Меге] un village 
d'une région archaique, vol. ПІ, Bucureşti, 
1940, 

І. М, Angelescu: Evoluția economică a Тӣ, 
rilor românești, vol, I, Economia familială şi 
agrară. Economia orășenească. Bucureşti, 
1918, 


3, Satul românesc ca unitate economică. 


Mircea Vulcănescu: Teoria şi sociologia 
vieții economice. Prolegomene la studiul 
morfologiei economice a unui sat. Arhiva 
pentru Știința şi Reforma Socială, X (1932). 


Indreptari pentru cercetări monogratice, Bucureşti, 
1940, Capitolul Manifestările Economice, 


Ion Veverca: Conflictul şi colaborarea eco- 
nomică dintre sat şi oraş în România. Inde- 
pendenţa economică (XXII, 1939), 6 pag. 
1—12, А 

С, Stanciu: Structura economică а satului 
românesc. Contribuţiuni la cunoaşterea eco- 
nomiei ţărăneşti din România, Bucureşti, 
1938, 

M. Popa-Vereş: Geneza și morfologia vie: 
ţii economice româneşti. Bucureşti, 1938, 

AL Bărbat: Desvoltarea și structura econo- 
mică a Țării Oltului, Cu un plan de organi- 
zare, Cluj, 1938. 

Roman Moldovan: Vieafa economică a sa- 
tului Suseni. Sociologie românească, IV, 7— 
32 (sub tipar). 

Н.Н. Stahl: Nérej un village d'une région 
archaique. Bucureşti, 1940, vol, III, Les ma- 
nifestations économiques. 

Capitolele consacrate vieţii economice în 
monografiile I. S. S, R., citate mai sus. 


Т. Al, Știrbu: Manifestări economice la lur- 
ceni şi Nișcani. Buletinul Inst. Social Ro- 
тап din Basarabia, Ї (1937), 

N, şi T. AL Știrbu: Vieaţa economică la Co: 
panca. Buletinul Institutului Social Român 
din Basarabia, ЇЇ (1938) 

Gh. Făcăoaru: Vieaţa economică actuală 
a satului Clopotiva, în Ion Conea: Clopotiva 
un sat din Haţeg, Bucureşti, 1939, vol, П, 

Ing. айг. Sever. Dugăiaşu: Raport asupra 
situației agricole, în Instit, Social Banat- 
Crişana: Monografia comunei Sârbova. Ti- 
mişoara, 1939, 


4, Suprafața agricolă a României şi condițiile 
naturale ale agriculturii românești, 


lonescu-Siseşti: Agricultura României, 
Enciclopedia României, ПІ, capitolul Cadrul 
geografic, ` 

ionescu-Sisești: Tipurile principale de 
sol din România și necesitatea lor de îngră- 
șăminte. Bucureşti, 1937. 

LD. Staicu: Lucrările solului și fertilitatea 

solurilor zonale în România. Enciclopedia 

României, III. , 

Dr. б. Bontea: Influența condițiilor natu- 
rale asupra sistemelor economice în agricul- 
tura din stepele românești. Bucureşti, 1931. 


513 


Топезси- $1зе$11 şi Gh. Coiculescu: 
Cercetări asupra stării de fertilitate a solu- 
rilor României. Bucureşti, 1936. 

G. Murgoci: Zonele naturale de soluri în 
România. Memoriile Institutului Geologic al 
României, 1911. 

V. Mihăilescu: Geografia economică a 
României. Enciclopedia României, III. 

E. Oteteleşeanu: Meteorologia și agri- 
cultura, Bul. Soc. Reg. Rom. de Geografie, 
1926. 

E. Oteteleşeanu: Regiunile climaterice 
ale României. Buletinul meteorologic lunar, 
Iulie 1928. 

Statistica agricolă a României, 1938. II, Bucu- 
rești, 1939, Pag. 94. Repartiția suprafeţei te- 
ritoriale a României pe categorii de terenuri, 
în comparaţie cu alte ţări, în 1937—1938. 

lon Vasiliu: Structura economică a agri- 
culturii româneşti. Enciclopedia României, 
vol. III, 


5, Structura socială a populației agricole şi re- 
partiția după, întinderea exploatărilor agricole. 


Roman Сгеѕіп: Care este structura proprie- 
tății agrare din România. Sociologie Româ- 
nească, II (1937), 2—3, p. 90—95. 

Yonescu-Siseşti et Cornăţeanu: 
La Reforme agraire en Roumanie. Bucureşti, 
1938. 


Statistica animalelor domestice, 1935. (București, 
1936). Introducere privitoare la distribuţia 
gospodăriilor ţărăneşti după humărul vite- 
lor şi suprafețele stăpânite, datorită lui 
Roman Cresin. 

Statistica agricolă a României, II, (1939). Bucu- 
rești, 1939, pag. 94 şi 95. Terenurile agri- 
cole pe categorii, după întinderea exploată- 
rii 1930 şi populaţia ocupată în exploatarea 
solului şi raportul agricol pe cap de locui- 
tor la 30 Decemvrie 1930. 


Buletinul Institutului de Conjunctură, 1940, Sep- 
temvrie—Octomvrie, pentru pierderile de te- 
renuri agricole, 

C Garoilid: 
României, I. 

A. Сіајапо у (Tschajanow): Die optimolen 
Betriebsgrâssen іп der Landwirtschaft (Mit 
einer Messung des Nutzeifektes von Ratio- 
nalisierungen der Betriebsflăche). (Intinde- 
rile de exploatare optime în agricultură. Cu 


Politica agrară, Enciclopedia 


514 


o măsurare a randamentului raţionalizărilor 
suprafeţei exploatate). Trad. germ, Berlin, 
Parey. 

Р. Stănculescu: Les categories 6conomi- 
ques à Werej, în Н, Н. Stahl: Nerej un vil- 
lage d'une région. archaique, vol. III, Bucu- 
reşti, 1940. 

A. Golopenţia şi Dr. D. C. Geor- 
sescu: 60 sate românești, vol. II. Starea 
economică, Bucureşti (sub tipar). 


6. Reforma agrară şi fărămițarea ulterioară a 
proprietăţii agricole românești. 


lonescu-Sisești et Cornăţeanu. 
La Reforme agraire en Roumanie. București, 
1938, | 

L. Measnicov: Evoluţia de după războiu 
a proprietăţii țărănești, în A. Golopenţia şi 
Dr. D. C. Georgescu: 60 sate românești (sub, 
tipar), vol. ЇЇ, 

H. Haufe; Rumänien, Stand und Aufgaben der 
Agrarretorm. (România. Urmările reformei 
agrare şi problemele ridicate de ea). Be- 
richte über Landwirtschaft, XXXIV (1939), 
3, pag. 529—566 şi XXV (1940). 

N. Cornăţeanu: Pulverizarea loturilor fä- 

răneşti, în 1. С, А. R, Studii privitoare la 

prețuri şi rentabilitate în agricultura Româ- 

niei, pag. 115—122. 

N. Lupan: Problema pulverizării pro- 

prietății țărănești, în pag, 122—127. 1. С, А. 

R.: Studii privitoare la prețuri şi rentabili- 

tate în agricultura României, 

N. Cornățeanu: 


Horia 


Reforma agrară şi gos- 
podăria noastră agricolă. Bucureşti, 1930. 

Dr. Al. Grozescu: Raport asupra situațiu- 
nii mobiliare, a cărților funduare şi aplică- 
rii reformei agrare, în Institutul Social Ba- 
nat-Crişana: Monografia comunei Sârbova, 
Timişoara, 1939. 

N аѕ і а: Reforma agrară și cadastrul, 
Bucureşti, Universal, 1934, 


Fgon 


Giacomo Acerbo: Le riforme agrarie in Eu- 
гора nel dopoguerra. Atti della т. Acade- 
mia ecoromico-agraria, Firenze, 1931, 

Max Sering und C.v.Dietze: Die Ver- 
erbung des ländlichen Grundbesilzes іп der 
Nachkriegszeit. (Transmiterea proprietăţii 
rurale în epoca postbelică). Minchen, 1930. 


Max Sering: Erbrecht und Agrarvertassung 
in Schleswig-Hollstein, (Dreptul succesoral 
şi structura agrară în Schleswig-Hollstein, 
Berlin, 1908, 

G. Holz: Die soziale Umschichtung der Bauern- 
Чбгїет. (Regruparea socială a satelor ţără- 
neşti), Berlin, 1930. 


7. Exploatarea în regie şi arendările, respectiv 
dările de іта. 


Horia N. Lupan: Anchetă statistică asupra 
prețurilor de vânzare şi arendare ale pă- 
mânturilor din România, în vol. Studii pri- 
vitoare la preţuri şi rentabilitate în agricul- 
tura României, Bucureşti, 1936, pag. 5—14. 

Conférence européenne de la vie rurale 1939. Con- 
tribution de l'Institut International d'Agri- 
culture Nr, 2, Le régime foncier en Europe, 
Genève, 1939, 

‚арап; Contribuțiuni la studiul rentei 
solului în România, în Inst. de Сегсеї, Agron, 
al României: Studii privitoare la preţuri şi 
rentabilitate în agricultura României. Bucu- 
теѕіі, 1936, р, 15—25. 


8. Braţele de lucru din agricultura românească. 


Dr. Sabin Manuila: Structure et évolution 
de la population rurale, în vol. Conference 
européenne de la vie rurale, Roumanie, Bu- 
cureşti, 1939, 

Dr. Sabin Manuila: Demografia rurală a Ro: 
mâniei. Revistă de igienă socială, X (1939), 
1—6. 

Dr. D. С, Georgescu: Populaţia în vieața 
economică a României.  Encicl. României 
III (părţile privitoare la structura popu- 
laţiei rurale și la populaţia ce trăeşte din 
expl. solului), 

A. Frunzănescu: Munca omenească în ac- 
tuala conjunctură agricolă. Buc., 1935. 

A. Golopenţia: Starea culturală şi econo- 
mică a populației rurale românești. Revistă 
de igienă socială, X (1940), 1—6. 

Р, Stănculescu: Le travail de la terre în 
Н. H. Stahl; Nerej un village d'une région 
archaique, vol. III. Buc., 1939, 

Ion Conea: Zilele și muncile de peste an ale 
omului, în Ion Conea: Clopotiva, un sat din 
Hațeg, vol. I, Buc., 1939. 


Dr, G. Stieger: Der Mensch in der Landwirt- 
schaft. Grundlagen der Landarbeitslehre. 
(Omul în agricultură. Fundamentele teoriei 
muncii ţărăneşti), Berlin, Parey, 


9, Inventarul agricol viu şi mort. 


N. Georgescu Roegen: Inventarul agri- 
col. Enciclopedia României, III. 

Gh. Bungescu: Uneltele şi mașinile în ex- 
ploatarea agricolă. Enciclopedia României, 
VI. 

А, Cherdivarencu: Stocul actual şi cel 
strict necesar de unelte şi mașini agricole, 
Vieaţa agricolă, XXX (1939). 

A. Cherdivarencu: Mașinile agricole, 
Buc., 1937, 

lon Conea: Госийпја şi celelalte forme de adă- 
posi, їп Ion Conea: Clopotiva, un sat din 
Haţeg, vol. I, Buc., 1940, 


10. Instrucţia agricolă. 


Victor Georgescu: Situaţia învăfamântului 
agricol secundar și de popularizare la sfâr- 
şitul anului 1933. Vieața agricolă, XXV 
(1939), 4, 

D. М, Teodoru: Învăţământul agricol post- 
şcolar în România. Referat prezentat la Con- 
gresul іпіегпајіопа) de Agricultură, Buda- 
pesta, 1934, Buletinul inf. al Ministerului 
Agriculturii şi Domeniilor, V (1934) 14 şi 
15, 

A. Ambrojevici: Organizarea învățămân- 
tului agricol ambulant. Vieaţa agricolă, XXV 
(1934), 8. 

Crum Mihăilescu: Un studiu asupra şcoalei 
de agricultură din  Cocorozeni- Basarabia, 


1934, 

Institut International d'Agriculture:  L'Enseigne- 
meni agricole dans le monde, Roma, 
1935—36, 


lonescu-Siseşti: Învățământul agricol 
în România, Buc., 1925, 

Miller: Die deutsche Bauernschule, 

Crum Mihăilescu: Organizarea învățămân- 
tului agricol, Buc. 


11, Producţia agriculturii româneşti. 


Horia L u р a n: La production, agricole de la 
Roumanie et son exportation, Buc., 1929, 

Р, Sterian: Variaţiile ciclice ale producției 
româneşti, Buc., 1930, 


515 


i. Braghină: Numărul, valoarea şi produc- 
fia animalelor domestice. Enciclopedia Ro- 
mâniei, III. 

Н.І Seraphim: Die Einwirkung der Agrar- 
reform auf die landwirtschafiliche Produk- 
tion Zwischeneuropas. (Influența reformelor 
agrare asupra producţiei agricole a țărilor 
Europei, aşezate între U. R. S. S, şi Occi- 
dent), Berichte über Landwirtschaft, XV 
(1931). 

С. Jornescu: Producția agricolă, funcție so- 
cială, Buc., 1936, 


12, Cultura cerealelor şi cerealismul. 


lonescu-Siseşti: Cultura cerealelor în 
România din punct de vedere economic şi 
social, Buc., 1927. 

lonescu-Siseşti: Participarea României 
la producțiunea și comerțul mondial de ce: 
reale, Buc., 1928. 

У, Constantin Drăgoescu: Cultura cerea- 
lelor, Enciclopedia României, III. 

[оп Claudian: Alimentația poporului român, 
Buc., 1939. 

Т, |. Tatos: Politica grâului în România 1929— 
1937, Buc,, 1938, 

Em Brancovici: Problema cerealelor în 
România, Analele economice şi statistice 
an, XVII (1934), 4—6. 

Gr. Vrabie: Agricultura la Copanca. (Cultura 
cerealelor 'în Bul. Inst. Social Român din 
Basarabia, ЇЇ (1938). 

Ion Brătescu: Agricultura la Clopotiva în 
Ion Conea: Clopotiva un sat din Hațeg, vol. 
II, Buc., 1939, 

Ion C o n e a: Omul și șesul din poala muntelui 
în Ion Conea: Clopotiva, un sat din Haţeg, 
vol. 1, Buc., 1940, 

О. S. Morgan: Agricultural systems of Middle 
Europe, London, Mac Millan, 1933, 

lonescu-Siseşti: Importanța grâului în 
economia țării şi în economia mondială, Buc., 
1928, 

M, Рора-У еге $: Comerțul'nostru de ce- 
reale sub aspectul vieţii economice româ- 
neşti. (Teză de doctorat), Buc., 1938, 

M Рора-Уеге $: Producția şi exporturile 
de cereale în ultimii zece ani. 


516 


13. Cultura plantelor alimentare şi industriale. 


Gh. Văluşţă: Cultura leguminoaselor și plan- 
telor furajere pentru sămânță. Enciclopedia 
României, ПІ. 

А, Frunzănescu: Cultura plantelor ule- 
ioase. Enciclopedia României, III, 

Gh. St. Ciulei: Cultura plantelor textile. En- 
ciclopedia României, ПІ. 


Const. Săvescu: Cultura legumelor şi florilor, 
Enciclopedia României, III. 

Solomon S o f o n ea: Cultura plantelor medici- 
nale şi aromatice, Enciclopedia României, 
IV, 

У, Ghimp u: Cultura tutunului, Enciclopedia 
României, III. 

A. Frunzănescu:/mportanța şi rentabili- 
tatea principalelor plante oleaginoase din 
România, Buc., Bucovina, 1934, 


14, Creșterea animalelor. 


G. К, Constantinescu: Creșterea ani- 
malelor în România, Enciclopedia României, 
ПІ. 

С. lonescu-Brăila: Creșterea animale: 
lor în agricultura românească, Buc., 1935. 

Dr. Gh. Gh, Ra du: Contribuțiuni la studiul 
stânilor din România, Вис. 

Dr, Ion O ţel: Cercetări asupra păstorului din 
Vrancea. 

Dr, A. Georgeoni: Cercetări asupra păs- 
toritului din Maramureş. 

Dr. D. Bologa: Intensitatea creșterii porcu- 
lui şi consumul cărnii de porc în România, 
Buc., 1937, 

N. Cornăţeanu: Creșterea şi rentabilitatea 
porcilor în diferite țări și în România, 1935, 

lonescu-Brăila: Progres de l'économie 
en Roumanie pendant les derniers centans. 
Bul. Zootehnic 1929, 5—6. 

І. Bragshină: Numărul, valoarea şi produc- 
[іа animalelor domestice, Enciclopedia Ко- 
mâniei, II. ` 

FI. Begnescu: Creşterea albinelor, Enciclo- 
pedia României, ПІ 

N. Giurgea: Creşterea de gândaci de mă- 
tase, Enciclopedia României, ПІ. 

Ionescu-Brăila și Vaida M: Valoa- 
rea capitalului animal şi a producției ani- 
male, Bul. Asoc. de Medicină Vet., 1930, 
10—12, 


Traian Îl erseni: P'organisation pastorale en 
Roumanie. Mélanges D. Gusti, Arhiv. Ref. 
Soc. 1936. 

Traian Herseni: Stâne din Munţii Făgăraşu- 
lui, Buc. 1934, 

Laurian Someșan: Viaţa pastorală în munții 
Căliman, Bul, Soc. Reg. Rom. de Geografie, 
1933, 

Tiberiu Morariu: Păstoritul în munţii Rod- 
nei, Buc., 1932, 

Dr. І. Веји, Dr. А. Mutiu, Dr.I. О{е!, 

Traian Herseni, D, Simionescu: 

L'élévage du bétail, în vol. H, H, Stahl; 

Nérej, un village d'une région archaique, vol 

III, Buc., 1939. 

Samoila, D.Strilciuc-Puşca- 

riu E. Soroceanu: Fâneţele şi 

păşunile, Enciclopedia României, III, 

P. Grosu: Animalele domestice dela Copanca 
în Bulet, Inst, Social Român din Basarabia, 
II (1938). 

Gh. Radu: Creşterea vitelor, în lon Conea: 
Clopotiva, un sat din Haţeg, vol. II, Buc, 
1940, 

Dr. Dimitrie К а du: Raport asupra cercetărilor 
din punct de vedere sanitar, veterinar, igiena 
animală şi zootehnică, în Inst. Social Banat 
Crişana: Monografia comunei Sârbova, Ti- 
mişoara, 1939, 

Ion Conea: Omul şi muntele apropiat şi Omul 
şi muntele depărtat în Ion Сопеа: Clopo- 
tiva, un sat din Haţeg, vol. I, Buc., 1940, 


Z. A. 


15, Viticultura şi pomicultura. 


І, С, Teodorescu: Viticultura, Enciclope- 
dia României, III, 

А1, Scarlat şi LC. Teodorescu: 
Pomicultura, Enciclopedia României, III. 

Gh. St. Ciulei: Importanța economică a pod: 
goriei Odobeşti, Buc., 1937, 

N. Constantino у: Producţia și valorifica- 
rea fructelor în România, Bucureşti, 1934, 

R. Odobeşteanu+ Problema viei şi a vinu- 
lui, Buc., 1935. 

І. D. Ștefănescu: Industrializarea şi co- 
mercializarea fructelor şi legumelor, Buc., 
1935. 

М, Costeţehi: California României. (Ке- 
giunea pomicolă a Nistrului de Jos din ju- 
dețul Tighina), în Bulet, Inst. Social Român 
din Basarabia, II, (1938). 


lonescu-Sise şti: Aspectul social şi na- 
țional al problemei pomiculturii. Vieaţa 
agricolă, XXV, (1934), 10. 

Ticulescu: Cercetări asupra organiză- 
rii şi rentabilității gospodăriilor ţărăneşti din 
regiunea pomicolă a judeţelor: Prahova, Dâm- 
bovifa şi Muscel, Bucureşti, 1939, 
Coltescu: Cercetări din punct de ve- 
dere economic şi calitativ asupra vinurilor 
româneşti. Bucureşti, 1937. 


р. 1. 


LH. 


16. Industrie sătească și casnică. 


Т. Pamtile: Industria casnică la Români. 
Trecutul şi starea ei de azi. Contribuţiuni de 
artă şi tehnică populară. Bucureşti, 1910, 

О. Anastasiu: Industriile sătești în raport 
cu localizarea marii industrii. Bucureşti, 
1928, 

A, G. Negrea: Industria morăritului la 
Runcu, Arhiva pt. Șt. și Ref. Soc., X (1932), 
р. 251—265. 

Em. Buznea: O industrie țărănească, Industria 
țuicii din satul Runcu-Gorj. Arhiva pt. ştiinţa 
şi Reforma Socială, X, (1932), p. 266—279. 

Gh. I Ciorănescu: Lunca, satul de fa- 
bricanţi şi negustori de ргеўигі şi velințe din 


Dâmboviţa. Sociologie Românească, III, 
339—343, 
5. Соп фа: Industria olăritului în Іигсепі, în 


Bul. Inst. Social Român din Basarabia, I, 
1937, 

Ion Brătescu: Morile şi pivele din Clopo- 
tiva, în vol. Ion Сопеа: Clopotiva, un sat 
din Haţeg, vol. II, Bucureşti, 1940. 

P, Stănculescu: L'exploitation de la fo- 
rêt şi Industries diverses, în H, H. Stahl; 
Nérej, un village d'une région archaique, 
vol, III, Bucureşti, 1940. 


17. Ocupațiile anexe. 


A. Golopenţia şi "г. D, С. Georgescu: 
60 sate româneşti, vol, V. Contribuții la ti- 
pologia satelor româneşti, II, Sate cu ocu- 
pații anexe. Bucureşti (sub tipar). 

Viorel D. Trifu: Economia forestieră, mijloc 
de trai al Moților din cătunul Capşa. Socio- 
logie românească, III, 208—213. 

FI. Florescu: Vidra. Vânzări şi meşteșu- 
gari ambulanți. Sociologie românească, II] 
р. 248—255 


517 


FL Florescu: Drumurile prin fară ale unor 
Мојі vidreni. Sociologie românească, “III, 
(1939), р. 374—377. 

Gh. Reteganul şi Gh. Bucurescu: 
Осира[іі anexe ale locuitorilor din Căianul 
Mic-Someş: I. Strânsul de lână şi brânză; 
П. Voștinăritul. Sociologie românească, IV 
(1940), 1—3. 


18. Prețul şi valorificarea produselor agricole. 


M, Popa Vereş: Comerțul nostru de ce- 
reale sub aspectul vieții economice româ- 
neşti. (Teză doctorat). Bucureşti, 1938. 

L |. Tatos: Prețul grâului. Mijloace peniru 
stabilirea și susținerea prețului pe piața in- 
ternă. Bucureşti, 1931. 

Roman Cresin: Producția, consumația şi co- 
merfu! bovinelor în România. Conjunctura 
economiei româneşti, Ma:-lunie 1940. 

Justin Bra ghină: Comerțul de animale şi 
produse derivate. Enciclopedia României, 
П, 

Р. Nemoianu: Comerțul de animale al Ro- 
mâniei. Bucureşti, 1935. 

L Ghelasse: Comerţul şi valorificarea lâ- 
nei. Bucureşti, 1937. 


D. Ticulescu: Câteva date și concluzii asu- 
pra studiului prețurilor produselor agricole 
la producător, în volumul I. С. A. R. Stu- 
dii privitoare la prețuri: şi rentabilitate іл 
agricultura României. 

Р. Stănculescu: Le commerce, în vol. Н. 
H. Stahl; Nérej, un village d'une région ar- 
chaique, vol. III, Bucureşti, 1940. 

A. Frunzănescu: Standardizarea şi ex- 
portul produselor noastre agricole. Bucu- 
гез, Bucovina, 1935. 

Mihail Mo тс еу: Exportul de fructe al Ro- 
mâniei,  Corespondenţa Economică, XVII 
(1935), 2. 

A. Frunzănescu: Preţuri agricole şi in- 
dustriale în anul 1939. Bucureşti, 1940. 

P. Nemoianu: Comerțul de animale al Ro- 
mâniei. Bucureşti, 1935. 


19, Datoriile agricole. 


Cornăţeanu şi Ciulei Gh: Problema 
datoriilor agricole. Bucureşti, 1932. 
Roman Cr e sin: Datoriile agricultorilor din 
satul Runcu. Arhiva pentru Știința şi Re- 

forma Socială, X (1932), 240—250, 


518 


1 Garbacea: Conversiunea agricolă. Öb- 
servatorul Social Economic, II (1932), 3—4. 

G. Constanzo: Les conditions du credit ef 
l'endettement de l'agriculture dans les pays 
de l'Europe centrale et orientale. Bulletin 
mensuel de renseignements €conomiques el 
sociaux. Inst. Int, d'Agriculture, Roma, XXV 
(1933), 6. 

Arthur W yn n: Die Umschuldung der rumäni- 
schen Landwirtschaft. (Conversiunea în agri- 
cultura românească). Berichte über Land- 
wirtschaft, XVIII (1938), 1—2. 


E. Decusară: Datoriile ipotecare din Ro- 
mânia la 1 Ianuarie 1931. Bucureşti, Socec, 
1932. 


20. Rentabilitatea şi Productivitatea exploată- 
rilor agricole. 


L С, А. R: Studii privitoare la prețuri şi renta- 
bilitate în agricultura României, Buc., 1936. 

N. Cornățeanu: Bugete țărănești, Arhiva 
pentru Știința şi Reforma Socială, X (1932). 
1—4. 

P. Spânul: Rentabilitatea creșterii calului în 
diferitele categorii de gospodării rurale, 
Cluj, 1936. 


N. Cârlănescu: Contribuţiuni la studiul 
rentabilității exploatării vacilor şi bivolițe- 
lor la lăptarii din jurul Bucureştilor. Bucu- 
reşti, 1936. 

Gh. Ciulei: 
bului. 

Conférence européenne de la vie rurale 1939, Con- 

" tribution de l'Institut international de l'Agri- 
culture Nr. 3, Le capital et les revenus des 
exploitations agricoles en Europe d'aprâs les 
resultats de la comptabilité pour la période 
1927—28 а 1934—35. Genève, 1938, 

Ing. A. Popescu: Rentabilitatea unui grajd 
cu vaci de lapte din apropierea Bucureştilor. 
Cluj, 1939. 

Р. Stănculescu: Unités économiques. (Мё- 
nages et budgets paysans), în Н. Н. Stahl: 
Nérej, un village d'une region archaiques, 
vol. ПІ, Bucureşti, 1940. 

Cornăţeanu: Cercetări asupra rentabili- 
tății agriculturii româneşti. Bucureşti, Inst. 
Cercet. Agr. al României, 1935. 

A. Frunzănescu: Importanța şi rentabi- 
litatea principalelor plante oleaginoase din 
România. Bucureşti, Bucovina, 1934, 


Rentabilitatea culturii porum- 


Cornăţeanu: Rentabilitatea păsărilor. Re- 
vista zootehnică, I (1934), 

L Rybark: Die Steigerung der Produktivität 
der deutschen Landwirtschaft im 19 Ih. (Ur- 
carea productivităţii agriculturii germane în 
veacul al 19-lea) Berlin, 1905. 


21, Impunerea agriculturii. 


І. У, Popescu; Gospodăria țărănească și re 
gimul fiscal în România. Bucureşti, 1936. 

Horia Lupan: Studiu asupra impozitelor agri- 
cole în România și diferite ţări, 1937, 


22, Muncile sezoniere, emigrarea temporară sau 
definitivă; colonizări, industrializare, urbanizare. 


А, Negrea: Procesul de emigrare a Drăgu- 
şenilor în America. Arhiva pentru Știința şi 
Reforma Socială, XI (1933), 1—4. 

AL Bărbat: Desvoltarea şi structura econo- 
mică a Țării Oltului, Cluj, 1938. (Capitolul 
consacrat Emigrărilor în America), 

Ştefan Popescu: Zidari teleormăneni la Bu- 
cureşti. Sociologie românească, Ш, р. 528— 
531, 

Ştefan Popescu: 
marginea Bucureştilor, 
nească, III, р. 50—51. 

Ştefan Popescu: Nisiparii basarabeni dela 
Dudeşti-Pulberărie. Sociologie românească, 
III (1938), р. 222—223. 

FI. Florescu: Cetele de secerătoare din Cu- 
hea-Maramureș, Sociologie Românească, !!, 
(1937), р. 507—511. 

V.Oprescu-Spineni; Emigrarea la 
oraş a locuitorilor din Spineni-Olt. Sociolo- 
fie românească, II (1937), p. 183—184, 

І.І Berca: Mișcarea spre oraşe a locuitorilor 
din Arcani-Gorj. Sociologie românească, П, 
(1937), р. 465—471. 

Magdalena Livezeanu: „Oltenii“ din, Băl- 
cești- Vâlcea. Sociol, rom, II (1937), p 
251—255, 

Ion К, Ionescu; Marchitanii din comuna 
Spineni-Olt, Sociologie românească, II (1937), 
р. 133—137, 

Al, Bărbat: Negustorii de icoane din comuna 
Nicula, jud. Someş. Observatorul social-eco- 
nomic, VII (1937), 3—4. 

P. Ştefănucă: Muncitorii agricoli din Ва 
sarabia în Dobrogea. Sociol. românească, IV 
(1939), 4—6. 


Bivolarii basarabeni dela 
Sociologie гота- 


11 


E Vandervelde: LExode rural et le re- 
tour aux champs, Paris, Alcan, 1910. 


23, Raportul dintre sat şi oraş. 


Ion Veverca: Conflictul şi colaborarea eco- 
nomică dintre sat şi oraş în România. Inde- 
pendenţa economică, XXII (1939), 6. 

М. Рора-Уеге $: Geneza și Morfologia 
vieții economice românești. Bucureşti, 1938, 


24, Standardul de vieaţă al populaţiei rurale din 
România şi consecințele ei sanitare şi culturale, 


Cercetări asupra renta- 
ţărăneşti. Bucureşti, 


N. Cornăţeanu: 
bilității agriculturii 
1935, 

А, Golopenţia şi D.C. Georgescu: 
60 sate româneşti, vol, ЇЇ, Bucureşti, (sub 
tipar). 

Gh. Ciulei: Gospodăriile agricole din Таго 
Bârsei. Bucureşti, 1937. 

Gh. Ciulei: Importanța economică a podgo- 
riei Odobeşti cu privire specială la renta- 
bilitatea еі. Bucureşti, 1937. 

Gh. Ciulei: Organizarea și rentabilitatea 
gospodăriilor agricole din Dobrogea şi Ba- 
sarabia, Bucureşti, 1930. 

Alex. Slătineanu: Starea reală а fărăni- 
mii române. Însemnări ieșene, 1938, 

Gh. Banu: Starea sanitară rurală și reala stare 
a țărănimii române. Revista de Igienă So- 
cială, Nov, Dec. 1938, 

Dr. D.C. Georgescu: Considerations snr 
l'alimentation paysanne en Roumanie. Ar- 
hiva pt. Şt, și Ref, Soc., 1936, І. 

Dr. D.C. Georgescu: L'alimentation de la 
population rurale en Roumanie. Bucureşti, 
1940, 

Dr. Ion Cla udia n: Alimentaţia poporului 
român. Bucureşti, 1939, 

Roman Cresin: Puterea de cumpărare a agri- 
cultorilor, Vieaţa agricolă. Bucureşti, XXV 
(1934), 6. 

Dr. Р. Râmneanţu: Producţia agricolă, 
сопѕитајіа şi necesităţile alimentare пајіо- 
nale, Buletinul eugenic şi biopolitic, X (1939), 
10—12, р. 257—276. 

Pevista de igienă socială: Sănătatea populaţiei ru- 
rale, Număr festiv la împlinirea a 10 ani de 
apariţie, X (1—6), Bucureşti, 1940. 

Alex. Bărbat: Inventarul şi bugetul real al 
unei gospodării ţărăneşti din Ţara Oltului, 
Sociologie românească, III (1938), 1—3. 


519 


Gh, Banu: Sănătatea poporului român. Виси- 
reşti, 1935, 

Grigore Benetato: Anchetă asupra alimen- 
tației ţăranului din Munţii Apuseni. 

M Enescu și A.Radenschi: Соп! 
buțiuni la studiul alimentaţiei ţăranului mol- 
dovean. Revista de Igienă Socială, 1937. 

N. Manolescu: Igiena ţăranului, 1935, 

І Nitzulescu, М, Sibi A Slăti- 
пеап и: Pelagra іп România. Mişcarea 
medicală românească, 1939, 3—4. 


25, Suprapopularea agricolă a României. 


V. Madgearu: Evoluţia economiei româ: 
neşti după războiul mondial. București, 1940, 
cap. I, 

A. Golopenţia: Starea culturală și eco- 
nomică a populației rurale româneşti. Re- 
vista de Igienă Socială, X (1940), 1—6. 

Th. Oberlânder: Die agrarische Überbe- 
vâlkerung Polens, (Suprapopularea agricolă 
a Poloniei). Berlin, 1935, 

M Hoffmann: Die agrarische Uberbevă!. 

kerung Russlands. (Suprapopularea agricolă 

a Rusiei). Teză. Berlin, 1932, 

Seraphim: Die statistische Erfassung 

дег lendwirtschałtlichen Überbevölkerung 

und Отіегобіћегикв. (Determinarea statistică 
asupra suprapopulării şi subpopulării agri- 

cole), Berichte über Landwirtschaft. XIII 

(1930), pag. 193. 

Ferenczi: LOptimum synthétique 

du peuplement, Paris, 1938, 

М, Vulcănescu: Excedentul populaţiei 
agricole şi perspectivele gospodăriei fără- 
neşti, Sociol. rom, II (1937), 2—3. 

С. lanculescu: Surplusul populaţiei са 
limită a exportului agricol. Bucureşti, 1934, 


H. L 


Dr. I. 


26. Іпіепѕйісагеа agriculturii româneşti, 


G. К. Constantinescu: ÎIndustrializarea 
agriculturii prin creşterea animalelor. Bul. 
Asoc, de Medicină Veterinară, 1931, 7—10. 

Ministerul Agriculturii şi Domeniilor, Agronomie 

socială, Principii metode de lucru. Partea 1, 

Organizarea şi desvoltarea agronomiei so- 

ciale în Rusia. Cu un cuvânt introductiv de 

Ing. igr. ins. беп, Р, Rosiade. Bucureşti, 

1930, 

Ștefănescu: Industrializarea şt со- 

mercializarea fructelor şi legumelor. Bucu- 

reşti, 1925, 


D. I. 


520 


М. Vaida: Cum trebue îndreptată creşterea 
oilor în România, ca să fie mai rentabilă. 
Revista ştiinţelor veterinare, XIV (1932), 2. 

Mircea Ionescu: Industria produselor de 
azot în serviciul agriculturii. București, Inst. 
Cercet. Agr. al Rom., 1932, 

Dr. С. Bontea: Economia gunoirii în agri- 
cultura fărănească din România. Chişinău. 
1936. 

С. Ianculescu: Organizarea producției agri- 
cole prin asociațiuni rurale. Bucureşti, 1940. 

E. Laur: Intensiv oder extensiv, Berlin, 1928. 


27. Comasarea. 


C. Koefoed: Comasarea pământurilor rurale 
aparținând țăranilor şi altor mici proprietari 
în statele europene. Buletinul Instit, de Le- 
gislație Agrară, Iaşi, П, 1. 

Val. Bulgaru: Noţiunea și problema comasă- 
rii în România, 1937. Bul. Instit, de Legis- 
Јане Agrară, lași, П. 

N. Ghiulea: Comasarea, întâia problemă a 
agriculturii ţărăneşti, Bucureşti, 1936, 

C-tin Moldoveanu: Cooperaţia şi pro- 
blema comasării proprietății ţărăneşti. Bu- 
cureşti, 1937, 

Dr. W. Hoster: Die Flurregulierung insbe- 
sondere ihre verstärkte Förderung und ihr 
gegenwaertiger Stand in Preussen u, Bayern. 
(Comasarea și în deosebi intensa ei avan- 
tajare şi starea ei actuală în Prusia şi Ba- 
varia), Berlin, Parey. 

Eugène Wanderwynckt: Le remembre- 

ment parmi les améliorations foncières ru- 

rales, Paris, Baillière. 


С.І Ciulei: Comasarea proprietății rurale 

pe cale cooperativă. Vieaţa agricolă, Bucu- 

геѕіі, XXVI (1939), 9. 

7. Grinţescu: Cadastrul. Cartea Funduară 
şi Comasarea. Bucureşti, Universul, 1936, 

Const, |. Ciulei: Imbunătățirile funciare şi 
comasarea pământurilor. Analele econ. şi 
statistice, 1939, 7—12, p. 471, 


28, Problema creării exploatărilor indivizibile. 


N. Cornăţeanu: Problema lotului țărănesc 
indivizibil. Sociol. rom. II (1937), 1—3, p. 
95—100. 

А1. Alimănişteanu: Problema brațelor 
de muncă, Bucureşti, 1940. 


N. Cornă teanu: Pulverizarea loturilor {4 
rănești, în vol, I, С, А, R, Studii privitoare 
la prețuri şi rentabilitate în agricultura Ro- 
mâniei, Bucureşti, 1936 

Horia Lupan: Problema pulverizării proprie- 
tății țărănești, în vol. I. С. A. R: Studii pri- 
vitoare la prețuri şi rentabilitate în agricul- 
tura României, Bucureşti, 1936, 


29, Irigaţiile şi ameliorațiunile de terenuri inun- 
dabile. 


Gr, Antippa: Punerea în cultură a regiunii 
băltoase a României, Terenurile inundabile 
şi pescăriile. Bucureşti, Acad, Română, 1927, 

Dr, W, Busse; Das italienische Meliorations- 
wesen. „Bonifica integrale”, (Imbunătățirile 
funciare în Italia), Berlin, Parey, 

Conférence européenne de la vie rurale, Contribu- 
tion de l'Institut Int, d'Agriculture, Nr, 4. 
La Бопйїсайоп des terres en Europe. Gé- 
nève, 1939, 

Const, І, Ciulei: Imbunătățiri agricole pe re- 

giuni naturale, Buletinul A, G, I, R, XXL 

(1939), 9, р, 47—55. 

Ciulei: Valea Jijiei. Cea mai săracă 
regiune agricolă din ţara noastră, care se 
poate ridica, între cele mai bogate prin 
voința şi unirea locuitorilor ei. Botoşani, 
1939, 
lonescu-Siseşti: Lunca Dunării și pu- 

nerea ei în valoare. Bucureşti, 1933, 


C, I 


30, Organizarea creditului agricol. 


M, V, Pienescu: Crédit agricole, Assuran- 
ces, în vol, Conférence européenne de la vie 
agricole, 1939, Roumanie, Bucureşti, 1939, 

Сг, Mladenatz: Creditul țărănesc. Inde- 
pendenţa economică, XVII (1934), 3, 


31, Cooperativele agricole, 


Т, Mihalache, М, Gormsen, Ion Răducanu: 
Problemele Cooperaţiei Române, Bucureşi, 
Independenţa Economică, 1940. 

Gr, Mladenatz: Соорегајіа în economia 
agricolă. Bucureşti, 1936. 

Gr. Mladenatz şil, І, Tatos: Vânzarea ce- 
realelor prin cooperație. Bucureşti, 1931, 

1,1. Tato s: Comerțul de cereale în sistemul 
cooperatist, 

Gh. lonescu-Brăila: Lăptăriile coope- 
rative. Revista de medicină veterinară, 1922. 


Gh, lonescu-Brăila: Organizarea agri- 
cultorilor în vederea sporirii şi îmbunătățirii 
creşterii vitelor. Bucureşti, 1924, 

С, Tânţăreanu: Cooperative pentru va: 
lorificarea laptelui şi ouălor. Bucureşti, 1934, 

С, Diţescu: Asigurarea animalelor şi cre- 
ditul pentru crescători. Lucrările Congresu- 
lui Naţional de Zootehnie şi Ig. Veterinară, 
1924, 

IL Furtună: Casa națională de asigurare mu- 
tuală contra accidentelor şi mortalității ani- 
malelor. Lucrt, Congr. Naţ, de Zootehnie şi 
Ig, Veterinară, 124, 

Gr, Mladenatz: La Coopération, în vol, 
Conférence européenne de la vie rurale 1939, 
Roumanie, București, 1939 

M. Pienescu: La Cooprtration agricole en 
Roumanie, Bulletin mensuel de renseigne- 
ments économiques et sociaux, Inst, Int, 
d'Agric, Roma, XXV (1934), 11, 

Ог, С, Moldoveanu: Organizarea agricul- 
turii prin Соорега[іе. Bucureşti, 1935, 


32, Organizarea pieței agricole, 


Roman Cre si п: Posibilitatea prevederii can- 
ог de cereale disponibile la noi pentru 
export. Bul, Inst, Economic Românesc, X 
(1931), 11—12, 


33, Reglementarea condiției muncitorilor agricoli. 


34, Plasarea brațelor supranumerare din agri- 
cultură. 


M, Vulcănescu: Excedentul populației 
agricole şi perspectivele gospodăriei јагӣ- 
nești, Sociol. Rom, II (1937), 2—3. 


35, Situaţia agriculturii în țările din Estul Eu- 
ropei. Vezi indicaţii generale, II, 
` 36, Directivele planului economic al României. 


lon Veverca: Planul economic al României. 
Sociologie românească, IV, (1909), 4—6, р. 
160—167, 

IL Tatos: Conţinutul dirijat al economiei ro- 
mânești, Bucureşti, 

АІ, Alimănişteanu: Problema brafelor 
de muncă, Bucureşti, 

А, Frunzănescu: Evoluţia chestiunii 
agrare їп, România. Privire istorică, Aspec- 
tele actuale, Bucureşti, 1939, (Vezi partea II), 

lon Veverca: Statul Major economic al Ro- 
mâniei. Bucureşti, 1939, 


521 


ARTICULUŞUL VECINĂTĂȚII DIN IGHIȘUL-NOU 


Satele româneşti ardelene au trăit veacuri dea- 
rândul pe temeiul și după vechile forme de vieață 
colectivă, moştenite dela strămoşi. Datini, obice- 
iuri, legi nescrise, păstrate din neam în neam, рог! 
şi metode de lucrare a pământului erau ţinute, си 
toată evlavia şi trecute din tată în fiu, ca о moşte- 
nire scumpă. Bătrânii satului erau reprezentanţii 
comunității ei — pe temeiul unei îndelungate expe- 
riențe — alcătuiau о clasă conducătoare pentru 
toată obştea satului. 

Actele aflătoare în orașele săsești sau centrele 
mai mari rurale germane de pe pământul aşa nu- 
mit „Crăesc'”, vorbesc la începutul veacului XVII, 
despre judele din satele româneşti, care era ajuta! 
în grija lui de conducere şi de împărțire a dreptă- 
ţii, de către bătrânii locului, care-i erau sfetnici. 
Aici întâlnim ре „birăi” (juzi), alături de cei care 
se amintesc, „juraţii”, „dregătorii” și „bătrânii”, 
ai fiecărui sat, care cercetează, judecă, mărturi- 
sesc și aduc sentințe obligatorii pentru cei împri- 
cinați 1), 

Mai târziu, în veacul XVIII, sub influența admi- 
nistrației austriace, vechile forme de vieață colec- 
tivă a satului românesc au început a fi notate, din 
când în când, sub formă de modeste „regulamente”, 
în care erau arătate atribuţiile conducătorilor ro- 
mâni: „birău, gociman, vecin“, şi alţii, din acești 
modeşti conducători de grupare sătească, cu oare- 
care autoritate şi rol în obștea acelui loc. 

Un astfel de regulament sătesc este şi cel de 
mai jos, dela sfârșitul veacului XVIII, prin care se 
stabilesc o serie de măsuri destinate „tuturor cin- 
stitelor vecinătăți ale Crăiescului slobodului sat”, 
Ighişul-Nou, ce aveau să fie aplicate de „goci- 
mani”, pentru o cât mai bună gospodărie a aces- 
tei comune. Manuscrisul cu litere cirilice se află 
în „Biblioteca Centrală“ din Blaj, şi este în mare 
parte rău păstrat și defectuos. Totuși, am putut 
descifra „Articulușul” de mai jos, pe care-l pu- 


blicăm în întregime, aducând astfel o modestă con- ` 


tribuție la cunoaşterea organizării sociale а satu- 
lui românesc ardelean, dela acest sfârșit de veac. 


' ARTICUŞUL 
TUTUROR CINSTITELOR VECINĂTĂȚI ALE 
CRĂESCULUI SLOBODULUI SAT.. SLAVIT ȘI 


1. С. MEDIAȘULUI, DUPĂ UNA FIEȘTECARE 
GAZDĂ A CASI, AȘA САТКА SINE INSUȘI ȘI 
САТКА CELEDUL CĂSII SALE ȘI САТКА 
FIEŞTECARE VECIN DE OSEBI, ȘI CĂTRĂ 
POVĂȚUITORII SĂI PRECUM SUNT GOȘMA- 
NII УЕСІМАТАТІІ LA ADUNĂRI ȘI LA ALTE 
PRILEGIUIRI CUM TREBUE SĂ URMEZE ȘI 
DUPĂ CARE MAI PE URMĂ ȘI GOȘMANII SĂ 
SE URMEZE $1 SĂ ТЕ 


I. Pentru ținerea unui gazdă a căsi cătră sine 
însuşi şi cătră celedul căsii sale 


A. Pentru creştineasca viețuirii de obşte. 1. Fie- 
ştecare gazdă a căsii mai înainte de toate să se 
teamă de Dumnezeu şi ca pe un Dumnezeu să-l 
cinstească, nu numai pentru sine însuşi ci și sin- 
биг pentru voia lui în fapte bune şi în frica lui 
Dumnezeu să petreacă şi prin rugăciune cu umi- 
linţă şi vieţuire creștinească întru toate ceeace v'a 
vrea să facă şi să lase, și cu sârguinţă în lucrare 
să se roage ca să dobândească blagoslovenia lui 
Dumnezeu. Pre găzdoaia lui pe copiii lui şi pe tot 
celedul lui, cu creştinească viaţă şi vieţuire şi cu 
pilde bune să-l lumineze şi învățături să 1е dea lor, 
са pe dânșii la toate bunătăţile să-i deprinză şi 
de cădere în nevoie să-i scoată, dimineaţa şi seara 
cu rugăciune să se Не și cu această dragoste și 
cinste să câştige, și pre ai săi întru bunătăţi să-i 
crească, Apoi urmează: 

2. Precum că duminica şi sărbătorile cele oprite 
după cuprinderea poruncii a treia cu plăcere lui 
Dumnezeu să prăsnuiască şi pentru aceasta fieşte 
cine să meargă la biserică, şi dela toate lucrurile 
trupeşti să se păzească cine după aceea, 

3. Fără îndestulare de pricină după cum este be- 
teşugul, trimitere sau slujba domnească nu va fi la 
ргейісаһе duminica dimineaţa să plătească 60 di- 
nari sau bani. 

4, Pentru utrenie să plătească 18 bani, 

5. Cine să leneşte până să gată slujba Dumne- 
zeească se va pedepsi cu 50 de bani. 

6. Cine duminca înainte de slujba dimineţii via 
sau rachiu va crăjmui sau va vinde birșag, 40, 

7. Cine va face aceasta în vremea slujbei 99 bani, 

8. Cine în ziua duminecii va umbla cu caru cu 
vitele în coace şi în colo, la moară sau fân, va 


1) N. Iorga: istoria Românilor din Ardeal şi Ungaria. — I, Buc., 1915, р. 290. 


522 


aduce sau măcar ce lucru va lucra cu vitele sau cu 
mâinile să plătească... 42, 

La aceasta se iau afară slujba domnească şi mer- 
gerea la târguri şi când ieste culesul viilor, adu- 
cerea vinului după utrenie, 

9, Cine în ziua duminecii sau sărbătoarea în 
vremea slujbei supt biserică se va juca în cărți sau 
va bea şi alte lucruri va face, pedeapsă 60 de di- 
nari. 

10, Şi iarăşi fieşte cine are copiii săi şi aşa du- 
mineca şi în zile de lucru şi tocma în vremea verii, 
dimineaţa un ceas să-i trimită la școală, iară lunile 
de iarnă până la Sf, Gheorghe obișnuita şcoală să 
ție înainte de amiaz şi după amiaz, 

11, Cine nu-şi va da copiii la şcoală de amândouă 
părțile dacă vor ajunge la 5 ani, 30 de bani, 

12, Şi după dojana goșmanului încă nu-l va da 
la şcoală, 50 de bani. 

13, Cine îşi va lua copiii dela şcoală până nu 
ajung la vreme să se іа întru frăţie şi fetele până 
nu merg la Sf, cuminecătură, sau îi ia până nu ştiu 
ceti, de câte ori va face aceasta birșag, 50 de bani, 
Pentrucă tinereţele să nu fie slobode, ci totdeauna 
întru învăţătură şi rânduială să trăiască! 

B. Despre osebită și cea de obşte grijă, 1, Ur- 
loaiele şi locul focului întru bună stare şi grije să 
se ţie şi mai vârtos iarna adesea, și bine să se mă- 
ture şi de toată funinginea şi sterevia de fum să se 
măture şi să se curețe de nu ѕігапѕигӣ,,, 25 bani. 

15, Cui va îi voia să se grijască de foc bine să-şi 
facă urloi de peatră, şi dela oamenii bogaţi să ţină 
oprit această urloaie îngrădite şi de scândură să 
nu se facă, 

16, Cine va ţinea în pod sau coperiş sau aproape 
de urloiu şi de locul focului şi acolo unde umblă 
adesea cu lumina, fân sau pae sau alte lucruri de 
aprins sau va lua cenuşa ferbinte în vas de lemn 
şi o va pune în loc podit cu lemne sau va duce jar 
dela cuptor în vas descoperit, sau va umbla lumi- 
nând prin cămară sau în vreun loc cu primejdii de 
foc, va cădea în birşag de 99 bani, 

17, Cine va trage tăbac afară din casă în curte 
sau în uliţă în câmp slobod, unde va fi grâu sau 
fân încărcat în car, birşag 99 de bani, 

18. Lojniţele de uscat prune să nu se pue în 
curți sau în grădină aproape de casă sau de sat, 
birșag 99 de bani, Aceasta să fie şi despre grădina 
de lângă casă, пісі o grijă de primejdia focului să 
nu fie despre саге soşmanul şi cu un bătrân mai 
de aproape cu cercare să ia aminte, 

19. Nice un cuptor de sită să nu se facă subt co- 
peirş aiurea, fără în tindă subt urloi unde va fi 


tinda boltită şi urloiu de piatră, lară cuptoarele a- 
celea care vor fi almintrelea sau în căşi sau în 
curți la care să aibă gazda cășii primejdie de foc, 
fieşte care gazdă а căşii, unele cuptoare ca acelea 
să le strice, de un birșag, 99 dinari, 

20, Fieşte care vecin acolo să coacă cu toată ve- 
cinătatea întru locul unde este făcut cuptorul ce! 
de vecinătate, ca şi la oraşe, 

C. Lângă lucrare şi diregere, 21. 
gazdă a cășii, cine va vrea să facă sau să pue temei 
şi nu va pune în potrivă aşa va putea lucra să pue 
temei, Iară de va fi împotrivă să nu facă nimica 
şi nu :e va spune în potrivă așa va putea lucra să 


Fieşte care 


pue temei, Iară de va fi împotrivă să nu facă ni- 
mic până nu va arăta înaintea vecinătaţii sau la 
cea mai înaltă stăpânire de judecată, 

С. Osebită curățenie. 22, Pentrucă curăţenia şi 
spălarea este cea mai bună mijlocire de sănătate, 
pentru aceea se poruncește la toată casa să se ţie 
curățenie, 

23, Cine nu înştiinţează pe goşman vecinătăţii, 
când îi va lovi boala o vită de năpraznă, 90 bani, 

24, Cine va îngropa în curte sau în grădină vreo 
vită moartă, 40 bani, 

25, Vitele cari mor de vreo boală trebue să se 
îngroape afund în pământ, unde va fi arătat tistu- 
rile locului, loc de vite bolnave, 

26, Cine va arunca în uliţă gunoi din casă, zeamă 
de varză, sau dreve şi alte asemenea, birșag 18, 

27, Toate pierdutele lucruri măcar cine le-ar afla, 
să arate la tistul sau biroul locului pentru ca păgu- 
bașul să capete al său, Iară cine ţine lucrul ce a 
găsit până a treia duminecă $і nu va arăta înainte, 
birşag, 99, 

28, Cine nu va direge cărăruşa pe dinaintea căsii 
sale și nu grijeşte bine, birșag 33 de bani. 


II. Pentru ținerea unuia gazdă a cășii întru îndrep- 
tare la ѕојіеіаіеа vecinească şi cătră vecinul său 
la nunte, la morți şi la alte adunări, 


1. La tot vecinul se poruncește să fie procopsit, 
cu înţelegere şi iubitor de toţi oamenii în prieteşug, 
şi când va avea aproapele său bucurie să-i slu- 
jească, la întristare să-l mângăie, în lucrurile cele 
cu îndoială bine să sfătuiască, şi în nevoe de pri- 
mejdie bine să ajutoreze. Pentru ca pre cei procop- 
siți nu numai spre însuşi vecinătatea ei, încă spre 
adevărata şi vecinica -prietenie să-i povăţuiască şi 
precum pentru însuşi binele său aşa şi pentru bi- 
nele aproapelui său, după putere să se străduească 


523 


pentru са să câştige odichnă şi rânduială toate în- 
chieturile vecinătăţii, După aceasta urmează. ` 


2, Tot locuitorul în oraş sau în sat fie însurat, 
văduvă sau văduv, după ce a căpătat sau au mi- 
ruit el o avuţie bună, casă sau curte sau în lăcași, 
s'au venit de undeva între 14 zile, să înștiințeze ре 
goșmanul acela a căruia va fi vecinătatea aceea 
unde va fi locaşul sau curtea aceea, de un bir- 
șag 24. 

3, Și când se va aduna vecinătatea, mai curând 
să-l vestească să-l ia în vecinătate, și numele ace- 
luia şi închinarea să-o plătească cu 24 bani, 


4, Cine nu se va arăta la vreme zilei de învăţă- 
tură sau la alte adunări în haine de sărbătoare, 
când va fi chemat de боѕтап, și pricina pentru се 
au rămas nu о va arăta... trăsură, 24 bani. 


5, Cine va cumpăra o casă sau va schimba sau 
măcar în ce chip întraltă vecinătate, s'ar strămuta 
din vecinătatea sa să plătească la închinare ieșirii 
24 bani, 

6, Cine la ziua de învățătură sau la adunarea 
vecinătăţii cu netrebnicie se va purta, va bea, se 
va sfădi sau alte cu pricinuiri rele măcar în ce 
chip ar fi, sau încă iarăşi când se ţine zi de învă- 
țătură, sau când se adună vecinătatea și la slobo- 
zenie şi când se risipește nu este acolo, birșag 24, 

7. Cine va ocări pe goșmanul vecinătăţii sau îl 
va necinsti cu ceva, 50 bani, 


8, Cine va sudui pe faţă sau întru ascuns pe vre- 
un vecin, 12 bani, 

Бага vinovăţiile de cinste și vătămările de fapte 
să se arate parăsi partea cea vătămată la stăpâni- 
rea judecâţii și dela acea să-și capete îndestulare, 


9, Cine пи va aduce înainte tabla vecinătăţii şi 
nu spune vecinului sau peste noapte o ţine la sine 
şi Soșmanului nu-i merge în mână, 6 bani, 

10. Cine nu se va arăta la ceasul poruncit de goş- 
man, 6 bani, 

11. Cine nu se va arăta cu vecinătatea la lucru 
bisericesc sau popesc sau la şcoală şi la lucru viilor 
nu va fi, să plătească 34 bani. 

12, Cine la ridicarea sau la punerea temeiului unui 
vecin nu va fi la ceasul cel hotărît, să plătească 
pentru tot ceasul trecut, birşas 6. Iar pentru ziua 
înteragă, 24 bani. 

13, Cine nu va ajuta unui vecin la slobozitul sau 
la scosul vinului din pivniţă unde nu sunt şirodari 
puși pe acea treabă, sau deși sunt nu se capătă, 27. 

14. Cine nu spune înainte păzitoarea uliții de 
noaptea şi nu păzeşte, 99, 


594 


15, Sărbătoarea şi dumineca şi când este slujbă 
Dumnezeească, păzitoarea tot să se ţie, de nu, 50 
de trăsuri, 

16, Cine nu ţine рогііі& din gardul podului sau 
gaură, are să poată tuna un câne acolo, trăsură, 6. 

17. Cine va face un gard nou şi nu va griji cu 
coperișul şi lasă nuiele (le) de se strică, trăsură, 50 
bani, 

18, Cine va împușşca în noaptea Crăciunului sau 
la nuntă şi la alte prilejuri, 99 bani. 

Și despre aceasta mai tare se vor pedepsi dela 
judecata scaunului, unde la acea după tocmeală 
lor sau cu 24 bețe, sau cu 12 florini, 

19. Cine va sălașlui în casa sa oameni blăstămați 
sau adunare de acest feliu ţine în casa sa, sau la 
vecin $'о îi va lua pe sine căseni oameni buni și 
goşmanului nu-i arată, 22, 

20, Cine nu va ajuta la nuntă şi la morţi şi la 
alte prăznuitoare (priveghiuri, cu mese cu 1ауіје 
cu scaune, cu tiere cu oale, cu blide, cu pahare, 
pe fieşte care ar avea trebuinţe, 9, 

21, Cine la cele mai sus zise întâmplări de os- 
реје după се face slobozenie de eşit, va rămâne 
acolo (afară de prieteni şi străini), 16 bani. 

22, De ar muri cineva îndată să spuie Soşma- 
nului, 

23, Nici un mort să nu se îngroape mai înainte 
de 24 ceasuri, fără de ar fi fost cineva (cumva cu 
o vătămare) de boala de care iaste de trebuință 
să se îngroape mai curând, 

24, Cine nu va fi la mergerea mortului sau la 
îngropăciune fără de a spune soșmanului sau nu 
va petrece ре mort până la groapă, după trebuința 
locului trăsură 24 bani. 


III, Pentru ținerea goșmanului deosebi 


1. Goşmanii după numirea lor cu adevărat să 
fie părinte vecinătăţi, 51 cu vieţuirea vieţii de bun 
nărav înaintea vecinătăți să se arete şi ca nişte 
povăţuitori care pentru prefacerea năravului în- 
tru vecini lui cu osârdie să ai aminte, pre cei ne- 
ascultători după înainte ştiitoarele pravile săi bir- 
șuguiască şi prin birșaguri să facă orânduială in- 
tru toate încheieturile vecinătăţi şi pe lângă aceea 
să ţie, 

2, De sar afla vreun goșman cu nărav rău sau 
iarăși tistia lui cu lenevire și defăimare о ar purta 
așa unul ca acela să se arete la stăpânirea scau- 
nului pentru pedepsirea birșagului, 

3, Goșmanul la vremea sa cea obişnuită trebue 
să Не zi de învăţătură norodului, 


4, La Не$їе care zi de învăţătură norodului să 
se cetească articuşurile vecinătăţii, ca nimenea să 
Page vină că nu a știut, 

5, Fieşte care soșman dator este să fie .,..,,., 
lor alege vecinătatea şi să roage 
ani să fie ботап vecinătății după 
aşa şi atuncia, 

6. Tistia lui care va ....... să o mulțumea că 
şi cei mai bătrâni ai societăţii toate socotelile să 
le pue înainte și cu sfaturile, 

7. La alegerea goşmanului să se ia în seamă ca să 
fie oameni blânzi, înţelepţi şi să grijască cu înţe- 
jepciune atâta pentru sine, cât şi pentru toată casa 
lui, Să aibă nume bun. Mai întâiu dela bătrânii ve- 
ciniei să se răspunză apoi dela toată vecinătatea 
care să Не goșman să-l aleagă. 

8. Fieşte саге goşman să ia aminte са tot locui- 
torul din prejur să se îndrepteze bine întru veci- 
nătate, 

9, Și spre aceasta iarăși să se ia samă şi aminte 
ca pre toţi să-i trimeată toţi la școală, şi de nu 
vor ajuta numai trăsurile ce sunt scrisă mai îna- 
inte întru acestea articușuri, împotrivnicul 
orssssss... Să se arate la domnia scaunului pen- 
tru mai ascuţită pedepsire și pentru schimbarea 


s...’ 


10, Să ia seama soșmanul despre o boală grab- 
mică a vitelor 


...... sass.’ 


вооооооооо е 4+, ж жж, s.s...’ 


вововово желе еож в жж ж з sossosoos soseste ss... 


эж» ж» жожо жже ве жое вв sosea „ожо ж 


11, Să arate că prin punerea înainte să poată 
ajunge păsubaşu la lucru său, 

12, Goșmanul cu osârdie să ia seama ziua şi 
noaptea pentru păzitorie dumineca şi sărbătoarea, 
și când ieste slujbă dumnezeiască ca păzitoria să 
se іе în totdeauna, 

13, Pentru morţii саге nu sunt arătați soșmanu- 
lui de vreun vecin după trebuinţă apoi locul să în- 
ştiințeze goşmanul pe preotul duhovnic, 


îs... жое ж жоо вооаовоово soosse 


14, Goşmanii au a porunci са urloaiele dela toate 
casele din cuprinsul vecinătăţii să se caute vara 
în toate fărtaiele, şi iarna şi la 14 zile să se facă 
urcare la toate casele .,..... 

15, De ar avea vrajbă oarecare feţe din mai 
multe vecinătăţi, atuncea împăcarea să se facă la 
adunarea tuturor vecinătăţilor, adeca goşmanilor 
din care sunt cei раган ca şi cei vătămaţi, 

16, Fântânele iarăşi să se cerce prin goşman, 
iară urloaiele pentru care iară unde să strică sau 
să surupă să direge cu vecinătatea și să se curețe, 

17. Tot soşmanul să facă o ladă a vecinătăţii în 
care să se ţină articușurile vecinătății şi banii cei 
strânși din birşaguni întru aceea să se grijască, 

18. Goşmanii au să facă din banii cei veniţi din 
trăsuri la acelea vecinătăţi cele ce sunt de tre- 
buință pentru foc, unelte şi acelea întru stare de 
trebuință să se ţie, 

A) La toată vecinătatea să fie 2 cârlige pentru 
foc, 2 scări ,trăbue 1, 2 buti de căratul apei. La 
toată vecinătatea să se facă creplă de apă, 

19, La toată vecinătatea să să facă unelte pen- 
tru sirod, adecă pentru treaba butilor, 

20. Cele mai înainte scrise unelte pentru sirod 
şi pentru foc şi alte unelte а vecinătăţii precum 
urloiarul bine să să grijască şi la goşmanul cel mai 
mare şi cel mai bătrân să să păzească şi cine nu 
va duce uneltele vecinătăţii la goşman să să tragă 
birşag .... 24 de bani ............ф...ф......... 

Anul trecut, pe ultima pagină, a manuscrisului 
este: „Mediaş, 27 Maiu 1794", Apoi un alt an 
„1798“, în urmă „1808“, 

Acesta este cuprinsul „Articulușului”, prin сате 
la sfârşitul veacului XVIII, s'a căutat reglementa- 
rea vieții publice a vecinătăților din un sat româ- 
nesc ardelean de pe Târnave. 


ȘT, MANCIULEA 


525 


POEZIILE LUI VASILE ТОМПТ DIN RĂZBOIUL 1914-18 


Versurile tipărite aci au fost scrise, în timpul 
razboiului din 1914—1918, de soldatul din armata 
austro-ungară Vasile Ion Тоти, ţăran din satul 
Botoșana, judeţul Suceava, 

Caetul care le cuprinde mi-a fost încredinţat, 
in Septemvrie 1934, de fiul poetului nostru, anume 
Costan Tomuţ, acel singur „copilaș, cu numele 
Costanaş", pomenit în manuscris, 

Intr-o scrisoare, Costan dă următoarele amă- 
nunte despre viaţa tatălui său: 


“Vasile a Ion Tomuf 


Născut 1878 au urmat 3 clasă primară au umblat 
la muncă îm vechiu Regat са lunaş, prăşitor, şi în 
urma ca Dragoman pela boieri şi anume prin păr- 
{йе vasluiului, Bârladului Tecucului, Iasului, Bor- 
tosani Dorohoiului Bacău, Detat în vreo 25 de 
an. Peurmă luând -parte la război în 1914 în 1915 
în April fu prins de ruşi şi dus în Rusia ca prizo- 
ner în care astat 3 ani, fiind dus prin sibiria, prin 
caucaz, au navigat pe marea caspică fiind dus prin 
munții urali, munții caucaz, în guberna Kateri- 
noslav a lucrat la o mină de carbuni, 

După 3 an de prizoner sa tăcut slobodna în rusia 
şi a venit acasă, şi iarăş au fost luat în armată la 
?rontul Italiei prin munţii tirolului au mai fost 
prin Budapesta Viena Lembec şi prin sirbia. 

In acelaş timp de паса: compunand o mulțime de 
poezi din care neau ramas numa aestea celelalte 
au fost date pe la preteni de pila Dorna, diprin 
Comaneșt şi nuştiu cia mai МЇ cu ele or mai ііі 
sau пи un mamscris au ramas la Alexandru calej 
din Comaneşti avand scrisă în ele toate năcazurile 
câle leau petrecut prin Rusia şi Italia Și au mai 
scris şi acasă vo câteva, Siau murit în 1924 fiind 
răcit 


Fotografia dată mie de Costan ni-l arată pe 
Tomuţ tatăl în portul bătrânesc al locului, pe cap 
cu pălăria „țărănească“, îndesată peste plete lungi; 
încins cu о „curea“ lată, „ciobănească“; cu „su- 
man de lână piuită” pe umăr și cu cojoc peste 
suman: chip de muntean aşezat şi chiabur, pe care 
îl putem crede pe cuvânt când spune că „a fost la 
rând cu oricine şi a trăit frunte de bine”. 


Caetul în care Vasile Tomuţ şi-a scris poeziile 
seamănă leit cu mai toate caetele de poezii arde- 
leneşti și bucovinene câte le-am văzut, 

Cu hârtia vreunei condici desființate, poetul 
şi-a făcut о cărticică de ca, 11 X 17 cm, să o poală 
purta cu el oricând, 

O astiel de carte ţăranii o numesc pe acolo verș 
(câteodată viers), termen prin care înţeleg: 1) o 
poezie cât de cât cărturărească şi menită să fie 
cântată şi 2) un caet manuscris cuprinzând mai 
cu seamă asemenea poezii. Iosif Stoia, ţăran din 
Drăguş, jud, Făgăraş, spunea, de pildă!), că a 
avut „niște verșuri făcute din militărie” și că а 
scris cântecele ştiute de el într'un „verş”. Apoi, 
intrebuinţând cuvântul, rând pe rând, си amân- 
două înțelesurile lui, povestește că verșul „nu ега 
carte; era făcut de mine, Am luat hârtii, le-am 
cusut și le-am scris, Peste o sută de verșuri, poate 
şi mai lung". 

Păstrez ип регу mai vechi, caligrafiat pe la 1877 
de Dumitru Fogoroș, cântăreţ bisericesc din ace- 
iaş Drăguş, Cuprinsul lui пе lămureşte bine asu- 
pra felului de cântece numite în popor verşuri, 
Găsim acolo, pe lângă o seamă de poezii lirice 
culte, ca Dorulu, Dorintia, Versiulu amorului, 
Păstoriulu Machnitu, Cismegiulu, Plingerea unei 
Floricele, La Floria $. a., multe bucăţi patriotice, 
ca Hora Unirei, Hora Ardealului, Marsiulu lan- 
cului, Viersulu Soldatului, Poporu romanu în poe- 
sia sa, Mortia lui Mihaiu Vitezulu, Versiulu Na- 
tionalu $. a; câteva cuplete de petrecere din alte 
vremuri, са Salutarea paharnica, La mesa de ve- 
selie, Chiritoia $. а,; verșurile rituale ale satului, 
ca Versiulu Botezului, al lui Ftiodoru, al lui Ha- 
ralambie, Versiulu morților, Versiulu la Domineca 
Floriiloru; unele poezii populare vădit copiate din 
cărţi, са Bordeiasiu, Oltule Oltetiule, Novacu şi 
Fiului seu, Gasda Jianului, Ghiţă Cătănutia; în- 
siârşit, chiar două cântece de Vicleim locale: Ver- 
siulu înainte de vorbele crailoru şi cel de după 
vorbele crailoru, 

Se vede limpede că Fogoroş s-a adăpat mai ales 
din tipărituri, Urmărirea izvoarelor sale ne-ar 
duce până la obârșia broşurilor populare și până 
la Anton Pann, dela care el şi mulţi alții au îm- 


1) Cu prilejul cercetărilor monografice de acolo, conduse de Prof. D. Gusti. 


526 


prumutat Munților fiți marturii, Suna suna şi re- 
suna, arietele Din nunta tierenesca, ba poate chiar 
Oltule Oltetiule şi Bordeiasiu. 

Pe la 1910, verşul caporalului Gallea Ion din 
Porceşti, jud. Sibiu), are o înfăţişare foarte ase- 
mănătoare, deși timpul a înlocuit cele mai multe 
cântări vechi cu altele mai noi de acelaş fel. Au 
rămas poeziile sentimentale şi romanțele (unele 
acum cu versuri de Eminescu): Rândunelele, Se- 
renada (,„Ѕотпогоаѕе păsărele...'), Ştii tu, Tristă 
soarte, Amorul Schimbător, Tinărul, Era o seară 
lină, Unei Рбтпе, Wisavis; au rămas câteva cân- 
tece populare (şi printre ele — semn al vremu- 
rilor — două noi din Regat: Hai, puică, la Se- 
verin şi Ur’ te duci tu, Ionică); a rămas până şi 
un răsunet din Anton Pann: Mult mi-e ibovnica 
mică 3). S-au adăugat numai o seamă de suvenire 
şi unele poezii cărturăreşti de cazarmă, ca Tatăl 
nostru cătănesc. 

ln vremea noastră, 
cântece sunt tot mai rare, mai neingrijite şi mai 
pline de cuplete de reviste suburbane, care au 
'uat locul verșurilor altă dată dragi cărturarilor 


culegerile manuscrise de 


` 


săteşti: Dragă, am trecut aseară *); Mă recomand 
Costică, mardeiaș de meserie 5), etc. 

Verşurile de război ale soldaţilor sunt fireşte 
mult mai depărtate de literatura cultă decât poe- 
ziile adunate de cantorul drăguşan şi cei asemenea 
lui: autorii lor le-au gândit de cele mai multe ori 
ca scrisori către rude aproape neştiutoare de 
carte) şi le-au plăsmuit ei înşişi cu singurul 
meșteșug poetic cunoscut celor mai mulţi: acel al 
poeziei populare .Totuşi, ei ştiau scrie şi ceti. 

De altă parte, verșurile de război sunt și ele 
menite cântării: Tomuţ spune desluşit că cine-l 
ascultă „învață a cânta de jele''7). 


Cum am spus, textul de faţă este numai o раг!е 
din opera poetică a lui Vasile Tomuţ. 

N-am izbutit să găsesc poeziile date de el lui 
Alexandru Căleţ din Comăneşti şi „prietenilor“ 
dela Dorna. Pe deasupra, nici cărticica păstrată 
în casa din Botoşana nu este întreagă: îi lipsesc 
paginile 1—2, înlocuite printr-o copie de mână 
lui Costan, și 63—71 (presupunând că pagina 74 
a fost totdeauna cea din urmă). 


2) În Arhiva de folklore a Societăţi! Compozitorilor Români. 

3) Trecut, impreună cu Dacă inima iți сеге, şi intr-un регу de pe la 188) al infanteristului drăguşan Samoilă Guşăilă, 
Cit de tirziu stăruie amintirea lui Pann în verşurile sătenilor se vede, de pildă, la р, 78 a culegerii Rumänische Soldaten- 
Volksli'eratur, intocmită în 1917, din ordinul Ministerului de războiu austriac, de Каа. Asp. i. d. R. Dr. Emil Precup (manuscris 


în Arhiva Soc. Comp. Rom.), unde versurile: 


Țărilor, să fiți martori 
Cit prin voi sunt călător 


par copiate din Spitalul Amorului : 


Munţ lor, fiți mărturii, 

Că prin voi călătorii, 
+) Scris de pildă, de către tânărul Drăguşan Năstase Luţian, în 1929, pe una din cele З foi impăturite cărora le zice „verş" 
5) Atât în manuscrisul! lui Luţian, cât şi într-un „verş* al altui flăcău din Drăguş: lon Stoia (4 pagini de versuri 


12 albe, 4 umplute cu socoteli), 
6) Tomuţ scrie soţiei: 


Măi nevastă, draga mea... 


sau 


y Soţie, viața noastră... 


Căprarul Pompei Bălan din Braşialău, care a tipărit un Viers de pe frontul italian (Arad 1917), are aceleaşi gânduri: 


Cărticică, cărticea, 


Du-te la soția mea... 
Versurile unuia din Utvin, cuprinse în broşura lui Victor Stanciu: Poezii populare din războiu, Arad 1916, la p. 28, 


sunt pentrii тата : 


Iubită măicuța mea, 
Ia-mi citeşte tu cartea... 


Alte răvaşe se îndreaptă către mândruţă, către copii, către toate neamurile, ba Caporalul Ai rel Gáină din Feldru 
într-al său Viers românesc de pe pămîntul rusesc, Arad, 1917, se „închină cu sănătate“ 


La părinți, fraţi, surori toate, 
Neamuri, străini mai departe... 


De multe ori, nu „cartea“, сі cucul sau о „păsărică“ nenumită, vor duce veşti celor de-acasă, Astfel, іп Rumänische 


Soldaten- Volksliteratur, la p. 2: 


Cucule, peană albastră, 
Zbori la mama la fereastră.. 


sau, tot acolo, la р. 1: 


Păsărică, glas cu jele, 
Zboara, spune-i mândrei mele... 
7) Maramureşanca Апија Pleş, ale cărei versuri le-a publicat Tache Papahagi în studiul Creaţiunea poetică popu- 
Гага („Grai şi Suflet“ II, Bucureşti 1925—1926), numeşte chiar poeziile ei логі (cântece): 
Dacă-i aşa şi-i aşa, 
Scrie-i câte-o horicea.., 


597 


Urmează să mai arăt de ce am socotit totuși 
nimerit să tiparesc ceea ce ne-a rămas. 


M-au hotărât mai întîi frumuseţile literare ale 
unora din poezii. Negreşit, şi alți țărani îmbrăcaţi 
in haina împăratului au scris versuri frumoase s). 
Cât ma priveşie, nu cunosc, de pildă, nimic mai 
mișcător decât puţinele rânduri іп саге bucovi- 
neanul Laurenti Rotariu a prins, în Anglia, amin- 
Итеа desparţirii de nevastă: 


Busuioc bătut de vânt, 

Te-am lasat în drum plângând, 
Lacrimi calzi aveai pe faţă, 

Și pruncuț micuț în braţă, 
Frunză verde de pe tei, 

Prunc cu nume Pentelei?). 


La plecarea celor cinci fii ai săi, mama lui Con- 
stantin Sasu a spus: 


Pentru-o armă ruginită, 

Mă lăsați pe mine friptă, 
Mă lăsați voi singurea, 

Ca-n pustiu o păsărea, 

Nu ştiu când v-oi mai vedea. 
V-am fost maică-ngrijitoare, 
Mi-ați supt {аја hrănitoare; 
Leganuț brațele mele, 

V-am ferit de multe rele 19), 


А 


Са să însemne ziua intrării în foc, caporalul 
Balan a gasit cuvinte deosebit de fericite: era 


Duminica Florilor, 
Ziua sarbătorilor, 
Perirea feciorilor. 


În broşura lui Victor Stanciu, putem citi, la 
раб. 71: 


Pasările sunt granate, 

Gropi şi șanțuri sunt azi sate. 
Și granalul unde zboară, 

Cu pamântul te omoară, 
Viaţa-i grea, moartea-i ușoară. 


Culegerea Flori de sânge a lui Aurel Esca şi 
Ion Iosif Schiopul (Bucureşti f. d.) este о ade- 


vărată antologie de versuri soldăţeşti. Unele au 
sunetul acelora care l-au fermecat pe Eminescu: 


„. Ат rămas frunză uscată, 
Să străbat cărările, 
Să duc supărările, 
Zilele şi sările. 
(p. 25) 


Altele ştiu să ne arunce în toiul bătăliei: 


Bubue tunul turbat, 
Curge sângele-nchegat, 
Luptă voinicii şi pică, 
Alții-n urmă se ridică, 
Curg plumbii ca bobi de linte, 
Inainte, înainte! 
(p. 18) 


Invrăjbirea lumii întregi un soldat a zugrăvit-o 
în două versuri izbitoare: 


Când am fost și eu de trai, 
S-a sculat crai peste crai. 
(p. 37) 


Chiar semi-cărturarul Purecel a izbutit un bles- 
tem al tunului, în versuri cam deslânate, dar nu 
lipsite de avânt: 


Bate tunul la Italia, 

M-a cuprins dorul şi jalea; 
Bate tunul la Englezi, 

Nu știu, mândro, mai mă vezi? 
Bate tunu-n Franţia, _ 

Іа-{і adio, mândra mea; 

La Rusia tunul bate, 

De mine, mândro, n-ai parte; 
Bate tunu-american, 

- Nu te-am văzt, mândro, de-un an;... 
Bate tunul la Germani, 

Mai așteaptă doi-trei ani; 
Bate tunu-n lumea toată, 
Bată-l Dumnezeu să-l bată. 1). 


N-am de gând să dovedesc că darurile poetice 
ale lui Тоти} le întrec pe ale tuturor acestora 
sau ale altora. Ї se cuvine însă, neapărat, un loc 
alături de cei mai înzestrați. 

Povestirea mobilizării (vers. 1—26 şi urm.) 1) 
ац а Paştelui pe front (vers. 357—390) o dove- 


8) Vom vedea în ce măsură împrumutate tradiției populare. 

9) Jalea prizionierului, cântece adunate din corespondenţa prizionierilor de Secţiunea românească de cenzură din 
Viena, Viena 1916, р. 54. (Manuscris, în Arniva Soc. Comp. Rom.). 

10) Constantin Sasu din Vama : În răsboiu şi după răsboiu, Suceava 1919, р. 13. 

м) Cristifon Purecel, sub-Ofiţer: Despărțirea între fată şi fecior precum şi Poezii din resbel, Braşov 1923, р. 11—12. 

12) De саге am putea apropia, drept dovadă, pe а înfanteristului năsăudean Ionică Acu, din Cântarea războiului, 
Marşul dela ţvaites marşbatalion, regimentul 63, Vulcan 1916, р. 4: 


Şi iac-un lucru ciudat: 
Cum eu, departe de sat, 


598 


Locuiesc într-un deal mare, 
N-am ştiut de conchemare... 


desc îndeajuns, O mai dovedesc şi atâtea alte De-a pușca a fost gătit, 


fragmente, Și fiind față în față, 

In multe verșuri de război răsună gemetele ră- Dau pe moarte şi pe viaţa. 
itil irisând după ajutor: t obisnuit раш Apoi hura s-a-nceput, 
niților, strigând după aju or: sunt obişnuit părțile Rusul tare s-a temut, 
cele mai bune ale manuscriselor lungi; Iar când hura s-a gătat, 


Rușii prinşi ni s-au predat, 
Ni s-a predat două mii, 
Fiind şi două femei. 

Dela alți n-aş fi crezut, 
Dar eu singur am văzut 14), 


Ședeau feciori prăvăliți, 
Ca la Paşti pomi înfloriți, 
Са mlădițele pe floare, 

Fără mâini, fără picioare. 

Și-așa, Doamne, mai țipau, 
і din gura-așa strigau: 

a шый ы ан, Cam tot astfel, unul din Crihalma (Târnava 


Știu bine că mă doriţi“... 13). Mare); 


; asta ; - Uite, Rusul s-a sculat, 
„La unul din anonimii Florilor de sânge, o vede Şi de noi s-a apucat... . 
nie $1 mai dramatică (p. 73): Iute noi ne-am îmbrăcat 

Şi către el am plecat, 


Și-am văzut fărtat puşcat T , 
Iar când la el am ajuns, 


In picioare și în cap, 


Si de mine s-a rugat Șvarămlinie ne-am pus, 

Să întorc puşca cu patul, Și de el ne-apropiam, 

Să-i sfărâm îndată capul, Lui Dumnezeu ne rugam... 15), 

Dar, zău, mie mi-a fost milă, 

Că zăcea-n sânge şi-n tină; Povestirile lui Acu (p. 51) sunt şi mai lipsite de 


Și mi-a fost mare bănat, Н Я 
Că zăcea-n sânge-nchegat. тагшес; 
Inainte-am patrulat, 
Dacă nu-i depăşeşte, Тоти} nu rămâne mai pre- Dar pe Rus nu l-am aflat. 
jos de ceilalți: Inapoi ne-am înturnat, 
) | 51 meldungu %) ni l-am dat. 
Și-auziți voi, gospodine, Chiar la Trupen-comandant, 
Cum vă mai strigă pe nume Oberslaităn 11), om ciudat. 


Fecorii şi-a voşti bărbaţi, Eu cu drag аў vrea să spui, 


Ca să mergeţi să-i legaţi? Dar nu ştiu numele lui. 
Altu-era pălit prin cap 
Și striga pod lui ortac; Versurile lui Тоти} par ceva mai puțin stân- 
Altu-era pălit prin spate, ce 51 mai vii: 
Şi nu-i nime ca să-l cate; кэе ита 
Și altul printr-un picior: Deca, spata și baibica, 
— Iartă-mă frate, că тог. Toate la purtăm de frică, 
Că unde nidăr 1%) ședeam, 
Nelipsitele descrieri de lupte ale poeților во!- lute-un mușinoi făceam, 


Şi capu ni-l ascundeam, 
Că veneau plumbii fierbinți, 
Те despărțeau de părinți; 


daţi sunt mai întotdeauna înșirări seci, neînde- 
mânatic versificate, ca următoarea а făgărăşa“ 


nului Clonţea: Veneau tare-nfioroşi, 
Peste râu din vârf de deal, ` Și scăpai, ducă-erai jos; 
Pândea hoțul de Muscal, Veneau ca albinele, 
Că dacă râul vom trece, Şi ne luau zilele 
Pe noi tofi să ne înece. Sbârnâiau ca păsările, 
Noi noaptea pod am făcut. De ne luau capurle. 


Și a trece-am început. 
Țărmurul era glodos, 

De fugă anevoios, 

Când Muscanul ne-a zărit, 


Și „sranatul'“, spaima cea таге, Тоти} 1-а 
cântat tot atât de bine ca oricare din semenii săi, 


15) Stanciu, р. 20. 

1) Neculae У. Clonţea, Viştea superioră, Comitatul Făgăraşului: Versuri de cătănie şi de pe câmpul de luptă, 1915 
(manuscris, în Arhiva Soc. Comp. Rom.). 

15) Gheorghe Cernea: Doine din războiu (1914— 1918), ed. VII, Sibiu 1940, р. 15. 

15) Germ. Mel dung : raport. 

17) Germ. Oberstleutnant : locotenent colonel. 

18) Germ. nieder : jos. 


529 


Mai sus amintitul Clonţea ne obosește cu un potop 
de versuri chinuite: 


Unde granatul cădea, 
Groapa mare se făcea, 
Totodata bubuind, 

Un mare vuet facând, 
Pamântul se clatina, 

Ca şi cutremur era, 
Țandări de fier s-aruncau, 
Care їп aer sburau, 

Ca granatul când se sparge, 
Mii de sfărmituri se tace, 
Care în aer zburând 

Și multe glasuri cântând, 
Cele mai mari cântă gros, 
Până pe pamânt cad jos; 
Iar cele mai mici subțire, 
Stau să te scoată din fire. 
Le putem numi astfel; 
Pasari cu ciccul de fier. 
Ре cine-aceste lovea, 
Sanatos nu mai era, 
Carnea de pe el rupând, 
Ca lupul, când e flamând. 


Un anonim din Flori de sânge stă cam pe 
aceeaşi treaptă: 


Unde granatul cădea, 
Groapă de-un metru făcea, 
Răniți ca frunza cădea. 
(p. 67) 


Câteva rânduri mai lirice în culegerea lui Stan- 
ciu: 
Aud granata cea mare, 
Care când cade, trăznește, 
Mulți feciori nefericește, 
Și șrapnelul nemilos, 
Care rupe os din os. 


Tomuţ zice: 
Bate Rusul ne-ncetat, 
Bate numai си granat, 
Cu granate de celi mari, 
Sparge ziduri cât de tari. 
Bate-l, Doamne, de granat, 
Са-1 cunosc pe șuerat, 
C-așa şueră de tare, 
Ca balaorul cel mare, 


iar când „ajunge jos": 
Și se băga în pământ, 
Câte-un ceas merge gemând. 
Soldaţii trăesc în lupte cu gândul la moartea 
„în străini“, care-i pândește, şi la formulele de 


bocet pentru cei morţi departe, cum le cunoaștem 
din Miorița: potrivindu-le la împrejurările răz- 


boiului, au scris câteodată, sprijiniți pe tradiţia 
poetică ţărănească, versuri pline de lirism pătrun- 


zător: 


Că ре min’ m-or îngropa, 
În camp їп Galiția, 

La о tută de stejar, 

Cu jele şi cu amar. 

In loc de tras clopotele, 
Dă Rusul cu tunurile; 

Іп loc de popă cântând, 
Var veni corbi croncănind. 
De cântat cin' mi-o cânta? 
Trâmbițaş си trâmbița, 
Ori dobaş cu doba-n spate, 
De trei ori doba va bate, 
Să fiu iertat de păcate 19), 


Іліт-о formă mai puţin desăvârşită, Clonţea a 
turnat aceleași cugetări, rostite cu aproape aceleași 


cuvinte: 


Că în loc de acestea, 

E Rusul cu sabia, 

E dușmanul cu arma, 
Sanieți 2) cu lopata. 

In loc de slujbă la mormânt, 
Croncănesc corbii prin vânt; 
In loc de trage clopotul, 
Dă Muscanul cu tunul. 


Asemenea şi Traian Pălășan din Саја 


Mare): 


Şi în loc de cântec sfânt, 
De-asupra pe-al lui mormânt, 
Croncănesc corbii prin vânt; 
In loc să tragă clopotele, 
Bubuesc tunurile, 

De răsună detalurile, 

Si nu plânge nimenea, 

Decât frunza şi iarba ®). 


(Târnava- 


Тоти} este numai unul din cei mulţi: 


Pe mine m-or prohodi, 
Cioarele şi cu corbii... 
Granatul m-a îngropa, 
Și сапоапа m-a cânta. 


Și iarăşi: 

Să spuneți că-s îngropat 
De-un granat mare,-nfocat. 
Іп loc de prapori cu sfinţi, 
Imi vineau plumbii fierbinți; 
In locul neamurilor mele, 
Mă petreceau cu şrapnele; 
In loc de lacră cu flori, 
Am bruțacul?2) subsiori; 
In loc de lacră-mpistrită, 
Am tonistra ?) păcuită 24). 


19) Flori de sânge, p. 13—14. 20) Germ. Sanităts-(truppe): sanitari. 21) Cernea, р. 7. 
2) Germ. Brotsack: вас de merinde. 2) Germ. Тогліѕѓег: raniţă. №) Germ. gepackt: strâns, împachetat. 


530 


Dar talentul lui Тоши{ se vădeşte într-o măsură 
poate și mai mare din ceea ce nu a scris. El n-ar 
fi suspinat, ca Găină: 


Apoi şi pe anul nou, 
Am lucrat ca și un bou, 


sau ca Purcel: 


Sub pământ cu animale, 
Imi petrec zilele mele. 


N-ar fi blestemat {ага dușmană са honvedul hu: 
nedorean Vălean Petru: 


51 pământul tău uscat, 
Ii cu sânge înmuiat, 

Cu sânge grecooriental, 
Din doritul de Ardeal 5). 


Nu s-ar fi mirat, ca Clonţea în Galiţia, că 


„pe luncă şi pe deal, 
Pasc vite de Simental. 


Nici n-ar fi încheiat o scrisoare, ca Purecel: 


N-am timp de scris mai mult, 
Adio şi te salut! 


Scăderi de felul acestora lipsesc cu desăvârșire 
din manuscrisul lui Тоти. 


E locul să insemnăm că în scrisul lui, liricul 
covârşeşte cu totul epicul, Cu neputinţă să-i ur- 
mărești drumurile sau să afli unde anume а 
luptat. De două ori (vers 1—26, 555—580), ni 
se povestește mobilizarea în Botoşana, care s-a 
făcut „noaptea supre Simbăta“, apoi ne trezim 
deodată într-o „țară cam pustie” unde domneşte 
foamea, curg „plumbii” şi „puşcă grozav“ Ruşii. 
La „februarie ziintâi“ (19157) — singura dată 
din întreg manuscrisul — Tomuţ a luat parte !а 
o luptă mare, iar în urmă a făcut multe „ştur- 
muri" 28), asupra cărora nu dă amănunte. In 1916, 
la moartea împăratului Francisc Iosif, este încă 
pe front, nu prizonier în Rusia, cum crede Cos- 
tan. Când a fost prins, nu ne spune, Aflăm numai 


că umblă „din țări în țări“ şi „din loropa tot på- 
mântul”, că a „dat de mări“ (poate Caspica, amin- 
tită de Costan), că una din poezii e scrisă în Ru- 
sia, unde cheltuiește „сорісі", alta (tot acolo?) 
în 1918, („vine-a patra primăvară"). In rămăși- 
țele unuia din verșuri e vorba de o izbândă a 
„noului împărat”, urmată de evacuarea Bucovinei 
de către Ruşi. Și atât. 

Nu urmează de aci că manuscrisul lui Tomuţ 
ar fi cu totul lipsit de interes istoric, Lăsând deo- 
parte amănuntele despre traiul pe front şi teh- 
nica militară a vremii — de oarecare valoare do- 
cumentară și ele —, Tomuţ a însemnat о sume- 
denie de fapte mărunte din viaţa de toate zilele, 
întâmplări de acasă şi din lume, саге пе dau о 
icoană vie a acelor timpuri: mobilizarea, vestită 
în sat de vornic și jandarmi, în sunetul clopote- 
lor şi buciumelor; foametea de pe linia de foc, 
unde soldaţii se hrănesc cu carne de cal; în dosul 
frontului, rechiziționarea vitelor, raționarea pâi- 
nii, comorile îngropate, inflația (bani „de oţel, 
de hârtie şi de fier"), specula „păsânilor”, care 
vând orfanilor şi văduvelor pâinea „си mare preţ“, 
dragostele nevestelor cu Rușii („iubesc Moscalii 
la ele“) 27), satele, locuite numai de fete, babe şi 
copii, sau arse — toate acestea sunt, fáră îndo- 
ială, fărâmate de istorie 2), 


[аг dacă ținem seamă că sute şi mii de țărani 
români, soldaţi în armata austro-ungară, gândeau 
şi simțeau ca Vasile Тоти{ din Botoşana, jud, 
Suceava, vom socoti desigur că şi psihologia omu- 
lui nostru este un document istoric. 

Cât priveşte războiul, Тоти} mărturiseşte răs- 
picat că l-a făcut de nevoie şi l-a urât, „Eu sunt 
venit de 5:14", zice el, şi toate relele le-a „petre- 
cut fără voie” ?9). Jelaniile lui se ţin lanț. E 
„scârbit şi supărat” sau „amărât şi mort de 
foame“, doarme ре „răzoale”, pușca şi sabia ti 
„mănâncă viața“, vânturile grele îi „mănâncă zi- 
lele”, viaţa i se „prăpădește', Acasă, norodul s-a 
împrăștiat, spinii au umplut pământul, fetele au 


25) loan Giuglea: Poezii. Întâmplări din răsboiu petrecute pe frontul italian, Braşov 1918, р. 26. 


2%) Germ. Sturm : asalt. 


2) Despre care Constantin Sasu are multe de povestit la р. 28—30 ale broşurii sale. 
z) Din viaţa satelor de atunci, alţii ne-au păstrat amintirea ajutoarelor băneşti către nevestele celor mobilizați. Dacă 
-am crede pe artileristul Nicolae Tincu (Stanciu, p. 8), grija Statului pentru femei n-a fost tocmai pe placul bărbaţilor 


Împărate, împărate, 

Pune pace, nu te bate, 

Саі dai toți banii pe sate, 
La muieri cu flori pe poale, 


Să nu lase birturi goale. 
Dacă s-au dus cei voinici, 
Beau muierile cit cinci. 
Vine badea, nu mai vie, 


Numai plată să se ştie ; 
Vine badea c-un picior, 
Dar să fie în ulcior. 


2) Acelaş gînd şi la mulţi alţii. Spre pildă, în Jalea prizonierului, р. 42: 
Nu s-a dus de voia ші, 


Ci de voia craiului. 


Etc. etc, 


551 


rămas fără drăguți, orfanii umblă din poartă în 
poartă, muierile varsă lacrămi. El „moare de ja- 
lea baiatului” 3) şi îl chinueşte dorul cumplit, 
când își aduce aminte de zilele de vară în {ага 
„aleasă” a Bucovinei: 


S-a-ndura Domnul şi-a vrea 
Și-oi merge la casa mea. 


Dar de acolo n-au mai venit scrisori de mult, 
гі numai, când şi când, „vorbe“, саге îl „scârbesc” 
şi mai rău. Plânge și „se ойеа2&" într-una: „vai 
şi-amar de mine”, „of şi-amar de-a mea viaţă”, 
„Doamne, nu mă chinui”, „vai, Doamne, nu mă 
lăsa”, „să ferească Dumnezeu” $. a. m. d. Bles- 
temă pe împăratul care nu vrea să se „împace“ 
şi pe іо} cei nesătui de război: să-i înece pu- 
hoiul, să le cânte broasca la cap. 

Faţă de atâtea plângeri, cele câteva versuri răz- 
boinice scrise cu prilejul izgonirii Rușilor nu trag 
în cumpănă?!), De altfel, soarta schimbătoare а 
războiului se resfrânge vădit în starea sufletească a 
ostaşului;: laudele și blestemul împăratului por- 
nesc desigur, deopotrivă, din  răsunetul întâm- 
plărilor militare în simţirea scriitorului, 

Ca un țăran adevărat ce este, Тоти} crede că 
toată pătimirea i-a fost dată spre „răsplătirea” 
păcatelor lui şi ale „neamurilor petrecute“), 

Credinţa aceasta porneşte din adânca simţire 
religioasă care străbate întreg manuscrisul. La tot 
pasul, se întâlnesc formule ca: „ mulțumesc lui 


Dumnezeu", „să-ți ajute Dumnezeu”, „v-ajute 
Domnul la toți”, şi chiar la moartea împăratului 
încărcat de atâta vină, Tomuț nu uită creştinescul 
„Dumnezeu sfântul te ierte“, Rudelor le poruncește 
să se roage în biserică pentru înfrângerea duș: 
manilor şi nu se îndoiește că izbânda asupra Ru- 
şilor se datoreşte Domnului Isus Cristos. Are 
mustrări de cuget că la Paşti n-a putut mânca na- 
fură 33), Când își amintește de câte primejdii 1-а 
ferit ajutorul  dumnezeesc, se închină  zmerit: 
„nu-s harnic de mulțumit”. Dealtminteri, multe 
din versurile lui sună chiar a rugăciuni: 77—80, 
314—323 şi, mai cu deosebire, 405—411, aproape 
o versificare а ecteniei liturgice (rugăciune pen- 
tru împărat, toți ostașii, cei de acasă, cei de ре 
front). 

Țărănesc este şi conservatismul poetului: se 
teme să moară în bătălie, mai ales fiindcă acolo 
ar muri de moarte rea şi i-ar lipsi ritualul plin 
de înțelesuri al înmormântării sătești. Mustră 
pe cei ce părăsesc „portul bătrân din strămoși” 
şi nu păzesc legile moştenite ale bunului trai şi 
ale bunei cuviințe. Rosturile fiecăruia le înţelege 
cum le-au înțeles bătrânii: locul feciorului e „la 
fată”, al gospodarului „la gloată“”, iar al fiului 
său acolo unde a trăit și muncit el însuşi. Femeile 
leneşe şi băutoare le biciue cu versuri împrumu- 
tate parcă strigăturilor din toate satele româ- 
neşti, 

Diă necrologul lui Francisc-losif, unde s-ar zice 


%) Intr-o scrisoare (manuscris, parte versuri, parte proză) a lui Grigore Olariu din Şanţ (Năsăud), strigătul: 
Oh, puiuţ cum aş veni, 
Că nu mai pot a dori! 
31) Nu numai în scrisul lui Tomuţ, ci într-al tuturor soldaţilor poeţi români din armata austro-ungară, izbucnirile 
de eroism sunt rare. O seamă vin din scrisorile femeilor de acasă. Şănţeanul Olariu, după ce povesteşte cum au fugit 


Ruşii, adaugă chiar cu nevinovăție: 


Altă dată fugeam noi, 
C-aşa-i rândul prin război. 
3) Vers 343-344, 747-749, 755-757. Mulţi alţii au crezut ca el. La Giuglea, р. 10: 


Pentru păcatele noastre 
S-a făcut atita moarte... 


Clonţea zice: 


Noi răbdăm aceste toate 
Pentru-ale noastre păcate... 


3) Şi alţii au simţit ca el. Clonţea, de pildă: 
Praznice n-am prăznuit, 
Sărbători n-am mai ţinut. 
Cu atita-mprăştiare 

Sau Găină: 
ŞI sfintele Sărbători 
ot aşa le-dun petrecut, 

Nici una n-am ținut... 
Cind Crăciunul a venit, 
Mare tină am avut; 


Sau anonimul dela Stanciu, р. 13—14: 


Frumos praznic luminat, 
Nu pot merge la-nchinat... 
Că noi acum de opt luni, 
Nu mai ştim de rugăciuni, 


532 


Nu ştii, praznicul cînd cade... 
Nici naşterea Domnului, 
Nici ziua Botezului. 


Cînd siujba era mai mare 
Nici nu gindeam de гираге... 
Јас-аѕа au fost cinstite 
Sărbătorile dorite: 

Fără leac de rugăciune. 
Domnul deie iertăciune... 


N-avem zi de prăznuit, 
De când aici am venit... 
Suntem de tot nu ştiu cum, 
Că n-am avut nici Crăciun. 


că а versificat amănunte istorice luate dintr-un 
articol de gazetă (sânge la suirea pe tron, război 
cu „Praisu“ şi cu Unguru, ocuparea Bozniei, asa- 
sinarea împărătesei, nenorociri familiare, „gloata“ 
risipită în vânt), ca şi din lauda Bucovinei, vădit 
înrâurită de Alecsandri, se înţelege îndeajuns că 
Tomuţ a umblat şi a citit. Totuși, priveşte și lumea 
modernă cu ochi de țăran. Împăratul este „scum- 
pul tată” al poporului, pe care-l „rândueşte”; el 
„Srijeşte“ de toţi creştinii, le dă drepturi, pâine, 
sare, bani şi haine bune, ştie de urma fiecăruia şi, 
îndată ce se naşte vreun copil, îl „iscăleşte prin 
cărți”, să nu rămână „prăpădit“, Când moare el, 
supușii lui se simt fără stăpân, daţi pe mâna unui 
împărat „străin“, 

Tot atât de naive şi de țărănești sunt şi păre- 
rile lui Tomuţ despre strategie: Rusul nu intra în 
Bucovina, dacă „stanţul de cătunie“, împreună си 
„landwerul”, cu „fantaria“ şi cu „lanșturmul cel 
bătrân” аг Н fost așezate „şvarmlinie” jur-împre- 
jurul ei. 

De rânduelile administraţiei de Stat ţăranului 
Тоти} îi e teamă: se întreabă îngrijorat ce legi 
vor mai ieşi. Înţelepciunea lui bătrânească nu se 
increde în dreptatea tribunalelor şi fuge de ju- 
decăţi: 


Cei bogați la avocați, 
Cei săraci tot vinovaţi. 

Manuscrisul mai cuprinde şi o seamă de infor- 
mații etnografice de mare preţ. Cu gândul mereu 
acasă, Tomuţ alcătuește, fără voie, din frânturile 
amintirii, o icoană a satului său. 

Aflăm dela el că la Botoşana trăia, în ajunul 
războiului din 1914, un neam de oameni cam fu- 
duli, dar încă puternic stăpâniţi de tradiţia ru- 
rală. Toţi umblau îmbrăcaţi țărănește: femeile 
purtau cămăși cu altiță grea, cusută cu mărgele, 
catrinți şi ciobote; bărbaţii pălărie, suman şi cu- 
rea, Doar, ici-colo, câte un fecior începuse să se 
încingă cu brâu tricolor şi să-şi pună hurmuz la 
pălărie, câte o fată să se „ruminească“” și „pu- 
druiască“, 

In dulcele Crăciunului, lumea mergea la strân- 
sură. 

La Paști, luau cămașă şi papuci noi, mâncau 
nafură şi pască, ciocneau ouă împistrite, spuneau 
„Cristos a înviat” şi se ospătau. 

+ Moartea cuiva era vestită rudelor prin semne: 
visau, de pildă, că beau rachiu şi joacă. Cel ce mu- 
rea își cerea iertare dela vii. Mortul se scălda, i 
se croiau „straie albe, neamurile „porneau” clo- 


potele, îl aşezau, îl boceau (sau plângeau) în pri- 
teghi și-l culcau într-un sălaş (sau о lacră); apoi, 
cu preot şi cu prapori, îl petreceau și-i așezau o 
cruce „la cap“, Pe mormânt semănau busuioc, ma- 
gheran sau viorele, iar la Sâmbata Morților veneau 
din nou cu toţii, să-l cânte. Pentru suflet dădeau 
de pomană haine, pâine şi apă. 


Valoarea lingvistică a textului nostru o scad, 
din păcate, inconsecvenţele unei ortografii stân- 
gace şi оагесагі înrâuriri cărturărești, 

Din stângăcie, Tomuţ scrie, între altele, aceleași 
cuvinte: n-o știle] în trei feluri: noștii, noștri, no 
şti, sau ortografiază: ghiorgină, jungiiet, chias, 
priveghi, chioarăle (dar şi cioarăle), cin (dar şi 
chinuiți), scîrbit (dar şi scirba). Inrurirea căr-- 
ţii se vede în scrieri ca plumbii (pe lângă plumbi, 
prunci, părinți), copiii (pe lângă copii), de (pe 
lângă di), prin (pe lângă pin), se (pe lângă să), 
noşti (pe lângă voşt), D-zeu (pe lângă Dumnezeu), 
etc. 

Obișnuit însă, Тоти} scrie aşa cum vorbește: 
dial, alian, vremia, dioparte, diasupra; Craciun, 
masline; nui€, suie, vide, ajunge, scîrțăie, grê, prin- 
diem, putiem; aiesta, aiasta, acieli; sămn, bosiioc, 
înblă, fumeie, ş-apă, coalea; noauă, oauă, doauă, 
nicion, câti-on şi chiar: (precum) las' om om, Păs- 
trează şi unele forme caracteristice ale graiului 
local, ca ai fi stată sau conjugările apocopate 
plătă-i şi să cinsteă, care vădesc legături cu Ma- 
ramureșul. 


Mai presus de toate însă, poeziile lui Tomuţ 
(ca şi toate poeziile de acest fel), ne aduc oare- 
cari desluşiri cu privire la problema, în teorie 
şı în abstract atât de mult cercetată, a creaţiei 
populare. 

Detiniţiile artei populare, şi ale poeziei îndeo- 
sebi, sunt atât de felurile, încât s-a simţit nevoia 
unor lucrări de sinteză despre înţelesul termenu- 
lui „popular“ şi prefacerilor sale dealungul vre- 
murilor, Felurimea aceasta își are, fără îndoială, 
obârşia în firea foarte schimbătoare, după loc şi 
timp, a materialului cercetat, 

Cât ne priveşte, nu vom încerca o definiţie 
nouă, ci пе vom mărgini să însemnăm, deoparte, 
că pătura ţărănească dela noi cunoaşte o artă cu 
totul deosebită de cea cultă (aci mai tânară decât 
еа), că această artă a ţăranilor vieţuieşte fara aju- 
torul scrisului sau al tiparului şi că izvoarele ei nu 
ne sunt cunoscute, De altă parte, vom aminti că 
mai toţi cercetătorii au părăsit vechea credință 
în creaţia zisă colectivă şi pun azi orice plăsmuire 


533 


artistică în seama unui ins înzestrat, astfel că 
bunurile artistice obşteşti ar porni întotdeauna 
dela acte de creaţie individuală, S-a spus că ase- 
menea acte ar fi și poeziile scrise ale sătenilor şi 
sătencelor noastre, ca acestea ale lui Tomuţ, iar 
scriitorii lor s-ar asemăna cu miile de poeţi din 
popor ale căror nume numei întâmplarea ni le-a 
ascuns. 

Totuşi, spre deosebire de poezia nescrisă și ano- 
шта dela sate, verșul de față — şi celelalte 
toate — se păstrează prin alfabet şi poartă o iscă- 
litură, încât suntem îndreptăţiţi să ne întrebăm; 

1, dacă şi în ce masură ele ţin, în adevăr, de 
arta populară; 

2, dacă, populare fiind în înțelesul arătat al 
cuvântului, trebuesc socotite acte de creaţie in- 
dividuală menite să ajungă în urmă colective prin 
circulaţie întinsă, ori se apropie, mai curând, de 
condiţiile creaţiei culte. 

Cercetarea ne dovedește că verșurile lui Tomuţ 
se aseamănă cu cele nescrise ale poporului mai 
întîi prin tehnica versificaţiei, Sunt versuri de 
8 sau 7 silabe, rimate şi supuse legilor cunoscute 
ale metricii ţarăneşti, 

In toate picioarele, afară de cel din urmă, si- 
labe neaccentuate în vorbire pot primi un accent 
metric, sau, dimpotrivă, silabe accentuate în vor- 
bire îşi pot pierde accentul: 


Copii mici şi cu neveste 


sau: 

Mult sânge s-au mai vărsat 
sau: 

Vai, Doamne, unde-am ajuns 
sau: 

Eu pe munţii Carpaţi mor 
sau: 

Numai nori negri de fum 
sau: 

Toate le-am petrecut noi 
sau: 

C-atunci oi fi eu picat 
sau: 


Iertatu-le Impărate 


satt: 

Să stăm morţi neîngropaţi 
sau: 

Soacră-sa dac-o-învăţa 
sau: 


Fete şi babe bătrâne 


sau, însfârşit: 
C-am stat la umbră sub nori 31), 


În cel din urmă picior al versului, unde accen- 
tul metric şi accentul din vorbire trebue să se aco- 
pere, sunt îngăduite anume abateri, Cea mai des 
întâlnită este întrebuinţarea, drept silabă accen- 
tuată, a articolului şi formelor sale de declinare: 


Amărât mi-i sufletu 


sau: 

Și-oi mai vedea lumina 
sau: 

Viermii și cu mușştele 
saus 

La Sâmbăta Morților, 
precum şi: 

Taţi, mame, surorilor, 
sau: 


Alţii strigau copiii, 


Dintre celelalte excepţii, mai întâlnim іп ma- 
пиѕетіѕ una singură (răspândită în Ardeal): 


De jele și de gânduri 
Și de multe necazuri, 


Ca în poezia nescrisă a poporului, când şi când 
un vers începe cu anacruză (vers de 9 silabe) 35); 


De/câte rele i-au mâncat 


sau: 

Gre/şelile cele făcute 
sav’ 

Și/portul bătrân din strămoşi 
sau: 


Nu/ştiu în tine când m-oi duce 38), 


м) Fiecare din aceste versuri înfăţişează răstălmăcirea metrică a altui şir ritmic din vorbire. — Versurile „normale“ 
adică acelea cari folosesc şi drept silabe accentuate în vers numai silabe accentuate şi în vorbire, sunt în manuscris 447: 646 
35) Ceiace a făcut pe unii să creadă într-un Vers românesc popular „iambic“. 
5) Dacă nu cumva Tomuţ a gândit şi nu s-a priceput să scrie: 
Nu ştiu-n tine сіла mo-i duce. 


Tot astfel putem înţelege versurile; 


i rabdă a (rabd-a) dracului foame 
-acele ce astăzi (ce-astăzi) trăesc. 


Тоти{ nu cunoaşte, în adevăr, liniuţa de unire, de unde scrieri са: soapucat, dacăi rai (dacă erai), cu unguru- 


aluptat, boznaoi luat etc. 


534 


Un vers (230) pare să cuprindă un picior lri- 
silabic: 
Cu granate de cele mari. 


Cu privire la rime, de asemenea, Тоти} ascultă 
de legile poporului, Rimele sale alunecă adesea 
spre asonanţă: dulce se împerechează cu duce, 
toată cu poartă, gloanțe cu moarte, iarbă cu șagă, 
noi cu nori, mulgă cu tundă, mare cu ioroplane; 
apoi tine cu bătrâne, stăpân cu străin, noi cu văi, 
Cazacii cu Austriecii, șăd cu prohod, copii cu ei, 
ba chiar laolaltă cu vaită, plângând cu chin, gos- 
podine cu nume, făcute cu dinainte, Dar pustii- 
bătălie seamănă a licenţă personală. 

Unele rime mai deosebite sunt imprumutate poe- 
ziei populare şi cunoscute mai de mult: 


Nici la urechi cercei, 
Că vedeți їп, lume ce-i 
sau: 


Și zice bărbatului 
Că ea astăzi, mâine nu-i“), 


Tot astfel, şi folosirea unei silabe de întregire 
muzicală, la rimă: 


Numai nebunu şi prostu 
Uită, răul cum au fostu, 


In schimb: 


Tunurile-au arat pământul, 
Infocate și arzându-l, 


pare o imitație personală a modelelor populare. 

Desfacerea versului în emistihuri rimate, de alt- 
fel rară în poeziile lui Tomuţ, se trage şi ea din 
tehnica poporului: 


Aveau boi 
şi mulgeau oi 
sau: 
Fetelor, 
nevestelor, Ё 
Bau: 


Mărcuți mici 
de trei copiei. 


Și stilistic vorbind, poetul rămâne legat de tra- 
diţie, căreia îi împrumută „frunzele”, „frunzişoa- 
rele” şi „trunzuliţele” verzi, apoi paralelele, repe- 
Пе variate şi antitezele simetrice ce le-am pu- 
tea numi pseudo-strofe: 


Nu vedeai de sus în jos, 
Numai fum întunecos, 
Nu vedeai cerul nici cum, 
Numai nori negri de fum, 


Tomuţ nu cunoaște de altfel decât tipul 24-2, 
de unde 2+2+2, cât şi 2+2+2+2 şi 2+2+2+ 
2+2+2+2: 


Voi си ouă frumușele, 

Noi cu plumbi și cu șrăpnele: 
Voi cu ouă la ciocnit, 

Noi cu plumbi le feluit %); 

Voi ziceţi: „Cristos а-пріаі”, 
Noi cu Ruşii la junghiat, etc.*?), 


Cu toate acestea, privită mai de aproape, ver: 
sificaţia lui Тоти} se depărtează de a poporului 
prin unele amănunte și mai cu seamă prin sime- 
tria rimelor, În poezia populară, rimele leagă de 
cele mai multe ori câte două versuri, dar deseori 
şi câte 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9, rareori şi mai multe; din 
loc n loc câte un vers rămâne stingher 40), 

Rimele lui Tomuţ, împreună mai mereu 2 ver: 
suri, afară numai de 3 versuri stinghere (503, 504, 
957), 7 şiruri de 3 (247—249, 598—560, 615—617, 
765—766, 807—809, 922—924) şi unul de 5 versuri 
(591—595). Șirurile de 44), de 61) şi de 843) ver- 
suri legate prin rimă trebuesc înţelese ca mul- 
tiple de perechi: 2+2+2+.. 

Putem deci bănui că poetul s-a silit să versifice 
„corect”, silință dovedită şi de 2 versuri prea 
lungi, scurtate printr-o eliziune (245, 291): 

, In aceast' pustie țară 
1; 
į Mulți erau făr' nici o mână. 


Intr-o măsură oarecare, asemenea gânduri sunt 
ale unui cărturar, 


3) O rimă asemănătoare în scrisoarea lui Olariu din Şanţ: 


Să grijească el de oi, 
Că de nu, eu bate-l-oi. 


Alta la Stanciu, p. 25: 


Varsă foc, varsă granate, 
Bată-l Dumnezeu, spurcat е! 


3) Germ. zielen: a ochii. 


зә) În tot manuscrisul: 2+2 de 11 ori (169—172, 195—198, 257—260, 277—280, 


363—366, 433 -436, 785—788, 810 813, 


330—333, 
822—825, 916—919); 2+2+2 de 2 ori (527—532, 1.018—1 085); 2+2+2+2 odată (1. 116—1. 123), 242424-2 +2+2+2 oaată (865—382), 
4) Se pare că singura statistică a frecven e feluritetor grupuri de versuri rimate este cea încercată, în treacăt, de 


mine, în Despre bocetul 


ela Drăguş, Bucureşti 1 
se leagă 2 cite 2. 


2, asupra unui material mărginit, їп care aproximativ 68 90 din versuri 


41) 1—4, 7—10, 73—76, 115—118, 137—139, 182—185, 338—340, 357—360, 555—558, 585—588, 603—606, 607—610, 644—647, 648—651, 
771—174, 779—152, 199—802, 824—827, 848—851, 960—963, 980—982, 1.070—1.073. 


4) 11—16, 99—104, 656—661, 757—762, 898—893, 908—913, 1.064—1.069. 


12 


43) 541—548. 


535 


De altă parte, Tomuţ şi-a scriş versurile unul 
sub altul, în rânduri despărțite, aşa cum se ti- 
păresc cele culte, câtă vreme ţăranii puţin ştiutori 
de carte le înşiră fără întrerupere, pe toată lăţi- 
mea hârtiei, ca proza: 


ține domne Poştile săne porte cărțile să scriem 
dureril foile Verde din tulpină cind apuc pănuța 
înmână Eu suspin dila inimă pare că ma blastămat 
Mama cin ma Іевйпаі să nuvăd ciam mai Lăsat 
стейе dagă ceți scru eu pling Oftezi de doru tau 
de ce sa si maii traesc Cu tine nu mă tilnesc de 
cân dia casă am Plecat multă jele mau mâncat 
cin majunge dor dia casă ілітија n minei Arsă 
cân ma junge dor de tine plinge Inimufa n mine 
de dor nu mai văd pe nime Parem rău sim banuesc 
la inima ma Topasc tu mândruța de al tău dor şi 
am Drăguți puișor şi de mult cie m bănuesc La 
inima ma topăsc frunză verd de 
carte că mi дог“), 


Bojor scriem 


Pe deasupra — amănunt prea adesea trecut cu 
vederea — Tomuţ a tăcut un verș, o cărticică cu 
multe foi cusute, ре când țăranii care abia ştiu 
scrie trimet acasă numai scrisori 45) pe foi răzlețe. 

Textele întăresc credința că ştiinţa de carte 
îndepărtează pe ţăranii poeţi dela canoanele poe- 
tice populare,  Cărturarii sătești mers până la 
strofă; mai intii la împreunarea periodică а 
2+2 versuri <), paoi la suvenir: 4 versuri „tro- 
haice", epta- sau octosilabice obişnuite, cu rime 
incrucișate: 


Și să-i uzi cu lăcrămioare 
Mormântul soțului meu, 
Inimioara ce mă doare 
N-ar suspina tot mereu! 4), 


Sau, de dincoace de Carpaţi: 


Prin aer mii de obuze 

Face curse regulat, 

lar moartea, zâmbind din buze, 
Secera nencetat 4), 


Se pare că instrucţia primară nu îngăduie о арго. 
piere mai mare de poetica cultă; hotarul versului 
„iambic“ ţăranii nu-l pot trece deabinelea, Astfel, 
Clonţea, încercând 4) parafrazarea unei poezii а 
lui Eminescu, copiază întii o strofă, iar într-a doua 
se întoarce fără voie la versul moştenit: 


Că rândunelele se duc, 
Se scutură frunza de nuc, 
Se-așează bruma peste vii, 
De ce nu vii., 
Dar mai departe: 
Vântul bate, frunza pică, 
Că e tare-ngălbenită, 
Codru-ncepe а se-nroşii, 
De ce nu vti.. 


In altă poezie (scrisă poate cu gândul la Peneș 
Curcanul), acelaşi Clonţea, deși isbuteşte cu mare 
trudă să păstreze oarecum metrul originalului până 
la sfârşit, tot mai scapă, când şi când, câte un vers 
„trohaic”; 


Plecat-am din Sibiu cu sute, 
Batalion întreg..., 


dar apoi: 
i Intre cari şi al meu văr ` 
şi: 
Căci cu cari eu am plecat, 
şi? 


Rusul mult ne-a așteptat, etc... 


Fiindcă „au urmat” numai 3 clase primare, То: 
таці rămâne îrieşte іп urma cantorilor și gradațţilor 
cu mai mult învăţătură decât el, 

Din cercetarea formei manuscrisului său am tras 
două învățăminte: odată, am văzut că versurile lui 
sunt aproape întocmai asemenea celor nescrise ale 
poporului; apoi, ne-am putut da seama că puţinele 
deosebiri se datoresc instrucției şcolare, şi de асі 
tragem dovada că firea pe deantregul „orală а 
poeziei populare este o insușire de căpetenie, nu 
întâmplătoare, a ei, alfabetul îndreptând-o negre- 
şit spre arta cultă, 


4) Manuscris anonim din Şant (Năsăud). — Ţăranii simt,in adevăr, versul ca o unitate, numită obişnuit de ei vorbă 
(„mai sunt vreo două vorbe“), dar nu le despart grafic, dacă n-au fost învăţaţi să o facă. 
б) Care sunt şi ele verşuri, în celălalt înțeles al cuvîntului. Într-un manuscris, soldatul şănţean Ion Cotu, zice: 
Frunză verde de cireş, 
Să-ţi trimit soție.-un verg. 
În culegerea mai veche a lui Ştefan Muntean, sub-ofiţer: 100 Doine şi Strigături..., ed. V, Braşov 1923. р. 46: 


Frunză verde de dudău, 
Vă trimet un viers şi eu. 


Aceiag terminologie la Găină, р. 3: 


Scriu puțin şi-o mică carte 
Şi ип micuf vezsurel. 


4) Cum versilică, de pildă, Giuglea, 


47) Purecel, р. 43. 


48) Fraţii gemeni Ghiţă şi Mitică Constantinescu din comuna Predeal-Sărari (Prahova) zişi şi Burduşel Gheorghe şi 
Burduşel Dumitru, sergenţi in Regimentul 5 Călăraşi: Amintiri din zile grele, Ploeşti 1919, p. 26. 


4) in Anii sângeraţi. Versuri din timpul de războiu 1915—1916 (manuscris, їп Arhiva Soc. Comp. Romini). 


556 


Cercetarea cuprinsului poetic e mult mai апе: 
voioasă, Am arătat că poeziile de faţă sunt ale 
unui țăran prea puţin atins (dar totuși atins) de 
cultura cărturărească. Urmele ei — amănunt izbi- 
tor — se simt mai puternic acolo unde creaţia in- 
dividuală apare mai lămurit, ca în Versul Bucovinei 
şi în Versul împăratului. Pe lângă bucăţi ca aces- 
tea, întâlnim însă mereu versuri се пе par сипоѕ- 
cute și chiar unele de mult știute din culegeri ti- 
părite, 


Câtă vreme, în adevăr, scriitorii dela ţară nu 


vcesc să împărtășească altora decât stări sufleteşti, 
vor afla întotdeauna cuvintele cele mai potrivite în 
comoara poetică a obștei, fiindcă repertoriul liric 
obştesc vieţueşte şi dăinuește tocmai prin valabili- 
tatea lui generală („Gemeingültigkeit“), adică prin 
aceea că a ştiut să rostească toate simţirile tutu- 
ror 50). 
Cel jalnic şi necăjit poate cânta: 


Jele-i Doamnei cu ii jele, 
Jele-i ііпітијеі mele... 
sau: 
De jalea vieţii mele 
Plâng pietrele pe vâlcele, 
Păsările-n cuiburele,.. 
sau: 
„» tinerețele mele, 
Cum le petrec eu cu jele, 
Cu jele şi cu necaz 
Și cu lacrimi pe obraz... 
sau: 
Mândru-i codru şi-nfrunzit, 
Ец tânăr şi necăjit., 
sau’ 
Necăjit ca mine nu-i 
Decât puiul cucului... 
tau: 
De-ai ști, maică, traiul meu, 
N-ai dormi noapte-așa greu, 
Te-ai scula la miezul nopții 
Și mi-ai ruga ceasul morții... 
ваи: 
Frunză verde nucă seacă, 
Toate lemnele se pleacă 
Cu vârful către pământ 
Și mă-ntreabă de ce plâng... 
sau; 
Săracă inima mea, 
Mult e jalnică şi rea.. 
sau: 
De urât, mânca-l-ar focul, 
Gălbenit-am ca şi socul... 


sau: 
Păsărică cu cunună, 
Nu cânta noaptea pe lună, 
Că inima mea nu-i bună. 


Omul fără noroc va zice: 


Of, Doamne, ce noroc rău 
Am avut în lume еи... 
sau: 
Cucule, peană merie, 
Ba rău mi-ai cântat tu mie.. 
sau: 
Măicuţă, când m-ai făcut, 
Mai bine m-ai fi pierdut 
Intr-o margine de rât... 


sau: 
Mâăicuță, când m-ai făcut, 
Mai bine să fi făcut 
Două fântânele reci 
Intre două dealuri seci... 
sau: 


Sărac bine de demult, 
Ce-am făcut de te-am pierdut? 
Іп crâşmă nu te-am băut.. 


Sunt apoi vorbele străinătăţii: 


Vai de lin, vai de pelin, 
Vai de omul cel străin... 


sau: 
Pe cine Domnul îl bate, 
Nu-l bate cu alte fapte, 
Numai cu străinătate.,, 
sau: 
Străină străinătate, 
Mult mi-ai fost soră şi frate... 
sau: 


Tu rămâi în sat la tine, 

Dar de mine n-a fi bine, 

Că mă duc în țări străine... 
sau: 

„mila dela străin, 

E ca umbra cea de spin. 


Sunt vorbele cele multe ale dorului; 


Bate vântul printre munți, 

Mi-aduce dor de părinți; 

Bate vântul printre brazi, 

Mi-aduce dor dela fraţi... 
sau: 

Câtă boală-i pe sub soare, 

Nu-i ca dorul de-arzătoare,.. 
sau: 


Amară-i frunza de nuc, 
Mai amar dorul ce-l duc... 


50 Amintesc, în această privinţă, cuvintele pătrunzătoare ale lui Bela Bartot din Rumänische Volksmusik, Berna 
19 3. „Cântecele populare“, zice el, „au putere de solidarizare socială... şi prin textele ior. Trăirile proprii sau ale аргоа- 
pelui îndeamnă pe fiecare să cugete îndelung asupra acestor texte.. E doară vorba acolo de simţiri Comune tuturor, ros- 


(ќе intrun Chip cunoscut oricui, din copilărie“. 


537 


sau: 
Pe drumul care merg eu, 
Nu e apă nici pârău, 
Numai singur dorul meu... 
sau: 
la-mă-n brațe, dorule, 
Și mă treci pădurile... 
sau: 
Du-te, du-te, dorule, 
Du-te, călătorule... 
sau: 
Dorul meu pe unde umblă, 
Nu-i pasăre să-l ajungă... 
sau: 
Cine-a zis dorului dor, 
A grăit cuvânt ușor... 
sau: 


Că și doru-i mare câine, 
Peste multe dealuri vine... 


Sunt vorbe pentru cei singuratici: 


Văd că tinerețea-mi trece, 
Și n-am cu cine petrece... 


sau: 
Nu văd mamă, nu văd tată, 
Parcă sunt picat din piatră... 
sau: 
Aș muri, moartea nu-mi vine, 
Aș trai şi n-am cu cine., 
sau: 


Jelui-m-aş şi n-am cui... 


Sunt vorbele marilor despărțiri: 


Ia-ți, (mireasă), ziua bună,, 
Dela tată, dela mumă, 
Dela frați, dela surori, 
Dela grădina си Ногі; 
Dela fir de tămâiță, 

Dela fete din uliţă; 

Dela tir de busuioc, 

Dela feciorii din, joc... 


p: 
Taci, (mireasă), nu mai plânge, 
Са la maică-ta te-oi duce... 

şi: 
Plângi, (mireasă), şi suspină, 
Că mergi în casă străină.. 

sau: 


Plângeți, ochi, şi lăcrămați, 
Că voi sunteți vinovaţi... 


In cântecele haiduceșt: şi într-al lui Corbea, «е 
zice de povara bătrâneţelor timpurii: 


Că m-am dus tânăr copil, 
Și-acum sunt moşneag bătrân... 


Moartea şi groapa au și ele, de mult, vorbele 
lui: 
Din obrajii roșiori, 
Cum or mai crește Бијогі; 
Din ochii cei albăstrei, 
Cum or creşte stânjenei... 
sau: 


Mândro, când oi muri eu, 
Să vii la mormântul meu... 
sau: 


De-aș muri primăvara, 
Păsările m-ar cânta... 


Poezia din bătrâni a dat grai până şi zbuciu: 
mului nopţilor de insomnie: 


Mare-i noaptea şi nu dorm, 
Tot mă-nvârt şi mă întorn, 
Ca peştele-n apă lină, 

Ca omu-n fară străină... 


Este deci firesc să găsim toate aceste teme și 
multele altele, neschimbate sau abea schimbate, 
în mai toate textele 51). 


Tomuţ s-agmulțumit şi el, de multe ori, cu amin- 
‘ri, Işi petrece viaţa 
Tot cu necaz 
Şi cu lacrimi ре obraz... 
se roagă: 


Cobori, Doamne, pe pământ... 


işi chiamă nevasta la groapă: 

Şi deasupra la mormânt 

Seamănă busuioc sfânt,.., 
povesteşte ca în balade: 

Inapoi m-am înturnat 

Și din gură-am cuvântat..., 
râde de femeia leneşă, care 


Pita n-o şti frământa... 


Versurile de rămas-bun, 81—88, par transcrie: 
rea întocmai a unui verș de înmormântare semi- 
cult, cum l-a putut auzi acasă, 


5) Acu, p. 11; Cernea, р, 17, 29 etc.; Clonţea: Versuri, p, 27, 65, 126; Clonţea: Anii sângerați, р. 12; Flori de sânge 
р. 14, 15, 22, 27, 30, 34, 36, 31, 39, 41, 57, 58, 76, 150, 151 etc.; Giuglea, p.7,24,21 etc.; Jalea prizonierului, р. 19, 23, 57, 59, 62, 69, 
т), 8), 84, 104, 111, 115, 116, 120, 121, 124 129—133; Olariu, p.3,5 etc; Ригесе! р, 8, 13, 14,21, 25,27; Rum, Sold.-Volkslit, p 8, 16 
ete, ; Sasu, р, 19, 21, 25; Stanciu, p. 7, 17, 27, 29, 33, 36, 50, 51, 53, 55, precum şi la Vasilie Savel: Doine din războiu, Arad 
1925, р 28 etc,; la Gheorghe Cătană: Flori din războlu, Caransebeş 1919, р, 15, 16, 37, 38 etc.; la Muntean, р. 29, 38, 41 
55, 56, 66, 16; „Gral şi sutlet“ 17, р, 295—296 etc, şi chiar în cărturărescul Viers de despărţire dela familie al lui Petru Muti 


din Rebrigoara, Arad 1917, p. 9 etc. 


558 


Potrivirea .unor frânturi poetice vechi la gân- 
duni noi naşte şi aci, ca în celelalte texte şi ca 
în tradiţia orală, variante fără întindere şi fără 
însemnătate, ca: 


Doamne, rău m-ai blestemat... 
pentru: 

Maică, 
sau: 

Și să mă plângă cu dor, 

Că le-am fost iubitul lor,,, 


rău m-ai blestemat, 


n loc de: 
Plânge-mă, maică, си dor, 
Că ţi-am fost voinic ?есіог...; 
sau; 
„La Sâmbăta Morților, 
C-am murit cu mare dor, 


sare aminteşte de un bocet bucovinean: 


„„Am plecat cu mare dor 
„„Din casa părinților,,.; 
sau: 
Bucovină, țară dulce, 
Eu din tine nu m-aș duce, 


ca într-un cântec de stea: Ы 
Raiule, grădină dulce, 
Eu din tine nu m-aș дисе..; 
sau: 
Astăzi toată lumea plânge 
Și varsă lacrimi de sânge.. 


ca in alt cântec de stea: 


Inserii-ncepură-a plânge, 

Că se varsă sfântul sânge...; 
sau; | 

‚‚,Ротпи1 Isus Cristos 

Ne-au fost tare de folos.. 


tot ca într-un cântec de stea: 


„Să o ducem lui Cristos, 
Să ne Не de folos..; : 
sau; 
Se băteau feciori cu tată, 
Să băteau mamă си fată.. 


ca în colinda despre Capul Veacului: 


Când a bate Ни ре taică, 

Fiică-sa pe maică-sa,,.; 
sau: 

Vă адисе} la mănăstire, 

Să ne faceţi pomenire.. 


asemănător cu un cuvânt din Meșterul Manole: 


Loc de mănăstire, 
Și de pomenire, 
sau: 


Căci pe locul ce sunt eu 
li bătut de Dumnezeu,,,, 


variantă după: 


Pe drumul care merg eu, 

Nu-i пісі apă, ni părău.,,; 
sau: 

Taci, femee, nu fii proastă, 

Asta-i despărțirea noastră, 


care vine din snoava cu drăguțul ascuns in ladă: 


Mărturisirea sufletului nu cere, așadar, țărani- 
lor scriitori creație poetică propriu zisă. S-ar 
putea însă crede că povestirea vieţii militare şi а 
intâmplărilor din război o va cere neapărat, 


Și totuşi, cunoaştem din filele multor cărţi о 
întreagă poezie cătănească tradiţională și апо: 
nimă, 

Cei ce pleacă la oaste cântă: 


Când am fost maichii mai drag, 

M-a jurat Neamţul sub steag...5:) 
5ай: 

Spală, mândră, hainele, 

Că se duc cătanele,,., 55) 


cu varianta: 


Eu mă duc, mândră-n cătane, 
Tu rămâi şi spală haine... 54) 
sau: 
Eu mă duc, mândră, ca mâine, 
Dorul meu la tin’ rămâne, 54) 
şi altele, 
Recruţii spun: 


Trenule cu multe roate, 

Nu mă-nstrăina departe,,,, 55) 
sau: 

Vino, maică, de mă vezi, 

Până sunt grânele verzi, 5) 


Căpitanii mustră trupa întristată: 


Ştiut-aţi, feciori, prea bine: 
Dac-aţi prins armele-n mână, 
Nu mai cosiți prin grădină... 57) 


5) V. Flori de sânge, р. 23, 83; Muntean, р. 3; Lătană, р. 14, 28, „Grai şi suflet“ П, p. 2901, 
5) V, Cătană, р. 137; Muntean, p. 3, 5) V, Cernea, р. 17 etc. 55) V. Jalea prizonierului, р, 103 etc, 
s) V. Jalea prizonierului, р. 129 etc. 57) V. Muntean, р, 58 etc. 


539 


Chiar războiul, sau anume războaie, au poezia 
lor, care învie odată cu faptele din care s-a năs- 
cut 5%), 

Ori de câte ori focul izbucnește din nou, îm 
paratul „trimete carte“ 


La feciorii de pe sate, 
Să nu poarte flori în clop, 
Că în ѓагӣ-і mare foc... 5%) 


Soldaţii pleacă spre bătălie 


Pe sunetul tobelor, 

Pe scurtarea zilelor; 
Pe sunetul trâmbiţii, 
Pe scurtarea vieţii %) 


In toate războaiele 


La catan-așa e dată, 
Să moară moarte puşcatăä... t) 


Caragiale a citat din cântecul războiului austro- 
francez: 


La Zollłărino ghe vale, 
Mere-un gheneral călare... 


Este şi un cântec al campaniei din Bosnia, al- 
cătuit din frânturi sau din care s-au desprins 
frânturi mai târziu 6), 

Dacă poeţii dela sate — cum ne îndeamnă să 
credem cele văzute până aci — rămân cu atât 
nai aproape de tradiţie cu cât au stat mai departe 
de şcoală, urmează că verșurile sau răvaşele celor 
mai puţin ştiutori de carte se vor alcătui aproape 
numai din versuri învățate din auzite, 

Toate textele întăresc această bănuială, dar 
amănunțita dovedire a faptului ne-ar duce prea 
departe, Insemnăm doar în treacăt că locurile 
comune tradiționale mișună mai ales în culege- 
rile datorite multor informatori şi unde s-au adu- 
nat, prin urmare, versuri ale celor fără vreo deo- 
sebită dragoste pentru ale “cărții. O bună pildă 
a unui text „înodat” numai din teme lirice cu- 
noscute ne-a dat-o scrisoarea anonimului din 
Șanț, mai sus citată. In nr. 60 din broşura lui 
Muntean, înşirarea este şi mai izbitoare: Spune, 
moic,-adevărat,.., Săracă străinătate..., De suspin şi 


de oftat..., Așa-s, maică de străin..., M-aș jelui şi 
n-am cui... Cucule, peană merie... Nici ат taică 
nici am maică..., Ştiut-aţi, părinţi, prea bine., Aş 
muri, moartea nu-mi vine... Un text femeiesc din 
Jalea prizonierului (р. 121), leagă următoarele; 
“ă-mă, Doamne, ce mi-i face..., Vai, săracul bă- 
dfa... Săracă inima mea..., Dorul meu pe unde 
imblă... De altfel, în bfoșura lui Stanciu, la p. 41, 
Aărie Bozdog, din Orăştie mărturiseşte: 


Foaie verde din fereastră, 
Sunt culese de-o nevastă... 


Când va simţi nevoia să povestească întâmplări 
de tot noi sau să rostească cugetări născute din 
fapte neştiute în trecut, țăranul se va ajuta mai 
întîi, cum am văzut, cu variația, recunoscută de 
mult mijlocul de căpetenie al creaţiei ţărăneşti. 

In războiul de acum, 

„Că ştiu că n-o să mă duc 
Să fiu coarnele la plug...) 
a ajuns: 
Eu mă duc, mândră, mă duc 
La Odesa, nu la plug. 


De partea lui, Tomuţ preface: 


Doamne-ajută ori şi cut, 
Doamne-ajută cucului... 
în: 


Doamne, ajută ori şi cui, 
Ajută-mpăratului. 


Mustrările lui către împărat pornesc dela între 
barea din balade: 


Ori merinde-ai isprăvit, 
Ori haine ai ponosit? 


De unde: 


Ori de oameni te-ai hrănit, 
Ori viața ţi-ai urât? 


Uneori ajunge înlocuirea unui singur cuvânt, ca 
anume versuri vechi să poată iarăși sluji, prin 
actualizare sau generalizare. Din cântecul Bos- 
niei, Tomuţ poate păstra: 


Să le spui al meu necaz 
Care prin Bosnia l-am tras, 


5) O culegere făcută pentru Arhiva de foiklore a Societăţii Compozitoriior Români, în jud. Muscel, la sfârşitul lunei 
August 1940, a găsit cântecele până atunci uitate ale războiului 1916 1918, parte înoite, din nou în plină floare, 
5) V. Tomuţ, vers. 785—788; Flori de sânge, р. 46, 60, 63, 64; Călbază: Doine şi strigături de dragoste., ей. IV, Braşov 


1922, р. 20; Muntean, р. 73 etc. 


©) V, Jalea prizonierului, р. 51; Flori de sânge, p.68; Clonţea: Anii sîngerați, р. 18; Cernea, р. 20; Stanciu, р. 54 etc, 
61) V, Clonţea: Versuri... р. 83 şi Anii sângerați, р. 19; Tomuţ, vers. 785—788. 
6) Versiuni bune la Bela Bartok: Cântece populare româneşti din comitatul Bihor..., Bucureşti 1913, р. 115, şi la 


Muntean, р. 44. 6) Călbază, р. 41 etc. 


540 


scriind numai 
acolo vine şi: 


„răäzboi® în loc de „Bosnia“. De 


Dară de-aesta necaz 
Care-l petrecem și azi... 


Dimpotrivă, 


Că şi doru-i mare câine, 
Peste multe dealuri vine... 


s-a prefăcut (la Stanciu, p. 25) în: 
Că dușmanu-i mare câine..,, 

ba la Giuglea (p. 5), în: 
Telianu-i... 


E limpede că Tomuţ, când scrie: 


Căci așa lor le-au fost dat 
Ca să moară de granat... 


se gândește tot la cântecul Bosniei: 


La cătan-așa e dată, 
Să moară moarte puşcată. 


In același chip, din: 


Eu departe, tu departe, 
Două dealuri ne desparte..., 


s-a ivit (їп Rumänische Soldaten- Valksliteratur, 


p. 6): 


Eu departe, tu departe, 
Numai Bosnia пе desparte...; 


sau din: 


Neamţțule, mă iei, mă duci, 
Până-n graniță la Turci... 


la Cernea, p. 25; 
„„Până-n graniță la Ruşi...; 
sau din; 
Turcu-i şarpe neadormit.-., 
in Flori de sânge, р 25: 
Sârbu-i șarpe neadormit... 
Dela: 


Pică unu, pică doi, 
Pic-o mie dintre noi... 


nu e drum lung până la: 


Pică un Rus, pică doi, 
Pică mia mai apoi... %); 


61) Stanciu р. 8. 6) Rum. Sold.-Volislit, р. 4. 


şi пісі dela 


Cântă puiul cucului 
Pe coarnele plugului 
la: 


Cântă puiul cucului 
Ре auisaţul tunului... 6). 


Este în toate acestea un sâmbure de creaţie, 
iar іп variante са cele pomenite ale temelor de 
bocet pentru moarte în străini, o bună parte de 
creaţie propriu zisă. Jocul prefacerilor sau, mai 
bine: al alunecărilor acestora ni-l arată izbitor 
schmibările suferite de o temă lirică de război care 
lipseşte din prea puţine texte, anume ruga pentru 
pace. O găsim în citatul amintit al lui Caragiale: 


Impărache înălțache! 

Cu răcuke gnevățake 
Pugne paşe, nu che bache, 
Саі perzi cătagnele toake! 


La Bartok, sună: 


Inălțate împărate, 
Puneţi pace, nu te bate 
Cu răgute neînvățate, 
Lasă-ne să rătălim, 
Vezi bine că toți регіт. 


La Stanciu, p. 69 şi 74: textul Caragiale (doar: 
„că тог", în loc de: „că-ţi pierzi"); la Muntean, 
р. 72: textul Bartók (doar; „ori lasă”, în loc de: 
„lasă-ne”); la T. Papahagi: Graiul şi folklorul Ma- 
ramureșului, Buc. 1925, р. 13: asemenea (numai 3 
versuri); în Flori de sânge, p. 18: asemenea 
(doar: „impărate, împărate“, în loc de: „înălțate 
împărate“ şi „hodinim”, în loc de „rătalim”). 
Drăsuşanul Gușşăilă, zice: „Oh,-nălţate” şi „că de 
nu”, în loc de: „vezi bine“. 

Papahagi: Graiul... р. 18: tot textul Bartók, си 
un adaos: 


Impărate, nu te bate, 

Că-s cătane пе-пойјаѓе 

Și pică nenumărate; 

Şi-s cătane tinerele 

Și noi le plângem de jele... 


Muntean, p. 73: 


Inălțate împărate 

Pune pace, nu te bate, 
Să meargă feciorii-acasă, 
La copii şi la boreasă.... 


Flori de sânge, р. 16: 
vastă”, în loc de „boreasă“”. 


asemenea, doar: „ne- 


541 


Stanciu, р, 47; 


Impărate înalfate, 
Incetați de-a vă mai bate, 
Pune-ţi pace şi dreptate... 


Rumänische Soldaten- Volksliteratur, р. 18: 


Impărate, impărate, 
Pune pace, nu te bate, 
Ca-ţi pustieşti țările 
Și omori cătanele.., 


lot acolo, р. 17; 


Inalțate impărate, 
Pune pace, nu te bate, 
Că de când bătae ţii, 
Holdele rămân pustii... 


şi în Flori de Sânge, p. 45, dar aci e vorba de 


Rus: 


Mai Muscale şi măi frate, 
Pune pace... 


Maramureşanca Irina Stan din Săpinţa, se roagă 
tot de împăratul rusesc: 


Niculai numa-mpărate, 
Când ai fi om cu dreptate, 
Cu răgute nu te-oi bate... %) 


lar Flori de Sânge, р. 170: 


Inalțate impărate, 

Pune pace, nu te bate, 

Că doar vezi bine cu ochii 
Cum cad feciorii са znoplii..., 


Апија Pleg din Maramureş: 


Impărate unde şezi? 

Nu {1-4 milă de ce vezi? 
Tot răguți cu haine verzi, 
Inecaţi în sânge tăți, 

Că doară vezi cu ochii 

Că pică ca şi znopii...%) 


lar Flori de Sânge, р. 14: 


Impărate, impărate, 

Pune pace, nu te bate, 

Că-s multe muieri sărace 

Și bătrâni care n-au ce face... 


laraşi Irina Stan: 


Inălțate împărate, 

Stăi de pace, nu te bate, 

Că n-a rămas oameni pe sate, 
Numai femei supărate... %) 


lar Flori de Sânge, р, 47—48: 


Inalțate impărate, 
Lasă-te, nu te mai bate, 
Fie-ţi milă, nu te bate, 
Pune pace cât de scumpă, 
Nu mai face jale multă... 


lar Апија Pleş: 


Impărate, impărate, 

Pune pace, nu te bate, 
Că de-o ține mult aşa, 
Puţinei or rămânea...%) 


Cernea, р, 3: 


Impărate, impărate, 

Pune pace, nu te bate, 

Că de-un an şi două luni 
Mulți voinici, părinți şi frați 
Zac pe-aicea îngropați, 


lar Flori de Sânge, p, 14: 


Impărate, impărate, 
Pune pace, nu {е bate, 
Că rămân prunci mititei 
51 nu ti-i gândi la еі... 


lar Апија Pleş: 


Impărate, împărate, 

Pune pace nu te bate, 

Nu rămân oameni pe sate, 
Fără coconi mititei, 

Vai şi-amar a fi de el...10). 


Iar Flori de Sânge, р, 13: 


Impărate, împărate, 
Cu răgute nu te bate, 
Că-ţi faci prea multe păcate. 


Clonţea: Versuri..., р. 36: 


Inălțate impărate, 

Fă pace, nu te mai bate, 
Că oamenii prăpădeşti, 
Iar țara o sărăceşti... 


Acelaș: Anii sângerați, р, 11: 


Inălțate împărate, 

Fă pace, nu te mai bate 
Că ai destui schilăviți, 
Prin spitale сћіпиїјі... 


Stanciu, р, 46: 


Măi Muscane, măi turbate, 
Pune pace, nu te bate, 

Că prea mult sânge se varsă, 
Rău plâng maicile de-acasă. 


Iar Irina Stan: 


Ра Niculai numa-mpărate, 
Stăi de pace, nu te bate, 
Că din toamnă pân-amu, 
Hăt ne-ai pustiit satu..."!) 


Тоти; 


Inălțate împărate, 

Pune pace, nu te bate, 

Că multă lume-ai stricat 
51 pământ ai încruntat.,. 


6) Papahagi Graiul.. р. 5) „Gral şi Suflet“ Il, р. 274. 6) Papahagi Graiul... р. 54. 
&) „Grai şi Suflet“ II, p. 284. 7%) „Grai şi Sufiete П, р. 277. 7:) Papahagi Graiul... р. 52, 


542 


Savel, р. 29: 


Măria Та, inălțate, 
Pune pace, nu te bate, 
C-or cădea pe capu-ți toate... 


Stanciu, p. 29: 


Ai, Rusule, pune pace, 
Cu tunariu nu te bate 
Când tunariu dă си tunu, 
Nu-ţi rămâne Rus niciunu. 


Şi „în sfârșit, satira citată din culegerea Stan- 
ciu, р. 8; 
Impărate, ітрӣгаѓе, 
Pune pace, nu te bate, 
Că-ţi dai toți banii pe sate... 


Creaţia deplină începe abea acolo unde poeții 
îşi aleg subiecte pentru care tradiţia poetică să- 
tească nu are grai şi nici variaţia nu-i mai poate 
ajuta. 

Astfel de subiecte sunt faptele fie pe deantre- 
gul moderne în acel timp, fie trăite numai de unul 
sau foarte puţini, bunăoară edemul dela piciorul 
stâng al lui Clonţea; oploșirea lui Constantin Stăi- 
culescu de către domnişoara Elisa, în spitalul din 
Braşov 7); audiența lui Sasu, călăuzit de Nicolae 
Iorga, la Regina Maria. Am întâlnit mai sus îucer- 
cări poetice de felul acestora din urmă și le-am 
judecat părţile, estetic vorbind, cele mai slabe ale 
tuturor manuscriselor, mai cu seamă când erau 
epice, 

Ni se pune întrebarea: versurile plăsmuite fără 
sprijinul niciunui element tradiţional pot oare fi 
numite populare? 

Da, fără îndoială, dacă: 1) sunt ţărăneşti prin 
tehnică şi stil şi 2) au fost îmbrățişate de o obşte 
în sânul căreia trăesc fără ajutorul alfabetului. 

Prin „obşte“ nu înțelegem aci numaidecât vreun 
grup social numeros, ca un sat sau o generație; o 
pot alcătui numai cei câţiva legaţi prin aceleaşi 
simțiri sau amintiri, 

In războiul trecut, s'a cântat în Regat: 

Am un frate la Berlin 


Și-ar veni şi n'are trin... 12) 
sau: 


S-a rupt frontul la Câineni 
Și ne-a luat prizonieri., 74) 


și aceste cântece au trăit atâta vreme cât au fost 
surori care-și doreau fraţii prinşi şi soldaţi care-şi 
mai aduceau aminte de luptele din trecătorile mun- 
ог. 


72) Giuglea, р. 36 


Dimpotrivă, poeziile „originale“ саге au rămas 
închise între scoarţele verșurilor şi n-au pătruns 
în viaţa artistică a țărănimii nu pot fi socotite 
populare, nici chiar atunci când păstrează stilul 
şi tehnica poeziei ţărăneşti. Intre bucăţile de acest 
fel ale lui Tomuţ sau ale altora și Ce te legeni, 
codrule sau La mijloc de codru des ale lui Emi- 
nescu nu este funcțional nici o deosebire. 


In calea definirii elementului „creaţie”, пе lo- 
vim însă aci de o greutate de neînvins. Cu cât fap- 
tele moderne de care vorbeam au fost cunoscute 
de mai mulți, cu atât mai lesne intră în circulaţia 
orală versurile cate le pomenesc şi cu atât mai 
anevoe poţi numi autorul acestor versuri, deși este 
vădit că nu au fost luate din repertoriul tradiţio- 
nal, ci s-au născut odată cu întâmplările pomenite 
de ele, 

La cea dintâi privire, am putea crede versurile 
următoare dela p. 32 a Florilor de sânge, o creaţie 
personală: 

Că granatul unde pică 
Piatra din stâncă despică; 
Iar şrapnelul unde mere, 
Ce-i în calea lui tot piere... 


de n-am afla tot acolo, p. 33: 


Şi granatul unde pică, 
Piatra-n munte o despică; 
Dar când pușcăm cu șrapnele, 
Pământul sună a jele. 


Cugetările despre glonț şi tun din Rumänische 
Soldaten- Volksliteratur, р. 2—3, ne-ar părea ale 
unuia singur: 


Căci glonțul e mititel... 

Mă lovește şi mă lasă 

Şi tot voi veni acasă; 

Dar de tun e moartea rea 

Și nici când nu ne-am vedea..., 


de n-am da la Stanciu, р, 25, peste: 


Plumbii.. 

Mai lovesc și mai ne lasă, 
De tot mai venim acasă; 
Dar de tun îi moartea rea, 
Nici când nu va mai vedea. 


Infăţişarea unei creaţii personale o are (la Cer- 
nea, p. 6—7) şi: 


Săraci feciori de Români, 
Doamne, mulți sunt fără mâini, 
Dar mai mulți fără picioare, 
Alții-s împușcați în foale, 
Unii mor alții trăesc, 

Cei mai mulți se chinuesc. 


13) С, Rădulescu Codin: Cântece din răsbolu, vol, 1, ed, II, Câmpulung 1923, p. 29, 74) Codin I, р, 80, 


543 


Dar in Muscel s-a cules, tot atunci: și, tot acolo, р. 52: 
Vai, săraci feciori Români, „Către munţii cei Carpaţi _ 
Doamne, mulți sunt fără mâini, Mulţi voinici sunt îngropaţi... 


Fara mâini, fără picioare = a “ x 
Alţii-mpuşcaţi prin spinare, „Grai şi suflet", П, p. 286: 


Unii mor, alții trăesc, N-or veni, că-s îngropați 
Cei mai mulți se chinuesc 15). In Galiţia şi-n Carpaţi... 
Constantin Sanovicean ne încredinţează că a tic- $1, tot acolo, р, 273: 


luit el însuşi: Mulți îs bolnavi și-ngropați 
Vin granate tot spurcate, Pe munţii dela Carpaţi... 
Си șrapnele mestecate, 


Vin trăznind şi tot spărgând, Din Regat, la Codin П, %), p 24: 

Şi pământul tot săpând; Тағ ре frontul din Carpaţi, 

lar pe om unde-l lovește, Mii de morți sunt îngropați..., 

Dati pari fug ala precum $і la fraţii gemeni Consantinescu: 

Dar veniţi să mă legaţi;... Dorul fiilor tubiți, 

Alţii strigă după apă, Care zace îngropaţi 

Că 11-1 іпітија arsă...10) Sub pietre în munți Carpaţi... 
Dar la Giuglea, р. 6, stă scris: Savel, p. 31: 

Vin granatele spurcate, „Că dușmanii blestemaţi 

Cu şrapnele mestecate, M-au prins pe lângă Carpaţi... 

Vin zbierând şi tot spărsând, , 

Și pământul tot scoțând, Codin 1, р, 98; 

lar ре om de-l loveşte, O Carpaţi, munţi blestemați, 


Tot bucăți îl risipește... 


De toată йай... 
Unii strigă: „vai, voi fraţi, e toată lumea ийан 


ра veniți de mă legaţi; și, tot acolo, p. 44: 

ţii strigă după apă, 

Că li-e іпітија arsă... кари жо маш, 
Unele cuvinte au fost încărcate, pentru fiecare Codin II, p. 33: 

soldat, de atâta înțeles, încât le-au rostit toate 


gurile, le-au scris toate penele, Un asemenea cu- Sirul spete Peri АЙ 


vând este numele munţilor unde au pătimit cu 


toţii: „Carpaţi“, care a chemat rimele oarecum Jalea prizonierului, р. 109: 


fatale: „soldaţi”, „mobilizați”, „îngropaţi“, „înşi- Ardă-vă focul, Carpaţi, 
гаі", „blestemaţi” și а dat naștere unor versuri Că mult sânge de-om mai beaţi! 
asemănătoare, care se ivesc în același timp și în Giuglea, p. 22: 
locuri foarte depărtate unele de altele, atât în ma- Zi şi noapte trec soldaţi 
ruscrise, cât şi în cântece: De prin văi, de prin Carpaţi... 
Тотці, vers, 73—76: In manuscrisul lui Marin Р, Mihăilescu din Gli- 
C-aşa suntem blestemați, ganu (Argeş) 78), р. 5: 


Să stăm morfi, neîngropați 
Ca oile ре fânaț, 
La războiul din Carpaţi... 


Şi a trecut bravi soldați, 
Dincolo peste Carpaţi. 


Stanciu, p. 9—10: Тоти}, vers. ка 
Ardă-vă focul, Carpaţi! „bine trenul mereu 
Mulţi oameni sunt adunați Cu soldați mobilizați 
Іп jurul vostru-ngropați, Şi ne ducem la Carpaţi. 
Cu cetină astupați.. Codin І, р. 71—72: 

Papahagi: Graiul..., р. 27: Firi-ai al naibii de trin... 
Că feciorii-s îngropați „când eşti plin cu soldați, 
Sus la munte la Carpaţi... Tu dai ocol la Carpaţi. 


75) Codin I, р. 28. 76) Stanciu, р, 26-27, 77) Ed, II, Câmpulung 1925. 
18) Brogură de 16 p., cu data 9 Noemvrie 1916, legată impreună cu Vieţile Sfinţilor şi altele, 


544 


Sasu, р, 40: 
„Că ce-am fost noi vinovați 


Să trăim prin cei Carpaţi, 

Рап la cer de piatră nalți? 
Tomuţ, vers, 579—580: 

Si i-am lăsat supăraţi 

Și ne-am pornit la Carpați... 
Clonţea: Versuri..., р. 101: 

Şi-am ajuns în Carpați, 

Unde-s numai brazi înalți... 
Cotu: 

S-or uita peste Carpaţi, 

Doară vin a lor bărbaţi... 
Tomuţ, vers, 377—378: 

Voi befi rachiu şi mâncaţi, ` 

Noi vărsăm sânge-n Carpaţi... 
Irina Stan (la Papahagi, Graiul.., р. 53): 

Zboară peste munți Carpați, 

Până-i sosi la-mpărați... 
Cernea, р, 28: 


Și voinici! nu-s în țară, 
Că-s toți pe munți înşirați 
Prin Tirol şi prin Carpaţi... 


Tomuţ, vers. 795—796: 


„Şi cum stau toți înşirați 
Pe dealurle din Carpaţi... 


Din Basarabia, la С, Cucu: Coruri pe teme popu- 
lare românești, Craiova 1932, p. 11: 
La bătaia din Carpaţi 
Mulți flăcăi sunt adunați, 
Stau în puşcă răzămați 
Și de ofițeri mustraţi. 


Numai din Regat: la Mihăilescu, p. 1: 


Țara-i fine concentrați, 

Tot mi-era mobilizați, 

Să meargă peste Carpaţi, 

Să dea mâna cu-a lor frați, 


apoi într-o broșură tipărită la Bucureşti, 19): 
+ am plecat 
Dincolo peste Carpaţi, 
Să scăpăm pe-ai noştri frați... 
şi, întocmai, la Codin I, p, 44, şi II, р. 13: 
«Dincolo (să trecem) peste Carpați 
Să scăpăm pe-ai noştri frați. 
Toate acestea au o înfăţişare oarecum nehotă- 
mită, parcă şovăitoare, ca şi când din ele ar sta să 


se limpezească o rostire poetică pe care numai 0 


“pregătesc, S-ar zice că avem în faţă un fapt artistic 


in statu nascendi, şi nu încape îndoială că ne aflăm 
aci lângă izvorul însuşi al creaţiei populare, Dar 
cu cât înaintăm, cu atât firea ei difuză ne apare 
mai limpede, şi cu atât se îndepărtează răspunsul 
aşteptat la înțrebările noastre, 


Din cele de mai sus, ni s-au desluşit, așadar, ur- 
mătoarele: 

Versurile lui Tomuţ le-a scris un țăran cu oare- 
care ştiinţă de carte, de unde unele abateri dela 
tehnica populară, cât şi reminiscenţe din cărţi, 
poate chiar din ziare, In filele manuscrisului stau 
laolaltă versuri țărănești știute, foarte multe va- 
riante ale unor teme cunoscute, însfârşit o seamă 
de bucăţi personale sau bănuite atari de noi. 

Dovedesc acestea că Тоти} este unul din crea- 
torii poeziei populare? Nimic nu ne îndritueşte să 
o credem: ceea ce nu a trecut în folosinţa obștei 
ţine, cum am arătat, de arta cultă; ceea се a fost 
întâlnit şi la alţii nu poate fi pus fără greş în 
seama lui, 

Nașterea poeziei populare rămâne învăluită în 
taină. 


Verşurile, cum spuneam, se cântă; iar melodia 
la care se gândea Тоти} o ştim: pe atunci şi cel 
puţin până în 1935, Botoşana nu cunoştea decât о 
singură melodie lirică: de jale, variantă locală a 
„doinei propriu-zise”, cum am propus să numim 
tipul acesta melodic, Exemplul nostru, transcriere 
sumară a fragmentului de disc 529 b din Arhiva 
Soc, Compozitorilor Români, уте din satul lui 
Tomuţ, 


Textul manuscris a fost redat întocmai, cu sin- 
gura deosebire că au lipsit tipografiei ? scurt și 
и scurt, întrebuințate de altfel de Tomuţ fară 
sistem, 

De câte ori m-am aflat în faţa unei scrieri іп- 
doielnice m-am hotărît pentru ortografia  obiş- 
nuită, 

Citatele sunt date într-o ortografie unitară şi 
convențională, 

Comparaţiile le-am mărginit la cele câteva tipă- 
rituri şi manuscrise ce mi-au stat la îndemână: 
pentru înţelegerea textului Tomuţ, nu era nevoe de 
mai mult, 


CONST. BRAILOIU 


79) cu faţă lipsă; la р, 1, în poezia: Războiul şi dorultde soră. Comunicat de Сарогаіші Ganea Marin Reg. 31. 


545 


Versul dela mobilizare 


Frunzuliţă ruptă'n zece 
În anul patrusprezece, 
Multă lume să petrece 
Îm pept cu inima rece 

5. Dar nu se petrece bine 
Că nu mii boceşte nime. 
Frunzuliţă lemn uscat 
Noi când am mobilizat 
Toată lumea a lăcrămat 

10. Şi câmpul s'a supărat 
Noaptea supre sâmbăta 
Prins'a străjilea sufia 
Clopotele a răsuna, 
Câni pe sate uria. 

15. Lumea totă să scula. 
Copii mici să spăimânta 
Eu din pat mam rădicat 
Şi în sat am alergat 
Vornicu şi trei gandari 

20. Porunci la gospodari 
Dragimei săteni iubiţi, 
Lăsaţi casa va porniţi. 
Lăsaţi vaci viței şi boi 
Şi vă duceţi la război. 

25. Şi vol feciori fetele 
Şi va luaţi puştele. 
Eu napoi mam înturnat 
$1 din gurăam cuvântat, 
Puicuţă nevasta mea 

30. Mea picat poruca grea 
Să te las să plec in foc, 
Napoi să пи măn torc. 
Săm las copilaşul meu, 
În ştirea lui Dumnezeu 

35.1) În ştira Domnului sfint 
Şi mărg singur la mormînt 
Niamurlem rămin acasă 
Şi nor şti dia mele ósă 
$1 пог şti unde ieu şăd 

40. Casăm vie la prohod 
Pe mine mor prohodi 
Ciorăle şi cu corbi 
Şi după mine or plinge 
Chiorăle tote sor stringe 

45. Şi mior minca carnia totă 
Caga la soidat îi dată 
Rămineţ cu Dumnezeu 
Că vine trenul mereu 
Cu soldat mobilizaţ 

0. Şi ne ducem 1а carpat 
Bătrin! tineri şi frumoş 
Careg de iuptă virtoş 
Tari în piept şi plini de singe 
Lumia după dingi plinge 

55, Sănătate măi soţie 
leu mă duc în bătălie 
Tu rămii în casa me 
Şi lucră cit ii putie 
Şi catăm de copilaş 

60. $1 flămînd să nu miil lag 
Dioi avie noroc pe lume 
Moi mai їп târce la tine 


Dar de mla fi їп părţit 
Să mor de piumb otrăvit 
65. Apoi nu #101 zăhăli 
Nici acasă noi veni 
Nui сһіеіёш bani cu mine 
Că mor departe de tine 
La privegi nu mi cînta 
70. Са voi tot ті} aştepta 
Şi la gropă numi duce 
La cap nu mi pune cruce 
Саза sintem blăstămaţ 
Să stăm morţ ne ingropaţ 
15. Ca oile pe finaţ 
La războiul din carpaţ 
Катіпе{ іга} şi surori 
Şi mergeţ în sărbători 
La beserică ia rugă 
8). Duşmanun napoi să fugă 
Rămineţ măi copilaş 
Că cu jele vă mai las 
Inima din mine plinge 
Că nu ştiu dioi mai ajunge 
85. Casă vă mai văd vo-dată 
Cu măicuţa 1а olaltă 
Cam ajuns Vremia diapoi 
Să mă despărţăsc de voi. 


V. Tomuţ 


Alt vers de Despărţire 


Floricică depe costă 

90. Soţie Viața nostră 
Astăz rușii nio des partă 
Şit las jurămînt la portă 
Că plumbu de ma pàli 
Tu de grabă nu vei şti 

95. Dar {а spune Domnun vis 
În ce zi voi fi ucis 
Cind tu n6ptia vei visa 
Căi bie rachiu şi-i juca 
Tu să şti adevărat 

100. Ca tunci oi fi ieu picat. 
Şi undioi fi ieu picat, 
Nui nici popă den gropat 
Nui nici apă de scăldat 
Nici fimei de aşezat 

105. Ми) fi tu să mă boceşti 
Straie albe săm croieşti 
Nam lacră cu floricele 
Să plingă niamurle mele 
Ca colo undioi muri 

110. Ci6răie тог prohodi 
Granatul ma îngropa 
$1 canóna ma cinta 
Caga cântă de frumos 
Că їе cind ajunge jos 

115. Şi să bagă în pămint 
Cition cias merge gemînd 
Şiţ mai las un jurămînt 
Sămă сацј pe pămînt 
Că pote dioi fi picat 

120. Şi pote nus îngropat 
Şi dacă tu mi afia 


Daăuţte 15; u- 
AmăcuoolS esă n 
Să mă duci în satul meu 
125 $1 тап gropă în grădină 
Lingă stratul cu ghiorgină 
În grădina cei de fiori 
Cam avut bune surori 
Am avut şi niamuri muite 
130. Şi vrau tote să măciînte 
La simbăta morţilor 
Cam murit cu mare dor 
Şi diasupra pe тогтіпі 
Samână bosiioc sfint 
135. Şon firuţ de megerian 
Cam murit cu mult allan 
Spune la niamurle mele 
Să măi samene şi iele 
Săminţă de viorele 
140. Cam trăit bine cu iele. 
Ѕаі spui şi băietului 
Cam murit de jelia lui 
Că lam iăsat mititei 
Şin pămînt nu uit de jiel 
145. Să spui şi la fraţii mei 
Săm facă cruciţa iei 
Şi să mio pue la cap 
Că mio fost de dinşi drag 
Şi săm facom sălăşăl 
150. Scris numele lor pie iel 
Dioparte numele tău 
Şa copilaşului meu 
Şi dia supra ре cruciţă 
Sămi aprinz o luminiţă 
155. Să ardă şi zi şi nopte 
Să vadă niamurle tote 
Şi să mă plingă cu dor 
Că liam fost iubitu lor 
Frunzuliţă verde fragă 
160. Rămii sănătosă dragă. 


Alt vers din război 


Frunză verde trei smîncele 
Cui îi plac vorbe de jele 
Vii asculte guri mele 
Sănveţa cinta de jele 
165, Săle spun al meu nacaz 
Care prin război јат tras 
Frunzuliţă de bujor 
Ascultaţ iubiţilor 
Săraca viiaţa mie 
170. Cum să prăpădeşte ie 
Sărace zilele mele 
Pline de năcazuri grele 
Şi tinereţele mele 
Le petrec cu dor şi jele 
175. Le petrec tot cu năcaz 
Şi cu lacrimi pe obraz 
Miau mincat viaţa mia 
Puşca şi cu sabiia 
Zi şi nópte vinturi grele 
180. Miau mincat zilele mele 
De cînd diacasam plecat 


Nici un bine nam aflat 
Numai rele mau mîncat 
Drumuri grele am îmblat 
185. Şi multă fomiam răbdat. 
Foie de pe dial de sus 
Vai domne undiam ajuns 
intro ţară cam săracă 
Ficiorin pămînt să bagă 
190. Şi mă tem ieu tare rău 
Casă nu mă bag şi ieu 
Că pe locul ce sint ieu 
Îi bătut de dumnezeu 
Cau vinit о fome таге 
195. Nui nici pîne nui nici sare 
Numa bătălie mare 
Foie verde de pe dial 
Morte multă şi amar 
$1 cînd în frunt am ajuns 
200. Auziam plumbi pe sus 
Cit de tare şuiera 
Şi mare morte făcia 
Şam trăit cu muit amar 
Şam mincat carne de cal 
205. Şi iera bună şaşa 
Dacă no putiem minca 
Са ruşii tot în pușca 
Şaşa grozav în puşca 
Şi munții să tremura 
210, Şi pe noi ne omoria 
Pe care mil nimere 
Sorele nul mai vidie 
Vai şamar de mine domne 
Cite cinuri cîtă tome 
215. Şapoi fóie trei granate 
Şon ceput muscalia bate 
Nescotie din sănătate 
Dar să bată cit abate 
Din decuncuri?) nu nia scâte 
22). $1 şirarm liniai3) îngrădită 
Şi cu drod îi ocolită 
Cu şanţuri încrucişate 
Şin ieles voinici băgate 
Foie verde foie rug 
225. Bate rusu lu decunc 
Bate cu oțăl şi plumb 
De şi păsările fug 
Bate rusu niencetat 
Bate numai cu granat 
230. Cu granate de celi mari 
Sparge ziduri cît de tari 
Batel domne de granat 
Căl cunosc pe şuierat 
Саза şuieră de tare 
235, Ca bălaorul cel mare 
Că grănatul blăstămat 
Mulţ voinici au mai stricat 
Tot mă tem şi azi şi mine 
Că ma strica şi pe mlne 
240. Că granatul unde pică 
Face omul tot nimică 
Scote lemne din pămînt 
Şaruncă ficiorin vint 
Mulţ ficiori mortiaş aflară 
245. În aciast pustie ţară 


1) Inceputul manusorisuiui original al lui Tomuţ. 2) Germ. Deckung: adăpost, trangee. з) Germ. Schwarmlinie : linie de trăpători. 


546 


Frunzuliţă de pe tei 

La fiebruari ziintăi 

Nici de zi nu sau crepat 

Iară ruşii soa pucat 
250. Ane bate din granat 

Şonceput focul cu noi 

Dela răvărsat de zori 

Grozavă morte făcusă 

Şii mult singe din noi cursă 
255, Numai sînge decel roş 

Din ficiorii cei frumoş 

Că cind da cu puştile 

Ne luau viieţile 

Iar cind da cu tunurile 
250. Ne spărgie decuncurle 

Picau granaten şirate 

Ca cu тіпа aruncate 

Ficiori picau grămadă 

Da nus mîndrele săi vadă 
65. Că mormîntul li săpat 

De granatul blăstămat 

Frunzuliţă de trifoi 

Cînd iera ca pe la doi 

Sapucă moscali iară 
210. Să trimată toc şi pară 

Să trimată plumbi 81 foc 

De picau ficiori polog 

Curge sîngele părâie 

Ca vara apa de plâie 
215. Că pica plumbi pe noi 

Ca vara р1бїа din nori 

Nu vidiai în de sus în jos 

Numai fum în tunecos 

Nu vidiai „ceriul nici cum 
280. Numai nori negri de fum 

Că şi sorele sascunsă 

Atita morte făcusă 

Frunzuliţă de pe tei 

Când iera ca pe la trei 
285. Sapucă moscali Domne 

Ѕапе bată din canâne 

Cu ochi cind te uitai 

Alta nimic nu vidiai 

Numai singele curgind 
290 Şi ficiori văietind 

Mulţ іегац făr пісі o mină 

ŞI alţiimgropaţ prin tină 

Că pe cum picau granatul 

Aşa longropat săracul 
295, Cind iera a patrazi 

Rusu să mai potoli 

Şi puţin să mai muiesă 

Focurilen fiorosă 

Mare număr de voinici 
300. Sau mai prăpădit aici 

Departe dialor părinţ 

Ce varsă lacrimi fierbinţ 

$1 de soțiile sale 

Ciau rămascu multă jale 
305. Şi de micuţii copii 

Ciau rămas plingînd şi iei 

Căci aşa lor liau fost dat 

Casă mâră de granat 

De granatul nemilos 


310. Că iel cind ajunge jos 
Să desfacen multe părţ 
Şi face omul bucăţ 
Nute сги{а пиј prieşte 
Omâră şi prăpădeşte 
315. Ori ce iesten tra lui cale 
Fără milă fără jale 
Fără milă de voinici 
Ce liau rămas copii mici 
Vai domne nu mai lasa 
320. Să mai fiien lumiaşa 
Domne nu mă chinuii 
Dacă mai am a trăii 
Cum afi diacum să fie 
Numai dumnezeu să ştie 
325 Citiam tras în bătălie 
Nici nam minte săle ţie 
Săle pot pe tote scrie 
Dară dacăoi mai trăi 
Din gură voi povesti 
330. Şi ţin minte pin la n órte 
Ситат petrecut prin glânţe 
Şi ţin minte pînă тог 
Cam stat la umbră sub nor 
Sub norul de la canóne 
335. Amărit şi mort de fome 
Şaşa dragilor am tras 
Frică fome şi năcaz 
Dar pe copilaşul meu 
Să! feriască D-zeu 
34), Să nu tragă ciam tras ieu 
Si ре toţ care sînt mici 
Casă nu vie piaci 
Fiuar în veci răsplătite 
Niamurile petrecute 
345. Şacieli ce astăz trăiesc 
Incă le mai povestesc 
Cum am petrecut pin lume 
Astăz cu gura pot spune 
Sandura Domnul şa vre 
350. Şoi merge la casa me 
Şoi spune cîtiam păţit 
Din ciasul cariam pornit 
Să ştie şi niamurle 
Ciu păţit cătanele 
355. Mulţămăsc lui D-zeu 
Рипа astăz încăs viu 


V. Tomutz 


Alt vers din ziua Înviieri 


Frunzuliţă зо nuie 
Măi nevastă draga mie 
Tiaş intreba 6rece 

350. Cum ai făcut paşile 
Kă noi liam petrecut bine 
În decuncuri în șfarmline 
În loc de pască sfinţită 
Am bahnetă ascuţită 

365. În loc de Guăn pistrite 
Am patrâne otrăvite 
Voi aveţi cu zecile 
Noi avem cu sutele 


Voi cu бий frumuşele 
37). Noi cu plumbi şi cu ѕгарпеіе 
Voi cu бий la ciocnit 
Noi cu plumbi la ţăluit!) 
Voi ziceţ Hristos anviet 
Noi cu ruş la jungiiet 
315. Voi sinteţ toţ 1а olaltă 
Şaici râniţii să vaită 
Vo! беј rachiu şi тіпса{ 
Noi vărsăm sîngen сагра{ 
Voi toţ cu cămeşa nóuă 
380. Noi viiaţa ruptăn două 
Voi tuţ cu păpuci noi 
Lanoi vin plumbi ca roi 
Nici nafură nam mincat 
Caviem mult de înpuşcat 
385. De pine nici nu gindiem 
Nici nădejde nu trăgem 
Numa patrone пе de 
De nu le putiem purta 
Aşa liam pietrecut noi 
390 Paşti frumâsă nu ca voi 


У. Тоти 


ŞI capul т 1 acsundiem 
Că vinieu plumbii fierbinţi 
430. Те despărţiau de părinţi 
Viniau taren fiorog 
$1 scăpai dacăi rai jos 
Vineau ca aibinele 
Şine luau zilele 
435, Zbirnăiau ca păsărle 
Dene luau саригіе 
Nu gindiai căi mai trăi 
Un chias două orl sau trei 
Nam mai gîndit coi scăpa 
440. Şoi mai vide lumina 
Dar dumnezeu ferit 4) 
Nus harnic de mulţămit 


Tomuţ 


Versul în păratului 


Frunzuliţă lemn uscat 
Pria bunul nostrun părat 
445. Astăz au răpăusat 
Şin foc mare пац lăsat 
Precum lasom om cind mâre 
Copilaşii lui cei are 
Aşa şi lel niau lăsat 
450. In foc mare nencetat 
Ti ар de pace cind au fost 
Au fost scumpul tata nost 
Niau dat bani şi haine bune 
Şam trăit frunte de bine 
455, lertatule În părate 
. Tot de reliai avut parte 
Cind coroana o ai luat 
Mult singe sau mai vărsat 
Şacumai răpăusat 
469. Tot cu sîngio ai lăsat 
Pe noi pial lăsat în foc 
Stăm pie dialuri toţ polog 
Copiii flămânzi acasă 
Muierile lacrimi varsă 
465. Părinţii să chinuiesc 
Fetele ficiori jălesc 
Ciai gîndit pria bunuie 
Scumpulen păratule 
Dece nu tiai inpăcat 
410. Pînă pe picioriai-stat 
Să ne fi dat drumuacasă 
Camu la nime nui pasă 
Toţ plingem şi ne oftăm 
Şi multe lacrimi varsam 
415. Cam rămas fără stăpîn 
La alt în părat străin 


Care cu iel ат 5) luptat 
Ріпа ce nion conjurat 


În lume cit am trăit 
480. De tot сге паі grijit 
Un copil de sau născut 
Tu în dată lai ştiut 
Şi prin cărţ lal iscălit 
Şi nau rămas prăpădit 
485. Cum am rămas astăz noi 
In gre vreme de război 


Alt vers frumos 


Frunzuliţă două роте 
Nam gindit diaiasta domne 
Să piară lumia de fó пе 
Şi de puşti şi de canóne 
395. Kă prunci de fome mor 
Noi de plumbi ruşilor 
Nevestile mor de jele 
Noi de plumbi şi de grăpnele 
Părinţi mor de bătrini 
420. Noi ne pierdem prin străini 
Cobori Domne si te uită 
Vezi norodul cum se luptă 
Cobori domne peste noi 
Că sîntem în greu război 
405. Domniajută ori şi cui 
Ajutăn păratului 
Şi la toţ ostaşii lui 
Ces în fruntul focului 
Şi la cei cares acasă 
410. Ştiu că multe lacrimi varsă 
La fimei şi copii mici 
Şi la care sînt aici 
Ajută 1а toţ odată 
Şi lan părat să пе scotă 
415. Cămult timp am chinuit 
Decînd focul sau pornit 
Şi muită spaimam avut 
Cite şturmuri am făcut 
Şi pe spate ciţia viem 
420. Şi nimică nu sîmţiem 
Cavem sute de patrâne 
Lainimă multă fome 
Deca şpata şi baibica?) 
Tote le purtam de îrică 
425. Că unde nidăr3) şidiam 
Spata iuteo apucam 
lution moşinoi făciem 


1) Gorm. zielen: a ochi. 2) Baibica: cazma. 3) Germ. nieder, 4) desigur omis din groşală „m-a(u)“. 5) Cuvint scris de două оті înotigival. 


547 


Niai dat drepturi la oricure 
Niai dat pine niai dat sare 
La toţ bine niai iăcut 
490. Cinste mare am avut 
Dar acum şti domnul sfint 
Citiom trage pe pămint 
Cite legi ori mai ieşi 
Şi cite putem păţi 
495. Să păţim ori cite rele 
Nu іа fi la nime jele 
De năcazuri cîtiom trage 
ŞIn ce greuri să ne bage 
Astăzi tótă lumia plinge 
50). ŞI varsă lacrimi de singe 
Миіегіа după bărbat 
Soldați dupăn părat 
Să fi stiut diaga una 
Numai prindiem puşcan mină 
505. Dar dumieta niai rugat 
Pe noi şi {ап ajutat 
Caga îi jurat soldatul 
Casa sculte den păratul 
Şam sărit săţ ajutăm 
510. Ţara să nio apărăm 
Multiai tras din tinereţă 
Dar şacuman bătrineţă 
Cu praigu cînd tiai bătut 
Multă òste ţai pierdut 
515. ŞI cind boznaoi luat 
Singur în foc ai întrat 
Cind cu unguruai luptat 
Mult singe sau mai varsat 
Dar acuma mai mulţ sint 
520. ŞI tiau pus всіграп pămînt 
Pen nălţatan părătiasă 
Bună şi tare milósă 
Duşmani! {ап omorito 
91 de zileo curăţito 
525. Şi glâta citai avut 
Can vint totă sau pierdut 
Şai petrecut multă jele 
Şai vărsăt multe şrăpnele 
Şai avut amar $1 vai 
53). Şai pierdut so!daţ cu cai 
Şai avut şi dugmăniie 
Şai plerdut şi fantarie 
ŞI tiau mincat scirbile 
Şai pierdut şi ştanturle 
535. Şi langturmul 1) cel bătrin 
Lai pierdut ca Acun fin 
Şatitia scirbia! avut 
Pină ce tiau pus în lut 
Multe scîrbe mare certe 
540. Dumnezeu sfintul te ierte 


Vasile Tomutz 


Alt vers, 


Fruuzuliţă lemn uscat 
Rău dómne mai blăstămat 
Că de mic am fost hargat 
Şam crescut în străinat 


545. După ce mam rădicat 
Mult prin lume am înblat 
Bani frumoş am ciştigat 
Casă bunam rădicat 
Şam fost la rind cu ori cine 

55). Şam trăit frunte de bine 
Citem trebe totiaviam 
Tare fericit trăiam 
Şavem număn copilaş 
Kunumele Costanaş 2) 

555. Frunzuliţă iarbă criaţă 
Dar numan tro diminiaţă 
Cind durmiam mai си dulctaţă 
Trudit ca omun viaţă 
Nevasta mau clătinat 

560. ŞI din somn mau deşteptat 
Şi cu dulci cuvintem zice 
Vai vasile cesaprinse 
Auzi clopotul cum sună 
Şi buciumul cum răsună 

565. Scolă dute pinăn sat 
Şii vidie ce son timplat 
Taci fimieie nu fi prostă 
Castai despărţiria nostră 
Aiastai mobilizare 

510. Sămn dia singelui vărsare 
Ne suflă sănen brăcăm 
Fimei copii să lăsăm 
Şindatam mobilizat 
Ciam avut tot lăsat 5) 

515. Am lăsat satul pustii 
Şam pornit în bătălie 
Am lăsat căsuţa me 
Băietul cu măsan іе 
ŞI iam lăsat supăraţ 

580. $1 niam pornit la carpaţ 


(urmează vers. 47—63) 


Со! sta trintit pe pămînt 
Numi duce la тогтіпќ 


(urmează vers. 67—76) 


Rămineţ cu sănătate 
Ега} surori ситпа{ cumnate 
585. 51 tu Copilagul meu 
Ѕа{ ajute D-zeu 
Să rămii in locul meu 
Cumăta lucraţ mereu 
Demine депи} uita 
590. Dumnezeu va ajuta ` 
Dar mie mai rău mia fl 


Că риѕса ăi durmi) 
Cu patrâne lioi vorbi 


Cu bahnetoi veseli 

595. Şi voi de mine nuţ şti 
Fraţ surori veri şi nepoţ 
Vajute Domnul la toţ 


Tomutz 


Alt vers 


Frunză verde trei granate 
Їп nălţate îm părate 


600. Pune pace nu te bate 
Că multă lumial stricat 
ŞI pămint ai încruntat 
Dacă nu ti їпраса 
Şi mai mult îi încrunta 
605. Pin şi iel tia blăstăma 
Cănare cinel lucra 
Că tu cum milai iucrat 
Cu canâne lai arat 
Şi cu тогі lai sămănat 
610. Şi cu gionţuri din granat 
Dar degiaba ti munci 
Că iei tot nor răsări 
Nuştiu cini tio pus la cale 
Să faci războiul cel mare 
615. Ori de ómeni tial hrănit 
Ori vilaţa [ай urit 
Са tare niai prăpădit 
Niai scos ре {оѓ di prin site 
Şi niaii dus ре оў la morte 
620. Niam lăsat averile 
Niam lăsat muierile 
Niam lăsat copii mici 
Noi пе prăpăâdim aici 4 
Pina nu sînt multe mii 
625. Care liau rămas copii 
Mititei şi nenvăţaţ 
Şi nor şti сіпі lio fost taţ 
Au rămas in mare chin 
Си toţ pe ші} plingin 
630. Fără milă dela tată 
Şi înblă din pârtăn pórtă 
Mor de fome şi de gol 
Şaicia murim şi noi 
Dacă pe noi niai luat 
635. Poruncă pe satiai dat 
Săne leie vitele 
Săn părţască ріпіїе 
Şai lăsat pe la fimei 
Citlo chilă două trei 
640. Vaci cu lapte nau rămas 
Multe case niau şi ars 
Biserici ai năruit 
Şi oraşai răsipit 
Nu ţi jele nici bănat 
645. Căi ti în veci blăstămat 
Nu te gindeşti la păcat 
Сап veci nui mai fi iertat. 


Tomutz 


Versul Bucovinei 


Frunză verde de sorcină 
Vai săraca bucovină 

650. Veselăca şo grădină 
Caşo flóre din grădină 
Caşo grădină de flori 
Şin trinsa voinici ficiori 
In timpul de primăvară 

655. Аі fistată tot pia fară 
Să priveşti cîntecelor 
La săltatul meilor 


La zbieratul oilor 
Şi la versul mierlilor 
660. Şi 1а glasul cucilor 
La cintecul sturzilor 
Şi pela cimp pela ţară 
Plugari şuierind iară 
Sămănătorii voioş 
665. Cînd vidiau timpul frumos 
Ciocîrlia cîntăn vint 
Neveste prinz aducind 
Vesele şi bucurâsă 
Cind vidiau vriemia frumâsă 
670. Şi ficiorii şuierînd 
Fetele flori adunind 
Copii voioş jucau 
Părinţii să bucurau 
Bucovină țara аза 
675. Dintre tote mai frumâsă 
Cai fost plină de avere 
Caşi albina de miere 
Băi de aur şi de sare 
Nu să atlăn lumia mare 
680. Cu pămînt frumos de pine 
$1 тип} frumoş de păşune 
Dar amu rău t'au fărmat 
De norod tion puţinat 
Tiau spart #01& din prejur 
685. Са pe pinza de la ciur 
Că de multe ori pion loc 
Au fost singe şau fost foc 
Tiau săpat peste tot locu 
ŞI {їат fost scăpat norocu 
699. Că ре noi niau scos din tine 
Şi niau dus prin ţări străine 
La alte legi5) lepădate 
Şi niau scos din sănătate 
Săne fi lăsat în tine 
695. In prejurul tău $їагт line 
Rusuntine nu intra 
Şi nime nu te strica 
Că ştantul de cătunle 
91 landveri şi fantarie 
700. Şi langturmul cel bătrin 
Te apăra de păgin 
Că cino rămas în tine 
Fete şi babe bătrine 
Copii mici şi cu neveste 
705. Stau cu toţ strîns са în cleşte 
lubăsc moscaii la iele 
Şi copii mor de jele 
Mor de jele şi de fóme 
Că nau milă dela mame 
710. Са la tată nu pot spune 
Саз тогі şis pierduţ ріп lume 
Bucovină ţară dragă 
Amuţau trecut de зара 
Camu nauz miei zberin 
715. Nici plugari şuierîn 
Cucul nu cîntă cu vers 
Ciobani cu oi nu ies 
Tunurliau arat pămîntu 
Infocate şi trăsnindul 
720. Bucovină ţară dulce 


1) Germ. Landaturm :ârmata teritorială. 2) Constantin Тоша}, сате a încredințat oaletul on versuri redactorului. 8) Desigur omis din greşeală: „am“. 
+4) Desigur omis din greşală : „cu“. 5) Cuvint soris de două ori în original. 


548 


Nuştiu în tine cind moi duce 
Kăde patru anil de zile 
Nuştiu nimică de tine 
Multe vorbe am auzit 

725. ŞI mal tare пеат schirbit 
Că tot norodul din tine 
Sau înprăşchiet în lume 
Ca frunzele kodrilor 
Ca puil pasirilor 

730. Nu suntem doi laun loc 
Toţi impraşchieţi din foc 
Nuştiu deom mai fii vodată 
Toţi in tine laolaltă 
Macar ceii cari am scăpat 

135. Din războiu crănciunat 


Vasile Tomuj!) 


Alt vers 


Frunzuiiţă iarbă сгіа{а 
Of samar diamie viiaţă 
Copetrec tot cu năcaz 
Şi cu lacrim pe obraz 
740. О petrec cu multă jele 
Tot străin pe drumuri grele 
Cit în şiarm liniam şezut 
Binele tot nam avut 
Binele cu ойіћпіаіа 
745. Lam intors în ostenială 
Că de mult am auzit 
Cum avem de răsplătit 
Greşelele celi făcute 
Din vremile din nainte 
150, Să le răsplătim de vii 
Pe păminturle pustii 
Atita lumiam călcat 
Pină şi de mări am dat 
Am călcat pămintul ieu 
155. Pentru niam de niam dia meu 
Pentru niamurile tote 
Să răs plătim ia păcate 
Nu miar fi de loc bănat 
Cînd aş şti că sint iertat 
160 Dar mai multiam cişligat 
De scirbit de supărat 
De drumuri cit am îmblat 
De {бте citam răbdat 
Sănu deie D-zeu 
165. Lanime din niamui meu 
Să nu vie undes ieu 
Că ieu sînt vinit de silă 
De la nimene nam milă 
Nam milă da nici noroc 
710. Nici nam stare întron loc 


У. Tomuț 


Alt vers 


Frunzuliţă trei masline 
Plingeţ plîngeţ gospodine 
Plingeţ сауе{ după cine 
Сај trăit în lume bine 


1175. Cor plinge şi fetele 
Pin Jlor albi capurle 
Plingeţ şi voi copilaş 
Care mai sînteţ rămaş 
Fără milă de la tată 
180. Şi îmbiă din portan pârtă 
Că pe bunul vostru tată 
Lau în gropat o granată 
Şi voi dragilor copile 
Plingeţ caveţ după cine 
185. Ми puneţ la git mărgele 
Са videţ са! mare jele 
Nici la urechi cercei 
Că videţ ре lume cei 
Că ficiori cei frumoş 
190. То{ îs di pe sate scoş 
Şi voi dragilor neveste 
Nuştiţ unde putrezeşte 
Ми norod şi soţii voşt 
Uciş2) de duşmani noşti 
795.91 cum stau tot îngiraţ 
Pe dialurle din сагра{ 
Sau scurs singele din iei 
Şi nu ştiu dia lor fimei 
Vermi şi cu mușşteie 
800. Îş ingtuşă trupurle 
Corbi şi cu cidrăle 
Liau golit ciolanele 
Că zboră diasupra lor 
Tote stoluri parcăs nor 
805. Aşa stau bieţi soidaţ 
Cariau rămaş desgropaţ 


Alt vers 


Frunză verde pepegloi 
Cini nui hrănit de război 
Niacămil Обтпе pohoi 
810. Să! pórte din mal în mal 
Cape noi din dial în dial 
Să! ducă ара pe mări 
Cape noi din ţări în ţări 
Săi cinte brósca іа cap 
815. Pe apă nu pe uscat 
Că sînt mulţi de cei păgini 
Care nau prins puşcan mini 
Au vîndut ріпіа си bani 
La vădâni copi orfani 
820. Au vindut cu mare preţ 
Pin şi la noştrii băieţ 
Dorm în casă pe pat móle 
Şi noi durmim ре răzâie 
Dorm în pat pe perne moi 
825. Noi durmim răniţ pe văi 
Şi stau muştele pe noi 
Ca aibinele din roi 
Миц Strigă pe mama lor 
Casă! lege la рі:іог 
830. Şi alţii soțiile 
Casăi lege minile 
Alţii strigă copii 
Casăi lege şi ochi 
Alţi strigă numai tată 


835. Vină şi mă vez căs gata 
Tiam lăsat bătrîn şi slab 
Măcar că mai avut drag 
Pe mama plină de dor 
Tu pe munţii carpaţ тог. 


Тоти 


Alt vers 


840. Fruuzuliţă de pe prund 
Omeni mai de demuit 
Nu le ajunge pămint 
Dar nu le viniau în gind, 
Dar ати toţ sau hrănit, 
845. De pămint sau m Цатії 
Că cind lera vremian pace 
Săsile tot săsă bage 
Şi tăie haturile 
Baş tăie şi capurle, 
850. În pliau cremănarile 
Şi cânţălăriile 
Cei bogaţ la advocaţ 
Cei săraci tot vinovuţ 
Cei бова} avieu mulţ bani 
855. Dovidiau pe cei sărmani 
Că piatunci aşa iera 
Cel sărac noroc navia 
Ori în care primăvară 
Auziai că să omóră 
860. Să batiau ficiori cu tată 
Să bătiau Mamă cu fată 
Să bătiau fini cu nănaş 
Ba mulţ să bătiau şi fraţ 
Şi bietele gospodine 
865. Să purtau ca nu a bine 
Făciau cămeş cu mărgele 
Altiţă cu minici grele 
Şi pe drum dacă merge 
Ciobotelei scirţăie 
810. Şi tot ziciau că nui plac 
Pe mine altelem fac 
Cu potcâve de aramă 
So ieie ori cinen samă 
Ciobotelei scirţăle 
875. Si maţelei cîrăle 
Саз da pinia pe ройббе 
Şi rabdă a dracu lui fome 
Ficiori de gospodari 
Sau dat a purta {агі 
880. Şi portul bătrîn din strămoş 
Tot ziciau că nui frumos 
Cu hurmuz pe pălărie 
Ca iel nime să nu Не 
ŞI cu briu în trei colori 
885. Nu să тапап a ficiori 
Părinţii noști au purtat 
Suman de lină piuat 
Pălărie țărăniască 
Şi curiaua clobăniască 
890, Şaviau boi şi mulgiau oi 
ŞI nau năcăjit са noi’) 
Nu ştiau cel fudulia 
Са păzlau gospodăria 


vetele catrinţ cu fir 
895. Pine naviau nici on cir 
Vaca nuşti cum so muigă 
Gia nu ştii cum so tundă 
Duminica de vine 
În dată să rumine 
900. Şapă să puduruie 
ŞI pe uliţ să porne 
Şi ріпап nópte şide 
Cacasă lucru navie 
Şi cólla după craciun 
975. Cătau ficioi carei bun 
Să aivă multă avere 
După cela pâtiar mere 
Şi dacă să mărita 
Pita noştii frăminta 
910. Cămeşa noşti spăla 
Міпсагіл по şti găta 
Sâcrasa dacon văţa 
Ie zicie că nui aşa 
Colo cătră postui mare 
915. Să рше pînzan vătaie 
Сіпа sapucă de {ави 
le să miară cio făcut 
Şi cînd dă de lucru greu 
Picăn pat betiagă rău 
920. Şi zice bărbatului 
Că ie astăz mine nui 
Omule ce tiaş ruga 
Cată tu pe cine va 
Plătei să ţasă pinza, 
925. Că rămine пе ţăsută 
Şi păcat căi pînză multă 
Vezi саз cincisprezece со( 
Dorăi multă ce socoţ 
Bietul natarău o crede 
930. Şin triabă pe cine vede 
Să margă săi јаѕа pinza 
Pinăn codri nu da frunză 
Că limia îi betiagă 
Chiar de morte fără вара 
935, Dacă pinza iau ţăsut 
Şti tu măi ce de făcut 
Plăteştio şi de bilit 
Că ieu nam ginde ieşit 
Prostul o şi ascuita 
940. Pinza de bilit o da 
Biniai făcut măi bărbate 
Diamu capăt sănătate 
Dute adăm băutură 
Că mini mergem la strinsură 
945, Că ті dor de cînd пат fost 
Tucmai trei stămini în post 
Aşa iera în nainte 
Om fudul şi fără minte 
Dar acum Ёо} îs cuminţ 
950. Nu sar bate cu părinţ 
Ега{ cu fraţ nu вог tăie 
Nici mama cu fetele 
Nici nu sor mai fuduli 
Ciobote nor cirţăi 
955. Cor fi bucuroş ori саге 
Să şadăn locul cel are 
Cau uitat de fudulii 


1) Adăugat cu creionul de mină sirăină în original. Versarile 720—735 nu par scrise de mâna autorului. 2) Cnvint scria de două ori în original, 


5) Desigur lipsă: „ca“. 


549 


Ратїпї or avie diajuns 

Că multă lume sau stins 
960. Сати toţ au apucat 

Vremia cario înpăcat 

Pe sarac şi pe bogat 

Şi nu trebe judecat 


Alt vers 


Fioricică de prin iarbă 
965. lau trecut lumi de ада 
lau trecut gau şi uitat 
Decite rele iau mincat 
Cite rele şi nevoi 
Tóte Пат petrecut noi 
970. Lim 1) petrecut fără voie 
Liam petrecut de ne vâie 
Liam petrecut toţ diarindu 
Din іогора tot pămintu 
Pe pămînt cu armă mare 
975.ŞI pe sus cu іогоріапе 
Zvirliau bâmben trupe mari 
Ucidiau mulţ gospodari 
Fărmau sate şi orașă 
Ba multe sates şi arsă 


980. Multe vite sau tăiat 
Multă pîne sau prădat 
ŞI mulţ bani sau în gropat 
Pietre scumpe diamant 
Bani de aur de argint 

985. Ruginesc tot în pamînt 
Şau făcut bani de oțăl 
De hirtie şi de fier 
ŞI pe drum die oai afia 
Zic zău că noal ridica 


990. Că паге пісі о vaidre 
Căsăi cunâscă ori саге 
Mărcuţ тісі de trei сорісі 
Cieli albastre cite cinci 
Dară bani austriieci 

995. Tinei domne pinăn veci 
Саз frumoş şi lăcomoş 
Şi din trinşii al folos 


V, Tomutz 


At 2) vers. 


rrunzuliţă Frunzigâră 
Vinia patra primăvară 
1000. Vine vremia de arat 
Pămintul de sămănat 
Рага noi nul sămănăm 
Са tot pin străini sintem 
Copii nul pot ara 
1005. Nice nul pot sămăna 
Şi noi nu scăpăm diaici 
Casăi în văţăm de mici 
Cum să lucre pămîntu 
Cum să cinstia norocu 
1010. Noi de ici pinom scăpa 
Copii sor rădica 
Şi or creşte пеп vățaţ 
$1 vor fi în străinaţ 
Са поі toţ am fost știut 
1015. Năcazui mai de demult 
Dară dia iesta năcaz 
Care! petrecem şi az 
Nam gindit că lom ajunge 
Şaşa mult săsă de lunge 
1020. Să nu videm {ага nâstră 
Amarăi viaţa nostră 
Amară ca pelinu 
Amărit ni sufletu 
De jele şi de ginduri 
1025. Şi de multe năcazuri 
Cind viliaş scrie pie tote 
Miar trăbui mare carte 
Vezi că ieste lume multă 
Şi zic că răul să uită 
1030. Dar ieu nu cred aiasta 
Că răul nul pot uita 
Numai ne bunu şi prostu 
Uită răul cum au fostu 
Că ти1{ сагаи fost tâlhar 
1035. $1 prădau pe gospodari 
Curvari şi curvile 
Cind auziau Tunurile 
Să rugau la Du-zeu 
Şau uitat de gindul rău 
1040. Tâihari de tâlhărie 
Curvari de curvărie 


Că şau cunoscut păcatu 
Şi zic că nor face altu 
Dâmneia jutăne vo dată 
1045. Să scăpăm în ţara nóstă 
Că şi păsărle să duc 
Cînd pică frunza din nuc 
Primă vara săn torc iară 
Şi să veseiesc şi zboră 
1050. Dar noi nune în turnăm 
Stăm aici şi ne oităm 


У. Tomuț 


Că noi sîntem puţintei 
Şaride lumia de iei 
Şor ţine minte Cazaci 
1055. Că iau bătut austriieci 
Cred că mai mult nor cata 
Bătaie cu austria 
Ca mu şti ioropa totă 
Сі{ au sărit să te bată 
1060. Dar Domnul Isus Hristos 
Niau fost tare de folos 
Că ре toţ iam scos afară 
Şai rămas curată ţară 
Noul în părat trăiască 
1065. Austria son părăţască 
Poporul! să! rindulască 
Fericit sá veţuiască 
Lumia săsă vesăliască 
Feciori să вап soţască 


V. Тотц{ 


Alt vers 


1070. Rrunzuliţă iarbă iată 
Azi îi iumia supărată 
Cănu vezi ficior la fată 
Nici gospodarii 1а glótă 
Că ficioris morţ pe văi 

1075. Cu puşti 1е după iei 
Gospodari putrezesc 
Casele să pustiiesc 
Liau rămas averile 


ŞI la ticiori fetele 
1080. Liau rămas copii micuţ 
Feteie fără drăguţ 
Liau rămas pomin grădină 
Nevestele rău suspină 
Pămiîntu lau în plut spini 
1085. Penoi nenpugşcă străini 
Feteior Nevestelor 
Та{ mame surorilor 
Văduceţ la mănăstire 
Şi пе faceţ pomenire 
1090. Şi plătiţ ia liturgii 
Pentro cei ciam scăpat vii 
Pentru cei гарацваў 
De pomană să le daţ 
Haine pine daşi apă 
1095 Că sufletn! şii adapă 
Care de puşcau picat 
Tot mereu apău strigat 
Pînă şau dat suiletu 
Insătaţ şi ars săracul 
1100. Sauziţ voi gospodine 
Cum vă mai striga pe nume 
Ficiorii şa voşti bărbat 
Casă mergeţ săi legaţ 
Altuira pălit prin cap 
1105. $1 striga p'a lui ortac 
Altui ra pălit pin spate 
Şi nui nime casă! cate 
$1 altul prin tron picior 
lartămă frate că mor 
1110. lertaţimă fraţ iubiţ 
Clopotele le рогпіў 
Cartia casă miţ trimete 
Că cu toţ vrau să mă ierte 
Săi spuneţ сів în gropat 
1115. Dion granat maren tocat 
In loc de prapori cu sfinț 
Im viniau plumbi fierbinţ 
In locul niamurior mele 
Mă petreciau cu şrăpnele 
1120. In 1ос de lacră cu flori 
Am bruţacul $) sub suori 
Іп loc de lacrăn pistrită 
Am tanistra 1) păcuită, 


Тоти} 


1) Desigur greşit pentru „И-аш". 2) Sie. 3) Lipsă рад. 68—70 din ша. orig. 4) Germ. Brustsaok Tornister: raniţă. 


550 


Vasile Tomuţ, autorul versurilor de cătănie, în strai ciobănesc de sărbătoare 


Manuscrisul verşurilor lui Vasile Tomuţ 


B Пр а 2 FII IES] 
ZIS III A A NC (II ANI FIR 117439 1. Мұ 10у] 


а] 

=== 

К он Әф а] _—==—®=®=—®—== 
PI Sad | 


o TRI ы саа] 
р а аа р 
IC, АРИ ЛИ 7 A SC БИНИ РЗС Н НС ПН 


ae, 


CRONICI 


VIRGIL N. MADGEARU ŞI INSTITUTUL DE ŞTIINŢE 
SOCIALE AL ROMÂNIEI 


Institutul de Științe Sociale al României 1 re- 
vendică pe Virgil Madgearu ca pe unul din се! 
mai scumpi și prețuiți membri ai lui, Intr'adevăr, 
el şi-a împletti indestructibil viaţa sa spirituală cu 
Instituţia noastră, 

Ca membru fondator a luat parte la formularea 
scopului și programului ei; ca secretar-general a 
depus o muncă excepţională de îndrumare; iar ca 
cercetator, conferențiar şi publicist a arătat, іп 
mod strălucit, cum un co-creator al unei Instituții, 
devine, la rândul lui, produsul ei spiritual, 

Sunt compleşit de amintiri, ce alcătuesc însuși 
substratul vieţii mele. 

Nu voiu face apologia colegului şi prietenului şi 
пісі nu voiu expune doctrina се a elaborat-o о 
viață închinată ştinţei, сі, în spiritul lui Virgil 
Madgearu, voiu face o povestire adevărată, voiu 
аа un calendar viu, o cronologie însufleţită a par- 
ticipării sale la viaţa Institutului, rezumând câteva 
date de lumină, născute din amintiri personale şi 
trăit directe, ce au caracerul sincer al unei măr- 
turii de probitate și mărturisiri de conştiinţă. 

L-am cunoscut pe Virgil Madgearu іпіг'ип mod 
cu totul neobişnuit, 

După ce am dat, în 1904, doctoratul la Univer- 
sitatea din Leipzig, m'am stabilit pentru conti- 
nuarea studiilor juridice la Berlin ca „Privatge- 
lehrter” şi de acolo obișnuiam, din când în când, 
să vizitez pe profesorii mei din Leipzig, ce făcu- 
seră parte din comisia mea de doctorat şi cu care 
rămăsesem în raporturi de prietenie: pe psiho- 
logul şi filosoful de renume mondial, Wilhelm 
Wundt, pe marele isloric, Karl Lamprecht, care 
fusese şi profesorul lui N. Iorga, şi pe genialul 
economist şi creator al ştiinţei jurnalistice, Karl 
Bücher. 

Intr'una din aceste vizite, era în 1908, Karl 
Bücher m'a luat de braț şi m'a dus să-mi arate 


13 


ultımile transformări ce le făcuse în celebra bi- 
bliotecă şi sală de lectură a seminarului al carui 
director era „Vereinigte Staatswissenschaftlische 
Seminare”, 


Deodatà, сша intră în marea sală de lectură se 
opreşte şi îmi indică un loc ocupat de un tânar 
student, pe care nu-l cunoșteam, ce avea în fața 
sa un vraf de cărţi. „Er ist ein Landsmann von 
Ihnen, sehr tüchtig, und heist Madgearu” (Bücher 
pronunța greu numele), Și spre uimirea mea са о 
dovadă de apreciere deosebită Karl Bücher se 
îndreaptă spre dânsul pentru a mi-l recomanda, 

Aşa l-am cunoscut pe Virgil Madgearu. Mi 1-а 
recomandat personal Karl Biicher ca pe un ele- 
ment de valoare, 

Numai cine a cunoscut pe acest proiesor sever, 
puţin comunicativ şi rece — îmi amintesc şi acum 
de bucuria ce o aveam noi elevii săi, când scapam 
de după fiecare din cunoscutele şedinţe de semi- 
nar conduse de el, — numai acela poate să-și dea 
scama ce a însemnat gestul de atenţie şi apre- 
ciere al profesorului Karl Bücher pentru Virgil 
Madgearu! 

După această cunoştinţă originală în sala de 
lucru al unui seminar din Leipzig, tânărul student 
a cerut să mă vadă, impunându-i şi lui, prietenia 
ce-mi arătase Biicher, după cum şi eu eram curios 
să cunosc mai de aproape pe un element așa 
deosebit de apreciat de o persoană atât de exi- 
gentă ca profesorul Karl Bücher, 

Am avut o întrevedere mai lungă cu V. Mad- 
gearu la hotelul Sachsenhof, cunoscut românilor, 
pentrucă acolo locuia întotdeauna Carageale când 
venea din Berlin, unde se stabilise, la Leipzig şi 
care îşi alesese acest hotel, pentrucă credea el, 
acolo era berea mai bună! Caragiale, dealtfel, l-a 
cunoscut şi el pe studentul Madgearu și mi-a 


551 


vorbit odată de el, în locuința sa din Berlin, în 
termeni deosebiți, ceea ce nu era obiceiul sau, 

in întrevederea noastra din camera hotelului 
Sachsenhoi, Madgearu mi-a vorbit pe larg despre 
teza sa de doctorat, publicata mai târziu sub 
titlul „Zur indusirieilen Entwicklung Rumänien”, 
1911, despre profesorul sau, despre planurile sale 
de viitor, preocupat mai ales de aplicarea metodei 
științifice învaţate Іа Bücher, lu problemele so- 
ciale româneşti. 

Iata o simpla întâmplare care a devenit punc- 
tul de plecare a unei intime colaborări spirituale 
de o viață de om sub auspici:le aceluiași profesor, 
caruia amândoi i-am păstrat totdeauna un ade- 
varat cult, 

Au trecut 10 ani dela această întâlnire. Ne-am 
reîntâlnit în Iașii din 1918, 

Cei ce au fost acolo își amintesc de pâcla groasă 
ce invaluia spiritele, Domnea neliniştea şi o ne- 
mulțumire generală, Curgeau, sub formă de potop, 
criticile şi propunerile de reformă din partea celor 
chemaţi şi mai ales a celor nechemaţi. Toţi ce- 
reau o reformă a Statului sguduit din temelii, Ră- 
sareau reformatorii în toate colţurile vechii capi- 
tale a Moldovei, Nu era un Român cu spirit clar 
şi inima caldă, ce nu suferea, mai ales, de contras- 
tul între puterea poporului şi bogăţia resurselor 
atât de mărețe şi mediocritatea mijloacelor de 
guvernare, Toţi se opreau asupra unei soluţii, după 
ei salvatoare, crearea unui nou partid. 

Fireşte, această soluţie era lansată în primul 
rând de oameni vechi politici, recrutați din nemul- 
țumiți și disperaţi, ce-și vedeau interesele lor 
grav amenințate, dar și din câţiva oameni de știință 
ce aparţineau laboratoarelor de biologie și chimie 
din laşi, aceştia din motive curat idealiste se 
opriseră tot asupra acelorași soluţii. 

O seamă de tineri economişti, agronomi, juriști, 
dcctori, profesori, administratori, industriași, func- 
ționari, printre care se remarca dela început Vir- 
gil N, Madgearu, au privit cu curaj realitatea şi 
au constatat că, criza Statului românesc, avea 
cauze mai adânci; ca năzuința de a remedia criza 
socială și spirituală prin mijloace exclusiv politice 
ar fi a combate focul prin foc şi apa prin apă şi 
că, deci, era nevoie de o reformă a omului şi 
societăţii prin mijloace apolitice, reformă ce prin 
consecinţele ei ar fi devenit apoi politică, 

În numeroasele convorbiri avute între noi şi în 
special cu Madgearu la 1918 în Iaşi, reluând firul 
convorbirilor din hotelul Sachsenhof din Leibzig, 
sm ajuns la convingerea că adevărata criză şi 


552 


decadenţa politică prin care trecea Statul româ-: 
nesc consta în dezacordul dureros din ce în ce mai 
prăpăstios dintre Тага Reală şi Тага Legală, 

Domnea credința că Тага Reală trebuia să se 
modeleze după Тага Legală, pentru ca astfel să 
se înfrupte din binefacerile civilizatoare ale tim- 
pului, 

Grupul de tineri amintit care se întruneau re- 
gulat în fosta casă a basarabeanului de Herţa, 
unde locuiam în laşi, a descoperit eroarea mare 
ce se comitea, pentru-că tocmai Тага Legală tre- 
buia să se croiască după Тага Reală şi nu invers, 
Opera legislativă trebuia să se inspire dintr'o cu- 
noştință profundă şi exactă a trebuinţelor sociale 
şi naiţonale şi dintr'o perspicacitate clară a sezi- 
sării relelor reale şi numai după ce aceste ope- 
rații ar fi fost terminate, să se construiască prin 
imaginaţia constructivă а descoperirei leacurilor 
legale corespunzătoare, 

Cu alte cuvinte legislaţia trebuia să devină din 
instictivă, impulsivă, ібпогапіа și incoherentă, din 
ce în ce mai adâncă, bogată, intensă, tehnică și 
savantă. 

Тага Legală trebuia să se inspire şi să se clă- 
dească ре temelile puternice ale Țării Reale, 

De aceea grupul de tineri nu aspira la сгеагеа 
unui partid nou, ci la stabilirea unui raport nou 
între Națiune şi Stat, ceea ce aducea după sine 
o nouă concepţie de cârmuire şi o nouă metodă de 
legiferare, 


Așa se înțelege dece acel grup s'a transformat 
într'o „Asociaţie pentru Studiul şi Reforma So- 
cială”, lar Virgil Madgearu a fost în unanimitate 
ales Secretarul General al Asociaţiei, 

Prima preocupare și întrebare a grupului nostru 
a fost să se cerceteze, ce se ştie despre Тага 
Reală? Cine o cunoaşte și unde se găsesc aceste 
cunoştinţe? Zadarnică a fost însă cercetarea noas- 
{га prin biblioteci şi colecţii de reviste, Foarte în- 
tiistaţi am fost nevoiţi să constatăm că nu se ştie 
nimic sigur despre adevărata stare а realităţii 
româneşti, 

Și totuşi, parlamentele se declarau omni-sciente 
şi omni-potente, când de fapt erau omni-ignorante, 
După formula cunoscută: „Oricine era bun la orice 
şi putea oricând să fie pus oriunde“, 

Și atunci, „Asociaţia pentru Studiul şi Reforma 
Socială“, şi-a formulat trei regule programatice: 

Prima regulă, să se procedeze la studiul Socie- 
tății şi Națiunii româneşti și apoi să se propună 
reformele corespunzătoare, 


A doua regulă: їп acest scop trebuesc organi- 
zate persoanele capabile de a face studii, ceea ce 
am numit noi Organizarea competenţei, 

Și în sfârșit a treia regulă: răspândirea rezulta- 
telor acestor studii, adică educaţia maselor, 

S'au scurs dela întemeierea „Asociaţiei pentru 
Studiul şi Reforma Socială”, 24 ani. La anul s'ar 
putea sărbători aniversarea ei de un sfert de veac. 

Putem deci, judeca obiectiv şi în lumina eveni- 
mentelor istorice ce au urmat, din 1918 până 
astăzi, 

Fără exagerare, cred că, tocmai în luminarea 
acestor evenimente, „Asociaţia pentru Studiul şi 
Reforma Socială”, ce avea ca Secretar General 
pe Virgil Madgearu, a scris o pagină nouă în isto- 
ria spirituală şi politică a Ţării. 

S'a inaugurat atunci o altă politică, pe care o 
putem numi, cu un titlu poate prea pompos, dar 
exact, o politică ştiinţifică românească, întemeiată 
pe cunoaşterea trebuinţelor $1 aspirațiilor Națiunii. 

Aceasta a fost doctrina 'Asociaţiei, şi-a rămas 
până astăzi aceeaşi, precizându-se doar mai bine 
metodele de cercetare — aşa zisa metodă mono- 
grafică pentru a ajunge la o Știință a Națiunii. 

Madgearu a luat parte vie la alcătuirea acestei 
doctrine, căreia i-a rămas totdeauna credincios. 


Mărturie ne-a rămas o Condică în care Secre- 
tarul General al Asociaţiei, Virgil Madgearu, scria 
cu mâna lui rezumatele discuţiilor din şedinţele 
Comitetului. 

Această condică şi-a avut destinul ei. Adusă 
la București și păstrată ca o relicvă scumpă, după 
ce a fost consultată în deosebite rânduri, — pen- 
Жи moment nu se poate găsi. 

Noroc însă că 4-1 Em. Висија a făcut extrase 
bogate din ea, care s'au publicat în broşura „Insti- 
tutului Social Român după zece ani de lucru, 
1918—1928”. 

Din această cronică se desprind discuțiile ргїп- 
cipale ce aveau loc în sânul Asociaţiei privitoare 
la scopurile ei. Discuţii vii, câteodată prea vii, 
datorită mai ales celor două temperamente, ce se 
ciocneau puternic, chiar pe alocurea vehement, Va- 
sile Pârvan şi Virgil Madgearu, 

Imi aduc aminte cu profundă emoție de aceste 
scene; de V, Pârvan, nemângâiatul, în urma morții 
subite a soţiei sale la Odessa, de Pârvan care în 
atmosfera căminului meu din laşi ne-a dat un de- 
săvârşit program de „cultură socială“, astăzi ре 
nedrept dat uitării, şi de V. Madgearu, nerăb- 


dator de a întreprinde ceva, spunându-mi la orice 
incercare de a-l tempera, mai ales în polemicele 
sale cu Vasile Pârvan, „nam timp de pierdut”, 
ceea ce făcea unora o impresig curioasă, dar de 
sapt insemna dorința sa neastamparată de a in- 
tieprinde lucruri noi, 

Pare că-i văd pe amândoi, în camera de lângă 
biblioteca mea din str, Lascăr Catargi, din laşi, 
autoritari și sentenţioşi, gata de încăerare şi de a 
începe acel duel spiritual ce făcea deliciul şi ad- 
miraţia acelora, în fața cărora se desfăşura acest 
spectacol rar, 

În 1920, „Asociaţia pentru Studiul şi Retorma 
Socială” 191 schimbă sediul din laşi la București, 
iar în 13 Februarie 1921, se transformă în „Insti- 
tutul Social Român“, În sfârșit, în ziua de 8 Noem- 
vrie 1924, având alte obligaţii și însărcinări de 
îndeplinit, Virgil Madgearu părăsește spre regre- 
tul nostru unanim, Secretariatul General al Ins- 
titutului, 

Până la această dată Madgearu aduce cele mai 
mari servicii Institutului. Prin stăruința sa se în- 
chiriază două camere în Pasagiul Român, care 
devin sediul Institutului, unde a funcționat până 
ce sub rectoratele Cihoski, Anghelescu, Taşcă, 
Răducanu şi Eftimie Antonescu, Academia de 
Înalte Studii Comerciale şi Industriale i-a oferit 
în mod generos ospitalitatea, atât în vechiul local, 
cât şi їп acesta, unde ne aflăm. 

Ne amintim си drag şi melancolie de aceste 
două cămăruțe, unde țineam regulat ședințele 
noastre care, după declarația unui vechiu coleg 
al nostru, făceau impresia, pentru cine participa Ía 
ele pentru întâia oară, riturilor vechilor creştini, 

Madgearu creează apoi tipografia „Reforma So- 
cială“, pentru publicaţiile Institutului și se îngri- 
ieşte tot timpul pentru acel buget minimal, си 
care Institutul să poată face faţă exigenţelor lui 
ştiinţifice şi publicistice, 

Nu mă pot opri să constat, că localul, tipăritul 
lucrărilor şi bugetul minimal au rămas până acum 
grijile noastre de căpetenie şi probleme încă 
deschise, 

Deşi demisionat din Secretariatul General, Vir- 
gil Madgearu rămâne mai departe strâns legat da 
activitatea Institutului Social Român. 

Nelipsit dela şedinţele Comitetului, unde cuvân- 
tul său ager şi bine cumpănit a atârnat întot- 
deauna greu în hotărtrile de luat, colaborator ac- 
tiv şi prețuit al „Arhivei pentru Știința $1 Re- 
forma Socială”, membru activ și influent în sec- 


553 


{Ше ştiinţifice, la care participa cu toată pasiunea 
şi cu tot interesul, în sfârșit, unul din cei mai 
apreciați conferenţiari ај cunoscutelor serii de 
prelegeri publice, care după părerea, exprimată 
curând de colegul nostru, Prof. Gh. Taşcă, în 
revista „Independenţa economică”, a fost „una 
dintre cele mai strălucite manifestații intelectuale 
din România“, 

Dintre acei ce au dat această strălucire prele- 
gerilor, care dela 1922—1933, au alcătuit un ade- 
vărat Curs și Tratat de politică ştiinţifică româ- 
neasca în 10 cicluri, în primele rânduri ale elitei 
intelectuale a Ţării, ce s'a perindat la catedra Ins- 
titutului Social Român, a fost Virgil Madgearu. 

In fiecare din aceste cicluri Madgearu a ţinut о 
prelegere. Și anume: 


1. 1921—22. Reforma Constituţiei. 
1922—23. Doctrinele Politice. 
1923—24. Politica externă a României. 
1925. Viaţa socială a României după războiu. 
1926. Capitalismul în viața socială, 
1927. Sat $1 Oraş. 
1928—29. Politica Culturală, 
8. 1929—30. Experienţa politică și socială con- 
temporană 
9. 1930—31. Federalizarea Statelor europene. 
10. 1932, Influenţa depresiunii economice mop- 
diale în România. 


з р ж бо ә 


Doctrina „Asociaţiei pentru Studiul şi Reforma 
Socială”, rămasă neschimbată în toate fazele de 
transformare ulterioară а instituţiei, ca Institut 
Social Român, Institut de cercetări sociale, ori 
Institut de Științe Sociale al României, şi-a găsit 
în Virgil Madgearu o desăvârşită şi consecventă 
încorporare. 

Cercetarea și gasirea Adevărului social româ- 
nesc, ре care apoi trebuia să”se clădească Ade- 
varul politic românesc, iată esenţa trudei şi 
creaţiei lui Virgil Madgearu. 

Aceasta concepţie a dominat în aceeaşi măsură 
activitatea ştiinţifică şi acţiunea politică. Căci 
Virgil Madgearu a fost, în acelaș: timp, om de 
ştiinţa şi de acţiune. Este o mare eroare a crede 
că una exclude pe alta. 


Este cunoscută judecata falsă ce a făcut-o Taine 
asupra lui Barrès. Vorbind Bourget lui Taine des- 
pre tânărul Barrès, care îi părea un talent remar- 
cabil și foarte promiţător, Taine îi răspunde, tex- 
tual: „Ce jeune Monsieur Barrès n'arrivera jamais 
А rien, car il est sollicite par deux tendences ab- 


554 


solument inconciliables, le goût de la méditation 
et le désir de l'action", 

Eroarea comisă de Taine їп această judecată 
consta tocmai în faptul, că viața intelectuală și 
viața activă пи sunt propriu zis decât un dublu 
aspect al aceleiaşi vieți. 

A crede altfel este a separa ireductibilul. Сас 
sẹ poate oare cineva izola de secolul său, de țara 
sa, de națiunea sa, de destinele sale? 

Totdeauna inteligența, care concepe, se comple- 
tează în voința, care execută. Teoria este o prac- 
tică virtuală, iar practica o teorie aplicată. Уіеаја 
este frumoasă tocmai atunci, când gândirea şi ac- 
țiunea se controlează fără încetare una pe alta. 
Aceasta înseamnă a construi, Iar triumful vieţii 
inseamnă a crea. 

Adevăratul om este un demiurg, creaţie de sine 
prin sine şi apoi creaţia valorilor sociale. 

Virgil Madgearu a fost un demiurg. Era un fa- 
natic al Adevărului în mișcare, în acţiune, în con- 
strucţie, dar el era un dușman hotărît și înverșunat 
al fanatismului destrăctor şi violent, al ignoranței 
şi al imbecilităţii, care-și oferă totdeauna pră- 
păstiile lor. 

Fanatismul negativ şi destructiv, ce cultivă eloc- 
vența clișeelor seci, a condamnat la moarte ре 
genialul om de ştiinţă, Lavoisier, fără a-i acorda 
acele câteva zile de amânare a execuţiei sentinţei, 
pe care le solicitase savantul, spre a desăvârși, 
spre binele umanităţii, importante experienţe de 
laborator, 

Virgil Madgearu opunea acestor tendinţe bol- 
nave, voința de creaţie, pe baze ştiinţifice, prin 
dragoste de Știință și de Țară, și prin credinţa că 
numai servindu-le pe amândouă se va construi o 
lume românească nouă, 

Institutul nostru se mândreşte, că două din cele 
mai importante probleme ale Sociologiei şi Politi- 
cei românești au fost desbătute în organul său 
ştiinţific, în revista „Arhiva pentru Știință şi Re- 
forma Socială": problema burgheziei şi a țărănime, 
prin studiile lui Virgil Madgearu şi Ştefan Zeletin. 

Polemica între aceşti eminenţi teoreticiani аі 
vieții sociale româneşti, a format centrul intere- 
sului intelectualităţii noastre de ре vremuri, şi 
formează încă şi astăzi cele mai importante studii 
de politică ştiinţifică românească, 

De aceea, cred că nu greşesc, dacă socotesc vo- 
lumul lui Madgearu „Agrarianism, Capitalism şi 
Imperialism”, care cuprinde studiile publicate în 
„Arhiva pentru Ştiinţă şi Reforma Socială”, cu 
subtitlul caracteristic „Contribuţii la studiul evo- 


luţiei sociale româneşi'”, са cea mai însemnată 
dintre lucrările sale doctrinare. 

Dedicaţia pe саге a pus-o în Aprilie 1926 — 
„ale tale dintre ale tale" — când mi-a făcut marea 
plăcere a-mi prezenta acest volum, dovedeşte 
aportul pe care Institutul Social l-a adus în alcă- 
tuirea studiilor importante, cuprinse în el, 

Pe plan economic metoda sa de lucru se ilus- 
trează strălucit în ultima sa lucrare, publicată cu 
3 luni înaintea morţii sale, şi deci, poate fi con- 
siderată ca testamentul său ştiinţific: „Evoluţia 
Econcmiei Românești, după războiul mondial, 
1940”, In această lucrare se găsesc armonios în- 
trunite toate însuşirile de cercetătog ale lui Vir- 
sil Madgearu, incomparabil în analiză și în sin- 
teză. Pentru noi, această lucrare de căpătâi a бе- 
neraţiei economiştilor de astăzi, prezintă o valoare 
deosebită, pentrucă după cum autorul declară în 
Prefaţă, a utilizat în corecturi datele pe care 850 
de echipieri studenţi le-a cules în 60 de sate ro- 
mâneşti їп 1938, Rezultatele acestor cercetări 
despre cea mai importantă cercetare colectivă, nu 
numai din {ага noastră, vor fi publicate sub con- 
ducerea d-lor A. Golopenţia şi Dr. G. Georgescu, 
în cinci volume, dintre care două au şi apărut, iar 
restul se găseşte în curs de tipărire. Cunoaşterea 
Adevărului științific, scos din cercetarea vieţii 
românești, înțeleasă nu ca un simplu concept, сі 
ca o ființă vie, şi anume faptul că, сеа mai reală 
şi puternică realitate românească este țărănimea, 
l-a determinat pe Madgearu, fiu de negustor din- 
tr'un oraș comercial ca Galaţi, să elaboreze doc- 
trina ştiinţifică a partidului țărănesc, 

În sfârşit dinamismul acţiunii sale pentru răs- 
pândirea Adevărului l-a îndemnat să participe la 
numeroase congrese şi conferințe internaţionale, 
unde spre prestigiul mărit al Țării noastre, cuvân- 
tul lui Virgil Madgearu era totdeauna ascultat şi 
apreciat, dovadă alegerea lui în deosebite rânduri 
ca vicepreşedinte al acestor adunări, 

Virgil Madgearu a reprezentat Centrul de 
[Înalte Studii Internaționale al Institutului de 
Ştiinţe Sociale la 3 sesiuni succesive ale Confe- 
rinţei permanente de Inalte Studii Internaţionale, 
care se întrunea odată pe an, convocată de Insti- 
tutul Internaţional de Cooperaţie Intelectuală şi 
care reunea delegaţi ai Instituţiilor ce se ocupau 
în diferite ţări cu studiul problemelor іпіегпајіо- 
nale. Putem adăuga fără falsă modestie, că la 
această conferință care, propriu zis forma un con- 
gres ştiinţific anual al institutelor europene, In- 


stitutul de Ştiinţe Sociale al României era tot: 
deauna considerat ca în fruntea lor, 

Madgearu a participat la conferința dela Paris 
(1937), având ca temă „Modificarea pașnică a sta- 
tului-quo”, dela Praga (1938) având ca temă „In- 
vățământul universitar al Relaţiilor Internaţio- 
nale”, dela Bergen (1939) având ca temă „Politicele 
Economice şi Pacea”. 

Discursurile lui Madgearu la aceste conferinţe 
s'au făcut în deosebi remarcate prin temeinicia 
cunoştinţelor, bogăţia informaţiei şi profunzimea 
convingerilor. Duelul său oratoric cu defunctul 
Conte Teleky, care voia să prezinte conferinței 
dela Paris o serie de hărți etnografice tenden- 
țioase auspra Transilvaniei, a impresionat adânc 
pe cei се au asistat la această şedinţă, Graţie 
energicelor sale intervenţii, aceste hărți au fost 
înlăturate pe motivul binecuvântat că acea Con- 
ferință nu avea a se ocupa de această chestiune. 

Pentru conferința dela Bergen, unde l-a prins 
deslănţuirea războiului actual, Madgearu era în 
deosebi în sfera preocupărilor lui, De altfel, їп 
vederea acestei Conferinţe el a pregătit şi un me- 
moriu care a fost publicat şi prezentat de Centrul 
de Inalte Studii Internaţionale, sub titlul „La Po- 
litique Economique Exterieure de la Roumanie” 
De asemenea el a prezidat grupul de experţi, com- 
pus din d-nii: Mircea Vulcănescu, Dumitru Iordan 
şi Ştefan Dumitrescu, care a pregătit un alt me- 
moriu, publicat şi prezentat de Centru: „Le Con- 
trâle des Changes en Roumanie”. 

Ca președinte al grupului românesc pentru stu- 
diul țărilor dunărene, ce funcţiona pe lângă Cen- 
trul de Inalte Studii Internaţionale al Institutului 
nostru, Madgearu a organizat o vastă cercetare 
economică, invitând la colaborare pe cei mai de 
seamă specialişti ai Ţării, 

Madgearu iubea Adevărul mai presus de orice, 
şi-l comunica prin scris ori oral, cu о francheţă şi 
o probitate intelectuală, cu o atitudine morală 
bărbătească şi curagioasă, fără pereche, 

Ceea ce atrăgea atenția totdeauna asupra sa, 
pe lângă vioiciunea unei inteligențe deosebite, 
judecată sigură şi voinţă extraordinar de fermă, 
erau tocmai loialitatea şi іпігапѕібепіа pentru 
Adevăr. care-l călăuzea nu numai în domeniul 
intelectual. dar şi în conștiința vieţei morale. 

Nimic nu l-ar fi putut determina pe Madgearu 
să păstreze numai pentru el binefacerile Adevă- 
rului, 

Avea ceva din eroii lui Ibsen în persoana sa. 


555 


Avea oroare de superiicialitate și de ceea се 
un amabil și sceptic scriitor, numea neutralitatea 
unei bune companii. 

Era omul, după tipul lui Descartes, care măr- 
turisea; „tot planul meu tinde a părăsi pământul 
mișcător pentru a găsi pământul solid şi stânca”, 
când Madgearu, de 
cele mai multe ori spuneau, tocmai contrariul: 
„tot planul meu tinde a ajunge la un pământ miş- 
cător, şi de a părăsi pământul solid și stânca, 


atunci contemporanii lui 


Іа lupta pentru dobândirea adevărului, Mad- 
gearu desfășura, desigur, mult subiectivism pasio- 
nat, dar niciodată nu părăsea obiectivitatea știin- 
țifică, Neuitate au rămas discuţiile, care aveau 
loc în jurul fixării programului ciclurilor Insti- 
tutului, a problemelor mai întâiu și apoi alegerea 
persoanelor cele mai competente, pentru tratarea 
lor, Totdeauna Madgearu făcea cele mai desin- 
teresate propuneri de nume, fără ură şi fără păr- 
tinire, având în vedere numai interesul ciclului de 
prelegeri, desbrăcându-se de toate resentimentele 
ce le-ar fi avut personal. Nu putem uita mai ales 
scena, când, după o intervenţie dintre cele mai 
vehemente în Camera Deputaţilor împotriva poli- 
ticei condusă de Vintilă Brătianu, Madgearu, în 
aceeași zi, în spre seară, la şedinţa Comitetului 
Institutului Social Român, unde trebuia să hotă- 
гіп persoanele invitate a conferenţia, a făcut cel 
dintâi propunerea, ca o anumită problemă să Не 


încredinţată tocmai lui Vintilă Brătianu, 

Gestul lui Madgearu, era desigur, un omagiu 
adus bărbatului de Stat, care, deși combătut in 
altă parte, rămânea о puternică personalitate, 
peste саге І, S. К. nu putea trece, dar, în același 
timp, acest gest era şi o dovadă netăgăduită de 
propună- 


nobleţa şi obiectivitatea caracterului 


torului, 

Pe același plan trebue pusă şi propunerea pe 
care a făcut-o Madgearu, când a părăsit Secreta- 
riatul General, în 1924 și a recomandat atunci, 
pentru a asigura o completă obiectivitate în ce pri- 
veşte activitatea viitoare a І, S, R, ca Secretar 
General, să fie o persoană în afară de preocupă- 
rile politice şi de aceea a propus un magistrat, 
pe 4-1 Secretar al Secţiei Juridice, astăzi preșe- 
dintele Secţiei, ре 4-1 Consilier Al, Costin, ре 
atunci judecător, Incă odată Madgearu a văzut 
bine şi drept, Institutul nostru este fericit că, din 
1924 până astăzi, de aproape 20 ani, un Inalt Ma- 
gistrat dă prestigiu conducerii lucrărilor Institu- 
tului, 


556 


A nu lua parte la discuţii din oportunitate, a as- 
culta în tăcere păreri pe care le desaproba, iată 
ce era cu totul străin lui V, Madgearu, nu nu- 
mai temperamentului său combativ, dar însăși con- 
cepției sale veridice de viaţă. 

De aceea, V, Madgearu considera ca nedemn de 
el, a nu răspândi cât mai larg posibil ceea ce ştia 
şi ceea ce credea, 

Această sete de apostolat era admirabil servită 
de un minunat dar comunicativ de a vorbi, 

Deși nu orator „dela primele cuvinte atenţia as- 
cultătorilor se găsea captată de precizia și lim- 
pezimea gândirii lui Madgearu, 

Fie că era vorba de o simplă „causerie”, de un 
curs universitar, de o conferinţă la Institutul nos- 
tru, sau de un discurs parlamentar, în vorba sa 
era atâta convingere, atâta căldură, că nimeni nu 
găsea în cuvântul său un zadarnic artificiu de 
limbă, ceea ce se întâmplă atât de des cu așa 
zişii oratori. 

Inainte de toate, Madgearu ţine să explice gân- 
direa sa franc și clar şi reușea de minune a se face 
ascultat, fără a măguli lenea intelectuală ori indo- 
lența morală a auditorilor săi, ci din potrivă, sti- 
mulându-i şi invitându-i la reflexii şi gândiri per- 
sonale, 

Iar cu cât înainta expunerea sa, cu atât acei ce-l 
ascultau simțeau că li se aduce un serviciu, că sunt 
ajutați să se lumineze, că-i face să beneficieze de 
experiența proprie a vorbitorului, de multe ori câş- 
tigată greu şi cu suferințe. 

Astfel, disprețuind toate procedeele obicinuite 
oratorice, Madgearu ajunsese, în cele mai diferite 
mediuri, să ia locul printre oratorii cei mai gus- 
taţi şi apreciaţi de publicul ascultător, 


In serviciul căutării continue și fără odihnă а 
adevărului, era pusă chiar casa sa, condusă de o 
soţie demnă de el, şi care stătea larg deschisă 
prietenilor şi tinerilor ce căutau acolo un ferment 
аз viaţă şi un refugiu la vremuri grele, 

In aceste їпігеіпегі intime cu verva sa nesecaltă, 
ce de multe ori provoca vii adeziuni, dar și vii 
contraziceri, și-au găsit o primă expresie cele mai 
multe din ideile care mai târziu erau sunţinute 
dela catedra profesorului, dela tribuna conferenţia- 
rului, ori desvoltate într'una din lucrările sale, 


Lupta pentru adevăr se reflecta în toată făp: 
tura lui Madgearu, 

Un om politic român a făcut elogiul mâinilor, 
au dreptate însă acei care afirmă că oglinda fidelă 
a unei personalităţi sunt ochii. 


La Madgearu te izbea flacăra arzătoare a privi- 
vei. Această privire incomparabilă, sfredelitoare, 
plină de căldură, de viaţă și de mișcare jovială, 
dădea totuşi câteodată impresia unor ochi severi 
şi duri, pe o faţă tristă, cu căutătură glacială. 

Vivacitatea surâzătoare a ochilor se acoperea 
uneori cu un val de tristeţe, nu din severitate tem- 
peramentală, ci când se întreținea asupra vreunei 
probleme, ce o studia, şi ca o consecinţă a gravi- 
tăţii excepționale, ce ieșia din acest studiu. 

Un scriitor a zis odată că adevărul este trist, 
pentrucă el nu se îngrijește de loc să fie conform 
cu interesele şi sentimentele noastre. 

Intr'adevăr, înalta intelectualitate împlineşte o 
funcţie severă, căreia foarte bine poate să-i lip- 
sească strălucirea și agrementul, 

Madgearu nu căuta nici strălucire, nici agre- 
ment, ci totdeauna se simțea că oficiază în slujba 
unei înalte intelectualităţi. 

lată omul pe care l-am cunoscut și iubit. Şi de 
care mă lega o veche și gravă prietenie a spiritu- 
lui, într'o strânsă comunitate de năzuinţe ştiinți- 
fice. И 


Toţi, care au luat cunoștință de moartea sa pre- 
matură, în plină forță a inteligenţei și în plin elan 
viguros al activităţii sale ştiinţifice, toţi, unanim, 
au exclamat: ce imensă pierdere! 

Am încercat să exprim, povestindu-vă câteva 
crâmpeie din viaţa sa, dacă chiar fragmente din- 
tr'o vieaţă bogată în creaţii pot îi prinse în câteva 
trăsături şi dacă intensitatea unui sentiment poate 
fi exprimabilă cu cuvinte, pentru-ce şi noi, Colegii 
şi Prietenii din Institutul de Ştiinţe Sociale al Ro- 
mâniei, ca şi toată lumea, și am văzut dece, mai 
mult ca ea, simţim profund mișcați, o imensă pier- 
dere. 

Chipul său, pe care graţie nobilei sale soţii, îl 
vom avea printre noi, ne va aminti de obligațiile, 
ce le avem pentru Știință şi pentru Țară, de a con- 
tinua opera începută în 1918. 

De aceea, nu ne luăm rămas bun, Iubite Prie- 
tene, căci împreună cu Tine, în spiritul Tău, care 
este și al nostru, continuăm, 


DIMITRIE GUSTI 


CÂTEVA AMINTIRI DESPRE VIRGIL MADGEARU 


Pe Profesorul Virgil Madgearu am avut cinstea 
să-l cunosc, pe când eram student, în sala de lec- 
tură a Institutului Social Român. 


Pentru a evoca împrejurarea, trebue să încep 
prin а arăta că o caracteristică а  școlarităţii 
noastre la Academia Comercială era— pe atunci — 
un program de cursuri comune obligatorii, foarte 
incărcat, însoțit de strășnicia controlului frecven- 
tei, personificată în condica autocrată dela in- 
trare, 

Specializarea programului Academiei a venit mai 
târziu, — dar mai înainte de aceasta, unii dintre 
studenţi au și realizat-o în fapt, prin absenţa dela 
anumite ore, după vocaţie şi după preferinţe con- 
forme cu preocupările ştiinţifice proprii, — care 
indicau folosirea acestor ore pentru lecturi per- 
sonale. 

Urmăream cu asiduitate disciplinele economice, 
Imi rămâneau destule ceasuri pentru un refugiu 
ilicit în lecturi de economie, sociologie şi drept, 
pentru care ne stătea la îndemână cea mai caldă şi 


mai ocrotitoare sală de lectură, aceea a Institutului 
Social Român. 

Această Bibliotecă, adăpostită în acelaşi local, 
făcea concurenţă orelor de curs ale Academiei, Se 
petrecea și un lucru ciudat: 


Pe semne că prestigiul Institutului așezase o fe- 
ricită servitute asupra nemiloasei condice de pre- 
zenţă a studenţilor. Căci, pe când în timpul ora- 
riului încercam să ne strecurăm afară pe uşa din 
stânga ce ducea la scară, se trăgea automat şi pe 
tăcute o linie peste semnătura studentului plecat, 
— dimpotrivă pentru cei care se strecurau pe uşa 
din dreapta în Biblioteca Institutului, frauda avea 
complicitatea condicei de frecvenţă. 


In felul acesta, nu odată m'am găsit — lucrând 
la aceeaşi masă, lângă Profesorul Virgil Madgearu, 
care deschidea o carte nouă, se informa cercetând 
revistele care se suprapuseră în ultimile zile în 
rafturi, sau culegea documentări pentru lămurirea 
cine ştie cărei controverse ca atâtea, pe care vieața 
noastră publică le-a adus la ordinea zilei, într'o 


557 


societatea şi o economie în necontenită prefacere, 
după precedentul războiu. 

Noi abia aveam curajul să furăm, când și când, 
ou ochiul, volumul sau revista pe care Profesorul 
o consulta, pentru a le cerceta apoi şi noi, — sau 
să tragem cu urechea la vre-o frântură de conver- 
saţie în legătură cu probleme pe care încercam şi 
noi să le trăim, 

Profesorul Virgil Madgearu avea un prestigiu 
ştiinţific şi moral de mari dimensiuni. De aceea, şi 
examenul la „Economia Naţională” ne dădea o 
deosebită îngrijorare. Se pregăteau studenţii cu 
râvnă și stăruință, pentru са nu rareori să amâne 
singuri, cu o sesiune — prezentarea lor în fața 
acestui Profesor. 

Colaboram de un an la „Independența Econo- 
mică” şi Virgil Madgearu își exprimase dorința să 
trec pe la dânsul. Un an întreg am amânat această 
prezentare, i 

Era şi greu. La sfârşitul anului al doilea, trebuia 
să dau examenul de „Economie Naţională”, care 
se cerea să-l trec la Profesorul Virgil Madgearu, 
numai pe baza unei temeinice pregătiri a materiei. 

Abia câteva luni după ţinerea examenului, m'am 
putut încumeta să mă înfăţișez Profesorului și Di- 
rectorului dela „Independența Economică”. 

Am făcut-o, cum am spus, în sala de lectură a 
Institutului Social Român, 


Mă înşelasem însă, Profesorul îşi cunoștea stu 
denţii, dela examen. Mi-a repetat, cuvânt си cu- 
vânt, chestiunea grea pe care mi-o pusese la exa- 
men și răspunsul pe care i-l dădusem. M'a întrebat 
şi asupra altor colegi pe care е] îi remarcase în 
acea sesiune. Am îndrăznit atunci să-i supun do- 
гїп{а mea de a face doctoratul la cursul de „Eco- 
nomie Naţională”. — „Bine — mi-a răspuns — dar 
mai ai până la licență. Vom vorbi după ce vei 
lua-o", Și nu voiu uita cuvintele ce au urmat: 
„Ucenicia ştiinţifică este grea şi еа nu dă roade 
decât dacă se face pe îndelete, ou studiu şi cu 
multă răbdare. Dacă vrei un sfat, nu te grăbi”, 

In adevăr, era aceasta îm concepţia magistrului, 
o profesie de credință, pe care am auzit-o şi mai 
târziu din gura lui: „arivismelor și improvizaţiilor 
din {ага asta, поі trebue să le opunem pregătirea, 
Și ucenicia abia dacă se poate face până la 30 
de ani”, 

De aceea el a făcut puţini doctori. 

Recunoaştem că asprimea firească a Profesorului 
şi a omului de știință dădea adevărata altitudine 
şcoalei. In adevăr, după licenţă, am fost pus la o 
îndelungată practică în administraţia economică. 


558 


Mi-a recomandat şi m'a obligat la o sistematizare 
a lecturilor de specialitate, Pentru aceasta, el ajuta 
pe studenți cu cărți din biblioteca lui personală, 
Iar la doctorat, mi-a îngăduit să mă înfățişez abia 
la şase ani după licență. Mai mult de doi ani mi-a 
reținut în studiu teza de doctorat, după ce ea fu- 
sese terminată şi depusă, 

Iată în practică, în ce fel se prezenta concepţia 
lui despre ucenicia științifică şi despre pregătirea 
universitară. 

Astfel încât astăzi, după ani de experienţă şi 
răspunderi, nu ne rămâne decât să mărturisim în 
mod public şi. cu pioasă recunoștință: — „Арга și 
bună şcoală am făcut noi cu Profesorul Virgil 
Madgearu”! 

Il văd, ca acum, la catedră: învăţat, stăpân, ne- 
şovăitor pe disciplina ideilor şi a frazei, substan- 
Наї şi convingător. 

Prelegerile Profesorului Virgil Madgearu, — ca 
dealtminteri şi conferințele lui dela tribuna Insti- 
tutului Social Român — au fost printre acelea care, 
la Academia Comercială, m'au sprijinit în chip 
hotăritor în convingerea pe care am avut-o şi am 
practicat-o, că pentru învățătură înaltă, nu mai era 
nevoie să mergem neapărat la şcolile occidentului 
şi că putem face cel puţin tot aşa de bine o pre- 
sătire ştiinţifică reală, în şcoala noastră, Cu studii 
dela o Universitate germană, Virgil Mdagearu a 
ştiut să facă aci şcoală românească, 


Mai târziu, într'o activă colaborare practică cu 
care Virgil Madgearu m'a onorat la cele două de- 
partamente economice mai însemnate, am avut 
deseori prilejul să constat personalitatea şi puterea 
de creaţie a economistului și a omului public, 


Totul pleca mai întâi dela o concepţie bine în- 
chegată; urmărea ideia în spirit de sistem, fără са 
să sacrifice însă amănuntele care-i dădeau corp şi 
уіеа}&; migălia opera practică, fără ca să dăuneze 
concepţiei. 

Imi amintesc de una din creaţiile lui: înlăturarea 
regiei birocratice și introducerea regiei comerciale 
și a autonomiei bugetare în exploatarea întreprin- 
derilor şi serviciilor economice ale Statului, 

Sistemul a stârnit un vifor de proteste. Se dădea 
alarma asupra primejdiei pe care o reprezenta re- 
fimul autonomiei bugetare, Reforma lui Virgil 
Madgearu distrugea un principiu sfânt în doctrina 
finanțelor, unifatea bugetară. Se surpa unul din 
stâlpii tradiţionali ai finanţelor noastre de Stat! 


Virgil Madgearu nu a răspuns acestor critice. El 
ştia că unitatea bugetară formală, scriptică, nu mai 
era de mult o realitate; că nu se putea permanen- 
tiza administrarea leneşă şi biurocratică a avuţiilor 
publice, şi că mai înainte chiar de a veni legea co- 
mercializării să institue legal, fățiş şi sistematic bu- 
getul anexă, unitatea formală a bugetului român 
fusese ruptă, nu numai prin puzderia de fonduri 
speciale cunoscute şi mai ales necunoscute Ministe- 
rului Finanţelor, dar şi printr'un început de auto- 
nomie pe care îl dobândiseră anterior unele din 
marile servicii economice ale Statului, 

Autorul putea fi criticat, dar realităţile nu mai 
puteau fi mai departe înfruntate, 

Virgil Madgearu a urmărit procesul cu răbdarea, 
cu tenacitatea şi cu credinţa, în triumful — fie 
şi îndepărtat — al adevărului, proprii caracterelor 
mari. El era în fond un realist şi acest lucru se 
poate vedea astăzi, limpede, 

Sistemul a fost arătat ca primejdios, textele au 
mai suferit între timp unele modificări; dar opera 
lui Virgil Madgearu a rămas, s'a consacrat, iar 
acum va forma un important capitol orgamic al co- 
dului patrimoniului public, în curs de elaborare. 

Virgil Madgearu nu a făcut-o, — așa cum le 
plăcea unora dintre adversari să popularizeze — 
pentrucă era profesor, deci teoretician; pentrucă 
avea adică o „teorie“, bună de experimentat în 
vieața de Stat, ci pentrucă el era un habotnic apă- 
rător al avutului public şi al intereselor publice, şi 
avea o viziune a lucrurilor, mai clară şi mai crea- 
toare decât mulţi dintre predecesori. 

Ministerul de Finanțe ar putea declara acum, 
după doisprezece ani de aplicare a regimului legii 
comercializărilor, că absența unității bugetare scrip- 
tice, tradiționale, nu a vătămat cu nimic situația şi 
controlul! finanțelor noastre publice. In schimb, a 
făcut să crească în loc unitatea organică a bugetu- 
lui public, care nu mai face din economia publică 
o subdiviziune biurocratică şi vegetativă а bugetu- 
lui, ci face din buget un instrument viu de bună gos- 
podărie a economiei publice. 


П văd iarăși, în 1933, când a părăsit conducerea 


Ministerului de Finanţe; „Băgaţi de seamă" — пе 
conjura el — „fiţi credincioși Statului, apăraţi drep- 
turile lui, — păziți veniturile, apăraţi legile”, Vir- 


gil Madgearu ştia ce greu era pe atunci să aperi 
legea, în Statul român. 

La Ministerul de Finanţe, făcuse în plin adminis- 
тане. Sunt numeroase apostilele lui model în arhi- 


vele Ministerului de Finanţe. O făcuse pentru ca 
odată cu introducerea cadrelor noi, să introducă 
prin contact educativ direct, şi un spirit nou. Ele- 
mentele noui pe care le adusese în Minister au fost 
formate personal de Virgil Madgearu: ca mentali- 
tate generală, ca spirit de legalitate, ca metodă de 
lucru. Autoritatea şi influența lui mare în Minis- 
ter, erau dealtminteri o derivată a voinţei lui sta- 
tornice de a îndrepta şi de a semăna sămânţa cea 
bună; erau expresia capacităţii. lui de a o face. 

In adevăr, Profesorul Virgil Madgearu nu a făcut 
şcoală numai în Academie şi în cultura economică 
românească, de unde printr'un criticism pe care l'a 
infiltrat şi elevilor a alungat în mare măsură spi- 
ritul livresc și snobismul intelectual, — сі a făcut 
şcoală şi în administraţia de Stat. 

Dovada cea mai vorbitoare о constituesc astăzi 
rezultatele ce se văd în situaţia și în organizaţia 
finanţelor noastre publice, 

Efortul nu îndeajuns de cunoscut încă, pe care 
Departamentul Finanţelor l-a făcut їп perioada de 
finanțare a pregătirii de războiu, și mai ales pentru 
finanțarea războiului însuşi, a fost posibil datorită 
şi acelui coeficient de sistemă, de organizare, de 
tehnicitate și de mentalitate profesională, adus odi- 
nioară de Virgil Madgearu — aparatului acestui 
important sector al administraţiei de Stat. 


O ultimă remarcă: la conducerea trebilor publice 
dintr'un singur punct de vedere a lucrat totuşi Vir- 
gil Madgearu mai mult ca Profesor; anume, prin 
împrejurarea că în tot ce a făcut în fruntea depar- 
tamentelor, el nu şi-a uitat mai ales studenții, pe 
care-i iubia. 

Pentru prima dată în legislaţia noastră publică, 
se consacră drepturi și se deschid la 1929 tot felul 
de căi şi de posibilităţi de promovare, licenţiaţilor 
Academiilor Comerciale, prin voinţa şi căldura per- 
sonală a Ministrului Virgil Madgearu 

Se petrece atunci о mare migraţiune а elemente- 
lor pregătite mai cu seamă de Academia noastră 
Comercială, în administrația publică. In câţiva ani, 
posturile de comandă la departamentele economice 
trec în mâinile licențiaţilor Academiei. 

In reorganizarea din 1933 a Ministerului de Fi- 
пап{е, în сате se vădia acolo o mare nevoie de per- 
sonal calificat, Virgil Madgearu avea un leit-motiv 
pentru toată lumea: „de preferință licenţiat al Aca- 
demiei Comerciale“; şi dacă privim la cadrele ac- 
tuale ale aparatului fiscal, constatăm că Ministerul 
de Finanţe de azi este în mare măsură Academia 
Comercială de ieri. 


559 


Aşa a fost Virgil Madgearu: personalitate puter- 
nica, vibrantă şi creatoare; suilet larg, dar discret, 
Adevărul e că lumea noastră nu-l cunoscuse încă! 
Indeobşte societatea înconjurătoare te cunoaşte nu- 
mai prin concretizările pe care ea le poate asimila 
comod și de predilecție prin aparențe, Climatul 
valorilor mari este multă vreme neprielnic, până 
după dispariţia lor, 

Mă gândesc că sunt atâţia oameni pe care-i ri- 
dică și-i onorează lucrurile: o situație trecătoare, 
o instituţie, o tribună. Virgil Madgearu mai ales 
nu a fost dintre aceștia. El a cinstit $1 a dat con- 
ținut situaţiilor a căror răspundere a purtat-o; 
— a creiat, a organizat şi ridicat instituţii, şi a ono- 


VIRGIL M 


Era în 1909 la lași, în niște zile de vacanţă, 
Străzile erau pline de lume. Dacă treceau Niculae 
Iorga sau A. С, Cuza, drumul se închidea numai- 
decât de manifestanți. Se săltau pe garduri, se 
suiau unii pe umerii celorlalți şi mai cu seamă 
strigau. Se adunaseră Români din toate unghiu- 
rile, toţi tineri şi toţi avântaţi. Ni-i arătam pe 
Bucovineni, căutam să ne apropiem de Basara- 
beni, ne amestecam cu Ardelenii, Era întâiul con- 
gres studențesc și са un fel de presimțire a unirii 
celei mari. Ceea ce au hotărît atunci studenţii au 
ținut, unii cu sângele lor. Grămadă a căzut la Ci- 
reşoaia, alţii în alte izbiri, 

Acolo l-am văzut întâia oară pe Virgil Mad- 
беаги, Era pe stradă într'un grup de studenți dela 
universități străine. Cred că lângă el se găsea 
lonescu-Siseşti, absolvent proaspăt al şcolii înalte 
de agricultură dela Hohenheim. Purta aceiași oche- 
lari, pe care şi-i potrivea mereu, nu dintr'o tre- 
buinţă, ci dintr'un neastâmpăr lăuntric. Vorbea, 
cu braţul ridicat, Poate că nu-l auzia nimeni şi 
vorbele lui intrau în glasul neîntrerupt al mulțimii 
și al orașului amintirilor. A fost întâia lui păşire 
în vieața publică, Mai târziu când îl ascultam în 
parlament, răspunzând ca Ministru de Finanţe 
unor interpelări, cu aceeaşi pornire şi mişcare a 
ochelarilor, scena din Piaţa Teatrului Naţional 
din laşi reînvia încet. Omul rămăsese neschimbat 
şi s'a păstrat acelaşi până la sfârşitul năpraznic 
al zilelor lui, un luptător, Și i-a fost dat să cadă 


560 


rat cu personalitatea sa, oricare tribună dela care 
și-a rostit gândurile, 


Mi se pare acum că evocarea unora din faptele 
şi împrejurările vieţii şi activităţii lui Virgil Mad- 
gearu, îl pune pe el într'o lumină proprie persona- 
lității lui, iar ре noi în fața greutăţii firești ре саге 
cu durere o întâmpini atunci când destinul te si- 
leşte să priveşti împrejurări dragi de ieri, са lu- 
cruri.,, de odinioară. 

Dar marile amintiri despre fiinţa şi opera lui 
Virgil Madgearu, rămân pentru cultura românească 
şi pentru noi, o problemă de viitor totdeauna vie, 


EUGEN DEMETRESCU 


A D ОС Е А RU 


în aceeași zi cu fostul lui dascăl de naționalism, 
de care valurile politice îl depărtaseră, ca o în- 
toarcere în acel an dela lași, când fuseseră îm- 
preună. Numele lor au să se rostească astfel tot- 
deauna legate, 

Nu ştiu dacă mi-a spus cineva atunci și dacă 
i-am cunoscut numele, dar peste câtva timp, când 
l-am întâlnit din nou, l-am recunoscut fără nicio 
greutate. De rândul acesta, m'a dus la el bietul 
Pușchilă, unul din cei mai înzestrați și mai neno- 
гос! oameni de ştiinţă români, Fuseserăm colegi 
de universitate sau aproape, El era filolog romanic 
şi ne vedeam în excursiile geografice, în care nu 
se cercetau numai forme de teren, dar şi forme 
de suflet. Avea o mare dorință, să plece în Ger- 
mania ca să-şi adâncească studiile, Mi se pare că 
în cele din urmă căpătase şi o mică bursă, In tot 
cazul, voise să-şi adune ceva bani pentru această 
călătorie și ajunsese nu ştiu cum, un ajutor de re- 
dactor la o revistă de specialitate, de care nu 
putea să-l lege nimic, decât cinstea lui ardeleană 
față de orice sarcină luată. Revista se chema „Мо- 
mitorul Asigurărilor Muncitoreşti”, şi era scoasă 
de Casa Centrală а Meseriilor, Creditului şi Asi- 
gurărilor Muncitoreşti, înființată de curând, în 
1912. Se cerea un om care să ştie germana şi să 
poată urmări publicaţiile de politică socială în 
această limbă, limba politicii sociale în Europa 
dela Bismarck, Redactor şef al revistei era Virgil 


Madgearu. 


Eu tocmai mă întorsesem din Germania. Era în 
anul războiului balcanic. Puşchilă m'a căutat şi 
m'a rugat să-i {їп locul, nu mult, până se va găsi 
cipeva potrivit, pentrucă putea să plece în sfârşit, 
în {ага dorințelor lui şi nu vrea să-l lase ре re- 
dactor în încurcătură, după ce se purtase atât de 
frumos cu el. I-am spus că n'am nicio pregătire, 
crezând că scap. „Nu-i nimic. Nici eu n'am avut 
niciuna şi acum nu se îndură să-mi dea drumul. 
Fă-mi acest serviciu. Nu am pe altul”. L-am as- 
cultat, pentrucă îmi închipuisem că n'are să ţie. 
Datorită lui Madgearu şi felului cum a ştiut să 
mă lege de ştiinţa lui, ţine şi astăzi şi are să ție 
totdeauna. În anul celălalt, în 1914, Puşchilă a 
trebuit să vie îndărăt din Germania intrată în 
războiu, dar n'am apucat să-l mai cert că mă abă- 
tuse dela rosturile mele universitare, pentrucă a 
murit chiar în vama dela Burdujeni, împreună cu 
atâtea nădejdi puse în el, L-am plâns mai ales 
Madgearu şi cu mine, 

Era la Casa Centrală a Asigurărilor, la înce- 
puturile ei, o secţie а patra, organizată са un 
oficiu de studii, care a premers toate oficiile de 
studii de după aceea ale ministerelor. Madgearu 
a luat parte la înjghebarea lui şi l-a dus cu el în 
toate departamentele pe unde a ajuns titular. Їп 
unele locuri tot ce a rămas dela el, după ce legis- 
Тана a fost înlăturată, au fost tocmai aceste oficii 
de studii şi oamenii ieşiţi din ele şi ducându-i în 
ciuda împrejurărilor vederile mai departe. L-am 
văzut acolo la lucru şi am lucrat alături de el. 
Era stăpânit pe atunci de Karl Biicher, care era 
un fermecător. Prin el am ajuns să-l cunosc şi eu, 
care numai la economie politică şi la ştiinţele eco- 
nomice nu mă gândisem mai înainte. I] atrăgea 
problema muncii la domiciliu, care-l atrăsese și pe 
magistru. Avusese din cât mai mr-a duc aminte, 
şi o lucrare de seminar la Lipsca, cu acest subiect, 
Cu cercetarea pe teren a probelemei în România, 
prin fabrici şi între lucrători, a călcat Madgearu 
din lumea teoriei, care a amenințat toată vieața 
să-l covârșească şi să facă din el un aprioric so- 
cial, în lumea faptelor. A fost ucenicia lui de om 
politic, întoarcerea pe această cale şi sub ochii 
mei, din Germania studiilor în {ага proprie, a pro- 
blemelor care cereau deslegări grabnice. La lu- 
crarea despre această muncă la domiciliu, pe care 
a scos-o atunci printre cele dintâi ale lui, într'o 
colecţie a Asigurărilor muncitoreşti, de sub grija 
mea, ştiu că am ciocănit și eu, 151 făcuse obiceiul, 
păstrat apoi ani de zile, şi când nu mai lucram în 
fiecare zi Împreună la acelaşi birou, să-mi dea 


manuscrisele ca să le citesc eu întâiu și să-i fac 
observaţii. Mulţi l-au cunoscut ca un îndărătnic. 
Eu l-am cunoscut şi altfel şi bun bucuros să asculte 
părerile altuia şi uneori chiar să se dea după ele. 

Din mijlocul acestor frământări şi îndeletniciri 
a luat deodată un loc hotăritor instituţia de învă- 
{атап superior, înfiinţată de Nicu Xenopol, Aca- 
demia de Inalte Studii Industriale şi Comerciale. 
Noua şcoală de economişti s'a îndreptat numai- 
decât spre catedrele ei, şi Madgearu odată cu ea. 
Două examene a trebuit să dea până să pătrundă, 
Am fost la întâia lui lecţie, într'o sală din casa 
astăzi dărâmată din Piaţa Palatului Regal, unde 
era Automobil Clubul Regal Român și mai târziu 
Studioul Teatrului Naţional şi cinematograful Fo- 
rum. Era ştiinţă ceea ce desvolta în faţa băncilor 
în amfiteatru sub un tavan jos și cu svonul căiei 
Victoriei năvălind pe ferestre, acest om tânăr, 
încordat şi cu mișcările tăioase, dar era şi alt 
ceva. De pe acea vreme se simţia în glasul şi în 
expunerea lui acea trăsătură autoritară ieșită 
dintr'o mare siguranţă şi încredere în sine şi care 
îl mâna fără putință de împotrivire spre vieaţa 
politică. Atunci a părăsit și redacţia Monitorului 
Asigurărilor Muncitoreşti, unde, după mici osci- 
lări i-am urmat eu și cu ea şi politica socială, 
Problemele de organizare economică, în timpul 
războiului în Moldova şi alături de Vintilă Bră- 
tianu, şi problemele financiare, după încheierea 
lui, l-au câştigat cu totul. La întoarcerea din be- 
jenie, în 1918, Madgearu a înfiinţat cu Ion Rădu- 
canu, ca о răsfrângere a acestor gânduri noi, 
revista „Independenţa Economică”, al cărui în- 
tâiu secretar de redacţie am fost eu. Tot atunci 
am tradus din nemţeşte, la îndemnul lui, cartea 
de Maxim Gorki, pe care o putuse căpăta din 
Germania, cu excesele Bolşevicilor dela înscău- 
narea lor la putere, Pe acea vreme marele roman- 
cier rus era antibolșevic, 

In Moldova Madgearu mai făcuse o experienţă, 
care ега ştinţifică prin temelie, dar era de reformă 
şi de misionarism social, prin tendință. El răs- 
punsese la chemarea din 1917 a d-lui Dimitrie 
Gusti, în jurul căruia s'au strâns atunci toţi 
oamenii de ştință şi de practică socială, pentru 
o ridicare а țării din ruine și desnădejde. Acea 
chemare a dat naştere la început Asociaţiei pentru 
Știința şi Reforma Socială şi mai târziu la Bucu- 
reşti, Institutului Social Român. Madgearu a fost 
întâiul ei secretar general şi a scris cu mâna lui 
într'o mare condică procesele-verbale ale şedin- 
telor eroice ieşene. Se vede şi din ele omul cloco- 


261 


titor de уїеа{а de totdeauna, Ca о ciudățenie față 
de drumul apucat curând după aceea, este patima 
cu care cerea ca membrii Asociaţiei să nu facă 
niciun fel de politică, Se visa prin urmare, un om 
de cercetare, care numai ca atare şi prin adevă- 
rurile scoase din studiile şi meditaţiile lui, poate 
să îndrepte şi să ție pe calea cea bună lumea, El 
a adus din Moldova, înainte să se facă întoarce- 
rea dela lași, manuscrisul întâielor numere din Ar- 
hiva pentru Știința şi Reforma Socială, şi mi l-a 
încredințat pentru tipărire mie, făcându-mă prin 
aceasta şi întâiul $1 credinciosul ei secretar de 
redacție, mulțumită vechei cunoştinţe şi colabo- 
rări, Apoi a venit ca o apă politica şi l-a luat, 
Erau mulţi, cei cu gândul să aşeze în fruntea nouei 
mișcări, care amintea de Kogâlniceanu şi amintea 
de Eminescu, pe Vasile Pârvan, Marele от de 
ştiinţă stătea în tot cazul de vorbă cu fruntașii şi 
conlucra la tragerea liniilor programatice, atât de 
doctrină cât şi de acţiune, Pilda, de care n'a putut 
să scape nici odată, a unui Iorga dublu, om de 
știință şi om politic, îl urmărea şi atunci, Din 
această lume şi din aceste căutări a ieșit și Virgil 
Madgearu, omul politic, 

Avea în firea lui voinţa de putere, în tradiţiile 
familiei patima organizării, în pregătirea ştiinţi- 
fică încrederea într'o altă ordine, în împrejurările 
istorice îndemnul la o faptă repede, Păstra mult 
din profesor şi rămânea în acelaşi timp om de 
catedră, Ceea ce se văzuse întâi la Maiorescu, 
care până și ministru, nu-şi lăsa cursurile din sala 
a patra a Universităţii, trecuse apoi la Iorga ne- 
lipsit şi el dela îndatoririle universitare şi cerând 
să i se zică d-le profesor, chiar şi atunci când era 
prim-ministru, s'a întâmplat şi lui Madgearu, Co- 
religionarii ca şi adversarii politici credeau că 
pot să-l ia în glumă, pentru tot ce aducea dela 
catedră în politică, A fost mi se pare unul din 


Р E T R Е 


In vâltoarea evenimentelor din ultima vreme, 
Profesorul Petre Andrei şi-a curmat singur vieața. 
Prin moartea sa prematură Universitatea romå- 
nească a pierdut pe unul dintre cei mai străluciți 
profesori, ştiinţele sociale, în deosebi sociologia şi 
etica, pe unul dintre cei mai de seamă reprezea- 
tanţi, iar уіеаја publică un luptător de înaltă ți- 


562 


meritele lui de căpetenie, că a făcut sau că a în- 
cercat să facă din ştiinţele economice o unealtă 
de guvernare, Avea una din bibliotecile cele mai 
frumoase din Bucureşti, prin bogăţia documentării 
şi prin grija de înfăţişare, Їп biroul acela, care 
părea întreg de mahon şi marochin, de unde a fost 
ridicat şi dus la moarte, era nu ca într'o încăpere 
din casa lui, ci ca într'un altar al Zeiţei Știința, 
Cred că la fel cu marii evlavioşi care deschid 
Sfintele Scripturi la întâmplare ca să afle o mân- 
gâere sau о deslegare, Madgearu, pentru orice 
nedumerire, nu numai de ordin ştiinţific, dar şi de 
ordin practic, îşi întreba biblioteca, Pentru omenia 
lui am să-mi aduc totdeauna aminte cu câtă dra- 
goste, aproape de fiu, vorbea bătrânului Olteanu, 
îl primea oricând, îl punea să-i povestească despre 
biserica din Chitila, zidită de acesta, un toptangiu 
de fierărie, de cei vechi, de lângă Biserica cu 
Sfinți de pe ulița din Bucureşti cu acelaşi nume, 
din vremea breslelor și a negustorilor români, саге, 
lăsându-se de meserie, de greutatea anilor, își 
vânduse firma fraților Madgearu şi dădea şi acum 
mereu pe la ei, ca să i se pară că nimic nu se 
schimbase, 

Omul se ascunde de obiceiu şi era în afară nu- 
mai hotărîre și neînduplecare, dar avea în el 
această duioșşie adusă ca o comoară necheltuită 
din casa părintească dela Galaţi, Venea în vieața 
publică bogat de amândouă însuşirile, una moşte- 
nită, ca un sol al păturii burgheze în stare să dea 
mari muncitori țării, şi alta câştigată între oamenii 
de ştiinţă ai Germaniei, са un căutător de dru- 
muri noi. 

Această vieaţă publică, atunci când pregătirea 
lui Virgil Madgearu era încheiată, l-a smuls си 
sine şi timp de douăzeci de ani l-a ţinut în sbu- 
ciumul ei, 


EMANOIL BUCUŢA 


A N D R E I 


nută şi mare putere de muncă şi înrâurire, Petre 
Andrei şi-a rupt firul vieţii în plină activitate, 
Publicase de curând tratatul său masiv de Sociolo- 
gie Generală şi pregătea un tratat de Politică, in 
care urma să discute pe larg problema statului, 
Deosebit de acestea, se gândea la o Sociologie spe- 
cială, dedicată problemei originii şi desvoltării di- 


feritelor instituţii sociale, ca dreptul, familia, re- 
ligia, economia etc. Un savant la 50 de ani este 
în deplinătatea puterilor sale creatoare, ajuns în 
momentul în care experienţa ştiinţifică îi îngăduie 
publicarea rezultatelor principale, de aceea moar- 
tea Profesorului Petre Andrei este o pierdere din- 
tre cele mai grele, neputând fi compensată cu 
nimic. А 

Cei grupați în jurul revistei „Sociologie Româ- 
nească“, deplâng moartea năprasnică а Profeso- 
тшш Р. Andrei, nu numai din pricinile acestea 
obiective, de care trebue să ţină seama orice isto- 
ric cultural sau istoric al științelor, ci şi din pri- 
cini mai adânci, de rudenie ştiinţifică şi legături 
vechi de colaborare. Petre Andrei este cel dintâiu 
şi până azi cel mai de seamă elev al Profesorului 
D. Gusti. Intr'adevăr, Petre Andrei s'a format în 
Seminarul de Sociologie şi Etică al Universităţii 
din lași, condus înainte de războiu de Profesorul 
D. Gusti. Cu același profesor şi-a dat licenţa şi 
apoi doctoratul, pentru a-i urma la catedră în mo- 
mentul în care Profesorul Gusti a trecut la Uni- 
versitatea din Bucureşti. Petre Andrei a fost şi 
mai târziu colaboratorul Profesorului D. Gusti la 
Arhiva pentru Ştiinţa şi Reforma Socială, la In- 
stitutul Social Român şi, în sfârşit, la Ministerul 
Educaţiei Naţionale, ca Subsecretar de Stat. Din 
toată această îndelungată colaborare Petre An- 
drei a păstrat până la moarte multe din cele de- 
prinse şi învăţate la Seminarul de Sociologie din 
Iaşi, fiind în multe privințe un continuator şi elev 
al Profesorului D, Gusti. . 

O expunere amănunţită a sociologiei lui Petre 
Andrei se găseşte în cartea „Sociologia Româ- 
nească“ de Traian Herseni, publicată de Institutul 
de Științe Sociale al României. Aici amintim nu- 
mai câteva din legăturile Profesorului Petre An- 
drei cu Profesoru! D. Gusti şi prin d-sa cu în- 
treaga Școală dela Bucureşti, 

Inrâurirea Profesorului D, Gusti asupra lui Pe- 
tre Andrei se vădeşte, cum e și firesc, mai ales 
în opera de tinereţe a acestuia, Їп „Studii Socio- 
logice şi Etice: Din lucrările Seminarului de So- 
ciologie şi Etică al Facultăţii de Litere şi Filoso- 
fie din laşi — Director; Dimitrie Gusti, Vol. I şi 
П", apărute la laşi în 1915, contribuţia cea mai 
însemnată este a lui Petru Andreiu, cum semna 
pe vremea aceea, şi anume studiul: „Mecanicism şi 
teleologism în sociologia contemporană: 1, Месапі- 
cism şi teleologism în sociologia lui H. Spencer şi 
С. Tarde; П. Sociologia marxistă şi sociologia neo- 
kantiană“”. In „Concluzia“ acestui studiu, parte 
critică şi constructivă, după largile expuneri şi in- 


terpretări de texte, Petre Andrei se încadrează în 
sistemul de gândire al profesorului său, D. Gusti. 
Reproducem câteva раѕабіі lămuritoare: 

„Vieaţa socială, realitatea socială, a cărei esență 
este deci voința socială, este complexă şi are mai 
multe elemente, mai multe aspecte, decât au con- 
siderat sociologia marxistă și cea neokantiană. 
Acele elemente mu stau într'un raport de depen- 
deață genetic, nu se pot reduce unele la altele. 
Realitatea socială e constituită de anume elemente, 
deci are elemente constitutive şi e călăuzită, e or- 
ganizată de alte anumite elemente care sunt ele- 
mente organizatoare. Elementele constitutive, care 
sunt manifestările psihice şi fenomenele economice, · 
formează structura unității sociale, iar elementele 
organizatoare; fenomenele politice şi juridice fo1- 
mează funcțiunea realității sociale“. Și mai de- 
parte; „Intre aceste elemente există un raport de 
coexistență originară, sau, cum spune D, Gusti, 
un paralelism, căci toate cele patru elemente con- 
siderate sunt în orice realitate socială, poate nu 
în acelaşi grad de desvoltare, dar sunt, căci fără 
ele nu putem avea o realitate formată, cu struc- 
tură şi funcţiune”, (P. Andrei, op. cit, pg. 146— 
147). Autorul citează la pg. 147: „D. Gusti. Note 
din cursul de Sociologie din anul 1910—1911, ţinut 
la Universitatea din Iaşi” — deci probabil primul 
curs complet de sociologie al Profesorului D. Gusti, 
care a fost numit profesor în 1910. Sfârșitul stu- 
diului (pg. 148), situează şi mai strâns pe autor 
în școala Profesorului D, Gusti: „Ca sistem de so- 
cioloşie... trebue să introducem în locul monismu- 
lui marxist şi al monismului neokantian, un alt fel 
de monism bazat pe activitate, pe voinţă, un mo- 
nism voluntarist, către care tinde sociologia con- 
temporană", 

Tot în „Studiile“ amintite, găsim o schiță а lu- 
сгаг de doctorat asupra valoarei, după cum пе 
informează într'o notă chiar Petre Andrei, intitu- 
lată: „Despre procesul de cunoaștere şi recunoaş- 
tere al valorilor“ (ps. 151—166), în care înrâurirea 
Profesorului Gusti apare clară, şi în ce privește 
etica. „Idealul, valoarea absolută pentru judecă- 
{Пг de valoare” — scrie Р. Andrei — „constă în 
totalitatea valorilor. Totalitatea valorilor realizate 
şi a celor în proces de realizare constitue ceea ce 
se chiamă cultură, Atunci idealul cultural, care е 
alcătuit dintr'un ideal politic, etic, economic, juri- 
dic etc. e o valoare absolută. Cine poate crea însă 
valori culturale? Valorile culturale sunt opera ace- 
luia ce lucrează în mod constant, determinat de 
motive conștiente, cu răspundere, întrun cuvânt 
valorile culturale sunt opera personalității“, 


563 


Inrâurirea Profesorului D, Gusti se resimte şi іп 
opera de mai târziu a lui Petre Andrei. Teza sa de 
doctorat „Filosofia valorii“ este o aplicare foarte 
interesantă a sistemului de sociologie al Profeso- 
rului D. Gusti la problema valorilor, Petre Andrei 
ajunge la o seamă de concluzii noi, care îl situ- 
ează cu drept cuvânt între oamenii noştri de 
știință, dar înrudirea cu maestrul său rămâne şi 
faptul nu poate decât să-i cinstească pe amândoi, 

In „Problema Fericirii — Fundamentul său etico- 
sociologic” (laşi, 1921), care este lucrarea princi- 
pală de etică a lui Petre Andrei, acesta confirmă 
sistemul de etică al Profesorului Gusti şi ajunge 
la concluzia foarte înrudită că „scopul moral, idea- 
lul etic e umanitatea, căreia i se subordonează toate 
scopurile individuale şi sociale“, „Care e mijlocul 
cel mai potrivit pentru ajungerea acestui scop? 
Este personalitatea, e acel sentiment de unitate a 
forţele psihice şi conştiinţa de subordonare. a sco- 
purilor particulare față de cele generale” (pg. 136). 


[deea atât de fecundă, a Profesorului D. Gusti, 
de a deosebi neted activitatea socială de condiţiile 
ei, se păstrează şi în opera sociologică а Profeso- 
тшш P, Andrei până la sfârşit. Criticând concep- 
На „cosmogeografică” din sociologia contempo- 
rană, P. Andrei scrie în „Probleme de Sociologie” 
(1927, pg. 41—42): „Nu insistăm asupra acestor 
teorii, dar trebue să accentuăm faptul că ele mu 
studiază vieaţa socială în ea însăși, сі mai mult 
condiţionarea exterioară sau, cum spune 4-1 D. 
Gusti, cadrul în care se desvoltă dânsa. E drept 
că societatea nu este ceva fără legătură cu vieața 
cosmică universală, că fenomenele istorico-sociale 
se resimt de influența acesteia, dar nu trebue să 
se facă din simple analogii caractere constitutive 
ale societăţii, Energia psihico-socială e deosebită 
de cea fizică și nu formează legile acesteia, căci 
dacă în fizică şi mecanică se constată сопѕіапја 
energiei, în domeniul social avem a face cu o creş- 
tere de energie, supt diferite forme”, $1 aici ideea 
fostului său profesor e frumos exprimată şi fruc- 
tificată în chip personal. 

Tratatul de „Sociologie Generală” (Craiova 1936) 
păstrează de asemenea deosebirea aceasta carac- 
teristică sistemului Școlii Sociologice dela Bucu- 
rești, precum şi alte câteva din ideile de căpătâiu, 
cum este voința socială, cadrele, manifestările şi 
paralelismul sociologic. Şi în privința aceasta 
textele sunt cât se poate de limpezi. 

„Dacă analizăm diferitele forme de societate“ 
scrie Р. Andrei (Soc, Gen, pg, 382 şi urm)-— 


564 


„сеа dintâiu problemă, саге ni se impune este 
cercetarea factorilor fundamentali şi necesari, care 
explică alcătuirea societăţii, precum și a condiții- 
lor în care apare societatea. Noi admitem aceasiă 
deosebire, între factori şi condițiuni...” care „ni se 
pare reală şi importantă” — pentru а da ca exem- 
ple „mediul geografic“, corespunzător cadrului 
cosmic din sistemul Prof. Gusti, „comunitatea de 
sânge, care fixează anumite caractere biologice-ti- 
pice” (cadrul biologic), „identitatea sufletească” 
(cadrul psihic) şi „continuitatea şi tradiţia” (deci 
cadrul istoric), 

„Dacă instituţiile psihologice şi cele economice 
au un rol constitutiv pentru societate, dreptul şi 
autoritatea politică au un rol normativ, regulativ, 
Dar una fără alta nu pot exista, toate sunt deci 
egal de necesare şi nu se pot reduce una la alta. 
Ele alcătuesc structura socială și numai prin echi- 
librul lor se poate conserva şi poate funcţiona o 
societate” (pg, 524), À 

„Istoria vieții sociale ne arată un paralelism ne- 
contestat între diferitele forme de instituții, tipu- 
rile generale de societăți şi mentalitatea omului, 
ceea ce dovedește că între aceste trei momente 
există o interacțiune puternică” (pg. 580), 

Istoricii sociologiei românești vor găsi în studiul 
operei lui Petre Andrei multe izvoare gustiene, 
care dovedesc trăinicia sistemului de origine şi pu- 
tința lui de a genera noi sisteme de gândire, ori- 
ginale în mare măsură, după puterea de gândire 
a celor înrâuriţi, totuşi înrudite și desvoltate or- 
ganic. O teză de doctorat de pildă, dedicată stu- 
diului acestor filiaţii ar fi foarte instructivă și din 
multe puncte de vedere rodnică. Pentrucă un lu- 
cru este limpede: ştiinţa este operă de largă co- 
laborare, încât mai totdeauna au mai mare me- 
rit cei care continuă şi adâncesc poziţiile câşti- 
sale, decât cei care de dragul unei originalități 
deşarte, reiau de fiecare dată munca dela început, 
fără să ţină seama de tradiţie şi de foloasele conti- 
nuităţii. A spori câştigurile ştiinţei înseamnă mai 
totdeauna a duce mai departe opera înaintaşilor, 

Petre Andrei a continuat în multe privinţe opera 
profesorului său, D, Gusti, totuşi a izbutit să în- 
chege o operă ştiinţifică masivă şi personală. Per- 
sonalitățile puternice, în felul celei а lui Petre 
Andrei, nu primesc înrâuririle pasiv, printr'un 
simplu proces de imitație şi repeţire, ci în mod 
activ, întrebuințând cele împrumutate pentru noi 
creaţii de valoare necontestată, 


Petre Andrei a fost un mare dascăl de sociolo- 
gie şi va rămâne prin munca lui ştiinţifică în is- 
toria gândirii româneşti, Cele câteva studii pu- 
blicate în limba germană, care n'au fost lipsite de 
ecou în cercurile ştiinţifice mondiale, dovedesc că, 
dacă ar fi apucat să-și desăvârşească opera și să 
o publice într'o limbă străină, ar fi putut câștiga 


PETRE 5 Т 


La doliul care învăluie sufletele dv. la aminti- 
rea personalităţii distinsului profesor Virgil Mad- 
gearu, amintire invocată cu atâta căldură şi duio- 
şie de către eminentu) meu coleg Dimitrie Gusti, 
să-mi daţi voie să adaog încă o notă de tris- 
teță. 

Este vorba de un modest, dar harnic profesor 
basarabean, Petre Ștefănucă, care a căzut victimă 
a regimului bolşevic în provincia românească din- 
tre Prut şi Nistru, şi a cărui dispariție dramatică 
imbolizează marea tragedie a Românilor basarabeni 
din anul 1940—1941, întruchipează spiritul de re- 
zistență şi de dârzenie a poporului românesc din 
această provincie, atât de rău încercată de către 
destinul istoric. 

Mazil din com, Ialoveni, jud. Lăpuşna, Petre 
Ştefănucă îşi face studiile la Liceul Alecu Donici 
din Chişinău, după care trece la Universitatea din 
București, unde îşi ia licența în litere, Elev dis- 
tins al d-lui profesor Gusti, Caracostea şi Carto- 
jan, după terminarea studiilor se reîntoarce în 
Basarabia, unde, pe lângă catedra de limba ro- 
mână, ре саге o ocupă la Tighina, Chişinău și 
Cetatea Albă, Petre Ștefănucă desfăşoară о vie 
propagandă românească, luând parte activă la di- 
ferite manifestări culturale. Pasiunea lui era însă 
cunoaşterea vieţii sufletești a poporului românesc 
din Basarabia, organizarea lui socială şi econo- 
mică. Incă pe băncile unversităţii, Petre Ștefă- 
nucă, ieșit din mediul rural al Basarabiei şi trecut 
prin şcoala românească, poartă în sufletul său 
mândria mazililor din Moldova Veche şi vraja 
poeziei, vieții româneşti, cu povestirile ei domoale, 
cu drama doimelor ei, cu credinţele ei pline de su- 
perstiţii, cu filosofia ei sănătoasă. 

In publicațiile noastre de specialitate încep să 
apară studii folkloristice cu semnătura lui Petre 
Ștefănucă. In anul 1937, el publică, în „Anuarul 
Arhivei de folklor a Academiei Române”, una din 


merite reale şi pentru ştiinţa universală. Pierderea 
sa înainta de vreme înseamnă prin urmare o pier- 
Чеге $1 pentru poporul nostru, care nu poate să 
facă risipă cu уіеаја savanților săi, pentrucă nu are 
niciunul de prisos. 


TRAIAN HERSENI 


E Р А NU С А 


cele mai interesante lucrări cu privire la viaţa 
poporului românesc din Basarabia, intitulată: 
„Cercetări folklorice în valea Nistrului de Jos". 

După ce se înfiinţează Institutul Social Român 
din Basarabia, Petre Ștefănucă devine secretarul 
acestei instituţii, animatorul şi conducătorul de 
fapt al cercetărilor dela Copanca, etc., cercetări 
care s'au soldat cu două-trei volume importante de 
studii asupra Basarabiei. 

L-am văzut ultima dată, pe la începutul lui Mai 
1940. A venit la mine în uniformă de ofiţer. Ve- 
nea dela Constanţa și pleca la Chişinău, după 
ce-şi făcuse stagiul de concentrare. Cu ardoarea 
unui vrăjit îmi vorbea despre planurile lui, de a 
se cobori din nou în satele româneşti din Basa- 
rabia. 

Dar ca un уйог de iarnă deslănțuit în mijlocul 
unei veri senine, vine marea tragedie a neamului 
nostru. Forța brutală a sovietelor calcă într'un 
răstimp de câteva ore inima Basarabiei, Chișinăul, 
Petre Ștefănucă nu reuşeşte să se evacueze şi îm- 
părtăşeşte soarta Românilor rămași în ghiarele 
bolșevicilor. Pentru a nu fi acuzat de sabotaj el este 
silit să rămână profesor la o şcoală din Chișinău.Bol- 
şevicii încep să se pregătească pentru anul lor 
şcolar, schimbă alfabetul latin, schimonosesc limba 
românească, pe care o socotesc nu ca lmbă roma- 
nică, ci de origine slavă. Profesorii de origine et- 
nică „basarabeană“, toți străinii strecuraţi în în- 
învățământul nostru, ţin meetinguri, la care bla- 
mează cultura românească, care i-a ocrotil, întră 
în calitate de inspectori şcolari, pentru inițierea 
în doctrina comunistă, pentru distrugerea sufletu- 
lui românesc, Se agită, in şedinţe cu discuţii în stil 
rusesc. Foştii prieteni. ai lui Ștefănucă, dela aşa 
zisă „Societate a Scriitorilor Basarabeni” (de се 
nu „români“ din Basarabia?) se pun în serviciul 
cauzei comuniste, scriu ode la adresa lui Stalin, şi 
ne batjocoresc pe noi. 


565 


Petre Ștefănucă, în discuţiile ре care le avea, 
nu-și ascunde părerea că limba moldovenească este 
aceeași limbă, ca a tuturor Românilor, de origine 
latină, și că alfabetul rusesc п'ате ce căuta în Ba- 
sarabia. 

Nu s'a început пісі anul școlar şi Petre Ștefănucă 
în luna Seaptemvrie este arestat fără nici un mo- 
tiv. Este cercetat timp de 7 luni, purtat din celulă 
în celulă, cu „vizite” nocturne a judecătorilor so- 
vietici, este supus la cele mai mari torturi, Pen- 
tru ce? Nu se ştie, după cum nu se ştie de ce av 
fost omorâți atâția Români basarabeni, în frunte 
cu cei 18 deputaţi din Sfatul Țării, şi după cum au 
fost arestaţi și deportaţi acei vreo 300.000 de ţărani, 
aproape toți Români, din Basarabia, 

După 7 luni vine ziua judecății, Un prieten al lui 
Ștefanucă a fost citat ca martor în această însce- 
nare lugubră de proces, lată ce povestește el: Lui 
Șietănucă i se fOrmulează capetele de acuzaţie: 1) 
Ștetănucă este agentul românismului, 2) el este 
produs incorigibil al culturii faşiste, și deci este 
periculos pentru societatea proletară, şi 3) Ștetă- 
nucă este antisemit (el n'a făcut niciodată niciun 
fel de politică), 


МЕМ 


Slăbit, îmbătrânit, după chinurile îndurate (ро- 
vestește martorul), în temniţele din Chişinău, dar 
cu ochii scântietori de mazil, Ştefănucă, care cu- 
noştea și limba rusă, refuză să răspundă la între- 
bările puse în limba rusă de către judecătorii so- 
vietici. „Știi doar limba rusească, de ce nu răs- 
punzi?“, îl întreabă procurorul. „Da, dar d-stră 
singuri afi creat o republică moldovenească, deci 
limba Statului este limba noastră“, răspunde Ște- 
fănucă, Intrebările se pun prin translator și Petre 
Ștefănucă, cu dârzenie răspunde Ла întrebările ju- 
decătorilor, apărând drepturile Românilor basara- 
beni, la cultura lor națională. A fost condamnat la 
moarte, 

S'ar fi cerut guvernului rus comutarea pedepsei 
capitale în o pedeapsă mai ușoară, dar nu se ştie 
ce răspuns l-a primit și dacă s'a primit, 

Petre Ștefănucă a dispărut, De sigur, că el a fost 
omorît, Noi Românii și în deosebi Românii basa- 
rabeni, nu știm să apreciem jertfele noastre nenu- 
mărate, sacrificiile mari pe care le-am făcut, 

Modestul profesor, ieşit din sânul românimii ba- 
sarabene, a dispărut ca un erou, 


ŞTEFAN CIOBANU 


O RIU 


ASUPRA SITUAȚIEI SOȚULUI MEU, FOST PROFESOR DE LIMBA ROMÂNĂ ${ DIRECTOR AL INSTITUTULUI 


SOCIAL ROMÂN DIN BASARABIA, REFERITOARE 


Subsemnata Nina Ștefănucă, domiciliată în Chi- 
şinău, strada Mihail  Cogălniceanu Nr. 49, am 
onoarea a vă aduce la cunoștință că soțul meu, 
Petre V. Ştetănucă, sosind în Chişinău, ре data 
de 25 Iunie 1940, după o concentrare de aproape 
un an de zile, ca sublocotenent de rezervă în Regi- 
mentul de Gardă, pe atunci aflat la frontiera Bul- 
gariei, a fost surprins de evenimentele gela 28 Iu- 
nie 1940 şi nu s'a putut refugia imediat, din ur- 
mătoarele motive: 

1, Băiatul mai mare. în vârstă pe atunci de 4 
ani, suferind de hernie, nu putea suporta o călă- 
torie în acele clipe de refugiu şi căldură, care su- 
ferea dela nouă luni şi acuma ajunsese în faza cea 
mai grea. 

2, Soțul meu fiind venit de abia 3 zile, n'a putut 
lua contact cu părinții săi bătrâni, țărani din co- 
muna Ialoveni, jud. Lăpuşna, care ulterior au fost 
deportați de către bolșevici în Siberia. 

3. In afară de aceasta, mai poseda lucrări ştiin- 
țilice, privitoare la Basarabia, material се ега 
cules de ani de zile prin satele Basarabene. 


566 


LA ACTIVITATEA SA SUB OCUPAȚIA COMUNISTĂ 


Cea mai mare parte din acest material se găsea 
la sediul Institutului şi necesita un timp mai în- 
delungat pentru a fi strâns şi transportat. ,..... 

Deci, rămânând, de nevoie, trebuia să se su- 
pună la anumite: obligaţii, fiind un bun cunoscător 
al limbii moldoveneşti, chiar din primele zile a 
fost chemat la traducerea gramaticei moldove- 
neșşti, el care era specialist în acest domeniu а ce- 
rut insistent păstrarea alfabetului latin şi a lim- 
bei corecte românești. In această chestiune a lup- 
tat cu o înverșunare și cu un curaj fără prece- 
dent, arătând cu argumente ştiinţifice şi de fol- 
klor că numai limba română este limba adevărată 
a locuitorilor din Basarabia. 

Văzând dârzenia cu care soțul meu apăra inte- 
gritatea limbii româneşti, şi pentru a nu compro- 
mite scopul ascuns de а rusifica limba locuito- 
rilor Basarabeni, autoritățile sovietice îl arestează 
în ziua de 9 Осіотогіе 1940, acuzându-l de ro- 
mânofilism şi de imperialism, aducându-i са acu- 
din revista 


zație printre altele şi articolele 


„Viața Basarabiei“, prin care soțul meu dovedea 
că şi dincolo de Nistru pulsează aceeași viață 
românească, că și acolo locuesc români și că Ro- 
mânia este îndreptățită să ocupe întreaga Trans- 
nistrie, până la Bug. 

Șase luni de zile, a continuat instrucția, cerce- 
tându-se acuzațiile soțului meu şi abia în Aprilie 
1941, procesul a fost desbătut în fața Tribunalu- 
lui revoluționar excepțional, două săptămâni de 
zile au durat desbaterile acestui proces şedinţele 
fiind secrete, soțul meu fiind capul procesului, 
urmat de alți opt inși, toţi transnistrieni. Modul 
cum soțul meu a căutat să-și apere cauza romă- 
nească, se poate vedea, interogând pe d-l Profe- 
sor Ştirbu, care a fost ca martor, precum şi servi- 
torii Tribunalului de atunci, care se găsesc şi as- 
tăzi în Chişinău. 

Procesul s'a terminat prin condamnarea soțului 
meu la moarte, prin împușcare și confiscarea în- 
tregului material științific, căci, după părerea lor, 
şi acesta era un duh contrarevoluționar. După ce- 


rerea de grațiere la Moscova, ni s'a spus verbal 
că i s'ar fi schimbat pedeapsa cu moarte în zece 
ani temniță grea. De atunci ат pierdut orice 
urmă a soțului meu. 

Іп, prima şi ultima întrevedere ce ат avul-o си 
soțul meu. în zidurile închisorii Centrale, n'a iz- 
butit să-mi vorbească prea mult, deoarece am fost 
puși sub paza a patru soldaţi, dar totuși, cu un 
curaj deosebit, mi-a spus: „Să fii cu fruntea sus, 
ideile mele tu le ştii care suni! Totodată să trans- 
mifi prietenilor mei de muncă, care m'au înțeles. 
și m'au apărat, punându-și viața lor în pericol, 
toate mulțumirile mele cele mai sincere de dragoste 
profundă“. 

In aceste clipe grele pe care le-am trecut și a 
căror urmări le suport şi astăzi, am fost ajutată 
de d-l Profesor Știrbu și Moroşanu, atât din punct 
de vedere moral, cât şi din punct de vedere ma- 
terial. 

Nina Р. Ştefănucă 


ACTIVITATEA ŞTIINŢIFICĂ A PROFESORULUI PETRE ŞTEFĂNUCĂ 


PÂNĂ LA 28 IUNIE 1940. (EXTRAS DIN RAPORTUL DIRECTORATULUI CULTURII NAŢIONALE DIN CHIŞINĂU) 


Incă înainte de a deveni profesor titular, a ac- 
tivat în echipele Fundaţiei Regale şi apoi în ca- 
drul Institutului, Social din Basarabia; în timpul 
din urmă a ocupat postul de secretar general al 
Institutului de cercetări sociale, Regionala Chi- 
şinău, 

S'a dovedit a fi un foante zelos şi fecund cerce- 
tător al vieţii săteşti din Basarabia şi în special 
în folclorul Basarabean. Dacă n'ar îi venit neno- 
rocirea dela 28 Iunie 1940, profesorul Ștefănucă 
ar Н ajuns un autentic reprezentant al acestui gen 
de cencetări, cu atât mai valoros, cu cât provimcia 
noastră a avut foarte puţini. cercetători аі folclo- 
rului Basarabean. 

Ca dovadă a posibilităţilor sale de viitor, dăm 
o listă a lucrărilor pe care le-a publicat până la 
28 Iunie 1940 şi a revistelor la care a colaborat: 

1. Folclor din jud. Lăpuşna. 

(Extras din „Anuarul arhivei de Folclor“, ЇЇ, 
Bucureşti, 1933. 

2. Contribuţia la bibliografia studiilor şi cule- 
gerilor de folclor privitoare la Românii din Basa- 
rabia și popoarele conlocuitoare, publicată în ru- 
seşte. 

(Extras din „Anuarul arhivei de folclor“, III 
Bucureşti, 1935). 


14 


3. Bibliotecile ţărăneşti din Nişcani. 

(Extras din „Buletinul Institutului Social Român 
din Basarabia“. Volumul I, 1937, Tipografia „Ті- 
parul Moldovenesc“, Chişinău, 1937). 

4, Două variante Basarabene la basmul „Harap 
Alb“ al lui Ion Creangă. 

(Extras din „Buletinul Institutului Social Ro- 
mân din Basarabia“. Volumul І, 1937. Tipografia 
„Tiparul Moldovenesc”, Chișinău, 1937), 

5. Literatura populară a satului lurceni. 

(Conferinţă ţinută în cadrul Institutului Social 
Român din Basarabia, în ziua de 17 lanuarie 
1937. Extras din revista „Viața Basarabiei“. An. V. 
Nr. 1, 12, „Тїраги1 Moldovenesc”, Chişinău, 1937), 

6. Cercetări folclorice în valea Nistrului de jos. 

(Extras din „Anuarul arhivei de folclor“, a 
Academiei Române. IV. M. С. „Imprimeria Naţio- 
nală”, Bucureşti, 1937). 

7. Amintiri din războiul mondial. 
(Adunate dela soldaţii moldoveni 
Cornova-Orhei. Tipografia  „Tiparul 

nesc”, Chișinău, 1938). 

8. Limba română în Republica Moldovenească. 

(Articolul publicat în „Transnistria”, 
Nr, 1. Anul II, Cluj). 


din comuna 


Moldove- 


revista 


567 


ciologia Românească, Viaţa Basarabiei, Universul 
literar şi altele, 
9, Diverse recenzii în „Buletinul Institutului de 
cercetări sociale al României, Regionala Chişinău“, 
(Tomul II, 1938, Chişinău, 1939). 
10. Povestitul la Іигсепі, jud. Lăpușna. 
(Rezultatul unei anchete asupra basmului. Raport). 
11. Datinele de Crăciun și Anul Nou pe valea 
Nistrului de Jos. | 


W E К М Е К 


Cu moartea lui Werner Sombart — la 18 Mai 
1941 — s'a încheiat un capitol din istoria științe- 
lor economice în Germania. Afirmația nu este exa- 
gerată. Dintre reprezentanţii epocei de prestigiu a 
cercetărilor economice şi sociale, nu ştiu dacă a 
rămas un alt nume, în afară de v, Gott! Ottilien- 
feld, în patria sa, 

Dăm câteva însemnări asupra operei atât de bo- 
sate nu numai prin diversitatea problemelor tra: 
tate, dar şi prin concepţia largă şi proprie a celui 
care s'a socotit mai mult sociolog decât econo- 
mist, întrucât Sombart, dela început și în toate lu- 
crările sale, nu a făcut economie pură, în sensul 
obișnuit, ci sociologie economică, 

Și, din acest punct de vedere, el, alături de 
Max Weber, tinerii revoluționari din Societatea po- 
litică socială, au depășit pe bătrâni, fundatorii nu- 
mitei societăţi, ca şi pe creatorii curentelor do- 
minante în ştiinţa economică germană, 

Pentru formațiunea sa spirituală, câteva date 
biografice pot avea interes, 

S'a născut la 1863 dintr'o familie de burghezi. 
Tatăl său a fost industriaș şi deputat, — de ori: 
gină hughenot. Studiile universitare le-a făcut în 
Germania şi Italia. A fost elevul lui Schmoller şi 
Wagner. 

Intâia lui îndeletnicire a fost funcțiunea de „sin- 
dic", secretar al Camerei de Comerţ și Industrie 
din Brema. Їп această calitate ca şi alt economist 
dinaintea sa, Sismondi, a putut lua contact cu 
pulsul vieţii economice intense. Nu s'a împăcat cu 
ocupaţiunea de apărător — cum o numeşte си dis- 
preţ mai târziu — al „Economiei politice а secre 
tarilor Camerelor de Comerţ“ şi a trecut profesor 
la Universitatea din Breslau, 

Prelegerile sale le-a tipărit sub titlul: „Socialis- 
mus und soziale Bewegung”, în 1896, lucrare care 
i-a adus o recunoaştere largă în lumea cultă. Lu- 
crarea — în ediţiile următoare lărgită sub denu- 


568 


(Extras din „Buletinul Institutului de Cercetări 
Sociale al României, Regionala Chişinău“, Vol, П. 
1938. Tipografia „Tiparul Moldovenesc", Chişinău, 
1939). 


A colaborat la; 
Arhiva pentru Știința şi Reforma Socială, So- 


ciologia Românească, Viaja Basarabiei, Universul 


Literar şi altele. 


S О М BART 


mirea de „Proletariatul modern“, — a fost tra- 
dusă în 24 limbi, 

Dar opera de căpetenie este „Der moderne Ka- 
pitalismus“ (în 1902, două volume), de care 
orice studiu privind evoluția vieții economice va 
trebui să ție seamă, El descrie cu măestrie înlă- 
turarea meseriașilor liberi din diferitele îndelet- 
niciri şi coborîrea lor cu treapta de salariați, prin 
dominarea exercitată de marile întreprinderi, Ală 
turi de Schmoller și Wagner, Ѕотђагі a devenit 
mai cunoscut și poate mai mult cetit decât alți 
germani cunoscuţi în cercurile specialiste din alte 
țări. 

Sombart, profesorul „de stânga” dela Breslau 
pe lângă care autoritatea superioară a pus ca su- 
praveghetor un profesor de dreapta (Julius Wolf), 
nu a putut trece la Universitatea din Berlin, ci a 
trebuit să se mulțumească cu locul de profesor de 
Economie politică la Academia Comercială din Ca- 
pitala Germaniei. Mai târziu a fost chemat şi la 
Universitatea din Berlin. La Academia Comercială, 
Sombart a ilustrat catedra de Științe economice în 
decurs de 36 ani, şi în ultimul timp el apărea pro- 
fesor de „dreapta“ şi cum singur mărturisea а fost 
flancat de un coleg „de stânga“, 

In timpul războiului mondial, afirmând teza că 
poporul german e un popor de eroi, iar cel en- 
glez un popor de negustori, scoate lucrarea: „Hân- 
dler un Helden“. 

Dintre lucrările sale, unele în strânsă legătură 
cu opera „Capitalismul modern", am putut aminti; 
„Krieg und Kapitalismus“, „Luxus und Kapita- 
lismus“, Die Juden und das Wirtschaftsleben“, „Der 
Bourgeois“, „Die Deutsche Volkswirtschaft im 19 
Jahrundert“, este o minunată descriere — cu multe 
date, ondonate sistematic — a evoluţiei economiei 
germane în decursul veacului trecut, 

Nu putem da înșirarea tuturor lucrărilor lui Som- 
bart, 


Activitatea lui ştiinţifică, după războiul mon- 
dial, este tot atât de rodnică. 

Cu opera „Das Wirtschaftisleben im Zeitalter des 
Hochkapitalismus“, Sombart încheie cercetarea sa 
despre capitalism, 

Lucrarea de sinteză, care precizează concepţia 
generală, punctul de vedere metodologic a lui 
Sombart, este „Die drei Nationalkonomien', care 
are drept încheiere împotriva dogmatismului și sla- 
vismului, adaptarea metodei hermeneutice, meto- 
dei explicative mai puţin pretențioasă, dar mai 
realistă decât celelalte. 

„Deutscher Sozialismus” (1938) înfăţişează în- 
cercarea întreprinsă de Sombart să tălmăcească 
noua ordine din Germania prin ceea ce găseşte că 
este partea caracteristică a națiunii sale, calita- 
tea sa de a se încadra („sich einordnen”), Lucra- 
rea nu a fost primită cu aprobări unanime de con- 
ducătorii actuali ai spiritualităţii germane, In ul- 
timii ani, Sombart a trecut dela cercetările econo- 
mico-sociale la cele antropologice. A ţinut o serie 
de comunicări la Academia de Științe Prusiană. 

Ultima operă tipărită „Von Menschen”, intră în 
acest cadru nou. 


Sombart în ştiinţele economice nu poate fi con- 
fundat cu școala nouă economică, El priveşte уіеаја 
economică cu totul opus lui Marx, ca un dome- 
niu de cultură, „Știința economică este o ştiinţă 
culturală“. „Omul este o ființă care are spirit“. 

Totuşi este interesant de amintit că, pe diferite 
căi, Schmoller, șeful Şcoalei amintite, ajunge 1а 
concluzia că știința economică este mai ales so- 
ciologie economică și Sombart a făcut — cum am 
indicat — mai mult sociologie economică decât 
economie politică, în înţelesul clasic, tradiţional, 
al cuvântului. Din domeniul economiei teoretice, 
nu avem dela el decât un studiu — un articol -- 
privitor la productivitate. De politică economică 
s'a desimteresat cu desăvârșire, 

Despre economia politică, în sensul clasic (li- 
beral) sau neoistoric, amintim exclamaţia lui Wer- 
ner Sombart, care exprimă scepticismul său, la în- 
trebarea pusă mai de mult într'o conferinţă anuală 
a Societăţii pentru Politica Socială: „Cine mai 
crede azi în afară de cercurile noastre în Știința 
ссопотісӣ?“. A fost un adversar al materialismu- 
lui — deci е un antimarxism — tot atât de decla- 
rat ca şi al şcoalei abstracte, socotind ре amân- 
două depărtate de realitate, 

Ideea „sistemelor economice” în evoluţia socie- 
ЕЕ, ceea ce este tipic — din mulțimea fenome- 
nelor variate—ca stil distinct de vieaţă, sunt preo- 


cupările permanente, care formează punctele ca- 
racteristice în metoda de expunere a lui Sombart, 

In evoluţia omenirii găsim stiluri de уіеа{& есо- 
nomică, Fiecare stil corespunde unui sistem eco- 
nomic. De exemplu, sistemul capitalist are un stil 
de vieață proprie. i 

De altminteri, noţiunea de capitalism, în adevă- 
ratul ei înţeles, are ca autor pe Sombart. 

După el, există o concepţie economică, o ordine 
economică, o tehnică economică, tustrele compo- 
nente ale unei vieți economice date, 

Şi evoluţia vieţii economice apare ca o înlănțuire 
de sisteme economice, 

După Sombart, se succed în evoluţia societăţii 
trei epoci economice: epoca magică, epoca reli- 
gioasă şi epoca economică, 

Ultima este corespunzătoare sistemului capita- 
list, 

Astăzi, ne găsim într'o perioadă de prefaceri: 
factorul economic îşi pierde locul dominant, 

Concepţia fundamentală a lui Sombart este cul- 
turală. Nu уіеаја economică fixează cadrul vieţii de 
stat, religia, arta, ci mai de grabă manifestările 
spirituale din cadrul vieţii materiale, Ca metodă 
Sombart se apropie de instituţionalism, Inţelegerea, 
ca metodă de cunoaştere, este la temelia a ceea ce 
el defineşte „die verstehende Nationalökonomie”, 
care în niciun caz nu trebue să se confunde cu 
„Ganzeitslehre” a lui Spann, reeditarea concepției 
romantice a lui Adam Müller... 

Raportul dintre ştiinţa economică şi sociologie 
îl expune Sombart într'o conferință (ţinută la 
Kiel): „Nationalökonomie und Soziologie”. 


Sombart a fost un cercetător pătrunzător al vie- 
ţii sociale, 

A lăsat o operă constructivă, A exercitat o în- 
râurire şi asupra câtorva cercetări din literatura 
românească de specialitate, 

Sombart a fost un profesor în adevăratul іпје- 
les al cuvântului, Până la vârsta de 77 de ani a 
ținut prelegeri, regulat, la Universitatea din Ber- 
lin. 

Sombart a fost um artist. Stilul operei şi vieţii 
sale — omul — atât de prețuit de cei care au avut 
norocul să fie în apropierea sa, nu pot fi date 
uitării, ў 

Ar fi o таге binefacere dacă discipolii lui ar 
tipări lucrarea „Allgemeine Kulturlehre“”, care tra- 
tează despre filosofia culturii, lucrare pe care 
— după câte știm — Sombart a lăsat-o іп ma- 
nuscris, 


ION RADUCANU 


569 


INSTITUTUL DE ŞTIINŢE SOCIALE 
PROIECTUL DE PROGRAM DE ACTIVITATE AL SECŢIUNILOR *) 


SECȚIUNEA DE GEOGRAFIE SOCIALA 


1. Harta etnografică a ţării 


Executarea harților etnografice ale ţării ре pro- 
vincii, începând cu cele mărginaşe, și anume: Bu- 
covina, Basarabia, Dobrogea, Banatul, Crişana, Ma: 
ramureşul și — după aceea — podişul Transilva- 
niei. Aceste hărţi s'au şi pus în lucru și vor fi pre- 
zentate imediat după terminarea lor, Hărțile se 
execută după ultima statistică etnografică oficială 
în cele două laboratorii de Geografie ale Universi- 
ан din Capitală. 


2. Monografii de orașe 


Monografii geografice de orașe (problema oraşelor 
tratată pe cale monografică). 


3, Probleme de toponimie 


Studii preliminare în vederea pregătirii unui ma- 
terial serios documentar pentru românizarea topo: 
nimiei în aceleaşi provincii mărginaşe. In vederea 
acestei lucrări e necesar să se constitue o comisie 
de specialişti în care să intre: un geograf, un et- 
nograf, un filolog, un istoric și un arheolog: 


4, Probleme de geopolitică 


Probleme de Geopolitică privitoare la structura 
şi poziţia geopolitică a României în complexul Sta- 
telor Europene. Deocamdată se vor aborda două 
probleme: 

a) Problema hotarelor şi anume: 

1, Hotarul Nistrului şi Ceremuşului. 

2. Hotarul Dunării şi al graniţei convenţionale 
dela Sud. 

3. Hotarul apusean. 

b) Alogenii — faţă de autohtoni sub raportul lo- 
calizării în spaţiul concret, al vechimii, al numă- 
rului și al vitalităţii, 


5, Noul Dicţionar geografic al României 


Culegeri de material în vederea unui nou Dic- 
ționar geografic al României, care de altfel intră 
şi în preocupările Societăţii Reg. Române de Geo- 
grafie. Această adunare de material va dura un 


şir de ani şi necesită fixarea în prealabil a unu 
chestionar complet pentru asigurarea unităţii de 
execuție a lucrării. Pentru atingerea acestui scop 
este absolut necesar ca Direcţiunea Institutului de 
Științe Sociale al României să nu piardă ocazia 
extrem de favorabilă care se prezintă în momentul 
de faţă de a lega această operă de ridicarea hăr- 
ţii militare a țării, ре care o execută Serviciul Geo. 
grafic al Armatei în timpul de față. Vrem să spu- 
nem că ar trebui găsită modalitatea unei colaborări 
prin care, paralel cu ridicarea hărţii de către cor- 
pul de ofițeri specialişti, să se adune măcar o parte 
din materialul necesar pentru viitorul Dicţionar 
Geografic, 


SECȚIUNEA DE BIOLOGIE SOCIALĂ 
51 $АМАТАТЕ 


1. Antropologie 


Monografii, în genul celor realizate până acum 
de Institutul Social Român (Drăguș, Nereju, etc.), 
Biometria $1 determinarea grupului sanguin, 


2, Problema locuinţei 


a) Prelucrarea și publicarea materialului adunat 
de d-l Dr. Sabin Manuila asupra locuinţelor în di- 
versele ţinuturi românești; 

b) Propuneri în vederea stabilirii tipurilor de lo- 
cuințe corespunzătoare diverselor regiuni, în raport 
cu condiţiunile locale și posibilităţile de reali- 
zare, 

Exemple: Monografiile publicate de Societatea 
Naţiunilor. 


3. Epidemiologie 


a) Proiect de hartă epidemiologică a României 
cu patologia specială a fiecărei regiuni; 

b) Studiul endemicităţii particulare fiecărei re- 
Giuni: Paludism, Scarlatină, Tifus exantematic, Fe- 
bră tifoidă, Enterite şi mortalitatea infantilă 


4, Boli sociale 


Anchete: Sifilis, Tuberculoză, Alcoolism, Pelagră 
in mediul rural, în mediul urban, 


*) Proectele acestor programe de activitate au fost cetite, discutate şi aprobate de adunarea generală a Institutului 


de Ştiinţe Sociale, în 1940, 


570 


5. Folklor medical 


Adunare de date și publicarea lor sub formă de 
monografii. 


6. Alimentaţia populaţiei rurale 


Lărgirea anchetelor publicate până acum după 
un plan uniform stabilit în prealabil şi în acord 
cu metodele internaţionale acceptate de experţii 
diferitelor ţări, 


7. Ereditatea și vicața socială 


SECȚIUNEA DE ISTORIE SOCIALĂ 


Pentru o deplină înţelegere a societăţii româ- 
neşti de astăzi — şi а orientărilor ei viitoare -- 
secțiunea de istorie socială propune studierea ur- 
mătoarelor probleme: 


1. Factorii geografici ai istoriei Românilor 


In ce mod au putut determina sau înrâuri aceşti 
factori formațiunea și desvoltarea societăţii тота: 
neşti. 


2. Factorii etnici în istoria Românilor 


2, Factorii etnici care au intrat în alcătuirea po: 
porului român, în ce măsură au contribuit aceşti 
factori prin forme de organizare şi cultură deose- 
bita la evoluţia societăţii românești. 


3, Factorii politici, economici şi spirituali 


Factorii politici, economici şi spirituali (generali 
şi locali) care au determinat transformări în struc- 
tura şi evoluţia societăţii româneşti, 


4, Fazele istoriei Românilor 


Examinarea amănunţită a principalelor faze din 
evoluția societăţii româneşti, 


5, Metoda de lucru 


In afară de cercetarea obișnuită (cu mijloacele 
metodei istorice) se va avea în vedere cercetarea 
pe teren a rămășițelor vechilor stări sociale păs- 
trate încă în unele regiuni ale ţării, Acesta, pre- 
supune colaborarea cât mai strânsă cu secțiunea 
statistică şi cu echipele monografice ale Institu- 
tului, А 


SECȚIUNEA CULTURALĂ 
1. Problema culturii 


Studierea factorilor culturali și determinarea mij- 
loacelor de creaţie şi de acţiune culiurală, 


2. Casa românească 


Realizarea şi organizarea unei arhive arhitectu- 
tale care să reprezinte prin fotografii și prin in- 
dicaţii de ordin tehnic exemplarele interesante ale 
casei țărănești din cuprinsul țării. 


3, Arhiva ornamenticei românești populare 


Sculptură în piatră, ceramică, broderie, costum 
etc, In fotografii artistice, 


4. Punerea şi desvoltarea anumitor probleme de 
interes naţional 


Influenţa folklorului în literatura românească. 
Problema creației spirituale. Rolul tradiţiei şi de- 
finirea ei în funcţie de realități româneşti etc. 
Ne-am adresa pentru fiecare problemă, personali- 
tăţilor competente, Studiile astfel obţinute s'ar 
reuni într'un volum. 


5. Istoria şi bibliograiia învățământului românesc 


Avem în sânul Secţiei un specialist, care poseda 
un vast material documentar privitor la studiul in- 
vățământului. Colaborarea cu dânsul poate deveni, 
ia un moment dat, indispensabilă. Analfabetismul, 
cauzele şi combaterea. 


6. Intreprinderi generale şi particulare pentru rea- 
lizarea a diferite bibliografii de interes cultural 
şi naţional 


Avem în sânul Secţiei noastre bibliografi de pro- 
fesiune, care urmăresc de multă vreme realizarea 
a diferite Bibliografii: 

a) Bibliografia satului românesc (sub tipar); 

b) Bibliografia publicaţiilor străine despre Ro- 
mânia; 

с) Organizarea Bibliografiei Naţionale în legă- 
tură cu cerinţele culturale și cu propaganda Sta- 
tului, 


7. Provocarea de congrese periodice și european» 
regionale a specialiştilor în diferite domenii 


571 


8. Studiul relaţiilor culturale ale neamului nostru 
cu restul Europei 


Coordonarea şi perfecţionarea studiilor de lite- 
ratură comparată prin difuziunea unor mai juste 
noţiuni de metodă şi prin realizarea unei: 


9, Bibliograiii anuale a studiilor de literatură com- 
parată româno-străină 


10, Bibliografia anuală a traducerilor din diferite 
limbi în românește și vice-versa 


Colaborare cu serviciile respective ale Acade- 
miei Române, 


11, Cultura populară 


Intreprinderi de difuzare în păturile adânci ale 
poporului, 


12, Anuarul civilizaţiei române, în limbi străine 


Artă — Literatură — Știință — Tehnică — (în 
limba franceză). Acest anuar va fi conceput ca o 
„sumă” а creaţiunii naţionale, саге să cuprindă tot 
ce această secţiune socotește demn de a fi cunos- 
cut dincolo de hotare, 

Munca de cercetare a muzicii noastre populare 
ce a fac de vreo 15 ani, cu sprijinul Societăţii Com- 
pozitorilor Români, a cărei arhivă de folklor am 
înființat-o, are drept unul şi poate cel mai însem: 
nat din scopurile sale, întocmirea unei antologii 
generale a muzicii țăranilor români, pe discuri de 
gramafon, 

O asemenea antologie ar însemna pentru muzică 
o înfăptuire tot atât de cuprinzătoare ca, pentru 
limbă, un atlas lingvistic, 


Forma ce va trebui să o îmbrace, după părerea 
mea, antologia plănuită este aceea a unei serii de 
albume, cuprinzând un număr variabil de discuri 
(4—12). Fiecare album urmează să fie închinat 
unui teritoriu dialectal, variabil și el, după împre- 
jurări: 

un județ, când judeţul poate fi privit ca o uni- 
tate, fie prin omogenitatea materialului muzical de 
pe întinderea lui (d, e. Gorj, Bihor), Не dimpo- 
rivă prin diversitatea, de asemenea caracteristică, 
a acestui material (d, e, Severin, Târnava Mare); 


o regiune naturală, când este şi un teritoriu dia- 
lectal muzical (4, e. Тага Oltului, Vrancea); 

un ținut ales după criterii ivite în timpul cerce- 
tărilor (d, e. miezul Basarabiei, judeţele Câmpu- 
lung-+-Suceava). 


572 


Câteva albume cuprinzând antologia muzicală a 
unui singur sat reprezentativ (d, е, Drăguş, Саѕ- 
teştii din Ilfov), ar urma să întregească albumele 
regionale, adâncindu-le înțelesul, 

Toate albumele ar urma să fie însoțite de o bro- 
şură cu ilustrații, transcrieri ale melodiilor, ana- 
зге sumare ale stilului muzical local, lămuriri asu- 
pra riturilor însoțite de muzică, asupra informato- 
rilor, asupra metodei de lucru etc, 

O lucrare de întinderea şi greutatea acesteia nu 
s'ar putea fireşte realiza de azi pe mâine, de- 
vreme ce fiecare album va fi rodul unei amănun- 
{Че cercetări a terenului şi n'ar conține decât pro- 
dusele cele mai tipice ale fiecărui ținut, cântate 
de cei mai buni executanți ai locului. Iată de ce 
am proiectat o înfăptuire a planului de etape. 

Etapa întâia ar consta în editarea a 16 albume, 
anume: 


Bucovina 


1 album: jud, Câmpulung, împreună cu sudul 
jud. Suceava, având drept centru satul Fundul 


Moldovei, 


Basarabia 
1 album: regiunea Lozova sau Căpriana, 


Oltenia 


1 album: jud Gorj, având drept centru satul 
Runc, 


Muntenia 
3 albume: jud, Muscel, Ilfov, Râmnicul-Sărat, 
Moldova 
2 albume: jud, Bacău şi regiunea naturală а 
Vrancei, 


Banat 


2 albume: jud. Severin şi regiunea naturală a 
văiei Almăjului, având drept centru satul Rudăria. 


Ardeal 
6 albume: jud Făgăraș, anume: regiunea natu- 
rală Тага Oltului, având drept centru satul Dră- 
guş; Târnava-Mare; Bihor; jud, Năsăud, având 
drept centru satul Șanț; regiunile naturale Тага 
Hațegului şi Тага Oașului, având drept centru sa- 
tul Moişeni. 


In ritmul actual al lucrărilor este cu putinţă 
editarea а cel puțin două şi a cel mult patru al- 
bume pe an. 

Antologia plănuită va purta numele: Antologia 
sonoră a muzicii populara românești. 


SECŢIUNEA DE LIMBĂ 
А, Anchete 


Se impune organizarea de anchete lingvistice, 
pentru moment în regiunile cele mai interesante 
ale domeniului românesc, şi anume: pentru dome- 
niul daco-român, în nordul Ardealului şi în Ma- 
ramureş; în unele părți ale Bucovinei și ale Ba- 
natului; pentru domeniul sud-dunărean, în alte 
regiuni ale Peninsulei Balcanice ce urmează a fi 
determinate la timpul cuvenit, 

În principiu, anchetele vor fi făcute cu ajutorul 
unui chestionar sau unor chestionare lingvistice 
dar întrebuinţarea chestionarului va depinde de na- 
tura rezultatelor ce urmează a fi obţinute, Pentru 
graiurile dela sudul Dunării, se impune alcătuirea 
de anchete de un tip special, 

Pe lângă monografii lingvistice închinate unei 
singure localități, vom face, acolo unde lucrul va 
fi necesar, anchete de același tip, dar extinse unei 
regiuni mai mari, 

Anchetele vor purta atât asupra graiului diferi- 
telor grupuri sociale, cât și asupra graiurilor gene- 
raţiilor succesive din aceeaşi localitate şi a deose- 
birilor dintre graiul bărbaţilor și femeilor. In re- 
zumat, anchetele vor pune în lumină, în primul 
rând, elementele graiurilor respective ce pot fi ex- 
plicate prin criteriul social, 


Materialul 


Strângerea materialului și punerea lui în ordine 
implică existența unui personal specializat, Acest 
personal, încă redus, există astăzi și a fost format 
de noi la Institutul de lingvistică română din Bu- 
curești. Pe lângă materialul scris, se va clasa și 
materialul de limbă înregistrat cu ajutorul опо” 
grafului, urmând ca el să fie pus la îndemâna cer- 
cetătorilor, sub formă de discuri de gramofon, 


Arhiva 


In felul acesta, se va constitui, cu timpul, o ar- 
hivă a graiurilor, formată din materiale de limbă 
şi texte orale notate fonetic şi din discuri, сиргіп- 
zând înregistrări felurite, 


B, Cercetări de birou 


Aceste cercetări, în baza materialului adunat, 
se vor publica în modul ce se va stabili ulterior, 
Pe lângă publicarea materialului adunat, se vor 
da la iveală şi studii teoretice, în baza materialu- 


lui adunat, Astfel, încă de pe acum se poate pre- 
vedea publicarea unor studii de fonologie, ce vor 
aduce multe lucruri nouă, 


SECȚIUNEA AGRARĂ ȘI A COOPERAȚIEI 
Program de activitate 
Cercetarea problemelor economice privitoare la 
organizarea şi rentabilitatea agriculturii, 
Tema generală 


Adaptarea agriculturii româneşti la situația 
creată de războiu şi pregătirea în vederea reveni- 
rii la situaţia normală. 


Primele probleme ce urmează a îi cercetate 


1, Inzestrarea agriculturii 
mort necesar. 

2, Organizarea cooperativă, 

3, Raporturile dintre stat şi agricultură, 


cu inventarul viu şi 


Observaţiuni 


Agricultura şi  cooperaţia românească au încă 
multe probleme necercetate. Ele trebuesc seriate 
şi față de lipsa de mijloace în саге ne aflăm, să 
luăm în examinare şi să urmărim rezolvarea celor 
mai însemnate, 

1. Prima problemă este aceea a înzestrării agri- 
culturii cu inventarul necesar, Rechiziţiile şi tim- 
purile excepționale prin care trecem au înrăutățit 
situațiunea. De aceea credem, că Institutul de 
Ştiinţe Sociale va trebui să întreprindă de îndată 
o anchetă amănunţită pentru a stabili, în această 
direcțiune, nevoile imediate ale agriculturii гота: 
neşti, Pentru acest scop, se vor cerceta pe judeţe, 
un număr cât mai însemnat de gospodării de di- 
lerite mărimi și se va stabili: 

a) Întinderea totală a gospodăriilor și mai cu 
seamă folosirea terenului arabil; 

b) Numărul şi felul vitelor de muncă; 

c) Numărul şi felul maşinilor şi uneltelor; 

d) Numărul şi felul vitelor de rentă; 

e) Cuantumul datoriilor contractate, 

Numai stabilindu-se situaţia reală a inventarului 
agricol, vom putea examina cu toată seriozitatea, 
posibilitățile de înzestrare ale agriculturii țării, 

2. În legătură cu problemele inventarului agricol, 
credem că Institutul de Științe Sociale va trebui 
să examineze pulverizarea înaintată a proprietății 
ţărăneşti, precum şi mijloacele de indreptare, 


573 


Nu putem anticipa asupra rezultatelor acestui 
studiu. Rămâne ca Institutul de Ştiinţe Sociale, cu 
autoritatea sa, să desbată această mare problemă 
a agriculturii românești şi să înfăţişeze într'un pro- 
iect de lege, o nouă concepţie asupra regimului 
proprietaţii rurale din România, 

3, Problema organizarii cooperatiste, urmează a 
fi studiată sub toate raporturile şi în legătură cu 
aceasta se va cerceta şi problema valorificării pro- 
duselor agricole, 

4, In măsura în care vom dispune de mijloace ma- 
teriale, va trebui ca în fiecare an, să se studieze 
reniabilitatea agriculturii cu ajutorul contabilită- 
ților agricole şi a bugetelor ţărăneşti, In acest do- 
meniu, va trebui să se stabilească o strânsă cola- 
borare cu secția de Economie Rurală din Institu- 
tul de Cercetări Agronomice al României şi va tre- 
bui să ajungem ca în fiecare an să dispunem de o 
dare de seamă care să cuprindă situațiunea din 
1.500—2,000  exploataţii agricole, О deosebită 
atenţie trebue acordată problemelor familiei fără- 
neşti, deci agricultorului ca atare. In acest scop, 
secția agrară va colabora cu secţia sociologică, 

5. O ultimă problemă ce urmează a fi exami- 
nată, în acest prim ciclu de cercetări, va fi pro- 
blema raporturilor dintre stat şi agricultură. 


SECȚIUNEA DE COMERŢ, CREDIT, MONEDĂ 
| 


Comisiunea însărcinată cu stabilirea programu- 
lui de cercetări privitor la comerț, credit şi mo- 
medă, constată că toate aceste probleme sunt în 
funcţiune de sistemele economice care se vor cris- 
taliza după restabilirea ordinei în politica inter- 
naţională. 

Comerţul exterior chiar astăzi este determinat de 
organizarea politică şi de structură economică a 
Statelor care se găsesc în raporturi de schimb, Cre- 
ditul este în funcţiune de nevoile economice şi de 
mijloacele financiare disponibile bazate pe încre- 
derea între debitori şi credtiori, iar moneda ca in- 
strument de schimb, ca mijloc genera! de plată şi 
ca unitate de măsură a valorii bunurilor, a deve- 
nit un obiect de înţelegere între State, prin con- 
venții de multe ori cu caracter politic, 

Nici odată fenomenele economice nu au fost în 
mai strânsă dependență de fenomenele politice ca 
astăzi, şi dacă producția bunurilor va fi condiţio- 
nată de noile aşezări politice, în care se vor în- 
chega sistemele economice, putem afirma că şi re- 
partițiunea bunurilor se va face tot în cadrul noi- 
lor sisteme, cu atât mai mult cu cât problema re- 


574 


partiţiunii a devenit pretutindeni o problemă си 
pronunțat caracter politic, 

Aşa dar schimbul în interior şi între State va 
fi condiţionat de conceptele dominante ale orga- 
nizărilor politice de mâine, 

Dar, ori care ar fi statul de mâine, un lucru pare 
definitiv lămurit: ideea socială a câştigat teren asu- 
pra ideei individuale, Economiile naţionale sunt 
astăzi toate încercuite de concepţia unei noi or- 
dini în care repartiţia bunurilor nu poate fi lă- 
sată în voia deplinei libertăţi de altădată, pentru 
a da pe deoparte putinţa unei ехіѕіепје asigurată 
maselor mari ale poporului, pe altă parte pentru a 
asigura fiecărei naţiuni posibilităţi de existență, 

Liberalismul integral apune, Vieaţa politică și 
economică este încercuită de ideea socială, fără 
să putem afirma că această idee şi-a găsit înche- 
garea ei definitivă. 

In ipoteza unei uniuni a statelor europene, ba- 
zate pe o colaborare activă şi permanentă a tutu- 
ror popoarelor de pe continentul nostru, schimbul 
va fi determinat de rolul pe care-l va juca fiecare 
naţiune în producţia bunurilor, probabil fiecare 
țară va produce cu precădere aceea ce-i permit 
bogăţiile solului şi a subsolului, trecând toate pro- 
blemele privitoare la schimb, credit şi monedă de 
pe planul național pe planul continental, 

Diversitatea soluțiunilor fiind foarte accentuată 
o cercetare științifică a problemelor devine atât 
de anevoipasă încât se pune în discuţie chiar uti- 
litatea ei, 

In adevăr, chiar în cazul în care una din ipote- 
zele mai sus anunțate s'ar neglija încă contingen- 
fele în care acele realizări ar apare pot fi atât de 
variate încât rezultatele unor astfel de cercetări 
ar avea o valoare minimală, 

De aceea un program de cercetare a probleme- 
lor privitoare la comerț, credit şi monedă, trebue 
să cuprindă toate ipotezele mai sus amintite, şi 
anume: 

Comerţul României trebue studiat mai întâiu din 
punct de vedere al realităților actuale, în sensul 
de a se şti pe bază de cifre statistice, care sunt 
relațiile noastre economice cu străinătatea dela 
războiu încoace, care este evoluţia comerţului nos- 
tru în ultimul timp, care sunt cauzele ce au deter- 
minat schimbările de raporturi economice, 

Odată cu comerțul nostru exterior este necesar 
să se studieze şi evoluțiile problemei lichidării con- 
turilor dintre bilanțele de plăți. Inlăturarea aurului 
din schimburile internaţionale, creiarea fondurilor 
de regularizare a schimburilor și compensaţiile, 


De asemenea se vor studia raporturile noastre 
de schimb cu ţările a căror monedă este sănătoasă, 
precum şi schimburile cu ţările a căror monedă 
nu este sănătoasă. Examinarea atentă a balanței de 
conturi ne va da putinţa unei cunoașteri exacte a 
raporturilor noastre cu străinătatea, 


Cercetările secţiunii economice vor fi de mare 
folos pentru problema comerțului exterior, întrucât 
cunoscând precis care sunt industriile ce au o bază 
firească de desvoltare în România, vom şti pe ce 
putem conta în aprovizionarea pieței interne şi 
care poate să fie volumul comerțului nostru ex- 
terior cu țările industriale. De asemenea ridicarea 
randamentului în agricultura românească ne va da 
o idee mai sigură asupra posibilităților noastre 
viitoare de export, 

Bogăţiile subsolului românesc ne vor da о indi- 
caţie despre cantităţile de petrol pe care mai pu- 
tem conta la export într'un viitor şi ce alte bo- 
Бані pot fi puse în valoare pentru a înlocui măcar 
în parte bunurile care se epuizează, 

Destiinţarea regimurilor de contigentare va ri- 
dica o problemă foarte mare, în faţa căreia tre- 
bue să fim dinainte pregătiți şi anume aceea a păs- 
trării unității economice corespunzătoare unităţii 
noastre politice. Astăzi contingentarea joacă rolul 
tarifelor vamale de altă dată, dar mâine când re- 
gimul contingentării va fi înlocuit definitiv, trebue 
să cunoaștem precis bazele noilor tarife vamale, 


Moneda .astăzi, este ocrotită prin controlul ba- 
lanţei de plăţi, prin supravegherea atentă а cursu- 
lui, prin prohibiţiuni în materie valutară, dar mâine 
când toate aceste măsuri se vor ridica, va trebui 
să ştim ce bază va mai avea moneda noastră na- 
țională, ре care trebue să o ferim de instabilitate, 

Prin urmare, este necesar să studiem din timp 
problema noastră monetară în raport cu problema 
schimburilor şi a indicelui general de preţuri, 


Creditul privat va depinde de sănătatea monedei 
naţionale, de mijloacele economiei românești şi de 
nevoile ei, 

Indată după încetarea ostilităţilor se va pune 
cu stăruință problema intensificării producției 
agricole, refacerea utilajului şi raționalizarea pro- 
ducției. In industrie se va pune chestiunea readap- 
tării ei la nevoile păcii. 

In agricultură vor trebui înființate credite ipo- 
tecare, deoarece utilajul agricol şi intensificarea 
producției nu se poate face cu credite pe termen 
scurt, Tot astfel şi industria va avea nevoie de cre- 
dite masive pe termene lungi; transformarea ei în 


industrie de pace echivalează cu creiarea unor noi 
industrii. 

Creditele străine vor fi în funcțiune atât de for- 
tele economice ale țarii cât şi de nevoile ei de re- 
facere. 

Problema creditului pentru intensificarea pro- 
ducţiei se poate lua în cercetare de îndată, ре 
când problema creditului necesar refacerii nu se 
poate pune în studiu decât după ce se vor cu- 
noaște întinderea și natura nevoilor de refacere, 

Rezumând programul de studii pentru secţiu- 
nea comerţului, creditului şi monedei propunem 
următoarele: 


Schimburile 


I. Cercetarea balanței de conturi a României, în 
legătură cu problema echilibrării «ei. 

Echilibrarea balanței în legătură cu restricţiu- 
nile monetare și comerciale, 

Soluţii: 

A. Echilibrarea balanţelor bilaterale de conturi 
prin dirijarea importului şi exportului şi amenaja- 
rea datoriilor, 

Mijloace întrebuințate în România: 

а) contigentare; 

b) viză de transfer; 

c) prime; 

d) acorduri; 

e) decontare în măsura vărsămintelor exporta- 
torilor etc.; 

Ё) compensaţii. 

В. Schimburi tripartite, 

II. Problema desvoltării schimburilor. 

A. Imbunătăţirea condiţiunilor create de actua- 
lul regim al schimburilor, 

В, Perspectivele viitoare ale schimburilor cu 
sirăinătatea;: 

a) în ipoteza libertăţii monetare și economice; 

(Tarifele vamale, regimul convențiilor); 

b) în ipoteza integrării României întrun mare 
spaţiu economic, 

III. Schimbul de servicii, 

ТУ. Mişcarea capitalurilor, 


Realităţile economiei românești 


1. Funcționarea etalonului monetar în cadrul 
reglementării comerțului de devize şi al acordu- 
rilor de plăţi. 

A. Obligaţia cedării devizelor la В. N. К, sau 
Statului, 


B. Obligația unei autorizaţii pentru transfer, 


575 


С, Cursul oficial. 

1, superior valorii reale, 

2, corespunzător valorii reale, 

3, inferior valorii reale, 

a) dedublarea cursurilor; 

b) bursa liberă; 

c) evoluţia cursurilor în bursa liberă, elementele 


determinate ale cursurilor cantitative: circulaţia 
monetară, balanța de conturi, preţuri parități, 


psihologice: finanţe publice, acoperire, politica eco- 
nomica etc, etc. 

D. Libera negociere, 

E, Cursul liberei negocieri, 

Elementele determinante ale cursurilor de nego- 
cieri cantitative: circulaţia monetară, balanța de 
conturi, psihologice: finanţe publice, acoperire, po: 
litica economică etc, etc, 

F, Compensaţiile şi influența lor asupra cursu- 
lui de schimb. 

II, Reîntoarcerea la etalonul-aur. 

A, Caracterul internaţional al problemei, 

B, Problemele ridicate de înlăturarea reglemen- 
tării comerțului de devize şi ale acordurilor de 
plăți, 

III. Problemele ridicate de viitoarea formulă a 
etalonului monetar (hipoteze), 


Teorii recente şi probleme actuale în materie de 
monedă şi credit 


Moneda. 


Ciclurile economice, Cauzele monetare ale cri- 
zelor, Cauzele monetare ale variaţiunii preţurilor, 
Problema absorbirii surplusului de numerar de pe 
piață. Colaborarea internaţională a băncilor de 
emisiune, Problema aurului, Moneda acoperită de 
aur; moneda acoperită prin muncă, 


Credit, 


Expansiunea creditului. Problema creării de nu- 
merar, Modalităţi şi efecte asupra economiei, Teo- 
гіа ocupaţiunii complete a forțelor economice. 
(Vollbeschăftigung, Full-employment), Teoria ger- 
mană: öll v, d, Nachmehr; Teoria engleză: J, M. 
Keynes. 

Influenţa politicii băncilor de emisiune asupra 
evoluţiei ciclurilor economice, 

Creditul agricol în România după terminarea 
războiului în legătură cu intensificarea producției 
cantitative şi calitative, Ё 

a) Creditul ipotecar — pentru scopul inventa- 
rului agricol; 


576 


b) Credit pe termen scurt pentru valorificarea 
imediată a produselor agricole, 

Legăturile Creditului Agricol cu Institutul de 
Emisiune, Creditul Industrial în lumina nevoilor 
de desvoltare a industriei româneşti, 


SECŢIUNEA INDUSTRIALĂ 
PROGRAM MINIMAL 


Pentru comerț: 


1. Comerțul interior: 

a) Desvoltarea comerţului interior dela 1920 până 
astăzi, cu privire specială la raporturile comerciale 
dintre diferitele părţi ale țării, 

2, Comerțul exterior: 

a) Structura exportului; 

b) Structura importului; 

с) Debuşeele. 


Pentru credit: 


Organizarea creditului în agricultură: 
a) Creditul pentru investițiuni; 


b) " " exploatare; 
c) " " industrializare; 
d) " " comercializare; 


Pentru monedă: 


a) Problema autonomiei monetare; 

b) Problema internaţionalismului monetar; 

c) Sistemul de circulaţie fără utilizarea mone- 
dei, | 

1, Programul general de activitate al Secţiunii 
Industriale, cuprinde aproape totalitatea proble- 
melor aparținând sectorului industrial al economiei 
românești şi este plănuit a fi realizat într'un timp 
mai îndelungat, de cel mult cinci ani, 

Necesitatea unui astfel de plan general este in- 
vederată, deoarece industria românească desvol- 
tându-se la adăpostul concurenţei externe într'un 
regim intern de completă libertate, a mers de multe 
ori alături de interesele generale economice, so- 
ciale, morale şi naţionale ale ţării şi de multe ori 
împotriva acestora, 

Toate problemele industriale, dela cele mai mici 
până la cele mai importante, vor trebui să fie deci 
analizate şi soluționate de cele mai multe ori prin- 
tr'o curagioasă ieşire din făgaşul de până acum, 
în concordanță cu legile economice dar şi cu cele 
morale, sociale şi naţionale ale României de azi, 
Dacă ne gândim numai cât de mult a evoluat po- 


litica statului în materie industrială şi totuși cât 
de mult am rămas în urmă cu legislația indus- 
trială, aplicând şi astăzi perimata lege de încu- 
rajare din 1912, ne dăm seama într'adevăr de ne- 
cesitatea de a cerceta şi soluţiona în cadrul unui 
plan general, totalitatea problemelor legate de in- 
dustria românească 

Programul a fost întocmit după sistemul de cer- 
cetări al şcoalei sociologice româneşti a dlui Prof. 
D. Gusti, adică începând cu „cadrele“ activităţii 
industriale (condiţii $1 potenţialitate), continuând 
cu „manifestările“ activităţii industriale și cu „ten- 
dințele“ activităţii industriale (politica industrială) 
şi încheind cu „etica“ industrială, adică îmbună- 
țirea vieţii sociale din sectorul industrial şi anume: 
în starea maselor muncitoare, în răspândirea cul- 
turi și în ridicarea potenţialului idealist а] na- 
țiunii, 1 

In toate cercetările, studiile şi comunicările ce 
vor Н prezentate la Secţiunea Industrială, nu vor 
trebui să lipsească preocupările impuse de carac- 
terul unui institut de „științe“ sociale şi anume: 
a) problemele de ştiinţă pură în legătură cu in- 
dustria; b) problemele de cunoaştere a realităţii 
româneşti ‚си corolarul apărarea naţională; с) în 
fine, cunoaşterea şi a situaţiei industriilor țări- 
lor cu care România se găsește în legătură, cu 
corolarul propaganda naţională. 

Pentru a activa în conformitatea prevederilor 
foarte importante ale articolului 4 din statute, 
strângerea şi cercetarea unui material informativ, 
statistic şi documentar, va face de asemeni obiec- 
tul preocupărilor Secţiunii Industriale. Se vor în- 
tocmi astfel; „dosare documentare“ pentru toate 
problemele ce interesează economia noastră in- 
dustrială, întotdeauna în cel puţin câte două 
exemplare, pentru asigurarea în orice caz, a ma- 
terialului documentar astfel strâns, Dată fiind forţa 
numărului și pulerea de convingere a cifrei statis- 
tice, importanţa acestor dosare documentare este 
în totul invederată, 

Trecând acum dela activitatea internă а secţiu- 
nii, la relaţiunile ei cu celelalte secțiuni ale In- 
stitutului, am prevăzut şi posibilitatea punerii în 
sludiu a unor probleme economico-industriale fun- 
damentale, precum: raporturile dintre industrie şi 
celelalte ramuri comerciale: agricultură, comerţ, 
finanţe private şi publice; sau, limitele protecţio- 
nismului industrial şi agricultura etc-, pentru а 
fi cercetate în colaborare cu celelalte secţiuni, din 
identice puncte de vedere, sau eventual contradic- 


torii, pentru a ajunge astfel la іпсһеіегі care să 
poată fi însuşite de Comitetul Institutului, 

2. Timpurile de astăzi sunt însă anormale şi ele 
impun industriei româneşti noi țeluri legate de 
apărarea naţională şi prin aceasta cu un caracter 
de extremă urgenţă. Їп afară de acestea, o serie 
întreagă de probleme de vital interes pentru cei 
ce dedică industriei munca şi capitalurile lor, aş- 
teaptă de asemeni soluţiuni urgente şi eficace, 

De aci necesitatea de a întocmi în cadrul Sec- 
Неї industriale, în paralel cu primul ciclu de pro- 
bleme și un program minimal de activitate ime- 
diată pentru problemele industriale de actualitate, 
realizabil în cursul acestui an, printre care pro- 
blemele mobilizării economiei naţionale din timp 
de pace, stau în frunte. 

Schimbarea bruscă a sistemului economic al unei 
ţări, putând da naştere la adânci turburări și chiar 
la un eventual eșec, doctrina economiei de războiu 
preconizează astăzi ca metodă optimă: а) o mo- 
bilizare economică şi în special industrială, care 
să poată fi declanșată alături de mobilizarea for- 
telor armate, intelectuale, ştiinţifice, morale şi 
psihologice ale națiunii, şi b) o punere în func- 
опе, în anumite limite, a economiei de războiu 
încă din timp de pace, pentru preîntâmpinarea fac- 
torilor negativi ce apasă greu asupra demarajului 
industrial, odată cu începerea operațiunilor mi- 
litare. 


PROGRAMUL GENERAL DE ACTIVITATE 


I. Cadrele activităţii industriale 
(Condiţii, potenţialitate) 


A, Cadre naturale: 

1, Materiile prime necesare industriei (indigene 
sau străine, calitatea şi cantitatea, rezerve), 

2, Izvoarele de energie, 

3, Utilajul industrial, 

4, Personalul ocupat în industrie, 

5, Capitalul necesar și finanțarea industriei, 

6. Tehnica, raționalizarea, organizarea şi cerce- 
tările științifice în interesul activităţii industriei, 

7, Formele de organizare a activităţii industriale 
(individuale, sociale, cooperatiste, săteşti, orășă- 
peşti, mici întreprinderi, mari întreprinderi, indus- 
trii cartelate). 

B. Cadre sociale: 

1, Trecutul nostru industrial, Realizarea indus- 
trializării prin diferite sisteme de întreprinderi, 
privite din punct de vedere sociologic: sisteme do- 


577 


minante (fabrica mare), şi dominate (mica indus- 
trie, meserii, industrii rurale şi casnice), locul in- 
dustriei în activitatea economică a ţării: agricul- 
tura și industria; fundatorii industriilor noastre; 
poziţia industriei noastre în cadrul relaţiunilor eco- 
nomice cu celelalte țări. Invăţăminte de tras pen- 
tru viitor. 

2, Legile şi tendinţele ce condiţionează indus- 
tria, în cadrul vieţii economice proprii a României 
şi în raport cu economia mondială. 


П. Manifestări 
(Activitate industrială) 


A, Manifestări constitutive: 

1. Evoluţia activităţii industriale (studii de sin- 
teză în vederea învăţămintelor trase dintr'o cri- 
tica obiectivă). 

2, Factorii economici care influențează desvol- 
tarea industriei: a) piețele de aprovizionare cu 
materii prime, utilaj, energie, mâna de lucru, ca- 
pital, etc; b) pieţele de desfacere a produselor 
industriale; с) cicluri de afaceri industriale; d) 
stocajul industrial. 

3, Factorii sociali: selecţiunea, orientarea şi pre- 
Satirea profesionala а mânei de lucru; asigurări 
şi asistență; construcţii, siguranță şi igienă in- 
dustrială, 

4, Raporturile dintre industrie și celelalte ra- 
muri de activitate economică; agricultură, comerţ, 
finanţe publice şi private, cooperaţie, etc. 

В. Manifestări regulative: 

1. Juridice; regimul juridic al proprietăţii in- 
dustriale, private şi publice (regim de monopol sau 
concurenţă; natura drepturilor  industriașilor şi 
dreptului de intervenţie a Statului, etc.). 

2. Politice: politica industrială de Stat (protec- 
ționism, incurajare, liberalism, intervenționism de 
Stat), 

Observaţiune. Chestiunile de sub punctele I, A 
şi B şi II, A şi B, se vor studia pe următoarele 
ramuri industriale; alimentară, chimică, metalur- 
gică, textilă, lemnului, hârtiei şi artelor grafice, 
pielăriei, materialelor de construcţie, sticlăriei, 
electrotehnică şi ceramică. 


III. Tendinţe 
(Politica industrială; tendinţele de evoluție și! 
mijloacele de realizare а industrializării) 


A. Industria față de noua ordine constituțională: 
organizarea funcțiunilor economice și sociale în 
cadrul noului Stat, 


578 


1. Reorganizarea internă a principalelor ramuri 
industriale pe baza principiului; interesul naţiunii 
predomină interesele individualiste, iar munca sub 
toate formele, decretată o datorie socială, 

2. Coordonarea funcțunilor economice şi, sociale 
ale industriei prin raport cu celelalte forţe econo- 
mice şi sociale ale Statului; necesitatea caracteru- 
lui unitar al producţiei, din punct de vedere na- 
țional; solidarizarea factorilor de producţiune; re- 
prezentarea industriei în organizațiunile profesio- 
nale şi publice, ale economiei ţării, 

B. Integrarea problemelor industriale în totalul 
problemelor naționale, sociale şi morale, pentru a 
se ajunge la acel echilibru sociologic al economis- 
tului Pareto, prin coordonarea şi armonizarea tu- 
turor factorilor economici, demografici, psihologici 
şı politici, româneşti, 

С, Cercetarea critică a diferitelor sisteme de eco- 
nomie industrială: economie liberă, economie di- 
rijată, economie normalizată. Sistemul optimum 
de economie industrială pentru realizarea mobili- 
zării economiei naţionale din timp de pace. 

D. Organizarea ştiinţifică a economiei româneşti, 
în vederea consolidării structurii noastre indus- 
triale. 

1. Protecţionismul industrial: limitele unui „рго- 
tecționism educator” capabil să consolideze indus- 
tria românească, pentru a rezista oricăror concu- 
renţe externe се ar apărea în viitor, Protecţio- 
nism vamal; politica transporturilor, 

2. Organizarea științifică a industriei româneşti: 
problemele ştiinţifice, tehnice, profesionale, econo- 
mice şi sociale, ce se pun în legătură cu buna în- 
drumare a industriei; fabricarea în serie; organiza- 
rea comercială a industriilor, 

Punerea în acord a producţiei industriale cu 
necesitățile consumului intern; sindicate, carteluri 
şi înțelegeri industriale, 

Industrii de export. 

Preţuri industriale, agricole şi de export. 

3. Localizarea industriei; orientarea industriei 
după sursa materiilor prime şi energiei, mâna de 
lucru, mijloacele de transport, interesele apărării 
naţionale. . 

4, Pregătirea profesională a muncitorului indus- 
trial; organizarea învățământului industrial, în ve- 
derea formării, selecţionării şi specializării uceni- 
cilor şi lucrătorilor, impuse de mecanizarea şi or- 
fanizarea ştiinţifică a muncii industriale; modul de 
salarizare. 

5, Naţionalizarea industriei. 

6. Finanţarea industriei, 


7. Regimul fiscal al industriei, 

8. Organizarea trecerii industriei dela o produc- 
Не pentru pregătirea de războiu la o producţie 
pentru pace (ridicarea agriculturii și a nivelului 
de viaţă al populaţie; export industrial, etc,), 


IV. Etica industrială 


А. Ridicarea standardului de viață al populației 
rurale şi pe cale de consecință a puterii de cum: 
părare pentru produsele industriale, 

B, Imbunătățirea vieții sociale, a stării materiale, 
morale şi culturale, a maselor industriale, 

C, Ridicarea nivelului tehnic și potențialului іп: 
dustrial, 


V, Documentare și propagandă industrială 


A. Dosare documentare, pentru toate problemele 
ce interesează economia noastră industrială şi 
pentru problemele industriale ale ţărilor cu care 
suntem în relaţiuni economice, 

B. Propaganda necesară pentru a face cunoscută 
în străinătate viaţa noastră industrială, în cadrul 
marei acţiuni de propagandă românească peste ho- 
tare, pentru susținerea drepturilor şi intereselor 
fundamentale ale României. 


PROGRAMUL MINIMAL DE ACTIVITATE 
IMEDIATĂ 


1, Cunoașterea realizărilor industriale ale României 
în perioada 1920—1940 


Realizările înfăptuite în cadrul organic al uni- 
tății economice româneşti de către cele 11 ramuri 
industriale, în perioada 1920—1940 şi pe provincii 
istorice: Vechiul Regat, Transilvania, Banat, Bu- 
covina şi Basarabia, cu corolarul apărarea пајіо- 
nală, 


П. Mobilizarea industrială în cadrul mobilizării 
economiei naţionale din timp de pace 


A. Limitele şi rațiunea autarhiei industriale şi a 
intervenționismului de Stai, pentru realizarea op- 
timă a mobilizării industriale, în vederea apărării 
naționale. 

1, Desvoltarea la maximum a producţiei пайо- 
nale, 

2, Utilizarea produselor de substituire (erzaţuri) 
şi a procedeelor de recuperare şi regenerare, 

3. Constituirea stocurilor, 


4, Legislaţia şi regimul juridic al industriilor de 
războiu, 

В. Planul economiei industriale de razboiu, 

1. Evaluarea trebuinţelor, 

2, Stabilirea potenţialului de războiu, și anume: 
a) elemente din activ: spaţiu, populaţie, materii 
prime, surse de energie, echipament industrial, 
mâna de lucru, starea transporturilor, apărarea pa- 
sivă, condiţii favorabile de aprovizionare internă 
şi externă; b) elemente din pasiv: vulnerabilitatea 
anumitor centre industriale, blocus economic, rui- 
narea posibilităţilor de export, atingerea valorii 
monedei, orientarea unilaterală a industriei; с) 
economiile de războiu complimentare, repunerea în 
stare de funcţiune a uzinelor distruse, abandonarea 
sectoarelor industriale  ireparabil compromise, 
(mine inundate, bombardate, incendiate, ete), scă- 
derea randamentului muncii şi producţiei în tim- 
pul războiului, evaluarea potenţialului prin recen- 
săminte, direcţiunea economiei de războiu şi al- 
tele, 

3, Subordonarea producției de războiu, interese- 
lor apărării naționale şi organizarea ei de catre un 
stat major economic; repartiția mânei de lucru 
industriale, a materiilor prime şi energiei; trans- 
porturile industriale, 

С. Problemele tehnice ale mobilizării industriale, 

1. Demarajul fabricaţiunilor şi transformarea ra- 
pidă a producţiei din timp de pace în producţie 
de războiu, 

2. Definirea şi clasarea uzinelor de războiu şi a 
specialiștilor, 

3, Recrutarea, formarea şi repartiția mânei de 
lucru pe fabrici şi mobilizarea mânei de lucru fe- 
menine, 

4. Asigurarea stocurilor, 

5, Sursele de energie şi transporturile indus- 
triale, 

D, Problemele economice ale mobilizării indus- 
triale. 

1. Desvoltarea armonioasă, economică şi strate- 
gică a industriei pe teritoriul naţional; discrimi- 
narea industriilor (fabricilor), ce vor lucra şi a 
celor ce vor fi închise. 

2, Contracte de furnituri deferite industriilor din 
timp de pace, 

3. Menţinerea relaţiilor comerciale exterioare 
în vederea asigurării importului de materii prime 
şi a mijloacelor de plată. 

E, Controlul prețurilor industriale. 

1. Raţionalizarea şi stimularea producţiei іп ve- 
derea reducerii preţurilor de cost. 


979 


2. Cristalizarea prețurilor la un anumit nivel, 

3, Menţinerea indexului preţurilor prin majo- 
rarea unora şi micşorarea altora, 

4. Dirijarea economiilor, salariilor şi câştiguri- 
lor, spre plasamente și deturnarea lor dela consu- 
mațiunea curentă, 

5, Impunerea specială a profiturilor industriei 
de războiu şi reducerea beneficiilor, prin fixarea 
preţurilor maximale, 

F, Salariile industriale în timp de războiu, 

1. Stabilitatea salariilor drept corolar al stabili- 
іа preţurilor, 

2, Muncă salariată sau rechiziționată, 


III, Dosare documentare 


Intocmirea urgentă a dosarelor documentare, 
pentru problemele ce interesează industria, în ve- 
derea susținerii drepturilor și intereselor funda- 
mentale ale României, prin propagandă şi în fața 
forurilor internaţionale ce vor hotări noua orga- 
nizare politică și economică europeană, odată cu 
lichidarea actualului conflict, 


SECȚIUNEA FINANȚELOR PUBLICE 
Secţia I 
Finanţele de războiu 


Finanţele de războiu în: 

a) ţările beligerante; 

b) țările neutre; 

с) în România, 

Cercetarea s'ar face, pentru fiecare țară din ca- 
tegoriile de sub a şi b, după urmă'orul plan- 
schemă, 

I, Resursele, 

a) venituri ordinare; 

b) venituri extraordinare, 

A. Impozite şi taxe, 

а) mărirea cotelor existente; 

b) crearea de impozite noi 

1. Impozite pe venit, 


2, 9 „ сопѕитајіе. 

3, Т „circulaţie 

4, % „ capital, 

5, is „ avere şi patrimoniu. 
6, ji diverse. 


В, Venituri de altă natură. 

1, Venituri cu caracter monetar; Reevaluarea 
stocului aur; Moneda metalică; Excedentele din 
primele economice. 


580 


2, Venituri din operațiunile cu caracter economic: 
Concesiuni etc, 

3, Prada de războiu, 

C. Imprumuturi, 

a) externe; 

1, numerar, 

2, în material, 

b) interne; 

1, împrumuturi noi, 

2, mobilizarea de resurse. 

3, conversiuni. 

4, împrumuturile (avansările) băncilor de emi- 
siune, 

5, autofinanțare din partea furnisorilor, 

D. Mijloace de trezorerie; 

Măsuri economice cu repercusiuni asupra mij- 
loacelor de finanţare, 

1, Circuitul economic. 

2. Controlul preţurilor, 

3, Comprimarea consumaţiei. 

II, Cheltuieli, 

a) Cheltuieli ordinare: 

1, Politica de comprimare a cheltuielilor ordi- 
nare, 

2, Evoluţia cheltuielilor destinate înarmărilor; 

b) Cheltuieli extraordinare: 

1. Bugete extraordinare, 

2. Credite extrabugetare 
războiu; 

с) Controlul cheltuielilor, 


pentru cheltuieli de 


Prin comparaţia cheltuielilor necesitate şi resur- 
selor posibile, se pune eventuala problemă a defi- 
сіепјеі bugetului, tradusă prin amânarea plăţilor 
pentru unii creditori ai Statului, în special furni- 
sorii, 

III, Finanţele locale în timp de războiu, 

IV, Concluziuni, 

1, Іа ce măsură — în Statul respectiv — finan- 
țele de războiu au corespuns necesităţilor. 

2. Care este raportul între produsul fiecăreia 
din metodele de finanțare de mai sus, 

3, Care este metoda de finanţare cea mai pro- 
pice în ţara respectivă, ținând seama de întrebă- 
rile: 

a) Care este legătura între structura naţiona!- 
economică respectivă şi mijloacele de finanțare а 
războiului; А 

b) Care este legătura între politica naţional-eco- 
nomică și metodele de finanţare. 


SECȚIA II 
Lichidarea financiară a războiului 


1, Lichidarea financiară a războiului 
a) їп Statele care vor ieşi învingătoare; 
b) în Statele care vor ieşi învinse; 
c) în Statele care şiau păstrat neutralitatea, 


2, Finanţele de războiu ale României 


Efortul financiar făcut de România în vederea 
preparării apărării naţionale; cercetarea se va face 
sub triplul aspect: 

a) cel al ştiinţei financiare pure; 

b) cel al măririi potenţialului naţional de apă- 
rare; 

c) cel al propagandei naţionale, 


3, Planul de lucru minimal 


1, Finanțele de războiu ale Statelor beligerante 
şi neutre şi anume: 

State beligerante: Anglia, Franţa, 
Italia, Belgia, Olanda şi Norvegia, 

State neutre: Rusia, Statele Unite, Ungaria, Iu- 
soslavia, Bulgaria, Turcia, Suedia şi Grecia, 

П Finanțele de războiu ale României 

Cercetarea se face după planul schemă de mai 
sus (pct, 1, secţia I), pentru fiecare din catego- 
riile de State de mai sus. In acest scop s'a distri- 
buit membrilor secţiunii însărcinarea de a cerceta 
finanţele de războiu în ţările indicate mai sus, 


Germania, 


g Program general de activitate 
Drumurile, căile ferate, căile de navigație pe 
apă, sursele $1 mijloacele pentru răspândirea ener- 
giei sub diverse forme și alte asemenea înfătuiri 
de folos obştesc, au avut şi au un rol covârșitor 
asupra vieţii Statelor şi desvoltării lor economice 
şi sociale, 

Relaţiile între naţiuni, până la secolul trecut, 
erau dominate de ideea distanţei spaţiale ce le 
separa, Treptat, graţie rapidităţii transporturilor 
şi mijloacelor de transmisiuni, distanţele s'au scur+ 
tat aşa că astăzi avem chiar impresia unei micşo- 
rări a întregei planete, De aci s'a născut o strânsă 
interdependență între marile colectivităţi naţio- 
nale, în aşa fel, încât nu mai este cu putință să 
studiem problemele noastre naţionale, ca şi cum 
am fi izolaţi şi cu desăvârşire liberi, în acţiunea 
ş: iniţiativa noastră, 


Drumurile, căile de comunicaţie pe apă, căild 
ferate etc, înfăţişează lucrările publice tipice, 
care nu pot fi nici înfiinţate, nici desvoltate de- 
cât în strânsă legătură cu teritoriile spaţiului eco- 
nomic în care trăim, Шш 

Nimic de ceea се se petrece ma: important 
aiurea, nu rămâne fără repercusiuni şi asupra 
noastră, pe planul economic ca şi ре cel politic şi 
cu atât mai vârtos în sectorul lucrărilor publice, 

Faţă de prodigioasele căi de comunicaţie, repre- 
zentate prin autostrade, canale şi legături între 
fluviile Europei ce se găsesc în curs de înfăptuire, 
putem noi oare să rămânem indiferenți? 

In spaţiile de interese continentale coexistă co- 
lectivităţi naţionale în condițiuni economice foarte 
Gesvoltate faţă de altele în condițiuni mult шаа 
precare, Această situaţie părea în trecut firească, 
căci interesele erau socotite complimentare, O 
asemenea coexistență din cauza apropierii spa- 
tiale realizate de progresul tehnic, пи mai poate 
insă dura decât іп raporturi de dependență a 
uuora faţă de celelalte. 

Pentru a-şi putea păstra libertatea, naţiunile 
trebuesc să facă eforturi, să se ţină în pas cu rea- 
lizările din jurul lor, 

Nu este însă aceasta unicul motiv pentru care 
se cer eforturile încordate de realizare, 

Un Stat trebue să aibă o armătură de înfăptuiri 
tehnice, pentru ca mecanismul public modern să 
poată funcţiona mulţumitor, 

Dar intăptuirea unui program de lucrări publice 
trebue să mai răspundă şi la anumite concepții so- 
ciale-economice, 

Ideea executării de lucrări de mari proporţii nu 
este de dată recentă, ea este chiar milenară. 

Măreţia lucrărilor antichităţii, care uimeşte şi 
inspiră de multe ori și astăzi încă, este însă um- 
brită de mijloacele de întăptuire şi de lipsa ţelu- 
rilor generoase, 

O masă de sclavi se sleia pentru a da monu- 
mente destinate să străbată secole şi milenii, fără 
ca să reverse şi asupra еі din binefacerile create, 

In lipsa tehnicei care poate să înmulțească 
eforturile prin înlăturarea forțelor naturale, nu 
era altă unealtă de muncă decât îngrămădirea a 
milioane de unităţi umane, Dar odată cu apusul 
lumei antice a dispărut şi acest mijloc, 

Progresul ştiinţei şi al tehnicei în epoca mo- 
dernă, a eliberat masele de eforturile extenuante 
şi au permis să se execute noi și însemnate lucrări 
publice. 


581 


Liberalismul secolului XIX-lea a îndreptat ехе- 
cutarea lucrarilor publice după comandamentele 
economice, 

Ideele sociale saint-simoniene nu au putut sa-şi 
facă drum într'un secol atât de individualist, 

Astazi, imperativul lucrarilor publice nu-l ma: 
constitue considerentele clasice economice, Con- 
серһа solidaristă a colectivitaţii cere ca anumite 
lucrari să fie întreprinse chiar dacă ele nu pot să 
satisfacă cerințe de rentabilitate şi amortizarea 
capitalurilor angajate, dacă alte comandamente le 
indică ca necesare, 

Dacă nu se iau în seamă rezultatele obţinute, 
іпіг'ип spaţiu mai întins, dacă fiecare lucrare este 
socotită aparte, puţine înfăptuiri de interes public 
s'ar putea face. 

Concepţia de а compartimenta interesele пајіо- 
nale şi de a le trata deosebit pe fiecare, ar con- 
duce aici la grave erori, 

Dacă am vrea să construim drumuri, care să 
rentabilizeze capitalul învestit, nu am isbutit nici- 
odată, 

Dar dacă nu aceasta este calea care trebue să 
orienteze în planurile de lucrări publice, care tre- 
bue să fie ea? 

Căci iaraşi, un plan de lucrări publice realizat 
fară cercetarea rezultatelor, poate constitui o sar- 
cină greu de suportat pentru colectivitate, 

Aici intervine necesitatea cunoașterii realități- 
lor Româneşti, 

Trebue întreprinse în primul rând acele lucrări, 
care pot să aducă imediat o sporire a randamen- 
tului activității naţionale. 

Numai prin examinarea atentă a datelor naţio- 
nale, se va putea stabili ordinea și urgenţa lucră- 
rilor publice, 

La baza venitului naţional stă agricultura, Lu- 
crările publice ca: drumuri, canale, silozuri, etc,, 
care ar spori randamentul agricol, chiar numai cu 
câteva procente, ar reprezenta un câştig naţional 
considerabil, 

Industria ne asigură însă independența econo- 
mică 91 drept corolar şi cea politică, In plus, еа 
aduce o mai repede sporire a venitului naţional, 
Dar sporirea activităţii industriale сеге sursă de 
energie şi mijloace pentru a asigura materia primă, 

Iată deci, alte categorii de lucrări publice, Intre 
care să se facă alegerea? 

După cum am spus, numai cercetarea datelor 
naționale ne va putea aduce indicaţiuni şi con- 
cluziuni, 


Dar această cercetare nu trebue întreprinsă 


582 


unilateral, ci trebue să cuprindă toate laturile ас- 
tivitaţii naţionale: economice, sociale şi în fine 
Statului nostru în Europa, 

Fără acest complex, nu se poate nutri speranţa 
de a avea nicio administrațiune bună, nicio repar- 
{Ше raţională a bogățiilor, nici chiar o stare de 
cultură satisfăcătoare, 

Programul nostru de lucru urmăreşte, aşa dar, să 
stabilească cadrul general, în care trebue tratat un 
plan de înfăptuiri publice şi apoi cadrul nostru 
naţional, 

In legătură cu celelalte secţiuni ale Institutului, 
vom studia care sunt lucrările ce se impun cu prio- 
ritate în diverse regiuni ale ţării şi în ce fel ar 
trebui realizate, 

Prin cunoaşterea mai adâncă a caracterului struc- 
turii economice şi sociale a diverselor regiuni ale 
Țării, graţie lucrărilor celorlalte secţiuni, vom 
putea trage concluziuni și da sugestiuni, asupra 
lucrărilor publice de înfăptuit cu precădere: dru- 
muri noi, distribuire de energie, irigaţiuni, asanăriè 
indiguiri etc, 

Vom cerceta care este din punct de vedere social, 
calea cea mai bună de urmat în absorbirea sur- 
plusului de braţe disponibile azi în sectorul rural 
şi după examinarea părerilor secțiunii noastre în 
plenul adunării membrilor Institutului, vom căuta 
să determinăm care sunt lucrările publice ce 
Statul ar trebui să execute pentru atingerea obiec- 
tivelor fixate, 

O latură însemnată a activității acestei secțiuni 
va fi studierea repercusiunilor sociale a înzestrării 
Țării cu mijloace tehnice moderne, pentru utila- 
jul naţional, 

Nu trebue uitat că, adesea progresele tehnice 
au fost însoțite de suferinţe şi prea mult în trecut 
cei ce le-au îndurat au fost abandonaţi de colec- 
tivitate, Aceste exemple pot folosi pentru ca din 
vreme să prevedem modificările sociale și reper- 
cusiunile lor, următoare introducerii tehnice în 
regiuni unde astăzi este încă neaplicată, 

In fine, vom studia rolul executării de lucrări 
publice în timpul crizei economice şi efectele asu- 
pra repercusiunilor sociale a acestor crize, 

Dar un asemenea efort implică pe lângă rolul 
organizatorilor şi contribuția prețioasă а cercetă- 
rilor detaliilor constructive, 

Plecarea pe drumul lucrărilor publice trebue să 
aibă loc concomitent cu frezirea unui interes pen- 
tru cercetarea științifică respectivă. 

Multe din punctele planului naţional de lucrări 
publice pun probleme ştiinţifice și tehnice се tre- 


buesc rezolvate în raport cu situaţia şi particula- 
rităţile locale, 

Soluţiile tehnice пи pot îi luate după șabloane, 
fără neajunsuri serioase, 

Fireşte, în cadrul Institutului de Științe Sociale, 
nu se va putea pune problema întreprinderii aces- 
tui studiu special, 

Institutul însă poate contribui la crearea ame 
bianţei favorabile, spre a se păşi la crearea mij- 
loacelor de studii; Institute, Laboratoare, perso- 
nal etc. 

Realizarea unui plan de lucrări publice impune 
o concepţie clară de organizare la scară mare și 
eforturi tenace, 

Fără un mecanism conștient și fără întreţinerea 
forței combative de a merge spre țelul propus, о 
națiune nu poate găsi dinamismul marilor acte 
creatoare, 

Nicăieri nu socotim mai nimerit de a se între- 
prinde închegarea diferitelor vederi, întrun corp 
de doctrină unitară, ca în sânul acestui Institut. 

De aceea Secţia de Lucrări Publice, va colabora 
activ spre realizarea acestui scop. 

În rezumat, dar vom urmări fixarea punctelor 
de bază pentru elaborarea în sectorul lucrărilor pu- 
blice, a unui plan bazat pe constantele activității 
noastre naționale, 


Pentru o primă orientare vom trece mai departe 
în revistă principalele sectoare în care trebuesc 
întreprinse lucrări publice, arătând pe scurt situa- 
На de astăzi, 

Aceste sectoare sunt: 

1. Căi Ferate. 
II. Drumuri. 

III, Căi de comunicaţie pe apă, 

IV. Ieşire la Mare. 

V, lrigaţii şi îmbunătăţiri agricole. 

VI, Silozuri, 

УП. Amenajarea regiunii inundabile a Dunării. 

УШ. Surse de energie. 

ІХ, Inzestrări edilitare de interes general. 

X Urbanism-Sistematizare. 


І. Căi ferate 


Sunt multiple lipsurile şi defectele reţelei С. 
F, R, Le vom trece repede în revistă: 

Gâtuirile uhei porţiuni de linii datorite unor 
cauze constructive (rampe curbe, poduri slabe, ne- 
centralizate etc), care diminuează capacitatea de 
transport, scade siguranţa, sporesc costul şi du- 


15 


rata transportului etc, Asemenea gătuiri sunt: 
pe linia Braşov-Predeal, Balota-Turnu Severin, Fe- 
teşti-Cerna Voda, Ghimeş-Mihăileni etc. 

Insuficienţa legăturilor între Vechiul Regat şi 
Ardeal. În această privință se va obține oarecare 
ameliorare prin lucrările în curs şi anume: linia 
Pumbeşti-Livezeni şi dublarea liniei Câmpina- 
Brașov. 

Lipsa unor linii ceea ce face ca legăturile între 
anumite localităţi să fie foarte grele sau foarte 
lungi. А 

Lipsa unor linii care ar putea favoriza transitul 
prin {ага noastră, 

Toate cele de mai sus constitue şi obiective de 
realizat într'un program de lucrări publice, 

Faţă de aceste cerinţe ce a făcut С. F, R.? Este 
interesant de relevat că în România, mica reţea 
de cale ferată s'a realizat în decurs de 50 ani 
(1869-—1919), cu o medie anuală de 72,102 km (în 
total 3.638 km), pe când după războiu, dela 1919— 
1936, s'au  contruit abia 317 km, adică 18,6 km 
anual, 

Dela 1937, С. Е, В, a intrat din nou într'un ritm 
viu de lucrări în aceşti ultimi 3 ani, realizându-se 
352 km, adică 117,3 km pe an. 

Simultan cu construcţia de linii noi, C, F, R, tre- 
bue să procedeze şi la electrificarea unora din ele 
pentru a le mări capacitatea de transport, 

Dintre toate, prioritatea o are linia Câmpina- 
Braşov. 

Lucrările ce incumbă С, F. R.-ului pentru a 
pune capăt lipsurilor mai sus arătate, sunt consi- 
derabile. Fireşte că ele necesită о eşalonare în 
timp, ținând seama de diferitele categorii de in- 
terese. 


П. Drumuri 


Problema drumurilor prezintă un interes consi- 
derabil și de aceea vom da o mai mare extensiune 
acestui capitol, 

Intreaga reţea rutieră a ţării cuprinde: 


Drumuri naţionale ........ „a... 13.850 km, 
i judeţene ,.............. 31,590 „ 
si comunale ...... Р 62.920 „ 

Total ... 108.360 „ 


Din reţeaua de drumuri naționale; 1.600 km 
sunt cu imbrăcăminte modernă, pavaje perma- 
nente şi semipermanente, 10,353 km sunt simplu 
împietruite, în stare bună. Restul de 1.427 km, 
sunt în stare mediocră şi rea. 


583 


Dintre drumurile județene numai 23,840 km 
sunt împietruite, iar dintre cele comunale numai 
17.920 km. 

Din lungimea totală de poduri de pe drumurile 
naționale de 92.500 m, sunt în stare bună abia 
72.500 m. 

Care sunt realizările în materie de drumuri din 
1919—1939? 

Se disting 2 perioade: 

1. Până în 1930. 

2, După 1930. 

I, In prima perioadă, Drumurile nu au fost pe 
primul plan de preocupare al guvernelor. 

Sforțările erau îndreptate în alte direcții pri- 
vind refacerea țarii. S'a continuat cu întreținerea 
drumurilor împietruite după vechiul sistem (siste- 
mul primitiv al aprovizionărilor de pietriş şi piatră 
spartă pentru astuparea gropilor). Fondurile alo- 
cate anual din bugetul Statului pentru întreține- 
rea drumurilor naționale nu întreceau 80 milioane 
lei și erau cu totul insuficiente. 

Prestaţia în natură era un mijloc pentru asigu- 
rarea stării de viabilitate a drumurilor de interes 
local (comunale și јейејепе). 

II. Perioada 2-а (1930—1939), este definitiă de 
intrarea în vigoare a nouei legi a drumurilor. 

In acest interval s'a executat un program im- 
portant de reconstrucția podurilor distruse de răz- 
boiu și de noi poduri, 

In această perioadă s'au început a se “executa 
primele lucrări de modernizare а şoselelor. În 
acest scop se face apel la firme străine $і ре baza 
unui împrumut extern se încheie contractul rutier 
din 1931 cu Societatea Suedeză de Drumuri, în 
valoare de circa 3 miliarde lei şi se definitivează 
drumul național Nr, 1, Bucureşti-Braşov-Cluj- 
Oradea, care face parte din drumul internaţional 
Londra-Constantinopol. 

Pe baza contractului rutier din 1931 s'au exe- 
cutat până în 1938 757 km. 

Aceste pavaje au costat circa 2.600.000.000 lei 
inclusiv lucrarile accesorii aferente, 

Dar lucrările de definitivări începute prin con- 
tractul din 1931, nu se puteau limita numai la ceea 
ce s'a făcut, 

Pentru extinderea programului şi la alte artere 
erau necesare fonduri noi şi importante, 

In acest scop, prin legea din 1936, se crează 
„Fondul de modernizari“, iar în 1937 se deschide 
un credit de 1.617.000.000 lei pe 5 ani. 

Din aceste fonduri s'au mai definitivat încă 


584 


circa 110 km şosele şi construit până la 1 Ianua- 
11e 1940, circa 200 km drumuri noi. 

Ritmul de lucru al acestor 800—900 km a fost 
destul de lent şi foarte costisitor, 

De aceea în 1938 s'a trecut la o altă concepție 
în materia modernizării şi anume a bituminizări- 
lo care constitue un tratament mai ușor realizat 
prin protejarea macadamului cu bitumin și al cărui 
cost este de circa 600.000 lei/km, faţă de circa 
3.000.000 lei sistemul precedent. 

Dar în afară de chestiunea modernizării drumu- 
rilor mai este necesar a se stabili un program ge- 
neral al căilor de comunicaţie, 

Dar problema drumurilor nu se limitează la noi 
numai la modernizarea căilor existente, 

Este nevoie a se crea multiple noi artere şi în 
special artere care să aibă funcțiunea de compli- 
ment al reţelei căilor ferate, 

In fine mai trebue privită şi problema arterelor 
de legătură între regiuni, adică a autostradelor, 
care până acum la noi, abia a fost anunțată, dar 
pici de cum studiată, 


III, Căi de comunicaţie pe apă 


Dintre râurile susceptibile navigaţiei, numai 
câteva fac parte din sistemul actual navigant, 
amenajate pentru a deservi interesele economice 
naţionale sau regionale, 

Atenţia Statului a fost însă în deosebi îndrep- 
tată în spre navigația maritimă. Un nou port co- 
mercial Tașaul — Portul Regele Carol П — este 
în construcție, 

Portul Constanţa a beneficiat şi el în ultimul 
timp de unele noi înzestrări, 

Dintre porturile fluviale, o atenţie marcată s'a 
dat Giurgiului, destinat să devină un port prin- 
cipal pentru traficul spre Europa Centrală, In 
acest sector al căilor de comunicaţie pe apă, ro- 
lul viitorului este incontestabil foarte mare; tre- 
tue creat un sistem de circulaţie “interioară care 
ne-ar pune în legătură prin căi ieftine cu centrele 
economice ale Europei Centrale. Din acest sistem, 
un loc principal l-ar ocupa canalul Bucureşti-Du- 
năre. i 


IV, Ieşirea la Mare prin gurile Dunării 


Puține probleme tehnice au avut ocaziunea de 
a se menține permanent în actualitate, cum este 
aceasta, căci desvoltarea economică a României 
reclamă, fără reticenţe, asigurarea navigabilităţii 
la gurile Dunării. 


Іа ce constă problema? Dunărea ca și alte fluvii 
care debușează în mări închise, fără maree, aduce 
depozite considerabile de nisip şi argilă, care ba- 
rează drumul navelor, 

Fireşte, curenţii maritimi contribue activ la în- 
depărtarea depozitelor. Tehnica trebue să ajute 
şi ea, Modul obişnuit de ajutor este prin reali- 
zarea unui canal îndiguit їп continuarea cursului 
de ара, 

Prin operaţiuni de dragare depozitele sunt înde- 
părtate și se menţine un canal navigabil, 

Dintre cele trei guri ale Dunării, Comisiunea 
Europeană a Dunării instituită prin tratatul dela 
Paris dela 1856, a decis a amenaja Sulina care 
necesita cheltuieli inițiale mai reduse. 

Lucrările au dat rezultatele aşteptate şi navi- 
gabilitatea la gurile Dunări a fost menţinută în 
condițiuni mulţumitoare, 

Din nefericire, Delta creată de Braţul secundar 
al Chiliei-Stari-Stambul înaintează continuu, pu- 
папа în primejdie ieșirea prin braţul Sulinei. 

Curenţii maritimi mai înaintează activi la gura 
acestui braţ şi au diminuat rolul din cauza pavă- 
zei ce o crează Delta în înaintare, 

Aceste împrejurări impuneau lucrări noi pe 
braţul Sulinei, 

De aci începe problema acută а navigabilităţii 
la gurile Dunării, 

Soluţiile tehnice propuse au fost multiple. Unele 
privesc amenajarea braţului Sf. Gheorghe, lucrare 
ce s'ar ridica la circa 3—4 miliarde lei, pentru 
care s'au propus diferite variante, 

O altă serie de soluţiuni privesc braţul Sulinei 

Trecerea atribuţiilor Comisiei Europene a Du- 
nării în sarcina Statului Român, impune păşirea 
la realizări efective 


У, Irigaţii 


Tendinţa activă de industrializare de după răz- 
boiu ne-a îndepărtat de înzestrările tehnice me- 
nite să aducă o îmbunătăţire a producţiei agricole. 
Printre acestea sunt şi irigaţiile. 

Problema irigaţilor pe scară mare а interesat 
foarte mult lumea tehnică dinainte de războiu, 

Un vast proiect de irigare a câmpiei Munteniei 
cuprinsă între Argeș-Dunăre și Siret, elaborat în 
1913—1914, mai este şi azi din când în când citat, 

Care este rostul irigărilor şi în ce constă proiec- 
tul tehnic? 

Așa cum era conceput urmărea mai multe obiec- 
tive. 


O sporire a producției agricole, atât prin creş- 
terea producției la hectar, cât şi printr'o modifi- 
care a laturii culturilor: prin irigații s'ar Îi favo- 
rizat culturile speciale mai remuneratorii decât 
cerealele, 

Sistemul de irigație ar fi servit și la transpor- 
turi pe apă realizându-se astfel căi de legătură 
lesnicioasă şi ieftine care în special pentru scur- 
gerea produselor agricole spre porturile maritime, 
ar fi avut o deosebită importanţă, 

Se ştie că şi astăzi în anumite epoci ale anului, 
transporturile de cereale sunt în deficit faţă de 
nevoi, 

In fine imbarcaţiunile, care ar fi circulat pe ca- 
nal, ar fi fost adevărate magazii de produse agri- 
cole de care ducem atât de mare lipsă. 

Din punct de vedere social sporirea producţiei 
agricole ar fi contribuit în mare parte la amelio- 
rarea standardului de vieață al populaţiei rurale, 

Avantajul е de ordin strategic militar și mul- 
tiple alte, mai secundare, ar fi întovărășit acest 
important sistem de irigație interesând o supra- 
faţă de aproape 3 milioane һа, 

Irigaţiile ar fi fost deservite atât cu apa râuri- 
lor care traversează regiunea, cât şi cu apă din 
Dunăre, 

Prin derivarea Argeşului іп Dâmboviţă, prin 
rectificarea Dâmboviţei şi prin acumulări ce se 
vor crea în lacul Căldăruşani, lucrări în curs ale 
Uzinelor Comunale București se vor deschide largi 
posibilități de irigație în regiunea Bucureşti: 
Dunăre. 


VI. Silozuri 


Problema silozurilor regionale este de o impor- 
tanță deosebită pentru economia agricolă. In tre- 
cut noi am avut numai magaziile dela Brăila, 
Constanţa şi Galaţi, In 1938 a început un program 
întins pentru construirea a 78 silozuri, cu o capa- 
citate de aproape jumătate milion tone, 

După cum prea bine se ştie silozurile nu au nu- 
mai importanţă ca locuri pentru depozitare, ci au 
şi alt rol esenţial, putând pune în mişcare un 
sistem de credite dintre cele mai interesante. 

In sfârşit depozitarea în silozuri permite clasi- 
ficarea cerealelor așa de mult cerută pe pieţele 
străine. 

Stăruinţa şi competenţa си саге Р. C, А., urmă- 
reşte un program intens de lucrări, atât în ce 
priveşte căile de comunicaţie pe apă, cât şi silo- 
zurile, merită toată atenţia lumii noastre tehnice. 


585 


VII. Amenajări în regiunea inundabilă a Dunării 


Lunca joasa a Dunarii intre Calafat şi Dunare, 
ш supraiață de peste 1 milion ha, este supusa 
inundațiilor, 

Aceasta regiune poate fi ın parte amenajata 
spre a constitui o sursa bogata de peşte, iar р 
parte sa Не dala cururu agricole, 

Până la razboiu s'au executat unele lucrări de 
indiguiri în aceasta lunca, iar după razboiu sa 
pus în discuţie un program de mare amploare, 

Un asemenea program nu pune în joc numai 
sume importante, dar crează şi diferite alte pro- 
Шеше tehnice. 

Un sistem de îndiguire de prea mare amploare 
modifica regimul scurgerilor Dunarii, creind peri- 
colul inundaţiilor catastrofale, caci apele nu mai 
au posibilitatea revărsărilor inofensive. De aici 
imposibilitatea de a se trece la un program de în- 
diguiri pentru suprafeţele mai mari de 250,000 ha. 

Sistemul îndisuirilor trebue apoi sa ţină seama 
de sporul de: producţie ce se obţine, așa ca lucră- 
rile ce se întreprind să nu constitue o sarcină 
economică, 

Tot în această ordine trebue bine delimitat că- 
ror culturi este mai potrivit a se da regiunile câş- 
tigate, In fine o atenţie deosebită se cere a se da 
regiunilor destinate a constitui surse de producție 
de peşte. 

Merită însă a fi observat că până la recuperări 
de regiuni inundabile de Dunăre, mai e posibil a 
recupera mult teren arabil în interior, în lungul 
râurilor care se revarsă anual. 


УШ. Surse de energie 


Pentru o armonioasă desvoltare economică a 
țării, sunt necesare surse ieftine şi sigure de 
energie. 

Suntem astäzi printre țările cu cel mai mic 
consum de energie electrică pe locuitor şi an, şi 
anume: 


738 kwo. Germania 
75 kwo. față de? 459 „ Franța 
х 351 „ Italia 


Soluția de a crea multiple uzini locale neecono- 
mice şi risipitoare de combustibil care a fost prac- 
ticată până acum, nu poate să rămână şi pentru 
viitor, Avem nevoie de un sistem energetic, format 
dintr'un număr de mare uzini, care să constitue 
sursele de bază lucrând în condiţiile cele mai 
economice, legate prin linii de transport electric 


586 


la mare tensiune, care vor fi adevărate căi inter- 
naţionale din care se va putea deriva liniile de 
transport de energie de interes local. 

Fireşte că nu poate fi încă vorba de a împânzi 
întreaga țară cu reţele electrice, dar sunt regiuni 
unde consumul a ajuns la cifre care ne obligă a 
privi problema la scară mare, 

Bucureștii vor avea în curând o centrală cu 
putere instalată de 80.000 kw., iar puterea totală 
instalată їп toate uzinele sale va trece de 
112.000 kw. 

In regiunea petroliferă și industrială a Prahovei 
şi Dâmboviţei, uzinele electrice, ale principalelor 
societăţi, instalate, au о putere totală de 
126,255 kw. 

lată deci, situaţii care obligă a ne gândi la o 
rezolvare pe plan naţional a problemei asigurării 
surselor de energie. 

In acest domeniu nu s'au emis numai propuneri, 
dar s'au făcut și studii temeinice care pot servi la 
elaborarea unui plan de lucru. Astfel sunt studiile 
pentru uzina dela Bistriţa, complexul de uzini din 
cursul superior al Ialomiței, unde s'au pus pro- 
bleme speciale și delicate privitoare la imper- 
meabilitatea reţinerilor de apă, uzina dela Por- 
Не de Fier, uzinele de pe Sebeş, Siret etc. 

Este interesant de relevat că în acest domeniu 
inițiativa a aparţinut, până acum, exclusiv parti- 
cularilor, 

Pentru a se trece însă la lucrări de mare am- 
ploare și de interes național este neapărat nece- 
sară participarea Statului. 

De altfel pentru a putea dirija efectiv politica 
energetică, Statul trebue să dețină principalele 
surse de energie şi linii de transport electric, 
care vor constitui sistemul circulator energetic 
principal al ţării. 

Un capitol aparte în problema surselor de ener- 
gie îl constitue folosirea gazelor naturale pentru 
combustiune. Astăzi sunt alimentate cu gaz metan 
un număr de 9 oraşe din Transilvania, reprezen- 
{апа un consum de 250 milioane m. c., iar cu ga- 
zele dela sondele de petrol sunt alimentate par- 
На] două oraşe, 

Rezervele de gaz metan din centrul Transilva- 
niei se pot evalua la circa 30 miliarde m. с„ to- 
tuși după cum vedem utilizarea lor de până astăzi 
este neînsemnată, 

Atât industria cât şi economia domestică sunt 
interesate să dispună de un combustibil ieftin şi 
comod de folosit. 


Pentru București, problema combustibililor cas- 
nici devine din ce în ce mai acută din cauza scum- 
pirii continue a lemnului şi din cauza sreutăţiior 
de transport care în special în ultimul timp s'au 
accentuat, ч 

Faptul că gazele din regiunea petroliferă se 
pierd fără utilitate şi că lemnul şi petrolul sunt 
întrebuințate pentru ars în loc de a li se da altă 
destinație mai utilă, pentru economia naţională, 
sunt două lipsuri care puteau fi remediate prin 
aducerea gazelor naturale la Bucureşti, 

Iniţiativa tehnicienilor şi stăruința lor nu а lip- 
sit, studii temeinice s'au făcut їп acest scop şi 
mijloace financiare puteau fi lesne mobilizate, 

Din nefericire însă Statul nu a avut nicio poli- 
tică în trecut, ba chiar o pasivitate саге а oprit 
orice inițiativă care s'a produs şi de aceea an си 
an rezolvarea problemei a fost amânată, Astăzi 
pasivitatea noastră în acest domeniu îşi arată 
consecințe destul de dureroase. Capitala rămâne 
să se alimenteze cu combustibili scumpi şi în con- 
dițiuni anevoioase, 

Problema energiei trebue de altfel privită în 
toată amploarea ei, 

Nu este cu putinţă o ridicare a producţiei noas- 
бе industriale şi agricole, desvoltarea lor armo- 
nioasă ре tot întinsul ţării şi o scădere a presiu- 
nii demografice ce apasă azi economia rurală, 
fară existența unei energii ieftine în toate părțile 
teritoriului naţional, 

Așa după cum i-a revenit Statului sarcina să 
deschidă căi de comunicaţii fără, a urmări un 
câştig sau o amortizare, tot astfel evoluţia teh- 
nică a producţiei impune azi со1есііуії& [і să fo- 
losească fără întârziere izvoarele de energie се 
posedă {ага şi să distribue energia în folosul tutu- 
ror locuitorilor, 


IX. Inzestrări edilitare de interes general 


Orice aşezare omenească mai importantă are 
nevoie de anumite lucrări pentru asigurarea unor 
servicii publice de cel mai mare interes şi anume: 
apa, canalul și electricitatea, 

Sub acest raport situația oraşelor noastre este 
deadreptul tragică, ele având mai degrabă un as- 
pect rural. Eforturile făcute până acum în cele 
mai multe oraşe au fost minime şi fără plan uni- 
tar şi de continuitate, 

Sub îndrumările legii pentru organizarea ex- 


ploatărilor comunale acest rău este pe cale de 
remediere, 

Consiliul Exploatărilor Comunale a şi elaborat 
un plan pe mai lungă durată pentru lucrări de 
apă, canal şi electricitate în oraşe, 

Programul cuprinde lucrări în valoare de circa 
3,3 miliarde lei ce se vor eșalona în 5 ani, 

Acest plan cuprinde numai comunele care au 
serviciile de mai sus în administrația lor directă 
şi care deci sunt supuse directivelor Consiliului 
Exploatărilor Comunale. 

Este de notat că lucrările de apă, canal şi elec- 
tricitate care la Bucureşti se urmează de 10 ani 
după un plan unitar au absorbit 3.547 milioane 
lei, investiţile deci s'au făcut cu o cadență medie 
de 354,7 lei anual. 

Programul este încă în continuare căci este o 
datorie primordială socială de a face aceste ser- 
vicii accesibile tuturor locuitorilor, 

La București lucrările de interes public nu sunt 
însă numai cele de mai sus, Amenajarea mlaști- 
nilor Colentinei (720 ha), parte executată, parte 
în lucru; aducerea apelor Ialomiței în Colentina 
(canal executat în lungime de 9% km) şi deriva- 
rea Argeșului în Dâmboviţa (canal în lungime de 
19,2 km), reprezintă realizări Че mare interes 
pentru colectivitate, La cele de mai sus trebue 
adăugat canalul navigabil  Bucureşti-Dunăre, а 
cărui înfăptuire este înscrisă în program, 


X. Urbanism-sistematizare 


Condiţiunile de existență a unei părți impor- 
tante din populaţia urbană sunt destul de pre- 
care: 

Lipsa frecventă a unei ambianţe igienice, lo- 
cuințe insalubre, lipsa serviciilor edilitare de pri- 
mă necesitate etc. 


Aceste rele sunt atât de generalizate încât ora- 
şele noasire au un aspect quasi rural. Consecin- 
tele se resimt şi în întreaga structură a vieții 
urbane, 

In materie de urbanism, ceea ce s'a făcut până 
acum este un minimum imperceptibil față de am- 
ploarea lucrărilor ce se cer, 

Pentru oraşele noastre se pune acut problema 
„urbanizării! lor. 

Prin mijloacele pe care ni le pune la dispoziție 
obişnuința noastră sospodărească de până astăzi 


587 


şi prin sistemul juridic care grevează în materie 
edilitară, nu se va putea întreprinde permanent: 
Se impun sistematizări pe scară mare, comasări, 
exproprieri, organizare de deplasări masive de 
populaţie, asanări de regiuni insalubre, etc. 


Odată cu problema tehnică a organizării cen- 
trelor mari de populaţie se pune şi problema rea- 
lizării esteticului, 


In fine aceste condițiuni create, trebue găsită 
modalitatea pentru a se construi imensul număr 
de locuințe ieftine salubre dotate cu un minimum 
de confort de care avem atâta nevoie. 


SECȚIUNEA DE ECONOMIE SOCIALĂ 
ȘI MUNCĂ 


Programul general de activitate al secţiunii 
„Economie Socială și Muncă” se încadrează în ac- 
tivitatea generală a „Institutului de Științe So- 
ciale al României”, Acest program al secţiunii ţine 
seama de cele patru preocupări generale ale In- 
stitutului: a) lucrări? sociologice teoretice şi b) cer- 
cetari practice, cu privire la: 1) cunoaşterea socio- 
logică a ţării; 2) întărirea şi apărarea naţională, 
şi 3) relaţiunile sociologice cu străinătatea. El 
poate fi precizat, din aceste patru puncte de ve- 
dere şi sub aspectul special al economiei sociale, 


astfel: 


A. PARTEA TEORETICĂ 


Contribuţia gândirii românești la problemele 
sociale teoretice fundamentale ale economiei 


І, Aspectul static: 

1. Incadrarea Economiei Sociale ca disciplină 
ştiinţifică în Sociologia generală. 

2, Obiectul Economiei Sociale. Problemele teore- 
tice fundamentale, Raporturile cu disciplinele su- 
ciologice şi cu celelalte științe economice. 

3, Metodele de cercetare, generale și speciale, în 
Economia Socială, 

TI, Aspectul dinamic: 

4, Originea și desvoltarea Economiei Sociale, са 
disciplină separată, 

5, Tendinţele de orientare їп Economia Socială 
statică şi dinamică, 


588 


B. PARTEA PRACTICĂ 


Cercetarea structurii realităţilor și ideologiei eco- 
nomiei sociale în România 


a) Economia Socială în România 


IL Structura realităților economiei sociale româ- 
neşti: 

1. Cercetarea structurii realităților sociale sub 
aspectul static, 

a) Structura cantitativă a populaţiei României. 
Densitatea populaţiei. Localizarea ei pe mediu ur- 
ban şi rural, provincii şi ținuturi, Structura etnică 
şi proporţia respectivă, Structura pe sexe şi pe 
grupe de vârste. Rezistenţa fizică, natalitatea şi 
mortalitatea; 

b) Structura calitativă: Populaţia activă şi pa- 
sivă, naţională şi comparată, Structura profesio- 
nală a populaţiei active. Munca în ramurile de 
activitate: exploatarea solului, meserii şi indus- ` 
trie, comerț şi credit, transporturi şi diverse ocu- 
paţiuni, Structura profesională în interiorul ra- 
murilor de activități, pe specialitate. Gradul de 
activitate profesională pe sexe, vârstă şi calificări 
profesionale, 

с) Inventarul forțelor sociale: activ şi pasiv și 
organizarea raționalizată a factorului uman în ca- 
drul economiei îndrumate, Cercetări asupra cămi- 
nului, pregătirii profesionale, protecției muncii şi 
asigurărilor sociale, 

2. Cercetarea structurii realităţilor sociale sub 
aspectul dinamic, în procesul istoric al formării 
claselor sociale şi al profesiunilor economice, 

II, Aspectul ideologic al Economiei Sociale Ro- 
mâneşti, 

1. Curentele şi mişcările ideologice cu privire la 
problemele de repartiție şi consumafie, Doctrinele 
sociale internaționale şi influenţele lor în Româ- 
nia. Spiritul de echitate în repartiție şi puterea 
de сопѕитађіе, Ciocnirile de interese, ciocnirile 
de idei şi luptele sociale. Clasele sociale şi refor- 
mele sociale іп România. Tendinţele solidarismu- 
lui naţional, 

2. Echilibrarea intereselor protivnice: 

a) Prin inițiativă privată: organizarea şi asocie- 
rea profesională a indivizilor, sub aspectul eco- 
nomic şi social, Sindicatele şi grupările profesio- 
nale, 

b) Prin intervenționismul Statului: politica şi 
legislația socială în România, cu privire la; 

1. Căminul muncitorului, Problema locuințelor 
ieftine, Protecția femeii lucrătoare și a copilului. 


Regimul muncii femeilor şi copiilor în fabrici, Рго- 
blema natalității şi munca în agricultură şi indus- 
trie, Protecţia femeilor gravide şi politica socială 
față de căminul lucrătorului 

2. Pregătirea profesională şi plasarea lucrăto- 
rilor. Problema uceniciei şi a învățământului pro- 
fesional, Căminurile pentru ucenici şi atelierele 
meșteșugărești, Șomajul şi organizarea publică a 
oficiilor de plasare, Camerele profesionale, 

3, Organizarea profesională și condițiunile mun- 
cii, Contractul individual şi convențiile colective 
de muncă, Restricţiuni aduse principiului libertă- 
ţii $1 ruperea contractului de muncă. Grevele şi 
conflictele sociale, Efectele lor sociale şi есопо- 
mice, Soluţiile potrivite situaţiei din România 
Protecţia preţului muncii efectuate, 

4. Protecția muncii şi Asigurările Sociale. Ju- 
risdicţia profesională, Durata muncii şi repausul 
duminecal, Higiena şi siguranța muncitorilor. Ac- 
cidentele şi bolile profesionale, Asigurările socia'e 
de boală, accidente, bătrâneţe, 

b) Intărirea muncii naționale şi apărarea țării: 

1, Problema agrară şi necesitatea industrializă- 
rii României, Consecințele sociale ale industriali- 
zării ţării, Problema micii producțiuni și a mese- 
viilor, 

2, Protecţia muncii naţionale şi mai ales în per- 
sonalul superior, tehnic şi administrativ. Regle- 
mentarea şi protecţia muncii agricole, 

3, Potenţialul social în economia de pace şi în 
economia de războiu. 


4. Propuneri de reforme cu privire la desăvâr- 
şirea echilibrului social în România, Reforma con- 
stituțională şi Statul profesional, Reorganizarea 
rațională a economiei româneşti şi aspectul social, 

c) Economia socială naţională și relaţiunile în- 
ternaţionale: j 

1. Informarea străinătății asupra realităților şi 
ideologiei sociale din Românja, 


SECȚIUNEA JURIDICĂ 


1, Chestionar privind vieața juridică a satului 


românesc 


O comisiune se va alcătui în sânul Secţiunii саге 
va proceda la studiul chestiunii, împărțind mate- 
rialul pe specialități între membrii specialişti ai 
Secţiunii şi va proceda în urmă la coordonarea 
întregii lucrări care se va desbate în plenul Sec- 
țiunii, 


2, Aspectul juridic al apărării ţării 


Cercetări şi studii privind aspectul juridic al 
apărării Ţării, In acest scop se preconizează și se 
admite colaborarea cu următoarele secţii ale Ins- 
titutului: Secţia de Statistică, Istorie Socială, 
Drept administrativ, Agrară, Economică, Politică, 
Centrul de studii internaţionale, 

Prin contractele ce va stabili cu Secretariatele 
acestor Secţiuni, Secţiunea Juridică va îi regulat 
informată asupra chestiunilor ce vor face obiec- 
tul cercetărilor acestor Secţiuni, Oridecâteori 
aceste chestiuni vor înfățișa aspecte juridice, Sec- 
țiunea Juridică va participa pentru studiul şi lă- 
murirea acestor aspecte, 


3, Cercetarea Codurilor 


Secţiunea ia act despre activitatea desfaşurată 
în acest domeniu de către Institutul de Științe 
Morale și Politice, Institutul Român de Drept Pri- 
vat şi Institutul de Drept Privat al Facultăţii de 
Drept din București şi decide o colaborare cu 
aceste Institute la opera de cercetare a Codurilor, 

Ea va avea în special în vedere Studiul ştiinți- 
f.c, expozitiv și critic al noilor Coduri, precum și 
difuzarea şi vulgarizarea lor prin publicaţiuni şi 
conferinţe publice, 

De asemenea Secţiunea va cerceta posibilitatea 
coordonării legilor spre a stabili propuneri şi o 
metodă mai aptă spre a asigura unitatea armonică 
a sistemului dreptului pozitiv român, 


4, Problema proprietăţii mici rurale în dreptul 
privat 


Problema proprietăţii mici rurale în dreptul pri- 
vat. Secţiunea va cerceta în special chestiunea 
succesiunii în mica proprietate, insistând asupra 
aspectului pulverizării proprietăţii; se va examina 
ideea bunului de familie $1 orice alte corective 
posibile, 

In cadrul aceleiaşi probleme se va studia pro- 
blema codevălmăşiei, а obștei șia proprietăţii 
moşnenești, a dreptului de preemţiune, precum și 
toate aspectele juridice ale problemei proprietăţii 
agrare 


5 Concepţiile noi pentru organizarea Statului şi 
influența lor asupra Dreptului Public şi Privat 


a) Concepţiile corporatiste; b) Colectivitatea şi 
Individul; c) Organizarea Statului şi organizarea 
Națiunii; d) Statul şi ordinea juridică privată, 


589 


I. Problemele de ştiinţă pură 
Activitalea personală de creaţiune 


Oricât de grea ar fi sarcina, este totuşi necesar 
ca secţiunea să incerce ca prin membrii săi să 
aducă о contribuţiune cât de mică la opera de 
creare progresivă care se manifestă în doctrina 
tuiuror ţărilor civilizate asupra acestui domeniu, 

Dacă ne-am mulțumi numai cu o culegere de 
material sau cu examinarea critică şi istorică a 
lucrărilor apărute în trecut, desigur opera noastră 
ar fi incompletă, 

Deocamdată ne propunem să examinăm și adân- 
cim subiectul „Drept şi Sociologie“, 


II Problemele de cunoaștere а realităţilor româ- 
nești cu corolarul apărarea naţională 


a) Activitatea practică de culegere de material 


Este absolut necesar să se ajungă la constitui- 
rea unui material cât mai bogat de norme juridice 
şi morale care există în sânul poporului român pe 
lângă cele care rezultă din legislaţia scrisă, Acest 
material va constitui echivalentul constatărilor şi 
experiențelor ре care se sprijină orice altă ştiinţă 
şi numai după adunarea lui, se vor putea stabili 
legi mai concrete şi se vor putea trage concluziuni 
mai precise în domeniul filosofiei morale şi ju- 
ridice. 

Secțiunea va căuta să adune acest material, fie 
culegându-l direct, dacă s'ar ivi ocazia, fie rugând 
pe celelalte secţiuni ca, cu ocaziunea lucrărilor lor 
pe teren să cerceteze {ага românească şi din 
acest punct de vedere, fie servindu-se de lucrările 
importante făcute până în prezent іп această di- 
recţiune, 


b) Activitatea teoretică 


În al doilea rând, este nevoie de o activitate 
indreptată spre cercetarea şi punerea în lumină 
a lucrărilor apărute până în prezent, de examina- 
rea teoriilor făcute de diferiți autori, de verifica- 
rea concluziunilor lor etc, 

In această direcţiune, vom îi, bineînţeles, preo- 
cupaţi în special de lucrările românești şi de 
aportul adus de doctrina românească asupra aces- 
tui domeniu în activitatea mondială, 

De aceea, ca scop imediat, secțiunea îşi pro- 
pune să încerce pregătirea unei lucrări privitoare 
la Istoria filosofiei dreptului și a moralei în Ro- 
mânia, i 


590 


UI, Cunoaşterea străinătăţii cu corolarul 
propaganda naţională 


In toate şedinţele se aduc la cunoştinţă mem- 
brilor toate chestiunile în legătură cu acest ca- 
pitol, Suntem în raporturi constante cu organisme 
similare din străinătate şi foarte deseori se citesc 
şi se discută în sânul secţiunii comunicări pe care 
membrii le ţin apoi la congrese străine, 

In activitatea sa, Secţiunea îşi propune să păs- 
treze contactul cu Institutul de Filosofie a drep- 
tului, care dealtfel s'a născut dela început ca o 
instituţiune afiliată Institutului Social Român. 
Unii membrii ai secțiunii fiind în acelaşi timp 
membrii ai Institutului Social Român, iar preocu- 
pările fiind apropiate, ar fi absolut nepractic ca 
activitatea celor două organisme ştiinţifice să se 
desfășoare ре căi paralele lipsite de contact 
direct, 


SECȚIUNEA DE ȘTIINȚE POLITICE ȘI 
ADMINISTRATIVE 


Pentru îndeplinirea rostului său şi în cadrul ac- 
tivității Institutului де Știnţe Sociale al Româ- 
niei, secția de ştiinţe Politice şi Administrative îşi 
propune: 


1, Analiza Constituţiei din 1938 


Cercetarea pe plan de ştiinţă pură а probleme- 
lor speciale, cu caracter politic şi administrativ, 
astăzi actuale şi care, de o parte, privesc rapor- 
turile dintre Stat și forțele ре care acesta trebue 
să le stăpânească şi să le garanteze, de alta, ra- 
porturile dintre Stat şi cetăţeni ca atari, sau orga- 
nizaţi în asociaţii, corporaţii, etc., în legătură cu 
problemele de organizare a Statului. 


2, Funcționarea administrației românești 


Problemele organizării Administraţiei româneşti 
prezintă, de asemeni, un interes covârșitor pentru 
поі, Vom cerceta, în primul rând, problema sau 
ciclul organic al problemelor privitoare la situa- 
На funcţionarilor publici, cu aspectele sale atât 
de multiple şi variate, organizarea corporativă 
etc, 

Privitor la apărarea naţională ne propunem a 
cerceta problema adaptării diferitelor instituțiuni 
de drept public la starea de războiu, măsurile le- 


gislative necesitate de această situațiuna, vom 
face sugestii cu privire la mobilizarea funcționa- 
rilor, etc, 


3, Studiul funcţionării administraţiei românești 


Intre preocupările noastre intră, desigur şi 
grija de a întocmi studii privitoare la funcționa- 
rea şi organizarea diferitelor noastre instituții de 
drept public, astfel cum sunt ele disciplinate de 
dreptul pozitiv. 

Va fi utilă cunoaşterea acestor instituțiuni іп 
străinătate, pe baza unor asemenea date obiec- 
tive, ştiinţifice și suntem siguri că Institutul va 
examina posibilităţile materiale de publicare a 
acestor studii şi va găsi mijloacele practice ne- 
cesare 


SECȚIUNEA DE ZIARISTICĂ ȘI DE 
PROPAGANDĂ 


I 

1, Istoricul presei și evoluția presei moderne, 

2. Organizarea presei din punct de vedere teh- 
nic, politic și economic: 

a) cum se face un ziar, 1) organizarea internă 
a ziarului, 2) direcția şi redacţia, 3) reportajul, 
4) polemica. 5) informaţia; 

b) presa de informaţie şi presa de opinie; 

c) presa tehnică (economică, juridică, culturală, 
ştiinţifică); 

d) revista şi magazinul; 

e) presa literară; 

?) tehnica tipografică; 

g) organizarea economică și publicitatea, 

3, Presa în regimurile democratice şi totalitare, 

4. Legislaţia comparată a presei. 

5. Regimul legal al presei în România. 

6, Cercetări asupra presei în România. 

а) istoricul presei în România; 

b) istoricul presei în Ardeal, Banat şi Basara- 
bia; Я 

с) rolul politic, cultural şi naţional al presei ro- 
mâneşti 

7. Presa naţională, 

8. Presa regională, 

9, Presa minoritară, 

10. Presa străină: 

a) presa engleză; 

b) presa americană; 

c) presa franceză; 

d) presa germană; 

e) presa italiană; 


f) presa din Balcani şi Orientul apropiat. 
11. Organizațiile profesionale de presă la noi 
12. Organizațiile de presă în străinătate. 


П. 
1, Mijloacele de propagandă: 
a) presa; 
b) radio; 


c) cinematograf; 

d} expoziții; 

е) congrese; 

Ё) cărți; 

g) broşuri; 

h) reviste, 

2, Istoricul şi organizarea propagandei la noi. 

3, Istoricul și organizarea propagandei în alte 
State, 

4. Agenţiile de presă. 


Ш, 
1, Opinia publică, 
2, Factorii determinanţi ai opiniei publice, 
3, Funcțiunea $ menirea presei în formarea 
opiniei publice, 


IV. 
1, Presa factor de cultură și de civilizaţie, 
2, Influenţa politică, socială şi culturală a presei 
româneşti din trecut și de astăzi, 


у 
1, Învățământul profesional de ziaristică (şcoli 
de ştiinţe politice şi de ziaristică), 


VI. 


1. Cercetări asupra presei în România, 


SECȚIUNEA MINORITĂȚILOR ȘI A ROMANI- 
LOR DE PESTE HOTARE 


A. Activitate documentară 


1, Adunarea materialului tipărit, 

2, Material inedit dela Legaţii, Presă, Propa- 
gandă, Serviciul colonizărilor, Instituţii 
culare, 

3. Material cartografic. 

4. Cercetări pe teren în străinătate și in țară, 

5, Studii de toponimie şi onomastică, 


parti- 


B. Manitestări 


1, Publicarea colecțiunii „Pământul şi poporul 
românesc”, care va сиргірӣе: ` 
a) Ştiri vechi geografice; 


591 


b) Hărţi şi statistici; 

с) Românii din afara graniţelor; 

d) Românii din America; 

e) Minoritățile din România, 

2. Publicarea a două monografii: „Românii de 
peste hotare“ și „Minoritățile din România”, 

3, Harta etnografică a României şi a Românilor 
de peste hotare. i 

4. Conferinţe. 


SECȚIUNEA APĂRĂRII NAȚIONALE 


Іа sinteză, scopul urmărit de Institutul de 
Ştiinţe Sociale al României este: orientarea şi 
condiţionarea evoluţiei neamului românesc, 

Evoluţia trebue dirijată şi scăpată de influența 
factorilor care-i întârzie desvoltarea firească sau 
îi îndreaptă orientarea spre direcţiuni străine ne- 
voilor şi aspiraţiunilor legitime, 

Națiunea urmează să fie capabilă spre a-şi face 
drum în viață, deţinând locul се і se cuvine între 
celelalte popoare să-și păstreze patrimoniul teri- 
torial şi tezaurul moștenirii strămoşeşti, să sfarme 
piedicele dușmane, de aservire, subjugare sau co- 
tropire. 

Realităţile statornicesc că aceste deziderate se 
pot îndeplini, numai la adăpostul unei armate’ pu- 
ternice, care asigură propăşirea și garantează li- 
niştea trebuitoare desvoltării, 

Progresul științific creind războiul total, în- 
treaga naţiune cooperează la lupta comună, 

Prin urmare, întreaga națiune trebue să fie in- 
tegrată acestui scop şi elementul uman trebue 
format în acest sens, 

Secţiunii Apărării Naţionale îi revine, credem 
noi, sarcina de a făuri științific, întâiu teoretic, 
prototipul uman ideal corespunzător nevoilor spe- 
cifice neamului românesc și conditiunilor sale spe- 
ciale, la a cărui realizare vor contribui toate ce- 
lelalte secţiuni, 

Fixându-se calităţile ce trebuesc îndeplinite de 
luptătorul modern spre a asigura biruinţa patriei 
sale; deci țelul spre care se va îndrepta evoluţia 
românească se va proceda la opera de realizare 
cu urgență și în toate domeniile de activitate 
atribuite tuturor secţiunilor existente ale Insti- 
tutului de Ştiinte Sociale al României şi acelora 
care vor mai fi găsite trebuitoare în viitor, 

Pornindu-se dela constatarea situaţiunii în care 
ne găsim şi din toate punctele de vedere, studiin- 
du-se capacitatea de efort a neamului, condiţiu- 
nile în care ne aflăm şi factorii sub influența 


592 


cărora ne găsim, în raport cu evoluarea spre саге 
năzuim, vom putea determina şi domeniile de ac- 
tivitate în toate particularitățile lor, spre a coor- 
dona activitatea de îndrumare a generațiilor ce 
vin după noi. 

Toate proiectele de activitate pe secțiuni şi în 
secţiuni ar urma, după aprecierea noastră să se 
inspire din aceste sumare principii de orientare, 

Forţa unui popor fiind în raport direct cu nu- 
mărul membrilor săi, cu posibilităţile de pregătire 
a lor de luptă, cu puterea de înţelegere şi de so- 
lidarizare naţională și cu mijloacele de înarmare 
morală $1 materială, va urma să se asigure prin 
cele mai proprii mijloace ştiinţifice adecuate stă- 
rilor constatate la noi, posibilităţile urgente şi 
practice de realizare, 

Națiunea noastră este prolifică, dar va trebui 
să suprimăm cauzele enormei mortalități o noilor 
născuţi și a copiilor, asigurând şi raționalizând 
cele mai propri; condițiuni de creştere şi des- 
voltare, 

O activitate vie, pe teren, fără biurocratismul, 
sugrumător al avântului, pentru constatarea şi de- 
terminarea tuturor cauzelor care contribue la spo- 
rirea mortalităţii și combaterea lor, 

Supravegherea creșterii şi îndrumării copiilor, 
îndreptate spre realizarea omogenităţii de desvol- 
tare fizică, morală și sufletească, uniformă în în- 
treaga ţară şi egală pentru toate mediile sociale. 

Forţa reală a unui popor constă în condiţiona- 
rea masei, 

Ocrotirea și orientarea adolescenţei, ca opera 
de perfectare a Armatei pentru transformarea ce- 
tăţeanului în adevărat soldat să se poată realiza 
în cele mai bune condițiuni, 

Nu constitue forța unei naţiuni cetățenii îmbră- 
caţi în uniforme militare, ci numai cetăţenii deve- 
пін soldaţi desăvârşiţi, 

Tinereţea şi maturitatea urmează să fie condi- 
ționate şi ocrotite spre a putea îndeplini toate 
funcțiunile sociale ce prin firea lucrurilor sunt 
chemate să le îndeplinească, menținându-se per- 
manent legătura sufletească și materială între ar- 
mata activă și marea armată a rezervei naționale, 

Apusul vieţii să fie însorit şi cald, spre a păstra 
vie experiența și înțelepciuneâ ca în clipa în care 
отга de lumină a tezaurului acumulat va fi înmâ- 
nată noilor generaţii, lumina lor să fie puternică 
şi strălucitoare, 

Standardul de viaţă al poporului român trebue 
ridicat, ogorul desţelenit de pirul care vlăgueşte 
pământul românesc, furându-i гойпісіа, 


De muncă naţională şi bogăția solului şi subso- 
lului naţional să se învrednicească în adevărata 
măsură ce li se cuvine numai fiii neamului ro- 
mânesc. 

Naţionalizarea economiei în toate ramurile de 
activitate asigură înarmarea materială a ţării şi 
prin urmare forța sa militară, i 

In aceste idei călăuzitoare vom întocmi planul 
de detaliu al activității secțiunii Apărării Naţio- 
nale, propunând problemele care interesează oş- 
tirea şi la a căror realizarea practică vor concura, 
respectivă, secţiunile Institutului de 
Ştiinţe Sociale al României, 


în latura 


Deziderat naţional 


Sănătatea fizică, morală şi spirituală a naţiunii 
din care se recrutează Armata. Elemente care se 
înlănţuesc foarte strâns şi se influențează reciproc. 
Nimic din ce se face într'o parte nu trebue lepă- 
dat în celălalt, 


Problema de bază 


Omul, căci cu el începe rezolvarea marei ches- 
tiuni a apărării nationale, Adâncirea acestei pro- 
bleme trebue considerată sub cele două .аѕресіе: 


Inainte de venirea sa în ar- 

mată, 
După venirea sa în armată, 
Omul dela oras | Consolidarea numărului prin 
Omul dela țară 
Omul са număr-| — reducerea mortalităţii. 


— ridicarea standardului de 


sporul de natalitate: 


vieaţă, 


— utilarea câmpului agricol. 


Elemente de natură să sporească debitul {а- 
rirei (80% populaţie agricolă), și ca consecinţă о 
hrănire mai bună $1 o orientare în domeniul tehnic 
atât de răscolit de concepţiunea totalitară a răz- 
boiului. În fine, eliminarea elementului străin mai 
bine înscăunat în acest domeniu tehnic, 

De aci legătura cu: Secţia de biologie, sănătate 
şi de economie socială şi muncă. 

Nuanţele de dat pentru omul dela ţară și cel 
dela oraş, în raport cu caracterele particulare și 
astfel se va ajunge la mlădierea fizică apreciabilă, 
la omogenitatea și la echiparea celulelor indus- 
triale cu elemente naţionale. 


Omul de calitate 


Intrucât sanătatea fizică ca consecința a stan- 
dardului de viaţă şi îndemânări agricole este mai 
nidicată, se asigură prin ea şi elemente de cali- 
tate. Vine apoi cultivarea spirituală şi morală а 
tineretului dela ţară și oraș, 

Creşterea acestui tineret, în spiritul celui mat 
intens suflu naţionalist. 

Armata socotită ca instituţia naţională de că- 
petenie, iar tineretul să vibreze sub evocarea is- 
toriei naţionale, gloriei şi spiritului ostăşesc. Cul- 
tivarea în tot felul de şcoli și instituțiuni а aces- 
tui spirit şi înrădăcinarea fanatismului de apărare 
a pământului şi opunere de orice revendicări din 
afară, nelegitime. 

O propagandă vie şi continuă, scrisă, vizuală 
(cinematograf) auzită (radio), conferinţe, expoziţii, 
târguri, şcoli, biserici etc, 

Aceste pregătiri, antemergătoare, constituesc 
temeiul sistemului de recrutare al armatei cu ter- 
menul de serviciu militar redus în conceptul tota- 
tar al războiului, 

Ele dau contingentelor înainte de încorporare, їп 
afară de condiţiunile superioare fizice, toate cele- 
lalte elemente, care concură la formarea virtu- 
{Шог cetăţeneşti şi ostășeşti, sănătoase și ре 
timpul relativ scurt al serviciului sub arme, nu 
le poate duce la potenţă aşa cum o сеге apărarea 
națională 

De aci, legătura cu Secţia Culturală, de Religie, 
de Economie Socială şi Istorie socială este evi- 
dentă. Din punct de vedere material, complimentul 
corespunzător întăririi apărării naţionale este un 
utilaj modern, complet şi cu rezerve, Materii 
prime indigene sau din afară stocate din timp, 
plecând dela ideea că pentru fiecare om sau piesă, 
din prima linie să corespundă alte două, trei în 
urmă, pentru întreţinere şi înlocuire, 

Problema fortificațiilor şi a elementelor natu- 
rale, (fluvii, râuri, păduri etc], intră în acest 
capitol, 


După venirea în armată 


Oamenii sosiți de acasă sau din căminurile lor, 
în condiţiile antemergătoare ѕсһіјаіе mai sus, vor 
îngădui o activitate sub arme, un câmp de inves- 
tigație mult mai vast pentru utilizarea materia- 
lului uman, de care se dispune, în vederea ţelu- 
rilor urmărite, 

Atât selecționarea cât şi repartizarea persona- 


593 


lului se уа face dintr'un câmp mai vast şi mai 
bogat. 

Aci în armată organizarea instrucției şi educa- 
іеі să se întemeieze pe o bază raţională şi ştiin- 
țifică, fără de саге nu se pot pune oameni potri- 
уіН la locuri potrivite și prin aceasta se va 
realiza dezideratul naţional înscris în capul acestei 
schițe „ridicarea capacitații de apărare națională 
în toate domeniile şi în toate direcțiunile“, 

Un spirit militar robust se creează sigur cu 
oameni sănătoşi, legaţi de pământul lor şi cu su- 
fletul cultivat, 

Altul este sufletul oamenilor flămânzi şi 
libertate, 

Istoria noastră, o confirmă pe deplin în cursul 


fără 


veacurilor 


SECȚIUNEA DE POLITICĂ EXTERNĂ 


Schițarea programului activității Secţiunii de 
politică externă, întâmpină serioase dificultăţi din 
cauza complexității problemelor ce se pun în si- 
tuaţiunea de astăzi și a instabilității unor anumite 
elemente ale :cestor probleme, elemente ce tre- 
buiau totuşi să fie luate în considerare. 

Astfel, nimeni nu poate astăzi determina cu 
preciziune factorii politici și economici саге îşi 
vor exercita înrâurirea asupra guvernelor şi орі- 
niei publice la sfârşitul unui războiu a cărui du- 
rată și ale cărui eventualități de extindere sunt 
atât de impievisibile, 

De asemenea nimeni nu poate contesta profun- 
dele deosebiri dintre situaţia din 1914, adică din 
preajma războiului mondial, şi aceea de astăzi 
Atunci exista cel puțin între factorii răspunzători 
ai diferitelor State un minimum, ca bază de cu- 
setare comună, fie în chestiunile politice şi eco- 
nomice de ordin intern, fie în problemele de ordin 
internațional, 

Ori cât de mari ar fi fost divergențele interna- 
tionale, părţile în conflict invocau sau... denaturau 
„aceleași principii. Atitudinile şi tendinţele lor pu- 
teau fi pricepute, deci admise sau combătute în 
deplină cunoştinţă de cauză, 2 
Acum însă colectivități din cele mai impor- 
tante s'au desvoltat, în mod izolat, şi fără contact 
cu restul lumii, sub imperiul unor ideologii dife- 


594 


rite. Alte colectivităţi, nu mai puţin importante, 
au început de câţiva ani să urmeze aceeaşi cale, 
aşa încâf asistăm nu numai la grave divergențe 
ce-și caută soluţiunea prin mijlocul extrem al răz: 
boiului, ci — în sensul larg al cuvântului — la un 
adevărat amestec al graiurilor, din punct de ve- 
dere al cugetării internaţionale, 

Din această cauză, experiența noastră politică 
ne pune, câteodată, în neputinţă să înţelegem ros- 
tul unor anumite manifestări și ne expune de- 
seori la superficiale și chiar falșe concluziuni, 

Politica externă a României, care — din cauza 
situațiunii noastre geografice și a învățămintelor 
pe care ni le dă trecutul — trebue să apară — 
astăzi mai mult ca oricând, ca o funcțiune din 
cele mai înalte ale veţiii de Stat, ne impune, aşa 
dar, nu numai о cunoaştere aprofundată a pro- 
blemelor ce ne-ar interesa direct, dar şi a miş- 
cării ideilor din unele ţări, fie ele chiar îndepăr- 
tate, mişcare care poate exercita, la un moment 
dat, o înrâurire directă asupra soluționării aces- 
tor probleme, 

De aceea, în programul de activitate al Sece 
țiunii noastre, trebuiau luate în considerare cele 
mai variate chestiuni, ținând seama de multiplele 
situațiuni care s'ar putea prezenta în viitor, 

Consider însă de datoria mea să precizez că, 
în determinarea chestiunilor, n'am fost preocupaţi 
decât de dorința de a strânge un material cât та; 
întins și pe baze riguros științifice. 

Programul secțiunii de politică externă nu tre- 
bue așa dar socotit ca o expresiune a vreunei fn- 
grijorări în ce priveşte viitorul nostru propriu zis. 
Problemele referitoare la drepturile şi interesele 
neamului românesc, au un fundament atât de pu- 
ternic, din punct de vedere etnic, moral, juridic 
şı economic, încât doar reaua credință sau о ne- 
cunoaştere absolută a chestiunilor internaţionale, 
din spaţiul dunărean şi balcanic, ar putea justifica 
chiar o simplă îndoială asupra realității soluțiu- 
nilor ce au fost date acum două decenii unor ase- 
menea probleme, | 

In programul бес{їипїї, chestiunile au fost for- 
mulate în termenii cei mai generali, spre a se da 
putinţa unor discuțiuni cât mai largi, discuţiuni 
care să ducă chiar la formularea de chestiuni noi 
sau conexe, 

Bineînțeles că din simpla епипіаге a proble- 


melor se va vedea că unele din ele formează și 
obiectul cercetărilor altor Secţiuni sau organe ale 
institutului, 

Vom cere, aşa dar, concursul celorlalte Secţiuni, 
făcându-le, uneori, şi anumite sugestiuni cu pri- 
vire la modul de orientare al lucrărilor, pentru a 
se putea astfel folosi aceste lucrări și în studiile 
concrete de politică externă. 

Prin fixarea programului nostru am urmărit în 
realitate două scopuri: 7 

Primul, de а da putinţa organelor similare din 
străinătate să cunoască, prin studii ` într'adevăr 
ştiinţifice şi obiective, realitatea problemelor din 
bazinul Dunării și Sud-Estul Europei, 

Al doilea, de a aduce o contribuţie pozitivă la 
opera viitoare de organizare a păcii, 


1, Constanţele politicii externe românești 


Pentru atingerea primului scop, s'a afirmat ne- 
cesitatea ca anumite cercetări istorice să fie fă- 
cute spre a se desprinde cu uşurinţă elementele 
constante ale politicii noastre externe. 


2. Rolul Românilor din ţinuturile alipite în istoria 
acestor ţinuturi 


Ar fi de asemenea de dorit ca să se fixeze me- 
todele pentru întocmirea unor lucrări istorice asu- 
pra Românilor din Transilvania, Banat, Bucovina 
şi Basarabia, evidenţiindu-se în toate domeniile 
manifestările covârșitoare de viață românească 
în aceste teritorii, din cele mai vechi timpuri și 
până astăzi. 


Românii de peste hotare 


De un deosebit interes ar fi şi stabilirea unor 
noi metode pentru eliberarea unei lucrări aprofun- 
date privitoare la Românii rămaşi în afară de ho- 
tarele de astazi ale Statului nostru, lucrare în care, 
pe lângă partea istorică, ar fi de dorit să se in- 
siste asupra situaţiunii actuale a acestor Români, 
din punct de vedere cultural, politic şi economic, 


. 
i 


4. Unitatea și necesitatea europeană a organis- 
mului economic românesc 


S'a preconizat de asemenea întocmirea unei Is- 
torii a economiei româneşti, care să facă să reiasă 
atât condiţiile necesare ale desvoltării noastre 
actuale în spaţiul dunărean şi balcanic ce-l ocu- 
pòm, cât și marile perspective се s'ar deschide, 
pentru economia internaţională, prin asigurarea, 


în cât mai bune condițiuni, a unităţii economice 
pe care о reprezentăm astăzi, 


5. Revizuirea documentării conferinţei de расе 
din 1919 


Cunsiderându-se că unele confuziuni pot îi de- 
terminate de anumite acțiuni interesate, care, sub 
forma de argumente noi, nu fac, în realitate, de- 
cât să repete argumente ce au fost invocate, în 
ceea се ne priveşte, acum două decenii la Conte- 
тїп{а de Pace, s'a socotit că ar îi absolut ne- 
cesar ca întreaga documentare întocmită atunci de 
părțile interesate, în vederea acelei Conferințe, să 
fie revăzută şi triată după criterii riguros ştiinți- 
tice, 

Din această documentare уа геіеѕі, cu siguranță, 
că noile situațiuni determinate de evoluția din 
ultimii 20 de ani, nu pot constitui decât elemente 
în plus, care să confirme realitatea problemelor 
ce au tost soluționate. 


6 Studiul evoluției relaților României cu Statele 
vecine 


Secţiunea de politică externă 151 propune de ase- 
menea să studieze evoluția relațiunilor din 1920 
si până astăzi a României cu fiecare din Statele 
vecine. 


7, Bibliograiia problemelor politicii externe 

românești 

Deşi Institutul posedă o bibliografie importantă 
in această chestiune, Secţiunea a considerat că ar 
fı de un mare interes și de o deosebită urgență să 
se strângă şi să se repartizeze pe chestiuni, in- 
treaga documentare din ţările vecine, în legătură 
cu ce s'a scris asupra problemelor privind, direct 
sau indirect, relaţiunile noastre prezente şi vii- 
toare cu aceste ţări, 

Dintr'o asemenea documentare — necontenit 
ținută la zi — vor putea reieşi elemente intere- 
sante pentru stabilirea formulelor tinzând, fie la 
consolidare sau la ameliorarea relaţiunilor noas- 
tre existente cu aceste țări fie — cel puţin — la 
precizarea naturii unor asemenea relațiuni, 


8. Diversitatea şi interpenetraţia popoarelor din 
Sud-Estul Europei 


Problema diversității şi interpenetrației popoa- 
relor din anumite regiuni ale basinului dunărean 
și ale Sud-Estul Europei, va forma şi ea obiectul 
studiilor Secţiunii de politică externă, 


595 


Aceste studii presupun, de sigur, cercetarea 
ипо multiple probleme, dintre care unele au for- 
mat deja obiectul unor serioase cercetări, în timp 
ce altele ar fi de dorit să fie întocmite şi la lu- 
mina numeroaselor şi noilor formule care sunt as- 
tazi preconizate în unele cercuri de studii, care 
găsindu-se în țari prea îndepărtate şi incomplet 
informate, nu-și pot da seama de complexitatea 
unor atari probleme. 


9 Structura etnică a ţărilor vecine 


In al doilea rând, Secţiunea işi propune să cer- 
celeze, pe buza unor date culese cu cea mai mare 
ingrijire, situaţiunea unora din țarile vecine, din 
punct de vedere al structurii lor naționale $ 
aceasta spre a se putea vedea dacă întradevăr 
elementul majoritar este atât de covârşitor în 
aceste țări, încât să se poată afirma că ele con- 
stituesc State unitare și naţionale în adevăratul 
înţeles al cuvântului, 


Cercetările ce se vor face în această direcţie 
ne vor deschide prespective cu totul neașteptate, 
care vor arunca o nouă lumină asupra probleme 
minorităţilor în spaţiul dunărean și balcanic. 

Asemenea cercetări vor mai dovedi cât de ero- 
naţi sunt acei care consideră că soluţiunea ches- 
tiunii minorităţilor s'ar putea găsi și іп unele 
schimbări de ordin teritorial, 


10. Schimburile de populaţii 


Secţiunea își mai propune de asemenea să stu- 
dieze şi formulele tinzând la soluţionarea aceleiași 
probleme, prin schimbul de populaţii. 

Ea va aprecia în ce măsură şi în ce condițiuni 
aceste formule îşi pot găsi posibilităţile de apli- 
cațiune. 

Intr'adevăr, schimbul de populaţii trebue să 
țină seama şi de natura îndeletnicirilor unei părți 
a minorităţilor existente. 


11, Controlul internaţional în materie de minorităţi 


"Ținând seama de complexitatea situaţiunilor 
din aceste regiuni ale Europei, Secţiunea va stu- 
dia şi alte sugestiuni, cum ar fi aceea a schim- 
bării controlului internaţional în materie mino- 
ritară, prin sistemul acordurilor bilaterale între 
Statele direct interesate, а  restângerii proble- 
mei minoritare, prin admiterea din nou a drep- 
tului de opțiune а recunoaşterii de noi 
drepturi speciale acordate colectivităţilor mino- 


596 


ritare ca atare, a creării de regiuni teritoriale 
care, păstrând pe titularii actuali ai suveranității, 
să se bucure totuşi de un regim deosebit, etc. 

Secțiunea va studia aceste propuneri în spiritul 
cel mai obiectiv, pentru ca să ofere, persoanelor 
ce se interesează de asemenea probleme, o do- 
cumentare aprofundată care va contribui la pre- 
cizarea lor. 


12. Problema Dunării şi a Strâmtorilor 


Dându-și seama de importanţa şi în acelaşi timp 
de superioritatea din punct de vedere economic, 
a căilor de ape faţă de celelalte mijloace de co- 
municaţie, Secţiunea va mai studia problema Du- 
nării şi a Strâmtorilor, sub aspectul politic şi eco- 
nomic şi aceasta ținând seama atât de interesele 
continentale şi regionale, cât şi de interesele vi- 
tale ale României. 


13. Problema generală a organizării păcii 


Inscriind în programul său de activitate pro- 
blema generală a organizării păcii, Secţiunea do- 
reşte să cerceteze, — ţinând seama de evoluţia 
metodelor de colaborare internaţională, începând 
din 1919 şi până în preajma recentului războiu —- 
factorii de ordin politic, social și psihologic care 
au înrâurit această evoluţie. 

Ținând seama de experienţele Societăţii Naţiu- 
nilor, Secţiunea va studia atât cauzele organice 
cât şi cauzele generale care au împiedecat in- 
stituția dela Geneva să-şi îndeplinească misiunea, 

In lipsa unor asemenea cercetări, ar fi dealt- 
minteri greu de apreciat în ce condițiuni s'ar pu- 
tea asigura, prin înființarea unui nou organism 
internațional sau prin reformarea celui existent, 
stabilitatea păcii şi evoluţia normală a cooperării 
internaţionale. 

In ce măsură noile teorii ale spaţiului vital, 
iar — dacă sunt mai multe spaţii vitale — în ce 
măsură încrucișarea spaţiilor vitale va putea fi 
generatoare de cooperare internaţională, — în ce 
măsură principiile securităţii colective, ale ierar 
hiei sau egalităţii Statelor, precum şi garanţiile 
integrităţii teritoriale pot fi realizate, — în ce 
măsură se mai poate concepe, ţinând seama de 
experienţele din trecut, problema posibilităţilor 
juridice de constrângere şi a creării unei forţe 
internaționale, precum şi а reducerii înarmări- 
lor, — în sfârşit, cum s'ar putea asigura desvol- 
tarea efectivă a justiţiei internaţionale, prin reor- 
sanizarea Curţii permanente de justiţie interna- 


țională, prin înființarea unor noi organe judiciare, 
pentru litigiile de ordin oarecum privat între 
State, саге nu interesează comunitatea interna- 
țională, precum şi mijloacele de funcţionare și de 
lărgire a competenţei Curţii penale internaţionale, 
care a fost deja creată prin Convenţiunea din 
1937, încheiată la Geneva, — iată o serie de pro- 
bleme саге la momentul oportun şi ținând seama 
de desfășurarea evenimentelor actuale, vor fi stu- 
diate de Secţiunea noastră, 

Ajungând la stârșitul acestei expuneri, în vare 
am schițat programul de activitate al Secţiunii, 
sunt încredinţat că şi conducătorii Statului nostru 
vor putea găsi, în rezultatele activității Institu- 
tului, elemente de primul ordin pentru opera con- 
tinuă de verificare şi de adaptare ре care o 
impune politica externă a României. 


SECȚIUNEA STATISTICĂ 


Secţiunea Statistică poate prezenta un program 
de activitate, luând în același timp aspecte di- 
ferite: 

I. Ca organ de îndrumare şi asistență statistică 
a lucrărilor Institutului de Științe Sociale al Ro- 
mâniei; 

П. Ca organ de elaborare ştiinţifică de spe- 
calitate; 

Ш. Ca factor de valorificare а Statisticii apli- 
cată la problemele Statului Român. 


1. Secţiunea Statistică organ de îndrumare și asis- 
tenţă statistică a lucrărilor Institutului de Ştiinţe 
Sociale 


Secţiunea Statistică obţine o deosebită însem- 
nătate prin ideea de bază stabilită pentru munca 
productivă în Institutul de Științe Sociale. 

Dacă pentru а desluși fenomenul social este 
necesară cercetarea lui la locul de producţie, 
atunci elaborarea trebue să tindă către factura 
ştiinţifică de laborator, Cifrele controlate, verifi- 
cate şi supuse transformărilor indicate de știința 
numerelor trebue să formeze materialul principal 
de sprijin în formularea legilor. Adevărurile sociale 
trebue să ia, pe cât cu putință, o expresie canti- 
tativă, Таг acelea саге nu permit (sau nu permit 
încă) o asemenea expresie trebue, cel puţin, să-şi 
aibă rădăcini bine prinse în cifre luate pe teren. 

Din acest fel de a privi problema cercetării so- 
ciale rezultă imediat două imperative de cea mai 
importanță pentru Institutului 


mare succesul 


nostru: 


A) Să se dea o atenţie deosebită la culegerea 
cifrelor pe teren, 

a) având grija ca datele numerice să corespundă 
cât mai bine realităţii; 

b) căutând ca cifrele luate pe teren să îndepli- 
nească condiţiile de frecvenţă, variaţie etc., ce- 
rute de tratamentul lor statistic ulterior, 

B) Să se trateze aceste cifre după metodele mo- 
derne ale Statisticii pentru a putea trage din ele 
maximum de folos. 

Ad. A. 

1. Cifrele culese pe teren trebue să corespundă 
realităţii. Se înțelege că atunci când realitatea 
comportă aproximaţie, va fi nevoe să se precizeze 
pe ce aproximaţie se poate bizui cercetătorul. 
Pentru împlinirea acestui comandament credem 
că Institutul ar trebui să-şi asigure din vreme na- 
terialul uman necesar la înălţimea cerută de acest 
oficiu, 

2. Echipele de lucru trebuesc informate din 
vreme asupra importanţei relative a fiecărei cifre 
culese pe teren, așa fel încât ele să poată dirija 
culegerea cifrelor în direcţia indicată de scopul 
urmărit, Echipele vor trebui să ştie şi să preci- 
zeze celor ce culeg date pe {егеп care anume 
cifre prezintă importanță pentru cercetarea por- 
mită de Institut. 

Ad. B. 

Datele numerice culese pe teren vor trebui 
să fie centralizate la secţiunea Statistică, Acolo 
ele vor fi tratate după regulile stabilite de știință 
şi numai în urmă ele vor putea fi folosite la enun- 
{агеа de legi. 

Orice întrebuințare a cifrelor culese pe teren 
trebue să poată fi supusă criticei obiective în lu- 
mina ştiinţei statistice, 

Dar mai presus de orice, nu trebue să se uite 
că scopul cercetării noastre în primă aproxima- 
ție trebue să fie descoperirea realității, Căci orice 
străduință de îmbunătăţire socială trebue să por- 
nească dela cunoașterea realității. De aceea, atât 
în culegerea datelor numerice de pe teren cât şi 
în elaborarea lor ulterioară, Institutul trebue să 
observe cu cea mai mare severitate regulele im- 
puse oricărei ştiinţe de o impecabilă obiectivitate. 

O abatere cât de mică dela acest imperativ 
ştiinţific, prin deformarea, fie a cifrelor culese, Не 
a legilor care se degajează din ele, răpesc — de 
multe ori în total — virtuțile numerelor şi deci 
anulează munca prin care ele au fost culese. 


997 


Propuneri 


Dacă aceste postulate sunt recunoscute, atunci 
urmează în mod natural luarea de măsuri în ve- 
derea implinirii lor: 

1. Inființarea unui birou statistic al secțiunii 
prevăzut cu personalul şi materialul necesar unei 
bune funcţionări, 

2. Instituirea a două cicluri restrânse de confe- 
гіпје organizate de secţia Statisticii; primul pen- 
tru echipierii Institutului de Științe Sociale си 
scopul de a-i familiariza cu spiritul ştiinţific, în 
care trebue desfășurate cu consemnarea datelor la 
faţa locului de către localnici, 

3. Tipărirea a două broşuri conţinând lecţiunile 
dela punctul 2. 

4. Intocmirea planului de înregistrare statistică 
și a formularelor statistice necesare tuturor secţiu- 
pilor Institutului, 

5, Controlul operaţiunilor de înregistrare sta- 
tistică și îndrumarea tuturor datelor culese la sec- 
țiunea Statistică, 


Secţiunea Statistică organ de elaborare științitică 
de specialitate 


Al doilea aspect pe care-l poate avea secţiunea 
noastră este acela de organ de elaborare ştiinţi- 
fică de specialitate, Statistica a ajuns în zilele 
noastre la un grad de desvoltare care-i permite 
să desprindă problema din cadrul social pentru a 
le supune verificării şi tratamentului statistic, 
constituind astfel esența speculaţiunilor ştiinţifice 
cu caracter mai mult sau mai puţin de doctrină, 

In linia aceasta s'ar putea înscrie o seamă de 
probleme de mare importanță pentru ţara noastră, 
care n'au putut fi adâncite până în prezent, Am 
putea cita: Problema preţurilor, problema venitu- 
lui național cu contribuția pe profesiuni, problema 
generală a recensământului, Statistica Românească 
şi mai cu seamă Istoria statisticilor în fara noastră 

Chestiuni de felul acestora răsar în mod natural 
în fața cercetătorului în domeniul ştiinţelor so- 
ciale. Unitatea lor este evidentă. De aceea sec- 
(iunea îşi propune să trateze în ședințele sale 
prin comunicări şi desbateri, probleme statistice 
cu caracterul citat. 


2. Secţiunea Statistică factor de valorificare а 
Statisticii, aplicată la problemele Statului Român 


Siatul Român a avut nevoie pentru scopuri fis- 
cale, sociale, culturale şi altele să facă investigaţii 
cu scop statistic. Din cauză că investigaţiile aces- 


598 


tea s'au făcut de mai multe autorități după diverse 
metode şi cu material uman în mare parte nepre- 
gătit, ele nu au valoarea pe care ar trebui să o 
aibă, potrivit cu sforțările ce s'au făcut în acest 
sens. Pentru o mânuire a lor cu mai mult folos ar 
trebui să se institue o unitate de metodă şi de co- 
mandă. Este drept că {ага noastră posedă un 
Institut Central de Statistică unde ar putea con- 
verge toate firele conducătoare ale activităţii pe 
teren, privind Statistica, Din nefericire însă această 
centralizare nu există încă, Serviciile statistice 
de specialitate continuă a funcționa pe la diverse 
departamente, infirmând astfel mare parte din ca- 
ае releveului statistic, Este de datoria Sec- 
țiunii noastre de a lua în studiu problema coordo- 
nării şi raţionalizării sforțărilor în această pri- 
vință. Se înţelege că Secţiunea Statistică va stu- 
dia problema în mod ştiinţific, rămânând ca apoi 
să se poată găsi mijlocul de a convinge pe cei în 
drept că rezultatele cercetărilor trebuesc puse în 
practică, 

In această ordine de idei, Secţiunea noastră își 
propune să procedeze la studiu în trei etape: 

1. Stabilirea necesităților statistice ale Romă- 
niei, Acest paragraf din program ar cuprinde şi o 
analiză amănunţită şi critica din punctul de ve- 
dere al utilității lor, a tuturor lucrărilor apărute, 

2, Studiul coordonării şi raționalizării Statisti- 
cilor oficiale şi neoficiale. Această lucrare trebue 
precedată evident de o enumerare precisă a tu- 
turor Instituţiilor cu cagacter ştiinţific, fiecare си 
scopul şi cu realizările respective, In special, se 
va da atenție folosirii raţionale a forțelor umane 
la problemele ce interesează Statul, 

3, Secţiunea noastră va căuta să găsească dru- 
mul unei propagande serioase în vederea populari- 
zării ideii statistice, menajându-i tot prestigiul de 
Prestigiul Statisticii oarecum 
maltratat de insuccesele care nu se datoresc 
ştiinţei, trebue refăcut în opinia publică. Fără 
concursul opiniei publice nu se poate realiza in- 
tegral rezolvarea problemei a cărei lature teore- 
tică trebue să cadă în sarcina noastră. Pe lângă 
organul de publicitate al Institutului de Științe 
Sociale, unde credem că ar trebui să apară comu- 
nicările secţiunii, ar fi nevoie са dările de seamă 
în presa cotidiană să se facă ţinând socoteală de 
scopul nostru de a înfățișa publicului aspectul 
util şi serios al Statisticii. In fine, articolele de 
ziare scrise de cunoscători în chestiunile de pro- 
pegandă statistică ar putea fi de mare folos dacă 
ar apărea la momente potrivite, 


care are nevoie, 


Cam acestea sunt, pe scurt, ideile de program 
care au fost resbătute în două şedinţe consecutive 
ale secțiunii Statisticii, 

Secţiunea, pentru a nu rămâne numai în dome- 
niul promisiunilor, a și început împlinirea progra- 
тиш. Astfel, referitor la capitolul I, secţiunea а 
studiat un proiect de buget — foarte modest de 
altfel — pentru a înființa un birou de îndrumare 
și asistenţă statistică, 


SECȚIUNEA SOCIOLOGICA 


I. Organizarea celui de al XIV-lea Congres 
Internaţional de Sociologie 

1, Comunicări din ţară, 

2, Comunicări din străinătate, 

3, Discuţia critică a acestor comunicări, pentru 
a stabili poziția Institutului față de problemele 
desbătute, 

4, Publicarea comunicărilor, 

5. Organizarea şi conducerea Arhivei Congre- 
sului 


II. Coordonarea activității secţiilor din Institut 
în vederea cercetărilor de teren: 


1, Participarea la întocmirea unui program mo- 
nografic pentru fiecare secție, 

2 Organizarea sociologică a cercetărilor între- 
prinse, 


ПІ, Conducerea birourilor ştiinţilice ale 
Institutului: 


1. Biroul arhivei, 

2, Biroul Documentărnii Științifice, 

a) Arhivă şi atlas sociologic; 

b) Bibliografia sociologiei mondiale din 1938; 

c) Bibliografia satului românesc; 

d) Bibliografia studiilor sociale, de comunicat 
secțiilor. 

3, Biroul Cercetărilor, 

a) Monografia cartierului Tei; 

b) Monografia Таги Oltului, a plăşii Dioşti-Ro- 
manaţi și a plășii Dâmbovnic-Argeş; 

c) Volumul de planuri de lucru; 

d) Monografia model a unui sat, 

4, Biroul prelucrărilor statistice, 

5, Biroul publicaţiilor, 

a) Arhiva pentru Știință şi Reforma Socială; 

b) Sociologia Românească; 

c) Biblioteca de Sociologie, Etică și Politică, 


IV, Intocmirea unui plan de cercetare monografică 
а făril: 


1. Prin Institut, 
2, Prin Regionale, 
3, Prin comitete monografice locale, 


UN DECENIU DE ACTIVITATE 
A INSTITUTULUI SOCIAL BANAT-CRIŞANA 


1, Istoricul înființării Institutului Social Banat- 
Crişana, Punctul de plecare; contrabalansarea pro- 
pagandei revizioniste maghiare cu centrul pentru 
Sud-Est la Seghedin, Incadrarea spirituală în In- 
stitutul Social Român, 

II, Metodologia I. S. B, C, Cercetarea realiza- 
țiilor sociale prin anchete monografice. Şcoala 
dela Bucureşti a d-lui Prof, D. Gusti, Puncte de 
deosebire: sociologia aplicată şi teoria proble- 
melor, 

Ш, Programul de activitate al І, S. В, С, Pro- 
bleme sociologice cercetate până acum, Anchete 
monografice efectuate și monografiile publicate 
până în prezent, Revista Institutului Social Banat- 


16 


Crişana. Lucrările individuale ale membrilor I, S, 
В. С, 

IV, Programa de activitate pentru viitor, 

V. Mijloace de realizare. 

VI, Concluziuni, 


L 


Propaganda revizionistă maghiară mai ales dela 
1925 încoace, a devenit pentru vecinii noştri o 
problemă de Stat, Intr'adevăr din acel an a înce- 
put în Ardeal şi Banat — paralel cu acțiunea dela 
Budapesta — o vie și mai activă propagandă re- 
vizionistă, atât pe plan intern, cât şi extern. In 
interior Partidul maghiar şi diferitele societăţi mı- 


599 


noritare (culturale ca ЁМКЕ, reuniuni de mese- 
riaşi, asociaţii bancare, societaţi sportive, etc,), 
au purces ia organizarea intru revizionism а Un- 
Gurilor din Ardeal şi Banat şi totodată prin pu- 
veruica sor presa provinciala, subvenționaia de 
Budapesta, au pornit — sub scutul liberalismu.ui 
democratic şi al libertaţilor constituționale, acor- 
date generos de pactul nostru fundamental dela 
1923 — la defaimarea sistematica a oricarei ın- 
stituțiuni româneşti, a administraţiei țarii şi а aşe- 
zamintelor publice, în chip foarte 
abil de cel mai mic defect în funcţionarea servi- 
ciilor publice, In această campanie de denigrare, 
Ungurii au fost cât se poate de bine serviţi prin 
vastul material defaimator dat în vileag de pă- 
timaşele lupte pontice din presa noastra şi ues- 
baterie parlamentare, Astiel zi de zi, cu o per- 
sevrența diabolica, duşmanii interni sapau, lovi- 
tura de lovitura, la temelia Statului Român înca 
neconsolidat dupa grelele suferinţe ale razboiului 
mondial şi mai ales în urma reformelor prea ra- 
dicale prin care din cetaţeanul nostru înca nepre- 
patit se facea cu o trasatură de condeiu şi fară 
evoluția normala a Statelor democratice din 
Apus, care ne-au servit de model, depozitar al 
suveranitaţii naționale prin votul obştesc şi fun- 
dament al economiei naţionale prin reforma 
agrară, 


sezisându-se 


Ca să ne dam seama astăzi de climatul extrem 
de favorabil întâlnit de propaganda maghiară în 
România, de pe acele vremuri, este de ajuns să 
mai adăugăm lipsa unei puternice clase burgheze 
românești, care conştientă şi pătrunsă de puterea 
creatoare a românismului ar fi putut să opună 
singură o rezistență organică uneltirilor minori- 
taţii maghiare, precum şi starea іп care se găsea 
românismul în oraşele din Ardeal şi Banat, oraşe 
purtând pecetea străină din cauza vicisitudinilor 
istorice, care au împiedicat luarea cetăților în 
stăpânire firească de către elementul românesc, 
masiv şi puternic la sate, dar ţinut prizonier în 
suburbiile oraşelor ardelene şi bănăţene, 

In fine să mai amintim şi absența unei rigu- 
roase acţiuni de combatere prin сопігаргора- 
gandă a revizionismului maghiar, acţiune care ar 
fi trebuit să fie ridicată la rangul unei probleme 
de Stat, Ori, în realitate, ştim că partidele noas- 
tre făceau aproape toate aranjamente electorale 
cu Maghiarii iar acţiunilor revizioniste nu le dă- 
dea cuvenitul răspuns сопігаргорабапӣа științific 
organizată. 

Trebuia deci combătută acţiunea defăimătoare, 


600 


semănătoare de neincredere în interior, dar mai 
ales trebuia combătută propaganda revizionistă 
din străinătate, propagandă pe care Ungurii au 
dus-o cu o rară măestrie; nu a existat vreun con- 
gres internaţional, de orice natură, fără ca pro- 
pagandiştii maghiari să nu fi copleşit pe congre- 
з19 cu luxoasele şi bine ticluitele lor cărți şi bro- 
şuri, în care, sub masca științifică şi documentară, 
Românii erau înfăţişaţi ca ultima naţiune, iar 
România ca un Stat fantomă, piedică a păcii ge- 
nerale din Europa, prin pretinsa asuprire a mi- 
norităţilor, 

Tot aşa de bine cunoscută era şi activitatea 
neobosită a biroului pentru minoritaţi din Geneva, 
cu anexa lui din Lugojul lui Coriolan Brediceanu, 
unde Ungurii făceau să apară o revistă „Magya: 
Kissebbség” a lui Jakabity Elemér; în realitate о 
oficină, care, sub ochii noştri strângea, cu o hăr- 
nicie neîntrecută, orice documente din care ar 
rezulta pretinsa noastră incapacitate de a asigura 
drepturile minorităţilor, garantate prin tratatul 
dela Trianon, , 2 

Bine înţeles că această teribilă propagandă — 
de o proporţie ce depăşeşte orice închipuire — 
a sfârşit, pe de o parte, prin a avea adânci re- 
percusiuni asupra opiniei publice din Ardeal şi 
Banat, Ungurii prinzând curajul atitudinii lor sfi- 
dătoare, iar Românii trăind sub teroare, marasm 
şi descurajare, văzând cum se ridică împotriva 
țării valul cotropitor al minciunii şi defăimării, 
față de care nu se luau măsurile de apărare, iar 
pe de altă parte, propaganda maghiară izbutind a 
induce în eroare, prin falsurile ei necombătute de 
noi, întreaga Europă şi. culmea culmelor, chiar 
şi.. unele dintre statele cu care România fusese 
aliată în războiul de întregire dela 1916—18, ne 
mai vorbind de alte legături ce uneau {ага noastră 
cu aceste state aliate; în această atmosferă înă- 
buşitoare a idealelor românești, un grup de inte- 
lectuali din Timișoara — în frunte cu d-l Dr, С, 
Grofşorean — au simțit nevoia de a înfiinţa o in- 
stituțiune, саге ре de o parte, cu argumente ade- 
vărat ştințifice să combată propaganda maghiară 
pseudo-ştiinţiiică, Grupul de intelectuali temişo- 
reni combăteau propaganda maghiară, strângând 
şi publicând documente referitoare la Banat, iar 
pe de altă parte încurajau şi întăreau opinia pu- 
blică dela frontiera de Vest, faţă de tendinţele 
revizioniste, Deci era vorba de un imperativ de 
apărare naţională spirituală; apărarea graniței de 
Vest, Mijloacele de apărare: aceleaşi ca acele în- 
trebuințate de adversarul provocator — fără însă 


de a denatura adevărul, căci dreptatea eternă ro- 
mânească n'avea nevoie de falsurile practicate de 
către propaganda duşmană. 

Deci, pentru a se putea da răspunsul potrivit 
uneltirilor maghiare, era firesc ca acţiunea de 
combatere să se sprijine pe documente, statistici; 
cu un cuvânt, pe realități sociale. In consecinţă, 
s'a simţit nevoia de a examina și studia, din toate 
punctele de vedere: politic, juridic, economic, cul- 
tural, demografic, etc, situaţia Românilor din 
Banat, în trecut și în prezent, spre a dovedi apoi 
că, deşi asuprit în trecut de dominaţia străină, 
elementul românesc sub toate aceste raporturi, nu 
este cu nimic inferior popoarelor conlocuitoare, 

Ca metodă de cercetare şi coordonare a mate- 
rialului documentar, cel mai potrivit s'a găsit a 
fi acela al sociologiei, Prin urmare la 1932, iniția- 
torii au luat contact cu d-l Prof. Dimitrie Gusti, 
preşedintele Institutului Social Român şi astfel în 
acelaşi an s'a înființat la Timişoara, în prezenţa 
d-lui Președinte Prof. D. Gusti şi a d-lui secretar 
general Costin, „Institutul Social Banat-Crişana”, 
primul Institut regional de cercetări naţionale din 
țară. 

Având așa dar, la temelia lui sentimentele pa- 
triotice, desinteresate ale fondatorilor săi, I. S. 
В. C. s'a desvoltat pe aceeași linie de conduită în 
mod organic şi sănătos — după cum se va vedea 
din această simplă încercare de a desprinde mo- 
mentele cele mai importante din activitatea sa de- 
cenală. 


П. 

Dela data înfiinţării sale, Institutul nostru а 
pornit pe drum în mod cu totul independent şi 
autonom, dar în strânsă legătură cu Institutul So- 
cial Român, Deşi Institutul nostru a adoptat prin- 
cipiile şcoalei sociologice dela Bucureşti, a d-lui 
Prof, D. Gusti, adică metoda monografiilor so- 
ciale, obţinute prin anchete sociografice şi efec- 
tuate de către organe speciale pentru fiecare ra- 
mură de cercetare, strânse în echipe — metodă 
ce se deosebeşte de sistemul anchetelor monogra- 
fice prin organ anchetator polivalent — totuși I. 
S. В. C., dela început a căutat să meargă pe căi 
proprii, întocmindu-şi singur programul de activi- 
tate şi asigurându-și mijloace proprii în realiza- 
rea obiectivelor sale, 

Intr'adevăr dacă sub scutul independenţei noas- 
tre, ne-am permis să pornim pe drumuri tăiate de 
noi, cauzele acestei deosebiri față de programul 
IL S, К, sunt a se găsi următoarele considerente: 


Primo: Institutul nostru n'a dispus şi nu dispuné 
de profesori universitari, de acei distinși doctri- 
nari şi teoreticieni ai şcoalei sociologice române 
şi nici de studenţii dela seminariile de sociologie, 
dintre care s'ar fi putut recruta echipierii anchete- 
lor monografice. Astfel 1, S. В. С. dela început 
şi-a ales colaboratorii dintr'un mănunchiu de in- 
telectuali din Banat (medici, avocaţi, magistrați, 
preoţi, învăţători etc.), care venind toţi din pro- 
fesiuni libere sau funcțiuni publice, aduceau cu 
ei, pe lângă cunoştinţele teoretice de doctrină so- 
ciologică — cu care de altfel, datorită eminen- 
telor publicaţii ale 1. S. R., uşor s'au familiarizat — 
mai ales acel simţ practic, care numai pe marele 
șantier al vieţii publice şi de Stat se poate câștiga. 
Este evident că acești intelectuali, consumaţi fie- 
care în branşa profesiunii lor, dovedeau о predi- 
lecţie pentru sociologia aplicată. Pentru ei socio- 
logia nu era o preocupare de ştiinţă pură, deci în 
sine un scop, ci dimpotrivă, un mijloc — desigur 
cel mai potrivit — de a găsi directivele unei ac» 
ţiuni de stat pentru remedierea neajunsurilor con- 
statate în уіеаја naţională şi de stat, De aceea 
— după cum vom vedea — monografiile noastre 
publicate până 'acum, abundă în propuneri făcute 
de 1. S. С, B., pentru îndreptarea neajunsurilor so- 
ciale, constatate prin anchetele monografice, solu- 
{їшї саге în mare parte au şi fost primite de or- 
ganele şi autorităţile de stat competente. 

Secundo; adoptând în chip firesc directivele im- 
puse de sociologia aplicată, I. S, В. С, a ajuns în 
mod logic să-şi pună probleme sociologice speci- 
fice şi arzătoare pentru Banat, probleme се ur- 
mau să fie în primul rând cercetate, în vederea 
unei acţiuni de îndreptare а neajunsurilor consta= 
tate, Astfel, s'a ajuns, în ordinea ierarhică, a 
importanţei lor, la prima şi cea mai capitală pro- 
blemă sociologică pentru Banat, aceea a depopu- 
lării, apoi la problema desnaționalizării unor re- 
giuni din Banat, problema urbanizării şi industria- 
lizării ţăranului bănățean, etc., după cum vom 
vedea, 

Aceste preocupări au adus cu sine anchetele 
monografice din comunele Belinţ (1934) și Ѕаг- 
bova (1935) din judeţul Timiş-Torontal, unde 
firul conducător al cercetărilor îl dădea problema 
depopulărit Banatului, prin denatalitate şi morta- 
tate infantilă; apoi ancheta dela Pojojena (1936) 
din judeţul Caraş, unde s'a urmărit cercetarea 
problemei desnaţionalizării (sârbizării) Românilor 
din Valea Clisurii, iar ancheta monografică dela 
Ohaba Bistra (1938) — comună lângă care se gă- 


601 


sesc uzinele metalurgice Ferdinand din grupul Тї- 
tan-Nadrag-Calan — a avut ca punct de plecare 
cercetarea comportării populației rurale în con- 
tact cu marea industrie şi anume, dacă sub in- 
fluenţa industrializarii, țăranul român se urbani- 
zează, proletarizează, sau rămâne și mai departe 
legat de agricultură şi dacă țăranul, în general 
este sau poate să fie în același timp şi muncitor 
industrial şi agricultor printr'o exploatare fami- 
liară a pământului, 

Serviciul social — în care I, S, В, С, a fost în- 
cadrat prin efectul legii dela 18 Octomvrie 1938— 
a adoptat în mod indirect sistemul finalist al cer- 
cetarilor sociale, practicat de noi, atunci când ne-a 
impus să cercetăm comunele din plasa Bozovici, 
din județul Caraș, în vederea transformării acestei 
unităţi administrative, în „plasă model”, Astfel a 
ajuns Institutul nostru să cerceteze în vara anului 
1939, 16 sate din Valea Almăjului, în plasa Bo- 
zovici 


Ш, 


Programul de activitate al І, S. В, С, ега aşa- 
dar urmatorul: să se cerceteze câte una sau două 
comune-tip pentru fiecare problemă, Astiel pro: 
blema depopulării a fost cercetată la Belinţ și 
Sârbova; prima comună fiind mai supusă, prin 
faptul legăturii sale feroviare cu centrele urbane 
Timișoara şi Lugoj, influenței urbanizării — unul 
din cauzele fenomenului — iar a doua comună, 
fără legătură de cale ferată cu mediul urban și 
având toate condițiunile de vieaţă în abundență, 
cu pământ fertil, climă dulce, etc., nu justifica cu 
n:mic, în aparenţă, descreşterea populaţiei sale. 
Іа ceea ce priveşte problema desnaţionalizării, 
comuna cea mai indicată pentru a fi cercetată, 
era Pojojena din Valea Clisurii (judeţul Severin), 
iar problema industrializării s'a manifestat la 
Ohaba-Bistra din judeţul Caraş, motiv pentru 
care am anchetat acea comună. 

Bineînțeles că pe lângă problemele sociale, mai 
mult sau mai puţin specific comunelor-tip, cer- 
cetate de echipele Institutului nostru, monografiile 
publicate până acum dau o icoană fidelă a situa- 
іеі sociale în suprafaţă şi în adâncime, în total 
şi în parte, a comunelor anchetate, asupra fiecărui 
dintre fenomenele sociale, (sănătatea, vieaţa eco- 
nomică, vieața religioasă, şcoala, administraţia, 
agricultura, obiceiuri, folklor еѓс.), în cadrele res- 
pective (cadrul istoric, cosmic, biologic etc.), ast- 
fel că aceste monografii, făcând abstracţie de 
problema inițială urmărită, constitue adevărate 


602 


monografii sociologice sătești, așa cum le concepe 
şcoala d-lui Prof. Dimitrie Gusti, 

Până în prezent I. S, В. С, a publicat următoa- 
rele monografii: 


1. Anchetă monografică în comuna Belinţ, Ti- 
mişoara 1938, Tipografia Românească, în octavo, 
pp. 412, cu numeroase grafice, diagrame, statistici 
şi fotografii afară de text, cu următorul conţinut: 
Cuvânt înainte, de С, С, Teodorescu, rectorul Po- 
litehnicei Timişoara, președintele I. S, В, C; О 
privire retrospectivă, de Dr, С, Grofşoreanu, direc- 
torul I, S. В, C.; Raportul general, de Prof. Т. To- 
pliceanu, secretar general; Raport geografic, de 
Prof. A. Contrea: Raport istoric, de Prof. І. Mi- 
loia; Raport statistic, de Prof. Emil Mihaiu; Ra 
port statistic П, de Prof. Ghenadie Піе. Secţia me- 
dico-socială; Raport asupra populaţiei infantile, 
de Dr. 1, Nemoianu; Raport asupra examinării 
populaţiei din punctul de vedere al bolilor vene- 
rice și vieaţa sexuală, de Dr, Augustin Maior; Ra- 
port despre morbilitatea şi mortalitatea de tuber- 
culoză, de Dr. Isaia Popa; Raport asupra anche- 
tei medico-sociale la femei, de Dr. Maria Popo- 
vici; Raport asupra examinării populaţiei din punct 
de vedere oculistic, de Dr. Virgil Popovici; Raport 
asupra examinării populaţiei din punct de vedere 
stomatologic, de Dr. Nerva Drăgan; Raport asu- 
pra examinării populaţiei din punct de vedere al 
vârstei, emigrărilor, imigrărilor şi igienei casnice, 
de Prof, Gh. Atanasiu, Secţia culturală: Raport 
asupra vieţii religioase, de Marius Bucătură, Ra- 
port asupra folklorului cules la Belinţ, de Prof. 
Т. Topliceanu; Raport asupra şcoalei, de Prof, La- 
zăr Anţilă, Secţia economică: Raport asupra cer- 
cetărilor din punct de vedere economic, de Ing. 
A, Lupan, profesor la Școala Politehnică; Raport 
asupra cercetărilor din punct de vedere agricol, de 
М. Demetrovici; Raport asupra hidrologiei şi lu- 
crărilor hidraulice, de Ing. V. Zbegan. Secţia juri- 
dică: Raport asupra reformei agrare, de Dr. Ilie 
Radu, avocat; Raport asupra manifestărilor juri- 
dice din sânul familiei, de Dr. Ше Radu. Secţia de 
sociologie şi politică socială: Raport asupra anche- 
tei etico-juridice, de Dr, С. Grofşorean, avocat; 
Raport asupra cercetărilor etico-juridice, de 
Adrian Brudariu, avocat. 


2, Monografia comunei Sârbova, Timişoara 1939, 
Tipografia Cooperativa Naţională, în octavo, pp. 
392, cu numeroase grafice, statistice, fotografii 
afară de text și index alfabetic pe materie, Con- 
ţinut: Cuvânt înainte, de Prof. Ing, С. C. Teodo- 
rescu, rectorul Şcoalei Politehnice din Timișoara; 


Cuvânt introductiv, de Dr. С. Grofşorean, şeful 
echipei monografice, directorul I. S. В. C.; Rapor- 
tul general asupra constatărilor şi soluțiunilor de 
îndreptare, propuse de I, S, В, C., de Dr. Emil Bo- 
tiş, secretar general al Institutului; Raport geogra- 
fic, de Prof. Aurel Contrea; Raport istoric, de 
Prof. Ghenadie Ilie; Raport asupra situaţiei me- 
dicale şi ібіепісо-ѕосіаїе a populaţiei infantile 
(0—15 ani), de Dr. I, Pruneş; Raport asupra răs- 
pândirii tuberculozei la populaţia trecută de 15 
ani, de Dr. Maria Popovici; Raport asupra exami- 
nării populaţiei din punct de vedere al boalelor 
venerice şi уіеаја sexuală, de Dr, A. Maior, Ra- 
port asupra examinării populaţiei, sub raport ocu- 
listic, de Dr. Virgil Popovici; Raport asupra exa- 
minării populaţiei din punct de vedere stomatolo- 
gic, de Dr. Nerva Drăgan; Raport asupra igienii 
corporale a locuitorilor, de Dr. Milota Dimitrie; 
Raport asupra igienii casei, de Prof. Gh. Atanasiu; 
Raport asupra cercetărilor în domeniul alimenta- 
tiei populaţiei, de Aurelia Adam-Munteanu, pro- 
lesoară de menaj; Raport asupra vieţii religioase- 
morale, de preot Melentie Șora; Raport asupra 
școalei şi culturii poporului, de Marius Bucătură, 
director şcolar; Raport asupra situaţiei agricole, 
de Ing. agronom Sever Dugăiaşu; Raport asupra 
cercetărilor din punct de vedere veterinar, igiena 
animală și zootehnică, de Dr. Radu Dimitrie, medic 
veterinar; Raport asupra manifestărilor juridice, 
de Dr. С. Grofşorean; Raport asupra concubina- 
jului, de Mihail Tigoianu, fost consilier la Curtea 
de Apel Timişoara; Raport asupra situaţiei imo- 
biliare a cărţilor funduare și aplicarea reformei 
agrare, de Dr. Alexandru Grozescu, avocat al Sta. 
tului; Raport asupra organizaţiei administrative a 
comunei, de Dr. Emil Botiș; Cadrul uman, de Prof. 
Aurel Contrea; Contribuţiuni muzicale la mono- 
grafia comunei Sârbova, de Prof. Dr. Nicolae 
Ursu, 


3, Materialul anchetelor monografice dela Po- 
jojena şi Ohaba-Bistra, precum și materialul an- 
chetei monografice din Valea Almăjului (plasa 
Bozovici), este în curs de prelucrare şi publicare, 
deocamdată — din lipsă de mijloace — în revista 
1. S. В. C., de unde apoi ca extrase urmează a fi 
publicate în volume. 

Paralel cu această activitate monografică s'a ur- 
mărit şi realizarea problemei iniţiale, care a dus 
la înfiinţarea I, S. В, C.: Colectarea documente- 
lor antirevizioniste, care într'adevăr abundă în pa- 
ginile colecţiei decenare ale revistei noastre. Їп 
special trebuesc remarcate, studiile, notele şi co: 


municările preşedintelui nostru Dr. С, Grofşo- 
rean, despre stările sociale din Ungaria, care a 
întrebuințat întotdeauna revizionismul ca o diver- 
siune faţă de revendicările sociale ale păturei de 
jos, care şi astăzi geme sub regimul feudal al ma- 
rilor latifundii, adevărate „colhozuri“, ale aristo» 
crației maghiare, pământuri pe care țăranul ma- 
ghiar duce o existenţă lipsită de cele mai elemen- 
tare condiţii de уіеа|& omenească. 

Pentru a ilustra, rezultatul la care a ajuns ac- 
tivitatea de documentare antirevizionistă а І, S, В. 
C., este suficient a aminti că tocmai datele impre- 
sionante, culese din chiar mărturisirile unor socio- 
logi şi intelectuali maghiari asupra stărilor sociale 
din ţara vecină şi în general dovezile incontes- 
tabile asupra activităţii revizioniste ale cercurilor 
minoritare dela noi, culese de Dr. С. Groişoreanu 
dela 1920—1930, prin urmărirea zilnică a presei 
maghiare şi publicate în revista Institutului nostru, 
au servit ca principală documentare valoroasei lu- 
crări a d-lui Vasile M. Teodorescu „Transilvania 
sub Maghiari şi Români” (Bucureşti, 1941, pp. 244, 
în octavo, tipografia Imprimeria Naţională), Acest 
fapt îl recunoaşte autorul citat, aducând d-lui Dr, 
С, Grofşorean şi revistei noastre „pentru lupta 
românească linia dreaptă şi curată a informaţiei 
sale obiective“, omagiul său public (v. op. cit. 
p. 96). 

De asemenea membrii Institutului nostru, prin 
lucrări individuale, publicate în revista I. S. B, C. 
şi parte extrase în broşuri, au îmbrățișat nume- 
roase probleme sociale de natură culturală, isto- 
rică, pedagogică, medicală, juridică еіс. 

Credem că este cazul să relevăm aci câteva din- 
tre lucrările mai de seamă ale membrilor noştri, 
spicuite din tabela de materii dela 1933—1939, pu- 
blicată în Nr, VII, 26 Aprilie—Decemvrie 1939, al 
revistei noastre, în ordinea apariţiei: 

І, Studii istorice: Octavian Lupaș: Mircea Va- 
sile Stănescu, 1933, Nr. 1, p. 10 şi Nr. 2, p. 59; 
Dr. Teodor Botiş: Andrei Mocioni, 1933, Nr. 6, p. 1 
şi 1934, Nr, 10, p. 16; Constantin Rudneanu: Eve- 
nimentele istorice din 1848 şi politica ministru- 
lui Szemere B. — Acţiunea lui E. Mursu în Ba- 
nat, 1934, Nr. 6, р. 73; Tr. Topliceanu: Eftimie 
Murgu şi turburările revoluţionare din Тага Ro- 
mânească, 1934, Nr. 6, р. 79; Traian Biraiescu: 
Turcii în centrul Europei, 1935, Nr. 13, p. 60; Prof. 
Nic. Tomiciu: Caransebeşul în Sec. XIV—XVIII, 
1936, Nr. 15, p. 3; Capitol introductiv la o viitoare 
istorie a Banatului Severin, mai precis: a celor 3 
districte valahice, 1938, Nr. 24, р. 5; Ilie Grop- 


603 


#еапи: Petre Mocioni, 1939, Nr. 25, р, 9; Ion Stoia 
Udrea: Astinţitul steagurilor, 1940, Nr, 27, р. 13 
şi Nr, 28, р, 25; Prof. N, Tomiciu: Ungurii în {ага 
Severinului, 1940, Nr. 27, p. 40; Virgil Birou: Un 
document românesc dela 1830, 1940, Nr. 27, p. 
51; Ion В. Mureşan: Despre Paul lorgovici, 1940, 
Nr, 30, p. 231; Prof. A, Iepure: Epoca de bronz 
în Banat, 1940, Nr, 31, p. 352 şi Nr, 33, p. 433; 
Ion Stoia Udrea: O ficțiune istorică, 1940, Nr, 31, 
р. 380; Prof, М, Tomiciu: Sate româneşti și sate 
ungurești în Banat, Epoca de aur în istoria Ва: 
natului, 1940, Nr, 33, р, 495; Dr, A. Ciobanu: Un- 
gurii falsifică istoria, 1940, Nr, 29, p. 222; Dr. 
Hilda Drăgan: Romanii, popor mistic în legenda 
Românilor, 1940, Nr, 37, p. 677; precum și nu- 
meroase note și însemnări de colaboratorii re- 
vistei, 

I, bis, Studii de istoria dreptului: Dr, C, Grot- 
șorean: In {ага Dacilor, 1940, p. 1, 97, 268, 364 
şi 417, 

П, Studii sociologice: a) generale: Dr, I, Ten- 
chea: Ce poate fi sociologia, 1933, Nr. 2, р, 63; 
Prof. Dr. V, Bogdan: Concepţia sociologiei mo- 
derne, Nr, 2, р, 69; Adrian Brudariu: Politica so- 
cială, 1933, Nr. 2, р, 70; Prof. Dr. D, Gusti: Legea 
serviciului social, 1939, р. 3; Dr. С, Grofșorean: 
Aspecte politico-sociale, 1937, Nr, 17, р, 39; b) 
depopularea: Dr, St. Cioroianu: Cauzele sufle- 
teşti ale descreşterii populaţiei române din Ba- 
nat, 1933, Nr, 1, p. 1; Dr, Iosif Nemoianu: Morta- 
litatea infantilă în Banat, 1933, Nr, 6, р. 22; Pr. 
Melentie Ѕога; Biserica, familia şi natalitatea, 1934, 
р, 3; Dr, Alex, Nicolescu: Reflecţiuni asupra avor- 
tului, prilegiuite de legiferarea lui în cadrele pro- 
iectului noului Cod Penal, 1935, Nr, 13, p. 1; Dr. 
Liviu Gabor: Reflecţiuni referitoare la legiferarea 
avortului, 1935, Nr, 13, p. 16; Vasile M, Dumitriu; 
Avortul în noua legiuire penală, 1935, Nr, 13, p. 
25; Dr, Petre Râmneanțu: Soluţiuni în legătură cu 
problema declinului etnic al populaţiei româneşti 
din Banat, 1936, Nr, 14, p. 1; Dr. Haute: Despre 
semnificația situaţiei demografice a Banatului, 1936, 
Nr, 14, p. 51; Dr. С, Grofșorean: Depopularea Eu- 
ropei, 1935, Nr 13, р, 215; Problema depopulării 
în Ungaria, 1936, Nr, 14, р, 72; Dr. 1. Nemoianu: 
Din activitatea de puericultură în mediul rural, 
1937, Nr. 17, p. 3; Dr. Ionel Adam: Activitatea de 
puericultură în comuna Ferendia, 1937, Nr, 19, 
p. 24; Dr. E. Воі: Aspectele depopulării Bana- 
tului sub prizma cercetărilor monografice ale I, 
S. В, C, 1939, p. 35; с) urbanizarea: Dr. E. Botiş: 


604 


Cercetarea comportării populaţiei rurale în con- 
tact cu orașul 1938, Nr. 22, р, 105; Urbanizarea 
ţăranului român, 1940, p. 639, 

III. Studii politico-sociale: Dr, С. Grofșorean: 
Problema minoritară şi criza economică, 1933, Nr, 
2, р. 27; Principiile corporatismului, 1935, Nr. 19, 
p. 50; Planul Tardieu-Hantos, 1936, Nr, 15, p. 11; 
Politica externă, 1936, Nr, 16, p. 5; Aspecte social- 
politice, 1937, Nr, 17, p. 39; Imperiul Britanic, 1937, 
Nr, 19, p. 8; Emanciparea politică a Banatului, 
Emanciparea culturală a Banatului, 1937, Nr, 19, 
p. 84; Fascism, naţional-socialism, comunism na- 
tional, 1938, Nr, 21, р. 3; Lupta generaţiilor, 1938, 
Nr, 22, p. 59; Reglementarea problemei minoritare, 
1938, Nr, 24, р, 43; Europa Sud-Estică, 1939, Nr, 
25, р. 75; Constatările sociologiei maghiare dela 
1907—1917, 1940, Nr. 37, р. 601; G, Sofronie: Ele- 
mentele juridice şi politice ale problemei desar- 
mării, 1934, Nr, 6, р. 45; Тг. Topliceanu: Românii 
și minoritarii în județul Timiș-Torontal, 1934, Nr, 
10, p. 78; Dr. P, Nemoianu: Banatu-i fruncea, 1935, 
Nr, 13, p. 43; Grigore Ion: Apropierea bulgaro- 
jugoslavă, 1936, Nr, 16, p. 15; Motivele contelui 
Bethlen, 1937, Nr, 17, р, 36; Bazinul Dunărean, 
1938, Nr, 21, р. 26; Dr. Gh. Ciorman: Românii din 
Iugoslavia, 1939, Nr, 25, p. 47; Prof, Giorgio Del 
Vecchio: Pacifism, 1940, Nr, 30, р, 225; Constantin 
Drăgan: Fenomenul războiului şi potenţialul belic 
al naţiunii, 1940, Nr, 30, p. 238; Traian Birăescu: 
Cultura apuseană şi Maghiarii, 1940, Nr, 33, p, 52; 
Dr. Іоѕії Jivan: Situaţia din Clisura şi litigiul ro- 
mâno-sârb, 1940, Nr, 37, p. 653; Prof. Iosif Duma: 
Situaţia Românilor din Banatul lugoslav, 1940, 
Nr, 37, р, 633, 

IV, Studii de monogratie sociologică: Pr, Melen- 
Не Şora: Observări asupra vieţii religioase, mo- 
rale constatate în comuna Sârbova, 1938, Nr, 21, 
р. 29; Inv, Sever Dugăiaşu: Monografia agricolă 
a comunei Sârbova, 1938, Nr, 22, р. 46; СА, Boran: 
Raport monografic asupra şcoalei primare de Stat 
din Ohaba Bistra, 1939, Nr, 25, р, 21; Dr, Emil Bo- 
tiş; Judecătoriile comunale din Almăj, 1940, Nr, 
27, р. 33 şi Nr. 28, p. 156; Elena Dr, Secoșanu: Iz- 
voade almăjene, 1940, Nr, 28, р, 115 şi Nr, 31, 
р. 319; Prof, І, Stinisuță: Valea Almăjului, 1940, 
Nr, 2, p. 25 şi Nr, 28, р, 134; Gh, Atanasiu: Igiena 
casei în Almăj, 1940, Nr, 28, р, 163 şi Nr, 30, 
p. 263; Folklor literar de pe Valea Almăjului, 
1940, Nr. 37, p. 663; Prof, Traian Mager: Cerce- 
tările din ţinutul Halmagiului, 1940, Nr. 30, р. 
259 şi Nr, 31, p. 357; Prof, Dr. N, Ursu: O nuntă 
în Valea Almăjului, 1940, Nr, 33, p. 469; M. Bucă- 


tură: Şcoala şi educaţia poporului în Almăj, 1940, 
Ne, 31, p, 334, 

V, Studii economice, agrare şi de politică agrară: 
Traian Birăescu: Factorul economic în Banat, 1933, 
Nr 1, p, 23; Dr. P. Nemoianu, Importanţa creşterii 
şi exportului de animale în Banat, 1933, Nr. 2, p. 
20; Prof, Nestor Blaga: Transformările imobiliare 
din orașul Arad în timpul dela 1 Ianuarie 1933 la 
30 Iunie 1933, Nr. 6, р, 66; Ing. С. Bogdan: 
Bilanţul reformei agrare în urma aplicării legii 
pentru libera circulaţie a bunurilor în jud. Timiş- 
Torontal, 1934, Nr. 10, р, 65; Constantin Manoliu: 
Industria în cadrul statului agrar, 1935, Nr. 13, р, 
1939; S. Stoicănescu:: Un aspect al vieţii națio- 
nale şi economice la frontiera de Vest, 1936, Nr, 
15, р. 22; Situaţia economică şi problema naţio- 
nalităţilor în oraşul Timişoara, 1936, Nr, 16, р, 49; 
Ion Negru: Pierdem și pământul, 1936, Nr, 16, 
р, 17 şi Nr, 19, р, 33; Grigore Ion: Defecte în eco- 
nomia din Banat, 1937, Nr. 19, р, 3; Gh. Boran: 
Societatea de simultanizare a râmătorilor din Igriş, 
1938, Nr, 24, р, 35; Gh, Birăescu: Naţionalizarea 
industriei, 1939, Nr, 25, p. 13; Paul Cocârlan: Asu- 
pra concepţiei tehnice de cercetare economică și 
socială a satului, 1939, Nr, 25, р. 71; Dr. Ing. С, 
Mikloşi: Despre electrificarea rurală a Banatului, 
1938, Nr, 25, р, 5. 

VI. Studii juridice: Mihai Feneşan: Criminali- 
tatea, 1933, Nr, 1, р. 21 şi Nr, 2, р, 38; Vasile М. 
Dimitriu: Proiectul Codului Penal ca operă naţio- 
nală de unificare legislativă, 1933, Nr, 2, p. 47; 
G. Sofronie: Elementele juridice şi politice ale 
problemei desarmării, 1933, Nr, 6, р, 45; Salvator 
Abrădeanu: Un aspect al unificării legislative, 
Estinderea legiuirilor române în Bucovina, 1939, 
Nr, 25, р. 43. ПЕЙ 

VII, Studii pedagogice şi de politică şcolară: 
Prof. Gh. Atanasiu: Ce putem face pentru copiii 
surdo-muţi, 1933, Nr, 1, р, 27; Prof, Sabin Evu- 
tianu: Aspecte de politică şcolară în Banat şi Cri- 
şana, 1933, Nr, 2, р. 8; Prof. Escaniu Crişan: Miş- 
carea populaţiei școlare la Liceul „Moise Nicoară“ 
din Arad, 1933, Nr, 2, р, 30; Prof. Traian Mager: 
Problema regionalismului educativ în ţinutul Hal- 
magiului, 1934, Nr, 6, р, 40; Dr, Octavian Lupaș: 
Cronici manuale didactice ţărăneşti din Sâmbă- 
ieni, în vederea principiilor localismului educativ, 
1934, Nr, 6, p. 68; Gh. Atanasiu: Școlile primare 
de Stat la Timişoata, Studiu de igienă şcolară, 
1934, Nr, 10, р, 34; Defectivi fizici şi mintali, 1935, 
Nr, 13, р, 152; Anatole Chircev: Orientarea pro- 
fesională și respectul individualităților, 1938, Nr, 


21, p. 41; Ion D. Ungureanu, Criterii în rezolvirea 
problemei orientării profesionale, ;1938, Nr, 24, 
39; Tr. Topliceanu: Rolul social al Preparandiei din 
Arad, 1812, 1933, Nr, 1, р, 5, 

VIII, Studii culturale, artistice şi literare: Соп- 
stantin Stoicănescu: Tălăzuiri de vieaţă nouă, 1933, 
Nr. 1, р. 3; Dr. Ocavian Lupaș: Mircea Vasile Stă. 
nescu, 1933, Nr, 1, р, 10 şi Nr. 2, р, 59; Sabin V. 
Drăgoi: Observări la un răspuns al d-lui Bela 
Bartok, 1937, Nr, 17, p. 23; Dr. N. Ursu: Exempli- 
ficări caracteristice din  folklorul muzical bănă- 
tean, 1937, Nr. 17, р. 29; Ghenadie Ilie: Mânăsti- 
rea Bezdin (Banat), 1937, Nr. 19, р, 77; Filaret 
Barbu: Curente naţionaliste în muzică, 1938, Nr. 
22, р, 5; С. Miu-Lerca: Bănăţenism și creaţie, 1938, 
Nr, 22, p, 16; Grigorie Ion: Pe urmele specificu- 
lui bănăţean, 1938, Nr, 22, р. 27; R, Ladea: Schița 
unei conferințe despre arta plastică, 1939, Nr, 25, 
р, 65; Virgil Birou: Aşa a fost dintru început, 1940, 
Nr, 28, p, 143; Crucile de piatră din Ticvan, 1940, 
Nr, 31, р, 313; Crucile de piatră de pe Valea Ca- 
raşului, 1940, Nr, 33, р, 454; Cu undele Carașului, 
Nr, 37, р, 617. 

IX, Studii de geologie, geografie și botanică: Dr. 
A, Contrea: Caracterele florei şi vegetației bănă- 
tene, 1934, Nr, 10, p. 67, 

In fine, să menţionăm că în urma invitaţiei pri- 
mite din partea Oficiului de Studii şi Documentare 
de pe lângă Ministerul Afacerilor Străine, I, S, В, 
C, a întocmit studii cuprinzând material documen- 
tar referitor la Banat, în vederea tratativelor ro- 
mâno-maghiare, ce s'au sfârşit prin conferința 
dela Turnu-Severin, La întocmirea acestor studii 
au colaborat următorii membri ai Institutului nos- 
ru: Dr, C, Grofşorean, Dr. Alexandru Grozescu, 
Traian Birăescu, Virgil Birou, Marius Bucătură, 
Ludovic Ciobanu şi Dr, Emil Botiș, 
pi 
IV 

Programul І, S, B, C, pe anii viitori s'ar putea 
înfățișa în felul următor; 

1 Completarea cercetărilor monografice dela 
Ohaba-Bistra (Ferdinand) la Reşiţa şi Anina, spre 
a se putea sintetiza rezultatele de până acum, ob- 
ținute în urmărirea problemei industrializării ţă- 
ranului român și anume pentru a vedea dacă în 
contact cu marea industrie ţăranul se urbanizează 
sau se proletarizează. 

2, Examinarea problemei naționalităților din Ba- 
nat, prin cercetarea monografică de sate germane 
şi colonii maghiare artificial creiate în trecut, 


605 


3, Anchete monografice în comunele de colo- 
niști români din Banat, pentru a cerceta cauzele 
nereușitei acestor colonizări, 

4, Monografia orașului Timișoara, spre a se găsi 
mijloacele cele mai potrivite pentru creiarea bur- 
gheziei româneşti, în special condițiunile de vieață 
a liber-profesioniștilor, funcţionarilor, muncitori- 
lor, industriaşilor și meseriașilor mijlocii şi mici, 
români, 

5, Cercetări monografice în Banatul lugoslav şi 
în Timoc, ceea ce am şi început, 


у. 


Nu este fără interes a constata în concluzie, că 
toată această activitate multiplă şi rodnică, I. S, 
В, С, а desfășurat-o din cel mai curat idealism 
și patriotism, cu totul desinteresat, fără ca mem- 
brii Institutului nostru să fi primit vreo retribu- 
Не pentru munca lor, afară de scurta perioadă a 
serviciului social, când membrii echipieri ai Insti- 


tutului au fost retribuiți cu o modestă diurnă de 
2.500 lei lunar, 

Bazându-se numai pe micile subvenţii, acordate 
ín trecut de către județul Timiş-Torontal, mai 
apoi Ţinutul Timiş şi Municipiul Timișoara, între. 
prinderile comunale, iar în prezent numai de către 
cele două instituțiuni din urmă, fără nici un spri- 
jin dela Centru, I, S, B, C, duce o existenţă foarte 
rea, abia putând să acopere cheltuielile tipăririi; 
revistei sale, care de aproape zece ani apare în 
mod regulat şi neîntrerupt; 

Subiect serios de gândit, pentru acei care — aşa 
se vede — rămân indiferenți față de sforţările 
pline de roade bune ale intelectualilor patrioţi din 
Banat, grupaţi în jurul acestui bastion de afir- 
mare românească la frontiera de Vest a țării, care 
ar trebui să fie ridicat la rangul unui focar de lu- 
mină pentru românismul din Sud şi Balcani, 

Timişoara, Noemvrie 1941. 


Dr. EMIL BOTIŞ 


INSTITUTUL SOCIAL ROMÂN DIN BASARABIA 


Institutul Social Român din Basarabia, în' ziua 
de 5 lanuraie 1940, a trimes Institutului Social 
Român din Bucureşti următorul Raport de activi- 
tate, îscălit de preşedinte, Prof, Т. Al. Ştirbu şi 
secretar general, Prof, P, Ştetănucă, 

Institutul Social Român din Basarabia s'a în- 
ființat din inițiativa unui grup de intelectuali ba- 
sarabeni, cu sprijinul moral şi material al d-lui 
Prof, D. Gusti, în numele Institutului Social Ro- 
mân din Bucureşti, 

Dela început, Institutul şi-a fixat următorul 
program de activitate: cunoașterea satelor și ora- 
şelor basarabene, prin metoda anchetelor mono- 
grafice, 

Anchete sociologice în regiunile cu populaţia 
mixtă din Nordul şi Sudul Basarabiei pentru a 
cunoaşte raportul de forțe etnice între moldoveni 
$1 neamurile conlocuitoare, 

Organizarea unui muzeu sociologic al Basara- 
biei, care să oglindească уіеафа satelor şi oraşelor 
sub raportul muncii, uneltelor, artei populare şi 
datinelor, 

Organizarea unei biblioteci sociologice, cu o sec- 
ţie care să cuprindă toate cărţile privitoare 1а 
Basarabia, 


606 


Intocmirea unui îndreptar bibliografic, care să 
cuprindă toate studile monografice, folklorice, is- 
torice şi sociologice asupra Basarabiei, 

Reprezentarea rezultatelor cercetărilor mono- 
grafice în conferințe publice, pentru a face cât 
mai mult cunoscute realităţile sociale din Basara- 
bia. 

Organizarea de conferințe publice cu concursul 
celor mai distinse personalități din țară, cu scopul 
de a difuza problemele culturale, economice, po- 
litice și sociale, în straturile intelectuale din Ba- 
sarabia, 

Până în prezent, Institutul a cercetat, după me- 
toda monografică, următoarele sate: lurceni şi 
Nişcani, jud. Lăpuşna; Copanca, jud, Tighina; Po- 
peştii de Sus, jud, Soroca; Vâprova şi Dâşcova, 
jud. Orhei, 

Privitor la satele Гигсепі şi Nişcani, s'au tipă- 
rit 14 studii în Buletinul Institutului, Tom, I, 
1937 (418 pagini), 

Privitor la satul Copanca, au apărut în acelaşi 
Buletin, Tom, II, 1938, 20 studii (660 de pagini). 

Privitor la satul Popești! de Sus, sunt în lucru 
o serie de studii, care ar apare în curând în Bu- 
letinul Institutului, Tom, III. 


Institutul a început studiul monografic а] re- 
giunii Codrului din Basarabia, саге se va face 
prin cercetări la sate, într'o periodaă de 3 ani, 
Până în prezent s'a studiat din această regiune, 
satele: Turceni, Nişcani, Vâprova, Dâşcova şi Cor- 
nova, jud. Orhei (ultimul sat a fost studiat de 
către Institutul Social Român din Bucureşti), 

Se vor cerceta documentat, уіеа{а socială a sa- 
telor Horodiște şi Ulmul, jud, Lăpuşna. Celelalte 
sate din regiunea Codrului vor fi cercetate mai 
sumar, 

După cercetările monografice dim satele arătate 
mai sus, s'a organizat la Chişinău, între 15 Oc- 
tomvrie și 15 Martie, în anii 1935—1939, patru se- 
rii de comunicări monografice, cu scopul de a 
prezenta rezultatul cercetărilor monografice, 

Cu ocazia cercetărilor monografice dela sate, 
s'au adunat numeroase obiecte de interes muzeo- 
logic şi s'au scos peste 1.000 de fotografii, cu care 
se va organiza un muzeu al Institutului, 

Institutul Social Român din Basarabia a orga- 
nizat în anii 1934—1936 două cicluri de confe- 
rințe: unul intitulat „Valorificarea producției ba- 
sanabene“ (17 conferinţe) şi altul „Doctrine eco- 
nomice și politice contemporane” (26 conferinţe), 

Membrii Institutului au colaborat cu numeroase 
studii şi documente privitoare la уіеаќа socială a 


satelor basarabene la revistele „Sociologie Ro- 
mânească”, „Міеаја Basarabiei” și „Însemnări 
leşene”, 


Institutul s'a organizat la început pe secţiuni 
(15 secţiuni), cu membri din toate categoriile inte- 
lectuale din Basarabia: profesori, ingineri, doc- 
tori, avocaţi, judecători, preoţi şi învăţători, 

In cadrul Institutului s'a organizat o grupare 
monografică din elemente tinere şi devotate acţiu- 
пй de cunoaştere a Basarabiei, cu care s'a între- 
prins o activitate monografică din satele arătate 
mai sus, 

Institutul a funcţionat timp de 4 ani şi 3 luni, 
ca instituţie particulară, a fost susținut din punct 
de vedere material din. cotizaţiile membrilor şi di- 
ferite subvenţii dela instituţii de Stat ca: Primă- 
ria Municipiului Chişinău, Prefectura judeţului Lă- 
pușna, Consiliul Eparhial din Chişinău, şi Funda- 
На Culturală Regală „Regele Mihai”. 

Incepând la 14 Februarie 1938, Institutul So- 
cial Român din Basarabia sa încadrat în Ser- 
viciul Social, schimbându-și titlul în: Institutul 
de Cercetări Sociale al României, Regionala Chi- 
şinău, 


Până la încadrarea în Serviciul Social, 
Institutul а fost condus de către 4-1 Pann 
Halippa, preşedinte; Petre  Ştefănucă, secre- 
tar general şi un comitet, După încadrare, Insti- 
tutul a fost condus de către d-nii: T, Ştirbu, vice- 
preşedinte, P, Ştefănucă, director şi N, Moroşan, 
secretar general, 

In acţiunea sa monografică la sate, s'au consta- 
tat următoarele: Га lurceni, jud. Lăpuşna, s'a con- 
statat că o bună parte dintre săteni, olari de me- 
serie, din cauză că lucrează zmalţul cu plumb, din 
care ies niște vapori се vatămă căile respira- 
tiei, mor în plină tinereţe, Cei mai mulți nu ating 
vârsta de 40 de апі, Tot la Іигсепі s'a ajuns 1а 
concluzia că procentul ridicat de analfabetism nu 
e întotdeauna în raport direct cu nivelul cultu- 
ral al unui sat, Satul lurceni, chiar dacă are peste 
80 la sută de analfabeți, nu se poate spune că e 
un sat întunecat de oarece posedă un nesecat iz- 
vor de cultură populară ce se exprimă printr'o 
neîntrecută bogăţie de basme, cântece, legende, 
etc,, s'au cules din acest sat 136 de basme, dela 
19 povestitori, fără să se poată spună că s'a epui- 
zat acest rezervor de cultură populară. 

Intr'o viitoare acţiune culturală în acest sat, va 
trebui să se pornească dela această bogăţie care 
trebueşte păstrată, 

La Nişcani, jud, Lăpuşna, s'a constatat că cele 
mai multe gospodării au biblioteci în bună parte 
religioase, ceea ce pentru Basarabia intrată în 
conştiinţa românească drept patrie a analfabetis- 
mului, e o adevărată revelaţie, 

La Copanca s'a descoperit şi s'a dat alarma 
prin presă, prin publicaţii, despre bogăţia de 
fructe, care putrezesc, neputând fi valorificate, din 
cauza lipsei căilor de comunicație, Tot la Copanca 
s'a aflat şi despre o colonizare clandestină cu Bul- 
sari, pe pământurile din satul Văratec, jud. Lă- 
pușna, destinate pentru Copăncenii împroprietăriți 
pe moşiile din acest sat, 

La Popeşti s'a constatat un aspect cu totul ne- 
cunoscut, dar îmbucurător pentru situația noastră 
din Basarabia de Nord, unde avem de luptat cu 
minoritatea ucraineană, Satul Popeştii de Sus, 
înființat de țăranii fugiţi de pe pământurile boie- 
reşti în 1842, a dat o dovadă de o puternică vi- 
talitate, în răstimpul celor aproape 100 de ani 
dela înfiinţare, Popeştii au reuşit să formeze prin 
roire pe moşiile cumpărate dela boierii din veci- 
nătate, alte două sate și un cătun. 

Ei au ştiut să arate o adevărată funcțiune etnică 


- a neamului nostru românesc, neajutaţi de nimeni, 


607 


într'un momemt când elementul ucrainean din 
Nordul Basarabiei tindea să se coboare spre locu- 
rile libere dinspre Sud, 

Privitor la constatările dela Vâprova şi Dâșcova, 
jud, Orhei, nu se pot trage încă concluzii, de oa- 
rece materialul monografic adunat în aceste sate 
e în lucru, 

Activitatea noastră în viitor se rezumă deci la 
următoarele: 

1. Tipărirea Buletinului, Tom. III, 1939, cu stu- 
dii privitoare la Popeșştii de Sus, jud. Soroca. 

2, Cercetarea monografică a regiunii Codrilor 
Centrali ai Basarabiei, într'o perioadă de 3 ani. 
Pentru cercetări monografice mai amănunțite s'au 
ales satele: Vâprova, jud. Orhei, Horodişte şi 
Ulmu, jud, Lăpuşna, 

Odată cu aceste sate se va cerceta și vieaţa sa- 
telor din împrejurime, pentru a se întocmi mono- 
grafia întregii regiuni a Codrului, 

3, Tipărirea Monografiei regiunii Codrului, 

4, Organizarea Muzeului, expoziţiei fotografice 
şi a arhivei monografice a Institutului, 

5. Intocmirea bibliografiei, privitoare la Basa- 
rabia, 

6. Organizarea de expoziţii şi comunicări mono- 
grafice după fiecare campanie de lucru, între lu- 
nile lamuarie, Februarie, 

7. Studiul problemelor speciale cum sunt de 


pildă: bugetele țărănești, migraţiunile în scop de 
căutare de lucru, ete., vor fi de asemeni urmărite 
cu interes deosebit, 

Prin suspendarea legii Serviciului Social, s'a re- 
venit la vechiul Institut Social Român din Basa- 
rabia, 

In prezent însă Institutul nu-şi poate desfăşura 
programul său de activitate arătat mai sus dim 
lipsă totală de mijloace materiale, 

In acest scop, vă rugăm să binevoiţi, a ne acorda 
o subvenție, cu care să putem continua activitatea 
noastră până la încadrarea în Institutul de Ştiinţe 
Sociale al României, înființat în luna Noemvrie 
1939. 

Tot odată, vă mai rugăm să binevoiţi a dispune 
ca să ne cumpere o serie de exemplare din Bule- 
tinul Institutului nostru, pentru a fi dăruite ceti- 
torilor concentrați, 

Credem că studiile privitoare la Basarabia, pu- 
blicate în Buletinul mostru, vor forma o lectură 
interesantă şi plăcută pentru intelectualii concen- 
{га}! și aduşi să apere granița de răsărit a Țării, 
a cărei populaţie românească au datoria s'o cu- 
noască pentru а o apăra cu mai multă іпѕиће- 
йге. 


Președinte, TH, AL. ŞTIRBU 


Secretar General, Р. Șiefănucă 


UN SEMINAR DE MONOGRAFIE SOCIOLOGICĂ 


In anul 1929, d-l profesor D, Gusti mi-a făcut 
cinstea de a mă însărcina cu conducerea unui Se- 
minar de monografie sociologică, pe lângă catedra 
sa de Sociologie. 

Eram în plină desfăşurare a campaniilor mono- 
grafice, Vară de vară, studenţii Facultăţii de Litere 
din Bucureşti — şi deseori dela alte Facultăţi — 
plecau, impreună cu Profesorul lor, în cercetări de 
specialitate, făcute în satele româneşti. Materialul 
şi mai ales experiența oare se aduna astfel, deter- 
minaseră o adevărată schimbare de mentalitate în 
sânul tineretului din acea vreme: anul întreg şcolar 
ne apărea ca o simplă perioadă de pregătire a cam- 
paniei de vară. Cursul teoretic, profesat dela 
catedră, lecturile de bibliotecă, discuţiile de Semi- 
пат, avea pentru noi un singur scop; să ne facă 
mai apți a lucra temeinic în adevărata şcoală și 


608 


' adevăratul şantier de muncă grea, care erau pentru 


noi monografia, Asistam şi trăiam noi înșine o 
răsturnare de perspective. accentul efortului nos- 
tru fiind pus întreg pe ceea ce de obiceiu era „уа- 
сапја mare”, vacanţă care forma acuma maximum 
de efort şi în acelaşi timp contactul cel mai strâns 
cu „alma mater” cea vie, în care an de an se întâl- 
neau tinerii de abea sosiți, cu cei care de mult ter- 
minaseră studiile universitare, 

Ca să facem tocmai acest contact între novici, și 
între „bătrânii monografiei”, ca să ne adunăm deci 
monografişti noi, nesfârşite discuții şi lucrări ereau 
duse în sânul Seminarului de Sociologie, în sălile 
bibliotecei care pe acea vreme ereau cele mai sgo- 
motoase, dar şi cele mai cald primitoare din toată 
Universitatea. Era un adevărat Seminar de Mono- 
grafie Sociologică, născut spontan, ca о rezonanţă 


întârziată а $ейїп{е1ог de discuţie purtate peste 
vară, seara, un Seminar, în care asistenţi erau to- 
talitatea monografiştilor, iar studenţi, aceiaşi mono- 
srafişti şi moi şi vechi, си rândul, 

Seminarul organizat, a venit doar pe urmă, ca 
o simplă sistematizare şi oficializare a acestui Se- 
minar spontan pe care îl alcătuia contactul perma- 
nent dintre tinerii colaboratori şi laolaltă munci- 
tori pe același domeniu. 

In asemenea condiţii, era firesc ca luând asupra 
mea sarcina de a sistematiza lucrările, să lupt din 
răsputeri pentru păstrarea liniei generale de des- 
voltare $1 mai ales a atmosferei de prietenie ştiin- 
нса, în mijlocul căreia eu însumi crescusem, 

Fiind Seminarul acesta un Seminar liber, iar eu 
un asistent onorific, ne-am putut îngădui anume 
libertăţi, atât de expunere cât şi de metodă de 
lucru, anume prospeţime în viziunea scopului pe- 
dagogic urmărit, care, cât de cât, dădea muncii 
noastre aspectul unei sincere colaborări deplin can- 
simțite, din pură patimă a ştiinţei pornite și înte- 
meiată pe о erarhie ca între frați mai mari şi mai 
mici, fără nimic rigid şi nimic pedant într însa, 

De sigur că, trecând vremea, Seminarul a devenit 
la un moment dat obligatoriu pentru anume grupă 
de studenţi $1, din păcate, din anul 1934, încetând 
prima fază a monografilor sociologice, făcute sub 
conducerea personală şi directă a Profesorului 
nostru, cu singurele puteri ale Seminarului de So- 
ciologie, iar ре de altă parte grupul monografiş- 
tilor îmbătrânind și uneori înăsprindu-se de greu- 
Ее vieţii, a trebuit să plătim şi noi preţul ori- 
cărei izbânzi: ce câștigasem în extensiune, am pier- 
dut desigur în adâncime, în elan sincer şi desinte- 
resat, 

A trebuit deci să înlocuim darurile fireşti ale 
perioadei romantice care izvorau din masiva şi 
darnica participare a tuturor, printr'o sistematizare 
pedagogică din ce în ce mai severă. 

Scopul Seminarului a rămas însă mereu același: 
să prelungească experienţa verei trecute, pe plan 
teoretic; să pregătească experienţa viitoare, printr'o 
ascuţire a uneltelor pe care aveam a le mânui, Iar 
pentru cei care, din felurite pricini nu puteau par- 
ticipa la muncile noastre, să le prilejuiască măcar 
un contact direct individual cu realitatea socială, 
deprinzându-i cu metodele severe ale ştiinţei sociale 
de azi, care se căleşte nu în seaca erudiție de 
bibliotecă, ci în simbioza teoriei cu realul, 

Din desbaterile acestui Seminar, ca o consemnare 
în scris a rezultatelor atinse, a ieșit lucrarea redac- 
tată în 1930, „Tehnica monografiei sociologice“, 


precum și сеа din 1936, „Monografia unui sat“, 
Aceste volume au сопѕ ЇЇ, timp de mai bine de 
zece ani, manualul după care au învăţat toate se- 
riile de studenţi, care au trecut pe la Seminarul de 
Sociologie monografică din Bucureşti. 

$1 tot ca un rezultat al acestui Seminar se poate 
considera, cel puţin într'o oarecare măsură, creș- 
terea ştiinţifică pe care au avut-o sutele de stu- 
епі care au participat an de an la campaniile mo- 
nografice, fie ale Seminarului, fie cele ре саге din 
1934 înainte le-a organizat Fundaţia Culturală Re- 
gele Mihai, 

Dar, în afară de cercetările executate colectiv, 
după cum spuneam, Seminarul prilejuia și, cerce- 
tarea individuală, Seminarul se poate lăuda că ab- 
solut toţi cei care au trecut prin el, şi-au obținut 
frecvenţa obligatorie pentru darea examenelor, au 
făcut lucrări care i-a pus în contact cu realitatea 
socială, pe care i-am deprins а o cunoaște şi prețui, 
indiferent de locul unde o găsești. Aci, la Bucu- 
reşti, am început cercetările de sociologie urbană, 
prin anchete diriguite asupra Cartierului Tei, asu- 
pra altor cartiere, asupra unor cazuri individuale, 
care au dus la strângerea unui material documentar 
cât se poate de interesant. lar pentru majoritatea 
cercetătorilor individuali, am găsit soluţia de a-i 
pune să studieze locurile lor de baştină, satul sau 
oraşul de provincie în care mergeau să-și petreacă 
vacanţele, Ba însuși Seminarul de Sociologie mono- 
grafică a fost într'un an supus unei analize sociolo- 
gice, Toate aceste ereau menite să arate tuturora 
că, probelma sociologiei nu e o problemă de cărți 
invechite, ci o problemă vie, pe care cine ştie să o 
caute, o poate găsi oriunde. 

In acest scop, pe care l-am socotit extrem de im- 
portant, am căutat să descopăr și să întăresc în 
fiecare simţul observaţiei ştiinţifice, interesul pen- 
tru fapte, calităţi atât de rare, dar care odată ce le 
are cineva, îi sunt ca o baghetă magică cu putere 
de prefacere a realităţii, — searbădă întotdeauna şi 
uneori tragică, — într'o fermecătoare lume de gân- 
duri şi de taine care ţi se desvăluie doar ție. „Оп 
se lasse de tout, sauf de connaître”, zice vechea în- 
țelepciune a francezului. 51 sunt uneori vremuri 
pentru fiecare om şi pentru fiecare nație, în саге 
această sete de cunoaştere este cu adevărat sal- 
vatoare, 

Procedeul tehnic pe care l-am folosit a fost acela 
de a lăsa pe fiecare student în parte să-şi aleagă 
singur subiectul cercetării sale, In Seminarul de 
monografie sociologică nu s'a afișat niciodată o 
„listă de subiecte” şi nici nu sa impus cuiva o 


609 


anume temă, Dimpotrivă, fiecare a fost dator să-şi: 
născocească singur problema, să spuie singur ce 
anume l-ar putea interesa, A fost ajutat deseori 
să-şi găsească singur calea, nu numai spre o teză 
de Seminar, ci spre o aşezare definitivă a persona- 
lităţii lui. Lungi discuţii au fost purtate, cu fiecare 
în parte, pentru a determina trezirea unei curiozi- 
tăți, a unui interes ştiinţific. 

Abea după се îşi alesese cineva subiectul pe care 
voia să-l studieze, începea faza a doua, în care i se 
aratau metodele pe care le putea întrebuința pen- 
tru a ajunge la o adevărată cercetare: cum anume 
trebue făcut planul lucrării, care sunt procedeele 
cele mai nimerite pentru a cerceta problema spe- 
cială aleasă, care sunt experienţele anterioare ale 
altora, consemnate în „bibliografia chestiunii”, care 
sunt capcanele şi primejdiile cercetării, căderea în 
robia cine știe cărui „idol” dim cei înşiraţi de Bacon 
sau din seria mai lungă încă ce se vădeşte aceluia 
ce face știință cu materialul acesta ingrat al socie- 
taţii umane, frământate de atâtea patimi şi atâtea 
prejudecăţi, Și cea mai mare bucurie a acestui Se- 
minar, a fost să vadă, ca un fenomen foarte deseori 
repetat, studenţi de la alte Facultăţi, venind să 
ceară sfaturi şi îndrumări pentru teze şi lucrări 
care nu aveau nimic de a face cu ştiinţa care se 
profesa aci, 

An de an, s'au strâns astfel anchete şi cercetări, 
consemnate în lucrări de Seminar, care de sigur nu 
sunt toate de o reală valoare ştiinţifică, dar care 
în tot cazul conțin măcar sâmburele unei informații 
inedite, Multe din ele au și văzut lumina tiparului, 
în paginile „Sociologiei Românești", pagini de care 
de sigur îşi mai aduce aminte cetitorul, Astfel ex- 
celentele studii, a căror listă o dăm mai jos, sunt 
simple lucrări de Seminar: Marchitanii din. Spineni- 
Olt, Un sat, fabrică de căruțe, Grădinarii români 
din Slobozia Clinceni-llfov, Oltenii dela Bălceşti- 
Vâlcea, Amintiri cu privire la situația de dinainte 
de împroprietărire a unui sat de foşti clăcași, Miş- 
carea spre orașe a locuitorilor din Агсапі-Согј, 
Cum folosesc oamenii din Apele Vii pământurile 
lor, Cetele de colindători din  Luptători-Ilfov, 
Oteşti-Olt, Bileşti-Prahova, Valeni-Muscel, Ungu- 
renii dela Vaideeni- Vâlcea, Impărțirea pe m. şi a 
trupurilor de moșie a satului Negoeşti-Mehedinţi, 
Vieaţa Turcilor din Cara Ezechioi-Durostor, Eco- 
nomia forestieră, Mijloc de traiu al Moților din 
cătunul Capşea, Locuințele în satul de moşneni 
Dioşti-Romanaţi, Lunca, un sat de fabricanți şi ne- 
gustori de preşuri şi velințe din Dimboviţa, adică un 


610 


total de 17 studii, publicate în anii II şi III ai re- 
vistei, 

Dar în afară de acestea, mai stau încă în manus- 
cris, la Seminarul de Sociologit, atâtea alte studii, 
care ar putea vedea lumina tiparului, cu mare folos 
pentru ştiinţa noastră, 

Socotesc util să le facem rapida însemnare, căci 
poate vor fi cândva utile, cine ştei cărui cerce- 
tător, interesat de anume probleme, 

Monografii sumare de sate: Bârsești şi Săcele 
(Gorj); Sirenaga şi Bălceşti (Vâlcea); Coteana şi 
Văleni (ОН); Plopşor (Dolj); Dobrotești, Buzduc 
şi Ciorăşti (Romanați); Lupoaia (Mehedinţi); М. 
Kogălniceanu, Principesa Maria, Horia, Ciocăneşti 
(Ialomița);  Miroşi (Teleorman);  Neiliu, Dä- 
măroaia, Chitila, Plătăreşti (Ilfov); Titeşti (Ar- 
geş); Ciumeşti (Muscel); Valea Dulce, Frăsinet, 
Păcureţi (Prahova); Valea Unghiului, Cotul-Cio- 
rii, Rosetti, Rușavăţ (Buzău); Jugureanu (Brăila); 
Babadag (Tulcea); Urecheşti (R.-Sărat); Lisa (Fă- 
găraşi); Sugag şi Cisnădioara (Sibiu); Sf. Gheor- 


she (Trei Scaune); Alba-Iulia (Alba); Bistriţa 
(Năsăud); Chilia (Satu-Mare); Domnești (Ro- 
man); Valea Seacă (Putna); Munteni (Tecuci); 


Rădăuţi, Frăsari şi Cusuiul-din-Vale (Durostor); 
Tocmaz şi Cubel (Cahul); Bieşti (Orhei), Suru- 
ceni (Lăpuşna); Bolgrad, Ada-Kaleh, 

Studiul trupurilor de moşie: Liteni (Baia); Po- 
iana şi Principesa Maria (Ialomița); Corlatele, 
Vârtopu şi Didiţeşti (Dolj); Postăvari (Шоу); R.- 
Vâlcea (Vâlcea); Mihăileşti și Breaza (Buzău); 
Ocna-Dejului (Someș); Răsucenii-de-Jos (Vlaşca); 
Sibiel (Sibiu); Belitori (Teleorman);  Ghergani 
(Dâmboviţa); Vorniceni (Cahul); Adam (Covur- 
lui); Făurei (Brăila); Gohor (Tecuci); Crăgneşti 
(Mehedinţi), 

Cadrul cosmic: Moreşti, şi Dumitreştii-de-Jos, 
(R.-Sărat); Stoiceni (Someş); Crivăţi (Ilfov); Poe- 
taş şi Dudescu (Brăila); Băicoi şi Păcureşti (Pra- 
hova); Pantelimonul-de-Jos şi Pecineaga (Сор. 
stanţa); Vieru (Vlașca). 

Cadrul biologic: Starea sanitară a satului Stă- 
nileşti (Fălciu); Problema alcoolismului în Bălă- 
neşti (Gorj); Popuaţia satului Tatlângeac (Соп- 
stanţa); Cadrul biologic din Slobozia (Argeş); Ra- 
chiul în satul Teiuș (Putna); Starea sanitară a 
orașului Alexandria (Teleorman); Mortalitatea în 
Dărmăneşti (Bacău); Cadrul biologic al satului Ti- 
nosul (Prahova), 


Manifestări spirituale: Vălăritul în satul Cazaşu 
(Brăila); Biblioteca Armencea (Brăila); Obiceiuri 
de nuntă în Curpen (Gorj); Nuntă în satul Mica 
(Someș), Văleni (Muscel), Poenari; Sifilisul în 
Ulmeni (Ilfov); Moralitatea în Coconi (Ilfov); 
Vieaţa religioasă în Buceşti (Tecuci); Calendarul 
neoficial al satului Runcu (Dâmboviţa); Credinţe 
despre fizica cerească în satul Valea-Mare-Turia 
(Olt); Obiceiuri din satul Finta (Dâmboviţa), Ca- 
drul psihic al satului Ciuperceni (Gorj); Intelectua- 
lii din satul Măţău (Muscel); Manifestări religi- 
oase la Turcii din Constanţa; Manifestări religi- 
oase în Siliștea; Obiceiuri de nuntă în Palanca 
(Bacău); O descântătoare din Comăneşti (Bacău); 
Crucile de mormânt din piaţa Craiovei; Olăria din 
piața Craiovei; O horă în Prahova; Natura fizică 
organică în Cilibia (Buzău); Cazul sfintei din 
Herăstrău; Sărbătorile de Paşti în Vălari-Curpen 
(Gorj); 120 anchete cu privire la riturile de în- 
mormântare, 

Manifestări economice: Petrarii din Ghidighici 
(Lăpuşna); Florăresele din Capitală; doi iaurgii, 
o florăreasă şi un vânzător de ziare din București; 
Ucenici industriali; Moara din Crăciuneşti (Gorj); 
Bâlciul din Caracal; Moara  Trocanilor (Gorj); 
Formarea stânelor din Bizioru (Buzău); Munca 
în Drăganu (Argeș); Prelucrarea textilelor іп 
Obârșia Nouă (Romanați); Comuna Glodeni (Dâm- 
boviţa) ca furnisoare de lucrătoare; Prunăritul în 
Corbu (Buzău); Pregătitul caselor în Pucioasa în 
vederea exploatării vizitatorilor; Pregătirea case- 
lor în Breaza în vederea exploatării vizitatorilor; 


Pescarii din Cetate; Pescuitul în balta Vădeni (fa- 
lomița); Pescarii din Teiul Doamnei (Bucureşti); 
Pescuitul în Nedeia (Dolj); Marchitanii din Spi- 
neni; Olarii din Horez; Neguţătorii țărani de {е- 
saturi; Manifestări economice în Codlea (Braşov); 
Exploatarea sării la Slănic; Sârbii grădinari din 
Mărăcineni (Buzău); Plutaşii de pe Bistriţa; Mo- 
Ні căutători de aur; Trecerea dela agricultură la 
minerit în Ocna-Dejului; Fabricarea varului în 
Gorj. 

Manifestări juridice: Raporturi juridice în Gor- 
novița (Mehedinţi); Mărgăriteşti (R--Sărat); Mi- 
hai Bravul (Vlașca); Gura Sărăţii (Buzău). 

Unităţi sociale diverse; obştii: Cartierul C, A. 
M., Bucureşti; Armenii şi Lipovenii; O cabană de 
munte; O tabără de muncă de folos obştesc; Ve- 
cinătăţile din oraşul Sighişoara; Vecinătăţile din 
jud. Alba; Case din muzeul satului Fundul Mol- 
dovei, Gorj, Vâlcea; O familie; 56 de monografii 
de şcoli şi clase; 54 monografii de Biserici, Mâ- 
năstiri şi Parohii; Cum se desfăşoară primăvara 
în Drăganu (Argeş); Mahalaua sârbească din Bu- 
zău; Colonia albaneză în Bucureşti; Garduri în co- 
muna Otopeni; Căsătoria şi familia іп Oţeleni, 

Obştii de moşneni: Dragoslavele, Câmpulung, 
Berevoeşti, Aşezămintele moşteneşti dela judecăto- 
ria Stâlpeni-Muscel; Chiojd, Lopătari-Buzău; Câi- 
neni, Râul Vadului-Vâlcea; Ilovăţ (Mehedinţi). 


H. H, STAHL 


PLASA MODEL ECONOMICO-SOCIALĂ 
DIN BULGARIA 


Fundaţia „Near East” din New-York, sub aus- 
piciile căreia funcţionează „Robert College” şi 
„American College”, din Istambul, a acceptat pro- 
punerea Guvernului Bulgar de a colabora cu 
Facultatea Științelor Agronomice de pe lângă 
Universitatea din Sofia, la îndrumarea economico- 
socială a programei studiilor agronomice. In acest 
scop, d-l Clayton Whipple, licenţiat în sociologie 
rurală şi în economie agrară, elevul distinsului 
Profesor Dwight Sanderson dela „Cornell Uni- 
versity”, a fost trimis încă din 1935 în Bulgaria, 
unde a reuşit în scurt timp să învețe limba bul- 


gară şi să poată astfel comunica direct cu stu- 
denții dela Facultatea Agrară de sub conducerea 
d-lui Profesor Moloff, 

Programul adoptat de autorităţile bulgare se 
bazează pe trei principii fundamentale: 

1. Popularizarea adevărului ştiinţific prin reali- 
zări cu caracter demonstrativ, 

2, Socializarea sătenilor prin participarea lor la 
campania de lucru, 

3,  Industrializarea întreprinderilor agricole, 
pentru a putea ridica standardul de vieață a mun- 
citorului agricol, 


611 


Prin acest program s'a preconizat şi realizat úr- 
matoarele; 

1, O demonstraţie a educaţiei economico-sociale 
la o plasă model Plevna, care cuprinde 46 sate, 
cu o populaţie de circa 100.000 săteni. Pentru so- 
cializarea sătenilor s'a facut apel la: a) surori 
de ocrotire, b) maestre de menaj, c) institutori, 
d) agronomi, e) veterinari, 7) medici, 

Graţie acestor echipe, şi în ciuda pregătirii 
grabnice şi insuficiente a unor membri din perso- 
palul tehnic, programa de lucru a putut fi rea- 
lizata, 

2, Înfiinţarea a 46 grădini de copii, care funcţio- 
nează în lunile lulie şi August, când femeile sunt 
ocupate cu munca câmpului, 


toate laturile lor; igienică, estetică, 
mică, etc. 

4, Organizarea a 162 Școli Agronomice Compli- 
mentare, de o durată de doi ani, câte cinci luni Їп 
fiecare an (Noemvrie, Decemvrie, Ianuarie, Fe- 
bruarie şi Martie), după absolvirea celor șapte 
ani de educaţie primară obligatorie, 

5, Organizarea vieţii colective în sate, din punct 
de vedere al ameliorării mijloacelor de producţie, 
consumaţie, cooperaţie, recreaţie şi al întregului 
standard de уїеа{4, prin intermediul acestor 
Școli, împrăștiate pe întregul ţinut al Bulgariei, 

Inovația principală a acestor şcoli este intro- 
ducerea metodei directe. Elevii — băieţi şi fete— 
îşi întocmesc un proiect de lucru, pe care trebue 
să-l execute în cele şapte luni, când nu funcţio- 
nează şcoala, şi se duc la munca câmpului. Fie- 
care proiect este pregătit şi discutat în clasă, aşa 
încât colectivitatea profită de experienţa indivi- 
dului. La sfârşitul cursului de doi ani se face о de- 
monstrație ре teren (terenurile agrare sunt 
cumpărate de către comune şi puse la dispoziţia 
şcolilor), a rezultatelor obţinute din punct de ve- 
dere al ameliorării: creșterii vitelor, apiculturii, 
creşterii păsărilor, îmbunătăţirea produselor agri- 
cole etc. 

Rezultatele obţinute au dovedit că 90% din 


econo- 


612 


aceşti absolvenți ai Şcolilor Complimentare — 
care reprezintă elita intelectuală şi socială a sa- 
tului — îşi păstrează ocupația lor de agricultori, 
în timp ce exodul spre centrele urbane îl a'că- 
tuesc elementele cele mai slabe, care furnizează 
contingentul personalului de serviciu al centrelor 
urbane, 

Din punct de vedere al personalului de condu- 
сеге al acestei mişcări, 4-1 Whipple a accentuat 
faptul că cei înzestrați cu calitățile de modestie, 
umilință, răbdare și perseverență, sunt acei func- 
Нопагі publici care au obţinut maximum de ran- 
dament la lucrul lor. 

In fine, 4-1 Whipple a relevat problema intere- 
santă a coordonării operei de socializare a săte- 
nilor, prin raporturile de prietenie, încredere şi 
îndrumare științifică, care ar trebui să existe între 
Inspectorii şi Tehnicienii salariaţi, care au condu- 
cerea efectivă a acestor întreprinderi educative 
sociale, Această problemă este serioasă în Star 
tele Europene, unde Inspectorul este considerat 
drept inchizitorul, care este gata să destitue func- 
ționarul din atribuţiile sale, pentru orice mică 
eroare. In Statele Unite însă, inspectorul este în- 
drumătorul, duhovnicul căruia i se înredinţează 
dificultăţile unei probleme şi dela care se așteaptă 
sfaturi folositoare, pentru rezolvarea cea mai 
practică a dificultăţilor întâmpinate în cursul ac- 
tivităţii zilnice, 

Dificultățile financiare şi spiritul de economie 
al poporului bulgar, împiedecă o desvoltare în linii 
mari a programului de lucru. Insă râvna ţăranului 
bulgar însetat de carte, îl împinge să facă multe 
sacrificii pentru ridicarea standardului de уіеајё а 
copiilor săi, lată de ce țăranul bulgar, bărbat şi 
femee, susține cu economiile sale grădinile de 
copii şi şcolile complimentare, iar intelectualii, 
care vin dela sate, păstrează o continuă legătură 
sufletească cu satul şi rudele lor, astfel încât in- 
teresele vieţii rurale sunt strâns legate de cele 
ale centrelor urbane, 


CHRISTINA GALITZI-BRĂTESCU 


SOCIOLOGIE 


D. GUSTI: Problema sociologiei Sistem şi me- 
todă. Trei comunicări la Academia Română. (А 
R. Memoriile Secţiunii Istorice, Bucureşti, 1940, 
în 8, 83 p.). 


Profesorul D. Gusti, membru al Academiei Ro- 
mâne, înfăţişează în aceste patru comunicări fä- 
cute înaltului for de cultură, rezultatele esenţiale 
ale gândirii, acţiunii-şi experienţei d-sale ştiinţi- 
fice şi politice de peste trei decenii, 

Іа prima comunicare, făcută în ședința dela 19 
Ianuarie 1940, sub titlul: Consideraţii asupra unui 
sistem de sociologie, etică $1 politică, Prof. D. 
Gusti înfăţişează sistemul d-sale de gândire so- 
cială, Sociologia, etica şi politica nu sunt socotite, 
cum procedează alte sisteme, ca ştiinţe deosebite, 
ci ca ştiinţe care se întregesc reciproc şi numai 
împreună pot da socoteală deplină despre reali- 
tatea socială întreagă, Sociologia este constituită 
ca sistemul de cunoaştere a realităţii sociale pre- 
zente, 

Etica este sistemul scopurilor sociale sau ştiinţa 
idealului moral şi deci, se preocupă de realitatea 
socială viitoare, iar Politica este sistemul mijloa- 
celor pentru realizarea valorilor şi normelor so- 
ciale şi etice ale realităţii sociale viitoare, Reali- 
tatea socială este de natură voluntară. Esenţa ei 
este voința socială, Ca existență fenomenologică, 
realitatea socială ni se înfăţişează ca unităţi, re- 
laţii şi procese sociale, Voința scoială este în con- 
tinuă desfăşurare de vieaţă, în activitate sau ma- 
nifestare, Manifestările sociale, care constituese 
actualitatea sau, din alt punct de vedere, valo- 
rile obiective ale realităţii sociale, se reduc tipolo- 
gic în sistemul Profesorului D. Gusti la patru cate- 
gorii, două de natură constitutivă: manifestările 
economice şi spirituale şi două de natură regula- 
tivă: manifestările politice şi juridice. Voința so- 
cială şi manifestările ei sunt condiționate de o su- 
medenie de factori care se reduc tipologic la patru 
cadre, două naturale: cadrul cosmic şi cel biolo- 
sic şi două sociale: cadrul psihic şi istoric, 


RECENZII 


MONOGRAFICĂ 


Raporturile dintre voință şi cadre, cadre între 
ele şi manifestări între ele sunt formulate în le- 
беа paralelismului sociologic ca lege de ireduc- 
tibilitate şi în acelaşi timp de  interdependenţă 
funcţională, Realitatea socială fiind în continuă 
desfășurare, ea desvălue cercetătorului, pe lângă 
valorile actualizate şi tendinţele şi perspectivele 
de evoluţie socială şi astfel studiul realităţii so- 
ciale prezente, adică al sociologiei, se prelungeşte 
pe nesimţite în studiul realităţii sociale viitoare, 
adică în etică şi politică, Se înțelege acum de ce 
cele trei ştiinţe numai împreună pot da socoteală 
de întregul domeniu de fapte din cuprinsul reali- 
tăţii sociale. Norma etică este personalitatea crea- 
toare de valori culturale, iar norma politică este 
dreptatea, înțeleasă ca armonia scopurilor şi mij- 
loacelor individuale, sociale, naţionale şi umani- 
tare, În ordine practică, sistemul acesta de etică 
şi politică duce la o morală şi o politică a crea- 
Неї de valori culturale. „Teoria şi practica socială, 
ideile şi idealul nu se exclud, ci se completează, 
înfrăţindu-se: ideea fără ideal fiind neputincioasă 
şi fără putere creatoare, luminând fără a încălzi, 
idealul fără idee fiind fără rod şi fără vlagă, în- 
călzind fără a lumina“, De aceea „o bună teorie 
socială înseamnă totdeauna o faptă bună”, Comu- 
nicarea este însoţită de o schemă grafică a sis- 
temului, 

A doua comunicare, făcută în şedinţa dela 15 
Martie 1940, este închinată monografiei sociolo- 
gice, anume: planului de lucru, Sociologia fiind 
ştiinţa realităţii sociale prezente, ea trebue să aibă 
o metodă corespunzătoare cu caracter realist, Me- 
toda aceasta este monografia sociologică, veche ca 
nume, dar nouă în felul în care este concepută de 
Prof, D, Gusti, „Monografia sociologică este nouă 
prin legăturile strânse cu teoria, prin structura ei 
sistematică şi prin încercarea de a întemeia știința 
întreagă pe cercetarea directă şi colectivă a fap- 
telor şi pe legătura constantă şi din ce în се mai 
întinsă cu ele“, În întocmirea unei monografii so- 
ciologice sunt trei momente principale, unul de 


613 


pregătire, al doilea de cercetare la faţa locului și 
al treilea de prelucrare și folosire ştiinţifică а da- 
telor culese, Prof, D. Gusti înfăţişează amănunțit 
în ce constă fiecare din aceste trei momente, în- 
cât cititorul află într'o formă condensată, dar pre- 
cisă, întreg planul de lucru al unei monografii so- 
ciologice, aşa cum au fost câteva săvârşite până 
acum de Școala sociologică dela Bucureşti, 

A treia comunicare, făcută în şedinţa dela 22 
Martie 1940, este închinată tot monografiei socio- 
logice, completând expunerea planului de lucru 
prin metoda de lucru, Sociologia este o ştiinţă de 
fapte şi de observaţie a lor, Prima însușire а me- 
todei sociologice constă deci în a privi faptele în 
faţă prin observaţii nemijlocite, directe, personale, 
Prof, D, Gusti formulează regulele esenţiale ale 
observaţiei sociologice. Aceste reguli sunt: pregă- 
tirea teoretică, sinceritatea şi obiectivitatea fațá 
de fapte, să fie exactă și completă, controlată şi 
verificată şi de câte ori este cu putință, experi- 
mentală. Observaţia se îmbină în concepţia Prof. 
Gusti cu experimentul, dar în același timp cu in- 
tuiția obiectivă, înțelegerea şi cu statistica. Mono- 
grafia devine astfel cea mai completă şi cea mai 
sigură metodă de cercetare a realităţii sociale, Ea 
nu este însă numai o metodă sintetică, ci şi o me- 
todă colectivă, 

O perfectă mânuire a ei cere un număr mai mare 
de cercetători de toate specialităţile. Prof, D. 
Gusti arată compunerea unei astfel de echipe mo- 
nografice, Cercetările de teren cer însă nu numai 
o metodă, ci și o tehnică, Din aceasta face parte 
mai ales sistemul fişelor, adică lista informatori- 
lor pe probleme, fişa de informator, fişa de opinie, 
fişa de constatare, fișa de răspândire, fişa de frec- 
venţă, fișa de circulaţie și apoi numeroasele for- 
mulare, 

In chipul acesta monografia sociologică nu se 
confundă cu sociografia, ci este o metodă expli- 
cativă; nu este o simplă culegere de material, lip- 
sită de sistem, ci o teorie sociologică, menită să 
ducă la generalizări și să fie o metodă universală 
şi integrală. Ea a dus în țară la o adevărată miş- 
care ştiinţifică, cunoscută de mult și peste ho- 
tare, Traian. Herseni 


D. GUSTI: La Science de la réalité sociale. In- 
troduction à un système de sociologie, d'éthique et 
de la politique. (Bibliothèque de Philosophie Con- 
temporaine. Alcan, Presses Universitaires de 
France, Paris, 1941, v. 80, 220 p.). 

Profesorul D, Gusti lămureşte în prefață rostul 
publicării într'o limbă de circulație internațională 


614 


a ideilor d-sale de sociologie, etică și politică, des- 
pre care publicul românesc, se înțelege, a putut 
lua cunoştinţă mai`'demult, Fiind ales preşedinte 
al celui de al XIV-lea Congres Internațional de 
Sociologie, colegii dela numeroasele Institute şi 
Universități din lume, care urmau să participe la 
acest Congres, l-au rugat pe Prof, Gusti să le dea 
putinţa unei cunoașteri mai adâncite a sistemului 
d-sale de gândire socială, înfățișat până acum doar 
în câteva publicaţii de mai mică răspândire şi în 
dările de seamă ale cercetătorilor străini care au 
participat la vreuna din campaniile monografice 
ale Şcoalei sociologice din Bucureşti, 

Prof. D, Gusti anunţă publicarea în aceeaşi co- 
lecţie de răspândire mondială: „Bibliothèque de 
Philosophie Contemporaine", editată de Alcan, tra- 
tatul d-sale: „Système de Sociologie, d'Éthique et 
de Politique”, în care va desvolta pe larg toate 
ideele d-sale, Până atunci, răspunzând cerințelor 
grabnice ale Congresului care trebuia să se țină 
în 1939, d-sa a strâns în volumul de față studiile 
mai însemnate cu caracter introductiv, volum care 
а întârziat să apară, cum a întârziat şi Congresul, 
din pricina evenimentelor, 

Cartea, cu toate că este o culegere de conferințe, 
comunicări şi studii introductive la alte lucrări, 
păstrează un caracter unitar, datorită principiilor 
ştiinţifice şi experienţei de vieață care au stat la 
baza tuturora, Rânduiala logică a acestor studii 
contribue şi ea în aceeași măsură la unitatea siste- 
matică a volumului. Ele sunt orânduite în trei 
părți: I, Principiile unui sistem de sociologie, etică 
şi politică; II. Metoda: Monografia sociologică; 
III., Sinteza: Legea Serviciului Social Român în 
România, la care se adaugă ca „Апехе": 1, Textul 
Legii Serviciului Social în România şi 2. Biblio- 
grafia studiilor consacrate lucrărilor Şcoalei so- 
ciologice din Bucureşti. 

Partea I, cuprinde: 1, Doctrina şi metoda Școlii 
sociologice din Bucureşti. (Conferinţă ţinută la 
Sorbona în 1935, sub titlul „La Monographie socio- 
logique en Roumanie”); 2. Sociologia şi ştiinţele 
sociale (comunicare făcută la Congresul Interna- 
Нопа! de Științe Sociale, ţinut la Paris în 1937); 
3, Sociologia unităţilor sociale (comunicare făcută 
la Congresul Internaţional de Sociologie, ţinut la 
Bruxelles în 1935 şi 4. Legea paralelismului socio- 
logic ca lege de echilibru social (comunicare fă- 
cută la Congresul Internaţional de Sociologie din 
Paris în 1937), 

Partea Il-a, cuptinde: 1, Istoria cercetărilor 
monografice; 2. Misiunea socială a monografiilor 
sociologice (amândouă în studiul introductiv al 


Prof, D, Gusti la Teoria monografiei sociologice 
de T, H.); 3, Introducerea la monografia sociolo- 
gică a unui sat românesc (Nerej, 3 vol. publ, sub 
cond, lui H. H, Stahl); 4. Programul lucrărilor 
celui de al XIV-lea Congres internaţional de so- 
ciologie; 5, Acţiunea monografică în România (con- 
ferinţă ţinută în 1935 la Institutul de Drept Com- 
parat al Facultăţii de Drept din Paris), Ultima 
conferință a fost pronunţată şi cu prilejul solem- 
nității primirii ca „Doctor Honoris Causa Rerum 
Politicarum” la Universitatea din Leipzig. 

Partea III-a, cuprinde: 1, Doctrina ştiinţifică а 
Serviziului Social; 2, Experiențele anterioare Legii 
Serviciului Social; 3, Legea Serviciului Social, Stu- 
diul din urmă a făcut în 1939 obiectul unei comu- 
nicări la Academia de Științe Morale şi Politice 
din Paris, cu prilejul alegerii Prof, D, Gusti ca 
membru corespondent, 

Cititorul găseşte în studiile strânse în acest vo- 
lum principiile fundamentale şi experienţa ştiinți- 
fică şi de politică a culturii închegate, datorită 
autorului lor, într'un sistem de sociologie, etică şi 
politică, privite ca ştiinţă unitară preocupată de 
un singur obiect: realitatea socială prezentă, anti- 
cipare a unei realităţi sociale superioare, viitoare, 

Profesorul D, Gusti opune în mod răspicat ori- 
căror speculații şi disertaţii abstracte, necesitatea 
cercetărilor personale pentru a cunoaşte temeinic 
şi în chip direct, printr'o metodă severă de obser- 
vație şi experiment, factorii, manifestările, for- 
mele şi esenţa realității sociale. Concluzia care че 
desprinde în chip clar din acest efort este legătura 
veșnic necesară dintre principii şi realitate, In 
locul soluţiilor pripite şi a generalizărilor îndrăz- 
пее, se substitue cu prudență, dar cu rodaicie, 
cercetările migăloase și adâncite de teren. Este 
o muncă de netăgăduit realism critic, Teoria și 
practica realităţii sociale, ca şi gândirea, con- 
știința, valoarea şi acțiunea în genere, se conci- 
liază în cuprinsul unei sinteze superioare: ştiinţa 
integrală a realităţii sociale totale, Capitolele din 
acest volum lămuresc pe rând, în chip sistematic, 
momentele esențiale ale unei concepții şi expe- 
гіепје unitare despre realitatea socială integrală. 


Traian Herseni 


D. GUSTI, Т. HERSENI, I/ndrumări pentru mo- 
nogratiile sociologice. Bucureşti, Institutul de Științe 
Sociale al României, 1940, 500 р. 


Volumul de „Indrumări“, redactat sub direcţia 
științifică a d-lui Prof, D, Gusti şi conducerea teh- 
nică a d-lui Traian Herseni de „Biroul cercetări- 


17 


lor sociologice” din Institutul de Științe Sociale al 
României, cuprinde indicaţiile necesare în materie 
de metodă pentru studiul satului românesc din 
punctul de vedere al monografiei sociologice, Cu 
gândul de a dirija munca noilor cercetători ce se 
dedică în număr tot mai mare activității monogra- 
fice, şcoala sociologică dela Bucureşti s'a simţit 
obligată să împărtăşească şi altora experiența me- 
todologică dobândită în cei cincisprezece ani de 
cercetare monografică, Fiind deci un rezultat a! 
unei experiențe colective de cercetare la teren, 
„Indrumările se redresează іп mod exclusiv sociolo- 
gilor care îşi vor face un program din cunoașterea 
satului românesc, 

Dar cum monografia sociologică nu este o simplă 
culegere de fapte, ci un „efort de gândire, de ex: 
plicaţie, o încercare sistematică de a confrunta 
teoria cu realitatea“, d-l Prof. Gusti reamintește 
în capitolul introductiv al acestui volum, bazele 
teorctice ale monografiei sociologice, 

Se ştie că 4-1 Prof, Gusti a pornit în elabora- 
rea cunoscutului sistem de sociologie dela convin- 
gerea profundă că „orice ştiinţă trebue să fie le- 
gată de realitate şi că ea nu se înfăptueşte си ade- 
vărat decât în măsura în care exprimă această rea- 
litate, și ne dă putinţa să о explicăm şi să о mâ- 
nuim" {р 5), De aci derivă definiţia dată sociolo- 
giei — „ştiinţa realităţii sociale”, — Cum însă 
realitatea socială se prezintă în mod concret sub 
formă de unităţi sociale, singurele care pot fi cer- 
cetate prin observaţie, rezultă о a doua premisă 
a sistemului sociologic dela București „sociologia 
va fi monografică, sau nu va fi”, 

Faptul că monografia sociologică se ocupă cu 
unitățile sociale concrete, cum este satul, oraşul, 
regiunea, face cu putinţă cercetări mult mai amă- 
nunţite şi cu rezultate mult mai sigure, Unitatea 
socială mai prezintă avantajul de a fi precis deli- 
mitată în spaţiu, are o structură proprie, şi con- 
stitue un fenomen cu caracter de întreg, De aceea 
prima problemă sociologică în legătură cu studiul 
unității sociale este analiza esenței şi structurii ei. 
Unităţile sociale fiind de fapt grupări de oameni 
au ca esenţă voinţa: „Societatea la un moment dat 
nu e decât voinţa socială actuală într'o structură 
anumită, desfăşurată în funcțiuni sau manifestări 
proprii şi cuprinsă într'un mediu întrebuințat după 
posibilitățile obiective ale acestuia şi puterea 
voinţei însăşi“ (D. Gusti). Voința fiind un princi- 
piu dinamic, manifestările ei, care sunt manifestă- 
rile sociale proprii, constituesc a doua problemă 
esenţială a sociologiei monografice, 

Deci după ce stabilim din cine se compune 


615 


unitatea socială $1 cum este organizată, trebue să 
stabilim ce funcțiuni îndeplineşte, ce activităţi de- 
pune și care este înfățișarea actuală a acestora, 
In sistemul sociologic al profesorului Gusti, mani- 
festările sociale au fost reduse tipologic la patru: 
econumice, spirituale, juridice și politice, 

Dar voinţa socială nu e nici ea liberă în mani- 
festările ei, Mediul geografic, rasa, trecutul istoric 
etc,, influențează şi ele soarta oamenilor, Factorii 
condiționaţi sau „cadrele“ cum au fost numiţi, 
reduse tot la numărul patru: cosmic, biologic, isto- 
ric și psihic, constitue astfel a treia problemă fun- 
damenală în cercetarea sociologică monografică, 
E de observat însă că la teren ordinea de cercetare 
a problemelor e răsturnată, Aci nu putem lua con- 
tact direct cu voinţa socială, ci trebue să cercetăm 
mai întâiu cadrele care „dau măsura și expresia 
voinţei sociale”, apoi manifestările pe care le дез- 
voltă unitatea și abia la sfârşit structura şi pro- 
cesul social, pentru a putea caracteriza voința, 

Ţinând seamă de coordonatele acestui sistem, 
monografia sociologică nu mai apare ca o enci- 
clopedie de științe particulare, о îngrămădire de 
material fară nici un scop ştiinţific mai înalt, ci 
redarea realităţii sociale cu maximum de obiecti- 
vitate şi fidelitate, 

Pentru a asigura acest desiderat de interpret 
fidel al realităţii, Profesorul D. Gusti nu ezită de a 
declara observația drept metodă exclusivă în stu- 
diul faptelor sociale. Observaţia însă nu poate fi 
întâmplătoare, Ea trebue să îndeplinească anumite 
condiţii pentru a asigura sociologiei nu numai 
adunarea unui bogat material de fapte, ci de ai 
da posibilitatea de a trece dela descriere la expli- 
са{іе pentru a deveni o ştiinţă în adevăratul înţeles 
al cuvântului. lată care sunt după d-l Prof, Gusti 
aceste reguli: 1) Observaţia trebue să fie obiec- 
tivă, adică să redea cât mai fidel realitatea, 2) 
Observaţia trebue să fie completă, să îmbrăţişeze 
fenomenul în toate amănuntele, adâncimea şi uni- 
tatea lor, 3) Observaţia trebue să fie controlată şi 
verificată. 4) Observaţia trebue să fie colectivă, 

Faţă de aceste precizări introductive, volumul 
de „Indrumări” apare са un instrument necesar 
pentru călăuzirea observaţiei sociologice la teren, 
Aceste planuri de lucru nu se adresează unor per- 
soane intermediare ci acelora care cercetează di- 
rect $1 personal realitatea socială, Dar nu numai 
atât, aceste planuri de lucruri sunt valabile numai 
în măsura în care observația făcută prin ele se 
încadrează în sistemul de sociologie expus, sistem 
formal „căruia observaţia îi dă fără îndoială un 
conţinut empiric, dar care la rândul lui dă fapte- 


616 


lor o ordine logică şi le asigură o interpretare 
rațională şi o întrebuințare teoretică dincolo de 
simpla lor înfăţişare”, (D. Gusti), 

Deci ceea ce nu trebue pierdut din vedere în 
aprecierea acestui volum de „Indrumări” este 
faptul că ele fac parte dintr'un sistem de sociolo- 
gie, fără cunoaşterea căruia întrebuințarea lor nu 
poate să dea rezultate satisfăcătoare, А] doilea 
lucru ce trebue reţinut е că „îndrumările“, se re- 
feră în primul rând la unitățile sociale caracteris- 
tice ţării noastre, la sate, dar pot fi întrebuințate 
cu mici adaptări și în studiul oraşelor și regiunilor 
naturale, „Indrumările nu au astfel nimic definitiv 
şi nimic rigid, Ele nu sunt decât simple instru- 
mente de lucru, mijloace pentru culegerea cât mai 
precisă și unitară a materialului pentru a obşine 
date suficiente şi comparabile, care să facă cu pu- 
tință teuria sociologică”. (D, Gusti), 

După aceste indicaţii generale studiul introduc- 
tiv al d-lui Prot, D, Gusti se ocupă de tehnica 
propriu zisă a unei campanii monografice, ară- 
tând numărul şi compunerea echipelor de cerce- 
tători şi modul în care trebuesc culese şi înregis- 
trate informaţiile la teren, Se arată apoi rostul 
planurilor generale de lucru şi acelor speciale, a 
formularelor și a diferitelor fişe cuprinse în acest 
volum, stăruind în cele din urmă asupra necesi- 
tății integrării sociologice a cercetătorilor, Citite 
în parte, planurile de lucru ar putea să dea im- 
presia că cercetările monografice ar îi lipsite de 
unitate, Їп realitate însă toate mijloacele de cerce- 
tare urmăresc același scop: să surprindă realitatea 
socială sub toate aspectele ei, 

Mai trebue să amintim că la redactarea „indru- 
mărilor, publicate în acest volum, au colaborat 
treizeci şi unul de specialişti, iar în realitate 
aceste planuri reprezintă experiența colectivă a 
câtorva zeci de cercetători care au participat la 
acţiunea monografică, 

Cea dintâi problemă ce se pune monografiei so- 
ciologice este determinarea raporturilor ce există 
între unitatea socială destinată cercetării mono- 
grafice şi între natura înconjurătoare, Este pro- 
blema cadrului cosmic la care se va studia in- 
fluenţa се o exercită factorii naturali (sol, climă, 
hidrografie, forme de relief, floră, faună etc,), 
asupra societăţii omenești, Dar сит vieața socială 
se caracterizează printr'un dinamism neincetat, tot 
la acest capitol studiem şi reacţiunea pe care omul 
o exercită asupra naturii, Їп cadrul acestui capi- 
tol d-l T, Herseni scrie despre „problemele socio- 
logiei geografice”, iar 4-1 1, Conea despre „cadrul 
geografic al satului”, Se publică apoi un plan ge- 


neral pentru cercetarea cadrului cosmic. (Т. Her- 
seni, H. H. Stahl) și altele speciale pentru cerceta- 
rea adăposturilor şi a circulaţiei (I. Petrescu-Bur- 
loiu), pentru cercetările etnobotanice (V, Butură) 
şi cele zoologice (К. Călinescu), 

Dar importanţa cadrului cosmic nu trebue exa- 
gerată. Cadrul cosmic nu constitue singurul factor 
condiţionant al vieţii sociale. Pentru a obţine о 
explicaţie completă trebue să adăugăm la cadrul 
cosmic şi studiul celorlalte cadre, a celui biolo- 
gic, istoric şi psihic, 

In cadrul biologic vom studia problema popu- 
laţiei atât sub aspectul ei cantitativ întrebuinţând 
cercetarea demografică, cât $: sub aspectul cali- 
tativ, obținând o altă serie de probleme care ţin 
de ştiinţele antropologice, Monografia sociologică 
va studia astfel structura populaţiei actuale. Va 
urmări ре cât permit registrele dela primărie şi 
parohie evoluţia populaţiei prin natalitate, пирўіз- 
litate și mortalitate, Se vor studia migrațiile, emi- 
grațiile și colonizările, 

La analiza calitativă a populaţiei, monografia 
sociologică va stabili structura rasială a satului, 
aspectele eugenice și sanitare, studiind aspectul 
eredității şi al diferitelor boli sociale, Tot 1а ca- 
drul biologic se va studia influenţa factorilor 
cosmici asupra sănătăţii locuitorilor, alimentaţia, 
locuința, igiena, repartizarea muncii în anotim- 
puri, vârstă etc, 

Pentru studiul cadrului biologic se va recurge de 
preferință numai la specialiști (antropologi, me- 
dici), singurii care posedă sau își pot însuși mai 
ușor tehnica cercetării acestor probleme. Dar 
chiar şi atunci când cineva e specialist în proble- 
mele biologice va trebui să ţină seamă de locul pe 
care îl ocupă aceste probleme în ansamblul mono- 
grafiei sociologice. Volumul de îndrumări pre- 
zintă în acest scop un studiu referitor la proble- 
mele „sociologiei biologice”, stăruind asupra cla- 
sificării şi definiţiei ştiinţelor antropologice (Dr. 
1. Făcăoaru), un plan general pentru cercetarea 
cadrului biologic (dr. D, C. Georgescu), un plan 
special pentru cercetarea obiceiurilor alimentare, 
ţărăneşti (Т. Herseni și W. Truszowski) şi altul 
pentru cercetările antropologice (dr. 1. Făcăoaru). 
lar în anexe: formulare de recensământ, anchetă 
medico-socială, studiul alimentaţiei, antropologie 
etc. 

A treia problemă în studiul monografic al unui 
sat o constitue уіеаја psihică a locuitorilor sau 
cadrul psihic. Pentru a preciza care este situaţia 
acestui cadru în sistemul de sociologie dela Bucu- 
гез, 4-1 T. Herseni arată în studiul introductiv, 


„Problemele sociologiei psihologice”, raportul ce 
există între cadre și manfiestări, diferenţa dintre 
ele constând în întrebuințarea ştiinţifică ce se da 
faptelor. Același fapt poate fi considerat ca mani- 
festare când e privit în sine şi pentru sine, dar și 
ca un cadru când e privit ca determinant al vieţii 
sociale, În cadrul psihic ne interesează astfel me- 
canismul de condiționare al faptelor psihice, nu 
conţinutul sau înfățișarea lor. Astfel, exemplifică 
d-l Herseni, moda poate fi ceroetată ca un meca- 
nism, felul în care ia naştere, se propagă și se 
supune іп уіеаја socială, condiţionând anumite 
manifestări ale acesteia, în care caz interesează 
cadrul psihic. Moda însă are și un conţinut, mani- 
festările pe care le condiţionează moda în vieaţa 
economică, religioasă, artistică etc., sub саге 
aspect se cercetează la manifestările respective. 

Tot prin modul de utilizare al faptelor se deose- 
besc problemele „sociologiei psihologice” de cele 
ale psihologiei propriu zise, Іа psihologie intere- 
sează faptul psihic ca atare (inteligența, afectele 
etc.), în sociologie faptele psihice interesează nu- 
mai în măsura şi în modul în care condiţionează 
fenomenele sociale. 

In domeniul vieţii psihice avem de studiat doua 
serii de fapte. O serie de fapte de psihologie indi- 
viduală şi alta de psihologie colectivă. Se vor 
studia astfel aptitudinile sătenilor prin metoda 
testelor, sentimentele, ideele etc., cu ajutorul bio- 
grafiilor, autobiografiilor şi convorbirilor. Іа do- 
meniul psihologiei colective se va studia opinia 
publică („sura satului”) şi în special mentalitate, 
sătească, Aceasta din urmă putând fi magică, reli- 
gioasă, pozitivistă etc, 

In privința metodei de cercetare a cadrului: 
psihic, d-l Gh. Focșa publică în acest volum un 
plan amănunţit indicând atât tehnica necesară, 
cât şi problemele се trebuesc urmărite. Se mai dă 
un plan special pentru cercetarea fruntașilor din 
sat (Silvia Dumitrescu) şi altul pentru convor- 
birile sociologice (T, Herseni). 

A patra problemă ce se pune monografistului 
este cadrul istoric, „Societatea nu este o realitate 
gata făcută, o realitate încremenită, ci o realitate 
evolutivă, їп continuă desfăşurare, în proces ne- 
curmat de naştere şi formaţie, de desvoltarg, diso- 
lufie şi dispariţie”. (Т. Herseni). De aceea „socio- 
logia istorică” va trebui să lămurească la acest ca- 
pitol trei probleme principale: 1. Formele vechi 
de vieață socială, arătând felul de organizare al 
satului în trecut, categoriile sociale, уіеа{а lăun- 
trică a fiecărei categorii etc. 2, Lămurirea prezen- 
tului prin trecut. 3. Evoluţia socială a satului. 


617 


Pentru cercetarea amănunţită a acestora, d-l H. Н 
Stah! publică un plan amănunțit arătând şi me 
toda de lucru, Se vor utiliza toate mărturiile tre- 
cutului, dela tradițiile orale, datini şi obiceiuri, 
până la documentele scrise şi obiectele concrete ce 
ni s'au pastrat, Se va arăta astfel dacă satul e for- 
mat din răzăși, clăcași sau е un sat mixt, care а 
fost în trecut organizarea lui administrativă şi 
juridică, dreptul de proprietate (individuală şi co- 
munală), moșşteniri, vânzări etc, 

După studiul cadrelor urmează ‘manifestările. 
În primul rând vor fi studiate manifestările econo- 
mice. Se va face pentru aceasta o statistică econo- 
mică în care vor trebui luate în considerare toate 
elementele mai importante din acest domeniu: pă- 
mântul, uneltele, vitele, numerarul. Problema cen- 
trală o constitue însă gospodăria țărănească. Se 
va studia tehnica de lucru, sistemul de exploatare 
spiritul de organizare, de economie, etc. In afară 
de aceasta se vor studia industriile țărănești, co- 
merțul, creşterea vitelor și diferite alte ocupaţii, 
dar mai ales industria casnică. 

Studiul vieţii economice sătești necesită însă o 
anumita pregătire teoretică şi în acelaşi timp ex- 
perienţă la teren. Іа primul rând nu trebue uitat 
ca economia sătească e total deosebită de cea 
oraşenească, brugheză sau capitalistă. Constituind 
un {їр aparte, cu tendine de transformare, fireşte 
еа trebue studiată în structura sa specifică şi nu 
reducând-o la elementele comune pe care le mani- 
festă уіеаја economică în general. De aceea ca o 
introducere teoretică la studiul vieţii economice 
sateşti, redacţia volumului de îndrumări publică 
un fragment din studiul d-lui М. Vulcănescu „Teo- 
гіа sociologiei vieţii economice“ (sătești), apărut 
în „Arhiva” (1932). Pentru enumerarea sistema- 
tică şi amănunţită a manifestărilor economice se 
dă un plan general (Р, С. Stănculescu) și altele 
speciale pentru studiul industriei casnice (Paula 
Herseni), pășunat şi pădurit (Т, Heroiu), precum 
şi instrucţii pentru completarea bugetului, formu- 
lare de buget etc. 

Dintre problemele monografiei sociologice de- 
sigur manifestările spirituale sunt cele mai com- 
plexe şi variate, Dela studiul graiului, știința de 
carte şi până la activităţile de natură religioasă, 
artistică, ştiinţifică şi filosofică a satului. întâlnim 
o infinită serie de probleme. Deşi problemele „sa- 
ciologiei spirituale” revin ca cercetare unor disci- 
pline aproape autonome (sociologia religiei, a mo- 
ralei, artei еіс.), ele rămân totuşi legate într'un 
tot unitar datorită „structurii spirituale totale a 
unei societăți” (Топ І. Ionică), În planul genera! 


618 


pentru cercetarea manifestărilor spirituale, d-l I, 
lonică propune v clasificare a faptelor spirituale 
ținând seamă de trei criterii. 

Primul se bazează pe categoriile de valori, ajun- 
Бапа astfel la manifestări religioase, artistice, mo- 
rale etc. Al doilea priveşte manifestările spiri- 
tuale în funcţie de unităţile sociale (gospodărie, 
ceată de feciori, sat etc.). Și al treilea din punctul 
de vedere al „intregurilor ceremoniale”, cum este 
nunta, înmormântarea, rituri agrare. Cel mai avan- 
tajos este criteriul al treilea, căci încadrează ma- 
nifestările spirituale în întregurile desfăşurării con- 
crete ale vieţii sociale (I. І, Ionică). 

Pentru cercetarea manifestărilor spirituale atât 
de felurite, volumul de îndrumări, prezintă mai 
multe planuri speciale: pentru cercetarea vieţii re- 
ligioase (Octav Iosif), a mitologiei și ştiinţei popu- 
lare (Ion I, Ionică), a credințelor şi riturilor (ma- 
gice), domestice (Ştefania Golopenţia), a artei 
plastice populare (Al. Dima), a portului țărănesc 
(Marub Focşa), a graiului (D. Şandru), a litera- 
turii populare (Ion I, Cazan), a vieţii muzicale (С. 
Brăiloiu), altele pentru cercetarea obiceiurilor şi 
a ceremoniilor în legătură cu уіеаја omului (H. H. 
Stahl, C. Brăiloiu) sau ceremonii şi rituri în legă- 
tură cu calendarul (H. H. Stahl). 

Pentru studiul vieţii morale şi juridice îndrumă: 
rile prezintă pe lângă planul general de cercetare 
(Н. Н, Stahl), planuri speciale pentru cercetarea 
procesivităţii, a dreptului penal, a bunei cuviințe 
(Н. H. Stahl), a moralității (T. Herseni). 

De asemenea la manifestările politice şi adminis- 
trative se dă în afară de consideraţiile teoretice 
introductive (A. Golopenţia) un plan general de 
cercetare (T. Herseni şi Gh, Luchian). 

O ultimă şi cea mai importantă problemă a cer- 
cetării monografice o constitue studiul unităților, 
relaţiilor şi proceselor sociale. Astfel va fi studiată 
familia, grupele de sex și vârstă, diferitele insti- 
tuţii (școala, biserica, primăria), apoi stâna, câr- 
ciuma etc, 

În relaţii vom studia raporturile între vecini, 
stăpâni şi servitori, săteni şi orăşeni. lar 1а pro- 
cesele sociale vom arăta transformarea satului de 
la formele arhaice la cele de azi. În legătură cu 
studiul acestor probleme volumul de îndrumări 
prezintă pe lângă clasificarea unităţilor sociale 
(D. Gusti), un plan general de cercetare (T. Her- 
seni)- şi mai multe planuri sociale pentru studiul 
familiei (Xenia Costa-Foru), gospodăriei ţărăneşti 
(Т, Herseni, Н. Н. Stahl, М. Vulcănescu), а veci- 
nătăţilor (H. H. Stahl), а cetelor de copii şi de 
feciori (Т. Herseni), a ţiganilor (1. Chelcea), a Mo- 


Ног (Florea Florescu), un plan pentru cercetarea 
pedagogică a unui sat (Stanciu Stoian) şi altul 
pentru cercetarea relaţiilor sociale (Eliza Rete- 
zeanu). 

Volumul mai conține un plan pentru „atlasul 
sociologic al României” (Т. Herseni şi I. I. Ionică), 
in care vor fi indicate -cartografic diferitele laturi 
ale vieţii sociale, conform sistemului monografic, 
Urmează „Bibliografia publicaţiilor şcoalei socio- 
logice dela Bucureşti” (Paula Herseni) şi un „In- 
dreptar pentru organizarea instrucției sociologice 
în şcolile speciale de pregătire a tineretului” prin 
Serviciul Social, 

Din această enumerare sumară a planurilor cu- 
prinse în volumul de „Indrumări”, se poate vedea 
cât de bogată este în probleme cercetarea mono- 
grafică şi cât de fecundă a fost experienţa la teren 
a celor cincisprezece ani de cercetare. Volumul de 
„Indrumări”, prin materialul care-l prezintă, con- 
stitue astfel cel mai util mijloc pentru călăuzirea 
cercetărilor ce se vor mai face. 

GA. Pavelescu 


TRAIAN HERSENI. Sociologia Românească. 
Incercare istorică, Ed. Institutul de ştiinţe sociale 
al României, Bucureşti, 1940. O istorie a sociolo: 
giei româneşti era un lucru necesar. S'ar putea 
spune chiar că i se simțea lipsa. Orice activitate, 
şi cu atât mai mult una ştiinţifică sau de ideologie, 
are nevoie, din când în când de popasuri, când 
trebue să-și facă un bilanţ, să-şi confrunte reali- 
zările, reţinând ce este de reţinut, în vederea ac- 
tivităţii viitoare. Poate că, din punct de vedere 
al lucrărilor pregătitoare, o astfel de operă să 
apară ca prematură, aşa cum autorul lucrării 
spune în lămuririle ce dă în loc de prefaţă, Cer- 
cetările migăloase de amănunt sunt desigur nece- 
sare pentru o lucrare definitivă. Lucru trebue însă 
inceput şi cel ce păşeşte la înfăptuirea lui are şi 
acest merit, pe lângă ceea ce reuşeşte să facă cu 
adevărat, 

Traian Herseni, în această „încercare“, aşa cum 
singur și-o califică în subtitlu, izbuteşte să dea şi 
una şi alta, într'o largă măsură. Oricare ar fi scă- 
pările din vedere ce se pot observa sau se vor 
mai descoperi, după cercetări mai de amănunt, 
sinteza realizată este îndeajuns de cuprinzătoare 
şi de completă pentru a ne îngădui o vedere de 
ansamblu asupra gândirii sociologice româneşti, 
din secolele trecute şi primele patru decenii ale 
secolului nostru. 

Autorul împarte întregul material — am putea 


spune chiar întreaga istorie a sociologiei româ- 
neşti, astfel: I, premergătorii (N. Milescu, D. Can- 
temir, I. Budai-Deleanu, D. Golescu, I. Codru 
Drăguşanu şi Anton Pann); IL. începuturile socio- 
logiei româneşti în ideologii politice (A. Ideologia 
pașoptistă şi liberală: І. Eliade-Rădulescu, N. Băl- 
cescu, I. Ghica, І, С. Brătianu, Șt. Zeletin; B. So- 
ciologia conservatoristă: P, P. Carp, Titu Maio- 
rescu, С. Rădulescu-Motru; С, Sociologia socia- 
listă: Th. Diamant, С, Dobrogeanu-Gherea; D. 
Sociologia poporanistă și ţărănistă: І, Ionescu dela 
Brad, C. G. Stere, R. Rosetti, V, N. Madgearu; 
E. Sociologia naționalistă: M. Kogălniceanu, B. P. 
Haşdeu, M. Eminescu, A. С. Popovici, A. С. Cuza); 
III. Sociologia de specialitate. Acest din urmă ca- 
pitol, — cel mai desvoltat și, pentru ştiinţa socio- 
logică cel mai important — este la rândul lui 
împărțit în: A. Primele încercări; С, Dumitrescu- 
lași, G. D. Scraba, Н, Fundăţeanu, V, Conta, А. 
D. Xenopol, D. Drăghicescu, Spiru Haret; B. Pri- 
mul sistem de socilogie: D. Gusti; С. Sociologia 
de catedră (aci materialul este împărțit pe univer- 
sități: București, cu profesorul D. Gusti în frunte, 
Iaşi cu Р. Andrei şi М, D. Ralea, Cernăuţi cu Т. 
Brăileanu, Cluj си V. I. Bărbat şi E. Speranţia); 
D. Cea dintâi şcoală sociologică românească: 
şcoala dela București, al cărui inițiator și centru 
este Prof. D. Gusti, cu colaboratorii săi, dintre 
care autorul desprinde, pentru a se ocupa mai pe 
larg de ei ре Н. H. Stahl! şi Traian Herseni, auta- 
rul însuşi , 

Planul acesta îl socotim cel just, cu completările 
de detaliu ce s'ar putea face, Astfel socotim că 
trebuia găsit un loc în el și pentru un Bărnuţiu 
d. p, cu toată greutatea се ат întâmpina-o în 
clasificarea lui; după cum credem, de asemenea, 
că lui Spiru Haret і se cuvine un loc mult mai 
important într'o istorie а sociologiei românești 
decât acela pe care îl are în lucrarea de față, 
Chiar dacă în desvoltarea sociologiei românești 
el n'a contribuit cu mai mult, chiar dacă. în ea 
însăşi, opera sociologică a lui Spiru Haret nu 
mai are azi О valoare deosebită, ea are totusi o 
semnificatie deosebită, fiind manifestarea unui 
anumit fel de a vedea într'un sistem destul de 
închegat. 

In sfârşit o altă observație, în legătură cu eco- 
потіа lucrării: între problemele puse de sociolo- 
gia de specialitate, autorul se ocupă şi de preo- 
cupările înrudite cu sociologia, şi aci consacră un 
spațiu destul de restrâns $1 pedagogiei sociale, 
Deşi am putea fi acuzați de subiectivism — noi 


619 


1п$їпе fiind dintre cei се am lucrat și lucrăm în 
acest domeniu — suntem totuşi convinşi că o mai 
mare desvoltare dată urmăririi ideilor social-peda- 
gcgice din {ага noastră, în desfăşurarea lor isto- 
rică, este destul de firească într'o istorie a socio- 
logiei, tot așa de firească aproape ca desprinderea 
ideilor sociologice din ideologiile politice ale tre- 
cutului, Că este așa o dovedeşte și faptul că prima 
și singura noastră şcoală sociologică — școala 
dela București — alături de cea mai desăvârșită 
atitudine științifică, de pură constatare а reali- 
tății, n'a părăsit un moment пісі preocupările 
pedagogice. Dovada cea mai concludentă este apoi 
faptul că ultima lucrare a Prof. D. Gusti este in- 
titulată semnificativ: Știința şi Pedagogia Na- 
țiunii, Autorul însuși Tr. Herseni a avut uneori 
astfel de preocupări şi lucrările pe care le-a dat 
în acest sens noi le-am prețuit şi folosit adesea 
în propriile noastre cercetări. 

Deşi preocupările de natură normativă au fost 
uneori socotite ca incompatibile cu cele de na- 
tură pur științifică — așa credea între alţii Prof. 
Petre Andrei, — noi socotim că ele pot merge 
împreună. Pentru се, de pildă, gândirea și acțiu- 
nea politică ar putea merge mai mult alături cu 
‘studiile sociologice şi пи și gândirea și acțiunea 
pedagogică? Acestea din urmă au păstrat chiar, 
întotdeauna mai mult respect față de datele so- 
ciologiei, decât politica, unde ideile preconcepute 
sunt mai frevcente şi mai cu patimă susținute, 

Dar să revenim. Lucrarea de care ne ocupăm 
este interesantă nu numai prin materialul pe care-l 
prezintă, ci și prin ideile pe care autorul le scoate 
în relief, ca fiind ideile sau firul conducător al 
aociologiei româneşti în desvoltarea ei. 

După Traian Herseni, sociologia s'a desprins 
din preocupările cu caracter mai seneral, în se- 
colul al XIX-lea, trecând mai întâi printr'o fază 
în care ideile sociologice sunt strâns legate de 
teoria şi practica politică, In fot acest secol de 
prefaceri, precum şi în primele decenii ale seco- 
lului XX, diferite curente politice au dat naştere 
la tot atâtea sociologii. Ele „sunt fetele principale 
ale sociologiei românești din veacul al XIX-lea si 
începuturile veacului al XX-lea: 1) o sociologie 
iustificativă, cea liberală; 2) o sociologie critică 
cea junimistă: 3) o sociologie revendicativă, сеа 
poporanistă; 4) o sociologie utopică (їп ravort си 
vremea). cea socialistă; 5) o sociologie normativă. 
cea nationalistă: — toate cinci de structură si 
tendințe politice” fp. 159), 

Dintre acestea, sociologia liberală este асеез 


690 `” 


care a avut, după părerea autorului, o soartă spe- 
cială, Prin faptul că doctrina liberalismului s'a 
putut aplica, prin izbânda pe teren practic a par- 
tidului respectiv, sociologia liberală, ca instrument 
de luptă devenea mai puţin necesară. De aceea, 
de sigur, ultimele şase-șapte decenii au văzut con- 
turându-se ideologii sociale cu mult mai mult 
răsunet іп pătura iptelectuală, decât ideologia 
liberală, — şi toate opuse liberalismului, Intere- 
santă în special este interpretarea pe care o găsim 
dată aci soartei deosebite pe care au avut-o mai 
ales liberalismul şi conservatorismul: „In timp се 
liberalismul biruia pe plan social, iar sociologia 
liberală îşi sărăcea conținutul, conservatorismul 
era înfrânt treptat, dar sociologia junimistă se 
desvolta la maximum... Pe când liberalii promovau 
pe capitalişti, pentr a-şi întări situaţiile câștigate, | 
conservatorii promovau pe intelectuali, pentru a-i 
promova împotriva liberalilor... In timp ce libe- 
ralii stăpâneau băncile, junimiștii stăpâneau uni- 
versităţile”. 

Poate că aici ar fi de făcut o distincție, Juni- 
mea „conservatoare“ a fost un element viu în 
conştiinţa românească o perioadă destul de scurtă, 
In această perioadă ea a fost locul de întâlnire 
al tendințelor antiliberale cu preponderarea celei 
conservatoare. care tendinte n'au întârziat să 
capete însă repede ființă separată. Semănătoris- 
mul, poporanismul şi chiar o anumită nuanţă de 
sacialism erau latente în mișcarea Junimei, — la 
început e drept, pe un plan destul de secundar, 
Când ele au prins glas şi s'au canalizat pe făgaşe 
ргоргіі, Junimea a început să fie oarecum desum- 
flată, Politiceşte se încadrează acum mișcării con- 
servatoare tot mai mult, Are chiar oarecare suc- 
cese prin participări la opera de guvernare, dar 
ideologia este din ce în ce mai săracă. Cei mai 
de seamă dintre urmaşii sau moştenitorii zestrei 
iunimiste — С, Rădulescu-Motru şi Simion Mehe- 
dinti d, р. — nu mai sunt funimiști curati, iar 
oarecare ezitări în atitudinea lor politică este si 
ea destul de semnificativă din acest nunct de 
vedere. Nu mai există curentul, care să ridice un 
drm ca o realitate spirituală precisă, 

Ceva mai mult este cazul să notăm că odată cu 
aceasta, odată cu secarea vânei conservatoare, ае 
paate observa o intelectualizare tot mai pronun- 
tată a partidului liberal, precum și preocupări de 
tenrie liberală sau neoliberală de un nivel tot mai 
ridicat. Liberalismul devine mai conservator. Ste- 
fan Zeletin nu este chiar singurul caz. Burshezia 
care simte că poziţiile îi sunt amenințate, Începe 


sa „gândească“, şi anume la propria ei existență, 
Și nu în general, ci la ceea ce este aici, la noi în 
țară, Este o profundă deosebire între apologeții 
burgheziei din ultimul timp și între primii luptă- 
tori pentru liberalism sau, în parte, între ei şi 
susținătorii regimului burghez din alte ţări, Pe 
lângă o notă de poziţie defensivă este şi una de 
ceva specific ţării, i 

O situaţie oarecum privilegiată, pentru timpu- 
rile mai recente, autorul o acordă sociologiei 
naţionaliste, cu „cele două feţe ale еі": una de 
сгіісй împotriva înstrăinării culturii românești, 
alta nominativă, de „îndrumare a creaţiilor cultu- 
rale în duhul național românesc”, Fără a nega 
existența acestui curent de gândire socio'ogică, 
noi socotim că şi la baza lui trebuesc căutate tot 
anumite categorii sociale, interesate mai mult 
decât altele de a-l susţine, Pentrucă nu e vorba 
numai de o aderare pur platonică, oricât de pu- 
ternică. ar fi, la ideea de Patrie sau de Națiune, 
Această aderare nu poate fi monopolizată de o 
singură doctrină politică, In ce priveşte „cele 
două fețe", proprii sociologiei naţionaliste, ele des- 
cind direct din Junimism, Poate că nu exagerăm 
mult dacă vom considera naționalismul recent ca 
un fel de resorbire într'un tot a vechilor tendinte 
ce compuneau junimismul prim, cu mai mult ace 
cent popular de astădată. De aci de sigur şi du- 
blul său aspect: conservator în spirit, revoluțio- 
nar (el însuşi se socoteşte astfel) în metode. 

Dealtfel, după cum bine arată autorul, nici una 
din ideologiile politice arătate nu este sociologie 
propriu zisă, ci un mod deosebit de a vedea sv- 
cietatea — societatea românească în primul rând— 
în funcţie de anumite scopuri precise, Studierea 
lor este fructuoasă pentru sociologie, dar cel ce 
o face nu trebue să piardă din vedere acest lucru, 

Nu doară că sociologia nu poate servi şi sco- 
puri practice, Ea poate duce chiar la anumite 
sugestii, dacă nu chiar concluzii de ordin prag- 
matic, Se poate vorbi, în acest sens, în adevăr, 


de o sociologie „militants”, așa cum a conceput. 


Prof, D, Gusti sociologia şi cum a practicat-o, Nu: 
mai că în acest caz nu se pornește dela о cre- 
dință, prin prizma căreia să se examineze şi chiar 
deformeze faptele studiate, ci se studiază reali- 
tatea în ea, iar concluziile de ordin practic sunt 
îmbrățişate ca nişte consecințe fireşti. 

Evoluţia sociologiei româneşti a dus în mod 
fericit la această deslegare şi Prof, Tr, Herseni, 
scoate acest fapt în evidență pe bună dreptate, 

Aci stă marele aport adus sociologiei în gene- 


ral — şi sociologiei româneşti in special — de 
către şcoala sociologică dela București, Cercetă- 
rile de teren întreprinse de ea îi dau posibilitatea 
să se păstreze în contact cu obiectul său, pe care 
astfel nu-l poți anula în aceeași măsură în care o 
poţi face în speculaţii pure de idei; şi totodată 
normele de viaţă ale acestei realităţi le poţi sur- 
prinde în bună măsură tot ca pe niște fapte, a 
căror prezenţă să o poţi constata obiectiv, Astfel 
de cercetări nu sunt numai proprii a da o socio- 
logie cu adevărat ştiinţifică, dar pot fi, în parte, 
un punct de plecare pentru o politică îndrumată 
mai științific, 

Politica înseamnă, evident, în primul rând, ra- 
port de forţe şi atitudine; iar desfășurarea acestor 
forțe depinde de atâtea imponderabile, între care 
credința nu este un element dintre cele mai puțin 
importante, Este însă o latură a politicii, care 
poate fi surprinsă în datele sociologiei și care e 
bine să stea în strâns contact cu aceasta, Această 
latură este aceea care şi împinge poate mai mult 
la lucru, făcând din studiile monografice şi de 
teren, preocupări nu numai obiective, dar și vii, 
pasionate, 

Stanciu Stoian 


TRAIAN HERSENI: Sociologia Rurală, Biblio- 
teca de Sociologie, Etică și Politică, a Institutului 
Social Român, condusă de D, Gusti, Note şi comu- 
nicări, 1, Bucureşti, Tip, Universitar, 1941, 32 p., 
lei 30, 

Câtă vreme Statul şi societatea feudală s'au pre- 
zentat ca o unitate organică, ştiinţa Statului — po- 
litica, — se ocupă în chip firesc şi de societate. 
Cu desvoltarea burgheziei cele două feţe se dife- 
rențiază, societatea fiind desprinsă de Stat sau în 
conflict cu el și atunci devine necesară ştiinţa so- 
cietății — sociologia. Prin analogie cu această teză 
a-l T, Herseni susține că preocupările mai recente 
de sociologie rurală apar „pretutindeni unde vieața 
agrară se găseşte în conflict cu alte forme de vieața 
economică și socială”, Din rivalităţile și conflic- 
tele dintre nobilimea agrară sau de moşie, bur- 
ghezia întemeiată pe industrie şi comerț — cu li- 
beralismul politic — şi țărănimea care lupta să 
capete drepturi de proprietate asupra pământului 
pe care-l muncea — a născut pe plan politic, ca o 
preocupare de guvernământ „chestiunea {ага- 
nească”, o politică agrară practică, trezind apoi 
un interes științific саге urmărea cunoaşterea 
exactă а realităților pentru întemeerea unor solu- 
țiuni raționale, deci o politică agrară ştiinţifică 


621 


din care s'a desprins cu ajutorul sociologiei gene- 
rale, deja constituită, sociologia rurală „ca o in- 
cercare de cercetare științifică a realităţii sociale 
rurale sub toate aspectele ei' (pag. 4), Ea nu 
s'a desprins încă de influența factorilor sociali şi 
politici, având încă multe eforturi de făcut pentru 
a ajunge la o structură pur ştiinţifică, adică teo- 
retică, 

Sociologia rurală ar fi știința formelor şi evo- 
luţiei fenomenului agrar, a societăţilor și civiliza- 
țiilor rurale, având deci ca problemă centrală so- 
cietatea și civilizația țărănească, sub toate aspec- 
tele ei de organizare, desvoltare și manifestare, са 
vicață socială legată de agricultură (pag. 29), Ea 
urmăreşte fenomenele agrare în toate cele trei faze 
prin саге a trecut agricultura: а) de inceput, са în- 
deletnicire lăturalnică, anexă a vânătoarei şi pes- 
cuitului; b) principală, ca îndeletnicire de căpătâiu, 
determinând întreaga structură şi toate manifestă- 
rile vieţii sociale, producând nu numai o tehnică 
şi o vieață economică agrară, ci și o societate şi 
o civilizaţie agrară; с) de sfârşit, în care agricul- 
tura devine o intreprindere capitalistă, іпігергіп- 
dere de exploatare economică, în care societatea 
gı civilizația agrară sunt înlocuite prin societatea 
şi civilizația burgheză sau prin capitalismul de 
Stat, 

In momentul în care agriculura va fi absorbită 
in producţia capitalistă şi nu va mai determina 
nicio formă originală de vieață socială sau de 
civilizaţie, sociologia rurală va fi lipsită de actua- 
litate și de obiectul viu sau prezent, rămânând 
doar o ştiinţă preocupată de lămurirea trecutului. 

Sociologia rurală este diferenţială, cercetând 
problemele agrare specifice fiecărei țări, existând 
„atâtea sociologii agrare câte societăţi au ajuns 
la conștiința de sine”, cu un caracter mai puţin 
speculativ decât sociologia generală, folosind cer- 
cetările de teren și observaţia directă, ca metodă 
curentă. 

Işi păstrează totuşi caracterul unitar priv iden- 
titatea de natură a obiectului: totalitatea manifes- 
tărilor omeneşti legate de agricultură; prin iden- 
titatea metodelor întrebuințate și prin rezultatele 
obținute cu valabilitate generală, întrucât pe lângă 
trăsături particulare şi specifice, structurile agrare 
din diferite țări prezintă şi caracteristice gene- 
rale, 


622 


După lămurirea obiectului şi metodelor sociolo- 
giei rurale, care este pentru autor „о ştiinţă pre- 
cumpănitor americană", 4-1 Т. Н. face o dare de 
seamă asupra sociologiei rurale americane, consi- 
derată „ca treapta cea mai înaltă a ştiinţei care 
ne preocupă” dând date statistice referitoare la 
structura populației și amănunte relative la cele 
dintâiu cursuri de sociologie rurală din universi- 
tățile americane, la situația prezentă a acestor 
cursuri (си 600 catedre diferite), la scopurile şi 
problemele care au determinat organizarea, des- 
voltarea şi tratarea acestor cursuri, la ordinea pre- 
ferințelor pentru diferitele subiecte, la manualele 
și lecturile folosite, la publicaţiile de specialitate 
(tratate, cărţi, broşuri, reviste), observând în con- 
cluzie că sociologia rurală americană are un ca- 
racter regional, se ocupă în special de уіеаја de 
fermă (farm-life), sub toate aspectele ei actuale, 
că acordă întâietate problemelor cu interes prac- 
tic pentru organismul politic sau proprietar са 
urmăreşte propăşirea vieţii agrare pregătind „in- 
gineri sociali” pentru clădirea unei mai bune ci- 
vilizaţii în comunităţile rurale, că are іп vedere 
actualitatea şi viitorul apropiat, pentru ca din cu- 
noaştere»ə stărilo: prezente să intuiască schimbările 
imediate şi să sugereze reformele necesare. 

Unităţile agrare fundamentale care constituesc 
vbiectul sociologiei rurale americale sunt deci fer- 
mele izolate prin întinderea moșiilor cultivate — 
cuprinzând fiecare familia şi ajutoarele de lucru— 
organizate ca întreprinderi de tip capitalist pe 
principiul rentabilității şi intemeiate ре о civili- 
zaţie, o tehnică şi o cultură orășenească, Unita- 
tea fundamentală a vieţii sociale rurale româ- 
neşti este satul, aşezare colectivă cu gospodării 
de caracter , autarhic în strânsă interdependenţă, 
cu oameni trăind о vieață sub multe aspecte de- 
vălmaşe, cu manifestări de comunitate şi comu- 
niune, си o cultură, o civilizație şi o tehnică ță- 
rănească străveche. Іа America, уіеаја rurală se 
desvoltă sub imperiul civilizaţiei orăşeneşti, în ță- 
rile agrare europene, inclusiv România, satul se 
desvoltă іпіг'о civilizaţie originară proprie, aa- 
terioară istoric și neatârnată în mare măsură de 
cea orășenească, De aceea „Problemele sociologiei 
rurale românești vor fi diferite de ale celei ame- 
ricane, după cum sunt satul, țărănimea și Statul 
agrar, de fermă, fermieri şi de Statul industrial” 
(p. 18). Și viitorul celor două obiecte de studiu 


este diferit. Ferma, са mod de organizare a unei 
producţiuni economice, urmărește desvoltarea ma- 
ximă a producţiei şi un standard de vieaţă cât mai 
ridicat pentru fermieri. Satul e o formă de civi- 
lizaţie şi de cultură tradițională anterioară şi de 
altă natură decât cea orășenească. Ca rezultanta 
suprapunerii unor elemente originare geto-dace cu 
cele romane, greceşti, slave, turceşti etc., desluşi- 
rea vieţii țărănești e mult mai complicată decât 
cea referitoare la fenomenul similar din America, 
deslănțuit de colonişti întreprinzători, care au în- 
ceput acolo о уіеа{& nouă, liberi de toate determi- 
nările tradiționale. 

Știința americană аге un caracter precumpănitor 
practic, fiind un instrument de cucerire şi stăpâ- 
nire a lumii autohtone şi de clădire a unei lumi 
noi. Pentru C. C. Zimmerman sociologia rurală 
„trebue să se coboare pe sine printr'o serie de 
principii sau sistematici, înainte de a se putea 
înălța din nou ca o ştiinţă aplicată cu o valoare 
reală“', scopul său ultim fiind practic, Ştiinţa eu- 
ropeană nu s'a depărtat prea mult de originile 
sale filosofice şi de caracterele sale teoretice, spe- 
culative. Tehnica i-a fost întotdeauna subondonată, 
ceea ce este “o relație mai firească. Deci tradiția 
științifică europeană cu caractere preponderent teo- 
retice şi structura deosebită a realităţii rurale ro- 
mâneşti, nu îngăduie să se adopte, pentru cercetă- 
rile de sociologie rurală românească, modelul ате: 
гісап. Autorul găseşte că poate, totuşi, folosi de 


acolo unele sugestii іп metoda de lucru, material 
comparativ, perspectivă de evoluţii. 

Sociologia rurală românească are de cercetat 
însă уіеа[а rurală din cele mai vechi timpuri şi 
până astăzi, cu toate influenţele suferite fiind ne- 
voită să facă şi studii comparative la societăţile 
înrudite sau învecinate şi să urmărească istoric 
diferitele faze ale evoluţiei vieţii agrare. De aceea 
nu poate avea o orientare curat practică, nici un 
caracetr strict regional, ci de cercetare a prezentu- 
lui. Este o ştiinţă de teren dar cu manifestate nă- 
zuințe teoretice de generalizare, Pentru lămurirea 
vieții ţărăneşti dela noi, urmărește realitatea ru- 
rală în toată întinderea ei istorică şi etnografică. 

In fapt însă cercetarea ştiinţifică directă îşi în- 
cercueşte domeniul la realitatea rurală din pro- 
pria noastră ţară, obiect care oferă cercetătoru- 
lui diferite avantaje: îi stă permanent la înde- 
mână observări indelungi și repetate, 
oferă acelaşi graiu cu înlesnirile respective, etc., 
dă prilej de cercetări cu interes şi utilitate naţio- 
nală. Prin aceasta, sociologia rurală a d-lui T. H., 
se mişcă pe liniile trasae încă din 1925, їп cele 
dintâiu cercetări sociologice monografice la sate, 
urmărind acelaşi obiect sub aceeași perspectivă şi 
problematică generală, făcând uz de aceleaşi me- 
tode şi stând în serviciul eforturilor ştiinţifice, 
care sub conducerea d-lui Prof. D. Gusti, urmăresc 
realizarea unei sociologii a Națiunii. 


înlesnind 


Gh. Focșa 


CERCETĂRI ŞI DISCUŢII MONOGRAFICE 


Н. H. STAHL: Werej, un village d'une région 
archaiue. Monographie sociologique dirigée раг... 
Bucureşti, Institut Roumain des Sciences Sociales, 
1940, 3 vol. 

Răspund, după multă trecere de vreme, la ce- 
rerea de a face o prezentare a celor 3 volume 
„Nerej, un village archaïque roumain", apărute 
in 1939. 

In publicistica noastră nu se obișnueşte са un 
autor să-şi prezinte singur o lucrare. Totuşi, până 
la un punct, încercarea poate fi justificată, Mai 
ales în cazul unei opere colective, cum este aceea 
a monografiei Nerejului, cel care a condus-o este 
in măsură să vorbească despre colaboratorii săi, 
Intenţiile urmărite, problemele atinse, greutăţile 


“întâmpinate, de asemenea pot forma obiectul unor 


mărturisiri, Și nu mai puțin, greşelile şi lipsurile 
pot fi clar văzute de acela pentru care regula în- 
doelii metodice şi autocriticii alcătuesc un în- 
dreptar statornic. 

Satul Nerej din Vrancea făcuse obiectul unei 
cercetări monografice sub conducerea personală 
a Profesorului D. Gusti, încă din anul 1927, Din 
lunga serie de sate astfel studiate, Nerejul era 
acela de care mă legasem, personal, mai mult, pen- 
trucă el mi se părea că rezolva sau în tot cazul 
deschidea calea spre rezolvarea unei probleme pe 
care o urmăresc încă dela începutul studiilor mele, 
problema vechei noastre organizări sociale, 

Ştiam, în momentul sosirii mele іп Vrancea, 


625 


doar ceea се se scrisese în literatura românească 
despre satul vechiu răzăşesc. М1-1 închipuiam deci 
pe atunci, așa cura continuă astăzi încă să și-l în- 
chipuie foarte mulţi: anume ca ре un sat genea- 
logic, născut adică din creșterea organică а une: 
familii originare, folosind ca atare о devălmăşie 
pe spiță de neam, asupra căreia opera transmisia 
hereditară, Uimirea mea a fost insă totală, atunci 
când în Vrancea am întâlnit o formă de уіеа{& so- 
cială inedită, despre care nimeni nu scrisese vreun 
rând și nici nu formulase vreo părere, tormă de 
vieață саге, dacă se adeverea a fi ceea ce părea 
a fi, era de natură să răstoarne întreaga noastră 
concepţie despre aceste sate răzăşeşti și în con- 
secință, despre întreaga noastră structură socială 
veche, Am întâlnit adică, o formă de devălmășie 
care nu avea nimic f: mihal în ea, nici prin sfera 
sa geografică imensă, căci o întreagă regiune cu- 
noștea o organizare socială care se asemăna mai 
mult cu Statul decât cu familia şi nici în alcă- 
tuirea sa internă. 

Un noroc cu totul deosebit, m'a pus și pe ca- 
lea unor arhive inedite — de atunci de multe ori 
răscolite de alţii — care îngăduiau aflarea de 
amănunte asupra acestei forme de vieaţă socială, 
cu atât mai sensaţională cu cât era mai recentă, 
aproape contemporană, 

Nerejul deci, aşa mi s'a părut cel puţin, putea 
fi un punct de plecare pentru o întreagă elaborare 
teoretică; alternativa era clară: sau faptele vrân- 
cene intrau uşor în teoriile curente sau dacă nu, 
teoriile curente trebuiau să cedeze locul altor teo- 
rii care să îngăduie mânuirea comodă а reali- 
нп, 

Concluzia la care am ajuns, după ani de zile 
de îndoială şi de continuă reluare a contactului 
cu Vrancea, a fost aceea că Vrancea desminte teo- 
riile curente ale istoricilor noştri şi, adăugând un 
intreg capital istoriei noastre sociale, deschide 
acesteia perspective nebănuite. 

De aceea, în 1938, când Profesorul meu, D. Gusti, 
mi-a cerut să redactez o monografie a unui sat 
în vederea lucrărilor Congresului Internaţional de 
Sociologie, се urma să aibă loc la București, am 
profitat de prilejul ce mi se oferea şi, cu o nouă 
echipă monografică, am plecat iarăși la Nerej, pen- 
tru o ultimă confruntare sistematică a faptelor cu 
gândurile mele, 

Rezultatul acestei ștrăduinţi sunt cele 3 volume 
pe care le prezentăm aci. 

Materialul adunat trebue să servească analizei 
sociologice a unei unităţi sociale: „ceata răzășească 
vrânceană“, Idealul meu ar fi fost să arăt cum 


694 


această unitate socială reprezenta un moment de 
perfect echilibru, în care toate stau în neclintiă 
cumpănă, condiţii geografice de ţară închisă, izo- 
lată, adevărata cetate de margine privilegiată; 
condiţii biologice, de masă demografică restrânsă, 
relativ puţin densă, trăind іп forme de grupe fa: 
miliale devălmaşe; condiţii psihice, de obştie tra- 
dițională difuză; condiţii istorice de autonomie lo- 
cală perfectă; manifestări spirituale de puternic 
folklor; manifestări economice de gospodărie cas- 
nică închisă, grefată pe autarhie devălmașe: 
manifestări juridice de drept obișnuielnic vi- 
Suros şi a tot stăpânitor; manifestări administra- 
tive, de conducere în democraţie primitivă născă- 
toare a unei confederaţii intersăteșşti, 

O adevărată societate în miniatură, de caracter 
arhaic, al cărei tablou ne duce cu gândul la ceea 
ce poate au fost pe vremuri alcătuirile prevoe- 
vodale. O adevărată ţară din înaltul ev mediu ro- 
mânesc, un document din epoca de dinainte de 
descălecare. 

Aci, din înţelegerea acestui fenomen, nădăjduiam 
să se găsească luminișuri în întunerecul trecutu- 
lui, drumuri sau pârtii măcar, spre zări cu totul 
noi, 

Și tot astfel, idealul meu, ar fi fost ca să arăt 
cum această perfectă societate în miniatură, în- 
târziind până în veacul nostru, îşi schimbă sensul 
şi decade în mijlocul unei lumi dușmane: izola- 
rea geografică ajunge a fi un blestem, tradiţia o 
povară moartă, inertă, autarhia economică o pradă 
uşoară pentru capitalismul triumfător, mai ales 
pentru cel care lucrând în industria forestieră a 
transformat Vrancea într'un adevărat rai al ex- 
ploatării „coloniale“; obiceiul pământului, o armă 
asasină іп mâna juriștilor moderni, Și odată cu 
destrămarea întregului sistem, urma să se vadă 
şi decăderea culturală, slăbirea forței psihice, co- 
lective, moartea folklorului, boala şi mizeria cruntă 
cuprinzând o populaţie pe vremuri înfloritoare, 

In analiza acestui proces social, aşi fı vrut să 
spun întreg adevărul: să arăt pricinile şi vinovă- 
ţiile, chiar când ele atrăgeau după sine grave în- 
vinuiri aduse însăşi organizației de Stat a Româ- 
niei dela 1864 încoace! Uneori, pătrunşi de durero- 
sul adevăr pe care îl formulam, glasurile noastre, 
ale tutulor celor care am lucrat în acel sat, au de- 
venit polemice și, după câte ni s'au spus, supără- 
toare. N'am avut însă încotro „ori de câte ori lu- 
crurile atingându-se de rădăcina răului, gura noa- 
stră grăitoare de adevăruri nu s'a răbdat să nu fie“ 
cum spune, Cantemir. 

Ce s'a putut realiza din toate acestea? 


In volumul Ї, se expune mai întâiu o teorie so- 
ciologică nouă cu privire la răzășie. O spunem fără 
falsă modestie: am înfățișat acolo сеа dintâiu teo- 
rie coherentă asupra morfologiei şi genezii răză- 
şiei. Am înfăţișat-o cu gândul cinstit, ca alţii să 
o judece și să ne atragă binevoitor atenţia în ca- 
zul când am fi greşiţi. Aştepătăm încă. 

Cadrul cosmic, datorită contribuţiei d-lui Prof. 
У. Tufescu, fără a intra în sterpe polemici, согес- 
tează şi împlineşte totuși multe din greşelile şi 
lacunele altor lucrări anterioare, dând o imagine 
clară a ceea ce este această regiune naturală a 
Vrancei, 

Analiza modului de așezare a oamenilor în aceste 
regiuni, îndesirea lor până la formarea satelor pro- 
priu zise, ni se pare deasemeni o contribuţie folo- 
sitoare la antropogeografia românească plină de 
sugestii pentru ceea ce d-l Conea numește o „geo- 
istorie românească“ $і ре care mi-am îngăduit а 
o numi eu însumi o „arheologie socială”, Pornind 
dela observaţia că un sistem de proprietate lasă 
urme pe pământ, în nenumăratele linii de hotare al 
căror desen variază după însăşi sistemul juridi= 
ce le-a creat și adăogând și observaţia că aceste 
hotare alcătuiesc alveole pe care generaţii de-a- 
rândul le cultivă oamenii locului, căpătând astfel 
o putere de dăinuire care le fac să supravieţuiască 
însăși sistemului social care le dăduse naştere, pu- 
tem în adevăr vorbi de o „arheologie”, adică de о 
urmă materială cu sens іпѕіогіс şi mai mult încă 
de o arheologie socială, adică de „amprentă“ ma- 
terială lăsată direct de către structura socială {тә- 
cută, 

Am descifrat în volumul I al Nerejului, abece- 
darul acestei arheologii sociale, dela formele cele 
dintâiu ale apropiaţiunii pământului, petece insu- 
lare de stăpâniri, în mijlocul unei imense devăl- 
măşii absolute originare, până la gruparea lor nu- 
cleară, prin aglomerare şi până în momentul când 
aceste petece insulare sunt înlocuite prin lungile 
{2511 de pământ paralele și contigue, care carac- 
terizează răzăşiile evoluate. 

Lămurirea legilor geografice, demografice, juri: 
dice şi economice care prezidează această evoluţie 
şi a tipurilor diverse morfologice la care ele dau 
naştere, socotim că constitue principalul aport teo- 
retic cu care contribue monografia Nerejului, la 
ştiinţa socială românească. 

Та acelaşi volum, capitolul cadrului biologic se 
bucură de o prețioasă contribuţie a d-lui Profesor 
F. Rainer, care analizează antropologic populația 
Nerejului; situaţia demografică a satului este şi 
ea amănunţit analizată de 4-1 І. Chibulcuteanu, 


dela Institutul Central de Statistică, iar higiena 
locuinţei şi alimentaţiei, prilejuesc d-lui dr. D. С. 
Georgescu să adauge studiilor sale anterioare in 
acest domeniu, un nou capitol. 

Partea сеа mai mare din paginile volumului sunt 
prinse însă de studiul istoric al formelor sociale 
de vieaţă din Vrancea. liste vorba de reluarea unu: 
vechiu studiu, tipărit fragmentar în „Arhiva pen- 
tra ştiinţa şi reforma socială”, completat și între- 
gıt, în care se expune sistematic tot materialul ds- 
cumentar ce a putut fi strâns, 

Volumul se încheie cu o analiză a psihologiei co- 
lective nerejene în cadrul unei teorii a ceea ce am 
numit „obştie pe bază de tradiţie difuză”, 

Volumul II este închinat manifestărilor spiri- 
tuale. O seamă de colaboratori, printre care cităm 
în rândul intâiu pe Prof, Constantin Brăiloiu, ana- 
lizează religia, arta, ştiinţa şi filosofia populară 
din Nerej. Ca studii mai importante semnalăm то: 
nografia asupra ceremonialului de moarte atât de 
bogat, din acel sat, precum și analiza literaturii 
populare făcută de 4-1 I. Cazan, 

Volumul III, aproape în întregime cuprinde ana- 
liza fenomenelor economice din satul Меге}. Dato- 
rită muncii d-lui Ing. agronom Petre Stănculescu 
31 a contribuţiei d-lui medic veterinar Aurel Mu 
tiu, s'a putut trasa un tablou, pe care-l socotim 
concludent, atât ca metodă, cât şi ca rezultate ob- 
ținute, a vieţii de toate zilele pe care o duc aceşti 
„mocani” ai Vrancei, 

Analiza vieţii juridice prilejueşte o aspră cri- 
tică a stărilor de lucruri din această regiune, Sta- 
tisticile juridice ale d-lui Gh. Serafim, demon- 
strează până la evidență „starea de haos juridic 
intolerabil”, în care zace această parte de ţară. 

In sfârșit o monografie asupra familiei devălmașe 
nerejene şi una asupra unei gospodării nerejene, 
scrisă de 4-1 1, Filip, încheie lucrarea. 

Bogat ilustrate, cu fotografii, desene şi hărţi, lec- 
tura tuturor volumelor este destul de uşoară, au- 
torii ei ferindu-se cu bună ştiinţă de tot ce ar pu- 
tea fi aparatură ostentativă, 

Și acuma putem trece Ía o critică a acestor vo- 
lume. De ce nu ne mulțumesc ele pe deplin? Pen- 
tru ce, dacă împrejurările ne vor ajuta să dăm la 
iveală vreo altă monografie, ea nu va semăna ru 
aceasta? 

Să-mi fie îngăduit a vorbi cu perfectă sinceri- 
tate, 

Mai întâiu socotesc că publicarea materialului 
în ordinea analitică în care a fost strâns prezintă 
grave dificultăţi, Să arătăm acest lucru, 

Sunt membru al Școlii româneşti de Sociologie, 


625 


пи dintr'o simplă întâmplare, ci pentrucă realmente 
cred că sistemul sociologic al profesorului Gusti 
oferă o admirabilă uneltă de lucru. A observa ştiin- 
tific, ceea ce constitue etapa primă a oricărei cer- 
cetări, înseamnă a observa analitic, adică desfă- 
când fenomenul de analizat în elementele sale al- 
cătuitoare. Nu-mi pot închipui deci cum s'a: putea 
tace o astfel de analiză care 54 nu deosebească, 
rând pe rând, toate elementele pe cadre şi pe ma- 
nifestări, 8 la număr! Oricare ar fi fenomenul so- 
cial în cauză, el are un spaţiu înconjurător, cu un 
anume conţinut geografic, este produsul unui grup 
de oameni de anume rasă, de anume densitate și 
structură demografică, având anume tradiţie și 
anume mentalitate; în sânul lui vom deosebi as- 
pecte culturale, economice, juridice şi adminis- 
trative, vom găsi anume structură etc. Ca atare, 
un cercetător va trebui să іа în seamă rând рғ 
rând toate aceste elemente. A scăpa vrunul din 
ele, înseamnă a face operă incompletă. Dar între- 
barea asupra căreia stărui este următoarea: odată 
făcută cercetarea, analiza la teren, înfăţişarea către 
publicul cetitor, trebue să urmeze aceleași cadre 
rigide? Operația de analiză cu alte cuvinte, trebue 
să rămână până la sfârșit, vizibilă? Sau sistemul 
cadrelor şi manifestărilor este o uneltă care face 
parte din laboratorul secret al sociologiei. 

Răspunsul poate fi deosebit, după cum deosebite 
pot îi răspunsurile la altă întrebare prealabilă: Ce 
urmăreşte monografia? Să prezinte descripţia unui 
material autentic? Atunci cadrele fixe care ач 
servit la strângerea lui analitică, pot servi şi drept 
cadre de prezentare. Compartiment, după compar- 
timent, cetitorul monografiei ar avea la îndemână 
întreg materialul, aşa cum a fost el clasat în dosa- 
rele de analiză ale terenului. Sau poate dimpo 
trivă, socotim întreaga monografie ca un prilej de 
a elabora sinteze sociologice, de a formula ade- 
уйгигі pe temeiul materialului? In acest caz, stu- 
diul urmează a se publica în ordinea logică pe 
care o pretinde demonstraţia pe care o faci. In loc 
de dosare, urmează a se alcătui un volum, o carte 
propriu zisă, în care totul trebue să urmeze regu- 
lele dialectice ale expunerii coherente, arhitecto- 
nica unei clădiri a gândului, 

Părerea la care am ajuns este următoarea: О 
monografie trebue să fie şi una și alta. In primul 
volum să înfăţișeze rezultatul sociologic propriu 
zis, opera de sinteză, în care elementele de fapt să 
apară în ordinea necesităţii demonstraţiei, iar nu 
in aceca a culegerii. lar altă serie de volume să 


626 


prezinte, pe cadre şi manifestări, materialul brut 
cu ajutorul căruia s'a elaborat sociologia respec- 
tivă, i 

Volumele Nerejului, din păcate, n'au ajuns la 
acest stadiu de maturitate. Demonstrația începută 
este permanent întreruptă de blocuri mari de mate- 
rial brut, care nu contribue cu nimic la lămurirea 
problemei. Ca să poţi ceti cu folos cartea, ar tre- 
bui un indicator care să-ţi arate ce pagini anume 
ar trebui sărite, ca să prinzi din nou firul demons- 
traţiei şi să nu te іппесі în material. 

E drept că s'a încercat o triere a materialului, 
S'au lăsat deoparte capitole întregi: toate docu- 
mentele istorice, toate textele literare еіс. Totuşi 
şi ce-a rămas este deseori povară, 

Studiul ştiinţific presupune întotdeauna un imens 
balast, reziduri logice. Eşti dator de pildă să cauţi 
dacă nu cumva structura geologică n'a influenţat 
fenomenul social. In speţă, răspunsul a fost ne- 
gativ. Nici o legătură nu a putut fi stabilită între 
geologie şi răzăşie. Tot astfel, studiul antropologic, 
ba în anume măsură пісі cel demografic nu s'an 
adeverit a fi іп legătară cu obştia răzăşească: ca- 
pitolele respective ar fi trebuit să fie scoase, fără 
milă, din studiul sociologic. In schimb, ele trebuia: 
să apară în extenso, la anexă, căci se poate în- 
tâmpla, ca alții, mai iscoditori, mai perspicaci de- 
cât tine să poată găsi legături cauzale, care ţie 
ti-au scăpat, între fenomenul social respectiv şi 
materialul tipărit în anexă şi să folosească astfel 
din plin ceea ce pentru tine reprezintă un reziduu 
neplăcut 

O a doua critică ce ne-am putea singuri face, 
este că nici măcar din întreg materialul srâns 
n'am scos întotdeauna toată sociologia posibilă, 

Capitolul vieţii psihice, de pildă, nu este ceea ce 
ar fi putut să fie, tot din pricina unei greșite con- 
серііі de redactare. 

Ca să poţi face analiza sociologică a unui ase: 
menea fenomen, ar fi trebuit un nou volum de sin- 
teză, care la rândul lui să folosească, oridecâteori 
era nevoe, întreg materialul din toate cadrele şi 
toate manifestările, Ar fi însemnat însă încă un 
an de elaborare. Poate că prea grăbiţi, am împlinit 
golul lăsat prin absenţa unui asemenea studiu, doar 
prin indicarea, în teorie generală, a ceea ce ar fi 
urmat să demonstrăm şi prin publicarea materia- 
lului brut, 

Volumele deci sunt inegale ca valoare sociolo- 
gică şi confundă uneori două planuri de preocu- 
pări: sociologia propriu-zisă cu pura sociologie 
descriptivă. i 


Dar пе mângâiem cu faptul, că aşa cum este, 
monografia Nerejului reprezintă totuşi o încercare 
de sinteză și în tot cazul cuprinde destul material 
preţios, 

Și mai ales ne mângâiem cu gândul că асгаѕіа 
cea dintâi monografie apărută, nu înșeală, deocam- 
dată, prea mult, gândul Profesorului nostru, ur- 
mând ca la o a doua monografie să facem un pas 
mai departe și o operă care întradevăr să fie о 
„monografie sociologică”, 


Н. Н. Stahl 


ION CONEA: Clopotiva, un sat din Најев. Mo- 
nogratie condusă de.. Edit. Institutului de Ştiinţe 
Sociale al României, 573 p., cu 120 fot. şi 8 hărți, 
Bucureşti, 1940-2 vol. 

Echipa regală din Clopotiva nu era alcătuită 
— şi menită — să scrie o monografie a satului, la 
început, Echipele <u această destinaţie se alcă- 
tuiau anume, cu grijă, şi cu mult înainte de înce. 
perea lucrului. Ci echipa noastră hațegană — ca 
să vorbim așa — avea doar menirea să adune şi 
material monografic, pentru — cel mult — o schiță 
monografică a satului acestuia, aşa cum adunau 
toate celelalte echipe de acest fel — au fost sute, 
de acestea. Dar când am văzut ce sat interesant 
era Clopotiva — puţin după poposirea echipei 'în 
el — am scris domnului Gusti: „Domnule Proiesor, 
e prea bogată şi prea interesantă mină pentru o 
monografie, acest sat; învestiţi-ne, drept aceea, cu 
dreptul şi cu misiunea de a încerca o monografie 
veritabilă şi, în măsura în care puterile ne vor 
ajuta, o monografie serioasă, a lui. Vrem s'o încer 
саш, așa, simplă echipă regală — şi nu „mono- 
grafică" — cum suntem“. La câteva zile, a venit 
răspunsul: „Dragii mei, porniţi la lucru imediat. 
Aveţi aprobarea și sprijinul meu integral, Vă urez 
succes, In curând voiu veni să vă văd”, Am apelat, 
atunci, la câţiva prieteni specialişti în anumite di- 
recţii, pentru o astfel de cercetare — și ei au ve- 
nit: Mihail Gregorian, Gheorghe Făcăoanu, Dorin 
Popescu, Traian Zaharia. Și, astfel, echipa s'a mai 
„monografiat“”, puţin. Am pornit la lucru. Şi, cum 
spun în cuvântul de introducere al monografiei, 
tipărite acum exact doi ani, —; „Am scris-o up 
grup de treisprezece prieteni — o echipă suden 
țească regală, încadrată de câţiva colaboratori spe- 
cialiști, în campania de lucru din vara anulu’ 
1935, Materialul, l-am adunat: din gura oameni- 
lor, din numele şi graiul munţilor şi al apelor, 
de sub colbul documentelor. L-am notat: la şeză- 
tori, la munca câmpului, în timpul excursiilor în 
care călăuza ne erau oameni din sat; întrun po: 


pas la o stână, „la o vorbă”, cu câte un cosaş, 
care culca fânul polog la peste o mie de m. înăl: 
time în munte; la câte un „vânat” de păstrăvi ре 
Râul-Mare în sus, unde, la Gura Zlata, dăm, între 
altele şi între alţii, de d-l Brătescu-Voineşti „vâ- 
папа“, şi dânsul, aceleași făpturi nevinovate;.. 
într'un cuvânt: l-am adunat şi notat огійесдіеогі 
ni s'a oferit prilejul, observând şi întrebând oa- 
menii și lucrurile deopotrivă, despre vremea de azı 
şi cea de ieri”, 

Și a ieşit, astfel, această monografie, Nu poate 
fi numită una strict şi complet sociologică, de 
sigur, Nu se împarte, cu rigurozitate, în tot acel 
număr de camere și cămăruțe, pe care-l сеге cate- 
chismul de cercetare al realităţii sociale româneşti, 
Dar nici nu stă mult departe de aceasta: doar şi 
noi, autorii, — cei mai mulți — fără să fi fost so- 
ciologi puri, fusesem mai toți elevii pe teren ai 
profesorului Gusti, Oricum, faptele au fost adu- 
nate din toate domeniile, chiar dacă пи com- 
plete în unele sectoare, 

De aceea şi bucuria pe care i-a produs-o apa: 
гіна Clopotivei n'a fost mai mică decât aceea ofe- 
rită de minunatul Мете}, sau de Drăsușul, care 
a ţinut — vorba vine — să apară de sub tipar 
ultimul, 

Dar am uitat să spun un lucru care se cerea la 
început spus: Să nu-şi închipuie cetitorul că mo- 
nografia a fost lucrată într'o singură vară, într'en 
biet răstimp de trei luni. Doar una este viaţa de 
vară a satului, și alta, cea de toamnă, de iarnă, de 
primăvară, jos în restul Ţării Hațegului sau sua, 
în muntele сате saltă până aproape sub zimţii din 
crestele Retezatului. lată de ce mulţi din noi эц 
revenit $1 cercetat satul iar şi iar, în toate ano- 
timpurile, până ce şi-au completat capitolele, spre 
a le da la tipar, De aceea şi ieşirea de sub acest 
tipar a monografiei nu s'a întâmplat îndată după 
campania de lucru în care ea a fost începută, în 
iarna sau primăvara imediat următoare, ci abea în 
a şasea vară de după aceea (1940). 

Gândul şi dorinţa noastră, lucrând monografia, 
a fost — fireşte — ca ea să fie cât mai completă, 
Ne-am adresat, întâi, mediului geografic şi istoric al 
regiunii, şi al locului propriu zis, al vetrii satului, 
după aceea. Capitolele: fara Hațegului, regiune na- 
turală; Aşezarea satului; Câteva date istorice (pri- 
mele două, semnate: Ion Conea, ultimul — Dorin 
Popescu) — aceasta tratează. Au urmat, după aceea, 
capitolele; Despre forma și structura satului; Des- 
pre „mersul vremii“ la Clopotiva (semnate Ion Co- 
nea), după care s'a cercetat adaptarea omului la 


627 


mediu (adaptarea lui activă, cum spune Vidal de la 
Blache), adică o adaptare în care, suferind influența 
mediului, omul modifica şi el — şi încă în mai 
mare măsură decât era el „modificat”, acest me- 
diu însuș, Capitolele de Kulturbudschait au fost 
cele саге au urmat: Omul şi șesul din poala mun- 
telui; Omul şi muntele apropiat; Omul şi muntele 
depărtat; Vechile nedei din munții Clopotivei; То 
ponomia; Culesul hranei din natură; Plantele de 
leac din Clopotiva; Mijloace şi metode de trans- 
port; Zilele şi muncile de peste an ale omului; Lo- 
cuința și celelalte forme de adăpost (semnate: Ion 
Conea, în colaborare, unele, cu Ion Busuioc şi 
Traian Zaharia), A urmat capitalul despre: Miş- 
carea populaţiei în ultimul secol (semnat lon Po- 
pescu), apoi acelea despre: Igiena, starea sanitară 
şi alimentaţia în Clopotiva (semnat Eugenia Lu- 
pescu, Eugenia Dandu și Anghel Milicescu); Cum 
se imbraca omul din Clopotiva; Omul din Clopotiva 
— schiță de portret fizic şi moral — (semn. Ion 
Conea); Crâşma şi gura satului (Gheorghe Radu), 
Acestea, în primul volum. Al doilea, mai redus ca 
primul, cuprinde capitolele; Agricultura la Clo- 
potiva (lon Brătescu); Creșterea vitelor (Gheorghe 
Radu); Masivul forestier din Basinul Râului-Mare 
(Gheorghe Cioc); Viaţa economică actuală a satu- 
lui Clopotiva (Gheorghe Făcăoanu); Morile şi pi- 
vele din Clopotiva (Ion Brătescu); Obiceiuri, cre- 
dințe şi superstiții în Clopotiva (Ion Popescu); 
Descântecul la Clopotiva (Zina Imbrescu); Cartea 
şi credința în Clopotiva (lon Popescu); Observa- 
Hi ale unui nespecialist asupra graiului din Clo- 
potiva (lon Conea); Graiul din Clopotiva (Mihai 
Gregorian); Nemeşi și Români în Clopotiva (lon 
Conea), Lucrarea se încheie cu ип; „Indice de 
nume şi lucruri” şi un Indice de cuvinte!), 

Este firesc са Nerejul, Drăgușul și Clopotiva să 
poarte pecetea conducătorului respectiv, să fie 
— adică — realizate excelent sub unele aspecte ale 
vieţii satului studiat, şi realizate mai puţin sub 
altele, Clopotiva apare în deficit tocmai la capi- 
tolele de sociologie propriu zise. Ne mângâiem, 
insă, la gândul că sunt şi unele, din alte domenii 
care pot — credem — compensa, în parte, defi- 
сіепја de aiurea, Și mai ales un alt gând пе mân- 
gâie, Acela că monografia Clopotivei e cea mai 
acecsibilă nespecialiștilor; prin lipsa de termino- 
logie savantă din paginile ei, prin prezentarea ei 
în așa fel, că orice preot sau învățător de țară о 
poate lua de model și călăuză pentru o cercetare 


a satului în саге unul sau altul își desfăgură acti- 
vitatea, Și sperăm că nu constituie o simplă iluzie 
credința noastră că unele din capitolele Clopotivei 
se vor citi, mai ales de preoţii şi învățătorii sate- 
lor, cu destulă plăcere și egal interes (nu cităm 
din acestea, fiindcă s'ar putea întâmpla ca unele 
din ele să poarte şi semnătura noastră): 

O natură grandioasă; un „cadru istoric” inega- 
lat; un om înzestrat dela natură cum în puţine 
alte locuri se poate întâlni; o toponimie — mai ales 
cea de munte — extraordinar de interesantă şi de 
bogată; o bogăţie și o originalitate de grai unice; 
o adaptare la mediu completă, de unde — o ci- 
vilizaţie şi o cultură foarte bogate și originale. 

lată ce se desprinde din cetirea Clopotivei noa- 
stre, Date şi temelii naturale — ca să spunem ast- 
fel — excelente. 

Dar, ca oriunde, realitatea își prezintă și partea 
ei umbrită, Și pe cât de strălucitoare e lumina, pe 
atâta de întunecată — din nefericire — este umbra. 
Un exemplu; Populaţia satului, azi, nu e decât 
cu 5 (cinci) suflete mai numeroasă decât în „1835. 
Într'un secol.. cinci suflete іп plus, Bolile so- 
ciale după aceea, pustiesc іп voie, La fel şi boa- 
lele vitelor. Ferestrele, la multe case, bătute în 
cuie — ca să nu Не deschise niciodată. Nu se ştie 
prepara o mâncare ca lumea, nu se știu valorifica 
produsele muncii, Dar, tocmai din prezentarea şi а 
părţii acesteea, triste, a vieii omului din Clopo- 
tiva, reese importanţa naţională, de ordin practic, 
а monografiei sociologice, în genere: Ea pune sub 
ochii omului de acţiune, ai omului politic chemat 
să observe şi să remedieze răul, fapte așa cum 
sunt: pentru ca acesta, constatând, să găsească so- 
ана şi să grăbească acţiunea, Știință și acțiune. 

Nu ştiu de ce, încheind, îmi vine să reproduc 
răspunsul bătrânului Pantelie Lihoni, la o întrebare 
ce-i puneam într'una din zilele lui August 1935 
(se svonea de războiu, încă de pe atunci): 

— „Ce zici, Moş Pantelie, Dac'o fi războiu, oare 
scăpa-vom noi de el”? 

— „Hei, Domnișorule! Să ne feeră Dumnezeu, 
că e mult până săncălze două, că pe urmă să 
'ncălze tăte, de nu le mai descălze пісе dracu. 

Hei, moș Pantelie, dacă vei mai fi trăind: noi 
ţi-am prins viața, cu toate bucuriile și lipsurile şi 
necazurile ei, într'o carte frumoasă. Ne-au însăr- 
cinat cu aceasta „domnii“, care poartă grijă de 
țară. Când împrejurările grele de azi vor trece, 
când — cum spuneai dumneata — lumea are să 


1) Întocmite de 4-1 D, Marin, dela Seminarul de Filologie romanică al Universităţii din Cluj. 


628 


se descălze din căldura de acum, cârmacii Rumâ- 
niei vor purcede la măsuri care să aducă lumină și 
belşug în casa dumitale şi a tuturor ca dumneata. 
Vremea aceea nu e departe. Să-ţi ajute Dumnezeu 
s'o apuci şi dumneata, 

Ion Сопеа 


ANTON GOLOPENTIA şi DR. D. C. GEOR- 
GESCU:; 60 sate românești, cercetate de echipele 
studenţeşti în vara 1939. Anchetă sociologică, con- 
dusă de.: București, Institutul de Științe Sociale 
al României. Vol. I: Populaţia (Ath. Georgescu: 
Starea populaţiei şi I. Chibulcuteanu; Mișcarea 
populației), 1941. Vol. П. Situaţia economică (Ing 
1. Меаѕпісоу: Evoluţia de după război a proprie- 
карі; Ing, agr. Р. Stănculescu şi С, Ștefănescu: 
Starea economică prezentă), 1942, 


Ancheta „60 sate românești”, din care au apă- 
rut până acum 2 volume şi vor apare în cursul 
acestui an încă alte trei, intre care două primă- 
vara, iar ultimul în cursul verii, reprezintă o în- 
treprindere ştiinţifică mare a Școlii Prof, Gusti, 
dinainte de ani; de acalmie 1939—1942, 

După mai bine de un deceniu de cercetări mono- 
grafice a câte unui singur sat, s'a făcut în vara 
1938, tentativa de a studia concomitent cele 60 sate 
din toate provirciile ţării în care lucrau echipe 
studenţeşti. Intenţia de a compara satul din dife- 
ritele provincii ale ţării, obiectiv de căpetenie încă 
dela începutul cercetărilor monografice, fusese rea- 
lizată până atunci numai prin confruntarea satelor 
studiate succesiv, De data aceasta întreaga cerce- 
tare şi prelucrare este menită să fie un tablou 
comparativ al satelor din diferitele regiuni ale țării, 

Pasul înainte peste monogratia—descriere de uni- 
tate socială, realizat prin abordarea complimen- 
tului ei firesc: cercetarea comparativă, în mod ne- 
cesar în destul de mare măsură statistică, a fost 
dorit şi hotărît de Prof, Gusti. Autorul acestei 
recenzii a urmărit abordarea unor astfel de cerce- 
tări comparative care să îngăduie justa exploatare 
a rezultatelor monografiilor prin studii regionale 
statistice şi cartografice, La fel au dorit această 
complinire a metodei cercetărilor intensive cu raza 
mărginită prin cercetări extensive de arie largă 
toți membrii școlii familiarizați cu statistica sau cu 
cartografia, 

Totuşi, autorul acestei recenzii nu a cerut în pri- 
măvara lui 1938, când se discuta programul de lu- 
cru pentru vara acelui an, Prof, Gusti decât auto- 
rizația de a relua şi pune la punct una din vechile 


monografii de sat. Prof. Gusti a ripostat atunci că 
trebue pornit şi pe căi noi sugerând folosirea pen- 
tru scopuri de cercetare echipele siudenţești vo- 
luntare ale Fundaţiei Regale ce se vor ocupa de 
ridicarea satelor. 

Istoricul lucrării, adică multiplele colaborări care 
au fost necesare şi peripeţiile ре care le-a în- 
tâmpinat prelucrarea şi tipărirea în urma lipsei 
sumelor necesare, este prezentat în volumul I. Nu 
e nevoie să-l reproducem în amănunte, 

Materialul a fost cules de echipele voluntare 
studențești ce lucrau în 60 sate (3 din Oltenia, 12 
din Muntenia, 9 din Moldova, 10 din Basarabia, 
2 din Bucovina, 12 din Transilvania şi 9 din Ba- 
nat), cu ajutorul a 6 formulare (foi de familie, foi 
de gospodărie, formular demografic, formular de 
evoluţia proprietăţii, formular de alimentaţie, for- 
mular de stare culturală) şi a unei instrucții pen- 
tru întocmirea de monografii sumare, 

Prelucrată statistic în iarna 1938/39 şi redactată 
în mare grabă între Marie şi lulie 1939, această 
lucrare ar fi trebuit să fie prezentată Congresului 
Internaţional de Sociologie convocat la Bucureşti, 
la 1 Septemvrie 1939. 

Volumele culese aproape în întregime la 15 Au- 
gust 1939, au rămas în această stare în urma amà- 
nării Congresului, a începutului războiului şi a 
desființării Institutului de Cercetări Sociale până 
în toamna anului 1941, când Banca Naţională a 
României a acordalt ajutorul necesar pentru tipă- 
rirea lucrării, 

Nu credem că este locul să rezumăm și să 
comentăm aci cuprinsul celor două volume apă- 
rute şi a celor trei ce mai urmează să fie impri- 
mate. Studiul introductiv al Prof. Gusti, din frun- 
tea vol, I, retipărit şi, în numărul 10—12 al anu- 
lui III (1939) a Sociologie: româneşti prezintă un 
tablou al „Stării de azi a satului românesc“, ba- 
zat pe acest material. 

Folosim prilejul pentru a recunoaşte diferitele 
neajunsuri pe care împrejurările le-au impus, iar 
noi nu le-am putut înlătura. 

Intâiul din aceste neajunsuri consistă în fap- 
tul că, deşi ancheta se intitulează „0 sate româ- 
veşti” şi deși s'au întreprins lucrări în 60 sate, 
aproape fiecare capitol se bazează pe un material 
cules numai dintr'unele din aceste sate. Materia- 
lul din celelalte sate fie că n'a fost predat fie că 
n'a putut fi prelucrat, fiind adunat fără grijă. 
Datorită acestui fapt, rezultatele anchetei nu sunt 
la înălțimea intenţiilor, Cetitorul găseşte date com- 
parative din 60 sate, dar pentru fiecare nu cu pri- 


629 


vire la toate problemele. Mai bine au fost com- 
pletate formularele cu privire la alimentaţie, da- 
torită faptului că mediciniștii echipelor, limitați în 
genere la munca în dispensar, au avut timpul ne- 
esar cercetării, Aproape în toate satele au fost 
completate și formularele anchetei şcolare dato- 
rită faptului că s'a recurs la colaborarea învățăto- 
rilor, In schimb, ancheta asupra igienii, stării eco- 
nomice, fărămițării pământului, stănii și mișcării 
populației nu dispune decât de materialul din 
câte 21—37 sate. Monografii sumare ale satului, 
potrivit instrucțiunilor primite, n'au redactat decât 
16 echipe. 

Faptul se datorește imprejurării că nu toți cei 
850 studenţi echipieri voluntari din campania 1938 
aveau suficient interes pentru cercetările mono- 
grafice, cu atât mai puţin suficientă pregătire so- 
ciologică. Activitatea echipelor urmărind realizări 
practice, renunțau la cercetare sau o făceau de 
in grabă adeseori chiar echipele bune, ca să-şi 
poată consacra întreg timpul muncii de organi- 
zare a satului. Autorul acestei recenzii şi-a refu- 
zat, de pildă, în vara 1937 când a condus echipa 
din Căianul-Mic (Someș), plăcerea de a aduna 
material pentru monografia acestui sat de agricul- 
tori. cu ocupația anexă a negoţului de ceară, spre 
a putea reuși în efortul de a construi cu aju- 
torul localnicilor clădirea Cooperativei din sat. 

Al doilea din neajunsuri îl constitue faptul că 
redactarea rezultatelor s'a făcut pe capitole, date 
łiecare pe seama altui cercetător. Astiel, legătu- 
rile dintre constatările pe diferitele tărâmuri ale 
vieții rurale nu sunt făcute în măsura în care lu- 
crul ar fi posibil, în cazul unui număr mai re- 
strâns de redactori. De pe urma acestui fapt, un 
obiectiv principal al cercetării şcolii sociologice a 
Prof. Gusti: arătarea corelaţiilor dintre manifestă- 
rile de diferite ordine ale vieţii sociale a fost іп 
oarecare măsură neglijat, în detrimentul confrun- 
tării diferențelor ce subsistă între aspectul ace- 
loraşi manifestări în diferitele sate. 

Pricina acestui neajuns se găsește in răgazul 
scurt dintre terminarea prelucrării (Martie 1939) 
şi data Congresului de Sociologie (Ѕеріетугіе 
1939), Spre a duce la capăt în termen redactarea 
$1 tiparul a fost necesar să se fracționeze mate- 
rialul întâielor trei valume între 7, iar a celor 
două volume din urmă între 8 redactori. Aceștia, 
prinşi şi cu felurite alte insărcinări în legătură cu 
pregătirea Congresului Internaţional de Sociolo- 
gie, n'au putut colabora nici pe departe іп mă- 


630 


sura în care lucrul ar fi fost necesar şi, în epoci 
calme, posibil, 

Astfel stând lucrurile, nu ne sfiim să spunem 
că ancheta aceasta din 1938, deşi bogată în in- 
formaţii asupra satelor româneşti și a celor din 
provinciile temporar ocupate, deşi a fost folo- 
sită intens (mai ales datele din volumul II, de 
răposatul Prof. Madgearu), umplând multe goluri 
ale documentării asupra României rurale, enunță 
un program şi vrea să fie un imbold, 


А, Golopentia 


60 SATE ROMANEȘTI. Vol. І. POPULAȚIA.— 
Ed. Institutul de Ştiinţe Sociale al României. Bu- 
сиге$ѕіі 1941, 


Institutul de Științe Sociale al României, în 
Biblioteca de Sociologie, Etică şi Politică, de 
sub conducerea d-lui Prof. D. Gusti, publică în 
acest prim volum rezultatele cercetărilor a 60 de 
echipe studenţeşti, care au lucrat în vara anului 
1938, în cadrul Serviciului Social. Aceste echipe au 
avut, în adevăr, pe lângă rolul lor de muncă pen- 
tru ridicarea culturală a satelor respective și pe 
acela de cunoaștere sistematică a acestor sate, 
tocmai în vederea acestei opere de innoire a sa- 
telor noastre. 

Volumul acesta este numai unul dintr'o serie de 
cinci, care vor apare treptat. Seria completă cu- 
prinde: Vol. 1. Populaţia, prezentată de Athanasie 
Georgescu şi I. Chibulcuteanu; Vol, П. Evoluţia de 
după războiu a proprietăţii agricole și situația 
economică de azi, de Ing. I. Measnicov, Ing. agr. 
Р, Stănculesou și С. Ștefănescu; Vol. III. Starea 
sanitară şi starea culturală, prezentate de Dr. D. 
C. Georgescu și A. Golopenţia; Vol. IV. Contribu- 


ţii la tipologia satelor româneşti. I. Sate agri- 
cole și pastorale, prezentate de. Miron Con- 
stantinescu, Gh. Мепіас, Yolanda Nicoară, С, 


G. Pavel, Gh. Reteganul, Th, Știrbu și Mir- 
cea Tiriung: Vol. V. Contribuţii la tipologia sa- 
telor româneşti. II, Sate cu ocupaţii anexe, pre- 
zentate de Miron (Constantinescu, Florea Florescu, 
С. G. Pavel, Gh. Reteganul şi Mircea Tiriung. 

Ancheta sociologică, întreprinsă їп sensul ară- 
tat, a fost condusă de d-nii: Anton Golopenţia și 
dr, D. C. Georgescu, în spiritul școalei sociolo- 
gice dela București. 

Volumul apărut, volumul I, se ocupă cu popu- 
Јана, Primul capitol „Starea populaţiei”, semnat de 
4-1 Athanasie Georgescu, ne prezintă populația 
satelor cercetate pe: sate, gospodării, structura 


populaţiei şi evoluţia sa numerică. Al doilea capi- 
tol „Mişcarea populaţiei”, semnat de 4-1 1. Chi- 
bulcuteanu, se ocupă de: natalitate, mortalitatea 
generală şi infantilă şi de excedentul populaţiei. 
Tabelele statistice şi graficele, prelucrate cu multă 
grije, ilustrează din belşug expunerea şi oferă un 
material preţios pentru cercetătorul се ar avea 
nevoe de astfel de date. 


Volumul este precedat de un studiu al d-lui 
Prof. Dimitrie Gusti: „Starea de azi a satului ro- 
mânesc', саге, din materialul prezentat de autori, 
desprinde câteva observaţii de mare importanță 
şi actualitate, Sunt lucruri care ne dovedesc cât 
de imperios necesare sunt astfel de cercetări, pen- 
tru orice acţiune de interes obştesc care s'ar pune 
la cale pentru satele noastre. Munca pornită fără 
cunoaşterea terenului şi datelor cu care se va 
lucra este o muncă sortită sigur la mari erori. 
Simpla intuiție pu poate înlocui cunoaşterea si- 
gură, ştiinţifică, 

O primă concluzie ce se trage din datele culese 
în acest volum este că la sate „e în curs un pro- 
ces rapid de formare a unei proprietăţi mijlocii, și 
mari”, Cauzele acestui proces stau în însăşi mo- 
dul cum s'a făcut reforma agrară de după războiu, 
Din cercetările intreprinse se constată că, în pro- 
cesul de fărămițare şi regrupare a proprietăţii 
agrare, gospodăriile care au rezistat mai puțin, 
sunt gospodăriile improprietăriţilor, Neimproprie- 
tăriții, adică aceia care-şi aveau mai dinainte pă: 
mântul lor, nu numai că au rezistat mai bine, dar 
şi-au rotunjit proprietăţile, „Schimbarea de stă- 
pân а loturilor obţinute prin împroprietărire а 
avut ca urmare apariţia unei pături subţiri, dar 
prezente în fiecare sat de țărani chiaburi“, cu mai 
mult de 10 ha, extrem de energică şi de intrepizi. 
„Această elită nouă a satelor, zice 4-1 Prof. D. 
Gusti, va înlesni considerabil organizarea econo- 
mică a ţării“, 

O altă constatare interesantă este cu privire la 
starea culturală. Numărul analfabeţilor este incă 
foarte mare în rândurile populaţiei noastre rurale, 
deşi o ameliorare s'a produs în ultimile decenii şi 
este încă în curs, Ceea ce este însă mai important 
de reţinut este că situaţia neștiutorilor de carte nu 
este uniformă, pe ţara întreagă, ci variază ade- 
sea chiar dela sat la sat. Constatarea aceasta tre- 
bue să hotărască Ministerul Culturii Naţionale la 
o acțiune școlară „diferenţiată”, care să țină seama 
de starea de fapt și de cauzele ei, cauze econo- 
mice mai ales. „Analfabetismul nu poate fi lichi- 
dat complet numai prin măsuri de ordin şcolar, 


18 


fiind în oarecare măsură condiţionat de fapte de 
ordin economic. Lichidarea analfabetismului pre- 
supune o ameliorare a condiţiei ţăranilor săraci, 
întemeierea de cantine şcolare, imbrăcarea copii- 
lor nevoiaşi, țărmurirea muncii copiilor, aşa încât 
să nu poată fi daţi argaţi, decât după terminarea 
a 4 clase primare, vacanțe regionale și concedii, 
pentru a înlătura coincidenţa şcolii cu săptămânile 
de muncă intensă, când copiii sunt reținuți în gos- 
podărie de părinţii lor, şcoli de carte eficace pen- 
tru adulţi, în cazărmi, la sate şi oraşe еіс.". 

Insfârșit, o a treia constatare se referă la situa- 
На sanitară a satelor româneşti. Deficitul de naş- 
teri în anumite regiuni şi, іпіг'о măsură deja sim- 
țită, scăderea treptată a natalității pe {ага în- 
treagă, la care se adaogă o mortalitate infantilă 
care se menţine ridicată, sunt lucruri care trebue 
să ne umple de îngrijorare, Dacă la aceasta adăo- 
găm o alimentaţie inegal repartizată peste an şi 
prepararea ei cu totul primitivă, alături de alte 
neajunsuri de acelaşi fel, ajungem la convingerea 
că orice acţiune educativă la sate trebue, în ade- 
văr, să fie pornită pe toate laturile, să fie o ac- 
țiune de cultură integrală „nu numai intelectuală, 
ci totodată sanitară şi economică", 

Volumele următoare vor aduce desigur şi alte 
concluzii tot atât de interesante, Cu cât mai de 
vreme cu atât mai bine. Volumul prim, după cum 
spune d-l Prof. D. Gusti, n'a putut apare, din cauza 
împrejurărilor vitrege din ultimii ani. Sperăm că 
împrejurările nu vor mai fi tot așa de vitrege şi 
vom avea în curând şi pe celelalte, puse la dis- 
poziţia celor ce se interesează de astfel de cer- 
cetări. 

Stanciu Stoian 


ȘTEFANIA  CRISTESCU-GOLOPENȚIA: Gos- 
podăria în credințele şi riturile magice ale femei- 
lor din Drăguș (Făgăraş). Extras din monografia 
Drăguş, un sat din Țara Oltului, întocmită de In- 
stitutul de Științe Sociale al României, Bucureşti, 
1940, în 8°, 116 pag. 

Știm cu toţii că Românii sunt un popor super- 
stițios, am învățat să vedem în fondul conserva- 
tor şi tradiţional al ţăranului nostru explicaţia 
păstrării credințelor şi practicilor magice dealun- 
sul veacurilor, să acuzăm analfabetismul şi trăirea 
în cere închis ca elemente luptând impotriva ra: 
țiunei și datelor ştiinţei, 

Cert « însă, că problema ne apare destul de 
vagă; ori studiul d-nei Ştefania Cristescu Golo- 


631 


реп{їа aduce lumină în acest neguros domeniu 
despre care s'a scris şi vorbit extrem de puţin. 

Autoarea tratează numai o latură a chestiunii şi 
anume; cum se reflectă gospodaria în credințele 
şi riturile magice ale femeilor din satul Drăguş, 
(Făgăraș), dar latura aceasta constitue miezul pro- 
blemei, deoarece, așa cum arată 4-ѕа: 

1, prin firea, atributele şi misiunea еі іп gos- 
podărie, femeia cste păstrătoarea ritualelor şi 
tradiţiei superstiţioase, şi 

2, de gospodărie se leagă, cu osebire, vieața 
ţăranului în cele mai mărunte acte şi gânduri ale 
sale, 

Studiul este conceput și organizat strict ştiin- 
tific. Astfel, sunt prezentate cadrele: cosmologic, 
biologic, psihologic, istoric, precum şi manifes- 
tările: economice, spirituale (religioase, morale, 
artistice) gospodăriei privite ca unitate socială, 
Apoi sunt analizate credinţele și riturile magice 
în legatură cu tot ce formează gospodăria: casa, 
curtea, împrejurimile, bărbatul, femeia, copilul, des- 
cântecele, leacurile, scăldăturile, animalele, munca 
în gospodărie, în grădină, la câmp — arătându-se 
cu amănunte ritualul legat de fiecare dintre acesta 
elemente, 

Unul dintre cele mai interesante capitole este 
însă cel final, privitor la „scopul credințelor şi 
riturilor domestice de ordin magic: sporul casei”, 

Analizate atent — afirmă autoarea — toate cre- 
dințele și practicile magice ale drăgușenilor ur- 
măresc bunăstarea gospodăriei, adică sănătatea 
oamenilor şi animalelor, abundența recoltelor, Fe- 
meia, păzitoare а superstițiilor şi riturilor, осто- 
teşte şi contribue la „aducerile în gospodărie“ şi 
se opune la „instrăinările de gospodărie". Preocu- 
parea aceasta a sporului este de o mare impor- 
tanță la locuitorii Drăguşului; ca dovadă, ea se 
leagă de actele deosebite ale vieţii ţăranului: 
nunta și înmormântarea. 

Pusul oglindei în sânul mirese: pentru ca să facă 
copii frumoşi, sau opreliștea culcării împreună a 
mirilor în noaptea cununiei, cu scopul de a avea 
noroc de vite; spargerea unui ҺагЬ de oală іп 
pragul casei, după scoaterea mortului, pentruca 
să se ducă răul după el, sau dessroparea mortului 
şi întoarcerea lui cu fața în jos — ritual care se 
săvârşeşte atunci când după ce moare cineva se 
întâmplă un incendiu, ori plouă fără încetare zile 
întregi (cazuri în care — cred oamenii — mortul 
s'a făcut „strigoi de foc“, sau „strigoi de ploaie”) 

Toate aceste superstiții şi rituri arată cât de 
mare importanţă se atribue formulelor magice de 
ocrotire a familiei şi gospodăriei, 


632 


Un studiu util prin bogatul material informativ 
pe care îl aduce, contribuind serios la cunoașterea 
unui teren puţin cercetat şi, în acelaşi timp, o 
carte care se citeşte cu plăcere, datorită unui a- 
nume lirism ce se degaje din majoritatea rituale- 
lor, cât şi a cursivităţii şi clarităţii stilului, 


Mircea Tiriung 


GH. FOCȘA, — „Sate inundate în Argeş", edi- 
tura Fundaţiei Culturale Regale „Regele Mihai I", 
Bucureşti, 1941, 32 pagini, 


Lucrarea este rezultatul unui drum de câteva 
zile pe văile inundate din regiunea Argeșului, Ca 
delegat al Fundaţiei, autorul expune, sub forma 
unui raport inaintat Președinției Consiliului de 
Miniştri, o serie de observaţiuni culese la teren 
şı de sugestii pentru lucrările necesare în regiune, 
Lucrarea cuprinde două părţi distincte. 

1, Explicarea cauzelor naturale şi omenești ale 
inundaţiilor din 11—12 Iulie 1941, proporţiile de 
cataclism în revărsarea apelor, efectele distrugă- 
toare asupra plantațiilor, căilor de comunicaţie, 
gospodăriilor, culturilor, valoarea pagubelor fiind 
de peste 600.000.000 lei numai pe teritoriul Arge- 
șului, proporţia lor după diferite comune, dispe- 
rarea oamenilor care caută explicaţii mistice aces- 
tui fenomen, căruia memoria socială locală nu-i 
găsește un termen de comparaţie în trecut; pute- 
rea de abnegaţie și reconfortarea morală а săte- 
nilor, însușiri întristătoare ale firii omenești, lipsa 
unora dintre localnici cu prilejul acestor nenoro- 
ciri care au scos la lumină tăinuite forţe morale 
şi mari puteri de jertfă pentru ajutorarea seme- 
nilor, însușiri întristătoare ale firii omeneşti, lipsa 
de informaţie obiectivă şi sistematică a autorită- 
[Шог comunale şi judeţene cu privire la valoarea 
reală a pagubelor, contradicţiile dintre diferitele 
versiuni $1 tablouri pentru aceleași evaluări; cri- 
teriile obiective în serviciul unei opere de ajuto- 
rare raţională a sinistraţilor şi opera guvernului 
în această direcţie. 

II. Pe baza tuturor acestor genuri de observa- 
țiuni, în partea а doua a lucrării, autorul propune 
o serie de măsuri absolut imperioase pentru refa- 
cerea regiunii şi pentru preintâmpinarea viitoare a 
unor asemenea nenorocici, înscriind în ordinea ur- 
бепјеі toate lucrările necesare pentru cadrul na- 
tural; reglementarea cursului apelor, indiguiri şi 
plantaţii etc, și pentru toate aspectele vieţii sociale 
din regiune, indicând metodele practice, arătând 
ofertele în oameni, transporturi, materiale şi fon- 


duri din partea tuturor oamenilor comunelor care 
cer doar încadrare tehnică şi conducere la muncă, 

Pentru refacerea loturilor mari de gospodării 
complet distruse în unele sate, autorul face pro- 
puneri pentru reclădirea satelor după concepția 
nouă а satelor-model, ca afirmări arhitectonice de 
artă inspirată din vechea arhitectură locală și cu- 
prinzând gospodării, edificii publice, instalaţii teh- 
nice şi tot inventarul necesar celei mai complete 
desvoltări prospere a tuturor aspectelor vieţii in- 
dividuale şi sociale din regiune. Sunt specificate 
elementele de care trebue să se folosească aseme- 
nea lucrări, modalitatea practică pentru executarea 
lor şi îndrumări pentru putinţa de a se trece dela 
„Satul-model” la „Regiunea-model". Concentrarea 
la lucru pe teren a tuturor departamentelor şi in- 
stituţiilor interesate, cu toate elementele tehnice 
moderne şi încadrarea cu oameni de specialitate, 
concentrarea fondurilor şi energiilor umane în do- 
meniul mai restrâns al unei regiuni naturale pen- 
tru soluţionarea tuturor problemelor sociale, va 
fi calea cea mai normală pentru pregătirea expe- 
rimentală a elementelor materiale, tehnice, umane 
şi spirituale, necesare unei opere sistematice de 
ridicare socială şi naţională. 


Gh. Focșa 


GH. ЕОС$А. — „Satul-model“, editura Funda- 
ției Culturale Regale „Regele Mihai I", Bucureşti, 
1941, 64 pagini cu 39 clişee fotografice. Lei 50. 


Lucrarea este o expunere succintă a ideilor după 
care s'au îndrumat eforturile pentru realizarea 
„Satului-model” Dioşti, din Romanați. Este o sin- 
teză armonioasă de gânduri a căror înălţime di- 
namică a declanșat şi susținut cea mai impor- 
tantă faptă creatoare concretă, destinată ridicării 
culturale a satelor româneşti și de observaţiuni 
care s'au putut degaja din chiar succesiunea fa- 
zelor prin care a trecut în fapt procesul executării 
lucrărilor din acest sat, 

Sub această dublă perspectivă sintetică, a gân- 
durilor înouitoare şi a observaţiunilor pe саге di- 
namismul lor concret le poate declanşa în чіеаја 
socială a satului, lucrarea tratează: 

1. Despre „Noţiunea de sat-model'' — înţeles са 
totalitatea așezămintelor, instalaţiilor, mijloacelor 
și elementelor de ordin material, tehnic, economic, 
biologic, administrativ şi spiritual, care ţin atât 
de domeniul vechei civilizaţii şi spiritualități tra- 
diționale locale, cât şi de domeniul civilizaţiei şi 
culturii umane moderne, a căror folosire raţională și 


echilibrată să îndrumeze spre propăşire întreaga 
vieaţă socială a satului, pentru totala sa regene- 
rare economică, biologică şi spirituală, 

2. Despre „Principii, colaborări şi realizări” da- 
torită cărora, după cercetări ştiinţifice prealabile, 
S'au înscris în program numai lucrările reclamate 
de sporul de civilizație şi cultură necesar vieţii 
satului, s'a cerut colaborarea tehnicienilor din di- 
ferite instituţii şi departamente, s'au folosit în 
execuţie toate elemenele de valoare din civilizaţia 
locală, s'au asociat în lucru toate putinţele ma- 
teriale, fizice, tehnice şi morale ale satului. 

3, Despre „Modalitatea executării lucrărilor”, 
înţeleasă ca un prilej eficace pentru răscolirea, 
dinamizarea și desvoltarea tuturor forţelor crea- 
toare ale satului, asociaţi solidar la muncă şi sa- 
crificii pentru realizarea lucrărilor menite să-i 
aducă o vieaţă nouă, 

4. Despre „Posibilitatea generalizării satului-mo- 
del" cu lămuriri referitoare la cheltuieli, originea 
şi utilizarea fondurilor, la obligaţia Statului „edu- 
cator” de a subvenţiona asemenea lucrări cu func- 
чле didactică în уіеаја socială, la posibilitatea 
realizării lor prin forţele materiale săteşti, prin 
eşalonarea raţională a lucrărilor pe o perioadă de 
timp mai îndelungată, fiind vorba „să se genera- 
lizeze nu atât forme materiale standardizate, ci o 
concepţie, o credinţă şi un impuls creator“ (p. 34), 
prin întinse cunoştinţe profesionale şi sociale. 

5. Despre „Rostul lucrărilor", menite să acopere 
lipsurile vieţii noastre sătești, cu un exemplu viu 
de afirmare arhitectonică românească, de înzes- 
trare socială, materială şi 'spirituală, de organizare 
raţională în gospodării, care să indice calea de ur- 
mat în munca generațiilor viitoare, 


6. Despre „Dinamizarea satului”, dovedind ma- 
rea lui capacitate de entuziasm pentru lucrări 
înouitoare, participarea lui efectivă la lucru, ecoul 
faptelor creatoare în sufletul lui, declanşarea unui 
proces care conduce nu numai la noi aşezări şi 
întocmiri materiale, „ci şi la un nou conţinut de 
întregiri sufleteşti superioare”, 

7, Despre „Continuarea prefacerilor spirituale“, 
ca procese de îndelungă durată, care necesită pro- 
cedee și utilare tehnică, metode științifice şi în- 
drumare raţională pentru înmulţirea cunoştinţelor 
practice necesare în executarea muncii, în înobi- 
larea morală, în desvoltarea solidarităţii sociale, 

8. Despre „Кеїпоїгї sociale prin munca tinere- 
tului“ capabil să-şi îmbogăţească sufletul propriu 
şi pe al semenilor săi „prin austeritate eroică a 


eforturilor sociale creatoare”, dând un exemplu 


633 


inalțător de muncă fizică şi spirituală totodată, 
izvorita din cea mai adâncă dragoste de neam, 
9, Despre „Satul-model ca element didactic”, cu 
principii şi realizări care ţin de un sistem aplica- 
bil în năzuinţele de refacere socială şi îndrumarea 
tuturor satelor spre o vieață superioară, util tot- 
odată şi pentru pregătirea tineretului la munca de 
reconstrucție națională „care trebue să înceapă 
dela realitatea cea mai întinsă a neamului nostru, 
adică dela sate“, Satul-model este un element in- 
tuitiv concret pentru ilustrarea unei concepții şi 
inlesnirea cunoașterii unei metode de lucru, El are 
de îndeplinit o funcţiune socială educalivă, ca 
un model ideal de îmbinare armonioasă a unor ele- 
mente materiale și spirituale, ca o limită înaltă 
dar dinamică, a evoluţiei vieţii sociale săteşti, ca 
un permanent imbold şi îndreptar spre acțiuni de 
ridicare şi іпоіге socială, Gh. Focşa 


ION ZAMFIRESCU; Spiritualități Româneşti, 


Imprimeria Naţională, Bucureşti, 1941, 


Lucrarea „Spiritualităţi româneşti”, pe саге am 
prezentat-o Facultatea de Litere şi Filosofie din 
Bucureşti ca teză de doctorat, mi-a fost inspirată 
din lucrările şcoalei sociologice dela București, In 
special, ea a născut din dorința de a aduce о con- 
tribuţie la ştiinţa naţiunii, aşa cum acest concept 
apare în sistemul de' gândire sociologică al profe- 
sorului Dimitrie Gusti, 

Prima preocupare mi-a fost să dau o definiţie а 
spiritualității în general, In vorbirea obişnuită, 
noțiunea de spiritualitate este coniundată cu 
aceea de curent de cultură, Prin natura lui, acesta 
din urmă este trecător, Dimpotrivă, spiritualitatea 
este durabilă, Ea presupune rădăcini etnice, care 
o apropie de însăşi esența unei colectivităţi anu- 
mite, Astfel, precizez: „Spiritualitatea apare ca o 
bază, pe care se pot prinde, în succesiunea lor 
istorică şi fenomenologică, nenumărate curente, 
Acestea vin, se aşează temporar, imprimă lucru- 
rilor sensuri în legătură cu atitudinea şi conţinu- 
tul lor de vieaţă, trec în ritmul în care trebue să 
treacă faptele devenirii, la un moment dat dispar, 

-lăsând sau nelăsând urme, după cum au putut să 
adere cu natura şi cu nevoile de vieață ale colec- 
tivității respective, În vremea aceasta, spirituali- 
tatea rămâne mult mai statornică și, pe cât 
posibil, egală cu ea însăşi. Ea își poate adăuga 
sau transforma diferite aspecte, după stilul îm- 
prejurărilor sau după logica împrejurărilor apar- 
ținând epocelor pe care le străbate, însă, în ce 


634 


priveşte formula ei intimă, modul ei existenţial, 
ea ramâne consecventa cu ea însaşi, Prin urmare, 
ceea ce defineşte propriu zis spiritualitatea, deli- 
mitându-i substanţa şi înfaţișându-i rolul ei spe- 
cific, nu sunt fapte şi orientari din afară, ci linii 
de forță, date constitutive din structura sufle- 
tească a unei colectivitaţi anumite” (Pag, 6—7). 
Lucrarea cuprinde, în afara de capitolul intro- 
ducerii şi al concluziilor generale, trei mari ca- 
pitole, destinate celor trei spiritualitaţi româneşti 
cardinale: spiritualitatea ortodoxa, spiritualitatea 
etnicisto-tradiţionalistă şi spiritualitatea naţiona- 
lista, În legătură cu fiecare din acestea, sunt tre- 
cute în revistă, într'o formă critic-expozitivă, ele- 
mentele lor doctrinare, formele lor de manifestare, 
legatura pe care au avut-o şi o au încă cu reali- 
{ае româneşti, oamenii reprezentativi care le-au 
ilustrat ori le-au definit, etc. Am dat o deosebită 
atenţie manifestărilor contemporane în legătură 
cu aceste spiritualitaţi, întrucât acestea ridică іп 
mod insistent problema fenomenului românesc, 
Analiza facută asupra ortodoxiei româneşti are 
drept scop să îndepărteze teoria că rămânerea 
ncastră în ortodoxism a fost о greşală istorică, cu 
consecinţe incalculabile pentru evoluţia poporului 
nostru, Adevărul este că acest ortodoxism a fost, 
nu numai o pârghie sufletească, dar o adevărată 
condiţie a istoriei româneşti, El a polariazt, într'o 
formă cuprinzătoare, simţul conservării noastre 
naţionale. Sub jurisdicţia oricărei alte confesiuni 
creştine, soarta poporului nostru ar fi evoluat pe 
căi străine de ale ei, Astfel: ar fi trebuit poate să 
părăsim atitudinea noastră de rezistenţă seculară, 
ar fi trebuit să ne subordonăm vreunei politici im- 
perialiste sau eventual ar fi trebuit să intrăm în 
orbita unuia din popoarele mai mari ce ne încon- 
jurau, lăsându-i facultatea de a ne stăpâni, nu 
vumai politic, dar mai ales sufletește, ' Prezenţa 
ortodoxiei româneşti este vizibilă de-a-lungul în- 
tresei istorii româneşti, Păstrându-şi deplina ei 
consecvență interioară, еа a patronat multe din 
transformările legate de evoluţia socială româ- 
rească, fie în momente ale ei de afirmare normală, 
fie de răscruce dramatică: în perioada descăleca- 
telor, în perioada marilor apariții voevodale, în 
perioada renaşterilor noastre pe plan politic sau 
cultural, în faza de întemeiere a Statului nostru 
modern, în epocile marilor noastre lupte cultu- 
rale etc, Ortodoxia noastră națională a evitat 
negațiile, Sub scutul ei, au putut înflori toate 
atitudinile legale, cerute de logica progresului 
istoric sau de aceea а imanențelor noastre româ- 


neşti. Їп raport cu toate acestea, огїодохїа nu s'a 
afirmat ca o spiritualitate egoistă, gata să tragă 
concluzii lineare, de victorioasă sau de învinsă, ci 
s'a manifestat ca o realitate permanentă, ca un 
fapt din structura definitivă a neamului, ca făcând 
parte din alcătuirea intimă şi necesară a modului 
românesc de viaţă. 

Din analiza manifestărilor legate de tradiţiona- 
lismul şi de etnicismul nostru, am căutat să stabi- 
lesc că, în alcătuirea şi desvoltarea sufletului 
românesc, acestea reprezintă orizonturi şi condiții 
spirituale necesare, Nevoia de tradiţie este în- 
scrisă puternic în felul de a fi al poporului român, 
In ce priveşte etnicul, acesta este cadrul firesc în 
care poporul nostru se poate regăsi pe sine, care 
îi este necesar pentru a-şi simţi conștiința de el 
însuși, Rădăcinile acestor aplecări sunt organice, 
structurale. Orice latură am considera din viața 
poporului român, putem să constatăm că, într'un 
fel sau altul, aceste două orizonturi au fost nece- 
sar și permanent prezente, 

Este drept, stabilirea unei doctrine a etnicului, 
şi în special aceea a etnicului românesc, nu poate 
f o operaţie ușoară. In majoritatea lor, formele 
acestuia sunt forme de adâncime. Poporul român 
se caracterizează printr'o bogată şi multilaterală 
viață sufletească, Fiind silit de către împrejurările 
materiale ale existenţei lui istorice, ca timp de 
veacuri să se retragă în el însuși şi să ceară dela 
adâncirile lui intime ceea ce nu-i putea da viața 
din afară, a rezultat, în mod necesar, că toate vir- 
tualitățile lui sufleteşti s'au realizat În trăiri in- 
terioare, De aceea, cunoaşterea reală și completă 
a poporului român implică neînchipuite greutăți, 
Aparatul exterior al formelor de viaţă şi simţire 
românească este de fapt redus. In orice caz, el 
nu reprezintă opere de mare civilizație materială, 
de civilizație vizibilă, ca la majoritatea popoare- 
lor apusene. Singura noastră civilizație autentică 
9: singura alcătuind о formă oarecum revolută, 
este civilizaţia țărănească, Insă, elementele aces- 
teia se înscriu, în majoritatea lor, pe planul unei 
culturi minore. Adică, se înscriu pe planul unei 
culturi în care formele ei nu s'au disociat de ma- 
tricea lor, nu au devenit încă autonome, ci stă- 
ruesc încă în domenii de creație subconștiente, 
Сг să fie cunoscute, toate acestea cer, nu numai 
регсерегі logice a faptelor şi a raporturilor dintre 
ele, ci şi o anumită capacitate de a pătrunde în 
intimitatea lor, de a le sesiza substraturile sub- 
conștiente și de a extrage din ele directive 1&- 
muritoare, 


Analiza formelor în care s'a manifestat concep- 
tul naţional m'a dus la concluzia că seria acestor 
forme, se confundă, în mare măsură, cu însăși 
istoria sufletească a poporului românesc. Con- 
ceptul național, în viața noastră românească, re- 
prezintă un concept deschis, Їп prezent, ca şi în 
trecut, el stă la răscrucea marilor noastre procese 
de viață, pentru a le da directive şi pentru a le 
încadra în cuprinsul organic al realităţilor noastre 
româneşti. Cristalizarea lui ultimă este un proces 
îndepărtat, la care nu trebue şi nici nu este ne- 
cesar să ne gândim încă. Cu cât va rămâne mai 
multă vreme un concept deschis, cu atâta, con- 


* ceptul naţional își va realiza mai bine misiunea, 


Poporul român este încă un popor tânăr. Ca atare, 
multe din resorturile lui de viață nu şi-au atins 
încă plenitudinea şi n'au ajuns încă la forma de 
manifestare cea mai eficientă. Există popoare 
care şi-au încheiat oarecum evoluţia; adică, există 
popoare 1а care mecanismul lor de viață s'a pre- 
cizat şi ca atare a ajuns la o formă, putând să 
rămână multă vreme neschimbată, Acesta însă nu 
este cazul poporului nostru, Noi ne aflăm în plină 
evoluţie. In consecinţă, noi avem nevoie de forme 
directoare, în care să ne putem sprijini cu încre- 
dere şi cu sentimentul că ne aflăm pe linia unui 
destin propriu. În rândurile acestor forme direc- 
toare, conceptul naţional deţine o întâietate 
notorie. 

In cadrul capitolului destinat spiritualității na- 
ționaliste, ca o sinteză a tuturor desvoltărilor cu- 
prinse acolo, m'am ocupat de concepţia: sociolo- 
gică a profesorului О, Gusti, care culminează cu 
postularea unei ştiinţe noi, o știință a vremurilor 
noastre: știința naţiunii, 

După ce am trecut în revistă definiţia pe care 
profesorul D., Gusti о dă națiunii, după ce am 
analizat conceptele de voință socială și de cultură 
naţională pe care le aşează la baza acesteia, după 
ce am înfățișat schema sistemului sociologic pe 
care se întemeiază cercetarea monografică şi după 
ce am amintit funcțiunea social-naţională а aces- 
tei cercetări, m'am oprit, cu o voită insistenţă, 
asupra conceptului de ştiinţă a națiunii, 

Formal, acest concept poate întâmpina obiec- 
Напі. Este vorba de o știință a naţiunii în genere 
sau de o ştiinţă a naţiunii româneşti propriu zise? 
Fiind posibilă o ştiinţă a naţiunii românești, sunt 
posibile ale Tuturor națiunilor în parte. In acest 
caz, am asistat la o invazie de ştiinţe cu asemenea 
caracter local, care аг denatura caracterul de 
universalitate al ştiinţii şi care ar turbura echili- 


635 


brul clasic al domeniului ei. De asemeni, poate că 
națiunea, oricât de puternic, de real şi de complex 
ar Н conţinutul ei, nu reprezintă însă o întindere 
destul de generală şi de autonomă, aşa încât să 
poată constitui obiectul unei științe aparte, Cum 
națiunea este un domeniu structural al societăţii, 
studiul ei este implicat, de drept, în ştiinţa socie- 
tății, Astfel, nu răsare niciun motiv îndeajuns de 
puternic, ca să justifice disocierea studiului știin- 
tific al naţiunii de acela al societăţii în general. 
In sfârşit, se ridică întrebarea dacă, dând pro- 
Llema națiunii pe seama unei ştințe anumite, nu 
cumva о limităm și îi micșorăm pe nedrept conți- 
nutul, Orice naţiune are un personalism al ei de 
ordin sufletesc și etnic, care se realizează prin 
elemente minore, prin sublimări ce-și au sediul în 
subconştientul colectiv şi, în general, prin cate- 
porii psihice greu de definit în mod obiectiv, ori 
Че încadrat în limitele fatal mai rigide și oarecum 
simetrice ale ştiinţii. Este astfel de văzut dacă, 
faţă de acestea, ştiinţa пи va veni cu ceva ехрго- 
priator, impunând un imperialism af sistematizării 
şi al legilor generale, într'un domeniu în care, de 
fapt, multe dintre laturile lui semniticative trăiesc 
tocmai din nuanţa şi viaţa personală pe care o 
deţin, 

La aceste obiecţiuni, am crezut potrivit să răs- 
pund următoarele: 

„Presupunem că obiecţiunile formulate mai sus, 
pleacă dela premise întemeiate și ajung la con- 
cluzii logice. Formalismul lor este o notă care 
porneşte, nu atât dela ele înşile, ci dela însuşi 
conceptul de știință pe care îl reprezintă, Totuşi, 
invocarea lor nu trebue să ne impiedice de-a 
acorda „știinţii naţiunii” valoarea și semnificația 
ce i se cuvin, Obiecţiunile de care este vorba nu 
anulează ideea de „ştiinţă a naţiunii”, Cel puţin 
ele anulează, pentru noi, Românii. Se află їп joc 
şi un element specific, de care e necesar să ţinem 
seama în judecata noastră, Ştiinţa naţiunii, în 
felul cum а gândit-o școala sociologică dela Bu- 
cureşti, nu are pretenţii sau aspirații de universa- 
litate, Nimeni nu s'ar gândi să propună înscrierea 
ei în tabelul ştiinţelor consacrate sau să i se de- 
termine vreun loc în sistemele moderne de clasi- 
ficare a științelor. Ştiinţa naţiunii, dimpotrivă, are 
mai mult o semnificaţie locală. Ea ni se adresează 
nouă, Românilor, şi are în vedere, în primul rând, 
realitatea românească. Mai mult decât o semni- 
{саће epistemologică, ea își atribue o semnificaţie 
etică și politică. Bine înțeles, aceasta se referă la 
fapte de aici, în cadrul realităţilor, a finalităților 


636 


şi a problemelor noastre specifice de viaţă. Scopul 
ei principal este să stabilească un tablou științific 
al problemelor româneşti și să indice metodele 
necesare pentru soluționarea lor. Străinii, să zi- 
cem, ar putea privi la doctrina pe care o propune 
această ştiinţă şi la acţiunea pe care o ргесопі- 
zează, eventual, cu un sentiment de curiozitate 
intelectuală, poate de simplu interes саѕиізііс, 
Noi, Românii, însă, pe lângă acest sentiment, tre- 
bue să avem față de ea, їп special, sentimentul 
E. Sociologia națională: M, Kogălniceanu, В. Р. 
unei misiuni, 

„Termenul de ştiinţă”, aplicat unei asemenea 
disciplini nu mai are atunci, nici caracter exage- 
таќ, nici caracter uzurpator. Dimpotrivă, folosirea 
lui se va dovedi cu un rol perfect adecvat, El este 
de natură să întărească, prin autoritatea lui, nece- 
sitatea unei orientări şi a unei noi acţiuni româ- 
nești. Până acum, de foarte multe ori, sau poate 
întotdeauna, am judecat problemele vieţii româ- 
neşti în mod empiric, Dacă nu chiar empiric, în 
orice caz, întrun mod predominant liric. Difor- 
тапа sau exagerând sensurile tradiționaliste şi 
etniciste ale realităţii româneşti, ne-am lăsat duşi 
adeseori, de impresia că nota de pitoresc, de pa- 
triarhalism sau de autenticitate primitivă a aces- 
tora ега tot ce trebuia să ținem în seamă, tot ce 
trebuia să considerăm ca premise ale acţiunii 
noastre asupra acestei realităţi, Astăzi, afirmând 
însă că acțiunea noastră trebue să se încadreze 
într'o ştiinţă a naţiunii, dintr'odată, ni se deschide 
în față o perspectivă mai deplină și mai respon- 
sabilă a lucrurilor, Ştiinţa presupune: metodă, 
obiectivitate, investigaţii, adunări de material, co- 
ordonări ale datelor și rezultatelor etc, Munca în 
cuprinsul naţiunii, pentru cunoașterea şi înălțarea 
acesteia, va trebui să-şi însuşească şi ea aceleași 
elemente, E necesar ca empirismul de până acum să 
fie înlocuit cu cunoaşterea şi sistematizarea ac- 
țiunii ştiinţifice. O asemenea orientare пи ar fi 
nici nouă, nici experiență socială, nici ideologie. 
Ar fi ceva mai simplu, dar mai real şi mai adânc: 
o cesetiate, pe de o parte a felului de a gândi 
contimporan, pe de altă parte a problemelor ac- 
tuale ale vieţii româneşti”. 

Școala de sociologie dela Bucureşti s'a dovedit 
o importantă şi complexă funcțiune în acțiunea 
contimporană a vieţii şi a naţionalismului nostru 
românesc. Їп viața socială şi culturală a Țării 
noastre există astăzi o generație întreagă de 
oameni care, dela catedrele, dela șantierele sau 
dela posturile de comandă în care se află, defi- 


nesc din ce în ce mai mult nevoia de-a se înte- 
meia o politică de cunoaştere $ de acţiune ştiin- 
ţifică asupra realităţii româneşti, Mulţi din aceştia, 
poate toţi, direct sau indirect, s'au format în 
şcoala profesorului Dimitrie Gusti, 

Cercetările monografice duse într'o serie de 
sate din toate provinciile româneşti; sutele de 
echipe regale, care au lucrat veri întregi în sate, 
întreprinzând acolo o operă de gospodărie şi de 
reală înfrățire naţională; întemeierea a mii de 
cămine culturale, dintre care foarte multe au ajuns 
să reprezinte adevărate instituți model de cultură 
şi de acţiune țărănească; strângerile de material 
documentar românesc, din care o bună parte a 
servit cu deplin succes pentru propaganda naţio- 
nală în străinătate; înființarea în Bucureşti a unui 
muzeu al satului românesc; publicaţiuni de ştiinţă 
sau de popularizare, din care o bună parte au tre- 
cut hotarele, făcând astfel dovada unei contri- 
buţii româneşti la ştiinţa sociologică а vremei; 
ideea serviciului social, potrivit căreia fiecare 
Român trebue să facă o experiență de viaţă și о 
experiență cetățenească în sat şi între săteni; 
toate acestea, la care trebue să mai adăugăm o 
atmosferă generală de interes și simpatie pentru 
aceste inițiative, constituesc o seamă de începu- 
turi semnificative şi promițătoare, Mai precis: 
constituesc infiltrarea organică în realitatea ro- 
mânească a unui sistem ştiinţific, gândit în lumina 
tuturor adevărurilor definitive ale ştiinţei sociale 
şi, în același timp, constituesc premisele unei noi 
spiritualități naționale, de tip constructiv şi realist, 


Ion Zamtirescu 


SP, СЕСАМЕАМО: „Despre sate și gospodării 
ţărăneşti“. — „Arhitectura”, — Revista Arh'tec- 
{йог Români, Aprilie-lunie 1941, 


Studiul este interesant, atât prin adevărurile 
esenţiale enunțate, cât și prin unele contradicții pe 
cate le cuprinde, 

a) Sunt consideraţiuni referitoare la întemeierea 
vechilor sate româneşti, prin ințiativa unor oa- 
meni puternici, care păstrează sub jurisdicția lor 
o mare întindere de pământ, „Moşt” înseamnă 
forță, „moştean“ are sens de puternic, „moş“ este 
stăpânitor de pământ, de moşie, iar din „most- 
genitor” au derivat moştenire şi a moșteni. Ter- 
menul a avut la origine o semnificaţie sinonimă cu 
aceea a lui heres-edis, domn stăpân şi abia mai 
târziu pe acea de succesor-hered, 


mai multe gospodării, aşezate în mijlocul terenului 
de cultură, au concurat o serie de factori diferiţi, 
care {їп de situaţia topografică şi de forma tere- 
nului, de climatul locului, de direcţia soarelui şi 
a vântului, de genul materialelor de construcţie, 
adică de o serie de condiţii materiale economice 
şi sociale care au dat naştere la aşezări omeneşti 
spontane şi originale, După legile determinărilor 


cosmice, configurației terenului,  ingeniozităţii 
oamenilor, satele pot fi: simple, compuse, înfun- 
date ре văi, compacte, adunate, îngrămădite, 


circulare etc, fiecare cu o înfăţişare proprie ca- 
racteristică, cu o „personaliate”“ distinctă, necunos- 
când decât cu rare excepţiuni (Banat, granița de 
Vest a Ardealului etc.) planificarea adminisrativă, 
geometrică şi abstractă, întotdeauna lipsită de le- 
gătura cu topografia terenului și cu economia ru- 
rală, 

Gospodăria țărănească individuală se bucură 
de o realizare ingenioasă, cu folosirea raţională a 
elementelor oferite de natură şi cu satisfacerea 
cea mai deplină a tuturor nevoilor economice ru- 
rale, Ţăranii şi-au croit satele după „o planificaţie 
superioară aceleia a Statului“, ei au realizat în 
gospodăria individuală o arhitectură superioară 
celei orăşeneşti cu care greu am putea stârni in- 
terese peste graniță. Săteanul va şti şi în viitor 
să-şi îmbrace nevoile economice și sufleteşti într'o 
formă plastică originală strict locală, „cu condiția 
ca până atunci să fie lăsat în pace, iar arhitectul 
să cerceteze numai, să se documenteze, Căci acum 
oridecâteori vine în contact cu satul prin clădirile 
administrative pe care este pus să le execute, nu 
face decât să producă о disonanță supărătoare“ 
(pag. 20). De aci nevoia de a cunoaște prin cerce- 
tări ştiinţifice minuţioase, formele arhitectonice şi 
realităţile sociale țărănești, pentru ca numai pe 
această cunoaștere să se poată întemeia o acţiune 
de îndreptare a stărilor deficiente. „Numai o mi- 
nuțioasă cercetare locală din саге о consfătuire 
cu sătenii nu trebue să lipsească, poate da temeiu- 
rile unei lucrări urbanistice serioase”, 

De un deceniu și jumătate aceste adevăruri con- 
stituiesc temeiul cercetărilor iniţiale în sate de d-l 
Prof, Dim, Gusti și colaboratorii săi. În concepţia 
atotcuprinzătoare a sistemului său sociologic, ar- 
hitectura са manifestare de viaţă țărănească, s'a 
bucurat de toată atenţia necesară. Școala socio- 
logică dela Bucureşti şi-a asociat printre membrii 
săi arhitecţi cu aplicare spre studiu, îndemnându-i 
la cercetări minuţioase în arhitectura satelor, Por- 


La întemeierea satelor compuse din una sau „fiind dela observaţia că civilizaţia multimilenară 


637 


a satelor a realizat, prin concurenţa unui spirit 
creator difuz, de cele mai multe ori anonim, o 
serie de rezolvări practice și de creaţiuni de artă 
veritabilă și in domeniul arhitectonic, care s'au 
transmis deodată cu viaţa și s'au întregit din ge- 
neraţie în generaţie, în campaniile de cercetări ale 
Seminarului de Sociologie şi Institutului Social 
“Român, ca şi în cele de acţiune culturală la sate, 
îndrumată prin aceleaşi directive de Fundaţia Cul- 
turală Regală „Regele Mihai I", s'a adunat din 
diferite colţuri de ţară o întreagă arhivă fotogra- 
fică arhitectonică, s'au făcut măsurători şi studii, 
s'au întocmit planşe şi albume, s'au executat schiţe 
şi desene documentare pentru tot felul de ele- 
mente arhitectonice ţărăneşti, s'au adus în Mu- 
zeul Statului, interesante şi originale exemplare 
de arhitectură țărănească, în gospodării întregi 
autentice, în edificii, așezăminte și instalaţii de 
interes spiritual, tehnic, economic și distractiv, 
care constituesc pentru foarte mulți Români un 
prilej de surpriză şi pentru toți străinii manifes- 
tări de admiraţie entuziastă, 

Toate aceste eforturi și realizări constituesc 
puncte de plecare serioase în îndrumarea cerce- 
tărilor şi acțiunilor arhitectonice pentru ca ele să 
nu mai dea prilej în viitor la „disonanţe supără- 
toare“, cum bine recunoaşte d, arhilect Cegă- 
neanu, Dar pentru ca toate aceste adevăruri ele- 
mentare să poată fi tot mai active şi să conducă 
în chip normal şi logic la rezultatele scontate, tn- 
treaga orientare a învățământului nostru superior 
dela Academia de Arhitectură, trebueşte îndru- 
mată către ele, ceea ce se pare că este astăzi o 
preocupare serioasă pentru conducerea 
scoli; 

b) Dar d, arh. Cegăneanu găseşte şi lipsuri în 
gospodăriile ţărăneşti, provenite din sărăcie, nu 
din nepricepere, suprafața medie cultivată de un 
țăran fiind abia de 3 ha. Țăranul 191 manifestă to- 
tuşi dorinţa lui de mai bine și o ilustrează peste 
tot unde clădeşte o locuinţă nouă alături de cea 
veche. Îmbunătăţirea clădirilor din gospodăriile 
ţărăneşti, depinde, în primul rând, de îmbunătă- 
țirea stării lor materiale, Reclădirea totală a celor 
deficiente, printr'o acțiune de Stat, nu este po- 
sibilă, întrucât аг necesia sume imense. Ches- 
tiunea fiind „vastă și insolubilă” nu poate fi re- 
zolvată cu entuziasm şi bune intenţii. Pentru solu- 
Нопагеа ei d-l arh. Cedăneanu propune soluții 
practice, găsind că pentru „о ameliorare treptată 


acestei 


şi o lărgire a cunostințelor ţăranului în materie de 
igienă a clădirilor“ este ceva de făcut şi anume: 


638 


a) Eftenirea materialelor de construcție prin 
reducerea beneficiilor şi a cheltuelilor de trans- 
port, suprimarea impozitelor, taxelor şi timbrelor; 

b) Fabricarea pe loc a materialelor grele: cără- 
midă, ţiglă, olane, şi înmulţirea carierelor de nisip 
şi pietriș; 

c) Fabricarea în serie a tâmplăriei, după forma 
caracteristică regiunii: stâlpi, console, balustrade 
etc.; 

d) Cooperative specializate cu sediul la reșe- 
dința de plasă sau altă comună centrală, pentru 
comercializarea şi distribuirea materialelor de 
construcție, grupate într'o Centrală de aprovi- 
zionare, 

„Fabricarea tâmplăriei în serie și a materialului 
ecarisat s'ar aranja de „Centrală“, fie creind prin 
соорегане fabricile necesare, fie prin angaja- 
mente convenabile cu fabricile particulare”, Cen- 
trala va înființa pe lângă cooperativele de plasă 
câte un atelier de încheiat materialul semifabricat 
expediat de „Centrală“, pentru tâmplărie și mo- 
bilier; 

e) Credite acordate ţăranilor prin băncile 
populare pentru materiale de construcție și înles- 
niri făcute meserașilor prin degrevare de impozite, 
subvenţii etc.; 

?) Pentru ameliorarea tehnică ar fi poate nevoie 
de un „Oficiu pentru geniul rural“ care să se 
ocupe cu: 

1. Elaborarea unor norme generale de sistema- 
tizare: 

2, Alcătuirea unor instrucțiuni în се privește 
construirea gospodăriei ţărăneşti са: 
narea pieselor în raport cu destinația lor (locuință, 


dimensio- 


grajd, cotineață еїс.), raportul între plin și gol 
pentru o bună luminare şi aeraţie, legătura între 
piese, orientarea, distribuirea raţională a terenului 
de clădiri şi de cultură, canalizarea şi captarea 
practică a apelor de ploaie etc;; 

3. Alcătuirea unui manual de tehnologie a ma- 
terialelor de construcţie țărănești, cu indicarea 
celor mai practice măsuri de aflare, extragere, 
“conservare și întrebuințare; 

4. Alcătuirea unor manuale practice de 
strucţie care să poată fi înțelese de meşterii rurali 
care se vor baza în prima linie pe actualele me- 
tode de lucru folosite de acest meşter; 


con- 


5. Redactarea unei reviste lunare cu date teh- 
псе, reproduceri după realizări în mediul rural şi 
spaţii pentru reclamă şi propagandă, 


„Sunt contra redactării de albume cu planuri- 
tip. Acestea scutesc de gândire proprie, uniformi- 
zează $1... tâmpesc“, 

Am reprodus foarte conştiincios şi această a 
doua parte a articolului d-lui arh. Cegăneanu, 
care neglijează, când nu contrazice direct, afir- 
matile dela început, reeditând greşala comună 
care afirmă principial necesitatea cercetărilor și 
a studiilor, dar o neglijează sistematic їп acţiu- 
nea practică, D-sa ironizează „interesul la modă 
pentru sate", dar găsește necesar acest interes 
fată de majoritatea populaţiei ţării, „fundamentul 
material şi etic (7?) al naţiei' — саге ar fi să se 
manifeste cu prudenţă înlesnind doar desvoltarea 
evolutivă a putinţelor sedimentate în sufletul po- 
porului, 

„Să nu ne repezim la forme radicale și rapide”, 
visând „centre civice", pentru sate, care sunt doar 
formule orăşeneşti neactuale, problemele satelor 
fiind: asanarea bălților, canalizarea drumurilor, 
înlesnirea circulaţiei prin împietruiri și lucrări de 
artă, înlesniri materiale pentru îmbunătăţiri fun- 
ciare şi înflorirea gospodăriilor care să permită 
sătenilor să ajungă la un grad de bogăţie, sănă- 
tate şi cultură, care să-i facă să simtă nevoia unei 
săli de conferinţă „ а cărei catedră să fie ocupată 
de conferenţiari țărani“, a unei biblioteci şi a unor 
lucrări de agrement. ре care țăranul şi le va face 
singur, după gustul său şi pe locul cel mai nimerit. 
Să cercetăm realizările arhitectonice țărănești, 
respectând în totul putinţa lui de planificare su- 
perioară tuturor încercărilor administrative, să 
pretuim ingeniozitatea lui arhitectonică şi dibăcia 
cu care a știut să rezolve instinctiv problema aşe- 
zării lui în sate pitoreşti şi în gospodării raționale, 
să respectăm inventivitatea lui creatoare din care 
au rezultat lucrări de artă — care nefiind „o 
ştiinţă de repetiţie“, fiecare sat şi fiecare casă 
sunt realizări originale, trebuind să aibă autorul 
lor, „să-l lăsăm în pace”, ca să ajungă singur la 
necesitatea de a-şi ridica starea materială, a-şi 
întregi sănătatea și îmbogăți cultura, folosind 
aceea ce civilizația modernă îi pune la dispoziţie. 
Pe de altă parte „să-i punem la dispoziţie mijloa- 
cele necesare" (vezi seria elementelor din pro- 
framul amintit), pentru ameliorări materiale, teh- 
nice, arhitectonice etc.: norme de sistematizare, 
instrucțiuni pentru alcătuirea şi construirea gos- 
podăriei, materiale fabricate şi ecarisate în serii 
furnizate de anumite Centrale de fabricare şi co- 
mercializare, Oficii de geniu rural etc., ete. Te 
întrebi, unde s'ar mai putea afla superioritatea {%- 


rănească în „planificare“, unde mai rămâne loc 
pentru cercetarea, cunoașterea şi folosirea ele- 
mentelor valoroase din arhitectura locală şi regio- 
nală, $1 unde câmp liber pentru afirmarea 
creatoare şi pentru ingeniozitatea arhitectonică 
tărănească, astăzi încă În multe părți din сиргіп- 
sul pământului românesc, un proces în plină des- 
făşurare:; 

c) Unele afirmaţii dovedesc lipsă de informaţie 
în ceea ce privește уіеаја socială a satelor; 

„Neezistând în trecut instituţiuni de comunitate, 
afară de biserică, nu există în acestea centre sau 
piețe de adunare, afară de cel dela margir.ea sa- 
tului, pentru adunarea vitelor mari care pornesc 
la pășune şi unde în majoritatea cazurilor este $1 
locul de adăpare. Găsirea unui teren pentru clă- 
dirile cerute de organizarea administrativă și cul- 
turală modernă este o problemă greu de rezolvat, 
planificarea fiind făcută după alte necesități”, 

Afirmația aceasta este mai întâiu eronată prin 
faptul că majoritatea satelor au; biserică, şcoală, 
primărie, jandarmerie, cârciumă, prăvălii, câteva 
mii dintre ele Cămine Culturale, altele dispensare, 
cooperative etc., adică o întreagă serie de insti- 
tuţii şi edificii pentru nevoi colective: spirituale, 
administrative, economice, sanitare etc., toate 
satele fiind deja pe drumul completării acestei 
serii, înzestrarea lor cu așezăminte publice con- 
stituind o problemă tot atât de vitală ca și cea 
referitoare la asanarea bălților, canalizarea râu- 
rilor etc., semnalată de d. arh. Cegăneanu. Toate 
gravitează către centrul satului, Dar a doua 
eroare constă în afirmarea neexistenței unor 
centre de interes colectiv și de adunare în satele 
care păstrează o veche vieaţă tradiţională, Căci 
vieața satelor este în cele mai multe dintre mani- 
festările lor structurată colectiv și se desfăşoară 
în comuniune, sravitând după o serie de puncte 
şi direcţii care converg către centrul așezării lui 
topografice şi ele trebuesc avute în vedere chiar 
şi atunci când nu se prezintă sub forma materială 
a unor aşezăminte speciale care să le adăpos- 
tească: locul pentru dansurile și hora satului, 
gazda cetelor de feciori, gazdele șezătorilor de 
fete, a clăcilor de femei etc., etc. Adunările pen- 
tru vești şi comunicări de ordine, alaiurile cere- 
moniilor de nuntă, botez, înmormântare, străbat 
în general mai ales centrul satului. La sate, ca 
şi la oraşe, fenomenul creşterii progresive a den- 
sității populaţiei către centru este în general un 
fapt de observatie elementară care poate fi ilus- 
trat şi prin sporirea gradată a valorii terenurilor; 


639 


d) Dar d. arh. Cegăneanu пи lămurește de се 
este de admirat ingeniozitatea țărănească în „pla- 
nificarea satelor“ și în construirea gospodăriilor 
ţărăneşti individuale, de ce unele sate și gospodării 
se prezintă cu lipsuri arhitectonice care implică o 
acțiune de remediere și indrumare raţională, şi 
mai ales care este rolul arhitectului în această 
operă de îndrumare şi care sunt metodele ce-i stau 
la îndemână, Explicaţiile prin lipsuri de ordin eco- 
nomic și soluţiile pentru remedierea lor ni se par 
cu desăvârşire insuficiente și unilaterale. Vechile 
aşezări ţărăneşti prezintă elemente arhitecto- 
nice — în ansamblul colectiv, sau în gospodării 
individuale, cu rezolvări raţionale, care de cele 
mai multe ori trezesc о îndreptăţită admiraţie, 
Ele sunt produsul unui efort creator anumit, al 
unei civilizaţii străvechi care a folosit în general 
ca material de construcţie pentru gospodării şi 
pentru unelte, mai cu seamă lemnul. Sub acest 
raport îndeosebi civilizaţia ţărănească apare ca 
o civilizaţie a lemnului, Mai puţin dur decât alte 
materiale, el a înlesnit croiala şi fasonarea for- 
melor arhitectonice dorite și exprimarea gustu- 
iilor de artă în formele geometrice ale sculpturii 
populare. 

Dintr'a întreagă serie de cauze, саге nu e locul 
să fie discutate aici, civilizaţia satelor este în plin 
proces de transformare, Arhitectura a părăsit 
lemnul şi meşterul dulgher sau sculptor си tra- 
diție de multe secole în meserie, folosind cără- 
mida, piatra, betonul, {іа şi meșteșugarul zidar 
etc., de cele mai multe ori improvizat dintre 
străini și mai araerori dintre Români. Pe de altă 
parte săteanul caută astăzi mai multă lumină, mai 
mult comfort, mai multă igienă decât î: putea 
pune la îndemână vechea lui locuinţă în lemn, dar 
se înlosește în prezent de un meșteșugar lipsit de 
о {а creatoare, de tradiţie şi de îndemânare ar- 
hitecturală. Rezultatul este dezastruos din punct 
de vedere arhitectonic, lar ceea ce sa clădit în 
sate sub directivele şi încercările de îndrumare 
ale unor instituţii de Stat este tot la acelaşi nivel 
dacă nu şi mai prejos. Vom aminti în această or- 
dine de idei clădirile executate după „planurile- 
tip“, elaborate de Casa Școalelor care servesc 
drept localuri pentru școalele primare... Pentru a 
curma această stare deplorabilă, credem că inte- 
1esul pentru sat nu trebue să rămână о preocu- 
pare „la modă", ci o necesitate imperioasă, orga- 
nizată în cele mai bune condițiuni pentru cerce- 
tarea ştiinţifică a tot ceea ce este realizare te- 
meinică în arta arhitectonică populară. Ne vom 
opri la elementele valoroase realizate de arta {&- 


640 


rănească? De sigur că nu, ci le vom avea perma- 
nent în vedere pentru îndrumarea arhitecturii 
româneşti pe un drum nou. Vom avea să refacem 
cu propriile noastre forțe, ип drum analog cu cel 
pe care l-a străbătut vechea arhitectură greacă 
ca să treacă, pe calea unui proces creator ale 
cărui faze se determină una din alta, dela locuin- 
tele arhaice în lemn, la palatele Minoianului mij- 
lociu II (cel din Cnossos de ex.), ale căror coloane 
mai înguste la bază decât la partea superioară, 
amintesc vechii stâlpi din lemn ascuţiţi la partea 
care trebuia înfiptă în pământ și până la măreața 
operă de artă neîntrecută a Partenonului, unde 
„triglifele”, „picăturile” şi „mutulele”, alături de 
coloanele ordinului doric, mai amintesc însă stili- 
zarea lor artistică și originea lor în stâlpii de lemn, 
capetele grinzilor și florile cuelor dela construc- 
{Ше din lemn care au construit punctul de plecare 
al acestui genial proces creator. Vom porni dela 
elementele arhitectonice realizate de spiritul crea- 
tor al poporului şi vom încerca să realizăm по: 
afirmări arhitectonice românești, inspirate din ele, 
Unele dintre aceste eforturi s'au făcut deja la 
Dioşti-Romanaţi cu rezultate mulțumitoare, 

Іа orice caz în „satul-model”, construit prin 
inițiativa şi îndrumările Fundaţiei Culturale Re- 
sele Regele Mihai I, arhitectul s'a găsit în fața 
uuor probleme serioase, fiind obligat să facă efor- 
turi pentru a realiza o perfectă şi armonioasă sin- 
teză între o serie întreagă de fapte: să folosească 
vechile elemente arhitectonice și de artă din 
realizările valoroase ale vieţii locale, să satisfacă 
toate noile cerinţe de igienă, lumină, confort etc., 
sa adapteze întreaga serie de elemente tehnice 
ale civilizaţiei moderne care trebuesc făcute acce- 
sibile tuturor păturilor sociale, unor construcții 
care să ducă mai departe afirmările de artă din 
vechea arhitectură românească țărănească. In 
lucrările de arhitectură nu trebue să se uite nicio- 
dată că actul omenesc concretizat în opere ma- 
teriale, uneori cu o durată efemeră sau relativă, 
alteori vizând eternitatea, devine un element de 
modificare a mediului natural și social, creind o 
atmosferă specifică pentru fiecare așezare colec- 
уй omenească, cu permanente răsirângeri psihice 
asupra convieţuitorilor. Funcțiunea arhitectului 
nu poate fi înțeleasă și practicată ca o negustorie, 
ci ca un apostolat menit să înalțe уіеаја oamenilor, 
Operele de arhitectură nesincere şi urite dau per- 
manente pilde de viţii, risipă, desordine, putând 
chiar cuibări ре nesimţile în sufletul tineretului o 
boală gravă „ca o păşune otrăvită” (Platon, Re- 
publica III, 401 b). Dimpotrivă, grația, ordinea și 


echilibrul formelor arhitectonice stimulează reali- 
zarea ordinei şi echilibrului raţional în viața so- 
cială şi cea naţională. Acest adevăr trebueşte 
avut în vedere şi în construcțiile rurale. 


GA. Focșa 


- sra ња 


ANTON BALOTĂ. Satul izvor de viață româ- 
nească. (Bucureşti, 1941. Ed. П). 


Cărţile ce se scriu la noi asupra satului pot îi 
așezate în două categorii distincte. Unele, preocu- 
pate să facă ştiinţă serioasă și să fie utile ca atare, 
reprezentând deci o muncă ce se subordonează 
cinstit unei discipline şi se incadrează credincios 
unei metode, înfățișează de obiceiu rezultate temei- 
nice. Model de documentare şi de investigație pă- 
trunzătoare ele se sbţin fireşte să alunece pe panta 
diletantismului facil, lansând generalizări comode. 
Mărturie ne stau, în primul rând, contribuţiile la 
cunoaşterea satului date de Școala Sociologică 
dela Bucureşti, prin Werej, Clopotiva sau Drăguș, 
prin Arhiva (anul X) sau, în curs de apariţie, 60 
sate românești cercetate de Echipele Resale Stu- 
dențești, în cinci mari volume; precum şi atâtea 
cercetări îngrijite asupra graiului, folklorului, eco- 
nomiei săteşti sau tipului rasial la sate etc,, care 
au apărut până astăzi. Aceste contribuţii serioase 
sunt, îmbucurător lucru, destul de multe, Sunt 
însă și cărțile ce se citesc mai puţin, aproape nu- 
mai de specialişti sau de oamenii de cultură 
temeinică. De pe urma lor profită totuși ştiinţa, 
ca și cultura adevărată şi aceasta este de bună 
seamă enorm. 

Altele, mai puţine la număr, dar care se bucură 
în schimb de o răspândire mai largă, sunt che- 
mate a întreţine oarecum viu interesul pentru pro- 
blemele satului, sunt însă din păcate mai mult 
lucrări de diletant. 

Cartea d-lui Balotă, Satul izvor de viață româ- 
nească! nu se aşează printre primele. Scrisă curgă- 
tor şi atrăgător lucrarea înmănunchiază, cum lasă 
a înțelege autorul, concluzii din lucrări anterioare 
din domeniul istoriei şi al filologiei (Le probleme 
de la continuité, contributions linguistiques, 1941 
şi Albanica 1, 1941), cărora le dă numai o altă 
înlănţuire şi le imprimă ca atare şi o finalitate: 
cartea vrea să pledeze pentru o cauză. 

D. Balotă încearcă propriu: zis în cartea sa o 
interpretare a istoriei noastre pentru a o pune în 
funcție de sat, care devine astfel o valoare su- 
premă dătătoare de lumină şi de culoare şi mai 
cu seamă de sens, Istoria noastră capătă o sem- 


nificaţie in măsura іп саге o facem să depindă de 
sat, iar întrucât acesta reprezintă însuşi chiagul 
etnicităţii noastre, care este іп esenţă trac, se în- 
țelege atunci cum istoria noastră raportată la sat 
dobândește un înţeles şi mai profund. Pledând 
pentru revenirea la românism, autorul va pleda în 
fapt pentru reîntoarcerea la acele valori prezente 
їп alcătuirea particulară a spiritualităţii satului, 
care reprezintă substratul autohton cel mai adânc 
şi mai local. 

Raționamentul este prin urmare simplu, 

Lucrarea nu poate năzui, cum spuneam, să se 
alăture acelora ce s'au consacrat cercetării migă- 
loase şi disciplinate a satului, pornind dela rea- 
Іа е "е faţă ca să încerce a desluși adâncurile 
lui printr'o trăire directă și un sondaj îndeplinit 
cu meticulozitate, dar şi cu toată prudenţa, reco- 
mandate de o metodă sever aplicată. D. Balotă 
ia o cale mai comodă și mai ferită de riscuri: in- 
terpretează istoria. Şi fiindcă istoria aduce foarte 
multe fapte, în ele insele de aceeaşi valoare din 
punctul de vedere al cauzalităţii istorice, autorul 
își alege pur și simplu, fără vreo motivare a crite- 
riului, pe acelea cu care își construeşte argumen- 
tarea. 


Ideea fundamentală a cărții o formează, cum 
am spus, revenirea la românism, adică la valorile 
trace conservate cu ostentaţie de sat, D. Balotă 
enumeră aceste valori şi are grijă să le pună în- 
tr'o lumină cât mai plină. Una dintre aceste va- 
lori este inaderenţa vieţii românești la civilizaţia 
orășenească. Spre deosebire de Italia, ne spune 
autorul, a cărei istorie este în întregime plămă- 
dită între zidurile oraşului, la Români oraşul ră- 
mâne ceva străin de viaţa colectivităţii etnic au- 
tohtonă. Chiar în prima perioadă a istoriei Româ- 
nilor oraşul аге о vieaţă scurtă şi fără proemi- 
nenţă, atât propriu zis cât durează latinizarea 
părţilor dela Dunăre prin administraţie, armată şi 
prin lumea neguțătorilor, dispărută odată cu inva- 
ziile. Năvălirile au distrus orice urmă de civili- 
zaļie orăşenească, aci; în schimb a rămas prezent, 
viu, în sate, fondul străvechi trac. 

Autorul se fereşte de bună seamă de o conclu- 
zie extremistă. Satele sunt de sigur și romane, „Sa- 
tele noastre, ni se spune, coboară nu numai din 
lumea îndepărtată a acestor strămoşi (Tracii), ci 
mai coboară şi din lumea nouă a locuitorilor de 
oraşe ce au fost in alte părți Romanii, dar care 
aci au fost şi ei înainte de toate țărani aşezaţi în 
sate” (pag. 18). 


641 


Orașul rămâne prin urmare „pe cât де сагас!е- 
ristic vieţii italiene, pe atât de străin de rostu- 
rile vieţii româneşti” (pag. 14). In schimb satul 
este, singura formă proprie și durabilă. „Satul cu 
formele sale evoluate, răsărite din imbolduri mili- 
tare, economice sau administrative, târgul şi ce- 
tatea, — forme ce au păstrat de altfel până în 
secolul nostru şi ele caracter rural, — au format 
deci, şi formează şi azi, specificul naţional în do- 
meniul așezărilor umane ale neamului nostru“ 
(pag. 15). 

In opoziție permanentă cu satul, oraşul rămâne 
şi astăzi la Români centru de vieaţă izolat. „Ora- 
șul rămâne şi azi, ne mai spune autorul, în Ar- 
deal, cu toată vechimea sa multi-seculară, un post 
izolat, străin de rosturile regiunii, post sugrumat, 
asediat de cercul de sate româneşti din jur, fără 
de care, cu toată producţia lui industrială, toate 
rosturile sale comerciale, аг fi pierit de mult; iar 
dincoace de munţi, acolo unde rosturi administra- 
tive şi comerciale nu i-au creat o vigoare nouă, 
el s'a transformat în târg urmând soarta istorică 
a atâtor vechi oraşe sau cetăți întemeiate de ne- 
gustori ori cavaleri străini, — sau a rămas са în 
Moldova, insulă străină“ (pag. 15), 

Concluzia practică ce se desprinde dintr'o atare 
argumentare pare să fie o totală negare în cadrul 
românismului a orașului, precum şi о prudentă 
abţinere faţă de tot ce este specific şi caracteristic 
lui, cuprinse de autor în formula „ideologie 
abstractă“, şi în întruchipări străine de aspiraţiile 
etnicului nostru: diferenţiere socială în clase (în- 
saşi țărănimea înţeleasă o clasă socială în loc de 
rezervoriu permanent al etnicităţii), predominarea 
politicului asupra culturii (reprezentată în deosebi 
de „paşoptismul pulitic” = partidul liberal), sau 
a socialului asupra naționalului (burghezia), Iar 
dacă argumentarea ne constrânge a adopta și о 
atitudine deschisă faţă de prezent, atunci lupta 
are un singur obiectiv principal: tirania liberală, 
„Lupta pentru dărâmarea tiraniei liberale, conchide 
lucrarea, nu este numai un simplu proces, ce în 
acest caz s'ar putea rezolva teoretic, fie prin so- 
luţii de dreapta, fie prin soluţii de stânga, ci о 
adevărată bătălie națională în care specificul etnic 
işi caută în sfârşit drepturile sale la viața publică, 
Lupta aceasta, mai ales la noi, îmbracă haine na- 
tionale, deoarece liberalismul nu reprezintă nu- 
mai o tiranie socială şi nici numai impunerea unor 
concepţii de organizare străine de spiritul nostru, 
ci şi instaurarea unei stăpâniri străine prin crea- 
rea artificială a burgheziei eterogene” (pag, 124), 


649 


Inaderenţa noastră organică la tot ce este in- 
fuzie orășenească nu e singura valoare се carac- 
terizează după autor, specificitatea etnicului nos- 
tru, explicată prin preponderența în aluatul etnic 
constitutiv a fondului trac, Autorul semnalează și 
alte valori. Intre acestea, pe primul plan, struc- 
tura genealogică a satului la Românii cei vechi, 
de unde caracterul moşnenesc originar al proprie- 
tăţii, şi, corelat acestei structuri, regimul de liber- 
АН ţărăneşti, precum și caracterul războinic al 
boierimii vechi, dinainte de declinul satului, în- 
tâmplat, arată d. Balotă, datorită transformării 
boierimii de sat, de mică proprietate și luptătoare, 
în boierime dregătorească şi latifundiară, 

Păstrând întru totul caracterele lui străvechi, 
trace, satul este în primul rând o unitate econo- 
mică, cu desăvârşire independentă, „Satul este în 
cazul românesc, — „ca şi în cel slav, acolo unde 
el moşteneşte fondul trac şi nu reprezintă zadruga 
slavă, — un element unitar, de sine stătător, саге 
a reprezentat în momentul aşezării, un singur nu- 
cleu familiar” (pag. 25). In al doilea rând satul este 
o unitate ermetic închisă cât privește primirea în 
corpul lui a elementelor eterogene, străine. „Їп 
aceste nuclee familiale, ne spune d. Balotă, străi- 
nul nu poate să intre şi chiar cei din alte sate, 
români şi ei, se puteau așeza în alt sat numai prin 
înfiere, de unde, „fraţii de cruce“ şi „fiii de su- 
flet", Căsătoria însăși nu este decât о înfiere din 
punct de vedere al relaţiilor sociale în sat“ 
(pag. 26), 

Regimul preprietăţii va fi un corolar al acestor 
particularități ale satului străvechi. Fără a avea 
nimic comun cu mirul slav, specific comunist și 
egalitar, regimul proprietăţii în satul românesc 
vechi este comunitar numai ca îndreptăţire pen- 
tru toţi ai satului de a avea „parte din moșie“, 
din trupul moşiei moșului descălecător, şi nu este 
deloc egalitar, „Satul românesc în înțelesul său 
primitiv întemeindu-se pe egalitatea principală a 
tuturor la dreptul proprietății pământului, nu în- 
țelegea prin aceasta o aplicare practică a princi- 
piului la însăşi stăpânirea și munca pământului, 
Dreptul de proprietate a fost egal pentru toţi moş- 
tenitorii moșşului comun, dar proprietatea în fapt, 
dreptul la muncă şi hrană de pe pământul moşiei 
satului, nu a izvorit niciodată dintr'o împărţire 
egalitară a pământului între toți membrii comu- 
nităţii familiare a satului, ci fiecare şi-a avut nu- 
mai „partea“ sa, atât cât jocul liber al moștenirii 
sau condiţiile economice, i-a păstrat din drepturile 
moșului comun“ (pag. 28), 


Іпіг'о atare așezare de vieaţă, în care satul аге 
o structură genealogică, iar proprietatea este moş- 
nenească, comunitară ca drept de stăpânire a pă- 
mântului, dar inegalitară ca stăpânire de fapt, 
toți membrii satului sunt oameni liberi şi toți sunt 
proprii apărători ai pământului. Ţăranii, muncitori 
de pământ şi luptători pentru el, sunt toţi boieri. 
Conducerea într'un astfel de sat revine de drept 
celui ce prin vârstă reprezintă pe moşul descăle- 
cător, prin urmare în temeiul unui sistem de ie- 
rarhie natural, ereditar, „Їп vremurile cele mai 
vechi, ne spune iarăși autorul, satul e reprezentat 
şi primeşte chiar și cele dintâi întăriri documentare, 
în persoana celui mai în vârstă dintre urmaşii 
moșului ce aşezase vatra satului“ (pag. 28). Intru 
început, fireşte, autoritatea revine întreagă moșu- 
lui ce așezase satul, cu timpul ea este integral 
păstrată de cel mai în vârstă dintre urmașii lui, 
şi numai „după trecere de vreme, atunci când s'au 
produs subdiviziuni familiale, atunci când con- 
ştiinţa înrudirii de sânge dispăruse, conducătorul 
satului a trebuit să fie desemnat dintre „bătrânii 
satului”, toţi coboritori ai strămoşului comun, ре 
cale de alegere“, (pag. 29). 


Am desprins din lucrarea d-lui Balotă, şi am 
reliefat mai mult numai aceste valori, puse de d-sa 
în legătură cu fondul nostru trac, esenţa etnicităţii 
noastre conservată credincios şi nealterată de cá- 
tre sate, Cartea cuprinde fără îndoială şi alte pro- 
bleme, Acelea însă sunt de ordin interpretativ, şi 
mai puţin de constatare a unor elemente cu pu- 
tinţă de verificat, Bunăoară, folosind în deaproape 
teoria lui Giurescu cu privire la transformările cla- 
sei noastre boereşti sau pe aceea referitoare la 
rumânie, autorul se crede îndreptăţit să tragă con- 
cluzia că întreaga aşezare a satului, la noi, după 
secolul ai XV-lea, ca și evoluţia stărilor de lu- 
cruri la Români până în vremurile noastre, sunt 
efectul strecurării іп corpul etnic originar, al unor 
elemente străine. de spiritualitatea autohtonă, şi 
că odată eliminate aceste elemente vieața româ- 
nească își poate reveni la obârşie, pentru a-şi con- 
tinua în istorie ascensiunea conținută în formele 
de vieaţă arătate, expresie а etnicității pure de 
esență tracă, 

Cele semnalate sunt însă suficiente pentru a avea 
în nucleul ei generator lucrarea d-lui Balotă, şi 
pentru а ne putea da seama despre valoarea sonţi- 
autului ei, 

Am arătat mai sus că lucrarea d-lui Balotă, 
este în esenţă o interpretare a istoriei noastre în 
legătură cu satele, cu caracterul foarte pronunţat 


de a ne aduce pe nesimţite spre o anumită în- 
cheiere: reintoarcârea la românism prin sate. Pro- 
blema ridicată de d-sa merită fără îndoială să Не 
discutată, mai ales că ea intră între preocupările 
momentului mai mult decât oricând. Chestiunea e: 
se poate rezema problema revenirii la românism 
prin sate pe elementele aduse de d-sa în discu- 
ție? , 
Intâi, procedeul. Autorul nu porneşte dela sa- 
tul de faţă, ci dela un sat ipotetic, văzut prin 
prisma judecăților de valoare și a unor vagi ana- 
logii cu stările de lucruri din Albania, decât fun- 
dându-se pe fapte documentar sigure (documente 
referitoare la stările de lucruri dela noi nu avem, 
se ştie, decât din pragul secolului al XV-lea), $1 
în orice caz, autorul porneşte dela o interpretare 
doar istorică a satului, când satul este în realitate 
o existență cu mult mai complexă, infinit mai 
complexă decât ne-o arată ipotetice construcţii de 
natură istorică, 

Al doilea, nu prea ştim ce este „românismul“, 
După autor românismul pare a fi ceva care să 
"reprezinte pe plan de actualitate și de viitor sub- 
stanța etnicului românesc autohton, .presupus de 
Pârvan a intra cu preponderență în alcătuirea po- 
porului român. Dar o atare noţiune extrem de 
vagă, ne-o concede autorul, este ceva şi mai ipo- 
tetic — şi în absolută inaderenţă la realitățile de 
fapt. Despre „românism” s'a mai vorbit la noi, și 
cu toată competenţa. A scris o magistrală carte 
d. Motru. D. Balotă pare a ignora voit atari lu- 
сгагі, De се nu іа atitudine? 

In sfârşit, autorul îşi alege, cum am mai spus, 
datele, Le izolează din complexul lor structural, 
le împrumută unghiul său de vedere şi аро: con- 
struește, Este ceea ce se face în mod obișnuit în 
esseuri. Felul, bunăoară, cum spune d. Balotă, pro- 
blema oraşului, sau pe aceea a conducerii, este 
concludent, 

Punerea în felul d-sale a problemei orașului nu 
diferă de pildă de а narodnicilor ruşi (d. Balotă, 
slavist, este în măsură să cunoască de aproape 
despre ce este vorba). Ogarev îi scria răspicat lui 
Herzen: „Pentru ce am avea noi nevoie de oraşe? 
Oraşele noastre nu există decât în fantezia guver- 
nului; în realitate ele nu au nici semnificaţie și 
mici putere". Ogarev avea exact aceeaşi părere 
falsă despre oraș ca şi autorul lucrării noastre, 
trădând neputinţa sa de a fi obiectiv, 

Este neîndoielnic că oraşul n'a avut la noi, cel 
puţin în trecut, un rol care să egaleze pe acela al 
satului, şi tot atât de neîndoelnic este сй уіеаја 


643 


orășănească, câtă s'a desvoltat la noi, n'a depăşit 
prea mult cefatea sau târgul, Este fals însă a se 
crea din aceasta о antinomie sat-oraş la Români, 
a afirma că oraşul nu ne aparţine întru nimic, sau 
că tot се a avut în trecutul țărilor româneşti ca- 
racter de decadenţă se datoreşte apariţiei şi extin- 
derii oraşului, A pune astfel problemele înseamnă 
a dovedi ceva ре care ţi-l pui mai dinainte în gând 
adică a comite sofisme. Și си sofisme nu se rezolvă 
problemele vitale ale neamului. Cu ele putem cel 
mult crea o stare de spirit care să ne fie favora- 
bilă, 

Dacă la noi orașul este în adevăr o apariţie mai 
târzie, iar în unele părţi ale pământului românesc 
o apariţie legată şi de infiltraţia unor elemente 
eterogene, asta se datorește unor împrejurări care 
au acţionat la fel în întregul răsărit. Nu poate sta 
în picioare însă afirmaţia că orașul nostru este în- 
tru totul străin de rasa noastră, Este mai degrabă 
adevărat că la Români oraşul, deși venit mai târziu, 
este totuşi un produs românesc în foarte mare mă- 
sură, şi răspunde, potrivit condiţiilor moderne de” 
vieață socială, unor trebuințe organice. Faptul că 
el a avut şi efecte dezastroase pentru echilibrul 
general sufletesc nu poate fi decât un aspect tre- 
cător, în niciun caz exclusiv la noi, şi aceasta nu 
îndreptățește să i se nege ființa legată organic de 
etnicul propriu sau valoarea din punctul de ve- 
dere al necesităților mari naționale, In principiu, 
pe de altă parte, oraşul nu poate să fie străin, pen- 
trucă nu elementele etnice ce după împrejurări 
pot imprima ocazional accentul lor ansamblului 
hotărăsc despre geneza în genere a orașului, ci tot- 
deauna cauze adânci. Acestea pot fi şi ele gene- 
rale pe epoci, dar pot fi şi locale, ale unor ţări, ale 
unor puncte chiar, mai favorizate a naște уіеа|& 
orășenească. Elementele etnice eterogene, aciuiate 
provizoriu, pot fi cel mult agenţii ce grăbesc feno- 
menul, nicidecum nu pot fi ele cauza. Oraşul pe 
de altă parte, oriunde, nu poate lua naştere fără 
sat, deci independent de el. Acest lucru l-a stabi- 
lit de mult şi definitiv Sombart. După Sombart o- 
rașul ia naștere, ori din surplusul de element ru- 
ral ce-și caută, în împrejurări date, în altă acti- 
vitate decât aceea de muncă a pământului, ajunsă 
nerentabilă, capacitatea de creaţie; ori din putinţa 
de cumpărare pe care o are în foarte înalt grad 
o categorie restrânsă de populaţie — indiferentă 
fiind natura funcţiunii sociale care dă acelei cate- 
gorii putinţa aceasta privilegiată. In parte acest 
fenomen se întâmplă când condiţiile generale fa- 
vorizează capitalizarea rentei. Їп orice caz, putinţa 


644 


de cumpărare despre саге е vorba se exercită си 
precădere asupra valorilor produse de economia 
sătească, Intre sat și oraş intervine atunci o in- 
fluență reciprocă și o creștere paralelă. 

D-1 Balotă urmează un raţionament defectuos şi 
în ce priveşte alte fenomene româneşti de mare ră- 
sunet în istorie, ca de pildă evoluția boierimei şi 
efectele sociale sau naţionale provocate de ea, 

Pledând pentru boieria bazată pe stăpânirea pă- 
mântului devălmaș, la care dorinţa autorului ar fi 
să ne şi întoarcem, d-l Balotă socotește transfor- 
marea acestei forme originare de boierie în boie- 
ria de curte, dregătorească şi latifundiară, care 
i-a succedat din veacul al XV-lea, drept cauza de- 
căderii satului străvechi moșnenesc, ajuns repede 
în situația rumâniei, De fapt rumânia este o ca- 
racteristică a regimului feudal, care este general 
şi nu specific nouă, Specific nouă, adică propriu 
zis întregului răsărit, poate fi doar timpul când 
regimul feudal apare în părțile noastre europene. 
Virulenţa cu саге el destramă vechile aşezări ru- 
rale dela noi, până a le aduce în starea de decă- 
dere vecină mizeriei, este aceeaşi peste tot. Avem 
aface deci cu un fenomen social adânc și univer- 
sal. Boierimea dregătorească şi latifundiară este 
celălalt aspect al feudalismului, nu cauza decăderii 
satului moşnenesc, 

Aceste observațiuni nu пе pot opri, de sigur, să 
relevăm unele formulări fericite care ridică mult 
valoarea lucrării în părţile ei pozitive, 

Vom sublinia bunăoară faptul că d-l Balotă a în- 
teles cum se cuvine şi pune în deosebit relief con- 
cepția lui Haret despre ridicarea satului, Spiru 
Haret a fost, fără îndoială, primul om de Stat care 
a conceput cum trebue ridicarea satului, legând 
opera lui de amândouă coordonatele problemei: şi 
de economic, dar nu mai puțin de factorul cultură, 


. El a înţeles cel dintâi că economia satului, ca or- 


Sanizare, ca nivel, ca prosperitate, este legată in- 
tim de nivelul lui cultural. A fi menţionat aceasta 
concepţie este un merit hotăritor al lucrării, 

Se cuvine însă a menţiona mai ales un fragment 
final în care autorul, definind tradiţia, aduce o în- 
țelegere mult mai cuprinzătoare decât se face de 
obicei a fenomenului românesc, D-l Balotă are des- 
pre acest fenomen o înțelegere „totalitară”, „Va- 
„lorile etnice locale, zice d-sa, nu devin creatoare 
„decât sub influența acelor energii exterioare care 
„adaptându-se sensului е vieaţă locală se dă- 
„ruesc; tot ceea ce tinde numai către exploatarea 
„posibilităţilor locale, tot ceea ce înseamnă numai 


„încercare de impunere a unor forme străine, pro- 
„voacă vătămări organismului social etnic, dar ră- 
„mâne dela început sortit eliminării: creațiunea to- 
„talitar românească nu se va putea realiza deci de- 
„cât prin coordonarea etnică a celor trei mari fac- 


„tori sociali, cultura, economicul şi politicul“” 
(pag. 120). 
Notă. — Pe marginea unei dări de seamă. 


Cartea d-lui Balotă, Satul izvor de viață romăâ- 
nească, s'a bucurat şi de atenţia unei gazete arde- 
lene, Tribuna, din Braşov, care i-a consacrat o dare 
de seamă sub semnătura V, Coman. 


Ne referim la acea dare de seamă nu pentru ceea 
ce ea cuprinde ca apreciere asupra cărții recen- 
sate, ci pentru ceea ce cuprinde referindu-se la 
„modul de cercetare asupra satului utilizat de fos- 
tul Serviciu Social”, prin urmare la modul cum în- 
țelege să studieze satul Școala Sociologică dela 
Bucureşti. 


Ceea ce scrie autorul dării de seamă referitor la 
noi, şi se răsfrânge în primul rând asupra gazetei, 
dovedește o totală necunoaştere a lucrurilor des- 
pre care vorbeşte, ceea ce nu-l opreşte totuşi să 
Не şi mult lipsit de măsură, 

Stă scris, bunăoară, acolo, referitor la Serviciul 
Social, că „cercetătorii s'au folosit de formulare 
şi tipare străine în surprinderea sufletului țără- 
nesc dela noi“, (o fi avut vreodată în mână recen- 
sentul d-lui Balotă, Indrumări pentru monogra- 
fiile sociologice, în care este amănunțit expus pla- 
nul de detaliu al fiecărui aspect al satului așa cum 
intră în metoda de lucru a oricărei monografii, şi 
a văzut el că sunt acolo „formulare“ și „tipare“ 
străine?). Sau: „modul de cercetare utilizat de fos- 
tul Serviciu Social, era plin de durkheimism şi de 

` idei de ale ucenicului lui Durkheim, un alt Evreu, 
Lévy-Bruhl”, Sistemul sociologic al Profesorului 
Gusti plin de „durkheimism” şi de Lévy-Bruhl! 
Plin tocmai de sistemul de gândire sociologică al 
cărui obiectivism extrem este obiectul celei mai se- 
vere critici în lucrările Profesorului! 

Mai interesante însă sunt cele ce ştie recensentul 
privitor la cum au înțeles Echipele Monografice 
spiritualitatea satului, bunăoară religia. „Sentimen- 
tul religios era socotit în уіеаја ţăranului nostru 
ca o anexă, iar când li se părea că-l găsesc prea 
bogat (= fraza e simţitor îndreptată de noi, ca să 


fie corectă), reprezentat în cântece, colinde și da- 
tini, atunci începeau a susține că cutare obiceiu re- 
ligios (ce stil!) derivă din te miri ce superstiție". 

Când îi era uşor, spre a se convinge de realitate, 
să deschidă una din lucrările publicate şi să ci- 
tească ce este scris acolo. E mai cinstit însă, se 
vede, să te ргопипіі fără să cunoşti despre се vor- 
beşti! 

Mai sunt, de sigur, şi alte frumuseți în darea de 
seamă din Tribuna. Iată ce ştie, de pildă, recen- 
sentul despre Marx, Durkheim şi Lévy-Bruhl: 
„Durkheim şi Lévy-Bruhl erau de un neam cu Karl 
Marx şi toți trei luptau pe trei fronturi pentru a- 
lungarea factorului spiritual şi în deosebi a celui 
religios", 

Stă mintea în loc până unde merge sfertodoctul! 

Pentru ce ne-am sesizat noi, totuşi, de asemenea 
dovezi de ignoranță? 

Fără îndoială că nu pentru a arăta ce este me- 
toda şi care este gândirea Profesorului Gusti, Stau 
de faţă pentru aceasta Sociologia Militans, sau La 
science de la réalité sociale, sau Problemele Socio- 
logiei, sau Cunoaștere şi Acţiune în Serviciul So- 
cial — lucrări fundamentale şi la îndemâna oriși 
cui. Stau şi monografiile Şcoalei, ce se numesc: 
Nerej un village d'une région archaique: Clopotiva, 
un sat din Haţeg; Drăguș, un sat din Țara Oltului; 
sau cercetările publicate de mult în Arhiva (anul 
ІХ). Pentru teoria şi practica monografiei sunt la 
îndemâna oricui Teoria monograliei sociologice а 
lui Traian Нетѕепі sau Tehnica monografiei socio- 
logice ori Monograłia unui sat ale lui Н, Н, Stahl, 

Nu urmărim deci să lămurim pe nimeni asupra 
Şcoalei, fiindcă cei ce o cunosc nu au nevoie de 
lămuriri, iar pe autorul dării de seamă nu ne ha- 
zardăm să-l ucenicim fiindcă, din ce scrie, se arată 
prea sub nivel ca să ne atragă o atare treabă. 

Am făcut-o cu toate acestea, şi pentru un motiv 
foarte serios. Darea de seamă a apărut nu în orice 
gazetă, сі într'una care prin titlu mărturiseşte 
voința de a se găsi pe linia tradițională a bunei 
sazetării ardelene, a Тгірипеі din Sibiu de pildă, 
de altă dată, 


Cum poate o gazetă ardeleană, din Braşov, să 
îngăduie asemenea lucruri? Oare recensentul des- 
pre care a fost vorba reprezintă cultura la Tri- 


buna? 
D. Papadopol 


645 


S O C I O LOG 

ARRIGO SERPIERI: Guida e ricerche di eco- 
nomia agraria, Roma. Libreria Internazionale, 1929. 
Pagini 178. А 


Lucrarea ce prezentăm este prima publicație а 
Institutului Naţional de Economie Agrară din 
Roma. Cu toate că a apărut din 1929, prin faptul 
că este o îndrumare metodologică pentru cerce- 
tarea fenomenelor agrare, are valoare permanentă 
şi implicit actuală. Se încearcă să se precizeze con- 
ținutul realităţilor: gospodărie, venit, cheltuieli, 
excedent, deficit, bilanţ etc., cu care se operează 
în cercetarea fenomenelor agrare, Cum definirea 
acestor realităţi este încă în faza de precizare, lu- 
crarea are o valoare foarte actuală. Lucrarea pro- 
fesorului A. Serpieri a aparut tocmai în momentul 
іл care Institutul Internaţional de Agricultură dela 
Roma, pentru a face comparabile datele de conta- 
blitate din diferite ţări, a încercat să unifice în 
măsura posibilului pe deoparte metodele iar pe 
de altă parte conţinutul termenilor utilizați. In 
1929 la Congresul Internaţional de Agricultură ți- 
nut la București, s'a ajuns la un quasi-acord în 
ceea ce privește metodele de contabilitate şi con- 
ținutul categoriilor contabile (venit, bilanţ, exce- 
dent etc.), ce urmează să fie folosite în cercetă- 
rile agrare, aşa dar, tocmai în anul în care a apă- 
rut şi lucrarea се recenzăm. 

Lucrarea are 3 părți; a) noțiuni introductive; 
b) ghiduri-chestionare, şi с) bilanţurile gospodă- 
riilor agrare şi interpretarea lor, 

Prin producțiunea agrară înţelege producţiunea 
propriu zis agrară, producțiunea pastorală şi сеа 
forestieră, Primul element de care trebue să se 
țină seama în cercetarea agrară sunt zonele agrare 
definite ca unități naturale, economice şi admi- 
nistrative, Dela zonele agrare care privesc unita- 
tea teritorială, cercetarea trece la exploatări sau 
la unităţile de producţie şi consum, Prin exploa- 
tare agrară autorul înțelege „combinarea mijloa- 
celor de producție prin care persoana (fizică sau 
morală) a întreprinzătorului efectuează pe pro- 
priu risc producțiunea“. Ca mijloace de produc: 
{ипе sunt munca şi capitalul, primul fiind „ser- 
viciul productiv al omului (servicii personale)“ şi 
secundul „bunuri materiale саге se transformă 
parţial sau total în produse şi al căror uz denu- 
mit serviciu productiv durează un anumit timp”. 

Exploatările agrare pot fi de trei genuri: a) ex- 
ploatări de tip muncitoresc; b) capitalist, şi c) în- 
termediar. Prima formă valorifică exclusiv munca 


646 


А G R А R А 


întreprinzatorului, a doua, munca străină deose- 
bită de munca întreprinzătorului şi a treia parte 
munca întreprinzătorului, parte munca straină. 
Tipul capitalist se mai deosebeşte prin aceea că 
factorul principal în producțiune este capitalul. 
Din punctul de vedere al participării in economia 
de schimb, exploatările pot fi; a) acelea care ur- 
măresc realizarea unei diferențe monetare ma- 
xime între valoarea produsului şi costul său (ех- 
ploatarea tipică de speculațiune); b) acelea care 
urmăresc satisfacerea nevoilor  întreprinzătorului 
(economia domestică), şi с) acelea care urmăresc 
satisfacerea nevoilor publicului sau a persoanelor 
străine de exploatare, 

O importanță mare are modul de organizare şi 
funcţionare al exploatării agrare. In organizarea 
exploatării sunt cuprinse; a) succesiunea culturi- 
lor; b) transformarea produselor; c) raportul în- 
tre persoanele care cooperează în exploatare și cu 
deosebire raportul între întreprinzător şi proprie- 
tar şi întreprinzător şi muncitorii manuali, In func- 
Нопагеа exploatării sunt de urmărit; a) modurile 
de fertilizare, şi b) modul de executare al opera- 
țiunilor cu forțele motrice, mașini operatoare sau 
transformatoare, inclusiv animalele, Urmărite, or- 
ganizarea şi funcționarea trebue să se poată de- 
duce pentru exploatare; a) ciclul de producțiune; 
b) cantitatea medie de produse directe ale terenu- 
lui și produsele industriei transformatoare; с) can- 
titatea medie a mijloacelor de producţie; d) gradul 
de activitate și intensitate, şi e) bilanțul. 

In continuare se conturează raporturile între 
exploatare şi proprietatea rolului și între exploa- 
tare şi munca manuală, se delimitează categoriile 
profesionale din agricultură și se arată modul de 
alegere al familiilor tipice, tipurile economice ale 
exploatărilor (şi alegerea exploatărilor tipice), ci- 
clul producțiunii agrare, munca şi capitalul şi în 
urmă regimul funciar. În întreagă această parte 
elementele sunt clasificate şi definite de natură să 
permită cercetarea contabilă şi evidenţierea rezul- 
tatelor pozitive sau negative ale exploatărilor agri- 
cole, Spaţiul nu ne permite să redăm aceste cla- 
sificări, 

Іа partea a doua a lucrării, cum s'a menţionat 
mai sus, sunt ghiduri chestionare pentru; a) stu- 
diul general al economiei şi producțiunii agrare 
într'un teritoriu; b) studiul monografic al gospodă- 
riilor tipice (gospodărie agrară, gospodărie fores- 
tieră şi comunitate munteană; с) studiul mono- 
grafic al întreprinderilor de transformare funciară; 


E 


d) studiul condițiilor locuitorilor într'un teritoriu, 
şi e) studiul monografic al familiilor locuitorilor. 
Caracterul analitic al acestor ghiduri chestionare 
face ca să nu poată fi redată nici chiar în ansam- 
blu structura lor. Sunt în așa mod concepute, tn- 
cât pe de o parte să caracterizeze structural ex- 
ploatările agrare, iar pe de altă parte să dea po- 
sibilitate a se sezisa fenomenul agrar іп dina- 
mica lui, 

Partea a treia a lucrării se referă la bilanţurile 
exploatării agrare şi interpretarea lor. Bilanţul 
exploatării confruntă producțiunea brută cu costul 
ei. Bilanul poate Н preventiv sau final, referin- 
du-se la un ciclu de producţiune. Producţiunea 
constă din produse directe ale solului şi produse 
indirecte care rezultă din transformarea în cadrul 
gospodăriei primelor, Produsele nu sunt numai bu- 
nurile materiale ci şi serviciile (în principal munca 
animalelor, Produsele pot avea următoarea des- 
tinaţie: a) sunt vândute ре vieaţă; b) sunt consu- 
mate de întreprinzător şi familie; с) sunt consu- 
mate de muncitorii exploatatori; d) sunt întrebuin- 
ate în exploatare ca instrumente de producţiune, 
Toate categoriile de produse (dela a—d), consti- 
tuesc producția brută. Exclusă partea din produc- 
țiune care se întrebuințează ca instrumente de 
producțiune în exploatare, din producția brută se 
obţine producția brută de vânzare. Costul produc- 
Неї unui ciclu este format din: a) reintegrarea to- 
tală a capitalurilor circulante şi a cotelor de amor- 
tizare din capitalurile fixe; b) serviciul іп de- 
cursul ciclului prestat de capitalul funciar și de 
capitalul de exploatare (servicii reale), şi c) ser- 
viciile muncii (servicii personale). 

Valoarea producţiei brute şi valoarea costului 
ca elemente ale bilanţului sunt: a) parte intrări 
şi ieşiri efective de monedă (respectiv cumpărări 
şi vânzări de produse) şi b) parte sunt evaluări care 
nu au la bază intrări şi ieşiri de monedă (efectiv 
consum intern de produse), Primele reprezintă 
cota-parte de participare în economia de schimb 
a gospodăriilor şi secundele sunt calcule compli- 
mentare necesitate de evidenţierea contabilă а re- 
zultatelor. Valorile dim bilanţ sunt din această 
cauză parte reale, parte calculate iar profitul după 
cum se stabileşte pe prima categorie de valori sau 
pe a doua este un profit real sau un profit calculat. 
Urmează indicaţiuni asupra sesizării distribuţiei 
produsului net între factorii care participă la pro- 
cesul de producţie în cadrul exploatării agrare, ca 
şi exemple concrete de aplicare de bilanţ general 
și bilanţuri parțiale la. genuri variate de exploa- 
tări 


19 


Lucrarea Prof. A. Serpieri este o lucrare de mare 
valoare pentru cei care se preocupă de cercetă- 
rile din domeniul agrar, Conţine indicaţiuni care 
cu uşoare modificări constituesc îndrumări com- 
plete pentru sesizarea aspectelor statice și dina- 
mice ale realităţii agrare. Lipsa în general în li- 
teratura economică a lucrărilor cu caracter de 
metodă îi ridică în plus valoarea. 


Roman E. Moldovan 


PROF. GIOVANNI LORENZONI: Introduzione 
e guida ad un inchiesta sulla piccola proprietă 
coltivatrice postbellica în Italia. Roma. 109 pagini. 
Libreria Internazionale, 1929, 


Plecând dela importanța pe care o au proprie: 
tarii mici de pământ în agricultura italiană, Insti- 
tutul Naţional de Economie Agrară dela Roma a 
iniţiat în 1929 o anchetă asupra micii proprietăți, 
Conducerea anchetei a fost încredinţată Prof. G 
Lorenzoni, iar broşura ce prezentăm este introdu- 
cerea şi ghidul acestei cercetări, Rezultate finale 
au fost publicate în lucrarea: „Inchiesta sulla 
piccola proprietă coltivatrice formatasi nel dopo- 
Guerra“, pe саге o prezentăm de asemenea mai 
jos. 

Broşura se împarte în două părți bine distincte 
una de cealaltă, In prima parte sunt prezentate 
aspecte generale şi speciale în legătură cu agri- 
cultura italiană şi străină şi aspecte conexe cer- 
cetării monografice în general și referitoare {а 
mica proprietate în special, iar în partea a doua 
este redat integral chestionarul care urmează să 
servească anchetei, 

Ancheta inițială de Institutul Național al Eco- 
nomiei Agrară este a treia cercetare de proporții 
mari din agricultura italiană. Prima a fost în 1880— 
85 şi a doua în 1907—10. Ambele aceste anchete 
au avut un caracter relativ parţial prin conţinut 
dar general prin extensiune — aspecte generale ale 
agriculturii — spre deosebire de cea prezentă, care 
se referă la o singură problemă — aceea a micii 
proprietăţi teritoriale, De asemenea ancheta a fost 
limitată la zonele unde fenomenul — respectiv 
formarea micii proprietăţi agricole — apare mai 
evident. Intre alte motive care au determinat 
această anchetă sunt şi rezultatele recensămintelor 
din 1911 şi 1921, care, confruntate arată o scă- 
dere relativă a tuturor categoriilor din populaţia 
agricolă, cu excepţia proprietarilor, al căror număr 
a crescut cu 14,4%. Scăderea cea mai accentuată 
a înregistrat-o categoria zilerilor agricoli, ceea ce 


647 


denotă existența unui proces activ de formaţiune 
al micii proprietăţi 

Întrucât prin natura ei însăşi — conţine іп 
principal indicaţiuni concrete şi detailate de ceea 
ce trebue înregistrat — broşura nu poate fi rezu- 
mată, iar pe de altă parte expunerea rezultatelor 
anchetei prin prezentarea cărţii ce urmează a ace 
luiaşi autor, cuprinde implicit şi aceste indicațiuni 
de metodă, ne mulțumim de a o fi semnalat, 


Roman Е, Moldovan 


PROF, GIOVANNI LORENZONI: Inchiesta 
sulla piccola proprietă coltivatrice formatasi nel 
dopoguerra, Roma, 1938, 


Lucrarea prezintă rezultatele finale ale anche- 
tei iniţiate în 1929 de Institutul Naţional de Eco- 
nomie Agrară din Roma, privitoare la situaţia 
micii proprietăţi în Italia de după războiu, 

Lucrarea se compune din trei părţi, a căror suc- 
cesiune este: a) expunerea faptelor; b) analiza te- 
nomenului observat, şi с) propuneri şi conclu- 
ziuni, 

In expunerea faptelor prezintă realitatea struc- 
turală din agricultura italiană, grupate faptele 
dupa zonele teritoriale naturale, adică: Italia sep- 
tentrională, centrală, meridională-continentală şi 
Italia insulară, Dela 1919 la 1933 suprafeţele ara- 
bile deținute de mica proprietate au crescut în 
întreaga Italie си 5,1%/0, Pe zone teritoriale natu- 
rale, creşterea cea mai mare s'a înregistrat în Ita- 
lia septentrională, urmată de Italia insulară, Ita- 
lia meridională şi Italia centrală, Pe provincii, 
creşterea cea mai însemnată a fost în Veneţia, cu 
11,3%, Lombardia cu 11,0% şi Sicilia cu 7,8%, Pe 
regiuni agrare în întreaga Italie, proprietatea mică 
s'a extins dela 1919 la 1933 cel mai mult în câm- 
pie cu 7,9%, urmată de regiunea de coline cu 5,3% 
şi în regiunea muntoasă cu 3,8%, După datele 
cu caracter general se expune detailat pe pro- 
vincii în cifre absolute şi relative creşterea înre- 
gistrată de suprafaţa deţinută de mica proprietate, 
Datele fiind detailate nu pot fi expuse într'o pre- 
zentare ca cea de față, 

Іа partea a doua a lucrării se face analiza fe- 
nomenului sub aspectele pe de o parte a cererii şi 
ofertei de pământ, iar pe de altă parte a forţelor 
dinamice operante, considerate ca atare, emigra- 
țiunea, războiul şi lupta de revendicări susținută 
de populaţiunea rurală, Se analizează de aseme- 
nea modificările înregistrate în domeniul agrar, 
economic și social, colonizarea marilor latifundii, 
situaţia actuală și cauzele ei ca şi factorii de suc- 


648 


ces şi insucces, În ultima parte a capitolului al 
treilea, se face coordonarea datelor statistice, res- 
pectiv se evaluează gradele de corelaţie între me- 
diul agricol şi populaţiunea agricolă — între po- 
sibilitățile mediului și trebuinţele populaţiunii, 

În partea a treia care cuprinde propuneri şi con- 
cluziuni, se încearcă să se arate ce se poate face 
pentru conservarea și consolidarea micii proprie- 
taţi agrare, tratând іп mod mai detailat regimul 
juridic de succesiune a proprietăţii, 

După datele recensământului din 1931, numărul 
total al populaţiei agricole este 19,7 milioane locui- 
tori, repartizaţi în 3,9 milioane familii, La 100 km? 
de suprafaţă agricolă şi pădure, revin 13,7 familii 
sau 69,1 membri, 

Dacă s'ar repartiza suprafeţele agricole arabile 
în număr egal de ha pe familie, ar reveni de fie- 
care familie 4,2 ha, Suprafeţele nearabile revin la 
3,1 ha. Aceste date se referă la anul 1931, când 
s'a făcut recensământul, 

Dacă se compară evoluţia participării și distri- 
buţiunii suprafeţelor agricole şi păduroase în 1931 
față de 1921, se constată pentru ansamblul rega- 
tului italian că suprafața ce revine de fiecare fa- 
milie agricolă a rămas constantă fiind 7,3 ha în 
1921 şi 1931, Suprafaţa medie de teren propriu ce 
posedă fiecare familie a fost în scădere cu 1,9 ha 
de familie, Diminuarea suprafeţelor medii ce de- 
țin în proprietate familiile a fost cu deosebire ac- 
centuată în câmpie, unde s'a redus cu 4,1 ha dela 
1921 la 1931, 

S'a menţionat că autorul consideră ca forțe се 
au operat transferările din agricultura italiană în 
principal emigraţiunea, războiul şi lupta politică 
a agricultorilor, Emigraţiunea a operat în princi- 
pal prin veniturile ce le-a creat emigranților şi 
care au fost plasate în mare măsură în cumpărări 
de pământ, Considerat fenomenul în ansamblul re- 
gatului italian dela războiul mondial până în 1930 
(media 1919—1930), numărul emigranților la 100 
de mii locuitori revine la 754 anual, Fenomenul a 
avut o intensitate mult mai mare în anii anteriori 
războiului, 

Un tablou sintetic redă foarte concludent trans- 
formările ce s'au operat în agricultura italiană dela 
1921 la 1931, ca urmare a unui ansamblu de cauze, 
Luând anul 1921 egal cu 100 în 1931, indicele nu- 
mărului total al agricultorilor masculini peste 10 
ani, a fost 91,1 (în scădere deci), Pe categorii, în 
creștere au fost ca număr în 1931 față de 1921 
arendaşi, semi-arendaşi, micii proprietari şi agri- 
cultorii conducători a propriilor terenuri, iar în 
scădere 211егіі, Numărul acestora din urmă a scă- 


zut foarte mult dela 2,8 milioane în 1921 la 1,6 
milioane în 1931. Reducerea numărului muncitorilor 
cu braţele a avut o evoluţie diferită după regiuni, 
Reducerea cea mai mică a fost în Italia septen- 
trională (76,9 în 1931 faţă de 1921=—100), iar сеа 
mai accentuată în Italia meridională unde în in- 
dici cu aceeaşi bază numărul muncitorilor agricoli 
cu braţele a fost de 70,5. 

Un aspect interesant este cel al ştiinţei de carte, 
Numărul ştiutorilor de carte la 100 locuitori — 
populaţie masculină de peste 6 ani — a fost cu 
+ 8% mai mare în 1931 faţă de 1921, Pe regiuni 
progresul științei de carte a fost identic în Italia 
centrală şi meridională continentală (+ 9%) şi 
deosebit şi mai atenuat în Italia septentrională 
(+ 3%). 

Cu toată extinderea după războiu a micii pro- 
prietăți agricole, mărirea expansiunii acesteia nu 


S о C IO LO G 


WILLY HELLPACH, Mensch und Volk der Gros- 
stadi, Ferd, Enke Verlag, Stuttgart, 1939, XII, 
139 pag. 


S'ar părea că o cercetare în domeniul marilor 
oraşe nu prezintă un interes deosebit la noi, în Ro- 
mânia, Cert este că nu avem o vieață urbană în 
aceleaşi forme ca în Apus sau în America; totuși, 
şi la noi, există atâtea probleme ale oraşului pen- 
tru simplul motiv că avem și noi orașe, Aceste pro- 
bleme devin stringente şi se cer rezolvate nu numai 
în raport direct cu concentrarea numerică a popu- 
laţiei, сі — după cum vom vedea — ele sunt în 
funcţie de mediul general orășenesc, de acel cli- 
mat specific, existent până şi în centrele urbane 
mai mici, purtând în forme mai puţin complexe 
aceleași caracteristici ca şi oraşele „mondiale“, 

Acesta este un prim aspect al cercetărilor ur- 
bane, care interesează deopotrivă şi în România, 

Dar o pătrundere în psihologia socială a omului 
şi populaţiei care trăeşte la oraş, cercetând proce- 
sele de migrare dela sat la oraş, căutând descrierea 
şi fixarea tipului antropologic al individului, „ca- 
pabil” de о vieaţă urbană, apare un alt aspect al 
sociologiei oraşelor — înţelegem prin aceasta pri- 
virea de ansamblu a proceselor sociale urbane, — 
de data aceasta mult mai important pentru vieaţa 
socială a României, Este vorba de însuși procesul 
de urbanizare; stagnarea și ехсгеѕсепја acestuia; li- 


reprezintă decât 5,7% din suprafaţa totală a su- 
prafeţelor cultivate în Italia, 

În încheiere, după ce se ocupă de regimul poli- 
tic, economic şi social în cadrul căruia se desvoltă 
mica proprietate țărănească şi după ce face o se- 
rie de propuneri. menite să conserve şi consoli- 
deze mica proprietate, se ocupă de regimul succe- 
siunilor, în special de ordin cooperatist, demon- 
strând necesitatea abolirii, cel puţin a împărțirii 
în loturi de dimensiuni fixe a pământurilor moş- 
tenite. , 

Lucrarea Prof, С, Lorenzoni privind problema 
desvoltării micii propiretăţi agricole în perioada 
de după războiu în Italia merită а fi semnalată, 
atât pentru faptul de a fi studiat şi implicit redat 
realitatea în unul din sectoarele cele mai intere- 
sante ale agriculturii, cât şi pentru faptul că poate 
servi ca îndrumător metodologic de mare valoare. 


Roman E. Moldovan 


E U R B A N А 


mitele care, eventual, ar putea să apară în cadrul 
vieții istorice naționale ale unui popor. 

E un al doilea aspect al interesului pentru ase- 
menea cercetări, 

Dar, înainte de a se prezenta această latură 
„practică“ a cercetărilor, ni. se înfăţişează însăşi 
problema metodei cercetărilor: întemeierea unei 
cunoașteri exacte a fenomenelor urbane, Şi în pri- 
vința aceasta, cartea d-lui W, Hellpach cuprinde o 
serie de juste stabiliri, asupra cărora insistăm cu 
precădere, Căci autorul cere nu mai puţin decât 
„o ştiinţă a oraşului таге" (pag, 122—123), si- 
tuându-se pe o poziţie de strictă obiectivitate și 
fără a tinde de a oferi rezultate care să vizeze o 
înlocuire a acţiunii, 

Pentru a putea comenta şi sublinia aceste aspecte 
mai susindicate, vom urma şirul ideilor autorului. 

Unii poeţi şi intelectuali iau o atitudine de opo- 
ziţie față de marile oraşe, E o reacțiune față de 
уіеаја consumatoare complexă și nesănătoasă, pe 
care trebue să o ducă populaţia din marile centre 
urbane, In această ordine de idei, se propun soluţii 
ca întoarcerea la ţară, combaterea excesului de ur- 
banizare şi altele. 

De cealaltă parte, stau acei cercetători şi cunos- 
cători ai vieţii sociale, care văd în orașe centrele 
de conducere politică, spirituală şi economică, C:- 
tează din Ratzel: 


649 


„Ca centre ale puterilor politice sau spirituale, 
ca focare de cultură, oraşele sunt acele locuri ale 
pământului spre care sunt atrase toate forțele care 
vor să domine. Intrecând satul са desvoltare, ora- 
şul oferă satului o importanţă politică, pe care el 
n'ar avea-o fără oraș. Concentrarea acestor masse 
în spaţiul restrâns al orașului promovează și acce- 
lerează vieaţa culturală și cea politică, Există mari 
mișcări în istorie cu o origine curat orășenească... 
cea mai veche biserică creștină are un caracter de 
mare oraș. Apostolii ei... tind spre centrul mare al 
comerțului mondial... Puterea de vieaţă a oraşelor 
este mult mai mare ca acea a ținuturilor rurale” 
(pas. 1). 

Intre aceste două atitudini, 4-1 W. Hellpach, 
fixează punctul de plecare: „О premisă reală este 
cunoaşterea științitică, studiul marelui oraș. Fără 
aceasta, lupta împotriva orașului mare rămâne za- 
darnică, mai mult, fără aceasta, ea poate folosi 
arme greșite şi poate da greș în țelul ei”, (pag. 4). 
Pentru a înfățișa primatul unilateral al marilor 
oraşe, dar pe cât posibil іп mod nevătămător şi 
totuși pentru a învedera ceea ce rămâne al lor, tre- 
bue stabilit în mod ştiinţific „acel ceva care mână 
oamenii spre centrele urbane și ceea ce devin ei 
acolo“, (pag. 4). 

Problema care se desprinde din întreaga lucrare, 
este aceasta: există un tip de om (Menschenschlag), 
care tinde spre oraş, şi, dacă există, e format în 


noul mediu — sau vine chiar din sat cu anume 
însușiri înăscute (von Hausans) — „oamenii dina- 
mici“? 


Aceasta e o întrebare capitală şi autorul nu o 
va putea răspunde, bazându-se pe datele de până 
acum, decât în parte şi, de sigur, fără certe con- 
cluzii, 

Impărțită în trei capitole: І. Tipicul (Antropo- 
logia); — Cunoaşterea constituției populației ma- 
rilor orașe; ЇЇ. Pribotizica vieții în oraşele mari; 
III. Psihologia socială şi caracterologia omului din 
marile orașe, cartea aceasta este o cercetare a unui 
filosof şi medic, punând accentul pe latura psiho- 
fizică a vieţii urbane, Aspectele istorice, cauzele 
sociale, sunt privite numai în al doilea rând, Au- 
torul își concentrează atenția asupra substratului 
uman şi a raportului dintre acesta şi mediul psi- 
hofizic. Ea este deci pe linia lucrărilor şi a meto- 
dei sale, ilustrată în scrieri anterioare, ca „Einfii- 
hrung in die Volkerpsychologie” (1938) $. a. 

Та jumătatea a doua a secolului trecut, Germania 
a cunoscut o mare creştere a orașelor. Mai ales în 


650 


Vestul ţării, acest fenomen se desfășura în forme 
tot mai impunatoare. Emigrarea în număr extraor- 
dinar de mare a locuitorilor dela sat la oraș, l-a 
pus şi pe Bismarck să caute explicarea fenomenului. 
După spusele sale, lucrul s'ar explica prin dorința 
omului sărac „de-a gusta o vieaţă mai ușoară, 
mai liberă și mai plăcută”, Adevăratul substrat al 
deplasărilor populaţiei trebue căutat în lupta ce se 
mai dădea între vieața întârziat feudală a satelor și 
caracterul liberalist al nouilor orașe industriale, 

Explicarea „prin dorința unei vieți mai bune”, 
motivată chiar prin acea luptă de eliberare de sub 
un sistem social devenit insuportabil, nici ea nu 
poate clarifica fenomenul acesta, vechiu de când 
civilizaţia, al trecerii unor elemente rurale la oraş. 

Căci pătrunzând mai bine în lupta vieţii oraşelor, 
ne convingem, odată cu atâția cercetători ai feno- 
menului, că „orașul se menţine şi creşte prin emi- 
grarea elementelor superioare mintal și mai capabile 
ca spirit de întreprindere, dela ţară”, (pag. 15), 
cibtat din Schallmayer „Vererbung und Auslese in 
ihrer soziologischen und politischen Bedentung“, 
(1910). Prin urmare, o epocă de înflorire a oraşelor, 
aşa cum a cunoscut-o în general secolul trecut — 
datorită progresului tehnic şi economic, — însem- 
nează în acelaşi timp o mare deplasare de indivizi 
dela sat la oraş. Ce fel de oameni sunt aceştia, şi 
de ce pleacă? 

Un adversar a! urbanizării (Н. F. K, Günther, 
Die Vestădterung, Leipzig, 1934), admite totuşi că, 
dela sate pleacă spre oraș oameni inteligenți, cu 
tendințe de conducători, însă alături de aceştia, 
adaugă acelaşi autor, mai pleacă tot atât de mulți 
indivizi de calitate dubioasă. Unele cercetări ame- 
ricane par să arate că elementele incapabile covâr- 
şesc pe cele capabile. 

Pusă astfel problema, zice d-nul Hellpach, evi- 
dent că suntem nevoiţi. să alunecăm spre un pesi- 
mism iremediabil. Căci cei mai mulţi înţeleg prin 
elementele bune pe „cei 10.000", elite, iar în con- 
trast cu ea, — mulțimea de pe străzi şi din car- 
tierele rău famate, Dar, de cele mai multe ori, 
clasa mijlocie este neluată în considerare, şi toc- 
mai ea formează 4/5 din populaţia oraşelor, fiind 
stratul de oameni согесіі, harnici și ambiţioși ai 
oraşelor. 

Până în prezent, constată d-nul W. Hellpach, nu 
există cercetări numeroase și bine întocmite asupra 
motivelor care fac ca unii locuitori să plece dela 
țară la oraş. 

Invăţătorul Iosef Müller (Siebungsvorgânge be: 
der Abwanderung vom Dore, nedatat), căutând să 


stabilească aceste motive în satul său, găsește că 
ele sunt datorate unei „forțe majore": 1) omul nu 
mai poate trăi în sat din lipsă de venituri sau ocu- 
paţie; 2) pilda celor се au plecat şi au reușit 1а 
oraş. El subliniază că pleacă cei mai buni munci: 
tori, cei mai harnici, cei mai întreprinzători, 

Alţi cercetători ajung la aceeaşi concluzie, stabi- 
lind însă un criteriu „didactic“, intelectual. După 
aceştia, pleacă dela sat elementele şcolare cele mai 
bune, anume de două ori atâția faţă de сан rămân 
dintre cei buni, Їп ceea ce priveşte sexul femenin, 
el este acela care dă oraşului un procent mai mare 
de elemente rele. 

De aci se maşte îngrijorarea ca prin continua 
emigrare a elementelor celor mai bune dela sat, 
satul să nu rămână într'o stare de totală decădere 
şi sleire a forţelor creatoare, Dar această îngrijo- 
rare mu este întemeiată, pentrucă oraşul consumă 
iar satul este într'o continuă creștere, prin mai 
marea sa forță de procreaţie. După Hellpach, pro- 
blema esenţială este de a menţine echilibrul între 
sat şi oraș. 

Insă analiza „orășanului' trebue dusă mai de- 
parte. Trebue să pătrundem, zice autorul, în ceea 
ce îi este caracteristic ca exterior, După ce arată, 
în treacăt, că în domeniul raseologic nu mai putem 
rămâne azi la ceea ce a stabilti Otto Ammon, sau 
alții, indică acele caractere fizice generale cunos- 
cute ca semne ale orăşanului. Orășanul e un tip 
de om mai înalt, cu cât e mai sus pe scara socială, 
cu atât şi înălțimea creşte, iar deosebirea corpo- 
rală între cei bogaţi şi săraci, în cuprinsul ora- 
şului, e mai mare ca între săracii și bosaţii dela 
sat. Trece apoi la forma capului — orăşanul ar îi 
dolihocefal, — dar autorul remarcă just că toate 
aceste semne exterioare nu ne spun nimic, în fond. 
Ele însele se explică prin mediul în care se pro- 
duc. Aci apare o nouă întrebare: aceste evidente 
deosebiri între orăşan şi sătean, sunt ele cauzate 
de mediul urban, sau există în germene chiar din 
capul locului la indivizii care au tendințe de-a 
pleca dela fară? Un al treilea semn exterior al oră- 
şanului este culoarea pielii. Spre deosebire de im- 
presia curentă, s'a stabilit că, în general, orăşeni: 
au o culoare a pielii mai întunecată decât sătenii, 
în plină contradicție — deci cu celelalte — semne 
fizice ale orăşanului (înălțime, dolihocefalie), To- 
tuşi elita orașului are o culoare a pielii mai des- 
chisă. Culoarea pielii mai întunecată la oraș s'at 
explica prin munca mult mai grea a celor din с1а* 
sele de jos din orașe. 

Toate aceste „stabiliri“ nu sunt decât de dome- 


niul ipotezelor, Hellpach citează următoarele din 
Sorokin-Zimmerman, Principles of Rural-Urban So- 
ciology, N:-York, 1929, pag. 142: „Nu găsim nicio 
evidență sigură că oraşele atrag mai ales pe cei 
de care am vorbit, fie înalţi, fie bruni, fie dolihoce- 
fali, sau cu capul mare şi viceversa”, (apud. Hell- 
pach, note 15 а, pag, 128). Incât concluzia sa nu 
poate fi decât de natură programatică şi metodică, 
„Аг rezulta ceva deciziv numai dacă s'ar cerceta 
oamenii din punct de vedere antropologic în momen- 
tul în care păşesc dela sat la oraș și, pe urmă, din 
nou, după ce aceştia au trăit un timp mai îndelun- 
gat la oraş; dacă s'ar stabili alegerea lor la căsăto- 
rie şi constituția copiilor lor $. a. m. d.“ (pag. 28— 
29). | 

Rolul antropologiei atomiste, constată Hellpach, 
bazată pe tehnica măsurătorilor este acum, în Ger- 
mania, perimat; în schimb a crescut posibilitatea 
de a se stabili date mult mai importante din punct 
de vedere antropologic prin legislaţia naţional-so- 
cialistă a certificatelor de ereditate şi sănătate, 
prin fişele Frontului Muncii etc., date care vor în- 
lesni o cunoaștere mai aprofundată și a fenome- 
nelor sociale de trecere dela sat la oraş, 

Un fapt, considerată global deosebirea dintre sat 
şi oraș, pare să fie semnificativ: este acea dife- 
rență de „tempo” între viața lentă și adinamică a 
satelor şi agitarea imcontinuă din oraşe. Dar și 
această „mobilitate”, mai mare а orăşanului de- 
pinde de structura psihofizică a naţiunii din care 
face parte, ea poate fi pusă în legătură cu anume 
evenimente sociale, cu tendințele revoluţionare 
sau de prefacere economică, politică etc., fenomene се 
pot cuprinde deopotrivă și oraşul şi satul, În con- 
secință tipul de om „orăşan” este foarte greu de 
definit. Totuşi el se conturează, evident, aparte, 
El este altceva, față de omul dela țară. Dacă avem 
în orăşan un om transformat, este această trans- 
formare reversibilă? (раб. 34) se întreabă 4-1 Hell- 
pach, Poate fi el „din nou, adaptat satului”? Acest 
tip de om nu poate fi elucidat fără a-i cunoaşte 
bine mediul. 

Deci, necesitatea de-a intra în psihologia oraşu- 
lui. D-1 Hellpach priveşte problema sub raport bio- 
logic. In domeniul biologic se poate dovedi varia- 
ţia ființelor după mediu. De aci rezultă dublul as- 
ресі al tipului biologic: genotipul şi fenotipul, — 
acesta din urmă ca rezultat al mediului. In mod 
analog, d-l Hellpach vede problema omului din 
mediul urban, Ceea ce însă îl reţine este întreba- 
rea dacă acest „fenotip” al poporului dela oraş nu 
atacă, într'o măsură, însuși genotipul: „Formează 


651 


marele oraş un tip de popor având un fel de a ti 
special, dar си о viabilitate nemicşorată — sau, 
ceea ce formează marele oraș e ceva corupt în orice 
caz un produs denaturat? (pag. 40). Nu е vorba 
aci de acel procent de oameni care sunt mereu mă- 
cinaţi de roata nemiloasă a vieţii istovitoare din 
oraşe, „ci e vorba dacă procentul ce se impune, e 
viabil și rămâne aşa" (pag. 40). Deci autorul eli- 
mină atitudinea romantică în faţa jertielor ре care 
le cer metropolele, întrebându-se însă de naturalul 
forţelor care rămân, în modul lor de manifestare $1 
creaţie, „Numai aceasta e întrebarea cu adevărat 
ştiinţifică asupra fenomenului de realitate al popu- 
laţiei marilor orașe” (pag. 40). 

Urmează apoi o detailată descriere a climei ora- 
şului: temperatură, — variația mică a acesteia, — 
umiditate; vânturi; lumină — care pare să aibă o 
deosebită importanță — rolul şi culorile specifice 
orașului; alimentarea îmbrăcămintea ;patul; toxi- 
nel.e Toate aceste, analizate prin cercetări de amă- 
nunt, reconstitue un mediu cu totul aparte, de-o 
artificialitate extremă, izolând pe om de forțele 
naturii, transportându-l cu adevărat într'o altă 
lume, 

Două fenomene sunt imediat observabile în viața 
biologică a orăşanului: accelerarea creşterii şi ace- 
lerarea generativă (generative Acceleration). Creş- 
terea omului din oraşe, fenomen observat în Ame- 
rica şi în ţările Apusene, este specifică; deși acea- 
stă creştere se observă în general ca un proces 
spontan periodic al rasei europene, căruia îi va 
urma unul de micşorare a înălțimii. El însă poate 
fi interpretat şi ca semn de degenerare, 4 

Cât priveşte accelerarea generativă ea s'ar putea 
explica prin ipoteza că la oraș vin elementele 
umane cele mai mobile, mai sensitive și că aci viaţa 
este mai excitantă decât la ţară, Totuşi această 
„capacitate precoce de a procrea'“ este cu totul alt. 
ceva decât „voința de a avea copii“, care nu există 
la oraș nici pe departe în acelaşi grad са la sat, 
fiind tocmai un semn al decăderii biologice urbane 
(pag. 67), 

A! doilea mare cadru al vieţii urbane e format 
de fenomenele psihice. Autorul insistă asupra fe- 
nomenelor psihice ale orășanului caracterizat prin 
capacitatea sa de inducție, de iradiație şi de con- 
trast. Cercetează fenomenele de mulțime; contact 
strâns între indivizi; totuși іпѕігӣіпаге; dinamică; 
starea de continuă veghe; încordarea; vigilența sen- 


652 


suală şi indiferența emoțională; nivelarea tempera- 
mentului şi a caracterului; subiectivismul accentuat; 
„libertatea” orășanului; intelectualismul; speciali- 
zarea şi deformarea profesională, 

Reia problema natalității la oraș, privind-o, de 
data aceasta, mai mult, sub aspectul ei psihologic, 
Astfel printre principalele cauze ale scăderii nata- 
lităţii la oraş trebue văzue cele de ordin moral şi 
material, Sub raport psihologic ea se explică prin 
ambiţie — o însușire capitală а orășanului mijlociu 
mai ales — şi prin tendința spre izolare — indi- 
vidualism—; iar din punct de vedere material prin 
lipsa de locuinţe, alimentare, timp liber etc, Nu este 
la baza acestei stări de scădere a natalității, o „mo- 
leşire“ a omului dela oraş, căci „dimpotrivă oraşul 
căleşte pe om, aci e marea luptă a vieţii, aci se 
face selecțiunea cea mai deficilă”' (pag. 84—85). 
Combaterea acestui rău nu are nimic de câştigat 
prin predici morale şi ideologice, ci numai inter- 
venția reală, bazată pe cunoaștere poate aduce un 
folos palpabil. 

Interesante sunt capitolele care tratează despre 
formarea limbii în centrele urbane; despre corela- 
На dintre pronunțare şi modelarea feţii; despre 
artifcialul vieții urbane, cât şi cel despre ехсгеѕсепја 
culturală a orașului, 

Incheierea acestui studiu e numai programatic ca- 
tegorică, pentrucă cele mai multe probleme, cât 
mai ales problema centrală a „tipului de om ur- 
ban”, nu rămân, până la urmă, decât tot probleme, 
Fie că e vorba de popoare care încearcă o desur- 
banizare, fie că e vorba „de popoare mici şi, ră- 
mase într'o fază de primitivitate", prin renunțarea 
la formarea oraşelor în stil mare (pag. 120), pen- 
tru toate se impune cunoașterea științifică a ma- 
rilor oraşe, D-l Hellpach enumeră un șir respecta- 
bil de lung al specialiștilor care sunt chemaţi să 
contribue la această „universitas literarum", (pag, 
122—123): antropologi, psihologi, psihotehnicieni, 
meteorologi, climatologi, fizicieni, tehnologi, fizio- 
logi alimentari, clinicieni, igienişti, psihologi so- 
ciali, genealogi, linguiști, sociologi, statisticieni, 
economişti, ş, а, 

Această ştiinţă trebue să se ferească de romantica 
satului dar și de mobilismul orășenizării — iar dacă 
va fi folositoare sau nu — depinde de felul în care 
va şti să Не cu adevărat o ştiinţă, 

Lucrarea profesorului Willy Hellpach, atât de 
prețioasă şi atât de bogată ca material informativ, 
poate îi aşezată alături de cercetările şi operele 


unora са Max Weber, Werner Lombart, René Mau- 
nier sau Sorokin şi Zimmerman. Un singur adaos 
aş avea de făcut (aceasta în calitate de sociolog!) 
— totuşi ar trebui să se rezerve un loc mai cen- 
tral sociologului în cadrul cercetărilor despre ma- 


A N T R O Р 


L. VON WIESE: Ното sum. Gedanken zu einer zu- 
sammensassenden Anthropologie, 


Primele decenii ale secolului nostru prezintă pro- 
cese de dislocare şi transformare într'o desfăşu- 
rare vertiginoasă, cum încă nu le-a cunoscut lu- 
mea. Rapiditatea evoluţiei actuale a distrus echili- 
brul în relațiile omenești; omul pierde tot mai mult 
capacitatea de a întreţine o comunicaţie firească 
cu semenii săi, 

Crize economice şi financiare, politice şi morale 
se înlănțuiesc într'o formidabilă interdependenţă, 
în care fiecare se agravează reciproc, 


Dar şi inițiativele de reconstrucție sunt tot atât 
de viguroase pe cât de întinsă este desordinea, In 
fiecare domeniu de activitate omenească se afirmă 
o rațiune concretă, Schimbările hotăritoare se pe- 
trec prin constelația factorilor reali din diferitele 
domenii și se anunţă, în prima linie, prin tendinţe 
elementare şi reacţiuni spontane, Căci sistemul de 
reacțiune cel mai complex şi mai sensibil, care este 
omul, indică sensul și direcţia prefacerilor, înainte 
ca acestea să ajungă în conştiinţa limpede şi sunt 
supuse unei analize amănunțite, Insă о dirijare 
efectivă a prefacerilor nu este posibilă fără cu- 
noaşterea mai exactă a condițiilor existenței ome- 
nești, De aceea, o orientare sintetică din centrul 
personalității omeneşti este tot atât de necesară ca 
91 cunoaşterea relaţiilor speciale, 


Străduinţele în acest sens s'au intensificat şi ele, 
dela începutul secolului nostru; un loc de frunte îl 
ocupă pe acest plan încercările de mare amploare 
ale lui M, Heidegger şi М, Scheler, de a determina, 
în ansamblul ei, ființa omenească, 

O concepţie mai adecvată asupra omului — o 
antropologie sintetică — care să exprime omul in- 
tegral, în realitatea sa de ordin material şi spiri- 
tual, este pe cale de a se constitui. Tot mai temei- 
nic se examinează relaţiile omului, „coerenţa“ 
sa cu lumea și se lămuresc şi deformaţiile саге 
se ivesc de pe urma alterării acelei coerențe, prin 


rile oraşe, Altfel, coordonarea și perspectiva glo- 
bală a fenomenelor s'ar pulveriza şi nici паг pu- 
tea oslindi complexitatea şi adâncimea istorică a 
unor fenomene sociale de-o însemnătate atât de 
mare. Leon Тора 


O L O G I E 


forțarea sau izolarea artificială a unor funcțiuni 
organice sau sufleteşti, 

Pe linia acestor străduinți, celebrul sociolog L., 
von Wiese întreprinde în recenta lucrare susnu- 
mită o revizuire metodică a principalelor enunțări 
antropologice, aducând importante întregiri la con- 
statările antropologice de până acum, 

Cercetările sale sociologice au înfățișat în mod 
sistematic relaţiile interomenești, inevitabile şi in- 
dispensabile pentru ființa omenească, Sociologia 
este în acest sens parte constitutivă din antropo- 
logie, Insă von Wiese simte trebuinţa unei orien- 
tări fundamnetale asupra omului şi ca punct de 
plecare dar şi са rotunzire a cercetărilor socio- 
logice; el se străduiește să prezinte o schiță pen- 
tru o antropologie mai completă prin aprofundarea 
constatărilor de ordin științific — natural, psiho- 
logic — spiritual şi sociologic, Cercetările speciale 
au deschis perspective diferite asupra omului; 
pentru naturalist omul apare ca locul de inter- 
secţie pentru diferite forţe cosmice, sociologii des- 
scriu jocul relaţiilor intersociale, 

Omul este astfel prezentat са о abstracţiune pen- 
tru un ansamblu de forţe diferite, 

Dar omul concret cu sentimentele sale de bucu- 
rie și durere nu se simte ca o rezultantă a acestor 
factori trans-personali, ci ca un Eu închis şi rotun- 
zit, Antropologia, sprijinindu-se îndeosebi pe expe- 
riența internă, poate opune această instanţă ul- 
timă a eului cu funcțiunea lui de control şi răspun- 
dere, ca un fundament permanent în toate varia- 
{Ше istorice, Aceste sunt uneori aşa de accentuate, 
îndeosebi. când trec printr'o transformare bruscă, 
încât au aparența să exprime în mod definitiv 
esența omului, iar manifestările anterioare sunt 
considerate de trecător. Un exemplu tipic observă 
v, Wiese, oferă pentru aceasta tinerimea de astăzi: 
„ceea ce se petrece înainte de 1914, crede еа, 
aparţine unei epoci dispărute de care nu o mai 
leagă nimic; iar anii înainte de 1933 îi consideră 
chiar pierduţi în vreme, în sensul că nu mai poate 


653 


înțelege năzuințele, scopurile şi felul de cugetare 
a generaţiei mai vechi; ea este convinsă că toți şi 
totul s'au schimbat”, 

Interpretarea antropologică nu se limitează la 
inserarea omului în ordinea animalică, nici nu-l pri- 
veşte pe acesta, într'un fel de apoteoză, ca purtă- 
torul spiritului și nici nu-l determină după trans- 
formarea sa în ordinea colectivă. v, Wiese concepe 
o antropologie comprehensivă, care întruneşte or- 
ganic toate trei felurile de orientare printr'o apro- 
fundare și rotunzire a experiențelor esenţiale asu- 
pra omului; pe această cale se obţine o idee gene- 
rală despre om care este şi concretă, fiindcă fie- 
care se recunoaşte în lumina еі, Această antropo- 
logie sintetică are mai curând caracterul unei in- 
tuiţii artistice decât cel al unei discipline pozitive. 

In această perspectivă, у, Wiese se ocupă mai în- 
tâiu de polaritatea între уіеа{й și moarte саге de- 
termină în mod deosebit manifestările omului, 


Atitudinea іп fața morții a fost adesea înfăţi- 
şată, în mod impresionant și cu scopul unei inter- 
pretări filosofice cum este cazul în unele dialoguri 
din cele mai celebre ale lui Plato; în literatura an- 
tropologică actuală problema morţii ocupă un loc 
neînsemnat, у, Wiese îi acordă mai multă atenţie, 
dar el însuşi constată că cel puţin în Europa de 
astăzi atașarea la vieață este mai accentuată decât 
preocuparea de moarte — ceea ce trece de o ati- 
tudine sănătoasă. Omul se găsește totdeauna într'o 
situaţie de a împlini o obligaţie sau de a se re- 
semna, 

In centrul tuturor preocupărilor antropologice 
stă problema conexului între corp, suflet şi spirit, 
Și v, Wiese discută acest conex, plecând dela con- 
cepţia lui M, Scheler şi W, Sombart, Scheler înfă- 
țişează existenţa psiho-fizică dela plantă până la 
om ca o serie de trepte succesive şi în strânsă legă- 
tură, Omul le întruneşte pe toate; el cuprinde 
tendințele sensitive ale plantei, instinctul şi inte- 
lisenţa practică a animalului căreia i se supra- 
pune spiritul. Fără forța proceselor vitale, spiritul 
(Geist) nu are nicio putere, însă el are proprie- 
tatea de a se desprinde de procesele vitale și de 
a se opune chiar acestora. Spiritul are capacitatea 
de obiectivare și substantivare şi realizează cu 
actul specific al „ideaţiei” intuiţii generale си va- 
loare apriorică, 

Scheler accentuiază dependenţa spiritului, con- 
diționarea lui de treptele inferioare, însă, în ca- 
drul proceselor vitale, spiritul apare cu o pro- 
prietate nouă, acea de a se orienta în mod nelimitat 
prin uzul simbolurilor. Această facultate străbate 


654 


$1 organizează $1 reacțiunile afective și voluntare, 
Numai omul este în stare, cum constată şi Som- 
bart, să privească spre impulsiunile sale şi să 
obțină libertate faţă de necesiţătile naturii, 

Wiese este de acord cu Scheler, cu privire la 
unitatea manifestărilor vitale și sufleteşti, însă el 
extinde această unitate și asupra proceselor cogi- 
tative și ideative; în toate procesele de ideaţie, 
insistă Wiese, intervin factori emotivi, procese 
fiziologice şi corporale, Acest fapt nu-l contestă 
nici Scheler; el deosebeşte însă procesele spiri- 
tului de celelalte, sub raportul proprietăţilor ca- 
litative, 

v, Wiese nu acceptă această separare, având în 
vedere realizările efective ale spiritului, El gă- 
seşte, adică, că majoritatea oamenilor este foarte 
aproape de animal; cugetarea lor abstractă este 
abia în rudimente neînsemnate, Deasemeni, în ce 
priveşte libertatea față de pornirile organice, у, 
Wiese observă şi contra lui Sombart că majorita- 
tea oamenilor acţionează din necesităţi naturale, 
precum utilizează şi cugetarea numai ca armă de 
luptă pentru existenţă, Ideaţia pură este un feno- 
men rar, Aptitudinele spirituale se pot desvolta şi 
răspândi numai іп vieaţa şi în ordinea socială. 
у, Wiese refuză deci să facă din capacitatea spi- 
ritului criteriul de demarcaţie între om şi animal; 
omul este o fiinţă care are numai predispoziţii de 
a desvolta calităţi spirituale, 

Faţă de observaţiile critice ale lui v, Wiese, 
putem susține cu Scheler că spiritul este un spe- 
cific al omului; dar putem admite că în majori- 
tatea cazurilor rudimentele spiritului nu-l ridică 
pe om peste nivelul animalic sub raportul presta- 
țiunilor, Insă această capacitate, multiplicată şi 
exercitată în comunitatea socială, susținută de vi- 
braţia unei emoţii puternice, devine izvorul de 
creaţie, invenţie şi transformare a societății, у, 
Wiese vede în manifestările spirituale numai o po- 
tențare а inteligenţii animalice. Constatarea lui 
Scheler priveşte însă un fapt natural, fiindcă 
niciun animal, care sub raportul prestațiunii și al 
rezultatelor poate să pară mai inteligent decât un 
copil sau un om matur, nu se poate ridica până la 
un proces de obiectivare şi nici nu poate concepe 
sau realiza amânarea unei reacţiuni, spre саге îl 
imping impulsiunile sale actuale. Insăşi ordinea 
socială, сате desvoltă și propagă anumite capaci- 
tăţi, este o proprietate a spiritului omenesc; nu- 
mai acesta realizează comunicarea intersocială şi 
numai el se poate alimenta din moştenirea socială. 
Și у, Wiese recunoaşte că societatea nu poate crea 


facultăți даса nu există predispoziţii naturale. Cri- 
tica lui у, Wiese faţă de Scheler se întemeiază nu- 
mai ре prestaţiunile neînsemnate ale spiritului la 
majoritatea oamenilor; putem reţine această con- 
statare, însă ea nu poate răsturna faptul că şi în 
cele mai neînsemnate demersuri ale spiritului se 
anunţă o proprietate nouă, capabilă prin plastici- 
tatea ei de o desvoltare nelimitată dacă şi nu la 
acelaşi individ. 

Preocupat de nivelul şi valoarea prestaţiunilor 
spiritului omenesc, v, Wiese preferă să deosebească 
două sfere care nu au de a face cu contrastele 
stubilite până acuma, şi anume o sferă universală 
sau normală а vitalului şi una a unei vitalități 
potenţate, neobișnuite, Manifestările psihice obiş- 
nuite din domeniul sentimentelor, intelectului, 
fanteziei și voinţei, aparţin Ја sfera cea dintâi, 
A doua sferă, v. Wiese o numeşte „Ingenium”, Ho- 
tarul între ambele sfere trece orizontal printre 
procesele psiho-fizice, privite într'o dimensiune 
verticală, v. Wiese deosebeşte deci anumite mani- 
festări mai intensive ale corpului, sufletului şi spi- 
ritului de formele mai slabe şi mai obişnuite. In- 
genium înseamnă о роїепјаге a tuturor proceselor 
vitale și sufleteşti; el este întovărășit de stări de 
excitație nervoase şi cerebrale, îndeosebi emoţiile 
se ridică la o activitate care întrece cursul obiş- 
пий al vieţii; el se manifestă în formă de miş- 
care vijelioasă, dar şi în pătrundere liniştită, 
adâncire şi concentrare, Їп ingenium у, Wiese sin- 
tetizează fenomenele de vibraţie profundă, de bu- 
nătate curată, de entuziasm spontan şi de invenţie 
creatoare. Cu ingenium omul atinge treptele celei 
mai puternice simţiri de personalitate, 

Concepţia lui v. Wiese asupra ingeniu-lui se apro- 
pie de cea a lui Bergson din „Les deux sources 
de la morale et de la religion“, asupra етођіеі, 
care este considerată de resortul principal al in- 
venţiei morale şi religioase, 

Fenomenul ingeniu-lui sugerează şi un ideal de 
educaţie din cele mai valoroase: de a face pe oa- 
meni sensibili şi capabili să experieze momentele 
mari, astfel ca acesta să aibă răsunet în lunga 
noapte a vieţii lor întunecate. Insă у, Wiese trece 
şi aici cu vederea că nicio străduință educativă n'ar 
fi posibilă, dacă capacitatea de a obiectiva lumea 
şi Eul propriu, şi peste tot facultatea abstracţiu- 
nii, n'ar fi o proprietate omenească, susceptibilă 
de desvoltare, л 

Totuşi, motivarea lui v, Wiese pentru împotrivi- 
rea sa de a separa pe om Че animal, este limpede 
şi lasă faptele neatinse. „In fața faptului, repetă 


v. Wiese, că operaţiunile spiritului omenesc, întru- 
cât depășesc într'adevăr capacitatea de presta- 
{ипе a animalelor superioare și sunt într'adevăr 
libere, — sunt rarități, nu se recomandă de a соп: 
sidera chiar activitatea intelectuală de criteriu 
propriu al oamenilor îndeobşte, ci numai al unor 
anumite cercuri de persoane“, Astfel, у. Wiese 
aplică faţă de această problemă un criteriu de va- 
lorificare socială şi consideră chiar facultăţile 
superioare са polențări ale facultăţilor care se 
întâlnesc la unele animale, Afirmația sa nu se 
poate concilia cu faptul că nimeni nu încearcă 
nici cu cel mai inteligent animal o educaţie în me- 
diul social şi cultural, 

După descrierea structurii fundamentale a omu- 
lui у, Wiese urmăreşte manifestările tipice ale omu- 
lui, făcând deosebirea între proprietăţile perma- 
neate şi atitudinile impuse de împrejurările din 
afară, Sociologia descrie atitudinile, antropologia 
încearcă să descopere îndărătul şi prin învelișul 
acestora, proprietățile permanente, Pe oamenii cu 
reacţiuni mai potențate, cu emoţii mai rare şi mai 
puternice, v. Wiese îi numește „abnormi“; ei sunt 
deasupra nivelului obişnuit, în unele privinţi sub 
acest nivel. Ei se ivesc îndeosebi în domeniul spi- 
ritual şi dau prilej la diferite conflicte în уіеа[а 
socială, Pregătirea viitorului este justificarea ab- 
normilor, 

Tipul normal îl prezintă oamenii айаріа{і la 
împrejurările prezente; ei au o fericită echilibrare a 
forţelor vitale, cu nutriția şi circulaţia sângelui 
sănătoasă, şi nu manifestă tendința spre înnoiri 
şi schimbări; durerile fizice le caută, de cele su- 
fleteşti se feresc, Cei în afară de normă sufăr; ei 
sunt alungaţi din paradisul nevinovăţiei simțuri- 
lor şi mușchilor, Creerul lor desvoltat caută schim- 
bări şi trezeşte conflicte, 

Dichotomia aceasta, pentru care predispoziția fi- 
zică este hotăritoare, v. Wiese o ţine de esenţială 
şi plină de consecințe; ea explică variaţia atitudi- 
пог omenești. Compensarea neajunsurilor ambe- 
lor tipuri este marea ţintă a educaţiei şi politi- 
cei, 

Antropologia se întreabă, după determinarea 
proprietăților interne ale omului, în mod princi- 
pial, care este ansamblul factorilor externi care 
determină existența omenească, v. Wiese numeşte 
între categoriile din afară: ideile, principiile şi 
interesele colective. 

In această perspectivă, ideile și principiile nu 
sunt considerate ca produse ale cugetării, ci ele 
îşi au originea în lumea din afară şi se adresează 


655 


la totalitatea eului, Ele sunt reprezentări abstracte 
ale voinței colective, şi nu ţin seama de cazurile 
individuale concrete, ce au în vedere situaţii бе- 
nerale pentru care impun constrângere. Eul indi- 
vidual experiază lumea prin intermediul lor; ab- 
stractul obţine stăpânire asupra concretului. Nu- 
mai pe această cale este posibilă uniformizarea 
persoanelor diferite, In formă de ideologii şi di- 
ferite „isme“, ele cuprind interese colective şi de- 
vin ca opinie publică dominantă forțe diriguitoare 
ale unei epoci. Ele îmbracă forma de normă, la 
care tendința de a stăpâni este mai mare decât 
cea de a convinge. Forţa constrângerilor sociale 
abstracte este rezultatul culturii sociale, necesar 
și util, dealtfel s'ar ivi haos şi desagregare, Ideile 
sociale exercită о tiranie rigidă. Intre idee și уіеаја 
firească este o ostilitate permanentă. Ismele de- 
rivă din tendinţa spre putere şi depăşesc consecin- 
tele voite. Adesea se suprimă forțe pe care voiau 
să le favorizeze şi se deslănțuesc altele pe саге 
le voiau suprimate, Aceasta constitue un pericol 
cu atât mai mare, cu cât firea omenească este stă- 
pânită de motive neraţionale, „residue“, cum le 
numeşe Pareto. Cu toată rigiditatea principiilor 
sociale şi pericolul pe care îl implică, nu se poate 
cere desprinderea de toate legăturile pe care le 
impun, fiindcă îndepărtarea radicală a imperati- 
velor este îndată exploatată de firi egoiste şi bru- 
tale care doresc haosul, 

Totuşi, observă у, Wiese contra lui Pareto, nu 
poate fi desconsiderată voința de adevăr la o mi- 
noritate de oameni. Massa este stăpânită de „re- 
sidue“, însă în lume se afirmă și străduința spre 
o rațiune desinteresată, Din lumea raţiunii, şi mai 
mult încă din sfera ingeniu-lui străbat influenţe 
care tind să aducă їп concordanță уїеа{а cu ade- 
vărul. 

In descrierea forței de stăpânire a ideilor, 
v. Wiese înfăţişează constelații tipice, concrete, 
acestea aparțin unui plan intermediar între feno- 
menele descrise de școala sociologică franceză în 
deosebi de Durckheim sub denumirea „representa- 
tion collectives” şi între aşa numitul „spirit obiec- 
tiv”, aşa cum 1-а înfățișat H. Freyer și pe planul 
categorial N. Hartmann în magistralele sale opere 
recente, Wiese are meritul că prezintă în mod deo- 
sebit de viu un material concret şi totuşi cu о 
semnificaţie categorială, 

Principiile au drept conţinut raportul eului cu 
semenii, Direcţia, conţinutul şi valoarea existen- 
{еі omeneşti este determinată și constituită de re- 
laţiile cu ceilalți oameni, 


656 


Problema eului şi a comunităţii „Ich und Wir” 


a prilejuit o vastă literatură, Wiese tratează și 
această problemă în comparaţie cu vederile unui 
reprezentant însemnat: Fr, Kiinkel. Acesta vede 
în Eu numai suportul răului, — iar în „Wir“ rea- 
lizarea binelui, 


Fără îndoială, admite у, Wiese, eul prezintă ade- 
sea împietrire egoistă și lipsă de simţire, iar „Wir” 
înseamnă participare deschisă la comunitate și de- 
votament pentru un scop, Însă cugetarea antro- 
pologică veritabilă nu vede în orice voință indi- 
viduală și în mândria ei îndărătnică numai rău- 
tate egoistă, Antiteza este prea îngustă, A se ri- 
dica prin degajare de Eul propriu până la servi- 
ciul, din pornire liberă, faţă de „Wir” — este, în 
ordine normală, menirea omului şi calea mântuirii 
sale. Aceasta nu este numai un postulat etic, ci 
un proces cauzal cu necesitate naturală, care se 
poate observa în toate cazurile în care o perso- 
nalitate sănătoasă ajunge la deplină desvoltare, 


Totuşi nu este dovedit că individul complet în- 
cadrat prestează mai mult pentru interesele co- 
munității decât alții defăimați са individualişti 
orgolioşi. Superioritatea comunității asupra indi- 
vidului este numai atunci vădită când avem de-a- 
face cu un Eu lipsit de capacitatea de a se înălța 
față de un „Wir", care oferă forțelor mobile ale 
Eului posibilitatea de desvoltare. Insuşi „inge- 
nium“, proprietatea cea mai de valoare a omului, 
obține posibilitățile de afirmare din conexul cu 
„Wir”, dar nu derivă din acesta, 


În ultimul capitol v. Wiese se ocupă de atitu- 
dinea omului față de Dumnezeire. El se întreabă: 
ce lumină aruncă asupra esenței omului încercarea 
acestuia de a căuta pe Dumnezeu. Trecând în re- 
vistă străduinţele de acest fel, у. Wiese ajunge la 
concluzia că omul modern este mai conştient decât 
cel din generaţiile trecute de insuficiența inter- 
pretărilor suprasensibilului. De aici provine o ata- 
şare la lumea de dincoace, care este înălțată la 
un nivel suprapersonal, In locul nemuririi indivi- 
duale, omul modern crede în nemurirea poporu- 
lui, rassei, omenirei. Pe această cale oamenii sunt 
puşi cu mai mare efect în serviciul social, A căuta 
pe Dumnezeu înseamnă a colabora la pregătirea 
unui viitor mai perfect pentru urmaşii noştri pe 
pământ. Insă aceasta, accentuiază v. Wiese, nu tre- 
bue să aibă drept consecință o desdeificare a lu- 
mii transcendente.  Imperfecțiunile tuturor stră- 
duinţelor omeneşti au trăsăturile unei capacităţi 
de perfecţiune şi justifică credința că aparţinem 
unei lumi transcendente, 


Seria de idei antropologice, cu atâtea orientări 
metodice, sugestii şi perspective, autorul o încheie 
cu o subliniere a valorii personalităţii. omeneşti, 
care este cu atât mai remarcabilă, fiindcă vine dela 
un sociolog саге nu trece cu vederea nicio forță de 
ordin social. v. Wiese se întreabă ce directivă re- 
zultă din orientările antropologice pentru tratarea 
oamenilor, În această privinţă punctele de vedere 
general-omenești stau față în față cu determină- 
rile istorice. Hotăririle concrete aparţin necesită- 
Ног corespunzătoare împrejurărilor şi nu pot fi 


precizate fără considerarea acestora, însă în toate 
cazurile trebue să prezideze tendinţa de a-i da 
omului viu din carne şi oase posibilităţi pentru 
desvoltarea forțelor sale mai nobile, pentru inge- 
niul său. 

Ideia personalității omeneşti, proprietăţile per- 
manente din structura omului l-au condus pe Wiese 
dela cercetările speciale spre o orientare antropo- 
logică, iar constatările acesteia le pune în serviciul 
desvoltării structurii omenești, 

Al. Ieşar, 


657 


. COMENTAR LA STUDIUL „ȘTIINȚA ŞI 
PEDAGOGIA NAȚIUNII“. Cuprinsul, Inroducere: 
1) Se vor înregistra aici oameni, fapte şi idei, 
din ţară şi străinătate, ce stau în legătură cu 
programul ştiinţific $1 de acţiune culturală al re- 
vistei țacum prezentăm unele completări la stu- 
diul din fruntea revistei; 2) Șapte tipuri sociale, 
ca atitudine față de ştiinţă, 

A. Cunoașştere. Ştiinţa (Sociologia Națiunii. 
1) Cercetări monogratice româneşti: a) Din editura 
Institutului de Ştiinţe Sociale al României; b) Cer- 
cetări ale satului transnistrian; c) Monografia co- 
munei Bălănești, madel de străduință a unui învă- 
tator pensionar; d) Contribuţii mai noi la preciza- 
rea „Științei Națiunii” şi a „Monografiei socio- 
logice"; e) Sociologia Națiunii (cercetări de gos- 
podării țărănești; oficiu pentru cunoaşterea totală 
a Națiunii române; publicarea monumentelor vechiu- 
lui drept românesc) la Academia Română. 2) Socio- 
logia monogratică în străinătate: a) Monografia 
satului (Das Dorfbuch) în Germania şi Institutul 
sas de cercetarea poporului în Sibiu; b) Metoda 
monografiei sociologice din Bucureşti în Ungaria; 
c) Sociologia românească la New-York; d) Alte 
dovezi străine de recunoaştere a sociologiei româ- 
nești: Cererea d-lui Dr. Victor Martin, dela Uni- 
versitatea din Louvain şi dela Institutul Solvay 
din Bruxelles; Seminarul de Sociologia Patriei 
a Prof. R. Thurnwald dela Universitatea din Ber- 
lin; Scrisoarea dela Cabinetul Președintelui de 
Consiliu, Prof. Salazar; e) Sociologia Românească 
şi Institutul Internaţional de Agricultură. 3) A/ 
XIV-lea Congres Internaţional de Sociologie, cu 
sediul la Bucureşti şi publicaţiile lui. 4) Progra- 
mul de lucru al Seminarului de Sociologie din 
Bucureşti pe 1942; Comemorarea lui Auguste 
Comte. 5) Institutul de Științe Sociale al Româ- 
niei. 6) Institute ungare de cercetări ale naționali- 
tăților. 7) Institutul Chinez de cercetări sociale 
din Penking, după modelul Institutului din Bucu- 
veşti. 8) Consiliul național de cercetări științifice. 
9. Facultatea de Științe Sociale şi Politice. 


658 


INSEMNĂRI, DISCUȚII, PROBLEME 


В. Acțiune. Etica şi Politica Națiunii. 1) Orga- 
nizarea tineretului universitar. 2) Triplul Primat 
al Națiunii, їп cercetare, învățământ şi cultura po- 
porului. 3) Cultura poporului: a) Experienţe ger- 
mane, teoretice: transformarea revistei „Volks- 
spiegel” şi practice; organizarea cunoaşterii și ac- 
{йш pe teren, în Saxonia; b) Lucrări de fapte 
culturale şi de doctrină; c) Pentru înlăturarea 
unor nedumeriri şi lămurirea unor neînţelegeri, 
voite ori nu, alte exemple din practica culturii po- 
porului în Germania. 4) Activitatea recentă a 
„Fundaţiei Culturale Regele Mihai І“. 5) Actuali- 
tatea raportului dintre Școala primară, Cămin cul- 
tural şi Școală țărănească. 6) Concepţia unui Mi- 
nister al Culturii Naţionale, ca o variantă a ace- 
leași idei, exprimată în studiul publicat în acest 
număr, 


Introducere: 1) Studiul din fruntea acestui nu- 
măr „Știința şi Pedagogia Națiunii”, rezumă sin- 
tetic şi în trăsături foarte largi un program de cer- 
cetare şi de acțiune, pe care, sub diferite forme, 
l-am formulat şi aplicat în timp de mai mult de 
trei decenii, în deosebite situații şi împrejurări: 
dela catedră, ca profesor și director al Seminaru- 
lui de Sociologie, ca Președinte al Asociaţiei pen- 
tru Studiul şi Reforma Socială, al Institutului So- 
cial Român și al Institutului de Științe Sociale 
at României, ca conducător de instituții de Stat 
ori de cultură. In revistele pe care le dirijez „Аг- 
hiva pentru Știința şi Reforma Socială“, de 14 апі 
și „Sociologia Românească”, de patru ani, ca şi 
în volumele „Sociologia militans”, ,„Cunoaștere şi 
Acţiune“ (2 vol.), precum şi în lucrările menţio- 
nate în acest număr al revistei, cetitorul are posi- 
bilitatea de a găsi orice lămurire şi se va putea 
uşor convinge de o aceeaşi continuă şi constantă 
atitudine ştiinţifică şi culturală, 

Faţă de aceste numeroase posibilităţi de infor- 
тајне este surprinzător, că se poate încă întâlni 


ignorări ori deformări ale doctrinei се о repre- 
zintă lucrările noastre ştiinţifice și acţiunea con- 
formă lor. 

2) O problemă interesantă de Sociologie a tiin- 
{еі, vrednică а fi studiată mai deaproape, este 
aceea ce reiese din atitudinea pe care o ia ceti- 
torul (în general, dar, mai ales, român) față de 
o operă ştiinţifică. 

Există în această privință cel puţin şapte ti- 
puri, pe care mă mărginesc acum numai a le în- 
registra, ca o ilustrare a metodei tipologice. apli- 
cată la experienţa socială curentă, rezervându-mi 
dreptul a le adânci, cu altă ocazie. Iată, aceste” 
tipuri: 1) tipul isnorantului sincer, desigur sim- 
patic, care declară fățiș că nu ştie şi nici пи dis- 
сша, pentrucă nu-l interesează problema cerce- 
tată; 2) tipul mai puţin simpatic este desigur al 
isnorantului preţios $1 prezumţios, care, deşi nu 
ştie nimic ori în cel mai bun caz ştie ceva cu 
aproximație, totuşi discută, câteodată chiar cu 
emfază și dă sentinţe; 3) tipul isnorantului voit, 
prefăcut, câteodată perfid, care ştie, dar discută 
ca și cum nu ar şti, Intr'o gamă progresivă din ce 
în ce mai puțin simpatică apar apoi: 4) tipul abi- 
lului 91 al ingratului, care ştie, pentrucă s'a ins- 
pirat dela sursă, își însușește chiar ideile princi- 
pale ale cuiva, fără însă a pomeni undeva acea- 
sta, şi-i critică apoi cu cinism ideile lui secun- 
dare, pentru a da impresia de independenţă și ori- 
sinală superioritate; 5) tipul falsificatorului, care 
denaturează intenţionat, din dorința de a ponegri 
şi 6) tipul incorectului, ori pentru a întrebuința 
o expresie mai adecvată, deşi poate tare, tipul 
banditului intelectual, care insinuează, inventează, 
censurează, discutând idei ce n'au fost exprimate, 
atribuind idei ce au fost respinse ori chiar dispu- 
tând altceva decât ideile cuprinse în vreo operă 
ştiinţifică. La aceste şase tipuri se opune, din fe- 
ricire, 7) tipul nobil al criticului obiectiv, care 
ştie despre ce este vorba, cântărește şi scoate la 
iveală atât părțile luminoase, ca şi cele umbroase 
şi discută cu argumente. În această rubrică sperăm 
să întâlnim exemplificări numai ale acestui ultim 
tip. 

A. Cunoaşiere. Știința (Sociologia) Națiunii: 
1. Cercetări monografice româneşti: a) Din editura 
Institutului de Ştiinţe Sociale al României, Numă- 
rul de față, prezintă, bunăoară, cinci feluri de con- 
tribuţii monografice; 1) O cercetare de monografie 
generală a plășii Dâmbovnic din Argeş, precum şi 
lucrarea de monografie comparativă „60 sate ro- 
mânești“ (două volume apărute, alte trei în curs 


de apariție); 2) O contribuţie la tipologia satelor 
românești cu patru tipuri de sate; 3) Câteva as- 
pecte monografice; 4) Prezentarea analitică a unor 
monografii sociale de sate; „М№Мегеј" (3 vol.) şi 
„Clopotiva" (2 vol); şi, în sfârşit 5) Indrumările 
pentru cercetările monografice, care împreună cu 
comunicările mele dela Academia Română despre 
„Problema Sociologiei“ au o importanță deosebită 
pentru directivele ce trebue să le urmeze o mono- 
grafie sociologică, în sensul şcoalei din Bucureşti; 
b) Cercetări ale satului transnistrian. Cercetările 
pe teren își dovedesc din ce în ce mai mult ne- 
cesitatea atât pentru lămurirea problemelor teo- 
retice cât şi pentru deslegarea optimă a chestiuni: 
lor de ordin practic. 

In timpul când revista aceasta se afla sub tipar 
au avut loc trei serii de cercetări ale unor sate 
din Transnistria. Institutul de Științe Sociale а 
primit în 20 Noemvrie 1941, următoarea telegramă 
din Tiraspol: „Dorim a face o lucrare cu carac- 
ter ştiinţific despre pământul, oamenii şi vieaţa 
din Transnistria, vă rog să binevoiţi a-mi desemna 
un specialist, Guvernator civil, Gh. Alexianu”. La 
aceasta, s'a răspuns: „Institutul de Științe Sociale 
însărcinează pe d-l Traian Herseni, cu conducerea 
studiului ştiinţific al vieții sociale din Transnis- 
tria; Institutul, care de 17 ani face cercetări apro- 
fundate de monografie sociologică în satele și ora- 
şele româneşti de pretutindeni, vă felicită călduros 
pentru fericita şi patriotica iniţiativă”. 

In acest scop s'a constituit o comisie condusă 
din Tr. Herseni, conferenţiar de sociologie ru- 
rală la Facultatea de Filosofie şi Litere din Bu- 
сиге$ și din: N. Al. Rădulescu, conferențiar de 
geografie, pentru problemele de geografie umană, 
economică şi de raport reciproc între natură şi 
cultură; Dr. 1. Făcăoaru şi d-na Т. Făcăoaru, pen- 
tru cercetări antropologice; D. Șandru, pentru stu- 
diul limbei; Gh. Pavelescu, pentru studiul concepții- 
lor despre lume și vieaţă şi al obiceiurilor; Liviu 
Rusu, pentru muzică populară; [оп Donciu, pentru 
studiul literaturii populare; Donodini, fotograful 
Guvernământului, pentru documentarea fotografică 
şi Aurelian Popescu, student în Sociologie, pen- 
tru administraţie. In vederea lucrării proiectate de 
Guvernământ, comisiunea a cercetat dela 13 Ia- 
nuarie până la 7 Februarie 1942, regiunile cu popu- 
Јане moldovenească mai compactă din Transnis- 
tria, în special satele Speia, din județul Tiraspol; 
Vasilcău, din judeţul Dubăsari зі Handrabura, din 
județul Ananiev. Rezultatele obţinute sunt în curs 
de publicare. 


659 


O a doua echipă de 15 cercetători, condusă de 
Anton Golopenţia, doctor în Sociologie şi directo- 
rul Oficiului de Studii din Institutul Central de 
Statistică, a lucrat în satul Valea Нојшиї (jude- 
іш Ananiev), unde a studiat modul de funcțio- 
nare al administraţiei sovietice (pe plan cultural, 
economic, sanitar, de organizare locală) și proble- 
mele pe care le ridică realităţile Transnistriei în 
faţa administraţiei româneşti (problema colhozu- 
rilor, problema religioasă, problemele culturale, 
economice, sanitare, administrative propriu zise 
etc), întocmind totodată și un studiu monograf.c 
al acestei capitale de plasă reprezen.ative pentru 
Transnistria rurală, prin populaţia ei mare și 
mixtă (11.000 locuitori, dintre care 6.000 Români 
şi 5.000 Ucrainieni), şi prin cele 18 colhozuri, 11 
școli, 3 biserici, 2 mori cu aburi ale ei. Echipa a 
fost alcătuită din următorii membri ai Oficiului de 
Studii a Institutului Central de Statistică: N, Eco- 
nomu (regiunea, satul, casa, uneltele); СА, Rete- 
gan (populaţia şi familia); D-rd Traian Georgescu 
(sănătatea); T. Al. Stoianovici (istorie socială); 
М, Betea (psihologie socială şi caracterizarea Ro- 
mânului din Transnistria), Gh, Popescu  (convie- 
țuirea dintre Români și Ucrainieni); С. Mănescu 
(biografii); 1, Apostol (cultura tradiţională şi уіеаја 
religioasă); N, Marin-Dunăre (şcoala şi cultura 
oficială); В, Șchiopu (economia agrară); D. Cor- 
bea-Cobzaru (meseriile şi întreprinderile), Paul 
Mihăilescu (comerțul şi creditul); Gh. Bucurescu 
(reglementările juridice tradiționale şi pozitive); 
1, Oancea (administraţia); A, Golopenţia (struc- 
tura socială), 

O a treia echipă, compusă din СА, Serafim şi 
C. Durdun, a studiat anumite probleme în satele 
Mălăeşti (jud. Tiraspol) şi Сішепі (jud. Orhei), 
având de conducător pe Н, H. Stahl, Asistent uni- 
versitar, însărcinat cu conducerea Seminaru'ui 
de Sociologie Monografică din Bucureşti şi Direc- 
tor în Institutul Central de Statistică. 

In numărul viitor al „„Sociologiei Românești”, 
vom împărtăşi cititorilor unele din aceste cercetări 
asupra satului transnistrian, 

* 

с) Monografia comunei Bălănești, model de 'stră- 
duință al unui învăfător pensionar, Din lucrările 
monografice româneşti, menţionăm în special mo- 
nogratia comunei Bălănești, în judeţul Olt, dela 
întemeiere până la 1 [Ianuarie 1936, си trei 
planşe, 14 clişee și numeroase tablouri statistice și 
comparative, întocmită de Pavel Т, Vitănescu, în- 
văţător, Craiova, 1937, 


660 


Această monografie a fost găsită cu drept cu- 
vânt vrednică a fi premiată de Academia Română 
(premiul Gheorghe Chițu). Ea prezintă un interes 
deosebit: 1) pentrucă dă o dovadă puternică, ce 
lucrare minunată poate să facă un învățător, dacă 
pune metodă şi însufleţire în cercetarea satului său, 
asociind la ea şi pe intelectualii satului; 2) pen- 
trucă a purces din dorința să contribue la cunoaș- 
terea satelor şi prin aceasta, cu propriile cuvinte 
ale autorului: „de a ajuta pe consătenii mei, ară- 
tându-se са într'o oglindă felul de vieaţă, dându-le 
astfel putință de a se îndrepta, acolo unde au apu- 
cături greşite“, 3) pentrucă deși nu născut în co- 
mună, autorul trăind în ea 27 de ani, şi-a însuşit 
exclamaţia lui Creangă: „drag mi-e satul meu“ şi 
din iubire pentru satul său adoptiv a început cer- 
cetările, nelăsându-se covârşit de greutăţile în- 
tâmpinate, descoperind lucruri noi, chiar într'un 
sat ce părea fără interes, „Cum comuna Bălănești 
nu este o comună de moșneni, cu acte, documente, 
tradiţii, nici aşezată în vreo localitate istorică, 
nici cu vreun fel de importanţă deosebită, aveam 
credința că monografia ei nu prezintă interes“. 

Totuşi, continuă mai departe autorul în confe- 
siunea sa, atât de sinceră, sugestivă şi instructivă: 
„lucrând însă m'am convins că mă înșelam cu to- 
tul, căci, cu ocazia aceasta am aflat lucruri foarte 
interesante, care nu-mi puteau trece prin minte 
că ar exista cu adevărat în comuna în care 
trăesc“. 4) Іа sfârşit, monografia d-lui Р. T. Vi- 
tănescu este prețioasă nu numai prin exemplul 
frumos pe care-l dă, dar şi prin apelul pe care-l 
face, şi pe care noi înşine de peste două decenii 
l-am adresat tuturor intelectualilor ţării: „de 
aceea, îndemn, scrie autorul în prefaţă, cu toată 
stăruința pe toţi colegii învăţători, precum şi pe 
toți intelectualii satelor, să facă monografia co- 
munei lor, asigurându-i că oricât de neînsemnată 
ar fi comuna, vor afla lucruri interesante, unele 
nebănuite chiar, şi că, dacă nu vor putea face cine 
ştie ce operă, vor face neapărat un mare serviciu 
comunei şi vor avea un îndreptar în activitatea lor 
pentru ridicarea sătenilor“, 

Lucrarea întocmită după planul monografic al 
şcoalei din Bucureşti, este împărţită în următoa- · 
rele capitole: 

1, Descrierea comunei (cadrul cosmologic): cap. 
1) satele comunei Bălănești; сар. 2) teritoriul co- 
munei. II, Istoricul (cadrul istoric): cap. 1) inte- 
meierea satelor; cap, 2) evenimenele istorice în 
trecutul comunei; cap, 3) urme în trecut; cap. 4) 
legende şi spuse din bătrâni. III. Locuitorii (ca- 


drul biologic şi psihic): cap. 1) starea trupească 
(cadrul biologic): populația, starea populaţiei, 
traiul); cap, 2) starea sufletească (cadrul psihic, 
vieața socială, obiceiuri şi date). ТУ. Intăptuirile 
locuitorilor: cap. 1) starea economică: privire în 
trecut și în prezent, agricultura, cultura pomilor 
roditori, cultura viei, pădurile, creşterea vitelor şi 
pășunatul, păsările de curte, produse animale, în- 
deletniciri ca: albinăritul, vânatul, viermii de mă- 
tase, bugetul săteanului: al unui fruntaş, al unui 
mijlocaş, al unui sărac; cooperaţia, creditul şi eco- 
nomia; industria, comerțul, căile de comunicaţie; 
cap. 2) starea culturală: şcoala, căminul cultural, 
ştiinţa de carte, limba vorbită, producții artistice; 
cap. 3) starea religioasă: biserica, credinţa reli- 
gioasă, practica religioasă; cap. 4) starea etico- 
juridică: starea juridică, starea morală; cap. 5) 
starea politică: legături administrative în trecut 
şi prezent, primăria, percepţia, politica în comună. 
Incheiere, 

Ne bucurăm că monografia d-lui P, Т. Vitănescu 
a fost tipărită, Ea ne-a fost trimeasă în manus- 
scris în 5 caiete, asupra cărora s'a scris de către 
Н. Н. Stahl, însărcinat a referi asupra ei în „So- 
ciologia Românească” Nr. 11 din Noemvrie 1936, 
următoarele cuvinte drepte: „intr'adevăr lucrarea 
d-lui Vitănescu, e o dovadă vie de folosul oricărei 
monografii. Organizate sistematic conform meto- 
dei d-lui Prof. V. Gusti, sunt nenumărate lucrurile 
de preț pe care le cuprinde această monografie”, 

Recomandăm monografia d-lui învăţător Vită- 
nescu, tuturor învăţătorilor, intelectualilor sătești, 
ca model. Intocmirea monografiilor satelor lor, cu 
iubire, răbdare şi disciplină metodologică, ar aduce 
cum о spune așa de minunat 4-1 Vitănescu, mai 
întâiu mare folos satelor cercetate, dar pe lânsă 
aceasta ar da un temeinic sprijin unei construcţii 
a Sociologiei Națiunii Române. 

d) Contribuţii mai noi la precizarea noțiunilor 
„Ştiinţa Națiunii? şi  Monogratia Sociologică”. 
Ion Zamlirescu mărturiseşte într'o scriere de o 
deosebită valoare pentrucă dovedeşte o orientare 
sinceră şi sigură asupra problemelor vitale ale 
vieții româneşti contimporane, intitulată: „Spiri- 
tualități Româneşti”, „că lucrarea sa năzueşte să 
fie o contribuție modestă la știința națiunii româ- 
neşti” (Introducere, pag. 10). 

Contribuţia autorului este de două ori prețioasă. 


Pentru prima oară se situiază problema ştiinți-. 


fică a naţiunii faţă de cele trei spiritualității ro- 
mâneşti capitale: „spirtiualitatae ortodoxă, spiri- 
tualitatea etnicistă — tradiționalistă şi spiritualita- 


tea naționalistă”. „Concepţia sociologică a școalei 
dela Bucureşti, scrie autorul, constitue în cultura 
noastră contemporană, o mișcare de idei care nu: 
тага importante verificări $1 іпсеійќепігі” (pag. 
411). Şi mai ales „trebue să recunoaştem încerca- 
carea ei meritorie de a aşeza problema spiritualită- 
ţii noastre naționale pe un teren ştiinţific”. Căci, 
„până în zilele noastre, aproape toate şcolile noa- 
stre naţionaliste au apărut şi s'au desvoltat în lu- 
mina unui conflict ideologic” (pag. 411). 

lar pentru a face şi mai clară concepţia unei 
Sociologii a Națiunii, autorul discută obiecțiile, 
care i se pot aduce, pentrucă „conceptul de „ştiinţă 
a naţiunii nu este însă încetățenit în deprinde- 
rile noastre spirituale” (раб. 408—410). Stăruind 
apoi în discuţia acestor obiecţiuni că „ştiinţa na- 
țiunii are în vedere, în primul rând, realitatea 
moastră românească (pag. 410), scopul ei princi- 
pal fiind să stabilească un tablou ştiinţific al pro- 
blemelor româneşti şi să indice metodele necesare 
pentru soluționarea lor” (pag. 410). Căci cu drept 
cuvânt autorul adaugă: „e necesar ca empiria de 
până acum să fie înlocuită cu cunoaşterea și sis- 
tematizarea acțiunii ştiinţifice. O asemenea nouă 
orientare nu ar fi nici modă, nici experienţă so- 
cială, mici ideologie. Ar fi ceva mai simplu, dar 
mai real şi mai adânc: o necesitate, pe de o parte 
a felului de a gândi contemporan, pe de altă parte 
a problemelor actuale ale vieţii românești (pag. 
411). 

Dacă I. Zamfirescu face din „Știința Națiunii”, 
așa cum o concepe școala sociologică din Bucu- 
reşti, problema centrală a operei sale, mai întâl- 
nim încă autori care când vorbesc de problema 
naţiunii citează tot felul de scrieri, dar nu pe acelea 
ale acestei şcoli, vezi, de pildă, articolul „Filo- 
sofie şi Națiune” (din „Gândirea'”, Decemvrie 1941, 
pas. 560) de Р. Ionescu, care, ca titlu de curiozi- 
tate amintim că a fost membru al Seminarului de 
Sociologie din București, şi a făcut chiar parte 
din prima echipă monografică din 1925, ce a inau- 
gurat cercetările pe teren ale unei Științe a Na- 
țiunii, în comuna Goicea-Mare din judeţul Dolj. 

* 

In ultimul moment, inainte de a încheia aceste 
„Insemnări, Discuţii şi Probleme”, primim spre ma- 
rea noastră bucurie ultimul număr al „Revistei 
Institutului Social Banat-Crişana”, cu menţiunea 
atât de sugestivă: „An jubiliar”. Acest număr în- 
seamnă o adevărată sărbătoare pentru constructo- 
rii „Științei Națiunii Românești”, căci el ne aduce 
la cunoştinţă bogata și continua activitate, des- 


661 


fășurată cu elan şi disciplină ştiinţifică pentru 
cercetarea realităţii bănățene, Іа numărul viitor 
al revistei noastre vom reveni cu amănunte, Nu 
ne putem totuși stăpâni emoția amintirii atât de 
vii a ântemeierii „Institutului Social Banat-Cri- 
şana”, în 1932, şi nu ne putem opri a felicita și 
exprima toată admiraţia pentru reuşita unei acti- 
УНАН de 10 ani tuturor intelectualilor bănăţeni, 
în frunte cu întemeietorul „Institutului Social Ba- 
nat-Crișana“, d-l Dr. С. Grofşoreanu, care a creiat, 
menţinut şi desvoltat cu succes o instituţie ce nu 
este numai o mândrie a Banatului, ci şi a întregei 
țări, 

Deocamdată menţionăm: 1) studiul programalic 
al d-lui Dr, C. Grofşorean: influența industriali- 
zării asupra ţăranului român, în care se expune 
și planul de lucru pentru cercetarea monografică a 
satului Ohaba-Bistra (despre care revista Institutu- 
lui publică patru contribuții) şi 2) istoricul Institu- 
tului Social Banat-Crişana, „Zece ani de activitate”, 
de Dr. Emil Botiş, secretarul general al Institutu- 
lui, care, pe lângă o impresionantă dare de seamă 
a lucrărilor publicate de Institut și de membrii lui 
(pag. 5—11), încearcă a stabili o deosebire prin- 
cipială între programul Institutului din București, 
care ar fi de sociologie pură şi acel al Institutu- 
lui din Banat-Crişana, ce ar fi de sociologie apli- 
cată. 

Această deosebire nu există de fapt, căci, ab- 
stracție făcând că, după sistemul sociologic din 
București, există numai o Sociologie și nu Socio- 
logii teoretice, practice, aplicate, generale, speciale 
şi a, m, d, dar prin însuși faptul că monografia 
sociologică se aplică totdeauna pe teren, din loc 
în loc, înseamnă firește că ea îşi are şi un rost 
finalist special. Desigur nimic nu împiedică ca în 
același timp, şi câteodată de preferință, să se des- 
prindă din aceste cercetări anumite probleme spe- 
cilice, care pot să fie căutate spre confirmare şi 
înțelegere științifică în câmpul realității româneşti, 
așa a făcut, bunăoară, Institutul Social Român din 
Bucureşti „când pentru a ajunge la caracterizări 
de tipuri de sate a urmărit pretutindeni probelma 
răzășiei (răzeși, moșneni, mazili) şi problema clă- 
cășiei, ori când Insitutul Social Banat-Crişana a 
avut fericita inspirație să adâncească ştiinţific 
cele trei mari probleme bănățene; 1) problema 
depopulării (pe care de altfel o întâlnim şi în alte 
părți, deşi nu cu gravitatea excepţional de dure- 
roasă ca în Banat); 2) problema desnaţionalizării 
unor regiuni din Banat (a procesului surprinzător 
de „sârbizare”, pe care-l găsim și în procesul de 


662 


„ucranizare“ în Bucovina) şi 3) problema (de o 
însemnătate covârșitoare pentru întreaga țară) ur- 
banizării şi industrializării ţăranului bănățean, 

Programul de viitor al Institutului Social Ba- 
nat-Crişana, după studiul citat de Dr. Emil Вон 
(pas. 11—12), este dintre cele mai impunătoare: 
1) Completarea cercetărilor de până acum; 2) Exa- 
minarea problemei naționalităților din Banat, prin 
cercetarea monografică de sate germane şi colonii 
maghiare, artificial create în trecut; 3) Cercetări 
monografice în comunele de colonişti români din 
Banat, pentru a cerceta cauzele nereușitei acestor 
colonizări; 4) Monografia orașului Timișoara, spre 
a găsi mijloacele cele mai potrivite pentru creiarea 
burgheziei româneşti, şi 5) Cercetări monografice 
în Banatul fost jugoslav şi în Timoc, 

Un astfel de program merită sprijinul tuturor 
pentru a fi înfăptuit și suntem convinși, că mai 
târziu ori mai devreme, se va înțelege că astfel 
de cercetări fac parte din domeniul adevăratului 
patriotism, 

е 

In așteptarea Monografiei „Drăguş, un sat da 
Тата Oltului“, trei volume în curs de tipărire, а 
apărut, ca extras „Studiul economic al satului Dră- 
suș-Făgăraş”, Bucureşti, 1941, de Al. Barbat; пи 
înţelegem însă de ce autorul nu specifică că ex- 
trasul se datorește editurei „Institutului de Științe 
Sociale”, în al cărei „Bibliotecă de Sociologie 
Etică şi Politică”, secția „Sociologia României“, 
va apărea „Monografia Drăsuş”, 

De asemenea lipsesc indicaţiile de colaborare a 
Prof. Dr. F. Rainer, cu echipele de lucru ale mo- 
nografiei sociologice în satele: Nereju, Drăguș și 
Fundul Moldovei, în citatul pe care îl fac V. C. 
Papilian şi С С, Velluda, „Istoricul Antropologiei 
in România”, р. 22. (Analele Academiei Române, 
t. XVII, Mem, 1, 1941); căci monografia sociolo- 
gică se mândreşte cu această colaborare ştiinţifică, 
dintre cele mai importante, pentrucă înseamnă și 
una din primele cercetări îmbinate de antropolgie 
şi serologie pe teren, în sate românești; Institutul 
Social Român a creiat de altfel în 1935, şi o sec- 
Не specială de „Antropologie, Demografie şi Eu- 
genie”, după cum observă şi Prof. М, КеглБасћ. 
în „Mişcarea medicală română”, Nr. 1—2, 1942. 
р, 132. 

De menţionat este lăudabila inițiativă pe care acea- 
stă revistă a luat-o dela înfiinţare şi o repetă în Ne. 
11—12, 1941, de a creia o rubrică specială de „Fol- 
klor Medical Românesc“, sub aspectele lui multiple 
de: credințe, metode, descântece populare, айші- 


nistrare de plante și felurite practice de tămăduire 
a boalelor etc, 

De înregistrat, ca un foarte îmbucurător simptom, 
este articolul d-lui Radu Em. Manolescu, Consilier 
la Curtea de Apel din București, „Justiţia în Sta- 
tul Naţional” (Curierul Judiciar, 1942, 18 Ianua- 
rie), din care reținem: „Realitatea a tot stăpâni- 
toare astăzi e națiunea, Totul trebue clădit pe 
specificul naţional. Concluzia logică este deci că 
întreaga legislaţie trebue să corespundă acestei 
realități, pornind. dela cunoaşterea amănunțită а 
specificului național“, 

La aceste afirmări judicioase, autorul adaugă în 
notă (р, 34): „Sistemul sociologic al d-lui D, Gusti, 
întemeiat pe cercetările monografice, va trebui in- 
trodus și în știința juridică nouă, care, cu ajuto- 
rul monografiilor juridice asupra diferitelor pro- 
bleme va creia o știință juridică națională, 

* 

e) Sociologia Națiunii (Cercetări de gospodării 
ţărăneşti; Oficiu pentru cunoaşterea totală а na- 
țiunii române; publicarea monumentelor vechiului 
drept românesc), la Academia Română, Secţiunea 
de științe istorice și sociale a Academiei Române 
prin decizia ei din 30 Mai 1941, a hotărit decer- 
narea premiului Ion C. Mihail de 50.000 lei pen- 
tru cea mai bună lucrare cu subiectul „Cercetări 
de gospodării țărănești", Premiul se va decerna 
în sesiunea generală a Academiei Române din 
1943; termenul pentru prezentarea manuscriselor 
la concurs este până la 31 Decemvrie 1942, 

Concurenţilor li se pun în vedere următoarele 
recomandaţii cu privire la tratarea subiectului: 

Cercetările de gospodării țărănești se vor face 
pe teren, asupra unor gospodari fruntaşi, mijlocii 
şi codaşi, din acelaşi sat ori din aceeaşi regiune, 
avându-se în vedere: 1) Aşezarea spaţială, си 
analiza casei, ogradei şi grădinei; 2) Alcătuirea 
biologică şi spița de neam; 3) Tradiţii şi obiceiuri; 
4) Vieaţa economică, cu analiza bugetului şi isto- 
ricul proprietății moştenite; 5) Activitatea spiri- 
tuală (concepție de vieaţă, credințe, muzică, poe- 
zie, atitudine față de biserică şi școală, cu frec- 
чета copiilor la şcoală şi explicarea cauzală а 
analfabetismului etc,); 6) Formele vieţii juridice, 
cu specială analiză a dreptului obișnuelnic; 7) Re- 
laţii între membrii familiei, între familie şi per- 
soanele întrebuințate în gospodării, între familii 
şi elementele ce alcătuesc gospodăria şi între gos- 
podăria ca unitate socială şi mediul social (neam, 
gospodării şi familii învecinate, sat şi regiune), 


20 


In recenta ei sesiune generală, Academia Ro- 
mână s'a preocupat de două propuneri de o deo- 
sebită importanţă, ce i s'au prezentat, 

O propunere, făcută de autorul acestor rânduri, 
privea crearea de Academie a unui Oficiu central, 
pentru cunoaşterea totală a Națiunii Române, din- 
lăuntrul și din afara graniţelor statale, ori unde 
se află vieață românească. 

Prin cealaltă propunere, făcută de Domnul An- 
drei Rădulescu, s'a cerut ca Inalta Instituţie să ia 
iniţiativa publicării monumentelor vechiului drept 
românesc. 

Academia Română şi-a însușit aceste propuneri 
şi a ales din sânul ei două comisiuni, speciale саге 
să întocmească planul amănunţit de lucru în ve- 
derea împlinirii lor, 

2, Sociologia monografică în străinătate, 

a) Monogratia satului (Das Dortbuch) în Germa- 
nia. Ca o completare la afirmarea mea din studiul 
„Știința şi Pedagogia Națiunii”, despre obligativi- 
tatea monografiilor săteşti în Germania, revista 


„Volksspiegel”, consacră întreg numărul său, 
Nr, 5—6, din 1938, următoarei teme: „Das 
Doribuch”, termenul este echivalent cu ceea 


ce numim noi monografia satului. Acest nu- 
măr, ce trebuie studiat în întregime şi си 
deosebită atenţie, cuprinde capitole nespus de su- 
gestive şi instructive, са; Teoria patriei politice 
(Politische Heimatkunde) de Lorenzen; Cartea sa- 
tului în însemnătatea ei pentru cercetarea și cul- 
tivarea Naţionalului în sat (Das Dortbuch іп sei- 
per Bedeutung für die Volkstumspflege im Dorfe) 
de Gail; Cartea Satului și şcoala (Doribuch und 
Schule) de Marxen; Cartea Satului, o cerință a 
istoriei poporului şi a pedagogiei şcoalei (Das 
Dortfbuch, eine volksgeschichtliche und schulpeda- 
sosische Forderung) de Ingwersen; Munca vieţii 
satului în provincia Mainfranken și însemnătatea 
ei pentru şcoala de sat (Die Doribucharbeit im 
Mainfranken und ihre Bedeutung für die Lands- 
chule) de Caps; Experiența cu cartea satului şi 
cu cartea familiei (Erfahrungen mit dem Dorf-und 
Hausbuch) de Link; Munca noastră în legătură 
cu cartea satului în Bischiffen (Unsere Arbeit am 
Dorfbuch im Bischiffen) de Vater, şi în sfârșit, 
Din cartea mea a satului (Von meinem Dorfbuch) 
de Liebig, 

Din simpla епипаге a acestor studii reiese ma- 
rea însemnătate pe care Germania de astăzi o dă 
monografiei satului într'o уіса{& nouă școlară, 
culturală şi politică, 


662 


In esenţă, mişcarea germană pentru monografia 
satelor, cuprinde următoarele reguli: 1) imperati- 
vul cercetării fiecărui sat german (pas. 186); 2) 
necesitatea cercetării imediate, înainte ca materia- 
lul de studiu să dispară (pag. 187); 3) utilitatea 
cercetărilor sătești, ca o parte a cercetărilor ex- 
tinse la Națiune şi ca o cercetare a valorilor Pa- 
triei, ce dau astfel posibilitatea oricărei educații 
şcolare ori a poporului (pag. 177, 201, 211), 

Sunt reguli pe care noi le recomandam încă din 
1925 și саге, totuși, în România nu şi-au găsit 
încă înțelegerea cuvenită, Pentru sfaturi practice 
cum se întocmește o „Carte a satului” sau о mo- 
побгабе a lui, Peter Ingwersen, recomandă expe- 
riența sa din Schleswig, în lucrarea „Cum prelu- 
crezi o carte a satului"? (Wie erarbeite ich ein 
Dorfbuch? Verlag Heimat und Erde, 1938), 

Despre valoarea educativă a cercetării satului 
„Oficiul Operei Germane de Cultură a Poporu- 
lui” (Amt Deutscher Volksbildungswerck), pu- 
blică în fruntea colecției „Teoria Patriei Politice”, 
(Politische Heimatkunde) lucrarea „Educația 
prin cartea satului” (Erziehung durch das Dorf- 
buch) de Hermann Marxen. 

* 

La informaţia din studiul nostru „Știința şi Pe- 
dagogia Națiunii”, privitoare la congresul mono: 
grafiştilor din Franţa, mai adăugăm şi apelul pe 
care fostul ministru francez al Educaţiei Naţionale, 
Georges Ripert, profesor şi fost Decan al Facul- 
taţii de Drept din Paris, cunoscut şi la noi, prin 
conferințele ce le-a ţinut la Universitățile româ- 
nești, l-a făcut tineretului francez: „Connaissez 
votre village pour mieux comprendre le passé 
de notre pays et pour mieux avoir foi en son 
avenir” („Paris Soir”, din 17/10/1940). 

* 


In curentul pentru cercetarea poporului se im- 
pun atenției noastre două iniţiative ale Saşilor din 
Sibiu, 

In Mai 1941 a avut loc un congres al cercetăto- 
rilor poporului german din Transilvania, „Erste 
Tagung deutscher Volkskundler im Siebenbiir- 
gen“, când 4-1 Fritz Holtztrăger a ţinut o cuvântare 
despre „popor“, се a apărut sub titlul „Volk, 
Grundsätzliches zu Rasse und Sprache", în revista 
„Siebenbiirgische Vierteljahrschrift”, Heft 4, 1941, 
pag. 97, 

D-1 F. Holztrăger, pornind dela ideea că poporul 
are o însemnătate hotăritoare pentru doctrina na- 
Нола! socialistă, constată dela început cu spaimă 
(Mit Erschrecken), că băncile celor ce au a se con- 


664 


sacra ştiinţei se golesc şi că fuga şi frica de Ştiinţă 
cresc îngrijorător, 

Pentru aceasta d-sa se adresează elevilor şi stu- 
denţilor sași, în modul cel mai energic: „Pentru а 
servi poporul, fiecare este nu numai chemat, ci obl'- 
gat. Un astfel de serviciu, în orice domeniu s'ar să- 
vârși, este serviciu politic; şi activitatea ştiinţifică, 
care de cele mai multe ori se desfășoară în condiţii 
mult mai grele decât ceea ce numim „ocupaţie poli- 
tică”,-este indispensabilă, Pentru a aplica un cu- 
vânt cunoscut, nu numai navigația, dar și ştiinţa 
este necesară”, 

Dar, după acest congres, concetățenii noştri sași 
au mers și mai departe hotărând crearea unui „Їл- 
stitut de cercetare a grupului poporului german“ 
(Forschunginstitut der deutschen Volksgruppe), prin 
transformarea vechei lor Asociaţii (Verein für Sie- 
benbiirgische Landeskunde), care tocmai împlinise 
100 ani dela întemeierea ei, cu o bogată activitate: 
50 vol. de Vereinsarchiv, 4 vol, de Urkundebiicher, 
lucrări privitoare la un „Sieb-săchsisches Wörter- 
buch” şi 64 ani de apariţie a revistei ,„Siebenbiir- 
gische Vierteljahrschriit”, Noul institut sas edi- 
tează acum o nouă revistă „Zeitschrift des Fors- 
chungsinstituts”, sub direcția Prof. Otto Folberth 
$1 redacția Dr, Gustav Giindisch. 

* 

b) Metoda monografiei sociologice din București 
în Ungaria: Un deosebit şi neașteptat răsunet а gă- 
sit metoda românească de sociologie monografică 
la studenţii unguri dela Universitatea din Cluj, îna- 
inte și după arbitrajul dela Viena, ca şi la socio- 
logii din Ungaria, 

Bibliografia din volumele „La Science de la Rea- 
lite Sociale” şi din „Indrumări pentru cercetările 
monografice", asupra lucrărilor străine despre 
„Şcoala sociologică din Bucureşti”, menţionează un 
număr însemnat de studii în limba ungară, 

La acestea mai adăugăm acum informația apărută 
în ziarele românești din 28 Mai 1941, după care 
ziarul „Magyar Nemzet” a publicat un articol des- 
pre studenţii unguri dela Universitatea din Cluj, 
care şi-ar fi păstrat independența faţă de organiza- 
На studenţească din Budapesta şi este alcătuită din 
următoarele subdivizii: culturală socială, coopera- 
tistă şi economică, 

Fiecare student este obligat să facă parte din una 
din aceste subdiviziuni $1 să activeze în mod efectiv, 

Secţia socială se ocupă în primul rând de pro- 
blema răzleţilor şi caută prin toate mijloacele să 
împiedece desnaționalizarea, Ziarul mai adaugă, că 
această secţie socială studențească se ocupă „în 


prezent cu traducerea din româneşte a lucrării d-lui 
prof. Gusti, cu privire la organizarea serviciului so- 
cial român". 

Ca titlu de document, mai cităm şi articolul lui 
Kuban Endre „Hatvan român falu târsadalomrajsa” 
(Descrierea sociologică a 60 sate româneşti") în саге 
autorul scoate în evidenţă cercetările făcute pe te- 
ren, în 1938, de echipele studențești ale Serviciului 
social şi în care articol autorul face următoarele 
consideraţii asupra importanței acestei lucrări co- 
lective (vezi ziarul „Magyar Néplap", din Timi- 
ѕоага, 24 Noemvrie 1941): „Cercetătorii satelor au 
lucrat într'adevăr cu osteneală de apostoli, iar con- 
ducătorii echipelor studenţeşti, în frunte cu prof, 
Gusti, au săvârşit o muncă supraomenească, După 
toate acestea, este natural ca Balogh Edgar, care 
este bun cunoscător al satului, să ia cunoștință a- 
probând, că tineretul din Ungaria a început cerceta- 
rea satului după planul de muncă al prof, Gusti, 
Autoritatea cu adevărat europeană a prof, Gusti va 
fi spre folosul cercetării satului maghiar, dacă se 
vor transplanta gândurile lui, corespunzător cu 
realităţile locale“. 

Am citat aceste rânduri, numai pentru a arăta, 
cu noi dovezi, utilitatea metodei de monografie so- 
ciologică așa cum o înţelegem noi, recunoscută chiar 
de specialiştii maghiari, care dealtfel încă din 1935, 
au făcut atentă opinia publică din Ungaria despre 
însemnătatea acestor lucrări (Vezi articolul lui Oc- 
tavian Neamţu „Călători unguri în România“, pu- 
blicat în „Sociologie Românească“, Mai, 1936, în 
care se analizează studiile lui Ladislau Németh şi 
Ivan Boldizsar, publicate în revistele „Тапи! (Маг- 
tov), 1935, an. III—IV şi „Nepkelet“ (Răsărit), 1935, 
an, XIII, Nr. 11, care au provocat discuţii violente, 
pentrucă Nemeth, ca şi Boldizsar, adepţi ai „Cate- 
hismului dela Debrețin", din 1933, în care s'au for- 
mulat revendicările tineretului maghiar pentru drep- 
turile păturei țărănești, arată valoarea mişcării mo- 
nografice şi a echipelor studenţeşti pentru vieaţa de 
sat, așa cum le-au cunoscut în călătoria lor în Ro- 
mânia, „Se pare că, ceea ce lipseşte frământărilor 
noastre „sociografice“, scrie Nemeth în revista ci- 
tată — este cineva care să sistematizeze nume- 
roasele noastre bune intenţii dezorientate; în reali- 
tate, între puterea de Stat şi bunele intenţii şi opi- 
nia publică, este o prăpastie prea adâncă, decât să 
poată ajunge la cuvânt un astfel de om“ (pag. 137— 
138), 

Dar mai mult, unii scriitori unguri îşi însuşesc şi 
părerea noastră despre semnificația internațională 
a cercetărilor de sociologie monografică (compară 


schema grafică alăturată a Institutului de Științe 
Sociale, despre cercetarea structurală a popoarelor 
din Sudesteuropa), 

Iată, bunăoară, Mikecs Laslo, care, în însemnările 
sale de călătorie „România“, ediţia П, Budapest, 
expune impresiile sale culese prin trăirea în mij- 
locul unei echipe studenţeşti monografice și scrie: 
„Echipele studenţeşti vor fi fără îndoială o expe- 
гіепій, pe care o vor folosi în mod cuminte cei care 
se duc la sate cu bune intenții, iar nu din snobism. 
Gusti are marele merit, că, odată cu descinderea în 
sate, întreprinde cu tineretul român studios o cer- 
cetare serioasă a problemelor rurale. In Europa 
răsăriteană, îndemnul spre o asemenea muncă, stă 
în aer, așa cum stau norii deşi înainte de ploaie, 
La noi (adică în Ungaria), însă norii sunt însoţiţi 
de furtună, certuri, tribunal, răbuineli şi lipsă păcă- 
toasă în orientare, Poate că nicăeri, poporul nu e 
cercetat de tineret cu atâta liniște și cu atâta jin- 
teres, ca în România” (Vezi О. Neamţu, Intoarcerea 
la Izvoare, 1942, р, 76, Drumul spre sate al tinere- 
tului maghiar din Ardeal), 

Autorul își pune apoi o întrebare interesantă: 
„Oare, rezultatul cercetărilor acestor echipe va fi cel 
arătat în rândurile acestei cărţi? Anume că popoa- 
rele balcanice şi cele cu tendințe bizantine, vor 
trebui ca în loc să imite instituţiile apusene, să-şi 
făurească din tradiţiile poporului o cultură пајіо- 
nală şi să-şi impue puterea și misiunea“, 

El încheie, manifestându-şi încrederea, că extin- 
derea aplicării metodei de sociologie monografică 
s'ar ajunge la cunoașterea şi deci înțelegerea şi 
aprecierea valorii economice și spirituale ale na- 
țiunilor din Sud-Estul Europei, care ar putea uni 
aceste naţiuni într'o mare comunitate culturală, 

„De rezultatul acestor cercetări, încheie М, Laslo 
studiul său, atârnă nu numai soarta românismului, 
ci şi destinul Europei orientale şi al ideilor dună- 
rene" (vezi şi 4-1 Dr, Fr. Popu, Căminul Cultural, 
Nr, 6—7 din 1941, pag. 336), 


с) Sociologia Română la New-York. Cu tele- 
бгата-сопігасі din New-York, 134,694, sosită în 
Bucureşti la 6 Februarie 1941, autorul acestor 
rânduri a fost ales profesor de Sociologie de către 
Comitetul de direcţie la cunoscuta Facultate 
„Noua Școală de Cercetări Sociale”, din New- 
York, 

Iată cuprinsul acestei telegrame-contract: „Board 
of trustees New School for Social Research have 
elected you associate professor sociology two years 
beginning April first or on arrival (Stop). Have 


665 


cabled identical contract Consul Hibbard apply 
immediately nonquato visa inform me results have 
one thousand dollars for travel expenses cable 
address Alvin $, Jonson, President notorized Fred 
Grote New-York county clerks number eighty- 
nine”, 

Împrejurările au impiedecat să se dea curs aces- 
tei invitaţii, de care erau legate şi alte însărcinări 
de cercetări științifice, potrivite metodei de socio- 
logie monografică din Bucureşti (vezi şi „Revista 
de Filosofie”, lanuarie-lunie 1941, pag. 172, „D-l 
Prof, Gusti e invitat în America”), 


d) Alte dovezi straine de recunoaștere a Socio- 
logiei Româneşti. Са o completare la lista” străi- 
nilor, care au participat la cercetările de mono- 
grafie sociologică în sate româneşti, redată în Co- 
municarile mele Іа Academia Română, „Problema 
Sociologiei”, Sistem și Metodă (1940, рар. 77 şi 
78), adăugăm pe lângă americanul Philip E. Mo- 
seley 1), belgianul prof. С. Jacquemins (director la 
Institutul de Sociologie Solvay din Bruxelles), Dr. 
Helmuth Hautfe (docent la Universitatea din 
Viena), scriitorul francez Jacques Lassaigne, un- 
gurul Luko Gobor, cehul Kudrnowsky şi polonezul 
Truszkowski, pe D-l Victor Martin, care ne-a adre- 
sat de curând următoarele rânduri, pentru a se 
consacra în România studiilor sociologice: „afin 
d'y étudier sur place vos méthodes d'enquête dans 
l'étude sociologique des villages roumains (din 
scrisoarea primită la Institutul de Științe Sociale, 
cu data, Cologne, le 4 Février 1942). Răspunsul 
Institutului neparvenindu-i însă, D-l Victor Martin 
revine printr'o nouă scrisoare, tot din Colonia 
unde urmează cursurile Universității de acolo, cu 
data din 26 Februarie 1942, cu propriile-i cuvinte: 
„Je suis docteur en sciences économiques et li- 
cencié en sciences politiques et sociales de l'Uni- 
versité de Louvain. A la suite de l'obtention par 
le Ministère de l'Instruction publique de Belgique, 
l'Université de Louvain et l'Institut de Sociologie 
Solvay de Bruxelles, m'auraient vivement conseillé 
d'étudier sur place les méthodes d'enquête sociale 
appliquées par Monsieur le Profeseur Gusti dans 
l'étude des villages roumains", D-1 V. Martin 
adaugă apoi: „j'ai repris actuellement les recher- 
ches que j'avais entreprises et qui portaient sur 
certains caractères différentiels de la psychologie 


des classes sociales, recherches auxquelles je com- 
ptais appliquer une méthode d'observation directe 
suivant les procédés et méthodes que votre În- 
stitut a mis à l'honneur. Je travaille еп ce mo- 
ment à Cologne sous la direction de Monsieur le 
Professeur von Wiese. Îl me serait très agréable 
d'apprendre s'il ne serait possible au cours de 
l'été prochain d'être mis au courant des méthodes 
et résultats de vos enquêtes sociologiques et si 
possible de participer à l'une ou l'autre de vos en- 
quêtes dans les villages”, 

Cu mult regret s'a comunicat d-lui Victor Mar- 
tin că împrejurările nu vor permite să putem in- 
treprinde cercetări de monografie sociologică în 
vara acestui an, 


O documentată informaţie asupra sistemului și 
metodei sociologice de lucru ale şcolii din Bucu- 
геҙ, a publicat în ajunul și pentru participanții 
la Congresul Internaţional de Sociologie, ce fusese 
convocat pentru August 1939, D. C. Amzăr, „Die 
soziologische Heimatforschung in Rumänien" (în 
„ Archiv für Anthropologie", N. F. Bd. XXV, Heft. 
2/3, pag. 137). La baza studiului d-lui О, С, Am- 
гаг se află un referat pe care l-a făcut în „Semi- 
narul pentru cercetarea sociologică a Patriei” (Se- 
minar für soziologische Heimattorschung''), al pro- 
fesorului Richard Thurnwald, dela Universitatea 
din Berlin. 

Ca dovadă mai mult de interesul ce-l poartă lu- 
crărilor de sociologie monografică şi aplicarea lor 
oamenilor de Ştiinţă de Stat comunicăm pasa- 
giul din scrisoarea primită din Lisabona, cu data 
de 11 Februarie 1942, dela cabinetul Preşedinte- 
lui de Consiliu, d-l prof, Oliveira Salazar: „La 
lecture du livre „La Science de la Réalité Sociale” 
et surtout de son dernier chapitre l'ont particu- 
lièrement intéressé", 


e) C. I. Robertson, redactor principal la Biroul 
Statisticei generale al Institutului Internațional de 
Agricultură, în raportul său „Population et Agri- 
culture“, prezentat în 1939 din partea Institutului 
său la „Conference Européenne de la vie rurale“, 
recomandă şi se referă cu amănunte la metoda de 
cercetare şi acțiune a Şcoalei sociologice din Bucu- 
reşti (pg. 28—29 „Contribution de l'Institut Inter- 
national d'Agriculture, document Nr. 1, 1939). 


1) Profesor la Universitatea din Cornel, D-1 Philip E. Moseley a lucrat cu echipele studenţeşti în Basarabia $1 
Transilvania (msi ales în satul Ѕап{ din Năsăud) şi suntem foarte bucuroşi, că D-sa cunoscându-ne, nu ne-a uitat şi а 
spus răspicat adevărul, atât în privinţa Basarabiei („Is Basarabia Next?“ în revista „Foreign Affairs“, April, 1940 pag. 
551—562) cât şi în privința Transilvaniei („Transylvania partitioned“, în Foreign Affairs“, October 1940). 


666 


Compară şi Р, E. A. Moseley, The Sociological 
School of Dimitrie Gusti, Sociolog. Revue, London, 
28, 1936, pp. 140—165, 


3, Al XIV-lea Congres Internaţional de Sociologie 
s'a hotărît în unanimitate la ultimul Congres In- 
ternaţional de Sociologie, ţinut la Paris, în 1937, 
ca al XIV Congres să aibă loc la Bucureşti, ale- 
gându-se în același timp ca preşedinte al congre- 
sului, pe cel ce iscăleşte aceste rânduri şi decem- 
nându-se cu organizarea congresului, Institutul de 
Ştiinţe Sociale al României, 

Au răspuns la invitaţia Institutului Internaţional 
de Sociologie, având са președine pe prof. René 
Maunier şi a Institutului de Ştiinţe Sociale de sub 
preşedinţia mea, 250 de sociologi eminenţi din 21 
de ţări, din Europa, Asia, America de Nord şi 
America de Sus, şi s'au primit 80 de comunicări 
străine și 60 române, 

Prin scrisoarea circulară către d-nii participanţi 
ai Congresului, iscălită de cei doi președinți ai 
celor două institute organizatoare, din 17 August 
1939, se aduce la cunoștință amânarea celui de al 
XIV-lea Congres Internaţional de Sociologie, care 
urma să aibă loc în Bucureşti în ziua de 29 Au- 
gust 1939, pentru zilele de Paşti din 1940. Impre- 
jurările cunoscute au determinat amânarea Congre- 
sului până după încheierea păcii, 

Despre numărul participanţilor pe ţări şi pe 
categorie de membri (membri, membri asociați, 
asociaţi liberi ai Institutului Internaţional de So- 
ciologie şi al invitaţilor celor două Institute), vezi 
„La Revue Internationale de Sociologie”, Novem- 
bre-Decembre 1938, Janvier-Février 1939 şi Mars 1939. 

Interesul mare pentru lucrările congresului, ară- 
tat atât prin numărul neobişnuit mai mare al par- 
ticipanţilor din mai multe țări, ca la celelalte con- 
grese, cât și prin comunicările trimise, se dato- 
reşte, credem, şi temelor alese de desbătut, care 
la un loc formează problemele esenţiale ale So- 
ciologiei ca ştiinţă. 

Este obiectul de cercetat al Sociologiei Realita- 
tea socială, ca Unitate socială, atunci ce este o 
Unitate socială? Ce sunt Satul și Oraşul, ca forme 
fundamentale ale Unităţilor sociale? Prin се me- 
todă se studiază ştiinţific Unitatea socială? Pentru 
aplicarea cea mai rodnică a acestei metode sunt 
necesare Institutele de cercetări? In sfârşit, pentru 
a crea specialiști capabili a mânui cât mai ştiin- 
tific metoda de cercetare a unităţilor sociale, cum 
trebue să fie organizat învățământul Sociologiei? 

lată о înlănţuire de probleme care formează o 


unitate strânsă logică. După aceste teme s'au gru- 
pat în mai multe volume comunicările trimise, cinci 
volume s'au tipărit, alte cinci sunt în curs de ti- 
părire, numai în ce priveşte comunicările străine, 
rămânând ca mai târziu să se publice şi cele ro- 
mâneșşti: Seria A, Unităţile sociale; Seria B, Satul; 
Seria С, Oraşul; Seria D, Satul şi Oraşul; Seria E, 
Metodele sociologice; Seria F, Institutele de cerce- 
tări sociologice; Seria С, Invaţământul Sociologic 
şi Seria H, Comunicări diverse, 

Volumele au apărut sub titlul; „Travaux du XIV-e 
Congrès International de Sociologie”, Bucureşti, 
Institut International de Sociologie et Institut de 
Sciences Sociales des Roumanie, cuprinzând Seria 
5-a din Bibliothèque de Sociologie, d'Ethique et de 
Politique, sous la direction de D, Gusti. Etudes et 
Recherches. (Coperta şi Prefaţa sunt tipărite în 
limbile: franceză, germană, italiană şi engleză). 

Despre aceste volume, care au o valoare deose- 
bită prin autorii care colaborează, vom publica 
într'unul din numerele viitoare ale acestei reviste 
un studiu amănunțit. Astăzi ne mărginim a comu- 
nica titlul şi autorul contribuţiilor, 

Seria A. Unităţi sociale cuprinde, vol, І: L'&vo- 
lution des groupements sociaux de Prof. Corrado 
Gini (Rome); Les groupements sociaux considérés 
dans la durée de Prof. René Maunier (Paris); Der 
Stufenbau der Verhältnisse von Prof, Hans L. 
Stoltenberg (Giessen); Beiträge zur Theorie des 
Herrschaft von Prof. Hans Freyer (Leipzig); Be- 
griff und Wirklichkeit der Gemeinschaft von Do- 
zent dr. Karl Heinz РїеНет (Leipzig); Communau- 
tés et Organisations comme base d'une clasifica- 
tion des groupements sociaux, Prof. Stephan Dé- 
kany (Budapest); La Nazione, unità funzionale 
della Società umana, Bernardo de Luca; Les clas- 
ses en tant que types de groupements sociaux, 
André de Maday (Genève); Sociological aspects 
of social classes, Prof, Stanislas Rychlinsky (Var- 
sovie); Die südslawische Grossfamilie, Dr, Zdenko 
von Vinsky (Zagreb); Sur la Zadrouga, Prof. Stre- 
ten v. Vukossavljevitch (Belgrad); Les groupes de 
voisinage et le Mutirao Brésilien, Prof, Emilio 
Willems (San Paulo, Brèsil); Le due leggi della 
socializzazione morale e politica nella famiglia, 
Prof. Rafaele Resta (Genua); Sur la notion de 
parenté naturelle comme base de certains groupe- 
ments sociaux, Dr. Stanislaw Ossowski (Varsovie); 
The urban family in the United States, Prof, Er- 
nest R. Mowrer (Northwestern); La comunità di 
famiglia come forma elementare di aggregazione 
sociale, Prof. Giuseppe Mazarella, 


667 


Seria B. Satul, vol. I. Types de structure sociale 
dans la vie rurale française, Prof. Marc Bloch 
(Paris); Agrarische Bevölkerung, Prof. Gunter 
Ipsen (Wien); The Problem of surplus agricultural 
population in peasant countries, Clayton E. 
Whipple et le Dr. A. У. Totte? (Sotia); Die lând- 
liche Ubervâlkerung in Polen, Dr. Werner Conze 
(Königsberg); Dorigemeinschaft gedeiht am Gros- 
stadtrande, Prof. Max. Rump? (Nürnberg); Die ka- 
pitalische Wirtschaft im Dorf, Prof. Dr. K. Ple- 
yer (Königsberg); Das Industriedorf im Mittel- 
gebirge, Dr. Walter Hildebrandt (Erlangen); A 
community of central Italy: The commune of Fermo 
Prof. Max Salvadori (St. Lawrence, Canton), (N. 
Y. U. S. A-); Deutsches Bauerntum in Südamerica, 
Prof. Johann Mannhardt (Breslau); Village and 
open-country Neighborhoods, Walter Terpenning 
(Albion, Michigan, U. S. A-); La place de la Désa 
Javanaise dans l'organisation administrative du 
Pays, J. Van Kan (La Haye); The effects of urba- 
nization on The Zadruga community of Croatia, 
Prof. Dinko Tomasici (Zagreb); Recherches socio- 
logiques sur les problèmes de l'assistance publique 
à la Campagne, Dr. Wladislaw Okinski (Wars- 
zawa). Е 

Seria В. Satul, vol. П: La vie rurale chez les 
Barundi, Prof. G, Smets; Agglomération et disper- 
sion de l'habitat rural dans le Nord de la France, 
Prof. Roger Dion; Le village bulgare, Prof. Janaki 
5, Molloff (Sotia); Le village en Serbie méridio- 
nale, Prof. M. S. Filipovic: (Belgrad); The village 
as social unit in the outer isles of Scotland, 
W. T. Gibson; Mobe et prêts en main d'oeuvre 
chez les Serbes et Jougoslaves, Prof. С. Tassitch 
(Belgrad); La criminalité dans les campagnes en 
Jougoslavie, Prof. A. V. Makletsov (Belgrad); Les 
Hajduks es Serbie, Dragomir lancovici (Belgrad); 
Psychologie de la jeunesse rurale en Serbie, Slo- 
bodan Popovici (Begrad); Les phases de l'évolu- 
tion de la vie familiale au village, Vera Ehrlich- 
Stein (Belgrad); Le village bulgare et les concep- 
tions idéologiques actuelles, Mara Kinkel (Sofia); 
Développement de la petite propriété dans l'étude 
Sâo Paulo, Prof. Sergio Milliet (Sâo Paulo). 

Seria C, Oraşul. Vol. I; La sociologie des vil- 
les, Daniel Warnotte (Bruxelles); La structure 
morphologique des grandes villes, Prof. Maurice 
Halbwachs (Paris); Les villes et l'évolution sociale 
Prof. Guillaume Jacquemyns (Bruxelles); La 
grande banlieue, Eugraph Kowalevsky (Meudon); 
L'agglomération urbaine et la cité, Prof. Gaston 
Richard (Bordeaux); Industriegrosstadt un Arbei- 


668 


terschaft, Dr. Wilhelm Brepohl (Gelsenkirchen); 
Forze centripete е centrifughe dell'urbanesimo, 
Dr. Sincero Rugarli (Milano); Domus e casa nell' 
Alto Medio Evo Italiano, Prof. Eugenio Casa- 
nova (Rome); La formation des villes dans l'em- 
pire Ottoman, Prof. Hilmi Ziya Ulken (Instambul) ; 
Die Entstehung der Städte in West-und Mittel- 
europa und in der ostslawischen Welt, Prof. Jo- 
hann Kinkel (Sofia); Structure et évolution de la 
ville de Sâo-Paulo dans ses rapports avec le déve- 
loppement de son axe d'expansion, l'avenue Sao- 
Joao Lapa, Lucia Herrmann (Sâo-Paulo). 

Seria D. Satul şi Oraşul. Vol. I; Ville et vil- 
lage. — Définition, Mikolas Agansky (Sofia); L'ori- 
gine e la distribuzione dei centri abitati della 
Corsica, Prof. Dr. Mario C. Ascari (Genova); Elé- 
ments d'une comparaison entre la religion rurale 
et la religion citadine en France et au Brésil, 
Prof. Roger Bastide (Sâo-Paulo); Villes et villages 
dans les sociétés primitives, Christian Chulliat 
(Pontivy); Villes et villages du Venezuela, Prof. 
Léon Dunand (Caracas); Les concepts de ville et 
de village en sociologie, G. Dykmans (Liège); Der 
preussische Landkreis, Dr. Helmut Haufe (Königs- 
berg); Stadt und Land, zwei sozial-anthropolo- 
gische Auslesekreise, Prof. Dr. K. Valentin Mül- 
ler (Dresden); Les mentalités citadines et paysan- 
nes, Prof. J. M. Peric (Belgrad); Villages et villes 
Nord-Africaines, Musulmans et Européens, leurs 
relations, Prof. J. H. Probst-Biraben (Motte-Ca- 
pron); Psychologische Gründe der Landflucht im 
deutschen Reich, Prof. Kar! Schöpke (Wuthenov 
über Neuruppin); Landilucht und Verstädterung, 
Karl Seiler (Erlangen); City and Community, 
Prof. Carle C. Zimmerman (Cambridge Massa- 
chusetts, U. S. A.); The sociological approach to 
rural an urban Ecology, Prof. F. Znaniecki (Poz- 
nan). 

. 

4. Programul de lucru al Seminarului de Socio- 
logie pe 1942: . 

Seminarul de Sociologie de pe lângă Facultatea 
de Filosofie şi Litere a Universităţii din Bucureşti, 
a avut ca program de activitate cu studenţii de spe- 
cialitate în sociologie, pentru licență şi doctorat, 
în anul academic 1942, cercetarea „Unităţilor So- 
ciale", în scopul de a prezenta o contribuţie pro- 
prie „Congresului al XIV internaţional de Socio- 
logie". 

Programul de lucru al Seminarului a fost urmă- 
torul, „Unități sociale"; A) Teorii străine, cu 
bibliografia autorilor străini, expunerea şi critica 


lor. В) Lucrări româneşti, cu bibliografia lucră- 
rilor şcolii de Sociologie din Bucureşti, cu pri- 
vire la unitățile sociale româneşti. C) Contribuţii 
поі: 1) clasificarea unităţilor sociale românești, 
după principiile sociologice ale şcoalei din Bucu- 
reşti; 2) prelucrarea materialului cules de echipele 
studenţeşti (compară schița de mai jos pentru un 
inventar clasificat al acestor unități); 3) cercetări 
noi pe teren: a) ceata de feciori din Drăguş; b) 
cartierul Tei din București, (împreună cu elevele 
Şcoalei Superioare de Asistenţă Socială; с) cerce- 
tarea unui cămin de studente; d) a unor clase; 
e) a unei companii de grăniceri; f) a exodului co- 
piilor de țărani în Bucureşti; în sfârşit, g) studiul 
vieţii studenţilor la Universitatea din Bucureşti, 
pe baze de autobiografie, de chestionare, de bud- 
gete studenţeşti şi de observaţii directe, D) Con- 
cepţia sistematică a unităţilor sociale: 1) unitatea 
socială la plante şi animale; 2) la tipul primitiv; 
3) la tipul cult; 4) la Români. E) Definiția, Na- 
tura şi Clasificarea unităţilor sociale, 


Schiță pentru un inventar clasificat al unită- 
Шог sociale, prezentată Seminarului de Sociologie 
de d-l H, H, Stahl, Asistent pe lângă catedra de 
Sociologie. 


I, Satul din punct de vedere geografic: sat de 
munte, sat de deal, sat de șes, sat de baltă. 

Din punct de vedere biologic: sate românești, 
sate minoritare pure, 

Din punct de vedere istoric: sate mixte, sate 
răzășeşti, sate iobăgești, sate mixte, sate nou co- 
lonizate,. 

Din punct de vedere economic: sate pastorale, 
sate agricole, sate pastoral-agricole, sate cu spe- 
cializare economică sau comercială, 


П, Subunități săteşti, 

Categorii generale: Obştia răzășească, 

Categorii cu caracter geografic: vecinătăţi, 

Categorii cu caracter biologic: familie şi neam, 
Români și alte neamuri, tineri, maturi și bătrâni, 
ceata feciorilor, ceata copiilor, clasele de sex şi 
vârstă, 

Categorii cu caracter spiritual: ortodocşi și ete- 
rodocși, alfabeţi şi analfabeți, hora, 

Categorii cu caracter economic: chiaburi, mij- 
locaşi $1 сойаѕі; agricultori, crescători de vite, cio- 
bani, meseriaşi, funcţionari, comercianți; cârciuma, 
stâna, gospodăria familiei, ferma; bâlciuri, nedei, 
iarmaroace, târguri, 


Categorii cu caracter etico-juridic: căsătoriţi, 
necăsătoriți, văduvi, divorțaţi, copii legitimi, nele- 
gitimi, recunoscuţi, înfiați, adoptați; infractori, oa- 
meni de omenie şi oameni răi, 

III, Oraşul, după aceleaşi criterii ale şcoalei so- 
ciologice din Bucureşti, apoi: 

Mabhalale, 

Oraşele (de interes regional şi general; adminis- 
trativ, economic, religios, spiritual), 

Întreprinderile: industriale, comerciale, bancare, 
de transporturi etc, 

Categoriile sociale: muncitori manuali, muncitori 
intelectuali, funcționari, liber profesioniști, sindi 
cate, asociaţii, cluburi, 


IV, Instituţii şi corpuri organizate în Stat: Bi- 
serica, Şcoala, Armata, Unităţile administrative 
(regiuni, municipii, oraşe, prefecturi, preturi, co- 
mune etc.), Unităţile sanitare, Unităţile economice, 
Unităţile culturale. 


V, Obiceiuri: naştere, căsătorie, moarte, sărbă- 
tori de peste an, cu prilejul muncilor, 


VI, Sinteza: Regiunea, Națiunea, Statul. 

Comemorarea a o sută ani dela apariţia ultimului 
volum, 1842, din „Cours de Philosophie positive”, 
de Auguste Comte, la Seminarul de Introducere în 
Sociologie, în conformitate cu planul general al 
Catedrei de Sociologie pe 1942, din Bucureşti. Se- 
minarul a fost condus de d-l Asistent G. Vladescu 
Răcoasă. 


1, Introducere. 

1. Filosofia lui Auguste Comte: positivismul (cu 
sumare date biografice), 

2, Clasificarea ştiinţelor după Comte (cu саге 
prilej s'a făcut şi comparaţie cu alte clasificări). 


П, Sociologia lui Comte. 

A, Generalităţi. 

3, Necesitatea şi constituirea sociologiei. 

4, Obiectul sociologiei şi relaţiile ei cu celelalte 
ştiinţe, 

5, Metoda 
logie, 

6. Legea celor trei stări, 

B. Cele două părți ale sociologiei: statica şi di- 
патіса. 

7. Introducere fundamentală: indirectă, cosmo- 
logia; directă, biologia, 

8. Statica socială sau Ordinea spontană a socie- 
ог. 


positivă şi aplicarea ei іп socio- 


669 


9, Dinamica socială sau Teoria progresului, 

C, Analisa stărilor sociale. 

10. Statica: Teoria existenţii sociale şi а orga- 
nismului social, 

11. Teoria limitelor variațiilor ordinei umane, 

12, Teoria generală a religiei (se va utilisa şi 
Catehismul positivist și se va compara cu Durk- 
heim). 

13, Teoria limbajului 

14, Teoria positivă a proprietăţii (In cadrele 
economiei după Comte şi în comparație cu cele- 
lalte concepții sociologice despre proprietate), 

15, Teoria familiei şi a celorlalte unităţi so- 
ciale, 

16. Dinamica: Faza teologică, a) Vârsta fetișis- 
mului, 

17, Faza teologică, b) Vârsta  politeismului: 
1) conservator (teocraţia); 2) intelectual (elabora- 
rea greacă); 3) social (încorporarea romană), 

18, Faza teologică, с) vârsta monoteismului, 

19. Faza metafizică: Revoluţia occidentală, 

20, Faza positivă, 


ПІ. Politica lui Comte, 

21, Știință şi acţiune socială — teorie și prac- 
tică — (se va utiliza şi „Discours preliminaire sur 
l'ensemble du positivisme"). 

22, Teoria Umanității şi Morala lui Comte, 

23, Planul de organizare positivistă a societății: 
cultul, dogma şi regimul sau existența afectivă, 
teoretică şi activă, 


IV, Comte şi positivismul în gândirea contimpo- 
rană, i 

24. Positivismul în teoria cunoaşterii, 

25, Psihologia şi pedagogia positivistă, 

26, Morala şi estetica positivistă, 

27, Positivismul în drept, economie, sociologie: 

28, A, Comte și positivismul în filosofia şi socio- 
logia românească, 


5, Istoricul Institutului Social Român, 

Pentru cercetarea Ştiinţei Națiunii s'a crea încă 
din 1918 o „Asociaţie“ devenită astăzi „Institu- 
tul de Şiinţe Sociale al României“, 

Schema grafică alăturată prezintă, cred, cu 
toată claritatea: istoricul, organizarea, activitatea 
şi însemnătatea viitoare a acestui Institut, care 
cu ființa și vechimea lui de 24 ani, este unul din- 
tre cele mai vechi şi însemnate institute de știință 
socială din ţară și din străinătate, Despre fazele 
lui de desvoltare vezi: Institutul Social Român, 
1921—1926; Institutul Social Român, după zece ani 


670 


de lucru, 1918—1920 (cu cuvântările Înaltului Re- 
gent G, Buzdugan, a președintelui I. S, R, şi a de- 
legatului guvernului, V, Madgearu); Emanoil Bu- 
сија, Institutul Social Român, „Boabe de grâu”, 
1931 şi în „Pietre de Vad“, Bucureşti, Casa $соа- 
lelor, 1937—1342, vol, 1, 367). 

După felul cum este organizat și cum a activat 
Institutul de Științe Sociale al României, el și-a 
cucerit un loc deosebit în lumea institutelor euro- 
репе, Intr'adevăr, la conferința Institutelor din 
Europa, convocate de „Institut international de 
cooperation intelectuelle”, Institutul Român ета 
totdeauna considerat ca făcând parte printre cele 
ітипіаѕе, prin acele cinci scopuri ре care le urmă- 
rește cu îndârjire, cu toate lipsurile fundamentale 
(de local, de personal şi de budget), ce-i stânje- 
nesc realizările, 


І, Institutul de Științe Sociale este închinat cer- 
cetării pentru a ajunge la cunoştinţe поі, De sigur 
așa cum este organizat, prin secțiile lui, nu sunt 
înlăturate discuţiile teoretice asupra tuturor pro- 
blemelor de știință socială, din toate ramurile ei, 
Adevărata menire a Institutului este însă de a 
face cercetări originale: 1) pentru cunoaşterea 
Таги şi a Neamului prin cercetări pe teren, or- 
Sanizate pe toată țara, de sate, orașe, regiuni, 
tipuri sociale şi profesionale etc., pentru a ajunge 
la construcţia Ştiinţei Naţiunei Româneşti și de a 
servi astfel fundamentarea unei noi Politici legis- 
lative şi administrative și 2) pentru cunoaşterea 
Străinătăţii şi mai ales prin cercetări pe teren în 
Sudestul European, în care Națiunea Română este 
plasată, 

In schema alăturată, se indică mijloacele pe care 
şi le propune Institutul pentru a înfăptui aceste 
cercetări: a) activitatea din secţii; b) activitatea 
tuturor secţiilor la un loc, ce formează ca unitate 
Institutul; c/ cercetări sistematice pe teren, even- 
tual împreună cu alte institute similare; d) prin 
Institutele Sociale regionale, dintre care Institu- 
tele cu o vechime mai mare din Banat şi Basa- 
rabia, cu sediul în Timişoara şi Chişinău, au de- 
pus o activitate bogată, (vezi documentul din acest 
număr), rămânând să se întărească şi Institutele 
Sociale din Cluj-Sibiu din Transilvania, în cola- 
borare cu Institutul de Igienă Socială al Prof, Dr, 
I. Moldovan; din Moldova-laşi; din Bucovina-Cer- 
оён; din Oltenia-Craiova şi din Dobrogea-Con- 
stanța, In sfârşit b) studiul Străinătăţii, în special 
Sudestul Europei, prin „Centre de hautes études 
internationales", 


CERCETAREA PROBLEMELOR ŞTIINŢELOR SOCIALE IN VEDEREA TOTA- 
LULUI SOCIAL,CU SPECIALA APLICARE LA CERCETAREA REALI- 


ТАТ SOCIALE ROMÂNEȘTI, DINLĂUNTAUL ȘI DINAFARA HOTARELOR 


Secţiile cu paste 
tincisute de comunicări 


1. Beqgne/î9 socaid și бодду Р 
дёйш её ale Jòri 2.Biologu socal 
pisănaie 3./sfarie sociali 4, Cul- 
furahi (йул și Ёдуг з, Cura 
дору/йф/, Creafie 2л, йи 
5. Page 6.Limba 7. Ёсолот soca 
гд. әдгәг și coaperala б. comer. 
cieki; comerciali, foanclară și indus - 
лә) mer 8..Јитоісй 9. Stinta 
pobtice, administrative 3 2/3 
10,Po////ca ex/ernă. şi Centrul 
de molle studu nlernahanale 11. 
Urbanism Sirorolism 12. Minordi 
S Ronin de peste hetare i 
rea nolionali 14 Sfahsca 15.81- 
олис 16. 0u mggrafăt, Antropol- 
pia și Eugene 17, Sociologia,- 
A se vedea ı Proact pentr propra. 

mal de дси 3! Хест ГАЗ 
A ge Slanje Sovak a! ге), K240. 


Publicații 


Өй sh жее 
КД 


BIBLIDTECA CU SALA DE LECTURĂ 
BIBLIOGRAFIC 


INSTITUTUL DE STINȚE S0- 
CIALE AL ROMÂNIEI 


Centrala București 


ARHIVA DE fISE,DOCUMENTE, DOSARE 
PE CHESTIUNI, KÄRȚI „MATERIAL STATISTIC 


INSTITUTE REGIONALE 


Şedinţe de Institutul Social institutul Social al 
i BANAT- CRIŞANA BASARABIEI 
plenum secțiilor AT CRAI BAR ABIE 
A cercafat толодга-| || A cercetat satele Jur- 
fle salele din Banat: | || cani gı Wrșcani(Lâpugna) 
Ве}, Sărbova, foze - | | | Popesti de Sus (Soroca) 
zoncă, Ohaba, Bistra, Va- | | Vaprova gi Bunovatvud, 
lea А/таәјиШ. Orhel) 


Ka cerceta satele din 
fostul Banat sarbesc 


Publicații 


Иә cercela sotele 
din Transnistria 


CAM 


buletinul ИИИ Soei 
Basarabia, Tom | Monogra - 
fla satului Wiscani ((dpus- 
22)1937. Tom, Л. 


tonograf;3 satelor Co 
Janca зу Tighina, 1338. 


Institutul Social din | | | Institutul Social din Institutul Social din 
BUCOVINA MOLDOVA OLTENIA 
Cernăuți lași T.Severin 


instituiS ocial din institutul Social pen- 
JOBROGEA tru cercetarea Romi] 
onstanța nitor de peste hotare. 


DIRECȚIA DOCUMENTARĂ 


OFICIUL DE INFORMAȚII PENTRU 
PARTICULARI ȘI OFICIALITĂȚI DIN 
ТАВА ȘI STRĂINATATE 


MUZEUL SOCIOLOGIC 


INSTITUTUL DE ȘTIINȚE SOCIALE AL ROMÂNIEI 


(Prin transformarea „institutului de Cercetări Sociale al României“ (+эза) „ce conținea 
„institutul Social Româri (e2:), născut din „Asociația pentru Studiul şi Reforma 5осіаіа“в)) 


| CUNOAŞTEREA | 


CERCETAREA REALITĂȚII EURDPENE,IN SPECIAL SUD- 
ESTUL EUROPEAN ȘI A EUROPEI CENTRALE 
Legăturile cu străinătatea 


DOCTRINELE 
POLITICE 
21 prelegeri 
1922 


REFORMA 
CONSTITUŢIEI 


25 prelegeri 
4921 


CENTRUL DE INALTE 
STUDII INTERNAȚIONALE 


Publicații 
VIAȚA SOCIALĂ A RO- CAPITALISMUL | 
= ГОРУР) MANIEI DUPA ВД5ВО! IN VIAŢA SOCIALA 
Gh.Sofronie : (e position inferna - А A 
tionale de la Roumanie. | 17 prelegeri 20 prelegeri 
Dr. Vlădescu: /'enfep/e ba/ceniqve 4925 1926 


Affaires Danubiennes У. Madgearu:/2 politique économie 
Anul W e ex/erne de le Aouman/e 
У. Madgearu, H.Vulcâne со, lordan, 
M.Oumitrescu: Le con/râ/e des chan 
ges en Roumanie. 


FEDERALIZAREA 
STATELOR EUROPENE 


22 prelegeri 
1931 


CERCETÂRI COLECTIVE, CU CONCUR 
SUL SAVANTILOR RESPECTIVI STRAINI 
PT. CERCETAREA РЕ TEREN A STÂRILOR 
SOCIALE DIN TARILE SUDEST EUROPENE 


25 prelegeri 
1930 


ORGANIZAREA CONGRE - 
SULUI INTERNAȚIONAL DE SOCIO- 
LOGIE DIN BUCUREŞTI 


PARTICIPAREA LA 


CONGRE SE ȘI VIATA SPIRITUALĂ 
INTERNAȚIONALĂ 


Politica externă 
a României 


Doctrinele 


Nova Constituție f le 
partidelor politice 


a României 


DIRECȚIA CERCETĂRILOR 


CULEGEREA DATELOR 
PE TEREN 


FILME 


MUZEUL 5001010616 


PRELUCRAREA RELAȚII ȘTIINȚIFICE 


Tehnică 
în colaborare 


Prin 
echipe 
speciale 


Orăguș Cornova 
din din Orhei 
Fâgâraş | | (Basarabia) 


ştiinţifică 


Institutele Safe model; intemeiate pe 
similare 


le Culturale 5} д ЕНЕ 
cercefări sociologice locale 


al 
irectia Tr 
Armatei ca directia 


Sinteza Cercelăriir satelor, oraşelor sitinuturilor din Româna 
ca o Știială a Națiunii, Sociologie a României. 


Atlasul Sociologi al României sial Românilor 
(safe, orase, finuluri, dinliunirul si dinafara granitelor) 


о [| АеттунЕА | 


Experimentals ca о Polifică a satuko; 
Tăranului si Tineretului, prin Fundația 
Regele Mihai (1934 - 1941) și Ser - 
ciut Socal (1939) 


Cunoaşterea fa baza actimei le - 
gislahye si politice spre realizarea 
idealului elic national 


SAT ȘI ORAȘ 


21 prelegeri 
1927-28 1929 


Sociologia filmată ә României 
Coleclie de filme ale satelor, orase - 
for și finvturilor, dinkimtrul si din- 
atara granifelor, in colaborere cu 
Directia filmelor din Ministerul 

Propagandei Nationale.. 


PRELEGERI PUBLICE 


Academia liberă de stiinte sociale și politice, nucleul unei Facultăți 
de Științe sociale și politice 


POLITICA EXTERNĂ 
A ROMÂNIEI 


21 prelegeri 
1923 -1924 


POLITICA CULTURII 
30 prelegeri 


Teoria Culturii 
„10 comunitdri __ 
Йй Secția Culturală 


INFLUENȚA DEPRE ~ 
SIUNEI ECONOMICE 
MONDIALE. It ROMANIA 
19 prelegeri 
193 


Politica Culturii 


ARHIVA MUZIEALĂ ТАКАМЕАЅСА IN 


ВАГА A MUZICEI ŢĂRANILOR ROMÂNI!) 


COLABORARE CU SOC. COMPOZITORILOR ROMÂNI 
(ARHIVA ОЕ FOLKLOR : ANTOLOGIA GENE- 


FEDERALIZAREA TUTUROR INSTITUTELOR DIN ROMÂNIA, PENTRU 
ORGANIZAREA CERCETARII $1 CUNOȘTEREA ТААН ŞI NEAMULUI ПРА UN PLAN UNITAR 


Conform Legei pentru crearea institutului de Cercetări Sociale al României * din 
1939, suspendată în 1940, abrogată in 1941. 


1. Academia Română 2. Academia de inolte Studu Comerciale și hdustriale 3. Acaoe- 
mia de Medicină &. Academia de Stiinte S. Academia de Shinte Morale sPohtice б. Ca. 
sa Centrals ә Asigurărilor Munciloresti T. Casa Aulonomă a Monopolurilor Statului 8.Con- 
siliul Legislativ 9. institutul de Anatomie și Embriologie 10. Institutul de Antropolo- 
gie 11./nsfifulul de Bacteriologie,„ Dr. Cantacuzino” 12. Institutul de Cercetări agrono- 
mice 13./pstibulul de Cercetări si Documentatie Forestieră 44. Institutul Regal de 
Cercetari Stiintifice 15. Institutu! de Conjectură 16. Institutul National al Coopera- 
þer 17. пзи! de Drept Agrar 148. insttuut de Drept Privat 19. Instilulul Wa. 
fonal Economic 20. institutul de Educatie Fizică 21. Institutul de Energie 22. Ins- 
totul de Filosofia Dreptului 23.Institutut de Linguistic 24. Institutul de Geo- 
logie al României 25. institutul Geografic al Armatei 28. Institutul de /угелд, 8u- 
curesti 27. Institutul de /gienă sı Iens Sociala, Sibiu 28./nstifulul de istorie 
Wahonală, Bucuresti 89 Institutul de Istorie Nationals, Sibiu 30. Institutul de 0r- 
gamzare Stiintific a Muncii 31. /ashtutul Psihotehnic „ CR. Motru”, Bucuresti 
32. /nstitutul de Psihologie, СШ) 33. dastitulul de Speologie 34. Institutul Central 
de Stahshcă 35. /nslifulul de Stunte Administrative 36.lashtutul National Zoo- 
tehme 37. Institutul de Studii şi Educatie muncitorească 38. (пзи! de Pe- 
dəgogie al Universități din Bucuresti 39.Muzeul {тії române, Sibiu 40. Sco 
la Politehnicà, Bucureşti АА. Societatea „Astra , Sibiu 2. Societatea Готроги- 
Zorilor Romani 43. Societatea de Eugenie, Bucuresti lele. Societatea de Fi- 


/osofie 45. Societatea Regală de Geagratie 


46. Societatea Scriitorilor Mi- 


[tari 47, Societatea Scriitorilor Romm 48. Uniunea Camerelor Agricole 49. 
Uminea Generală a Industriaşilor din Romana 50. Umunea Generală a Ingme- 
rilon Români 54.lnstitutul Social Banat- Crișana, Timisoara. 


ARHIVA PENTRU ŞTIINŢĂ $I REFORMA] 
SOCIALĂ, 15 ANI DE APARIȚIE. OIN AN 
XVI VA APĂREA PENTRU STRĂINĂTATE AR 
CHIVES POUR LA SCIENCE ЕТ LA REFORME SOCIALE 


DIRECȚIA PUBLICAȚIILOR 


SOCIOLOGIA ROMÂNEASCĂ 


Revistă 
08 EETOR 1 D. GUSTI 


Sociologia 
Românie) 


1. Nerej, бп village d'une region archaïque. 
Monogrd2h e sociologique Girigee par Н.Н. 
STAHL, dec préfate de 0 GUSTI 1940 


Vol. | Les cazres cosmologigueg лоор 


Pusforugves et psychiques 
Vol. I.es mendestalions spirilvelles 
Vol Ш./25 mamlesthons economgues, 
уйе, juridiques €/ admmsirtwes Pro 
сёз el tendences sotiolts 
2.Drâgu;,„un sat din Tara Oltului. Моллу. 
Fie 50сом sub mgripiraa n Т HERSENI 
Vol. Codrele 
Vol.[Manfesfările. 
Vol. A] Ле, rele 57 pratesele socal 
3,Clopotiva, un sat din Haţeg, Monopra/re 
sociolog tă, condusa de 1.СОМЕА 1940 
Vol ] Cavre/e 
Vol, [| Momfestàrile 
4.60 de sate româneștr cercetate de Echi 
pele Studențești, în vara 1938. /mc44/5 30- 
сира Condnă de АНТОМ GOLDPENTIA Ș/ 
0». 0 С. GEORGESCU, Cu n 5/ 0ш л ЛУО//У 
despre Starea deari à seful romanesc del 
Prof 0.60571. 
Vol..Ppukra. 
Vol. |. Руда de dup râstar 3 proprie- 
falu agricole sı situala economică de 
ozi 
Vol, Il. S/area зәлил şı slorea cofturală 
Vol.. Cop/r/4u//a latipologia Sa/elar 
romanesti { Sare agricole a pastorale . 
Vol. У, Contribytu a Аройо satelor 
românesti. Й Sate cu ocupalu aie 


BIBLIOTECA DE SOCIOLOGIE ETI- 


CĂ ŞI POLITICĂ 
DIRECTOR: D.GUSTI 


ŞI 


cercetări 


4.Teoria monografie! sociologice de T.HER- 
SENI, cu «n Studu Mirodochiy de Prof. 
D. GUSTI 1934 (еригг 37). 
2.Tehnica monografiei sociologice de 
Н.Н. STAHL /334 
3,Realitatea socială, Incercare de ontolo 
фе repională de T.HERSENI 1935. 
4,Sociologia militans. Introducere în $0- 
ciologia politic de Prof, 0. GUSTI 7935 
5.Travaux du XIV-a Congrès Internatio- 
nal de Sociologie, Buturesti ,Canmumcahoas 
Série À. Les vmtes sociales (араго!); 
Serie B. Le village ә (apăre!); b [арәт 
Sene C. La ville (apărut) 
Sere О.р иоле el k villa (apărut) 
Serie E. Гез méthodes de h «гоо 
(in pregăfh're) 
Serie F. L E nsergnament dele Socola- 
gie (In pregatire) 
Serie б. пзи! de Recherches 
Soc/afar(in pregatire) 
Serie H Varrefes (in pregatire) 
8.Plan de lucru pentru cercetarea mono- 
grafică a Unui sat, rocin! sub condu- 
Cerea Їл Т.НЕВЅЕМІ 5, си 07 studw m 
trodueriy de Prof. D.BUSTI 1940. 
PPibliogratia satului românesc, ¿oem 
tå de Seminarul de Sociologie , sub conde- 
cerea tehnici а ivi N, GEORGESCU-TISTI 
(i pregaire) 
8. Sociologia românească, incercare /5/0- 
меў de T.HERSENI „7940. 
9.Probleme de sociologie pastorală ge 
T.HERSENI, 7%. 


П. Documentarea Institutului cuprinde: 1) Bi- 
blioteca vie (nu „cimitir de cărți”), cu 2) Sala de 
lectură și biblioteca uzuală (dicţionare, enciclo- 
pedii, hărţi, colecţii de reviste şi de bibliografii)! 
3) Dosare de probleme; 4) Arhiva documentară, 
şi Muzeu sociologic) cu: a) materialul monografic, 
b) statistic, с) fotografii, d) de filme, e) artistic, 
şi F) tehnic; 5) Repertor bibliografic, 

III, Răspândirea culturii de ştiinţă socială și a 
cercetărilor Institutului prin cicluri de prelegeri 
publice (са o Şcoală ori Facultate liberă de Științe 
Sociale), vezi Schema alăturată. 

IV. Publicații, 1) Revistele „Arhiva pentru 
Știința şi Reforma Socială“, pentru străinătate şi 
„Sociologia Românească“; 2) Biblioteca de Socio- 
logie, Etică și Politică, în 3 secţii: a) Sociologia 
României, b) Studii și Cercetări, с) Note și Co- 
municări; 3) Buletinul Secţiilor; 4) Sinteza Cul- 
turei româneşti; 5) Texte și Traduceri. 

V, Oficiul de Informații, despre: a) probleme, 
b) persoane, și c) bibliografii, pus la dispoziţia 
organelor de Stat, în special în materie de legis- 
Јане și administraţie, 

Primul Secretar General al „Asociaţiei“ şi al 
„Institutului Social Român“, a fost Virgil М, Mad- 
gearu. Adunarea generală a Institutului de Științe 
Sociale a adus omagiul ei memoriei lui У, N. Mad- 
gearu, prin cuvântarea fostului său elev, Eugen 
Dumitrescu şi a preşedintelui Institutului, care, 
împreună cu rândurile lui Emanoil Висија, se gă- 
sesc în corpul acestei reviste, Lista problemelor 
agrare și a bibliografiei lor, întocmită de V. N. 
Madgearu, pentru a servi drept călăuză lucrărilor 
Seminarului condus de dânsul, publicată la Docu- 
mente, desăvârşesc, credem, imaginea pe care în- 
cercăm să o redăm a ceea ce a fost colegul nostru, 
atât de tragic şi prematur dispărut, 


6. Institute ungare de cercetări, 

Pentru a face o comparaţie între organizarea in- 
tenţională şi activitatea creatoare а Institutului 
de Științe Sociale al României, cu alte institute 
străine, citez articolul: Ungarische Institute fir 
Volkstumsforschung (Institute ungare pentru cer- 
cetarea Naţionalului), de Prof. Franz Faluhelyi, 
publicat în noua revistă pe care Ungurii au creat-o, 
(pe lângă revistele ce apăreau în limbile franceză, 
germană şi engleză) „Donaueuropa“, cu un sub- 
titlu caracteristic: Zeitschrift fir die Probleme der 
europäischen Siidostens, August 1941, (I. Jahrgang, 
1 Heft), р. 40. 


Pentru studiul poporului ungar, dinlăuntrul şi 
dinafara graniţelor, ca şi pentru cercetarea națio- 
nalităţilor care formau, inainte de 1918, Statul 
ungar, са un Vâlkerstaat, s'au întemeiat și func- 
ționează astăzi іп Ungaria, şapte institute: 

1) Institutul de Ştiinţe de Stat (Das sogen- 
Staatwissenschaftliche  Insitut der Ungarischen 
Statistischen Gesellschaft in Budapest), pag. 40. 
Un institut creat din iniţiativa fostului preşedinte 
de Consiliu, al Contelui Paul Teleki, în 1926, cu 
un caracter oficial și cu scopul principal de а ur- 
mări atitudinea politică a Statelor vecine, faţă 
de Unguri, pe baze de documente de tot felul: 
legi, regulamente, desbateri parlamentare, reviste, 
ziare, publicaţii: româneşti, sârbe, croate, cehe. La 
început Institutul nu avea decât doi funcţionari, 
astăzi el posedă un personal foarte numeros, pen- 
tru a pune în mișcare o însemnată şi valoroasă 
bibliotecă de specialitate, un puternic material in- 
formativ, o arhivă de hărţi etc., care stau la dis- 
poziţie, în primul rând, organelor oficiale, ce pot 
chiar comanda să se facă anumite lucrări, refe- 
rate şi cercetări, 

2. Institutul ungar sociogratic (pag. 42) (Das 
Ungarische soziographische Institut), de sub con- 
ducerea Prof. Sândor Krisztics, creat de fostul 
președinte de Consiliu, Contele Stephan Bethlen, 
în 1924, şi sub auspiciile Academiei Ungare de 
Științe, Și acest institut, departe de а fi ,socio- 
grafic", avea de scop cercetarea științifică a po- 
porului ungar, însă cu un caratcer pronunţat ar- 
oficial, Prima bi- 
bliografie a Institutului comandată de guvernul 


hival-statistic şi cu caracter 


ungar, a apărut în 1924, 

3, Seminarul pentru politică comunală și doc- 
trină administrativă (Seminar fiir Gemeinde. Poli- 
tik und Verwaltungslehre), de pe lângă Universi- 
tatea din Budapesta, condus de Prof, Franz Stein- 
eckler şi Institutul de drept internaţional (Insti- 
tut für Völkerrecht), de pe lângă Universitatea din 
Pecs, condus de Prof. Franz Faluhelyi, sunt insti- 
tutele care se ocupă și ele cu problema naţiona- 
lităţilor, Un memoriu special în acest sens a fost 
discutat în sânul societăţii ungare de politică ex- 
ternă, la саге au luat parte contele Albert Аропу: 
$1 contele Teleki, Iniţiativa a fost reluată mai târ- 
ziu, la 12 Ianuarie 1936, de Ministerul ungar al 
Instrucţiei, care a îngăduit Universităţilor a іпіе- 
meia Institute universitare ale Naţionalităţilor, 


671 


4. Institutul de drept al minorităţilor (Das Min- 
derkeiten rechtliche Institut), la Universitatea din 
Budapesta, condus de Prof. Bela Kenez, cu un 
scop pronunţat şi activ revizionist, dar şi cu sco- 
pul de a studia ştiinţific minoritățile din Statul 
maghiar. 

5. Institutul de dreptul Minorităţilor (Das Min- 
derheiten rechtliche Institut), de pe lângă Univer- 
sitatea din Debrecen şi 6. Institutul Minorităţilor 
al Universităţii Szeged, urmăresc scopuri ana- 
loage. 

7, Institutul Minorităţilor  (Minderheiteninsti- 
tut), de la Universitatea din Pécs, condus de au- 
torul articolului Fr. Faluhelyi, are o organizare 
mai desvoltată (vezi pag. 45, 46 şi 47). 

8. In sfârşit, la Universitatea din Cluj, iniţiativa 
a pornit dela studenţi, care au organizat „o comu- 
nitate de lucru de ştiinţă socială“, (sozialwissen- 
schaftliche Arbeitsgemeinschait), urmărind în pri- 
mul rând cercetarea amănunţită, pe baza metodei 
sociologice din Bucureşti a satelor din Ungaria, 
şi mai ales din Transilvania, 


7. Institutul chinez de cercetări sociale din Yen- 
ching, după modelul Institutului din București. O 
surprinzător de mare asemănarea cu programul de 
lucru al Institutului de Științe Sociale al Româ- 
niei, prezintă organizarea Institutului de cerce- 
tări sociale de pe lângă Universitatea Yenching, 
din Peiping (China). D-l Dr. Wen Tsen Wu, după 
declaraţia ce mi-a făcut-o personal în Paris, cu 
ocazia expoziției universale din 1937, s'a in- 
spirat din experiența îndelungată a cercetărilor 
monografice şi a Institutului de Științe Sociale al 
României, şi împreună cu Prof. С, W, Luh, prorec- 
torul Universităţii din Yenching, au conceput în- 
fiinţarea Institutului amintit mai sus, într'un me- 
moriu, „Proposals for the organisation of ап In- 
stitute for research in the social sciences în Yen- 
ching University”, convinși că, numai prin cunoaş- 
terea obiectivă a realităţii sociale, se poate con- 
cepe un program de reforme care să asigure reor- 
ganizarea socială a Chinei. 

In China, unde propaganda comunistă și răz- 
boiul au agravat problemele dezorganizării so- 
ciale, oamenii de ştiinţă, în frunte cu Prof. Luh şi 
Dr. Wen Tsen Wu, au înțeles că renașterea so- 
cială a țării lor atârnă de energia intelectuală de- 


pusă în special de Științele sociale şi de Socio- · 


logie, atât din punct teoretic, cât şi din punct 
de vedere al aplicaţiei ştiinţei practic pe teren. 
Căci numai prin aportul acestor ştiinţe, afirmă 


672 


ei mai departe, se va putea obţine pregătirea te- 
meinică a viitorilor conducători tineri, care, vor 
avea de luptat cu problemele ce copleșesc astăzi 
China, în deosebi problemele administraţiei so- 
ciale, ale educației şi ale sănătății. Bazându-se ре 
aceste principii, d-nii Luh şi Wen Tsen Wu au 
luat inițiativa înfiinţării unui Institut de cercetări 
sociale, care să aibă ca prim scop alcătuirea unui 
vast program de cercetări, pentru a pune în ade- 
vărata ei lumină realitatea socială din China. Pla- 
nul de lucru cuprinde studiul comunităţilor chineze 
din mediul urban și rural, precum şi al diferitelor 
grupuri etnice, mixte, care conviețuiesc pe terito- 
riul chinez. Aceste unităţi sociale, cu manifestă- 
rile lor, vor fi acelea de la răsăritul Chinei, până 
la Munţii Apuseni. 


Pentrucă obiectivitatea științifică şi calitatea 
acestor cercetări atârnă си totul de pregătirea 
științifică şi tehnică а personalului cercetător, 


Institutul din Yenching își propune, în al doilea 
rând, să desvolte studiile superioare ale științe- 
lor sociale, pentru a asigura astfel pregătirea te- 
meinică a tinerilor studenţi chinezi, Cursurile ele- 
mentare de sociologie, de psihologie socială şi de 
sociologie aplicată (serviciul social, familia, creş- 
terea populaţiei, orminologia), predate până în 
1936, la Facultăţile de Litere, Medicină și 
Drept, vor fi organizate în sânul Institutului, pen- 
tru a lua о desvoltare mai mare, şi să permită 
obținerea titlurilor de licenţiat şi doctor în ştiinţe 
sociale, care, până atunci se dobândeau numai în 
străinătate, Interesant este de observat că stu- 
denţii care vor urma aceste cursuri, vor fi obligaţi 
să practice cel puţin şase luni, la cercetări pe te- 
ren, întocmai după cum legea Serviciului Social 
Român prevedea acest lucru pentru absolvenţii tu- 
turor facultăţilor și şcolilor superioare şi speciale, 
D-l Dr. Wen Tsen Wu, a prevăzut, foarte pru- 
dent şi înțelept, desvoltarea Institutului, în patru 
etape succesive: 1) prima etapă începând dela 
1937 cuprinde perioada de pregătire a programului 
de cercetări coordonate și cooperative, precum şi 
desvoltarea învățământului superior al ştiinţelor 
sociale pe o scară mai întinsă, invitând în acest 
scop în China Consilieri tehnici, profesori cunos- 
син din Europa şi Statele Unite ale Americii, și 
trimițând, în acelaşi timp, studenţi chinezi emi- 
пепіі în străinătate, pentru a se specializa în 
Ştiinţele Sociale, 2) A doua etapă dela 1938— 
1940, va avea de scop: a) organizarea echipelor 
monografice, alcătuite din cercetători, profesori și 
studenţi din învățământul superior al ştiinţelor 


sociale, şi b) pregătirea tehnică a personalului 
echipelor de cercetări. 3) Etapa 3-a trebue să în- 
ceapă, după doi ani de pregătire, în 1940, cerce- 
tările sistematice regionale şi monografia satelor 
şi a comunicaţiilor de frontieră, întărind în 
aceeaşi măsură și învățământul superior al știin- 
telor sociale, 

Se vor organiza deci în acest scop, expediţii 
sociologice în regiunile dela hotare, în Nordvestul 
și în Sudvestul Chinei, unde se vor institui regio- 
nale ale Institutului, creindu-se totodată un centru 
de Inalte Studii Sociale pentru studenţii şi docto- 
ranzii chinezi în ştiinţele sociale, precum şi pen- 
tru studenţii străini ce ar dori să întreprindă cer- 
cetări sociale în China, In sfârșit, în etapa a patra 
organizarea învățământului superior al ştiinţelor 
sociale, precum şi a cercetărilor sociale pe teren 
va primi o formă desăvârşită și, în acest scop, se 
va inaugura sistemul de consultare directă a or- 
sanelor administrative prin specialiştii Institutu- 
lui, 

Relaţiile ştiinţifice cu străinătatea se vor in- 
tensifica şi vor primi un caracter de permanenţă 
prin crearea unui Consiliu Superior Tehnic, ales 
dintre cei mai cunoscuţi sociologi din lumea în- 
treagă pentru a asista Comitetul de conducere al 
Institutului prin sfaturile lui, atât în ce priveşte 
programul de învățământ, cât şi cel al cercetărilor 
ştiinţifice, 

Din acest comitet (vezi alcătuirea lui, pag. 9 
a memoriului citat), cei mai numeroşi savanţi sunt 
cunoscuţi sociologi amerciani: Prof. R. E. Park, de- 
la Facultatea de Sociologie a Universităţii din Chi- 
cago; Prof. R, Redfield, decanul Facultăţii de 
Științe Sociale din Chicago; Prof. W. 1, Thomas, 
dela Facultatea de Sociologie a Universității Har- 
vard; Prof. Ed. Sapir, dela Facultatea de Științe 
Sociale a Universității Yale; Prof. A. E. Keller, 
dela Facultatea de Științe Sociale a Universității 
Yale; Prof, A. G, Keller, dela Facultatea de Științe 
a Universității Yale;; Universitatea din Londra, 
este reprezentată: prin Prof, В, Malinowski; Uni- 
versitatea din Paris, prin Prof. René Maunier şi 
Marcel Mauss; Universitatea din Berlin, prin Prof. 
Richard Thurnwald; Academia de Ştiinţe din 
Viena, prin Prof, Pater W, Schmidt, şi Universita- 
tatea din Bucureşti, prin Prof. D. Gusti, Preşedin- 
tele Institutului de Științe Sociale al României. 


8, Consiliul național de cercetări ştiinţifice al 
României, 
Activitatea de 24 de ani a Institutului de Științe 


Sociale, aşa cum reiese din schema alăturată ne-a 
impus datoria să intervenim pentru recunoşterea 
cercetărilor ştiinţifice din domeniul ştiinţelor so- 
ciale cu drept de egalitate față de cercetările din 
domeniul aşa ziselor ştiinţe „pozitive“, „experi- 
mentale”, „naturale“, 

In zilele de 8 şi 13 Octomvrie 1941, a avut loc 
două conferinţe, sub preşedinţia d-lui Ministru al 
Comunicaţiilor, С, Bușilă, cu privire la constituirea 
unui Comitet român al cercetărilor științifice, după 
modelul francez şi italian, unde un astfel de co- 
mitet există de multă vreme, 

La a doua conferinţă, din 13 Octomvrie, am par- 
ticipat şi eu, ca singurul reprezentant al ştiinţelor 
„umane” şi sociale. 

D-l Prof. Eugen Badărău, a amintit cu această 
ocazie, că ideea unui „Consiliu naţional de îndru- 
mări şi cercetări ştiinţifice”, a fost propus la noi, 
pentru prima oară, în „Consiliul Interuniversitar”, 
prezidat de mine, în şedinţa din 21 Martie 1933, 
în calitatea mea de atunci de Ministru al Instruc- 
Неі Publice, Cultelor şi Artelor, pentru care s'a 
şi acordat (prin jurnalul Consiliului de Miniştri, 
din 19 Iulie 1933), un prim fond de 400.000 lei și 
încredințat Rectorului Universităţii din Bucureşti, 
(vezi, Un an de activitate la Ministerul Instruc- 
Неї, Cultelor şi Artelor, 1932—1933, Bucureşti, 
1934, p. 1449), sumă care mai târziu, a adăugat 
d-l Prof. E. Bădărău, a fost întrebuințată pentru 
încălzitul Universităţii, 

Câţiva ani mai târziu, ideea organizării și susți- 
nerii muncii ştiinţifice a făcut obiectul special al 
preocupărilor Academiei Române, care a ales pen- 
tru a face propuneri precise o comisie alcătuilă 
din d-nii: Prof. L, Mrazec, Prof. E. Racoviţă și 
mine, 0-1 Prof. E. Racoviţă a expus pe larg, în 
cele două conferinţe dela Ministerul de Comu- 
nicaţii, rezultatele la саге a ajuns această comi- 
sie a Academiei, _ 

Discuţiile, care au avut loc în aceste conferinţe, 
stenosrafiate în două mici caiete, (cu participa- 
rea d-lor: Ministru С. Bușilă, І, Simionescu, Res- 
tor H. Hulubei, У, Vâlcovici, E. Oteteleșeanu, 
M. Dracea, Rector C. Teodorescu, O, Onicescu, E. 
Neculcea, Comandor Popp) au plecat dela un 
concept redus al conținutului noţiunii de ştiinţă, 
anume dela științele numite de „avantgardă”, са: 
fizica, chimia, mecanica etc., cu excluderea ştiin- 
telor aşa zise spirituale, sociale, umane (саге ar 
avea a studia numai „aplicarea şi efectul descope- 
ririlor științelor de „avantgardă” în уіеа{а socială 
economică etc.”). 


673 


In sânul acestei conferințe din 13 Octomvrie 
1941, ca și în „Consiliul Facultăţii de Filosofie şi 
Litere” din 26 Noemvrie 1941, unde s'a desbă- 
tut aceeaşi problemă, Facultatea fiind invitată ca 
„eventual şi еа să poată contribui la organizarea 
viitoare a cercetărilor ştiinţifice în România, ple- 
când dela clasificarea științelor făcută mai sus, 
cu primatul ştiinţelor de avantgardă, am ţinut să 
accentuez că „Știința Omului” creator de acele 
valori care fac posibilă existența însăşi a Naţiu- 
nii 91 „Ştiinţa Societăţii“, în care trăieşte Omul, 
au fost și vor fi totdeauna de o valoare naţională 
de cunoaştere cel puţin egală cu acea a așa zise- 
lor Ştiinţe de avantgardă. 

Mai ales astăzi, în lupta aprigă pentru afirmarea 
şi confirmarea drepturilor noastre naţionale, este 
inutil să mai insistăm, că nu prin cercetări de fi- 
zică, chimie etc., care desigur vor folosi apărării 
și industriei naţionale, vom putea apăra aceste 
drepturi, ci mai ales prin descoperirile făcute în 
domeniul preistoriei, arheologiei și istoriei, prin 
creaţiile originale literare, artistice şi filosofice şi 
prin scoaterea la iveală a vieţii sociale autohtone 
şi profund româneşti, aşa cum reiese din cercetă- 
rile sociologice, care se fac la sursă directă în sa- 
tele şi oraşele din fară, 

In armata oamenilor de ştiinţă pusă în serviciul 
apărării drepturilor Națiunii româneşti, în primele 
rânduri stau acei ce mânuesc descoperirea Adevă- 
rului, în domeniul spiritual naţional. 

Din aceste consideraţii am cerut, atât în numele 
Facultăţii de Filosofie şi Litere, са și în acel al 
Institutului de Științe Sociale, ca în Consiliul na- 
tional al cercetărilor științifice, ştiinţele umane şi 
sociale nu numai să nu fie excluse, dar să ocupe 
un loc egal cu acel al ştiinţelor exacte. In acest 
sens am și alcătuit un memoriu citit şi aprobat de 
Consiliul Facultăţii de Filosofie şi Litere, pentru 
a fi înaintat Rectorului Universităţii din Bucu- 
reşti. 

De altfel, această egalitate între ştiinţe este pre- 
văzută și în organizarea cercetărilor ştiinţifice din 
Franţa, care a servit de model pregătirilor simi- 
lare româneşti, Intr'adevăr „L'organisation de la 
recherche scientifique en France“ culminează în 
„Le Conseil supérieur de la recherche”, alcătuit 
din două comitete, de o esală importanţă: unul 
„des Sciences objectives, şi altul „des Sciences 
humaines”, vezi „Schema général de l'organisa- 
tion”. р, 50—51, în Jean Perrin, L'organisation de 
la recherche scientifique en France, Paris, 1938. 

Aceeași concepţie a stat şi la baza creaţiei cunos- 


674 


cutelor Fundaţii „Kaiser Wilhelms Institute”, din 
Germania, după cum reiese din studiul publicat de 
fostul președinte al Fundaţiei A. v. Harnack, „La 
Fondation Kaiser Wilhelm pour le Progrès des 
Sciences”, (în revista „La cooperation intellec- 
tuelle”, An. I, 4. 1, din 15 Ianuarie 1929, pag. 5). 

„Institutele, scrie Harnack, se împart în trei 
grupe: „1) Institute de Chimie, Fizică și Tehno- 
logie; 2) de Biologie, Zoologie şi Antropologie, şi 
3) de Științe ale Spiritului şi Sociale. 

Dar, mai mult încă, ca o creaţie împotriva ten- 
dinței de a da o extindere prea mare ştiinţelor. din 
categoriile 1 şi 2, renumitul istoric Karl Lamprecht, 
pe atunci Rector al Universităţii din Leipzig, a 
reușit să creieze o societate pentru cultivarea și 
încurajarea specială a ştiinţelor spiritului şi so- 
ciale, vezi Prof. W, Goetz, Das Leipziger For- 
schungsinstitut für Kultur- und Universalgeschichte, 
şi Prof, Dr. H. Haas, König Friederich-August 
Stiftung für wissenschafliche Forschung zu Leipzig 
(Sächsische Staatliche Forschungsinstitute), în ma- 
rea colecție „Forschungsinstitute”, Hamburg, 1930, 
vol. I, p. 387 şi 374). 

Acest volum, ca şi vol. 2, prezintă un impună- 
tor material asupra Institutelor din toată lumea; 
constatăm cu regret, că, în timp ce Institutelor un- 
Sare li se acordă 20 de pagini, Institutele româ- 
пе$іі, care sunt aşa de numeroase, peste 50 şi cu 
organizări remarcabile, unele chiar ce pot servi de 
model, cum s'a recunoscut de către specialişti şi 
din prezentarea lor în pavilioanele României, la 
expoziţiile internaţionale din Paris (1937) şi New- 
York (1939), nu sunt de loc amintite. Unul din 
aceste Institute româneşti a fost Institutul de Cer- 
cetări Sociale al României, astăzi „Institutul de 
Științe Sociale al României” (v. Schema Grafică), 
care prevedea în art. 16, „organizarea, conducerea 
şi coordonarea lucrărilor din toate domeniile so- 
ciale consacrate cunoaşterii ştiinţifice a ţării şi 
neamului”. „Consiliul românesc de cercetări ştiin- 
се” nu ar avea nevoe deci de sugestii străine, 
ele se găsesc în țară, căci Institutul de Cercetări 
Sociale al României, astăzi Institutul de Științe 
Sociale, a fost el însuși luat de model pentru or- 
ganizări străine. Їп acelaşi articol 16 (al. 4) se 
aducea precizii importante asupra operei colective 
de cunoaştere „în vederea coordonării” lucrărilor 
pentru cunoaşterea țării, Institutul este însărcinat 
a federaliza Institutele publice şi particulare care 
au o legătură' cu aceste lucrări, iar cu un alineat 
mai sus se prevede că „institutul va cuprinde și 
institute de cercetări regionale care vor lucra sub 


directivele şi sub controlul Institutului din Bucu- 
rești”, 

lată un program clar și precis de cercetări ştiin- 
се românești, în câmpul științelor sociale, Un 
motiv mai mult ca din sfera preocupărilor unui 
Consiliu pentru cercetări științifice să nu poată 
lipsi Institutul de Științe Sociale al României, 


9, Facultatea de Științe Sociale şi Politice. Dacă 
este mare similitudinea preocupărilor sociologilor 


chinezi din 1937, în ce priveşte organizarea unui. 


Institut de cercetări sociale, cu intenţiile pe care 
le-am avut în România încă din 1918, tot aşa de 
mare este și similitudinea de organizare a învă- 
țământului superior social în China, după planul 
ce l-am comunicat din 1937, cu propunerile pt 
care le-am făcut încă din 1913, când am lansat 
invitația pentru colaborare la revista „Arhiva pen- 
tru Știință și Roformă Socială”, propunere pe саге, 
de atunci am repetat-o în deosebite rânduri, prin 
vorbă şi scris, rămânând totuşi până astăzi un 
pios deziderat, deși în diferite state americane şi 
europene ea a format de mult obiectul unor în- 
făptuiri remarcabile, 


Reforma studiilor sociale este pretutindeni la 
ordinea zilei de multe decenii Puterea actualită- 
ţii chestiilor sociale, noua concepţie а administra- 
еі sociale ori a inginerilor sociali, multiplicitatea 
şi diversitatea învățământului social au făcut ca 
toată lumea să fie de acord asupra necesităţii unui 
învățământ sociale, Desacordul în- 
cepe când se ia în vedere modalitatea organizării 
lui. In această privință ne aflăm încă în plină 
anarhie, 

Căci distingem cel puţin cinci tipuri de repar- 
tizare a materiilor de ştiinţă socială, în diferite 
facultăţi: 1, După modelul catedrei pe care o ocupa 
părintele Economiei Politice, Adam Smith, care 
se intitula „catedra de filosofie morală şi econo- 
mie politică”, întâlnim discipline sociale la Fa- 
cultatea de Filosofie şi Litere, Astfel la Sorbona 
există o catedră de istoria doctrinelor şi de eco- 
nomie socială, iar în Germania, Secţia „științelor 
economice” (Wirtschaftwissenschaften) secția de 
științe politice (Politische Wissenschaften), cu sub- 
secţiile: a) politica şi sociologia și b) publicistica, 
adică propagandă, presă şi radio şi secţia de 
teorie a rasselor şi popoarelor, fac parte din Fa- 
cultatea de Filosofie a Universității din Leipzig. 
Asemenea la Universitatea din Giessen, ştiinţele 
economice fac parte din secţia Il-a a Facultăţii Fi- 


de ştiinţe 


losofice, împreună au ştiinţele matematice şi ştiin- 
{ее naturii. 

2. Tipul pe care-l întâlnim mai rar astăzi este 
încorporarea ştiinţelor sociale în Facultatea de 
Drept, ca simple anexe ale științelor juridice. 
Acesta este tipul de preferinţă francez. Н 

3, Facultăţile de Drept au simţit necesitatea а 
primi în sânul lor ştiinţele sociale cu drepturi 
egale, ceea ce îşi găseşte expresia în însăși tiula- 
tura Facultăţilor, Germania ne oferă în această 
privință două tipuri: 1) Tipul „Facultăţii de Drept 
și de Ştiinţe de Stat” (Rechts- und Staatswissen- 
schaftliche Facultât) dela Universitățile din Berlin, 
Halle, Würzburg, Freiburg in Breisgan, Bonn şi 
Viena, şi 2) Tipul „Facultăţii de Drept şi de 
Ştiinţe Economice” („Rechts und Wirtschafts- 
wissenschaftliche Facultăt”), dela Universitățile 
din Iena, Rostock şi Posen, 

4. Luând ca punct de plecare autonomia știin- 
țelor sociale, corespunzătoare Intregului Social, 
conceput ca un tot indivizibil, întâlnim, mai rar 
şi cu timiditate în Europa, foarte îndrăsneţ și des- 
voltat în Statele Unite ale Americei, Facultăţi au- 
tonome de Științe Sociale ori Sociologice, ce pri- 
vesc învățământul social са un ansamblu. In Sta- 
tele-Unite ale Americei aproate toate Universită- 
{Пе de Stat ori particulare au Departamente ori 
„Secţii” de Științe Sociale ori de Sociologie, 
în Europa întâlnim acest tip la Universitatea din 
Geneva şi la Universitățile din München, ca „Fa- 
cultate economică de Stat” (Staatswirtschaftliche 
Facultât), din Colonia, ca „Facultate de Științe 
economice și sociale”  (Wirtschafts- und Sozial- 
wissenschaften” şi din Berlin, unde întâlnim pe 
lângă „Facultatea de Drept şi de Științe de Stat”, 
o altă Facultate (a opta), cu titlul de „Facultate de 
Știință а Străinătăţii, „Auslandswissenschaftliche 
Facultât”, Această Facultate cuprinde în mod ori- 
ginal şi foarte ingenios zece subdivizii (politică 
externă; istoria politică spirituală; economia mon- 
dială; istorie politică; politică colonială; geogra- 
fia politică şi geo-politică; ştiinţa națiunilor; filo- 
sofia culturii și de stat; fondamentele de drept ale 
politicei externe şi politică de apărare a străină- 
Еа) şi optsprezece „Teorii ale Poporului şi Țării” 
(„Volks = und Landeskunde”) a următoarelor 18 
țări şi popoare: Marea Britanie şi imperiului ei 
mondial; Franţa; Italia; Spania şi America spa- 
niolă; Portugalia și Brazilia; Olanda; Scandinavia; 
Europa de mijloc şi Est; Europa de Sudest; Gre- 
cia; Soviete; Turcia; Arabia; Iran; Japonia; China; 
America şi Africa, 


675 


Istoria învățământului superior este bogată nu 
numai în diferite tipuri de Facultăţi, dar chiar în 
tipuri de Universităţi, ca reflex fidel al spiritului 
timpului. Astfel la început universităţile au fost 
create ca şcoli speciale, pentru învățământul me- 
dicinii la Palermo, în 1075; pentru dreptul roman 
la Bologna, în 1158; pentru teologie şi filosofie 
la Paris, în 1140. Un alt tip de universitate l-a 
format criteriul naționalităților, Aşa la Universi- 
tatea din Paris erau patru naţionalităţi reprezen- 
tate; naționalitatea franceză: honoranda, naționali- 
tatea picardă: fidelissima, naționalitatea normandă: 
venearnda; naționalitatea engleză şi germană: con- 
stantissima. Tot astfel Universitatea din Bologna 
era împărţită în naţionalităţi ultramontane (18 na- 
ționalităţi) şi citramontane (17 naţionalităţi). Al 
treilea tip de Universitate s'a născut odată cu pri- 
matul disciplinei Teologiei în epoca evului mediu, 
a reformei şi contrareformet. În sfârșit tipul de 
Universitate ce domină şi astăzi este corespunză- 
tor epocilor:  absolutiste-luminate, revoluționare 
ale clasicismului, romantismului și liberalismului 
din veacul al 18-lea şi al 19-lea, este Tipul Uni- 
versităţii filosofice umaniste. 

5. O dovadă strălucită de necesitatea învăţă- 
mântului științelor sociale pentru уіеаја publică а 
naţiunilor este refugiul acestora în instituţii pri- 
vate, atunci când sunt izgonite ori desconsiderate 
de instituţiile de stat. In Franţa, bunăoară, s'au 
întemeiat „College libre des Sciences Sociales“, 
„Ecole des Hautes Etudes Sociales“ şi celebra 
„Ecole Libre des Sciences Politiques", creată nu- 
mai câteva zile după dezastrul militar din 1871, 
după cum în Germania, îndată după încheierea 
păcii dela Versailles, prima grijă a fost crearea 
unei Universităţi politice „Hochschule fir Po- 
litik", astăzi transformată într'o „Facultate de 
Știință a Străinătăţii”, (Auslandswisenschaftliche 
Facultăt) la Berlin (Vezi asemenea: Ecole d'An- 
tropologie de Paris; Ecole Pratique des Hautes 
Etudes (Section des Sciences Historiques, Section 
des Sciences Religieuses), 

Epoca în care trăim, după cum am văzut din 
frământările pentru înjghebarea unei Facultăţi de 
Științe Sociale, impune şi еа un nou tip de Uni- 
versitate. O reformă a Universităţii nu poate fi 
numai o problemă de organizare exterioară, de 
creare de noi catedre, de dispoziţii mai mult ori 
mai puțin eficace pentru selecţia corpului profe- 
soral şi al celui studenţesc etc. 

O adevărată reformă universitară trebue să plece 
dela ideea unei Universităţi nouă, ideie centrală ce 


676 


trebue să stea la baza Universităţii Timpului, lar 
această ideie centrală nu poate fi nici criteriul spe- 
cialității ori al naționalităților şi nici criterul teo- 
logic ori filosofic, ci acel criteriu, care, propriu 
zis, le cuprinde pe toate, unificându-le şi armoni- 
zându-le într'un criteriu superior, care este acel al 
Națiunii, 

Principiul central de postulare și concentrare al 
creării Facultăţilor, al materiilor de predat, al 
metodei de cercetat şi al selecției profesorilor şi 
studenților (înalți funcționari ai spiritualității na- 
tionale) este principiul Națiunii. 

De aceea, cu drept cuvânt, s'a propus ca fai- 
moasa emblemă a Universității din Strassburg, 
„Litteris et Patriae” să fie schimbată în „In Lit- 
teris Patria”, | 

Dintre toate Universitățile din lume, în sfera 
Universităţilor germane este o mișcare în acest 
sens. Institutul Social Român a pus problema na- 
ționalizării  şcoalei românești, de toate gradele, 
încă de acum zece ani. Știința Poporului (,,Volks- 
kunde”) «este considerată ca o ştiinţă fundamen- 
tală în Germania, ca o ştiinţă de Stat. Deşi dom- 
neşte încă destulă lipsă de claritate asupra obiec- 
tului (în mod obositor fiecare tratat începe a cer- 
ceta ce este poporul, în raport cu rassa şi cu na- 
țiunea, neajungându-se încă a se stabili un acord 
în această privință), totuşi din ce în ce mai mult 
noţiunea de popor şi naţiune domină gândirea so- 
cială germană contimporană, dovadă ne stau nenu- 
măratele variante asupra aceluiaşi termen de Socio- 
logia Națiunii: Volkssoziologie,Volkstumssoziologie, 
Volkstheorie, Volkskunde, Volkslehre, ländliche 
Volkskunde, Volkswissenschaft, sociologische Volk.- 
kunde, Volkhetkunde, vâlkische Anthropologie, ver- 
gleichende Volkskunde, völkische Charakteorolo- 
gie, Völkerkunde, philosophische, psychologische, 
geisterwissenschaftliche, soziologische Anthropolo- 
gie, $. а, m. d, 

In organizarea universitară germană a străbătut, 
pe ici pe colo, unul sau altul din aceşti termeni, 
Ceeace este însă de reținut, ca una dintre cele 
mai importante reforme universitare, este trans- 
formarea structurală a Facultăților de Drept, de 
Științe de Stat ori Economice, dela toate Univer- 
sitățile germane, după criterii sociologice, grupate 
în jurul Științei Națiunii (ori Științei Poporului), 

Intr'adevăr nu este o Facultate de Drept, de 
Științe de Stat ori Economice în Germania, care să 
nu împartă materiile de predat după următoarele 
criterii: 1) Istorie, 2) Popor, 3) Stări (Stände), de 
pildă Țăranul, 4) Stat (Administraţie), 5) Circu- 


lajia dreptului [Rechsverkehr, de pildă contrac- 
tul) 6) Apărarea dreptului (Rechtsschutz, ca drep- 
tul penal), 7) Dreptul în afara Statului (Ausser- 
staatliches Recht, ca drept bisericesc, јгері interna- 
ţional), 8) Filosofia dreptului, 9) Știința economică 
pentru jurişti. 

Acest cadru nou, în care sunt cuprinse disci- 
plinele juridice, reprezintă programatic cea mai 
mare apropiere de tipul nou de Universitate, 
care-și va găsi, de sigur, desăvârşirea într'o Fø- 
cultate de Ştiinţe Sociale şi Politice. 

Astăzi, în învățământul superior românesc, ştiin- 
{е]е sociale sunt răsfirate la șapte şcoli superioare, 
Geografia umană şi politică se face la Facultăţile 
de Științe; Antropologia şi Igiena Socială la Fa- 
cultatea de medicină; Știința populaţiei nu se face 
decât la Institutul de Statistică; Istoria Socială 
nu se predă decât fragmentar la Faculatea de 
Drept şi la Academia de Inalte Studii Comerciale 
(Istoria Dreptului şi Istoria Comerţului) şi întâm- 
plător la Facultatea de Filosofie și Litere, Eco- 
nomia Politică, la Facultatea de Drept, la Acade- 
mia de Înalte Studii Comerciale şi la Politehnică; 
Științele vieţii culturale, la Facultăţile de Filoso- 
fie şi Litere, Științele Juridice, la Facultăţile de 
Drept şi la Academiile de Inalte Studii Comer- 
ciale, Sociologia şi Etica, la Facultăţile de Filo- 
sofie, Litere şi Drept, Politica, Filosofia Statului, 
nicăeri, Metodele statisticei se propun la Insti- 
tutul de Statistică; metodele pentru cercetarea stă- 
rilor sociale ale României, la Faculatea de Filo- 
sofie şi Litere şi la Institutul de Științe Sociale al 
României. 

Astfel, viitorii funcţionari şi oameni de Stat nu 
primesc o educaţie specială, Ei se recrutează din 
absolvenţii celor mai variate şcoli superioare, Și 
cunosc în urma programului acestor şcoli, frag- 
mentar, una sau alta din ştiinţele sociale privitoare 
la Țară și Neamul românesc, Știu economie, dar nu 
statistică şi nici elementele indispensabile de geo- 
grafie umană şi politică, de igienă socială, de 
ştiinţă a culturii, de politică, de sociologie şi etică. 
Urmarea este că aceşti funcţionari nu pot cuprinde 
şi înțelege în întregimea lui un fapt social, cum 
este de fapt starea globală a unei regiuni, a unui 
Stat, a Ţării, 

Cei cu pregătire numai economică, nu văd pro- 
blemele de comunicaţie, de instrucție ori sociale, 
atât de numeroase şi variate, ре care le ridică pro- 
blema economică a ţării, Cei cu pregătire numai 
juridică văd numai aspectul legal al stărilor şi nu 
aspectul lor concret, cu multiplele lor condiţionări 


şi manifestări, Absolvenţii de facultăţi şi şcoli su- 
perioare trebue să aibă însă nu numai o instrucţie 
teoretică profesională, individualistă, ci $1 una so- 
cială şi politică naţională: să cunoască іп an- 
samblu oamenii, stările României, cu problemele ei 
de azi şi de totdeauna, In acest sens a fost înţe- 
leasă obligativitatea pentru absolvenţii tuturor fa- 
cultăților şi şcolilor superioare a Serviciului So- 
cial, care, în primul rând, era un serviciu de cu- 
noaşiere şi înțelegere a Ţării, си o completare şi 
verificare, printr'o muncă şi acţiune colectivă, de 
echipă, a cunoştinţelor lor profesionale, Este ne- 
voie să se organizeze în fiecare centru universitar 
un ciclu de cursuri sistematice de orientare româ- 
nească, a cărui audiere, cu aplicări pe teren ro- 
mânesc, timp de un an, să fie obligatorie pentru 
studenții tuturor facultăţilor şi școlilor supe- 
rioare, 

Aceste cursuri vor informa pe viitorul inginer 
etc, asupra liniilor mari ale trecutului românesc 
şi situaţia noastră în lume; pe economist, jurist, 
istoric etc,, despre materiile prime de care dis- 
punem, de armătura noastră industrială actuală şi 
despre ceea ce rămâne de realizat în viitorul apro- 
piat, 

Până acum, grija orientării în Ştiinţa asupra Na- 
ției româneşti este exclusiv lăsată în sarcina liceu- 
lui, unde elevul primeşte aşa zisa informaţie, prin- 
zând mai mult detaliul decât liniile mari de orien- 
tare permanentă și aceasta mai mult de dragul 
notei, uitând cu totul această informație îndată ce 
catalogul nu-l mai ameninţă, Inlocuirea examenu- 
lui cu luna de sinteză, pe care am preconizat-o 
când conduceam Ministerul de Instrucție, Culte şi 
Arte, și accentul pus ре observaţie sociologică 
(vezi: „Elementele de Sociologie“, ale autorului 
acestor rânduri, manual pentru licee), vor lecui, 
credem, aceste defecte, 

In tot cazul, lipsurilor constatate se datorește 
faptul că avem atât de puţini cetăţeni şi funcţio- 
nari luminaţi, capabili să urmărească activ, vieaţa 
Națiunii şi să colaboreze efectiv şi rodnic, în sfera 
specială a activității lor, la încercările şi acţiunile 
reale de consolidare şi înălţare ale ei, 

Organizarea unor lecţii sintetice, care să infor- 
meze în linii mari, evidențiind esenţialul, asupra 
tuturor fețelor prezentului românesc, asupra im- 
perativelor viitorului românesc şi asupra îmbărbă- 
tării şi învățăturilor oferite de trecutul românesc, 
ar putea contribui la formarea unor cetățeni şi 
funcţionari mai conştienţi şi mai activi, Ea mai 
ales ar putea înlocui în mintea tineretului urmela 


677 


unor ideologii politice ale mișcărilor extremiste, 
mistice şi romantice, prin cunoaşterea faptelor şi 
înţelegerea adâncită a caracterului de mari şi veş- 
пісе comandamente ale Naţiei. Aceste prelegeri 
asupra Naţiei româneşti vor trebui ținute de ele- 
mentele cele mai capabile ale ştiinţei, ale admi- 
nistraţiei și vieţei economice, şi se vor extinde cel 
puţin asupra următoarelor materii: 1) situaţia în 
lume a României, (în raport cu marile puteri și 
cu țările din Sud-Estul Europei, pentru а insuila 
năzuințe de afirmare românească în lume; 2) geo- 
grafia umană şi politică a României; 3) antropo: 
logia omului românesc şi a neamurilor conlocui- 
toare, asupra sănătăţii şi bolile de combătut; 
4) psihologia Românului, aşa cum se vădeşte în 
tradiţiile şi creaţiile populare; 5) creaţia spirituală 
românească (populară şi cultă, ştiinţifică, artistică, 
tehnică), şi starea culturală; 6) уіеаја economică 
românească, privită în întregime (ca stări, posi- 
bilități, planuri de realizare); 7) organizarea Sta- 
tului românesc (concepţia nouă a administraţiei, 
a justiţiei, a armatei, a culturii etc.), $. a, m, d. 
Aceste prelegeri, întovărăşșite permanent de cerce» 
tări ştiinţifice şi aplicaţii practice pe teren, prin 
Institutul de Științe Sociale al României, vor forma 
într'o formă minimală nucleul unei Facultăți de 
Științe Sociale şi Politice Româneşti. 

Realizarea acestor cursuri, cu aplicări teoretice 
şi practice, n'ar întâmpina mari dificultăţi, dacă ar 
exista înţelegere pentru noul tip de Universitate, 
ce ar trebui să domine reformele învățământului 
superior. Posibilităţile de înfăptuire a Facultăţii 
de Științe Sociale şi Politice sunt următoarele: 

1, Crearea unei puternici şi unitare Facultăţi, 
independente, pe lângă celelalte Facultăţi, cu ur- 
matoarele secțiuni şi institute: 


Facultatea de Științe Sociale şi Politice. 


І, Secţia Științelor Economice şi Financiare. 

1, Secţia Politică şi Administrativă, cu materiile 
cesare, 

2, Economie şi Finanţe private, cu materiile ne- 
cesare, 

Institutul de Inalte Studii Comerciale şi Indus- 
triale. 

П. Secția Științelor Politice. 

1. Secţia Politică şi Administrativă, cu materiile 
necesare, 

Institutul de Inalte Studii Politice şi Adminis- 
trative. 

2, Secţia Consulară şi Diplomatică. 


678 


Institutul de Inalte Studii Internaționale. 

3, Secţia Publicistică (propagandă, presă, radio, 
film). 

Institutul de Publicistică, cu 4 secții: propagandă, 
presă, radio, film, 


ПІ. Secția sociologică (cursuri comune Secţiilor 
I şi Il. 

Introducerea în ştiinţele sociale şi politice; So- 
ciologia; Etica socială, naţională şi internaţională; 
Știința Culturii; Geografia socială; Istoria socială, 
Psihologia socială şi naţională; Antropologia şi 
Biologia naţională; Economia socială și naţională; 
Dreptul social; Statistica şi Demografia; Adminis- 
trația socială; Politica; Linguistica socială şi na- 
țională; Estetica socială şi naţională (Literatură, 
Artă, Muzică); Pedagogia socială și naţională; 
Cultura poporului, 


10. Institutul de Ştiinţe Sociale al României. 

Această Facultate ar trebui în mod logic să cu- 
prindă şi o secţie juridică, Căci în mod unanim, 
disciplinele juridice sunt considerate astăzi ca 
ştiinţe sociale prin excelenţă, 

Secţiile Facultății de Științe Sociale şi Politice 
vor da trei categorii de titluri: 1) Diplomă a Insti- 
tutelor alipite secţiilor; 2) Licenţă și 3) Doctorat. 
Aşa, de pildă, Institutul de pe lângă secţia Știin- 
telor economice va da diploma (şi deci pregătirea 
corespunzătoare) Academiei de Înalte Studii Co- 
merciale şi Industriale. Pe lângă Facultate va 
funcționa, ca un compliment de cercetare, un In- 
stitut liber de investigaţii, inchinate cunoaşterii 
Țării şi Națiunii; Institutul de Științe Sociale al 
României, Consiliul de Facultate va cuprinde pe 
profesorii tuturor secțiilor. 

Dacă Facultatea de Științe Sociale și Politice, 
astfel concepută, ar întâmpina dificultățile 
rente oricărei inovaţii, ea ar putea să se realizeze: 
1) Prin transformarea Academiei de Înalte Stu- 
dii Comerciale şi Industriale, o veche propu- 
nere a noastră, în Facultate, rămânând ca ros- 
turile şi practica de astăzi să le împlinească, în 
cadrul Institutului alipit secţiei I a Facultăţii, ori 
2) prin transformarea Facultăţii de Drept, în „Fa- 
cultate de Drept şi de Științe Sociale şi Politice“, 
eventual chiar prin alipirea Academiei de Inalte 
Studii Comerciale, ca o secție a ei. O astfel de 
Facultate ar avea atunci o organizare completă, 
cu 4 secţii: juridică, economică, politică şi socio- 
logică. Singura nedumerire ar provoca omului de 
ştiinţă titulatura Facultăţii de „Drept şi Ştiinţe 


ine- 


Sociale, când, de fapt ştiinţa dreptului este, cum 
s'a spus mai sus, o ştiinţă socială, 

Dacă şi aceste modalităţi, atât de uşor de în- 
făptuit, ar părea prea revoluţionare, n'ar rămâne 
decât soluţia 4) de cursuri ce ar urma să fie 
organizate și ţinute în cadrul unei Facultăţi ori 
unui Institut, cum este Institutul de Științe 
Sociale al României, ori pe lângă o catedră lăr- 
gită, cum este catedra de Sociologie dela Facul- 
tatea de Filosofie şi Litere din Bucureşti, cursuri 
ținute de către persoanele cele mai calificate, dela 
toate Facultăţile, ori chiar din afară de Univer- 
sitate, S'ar naşte astfel un centru nou de învă- 
țământ şi de cercetări a Națiunii române, cu mi- 
nime sacrificii băneşti. 

Misiunea socială şi naţională a acestei Facul- 
tăţi va fi mare, de oarece, cum am arătat, ea va 
fi o şcoală a spiritului public şi va reuni întro 
măsură dreaptă cultul desinteresat al ştiinţelor 
sociale, cu necesităţile serviciilor publice ale Sta- 
tului şi cu trebuinţele imediate ale societăţii ro- 
mâneşti, Influenţa unei astfel de Facultăţi va fi 
mare asupra moralului Națiunii, căci va schimba 
educaţia celor ce deţin interesele publice prin for- 
marea unei mentalități nouă, mai luminată $і ma: 
înţeleaptă, 

Prin crearea unei Facultăţi de Științe Sociale şi 
Politice, Universitatea, prin programele ei, adap- 
tate necesităţilor reale ale Științei, Națiunii şi Sta- 
tului, va participa efectiv la уіеаја socială şi po- 
litică a Națiunii şi va deveni astfel un instrument 
ştiinţific al puterii de conducere a Statului, for- 
mând clasa ei conducătoare şi administrativă, 

Învăţământul ştiinţelor sociale fiind de interes 
public şi naţional, va trebui, odată cu organizarea 
lui sistematic şi unitar, într'o Facultate specială, 
să atragă către ea un cât mai mare număr de per- 
soane şi mai ales pe cei meniţi a fi servitorii de 
elită ai vieţei sociale şi politice, multiplicând efec- 
tele legale ale diplomelor prin reforma adminis- 
trativă şi reorganizarea tuturor Mihisterelor, 

Acţiune. Etica şi Politica Națiunii, 

1. Organizarea fineretului universitar. Raport al- 
cătuit de comisia aleasă de Consiliul Facultăţii de 
Filosofie şi Litere din Bucureşti, compusă din 
d-nii: G, Antonescu, D, Gusti şi C, Narly, cetit şi 
aprobat de consiliu, în şedinţa din 29 Octomvrie 
1941, 

Consideraţii principale, 

1, Trebue făcută diferenţa între educaţia morală 
din învăţământul secundar și influenţa morală pe 


21 


care o poate exercita profesorul în învățământul 
superior, mai ales dacă ţinem seama de psihologia 
vârstelor: fiecare vârstă (copilărie, adolescenţă, 
tinereţe), are structura ei sufletească, specifică şi 
interesele ei. dominante, 

2. In Universitate influența morală trebue exer- 
citată cu prudenţă și delicateţe, astfel încât stu- 
dentul să nu simtă intenţia noastră de a-l mora- 
liza, Deprinderile, pe care totuşi trebue să le for- 
meze Universitatea, sunt în strânsă legătură cu 
valorile etice şi culturale menţionate mai sus, 

3, In Universitate nu urmărim în primul rând 
formarea deprinderilor morale, deoarece acestea 
trebuesc formate de timpuriu, adică în epoca pre- 
şcolară, apoi în înv, primar şi secundar, Rolul 
Universităţii pe domeniul moral este mai mult de 
a transmite studenţilor valori etice şi naţionale. In 
acest sens chiar cursurile şi seminariile Facul- 
tăţii noastre ne oferă numeroase şi preţioase pri: 
lejuri de influențare morală şi naţională, De alt- 
fel, însăși activitatea ştiinţifică a Profesorului 
poate fi un factor de covârșitoare influență mo- 
rală, 

4, Referitor la  responsabilitatea profesorilor 
pentru faptele studenţilor, avem de observat: a) că 
faptele unor tineri în vârstă de 20—25 ani, sunt 
în mare parte rezultatul influențelor, cărora au 
fost supuşi în cei 20 ani anteriori intrării în Uni- 
versitate; b) că, oricâtă pricepere şi râvnă ar pune 
profesorul universitar în opera de orientare mo- 
rală a tineretului, el nu va putea înlătura cu totul 
efectele unei influențe atât de complexă şi înde- 
lungată, ca aceea exercitată de familie, de şcoala 
primară şi secundară, precum și de mediul social 
în care a trăit individul în primele două decenii 
ale vieţii, 

5. În ce priveşte manifestările colective ale stu- 
denților (defilări, deplasări etc.), socotim că ele 
nu trebue să fie conduse de profesorul universitar, 
ci de un maestru de educaţie fizică, spre a evita 
situaţii care ar putea diminua influenţa culturală 
şi educativă a profesorilor, 

B. Pentru intensificarea educaţiei totale a studen- 
Шог, propunem următoarele realizări practice: 

1, O oră săptămânală de convorbiri cu studenţii, 
spre a le da lămuririle şi îndrumările trebuitoare, 
cu privire la activitatea ştiinţifică, orientarea pro- 
fesională și la problemele de vieață morală şi so- 
cială care îi interesează sau trebue să-i intere- 
seze. Aceste convorbiri vor fi individuale sau co- 
lective, 

Problemele mari de ordin naţional, etic, social, 


679 


care privesc întreaga studenţime, se vor trata de 
către fiecare profesor, intercalându-le în progra- 
mul cursului sau seminarului, 

2, Organizarea de societăţi studențești pe ca- 
tedre, în jurul Corpului didactic respectiv: pro- 
fesori, conferenţiari, asistenţi, Aceste societăți vor 
fi comunităţi de muncă, animate cu tact de către 
profesori, conferenţiari şi personalul didactic aju- 
ог. | 

3, Cursuri generale despre vieața academică, în 
care se vor trata problemele de vieață studen- 
{еаѕсӣ, îmbrăţişând latura culturală, artistică, po- 
litică, economică, sanitară, precum şi уіеаја de 
sociabilitate, 

4, Cercetarea pe teren а problemeror де specia- 
litate discutate la curs, seminar și în societăţile 
studențești, 

La toate aceste activităţi, conferenţiarii şi per- 
sonalul didactic ajutător, trebuesc să fie elemen- 
tele principale pentru îndeplinirea inițiativei pro- 
fesorilor, 

5, Editarea unei călăuze care să cuprindă, pe 
lângă introducerea în vieața universitară, о des- 
criere a Bucureştilor, cu toate instituţiile culturale, 
artistice etc., descrierea împrejurimilor, precum şi 
sugestii de excursii în întreaga ţară, 

6. Angajarea unui maestru și a unei maestre de 
educaţie fizică, pentru antrenamentul sportiv al 
studenţilor şi studentelor, 

In sarcina acestor maeştri trebue să intre con- 
ducerea studenţilor la solemnităţi, defilări еіс. 

7. Crearea Oficiului social al Facultăţii, cu ur- 
mătoarele preocupări ce vor constitui tot atâtea 
secțiuni: 

a) Autoajutorarea studenţilor; 

b) Cooperativă; 

c) Orientarea profesională; 

d) Procurarea de ocupații şi locuinţă; 

e) Asistenţă medicală, pe facultăţi, cu medici 
bărbaţi şi femei, aleşi dintre acei cu o deosebită 
înțelegere pentru problema tineretului; 

1) Organizarea cunoaşterii vieţii studenţeşti în 
facultate, prin anchete, studii etc;; 

8) Organizarea distracţiilor: teatru, concerte etc, 

8. Pe lângă acest oficiu se va organiza „Asocia- 
На prietenilor Facultăţii”, compusă din profesori, 
foşti studenţi ai Facultăţii, membri ai familiilor 
lor, precum şi din alte persoane care se intere- 
sează benevol la acest aspect al vieţii universi- 
tare. 

Asociaţia va lua asupra еі; 

a) Crearea unui fond pentru nevoile culturale şi 


680 


materiale ale Facultăţii, catedre, seminarii, insti- 
tuţii, biblioteci, studenți; 

b) Înfiinţarea unui restaurant adecvat trebuin- 
|elor studenţeşti ; 

c) Ingrijirea de locuinţe eftine, igienice şi în 
condiţii perfecte de moralitate; 

d) Conducerea recreerii tineretului universitar: 

1. Introducându-l într'o vieață de sociabilitate 
eu nivel ridicat; 2, Organizând producţii, teatru, 
muzică, literatură etc, în care studenţii vor fi 
principalii colaboratori; 3, Inființând case de re- 
creaţie, la care studenţii să poată merge sărbăto- 
rile și în timpul vacanţelor; 4. Pe lângă aceste 
case de recreaţie, sau altundeva, se vor putea găsi 
modalităţi, care să permită studenţilor îndeletni- 
cirea си vâslitul, înotul $1 alte sporturi în aer 
liber; 5, Atribuirea unor parcele de teren pentru 
creațiuni diverse, pe care studenţii le-ar înfăptui 
individual sau în grup, pentru trebuințele lor, ale 
restaurantului Facultăţii sau ale cooperativei, 

9, Ca o încoronare a străduințelor educative din 
timpul vieţii academice, absolvenţii să fie obli- 
saţi să facă un serviciu social la sate sau orașe, 
pentru desăvârșirea cunoştinţelor profesionale şi 
ale personalităţii lor civice, 

(Vezi, D. Gusti, Universitatea Socială, cu Anexe: 
1. Oficiul Universitar din Bucureşti, şi 2, Program 
studenţesc pentru organizarea vieţii universitare, 
în „Sociologia Militans”, р. 365, 1934, 


2. Triplul Primat al Națiunii, în cercetare, în- 
vățământ şi cultura poporului. Națiunea privită nu 
numai sub aspecte fragmentare, ca obiceiuri, po- 
vestiri, poezii, muzică, locuinţe etc., ce formează 
tot atâtea obiecte corespunzătoare de studii „fol- 
klorice“, „etnografice“, „etnologice” ş, a. т, d., 
ci privită ca vieaţă totală şi concretă, ce dă sens 
şi rost acestor aspecte, am văzut, formează pri- 
matul cercetărilor sociologice pe teren a realită- 
ţii sociale românești, ca o Știință a Națiunii. 

Națiunea formează apoi primatul organizării 
unui nou tip de Universitate, ce culminează în Fa- 
cultatea de Științe Sociale şi Politice, 

Națiunea formează însă şi un al treilea primat, 
al transformării realităţii sociale, пи, cum se obiş- 
nuește, fragmentar, din punctul de vedere sanitar, 
economic, cultural, administrativ, ci global, având 
în vedere, laolaltă și deodată, toate elementele 
constitutive şi regulative ale Națiunii. La probleme 
unitare, soluții unitare, 

Acest triplu primat al Națiunii, formulat de noi 
de peste trei decenii, şi-a găsit confirmarea în trei 


mari inovații oficiale în Germania de astăzi: 
1) „Das Dorfbuch”, în ce privește mozografia tu- 
turor satelor germane; 2) Organizarea Facultăţii 
de drept după criterii sociologice şi 3) Principiul 
adaptării culturii poporului şi învățământului ger- 
man la realitatea socială și naţională, studiată 
prin „Doribuch”. 


11, Cultura poporului. a) Experiențe germane, 
teoretice: transformarea revistei „Volksspiegel" şi 
practice: organizarea cunoașterii şi acțiunii ре te- 
ren în Saxonia, 

Revista „Volksspiegel”, devine cu Nr. 2, an. V 
(1938), organul şi apare în editura „Asociaţiei 
Imperiului a învăţătorilor Naţional-Socialișt:”, 

Odată cu schimbarea editurei revista și-a schim- 
bat însă şi programul, adăugând propriu zis la ve- 
chiul scop teoretic, științific, de cercetare а rea- 
lităţii naţionale germane o preocupare nouă, aceea 
a unei pedagogii practice transformatoare а Na- 
ţiunii germane, 

De aceea revista și-a adăugat subtitlul progra- 
matic; Zeitschrift für Pädagogische Volkstums- 
forschung und Volkstumsgestaltung” (Revista 
pentru pedagogia cercetării şi transformării Națio- 
nalului). Și anume conducerea nouă a revistei 
(zum Wechsel des Herausgebers, p. 65) ia ca 
punct de plecare cunoaşterea realității de vieață 
națională, pentru a ajunge la fundamentarea unei 
educații vii, cât şi la înfăptuirea culturii adevă- 
rate a poporului, Interesantă este mărturisirea 
nouei direcții, că aceste două mari probleme se 
impun са un imperativ politic al timpului, pentru 
că „Națiunea germană se găseşte în punctul de 
foc al luptei politice și spirituale a prezentului”, 
(Rândurile sunt scrise în 1938, când centrul pro- 
blemei germane era problema sudetă). 

In această privință direcția revistei încheie ex- 
punerea noului program prin aceste cuvinte me- 
morabile, vrednice a fi reținute pentru epoca de 
frământare politică a unor națiuni şi prin care se 
proclam ca cele mai puternice arme de luptă; cer- 
cetarea Națiunii 51 transformarea ei, conformă cu 
marile ei însuşiri şi necesități, fixate, luminate și 
descoperite prin cercetare, „Acum este nevoie a 
„păstra, reînoi şi desfăşura Națiunea Germană 
иїп cercetare şi transformare, (în Forschung und 
„Gestaltung), curată, puternică şi vie, pe temeiul 
„rădăcinei şi esenței ei naţionale şi са o expresie 
„a modului ei specific spiritual; acum este nece- 
„sar să ascuţim şi să întărim în corpul educator 


„фегтап privirea şi intervenția educatorilor pentru 
„îndatoririle lor elementare”. Astfel se anunţă 
crearea unei instituţii speciale centrale, închinate 
exclusiv pedagogiei de cercetare şi de cultivare a 
Națiunii, sub titlul „Stelle für Volkstumspăda- 
gogik”, în cadrul direcţiei „Hauptstelle für Erzie- 
hung und Unterricht” a administraţiei imperiului 
N, S. L. B., care se subdivide în atâtea subdirecţii, 
câte „Gauwaltungen der N. S. І, B.” sunt, Func- 
ționarii noi creaţi pentru cercetarea și cultivarea 
Națiunii (für Volkstumstorschuns und Volksturas- 
gestaltung) s'au întrunit între 11—17 Iulie 1938, 
(Vezi Lechmann, Volkstumsiormung in Volkstums- 
kampi der Sudetendeutschen, în numărul revistei 
„Volksspiegel”, închinat special problemei „Su- 
detendeutschen Volkstum im Kampf und Sieg”, 
din 1938, Heft 3/4, p. 113; apoi lucrarea monogra- 
fică a lui Franz Sigl: Die soziale Struktur des Su- 
detendeutschtums, ihre Entwicklung und volks- 
politische Bedeutung, Leipzig, 1938; іп sfârşit, 
Müller, Das deutsche Volkstum im Brennpunkt des 
Geisteskampfes des Gegenwartes, іп „Volksspie- 
gel”, 1938, Heft 2, p. 92). 


Germania de astăzi nu s'a mărginit a crea re- 
viste pentru discuții şi propuneri privitoare la cu- 
noaşterea şi transformarea realității naționale, ci 
a aplicat practic, în toate amănuntele pe teren, în 
stil mare, acest program teoretic în Saxonia (vezi 
studiul documentat al lui Karl Ew. Fritsch şi Hans 
Steglich „Volkstumsarbeit in Sachsen”, cu subtit- 
lul „Aufbau und Arbeitsweise des Landesstelle für 
Volksforschung und Volkstumspflege in N. S, L, B., 
Sachsen). : 

De altfel, încă din 1934 se întemeiase în Saxo- 
nia o centrală („Eine Landesstelle”) pentru alcă- 
tuirea şi aplicarea unui plan practic pentru „cer- 
cetarea şi cultivarea poporului”, („für Volksfor- 
schung und Volkstumspflege”), Centrala provin- 
cială (Das Gangebiet), alcătuită din centrale pe 
cercuri (Kreisgebiete) şi pe localități (sate şı 
oraşe), (im Orte), fiecare din ele cuprinzând trei 
direcții distincte: 1) conducătorul tercetării, ştiin- 
țifice a poporului, a arhivei şi a grupului cores- 
punzător de cercetători; 2) conducătorul culturii 
poporului, a arhivei și a grupului de muncitori 
culturali și 3) conducătorul comunităţii de muncă 
pentru colaborarea strânsă între cercetarea cul- 
turală şi pedagogia poporului, Descentralizarea сеа 
mai deplină domneşte în fiecare din aceste trei 
organizări: ele sunl regionale, cercuale şi locale 


681 


(sateşti), cu sediul în școlile primare. Din 1.750 
de şcoli primare până în Iunie 1938, au participat 
activ 1,584, numar care s'a mărit considerabil, mai 
târziu, 

Colaboratorii locali, cercuali şi centrali se în- 
trunesc regulat în congrese, unde, în comunitaţi de 
muncă, discută realizările, planul de lucru şi ho- 
tarăsc directivele pentru prelucrarea şi publicarea 
materialului. Așa, în ce priveşte metoda de lucru 
s'a constatat, că modul de cercetare cartografică a 
„Atlasului german”, („йет deutschen Volkskunde'”), 
trebuește depăşit, pentru că el se margineşte numai 
la constatări geografice de răspândire a unui obi- 
ceiu, şi nu ţine seamă de punctele de vedere, cel 
puţin tot atât de importante, psihologice şi socio- 
logice. Un punct de vedere foarte just, care este 
$1 al nostru, vezi „Atlasul sociologic а! Româ- 
niei", în volumul Institutului de Științe Sociale, 
„Indrumări pentru cercetări monografice”, 

Împreună cu profesorii de ,,Volkskunde“ dela 
Universitățile şi şcolile superioare din Leipzig şi 
Dresden, s'a creat „Das Landesarchiv für Volks- 
forschung” și о „Gauarchiv fir Fest-und Feier- 
gestaltung”, care  adapostesc întreg materialul 
cules de comitetele speciale din localități, şi 
cercuri, în doua mari secții: 1) „Die Ortskartei”, 
ce cuprinde ordonarea şi număratoarea localită- 
tilor, cu o hartă corsepunzătoare şi 2) „Eine Sach- 
kartei", materialul ordonat pe materii, cu o colec- 
ție de fotografii şi de extrase din ziare, 

Aceste „Arhive”, ce stau la dispoziția corpului 
didactic, şi în general a oricărei cercetare, ca şi 
întreaga organizare, este susținută prin mijloa- 
cele baneşti puse la dispoziție fără reticențe de 
Stat, care recunoaşte astfel efectiv marea însem- 
matate națională a acestor instituţii, ce unesc în 
mod atât de armonic cercetarea științifică си 
munca constructivă culturală practică, în mic şi 
în mare, în câmpul atât de variat şi divers al rea- 
lităţii naționale germane, 

Aceleaşi probleme au facut obiectul unui prim 
Congres, „Der erste Deutsche Volkskundetag”, în- 
chinat comunitații de muncă pentru teoria popo- 
rului german (,,Arbeitssemeinschaft für deutsche 
Volkskunde”), ce a avut loc la Braunschweig, 
între 29 Septemvrie şi 2 Octomvrie 1938, cu parti- 
ciparea oficială a celor mai proeminente persona- 
ан politice, bunăoară Rechsleiter Alfred Ro- 
senberg, care a vorbit despre „Insemnătatea cer- 
cetării Poporului”, 

Îmbinarea muncii ştiinţifice ca munca practică 
de realizări o întâlnim apoi în organizația „Mittel- 


682 


stelle deutscher Bauernhof іп der  Arbeitsge- 
meinschatt für deutsche Volkskunde“, (vezi Dr. 
Erich Kaulke: Bericht über die Forschungsarbeit 
der Mittelstelle deutscher Bauernhof, 1938), în 
care intră şi cercetarea satelor de către studenți 
(„Die studentische Dorfforschung). 


b) Lucrari de fapte și de doctrină asupra culturii 
poporului. Un istoric documentat şi plin de în- 
văţaminte asupra evoluție: educaţiei şi culturii po- 
porului în Germania, până în anul 1933, din care 
reiese mai ales străduinţele răzbătătoare şi crea- 
toare de drumuri noi ale celor doi mari doctrinari 
germani, R, Erdberg şi Picht, este cuprins în lu- 
crarea „Volkshochschule und Volkswerdung. Der 
Volksgedanke in der Entwicklung des Volksschul- 
wesens bis zur nationalen Erhebung im Jahre 
1933” (Universitatea poporului şi Formarea po- 
porului, Ideea de popor în evoluția ființei uni- 
versității populare până la ridicarea națională 
din anul 1933), de Dr, Georg Brenner, Verlag von 
Ambrosius, Leipzig, 1940, 

Lucrarea de fapte a lui Dr. G, Brenner și-a 
găsit o completare teoretică în <crierea „Das Men- 
schenbild als Grundlage der  Menschenbildung 
(Chipul omului ca fundament al formării omu- 
lui) de Ivo Hâllhuber, (Verlag E. Reinhardt, Mün- 
chen, 1941). Subtitlul lucrării „Grundriss einer 
kategorialphilosophischen Antropagogik (Elemen- 
tele unei antropagogice filosofice categotială) in- 
dică cuprinsul filosofic-cultural al volumului, care 
conceput, în spiritul timpului, ca o nouă „antro- 
pologie” are meritul a pune la curent pe cititor си 
toate curentele filosofice germane ale culturii con- 
temporane, fără a da însă o închegare unitară și 
personală lucrării, 

Câmpul culturii pporului este cercetat mai mult 
de diletanți presumţioşi şi de semidocţi închipuiţi: 
De aceea pentru o teorie şi practică românească 
a culturii poporului, se impune, pe lângă сипоаѕ- 
terea completă a realității româneşti, o cunoștință 
mai adâncită a literaturii şi experienţii din alte 
țări. О astfel de documentare ne oferă importanta 
operă ce cuprinde desbaterile primului congres in- 
ternațional de educaţie a adulților, International 
Handbook ot Adult Education (editura „World 
Asociation for Adult Education”, London, 1929), 
cu informaţii bibliografice, de date organizatoare 
şi de activitate din 26 de ţări: europene, ameri- 
cane și asiatice, Experienţa plină de suges- 
tii a educației poporului, în timp de zece ani, în 
Statele-Unite ale Americei ne-o dă Morse Adams 


Cartwright, in „Ten Years of Adult Education“, 
(zece an: de educație a adulţilor) și A Report on 
a Decade of Progress in The American Move- 
ment, New-York. 1935, (Raportul unei decade а 
progresului mișcării americane) la care adăogăm 
două din multele experienţe culturale americane, 
una mai veche: interpretarea programului din 
Chester County (Pennsylvania), cu titlu: „Social 
Planing and Adult Education” de John W. Her- 
ring, New-York, 1933, şi alta, opera monumentală, 
pe care am putut-o cunoaşte de aproape, perso- 
nal $1 în amănunte în călătoria de studii ce am 
făcut-o în Tennesee-Valley din Statele de Sud ale 
Americei de Nord, și despre care vom vorbi pe 
larg cu altă ocazie, 


c) Pentru înlăturarea unor nedumeriri și lămu- 
rirea unor neinfelegeri, voite ori nu, alte exemple 
din practica culturii poporului în Germania. 

Cu vie satisfacţie am înregistrat datele de mai 
sus, ca o întărire și o confirmare a expunerii din 
studiul meu publicat în fruntea acestui număr. _ 

Experiențele germane se recomandă în special 
meditaţiei acelei categorii de intelectuali (ori 
pseudo-intelectuali) români, care nu pot ori nu 
vreau a înţelege rosturile adânci ale cercetărilor рё 
teren (începute de Seminarul de Sociologie, în 
1925, şi continuate în anii următori, împreună cu 
Institutul Social Român), ale acţiunii constructive 
culturale și naţionale, prin cămine şi școli ţără- 
nesti (așa cum au fost gândite şi create de Funda- 
На Culturală Regele Mihai, după programul ei din 
1934) şi ale educaţiei sociale, profesionale şi na- 
tionale a tineretului, ieşit din licee, şcoli superioare 
şi şcoli speciale, prin cercetări şi acţiuni directe în 
satele româneşti (mai întâi în mod voluntar şi apoi, 
conform dorinței acestui tineret însuşi, obligator), 
alcătuind, toate aceste probleme, o pedagogie nouă. 
O pedagogie ce îmbrățișează într'un tot armonic, 
deodată, atât o pedagogie ştiinţifică a cunoaşterii 
Țării şi Neamului, cât şi o pedagogie practică а 
satului și ţăranului, ca şi o pedagogie a tineretului, 
așa cum îşi găsesc o expresie legală în Legea Ser- 
viciului Social din 1939, 

Pentrucă totuşi această pedagogie este пеїп{е. 
leasă de unii, aşa ziși teoreticieni ai culturii po- 
porului la noi, vom da încă două pilde, luate nu 
din lucrări de teorie, ci din programe practice de 
lucru şi călăuze oficiale pentru înfăptuirea lor, cu- 
prinsă în „Das Dorfbuch als Mittelpunkt des dârf- 
lichen Lebens” (Cartea Satului ca punct central 
al vieţii satului) de Anton Link (Heft 3 al co- 


lecţiei „Politische Heimatkunde“, Doctrina patriei 
politice, editată de patru mari organizaţii ger- 
mane: Die deutsche Arbeitsfront, N. S. G. Kraft 
durch Freude şi Amtdeutsches-Volksbildungswerk) 
şi în 2) „Die Betreuung des Dorfes, Grundsätze, 
Erfahrungen und Arbeitsmittel), Ridicarea satului, 
Principii, Experienţe şi Mijloace de lucru), de №. 
Hirschfeld (editată de secţia „Volkstum”“ а] socie- 
taţii „Kraft durch Freude", Berlin), 

Culturalii români, în majoritatea lor, chiar şi acei 
ce se consideră or: se proclamă, ei pe ei însişi, ca 
pontifi ai culturii satelor, au, desigur, de învăţat 
din experiența străină, ceea ce totdeauna pare mai 
sugestiv decât a scoate învățăminte din expe- 
riența româneasca, care, câteodată, este și mai 
veche şi mai completă. 

lată, bunăoară, încă din prima pagină a broşu- 
rei „Das Dorfbuch“ de A. Link cetim titlul progra- 
matic al unui capitol: „Das Dorfbuch als das wich- 
tigste Mittel zur Menschenfiihrung””, („Cartea Sa- 
tului ca cel mai important mijloc de conducere a 
oamenilor"), iar în pag. 10 a aceleaşi broșuri, au- 
torul afirmă cu mai multă precizie, că cercetarea 
satului trebue să fie temeinică, deci să nu cuprindă 
numai grăbite puncte de reper, care, fiind superfi- 
ciale, sunt primejdioase pentru satul cultural, 

„Eine nur oberflăchliche Kenntis des Dorfes, sei- 
ner Bewohner, der Flur und des Waldes bringt 
die ganze Arbeit in Gefahr” (o cunoaştere numai 
superficială a satului, a locuitorilor săi, a pămân- 
tului şi pădurii primejdueşte întreaga operă), 
acesta este axiomul politicei culturale în satele ger- 
mane. 

In cealaltă broşură „Die Betreuung des Dorfes", 
se accentuiază cu aceeaşi energie însemnatatea cu- 
noaşterii pentru acțiunea culturală: „Die Volksbil- 
dungsarbeit auf dem Lande, se scrie la pag. 31, hat 
ihre Grundlage in der heimatkundlichen Arbeit" 
(Munca culturală la sate are drept fundament 
munca de cunoaştere a satului), Iar această сипоа$- 
tere, departe de a fi о „încurcătură", cum cred 
unii „culturali” români, contribuie la o înălțare а 
conştiinţei de sine: Dieses Wissen, (aceeaşi pagină 
31), wird zu einer Hebung des dărtlichen Selbst- 
bewustseins“ şi, mai mult încă, ea contribuie la edu- 
cația mândriei patriotice şi chiar la sprijinirea şi 
zidirea întregei educaţii naţional-socialiste, а școa- 
lei şi a propagandei pentru Patrie: Uber diese Er- 
ziehung zu Heimatstolz und Selbstewustsein hinaus 
hat jedoch die heimatkundliche Arbeit die wichtige 
Aufgabe, die gesamte nationalsozialische Erziehung 
der Partei, der Schule und auch die Propoganda 


685 


von der Heimat zu untermauern und zu unter- 
stiitzen (pag. 31). 

Pentru practica culturală şi politică cercetarea 
serioasă, şi nu diletantă (cu simple puncte de re- 
per), a satului are deci o importanţă capitală. 
Broşura germană nu se mărgineşte însă numai la 
aceste formulări, ci insistă şi asupra justificării 
lor: Toate imperativele, dispoziţiile şi legile con- 
ducerii de Stat, „vor fi mai bine înţelese, ma! 
uşor pricepute şi deci mai voluntar executate de 
țărani, dacă i se arată sensul şi necesitatea lor, 
corespunzătoare trebuințelor mediului cel 
apropiat, în Patrie şi Stat, prin materialul nece- 
sar şi documentarea cea mai bună ce le oferă 
munca de cercetare locală”, 

Această expunere se încheie cu o concluzie cul- 
minantă: prin cartea satului se lansează o punte 
ce leagă trecutul cu viitorul prin prezent. 


mai 


Am făcut aceste numeroase сіїа{іі pentrucă, încă 
odată, în ele găsim o fericită confirmare a trudei 
românești, care, cu mult înaintea exemplelor ger- 
mane, a afirmat cu tărie, că cunoașterea ştiinţifică 
a satului, departe de a forma îndoieli, formează 
punctul de plecare sigur și condiţia indispensabilă 
oricărei acţiuni culturale, rodnice și trainice. 


4. Activitatea recentă a „Fundației Culturale Re- 
gele Mihai І". 

Din fericire, alături de ignoranți, sceptici și tăi- 
nuitori, care alcătuiesc cu adevărat un prototip 
combinat din mai toate tipurile fixate la începutul 
acestor rubrici, stă activitatea din ultimele luni a 
Fundației Culturale Regele Mihai, care, liniştită, 
senină, sigură de sine, continuă fără sgomot şi în 
adâncime activitatea ei rodnică şi temeinică, aşa 
cum reiese din documentatele ei publicaţii: „Că- 
minul Cultural (dece şi al doilea titlu „Școala 
Ţăranului“, D. Papadopol are dreptate când găseşte 
„că al doilea titlu este cuprins organic în cel din- 
tâiu”, Buletin Nr. 3—4, Anul І, al Căminului jude- 
tean Mehedinţi, 1942, р. 53), 6—7, 8—9—10 și 11— 
12; Buletin, Anul 1, Nr. 3—4, „Căminul judeţean 
Mehedinţi” al Fundaţiei Culturale Regele Mihai І, 
1942. Turnu-Severin, redactat de Prof. D. Papado- 
pol; „Vatra“, revista Regionalei Olteniei, sub di- 
recţia d-lor Saban Făgețel şi D. Tomescu, şi îngri- 
jirea d-lui Jon Donat, Nr. 1—2, 1942. 

Menţionăm în special planul remarcabil al „Re- 
construcţiei Sociale şi Culturale a Basarabiei şi a 
Bucovinei de Nord“, „Propunerile Fundaţiei Cul- 
turale Regele Mihai I", de Octavian Neamţu, „Că- 
minul Cultural”, Nr. 8—9—10, pag. 341—342, саге 


684 


formează unul din cele mai luminoase documente 
sintetice a marilor scopuri culturale şi în acelaşi 
timp constructive de Stat nou, urmărite cu atâta 
elan, entuziasm şi concentrată energie de Fundaţie, 
sub conducerea d-sale. 

Studiul lui Octavian Neamţu este introducerea la 
numărul revistei „Căminul Cultural”, închinat în 
întregime muncii Fundaţiei în Ba- 
sarabia și Bucovina, ce cuprinde planul integral 
de muncă, adică; Echipe studenţeşti în Basarabia 
şi Bucovina, de C. D. Gib; Căminul Culural în Ba- 
sarabia, de Lascarov Moldovan şi Eugen Io- 
nescu Darzău, Școala ţărănească în Basarabia și 
Bucovina, de B. Iordan şi cursuri de conducă- 
tori de Cămine Culturale, organizate la Soroca în 
vara anului 1939, Dacă la aceste preţioase contribu- 
ţii, mai adăugăm: Organizarea şi funcționarea Că- 
minului Cultural în timp de războiu, de Gh. Stăn- 
culescu şi V, Cojocaru, Cronicile lui Gh. Mazilu Vi- 
pie (dela Căminul din Valea Mânăstirii-Mehedinţi) 
şi C. Păun (dela Căminul Bilciurești-Dâmboviţa), 
ieșite cele dintâi la concursul instituit de Funda- 
Не pentru cea mai bună cronică săptămânală (jur- 
nal vorbit) la Cămine, mai întâlnim apoi recunoaș- 
terea oficialităţii și concursul activ pe саге еа 
este hotărită a-l da Căminelor (prin circulara Mi- 
nisterului Afacerilor Interne din 18 August 1941, 
ca şi prin frumoasa adresă a d-lui prefect al ju- 
dețului Fălciu), toate aceste fapte, ca şi numeroase 
informații de realizări ale căminelor, fac ca acest 
număr să devină reprezentativ şi de recomandat 
necredincioșilor şi închipuiților prezumţioşi, ca о 
adevărată iniţiere în alfabetul cultural al Funda- 
ției Culturale. V. Cojocaru, în „Activitatea „Fun- 
daţiei Culturale Regele Mihai І, în taberele de 
prizonieri români din Timoc şi Banat”, pune din 
nou în discuţie („Căminul Cultural” Nr. 6—7, p. 
285), împreună cu articolul citat de Gib, valoarea 
muncii echipelor studențești, atât de discutată şi 
neînţeleasă. Căci mai sunt încă autori, care afirmă 
că o echipă studenţească ar fi ceva străin satului, 
şi ar lucra pentru sat fără concursul satului, ori 
poate şi împotriva satului, când din simpla citire 
a cronicelor, echipele studenţeşti din cei cinci ani 
de muncă în sate, ori din lectura eohipierului Lau- 
renţiu Fulga-lonescu „Campania Il-a", 7 lulie— 
1 Octomvrie 1938, Bogaţi-Dâmboviţa” (apărută în 
Cartea Echipelor a Fundaţiei, Nr. 7), oricine de 
bună credinţă, s'âr convinge de strânsa operă, de 
colaborare frățească a studenților cu satul, încă 
din primele zile ale sosirei lor. In numărul viitor 
al acestei reviste, vom publica o documentată ex- 


căminelor 


punere de muncă comună, voioasă, sistematică şi 
creatoare: între echipa studenţească, căminul cul- 
tural, ţărani şi şcolile ţărăneşti, în satul Dodeşti 
din judeţul Fălciu. 

Asupra noului tip de şcoală a poporului la 
oraş și la sate, СА. T. Dumitrescu, în „Universitatea 
Populară în cadrul Căminelor Culturale orăşeneşti” 
(„Căminul Cultural”, Nr. 11—12, р, 434) şi Ion 
Berca, în „Școala Superioară Țărănească, Intâiele 
rezultate la Făgăraș”, („Cartea Căminului Cultural 
Fundaţia Culturală Regele Mihai I, 1942), ne oferă 
două studii instructive şi date concludente, 

Iniţiativa Regionalei Olteniei, de sub conducerea 
înflăcărată şi de un robust optimism cultural а lui 
S. Făgețel, de a crea о „Cooperativă de Carte şi 
Editură „Vatra“, este o altă pildă elocventă de via- 
bilitatea și rodnicia Fundaţiei. Această „Соорега- 
tivă” este gândită ca о mare instituţie de cultură, 
cu trei secţii: 1) Editura cărţilor de cercetare a sa- 
tului şi a cărţilor pentru sat; 2) Librăria și Col- 
portajul; 3) Biblioteca de împrumut, ambulantă, 
cu o sală de lectură şi cu o subsecţie de elaborare 
de cataloage bibliografice. 

In sfârșit, „Buletinul Căminului judeţean Mehe- 
dinți”, Anul I, Nr, 3,4,1942, Turnul Severin, redac- 
tat de Prof. D. Papadopol, directorul Căminului ju- 
deţean, este un exemplu viu și înviorător de felul 
cum se lucrează pe teren, atunci când există inte- 
ligenţă, înţelegere şi voinţă de înfăptuire a satului 
cultural. 

Regăsim în aceste publicaţii vechiul suflu al acti- 
vităţii din anii 1934—1939, când s'a plămădit doc- 
trina Fundaţiei, 2: de zi, cu însufleţire curată și 
jertfă a sute de persoane de toate vârstele, de toate 
profesiunile şi care a produs un curent irezistibil, 
се nu se va opri vreodată, pentrucă corespunde 
unor necesităţi reale şi permanente, dovadă nu- 
mărul mare de cămine culturale ale „Fundaţiei 
Regele Miha: I", care astăzi se ridică la 4.548, 
cu peste 600 de organizări de cursuri țărănești, 

Desigur, nimeni nu poate afirma, că toate aceste 
cămine culturale duc o vieață completă, perfectă 
şi conform menirei lor, Numărul lor mare, ce apare 
masiv în hărţile ce se alcătuiesc pentru a arăta răs- 
pândirea lor, ar impresiona poate neplăcut pe acei 
ce în fiecare vâri de ac, ce înseamnă pe hârtie un 
cămin cultural, ar constata vreo scădere, Acest 
fapt nu ar mira totuși pe cine ştie, că orice creaţie 
nouă nu poate uşor lua o formaţie definitivă, tre- 
buind mai întâi să învingă toate obstacolele ce-i 
stau în cale, dela inerție până la ostilitatea fățişă 
a oamenilor, a administraţiei ori al altor organe, 


Sunt doar instituţii vechi, se ştie doar și aceasta, 
ca şcolile primare, bunăoară, care, deşi apărate de 
legislaţie şi administraţie, totuși nu toate sunt în 
stare înfloritoare, ci dimpotrivă, unele duc о vieaţă 
mediocră, iar altele nu funcționează decât cu titlu, 
fiind fabrice de analfabeți. 


Tot astfel cineva ar fi nedrept, dacă ar judeca 
instituţia în sine a şcolilor ţărăneşti, atât de bine- 
făcătoare şi utile, ca o trăire a unei vieţi superioare 
gospodărești şi ca o îndeletnicire de deprinderi noi, 
cu şcolile surogate, unde elevul nu ştie ce este să- 
punul şi baia, unde se expune altoirea copacilor cu 
creta la tablă, în loc să se facă în grădină, unde 
prin exerciţii teatrale de gimnastică, se năzueşte 
desvoltarea „sraţiei feminine” la sate, ori prin în- 
vățarea unor cântece de leagăn, culese $: apoi 
răspândite din cabinetul de lucru al cuiva, se 
năzuește desvoltarea „condiţiei maxime” de pregă- 
tirea fetelor pentru a deveni „bune mame” $, a, 
m, d, 


5. Actualitatea raportului dintre Școala primară 
„Căminul Cultural“ şi Şcoala țărănească. Din mapa 
mea de manuscrise, ca titlu de document, publicăm 
următoarea comunicare, făcută Congresului Cămine- 
lor Culturale și al Școalelor ţărăneşti, се a avut 
loc în 1935, problema tratată atunci fiind şi as- 
tăzi de mare actualitate, 

Criza învățământului nostru este un fapt înde- 
obşte cunoscut, Ea se datorește, am spus-o de 
mult, împrejurării că organizația lui а rămas 
aceeași ca în epoca în care au fost întemeiate în- 
tâiele școli româneşti moderne, 

Pe cale de a-și recâștiga independenţa politică, 
neamul nostru avea nevoie atunci, întâiu de toate, 
de conducători politici, şi de funcţionari, Spre a-i 
forma, au fost înființate primele noastre şcoli, câ- 
teva licee şi a fost promovată ieșirea de absolvenţi 
a acestora la universităţile din străinătate. 

Când, mai târziu, odată temeliile administraţiei 
moderne a României puse, învățământul urma să 
fie desvoltat, politica şcolară n'a fost schimbată. 
Au fost întemeiate tot mai multe licee şi a fost 
înlesnit prin reforme succesive accesul fiilor de 
țărani în ele. Locul central i-a rămas іп învăţă- 
mântul nostru tot liceului. Deși primatul lui con- 
damna şcolile profesionale la vegetare şi pricinuia 
desconsiderarea absolvenţilor de şcoli primare, 
care nu au ajuns să-l frecventeze, 

După războiul de întregire concepţia aceasta a 
avut parte de apărători de o rară energie, Datorită 
stăruinței lor, accesul în liceu al absolvenţilor de 


685 


şcoli primare şi accesul în universităţi al absolven- 
ţilor de licee, a fost neasemuit ușurat, Învăţământul 
nostru a devenit o vastă fabrică destinată exclusiv 
formării de „titraţi”, de „intelectuali“. 

Şcoala însă n'are în vieața națiunilor rostul de а 
forma elementele numai ale unei singure categorii 
sociale. Menirea ei este să-i crească fiecărei catego- 
rii forțe noui, cât mai productive. 

Mărginindu-se să formeze liberi profesionişti şi 
funcţionari de Stat, învățământul nostru păcătueşte 
îndoit împotriva Naţiei: 1) nu poartă de grijă ca 
să formeze plugari mai buni, meşteşugari şt ne- 
gustori mai dibaci, și 2) suprapopulează catego- 
ria socială a funcţionărimii şi a liber profesioniş- 
tilor, 

Marile neajunsuri ale structurii sociale actuale a 
neamului nostru: starea neajutorată a ţărănimii, 
lipsa de grosime a păturii burgheziei productive, 
numărul excesiv al funcţionarilor şi al avocaţilor, 
mulțimea candidaţilor nesatisfăcuţi la posturi de ad- 
ministrația de Stat, toate se trag din lipsa de su- 
pleţe a conducătorilor succesivi şi învățământului 
nostru, care n'au ştiut să diferenţieze obiectivul ur- 
mărit de învăţământul de Stat, 

Activitatea mea la Ministerul Educaţiei Naţio- 
nale a urmărit înlăturarea acestei deplorabile unila- 
teralități a şcolii noastre. Ideea conducătoare a pla- 
nului de reorganizare generală a învățământului, 
pe care l-am expus şi pentru a cărei înfăptuire 
m'am străduit atunci, este diferențierea învățămân- 
tului, în aşa fel încât să formeze forțele noi pen- 
tru fiecare funcțiune socială. Socotesc că învăţă- 
mântul trebue să formeze nu numai funcţionari de 
Stat şi liber-profesionişti, ci şi plugari raţionali, 
muncitori calificaţi, meşșteşugari dibaci şi negus- 
tori întrepizi, El nu mai poate rămâne concentrat 
în jurul liceului și al universităţii, fără primejdie 
atât pentru stabilitatea, cât şi pentru integritatea 
vieţii noastre sociale, 

Imprejurările nu mi-au îngăduit înfăptuirea com- 
pletă a acestei concepții, care putea înlătura criza 
"învățământului nostru și nici consolidarea măsurilor 
luate în decursul celor 17 luni, cât am stat în frun- 
tea Ministerului Educaţiei Naţionale, Învăţământul 
nostru continuă să fie unilateral, împotriva tuturor 
probelor dureroase servite de frământările anilor 
din urmă, z 

Școala primară, pe care o mai avem, aceeaşi la 
țară şi la oraş, este organizată în perspectiva liceu- 
lui, I se propun copilului de plugar aceleaşi ma- 
terii ca fiului de orăşan, ca să poată trece cu usu- 
rință în şcolile secundare. Suntem convinşi de ne- 


686 


voia unei alimentări continue a păturilor noastre 
conducătoare cu elemente proaspete dela ţară; nu 
credem însă că în acest scop toţi copiii dela ţară 
trebuesc crescuţi ca şi când ar trece în şcoli se- 
cundare. Credem dimpotrivă, că organizarea școlii 
primare rurale trebue să aibă în vedere majoritatea 
elevilor, care urmează să rămână la coarnele plu- 
sului. Egalitatea de condiţii a copilului dela ţară 
cu copilul dela oraş, la intrarea în școlile secun- 
dare, poate fi garantată destul de bine și pe calea 
întocmirii corespunzătoare a programului examene- 
lor de admitere şi a reglementării modului de pre- 
dare a materiei din întâele clase secundare, 

Dar, o creștere mulțumitoare a viitorilor plugari, 
nu poate fi realizată numai prin cursul primar. 
Elevii îl părăsesc la o vârstă prea crudă, chiar când 
urmează clasele de curs complimentar. Oricât ar fi 
de adaptat problemelor vieţii săteşti, învățământul 
primar nu poate duce la capăt misiunea creşterii 
de buni plugari, Lucrările practice pe terenul de 
experienţă şi în atelierele școlii reprezintă numai un 
început. Deprinderile câştigate aci în vârsta întâei 
copilării trebuesc fixate, în cursul јипејеі, dacă e 
să devină un bun câştigat, 

De o prelungire a şcolii primare până la vârsta 
de 25 de ani, când începe maturitatea băieţilor, res- 
pectiv de 20—21, când fetele devin femei, nu poate 
fi vorba. Cercetările întreprinse în sat au arătat 
cât de potrivnice sunt cursurile din toamnă până în 
vară nevoilor vieţii la ţară. De îndată ce au trecut 
vârsta de 10 ani, copiii devin auxiliari preţioşi în 
gospodărie, de care părinţii se pot lipsi cu greu, în 
vremea de recoltă din toamnă, de semănat şi cosit 
din primăvară şi de seceriş dela începutul verii. Di- 
ficultățile învățământului ѕирга-ргітаг (compli- 
mentar), provin, în majoritatea lor, din această 
nevoie a gospodăriei ţărăneşti, de munca copiilor 
trecuţi de anii prunciei, 

Fixarea cunoştinţelor plugăreşti primite în şcoala 
primară şi întregirea lor în marginile priceperii $і 
a puterii de asimilare mai mari a јипејеі trebue 
dată în seama unei Instituţii, conforme vieții 
satului. Experienţa Fundaţiei, a Astrei, a Asocia- 
ției bucovinene pentru cultura poporului şi сеа 
a şcolii din Târgul Fierbinţi, au arătat că adap- 
tarea la mediul românesc a şcolilor superioare {&- 
răneşti, inițiate de marele danez Grandtvig, este 
Instituţia aceasta, 

Școlile superioare ţărăneşti au un rol deoesbit 
de însemnat în epoca aceasta, în care, datorită 
războiului, a ușurării treptate a comunicaţiei, a 
cazărmii, orăşenizarea satelor înaintează întrun 


ritm vertiginos. Іа această epocă de transiţie ele 
au să realizeze nu numai formarea gospodăriei şi 
luminarea ţăranului, misiunea de azi a şcolilor su- 
perioare ţărăneşti din ţările scandinave cu ţărăni- 
mea lor de mult adaptată civilizaţiei moderne. Ele 
trebuesc să contureze coordonatele noui ale con- 
cepției țărănești despre vieață şi lume, acum când 
cele tradiţionale își pierd autoritatea. Ca pretu- 
tindeni, în Sud-Estul Europei, contactul cu orașul 
a dus și la noi la o tot mai generală emancipare 
a țărănimii tinere de rânduelile tradiţionale. Obiş- 
поі cu prefacerile din уіеаја naţiilor, nu deplân- 
gem această revoluţie morală. E drept că sunt îm- 
pinse astfel în uitare multe credinţe, multe datini 
şi multe manifestări care păreau indisolubil legate 
de уіеаја ţăranului român. Dar, în schimb, apare 
în locul supunerii față de natură şi а mulţumirii 
fataliste, o atitudine activă, vrerea de a stăpâni 
natura, de a se ridica la о vieaţă mai înlesnită 
care, bine îndrumată, poate fi motorul unui viitor 
strălucit pentru națiunea noastră. Școlile supe: 
rioare ţărăneşti sunt singurele în măsură să uşu 
reze decisiv durerile precizării nouei concepţii des- 
pre lume şi vieață, de care are nevoie țărănimea 
noastră, după ce nu mai crede în tot mai mare 
măsură іп cea moștenită din moşi-strămoșşi, care 
a fost condiţionată de vitregia destinului politic 
de până acum a neamului nostru, 

Cum această criză de transformare a atitudinii și 
a concepțiilor este în curs îndeosebi la țăranii ma- 
turi, e necesară acum o acţiune destinată lor, pa- 
ralelă cu cea desfășurată pentru tineri de şcolile 
superioare țărănești. Trebue evitată atomizarea in- 
dividualistă care urmează disoluţiei concepțiilor şi 
atitudinilor moştenite şi compensată slăbirea 
coeziunii obştiei sătești prin atașarea conştientă de 
пеат, Și trebue îndrumată pe calea muncii raționa- 
lizate inițiativa liberată de reglementările tradițio- 
nale, Cursurile și şcolile fărăneşti numeroase, or- 
ganizate în anii din urmă, unele trainice, altele efe- 
mere, prin inițiative particulare de învățători, de 
agronomi, de societăți şi, în special, de Cămine cul- 
turale, sunt un indiciu al urgenţei acţiunii largi de 
restabilizare spirituală a ţărănimii noastre, 

Căminele Culturale s'au dovedit a fi punctul de 
reazăm cel mai de seamă al cursurilor şi al şcolilor 
de acest fel. Armata de oameni de bine pe care i-a 
mobilizat şi concentrat este un rezervor bogat de 
conducători de şcoli şi de cursuri țărăneşti.- lar 
localurile, terenurile şi legăturile cu organele de 
Stat de care dispune, sunt zestrea materială însem- 
nată care le poate face cu putinţă. 


După anii bogaţi în experienţe, cu şcoli superioare 
ţărăneşti şi cursuri pentru țărani pe lângă Căminele 
Culturale, aprehensiunile cu privire la şcoala şi ac- 
țiunea culturală necesare іп sate, pe care le-am ex- 
primat adeseori în 1932—33, cu prilejul lucrărilor 
pregătitoare ale reformei generale a învățământului, 
au devenit convingere de nestrămutat, 

Cred că școala celor ce urmează să rămână plu- 
gari, trebue să aibe forma unui ciclu în care învă- 
țământul primar de până acum să Не întregit prin 
frecventarea unei școli superioare țărănești înainte 
defprestarea serviciului militar şi, dacă se poate, 
şi după liberare, Invățământul nostru primar nu 
уа primi o alcătuire trainică până ce nu va lua 
înfăţişarea acestui ciclu. 

Trebue să îndoim zelul în școlile superioare {&- 
răneşti existente şi în cele care se vor mai înfiinţa. 
Aşa încât să putem încheia cât de în grabă sta- 
diul experimentărilor şi să putem incheia bilan- 
țul care să justifice generalizarea școlilor supe- 
rioare ţărăneşti, Au trecut câţiva апі de când sa 
consacrat pentru prima oară într'un Mesagiu pro- 
punerea noastră de a crea „școli superioare ţără- 
nești, care să pregătească pătura conducătoare а 
satelor”. Şi sunt sigur că, dacă vom continua să 
dovedim cu ardoarea de până acum rodnicia aces- 
tei instituţii a şcolilor ţărăneşti, le vom vedea ge- 
neralizate (vezi D, Gusti, Un An de activitate la 
Ministerul Instrucţiei, Cultelor $: Artelor, 1934). 

Cred Іа fel că acțiunea culturală la sate nu poate 
să se lipsească de mijlocul şcolilor și cursurilor 
pentru făranii adulți. Aceste şcoli şi cursuri sunt 
Căminul Cultural în acțiune, iar căminul: cultural 
trebue să fie cristalizarea și produsul instituţio- 
nalizat al acestor cursuri $1 şcoli. Trebuie са 
fiecare cămin să organizeze, an de an, iarna, un 
curs sau o şcoală pentru ţăranii din sat şi din ea- 
tele vecine, în caz că acestea n'au cămine proprii. 
Cursurile şi, şcolile ţărăneşti sunt proba de rezis- 
tență a secţiilor căminului şi prilejul cel mai de 
seamă pentru a recruta membri noi, 

Să socotim dar congresul de azi nu atât zi de 
bilanţ, cât zi de nou şi mai puternic imbold, Sun- 
tem avantgarda care pregătește, prin îndrăsneala 
şi devotamentul ei, organizarea temeinică а în- 
vățământului românesc pentru plugari. Curaj şi 
mai departe: suntem pregătitorii de mâine а sa- 
telor româneşti. Dacă nu vom precupeţi jertfa, пе 
va izbuti şi nouă ceea ce i-a fost cu putinţă lui 
Grundtvig şi celor din jurul lui: să ridicăm sa- 
tele noastre la bunăstare și la propăşire spiri- 
tuală, 


687 


Rezultatele atât de îmbucuratoare ale şcolilor 
superioare ţărăneşti şi ale şcolilor gi cursurilor 
pentru ţărani, îmi dau curaj să iau hotarîrea de а 
pune în lucrare un alt gând care-mi este scump, 
pe cel al Universitaților libere pentru muncitori, 
Fundaţia va încerca să dea din toamnă și ţaranilor 
nevoiţi să devie orășeni, ceea ce dă cu ajutorul 
d-voastră încă de câţiva ani, ţăranilor ramaşi la 
brazdă. Vom organiza, cu ajutorul studenţimii, 
şcoli libere pentru muncitori şi-i vom ajuta ре {&- 
ranii pe care împrejurările îi silesc să se aşeze în 
oraşe, să se deprindă cu mediul lor nou de trâiu. 
Vom largi astfel frontul pe care luptă Fundaţia 
noastră pentru temeinica așezare a României vii- 
toare. " 

Nădejdea mea е că la congresul de anul viitor 
să avem printre noi şi pe reprezentanții şcolilor 
superioare şi a cursurilor pentru muncitori. Fie 
ca munca celor ce vor începe această operă, să 
pornească într'un ceas nu mai puţin norocos de- 
cât cel în care aţi pornit d-voastră la lucru. 

6. Concepția unui Minister al Culturii Națiunii, 
ca o variantă a aceleași idei, cuprinsă în studiul 
publicat în acest număr, 

Nu putem încheia aceste „Insemnări, Discuţii și 
Probleme“, fără a nu aminti polemica ce s'a iscat 
în jurul reînfiinţării „Serviciului Social” (Uni- 
геа", din 28 Ianuarie 1942: „Un nou Serviciu So- 
ciar ar putea avea o largă contribuţie in opera de 
regenerare a satului“, şi din 6 Februarie şi 14 
Martie 1942. Propunerile ce s'au făcut cu acest 
prilej de a crea un „Minister al Geniului rural”, 
ori un „Minister al Satelor”, mă îndeamnă să 
reproduc o veche propunere a mea de a creea un 
Minister al Culturii Națiunii). 

Ministerul Culturii Națiunii, 

І. Direcţia Tineretului (Coordonarea problemelor 
privitoare la Tineretul de toate vârstele): 

1. In legatură cu Ministerul Școalelor, Tineretul 
şcolar, pe vârste şi pe sexe, 

2. Premilităria, Munca de folos obştesc. 

3. Tineretul universitar şi al şcoalelor superioare 
şi speciale (obligativitatea Serviciului social, la sate 
şi orașe), 

4. Şcoli de comandanţi ai Tineretului, de şefi de 
echipe, de echipieri, 

П. Direcţia Culturii: 

1. Cultura superioară. (Coordonarea problemelor 
de creaţie a Culturii Naţiei). 

A. Știința. 

B. Institute de cercetări ştiinţifice; Institut de 


688 


Numărul de față întregește anul IV, întrerupt în 1939, din cauze de forță 
majoră. Sociologia Românească va apare de acum încolo în 2-4 numere 
ре an. intâiul dintre acestea va ieşi la începutul anului 1943. 


Științe Sociale al României pentru crearea „Știin- 
{еі Națiunii Române“; Consiliul naţional de cerce- 
tări ştiinţifice. 

C. Literatura. Arte plastice. Muzica. 

D. Biblioteci, Muzee. Congrese şi Expoziţii (na- 
tionale şi internaţionale), 

2. Cultura Poporului. (Coordonarea tuturor pro- 
blemelor de educaţie a Naţiei), 

A. Cămine, la sate şi orașe, cu trei secţii şi 
coordonarea lor legală: Sănătate, Economie, Vieaţă 
spirituală şi morală, 

В. Școli. Cursuri ţărăneşti pe lângă cămine, 
școli ţărăneşti, şcoli superioare țărănești, școli de 
conducători de cămine. 

C. Publicitate; 1. 
4. Turism. 

D. Muzeul Satului. Sate model, 

III. Direcția Educaţiei Fizice şi a Sporturilor, 

1. Educaţia Fizică. 

2, Sporturi. 

IV. Direcţia Publicaţiilor. 

1. Publicaţii pentru tineretul şcolar; 2. Pentru 
tineretul universitar; 3. Pentru cultura superi- 
oară; 4. Pentru cultura poporului; 5. Pentru Edu- 
саја fizică şi sporturi. 

Pe lângă Ministerul Culturii Națiunii ar func- 
{Чопа două organe: 1, Senatul cultural, Organ de 
directive şi de control, cu patru subdivizii: întâia 
subdivizie pentru Tineret, a doua pentru Cultura 
Superioară, a treia pentru Cultura Poporului și 
a patra pentru Educaţia Fizică şi Sporturi. 

2. Direcţia de Documentare şi Studii. 

Asupra sensului şi compoziţiei „Senatuluj Cul- 
tural" (Termenul apare în 1927 şi întrebuințat de 
mine în „Anteproiect de organizare a culturii“, 
vezi vol. „Politica Culturii” şi „Sociologia Mili- 
tans”, pag. 447, 1934). Drept o expunere de mo- 
tive şi o schiță de program de lucru al Ministe- 
rului Culturii Națiunii şi al rolului important 
ce-l are „Senatul Cultural” în această nouă orga- 
nizaţie a „Statului cultural“ poate servi materialul, 
ce se găseşte în „Un an de activitate la Ministerul 
Instrucţiei, Cultelor şi Artelor, 1932—1933, Bucu- 
reşti, 1934: 1. Expunerea de motive la proiectul de 
lege a organizării Culturii, pag. 523; 2. Proiect de 
lege a Organizării Culturii, 1933, p. 1458; 3. Dis- 
curs ţinut în Senat la 16 Iunie 1933, p. 549; 4. Po- 
litica Culturii şi Statul cultural, p. 473; 5) Politica 
şcolară şi culturală a Statului, p. 491, şi 6. Po- 
litica şcolară în cadrul Statului cultural, p, 495. 


D. GUSTI 


Presa. 2. Radio. 3. Filme. 


SOCIOLOGIE ROMÂNEASCĂ 


DIRECTOR D. GUSTI 


TABLA DE MATERII 


ANUL IV 


IANUARIE-IUNIE 1939 
IULIE - DECEMVRIE 1942 


BUCUREŞTI 


INSTITUTUL DE ŞTIINŢE SOCIALE AL ROMÂNIEI 


I. STUDII ȘI CERCETĂRI 
(INDEX GENERAL) 


Alimentaţie 0...0. Alimentaţia şi îmbrăcămintea în Bârsana, Maramureş, 
(Petre Lenghel-Izanu), рр. 211—275, 

Andrei, Prof. Petre , .„,...,.. Petre Andrei, (Traian, Herseni), pp. 562—565, 

Aromâni дә „„„ O discuţie în jurul Aromânilor, (Const, Noe), pp. 106— 
111, 

АшоЬйовгайй,,.,,.,..,,,,,›,,, „Fragment autobiografic al unui învăţător din Тага Ol- 
tului, (Ion I. Ionică), p, 287, 

Biserici moşneneşti ,,,,.,,,,,O biserică moșnenească din Dâmbovnic, Gălășeşti, (N, 


Economu şi Т. Al, Stoianovici), рр, 480—485. 
Căprării de treerat ,,.,,..,,.., Căprăria de treerat la Rociu, (Teodora Niculescu) 
рр, 469—471, 
Cultura populară . ,. ,..,..,.,. Cultura populară în Oltenia, (Ion Donat), pp, 167—170, 
Demografice, înregistrări vechi, . Cum s'a tăcut înregistrarea fenomenelor demografice în- 
tr'un sat din Banat din sec, al XVIII-lea până în pre- 
zent, (Gh, Boeru), pp. 90—93. 


Різсирі „0.000000 Lămuriri în legătură cu un „răspuns”, (Const. Noe), 
рр, 99—105, 

Etnobotanica ,., ,,,.,,,,,,,,, Etnobotanica, (О schițare a problemelor ce se рип în 
acest domeniu, / Valer Butura), рр, 30—40, 

Familia , , , „,.,, И КЕТ Pauperismul $1 criza familială într'un cartier mărginaş 
al Bucureştilor (Tei), (Veturia Manuila), pp, 170—178, 

Familia şi copilul , , . .,,,,,,, Familia şi copilul într'un sat din Neamţ (Holda), 


Școala de Comandamente Broșşteni-Neamţ, seria III-a, 
(Nat, Popovici), pp. 217—242. 

Funcţionari săteşti vechi . . ..,, Un funcționar sătesc: „Ротојпісш", (Т. Al, Stoianovici), 
pp. 485—493, 

Geografie economică ,, , .,,.,. Geografia economică a satului Drăguş, (Marin Popescu- 
Spineni), pp. 186—198, 


Graiuri „a „sosea, „++, Observaţii ale unui nespecialist asupra graiului din Clo- 
potiva, (Гоп Сопеа), pp. 40—48, 
Grupări regionale .....,.,,,, Numiri de grupări regionale din Mehedinţi şi Vrancea, 


(1. Vintilescu), pp. 76—81. 

Influența industrializării , . ,.. Influența industrializării asupra ţăranului român, (Cor- 
nel Grofsoreanu), рр. 22—24. 

Institute sociale ,,..........,»:.Instiutul de Ştiinţe Sociale, Proiectul de program de 
activitate al secțiunilor, pp. 570—599, 


„ a о ааа „Un deceniu de activitate al Institutului Social Banat- 
Crişana, (Dr, Emil Botiş), рр, 599—606, 
n n tssoseres»o osoo Institutul Social Român din Basarabia. Raport de acti- 


vitate, (Th. Al, Știrbu şi Р, Ștefănucă), pp, 606—608. 
Învățământ primar şi normal .. Noua lege a învățământului primar și normal, (Dumitru 
Dogaru), pp. 299—301. 
Lăutari олуу кий Кыйы КЕЛУ з „Conservatorul” de lăutari din Rociu, (Ovidiu Bârlea), 
pp. 471—476, 


Ш 


Madgearu, Prof. Virgil ........ Virgil N, Madgearu și Institutul de Științe Sociale al 
României, (Dimitrie Gusti), pp. 551—557. 
i i ao ai ia Virgil Madgearu, (Emanoil Висија), pp. 560—562. 
n K ж ноа Câteva amintiri despre Virgil Madgearu, (Eugen Deme- 
trescu), pp. 557—560. 
Măturători 0.006. Măturătorii Capitalei, (Ștefan Popescu), pp. 85—89, 
Мівгаипі 0.000 Мівгаіпеа sezonală а Bulgarilor Ниѕепі, (1, Gugiuman], 
рр. 72—76. 
т КООРУ СО Г. Migraţiunile interioare în România, (Ing. І. Measnicov), 
pp. 394—411, 
Misionarism ...............,, Acţiunea mişionară a unui greco-catolic în Maramureș, 
(Florea Florescu), pp. 83—85. 
Moşneni s, ..ф.............., O biserică moșnenească din Dâmbovnic, Gălășeşti, (N, 
Economu şi Т. A. Stoianovici), pp, 480—485. 
Muncitori basarabeni ......... ‚ Muncitorii agricoli basarabeni în Dobrogea, (Petre Ște- 
fănucă), рр. 178—186, 
ȘI з aa tite ae Basarabeni muncitori la periferia Bucureştilor, (Mircea 
Tiriung), pp. 496—497. 
2 pie УОК Un basarabean în căutare de lucru, (Mircea Tiriung), 
pp. 81—82. 
Obiceiuri ..................., Obiceiuri de peste an în două sate din Almăj, (Pătoș şi 
Borlovenii Vechi, Caraș), (Ion Chelcea), рр. 253—271. 
W ООУ ЛООСУ. O înmormântare simplă în Curtea lui Dragoş, (Florea 
Florescu), pp. 497—502, 
a a datată pată Ceremonia agrară a cununiei în Munţii Apuseni, (Flo- 
rea Florescu), pp. 283—286, 
Obştii răzășeşti ,. ............O situaţie juridică intolerabilă, (reorganizarea obştiilor 
răzășeşti în Vrancea), (Н. Н. Stahl şi Gh, Serafim), 
pp. 8—22. 
Ocupaţii anexe . , ......,....+ Ocupațiile anexe ale locuitorilor din Căianul Міс, So- 
meş, (Voştinăritul), (Gh. Bucurescu), pp. 68—71. 
й р, „neve use... Ocupaţii anexe ale locuitorilor din Căianul Mic, Someș, 
(Sirânsul de lână şi brânză), (Gh. Reteganul), pp. 
60—67. 
Oltenia ‚,..„,................. Cultura populară în Oltenia, (Ion Donat), pp. 167—170 
Orașe о i ami taia куку te aaa sa Orașul Sighet, (Vasile Ilea), pp. 48—59, 
Păstorit а... Păstoritul în Dâmbovnic, (Gh. Reteganul), рр. 433—444, 
A Dna E ID aborda Păstoritul în Alpii francezi și în Carpaţi, (Tiberiu Mo- 
rariu), pp. 375—393. 
Раирегїїӊт,,,.,,............ Pauperismul şi criza familială într'un cartier mărginaş 
al Bucureştilor, (Tei), (Veturia Мапийа), рр. 170— 
178, 
Pescari . , . „0...0 Pescarii din Turtucaia, (Th. Mărculescu-Dunăre), pp, 
243—252. 7 
Plan economic .. s. ,.....,.., Planul economic al României, (Ion Veverca), pp. 160— 
167. 
Plai „ернеу dacica at ata ,Dâmbovnicul, o plasă din sudul judeţului Argeș, (А, Go- 
lopentia şi Mihai Pop), pp. 413—429. 
Plăşi тойе1................ Plasa model economico-socială din Bulgaria, (Cristina 
Brătescu-Galitzi), pp. 611—612, 
Plutărit ..................' „ Plutăritul şi condiţiile de muncă şi viaţă a plutarilor de 
pe Bistriţa, (Mircea Tiriung), pp. 493—496, 
Poezie poporană .......,.,,.,, Poeziile lui Vasile Tomuţ din războiul 1914—1918, (Const, 
Brăiloiu), pp. 526—550, 
Politică comercială ........... Metode de politică comercială, (Ion Veverca), pp. 297— 
298, 
Port ..,,.,..... ООЛО Costumul din Rociu, (Teodora Niculescu), рр. 415—479. 
РРР ер s... Portul sătenilor din regiunea Șiria, jud. Arad, (Marcel 
Olinescu), рр. 215—280, 
Preocupări privitoare la типе 
сйогї............. „......‚ Tot despre preocupările privitoare la muncitori, (Du- 
mitru Dosaru), pp. 112—114, 


IV 


Problema apei . . ,........... Problema apei la Оагја, (Maura şi N. M. Dunăre), pp. 
429—433, 
й composesoratelor ,,. Problema pădurilor composesorale din Transilvania-Ba- 
nat (Iosif Jivan), pp. 294—296, 
Р minieră ss, sss; „Problema minieră din Munții Apuseni, (Ioan Popa 
Zlatna), pp. 198—208, 
р Gradul de modernizare al regiunilor rurale ale Româ- 
niei, (Anton Golopentia), рр. 209—217, 


Probleme rurale 


Procese de îmbogățire „,,,,,,, Procesul de îmbogăţire în comuna Oarja, (Nicolae М, 
Dunare), pp. 458—464, 
n „n sărăcire.,, ,,,., Procesul de sărăcire în Оагја, (Miron Constantinescu), 
pp. 464—469, 
Recensăminte agricole , , ,,,,, Recensământul agricol din 1940, (Roman Сгеѕіп), pp. 
94—98, 
Sârbi эзсе мра co tt d Elementul sârb din Clisură (Banat), Alexandru Gruia), 
pp. 280—283, 
Seminare de monografie socio- 
logică УОЛ tie ao m i pia Un seminar de monografie sociologică, (H, Н, Stahl), pp. 
608—611, 
Serviciul Social ,..,,...,,.., „Bazele ştiinţifice ale Serviciului Social, (D. Gusti), pp 
1—8 

* or а tu st aa Serviciul Social în Chili, (Christina Galitzi), pp. 24—30, 

Sociologie monografică „,,,,,, Un sistem de cercetări sociologice la teren, (D, Gusti), 
pp. 153—160, 

ТТТ Știința şi pedagogia naţiunii, (D. Gusti), рр. 359—374. 
Sombart, Pro:, Werner ‚„,.... Werner Sombart, (Гоп Raducanu), рр. 568—569, 
Ștefănucă, Prof, Petre .....,,, Petre Ştefănucă, (Ștefan Ciobanu), pp, 565—566, 

i ў й ‚.,,,.,., Memoriu asupra situaţiei soţului meu, (Nina Р, Ștefă- 

nucă), рр. 566—567, 
“i n E aria И științifică a Prof, Petre Ștefănucă. рр. 567— 
5 
Tipologia satului românesc .,,, Poiana Câmpina, un sat de muncitori. industriali, (Mir- 
cea Tiriung), рр. 502—503, 
Т А, ý ‚... Gura Teghii, un sat din munti Buzăului, (Гоп Ionescu- 
Obârşia), pp. 503—504, 
е т Ж „++ Fundul Moldovei, un sat de păstori înstăriți, (Mircea Ti- 
riung), рр. 504—505, 
ә j a „+, „Delacheul,un sat de foşti clăcaşi din Tighina, (George 
Meniuc), pp. 505—506, 
Vecinătăţi „a. „sv... Articuluşul vecinătăţii din Ighișul-Nou, (St, Мапсішеа), 
рр. 522—525. 
Viața economică a satelor , ,, Viaţa economică a comunei Suseni, (Roman E. Moldo- 
van), pp, 445—447, 
II, CERCETĂRI LOCALE 
BANAT 
Un deceniu de activitate al Institutului Social Banat- 
Crişana, (Dr, Emil Botiș), рр. 599—606. 
Cum s'a făcut înregistrarea fenomenelor demografice în- 
tr'un sat din Banat din sec, al XVIII până în prezeht, 
(Gh, Boeru), pp. 90—93, 
Caraş... se, 


rsrsrsrsrs» o Obiceiuri de peste an în două sate din Almăj (Patuş 
şi Borlovenii Vechi, Caraş), (Гоп Chelcea), рр, 253— 
271. 


ү 


+ 
+ 
Тї@Мпа,.,,,...,....., TERE 
Сйтриїшип#,......‚.,,.Җ......, 
* 
> 
Durostor ,, , „ss, 
* 
* 
Sighet уу arar eaaa АЛУ) 
РНИ 
* 
* 
Fălciu ,,, жез зк кюр» 
Neamţ .. , 6,6000 
Argeş: și o sint иды aa sa Кк» 


BASARABIA 


Insitutul Social Român din Basarabia. Raport de acti- 
vitate, (Th. Al. Ştirbu şi Р, Șefănucă), pp. 606—608, 

Un basarabean în căutare de lucru, (Mircea Tiriung), 
pp. 81—82. 

Delacheul un sat de foşti clăcași din Tighina, (George 
Meniuc), pp. 505—506, 


BUCOVINA 


Fundul Moldovei, sat de păstori înstăriți, (Mircea Ti- 
riung), pp. 504—505, 

Plutăritul şi condiţiile de muncă şi viață a plutarilor de 
pe Bistriţa, (Mircea Tiriung), рр, 493—496, 


DOBROGEA 


Muncitoria gricoli basarabeni în Dobrogea, (Petre Ște- 
fănucă), pp. 178—186, 

Pescarii din Turtucaia, (Th. Mărculescu-Dunăre), pp 
243—252, 


MARAMUREȘ 


O înmormântare la Cuhea lui Dragoş, (Florea Florescu), 
pp. 497—502, 

Acţiunea misionară a unui greco-catolic în Maramureş 
(Florea Florescu), pp. 83—85, 

Alimentaţia și îmbrăcămintea în Bârsana, Maramureș, 
(Petre Lenghel-Izanu), pp, 271—275, 

Oraşul Sighet, (Vasile Ilea), pp. 48—59, 


MOLDOVA 


O situaţie juridică intolerabilă (neorganizarea obştiilor 
răzăşeşti în Vrancea), (H. H, Stahl şi Gh, Serafim), 
pp. 8—22, 

Numiri de grupări regionale din Mehedinţi şi Vrancea, 
(1. Vintilescu), pp. 76—81, 

Migraţiunea sezonală a Bulgarilor Huşeni, (I. Gugiu- 
man), pp, 72—16, 

Familia și copilul într'un sat din Neamţ (Holda), (Şcoala 
de Comandante Broșteni-Neamţ, Echipa Nat. Popovici), 
pp. 217—242, 


MUNTENIA 


Dâmbovnicul, o plasă din sudul judeţului Argeş, (A. Go- 
Іорепјіа şi Mihai Pop), pp. 413—429, 

О biserică moșnenească din Dâmbovnic, Gălăşeşti, (N 
Economu şi T. A, Stoianovici), pp. 480—485, 

Căprăria de treerat la Rociu, (Teodora Niculescu), pp. 
469—471. 

Un funcționar sătesc: „Pomojnicul”, (T, A. Stoianovici), 
pp. 485—493, 

„Conservatorul” de lăutari din Rociu, (Ovidiu Bârlea), 
рр, 471—475, : 

Păstoritul în Dâmbovnic, (Gh. Reteganul), pp. 433—444 

Costumul din Rociu, (Teodora Niculescu), pp, 475—479. 

Procesul de îmbogățire în comuna Оагја, (Niculae Ma- 
rin-Dunăre), рр. 458—464, 

Procesul de sărăcire іп Оагја, (Miron Constantinescu), 
pp. 464—469 


Arge sii eat ae tan aia ata Problema apei la Oarja, (Maura şi N. М, Dunăre), рр. 


429—433. 
їр! A (aa Sa etc E ae Viaţa economică a comunei Suseni, (Roman E, Moldo- 
van), рр. 445—457. 
Buzău ёр” КУКЕЕВ Gura Teghii, un sat din munţii Buzăului, (Ion Ionescu- 
Obârşia), pp. 503—504, 
INFO ОРОК cara pati a Aa a i a Basarabeni muncitori la periferia Bucureştilor (Mircea 
Tiriung), pp. 496—497, 
ЕР Pauperismul şi criza familială într'un cartier mărginaş 
al Bucureştilor (Tei), (Veturia Мапийа), рр. 170— 
178. 
ИАС Măturătorii Capitalei, (Ștefan Popescu), рр. 85—89, 
Prahova ,.. „0...0... Poiana Câmpina, un sat de muncitori industriali, (Mir- 


cea Tiriung), pp. 502—503. 


OLTENIA 
* Cultura populară în Oltenia, (Ion Donat), pp. 167—170. 
* Numiri de grupări regionale din Mehedini şi Vrancea, 


` (L Vintilescu), рр. 76—81. 


TRANSILVANIA 
Ы Problema pădurilor composesorale din Transilvania-Ba- 
nat, (Iosif Jivan), рр. 294—296. 
+ Problema minieră din munţii  Apuşeni, (loan Popa 
Zlatna), pp. 198—208. 
* Ceremonia agrară a cununiei în munţii Apuseni, (Florea 
Florescu), рр. 283—286, 
Arad e s 6.66600 Portul sătenilor din regiunea Șiria, judeţul Arad, (Mar- 
cel Olinescu), pp. 275—280. 
Făgăraş .. . 0.00.0000 Fragment autobiografic al unui învățător din Тага Ol- 
tului, (Ion I. Ionică), р, 287, 
ОРНА Geografia economică а satului Drăguş, (Marin Popescu- 
Spineni), pp. 186—198. 
Hunedoara . . ,, ..........,., Observaţii ale unui nespecialist asupra graiului din Clo- 
potiva, (Ion Сопеа), рр. 40—48. 
$отё se e bine ci aaa a pa Ocupațiile anexe ale locuitorilor din Căianul Mic, So- 
] meş, (Voştinăritul), (Gh, Bucurescu), рр. 68—171. 
п ааа Ocupațiile anexe ale locuitorilor din Căianul Міс, So- 
meş (Strânsul de lână şi brânză), (Gh. Reteganul), 
рр, 60—67. 
Târnava-Mare ,.. ........... Articuluşul vecinătăţii din Ighişul-Nou, (St, Manciulea), 
` рр. 522—525 
STRAINATATEA 
Bulgaria . , , „ss... vs... Plasa model economico-socială din Bulgaria, (Chr'stina 
Brătescu-Galitzi), pp. 611—612. 

Chill rac teava ea онь 3) Serviciul social în Chili, (Christina Galitzi), рр, 24—30. 
Franța . о... Păstoritul în Alpii francezi şi în Carpaţi (Tiberiu Mo- 
rariu), pp. 375—393, 

Iugoslavia ,. „.. 1... ....... Elementul sârb din Clisură (Banat), (Alexandru Gruia), 

pp. 280—283 


III. RECENZII 
a) CĂRŢI 
Anca, Alexandru . ,......... Din viața dascălului Ion Pop Retesanul și aprecieri des- 
pre activitatea lui, (Gh, Reteganul), pp. 325—327. 


Balotă, Anton ....,,,.,,,.,,. Satul isvor de viaţă românească, (D. Papadopol), рр. 
641—645, 


VII 


Băltăceanu, G, ,......,......, Alimentaţia muncitorului, (Dr. D. C. Georgescu), pp. 


317—318. 

Benetato, Grigore ........ ,.,.. Anchetă asupra alimentației ţăranului din Munții Apu- 
seni, (Dr. D. C, Georgescu), pp. 315—316, 

Berariu, Pavel ,........ ‚.›...1оап Piuariu Molnar, (Anton Golopentia), рр. 126—127. 

Brăiloiu, Const, ............,. Nunta la Feleag, (Ștefan Popescu), pp, 124—125. 

Cegăneanu, Sp, .............. Despre sate şi gospodării ţărăneşti, (Gh. Focşa), рр. 
637—641, 

Claudian, loan ............. „Alimentația poporului român, în cadrul antropogeogra- 
fiei şi istoriei economice, (Dr. D. C, Georgescu), рр 
318—319. 

Conea, lon ..... оа аа Clopotiva, un sat din Hațeg, (Гол Conea), рр. 627—629. 

Constantinescu-Mirceşti ....... Оп sat dobrogean, Ezibei, (Mircea Tiriung), рр. 323— 
324.» 


Cristescu-Golopentia, Ştefania. Gospodăria în credința şi riturile magice ale femeilor 
din Drăguş, Făgăraş, (Mircea Tiriung), pp. 631—632. 

David, Mihai ..... pai rile: ca ‚ Consideraţiuni geopolitice asupra Statului român, (Гол 
Conea), pp. 305—306. 

Diamandi- Aminceanul, Vasile. Românii din Peninsula Balcanică, (Florea Florescu), рр. 


328—329, 
Drăcea М.................... Grija de pădurile ţării, (Ștefan Popescu), рр. 319—320, 
Drăcea M. ...........+.+..... Considerațiuni asupra domeniului forestir al României, 


(Ștefan Popescu), рр. 320—321, 
Enescu, M. şi Radenski, A, ,.. Cercetări asupra alimentaiei ţăranului moldovean, (Dr. 
D. C. Georgescu), pp. 317. 


Eułrosin, С. Gh. ............. Роѕеѕіі, (R. Călinescu), р. 126. 
Focşa, Gh. poseeris кат eh Sate inundate în Argeş, (СА. Focşa), pp. 623—633, 
Ёосза, Gh. ............. „+ ,.+ Satul-model, (Gh. Focsa), рр. 633—634. 


Georgescu, Dr, D, С, ......... Mortalitatea prin tumori maligne în România, (A. Go- 
lopentia), pp. 312—314. 

Golopentia, A. şi Georgescu 

Dr. D, С...................60 sate româneşti, cercetate de echipele studențești în 

vara 1939, (A, Golopentia), рр. 629—630, (Stanciu 
Stoian), pp. 630—631. 

Gomoiu, V, şi Raicoviceanu, АІ. Histoire du folklore médical en Roumanie, (Petre Bar- 
toş), p. 124, 


Gusti, Dios stocata a darea aratata e Problema sociologiei, (Traian Herseni), pp, 613—614. 

Gusti, D, ...,...... Е La science de la réalité sociale, (Traian Herseni), рр. 
614—615. 

Gusti, D. şi Herseni, Tr. ...... indrumări pentru monografiile sociologice, (Gh. Pave- 
lescu), рр. 615—619. 

Hellpach, Willy .............. Mensch und Volk der Grosstadt, (Leon Гора), рр. 649— 
653, 

Herseni, Traian ,............ ‚ Sociologia românească, (Stanciu Stoian), pp. 619—621. 

Herseni, Traian .............. Sociologia rurală, (Gh. Focşa), рр. 621—623. 

Huton, Graham .............. Danubian Destiny, (Petru Comarnescu), pp. 306—307. 

lavorschi, loan „.....,,, ..,., Colonizarea în România, (Florea Florescu), pp. 122— 
124. 

Ionescu, Șerban ............. , Consideraţiuni critice asupra еіісеі materialismului eco- 
nomic, (Gib D. Const,), pp. 302—304, 

lorga; N, а... оон. Neamul românesc în Ardeal şi Țara Ungurească la 1906, 
(Ștefan Popescu), рр. 117—119. 

Lorenzoni, Giovanni .......... Introduzione e guida ad un inchiesta sulla piccola pro- 


prietă coltivatrice postbelica in Italia, (Roman E, Mol- 
dovan), рр. 641—648, 


Lorenzoni, Giovanni ...... „+„„Închiesta sulla piccolo proprietă coltivatrice formatasi 
nel dopoguerra, (Roman E. Moldovan), pp, 648—649, 

Malski, Boris ....,...... +... Viaţa moldovenilor dela Nistru, (Mircea Tiriung), рр. 
324, 

Mănescu, Nicolae ...,...... „+ Turcea de astăzi, (Mircea Tiriung), рр. 129—130. 

Mehedinți, S. ................ Die geopolitische Lage Rumäniens, (Гоп Сопеа), Рр. 
304—305. 

Metea, Oetavian . . ......... Viaţa de basm a lui Badea Cârţan, (Gh, Reteganul), рр. 
127—129. 


VIII 


Mihăilescu, Vintilă, Vulpe Radu, 
Manuila Sabin, Arbore Al, P. La Dobroudija, (Florea Florescu), р, 120, 
Mladenatz, Gromoslav ........ Gândirea cooperativă în România, (Dumitru Dogaru), 
рр. 311—312, 


Moroianu, George ..,.....,,. Chipuri din Săcele, (1, Jura), pp. 121—122, 
Noe Constantin şi Popescu Spi- 


neni, Marin ............. ...Les Roumains en Bulgarie, (Ion Conea), pp. 327—328. 
Popescu, І, Stelian ..,,,.,..., Problemele unei economii dirijate în România, (Jon Ve- 
verca), p. 310. 
Popescu-Spineni, Marin ....... Pădurea României, (Ştefan Popescu), pp. 321—322. 
u " WIARE ERGO Economia forestieră a României, (Ştefan Popescu), рр. 
322—323, 
Popovici, C. Aurel ....,...... Stat şi Națiune, (Ion Veverca), pp. 308—309, 
Rădulescu, Andrei ....... „... Romanitatea dreptului nostru, (Ada Dogaru), pp. 309— 
310, 
Serpieri, Arrigo ............. „ Guida e ricerche di economia agraria, (Roman E. Mol- 


dovan), рр, 646—647. 
Simionescu-Râmniceanu, Marin 
Beligrădeanu A., Stoica 1.,. 
Simionescu-Râmniceanu, Рап Contribuţiuni la o ideologie politică specific românească, 
(Dumitru Dogaru), pp. 307—308, 


Simu, Traian ................ . Originea Craşovenilor, (7. Jura), рр, 324—325, 

Stati, Н, Н, кек» .. Меге}, un village d-une région archaique, (H. H. Stahl), 
рр, 623—627. 

Târziu, Valeriu .......,...... Ipotești, (Dr. D. C, Georgescu), р. 126, 

Tempeanu, Virgil ........... „Die Geopolitische Lage Rumâniens und Deutschlands, 


(Ion Сопеа), pp. 116—117. 
Vulpe, Radu, Mehedinţi, Si- 
mion Мапийа, Dr, Sabin .... Analele Dobrogei, (Florea Florescu), pp. 116—117, 


Zamfirescu, Ion ,..,/..,...... Spiritualităţi româneşti, (Топ Zamfirescu), pp. 634—637, 

Zane, С. ,....,....:..;;,+.,., Elemente pentru studiul economiei politice, (Ada Do- 
garu), р, 302, 

Wiese, L, von .,.,,....,.,,,.. Homo sum, Gedanken zu einer zusammensassenden An- 


thropologie, (AI, Ieşan), рр, 653—657, 


b) REVISTE 


Affaires Danubiennes, D(umitru) D(ogaru), pp. 145—146, 

Analele Economice şi Statistice, D(umitru) D(ogaru), pp. 143—144, 

Arhivele Olteniei, (Dumitru Dogaru), р. 347., 

Arta şi Tehnica Grafică, M(ircea) T(iriung), рр, 150—151; (Ștefan Popescu) р. 348, 

Buletinul Legislativ Român, (Dumitru Dogaru), р, 346. 

Buletinul Uniunii Camerelor de Comerţ şi de Industrie, (Dumitru Dogaru), рр. 
346—347 

Gândirea, (Dumitru Dogaru), p. 349, 

Independenţa Economică, (Dumitru Dogaru), р. 351. 

Jurnal de Psihologie Militară, (Dumitru Dogaru), pp, 352—353, 

Jurnal de Psihotehnică, (Dumitru Dogaru), рр. 149, 351—352. 

Libertatea, (Dumitru Dosaru), pp. 146—147, 355, 356, 

Lumea Nouă, (Dumitru Dogaru), pp. 356—357, 

Preocupări Economice și Financiare (Dumitru Dogaru), p, 350. 

Revista de Igienă Socială, D(umitru( D(ogaru), рр, 142—143; (Dumitru Dogaru), pp. 
349—350, 

Revista de Pedagogie, D(umitru) D(osaru), р. 150, 

Revista Fundațiilor Regale, D(umitru) D(ogaru), pp. 147—148; (Dumitru Dogaru), pp. 
345—346, 

Revista Generală а Invățământului; D(umitru) D(osaru), pp, 149—150; (Dumitru Do- 
garu), рр, 355 

Revista Institutului Social Banat-Crişana, (Dumitru Dogaru), pp. 344—345, 

Revista Istorică, (Dumitru Dogaru), рр, 348—349, 

Revista Muncii, Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale, (Dumiru Dogaru), p. 346. 

România Militară, (Dumitru Dogaru), p. 355, 

Satul și Școala, D(umitru) Р(обатч), р, 145. 


IX 


Spiritul militar modern, (Dumitru Dogaru), рр, 353—355. 
Şcoala şi Viaţa, (Dumitru Dogaru), p. 355. 

Timocul, (Dumitru Dogaru), p. 358, 

“Țărănismul, (Ștefan Popescu), pp. 357—358. 

Urbanismul, D(umitru) D(ogaru), pp. 144—145, 

Viaţa românească, D(umitru) D(osaru), pp. 148—149, 347, 


IV. INSEMNĂRI 


A. Cunoaştere. Știința (Sociologia) Națiunii, pp. 659—679. 

Comentar la studiul „Ştiinţa şi Pedagogia Națiunii”, р. 658. 
Cercetări monografice românești, p. 659, 

„ Sociologia monografică în străinătate, р. 663, 

„Al XIV-lea Congres Internaţional de Sociologie, р. 667. 

. Programul de lucru al Seminarului de Sociologie pe 1942, p. 668. 

‚ Istoricul Institutului Social Român, p. 670. 

‚ Institute Ungare dt Cercetări, р. 671. 

‚ Institutul Chinez de Cercetări Sociale din Yenching, după modelul Institutului, din 

București, p. 672, 

„ Consiliul Naţional de Cercetări Ştiinţifice al României, р. 673, 

. Facultatea de Ştiinţe Sociale şi Politice үр, 675, 

0, Institutul de Științe Sociale al României, р. 678. 


мыо ол о № 


m Y со 


В, Acţiune, Etica şi Politica Națiunii, pp. 679—688 
1. Organizarea tineretului universitar, p. 679. 


2, Triplul Primat al Națiunii, în cercetare, învățământ şi cultura poporului, р. 680, 
3. Cultura poporului, p. 681. 


4, Activitatea recentă a „Fundației Culturale Regele Mihai 1", р. 684. 


5, Actualitatea raportului dintre Şcoala Primară, „Căminul Culural” şi Şcoala Тага- 
nească, p, 685. 


6, Concepția unui Minister al Culturii Națiunii, р, 688. 
(Prof. D, Gusti) 


Studiul țării și sociologia politică în România, p. 332 (А. G.), 
„Etnicismul” sociologiei româneşti şi „indiferența ei faţă de principiul etatic”, рр. 


131—132 (А, G.), 
Pentru cunoaşterea națiurii, pp. 342—344 (Gh, Reteganul), 


Institutul de Cercetări Sociale al României (Activitatea direcţiunilor), pp. 132—133, 
332—335, 


Institutul de Cercetări Sociale al României (Activitatea regionalelor), pp. 134—136, 
335—337. 


Congresul Internațional de Scoiologie dela Bucureşti, рр. 136—141, 
D-1 Prof. D. Gusti Vicepreşedinte al Institutului de Sociologie, р, 330. 


Institutul Internațional de Agricultură despre Şcoala Românească de Sociologie, pp. 
330—332 Н. Н. Stahl). 


1 Constantin Noe (1883—1939), р. 131, (S. R.). 


Referinţe despre România și Români în cărțile şi filmele străine, pp. 339—341 (Petru 
Comarnescu), 


O carte despre Ungurii din Transilvania, pp. 341—342 (Dr. Lucia Nasta), 
Mătrăguna în România, р. 344 (Gh, Reteganul). 
Cercetări monografice şi echipe studenţeşti în Germania, pp. 337—339 (A. С.) 


V. MARGINALII 
La cuprinsul revistei (Anton Golopenţia), pp. 151—152, 358, 


VI. COPERTA 
Maramureșancă din Bârsana, (Colecţia Petre Lenghel—lzanu), — Nr. 1—3. 


Copil din Holda, Neamţ (Clişeu Aurel Bauh), — Nr. 4—6. 
Prânz la arie, Rociu-Dâmbovnic, (Clişeu Aurel Bauh), — Nr. 7—12. 


X 


VII, INDEX ALFABETIC AL AUTORILOR 


Bartoş, Petre: 124, 
Bârlea, Ovidiu: 471—475, 
Boeru, Gh.: 90—93, 
Вой, Emil: 599—606, 
Brăiloiu, Const,: 526—550, 


Brătescu-Galitzi Christina: 24—30, 611—612, 


Bucurescu, Gh,: 68—71, 

Bucuţa, Emanoil: 560—562 

Butura, Valer: 30—40. 

Călinescu, R.: 126.— 

Chelcea, Ion: 253—271 

Ciobanu, Ştefan: 565—566, 

Comarnescu, Petru: 306—307, 339—341, 

Conea, Ion; 40—48, 116—117, 304—306, 327— 
328, 627—629, 

Constantinescu, Miron: 464—469, 

Cressin, Roman; 94—98, 

Demetrescu, Eugen: 557—560, 

Dogaru, Ada: 302, 309—310, 

Dogaru, Dumitru: 112—114, 299—301, 307— 
308, 311—312, 344—358, 

D, р, Dogaru (Dumitru); 142—150 

Donat, Ion: 167—170, 

Dunăre, Maura: 429—433, 

Dunăre, N, M.: 429—433, 

Economu, N,: 480—485. 

Florescu, Florea: 83—85, 120—124, 283—286, 
328—329, 497—502. 

Focşa, Gh.: 621—634, 637—641, 

Georgescu, Dr, D, C.: 126, 314—319, 

Gib, D, С.: 302—304, 

Golopenţia, A: 115, 126—127, 209—217, 
312—314, 413—429, 507—521, 629—630, 
С, A. (Golopenţia A): 131—132, 151—152, 

332, 337—339, 
Grofşoreanu, Dr. Cornel: 22—24, 
Gruia, Alex.: 280—283 
Gugiuman, I: 72—76 
Gusti, D.: 1—8, 153—160, 359, 374, 551—557, 
658—688, 
Herseni, Traian: 562—565, 613—615, 
Теѕап, Al: 653—657, 
Ilea, Vasile: 48—59, 
lonescu-Obârșia, Ion: 503—504. 
Ionică, I, Ion: 287, 


Jivan, Iosif: 294—296, 

Jura, I; 121—122, 324—325, 

Lenghel-Izanu, Petru: 271—275. 

Manciulea, St.: 522—525, 

Manuila, Veturia; 170—178, 

Mărculescu Dunăre, Th,: 243—252, 

Measnicov, І,: 394—411, 

Meniuc, George: 505—506. 

Moldovan, Е, Roman; 445—457, 646—649, 

Morariu, Tiberiu: 375—393; 

Nasta, Lucia; 341—342, 

Niculescu, Teodora: 469—471, 475—479, 

Noe, Const.: 99—111. 

Olinescu, Marcel: 275—280, 

Papadopol, D.: 641—645, 

Pavelescu, Сћ,; 615—619, 

Pop, Mihai: 413—429, 

Popa Zlatna, loan: 198—208. 

Popescu, Ştefan: 85—89, 117—119, 124—125, 
319—323, 348, 357—358, 

Popescu-Spineni, Marin: 186—198. 

Popovici, Natalia: 217—242, 

Răducanu, Ion; 568—569, 

Reteganul, Gh.: 60—67, 127—129, 325—327, 
342—344, 433—444, 

Serafim, Gh.: 8—22, 

Smâdu, Gheorghe: 288—293, 

Sociologie Românească (redacţia): 131, 

Stahl, Н .H.; 8—22, 330—332, 608—611, 623— 
627, 

Stoian, Stanciu: 619—621, 630—631, 

Stoianovici, T, A.: 480—493, 

Școala de comandamente, Broşteni-Neamţ: 
217—242, 

Ştefänucă, P, Nina: 566—567, 

Ştefănucă, Petre: 178—186, 606—608, 

Ştirbu, Th.: 606—608, 

Tiriung, М: 81—82, 129—130, 323—324, 
493—497, 502—505, 631—632, 

Т. М, (Tiriung М,); 150—151, 

Тора, Leon: 649—653, 

Veverca, Ion: 160—167, 297—298, 308—310, 
507—521, 

Vintilescu, IL: 76—81, 

Zamfirescu, IL: 634—637, 


ROMÂNIA 


` 
N 
Ny т И. к 


> ди 


e отин 
М аай „бза Ж. 


? 
N 
L] 
Ге 120 o 
& A ` 7 Detached 
Li Lă 
R ` >» Sei A 
`/ ш Ý TIGHINA J. 
Б = \ \ 
> 7 l | 
J- “ ` 
> т N . 
t N ыл 
d Jo АВАб Ч е PP mă 
а ; \, “7 “ JDTÂRNAVA MARE ` PUTNA * 
t ШЧ ы - РЫ Темы ` 
га эз, ТУА ` У. и фот А 
Á N Дд А би ММ 
м. \ уе sa 
N SJP HUNEDOARA У ZD мт У XL. zi 
в! ` \ „тз А ЖАЙ 
1 poz N ы AT а ` С ү р „бу Teg №. 
\ ‹ М Ы було к^? ` “A (i A 
N, 2° у „—” 5 Ы 208 pir J? B итАйү 
Я pu; oo... = ` 
Meni CARAŞ + 6 Ш ARGES, ^, JP PRAHOVA `) }, `\ 
v ` a aresta 
с М Голон a а 2.7 h > TR Sano cae а 
£o С КИШИ. ү 229 i ` 
бы. тч i Sea = Carter Ta ON 
` > я Pi:Dâniboanie : ` 
S у Ў. J? ILFOV Y 
< ко ЕЕ \ 
? 7 ` O Далис? 
7 R N a јо DUROSTOR 
- S "Ê 
7 КА “ 1 
е а а 
ы, 
В У L G А R I А 


Localitățile asupra cărora s'au publicat studii şi cercetări în Sociologie Românească, IV (1942) 


(Urmare de ре pag. a 2-а a copertei) 


RECENZII 


SOCIOLOGIE MONOGRAFICĂ: D. Gusti: Problema sociologiei (Traian Herseni), p. 613—614; 
D. Gusti: La science de la réalité sociale (Traian Herseni), р. 614—615; D. Gusti, Т. Herseni: 
Îndrumări pentru monografiile sociologice (Gh. Pavelescu), p. 615—619; Traian Herseni: So- 
ciologia Românească (Stanciu Stoian), p. 619—621 ; Traian Herseni: Sociologia rurală (Gh. 
Focşa);p::621-—9235; а E tutela а cetati ata a a dal E АЕРА 613—623 


CERCETĂRI ŞI DISCUŢII MONOGRAFICE: Н. H. Stahl: Мете], un village d'une région archaïque 
(H. H. Stahl), р. 623—627; Jon Сопеа: Clopotiva, un sat din Haţeg (Ion Conea), p. 627—629; 
Anton Golopentia ў Dr. D. С. Georgescu : 60 sate româneşti, cercetate de echipele studen- 
teşti în vara 1939 (A. Golopentia), p. 629—630, (Stanciu Stoian), p. 630—631; Ştefania Cris- 
tescu Golopentia : Gospodăria în credinţele şi riturile magice ale femeilor din Drăguş, Făgăraş 
(Mircea Tiriung), р. 631—632; Gh. Focşa: Sate inundate în Argeş (Gh. Focşa), р. 632—633; 
Gh. Focşa : Satul-Model (Gh. Focşa), р. 633—634; Jon Zamfirescu : Spiritualităţi româneşti 
(Ion Zamfirescu), p.634—637; Sp. Cegăneanu: Despre sate şi gospodării ţărăneşti (Gh. Focşa), 
р. 637—641; Anton Balotă : Satul isvor de vieaţă românească (D. Papadopol), р. 641—645; .. 623—545 


SOCIOLOGIE AGRARĂ; Arrigo Ѕегріегі: Guida e ricerche di economia agraria (Roman E. Mol- 
dovan), p. 646—647; Prof. Giovanni Lorenzoni : Introduzione e guida ad un inchiesta sulla 
piccola proprietà coltivatrice postbellica in Italia (Roman E. Moldovan, p. 647—648; Prof. 
Giovanni Lorenzoni: Inchiesta sulla picolla proprietà coltivatrice formatasi nel dopoguerra 
(Roman E. Moldovan), p. 646—649; ........................... л аан... 646—649 


SOCIOLOGIE URBANĂ: Willy Hellpach: Mensch und Volk der Grosstadt (Leon Тора), 
EITEN e езу ду E ESE opta Bai e E кыту Ata ie a 649—653 


ANTROPOLOGIE : L. von Wiese : Homo sum. Gedanken zu einer zusammenfassenden Anthro- 
pologie (АІ. legan), p..653—6575: злу крй у ккк Аааа Кае pa clu а 653—657 


ÎNSEMNĂRI 
de Prof. D. Gusti 


A) CUNOAŞTERE. ŞTIINŢA (SOCIOLOGIA) NAȚIUNII: 

Comentar la studiul „Ştiinţa şi Pedagogia Națiunii“ p. 658; 

1. Cercetări monografice româneşti, р. 659; 2. Sociologia monografică іп străinătate, 

p. 663; 3. Al XIV-lea Congres Internațional de Sociologie, p. 667; 4. Programul de lucru 

al Seminarului de Sociologie pe 1942, p. 668; 5. Istoricul Institutului Social Român, p. 

670; 6. Institute ungare de cercetări, р. 671; 7. Institutul chinez de cercetări sociale din 

Yenching, după modelul Institutului din Bucureşti, p. 672; 8. Consiliul Naţional de Cer- 

cetări Ştiiuţifice al României, p. 673; 9. Facultatea de Ştiinţe Sociale şi Politice, р. 675; 

10. Institutul de Ştiinţe Sociale al României, p. 678; ................................. 659—679 
В) ACŢIUNE. ETICA ŞI POLITICA NAȚIUNII: 

1. Organizarea tineretului universitar, p. 679; 2. Triplul Primat al Națiunii, în cercetare, 

învățământ şi cultura poporului, p. 680; 3. Cultura poporului, p. 681; 4. Activitatea 

recentă a „Fundaţiei Culturale Rege'e Mihai [“, p. 664; 5. Actualitatea raportului dintre 

Şcoala primară, „Căminul Cultural“ şi Şcoala ţărănească, p. 685; 6. Concepţia unui 

Minister al Culturii Națiunii, р. 688. .................... eee 679 688 


COPERTA 
Prânz la arie, Rociu-Dâmbovnic (Clişeu Aurei Bauh) 


REVISTA INSTITUTULUI DE ŞTIINŢE SOCIALE AL ROMÂNIEI 
Director D. GUSTI, Redactor A. GOLOPENTIA, Secretar de redacţie ŞTEFAN POPESCU 
APARE TRIMESTRIAL, 20 COALE PE AN 
REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA 
INSTITUTUL DE ŞTIINŢE SOCIALE AL ROMÂNIEI, BUCUREŞTI, PALATUL ACADEMIEI DE ÎNALTE STUDII 
COMERCIALE ŞI INDUSTRIALE, PIAŢA ROMANĂ, TELEFON 2.07.39 


Exemplarul 200 iei. Abonamentul anual pentru şcoli şi particulari 1.000 lei; 5.000 lei pentru 
autorităţi şi instituţii. DD. autori şi editori sunt rugaţi să trimită lucrările, pentru a fi 
recenzate, secretariatului de redacţie. 


ИШ а 
MONITORUL OFICIAL 51 IMPRIMERIILE STATULUI 
IMPRIMERIA CENTRALĂ — BUCUREŞTI — 1942 
CERC E E аш 


С. 27.299. 


LEI 200