Sociologie românească — 1939 — Nr.01-03 — An IV

ELE HRC 
CALEA 


C U P R I N S U L 


STUDII: 


D. Gusti............ BAZELE ŞTIINŢIFICE ALE SERVICIULUI SOCIAL ........................ 1— 8 
H. H. Stahl şi 
Gh, Serafim......... O SITUAȚIE JURIDICĂ INTOLERABILĂ. NEORGANIZAREA OBŞTIILOR 

RAZASESTI DIN VRANCEA... enma 8—22 
Dr. C. Grofşoreanu. . INFLUENŢA INDUSTRIALIZĂRII ASUPRA ŢĂRANULUI ROMÂN ............ 22—24 
Christina Galitzi ....SERVICIUL SOCIAL ÎN CHILI... sos esse 24—30 
Valer Butura........ ETNOBOTANICA erreia re pa ata 0 it, a aaa dea E HAT ATR dR 30—40 
Jon Conea........... OBSERVAŢII ALE UNUI NESPECIALIST ASUPRA GRAIULUI DIN CLOPOTIVA.. 40—48 
Dr. Vasile Ilea. ...... ORAȘUL SIGHET „sii ri dei ate edita i a cat a pct a tab E o dna A 48—59 


CERCETĂRI: 


Gh. Reteganul. ...... OCUPAŢII ANEXE ALE LOCUITORILOR DIN CĂIANUL-MIC, SOMEŞ: 

I. — STRÂNSUL DE LÂNĂ ŞI BRÂNZA........... ...,.,.......,......... 60—67 
Gh. Bucurescu. ...... OCUPAȚI ANEXE ALE LOCUITORILOR DIN CĂIANUL-MIC, SOMEŞ: 

II. — VOŞTINĂRITUL R ceea eee RAR TR aa R Nel ERT TR 9 68—71 
L Gugiuman......... MIGRATIUNEA SEZONALĂ A BULGARILOR HUSENI...............,.,.,... 72—76 
L Vintilescu......... NUMIRI DE GRUPĂRI REGIONALE DIN MEHEDINŢI ŞI VRANCEA........... 76—81 
Mircea Tiriung ...... UN BASARABEAN ÎN CĂUTARE DE LUCRU ....,....,...,.,.,...4,,,,4 81—82 
Florea Florescu ..... ACŢIUNEA MISIONARĂ A UNUI GRECO-CATOLIC ÎN MARAMUREŞ ........ 83—85 
Ştefan Popescu ..... MĂTURĂTORII CAPITALEI.............. Te pin aa Toni aia i E 85—89 


DOCUMENTE: 


Gh. Boeru .......... CUM S'A FĂCUT ÎNREGISTRAREA FENOMENELOR DEMOGRAFICE ÎNTR’UN 
SAT DIN BANAT, DIN SECOLUL AL XVIII-LEA PÂNĂ IN PREZENT .......... 90—93 


DISCUŢII: 


Roman Cressin...... RECENSĂMÂNTUL AGRICOL DIN 1940 «+ K eseeessoerorerrreererrro 94— 98 
T Const. Noe ........ LĂMURIRI ÎN LEGĂTURĂ CU UN ,,RÂASPUNS"....,.....,...,.......... 99—105 


CRONICI: 


T Const. Noe ........ O DISCUŢIE ÎN JURUL AROMÂNILOR ..... cecene .. 106—111 
Dumitru Dogaru..... TOT DESPRE PREOCUPĂRILE PRIVITOARE LA MUNCITORI ............ 112—114 


RECENZII: 


SOCIOLOGIE TEORETICĂ: Eugeniu Speranţia : Introducere în Sociologie (Golopenţia), ............ 115 
REALITATEA ROMÂNEASCĂ: Virgit Tempeanu: Die geopoliische Lage Rumäniens und 
Deutschland (Conea), p. 116—117; N. Iorga: Neamul românesc în Ardeal şi Tara ungurească 
la 1906 (Ştefan Popescu), p. 117—119; Vintilă Mihăilescu, Radu Vulpe, Sabin Manuilă şi Al. 
P. Arbore: La Dobroudja, Radu Vulpe, Simion Mehedinţi, Sabin Manuilà şi alţii: Analele 
Dobrogei (Florea Florescu), p. 120—121 ; George Moroianu: Chipuri din Săcele (| Jura), 
p. 121—122; Joan Iavorschi: Colonizarea in România (Florea Florescu), p. 122—124; Dr. V. 


(Continuarea pe pag. 3-a a copertei) 


SOCIOLOGIE ROMÂNEASCÀ 


Direcror: D. GUSTI 
Anur IV, NR. 1-3 aml ANUARIE-— MARTE 1939 
RC PC EE PE DD 


BAZELE STIINTIFICE ALE SERVICIULUI SOCIAL” 


Spiritele care nu pot concepe ştiinţele sociale ca sortite să rämâie din punct de 
vedere practic sterile, şi-au pus totdeauna această gravă problemă: „cum ar fi posibilă o 
politică ştiinţifică ?“. 

Astiel, opera ştiinţifică a aceluia care, acum o sută de ani,a creat termenul de 
„sociologie“, este indisolubil legat de o „politică pozitivistă“. Acesta este dealtfel meritul 
gânditorilor francezi, că din zorile sociologiei moderne, au încercat să reunească teoria 
şi acţiunea socială, într'un efort comun spre o vieaţă umană deplin conştientă de sine 
însăşi şi stăpână pe destinul său. 

România şi-a dobândit în acest domeniu o experienţă deja veche, a cărei expunere 
n'ar fi lipsită de interes şi care şi-a găsit expresia în Legea Serviciului Social promulgată 
în 18 Octomvrie de Majestatea Sa Regele Carol II. 

Această lege are o mare importanţă pentru vieata socială a României, căci scopul ei 
este de a trezi şi de a organiza efortul ţării pentru cucerirea unei vieţi noi. Dar această 
lege este la fel de importantă şi din punct de vedere teoretic. N'ar trebui să credem că 
s'a făcut dintr'o dorinţă vagă de a transforma o ideologie utopică în realitate. Chiar dim- 
potrivă, Legea Serviciului Social reprezintă o contribuţie originală la doctrina politicei 
ştiinţifice. Solida sa bază filosofică, doctrina sa sociologică, vederile sale etice şi poli- 
tice sunt rezultatul unei lungi şi minutioase experimentări, riguros controlate vreme de 
mai mulţi ani. 

Dar ca să facem să se înţelegă mai bine soluţiile practice adoptate de Legea Ser- 
viciului Social, vom începe prin expunerea datelor şi liniilor generale ale doctrinei care 
se află la baza experimentărilor sociale. 


I, DOCTRINA ŞTIINŢIFICĂ A SERVICIULUI SOCIAL. a) Realitatea socială şi studiul ei. 
Momentele de criză care intervin în vieata unui popor par să justifice interesul. ce se 
dă ştiinţelor sociale : cercetătorii se văd într'adevăr forțați să se întrebe care sunt cauzele 
care provoacă aceste crize. Se găseşte întotdeauna, printre aceste cauze, o temă comună. 
Conducătorii care n'au cunoscut destul realitatea s'au prea încrezut în intenţia lor, care 
i-a înşelat. Atunci dar, n'ar trebui să luăm măsuri din vreme şi să spunem realitatea unui 
studiu ştiinţific ca s'o cunoaştem în toate detaliile sale ? N'ar trebui să ţinem seamă de 
legile vieţii sociale ca să le dominăm supunându-le ? N'ar trebui să ştim, ca să prevedem 
şi să supraveghem ? 

Acest proces social de scrupule ştiinţifice ale oamenilor care se ocupau de ştiinţele 
morale şi politice, Pam cunoscut destul de bine la noi. Poporul nostru, în urma vicisitu- 


*) Comunicare la Acad. de Ştiinţe Morale şi. Politice a Franţei, 11 Martie 1939. 


dinilor istorice, n'a reuşit să creeze un stat national modern decât în mijlocul ultimului 
secol. Conducătorii noştri, elevii unui occident care i-a orbit, vroiră numai prin 
decrete, să transforme bătrâna noastră nație ţărănească într'o copie fidelă a statelor 
apusene. Realitatea socială nu s'a lăsat. Necunoscută şi bruscată, societatea româ- 
nească reacţionează, opunând elanului reformator al clasei conducătoare un hotărît 
refuz al colaborării. 

In 1918, la laşi, în timpul dureroasei perioade de cotire care precedă cu puţin victoria 
finală. a trebuit să ne întrebăm sincer care ar fi posibilităţile de lucru eficace ridicării 
ţării. Singura noastră speranţă fu credinţa in valoarea practică a ştiinţelor sociale. Astfel 
„Asociaţia pentru ştiinţa şi reforma socială“ îşi propuse deci ca scop să ajute la ridicarea 
ţării prin aportul obiectiv al ştiinţelor sociale 

Pentru cunoaşterea realităţii sociale trebue mai întâi să stabilim metoda după care 
se va proceda. Datele sociologiei generale ne ajung pentru a spune că vieata oricărui 
grup uman este infinit de variată şi că ea nu se repetă niciodată, nici în timp nici în 
spaţiu. Dacă trebue deci să ţinem socoteală de legile generale ale vieţii sociale, trebue 
cu atât mai mult să ne consacrăm unui lucru neîntrerupt, eşalonându-se pe mai mulţi ani, 
spre a urmări variațiile vieţii sociale ale poporului pe care-l studiem. 

In acestea se găseşte originea metodei noastre de cercetări monografice, ale cărei 
trăsături esenţiale fură schitate din 1910, în lecţia mea inaugurală ca profesor de Socio- 
logie, politică şi etică. Noi am afirmat atunci un adevăr, pe care anchetele noastre ulte- 
rioare l-au verificat din plin; realitatea socială — ziceam atunci — e un fenomen extrem 
de complex care nu poate fi studiat decât graţie unui număr destul de mare de specialişti, 
din diverse ramuri ale ştiinţelor sociale şi naturale, lucrând în grup şi formând ceeace se 
numeşte o echipă. Intr'adevăr, o societate omenească este constituită dintr'un fascicol 
de manifestări spirituale, economice, juridice şi administrativo-politice, care sunt deter- 
minate la rândul lor de un complex de cauze, unele sociale, istorice şi psihice, iar altele 
naturale, biologice şi cosmologice. 

Studiul unităţilor sociale, la fel ca acel al relaţiilor între aceste unităţi şi procesele 
sociale, va trebui deci să se poarte asupra ansamblului acestor fapte, prin studii mono- 
grafice directe. Şi cum aceste unităţi sociale nu sunt decât fragmente integrate în alte 
unităţi superioare, monografia sociologică va trebui să treacă la studierea unităţilor 
sociale din ce în ce mai complexe, familii, sate, oraşe, regiuni, pentru ca să ajungă, în 
sfârşit, la studierea naţiei întregi şi prin care am ajunge ceeace numim „Ştiinţa Naţiunilor“ 

b) Studiul realității şi idealul social. Este evident că aceste cercetări sociale 
monografice trebuie să fie făcute cu un deosebit spirit critic şi cât se poate de sever. 
Indoiala metodică, absenţa oricărei prejudecăţi, viziunea clară şi distinctă a faptelor, 
sunt calităţi indispensabile oricărui om de ştiinţă. Cu atât mai mult cu cât ştiinţa socială 
trebuie să se supue legilor stricte ale observaţiei ştiinţifice, căci nici într'un alt domeniu, 
pasiunile politice şi pärtinitoare, prejudecățile morale şi religioase nu-şi dau curs mai liber. 

Dar această atitudine rigidă care caracterizează omul de ştiinţă, nu poate constitui 
un suprem ideal uman. Faptele ce se observă nu sunt totdeauna de natură să provoace 
în noi un sentiment de entuziasm, chiar dimpotrivă, câte dureri, câte dificultăţi, câte non- 
sensuri şi câte injustitii nu se găsesc în societăţile noastre! 

Omul de ştiinţă după ce şi-a făcut datoria de strict observator, trebue să cedeze 
locul moralistului, şi astfel, concluziile ştiinţifice asupra realităţii sociale se dublează de 
un ideal social. 

Dar acest ideal etic şi social, născut în urma unui studiu ştiinţific, va avea un 
caracter particular, căci neprevăzând contactul cu faptele, el îşi va propune ca scop 
ameliorarea aceea ce există, şi nu creiarea utopică a unui paradis viitor. 

Această problemă a idealului social trebuie să fie acordată cu problema relaţiilor 
existente între individualitate şi societate. Dacă afirmăm că, dintr'o bună cunoaştere a 
realităţii sociale, naşte un ideal etic social eficace, nu urmează că individualitatea îşi 
pierde acolo toate drepturile sale ? Societatea nu ajunge să devină un tiran pentru individ ? 


2 


Trebue, pentru a rezolva această dificultate, să nu se confunde, cu promptitudine, ego- 
ismul individual cu desvoltarea armonioasă a calităţilor individuale. Această desvoltare 
trebue şi poate să aibă loc nu atât ca forţă duşmană societăţii, ci ca o sinteză creiatoare 
a unei adevărat personalităţi umane, care îşi desvoltă calităţile în aşa fel ca să le facă 
utile colectivitätii. Adevărata personalitate, personalitatea socială, idealul etic al indivi- 
dului, se raliază astfel idealului social, fără lovire şi fără conflict, ca o sinteză care 
ar rezolva antinomia care ar putea exista între individ şi colectivitate. 


c) Idealul social şi mijloacele politice de realizare. Dacă o asemenea personali- 
tate ajunge să cunoască perfect realitatea socială, ea se găseşte în momentul acela tran- 
sformatä în forţă creatoare, se întreabă care vor fi mijloacele politicei de întrebuințat 
pentru realizarea idealului urmărit. 

Politica, adică mijloacele tehnice de realizare ale idealului social, nu va trebui în 
tot cazul să uite lecţiile anchetei sociologice. Legea paralelismului social ne demonstrează 
că realitatea socială nu poate fi disecată în trunchiuri separate decât numai pentru analiza 
ştiinţifică. Faptele însăşi formează un tot cu o structură autonomă şi cu o voinţă socială 
proprie. Acestea ne permite să tragem concluzia că reforma socială va trebui să se 
aştepte, sac să fie integrală în ceiace priveşte ansamblul formelor de viaţă socială şi a 
cauzelor sale determinante sau să rămâie sterilă. 


Nu te poţi încerca la o reformă socială, atâta vreme cât n’ai elaborat în prealabil 
un plan de lucru care să cuprindă toate aspectele problemei. 

Un exemplu: problema denatalitätii, nu este un simplu fenomen biologic. Cauzele sale 
sunt intim legate de structurile sociale, de viaţa economică, de gradul vieţii spirituale, 
religioase şi morale a diverselor grupări şi indivizi, de legi, de organizaţia privată a 
familiilor şi de organizaţia publică a statului. 

Şi dacă pentru studierea acestei probleme este necesară formarea unei echipe de cerce- 
tători specializaţi, atunci cu atât mai mult, pentru ca să ajungem să provocăm schim- 
bările dorite, trebue o coordonare de eforturi multiple şi diverse. 


Sociologia ne învaţă însă că fenomenele sociale sunt infinit variabile. Acţiunea de 
intervenţie conştientă în evaluarea unui grup, va trebui astfel, să urmeze de aproape 
realitatea mişcătoare a faptelor. Revenind la exemplul nostru ar trebui să spunem, că în 
fenomenele sociale, atât petru omul de ştiinţă cât şi pentru reformatorul social, nu 
există o problemă tip a denatalitätii, ci o serie întreagă de probleme, cu aspecte infinit 
variabile, datorite unor cauze care sunt şi ele infinit variabile. Orice grup reprezintă 
pentru reforma socială, o problemă inedită pentru care trebuie să se creeze o tehnică 
nouă de intervenţie, şi să se găsească procedeele reformei sociale specifice. 


Reforma socială pierde, în acest fel, caracterul său de filosofie şi de politică generală, 
devenind numai un efort în vederea divizării faptelor sociale complexe a unităţilor 
sociale individuale. Studierea faptelor particulare, care trebuesc dirijate, devine astfel 
prima datorie a reformatorulyi şi monografia sociologică primul său instrument de lucru. 

In orice reformă socială trebuie să se reformeze nu un simplu detaliu sau un aspect 
din viaţa unui grup, ci viaţa totală a grupului însuşi. Efortul individual, chiar dacă ar fi 
dotat cu cea mai absolută putere temporară, va rămâne steril dacă întreg grupul nu 
urmează şi el mişcarea şi dacă nu face un efort corespondent către ameliorarea întregu- 
lui său fel de a trăi şi de a concepe viaţa. 


Dar pentru a porni din loc acest efort colectiv, această viaţă socială, trebue să-i 
arătăm scopurile practice pe care să le urmeze. Ar trebui atunci, ca imediat să căutăm, 
prin etape succesive, aceste scopuri, şi după un plan progresiv să facem în aşa fel ca să 
fie adoptate de voinţa socială unanimă. 

In rezumat, doctrina noastră se întemeiază pe afirmarea necesităţii de a studia 
realitatea soçialä, cu ajutorul cercetărilor directe ale monografiei sociologice, bazate 
pe o justă concepţie a personalităţii umane şi pe cercetarea mijloacelor de politică 
culturală, capabile să transforme o unitate socială într'o singură voinţă de creaţie. 


IT. EXPERIENȚELE NOASTRE ANTERIOARE LEGII SERVICIULUI SOCIAL. a) Anchete mono- 
grafice. Caracterul propriu al doctrinei noastre cere să trecem imediat la fapte. 

Deaceea noi am organizat mai întâi câteva echipe, care au făcut campanii de mono- 
grafii sociologice în satele româneşti, unităţile sociale fundamentale ale ţării noastre, 
care au cea mai mare nevoie de reforme sociale. Mulțumită transformării vechei noastre 
„Asociaţii pentru studiu şi reforma socială“ în „Institutul Social Român“ şi mulţumită 
colaborării studenţilor dela Universitatea din Bucureşti, aceste monografii au luat o mare 
extensiune. Incepând din anul 1925, am consacrat fiecare din vacantele noastre şcolare 
studierii unui sat, şi tot deatunci, am reuşit să ne ataşăm geografi, antropologi, biologi, 
higienisti, istorici, psihologi, folcloristi, filologi, economişti, jurişti, etc. Astfel se formă o 
vastă şcoală practică şi în acelaşi timp teoretică, cu un caracter academic, şi în care, ca 
reprezentant al unei discipline științifice, fiecare lucra cu elevii săi, dând naştere „Şcolii 
române de Sociologie“. 

b) Cäminele Culturale. Observațiile ştiinţifice ale echipelor noastre au fost din punct 
de vedere practic surprinzătoare. Şi datoria noastră de reformatori sociali cu atât mai 
urgentă şi mai indispensabilă. Dar eforturile primelor echipe, cu un caracter exclusiv 
academic, punând cercetarea înaintea acţiunii, erau ineficace. 

Din fericire, colectivitätile săteşti începură să se miste şi să lupte pentru propria 
lor ridicare culturală. După un număr oarecare de ani, exista o puternică mişcare popu- 
lară, care-şi găsi expresia, în 1920, într'o operă sistematică de reformă socială datorită 
în întregime iniţiativei Majestății Sale Regelui Carol II, pe atunci Print moştenitor. Ea 
primi numele de Fundaţia Culturală Regală Principele Carol. Dar pentruca eforturile 
oamenilor sinceri şi de bună voinţă să fie utile, trebuia să se înceapă printr'o organizare 
şi printr'o orientare a lor. 

Formula adoptată a fost aceea a „Căminului Cultural“, adică a unei organizaţii 
care cuprindea intelectualii satului: învăţători, preoţi, agenți de-ai statului şi reprezen- 
tanti ţărani. Dar viaţa culturală fiind o sinteză cu aspecte multiple, pe care reforma 
socială trebue s'o pună în mişcare, Căminul Cultural, ca o necesitate firească, se divi- 
zează în patru ramuri: Ocrotirea sănătăţii publice, organizarea muncii (tehnică şi coope- 
rativă), cultura morală şi cultura intelectuală. Sănătate, Muncă, Suflet şi Spirit sunt 
cele patru cuvinte de ordine ale intelectualilor şi ţăranilor organizaţi prin cele 2.600 
Cămine Culturale ale noastre. 


Evident, Statul are dreptul şi datoria de a orienta ţara. Dar poate el să facă aceasta 
numai cu ajutorul funcţionarilor săi, sau ar fi mai bine dacă ar dispune de ajutorul între- 
gei populații? Căminul Cultural tinde să convingă membrii natiei noastre că ei trebue 
să-şi unească eforturile pentru a da ţării lucrători şi creiatori, şi nu simple subiecte. 
Fiecare, în micul său domeniu de viaţă socială, poate fi şi trebue să fie o personalitate 
creiatoare. Trebue să se intereseze şi să lucreze din toate forțele, pentruca să rezolve 
marile probleme pe care le pune realitatea. Dar pentru asta, iniţiativa privată ne pare 
indispensabilă. Fără ea, nici un progres social nu este posibil. Insă această iniţiativă trebue 
să fie organizată. Acesta este rolul Căminului Cultural. Programul său consistă în a pune 
la dispoziţia fiecărui grup social mijloace de cultură. Pentru sănătatea publică: edu- 
catie fizică, terenuri de sport, instalații de băi, dispensarii, etc. Pentru organizarea 
muncii, o educaţie agricolă, viticolă, veterinară, înfiintäri de cooperative de producţie şi 
de vânzare, procură instrumente moderne de lucru, construcţii de ateliere. Pentru cultura 
sufletului şi a intelectului, fondatii de biblioteci şcolare, muzee, săli de conferinte, de 
teatru, etc. Dar toate aceste instrumente culturale n'ar avea niciun sens fără idealul de 
solidaritate umană şi fără abnegatia individului faţă de colectivitate. 

Fundaţia Regală „Principele Carol“ şi-a propus să desvolte această mişcare a Cămi- 
nelor Culturale, şi s'o conducă, nu numai prin diferite publicaţii, ci şi prin înfiinţarea 
de şcoli ţărăneşti şi şcoli de conducători de Cămine Culturale. In primele se instruesc 
tinerii ţărani ca să devie oameni conştienţi de datoriile lor faţă de stat. In celelalte, inte- 


4 


lectualii creatori de Cămine Culturale sunt iniţiaţi în metodele anchetelor sociale şi 
în aspiraţiile politicei culturale. 

c) Echipele Regale studenţeşti. Rezultatele obţinute prin Căminele noastre Cultu- 
rale merită să fie generalizate. Dar ar trebui să precizăm mai întii metoda noastră de 
lucru. In acest scop, făcând apel la tineretul intelectual, am creiat Căminele Culturale model. 

Majestatea Sa Regele Carol II luă în 1934 iniţiativa de-a constitui Echipele Studen- 
testi însărcinate cu experimentarea celei mai bune metode de lucru pentru Cäminele Cul- 
turale. Astfel Fundaţia Regală „Principele Carol“ organiză, vreme de cinci ani, un 
număr de 228 echipe, care se înstalară, pe timpul lunilor de vară, în 114 sate româneşti. 

Fiecare echipă era compusă din studenţi de specialităţi diverse, pentruca anchetele 
să fie cât mai complete şi pentruca acţiunea întreagă să fie cât se poate de coordonată. 
Am întrebuințat în total 1.615 de studenţi, dintre care 216 dela Facultatea de Litere, 
215 dela Academia de Teologie, 203 dela Institutul Agronomic, 200 dela Şcoala de Menaj, 
198 dela Facultatea de Medicină, 170 dela Facultatea de Medicină Veterinară, 115 dela 
Academia de Educaţie Fizică, 112 dela Facultatea de drept şi alţii dela şcolile de asistenţă 
socială, dela şcolile de cooperatie, etc. 

Aceste echipe au fost supraveghiate şi ajutate în munca lor de tehnicieni oficiali 
ai Statului, în număr de 1.196, dintre care 324 dela medici, 178 ingineri agronomi, 147 
comandanţi premilitari şi din Straja Țării, care se ocupă de educaţia tinerilor, 136 medici 
veterinari, 37 ingineri silvici, etc. 

Constituirea acestor echipe şi programul lor de lucru arată că s’a ţinut real seama 
de doctrina pe care am expus-o, 

lar rezultatul campaniilor a fost dobândirea unor numeroase documentări socio- 
logice. 

i De exemplu, în 1938, echipele au studiat în mod special problemele împărţirii pro- 
prietätii ţărăneşti, alimentaţia, natalitatea şi mortalitatea infantilă, bugetele familiare, în 
55 de sate, cuprinzând un total de 105.000 ţărani. Astfel, au studiat un sat dintr'un grup 
de 300 şi un ţăran pentru fiecare grup de 160 ţărani. 

Aceasta a fost, fără îndoială, cea mai mare anchetă făcută în ţara noastră, 

Publicarea acestor lucrări a fost făcută în parte, şi sperăm, ca în curând, să putem 
pune la dispoziţia cercetărilor toate datele noastre. 

Un al doilea rezultat, tot aşa de important, a fost formarea unui centru de experi- 
mentări sociale, printre care satul Dioşti merită o devsebită menţiune. Fiind distrus de 
un incendiu, a fost reconstruit în întregime de echipele noastre, conform vointii exprese 
a Majestății Sale Regelui Carol II. 


III. LEGEA SERVICIULUI SOCIAL. În urma acestor experienţe, care au verificat şi pe 
teren principiile doctrinei noastre de sociologie, de etică şi de politică, Legea Serviciului 
Social orândueşte o temelie legală eforturilor noastre. Această lege deci este punctul 
final dintr'o mişcare socială preexistentă. In ea se vor găsi trăsăturile esenţiale pe care 
noi le-am analizat deja. 

a) Institutul de Cercetări Sociale al României. Această lege este o strălucită con- 
firmare a valorii practice recunoscută sociologiei şi politicei ştiinţifice. 

Punctul său de plecare este Institutul de Cercetări Sociale, al cărui sediu este la 
Bucureşti şi ale cărui filiale, în număr de şapte, sunt răspândite în diverse centre Unive- 
sitare şi regionale ale României. 

Caracteristica acestui Institut de Cercetări Sociale este federalizarea tuturor Insti- 
tutelor de Cercetări Speciale existente în scopul unei colaborări. Numai la Bucureşti au 
fost astfel reunite 61 de Institute şi Laboratoare. Institutele de geografie, de geologie, 
de biologie, de medicină, de higienă publică, de antropologie, de agronoinie, de economie 
politică, de conjunctură, de drept, de lingvistică, de folclor, etc., ale căror eforturi erau 
până aci separate, sau reunit întrun plan de lucru comun, formând astfel un vast 
ansamblu, 


5 


Acest Institut de Cercetări lucrează la elaborarea planurilor de anchete şi la sinteza 
materialelor. El e constituit din 15 secţii, pe care la enumerăm în ordinea următoare: 

1) geografie socială şi bogății naturale ale ţării, 

2) biologie socială şi sănătate publică, 

7 istorie socialä, 

4) cultură, 

5) probleme religioase, 
6) lingvistică şi folclor, 
7) economie socială (agricultură şi cooperatie ; comerţ, industrie şi finanţe; muncă), 
8) ştiinţe juridice, 
9) ştiinţe politice şi administrative, 
10) politică externă (cuprizând Centrul de Inalte Studii Internaţionale), 
11 urbanism si ruralism, 
12) problema minoritätilor si a Românilor de peste hotare, 

13) apärare nationalä, 

14) statisticä, 

15) sociologie. 

Cercetările monografice şi lucrările de sinteză sunt încredințate birourilor, care se 
ocupă de investigaţie, de arhivele materialelor culese, de elaborarea critică şi de publi- 
carea rezultatelor. Aceste birouri ţin la dispoziţia grupelor de investigatori toate servi- 
ciile lor tehnice (statistică, desen, fotografie, aparate de înregistrare sonoră, etc.), 
precum şi serviciile lor administrative. 

Institutul de Cercetări Sociale şi filialele sale organizează în fiecare judeţ servicii 
permanente de anchete şi, cu ajutorul Căminelor Culturale si al Echipelor Studentesti, 
formează o adevărată armată de cercetători. 

Din ansamblul acestor organizaţii reiese o nouă concepţie a Ştiinţei Sociale. 

Aceasta este o ştiinţă care nu se limitează la abstractiuni generale, care ia 
contact cu realităţile şi care-şi caută o verificare a concluziilor în confruntarea lor 
cu faptele. 

De altă parte, această ştiinţă este izvorul unei perpetui acţiuni directe, ea însăşi 
ştiinţifică, şi având ca punct de plecare raţionamentul ştiinţific. Acţiunea noastră nu 
pierde deci niciodată contactul cu ştiinţa şi nu riscă să se usuce şi să se reducă la formule, 
căci ea este constant sub controlul faptelor. 

Ea ne duce în acelaşi timp către o nouă concepţie de „civilizaţie“, care trebue să 
fie socotită cu un fenomen social integral, sinteză a tuturor aspectelor vieţii unei co- 
lectivitätii, şi deci către un nou ideal politic, care este acela al reformei culturale inte- 
grale. Căci, după cum am subliniat mai sus, legea paralelismului sociologic ne împiedică 
să credem în eficacitatea dela sine a unor reforme care nu atacă decât detaliile, fără 
cercetarea cauzelor profunde şi a totalului pe care ele îl constituesc. 

De asemenea, prin civilizaţie, noi înțelegem un efort creator şi constructiv al unui 
grup social. Noi am adoptat formula Căminului Cultural pentrucă ea răspunde tuturor 
consideratiilor noastre teoretice. 

Căminul Cultural e conceput, în primul loc, după principiul coordonatiei. Scopul 
lui este organizarea grupului social sătesc, în aşa fel ca să poată coordona eforturile 
oficiale şi private într'un acelaşi ritm de lucru şi care să comporte toate aspectele 
problemei. 

Dar el este de asemenea conceput şi după un al doilea principiu : acela al solidari- 
tätii, care trebue să se întindă nu numai între diversele fapte ale vieţii sociale, ci de ase- 
menea şi între diverşii membri ai societăţii. 

Si însfârşit, al treilea principiu de bază este acela al descentralizării, căci fiecare 
Cămin Cultural având o problemă locală, regională, specifică, trebue să ducă o politică 
culturală care să-i fie proprie. 

Eforturile ţării întregi fiind să urce fără întrerupere gradele civilizaţiei. Acesta este 


şi scopul pe care fiecare grup constitutiv al naţiunei trebue să-l urmărească, adoptându-şi, 
pentru realizarea lui, metoda ştiinţifică cea mai potrivită. 

Organizaţia socială care se naşte din reunirea tuturor eforturilor locale, coordonate 
şi solidare, este un Stat cultural în care politica nu este decât un mijloc tehnic în 
serviciul grupărilor sociale. 

Dar această nouă organizare a Statului, pe bazele solide ale ştiinţei şi pe cercetarea 
faptelor, ar risca să rămâie sterilă dacă nu sar reuşi să se reformeze şi oamenii deodată 
cu instituţiile. 

Acesta este punctul central al Doctrinei noastre politice; trebue să constituim o 
nouă pedagogie pitică, al cărui scop să fie de ordin etic: să creiem personalitatea socială. 

Intelegem prin „personalitate socială“ desvoltarea morală a individului care este 
în perfect acord cu întreg grupul social şi ale cărui eforturi tind spre o creaţie culturală, 
adică spre o acţiune utilă nu numai individului izolat, ci la fel şi individului considerat 
ca membru al unui colectiv. 

Idealul personalităţii nu însemnează deci nimicirea individualitätii în profitul 
colectivitätii. Dimpotrivă, sistemul nostru de etică rezolvă clar antinomia ,individ- 
societate.“ 

b) Extinderea Căminelor Culturale. Legea Serviciului Social recunoaşte ca 
temelie oricărei acţiuni culturale Organizaţia căminelor rurale şi urbane, cărora le dă un 
caracter oficial şi care au menirea dea coordona toate acţiunile autorităţilor şi ale parti- 
cularilor. Astfel în fiecare sat înființarea unui cămin devine obligatorie. Acest cămin va 
trebui să înceapă organizarea satului pe trei planuri de activitate, care sunt la baza 
programului de ridicare culturală: sănătate, economie şi cultură spirituală şi morală. 

Reprezentanţii autorităţilor precum şi funcţionarii sunt obligaţi să dea tot ajutorul 
şi concursul lor căminelor. 

Toate căminele dintr'un judeţ formează între ele o federaţie de ajutorare reciprocă, 
care la rândul ei face parte integrantă dintr'una din cele zece regiuni administrative ale 
ţării. Metoda de lucru a rămas tot cea dinainte de Legea Serviciului Social. Dar, prin 
faptul că programul Căminelor Culturale a devenit oficial, i s'au deschis mari posibilităţi 
. de realizări. Activitatea Căminelor se desfăşoară şi acum în etape ; asta ne dovedeşte că 
ele au rămas fidele prudentei noastre metodice. 

Anul acesta îl vom începe cu un singur judeţ de fiecare regiune, unde ne vom 
concentra toate forţele, spre a examina consecinţele atribuirii de caracter oficial Cămi- 
nelor Culturale. 

c) Extinderea şcolilor ţărăneşti. Idealul] etic al personalităţii trebue urmărit fără 
oprire. Cu asta ni se anunţă o nouă misiune pedagogică. Ţăranii noştri nu mai trebue să 
fie fiinţe pasive, umile victime ale soartei, ci trebue să-şi dobândească o voinţă activă 
care s'o influenţeze. 

Căminele noastre Culturale participă şi ele, printr'o acţiune continuă şi directă, la 
formarea unor asemenea personalităţi. 

Prin Legea Serviciului Social s'au prevăzut şcoli sociale, organizate după noua 
formulă a şcolilor ţărăneşti, cu scopul de a înlesni formarea personalităţilor ţărăneşti, 
precum şi şcoli pentru pregătirea conducătorilor de Cămine Culturale. 

d) Serviciul Social obligator pentru tineret. Legea Serviciului Social a şi luat 
deja o iniţiativă: aceea de a face obligatorie contribuţia studenţilor la munca socială a 
echipelor. Asta s'ar putea preta la o confuzie: S'ar putea crede că este vorba aci de 
organizarea taberelor de muncă cum sunt cele din alte state. Dar trebue să precizăm că 
munca pe care noi o cerem Studenţilor noştri nu este o muncă manuală, ci una intelec- 
tuală, şi scopul nostru nu este să creiem o armată civilă politică, ci numai acela al ridi- 
cării satelor prin colaborarea intelectualilor. 

Intelectualii noştri sunt în cea mai mare parte de origine ţărănească, dar o anumită 
instrucţie eronată le-a dat gustul exclusiv pentru vieata citadină şi biroucratică. A venit 
vremea ca această stare de lucruri să se sfârşească. O reîntoarcere la pământ ne pare 


7 


indispensabilă. Intelectualii noştri trebue să ia contact cu realităţile sociale ale satelor, 
care formează 800%/, din aşezările României. Dealtfel multi din vechii noştri echipieri, în 
urma campaniilor făcute la sate, au rămas pentru totdeauna acolo. In tot cazul, pentru 
acei care sunt destinati să facă parte din clasa conducătoare a unei ţări, este extrem de 
util trecerea printr'o perioadă de muncă directă, de anchetă şi de acţiune socială, în 
mijlocul clasei ţărăneşti, ale cărei mizerii şi märetii nu le vor putea cunoaşte altfel. Aşa, 
datorită activităţii echipelor se formează o nouă intelectualitate. Din punct de vedere 
profesional, tinerii noştrii intelectuali au posibilitatea să facă dovada capacităţii lor de 
administratori şi creeatori, căci sarcina ce li se încredinţează este tocmai aceea de a 
profita de scurta lor trecere prin sat, pentru a lăsa acolo o amintire de umanitate con- 
structivă. In sfârşit, tineretul nostru are datoria socială de a se apleca asupra vieţii 
satelor, a căror populaţie atât de viguroasă şi atât de sănătoasă aşteaptă organizarea 
socială care s'o înveţe să profite de binefacerile civilizaţiei moderne. 


În România, Legea Militară nu prevede pentru intelectuali decât un an de serviciu 
faţă de ceilalţi care rămân doi ani sub drapel. Astfel nu e deloc nedrept să se ceară inte- 
lectualilor trei luni de Serviciu Social în cursul cărora ei vor lucra pentru binele ţării lor. 

Foştii elevi ai Şcolilor superioare şi ai Şcolilor speciale, organizaţi după formula 
echipelor studenţeşti, vor merge deci să lucreze timp de câteva luni pe lângă Çäminele 
Culturale, în satele ţării, după ce în prealabil au urmat ei înşişi cursurile unei şcoli de 
echipieri, sub conducerea echipierilor vechi, care deja au fost încercaţi. 


Fiecare nou venit va fi supus, ca în vechile noastre echipe, la munca profesională 
respectivă. Profesorii în şcolile ţărăneşti; agronomii la câmp; medicii în dispensare şi în 
organizaţiile sanitare; folcloriştii şi sociologii la anchetele sociale. Fiecare îşi va aprecia 
singur sarcina potrivită capacităţii sale, şi odată zona socială aleasă, îşi va fixa scopurile 
şi mijloacele de lucru. Fiecare îşi va fi propriul său şef, având depline puteri în măsura 
în care va avea conştiinţa înaltei sale misiuni sociale şi naţionale. 


Acordăm încrederea noastră întreagă valorii intelectuale a tineretului nostru, arză- 
torului său patriotism şi calităţilor sale de „ingineri sociali“. 

Acordăm deasemenea încredere ţăranilor şi intelectualilor satelor. Marele curent 
de opinie care transformă azi ţara noastră ne permite să afirmăm că România lucrează 
cu îndârjire la creiarea propriului său destin. O muncă pe care o îndeplineşte cu certitu- 
dinea reuşitei, fiindcă are de conducător şi de garant, un mare creiator: Regele nostru. 


Aşi fi fericit dacă din scurta expunere pe care am făcut-o ar fi reieşit că efortul 
de construcţie împlinit în ţara mea are la bază o doctrină sociologică şi o metodă de 
politică valabilă nu numai pentru România, ci şi pentru orice altă ţară. 


D. GUSTI 


O SITUAȚIE JURIDICĂ INTOLERABILĂ 


NEORGANIZAREA OBȘTIILOR RAZASESTI DIN VRANÇEA 


Extragem din dosarele monografiei sociologice a satului Nerej o serie de infor- 
matiuni, pe care, dată fiind cruda realitate pe care o semnalează, nu credem că li se va 
putea găsi locul în volumul pe care îl pregătim în limba franceză. 

Scopul pe care îl urmărim este mai înainte de toate, practic. Am voi să înfăţişăm 
câteva fapte care să atragă atenţia forurilor competente, asupra absolutei necesităţi de a 
se lua unele măsuri de limpezire judiciară a situatiunilor din Vrancea. 


T 


8 


Opinia publică a ţării a rămas la credinţa că Vrancea este o regiune patriarhală, 
în care vechea vieafä românească S'a păstrat neştirbită. În realitate nu ne-a fost dat să 
întâlnim o regiune în mai plină anarhie economică, juridică şi chiar spirituală, decât în 
această Vrance, într'adevăr arhaică, dar care poate tocmai de aceia nu a putut rezista 
năvalei formelor de vieatä modernă. Din lupta care s'a dat în acest colţ de ţară între 
satul cel vechiu si legiuirile cele noi ale Statului modern, au ieşit doi înfrânți, şi satul şi 
legiuirile. Q îndreptare a stărilor economice a situaţiei sanitare şi morale nu va putea 
însă să se întâmple atâta vreme cât nu se va fi lămurit în prealabil situaţia juridică ; căci 
o ordine socială fără de un statut legal, limpede, nu poate exista. 

Pentru a înţelege problema juridică a Vrancei suntem siliţi să pornim cu o scurtă 
analiză asupra încercărilor făcute până acum pentru organizarea acestor vechi sate 
româneşti. 

În anul 1910, pentru a pune capăt unei situatiuni juridice tulburi, creată prin faptul 
că satele de răzăşi proprietari devälmasi ai pădurilor, nu puteau aplica codul civil şi în 
acelaşi timp pentru a opri cucerirea şi distrugerea pădurilor de către societăţile anonime 
forestiere, Statul a încercat,printr'un cod silvic, să reglementeze stăpânirea în devălmăşie, 
cel puţin în ce priveşte pădurile. Soluţia la care sa oprit codul silvic din 1910, a fost 
aceia de a înscrie într'un registru anume, drepfurile pe care fiecare răzăş le avea în totaa 
litatea bunurilor devälmase şi să alcătuiască un statut care să reglementeze vieata juri- 
dică a obştiilor. 

Din nefericire legislatorul nefiind îndeajuns informat asupra acestei chestiuni, a 
comis eroarea să creadă că toate obştiile de răzăşi se aseamănă. Luând drept model obstia 
în care proprietatea indiviză se stăpânea pe bază de spitä de neam, a hotărit să facă 
astfel încât legile succesiunii să opereze de aici înainte în toate răzăşiile. Sistemul părea 
foarte logic: un răzăş oarecare, odată înscris în registrul de drepturi, avea însfârşit un 
drept precis, apreciat la o anumitä cantitate. Çopiii lui moşteneau această cantitate de 
drepturi, împărțind-o după legile succesiunii. 

În Vrancea însă devălmăşia obştiilor de răzăşi nu este indiviziunea dreptului 
civil, căci fiecare cetaş nu are un drept care să poată îi măsurat; dreptul lui nu este 
decât un drept de uz, personal, viajer şi nelimitat. Succesiunea nu operează în acest 
regim, fiul nevenind la succesiunea tațălui său, ci beneficiind de propriul său drepţ, pe 
care îl are în calitate de vrâncean. Această situație juridică specială din Vrancea a mai 
fost arătată în multe rânduri. (Vezi de pildă, studiile publicate în Arhiva, H. H, Sfahl: 
Contribuţii la studiul răzăşiei satului Nerej, 1928 şi Aurel Şava: Documente pufnene, 
vol. I si LD. 

Fide toi obligaţi prin codul silvic dela 1910 să constituiascä registrele de drepa 
turi şi aşezămintele obştiilor din Vrancea s'au găsit deci în faţa unei situatiuni cu totul 
deosebite. În celelalte sate de răzăşi care erau organizate pe temei genealogic, ei au putut 
proceda la numeroase cercetări ca să determine spitele de neam şi să calculeze canti- 
tăţile de drepturi, pe care fiecare cetaş, în parte, le poseda. Registrele oficiale care fusese 
puse la dispoziţia lor, specificau că aceste drepturi de cote părți, trebuiau să fie calculate 
potrivit sistemelor locale, care sunt de altfel foarte nnmeroase : în bänisori, dramuri, 
funii, parale etc. 

In Vrancea însă nu existau asemenea numiri, nu existau genealogii şi nu existau 
sisteme de măsurare ale drepturilor. Au fost deci siliţi să adune satul întreg şi să înscrie 
rând pe rând, pe toţi locuitorii majori, atât bărbaţi cât şi femei, în registrele de drepturi. 
Satul era singura instanţă care făcea triajul cetaşilor, al mic despre fiecare că este sau 
nu este membru al cetei. Singura modificare pe care jlecätorii au putut-o introduce 
obiceiurilor locale, a fost aceia de a nu înscrie pe minori. 

Rezultatul acestei operaţiuni a fost că întreaga coloană rezervată de către legislator, 
în registrul său, pentru determinarea cantităților de drepturi a fiecăruia, fu umplută de 
sus până jos cu menţiunea : un drept etc. 


Desigur, sunt unele exceptiuni, căci fuseseră anumiţi acaparatori prin cumpărare de 
drepturi în folosul societăţilor anonime forestiere. Unii dintre judecători au recunoscut 
aceste drepturi cumpărate, ceea ce face că în registrul cetelor găsim membrii ai colecti- 
vităţii, care au uneori mai multe drepturi. Însă totdeauna sunt drepturi întregi, nefrac- 
fionate şi a căror cantitate nu este datorită hazardului naşterilor şi morţilor într'o spifä, 
ci exclusiv cumpărăturilor. 

Este interesant de urmărit lista completă a acestor drepturi, pe care le-am extras 
din registrele judecătoriilor din Vrancea. Se poate lesne vedea că posesorii de drepturi 
multiple întregi, formează într'adevăr o exceptiune. (Vezi tabloul I). 

Este dela sine înţeles că solutiunea nu era potrivită pentru Vrancea, căci odată ce 
toți membrii majori fuseseră înscrişi în 1910, în registrul de drepturi, cei care ajungeau 
la majorat în 1911 erau lipsiţi de un drept, pe care il căpătaseră între timp. Copii trebuiau, 
de aici înainte să aştepte moartea părintelui lor, pentru ca să poată fi înscrişi. Registrele 
n'au fost de aceia luate în serios. Morţii n’au mai fost şterşi din registre şi copii deveniți 
majori n'au mai fost înscrişi în ele ; aşa că regisrele de drepturi din Vrancea au ajuns în 
curând simple pomelnice. 

Astfel pentru satul Nerej, listele din 1910 sunt astăzi încă singurele valabile din 
punct de vedere legal. Însă contruntându-le cu realitatea, găsim că din cei 725 membri, 
care constituiau ceata stăpânitoare a muntelui Lapoş, 372 sunt astăzi morţi. Cei 353 de 
supraviejuitori au rămas astăzi singurii proprietari, conform codului. Aceşti supravie- 
ţuitori sunt singurii în drept să hotărască ceea ce vor cu privire la averea lor devălmaşe, 
pot de pildă, să o vândă societăţilor anonime forestiere. În realitate însă asupra acestui 
munte, au drept să vină efectiv la folos cei peste 2.000 de răzăşi din Nerej. Un conflict 
de generaţii, dintre cele mai violente, a luat astfel naştere în toată Vrancea, bătrânii 
ajungând cei mai mari duşmani ai tinerilor. Bătrânii vindeau muntele, iar tinerii „majori“ 
nu puteau în mod legal să zică nimic şi nici să se folosească de o parte a preţului de 
cumpărare. Soluţia juridică ce trebuia să fie dată, era destul de dificilă. O mare 
luptă socială pentru cucerirea drepturilor acestor „majori“ fu dusă de aceia, de către 
tinerii ajunşi la majorat şi care voiau să fie înscrişi de îndată în registrele de drepturi. 
Este o luptă, pe care, în Vrancea, lumea o cunoaşte sub numele de „chestiunea majorilor“. 


Dar această înscriere a majorilor ar fi însemnat recunoaşterea dreptului obişnuelnic 
al locului, ceea ce părea absurd juristilor crescuţi la şcoala codului civil şi un adevărat 
scandal pentru oamenii societăţilor anonime al căror interes era să se menţină statul-quo. 


Judecători excelenți, pe care dreptul roman nu-i orbise încă cu desăvârşire, reuşiră 
totuşi să facă înscrieri de asemenea majori. Astfel s'a întâmplat încă din anul 1926, cu 
satul Spineşti, după o modificare a statutelor iniţiale. Trebue să notăm şi cazul satului 
Palten, un vechiu sat, filială a satului Nerej, care a avut norocul să-şi vadă recunoscut 
dreptul său de a înscrie majorii de către Curtea de Casaţie ; de asemenea trebue subliniată 
decizia dată de judecătorul Aurel! Sava în 1928, un excelent cunoscător al istoriei şi a 
stărilor din Vrancea şi care a avut curajul să pună întreaga chestiune sub adevărata sa 
lumină, în ciuda protestărilor altor jurişti, care l-au acuzat a fi „încoherent şi lipsit de 
temeiu juridic şi logic“. i 

Ca rezultat al acestor lupte pentru drept şi, poate ar trebui să adăugăm şi ca un 
rezultat al monografiei sociologice făcută de către profesorul Gusti în Nerej în anul 1927, 
o nouă lege a intervenit în anul 1930, recunoscând în mod expres dreptul majorilor de 
a fi înscrişi în tabele şi deci stabilind principiul că în Vrancea ordinea succesorală nu 
are nicio putere în ce priveşte stăpânirea drepturilor devălmaşe. 

Făcând aplicarea acestei legi din 1930, mai multe sate din Vrancea au înscris ma- 
jorii lor în registrul de drepturi; însă după cum vom vedea, legea din 1930 nu a fost 
aplicată de către toate obştiile. (Vezi tabloul I). 

Dar, pentru a lămuri mai mult chestiunea acestor registre de drepturi, trebueşte să 
dăm oarecari informatiuni şi asupra statutelor juridice ale cetelor răzăşeşti de acolo. 


10 


LL 


Nr. curent 


U 


m 
~ 


NUMELE OBŞTEI 


2) _ 3) 


© 00 46 CLH b CON a 


21 


SERENO EN 


SBSISCESS 


Nereju . , .... K E 
Nereju .,.......... 
Nereju 
Nereju 


Prahuda 
Năruja . . .......... 


Coza . .. .. GLS en Prise for de 


Negrilegti . . . . .. . . . . 
Negrilești 
Bârseşti scuză 
TOpeşti sens RR RR à e 


Poduri Valea-Sării. ..... 
Colacu ,,... + dos ve 
Poduri-Colacu . . . . .. U 
Pärosu-Tichirig . . . . . . . 
Ruget-Tichirig . < < . . . . . 
Vidra-Tichirig . . . . . Se 
Burca-Vidra ...... S 
Voloşcani .. .... 


Vidra-Scafari ..... 
Găuri. sesa’, 


L Tabloul drepturilor räzäsesti. 


PROPRIETATEA 


G T 

S S 

- > > 
& à Q 
v v v 
ka ka ka 
9 T Tv 
lad N Le] 
C) C) 3 
o o o 
a) LO l 0 


2 Cu 4 drepturi 


S Cu 5 drepturi 


Ta 
«lS le 
E) S | Ea 
6 5 sa 
e| o| ËR 
K) 2 s © 
œ £ ÈS 
3 v io 
(S) A O © 
9) Lao] an 


Numărul obştenilor cu drepturile lor 


Total 


Monteorul 
Lapogul 
Piatra Secuiului . . . . .. 


Lapoşul de Sus. . . . . .. 
Dealul-Säcäturii . . . . . . 
Muntişoarele. . . . . . . . 
Dealul-Săcăturii . . . . . . 
Veghiul lui Bucur ..... 
Frumoasele ........ 
Dealul Săcăturii . . . . . . 
Dealul Săcăturii . . . . . . 
Zboina?) ........,.. 
Piogtina etc. . . . . . . . . 
Novesele . .. . . . . . .. 
Chetricelele 
Macradeul OR 
Păişelele . . «esea .., 
Roschilele 


Pietrosul. . . ., . . . . . 


Toader - . e «e sss . . . 
Gogoncea ......... 
Fruntea-Mare . ..,.... 
Căbălaşul de Jos. . . . .. 
Dealu Negru . . . . , . . . 
Hoboaia . < s s s e . . . . 
Tisarul. us ns aa + à 


Verdele - xs ss E 
Izlazul. pe sue, 8 
Condratu . ..... LS 


8 


99595925 SBSSÈS. stă 1 à 


BÈ 


332 
263 

68 
415 
215 
175 
150 
172 
150 
155 
177 
158 
425 
495 

75 
273 
734 


lill esl sanal l aal lal l Sell al) 


Lll] [lol ll lnnonl Lol lll lll) 


IHH HHHH HHHH TETE boom HHHH 


IIEEIIFIITITTIEITAITITELI E ott e 


LILIITIIIILLIELIIITLLTE E o EEEE wL 


Lall) 


D 
= 
~ 


DIVPIPEIE EI 


— 


Data înscrierii majorilor 
După legea din 1930 


84 S 
S E Sn l S< 
s kZ 9 S 
vg 52125 
“dz | Anu | 3 a | èa 
» 8 2 o B BE 
a 3 Z Es x 
EEE 8152 
a © « 9 êa d êa 
w B B O a Em S 
(13) 04a) | (015) (16) 
= 1985 = da 
1929 Pa eee (eee 
= wW | = da 
— 1931 — da 
— 1831 — da 
1927 — — — 
— 1931 — da 
— 1930 — — 
— 1931 = da 
1929 — — — 
= 1939 | — | da 
1926 şi 1929] — — = 
— 1930 — da 
— 1930 — da 
z 1% | = da 
= 1931 da — 
— 1932 — da 
— 1931 — da 
E 1930 da L 
— 1930 da — 
= 1930 = da 
— 1931 — da 
— 1931 — da 
— = — da 
— 1932 — — 


1) In 1926, obştea Spineşti în adunare extraordinară, acordă majorilor ai căror părinţi trăesc, dreptul de folosinţă, art. 33. 


Codul silvic din 1910 însărcinase pe judecători să procedeze la o anchetă asupra 
obiceiului pământului şi să înscrie pe cât era cu putinţă dispozitiunile acestui obiceiu în 
aşezămintele de funcţionare ale cetelor. Intr'un termen de 2 ani operaţiunea întreagă 
trebuia să fie gata. Ministerul de Justiţie dase judecătorilor săi un model de statut. 
Acest model a fost în cele mai multe cazuri copiat pur şi simplu. Judecătorii înfätisarä 
în plan numai dreptul modern occidental: obiceiul pământului li se părea absurd, 

Cu toate acestea unii au primit să facă loc în aşezământul redactat de către ei şi 
unor reguli obişnuielnice. Insă aceste aşezăminte ajungând în apel la Tribunalul de Foc- 
şani, aveau o soartă ciudată, căci Tribunalul de Focşani avea 2 secţiuni, dintre care una 
era adepta codului civil, iar cealaltă adepta obiceiului pământului. Aşezământul era deci 
reformat pe temeiul unui simplu hazard, apelul având 50°/, şanse să intre la secţiunea 
codului civil, sau la secţiunea obiceiului pământului; iar regulile de drept obişnuelnic, 
care erau uneori înscrise în aceste aşezăminte, erau ele înşile foarte confuze, căci obiceiul 
pământului din Vrancea era de un arhaism desesperant: foarte drept, atâta vreme cât 
era vorba de obştii de răzăşi, trăind independent, pe temeiul unei gospodării casnice 
închise, el ajungea o adevărată primejdie în împrejurările schimbate ale vieţii moderne, 
căci dădea putinţă exploatatorilor să fraudeze, simulând o aplicare a obiceiului pămân- 
tului. Ar fi fost cazul ca legislatorul să fie el însuşi informat mai dinainte, prin anumite 
anchete, asupra ce era acest drept obişnuelnic şi să facă o adevărată operă de legiferare 
a obiceiului pământului, modernizându-l şi făcându-l apt să reziste noilor circumstanţe. 
Era o chestiune de interes public să se facă aceasta şi totuşi grija rezolvării acestei 
chestiuni a fost lăsată judecătorilor, socotită fiind ca o simplă chestiune de interes privat. 
Sătenii ei înşişi au încercat să facă atunci o operă de legislaţie şi de modernizare a 
obiceiului celui vechiu; însă solutiunile pe care le-au adoptat au fost variabile, au fost 
schimbate dela sat la sat, rezultatul final fiind cea mai desăvârşită incoherenţă juridică 
pe care ne-o putem imagina. 

In toată Vrancea nu există 2 statute care să se potrivească. Ba, ceea ce este încă 
mai regretabil, este faptul că acelaş sat, ceată răzăşească, are uneori mai multe statute 
deosebite, căci s'a crezut necesar să nu se facă un singur statut pentru o singură ceată 
răzăşească, ci să se facă mai multe statute pentru tot atâtea trupuri de moşie câte stă- 
pânea o singură ceată. 

Astfel satul Nerej, care în realitate nu este decât o singură colectivitate, cu un 
singur patrimoniu, are totuş un statut cu un preşedinte şi un consiliu de administraţie 
pentru muntele Lapoş, un alt statut, preşedinte şi consiliu de administraţie pentru Mon- 
teoru, altul pentru Piatra Secuiului şi altul pentru muntele Furu: 4 administrații pentru 
acelaş grup de oameni şi acelaş patrimoniu. 

Se vede de îndată că este la mijloc o complicatie inutilă şi o povară foarte grea 
pentiu săteni, ceea ce lămureşte în parte faptul că satul Nerej nu a stabilit până acum 
decât 2 din aceste societăţi de administraţie din cele 4 legale, la care era obligat, care 
societăţi de administraţie sunt şi ele în realitate, inexistente. 

Să analizăm acum principalele probleme juridice, pe care nerezolvându-le legisla- 
torul, au trebuit să le rezolve sătenii ei înşişi şi să vedem care sunt soluţiunile admise. 


CHESTIUNEA CONDITIUNILOR PE CARE TREBUE SĂ LE SATISFACĂ CINEVA PENTRU A FI RECU- 
NOSCUT MEMBRU AL CETEI. a) Problema vârstei. Nu este o problemă, pe care obiceiul 
pământului s'o fi reglementat, căci după cum spun paremiile juridice din Vrancea: „de 
cum ese copilul din măsa, intră la munte“. Era desigur o neputinţă fizică pentru un 
copil să meargă să exploateze pădurea pe seama lui; însă o limită juridică, vârsta de 
21 de ani, ca semn al majorităţii, nu exista în obiceiul pământului. 

Bărbaţii se căsătoreau, de obiceiu, mai tineri şi la epoca căsătoriei lor aveau dreptul 
să li se împartă drept zestre o parte din averea familială; cu atât mai mult aveau 
drept să meargă să se folosească de dreptul de uz personal şi viajer în averea devăl- 
mase. Sub infuenta codului civil însă, obştiile răzăşeşti din Vrancea au admis vârsta 


12 


NUMELE OBŞTEI 
i 
e 
s 
o 
[5 
Z 
(1) 2) 
1| Nereju ............ 
2| Nereu ............ 
3| Nereu ...,......... 
4| Nereju ......,...... 
5| Spulber ........... 
6| Spulber ........... 
T PAR ue ns e ce à 
8| Vâlcani, - 4 su où Ses à se 
9 | Välcani-Ghebani-Prahuda 
10 rahuda ........... 
11 | Naruja . . . .. 
12| Nistoresti .......... 
13| Nistoreşti ....... Ñ 
14 Heräsiräu ne R de 
15 | Herăstrău . . . . . .. x 
16:10 Väsul a E RRR RR a à 
17| VBS e dr us RRR e à 
18 | Spineşti . - - . . . . . . . . 
19 | Spineşti . .. ... ..... 
20 | Häuligca . . . . . . . . . . . 
21 | Pauleşti . .......... 
22 aza ce ee + 
23 | Tunici............ 
24 | Negrileşti . . ... . . . .. 
25 | Negrileşti n - - à ns à ue 
26 | Bâ seştl ns à ta esta e 
27 | Topeşti e < «s s a mm ma 
28 | Poiana............ 
29 | Prisaca Valea-Sării ..... 
30 | Valea Sării. ......... 
31 Poduri Valea-Särii. . . . . . 
32 | Colacu ............ 
33 | Poduri Colacu . . . . . . .. 
34 | Părosu-Tichiriş . . . . . . . 
35 uget ss... ee à .. 
36 | Vidra-Tichirig . . . . . . . . 
37 | Burca-Vidra . . . . . . . .. 
38| Voloşcani . . . . . . . . . . 
39| Vidra-Scafari . . . . . . .. 
40| Gauri. .. cc... . .. 


— 


Q 


1) Să nu fie înscris în altă obştie. ?) Contestat. 3) Prin hotărîre judecătorească în 1926 şi 1927. t) Contestat. 
de Soc. forestiere. 


II. Regule!e privitoare la stabilirea şi folosirea drepturilor în obstii. 


Au drepturi si |, |S d 5 SE = = fu 
oamenii care [= = 2 a S Bus o o 5 3 
locuesc in: S se le |z 19 |£ [Sasa le |» 5 Jš 
S ISP le Ja le |è [*slas |s [5 Jg |? 
« |In afară qe 9 ES Z œ S LS EIS se 18 FA o E 
E Vranc £ S S 2 LE L 52 ss a Es 15 S 
ow vi, z pi La |Zo a 3 le z 
PROPRIETATEA S| a |a |$ E3 l2 Z|? 55 lgsg |E 83 ZE 
a | E | 8 loi leg ES |[rslr ES rs le THH 
5 = 3 So ss Seje onj] s Su 1922 o SB | | a 
2 a 7e. 23 >o ghj? a | me lon n Za | os | RE 
2 i o | és] 20 | & EZ en | BE [OSwe|=s | 58 lao |5 
s | D | [En (ESEl mo | 43 |s? 153 lag Lots] ES | TES |zE 
a 3 G) Es LT S leur | 22 | Ro | 29 [EXRSSl Er [Es | 5358|76 
2 | E | a [Paeng] eg) g |ET]| E7 | EE RES cs [aa || es 
Z | a |a |ă&sfbselsalazs|oz |oalos OSE As [os |ae 
(3) (4 5) 6 (7) (8) (10) | (11) | (2) | (13) (14) | (15) | (16) | (17) | (18) 
Monteorul .......... = Te — = = S = = = = = = = = = 
Lapoşul ........... s5 = = = — = = = Zs = S = = = — 
Piatra-Secuiului ....... — — = LL = = A = = = = = SE: = 
Furi s ee Ka ME ee à _ LL — _ = = = = = = = = = = = 
Lapogul e asa... = — Aa a 2 = = = = Re = = = = = 
Tojanul EE he AE — — — = = = = = = = dat = = == — 
Furu-Mic. .. eaueaeaeaue — _ — = da | — = == = = da da da da | — 
Simianul se ma a EI ta | — — — — — da da = — — = dà — à — 
ojanui  - - < <s — — — — — — — — — — — a — a — 
Tojanül: -s à» x 9 0 9 da = — = = săi = = = pas = = = = = 
Lapoşul-de-Sus .... da — — — _ da = _ = — da da _ da _ 
Dealul-Secaturii . . . .. da — — — — — = = = = = da = = rE 
Munţişoarele. ...... da — da — — |Nu*)| — — — — da ga da da — 
Dealul-Secäturii ..... — _ — = E = Z i = m a = = — = 
Veghiul-lui-Bucur . . . . . .| da da — — — da — = — _ da da E da _ 
Frumaosele. . .., . . . . . — — — _ _ da = =: = _ = = = = _ 
Dealul-Secaturei . . . . . . . _ = — m = > = = = = = = = = = 
Dealul-Secäturei . . . . . .. da | da | — = _ = = = = = = = = = = 
Zboina - < < s s sese da da da — — — — da — — — da — da — 
Pioştina cos ani ....... = _ — _ = = = = = == LE: = = = = 
Novesele . - - . . . . . . .. _ = = = = = = Pa = = = = = = = 
Chetricelele , . . . . . . .. _ = = = = = E = = = = = = pe => 
Macradeul .......... da da — — — da — — — — — da?)| — — |da?) 
Paişelele ue ue et eu ère da _ da — = s = = = = = = = = = 
Roschilele .......... — — — — — Nu -- — da — — da da — — 
Giurgiu ........... — — — = — Nu — — — — da da -- — 
Giurplu: acae ete e ere ze da — — da — — — — — — — — — — — 
Musa şi Vetrila . . . . . .. — — — da — da da — — — — da — da — 
Căbălaşul-de-Sus. ...... — — — | — — — — — _ — — = — 
Pietrosul a ER R HERR arelas da 3) | da 3)| — — — da | da | da | — — — — da | — |da%) 
ArU aci je re loue na de de joie — — — — _ _ — — — — — = _ _ _ 
Fruntea-Mare ........ da — — da — da da da — |dat) — da da da — 
Căbălaşul de Jos da — da — — da — — da — — da da da — 
Dealul Negru ..... — _ — _ — — — — _ = = — = = == 
Hoboaia ........ — — — — — — — — _ _ _ _ — _ = 
Tisarul. . - < . . . . da | — E — — |da5)| — — da — — da5) | — — — 
Vârful-Măgurii. . . . . . .. — — — — — — — — _ — — = = = 
Verdele. .........-. da da | — — — |daf)| — — — — — das | — — — 
Izlazul e se e aE RER eee — _ — — — — — — — — — — — — — 
Condratu. .......... — — — — — da — da — — — — _ _ — 


5) Contestat de Soc. forestiere. 


6) Contestat 


de 21 de ani ca semn legal al majoritätii. In realitate, tinerii de mai putin de 21 de an 
continuă să meargă în pădure, chiar în noul regim juridic. 

O primă creatiune juridică a acestor sate fu aceea, aşa numită a „casei defunctului“. 
Dacă copiii au părinţi în vieatä, juridiceste s’ar putea susţine că exploatează pădurea în 
numele acestora, căci niciunul din membrii cetei nu-i împedică. Dar, dacă rămân minori 
orfani, cetele de răzăşi au considerat, în mod fictiv, că această „casă a defunctului“ con- 
tinuă să existe, întocmai ca pe vremea când trăia tatăl astfel că minorii vor beneficia 
de averea comună în virtutea acestei ficțiuni juridice populare, foarte abilă de altfel, 
surprinzătoare chiar pentru simţul juridic al populatiunilor din Vrancea ; 

b) Chestiunea lăturaşilor. Din nou o chestiune foarte modernă. In Vrancea cea 
veche, cei care plecau nu mai aveau putinţa fizică de a pune în lucrare dreptul lor de 
folosinţă. In zilele noastre însă ar putea să aibe interes să vândă altora dreptul lor. De 
obiceiu societăţile anonime încep tocmai prin a cumpăra aceste drepturi ale celor plecaţi 
din satele Vrancei, drepturile ,läturasilor“, cum li se spune, pentru a pătrunde astfel în 
ceată. Pentru a se apăra de această primejdie, sătenii Vrancei au afirmat că există un 
obiceiu vechi potrivit căruia, cine pleacă din sat pierde drepturile sale. 12 obstii au primit 
acest obiceiu, 3 n'au vrut să-l primească, iar restul de 25 n'au făcut menţiune de această 
chestiune. (Vezi tabloul II). 

Dar dacă acela care işi pierduse astfel dreptul său, se întoarce din nou în sat? Ei 
bine, i se recunoaşte din nou drepturile sale; însă numai 4 obștii au fost de părerea aceasta. 
În schimb alte 3 obştii au acordat un drept oamenilor care veneau de se stabileau în 
Vrancea, cu conditiunea ca ei să fie vrânceni. 

Să faci parte din două obstii dintr'odată nu este totdeauna cu putinţă. Iată ceeace 
afirmă cel puţin obştia satului Nistoreşti. In practică, se neagă mai totdeauna dreptul 

aceluia care vrea să fie cetățean a două obşti dintr'odată. 

La Nerej, de pildă, un răzăş Beteringhie avea pământuri şi la Spulber. El şi-a lăsat 
însă copii în satul Spulber iar el s'a mutat în Nerej, unde avea deasemenea pământuri. 
Nerejenii l-au primit în ceată, însă cei din Spulber nu mai vor să-l recunoască. 

Ce se întâmplă însă cu drepturile cumpărate, cari au ca origină juridică plata 
făcută de către cineva? 

Vrâncenii nu sunt intoleranţi în această privinţă. Poţi face parte dintr'un sat al 
Vrancei şi în acelaş timp să cumperi drepturi valabile în alt sat, cel puţin aşa afirmă în 
statutul lor, 55 din obştiile Vrancei, printre care 11 obştii recunosc numai pe aceia care 
vin din satele judeţului Putna şi numai 4 recunosc pe orice cetăţean al României. 

c) Valoarea drepturilor câştigate prin cumpărare. Vechiul drept obişnuelnic nu 
cunoaşte vânzarea de drepturi devălmaşe, cari ele nu erau propiu zis drepturi patrimo- 
niale, ci mai mult un fel de atribute ale unui statut de cetăţenie vrânceană. In zilele 
noastre însă, codurile permit vânzarea. Dacă în realitatea eu nu am decât un drept de uz 
personal şi, dacă plecând din comună pierd acest drept al meu, ce se întâmplă cu acela 
care mi l-a cumpărat? In bună logică, vânzarea ea însăşi ar trebui şă fie anulată; însă 
logica nu este dusă până la capăt, datorită bunului simţ al sătenilor. Ei afirmă că un 
drept de uz viajer poate să fie vândut. Cu toate că cumpărătorul ar putea să fie un tânăr 
şi vânzătorul un bătrân, moartea cumpărătorului şi nu a vânzătorului pune capăt contrac- 
tului de vânzare a acestui drept de folos. Aceasta este regula stabilită în 4 obstii. O 
singură obştie fine mortis la logică şi anulează cumpărarea odată cu moartea vânză- 
torului : obştia Colacul. Alte 3 obştii admit substitutiunea complectă între vânzător si 
cumpărător, afirmând că ceeace vinde membrul unei comunităţi este însăşi dreptul lui de 
cetățenie vrânceană, cumpărătorul devenind astfel proprietar pentru totdeauna. 

Atunci ce se întâmplă cu copii aceluia care îşi vinde dreptul său? Devin şi ei 
membrii deplini la majorat, afirmă 4 obstii. În ceeace priveşte pe streinul căsătorit cu o 
cetaşe, o singură obstie îi recunoaşte dreptul de a beneficia personal de zestrea cetaşei. 
Un detaliu interesant şi care de altfel este conform cu vechiul obicei, este acela al drep- 
tului pe care automat preotul paroh îl câştigă în eparhia sa, regulă existentă în 2 obştii. 


14 


ST 


III. Regulele tăierii pădurii. 


v 
lS 2 45 Poti täia Ce poţi tăia şi cât g è |, I 
IS 2 le lv (CS numai un 1 = z2 ri Poti vind 3 E: EL 
C a la le |Z a it numă o E S la jè oti vinde | & la 45. 
Z EIS [3 le” anumit numâr| Z v v pu v D jg lev e JE 2 Jg 
G E [e | 192 Sn |3 9 G k) S LS E dreptul s|$ «lS 12) 0 
3 | 18 fPsel£tloricat S L Sz SD HHH 
E 5 jE TE. o | ox | © o o = on la lo oz x a B 
z3 2 la [Eliza aE F E» Ea E E z E Sili? Js de tăiere | Ñ Jg > lalla 
o g ja [29185 s |Z| G G C = Bp abs 19 2 a |E L kn 
OPRIETATEA To 16199 S 9 L oL o 5 2e [22% jea = ay 
NUMELE OBŞTEI| PR 8 | S 125192 Slégls [As 135 lAa sa l-as Sa SE BERGI 3 H E 
E a a & | — i—i j Ll ml Ie 3 ez o als]. K 
2 33| 2 | FILE el bel bel bel Lx E EITS E Elsé |a|? C 
D Sl € al 3losls (éhslshelshelahel 3 12 E) œ [Sla lal 4129 4 15 CRE AE 
5 9 ZI © Ila 2 LZ S IIS] £ a = Zal zile E = 3 Pes Z lala 
9 Sl also GIS 51 + [alias ais als) a |s G DBI s alea] Zl RIS 19 © | à ST 
[7] oD j MZ a. a sa AS|ST wj 3 |srla | 3 ajaja 
LG Sala] he w | Sa || x | œ a a bs (lol L] 9 lesel ele | 
E v S| E ESS gla e] = lălalslalslalslal S 19 = S5) < Slaa cees] E zi glg les 911812 
z aoj A |< 0j GIQ'O 8 kgia gaa] S 10 3 2818 Iaa BIG. El e Palo lo Ron Z |Z|Z 
1 2 3 41516 8 1 9 |] 8 [19 22 | 23 | 24 | 25 |26| 27 30 | 31 | 32 | 33 | 34 | 35 | 36 | 37 | 38 
1| Nereju . . . . .. Monteorul. . . .| —| — _|— al | = | dal —l| dal —| —|\ —| — 
2] Nereju . . . . . . Lapogul . . . . vU —| — P -| —| — — =| -| == == — 
3] Nereju . . . . . . Piatra-Secuiului.| —| — ue =) lc E RE ll ci stat = 
4] Nereju. . . . . . uru. ...... | — PS n S IS gee | = T — —| — 
BI Spulber . c Lapogul . . . .. -| — — == Sia — E =| | -| -| -| -| — 
6| Spuiber . . . . . Tojanul . . e interzice tăierea lemnelor atât pentru comerţ pentru interes personal 
1| Paltin ...... Furu-Mic === — vle < <l ea E = —! dajâbr.| da) —| —| daj — 
8| Vâlcani . . . . . Simianul. . . .. -| — -| — —|- | | — = | -| -| -| -| -| -| -| -| — 
9| Vâtcani-Ghebani- 


14| Herăstrău . . . . | Dealul-Secäturii.| — 


Prahuda. . . . | Tojanul PE -| —| — —|— = | i = = 
10| Prahuda. . . . . Tojanul . . . .. -| -| — —|— d = EN „si ac! = 
l Näruja . . . . . | Lapo ul-de-Sus da | da | da —|—| da da | da sal ai da = 
12| Nistoreşti . . . . | Dealul-Secäturii. || da dal — da = = = 
13| Nistoresti . . . . | Muntişoarele . . jį da | da da —|—| da da * —| da — 

da da 


| 
l 
11111 ES) 


SLILILILII 


Silli 


Poduri-Colacu. .| Căbălaşu de Jos. 


a a, a 
LILIPILILIeILE 


15| Herăstrău . . . . | Veghiul-lui-Bucur| da | da| — da |— | — — -| — _ 
6| Väsui . . . . . . Frumoasele . . - —| —| — —|— = ln 9 = =] 
17| Văsui . . | Dealul-Secäturii .|| — —| — —|— lt = zj let all 
18| Spinesti . Dealul-Secäturii.| da| —| — P dal =| — -| — A, et el à 
19| Spinesti Zboina... . .. | —| — _|— |. — _—| — | -| = — 
20) Hăulişca Ploştina etc.. . | —| —| — —į|— | el -| —| -| — P lol ei 
21| Păuleşti Novesele. . . . . -| -| — _—|— RE i: | —| — —\ dal —| — 
Coza. . Chetricelele . . .|| da | da| — da |— dal —| — -| —| -| — da -| — 
Tulnici Macradeul. . . . | —| —| — el e t IS EE S S I = fe 
Negrileşti . . . . | Päigelele. . . . . -| -| — S p S ele -| =| —| — = = 
Negrilești . . . . Roschilele . . . .|| —| —| — le U a] 32| =] = -| — SE sai 
Bârsesti. . . . .| Giurgiu .. —| —| — —|— SEI RE I -| —| —| — ls 
Topeşti ..... Giurgiu ..... da — da |— dal —| — | ~  —| — en pasi 
Poiana.. <s s . Musa şi Vetrila . || da — da |— dal —| — -| ~| -| — H= 
Prisaca V. Sării Cäbälagul de Sus . || da — —|—į| da —| d _ -| —| -| — = 
Valea Sării . . .| Pietrosu. . . . . da da —l—! da dal d L = —| —i da A 
Poduri V.Sării. . | Marcu etc.. . . .| — —|— = -| —| — = 
Colacu. . . < - Fruntea-Mare . . == da ll = = 


EL LS LLLE LL ELL 


(IHE LLL) 
ER RER RER 


SLBLSALARESSBIBREBN 
PUTILA SLI LULULLULELILILI 


PAULI LULILLILIIII 


a 

a — 

eg = == —| da| — —| — 

Pärosu-Tichirig . | Dealul-Negru . .| — — _—|— —| -| — = S 
Ruget . . . . - Hoboaia . . < . . — — == | -| — = — 
Vidra-Tichiriş. .| Tisarul . . . . . da — _—|— -| —| — — 2 
Burca-Vidra . . Vârful-Măgurii . || —| — —|— =| =] — an = 
Vologcani . . - Verdele a... .|| — — —|— -| -| — _ _ 
Vidra-Scafari . . | Izlazul. . . . .. — — P -| —| — = = 
Gäuri ...... Condratu — — un PE |. gali sei zd = 


Trebue remarcat faptul că aceste reguli cari reuşesc în mod atât de divers să îndepărteze 
pe streini, nu dau nici o soluţie pentru cazul locuitorilor vrânceni, care pleacă dintr'un 
sat într'altul în sânul Vrancei, ceeace este cazul care se întâmplă cu preoţii şi învățătorii. 
Nici o soluţie juridică legală nu li s'a dat. În fapt ei însă sunt primiţi cu multă 
bunăvoință. 

d) Reglementarea dreptului de exploatare a pădurii. Exploatarea pădurii este 
o problemă foarte recentă în Vrancea. Pe vremuri creşterea vitelor era temeiul economic 
al satelor, iar nu distrugerea pădurii. In vremea de astăzi însă importanţa ei este absolut 
decisivă pentru traiul de toate zilele al sătenilor. Vechiul obicei era acela al unei exploa- 
tări fără de regulă; însă abuzurile au dus la devastarea pădurilor. O reglementare a tăie- 
rilor este absolut necesară. Din nenerocire tocmai satele care nu mai au păduri regle- 
mentează în mod postum tăierea lemnelor, iar sate cum sunt acelea din sudul Vrancei, 
care au încă păduri, nu vor să ştie nimic de necesitatea dea pune ordine în această 
chestiune (vezi tabloul HI). 

Reglementarea consistă mai întâi, a nu mai permite tăierea necontrolată în pădure; 
trebueşte să se anunţe mai întâi consiliul de administraţie de intentiunea pe care o are 
cineva de a merge să taie lemne în pădure: cel puţin aşa cer 11 obştii. Consiliul merge şi 
marchează arborii care pot fi tăiaţi (în 3 obstii). Aceşti arbori nu pot fi tăiaţi decât în 
anumite loturi delimitate în prealabil (în 8 obstii). Se pot tăia atâţia cât vrei fără nici o 
taxă, însă numai de către membrii familiei, fără ajutorul braţelor salariate (într'o singură 
obştie). Alte 2 obştii cer o taxă care este de 5 lei de metru cub de lemn lucrat. Nu se poate 
tăia decât o anumită cantitate, care se calculează în chipuri diverse. Numai un număr 
limitat de brazi (10 brazii în 3 obştii) (un brad intr’o obştie) fără nici o taxă. Cu plata 
unei taxe, care variază dela 5 — 10 lei se poate tăia un număr de 4—5—7 şi 1 brad în 4 
din obstiile Vrancei : sau nu se poate tăia decât o anumită cantitate de metri cubi, între 
3—6 metri cubi, în 2 obstii ale Vrancei cu plata unei taxe şi fără plata unei taxe în alte 
sate ale Vrancei. 

În sfârşit se poate calcula cantitatea de lemne tăiate, cu carul, într'o obştie. 8 obștii 
recunosc dreptul de a tăia lemne numai pentru nevoile casnice: 4 obştii pentru nevoile 
personale şi 7 obştii nu dau dreptul decât la lemne de foc. 

O regulă specială priveşte lemnele necesare construcţiei sătenilor, în 7 obstii, dintre 
care una nu îngăduie decât folosirea arborilor care se află la pământ. 

Dogarii cari sunt cei mai mari distrugători ai pădurii, nu sunt supuşi unei regule 
decât într'o singură obştie, care îi împiedică să taie mai mult de 1 metru cub pe an, cu 
plata unei taxe. 4 obştii pretind pe deasupra să se facă transportul lemnelor în afară de 
pădure, îndată după tăiere. 

Însă, dacă fiecare membru al obştiei are un drept anual de tăiere în pădure, se 
poate întâmpla ca cineva să nu ajungă a se folosi de dreptul său. La această situatiune, 
din nou, sunt mai multe solutiuni date. 

Membrul care n'a exercitat dreptul său anual de tăiere, şi-l pierde (într'o singură 
obştie) sau i se dă desdăunare, calculându-se la dublu cota sa parte din veniturile totale 
rezultate din încasările de taxe făcute de către comună; sau membrul poate vinde dreptul 
său anual, pe care nu l-a folosit, fie unui alt membru din aceiaşi ceată (în 4 obștii) fie unui 
locuitor al Vrancei (într'o obştie) fie oricui (într'o obştie). 

Pentru a lupta împotriva acaparatorilor de drepturi anuale, o obştie hotărăşte că 
nimeni nu va putea cumpăra decât un singur drept, adică cel mult 4 brazi. 

nsă să admitem că un membru a făcut exploatarea anuală a lemnului care-i revine, 
Poate el face cu acest lemn ce vrea? departe de aceasta: 5 obstii hotărăsc ointerdictiune 
completă de a vinde lemnul; alte obstii interzic vânzarea către societăţile anonime; 
iar obştia satului Palten interzice membrilor săi să vândă „muntenilor“ adică sătenilor din 
satul Andrieşi, care fac comerţul lemnului pentru toată valea Zăbalei şi cari andrieşeni 
nu ou Vrancei, ci Munteniei. O altä obstie interzice vânzarea lemnului lucrat, a 
eturilor. 


16 


ZI 


IV. Regulele stăpânirii ferestraelor. 


E 2. | a E = l S S 
L = - sa = = D a D 
6 S = o au 
3 |s las se [a |e 155 |2 |g [59 |è 
a TE 90 sa 3 xs ză g E o |$ 5 g 
S ee E a ac S 3 Ss S © ES le 52 
a |s3 3 =F 3 So |să ssj ag jag Soz 
ZE |ves ss ES = Es [ET 23| Ex les 1559 
NUMELE OBSTEI PROPRIETATEA E 3 |823 | SS | Diima| és Ea | 8% 232| 75| 28139 |g | Sanctiuni 
= CR m < x e ya w L A L 
| s 3 |ESe [lasă E | FF| s5 less) Se | Em lis 1958 
5 ges [Ses Seal 15| 39 |328| 23] sa les |53 
E 35 |ESs | Lo 355| grj SE las | 43| Ea lR ISE 
O SS 20 |=3e Oout + © N 2 SES D v > à Ekhm eg 
: ză [EES] S otaj SE | z2 |E88| sels | Z4 | gaz 
L « L ka = nd - EM A 
Z 53 THT sas | 69155165 ©% | óS loss 0.08 
(1) 2) 3 4) (5) 6) (7) (8) (9) (10) (11) 12) 13) 
d i fe- 
1 | Nereju......... Monteorul ...... 5 da da 1 da = = — — _ = — JI | oprirea 
2| Neren ......... Lapoşul ....... — — — da — — _ — — = = E { rästräului 
3 | Nereju......... Piatra-Secuiului — _ _ _ _ = = = _ = = = = 
4 Nereju ......... (a POR E Se _ = = = = = = = = = = = = 
5 | Spulber. ........ Lapoşul ....... — si _ = P a = — = =- = = ză 
6 | Spulber. severe] Tolanul ui aa — = = _ = — da — _ — = — E 
1| Paltin ......... Furu-Mic....... — _ — — da — — — — da da — K 
8| Vâlcani......... Simionul . . . . . .. _ A = 2n BE = = = e = = = = 
9 | Vâlcani-Ghebani-Pra- = z = = = < = = 5 x = = zZ 
huda ......... Tojanul ..... Dai _ - = _ = — = = = = = = Es 
10 | Prahuda ........ Tojanul ..... Ñ — _ — = = — = = E = = = _ 
11| Näruja . . . . . . . .. Lapoşul-de-Sus . .. 5 da da 13 da da — _ _ — îi da = 
12 | Nistoreşti . . . . . .. Dealul-Secäturii . . . = E = = = = = s T A T E oprirea fe- 
13 | Nistorestl . ......| Muntisoarele . . . . .| 5 da da 14 da da — _ = = = 5 PS I 
14 | Herästräu «| Dealui-Secăturii . . . — — — — _ — — — — _ DE _ 
15 | Herästräu Veghiul lui Bucur .. 5 da da 14 da da da — — _ — — — 
16 | Văseni Frumoasele ... 10 da — 13 — — _ — _ da = _ — 
17 | Văseni Dealul-Secăturii . — — — — — — — — — — = — — 
18 | Spineşti Zboina ....... — — — — — — — — — — — — — 
19 | Spineşti Dealul-Secäturii . — — — — — — da — da — _ _ — 
20 | Hăulişca Plaştina etc. . . . . . — — — — _ — — — — — — — — 
21 | Paulesti Novesele . . . . . . . 5 da da 14 — — = = _ = = = £ 
22 | Coza e ss Chetricelele ..... 5 da da 14 — — — — — — — _ — 
23 | Tulnici......... Macradeul . . . . .. 5 da — 13 da — — — — — — — — 
24 | Negrileşti ....:..|] Paişelele . . . . . .. — — — — — — — — — — _ — — 
25 | Negrilești ....... Roschilele ...... — — — pă _ — — _ = _ = _ _ 
26 | Bârseşti . . . . . . . . Giurgiu. . . . < < — _ = — — = da da = = == = = 
27 | Topeşti ........ Giurgiu . . ...... = — = — _ — — da — — — — — 
28 | Poiana . . - . . . . .. Muşa gi Vetrila .. — — — — — — — — — — — — — 
29 | Prisaca Valea-Säril . .| Cābălaşul-de-Sus. . . — — — — — — _ _ — — — — — 
Valea Sării. ...... Pietrosul . . . . . . . D da da 14 da — _ — — — — — — 
31 | Poduri Valea-Sării. ..| Marcu etc. . . . . .. — — — — — _ = — _ _ — _ _ 
32 | Colacu ......... Fruntea-Mare .... — — — — — — — — — — — — — 
33 | Poduri-Colacu ..... Cäbälasul-de-Jos . . .| — — — — — — — _ — — = — — 
34 | Părosu-Tichiriş . . . .| Dealul-Negru..... — — — = _ — — — — — — — — 
35 | Ruget ......... Hoboaia ....... — _ _ =- _ = _ = = = = — = 
36 | Vidra-Tichiriş ..... Tisarul . . . . . . . . — — — _ _ _ = _ _ — _ — — 
37 | Burca-Vidra Vârtul-Măgurii .... — — — — _ — — _ _ — _ — — 
38 | Voloşcani ..... «| Verdele. . . .. — — — _ — — = = = = = _ = 
39 | Vidra-Scafari .| Izlazul ..... . — — — — = — _ — — _ = = — 
40| Gâuri. - < . . . . . . . Condratu . . . . . . . — — — — — — — — — _ — — — 


Să subliniem faptul că 2 obstii îşi amintesc de vechea regulă a dreptului, potrivit 
căreia cei care refuză să contribue la sarcinele comunei, nu au dreptsă beneficieze 
de pădure. 

lată deci o serie de solutiuni juridice variate, dar cu toate acestea destul de eficace. 
In realitate nu am găsit o singură obştie care să ţină într'adevăr seama de aceste articole 
ale așezămintelor lor. Unele obstii, cum este de pildă aceia din Palten, care este una din 
cele mai bine organizate, au adus un inginer silvic, care le-a făcut amenajamente fores- 
tiere. Ceeace se aplică în viaţa de toate zilele sunt regulile stabilite de către silvicultori, 
iar nu regulile aşezământului. Nerejul încă merge şi mai departe : nu are nici măcar 
aşezământ. 


PROBLEMA FERESTRAELOR ȚĂRĂNBŞTI. A instala un ferestrău pe o apă, înseamnă a ex- 
ploata pădurea într'un chip mult mai inteligent, decât acela de a merge singur să-ţi tai 
lemnele. Un adevărat abuz de ferestrae s'a născut deci nu mumai în Nerej, unde am 
studiat această chestiune în amänuntime, ci în multe alte sate, cu prilejul reglemen- 
tării statutului juridic al obstiilor. Anumite sate au vrut să ia măsuri de proteguire în 
privința pădurii, punând oareşcari stavile creierii de ferestrae noui. Astfel 3 obstii au 
interzis complet construcţia ferestraelor ; 4 alte obstii nu au permis decât administraţiei 
cetei să facă ferestraie. In interesul general al comunităţii, o obştie şi-a rezervat dreptul 
să judece şi să hotărască cu prilejul fiecărei cereri de creiarea unui nou ferestrău (vezi 
tabloul IV). 

Majoritatea obştiilor adoptă însă o altă soluţie, care este aceia dea nu îngădui 
unuia singur să facă un ferestrău, ci pretinde întovărăşirea mai multora; astfel că dacă 
abuz este, să profite un număr mai mare de membrii. 7 obstii pretind 5 tovarăşi 
cel putin de ferestrău. 1 obşte pretinde 10; şi o alta 15. Insă soţul nu poate lua ca asociat 
pe propria sa nevastă şi să cumuleze astfel drepturile a 2 asociaţi (într'o obştie); sau nu 
se îngăduie să faci parte din tovărăşiile mai multor ferestrae dintrodată (în 7 obştii). 
Deasemenea 2 obstii prevăd că străinii nu pot participa în niciun chip la tovărăşia unui 
ferestrău. Construirea unui asemenea ferestrău se face totdeauna pe un teren devălmaş, 
căci prundul râurilor aparţine cetei. 8—9 obstii vrâncene reînoiesc vechiul obicei şi pre- 
cizează că construcţia unui ferestrău pe un pământ oarecare, nu atrage după sine dreptul 
de proprietate asupra solului şi nu creiază o posesiune achizitivă, prescriptia nejucând 
faţă de obstie. Ferestrăul nu este decât o unealtă particulară, pe care stăpânitorul său o 
instalează pe un teren comun, însă această unealtă trebue să servească în primul rând 
comunităţii, proprietarii de ferestrău sunt deci obligaţi să taie mai întâi lemne colegilor 
lor, membrii ai aceleiaşi comunităţi (în 7 obstii) şi nu vor putea pretinde o altä taxă 
decât aceia în natură, care nu va putea depăşi o vamă de o treime (în 3 obştii) sau de o 
pătrime (în 6 obstii). In schimb dreptul la feresträu se transmite din tată în fiu, evident 
atâta timp cât ferestrăul, adică unealta mecanică de tăiat lemne există. Dacă ferestrăul 
nu mai este întreţinut şi încetează de a funcţiona, obştia îşi reia drepturile şi face astfel 
ca bucata de pământ să reintre în masa devălmaşe. 


CHESTIUNEA IZLAZULUI. După cum am mai spus, în zilele noastre, creşterea vitelor, 
care forma temeiul vieţii economice vrâncene, a fost cu desăvârşire părăsită. Marile 
colectivităţi ale stânilor comune, trăind pe izlazuri comune, dispar. Sătenii săraci îşi 
tin vitele pe lângă casă, iar cei bogaţi dimpotrivă, întreţin un mare număr de vite, ba 
Chiar aduc vite străine, pe care le cresc pe islazuri comune. Situaţia fiind nedreaptă, 
obstiile au încercat cu prilejul stabilirii statutelor, să puie oarecari limite abuzului. Dar 
din nou solutiunile adoptate au fost multiple (vezi tabloul V). 

Poţi să duci la izlaz cu autorizarea prealabilă a administraţiei comune (în 20 de 
obşti) oricâte vite ; nu poţi introduce în izlaz decât un număr limitat de vite, 30 de vite 
cu o taxă de 15 lei de cap de vită (într'o singură obştie) sau fără nici o taxă un număr 
de 10 vite (în 9 obstii) si de 20 (într'o sigură obstie). 


18 


6L 


V. Regulele scoaterii vitelor la izlaz şi munte. 


3 Poţi introduce 
o 2L = |numai un añumit 
SF 12 nnmär 
ze [= | Vite Vite 
Za |ă& mari mici 
= 2 a — 
B ba o 
A o o 
NUMELE OBSTEI PROPRIETATEA |—— s 
LC 
E z| g z 
E ss|slel |sle|] |s 
a sals|s| las) ie 
` a je | Selle) S gl 
L ea — = 
CA als |ð lalala] ajal š 
1 2 3 41516 1718| 9|10|11|12 
1 Nereja ATE Monteorul . . . - | dal da | —| —| —| —| —| — 
2 | Nerelu . . . . . . Lapoşul ..... —| —| | —| — 
3 | Nereju ...... Piatra-Secuiului | — || || 
4 | Nereju ...... Furul. ...... | | l —| —| —-| — 
5 | Spulber ..... Lapoşul ..... —| dal —| —| —| —| —| —| — 
6 | Spulber ..... Tojanul ..... —| dal —| —| —| —| —| —| — 
7 |Paltin ...... Furu-Mic. . . .. | ll 
8 | Vâlcani. . . . .. Simionul . . . . . —| —| —| —| —| —| —| —| — 
9 | Vâlcani-Ghebani- 
Prahuda . . . .| Tojanul ..... —| da | da | —| —| —| —| —| — 
10 | Prahuda .... Tojanul T —| da | da | —| —| —| —| —| — 
11 | Năruja . . Lapoşul-de-Sus . . || —| —| da |—|—| 10| —| —| 30 
12 | Nistoregti Dealul-Secăturii .! da] —| da|—|—|—| —| —| — 
13 Nistorezti Muntişoarele . . . || dal —| da | --} —| —| —| —| — 
14 | Herăstrău Dealul-Secăturii .|| —| dal dal —] —į —| —| —| — 
15 | Herăstrău Veghiul lui Bucur -|| —| —| da | —| —| 20| —| —| 60 
16 | Văsui. . . . . . . Frumoasele. . . .| dal —| —|—|—|—|—|—|— 
17 | Väsui. . . . . . . Dealul-Secăturii .| —| —| —|—|—|—|—|—|- 
18 | Spineşti Dealul-Secăturii .| —| dal da | —| —| —| —| —| — 
19 | Spineşti Zboina ...... —| —| —|30|15| —| 30| —| — 
20 | Hauligca . . . . . | Plogtina etc. . . .| —| —| —|—|— a ll 
21 | Păuteşti Novesele . . . . . —! —| da | —|—| 10| —| —] 50 
22 | Coza... Chetricelele ...| —| —| da|—|—|10| —| —| 50 
23 | Tuinici. . . . . . Macradeul . . . .| —| —| dal —| —|10 —| — 
24 | Negrilești Păişelele . . . . . =| =| —| —| —| O —| —| — 
25 | Negrilești Roschilele . —| | —| —| —| —| —| —| — 
26 | Bârsest Giurgiu. . - . . . —| —| da | —| —| 10 —| 50 
27 | Topesti ..... Giurgiu. .... —| —| da | —| —| 10| —| —] 50 
28 | Poiana . . . . . . Muşa şi Vetrila. .| —| —| da|—|—| 10) —| —| — 
29 | Prisaca-Valea-Särii| Căbălaşul-de-Sus. | daj —| dal —|—|—|—| —| — 
30 | Valea Sării. . . . | Pietrosul. . . . . dal —| dal —|—| —| —| —| — 
31 | Poduri V. Sării. -| Marcu etc. . . . . —| —| —| —| —| | —| — 
32 | Colacu ...... Fruntea Mare. . .| —| —| dal —} 10| —| —| 50 
33 | Poduri-Colacu . . | Cäbälagul-de-Jos . | da! —| da|—|—|—|—|—| — 
34 | Părosu-Tichiriş Dealul-Negru —| —| = 
35 | Ruget +... .. Hoboaia . . . . . | | —| —! —| —| —| —| — 
36 | Vidra-Tichirig . . | Tisarul. . . . . . —| —| da | —| —| 10| —| —| 50 
37 | Burca-Vidra . . .| Vârful Măgurii. . | —| —| —|—| l l l l — 
38 | Voloşcani - . . | Verdele. . . . . . | | || — 
39 | Vidra-Scafari Izlazul . . . . . | —| —| —| —| —| | — 
40 | Gäuri. . . . . .. Condratu . .-... —| —] —|—|—l—|—| —i — 


Se socotesc doi miei sau iezi 


o oaie sau o capră 


izatia consiliului 


Poţi introduce în plus vite 


» cu autor 


Vite mari 


Taxa pentru 
vitele în plus 


ra 
a 


111ISlllalliBoul1mS8B81l11lS1lleall 


D 


as = 
SSI |lllal IILE! 


illa iti ăi 


3 Vitei 


= Oi, capre 


ZI 


LUIllall IIll anel lvaalllillalll 


S Miei, iezi 


_ 


N 
LIST Tal) 


S) 


anA A 
LIU LUI Slll 


(HIS HIS 11 RRR ză 


© 


w Taxa se scade din beneficii 


8 Taxele se pot modifica 


a an an ann 
A O O A S A D S A O E O S DA A A 


111151 


© Nu poti introduce porci 


DRRRRRRISRRRRSRRRRRRRRRRRRRRRRR 


N Nu poţi introduce capre 


LL LILI LL LII SLI LULLLLLILI 


R Nu poţi introduce vite străin 
w Eşti obligat să ţii vitele 
5 tot timpul în munte 


aa 
Ille» 


= 
D 


Q aA aA 
D DA- B S O L 1 O O O Lil A Saa 


A 

ÎN DN DN ÎN ÎN IN II ÎN ÎI ÎI II PR IN INI DI IN III II ll 
= 

ÎN ÎN ÎN ÎN IN N N ÎN DN IN ÎN II II II IN IN PI HHHH 


i de lapte 


à $ 
Sträinii pot introduce vite 


Pe izlaz nu se admit decât 


vitele de munc 


N 
E 


ă 


te cu plat 


in mun 


LILI ULILLIII 


an, an 
leel ee 


w Obstenii cu drepturi nestabi- 
~ lite au voie să introducă vite 


D 


RARES 


Desdäunäri 


pentru cei 
, Sancţiuni 
care n'au 
vite 
28 29 


de 7 


e 
= 


amendă 


beneficiul dublu | taxa dublă 
beneficiul dublu | 3 ori taxa 


2 ori taxa 


2 ori taxa 
2 ori taxa 
2 ori taxa 


LN HHHD 


beneiciul dublu 
beneliciul dublu 


MM 
oo 
22 
re re 


| 
Y w 
© © 
2. es 
tă ÎN N It II 
D 
x 
D 


Vite mici, oi, capre, etc. în acelaş mod mai sus pomenit, pot fi în număr de 30—60, 
calculându-se 2 iezi sau 2 miei drept o capră sau oaie (în 11 obştii). Sau au drept să în- 
tretinä un număr mai mare, însă cu autorizarea consiliului (în 10 obştii) cu plata unei 
taxe suplimentare şi variabilă (în 10 obstii). Aceste taxe sunt restituite cetaşilor cu 
prilejul distribuirii beneficiilor (în 3 obştii). 

Unele sate introduc reguli speciale. De pildă, interzicerea de a paşte porci (într'o 
obştie) sau caprele (o obştie) sau vitele care nu sunt ale tale (în 8 obştii). Trebue să ţii 
vitele mari la munte, în tot timpul anului (într'o obştie), în izlaz nu poţi să ţii decât 
vitele de tracțiune şi cele de lapte (într’o obştie). Dimpotrivă, alte obştii recunosc dreptul 
de a paşte orice număr de vite fără de nici o taxă (în 7 obştii) sau cu o taxă (in 6 
obştii) streinii chiar sunt tolerati, dacă plătesc o taxă, în 4 obştii. Una singură dintre 
obştii indică în mod expres că membrii comunităţii care n'au răuşit a se înscrie în re- 
gistrul de drepturi, vor putea cu toate acestea să-şi pască vitele pe izlaz. Ce se întâmplă 
însă cu aceia care mau nicio vită? Ei au totuşi dreptulla o parte din iarba izlazului, 
care va fi mâncată de vitele altora. Ei bine, vor fi desdäunati în bani (în 8 obștii). 

Este inutil să repetăm că satul Nerej se face din nou remarcat prin absenţa totală 
a oricărei regule şi ca peste tot de altfel, aceste reguli sunt mai mult o încercare de a 
pune ordine în viaţa economică a satelor, dar o încercare care nu reprezintă decât un 
efort de logică fără de nici un efect pozitiv. 

n concluzie, tablourile pe care le-am înfăţişat şi comentariul pe care l-am făcut, 
ne arată în mod evident că nici în ce priveşte stabilirea principiului juridic, pe baza căruia 
funcționează obştia vrânceană, nici în ce priveşte precizarea naturii juridice a dreptului, 
pe care îl au cetaşii în obştie, nu există o normă unitară în toată Vrancea şi cu toate 
acestea, toate aceste sate vrâncene nu sunt decât reprezentantele unui aceluiaş tip de 
organizare socială, care pe vremuri s'a bucurat de o mare omogenitate juridică. O dezor- 
ganizare deci a provenit din faptul că vechiul obiceiu al pământului, care ar fi trebuit să 
fie reglementat de legislator, a fost lăsat la bunul simţ al sătenilor. Fiecare sat în parte 
a reuşit să dea o soluţie, însă niciodată aceste soluţii nau putut fi unitare pentru toate 
obştiile din Vrancea. îşi poate cineva lesne închipui ce greutăţi enorme aduce după sine 
această lipsă de unitate juridică a Vrancei. Judecătorii care trebuesc să hotărască un 
interes oarecare, aflat în desbatere în fața lor, mau nici o normă stabilită conform căreia 
să se poată decide. Majoritatea timpului trebue deci să şi-l petreacă pentru a räsfoi dosa- 
rele judecătoriei ca să ajungă cu greutate la reconstituirea nenumăratelor sisteme juri- 
dice valabile pentru fiecare sat deosebit şi pe deasupra această muncă trebue s'o facă 
cu ştiinţa faptului că ceeace stă scris în dosare, menţionat ca normă juridică, apli- 
cabilă obştiei, este de fapt o simplă ficţiune, satele trăindu-şi vieata la întâmplare. Nimeni 
nu ţine în realitate seama de aceste statute, ci cazurile se rezolvă printr'un joc de puteri 
reale, pe care ştiu să le mânuiască chiaburii satelor vrâncene în dauna celor săraci. 
Ceea ce învederează lipsa de organizare juridică a acestor obştii este şi faptul că consiliul 
de administraţie, cu alegere de preşedinţi, casieri etc., nu funcţionează în Vrancea, lăsată 
multă vreme în grija judecătoriilor locale. 

Problema obştiei räzäsesti a fost trecută deputinä vreme în seama Ministerului 
Cooperaţiei. Ministerul Cooperaţiei neavând la faţa locului organele sale, situaţia s'a 
înrăutățit. Astfel din tabloul VI se poate vedea chipul în care au funcţionat administra- 
tiile obştiilor vrâncene, în privinţa cel putin a adunărilor generale care, potrivit legii, 
sunt obligatorii anual. Să nu se uite, pentru ca să se înţeleagă mai bine problema, că 
organizarea juridică a unei regiuni întregi de natura celei vrâncene, presupune o luptă 
adevărată, pe care autoritatea centrală de Stat ar fi trebuit s’o dea, nu atât împotriva 
sătenilor, ci împotriva anumitor profitori ai stărilor de dezordine juridică, care ştiu să 
exploateze situaţiile turburi. 

Efectele practice ale acestei nenorocite stări de lucruri se pot vedea foarte limpede. 
Noua dispozitiune, care prevede că fiecare căruţă de lemne, umblând pe drumuri, trebue 
să fie însoţită de un certificat doveditor al originei lemnului, a însemnat pentru satul 


20 


Nr.crt. 


~ 
= 
la 


OON OA OD 


LG 


VI. Adunärile obstilor din Vrancea, 


NUMELE OBSTEI PROPRIETATEA 1921 | 1922 | 1923 | 1924 | 1925 | 1926 | 1927 | 1928 | 1929 | 1930 | 1931 | 1932 | 1933 | 1934 | 1935 | 1936 | 1937 | 1938 
(2) (3) 4 (5) (6) | (2 (8) | (9 | 001 11) | (12) | (13) | (14) a5) | (6) | (7 | (18) (19) | (20) | (21) 
Nereli eao ne e à 44 Monteorul . . . . .. — — — — — — |dai)|] da da — — da da — — — = _ 
Nereju > . . . +. Lapoşul . . . . . .. — — — — da — da da da da — da da da — — — _ 
Nereju . . . . . + .. Piatra-Secuiului . ..| — — — — — — — — — — — — — — — — — = 
Nereju - - . . . . . . Uru esse ee — — — — — — — — — — — — — — — — — — 
Spulber. . . . . . . . Lapoşul ....... — — — — — |dat)| da da |‘da da — da da — da da — — 
Spulber. .. . . + . . Tojanul ....... — — — — |dat)| — da da da da | da?)| da da | — da | — — — 
Paltin ........ Furu-Mic. - — — = |daw| da | da | da | da |da2| da | da | da | da | da | da | da | — da 
Vâlcani o s.a ese Simionul . . . . . . . — — — — — |dat)| — — da — |da2| — da da da da — — 
Vâlcani-Ghebani-Pra- — — — — — — — — — — — — — — — — — 
huda ... +... .| Tojanul . . . . . .. _ — — — — |dai)| da da da — da da da | — da da — — 
Prahuda ....... Tojanul ....... — — — — — |dal)| da da da — |da da da da da da — — 
Năruja sasae’ Lapoşul de Sus . ..| da! da da da da da | da2)| — da da da da da da da da da da 
Nistoreşti . . . ... Dealul-Secăturii . . .| dal — da | da da | da da a da da | da?)| da da da da da | — — 
Nistoresti . . . | Muntisoarele . . . . .! dali — da | da | da | da | da | — da | da?| da | da | da | — — — — — 
Herăstrău ...... Dealul Secăturii danl — da | da | da | da | da da da | — |da2)| da da da da da da | — 
Herăstrău è Veghiul lui Bucur . .| dat da da da da da da da da da da da da da da da da da 
VAS ae <e Frumoasele. . . . . .|| — — — — |dai)| da da da da — — da da da da — — — 
Väsui. . . . . . . . . Dealul Secäturii . . .|| — — — — — — — — — |da2)| da | da | — — da da da | — 
Spineşti .. S Dealul Secäturii . . .| — — — daul — — da | — |da2| — da | da | — — — — — 
Spineşti ....... Zboina ........ dat)| — da | da | da | da2)| da | da |da2)| da | da | — da | — — da | — — 
ăulişea . . . . . . . Ploştina ....... — da da | da | — da | da da da da da da da da da | da da da 
Păuleşti c Novesele . . . . . . . — — |da1)| da da da da da da | da2)| da da _ da da da da da 
Coza idees rene are Chetricelele. ..... — — j|daĵ| da | da | da | da da — da da | da da da da | da da da 
Tulnici. . ...... Macradeul . . . . . . da!)| da a | da | da | da | da | da da | da2)| da | da | da | da | da | da | — - 
Negrileşti ...... Paiselele . . . . « . .|| — — — — — — — — — — — — — — — — — — 
Negrilesti ...... Roschilele . . . . . . — da | da} | da | da | da | — — da | da2)| da | — da da | — — — — 
Bâsseşt! R RTE N Giurgiu. . . . . . . . dat)| da da | — da | da | da da da |da2)| da | da | da da da | da da | — 
Topeşti. - . . . . . . Giurgiu. . : . . . . . det)| — da da da da da da da da da da da da da da da da 
Poiana . < . . . . . . Musca si Vetrila. — — |dat)| da da da da da da da | da2)| da da da da da — — 
Prisaca-Valea-Sării Căbălaşul de Sus — — — |dat)| da da da da da da | da2)| da da — da — — 
Valea-Sării . .. . . . Pietrosul. . . . . + . da1)| — da da da da da da da — |da?)|] da da — da da da da 
Poduri-Valea Sării. .| Marcu etc. . . . . . . — — — — — = — — — — — — — — — — — — 
Colacu a eee a Fruntea Mare .. ..|| — |dat)| da da da da da da da |da2)| — — da da da da da — 
Poduri-Colacu . . . .| Căbălaşul de Jos. . .| — — — — |da1)| da da da da | da? da — da da — da _ da 
Părosu-Tichiriş Dealul Negru „| — = bad = — = — — — — — — — — — — — — 
uget ........ Hoboaia ....... — — — — — — — — — — — — — — — — — — 
Vidra-Tichiriş . . Tisarul. . . . . . e . danl danl — da da da da da | da da — da da da — da — 
Burca-Vidra .. Vârful Măgurii. - . .|| — da | da | — da | — — — — |[da?)| — — — — — — — — 
Voloşcani 4 Verdele. . - . . + «+ da1)| da da da da da da da — da | da2)| da — — da da — — 
Vidra-Scafari Izlazul... < — — — — — = — — — — da — — da da da da — 
Găuri. . ......: Condratu . . . . . . . danl — — da | — — da da | — — — l'da?)l da da | — — — — 
1) Reconstituirea aşezământului. — 2) Data înscrierii majorilor. 


Nerej, de pildă, un adevărat dezastru economic. Nu că măsura nu ar fi fost bună şi justi- 
ficativă ; dimpotrivă. insă acest certificat de origine, în cazul obştiilor de moşneni nu 
poate să fie dat decât de către consiliul de administraţie al obstiilor ; ori, nerejenii, din 
pricina lipsei de vigilentä a autorităţilor, nici până astăzi nu au o obştie constituită. 
Nerejenii deci nu mai pot transporta nici un car de lemne din pricina lipsei lor de orga- 
nizare juridică. Şi neputinta pentru sătenii din Nerej de a duce lemne la câmp, înseamnă 
neputinta de a aduce înapoi mălaiul necesar existentii familiilor lor, care trăesc în satele 
atât de oropsite de Dumnezeu, ale Vrancei. 

O operă de reconstrucţie a Vrancei este necesară şi se poate face, dar ea va îi impo- 
sibilă atâta vreme cât autorităţile locale cât şi particularii nu vor şti precis care este 
legea care-i conduce. Trebueşte cât mai în grabă, totuşi fără pripeală, să se alcătuiască, 
în urmă unor amănunțite cercetări, un statut legal, uniform, pentru toată Vrancea, care 
să fie nunumai judicios alcătuit, ci şi impus apoi efectiv realitätilor sociale de acolo. 

După ce această ordine juridică va fi făcută, se va putea abia vorbi de o redresare 
economică şi culturală. 


H. H. STAHL şi GH. SERAFIM 


INFLUENȚA INDUSTRIALIZĂRII ASUPRA 
ŢĂRANULUI ROMAN 


Institutul Social Banat-Crişana terminându-şi anchetele în anii 1934—1935 asupra 
problemei depopulării, la sugestia d-lui prof. Gusti a luat în desbatere, după ample 
discuţii avute cu d-l dr. A. Golopenţia, o altă problemă tot atât de interesantă şi de 
mare însemnătate: problema industrializării şi influenţa acestui proces asupra elemen- 
tului autohton românesc. 

Problema aceasta comportă 0 osebită atenţie într'o ţară, unde se manifestă 0 
grăbită şi forțată industrializare, datorită principiului autarhic, ce domină azi vieafa 
economică din Europa. Autarhie provocată de o foarte motivată psihoză de războiu, 
sforțându-se toate Statele, ca să se emancipeze şi în domeniul economic de influențe 
externe, deoarece într'un războiu viitor aproape toate naţiunile sunt amenințate de o 
eventuală blocadă, generală ori parțială. 

Astfel şi România a fost şi este nevoită să urmeze ritmul vremii; fapt ce se 
manifestă convingător în felul cum se produce plasamentul capitalului rulant. In 
privinţa aceasta statistica din Timişoara, deci din un singur oraş, ne dă lămuriri palpa- 
bile, dacă luăm în considerare, că în industria metalurgică d. e. în 1933 s'au învestit 
231.959.000 lei, care sumă a fost în 1937 majorată la 330.083.000 lei; în industria 
electro-mecanicä sau plasat în 1933: 3.115.000 lei, iar în 1937: 8.356.000 lei; în 
industria textilă : 3836.639.000 lei, după patru ani: 507.403 000 Lei; industria de piele la 
1933: 81.744000 lei, la 1937: 84.317.000 lei etc. In total sau învestit in 1933: 
1.370.000.000 lei, iar în 1937: 1.383.591.000 lei, documentând strigăter rolul deter- 
minant al industriei în regiunea aceasta. Şi cum o ramură de producție exercită totdeauna 
şi în toate timpurile înrâuriri adânci asupra vieţii sociale, subsistă prezumția că acest 
proces de industrializare din Banat si din Hunedoara avuse şi are repercursiuni adânci 
şi apupa modului de gândire şi al felului de trair al populației autohtone. 

n orbita acestni complex de probleme, ce se reduce la formula simplă: cum a 
format, ori, a deformat maşina pe omul-român, Institutul Social dela Timişoara a descins 
în vara lui 1038 ja Ohababistra (jud. Severin, lângă Caransebeş); ganl a examina 


22 


această transformare a agricultorului român în muncitor industrial, având să constatăm 
— după ce tot materialul anchetat va fi prelucrat— dacă acest proces de industrializare 
a facilitat urbanizarea elementului autohton românesc? Adică a înlesnit citadinizarea 
lui în sens burghez, formând din acest strat desrădăcinat de glia strămoşeaşcă un mic 
burghez, ori, că a promovat numai proletarizarea sa? 

lată cheia problemei! Dacă această transitie e dăunătoare, slăbind rezistenţa morală 
şi psihică a românului, aruncându-l în braţele proletariatului veşnic nemulţumit, revolu- 
tionar, se mai poate pretinde încadrarea elementului autohton în ritmul precipitat al 
industrializării? Ar fi consult, sub asemenea auspicii, ca să se forțeze şi pe mai departe 
înlocuirea muncitorimii de etnic străin cu muncitori români? Iară dacă trecerea dela 
plug la maşină asigură transformarea ţăranului în mic burghez urban, atunci avem să 
precipităm acest proces, deoarece numai astfel vom asigura românizarea oraşelor 
înstrăinate. 

Si să nu ridice nimenea obiectiunea perimată, că vieata economică fiind guvernată 
de legile ei speciale, procesul de industrializare — cu toate avantajele şi desavantajele ce 
le produce — nu poate să fie dirijat. 

Noi nu acceptăm această teorie — învechită — a liberalismului clasic. Nu există 
o economie naturală cu o rânduială naturală, deoarece însăşi viaţa economică, dela înce- 
putul ei ordonată, a fost încadrată într'o ordine de drept şi guvernată după un sistem 
juridic. „Ştiinţa economiei naţionale“ — zice Albert Hesse în „Weltwirtschaftliches Arhiv“ 
din Kiel, Mai 1938 — „nu face parte nici din ştiinţele naturale, nici din istoriografie“; 
ci principiile acestei ştiinţe sunt guvernate de nişte norme de drept, în vederea 
scopului final. 

In consecinţă sistemul economic urmărind un scop, în cadrele unor norme de drept, 
are toată libertatea ca să-şi aleagă şi mijloacele corespunzătoare scopului propus. Si 
cum scopul trebue să cadreze cu scopul final al Statului, cum sistemul juridic este în 
mâna puterii de Stat, dispunând totodată şi de mijloacele necesare vieţii economice, 
nimic mai firesc decât amestecul direct al puterii de Stat în formarea vieţii economice. 
La punctul acesta de intersecţie se ciocneşte doctrina economiei individualiste, care se 
folosea chiar şi de organizaţia Statului ca de un mijloc subordonat, cu doctrina econo- 
miei etatisté, ce pretinde prevalarea interesului colectiv. Nu producţia, mu beneficiul, nu 
interesul egocentric al individului este scopul final, ci necesităţile consumatorului. In 
lupta perpetuă între „eu“ şi societate, trebue să intervină diriguitor Statul, asigurând 
un just echilibru între interes particular, iniţiativă individuală şi interes colectiv. Şe 
impune deci, o disciplină funcţională şi în domeniul sistemului economic. Şi cum această 
disciplinare revine exclusiv Statului, care este chemat ca să dirijeze economia naţională 
în direcţia interesului colectiv, sintetizat în interesul general al Statului, nimic mai firesc 
decât intervenţia şi a Statului român în procesul de industrializare, deoarece nu este şi 
nu poate să fie în interesul României, ca facilitând procesul de industrializare, să precipite 
şi procesul de proletarizare a elementului românesc, într'o epocă când în vederea cata- 
clismei generale ce amenință Europa, se impune necesitatea istorică a unei cât mai desă- 
vârşite unificäri nationale, cu eliminarea adversitäfilor sociale. Cu atât mai vârtos 
că, fenomenele mai recente ale evoluţiei istorice par a justifica prezumția d-lui P. P. Ne- 
gulescu, exprimată în lucrarea sa recentă („Destinul omenirei“) că, în anumite regiuni 
ale Europei ideia solidarității nationale este înlocuită cu discrepanta stratificärii sociale. 

Inlesnind, deci, proletarizarea ţăranului român, vom slăbi sentimentul solidarităţii 
naţionale, chiar în momentul decisiv al istoriei contemporane. 

Pentru a nu fi greşit înţeles, trebue să repet din nou că, în privinţa rezultatului 
industrializării, anchetatä la Ohababistra, n'avem încă concluziuni definitiv formate, 
deoarece materialul nu este încă complet prelucrat. Şi de altminteri suntem de părere 
că, aceste concluziuni nu pot să fie concludente. Examinarea unui singur sat qu poate 
descoperi jocul forţelor sociale. Chiar din acest motiv Institutul Social Banat kh 
încadrându-se în Serviciul Social şi transformându-se într'un Institut de Cercetări Sociale, 


23 


ca Regionala Institutului de Cercetări Sociale al României dela Bucureşti, îşi va continua 
— în haina nouă şi cu o platosä mai perfectă — anchetele şi în vara anului curent, 
examinând un sat lângă Petroşani, unul lângă Anina şi încă o comună lângă Reşiţa. Si 
abia când vom avea rezultatele prelucrate ale acestor anchete; când vom cunoaşte 
influența metalurgiei şi a industriei miniere asupra elementului autohton român, vom 
putea trage concluziuni definitive; bine înţeles cu privire la aceste regiuni. 

De data aceasta vrem să semnalăm o singură observaţie, ce se desprinde din 
ancheta dela Ohababistra : însemnătatea covârşitoare a omului; şi când zicem om, subin- 
telegem sufletul, spiritualitatea. 

După un vis urât al secolului trecut, care ridicase apoteoza celui mai cras materia- 
lism, privind viaţa economică prin prisma beneficiului individual; degradând „omul“ la 
slugărnicie faţă de maşină; transformând chiar şi pe om în maşină, a venit cea mai 
admirabilă reacţie în renasterea preponderantei spirituale. Omul este repus pe piedestalul 
vechiu, de unde a fost detronat de către maşină. Omul decide soarta maşinei. Căci 
degeaba avem cea mai perfectă maşină, degeaba dispunem de cele mai perfecte arme, 
dacă omului, care se serveşte de aceste unelte, îi lipseşte sufletul! Constiinta inältätoare 
că şi el, oricât de mic şi umil să fie, face parte din un tot; convingerea că munca lui, 
oricât de neînsemnată şi particulară să fie, contribuie la ritmul perpetuu al maşinăriei de 
Stat; — sentimentul firesc al fiecăruia că, părticică fiind din marele corp al naţiunii, are 
datoria sfântă ca să înlesnească înaintarea neamului său; — toate aceste momente 
psihice, spirituale, asigură reuşita deplină, izbânda finală. 

Evident, deci, însemnătatea determinantă a conducătorului unei uzine. Dacă condu- 
cătorul va şti să trezească în muncitorii săi acel simţ de solidaritate fräteascä; — dacă 
va şti, să convingă şi pe cel mai umil muncitor de necesitatea muncii sale; — dacă va 
infiltra în convingerea fiecăruia că, munca depusă este în interesul neamului şi al patriei, 
atunci munca maşinală, istovitoare, se va preface în sufletul muncitorului într'o disciplină 
funcţională, executată pentru binele comun. 

Natural, acest rezultat depinde de doi factori determinanti: de utilizarea benefi- 
ciului, ce nu se poate mărgini la interesul exclusiv egocentric şi capitalist şi de persona- 
litatea conducătorului. 

Dacă conducătorul nu este el singur convins de necesitatea patriotică a activităţii sale; 
nu va avea acea forţă sugestivă, prin care ar putea crea omul nou; pe muncitorul insufletit. 

Ori, la Ohababistra ne-a isbit dela început ostilitatea muncitorilor români, faţă de 
conducerea tehnică a întreprinderii. Există o luptă surdă între conducerea de etnic străin 
şi între muncitorul român. Luptă, ce n'are substrat socialist, ci unul etnic, deoarece 
românul este mai prost tratat ca muncitorul minoritar. 

Cum să putem spera, deci, încadrarea muncitorului român în ritmul vieţii de stat 7 
Şi ce ne vom face, dacă în urma tratamentului master se va proletariza, în loc ca să se 
urbanizeze ? Ce vom face cu un proletar român înstrăinat şi bolşevizat ? 

lată problema momentului prezent şi a viitorului apropiat. 


Dr. CORNEL GROFSOREANU 


SERVICIUL SOCIAL ÎN CHILI 


În toate țările civilizate, Serviciul Social a luat un avânt puternic în perioada post- 
belică, când politica socială a fiecărui stat sia văzut forţată să amplifice câmpul de acti- 
vitate al asistenţei publice şi particulare prin programe sistematice de reforme şi preve- 
deri sociale, impuse fie de nevoile de reconstrucţie ale ţării, fie de cerințele de îmbunătă- 
tire ale rasei, i 


24 


Serviciul Social, care până la războiu se ocupase în special de indivizi rău adaptati 
mediului social, a început să-şi asume sarcina din ce în ce mai importantă din punct de 
vedere al binelui obştesc, dea pune majoritatea populaţiei active, tineretul şi lumea 
muncitorească, în situaţia de a se putea bucura din plin de drepturile şi prerogativele, pe 
cari le asigura colectivitatea organizată. 

În cazul statului Chili, această latură pozitivă a Şerviciului Şocial ne interesează în 
deosebi. În ea se reflectează întreaga politică socială a celei mai îndepărtate republice 
latino-americane, a cărei experienţă în domeniul actiunei sociale merită atentiunea tutu- 
rora. Nu vom trece totuşi cu vederea nici asistenţa socială care, sub imboldul iniţiativei 
particulare a progresat în toate domeniile şi şi-a dezvoltat metode ştiinţifice de muncă. 

Chili se socoate cu drept cuvânt republica din Lumea Nouă, unde după Ştatele 
Unite şi Canada, problemele sociale au preocupat în cel mai înalt grad, pe oamenii de 
stat ca şi pe particulari şi unde deslegarea acestor probleme şi măsurile de prevedere 
socială nu stau cu nimic în urma sistemelor celor mai perfecţionate ale lui „Şocial welfare 
engineering#. 

Aceasta se datoreste si faptului că Serviciul Social în Chili, şi-a făcut apariţia, cel 
putin în aspectele lui curative 1) sau paliative, încă din 1541, când „Real cedula de 7 
octubrefi a lui Carlos V a impus tuturor Viceregilor Americei Latine, îndatorirea 
de a înfiinţa spitale. Pe măsură ce influenţa civilizatoarea Marei Şpanii pătrunde în 
Araucania, operele de binefacere se desvoltă. După spitalele Nuestra Şenora del Şecoro 
şi San Juan de Dios, create de Pedro de Valdivia în 1552, apar azilurile de orfani („Casas 
de Herdanos în 1758 2) apoi în 1759 aziluri de săraci („Hospicios de Pobresf) şi azilul 
de alienati din Yungay (,Çasa de Locost). 


Odată cu independenţa statului chilian, Serviciul Social curativ sau Asistenţa Şo- 
cială se desvoltă cu repeziciune. Tânăra Republică creiază în 1813 Çomisiunea pentru 
Şănătatea Publică, care, în secolul al XX-lea, se transformă în Ministerul Şănătăţii Pu- 
blice. Mai târziu, în 1847, iau naştere „Las Çongregaciones de Hermanes de la Çaridadf 
(infirmieri şi infirmiere aparţinând ordinelor religioase), precum şi maternitätile, dintre 
care aceia a Spitalului Şan Borja (1875) este cea mai importantă. 


Şpiritul de solidaritate socială desvoltându-se din ce în ce mai mult, ajunge să se 
concretizeze în minunata operă începută pe la 1889, graţie iniţiativei particulare, sub 
numele de „Junta de Beneficencia Publicat. Organizat sub preşedinţia E. Ş. D-lui Balma- 
eeda, acest „Consiliu Superior de Binefacere Publicäf continua să se ocupe şi astăzi 
de toate spitalele, preventoriile, sanatoriile, coloniile de vacanţă precum şi de mater- 
nitätile din Chili. Azi ,Juntaf este o instituţie mixtă-publică şi particulară-subven- 
tionatä de stat şi dispunând de fonduri considerabile, legate de congregatiile religioase 
şi de proprietarii bogaţi. 

Ea colaborează cu Ministerul Sänätätii Publice Ja îmbunătăţirea sănătăţii publice 
şi în consecinţă la ridicarea fizică a rasei ea se ocupă, împreună cu „Gonsejo Nacional del 
Ninof (Consiliul National al Copilului), de asistenţa şi de educarea orfanilor şi de plasa- 


1) Serviciul Social, astfel cum este interpretat în cursul acestui studiu, a fost definit în mod tehnic prima dată 
la Conferinţa dela Milford, Pensylvannia, în 1923, apoi la Conferinţa Internaţională a Serviciului Social ţinută la Paris în 
Iulie 1928. După această 'definiţie, Serviciul Social este : „întrebuinţarea metodică de către individ, cu sprijinul specialiş- 
tilor titrafi, a tuturor mijloacelor de acţiune socială (diferite instituţii de binefacere şi de prevedere socială, legi sociale, 
centre de recreaţie, cămine culturale, etc.), pentru a-şi asigura adaptarea maxima la cerinţele mediului său soclal. 
Pentru mai multă claritate, conferinţa dela Paris a împărţit Serviciul Social în patru categorii: Serviciul Social 
curativ, Serviciul Social paliativ, Serviciul Social preventiv şi Serviciul Social constructiv, carl se pot reduce la două: 
Serviciul Social curativ şi Serviciul Social constructiv. Primul înseamnă: totalitatea măsurilor la cari au recurs 
asistenții sociali şi tehnica specială pentru a ajuta indivizi! cari, datorită unor defecte fizice, psihice sau sociale, pasa- 
gere sau permanente, independente de voinţa lor, nu pot singuri să realizeze adaptarea lor la mediu. 

Serviciul Social constructiv este ansamblul tuturor mijloacelor de educaţie socială, cari, cu ajutorul legislaţiei 
sociale, permit adaptarea maximă a individului normal, socializarea sa prin desvoltarea potentialitätilor sale gl cunoag- 
şterea mediului său. 

2) Castello Orellana Rosa „Las origines de la Caridad en Chili+, Servicio Social, Santiago Ano XI, No. 12, 1937, p. 69, 


29 


mentul familial. Animată de acelaşi imbold, al imbunätätirei rasei, asociatia catolică „EI 
Patronato de la Infancia“... (Protecţia Copilului) completează opera de asistenţă a co- 
piilor prin numeroasele orfelinate de sub conducerea maicelor catolice şi printr'un centru- 
model sistem „cottage“ creiat în 1937. 

Aici copiii de ambe sexe şi de diferite vârste sunt grupaţi câte 20 în fiecare „cottage“ 
în jurul directorului şi directoarei fiecărei unităţi de grup. Directorul şi directoarea 
îndeplinesc rolul de päriati şi încearcă a crea în jurul copiilor de sub îngrijirea lor, chiar 
atmosferă cât mai apropiată de aceea a căminului familial. 

O altă organizaţie „La Cruz Roja de la Juventua“ (Crucea Roşie a Tinerimii) se 
ocupă de educaţia socială a şcolarilor şi de trimiterea lor în colonii de vacanţă, pe când 
Juzgado de Minores“ (Tribunalul pentru minori) cu întreg aparatul său de judecători de 
asistență socială, supraveghează educaţia socială a minorilor delicventi şi readaptarea 
lor la mediul social. 

În afară de aceste institutiuni mai există o întreagă serie de organizatiuni de 
binefacere, dela „cluburile mamelor“ până la azilurile pentru bătrâni, dela „Asociacion 
Cristiana de los Jovenes“ (A. C. T.) până la asociaţiile lucrătorilor, dela „Asilos de los 
Ciegos“ (Azilurile pentru orbi), până la ,Manicomios, sau „Casas de Locos“ (case de 
sănătate sau aziluri de nebuni). Este cu neputinţă să le enumărăm pe toate, căci ar 
însemna să redactăm anuarul instituţiilor Serviciului Social curativ, îndepărtîndu-ne 
astfel de la scopul acestui articol, care îşi propune în deosebi să scoată în relief spiritul 
de care este însufleţită legislaţia socială chiliană. 


Vom trece deci la Serviciul Social constructiv, prin care statul chilian îşi propune 
să desvolte în cel mai înalt grad, posibilităţile latente ale elementelor pozitive ale naţiunii 
copiii, tineretul, lucrătorii adulţi spre a îmbogăţi patrimoniul naţional, prin aportul per- 
sonal de muncă productivă, creatoare de valori sociale, economice, culturale şi artistice. 

Acest program de socializare a viitorului cetăţean .chilian, ne interesează îndea- 
proape, mai ales de când s'a introdus în legislaţia noastră Serviciul Social obligatoriu. 

Pentru o mai uşoară înţelegere, vom prezenta acest program, sub un întreit aspect 
schematic, deşi în realitate legislaţia socială, acţiunea socială, şi cultura socială, cele trei 
aspecte ale Serviciului Social constructiv, se completează reciproc şi se îmbină într'o 
rețea de relaţii interdependente, în care nu este totdeauna uşor a le deosebi. Vom încerca 
totuşi a desprinde, în trăsături mari, legislaţia socială, acţiunea socială şi culturală în Chili. 

Privind legislaţia chiliană în ansamblul măsurilor ei preventive, ea vine în al 
doilea rând după aceea a Germaniei. 

Bazată pe principiile de justiţie socială preconizate de Preşedintele liberal E. S. 
Don Arturo Alessandri Palma, şi inspirată de un ideal naţional, ea urmăreşte desvoltarea 
naturală şi bună starea individului mijlociu, asigurându-i sănătatea, educaţia, activitatea 
şi bätrânetea. Deci protecţia statului intervine în ceea ce priveşte respectul drepturilor 
individului la securitate şi la un standard de viaţă medie. 

Prima dintre legile sociale, considerate din punctul de vedere al importanţei lor, şi 
nu după dată, este legea Nr. 3185 3) din 13 Ianuarie 1917 asupra protecţiei copilului, 
care favoriza crearea de maternitäti. Ea a fost înlocuită în 1925 prin „Legea Protecţiei 
Mamelor Lucrătoare“ (Decreto ley Nr. 442 din 6 Aprilie 1925, 4) care preconizează 
desvoltarea normală a copilului. In primul rând ea asigură mamei şi copilului, timp de 
40 zile înainte şi 20 zile după naştere, odihnă completă plătită, precum şi îngrijire 
medicală, în cele mai bune condiţii higienice, aşa după cum se găsesc în maternitätile 
publice ale Juntei sau ale lui „Seguro Obrevo“ (Asigurărilor Sociale). Apoi, cu concursul 
Ministerului Sănătăţii şi al lui „Consejo Nacional de Nino“, ea urmăreşte copilul în 
timpul perioadei lui de creştere şi a vârstei preşcolare, prin consultaţii medicale săptă- 


3) Escribar Mandiola, Don Hector: „La proteccion del Trabajo“, Servicio Social Santiago, p. 175, 
4) Idem, p. 175. 


26 


mânale pentru sugaci, prin supravegherea alimentaţiei (care se face la „Gottas de Leche“ 
sau distributiuni de lapte) si prin instituirea de scoli maternale unde copilul dela 2—5 
ani, în contact zilnic cu cei de o seamă cu el, se obisnuieste cu viaţa colectivă sub 
tutela şi supravegherea personalului specializat. 

Prevederile acestei legi se completează prin legea Nr. 6020 „de los Assignaciones 
Familiales“ (asupra salariilor familiale) din 8 Februarie 1937 5), care, printr'o contribuţie 
egală de 2°/, asupra salariilor din partea patronilor şi funcţionarilor particulari, asigură 
o primă de alimentare familiilor numeroase ale acestora din urmă. 

În ceea ce priveşte educaţia copilului, legea instrucției publice obligatorii din 1920, 
asigură un minimum de 7 ani de studii primare tuturor copiilor fără excepţie, indiferent 
dacă ei aparţin mediului urban sau rural. 

n legătură cu educaţia şi protecţia copilului mai există legea sanitară a inspecției 
medicale a şcolarilor, care înfiinţează pe lângă fiecare şcoală publică un serviciu medical 
pentru supravegherea sănătăţii şcolarilor şi pentru organizarea coloniilor de vară. 

Protecţia muncii, în ceea ce priveşte ea a fost propusă Camerei Deputaţilor în 1920 
tot de către E. S. Don Arturo Alessandri Palma ea a primit însă o formă definitivă în 
„Codigo del Trabajo“ (decreto con fuerze de leg 178) din 13 Mai 1931. Acest cod regle- 
mentează munca minorilor, femeilor şi tuturor categoriilor de lucrători, inclusiv lucrătorii 
agricoli (art. 75— 82). El consacră drepturile lucrătorilor de a se organiza în sindicate 
pentru a-şi apăra drepturile şi a soluţiona toate conflictele de muncă colectivă prin 
intermediul Inspectoratului Muncii şi al Consiliilor Muncii sau al Curţilor de Conciliere 
şi Arbitraj (art. 518 din Codul Muncii precum şi titlul 2, cartea IV) °). 

Cea mai puternică protecţie contra hazardelor muncii o oferă Legea Nr. 4054 „del 
Seguro Obligatorio de Enfemedad Invalidez y Vejez“ (legea asigurărilor sociale din 
8 Sept. 1924), care ocroteşte pe toţi lucrătorii, inclusiv pe oamenii de serviciu şi pe 
muncitorii agricoli, împotriva accidentelor,‘invaliditätii şi bătrâneţii. Ea le asigură 
îndemnizaţii în caz de boală, de invaliditate, temporară sau permanentă, şi de accidente 
mortale precum şi o rentă viageră lucrătorilor bătrâni. Această lege e bazată pe 
principiul participării la cheltuelile de asigurare în mod egal a statului, patronului şi 
lucrătorului, principiu inspirat din legislaţia germană. 

De curând, prevederile legii „Del Descanso Preventivo“ ori de „Medicină Preventivă“ 
(prezentată în 1923 de Dr. Cruz Coke, Ministrul Sănătăţii publice,7) au drept scop 
îmbunătăţirea sănătăţii lucrătorului, dând acestuia posibilitatea să capete un concediu 
plătit atunci când sănătatea lui este primejduită. Legea consacră deasemenea dreptul 
lucrätorului sau funcţionarului la o muncă potrivită cu capacitatea lui şi introduce 
astfel un nou drept în legislaţia socială. 

Această scurtă privire asupra legislaţiei chiliene, ne arată că ea şi-a însuşit prin- 
cipiile de justiţie şi de prevedere socială preconizate de către Biroul Internaţional al 
Muncii. In anumite cazuri, cum sunt de pildă drepturile sindicatelor agricole din Pata- 
gonia şi Ţara Focului, ea a depăşit chiar normele recomandate de acest Areopag Interna- 
tional al Muncii. Ca în Noua Zelandă şi în Australia, sindicatele acestea recunosc sala- 
horilor şi lucrătorilor agricoli dreptul de a-şi proteja munca şi remuneraţia lor prin 
contracte colective, în acelaşi fel ca şi lucrătorii industriali. Totuşi nu toţi muncitorii 
agricoli se bucură de această protecţie, dat fiind că în provinciile agricole ca de pildă, 
Bio-Bio, Rancagua, O’Higgins, Talca, proprietarii latifundiari îşi păstrează cu îndă- 
rătnicie prerogativele lor feudale, menţinând pe ,inquilinos“ (dijmaşi) într'o stare de 
vasalitate economică, împotriva căreia luptă acţiunea socială în mediul rural. 

n rezumat, meritul legislaţiei chiliene constă în această precizare a principiilor 


5) Errazuriz de Walker, Angelica: „El Campesino Chileno Y la Visitadora Social,“ Servicio Social, Santiago, Ano 
XIE Nr. 1, 1938, p. 17. 
br 6);Escribar Mandiola, Don Hector: „La Proteccion delTrabajo“, Servicio Social, Santiago, p. 182, 183. 
l! ura © SE el Presidente de la Republica: „Mensaje en la apertura de las sesiones ordinarias del Congreso Naci- 
onal 21 de Mayo de 1938, „Santiago. Imprenta Fiscal de la Penitenciaria, 1938, p. 57, 58. 


27 


funda mentale de justiţie socială, care călăuzesc întreaga acţiune a ţării, mult mai flexibilă 
în practică, decât în litera legii. 

Se înţelege prin acţiune socială, opera de educare socială şi de prevenire pe care 
o urmăreşte personalul tehnic al Serviciului Social constructiv. Ea se distinge greu de 
acţiunea strict culturală a Serviciului Social constructiv, cu care se poate confunda, dat 
fiind că nu există între eledecât o diferenţă de grad. Acţiunea socială nu diferă de acţiunea 
culturală decât prin faptul că surorile de ocrotire şi asistenții sociali sunt forţaţi, după 
necesităţi, să se abată dela programul lor, care are drept scop socializarea individului, 
pentru a recurge la tehnica şi tratamentul Serviciului Social curativ, dat fiind că în viaţă 
reală cele două ramuri se îmbină într'o reţea de relaţii complexe. 

Scopul acţiunii sociale este de a populariza pentru lumea muncitorească, indus- 
trială şi agricolă, spiritul legislaţiei sociale, de ai pune în măsură să cunoască drepturile 
pe care i le acordă justiţia socială, de a facilita procesul de socializare şi de adaptare al 
fiecărui individ, de a evita crizele de dezorganizare individuală şi colectivă, de a proteja 
pe muncitorii industriali şi agricoli, punându-i în stare să se conducă ei înşişi, fără 
sprijinul moral al Serviciului Social. 

Acţiunea socială a pătruns în Chili în toate domeniile activităţii publice şi particu- 
lare, mai ales de când personalul tehnic pregătit în institutiuni speciale 8) a putut să-şi 
exercite misiunea lui pe un câmp din ce în ce mai larg. 


Serviciul Social a fost introdus mai întâi în întreprinderile industriale, cu scopul de 
a ameliora standardul de viaţă al lucrătorilor. Patronii, dintr'o preocupare fie umanitară, 
fie utilitaristă, au acceptat cu mult entusiasm prevederile Codului Muncii care impunea 
înfiinţarea de săli de odihnă şi de alăptare pentru lucrătoarele mame cu copii sugaci, sub 
conducerea şi supravegherea asistentelor sociale. Astăzi patronii industriilor de salpetru, 
de sticlă, de zahăr, de textile, de alimente gtc., convinşi că randamentul lucrătorilor creşte 
când munca este efectuată în condițiuni favorabile şi higienice, au permis Serviciului So- 
cial să se desvolte, încurajând pe asistentele sociale industriale să întreprindă, pe lângă 
supravegherea sălilor de odihnă, de alăptare şi de mâncare, un program de educaţie civică 
şi de recreatie în care figurează lectiuni asupra asigurărilor sociale, despre îndatoririle 
civice şi spiritul de colaborare şi de recreatîe. 

La rândul său, Guvernul chilian a introdus Serviciul Social curativ şi constructiv în 
toate ramurile de activitate: în şcoli primare şi în Universităţi, în armată, în aviaţie, 
în poliţie, la căile ferate, la Asigurările Sociale, până si la „Presidencia“ (Reşedinţa Pre- 
şedintelui Republicii). Rare sunt ţările unde Serviciul Social prezintă un câmp de acţiune 
atât de variat şi de mare. Chiar şi Statele-Unite, patria Serviciului Social modern ştiin- 
tific, nu se pot mândri cu o acţiune socială aşa de multilaterală, cu toate că îşi păstrează 
prioritatea în ceea ce priveşte perfecţionarea metodelor de lucru şi desăvârşirea organi- 
zării Serviciului Social, 

Pe terenul actiunei sociale strict culturale, programul autorităţilor chiliene, elaborat 
în 1920, se aseamănă în mai multe puncte, cu programul de ridicare socială a mediului 
rural, preconizat de Legea noastră din 18 Octomvrie 1938, asupra Serviciului Social obli- 
gatoriu. Totuşi programul chilian nu prevede obligativitatea serviciului social pentru 
tineretul universitar şi nici nu se desfăşoară cu ritmul intens al căminelor noastre cultu- 
rale. Este un program de pătrundere lentă, în masa lucrătorilor agricoli şi industriali, 
care tinde la educaţia lor civilă, pentru a le permite să-şi asigure un standard de viaţă 
Îi 


3) Guvernul chilian a creat îri 1925 o Şcoală Superioară de Serviciu Social, unde specialiştii străini au fost invitaţi 
să aducă aportul lor de experienţă în chestiunile de organizare şi metodologie. Astăzi absolventele Şcoalei Superioare de 
Serviciu Social se ridică la 200 iar înscrierile anuale pentru cei trei ani de studii, au atins cifra de 154. Pe lângă această 
şcoală, Universitatea Catolică din Santiago a înfinţat şi ea în 1929, o Şcoală Catolică de Serviciu Social care specializează 
absolventele sale in Serviciul Social Industrial (un total de 50 de asistente sociale diplomate). Junta de Beneficiencia şi 
Facultatea de Medicină a Universităţii Naţionale au organizat trei Institute de Surori de Ocrotire-—cu totul independente 
de institutele de infirmiere unde până în prezent au fost pregătite 500 de surori de ocrotire, menite să aplice programul 
sănătăţii publice la sate şi orage. 


28 


mai ridicat si o utilizare mai înţeleaptă a avantajelor vieţii colective, care se supun 
astăzi unui plan dirijat. 

Programul actiunei culturale chiliene se bazează pe principiile legislaţiei sociale: 
solidaritatea etnică în ceea ce priveşte îmbunătăţirea traiului cu scopul ulterior de a ame- 
liora rasa, de a redeştepta energiile naţiunii şi de a promova o renaştere economică şi 
culturală. 

Legislatorii chilieni au fost printre primii care şi-au dat seama de însemnătatea să- 
nätätii populaţiei muncitoreşti, agricole şi industriale. Pe lângă măsurile legislative mai 
sus menţionate pentru protecţia sănătăţii publice, mişcarea pentru salubrizarea locuinţei 
a început în 1906 cu Legea Nr. 1838 din 20 Februarie asupra „Habitaciones para Obre- 
ros“ (locuinţele muncitorilor). Această lege a fost modificată de repetate ori până în 1938 
când Legea Nr. 6172) din 22 Februarie asupra Casei Locuinţelor Populare („Caja de 
Habitacion Popular“) a oferit tuturor lucrătorilor industriali şi agricoli, posibilitatea de 
a-şi construi locuinţe ieftine, plătibile în rate lunare în termen de 20 de ani. Această 
lege tinde a elimina bordeele colective („Los Coventilons“) din centrele urbane, adevă- 
rate furnicare umane cu mijloacele sanitare primitive şi insalubre precum şi casele dără- 
pănate ale lucrătorilor agricoli. 

Pe lângă locuinţă, hrana poporului a preocupat în deosebi pe oamenii de stat chi- 
lieni, cari prin Legea din 1931 asupra hrănirei sănătoase („Alimentacion Popular“) au 
încercat să remedieze efectele unei alimentatiuni sărace în vitamine. Astfel s'au înfiinţat 
pe lângă şcolile primare centre de demonstraţie asupra valorilor vitaminelor şi caloriilor 
şi sau desvoltat restaurantele populare, unde lucrătorii urbani pot obţine o hrană sub- 
stantialä cu preţuri minimale. De la creerea sa, în 1931, Consiliul National de Alimentaţie 
a depus o muncă uriaşă pentru educaţia poporului în ceea ce priveşte valorile nutritive 
ale alimentelor de bază (mineralele şi vitaminele). Sesizat de importanţa unei hrane sănă- 
toase, regeneratoare de forte, guvernul a invitat în 1927 pe specialistul japonez, d-l Pro- 
fesor Yadasu Saiki, şi în 1931 pe Comisia Alimentară a Ligii Naţiunilor ca să întreprindă 
o anchetă specială în Chili. Studiul acesta a constatat că consumatia zilnică a laptelui în 
1935 se ridica la 40 cc. 19) de persoană faţă de 710 cc. în Danemarca, 240 în Olanda şi 
numai 4 cc. în Japonia; consumatia untului la 0.1 gr. de persoană (0.19 cu brânză) faţă 
de 41 gr. in Noua Zelandă, 19 gr. în Elveţia, 16 în Germania si 3 în Italia; consumaţia 
ouălor la 2.5 gr. la Chili faţă de 30 gr. în Germania, 48 gr. în Statele-Unite; consumatia 
fructelor la 0.70 gr. la Chili faţă de 210 gr. la Statele-Unite, 108 gr. în Olanda şi 85 gr. în Ger- 
mania ; a peştelui la 1.10 gr. faţă de 31 gr. în Germania, 68 gr. în Anglia şi 90 gr. în Japonia. 

Dela publicarea rezultatelor şi recomandărilor acestei Comisiuni, mişcarea asupra 
îmbunătăţirei hranei a câştigat teren, Ea nu s'a oprit numai la incintele oraşelor, unde 
medicii specialişti, surorile de ocrotire şi asistentele sociale au întreprins educaţia popu- 
latiei muncitoreşti. Ea s'a întins şi în păturile lucrătorilor agricoli. Unii din marii pro- 
prietari, care au urmărit în de aproape opera uriaşă a Ministerului Sănătăţii, în provincia 
O'Higgins, în ceea ce priveşte popularizarea chestiunilor de higienă, de sănătate publică, 
de creşterea şi hrana copilului. de alimentaţia adultHor etc., au angajat asistente sociale 
pentru educaţia dijmaşilor şi familiilor lor, asistente cari au organizat căminuri culturale, 
cicluri de conferinţe etc. Astfel, la Quilicura 1!) şi la Bella Vista 12), Serviciul Social a 
dat roade bune nu numai în ceea ce priveşte educarea populaţiei agricole (50%/ din popu- 
latia totală 15); el a deşteptat tot odată şi interesul marilor proprietari (0.4°/, din agricul- 


9) S, E. al Presidente de la Republica: „Mensaje en la apertura de las sesiones ordinarias del Congreso Nacional 
21 de Mayo de 1938 Santiago, Imprenta Fiscal de la Penitenciaria, 1938, p. 64. 

1) Dragoni, Carlo & Dr. Et, Burnet: „Rapport sur l'alimentation populaire au Chiii“, Bulletin de l'organisation 
d'Hygiene, Société des Nations Vol VI, Nr. 3, 1937, p. 345. 

1) Cereceda de Lopez, Barta: „Servicio Social Rural“, Servicio Social, Santiago Ano XI Nr, 3, 1937, p. 187, 

2) Errazuriz de Walker, Angelica: „El + ampesino Chileno y la Visitadora Social, Servicio Social, Santiago, Ano 
XII, Nr. 1, 1938, p. 30. 

13) Rodriguez B. Aurora: „El Consejo Nacional de alimentacion y su plan de Alimentacion Popular“, Santiago 
Impreta Universitaria, 1937, p, 25. 


29 


torii chilieni care posedă 16.924,683 hectare sau 61.9 /,'#) in terenurile arabile) cari au 
întreprins, fără mari sacrificii băneşti, opera de ridicare socială, morală şi spirituală a 
ţăranului, făcând apel la cunoştinţele tehnice ale personalului Serviciului Social. 

Crearea cooperativelor agricole şi a şcolilor de agricultură practică încoronează 
opera acţiunii culturale chiliene la sate. Lipseşte fără îndoială, în Chili, centralizarea 
mişcării culturale la sate şi oraşe printr'un organ special, cum este Serviciul Social la 
noi în ţară. Diferitele autorităţi şi iniţiativa particulară promovează, fie în mod indepen- 
dent fie în colaborare, ridicarea socială a naţiunii, fără opera de coordonare a unui orga- 
nism special. Totuşi interesul public pentru îmbunătăţirea traiului păturei muncitoreşti 
este atât de viu şi de adânc, încât sfortärile dezinteresate ale guvernului şi ale particula- 
rilor au fost încoronate cu succes. 

Creşterea copiilor este supraveghiată de către organele competente ale statului, 
menite să îmbunătăţească condiţiile de trai şi să îmbogăţească astfel moştenirea biolo- 
gică a rasei. 

Pregătirea tineretului devine din ce în ce mai tehnică pe măsură ce se desvoltă şcoli 
de specialitate, agricole şi industriale. 

Păturile muncitoreşti se bucură de o legislaţie socială şi de o reglementare a con- 
ditiilor de lucru, care le permite să ridice treptat standardul lor de viaţă. 

Funcţionarii publici şi particulari, mai ales masa salariaţilor mijlocii, sunt şi ei orga- 
nizati pentru protecţia intereselor lor profesionale. Există din partea claselor privilegiate 
— capitalisti industriasi şi proprietari latifundiari— o adevărată preocupare pentru inte- 
resele claselor mijlocii şi muncitoreşti, Desigur că structura socială a republicei chiliene 
S raporturile dintre capital şi muncă nu au atins forma perfectă, la care tinde Serviciul 

ocial, In repetate cazuri legea rămâne, ca şi în mai multe alte state, un simplu deziderat, 
un ideal neatins, Intre realităţile optime şi deficienţele unor instituţiuni şi organizatiuni 
apar contraste izbitoare. Totuşi Chili a reuşit să desvolte un Serviciu Social curativ şi 
constructiv ale cărui ramuri de activitarea socială şi culturală, la sate şi oraşe, au putut 
servi drept pildă celorlalte republici latino-americane. 


CHRISTINA GALITZI 


E T N O B O T A N I C A 


O SCHITARE A PROBLEMELOR CE SE PUN ÎN ACEST DOMENIU 


Din cadrele Botanicei se desprinde, tot mai mult şi la noi, acest ram al ştiinţei, în 
sfera preocupărilor căreia intră credinţele şi practicile în legătură cu lumea plantelor, aceste 
vietăţi, care punând în circulaţie formele cele mai comune de materie şi energie, şi plecând 
dela ele ajung să prepare substanţe extrem de variate şi complexe. Deoarece o schitare 
a problemelor ce ni se pun în acest domeniu nu s'a făcut la noi până acum, vom căuta să 
le fixäm, 

Omul dela ţară, agricultor sau viticultor, nu are alte griji decât acelea de-a face 
să rodească lanurile sale si cu atenţia încordată supraveghează răsărirea grâului, inflo- 
rirea viilor; fiecare zi aduce o grije nouă, o ocupaţie nouă; odată îl ameninţă gerul, altădată 
îi culcă furtunile culturile, într'un alt moment se plânge de secetă sau îl nelinişteşte înce- 
tineala cu care se coc semănăturile“, spune /. Constantin !). Dar nu numai cele cultivate 


1) Dragor], Cario & Dr. Et. Burnet: „Rapport sur J'Ajimentation Populaire au VRUD, Bujjetin de Organisation 
d'Hygjene, Societe des Nations, Vo]. [V, Nr. 3, 1937, P, 329, 
1) I, Consfanfin et F, Faideaux : Les plantes, 


30 


intră în sfera preocupärilor omului dela ţară, ci şi cele spontane, dintre care cu unele duce 
adevărată luptă pentru a le alunga din semănăturile sale. În unele a găsit hrană, într'altele 
leacuri, colori ş. a. „Dela ierburile cele mai umile până la arborii gigantici, sub toate 
latitudinile, în toate stadiile de civilizaţie, ele joacă un rol care de mult timp a preocupat 
şi preocupă specialiştii, cărți numeroase, adeseori detailate le-au fost consacrate“ spune 
P. Şébillot?) şi totuşi cercetătorii mereu descopăr lucruri noi, interesante, în acest domeniu. 

lată dece li s'a creat unora o atmosferă de mit şi roiesc în jurul lor adeseori o serie 
de credinţe deşarte, care trebuiesc cercetate pentru o cât mai amplă cunoaştere a patri- 
moniului etnic. Fiecare popor le are într'un grad oarecare, pentrucă rolul plantelor nu s'a 
redus niciodată numai la acela de-a satisface cerinţele vitale; peste tot au fost leacuri 
pentru vindecarea durerilor trupeşti, pentru unii au fost idoli, puteri oculte protectoare 
le-au fost atribuite în toate timpurile, şi tot la ele s'a recurs în problemele din domeniul 
vieţii sufletesti, anumite dorinti, a căror rezolvare iese din cadrul puterilor omeneşti ca : 
dragostea, urâtu}, norocul ş. a. 

Cercetările în acest domeniu sunt relativ recente şi din seria cercetătorilor contribuţii 
valoroase au fost aduse de către $. Mangiuca, Gh. Leon, Ş. FI. Marian, Dr. Çräiniceanu, 
Zach. Pantu ş. a. Noi contribuţii s'au adus în timpul din urmă din toate provinciile 
româneşti, datele fiind adunate de naturalişti consacraţi, dar totuşi insuficiente datorită 
bogăției imense de material care aşteaptă încă să fie pus în lumină. Çercetärile, mai ales 
cele mai noi, s'au îndreptat în primul rând spre întrebuintärile medicinale, desigur cele 
mai numeroase, dar nu trebue urinărite numai acestea, ci trebue urmărite credinţele 
expuse mai mult dispariţiei şi poate cele mai interesante, în legătură cu apariţia plantelor, 
prisma prin care le priveşte poporul şi puterile ce le-au fost atribuite unora. 

Orizonturile larg deschise pentru cercetare a satelor noastre, prin Fundaţia Çultu- 
rala Principele Carol, ne vor da desigur şi acest material din diferitele regiuni ale ţării, 
deoarece frânturile de credinţe adunate până acum sunt departe de-a satisface cerințele 
unei prelucrări sistematice a materialului, nu numai în domeniul Etnobotanicei, ci şi în 
alte domenii, care privesc vieata satelor noastre. Adunarea se va putea face numai parti- 
cipând la vieata obstii, stând timp mai îndelungat în mijlocul sătenilor, care numai astfel 
îşi vor desvălui sufletul şi vor spune lucruri pe care nu le ştiu nici intelectualii care trăiesc 
în mijlocul or, necum să le adune specialiştii în escapade folcloristice, în maşini confor- 
tabile, în zilele de sărbătoare când lumea satelor e adunată în juru] horelor sau e grupată 
în lungul ulitelor la sfat. Colaborarea între diferitii specialişti în cadrul echipelor este 
extrem de prețioasă si se vor putea da lucruri sigure pe deplin clarificate şi în domeniul 
etnobotanicei. Medicul, filologul, sociologii sunt cei care vin în ajutorul botanistului la 
fixarea terminologiei, la stabilirea bolilor şi la interpretarea anumitor fapte ca dispariţia 
unor credinţe sau stabilirea factorilor care au contribuit la menţinerea lor, ş. a. 

Poporu nu are noţiuni precise asupra diferitelor afecţiuni a organelor şi de multe ori 
le trece deavalma ca dureri de şale, dureri de pântece ş. a. Terminologia medicală 
populară de cele mai multe ori este dată fără corespondentul ştiinţific şi o precizare sigură 
nu o vor putea face naturaliştii dacă nu au concursul medicilor. 

Factorii sociali au contribuit la menţinerea practicilor cu buruieni, mai ales în regi- 
unile de munte, izolate, unde depărtarea mare, chiar a cătunelor de centrul satului, face 
pe bolnavi să nu poată beneficia de serviciile medicului, chiar dacă acesta este în comună. 
Alteori apropierea oraşului, cu medici, farmacii şi cu lumea de aici care nu mai crede în 
buruieni şi babe, a contribuit la părăsirea lor. Dispar în primul rând numeroasele credinţe şi 
practicile magice; la întrebuinţările plantelor cu un efect terapeutic real se renunță mai greu. 

Intelectualii satelor, fără să le cunoască, le declară războiu şi adesea, în sate babele 
spun: „să nu mă spui părintelui că ţi-am spus, că ne tot ceartă pentru ele“, ş. a. 

(Câte alte probleme ni se pun, care nu pot fi rezolvate, cred, decât în cadru] unor 
strânse colaborări dintre specialiştii diverselor domenii. 

TOT | | 
2) P. Sébillot: Lg Folklore. 


51 


Lucrurile se dau uitärii si e firesc, e normal. Viata satelor se schimbä pe 21 ce trece 
pentrucä „viaţa socială nu este o realitate încremenită, gata făcută, ci o realitate în 
continuă devenire, este cea ce numim un proces social“ spune Prof. D. Gusti 5). De 
aceea se impune în primul rând adunarea materialului şi în capitolele ce urmează vom 
căuta să fixăm problemele ce se pun în legătură cu lumea plantelor. 


TERMINOLOGIA BOTANICĂ POPULARĂ. „În numele cu care poporul a botezat o plantă 
găseşti mereu expresia incomparabilei puterii de observaţie a Românului ca şi a istetimei 
cu care el nimereste cuvântul sau figura cea mai sugestivă pentru a-şi formula observaţia. 
O mulţime de numiri sunt ferestruici în dosul cărora ghiceşti contururile unei legende ; prea 
numeroase sunt acelea care rezumă, ca o reţetă, experienţa seculară a ţăranului în vinde- 
carea unei boli. Ele te conduc de multe ori la numiri, credinţe sau practici cu mult mai 
vechi decât vremea în care s'a rostit cea dintâi vorbă românească — sau trădează con- 
tactul molipsitor cu graiul altor popoare“ spune D-I E. Pop ?). 

Cunoaşterea numirilor de plante nu-i valoroasă numai întru cât n'au fost semnalate 
până atunci. Semnalarea numirilor comune şi a întrebuinţărilor plantelor din această 
categorie, ne va da un indiciu, pe care îl bănuim, că sunt cunoscute peste tot, pe întinsul 
plaiurilor româneşti, nu numai sub acelaş nume, ci având şi aceleaşi întrebuinţări. De 
obiceiu au mai multe căci au fost la îndemâna tuturor. Semnalarea numirilor şi între- 
buintärii plantelor cu o arie de răspândire legată de un anumit mediu; o arie de răspândire 
mai restrânsă, ne va da indicii şi mai preţioase, punându-ne în lumină adeseori criteriile 
după care a botezat poporul plantele. Unii s'au legat de coloarea florilor, în alte părţi de 
forma frunzelor ori de întrebuințările în medicina populară, ş. a. 

Adunarea lor trebuie făcută de către botanişti pentru o determinare botanică precisă, 
numirea fără aceasta fiind lipsită de interes, deoarece sătenii din diferitele regiuni ale 
țării cunosc sub acelaş nume alte şi alte plante, numiri bazate pe caractere asemănătoare. 
larbă grasă de ex. nu este numai Sedum maximum Suter care are frunzele cărnoase ci şi 
Portulaca oleracea L. şi Sempervivum tectorum L. care prezintă aceeaşi însuşire. Alteori 
asemănări vagi au dat loc la aceeaşi numire, de ex. sub numele de „Sburătoare“ nu sunt 
cunoscute numai speciile de Epilobium, a căror seminţe sboară cu ajutorul perilor ce-i au, 
ci şi Lytrum salicaria L. a cărui seminţe nu mai prezintă acest caracter şi nu e decât o 
vagă asemănare între aceste plante prin habitusul lor şi coloarea florilor. Am mai întâlnit 
sub acest nume la Nereju, jud. Putna dat la Sysimbrium strictissimum L. cu o şi mai vagă 
asemănare cu prima, redusă la habitusul plantei şi la forma frunzelor. La început am 
crezut că e o confuzie, dar femeia care mi-a spus-o mi-a adus-o din grădină şi o plantase 
acolo ca să o aibă la îndemână. Poporul nu ţine seamă adeseori de deosebirile în cadrul 
unui gen, dar la determinarea plantelor totuşi să fim cu mare băgare de seamă, pentru a 
evita lucrurile care nu corespund realităţii şi să introducem în ştiinţă numiri greşite sau 
numiri ca „Buruiana epilepsiei“, „Impertinentă“ s. a. care sunt departe de a fi în termi- 
nologia populară şi cel mult în uzul femeilor care au fost în serviciul vreunui spital ori 
dispensar. Pe cât se poate trebuiesc evitaţi informatorii care au venit în contact prea mult 
cu oraşul sau au servit la oraş. Pentru aceasta vom apela la bătrâni şi mai ales la babe. 
„Categoria babelor e un fragment rămas intact dintr'o lume pierită. Grupa aceasta a femei 
lor, de anume vârstă, neştiutoare de carte şi neumblate, este deci într'adevăr esenţial 
legată de satul vechiu, „H. Stahl’). Ele fac parte efectiv din satul vechiu şi la şezători, la 
sfat, la muncă, ele desvăluie încă o lume de basm, apusă în alte părţi, cu smei, iele, sburători 
ş. a., alungaţi din lumea aceasta de babe vrăjitoare prin vrăji cu buruieni. În răspândirea 
cunoştinţelor lor în legătură cu plantele nu sunt aşa de rezervate, cum sunt de exemplu 
cu descântecele pe care nu le spun fiind de credinţa că dacă le spun nu mai sunt bune de 


8) D. Gusti: Paralelismul sociologic. Sociologie Românească, Nr. 9—10, 1937, pag. 380. 
+) E. Pop. Cei dintâi culegători ai numelor româneşti de plante. Tara Bârsei, An. II, 1930, Nr. 2. 


5) H. Stahl. Satul Românesc. O discuţie de filosofia şi Sociologia culturii. Sociologie Românească An. Îl 1987, Nr 
11—12, pag. 495. ` 


32 


leac, şi adeseori au grija de a îndruma pe tinerii pentru care lucrurile prezintă interes, 
spunându-le „uitaţi-vă asta-i bună de cutare şi cutare boală“. 

Terminologia veche este înlocuită uneori împrumutându-se numiri din alte părţi. 
Într'o anchetă făcută la Nereju, jud. Putna, unde am avut plăcerea să lucrez în cadrul 
echipei monografice, am aflat că sătenii spun la două plante „sunătoare“. Prima şi ade- 
vărata sunătoare la Nereju era Alectorolophus major Rchb, care şi-a primit numele dela 
sunetele ce le produce când fructele-i sunt coapte. l-au spus astfel locuitorii cătunelor 
mai îndepărtate de centrul satului, iar când începe „a suna“ spun bătrânii, trebuie să se 
înceapă cositul. Multi, mai ales locuitorii din centrul satului, spuneau „sunătoare“ şi la 
Hypericum perforatum L. la care femeile mai în etate îi spuneau „Lemnie şi care de 
sigur este numele vechiu al plantei în comună, celălalt ajungând aici, fie prin intermediul 
oraşului (Focşani, Odobeşti) unde planta se vinde ca medicinală sub acest nume de către 
femeile care se ocupă cu vânzarea plantelor medicinale, fie că a fost împrumutat din 
regiunile învecinate. 

Numărul numirilor populare de plante adunat până acum este relativ mic, datorită 
variabilitätii în diferitele regiuni româneşti, pentru aceeaşi specie. După lucrarea foarte 
prețioasă a lui Z. Panţu, Plante cunoscute de Poporul Român (ed. 11. 1929) aveam adunate 
până la apariţia ei, 4.650 de numiri pentru vre-o 2.000 de specii şi cu ceace s'a adunat 
ulterior ar putea fi vre-o 5.000 de numiri. 

La fixarea terminologiei populare unii s'au legat de forma rădăcinilor, alţii de înfă- 
tisarea plantei, de mirosul ei, coloarea florilor, întrebuinţarea în medicina populară. Ade- 
seori în dosul numirilor se ascund legende păstrate sau uitate, la unele numai le întrevedem. 
Uite, domnule, asta-i larbă împuşcată, mi-a spus la Nereju o babă, arătându-mi Hypo- 
chaeris maculata L., vezi d-ta pe frunze petele de sânge. Ştia de ce i se zice aşa, 
căci planta are pe frunze pete roşii-brunii, dar nu ştia să-mi spună povestea lor. 

Poporul este în permanenţă în mijlocul naturii, în mijlocul lumii vegetale şi începând 
dela muşcata din fereastră, până la florile izolate pe stânci, to ate sunt cunoştinţe plăcute 
şi cu ele şi-a brodat folclorul, iar numele, coloarea minunată a florilor, puterile lor mira- 
culoase sunt răspândite în toate genurile literaturii populare. lată ce spune naturalistul 
F. Pax în legătură cu spiritul de observaţie al poporului nostru 6). „A fost pentru mine 
o probă evidentă de pătrunzătoarea putere de observaţie a naturii, ce am constatat că o 
are poporul de păstori, căci într'o excursie împrejurul Çomanei, la sud de Bucureşti, 
însoţitorul meu, un băiat de 13 ani, care în şcoală n'a putut primi fără îndoială decât 
numai modeste începuturi de ştiinţe, dar cu toate acestea a putut distinge dela distanţă 
cu o siguranţă absolută: Tufanul (Quercus pedunculata Ehrh), Stejarul (Q. Seslifiora 
Smith), Tufa albă (Q. pubescens Willd), Cerul (Q. cerris L.), şi gârnita (Q. conferta). 
În altă parte spune că, poporul nostru le-ar cunoaşte mai bine decât poporul german, dar 
comparând ceea ce avem noi în această direcţie adunat diferenţa e foarte mare. Numărul 
numirilor germane de plante este de 80.000. Trebuie să fie şi pentru noi un ideal de 
muncă adunarea lor. 

Nu-i suficientă numai adunarea numirilor, ci-i necesară şi colectarea plantelor, 
documente preţioase. Cum vom proceda la aceasta. Vom ruga pe cunoscătorii practicilor 
cu buruieni să ne aducă pe cele care le cunosc ei şi le întrebuinţează, iar pentru restul 
plantelor, ce nu sunt întrebuințate, se vor face cu aceia care le cunosc excursii pe câmp. 
Plantele uscate sau de herbar sunt de cele mai multe ori greu de recunoscut. În afară de 
aceasta poporul le distinge mai bine în cadrul natural şi le ştie pe cele nu prea comune 
în diferite locuri unde acestea cresc în număr mai mare şi de acolo le aduce când are 
nevoie de ele... La Çlopotiva, în Tara Hațegului, am rugat pe Sânziana Uşinari, o bună 
cunoscătoare a plantelor, să vină şi să-mi arate pe care le cunoaşte şi le ştie că 
sunt bune de ceva. Mi-a răspuns „ce crezi că numai aşa mere asta, că doară nu cresc 
toate la un loc, unele cresc pe luncă, altele la deal, pe fânaţ....ă 


5) F. Pax, Pilanzengeographie von Rumänien. 


APARIȚIA PLANTELOR ŞI INTERPRETAREA DIFERITELOR FENOMENE CE IES DIN COMUN. Urmărind 
această problemă, dăm de credinţe extrem de interesante şi preţioase. Fiecare element 
component al lumii vegetale după credinţele poporului îşi are rostul său, atât doar că, 
oamenii nu au ajuns să-l cunoască. „Toată floarea câmpului, cine o poate culege, pânä’n 
Rusalii, pe nemâncate, îşi are rostul ei“ spunea o femeie din Cetea, Jud. Alba. Bazate pe 
credinţa că toate plantele sunt de leac, babele din cele mai multe sate din Transilvania, 
atunci când încercările cu diferitele buruieni au rămas infructuoase în vindecarea anumitor 
boli, adună tot felul de frunze şi cu ele ii fac bolnavului baie nădăjduind că într'una îi va 
fi leacul. S’ar putea ajunge la cunoaşterea plantelor după unii, şi iată ce spune Sofia Nistor 
din Sant, jud. Năsăud: „cine o vedea şarpe alb, să-l omoare dintr'odată, spunea tata şi să-l 
mânce uscat. Atunci tătă buruiana spune, pă mine nu mă călca că-s de cela leac, pe mine 
nu mă călca că-s de cela leac“. A-l găsi ca să ajungi la aceasta cred, e tot atât de uşor 
ca şi să ajungi să bei apă de unde bea curcubeul, dacă eşti băiat să te faci fată sau să gă- 
sesti iarba fiarelor purtând pe câmp un lacăt încuiat, căci după credinţa Românilor din 
Banat, acesta se deschide când se atinge de ea. 

Plantele sunt trecute în general de popor între creatiunile primare. Unele însă se 
crede că au apărut ulterior, în urma unor împrejurări fericite în legătură cu viaţa sfinţilor 
sau chiar a Mântuitorului. Pedepse divine atrase asupra muritorilor de rând le-a adus 
metamorfozarea în plante. Vom enumera câteva credinţe. 

„Busuiocul, spunea Elena Sighencea din Boiţa, jud. Sibiu, a crescut pe crucea 
Domnului Cristos. Crucea pe care a fost răstignit Domnul o căzut şi cu vremea o acoperit-o 
pământul. Pe ea o crescut busuiocul semn şi mergând pe acolo împăratul Constantin cu 
Elena au simţit un miros frumos adus de o boare. S’o dus într'acolo şi o găsit busuiocul. 
O smuls câteva fire să ducă şi în grădina lor că tare mirosea frumos şi smulgându-l au 
găsit crucea la rădăcina lui. De aceea ramurile lui cresc în cruce“. În trecerea prin 
Maramureş l-am văzut cultivat lângă biserica din Borşa în 1936, întrun strat în 
formă de cruce. Având o origine sacră ne explicăm adoratia mare ce o are poporul pentru 
această plantă şi intrebuintarile numeroase ce le are nu numai în practicile religioase, ci 
şi în cele magice, la vrăji, descântece ş. a. 

lată ce cred Românii din Banat despre Pochivnic (Asarum europaeum L.) „Popilnica 
a omorît pe Aluna, nasa ei, şi pentru aceea e şi afurisitä a creşte tot sub alun şi menită 
să călărească alunul pe ea“ spune S. Mangiuca 7). Planta creşte prin păduri şi tufişuri 
şi remarcată de popor de sigur prin alunişuri, faptul a fost atribuit unei afurisenii, pedeapsă 
divină cerută prin rugi, iată de ce ea nu se bucură, după credinţele poporului, de razele 
binefäcätoare ale soarelui şi creşte tot ascunsă. Câte credințe vor fi despre alte plante! 

Diferitele însuşiri ce ies din comun şi-au primit interpretarea lor, interpretări care 
sunt împrăştiate în basme, legende, balade, colinde etc. Astfel tremurul frunzelor 
de plop, care la cea mai mică adiere de vânt se clatină, din cauza petiolului lung şi 
răsucit, este atribuit unui blestem al Maicii Domnului, care fugind din Ierusalim spre 
Vifleim a voit să se odihnească la umbra lui. Nefiind răcoroasă, din cauza frunzelor 
care se tot clătinau, a fost blestemat. lată ce se spune în colinda Drumarilor: 


Plop neogoit Frunza fi se clată 
Fi mi-ai pedepsit De boare de soare 
Să nu fi rodit Noapte pe răcoare 
Bată vânt nu bată Că deşi fălos 


Tu maduci folos... 8) 


Nu numai interpretarea fenomenului este interesantă, ci şi faptul că ceea ce iese 
din comun este trecut ca „o fală“ şi în lumea plantelor plopului i-a atras această pe- 
deapsă veşnică de-a nu i se „ogoi“ frunzele. 


1) S. Mangiuca. De însemnatatea botanicel româneşti. Familia, 1874. Nr. 47, pag. 562. 
8 A. Marienescu. Din colecţia de colinde. 


34 


D-l Lucian Blaga °), preocupându-se de asimilarea culturii biblice şi-a diferitelor 
motive dogmatice, dă câteva exemple din literatura populară. Vom cita unul din exemplele 
date referindu-ne la lumea plantelor, pe care îl dăm pentru a arăta la ce treaptă ridică 
poporul această lume de fiinţe. 

Raiul şi ladul şi cu deosebire Judecata din urmă au aprins cu putere de obsesie 
imagidaţia populară. Dogma creştină e precisă : la judecată se prezintă omul. El e singura 
fiinţă pământeană, care se bucură de acest tragic privilegiu. Opunem acestei credinti 
dogmatice urmätoarele viersuri populare : 


Foaie verde grâu märunt, Si cu lemnul Domnului 
Câte flori sunt pe pämänt Sboară ’n naltul cerului, 
Toate merg la jurământ; Stau în poarta raiului 
Numai spicul grâului St judecă florile 

Si cu vita vinului Unde li-s miroasele, 19) 


Poezioara de faţă e remarcabilă nu numai ca întruchipare poetică, dar şi ca schim- 
bare vastă de orizonta motivului dogmatic. Oricât de simbolice ar îi aluziile acestui 
bocet, viziunea primară cuprinsă în cele câteva versuri se impune şi ca atare ; iar viziunea 
ca atare cuprinde o escatologie mult lărgită faţă de aceea a doctrinei creştine. In planul 
insondabil al judecății şi al sfârşitului nu joacă rol numai omul, ci oarecum toate fiinţele 
chiar şi regnul vegetal. Plantele încetează de a mai fi simplu stafaj, participând şi ele 
la misterul şi drama imaginată. Această escatologie a florilor, în care regnul vegetal 
e trimis la judecata din urmă, şi în care „miresmele“ dobândesc prestigiul înalt al unor 
fapte de domeniu moral, cari atrag după sine salvarea sau osânda, implică un original, 
profund şi excepţional simţ metafizic“. 


PUTERILE MAGICE ATRIBUITE DE POPOR PLANTELOR. Puteri supranaturale magice au 
fost atribuite plantelor în toate timpurile, peste tot şi este mare seria acestora şi la noi. 
Unora li Sau atribuit puteri prevestitoare, altora ocrotitoare s. a. m. d. 

Puteri prevestitoare le-au fost atribuite multor plante. Înflorirea pomilor de exemplu 
este prevestirea unei ierni nu prea aspre aproape peste tot în satele româneşti. Fericean 
Nicolae din Poienile-de-jos îmi spunea că este şi „Cărindariul pământului“ (Orobanche.) 
care aşa cum calendarul spune mersul vremii, spune rodul din acel an (recolta). Această 
prevestire o face inflorescença plantei şi se crede că dacă florile sunt mai dese spre vârf 
în acel an va fi mai mult grâu, iar dacă sunt mai dese spre bază va fi mai mult porumb. 

Prevestirea morţii, în cele mai multe sate din Câmpia Transilvaniei, o fac cununile 
de Sânziene (Galium verum L) care în ajunul „Sânzienelor“ (Naşterea Sf. loan Boteză- 
torul) sunt aruncate pe casă pentru fiecare membru al familiei. A căruia cade jos de pe 
casă e semn că va muri în acel an şi de aici grija mare la aruncarea lor. În comuna 
Sälciua-de-jos jud. Turda, unde predomină viaţa pastorală, acestea indică vitele la care 
au noroc membrii familiei şi pentru fiecare se pune afară pe rudă, în ajunul sărbătorii, 
câte o cunună. Dimineaţa fiecare se uită cu băgare de seamă să vadă ce păr găseşte pe 
ea şi la acele vite se crede că are noroc din a cărei păr a găsit pe cunună. La Sant, jud. 
Năsăud spunea Sofia Nistor, „Sânzienele“ se pun seara în stâlpii dela poartă pentru toţi 
membrii familiei şi a căruia se apleacă peste noapte e semn că va muri în acel an. 

Fire de busuioc, spunea tot aceasta, pun fetele în ajun de Bobotează la malul apei 
şi dacă se leagă de ele firişoare de ghiafä e semn că vor fi bogate, dacă nu se leagă de 
ele firişoare de ghiatä e semn că vor rămâne sărace. 

Setea de-a cunoaşte viitorul la om e aşa de inare încât nu e nici o mirare că el a 
recurs şi la plante în acest scop. 

Multor plante li s'au atribuit puteri protectoare contra forţelor naturii şi din seria 
acestora amintesc teiul. Teiul, spunea Fericean Nicolae, fereşte de trăznet şi deaceea la 
Poienile-de-jos la cele mai multe case se pune o grindă de tei. Dacă nu s'a pus în timpul 


9) L. Blaga. Spaţiul mioritic pag. 118. 1%) (1. Corbu. Doina, Bistriţa, 1925). 


35 


furtunilor se aruncă pe foc ramuri de tei puse în casă în ziua de Rusalii. Dealtfel între 
sărbători teiul îşi are Dumineca lui. Aceasta este la Nereju Dumineca Rusaliilor, când 
teiul se pune pe la porţi, iar femeile duc ramuri de tei la biserică. Acelea pe care înge- 
nunche preotul, spunea Nastasia Dobrotoiu, sunt bune de „sperietură“ şi femeile mai 
îndrăzneţe se duc şi le iau pentru aceasta. 

Altele sunt socotite protectoare contra bolilor. Palma Maicii Domnului (Gymna- 
denia Conopsea R, Br.) spunea Aglaia Stoleriu, laşi (Vânzătoare de buruieni în hale) 
purtându-o, te fereşte de orice boală, pe lângă acestea se crede că este şi aducătoare 
de noroc. 

Femeile, în cele mai multe sate din Transilvania, în anumite zile seîncing cu Cicoarea 
(Cichorium Intybus L), ca să nu le doară mijlocul. 

Multora li s'au atribuit puteri protectoare contra spiritelor rele, strigoi, iele, smei ş. a. 
Alungarea acestora din lume este atribuită de cele mai multe ori plantelor. loana Stoienoaie 
din Nereju-Putna, spunea că, „ielele“ au pierdut Avrămeasca şi Creştineasca (Ajuga Lax- 
manii Benth.) şi prin ele şi-au pierdut puterea din lume : deaceea şi acum plâng „ielele“ dea- 
supra acestor buruieni. Smeii spunea Praja Mărie din Sălciua, jud. Turda au fost alungaţi în 
lumile lor tainice subpământene tot prin buruieni „de lumea aceasta prea învățată“. 
Hodoleanu (Valeriana officinalis L.), Leuşteanul (Levisticum officinale Koch), larba 
creață (Mentha crispa L.)s. a. sunt plantele protectoare contra lor. „Veneau şi furau fetele 
dela joc, spunea Crac Mărie din Sălciua, deaceea fetele se spälau cu Hodolean şi larbă 
neagră (Sanicula europaea L.) Aceste apariţii supranaturale, care turburau liniştea nop- 
tilor, duceau o viaţă ca şi a muritorilor de rând şi în munţi îşi au porţi de ieşire din lumile 
subpământene, guri de peşteri numite de popor „Poarta smeilor“. 

Praja Mărie din Sălciua spunea că i-a auzit odată într'o noapte când era tânără şi 
stătea la „colibă“, (stână), jucând şi unul striga: 


„Hodolean şi iarbă creatä Hodoleanul de mar îi 
Alea-mi mâncă din viaţă, Si noi am putea trăi», 


Contra strigoilor se foloseşte Leuşteanul, Rugul (Rosa canina L), Usturoiul ş. a. 

Pentru rezolvarea problemelor din domeniul vieţii sufleteşti adeseori se recurge la 
plante şi vräjile ce se fac cu ele în acest scop sunt extrem de numeroase. Încep cu 
naivităţile fetelor tinere, care plecând la joc i-au o frunză de plop şi o pun la brâu 
zicând: „Să nu stau nici un joc, cum nu stă frunza’n plop“ şi se termină cu apelurile la 
puterile tainice ale Mătrăgunei. 

Mătrăguna (Atropa belladonna L) este peste tot planta vräjilor şi a farmecelor, 
fapt pentru care a şi fost numită, în unele regiuni, Impărăteasa buruienilor. Micile supărări 
ale fetelor, ca acelea de-a nu fi jucate sau de-a nu se mărita curând, la ea îşi găsesc refugiul 
şi deaceea se culege „pe joc“ şi „pe măritat“. Se crede că dragostea se cimentează sau 
este împărtăşită dacă este culeasă „pe dragoste“. Cârciumarii o aşează sub butoi sau pun 
puțină în băutură, ca să atragă lumea la cârciuma lor. Femeile a căror soţi se abat din 
drumul drept al căsniciei o culeg „pe urât“, iar cei învrăjbiţi „pe bolânzit“. Culesul ei în 
dansuri şi descântece îţi evocă orientul cu primitivitatea şi misticismul lui. 11) 

„Uritul“, condamnarea morală e mai mult decât moartea fizică în cele mai multe 
sate, iată de ce sunt trecute multe plante ca „buruiene de urit“ şi numai purtarea sau atin- 
gerea lor se crede că ţi l-ar aduce. La Nereju-Putna sub acest nume se cunoaşte Dianthus 
superbus L., iar la Runcul-Salvei, Năsăud, Dianthus carthusianorum L. şi iată ce spunea 
Sărmaş Dochie despre ea: „Nu-i bine s’o atingi, nici s’o porţi, că te ureşte lumea. Cu ea 
fac unele de urit. Să duc, o culeg pe sfintitul Soarelui şi o duc la morminte. Acolo o 
îngroapă şi o ţin trei zile. Tot seara se duc după ea şi dupăce o descântă de urît o aruncă 
în urma celui pe care vreau să-l urască lumea“. Uriîtul acesta e mai mult decât o difor- 


u) Am publicat o parte din datele privitoare la aceăstă plantă, adunate din M, Apuseni, com. Sälciua-de-jos, 
informatoare fiind Buta Cruciţa, în revista „Grădina Mea“ —Cluj, Nr, 10— 11, 193%, 


36 


mare fizică şi dacă planta se îngroapă la morminte, în cimitir, e fie o practică simbolică, 
îngroparea iubirii semenilor, fie că acesta produce „urîtul“ noaptea când cimitirul din 
cauza aceasta este ocolit, nu pentru moarte, ci pentru atmosfera de superstiții creată în 
jurul său, cu spirite rele, cu strigoi, stafii ş. a. 

Culegerea acestor plante şi a celor medicinale, se face după un adevărat rit, iar 
puterile medicinale ori magice a lor, după credinţele poporului trebuesc răscumpărate; în 
acest scop se duc daruri, care se lasă în locul de unde s'au scos... lată cum spune S. FI. 
Marian că se culege Serpânţa (Sedum acre L) la Vatra-Dornei: „Cel bolnav de 
dânsele caută mai întâi planta aceasta şt după ce o află n'o rupe, ci o lasă locului, puind 
numai un semn, ca să ştie unde se aflä. Intr'o Luni ori Miercuri dis de dimineaţă se 
scoală cel bolnav, se spală pe obraz şi după ce spune rugăciunile, ia o bucată de pâine, 
una de sare în mâna dreaptă şi tinându-le în palmă, cu cele două degete mai mici, iară cu 
celelalte trei făcându-şi cruce descântând-o şi dorindu-şi sănătate, se duce spre Serpântä, 
nu se uită înapoi, nici vorbind cu nime pe drum ori cu cine s'ar întâlni. lar după ce ajunge 
la Serpântä, pune sarea şi pânea pe rădăcina ei şi gândeşte precum urmează: 


Sfântă buruiană, Te cinstesc Şi să mă däruesti, 
De Dumnezeu lăsată Cu pâine şi sare, Cu leac, 
De mine însemnată Ca să mă lecuegti Cu veac. . . .L) 


Dupä ce gândeste acestea, ia Serpânta cu frunzä si cu rädäcinä cu tot $i se unge 
pe locul unde-l doare. 

După ce se unge, lăsând pâinea şi sarea unde le-a pus, se întoarce acasă îndărăt, 
însă nu pe unde a venit şi fără a vorbi cu cei cari i-ar ieşi în drum. Aceasta o face cel 
bolnav în trei rânduri, adică în trei zile de sec, înainte de ce răsare soarele. 

Dacă nu poate merge, i-o descântă cineva,i-o aduce şi după ce-l unge, o duce 
îndărăpt de unde a luat-o.“ 

Mătrăguna în M. Apuseni o culeg femeile desbrăcate şi despletite, spunea Buta 
Crucita, în zorii zilei ducându-i pâine, sare şi un ban pe care le lasă în locul de unde s'a 
scos planta. Sunt „plata mătrăgunii“ şi fără aceasta se crede că nu-i bună pentruce s'a 
cules, fie că se răzbună pe cel care a cules-o. „E buruiana dracului, spunea tot aceasta şi 
am fost odată de am cules-o cu o femeie de aici din sat. Ea a tot râs şi s'o 'mbălat (spunea 
prostii) şi i-am spus, tu nu-ţi face de lucru cu dracu, dar nu mo ascultat. Noaptea i-a 
bătut la fereastä, de no putut dormi şi-i striga s'o ducă de unde a cules-o“. lată 
întrun coşmar planta căreia nu-i s'a respectat ritul, bate în geamul celei care a cules-o 
şi-i spune s'o ducă înapoi. 

Sunt credinţe care se mai păstrează ici colo prin satele ascunse în munţi, la care se 
ajunge foarte greu, căci de cele mai multe ori sătenii le tăinuesc, nu le spun, pentrucă nu 
este numai ruşinea la mijloc, ci şi teama de păcat. 

Nu numai spre plantele spontane trebuie să ne îndreptăm în cercetările etnobotanice 
şi trebuie să avem în vedere şi numeroasele credinţe în legătură cu plantele cultivate. Am 
publicat într'unut din numerele acestei reviste o parte din credinţele în legătură cu culti- 
varea grâului, adunate în numeroasele excursii făcute pentru culegerea folclorului botanic 
în satele româneşti din Transilvania, de unde aceste date ne lipsesc. A fost departe de 
mine gândul dea da un studiu complet asupra acestei probleme deşi sunt semnalate, în 
parte, aceste lucruri şi din alte regiuni. Datele adunate nu din 10 sate, ci din 50 de sate, 
din diferite regiuni ale ţării, eu cel puţin nu le cred suficiente pentru a lua în studiu 
această problemă, care necesită încă cercetări. Până atunci mă voiu mulțumi să dau date 
rigide şi sarbede, cum le-a calificat d-l Cazan într'o recenzie în Revista Istorică, pentru 
„cercetătorii“ materialului indicat de d-sa „care zace în reviste şi culegerile de folklor“, 
eu multumindu-mä a aduna şi publica ceeace „zace“ încă în sate, căci poate va „muri“ 
şi ar fi păcat. 


1) S. Ft Marian: Albina Carpaţilor, 1879, Nr. 14, pag. 218. 


37 


Din credinţele publicate se vede câtă grijă le poartă acestora agricultorul. Grijile 
încep cu sămănatul lor, iar scosul plugului este, în cele mai multe părţi, adevărată cere- 
monie. Semănătorii pornesc dintr'un văl de fum de tămâie, în stropiri de aghiasmă, 
îmbrăcaţi în haine curate, pentruca şi grâul să fie curat. Femeile în timpul sămănatului 
sunt oprite dela anumite lucrări casnice. Ç 

Copii îmbrăcaţi în frunze, în timpul secetei, cer ploaie, iar cununa de grâu, ce se 
aduce la sfârşitul secerişului, trebuie udată pentruca anul următor să fie ploios. 

Adoratia şi grija ce le-o poartă acestora, se datoreşte rolului mare ce-lau în 
vieata omului. Şi nu numai la noi, ci în toate părţile şi în toate timpurile omul a avut un 
adevărat cult pentru plantele care i-au asigurat hrana. lată de ce poporul vede, în colţul 
bobului de grâu, chipul Domnului. 

Studierea minuțioasă a tuturor acestor credinţe se va putea face numai pe baza unui 
material documentar bogat şi comparativ cu a altor popoare, pentrucă sunt numeroase cre- 
dinte similare nu numai la popoarele din jurul nostru, ci şi la altele mai îndepărtate, de ex.: 

In popor se crede că există o iarbă „larba fiarelor“ care dă putere hotilor să descuie 
toate läcatele şi o ştie numai ariciul sau numai graurul galben şi-o aduce atunci când lise 
împiedică puii. Nici unul din sute de informatori nu a ştiut sămi-o arate spunându-mi că-i 
mare lucru să ajungi la ea deşi este dată în literatură şi cu numele latinesc. „Asta e pe 
munte şi străluceşte în zori ca soarele, da când te apropii de ea, nu se mai vede. Dacă 
poţi s'ajungi la ea în coate şi 'n genunchi, atunci ai putere mare“, spunea Borş loan din 
Sălciua. Un studiu asupra credințelor în legătură cu această plantă a scris la noi I. A. 
Candrea 15). 

P. Sébillot 14) semnalează din Bretagne o iarbă a aurului care străluceşte de departe, 
ca acest metal şi încetează de-a mai străluci când te apropii de ea şi prin ea poţi ajunge 
la comori, deasemenea o iarbă, care taie fierul. La fel semnalează din Rusia o iarbă cu 
care se deschid lăcatele, încuetorile ş. a. 

L A. Candrea spune că în Germania credinţa despre existenţa si virtutiile extraor- 
dinare ale ierbii fiarelor este de asemenea foarte răspândită. O mai semnalează şi dela 
alte popoare. O astfel de plantă e amintită şi la antici. 

lată de ce interpretarea credințelor în legătură cu lumea plantelor necesită multă 
pricepere şi simţ critic. Nu trebue întotdeauna însă să ne refugiem la vecini, care le pot 
avea, asimilarea unora nu e exclusă, nici la strămoşii noştri la Romani; nu trebuie să le 
vedem pe toate călătorind din orient spre occident, oprite şi la noi şi trebuie să ţinem 
seamă şi de mentalitatea creatoare de mituri a băştinaşilor, mituri asemănătoare cauzate 
de acelaş obiect. 


PRACTICILE MEDICINALE CU BURUIENI. intrebuintärile medicinale ale plantelor e un 
capitol în parte cunoscut. Sunt extrem de numeroase plantele întrebuințate mai ales în 
satele de munte. Faptul se datoreşte lipsei medicului şi greutăţii de-a ajunge Ja el. În lipsa 
medicului babele au rămas până astăzi cu indeletnicirile lor medicinale. Medicina bäbeascä 
„este începutul medicinei celeilalte, omeneşti, raţionale, pământeşti fără a mestecul elemen- 
telor infernale, sub-pământeşti. Şi, în documente, ici colo, vedem particulari cari arată 
cum au fost lecuiti de babe, prin medicina aceasta în care satele cred şi acum aşa de mult 
şi au motiv să creadă, căci ea întrebuinţează leacuri vegetale care pot să aibă efecte 
bune, şi unele masagii care nu sînt cu totul deosebite de alte sisteme, care au progresat 
plecând dela aceeaşi obârşie“ spune d-l prof. N. Iorga 15). 

Nu toată medicina băbească e tocmai aşa de condamnat cum cred unii. Sunt adevărat, 
o mulţime de practici, nu ineficace, ci de-a dreptul dăunătoare folosindu-se obiecte mur- 
dare sau buruieni fără nici un efect terapeutic şi în plus păstrate în condițiuni proaste. 


13) 7. A. Candrea, Iarba fiarelor, Studii de Folklor 1928. Cultura Naţională, Bucureşti, 
14) P. Sébillot: Le Folklore, Cap. Plantes merveilleuses, imaginaires ou magiques. 
15) N. Iorga. Istoria Românilor în Chipuri şi Icoane. Medici şi medicină în trecutul românesc. Pag. 313. 


38 


Räsfoind cartea d-lui C. Bujoreanu, Boli leacuri şi plante de leac, ne dăm seama câte 
rețete absurde foloseşte poporul pentru diferite boli. Înlăturarea acestora va trebui căutată 
nu înlăturarea tuturor practicilor cu buruieni, pentru că foarte multe îşi au întrebuinţarea 
la locul ei, bazată pe efecte incontestabile. O selectionare a lor şi o îndrumare pentru recol- 
tarea şi păstrarea plantelor, iată ce se cere mai mult, căci şi aşa sătenii nu vor renunţa 
niciodată la ele cum nu au renunţat nici alte popoare. Şi fiindcă satenii caută în diferitele 
publicaţii care le cad în mână astfel de îndrumări şi tin mult la ceea ce-i aşternut pe hârtie 
va trebui să se dea lucruri precise şi detailate, planşe ilustrate pentru identificarea plan- 
telor. Nu ne vom mai mulţumi cu enumerarea întrebuințărilor plantelor comune, pe care 
şi aşa le ştiu ei foarte bine având la baza cunostiintelor practicile milenare strămoşeşti 
nu un sărac material informativ de ici, colo adunat tot dela ei. Trebuie să li se facă 
cunoscute cele pe care ştiinţa le-a pus în adevărata lor lumină. La acestea, deşi în unele 
regiuni se găsesc în abundență, nu le sunt cunoscute proprietăţile. Literatura străină în 
acest domeniu este foarte bogată şi într'unele publicaţii de specialitate sunt date nu numai 
intrebuintärile ci şi reţete experimentate, în clinici, cum sunt date în lucrarea foarte impor- 
tantă a lui Gh. Madaus 16). 

Adunarea întrebuintärilor e tot atât de necesară ca şi a celorlalte date referitoare la 
plante şi nu sunt preţioase numai cele semnalate până acum, ci şi a celorlalte deja cunos- 
cute pentru a se fixa intrebuintärile pe întinsul plaiurilor româneşti. 

Cunoaşterea lor poate fi utilă şi ştiinţei şi prin experimentări valoarea multora ar 
putea fi un aport preţios. Studierea intrebuintärilor comparativ, populare si oficinale 
când acestea vor fi pe deplin cunoscute, e tot ce poate fi mai interesant. D-l Virgil 
Stanciu!) a făcut aceasta în parte, cu câteva plante mai comune, fiind numai un început, 
în direcţia inaugurată de mai demult de Institutul de Istoria medicinei, de sub conducerea 
D-lui prof. Valeriu Bologa, de-a studia valoarea real terapeutică a leacurilor băbeşti. 

Un fapt foarte interesant este păstarea în unele regiuni ale ţării, a vechilor farmacii 
româneşti care desigur erau farmacii bäbesti, cu buruieni, ca cea semnalată de d-l AL 
Borza dela Galaţi '5) unde în piaţa de zarzavaturi se pot cumpăra şi acum tot felul de 
leacuri vegetale. De altfel nu numai la Galaţi, ci şi la Iaşi şi în alte centre din Moldova, 
se vând în pieţele de zarzavaturi mai ales vara şi toamna buruieni de tot felul, pentru 
noroc, dragoste şi pentru vindecarea suferințelor trupeşti. Din alte provincii nu mai 
sunt semnalate astfel de farmacii ta i doar prin târgurile din Transilvania se mai 
intâlnesc „crişeni“ dela Poienile-de-sus, Poienile-de-jos, Bunteşti şi Fânati, jud. Bihor, 
care vând câteva feluri de rădăcini ca unsoarea pământului (Tamnus communis L.) Iarba 
lui Tatin (Symphytum officinale L.), rizomi de Feregä şi Spânz (Helleborus sp.). Aproape 
nu este târg din care să lipsească aceşti „rădăcinari“ cum le spun în satele din jurul comu- 
nelor amintite. Crişenii cutreeră Transilvania cu aceste rădăcini săptămâni în şir. Drumu- 
rile lor prin ţară durează 3-4 săptămâni, plecând la ţară cu o cantitate mai mare de 
rădăcini. lată câteva centre în care a desfăcut marfă, cum îi spunea Ferician Nicolae 
din Poienile-de-jos, în primăvara anului 1936 : Poienile-de-jos, Cluj, Războieni, Unirea, 
Iernut, Luduş, Särmas, Turda, Dej. Drumurile dela un centru la altul le-a făcut cu trenul, 
uneori pe jos şi atunci s'a oprit şi prin sate. Rădăcinile le dă pe bani şi pleacă cu ele mai 
ales toamna şi primăvara. Pieţele cele mai bune pentru desfacerea lor sunt cele ale Bana- 
tului. Numărul celor ce pleacă cu ele prin ţară chiar din comunele amintite nu este prea 
mare. La ele recurge populaţia cartierelor sărăce şi sătenii veniţi la târg. 

Peste tot plantele sunt folosite mai ales de sătenii neînstăriţi şi deaceea în rândurile 
acestora sunt bunii cunoscători ai practicilor cu buru'eni. Trebuie urmărită peste tot 
încrederea ce le-o acordă sătenii. 


18) Gherard Madaus. Lehrbuch der Biologischen Heilmittel. 3 vol. Leipzig, 1938. 

17) Virgil Stanciu. Comparaţia între întrebuinţarea populară şi cea oficială a câtorva plante folosite în medicina 
populară românească. 

1) Alexandru Borza. Noutăţi etnobotanice româneşti. O farmacie bubească. Bulet Grăd. Botanice şi al Muzeului 
Botanic dela Universitatea din Cluj, Vol. XVI, 1936. 


39 


VopSiTUL CU BURUIENI. Numărul plantelor întrebuințate pentru vopsit este acum mic 
peste tot, locul lor luându-l produsele chimice mult mai uşor de procurat decât acestea şi 
mai ales de pregătit. În trecut desigur erau mult mai numeroase şi erau singurii coloranţi 
în satele noastre. Totuşi se mai pot găsi lucruri interesante a câror adunare e necesară 
pe acestea într'adevăr numai bătrânii cunoscându-le, de multe ori ne mai ştiindu-le 
întrebuintarea. 


FLORA GRĂDINILOR ŢĂRĂNEŞTI. Deoarece dragostea pentru flori este mare peste tot, 
studiul grădinilor ţărăneşti nu trebuie omis în cadrul cercetărilor pentru cunoaşterea 
satelor noastre. Elementele noi decorative iau locul celor mai vechi, trecute de cele mai 
multe ori ca „flori bătrâneşti“ de săteni. Între elementele floristice introduse nu demult la 
noi ca plante decorative, cele mai multe şi-au primit numiri foarte sugestive. 

Adunând cu conştinciozitate materialul etnobotanic şi grupându-l astfel credem că 
vom avea o icoană fidelă asupra credințelor si intrebuintärii plantelor în satele noastre 
româneşti, la adunarea cărora trebue să ne gândim acum când viaţa satelor este obiectul 
principal de cercetare al unor Instituţii Regale care depun mult suflet pentru a ajunge 
la rezultate reale pe care le aşteaptă de multă vreme ştiinţa. 


VALER BUTURA 


OBSERVAȚII ALE UNUI NESPECIALIST ASUPRA 
GRAIULUI DIN CLOPOTIVA” 


Întâmplarea a făcut ca în „Le Temps“ din 2lunie 1937 să citim într'un articol: Les 
Romains et nous, scris de un foarte inteligent francez, d-1 Pierre Mille, între altele: 
„Românii sunt Daci...cari vorbesc latineşte, aşa cum Francezii descind, în proporţie de 
nouă sute nouă zeci şi nouă la mie, din vechi populaţii quasi-autochtone şi din Celtii 
năvălitori, care-şi părăsiră limba pentru a vorbi latineşte“... 2), şi fiindcă e interesant, să 
mai reproducem: „Şi — toată acea... gloată de oameni şi mai ales de femei care au 
venit de dincolo de Alpi în toate amintitele ţări (Galia, Germania, Dacia etc. n. n.), 
mar face mai mult de două sau trei din diviziile noastre actuale, pe picior de războiu“...5) 
Şi, mai departe: „Roma n'a avut de cât foarte puţini Latini de origine să trimită în toate 
aceste ținuturi cucerite. — Si, totuş, aproape un sfert din Europa (cât era cunoscut pe 
atunci) a început a vorbi latineşte, s'a latinizat“... 4). Care-i explicaţia? Pentru ce? 
„Pentrucă Roma aducea o civilizaţie superioară, o justiţie superioară, o administraţie 
organizată 5)“, etc. 

Dacă acestea toate — rezumate în afirmaţia că: Românii sunt Daci care vorbesc 
latineşte — sunt adevărate (şi pentru noi sunt) —, atunci ce trebuie să facem cu cealaltă 
afirmaţie pe care, fără s'o gândim, mai toţi o admitem: că limba unui popor este expre- 
sia fidelă a sufletului, a spiritului lui? Dacă sufletul e dac, cum e limba romană? S'au 


7 Din monografia satului Clopotiva, în curs de apariţie (Editura Institutului de Cercetări Sociale al României). 
a) „Et les Roumains sont des Daces... qui parlent latin, de même que les Français descendent, dans la proportion 
de neuf cent quatre-vingt-dix-neuf sur mille, de vieilles populations quasi autochtones, et de Celtes envahisseurs, 
qui abandonnerent leur langage pour parler latin. 

3) „Et ce qu’il est venu d'hommes et surtout de femmes d'au delà des Alpes, dans tous ces pays que je viens de 
nommer, ça ne constituerait peut-ètre pas, numériquement, le total de deux ou trois de nos divisions actuelles, sur 
pied de guerre“, 

4) „Rome n'a eu que très peu de Latins d'origine à envoyer dans ses conquêtes. — Et pourtant, le quart à peu 
près de l'Europealors connu s'est mis à parler latin, s’est latinise“, 

l te „Parce que Rome apportait une civilisation supérieure, une justice supérieure, une administration régulière 
etc, etc“. 


40 


U 

transformat Dacii sufleteste, făcându-se şi la suflet Romani ? Dar aceasta n'o admitem — 
fiindcă nu ne lasă faptele şi observaţia cea mai elementară — nimeni! Astfel fiind, ce să 
spunem? La ce concluzie să rămânem ? — Şi mai e o afirmaţie bună de amintit aici: Că 
străinul care a învăţat recent o limbă continuă a gândi şi simţi tot ca părinţii lui, tran- 
spunând gândul şi simtirea numai în vocabule noi, dar nu şi în sintaxa limbii celei noil... 
Limba română de azi, însă, e de sintaxă (si de completă structură) latină... Şi, totus, 
încăodată, se admite că sufletul e tot cel vechiu, autochton, dacic!... Grea problemă! 

Totus, trebuie admis orişicum că în limba unui popor se poate ceti (în parte, măcar) 
sufletul lui. Limba, anume, este expresia sufletului respectiv: în măsura, în înţelesul — mai 
exact — că ea preferă, de pildă, un anume sinonim (în epoca în care un popor 0 adoptă 
ca limbă nouă) dintr'un grup de adjective pentru a exprima înfăţişarea unui munte, 
de pildă, sau structura unei roce din acel munte, sau voiciunea unui izvor, sau întuneri- 
cul unei păduri. Vrem să spunem că, chiar adoptând nu numai ca vocabular o limbă 
nouă, dar chiar şi ca sintaxă, unui popor tot îi rămân alte căi la îndemână, alte mijloace, 
pentru ca în această a lui limbă nouă el să continue a-şi exprima nealterat (sau foarte 
putin schimbat) sufletul lui cel vechiu 1). Sufletul imprimă anume direcţii în semantica 
vocabularului celui nou, el alege anumiţi termeni dintr'o grupă de sinonime pentru a 
designa o noţiune, el imprimă unui adjectiv din limba cea nouă un anumit sens — din 
mai multele pe care acesta le avea până acum. Vrem să spunem, cu alte cuvinte, că 
aşa cum un gen de viață nouă -— noi îndeletniciri, noi regiuni de locuire — vine cu anu- 
mite schimbări în înţelesul mai vechi al cuvintelor (v. schimbarea de înţeles a latinului 
mergere suferit în limba română, ca şi a lui pontem, ca şi a lui carraria — semnalate 
de Sextil Puşcariu şi O. Densuşianu), — tot aşa sufletul cel vechiu găseşte, spre a-şi păstra 
el structura, destule mijloace spre a mlădia limba cea nouă în aşa fel ca aceasta să devină 
totuşi o expresie a lui, deşi sintaxa ei rămâne cea veche. 

Aşa dar, se poate conchide — cu toate aparențele contrarii, rezultate din obiectiunile 
de mai sus, că limba exprimă sufletul naţional (e vorba de limba poporului, bineînţeles). 
Şi, drept corolar, putem spune că în limba populară românească de azi, cu toată structura 
ei latină, se poate cu adevărat ceti vechiul suflet dacic 2). Ideea de fară Francezul o 
exprimă prin vocabula pays, provenită din latinul pagus-sat, în vreme ce Românul 
exprimă aceeiaşi idee printr'un termen care vine din latinul ferra, — care acest terra 
rămâne să exprime la Francezi ceea ce la noi avea să exprime (să ajungă a exprima) 
latinul pavimentum. Oare numai unele împrejurări sau condiţii ale vieţii mate- 
riale, numai ele să fi provocat dincolo alegerea cutărui termen latin pentru exprimarea 
unei noţiuni pe care dincoace avea să ajungă a o exprima un altul? Sufletul cel vechiu 
selectează, deci, sinonimele din limba cea nouă, după înclinațiile şi preferințele lui, 
face cu alte cuvinte — operă de selecţie în vocabular şi imprimă anumite direcții în 
variațiile sau derivatiile de sens pe care le capătă în curgerea vremii anumiţi termeni din 
lexicul cel nou, el — suf/etul — continuând a rămâne neschimbat. În limba cea nouă, 
aşa dar, adoptată de poporul cel vechiu, sufletul acestuia continuă a trăi şi a fi el insus, 
sintaxa graiului nou rămânând şi ea aceiaşi. Sufletul izbuteşte aceasta numai dând funcţii 
noi cuvintelor din graiul cel nou, coborind valoarea unora si înnălţând-o pe a altora, 
pe a acelora, anume, al căror sens exprimă mai fidel nuanţe din comoara lui de simtire. 


2. Dar nu sunt, numai acestea, observatiile de ordin general, preliminare, pe care 
vrem să le punem în fruntea observaţiilor noastre asupra graiului din vechiul şi atât de 
interesantul sat hategan. Cercetându-l şi căutând a-i defini cât mai fidel personalitatea, 


1) În ceea ce ne priveşte, credem că şi în materie de suflet naţional sau etnic are dreptate vechiul filosof care 
spunea că: toate curg. Adică, cu vremea şi acest suflet se schimbă. Dar, cu vremea. Pentru răstimpuri de veacuri sau 
milenii, însă, putem crede foarte bine în valabilitatea unei quasi-permanente. 

2) Din rândurile urmäto re, luate din N. IORGA, Neamul Românesc în Ardeal şi Tara Ungurească la 1906 
(Buc. 1939, pag. 162) pare a reeşi că marele nostru istoric nu crede în dăinuirea vechiului suflet dac la poporul romu- 
nesc de astăzi: (în satele din raza Grădiştei hategane) „eşti pe locul unde s'a hotărît, acum două mii de ani, care e 
limba pe care vom vorbi-o, care e sufletul care se va sălăşiui în trupul nostru tracic. 


41 


a trebuit să ne uităm şi mai departe de el, la Jumea — ca să zicem aşa — din juru-i, la 
celelalte sate care, împreună cu el, umplu Tara Hațegului. Ca să-l definim, a trebuit să 
vedem în ce fel se situează el în întreg. Acestea urmărind, am găsit lucruri foarte interesante. 

Am verificat, anume, lucruri pe care până atunci numai le citisem (despre alte sate, 
pe alte meleaguri). 

lată : 

Într'un sat (în munţii Afganistanului, n. n,) se vorbeşte limba farsi; într'alt sat, 
alăturea, limba puchtu; întrun al treilea, foarte aproape, limba kâfir. Într'unul, soarelui 
i se spune avtoub ; într'un altul, elmar ; într'un al treilea, soun. Locuitorii din două sate 
alăturate nu se înţeleg între ei“... Acestea le citeam cândva, între altele, într'o carte a 
unui rus.1) După cum, iarăş, altădată citeam într'o alta, a unui francez, următoarele: 
„În Assam, J. P. Mills afirmă că există atâtea graiuri distincte, câte sate. Şi fiecare din 
acestea se închide într'o cingätoare de foarte groase garduri din papură împletită, 
având drept porți un fel de tunele care, în caz de primejdie, se pot şi ele închide“. 2) 

În excursiile noastre prin satele de sub munţii Retezatului (şi chiar de aiurea) am 
fost în situaţia de a ne aduce adeseori aminte de afirmaţiile celor doi autori de mai sus 
(afirmaţii care, cum era şi firesc, ne impresionaseră în chip deosebit când le citisem — 
şi, deci, rămăseseră dintre acelea pe care, după ce le citeşti, nu le mai poţi uita). — Am 
observat anume, în acele sate, deosebiri de vocabular ciudate. Aşa, de pildă, o plantă are 
un nume în acest sat şi un alt nume în cel de dincolo; unul şi acelaş munte, după aceea, 
are un nume pentru oamenii din cutare sat şi are alt nume pentru oamenii dintr'un sat 
vecin; cutare anumită apă, la fel, etc. 

Observaţii de acestea am înregistrat multe, peste tot în numitele sate. In Clopotiva, 
destule. Odată, în excursie spre Retezatul cu un bătrân din satul Râu-de-Mori de peste 
Apa Mare (2-3 km de Clopotiva) am aflat dela acesta că satul lui e făcut din patru 
crânguri. La Clopotiva, însă, când am întrebat de vorba aceasta, mi s'a spus de cei 
mai multi că ei nu cunosc vorba asta, cu acest înţeles; au fost, însă, şi unii bătrâni cari, 
auzind despre ce e vorba, mi-au răspuns: „Aaa, apăi ştiu eu, Domnule, de unde ai aflat 
vorba asta... ai auzit-o în Râ-di-Moare, că numai ăia spun aşa la câte un dărab (bucată) 
dă sat: crâng“. Cuvântul crâng cu acest înţeles e la el acasă, după câte ştim, în părţile 
motesti. Va fi fost curent şi în Haţeg mai de mult, când satele erau fărâmate în cătune; 
dar, pierind cătunele (unindu-se în sate adunate) s'a uitat şi vorba — afară, bineînţeles, 
de satele în care fenomenul (cătunul) încă mai există: cazul Râului-de-Mori. Întrebându-l 
pe acelaş bătrân cum se cheamă muntele pe care mergeam împreună spre Retezat (culmea 
nord-sud, cu spinarea netedă, orizontală ca un şes, care începe din marginea satului 
spre sud), mi-a răspuns că se cheamă: Măgura. „Dar nu se cheamă Cema?că doar aşa mi 
s'a spus în Clopotiva“! m'am mirat, întrebându-l. — „Apoi, Domnule, aşa-i spun numa ăi 
dîn Clopotiva muntelui nost: Cema. Aşa-i zîc ei, da noi—nul noi zicem: Măgura“. 
Mă lămurisem. — „Dar muntelui sub care stă Clopotiva, cum îi spune moşule?“ am 
continuat. - „ Ăluia, noi îi spunem Mägüra Clopotivii, dar clopotivenii îi zic în altu 
fel: Furcitura. Că, vezi dumneata, fiştecare sat e cu numele lui pentru tăt ăla munte“. 

Am observat, după aceea, că Jocuitorii dintr'un sat nu cunosc numele multora din 
munţii satului sau satelor vecine: „ala nu ştiu cum să cheamă, că nu e al nos? —“, (cu 
alte cuvinte: n'am umblat pe acolo şi nu ştiu). 

Odată, stam de vorbă cu bătrânul nemeş loja Fărcaş din Clopotiva: „Noi am 
măritat fata în Sălaşu dă sus şi acu nu mai vorbeşte ca la noi; vorbeşte mai şişcavit 
(stricat). Noi spunem: Ce-i? La Sălaş: ce? Noi spunem: o hudit pa drum, ei: o hudit 
pie drum! Noi, masă; ei, measă. Noi, cine-i; ei, cine? Ei zic că noi şişcavim vorba, 
noi că ei. Da, uite Grădiştea aici, la un pas — şi tot nu vorbim la fel: noi, fusei — ei, 
fuséi. Ba, vrei una şi mai hâdă? Chiar în sat la noi sânt vorbe dă sună 'ntr'un fel în 


1) M. ILINE, les Montagnes et les hommes (traduit du russe par Elsa Triolet, Paris, 1936. p. 104). 
2) JULES BLACHE, L'Homme et la Montagne, Paris 1933, p. 114 (huitième édition). 


42 


gura unui rumân şi "n altu fel în a de nemes — şi să cheamă că-i tot vorba aia; da şi 
altele: iată, noi nu zîcem inie,!) ca rumânii; noi zicem ciupeag“. Şi, fiindcă veni vorba 
de ciupeag şi inie: Simziana Simonesc ne spunea şi ea, odată: „La Clopotiva să zice 
inie, da la Breazova — nu: la Breazova să zice cămeşă muerească şi cămeşă bărbă- 
tească, aşa“ (Breazova ela 4-5 km nord de Clopotiva); apoi: „noi spunem măi mult 
buracă, ăi din Râ-di-moare spun măi mult bură; tăt aşa, Grädistenii şi ăi din Râ-di-Moare 
spun dâlmă, în loc dă muchea muntelui.“ Apoi „noi spunem măi mult potiec, ăi dîn Hobita 
şi Grädistea—plai“ (asta nu-i impiedică, însă, pe clopotiveni, să-ţi vorbească mult şi 
deseori despre plăieşii dela ei, de odinioară: ceea ce înseamnă că plai şi plăieş erau 
cândva termeni frecvenți si la dânşii); „fiştece sat e cu vorba lui“. La Clopotiva se spune 
hoagă : „hoagă spunem la o troacă, aşa, în munte; hoagele sânt alea, dă trag la obîrsie“ 
(începuturile de văi, marile excavatii în coastele munţilor, acelea-s hoage); dar în capä- 
tul de est al Ţării Hațegului, la Râu-Bărbat, ne spunea un cioban: „hoagă, la noi nu să 
zice; noi zicem scoabă“. Acelaş cioban, apoi, ne spunea : „dă vorba păcurar eu am auzit, 
da noi nu ne folosîm dă vorba aia, — noi zicem numa cioban“ (la Clopotiva, însă, se spune 
tocmai aşa : păcurar f). Eram, altădată, în satul Zăicani, 5-6 km spre vest de Clopotiva şi 
acolo am observat că se spune staor pentru staul-ul dela Clopotiva (staor, am auzit şi în 
munţii Sebeşului, în satul Măgurea, vecinul ruinelor dace dela Grădiştea Muncelului). Apoi, 
altele (tot Simziana Simonesc vorbeşte): „La Dânsuş să spune: te hürui, la Clopotiva: te . 
huroi“ („te hurôi din dâmb până'n groapă“: cazi, te prăbuşeşti.“ După aceea (aceeaşi): 
„ostrovenii (Ostrovul e, şi el, sat vecin) zîc, în loc de napi, crumpi; noi — napi, ei — crumpi“ 
(aşa spunea Simziana Simonesc ; noi, însă, am observat că unii clopotiveni, deci consăteni 
de ai ei, spuneau, mult, napi, şi ei. Aşa dar, o nesiguranţă sau o labilitate în alegerea ter- 
menilor pentru o una şi aceeaşi noţiune, în chiar cadrul unui aceluiaş sat). 


3. Aşa dar, satele— mai ales cele dinspre munte—apar, intro oarecare măsură, şi 
ca un fel de individualitäfi lingvistice. Explicaţia ? Este, credem, aceasta : satele — mai 
ales în partea muntelui — trăesc, ele, şi în legătură unele cu altele, dar mai mult trăesc 
închise în ele însăle (mai ales în trecut). Fiecare sat, într'o anume măsură, e un microcosm, 
o lume care (odinioară, mai ales, când mijloacele de comunicaţie erau altele şi deplasările 
omului, benevole, dela un sat la altul, erau ca şi inexistente) era o lume care-şi ajungca 
sie-şi, care nu voia şi n'avea nevoie să ştie de alte sate. Explicaţia, deci, — sau, ca să 
fim prudenti — una din explicaţii (dacă vor fi şi altele) trebuie să stea în organizarea şi 
existența quasi-autonomă, cândva, a satelor româneşti. lată o caracterizare interesantă, 
în această privinţă (C. Rădulescu-Motru, Românismul) : „.„.Din punct de vedere economic 
satul (nostru) ţinea mijlocia între colectivismul slav şi individualismul latin. Din punct de 
vedere politic şi cultural, organizarea satului era tot aşa de fericită. Ea îngăduia o largă 
autonomie. "Țăranii aveau administraţia şi justiţia la ei în sat, chiar şi organizarea armatei 
era pe sat. Numai în cazuri foarte rare li se impunea să recurgă în afară de sat, la dregă- 
torii cei mari şi la Vodă... Dacă mai adăogăm producţia pe terenul industrial, avem o 
icoană aproape completă a ceea ce a fost vechea organizare a satului: o gospodărie 
perfectă, în mijlocul căreea țărănimea îşi găsea hrana, îmbrăcămintea, ordinea politică şi 
satisfacerea nevoilor ei culturale într'o autonomie completă. Şi această organizare auto- 
nomă aproape suverană, o avea micul sat românesc intro vreme când, deasupra, Statul 
nu era de loc consolidat... In mijlocul unui haos de popoare, popoare care veneau şi se 
duceau purtate de vânt, mica organizare a satului s'a menţinut întruntând toate vije- 
liile“... Astfel fiind, nu e de mirare că graiul — mai ales spre munte — prezintă variaţii 
în lexic şi fonetică chiar dela sat la sat. Ceva asemănător — în mult mai mică măsură, 
deci, — de ceeace observa autorul rus de adineaori pentru satele din munţii Afganista- 
nului sau cel englez pentru cele din Assam. Dar, fiindcă veni vorba de Assam şi fiindcă 


1) Acest inie se pronunţă în două silabe: i-nie, al doilea i indicându-ne, numai, că precedentul n = gn. francez. 
(Observatia va fi valabilă şi pentru alte cazuri similare, pe care, mai jos, cetitorui ie va putea ugor identifica). 


43 


alăturea de acesta zace India, iată şi un citat din Vidal de la Blache despre satele 
acesteea: „satul indian, tip al civilizaţiei Nordului, e organizat pentru a-şi găsi în el 
însuş tot ce-i trebuie, ca şi când mar exista nimic dincolo de hotarele lui. Constituit în 
unitate agricolă... el formează un microcosm...“ 1). 

` Iată explicația. La noi, chiar cuvântul sat e derivat, cum se ştie, din fossatum — 
„înconjurat cu şanţuri“, ca şi albanezul fsat. Singur numele şi — ne spune destul, în 
această privinţă. Ca şi satele din Assam, de care Mills spunea că sunt închise într'un fel 
de parapete, aşa şi cele româneşti şi albaneze (şi toate satele din lume, la munte mai ales, 
şi când sunt puţine şi rare) au trăit în trecut izolate, fiecare cu nevoile şi gândurile lui, 
în slabă legătură cu cele învecinate. 

Cât de adevărat este că, mai ales în trecut, satele româneşti constituiau fiecare câte o 
cämärutä oarecum independentă în fagurele poporului românesc, ca să spunem astfel, 
ne-o dovedeşte şi următorul fapt din toponimie: de multe ori, o una şi aceeaşi apă curgă- 
toare se numeşte diferit în satele care, unul după altul, se înşiruie pe malurile ei. Am cons- 
statat aceasta în mai multe părţi. In ceea ce priveşte Tara Hațegului, iată un exemplu: 

Mă întovărăşea în excursie, din satul Sânpietru spre munţi, moş Dumitru Mäniefi 
Läsconi; mergeam în susul Râului Mare, pe malui-i: „Apa asta care vine di pă Râu-Mare, 
noi o chemăm Obreja, iar alti-i zic Râu-Clopotivei; Râu-Mare îi zicem mergân’ pa râu în 
munți“ ! [n fraza lui, săteanul hategan tăia în trei sau patru segmente, prin tot atâtea nume, 
o una şi aceeaşi apă. In dreptul cutărui sau cutăror sate, apa îşi are „tät altu nume“. 

Ne vine în minte, aici, ce observa undeva Vidal de la Blache: că fiecare vale, în 
munții Elveţiei, pune în felul ei propriu problema existenţii, a adaptării la mediu... 
N’o fi, oare, putin din această afirmaţie, valabil şi pentru deosebirile acestea de grai, 
dela sat la sat? Nu cumva, adică, fiecare vale din acestea (adică mediul geografic, în 
genere) are de spus un cuvânt şi în ceea ce priveşte graiul deosebit al fiecăreia? 


4. Alături de aceste forțe centripete, ca să le spunem aşa, care trag spre înnăuntru, 
spre sat, căutând parcă să-l închidă într'un fel de personalitate lingvistică, observăm şi 
contrare forte centrifuge — care stabilesc legăturile graiului din Clopotiva cu lumea din 
jur, până departe. Astfel, graiul acestui sat prezintă termeni şi forme lingvistice 
comune cu: Banatul, cu Oltenia şi... cu Moldova!! „Tăt natu ştie că eu mi-s sărac“, 
această expresie, care stă în carnetul nostru de note, te duce în chip neîndoelnic spre 
Banat. Ba încă ; influenţa bănăţeană am constatat-o până înspre extremitatea nord- 
estică a Ţării Hațegului: am notat pronunția djeal în satul Sânpietru, (cum aceeaşi 
pronunție o notam cândva şi în Cloşanii Mehedintului: djealu” lu” Vintcilă). 

De altfel, influenţă bănăţeană am observat si la port: „înnăinte vreme, femeile 
purtau dînnăinte catrintä de lână făcută de ele în război şi dînnapoi purtau o cafrânță 
țăsută numa o țâră şi dîn fäsäturà în jos lăsau firele nefäsute şi să numea opreg“. 
Influenţa bănăţeană se explică nu numai pe cale de împrumut, ci şi pe calea — chiar — a 
unor admigrări de populaţie bănăţeană încoace. Numele de familie Bäufürean, Craşovan, 
etc. din Clopotiva — arată localităţile de unde au venit străbunii acestora. Ceea ce ar fi 
interesant de ştiut ar fi: cât de veche va fi fiind această influenţă ?—Influenta olteană 
(mai bine spus: materialul lingvistic comun cu nord-vestul Olteniei) e şi mai evidentă, 
parcă. Mai întâi, în frecventa folosire a perfectului simplu. lată, un cântec: „Dete Dum- 
nezäu un vânt, cază fata la pamânt“. Apoi: „beui şi eu o fârà“; fui pă deal, încolo; 
adverbul mai e, ca şi pe alocuri în Oltenia, măi: măi bine, măi mult; mă dedei, mă 


1) Intr'o revistă de Soctologie, întreg acest pasagiu din Vidal de la Biache ni se pare că ar folosi, reprodus: 

«L'Inde, dit Sumner Maine, „est plutôt un assemblage de fragments qu'une ancienne société complète en elie- 
même.“ Effectivement... ie village hindou, type de la civili ation du Nord, est organisé pour se suffire comme si rien 
n'existait autour de lui. Constitué en unité agricole, avec son personnel attitré de fonctionnaires et d'artisans, il forme 
un microcosme. Les analyses des derniers recensements indiquent que la piupart des existences restent enferinées dans 
ce cadre, sauf pour contracter mariage das le village voisin. Ce n’est pas entre villages, mais entre le régime de com- 
munautés de villages et celui de tribus que s'interpose l'isolement, tant il est vrai que c'est par l'intermédiaire de 
causes sociales que s'exerce l'influence des conditions géographiques.» (Principes de géographie humaine, p.). 


44 


SOCIOLOGIE ROMÂNEASCĂ, IV, 1—3. 
Conea : Observaţii asupra graiului din Clopotiva. 


ATLASUL LINGUISTIC ROMÂN (ALR.|.) 
1248 zăpadă 


pet 
\ 


n 


‘~-e Sivari er PE. 
f el 

Richila 75 igs !! K 
Lăpugrul Superior‘, zai 
VS Heer. 

U 
1 


/2 E 103 UL 
i i 
te 


Vermes 77 


Bortoënii Vechi s wyg Costesti i 
r +180 Strâmba Vulcam808 läpusata 


s5 Vladimir + 


/ 
Cd 
S RATE AN AROMÂNI 
rs œ > 7 et. cl N 

ISTROROMÂNI À TATT fe = neauä 

neuad = Jn O mu eo 80 400 
MEGLENOROMANT A NÍ 

e ZA pl 


Harta Ili-a (din totalul de 15, câte însoțesc, în Revue de Transylvanie, tome Il, No. 1, articolul: Les enseignements de 

L'Atlas linguistique de Roumanie, al domnului Sextil Puşcariu). Clopotiva, cum se vede (am introdus-o noi, fiindcă ea nu-i 

din rândul satelor în care a poposit anchetatorul Atlazului in ceea parte) —intră în zona lui nea, deci în zona teritoriu- 

lui dacic prin excelență romanizat. Se vede că Aromânii spun neauă, formă care, cum spunem şi în text, e vie şi la 

Clopotiva (ca şi în Banat, al cărui „caracteristic“ fă? natu s’aude — ne spune A. Golopenţia — şi la Românii macedoneni 

din Cadrilater. — (Acestea, şi altele, ne fac să spunem că, după părerea noastră, Atlazul lingvistic al Limbii Române 
elaborat la Cluj pare a confirma, între altele, şi pe A. Philippide). 


dusăi; până si vorba făsui, s'aude şi ea (deşi fasolea se cheamă mazăre la Clopotiva), 
ca şi aceea de brabete-brăbeţi, sub forma bărăbeți; prispei din faţa casei i-se spune, ca 
şi în Gorjul de nord, fârnaț; porumbelor (fructele cele mici, negre vinete, prune pädu- 
rete) li se spune tot poroabe; se spune, ca şi'n regiunea Cloşanilor, imos-imoasă, să 
imoşează; harâmbaşa (vătai, şef) asemenea; o femee gătită, se cheamă că e chitità; 
opregul dela Tismana (ca şi din Bănat, v. mai sus) e şi aici tot opreg, etc. lar perfectul 
simplu e folosit până la exagerare: să ôstene = se osteneşte; „ăla căpăluie“ (acc. pe 
primul ă) la cucuruz = acela präseste porumbii „îl căpăluie, apoi näväle — acc. pe 
primul à — a-l îngropa“, etc. Cum am spus, însă: e vorba mai mult de un material 
lexical comun, şi nu atâta de influenţe dinspre Oltenia; dacă e vorba de influenţe, apoi 
acestea s'au exercitat în trecut, sigur, mult mai mult din Haţeg spre Oltenia, decât invers. 
Graiul din Clopotiva, în sfârşit, cheamă gândul şi spre Moldova: se spune moare, se 
spune curechiu, se spune cămeşă, se spune ploaie în loc de plouă, etc. (v. mai jos con- 
sideratiile de geografie lingvistică). 


5. lar dacă e vorba, acum, să considerăm graiul din Clopotiva în el însuş, nu în 
raport cu vecinätätile, caracterizarea care se impune în primul rând e aceea a unui grai 
cu un lexic nespus de bogat, un adevărat tezaur lingvistic. Unele capitole din mono- 
grafia Clopotivei înnadins au fost date (pe cât s'a putut) pe graiul locului, «pă rumânie», 
cum se exprimă Simziana Simonesc —, pentru că prea, ni s'a părut bogat şi caracteristic, 
specific, graiul acestui sat. Nu e nevoie să repetăm multe din expresiile pe care le puteţi 
găsi la paginile respective. Eram în excursie cu un bătrân, pe munte: „Apăi, dacă s'o 
zgoghi în dretu” nosť’, ţi-oi arăta şi aríu“ (= dacă om întâlni-o în drumul nostru, ti-oiu 
arăta şi planta aşa numită). Vorba aceasta: dret, foarte folosită, mi-aduc aminte că 
profesorul meu de română în liceu V. Bogrea o deriva dintr’un latin hdlitus. În Clopotiva, 
„dudulenii!) cucuruzului stau pă tuleni până-i culegi cu fărgoniu“ (— drugile de porumb 
stau pe coceni până le culegi cu fârna). Dar nu e nevoie să insistăm. Bogăția aceasta 
de vocabular îşi are, desigur, explicaţiile ei — între care şi noi bănuim câteva: mai 
întâi, e vorba de un sat de răscruce etnică: Haţeg, Banat, Oltenia; apoi, împrumu- 
turile din ungară şi germană; în sfârşit, credem că cea dintâi dintre explicaţii e aceasta: 
omul din Clopotiva este, în sens efnografic, pe o scară de civilizaţie foarte ridicată, a 
acumulat un mare quantum de muncă, s'a adaptat perfect mediului natural local, are o 
mare experienţă de viaţă, de luptă cu existența şi cu mediul; multele lui munci, multele 
lui unelte, intima legătură cu mediul, adânca cunoaştere a acestuia, — toate acestea i-au 
îmbogăţit vocabularul aşa cum noi n'am mai întâlnit nicăiri. Nu te poţi îndeajuns minuna 
de avalanşa de vocabular, cu care te copleşeşte un bătrân din Clopotiva, când ai norocul 
să-l prinzi în toane bune şi să înceapă el a-ţi povesti despre ceva; are la îndemână o 
nesfârşită serie de sinonime, totdeauna, pentru astfel de împrejurări. Erau o delectare, 
convorbirile noastre cu Simziana Simonesc. Odată, oprind-o din vorbă pentru a o întreba 
ce e aceea a zdrumica (cuvânt, pe care ea tocmai îl pronuntase) ne-a răspuns pe loc, 
fără şovăire, fără niciun popas de gândire: „apăi, ori că zdrumici, ori că flecesti, ori 
că smicuri, că fărâmi, că bätucesti ori că freci în pălmi, tăt ala lucru să cheamă că e“. 

Şi mai trebue notat un lucru: graiul din Clopotiva, dacă prezintă unele particula- 
ritäti evident latine,-atât ca lexic cât şi ca sintaxă,(în toponimie: Picuiul, Sesüra, 
Văcarea, în graiul zilnic: păs, în înţeles de obiect care cântăreşte greu: pensum, apoi: 
a smicura : exmiculare etc. etc.), el prezintă totodată şi unele particularităţi vădit slave — 


1) La Tismana, în Gorj: duduloii, deci: acelaş cuvânt. Tot astfel, fiindcă veni vorba, (şi fiindcă mai vorbirämi, 
hârdăul se cheamă, la Tismana, tot ca la Clopotiva (şi tot ca în Moldova): c{ubär. Şi încă: în Sohodol (sat în Munţii 
Gorjului, aproape de Tismana) îmi spunea un batrân: „nor zicem azi conace, dar bătrânii spuneau sălaş, in loc de 
conac“ (adică: spuneau cândva aşa cum clopotivenii spun şi azi: sălaş). Cu alte cuvinte: există cu adevărat acea 
corespondenţă lingvistică între ambele versante carpatice, pe care 0 subliniam mai sus. Gorjenii din satele de sub 
munte se înţeleg mai bine ın grai cu haţeganii de sub Retezatul decât cu Oltenii dinspre Dunăre. Carpaţii, aşa cum au 
constatat şi cercetările pentru Atlazul lingvistic, mau fost niciodată o frontieră lingvistică. Lingvistic gi etnic, aşa dar, 
Transilvania nu se izolează de restul spaţiului românesc, ci ea se integrează organic in el, constituindu-i unul din 
mădulare. Hotarul politic de pe creasta Carpaţilor nu i-a împiedicat pe aceştia să joace necontenit rolul de coloană 
vertebrală a poporului românesc, 


45 


de vocabular; iată, pădurarii se numesc pe graiul local şumari — cuvânt care, credem, 
purcede din acelaş isvor cu numele regiunii Sumadia de dincolo de Dunăre; luminarea, 
la Clopotiva, se cheamă lumină (şi v. consideratiile pe care, din alăturarea cu slavul 
svet, le face O. Densuşianu în a sa Histoire de la rangue roumaine, pentru o cohabitatie 
româno-slavă, cândva, mai ales în regiunile unde se spune lumină în loc de lumînare); 
pândarii holdelor se cheamă jitari; porţile mari, care închid ulițele satului la ieşirea din 
aceasta, se numesc vranife: (în Serbia există şi un masiv de munţi Vranifa); cimitirul 
se cheamă progadie; pentru rachiu se spune răchie — iar din latinul curcubita clopo- 
tivenii au făcut curcubătă — „o curcubătă“ — : acest răchie şi acest curcubătă sunt, 
ca să spunem astfel, fonetisme slave (cum la fel e cazul si cu forma populară, hateganä, 
de Băsărabă pentru Basarab). Dar sunt multe, formele de limbă locale, în care un 
specialist priceput ar descifra un ecou de influenţă slavă — , rezultată, poate, dintr’o 
cohabitatie româno-slavă nu prea depărtată. Să vie — oare — acest ecou, dela o populație 
slavă nu de mult asimilată? Sau e vorba de vreo influenţă venită încoace dinspre sud- 
sudvest, dinspre acea regiune Sfarivlah din inima Serbiei? Noi, dacă ni-i permisă o 
părere, mai degrabă spre această ultimă ipoteză am înclina (şi vom încerca aiurea o 
desvoltare). Fapt e că, în Graiul din țara Hațegului, O. Densuşianu sublinia şi el un 
relativ bogat procent slav, atât în graiul viu din această regiune cât şi în cel fixat sub 
forma numirilor topice. 

Şi încă un caz de limbă, ca să spunem aşa, care ne învită să privim (şi să gândim) 
spre sud-sudvest, este şi forma neauă, în loc de nea, şi pe care — în harta ce reproducem 
după un studiu al Domnului Sextil Puşcariu — o vedem trecută drept macedoneană. In 
adevăr, la Clopotiva am auzit: «o ţâră neauă ; seamănă cu o şeauă; îmi dă atât pa ziuă». 
lar influenţa de acestea dinspre sud-sudvest (macedonene), d. Tache Papahagia a consta- 
tat şi tocmai în Maramureş. 


7, Spuneam că, în grai, un popor îşi exprimă sufletul. Adevărul acesta se verifică şi la 
Clopotiva. Omul de acolo e în genere aspru, practic, realist. Aspru şi bărbătesc îi este, în 
adevăr, şi graiul. Ne gândim, iată, la toponimia munţilor acestui sat,— apelative şi nume 
proprii deopotrivă. lată-le cum sună: văerugă, scorotă, grumuleu, grohot, stârmin, 
Rătezat, custuiră, Arädes, Peleaga, Zau, Zlata, Corciôva, etc. Graiul din Clopotiva nu 
e unul... femenin, poetic, dulce, ci e unul — am spune: eroic, de luptă. Si am mai caracte- 
riza într'un fel limba din acest sat: e una bătrână, arhaică şi plină —ca a unui Sado- 
veanu; ea sugerează, ascultând-o, parcă mereu forţă şi vigoare. Si încă ceva, foarte inte- 
resant: ascultând vorba bătrânilor de acolo, parcă vezi imaginile izvorând una după alta, 
urmând cuvintelor; e, în adevăr, o limbă — dacă e propriu să spunem — concretă, care 
evocă mereu forme materiale. Cuvintele, în plus, „să fncheôtorà“ (ca să vorbim ca în 
sat) în forme noi, neaşteptate: „când pune cununa pă cap, puné şi mâna pă fugă (o 
lua la fugă); „e o prelucă frumoasă pă coastă, la Arâdeş, unde să închedtoră bradu cu 
fagu“ (dela cheutoare); „era un ger dă'ngheța merindea'n glugà : să făce păru sloiefi“ ; 
„Când începe a bihorî vântu dinspă Pârânga, apăi să te tragi măi la agestru“; ,Mästa-. 
canu bate dinspä Dânsus, da n'are putere a ajunge până la noi: moare la Breazova“. 
Spuneam că limba Ciopotivei e, parcă, una de luptă. lată o expresie auzită: „apăi, 
cine nu poate lupta cu curaua, ala să să'ncingă cu brăciri“ (nu oricine, în adevăr, e în stare 
să poarte chimir, de aceea... se încinge cu bete sau cu curea mică, propriu zisă). Spu- 
neam mai sus că graiul satului acestuia este unul cu un mare procent de vorbe /ocale. 
Este, apoi, unul de vocabule pline,— rotunde, ar spune domnul G. Murnu, minunatul tra- 
ducător al Iliadei (numai când am citit Iliada sa tradusă, am mai trăit impresia unui vo- 
cabular aşa de bogat, a unui grai aşa de eroic, aşi spune!). „Astâră om mânca şi ceva 
legumuri, loană“ — notam odată, ascultând o convorbire 1). Şi iată cum îmi explica odată 


1) Acest legumuri e din familla epicuiui atât de interesant oluri — p. căni, oale sau ulcele — folosit de d. Murnu 


în märeata traducere a Iliadei. Recent, un nepriceput scriitor, d. Victor Ef imiu, criticând... traducerea Iliadei făcută 
de d. Murnu, arăta cât de muit îl lipseşte simţul epic ai vocabularului popular românesc: între altele, se ridica... cu 
tărie şi impotriva acestui... oluri care, se întreba dânsul, —: ce o fi vrând să însemne? (1?) 


46 


Simziana Simonesc ce înseamnă vorba custür d. dintr'un colind pe care mi-l spunea : „Ceştia 
cerbi ăi suri, din nouă custüri“:… „custură zicem la munţii ăi răi, bordoşi, cu 
cleanturi multe; dar şi la cutîtu äl rău, ca si la fieru plugului iară rău, iaca şi lor le zicem 
custură,... dar şi la hotu ăl prost, care nici nu fură nice nu să lasă, numa dă ’ncurcä iu- 
mea, ăluia tăt custură ruginită-i spunem“. Odată, în munte, îmi vorbea unu de pasări şi 
fiare: „pă custură, sus, să ’nvârt în văzduh pasări d'ăle mari, dă le spunem noi koale 
ori vultani“...sau: „gadina e lupul iaca vine gadina !—, zîcem noi“... „iară cătă urs zicem: 
dujmanu äl mare“... „iară joavini îs tăte laolaltă, tăte vietätile muntelui“. Vântul, pen- 
tru clopotivean, bate -ca pentru tot Românul—,dar şi bihore (acc. pe prima, —p. bihoreşte) 
sau dbură tare. In jurul focului la stâna din Părăginosu, notam într'o sară: „ia dă, nană 
Floare, putriganiu ăla încoace, să-l pun pă foc“... (se adresa Ciorogari Pătru Tärinä 
către Simziana Băbău, „muiere întovărată, cu foalele mari, una din băciţele stânii) — şi 
când am întrebat ce-i aceea nană: „apăi, Domnule, noi când ne agräim zicem: soro, 
dacă e o muiere cam d'o samă cu mine—şi zicem mafuşă (cu a) la care e caruntă (cu a); 
nană îi spunem la care e măi batrână (cu a) şi numa când ne chiochim di pa un munte 
pă altu, numa atuncea grăim: /eleo, hei“.— Limba satului acestuia este, cum spuneam, şi 
sculpturală, plastică, fără pereche. Ascultati, de pildă, în ce chip spune Sîmziana Simo- 
nesc că se anunţă ploaia, la Clopotiva: „când să 'ntunechează la miazănoapte, când să 
mân'jeşte 'ntr'acolo ceru ca notretu 31 subţire, fie numa cât o cäitä, să fie încolo cât dă 
senin, că pă loc ploaie; minteni vine ploaia dinspă Măstacăn şi Bistra; vine vijulia încoa 
ca cum dă o pasăre cu aripi!e... când e vremea bună şi vrea să ploaie, atunci, începe să 
ujue: şueră aşă păiuşele, dă gândeşti că zice dîn frunză; mergi pa câte o mejdină şi 
numa auzi cum şueră subțire“! Vorbeşte Simziana — să spunem şi noi! — de gândeşti 
că limba din Clopotiva e cântec şi sculptură, deopotrivă ! 


7. Ar mai fi, pentru încheere, să vedem în ce arie se situează graiul din Clopotiva în 
lumina studiilor de geografie lingvistică românească — făcute până astăzi. Să deschidem, 
pentru aceasta, comunicarea făcută de d. Sextil Puşcariu la Academia Română în şedinţa 
din 27 Mai 1936, şi publicată în limba franceză, în „Revue de Transylvanie“ (tome Ill, 
Nr. 1). Cercetând hărţile care întovărăşesc textul, observăm că satul nostru intră în 
aria aproape a tuturor cuvintelor invocate acolo pentru a atesta teritoriul cel mai 
romanizat şi mai arhaic în privința fondului lexic latin: Sâmedru, nea, aiu, păcurar, 
june, cuminecătură, pedestru, Sânicoară, moare, cute, curechiu. — In vremea când ne 
făceam noi cercetările pentru alcătuirea acestui volum, comunicarea nu se publicase — şi 
nici nu se tinuse. In notele noastre, însă, găsim crâmpee de limbă locală în care cele mai 
multe din aceste cuvinte stau prinse în forme uneori foarte înteresante. lată, de pildă, 
forma Simicori pentru Sânicoară (Sf. Nicolae): „Dela 8 Septemvrie încolo, vreme dă 
treisprezece săptămâni, ziua să face tăt măi mică, iar noaptea tăt măi mare... până la 
Simicori: aştea (,Simicorile“) sânt sărbători, trei la rând, la mijlocu postului: Sava, 
Bârbura, Simicoara...; cad în luna lu’ André. Dela Simicori încolo să face ziua tăt măi 
mare!) până la vară, la Vartolomei, când stă zîua 'n loc o jumat’ dă minută şi apăi iară 
prinde a scădea ziua şi a creşte noaptea până la Simicori... (dela Simicori până la 
Crăciun e trei săptămâni, nu măi mult) că ele-s în mijlocu' postului, cum spusäi“. — E 
interesantă, apoi, forma de omét — pentru omăt— înregistrată de noi la stâna din Stevia, 
în 23 August 1935, dela păcurarul Mita Carcioni: „abea la Rusalii ieşim la gol, cu oile, 
că până atunci n'avem ce căuta aici, că e numa omét (unde e neauă multă la 
un loc, aia e omét“). Pentru june, avem de spus că stă alăturea de el (june, junelaş)?) 
şi termenul oltenesc de finăr-ă. Pentru păcurar, iarăş, avem de spus că, alăturea de el, 
trăeşte şi termenul de cioban: „da noi spunem măi des păcurar, iar între noi— noi, 
păcurarii, ne spunem orfaci“.3) In privinţa lui moare, iarăş e de observat că e cunoscut 


1) Simziana Simonesc (fiindcä ea e aceea care vorbeşte) se înşeală, cu puţin, în fixarea datei solstițiului. 
2) La Măgurea, în munţii Sebeşului, termenul june a întluenţat pe ginere, care a dat junere. 
% La Râu-Bărbat, însă, am înregistrat: nol spunem cioban, nu păcurar. 


47 


şi echivalentul de zamä: „moare, spunem noi la zama dă curechiu“. In privinţa lui cute, 
avem de spus că a trecut şi în toponimie: „Sus, în Furcitură e un loc dă-i spune La Cufi, 
fiindcă acolo, dîn vechime, dar şi acum, să fac cuti dîntr'o piatră pentru ascuţit coasăle 
şi topoarăle“. Avem de făcut, ca să spunem aşa, chiar şi o rectificare la Af/azul lingvistic : 
la Ciopotiva trăeşte şi cuvântul țitără (ceteră, din Atlaz) — alături, însă, de lăută.!) 

Apăsând, pentru încheiere, pe formele Simicôri — pentru Sânicoară şi (mai putin) 
pe omét — pentru omät — vom încheea cu concluzia: Clopotiva, pe hărţile de geografie 
lingvistică românească, se situează chiar pe hotarul dinspre Oltenia al teritoriului 
dacic pe care geografia lingvistică ni-l arată ca fiind fost cel mai romanizat şi care 
a păstrat formele cele mai multe, mai vechi şi mai autentic-latinesti. 


Asa cum, de pe vârful Retezatului privind, vederile aleargă până peste munții Apu- 
seni, pe de o parte — şi până spre inima Banatului şi a Olteniei, pe de alta; şi aşa cum 
urmele romane, care persistă Ja tot pasul în raza Clopotivei, duc gândul înnapoi, ca o 
iscoadă, prin veacuri şi milenii, — tot aşa şi graiul din acest mare şi vechi sat: des- 
chide, în vreme şi spaţiu, nebănuit de întinse perespective — şi oferă nepretuite sugestii. 
Pentru infinitul mare, care sunt ţara şi poporul întreg, poate vorbi, uneori, în adevăr, 
aşa de mult şi poate exprima aşa de multe, un singur infinit din cele mici: satul! 


ION CONEA 


O R A$$ UL SIGHET 


Capitala Maramureşului nu se bucură de o reputație prea strălucită în opinia” 
publică a țării. Pentru unii e oraşul jidovit, fără vreo importanță în marea comunitate 
românească, pentru alţii e țara renegatilor, cimitirul atâtor familii româneşti desnationa- 
lizate; sătenii maramureşeni îl privesc ca pe un loc, de unde le vin pacostele, iar pentru 
cei multi din cuprinsul României, Sighetul e o noțiune vagă între Urlaţi şi Siberia. Dar 
peste aceste consideratiuni şi constatări, care cuprind un sâmbure de adevăr, stă faptul, 
că Sighetul a jucat în trecutul depărtat un rol interesant în vieaţa românismului ardelean, 
rol vrednic de cunoscut. Vom încerca a arăta, întru cât ne permite spaţiul, ceva despre 
începuturile oraşului, despre vieata lui în cursul veacurilor pentru a insista în fine asupra 
situaţiei lui de astăzi în România întregită. 


Istoric. Oraşul Sighet a avut în vechime importanţa unei capitale de provincie 
întinsă departe peste hotarele comitatului Maramureş de mai târziu, el însuşi de trei ori 
cât judeţul Maramureş de azi. Această provincie începea din jos de munţii Tatra în 
comitatele Ung, Bereg, Ugocea şi continua peste Tisa până aproape de Cluj, teritoriul 
acesta fiind stăpânit de voivozii şi nobilii maramureşeni de origine românească. Vechile 
familii Maramureşene Drag sau Dragoş, Sas, Balc, Juga, Man, Stan, Gherleş, Dunca, 
Balea, Hodor, Jurca, Vlad, Grad, Coman şi altele, îşi aveau reşedinţa în satele „voievodale“ 
din Maramureşul de azi, dar moşiile lor, pret al vitejiei cu care îşi serveau domnitorul, se 
întindeau pe întreg teritoriul amintit, al Maramureşului istoric. Nobilii români însă nu 
aveau nimic din ingâmfarea conților şi baronilor de mai târziu, ei nu aveau castele pom- 
poase şi curte boierească, ci erau mai aproape de poporul iobag, de acelaşi neam cu ei, 


1) Harta lui ceteră, în Atlaz, e doar ca o insulă în nord-vestul Transilvaniei; deci ea exclude Clopotiva pe 
nedrept din aria acestui cuvânt. UI 


> 
x 


48 


decât de magnați, pătura conducătoare a ţării, recrutaţi şi aceştia în marea lor majoritate 
din nobilii de rând de origine românească, slovacă ori sârbească. Numai două familii 
româneşti s'au ridicat la înălţimi mai mari, familia contelui Dragfi, plecată din regiune şi 
familia Baron Stoica, nivelată mai târziu la rândul nobililor de rând. După informaţiile 
comunicate de d. Prof. A. Filipciuc s'a mai acordat rangul de liber baroni familiei Dolhay, 
Çoroi de Onceşti, Mihai Petrovay, Nan Mihai de Slatina, Petru Leuca de Vlad, Pop de 
Uglea, Miclea de Şugatag, Lupşa de Berbești, Stet de Biserica Albă etc. (Dipl. I. Mihalyi 
din anii 1467 şi 1469). O seamă de familii nobile româneşti s'au ridicat aci în Maramureş 
la rang de conducători, din ele recrutându-se demnitarii comitatului şi ai celor învecinate. 
Unele s'au maghiarizat complect sau numai în parte, s'au rupt din mediul românesc cu 
sufletul, apoi cu fiinţa, ramuri de ale familiei, s'au depărtat din Maramureş, au uitat sau 
i-au jenat legăturile de sânge cu ţăranii români maramureşeni şi s'au pierdut pentru neam. 

De aceştia însă n'au fost mulţi. O bună parte din nobilii cărturari şi toţi nobilii 
ţărani au rămas în limba şi credinţa lor românească, în ciuda amestecului prin căsătorie 
cu elemente străine. După aceleaşi informaţii dela d. Filipciuc s'au maghiarizat complect 
familiile Bilkey, Gorzo de Bilke, Ilosvay, Kisfalusi, Kricsfalusi, Darvai, Komlosi, iar în 
parte familiile Stoica, Szaplonczai, Tivadar, Dolhai, Petrovai, Bakocs, Nyegre (Negrea) 
de Uglya, Mihalca de Irholcz, Bud de Budeşti şi Stet ramura din Satu Mare, apoi Bereznay, 
Teghze, Fekete, de Uglya şi Jura de Oncesti, rămânând totuşi din fiecare câte o ramură 
de ţărani români. Çe însemnătate avea Sighetul pentru aceşti români nobili, cari formau 
în vechime unanimitatea locuitorilor Maramureşului de azi, românesc şi cehoslovac ? 
Sighetul, prin situaţia lui geografică era predestinat să formeze aşezare omenească din 
cele mai bătrâne vremuri. Aci începe câmpia Tisei, primul popas mai larg pentru călătorii 
şi negustorii care băteau drumurile dela apus şi miază zi spre miază noapte şi răsărit. 
Locul larg nu e lipsit însă de adăposturi apropiate în caz de primejdie. Vecinătatea 
codrilor şi munţilor, au oferit negustorilor destulă siguranţă spre a-şi face aşezare de durată. 

nceputurile Sighetului corespund fără îndoială, cu primele hanuri pentru drumeti 
şi tarabe pentru desfacerea mărfurilor la încrucişare de drumuri. Vor fi fost negustori 
greci, poate chiar români, care au îndrăznit să se aşeze în vecinătatea minelor de sare, 
a lemnului de plute si a întinselor terenuri bogate în vânat, peşte, fructe şi produse ale 
muncii omeneşti. Oraşul datează din veacul X—XI dar nu se ştie nimic sigur. 

Din însemnările vechi putem reţine câteva găsite înt'un calendar din 1868, care 
dă un scurt istoric al oraşului. 

O diplomă a regelui Carol din 1329 dă oraşului anumite privilegii la insistența 
preotului Benedict. Incepând cu anul 1524 s'a răspândit religia reformată, care a cucerit 
teren chiar şi între români. Vechea biserică zidită în stil gotic prin veacul XI—XII a ajuns 
pe acele vremuri în slujba nouei religii, deşi la începuturile ei servise ca lăcaş de rugă- 
ciune credincioşilor de rit oriental, după cum ar dovedi unele picturi murale găsite la 
restaurarea bisericii. Școlile reformate au luat fiinţă în veacul al 16-lea şi pe atunci 
Sighetul era oraş cu consiliu. 

Dintre marile nenorociri ce s'au abătut asupra oraşului în cursul istoriei se aminteşte: 
Invazia tătarilor în 1717, care trecând prin Sighet au aprins şi jefuit totul. Izgonirea şi 
nimicirea tătarilor în ultima lor încercare întreprinsă în Europa se leagă de numele 
românilor Vasile Stoica, pe atunci vicişpan, şi preot Lupu Şandor din Borşa şi de vred- 
nicia populaţiei româneşti de pe Valea Vişeului. 

In 1742 a bântuit ciuma în Sighet, făcând aproape 1.000 victime. In 1786 au murit 
de foamete 246 de persoane. 

Date mai importante: Vizita împăratului Iosif II, în 1773, înfiinţarea unei societăţi 
de binefacere în 1836, din care s'a născut mai târziu spitalul; înfiinţarea unei casine în 
1841, a unei grădini de copii în 1845. In revoluţia dela 1848—49 populaţia a fost de partea 
insurgenților, unii dintre conducătorii revoluţiei fiind români din familia Man, Mihalyi, 
Szaplonczai. Aceştia au avut aceeaşi soartă cu ceilalţi şi după înfrângerea răscoalei, au 
suferit închisoare şi confiscarea averii“. 


4 49 


Dar să ne întoarcem la firul întrerupt. Numirea de Sighet va fi având vre-un sens 
în limba băştinaşilor pe care ai noştri i-au nimerit aci şi i-au contopit în masa lor. 


Şi aceşti băştinaşi puteau să fie foarte bine deci, ori seminţii înrudite cu ei, poate 
neam de veteroslavi, pe substratul cărora s'a aşezat stratul latin al neamului nostru. 

Aşa ne-am putea explica multe lucruri inexplicabile şi am afla poate de unde derivă 
numirile slave în locuri pe unde nici când n'au trăit slavii de astăzi şi am accepta mai 
uşor afirmaţia, că numirea Sighet derivă dela cuvântul slav Sihot, care poate însemna 
foarte bine şi adunarea de oameni, dar şi adunarea apelor — căci toate apele din împre- 
jurimi: Iza, Mara, Cosău, Ronişoara, toate aleargă spre acest oraş şi se adună tocmai în 
dreptul lui pentru a se vărsa în Tisa, care le duce spre alte plaiuri. Desigur românii de 
atunci, au ştiut ce însemnează Sihot sau Sighet şi n'au mai simțit nevoia să-l traducă după 
cum au ştiut ce însemnează Sălişte, Cuhea, leud, Slătioara, Borsa, Viseu, Sărăsău, Săpânța, 
nume de aşezări care existau din vremuri vechi, sau ce însemnează Drag, Vlad, Balea, 
Rednic, Chindriş, Juga, Hodor, Dunca, vechi nume de familii româneşti, care astăzi nu 
mai au nici un sens în limba românească, unele au însă rezonanţă slavă. E însă absurd a 
admite, că numirea de Sighet ar fi identică cu szighet unguresc, care însemnează insulă. 
In vremurile când s'a întemeiat localitatea Sighet, n’a existat urmă de unguri în Mara- 
mures, dar chiar admițând imposibilul, nu credem să fi fost ei capabili să întemeieze un 
oraş, tocmai în Maramureş, când ei n'au întemeiat oraşe nicăiri, nici unde trăiau în 
număr mare. N'au întemeiat Debreţinul ori Seghedinul, că le era mai îndemână cu atât 
mai puţin Sighetul. Pentrucă dacă s'ar fi întemeiat în mijlocul românismului un oraş cu 
nume neînțeles de populaţie, ea l-ar fi tradus dela început, l-ar fi modificat după natura 
limbii româneşti cum s'a întâmplat peste tot cu numirile străine. Dacă n'a tradus şi n'a 
modificat însemnează că, cuvântul avea un sens în limba din care şi-a înfrățit propria 
limbă, sens pe care românii îl înțelegeau. Părerea d-lui dr. Filipciuc comunicată printr’o 
scrisoare e, că rezonanţa slavă a numirilor româneşti de familie, ar deriva din faptul 
dominării limbei slavone în biserica maramureşană. Ori, limba slavonă a dominat peste tot 
în biserica românească, iar familiile maramureşene, erau familii de nobili nu de preoţi. 


Mai târziu, s'au adăogat interesele domnitorilor legate de bogăţiile din împrejurimi, 
între cari sarea era principala, apoi lemnul, vânatul şi materialul omenesc bun de dus 
în războaie. 


Casa domnitoare menajându-şi interesele materiale, a căutat să-şi asigure încasarea 
veniturilor, astfel a ajuns şi Sighetul în 1365 la cinstea de a fi ridicat la rangul de oraş al 
coroanei, adică un fel de centru al fiscului regal. Pe atunci oraşul putea avea cam 
următoarea înfăţişare : 


Centrul lui era cam în acelaş loc unde e şi astăzi. E partea cea mai ridicată a văii, 
mai puţin expusă inundaţiilor, care în vechime desigur erau mai frecvente şi mai amenin- 
tâtoare decât astăzi. Scaunul voivozilor şi al fişpanilor de mai târziu era unde e 
prefectura de azi, ea însăşi o clădire veche. Parterul clădirii are ziduri groase ca de cetate, 
aceste ziduri ne-ar putea povesti multe despre trecutul românesc al scaunului voivodal. 
In dosul scaunului voivodal era piaţa, ca şi astăzi, unde se adunau micii nobili pentru a 
pleca la oaste sau a asista la adunarea obştească. In jurul pietii, desigur, hanuri şi tarabe 
negustoreşti, loc de adăpost şi hrană pentru cei adunaţi. In faţa prefecturii era biserica 
pe locul unde e şi astăzi desigur tot aşa de impozantă pentru vremuri. In jurul scaunului 
voivodal erau clădiri pentru slujbaşi şi pază, în jurul bisericii desigur clădirile călugărilor 
şi preoţilor, poate şi o şcoală după rânduiala de atunci. Dela prefectură la dreapta ducea 
un drum spre minele de sare dela Slatina peste Tisa, trecând prin strada Regele Ferdinand 
şi Mihai Pavel de azi, pe lângă cimitirul ce se găsea unde azi e Palatul Cultural şi pe 
lângă biserica din faţă pe locul calvariei de azi. Un alt drum ducea spre minele dela 
Coştiui prin Cămara de azi, iar drumul spre Ardeal ducea pe la minele de sare din 
Şugatag, la Cavnic, trecând peste râul Iza pe la Vadul de astăzi care de aci şi-a 
primit numele. 


50 


Băştinaşii maramureşeni priveau Sighetul ca pe un scaun domnesc pe unde îi purtau 
obligaţiile şi nevoile, dar de care nu se simțeau legaţi organic. Pământurile din jur erau 
moşii voivodale, pe cari se aşezau numai acei cari stăteau în orice formă în slujba voivo- 
dului ori la dispoziţia lui. Românii fiind nobili, şedeau pe moşii proprii, iobagii erau desigur 
de neam strein ori români din alte ţinuturi şi probabil aceştia formau primii locuitori 
stabili. Fişpan român a fost losif Man şi prin delegaţie Sanislau de Dolha. Vicişpani în 
vechime Bancu de Sarasäu (1385) Vlad de Säpânta (1388). In secolul XV Sanislau de 
Dolha, Vasile Bizău. In secolul XVI Joan de Petrova, lacom Mircea de Vajnagh, Nicolae 
Stoica, Simion Stoica, Paul de Petrova, Petru de Petrova, Gheorghe de Dolha, I. Dunca 
de Șieu, apoi s'au tot rărit. In veacul al XVIII-lea şi XIX-lea vicişpani din familiile de 
Petrova, Stoica, Jura, Rednic, Balea apoi Vasile Man şi Gavrilă Mihalyi. Când puterea 
voivodului si a nobililor a fost copleşită de puterea domnitorului ţării, acest fapt a avut 
influență şi asupra desvoltării de mai târziu a oraşului. In vreme ce sub stăpânirea 
voivozilor caracterul oraşului trebuia să fie românesc, cu excepţia negustorilor veniţi din 
toate părţile lumii, sub domnitorii Ungariei, scaunul dela Sighet nu mai avea importanţa 
veche, negustorii au sporit cu noi elemente străine şi în locul băstinaşilor au apărut 
slujbaşi de-ai împărăției, străini şi ei. Sighetul continua a fi centru de stăpânire dar se 
înstrăina tot mai mult de sufletul locuitorilor comitatului, în unanimitate români. Schim- 
barea nu s'a produs dintr'odată. In locul voivozilor români, au venit fişpani tot români, 
ei însă nu mai erau stăpânii liber consimtiti ai nobililor români, ci slujbaşi ai puterii 
centrale. Deodată cu ştergerea iobăgiei, nobilii de rând au ajuns şi de drept alături de 
iobagii lor de ieri, intelectualii au continuat să servească stăpânirei, iar numărul străinilor 
a sporit într'una în tot judeţul prin colonizarea germanilor la Vişeu, Borşa şi Huta, prin 
colonizarea rutenilor în partea nordică a judeţului rărită de populaţie prin ieşirea oastei 
lui Dragoş şi Bogdan şi prin pierderile suferite în războaele regilor ungari ai căror 
soldaţi viteji erau românii rămaşi în Maramureş. La minele din Coştiui şi Sugatag au 
fost aduşi lucrători străini slovaci, polonezi, nemți, cari apoi s'au maghiarizat în urma 
faptului că erau de aceiaşi religie cu puţinii unguri din regiune. Caracteristic pentru 
vechimea maghiarilor în oraşul Sighet e faptul, că o stradă are numirea de strada 
Maghiară, iar o parte de oraş numirea de Valea Ungurului, ceeace dovedeşte că numai 
această stradă şi parte de oraş aveau caracteristică maghiară spre deosebire de rest. 

Comerţul din Şighet a trecut şi el prin multe schimbări, dând diferite aspecte 
clasei mijlocii a oraşului. După primii negustori şi meseriaşi români şi greci, au venit 
desigur nemți din Tipteraiul Ungariei de nord, apoi tot dela nord dar şi din Ardeal au 
venit armenii, ai căror urmaşi maghiarizați se găsesc şi astăzi maghiarizați în Sighet. 
Aceşti armeni au nume româneşti ca şi fraţii lor din Ardeal, Buzat, Marosan, alţii au 
nume slave Todorovici, Jacobovici, ori maghiare ca Ember, Kozma, Kincses şi s'au aşezat 
în Maramureş prin veacul al 17-lea—m18-lea ajungând să domine toată piaţa comercială 
a oraşului şi să dea maghiarimei o seamă de bărbaţi de seamă în viaţa culturală şi polis 
tică. Ultimii străini, cari s'au aşezat în Şighet în număr mare, au fost evreii sosiți din 
Galiţia cu vreo 70—80 de ani în urmă. Numărul lor a sporit din an în an mai ales în 
timpul războiului mondial, refugiaţi din Galiţia şi nordul Maramureşului şi în timpul 
Unirii şi în primii ani ai stăpânirii româneşti, când s'au mutat mulţi din satele maramus 
reşene în oraş. Poate nu exagerăm afirmând, că proprietăţile urbane ajunseseră imediat 
după Unire 70.80%, în mâini evreieşti. Situatia s'a îmbunătăţit în favorul românilor, 
totuşi suntem departe de a avea proprietăţi urbane în raport cu cele 35°/, proporţii de-a 
românilor din oraş. In ediţia din 1869 a calendarului amintit sunt înşiraţi cu numele 
advocatii din Sighet şi anume maghiari ar putea fi Szabo Bertalan, Szabo Jozsef şi poate 
Csics Jânos, slavi: Bacsinschi, Hrabar, Medveczky, Vischan, Stanik, armean Krucsay, 
şvabi: Kamler, Krammer, Lahner iar de origine românească Jura Lajos, Lipcsei Petru şi 
poate Dobay, nici un evreu. Intre medici de origine română Badzey, 2 evrei, 2 unguri, 
2 germani. Farmacişti 2 armeni. Comercianti 10 armeni, 6 evrei, 2 maghiari, 2 români, 
2 germani. In 1874 situaţia era la advocati 6 maghiari, 2 români, 1 armean, 2 evrei, 


51 


2 ruteni, 1 german, medicii nu sunt arätati. Comercianfi 32 evrei, 6 armeni, 5 unguri, 
3 germani şi 1 român. 

Dintre clădirile vechi care există şi astăzi au fost zidite de români: clădirea,impo- 
zantă din Piaţa Unirei, azi proprietatea băncii Maramureşană, clădită de familia Stoica. 
O altă clădire mare din piaţa, clădită de Jurca, clădirea Asociaţiei Maramureşene clădită de 
Asociaţie, casa d-nei Văd. Mihalyi şi alte clădiri zidite de familiile de origine românească 
Szaplonczai, Kricsfalusi, Badzey etc. Tot familia Stoica a clădit casa săracilor, una din 
cele mai vechi clădiri din oraş, precum şi actualul internat de fete. 

Situaţia geografică şi planul. Sighetul e aşezat în unghiul format de două râuri 
având ca hotare spre nord, nord-vest râul Tisa, care e totdeodată şi frontieră a ţării spre 
Cehoslovacia, iar spre sud sud-vest Iza, afluentul Tisei. Cele două braţe ale unghiului se 
deschid spre est. În faţă dealurile stau ca un ecou al munților cari hotărnicesc judeţul din 
toate părţile. Oraşul are o poziţie dintre cele mai pitoreşti. Nu se poate închipui un tablou 
mai frumos ca acest oraş privit din înălţime, sau fie şi numai din trenul care te aduce 
dinspre Satu-Mare. Jur împrejur privirea ti se opreşte admirând cynuna de munţi acoperiţi 
cu zăpadă aproape 10 luni întrun an, mai aproape coline tot mai blânde, iar jos şesul 
Tisei vărgat de râuri şi păraie. Între ele clădirile înalte rivalizând cu cele 4 turnuri de 
biserici, la periferii căsuțe modeste, care se îngrămădesc însă tot mai stăruitoare şi în 
şiruri tot mai dese spre cucerirea centrului. 

Toate drumurile trec prin Piaţa Unirii, azi parc împodobit cu mult gust şi îngrijire. 
Tânărul parc (realizat în 1932/33) dă oraşului un aspect de stațiune balneară vara, când 
forfoteşte lumea pe aleele minunat luminate în jurul chioşcului muzicei militare, clădit 
în stil românessc şi este prima realizare edilitară în Sighetul românesc, care a servit de 
nucleu şi încurajare frumoaselor realizări de mai târziu, despre care va îi vorba la locul 
cuvenit. Pe aci trece şoseaua na,ionalä Satu-Mare-Sighet cu continuarea ei spre Bäcicoiul- 
Mare în Cehoslovacia, ori spre Vad cu ramificäri pe Valea Izei, Marei şi a Cosäului. 
Drumul pe Iza merge drept spre Borsa ca să ne scoată în Bucovina, după ce, la Săcel, te 
îndrumă spre Năsăud. Drumul pe Mara te conduce pe măestrit construite serpentine, peste 
Gutăi la Baia-Mare, iar drumul pe Coşău iese la Cavnic spre inima Ardealului. Astfel 
Sighetul este accesibil cu maşina din toate direcţiile, iar drumurile sunt din an în an mai 
practicabile. Doar pe Iza, în timpul inundaţiilor, rişti câte o împotmolire, să sperăm însă 
că nu va trece multă vreme şi va fi înfrânat definitiv şi acest râu veşnic rebel. 

Mâini harnice puse la treabă de buni gospodari din fruntea oraşului, fac să dispară 
pe rând ruşinoasele gropi de pe şosele, în trecerea lor prin Sighet. Până mai ieri aceste 
şosele nu-şi găseau stăpânul, şi oraşul şi statul se lepădau de ele. 

În ce priveşte institutiunile publice sunt aceleaşi ca şi în orice oraş reşedinţă de 
judeţ. Le vom aminti deci numai în general. Pornind din Piaţa Unirii în partea din- 
spre miază-noapte este clădirea Asociaţiei pentru cultura poporului român din Mara- 
mureş, prima societate culturală a românilor din fosta Ungarie, înființată în 1860, 
deci cu un an înaintea Astrei. Răsfoind analele acestei asociaţii, se va convinge 
oricine cu câtă îndârjire au ştiut vechii maramureşeni să-şi apere dreptul la o viaţă 
naţională şi cât de grea era lupta. Lângă Asociaţie e primăria fără nici o podoabă, apoi 
liceul de fete „Domnița Ileana“, clădit în stilul imposibil al tulipanistilor maghiari. Nu 
departe urmează la rând clădirea amintită băncii „Maramureşană“ apoi biserica romano- 
catolică (1736) şi cu blocul mânăstirii piariştilor (1730) cu ziduri groase şi ganguri boltite. 
Spre apus e Administraţia financiară, formând un bloc de case cu Prefectura, a cărei 
intrare însă nu dă spre piaţă. La miazăzi sunt clădiri particulare cu magazine şi ateliere, 
la mijloc fiind Hotelul Coroana. La răsărit e impozanta clădire „Reduta“, proprietatea pri- 
măriei. În această clădire, în urma transformărilor ce se execută, va fi sala teatrului 
orăşenesc, care va înlocui vechiul teatru de lemn, care nu mai corespundea cerinţelor 
culturale ale unui oraş de aproape 30.000 locuitori. 

Pornind din piaţă spre răsărit, dăm de clădirea cu două etaje a tribunalului, având 
în dos Penitenciarul modern clădit cu o secţie recentă pentru infractori alienati. 


52 


SOCIOLOGIE ROMÂNEASCĂ, IV, 1—3 
Vasile Ilea : Oraşul Sighet. 


Fig. 1. — Vedere generală. 


Fig. 2 — Sighet. Parcul Unirii. 


SOCIOLOGIE ROMÂNEASCĂ, IV, 1—3 
Vasile Ilea: Oraşul Sighet. 


Fig. 3. — Sighet. Prefectura şi Biserica romano-catolică. 


Fig. 4. — Sighet. Piaţa comercială. 


SOCIOLOGIE ROMÂNEASCĂ, IV, 1—3 
Vasile Ilea: Oraşul Sighet. 


Fig. 5. — Sighet. Evrei, 


Fig. 6. — Maramuresan. 


Întorcândusne pe acelaş drum în piață, mergem înainte lăsând la dreapta Prefectura, 
apoi Biserica reformată (1050-1100) şi blocul clădirilor proprietatea acestei Biserici. 
In stânga nu sunt clădiri demne de remarcat. Cotind spre stânga, dăm nu departe de 
clădirea şcoalei normale, azi desființată, după un trecut vrednic de remarcat. Această 
şcoală fu înfiinţată prin 1862 de Asociaţia pentru cultura poporului român din Maras 
mures, fiind prima şi unica „preparandie“ românească, neataşată episcopiilor, deci cu 
atât mai greu de susţinut. Memoria directorului Jon Busitia trăieşte şi azi în amintirea 
bătrânilor. 

Mai departe urmează Spitalul de stat şi spitalul de alienati aşezate în mijloc de 
parcuri bătrâne. 

Dela Prefectură spre dreapta e clădirea veche a serviciilor silvice, reduse ca însemn 
nătate faţă de ceea ce era în trecut. Sighetul, în era maghiară era un centru silvic de cea 
mai mare importanţă, această însemnătate păstrândao şi îndată după Unire. Din regiunea 
silvică însă n'a mai rămas azi, decât două ocoale, Clădirea a fost cedată recent EpiscOs 
piei ortodoxe. 

Mai încolo, cotind la dreapta, ajungem pe stada Regele Ferdinand la Palatul Cultural, 
azi reşedinţa Episcopiei ortodoxe a Maramurşeului, Clădirea datează din era maghiară, 
fiind terminată tocmai în ajunul războiului. Din înfiinţarea Palatului cultural putem trage 
oarecari invätäminte pentru zilele noastre. Ca şi acum, existau şi mai de mult în Sighet, 
ca şi peste tot, o mulțime de societăţi culturale şi de binefacere, care serveau mai mult 
ambițiilor personale ale unora, decât rosturilor statutare, 

Văzând că astfel forţele se irosesc şi scopul nu poate fi ajuns de singuraticele 
societăţi, s'au unit pentru muncă comună. Din această unire a răsărit Palatul Cultural ca 
sediu al societăţilor federalizate, sub denumirea de „Reuniunea culturală a judeţului 
Maramurăşt, cu membri de toate neamurile şi scopul răspândirii culturii maghiare, După 
unire „Reuniunea“ a dispărut, sediul a rămas pustiu. Apoi l-a ocupat Astra, iar ca pros 
prietar judeţul. Despärtämântul Maramureş al Astrei a căutat să umple golul lăsat de 
societatea dispărută şi după ce a încheiat contract de chirie cu proprietarul, a înzestrat 
Palatul cultural rând pe rând cu institutiuni în serviciul culturei, în serviciul populaţiei 
româneşti a județului care formează majoritatea absolută. Rând pe rând au luat ființă : 
Cinematograful (1928), Gazeta Astra (1927=-28), Cazinoul şi biblioteca (1929), Corul 
si orchestra (1930), Şcoala țărănească (1931), reorganizarea muzeului (1932), secţia spors 
tivă şi sala de gimnastică a şoimilor (193233), băile Coştiui şi strandul (1933 — 34) 
conservatorul (1935), continuând să emită puternice raze de lumină românească în toate 
direcţiile. În toamna anului 1937 s'a cerut şi obţinut cedarea Palatului cultural pe seama 
Episcopiei ortodoxe a Maramureşului, nou înfiinţate şi astfel deocamdată glasul Astrei 
a amuţit. Ea se strădueşte să reînvie şi va reuşi. 

Dela Palatul Cultural la stânga e strada Mihai Pavel care duce peste podul Slas 
tinei în Cehoslovacia, la dreapta e strada Mihai Viteazul cu clădirea solidă a Liceulus 
de băieţi DragoşaVodă, iar drept înainte ajungem la gară, Trenurile circulă dela Bucureşti 
prin Cluj„Oradea-SatusMare dupăce dela Halmei trec pe distanță de aproape 100 km pe 
teritoriul Rusiei Subcarpatice, iar dela Sighet linia continuă cu ramificare dela Valea- 
Viseului spre Borsa şi altă linie prin Polonia la Cernăuţi. 

Spre Costiui şi Ocna Şugatag pleacă dela Sighet două linii din gara mică situată pe 
strada DragoşaVodă, lângă cazärmile Vânätorilor de munte şi divizionului tunuri de 
munte. 

Revenind la piaţa Unirei mai avem unele lucruri vrednice de văzut. In faţa prefecs 
turii se află bustul vrednicului român, care a fost Dr. Jon Mihali, membru al Academiei 
române şi colector harnic al vechilor documente asupra vieţii româneşti în Maramureş, 


La stânga, pe strada Duca ajungem la Arena sportivă, parcul Grădina Morii cu 
Ştrandul comunal al Astrei la râul Iza. E unicul loc mai apropiat pentru excursii şi 
distracţii. De aci peste podul Izei ajungem la serpentinele dealului Solovan la capătul 


53 


drumului, în vârf, dăm de turnul de veghe de unde avem o minunată privelişte asupra Si- 
ghetului şi a unei mari părţi a judeţului. 

Populaţie. După statistica oficială maghiară din 1910 populaţia Sighetului avea 
următorul aspect : 


Dupä religie 1910 


Orto. | Qr. Cat. | Rom. Cat. Ref. | Moz. Alţii | Total 
(1) (2) (3) (4) (5) (6) (7 
128 l 5.850 | 4.901 | 2.509 | 7.981 | 1 | 21.370 


După limba maternă 1910 


Români | Maghiari | Germani | Ruteni | A10 | Total 
(1) (2) (3) (4) (5) (6) 


2.001 | 17.542 | 1.257 | 532 | 38 | 21.370 


Din compararea acestor două tablouri apare în toată splendoarea ei realitatea etno- 
grafică a Ungariei vechi. De oarece de religie ortodoxă şi greco-catolică nu sunt decât 
românii şi rutenii, natural că suma celor două religii ar trebui să dea numărul totalal 
românilor şi rutenilor împreună. 

Dar găsim altceva: Ortodocşii şi greco-catolicii dau laolaltă 5.978, iar românii şi 
rutenii împreună numai 2.533, deci cu 3.415 persoane mai puţin, cari au fost alăturate 
ungurilor pe motiv că ar avea limba maternă maghiară. De altă parte cei 7.981 mozaici 
au dispărut la limba maternă intrând în patrimoniul maghiarilor cu excepţia celor 1.257 
arätati ca având limba maternă germană. Deci şi-au însuşit şi de aci 6.724 maghiari, 
cea ce face 10.139 persoane de altă nație arătate ca unguri pentrucă probabil ştiau şi 
ungureşte. Dacă adăogăm la aceştia pe cei 7.410 maghiari romano-catolici şi reformaţi, 
(fiind şi între aceştia multi armeni, svabi, slovaci) ajungem la cifra de 17.549 deci aproape 
cifra arătată ca având limba maternă maghiară şi deci fiind unguri. 

lată acum datele din 1930, întocmite în conformitate cu realitatea : 


După religie 1930 


Ort. | Gr. cat. | Rom cat. | Ret Moz. | Alții | Total 
(1) (2) (3) (4) (5) (6) (7) 
94 rom 


„1.923 | 
4 | rut. 879 | 3.479 | 1,648 | 10.154 | 131 25.158 


După limba maternă 1930 
Rom. | Yes Germani Slavi | Idis. | Alte | Total 
U) (2) (3) (4) (5) (6) (7) 


7.565 | 7.010 l 199 | 710 | 9.539 | 135 l 25.158 


dar statistica din 1930 ne mai dă şi alte date: numărul indivizilor pe neamuri, cari 
lipsesc din statistica anului 1910. 


“Români | Unguri Germani Slavi Evrei Tigani | Alţii 
U) (2) | (3) | (4) | (5) (6) (7) 


8.026 | 5.427 | 161 | 1.273 | 10.075 | 88 | 108 


Ce vedem de aci? Ortodocşii şi greco-catolicii de astă dată dau un număr de 9.746, 
numărul românilor şi slavilor împreună este numai de 9.299, prin urmare 447 persoane 
de religie românească şi ruteană s'au declarat unguri ca neam şi noi i-am înregistrat 


54 


aşa cum au dorit. La limba maternă deasemenea am înregistrat situația după declaraţia 
fiecăruia şi se prezintă astfel: 

Din 8.867 declaraţi ca aparţinând religiei ortodoxe şi greco-catolice romane, numai 
7.565 au limba maternă românească şi numai 8.026 s'au declarat români, deci 1.302 au 
limba maternă alta decât cea românească, iar din aceştia 841 nu se simt români cu toate 
că sunt de origine românească, au poate nume românesc si tin de religia românească. 

Din cei 1.273 slavi numai 710 au limba maternă slavă, iar din 10.154 mozaici s'au 
găsit 79 să declare că nu sunt evrei ca neam. 

De altă parte maghiarii arată un număr superior de indivizi faţă de credincioşii 
religiilor lor. Şcăzând pe germani şi câţiva slavi reformaţi, numărul maghiarilor ar 
trebui să fie aproximativ 5.300, totuşi la limba maternă găsim 7.010 maghiari, iar la 
neam 5.427, ambele cifre superioare numărului lor de fapt. 

Aşteptăm curioşi, cum se vor modifica aceste proporţii la recensământul din 1940, 
abia atunci vom vedea dacă forţa noastră vitală e activă, ori continuăm să fim şi azi 
tributarii sporului maghiar. Vom mai insista puţin asupra importanţei culturale, eco- 
nomice şi sociale ce reprezintă fiecare neam în parte, aşa cum apar aceste lucruri din 
modul în care se manifestă fiecare. 

În anul 1860 populaţia oraşului era de 7.300 din care 2.400 rom. cat., 1.600 gr. 
cat., 1.600 reformați, 175 evanghelici si unitari şi 1.500 evrei. 

n anul 1870 numărul locuitorilor Sighetului era de 8.833 fără specificarea pe religii. 

Românii din Şighet sunt de două categorii: intelectuali şi ţărani. Clasă de mijloc 
românească aproape nu există, puţini meseriaşi, comercianţi mici, slujbasi români sunt în 
imensa lor majoritate maghiarizați ori au soţie streină, de dragul căreia toată familia 
vorbeşte ungureşte. Şe arată oarecare ameliorare faţă de ceea ce era imediat după Unire, 
dar suntem încă departe de a avea o clasă mijlocie românească. Ş'a muncit mult pentru 
a strânge rândurile, s'au dat ajutoare, ba însăşi meseriaşii interesaţi ar dori să scape din 
situaţia lor jenantă, deocamdată însă forţele împrejurărilor sunt mai puternice. 

(lasa ţărănească dela oraş nu se deosebeşte cu nimic de ţăranii satelor maramu- 
reşene. Poate casa lor e mai arătoasă puţin, dar civilizaţia n'a trecut de pragul casei. 
Nu e vina lor însă. Asezati la periferiile oraşului, conditiunile edilitare în cari trăesc sunt 
mai primitive chiar decât la sate şi aşa nimic nu-i îndeamnă să se încadreze în ritmul 
oraşului care nu i-a primit cu drag. În schimb şi-au păstrat portul obiceiurile şi trăesc 
şi sufleteste izolaţi streini de oraş. 

Clasa cultă românească se compune din cele mai variate elemente. Băştinaşii mara- 
mureşeni, ardeleni, bucovineni, moldoveni şi munteni, basarabeni, uniţi şi ortodocşi, apoi 
până mai ieri, partizani ai diferitelor partide politice, iată mozaicul din care se compune 
clasa intelectualilor din Şighet. Faţă de atâtea deosebiri nu există decât rari momentegde 
solidaritate. Ça şi probabil în alte părți, deosebirile se exagerează fără limită, se nasc 
neînţelegeri, intrigi şi uri, care zădărnicesc multe iniţiative bune. De aceea sunt foarte 
puţine realizările condiţionate de solidaritate. Dacă mai adăugăm şi faptul că nici oficia- 
litatea nu a fost întotdeuna la înălţime, vom înţelege de ce oraşul n'a progresat suficient 
şi ne vom mira cum de s'a putut face chiar putinul ce s'a făcut. La sfârşit vom arăta 
amănunţit acest puţin. 

Evreimea formează majoritatea relativă a populaţiei şi se compune din comercianţi, 
meseriaşi, muncitori de o parte, din intelectuali de altă parte. Şolidaritatea naţională 
a evreilor e mai mult pasivă, de apărare şi ea mai sufere şi de faptul, că o bună parte, 
aproape toţi intelectualii aparţin bisericii neologe, faţă de poporulde rând bigot şi ortodox. 

Evreii nu au o cultură proprie, bătrânii şi oamenii simpli vorbesc în jargon, inte- 
lectualii tineri şi bătrâni continuă a vorbi ungureşte şi a se identifica cu cultura maghiară, 
totuşi ei vorbesc aproape toţi şi româneşte, dar între ei nici când. 

Faţă de numărul mare al evreilor, instituţiile lor de cultură se mărginesc la şcoli 
primare, reuniuni de binefacere şi o societate sportivă. Evreii de aci nu sunt un popor 
dinamic constructiv şi nici în comerţ, unde domină totul, nu prezintă de cât puţină sta- 


00 


bilitate, reprezentată prin câteva firme mai vechi sl solide, restul fiind improvizații de 
azi pe mâine. 

Maghiarii sunt puţini la număr, dar au avantajul că nu prezintă prea mari dife- 
rentieri de clasă şi cultură. Sunt în majoritate comercianţi şi industriaşi serioşi, mulţi de 
origine streină, armeni, polonezi, germani, slovaci, pripäsiti pe aici în cursul veacurilor 
şi maghiarizați, apoi sunt multi intelectuali de aceeaşi compoziţie etnică ca şi clasa de 
mijloc de care nu se deosebesc decât foarte puţin. Solidaritatea lor naţională activă, 
asigură şi azi un fel de supremație culturală maghiară într'un oraş cu 5.300 maghiari din 
peste 25.000 locuitori. Această supremație nu va fi înfrântă decât de o conştiinţă şi soli- 
daritate românească tot atât de activă ca şi cea maghiară. 

Instituţiile de cultură maghiară progresează, ale noastre dau înapoi şi dacă nu ne 
vor veni minţile în cap vom trezi apetituri ca şi cele trezite în dauna Statului vecin ceho- 
slovac, care a trebuit să retrocedeze Statului maghiar oraşe, cari nau avut nici când 
majoritate ungurească, dar au fost copleşite de conştiinţa naţională maghiară în dauna 
conştiinţei slovace şi rutene adormite. 

În afară de români, evrei şi maghiari, există în Sighet şi ruteni, o minoritate inexis- 
tentă ca conştiinţă naţională. Ei îngroaşe rândurile celor cu limba maternă ungurească, 
limba introdusă şi păstrată până şi în biserica lor. 

Cele arătate pentru Sighet sunt constatări ce se pot face în multe oraşe din nordul 
Transilvaniei. 

Sighetul românesc. Am văzut din datele statistice înşirate mai sus progresul 
numeric al elementului românesc după Unire. Dela 2001 persoane, care sau declarat 
români în 1910, am ajuns la 8.026 în 1930: sporul fiind de 400%/,. Sporul provine a) din 
trezirea la conştiinţa naţională a unui număr însemnat de români, cari în 1910 s'au 
declarat de limbă maternă maghiară. Pierderea şi aci încă e considerabilă, deoarece după 
cum am văzut 461 indivizi s'au declarat români ca neam, dar maghiari ca limbă maternă 
iar 841 s'au declarat unguri ca neam şi ca limbă, cu toate că aparţin religiilor româneşti; 
b) Din emigrarea unui însemnat număr de ţărani şi intelectuali români maramureşeni 
dela sate la oraş; c) Din venirea unui număr destul de mare de funcţionari, ofiţeri, militari, 
elevi din toate părțile României. Dacă socotim la 1.000 numărul românilor cu domiciliul 
nestabil în oraş (militari, elevi, bolnavi în spital), rămâne totuşi un număr de peste 7.000 
români stabili, deci aproape 1.500 familii româneşti. Situaţia economică a acestora se 
îmbunătăţeşte incontinuu. Ţăranii veniţi ca grădinari, servitori, lucrători au ajuns să-şi 
cumpere câte un petec de pământ, ajutaţi şi de reforma agrară şi astfel numărul micilor 
proprietari români desigur întrece pe al celor de alte neamuri, chiar împreună luaţi. Se 
mai adaugă la aceştia micii slujbaşi dela C. F. R., poştă, oficii administrative, spitale etc., 
care de asemenea şi-au cumpărat terene ori au primit dela reforma agrară, ajungând să-şi 
construiască case. Copii lor umblă la şcoală şi mulţi dintre ei vor ajunge să îngroaşe 
rândurile clasei mijlocii şi superioare Şi mai important e progresul economic la clasa 
cultă românească. Funcţionarii superiori şi liber profesionistii şi-au cumpărat ori construit 
case, şi-au cumpărat livezi de pomi şi au ajuns să conteze ca proprietari. Advocaţi, medici, 
profesori, ingineri, funcţionari administrativi, s'au legat astfel prin interesele lor de inte- 
resele oraşului la al cărui progres contribue. Chiar şi pe teren comercial şi industrial se 
observă oarecari progrese: Brutăria băncii Maramuresanä, câţi-va zidari, zugravi, tâm- 
plari, blănari etc. Ca şi câțiva comercianţi de proporţii reduse, dovedesc că în viitorul 
apropiat ne putem aştepta la cuceriri româneşti şi pe aceste terene. 

Progresul cultural. În momentul unirii n'a existat în Sighet nici o şcoală secun- 
dară românească. Şcoala normală a lui Ion Busitia a trăit doar câţiva ani în era absolu- 
tismului, apoi şi-a închis porţile. Pentru a ilustra situaţia limbei româneşti în şcoala şi 
vieata publică, vom aduce două exemple convingătoare. Intr’un număr din 1881 al ziarului 
„Pesti Hirlap“ găsim relatată şedinţa Soc. nentru teatru românesc de sub conducerea lui 
Iosif Vulcan, care a avut loc la Sighet. Vorbirile de salut şi răspunsurile au fost bună 
parte în ungureşte, dar vorbitorii au dat dovadă de simpatie față de cultura românească. 


56 


Fatä de aceasta în Nr. 45 din anul 1890 al ziarului local Maramurosi Lapok, sub titlul 
„Predarea religiei în 1. valahă“ găsim o notitä în care autorul îşi exprimă satisfacția că 
autorităţile au interzis predarea religiei la liceul reformat în limba valahă şi insista ca 
acelaşi lucru să se facă şi în liceul romano-catolic. 

În 1918 era în Sighet o academie de drept mutată apoi la Hodmezôvsärhely, două 
licee de băieţi unul romano-catolic, altul reformat, un liceu de fete, o şcoală normală şi 
un gimnaziu de fete rom.-catolic. 

n era românească au funcţionat şi funcţionează următoarele şcoli secundare : un 
liceu de băieţi, un liceu de fete (azi degradat la rangul de gimnaziu) o şcoală normală 
(desființată 1938), un liceu comercial pentru bäeti, un liceu comercial pentru fete (ambele 
particulare), un gimnaziu de fete rom.-catolic şi în organizare un gimnaziu industrial. 

n fine mai există şi un conservator de muzică, înfiinţat de Astra. 

Nu vom stărui asupra însemnătăţii şi rosturilor acestor şcoli pentru Maramureş, ele 
au dat şi continuă să dea posibilitate elementului românesc să se înalțe prin cultură. 

Nu există aproape nici un sat românesc în judeţ de unde să nu fi pornit elemente 
dotate la învăţătură, dând neamului un număr crescând de învăţători, preoţi, profesori, 
medici, ingineri, advocati, magistrați etc., care se vor strădui desigur să dea din prisosul 
lor de lumină şi satelor în suferinţă. 

Deodată cu stăpânirea românească a intrat în oraş şi limba şi cultura noastră. 
Inainte de unire nu se tipărise în Sighet nicio carte, nicio foaie românească, cu toate 
că elementul românesc era atât de numeros în judeţ şi în oraş. Primul ziar românesc a 
fost „Sfatul (1918), organ al sfatului national român revoluţionar. S’a transformat apoi 
în „Gazeta Maramurăşană“, ziar săptămânal de informaţii şi îndemnuri, carea apărut 
vreo 14 ani şi a fost o oglindă fidelă a frământărilor maramureşene după Unire. In 1927 a 
apărut „Astra Maramurăşană“ transformată mai târziu în „Astra“ organ al despărtă- 
mântului Astrei locale. A reuşit să adune în jurul său cele mai bune condeie ale timpului 
din 1931 == 1934, devenind astfel un apreciat ziar pentru popor. Din lipsă de mijloace, şi-a 
rărit apariţia. Locul, a luat „Graiul Maramurăşului“, organ al tineretului ieşit din şcolile 
româneşti. Gazetă vie, cu talent scrisă a însemnat pagini luminoase în iistoria culturală a 
Maramurăşului până ce nu şi-a depăşit rolul. Greutăţi materiale au silit şi acest organ să-şi 
rărească apariţia. Intre timp au apărut o mulţime de alte gazete, indeosebi politice: 
Maramurăşul, Acţiunea Maramureşană, Viitorul Maramurăşului, Plaiuri Maramurăşene, 
Tara Voivozilor, Ecoul Maramurăşului, cari n'au însemnat un câştig prea mare pentru 
scrisul românesc alunecând pe panta atacurilor personale şi intrigăriilor politice. 

De mai bine de doi ani apare un ziar mic zilnic Frontul Maramurăşului, cu format 
şi conţinut redus care înregistrează evenimentele maramurăşene cu mai multă sau mai 
puţină obiectivitate. 

Au apărut şi reviste: Pupăză (umoristică 1926-.27), Căminul nostru, Pagini Culturale, 
Şcoala Maramurăşană, toate au dispărut însă după o apariţie de cel mult un an. Revista 
bisericească, „Dumineca“ continuă să apară regulat săptămânal, în ultimul timp realizând 
o vădită îmbunătăţire a conţinutului prin publicarea biografiei figurilor româneşti din 
trecutul Maramurăşului. Aceste biografii, scrise într’o limbă mai îngrijită ar trebui retipă- 
rite în volum şi completate cu date istorice din vremea lor. 

Dintre scriitori români care au activat în Sighet vom aminti pe regretatul Ç. Ionescu 
Olt, talentat poet şi dramaturg, I. Cazacu-Delarast, Marin Slujeru, Toma Murgoi Jiboteanu, 
A. Micle, V. Terente, iar dintre gazetari Pr. I. Birlea, Fr. I. Ardelean, V. Filipciuc, I. Bilitiu, 
Tr. Biltiu, A. Filipciuc, Dr. A. Anderco, A. Radu, M. Josivas, V. Rusu, G. Dăncus, M. 
Marina, O. Lenghel Izanu, V. Fodorut, Tr. Berinde, A. Marina, V. Bergheanu, V. Golu- 
benco, I. Lucescu, N. Zucker, S. Tataru şi multi alţii. (Mentiune specială pentru lucrarea 
»Maramuräsul Românesc“ de d. dr. Dermor şi Ing. Marin). 

Stăpânirea românească se poate rezuma în înşirarea câtorva fapte: 

Pe teren bisericesc. Biserica unită, care cuprinde majoritatea românilor din Sighet, 
a fost renovată şi pictată de talentatul şi originalul pictor maramurăşan Tr. Bilţiu, a cărui 


57 


operă merită toată atentiunea. Prin înfiinţarea Agrului, a Congregaţiei Mariane si a revistei 
Dumineca, această biserică caută să adâncească spiritul creştinesc în credincioşii săi. 

Biserica ortodoxă aproape inexistentă înainte de unire în acest judeţ a ajuns azi 
prezentă peste tot. Noua Episcopie ort.a Maramurăşului cu sediul în Palatul Cultural a 
început organizarea materială a bisericiişi sufletească a credincioşilor într'un ritm vrednic 
de situaţia ei de biserică dominantă în stat. Catedrala ortodoxă instalată în sala festivă 
a Palatului Cultural e o podoabă de picturi executate da acelaşi Tr. Biltiu. Inconostasul 
are o vechime de câteva sute de ani şi a fost adus din Bucovina şi renovat. 

Pe teren cultural. Aci se remarcă îndeosebi activitatea Astrei, prezentă în toate 
ramurile culturii. Bibliotecă, cazino, concerte, reprezentații teatrale, conferinţe, serbări 
nationale, şoimi şi activitatea sportivă, publicatiuni, cor, orchestră, conservator, şcoală 
ţărănească, sunt momente cunoscute din vieata culturală a oraşului Sighet. Alături au 
muncit Reuniunea femeilor române, mai ales pe terenul binefacerilor, ca şi Principele 
Mircea, apoi Asociaţia Presei, cu biblioteca de împrumut şi gazeta sa Graiul Maramu- 
răşului, apoi soc. Sportivă Maramurăşului pe teren sportiv, Turing Clubul pe teren al 
recunoaşterii frumusetelor noastre naturale. Cercul nostru pe teren social, muzeul etno- 
grafic înfiinţat de jet G. Vornicu, pe teren istoric. Vom aminti aci contribuţia şcolilor 
secundare, îndeosebi a liceului de fete, dar şi a liceului de băieţi şi şcoală normală la toate 
manifestatiunile culturale. 

Pe teren economic. Am amintit progresul elementului românesc pe acest teren, aici 
vom reaminti rolul băncii Maramurăşane, care deşi a luptat cu neînchipuite greutăţi, a 
avut iniţiative salutare, apoi rolul Asociatiunii Maramurăşene, care prin tipografie, librăria 
sa şi prin Căminul de ucenici a făcut mult pentru progresul nostru economic. Cooperativa 
maramurăşană e în faza de reculegere şi deocamdată nu putem spune lucruri bune 
despre ea. 

Infrumusefarea oraşului. Un oraş cu aproape 30.000 locuitori, lipsit de apeduct şi 
canalizare, e o problemă grea pentru edili. Descurajati de enormitatea necesităţilor, aceşti 
edili nici n’au încercat să facă ceva până în 1932, când s'a realizat frumosul parc din 
piaţa Unirei, care e o podoabă a oraşului. A urmat apoi pavarea străzilor şi realizarea 
altor două parcuri mai mici, înfrumusețarea grădinii morii şi construirea strandului 
Astrei la Iza. 

In anul curent a pornit apoi ca o adevărată avalanşe de lucrări: piaţa comercială 
cu gherete şi pavaje moderne, teatrul comunal cu sală de cinematograf, prin transfor- 
marea vechei clădiri „Reduta“, sala cercului militar, cazarma pompierilor şi alte lucrări 
de mai puţină însemnătate vor da oraşului aspect de comună civilizată şi bine gospodäritä. 

Incheiere. |n ghidul „Reisefijhrer durch Rumănien“ Sighetul e prezentat publicului 
strein ca un oraş murdar cu străzii infecte şi fără rânduială. Călătorul de azi însă va 
rămâne plăcut impresionant de faptul că cele scrise în ghiduri şi ziare sunt exagerate. 
Pe lângă poziţia geografică atât de bine aleasă mai e şi mâna omenească sârguitoare, 
care a făcut pe malurile Tisei şi Izei o aşezare frumoasă. Dacă sub stăpânirea românească 
nu s'au făcut clădiri impozante, s'a căutat însă să iasă la iveală pitorescul şi s'au realizat 
îmbunătăţiri utile pentru vieata modernă şi civilizată. Repetăm: parcul, ştrandul, teatrul, 
piaţa comercială, cazarma pompierijor, abatorul, sunt realizäri româneşti de cea mai mare 
însemnătate. 

Vizitatorul dornic de a vedea şi altceva, decât realităţile materiale, va descoperi în 
Sighet comori sufleteşti rare, care vor pune Maramuräsul şi pe bästinasi într'o lumină mai 
simpatică, de cum ne-am obişnuit a-i privi. 

Sunt o mulţime de case, mici muzee ale frecutului românesc, care trebue neapărat 
cunoscute, Astfel în clădirea Asociaţiei pentru cultura poporului român din Maramureş 
cäläuziti de preşedintele ei Dr. Florent Mihalyi, vom găsi vechi documente din trecutul 
românesc al Maramurăşului din vremuri când fişpanul şi vicişpanul erau de ai noştri şi 
prezidau şedinţele asociaţiei româneşti. Tot acolo vom găsi urmele unei lupte dârze între 
voinţa de a trăi a conştiinţei româneşti şi între voinţa de a contopi totul a stăpânitorilor 


58 


dinainte de Unire. In partea opusă, în casa venerabilei văduve a fostului academician Dr. 
Ion Mihaly, găsim minuni de comori vechi : arme, monede, diplome, alături de produsul 
muncii artistice a amfitrioanei şi fiicelor. Casa aceasta ar putea servi ca muzeu al trecu- 
tului românesc şi pentru bogăţiile de azi şi mai ales pentru faptul, că aici s'au dat la iveală 
vestitele Diplome Maramurăşene, dovezi indiscutabile ale trecutului de vrednicie româ- 
nească în Maramuräs. 

In strada Ştefan cel Mare putem vizita atelierul de covoare temeinic lucrate ale 
surorilor d-şoarele Kovats. Asemenea atelier era şi în casa Părintelui I. Birlea în strada 
Mihai-Pavel, mutat la Cluj. E meritul acestor două ateliere, că gustul tärancelor noastre 
nu s'a alterat şi n'a lunecat spre absurd, fiindcă erau bine îndrumate şi cultivate. 

Aproape de gară, pe str. Regele Ferdinand găsim ceva unic. In casa d-lui advocat 
Dr. lon de Kovats se află adunate alături de alte amintiri, toate publicatiunile româneşti 
apărute în Maramurăş şi tot ce s'a scris despre Maramurăş în ţară şi străinătate. E o 
colecție vie de cărţi, ziare şi documente frumos legate şi îngrijite. In Palatul Cultural, pe 
lângă amintitul altar vechi din catedrala ortodoxă şi picturile murale ale lui Tr. Bilţiu se 
păstrează în două camere colecţiile muzeului etnografic şi ale muzeului judeţean, unificate. 

Secţia etnograficä a fost înființată de Prof. Gh. Vornicu şi cuprinde rari comori de 
veche artă ţărănească şi unelte de gospodărie, produse de industria casnică, mai ales 
covoare preţioase cu vechime de sute de ani şi obiecte bisericeşti. Păcat că lucrurile n'au 
fost ocrotite, ci lăsate pradă moliilor şi stricăciunilor. In secţia judeţeană se află alte 
obiecte preţioase, dar tot aşa de neglijate. 

Episcopia s'a angajat însă să transforme sala de gimnastică în local pentru muzeu şi 
atunci să sperăm, că vor afla salvare obiectele ce mai pot H salvate. 

Colecţia de monede şi obiecte antice a d-lui Dr. Tiberiu Kiss din str. Dragoş Vodă 
N deasemenea deosebită atentiune. D-sa a realizat un mic muzeu cu următoarele 
obiecte: 


1. Ciocan şi daltă de piatră din epoca respectivă. 
2. Çirca 400 monede de aur, argintşi aramă, greceşti, romane, barbare, austro-ungare, 
ruseşti. Valoare deosebită au: o tetradrachmä din insula Thasos, monedă de aramă a 


împ. Nerone, monedă de argint a împ. Traian, monedă de aramă a lui Tamerlan. 

3. Verigi de argint suflat cu aur din s. XV, cu ornamente de sticlă colectionate în 
Săliştea de sus. 

4. Diverse obiecte din epoca de bronz, săgeți, ciocane de luptă, brățări găsite de 
colector în com. Sieu. Alte obiecte de bronz găsite între Petrova şi Çostiui. 

5. Un handijar turcesc cu mâner de fildeş cu aur, argint şi pietre preţioase. 

6. Diverse obiecte din luptele principilor Tökölisi Rakoczi găsite la Sälistea de sus, 
Dragomireşti şi Sighet. 

Mai găsim apoi lucruri vrednice de văzut la Dr. Alexandru Lazăr în str. A. lancu, 
documente şi obiecte vechi din trecutul familiei Stoica, la Dr. Petre Mihalyi deasemeni 
documente din trecutul familiei şi a] parlamentarismului românesc în Ungaria, la Dr. I. 
Hodor, în str. V. Alexandri preţioase trofee de vânătoare, la Dr. A. Filipciyc din aceeaşi 
stradă documente despre trecutul familiilor nobile româneşti din Maramureş. 

Din ceace există, comori sufleteşti şi materiale, se poate reconstrui trecutul vrednic 
al elementului românesc în acest judeţ. În ce priveşte Sighetul, el se va încadra tot mai mult 
în mod organic în viaţa economică, culturală şi socială a satelor maramureşene cum a 
fost în primele veacuri ale existenţei sale şi cum pretinde faptul, că din ele şi pentru 
ele există. 


Dr. VAŞILE ILEA 


59 


CERCETARI 


OCUPATIILE ANEXE ALE LOCUITORILOR 
DIN CĂIANUL-MIC, SOMEȘ” 


[.— STRÂNSUL DE 


1. Ocupațiile anexe în satele de sub Tibles. Plu- 
găritul lasă o bună parte din vreme — aceea 
dintre fazele îngrijirii culturilor — nefolosită, 
Acolo unde nevoile vieţii pot îi astupate numai de 
agricultură, omul roboteste de obiceiu pe lângă 
casă, mai îndreptând ori adăugând la „sarsamu- 
rile” gospodăriei, Așa sunt satele din regiunea 
luncilor mai larg deschise, Și ca să fim „acasă la 
noi”, satele din lunca Someşului Mare, dela târgu- 
şorul Beclean până la Dej, cad sub zona credinţei 
noastre, lar gospodarii alcătuiesc nedumerirea oa- 
menilor dinspre dealuri, ce nu-şi pot da seama, 
„cum de-i lasă inima să piardă aşa bunătate de 
vreme”, 

Unde insă săteanul nu se poate rezema numai 
pe brazda ogorului, vremea de răgaz a găsit între- 
buintare, Aşa se întâmplă cu satele de pe Va- 
lea Ilișuei (afluent al Someșului) începând dela 
izvor din Munţii Tiblesului şi până la ieşirea a- 
cestuia din gătuitura dealurilor Căianului, 

Satele ce se sprijină pe munte cunosc un plu- 
sărit simplu, constând din porumb, ovăz şi alte 
culturi târzii 1), Nu se poate crede că locuitorii se 
mărginesc numai la atât, Ei sunt mari crescători 
de vite (cornute mari şi cu deosebire cornute 
mici); iar târgurile sunt pline primăvara numai de 
Argeşeni şi Târlisuani: Văleni (oameni, de pe vale 
din sus) numiţi de Căenari, „cu boi cu coarnele cât 
lemnele de mari” si mari stăpânitori de păduri, 
fapt ce le dă putinţa să devină Cărbunari, 

In satele dela picioarele muntelui, plugăritu! şi 
creşterea vitelor se împletesc. 


LÂNĂ SI BRÂNZĂ 

In ceeace privește Căianul-Mic?) lucrurile stau 
astfel. 

Baza productivă, relativ mică a satului şi sporul 
populaţiei din ce în ce mai pronunţat, a dat naş- 
tere la două ocupaţii anexe, supuse cerintii de a 
putea fi practicate în timpul nereclamat de plu- 
sărit, 

Voşinăritul — cea dintâiu ocupaţie anexă, băr- 
bătească — a fost studiat în Nr, 9—10 din 1937 al 
„Sociologiei Româneşti” de d-l Petru Bartoș si în 
numărul de faţă de d-l Gh, Bucurescu, 

Aici ne vom năzui să înfățişăm caracterele ge- 
nerale ale celei de a doua ocupaţie anexă, înde- 
letnicire a gospodinelor şi anume: Adunatul de 
lână şi brânză, (Legea nu-i generală, fiindcă după 
cum avem gospodine voştinari, așa avem şi gospo- 
dari adunători de lână şi brânză), 

Nu dorința unui câştig i-a,îndemnat pe Cäenari 
să devină voştinari şi nici pe gospodine să de- 
vină adunătoare de lână şi brânză, Din partea asta 
puteau să piardă şi ei „bunătate de vreme” tot în 
curtea gospodăriei, 

Dar copiii, de care se umpleau casele, umpleau 
casele si de nevoi. Vostinäritul a fost destinat să 
înnece câteva din ele, Plecarea în America, al- 
tele. Gospodinele n'au stat nici ele cu mâna în 
sân, ci au luat în dinţi Câmpia Ardealului, cea cu 
oi multe, sau dealurile coboritoare din Tibles, bo- 
gate în păşuni, bogate deci şi în oi. De pământ 
are nevoie Căenarul ca să nu mai fie ros de neca- 
zuri şi toată frământarea lui de aici a pornit. Dra- 


*) Din cercetările Echipei Regale Căianul-Mic, Someş. (Campania 1938). Ancheta a fost realizată cu ajutorul unui 
formular întocmit de Serviciul cercetărilor monografice al Echipelor. Formularul a fost completat de echipierii: Gh. Pare- 


peanu, G, Boca şi d-ra FI, Dumitrescu. 


1) O maşină de treerat n'a avut niciodată curajul să ajungă până aici, aşa că, „treeratul“ se face tot cu „imblăciul“ 


în şura grajdului sau în tinda casei, 
2) Nu altfel stau lucrurile cu Căianul-Mare, 


60 


gostea pätimasä şi preţurile de poveşti ale pä- 
mântului, în acest fapt își săsesc explicarea, 

Adunatul de lână şi brânză (în mai mică mă- 
sură) nu-i tare vechi. Oamenii îşi mai aduc a- 
minte (Boca Savin, 85 ani) de vremuri când mer- 
geau „pe Câmpie” sau „cu ceapă”, 
gospodine 

— „Atunci oamenii erau mai rari, unde si unde 
câte o casă, nu ca amu de nu-i mai cuprinde ho- 
tarul. lar bruma de haine ce trebuiau, se puteau 
face şi dela puținele oi ce le creșteau sătenii“, 
ne spune moşul, 

Se pomeneşte printre ele: Ana Roman şi Gaita 
Silaş. Aceasta din urmă cutreera Câmpia Ardea- 
lului cu căruța. Cu fetele ei a făcut adevărată 
şcoală, ducându-le cu ea dela vârsta de 12—14 
ani, Așa se întâmplă că în fruntea gospodinelor 
adunătoare de lână şi brânză, stă o fată de a aces- 
teia, Văd, Vlad. Maria, în vârstă de 54 ani, care 
şi-a deprins şi ea fetele de mici copile cu acest 
mestesug, 

Deprinderea e foarte simplä de altfel si constä 
în insotirea mamei sau a surorii mai în vârstă, 
odată sau de două ori pe Câmpie, pentru a în- 
väta drumurile şi satele şi să vadă cum se încheie 
târgurile, Iar a treia oară, ia şi ea sacul cu linguri 
şi fuse și devine tovarăşă, 


numai câteva 


2, Caracteristici. Infätisäm desfăşurarea în timp 
a adunatului de lână şi brânză: 

a) Cine merge la strâns. Ca regulă generală: 
gospodinele, Dar fiindcă nevoia lânii se simte tot 
ma: mult, sar mijlocul de procurare e putin costi- 
sitor, gospodinei se adaugă, în cazul când gospo- 
dăria poate fi lăsată în paza altuia, gospodarul, 

— „Ne repezim odată, cu bărbatul şi facem de 
sumane cât bați-două" (Ludovica Reteganu, 34 ani). 

Alte ori gospodina e însoțită de un copil sau co- 
pilă, pe care vrea s'o deprindă cu negotul. Sunt 
insotitoare până la 16 ani, socotind că de aici în 
colo e stăpână „să-şi poarte singură sacul” şi e 
stăpână mai ales să târguiască tot singură, Și de 
câte ori timpul e prielnic, iar fusele şi lingurile se 
pot câștiga, drumurile Câmpiei sunt deschise până 
la vârste destul de înaintate, 

— „M'oiu tot duce cât m'or ţine picioarele”, 
(Hiticaş George, 59 ani). Aceasta în ceea ce pri- 
veşte vârsta, Dacă ne referim la categoria socială 
din care fac parte inşii plecaţi, constatăm că ei 


aparțin 
săraci, 


celor trei despätiri: bogați, mijlocaşi şi 
Încadrarea în una din aceste 
făcut-o potrivit judecății satului, 

Se mai adaugă celor trei despärtiri, neamul ți- 
gänesc, neam din care — lucru curios — au plecat 
numai gospodinele țiganilor ,,gazde" 5), 

Privitor la anul 1938, datele relative la inşii 
plecaţi, categoria socială din care fac parte, vârsta 
lor şi drumurile făcute, le-am întrunit în acest 
tablou: 


clase am 


I. a) — Starea materială a gospodăriilor care strâng 
lână si brânză 


Starea Copii 
materială Inşi plecați însoțitori Te 
a gospo- = 
riei ê. LE Š; g 8 
v Sel velm <a z l'E za 
vaj va] va G 
v EX 2 Q 3 - 9 9 9 C 
Siilsisl s 1521525 s ea a aa 
assig SE | $ 
SIRI e ME E E e A Ela e a 
11218141 5 161718191l10l11| 12 ARS 17 |18|19 
zlea! osl al 131 |roleol2lzal 2] al 155 L L il 2l 3 | al 3 


I. b) — Drumuri făcute 


Adulţi care conduc 
schimbul 


16—25|25—45|45—65 


Drumuri făcute |De câţi ani umblă 


= k 9 
ani | ani | ani Zfafelalalsielšle|s|3l] 
CHEARR e ojla |||? 

415161 7 1819 | 10! 11] 12| 18] 14 {15 | 16 | 17 | 18 


H ol a] 76l ul el 150| o] aal 1 | l 2] al z l 2| a 


Din tabloul I a, desprindem: 

I. Confirmarea regulei stabilite, că adunatul de 
lână şi brânză e o îndeletnicire (nu exclusivă) a 
gospodinelor. Din 162 inşi plecați, 123 (75,9°%) îl 
alcătuesc femeile şi numai 39 (24,1%/0) bărbaţii, 

II. Cei mai mulţi inşi plecaţi sunt din gospodă- 
miile sărace: 98 (74,80%/0), urmate de gospodăriile 
mijlocaşe: 23 (17,5%/0); cele bogate cu 7 inşi (5,4%) 
şi neamul ţiganilor cu 3 gospodine plecate la strân- 
sul lânii (2,3%0). Vrem să subliniem numai faptul 
că numărul inşilor plecaţi la strânsul de lână din 
gospodäriile bogate creşte. Anul acesta avem 7, 
față de anul trecut (1937) când numărul celor ple- 
cati a fost deabia de 3. 

III. Din tabloul I b, rubrica adulţilor care con- 
duc schimbul împărțită pe coloane de vârste, se 


deduce că mersul „pe Câmpie" sau „cu ceapă“ 


3) „Gazde“ aşa li se spune de restul ţiganilor, fiindcă au într'adevăr gospodării înijghebate şi câteva „bucățele“ de 


pamânt. 


61 


se practică de cele mai multe gospodine în floarea 
vârstei. Numărul adunătoarelor creşte spre 45 şi 
apoi scade spre 65. In raport direct stau anii de 
când se îndeletnicesc cu acest meșteșug, 

b) Cu ce merg la strâns, Fiindcă obiectele care 
inlesnesc strângerea lânii sunt în strictă depen- 
dentä de regiunea cutreerată de gospodine, tot aici 
vom da și datele privitoare la aceste regiuni, 

Si anume, satul se foloseşte de două expresii re- 


us 


feritoare la acest negof: mersul „cu ceapă” si mer- 
sul „pe Câmpie“ sau „după lână“, 

Să analizăm expresia dintâiu şi regiunea căreia 
îi corespunde, 

Dar mai întâiu, o precizare: când să merge „cu 
ceapă“, pe lângă ceapă (obiectul principal de 
schimb) se mai ia de către gospodine: ai (ustu- 
roi), iască, pânză de cânepă şi zadii (catrinţe) 
bătrânești, cărora „le-a trecut vremea“, la Cäian, 
Toate aceste obiecte sunt produse numai în gos- 
podărie, 

Regiunea străbătută e cuprinsă între Munţii 
Maramureșului și apa Ilisuei, regiune de dealuri, 
neprielnică răsădirii cepei. 

Strânsul de brânză aici are loc si s'ar putea — 
cu vremea — ca adunatul de lână să fie în între- 
gime părăsit. Gospodinele cutreeră mai mult sin- 
gure această regiune, Tovărăşiile se leagă, după 
cum vom vedea mai jos, numai în vederea mersu- 
lui „pe Câmpie”, Si fiindcă veni vorba de tovä- 
răşie, e bine să lămurim înțelesul pe care îl ia 
cuvântul în cazul de față. Toväräsiile de vostinari 
au într'adevăr caracterul de tovărășie, fiindcă 
se adună în comun ceara, fagurii sau ,mucurile 
„de lumânări”, iar câştigul se împarte în mod egal, 
egal susținându-se și pierderile, Dar gospodinele 
adunătoare de lână şi de brânză se întovărăşese 
numai pentru „a nu le fi urit să umble singure 
prin locurile acele” dar de strâns „strânge fiecare 
pentru sacul ei“. Au totuși la bază buna înţele- 
gere, fapt ce se realizează prin întovărășirea, în 
cele mai dese cazuri, a neamurilor între ele, a 
vecinelor în rândul al doilea şi numai rareori se 
fac toväräsii la întâmplare, Apropierea de sat (sa- 
tul cel mai îndepărtat are abia 30 km) influen- 
teazä durata adunatului, depăşind rareori 5 zile, 

Se pot stabili două căi ce străbat această re- 
giune, folosită de gospodine pentru strânsul de 
lână şi brânză, 

Cea dintâiu merge în susul apei Ilişua până în 
satul Târlișua, cotind apoi spre stânga prin satele 


62 


Agreş, Suciul de Sus şi de Jos, ca să sfârșească 
în Târgul Lăpușului, Drumul e vechiu, folosit de 
administraţie si înlesnea probabil legătura cu Ma» 
ramureșul, străbătând la izvoarele Văii Ieud, a- 
fluent al Izbei. 

A doua cale urmată de gospodine e mai putin 
conturată, fiindcă duce peste dealuri, la Lăpuș, 
drum folosit numai de locuitori şi numai dela o 
comună la alta, Cu toate acestea, numărul celor 
ce urmează această cale alcätueste un procent 
mai mare decât numărul celorlalte. Fiindcă e în 
de obște cunoscut că apropierea de un bun drum 
de comunicaţie, face mai ușoară scurgerea produ- 
selor spre târgurile de desfacere, Iar satele ră- 
mase în afara căilor de legătură cu târgurile, duc 
o vieafä economică mai închisă şi restrânsă nu- 
mai la produsele pământului. 

Aceste observaţii rees din tabloul II, ce se re- 
ferä numai la această regiune, 


II. — Obiectele cu care se umblă la Nord 
de Căianul-Mic 


Ceapă 2» | Iască |  |Pânză| © Regiunea umblată 
RZ 3 zadii | 2 

R E S G Cäian- Cäian- 
33 G à | B Poeni- Agreş- 
QE 2 | w 3 el 3 Lăpuş | Tg.-Lăpuş 
NE: w | + to | bo 22 Gp S ft 
žaj e |Slă|e|zS5| Sl Nel % |Nr.| % 
M 1 9169019) 6 IMI 5) (91 00 an 


Procentul s'a stabilit în raport cu numărul to- 
tal al gospodinelor ce adună lână şi brânză, (Ur- 
mează mai jos, totalizările), 

Mersul „pe Câmpie“ sau „după lână“, 
termenul ne arată regiunea colindată de gospo- 
dine: Câmpia Ardealului, Mersul „pe Câmpie” e 
mult mai răspândit şi dă roade mai bune, Gospo- 
dinele se întovărășesc în număr de 2 sau cel 
mult 3. De data asta însă obiectele nu sunt cele 
insirate mai sus, dintre ele nefolosindu-se decât 
iasca, ci obiectele sunt astfel alese, încât lipsa lor 
să fie bine simțită de locuitorii Câmpiei, Lipsa 
temnului, a sălciilor, mai ales, aduce după sine 
lipsa lingurilor şi fuselor, Deci obiectele de schimb 
sunt lingurile si fusele, cărora, din spirit neguţă- 
toresc, li se mai adaugă piperul şi iasca, Lingurile 


Insusi 


si fusele se cumpärä dela mestesugari de neam 
țigănesc din târgurile: Beclean, Reteag și mai rar 


S 


de 


+ 
Vabi 


v Ghirisu 
e: 


© 


SN 
J OmMiişel! N 


B| © Municipiu. 

h Com.urb.resedintă _ 
© « e Peresedinlă. 
O < rurală 

K nationale. 
» Judeliene. 

—— ,„ 1 

[| Limita de județ. 


=a 


= CARTOGRAF VICTOR POPESCU 
Fig. 1. — Regiunea umblatä de femeile din Căian în vederea strânsului de lână gi brânză 


63 


Dej, unde aceştia își desfac marfa în zilele de 
„marturie“ (târg) 4). Š 

Gospodinele mai vechi în mestesug merg în sa- 
tul producătorului şi cer să li se facă un număr 
de (100—150) linguri (necesare unui singur drum) 
şi de obiceiu, acelaşi număr de fuse, 

Ni-s'a pomenit numele câtorva din aceste sate: 
Valea Rea, Beud şi Rägusesti (pe harta judeţului 
Someș am găsit un sat cu nume asemănător: Ru- 
gäsesti, dar nu încercăm identificarea). Ba ni-s'a 
pomenit de asemeni numele unui țigan meşter de 
linguri şi fuse; Pintea din satul Valea Rea. Prețul 
de cumpărare e schimbător: dela 80—150 pentru 
100 de linguri şi 50—100 pentru 100 de fuse. E 
schimbător, fiindcă producătorii sunt puţini, iar 
cereri multe si atunci când gospodinele merg în 
număr mai mare după lână, preţul se ridică. 

Acest lucru a determinat pe doi săteni să-şi facă 
ei obiectele de care au nevoie: lingurile si fusele: 
Hiticas George si Moldovan Iosif. Deocamdată 
numai pentru ei, dar se poate prevedea, că dacă 
ceilalți nu vor lua pildă si să producă fiecare 
pentru sine, cererea o vor face acestor doi săteni, 
buni mestesugari. 


III. a) — Obiectele cu care se merge pe „câmpie“ 


Linguri Fuse 
Cantități Provenienţa| Cantități Proveniența 
Siale Sel SI le 
8/2 SI S [2 
ini En S d al eol'g| Sl 3 Sl all S 
2 C S S 8 % a ejs T SI | S [=] 
215151 Z lelelalelE SE] Z Ejes] 
112181 4 |5|6lzl8!8 {10l11| 12 119141 18110 


2 so| al 18.38010 cel aal al al col al 16570] 106| el al 2 


> 


Constatăm din tablou că numai două gospodine 
au dus cu ele un număr mai mic de 100 de lin- 
guri, 60 între 100—150, iar 46 între 100—400, 

Numărul de linguri şi fuse din tabloul III tre- 
bue pus în legătură cu numărul drumurilor făcute 
în anul 1938. Valoarea totală a lingurilor cumpă- 
rate de gospodine se urcă la 18.330 lei. Aceleaşi 
lucruri se pot spune despre fuse, ce ating suma de 
16.670 lei. 

După cum spuserăm mai sus, unele gospodine 
se duc la târguri unde vin țigani cu marfa, altele 
se duc în satul producătorilor şi 2 îşi fac singuri 
obiectele. Au cumpărat dela ţigani linguri și fuse 


106 inşi, dintre care 43 s'au dus acasă la ei, iar 
63 în târgurile mai sus amintite. 

In ceea ce priveşte drumurile străbătute de 
gospodine pentru adunatul lânii din Câmpia Ar- 
dealului, stabilirea unor căi exacte e foarte ane- 
voioasă, gospodinele ajungând să ştie fiecare sat 
şi cătun, a căror nume de cele mai multe ori e 
uitat. 

— „Apoi, Dumnezeu le ştie. Cine le poate ţine 
minte că-s multe şi apoi de atâta amar de vreme 
de când umblu, le cunosc 2şijderea satului meu”, 
(Văd. Vlad Maria). 

Aşa că, de cele mai multe ori, ti se spun nume 
rămase în minte, fără nicio ordine. Totuşi, aju- 
taţi de hartă şi memoria celor mai umblate gos- 
podine, am putea fixa trei direcţii, având ca 
puncte îndepărtate: cea dintâiu Turda, a doua 
Ludusul de Mureș și cea din urmă Târgul-Mure- 
şului. 

Acum în urmă, am găsit cu prilejul anchetei, 
trei gospodine ce-au încercat o cale nouă: Căia- 
nul-Mic—Zagra-Suplai. 

Astfel se înfăţişează procentele: 

I. Căianul-Mic—Mociu-Turda: 42,68%. 

II. Căianul-Mic—Milaş- Luduş: 24,29%. 


III. Căianul-Mic—Teaca-Tg.-Mureşului: 8,64%. 
IV. Căianul-Mic—Poeni-Lăpuş: 11,84%. 
V. Căianul-Mic—Agreș-Tg.-Lăpuşului: 10,83%. 


VI. Căianul-Mic—Zagra-Suplai: 1,72%. 

Rezultă deci, că pe măsură ce ne apropiem de 
Munţii Călimanului, procentul adunätoarelor de 
lână, scade. Această scădere e poate în legătură 
cu descresterea numărului de oi. 


III. b) — Regiunea umblatä 


Căian-Mociu- | Căian-Milaş- | Căian-Teaca- | Căian-Zagra- 


Turda Luduş Tg.-Mureş Suplai 
Nr, Nr. Nr. Nr. 
gosp. l gosp. Yo gosp. ho gosp. o 
U) (2) (3) (4) (5) (6) (7) (8) 
19 | 42,68 | 45 | 24,29 | 16 | 8,64 | 3 | 1,72 


c) Timpul de strâns lână şi brânză. Aşa cum ne 
arată tabloul, se desprind patru perioade în adu- 
natul de lână si brânză; 

A. Imprejurul Si-tului Gheorghe: 15 Aprilie— 
15 Mai, denumit de toți Căenarii „mersul cu ceapă” 
şi corespunde regiunii dela Nordul Căianului, până 
în Munţii Maramureșului. Nu se merge „cu ceapă” 


4) Târgul de peste săptămână poartă acest nume: „târg de mărturie“ sau numai „mărturie“. Probabil, judecätile 
care se ţineau la Beclean, coincideau cu zilele de târg, iar „mărturia“ (martorul) mergea şi la târg. Apoi termenul a 


devenit general. 


64 


decât în acest ţinut şi nici de cum în Câmpia Ar- 
dealului sau aiurea 5). In acest timp, gospodarii tae 
brazde adânci în hotarul satului, 

B, Lunile Iunie-lulie, după terminarea săpatului 
de-al doilea şi între seceratul grâului. Gospodarii 
cosesc si lucrează „părul” dintâiu al fânului. Dacă 
gospodăria are membri destui pentru lucratul pă- 
mântului, gospodina pleacă în orice timp al anu- 
lui, aceasta depinzând numai de găsirea lingurilor 
si fuselor, 


0 5 10 15 20 25 30km 
LĂPUȘ 
«< O 4 
TG. LĂPUȘULUI o 
Wae: da SUPLAI 
“N AGRIES O 


O 
al 
"0 
CICEU POENI O S 


CÃIANUL MIC & 


eh 198 


Lo) 


LUDUS 


Fig. 2. — Importanţa drumurilor umblate la Căienari 


C. Luna August, mai ales postul Sf, Mării şi după 
trecerea sărbătorilor Fecioarei, In acest timp se 
merge „pe Câmpie” sau „după lână”, 

D. Luna Septemvrie, când se merge „cu ceapă" si 
foarte rar „după lână”. Mersul cu ceapă din zilele 
acestei luni, se pare că dă roade mai bune, fiindcă 
ceapă acum se scoate din straturi şi-i coaptă, 


IV. — Când umblă 


Si.-Gheorghe | Iunie—Iulie August Septemvrie 
Nr. olo Nr. 09 Nr. LE) Nr. 90 
U) (2) (68) (4) (5) (6) (7 (8) 

33 | 25 | 49 | 30.5 | 68 | 434 | 9 | 56 


d) Ce adună: 

L Lână. In anul 1938, s'au adunat de gospodinele 
din Căianul-Mic, 1.9571/2 kg lână, în valoare de 
215.325 lei. 

IL. Brânză. lar brânză 415 kg, în valoare de lei 
12.450, 


V. — Produsele obținute 


= r = 
Lână Brânză 

ED TT TA 
to | © E Sl Z SEX lwl À ES 
llle = CE x la SZ 
WIS 2 158p Z |222 
d |||] E [S23 ajd] 4] e ls 
U) 1121 lG) TG] (5) (6)__1(7) | (8) | (9) (0) (11) 


o] » | a | 55 | 19574 anal o| æ | ao | a | 12.450 


e) Prelucrarea si folosirea lânii. Lâna obţinută, 
se spală în gospodărie cu apă fierbinte, pentru a 
o curăța de praf, pământ, etc., se lasă să se usuce, 
apoi, în saci, se duce la ,dreve”, (singular 
ndreavä”, neîntrebuințat), spre a fi scărmănată, 


TEACA Cu câțiva ani în urmă, lâna se scărmăna în comu- 


nele: Spermezeu, Dumbrăviţa si Berleasa, la „dre- 
vele" ce se aflau pe lângă morile de apă. Am văzut 
si noi un asemenea sistem de „dreve”, ba am avut 
norocul să ,impingem” la ele, 

Partea de sus a drevelor are o formă convexă, cu 
cuie mici de oțel si foarte dese, iar cealaltă con- 
cavă, având de asemenea cuie de oţel. 

Lâna era pusă şi prinsă de aceste cuie cu „pu- 
tintelul” şi se împingea de partea de sus înainte, 
apoi se lăsa să revină. Lâna scărmănată cădea în- 


TG.MURESULUÏ tr'un cos. După câte îmi aduc aminte, gospodinele 


plătiau 3 lei de kg. Azi, lâna se scarmănă la maşi- 


Des Veror Popescu nele electrice din Reteag sau Beclean, prețul va- 


riind între 3 lei de kg (Reteag) şi 4 lei de kg (Be: 
clean); dealtfel, preţul depinde si de curăţenia 
lânii. 


VI. — Prelucrarea lânii 
ânii prelucrate, lei 


Reteag Beclean 
(t) | (2) 


Preţul prelu- | Valoarea totală a 
crării, lei 1 
(4) 
114 | 17 | 6.287 | 


G) 
205.098 


5) Reamintim că numai intrebuinfarea acestor termeni e suficientă pentru a deduce in care parte e plecată gospodina. 


65 


Cele mai multe gospodine, tin lâna pentru ne- 
voile gospodăriei; sunt unele însă, care adună lâna 
pentru a o prelucra, apoi s'o vândă, 

In caere, (de 1 kg) lână, se vinde cu 110—120 
lei, In cazul când lâna se face „valuri de pănură” 
(dimii), prețul unui cot, (0,7 m), e de 150—200 lei. 
Toţi ar face — ce cei vând — valuri de pănură, 
dar se întâmplă să aibă nevoie de bani și sunt siliți 
s'o dea în caere, 

Venitul e mai mare dacă din pănură se fac „cioa- 
reci”, (itari), sau sumane. Preţul unei perechi de 
cioareci fiind de 350—400 lei, iar al unui suman 
de coloare neagră şi bine lucrat, 700—1,000 lei, 

Din cele 1.957!/2 kg de lână, s'au folosit în gos- 
podării 1.633!/2, în valoare de 179,685 lei şi sau 
vândut 324 kg, în valoare de 35,640 lei, 


VII. — Folosirea lânii 


In Rospo- Valoarea | Vândută Valoarea Total 

dărie, kg lei kg lei lei 

(1) (2) (3) (4) (5) 
1.633 ! 3 | 179.685 | 324 | 35.640 | 215,325 


Brânza s'a folosit numai în gospodării, 

f) Traiul pe drum: 

I. Hrana. Şi-o procură cu prilejul facerii târgu- 
lui: 

— „Apoi, ti-om da atâtea linguri pe botul ăsta 
de lână, dacă ni-i da și ceva de-ale gurii”, (Văd. 
Vlad. Maria). Şi aceasta numai după ce gospodina 
s'a convins că lâna face cât lingurile sau fusele 
cerute, hrana rămânându-i drept „preţul drumu- 
lui și al ostenelii”. 

— „Aşa că, îmi răspunde aceeași gospodină, se 
întâmplă de uneori mâncăm de 4—5 ori pe zi, alte 
ori şi numai de două şi numai odată, dar asta 
foarte rar, pentrucă pe acolo, pe Câmpie, oamenii-s 
buni și gazde mari”, 

II, Dormitul, Aceeaşi gospodină, ne spune: 

— „Da cine nu lasă pe nişte necăjite de femei 
ce umblă prin lume să nu doarmă în cea șură sau 
pe prispă? E vară, domnule, şi te poţi culca și 
intr'o margine de sant, Nu, nici pe mâncare, nici 
pe dormit nu dăm nicio lingură şi niciun fus, d'apoi 
bani? 


VIII. — Traiul pe drum 


Mese primite Nopți gazduite 
u) (2) 


2.650 


1.256 


66 


„Când mergem pe câmpie, nu luăm niciun ban cu 
noi, Acolo unde ne asezäm de mas, (dormit), gazda 
ne dă şi de mâncare, Și e bine pe acolo, că mă- 
nânci numai pitä (pâine)”, 

3, De vorbă cu gospodinele, despre acest meste- 
şug. Deşi anchete s'au mai făcut în Căianul-Mic, 
(asupra vostinäritului, foi de familie, etc), multe 
gospodine m'au privit bănuitoare şi mă întrebau cu 
grijă şi teamă de nu le va pune cumva „„Statu' dare 
de venit“, 

— „Da ce vrea el Statu' să ştie toate astea? mă 
întreabă Ludovica Vidican, (45 ani), Mai bine-ar şti 
Statu că n'avem pădure şi pământ de-ajuns. la cum 
tremură copiii de frig”, şi-mi arată pe cei doi co- 
pilasi strânși roată în jurul sobei, cu mâinile în- 
tinse deasupra ei, 

— „Trăim şi noi cum putem şi ne sbatem în 
toată forma să mai putem aduna ceva pe lângă 
casă, Bărbaţii „la vostinä, noi pe câmpie, iar copiii 
de cum cresc îi dăm slugi, aşa träeste prostul, 
domnule”, 

Altele mai indräsnete si mai tari de inimă, mă 
îndemnau „să scriu acolo” să vadă împăratul cum 
trăim şi să oprească jandarmii de a ne căuta de 
drepturi”, 

Și foarte puţine sunt dispuse să-ţi dea lămuriri 
asupra märunfisurilor mestesugului, 

Gospodarii, mai umblati, nu se dau înapoi şi-ţi 
spun toate din fir în păr, 

— „Da, oamenii ne cunosc p'acolo şi ştiu după 
ce umblăm, aşa că nu-i nevoie să-i întrebăm de au 
lână, Te cheamă ei când au nevoie, Da tot e bine 
să întrebi, pentrucă omul are multe necazuri şi 
omul la necazuri nu vede binele, ci numai răul, 
Apoi, nevasta îţi coboară din pod câteva ,boturi" 
de lână şi-ţi cere multe linguri si fuse. Tu întâiu 
zici că nu-i bună, că nu-i spălată şi ea mai lasă 
din pret, şi așa se face târgul 

De pierdut, nu pierdem, da nici mare câștig nu-i 
Numai ia, n'are omul ce face“, (Hiticaș George, 
59 ani), 

Ce să desprindem din cele de mai sus, le poate 
socoti oricine,,,,, 


4. Cine nu merge la strâns, Deşi puţine sunt gos- 
podinele care n'au mers la strâns lână şi brânză, 
anul acesta numărul lor e destul de mare. 

— „Apoi, domnule, din satul nostru, puţine sunt 
femeile care n'au fost după lână. Dacă n'au fost 
în anul acesta, au fost în anii ceilalți şi tot au 
fost“, (Ludovica Pugna, 36 ani), 


Cu prilejul anchetei, unele mi-au răspuns că n'au 
avut vreme, altele că au oi şi mai cumpără, şi în- 
sfârșit, cele din urmă că „n'au învățat acest meşte- 
şug“ sau „nu ştiu umbla“, 

Intr'adevăr, ca umblatul să nu-ţi fie în zădar, e 
nevoie să fi învăţat acest mestesug, fiindcă schim- 
bul atârnă în mare măsură de priceperea gospodinei 
de a cântări lâna oferită de gazdă, Necesar mai e 
să cunoşti toate cătunele din câmpie şi chiar gospo- 
dăriile din câmp, din hotar, fiindcă oile aici sunt 
ținute, iar lâna strânsă, 

Din cele 132 de gospodării, din care n'a plecat 
nimeni după lână, numai 116 sunt românești, restul 
țigănești, evreiești și ungurești (1), 

Numărul cel mare îl constitue gospodăriile să- 
race, Membrii acestora, cumpără lână, ba acum 
mulţi dintre ei au oi 


IX. — Gospodăriile care nu merg la strâns 
lână şi brânză 


Motivul pentru 


Starea materială care mau mers 


ka F a. 
E Sao |Sle la: s|E E 
T P + Q e] SA Kea D 
HREHEAHERIHHRF 
ás ajel] la Ele] e |Zz#12Zz|</|0 
(1) | (2 | (8) 1 (1 6) 1610© (9 | Go) [0D 02013) 
al 7| 3| 2] 25| sel e| 1| 132| 15 | s| az] 73 


Iar din cele 116 gospodării românești, 4 sunt de 


funcționari, iar 3 de meseriași: 2 cojocari, panto- 
far (1) 


5, Incheiere. Asa dar stau lucrurile cu Căianul- 
Mic, Pe de o parte, o bază productivă mică, iar pe 
de altă parte, un spor de populaţie mare, aducător 
cu sine a unui şir deasemeni mare de nevoi şi lip- 
suri. Imbucătăţirea lotului de pământ a crescut cu 
noile familii, iar azi avem la Căianul-Mic, un hotar 
plin cu „delnife“ şi „delnicioare“, urmaşe a „tă- 
blilor mari“ de altă dată. Căenarul, nu s'a lăsat 
însă în grija Cerului, ci cu nădejde a purces la is- 
cadirea unor noi meşteşuguri, care să umple golu- 
rile de sac fără fund ale vieţii, 

Pământul, curmă toate grijile., Deci bani pentru 
a cumpăra pământ, Cum gospodarii din sat nu 
aveau pământ de vândut, acesta trebuia căutat în 
alte părţi. Si l-au găsit în comunele vecine: Sper- 


6) „Sociologie Românească“, Nr. 9—10/1937. 


mezeu, Dumbrăviţa, dar mai ales Cristestii-Ciceu- 
lui şi Ilişua, Acesta din urmă e un sat de maghiari 
scäpätafi, ce n'au ştiut prefui pământul niciodată, 
fiindcă niciodată nu l-au frământat cu mâinile lor. 
Deaceea, sunt mai înclinați să simtă argintul în 
buzunarele straelor, decât duhul pământului sub 
picioare. lar Căenarul a strâns din cele două Ame- 
rici, a stors fagurii albinelor, banul călător, ce 
aduce însă pământ statornic. A vândut vitele, oile, 
scurmătorii, s'a lăsat „fără coadă de vacă la casă”, 
dar în schimb numărul „delnicioarelor” creştea, 
Bani pentru a cumpăra pământ, bani pe vite, cu 
care trebuia lucrat primăvara ogorul, Căenarul n'a 


„vait nici în ruptul capului să mai dea bani şi pe 


haine, Adunatul de lână era destinat acestui scop, 
Astăzi, satul Ilişua, e cuprins ca într'un cleşte de 
proprietăţile căinăreşti, cleşte ce se strânge mereu, 
sâtuind rămăşiţele unui neam fără legea pămân- 
tului, Căenarul mai are neamuri de strâns, ce-i 
stau lipite în spate si le va strânge cu vremea, ca 
apoi să poată simţi în voie mirosul pământului dă- 
tător de vieatä, „Țăranul român, își munceşte șase 
zile ogorul, iar a şaptea merge să-l vadă“, spunea 
un dascăl al neamului, Dacă vorba aceasta se po- 
triveste bine undeva, apoi ea e ruptă din înțelepciu- 
nea Căenarilor, Dacă vreţi să vedeţi în Duminici 
și sărbători îmbinându-se haina albă de cânepă a 
săteanului nostru cu negrul firelor de porumb și 
aurul spicelor de grâu, la Căianul-Mic îl puteţi 
vedea, Căenarul are în. ogor suflete ce trebuesc în- 
dreptate, de pe urma unui vânt tare, ce nu-i bine 
să le calci în picioare şi nici să le rupă vitele. 
Acestea, nu-s sate de negustori, Sunt sate ce vreau 
să trăiască, Negustoria pe care o fac, trebue privită 
drept o unealtă a croirii unui drum mai bun în 
lume, 

Sate pline de vieatä şi frământări mai are ţara 
noastră, In ele mai găsești formele acestea de 
schimb în natură. Spre ele trebue să se îndrepte 
privirile tuturora și ele trebuesc ajutate să se ri- 
dice, servind pildă celorlalte, 

Privit sub aspectul celor două ocupaţii anexe, 
înfăţişate în numărul de față si a consecinţelor ce 
decurg din acestea şi pe care ne-am năzuit să le 
notăm aici, Căianul-Mic apare într'adevăr ca un 
„sat expansiv” °) 


GH. RETEGANUL 


67 


Du Jo St CE A 


Ajuns în Căianul-Mic, de vei întreba de ocupaţia 
locuitorilor în timpul liber, ti se va răspunde: 
„Păi... mai merg oamenii a vostinä si la lucru la 
Salva — (construcţiile de căi ferate din Munţii 
Maramureșului şi ai Năsăudului), — Sau, de vei 
întreba pe vreunul din alt sat despre ocupaţia Că- 
ienarilor, ti se va răspunde: „O! — Păi ăia 's vos- 
tinari, dăi în poznäl"?), 


Voştina, — Albinele îşi construesc fagurii din- 
tr'un fel de gelatină, pe care o cäptusesc cu ceară; 
aşa că fagurii, în care aflăm mierea în stup, nu sunt 
făcuţi numai din ceară, cum greşit ne arată ochiul, 

După ce-au terminat de umplut cämärutele cu 
miere, albinele căpăcesc cu ceară, Leit — motivul 
din gelatină — căptușit cu ceară, se întâlneşte 
numai la stupii primitivi, căci la cei sistematici, 
o bună parte din munca albinelor este înlocuită 
de presa de faguri, albinele având a-şi ridica nu- 
mai cäsutele, pe terenul marcat gata, de presa 
de faguri, 

După ce-am scos mierea din faguri. se impune 
să scoatem şi ceara, Pentru a extrage ceara, fa- 
gurii trebuesc curăţaţi, adică spälati de restul de 
miere, ce s'ar mai afla încă pe ei — treabă anevo- 
ioasă cu mâna omului, de aceea, cel mai bun lu- 
cru pe care, de altfel, cred că-l fac toţi apicultorii, 
e să-i expună albinelor care-i curăță admirabil, 


Storsul primitiv al cerii, — Se pune un vas cu 
apă la foc, în care se toarnă fagurii curăţaţi de 
miere, După ce a început să fiarbă, se toarnă con- 
ţinutul într'un säculet unghiular, de pânză groasă, 
care stă aşezat pe o scândură oblică şi se tot 
apasă pe säculet cu un făcăleţ, până când nu mai 
iese nimic, Ceea ce a rămas în säculet, este voş- 
tina — aceea care a dat al doilea nume Căienarilor, 

Cum ai auzit de vostinärit, e normal să te în- 
trebi şi de câte stupine are Căianul. Răspunsul îl 
dă recensământul din acest an al Echipei Regale, 
și anume: 33 de stupi primitivi şi 3 sistematicil— 
Dezolare...., şi totuşi — sat de vostinari, 

Aici este faptul curios: Căienarii pleacă şi cu- 
treieră tot Nordul Transilvaniei, Bucovina si Ba- 
sarabia chiar, numai pentru a găsi rămășița din 
säculetul unghiular — voştina, li vezi plecând cu 
vreun sac sau traistä împachetată, la subtioarä, iar 


N À R I T U 


L*) 


după gât cu o torbă de piele neagră, lucitoare şi 
veche, bătută cu bumbi galbeni de alamă, în care-şi 
ţin merindele, Merg aplecati si tot imping pământul 
cu bätul, de crezi, că ar veni să-l rotească mai 
iute sub picioare, spre a ajunge mai iute acolo, 
unde, parcă au pus ceva, 

In anul 1937, dela cele 263 de gospodării tärä- 
nesti, au plecat 111 capi de familie (Cäianul are 
273 de familii, dintre care 4 funcţionari de Stat, 
opt evrei şi 12 familii ţigăneşti), Aceşti 111 capi 
de familii, au făcut în total 277 de drumuri, căci 
au plecat de mai multe ori, şi anume: 


Drumuri Persoane 
AS i NE AE AN are 16 
De daniel Ei nee E Ñ da Ar 51 
Ds ans es nue as A 23 
CR EE a) 17 
BEE R E a NS 3 
Disc on eee T — 
TS AN e Pae RES SEE" 1 


Deci, 16 dintre ei, au fäcut numai câte un drum, 
51 dintre ei, au fäcut câte douä drumuri, etc. 

Se observă că, majoritatea, fac numai câte două 
drumuri, și anume: unul toamna şi altul primă- 
vara. — Nu este neglijabilă nici cifra celor cu trei 
si mai multe drumuri (44), Aci se găsesc mai mult 
aceia, care şi-au făcut aproape o meserie din strân- 
sul vostinii, 

Voştinarii, după cum am mai spus, cutreieră tot 
Nordul Transilvaniei, Bucovina, şi chiar Basara- 
bia. — Spre o mai bună edificare, e bine să privim 
tabloul II, 


Regiunea Procente 
Bihor ne aa #3 320 
Satu-Mare ....... 220 
Cluj score are Ra Ta 215 
Sâlaj .........: 60 
Bucovina ........ 45 
Albas e R cita aa 45 
Mureş .......... 30 
Maramureş ....... 25 
Năsăud ......... 20 
Basarabia . . . . . . . . 15 
Munţii Apuseni . . . .. 0,5 


Trebue observat că vostinarul bate mai mult re- 
giunile: Bihor, Satul-Mare, Cluj, — pe unde nu 
prea a pătruns stupăritul sistematic, Acolo unde 
a pătruns stupăritul sistematic, voştinarul nu prea 


*) Din cercetările Echipei Regale Căianul-Mic, Someş (Campania 1937). Anchetă realizată cu formularul întocinit de 


Serviciul cercetărilor monografice al Echipelor. 


63 a 


are ce căuta, căci apicultorul își fine ceara, pen- 
tru a croi noi faguri, cu ajutorul presei de faguri; 
apoi în fagurii din care se extrage ceara, prove- 
nind din ceară, cantitatea de voştină e neglijabilă, 

Unii voştinari, pleacă cu sume importante; alţii 
însă, numai cu 4—500, până într'o mie de lei, Pro- 
ducătorul direct, n'are cum mai folosi vostina, căci 
n'are teasc special — existenţa unui teasc special 
implicând o mare cantitate de voştină; de aceea, 
această rämäsitä, constitue pentru el ceva de arun- 
cat. Vostinarul, a prins această psihologie şi, când 
pleacă, are grijă să ia cu el şi ceva piper sau alte 
mirodenii, pe care le oferă în schimbul vostinei, — 


Ò 20 40 60 80 I00Km 
toonai 


LR 
Cortograf Vetor Popescu 


vostinä, Femeia făcuse pâine în ziua aceea, si toc- 
mai o scotea din cuptor, Cei trei călători fometosi, 
adulmecă mirosul proaspăt al pâinii, şi se uită 
cu înţeles unul la altul. După ce dau binețe si se 
interesează de vostinä, unul dintre ei întreabă pe 
femeie: 

— „Lele, dar ce faci acolo?", 

— „la... scot pâinea din cuptor", 

— „Pâinea?,,, Păi ce e aia7”. 

— „Cum?... Nu ştiţi ce e pâine?”, 

— „Nul,., Că pe la noi nici n'am auzit de asta... 
si ce faceţi cu ea?". 

— „O mâncăm!”, 


Fig. 3. — Judeţele şi regiunile umblate de Voştinarii din Căian în 1937. 


In felul acesta, târgul se încheie bucuros, de către 
ambele părți, 

Cheltuieli cu mâncarea, nu prea face, căci în 
timpul cât umblă, 2—3—4 săptămâni, şi-ar mânca 
tot câştigul, poate chiar şi din capete, — De aceea 
el crufä aceste cheltuieli pe cât e posibil, apelând 
la gazde să-i dea mâncare. Seara se poate prinde 
mai bine acest lucru, căci omul trebue să doarmă 
la cineva şi, cu această ocazie, cere şi mâncare. 
Masa de prânz, constitue însă de multe ori o pro- 
blemă; dar si aci au găsit leacul, lată câteva în- 
tâmplări hazlii, ale unor vostinari din Căian, spre 
a evita plata mesei de prânz: 

Trei vostinari, ajung la o casă și întreabă de 


— „la te uită! Si e bună?" 

— „Bună — Luaţi de gustaţi!”, 

Și le pune femeia să mănânce, iar ei se tot miră 
de bunătatea pâinii, în timp ce femeia se bucură 
cu aier de născocitor. După ce s'au săturat, au mai 
cerut câte-o bucată să ducă și la femeile lor, ce- 
rând toate detaliile în privința fabricaţiei. — Dar 
nu peste tot le-a mers aşa la cei trei de-ai lui 
Păcală, 

In altă parte, au găsit iarăşi o femeie, care, de 
asemenea, îşi scotea pâinea din cuptor. Bărbatul 
se afla în casa de dincolo şi, auzind vorbă, se uită 
şi cunoscu pe vostinari; ba, cunoştea bine şi satul 
lor. 


69 


— „Bună zâua, Lelel", 

— „Zâua bunal". 

— „Da ce faci acolo?”, 

— la, scot pâinea —", 

— „Pâinea? Da ce e aia?”, 

— „Cum, nu știți? Păi, nu se face și pe la dum- 
neavoastră?”, 

— „Nu! 

— „Da de unde sunteți?” 

— „Noi?.. Suntem tocmai din Bucşoare“, (o 
uliţă a Căianului-Mic se cheamă Bucşoare), 

— „Vai, că de departe mai sunteţi!”, - 

Atunci, intervine bărbatul, care ascultase toată 
convorbirea, din casă, 

— „De unde sunteţi, mă?!“, 

Si dacă au văzut vostinarii, că i-au recunoscut, 
au lăsat totul şi au plecat rușinați, 


Pănă aici, toate merg bine şi cu toţii suntem 
gata să fericim pe vostinari, că și-au găsit ocu- 
patte pentru timpul liber, — Cercetările noastre 
însă, asupra vostinarului în 1937, nu duc acolo, 

Sumele cu care au plecat, se ridică la totalul 
de 716.400, care se repartizează procentual, după 
mărimea capitalului, astfel: 


Mărimea 

capitalului 
0e) Procente 
1— 49....... 49 
500 — .999 . 05 
1.000 — 1999 . 30,0 
2000 —299%9....... 250 
3.000 — 3,999 ,. ..... 14,0 
4.000 — 4.999 . .,.... 70 
5.000 — 5.999 .. ,,,,, 80 
6000 — 6.999 . ..,,.. 3,5 
7.000 — 7.999 ....... 45 
8.000 — 8.999 . .,,,., 15 
9.000 — 9.999 ....... 15 
10.000 gl peste ..,... 0,5 


Tabloul e destul de sugestiv, Cu până la 500 
lei, se pleacă numai în 4% din drumuri, Aci sunt 
săracii și începătorii, După ce-au prins mestesu- 
Sul, nu pleacă până intr'o mie mai nimeni; în 
schimb, cifrele dela 1—6,000 lei, alcătuesc 84% 
din plecări, Trebue să spunem, că tabelul de mai 
sus, prezintă proporția în raport cu toate drumurile 
făcute. După cum am văzut mai sus, cei cu două 
drumuri, ocupă locul de frunte, apoi, vin cei cu 
trei si cu patru drumuri, Ori, omul n'a putut pleca 
în toate drumurile cu aceeaşi sumă, lată distri- 


70 


butia procentualä a mediei de ban: a aceluiasi om, 
în raport cu drumurile făcute: 


Capital (lei) Procente 

500 25.5 a ii dee fo aie 6 
L000 se e a e ea) mai 12 
1290027 Simone 19 
2.000 ui ae este à 20 
2000: Z sera Se de nas 11 
8.000. n: n rt E Tat a n 9 
4000 < 55%. à jones d TE Ze 9 
BIO a a ie a tata 14 


Să zicem că unul a făcut trei drumuri, plecând 
astfel: I = 2.000 lei; II = 1,500 lei; III = 2.500 lei, 

In trei drumuri, a plecat cu 6,000 lei, deci, me- 
dia 2.000 lei, Este locul de frunte, pe care-l ocupă 
ca sumă şirul plecărilor, 

De remarcat e, că centrul mediilor de plecare 
îl ocupă 2.000 si 1.500 lei, Locul al treilea revine 
celor cu media 5.000 şi peste 5.000, Aici e sediul 
marilor voştinari, Aceştia sunt meşteri în cunoas- 
terea locurilor si drumurilor celor mai bune, Une- 
ori, ei pleacă singuri, dar de cele mai multe ori 
intoväräsiti, după cum este arătat mai jos: 


Au plecat singuri. ........ 51 

Au plecat însoţiţi de fiu . . . . . 4 

Au plecat intovärägit de rudă . . 22 
Cu tovarăş: 

Simplu 

Angajat, . . 2, à de N 2 


Majoritatea o ocupă desigur intoväräsirile, Aci 
tot ce se strânge, se pune la mijloc si apoi se îm- 
parte — adică egalitate la plată, egalitate la câş- 
tig. De multe ori, nici nu se mai împarte marfa, ci, 
se împarte doar câştigul, Din tabel, se observă că 
doi dintre ei, au plecat cu tovarăș angajat cu plată, 
Tovarăşul este considerat ca un lucrător cu ziua, 
nu ca o slugă, care merge în urma stăpânului, spre 
a duce sacul cu voştină. Aceştia, care și-au anga- 
jat tovarăşi, pot fi consideraţi ca fruntaşi în ma- 
terie de vostinärit, Ei dispun de bani, cunosc dru- 
murile şi locurile bune şi-şi angajează un tovarăş 
de sarcină, 

E importantă, de asemenea, cifra celor care 
pleacă singuri, Trebue să remarcăm că, aici, sunt 
două categorii de oameni, Intr'o primă categorie, 
dintre aceștia, intră desigur începătorii, pe care 
nu-i ia aproape nimeni, si pleacă singuri, Am vă- 
zut însă, că aceştia, neputându-se avânta în ches- 
tiuni, pe care le cunosc abia vag, pleacă cu sume 
mici, Din tabelul referitor la capitalul cu care 
pleacă, putem observa, că ei nu trec de 4%, In ca- 


tegoria a doua, intră vostinarii, cărora, plecând 
singuri, le-a mers bine și deci, nu simt nevoia unui 
tovarăș, sau oameni care, în toväräsie cu alţii, 
au avut nemulțumiri. In rezumat, rubrica celor care 
merg singuri, e alcătuită, în majoritate, din cei 
cărora li se pare, că împart cu alţii ce-au muncit 
singuri, 

Din tabelul referitor la capitalul cu care pleacă 
voştinarii, am putut vedea, că se pleacă cu sume 
importante, rubricile dela 1.000—6.000 lei, alcă- 
tuind 84%. Făcând această constatare, am putea 
merge cu gândul la un fericit sat de burghezi — 
dar nul lată proveniența banilor: 


Proprii ..........,.... 13 
Dela Stern Hermann ...... . 86 
Dela Rosenberg Mihai (Haim). . . 4 
Dela Gasner Francisc ...... 6 
imprumutati dela săteni . , . .. 2 


Iată dar, că din 111, care au plecat la vostinä, 
96 au plecat cu bani imprumutati dela evreii din 
sat, în număr de opt familii, Dintre acestea, trei 
se ocupă cu comerțul de ceară şi-l finanţează. Ma- 
joritatea, o deţine desigur Ștern, mare negustor de 
ceară. 

Dar, fie că banii au fost proprii, fie că au fost 
împrumutați din sat, cetăţenii aducätori de ceară, 
au tras toți la dugheana evreului Stern. Iată cui 
a fost vândută voştina; 


Lui Stern Hermann. ,,..... 89 
Lui Rosenberg Mihai (Haim). . .. $ 
Lui Gasner Francisc ....... 6 
Altora . ..,,,.., .: ,. ,. 2 


Deci, 98 de oameni, au vândut-o lui Stern, 5 
lui Haim, 6 lui Gassner și numai doi altora. Aşa 
dar, 109 vostinari în 1937, au fost tributarii a trei 
evrei, sau mai real, aproape numai ai unuia sin- 
gur — Stern. 

Din vostina cäratä de vostinari, s'au extras peste 
7.363 ks de ceară, ştiind că s'a plătit pentru toată 
vostina 1.104.370 lei; kilogramul de ceară, fiind 
plătit vostinarilor cu 150 lei. Tinându-se seamă că, 
de cele mai multe ori, vostina a fost mai puţină 
ca fagurii nestorşi încă, că s'a vândut amestecat, 


în care caz, ceara extrasă din amestecătură, nu 
întrece 130 lei de kilogram. 

Jidanii au vândut ceara cu 200—230 lei kilo- 
Sramul, en-gros. 

In felul acesta, au realizat un câștig de peste 
589.040 lei, într'un singur an! 

Câştigul cel mare, deci — nu intră în mâna ace- 
lora care pierd 2—3—4 săptămâni, pentru a câş- 
tiga 1.000 sau 2.000 lei. El merge la marii storcä- 
tori de ceară, evrei. 

De multe ori, voștinarii nu câștigă nimic, ba mai 
rămân și datori. Pentru a nu ajunge la rezultate 
neplăcute, am văzut, că recurg la tot felul de şiret- 
licuri, spre a evita cheltuielile de întreţinere pe 
drum. Spre a ilustra şi mai mult această teză, voiu 
da încă o întâmplare voştinărească, hazlie: 

Doi vostinari, ajung la o casă, și află tot numai 
pe femeie acasă. Intrebând-o de voştină, aceasta 
spune, că i-a murit un stup şi n'a căutat în el să 
vadă ce-i, dar îl vinde aşa cu totul. Se uită vosti- 
narii la el, cu ochi de expert, şi se învoiesc să-l 
cumpere, aşa cum e, la greutate — scăzând, bine- 
înţeles, greutatea cosnitei — când colo..... stupul 
plin cu miere. Scoţând din coşniţă, ei au început 
să mănânce. Femeia se uita cu jind. Ar fi mâncat 
și ea, căci nu se îndurase să omoare niciun stup 
pentru a-i lua mierea. Incepu să se roage de ei 
să-i dea mierea înapoi. Vostinarii se învoiesc s'o 
extragă, să-i scadă greutatea şi să mânce și ei 
din ea. După ce o extrag, o cântăresc, îi scad greu- 
tatea şi apoi se apucă să mănânce..... şi-au mâncat 
ca la o pomană popească! 


Adusă la marii angrosisti semifi, vostina, sau 
amestecătura de vostinä cu faguri, e pusă într'un 
cazan mare cu apă. Deoparte şade teascul, care se 
chiamă saitău. In cutia teascului, se pun paie de 
grâu, care servesc drept filtru. Amestecul fierbinte 
se toarnă peste paie. Apoi, cade greutatea, care face 
să curgă ceara pe un sipot al şaităului, iar în cutia 
teascului, rămâne o turtă, care e întrebuințată ca 
combustibil. După aceea, storcătorul pleacă evla- 
vios, cu barba pieptănată, ducând oferta Sfintelor 
Mânăstiri, 


GH. BUCYRESCU 


71 


MIGRATIUNEA SEZONALA A BULGARILOR HUŞENI” 


L Elementul bulgăresc din Huşi ocupă partea 
de Sud-Est a oraşului, Mai compact în mahalaua 
care le poartă şi numele „Bulgari“, ei se întind 
apoi si în partea de răsărit a cartierului Plopeni, 
din Sudul orașului, unde sunt însă destul de mult 
împestrițaţi cu Români, 

Dintre toate grupurile etnice dela Huşi, singuri 
Bulgarii sunt în declin, fiind desnationalizati me- 
reu şi înlocuiţi prin Români, Ceangăi, Evrei, Ti- 
gani, etc, Exemplu tipic pentru regresul ariei lor 
de răspândire în cuprinsul orașului, este înfăţișa- 
rea pe harta etnografică?) a principalei căi de 
comunicaţie, strada Calea Basarabiei, care trece 
prin mijlocul cartierului lor și care azi este un 
adevărat mozaic etnic; aici putându-se întâlni, pe 
o porţiune destul de mică, nu mai puţin de 5—6 
elemente etnice: Bulgari, Români, Evrei, Ceangăi, 
Tigani, etc. 


IL Nu ştim încă precis data venirii primului 
grup de Bulgari la Huşi, 

Bănuim însă că ,grädinarii", „coloniştii streini”, 
„oamenii streini de țară“, etc. de care vorbesc 
actele de proprietate şi cărţile domnești, începând 
cu a doua jumătate a sec, XVII-lea, aici la Huși, 
nu sunt altceva decât Bulgari în cea mai mare 
parte. 

Bunăoară în 1662, Domnitorul Istrati Dabija 
Vodă dă o carte prin care îngădue Vlădicăi de 
Huşi să aşeze coloniști străini în satul Plopeni, 
ce era la marginea Husului 5); — iar la 1667, Iunie 
20, Alecsandru Iliag Vodă pomeneşte în cartea 
sa, dată Episcopului de Huşi, Ioan, şi despre „doi 
grădinari“, 

Doi ani mai târziu, o altă carte domnească îm- 
puterniceste pe acelaşi Episcop „de a aduce co- 
lonisti din terele vecine si a-i aședa pe moșia Epis- 
copiei Cârligaţi” 4), dela Sud de actualul oraș; 
pentru ca, puţin mai târziu, Antonie Ruset, la 1676, 


să îngădue, printr'o altă carte domnească, Epis- 
copului Sofronie „a'şi chiema ómeni streini de altă 
férä, din féra Turcéscä şi din féra Muntenéscä şi 
din féra Ungurescă si din féra Leséscä si din par- 
tea Căzăcescă, Si depre alte părţi hie ce limbă 
vor hi, să aibă (voie) a veni şi a se strânge câiu 
de mulți”, si a se aseza pe o „Siliște din Cretesti, 
ce este pe Lohan la tfinutulu Fälciului” 5), 

Naţionalitatea acestor oameni streini de altă 
țară, ne'o precizează şi mai mult cartea Domnito- 
rului Mihail Racoviţă, din 11 Mai 1720, prin care 
Episcopul lorest si Ispravnicul său sânt „volnici 
a chiema Gmeni streini din olatul Turcesc... până 
în 12 6meni, să fie poslușnici Sfintei Episcopii" $). 

O carte asemănătoara capătă la 2 Martie 1757 
şi Episcopul Inochentie 7). Fără îndoială însă, că 
cea mai sigură dovadă despre existența precisă 
şi destul de numeroasă a elementului bulgăresc la 
Huși, o constituie planul acestui oraş, ridicat la 
1771 de către Dichiul Episcopiei de atunci, Iorest 
Danu. „Deşi fără de nici o artă ştiinţifică, este 
însă de mare preț pentru poziţia topografică de 
atunci a localităților" 8), 

In adevăr, descifrarea însemnărilor din cuprinsul 
lui, scot la iveală existenţa, în acel an la Huși, a 
nu mai puțin de cinci grupuri de Bulgari, aşezate 
la Est şi Sud-Est de Episcopie, pe locul vetrei 
târgului și partea din vale a cartierului Răești, 
Mai mult încă: chiar în cuprinsul tuturor maha- 
lalelor de atunci (care sau păstrat până azi), 
Plopeni, Broșteni, Räesti si Corni, el semnalează 
prezenţa Bulgarilor cred, atunci când scrie: „mes- 
fecafi poslușnici cu lîrgoveți“ 9). Spun aceasta, de- 
oarece am văzut mai sus, că între oamenii streini 
aduşi de către Episcopii de Huși, anterior, unii, 
şi poate cei mai mulți erau aduși din fara sau 
olatul turcesc. Și se ştie că cel mai grozav au avut 
de suferit, de pe urma stăpânirii turceşti, Bul- 
garii, care, bucuroși, că în Țările Române găsesc 


1) Nota de faţă este in legătură cu: „Monografia geografică a stepei deluroase a Fălciului“, pe care, ajutet de 
D-nii Prof, M. David şi Gh. I. Năstase sper s'o duc la bun sfârşit. 

2) vezi: „Harta etnografică a oraşului Huşi“ de I. Gugiuman, 193. 

3) Melchisedek : „' hronica Huşilor şi a Episcopiei cu asemenea numire“. Bucureşti 1869 (pag. 136 şi 133). 


4) Melchisedek : op. c. pag. 134. 
6) Melchisedek : op. c. pag. 192. 


5) Melchisedek : op. c. pag. 54-55, 
7) Melchisedek : op. c. pag. 256-257. 


8) Melchisedek: op. c. pag. 321. —} Planul acesta este anexat „Cronicei“ lui Melchisedek; o copie de a acestuia are 


si autorul acestor rânduri. 


9) Descifrarea insemnărilor de pe planul lui lorest, mi-a fost făcută de colegul I. Bounegru, profesor de Istorie la 


Galaţi căruia îi mulțumesc şi pe această cale, 


79 


liniște mai multă ca la ei acasă, veneau în număr 
destul de mare, Și pentru fugarii aceştia nenoro- 
citi din „olatul turcesc”, orașul Huşi, ca si în- 
treaga stepă deluroasă a Fălciului, golitä de Ro- 
mâni, care se retrăseseră către codrul din Vest 
şi Est, constituia un foarte bun loc de așezare şi 
muncă, 

La începutul sec. XIX, odată cu înteţirea con- 
flictelor dintre Ruși şi Turci, sporirea aceasta a 
Bulgarilor la Huși şi regiunile vecine, dela Nord 
şi Sud, devine şi mai accentuată. Dovadă avem 
faptul că în „Condica Linzilor” dela 180310), sa- 
tele de lângă Huşi, Novacii şi Cârligatii, ca şi 
Murgenii, de din jos de pe Elan, aveau mulţi 
Bulgari; iar drept completare, în ,,Recensämän- 
tul Bulgarilor din Bugeac, alcătuit în luna Oc- 
tomvrie anul 1811“1!), satele Peicanii si Popenii, 
tot de pe Elan, sunt trecute ca având, primul 98 
si al doilea 21 losnitori Bulgari. 

Tot privitor la sporirea elementului bulgăresc 
la Huşi, în acest timp, avem şi informaţia din 
1806 12), prin care aflăm că Episcopul Meletie a 
adus si așezat pe moșiile Episcopiei de aici, si 
care moșii treceau în parte şi peste teritoriul ac- 
tualului oraş, nu mai putin de „40 oameni streini 
de peste hotar”, Iar într'un hrisov dat la 13 Iu- 
nie 1813 Episcopiei de aici, de către Domnitorul 
Scarlat Calimachi, se spune între altele, că; „adu- 
narea târgului acestuia este acum mai multă” 15), 

In legătură cu înmulțirea aceasta a adunării târ- 
gului, Episcopul Melchisedek precizează; „în 
chrisov se face alusiune la colonisarea în elu a 
unui numeru de familii bulgăresci ce emigrase din 
Turcia, cu ocasia resbelului ce fusese între Rosia 
şi Turcia“ 14), 

In sfârşit, încă o dovadă că din populaţia adusă 
sau venită la Huşi, o mare parte era de origine 
bulgărească, este si aceasta: atunci când la 1847 (si 
apoi la 1868), se pune problema lichidării unui 
vechi conflict ce exista între Episcopie şi târgo- 
veţi, prima câștigă între altele si „dritulu de a 
avea mori de apă și grădini în întindere de opiu 
fălci“, pe locul cedat târgului 15). Până la o cer- 
cetare amănunţită a documentelor care se mai 
află încă la Episcopie şi la Primăria oraşului, cred 


10) Th. Codrescu: „Uricariul“ Vol. VIII, pag. 242, şi urm. 


că nu greşesc spunând că locul cu cele opt fălci, 
pentru grădini si mori de apă, este unul si același 
cu actualul loc situat în preajma abatorului comu- 
nal, unde se pot vedea şi azi, în jurul şi pe locul 
fostului „iaz al Vladicăi”, destule grădini de zar- 
zavat, aparținând Bulgarilor huşeni, — poate ve- 
chii poslusnici ai Episcopiei, 

Tot în legătură su Bulgarii dela Huşi, Ghibă- 
nescu 16) crede că aceștia „au venit aici în trei 
răstimpuri, ceea ce se constată şi din dialectele 
ce vorbesc: unul curat bulgăresc, altul amestecat 
cu turcisme si al treilea cu rusisme”, Afirmația 
aceasta a sa cuprinde în ea un bun şi real amă- 
nunt. 

Şi pentru a lămuri şi mai bine lucrurile, să ape- 
lăm la sinteza istorico-geografică pe care d-l con- 
ferentiar universitar Gh. I. Nastase o face asu- 
pra elementului bulgăresc din Bulgaria estică, Do- 
brogea, Basarabia şi Ţările Române 7), De aici 
aflăm că migratiunea Bulgarilor din patria lor, 
către Nord si Nord-Est, s'a făcut în deosebi în 
trei mari perioade, între anii: 1769—1791, 1806— 
1812, 1828—1829, corespunzând la tot atâtea crân- 
cene perioade de războaie ruso-turce !8); cu alte 
cuvinte, spusele „Cronicei" Episcopului Melchi- 
sedek şi ale lui Ghibănescu sunt verificate în 
totul si de această din urmă ştire. In adevăr, noi 
am văzut că planul lui Iorest, dela 1771, ne dä un 
mare număr de Bulgari la Huşi, fixati în grupuri 
izolate sau amestecați cu Moldovenii si târgoveții; 
deci aceştia ar fi venit în deosebi în perioada I 
(1769—1791), In aceeaşi „Cronică“, la 13 Iunie 
1813, cetim că „adunarea târgului acestuia este 
acum mai multă,,,''; această nouă sporire de popu- 
latie bulgară ar corespunde perioadei II (1806— 
1812), Cât priveşte de perioada III, (1828—29), 
deşi „Cronica“ lui Melchisedek nu ne-o semna- 
lează, ea a existat, deoarece multi dintre Bulga- 
rii bătrâni de azi, pot da încă informații destul de 
bune 19), Cât priveşte dialectele de care vorbeşte 
Ghibănescu, ele există, şi în parte corespund ma- 
rilor perioade de migratiune bulgărească, 

Deocamdată însă, ne mulțumim a atrage atenția 
cetitorului, că dialectul cu turcisme există si din 
cauza că între Bulgarii veniţi aici, mulți erau Bul- 


1) Şt. Ciobanu: „Basarabia“ (monografie) pag. 65. Chişinău 1926. 


12) Melchisedek : op. c. pag. 393. 
15) Melchisedek: op. c. pag. 454. 
16) Gh. Ghibănescu : „Originea Husilor“, pag. 35-36, 


13) Meichisedek': op. c. pag. 404. 


10 Melchisedek : op. c. pag. 404. 


17) Gh. I. Nastase: „Incercări de Geografie omenească a României“ Iaşi, 1931 (curs litografiat). 
8) Th. Holban: „Numărul Bulgarilor din Basarabia — Viaţa Basarabiei, Anul! VI (11-12), Chişinău 1937. 
1) Pr. Anton Popescu: „Monografia Parohiei St. Dumitru din Hugi“ (manuscris). Huşi 1932—33. 


73 


gari numai cu numele, ca limbă și origine fiind 
Gagaufi, rude cu cei dela Tupilatii Elanului %), O 
dovadă bună despre aceasta, este că până azi 
avem încă o mulțime de familii bulgăreşti, cu nume 
evident gagaufe: Gargalâc, Ciolpan, Turcu, Gă- 
gäutä, Calmuc, etc. 


Stabilirea diverselor pâlcuri de Bulgari în ca- 
drul oraşului, s'a făcut aproximativ în ordinea 
venirii lor aici. Din rândurile de mai sus, ca şi 
din tradiţiile locale, grupurile cele mai vechi s'au 
așezat la WSW de actuala mahala „Răeşti“, la 
SE de Episcopie si în cuprinsul mabalalei „Plo- 
peni“, Cei veniți în preajma anului 1812, au ocu- 
pat parte din cartierul „Plopeni“ şi aproape în- 
treg cuprinsul actualei mahalale „Bulgari”; iar 
grupurile venite după 1828, au ocupat toată par- 
tea de jos a acestui cartier, Cât priveşte cele câ- 
teva familii de Bulgari, venite la oraș, în urma 
reformei agrare dela 1862, din satele: Plotunesti, 
Novaci, Cârligati, Grumezoaia, Berezeni, etc. ele 
s'au răspândit în masa bulgărească deja existentă, 
acolo unde au găsit loc liber sau la marginea car- 
lierului acestora, 

Dintre cele trei răstimpuri, cel mai mare procent 
de Bulgari cred că a venit la Huși după răpirea 
Basarabiei (1812), de oarece, după această dată, în 
provincia de peste Prut, „boerescul“, fiind cu mult 
mai greu de suportat decât în Moldova, parte din 
Bulgarii dela Leova şi regiunile imediat vecine, — 
Ichisaat, Musait, Comrat, etc, — au trecut apa 
Prutului, pe la vadul Bumbetei (îndeosebi), şi 
s'au îndreptat spre stepa deluroasă a Fălciului şi 
orașul Huşi, unde locurile erau mai putin ocu- 
pate şi viața mai liniştită. 


In ceea ce privește locul de plecare din patria 
lor primitivă, faptul că în tradiţiile şi legendele lor, 
se vorbește mereu de Varna?!), Șumla, Adriano- 
pol, etc., duce la ipoteza că Bulgaria estică a fost 
leagănul lor dela început, 

De acolo şi până la Huşi, ei au trebuit să pere- 
grineze prin Dobrogea, Sud-Estul Moldovei şi 
SW Basarabiei (mai ales). Că înainte de a veni 
la Huși, multi dintre Bulgarii de aici au întâr- 
ziat prin Basarabia, ne-o spune şi faptul că în 
tradiția lor este încă foarte vie amintirea locuri- 
lor şi oamenilor dela Leova, Comrat, etc, 


x) Gh. I. Nastase: „Gagauzii e Găgăuţii“. — laşi, 1936 (extras), 


74 


III. Izolati de marea masă bulgărească din Ba- 
sarabia si de peste Dunăre, Bulgarii dela Huși au 
trebuit, încetul cu încetul, să se supuie procesului 
de românizare, Aceasta cu atât mai mult, cu cât 
ei n'au avut niciodată, cred, o conștiință naţională 
a lor, deoarece, spre deosebire de cei din Basa-. 
rabia Sudicä si din Dobrogea, aceştia au fost, sau 
aduşi, sau folerafi să se așeze pe moșiile Episco- 
piei şi boerilor de aici, 

Dacă la aceasta mai adăugăm apoi faptul înru- 
dirilor perpetue (prin căsătorii) dintre Bulgarii si 
Românii de aici sau din satele vecine cu locurile 
de grădină ale lor; contactul de fiecare zi cu masa 
românească înconjurătoare, ca şi învățarea cărții 
în şcolile româneşti, înțelegem ușor de ce în 
preajma anului 1900 erau la Huşi peste 2.000 de 
locuitori Bulgari, iar astăzi, numărul acestora să 
nu se ridice decât la 7.637 suflete, 

Cu toate acestea, până astăzi mai sunt încă, 
aici, familii bulgărești, în care copiii până la 7—8 
ani nu ştiu deloc românește, după cum unii Bul- 
gari veritabili nu-și cunosc deloc limba maternă. 


IV, Ceea ce a rămas însă la Huşi, ca semn dis- 
tinctiv al Bulgarilor, nu este atât portul, limba şi 
obiceiurile, cât mai ales ocupația de predilecție, 
— grădinăritul (cultura zarzavaturilor), — în care, 
cu tot primitivismul metodelor de lucru, sunt încă 
meșteri neîntrecuți, Mai mult: rentabilitatea aces- 
tei meserii, a făcut pe unii dintre Români să se 
„bulgarizeze“, în ceea ce privește ocupaţia agricolă, 
cäpätändu-si din partea conationalilor numirea 
profesională de „Bulgari”. 

Și cum ocupaţia de grădinar, cere neapărat exis- 
tenta de pământ bun de cultură, la marginea ape- 
lor curgătoare, precum şi pieţe bune de desfacere 
a zarzavaturilor, grupul de Bulgari dela Huși, în 
căutarea surselor de existenţă, a dat naştere unui 
fenomen de migrafiune sezonală, foarte interesant 
din punct de vedere antropogeografic si social 
(vezi fig, 1), 

Pe la începutul lunii Martie, a fiecărui an, în 
cartierele populate cu Bulgari, — Plopeni, Bul- 
gari şi Räesti, — ce poate asista la scene foarte 
interesante şi cu totul originale: căruțe imense, 
— „harabale”, — trase de 2—3 cai, pline până 
deasupra cu seminturi, alimente, nutreţ, pluguri, 
asternuturi, cugti cu păsări ori câni și vaci legate 
din urmă, părăsesc ogrăzile şi casele mari, fere- 
cându-se în urma lor porțile și uşile, cu lanţuri 


21) „Căprarii dela Varna L.“ 


+ 


si lacăte. Si așa, aproape pustii, stau casele bul- 
gäresti toată primăvara, vara și toamna. Doar 
câte-un paznic räzlet, câte-o bătrână uitată, câ- 
te-un chiriaş nevoiaş sau câte-un proprietar în- 
tors vara în zilele de sărbătoare, se mai vede prin 
cartierul pustiul... 

Târziu, după Sf. Dumitru şi mai ales după 8 
Noemvrie sau chiar după Sf. Neculai, grädinarii se 
reintorc pe la casele lor, în care trăesc doar cå- 
teva luni din an. Ba mulţi din ei nu se întorc cu 
anii, fie din cauza depărtării locului de grădină 
si greutăților iernării la oraș a vitelor de muncă, 
fie din cauza vremurilor grele și a târgurilor prea 


proaste, 
Odată întorşi acasă însă, ei înţeleg să-şi răs- 
cumpere zilele de muncă grea a pământului, pe 


lapovitä, ploaie, vânt, soare, căldură şi brumă, 
prin petreceri nesfârsite, 

Dela Crăciun şi până după Sf. Toader gem 
crâsmele de gospodari si flăcăi, iar muzicile fac 
să răsune, duminica şi sărbătorile mai ales, toate 
mahalalele, 

În deosebi, horele dela Crăciun, Sf, Vasile şi 
Bobotează, ca şi nunțile din câslegi, au fastul lor 
aparte, atrăgând prin originalitatea costumelor şi 
a obiceiurilor pe curioşii târgului. Altădată, mai 
ales fetele și nevestele, se distingeau prin purtarea 
salbelor de aur, — „lefţii” —, a barizurilor și a 
cataveicilor, iar bărbaţii si flăcăii prin căciulile 
de astrahan, contäsele bine îmblănite si cizmele 
cu taban şi cret, 

X 

V. Migratiunea sezonalä a Bulgarilor huseni, 
în căutarea de locuri bune de cultivat zarzavatul, 
se face pe două căi; 

A) Prima cale, si cu procentul cel mai mare, 
(60—70%), este spre Răsărit, spre lunca largă şi 
mănoasă a râului Prut, Din grupul de Bulgari grä- 
dinari, plecaţi în această direcţie, o parte se în- 
dreaptă spre Sud, spre târgurile Leova şi Fălciu, 
trecând chiar ceva mai jos de acesta din urmă, 
până la satul Bogdănești, populând cu grädinäriile 
lor, deoparte şi de alta, întregul curs al Prutului. 
În deosebi, pe malul drept al acestui râu, la Sud 
de satele Pogănești şi Stănilești, grädinäriile se 
tin lanţ, în apropierea cursului apei. (Dealtfel, 
pretutindeni, în lunca Prutului, se observă că gră- 
dinăriile nu se află decât în imediata vecinătate 
a firului apei, chiar când bălțile sunt destul de 
mari; cauza stă pe deoparte în siguranța debitului 


de apă, pe care le-o oferă acest râu chiar și în 
timpul celor mai mari secete, iar pe de altă parte, 
siguranţei pe care o au în rindul din această 
parte a văii, în timpul inundaţiilor de primăvară 
şi vară). 


Pllosei Goles $ Prita LEGENDĂ 
S LI L Ungheni heal A Drumul Ltd 
3 L Poa TH and 


KLL 


L 
& 
à 
2 


` AER 


D 


` 
`s 


CA 
a. À. 


e 


Fig. 1. — Migratiunile de varä ale grädinarilor bulgari 
din Huşi 


Din acelasi grup räsäritean, o altä parte, mult 
mai putin numeroasă ca prima, se îndreaptă tot 
pe valea Prutului, dar spre Nord, ajungând până 
în dreptul Iaşilor, ceva mai sus de târgul Ungheni, 
la satul Golăeşti. Pe această porţiune de vale, 
lunca Prutului, numai în dreptul orașului Iaşi, 
acolo unde Babhluiul, Jijia şi Prutul au albie ma- 
joră comună, adăpostește un număr mai mare de 
grădinari Bulgari, dela Huşi, (9 familii), cei mai 
mulți fiind aşezaţi pe locul vechilor „Turcalii”, 
care înainte de războiu, veneau din Bulgaria cu 
paşaport, ca să facă grădinărie, 

Cauza scăderii numărului de grădinari hușeni 
aici, nu este atât lipsa locului de cultură, cât de- 
părtarea pieţelor de desfacere ??). 

B) Altă ramură, ceva mai redusă ca număr, 
(30—40%), apucă spre apus, trecând peste curmă- 


2) Sporadic, unii din ei se avântă cu grădinile şi pe văile micilor afluenti pe dreapta ai Prutului, Mogna, Răducă- 


neni Bahlui sau Sărata și Elan. 


75 


tura Dobrinei, spre valea Lohanului, Crasnei şi 
Bârladului, 

Dintre aceştia, o grupă, dela gura Crasnei, o ia 
în spre Sud, până la orașul Bârlad şi mai jos chiar, 
Alta, ceva mai mare, se întinde în sus, pe valea 
Bârladului, spre orașul Vaslui, ajungând până din- 
colo de târgul Negrești. Ba, câţiva, izolaţi, se ri- 
dică şi pe pârâul Vaslui, în sus, până aproape de 
satul Poeni, dela Sud de oraşul Iaşi. 


VI, Greutăţii găsirii locurilor bune de cultură, 
(pentru care adesea plătesc arenzi enorme) și in- 
convenientelor depărtării acestora din casele lor 
din Huşi, le urmează greutatea găsirii pieţelor 
bune de desfacere a produselor muncii lor). Si 
dacă pentru grădinarii bulgari, relativ puțini, din 
valea Crasnei si Bârladului, pieţele de desfacere a 
zarzavaturilor se află în oraşele şi târgurile din 
imediată vecinătate: Bârladul, Vasluiul, Crasna, 
Codäestii, Negrestii, Bäcestii, etc., pentru cei din 
valea Prutului, aceasta constituie o foarte grea 
problemă. Asta din cauză că aici, la marea de- 
sime de cultivatori, se adaugă lipsa căilor de co- 
municatie, accidentarea reliefului înconjurător, 
depărtarea pieţelor de desfacere a marilor oraşe: 
Iaşi, Chișinău, Bârlad, Tecuci, etc, 

Acest fapt face uneori vara, ca un târg ca Leova 
ori Fălciu, să aibă atâta zarzavat si legume cât 
are Iașul, bunăoară, 


Si atunci, împinși de nevoi, grädinarii huseni, 
din lunca Prutului, pornesc cu căruțele de zarza- 
vat, izolaţi sau în tovărășii, spre târgurile din 
stepa Elanului sau mai ales spre Est, către in- 
teriorul Basarabiei. Murgenii, Urdeştii, Vutcanii, 
Nisporenii, Nemţenii, Ciuciulenii, Häucestii, Ci- 
mișlia, Iargara, Comrat, Baimaclia, etc., etc., sunt 
locuri, drumuri şi pieţe, foarte binecuvântate de 
dânşi 2%), 

In anii cu vreme proastă și târguri slabe, ei în- 
grămădesc marfa lor în gările Bogdănești și Iar- 
gara (de pe linia Bârlad-Basarabeasca), trimi- 
țând-o spre Chişinău, laşi, Roman, etc, 


Deşi muncesc mult si de cele mai multe ori câș- 
tigă bine, lipsa rationalizärii muncii pământului, 
practica pe scară întinsă a alcoolismului, înlo- 
cuirea lor prin Români, din ce în ce tot mai mult, 
în meseria de ,grädinari', desnationalizarea sau 
rămânerea definitivă a unora pe locul de cultură 
sezonală, face ca grupul de Bulgari dela Huși să 
scadă mereu, Toate aceste cauze au făcut ca as- 
tăzi să nu se mai poată vorbi în mod serios des- 
pre existența aici a unui grup etnic bulgăresc, ci 
mai degrabă despre un cartier cu nuanță etnică 
bulgărească în partea de S-E a acestui oraș, în 
celelalte cartiere, — Plopeni si Räesti, — proce- 
sul de desnaţionalizare fiind aproape terminat, 


I. GUGIUMAN 


NUMIRI DE GRUPĂRI REGIONALE DIN MEHEDINȚI 
ȘI VRANCEA 


Populaţia dela sate, pentru nevoile sale zilnice 
de orientare și lămurire, când nu are de a face cu 
autorităţile sau cu oameni din alte locuri, în vor- 
birea obișnuită locală, întrebuințează rar de tot 
numirile unităţilor administrative, Dusă de o 
adâncă obisnuintä, țărănimea noastră foloseşte nu- 
miri rămase din bătrâni, pe care numai ea le mai 
cunoaște şi care nu corespund nici pe departe ca 
sens și cuprins al sferei lor, cu acelea date de ad- 


ministratie. Numirile populare au izvorit din rea- 
litätile geografice, care s'au impus atenţiei mul- 
fimii, îmbrăcând regiuni naturale și fragmente de 
populaţie, care se topesc într'un tot unitar orga- 
nic închegat. Primului isvor, substratul geofizic, 
se adaugă cu vremea si un ciment istoric: vieafa 
comună legată de o bucată de pământ și angrenată 
într'un vârtej de evenimente de suprafeţe mai în- 
tinse. 


z) În anii cu prețuri scăzute, grădinarii huşeni colindă satele cu căruțele pline de zarzavat, stringându-şi maria 
ca găzarii munteni petrolul, vânzând-o pe bani sau făcând schimbul în natură, pentru cereale, fructe, ouă, păsări, pânză, etc. 
24) Rar de tot, ei ajung cu căruţe'e lor tocmai până la Căuşani şi Romaneşti (Basarabeasca), în jud. Tighina. 


76 


Regiunile naturale!) prin caracterele lor fizice 
deosebitoare, morfologie, sol, climă, vegetaţie, etc. 
pun omului la îndemână posibilități diferite de 
vieaţă. Unele sunt mai ospitaliere, circulaţia se 
face uşor, mijloacele de existenţă sunt mai bogate; 
altele din contră, impun multe lipsuri, mișcarea e 
mai anevoioasă, deci posibilitățile de desvoltare 
sunt minime, 

Din această cauză se nasc diferenţe isbitoare 
între grupele de populaţie, chiar în sânul celei mai 
puternice unităţi etnice. Ocupațiile diferite, dela o 
regiune la ajta, felul de vieatä, îmbrăcămintea, gra- 
iul si adeseori uşoare nuantäri în obiceiuri, sunt 
elemente de diferenţiere între grupuri, dar şi de 
închegare a fiecăruia. Vieata izolată naşte parti- 
cularitäti nouă linguistice şi chiar psihice, care, al- 
toindu-se pe diferenţele anterioare, cimenteazä gru- 
pul, dându-i o conștiință de sine şi chiar o mân- 
drie. lar împrejurările istorice l-au silit câte odată 
să se desvolte autonom, mai ales când densitatea 
era mult mai mică. 

Deci, numirile populare de astăzi, care nu au 
nimic comun cu ceea ce este oficial, schiteazä mo- 
dul de răspândire a populaţiei în trecut, „petele“ 
de care vorbește V. de la Blache. Dar legăturile 
dintre aceste nuclee au continuat dintr'o cauză na- 
turală; ocupațiile se completează unele pe altele 
prin produsele lor diferite. Constiinta de grup şi 
relaţiile dintre ele, au făcut să se nască în fiecare 
grup câte un nume petnru vecin, nume care de cele 
mai multe ori este o poreclă, pornită dintr'un sen- 
timent de ironie, Și, lucru ciudat, aceste porecle se 
păstrează cu multă ușurință, chiar dacă se întâm- 
plă să aibă concurent un nume corect, Insäsi numi- 
rea corectă cu vremea prinde un colorit pejorativ, 
amintind ceea ce se petrecea în antichitate, când 


Grecii întrebuințau termenul barbar pentru orice 
străin. 

Numiri născute din cauza hotarelor politice. 
Câteva dintre numirile noastre populare de gru- 
pări de populaţie, au ca isvor existenţa vechilor 
hotare politice, care împărțeau neamul în crâmpee 
deosebite. Ele nu au la bază nimic real, fizic sau 
etnografic; sunt doar mărturia unor întâmplări is- 
torice. lată câteva exemple: Românilor de peste 
Carpaţi, când treceau peste munţi spre Sud ori ră- 
sărit, fie ca păstori, fie ca muncitori de pământ, 
populaţia băștinașă, în mijlocul căreia se aşezau, 
le zicea ungureni?), pentru motivul că veneau din 
„Ţara Ungurească”, 

Este un fapt asemănător, cel puţin în parte, cu 
ceea ce se petrece de-a-lungul Dunării, cu popu- 
latia venită dela Sud, adeseori români, şi cărora 
totuşi le zicem bulgari, ori sârbi $). 

De-a-lungul vechiului hotar dintre Muntenia şi 
Moldova, cel puţin în cât era format de Milcov, 
distinctiunea între muntean şi moldovean, de pe 
un mal pe altul este astăzi tot aşa de vie ca și pe 
vremea lui Cantemir, 

Aceste numiri s'au suprapus peste altele, mult 
mai vechi, care exprimă realităţi antropogeografice 
dependente de cele două mari forme de relief: mun- 
tele şi câmpia, 

Nume ale populajiei de munte şi de câmpie. Pe 
lângă aceste numiri, care au avut ca isvor hotarele 
politice, trase în sânul aceluiași neam, găsim altele 
care niciodată nu au ţinut seamă de ele, (de aceea 
le socotim cu mult mai vechi), tocmai pentrucă au 
fost produsul aceluiaşi aluat etnic. 

Ele se întâlnesc pretutindeni pe pământul ţării, 
fără să fi fost turburate de vechile stăpâniri, 

Atât în Ardeal cât şi în Muntenia şi Moldova, 


1) Indrăsnim să facem unele propuneri pentru viitoarele cercetări ale Inst. de cerc, soc. Dacă Sociologia se întemeiază 


pe unităţile sociale, foarte nimerit ar fi ca cercetările ce se vor întreprinde să pornească dela studierea realitäfilor sociale 
pe regiuni naturale, Pe de o parte munca de cunoaştere va fi mult uşurată, iar pe de altă parte soluţiile ce se vor găsii vor 
fi potrivite pentru întreaga regiune şi numai pentru dânsa. Şi cuatât mai mult se vor putea fixa relaţiile economice ne- 
cesare între regiuni. 

2) D. Cantemir când vorbeşte de ţăranii din Moldova spune că „sunt de origine rusească orl transilvănescă ori cum 
se zice ia noi ungurească“. Descr. Mold. trad. 0. Pascu ed. II p. 208. Nu trebue să ne surprindă faptul că dealungul Carpa- 
tilor întâlnim numiri topice de origine maghiară. Era firesc acest lucru, cum e-firesc oricând şi ori unde între neamuri vecine 
cel puţin ca stăpânire politică. Poporul ştie una şi bună: cine este dincolo de hotar e străin: Ungur, Bulgar etc. Până 
decurând săteanul nostru din obişnuinţă, când era vorba de Ardeal zicea „Ţara Ungurească“. Deci cei care veneau de acolo 
erau Unguri, lar numirile topice născute in legătură cu aceste hotare politice nu corespund realitäfior. Cum aceste numiri 
sunt date de mulţimea poporului era natural să existe în toponimia noastră asemenea curiozitäti. Asta nu înseamnă că cine 
venea din Ardeal era Maghiar sau că existenţa unor nuclee maghiare le-a dat naştere. Poporul întotdeauna este izbit de 
prezenţa străinului; memoria lui înregistrează uşor tot ce se întâmplă în legătură cu el şi foarte repede iscodeşte numele 
unui loc dela o simplă întâmplare la care a fost prezent străinul. Deaceea când folosim toponimia pentru lămurirea unor 
probleme, trebue să privim faptele cu multă atenţie pe toate laturile. 

3) Neuitatul Profesor Gh. Vâlsan scrie că se întâmplă acelaşi lucru şi la Românii din Serbia „Cei mai multi Români 
din Serbia sunt numiţi Ungureni spre a se arăta apropierea lor de Bänäfeni, în mai mică măsură sunt numiţi cei depe ver- 
santul oltean Terani spre a se atăta asemănarea cu locuitorii din Ţară... (Românii din Serbia. Bulet. SRR, an. LVI, 1937, p. 18). 


TT 


populatia de munte e cunoscutä sub numirea de 
mocani, cu mai multe variante sinonime, dupä re- 
giuni; pe când cea dela ges, sub numele comun de 
farani, Deci, aceste numiri cuprind grupe de popu- 
latie cu anumite arii de răspândire. Mocani la şes 
nu vei întâlni, după cum nici fărani la munte. Cu- 
vântul mocan, după înţelesul pe care îl dă popu- 
latia de șes, (țăranii), înseamnă om simplu, retras 
în unghere singuratice de munte. Moților, care um- 
blă cu ciubere înspre răsăritul Ardealului și tutu- 
ror locuitorilor din Munţii Apuseni, care coboară 
cu mărfuri în partea de Nord-Vest a câmpiei Tisei, 
li se zice mocani, cu evident sens pejorativ de oa- 
meni inapoiati. Gugi, este tot o numire de batjo- 
coră, pe care o dau locuitorii din părţile de șes ale 
Aradului populaţiei dinspre munte, 

Populaţia de munte din sudul țării Hațegului si 
regiunea Petroșanilor, e cunoscută sub numele de 
momârlani 1), numire de insultă şi sinonimă cu cele 
două de mai sus. Tot cu asemenea sens se între- 
buinteazä cuvântul muntean, adică om din fundul 
munților, 

Termenul mocan, se întâlneşte cu același sens, 
căci mai are și altul, îl vom vedea mai la vale), şi 
Carpaţii orientali şi în cei sudici 5), Fie că circulă 
mult sau nu, desemnând grupe de populaţie de 
munte, fie că exprimă numele comun de păstor, 
constatăm că acest termen şi sinonimele lui, îmbră- 
țişează aproape toată populaţia de munte şi din 
vecinătatea imediată a muntelui. 

Populaţia de munte, numeşte țărani populaţia de 
câmp. Jaran, după înţelesul pe care îl dau mocanii, 
este săteanul care trăieşte la câmp si se ocupă în 
deosebi cu munca osorului 51. 

Având mijloace lesnicioase de circulaţie şi po- 
sibilități materiale mai mari, făranii s'au putut 
apropia mult de oraş, de care au fost puternic in- 
fluentati în multe laturi ale vieţii. Deaceea au şi 
un oarecare dispreț față de mocani, (munteni, etc.). 
In timpul din urmă, deosebirea dintre aceste două 
grupe, a devenit şi mai isbitoare. Țăranii au pier- 
dut aproape complet portul românesc, pe când 
populaţia dela dealuri şi munte îl păstrează, pre- 
gătindu-l în casă. Din felul cum se privesc ele, una 


pe alta, aceste două mari grupe ale populaţiei ru- 
rale româneşti, întrezărim un mod de ierarhizare. 
Cu cât un sat e mai depărtat de inima munţilor, 
cu atât e mai jos în ierarhia socială sătească; pe 
când satul de şes e fruntaș. Chiar populaţia dela 
munte, orbită de imitaţia orașului și de rodnicia 
pământului de șes, recunoaște că cea dela fară?), 
îi este superioară, Totuși, nu se dă înapoi de a-i 
adresa numiri pejorative. 

Deosebirea de astăzi în ce privește portul, e un 
fapt cu totul nou, pe când diferenţierea între mo- 
cani și țărani, e o realitate mult mai veche. 

Numirile dela cotul Sud-Estic al Carpaţilor. 
Pentru a da mai multă vieatä faptelor arătate până 
acum şi a se vedea şi variațiile de sens, vom înfă- 
tisa numirile pe care le întâlnim în două regiuni de 
răspântie ale pământului românesc, E vorba de re- 
giunea dela cotul Sud-Estic al Carpaţilor şi de 
Nord-Vestul Olteniei. La cotul Carpaţilor trece- 
rea munte și dealuri spre câmpie, se face brusc. 
Deosebirea populaţiei dintr'o parte şi din alta, 
este clară, Vorbirea lor zilnică, în legăturile ce le 
au unii cu alţii, îți arată acest lucru, Locuitorii 
dela câmpie, numesc mocani pe cei din depresiu- 
nea vrânceană şi de pe dealurile de sub munte, 
Spusele unui localnic vrâncean, ne lămuresc asu- 
pra sensului, l) 

„Mocan adevărat — zice el — este acela care 
fine turme de oi, Mocan este vorbă de cinste pen- 
tru omul care are multe oi. Noi cum o să fim mo- 
cani, când abia avem câteva oi? Oamenii dela 
câmp, ne zic mocani, pentrucă suntem dela munie, 
în fel de râs" 8), 

Vrâncenii, ca şi locuitorii de pe dealurile înalte 
ca un răspuns la insulta ce li se aduce, numesc 
populaţia din podgorie şi din câmpie fărani sau, 
mai deseori, cojani. Numirea din urmă, circulă mai 
mult ca cea dintâi și exprimă batjocoră si ironie. 
Vrânceanul Pavel Anton, din aceeaşi comună, prin- 
tre alte cuvinte, ne spunea: „Cojani sunt podgore- 
nii şi oamenii dela ,,farä", (dela şes), care poartă 
pantaloni şi strae de oraş. Pantalonul cojanului este 
văpsit chiar dacă este făcut în casă şi e mult mai 
larg decât ifarii dela noi. (fig. 1), 


4) Joan Vintilescu: Merişor un sat de momârlani,,. Sociol. Rom, an. II, Nr. 11—12 1937, p. 502. 
5) D-1 A. Golopenţia ne informează că gorjenii numesc bugani pe Ardelenii de peste munţi (jud Hunedoara) cu vădit 


sens pejorativ, de oameni prostănaci de munte, 


6) Se pare, din sensul popular, ca substantivul „țară“ ar sta în strânsă legătură cu formele de relief şi cu vegetaţia, 
Suprateţele largi de câmpii, lipsite de păduri atât in vorbirea populară de astăzi cât şi în mărturiile istorice poartă numele 
de „țară“. Dovadă istorică e Moldova cu „Ţara de Sus“ şi „Ţara de Jos“. Depresiunile intracarpatice şi subcarpatice tot 
datorită suprafetii netede şi rodniciei lor şi-au putut păstra numele de „țări“ constituind unităţi economice. 

7) Sensul pe care-l dau orășenii cuvântului țăran e cu totul artificial şi nu corespunde realitäfilor noastre populare. 


8) Mereuţă Dudu, Nereju-Putna. 


78 


Populatia din Vrancea, stie cä termenul mocan, 
nu-i face cinste şi 25 adevărații mocani sunt alții, 
Iată lămurire din partea unui localnic: „Brefcanii 
sunt „ungureni, care trec cu oile pe aici. Ei sunt 
mocani adevărați, dar noi nu avem oi deloc şi 
brânză nimic“ 2), Deci, termenul mocan, în graiul 
„mocanilor“” vrânceni, exprimă exclusiv populaţia 
păstorească, că ungurean şi mocan e tot una; dar 
ungureanul e mocan „de dincolo“, din „ţara cea: 
laltă'', Vom vedea că în Oltenia, ungurean înlo- 
cueşte cuvântul mocan, care are cu totul alt sens. 
Reamintim că de-a-lungul Milcovului, termenii 
muntean şi moldovean, circulă tot aşa de frecvent 
ca oricare cuvânt al graiului zilnic, 


Fig. 1. — Numele grupurilor regionale de Români dela 
curmătura Carpaţilor 


Numiri din Nord-Vestul Olteniei. In Oltenia și 
munții săi, faptele se repetă. Termenii sunt tot atât 
de semnificativi şi de interesanfi, Aici cuvântul 
mocan nu mai însemnează exclusiv populaţie de 
munte, Mocani pot h şi la dealuri; sensul e în func- 
fie de calităţile şi de felul de vieatä ale individu- 
lui. Chiar populația muntelui deosebeşte în sânul 
ei mocani, adică oameni simpli, prostănaci,, îndă- 
rătnici, care niciodată nu trăesc în ritmul satului. 

Adresând cuiva acest cuvânt, îl jignesti adânc, 


8) Ion S. Borcău, Nereju-Putna, 


pentrucă mocanii nu formează aici o grupă nume- 
roasă, ci o minoritate sporadică şi izolată, 

Oltenia prezintă, însă, nuclee de populaţie le- 
gate de un mozaic de regiuni naturale cu numiri 
proprii, care trădează modul cum se privesc între 
ele, ca unităţi distincte. 

Podişul Mehedinţi este o regiune naturală dintre 
cele mai pronunțate, 

Spintecat de văi adânci şi înguste, cu climat 
aspru, rece și umed, cu sol sărăcăcios, e prea pu- 
țin ospitalier, deşi în medie nu are decât 500 m 
înălțime, 

Locuitorii din valea Dunării, (Vârciorova de ex.), 
cei din partea de dealuri si câmpie, ca si cei dela 
răsărit de podiș, numesc munteni 1°), populaţia de 
aici, Ocupațiile diferite, portul şi formele arhaice 
de vieatä, sunt trăsături originale de munte ale 
satelor de pe podiș. Numele ne spune că nucleul 
acesta de populaţie e socotit de vecini înapoiat. 
Pentru fiecare dintre vecinii lor, muntenii au nu- 
miri deosebite, Spre răsărit, peste Motru, în depre- 
siunea Tg,-Jiului trăesc gorjenii, adică oameni din 
Gorj, nume care pentru cei dintâi nu are înţeles de 
unitate administrativă; e ceva deosebit, care tră- 
este ca un lăstar al trecutului 11). 

Intre munteni şi gorjeni, în vecinătatea oräselu- 
lui B, de Aramă s'au așezat încă din sec, XVIII câ- 
fiva ciobani bârsani 1?) întemeind, la început sa- 
tul Titirleşti, apoi cătunele Bratilovul şi Brebina, 
Băştinaşii le zic ungureni. Se deosebesc uşor căci 
îşi păstrează portul de origine si ocupaţia curat pă: 
storească, Cuvântul ungurean în vorbirea localnici- 
lor are sens identic cu mocan, adică păstor cum 
am văzut că e în Vrancea, Ungurean e și omul ve- 
nit de dincolo de peste munți, dar şi acela care are 
multe oi. 

Locuitorilor din satele de peste Cerna cu care au 
avut strânse legături familiare şi comerciale îna- 
inte de războiu, și mai ales astăzi, Mehedintenii de 
Sus le zic tot ungureni. Numirea are şi o nuanță 
vădit pejorativă, 


0) Prof. E. de Martonne a afirmat undeva că pe nedrept s'a dat numele de Muntenia ținutului dintre Dunăre şi Carpaţi. 


După raportul de suprafeţe, câmpia predomină faţă de munte şi dealuri. Geografic vorbind şi pentru zilele noastre, numele 
nu are temei şi în adevăr e lipsit de sens. Privindu-l, însă din punct de vedere istoric el îşi capătă semnificaţie şi justi- 
ficare. Când covorul pădurilor acoperea cea mai ma:e parte a dealurilor şi o bună întindere din câmpie (nu mai vorbim de 
munte) poporul a confundat uşor regiunile împădurite (dealurile în deosebi) cu munţii. Așa s'a generalizat numele acestui 
ținut, care astfel se umple de înţeles. 

u) Tot amintire a unor vechi legături peste pasul Vulcan, pe un drum care pornea dela Orşova, trecea pe podiş, şi 
ducea prin Gorj, în Haţeg, a rămas la aceşti munteni numele de Afagan pentru Crivăţ, probabil pentrucă vântul vine 
cam din aceaşi parte de Nord-Est ca şi drumul care ducea şi venea, Mehedinţenii de sus nici nu zic Haţeg ci Hatăg ori 
Hatâg, aşa că uşor s'a putut trece dela Haţâgan sau Hafägan, numele locuitorilor din Haţeg la Aţagan, numele Crivätului. 

12) A. Veress: Păstoritul Ard. în Moldova şi Tara Rom. M. Acad. Rom. sed. 26 X 926, p. 74 


79 


Familiilor întemeiate în Oltenia de veneticii de 
dincolo, fără să fie păstori li se spune ungureni cu 
sens evident de batjocură, chiar după câteva ge- 
neratii când s'au asimilat complet 13), 

Populaţiei din partea de mijloc şi de jos a Me- 
hedintului, până la Dunăre îi spun fărani, oameni 
dela „țară“, dela câmp, Portul deosebeşte uşor pe 
țăran de muntean. Cei dintâi poartă pantaloni, cei 
din urmă cioareci largi (aşa le zic ei); fărancele 
aproape au părăsit opregul, muntencele îl păstrează, 


0 m 20 40 40 Wla 
ptz meat = ema 


e a Water Popesca 
US 


Fig. 2. — Numele grupurilor regionale de români din 
Nord-Vestul Olteniei 


Atât țăranii cât şi muntenii mai deosebesc în par- 
tea de curată câmpie, de lângă Dunăre, o regiune 


bine individualizată pe care o numesc Blahnifà 11) : 


(fig, 2), ar pe locuitori blähniceni, De obiceiu în 
vorbirea muntenilor numele de Blahniţă e cuprins 
în sfera cuvântului fară, dar când e vorba de mai 


multă precizie în localizare, el se desprinde limpede 
din cel de al doilea. Prin expresia „am fost până 
în Blahniţă“, ei înţeleg tocmai partea cea mai sco- 
borîtä 15) a județului, deosebită de aceea a dealuri- 
lor si colinelor joase care sunt fară, 


Din faptele înşirate desprindem că în afară de 
multele „țări“ ale pământului românesc, încinse în- 
tre brâuri de munți si dealuri, fara, în înţelesul 
popular sunt părțile de jos ale colinelor și câmpia 
care se desfăşura până în hotarele naturale, Ex- 
presiunea mă duc „în țară“ sau „la ţară”, circulă 
nu numai în vorbirea populației de peste munți, 
amintind vechile hotare, ci şi în toate ţinuturile 
româneşti, când este vorba de coborîrea populaţiei 
de munte la câmpie, Pline de vieatä în circulaţia 
lor zilnică, aceste expresii, parcă, ar vrea să-ţi 
şoptească într'un tâlc al lor că, într'o vreme de- 
mult, muntele era „casă“ și câmpia „țară”, Citäm 
cuvintele unui sătean din podișul Mehedinţi în to- 
vărăşia căruia am mers la nedee, acest an (1938), 
la B, de Aramă, luni la Paşti, spre a se vedea câtă 
vieatä si putere de circulaţie au aceşti termeni po- 
pulari 16), „Aici (adică la B, de Aramă, la nedee), 
vine toată lumea de pe lume, Vin munteni, vin gor- 
jeni, ungureni, țărani şi boieri“ (orăşeni), 

Aceste exemple ne învaţă că termenii populari 
ar trebui priviți cu mai mult interes de toți cerce- 
tătorii pământului şi poporului românesc, Ei oglin- 
desc realități prezente cu adânci rădăcini în trecut, 
mai ales acel trecut care ne este putin cunoscut, 
Sunt indicatiuni care ne pot călăuzi când este 
vorba să päsim la delimitarea unităților geografice 
cu puternice funcțiuni istorice, Termenii populari 
care îmbracă regiuni naturale si grupările ome- 
nesti legate de dânsele, sunt pline de înţeles si de 


15) D. dr. B. Irion (Die mundart der deutschem Sprachinsel Illischestie und Umgelburg. Hernamstadt 1938). arată 


într'o notă la p. 1 ca între Svabi de o parte Germanii originali din Boemia germană şi Zipserii de altă parte, colonizați în 
Bucovina sunt deosebiri adânci, care îi fac să ne privească cu dispreţ. Cităm: „Adesea lipseşte deadreptul înţelegerea că 
aici stau Germani faţă în faţă. Zipser în dialectul Svabilor nu înseamnă nimic altceva decât o insultă grosolană. Toate. câte 
sunt carateristice pentru cel dintâiu, cel din urmă le găseşte de râs: vorbirea, batista roşie şi înainte de toate „saboţii“. 

10 Numele acestui colţ de pământ îl găsim menţionat în doc. din 30 Aprilie 1502 dela Radu Vodă care întăreşte 
m-rii Tismana printre altele „şi din Blatniţă până la Severin măcar baltă mică, măcar baltă mare, din zece peşti unu.... 
Alex. Ştefănescu, M-rea Tismana, p. 207. Aici curge un pârâu cu acelaşi nume, cărând apele bălților dintr'un vechi meandru 
al Dunării. Subimpărţirea administrativă, plasa Blahniţa şi-a luat numele dela cel popular. Pentru ştiinţă e mult mai de 
folos să se ştie că acest nume ascunde o regiune distinctă, nu numai un pârâiaş cum îl înseamnă d-i Col. Zagoriţi 
în una din harfile d-sale. 

15) In cursul de toponimie (1932—1933) litografiat de d-l prof. 7. A. Candrea citează numele pârâului şi dintre cele 
două ipoteze pe care le schiţează, preferă pe aceea care derivă acest cuvânt din vechiu slav blato = baltă; de unde blatnitä 
> blacniţă (cum pronunţă uneori azi poporul n. n.) blahniţă adică mocirlä. Nici dânsul nu cunoaşte că prin Blahnifä se 
înţelege o regiune joasa, presărată de bălți şi smârcuri. Deci sensul popular şi caracterele fizice confirmă ipoteza. 

16) Toader Netedu de 53 de ani, Proitesti-Mehedinti. 


80 


interes, nu numai pentru geografi, dar si pentru is- 
torici etnografi, sociologi și chiar oameni care se 
ocupă cu administrația țării 17). Nu am vrea să 
pară exagerare, căci nu ne este în gând, dar soco- 
“im ca reflectă realităţi de care nu prea suntem 


UN BASARABEAN ÎN 


Pe Terente Cazacenco l-am cunoscut vara tre 
cută în satui de colonişti Stânca (Kaiabechiu), de 
pe promontoriul central al Caliacrei. In izolatul 
cătun, în mijlocul tipurilor mongole ale Bulgarilor, 
Turcilor, Gägäutilor bästinasi, chipul slav al ba- 
sarabeanului se reliefa contrastant. Părea încă 
tânăr; obrazul rumen, luminos ca şi privirile albas- 
tre, senine împrumutau întregii sale figuri un aer 
de sinceritate și chiar de candoare; dar amără- 
ciunile, deceptiile, suferinţele se săpase adânc în 
cutele ochilor, în colțurile buzelor. Fire deschisă, 
ne-am împrietenit repede. Seara, la o clacä, în 
odaia scundă a conacului proprietarului grec So- 
fronie Cariofilis, în care, gazda, ingrijitorul imo- 
bilului mosierului, iscase un foc sprinten, printre 
cântecele şi glumele tineretului strâns de bună- 
voie, fumând o tigare cât degetul şi molfăind alene 
boabe de porumb fiert în apă cu zahăr, omul mi-a 
povestit, pe îndelete, vieaţa sa de îndelungată şi 
trudită pribegie, adevărată odisee a fiinţei umane 
în luptă cu existența şi semenii, F 

Născut la Sofian, județul Ismail, în 1905, Te- 
rente Cazacenco învățase să lucreze pământul si 
să vadă de vite, alături de părinții săi şi de cei- 
lalti opt fraţi şi surori mai mari şi mai mici. Dar 
cum restrânsa proprietate familială—cinci hectare— 
nu ajungea atâtor guri, rând pe rând bäefii au 
plecat în lume, cu nădejdea unei vieţi mai bune. 

Contrar însă fraților săi risipiţi care încotro 
prin ţară, Terente s'a cäznit să rămână în preajma 
satului natal, muncind, cu ziua, la câmp, prin 
comunele învecinate: Tas Bunar, Cismeaua Vä- 
ruită, sau slujind la diferiți stăpâni în Ismail. 


obişnuiţi să ținem seamă și adevăruri pe care încă 
nu le bănuim. 

lar rândurile acestea nu au urmărit decât să 
infätiseze câteva fapte cunoscute la faţa locului, 


I. VINTILESCU. 


CĂUTARE DE LUCRU 


La 15 ani băiatul s'a dus la Bazargic, unde 
avea o rudă, Aici a intrat ca vizitiu la un pro- 
prietar local şi patru ani dearândul a servit cu 
devotament și statornicie, lubea caii şi-şi inde- 
plinea slujba bine şi bucuros, Fapt care nu l-a 
impiedecat pe  stăpânu-său să-l dea afară, în 
urma unei stricări a träsurii, de care Terente 
n'avea nicio vină, oprindu-i totodată şi o mare 
parte din salariu. „Dar cu omu bogat nu te poți 
pune împotrivă, că pân la urmă, te rămâne“, ştia 
Terente, din mica lui experiență. Aşa că s'a re- 
semnat gi negăsind niciun serviciu la Bazargic. 
a plecat la Caraomer unde, timp de doi ani a 
muncit, din greu, ca hamal, la unul din depozitele 
de cereale, lucru nesigur, nimicitor şi prost plă- 
tit, De aceea Terente a preferat să se angajeze la 
fabrica de tutun, iar mai târziu la o întreprindere 
de cherestea din Medgidia. Câmpul însă îl atrăgea, 
aşa că într'o bună zi băiatul a lepădat bluza de 
lucrător pentru a reveni la coarnele plugului pe 
moșia unui proprietar din comuna Bültägesti, ju: 
detul Constanţa. 

In 1927 armata l-a chemat tocmai la Sibiu, în 
regimentul de infanterie local. După îndeplinirea 
stagiului, lăsatul la vatră Terente Cazacenco a 
continuat să rămână la Sibiu, lucrând într'o fur- 
nătorie, salahor pe la binalele oraşului, comisio- 
nar şi om cu ziua. Isbutind să strângă ceva pa- 
rale, Terente s'a întors însfârşit acasă la Sofian. 
Aici însă putinul câștig agonisit s'a terminat iute, 
astfel că omul s'a văzut nevoit să plece din nou 
în lume. 

Stabilit la Buzău, unde aflase din urile con- 
sătenilor săi că s'ar găsi ceva de făcut, doi ani 


X) D-1 L Conea a arătat foarte lămurit (Sugesti şi indic, geo-istorice... Extr, din Sociol. Rom. Nr. 4—6, an. IlI, 1938) 
cât interes ar trebui să arătăm în împărţirea administrativă a ţării realitätilor vii geografice şi istorice, pe care poporul 
le trăieşte din plin. Pentru a întări legăturile cu trecutul, administraţia de astăzi pe ele ar trebui să se altoiască. 


81 


basarabeanul a tost pe rând: frământător de 
pâine într'o brutărie periferică, portar de imo- 
bil, taietor şi cărător de lemne la un depozit, 
Chemat de un prieten din timpul armatei, Te- 
rente s'a deplasat după aceea la Bârlad, unde alți 
doi ani a lucrat la indiguirea râului care străbate 
oraşul, Ulterior a slujit la diverși oameni cu stare 
din localitate, dar vara a părăsit slugăritul pentru 
a munci la câmp. Din nou reuşind să agoniseascä 
însurân- 


o sumă frumusicä, sa înapoiat acasă, 


du-se, Câtăva vreme a muncit pământul moste- 
nit dela părinți, dar puţinătatea ogorului — un 
pogon şi jumatate — precum şi seceta nemiloasă 
i-au zădărnicit truda, Doi copii i-au murit pe 
rând de pelagră, Silit de foame, omul a pornit 
iarăși în lume, lăsând nevasta să vadă de casă 
și de țarină, 

In 1932, pe baza unei adrese a Prefecturii ju- 
detului Tulcea, Terente Cazacenco s'a stabilit în 
insula Ostrovul Câslifei, pe braţul Chilia, Des: 
i se atribuise doar o posesiune temporală asupra 
pamântului, în ingrata sa calitate de pionier 
omul s'a aşezat cu râvnă pe muncă, isbutind, în 
scurtă vreme, să curețe de stuh un teren în su- 
prafatä de 7 pogoane, să-şi dureze o cabană trai- 
nică, să semene locul defrisat cu grâu, ovăz, ar- 
năut, (grâu de primăvară), porumb, A trăit astfel, 
„cum a dat Dumnezeu”, împăcându-se cu natura 
gi cu toanele ei, Dar ghinionul l-a urmărit fără 
cruțare. In primăvara anului 1934, apele Dunării 
au venit mari, inundând şoseaua Chilia-Ismail, 
rupând digul şubred şi înnecând Ostrovul, Oa- 
menii, vitele, s'au urcat pe grinduri şi abia după 
câteva zile au fost salvați de remorcherele tri- 
mise într'ajutor, Din coliba sfărâmată, Terente 
Cazacenco a adunat scândurile rămase cu care a 
plecat la Baimaclia — judeţul Cahul, — satul ne- 
vestei sale — unde a înjghebat o locuinţă, (Doi 
ani mai târziu, un .ncendiu i-a distrus şi această 
mică avere), Din nou plecat, în comuna Topal, 
județul Constanţa, Terente a muncit timp de doi 
ani neîntrerupt la cariera de piatră şi în fabrica 
de ciment a generalului Cantacuzino — cu un sa- 
lariu de 60 lei pe zi din care corporatia îi reti- 
nea 28 lei săptămânal — apoi la îndiguirea Borcei 
pe proprietatea mosierului Berceanu, din Burdu- 
jani-Constanta, ceea ce nu l-a împiedecat să-şi 


82 


facă zile libere pentru munca câmpului, prin comu- 
nele învecinate: Raşova, Peștera, 

Reîntors la Sofian, omul s'a trudit din 1936 până 
in 1938 să scoată din pufinul pământ ce avea o 
pâine pentru el si pentru femeia lui, fără a reuși 
însă, 

De aceea, anul trecut, şi-a luat iarăşi lumea "n 
cap, spre sudul Dobrogei unde auzise că e nevoie 
de braţe la munca câmpului, Astfel, la 10 Mai 
1938 basarabeanul pribeag s'a angajat ca plugar 
pe moşia proprietarului Sofronie Cariofilis din 
Stânca, cu 1580 lei pe lună, 

In această situaţie, omul era şi nu era multu- 
mit, 

„Muncesc mult da nu asta mi-e greul”, mi-a 
spus el, Dac’ as face plugărie la mine acas’ mi-ar 
place, do la alții, slugă, e rău, Mie mi-s dragi 
vitele, da’ pe cele străine nu le poți îngriji cum e 
trebuința”, 

L-am întrebat, spre a-l ispiti, dacă n'ar vrea să 
vină la Bucureşti, la o fabrică, unde ar putea să 
câștige mai mult şi să trăiască mai bine, 

„Nu-mi plac oraşele mari, — mi-a mărturisit el 
intelepteste. Aș vrea să stau într'unul mai mic 
sau mai bine la mine acas", la Sofian unde mi-e 
femeea şi rostul meu. Aş împinge coarnele plu- 
gului şi, dac' ar fi secetă, aş face ceva, o negus- 
torie cu porci: să cumpăr viu și să vând tăiat, 
lucru tare bănos, 


Tot în vara anului 1938, vizitând nisipăriile din 
marginea Bucureştilor, mi-am dat mai bine seama 
că Terente Cazacenco nu e un caz izolat, 

Cauzele exodului lumii rurale, îndeosebi a popu- 
latiei basarabene spre oraşe ca și spre tärimuri 
mai prielnice, au fost în parte studiate şi rele- 
vate, 

Ar fi interesant însă de alcătuit o statistică a 
celor plecaţi dela casele lor în căutare de lu- 
cru, prin ţară, precum şi a consecințelor nefaste: 
despopularea satelor, aglomerarea centrelor ur- 
bane, disolvarea familiei rurale, sporirea numä- 
rului infracţiunilor şi accentuarea șomajului, — 
căutându-se în același timp soluţii practice şi, 
cât se poate, urgente, pentru a se stăvili răul care 
nu poate fi tăgăduit. 


MIRCEA TIRIUNG. 


SOCIOLOGIE ROMÂNEASCĂ, IV, 1—3. 
Tiriung : Un basarabean în căutare de lucru. 


Legenda 
Mijloacele de locomotiune . ale lui 
“Terente Cazacenco 


[TR Bârlad 13 Bamaclia 
Ç a 


9 Sibiu 


Y Cuaca 
ârvită ` 


`, 


E Babadag 
te. Topal J 


). 98 Bältägestr 


2 Tas Bunar 
e Localitățile şi anii in care a muncit, 


Terente Cazacenco. 


. Sofian . . satul natal 

. Tas Bunar 1919 

. Cismeaua Virută 1919 

. dsmail 1913 

. Bazargic „1920 - 1924 

. Caraomer „1924 - 1926 

. Medgidia . . . 1926 

. Bällègesti. .... . 1926 - 1927 

- Gb 1927 - 1928 

. Buzau 1928 - 1930 

. Bârlad. 1330 - 1932 

. Dstrovul Céshler . 1932 = 1934 

. Barmacha . 133% 

. Topal 193% - 1936 

- Bordujans . 1936 

. Rasora 1936 
Pestera 1936 
Stânca 1938 


w Buzau, 
2 


best. A 


D R Z 8 co © SO WE a Pa = 


Cartogro® Victor Popes 


Fig. 1. — Harta localităţilor în care a lucrat muncitorul agricol T. Cazacenco, în anii 1919—1938. 


ACȚIUNEA MISIONARĂ A UNUI GRECO-CATOLIC 
ÎN MARAMUREŞ” 


leudeanul Petru Balea Flutur este un încărun- 
tit, care a depășit 69 de ani. Părul îi cade în suvite 
bogate, Ochi-i sunt vioi si de o familiaritate cap- 
tivantă. Comunicativ, cunoscător de multă lume, 

Religios profund în primul rând și greco-catolic 
înfocat, aduce un aport real printr'un sistem pro- 
priu de a sluji credinţa și a-şi apăra biserica. 
Unanim apreciat de mirenii şi preoțimea greco- 
catolică maramuresanä, 

Școală are, dar nu școală obișnuită. Așa ne 
spune el: 

„leu am învăţat numai o clasă la școală. După 
aia am învăţat la şcoala crucii. 

— Ştii d-ta ce e şcoala crucii? 

Ii a posti, a se ruga, a da milostenie și a su- 
feri; a se ruga lui Dumnezeu pentru oricine, pen- 
tru buni si pentru răi și vrăjmași, că tot oameni 
alu Dumnedzeu's, S Dumnedzău vrea ca tăţ oa- 
menii să se mântuiască, Și nu ie iertat nemărui 
să ceară dela Dumnedzäu osânda nemărui'”, 


Cum slujește Petru Balea Flutur credința? P:in 
slujbe. Cum apără biserica? Printr'o înjosire a 
celei ortodoxe şi o apologie a celei greco-catolice, 
Mai ales în această acțiune, el apare ca tipul fa- 
natecului greco-catolic, Unul din atâti alţii, care, 
fără să-şi dea seama, sfarmă sentimentul de fră- 
fietate, Căci dacă am avea două biserici, cu şefi 
şi mireni, care să nu caute a pune nimic în sar- 
cina celorlalţi, unitatea sufletească n'ar fi tur- 
burată, Dar cum una este mare şi alta mică, fie- 
care cu tendinţele ei de a se mări în detrimentul 
celeilalte, tendințe cari nu se pot împiedica uşor, 
asistăm la o încordare perpetuă, 

Câte exemple n'ar putea fi furnizate în sensul 
celui pe care-l dăm astäzil 

De aceea e timpul poate ca să se încerce, fiindcă 
nici o situafiune, nu poate fi lipsită de o soluție, 
o contopire a celor două biserici, Ori cât ar ceda 
una, este prea puţin în fața actului realizat: ridi- 
carea ultimelor bare dintre fraţi, vestigii de trecut 
dureros al neamului, 

Dar să vedem mai de aproape acţiunea bătrâ- 
nului Flutur.. 


Masa credinfii. Credinţa pentru Petru Balea Flu: 
tur este ca o masă, 

Cineva i-a şi desenat un cerc cu un chenar — ima- 
gina unei mese. Pe ea stă scris: Hristos a Inviat! 
In chenar, sus: Nicolae, Luca; jos: Marcu, Ion Bo- 
tezătorul; dreapta: Samuil, Ioan; stânga: Ieremia, 
Matei, In masa credinţei, un text formează baza 
preocupărilor lui: 

Unui oarecare îndemânatec i-a fost uşor să dis- 
pună totul în jurul unei mese grafice, adică a 
unui cerc, 

Conţinutul de care vorbim este acesta: „Doamne, 
primeşte-mă şi mă ajută ca să aleg cerul şi pă- 
mântul de masa credinței. Doamne, primeşte-mă 
şi mă ajută ca să aleg patru profefi care s'au năs- 
cut sfinți. Doamne, primeşte-mă şi mă ajută ca să 
asez pe masa credinței o sută douăzeci de mii de 
galbeni cereşti, care sunt: Impărate ceresc, Tatăl 
Nostru, Născătoare. Doamne, primeşte-mă şi mă 
ajută ca să înscriu optzeci de mii de nume de creş- 
tini, capi de familie. Doamne, primeşte-mă şi mă 
ajută ca să aleg patruzeci de preoți cu patruzeci 
de liturghii. Doamne, primeşte-mă şi mă ajută ca 
în capăt să aleg un arhiereu cu o sfântă liturghie 
şi s'o închine precuratei vergina Maria şi cu dânsa 
sfintei treime celei bune, pentru mântuirea a toate 
sufletele, a toată lumea, să o așeze pe crucea bi- 
sericii celei adevărate, care are lumina cunoştinții 
si usa îndurării şi cheia credinfii şi calea păcii şi 
a iubirii“, 


Adevărata biserică. „Apoi, beserica cea adevă- 
rată e cea catolică. Apoi dzâc cele beserici că 
iele's strămoșești, da bisericele acatolice's mosesti, 
că a strămoşească ieste începută cu Adam. Că 
câte mnii a trecut dela Adam până ce a creiat pe 
Ieva şi-a fânut atâta mnii de ai până când a gre- 
sit leva si cu Adam. Și dela greşeală încoace, cu 
timpu besericele cele acatolice, adică rupte, și pă- 
rintele lor cel dintâie iest'e Cain şi-apoi vine La- 
meh, care şi-a luat două muieri din care s'a născut 
Tubelcan şi Ared, din care's aläutasii, cet'eraşii şi 
lucrători cu fierul, ° 

Apoi sfinți bisericii rupte îi Ierod, care şi-o 


1) Din cercetările Echipel Regale Cuhea (Campania 1935). 


83 


fâpat muierea şi-o luat pă fra'te-säu, şi-o tăiat 
capu Botezătorului, Sâ 'npăratul Bardas, care a 
luat pe femeia frates'o şi dacă l-o oprit patriarcu 
Constantinopolului, Ignate l-o scos din besericä, 
l-o aşebzat pe Foţiu cel fară judecată, pierzător 
de adevăr și stângător de lumină, Apăi besericele 
rupte mai au pe Calvin de Sfinţi, pe Luther, pe 
Nistorie, pe Arie şi pă alți, 

Apoi precum vine omătu peste întreg rotogolu 
pământului, apai vine porunca lui Dumnedzau, să 
să ducă la mare, apăi nu se poate duce până nu 
se face apă, aşa nici un acatolic în rai nu poate 
mere până nu s'a face catolic, Cin'e n'a vrea să 
creadă, călătorească pă drumurile lu Dumnedzău 
şi vadă d'e iest'e careva drum de mărs la rai afară 
de iesta, 

Pai raiu-i făcut pentru oameni, numai care n'ar 
mere pă drum aista, nu ştiu când or sosi. Că 
dacă-i scris că raiu-i la răsărit şi îi tăt fugi la 
apus, batar cât te-or sfatui, dacă ni-i asculta, ni 
aflaiu-i în raiu, Si pa alte drumuri îi plângerea 
şi scrâsnirea dinţilor, că pă acolo nu-i lumina cu- 
nostinta şi nu-i usa îndurării şi nu-i cheia credinţă, 
nici calea păcii, amin! 

Creiarea lumii. leu aş vrea să arăt oricui că a 
dzâs Dumnedzău că o mn'ie de ani ie ca o dzâ de 
ieri care a trecut, Vineri, adecäté în dzâua a şasa, 
dacă a sfârșit Dumnedzău de făcut toate din dzâua 
intäia, în dzâua a şasa pe care o numeşte bese- 
rica şi lumea Vinerea, apoi o făcut Dumnedzău pa 
om, L'a îmbrăcatul sufletul cu haine din pământ 
şi l-o pus să imparäfascä peste toate, Apoi pe 
Ieva nu o făcut-o Vineri, o făcut-o în ailaltä dzâ, 
Sâmbătă, Da dacă dzâce Psalmistul că o mnie de 
ani înaintea Domnului ca o dzâ de ieri, dară o 
mnie de ani o trecut de Vineri până Sâmbătă, Si- 
apoi, nu o făcut pe Ieva în Sâmbăta aceea care 
vine după Vinerea tocma, până n'o vădzut şi-o 
dzâs că nu-i bine să fie omul sângur pe pământ. 
Și-apoi o făcut după atâtea mnii de ai cât e nu- 
mai Dumnedzäu le ştie număra, Și cât o durn'it 
Adam până i-o luat una din coastele lui şi-apoi i-o 
făcut sotâia, muierea, pre leva, ca fiind luată dela 
iel, s'o iubească ca pe a lui, Şi i-o adus'o în dzâua 
duminică, care o fo dzâua întâia a săptămânii, că 
ucea-i dzâua luminii, 

Acum, întrebare: 

Si coasta acee, pre care o luat-o Dumnedzău şi 
i-a facut din iea muiere, i-ar plăcea lui Dumnedzău 
că coasta acee s'o ia, s'o arunce, şi să-și ieie alta 
dela o vită ori dela oriceva, şâ pa lui, s'o lepede, 


s'o ocărască, cum înşală popkii lu Fotiu? Ca oa- 
menii din beserica catolică să-ş fâpe muierea lui, 
să iee pa frate-su, dacă i-o strâcat cinstea muierii, 
şâ sănătatea şi i-o făcut vo câtva copii şi i-o prä- 
pădit averea, şâ să se lepede de legea lui să se 
facă ortodox? 

Petru Balea Flutur în slujba credinfii. 

Apăi că am căpătat dela arhereu certificat să 
fie binecuvântati de Dumnedzău aceia oameni 
care s'or insofàâ cu mine la rugăciuni şi la fapte 
bune. Apoi ieu î-s datori să mă pui înainte ace- 
lora care m'or primi cu slobozenia preotului din 
comună şi a deregătorilor şi am slobozenie dela 
comanda legiunii, ca să învit pe oameni, ca să-mi 
deie numele de botez, adică să aleagă pe preotul 
lor, să le facă lor slujbă, pentru că Cristos o dzâs 
şi dzâce în Sf. Evanghelie, că une sunt adunaţ 
doi sau trei în numele mieu, acolo sunt ieu în 
mnijloc si d'or cere dela Tatăl în numele mn'ieu, 
va fi lor, 

leu scriu o sută de oameni din comună și le 
face slujbă la tät preotu, märg din casă în casă 
şâ-i sfătuiesc ca să aleagă pa preotul, scriu pa 
unul cap de familie şi pa toată familia, säperat 
numele de botez, altu nimic că beserica nu folosea 
alt nume, Apăi aşa din 40 de parohii facem pa- 
trudzăci de liturghii cu preotul care să numeşte un 
sărindari, ori o conună de slujbe care treabă în- 
chinată cu arhiereu, Apoi îi plătesc preotului pa- 
trudzăci de lei fără să ceară, 

La conuna de 40 de slujbe am săvorit 11 sate 
parohii (v, tabl, slujbelor), şi mai am lipsă 29, Și 
capăt certificate din fiecare comună. Adicä-te, s'o 
săvârşit, s'o împlinit, 


Tabloul slujbelor pe localităţi 


Să Parohii în care a făcut slujbe | Data el 
U) (2) (3) (4) 
1 | Comuna Telci?) ......... Sept. 1934 200 
2 | Mânăstirea Telci . . . . . . . . E 100 
3 S Moişei. . . - . . . . Mart.1935 | 2% 100 
4 | Comuna Romuli. ........ Iulie 1934 | 2> 100 
5 Š Botiza ........ x x 100 
6 K Cuhea ..,.,...,.,. i R 200 
7 E Ieud3) . - oeoa 1094 200 
8 SI Strâmtura ..... + . || Dec. 1934 200 
9 N Botiza. ........ . GN 100 
10 B Sălişte. . .. . . . .. ve 200 
11 » Bârsana ........ n Febr. , 200 
12 » Säcel. ... ... , . . April. „ 200 
13 S Cävnic, >.> . .: au aS 200 
Total 2.300 


2) Cu slujba în Romuli. 3) Miercuri înainte de inălţare cu 3 preoţi. 


84 


Leu treabă să mă spovedesc întâie și apoi cu tri 
mn'ii de galbeni cereşti, să cumpăr pă credincioşii 
aceea ca să-i vindec de tăt'e boalele sufletești și 
trupesti cu Sf, Jertfă a lui Isus Hristos. cu sfânta 
liturghie, să'i închine lu Dumnedzău, tot în cinstea 
verginei Maria, Acee-i mama mea cea bune si à 
tuturor oamenilor, 

Dela cin'e vrea, cerem să ne cinstea cu un leu 
ca să plătim slujba, ca să aibă parte şi să nu-i 
pară rău după cât o dat. Șâ cerem vo două bucate 
ca să avem de mâncare și să plinea scriptura care 
dzâce, ca „să nu legi gura boului care trage”. 


MĂTURĂTORI 


Nu fără necaz poți scoate totdeauna ceea ce 
vrei să ştii dela Românii noștri, Adesea vorbele 
cele mai incondeiate şi zâmbetul cel mai cald nu-l 
hotărăşte pe Român să-ți împărtășească gândul, 

Căutând să spunem câteva lucruri despre mătu- 
rătorii Capitalei, o introducere în care am vrut să 
arătăm cazna noastră, de a afla totuşi câte ceva, 
a făcut începutul cercetării acesteia mai lung, 


— Să-l cauţi pe taicä-tu, Marie, că am de vor- 
bit cu el! 

N'a spus decât „Da!“ şi s'a mai gândit pe urmă, 
ca să mă întrebe: N 

— „Da' dece?” 

— „Am eu treabă cu el!” 


In casa unde Maria este bägatä la stăpân, am tot 
vorbit mereu, la masă, cu „jupânul” de intenţiile 
mele de a scri un reportaj despre mäturätorii Capi- 
talei, - 

Am trecut după câteva zile să aflu răspunsul 
Mariei, 

— „l-ai spus?“ 

— „Ce să spui?” 

— „Să-i spui lui taică-tu să vină într'o zi, la 
prânz, pe-aici, că am de vorbit cu el, Negresit, Ma- 
rie!” 

— „lo i-am spus lu“ tata şi dânsu' a zis că unii 
de pe la noi tot aşa au scris un reportaj si i-a 
chemat pe la poliție si. dandana mare. Tata a 
zis că el nu se bagă!” 


Apăi dăm învățăturile să-și fâie omu legea, să 
nu ieie bunu nimărui, să trăiască în pace, deschi- 
dem cărarea pă care să poată mere bine, că dzăce 
Domnul, că-i mai bine a da de cât a lua. SA dacă 
cumva i-ai dat ceva îţ multämea, iară dacă i-ai 
luat, dzâce ca să poci ieu pune mâna pa tine oare 
undeva, Sâ tăt fielul de lucruri care's bune și pas 
nice, cu gândul, cu cuvântul şi cu fapta”. 

„Și'nca nu-f mai spui veci”, 


Aşa a terminat Petru Balea Flutur povestea 
slujbei sale, 


FLOREA FLORESCU 


I CAPITALEI 


Reportaj azi, reportaj mâine; reportaj în sus, re- 
portaj în jos, Maria a luat în minte cu urechea cu- 
vântul şi cât de ciudat i-o fi sunat, ca numele 
vreunei boli grozave, ori mai ştim noi cum, de s'a 
dus la taică-său să-i spună cam așa: 

nl-auzi, tată, ce vrea cu dumneata, Zice că să 
faci un reportaj!“ 

Ce-o fi răspuns hătrânul, nu se poate şti, Numai 
din nevenitul lui, când l-am chemat prin fiică-sa, 
se descoperă ce va fi gândit, 

Maria, fata lui Moş Gheorghe a venit dela Valea 
Ungureni, judeţul Olt, abia de vreo patru luni, 
Atunci, moş Gheorghe a avut recomandaţii bune 
dela alt Gheorghe, chioscar cu fructe, și a băgat 
fata la stăpân, la un meserias-patron, de lângă 
Ceaus-Radu, 

Maria are vreo 16 ani, Mos Gheorghe are vreo 
cinci de când tot dă cu târnul prin București, A 
ajuns omul — aducându-și fata lângă el — a ajuns 
să chibzuiască vrednic si să zică: 

„Mă-sa e să ajungă pentru o ogradă cu alte 
fărâme de gospodărie, Stă fata degeaba acolo, Să 
câștige şi ea un ban şi să-i creadă lu’ faxu, Dă 
măritat, când o fi, găsește ea un amărât, că sânt ca 
sareal”, 

Mi le spunea între altele Moş Gheorghe, când 
l-am întâlnit într'un târziu, 


Drumul cel mai drept. Nu totdeauna e bine să iei 


lucrurile chiar de inima lor, Un ocolis-si o zăbavă 
îţi dau de multe ori strasnice satisfacţii, 


85 


Ln dai mai bine seama de ce ai dobândit, după 
ce ai dobândit, Şi, hotărit, valoarea unui câştig 
este cazna depusă pentru a-l căpăta. 

Moş Gheorghe n'a venit când l-am chemat, de 
repetate ori, prin fata lui. 


Cu plan să întreb de Moş Gheorghe, de Popescu 
Gheorghe, măturător la U, C, B., — care stă în ca- 
zarma sectorului Negru, de pe Pantelimon — în 
drum spre slujbă m'am abătut pe la toţi mătură- 
torii care îmi ieșeau în cale, ca să aflu mai mult 
decât ași fi crezut, Să aflu, nu numai de Popescu 
Gheorghe, tatăl Mariei, ci să aflu despre fiecare 
dintre măturătorii întâlniți, în parte: Cum s'au în- 
durat să lase satul, să vină în Capitală? Care e 
pricina? şi altele, altele, 

Itinerarul urmărit şi în care am întâlnit mătu- 
rătorii a fost: Ceaus Radu-Romulus-Lucaci-Cälä- 
raşi-C, F, Robescu-Calomfirescu-Sfântu Gheorghe- 
Universitate (Edgard Quinet)-Sărindar, 

Pe acest parcurs, pe fiecare măturător l-am în- 
trebat de Popescu Gheorghe, ca pretext pentru a-l 
descoase, întrebuințând toate mestesugurile de a-i 
îndepărta fereala, 


1. La Biserica Lucaci, am găsit pe primul mătu- 
rător, Numărul era înfundat în căciulă si de nume 
nu era cum să-l întrebi, Il vedeai bănuitor, nepus 
pe vorbă. Copăcioasa-Gorj, de-acolo este, E în ser- 
viciu la U, C. B. de vreo 8 luni. La Bucureşti a 
venit după câştig, Răspunde văzându-şi de treabă, 
mai uitându-se la cel ce vrea să ştie atâtea, pe sub 
sprâncene, 

2. Numărul 540, In Călărași, un alt măturător, 
peria de zor caldarâmul, Econom la vorbă, nu-ţi 
spune decât că e venit în Bucureşti de cinci luni, 
să găsească lucru, Are 26 ani şi e din Stârci, ju- 
detul Sălaj, 

— „Stai la cazarmă în Pantelimon?” îl întreb, 
chip să aflu de altele încă, 

— „Nu-mi place mie acolo! Stau la odae cu 
alţii!”, 

== „Nu e bine la cazarmă?" 

— „Ba-i, da'-i rău, 'S multi şi täti de tăte nea- 
murile şi năravurile, Dă ş'acolo pătură dă'nvălit 
şi albitură, da' mai bine la odae. E mai libertate, 
Nu scularea!, nu culcarea! şi apel mereu. Asta 
nu-mi place. Nu te lasă cu programa, 

— „Dar nu cheltuiesti mai mult cu odaia?” 

— „Şi la cazarmă nu e mult? Ba încă... si dacă.. 
Dar te lasă mai singur odaia, Poţi merge mai în 
voie: la soră — e şi ea aici — la alții, că mai sunt 
de pe la noi”, 


86 


Trebue să-l lași să vorbească, altădată să-i dai 
ghes, In general trebue să ştii să-l asculfi pe om; 
după felul lui, ce şi cât vrea să-ţi spună, 

3, Ioniță V, Radu e un fläcäiandru subţire şi pa- 
lid, Cobora de pe Mircea Vodă cu tumbărăul, agale, 
spre Călăraşi. De cum îl opresti, întrebându-l bine- 
înțeles de Popescu Gheorghe, îți zâmbește deschis 
şi se gândeşte dacă-l ştie, „Nu-l știu, da' o fil”, 

— „Zici că eşti din..?" 

= „din Ialomiţa, dela Plevna!" 

— „Păi, ştiu şi eu partea locului. Pământ bun și 
mult!” 

— „E, dar al cui e, că al nostru e putin. Ce să 
mai fi rămas şi eu acolo, E tata acasă si cu Petre, 
frate-miu. Ei ajung la o bucată de pământ ca vai 
de mama ei, 

Sunt pe-aici de-un an, gata să se 'mplinească si 
n'am mai fost pe-acasă, dar dor nu mi-e!" 

Ioniţă e cu chef de vorbă, cu chef de stat, 

4, Pe 755 l-am găsit „în plină activitate“, după 
spusa lui, Nu mi-a răspuns nimic până n'a dus gu- 
noiul la gura canalului. Pe urmă: 

— „De cine m'ai întrebat dumneatale?" Mă în- 
treabă dându-și importanţă, 

= „De Popescu Gheorghe”, 

Se gândeşte, 

— „Vezi că.. Nu ştiu de el, Asta depande de 
unde este el, că salubritatea mai are şi alte că- 
zärmi, Eu locuiesc în sectorul Galben, aşa că poate 
e cazul ca să stea la Negru persoana”, 

— „E în Pantelimon, la Negru!" 

= „Aşa vezi, atunci nu pot ca să ştiu, Asta por- 
tarul poate să dea informaţia şi îl stabileşte el nu- 
maidecât”, 

755 e cu faţa toată asudată, cu ochii tulburi, cu 
privire rätäcitä, E băut, Duhneste a vin. Când o 
fi văzut om în haină nemțească, s'a simțit cinstit 
și s'a arătat dispus de vorbă, Vorbea cu gesturi, 
cu cuvinte căutate, Mai ales când a venit vorba 
despre trecerea salubritätii dela municipiu la U. 
C. B. Dealtfel vedea foarte clar cum prin trecerea 
curäfeniei orașului în grija U, C, B.-ului, primăria 
pierde un bun venit, pe care caută să şi-l recupe- 
reze prin impozite și amenzi. 

Spune 755: „Cât sunt pe stradă, câte văd eu. 
Văd numai cu toba toată ziua, din casă în casă și 
cu publicații roşii, Gură, scandal, Mai strigă pre- 
ceptorul, mai cucoana... şi-odată 'ncepe toba; trrr- 
trer, tr-tr-tr! 

155 are „un an la Dumineca Tomei“, de când e 
în Bucureşti, la „Salubritate“, Are 1.800 pe lună. 
Nu-l mai întreb cât cheltuieşte pe băutură, 


5, E un vläjgan de toată frumusețea, Cu o bâr- 
sană neagră, läfoasä, ţuguiată, Buze arse de vânt 
şi pârguit în obraji de un soare necăjit, dar iute 
de 'nceputul lui April. 

Că nu ştie de Popescu Gheorghe, e lucru lesne 
de 'nteles: Sântem acum în marginile sectorului 
Galben. 

Boca Simion e din Dărnişoara, judeţul Bihor, 
Venit de cum s'a topit zăpada, „hodinit de după 
iarnă“, împreună cu alţii, „care de ce vârstă lo 
apucat“ să găsească ăcupații, că lumea s'a înmulţit, 
pământul e puţin şi-acasă mai sunt copii destui 
ca să muncească coaja. Simion e limpede la vorbă 
şi nu se grăbeşte la treabă, A uitat mătura şi vor- 
beste nesilit: Că îşi face premilităria, că nu-i e 
dor de-acasă şi că nici îi va fi, Și de l-ar apuca 
niţel, pe Stefan cel Mare, dumineca, se adună „tăți 
ăi de ghincolo, să se dicstreze“, Acolo găsește şi 
pe ceilalți din satul lui, mai bătrâni, mai tineri, 
unii rude. Işi schimbă între ei vestile primite, Dacă 
unu a primit carte poştală, o citesc pe rând, Ce se 
întâmplă în Därnisoara ei le ştiu toate, toţi din- 
tr'odată, 

6. Bucur Gheorghe mâna spre gura canalului, pe 
Mavrogheni, mâl puturos, cu murdării şi resturi, 
Fluera gândindu-se la ce-i va fi tocmit capul, 

„Treaba noastră oboseşte numa încheietura, îl 
lasă pe om să umble care încotro-i e gândul, alt- 
minteri,,, Eşti p-aci şi când colo întreabă-mă du- 
mneata unde eram, că ţi-oi spune, Departe eram, 
la mine la Copăcioasa, în Gorj, Mai mă gândesc 
şi pe-acolo. Nu doar să oftez de ceva, dar ai 
vreme”, 

Acum vreo şapte-opt ani la ei în comună nu se 
pomenea să plece oamenii după treabă departe şi 
să nu se întoarcă, unii cu lunile, alţii cu anii, Asta 
s'a început când nevoile au răzbit, Nevoile, atât 
de la fel după războiu, în întreaga ţară, Ce mărea 
sărăcia adusă de izbeliște? „Guri multe, pământ 
puțin. S'au înmulțit sufletele şi s'a micşorat, s'a 
micşorat, s'a tot micșorat dumicatul, până nu s'a 
mai ajuns pământul, Și sufletul cerea... Dacă e viu, 
Ca să trăiască îi trebue bucäfica. După ea au ple- 
cat atâţia, care încotro, dar mai mulţi încoace, la 
București”, 

Intrebările noastre stereotipe au uneori răspun- 
suri sfătoase, cuprinzătoare, când cel întrebat are 
poftă de vorbă si dar să povestească: „E la noi unu 
din Copăcioasa, Alexandru Popescu, A venit de 
mult la Bucureşti şi pe unde a intrat el, ce-a fă- 
cut. A intrat la U. C. B. Acum e la mașinile care 
scot canalu' cu pompa. E șef, are vreo 5—6.000 de 


lei pe lună. Și-a cumpărat pământ în Dămăroaia, 
şi-a făcut şi casă, Și-a adus mai încoa, nu prea de 
curând, nevastă si copii. Mai venea în Copäcioasa 
când era vreo nepoată să se mărite, venea la nuntă, 
Incolo, când U. C. B.-ul avea nevoie de oameni, el 
iar s'a repezit şi ne-a chemat să muncim, Atunci 
am venit şi eu”, 

7. „Când coteşti Universitatea şi-o iei pe Edsard 
Chinet, apa asta de pietre, dela florärese şi până 
la ceas, la Cronos, e a omului istuia“, (Si se arată 
pe sine), 

Vorbesc cu măturătorul Nr, 10, Aflu prea pu- 
tin, că e glumet şi grăbit, E din Maieresti, judeţul 
Sălaj. 

— „Nu stai niţel de vorbă cu mine?” 

— „Nici Uitaţi-vă-ţi şi dumniavoa- 
stră, stradă multă, braţ mic, până să dai tava atâta 
pământ, nămiezi s'a ridicat şi ispectia caută de- 
fect, Ți-l găsește şi pune pe altul decât pe tine”, 
S'a depărtat salutând, fără altă vorbă, 

8, Dela Teatrul National si până în Bulevard e 
măturător Lazăr Nicoară din Chieşd, judeţul Să- 
laj, E de 28 ani, ţine nevastă de aproape trei şi 
are o fetică de doi ani jumătate, In Bucureşti a 
venit de un an și mai bine. Și-a adus şi nevasta 
cu fetica, Nevasta e băgată la stăpân, El stă cu 
ele. A fost foarte mirat că cineva intră în vorbă 
el, Mi-a spus dece: „Numai cu domnul sergent mai 
vorbesc o vorbă şi cu unul dela maşini, câteodată; 
încolo nimeni nu te bagă în seamă, Eilanfi care 
întră la Roial şi dincolo, forfotesc pintre automo- 
bile şi scapă repede în cafenele, De-aista am fost 
foarte mirat de dumniavoasträ..", 

— „De ce ţi-ai lăsat satul?”, 

— „S'o 'nmulţit lumea, Ii lume multă acum și 
pământ tăt ca si 'nainte. Cum să poţi hărăni gurile 
täte, Dacă n'ai ce munci şi nu muncesti, mori, 
Eştia, de aceea e mirare (imi arată cu capul me- 
sele de pe trotuar, dela Cafeul Royal, ticsite), 
Estia cu ce se hărănesc, de unde, bănet, ca să fie 
atâta hodină?! Intreb si eu. Nu e curat”, 

Dai o explicaţie, Că sunt bogaţi, că fac alte fe- 
luri de treburi, că învârtesc afaceri mari. E greu de 
explicat, Şi când explici bine, încă nu e prea lim- 
pede pentru Lazăr Nicoară, Ti-o taie cu: „Dacă 
n'ai ce munci şi nu munceşti, mori“, 

„Altfel de muncă... da. La telefoane văd că mun- 
ceste lumea într'un fel, Chelnerii muncesc și ei în 
altfel. Domnul sergent e toată ziua acolo, munceşte 
si el, Şoferii pe maşini, fac şi ei ceva, Inteleg, fie- 
care la locul lui, cu osteneala lui. Inteleg, Dar 
estia, — Si eu dacă ştiam învăța la carte bine — 


nimenèa, 


87 


găsiam ceva mai spefial, nu mäturätor, numai 
acum ce să fac, Este nevasta și ea lucrä, este fe- 
tica și ea mânca, irebe se muncesti Mulţumesc 
lui Dumnezeu, am putut stringe puţini bani, poate 
poți cumpăra o bucată de pământ la Chiesd, să 
pui talpă la o casă. Mi-am pus bani la carnet şi 
vreau să-i scot, că vine război si nu-i mai văd”, 

Lazăr Nicoară îşi pune probleme, e îngrijat, su- 
părat, uneori prins de o revoltă surdă; resemnat 
însă ca omul umilit şi cuminte, ştiind că de-ar 
striga nu l-ar auzi nimeni. Socoteşte că și de l-ar 
auzi alţii ca el, ar rămâne toţi mai departe, cu ca- 
petele plecate, cu jugul pus de ăi cu spor din în- 
selätorie şi minciună, 

Lazăr Nicoară spunea multe și adevărate, Atâtea 
— că nu e să le spui aici, 


Măturătorii Capitalei: oameni de pretutindeni, 
din cele mai îndepărtate colţuri ale ţării, din Să- 
laj, din Bihor, din Ialomița, din Argeș, din Gorj. 
Oameni de toate vârstele, 


Intr'un târziu am aflat locul de adunare al echi- 
pei din care făcea parte Gheorghe Popescu, cel pe 
care atât l-am căutat, Echipa de măturători din 
care face parte moş Gheorghe trebue să fie adu- 
nată în fiecare zi, la prânz, între 12!/2—13, în 
curtea Maternităţii de pe strada Traian. 

Oamenii așteaptă venirea apelului, stând culcafi, 
care unde a apucat, unii adormiţi, alţii gata să 
adoarmă, puțini încă în capul oaselor şi vreo 2—3 
numai vorbind, li întreb bineînțeles de Popescu 
Gheorghe. Nu prea binevoitori, te îndreaptă vag: 
„Era p'aci!”, ori altul: „E p'acolo!”, Dacă il gă- 
sesc se scoală posac, în silă, inghiontit de vorbele 
mele; „Ce te-am mai căutat, moș Gheorghe? De ce 
n'ai vrut să vii când te-am chemat prin Maria? 
Am auzit că te-ai speriat și că de-aia n'ai vrut să 
vii?!”, Aşa vorbindu-i şi tras greu de funia asta 
de vorbe, s'a ridicat întâi în cot, pe urmă şi-a 
strâns picioarele sub el. A trecut o bucată de vreme 
până să se încumete să stea în picioare. Plictisit, 
supărat că l-am deranjat, moş Gheorghe nu mi-a 
spus prea multe, Ceilalţi oameni din echipa lui 
moș Gheorghe s'au adunat greu în jurul nostru, 
fară interes, Unul s'a încumetat să-mi spună dece: 
„Păi, dumneavoastră când veniţi, d'alde d'ăştia ca 
dumneata, nu veniţi pentru noi, veniţi ca șpionii, 
să ne scociorifi şi să ne piriţi, că cum înjurăm pe 
stăpâni. Lasă că ştim şi ne ferim, De-asta şi moş 
Gheorghe s'a ferit”, Ceilalţi aprobă ce spune unu. 
Unu vorbea pentru toţi, 


88 


Greu a fost să fac nod cu ei si să nu mă miriie, 
Greu si nu prea, Întrebările nu le-am mai pus 
dela început, ci ca şi când nimic nu voiam să ştiu, 
legai cu moş Gheorghe vorbă de glumă, S'au mai 
descretit fruntile si oamenii, ei singuri, fără între- 
bări, au început să spună mai cele ce trebuia să 
le ştiu, 


Din comuna din care venise moş Gheorghe, adică 
din Valea-Ungureni, judeţul Olt, mai erau Florea 
Bloju si Niculae Banu. Cu ei am legat glumă de 
glumă şi la urmă ne-am despărţit bine. 

Niculae Banu se îndeamnă singur la vorbă: 

— „Mă Floreo, s'o fi întrebând dânsu' dece am 
umplut Bucurestiu cu urîtii noștri din Olt? 

Florea Bloju icneste „hi”, 

— „Să-i spunem dăce? — Dă Nae. 

Il ştii dumneata p-ăla dă-i zice Nae? Adică cum 
să zic eu: omu’ n'are azi, și nare mâine, până 
când Nae i-a rămas numele. Este, Floreo? 

— EP 

— „E, mă?!" 

— „E, mă! Și care o zice nu, Nae să-l cheme!” 

— „Că nu ţi-o fi gura aurită!” se supără mai 
mulți, 

Glumele se amestecă în discuție. 

Intre Florea Bloju si Niculae Banu se încinge 
o încurcală de vorbă din care afli că cel dintâiu are 
35 ani, e căsătorit de 9 ani, iar cei doi copii, fiindcă 
tatăl e de un an de aile la Bucureşti, sântără ca si 
orfani, „Aşa zic eu că nu se poate, dom'le. E: 
departe, eu departe. că mă întreb de le sânt tată 
ori nu, Laşi tu casă, femeie, copii, tot şi-ţi iei lu- 
mea în cap, după un ban, Nu se poate. Nici într'o 
parte, nici într'alta, Incotro dai, te izbeşte,... maica 
măsii, Injurätura lui Florea Bloju o acoperă cea a 
lui Niculae Banu, Român amărât, dar verde si tea- 
fär: are 33 de bătuți şi 12 de trudă cu a nevastă. 

— „Dece trudă, omule?” 

— „Dece, zic eu. Trudă, trudă, — da' femeia, si- 
reaca, bună-i la casa omului. Doisprezece ani cu 
ea şi tot mă gândesc la ea. Statu’ p'aci nu mi-o face 
uitată, dimpotrivă, d'abia aştept s'o văd. Când îmi 
aprind sângele cu o ţuică, cât p'aci să mă incurc 
cu v'o fomeie, d'alea, ştii, dă p-acolo, dar nu-mi 
vine până la urmă, Dă Rusalii sunt două sărbători, 
atunci o şterg pentru o zi două acasă, Ce-o fi, o fi, 
zău... e treabă si-asta. Bătrân de-asi fi si aşi pune 
ţuică 'n mine nu m'aşi aprinde, dar... Hue sângele 
în mine, ce mai vorbă”, 

Pâlcul nostru s'a mărit, Se râde de povestea lui 
Niculae Banu. Se aprobă, îşi dau coate, E ca si 


când n'aşi mai fi cu ei, Vorbele mai multora aco- 
peră sfârșitul celor spuse de alții. Numai poţi auzi 
nimic, Larma creşte, Injurăturile dragi Românului 
în atâtea ocazii si-acum se întrec, 

„Vine apelu'! strigă cineva din stradă, 

„Hai, ia pe două rânduri!“ se 
tre ei, 


îndeamnă în- 


Ne despärtim cam pe nevrute, convinşi că am 
avea să ne spunem multe; glume şi dureri, bucu- 
rii şi necazuri, 


Dacă numai pe un parcurs de 4—5 km am întâl- 
nit Români, măturători în Capitală, de prin toate 
colţurile țării adunaţi şi dacă stând de vorbă, 
doar cu echipa din care face parte moş Gheorghe, 
tatăl Mariei, am cules atâtea, cu atât mai multe 
ar aduce o anchetă întreprinsă științific, bazată pe 
calcule, scări, întocmind grafice şi tabele, 

Reportajul trebue să intentioneze sugerarea an- 
chetei riguroase, în lumina cifrelor, 


ȘTEFAN POPESCU 


89 


DOCUMENTE 


CUM S'A FĂCUT ÎNREGISTRAREA FENOMENELOR 
DEMOGRAFICE ÎNTR'UN SAT DIN BANAT 
DIN SECOLUL AL XVII-lea PÂNĂ ÎN PREZENT” 


Pentru o mai bună orientare, am împărțit pro- 
blema în trei capitole: I, Perioada înregistrărilor, 
II, Forma înregistrărilor, şi III, Fondul înregis- 
trărilor, 


Cap. I, PERIOADA INREGISTRĂRILOR, Inre- 
gistrările fenomenelor demografice din Banat, până 
la anul 1895, au fost făcute de către Oficiile Pa- 
rohiale ale diferitelor confesiuni, iar dela această 
dată, de către Oficiile de Stare Civilă, înfiinţate 
în acel an, 

Populaţia Fibişului aparţine, cu foarte puţine 
excepții, la două religii: ortodoxă, cuprinzând pe 
Români şi Sârbi şi romano-catolică, cuprinzând 
pe Germani și Unguri 

Pentru populaţia aparţinând religiei ortodoxe, 
m'am servit de înregistrările parohiei ortodoxe din 
Fibiş, care are înregistrări dela 1779—1895, 

In ce priveşte populaţia aparţinând religiei ro- 
mano-catolice, mam servit de înregistrările pa- 
rohiei respective, cu reşedinţa în Masloc — co- 
mună germană şi romano-catoliçä, situată la 
3!/a km de Fibis — care Parohie are înregistrări 
dela 1770, dată la care a fost înfiinţată comuna, 
de către coloniştii germani, Pentru populaţia din 
Fibis, înregistrările la Parohia din Masloc apar 
dela anul 1789 şi continuă până la 1895, Datele 
referitoare la populaţia de altă religiune decât 
cele două amintite mai sus, s'au înregistrat parte 
la Parohia ortodoxă, iar parte la cea romano-ca- 
tolică, 

La 1895 se înființează în Fibiş oficiul de stare 
civila, astfel că dela această dată şi până la anul 
1933, fenomenele demografice referitoare la în- 
treaga populaţie, înregistrându-se la Fibiş, datele 
le-am luat dela oficiul de stare civilă respectiv, 

Oficiile parohiale fac înregistrări şi dela 1895, 


dar pe când până la această dată înregistrările 
lor erau singurele şi oficiale, dela 1895, oficiale 
sunt înregistrările oficiilor de stare civilă, iar ale 
parohiilor au valoare mai mult din punct de ve- 
dere religios, şi anume: dacă sa făcut cununie 
bisericească și în special dacă noul născut a fost 
botezat, Înregistrarea botezatilor are astăzi şi o 
valoare oficială, fiind obligatoriu la înscrierea în 
şcoală şi certificatul de botez, nu numai cel de 
naştere, 


Cap. II, FORMA INREGISTRARII, Din moment 
ce există trei oficii care au făcut înregistrări demo- 
grafice, şi anume: Parohia ortodoxă, parohia ro- 
mano-catolicä și oficiul de stare civilă, problema 
din acest capitol urmează să fie tratată separat 
pentru fiecare dintre cele trei oficii, 

Parohia ortodoxă, are registre dela 1779 până la 
1895, perioadă care se împarte în cinci epoci, după 
cum s'a schimbat şi forma înregistrării, 

Epoca întâia, dela 1779—1786, în care timp în- 
registrările s'au făcut în limba slavonă, 

Epoca a doua, dela 1787—1844, în care timp 
înregistrările s'au făcut în limba română, cu litere 
cirilice, 

Epoca a treia, dela 1845—1849, în care timp în- 
registrările s'au făcut în limba maghiară, cu li- 
tere latine, cu toate că, în acea vreme, obișnuit se 
scria cu litere cirilice, dovadă instrucţiunile de 
înregistrare din registrul acestei epoci, scrise cu 
litere cirilice, în românește, 

Epoca a patra, dela 1850—1869, în care timp 
înregistrările s'au făcut în limba română, cu litere 
cirilice, revenindu-se la forma din epoca 1787— 
1844, 

Epoca a cincea, dela 1870—1895, în care timp 


1) Date culese cu ocazia cercetării demografice făcută în cadrul activităţii Echipei Regaie din Fibig, în 1934. 


90 


înregistrările s'au făcut în limba română, cu li- 
tere latine, 3 

Parohia romano-catolică cu reşedinţa în Mas- 
loc, are înregistrări pentru Fibis, dela 1789, când 
apare în sat populaţia maghiară, adusă aici, pen- 
tru muncă de către Fraţii Nevery, unguri și ei, şi 
proprietari, la acea vreme, ai Fibisului, Numărul 
fiind extrem de mic, (în 1802 numai şase suflete), 
şi înregistrările sunt puţine până în anul 1803, 
când se colonizează în Fibiş Germani, aproape 
toți de religie romano-catolică, Puţinii care erau 
evanghelici-luterani, au trecut, cu timpul, la ca- 
tolicism, 

La înregistrările, după formă, ale acestei pa- 
rohii, se disting patru epoci şi anume: 

Epoca întâia, dela 1789—1835, în care timp în- 
registrările s'au făcut în limba latină, 

Epoca a doua, dela 1836—1849, în care timp 
înregistrările s'au făcut în limba maghiară, 

Epoca a treia, dela 1850—1872, în care timp 
înregistrările s'au făcut în limba latină, 

Epoca a patra, dela 1873—1895, în care timp 
înregistrările s'au făcut în limba maghiară, 

Astăzi, înregistrările la această parohie se fac 
în limba germană, 

Oficiul de stare civilă a făcut înregistrări dela 
1895 şi până astăzi, La acest oficiu se disting două 
epoci, şi anume; 

Epoca întâia, dela 1895—1920, în care timp în- 
registrările s'au făcut în limba maghiară, De no- 
tat că, deşi Unirea s'a făcut în 1918, înregistrarea 
în limba maghiară a mai continuat încă aproape 
trei ani, 

Epoca a doua, dela 1921—1933, în care timp 
înregistrările s'au făcut în limba română, 

Am arătat până acum perioada de timp pentru 
care s'au găsit inregistrări demografice în Fibis 
şi forma în care s'au făcut aceste înregistrări, 

Trecem acum la: 


Cap. III, FONDUL INREGISTRARII. Acest ca- 
pitol este cel mai important şi cuprinde felul da- 
telor înregistrate la cazurile de nașteri, morți si 
căsătoriţi, în decursul perioadei de timp, pentru 
care am aflat înregistrări, 

Peniru a putea urmări mai bine chestiunea, este 
necesară cercetarea evolutivă a fondului înregis- 
trărilor, Această evoluție o împărțim în două 
epoci bine distincte; prima, dela 1779 până la în- 
fiinfarea oficiilor de stare civilă în anul 1895, 
timp în care înregistrarea s'a făcut de către ofi- 


ciile parohiale, şi a doua, dela această dată până 
în prezent, 

Pentru fiecare epocă, se va cerceta separat fon- 
dul înregistrării cazurilor de născuţi, morţi şi 
căsătoriţi, 

Epoca 1779—1895: 

A. Naşteri: Până la 1851, înregistrarea cuprin- 
dea următoarele date: 

Anul, luna, ziua; 

Numele botezatului; 

Numele si pronumele tatălui; 

Numele şi pronumele mamei; 

Religia părinţilor; 

Numele şi pronumele naşului sau nașei; 

Numele preotului botezător, 

In afară de aceste date, Parohia romano-cato- 
lică a introdus, începând cu anul 1828, si numele 
de fată al mamei, In schimb, această Parohie nu 
avea rubrica numelui şi pronumelui nașului sau 
naşei, 

Dela 1852—1895, se mai adaugă la ambele con- 
fesiuni şi profesiunea părinţilor, iar la ortodocși 
s'a adăugat încă rubrica în care se specifică dacă 
părinții copilului botezat sunt cununati sau nu, 
deci starea civilă a copilului, In ce priveşte sexul, 
se putea deduce după nume, 

B. Morți: Până la 1844, înregistrarea cuprindea 
următoarele date: 

Anul, luna, ziua; 

Numele şi pronumele mortului; 

Religia; 

Domiciliul; 

Dacă a fost împărtăşit sau nu; 

Locul nașterii, 

La minori şi la femeile căsătorite se înregis- 
trează nu numai numele, dar se mai înregistra şi 
numele și pronumele tatălui sau soţului cu indi- 
catia: fiul, fiica sau soţia lui ,.,,,,,,,,., 

Din aceastä indicatie se deducea starea civilä 
a minorilor şi a femeilor căsătorite, 

Locul naşterii se î-registreazä numai din anul 
1821, 

Vârsta mortului se înregistrează la romano-ca- 
tolici dela primele înregistrări din 1789 până la 
1895, la ortodocşi această înregistrare se intro- 
duce la 1845 şi durează până la 1895, cu excepția 
anilor 1850 şi 1851. 

Profesiunea mortului se înregistrează la ro: 
mano-catolici în 1836, cu întrerupere până la 1853, 
când se reintroduce până la 1895, Amintim că 
între anii 1853 şi 1855, se mentionau numai pro- 
fesiunile speciale: auriga, ferro-fabricans, inqui- 


91 


linus, tonsons, La ortodocși, începe înregistrarea 
la 1845 și se menţine până la 1895, cu excepţia 
a. ilor 1850 şi 1851, 

Inregistrarea cauzei de deces la romano-cato- 
lici se introduce în 1852, dar se specifică numai 
anumite cauze, precum: febra puerperală, tifus, 
difterie, ischias şi alte câteva. Celelalte sunt no- 
tate cu titlul de „communis“, 

Dela 1878, cauzele de deces se înregistrează, 
specilicându-se fiecare cauză în parte, 

La ortodocşi, înregistrarea cauzelor de deces 
începe la 1880, în schimb, se înregistrează cau- 
zele la toate cazurile de deces. 

C, Casätorii: Dela 1779—1844, se înregistrează 
următoarele date: 

Anul, luna, ziua căsătoriei; 

Numele mirelui; 

Numele miresei; 

Religia lor; 

Domiciliul mirelui; 

Domiciliul miresei; 

A câtea căsătorie a mirelui; 

A câtea căsătorie a miresei, 

A câtea căsătorie se înregistrează numai la or- 
todocsi, deducându-se din această înregistrare 
starea civilă a celor dela prima căsătorie, 

Dela 1845—1895, se înregistrează la ortodocşi 
şi profesiunea şi vârsta mirilor, cu excepţia ani- 
lor 1850 şi 1851. 

La romano--catolici, datele de mai sus şi locul 
nașterii mirilor se înregistrează dela 1836, iar 
dela 1857 numele şi pronumele părinţilor mirilor, 
ceea ce nu se înregistrează la ortodocși în această 
<pocă. 

Aşa dar, la încheierea acestei prime epoci, adică 
la anul 1895, înregistrările fenomenelor demogra- 
fice cuprindeau următoarele date: 

Nașteri: 

1. Anul, luna, ziua; 
, Numele botezatului: 
„ Sexul; 
„ Starea civilă ?); 
„ Numele tatălui, 
. Numele mamei, (numai de botez) 2); 
„ Cununaţi sau necununafi; 
, Profesiunea tatălui; 


œ 3j O UI G LJ ND 


2) Starea civilă prin deducție dela punctul 7. 


9, Domiciliul părinților; 

10, Numele nasului sau nasei; 
11, Numele preotului botezător; 

Morți: 

1, Anul, luna, ziua; 

, Numele şi pronumele mortului; 

„ Religia; 

, Profesiunea; 

, Starea civilă 4), la femeile căsătorite şi la 
minori; 

6, Vârsta; 

7. Cauza morţii; 

8, Câţi ani a fost căsătorită), 

Căsătorii: 

, Anul, luna, ziua; 

„ Numele şi pronumele mirelui; 

„ Religia mirelui; 

Vârsta mirelui; 

, Profesiunea mirelui; 

. Domiciliul mirelui; 

„ Locul naşterii mirelui; 

„ Starea civilă?) a mirelui; 

, Numele si pronumele miresei, 

Religia miresei; 

Vârsta miresei; 

Profesiunea miresei; 

Domiciliul miresei; 

Locul naşterii miresei; 

Starea civilă a miresei. 

Epoca 1895—1933: Cu anul 1895, înregistrările 
trec dela Parohii la Oficiile de Siare Civilă, nou 
înființate, Sub noul regim, înregistrarea datelor 
este mai completă, prezentând un maximum de 
date, în intervalul 1895—1906, 

In această epocă, pe lângă datele înregistrate 
de parohii, se mai adaugă următoarele: 

La nașteri: Sexul, starea civilă çi religia noului 
născut; vârsta şi locul naşterii părinţilor, 

Dela 1907 
înregistrează. 


Ln à MM D 


oa Où W RM ra 


locul naşterii părinților nu se mai 


La morți: Se adaugă: sexul şi starea civilă, care 
până atunci se deducea din anumite date înregis- 
trate, şi locul decesului, Apoi, numele, pronumele, 
profesiunea şi domiciliul părinţilor, 

Dela 1907 nu se mai înregistrează profesiunea 
şi domiciliul părinților. 


3) La catolici dela 1828 şi pronumele mamei. 


4) Starea civilă prin deducție din notă; soţia lui, fiul sau fica lui. In aceste cazuri se trecea numai numele mortui) 


cu numele şi pronumele soţului sau tatălui, 
5) Numai la căsătoriţi, 


6) La ortodocşi prin deducție din înregistrarea a câta căsătorie, La romano-catolici se mai adaugă numele şi pro- 


numele părinţilor mirilor. 


92 


La căsătorii: Se înregistrează știința de carte 
a mirilor, De asemenea se introduce numele şi 
pronumele părinţilor mirilor, care până la 1895 
se înregistra numai de către Parohia romano-ca- 
tolică, 

Aceste dispozitiuni de înregistrare rămân ne- 
schimbate si după Unire, cu excepţia inregisträ- 
rii căsătoriilor, la care se mai adaugă legitimarea 
copiilor în anul 1930, și neamul, pentru toate fe 


nomenele înregistrate, în anul 1932 numai pen- 
tru morţi şi în anul 1933 pentru rest, 

Din cele expuse, rezultă că înregistrările s'ae 
făcut cu destulă îngrijire, putându-se studia, din 
datele înregistrate, evoluția populației din Fibig 
sub toate raporturile, 

Se poate afirma că sistemul de înregistrare ex- 
pus în acest studiu a fost utilizat în toate locali- 
tätile din Banat, 

GH, BOERU 


93 


DISCUTII 


RECENSAMÂNTUL AGRICOL DIN 1940 


Utilitatea şi „rentabilitatea” recensămintelor, re- 
iese din necesitatea guvernelor de a cunoaște 
exact, anumite situații, anumite detalii, fie demo- 
grafice, fie economice, 

De vreme ce fiecare întrebare, fiecare tablou 
proiectat, necesită cheltuieli, ele trebuesc să fie 
ridicate și adoptate du multă chibzuială, 


Recensământul agricol din 1940, dacă se vor 
aproba fondurile necesare, pentru efectuarea lui, 
va fi al doilea recensământ agricol din ţară, 

Primul, a fost întreprins în anul 1930, însă a dat 
numai rezultate parţiale, executarea lui fiind în- 
greuiată de mijloacele limitate si de coincidenta 
lui cu reforma administrativă, care a provocat 
multe schimbări în personalul administrativ şi a 
limitat timpul liber al funcţionarilor cărora le fu- 
sese încredinţată efectuarea lucrărilor în vede- 
rea lui, 

De pe urma acestui recensământ avem numai 
un tablou general, cu distribuţia exploatărilor agri- 
cole pe categorii, după mărime, (apărut în Anua- 
rul statistic al României, 1935—936), şi prelucra: 
rea mai amănunțită a materialului statistic pentru 
două judeţe, publicată în Buletinul Informativ al 
Ministerului Agriculturii şi Domeniilor, Nr, 1—8 
din 1933, 

Recensământul agricol din 1940, ar trebui să 
procure datele pentru evaluarea anuală a suprafe- 
felor cultivate şi a producției agricole, vegetale si 
animale, din ţara noastră, iar pe de altă parte, să 
arate distribuția gospodăriilor agricole, care ar 
putea să servească drept punct de plecare pentru 
legislaţia noastră agricolă şi pentru indrumarea 
agriculturii aşa cum se simte nevoie, 

Structura specială a exploatărilor noastre agri- 
cole, nu îngădue aplicarea ridicată a metodelor 
elaborate în străinătate, pentru acest gen de cer- 
cetări, 

Intr'adevăr, exploatarea noastră agricolă, este 
extrem de färâmitatä, (în medie abia 3 ha întin- 
dere), dar în schimb, prezintă o uniformitate apre- 
ciabilă a sistemului de cultură, Fiecare exploa- 


noastre, 


94 


tare la rândul său, este divizată în mai multe 
parcele, adeseori neregulate ca formă şi măsurate 
numai aproximativ. Pe de altă parte, operaţiunile 
de producţie agricolă, sunt relativ limitate, în spe- 
cial în micile gospodării ţărăneşti, care reprezenta 
grosul exploatărilor în ceea ce priveşte numărul 
de unităţi, 

In ceea ce priveşte posibilitatea de a obţine 
date precise cu privire la producţia agricolă, ne 
lovim de asemenea de mari greutăți, In gospodă- 
riile țărănești mici, (cari formează, cum am spus, 
majoritatea exploatărilor), relevarea datelor sta- 
tisticei, prezintă dificultăţi, pe deoparte din cauza 
lipsei înregistrării sistematice a elementelor pro- 
duse în cadrul exploatării, (conducerea exploată- 
rii nu se bazează pe o contabilitate amănunțită, 
care să evidentieze cheltuielile de producţie şi 
producţia obişnuită), iar pe de altă parte, din 
cauza lipsei de sinceritate a conducătorilor de ex- 
ploatare, cari, fie din frică de fisc, fie din alte 
considerente: neglijenţă, lipsă de interes, etc, sub- 
evaluează producţia, provocând în acest fel o 
eroare sistematică de subestimare, care provoacă 
erori corespunzătoare în totalizarea rezultatelor 
obținute, 

Probabil că, în exploatările conduse raţional, 
relevarea datelor statistice se poate face cu mai 
mult succes, 

Totuşi, recensământul nu poate fi limitat la re- 
zultate obţinute într'o parte a exploatărilor, chiar 
dacă această parte ar putea din anumite puncte 
de vedere, să constitue partea principală a agricul- 
turii româneşti, 

Este clar, că pentru a obţine o imagine fidelă 
despre situaţia agriculturii românești, este nevoie 
de a elabora un sistem de recenzare, care să în- 
gädue caracterizarea fiecărei exploatări, indiferent 
de gradul de cultură a persoanei care o conduce 
şi cu reducerea la minim a consecinţelor lipsei 
de sinceritate, 

In stabilirea normelor călăuzitoare, pentru efec- 
tuarea recensământului, va trebui să ținem seama 


în primul rând, de elementele ce isvorăsc din cu- 
noaşterea realităţii noastre ,{äränesti, precum 
şi de scopul ştiinţific ce se propune, 

In stabilirea acestor norme de clasificare, va 
trebui să ţinem seama de împrejurarea că o sin- 
gură caracteristică, nu poate defini niciodată un 
grup de exploatări agricole, acestea se vor deo- 
sebi infinit de mult după celelalte caracteristici, 
Astfel, în cazul repartizării exploatărilor după în- 
tindere, în grupul gospodăriilor având un hectar 
cultivat, se va cuprinde o imensă varietate de ex- 
ploatări, începând cu cele intensive, cu o organi- 
zatie raţională, de tipul fermelor din jurul Capi- 
talei şi terminând cu sospodăriile cu organizaţie 
primitivă, cari se reduc la cultivarea aproape 
exclusivă a porumbului. Intre aceste două tipuri 
extreme, se vor intercala o serie de tipuri interme- 
diare, fiecare din ele fiind caracterizat prin di- 
versitatea numărului animalelor de muncă și de 
rentă, prin sistemul culturilor, intensitatea muncii, 
etc, 

Este evident, că pentru a ne apropia de o ca- 
racterizare exactă a exploatărilor agricole, va tre- 
bui să se ţină seamă simultan, de o serie de ca- 
racteristici specifice realităţii noastre economice, 

De asemenea, va trebui să fie luat în conside- 
rare faptul, că fiecare gospodărie agricolă, repre- 
zintă un organism viu, în continuă transformare, 
în continuă desvoltare sau dezagregare, astfel că 
într'un recensământ, care nu înregistrează decât 
starea într'un anume moment a unei gospodării, 
ar trebui să fie introduse elemente, cari ar pu- 
tea să caracterizeze, nu numai situaţia gospodä- 
riei din momentul respectiv, adică situaţia ei sta- 
tică, ci şi evoluţia în timp, dinamica ei, 

Din cele expuse mai sus, rezultă, că pentru 
efectuarea recensământului agricol în România, 
este necesar înainte de orice: 

1, Să se stabilească caracteristicile elementare 
ale exploatărilor agricole ce sunt necesare, pen- 
tru a defini aceste exploatări, 

2, Să se stabilească forma în care aceste carac- 
teristici elementare să fie aplicate, pentru clasi- 
ficarea exploatărilor agricole, ţinându-se seamă 
de structura exploatărilor noastre agricole şi de 
gradul de cultură a conducătorilor lor, 

3, Să se stabilească posibilitatea de aprofun- 
dare a analizei, pentru diferite tipuri de exploa: 
tare, ţinând seama de necesitatea acestei opera- 
fiuni si de mijloacele puse la dispoziţie pentru 
efectuarea lucrării. 


A. Primul element necesar pentru caracteriza- 
rea unei exploatări agricole, este fără îndoială în- 
tinderea pe care se face exploatarea; aceasta 
dată, la rândul său se împarte în două: a) su- 
prafata totală deţinută ca proprietate, si b) su- 
prafata cultivată, alcătuită din cea proprie, la 
care se adaugă sau se scade, după caz, cea luată 
sau cea dată în arendă sau dijmă, 

B. Cel de al doilea element e constituit de tipul 
exploatării, care se determină după sursa princi- 
pală a veniturilor băneşti, Exploatările vor putea 
fi repartizate în următoarele grupuri: a) cerea- 
liere (eventual producătoare de grâu); b) produ- 
cătoare de legume, plante industriale sau fânețe; 
c) viticole, pomicole; d) de crescători de păsări; 
e) de producători de lapte şi derivate lactate; 7) de 
crescători de animale si vânzători de lână; g) de 
producători de alte produse; h) exploatări mixte, 
Venitul principal ar putea veni de asemenea, din 
surse neagricole şi anume: a) munca läturalnicä 
(în agricultură, cäräusie, pădure, diverse); b) sa- 
larii; c) meserie; d) industria anexä (moarä-joa- 
gär, etc.); e) întreprindere comercială anexă (pră- 
vălie, cârciumă, etc.): f) ferme de Stat sau ale in- 
stitutiilor, 

In agricultura americanä, care a servit ca mo- 
del pentru elaborarea acestei scheme — pentru 
fiecare fermă, venitul se calculează pe baza pro- 
ductiei obţinute şi a preţurilor din regiune, ve: 
nitul principal trebuind să constitue cel puţin 40% 
din venitul total, Pentru ţara noastră, problema 
se simplifică, din cauza structurii putin complexe 
a gospodăriilor noastre agricole, astfel că tipul 
ei se va putea determina chiar la fața locului, fără 
a se angaja în calcule de contabilitate agricolă, 
Cea de a doua caracteristică ne îngădue să iden- 
tificăm grupul exploatărilor agricole, în care 
agricultura este sursa principală de venituri (adică 
exploatarea agricolă este combinată cu altă sursă 
de venituri), sau este secundară, când exploata- 
rea agricolă serveşte ca o întreprindere anexă. 

Grupul gospodăriilor în care venitul din munca 
lăturalnică în exploatările agricole străine sau în 
alte domenii de activitate constitue numai ve- 
nitul bănesc principal, ar trebui să fie clasificate 
drept gospodării agricole şi vor intra deci în ca- 
tegoria de față; în schimb, gospodăriile în care 
munca lăturalnică constitue sursa principală de 
existență, vor trebui să fie clasificate drept gos- 
podării de muncitori agricoli şi să nu fie socotite 
printre exploatările agricole, ci să constitue un 
grup separat, 


95 


C. Cel de al treilea element de clasificare a 
exploatärilor agricole, este munca, menit sä in- 
dice gradul de intensitate al exploatării. Vom dis- 
tinge următoarele subdiviziuni: a) în exploatare 
munceşte numai şeful exploatării, cu familia sa; 
b) se angajează muncitori cu ziua, și anume: până 
la 50 zile anual; dela 50 până la 100 zile, etc. 
Schimbul de muncă nu se va ţine în socoteală, 
înstrăinarea muncii proprii se înscrie la punctul 
a dela B: c) se angajează muncitori agricoli; ex- 
ploatarea, foloseşte maşini cu tracţiune mecanică. 

Numărul şi vârsta muncitorilor din familia ex- 
ploatarii se va putea cunoaşte din fişa demogra- 
fica a recensamântului, dacă acesta se va efectua 
simultan cu cel agricol, 

De asemenea, datorită acestor fişe, vor putea 
fi eliminate cazurile cand muncitorul agricol se 
angajează nu în vederea intensificării exploatării, 
ci pur și simplu pentru a suplini lipsa de munci- 
tori din familie, pricinuită prin descompletarea ac- 
cidentală a acestora. 

D. Cel de al patrulea factor, necesar clasifica» 
rii exploatărilor agricole, va fi forma juridică a 
exploatării. Se va distinge: a) agricultorul este 
proprietar şi munceşte numai pe pământul său; 
b) ia pământul în arendă sau în dijmă, totul sau 
numai completează moşia proprie; c/ dă în arendă 
sau dijmă, totul sau numai o parte. 

Cele patru criterii de clasificare ale exploată- 
rilor agricole propuse mai sus ar putea fi com- 
pletate, dacă se va crede necesar si folositor, de 
alte elemente, cum ar fi de exemplu: datele pri- 
vitoare la inventarul viu şi mort, la capitalul în- 
vestit, etc, Astfel s'ar mai putea introduce carac: 
teristica E: a) lucrează cu vite și inventar pro- 
priu; b) lucrează cu vite şi inventar închiriat; 
c) recurge la partiala închiriere a inventarului, 

Prin schema propusă mai sus în cele pairu ca- 
racteristici, clasificarea exploatărilor agricole se 
va reduce la 6 întrebari, dintre care, numai două 
necesită răspunsuri numerice; 

1. Suprafaţa totală în posesie. 

2 Y “i cultivată. 

3, Sursa venitului principal, 

4 n ie secundar (dacă este). 

5, Se recurge sau nu la muncitorii angajaţi? 

6. Arendează sau nu pământul? 

Schema de faţă, care îngăduie clasificarea ex: 
ploatarilor agricole pe baza simplelor calificative, 
obținerea cărora nu poate inspira agricultorilor 
teama de fiscalitate, pare a îi aplicabilă în spe- 
cial pentru studierea gospodăriilor mici, puţin 


96 


complicate, gospodării care la noi formează ma- 
rea majoritate a exploatărilor agricole. 

Si întradevăr, această schemă ne va permite să 
ideniificăm gospodăriile autarhice, numărul unită- 
tilor şi întinderea totală care o ocupă gospodăriile, 
cari obţin venitul bănesc din muncă lăturalnică, gos- 
podăria servind doar pentru procurarea hranei fa- 
miliei şi vitelor, gospodăriile de sine stătătoare, 
pur agricole; gospodăriile prospere mici şi mijlocii, 
precum şi pe cele organizate rațional pentru cul- 
tura intensivă. Pentru fiecare grup se va putea 
stabili importanţa lui relativă în agricultura ro- 
mânească, ţinând seama de numărul de unităţi, 
suprafaţa totală sau cultivată deţinută de exploa- 
tări din grupul respectiv, precum şi alte caracte- 
ristici rezultate din combinarea răspunsurilor la 
cele șase întrebări de mai sus, 

Grupurile principale ar putea fi reduse la urmă- 
toarele 3: 

A. Exploatări dependente, cari recurg la aren- 
dare sau dijmă pentru a completa moşia proprie, 
însă lucrează numai cu ajutorul membrilor fami- 
liei. 

B. Exploatări mijlocii, cari lucrează numai pe 
pământul propriu, folosindu-se numai de munca 
membrilor familiei, 

C. Exploatări intensive, 
străină, 

Acestor grupuri principale li se alătură încă 
două şi anume: exploatările având venitul princi- 
pal din altă sursă decât agricultura, precum și 
gospodăriile muncitorilor agricoli, cari de fapt n'ar 
putea fi considerate drept exploatări agricole, 

Cele trei categorii de exploatări propriu zis 
agricole pot fi la rândul lor împărţite în subgrupe, 
ținând seamă de distribuţia celorlalte elemente si 
anume, după întinderea deținută sau cultivată, 
precum și după tipul exploatării. In ultimul grup, 
acel al exploatărilor intensive, se va putea intro- 
duca încă subdiviziuni în legătură cu numărul zi- 
lelor de muncă străină folosită în exploatare, sau 
cu întrebuințarea mașinilor de tracţiune mecanică. 


cari folosesc muncă 


Dar clasificarea de mai sus, bazată numai pe pa: 
tru caracteristici, prin simplicitatea ei prea schema- 
tică, ne împinge automat către al doilea pas de 
cercetare, la analiza mai detailată a exploatărilor 
agricole, care se va putea obține numai prin intro- 
ducerea formularelor statistice amănunțite. 

Aceste formulare vor fi necesare în special în 
exploatările complexe, al căror studiu va trebui 
să se limiteze la înregistrarea cu totul schematică 
a elementelor propuse. 


Elementele statistice înregistrate cu ocazia re- 
censământului, vor servi ca bază pentru statistici 
anuale, cari deocamdată se întrunesc mai mult prin 
evaluări efectuate de persoane cu competintä une- 
ori discutabilă, 

Totuşi, introducând formularul statistic amănun- 
fit, va fi necesar a se fine seama de poziţia ex- 
ploatării în schema construită mai sus, Și într'ade- 
văr, recenzarea unei gospodării de o întindere de 
două hectare, pe baza unui formular, având 200— 
300 întrebări, nu poate fi justificată din nici un 
punct de vedere, Și invers, recenzarea unei exploa- 
tări agricole complexe, pe baza unui formular de 
10—20 întrebări, nu va da decât rezultate cu to- 
tul insuficiente, 

Trebue să notăm, că aplicarea unui formular 
complet de 200—300 întrebări, în fiecare exploa- 
tare agricolă, indiferent de mărime, în țara noastră, 
ar atrage o lucrare mai complicată chiar decât 
ceea ce se efectuiază în asemenea cazuri în Sta- 
tele-Unite, Intr'adevăr, întinderea mijlocie a unei 
ferme americane, fiind de aproape de 150 acre 
(circa 60 ha); ferma americană este deci cu apro- 
ximativ 20 ori mai mare decât o exploatare me: 
die românească, prin urmare în România ar fi 
necesară completarea a 20 formulare, pentru a aco- 
peri suprafața exploatată care se acoperă în Sta- 
tele-Unite cu un singur formular! 

Se impune deci a lucra cu formulare deosebite 
în diferite categorii de exploatări, Totuşi, pentru 
a evita încurcături, numărul acestora nu trebue să 
treacă de 2 sau cel mult 3; 

Grupul exploatărilor agricole în care recensă- 
mântul se va putea efectua pe un formular com- 
plet, s'ar putea limita la cele cu suprafaţa culti- 
vată de cel putin 10 ha, Eventual s'ar putea mări 
sau micşora această normă, ţinând seama de ce: 
lelalte elemente prevăzute de schemă și anume, în- 
cadrând în acest grup exploatările intensive, 
având mai puţin de 10 ha întindere şi eliminând 
cele înapoiate chiar dacă au o întindere superioară 
de 10 ha. Numărul exploatărilor agricole având 
peste 10 ha întindere, conform cu datele din recen- 
sământul din 1930, se ridică la 260,000 exploatări 
(8% din total), acestea acoperind 40% din suprafaţa 
cultivată, Dacă am cobori limita până la 5 ha cul- 
tivate în fiecare exploatare, va trebui să închidem 
în acest grup încă 560.000 exploatări, deţinând 
24,3% din suprafaţa cultivată, Eventual în acest 
grup s'ar putea introduce un formular intermediar, 

Pentru recenzarea restului de gospodării agri- 
cole cari formează grosul exploatărilor în ceea ce 


priveşte numărul de unităţi (74,9% din total), deşi 
acoperă numai 35,8% din suprafaţa cultivată, s'ar 
putea opera în mai multe feluri; 

S'ar putea elabora un formular redus, conţinând 
chestiuni fundamentale în ceea ce privește întin- 
derea culturilor principale şi a inventarului viu 
si mort, precum şi câteva întrebări privitoare la 
rezultatele exploatării (producţia la hectar a grâu- 
lui şi porumbului). In acest caz însă se ivește di- 
ficultatea de a găsi un echilibru just, între numă: 
rul întrebărilor necesare studierii grupului celui 
mai important (numericeste) a gospodăriilor agri- 
cole si, posibilitatea de investigaţie, 

De aceea, metoda de cercetare ar putea fi mo- 
dificată în felul următor: ţinând seama de unifor- 
mitatea apreciabilă a sistemului de exploatare 
practicat în micile gospodării ţărăneşti, în special 
dacă le clasificăm în grupuri prevăzute în schema 
de mai sus şi pe regiuni agrogeografice, recensă- 
mântul s'ar putea efectua pe baza formularului 
complet, însă, numai pentru o parte din gospodării. 
De exemplu: pentru fiecare a zecea gospodărie, 
rezultatele obţinute generalizând prin interpelare, 
pentru întreg grupul din care face parte gospodä- 
ria, conform cu schema propusă, Sau formularul 
propus s'ar putea împărți în 10 părţi, impunând 
agentului recensor completarea primului formular 
în prima gospodărie mică, celui de al doilea în 
gospodăria mică următoare, etc., în exploatările 
agricole peste anumită lim.tă, fiind necesară com- 
pletarea formularului mare în întregime. Cea de 
a doua variantă a sistemului de recenzare, reduce 
posibilitatea agentului recensor de a alege acele 
gospodării, unde ştiinţele necesare sar putea că- 
păta mai lesne din cauza priceperii şefului de ex- 
ploatare; această alegere putând invoca oarecare 
unilateralitate investigaţiilor, de oarece sistemul 
de exploatare de obiceiu este în legătură cu gra- 
dul de cultură a conducătorului acesteia, 

Datele statistice detaliate, culese pe aceste for- 
mulare, vor servi pentru determinarea completă a 
tipurilor respective de gospodării, 

Ele vor fi clasificate pe grupuri, prevăzute în 
schema redată mai sus, Datele din schemă se vor 
culege absolut în fiecare gospodărie şi vor ingä- 
dui generalizarea prin interpolaţie a acestor ele- 
mente pentru grupul întreg. 

Numărul însemnat al gospodăriilor precum si re- 
lativa lor uniformitate, va garanta exactitatea da- 
telor calculate în acest fel. 

Pe de o parte imensitatea problemelor cari cer 


rezolvare imediată şi printre acestea se poate 


97 


cita: 1) utilizarea terenului (situaţia detailatä); 
2) culturi anuale şi permanente (întinderea și pro- 
ductia); 3) situaţia detaliată a animalelor domes- 
tice şi a păsărilor; 4) Producţia animală; 5) in- 
ventarul mort; 6) construcţiile; 7) ameliorările; 
8) evaluarea detaliată a capitalului învestit în ex- 
ploatare; 9) evoluţia exploatării, data înfiinţării, 
partea moştenită, primită ca zestre, cumpărată, ob- 
ținută prin împroprietărire, întinderea iniţială 
(sau la data reformei agrare); 10) conditiunile 
arendei şi dijmei; 11) datorii agricole; 12) situa- 
ţia detaliată a muncitorilor din familie şi celor 
angajaţi; 13) mişcarea populaţiei din, sau spre 
fermă, etc., etc.; pe de altă parte si greutatea de 
a face investigatiuni amănunțite în gospodăriile 
noastre agricole, din cauza caracterului lor spe- 
cific, pare a pleda pentru adoptarea acestui sis- 
tem combinat pentru efectuarea recensământului 
agricol, Afară de aceasta, acest sistem ar aduce 
o economie de muncă (și deci de cheltuieli) de 
aproape 80%, comparativ cu aceea necesară unei 
investigaţii pe baza formularului complet în toate 
exploatările, indiferent de mărimea lor. De ase- 
menea, limitarea investigatiunilor va îngădui con- 
centrarea atenţiei asupra preciziei datelor culese, 
ceea ce va ridica valoarea materialului cules, 

Introducerea schemei de clasificare redusă nu- 
mai la 6 întrebări din care 4 calificative, va sim- 
plifica in special recenzarea gospodăriilor îna- 
poiate, conduse de persoane cari n'ar fi în stare 
să dea date sincere şi reale cu privire la situaţia 
exploatării lor; în cazul schemei, aceste lacune nu 
vor dăuna mersul general al lucrărilor, de oarece 
datele detaliate pentru aceste gospodării vor pu- 
tea fi determinate din interpolarea elementelor ob- 
ţinute în alte gospodării din acelaşi grup de cla- 
sificare, 

lată câteva tablouri cari vor oglindi situaţia 
agriculturii româneşti, în cadrul schemei propuse 
mai sus, 


Tabloul 1: Numărul exploatărilor agricole din 
România în anul 1940, clasificate după întinderea 
si ocupaţia principală 


Agricultura constitue ocupaţia 


Întinderea 
Singură | Principală | Secundară 
(1) (2) (3) (4) 
Sub lha,....... E fre, 
1—3 ha RE RER RIVAL 
Total 


Tabloul 2: Numärul exploatärilor agricole clasi- 
ficate după întinderea şi tipul exploatării. (Veni- 
tul agricol constitue singura sau principala sursă 


de venit) 
o v 
S Š E G) 
Întinderea cultivată | 9 œ 2 E + 
9 © Fa T pal 
oz > |> < z 
(1) (2) 1 @) 1 (4) 1 ©) t ©) | (D) I 8 
Sub 3 ha ED RCE DES. PEN p PO tee 
3—5 ha RIRES SERRE PCR ONE PRE 
Total, .. 


Tabloul 3: Numärul exploatärilor agricole clasi- 
ficate după grupul, întinderea şi tipul exploatării 


Venitul princ. provine din vânzarea 


Grupul Întinderea S 3 Z 

cultivată | © «| 22| Ea] k 

š 2| si] Es] E 

(2) (3) 1 (4) | (5) ! (6) TO] (8 | (9) 
Sub lha.|____ fans [cate] zei | ecua 

1—3 ha kies 

E ca y Sa mess 
täri de- 3—5 ha. — À — 
pendente peste5 ha . |__| | | | | | 
Total = PREMII, pe E E p 
Sub 1ha. || | | |. | | 
1—3 ha . | SEEE PRE RES, RE RE 
Exp 3—5ha ROSII (aaa EAN RE PS iată 
5—10 ha . T E E E — 
mijlocii peste 10 ha |__| | |. | | | __… 
Total. || | | 
Sub 3ha, RER RER LS ERP LCR 
n: ha.) S D E E e raaa 
Explos- 5—10ha. || || À | | 
tări 10—50 ha. || | | e | | 
intensive peste 50 ha |__| | | | | | 
Total. ZE | iei E T S 


Tabloul 4: Numărul exploatărilor agricole inten- 
cive clasificate după întinderea şi cantitatea de 
muncă străină folosită în exploatare 


iează Se utili- 
Se angajează muncitori pentru zează 


Întinderea tractiu- 
cultivatä nea 
mecanică 
2 1 (G)_ LE (& 1 6) 1 (6 (D 
b3ha.. es œ 
—5 ha. LS PROS 
Total 


ROMAN CRESSIN 


LAMURIRI ÎN LEGĂTURĂ CU UN „RĂSPUNS“ 


In vol, I, fasc, 1, al Revistei Geografice Române, 
d, Al, N, Rădulescu a publicat, sub titlul „Poziţia 
Geopolitică a României”, un studiu în care d-sa 
susține că România nu e o ţară balcanică, In „So- 
ciologia Românească”, anul III, Nr. 7—9, fără a 
intra în fondul chestiunii, am făcut câteva obser- 
vatiuni, cu privire la acel articol, dorind să pun la 
punct numai sustineri de caracter istoric şi etno- 
grafic, care mi s'au părut că nu corespund reali- 
tätii, 

Observärile din acele însemnări, au determinat 
un răspuns al d-lui N, Al. Rădulescu, care nu au 
adus un plus de lămuriri, In schimb, d-sa intro- 
duce în discuţie afirmări şi aprecieri, care n'au 
de a face cu problemele discutate, Pentru a în- 
lătura nedumeririle, revenim cu lămuriri asupra 
fiecăruia din punctele cuprinse în răspunsul d-lui 


N, ALR, 
D-1 N, AL Rădulescu, începe astfel: 


D-l C. Noe, face o recenzie studiului nostru 
„Poziția geopolitică a României“, publicat în 
prima fascicolă din Revista Geograficä Ro- 
mână“. Recenzia e intitulată „Balcanizmul“ şi 
„Revista Geografică Română“, 

Mărturisim că ne surprinde şi titlul şi tonul 
recenziei, Autorul căruia nu-i convine ideea 
centrală a articolului recenzat, (România e o 
țară extrabalcanică), din felul cum şi-a inti- 
tulat recenzia, implică, nu numai studiul pe 
care-l discută, ci „Revista Geografică Ro- 
mână” însăşi“, 

„Procedeul e oarecum inuzitat“. 

„Intr'o revistă stiinfificä, fiecare autor răs- 
punde de părerile sale şi credem că acest 
principiu îl au nu numai prietenii, ci şi ad- 
versarii „Revistei Geografice Române“. Aşa, 
de exemplu, noi nu înțelegem să solidarizäm 
revista Saciologia Românească cu recenzia 
d-lui C. Noe, deşi ea a apărut în cadrul aces- 
tei publicaţii, 

„Ințelegem, aşa dar, dela început, din felul 
cum a fost formulat titlul, aversiunea pe care 
o are autorul faţă de publicaţia noastră, fapt 
care ne silește să facem toate rezervele în 
ceea ce priveşte activitatea recensentului”, 


Vai, câte lucruri a înțeles d-l N. Al, Rădulescu, 
din simplul titlu al unei însemnări. In loc să dis- 
cute şi să respingă observările făcute, d-sa con- 
sacră o jumătate de pagină ca să ajungă, numai 
din citirea titlului, la „aversiunea faţă de Revista 
Geografică Română”, si la rezerve asupra „obiec- 
tivităţii”, 


Ca să liniştesc pe d-l N, Al. Rădulescu, îi măr- 
turisesc că nu am avut şi nu am nicio „aversiune” 
pentru Revista Geografică Română, pe care o so- 
cot o publicaţie merituoasă, unde un grup de co- 
laboratori valoroşi, obişnuind să pună toată ri- 
goarea şi obiectivitatea ştiinţifică în discutarea 
diverselor probleme, aduc contributiuni din cele 
mai merituoase pe tărâmul specialitäfii, ferindu-se 
de a se aventura în afirmatiuni hazardate, 

Stima pentru pregătirea şi valoarea acestor co- 
laboratori m'a determinat să fiu printre primii 
ei abonaţi, încă dinainte de apariţia publicaţiei, 

Asa fiind, deductiunile atât de abundente ale 
d-lui N, AL R., cred că rostesc o eronare care nu 
contribue la limpezirea chestiunilor discutate, Este 
necesar ca atuncea, când cineva face rezerve asu- 
pra obiectivitätii cuiva, să dea el însuşi dovadă 
de seninătate: 

Dar să vedem ce spune d-l N, Al, Rădulescu 
mai departe, Cităm: 


„D-l C. Noe, discută acest studiu de Geo- 
politică, într'o revistă de Sociologie şi de- 
clară dela început că lasă la o parte argumen- 
tele de ordin geografic şi că va face câteva 
observafiuni asupra celor etnografice şi isto- 
rice. Poate vedea oricine caracterul enciclo- 
pedic al discuţiei în care s'a avântat d-sa, 
Să nu se uite însă un fapt esenţial: nu se 
poate face Geopolitică, fără cunoștinţi şi „ar- 
gumente“ geografice, care constituesc piatra 
de bază a acestei discipline. Şi nu vedem cum 
un arhitect ar putea evalua o clădire, dacă nu 
cunoaște valoarea temeliei“. 


Am reprodus acest pasagiu, pentrucă el este 
caracteristic pentru modul cum discută d-l N, AL 
Rădulescu, 

Din faptul că eu m'am abținut de a discuta 
chestiunea, din punct de vedere geografic, d-sa 
deduce că aşi fi „fără cunostinti şi „argumente” 
geografice, 

Cred că un asemenea mod de a trage concluzii, 
indică o grabă care nu cadrează cu metodele obiec- 
tivitätii ştiinţifice, In însemnările mele, n'am voit 
să discut Geopolitică ci, după cum am spus, să fac 
numai câteva observaţii asupra argumentelor is- 
torice şi etnografice ale d-lui N, Al, R, Să presu- 
punem că d-l N, Al, R, a întrebuințat argumente 
geografice juste şi argumente etnografice şi isto- 
rice greşite, 


99 


Faptul că primele ar fi juste, nu modifică întru 
nimic lipsa de valoare a celor din urmă. 

Și faptul că cineva se abjine de a discuta pri- 
mele, chiar dacă ele ar implica rezerve şi se măr- 
gineste numai la cele două din urmă, nu duce cu 
necesitate la concluzia că este fără cunostinfi în 
disciplina în care se încadrează chestiunile dela 
a căror discuţie se abfine. Dacă d-l N. Al. R. ju- 
decă altfel, vădeşte altceva decât obiectivitate, 

Dar, ca să-i fac plăcere, hai să declar — dacă 
aceasta-i poate fi de folos — că n'am nicio cunoş- 
tință geografică şi că sunt cel mai perfect igno- 
rant în această materie. Aceasta, cred că nu va 
ajuta cu nimic la modificarea stadiului chestiu- 
nilor. O afirmare gersitä, rămâne greșită, chiar 
dacă cel care o relevă, nu e un geograf celebru. 

După introducerea pe care am reprodus-o în 
citatele de mai sus, d-l N. Al. R. vine în sfârşit 
la chestiune. Cităm: 


In articolul citat am combătut o afirmație 
a lui Jaques Ancel, din lucrarea „Peuples et 
nations des Balcans“, că „Dunărea mijlocie 
n'a fost niciodată o frontiera“. Am arătat că, 
deși „toate fluviile au tendință de a face le- 
gatura între riverani“, aceasta nu exclude 
ideea de hotar. Am dat de exemplu Nistrul, 
care desparte două lumi deosebite, deşi e 
fluviu. D-l Noe nu gasește concludent acest 
exemplu. Regretabil pentru d-sa, fiindcă, 
dacă ar cunoaște literatura geogratică româ- 
nească, ar afla că Nistrul e un hotar tipic“. 


Ce am spus eu? 

Cu privire la afirmarea: deşi toate fluviile au 
tendința de a face legătura între riverani, aceasta 
nu exclude ideea de hotar, referindu-mă la Du- 
năre, caci ea era în discuţie, am zis; 


„Nu exclude ideea de hotar, dar nici nu o 
implică. Exemplul cu Nistrul nu e concludent. 
Trebue să ne mărginim la Dunăre, care, pe 
cea mai mare parte a cursului ei, are, de un 
mileniu, state pe care le străbate prin mijloc: 
Austria, Ungaria, etc.“. 


De ce am spus că exemplul cu Nistrul nu e con- 
cludent? 

Întâi, pentrucä mi se pare curios că atunci când 
vrei să dovedesti că Dunărea a fost şi este un ho- 
tar, în loc să citezi stări si fapte, din trecut şi 
prezent, în legatură cu Dunărea, care să dove- 
dească aceasta, recurgi la... Nistru. 

Al doilea, pentrucă, cu tot „regretul“, d-lui N. Al. 


Rădulescu, afirmaţia cu Nistrul este pripită şi în 
discordantä cu realitatea. Dăm şi explicaţia: 

Un element geografic poate fi socotit ca hotar 
tipic în măsura în care a îndeplinit funcțiunea 
de hotar între două organisme etnice sau două 
state, 

Din punct de vedere etnografic însă, constatăm 
că neamul românesc nu s'a oprit la hotarul Nis- 
trului, ci a mers mai departe, depășind si Bugul. 

Nistrul nu desparte două lumi, ci una şi aceeaşi 
lume românească, cu sutele de sate neaoş româ- 
nești, cu acelaşi suflet creştin, cu același grai, ace- 
leași datini străbune, care se întind până foarte 
departe de Nistru, în spre R. 

Din punct de vedere politic, Nistrul, în decursul 
veacurilor şi până în zilele noastre, n'a făcut de- 
cât, cu intermitențe, funcțiunea de hotar. Dela 
Goti si Huni până la Pecenegi şi dela aceştia până 
la sfârșitul secolului al 14-lea, Nistrul a curs prin 
teritorii de sub aceleași stăpâniri, 

Pecenegii, de pe la 900 până pe la 1000; Cuma- 
nii de pe la 1000 până la 1240, au stăpânit regiu- 
nile din N. Mării Negre, mergând spre A., până 
la Olt. Tătarii, dela 1240 până pe la 1350, au stă- 
pânit aceleași regiuni până spre Ialomița. 

lar în Moldova s'au menținut până spre sfâr- 
situl secolului al 14-lea. Linia Nistrului a fost 
degajată pe malul drept, după d-l I. Nistor, deabia 
sub Alexandru cel Bun!). 

Această linie n'a putut fi păstrată decât vreo 
130 de ani. Rareș a cedat sudul Basarabiei, poli- 
gonul Tighina—Ismail—Chilia—Cetatea - Albă — 
Tighina, iar Turcii s'au grăbit să aşeze în sec, al 
16-lea, în stepă, pe tătarii din horda Edisson, 
populând întreaga regiune a stepei, în timp ce ei 
se întăriseră în oraşe. 

Dela 1539—1812, numai un segment din Nistru 
a rămas hotar între Moldova şi Polonia, ciuntit şi 
el prin ocuparea de către turci a ținutului Hoti- 
nului, cu peste 100 de sate, pe timpul lui Nicolae 
Mavrocordat, 1711—1716 1). 

La 1812, Ruşii s'au întins până la Prut, Dela 
1918, Nistrul a devenit hotar politic, nu însă și 
etnografic. 

De ambele părţi ale lui se întinde același neam 
românesc, în Basarabia de o parte, în Republica 
Moldovenească si în afară de această republică, — 
de cealaltă parte. 

Dacă judecăm deci funcțiunea de hotar a Nis- > 
trului, sub raport etnografic, ea nu există; sub ra 


1) I. Nistor, Istoria Basarabiei; Cernăuţi 1923 pag. 201—204. 


100 


port politic ea a existat în chip foarte intermitent 
până în zilele noastre, în vreo 1.000 de ani, nici 
200, Pentru lumea românească de peste Nistru ar 
fi o mare fericire, după cum dovedesc sutele de 
refugiaţi de acolo, dacă acest hotar dispărând, ei 
ar fi cuprinși în sânul aceleeasi țări pe care o 
privesc cu jind acum, de pe celălalt mal, 

Cred că am avut dreptate, deci, când am spus 
că exemplul cu Nistrul nu e concludent, 

D-1 Al, N. R. continuă mai departe: 


Cât priveşte apărarea pe care i-o ia lui An- 
cel, e inutilă, întru cât acest autor face în 
lucrările următoare afirmaţii complet opuse 
celor susținute în „Peuples et Nations des 
Balcans” 


D-1 N, AL R, 


adaugă’ 


citează aceste lucrări, apoi 


„Deci, însuşi Ancel combate apărarea pe 
care d-l Noe i-a luat-o", 


Nici prin gând nu mi-a trecut să iau apărarea 
d-lui Ancel, contra lui însuși, Pentru mine, con- 
formă cu realitatea e părerea că: Le Danube ne 
fut jamais une frontière”, Faptul că ulterior, în 
alte lucrări, a spus altceva, nu modifică realitatea 
faptelor, Realitatea am dedus-o din fapte isto- 
rice si etnografice pozitive, nu din impresii per- 
sonale ale unuia sau altuia, 

Continuăm, citând mai departe pe d-l N, Al. 
Rădulescu: 


Privitor la populafie, ca să exemplificäm 
hotarul dunărean, am luat expansiunea colo- 
niştilor germani, (caracteristică Europei Cen- 
trale), şi cea a mahomedanizmului, (caracte- 
ristică Peninsulei Balcanice), care se întâl- 
nesc la Dunăre, Recensentul întreabă, de ce 
ne-am mărginit la aceste două elemente? 
Räspundem: fiindcă sunt caracteristice, Fap- 
tul că mahomedanizmul se ridică până în 
Bugeac, e compensat de coloniile germane din 
Dobrogea; cu alte cuvinte, o interpătrundere 
obişnuită în regiunile de granifă, care nu mic- 
şorează valoarea de hotar a Dunării şi „nu 
încurcă de loc socotelile noastre, cum crede 
d-l Noe“, 

Eu am întrebat; „de ce să ne mărginim la 
aceste două elemente? De ce să ne ferim de 
a vorbi de puternica masă românească din ve- 
chea Dacie Aureliană, care ocupă spațiul din- 
tre Morava sârbă la Apus şi Ogost la R., mer- 
gând de-a-lungul Dunării, pe malul drept, până 
la Osma”, 


D-1 N. AL Rădulescu, răspunde: fiincă (cele 
două elemente: mahomedanismul şi coloniile ger- 
mane) sunt caracteristice, 

Dar, aşi mai întreba de ce elementul german şt 
mahomedanismul sunt mai caracteristice decât de 
pildă ortodoxismul și elementul daco-român, care 
coboară sub linia Dunărei, până la Niş, sau ele- 
mentul iugoslav care urcă până în Austria, Noi 
credem că ar fi necesară o explicaţie. Deocam- 
dată însă, observăm că mahomedanismul nu s'a 
oprit până la linia Sava-Dunăre, ci a mers mult 
spre N., până la Pesta, Giamiile din diferitele 
oraşe ale Ungariei, cu minaretele lor albe şi înalte, 
sunt dovadă. Tot aşa nici coloniile germane nu 
s'au oprit în Dobrogea, ci au mers mult mai spre 
S., până în inima Balcanilor Apuseni, 

Ele au fost întemeiate în legătură cu exploata- 
rea minelor C, Jiriceck 1), celebrul istoric, unul 
din cei mai desăvârşiţi istoriografi ai celor două 
ţări slave balcanice; are în a sa istorie a Bulga- 
riei un mic capitol şi despre locuitorii saxoni, ai 
vechiului stat bulgar. Cea mai celebră așezare de 
coloni saxoni a fost Kiprovätul la izvoarele rău- 
lui Ogost, Episcopii ei catolici, au jucat un rol în- 
semnat în vieata politică a poporului bulgar, pe 
timpul robiei turceşti, lată dar că această con- 
structie cu coloniile germane „caracteristice”, e 
șubredă. Dacă am tine-o în seamă, trebue să mu- 
tăm limita Peninsulei Balcanice în Munţii Bal- 


cani, 
Mai departe, d-l N. Al, R., zice: 


„Dealtfel, d-sa, (C. Noe), a declarat singur: 
„pe noi nu ne interesează Europa Centrală, ci 
porțiunea din dreptul României”, Atunci, îl 
putem întreba de ce intră într'o discuţie în 
care e vorba de Europa Centrală și Europa 
Balcanică — mari unităţi geopolitice euro- 
pene — dacă îl preocupă în special micile 
insule de populație care fac excepție dela ca- 
racteristica generală: Crede recenzentul că, 
bazându-ne pe faptul c'avem mahomedani în 
Bugeac, putem plasa geograticeşte România 
In Pen. Balcanicä?”, 


Räspundem la fiecare întrebare şi obiectie, 

Mai întâi, chestia cu „micile insule“, Insem- 
nata masă de români, din judeţele Plevna şi Vi- 
din în Bulgaria; Negotin, Pojarevatz, Zaicear şi 
Kiupria în Iugoslavia, este pentru d-l N. Al. R. 
una din insulele mici, mai mică desigur decât in- 
fimele grupe de germani din Dobrogea. Această 


2) C. Jiriceck, Istoria na Balgarite-Târnova 1888 pag. 507—508. 


101 


masă românească, prelungire a trunchiului româ- 
nesc din N., face excepţie dela „regula generală”, 
Tot așa, fac excepţie după d-1 N. AI. R. şi milioa- 
nele de iugoslavi din N. Savei și Dunării, iar „ca- 
racteristice”, sunt poate numai insulețele imper- 
ceptibile de germani din Dobrogea. 

Cu privire la plasarea României în Pen. Bal- 
canică sau în afară de ea, în articolul nostru am 
spus: „Wu intrăm în discuție cu autorul pe această 
chestiune“, Totuşi, îi vom arăta și părerea noastră 
la sfârșit, 

La întrebarea cu Europa Centrală, răspund: 
Obiectul principal al studiului d-lui N. AL. R., a 
fost determinarea poziţiei României. Argumentele 
principale ale d-sale se refereau mai mult la Ro- 
mânia, lar scopul însemnărilor mele nu era o dis- 
cutie de fond, ci „câteva observafiuni asupra cer- 
gumentelor de ordin etnografic si istoric, aduse 
de d-sa“, atât şi nimic mai mult. Mă puteam dec! 
dispensa de a mă ocupa de Europa Centrală. Dar 
dacă d-l N. Al. R. ţine să nu ocolesc această re- 
giune, îi fac această plăcere: 

Limita de N, a Pen. Balcanice, așa cum o defi- 
neste d-sa, este Sava-Dunäre. 

Linia Savei şi a Dunării, spre Europa Centrală, 
este însă depășită de elementul iugoslav, a că- 
rui mase trece mult spre N., până în Austria, cum 
a fost depăşită politiceste de stăpânirile: romană, 
bulgară, sârbo-croată, turcă spre N., când până 
la Viena, când până la Buda, când până la Mu- 
reș, sau invers de stăpânirile dela N, spre Sud. 

Astfel încât nu vedem de fel în această regiune 
funcțiunea Dunării și a Savei ca linie de hotar. 

D-1 N. Al. Rădulescu, vorbind de românii din S., 
ne asigură că nu sa gândit numai la ramura pin- 
deană, cum am crezut eu, ci la toţi. Luăm act cu 
plăcere, dar ceea ce importä mai mult decât gân- 
dul cel bun al d-lui Rădulescu, este faptul că d-sa 
a trecut peste existența masei româneşti din Da- 
cia Aureliană, când a fost vorba de delimitarea 
etnografică, numai spre a ajunge la concluzia că 
Dunărea este un hotar etnografic, 


D-1 N. AL R., zice: 


Interesele neamului cer ca România să nu 
fie considerată țară balcanică, 


D-l N. Al. R., adaugă: „E un adevăr ştiinţific — 
cu sau fără voia d-lui Noe — și e o chestie de 
prestigiu naţional”, 

Nu ne unim cu aceste aforizme ale d-lui N, Al 
R. D-sa nu ne arată dece „interesele neamului ce: 


102 


ca România să nu fie considerată ţară balcanică”, 
ci numai decretează acest lucru, 

România este sau nu este o ţară balcanică, după 
cum a aşezat-o D-zeu. Interesul neamului nu-ți 
dă puterea de a muta o ţară dintr'o zonă în alta, 
după cum îţi închipui că cere interesul neamului 
si „prestigiul naţional”, 

Ideile preconcepute, chiar când sunt juste, cu 
atât mai puţin când nu cuprind niciun grăunte de 
adevăr, n'au ce căuta într'o cercetare obiectivă 
științifică, 

Prestigiul unei ţări nu depinde de modul cum 
şi unde este aşezată, ci de valoarea, energia, 
munca şi calitatea muncii, de aptitudinile crea- 
toare, de vrednicia poporului care o locueste. 
Omul sfințește locul. Odată ce vii cu idei precon- 
cepute, într'o chestiune dată dela natură, eşti fără 
voe adus să forfezi „argumentele“, ca să ieşi la 
socoteală. Noi românii, ori unde am fi așezați, 
suntem un popor cu mari virtuţi şi aptitudini, care, 
dacă am fi lăsaţi în pace un răstimp mai lung, am 
schimba, după vorba poetului, „porecla în re- 
nume” chiar dacă am fi în inima Balcanilor, 

D-1 N. AL. R., repetă: „Dunărea separă două lumi 
deosebite”, Ne permitem a întreba: Unde? Dela 
gura Oltului până la a Timișului, nu e aceeași 
lume românească — cu cea din fața ei de pe ma- 
lul Bulgaro-lugoslav? In Banatul lugoslav nu 
sunt aceeaşi sârbi ca în restul Serbiei. Nu tot 
aşa la N, si S. de Sava? Sau, ca să ne ţinem de 
Dunăre, Ungaria din dreapta Dunării nu e aceeași 
cu cea din stânga; nu e aceeași lume românească 
în Dobrogea ca şi pe malul stâng? 

Cităm mai departe din răspunsul d-lui N. Al. 
Rădulescu. 


Constatarea noastră că niciunul din impe- 
riile, care au avut ca bază teritoriul Peninsu- 
lei Balcanice nu s'a putut întinde în mod trai- 
nic la Nord de Dunăre, i-a dat prilej d-lui 
Noe să facă o lecție de istorie care nu-şi avea 
locul. Recenzentul nostru consideră „greşită 
şi grăbită” afirmaţia noastră că „imperiul tur- 
cesc nu a trecut dincolo de Dunăre“. D-sa 
trunchiază însă ideea noastră, Iat-o în conti- 
nuare: „Țările românești, deşi au fost vasale. 
nu au făcut parte integrantă din Imperiul Oto. 
man niciodată”, Aceasta e părerea tuturor 
istoricilor noştri şi preterăm să fim alături de 
ei, fără teamă de greşală. Raialele — pe care 
le dă exemplu — constituesc o intimă parte 
din trupul României şi nu acesta va fi argu- 
mentul care să ne convingă să trecem Romă- 
nia între țările balcanice, 

Si de o aşezare a turcilor nu se poate vorbi 
decât în cetăţi şi nu în hinderlandul raiale- 


lor; iar constituirea raialelor confirmă că la 
atâta s'a redus posesiunea turcească în țările 
noastre. Faptul că Turcii au stăpânit, prin 
raiale, ambele maluri dunărene, nu micşorează 
deloc ideea de hotar pe care a avut-o si o are 
Dunărea“. 

„Recensentului nu-i place nici afirmaţia „că 
Imperiul bizantin nu a trecut la N. de Du- 
năre decât sporadic“. Toate argumentele sale 
însă, nu arată decât același lucru: stăpânirea 
bizantină la N. de Dunăre, a fost sporadică, 

Mai citez insă o idee pe care d. Noe o trun- 
chiază: „Imperiul roman, spune d. R., tot până 
la Dunăre s'a întins". Așa e, spune recensen- 
tul, numai că a cucerit şi Dacia, etc, ,,Bine- 
înțeles că şi noi spusesem același lucru, în 
imediată continuare: ,Incercarea de a pă- 
trunde la N. şi în centrul Europei, prin cu- 
cerirea Daciei, a fost un act prea temerar si 
după aproape două veacuri, hotarul roman a 
revenit la Dunăre, aşa cum era şi strategic si 
natural“. Și în acest caz ne întrebăm care e 
contribuția recensiei, dacă prin sistemul de 
trunchiere a ideilor, autorul ei aduce drept 
completări exact lucrurile pe care le omite 
din studiul nostru?“ 


Am reprodus acest lung pasaj, ca şi pe celelalte 
ca să evităm reprosul pe care-l face la fiece pas 
d, N, AL, R. cu aşa zisele trunchieri, Ar fi trebuit 
şi d-sa, ca o personalitate obiectivă, să procedeze 
la fel, ca cititorul să poată judeca, dacă ceea ce 
ne atribue d-sa, este un adevăr întreg sau trun- 
chiat, Pentru ca cititorul să poată să-şi formeze 
o judecată obiectivă, reproducem și pasajiul nos- 
tru: 


„Imperiul turcesc, efectiv, nu a trecut din- 
colo de Dunăre“. Afirmația e greşită şi gră- 
bită; Turcii iau în stăpânire raiaua Giurgiu- 
lui, încă din timpul lui Mircea, cuceresc Chi- 
lia şi Cetatca Albă, pe vremea lui Stefan cel 
Mare, cuprind Tighina şi Basarabia de S. pe 
vremea lui Rareş (1538). Stăpânesc „efectiv“ 
Basarabia de S, aproape 300 de ani“, 

„Tot turcii iau în stăpânire „efectivă Un- 
garia de pe ambele maluri ale Dunării, dim- 
preună cu Banatul, la anul 1526. Pierd Un- 
garia, prin pacea dela Carlovitz, 1699, dar 
păstrează Banatul încă 20 de ani, până la 
1718 (în total 192 de ani), iar partea din 
preajma Orşovei, până la 1791. 

Mai departe: „Nici Imperiul Bizantin nu a 
trecut la N, de Dunăre decât sporadic”. Im- 
periul Bizantin a trecut Dunărea de nenumü- 
rate ori, ori de câte ori i-a fost posibil, iar 
când n'a putut s'o treacă el, au trecut-o sta- 
tele care s'au format la Dunăre, Bulgarii au 
stăpânit ambele maluri ale Dunării, posedând, 
sub primul imperiu, cu începere dela Crum 
802—814, regiunea Sirmium, precum şi Bana- 
tul, al cărui domnitor Glad, de pe vremea 
Ungurilor, este arătat, de către cronicarul ano- 


nim al regelui Bela, ca fiind din Vidin. Această 
situație se prelungeşte până pe la 1000 şi re- 
învie pe vremea celui de al doilea Imperiu 
Bulgar, sub Ioniţă şi Asan IL, care stăpânesc 
o parte a Olteniei. 

„Imperiul Roman, spune d. R., tot până la 
Dunăre s'a întins. Așa e numai că a cucerit 
şa Dacia, pe care a stăpânit-o vre-o 170 de 
ani şi pe care, până în secolul al 7-lea, s'a în- 
cercat de nenumărate cri s'o recucerească. Dar 
după pierderea Daciei ce s'a petrecut? Rà- 
mas-a Dunărea un hotar politic? Nu. Hunii au 
trecut-o cucerind şi Dacia Aureliană, după 
cum se constată din opera: „Despre Ambasade’ 
a lui Priscus Pretorul. După risipirea Hunilor, 
găsim pe Ostrogoți la Sistou, pe atunci Novi. 
De aici porneşte Theodorie contra lui Odoacru. 
Deci neamurile gotice, stăpânesc ambele ma- 
luri. 

Pe vremea Imperiului Bizantin, am văzut că, 
Bulgarii îşi întind stăpânirea şi în N. Dună- 
rii, ținând sub ascultarea lor pe ducii român 
Glad şi Gelu şi domnind între Dunăre şi Tisa 
prin ducele Salan, după cum arată notarul ano- 
nim al regelui Bela. La fel pe vremea Turci- 
lor. Dar după retragerea Turcilor din Ungaria, 
ce se petrece? 

După cum „Turcii trecuseră Dunărea, când 

erau în apogeul puterii lor, acum încearcă a o 
trece rivalii lor din Europa centrală sau din 
regiunea carpatică, Austria cucereşte în 1718 
Banatul, Oltenia şi Serbia. Apoi Bosnia şi San- 
giacul Novi Pozor, în Sudul Savei. Românii 
cuceresc Dobrogea. Sârbii trec Dunărea şi pun 
mâna pe o parte din Banat în 1918. 
Nu, Dunărea n'a fost niciodată un hotar sta- 
tornic. Dacă adunăm exact anii când malurile 
ei au fost sub aceleași stăpâniri, vom vedea, 
că ei, în unele sectoare ale Dunării române, în- 
trec pe aceea în care ele au fost sub stăpâniri 
deosebite, 


La această expunere d, N, Al. R, obiecteazä: 
„Ţările românești, deşi au fost vasale, nu au făcut 
parte integrantă din Imperiul Otoman“, Dar Ro- 
mânia, nu se reduce numai la Muntenia, care şi 
ea a fost ciuntită prin raiale, 

Mai e Banatul, Dobrogea, Sudul Basarabiei, Care 
e contribuţia autorului — se întreabă d. N. AL R. 
dacă autorul aduce drept completări exact lucru- 
rile pe care le omite din studiul nostru? Ca să do- 
vedească această învinuire trebuia să pue faţă în 
față tot pasajiul, nu să-l înlocuiască prin: „etc. 

Am pus față în față pasajiul nostru şi obiec- 
fiunile pe care i le face d. N. AL R, Lăsăm ca ci- 
titorii să vadă, dacă am contribuit cu ceva la rec- 
tificarea unor afirmäri pripite de ordin istoric și 
etnografic ale d-lui N. AL R. 

In fine, d. N. AL Rădulescu, ajunge la con- 
cluzii şi, după ce-și dă satisfacția de a decreta 


103 


incă odată lipsa unei pregătiri ştiinţifice pe seama 
mea, dă câteva definiţii: 


a) „Nu toate întâmplările istorice joacă rol 
în Geopolitică, Un studiu geopolitic e o schiță 
în care, prin simplificare, se elimină balastul 
amănuntului şi rămân numai liniile mari. D. 
C. Noe e un sclav al amănuntului istoric și, 
noi nu-l putem urma pe această cale“. 


Mi se pare însă că din tot ce am spus rezultă 
constatarea generală ca limitele de N., date de d. 
Rădulescu Peninsulei Balcanice; linia Sava-Du- 
năre, nu este un hotar etnografic, nu a fost în tre- 
cut, în cele mai multe sectoare ale ei, un hotar 
politic. O linie mare, o constatare generală nu o 
poţi scoate din închipuire ci din cernerea faptelor. 
Numai atunci e justă, când se bizue pe totalitatea 
sau majoritatea lor. 

Când cineva s'a grăbit să tragă linii mari, fără 
a fi cunoscut lucrurile, cea mai obiectivă cale este 
să renunțe la acea „linie mare”, iar nici de cum 
să declare „balast”, ceea ce nu a cunoscut. 


b) „Ca să poți trage concluzii în „Geopoli- 
tica”, nu interesează posesiunile de scurtă du- 
rata ci cele trainice“, 


Tocmai pe cele trainice ne-am bizuit și noi. Stă 
pânirea romană în Panonia a durat 400 de ani, în 
Dacia 170; alte stăpâniri durabile — omitând pe 
cele scurte — a Avarilor care stăpâneau şi Dacia 
Aureliană, a Bulgarilor care stăpânesc în N. Dună- 
rii, a Turcilor, care ajunge la Budapesta. Majorita- 
tea stăpânirilor durabile, ca şi a celorlalte, ne duce 
la constatarea că linia preconizată de d. N. Al. R. 
ca limită Nordică a Peninsulei Balcanice, în cele 
mai multe şi întinse segmente, n'a fost și nu e un 
hotar politic şi etnografic. 


c) „In Geopolitică un hotar nu e conceput ca 

o linie separatoare, așa cum crede d. Noe. Ho- 

tarul e o făşie cu influențe reciproce de o parte 
și de alta“, 

Mai întâiu de unde a scos d. N, Al. R., constata- 


rea: „așa cum crede d, Noe”, Poate tot din titlul 
„însemnările mele? Nu este d-sa acela care spune 
şi repetă „Dunărea separă două lumi”. 

Noi admitem că hotarul e o ,fäsie” si nu o linie 
separatoare. Dar, în cazul d-lui Rădulescu, ,fäsia”, 
s'a lăţit, dela Singidunum până la Vindoboria, dela 
Drobetae până la Porolissum, pe vremea Romanilor; 
dela Belgrad la Budapesta, dela Orşova la Mureş, 


8) G. Vâisan-Les Romains de Bulgarie et de Serbie. 


104 


dela Chilia la Tighina, pe vremea Turcilor, $. a. m. 
d. şi invers, alte ori până în Balcani, Cam prea 
lată această fäsie ân care pot încăpea mai multe 
state, 

Dar d, N. Al. R., simplifică toate aceste lucruri, 
declarându-le „balast”, iar pe cei ce i le relevă, 
sclavi ai amănuntului istoric”, 

Ultimul punct din concluzii nu-l mai discutăm, 
fiind vorba de aprecieri personale, care n'au deaface 
cu chestiunea, 


După ce am cercetat si concluziile d-lui N, Al. R., 
să revenim la adevărata concluzie, aşa cum cred că 
se desprinde din tot ce s'a discutat; 

D. N, Ai. Rădulescu, pornind dela nästrusnica 
idee că includerea României în Peninsula Balcanică 
înseamnă o atingere a prestigiului naţional, a por- 
nit la o demonstraţie a cărei concluzie era de mai 
înainte pusă de „interesul naţional”, socotind că, 
în ce privește documentarea istorică si etnografică 
sunt suficiente câteva generalitäfi prinse în treacăt, 
câteva clişee necontrolate, 


Era şi greu să ajungă la alte rezultate; Peninsula 
Balcanică nu are avantajul de a fi bine închisă la 
N. ca cea Iberică si Italică. Munţii, care vin dinspre 
N., străbat curmeziş delimitarea ei nordică, consti- 
tuind mai degrabă legături ale ei cu regiunile din 
N. decât bariere despärtitoare, La capătul apusean 
a] limitei ei Nordice, sistemul dinaric, mergând 
paralel cu țărmul Adriaticei, o leagă de Alpii 
Răsăriteni, Regiunea accidentală, din latul acestor 
munţi, ocupată altădată de rasa lirică, apoi de 
romano-iliri, astăzi a devenit un domeniu al rasci 
iugoslave, dela hotarul Albaniei până la Austria. 

La mijlocul liniei delimitatoare, vin Carpaţii Ol- 
teniei și ai Banatului, care străbat de asemenea per- 
pendicular această linie, continuându-se, în spaţiul 
dintre Timoc şi Morava. „Cette région qui s'étend 
autour des Portes de Fer — spune mult regretatul 
Vâlsan 3), — qu'elle soit l'Olténie, le Banat ou la 
Kraïna, a, au point de vue géographique, les mâ- 
mes caractères. Les formes du terrain sont conti- 
nuées d'une rive à l'autre, comme s'il n'existait pas 
entre elles, un si grand fleuve”. Astfel sistemul car- 
patic, în prelungire, se continuă spre S., prin m-tii 
Homoliei, Cuceai, Suva, Stara Planino, până în 
dreptul Pirotului, unde se leagă, prin Stara Planina 
de Balcani. Acest sistem, cu toate văile, dealurile 
şi terasele, este locuit de mase de români, care se 
leagă de trunchiul românesc din N., aşa cum si re- 


lieful teritoriului ocupat de ele, este o continuare 
a Carpatilor Banato-Olteni. z 

La capătul estic al liniei delimitatoare, Dobrogea 
formează o unitate geografică specială, mărginită 
spre S. V., de înălțimile Deliormanului care o de- 
limitează ușor de câmpia moesică, formând din ea 
o peninsulă, legată prin Dunăre de Muntenia si Ba- 
sarabia, servind de poartă de intrare a neamurilor 
de Stepă, care din Basarabia, treceau înspre Bal- 
cani, 

Locuită, în trecut, de greci pe țărm, român: pe 
malurile Dunării, turci, tătari, cumani (gägäulti), 
ea devine pe zi ce trece un braţ tot mai viguros al 
românismului, pe măsură ce celelalte neamuri scad, 
prin asimilare sau emigrare, 

Intre regiunea Dobrogeană şi regiunea Carpatică, 
dintre Timoc-Morava, terasa balcanică închisă la 
Sud de Balcani, se apleacă spre Dunăre, formând 
cu Muntenia o unitate geografică şi hidrografică 
deplină. 

Intre sistemul Carpatic și cel dinaric, 
largă, străbătută de Morava, se înclină spre câm- 
pia panonică, formând o vastă deschizătură, pe 
unde au circulat toate invaziile și expedițiile mi- 
litare, care, din Europa Centrală, au tintit spre Su- 
dul Peninsulei Balcanice sau din Peninsula Balca- 
nică, spre Panonia. 

Deci, la N. Peninsulei, avem peste tot, fie articu- 
laţii muntoase, cu regiunile învecinate, locuite de 
unul și acelaşi popor, fie deschizături largi si spre 
şesurile din faţă. 

O asemenea configuraţie nu putea servi în trecut 
de hotar despărțitor, oricât am concepe hotarul, nu 
ca o linie, ci ca o fâşie. 


valea 


Venim acum la întrebarea: Este România o țară 
balcanică, sau este extrabalcanică? 


Nici una nici alta în întregime, ci şi una şi alta 
în chip parţial. 

Din punct de vedere etnografic, avem în Penin- 
sulă, o puternică prelungire a neamului nostru, 
peste Dunăre, în dreptul Olteniei și Banatului, în 
afară de insulele viguroase de aromâni din S. Iu- 
goslaviei, din Bulgaria, din Albania si din Grecia, 

Din punct de vedere politic, suntem legati direct 
de Peninsula Balcanicä prin Dobrogea. 

Alte regiuni ale ţării, însă, se așează mai mult 
spre Europa Centrală, iar altele au fost legate, în 
trecut de Europa Răsăriteană. Pe pământul actual 
al României, s'au încrucişat, până nu de mult, in- 
fluente deosebite. Chiar astăzi, în București, își 
dau întâlnire, în număr tot asa de mare, elemente 
din Europa Centrală ca si din cele balcanice. 

Teritoriul României, formând însă o perfectă uni- 
tate geografică între regiunile învecinate, iar nea- 
mul românesc prezentându-se ca un puternic bloc 
omogen, stăpân al acestui teritoriu, România se 
prezintă, ca ţară şi popor, ca o sinteză proprie geo- 
grafică si etnografică. Poporul şi pământul româ- 
nesc, asimilând influenţele de diferite caractere, 
care s'au exercitat asupra lui, vor da un tip de cul- 
tură și de civilizație proprie si originală, ale cărei 
linii se desemnează de pe acum și care constitue 
nota contribuției lui la civilizația Europei. 

Prin legăturile care le avem cu Balcanii, el este 
destinat să joace, un rol prim în aceste părţi ale 
lumii, la care, dacă ar renunța, din imaginare mo- 
tive de prestigiu, nu știu cum l-ar putea căpăta în 
alte direcții, 

Dar, chestiunile acestea trebue să fie discutate 
mai pe larg, ceea ce sperăm că vom putea face 
într'unul din numerele viitoare. 


t CONST. NOE 


105 


CRONICI 


O DISCUŢIE ÎN JURUL AROMÂNILOR 


D-l Keramopulos, profesor universitar si fost 
președinte al Academiei grecești, a făcut, întro 
ședință a acestei instituții — sub titlul „Ce sunt 
Cutovlahii”, „O problemă etnologicä" — o comu 
nicare care a avut darul să producă o mare vâlvă 
si indignare în rândurile Aromânilor, 

Intr'adevăr, d-l Keramopulos, reînviind procedee 
și practici de acum două trei decenii, când, com- 
petitiunile dintre statele învecinate în jurul mos- 
tenirii teritoriilor Turciei Europene, îndemnau pe 
unii publicişti să recurgă la cele mai grosolane 
falsificäri pe seama naționalităților de acolo, în- 
treprinde o încercare de travestire a unor adevă- 
ruri de obşte recunoscute, cu mijloace aşa de gro- 
solane, încât îţi vine greu să crezi că, după 20 
de ani de liniştire a lucrurilor, o asemenea în- 
cercare absurdă si fără rost a putut să fie sem- 
nată de un profesor universitar, de un fost pre- 
şedinţe al unei instituții de cultură așa de înaltă 
ca Academia greacă. 

Ce voește academicianul grec şi cum pro- 
cedează? D-l Keramopulos susţine, în esență, că 
Aromânii care locuesc, în afară de alte ţări bal- 
canice, si în Grecia în număr foarte însemnat, 
deși se numesc Aromâni, deși sunt numiţi de alte 
popoare Vlahi, ca şi fraţii lor din stânga Dună- 
rii; deși au o limbă la fel cu a acestora, — nu 
sunt români ci greci, care și-au pierdut limba, ei 
fiind dintre acele elemente greceşti pe care Ro- 
manii i-au angajat ca ostași şi i-au așezat în po- 
zitii tari, pe munţi, unde, cu timpul, au primit 
idiomul latin. Mai târziu, împărații le-au supri- 
mat solda, iar ei au fost nevoiţi să adopte ocu- 
patia de păstori ca să nu pieară de foame și au 
rămas, în acele locuri cu limba greacă pierdută. 
şi cu o altă limbă și ocupație. 

Să urmărim expunerea d-lui Keramopulos: 


„Limba Vlahilor — spune d-l Keramopulos- - 
este de origine latină, adică vine din Italia, 


dar de unde vin oamenii? Răspunsul cel ma: 
ușor este că ei vin deasemenea din Italia şi 
că ar fi coloni italici, Romani. Dar sub re- 
publică, Roma nu trimetea coloni italieni în 
regiunile de peste mare, sub imperiu se tri: 
meteau vechi soldaţi latinizati, căutând avere, 
dar nu italieni, cetăţeni romani, căci romanii 
erau puțin numeroşi în imensul lor imperiu”. 

„Cum Vlahii noştri au, ca locuință veche, 
munții inaccesibili sau greu accesibili, săraci 
si reci, nu e posibil să fi trimis acolo, spre 
a-i face să ducă o vieatä grea, italienii cetă- 
feni romani, iar dacă 1-ar fi trimes, ei n'ar 
fi fost päräsiti tristei lor sorti. De aceea js- 
toricii italieni nu i-au menţionat și revendicat 
niciodată“, 

„Dar munţii nu sunt locurile lor de aşezare 
primitivă, căci ei n'ar fi vorbit atunci latina 
căci această limbă n'ar fi putut străbate în 
munţi si a latiniza popoare nomade cum n'a 
putut să latinizeze pe Sărăcăcianii care sunt 
nomazi vorbind grecește din timpuri imemo- 
riale, dovadă caracterul geometric al brode- 
riei si al sculpturii lor în lemn“!). 


In fiecare frază din acest pasaj se cuprinde 
cel putin o afirmare greșită, o contrazicere sau 
o incoherentä: 

a) Aromânii nu pot fi italici pentrucă Romanii 
nu trimeteau coloni din Italia. Nimeni dintre cer- 
cetătorii competenţi ai formării poporului român 
nu susține că Românii, fie din dreapta, fie din 
stânga Dunării, sunt italici, ci numai că sunt un 
popor romanic, deci argumentarea d-lui Kera- 
mopulos este inutilă. Observăm, în plus că, pen- 
tru a o susține, d-sa a făcut o afirmare, pe cât 
de categorică pe atât de falsă, când a spus că 
Romanii nu trimeteau peste mare coloni italici. 
Romanii au alcătuit numeroase colonii în pro- 
vinciile romane traco-ilirice, Şi, chiar când mă- 


1) Citatele le luäm după numărul „Le Messager d'Athènes“ în care a apărut comunicarea d-lui Keramopulos, Le 


Messager d'Athènes, Nr. 5.194 din 18 ianuarie 1939. 


106 


surile de colonizare stagnau, elementul italic 
inunda provinciile romane dela sine, în căutarea 
unei vieți mai imbelsugate; ba trecea chiar în ță- 
rile Romei, încă înainte ca aceste țări să fi cu- 
noscut stăpânirea romană directă, Lucrul acesta 
este dovedit şi admis de toți istoricii şi cunoscä- 
torii vieţii provinciale romane și formării popoa- 
relor romanice; 

b) D-l Keramopulos spune „Vlahii noştri au ca 
locuințe vechi munții inaccesibili“, aceasta pentru 
ca să afirme că Romanii nu puteau trimite acolo 
pe munții cei reci si pe ai lor; deci aromânii, care 
au aceste locuinţe vechi nu pot fi romani ci greci. 
Iar în alineatul imediat următor, tot d-sa spune: 
Dar munţii nu sunt locurile lor de aşezare primi- 
fivă, căci ei n'ar fi vorbit atunci latina“, Apoi, 
dacă nu sunt munţii locurile lor de aşezare pri- 
mitivă, la ce atâta vorbă de prisos? 

Totuşi, am dori să fim dumiriţi: Sunt sau nu 
munţii locul de aşezare veche sau primitivă a 
Aromânilor, căci d-l Keramopulos a lăsat ches- 
tiunea încurcată; 

c) In fine, o ultimă inexactitate este aceea cu 
Sărăcăcionii despre care, d-l Keramopulos spune 
că n'au putut fi latinizafi si că vorbesc greceste 
din timpuri imemorabile „dovadă caracterul geo- 
metric al broderiei şi al sculpturii lor în lemn”, 
Fiecare Sărăcăcian însă, dacă l-ai întreba, îți va 
spune că este din Săracu, comună curat româ- 
nească din Pind. Grupe din locuitorii Săracului 
— Sărăcăciani — ocupându-se cu oeritul, au a- 
doptat nomadizmul şi, în peregrinările lor, și-au 
pierdut limba, adoptând un graiu grecesc ames- 
tecat cu multe resturi române. Portul și datinele 
au rămas intacte româneşti. De-i întrebi ce sunt, 
ei îți spun că sunt Vlahi. Totuși, pentru d-l Ke- 
ramopulos, ei vorbesc grecește din timpuri ime- 
morabile. Dovada? Caracterul geometric al bro- 
deriei şi al sculpturilor în lemn, Dar acest ca- 
racter îl au şi broderiile şi sculptura în lemn a 
Aromânilor care vorbesc româneşte. 

După d-l Keramopulos, toate popoarele ar tre- 
bui să vorbească greceşte din timpuri imemorabile, 
dacă s'ar găsi, în portul sau în sculpturile lor 
populare, ornamentatii geometrice. 

După acest pasaj atât de încărcat, d-l Kera- 
mopulos, trece la cercetarea izvoarelor istorice. 

Ce spun aceste izvoare? 

Incepând cu Kekavmenos, cu care începe şi d-l 
Keramopulos, două constatări se întâlnesc, ca 


două fire roşii, în aceste izvoare cu privire la 
Aromâni, din secolul al 10-lea, până la căderea 
Imperiului Bizantin, sub turci. In toţi cronicarii, 
care ne vorbesc ceva mai pe larg despre Aromâni, 
se constată: 

1. Originea lor latină şi identitatea lor etnică 
cu Daco-romänii. 

2. Ura nestinsă a acestor români, contra gre- 
cilor, care nu se domoleste decât cu căderea Im- 
periului bizantin sub turci, 

Ce spune Kekavmenos, cronicar bizantin care a 
trăit în secolul al 11-lea, nu al 12-lea, cum afirmă 
d-l Keramopulos, şi care și-a scris lucarea între 
anii 1070—1080? 

Kekavmenos confundă pe Vlahii din Grecia cu 
Dacii, nume sub care se înțeleg, în secolul a! 
11-lea, românii din stânga Dunării. Deci, Kekav- 
menos afirmă, încă în secolul al 11-lea, identita- 
tea dintre cele două ramuri româneşti, Aromânii 
şi Daco-românii. Cităm chiar pasagiul reprodus 
de d-l Keramopulos?), 

„Ei sunt aceia ce sunt numiți Daci și Besi şi ei 
locuiau înainte, aproape de fluviile Dunărea și 
Sava, acolo unde locuesc de câtăva vreme sârbii, 
în locuri fortificate şi greu accesibile, Incurajati 
de aceasta, ei simulau prietenia şi supunerea îm- 
păraţilor mai vechi ai Romanilor şi, ieşind din în- 
tăriturile lor, ei prădau țările romane; iată de 
ce aceștia, indignati contra lor, îi risipiră; şi ei 
părăsiră ţara și se risipiră în tot Epirul şi Mace- 
donia şi cei mai mulți se așezară în Grecia”, 

Kekavmenos, care, cum am spus, a trăit pe la 
sfârşitul secolului al 11-lea, deci, destul de a- 
proape de vremea, când se va fi produs o de- 
plasare în mase de element român dela N. spre 
S., deplasare a cărei amintire se putea păstra încă 
în păturile populare, este un izvor de cea mai 
mare însemnătate, pentru trecutul vechiu al Ro- 
mânilor. El afirmă: 

a) Că, Aromânii au venit dela N., din regiunea 
Savei şi a Dunării; 

b) Că, ei sunt vechi Daci si Besi, deci acelaş 
popor cu Daco-Românii; . 

c) Că, ei, în vremea când scria dânsul, erau 
răspândiţi şi se aflau în Epir, în Macedonia şi 
în toată Grecia, 

In alte pasagii din povestirile lui, el arată că, 
Tesalia era locuită de ei, aflându-se în număr 
însemnat şi în Capitala ei, Larissa, unde pun la 
cale o răscoală, reuşind să determine pe guverna- 


2) Prof. Keramopoulos — Que sont les Koutzovalaques — Un problème éthnologique — Messager d'Athânes, Nr. 5194 


din 18 Januarie. în continuare. 


107 


torul Greciei Protospätarul Nicoliţă, un român 
dintr'o mare familie nobilă, să se pue în frun- 
tea lor 

Din arătările lui Kekavmenos, aceea care-l su- 
pără mai mult pe d-l Keramopulos, este aceea, 
prin care Kekavmenos, arată că Aromânii au ve: 
nit dinspre N., de lângă Sava si Dunăre. 

Dacă Aromânii au venit dintr'o regiune, unde 
nu existau greci, atunci susținerea absurdă a aca- 
demicianului grec că, ei sunt greci latinizati, se 
prăbușește dela început, Aromânii deci, nu trebue 
să vie dinspre Dunăre. Kekavmenos a inventat 
această explicaţie — zice d-l Keramopulos, — 
„pentru a demonstra, prin istoria de mai sus, uni- 
tatea linguistică și etnologică a daco-românilor si 
a Kufovlahilor". 

Contestarea din partea d-lui Keramopulos a 
afirmărilor lui Kekavmenos, cu privire la sosirea 
Aromânilor dinspre Dunăre şi Sava, nu se ba- 
zează pe nimic, 

In schimb, toată filologia romanică modernă, 
începând cu marele filolog ceh Fr. Miclosich, unul 
din întemeietorii acestei ramuri liguistice, afirmă 
că unitatea limbii daco-române, cu dialectul ei 
macedo-român, nu se explică decât dacă admi- 
lem că limba română s'a format într'o regiune si- 
tuată pe ambele maluri ale Dunării, cam în re- 
giunea Daciei Aureliane, la S., a Olteniei şi Ba- 
natului la N., adică tocmai acolo de unde Kekav- 
menos afirmă că au venit masele de Aromâni, care 
s'au risipit în Macedonia, Epir, Tesalia şi în toată 
Grecia, 

Este o coincidenţă surprinzătoare intre consta- 
tarile filologilor romanici şi cea ce spune Kekav- 
menos, Această coincidență are o valoare, cu atât 
mai mare, cu cât primul care a ajuns la certitu- 
dinea că graiurile române nu s'au format fiecare 
separat în regiuni deosebite, ci sunt forme ale unei 
limbi comune, care s'a format într'un spațiu uni- 
tar, pe ambele maluri ale Dunării, spune Fr. Mi- 
closich, nici n'a cunoscut cronica lui Kekavme- 
nos, care a fost publicată pentru prima dată de- 
abia în anul 1881, în Revista Ministerului Instrue- 
tiunii Rus, de către bizantinologul rus V, Vasi- 
levski, fiind pâna atunci necunoscută, 

D-l Keramopulos, care spune singur că nu e 
filolog, şi că nu cunoaște limba kutzovlahilor, 
ignoră toate acestea si spune că ceea ce a poves- 
tit Kekavmenos, sunt simple inventiuni destinate 
a explica „unitatea ligvistică şi etnologică a daco- 
românilor și a kufovlahilor", 

Reţinem totuși, că, prin această explicare a 


108 


arătărilor lui Kekavmenos, d-l Keramopulos ad- 
mite că unitatea lingvistică şi etnologică a daco- 
românilor şi kutovlahilor era un lucru evident, 

Dar dacă o asemenea identitate există, atunci 
cvm o explică d-sa? Cum putea să existe identi- 
tate lingvistică şi etnologică între nişte greci la- 
tinizati şi între nişte daci latinizati, despărțiți 
prin spaţii așa de vaste ca cele din Pind până 
în Balcani? 

Nu cumva si daco-românii o fi fiind tot greci 
latinizati? 

Evident divagatiile d-lui Keramopulos duc la 
absurd, 

Lăsând dar pentru moment pe d. Keramopulos, 
constatăm ceea ce nu contestă, pentru moment, 
nici d-l Keramopulos: 

Kekavmenos spune că Vlahii din Epir, Tesalia, 
Macedonia și Grecia, sunt Daci, adică identici cu 
Daco-românii. Adică sunt români pur şi simplu, 

Mai cităm însă, încă un pasaj din Kekavmenos, 
din care se poate vedea cum priveau grecii pe 
aceşti vlahi, pe care d-l Keramopulos îi vrea 
eleni latinizaţi. lată ce spune Kekavmenos, ín- 
tr'un celebru pasaj, în care, în fiecare cuvânt, 
elocoteşte ura oarbă şi veninul cel mai amarnic 
la adresa Vlahilor. Cităm, după traducerea d-lui 
prot, G. Murnu: 

„Va sfătuesc — spune el, adresându-se fiilor 
săi — atât pe voi cât şi pe copiii voştri, fiindcă 
neamul Vlahilor e cu totul necredincios şi stricat, 
întru cât nu are lege nici față de D-zeu, nici față 
de împărat şi nici faţă de rudele şi prietenul său, 
ci umblă pe toți să-i înșele şi straşnic minte și 
fură: şi cu toate că, pe fiecare zi face jurămin- 
tele cele mai grozave către prietenii săi, le calcă 
uşor, şi se leagă prin frätii de cruce şi cumetrii, 
cugetând că într'acest chip va ademeni pe cei 
proști şi întru cât niciodată n'a păzit credința 
către nimeni, — ba chiar sunt şi tare fricosi, căci 
au inimă de iepuri şi îndrăzneala lui vine numai 
din frică: — de aceea vă povätuiesc să nu vă în- 
credeţi într'insii nici de cum. Și dacă se va fn- 
tâmpla vr'odată iar răscoală şi vor fäfäri dra- 
goste si credință şi se vor jura pe Dumnezeu, câ 
vor păzi-o, să nu-i credeţi; căci e mai bine să 
nu vă dea nici un jurământ şi nici să le daţi lor, 
ci să-i ţineţi de răi, 

O, nu, să nu-i credeţi pe dânşii câtusi de putin, 
ci să vă prefaceti si voi că le sunteţi prieteni, 
Și dacă vr'odată se va face räzmeritä în Bulgaria, 
cum s'a spus, şi vă mărturisesc sau vă jură prie- 
tenie, să nu-i credeți! lar dacă își vor așeza fa- 


miliile în vreo cetate a României, lasă-i să le aşeze: 
ele să şadă înlăuntrul zidurilor, dar ei afară. Lar 
când vor pott să vie la familiile lor, să nu intre 
decât numai puţini; şi când aceştia vor ieși, să in- 
tre alţii, Şi să fifi cu mare bägare de seamă la 
ziduri şi la porţi. Si asat făcând, veţi fi în adăpost; 
pe când, dacă veţi lăsa să intre multi la familiile 
lor, cetatea va fi trădată de dânşii şi veţi fi muş- 
cati ca de aspidă şi atunci vă veţi aduce aminte de 
sfaturile mele. lar dacă veţi păzi aceste poveţe, 
şi pe ei îi veţi supune și voi veţi trăi fără grijă 3). 

Ura pe care o arată Kekavmenos față de Vlahi, 
nu era un sentiment personal ci expresiunea unei 
stări de suflet generale a lumii greceşti, din ve- 
cinătatea așezărilor Vlahilor față de aceştia. Ea 
îşi găseşte explicarea în raporturile de dușmănie 
neadormită dintre cele două popoare, Era o ură 
cum numai încordările dintre două popoare deo- 
sebite pot să o explice, Urii grecilor, românii răs- 
pundeau cu o ură si mai mare și poate că cea 
dintâiu era justificată de efectele celei de a doua. 
Căci iată ce spune, cu o sută de ani mai târziu 
rabinul Beniamin din Tudela, prin anul 1173, care 
pornind din Spania, spre a ajunge la Ierusalim, a 
vizitat Italia, a trecut în Grecia, ajunge la Zeitun 
(Volo de astăzi); de acolo, urmând malul mării, 
trece la Salonic, 

Când ajunge la Zeitun (Volo), notează: 

„Aici e începutul Vlahiei, ai cărui locuitori 
ocupă munții, iar ei înşişi poartă numele de Vlahi, 
Asemenea căprioarelor de iuți la fugă, ei co- 
boară în ţara Grecilor, ca să despoaie şi să prade. 
Nimeni nu-i poate ataca prin războiu, nici un îm- 
părat nu-i poate supune. Datinele creştineşti nu 
le păzesc, şi-şi dau nume jidovesti, din care pri- 
cină, unii spun că sunt de neam evreesc și că pe 
Evrei îi cheamă fraţi ai lor. Când îi atacă pe 
creştini, îi despoaie, nu-i ucid ca pe greci”. 

Trecem peste afirmatiunile cu fräfia dintre 
Vlahi si Evrei, care, singur spune Beniamin, că e 
atribuită faptului că intrebuinfau denumiri biblice. 
Era obiceiul, pe vremea aceea. Tarii bulgari, din- 
tre 970—1018, au purtat toţi nume biblice: Sa- 
muel, David, Aron, etc. La românii megleniti se 
mai păstrează și astăzi asemenea nume; Vram, 
(Avram), Noik, (Noe), etc. 

Fapt cert este ura Vlahilor contra Grecilor, Pe 
evreu îl despoaie numai, pe grec îl ucid. 

Ce zice d-l Keramopulos? 

Mai trec câţiva ani, după călătoria lui Benia- 


3) G. Murnu, Vlahia Mare, Bucureşti, 1913, pag. 126—127. 


min la Tudela și ura semnalată de el își găseşte 
satisfacerea cea mai cumplită în marea răscoală 
a Vlahilor din Balcani, care, zice cronicarul Aco- 
minatos, aveau o mare ură pe romei (greci). Pe 
când împăratul Ioniță ataca şi distrugea orașele 
greceşti şi extermina fără milă populaţia greacă, 
papa Inocenţiu, îi scria: Noi însă, auzind că stră- 
bunii tăi (progenitorestin), și-au tras origina din 
vita nobilei cetăți a Romei si tu dela dânşii îţi 
tragi şi generozitatea sângelui și sentimentul 
evlaviei sincere, pe care o indrepti spre Scaunul 
Apostolic, ca printr'un drept de moştenire... 

Iar Ioniță îi răspunde, multumindu-i că l-a rea- 
dus la amintirea sângelui său. In toată corespon- 
denta dintre Papă și Ioniță, pentru tratarea ches- 
tiunii trecerii bisericii din Impärätia Românilor, 
sub supremaţia Scaunului pontifical roman, în 
schimbul recunoaşterii titlului de împărat, pentru 
capul Statului şi de Patriarh pentru capul biseri- 
cii, se insistă de Papă si de Ioniță asupra origi- 
nii romane a lui Ioniță si a poporului său, Deci 
această conştiinţă a originii romane, era tot aşa 
de puternică la aceşti români, ca si aceea că grecii 
sunt o altă rasă, faţă de care nu aveau decât ură. 

In fine, d-l Keramopulos citează un ultim 
cronicar care înseamnă mai mult evenimentele de 
pe timpul turcilor decât cele bizantine, încât este 
mai degrabă un izvor scris în grecește, pentru is- 
toria turcilor, este cronicarul Chalcohondiles, 

Acesta, vorbind despre luptele şi evenimentele 
dela românii din stânga Dunării (Principatul Mun- 
teniei), spune: „Se numesc Vlahi şi Daci, ei vor- 
besc o limbă vecină cu cea italiană, conruptă. 
Vlahii, având aceeaşi limbă cu Dacii, locuiesc şi 
în Pind şi seamănă cu Dacii de lângă Dunăre“. 

Iată, deci, identitatea Vlahilor din Pind eviden- 
fiatä şi la sfârşitul Imperiului bizantin, de către 
unul din ultimii cronicari bizantini, așa cum a fost 
mărturisită de Kekavmenos, în secolul al 11-lea, 

Dar, dacă asupra identităţii poporului român 
din Pind şi Carpaţi, nu a existat timp de 4 secole, 
în epocile cele mai întunecate, nici o îndoială, cum 
e posibil ca astăzi, când studiile istorice şi filo- 
logice au ajuns la atâta desvoltare, un profesor 
universitar, un preşedinte al unei Academii, să 
ajungă a o contesta, în plină adunare de savanţi, 
fără niciun pic de sfialä? 

Lucrul acesta, desi nu e justificabil din nici un 
punct de vedere, își are totuși explicaţia lui, 

Pe vremea Imperiului de R., după cristalizarea 


109 


definitivă a naţiunilor, s'au alcătuit în Peninsula 
Balcanică, mai multe sate, alături cu imperiul 
bizantin, unele independente, alte subordonate: 
Bulgaria, Serbia, Vlahia Mare, Grecii din Impe- 
riu erau favorizați prin faptul că limba lor era 
limba statului, a bisericii şi a culturii, La fel Bul- 
garii şi Sârbii, în ţările respective, după triumful 
mişcării lui Cyril şi Metodiu şi a ucenicilor lor, 
Numai Aromânii, Vlahii au rămas, — după în- 
lăturarea limbii latine ca limbă de Stat si înlocui- 
rea ei, cu cea grecească, la începutul secolului al 
1-lea, — fără limbă proprie de biserică, stat şi 
cultură, 

Totuşi, din sufletul lor n'a dispărut ideea că ei 
sunt un popor deosebit, popor latin, adevăratul 
moştenitor al poporului roman, a cărui moştenire 
le-a fost uzurpată de greci, 

Această conştiinţă se păstra vie şi din cauza 
organizării lor naţionale, sub forma de celnicate, 
si uneori, de domnii mai întinse; Vlahia Mare, 
în Tesalia; Vlahia de Sus, în Epir; Vlahia Mică, 
în Etolia, 

După cucerirea Peninsulei Balcanice de către 
Turci, s'a produs o nivelare politică din care, în 
afară de turci, au profitat numai grecii, In se- 
colul al 17-lea, toate patriarhatele neelene au fost 
desființate si bisericile creştine, oricare a fost na- 
tionalitatea credincioşilor lor, au fost supuse pa- 
triarhului din Constantinopol. Treptat, limba 
greacă s'a introdus în toate bisericile, iar începând 
cu secolul al 17-lea şi în tot cursul secolului al 
18-lea, grecizarea păturilor mai răsărite a popoa- 
relor balcanice a ajuns așa de departe, încât no- 
fiunea de creştin a început să se identifice cu cea 
de grec 4), Orice sătean sau mai ales oräsean, cu 
o pretenţie cât de mică de cărturărie se dădea 
grec. Cei ce nu ştiau greceşte, spune Jiricek, 
vorbind despre progresele helenizării în Bulga- 
ria, în a sa Istorie a Bulgarilor, erau numiţi „hon- 
drochefali”, 

Numai ţăranii sârbi, cu cântecele lor pline de 
amintirea vitejilor care au luptat pe Câmpia Mier- 
lei, mai păstrează amintirea şi cunoștința natio- 
palitäfii şi a trecutului lor, 

Ceea ce nu reușise sau nu voise să facă Impe- 
riul Bizantin, când era în plenitudinea puterii lui, 
a făcut biserica greacă, sub turci; elenizarea eli- 
telor tuturor naţiunilor balcanice, Aromânii, mai 
ales cei din oraşe, care au avut o strălucită ex- 
pansiune economică sub turci şi ajunseseră la o 


mare desvoltare culturală, au tost cei mai afectaţi 
decât toţi ceilalți conlocuitori balcanici, a căror 
vieafä era redusă mai cu osebire la cea de sat. 

Pe la sfârşitul secolului al 18-lea şi mai ales 
pe la începutul celui de al 19-lea, lumea balcanică 
începe însă să se trezească, Intre români, între 
bulgari încep să apară glasuri de scriitori şi de 
propovăduitori, care vorbesc de o limbă proprie, 
de necesitatea de a o cultiva, de trezirea con- 
ştiinţei nationale, 

Astfel, Aromânii au avut pe Teodor Cavaliotti, 
care a publicat primul vocabular în dialect, re- 
produs de Thumann, în 1774 pe Constantin 
Ucuta, care a publicat primul abecedar aromânesc, 
însă cu litere grecești, pledând în prefaţă, nevoia 
ca aromânii să-și cultive limba, (Abecedarul a apă- 
rut la Viena, în 1792); pe Mihail Boiagi, autorul 
unei gramatici în dialect, care a fost scoasă la 
1813, 

Bulgarii, la rândul lor au avut, pe călugărul 
Paisie, care în cărticica lui „Istoria Slavo-Bulgarà 
pentru noroade şi țări şi pentru preoții bulgari, 
terminată în 1762, le-a reamintit trecutul lor, po- 
vestindu-le isprăvile vechilor lor ţări, ș, a, 

Tot secolul al 19-lea, mai ales în a doua ju- 
mătate a lui, cum şi începutul celui de al 20-lea, 
este plin de tumultul luptelor suscitate de reac- 
fiunea clerului şi a păturii culte a grecilor sau 
grecomanilor contra acestei... „rătăciri”, Pentru ei, 
nu existau Aromâni, Bulgari, Albanezi; toţi erau 
greci, care, dacă nu ştiau grecește, trebuiau să 
învețe, Mai târziu, si nu e mult de atunci, sa a- 
juns la teoria de greci vlahofoni, greci albanofoni, 
greci bulgarofoni. Ceea ce face cu Aromânii, as- 
tăzi, d-l Keramopulos s'a făcut decenii întregi cu 
alte ramuri din Peninsula Balcanică, 

Pe măsură ce, din teritoriile turceşti, se creau 
state naţionale, Serbia mai întâiu, Bulgaria mai 
apoi, lupta grecilor devenea mai înverșunată, căci 
fiecare nouă adeziune a vreunui târg, sat sau re- 
giune negreacă, la mișcarea de emancipare natio- 
nală, era socotită ca o ştirbire a viitorului pa- 
trimoniu al elenizmului, care visase odinioară ca, 
tot ce e creştin în Balcani, să se încorporeze unei 
mari Impäräfii, şi care acum își vedea, în fiecare 
zi, îngustate aceste perspective, 

Aceste utopii, care au făcut să se desläntuie su- 
ferinte nemai văzute şi să se verse valuri de sânge, 
au fost înlăturate de marele bărbat de stat grec, 
E. Venizelos, care, prin înțelegerea balcanică din 


+) Turcii notau în acte pe orice creştin fie el bulgar, albanez sau român, cu numele „rum“ dela ramek (grec). 


110 


1912, a acceptat realitatea aşa cum se prezintă, 
mulfumindu-se cu o parte corespunzătoare cu 
adevăratele dimensiuni ale elementului grec. Aro- 
mânii, nefiind aproape de statul conational, Ro- 
mânia, au fost împărţiţi între statele balcanice, cei 
mai mulți rămânând în Grecia. A urmat al doilea 
războiu balcanic, apoi războiul mondial. Noi pro- 
bleme s'au ridicat, care au solicitat şi solicită alte 
preocupări, 

S'au format grupări noi de prietenii și alianțe, 
Odată cu dispariţia cauzelor care îndemnau pe unii 
publicişti la mistificări şi travestiri ale adevărului, 
era natural să urmeze o epocă de obiectivitate sau, 
dacă nu, măcar de tăcere discretă, în jurul ve- 
chilor probleme și răni, mai ales din partea be- 
neficiarilor, La aceasta îi obligă şi legăturile de 
prietenie intimă ce unesc ţările noastre, 

Dar, nu. lată că vine comunicarea absurdă, 
falsă şi fără rost a d-lui Keramopulos. Ceea ce 
indignează pe Aromâni, nu este atât procedarea 
de necorectitudine ştiinţifică atât de grosolană, 
cu aşa ceva ei sunt obişnuiţi de mult, cât faptul 
că ea vine dela un personaj atât de sus pus, al 
culturii greceşti, 

La fel cu Keramopulos se procedează şi în alte 
țări, față de români, Nu de mult, am citit o Isto- 
rie a oraşului Vidin şi a finutului său, de prof. 
D. Tublev, bulgar. Dânsul spune că românii din 
Vidin nu sunt români ci nişte bulgari, care au 
emigrat în Tara Românească şi s'au întors după 
vreo sută de ani, exact în locurile de unde au 
plecat, însă vorbind acum româneşte, Tuhlev nu 
dă nici o dovadă a celor afirmate. Aşa-i place 
lui să fi fost, aşa a scris, Academicianul Kera- 
mopulos este în bună companie cu modestul pro- 
fesor din Vidin, care însă, n'a ajuns nici profesor 
universitar, nici academicianul președinte de Aca- 
demie, 

Cu aceste rânduri aşi încheia aici aceste con- 
sideratii, n'o pot face însă, înainte de a semnala 
încă un fapt, din care rezultă încă odată tot dis- 


5) Numele turcesc al Megleniei 


preţul pentru adevăr, cu care face istorie d-l Ke- 
ramopulos, 

D-sa spune: 

„Remarcabili şi cu totul originali erau Vlabii 
din Almopea sau Karageova5) şi poate din Mo- 
lovişte si Gopeş, dintre cari unii au fost bulga- 
rizafi şi alţii islamizati de foarte putin timp şi 
au plecat acum împreună cu schimbul de popu- 
laţie”, 

Almopeea sau Karageova, adică Meglenia, este 
la un ceas depărtare cu trenul de Salonic. Dacă 
d-l Keramopulos ar fi avut o cât de mică 
grijă de adevăr, sar fi putut informa, fie mer- 
gând până acolo, fie întrebând la telefon şi ar fi 
aflat că numai o singură comună, Nâmta, a tre- 
cut la Islamizm, acum vreo 200 de ani. Locuitorii 
ei, care vorbesc o românească foarte curată şi 
isbucnesc în lacrimi ori de câte ori dau de vre-un 
român meglenit, întâmplător în trecere prin Con- 
stantinăpol, s'au expatriat în Turcia cu prilejul 
schimbului de populaţie turco-grec. 

Celelalte comune românești: Liumnita, Osani, 
Tarnareca, Cupa, Lundzini, Huma, Birislav, pre- 
cum şi marea comună Livezi, continuă să existe 
ca comune exclusiv româneşti. In aceste comune 
s'a purtat o luptă românească epocală, timp de 
4 decenii. Ele solicită mereu redeschiderea şcoli- 
lor române, închise samavolnic de administraţia 
greacă, în ciuda alianţei cu România. 

Din unele din aceste comune, au venit în Ca: 
drilater grupe de colonişti mai mari sau mai mici, 
fără ca prin aceasta, existența românească a ele: 
mentului rămas acasă să fie pusă în discuţie, Ele 
sunt în ființă cu graiul, portul şi datina lor româ- 
nească, cu toate că pentru d-l Keramopulos, ro- 
mânii de acolo nu există. 

Apoi, când o realitate atât de palpabilă și uşor 
de controlat este astfel travestitä, la ce să te aş- 
tepti când e vorba de lucruri din trecut, unde 
puţini pot urmări, controla şi demasca? 


t CONST. NOE 


111 


TOT DESPRE PREOCUPARILE PRIVITOARE 
LA MUNCITORI 


Două broşuri sosite la redacţie, ne dau din nou 
ocazia să reluam problema măsurilor pe care Mi- 
nisterul Muncii le-a luat cu privire la muncitori. 

Prima broşură este tipărită de italieni, cu oca- 
zia recentei expoziţii din Bucureşti, şi cuprinde 
o dare de seamă despre instituţia Dopolavoro si 
activitatea ei. Prin această instituţie, creată de 
Duce, în 1925, fascismul îmbrățișează tot ce este 
în legatură cu muncitori, căutând să-i ajute în 
largul înţeles al cuvântului. După cum o spune 
şi numele instituţiei, ea urmărește, pe lângă va- 
lorificarea muncii în interesul naţiunii, să orga- 
nizeze şi valorifice repaosul pentru a face şi în- 
griji energia fizică și sufletească şi pentru a educa 
pe muncitor, încadrându-l vieţii naţionale. Pune- 
rea protecţiei vieţii morale a muncitorului pe un 
plan egal cu protecţia din domeniul economic, este 
una dintre trăsăturile originale ale instituţiei Do- 
polavoro. Toată activitatea muncitorului după ce 
a părasit câmpul sau uzina, este încadrată în a- 
ceasta organizaţie, Orice formă de distracţie, 
orice fel de manifestări culturale sau sportive sunt 
amplificate şi coordonate în interesul lucrătoru- 
lui, Pot fi grupate în trei categorii: Educaţia cul- 
turală, educaţia fizică şi asistența socială. Dopo- 
lavoro a pătruns, adaptându-se tuturor condiţiilor, 
până în cel mai mic sat din Italia. In orice capi- 
tală de provincie există un directorat provincial al 
Dopolavorului, din care fac parte reprezentanții 
muncitorilor, patronilor şi a altor instituţii pu- 
blice a căror activitate vine în legătură cu viaţa 
muncitorilor. Aceste directorate organizează viaţa 
muncitorească din toate localităţile, până la cele 
mai mici. Pe întreaga ţară Dopolavoro are o di- 
rectie generală subdivizată în şapte servicii: al 
organizării, administrativ, sportiv, artistico-cultu- 
ral, al excursiilor, al asistenţei şi al problemelor 
generale. Conducerea o are secretarul general al 
partidului, ca preşedinte, De direcţia generală fin: 
un inspectorat sanitar, oficiile tehnice şi 15 inspec- 
torate de regiuni. Numarul muncitorilor membri ai 
Dopolavorului a ajuns la 3.180.000, iar asociaţiile 
dopolavoriste se ridică la 21.695, Lucrătorii din în- 
treprinderile Statului sunt organizaţi aparte în- 
tr'un Dopolavoro de Stat. Procentul lucrătorilor 
din întreprinderile Statului, înscrişi în această or- 


112 


ganizatie este de 90% şi sunt grupaţi după felul 
întreprinderilor: căi ferate, poştă şi telegraf, in- 
dustria tutunului. Pentru muncitorii agricoli, a 
căror situaţie, prezentată în numărul precedent al 
revistei noastre de d-l G. Jacquemyns, este cu 
mult mai grea decât la noi, Dopolavoro are o grijă 
specială, făcând sfortäri pentru desvoltarea teh- 
nicei agricole, pentru îndrumarea spre culturi 
rentabile, pentru împăduriri, amelioräri de tere- 
nuri; în ce priveşte viaţa sătenilor, sfortärile ur- 
măresc: întărirea dragostei de pământ şi introdu- 
cerea la ţară, a tuturor binefacerilor civilizaţiei şi 
culturii. 

Partea doua a brosurii de care ne ocupăm, cu- 
prinde o scurtă dare de seamă a înfăptuirilor Do- 
polavorului: a) La educaţia artistică şi culturală: 
teatrul a folosit ca un instrument preţios pentru 
educaţia maselor. S'au construit uriașe teatre am- 
bulante (carele lui Tespi), care cutreeră ţara, în 
sate si în orașe; în același scop, sunt folosite: 
concertele muzicale, şcolile corale (în număr de 
715, cu 25.585 membri si 10.774 manifestații); fan- 
farele (în număr de 2.835, cu 87.078 membri și 
5.971 manifestații); orchestrele (in număr de 258, 
cu 4.809 membri şi 5.971 manifestații); orchestrele 
speciale de lire, acordeon, violoncel, turneele şi 
concursurile muzicale şi coreografice, cinemato- 
graful (în anul 1937 au funcţionat 706 cinemato- 
grafe, stabile, cu 38.528 proiectiuni şi 94 cinema- ' 
tografe ambulante, cu 3.973 proiectiun)i; radioio- 
nia (aparate de recepţie la toate sediile secţiilor, 
zilnic „zece minute ale Dopolavorului!!, la postu- 
rile de emisiune). O serie întreagă de alte înles- 
niri permit muncitorului să profite de timpul li- 
ber; reducere de 50% la toate teatrele si cinema- 
tografele; pentru anumite categorii de muncitori 
şi de salariaţi (cei mai săraci), s'a creat prin lege, 
„Sâmbăta teatrală (spectacole foarte ieftine în fie- 
care Sâmbătă în diferite localităţi, unde sunt Lea: 
tre). Artiştii mari, care nu pot fi ascultați decât 
contra unui bilet de 100 lire, pot fi ascultați în 
Sâmbăta teatrală, pe un preţ de 2 lire, cel mult, 
de orice dopolavorist, Educaţia culturală, este 
completată de şcoli speciale de ameliorare a teh- 
nicei de lucru şi de biblioteci fixe şi ambulante, 
de cursuri pentru analfabeți, de cursuri pentru 


completarea culturii generale, conferinţe, vizite 
la muzee, monumente, uzine, etc, Aproape orice 
sediu dopolavor este înzestrat cu o bibliotecă 
(sunt 10.170 biblioteci, cu 1.662.990 volume) 
Fiecare Dopolavoro provincial are o secție folclo- 
ristică în grija căreia e dată întreaga tradiţie lo- 
cală (reînvierea costumelor, ceremoniilor, hramu- 
rilor, muzicii locale, dansurilor, sărbătorilor lo- 
cale, etc.); b) Educaţia fizică: concepută ca o 
educaţie a caracterului, a voinței şi, se înţelege 
şi ca o fortificare a rasei, educaţia fizică se bu- 
cură de o largă desvoltare, Se efectuează prin 
sporturi şi jocuri populare. Nu caută campionul 
Şi, deci, nu cere risipă de energie. Sunt preferate 
jocurile cu origină veche şi care sunt tipic ita- 
liene: jocul de popice, trasul frânghiei, jocul min- 
gii şi al tamburelului, De mare grijă se bucură 
înotul şi canotajul (care pe lângă valoarea lor 
educativă, servesc şi viitorului maritim al Italiei), 
exerciţiile gimnastice de masse, tirul, etc. Concur- 
suri locale şi nationale au loc în fiecare an. In- 
tr'un an (1937) au avut loc 103.028 diverse ma- 
nifestaţii ale dopolavor-oului, cu 1.546.982 partici- 
panti (nu spectatori, se înţelege). Incetul cu în- 
cetul, educaţia fizică se răspândeşte şi printre 
femei. Foarte încurajat este şi turismul sub 
toate formele (dela simplele vizite, până la ta- 
berele fixe şi mobile, marșuri, tiruri în munți, 
croasiere, ski, etc.), Se oferă înlesniri importante: 
reduceri de 50% pentru călătoriile în grupuri mici 
sau mari pe căile ferate sau maritime, intrarea 
gratuită pentru grupuri în toate muzeele, reduceri 
în casele de adăpost şi pensiuni, asigurare gra- 
tuită contra accidentelor eventuale, etc, Cu drept 
cuvânt, italienii se pot lăuda că „tristul tablou al 
lucrătorului, care la sfârşitul lucrului se închide 
în localuri posomorite şi bolnăvicioase nu mai 
există; graţie propagandei O, N. D., (Opera Natio- 
nală Dopolavoro), dopolavoriştii se pasionează as- 
tăzi pentru concursurile în aer liber, pentru plim- 
bările în munţi, pentru ascensiuni turistice; ge- 
neratiile viitoare vor putea să facă dovada tu- 
turor avantagiilor acestei opere binefăcătoare"....; 
c) Asistenţa socială şi sanitară. Un oficiu de asis- 
tenta socială există pe lângă sediul fiecărui Dopo- 
lavoro provincial sau comunal, îndeplinind func- 
ţia largă de consultare, de ajutorare, creiază coo- 
perative cu prețuri ieftine, face asigurări, primeşte 
economii, acordă reduceri în caz de asistenţă me- 
dicalä, Aceasta din urmă este foarte bine organi- 
zată, (are patru secții: medicina sportului, propa- 
ganda igienică, primele ajutoare, asistența sani- 


tară în genere), Problema locuinţelor, a parcuri- 
lor şi a grădinilor de zarzavat, este şi ea în aten- 
ţia Dopolavorului, Intr'un singur an, asistenţa so- 
cială şi sanitară a înregistrat rezultatele urmă- 
toare: 25.033 birouri de consultaţii, 161,313 per- 
soane asistate, 4.952.135 asigurări, 37.621 per- 
soane în colonii marine şi de munte, 60.000 legi- 
timatii de cumpărături eftine, 2.135 medici cola- 
boratori, etc. 

Dopolavoro, desfăşoară şi o activitate editorială, 
Gente Nostra, săptămânal ilustrat; Annuario 


dell'O. N, D., etc. 


Cea de a doua brosurä, este scoasă de Minis- 
terul Muncii român şi e intitulată: „Muncă şi voe 
bună”, folosirea timpului liber al muncitorilor. 
Cuprinde referatele d-lor: Stavri Cunescu, D. I. 
Suchianu, Victor Ion Popa, Octav Livezeanu, Lt.- 
col, Alexandru Săvulescu, I, Ghica şi Tudor Vianu. 

D-l Stavri Cunescu face propuneri în vederea 
organizări generale a instituţiei, Incepe cu un con- 
cis istoric al preocupărilor şi înfăptuirilor din 
toate ţările, inclusiv ţara noastră. Programul de 
lucru în domeniul acesta al intrebuintärii timpu- 
lui liber, pe care Ministerul Muncii ar trebui să-l 
realizeze, fie direct, fie prin coordonarea altor 
iniţiative, ar trebui să cuprindă; I. Activitatea 
culturală: a) şezători şi conferinţe, ţinute la nu- 
cleele muncitoreşti, ce ar urma să ia ființă; b) bi- 
blioteci; c) teatru; d) cinematograf, II. Activita- 
tea artistică; orchestre, coruri, dansuri naţionale, 
III. Activitatea sportivă. IV. Activitatea turistică, 
V. Concursuri. VI, Expoziţii. VII. Grădini munci- 
toresti, Pentru ca acest program să înceapă, d-l 
Stavri Cunescu, mai recomandă: 1) Ministerul să 
ceară colaborarea asociaţiilor patronale, muncito- 
reşti şi a întreprinderilor, 2) Să se cunoască tot 
ce s'a făcut în ţara noastră pentru muncitori, 
3) Să se numească pe lângă minister, un fel de 
consilieri tehnici pentru fiecare ramură a pro- 
gramului, 4) In fiecare centru, să se institue co- 
mitete de colaborare. 5) Un organ propriu de pu- 
blicitate. 6) O insignä. 7) Un steag. 8) Cursuri de 
iniţiere pentru cei ce lucrează în această direcție. 

Referatele următoare, detaliază punctele pro- 
gramului general de mai sus: cinematograf (D. L 
Suchianu), teatru (Victor Ion Popa), biblioteci, 
publicaţii şi conferințe (Octav Livezeanu), edu- 
caţia fizică, turismul şi tirul (Lt.-col. Alex, Să- 
vulescu), muzica (I. Ghisa), radiodifuziune și uni- 
versitate (Tudor Vianu). 


113 


Am rezumat cuprinsul acestor două broşuri, 
pentrucă ni s'a părut că amândouă dovedesc ace- 
lași lucru: dacă este cineva care stărue, se poate 
face mult, Programul poate fi fnjghebat repede, 
bun, sau mai putin bun. Oameni gata de lucru se 
pot găsi. Cel care să nu obosească stăruind, acela 
e greu de găsit. Că lucrul este așa, ne-o dovedeşte 
si începutul din ţara noastră, unde cei care ar fi 
putut lucra, slavă Domnului, nau fost formați 
acum, Că acești oameni care se oferă să lucreze 
nu vor fi fiind tocmai cei care trebue, se poate, 
Dar, iarăși, cei care trebue nu se pot găsi gata 
făcuţi, si, deci, e nevoie ca să fie formaţi. Şi ei 
nu pot fi formaţi decât dintre cei care din dra- 
goste se oferă să muncească, Că programul în- 
jghebat de aceşti oameni, ar putea să nu fie cel 
mai bun, de asta nu se îndoesc nici ei, Dar nu 
aceasta e important la început. Totul e ca misca- 
rea să înceapă, să prindă rădăcini în sufletele 
cărora se adresează, Odată curentul pornit, pro- 
gramul se va îmbunătăţi dela sine, iar oamenii 
se vor alege. Nu există cineva care să-ţi dea un 
program mai bun decât ţi-l poate da realitatea 
căreia vrei să i-l aplici, Şi tot realitatea îți alege 
oamenii. Muncă si voe bună poate avea două 
pilde în activitatea Fundaţiei Regale Principele 
Carol și a Străjii Țării. Cine mai recunoaşte azi 
oamenii şi programul cu care au început aceste 
instituţii? Singur gândul de bază a rămas ne- 
schimbat. Oamenii şi programul s'au îmbunătățit 
în contact cu realitatea; sau, în parte, au loc şi 
eliminări sau adăogiri. Aşa că atenţia opiniei pu- 
blice nu are rost să fie îndreptată în direcţia pro- 
gramului sau a persoanelor, In locul colaborării la 
elaborarea unui program, Ministerul Muncii, e 
mult mai mulțumit dacă primeşte din partea par- 
ticularilor, colaborarea la muncă. Sau măcar o co- 
laborare la campanie de lămurire a tuturor, des- 
pre gravitatea problemei şi despre atitudinea pe 
care trebue să o luăm cu toţii faţă de muncă şi 
muncitori, După cum precizează d-l ministru al 
muncii, marea preocupare trebue să fie împăca- 
rea muncitorilor cu societatea, prin participarea 


114 


lor, împreună cu celelalte clase, la același patri- 
moniu cultural. 

Câţi oameni bogaţi sau culfi se pot mândri că 
prin purtarea lor au putut face pe muncitorii cu 
care au venit în contact să creadă că sunt stimaţi 
si că nu sunt socotiți inferiori din cauza muncii 
lor? Câţi, tot dini-e aceștia, sunt preocupaţi să 
nu pună distanţă între ei şi oamenii care mun- 
cesc? Există o prejudecată faţă de muncitori, ori- 
câţi s'ar face că n'o cunosc, Prejudecată pe care 
muncitorii o simt. Nu suntem obişnuiţi să jude- 
căm oamenii după felul cum îşi îndeplinese 
munca si după însușirile lor de caracter, Ii jude- 
căm după rangul pe care munca respectivă îl are 
intr'o ierarhie alcătuită după criterii neserioase, 
criterii ale deşertăciunii şi ambitiei, fără să ne 
întrebăm dacă prin felul de a fi si de a munci, 
omul acela cinstește rangul în care e situat, Este 
necesară o revizuire a conştiinţe. tuturora. Prea 
sunt multi cei care sunt necuviincioşi, prin felul 
de vieatä şi prin mentalitate, față de muncitori. 

Muncă şi voe bună, îşi cunoaşte bine rosturile, 
Mijloacele şi programul de lucru se vor perfec- 
tiona dela sine, Nu-i urăm decât să aibă întot- 
deauna norocul unui conducător neobosit, lar ce- 
lor ce nu activăm direct în slujba ei, ne revine 
datoria de a ne gândi că putem să-i fim piedică 
cu prejudecățile noastre, Zădarnic se va strädui 
cineva să lege de patrie pe omul care munceşte 
cu mâinile ca să poată trăi, Sfortärile conducäto- 
rilor Ministerului Muncii, de a asigura muncito- 
rilor impärtäsirea din bunurile civilizaţiei, pot fi 
stânjenite de atitudinea unui domn bine imbră- 
cat, care spune fu, unui om mai bătrân decât el, 
numai pentru motivul că hainele îl arată a fi mun- 
citor, Să ne gândim că acest complex de bunuri, 
din care ne impärtäsim cu toții, care este fara 
noastră, cere și muncitorilor acelaşi sacrificiu ca 
şi nouă: s'o apere cu prețul vieții lor. Nu li se 
cuvine atunci să simtă că într'adevăr preţul vieţii 
lor face să fie dat pentru apărarea ţării? 


DUMITRU DOGARU 


SOCIOLOGIE 


EUGENIU, SPERANTIA: Introducere în Socis- 
logie, Tomul I. Istoria concepţiilor sociologice: 
Cluj, Tip, Cartex Românească, 1938, 400 lei, 


Istoricii Sociologiei, nu mai puţin decât istoricii 
tuturor celorlalte ştiinţe sociale, sunt tentaţi de a 
face o istorie a concepțiilor, așa cum se clasează 
plantele unui herbar sau piesele unui muzeu, De 
îndată ce, însă, o idee e desprinsă din ansamblul 
näzuinfelor ce i-au dat naştere si de scopurile în 
vederea atingerii cărora a fost concepută, ea de- 
vine o cunoştinţă sterilă, bună să încarce memo- 
ria, dar nu să înlesnească fapta, 

Primejdia aceasta a izolării muzeale a doctri- 
nelor e evitată, în genere, în cartea prof, Speranţia. 
Partea ei centrală, aceea consacrată lui Comte și 
încercărilor de a preciza prin raportarea la fap- 
tele spirituale, economice, geografice, biologice, is- 
torie, „legile“ fiinfärii unităţilor sociale, arată lim- 
pede locul și contribuţia fiecăreia din aceste ten- 
tative în planul de bătaie secular, pentru constitui- 
rea ştiinţei despre societate, Numai introducerea, 
care prezintă contribuţia științelor politice, econo- 
mice, juridice, morale şi istorice la întemeierea So- 
ciologiei, pornind dela Chineji si Indieni, după pro- 
cedeul evoluționist, pentru care toate aceste cul- 
turi sunt etape prevestitoare ale civilizaţiei 
derne europene şi nu culturi autonome, şi unele ca- 
pitole cum ar fi cel despre Relationism, Universa- 
lism si alte concepţii recente, sunt scrise cu proce- 
deul care izolează ideile, 


mo- 


Profesorul Speranţia are o justă înţelegere a ros- 
tului sociologiei, când pune în centrul cărţii lui 
ideea că elanul, pe care l-a luat sociologia la înce- 
putul veacului 19 se datoreşte convingerii caracte- 
ristice epocii că „evenimentele sociale... vor putea 
fi guvernate... când se vor cunoaşte legile lor na- 
turale... (107), Convingerea aceasta trebue reim- 
prospătată fără încetare acum, când, după o sută 
de ani de mult căutat al „legilor sociale“, de muncă 


RECENZII 


T E OR E TIC À 


de Sociologie generală adică, sociologii au ajuns 
să uite pricina și scopul acestei acţiuni, Sociolo- 
gia teoretică”, „generală“, este destinată să fie 
un mijloc, care să înlesnească mai buna conducere 
a societăţilor şi în deosebi a naţiunilor, Ca atare, 
activitatea sociologilor trebue să nu se țărmurească 
la reluarea fără incetare a acelorași teme teore- 
tice, ci să le folosească şi să le verifice producti- 
vitatea, lămurind realitatea socială prezentă cu aju- 
torul lor, stabilind tendințele ei de evoluţie, ară- 
tând măsurile ce trebuesc luate pentru înfăptuirea 
celei acceptate de conducătorii politici, Faptul de 
a nu fi evidenţiat de ajuns măsura în care Școala 
Prof. Gusti e pătrunsă de nevoia acestei întregiri a 
Sociologiei și o realizează prin cercetările ei şi 
prin munca de mai bună organizare a vieţii satelor 
pe care o desfăşoară, pornind edla acestea, con- 
stitue nu numai un neajuns al paragrafului intere- 
sant, consacrat „mişcării Sociologice româneşti”, 
(461—473), de Profesorul Speranţia, ci si o in- 
consecvență, 

„Istoria concepțiilor sociologice“, va avea o in- 
fluentä utilă, dacă cetitorii nu se vor opri la ea, ci 
vor folosi călăuzirea ei cum trebue, pentru a trece 
la lectura chiar a textelor mai însemnate ale So- 
ciologiei şi mai ales dacă vor avea să folosească cu- 
noştințele teoretice, adunate în acestea, la lămu- 
rirea alcătuirii, stării și prefacerilor sociale ale sa- 
telor, oraşelor si păturilor sociale româneşti. 

Judecând după volumul din fața noastră „par- 
tea teoretică” a „Introducerii în Sociologie“, a 
Prof, Speranţia va fi destul de apropiată de siste- 
mul Prof, Gusti, Faptul că d-sa s'a orientat la Paul 
Barth (autorul pe care alături de Comte, Spencer, 
Tarde si Durkheim, îl citează mai frecvent), căruia 
Prof, Gusti i-a fost elev şi colaborator, ne întăreşte 
în această părere, Căci tezele lui P. Barth nu pot 
fi duse mai departe decât în modul în care a făcut 
aceasta Prof. Gusti, în cadrul sistemului său, 


Anton Golopenţia 


115 


REALITATEA 


Prof. Dr. VIRGIL TEMPEANU: Die geopoli- 
tische Lage Rumäniens und Deutschland, (Situaţia 
geopolitică a României), Vortrag gehalten in Rah- 
men der „Deutschen Gesellschaft”, Preysing-Pa- 
lais, München, am 19-ten März, 1937, Bucureşti 
1937, 

Așa se chiamă broșura d-lui Virgil Tempeanu, 
(lector la Universitatea din München), broșură ti- 
părită în 1937 şi conţinând o conferinţă ţinută în 
Martie acelaşi an, la München 1). 

Să parcurgem broşura împreună, „Politica Ro- 
mâniei — spune autorul — a fost şi este încă şi 
azi dictată de mai multi factori: așezarea (sau si- 
tuaţia, n. n.) geografic-economică, legăturile is- 
torice tradiționale, compunerea însăşi a poporului, 
a partidelor politice, etc, Acestea toate trebuesc 
trecute în revistă, dacă vrem să înţelegem actuala 
orientare politică a României şi să vorbim despre 
viitoarele ei direcţii probabile. (3—4), Cu alte cu- 
vinte, autorul vrea să expună temeiurile naţionale 
— geografice, istorice, culturale — care au dictat 
sau dictează orientarea politicii externe românești, 
„Din punct de vedere geografic şi economic, spune 
el, România este una din principalele porţi care se 
deschid Apusului spre Răsărit; bolşevicii, însă, 
văd în România şi o poartă spre Apus, pentru ei, 
Ajunge o privire pe harta Europei, ca să „prin- 
dem" această caracteristică așezare a României: 
ea este ţinutul de trecere înspre Răsărit. La noi, 
acolo la Bucureşti, se încrucişează căile interna- 
tionale care duc dinspre Occident spre Orient si 
din Nordul Europei spre Sud-Est, Și numai la 
3—4 ceasuri de Bucureşti, se găseşte Constanţa, 
portul nostru modern, care ne deschide, spre Sud, 
spre Africa, spre India, — drumul mărilor, Nicio 
mirare, deci, că atât puterile din Vest cât și cele 
din Est vor deopotrivă să-şi asigure influența asu- 
pra acestui important ținut de tranziţie”, (4), 

Urmează o trecere în revistă a bogățiilor Ro- 
mâniei „una din cele mai bogate şi mai frumoase 
ţări” — bogății „care-s departe de a fi îndestulă- 
tor exploatate...” 

„Aproape 60% din solul agricol al României 
este, din păcate, lucrat şi acum cu mijloace pri- 
mitive — şi totuşi, România ocupă locul al 3-lea 


ROMÂNEASCĂ 


în lume ca producătoare de porumb şi al 6-lea ca 
producătoare de grâu, Cultura viței de vie e foarte 
răspândită. Râurile care brăzdează țara sunt, ca 
si lacurile, foarte bogate în peste, Singurä Delta 
Dunării produce 61.000 tone peste anual., Vor- 
bind despre industria si comerțul românesc, autorul 
spune, înlre altele: „Suntem un popor de țărani.. 
pe care datele economice naturale îl îndreaptă spre 
încheierea de relații economice cu un Stat indus- 
trial si comercial — care, în prima linie, apare ca 
fiind Reichul german” (M. 5). 1) Pledează pentru o 
politică externă care să se orienteze spre Germania 
mai mult decât până acum, aşa cerând — în pri- 
mul rând — situafia noastră geopolitică şi rela- 
țiile economice naturale, Examineazä si explică le- 
găturile noastre cu Franța, factorii care au îndru- 
mat si îndrumă spre această țară politica noastră 
externă: originea comună, tradiţia istorică şi cul- 
turală (7—8), Se analizează, apoi, vieata politică 
internă a ţării (e vorba de anumite desbateri în 
Parlamentul românesc, privind relaţiile noastre cu 
vecinii, e vorba de propaganda şi primejdia bol- 
şevică, de G, Brătianu, O, Goga, N, Titulescu, de 
aversiunea pentru bolsevism a ţăranului român -— 
pavăză pentru Europa în această privință, — etc,), 
Urmează trecerea în revistă a minorităților noa- 
stre, subliniindu-se largile drepturi de care toate 
se bucură, Românii sunt, însă, „un popor unitar 
şi au, după Bulgari, cea mai mare natalitate în- 
tre popoarele Europei”, Protestează împotriva 
unora din paginile cărţii lui Wolfgang Hôüpker: 
Rumänien diesseits und jenseits der Karpathen *), 
pagini în care autorul german exagerează deose- 
birile de mentalitate existente între noile provin- 
cii şi vechea Românie (14—15), E vorba, după 
aceea, de tendinţă pe care România o manifestă tot 
mai mult, pentru o vieatä şi o orientare politică ex- 
ternă proprie. Constientä de puterea şi menirea ei, 
România -— ca şi ţările celelalte din Sud-Estul 
Europei — crede că a sosit vremea să fie cu ade- 
vărat (şi numai) ea însăşi. Pentru aceasta ea ar 
avea suficient de învăţat dela Germania, care i-ar 
putea servi de exemplu (16), Sunt trecute în re- 
vistă, după aceea, partidele politice româneşti 
(fuit quondam! n, n.), fiecare cu ideologia sa po- 


1) Privite în lumina recentului acord comercial dintre România şi Germania, aceste cuvinte apar ca fiind fost spuse 


acolo la München, ca foarte la locul şi la vremea lor. 


#) (România de dincoace şi dincolo de Carpaţi) München, 1936. 


116 


litică si socială (17—18), după care, în ultimele 
pagini, è vorba de vieata culturală a germanilor 
din România — şi mai ales de relațiile culturale 
româno-germane, pe care autorul le doreşte cât 
mai strânse: „Noi (Românii), tindem spre o cul- 
tură naţională tot mai pronunţată şi avem sigu- 
ranta că, pentru noua construire a României, spi- 
ritul naţional german ne este indispensabil”, Pen- 
tru a-și realiza personalitatea națională, Românii 
să privească la Germani și să-i aibă mereu de 
exemplu: „E datoria noastră cea dintâi (această 
realizare), Puterea, independenţa și demnitatea 
românească, conservarea şi creșterea continuă a 
acestora, iată datoria fiecăruia dintre Români, 
Acestui tel trebue să i se subordoneze, fără excep- 
ţie si fără nicio altă consideraţie, toate interesele 
particulare, de grupă sau de clasă., Această lec- 
tie am văzut-o noi (autorul), pusă în practică în 
Germania; această lecţie ne-a dat-o Germania cea 
nouă, care s'a scuturat, mândră, de orice tutelă, 
Exemplul ei să ne stea mereu înainte, Dea Dumne- 
zeu înţelegere între popoarele noastre”, iată cum 
își încheie autorul conferinta-brosurä, 

Trebue să recunoaștem că, fără să fie.. specia- 
list în geopolitcă autorul nostru a ţinut, acolo la 
Miinchen, o foarte bună conferinţă de acest fel, 

In primele două pasagii reproduse e întreg su- 
portul geografic necesar pentru înţelegerea situa- 
tie) geopolitice a României, lar desvoltarea ulte- 
rioară a subiectului abia dacă rareori iese din ca- 
drul propus: Situaţia geopolitică a României şi 
Germania. Vrem să spunem că, după definirea po- 
ziţiei noastre geopolitice, autorul — aproape că 
culege (am spune) concluziile, care singure se im- 
pun (adică unele concluzii, nu toate), Și, așa cum 
tratatele şi broşurile germane de geopolitică nu 
uită aproape niciodată să exalte tendinţele si for- 
tele de înălțare ale poporului respectiv, aşa auto- 
rul nostru scoate, din datele şi realităţile noastre 
geografice si etnice, încheierile care ne dau dreptul 
să privim cu toată încrederea viitorul României, 
„placa-turnantă“ (să-i spunem noi) a Sud-Estului 
european. 

Ion Conea 


N, IORGA: Neamul romănesc în Ardeal şi Tara 
angurească la 1906. — Bucureşti, Editura Ministe- 
riului de Interne, 1939, în 80, 472 p. 


Despre Romiînia noastră, ori, măcar despre o 
parte a ei, s'a scris mult, Mult dar nu prea, S'a 


scris mult cantitativ, dar puţin ceea ce ar fi tre- 
buit să se scrie, să se arate, 

Umblatul tău prin ţară şi constatările personale 
despre ţara ta sînt fără preţ, desigur cele mai va- 
loroase, când ai ochi mai ales, cînd poţi observa 
fără părtinire sau ură, 

Unii au străbătut-o în lung şi'n lat, cei mai mulți 
fără să-și însemne impresii asupra celor văzute, în- 
tilnite, Cei cîțiva care şi-au notat observatiunile 
lor, acestea se ocupau adesea de formele exterioare 
ale ținuturilor, de peisaj, descriau locurile, se 
opreau asupra întimplärilor din popasuri, închi- 
puind povestiri mucalite ori sfătoase, neputin- 
cioase să oglindească starea de fapt a locului, nici 
pe departe desigur cea a oamenilor, a năravuri- 
lor, a gindurilor lor, a felului lor de viaţă, atitea 
şi atîtea.. 

Aceste cărţi închipuiau o Rominie „pitorească”, 
înfățișarea în pastel — cu sau mai ales fără ta- 
lent — a unui colț de țară, pictural prins de cî- 
teva linii şi culori, 

Vlahuţă cu sufletul la gură a pictat o serie în- 
treagă de tablouri, zugrăvind România pitorească, 

In pragul războaielor trecute, în 1911, Silvestru 
Moldovan, scrie Ardealul (vol, I: Ținuturile de pe 
Olt; vol, II: Ținuturile de pe Murăş; vol, III: Țara 
Hațegului, Zarandul şi M-ții Apuseni), apărute în 
două ediţii, Si el descrie cu predilecție farmecul na- 
turii în ţinuturile pe care le străbate, farmecul pri- 
velistilor şi al așezărilor în genere: „Să deschidem 
o carte mare de tablouri şi frumuseți naturale...“ 
(p. 4).Deşi promite: „Să studiăm firea nobilă şi 
obiceiurile lui străvechi (ale Rominului ardelean), 
să-i admirăm porturile (idem), se 
opreşte mai mult decât la orice, la descrierea 
locurilor, Urmăreşte istoria anumitor localităţi și, 
bun Romiîn, dovedeşte (pentru a cîtea oară) sfrun- 
tatele afirmaţii ale lui R. BERGNER din Sieben- 


birgen Land u. Leute, Călătorul ajuns în oraşe, 


pitoreşti...“ 


face istoriul clădirilor, geografia străzilor, aproape 
în genul unui ghid, Aspectul general al lucrării 
îți aminteşte configuraţia unui baedeker, 

Intirzie uneori asupra portului mai distinct din- 
tr'o anumită regiune (Portul Răşinarilor) ori — de 
mirare — se opreşte asupra aranjamentului odăi- 
lor (p. 42—44), 

De cîte ori un loc își are legenda lui, autorul nu 
se codeste să o dea in-extenso. Munţii, apele sînt 
arătate cu dibăcia unui dascăl corect, într'o carte 
de geografie, 


117 


Inaintea lucrării lui Silvestru Moldovan — în 
afară de cartea d-lui N. Iorga — retipărită azi: 
Neamul romănesc în Ardeal şi Tara ungurească la 
1906, pinä în zilele noastre, la Cunoştinţe folosi- 
toare, pină la Rominia d-lui Simeon Mehedinţi, şi 
recenta Țara noastră a d-lui prof. I, Simionescu, 
nu s'a cercetat vreun ţinut în toată bogata lui va- 
rietate de aspecte pe care le prezintă, în ce are re- 
prezentativ, specific, 

Läsind la o parte lucrările prea cunoscute ale 
d-lor Mehedinţi, Simionescu si, voit uitînd alte lu- 
crări pe care nici nu le cităm aci, dinainte de 
1906, d. prof, N. Iorga, odată cu întreprinderea 
unui voiaj — o adevărată călătorie de studii, în- 
seamănă minuțios, cu vervă și talent incontestabile, 
impresiile, observaţiile, criticile, într'un cuvint, tot 
ce un ochiu atent şi perspicace, ajutat de un grai 
frust şi de cunoștințe îmbelșugate, variate, asupra 
tretutului, conturează, dă expresie unei descrieri 
ample, lapidare, limpezi şi complete aproape, asu- 
pra Rominilor din Ardeal şi Țara ungurească, la 
1906, 

Prospeţimea celor relatate — singură numai ar 
justifica iniţiativa retipăririi acestui voluminos tom, 
Dar cartea are încă nepretuite judecăţi, nepretuite 
amănunte, unele de nimeni de atunci pină astăzi 
intilnite poate, în orice caz, nemärturisite, 

Și azi, ca gi în 1906 — cartea grăește adevăruri 
răspicate, permanent valabile, Osindeste greșeli care 
mai dăinuiesc, inserează scrutări pe care altcineva 
se arată a nu le fi putut executa, 

Grafice sau hărţi care să ne arate de unde și 
pină unde stăpâneşte un anume costum de pildă, 
ori un anumit obicei, nu avem încă, Hărțile pe care 
să citeşti cu uşurinţă şi să exprime viu realitățile 
etnografice, sociale ale Rominilor n'au fost întoc- 
mite încă, Pină atunci, din ceea ce s'a scris, singur 
cercetătorul îşi conturează mintal limite, hărți, E 
o bijbtialä cu folos, dar rămîne o bijbiială, o fa- 
cercare, 

Oprindu-ne, cu prilejul recensiei retipăririi cărții 
d-lui Iorga, ne aducem aminte si de studiile făcute 
de d. Emanoil Bucuţa și cuprinse în volumul Pie- 
tre de vad (1937) la capitolele: La Hufuli (între Su- 
ceava și Ceremuș), p. 23—36 şi Un sat de muscele: 
Stăneştii, Un sat de apă: Văcărenii, Un sat de co- 
lonisti: Cusuiul din vale. 

Cele trei studii din urmă mai putin scrise să 
ilustreze proza suculentă de imagini a autorului, ct 
cuprinzând preocupări de înfățișare a socialului. 

Pentru a vorbi de Neamul rominesc în Ardeal si 
Țara ungurească la 1906, așa cum ar merita, am 


118 


socotit să pomenim lucrările pe care le intregeste 
— ele formînd preajma, luminînd pe cea care le-a 
depășit: cartea pe care o recensăm, 


Intiia oară întîlnim o tablă de materii grăitoare, 
în stare să-ţi limpezească, să-ţi facă clar în minte 
integral, aşezările Transilvaniei. D, Iorga a con- 
ceput scrierea după o tablă de materii asemănă- 
toare unei hărţi, (O tablă de materii care face sim- 
HLS lipsa unei hărți, desemnind ţinuturile Ardea- 
lului, altfel decit pe sectoare administrative, nefi- 
resti, nenaturale, Ținutul Brașovului, Făgărașului, 
Sibiului, Miercurii şi Sebeșului; Ținutul Orăştiei, 
Hațegului, Hunedoarei, Devei; Munţii Apuseni; 
Tara Vinului; Ţinutul Tirnavelor, Bistriţei; Aiudul, 
Turda, Clujul; valea Someşului; Maramureșul cu 
care începe conturul de Nord-Nord Vest al Ar- 
dealului, i 

Sint străbătute Baia, Chioarul, Sălagiul, Sătma- 
rul, Oradea; Prin ţinutul Beiușului, popas la Arad; 
Banatul de sus, de jos, Iată un itinerar, Acesta, 
întreprins la 1906, își găseşte un termen de compa- 
rafie, ori o punere la punct în paginile de înche- 
ere ale cărţii: In părțile liberate la 1923, pagini 
cu care s'a sporit ediţia a Il-a a lucrării, E bine 
aceasta, fiindcă trezeşte şi îndeamnă la îmbună- 
tätiri, la îndreptări, Cu curaj, fără sfială, auto- 
rul conchide în Prefaţă la ediţia a II-a; Am adaus 
pagini, în care se vede cum erau lucrurile a doun 
zi după eliberare, și fricä-mi e că în multe pri- 
vinfi, nu e mult mai bine nici acum, 

Memorialistica de călătorie a domnului N, Ior- 
ga se dovedeşte a fi plină de preocupări, 

Ne dă descrierea oamenilor şi a locurilor, nu 
fără o scrutare critică spornică, Notele de cälä- 
torie deşi predomină, înecate fiind de observaţii 
asupra felului de viață al localnicilor, nu-ți lasă 
impresia de factice, de însemnări care să nu in- 
tereseze, mai deosebit pe cel ce şi le-a scris, Ana- 
lizează cu deamănuntul felul locuinţelor, ispră- 
vile Românilor si pe cele ale Sasilor, ale Secui- 
mei din mijlocul lor. Și în miezul unui tablou din 
natură, virä adesea preocuparea de oameni, de 
îndeletnicirile lor, Ste că mai ușor cetitorul 
prinde faptele, când acestea sînt presărate şi în- 
dulcite de o înfăţişare plăcută, Astfel, profesorul 
Iorga dă o lectură odihnitoare, mustind totuși de 
incursiuni, prin istorie, prin etnografie, 
logie, 

Astfel îţi impäneazä cîteceva din ale trecu- 
tului: 

(E vorba de castelul Bran), „Ajuns iarăși al 
Ungariei, el fu închiriat Sașilor şi dregătorii lor 


socio- 


ridicară de-acum înainte la pasul de trecere al 
mărfurilor dajdea Craiului, de cinci la sută. 

Indată negoful apucă alte drumuri. Branul să- 
răci, apoi se pustii cu totul. Pe cînd Predealul se 
cutremura de graba trenurilor, ierburile crescură 
înalte în jurul puternicului castel, si pacea se făcu 
tot mai deplină în multele lui încăperi joase şi în- 
tunecate”, (p. 26). 

Astfel compară pe Ardelean, cu Moldoveanul, cu 
Basarabeanul, cu Bucovineanul: 

„Poate că mai mult decit siguranța şi vioiciu- 
nea lor, îmi place buna sfialä, înceata cumpănire 
a cuvîntului, care deosebesc pe țăranul moldo- 
vean din România, Bucovina și Basarabia. Dar e 
drept că acela nu e în stare, așa cum a fost cres- 
cut de timpuri, să facă astfel de gospodării pre- 
cum sînt si acestea (cele din Beclean, Huta, dia 
împrejurimile Făgăraşului), și să meargă în Ame- 
rica, — precum face aicea atîfia din toate satele 
— pentru ca să aducă la întors sutele de florini 
de care simte nevoie“, (p. 48), 

lată firea Rominului din părțile Făgărașului: 

„Prin aceste părți pînă la sfirșit, țărănimea ur- 
măreşte banul şi-l smulge dela orisicine cu oricite 
jertfe. Sunt în Făgăraş (la 1906), vreo patru avo- 
cafi romini și un evreu, care o duc toţi bine în- 
tr'un ținut unde cei mai mulți săteni cheltuiesc 
mai curînd cu avocatul, ceea ce n'ar dărui de bună 
voe fratelui cu care nu se poate înțelege. Aud că 
la Tribunalul din Braşov, 'şeptezeci la sută dintre 
pricini vin de aice, din această răsboinică și cer- 
bicoasă și lacomă țară a Oltului. Singurul birtas 
romin al Făgărașului, un fiu de țăran din Galaţi, 
întrece în prețuri chiar si pe colegii săi evrei. Dar 
fără îndoială că aceste apucături ajută foarte mult 
înaintarea materială a unui neam, si de aici, dacă 
sufletul nu se usucă prea mult, pot ieşi în viitor 
şi alte însușiri, mai simpatice“. (p. 50). 

Ajuns în Sercäiti, nu se sfieşte să-i spună sat 
sărac şi leneș (p. 53), 

Vechile ctitorii sînt şi ele vizitate, locurile lup- 
telor ce-au fost prilej deasemenea de popas re- 
culegător. 

Admirabile pagini de descrieri istorice, geogra- 
fice, etnografice, înseamnă p. 61—62, p. 66, 

Pretutindeni constatări de ordin social (p. 78— 
79), îndeletniciri: 

wmmerqu mulți Saşi,... Dar ei s'au stins pe încetul, 
s'au dus, ori „s'au dat de partea noastră“, cum do- 
vedesc şi ochii albaştri, blinzi si cîrlionții bälani 
ai altora dintre copii. Astăzi în casele cu obloane 
verzi sînt numai Romini, ingrijindu-si livezi si să- 


pind milioanele de castraveți, din vinzarea cărora 
mai ales se fine viața satului“, (p. 81). 

Arată întemeiatele aşezări rominesti, umbrește 
aşezările neprimitoare, reci, ale Saşilor (aceasta 
ori de câte ori are ocazia), 

De ce Rominul își lasă casa şi pleacă peste 
ocean, în America? Motivele sînt bine înşirate: 

„Înmulțirea (oamenilor) se face chiar atit de 
repede, încît mulți nu se pot hrăni aşa de bine, 
cum erau deprinsi și astfel ei pleacă peste multe 
mări şi țări, spre Apus, atrași de magnetul depăr- 
tat al Americii bogate. Gospodarii se întorc după 
patru-cinci ani, aducîndu-și agonisita; uneori ei 
rămîn, dar se întâmplă să şi plece îndărăt spre 
fermul cistigului imbielsugat, şi chiar să-și ia cu 
sine nevestele şi copiii“. (p. 112), 

Aşa sînt oamenii din Cunta, cînd îi arăţi fără 
înconjur, fără sfialä: 

..,Casele arată şi aici foarte bune, dar locuitorii 
sint în bună parte urifi, cu niște fefe mari um: 
Hate, străpunse de ochi mici si împodobite cu mus- 
täfi subțiri, rare; nici femeile, care poartă sort 
în față, catrință în dos, și pe cap un mare ster- 
gar învirtit peste modilci de păr fals, n'au niciun 
fel de frumuseță. Incepind dela preot si mintuind 
cu cel din urmă „nărod“, oamenii sînt nespus de 
încetinei si de puțin aplecaţi spre îndatorire“, (p.114), 

Intr'o parte, autorul se oprește chemat de amin- 
tiri istorice, într'alta îndemnat de frumuseţea lo- 
curilor, aiurea întîrzie, ascultind vorba cuminte 
a Romînului, 

Fapte de cultură, înfățișarea exterioară a oa- 
menilor, portul lor, siabiliri de date, explicäri de 
nume de localități, preocupare de graiul cutărei 
şi cutărei regiuni, — sînt prizărite ici şi colo. 

Impresiunile nu obosesc, ci fericit impodobesc, 
condimentează, Ele completează cele ce se în- 
seamnă spre cunoaştere, printr'un fel plăcut, cald, 
apropiat, făcind chiar lucrurile aride, asimilabile 
pe nesimţite, 

Pentru rele: dojană şi optimism bun pentru în- 
dreptare. Cele bune arătate cumpătat, Și de-ar 
fi să întîrziem puţin asupra procedeelor stilis- 
tice, asupra limbei întrebuințate, iarăşi exemple 
abundente ar putea sta mărturie de dibăcia aleasă 
în scris a autorului, 

Cînd şăgalnic şi romanţios, cînd aspru si pie- 
tros, cînd lapidar şi viu, stilul e adecvat după 
cele ce se spun. Sfätos şi limpede; colorat, plas- 
tic — sînt calificativele care convin mai ales aces- 
tei retipăriri a domnului N. Iorga. 


Ştefan Popescu 


119 


1) VINTILA MIHĂILESCU, RADU VULPE, 
SABIN MANUILA și AL. P. ARBORE: La 
Dobroudja (Academie Roumaine. Connaissance de 
la terre et de la pensée roumaines, IV, Bucureşti, 
1938). 

2) RADU VULPE, SIMION MEHEDINŢI, 
SABIN MANUILA şi alţii: Analele Dobrogei. 
(Anul XIX, Vol. I si II, Cernăuţi, 1938. Institutul 
de Arte Grafice „Glasul Bucovinei“). 


Cu împlinirea celor douăzeci şi cinci de ani de 
stăpânire românească în Cadrilater, o întâie etapă 
de străduință pentru consolidarea graniței dinspre 
Bulgaria, am căutat să ne întoarcem spre trecutul 
sbuciumat 'al întregii Dobroge, care adăpostește 
cele mai vii urme de zămislire şi vieatä a stră- 
moşilor îndepărtați. 

Redobândirea Dobrogei în 1913, n'a fost, din 
acest motiv, numai un act de ordin politico-eco- 
nomic. Nu, El a fost un act care pornea dintr'o 
mândrie pentru trecut, Acum, evident, Dobrogea pe 
lângă importanţa sa strategică reprezintă un teri- 
toriu, care, cu toate neajunsurile sale, dă posibili- 
tatea unei valorificări optime a celorlalte provincii, 

Studiile scrise cu acest prilej, se împart net în 
două categorii: acele care ne vorbesc de trecutul 
şi vieaţa scursă a Dobrogei şi acele care relevă în- 
semnătatea covârșitoare a ei, pentru celelalte pro- 
vincii românești, 

Prin ziare, reviste locale dobrogene, au fost nu- 
meroase articole scrise, Remarcăm însă studii ma- 
sive, cu informaţii până la zi, ca acelea publicate 
în volumul „La Dobroudja” şi cele două volume 
„Analele Dobrogei“, asupra cărora ne vom opri 
îndeosebi, 

La „Dobroudja“, numără 697 pagini, 16 planse 
(insula şerpilor, pescarii de pe Dunăre, portul 
Constanţa, Institutul hidrobiologic dela Mamaia, 
Cusuiul din Vale, un sat de colonişti Timoceni în 
Cadrilater, etc.), cuprinzând patru studii: Consi- 
dérations géographiques (34 p.), de Vintilă Mihäi- 
lescu; Histoire ancienne de la Dobroudja (411 p.), 
de Radu Vulpe; La population de la Dobroudja 
(155 p.), de Sabin Manuila; La culture roumaine 
en Dobrodja (70 p.), de Al. P. Arbore, 

Primele două studii, cuprind planșe, hărţi. In 
al d-lui Mihăilescu, o hartă prezintă Dobrogea ca 
un ţinut natural, înconjurată de depresiuni; alta 
ca un „carrefour'” geologic şi morfologic; în fine, 
altele vorbesc de climat şi vegetaţie, drumuri car- 
patice, coboritoare spre Dobrogea. Bogăția hărți- 
lor şi planşelor din studiul d-lui Radu Vulpe, este 


120 


de nespus. Vom aminti câteva, dar ar fi mai bine 
a ni se asculta îndemnul pe care-l facem de a fi 
examinate. lată, anume: a) hărți: valurile romane 
ale Dobrogei; Dobrogea în epoca romană; 
b) planse: cu Dobrogea preclasică, elenicä, getä şi 
tracă, crestinä-anticä, 

Cum studiile din analele Dobrogei tratează cam 
aceleași probleme, chiar autorii sunt aceiaşi, (d-l 
Vulpe semnează şi aci), vom enumera câteva, care 
ni s'au părut că se opresc la chestiuni de ordin 
mai general, Iatä-le: Deliormanul. — O verigă în- 
tre Carpați şi țărmul Mării Negre (16 p. în extras), 
de Simion Mehedinţi; Dobrogea bizantină (10 p. 
în exiras), de N. Bănescu; Populaţia Cadrilateru- 
lui (16 p. în extras), de C. Brătescu; Densitatea 
populației în Cadrilater (25 p. în extras), de Iliescu 
Dan; Recuperarea Cadrilaterului (22 p. în extras), 
de Ion I. Nistor, etc. Toate acestea sunt publicate 
în volumul II. Cele din volumul I, sunt de pură 
specialitate, (Voiteşti, P. L: 1. Evoluţia geologică 
a Cadrilaterului; 2. Hidrologia subterană a Do- 
brogei prebalcanice; Popescu S. loan; Cutremurele 
de pământ din Dobrogea, ş. a.). 

Profesorul S, Mehedinţi, în studiul citat, ne pre- 
zintă Dobrogea ca având o legătură strânsă cu pă- 
mântul si interesele româneşti. Faţă de penin- 
sula Balcanică, ea rămâne laterală, căci este orien- 
tată spre Mediterană, iar pentru noi frontală, un 
Vorland al regatului carpatin. Numai aşa se ex- 
plică orientarea spre Dobrogea, a celor dintâi 
stăpânitori. De asemeni, Vintilă Mihăilescu, pre- 
zintă o Dobroge încă neunitară, din cauza unei 
porţiuni de teren rămasă Bulgariei, mărginită de 
valea Provadiei bulgărești. 

Dacă înfățișarea geografică şi geopolitică a Do- 
brogei este susţinută de puternice argumente, (ci- 
titorul le poate găsi pe unele şi în altă parte, ca 
de pildă, în „La péninsule balkanique“ a lui 
Cvijic sau „Peuples et nations des Balkans“, a lui 
Jaques Ancel), partea cealaltă, care priveşte tre- 
cutul vechei Dobroge, rămâne monumentală. Au- 
torul, Radu Vulpe, în cele câteva sute de pagini, 
ne pune în curent cu rezultatul investigaţiilor până 
în 1937. Dealtfel hărţile, de care am amintit, spun 
ele mult mai mult, decât orice comentar. Pentru 
cultura românească, studiul acesta rămâne o achi- 
ziţie din cele mai valoroase, iar înrâurirea asupra 
chipului de a fi judecată Dobrogea de către 
străini, nu va întârzia să ne aducă decât întârziate 
foloase, 

Nu cu mai putin obiectivism înfățișează d-l Ma- 
nuila și C. Brătescu populaţia Dobrogei, inclusiv 


Cadrilaterul, sau Dan Iliescu, densitatea populaţiei 
din Cadrilater, 

După recensământul din 1930, Dobrogea are 
815,475 locuitori, pe o suprafață de 23,262 km’, 
ceea ce corespunde la o densitate de 35,1 locui- 
tori pe km?, Pe judeţe, densitatea se prezintă ast- 
fel: 37 (Caliacra), 65,5 (Durostor), 36,2 (Con- 
stanta), 21,3 (Tulcea). 

Ţinând seama că densitatea în România este, 
după acelaşi recensământ de 61,1, putem observa 
că Dobrogea oferă încă destule posibilități pentru 
continuarea operei de colonizare, 

In sfârşit, menţionăm şi contribuţia documentată 
despre cultura românească din Dobrogea, a d-lui 
AL P, Arbore. Este un inventar de fapte şi rela- 
tări foarte preţioase, sprijinite pe o bibliografie 
bogată, 

S'a spus mult despre Dobrogea, cu prilejul săr- 
bătoririi unui sfert de secol de stăpânire româ- 
nească în Cadrilater, Nu poate fi vorba însă de 
epuizarea mărturiilor preţioase. Cuijic, de pildă, 
are o hartă etnografică, care nu arată decât Turci 
în Dobrogea; la 1878, la Congresul dela Berlin, 
s'au folosit hărtie lui Kieperst, care de asemeni 
nu arată element bulgăresc acolo, Nici mărturii 
bulgare nu lipsesc 1), Este adevărat că şi aşa stu- 
diile rămân chiar prea desvoltate, dar, o privire 
sub acest aspect al imigrärii bulgare, nu este de- 
loc lipsită de interes, Bulgarii ştiu bine ce însem- 
nează o discuţie pe această temă: nu numai Valea 
Timocului şi malul Dunării, dar întreaga Bulga- 
rie de nord, era pe la jumătatea secolului tre- 
cut locuită aproape exclusiv de Români, Ne-o 
spune Bălcescu, alți călători străini sau oameni 
de ştiinţă, 

Asa dar, concluzia studiilor ar fi aceasta: o Do- 
brose românească liberă, ruptă de un ţinut tot 
românesc nord balcanic, din care se mai păstrează 
doar Valea Timocului şi malul Dunării, asupra că- 
rora cotropirea bulgară va veni în curând, dacă 
Românii vor fi tot așa de indiferenți pentru locuri 
şi oameni ce le vorbesc de glorii străbune, 

Florea Florescu 


GEORGE MOROIANU: Chipuri din Săcele, 
Bucureşti, 1938. Fund, „Principele Carol”, Car- 
tea Satului, 


Volumul d-lui Moroianu, editat de către Fun- 
dalia Culturală „Principele Carol”, în colecţia 


„Cartea Satului”, nu este o scriere propriu zis li- 
terară, 

Exceptând forma expunerii şi scopul urmărit, 
„Chipuri din Săcele", rămâne întâiu de toate, un 
foarte important document istoric şi social, lată 
pentru ce am găsit cu cale să ne oprim puţin, în 
cadrele acestei reviste şi asupra cărţii lui Moro- 
ianu, 

Problema istorică o constitue originea Români- 
lor din Săcele, cunoscuta comună din jurul Bra- 
şovului, Aceşti „Săceleni", după toate probabili- 
tätile, sunt români-macedoneni, stabiliţi pe vremuri 
aici şi care, prin structura lor fizică şi psihologică, 
păstrează încă o particularitate „sui generis“, în 
marea massă a românismului, 

Să ne oprim însă asupra laturii sociale a proble- 
mei, care ne interesează pe noi, Românii säceleni 
sunt țărani înstăriți, Cei mai multi sunt proprietari 
de oi, Prin aceste părți, mai ales pe vremuri, oie- 
ritul se practica pe o scară foarte întinsă, astfel 
că Säcelenii au devenit cei mai avuti oieri ai Ţării 
Românești, Turmele Săcelenilor colindau Ardealul 
şi Muntenia, până 'n bălțile Dunării şi până în 
sudul şi răsăritul Basarabiei, Săcelenii dispuneau 
de câte 800,000 şi mai bine de oi, În afară de aces- 
tea, unul din ei, ajunsese să aibă şi o herghelie de 
vreo 800 cai, 

Din mari proprietari de oi, Săcelenii au ajuns 
de grabă şi mari comercianţi, Satele locuite de 
aceşti români şi satele din imediata lor apropiere, 
desfăceau produsele lor pe o rază mare, care cu- 
prindea Tara Românească, 

Produsele fiind derivatele laptelui, ale cărnii şi 
lânei, comerțul acesta a primit un caracter origi- 
nal şi mai ales românesc, 

Pentru a corespunde cerințelor, Săcelenii au în- 
fiinţat întâiu, atât în Satul-Lung cât şi pe lângă 
Dârste, mai multe zahlrande, unde, în fiecare 
toamnă, se tăiau peste 30—40,000 de oi „botoaşe“, 
(bătrâne), îngrăşate bine, Carnea acestor oi se săra 
şi se aşeza în zäcätori speciale, constituind una 
din cele mai însemnate provizii de iarnă, atât pen- 
tru Săceleni, cât şi pentru cumpărători, Seul şi oa- 
sele le vindeau fabricantilor de săpun si de lumâ- 
nări, din Braşov, din Bucureşti şi de pe aiurea. 

Un alt produs, foarte însemnat, era renumitul 
cașcaval de Săcele, apreciat mult, atât la Bucu- 
reşti şi centrele mai mari ale Munteniei, cât şi în 
Moldova, Acest caşcaval se fabrica după o metodă 
proprie, pe care au fnvätat-o Săcelenii singuri, 

Lâna, era articolul care, împreună cu ,mitele”, 


1) Vezi, de pildă Dr. Miletici: Sforofo baälgarsco noselen'e servoistana Bălgaria, Sofia, 1902 şi St. Romanski: 


Carte ethnographique de la Nouvellé Dobroudja Sotia, 


121 


luan drumul până în Macedonia, alimentarea fa- 
bricării covoarelor dintrlo bună parte a Peninsulei 
Balcanica, făcându-se astfel, de către aceşti negus- 
tori români, din ţinutul Braşovului, 

Negotul care, după cum se vede, era practicat 
în mare, a făcut ca locuitorii acestor ținuturi, din 
sud-estul Ardealului să ajungă la o foarte bună 
stare materială. Fiecare țăran îşi găsea rostul în 
această mare mişcare a desfacerii produselor, pro- 
venite din oierit, unde se simțea nevoia de oameni 
cât mai mulți. Datorită stării materiale, atât de 
înfloritoare, este uşor de înțeles cum Săcelele au 
fost un ţinut în care civilizaţia trebuia să pătrundă 
mai repede. Astfel, bunăoară, încă de acum vreo 
15 ani, prin aceste sate, a fost introdusă lumina 
electrică, ea fiind instalată într'o mulțime de gos- 
podării particulare, în torcătoriile de lână, în şcoli 
şi biserici, 

Iubitori de învățătură, Săcelenii au înființat şi 
susținut, pe lângă şcolile de Stat şi şcoli proprii 
confesionale, la care își trimeteau copiii. Dintre 
Săceleni, s'au ridicat o mulțime de personalități. 
Se spune că însuși Mitropolitul Stamate ar fi fost 
din Săcele. De asemenea, săcelean a fost şi epis- 
copul Caransebeşului, Nicolae Popea și multe alte 
personalități, printre care unele în vieaţă. 

Alături de bărbaţi, a căror ocupatiune de cäpe- 
tenie era comerţul, firesc a fost ca şi femeile să-şi 
caute rosturi în ocupații asemănătoare, Intr'ade- 
văr, femeile vedem că dau ajutor bărbaţilor în ale 
negotului, sau cele mai multe creiază singure ur 
mestesug şi un comerț al produselor gospodărești, 
începând cu fabricarea pânzeturilor, dela lucrătu- 
rile mai simple până la broderiile englezeşti. Multe 
din aceste gospodine şi-au desăvârșit meșteșugul 
prin propria lor știință, ca şi bărbaţii, 

Un fapt firesc si faorte caracteristic la aceşti ne 
gutätori, este acela că, la fel cu ceilalți români, e: 
nu încep si nici nu sfârșesc un lucru fără semnul 
crucii, sau rostirea unei rugăciuni. Există aici o 
latură a problemei care se evidenţiază perfect va 
labilä pentru firea Românului, aceeaşi, chiar si 
pentru cazurile în care țăranul român s'ar îndelet- 
nici cu altceva, decât am pomenit, 

Împrejurările descrise în această privinţă, de că; 
tre d-| Moroianu, anticipează asupra psihologiei 
unei eventuale clase burgheze, care s'ar ridica din 
țărănime, 

Traditionalisti prin excelență, Săcelenii sunt 
buni păstrători ai datinelor străvechi. Sunt mân- 
dri de portul lor original, din care se evidențiază 
acele haine şnuruite si înstelate cu fir de aur, care 
amintesc de hainele din vremuri vechi, pe care le 


122 


purtau împărații si împărătesele din Bizanț, Prăz- 
nuesc si păzesc cu sfințenie toate särbätorile, toate 
rânduielile prescrise de legea noastră. Fetele sunt 
crescute si păzite cu cea mai mare sinceritate, 
fapt care, iarăşi aminteşte de obiceiurile celorlalți 
români din Peninsula Balcanică, 

De asemenea, fenomenul lincvistic, cu toate for: 
mele şi mai ales cu toate particularitățile lui, — 
pe care le întâlnim, atât la eroii din frumoasele 
povestiri, cât si din gura autorului, care colindă 
cu vremurile, alături de aceşti oameni cu care a 
crescut, prin „Pădurile Saşilor", prin Secuime si 
prin celelalte locuri ale copilăriei, — fenomenul 
acesta lincvistic, este o altă mărturie a traditiona- 
lismului săcelean. Întâlnim prin aceste locuri cu- 
vinte care lipsesc în alte ţinuturi. Și, din acest 
punct de vedere, ţinem să remarcăm identitatea 
lor cu unele forme lincvistice din Banat, păstrate 
si introduse desigur, de alt grup de Macedoneni, 
care va fi emigrat pe vremuri printre bänätenii de 
baştină. 

Pentru un eventual studiu, cu privire la Românii 
din Peninsula Balcanică, emigraţi, după cum soco- 
teste N. Densuşianu, prin părţile româneşti din 
stânga Dunării, din cauza unor persecuții politice 
din veacul al XVI-lea, studiu care se impune cu o 
vădită necesitate, — cartea d-lui Moroianu rămâne 
îndreptarul de căpetenie, Căci prin sinceritatea 
descrierii faptelor şi lucrurilor trăite de autor, 
cartea constitue un foarte însemnat material psi- 
hologic, etnografic si lingvistic, Iar prin datele pre- 
cise pe care autorul a ştiut să ļe strecoare printre 
rândurile povestirilor, ea mai completează şi do- 
cumentul istoric, de cele mai multe ori rece şi 
inegal. 


I, Jura 


IOAN IAVORSCHI: Colonizarea în România, 
(Teză de doctorat în ştiinţele economice. laşi, 1937, 
Institutul de Arte Grafice „Brawo'). 


Colonizarea este o măsură de politică agrară, 
care poate fi una din soluţiile problemei agrare, 
In plus, prin ea se rezolvă problemele de ordin 
tehnic, economic sau social, Pentru noi rămâne 
de actualitate, „Naţionalizarea din punct de ve- 
dere etnic a solului rural, prin creeare de cen- 
tre românești, în regiunile insträinate de fos- 
tele State cotropitoare, consolidarea frontierelor 
prin alcătuirea unui adevărat cordon de pază în 
zonele unde elementul bästinas national este în 
minoritate, repatrierea Românilor de peste ho- 
tare si colonizarea lor pe teritoriul țării şi o sumă 


de alte probleme, menţin caracterul de actuali- 
tate al operaţiilor de colonizare”, 

Despärtitä în capitole, cartea aceasta continuă 
a fi clară, destul de informată. I s'ar putea imputa 
autorului trecerea peste amănunte sau graba dela 
unele capitole, Aceasta, rămâne însă pe seama 
viitoarelor monografii. Pentru a ne da seama de 
planul urmat de autor, pe care-l găsim bun, red anm 
titlul capitolelor şi a câtorva subcapitole (în pa- 
rantezä): Cap, I; Istoricul colonizărilor în. Româ- 
nia (I. Colonizarea în Principatele Române; II. Po- 
litica colonizărilor în provinciile românești de sub 
dominatiuni străine; Cap. IL. Încercări de a solu- 
iona problema agrară prin organizarea colonizării 
interne. (I. Colonizarea prin acţiune directă a 
Statului; II. Casa Rurală); Cap. III. Colonizarea 
în cadrul legilor de reformă agrară; Cap. IV. Or- 
ganizarea actuală a colonizării, (Principiile legii 
colonizării din 1930, condiţiile impuse colonisti- 
lor etc.); Cap. V. Tehnica şi finanțarea operafiu- 
nilor de colonizare; Cap. VI. Aspectele actuale ale 
problemei colonizării. (I. Naţionalizarea pămân- 
tului rural; II. Consolidarea frontierelor; III. Pro- 
blema Românilor de peste hotare); Cap. VII. In- 
drumarea în viitor a operei de colonizare. 

Mişcarea de populaţie dintr'o regiune în alta, 
se observă de timpuriu la noi. Ea era provocată, fie 
de o densitate, fie din anumite nevoi tactice sau 
strategice, Autorul surprinde o adevărată politică 
de Stat la Domnitorii moldoveni. Sloboziile sunt 
sate noi create, cu anumite privilegii, Numărul 
lor este foarte mare. Colonizările erau făcute cu 
Români sau alte naţionalităţi, cum de altfel s'a în- 
tâmplat până în timpurile moderne. Abia la 1866 
un articol din Constituţie împiedică colonizări cu 
populaţie de gintä străină, Raporturile dintre bo- 
ieri și colonişti se stabileau prin hrisoave. Când 
asupririle deveneau mari, se refugiau. Și toate 
străduinţele de a-i readuce, se soldau cu prea pu- 
fine rezultate, 

Sunt interesante sträduintele lui Constantin Ra- 
coviţă, pentru cei plecaţi „băjenari“, 

Capitolul se încheie cu o bună sinteză a stu- 
diilor de până acum, cu privire la politica de colo- 
nizare în provinciile românești de sub dominafiuni 
străine, (Transilvania, Basarabia, Dobrogea), 

Epoca de după înscăunarea lui Cuza este preo- 
cupată, la început vag şi neprecis, de colonizarea 
internă. Autorul aminteşte de legea din 1864, care 
definitivează posesiunea cläcasilor, curmând con- 
flictul între săteni și proprietari, subliniază o cir- 


culară din 1876, care cuprinde adevărate norme 
de colonizare, aplicată ceva mai târziu. Comu- 
nele noui înfiinţate, cu insuräfei, cărora nu li se 
putea da pământ pe moșiile unde locuiseră, vor fi 
„de preferință pe moşiile de câmp, pe proprietă- 
file Statului, care sunt mai putin populate“. 

Dar şi legea din 1878, cu modificările ulterioare, 
până la cea din 1881, n'a avut rezultate mulțumi- 
toare, după părerea specialiştilor, astfel că în 
1907, erau deposedati de loturi, 17%, 

Colonizarea Dobrogei vechi, a fost o încercare 
grea, cu nespuse dificultăţi de ordin tehnic. Ju- 
decată după opinia contemporanilor, n'a reuşit. 
Privită însă astăzi regiunea, făcând abstracţie de 
greşelile săvârşite în timp, putem afirma contra- 
riul. 

Suntem de acord cu autorul, că experiența cu 
Dobrogea-Veche nu ne-a învățat nimic pentru Do- 
brogea-Nouă. 

Este interesantă acea Casă Rurală, din 1908, 
care, pe de o parte urmărea o trecere normală 
în mâinile ţăranilor a moșiilor particulare, iar pe 
de alta, să asigure o cultură bună a pământurilor, 

In capitolul III, se amintesc proiecte și tendinţe 
în materie de colonizare, în cadrul legilor de re- 
formă agrară. Aci putem urmări întâile colonizări 
din Dobrogea, timpul când li se permite Români- 
lor de peste hotare să intre în țară etc. 

Destul de detailat, în capitolul următor 
examinată colonizarea, mod, efecte etc. 

Colonizarea are un caracter intern, foarte pro- 


este 


nunțat, după cum reiese din acest tabel, care redă 
situația până la 15 Noemvrie 1933, (p. 100): 


Locul de origine al coloniştilor coloniştilor 
(1) (2) 
Interiorul ţării ....,............ 22.105 
Macedonia şi Peninsula Balcanică ....... 5.533 
Banatul jugoslav şi Ungaria .......... 2.151 
Total 31.189 


Nr. coloniştilor 


1936 Total 

Locul de origină | 1933 | 1034 | 1935 [a Ian— | pe 
15 Aug.) |regiunie 

a) 2) | 8) | (4 (5) (6) 
Vechiul Regat . . . . | 1.479| 1.786| 709 812 4.186 
Provinciile alipite . .| 351| 539| 302 158 1.349 
Macedonia ...... 866| 179 84 62 1.191 
Banat ........ 35 14 6 16 13 
Total. . „| 2.151 | 2517| 1.101 1.048 |” 7.399 


Acest caracter de colonizare internä, nu se 
schimbä nici pe intervalul 1933, 15 August 1936: 

Adicä, din 7.399 de colonisti din intervalul 
933—936, 6.135 sunt din interiorul țării si numai 
1.264, aduși de peste hotare, ceea ce înseamnă că 
pe ambele perioade de colonizare, situaţia este 
aceasta: din un total de coloniști de 38.588, din in- 
teriorul ţării sunt 28.840, iar Români de peste 
hotare 9.748, 

Autorul, cu drept cuvânt, militează pentru o in- 
tensificare a colonizării Românilor de peste hotare. 

Dacă situaţia este aceasta, un număr infim de 
Români de peste hotare, faţă de cei din interior, 
rămâne de văzut de ce se ştie şi se vorbeşte de o 
„Dobroge'” a Macedoromânilor sau a Românilor 
de peste hotare, 

Ar fi interesant de stăruit si asupra altor ca- 
pitole și subcapitole, dar factura unei recenzii ar 
fi depăşită, 

Drept încheiere, subliniem că în teza Coloniza- 
rea în România, autorul a reușit nu numai să adune 
o bogăţie de date, dar să le și clasifice şi judece 
fără patimă, chiar cu multă moderatiune, 


Florea Florescu. 


DR. V. GOMOIU et DR. AL. RAICOVICEANU: 
Histoire du folklore médical en Roumanie (biblio- 
graphie), Braila, 1938. 


Minutioasa bibliografie prezentatä în ultimele 
46 pagini ale volumului, reprezintä, färä nicio în- 
doialä, izvorul la care se vor informa toti cei ce 
vor porni pe drumul folklorului medical român. 
Sistematizarea bibliografiei este făcută pe ani și 
începând cu 1640, sunt citate după ordinea alfa- 
betică a autorilor, toate lucrările si publicatiunile 
cuprinzând folklor românesc, sau care sunt în le- 
gătură cu această problemă, 

In prima parte a lucrării, Histoire du folklore 
médical en Roumanie, autorii schiţează o serie de 
probleme ce privesc folklorul medical: originea 
folklorului medical, factorii care au determinat 
naşterea medicinii, naşterea cultului și influența 
lui asupra medicinii, etc, 

In ceea ce priveşte orignea medicinii, d-nii d-ri 
Gomoiu și Raicoviceanu, sunt de părere că ea tre- 
bueste căutată în instinct; aşa cum pisica ştie să-şi 
aleagă ierburile necesare vindecării, puiul să caute 
calciul atunci când îi lipseşte, ibisul să-și adminis- 
treze un lavement, etc., desigur că şi omul, prin in- 
stinct, a căutat ce-i este prielnic şi s'a ferit de ceea 
ce îi dăuna, Factorului primordial — instinct — i 


124 


s'au adăugat alţi factori, specifici spefei umane şi, 
în sânul spetei, factorii specifici rasei şi chiar in- 
dividului; datorită acestor factori experienţa dic- 
tată de instinct a fost controlată şi perpetuatä, 

Hazardului i se atribue o contribuţie largă în 
stabilirea diferitelor medicaţiuni, 

Acest folklor, pe bază de instinct, care uzitează 
cunoștințe de istorie naturală şi diferite operaţiuni 
medico-chirurgicale, constitue folklorul concret. 

Alături de folklorul concret, apare — odată cu 
naşterea sentimentului religios — folklorul cu- 
prinzând formule magice sau mistice în scop de 
vindecare si care, constitue folklorul abstract; 
folklorul abstract alături de folklorul concret dă 
o medicaţiune compusă: folklorul mixt. 

Studiul folklorului medical ar avea de scop să 
descopere folklorul concret, care ar putea fi in- 
trodus în medicina științifică, 

In privinţa natfionalitätii folklorului medical, 
d-nii d-ri Gomoiu si Raicoviceanu, sunt de pärere 
că nu se poate vorbi despre un folklor medical na- 
fional și aceasta pentru motivele: 

a) Omul primitiv nu a constituit un popor; 

b) Mutările de populaţie au dus la amestecul 
folklorului medical; 

c) Chiar atunci când este vorba de elemente na- 
turale proprii unei regiuni, nu știm dacă populaţia 
acelei regiuni a descoperit efectul terapeutic al 
acelui element, sau dacă descoperirea se datorește 
unei populafiuni imigrate, Și pentrucă este vorba 
de elemente (floră, minerale, etc.), care pot fi 
proprii unei regiuni, autorii găsesc că este mai 
nimerit să se întrebuinteze termenul de folklor re- 
gional, 


Mai semnalăm trecerea în revistă a naşterii cul- 
tului pentru elementele naturii şi naşterea credin- 
tel unei singure Divinitäfi, prin care s'a născut 
apoi folklorul abstract. 

Dacă în această primă parte a lucrării sunt ipo- 
teze ce pot fi discutate, fără îndoială că partea 
bibliografică reprezintă o valoare de netăgăduit 
şi naşte speranța că munca d-lor d-ri Gomoiu si 
Raicoviceanu, va fi gratificată prin lucrări pe care 
bogăția izvoarelor prezentate le facilitează. 

Petre Bartoş 


ÇONST. BRAILOIU: Nunta la Feleag Societa- 
tea compozitorilor români. Publicațiile arhivei de 
folklore, X. Bucureşti, 1938, în 4°, 11 p. 


Printre ultimele publicații ale Arhivei de fol- 
klore a Societății compozitorilor români, este şi 


studiul d-lui prof, Const. Brăiloiu: Nunfa la Fe- 
leag. 


Se deschide la Târgul Mosilor, în Mai 1929, un 
teatru popular, 

In urma invitatiei adresate tuturor judeţelor de 
către primarul Capitalei (pe atunci d-l Dem, Do- 
brescu), puţini răspund la chemare, Printre cei 
puţini, preotul Nicoară, din Feleag-Odorhei, a so- 
sit cu un grup de săteni, pregătiţi să închipuie 
alaiul de nuntă, așa cum se obisnuieste în co- 
muna lor, 

Ceata pärintelui Nicoară creşte cu oamenii si 
femeile din Feleag — aflați în Bucureşti, în ser- 
viciu pe la feluriti stăpâni, la felurite treburi. Fe- 
meile servitoare, bărbații îngrijitori, portari sau 
salahori, Prietenii celor sosiți proaspăt din Feleag 
se adaugă cetei ca instrumentiști ori cântăreți. 

Spectacolul Nunții din Feleag l-au jucat atunci 
mai multe zile în sir, de câteva ori pe zi. 

Cei cu serviciu în oraş veneau numai la repre- 
zentatiile de seara. 


Lumea celor veniţi dela ţară la Bucureşti, după 
muncă, îşi are vieafa ei aparte, în mijlocul oräse- 
nilor, Grupurile de săteni se adună în zilele de 
sărbătoare şi duminecile, pe regiuni ori, chiar pe 
sate. Astfel îşi împărtăşesc vestile aflate prin scri- 
sori dela cei din sat, ştiind până la urmă toți, 
toate câte s'au mai întâmplat pe-acasă. Işi dea- 
pănă amintiri, evocă vreun eveniment, vorbesc de 
pământ și de bucate, ba mai încins şi câte un joc 
ca pe la ei, fără să uite cântările şi strigäturile 
potrivite. 

Fiecare regiune își continuă în felul acesta, la 
Bucureşti, traiul ei specific, 

Se întruneşte astfel în Capitală, prin grupele de 
populaţie sătească, venite după câstig, tot ceea ce 
România cuprinde în sânul ei ca obiceiuri, ca ex- 
presie de artă. Tara trimite din toate colţurile ei, 
la Bucureşti, ca spitele spre osie, ţărani cu portul 
lor, cu limba, cu obiceiurile lor, 

In fiecare din volumele Sociologiei româneşti, pe 
1938, a fost un reportaj despre unele grupuri de 
săteni veniţi în Bucureşti, după muncă (Bivolari 
basarabeni la Bucureşti, Nisiparii basarabeni dela 
Dudeşti-Pulberărie, Zidari teleormăneni la Bucu- 
reşti). Cum Odorheenii dela Bucureşti, încheindu-se 
în ceata preotului Nicoară din Feleag au cântat, 
au jucat si au strigat ca la o nuntă adevărată la ei 
în sat, tot aşa Basarabenii, bivolari şi nisipari ori 
zidarii teleormăneni înfiripă — găsindu-se la- 


olaltă — duminecile si sărbătorile — jocuri şi cân- 
tece de pe la ei. Cercetându-se manifestările aces- 
tea, ar fi iarăşi bună roadă pentru cunoaşterea 
realităţilor românești, 


D-l prof. Const, Brăiloiu, cu prilejul acelor 
spectacole, închipuind nunta la Feleag, notează 
cu rigurozitatea competentului câteva observaţii. 
Descrie portul mirelui, al miresei, al nuntasilor, ur- 
măreşte apoi desfăşurarea ceremoniei, slujindu-se 
de versurile ce se cântă în anumite momente, (Me- 
lodiile părților din ceremonial sunt date în notare 
muzicală, ca anexe ale studiului). Fiecare act ce 
se săvârşeşte este descris si însoţit de textul si de 
cântarea lui, 

Iată cum se săvârşeşte nunta la Feleag: 

Mirele şi ai săi, cu lăutarul care cântă fecio- 
reste, se duc la mireasă să o ia. 

Ajunşi, încep „colocăriile”, până ce apare mi- 
reasa. 

Despärtirea miresei de pärinti e prilej ca fetele 
sä cânte cântecul miresei. 

În drum spre casa mirelui, alaiul cântă şi spune 
strigături, în vreme ce lăutarul cânta fără încetare 
fecioreste. 

După întoarcerea dela biserică, masa mare, 
„Vornicul” mesei  pofteşte lumea la rugăciune, 
după care invitaţii dăruiesc mirii. 

In timpul mesei mari are loc ritualul gäinii, cu 
melodia lui, zicala găinii. 

Tot la masa mare se mai cântă cântec la mi- 
reasă şi nelipsitele melodii, intitulate de informa- 
tori, cântec de nuntă şi cântecul mirelui. 


Deosebeste deasemeni cercetătorul, melodia 
„când se scoală dela masă“ şi Perina dela sfârşitul 
nunţii, 


In puține cuvinte sunt descrise principalele mo- 
mente din ceremonia nuptialä, aşa cum se face la 
Feleag, autorul studiului insistând asupra versuri- 
lor şi mai ales asupra cântărilor în care se spune 
textul, sau care îl însoţeşte numai. 

Studiul Nunta la Feleag e o relatare prețioasă 
dintre cele care trebuesc înmulţite, 

In tulburele atâtor lucrări lipsite de interes, 
studiul d-lui prof, Const. Brăiloiu e contribuţia 
documentată, ştiinţifică, model de expunere sobră, 
cu nimic prea mult, dar cu tot ce s'a putut observa 
şi culege. 


Stefan Popescu 


125 


C. GH. EUFROSIN, Posegti — jud, Prahova, Mo- 
nografie stiintifcä, Buzäu 1938, 


In dubla d-sale calitate de profesor naturalist, 
inamorat de natură şi de meseria sa, ca și în a- 
ceea de monografist al unei echipe studenţeşti, ori- 
ginar din Posesti-Prahova, d-l C. Gh, Eufrosin, a 
avut ocazia să studieze cadrul cosmologic al aces- 
tei comune, iar rezultatele le publică în broșura 
cu titlul de mai sus, 

Cartea cuprinde 8 capitole, In capitolul I se 
descrie aşezarea geografică; în cap. II geologia 
regiunii; în cap. III hidrologia (râuri, pânza frea- 
tică, apa potabilă, izvoarele minerale); în cap. IV 
agrogeologia; în cap. V clima, 

Mai desvoltate sunt capitolele în care autorul se 
ocupă cu: flora regiunii (cap, VI), așezată în or- 
dine sistematică și urmată de o listă a plantelor 
de leac folosite în medicna populară şi stiinti- 
fică; de o listă a plantelor alimentare cari cresc 
pe teritoriul dimprejurul comunei; de o listă a 
plantelor melifere din regiune; de una a plantelor 
de podoabă cultivate în comună, de una a plante- 
lor industriale, furajere, otrăvitoare, colorante și 
folosite în descântece, vrăji, etc,; şi, în fine, cu 
fauna regiunii (cap, VII), așezată şi ea în ordine 
sistematică, urmată de o listă a insectelor vătă- 
mătoare pădurilor, de câte o listă a vânatului cu 
păr şi cu pene. Ultimul capitol (VIII), tratează 
folklorul medical şi descântecele, 

Făcând abstracţie de unele greșeli de tipar (co- 
cectate ușor de un specialist, dar mai greu de un 
nespecialist) ca şi de unele arătări eronate (după 
cât ştim Lepus timidus nu trăiește decât în Sue- 
dia, fiind înlocuit la noi prin Lepus europeans), 
Lucrarea d-lui C, Gh, Eufrosin este una din cele 
mai meritorii şi va fi de un real folos, mai ales 
când se vor face toate legăturile între diferitele 
capitole cosmologice din broșura d-sale, cu celelalte 
cadre şi manifestări din monografia sociologică 
completă a satului, 

Remarcăm vibrarea sufletului d-sale pentru im- 
bunätäfirea situaţiei satului, în vederea căreia, 
d-sa chiar indică posibilităţi din elementele'naturii 
ținutului, 

Contribuţia cea mai valoroasă a d-sale, din 
punctul de vedere pur sociologic, constă, în legă- 
turile ce stabileşte între flora regiunii și folosin- 
tele ei pentru leac, vrăji, podoabă, etc, 


R, Călinescu 


126 


DR. VALERIU TÂRZIU: Ipotesti, Monografie, 
Cernăuţi, Nord, 1939, 


Nu putem decât să ne bucurăm de faptul că 
anumite preocupări ale Institutului de Cercetări 
Sociale al României, câștigă tot mai mult teren în 
rândul cercetătorilor noştri, indiferent de speciali- 
tatea lor. Astfel de pildă, a-l Dr. Valeriu Târziu 
ne prezintă astăzi o monografie a satului Ipotești, 
locul natal al lui Eminescu, Deși nu răspunde ca- 
noanelor stricte ale monografiei sociologice, — care 
depăşeşte de altfel putintele oricărei inițiative in- 
dividuale, mai ales când lipseşte încă un îndrep- 
tar complet, teoretic şi practic, situaţie pe care 
Institutul de Cercetări Sociale o va remedia în 
curând, — lucrarea d-lui Dr. Valeriu Târziu me- 
rită toată atenţia, întru cât isvoräste dintr'un im- 
bold de cunoaştere şi spirit de împărtăşire a unei 
experiențe câştigate în cursul campaniei sanitare 
din vara anului trecut, 

In afară de introducere, care servește de argu- 
ment, cartea este *mpărţită în 4 părți, corespun- 
zătoare celor patru cadre stabilite de şcoala de 
sociologie dela București, Autorul insistă în spe- 
cial, astfel cum era de așteptat dela un medic, 
asupra cadrului biologic, prezentând o serie de 
aspecte si date statistice privitoare la: structura 
populaţiei, natalitate, mortalitate generală şi cau- 
zele cele mai frecvente de deces, mortalitate in- 
fantilă, maladii infecto-contagioase, boli sociale și 
plante medicinale întrebuințate în terapeutica 
populară, — date pe care autorul le-a cules per- 
sonal pe teren. 

Apreciind în chip deosebit îndemnul care l-a 
determinat pe autor să nu rămână în cadrul măr- 
finit al acţiunii sanitare pentru care fusese dele- 
gat, ci să adauge acţiunii efortul prealabil al cer- 
cetării şi înţelegerii stărilor de fapt în colectivita- 
tea dată, — suntem convinși că, fiind câștigat 
cauzei, d-l Dr. Târziv va persevera în cercetările 
d-sale monografice, publicând rezultatul lor şi 
imbogätind astfel documentarea obiectivă asupra 
satului românesc. 


D. C. Georgescu 


PAVEL BERARIU: Joan Piuariu Molnar. 1749-- 
1815. Studiu economic. Cu o prefață de Prof. Dr. I, 
Gârbacea. Cluj. Tip. Victoria, 1939. 


Nu s'au ivit încă Pompiliu Eliazii, Xenopolii şi 
Zeletinii burgheziei româneşti din Ardeal, Banat, 
Crișana și Maramureş. Originea burgheziei din Ro- 
mânia dinainte de întregire e mult mai scoasă la lu- 
mină, 


Nu ştim măsura în care a intervenit Unirea dela 
1700, formarea unei pături burgheze, nici contri- 
bufia nobilimii de rând de neam român si a Aro- 
mânilor din orașele ardelene la formarea ei. (Bur- 
ghezia Sârbilor a fost formată cum au arătat cerce- 
tările lui A. I. Popovici, aproape în întregime de 
Aromâni, de Tintari, cum li-se zice). Nu cunoas- 
tem varianta austriacă a ideilor şi năzuințelor po- 
litice, economice, sociale ale veacului 18, si urmä- 
rile pe care le-au avut asupra Românilor din Mo- 
narhie, Vieţile conducătorilor emancipării intelec- 
tuale, economice, şi sociale a Românilor îşi aşteaptă 
de abea cercetătorii meticulosi. 

Ca si Budai-Deleanu, consilierul împărătesc dela 
Lemberg, şi autorul foarte versat în ideile politice 
ale vremii, al Tiganiadei, Paul Iorgovici, avocatul 
trăit în Franţa revoluționară și umblat în Ans- 
glia; Mehesi, secretarul cancelariei ungaro-transil- 
vane dela Viena şi redactorul acelui Supplex Li- 
bellus Valachorum dela 1791; Molnar Piuariu de 
Miillersheim, fiul sau fratele apărătorului dela 
1760 al ortodoxiei: Popa Tunsu, părintele presei 
române, unul dintre întâii noștri medici, profesor şi 
editor, mediator între guvern şi oamenii lui Horia, 
se numără printre personagiile cheie, a căror viață 
şi fapte, dacă sunt bine cunoscute, pot lămuri în- 
treaga epocă, 

„Studiul economic!!, al d-lui Pavel Berariu nu este 
acea biografie a lui Molnar-Piuariu, alcătuită cu 
migala răposatului Prof, Duică, în care o viață să 
fie lămurită prin cunoaşterea totală a epocii şi 
larga punere la contribuţie a arhivelor, de care 
am avea nevoie, spre a înainta în înțelegerea is- 
toriei burgheziei ardelene, 

E numai o înmănunchiere a datelor din cercetă- 
rile consacrate în ultimul timp lui Molnar Piua- 
riu, de Profesorii Lupaș, Bologa şi Veress. Scri- 
ind, d-l Berariu s'a vrut mai mult dascăl de na- 
ționalism, decât adunätor de date asupra unui mo- 
ment din trecut, Deşi hotărît să nu treacă cu ve- 
derea „umbrele care nu lipsesc în activitatea lui 
Molnar-Piuariu, l-a vrut şi l-a scos totuşi prea 
mult figură mare, pildă pentru cei de azi, ca să 
nu-l fi deformat pe potriva ideilor vremii noas- 
tre, (Exemplul poate cel mai pregnant pentru a- 
ceasta îl constitue atitudinea d-lui Berariu, față 
de faptul că Molnar Piuariu a fost francmason, 
transpunând aversiunea noastră de azi, față de 
această instituție în v. 18, când ea constituise o 
atitudine novatoare care a contribuit mult la în- 
lăturarea feudalismului, e nevoit să-și scuze eroul, 
să imagineze o „mare schimbare“, o revoluție su- 


fleteascä în viața acestui perfect om din veacul 
luminilor, care este Molnar Piuariu, 

Studiul d-lui Berariu îndeplinește o funcție 
utilă si prin exagerările ei: îndreaptă atenţia asu- 
pra unei epoci şi a unei probleme ce ar trebui să 
ne preocupe mai mult. 

In prefața bărbătească si concisă a Prof. Gâr- 
bacea, cititorul găsește câteva aprehensiuni de 
pret, dintre care atrage în deosebi punerea în pa- 
ralelă a tentativei episcopului Micu Clain de a 
crea o burghezie românească la Blaj, cu opera de 
orsanizare a plugărimii româneşti de Şaguna si a 
operei lui Partenie Cosma „cel mai de seamă exe- 
cutor al planului economic Șagunian si cel mai me- 
rituos discipol al lui” (12), cu Molnar Piuariu, 
moștenitorul intentiilor lui Inochentie Micu-Clain. 


Anton Golopenţia 


OCTAVIAN METEA. Viața de basm a lui Ba- 
dea Carian, Cu o prezentare în limba italiană, de 
d prof, Silvio Guarnieri si trei portrete ale cioba- 
nului, Ed. „Fruncea'!, Timişoara. 1939, p. 96. Lei 40. 


Cărțile de măsura celeia scrise de Octavian Me- 
tea, sunt menite să-ți producă un sentiment de 
mâhnire, ori de câte ori îți cad în mână, Fiindcă 
îți scot înainte chipuri de Români, care au făcut 
mai mult pentru țara noastră de astăzi, decât au 
făcut o groază de „marit oameni, dar pe care noi 
am uitat să-i cinstim aşa cum s'ar cuveni, 

Nu avem noi vreme — oare câți au căutat-o? — 
să încurajăm pe cei ce să muncesc pe tărâmul va- 
lorilor spirituale, acum în vremea noastră, dar să 
ne mai aducem aminte de cei ce nu mai sunt? Și 
mai ales când nu-i coboritor dintr'o familie cu re- 
nume şi arare care să stăruiască în ridicări de sta- 
tui. Ce sunt comemorările de azi închinate crea- 
torilor de cultură românească? Bietele tresăriri în 
sufletele putinor oameni de inimă şi slabe ecouri 
in presă, încrestate de cei ce-şi dau osteneala să 
ne aducă aminte că se împlinesc atâția ani de la 
stingerea unui modest dascăl care şi-a irosit vieata 
necăjindu-se să răspândească slova românească, 


lacă, mai zilele trecute s'a desvelit la Cluj un 
bust ridicat de d. Alexandru Anca, editor, lui lon 
Pop Reteganul. (l-am spus şi calitate d-lui Anca, 
fiindcă e bine să fie spusă din pricini lesne de 
înțeles), Oare câţi ştiu cine-a fost lon Pop Rete- 
ganul? O anchetă în lumea noastră şcolară și uni- 
versitară ne-ar lămuri pe deplin. Câţi din cei de 


127 


azi au citit „Poveştile Ardelenesti"? Si câţi ştiu 
că acest dascăl a murit lipsit de lumina ochilor, 
impăenjeniţi de gazul unei lămpi ce atârna dea- 
supra mesei cu poveştile adunate din gura săte- 
nilor? Profesorul Motru l-a apreciat îndeajuns şi 
i-a cerut lucrări pentru „Noua Revistă Română“. 

Celălalt dascăl, Nicolae Iorga, din vreme 'n 
vreme îi închină câteva rânduri de aducere a- 
minte... 


Ion Pop Reteganul trebue pus alături de Petre 
Ispirescu, Celor din „vechiul regal“, e putin cunos- 
cut, fiindcă nimeni nu s'a gândit să-i retipărească 
povestilet). 

Câţi oare nu se bucură de aceeași trecere în fața 
noastră? 

Nu dăm pilde de cinstire vădită la alte neamuri, 
fiindcă se mărește mâhnirea. Dar poate că va veni 
şi la noi vremea când lucrurile se vor petrece alt- 
fel şi când vom înţelege că aducerile aminte tre- 
buesc făcute sub scutul celor de sus și nu lăsate 
numai în seama celor ce se străduesc pe același 
drum, 


Aşa şi cu Badea Cârtan, pe care d, Oct, Metes 
s'a silit să-l prindă în toată măreţia lui, Și noi 
credem alături de dumnealui că mai potrivit nume 
decât acesta, cartea nu putea să poarte. Cârtan a 
fost prețuit si înţeles de toţi contemporanii lui, 
dela Rege până la opinca celor din Făgăraş, pen- 
tru ca azi să fie uitat, Dar prețuirea asta noi tre- 
bue s'o vedem cu atât mai mare, cu cât Cârtan 
n'avea nicio școală, niciun titlu. Singurul de care 
se bucura și era mândru, a fost cel de cioban. Pen- 
tru noi e greu de înțeles un păcurar din munţi 
care-şi lasă oile în stăpânirea altora şi calcă drum 
de 45 de zile până la Roma. Ajunge mai târziu în 
Paris, unde face drepte judecăţi despre femeia 
frantuzului, Trece de nenumărate ori muntele, pen- 
tru a se întoarce cu desasa plină de cărţi, infrun- 
tând silinta „jăndarului“ străin şi räspândindu-le 
printre sătenii lui, 

Cârtan e prea aproape de noi, pentru ca toate 
aceste lucruri să ne hotărască să facem din el o 
figură legendară și mitică, aidoma meșterului Ma- 
nole, Până acum Badea Carian n'a intrat nici în 
istorie, de unde până la mit mai e doar un pas. 
Intrarea în istorie nu se poate face însă prin epo- 
cale aduceri aminte. 


Figura lui Badea Cârtan ar trebui mereu actua- 
lizată, fiindcă se va vedea un lucru pe care auto- 
rul s'a străduit să prindă pe pag. 9 şi următoarele: 
„Țara Oltului, unde s'a născut Cârțan“, şi anume: 
mediul îşi creează întotdeauna oamenii de care are 
nevoie, 

Intro anumită vreme apare Horia, cerut de anu- 
mite trebuinte ale veacului său; îi urmează apoi 
Avram Iancu, Si când problema unificării politice 
a neamului românesc avea să se pună, Țara Făgă- 
rașului, cea ciobănească, simte nevoia unui om ce 
va trebui să aibă menirea de-a răspândi gândul și 
slova românească în sânul ei. Cârtan a simțit că 
niciodată nu va ajunge să-și îndeplinească mai 
bine chemarea, decât adăpându-se la isvor, Fiindcă 
un om ce crede un lucru cu toată puterea sufletu- 
lui, altfel se povestește semenilor săi. Pentru Ba- 
dea Cârţan luptele ce să dădeau între învățați cu 
privire la originea noastră, nu avea niciun înţeles, 
Lucrurile erau așa de vădite, încât o încercare de 
răstălmăcire a lor nu aducea nimic nou, dar mai 
ales nu putea nimic să scadă, Era deajuns să vezi 
pentru a crede. 

In Badea Cârţan trebue să vede întruchipată o 
stare generală a Românilor Ardeleni de către 
sfârşitul veacului trecut şi până la războiu: do- 
rinfa unirii politicii înfăptuită cât mai repede, pen- 
tru a fi în pas cu geografia pământului locuit de 
Români şi cu sufletul lor alcătuit din aceleași în- 
suşiri. 

Chemarea căzută pe capul ciobanului Cârtan e 
semnificativă, Ciobanul e un om al naturii, Vesnic 
nedeslipit de ea, el o înţelege mai bine decât ori- 
care altul, Deaceea si natura i se desvălue în toată 
măreţia și-l împinge la o cunoaştere integrală a ei, 
Prieten al munților celor mai mândri din fară, Câr- 
fan se vede nevoit, fiinfa lui nu se simte întreagă, 
fără mirosirea pământului din Bărăgan, Dinapoia 
“urmei ce păştea pe întinsul câmpiei arsă de un 
soare puternic, ciobanul Cârtan va avea să buchi- 
sească pe îndelete slovele cărților din desaga pur- 
tată de asin, 

Şi străbătând cele 96 de pagini din cărticica 
d-lui O. M., ne întrebăm si noi alături de d-sa: 

„Cine altul şi-ar fi jertfit turma de oi, pe care a 
lăsat-o în paza unui tovarăș, şi-ar fi părăsit fami- 
lia, fraţii şi surorile, satul şi rudeniile, pentru a-și 
închina restul vieții numai neamului şi dragos- 
tei de carte şi gând românesc? 


1) In Editura Fundațiilor Regale există o Bibliotecă a scriitorilor uitaţi. E bine zis, căci deşi dela moartea lor 
wau trecut decât cei mult 30 de ani, noi i-am uitat. Dar o retipärire a „Poveştilor Ardeleneşti“ ar da putinţa celor pe aici 
să-l cunoască şi să-l judece. S'ar vedea că şi Ardealul are un foiklorist cu nimic mai prejo- decât Ispirescu. 


128 


Cine altul are curajul, la 16 ani, bäetan pe câm- 
pile nemărginite ale Bărăganului, unde-și ierna 
turma, să buchisească pe cărțile ce le purta în 
spate un măgar al turmei, pentru a învăța să ci- 
tească singur, pentru a cunoaşte tainele trecutului 
neamului său? 

„Cine altul, dacă nu Gh. Badea Cârțan, s'a 
transformat din cioban de oi albe, în „cioban de oi 
negre pe câmp alb?", (pas. 8), 

Badea Cârţan a dus cu el în pământul țării de 
dincoace, în care stăpânire aveau Românii, lucrul 
cel mai de pret pe care a crezut că l-a putut câş- 
tiga în vieatä: trupul plăpând de ghiocel ce ră- 
sare în sfârșit de iarnă, a crescut mare și vânjos 
pentru a-l purta pe drumul de origine al neamului 
nostru, 

In vieaţă fiind Cârfan, și astenindu-se să creadă 
că „ne tragem dela Râm“, Dumnezeu l-a hărăzit 
ca osteneala să-i fie încununată cu adevărul nedes- 
mințit, 

Si Cârtan a murit fericit, iar sufletul curat al 
lui ne iartă de uitarea cu care-l cinstim, 


MEDIUL POLITI 


Dr. NICOLAE MANESCU: Turcia de astăzi 
Edit, Cartea Românească, Biblioteca monetară, 
economică și financiară B, N, R., Bucureşti, 1939, 


Rezultat al unei îndelungi activități desfăşurate 
de autor ca reprezentant al intereselor comerciale 
românești în Turcia, studiul care face obiectul re- 
cenziei noastre este o vastă şi interesantă prezen- 
tare de documente si date, privitoare la evoluţia 
economică a Turciei Kemaliste, 

Saltul istoric al demult temutului imperiu oto- 
man, trecerea bruscă dela o formă politică înapo- 
iată, statică şi barbară, la o așezare nouă, occiden- 
talä; desprinderea din cutumele retrograde ca și 
din mentalitatea anacronică şi primejdioasă, toate 
acestea sunt fapte cunoscute în genere, comentate 
cu prisosintä, iar, figura defunctului reformator 
Kemal Ataturk, căruia i-se datorează în mare parte 
schimbarea la faţă a Turciei, a fost cercetată si 
discutată sub toate aspectele, în amănunt, 

Dar, o prezentare statistică, o înfăţişare stiinti- 
fică, fundată pe documente şi date certe, nu se fă- 
cuse încă la noi; studiul d-lui dr, Nicolae Mă- 


Acestea s'a incumetat d, O M, să le desvälue şi 
să le desprindă din chipul de legendă a lui Cârtan, 

Pentru aceasta, cărticica d-sale trebue să răs- 
bată din cercul strâmt al unui orăşel de provincie, 

In şcolile noastre secundare, profesorii de is- 
torie chinuesc elevii cu o sumedenie de „domni 
mărunți“, care nici n'ar trebui pomeniţi decât la 
cei fără de lege, 

De ce n'ar înțelege aceşti profesori că o oră 
consacrată răsfoirii vieţii lui Cârtan, înfățișată de 
d. Metea, ar fi mult mai cu folos pentru ei, Mai 
ales că la vârsta elevilor cărora trebue să li se dea 
o cultură istoric-nationalä, faptele săvârşite de 
Cârtan ar trezi o mândrie neîntrecută, 

Numai așa dorința exprimată de autor în pre- 
faţă va fi atinsă, 

Infätisarea si stilul d-lui Oct, Metea, sunt vred- 
nice de vieata şi faptele lui Cârtan. 


Gh. Reteganul 


C AL ROMÂNIEI 


nescu, fiind cel dintâi cuprinzător al fenomenu- 
lui economic desfășurat vreme de aproape două 
decenii în Siatul euro-asiatic, 

Cercetarea e întreprinsă cu deosebită constin- 
ciozitate si scrupulozitate chiar, Fiecărui rînd, 
fiecărei afirmaţii, le corespunde o cifră, un tabel, 
un document statistic, 

Nimic aleator, nimic necontrolat, nimic care să 
scape menghinei verificărilor aritmetice, 

Admirăm la autorul de față răbdarea cu care 
a strâns materialul necesar, efortul de-a fi com- 
plet din punct de vedere informativ și, în egală 
măsură, organizarea acestui material, în paginile 
cărții, pentru a desăvârși studiul și sub aspectul 
claritätii, Ceea ce reușește pe deplin, 

Nu discutăm aici reformele Kemaliste, oportuni- 
tatea sau valoarea lor, Remarcăm însă că d-l dr, 
Nicolae Mănescu n'a omis — ceea ce era într'ade- 
văr necesar — să enumere reformele principale 
ale revoluționarului Ataturk; abolirea califatului, 
adcptarea unei noi Constituţii, abrogarea sistemu- 
lui dijmei, suprimarea fesului si introducerea pă- 
lăriei ca port obligatoriu, închiderea mânăstirilor 


129 


dervisilor şi disolvarea sectelor religioase, intro- 
ducerea zilei de 24 ore și a calendarului Grego- 
rian (în locul Hegirei), reforma alfabetului şi a 
limbii, — pentru ca, în această lumină a preface- 
rilor politice, să înfăţişeze fenomenul economic 
al Turciei renovate, 

Astfel organizată, munca autorului a fost, de 
sigur mult facilitată, iar lămurirea cititorului asi- 
guratä, Se poate urmări, în modul acesta, cultura 
agricolă, cu toate îmbunătățirile aduse, domeniul 
forestier, creşterea vitelor, bogăţiile minerale, in- 
dustria şi procesul de industrializare, conform 
planului cincinal — 1933—1938 — (asupra căruia 
autorul insistă), căile de comunicaţie, comerțul 
exterior, finanţele publice, situaţia monetară, cre- 
ditul, schimbul, 

Problemele economico-financiare de capitală im- 
portanta: legăturile cu străinătatea, dificultăţile 
bancare, piaţa mondială, insuficienţa capitalului 


130 


public şi particular turc şi participarea capitaluri- 
lor străine, deci în bună măsură pătrunderea ele- 
mentului neautohton în paguba etnicului, influ- 
enfa crizei şi structura import-exporturilor, fapte si 
conjuncturi au fost studiate în amănuntul reve- 
lator şi interesant, 

Și, din fiecare capitol, din orice statistică şi com- 
paratie de date, se desprinde o concluzie, un în- 
vățământ, care, — şi în această privință studiul 
d-lui dr, Nicolae Mănescu obţine un mazimum de 
importanță — sunt valabile şi pentru tara noastră 
care, din punct de vedere economic, a cunoscut 
faze, stări şi probleme identice, 

O bibliografie destul de bogată şi de bună cali- 
tate, stă la baza lucrării de față, De asemenea, me- 
rită să fie subliniat stilul limpede în care autorul 
a infätisat merituosul său studiu, 


Mircea Tiriung 


+ CONSTANTIN NOE 


Nu toţi oamenii hotăritori pentru o epocă sunt 
stiufi de popor. Acesta simplifică şi atunci când 
îşi populează Panteonul: alege câteva figuri şi le 
atribue înfăptuirile întregului front în. care au 
luptat. 

Profesorul C, Noe, colaboratorul admirat și 
drag, pe care-l pierdem acum când paginăm acest 
număr al revistei, plin de contribuţiile lui, este 
unul din fruntașii nestiufi ai generaţiei celor ce 
au azi 50 de ani, 

Și-a început activitatea luptând pentru limba si 
cultura românească, în Meglenia anilor dinainte 
de războiul balcanic, După ce a fost expulzat din 
ţinutul său natal, și-a făcut studiile la Bucureşti, 
a continuat la Arad, unde-l chemase Goldiş să fie 
redactor al „Românului“”, apoi pe front, apoi în 
Busarabia dinainte de Unire. După războiu, a fost 
unul din cei ce au determinat colonizarea cu Aro- 


INSEMNĂRI 


(1883 — 1939) 


mâni a Cadrilaterului, Etapa aceasta a vieţii lui 
poata fi cunoscută în Studiul pe care l-a publicat 
în Sociologia românească. 

Ultimii ani, Profesorul Noe, i-a consacrat pre- 
gätirii si scrierii unei mari istorii a Românilor din 
peninsula Balcanică, Dorea să fixeze toată cunoaş- 
terea lui a ţărilor româneşti și să-şi sfârșească 
vieata de luptător politic, ca om de ştiinţă. 

Secretar al Secţiei Românilor de peste hotare 
a Institutului de Cercetări Sociale, a întocmit îm- 
preună cu Prof. Marin Popescu-Spineni lista Ro- 
mâni!or de peste hotare, 

Cu tot trecutul acesta şi activitatea pe care am 
descris-o, Prof, Noe a ştiut să fie un om simplu și 
discret, pildă de cumpătare şi de hărnicie pentru 
noi, nu mai puţin decât pildă de participare eficace 
la vieata naţiunii, 


aS. R". 


„ETNICISMUL, SOCIOLOGIEI ROMÂNEŞTI SI ,INDIFERENTA EI FAŢĂ 
DE PRINCIPIUL ETATIC“ 


Prietenul nostru vechiu, Helmut Klocke dela 
Universitatea din Berlin a publicat în Deutches 
Archiv für Lanaes und Volkforschung 1, 4, (Noem- 
vrie 1937, p. 99C—1023), un studiu intitulat: „Land- 
volk und Dorf in madjarischer und rumänischer 
Sicht”, (Populaţie rurală si sat, cum le văd Ungurii 
şi Românii), 

În acest studiu el arată că tentativa maghiară, 
de a forma o concepţie novă despre poporul pro- 
priu în perspectiva „țărănimii, (992) şi-a găsit 
un îndreptar în Sociologia românească a Prof, 
Gusti şi în întoarcerea spre realitate susţinută de 
profesorii germani Freyer si Ipsen, 

Ceea ce i se pare de remarcat lui H, Klocke în 
cazul Sociologiei românești şi a celei apărute în 
Ungaria, este efnic:smul, preocuparea numai de 
neamul propriu deci îndepărtarea de principiul eta- 


tic, indiferența față de Stat, care mai cuprinde în 
populatia lui si frânturi din alte neamuri, (1,000), 
consecința acestei atitudini ar fi faptul că 10 
aceste țări fiecare grup etnic rămâne să se stu- 
dieze pe sine însuşi, „Lucrările noui apărute până 
acum despre populaţia rurală şi sate, în Unga- 
ria şi Româria, au ca trăsătură comună însuşirea 
de a se mărgini la aria neamului lor propriu, adică 
a celui unguresc și a celui românesc, Rămâne des- 
ch:să deci pentru celelalte grupe etnice şi în deo- 
sebi pentru Germari: o arie proprie de cercetare”. 
(1022). 

Cititorul articolu'ui acesta foarte documentat 
asupra literaturii maghiare, va ajunge singur la 
concluzia că aceste afirmatii ale lui H, Klocke sunt 
exagerate în cazul Sociologiei ungureşti, Scrierile 
unor Erdei şi Féja sunt destulă dovadă că socio- 


131 


logii unguri, deşi sccotesc țărănimea şi satele te- 
melie mai trainică a satului maghiar decât burghe- 
zia și nobilimea în bună parte străine, nu uită de 
Statul maghiar şi că se preocupă de dragul lui şi 
de celelalte neamuri, ce trăesc pe teritoriul ma- 
ghiar. 

Relativ puținele pasaje consacrate Sociologiei 
româneşti în articolul lui H, Klocke cer preciza- 
rea de față, Nu trebue să se creadă că de vreme 
ce suntem în oarecare măsură dascălii Sociografi- 
lor maghiari de azi, poziția noastră ar fi mai mult 
încă decât în Ungaria conturată de H, Klocke, 

E adevărat că cercetările româneşti au fost con- 
sacrate până acum unor regiuni româneşti; adevă- 
rat, la fe!, că atunci când am constatat nepotriviri 
între legile Statului și realitățile sătești ale unui 
inut am criticat procedura de legiferare liberal 
— abstractă a Statului nostru şi concepţiile ce o 
prezidează, — dar aceasta nu înseamnă nici că 
ne ţinem legaţi să nu cercetăm decât numai sate 


INSTITUTUL DE CERCETĂRI 


ACT 1 V I TATEA 

L Direcția Documentării Știinţitice, Arhivei şi 
Propagandei şi-a desfăşurat activitatea în cadrul 
programului de lucru aprobat de către d, Profesor 
D, Gusti, 

In vederea Congresului International de Socio- 
logie se prepară: o Bibliogratie a Satului Ro 
mânesc, sub conducerea d-lui conferenţiar N, 
Georgescu-Tistu, 

S'au cules cu concursul a 150 de studenți — din- 
tra care 64 au lucrat efectiv, înscriși cea mai 
mare parte dintre ei la Sociologie, — peste 3,000 
fișe 

Se efectuează 
duale 

In ceea ce privește documentarea științifică, s'a 
întocmit de către d-ra Retezeanu un fişier central 
cu titlul si datele cărţilor de ştiinţe sociale, care 
se găsesc în bibliotecile din Bucureşti, 

In vederea publicării unei broşuri asupra cärti- 
lor si articolelor de revistă, tratând despre Socio- 
losia generală (apărute între 1931—1938) — lu- 
crare cerută domnului prof, D, Gusti de către In- 
stitut de Hautes Ftudes Philosophiques din Pa- 
ris, — s'a întreprins întocmirea bibliografiei si s'a 


totalizarea lucrărilor indivi- 


132 


româneşti, nici că ne-am îndepărtat de „principiul 
etatic”, Dimpotrivă: ţinem la Statul nostru româ- 
nesc în forma lui de azi şi ne întreprindem cerce- 
tările tocmai pentru a-l întări, Am început cu o se- 
rie de regiuni românești pentrucă ele ne interesau 
cu deosebire. Dar vom continua, cum au spus-o 
atât prof, Gusti cât şi unii dintre noi, cu studiul 
satelor de infiltrafie străină şi al celorlalte pături 
sociale ale României de dragul acestui Stat al nos- 
tru, 

Concetäfenii noștri germani si chiar Germanii 
din Reich au putut și vor putea cerceta viața in- 
sulelor de limbă germană, apărute în cursul veacu- 
ilor pe pământul nostru românesc cu voia noastră, 
determinată de atitudinea înțelesătoare faţă de 
străinii care s'au așezat în mijlocul nostru, iar nu 
de o demonstraţie care ne atribue idei pe care nu 
le-am avut şi hotărîri pe care nu le-am luat, 


A.G 


SOCIALE AL ROMÂNIEI 


UNI LOR 


I REC T I 
comandat cărți în limba engleză, franceză, germană 
şi italiană, pentru completarea materialului din 
Bibliotecă, 

Secţiunea Arhivei a inventariat şi clasat mate- 
rialul cules în campaniile de cercetări din 1929 şi 
1935, asupra satului Cordova. 

Secțiunea Propagandei a continuat pregătirile 
pentru Congresul Internaţional de Sociologie. 


II, Direcţia Cercetărilor Sociologice si a legă- 
turilor cu Institutele Regionale si Federalizate. 

Direcţia Cercetărilor Sociologice, de sub condu- 
cerea d-lui Traian Herseni, are în sarcina ei: 

1, Organizarea si îndrumarea cercetărilor socio- 
logice la teren, Direcţia însăși constitue o echipă 
monografică permanentă. 

2, Legătura administrativă cu Regionalele Insti- 
tutului de Cercetări Sociale al României: (Cernăuţi, 
Chişinău, Cluj, Craiova, Iaşi si Timişoara), 

3, Legătura administrativă cu institutele şi so- 
cietätile ştiinţifice federalizate în cadrul Institu- 
tului de Cercetări Sociale al României, 

Direcţia lucrează cu personal redus până la 1 


Mai, data numirii celor mai multora din colabora- 
torii ei, 

Activitatea în curs, constă din: 

1, Redactarea definitivă a monografiei sociolo- 
gice a satului Nerej (Vrancea), pe temeiul cerce- 
tărilor întreprinse în 1927, sub conducerea d-lui 
prof, D, Gusti, si a celor întreprinse în vara anu- 
lui 1938, sub conducerea d-lui H, H. Stahl, 

2, Redactarea definitivă a monografiei sociolo- 
gice a satului Drăguș (Făgăraș), pe temeiul cer- 
cetărilor întreprinse în 1929 şi 1932, sub condu- 
cerea d-lui prof. D, Gusti si a celor din vara anu- 
lui 1938, sub conducerea d-lui Traian Herseni. 

3, Redactarea în colaborare cu Serviciul Social 
a materialului cules de echipele regale studentest 
în anul 1938, sub conducerea d-lui A. Golopenţia, 

4, Reductarea monografiei sociologice a satului 
Vidra, sub conducerea d-lui Florea Florescu, 

5, Alcătuirea unui volum de îndrumare a cerce- 
tărilor sociologice la teren (planuri de lucru s: 
chestionare), sub conducerea d-lui Traian Her- 
seni, 

6. Cercetări asupra vieţii materiale a studenți- 
lor (bugete studenţeşti), în colaborare cu Cercul 
Studenţilor în Sociologie şi a Seminarului de So- 
ciologie al Universităţii din Bucureşti, 

7, Organizarea campaniei de lucru din vara anu- 
lui 1939, Se vor întreprinde monografiile sociolo- 
gice a trei regiuni etnografcie, sub conducerea 
d-lor: A, Golopenţia, Traian Herseni și H. H, 
Stahl, afară de monografiile regionale ale Insti- 
tutelor Regionale, câte una de fiecare Institut, Se 
proectează deci în total, cercetarea a nouă re- 
giuni (din câte 20—70 sate) din diferitele părţi 
ale țării, 

8. A întocmit proiectele de organizare a Insti- 
tutelor Regionale şi îndeplinește lucrările curente 
de legătură între Institutul de Cercetări Sociale al 
României și celelalte Institute, 

In nr, viitor vom publica programul complet şi 
lista colaboratorilor cu însărcinările ştiinţifice 
care li se vor da, 


U 


III, Direcţia Statisticii st Prelucrărilor tehnice, 

In cursul primelor luni ale anului, această di- 
rectiune a terminat prelucarea materialului adu- 
nat de echipele regale în vara anului trecut şi a 
întocmit tablourile statistice recapitulative pri- 
vind acest material, 

Deasemenea a redactat si dat spre tipărire un 
număr de patru rapoarte, cu privire la: a) alimen- 
talia populaţiei rurale; b) alimentaţia în satul 


Drăguș; c) alimentația în satul Nereju; d) mor- 
biditatea în satul Drăguş, S'a ocupat apoi, în deo- 
sebi, cu pregătirea formularelor de anchetă și in- 
structiunile respective în vederea cercetărilor pe 
teren, care urmează să se întreprindă în acest an, 
Are în curs de prelucrare şi redactare următoa- 
rele rapoarte: a) starea și mișcarea populaţiei sa- 
tului Drägus; b) mişcarea populaţiei satului Ne- 
reju; c) Populaţia satelor cercetate de echipele 
regale în 1938; d) Locuinţa în satul Drăguş; e) Lo- 
cuinfa în satul Nereju; f) Fertilitatea femeilor din 
satul Nereju; g) Fertilitatea femeilor din satul 
Drägus. 

Cât priveste sectia de prelucräri tehnice a di- 
rectiei, aceasta a efectuat un numär de câteva 
sute de reprezentăr: grafice: hărţi, profile și pei- 
sagii geografice; desene tehnice, diagrame, carto- 
grame, etc., precum si desene artistice, — material 
grafic menit să ilustreze rezultatele anchetelor, să 
documenteze si să facă mai uşor de înțeles dife- 
ritcle aspecte ale cercetărilor monografice între- 
prinse de Institutul de Cercetări Sociale al Româ- 
niei. 


IV, Direcţia Publicaţiilor se ocupă de editarea ur- 
mătoarelor lucrări, din Colecţia de „Sociologie 
Etică şi Politică”, seria „Realitatea românească“, 
1, Monografia lucrată sub conducerea lui H, H, 
Stihl a satului Wereju; 2, Monografia lucrată sub 
conducerea lui Traian Herseni a Drägusului; 
3, Cercetările din Campania 1938 ale Echipelor 
prelucrate sub conducerea lui A, Golopenţia și 
Dr, D, C. Georgescu; 4, Monografia lucrată sub 
conduceera lui Ion Conea a satului C/opofiva. 

Afară de , Sociologie românească", mai cad în 
seama ei periodicele „Archives de Sociologie rou- 
maine“ (Seria nouă a „Arhivei pentru Știința şi 
Reforma Social") şi Buletinul Institutului de 
Cercetări Sociale al României. „Archives“, ur- 
mează să apară întrun număr special, cu prile- 
jul Congresului Internaţional de Sociologie, iar 
Buletinul la începutul lui August, 

Direcţia Publicaţiilor a început tipărirea Co- 
municărilor prezentate la Congresul al XIV-lea 
de Sociologie, ce se va ţine la Bucureşti, 

În curând ea urmează să pună sub tipar volu- 
mul de planuri de lucru si de chestionare mono- 
grafice, intocmit de Direcţia Cercetärilor si Biblio- 
grafia satului românesc, întocmită de Direcţia Do- 
cumentärii, 


133 


AC TI VI T A T E A 


Institutul de Cercetäri Sociale, Regionala Cer- 
näufi, a fost înființat pe data de 1 Aprilie 1939, 
El este destinat cercetărilor ştiinţifice sociale din 
regiunea istorică a Bucovinei, 

Bucovina are o populaţie deosebit de deasă și 
de variată. Dată find configurația sa geografică- 
politică, găsim în această parte a țării, tipuri va- 
riate de ţărani. Munteni-păstori, pădurari, ex- 
ploatatori ai lemnu.ui, plutasi; țărani de pe câm- 
pii, — agricultori, cultivatori de vite, lucrători cu 
ziua. Un deosebit de important capitol îl consti- 
tue orașele și târgusoarele Bucovinei, care men- 
tin un strâns contact cu satele, Se exporteazä, 
din această parte a țării, lemn, vite, porci, pasäri, 
laptele cu derivatele sale, 

Pe de altă parte însă Bucovina reprezintă din 
punctul de vedere al monumentelor de artă si al 
celor istorice, un capitol dintre cele mai intere- 
sante şi mai bogate în cultura românească. MA- 
năstiri, biserici, cetăţi, ruine, ca și urme istorice 
de altă natură se întâlnesc în provincia aceasta 
aproape în fiecare localitate, 

Institutul de Cercetări Sociale, cu sediul la 
Cernăuţi, a fost conceput si s'a organizat în ve- 
derea acestor realităţi. Secţiile sale vor oglindi 
ramurile de specialitate menite să aprofundeze 
domeniile sociale concrete ale acestei regiuni. 

S'au înfiinţat următoarele secţiuni: 1) Secţia de 
geografie socială şi bogăţiile naturale; 2) Secţia 
de economie socială: a) Agricultură și coopera- 
fie: b) Comerţ, finanţe, industrie; 3) Biologie so- 
cială şi sănătate; 4) Istorie socială; 5) Secţia de 
religie; 6) Secţia de folctor si limbă; 7) Secţia 
de folclor muzical; 8) Secţia de artă în Buco- 
vina; 9) Secţia culturală; 10) Secţia pedagogică; 
11) Secţia juridică; 12) Secţia minorităţilor şi a 
Românilor de peste hotare; 13) Secţia sociologică; 
14) Secţia statistică; 15) Secţia de apărare natio- 
nală militară; 16) Secţia ce științe politice, ad- 
ministrative şi ziaristică. 

Conducerea Institutului de Cercetări Sociale al 
României, Regionala Cernăuţi, este formată din; 
doi profesori ai Universităţii „Regele Carol II”, 
din localitate și anume: d-l Romulus Cândea, ti- 
tularul catedrei de Istorie Universală, 
şedinte; d-l Constantin Narly, titularul catedrei 
de Pedagogie, director; şi d-l Leon Topa, dr, în 
sociologie, secretar general, 


vicepre- 


134 


R E G IO N A L ELOR 


Institutul va avea de colaboratori personalitä- 
file cele mai marcante ale provinciei Bucovina: 
oameni de ştiinţă, personaiități juridice, adminis- 
trative, militare, medicale si inginerești, 

Planul de lucru pentru anul 1939—1940 se con- 
centrează pentru primul semestru mai ales asu- 
pra activității monografice, care se va desfăşura 
în plasa Humor din județul Câmpulung. Această 
activitate monografică va dura timp de trei luni, 
începând cu data de 1 Iulie 1939, 

Problemele principale care vor fi urmărite în 
mod deosebit prin această monografie se referă la 
starea demografică, la economia rurală, — bu- 
getele ţărăneşti, — şi la procesele sociale-urbani- 
zare, viaţă colectivă, individualizare, 

Pentru semestrul al doilea al anului 1939—1940, 
activitatea Institutului se va concentra asupra ur- 
mătoarelor probleme: 

1. Sistematizarea datelor monografice culese și 
publicarea lor, 

2 Organizarea activităţii interne a Institutului, 
pentru a pune bazele unei arhive bibliografice ce 
va cuprinde tcate lucrările de ştiinţă referitoare la 
stările sociale istorice şi prezente ale acestei re- 
Siuni, 

3, Organizarea unui ciclu de conferinţe în cadrul 
Institutului, 

Aceste conferințe se vor desvolta după urmä- 
torul plan: ele vor cuprinde o serie, care va pre- 
zenta marelui public scopul şi activitatea Insti- 
tutului; o altă serie va prezenta problemele puse 
si descoperite în timpul activității monografice în- 
treprinse. 

Instituiul de Cercetări Sociale din Cernăuţi a 
organizat o echipă monografică permanentă com- 
pusă din preşedinţii de secții ale acestuia, Echipa 
permanentă va studia din timp, în fiecare an, lo- 
calitățile în care, în fiecare vară, se va trimite o 
echipă monografică pentru a alcătui monografia 
respectivei unități sociale, 

Una dintre preocupările acestui Institut este or- 
ganizarea unei biblioteci, care să cuprindă lucrări 
asupra problemelor sociale teoretice și practice, 
Această bibliotecă va fi destinată să servească nu 
numai specialiştilor dar și tineretului pentru a-l 
îndruma spre un interes viu şi rodnic în domeniul 
activității sociale-nationale şi pentru a-l pregăti 
pentru marea operă ce este chemat s'o fndepli- 
nească prin legea Serviciului Social, 


Institutul de Cercetări Sociale, Regionala Prut 
şi Dunărea de Jos, cu sediul în Iaşi, a luat ființă 
la 19 Aprilie 1939, având ca vicepreședinte pe 
d. Rezident Regal Traian Ionașcu, profesor la Fa- 
cultatea de drept, director pe d. doctor L Băl- 
teanu, profesor la Facultatea de medicină și secre- 
tar geenral pe d, Nicolae I, Tanoviceanu, asistent 
la Facultatea de drept. 


Institutul de cercetări sociale Regionala Prut şi 
Dunărea de Jos are 80 membri activi și 50 mem- 
bri corespondenţi, grupaţi în vederea lucrărilor, 
în 12 secţiuni, 


Sectiunile au următoarea compunere: 


I. Secțiunea Geografie socială şi bogății natu- 
rale; II, Istoria Socială; III, Secțiunea culturală; 
(Invățământ si educaţie, Cultura populară, Fol- 
klor si Limbă, Creaţie stiintiifcä, Creaţie artis- 
tică); IV, Secția Sociologică; V, Secţia Economie 
Socială; (Agricolă şi Cooperaţie; Comercială-fi- 
nanciară; Industrială şi a Muncii); VI, Secţia Ju- 
ridică, Drept Privat; VII, Secţia Științe Politice, 
Administrative,  Ziaristice; (Politica externă a: 
Centrul de Inalte Studii Internationale); VIII. Sec- 
ţia Biologie Socială şi Sănătate; IX, Secţia Reli- 
gioasă; X, Secţia Urbanism si Ruralism; XI, Sec- 
fia Apărarea Naţională; XII, Secţia Statistică. 

In cadrul activităţii ce se va desfășura de că 
tre Regionala Prut şi Dunărea de Jos a Institu- 
tului de cercetări sociale, vor colabora la cerce- 
tările pe teren şi la studiul diferitelor probleme 
privitoare la viaţa rurală şi urbană, urmätoa- 
rele institute; Institutul de igienă şi sănătate pu- 
blică Iaşi, Institutul de selectionare a plantelor 
de pe lângă Facultatea de Agronomie Chișină", 
Institutul electro-tehnic Iaşi, Institutul surorilor 
de caritate laşi, Societatea „Amicii Universitä- 
ţii” Iaşi, 

Programul de activitate al Regionalei Prut și 
Dunărea de Jos priveşte deocamdată întocmirea 
de monografii în plasa Codru (județul Iaşi), des- 
tinată Serviciului Social, Programul privitor la ac- 
tivitatea generală este întocmit, urmând ca să fie 
supus aprobării consiliului regionalei şi ulterior 
Institutului Social al României. 

Sediul Regionalei Prut și Dunărea de Jos este 
în strada Codrescu Nr, 2, Iaşi, telefon 11/99), în 
clădirea Institutului de asistenţă socială „Regina 
Maria”, 


Institutul de Cercetări Sociale, Regionala Chi- 
şinău, a desfăşurat, începând dela 1 Martie cr, 
următoarea activitate: 

1, S'a continuat ciclul de comunicări privitoare 
la Popeştii-de-Sus, jud. Soroca, cu scopul de a se 
prelucra materialul în vederea tipăririi lui în Bule- 
tinul Nr, 3 al Institutului, 

2. S'a intreprins o anchetă sociologică printre 
muncitorii agricoli din Dobrogea, orginari din Su- 
dul Basarabiei, de către d, P, Ștefănucă, Directo- 
rul Institutului, (2 Aprilie—i Mai 1939), 

3. Se tipăreşte Buletinul Nr, 2 al Institutului, cu 
studii monografice, privitoare la satul Copanca, 
județul Tighina, Buletinul va apare 
lunii August cr, 


la începutui 


4. S'a tăcut delimitarea şi recunoaşterea regiu- 
ni: Codrii Bâcului, în vederea cercetărilor mono- 
grafice din luna August cr,, care urmează să se 
facă în această regiune, 


Institutul de Cercetări Sociale, Regionala Cra- 
iova a luat fiinţă prin trecerea la conducerea lui 
a d-lui C, I, Năvârlie, președinte de Sectie Îs 
Curtea de Apel Craiova, şi fost preşedinte al Re- 
gionalei Oltenia, a Fundaţiei Culturale Regale 
„Principele Carol”. 

Institutul Regional Craiova se va putea orga” 
niza în scurtă vreme cu secţii de lucru, 

Organizărei acesteia se adaugă cealaltă orga- 
nizare, pe Comitete Locale Monografice, 

In Craiova vor primi o organizare specială, 10 
curând: 

I, Sectia Urbanism si Ruralism, sub conduceren 
d-lui arhitect I. L. Atanasescu, revenindu-i ca pro’ 
bleme, înire altele, planul de sistematizare al unul 
sat oltean. sau tipul de locuință si de casă olte- 
nesc (arhitectură, dispoziţie a împărțirii locului 
de casă „orientarea casei, structura ei interioară 
şi exterioară. balustrade, uşi, porți, etc.), pentry 
a se aiunde la generalizarea celui mai specific, 
mai estetic si mai idienic; iar ca preocupare pur 
teoretică, fipul de locuință oltean, în legătură cu 
natura locului si influențele suprapuse, Aceleași 
secții fi va reveni cercetarea în deaproape a fân- 
tânei şi a troiței în Oltenia, 2. Secţia Istorie So- 
cială, privind instituțiile şi mișcările populare ol: 
tene. 3. Secţia Geogratie Socială, urmărind aseză- 
rile rurale şi urbane Oltene, cu tot ce este legat 
de ele: proprietăți, delimitări; apele şi repercusiu: 


135 


nile lor asupra proprietăților; populaţia olteand 
(demografie, etnicitate, structură, avere, etc.), bo: 
gății naturale si valorificate, posibilități latente în 
agricultură, in meserii, ocupatiuni profesionale, 
etc. 4, Secţia Cultură Populară, cu preocuparea 
de a se ajunge la o înregistrare statistică a gcoli- 
lor si așezămintelor publice şi particulare de cul- 
tură din Oltenia, cu istoric, structură, componență 
scopuri, realizări, perspective, utilitate. 

Alte secţii vor urma acestora. Bunăoara secţia 
Biologiei Sociale, secţia Folclor şi Limbă, si cu 
dosebire secţia Psihologiei Sociale, căreia îi va re: 
veni centralizarea si larga organizare a cercetä- 
rilor privitoare la psihologia tineretului şi a orien. 
tării lui profesionale, printr'un centru de documen- 
tare si de orientare propriu Institutului Regional 
Craiova, 

Comitetele locale monografice vor primi orga- 
nizare în cadrul Institutului Regional Craiova, în 
T.-Severin, sub conducerea d-lui Prof, C, D. Io- 


nescu, fn Tg,-Jiu sub conducerea d-lui avocat 
Adrian Negrea si în Caracal sub conducerea d-lui 
Prof. Ilie Constantinescu, Comitetul monografic 
local T.-Severin şi-a şi propus ca problemă Dru- 
mul oilor şi viaţa păstorească în Mehedinţi, iar fa 
vara aceasta cercetările vor fi începute și conduse 
de Prof, C, D. Ionescu. 

In vara aceasta Institutul va întreprinde cerce- 
tări monografice, în special în plasa Ocolu, din 
judeţul Romanați, regiune în care se cuprinde și 
satul mode! Dioşti, pe care Fundaţia Culturală 
Regală şi-a propus a-l transforma, astfel încât să 
devină model de organizare a unui sat de Du- 
näre din Oltenia. Echipa de monoñgrafisti a Insti- 
tutului este alcătuită mai ales din tinerii licen- 
tiati ai Facultăţii de Filosofie și Litere din Bu” 
curești, care au avut ca specialitate de licenţă So- 
ciologia. La aceştia se vor asocia specialiști prote- 
sioniști participanţi benevoli la cercetările Insti- 
tutului, din Craiova sau din alte părți, 


CONGRESUL INTERNAŢIONAL DE SOCIOLOGIE DELA BUCUREŞTI 


După cum am anunţat în numerele precedente, 
ale revistei noastre, în ziua de 29 August a, c„ se 
va ţine la București al XIV-lea congres interna- 
tional de sociologie, 

Dăm mai jos, în linii generale, programul con- 
gresului: 

29 August (după masă), 
dere, 

30 August (dimineaţa si după masă). Comuni- 
cări şi discuţii, 

31 August (dimineaţa si după masă), Idem. 

1 Septemvrie (dimineaţa şi după masă). Idem, 

2 Septemvrie. Dimineaţa: şedinţa ‘administra- 
tivă, Şedinţa de închidere, 

După masă: vizitarea Muzeului satului si a Ex- 


Şedinţa de deschi- 


pozitiei sociologice. 

3—13 Septemurie. Excursie, pentru a cunoaşte 
opera practică şi de cercetări a echipelor, în sa- 
tele din toate provinciile, 


Comunicările au fost grupate în următoarele 


capitole: 
1. Sat şi oraș. Noţiunile sociologice de sat şi 


136 


oraş (Geneză, tipuri de structură, subunități, re: 
latii si interacțiuni, procese, tendinţe). 

2. Grupäri sociale. Concepţiile şi cercetările so- 
ciologice asupra tipurilor de unităţi sociale (fa- 
milie, grupuri de vârstă, sexe, clasă socială, par- 
tid, confesiune, naţiune, etc.), 

3, Metodologie. Metode sociologice pentru stu- 
diul satului şi orașului, 

4, Inväfämänt. Organizarea învățământului so- 
ciologiei şi al ştiinţelor sociale, 

5. Aplicare. Contribuţia cercetărilor sociologice 
la organizarea si ameliorarea satului şi a ora- 
sului. 

6. Organizare. Organizarea cercetärilor sociale 
(institute, fundaţii, cercetători izolaţi). 

La Institutul de Cercetări Sociale al României, 
care organizează acest congres, sosesc zilnic, din 
toate ţările, adeziuni dela membrii Institutului In- 
ternational de Sociologie, Până în prezent s'au 
primit 224 adeziuni din străinătate şi 100 adeziuni 
din România. De asemeni, au început să sosească 
şi textele comunicărilor, Numărul lor se ridică la 
64, la data când închidem acest număr al re- 
vistei, 


Tabloul de mai jos arată distribuția pe țări a 
participanților şi numărul invitatiilor trimise, ade- 
ziunilor primite şi comunicărilor sosite, 


o | = „ Participări la 
C) 
z E excursie 
t = 
T BIG IT 3 
da bat = EP "gi -3| = i 
= = ol aoj le |T m 
2 S |z|s4is2l5s) 3| <I 
= G) EISElES| DE = 
ë S | 2 lESIERES) 9| $ JEE 
€ E |< osoaz Ej| <i E [Es 
z (2) 4) 115) | (© |n 18) (9 
Total. . - 1.165] 3 
1| România ..... 266| 100| 103 
Țări străine . . , 899 
2] Anglia ...... 24 
3| Argentina .., 4 
4| Belgia ,.,.., 50 
5| Brazilia 8 
6! Bulgaria . . . ,. 14 
7| Canada . . . . . . 1 
8| Cehosiovacia 20 
9f Chili . . ...,, 2 
10| China... .... 3 
11| Danemarca. . .. 15 
12] Elveția . . . . ,. 84 
13| Egipt. . . . ... 2 
14| Finlanda . . . .. 6| — 
15| Franţa ...... 81 
16| Germania. .... 62 
11| Grecia ...... 5 
18| India . . . . . .. 2 
19| Iran ....... 1 
20| Italia. . . . . .. 64 
21| Japonia. .: 1 
22| Jugoslavia . 33 
23| Mexic ...... 8 
24| Olanda . . . . .. 13 
25| Polonia ..... 36 
26| Portugalia . 1 
21| Rhodesia ..... 1 
28; Spania ...... 4 
29| Statele Unite 835 
30| Suedia . . . . .. 29 
31| Turcia ...... 8 
32! Ungaria ..... 25 
1 


33| Venezuela 


Subliniem că participanții străini arată un in- 
teres deosebit pentru excursia organizată de In- 
stitutul de Cercetări Sociale al României, în sco- 
pul de a prezenta metodele de lucru ale echipe- 
lor si rezultatele obținute. 

In acelaşi scop, Institutul va publica la data 
Congresului două monografii importante, intitu- 
late „Drăguşul” şi „Nerejul”, în care se vor putea 
urmări realizările echipelor monografice, de sub 


conducerea directă a d-lui Prof, D. Gusti. „Drăgu- 
şul”, va apare în timba română, iar „Nerejul”, în 
limba franceză, Ambele lucrări vor avea peste 
1.000 pagini fiecare, vor fi bogat ilustrate si vor 
apare în condițiuni tehnice excelente, 

Ca încheiere, dăm mai jos titlurile comunicări- 
lor anunţate de către participanţii străini. Comu- 
nicările sosite.la Biroul! Congresului sunt însem- 
nate cu o stelutä, 


I. SAT ȘI ORAȘ 


BELGIA: 

“1 Dykmans, Dr, G.: Les concepts de ville et de 
village en sociologie. Noţiunea de sat şi 
oraş în sociologie, 

52. Jacquemyns, Prof, G.: Les villes et l'évolu- 
tion sociale. Oraşele şi evoluţia socială, 

3. Smets, Prof. G.: La vie rurale en Afrique. Viaţa 
ruralä în Africa, 

*4, Warnotte, Prof, D.: La sociologie des villes. 
Introduction  bibliograpthique. Sociologia 
oraşelor, Introducere bibliografică. 


BRAZILIA: 

5. Azavedo F, de: Contribution à la sociologie ru- 
rale. Contributiuni la sociologie ruralä, 

*6. Bastide, Roger: Elements d’une comparaison 
entre la religion rurale et la religion cita- 
dine en France et au Brezil, Elementele 
pentru comparaţia între religia sătenilor şi 
religia oräsenilor din Franța si din Bra- 
zilia, 

*7 Milliet, Sergio: Le développement de la petite 
propriété dans l'état de Sao Paulo. Desvol- 
tarea mici proprietăți în Statul Sao-Paulo. 


BULGARIA. 

*8. Agansky, Nicolas: Ville et village. Définition. 
Oras si sat, Definire. 

*9, Agansky, Nicolas: L'importance sociale de la 
ville et du village à travers l'histoire, Jm- 
portanta socială a oraşului și a satului în 
decursul istoriei. 

10 Kinkel, Prof. Jeun: L'origine des villes en Eu- 
rope occidentale et centrale et d'autre part 
dans le monde slave oriental (la Russie, la 
Pologne, la Bulgarie}, avec leur importance 
pour le développement social ef civilisa- 
tion. Originea oraselor în Europa occiden- 
tală şi centrală, precum si în lumea slavă 
răsăriteană (Rusia, Polonia, Bulgaria). Im- 
portanta lor pentru desvoltarea socială și 
civilizaţie. 


137 


*11, Kinkel, Mara: Le village bulgare et les con- 
ceptions idéologiques de nos jours. Satul 
bulgar şi corceptiile ideologice din zilele 
noastre, 

CEHOSLOVACIA: 

12 Blaha, Dr. Arnost Prof: Recherches sur la 
mentalité de petite ville, Cercetări asupra 
mentalităţii orașului mic, 

13, Obrdlik, Dr, Antonin. Une étude sur la mobt- 
lité sociale dans un village Tchâcoslovaque, 
Recherche monographique. Studiu asupra 
mobilităţii scciale într'un sat cehoslovac, 
Cercetare monografică, 

14, Ullrich, Prof, Zdenek: Urbanisation des envi- 
rons de Prague. Urbanizarea împrejurimi- 
lor orașului Praga, 


FRANȚA: 

15 Dion, Prof, Roger: Types traditionnels d'ame- 
nagement agraire en France, Tipuri tradi- 
tionale de amenajament agrar în Franţa, 

16, Dion, Prof, Roger: Conception du village fran- 
çais, Definirea satului francez, 

17, Grand, Prof. Roger: La ville engendrée par le 
domaine rural. Orașul, 

*18 Halbwachs, Maurice: La structure morpholo- 
gique des grandes villes, Structura morto- 
logică a marilor orașe, 

"19, Kovalevsky, Prof, E. P.: La grande Banlieus 
(ni ville, ni compagne). — Suburbana mare: 
nici oraş, nici sat, 

*20 Probst-Biraben, Prof, Jean Henri: Villes et 
villages nord-africains musulmans et euro- 
péens; leurs relations, — Sate şi oraşe 
nord-africane, musulmane şi europene; re- 
latiile lor, 


*21, Richard, Prof. Gaston: L'aglomération ur- 


baine et la cité. — Aglomeratia urbană şi 
orașul, 

GERMANIA: 

*22, Brepohl, Dr.: Industriegrosstadt und Arbei- 
terschaft, — Oraşul mare industrial şi mun- 
citorimea, 

+23, Conze, Dr, Werner: Die ländliche Übervôl- 
kerung in Polen. — Suprapopularea rurală 
tn Polonia, 


*24, Haufe, Dr, H.: Der preussiche Landkreis. — 
Judetul prusian, 

*25, Hildcbrandt, Dr, Walter: Das Industriedort 
im Mittelgebirge. — Satul industrial în 
Munţii Centrali ai Germaniei, 

*26 Ipsen, Prof, Dr. G.: Agrarische Bevôlkerung— 
Populaţia agricolă, 


138 


*27 Müller: Stadt und Land, -zwei sozialanthro- 
pologische Auslesekreise, — Oraş şi sat, — 
două medii selectoare antropologice, 

*28, Pleyer, Kleo; Die kapitalistische Wirtschaft 
im Dorf, — Economia capitalistă în sat, 

*29 Rath, Dr, Klaus Wilhelm: Die ländliche Ge- 
meinde und ihre Finanzwirtschatt, — Co- 
muna rurală şi finanţele ei, 

Rumpf, Max: Dorfgemeinschaft gedeiht am 
Grosstadtrande, — Comunitatea sătească 
poate ființa si la marginea orașului, 

*31. Schoepke, Karl: Psychologische Griinde der 
Landflucht im Deutschen Reich. — Teme- 
iurile sociologice ale emigrării la oraş a 
țărănimii din Germania. 

32. Seiler: Landflucht und Verstädterung, — Emi- 
grarea la oraș a ţărănimii şi orăşenizarea, 


ITALIA: 

+33. Ascari, Mario C.: L'origine e la distribuzione 
dei centri abitati della Corsica, — Originea 
și distribuţia centrelor de populaţie din 
Corsica, 

*34, Casanova, Prof. Eugenio: Domus e Casa 
nell'Alto Medio evo Italiano, (sec. VIII— 
XI). — ,Domus" și „Casa“ în Italia, dela 
începutul Evului Mediu, (veacurile VIII— 
XI), 

35, Lanzillo, G.: La colonizzazione in Libia, — 
Colonizatia în Libia. 

36 De Luca, Prof, Bernardo: L'Equilibrio tra 
paese e cità nell'opera di Mussolini. — 
Echilibrul între ţară şi oraş în opera lui 


*30. 


Mussolini, 

JUGOSLAVIA: 

37 Cosici, B.: La structure économique de notre 
village. — Structura economică a satului 
nostru, 

38. Dukanici, L.: Les rapports économiques de la 
ville et du village. — Raporturile econo- 


mice între oraş şi sat, 

39 Filipovici, M.: Le village de la Serbie du Sud— 
Satul în Serbia de Sud, 

40 Jankovici, D.: Hajduciza—une forme de ban- 
ditisme en Serbie, — Haiducia, o formă de 
banditism în Serbia, 

41 Komadinici, M.: La différenciation économique 
et sociale dans les campagnes, — Diferen- 
fierea economică si socială la sate, 

42 Konstantinovici, M.: Quelques formes de con- 
tract dans le rapport des paysans, — CA- 
teva forme de contract în rapurturile dintre 
ţărani, 


43. Maklecov, A.: La criminalité dans le village.— 
Criminalitatea la sate. 

44 Milosevici, M.: Le village de Sumadija. — Satul 
în Sumadija. 

45 Mirkovici, M.: Wirtschaftliche und Soziale 
Lage des Bauerndunsim Yougoslavien. 

46 Mirkovici, M. Les travailleurs agricols, — 
Muncitorii agricoli. 

47 Nadir-Arsici, V.: La réligiosité des paysans 
serbes. — Religiozitatea țăranilor sârbi. 

48 Nedeljkovici, D.: Les formes de la propriété 
colective. — Formele proprietăţii colec- 
tive, 

49 Popovici S.: La psychologie de la jeunesse 
villageoise. (Les résultats d'une enquête)— 
Psihologia tinerimii rurale, (Rezultatele 
unei anchete), 

50. Popovici, S.: Le maître dans le village. — Le 
résultat d'une enquête. — Învățătorul în 
sat, — Rezultatele unei anchete. 

51, Tassitch, Prof. G.: La signification et l'impor- 
fance de la strucfure agraire et paysanne 
pour le développement général de la You- 
goslavie. — Semnificația şi importanța 
structurii agrare gi färänesti pentru des- 
voltarea generală a Jugoslaviei, 

*52, Tomasici, Prof, Dinko: The effects of urbani- 
zation on the zadruga community of Croa- 
tia, — Efectele urbanizării asupra zadru- 
gelor din Croația. 

53 Tudorovici, D.: L'exode rural. — Exodul rural. 

54, Vlajinat, M.: Moba, une forme de travail col- 


lectif par voie de l'entre-aide. — Moba, — 
o formä a muncii colective prin ajutor re- 
ciproc. 


55, Vogalnik, M: Le village de la Slovenie. — Sa- 
tul în Slovenia. 

56 Vuckovici, M.: Le coupérativisme agricole et 
sa signification. — Cooperatia agricolă și 
semnificaţia ei, 

57. Vukosavljevici, S.: Les environs de Beograd. 


(Les résultates d'une enquête). — Impre- 
jurimile Belgradului. (Rezultatele unei an- 
chete), 

OLANDA: 


*58 Van Kan, T.: La place de la Desa javanaise 
dans l'organisation administrative du 
pays. — Lozul „Dezei", javaneze în organi- 
zarea administrativă a țării. 

POLONIA: 

*59. Znaniecki, Prof. E.: The Sociological ap- 
proach of Rural and Urban Ecology. — La- 


tura sociologică a ecologiei rurale și ur- 
bane. 

STATELE-UNITE: 

60. Carmody, John, M.: Social Implication of ru- 
ral electrification. — Implicațiile 
ale electrificärii rurale. 

61. Eubank, Earle: The Census Tract as a Method 
of Urban Analysis. — Impunerile ca un 
mijloc de analiză al orașului, 

62. Taylor, Dr. Carl G.: Village-City Interactions 
in the United-States. — Influențe reciproce 
între sat şi oraş, în Statele-Unite, 

*63. Terpenning, Prof. Walter, A.: Village and 
Open-Country Neighborhoods. — 

*64, Salvadori, Prof. Max: A community of Cen- 
tral Italy: the commune of Fermo. — O 


sociale 


comunitate din Italia Centrală: comuna 
Fermo. 
65 Sanderson, Dwight: The impact of indus- 


trialism upon the Rural Communitis. — 
Presiunea industrialismului asupra comuni- 
tätilor rurale, 

*66. Zimmerman, Carle C.: City and Community— 
Orașul și comunitatea. 

TURCIA: 

"67, Ulken, Hilmi Zyia: La formation des villes 
dans l'Empire Ottoman. — Formarea ora- 
selor în Imperiul Otoman. 

UNGARIA: 

68. Weis, Etienne: Le village hongrois d'aujourd'- 
hui. — Statul ungar de astăzi, 

VENEZUELA: 

"69. Dunand. L.: Villes et villages du Venezuela.— 
Oraşele şi satele din Venezuela, 


II GRUPĂRI SOCIALE: 


BRAZILIA: 

“1. Willems, Emilio: Les groupes de voisinage et 
le „mutirao“ brésilien. 

BULGARIA: 

2. Kinkel, Prof. Jean: Les factures sociaux et 
biologiques qui ont crée les nations anti- 
ques et contemporaines et leurs essence du 
point de vue sociologique. — Factorii so- 
ciali și biologici care au creat naţiunile an- 
tice şi contemporane și esența lor din punct 
de vedere sociologic. 

CEHOSLOVACIA: 

3. Blaha, Prof. Arnost: Recherches sur l'utilisa- 


tion des loisirs de la jeunesse de com- 


139 


pagne. — Cercetări asupra utilizării dis- 
tractiilor pentru tinerimea dela sate. 

4, Blaha, Prof, Dr. Arnost: Qu'est-ce que une na- 
tion? La nation comme type spécifique du 


groupe. — Ce este natiunea? 

5, Chalupny, Dr. E; Types de groupements so- 
ciaux. — Tipuri de grupäri sociale. 

6. Machotka, Dr, O.: Les liens familiaux dans les 
familles en ville et à la campagne. — Le- 
gäturi de familie în oraș şi la ţară. 

ELVEŢIA: 

7. Maday, Prof. André de: Les classes en tant que 
types de groupements sociaux. — Clasele 
privite ca grupuri sociale, 

FRANȚA: 


*8 Maunier, Prof, René: Les groupements sociaux 
considérés dans la durée. La queue comme 
groupe social. — Grupärile sociale privite 
din punct de vedere al duratei, Coada”) 
ca grup social, 

GERMANIA: 

9, Boehm: Volk als Art, (Varietăt) und Gruppe. — 
Neamul ca varietate si speță, 

*10. Mannhardt: Deutsche Bauerntum in Siidame- 
rika, — Täränimea germană în America de 
Sud, 

*11, Pfeffer, Dr. Karl Heinz: Begriff und Wirk- 
lichkeit der Gemeinschaft. — Noţiunea de 
comunitate si aspectul ei concret, 

12. Ronte: Preussische Beuernbefreiung (Bauer und 
Staat) —  Abolirea servajului în Prusia, 
(Țăranul şi Statul), 

*13, Stoltenberg, Dr. Hans: Der Stufenbau der 
Verhältnisse. — Ierarhia raporturilor so- 
ciale. 

INDIA: 

*14, Sarkar, Prof, B. K.: La morphologie sociale 


des villes et des villages, (Etude statistique 
internationale. — Morfologia socială a 
oraşelor şi a satelor. (Studiu statistic inter- 
național), 

ITALIA: . 

“15, Gini, Prof. Corrado: L'évolution des groupe- 
ments sociaux. — Evoluţia grupărilor so- 
ciale, 

516. De Luca, Prof, Bernardo: La Nazione, unită 
funzionale della società umana. — Națiunea 


ca unitate funcțională a societății umane. 
511, Mazzarella, Prof. Giuseppe: La Communită di 
famiglia come forma elementare di aggre- 


*) La cassa de bilete, la magazine etc. 


140 


gazione sociale. — Comunitatea de familie 
ca formă elementară de agregare socială, 

JUGOSLAVIA: 

18, Erlich-Stein, Vera: La famille villageoise, (ré- 
sultats d'une enquêtte). — Familia rurală, 
(rezultatele unei anchete). 

*10, Vinski, Zdenkc: Die südslavische Grossfami- 
lie. — Familia mare, (zâdruga) jugoslavä. 

20 Vukosavlejevici, S.: Village comme forme spé- 
ciale de groupements sociaux, (tableau gé- 
néral du village Jougoslave et faits d'expli- 
cation théorique. — Satul ca formä specialä 
de grupare socială. (Tablou general al sa- 
tului jugoslav și fapte pentru explicarea 
lui teoretică). 

POLONIA: 

21. Kochanovsky, Prof, J, K.: La familie humaine, 
la campagne et la ville; l'homme et la na- 
ture dans la perspective du passé et de 
l'avenir. — Familia umană, satul și oraşul; 
omul şi natura în perspectiva trecutului și 
a viitorului, 

22. Ossowski, Prof. Stanislas: La nation de pa- 
renté naturelle comme base de certains 
groupements sociaux. — Notiunea rudeniei 
naturale ca baza unor anumite grupäri so- 
ciale, . 

STATELE-UNITE: 

23. De Grange, Prof. McQuilkin: The Sociolo- 
gical Factor in Group Formation. — Im- 
portanta Factorului Social pentru formarea 


grupurilor, 
*24 Mowrer, Prof. Ernest R.: The Urban Family 
in the United States. — Familia urbană în 


Statele-Unite. 


*25. Rychlinscky, Prof. Stanislaw: Sociologica! 
aspects of social classes. — Aspectul socio- 
logic al claselor sociale, 

UNGARIA: 


26 Dékäny, Prof. E.: La théorie des communautés 
et des organisations sociales. Essai sur la 
classifications des groupements sociaux. — 
Teoria comunităților și organizatiilor so- 
ciale, Incercare de clasificare a grupărilor 
sociale, 


II. METODOLOGIE 


ANGLIA: 
1. Farquharson, Prof. A.: The investigatings mé- 
thods of Le Play House, — Metodele de 


investigaţie folosite de Le Play House. 


BELGIA: 

2. Dupreel, Prof. E.: De l'observation à la théorie 
sociologique. — Dela observatiune la teo- 
ria sociologică, 

BRAZILIA: 

*3. Miliiet, Sergio: L'importance de l'unité ter- 
ritoriale dans la représentation écologique 
des phénomènes sociaux. — Importanța 
unităţii teritoriale în reprezentarea ecolo- 
gicä a fenomenelor sociale. 

GERMANIA: 

*4. Freyer, Dr. Hans: Beiträge zur Theorie der 
Herrschaft. — Contribuţiuni la teoria au- 
toritätii. 

POLONIA: 

*5, d'Orsini-Rosenberg, Dr. Stanislas: Le pro- 
blème d'isoler formellement de la sociolo- 
gie la science des phénomènes affectifs 
entre les individus et les groupes sociaux, 
{mésopsychologie), et la question de la ma- 
tique et des lois de cette science. — Pro- 
blema de a despärti formal dela sociologie 
știința fenomenelor afective între indivizii 
și grupările sociale, (mesopsihologie] şi 
chestiunea metodologiei, sistematicei şi le- 
ilor acestei științe, 


IV, INVATAMANT 
BELGIA: 


*1, Hostelet, Prof, Georges: L'organisation des re- 
cherches sociales et l'enseignement des 
sciences et des techniques sociales. — Or- 
ganizarea cercetărilor sociale și învățămân- 
tul ştiinţelor şi tehnicelor sociale, 

CEHOSLOVACIA: 

2. Chalupny, Dr. E.: Enseignement de la socio- 
logie. — Învăţământul sociologiei, 

FRANȚA: 


3, Bouglé, Prof, Célestin: L'enseisnement sociolo- 
gique et l'organisation des recherches so- 


ciales. — Învăţământul sociologic şi orga- 
nizarea cercetărilor sociale, 
ITALIA: 


*4 Groppali, Prof. Aless: l'Insegnamento della 
Sociologia e delle Scienze Sociali. — Invă- 
ţământul sociologiei si al ştiinţelor sociale. 

*5 Levy, Prof, Alessandro: Sciences sociales, étu- 
des sociologiques et philosophie, — $tiin- 
tele sociale, studiile sociale și filosofia, 


STATELE-UNITE: 

6. De Grange, Mc Quilkin: Sociology: its Place 
and Teaching in a large American Col- 
lege. — Sociologia: locul ei şi modul în 
care e predată întrun mare colegiu ameri- 
can. 

*7, Todd, Arthur, J.: The Theaching of the Social 
Sciences. — Modul de predare al ştiinţelor 
sociale. 


V. APLICARE 


CEHOSLOVACIA: 

1. Chalupny, Dr. E.: Ruralisme. — Ruralismul, 

GERMANIA: 

*2  Gierlichs, Dr, Willy: Die Bedeutung 6kolo- 
gischer Studien fiir die Kirminalpolitik und 
Polizeipraxis. —  insemnătatea studiilor 
ecologice pentru politica criminală și prac- 
tica politieneascä, 


*3. Linde, Hans: Die ländliche Soziologie in 
Deutschland. — Sociologia ruralä în Ger- 
mania, 

ITALIA: 


54. Rugarli, Prof, Sincero: Forze centripete e cen- 
trifughe dell’ urbanesimo, — Forţele centri- 
pete şi centrifuge ale urbanismului, 


POLONIA: 


*5, Okinski, Dr. Wladyslaw: Recherches sociolo- 
giques sur les problèmes de l'asistance pu- 


blique à la campagne. — Cercetări sociolo- 
gice asupra problemelor de asistentä publicä 
la sate, 


VI ORGANIZAREA CERCETARI- 
LOR SOCIALE: 


PORTUGALIA: 

*1 Descamps, Prof, Paul: Recherches monographi- 
ques. — Cercetările monografice, 

TURCIA: 

*2. Fahri, Prof, F, Z.: L'organisation de l'enseig- 
nement et des recherches sociologiques 
dans Turquie. — Organizarea si învăţă- 
mântul cercetărilor sociale în Turcia, 


In numărul viitor al revistei vom publica titlu- 
rile comunicărilor anunţate de participanţii români. 


141 


R E V ISTA R 


Revista de igienă socială. Nr. 11—12. 1938 și 
Nr. 1, 1939, Director: dr. G. Banu. 

Preocupärile pe care le are aceastä revistä, sunt 
adesea înrudite cu ale noastre „Aşa e de pildă, ar- 
ticolul d-lui dr. G. Banu, intitulat: „Starea sani- 
tară rurală şi reala stare a țărănimii române”. 
Constatând că față de generaţiile trecute progre- 
sele, în ce priveşte starea sanitară rurală sunt 
minime, d-sa îşi propune, înainte de a preconiza 
remediile, o „cunoaștere a realitaților“, după care 
întrevede realizarea unei mai bune stări sanitare 
la ţară. „Cu o condiţie: să se plece dela concepții, 
să se adopte metode potrivite, cu modestia co- 
respunzătoare vremurilor, iar întreaga acţiune să 
fie dirijată de oameni competenți. Mai ales oa- 
ment". 

Studiul pe care îl intreprinde, îl motivează, 
atât din punct de vedere al cantității demogra- 
fice, populaţia rurală fiind 80% din populația 
țării, cât şi din punct de vedere calitativ, ener- 
giile creatoare şi de conducere, trăgându-se din 
această pătură, lar fenomenul prolificitätii între 
țărani, în contrast cu natalitatea scăzută dela 
oraşe, cere o dirijare a felului de vieatä, în ve- 
derea dobândirii unei naţiuni viguroase şi a pre- 
intâmpinării mortalităţii infantile şi timpurii, 

Enunţând astfel tema şi interesul ei, d-l dr, 
Banu anunță studiul aspectelor sociale şi econo- 
mice, care explică starea sănătăţii. Va fi deci o 
problemă agrară ca si una de cooperatie. In le- 
gătură cu problema agrară, d-sa subliniază ine- 
ficacitatea unor organizaţii agrare judeţene; „In 
judeţul Ialomiţa, de pildă, în legătură cu activi- 
tatea consilierilor agricoli, cunosc doar terenu- 
rile de cultură, pe care şi le-au rezervat, ca si lo- 
turile pentru case, pe moșiile expropriate; func- 
tiunea agronomului, a rămas cu titlul pur teore- 
tic, iar lotul demonstrativ a constituit un bene- 
ficiu personal şi tără nicio valoare educativă. 
Școlile şi fermele din Ialomiţa, nu întrețin contac- 
tul cu populcţ.a ţărănească, nu-i fac educaţia şi 
nu furnizează materialul pentru perfecţionarea 
culturilor. C. merele de agricultură, din câte ştiu, 
distribuiau odinioară sămânță numai familiei pre- 
fectului, 1ar instrumentele agricole motorizate, au 
fost de asemeni puse în slujba intereselor perso- 
nale. Täränimea n'a folosit deloc de pe urma bu- 
nelor intentiuni initiale”, (pag. 629), 

ideii d-sale insă: „in ce privește şcolile de 


142 


E V I ST E L OR 


îndrumare țărănească, de educaţie menajeră, etc. 
nu ştiu unde activează, In tot cazul, nu le cunoaş- 
tem rezultatele“, (pag. 629), îi răspundem că 
aceste rezultate se pot vedea la sate. 
Componentele redresärii sanitare le sinteti- 
zează în om, sub aspectul de conducător și de 
executor, în o concepţie ştiinţifică dreaptă şi pre- 
cisă şi în tehnică, componenți care trebue să in- 
tre în alcătuirea programului sanitar rural, Pă- 
trunzând în miezul problemei propriu zise, autorul 
înfăţişează întâiu factorii sociali dela baza sănă- 
tätii păturii rurale româneşti: influențe asupra 
biologicului dela locuinţă, avere, alimentaţie, îm- 
brăcăminte, condiții de muncă, grad de cultură, 
etc, Aci pomeneşte de Echipele Regale Studen- 
teşti, care „au promovat exemplul colaborări: tu- 
turor factorilor cu posibilităţi de actiuve socială”, 
Din paralelismul ce-l face între nivelul de vieatä 
şi randamentul biologic, arătând coeficientul mor- 
talitätii infantile, — 18,5% din näscutii vii mor de 
mici în țara noastră și mai ales la sare — con- 
chide la o subvaloare biologică a ruralului, subva- 
loare manifestată în rezistența redusă în munca 
de durată, morbiditate crescândă, medie de vieatä 
redusă, Din complexul determinantilor sociali 
domină, în explicarea unei atare stări, situația 
proprietăţii agrare și modul de exploatare a ei, 
situaţie din care derivă factorul de tot atâta in- 
semnătate a! alimentaţiei. Pulverizarea proprie- 
tätii rurale prin succesiune, făcând ca în medie 
un cap de familie, să aibă doar 3,9 ha, pe când 
minimul necesar ar fi de 5—6 ha, ar trebui să 
ducă la o altă legiferare a dreptului succesoral 
rural la noi, căci legea agrară din 1921 şi legea 
pentru organizarea agriculturii din 1937, prevăd 
o suprafață indivizibilă prea mică, pentru a face 
faţă nevoilor economice ale unei familii, Dealtfel 
tot Sud-Estul european suferă de acest rău, Prea | 
marea densitate a populaţiei agricole, ar urma să 
ducă la o mai bună exploatare a pământului, Ceea 
ce nu se întâmplă, — arată d-l dr, Banu, — din 
cauza lipsei vitelor de muncă, randamentulu: 
slab al culturilor, lipsei culturii intensive, a ne- 
valorificării terenurilor inundabile, In toate aceste 
privinţe, suntem în urma celorlalte state ale Eu- 
ropei. Astfel rezultatele obţinute de Adrinistra- 
ţia exploatarilor agricole aie Statulü din țara 
noastră, în cultura intensivă ca si vele obținute 
în urma valorificării terenurilor inundabile în Ita- 


lia, lasă să se întrevadă necesitatea unei exploa- 
tări mai bune a pământului. lar faptul că produz- 
ţia noastră ţărănească e subvalorificată, atât in 
țară cât şi în străinătate, contribue şi el la crea- 
rea în pătura rurală a unui nivel de vieatä co- 
borit la minim. 


Autorul trece apoi şi analizează influenţa ali- 
mentatiei asupra stării sanitare. Din diferitele 
cercetări făcute şi ale căror rezultate numerice 
sunt publicata în acest articol, s'a ajuns la conclu- 
zia că raţia alimentară a copiilor este insuficientă, 
prin valoarea ei energetică, apropiindu-se de li- 
mita inferioară ratiei necesare, dar prin calitate 
îndepărtându-se mult de minim, lar ratia adultu- 
lui ca energie, se apropie de cea necesară, rămâ- 
nând inferioară raţiei altor popoare, iar calita- 
tiv fiind deficitară, din cauza lipsei de proteine, 
vitamine şi săruri minerale alcaline, 


(Odată arătate cauzele stării inferioare sani- 
tare rurale româneşti, d-l dr. Banu se ocupă de rz- 
dresarea sanitară, Pledează pentru o armatură sa- 
nitară motorizată, în sensul că preconizează o 
asistenţă rurală cu facilităţi de transport pentru a 
valorifica investiţiile sanitare existente, căci „Pe 
întreaga suprafaţă a ţării, în proporţii variate, 
sunt răspândiţi şi medici, sunt răspândite şi dis- 
pensare şi spitale, care însă nu-şi ating scopul 
pentru care au fost create, Medicii nu pot ţine 
contactul cu populaţia rurală, instituţiile sunt 
adesea  necorespunzătoare necesităţilor”, (pag. 
657), „Spitalele nu au putut deveni aproape nicio- 
dată corespunzătoare concepţiei ce adsvärat spi- 
tal de consultaţii, tratament, operaţii convales- 
centä, etc.; medicii au oscilat, cu caracter d2 multe 
ori de improvizație, între medicină călătoare prin 
satele vecine, (spitale de circumscripţii), de o 
parte şi o medicină spitaliceasză aproximativă, 
lipsită de pregătire tehnică, material, etc., de altă 
parte, Scopul fundamental: a putea deservi masa 
rurală pe o mare suprafaţă în jurul spitaluiu:, nu 
a fost atins; bolnavii nu puteau fi aduși la spital, 
din cauza distanțelor mari, iar când erau aduși, 
nu puteau căpăta satisfacţie, nici ca îngrijire me- 
dicală, dar mai ales chirurgicală şi de materni- 
tate", (pag. 658), Cere transformarea vechilor spi- 
tale mici în centre de izolare, medicii de spitale 
să abiă atribuţii definite față de cei de circum- 
scriptii, cărora trebue să li se pună la dispoziţie 
mijloace de deplasare suficiente, pentru a putea 
lua contact cu întreaga populaţie din jurul cen- 
trului de reşedinţă al dispensarului, Ca încheiere, 
d-l dr. Banu, cere aplicarea concomitentă pe te- 


ren, a celor înfăţişate mai sus de d-sa, ca mij- 
loace pentru redresarea biologică şi sanitară a 
populaţiei, adică: valorificarea prin o adaptare 
corespunzătoare a materialului existent, înlocuirea 
şi transformarea instituţiilor spitaliceşti mici, me- 
dicină socială preventivă, „Acţiunea sanitară — 
spune d-sa — nu va duce la rezultate, dacă nu în- 
cepe prin îngrijirea bolnavilor, adică prin latura 
curativä”, Căci, după îngrijiri şi vindecări reale, 
vor putea prinde printre ţărani ideile de medicină 
socială, 

In numărul următor, (Nr. 1, 1939), găsim lu- 
cruri interesante asupra realizărilor pe tărâm so- 
cial, înfăptuite la noi şi în alte țări. 

Din articolul d-lui A. Botis: „Leagănele de su- 
gari din fabrici, în serviciul puericulturii", aflăm 
despre crearea din îndemnul Casei Centrale de 
Asigurări Sociale, a leagănelor pentru sugari în 
fabricile în care lucrează peste 50 femei, Astfel 
de leagăne s'au amenajat la toate fabricile din 
Arad, Prin aceasta, se ajunge ca sugarii să fie 
alimentati la sân timp de 6—8 luni, şi astfel se 
înlătură una din principalele cauze de mortali- 
tate infantilă: alimentaţia artificială prea timpurie, 

Despre ,Realizärile Asigurărilor Sociale din 
Rusia Sovietică“, între anii 1933—1937, scrie d-l 
dr. C. Brätescu. 

Interesante amănunte asupra „Reeducării tine- 
retului femenin în Belgia“, de d-na Marga Ghifu- 
lescu, arătând temeiurile şi principiile organizării 
institutelor de reeducare, şi anume: studiul amă- 
nunfit al psihologiei copilului — pentru a afla 
fondul educabil al fiecăruia —, stabilirea baze- 
lor de clasificare, fixarea tratamentului potrivit 
şi al regimului constructiv de educaţie, cât mai 
adaptat vârstei şi temperamentului, Ne este de- 
scris mediul de vieatä în institutul de reeducare 
Saint-Servais din Namur, felul cum decurge ob- 
servarea si mijloacele de reeducare, educaţia post 
şcolară, etc, 


D. D. 


Analele 
Nr. 7—10, 


Cuprinde: Un reformator al finanțelor româ- 
nesti: Menelas Ghermani, de Ion Budu. In istoria 
finanțelor noastre, de cele mai multe ori foarte 
plină de încurcături, Menelas Ghermani, desfă- 
şoară o activitate sprijinită pe pregătire şi pe bun 
simf. Era om de finanţe, bancher şi se prezenta la 
Ministerul de Finanțe ca specialist, Reţinem câ 


economice şi statistice. Anul XXI, 


143 


teva din înfăptuirile sale, care sunt tot atâtea 
contribuţii la organizarea vieţii financiare a vre- 
mii respective: a) introducerea monometalismului 
aur, datorită căruia moneda noastră este accep- 
tată al pari, în străinătate, iar vieata economică 
dobândește stabilitate, (prin dispariţia agiului); 
b) retragerea biletelor hipotecare, emise în timpul 
războiului din 1877, şi care erau. pentru piaţă, o 
adevărată inflaţie; c/ reforma caselor de credit 
agricol, înfiinţate în 1881, fără să fi dat rezultatele 
urmărite, M. G, le dă caracter de Stat, pentru a li 
se putea înfrâna goana după beneticii şi pentru 
a le face să corespundă mai bine rostului lor de 
a pune la îndemâna sătenilor credit ieftin, 


Stocajul produselor agricole şi problemele fi- 
nanfäril, de prof. dr. C. Jornescu. Retinem: pro- 
blema depozitării produselor agricole a preocupat 
şi pe conducătorii noştri; avem 941 magazii cu o 
capacitate totală de 123.500 vagoane. Banca Na- 
țională a acordat agricultorilor, prin diferite in- 
stitufii de credit, credite variind între aproape două 
miliarde, (în 1936), şi opt sute milioane lei (în 
1937). Analizând nevoile agriculturii noastre, din 
punctul de vedere al temei articolului, autorul gă- 
seşte ca foarte urgente: a) crearea de magazii silo- 
zuri pentru depozitarea produselor agricole, (fapt 
care ar împiedica vânzarea imediată a recoltei), pe 
baza principiului clasificării cerealelor, (fapt care 
ar aduce mărirea preţurilor), magaziile existente 
fiind insuficiente, (ar mai trebui magazii cu o ca- 
pacitate de circa 225 mii vagoane); b) finanțarea 
de către B, N. a mărfii depozitate până la 70— 
80% din valoarea ei. 

Cererea și oferta în economia capitalistă și so- 
vietică, de M, Grunspan. 

Comerţul exterior al României, de dr. N. Badea- 
Buzău, 

Finanțele locale, de Ion N. Stan. 

Din activitatea asociafiei generale a economis- 
tilor din România, revista publică două comuni- 
cäri: 

Creditul public în perioada 1929—1937, de V. 
Secară. 

Petrolul românesc şi politica de Stat, de prof. 
Gh. N. Leon. A 

D.D 


Urbanismul. — Monitor al Uniunii Orașelor din 
România. Apare sub îngrijirea Institutului Urba- 
nistic al României. Anul XV/VII Nr. 10—12 
1938, 


144 


Această revistă luptă pentru popularizarea şi 
afirmarea ştiinţei urbanistice, Desigur că îngri- 
jirea de amenajarea igienică, rațională şi con- 
formă cu nevoile populaţiei, a orașelor, nu poate 
decât să trezească interes şi să găsească ecou în 
mintea multora din cei care se izbesc de lacunele 
în felul de îintaţișare al așezărilor omeneşti, 

Numărul de faţă, aproape în întregime rodul 
muncii d-lui prof, C. Sfințescu, urmăreşte realiza- 
rea şi aplicarea superurbanismului. 

In studiul sau prim, „Superurbanismul încadrat 
în stilul totalitar”, prezintă superurbanismul ca 
o largire spaţială a urbanismului, 

Celalalt articol, tot al d-lui Sfinfescu, despre: 
nAsezärile in România, din punct de vedere na- 
fional, politic, social şi economic”, este contri- 
butia d-sale la o lucrare germană despre „Coloni- 
zarile din Europa”. Sunt infätisate aşezările ro- 
mânești şi desvoltarea lor în timp, dela cucerirea 
Daciei de către Romani, analizând influenţele 
barbare, mai ales cele slave, in formarea satelor, 
oraşelor şi voevodatelor noastre. Explică prin 
starile politice, economice şi sociale, dealungul 
istoriei, starea de mediocră desvoltare a aşeză- 
rilor noastre, În timpurile moderne, sunt înfăţi- 
şate societăţile diferite, create cu scopul consoli- 
dării proprietăţii individuale și a construcţiilor, 
Bazat pe date, din care rezultă că aproape toate 
casele ţărăneşti, pe lângă că sunt insalubre, de- 
teriorate şi suprapopulate, sunt și absolut nepro- 
ductive economic, încheie cerând o politică su- 
perurbanistică, adică aplicarea ştiinţei urbanis- 
tice la nevoile întregii naţiuni. lar această poli- 
tică ar fi o colonizare în sens superurbanistic, 
adică o raţionalizare a repartizării populaţiei pe 
centre, așa cum a definit-o d-sa, în articolul pre- 
cedent, 

Singurul studiu din acest număr, care nu e is- 
călit de d-l Sfintescu, e cel al d-lui ing, Otto Bo- 
dascher, dela Primăria Municipiului Timişoara, 
intitulat „Oraș şi regiune“. Pentru stabilirea unei 
urbanistice raţionale ca și a unui plan de eco- 
nomie dirijată, felul regiunii în care se găseşte 
oraşul e important, datorită influențelor econo- 
mice, sociale, culturale şi administrative reciproce 
dintre centru şi împrejurimi. Din un atare punct 
de vedere, d-l O, B., expune rezultatele obţinute 
prin studiul economic al reţelei de comunicaţie 
în vechiul plan de sistematizare și prin studiul 
regiunii Timişoara-Banat, din punct de vedere 
demografic, 


Expunând controversa asupra ,,Construcfiel 
inalte sau joase?”, d-l C. Sfinfescu ajunge la con- 
cluzia ca pentru vieaţa de tamilie, locuinţa famu- 
lială (joasă), e avantajoasă, atât din punct de 
vedere naţional şi social, cât şi igienic şi estetic, 
Locuinţele înalte sunt admise numai în oraşele 
mari, însă cu anumite restricţii: zgârie norii doar 
pentru birouri, magazine şi acestea în anumite cog- 
ditii. Din enumărarea lor, putem să ne dam seama 
cât de nepotrivite pentru Capitala ţării noastre 
sunt clădirile înalte, atunci când chiar cele cu 
două etaje numai în condiţii absolut igienice şi 
izolate între ele, sunt admisibile, i 
Numărul mai cuprinde alte rubrici interesante; 
Din viea{a oraşelor, Turism şi urbanism. Note bo- 
gate şi recenzii ale lucrărilor noi de urbanistică. 


D. D. 


Satul şi școala. — Revistă de educaţie şi invä- 
țământ, Nr. 5—6, 1939. 

Numărul pe care îl avem în faţă, din această 
revistă, explică prin seriozitatea problemelor tra: 
tate, cum de a putut intra în al optulea an, cu 
toate greutăţile materiale pe care le întâmpină 
orice publicaţie periodică de specialitate, Scrisă 
pentru învăţători, această revistă le ridică nivelul 
şi preocupările, 

Retinem de aci: conferința d-lui prof. univer- 
sitar Onisifor Ghibu, despre: „Un vechiu focar 
de educaţie naţională: Asociafiunea Astra". Face 
istoricul acestei asociaţii, înființată la 1860 la 
Sibiu, sub conducerea lui Andrei Şaguna, pe atunci 
episcop, având de scop: „promovarea literaturii 
gi culturii poporului nostru român, precum şi a 
agriculturii, în sânul naţiei noastre”, Urmează 
apoi înfăţişarea calităţilor românilor ardeleni în 
comparaţie cu a celorlalte natin conlocuitoare, ca- 
litäti prin care se explică de ce „nu ne-am cal- 
vinit, nu ne-am catolizat, nu ne-am latinizat, ci 
am rămas români şi valahi”, Astra urmează a f 
o cetate a solidarităţii naţionale, Rezultatele ob- 
ținute de asociaţie, aprecierile presei ardelene şi 
străine, cu ocazia adunării dela Blaj din 1911, 
dovedesc că Astra a fost cel mai perfect instru- 
ment de închegare şi înnobilare sufletească naţio- 
nală. Actualitatea conferinţei e problema cum a 
înțeles românismul întregit rolul Astrei în noua 
situaţie și cum l-a înțeles Astra însăşi? Aci ni se 
mărturisește durerosul eşec al Astrei în România 
Mare. Acest eşec însă, se va repara prin Frontul 
Renaşterii Naţionale — conceput în „spiritul na- 


10 


tional al Ardealului”, (cuvintele d-lui A, Cal, 
nescu), şi în aplicarea leşii Serviciului Social in 
Transilvania, de către această societate, 

D-l Vasile Băncilă, in: „Dodecalogul aimos- 
erei”, analizează rolul educativ al atmosferei 
afective si spiritualizate în şcoala, Mijloacele de 
realizare a unei atare atmosfere sunt; mediul fi- 
zic şi decorul, pragul lectiei, pregătirea, aliaţii 
educatorului, natura exempielor, inläturarea obo- 
selii, pedagogia preventiva, atitudinea educatoru- 
lui, chestiunea formalismului pedagogic, povesti- 
rea, poezia şi muzica, 

Informaţii interesante despre: „Școala primară 
de experiențe de pe lângă Universitatea din Jena“, 
ue dă d-l dr. Lucian Bologa, înfățișând bazele pe- 
dagogice ale şcolii: vieata şcolară e o vieatä de 
comunitate —, organizarea externă a şcolii, vieata 
de comunitate a grupurilor, (relaţii şi obiceiuri, 
lare), educaţia social-etică, planul şi problema de 
vätämânt, organizarea învățământului în şcoală, 

D-l 7. Zavaschi, scrie despre: „Învățământul în 
tranziție“, adică acea epocă în care copilul venit 
pentru prima dată în mediul şcolar, trebue să se 
acomodeze acestuia. 


D. D. 


Affaires Danubiennes. Revue de l'Europe Cen- 
trale et du Sud-Est, Anul I. Nr. 1. Institut Social 
Roumain Centre des hautes etudes internationales, 
Bucarest, 

In primul număr al revistei Centrului de înalte 
studii internaţionale din Bucureşti, creat cu aju- 
torul Fundaţiei Rockfeller, de către fostul Insti- 
tut Social Român — actualul Institut de Cerce- 
tări Sociale al României —, d-l prof, D, Gusti, în 
Introducere, expune programul acestei instituţii: 
a) a informa opinia publică românească asupra 
afacerilor internaţionale şi a uşura studierea lor 
prin conferinţe, lucrări de grupe, servicii de do- 
cumentări; b) a informa opinia publică internatio- 
nalä asupra problemelor româneşti şi spiritului 
în care sunt privite evenimentele internaţionale la 
noi, prin broşuri informative; c) cooperarea în- 
tre specialiştii români și străini asupra probleme- 
lor internaţionale prin participarea Centrului nos- 
tru la Conferința Permanentă de Inalte Studii In- 
ternatianale, prin schimbul de conferenfiari şi prin 
publicarea unui organ periodic în limba franceză, 
organ care, fără a exclude chestiunile generale, 
să se ocupe mai ales de problemele Europei du- 
nărene si sud-estice, Căci această parte a conti- 


145 


hentului nostru, e cea care pune din cele mai de- 
licate si importante probleme de rezolvarea cä- 
rora atârnă pacea internaţională, Pe lângă aceste 
interese utilitariste, revista Affaires Danubiennes, 
prin informaţiile pe care le va da asupra state- 
lor dunărene şi sud-est europene, înfățișând con- 
ditiile de viaţă, nevoile şi aspiraţiile lor, va avea 
şi o misiune educativă, Astfel că, spune d-l prof. 
Gusti, numele revistei e chiar programul ei, 

Colaborează la primul ei număr: d-l Elemer 
Hantos, profesor al Universităţii din Budapesta, 
scriind despre: „Le Regionalisme économique en 
Europe centrale”, expunând planul unei cooperări 
a statelor agrare dunarene, de aceeaşi structură, 
cooperare care sar manifesta prin organizarea 
comerțului, tehnica raporturilor şi politica co: 
mercială şi s'ar realiza prin un cartel de vân- 
zare, transporturi şi negocieri ale statelor agrare 
dunărene, Scopul acestei metode regionaliste, e 
protecţia economiei naţionale, echilibrul prețurilor 
şi creşterea schimburilor mutuale, 

Starea Europei după Anschluss şi influenţa po- 
sibilă a acestui fapt asupra desvoltării evenimen- 
telor politice în Europa e expusă de d-l Gr. Ga- 
fencu, 

D-1 Jiri F, Vranek, face istoria „Planurilor pro- 
puse pentru solufionarea problemelor din Europa 
Centrala“. 

„Problema Dunării, după ultimele schimbări in 
politica europeană”, o studiază d-l N, Daşcovici, 
ajungând la concluzia că orice încercare de modi- 
ficare în bazinul dunărean, trebue să ţină seama 
de cerinţele legitime ale naţiunilor care și-au do- 
bândit în fine libertatea după atâtea suferinţe, 

Studiul decedatului J. Kostanecki, din Cracovia 
„La Pologne et le problème danubien'“, înfăţişează 
contribuţia ţării sale în rezolvarea problemelor 
economice a regiunilor dunărene, atât prin initia- 
tive şi activități organizate în Blocul Agrar, cât 
şi prin contribuţii directe, în sensul dorit de ţările 
dunărene, 

D-1 Mihail Antonescu, dă „O nouă formulă de 
securitate în Europa Orientală“. 

Cronica dunăreană şi balcanică, informează asu- 
pra tuturor evenimentelor politice internaţionale, 

Rubrica documentelor conţine date asupra: con- 
siliului Intelegerii Balcanice, legii de anexare a 
Austriei la Reich, conferinţei franco-engleze dela 
Londra, Aprilie 1938, conversatiilor italo-ungare, 
acordul între Bulgaria şi Înțelegerea Balcanică, 
statutul Comisiunii Europene, etc, 


D. D, 


146 


Libertatea economică, politică, socială cultu- 
rală, Director: I, P, Gigurtu, Anul VII, Nr, 2,4 sis, 
1939, 

In articolul; „Este calitatea de proprietar ur- 
ban o profesiune?“, d-l prof. E. M. Brancovici, 
pune problema aceasta în lumina nouei Consti- 
tutii, care dă dreptul de a fi alegător sau ales 
doar celor ce exercită o profesiune, Fiindcă, Mi- 
nisterul Muncii a respins cererea de sindicalizare 
a proprietarilor urbani, aceștia au luat calea jus- 
tifiei, Iar justiţia noastră, ca şi cea străină, a 
admis conferirea titlului de profesionist proprie- 
tarului urban, Consideratiilor juridice, autorul le 
adaugă şi altele tot atât de intemeiate. Anume, 
arată contribuţia pe care proprietarul urban, prin 
continua reînoire a locuinţelor, tot mai higienice, 
mai confortabile şi mai estetice, o aduce la ri- 
dicarea bunei stări morale şi materiale din țară, 

D-l St, Antim, se ocupă de controversa dintre 
d-l C, Stoicescu, profesor de drept roman și d-l 
D. Dobrescu, asupra utilității practice a dreptu- 
lui roman. Articolul d-lui Antim intitulat: „Ciuma 
dreptului roman“ (Nr, 4), se alătură părerii rec- 
torului Universităţii din Bucureşti, şi în el ni 
se demonstrează că dreptul roman, formează în- 
säsi temelia juridică a societăţii omeneşti, e co- 
dificarea raţiunii omeneşti şi atâta vreme cât al- 
cătuirile omeneşti vor fi organizate în aşa fel în- 
cât să urmărească scopuri economice cu realizări 
de beneficii, dreptul roman va rămâne la baza 
oricăror studii juridice, iar învățământul nostru 
superior nu se va putea dispensa de el”, 

Despre; „Pactul Franco-German”, se ocupă d-l 
M. Theodorian-Carada, (Nr. 2), exprimându-și în- 
crederea în acest pact şi în o reimprietenire a 
Franţei cu Germania, căci: „Dacă inimiciţia a- 
proape milenară dintre Franţa și Anglia sa pu- 
tut transforma în alianţă, cu mult mai ușor se 
poate schimba conflictul de mai puţin de un se- 
col, dintre Franţa şi Germania, într'o simplă prie- 
tenie”, zice d-sa, Examinând situația României, 
față de cele două ţări contractante spune, pe bună 
dreptate: „Nu este Român, care pentru un motiv 
sau altul să nu iubească Franţa, Dar cum nu este 
român care să nu priceapă, ca să nu poată pre- 
tinde Franţei gesturi pe care nu i le permit in- 
teresele sau puterile ei, tot aşa, desigur nici 
Franţa nu poate cere României a se sinucide din 
francofilie, Economiceşte, interesele României, > 
mână la o înţelegere cu Germania. Experiențele 
de după războiu, au dovedit îndeajuns că legă- 


turile economice cu alţii, nu se pot susține decâţ 
prin jertfe bugetare”, 

In Nr. 5, d-l Sf. Anţim, vorbind despre: , Papa”, 
analizează politica defunctului Pius XI, insistâänd 
mai ales, asupra conflictului dintre poporul ger- 
man si catolicism, Explicatiile pe care le dä sunt 
de naturä economică si spiritualä. Economiceste 
idenţifică siţuaţia grea a Germaniei actuale, cu 
aceea de pe vremea lui Luther si vede actuala 
ostilitate germană față de Vatican ca o încercare 
de eliberare de cheltuielile bänesti, impuse de cul- 
tul crestin. Noi înclinăm cätre inţerpreţarea su- 
fleteascä, spiritualä a conflictului, pe care o dă 
d-sa, văzând o ïinaderentä jntre sufletul rafio- 
nal si orgolios al nordicilor germani, înclinați încă 
spre păgânism în foate manifesţările artistice, si 
înţre crestinism, născut printre popoarele sudice 
cu o imaginație mai vie şi cu un temperament 
mai aprins, 

Din Cronica polificä, reținem: „Rolul Fronfului 
Renasterii Naţionale penfru progresul economiei 
naționale! (Nr, 2), care e väzut în „crearea unei 
productiuni economice", „Mişcarea economică în 
care va trebui să se oglindească efectul noului 
regim în acţiunea sa prin propaganda Frontului 
Renasterii Naţionale, trebue, în ansamblul ei să 
piardă caracterul personal, rămășiță a sistemu- 
lui partidelor, persoana frebue să cadă pe pla- 
nul al doilea față de acţiune, actul de muncă, 
actul de comerţ intereseazä, nu cine îl face, bine- 
înțeles rămânând în cadrul comandamentului nou 
national, persoana nu ţrebue să primeze asupra 
realității". De asemenea: „In ritmul nou, orice 
inițiaţivă, cât de mică trebue primiţă şi incura- 
jatä, trebue toti să activeze cu bucurie, trebue 
să dispară piedecile sterpe si acţiunea unor biu- 
rocrati improducţivi care cauță să-şi justifice ros- 
tul lor". 

Toţ in Cronica politicä (Nr. 4), găsim aceste 
rânduri bune de retinut despre Serviciul Social: 
„Serviciul Social, rupe cu verbalismul obisnuit 
la noi în ţară ori de câte ori e vorba de ridica- 
rea saţelor, päräseste acel romantism steril şi 
plângăreţ cu care ne-au hrănit de mai bine de 
un secol toti ideologii demofiliei ţărăneşţi, pen: 
tru a päsi, pe drumul realizărilor efective, al cu- 
noasterii saţului, al ridicării lui prin faptä si 
muncă — inţegrând în civilizație pe de o parte 
14 milioane de țărani, iar pe de altă parte rea- 
ducând în matca strävechilor noastre așezări, n 
intreagä tinerime desrädäcinatä, căreia i se pro- 


iecteazä în faţa ochilor cel mai frumos dinţre 
toate idealurile ce pot încălzi o inimă de tâ- 
năr cultivat, ridicarea prin muncă comună și de- 
zinţeresaţă a fraţilor şi părinţilor rămaşi în în- 
tunerec si suferință!” 

Cetitorul poate găsi la cronicele revistei cifre 
şi date atât asupra comerțului exterior mondial, 
cât si asupra balantelor bugetare ale diferitelor 
țări, asupra mișcării economice, etc, 

Subliniem şi califatea comentariilor evenimen- 
telor interne si externe, fie ele politice, economice, 
statistice, etc, 


D. D. 


Revista Fundațiilor Regale. — Anul VI. Nr. 1, 
1939, 

Revista se menţine, după cinci ani de apariţie, 
pe aceeași cale de înmănunchere, aţâţ a creatori- 
lor literari, cât şi a creatorilor stiintifici, a filo- 
sofilor şi a criticilor sau istoricilor filosofi. Imbină 
asţfel probleme de istoria culţurii, cu probleme de 
drept, de filosofie, de isţoria literaturii, cu cronici 
literare, stiintifice, artistice, aţât românesti, cât şi 
sträine, căci stim că în mulţe numere ale revistei 
au fost publicate studii a unor filosofi sträini, 
scrise anume pentru Revista Fundatiilor Regale, 

Din primul număr, din 1939, pe lângă partes de 
criticä si istorie literarä şi partea de creaţie ori- 
sinală literarä, reținem studiul d-lui Al, Clau- 
dian, despre: „Îndrumarea spre logică a gândirii 
greceșți!, îndrumare pe care auţorul o explică 
prin fenomene de ordin politic: nemulțumirea so- 
fistilor faţă de credinţele si traditiile vechi gre- 
cesti, faţă de starea stiinfei de aţunci, a ţreziţ 
„ironia? lui Socrate, al cărui ultim scop ar fi 
fost să facă din morala datoriilor faţă de Stat — 
căci aceasta interesa în primul rând pe Greci — 
un obiect de demonstratie logică. ,Toate päcatele 
omenesti sunt erori de rationamenf”, „Să ratio- 
năm bine şi vom deveni folositori societä{ii şi nu 
mai puțin nouă înşine”, iaţă ideile care au îndru- 
mat gândirea grecească spre logică şi care s'au 
cristalizat în preocupările de pură logică ale lui 
Aristotel. 

D-1 Jon Radu Tomoioagă, face „Isţoria concep- 
fului de geniu!t la anţici. 

In legäturä cu probelma atât de acuţă si recentä 
a minoriţăţilor, d-na Viorica Bofeni, în articolul 
său, inţiţulaţ: „Regimul juridic al minorităților", 
prezintä câteva probleme: ce sunt minoritäfile, 


147 


Tratatul minorităţilor cu drepturile si datoriile ce 
decurs pentru minoritari din ele, ca si din dife- 
rite conferințe internationale, Afirmä necesitatea 
unei transformări a Tratatului minorităţilor în 
ritmul evoluţiei sociale și economice a lumii, 


D, D. 


Viața  Rominească. — Revistă de literatură, 
ştiinţă, şi ideologie, Directori: M. Ralea şi C, Vi- 
soianu, 1939. Anul XXXI, Nr. 1 si 2 

La Cronica științifică, datele d-lui dr. M, Nasta, 
asupra „Tuberculozei în România“, Cifre impre- 
sionante arată că stăm extrem de rău în această 
direcţie, Anume, România e printre ţările euro- 
pene cu cea mai mare mortalitate din cauza tuber- 
culozei, Ceva mai mult, tendința e în spre creg- 
tere, Marea mulțime a tuberculosilor se află la 
țară, iar mortalitatea mai mare și creșterea cea 
mai importantă e întâlnită la oraşe, E de reţinut 
banuiala doctorului Nasta, că, pentru mediul ru- 
ral, cifrele sunt sub realitate, cazurile de morta- 
litate prin tuberculoză nefiind diagnosticate ca 
atare, In privinţa infecţiei latente, se constată 
de asemenea marea ei răspândire, mai mare la 
orașe, în copilărie, ruralii infectându-se mai mult 
când vin la orașe, unde viața de muncă din in- 
dustrii, organismul lor neadaptat, subalimentatia, 
sunt un teren propice pentru desvoltarea flagelu- 
lui tuberculozei. Această situaţie e foarte gravă, 
fiindcă suntem în perioada ascendentă a mortali- 
tăţii, fiindcă marea majoritate a tuberculoşilor e 
la ţară și deci profilaxia e foarte grea de reali- 
zat şi fiindcă şi la orașe, în loc să scadă procen- 
tul tuberculoșilor crește, Factorilor economici si 
sociali, care ar trebui modificaţi pentru amelio- 
rarea stării actuale, li se adaugă factorul medical 
de profilaxie, Dr, Nasta, înfățișează în această 
ordine de idei ceea ce numește „armamentul anti- 
tuberculos", şi anume: legislaţia, organizaţiile anti- 
tuberculoase, izolarea şi tratamentul tuberculoşi- 
lor — la noi e un număr insuficient de paturi şi 
posibilitate materială redusă a sătenilor şi func- 
tionarilor de a se putea îngriji —, depistarea tu- 
berculozei, protecţia copiilor, La măsurile pe care 
autorul le înfățișează ca necesare pentru lupta 
antituberculoasă, d-sa aminteşte că: „apărarea să- 
nätäfii publice e dintre acele măsuri dela care o 
naţiune nu se poate sustrage, fără a plăti, mai 
târziu sau mai de vreme, cu însăși existenţa ei, 
o nepäsare pe care nimic nu o poate ierta”, (Nr, 1. 
pag. 135), 


148 


La Cronica pedagogică, d-l Stanciu Stoian, scrie 
despre: ,Temeiurile psiho-sociologice ale educa- 
fiei fizice“, (Nr, 1) şi despre: „Comunitățile de 
muncă şcolară" — principiul nouei programe a 
învățământului normal, arătând foloasele lor, 

In legătură cu înființarea Şcolii Normale Supe- 
rioare, d-l I, Zamiirescu, face la Cronica învăță- 
mântului, (Nr. 2), consideraţii asupra felului în 
care e azi privită cariera didactică. Socotită o 
carieră închisă, fiindcă ru mai e cotată spirituali- 
cește, fiindcă nu i se mai acordă posibilitatea de 
a-şi susţine o doctrină proprie, fiindcă moralmente 
e încercuită de suficiența culturală a clipei, fiindcă 
politica noastră şcolară n'o mai apără îndeajuns 
şi fiindcă în condiţiile ei actuale de vieață nu 
mai poate face in mijlocul ei o selecţie şi o pro- 
movare a valorilor — cariera didactică trebue rea- 
bilitată prin Școala Normală Superioară, Prin 
această reinviere a carierei didactice, își justifică 
existenţa noua instituție, care în niciun caz nu 
trebue să fie şi ea un mijloc doar de a transmite 
multe cunoştinţe, indiferent de calitatea lor şi de 
felul cum au fost asimilate, Școlile Normale Supe- 
rioare, să pătrundă în problemele realitätilor dela 
noi, privitoare la echilibrul culturii noastre na- 
tionale, să impună o spiritualitate activă și au- 
tentică, ferindu-se de clișee pedagogice răsuflate, 

„Cauzele economice ale Renașterii” le studiază 
d-l Andrei Oțetea, Renaşterea economică apare 
ca o schimbare a mentalitätii şi nevoilor oame- 
nilor, In Evul Mediu, vieata economică era subor- 
donată principiului îndestulării nevoilor elemen- 
tare, Incepând din sec, XIV, prin apariţia capi- 
talului mobiliar, determinat de comerțul mare, 
de comerțul bancar şi de industria mare, noua 
producţie transformă condiţia producătorilor şi 
prin aceasta, întreaga vieatä, Capitalismul desvol- 
tându-se, în urma nevoilor permanente și mari de 
bani ale Statului, ia naștere o nouă clasă cu in- 
fluentä decisivă asupra civilizaţiei. Căci se naște 
un nou spirit opus celui feudalist, Burghezia, noua 
clasă e mânată de noul principiu; al economisi- 
rii, atât a veniturilor — de aci nevoia veniturilor 
care să întreacă cât de mult cheltuielile — cât şi 
a oricărei forme de energie: timp, muncă, S'a năs- 
cut astfel o nouă mentalitate care s'a infiltrat în 
toate ţările ce făceau comerţ internaţional şi care 
a dus la înlocuirea vechilor raporturi sociale, a 
credințelor, ideilor Evului Mediu cu altele con- 
forme cu noua structură a societăţii, E un studiu 
interesant şi instructiv, prin numeroasele date asu- 


pra comerțului bancar, asupra capitalismului ace: 
lui timp. 

Cronica externă şi Scrisorile din Londra, Paris 
şi Praga, comentează prin prisma revistei, eveni- 
mentele externe, 


D.D 


Jurnal de Psihotehnică, Revistă trimestrială. 
Director C, Rădulescu-Motru, voi, II, Nr, 4, 1939, 

In cadrul problemelor de psihotehnică şcolară, 
d-l prof, Rădulescu-Motru, în articolul intitulat: 
Educaţia în scop practic, se ocupă de cauzele pen- 
tru care educația nu realizează scopul ei prac- 
tic, „cu toate că, prin definiţia ei, ea trebue să 
fie numai un scop practic”, Aceste cauze sunt: 

1, Metoda greşită în selectionarea elevilor şi în 
repartizarea profesiunilor destinate să le îmbră- 
tiseze. 

2, Lipsa de pricepere a educatorilor în a lega 
cunoştinţele teoretice de aplicarea lor practică, 

3, Putina conştiinciozitate cu care se urmăresc 
în şcoli de către profesori lucrările practice ale 
elevilor, lucrări care rămân la simple schițe, Ca 
remedii, d-l prof, Motru, propune în primul rând 
schimbarea de atitudine a educatorilor şi pără- 
sirea credinţei lor că aplicaţia practică a cunoş- 
tintelor vine dela sine, înlocuirea acestei credinţe 
cu aceea că o cunoştinţă valorează nu prin sine, 
ci prin înfăptuirile pe care ea le poate realiza, 
dacă e aplicată, De asemenea, d-sa expune o serie 
de alte șapte modificări din care reținem: uşura- 
rea programei de cunoştinţe pentru a face mai 
mult loc muncii practice în şcoli, expoziţiile de 
lucru, examenele de aptitudini în locul examenelor 
de cunoştinţe, 

Tot o înlocuire a sistemului de examene actual 
în universitate cere d-l Z, M. Nestor, în continua- 
rea studiului său de docimologie Raționalizarea 
examenelor universitare, D-sa comparând rezulta- 
tele testelor de cunoștințe cu rezultatele exame- 
nelor aceloraşi candidaţi şi observând nepotri- 
virea în 61,4% din cazuri, ajunge la concluzia că 
examinatorii, fie datorită coeficientului lor per- 
sonal, fie subiectivitäfii, sau anumitor principii, 
nu pot aprecia perfect obiectiv, Pe când însă tes- 
tele de cunoștințe nu nedreptätesc pe candidat şi 
nici nu lasă posibilitatea unor erori de apreciere, 
Permit o chestionare rapidă, din întreaga materie, 
se aplică uşor, se corectează repede, lar dacă ele 
s'ar aplica în locul sistemelor de examene actuale, 
atunci, spune d-l Nestor, s'ar modifica şi mentali- 
tatea candidaţilor, s'ar pregăti temeinic materia, 


s'ar înlătura teama de examene, etc, In câştig ar 
fi şi profesorii căci după chestiunile la care nu 
s'ar răspunde de mai mulţi ar putea să-și con- 
state proprii lacune în expunere sau în metode, 

D-l Ştefan Cârstoiu, se ocupă la rubrica „orien- 
tări profesionale academice”, de „Psihotehnica la 
Oficiul Universitar“, Spre o nouă Universitate, in- 
sistă asupra menirii educative a Universității, 
care trebue să intre şi ea în ritmul nou al pre- 
facerilor şi să se pună în slujba naţiunii, urmă- 
rind nevoile imperioase ale Statului şi dându-i 
elemente potrivite nevoilor lui, In Oficiul Uni- 
versitar se vor face în acest scop preexamenele 
psihologice şi antropometrice pentru orientarea 
profesionälä a studenţilor, începută la Bucureşti 
de Laboratorul de Psihologie de sub conducerea 
d-lui prof, Rădulescu-Motru, Această orientare 
profesională academică pe care o va îndeplini 
Oficiul Universitar pe lângă latura ei ştiinţifică 
va avea şi o latură de importanţă socială, căci va 
îndruma pe fiecare potrivit cu adevăratele lui în- 
susiri, Anarhia morală din Universitate, provenită 
din lipsa de scopuri educative în învățământul 
universitar se va înlătura astfel, 

Noua Universitate, nouă prin Oficiul universi- 
tar se alătură celorlalte instituţii noi: Școlile Nor- 
male Superioare şi Serviciul Social, pentru o nouă 
vieatä de Stat, pe baze colective sănătoase. 


D.D 


Revista Generală a Învăţământului, Anul XXVI, 
Nr, 9—10, 1938, 

Din „Cuvintele de orientare la Ministerul Edu- 
cafiei Naţionale”, rostite de d-l Petre Andrei, la 
instalarea sa ca ministru la acel departament şi 
publicate în numărul de faţă, reținem dornita 
d-sale de a contribui efectiv la: 1) întărirea spi- 
ritualitäfii neamului; 2) la ridicarea prestigiului 
membrilor corpului didactic; 3) la sprijinirea s) 
înțelegerea tineretului studios, 

In legătură cu rezultatele activității ministe- 
riale, d-l M, Mihăileanu, se ocupă de „Soarta cir. 
culărilor ministeriale”, arătând că prea marei in- 
dulgente a profesorilor se datorește neaplicarea 
circulărilor şi regulamentelor trimese dela auto: 
ritäfi către școli, 

Din articolul d-lui Teodor Pascu, despre: „Fişa 
antropometrică a scolarului", reiese necesitatea 
măsurătorilor privind creşterea elevilor, Căci, în- 
vätätorul care își măsoară regulat elevii, își poate 
explica, în legătură cu variațiile creșterii, stările 
sufleteşti ale elevilor și-şi poate atunci repartiza 


149 


şi prezenta materia de învățământ în raport cu 
efortul intelectual ce-l pot face ei în diferite pe- 
rioade, Din cifrele pe care le dă d-l Pascu, asu- 
pra unor şcolari mäsurafi de d-sa, fără a ne spune 
de unde, deși ne-ar interesa, se vede existența 
unei slăbiciuni fizice provenită din subalimentatie 
şi care, în domeniul scolaritäfii duce la rezultate 
intelectuale si psihice slabe. 

In restul numărului semnează articole: d-l Iosif 
Gabrea: „Pentru reabilitarea învățăturii“; d-na 
Maria Gabrea: „Artă şi omenie“; d-l I. Sulea- 
Firu: „O vizită la şcoala Franchetti din Italia“. 

Cronica revistei notează înfiinţarea Serviciului 
Social, a Școlii Normale Superioare, apariţia En- 
ciclopediei României, etc, 


D. D. 


Rovista de Pedagogie. Organ al Institu- 
tului şi Seminarului Pedagogic Universitar Cer- 
näuti, Director C. Narly. Anul VIII, Septemvrie- 
Decemvrie 1938, caietul III—IV. 

Ne sunt înfățișate de către d-l E. Kallos ,,As- 
pecte din pedagogia germană contemporană“, Pen- 
tfu usurarea expunerii împarte punctele de vedere 
ale literaturii pedagogice national-socialiste, în: 
cele care privesc, critica trecutului și cele care 
dau sugestii, ideii pentru reforma pedagogiei. 

Criticile aduse vechii şcoli, suprapretuirea ti- 
neretului, eliminarea vieţii din școală, intelectua- 
lizarea exagerată, — se completează astfel cu su- 
gestiile pentru o nouă şcoală în care predomină 
ideea integrării individului cu toate manifestările 
lui în comunitatea socială, de ex.: cântecul, mu- 
zica, jocul, privite nu ca manifestări individuale ci 
ca expresia unei legături interne cu comunitatea, 
Școlile Ja ţară, activitatea practică, educaţia natio- 
nală si cetäfeneascä, militarizarea tinerimii ger- 
mane, serviciul de muncă, comunitatea de specia- 
litate sunt din ideile centrale ale reformei pedago- 
gice germane, în statul național-socialist, D-1 E. 
Kallos prezintă apoi realizările practice ale acestor 
idei, care se pot rezuma în aceea că educaţia se 
face prin familie, atelier, şcoală, formațiuni, ta- 
bără şi casă camaraderească, deci comunitar, In 
cele ce aflăm despre mişcarea pedagogică ger- 
mană, dobândim încă un element în plus în favoa- 
rea credinței că libertatea pedagogilor de aşi fixa 
idealul şi mijloacele nu e decât o iluzie, 


150 


Cu totul alte lucruri aflăm despre felul cum 
sunt crescuți tinerii cehoslovaci în organizaţia So- 
kolilor din articolul ,,Sokolul cehoslovac“, al d-lui 
dr. Milan Sesan, 

Cităm din restul cuprinsului: d-l Victor Pave- 
lescu: „Consideraţiuni critice asupra metodelor de 
cercetare a individualității elevilor”; dr. M. Fren- 
kian: „Libertatea şi determinismul la Bergson, față 
de ştiinţa modernă“; d-l Seb. Popovici: „O criză a 
respectului în şcoală”. 

In rubrica Actualităţi, d-l prof. C. Narly, direc- 
torul revistei, se ocupă de întemeierea Scolilor 
Normale Superioare şi a Serviciului Social, Rele- 
văm înțelegerea şi competența cu care d-sa in- 
sistă asupra caracterului de adevărată reformă 
socială a legii Serviciului Social. 

Numărul cuprinde și diferite experienţe și su- 
gestii didactice, precum și un impresionant și va- 
riat număr de recenzii. 


D.D 


Arta si Tehnica Graficä. Buletinul Imprimeriilor 
Statului. Caietul 7. Martie—Iunie 1939, 

Cu aceeași occidentală înfățișare, cu care ne-a 
obişnuit dela cel dintâiu număr, caietul 7 al Bu 
letinului Imprimeriilor Statului prezintă şi un fond 
interesant, cuprinzător de variate probleme de 
artă, literatură, istorie și tehnică grafică. 

Astfel, d, prof, N, Iorga, scrie: „despre postul de 
al vechilor noștri domni“, O asà- 
intere- 


de „cavaleri“ 
mănare, lămurind această chestiune care 
sează în egală măsură pe istoric ca şi pe muzeolog. 

D. prof, G, Oprescu înfăţişează „Portretul fran- 
cez în desen şi gravură la Muzeul Toma Stelian” 
în care, fără pretenţia de a fi complet reușite, să 
traseze cadrul problemei şi să sublinieze esen- 
fialul ei, 

Câteva rânduri deasemenea cuprinzătoare şi eloc- 
vente, despre „Figurine în ceramică de tradiție 
preistorică” scrie d, Barbu Slătineanu, 

D-na Merica Râmniceanu se ocupă întrun am: 
plu articol, plin de preţioase detalii, ca: „Fresce 
şi temelii vechi descoperite în biserica din Siră- 
jeştii-de-Jos“. 
fesc acest mic studiu, pe care arheologul si isto- 
ricul de artă îl poate consulta cu mult folos. 

In „Specificul românesc în artă“, d-na Olga Gre- 
ceanu remarcă träsäturile caraçteristice ale artei 


Reproduceri bine executate înso- 


noastre autohtone, considerată în cele câteva ge- 
nuri mai de seamă; icoane, fresce, portrete, com- 
poziţii. 

La capitolul beletristică, trebuesc amintite versu- 
rile d-lor: I, Vinea, Sandu Tudor, Ion Minulescu, 


precum și nuvela părinielui Gala Galaction. 

Revista abundă de planşe, desene, reproduceri 
în colori, dintre care majoritatea merită califica- 
tive superlative, 


M.T. 


MARGINALII LA CUPRINSUL NUMĂRULUI DE FAŢĂ 


Satele cu negofuri. Infätisäm în numărul de față 
rezultatul a două anchete făcute în 1938, respec- 
tiv 1939, asupra a două din ocupațiile anexe mai în- 
semnate ale satului Căianul Mic, din Transilvania 
de Nord. Satul acesta âşezat la mijlocul văii unui 
afluent al Someşului, este un caz reprezentativ de 
sat suprapopulat, care a izbutit să-şi creeze posibili- 
litäti de traiu suplimentare neagricole, ce ingädue 
locuitorilor să-şi folosească timpul neocupat în agri- 
cultură şi-i scutesc să o lase pe aceasta pe seama fe: 
meilor, cum se întâmplă în,cazul celor nevoiţi să 
emigreze temporar la oraş, sau la munci agri 
cole. 

Negotul la ţară profită totdeauna celui care ia 
in‘{iativa si Căinarii adună sume considerabile 
prin diferenţa realizată la schimbul, pe care ei, oa- 
meni ce ştiu valoarea banului, sau a mărfii pe care 
o dau pentru materia primă pe care o caută, îl fac 
cu oamenii necunoscători ai preţurilor din regiunile 
de munte unde negustoresc. Toate exemplele de sate 
cu negot ne arată această exploatare din partea tä- 
ranilor relativ adaptaţi la spiritul captialist a ţă- 
ranilor din regiunile traditionaliste. 

Forma aceasta de tranziţie a negoturilor anexe 
este una din descoperirile cele mai ingenioase ale 
țărănimii noastre din regiunile suprapopulate ale 
dealurilor, care nu au parte nici de păşunile și 
păstoria satelor de munte, nici de apicultura sa- 
telor de şes. O găsim în exemple reprezentative 
pe văile râurilor ardelene şi în zona de coline a 
Munteniei, Chiar şi unele sate de şes din zona de 
aprovizionare a oraşelor de felul Bucureştilor şi au 
descoperit negoturi (strânsul de păsări, de viței, 
de ouă). 

Toate aceste sate cu negot, ar trebui să intere- 
seze în mare măsură administraţia noastră, Pe de 
o parte, pentrucă unele din aceste negoturi ar putea 
fi introduse si în celelalte regiuni ale ţării (strân- 
sul de păr de porc, de pene şi pui, de ceară, de 
piei), ceea ce ar consolida starea unui număr de 


alte sate. Pe de altă parte, pentrucă satele acestea 
cu negoţuri pot deveni pepiniere de negustori ro- 
mâni cu vocaţie: fiii acestor voştinari, strângători 
de păr de porc, ori de găini, ar putea fi încadraţi 
în şcoli speciale de durată limitată, care să le în: 
gădue să devină din strângători, adevăraţi negus- 
tori, care să poată fi ajutaţi cu credite de către 
Ministerul Cooperaţiei. Abea ancheta asupra sa- 
telor cu negoturi, pe care o pregătim prin cerce- 
tări de felul celor publicate în numărul acesta şi 
în numerele trecutz ale revistei va oferi întreaga 
informaţie necesară în vederea măsurilor de acesl 
fel. 

A. G. 


Unde se duc la lucru țăranii ce-şi părăsesc satul. 
neavând din ce trăi. Cercetările lui Mircea Ti- 
riung, despre drumurile unui basarabean în cău- 
tare de lucru, şi ale lui Ştefan Popescu despre 
măturătorii Capitalei, indică direcţia diferită în 
care se îndreaptă Basarabenii şi Ardelenii, care, 
neavând din ce trăi, își părăsesc satul. Cei dintâi 
pornesc cu deosebire spre Dobrogea şi în Ialo- 
mita unde, devreme ce populaţia este mai rară 
la ha. agricol, ei găsesc loc ca muncitori agricoli 
sezonieri. În caz că se îndreaptă spre București, 
Basarabenii ajung să ocupe, cum au arătat tot 
cercetările lui Stefan Popescu despre Bivolari: 
dela marginea Bucureștilor şi Nisiparii dela Du- 
desti-Cioplea, apărute în Sociologia Românească, 
muncile grele şi prost plătite. 

Ardelenii, în schimb, din regiunile suprapopu- 
late ale Nordului, se îndreaptă mai mult în oraşe şi 
cu deosebire la Bucureşti. Lucrările cele mai grele 
şi mai prost plătite pe care le acceptă, sunt cele 
de măturători și salahori la construcţii, (Numai 
Maramureşenii se duc muncitori de pădure). Cei 
din Ardealul de Sud, din Târnava şi Țara Oltului, 
care pleacă mai mult să-şi rotunjească gospodăria, 
decât ca să-și agonisească cele neapărat necesare 
pentru traiu, caută şi găsesc mai ales funcţiile mai 


151 


bine plătite, care cer o muncă mai mult de admi- 
nistratie, decât manuală, de oameni de serviciu, de 
portari, 

Cei ce n'au din ce trăi în sat, în judeţele de 
munte răsăritene ale Munteniei, îşi gasesc de lu- 
cru în industriile petrolifere şi forestiere din chiar 
judeţele lor. Cei cin judeţele de munte apusene, 
din Argeş, Vâlcea, Gorj, sunt nevoiţi să-şi caute 
de lucru în oraşe şi mai ales în Bucureşti, li gä- 
sm aici în categoriile in'ermediare de munci: oa- 
meni „cu coşuri", cum își zic (zarzavagii), iaur- 
gii, distirbuitori de ziare, hamali la gară. In ge- 
nere, cei din Argeş sunt cei mai întreprinzători 
dintre ei: devin chelneri, gropari şi descoperă în- 


DIN CUPRINSUL 


Marin Popescu-Spineni: Geografia economică 
a satului Drägus: Ion Chelcea: Obiceiurile de 
peste an în două sate din Almaj; Veturia Ma- 
nuila; Pauperismul şi criza familială; Joan Popa- 
Zlatna: Problema miverilor din Munţii Apuseni; 
Ion Vlădescu: Planul economic al României; Ște- 
fan Popescu: Vânzătorii de ziare; P, Stefänucä: 
Muncitorii agricoli basarabeni în Dobrogea; 
Școala de comandanţi Poiana Câmpina: Poiana 


152 


NUMĂRULUI 


tr'una noui meserii. Gorjenii şi mai ales Vâlcenii, 
sunt statornici în a deveni zarzavagii şi iaurgii 
Copiii, celor din urmă, mai ales, sunt aduşi încă 
dela vârsta de 10—12 ani la Bucureşti, de antre- 
prenori, care-i pun să vândă ziare, seminţe, co- 
vrigi, rahat, în schimbul plății a câtorva sute de 
lei la părinţii lor. 

Vom continua să tipărim în numerele viitoare 
mici anchete asupra ocupaţiilor celor ce-și pärä- 
sesc satul, neavând din ce trăi, Ele ne vor defini 
elementele unei anchete mai mari asupra regiuni- 
lor cu populaţie agricolă supranumerară şi asupra 
ocupatiilor pe care şi le găseşte aceasta. A. G. 


VIITOR 


Câmpina, un sat de muncitori plugari; Școala de 
comandanți Pietriş: Sate de pe domeniul Pietris; 
Școala de comandante Broşteni: Anchetă asupra 
femeiei şi copilului în comuna Holda-Neamţ; Gh. 
Reteganul: Fenomenul de scăpătare al neamuri- 
lor; Petre Bartoş: Problemele folclorului medical; 
Mihai P. Levente: Cazul sfintei din Herăstrău; 
Radu R, Raita: Fabricarea varului pe valea Şu- 
sitet: Crislian Grigoriu: Olăria din Craiova, 


SOCIOLOGIE ROMÂNEASCÀ - (SOCIOLOGIE ROUMAINE) 


Directeur: D. GUSTI 


IV-ÈME ANNEE, No. 1-3 


RÉSUMÉ 


ÉTUDES 


LES BASES SCIENTIFIQUES DU SERVICE SOCIAL 


La sociologie est étroitement liée à ce que l'on 
appelle la politique positiviste. C'est le mérite des 
penseurs français d'avoir, des les débuts de la so- 
ciologie moderne, harmonieusement amalgamé la 
théorie et l'action sociales, en un effort commun 
vers une vie humaine entièrement consciente de 
soi et maîtresse de ses destinées, 

Sur le désir de S, M, le Roi Carol II, d'éveiller 
et d'organiser l'effort du pays pour la conquête 
d'une vie nouvelle, a été promulguée la loi sur le 
Service Social, Cette loi est une contribution ori- 
ginale à la doctrine de la politique scientifique 

Pour bien comprendre les solutions pratiques 
adoptées par cette loi, il est nécessaire de pré- 
senter la doctrine scientifique de cette nouvelle 
institution d'Etat, 

a) La réalité sociale roumaine, a réagi lorsque 
nos dirigeants, élèves d'un Occident qui les avait 
aveuglés, ont voulu transformer la nation rou- 
maine en une copie fidèle des pays occidentaux, 

La méthode des investigations monographiques, 
esquissée par nous dès 1910, finit, grâce à l'As- 
sociation pour la science et la réforme sociale 
(1918), par être utilisée au relèvement du pays. 

L'étude des unités sociales, la monographie so- 
ciologique, devra s'occuper des investigations sur 
des unités de plus en plus complexes (famille, vil 
lage, ville, région), pour aboutir à la connaissance 
de la nation tout entière (Science de la Na- 
tion); 

b) L'étude de la réalité, dans les investigations 
monographiques, doit se faire avec sens critique 
et sévérité scientifique, L'observateur critique de 
la réalité cédera la place au moraliste, au nova- 
teur, de sorte que les conclusions scientifiques sur 
la réalité sociale soient doublées d'un idéal so- 
cial: 


D. Gusti 


c) L'idéal social et les moyens politiques de réa 
lisation. Il faut organiser une coordination des 
efforts multiples et divers pour scruter la réalité 
mobile des faits, de la réalité sociale, C'est pour- 
quoi il faudra procéder à l'étude des faits parti- 
culiers, avec la monographie comme instrument de 
travail, Mais la réforme sociale ne traite et n'amé- 
liore pas seulement un aspect, un détail, mais la 
vie totale; ainsi, partant du fait particulier on 
aboutira, par étapes successives, à faire adopter 
l'effort individuel par la volonté sociale una- 
nime, 

Notre doctrine: étudier la réalité sociale au 
moyen d'investigations directes, entreprises par la 
monographie sociologique, basée sur une juste 
conception de la personnalité humaine, 

Expériences antérieures au Service Social: 

a) Enquêtes monographiques, Nous avons com- 
mencé par des campagnes monographiques, 

A la suite de la transformation de l'Association 
pour la science et la réforme sociale en Institut 
Social Roumain et grâce au concours des étu- 
diants, quelques villages ont été étudiés, chaque 
été, à partir de 1925, Ainsi, par le nombre tou- 
jours croissant des collaborateurs, a été formée 
une vaste école pratique tendant à la réalisation 
de l'Ecole Roumaine de Sociologie. 

b) Les Foyers culturels. Après les campagnes 
entreprises par les premières équipes d'étudiants, 
les collectivités villageoises commencent à s'ani- 
mer et à lutter pour leur propre culture, 

Les efforts des hommes simples, sincères, fai- 
sant preuve de bonne volonté pour être utiles, ont 
dû commencer par être organisés, 

Le moyen efficace qu'on trouva fût le Foyer 
Culturel, dirigé par les notables du village (prâ- 
tre, instituteur, etc.). 


Les buts du Foyer Culturel sont le relèvement 
du niveau de vie, la protection de la santé publi- 
que, l'organisation du travail, la culture morale 
(l'âme), la culture intellectuelle (l'esprit), Les Fo- 
yers sont aidés dans leur travail, en dehors de 
l'indispensable initiative privée, aussi par l'Etat, 

La Fondation royale „Principele Carol”, a orga- 
nisé, dans ce but, des écoles paysannes, pour l'in- 
struction des jeunes paysans, et des écoles de di- 
rigeants de Foyers, où les intelle-tuels sont 
initiés aux méthodes des enquètes sociales et aux 
aspirations de la politique culturelle, 

c) Les équipes royales d'étudiants, En 1934, et sur 
l'initiative royale, furent constituées des equipes 
d'étudiants en vue de l'expârimentation des meil- 
leurs méthodes de réalisation des Foyers culturels, 

Réalisation du Foyer culturel modèle, En cinq 
années la Fondation culturelle royale „Principele 
Carol” organise 228 équipes installées, pour les 
trois mois d'été, dans 114 villages roumains et dé- 
termine la création de 2.600 Foyers, 

La loi sur le Service Social: 

a) L'Institut des Recherches sociales de Rou- 
manie est la confirmation de la valeur pratique de 
la sociologie et de la politique scientifique. Basé 
sur l'Institut des Recherches Sociales de Rou- 
manie, de Bucarest, et sur les sept filiales répan- 
dues dans divers centres du pays, sa caractéristique 
est la fédéralisation de toutes les institutions de 
recherches spéciales (instituts, laboratoires; géo- 
graphie, biologie, médecine, anthropologie, agro- 
nomie, économie, politique, droit, linguistique, fol- 
klcre, etc.); 

b) Les Foyers Culturels seront généralisés, vu 


que le Service Social reconnaît comme base de 
toute action culturelle, l’organisation de ces Fo- 
yers urbains et ruraux, 

Les Fovers étant organisés officiellement dès 
cette année dans un seul département de chaque 
région {il y a, en Roumanie, dix régions admi- 
nistratives), des investigations seront entrepri- 
ses afin de constater les conséquences de cette 
attribution de caractère officiel aux Foyers cul- 
turels); 

c) L'extension des écoles villageoises a pour 
but de permettre à tout paysan roumain d'y pui- 
ser une volonté active, influant sur son propre 
destin; 

d) Le service social obligatoire pour la jeunesse, 
grâce auquel celle-ci prend contact avec les réa- 
lités sociales des villages, représentant 80% de 
la vie roumaine, Cette décision tend à redresser 
l'erreur commise, ces temps derniers, par l'édu- 
cation erronée donnée à la jeunesse intellectuelle, 
en grande majorité d'origine paysanne, education 
qui formait en lui le goût de la vie citadine, bu- 
reaucratique, 

Le service social obligatoire pour toute la jeu- 
nesse, révèlera à l'âme du jeune intellectuel la 
réalité de son pays, avec ses grandeurs et ses mi- 
sères. Les premières l'attireront, les secondes le 
pousseront peut être à remédier au mal con- 
staté, 

Chacun, maître de soi, travaillera au relève- 
ment du pays de toute sa capacité et de toute 
sa compréhension. Tel est le travail à réaliser en 
vue de la création d'un fier destin pour notre 
pays: la Roumanie, 


UNE SITUATION JURIDIQUE INTOLERABLE: LE MANQUE D'ORGANISATION 
DES COMMUNAUTÉS DE „RĂZĂŞI« EN VRANCEA 


La Vrancea est une région de montagnes qui, 
depuis les temps les plus reculés, a possédé une 
organisation sociale séparée, réglementée du point 
de vue juridique sur la base du principe du droit 
coutumier local, 

Les habitants possédaient la terre en 
nauté absolue, 

Le droit de propriété n'était pas un droit d2 
propriété absolu, ainsi que le prévoit le Code ci- 
vil, pouvant être vendu ou transmis par succes- 


commu- 


Il 


H. H. Stahl et Gh. Serafim 


sion, — mais un droit d'usufruit, personnel, via- 
ger et illimité, qui cessait à la mort du membre de 
la communauté, Les descendants d'un membre 
de la communauté de Vrancea obtenaient cer- 
tains droits dans la propriété communautaire, non 
pas par succession, mais grâce à leur qualité de 
membre d'une communauté de la Vrancea, 

L'Etat a cherché à organiser cette situation de 
la Vrancea et, dans ce but, il a publié en 1919, 
le Code sylvique qui prévoit l'organisation de tou- 


tes les communautés sur les principes du Code 
civil. 

Les juges, obligés par le Code sylvique d'orga- 
niser les communautés de la Vrancea, établis- 
sant des droits de propriété, n'ont pu remplir 
cette mission parce qu'il n'éxistait pas de critère 
permettant d'établir un droit de propriété, pour 
un membre de la communauté, sur une partie de 
la propriété communautaire. 

Comme cette situation était unique on a cherché, 
dans l'organisation des communautés, à tenir 
compte, en dehors des dispositions du Code civil, 
aussi des coutumes locales. Comme innovation, on 
a tenté d'introduire le principe de la succession, 
prévu dans le Code civil, pour la transmission du 
droit de propriété; mais cela fut impossible. 

Les communautés ont élaboré des statuts dor- 
ganisation qui sont un mélange de règles em- 
pruntées au Code civil et de coutumes locales; les 
solutions auxquelles on a abouti sont multiples, 
et varient pour ainsi dire de communauté à com- 
munauté, 

Voici, par exemple, diverses solutions rencon- 
trées dans les statuts d'organisation des communau- 
tés de la Vrancea, en ce qui concerne les condi- 
tions qu'un individu doit remplir pour être re- 
connu membre de la communauté: 


Les jeunes gens peuvent être inscrits dans les 
listes de droits à 21 ans, la maison du défunt est 
inscrite comme un dioit, celui qui quitte le village 
perd son droit (12 Ob.), celui qui rentre au village 
acquiert son droit (4 Ob.), il est interdit de faire 
partie de plusieurs communautés {1 Ob.), on peut 
acheter des droits dans la communauté si on est 
de la Vrancea (55), si on est de la région de Putna 
(2 Ob.), tout citoyen (4 Ob.), l'acheteur acquiert 
les droits du vendeur (4 Ob.), l'acheteur perd le 
droit à la mort du vendeur (I Ob.), l'acheteur est 
maître à perpétuité (3 Ob.), les enfants du ven- 
deur acquièrent le droit à leur majorité (4 Ob.), 
un étranger ayant épousé une femme de Vrancea 
peut bénéficier du droit de son épouse (1 Ob.). 

Nous rencontrons des règles tout aussi variées 
et multiples en ce qui concerne l'exploitation de la 
forêt, la construction de scieries et l'utilisation des 
pâturages, 

Cette différence de règles d'une communauté à 
l'autre et ce mélange de règles du Code civil et 
d'autres coutumières, ont provoqué, un grand nom- 
bre de difficultés et de procès qui durent encore 
aujourd'hui en Vrancea, 

La présente investigation espère contribuer à 
leur solution en attirant, sur elles, l'attention du 
législateur, 


L'INFLUENCE DE LINDUSTRIALISATION SUR LE PAYSAN ROUMAIN 


A la suite de la campagne de 1934—1935, l'In- 
stitut Social Banat-Crişana, a débattu le problème 
de l'industrialisation et de l'influence de ce pro- 
cessus sur l'élément autochtone roumain. 

L'autarchie, provoquée par la psychose de la 
guerre menaçante, a fait que la Roumanie, tout 
comme les autres nations, a été obligée de suivre 
le rythme de notre époque et de s'émanciper, dans 
le domaine économique, de l'influence exté- 
rieure, 

L'Institut Social de Timişoara a étudié la loca- 
lité de Ohababistra (département de Severin, près 
de Caransébès), afin de constater: 1) si le procès 
d'industrialisation a facilité l'urbanisation de l'élé- 
ment autochtone roumain; 2) si cette urbanisa- 
tion s'est faite en un sens bourgeois où a provo- 
qué une prolétarisation de l'élément autochtone, 
s'occupant autrefois de professions agricoles; 


Dr. Cornel Grofsoreanu 


3) de même, l'Institut, se propose d'étudier la fa- 
çon dont la machine a formé ou déformé l'homme- 
roumain, 

Le chef de l'usine, le conducteur des ouvriers, 
doivent savoir infiltrer dans l'âme du travailleur 
la conviction que le travail fourni, l'est dans l'in- 
térêt du peuple et de la patrie; le bénéfice ne doit 
pas être utilisé uniquement de façon égocentrique 
et capitaliste. 

Telles sont les conditions qui feront que l'homme- 
roumain dominera la machine, grâce à son âme vi- 
vante; et au lieu de se détourner où de se révol- 
ter, il se rendra compte de sa mission et désirera 
un sort meilleur de tous les points de vue. 

Les investigations de l'Institut Social Banat- 
Crişana seront étendues aussi à d'autres locali- 
tés industrielles. Les résultats de cette enquête se- 
ront connus après que tout le matériel recueilli 
aura pu être classé et traité dans son ensemble, 


III 


L E SERVICE 


Après la guerre, le Service Social a commence, 
dans tous les Etats civilisés, à assumer la charge 
de mettre la jeuneses et le monde ouvrier en si- 
tuation de jouir des droits que leur assure la col- 
lectivité organisée, 

Ainsi, au Chili — qui se place sous ce rapport 
immédiatement après les Etats-Unis et le Ca- 
nada, — les problèmes sociaux ont constitué une 
source de préoccupations, Le Service Social appa- 
raît, au Chili, dès 1541, 

Faisant l'historique du Service Social chilien et 
énumérant les institutions dont dispose le Ser- 
vice Social curatif, l'auteur met en relief l'esprit 
dont est animée la législation de ce Service. 

Une autre branche de ce Service, est le Service 
Social constructif qui se préoccupe de la sociali- 
sation des enfants, de la jeunesse et des ou- 
vriers, 

La législation sociale chilienne se classe au se- 
cond plan, immédiatement après celle de l'Alle- 
magne, 

La loi pour la protection de l'enfance (1917), 
pour son éducation (1920), la loi pour la protec- 
tion du travail (1931), la loi pour la protection 
contre les hasards du travail (1924), la loi sur la 


Bien que les utilisations et les vaines croyan- 
ces concernant les plantes soient très nombreuses 
dans les villages roumains, une esquisse des pro- 
blèmes qui se posent dans ce domaine d'investi- 
gation n'a pas encore été faite jusqu'à présent, Le 
rôle des plantes n'a jamais été uniquement de sa- 
tisfaire des exigences vitales, Dans les villages 
roumains, les plantes sont demeurées, aujourd'hui 
encore, des drogues servant à guérir toutes sor- 
tes de maladies, des protectrices contre les mau- 
vais esprits et autres puissances surnaturelles. 
C'est à elles également qu'on a parfois recours 
dins les problèmes du domaine de la vie spiri- 
tuelle dont la solution sort du cadre des puissan- 
ces humaines (amour, haine, chance, etc.), 

Les investigations sur les plantes connues et 


IV 


SOCIAL AU 


C H I LI 
Christine Galitzi 


médecine préventive (1923), prouvent que l'Etat 
chilien a fait siens les principes de justice et de 
prévoyance sociale précomisés par le Bureau In- 
ternational du Travail, 

Le Service Social curatif et constructif, intro- 
duit tout d'abord dans les entreprises industriel- 
les, fonctionne actuellement dans les écoles pri- 
maires, les Universités, l'armée, l'aviation, ła po- 
lice, les chemins de fer, les assurances sociales, 
Une section sociale, vaste et multilatérale, comme 
il n'en existe pour ainsi dire dans aucun autre 
Etat, 

Comparativement au Service Social Roumain, 
constatons que le programme chilien ne prévoit 
pas l'obligation du Service Social pour la jeunesse 
universitaire et ne se développe pas non plus au 
rythme intense de nos Foyers culturels, Au Chili 
on constate l'absence d'une centralisation du mou- 
vement culturel dans les villes et les villages, 
grâce à un organe spécial comme il en existe en 
Roumanie, A 

Les branches de ce Service d'activite sociale et 
culturelle des villes et des villages, au Chili, ser- 
vent d'exemple aux autres républiques latines 
d'Amérique méridionale. 


O T A N I Q U E 
Valer Butura 


utilisées par les habitants de nos villages, ont 
porté surtout sur les pratiques médicales, évidem- 
ment les plus nombreuses, Mais ce ne sont pas seu- 
lement celles-ci qui nous intéressent dans les in- 
vestigations ethnobotaniques, mais aussi Îles nom- 
breuses croyances existant en liaison avec le monde 
des plantes, Les pratiques magiques 
d'herbes et les vaines croyances admises, doivent 
être recueillies, d'autant plus qu'elles sont expo- 
sées à disparition. 

La terminologie botanique fort 
variée et synthétise l'incomparable pouvoir d'ob- 
servation du Roumain, Les dénominations résument 
parfois, comme une recette, l'expérience millé- 
naire des villageois dans la guérison des mala- 
dies, Les villageois inscrivent les plantes parmi 


au moyen 


populaire est 


les créations primaires et, selon certains d'entre 
eux, chacune aurait son but, constituerait un re- 
mède, même si les hommes n'ont pas encore 
réussi à le découvrir, On croit que certaines de 
ces plantes ont apparu ultérieurement et cette 
apparition est mise en liaison avec la vie du Sau- 
veur et des saints ou avec les colères divines qui 
ont transformé les hommes en plantes, 

Des pouvoirs surnaturels sont attribués à beau- 
coup de plantes. On croit que certaines d'entre 
elles sont protectrices contre les forces de la na- 
ture, d'autres contre les mauvais esprits, A d'au 
tres encore on a attribué un pouvoir de prédic- 
tion, ou on admet que, cueillies selon un rituel dé- 
terminé, elles entraînent la réalisation de tous les 
désirs, 

Les pratiques médicales au moyen d'herbes sont 
nombreuses, Il y a des „babe“ (vieilles femmes), 
dont le renom franchit les limites du village, et 
auxquelles il est fait appel en cas de maladie, On 


rencontre encore, dans certains centres de Molda- 


OBSERVATIONS D'UN PROFANE 


Le langage d'un peuple exprime son âme na- 
tionale, La langue populaire roumaine actuelle, en 
dépit de sa structure latine, laisse entrevoir l'an- 
cienne âme dace qui a sélectionné le vocabulaire 
de la langue nouvelle selon ses inclinations et ses 
préférences, tout en restant elle même inaltérée, 

Les observations faites dans les villages de la 
région de Haţeg mènent à la constatation d'un 
manque de sûreté dans le choix d'une expression 
dans le cadre d'un même village, 

Les villages de montagne apparaissent dans une 
certaine mesure comme ayant une certaine indivi- 
dualité linguistique, Une des explications est l'or- 
ganisation et l'existance quasi-autonome des vil- 
lages roumains d'autrefois. 

Ainsi une même rivière dans le Pays du Hațeg 
porte des noms différents selon le village qu'elle 


traverse, 


vie, tels que Jassy, Galatz, etc,, de véritables 
pharmacies de remèdes de vieilles femmes, dans 
les marchés aux légumes où des „babe“ habiles 
vendent aux paysans et aux populations des quar- 
tiers périphériques, des plantes devant servir de 
remède, 

Autrefois, les plantes étaient les seuls colorants 
utilisés dans les villages roumains et leur nombre 
fut certainement fort grand grâce à la riche colo- 
ration du costume national, Les produits chimi- 
ques les ont progressivement remplacées. 

La grande affection que les villageois témoig- 
nent aux fleurs impose une étude détaillée de Ja 
flore des jardins paysans qui constituent un orne- 
ment indispensable de toutes les maisons pay- 
sannes, 

Ce sont là des problèmes dont l'étude détaillée 
s'impose au cours des investigations sur les cro- 
yances et les pratiques au moyen d'herbes dans les 


villages roumains, 


SUR LA LANGUE DE CLOPOTIVA 


Ion Conea 


Mais on peut parler aussi de forces qui établis- 
sent un lien entre le langage de Clopotiva avec le 
monde environnant, jusque très loin du village, 
Ainsi, le langage de ce village présente des ter: 
mes et des formes linguistiques communes avec le 
Banat, l'Olténie et la Moldavie, 

Le langage de Clopotiva apparaît comme un le- 
xique indiciblement riche, un véritable trésor 
linguistique, A côté de particularités latines il en 
possède aussi d'origine slave, 

La vérité, que le langage d'un peuple est le mi- 
roir de son âme, se vérifie également à Clopotiva, 

Sur les cartes de la géographie linguistique rou- 
maine, Clopotiva est située sur la limite même du 
territoire dace, que la géographie linguistique in- 
dique comme ayant été le plus romanisé, Le village 
a conservé les formes les plus nombreuses, les plus 


anciennes, les plus authentiquement latines. 


Le comitat de Maramures, autrefois trois fois 
plus grand que l'actuel département de Maramu- 
res, commençait aux pieds des monts Tatra et 
continuait, par delà la Tissa, jusque près de Cluj; 
il se trouvait sous la domination de nobles rou- 
mains du Maramureş, Rappelons ici quelques 
unes des plus importantes de ces familles: Dragos, 
Sas Bolc, Juga, Man, Stan, Gherles, Dunca, Ba- 
lea, Hodor, Jurca, Vlad, Coman, Mihaly, Stoica et 
autres qui disposaient de leurs terres propres et 
combattaient heroiauement sous les ordres des 
voévodes. Après un certain temps toutefois, depuis 
la domination magyare, la résidence de Sighet 
n'eut plus son ancienne importance car, par l'im- 
migration d'éléments étrangers, son caractère es- 
sentiellement roumain avait commencé à se perdre. 
Ce changement s'est produit progressivement, Au 
début, les voévodes roumains furent remplacés par 
des „fișpani“, roumains également; mais ceux-ci 
n'étaient plus des maîtres librement acceptés 
par les nobles roumains, mais seulement des ser- 
viteurs du pouvoir central. Ensuite, le nombre des 
étrangers a crû constamment, par des coloni- 


RECHERCHES 


LES OCCUPATIONS ANNEXES DES HABITANTS 
DE CAIANUL-MIC, SOMESH 

|. — COMMENT ET POURQUOI LES MÉNAGÈRES DE 

CĂIANUL-MIC RECUEILLENT LA LAINE ET LE FROMAGE 

Gh. Reteganul 


Dans les villages où les produits de l'agricul- 
ture ne suffisent pas à couvrir les nécessités de la 
population, donc dans les villages ayant une forte 
population et un petit avoir, les habitants ne pla- 
cent pas leur espoir uniquement dans le labour, 
mais cherchent à utiliser le foisir que leur laisse 
le travail de la terre. C'est ainsi que sont nées 
les occupations-annexes, qui ne doivent pas être 
considérées comme des négoces pratiqués par des 
commerçants, mais comme une source nouvelle 
permettant de couvrir les nécessités provoquées 
par l'insuffisance de terre arable. C’est pourquoi 
les occupations annexes ne sont pratiquées qu'à 


VI 


D E S I G H E T 


Dr. Vasile Ilea 


sations allemandes à Viseu, Borsa et Huta, et ru- 
thènes dans la partie septentrionale du départe- 
ment, privée brusquement de sa population par le 
départ des armées de Dragos et de Bogdan. Dé- 
sormais la puissance et la solidarité des Rou- 
mains baissent de plus en plus. Ainsi, selon une 
statistique de 1910, élaborée par le résultat fut 
plutôt désastreux pour les Roumains. Mais ceci 
toutefois ne signifie pas grand'chose quisque, 
examinant plus attentivement les tableaux, nous y 
découvrons de graves contradictions, Ce qui 
prouve très clairement que les statistiques ont été 
établies pour servir des intérêts préconçus. Si nous 
leur comparons les statistiques de 1930, établies 
dans des conditions de stricte objectivité, et dans 
lesquelles le nombre des Roumains dépasse sensi- 
blement celui des Hongrois, les choses deviennent 
parfaitement claires, Et les conclusions s'imposent 
d'elles-mêmes. La première — fondamentale — est 
que le Maramures historique a été roumain et 
que, de même, la ville de Sighet a été et est de- 
meurée roumaine, 


l'intérieur d'une même région géographique et ap- 
paraissent comme un élément de compensation pour 
les villages compris dans l'unité géographique 
respective. Ainsi, par exemple, certains villages 
produisent une forte quantité de laine et de fro- 
mage, articles qui font défaut dans d'autres vil- 
lages, qui, par contre, disposent d'autres produits, 
Entre ces villages s'établit un échange en nature 
afin de combler les lacunes existant dans l'ap- 
provisionnement de chacun d'entre eux. Car le vil- 
lageois ne s'habitue que très difficilement à dé- 
bourser son argent, même pour un objet des plus 
utiles, mais n'ayant pas de stabilité, aussi pour 
ses descendants, L'argent est destiné à l'achat de 
la terre et ce n'est que fort rarement qu'il est dé- 
pensé pour des objets ménagers. Or, les occupa- 
tions-annexes ont: précisément oe but: procurer 
les aliments et les vêtements nécessaires. Ou en- 
core, si le bénéfice est grand, permettre d'amasser 
une certaine somme en vue de l'achat d'un lopin de 


terre, Si les ménagères de Cäianul Mic s'occupent 
de recueillir la laine et le fromage, c'est pour 
se procurer la laine dont elles feront des man- 
teaux, des pantalons d'hommes, des chaussons et 
des tabliers, La région parcourue par les ména- 
gères est celle, riche en moutons, des Monts du 
Tibles et la plaine de Transylvanie comprise en- 
tre le Mureș et les deux Someş, 

Comme ce travail en vue de recueillir la laine 
et le fromage prend le caractère d'un échange en 
nature, il est intéressant de noter les objets qui 
le facilitent, Dans la région des Monts Tibles l'ob 
jet d'échange le plus important est l'oignon, cette 
région en étant privée. Viennent ensuite: les ta- 
bliers, l'amadou et le poivre. Dans la plaine de 
Transilvania, ces objets sont: les cuillers et les fu- 
seaux de bois, l'amadou et le poivre, La plaine 
de Transilvania manque en effet de bois et sur- 
tout de saules, matière première nécessaire à la 
fabrication des cuillers et des fuseaux, 

En ce qui conèerne l'époque à laquelle cet 
échange s'effectue, elle se place du début du prin- 
temps à l'automne jusqu'à la chute des premiè- 
res neiges, 

L'auteur donne également des informations sta- 
tistiques concernant ce négoce, en 1938, les accom- 
pagnant d'une carte de la région parcourue pat 
les ménagères, 

Pendant cette année, 155 ménagères ont obtenu 
pour des cuillers en valeur de 18.000 lei, des fu- 
seaux de bois en valeur de 17,000 lei et quelques 
kilos d'amadou et de poivre et la quantité consi- 
dérable de 2.000 kgr, de laine et 400 kgr, de fro- 
mage, en réalisant un profit de 197,000 lei, 


` 


II. — LE „VOŞTINĂRIT“ (RECOLTE DE LA CIRE) 


Gh. Bucurescu 


Une des occupations-annexes des paysans de 
Căian, dans le Someş, est le voştinărit, opération 
qui consiste à recueillir la cire, Ils se rendent 
— les uns deux fois, les autres trois fois par an— 
dans le nord de la Transilvania, dans le Banat et 
même en Basarabia, régions d'apiculture aux 
ruches primitives, Les apiculteurs possédant des 
ruches systématiques conservent la cire pour en 
faire de nouvelles, Les autres cèdent la cire re- 
cueillie — tant qu'ils en ont — contre du poivre 
ou d'autres condiments, 

Certains de ces paysans ne partent pas seules 


et sans argent, Ils se font assister d'un compa- 
gnon qu'ils payent, Ils parcourent les routes con- 
nues comme étant les meilleures, L'argent qu'ils 
emportent ne leur appartient toutefois pas; il leuz 
a été donné par un certain Stern, juif, grand né- 
gociant de cire qui finance les paysans pour qu'ils 
lui fournissent de la cire, Herman, Haim, Gas- 
sker, Rosenberg, s'occupent également de ce 
trafic, 

Et tandis que les paysans, après avoir parcouru 
à pied la région pendant 2, 3 et 4 semaines, gagnent 
de 1.000 à 2.000 lei, les Juifs qui vendent la cire 
à raison de 200—300 lei le kgr, réalisent, en une 
seule année, des bénéfices de plus d'un demi mil- 
lion lei, 


LES MIGRATIONS SAISONNIÈRES DES 
BULGARES DE HUŞI 


1, Gugiuman 


Nos chroniques roumains mentionnent, dès 1676. 
certaines colonisations dans quelques villes de 
Moldova, par des jardiniers bulgares, Nous citons 
comme exemple, la ville de Huşi qui, dans certains 
quartiers, a encore un caractère sensiblement bul- 
gare, Mais ce qui fait la note distincte et essen- 
tielle de ces Bulgares n'est ni la tradition, ni la 
langue, mais uniquement leur occupation de jardi- 
niers, Ceci a déterminé ces derniers temps, un 
mouvement social assez curieux, À cause de leurs 
occupations, ils ont besoin de terres fertiles et, 
surtout, de marchés de vente. Comme la région 
des environs de Husi ne répond pas à ces condi- 
tions nécessaires, ils ont entamé une migration 
saisonnière, Dès le mois de mars ils partent, sur 
des charrettes chargées de semences; d'aliments, 
d'ustensiles de jardinage, etc, et approvisionnent 
ailleurs, tout un ménage qui dure jusqu'à la fin 
novembre. 

Les routes parcourues au moment de ces migra- 
tions saisonnières sont: l'une, présentant le plus 
grand pourcentage de migration, (60—75%), va 
vers l'est, vers la riche „lunca“ de la vallée du 
Prut, allant jusqu'a Falciu et, parfois même, jus- 
qu'à lași, L'autre route va vers l'ouest, passant 
par la vallée du Lohan, de la Crasna et du Bâr- 
lad, pour aboutir près de Vaslui. 

Considérées en général, ces migrations présen- 
tent de nombreuses difficultés: en premier lieu, la 
découverte d'emplacements favorables à la culture 
et pour lesquels de hauts fermages sont payés et, 


VII 


en second lieu, le manque de bonnes voies de com- 
munication et de marchés de vente, Pourtant les 
Bulgares déploient de sérieux efforts, mais le 
fruits de ceux-ci et toutes les économies réalisées 
sont dissipées au cours des mois d'hiver quand les 
jardiniers passent leur temps en distractions. La 
passion alcoolique a fortement diminué leur force 
nationale et chaque année la statistique indique 
une diminuation de leur population. 


DÉNOMINATIONS RÉGIONALES À MEHE- 
DINTI ET EN VRANCEA 


I, Vintilescu 


Les investigations faites par nous dans cer- 
tains régions du pays nous ont permis d'observer 
que les paysans roumains utilisent, pour certaines 
zones géographiques et unités sociales, et exclusi- 
vement dans le langage courant, des dénomina- 
tions autres que celles officielles, Ci-dessous quel- 
ques exemples: 

Nous avons rencontré des dénomination propres 
de groupes régionaux, nées uniquement des délimi- 
tations politiques. Un cas: les Roumains d'au-delă 
des Carpaţi, donc de l'ancienne Autriche-Hon- 
grie et qui franchissaient les monts vers le sud et 
l'est étaient dénommés — et le sont encore -~ 
„Ungureni“, On employait une même dénomina- 
tion pour ceux venant du Banat par delà les Car- 
patii méridionaux, Dans d'autres régions ou ren- 
contre des dénomirations basées sur des réalités 
anthropogéographiques, Par exemple: Tant en 
Transilvania qu'en Moldova et en Muntenia, la 
population montagnarde est connue sous le nom 
de „Mocani“ et celle des plaines sous le nom de 
„țărani“, Une forta dose d'ironie se trouve dans 
ces deux dénominations qui ont, visiblement, ua 
sens péjoratif, De tels processus se sont dévelop- 
pés aussi concernant les dénominations géogra- 
phiques, 


UN BESSARABIEN À LA RECHERCHE 
D'EMBAUCHE 


Mircea Tiriung 


Né a Sofian-Ismail en 1905, Terente Cazacenco 
avait appris, étant encore enfant, à travailler la 
terre, et serait à jamais resté au sein de sa fa- 
mille, si les 5 Ha. de terres labourables avaient 


VIII 


suffi à nourrir les dix bouches composant la fa 
mille Cazacencu, Mais à partir de ses 13 ans, Te- 
rente fut obligé de s'engager comme ouvrier agri: 
cole à la journée dans les communes voisines: Tas 
Bunar, Cismeaua Varuita, 

Trois ans plus tard, le jeune homme est parti 
pour Bazargic où il a servi pendant 4 ans comme 
cocher chez un grand propriétaire local. Congédié 
sans aucun motif, Terente est parti pour Caraomer 
où, pendant deux ans, il fut portefaix à l'un des 
dépôts de la gare, réussissant ensuite à se faire 
engager à la manufacture de tabacs et, plus tard, 
dans une entreprise de bois de construction de 
Medgidia, ce qui ne l'empêcha pas de se rendre 
aussi sur une propriété des environs, à Balta- 
gesti, pour y pousser la charrue. 

En 1927—1928, Terente effectue son service 
militaire à Sibiu, où il demeure après sa libé- 
ration, pour travailler dans une fonderie, deve- 
nant ensuite manoeuvre-maçon, commissionnaire 
et ouvrier à la journée, 

Après être rentré à Sofian, Terenie se vit 
obligé de s'installer à Buzau, où, pendent deux 
ans, il fut successivement boulanger, portier dans 
un immeuble, porteur de bois de chauffage. 

Pendant deux autres années, notre Bessarabier 
a travaillé à Bârlad au travaux d'endiguement 
de la rivière locale et chez divers propriétaires 
agricoles. Ayant amassé un peu d'argent, il ren- 
tre dans son village et s'y marie, Pendant quel- 
que temps notre homme a labouré le champ hérité 
de ses parents, mais l'exiguité de ce champ et la 
sécheresse impitoyable ont rendu ses efforts vains, 
Deux de ses enfants meurent l'un après l'autre, 
de la pelagre, En 1932, sur la base d'une adresse, 
il s'établit à Ostrovul Caslitei, sur le bras de Chi- 
lia, Bien qu'il ne s'était vu attribuer qu'une pro- 
priété temporaraire sur la terre, notre Bessara- 
bien se mit courageusement au travail, réussis- 
sant à fonder une belle ferme de bon rapport. Mais 
la malchance le poursuit, Au printemps 1934, le 
Danube inonde l',ostrov” (îlot) et ce n'est. qu'à 
grand peine que Terente parvient à se sauver, 

Emportant les planches de sa maison, détruite 
par la fureur des eaux, le sinistré se rend à Bai- 
maclia (Cahul), où il monte une habitation, Deux 
ans plus tard un incendie détruit ce petit avoir. 
Se rendant dans le village Topal (dép, Con- 
stanța), Terente travaille pendant deux années, 
sans interruption, à la carrière de pierre et à la 
fabrique de ciment du général Cantacuzino, con- 
tre un salaire de 60 lei par jour; il est embauché 


ensuite aux travaux d'endiguement de la Borcea 
sur la propriété Berceanu à Burdujani, ce qui ne 
l'empêche pas de trouver le temps nécessaire au 
travail de la terre dans des communes voisines: 
Rasova et Pestera, 

Revenu une nouvelle fois à Sofian, entre 1936 
et 1938, notre Bessarabien a travaillé la terre an- 
cestrale, mais la pauvreté le détermine, une fois 
de plus, à s'en aller par le monde et le 10 mai 
1938 il s'engage comme ouvrier agricole contre 
1,580 lei par mois sur la propriété de Sofronie Ca- 
riofilis, dans le village de Stanca (dép. Caliacra), 
où il fut découvert par l'auteur de cette enquête, 


L'ACTIVITÉ MISSIONNAIRE D'UN GRÉCO- 
CATHOLIQUE DANS LE MARAMUREȘ 


Florea Florescu 


Nous donnons ici des témoignages de foi de 
faits chrétiens du paysan roumain Petru Balea 
Flutur, du village de Jeud, dans le département du 
Maramureş, 

C'est un homme aux cheveux déjà blancs et un 
fervent catholique oriental, Il n'a suivi aucune 
école officielle et se réjouit de n'avoir appris qu'à 
l'école de la croix, 

De sa biographie spirituelle et de son té- 
moignage on peut constater un certain état de cho- 
ses, notament: l'un d'ordre théologique, Il fonde 
hérétiquement les positions théologiques du catho- 
licisme et fait usage d'une fausse histoire de l'é- 
glise. En second lieu, il nourrit une haine vio- 
lente et entretient une lutte constante contre les 
autres confessions, 


i 


LES BALAYEURS DE RUES DE BUCAREST 
Ştefan Popescu 


L'enquête a porté sur un grand nombre de ba- 
layeurs de rues, et leur réponses ont permis de 
tirer certaines conclusions. 

Ces travailleurs, venus de tous les coins du 
pays arrivent dans la capitale, décidés, presque 
tous, à faire n'importe quoi, d’autres ayant été ap- 
pelés par ceux venus antérieurement et qui, tant 
bien que mal, ont trouvé à gagner leur pain quo- 
tidien, 

Ils sont originaires de Transilvania (Salaj, Bi- 
hor), d'Oltenia (Olt, Gorj), de Ialomiţa, de par- 
tout, 


Les motifs invoqués par eux pour expliquer 
le départ de leur village sont presque toujours 
les mêmes: 

1, la population du village s'est multipliée; 

2, la terre est pauvre et il y en a trop peu. 

La sécheresse brûle les récoltes, la grêle détruit 
les vignes et les vergers. Pour plusieurs années. 
la situation reste mauvaise et la famine menace, 
La terre est mal travaillée, avec des moyens pri- 
mitifs, les champs retombent en friche et les sil- 
lons sont de plus en plus pauvres, Par contre, les 
familles augmentent, les bouches deviennent plus 
nombreuses, Alors l'homme quitte sa femme, le 
père ses enfants, et ils partent pour gagner ailleurs 
leur vie, S'ils trouvent du travail, ils font des éco- 
nomies et envoient de l'argent chez eux Ils parvien- 
nent même parfois à amasser un peu d'argent, Quel- 
ques uns d'entre eux, après avoir trouvé une si- 
tuation satisfaisante, font venir leur femme à la 
ville et l'engagent comme servante: ceci arrive sur- 
tout quand l'homme trouve un travail qui ne dure 
pas seulement quelques mois par an, Sinon, après 
un certain temps, il rentre chez lui avec ses éco- 
nomies et ne revient plus à la ville que si la fæ 
mine le menace dans son village, 

C'est l'envie de gagner qui en fait venir quel- 
ques uns à la ville, non seulement à toute extré- 
mité, mais dans le seul désir d'améliorer le stan- 
dard de vie dans leur ferme, d'amasser une dot 
pour leurs filles, de construire une nouvelle cham- 
bre ou une étable à leur ferme, Maïs la plupart 
du temps, c'est le besoin seul qui pousse ces hom- 
mes à vivre loin du foyer, auquel le Roumain est 
si étroitement lié, 


DOCUMENTS 


COMMENT S'EST FAIT L'ENREGISTREMENT 

DES PHÉNOMÈNES DÉMOGRAPHIQUES DANS 

UN VILLAGE DU BANAT, DU XVIll-e SIÈCLE 
À NOS JOURS 

Gh. Boeru 


Se basant sur les données recueillies à la suite 
de l'investigation démographique entreprise dans 
le cadre de l'activité de l'Equipe Royale à Fibis, 
(1934), l'auteur, — divisant le problème en trois 
parties: 1) La période des enregistrements; 2) Leur 
forme, et 3) Leur fond, — étudie la disposition de 
ces enregistrements, En général, leur disposition 
est demeurée inchangée même après l'union de la 


IX 


Transilvania à la mère-patrie, sauf pour les ma- 
riages, 

Il résulte de ce qu'expose l'auteur, que les en- 
registrements se sont effectués assez soigneuse- 
ment, les données recueillies permettant d'étudier 
l'évolution de la population de Fibis, sous tous 
les rapports. Il est établi que le système utilisé à 
Fibis, l'était aussi dans les autres localités du 
Banat, 


DISCUSSIONS 


LE RECENSEMENT AGRICOLE DE 1940 


Roman Cressin 


Le recensement agricole de 1940 sera le deuxième, 
le premier ayant eu lieu en 1930. 

L'auteur propose un schéma, illustré de 4 ta- 
bleaux, indiquant comme suit la situation de l'a- 
griculture roumaine: 

Nombre des exploitations agricoles, classée se- 
lon leur étendue et l'occupation principale, (Ta- 
bleau I); selon l'étendue et le type d'exploitation, 
(Tableau II); selon le groupe, l'étendue et le type 
d'exploitation, (Tableau III); et le nombre des 
exploitations intensives selon l'étendue et la 
quantité de travail étranger utilisé dans l'exploi- 


tation, (Tableau IV), 


EXPLICATIONS A PROPOS D'UNE ,RÉPONSE" 
$ Const. Noe 


La réponse est donnée à l'article „La position 
géopolitique de la Roumanie”, de M. Al. N, Ra- 
dulescu — publié dans la „Revista Geograficä 
Română”, vol, I, fasc, I, — où il était soutenu que 
la Roumanie n'est pas un pays balkanique, 

A la question: La Roumanie est-elle un pays 
balkanique ou extrabalkanique, l'auteur de ces 
explications répond: 

„Ni l'un ni l'autre complèment, mais l'un et l'au- 
tre partiellement, Du point de vue ethnographique, 
nous avons en permanence une puissante prolon- 
gation de notre race au-delà du Danube, à hauteur 
de l'Olténie et du Banat, sans plus parler de vi- 
goureux îlots aroumains dans le sud de la You- 
goslavie, de la Bulgarie, de l'Albanie et de Grèce, 

„Du point de vue politique, nous sommes liés 


X 


directement à la Péninsule balkanique par la Do- 
broudja'. 

D'autres régions du pays dépendent plutôt de. 
l'Europe Centrale, d'autres encore sont liées, par 
le passé historique, à l'Europe Orientale. 

„Le territoire de la Roumanie, constituant tou- 
tefois une parfaite unité géographique entre les 
régions limitrophes, et la race roumaine se pré- 
sentant comme un puissant bloc homogène, maître 
de ce territoire, notre patrie représente, comme 
pays et comme peuple, une synthèse propre, géo- 
graphique et ethnographique. Le peuple et la terre 
roumains, assimilant les influences des divers ca- 
ractères qui se sont exercés sur eux, donneront 
un type de culture et de civilisation propres et 
originales, dont les lignes se dessinnent dès à 
présent, et qui constituent la contribution roumaine 
à la civilisation de l'Europe”, 


CHRONIQUES 


UNE DISCUSSION AUTOUR DES AROUMAINS 
$ Const, Noe 


Les affirmations erronées faites par le Prof, 
Keramopoulos dans sa communication — parue 
dans le „Messager d'Athènes" — sont combattues 
par des vérités documentées. 

Au moyen de preuves certaines l'auteur réduit 
à néant les aberrations du Prof, grec, Les cita- 
tions faites des travaux de Kekavmenos, («Les 
Valaques en Epire, Thessalie, Macédoine et Grèce 
sont des Daces»), et de Chalcohondiles («.... les 
Valaques ayant la même langue que les Daces 
habitent le Pinde et ressemblent aux Daces habi- 
tant le long du Danubex), décident que le bon 
droit est de notre part, 


TOUJOURS AU SUJET DES PRÉOCCUPA- 
TIONS CONCERNANT LES OUVRIERS 


Dumitru Dogaru 


Quelques considerations sont faites au sujet de 
deux brochures publiées par le Ministère du Tra- 
vail, Ces observations portent sur l'organisation 
„Muncă și Voe Bună”, qui est comparée avec l'or- 
ganisation italienne „Dopolavoro”, 

La réalisation de „Muncă şi Voe Bună”, est 
considérée comme nécessaire et bienvenue pour 
l'âme et l'esprit de l'ouvrier roumain, 


COMPTES- RENDUS 


SOCIOLOGIE TEORETICĂ. (Sociologie géné- 
rale); Eugeniu Speranţia: Introducere în Socio- 
logie, (Introduction à la Sociologie), (Golopenţia), 
p. 115, 


REALITATEA ROMÂNEASCĂ, (La réalité 
roumaine): Virgil Tempeanu: Die geopolitische 
Lage Rumäniens und Deutschland (La situation 
géopolitique de la Roumanie); (Conea), p. 116— 
117: N. Iorga: Neamul românesc în Ardeal si 
Tara ungurească la 1906 (Le peuple roumain en 
Transylvanie et le Pays Hongrois en 1906), (Ste- 
fan Popescu), p. 117—119; Vintilă Mihăilescu, 
Radu Vulpe, Sabin Manuilă si Al, P. Arbore: La 
Dobroudja; Radu Vulpe, Simion Mehedinţi, Sa- 
bin Manuilă et autres: Analele Dobrogei (Les 
Annales de la Dobroudja), (Florea Florescu), 
p. 120—121; George Moroianu: Chipuri de Să- 
cele (Figures de Săcele), (I, Jura), p. 121—122; 
Ioan lavorschi: Colonizarea în România (La Co- 
lonisation en Roumanie), (Florea Florescu), p, 
122—124; Dr, V. Gomoiu et Dr. Al. Raicoviceanu: 
Histoire du folklore médical en Roumanie, (Petre 
Bartoş), p. 124; Constantin Brăiloiu: Nunta la 
Feleag (Noces ă Feleag), (Ștefan Popescu), p. 
124—125; C. Gh, Eufrosin: Posesti, (R, Călinescu), 
p. 126; Dr. Valeriu Târziu: Ipotesti, (D. C. Geor- 
gescu), p. 126; Pavel Berariu: loan Piuariu Mol- 
nar, (Golopenţia), p, 126—127; Octavian Mefea: 
Viața de basm a lui Badea Cârtan (La vie mer- 
veileuse de Badea Cârțan), (Gh, Reteganul), 
p. 127—129), 


MEDIUL POLITIC AL ROMÂNIEI, (La milieu 
politique de la Roumanie): Dr, Nicolae Mănescu: 
Turcia de astăzi, (La Turquie d'aujourd'hui), 
(Mircea Tiriung), p. 129—130. 


NOTES 


T Constantin Noe, (1883—1939), („S. R.”), p. 131; 
„Etnicismul” Sociologiei Româneşti şi „Indife- 
renta ei față de principiul etatic” («L'Ethnicisme» 
de la Sociologie Românească et «son indiffé- 


rence envers le principe étatique»), (A. G.), p. 
131—132; Institutul de Cercetări Sociale al Ro- 


mâniei — Activitatea Directiunilor (L'Institut de 
Recherches Sociales en Roumanie — L'Activité 
des Directions), p. 132—133; Activitatea Re- 


gionalelor, (Cernăuţi, Iaşi, Chişinău, Craiova) 
(L'Activité des Régionales — Cernautzi, lassy, 
Kishinau, Craiova), p, 134—136; Congresul Inter- 
naţional de Sociologie dela Bucureşti (Le Con- 
grès International de Sociologie de Bucarest), 
p. 136—141; Revista Revistelor (Revue des Re- 
vues): Revista de igienä socialä (La revue d'hy- 
giène sociale), (D, D.), p. 142; Analele economice 
si statistice (Les Annales économiques et statis- 
tiques, (D. D,), p. 143—144; Urbanismul (L'Urba- 
nisme), (D, D.), p. 144—145; Satul şi şcoala 
(Le village et l'école), (D, D.), p, 145; Affaires Da- 
nubiennes, (D, D.), p. 145—146; Libertatea eco- 
nomicä, politicä, socialä, culturalä (La Liberté 
économique, politique, sociale et culturelle), (D, 
D,), p. 146—147; Revista Fundațiilor Regale (Re- 
vue des Fondations Royales), (D, D,), p. 147—148; 
Viaţa Romineascä (Vie Roumaine), (D, D.), p. 
148—149; Jurnal de psihotehnică (Journal de 
Psychotechnique), (D, D.), p. 149; Revista generală 
a învățământului (Revue générale de l'Enseigne- 
ment), (D, D.), p. 149—150; Revista de Pedago- 
gie (Revue de Pédagogie), (D. D.), p. 150; Arta 
şi Tehnica Grafică (Art et Métier Graphiques), 
(M. T.), p. 150—151, 


MARGINALII LA CUPRINSUL NUMARULUI 
DE FAŢĂ, (Notes sur le contenu du présent nu- 
méro): Sate cu negoturi, (Les villages à négoces), 
(A. G.), p. 151; Unde se duc la lucru ţăranii ce-și 
părăsesc satul, neavând din ce trăi, (Où se rendent 
les paysans qui quittent leur village, n'ayant pas 
de quoi vivre), (A, G.), p. 151—152; Din cuprinsul 
numărului viitor, (Sur le contenu du prochain 
numéro), p. 152, 


COUVERTURE 


Maramuresancä din Bärsana, (Colectia Petre 
Lenghel-Izanu), (Paysanne de Bărsana dans le 
Maramures, Callection Petre Lenghel-Izanu), 


XI 


LES PUBLICATIONS DE L'INSTITUT DES RECHERCHES 
SOCIALES DE ROUMANIE 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA (Sociologie roumaine). Revue mensuelle d'études et de 
recherches sociologiques. 576 pages par an. Directeur: D, Gusti; Rédacteur: A, Golo- 
pentia; Secrétaire de Rédaction: Stefan Popescu, Quatrième année (1939). Prix de cha- 
que numéro 20 lei. Abonnement annuel 200 lei. A l'étranger prix de chaque numéro 6 
francs français, Abonnement annuel 60 frs, français. 

ARCHIVES DE SOCIOLOGIE ROUMAINE (Nouvelle série de l'Arhiva pentru ştiinţa și 
reforma socială). Revue semestrielle d'études et de recherches sociologiques, 576 pages 
par an, Directeur: D, Gusti, Rédacteur: A. Golopenţia. Secrétaire de Rédaction: Axente 
Sever Popovici, XVI-a année (1938), En Roumanie: Prix de chaque numéro 200 lei 
Abonnement 350 lei, A l'étranger: prix de chaque numéro 35 frs. fr.; Abonnement: 
60 frs, fr, 


BIBLIOTECA DE SOCIOLOGIE, ETICĂ ŞI POLITICĂ 
(Bibliothèque de Sociologie, Ethique et Politique) 


A, SOCIOLOGIE TEORETICĂ (Sociologie théorique). 


1. TRAIAN HERSENI: Teoria monografiei sociologice. (Théorie de la monographie so- 
ciologique), cu un studiu introductiv de D. Gusti, (avec une étude introductive de D. 
Gusti), 1934, 166 p. (avec un résumé français), 80 lei. 

2.H. H. STAHL: Tehnica monografiei sociologice, (La technique de la monographie 
sociologique), 1934, 183 p., 80 lei. 

3, D. GUSTI: Sociologia militans. Introducere în sociologia politică. (Introduction à la 
sociologie politique, 1934, XII+614 p., 300 lei, 

4 PLANURI DE LUCRU SI CHESTIONARE PENTRU STUDIUL MONOGRAFIC 
AL REALITATILOR SOCIALE. (Plans de travail et questionnaires pour l'étude mono- 
graphique de la réalité sociale. Sous presse, 

5, BIBLIOGRAFIA SATULUI ROMANESC (Bibliographie du village roumain), 

Sous presse. 


B. SOCIOLOGIA ROMANIEI (Sociologie de la Roumanie). 


1. Nerej, un sat din Vrancea (Nerej, un village de la Vrancea). Monografie întocmită 
sub conducerea lui H. H. Stahl. (Monographie sociologique élaborée sous la direction 
de H. H. SJ. Sous presse, 

2. Drägus, un sat din Tara Oltului (Drägus, un village du Pays de l'Olt). Monografie 
sociologică întocmită sub conducerea lui Traian Herseni (Monographie sociologique, éla- 
borée sous la direction de T. H). Sous presse, 

3 Starea de azi a satului românesc, Rezultatele cercetărilor din vara 1938, ale Echi- 
pelor Regale Studențești, prelucrate sub conducerea lui D. C. Georgescu şi A. Golopenţia, 
(Le village roumain d'aujourd'hui. Résultats des faites en 1938, par les Equipes Royales 
d'Etudiants présentées sous la direction de D. C, G. et A.G). \ Sous presse. 

4. Clopotiva, un sat din Haţeg. Monografie sociologică întocmită sub conducerea lui 
Ion Conea. (Clopotiva, un village du Haţeg. Monographie sociologique élaborée sous la 
direction de L C.). Sous presse.