Sociologie românească — 1938 Nr.10-12 — An III

C U P R | N S U L 


STUDII 


D. Gusti............ STAREA DE AZI A SATULUI ROMÂNESC. ......cc ceea. 431— 436 
G. Jacquemyns....... STRUCTURA SOCIALĂ A POPULAŢIEI AGRICOLE ITALIENE............ 436—447 
Ton Conea ........... OM ŞI NATURĂ ÎN TARA HATEGULUI..... a a 447—462 
Paul Sterian ........ PROBLEMA DEBUSEELOR INTERIOARE ... „cecene rororo 462—468 
V. Tufescu ....... .. UN ORAŞ ÎN DECLIN: BOTOŞANII .... cecene srete 468—518 
1. A. SHrbUu......... VĂLENII DE LÂNGĂ PRUT... ccm 518—521 


CERCETÁRI: 


Sergiu Ludescu...... COLONIȘTII DIN JURUL CAPULUI CALIACRA ...cc cecene 522—528 
Ştefan Popescu...... ZIDARII TELEORMÁNENI LA BUCUREŞTI... . cena 528—531 
Ion Racoveanu-Nera..PÁDUREA JDIORENILOR ..... cca eee to 531—533 
N. Mánátorul........ DEPĂRTĂRI ÎNTRE LOCURI ŞI CASĂ LA NEPOS-NĂSĂUD ......o...ooo... 533—534 
P. Ştefănucă ........ HORA ÎN REGIUNEA IURCENILOR ..... ceea 534—537 
Ilarion Cocişiu ...... DESPRE RĂSPÂNDIREA GEOGRAFICĂ A UNUI CÂNTEC DE STEA ....... 537—545 
Gh. Reteganul....... JOCUL DE CRĂCIUN AL TINERETULUI LA CĂIANUL-MIC (SOMEŞ) ........ 545—548 


DOCUMENTE: 


G. ZANl......oooo.o.. ANCHETELE MONOGRAFICE ASUPRA ECONOMIEI FAMILIARE ŢĂRĂNEŞTI 
ALE SEMINARULUI DE ECONOMIE POLITICĂ A UNIVERSITĂŢII DIN JASI.. 549—555 
lon Popovici......... DIN HÂRTIILE UNUI EPITROP SĂTESC DIN BANAT ....... cnc... 556—560 


CRONICI: 


Mihai Pop .......... CĂLUŞARII ROMÂNI LA LONDRA ŞI REALITATEA FOLKLORICĂ 

A BUCUREŞTILOR .... cca enma 561—564 
D. Dogaru .......... REFORME ÎN SPIRITUL SERVICIULUI SOCIAL LA MINISTERUL 

EDUCAŢIUNII NATIONALE.........-. A NPER an a Aa i 565—-568 
Ion I. Teodorescu ....PENTRU SOLUTIONAREA PROBLEMEI FUNCŢIONARILOR PUBLICI ...... 568—572 
Traian Herseni...... PROFESORUL SIMION MEHEDINŢI... ceea eee 572—573 


RECENZII: 


SOCIOLOGIE TEORETICĂ: P. Sorokin : Social and cultural dynamics (Chr. Galitzi), p. 574—577 ; 
Haufe : Methode und Einsatz der Dorfforschung in Rumänien (Golopenţia), p. 577; M. Mano- 
ilescu : Încercări in filosofia științelor economice (S. Ludescu), p. 577—578; L. Topa : La Socio- 
logia in Romania (Herseni), p. 578—579 .....c eee mmm 574—579 


DISCIPLINE CONEXE: P. Saintyves : Manuel de folklore (St. Cristescu)..................... 579—584 


REALITATEA ROMÂNEASCĂ : G. Stanciu : Structura economică a satului românesc (P. Stăncu- 
lescu), p. 584 585; Institutul Central de Statistică. Statistica agricolă a României in 1937 
(1. Measnicov), p. 585—586 ; G. St. Ciulei : Organizarea şi rentabilitatea gospodăriilor agricole 
din Dobrogea şi Basarabia (P. Stănculescu), p. 586—587 ; Ştefănescu Goangá, Roşca, Cupcea : 
Adaptarea socială (A. Dogaru), p. 587 - 588; Jon Vlasiu: Am plecat din sat (N. Alexe), p. 538—589; 
I. Nisipeanu : Şcoala psihologică (D. Dogaru), p. 589—591 ; Lakatos István: A román zene 


(Continuarea pe pag. 3-a a copertei) 


SOCIOLOGIE ROMÂNEASCĂ 


DirecTOR: D. GUSTI 
ANuL III, NR. 10-12 OcromvRIE - DecEmvRIE 1938 
E E RC a a A d N N E E Et 


STAREA DE AZI A SATULUI ROMÂNESC 


— ÎNTÂIELE CONCLUZII ALE CERCETĂRILOR ÎNTREPRINSE ÎN 1938 DE ECHIPELE REGALE STUDENŢEŞTI — 


Vara trecută, Echipele Regale studenţeşti au avut însărcinarea de a executa un 
număr de anchete, ce depăşeau cu mult cercetările întreprinse obişnuit, în vederea stabilirii 
programului de acţiune în sate alese. 

Am vrut sá verificám, în această campanie premergătoare generalizării serviciului 
social de Echipier, măsura în care Echipele pot contribui la opera de lămurire a situaţiei 
satelor, această parte greu accesibilă şi puţin cunoscută a naţiunii. Vara trecută fiecare 
Echipă a primit atribuţii de post de observație socială, chemat să sondeze amănunţit 
starea economică, sanitară şi culturală a unui sat tipic pentru câte una din atât de variatele 
regiuni ale ţării. 

Aspectul general al fiecăreia din problemele mari ale ţărănimii noastre: fărămiţirea 
proprietăţii, mortalitatea excesivă, deficitul de naşteri din anumite regiuni, analfabetismul 
e desbătut adeseori. Lipsesc, însă, preciziunile asupra răspândirii şi a cauzalităţii lor. 
Consecința e că nu pot fi întreprinse decât acţiuni fragmentare şi puţin operante, care 
înlătură mai mult simptomele decât cauza. 

n epoca actuală, de intensă organizare a naţiunii noastre, cercetarea realităţii 
româneşti este deosebit de necesară. Acţiunile eficace cer o documentare temeinică. Acum 
superficialitatea este mai mult decât înainte o crimă contra naţiunii. Sunt sigur că numai 
diagnosticele întemeiate pe cercetări de felul celor întreprinse vara trecută de Echipe pot 
oferi documentarea necesară pentru trasarea unui plan total de organizare a vieţii fárá- 
neşti. Institutul de Cercetări Sociale al României, creat în bună parte în vederea docu- 
mentării conducătorilor naţiunii noastre va întregi, prin cercetări continui făcute de 
tehnicieni şi de Echipele Serviciului Social, aceste date şi va lămuri problemele noi, 
ce se vor ivi succesiv. 

Spre a contribui la determinarea focarului problemelor mari ale României rurale şi a 
cauzalităţii lor complexe, toate cele 55 Echipe studenţeşti ale campaniei 1938 au studiat 
în satele, răspândite pe întreg întinsul ţării, în care activau: Întinderea de pămănt stăpâ- 
nită, fărămiţirea proprietăţii în ultimii 15 ani, bugetul gospodăriilor de ţărani săraci, 
mijlocasi şi bogaţi, inventarul mort şi viu, mortalitatea infantilă, numărul naşterilor, 
alimentaţia, igiena locuinţei, sporul ştiinţei de carte, trecerile în şcoli secundare şi supe- 
rioare a copiilor dela ţară, cititul adulţilor. Deosebit 4 Echipe formate din membri ai 
Institutului Social Román au tăcut cercetările necesare pentru întocmirea monografiilor 
amănunțite a câte unui sat din Moldova, Transilvania, Banat şi Basarabia. 

Anchetele din 55 sate ale Echipelor studenţeşti au purtat asupra masei de 105.000 
săteni. Au fost deci întreprinse cercetări în tot în al 300-lea sat şi înregistrată situaţia a 
tot al 160-lea sătean al ţării. Deşi realizată cu mijlocele modeste ale Fundaţiei „Principele 


431 


Carol“ şi prin munca suplimentará a Echipierilor, cercetarea aceasta este, prin lărgimea 
ei, una din cercetările colective cele mai importante realizate în țara noastră. 

Au fost studiate 11 sate din Muntenia, câte 9 din Banat, Basarabia şi Transilvania, 
8 din Moldova, 4 din Oltenia, 3 din Dobrogea şi 2 din Bucovina. Dintre acestea 27 de şes 
şi 28 de deal. Patru din ele au ca ocupaţie principală sau secundară negotul ambulant, 
unul este un sat românesc din Secuime, două se găsesc în Munţii Apuseni, iar altul e sat 
nou de colonişti din Cadrilater. 

Prelucrarea materialului strâns de cei 850 Echipieri şi de cei 50 monogratişti ai 
Echipelor Nereju şi Drăguş a dat de lucru la 50 de statisticieni. Despuierea şi totalizarea 
cifrelor este aproape terminată. Urmează ca ele să fie analizate şi puse în legătură unele cu 
altele. În cursul primăverii socotim să putem oferi M. S. Regelui, Guvernului şi publicităţii 
volumul în care să fie prezentată situaţia economică, sanitară şi culturală a acestor 55 sate 
şi explicaţia ei. 

A ajunge la precizarea unui fenomen, la stabilirea unei corelaţii întrevăzute de mult 
sunt bucuriile cele mai alese ale cercetătorului realităţii sociale. Bucuria aceasta o resimtim 
tot mai des acum, când la sfârşitul unor lungi şi meticuloase calcule intermediare, ajungem 
să definim cantitativ mai multe probleme ce ne preocupă şi să precizăm starea de azi a 
satului românesc. 


1. Situaţia economică a satelor studiate este ceva mai bună decât media regiunii 
lor. Pe când în ţara întreagă gospodăriile ţărăneşti abia atingeau în 1930, la data 
recensământului agricol, suprafata medie de 3,7 ha, pe care sporul ulterior al populaţiei îl 
va fi scăzut, de sigur, considerabil, cele 13.271 gospodării recenzate de Echipe posedă 
56.483 ha adică, în mijlocie, 4,25 ha. Ça atare, mijlocia ţării se găseşte mai prejos. 

Cercetările speciale asupra parcelării, întreprinse în 16 sate, arată că aceasta este 
mai accentuată în satele de deal unde parcela medie variază între 0,18 ha - 0,96 ha, 
decât în cele de şes, unde variază între 0,32 şi 2,13 ha. 

Din aceste gospodării 40 %/, sunt de săraci ce stăpânesc mai puţin de 2 ha, suprafaţă 
care prezintă, în genere, minimul strict necesar pentru ca o familie de 4 membri să poată 
trăi din produsul exploatării pământului propriu. A fost stabilit bugetul pe 1937/38 a 52 
de astfel de gospodării: venitul lor bănesc nu trece, în mijlocie, de 13.000 lei, dintre 
careaproape 9.000 provin din muncă plătită şi venituri anexe. (Cheltuielile băneşti cifrează 
în mijlocie 11.000 lei). Categoria aceasta, mai numeroasă în satele de munte slab 
înzestrate constituie una din problemele acute ale României contemporane. Numai o parte 
din aceste gospodării îşi poate completa minimul de existenţă prin muncă agricolă plătită. 
Celorlalte trebue, dacă nu vrem ca sá degenereze în urma unei permanente subalimentári 
şi să devie un factor revoluţionar, să li-se ofere după împrejurările locale, fie posibilitatea 
de a-şi întregi venitul prin culturi complimentare (creştere de păsări, grădinărie), industrie 
casnică, mesteşug, comerţ ambulant, muncă în întreprinderi localizate la ţară, îie posibi- 
litatea de a emigra la oras şi a deveni muncitor. 

Gospodăriile ce exploatează între 2—7 ha, gospodăriile de mijlocaşi, reprezintă 
430/, din totalul gospodăriilor studiate. Ele pot fi socotite, în genere, autonome. Munca 
plătită şi veniturile anexe s'au dovedit a fi totuşi sursa a 30%/, din veniturile băneşti de 
în mijlocie 25.500 lei ale celor 94 gospodării din această categorie, cărora li s'a întocmit 
bugetul pe anul 1937/38. (Cheltuiala medie a acestor gospodării cifrează 15.000 lei). Via- 
bile în generaţia aceasta, ele vor spori numărul gospodăriilor dependente, lipsite de 
minimul de suprafaţă agricolă, în caz că nu se va introduce indivizibilitatea lor şi nu se 
va face cu putinţă plasarea fiilor, ce nu primesc pământ în ocupațiile subsidiare enu- 
merate mai sus. 

mprejurarea că gospodăriile mai mari de 7 ha, care reprezintă 17 °/ din numărul 
total al gospodăriilor studiate, stápánesc mai mult de jumătate din suprafaţa satelor 
studiate (54 %/p) arată că e în curs un proces rapid de formare a unei noi proprietăţi 
mijloci şi mari. Rezultatele obţinute până acum (16 sate) ale anchetei asupra fárámifárii 


452 


proprietăţii confirmă această constatare. Situaţia creată de reforma agrară, care, în 
satele de şes îndeosebi, a pus ţăranii fără pământ la rând cu țăranii mijlocaşi, dându-le 
4 6 ha, s'a schimbat considerabil. Gospodăriile improprietátilor au fos mai puţin rezis- 
tente decât cele ale gospodarilor care avuseseră pământ încă înainte de reforma agrară. 
În satele de şes, improprietáritii au vândut între 340 %/, din pământurile lor ; neîmpro- 
prietăriţii numai 0,3m14%/,; în satele de deal, întâii au vândut între 20—35 %/,; neîm- 
proprietăriţii: între 1mm130/,. Consecința este creşterea, îndeosebi în satele de deal, a 
parcelei medii a gospodăriilor neîmproprietărite. Schimbarea de stăpân a loturilor obţinute 
prin împroprietărire a avut ca urmare apariţia unei pături subţiri dar prezente în fiecare 
sat, de țărani chiaburi, cu mai mult de 7 ha, extrem de energici şi de întreprinzi. Bugetul 
a 118 gospodării din această categorie pe anul 1937/38 prezintă venituri băneşti anuale 
medii de 48.000 lei faţă de cheltuieli băneşti anuale medii de 28.000 lei. În satele de deal, 
unde înainte de Reforma agrară formarea acestei pături nu fusese stânjenită de marea 
proprietate, procesul formării ei e mult mai avansat. Această elită nouă a satelor va înlesni 
considerabil organizarea economică a ţării. Ea ridică, insă, şi o nouă problemă complement 
al problemei ţăranilor dependenţi. Acţiunea acestei pături este de un individualism extrem 
şi stârneşte numeroase nemulțumiri în rândul ţărănimii sărace. Spre a nu lăsa sá se 
înăsprească raporturile între diferitele pături ale ţărănimii, este necesară pregătirea unei 
legislații de protecţie a muncii agricole, de limitare a cămătăriei țărănești, de control 
al formelor în care se fac vânzările de terenuri. 

Inventarul mort sa viu al gospodăriilor studiate confirmă acestă compoziţie a păturii 
rurale. In 30 de sate de şes şi deal, ce trăiesc din agricultură, numai tot a doua gospodărie 
dispune de plug şi numai tot a cincea de o pereche de vite de muncă. Ţăranii pe care imam 
numit săraci n'au, în genere, nici vite nici plug. 


2. Starea culturală a celor 55 sate studiate este şi ea mai bună decât media țării. 
Fără a fi satele cele mai avansate, — în cazul acestora nu e nevoie de Echipă, mm ele fac 
totuşi parte din rândul satelor mai răsărite. capabile de assi purta singure de grijă după 
3 veri de colaborare cu o Echipă studenţească. 


În satele studiate, ştiinţa de carte variază în limite largi: la Bucşoaia, în Bucovina 
85 0| din locuitori sunt ştiutori de carte, pe când la Corcmaz în (etatea Albă sau la 
Válenir(ahul aproape 60 %/, din locuitori sunt analfabeți. Basarabia prezintă situaţia 
cea mai proastă din punctul de vedere al ştiinţei de carte. În celelalte provincii istorice, 
se constată deosebiri foarte mari dela regiune la regiune şi dela sat la sat: pe când, 
de pildă, la Mocod, în Năsăud, analfabeţii reprezintă numai 180%/, din populaţie la 
Cáianul Mic, în judeţul învecinat al Someşulului, ei reprezintă 49%/, din populaţie 

Faptul acesta arată că e vremea ca acţiunea şcolară a Ministerului Educaţiei 
Naţionale să fie diferențiată. Acţiunea aceasta trebue să înceapă să folosească constatările 
recensământului şi a cercetărilor speciale spre a determina regiunile şi satele în care 
Ştiinţa de carte e sub media ţării şi a începe o ofensivă de aducerea lor la nivelul mediu 
al ţării. Părţile Bihorului ale Sălajului şi satele de munte din Someş şi Năsăud, de pildă, 
au, deşi sunt aşezate în Transilvania, o situaţie asemănătoare celei din Basarabia. 

Recensământul Echipelor este întâia sursă care îngădue stabilirea exactă, măcar 
pentru câteva sate, a măsurii în care a fost diminuat procentul analfabefilor în cei 8 ani 
de după recensământul general al populaţiei. Rezultatele sunt, în genere, îmbucurătoare 
Numărul analfabefilor a scăzut, în satele cercetate, cu procente, ce variază între 1,9 şi 
35,1. De remarcat e faptul că în satele din Basarabia scăderea aceasta e mai accentuată. 
Aşa de pildă, satul Corcmaz din Getatea Albă, care avea în 1930, 78,1%, analfabeți, are 
azi numai 580%); Delacheul din Tighina 33,4%, în loc de 68,5%/,; Vălenii din Gahul 
58,0%/, în loc de 67,1%/,; Vancicăuţii din Hotin 53,1%, în loc de 65,9%/,. Judecând 
după aceste indicii, ne putem aştepta ca recensământul general din 1940 al populaţiei 
să constate o scădere considerabilă a populaţiei rurale neştiutoare de carte. 


459 


Diminuarea aceasta pare a se datori, totus, ín mai mare másurá ráririi treptate a 
claselor de vârstă înaintate, neştiutoare de carte aproape în întregime, decât acţiunii şcolii. 

Bilanţul şcolii e mai puţin îmbucurător. În anii 1920—38 numai 780, din copiii în 
vârstă de şcoală s'au înscris. lar din aceştia numai 609/, au fost promovați. Inscrisi în 
clasa I ajung să obţină absolvenţa clasei a 1V în proporţie redusă, fiind pierduţi în drum. 
În cei 18 ani de după războiu au fost înscrişi în 54 sate în total 56.000 elevi (unii de 2, 
şi mai multe ori). Totalul celor ce au fost promovați în clasa IV cifrează în acelaşi 
interval abea 17.500. 

Faptul că, în satele studiate, au fost înregistraţi printre tinerii de 7—25 ani, în 
număr de 35.000, 3.300 care n'au urmat de loc la şcoală şi 1.100 care n'au urmat decât 
clasa I, arată că şcoala încă nu e pe cale să lichideze definitiv analfabetismul, că 
aceasta persevereazá. Dintre cei care mau urmat de loc la şcoală 80%/,, iar din cei care au 
urmat numai clasa I 90%/, sunt orfani sau copii de oameni socotiți de consăteni cu 
stare materială „rea“ şi „mijlocie“. Ceeace arată că analfabetismul nu poate fi înlăturat 
complet numai prin măsuri de ordin şcolar fiind în oarecare măsură condiționat de 
fapte de ordin economic. Lichidarea analfabetismului presupune o ameliorare a condiţiei 
ţăranilor săraci, întemeierea de cantine şcolare, imbrácarea copiilor nevoiaşi, fármurirea 
muncii copiilor aşa încât să nu poată fi daţi argaţi decât după terminarea a 4 clase 
primare, şcoli de carte eficace pentru adulți, în cazărmi, la sate şi oraşe. 

In şcoli secundare şi superioare trec mai ales copiii de mijlocaşi şi de chiaburi, 
cu toate că o treime din trecerile în aceste şcoli e făcută cu putinţă prin burse de stat. 
Intr'adevár, din cei 1.573 tineri (70%/, băieţi, 30%/, fete) trecuţi în şcoli secundare si superi- 
oare în anii 1920—38, numai 6%/, sunt copii socotiți în satele lor „săraci“ şi „foarte săraci“, 
restul sunt copii de oameni cu stare „mijlocie“ (25%), (49/07) şi „foarte bună“ (17%/p). 
Procentul celor care nau dus la capăt studiile începute e foarte mare (aproape 20%/,). 
Atracția cea mai mare au exercitat-o asupra satelor liceul şi gimnaziul (2100; şi şcoala 
normală (249|), adică şcolile favorizate de vechiul program intelectualist al Ministerului 
de Instrucție, care trebuie înlăturat cu toată energia. Şcoala de meserii şi liceul industrial 
(39 9/,), şcolile de menaj şi şcolile profesionale (75%/,), şcolile comerciale (30/4), seminarele 

30/0) şi şcolile agricole inferioare sunt mai puţin cercetate. Dintre şcolile superioare, 
Facultatea de Teologie şi de Drept atrag câte 30/,. La specialităţile, de care campania de 
organizare a satelor are nevoie mai mare: medicină, agronomie şi medicină veterinară, 
S'au dus din cele 54 sate numai 16, respectiv 8 şi 4 tineri. 


3. Starea sanitară este alarmantă şi în aceste sate, relativ înaintate. Abea jumătate 
din ele au în deceniul 1928—1938 o mortalitate medie mai mică de 20 la mie, cifră catas- 
trofal superioară mortalităţi chiar şi a ţărilor vecine, care se află în jurul lui 15 la mie. 
Satul Stoeşeşti din Tutova prezintă chiar mortalitatea medie mai mult decât îngrijorătoare 
de 27 la mie. Şi chiar şi în satele, care, ca Lunca-Câlnicului din Trei-Scaune, au morta- 
litate medie multumitoare de 13,9, ea prezintă variaţii foarte ample dela an la an (35,5 la mie 
în 1935, faţă de 4,8 la mie în 1931), care arată că încă nu se poate vorbi de o acțiune 
sanitară, continuă şi eficace la țară care să limiteze numărul cazurilor de moarte. 

Faptul că morţii aceştia sunt mai ales copii agravează încă această situaţie. În 
mijlocie, în România, tot al 5-lea copil născut viu moare încă înainte să fi ajuns vârsta 
de 1 an. Deşi satele studiate sunt destul de răsărite, s'a constatat totuşi că în unii ani 
mortalitatea lor infantilă a atins procente mai ridicate de 300/,, că adică murea în ele, 
înainte să fi împlinit vârsta de 1 an, tot al treilea copil. Chiar si satul atât de luminat, 
care e Neposul din Năsăud, prezintă în anul 1933 o mortalitate infantilă de 30,8%, 

Dacă se mai întâmplă ca, din frica de a nu-şi vedea urmaşii pauperizati prin impár- 
tiri de pământ, nasterile să fie limitate, se produce fenomenul prea cunoscut din Banat, 
al deficitului de populaţie. Pe când la Flămânzi-Botoşani, unde mortalitatea mare e 
contrabalansată de un procent foarte ridicat de naşteri (41 la mie), deceniul 1928—1938 
se soldează cu un spor de 25% al populaţiei, în Banat, din 6 comune studiate, una prezintă 


434 


sporul neînsemnat de 5,2%/ (Târnova), două sunt staţionare (Banloc şi Lescovifa cu 
sporuri de 0,30/,, respectiv 0,10/,, iar trei sunt deficitare (Cuveşdia cu 1,1%/, Márul cu 1,6 
şi Beregsăul- Mare cu 1,9%). 

Cu organizaţia noastră sanitară de până acum datorim în aceste sate mai mult 
norocului decât unei acţiuni organizate anii cu mortalitate redusă. Remediul întâiu trebue 
să fie sporirea numărului medicilor rurali. Trebuesc cât mai multe burse şi ugurinfe care să 
atragă tineretul în Facultatea de Medicină, pentru a forma armata de medici de care e 
nevoe; agenţi sanitari, bine pregătiţi şi ţinuţi din scurt; surori de ocrotire; dispensare. 

Situaţia aceasta foarte îngrijorătoare se datorate pe lângă lipsa de îngrijire medicală 
unei serii de factori de ordin cultural şi economic. Cercetările asupra condiţiilor sanitare 
ale locuinţei, au arătat că la familiile de mijlocaşi şi de ţărani bogaţi, acestea nu întrec 
decât cu prea puţin condiţiile sanitare din casele săracilor. Deşi casa lor are mai multe 
încăperi, găsim în ea aceeaşi îngrămădire într'una singură, în care se şi găteşte şi care, 
pe deasupra, mai e şi nepodită, deci igrasioasă. Cubajul de 32 m., care e necesar pentru 
vieața igienică a unei persoane, nu e întrunit nicăeri de încăperea efectiv locuită. La 
Corbeni în Argeş acest cubaj e de abea 10 m., la Delacheu, în Tighina de 12., la Brătuleşti 
în apropierea Bucureştilor de 13 m., şi la Nepos de 18. Familia se înghesuie în puţinele 
paturi din încăperea de locuit, chiar şi când are în restul casei un pat de fiecare membru. 
Peste tot, în fiecare pat dorm cel puţin două persoane. 

Alimentaţia, deşi în marea majoritate a cazurilor mulţumitoare din punctul de vedere 
al cantităților mijlocii de alimente brute consumate, este vicioasă prin consumul excesiv de 
porumb, prin consumul redus de alimente animale, de alimente proaspete (numai 480/, 
din gospodării au vacă cu lapte), prin lipsa de pricepere în prepararea bucatelor şi prin 
igiena alimentară cu totul redusă. Cel mai vădit neajuns al alimentaţiei ţărăneşti este, 
însă, inegalitatea ei, familia ţărănească trecând iarna prin epoci de supraalimentare canti- 
tativă şi cunoscând vara perioade lungi de subnutritie caracterizată. Alcoolismul se dato- 
reşte acestei sublimentări şi lipsei de variaţie. Urmarea este frecvența maladiilor acute 
gastro-intestinale, în special la copiii de peste un an, şi a afecţiunilor cronice ale apara- 
tului digesitv la populaţia adultă, în registrele de consultaţii ale dispensarelor organizate 
de Echipe. 

Neajunsurile stării sanitare vădesc mai bine decât orice că acțiunea educativă nu 
mai poate fi mărginită la difuzarea ştiinţei de carte. E nevoie de cultură integrală: 
nu numai intelectuală, ci totodată şi sanitară şi economică. Fundaţia Regală „Principele 
Carol“ o propagă de ani de zile prin Echipele şi Căminele ei; Serviciul Social îngădue 
răspândirea ei într'un ritm acelerat, E vremea ca şi învăţământul să fie reorganizat în 
perspectiva acestei concepţii a culturii. Asanarea condiţiilor de vieaţă ale ţăranilor săraci 
presupune măsurile economice anunţate; iar îmbunătăţirea condiţiilor de traiu ale fáranimii 
mijlocii şi bogate este o problemă de educaţie. Trebuesc învăţaţi să locuiască igienic, 
să-şi diversifice producţia, să-şi procure alimentele de care au nevoie, sá le gateascá mai 
bine. O acţiune de stat pentru organizarea unei mai bune şi mai rapide distribuții a 
anumitor articole de strictă necesitate la ţară trebue să întregească această acţiune, 

Echipele studenţeşti s'au dovedit capabile să contribue şi la opera de lámurire a 
stării satelor noastre. Cu ajutorul lor, Institutul nou înfiinţat de cercetării sociale, de 
subpregedintia activă a M. S. Regelui, poate începe o serie de cercetări ample, care să 
inventarieze problemele mari ale realităţii rurale româneşti pe tot întinsul ţării. 


Nu cred că legile bune sunt de ajuns pentru a organiza temeinic o ţară. Deceniile 
de după războiu au arătat că, în lipsa unei conduceri de stat cu prestigiu, a unui corp 
administrativ şi de liber profesionişti, capabil şi mai ales pătruns de dragoste activă de 
neam, legile cele mai bune rămân fără urmări. Aceasta e motivul pentru care nu ne 
mulțumim să cercetăm realitatea românească şi să înlesnim facerea legilor, pe care 
le reclamă situaţia satelor româneşti. Formăm şi o generație nouă de administratori 
de medici, de veterinari, de agronomi şi conturăm o concepţie nouă de administrare a 


435 


satelor. Legea Serviciului Social supune acestei acţiuni educative pe toţi absolvenţii 
şcolilor superioare şi speciale. De pe urma ei vom putea pune la dispoziţia conducătorilor 
statului românesc nu numai diagnosticul situaţiei satelor şi propuneri pentru măsurile 
de luat în sate, ci şi un tip nou de administrator şi de specialist român şi o nouă 
tehnică de a lucra în sat şi cu satul. 

D. GUSTI 


STRUCTURA SOCIALĂ A POPULAȚIEI AGRICOLE 
ITALIENE 


Economiştii, oamenii politici şi unii sociologi folosesc în mod curent termenul de 
clasă socială. 

Am avut prilejul să arăt cât de greu poate fi definită şi delimitată o clasă socială !). 
În multe cazuri e mai bine să folosim termenul de grup social. 

Grupul social poate fi întins sau restrâns. lar cunoaşterea lui lămureşte probleme 
economice, sociologice, psihologice etc. 

Dacă întrunim descrierile exacte ale diferitelor aspecte ale unui grup şi descrierea 
lui integrală obţinem o imagine imprecisă, ce aminteşte întâiele fotografii realizate prin 
procedeele televiziunii: puncte fără coeziunea necesară, imagină cu goluri; ce împiedecă 
surprinderea relaţiilor dintre diferitele ei părţi. 

În studiile sociologice, când vrem să obținem o vedere precisă, un tablou viu al 
grupurilor, trebue să insistăm asupra acestor relaţii. 

Când am căutat să cunosc structura socială a satelor italieneşti, am fost surprins 
dela început de diversitatea relaţiilor sociale. 

Institutul Central de Statistică al Regatului, /stifuto Centrale del Regno, a 
examinat cu grijă minuțioasă rezultatele Recensământului dela 1931. Nu e cu putinţă 
totuşi ca să-şi făcă cineva numai după statistici o idee exactă despre importanţa relativă 
a diferitelor categorii, ce alcătuesc populaţia agricolă a Italiei. Faptul se datoreste, 
deoparte, incapacității frecvente a organismelor „periferice“, însărcinate cu culegerea 
materialului şi de alta, dificultăților interpretării şi clasificării. Învălmăşeala categoriilor 
agricole este aşa de mare încât e aproape imposibil să ajungi la o aproximaţie mulfumi- 
toare. Cutare gospodar, ce stăpâneşte un hectar şi ia în arendă cinci, va fi socotit în urma 
declaraţiei, pe care a făcut-o, drept proprietar. Altă familie de muncitori în parte, în care 
se găsesc cinci bărbaţi adulţi, care neavând de lucru în gospodărie se tocmesc cu ziua 
într'o bună parte a anului, e clasată de statistică tot pe baza declaraţiei şefului de 
familie, printre ţărani care muncesc în parte. i 

Cum îi distribue statistica pe cei 19.713.898 indivizi, ce trăesc nemijlocit din 
agricultură ? 


CATEGORII 
u) 


Proprietari: is a A a A Dia a la a ti 
Arendaşi (fittavoli) ....... oo ooo cc. ooo... .. +... ... 
Fermieri (coloni) şi muncitori în parte (mezzadri) . ............. 
Slugi, zileri (braccianti) şi alţi muncitori agricoli. .............. 


Familii 
(2) 


1.537.862 
423.373 
587.506 

1.360.036 


3.908.777 


Membri 
(4) (5) 


39,3 7.575.952 394 
110 2.405.062 12,2 
15,0 3.848.116 19,5 

347 5.884.168 29.9 


100,0 | 19.713.898 | 100,0 


1) G. Jacquemyns : De ia difficulté de définir et de délimiter une classe (Despre dificultatea de a defini gi de a 
delimita o clasă). Mélanges Ernest Mahaim, t. I. Liège 1935. 


436 


Familiile numără în Italia, în mijlocie, 4,3 membrii, cele de agricultori având, în 
genere, mult mai multi membrii decât cele de neagricultori (5,04 persoane faţă de 3,77). Se 
observă deosebiri considerabile şi în compoziţia familiilor de agricultori din cele 4 categorii 
enumerate mai sus. Numărul membrilor este de: 4,9 în cazul agricultorilor care lucrează pe 
pământul propriu, 5,7 în cazul celor care lucrează pământ luat în arendă, 6,5 în cazul fermi- 
erilor şi a muncitorilor în parte; 2,98 în cazul slugilor, a zilerilor şi a celorlalte categorii. 

nsă, spre a avea o idee despre multiplicitatea formelor pe care o prezintă relaţiile 
dintre întreprindere şi proprietatea solului şi despre relaţiile încă mai complexe între între- 
prindere şi muncă, nu e de ajuns să distingem în populaţia agricolă proprietarii, fermierii 
şi muncitorii în parte, salariaţii şi zilerii. 

in ţările puternic industrializate, relaţiile dintre capital şi muncă pot fi desprinse cu 
uşurinţă. În Italia, ţară cu totul agricolă, ele pot fi întrevăzute mult mai greu, pentrucă 
participarea la produs este diferită. Controlul exercitat de capital asupra muncii este cu 
totul deosebit de cel care există în industrie. E mult mai dificil, pentrucă muncitorii sunt 
răspândiţi pe o suprafaţă mare. Capitalul rămâne mai anonim faţă de muncitorii agricoli. 
Nu trebue să surprindă faptul că, în relaţiile lor cu proprietarii, mulţi ţărani care muncesc 
în parte trec aproape cu vederea limita între „al meu“ şi „al tău“. 

Trebue menţionată şi marea diversitate a pământurilor, care aici se pretează mai 
bine la o cultură extensivă dar cer altundeva o cultură intensivă, care pe alocuri sunt 
populate de gospodării răzlețe şi care altundeva rămân nelocuite, agricultorii trăind 
ingrámáditi în sate. 

E adevărat şi azi, ceeace Stefano Jacini scria în 1884: Italia agricolă prezintă o 
mare diversitate de stări de fapt, care, departe de a contribui la unitatea economică, 
adună în cadrul ei tot ce e mai disparat pe tărâmul economiei rurale: dela latifundiul 
medieval, domeniu al marii culturi cu totul extensive, până la marea cultură intensivă 
cea mai perfecționată; agricultură mică, în care pot fi întâlnite toate culturile: cele cu 
randamentul de 5 Lire la hectarul de pământ cultivat, nu mai puţin decât cele cu randa- 
mentul de 2.000 Lire. i 

n Italia mulţi autori au încercat să prezinte „tabloul fidel“ al populaţiei rurale. De 
cele mai adeseori ei au generalizat, însă, ceeace au observat într'una sau două regiuni. 
Singur numai Arrigo Serpieri, fost Subsecretar de Stat la Bonifica Integrale, şi 
preşedinte al Institutului naţional „di economia agraria“ a reuşit să domine această 
materie vastă, pe care o studiază de multă vreme 2). 

Studiile şi monografiile făcute de /stituto Nazionale di Economia agraria îşi 
datoresc claritatea şi unitatea de plan şi de terminologie excelentului său Guida a 
Ricerche di Economia agraria?). 

Deşi nu ne place să prezentăm un complex social sub forma de tablou bogat în 
coloane, acolade, subacolade şi linii de unire, socotim totuşi de folos să ne inspirăm 
dela metoda lui Serpieri căreia îi aducem însă oarecari modificări. 

E vorba de a urmări cum pământul devine un capital productiv. În scopul acesta 
trebuesc distinse relaţiile sociale. Acestea sunt mai mult sau mai puţin complexe, după cum 
ne găsim în faţa unei gospodării ţărăneşti (impresa lavoratrice), în care conducătorul 
aduce în rândul întâi munca lui sau a unei exploatări capitaliste (impresa capitalistica), 
ce reclamă înainte de toate capitaluri din partea celui care o conduce. E evident că această 
clară dinstincţie poate fi totuş, prea rigidă uneori. Pot fi întâlnite numeroase forme 
intermediare: exploatările capitaliste-țărăneşti (impresa capitalistica-lavoratrice) în 
care întreprinzătorul aduce capitalul şi o parte din forța de lucru, recurgánd şi la alte braţe. 

Odată stabilită această întâie distincţie, putem trece la relațiile dintre întreprindere 
şi proprietatea solului. 


2) Arrigo Serpieri: Il contratto agrario e le condizioni dei contadini nell albo Milanese. Milano, 1913; Studii 
sui contratti agrari, Bologna, 1920; Problemi della terra nelPEconomia Corporativa, Roma 1929; La guerra e le classi 
rurali italiene, Bari, 1930, 3) Istituto Nazionale di Economia agraria, Roma 1929. 


437 


Relaţii între întreprinderea agricolă şi proprietatea solului: 


1. Proprietarul terenului conduce exploatarea 


A. Proprietate de cultivatori: Proprietatea aparţine 
unui ţăran şi familiei lui, sau unui grup de ţărani (co- 
proprietari, stăpânitori devăimaşi ai unei averi obşteşti, 
membri ai unei societăţi). 


B. Proprietate de capitalist antreprenor : Proprietatea 
aparţine unei persoane (fizice sau morale), sau unui grup 
de persoane cu capitaluri, care nu lucrează cu braţele 
pământul lor (coproprietari membri ai unei societăţi). 

C. Proprietate de cultivator capitalist: Proprietatea 
aparţine unui ţăran care dispune de capital şi familiei 
lui, sau unui grup de ţărani capitalişti (coproprietari, 
membri ai unei societăţi etc.) care recurg şi la munca 
plătită a altor ţărani. 


II. Proprietarul terenului nu conduce exploatarea 


A. Terenuri luate în arendă de cultivatori : exploatarea 
este condusă de un ţăran de sine stătător, împreună cu 
familia lui, sau de un grup de ţărani (cu usi civici, drepturi 
de folosinţă asupra unor averi obşteşti, membri ai unei 
obgtil de arendare). 

B. Terenuri luate în arendă de antreprenori capita- 
lişti : Exploatarea este condusă de o persoană sau de un 
grup de persoane (membre ale unei societăţi de arendare), 
care nu lucrează cu braţele, 

C. Terenuri luate în arendă de cultivatori ce dispun de 
capital: Exploatarea este făcută de un ţăran care dispune 
de capital, de familia lui şi de braţe străine salariate, sau 
de un grup de astfel de țărani (membri ai unei societăţi 
de arendare). 


Spre a ne da seama de adevărata înfăţişare a tuturor acestor grupuri trebue sá 
amánuntim analiza. Intervin deosebiri mari după cum întreprinderile agricole sunt auto- 
nome sau lipsite de autonomie. Din punct de vedere social această distincţie este 
capitală. 

Autonome sunt acele întreprinderi care absorb tot timpul proprietarului sau la 
locatarului şi al familiei lor; lipsite de autonomie sunt acelea în care aceştia trebue să 
caute o ocupaţie secundară sau principală, în afara propriei lor întreprinderi. 

Distincția aceasta se aplică şi întreprinderilor dirijate de capitalişti, de vreme ce şi 
aceştia pot să-şi folosească întreaga lor activitate în întreprindere sau trebuesc să recurgă 
şi la alte profesiuni, aceasta cu deosebire în cazul proprietăţii capitaliste mijlocii şi mici, 
exploatate de chiar proprietar. 

Aceste relaţii sunt importante din punct de vedere social, de vreme ce arată că nu 
poate fi vorbă despre clasa agricultorilor. Relaţiile între capital şi muncă sunt foarte 
diferite dela o categorie la alta. Interesele şi modul de comportare al indivizilor poartă 
pecetea lor. Din punct de vedere politic, ele explică tendinţele foarte deosebite, ce pot fi 
observate în programele deosebitelor „ligi“. Ele ne îngăduesc să surprindem şi măsura 
în care indivizii se „simt“ legaţi de categoria „lor“ sau se socotesc, dimpotrivă, cu inte- 
rese şi aspirații identice într'o oarecare măsură celor ale membrilor altor categorii. 
Pentru aceştia din urmă, lupta claselor este în epocile de calm o noţiune confuză. In tim- 
puri de criză sau de prosperitate excepţională, ea se poate preciza, dar totdeauna ea 
orientează dificil acţiunea lor. Istoria turburărilor sociale dinainte şi de după războiu 
confirmă această observaţie. 

Putem sá ne dăm seamă şi mai bine despre incurcátura extraordinară a relaţiilor 
dintre indivizi, grupe de indivizi şi a categoriilor profesionale, dacă privim pe lângă 
aceste relaţii între întreprindere şi proprietatea solului şi pe cele dintre întreprindere şi 
mâna de lucru. 

Studiul relaţiilor între conducătorul de întreprindere agricolă şi ţăran, este cu deo- 
sebire interesant în cazul grupurilor: proprietari, antreprenori capitalişti, proprietari 
cultivatori, locatari antreprenori capitalişti cultivatori. Distincţiile juridice ale raporturilor 
nu răspund decât imperfect clasificării economice şi agrare a indivizilor. 

In întâiul rând, trebue să distingem proprietatea parcelată în ferme şi proprietatea 
neparcelatăînferme. In cazul întâiului din aceste tipuri, al exploatatării prin contractul 
de fermaj, unitatea de lucru este familia ţăranului mai mult sau mai puţin proporţională 
nevoilor de muncă ale fermei. 

Trebue să cuprindem în această categorie şi proprietăţile ce nu sunt compuse decât 
dintr'o singură fermă. Chipul şi măsura în care fermierii sunt cointeresaţi în exploatarea 
fermei, permit să distingem trei tipuri A.,B. şi C. Tabloul de mai jos rezumă câteva 
caracteristici ale acestor tipuri de familii ce trăesc pe proprietăţile parcelate în ferme. 


438 


L Proprietate parcelatá in ferme 


A. Fermieri colnteresafi : (coloni par- 

ziari): cu o situaţie echivalentáaproa- 

pe celei de arendaş: 

1. fără muncitori străini; 

2. cu muncitori străini (ţărani capi- 
taligti). 


B. Fermieri exclusiv cointeresafi : (co- 

loni parzlari puri) : 

1, fárá muncitori stráini; 

2. cu muncitori străini (țărani capi- 
taligti). 


C. Fermieri cointeresafi în condiție 
aproape de salariați sau fermieri 
salariaţi. 


În proprietatea parcelată în ferme, capitalistul antreprenor stabileşte relaţii 


În cazul întâi părtăşia 4) la produse 
este mai importantă decât în cazul 
al doilea. Îmbunătăţirea întreprinderii 
prezintă un mare interes (locatari 
fermieri), 


În cazul tipului B, părtăşia la produse 
este temelia raportului (fermagiu în 
parte, colonia parziaria, cu diferitele 
modalităţi de dare în parte). 


În cazul acestui tip C, părtăşia la 
produse se reduce la minim. Țăranul 
e mai mult un salariat decât un în- 
treprinzător. Partea cea mai de seamă 
a muncii lui e achitată printr'o com- 
pensaţie fixă. 


familii, ci cu ţărani izolaţi sau cu grupuri de ţărani. 


În cazurile A şi B trebue să distingem 
neapărat fermierii care nu lucrează 
decât cu propria lor familie, de cei 
care în afara acestela recurg la munca 
altor ţărani (ţărani capitaligti). 


În genere raporturile între proprietate 
şi fermier pot fi caracterizate în felul 
următor: 

1. În principiu durata contractului 
este nelimitată până la reziliere, 

2. Familia locueşte pe pământul pe 
care-l cultivă (totuşi se poate întâmpla 
ca locuinţele să nu se afle pe parcelele 
atribuite familiilor, ci să fie grupate 
ori să fie răspândite în sat). 


nu cu 


II. Proprietate neparcelată în ferme: 


A. Grup de ţărani participând colec- 
tiv la intreprindere, 

B. Tárani care participă individual 
la întreprindere. 

1. Argati (fissi) ; 


2. Muncitori agricoli zileri (aventici) ; 
a) cu situaţie de părtaş; 
b) cu situaţie de salariat; 
c) cu situaţie de părtaş şi totodată 
de salariat. 


3, „obligaţi“ sau angajați. 


În acest caz trebue să facem distincţie între muncitorii stabili şi muncitori 


adventicii (mâna de lucru ocazională). 
Locuesc în întreprindere, cărela îi 
pun la dispoziţie întreg timpul tor 
în cursul întregului an (contractul 
este de cel puţin un an). 


Trăesc în afara exploatărilor, stră- 
ini de ele, închiriindu-şi munca,când 
unor, când altor întreprinderi. 


Categorie intermediară ; deşi nu lo- 
cuesc în întreprindere, ei se anga- 
jează să-şi împrumute braţele unei 
singure întreprinderi. 


Pot fi salariaţi propriu zişi, adeseori 
se adăugă sau se substitue raportului 
de salariat raporturi de participare 
la producţia unei anumite culturi, În 
acest din urmă caz, ei se aseamănă 
cu fermierii. 


Se împart, la rândul lor, după cum 
sunt salariaţi sau pártagi. 


Clasificarea acestor relaţii are, fără îndoială, un caracter prea riguros, prea siste- 
matic. Ea e un cadru subsidiar subdivizat în despărţituri, care nu se potrivesc exact 
fiecărui caz individual. Categoriile rurale sunt mai diverse decât să poată fi delimitate 


cu precizie. 


4) Prin pártágle (participanza) trebue să înţelegem raportul care ia naştere prin faptul că muncitorul se anga- 


jează să execute în întregime sau în parte lucrările necesare unei culturi desemnate de capitalistul antreprenor. Aceste 
lucrări sunt compensate printr'o cotă-parte a producţiei obţinute, sau prin partea de producţie care depăşeşte o can- 
titate anumită, atribuită capitalistului (cazul anumitor ţărani din Sud, numiţi terratici). Această părtăşie se aplică 
adeseori şi acelor ţărani care pun la dispozifie nu numai munca lor, ci şi o parte a capitalului. Categoria aceasta are 
multe asemănări cu cea a fermierilor şi, la fel, cu cea a ţăranilor locatari. 


439 


Totdeauna cel care se strădueşte sá infátfigeze limpede şi să facă înţeles pentru 
cetitori un subiect bogat, stufos şi nelămurit denaturează mai mult sau mai puţin lucru- 
rile, trece peste anume înlănţuiri, forţează conturul şi simplifică cuprinsul real al obiectului. 
Orice expunere este o sistematizare; iar sistematizările, mai ales cele privitoare la pro- 
bleme sociale, duc la creaţii mai mult sau mai puţin artificiale. 


Astfel trebue să distingem în grupul proprietăţii neparcelate în ferme nu mai puţin 
decât în cel al proprietăţii parcelate în ferme copărtaşi autonomi şi lipsiţi de autonomie. 
Diferitele tipuri de ţărani, lipsiţi de autonomie, lucrează ca muncitori agricoli zileri în 
întreprinderile capitaliste. Pot fi întâlniți astfel ţărani (foarte numeroşi în Italia meridio- 
nală), care sunt pe de o parte proprietari, locatari sau fermieri fără autonomie în propria 
întreprindere şi care de altă parte sunt muncitori agricoli zileri salariaţi sau copărtaşi în 
alte întreprinderi. Aceşti muncitori îşi închiriază braţele unor întreprinderi precare 
(impresi lavoratrici precarie). intro măsură mai mare sau mai mică, parcelele de pă- 
mânt pe care le lucrează pot fi fără încetare altele. 


Dacă nu pierdem din vedere diferenţele ce subsistă între raporturile dintre sol şi 
întreprindere, între întreprindere şi muncitori, problema „pământul să fie al ţăranilor“ 
(La terra ai contadini) ne apare foarte complexă. i 

Un studiu sumar al categoriilor proprietarilor, arendasilor, salariaţilor şi al mun- 
citorilor în parte ne va îngădui să precizăm anume relaţii sociale. 


1. Proprietarii. Recensământul din 1931 a constatat 1.537.862 familii proprietare a 
unor suprafeţe de pământ mai mari sau mai mici. Totuş Italia nu este ca Franţa o demo- 
craţie rurală de ţărani. Micii proprietari reprezintă o treime din populaţia agricolă, dar 
în rândurile lor nouă zecimi nu stăpânesc mai mult decât o jumătate hectar. Intrunite, 
i ari lor abea ating trei milioane de ha din teritoriul agricol de 22 milioane de ha 
al Italiei. . 

Pot fi găsite peste tot în Italia exemple de proprietăți rurale fárámitate la extrem. 
In provincia Aosta, în 1930, 25 de ha erau stăpânite de 315 proprietari. Iar proprietățile 
de un ha sunt adeseori alcătuite dintr'un număr mare de parcele, ce se găsesc răspândite 
la depărtări de kilometri unele de altele. 

Spre a remedia această situație s'a propus adesori o comasare a parcelelor. Pro- 
prietarii se împotrivesc însă. Preferă să sufere neajunsurile rázlefirii, decât să pornească 
la schimburi. 

Mulţi economişti Italieni susţin mica proprietate. Ei afirmă că din punct de vedere 
social micii proprietari formează o pătură legată de tradiţii, familie şi ţară. Ei condamnă 
proprietatea ,pulverizatá%, de vreme ce posesorul ei trebue să fie în mod necesar muncitor 
agricol cu ziua, în timpul celei mai mari părţi a anului. i 

Aprope toţi aceşti mici proprietari trebue să caute o ocupaţie în industrie sau pe 
pământurile proprietarilor mijlocii şi mari, fie ca locatari sau fermieri, fie ca zileri. Nu e 
vorba deci de proprietari neatárnafi. Printre ei domină economia autarhă. Produc, în 
genere, mai mult pentru ej însuşi decât pentru piaţă. 

Datorită faptului că mica proprietate şi cu deosebire cea dela munte este rareori 
autonomă şi că ţăranul trebue în consecinţă să se consacre altor activităţi, se produc 
migrații sezoniere periodice spre şes şi coline, unde micii proprietari îşi închiriază bra- 
tele fie în vederea unor lucrări agricole, fie în vederea construcţiilor de şosele. Unele 
familii găsesc un supliment de venituri prin industria casnică. Dar acum acest izvor de 
venituri este aproape complet secat. 

In şes mulţi proprietari mici continuă să fie arendaşi pe o proprietate mare şi să-şi 
închirieze pământul lor altor arendaşi. 

Idealul ţăranului italian: (a terra ai contadini se realizează încet, fără zguduiri 
sociale. Leguitorul n'a izbutit până în prezent să grăbească această mişcare, în caz că 
a avut cu adevărat dorinţa aceasta. Organizaţia naţională afoştilor combatanți (Opera 
nazionale combatenti) îşi propune să sporească numărul micilor proprietari. Ea în- 


440 


lesneste, intr'o oarecare măsură, trecerea din categoria zilerilor în categoria proprieta- 
rilor, prin stadiul intermediar al arendárii. 

Alături de marea masă a micilor proprietari se găseşte minoritatea marilor posesori 
de pământ. Numai un număr redus dintre aceştia se ocupă direct de exploatare. Ei sunt 
adevăraţi capitalişti. Au dela aceştia mentalitatea şi modul de a activa Ceilalţii, care-şi 
cedează pământurile fie unor arendasi (întrun înţeles foarte larg: fermieri cu participare) 
fie unor locatari (locatari în înţelesul propriu al cuvântului sau unor locatari cu parti- 
cipare), sunt „absenteişti“. Marea lor majoritate locueşte în oraşe. Unii dintre ei duc o 
viaţă inactivă, sunt oameni de afaceri sau înalţi funcţionari. Câţiva, în sfârşit, fac litera- 
tură sau ştiinţă. 

Ei încredințează gestiunea bunurilor lor unor intermediari: intendenti sau mari 
arendaşi (numiţi in Sicilia gabellotti). Mentalitatea lor este cea de rentier. Spiritul 
de speculație le lipseşte aproape cu totul. Acesta se găseşte însă la marii arendaşi care 
exploatează domenii întinse sau le subarendează, împărțindu-le în parcele mici, şi nu 
în niciuna din alternative să-şi „jumulească prada“. 

Categoria destul de numeroasă a proprietarilor mijlocii stăpâneşte după regiune 
dela 10 la 200 ha. Din punct de vedere social, ei au aprope aceleaşi aspirafi, aceeaşi men- 
talitate şi aceleaş interese ca marii proprietari. 

2. Arendaşii (affituarii). Recensământul din 1931 a constatat 423.373 familii de 
arendasi. 

Clasa aceasta ruralá este greu de caracterizat. Trebue sá distingem ca si ín cazul 
proprietarilor două grupe: marii arendaşi şi pe cei mici. Subsistă diferente apreciabile 
între intreprinderea capitalistă (impresa capitalistica) şi întreprinderea (impresa lavora- 
trice). Aceasta din urmă seamănă cu munca în parte. De cele mai adeseori întreaga 
familie a locatarului este ocupată prin exploataţie. În mijlocie, aceste familii sunt mai 
puţin numeroase decât acele ale muncitorilor în parte. Unii membri ai familiei şi adeseori 
chiar şeful ei, sunt nevoiţi să caute venituri suplimentare închiriindu-şi braţele industriei 
sau unei alte exploatări agricole. 

n întreprinderea capitalistă arendagul îşi asumă întreaga conducere a exploatării. 
Lucrările sunt executate de salariaţi, de zileri stabili sau aduşi, legaţi de exploataţie prin 
contracte anuale, lunare, săptămânale sau zilnice. În acest din urmă caz nici nu subsistă 
un contract. Locatarul capitalist prezintă multe trăsături comune cu marii proprietari. 
El nu este însă niciodată absenteist. Supraveghează de aproape exploatatia şi este ade- 
seori foarte aspru cu personalul lui. Stârnit de grija de a realiza arenda, el este foarte 
aprig la câştig. Mentalitatea lui aduce cu cea a capitalistului din industrie. 

3. Salariaţii zileri şi alți muncitori agricoli (braccianti, giornalieri, salariati). 
Cele 1.360.036 familii de salariaţi sau de zileri constituesc o masă importantă, care a 
neliniştit totdeauna considerabil guvernele. Regimul fascist îi consideră drept grupul de 
comprimat „până la extrema limită“. Zilerii, aceşti „oropsiţi“ ai pământului, sunt indivizi 
a căror situaţie este nesigură şi sărăcăcioasă. Ei constitue adevăratul proletariat rural. 
Aproape toţi stăpânesc sau îşi închiriază o casă mică. Unii cultivă o parcelă de pământ, 
a cărei întindere întrece rareori un hectar. Marea majoritate nu dispune decât deo 
grădină cu legume. Neputând câştiga din pământul lor (propriu sau închiriat) resurse 
suficiente, ei îşi agonisesc cea mai mare parte a veniturilor lor închiriindu-şi braţele. 

Trebue să distingem două grupe: salariaţii stabili şi zilerii veniţi din altă parte. 

Salariații stabili (salariati fissi) sunt puţini la număr. Prezintă oarecari trăsături 
comune cu muncitorii din industrie, de care se deosebesc totuşi profund. Salariatul stabil 
trăeşte aproape totdeauna cu întreaga lui familie pe exploataţia, care-i dă de lucru. Soţia 
lui şi copii îlajută în munca lui. Familia primeşte ca salariu o parte a produselor 
culturii. 

Zilerii veniţi din altă parte (braccianti, avventizi, giornalieri, pigionali). În cazul 
lor e vorba de adevăraţi proletari, care au aproape toate caracterele muncitorilor din 
industrie. Unitatea de lucru nu mai este familia, ci individul izolat. Zilerul este un sala- 


441 


riat, care nu are decât raporturi efemere cu exploatafia. Nicio urmă de comunitate de 
interese între conducătorul exploatafiei şi lucrător. În nicio altă categorie agricolă lupta 
de clasă nu este mai acută şi mai aspră. Pe de altă parte, printre aceşti zileri lupta 
pentru locuri este permanentă. Au isbutit să organizeze lupta de clasă, dar lupta „pentru 
loc“ rămâne crâncenă şi plină de şiretlicuri Aceasta a fost slăbiciunea lor de căpetenie. 

Nicio statistică nu poate indica numărul lor aproximativ. E o categorie flotantă. 
Sunt reziduul organizării tehnice a producţiei agricole. Printre ei se găsesc de cei care 
nu-şi găsesc de lucru în exploatările familiale, de cei care le evită spre a câştiga bani 
lichizi, mici proprietari şi salariaţi stabili. Cei ce s'au detaşat de familie merg în lume 
şă-şi caute de lucru, 

În Italia meridională, pe insule şi în genere în toate regiunile de latifundii, aproape 
toți mici proprietari şi un mare număr de locatari îşi procură esenfialul veniturilor lor prin 
munca cu ziua. Îşi părăsesc adeseori familia spre a-şi gási de lucru în exploatări aşezate 
departe de satul lor. Unii revin acasă odată la săptămână, alţii lipsesc cu lunile. În 
regiunii acestea plata în natură a unei părţi a salariului (mai totdeauna în grâu) este 
recventă. 

Mai ales după război un mare număr de meşteşugari au căutat în muncile agricole, 
plătite cu ziua, o bună parte a veniturilor lor. Majoritatea zilerilor trăeşte în marile 
centre rurale şi în oraşe. Numai puţini dintre ei sau specializat în anume lucrări. Ştiu să 
facă cât de cât orice. Bratele lor sunt căutate de marile exploatări cu cultura intensivă 
sau extensivă, de fermierii a căror familie numără prea puţini bărbaţi, de antreprenorii 
de lucrări publice sau de lucrări de ameliorare a solului (bonifica integrale). 

Spre a găsii de lucru, oamenii aceştia sunt gata să se ducă oriunde gi sá „desţelenească 
întreg pământul“, mulţumindu-se cu un salariu sărăcăcios, din care să-şi satisfacá_trebu- 
infele modeste. 

Spre ânii 1890—1900, zilerii au ajuns să-şi îmbunătățească situaţia. Sindicatele socia- 
liste duseseră o acţiune victorioasă pentru sporirea salariilor. Dar „patronii“ au reacţionat 
punând totul în mişcare pentru a spori numărul lucrătorilor în parte şi spre a readuce 
cantitatea muncii renumerate în monedă. 

După războiu Italia a avut de luptat cu mari dificultăţi economice şi morale. Satele 
au fost cuprinse de înfrigurare şi gata la violenţă pentru a cuceri pământul, prin împăr- 
tirea marilor proprietăţi. Soldaţii demobilizaţi aşteptau executarea promisiunii, cele 
fusese făcută în timpul războiului: „apăraţi pământul, care va deveni al vostrul“. 
Zilerii cer de lucru sau pământ. Muncitorii în parte sunt nemulţumiţi. Domnea o dezo- 
rientare socială fără seamăn. Guvernele se găseau în faţa unor situaţii din zi în zi tot 
mai dificile. Masele urmau drapelul roşu în coloane compacte. Zilerii ocupau fermele, 
asediau exploatările în strigăte de „la terra ai contadini“. Invingătorii de pe Piave nu 
nu voiau să mai trăiască în mizerie. Le fuseseră date speranţe că visul lor vechiu: drep- 
tatea socială şi la terra ai contadini va fi realizat. S'au răsculat când le-au fost trimişi 
carabinieri în loc să le fie asigurate posibilităţile de a munci. 

Parlamentul a discutat în grabă numeroase proiecte de lege pentru punerea în 
valoare a pământurilor necultivate şi a latifundiilor. Cáuta satistacţiile, ce puteau fi date 
foştilor combatanți. Căuta chipul de a organiza mai bine colonizárile interne. Imprejurările 
au luat-o, însă, pe dinaintea oamenilor politici. Sindicaliştii s'au pus în mişcare. Incepură 
supralicitările electorale. Catolicii propuneau soluţii, socialiştii nu putea să ceară cu mult 
mai puţin decât comuniştii, liberalii apărau ordinea stabilită, însă recunoșteau că trebue 
făcut ceva. In mijlocul tuturor acestor grupuri sporeau trupele lui Mussolini. Fasciştii 
administrară ulei de ricin celor care-şi căutau fericirea în lupta de clase, în luarea cu 
asalt a uzinelor şi a pământurilor. Căutau să limpezească capetele sporind activitatea 
intestinelor. Legile din 15 Decemvrie 1921 şi din 18 Mai 1922, relative la unele cesiuni de 
pământuri şi la punerea în cultură a pământurilor nedestelenite, fură promulgate prea târziu, 

Atunci a luat puterea Mussolini. Dictatura a reprimat mişcările zise subversive. 
Odată cu triumful fascismului s'a prăbuşit tot: gata cu revendicările, gata cu uzul mijloa- 


442 


celor de presiune. S'a cerut, inainte de toate, o supunere totală. Dictatura a introdus 
ordinea, dar n'a creat o situaţie nouă zilerilor. Partidul victorios proclamă că din conlu- 
crarea claselor va decurge viitorul mai bun. 

ngrădirea emigrărilor a lovit greu pe zileri. Lucrul lipseşte adeseori. Numai lucră- 
rile periodice cer recursul la zilerii „hoinari“. Când salariile sunt ridicate, fiecare intre- 
prindere agricolă se strădueşte să refuze serviciile mâinii de lucru adventive. De almin- 
teri, în exploatările cu cultură intensivă se tinde tot mai mult la o impáfire raţională a 
muncii de peste an la lucrătorii localnici. Maşinile îngăduesc şi ele mărginirea la 
strictul necesar a recursului la zileri. Astfel în timp ce numărul acestor proletari agricoli 
sporea, căutarea mâinii lor de lucru scădea. S'a încercat să se impună exploatărilor 
agricole folosirea unui număr determinat de zileri. Tentativa a rămas însă fără succes. 
Politica marilor lucrări publice a dat putinţa de a lucra unui număr din aceşti paria. 
Guvernul plănueşte să transforme această categorie, cu ajutorul colonizării interioare şi 
peste hotare în muncitori în parte sau în mici proprietari. Trecerea dela cultura extensivă 
la cultura intensivă, se crede, va avea şi ea consecinţe fericite pentru această clasă. 

Marele Consiliu fascist a exprimat dorința ca noile pământuri ameliorate sá le fie 
atribuite familiilor de zileri, de preferinţă celor provenite din familii de lucrători în parte, 
de locatari sau de mici proprietari. El a făcut şi sugestia de a detaşa din unele proprietăţi > 
parcele, care să poată hrăni familii noi de lucrători în parte şi locatari. 

Problema zilerilor agricoli este amenințătoare. Ea este la ordinea zilei. Totuşi suges- 
tiile sunt mult mai numeroase decât înfăptuirile. 

Fiecare clasă, fiecare categorie doreşte ca zilerii să-şi găsească locul sub soare, dar 
cată ca lucru să se întâmple, pe cât se poate, fără păgubirea ei. Zilerii nu sunt totdeauna 
încântați de soluţia propusă. Sunt de acord în a revendica la terra ai contadini, însă 
cu totul divizați, când e vorba de forma pe care ar trebui s'o aibe această ocupatiune, 
această luare în stăpânire a pământului de cei care pot să-l facă productiv. Guvernul 
fascist afirmă că vrea înainte de toate să fixeze această mână de lucru primejdios de 
flotantă şi caută să-i transforme pe zileri în muncitori în parte. 

4. Fermierii şi muncitorii în parte (mezzadri). In perspectiva studiului relaţiilor 
sociale din sânul populaţiei rurale italiene, muncitorii în parte prezintă cel mai mare 
interes. 

Forma de părtăşie cea mai specific italiană este munca în parte sau colonatul în 
parte (pe italieneşte: Mezzadria, mezzeria sau colonia parziaria, care poate fi tradus 
cât de cât prin englezul farm şi germanul Teilpacht). 

Muncitorii în parte sau fermierii cointeresati formează, potrivit recensământului 
din 1931, un grup important de 587.506 familii, adică 15°/ din familiile italiene ce trăesc 
nemijlocit din agricultură. Aceste familii grupează 3.848.116 indivizi, adică 19,5%/ din 
populaţia rurală. 

Trăsătura esenţială pentru acest tip de întreprindere este că unitatea de muncă este 
familia colonului, mai mult sau mai puţin proporţionată nevoilor muncii şi ale fermei. 

Proprietarii parceleazá în genere pământul lor în unitáfi teritoriale sau ferme, 
` care după localităţi se numesc poderi colonie, partite coloniche, şi le încredinţează unor 
unităţi de muncă, adecă unor familii mai mult sau mai puţin numeroase. 

Intregimea fermelor ce aparţin aceluiaşi proprietar formează ceea ce se numeşte la 
fattoria şi ar putea fi tradus prin moşie. 

Fermele (poderi) sunt mai mult sau mai puţin întinse în raport cu importanţa pă- 
durilor. In mijlocie ele au dela 9 la 10 ha, adeseori în mai multe parcele. Unele nu întrec 
două hectare. Acesta e cazul, îndeosebi pentru acele cu culturi puternic specializate. 

Când fermele sunt prea puţin întinse, ele sunt lucrate de coloni dintr'o categorie 
specială: de comporaioli. Relaţiile dintre proprietar şi fermier sunt regulate şi în acest 
caz tot prin pactul de muncă în parte. Dar, pe când ceilalţi muncitori în parte dispun de 
vitele necesare pentru lucrările fermei şi-şi sporesc veniturile din vânzarea produselor 
acestor vite, aceşti comporaioli trebue sá ia vitele cu chirie dela alţi muncitori în parte. 


443 


Ei názuesc sá se ridice în rândul muncitorilor în parte deplini. De cele mai adeseori 
ajung, însă, în categoria zilerilor. 

Fattoria toscană poate să aibă dela 50 până la 250 ha, după cum cuprinde suprafeţe 
împădurite mai mari sau mai mici. De cele mai multe ori ea nu depăşeşte 100 de ha; 
Imbucátátitá totdeauna, ea este impánatá de ferme, aparţinând altor proprietari. 

În munca în parte din Italia relaţiile dintre proprietate şi muncă prezintă caractere 
ce nu pot fi regăsite în niciun alt contract rural, nici în Italia nici în alte ţări. 

Aceste relaţii nu sunt, de altfel identice în toate părţile Italiei, nici chiar în aceeas 
regiune. E cu putinţă, totuş, să găsim un mănunchiu de caractere, ce îngăduiesc definirea 
normelor generale ale contractului de muncă în parte. 


Raportul de muncă în parte, ce subsistă între proprietar şi muncitorul în parte, pe 
baza contractului (scritta) de fermaj şi în conformitate cu pactele generale (regionale 
sau provinciale), este un raport de caracter asociativ, întemeiat în mare măsură pe 
încredere reciprocă. Contractul, valabil pentru un an însă reînoibil indefinit, este scris, 
spre a garanta solidaritatea şi colaborarea între contractanţi, care sunt: proprietarul 
sau concedantul (concedente) şi muncitorul în parte sau colonul (mezzadro, colono). 

Care sunt caracterele principale ale părţilor contractante? 

Concedantul“ este proprietarul, locatarul, emfiteotul sau uzufructuarul, care 
închiriază pământul în persoană sau prin intermediul reprezentantului său cunoscut sau 
a procuratorului său, în schimbul unei părţi din produse. 

Muncitorul în parte este „şeful“ sau ,regisorul* (capo reggitore) 5) întregii familii, 
care trăieşte în comun şi care depinde de el. Elo reprezintă, fiind contractant direct, 
exlusiv şi ca unic, tacit şi irevocabil mandatar general, pentru tot ce concerne întreprin- 
derea agricolă şi pentru raporturile cu concedantul sau cu reprezentantul său. 


Unitatea familială a muncitorului în parte este compusă din gospodar („capo“, 
reggitore, vergaro; în Toscana i se zice de cele mai multe ori capoccia) din gospodină 
numită familiar massaia, adecă gospodina — menajeră, mai totdeauna soţia lui capoc- 
cia, 6) din ascendenți, descendenţi, colaterali şi din toţi cei care locuiesc ¡in casă, în 
calitate de ataşaţi permanenţi la lucrările gospodăriei şi care sunt enumárafi în 
contract 7). 

Să precizăm rolul acestui capoccia. Contractul colectiv de muncă în parte stipulează 
că el îşi asumă reprezentarea familiei. El o reprezintă în faţa justiţiei şi în raporturile ei 
cu proprietarul sau cu agenţii acestuia. 

Capoccia are nevoie de o autoritate indiscutabilă nu numai faţă de membrii familiei, 
ci şi față de proprietar, căruia îi este intr'un fel asociat. Trebue să aibă puteri mai întinse 
decât un simplu cap de familie. „Puterea părintească“ singură nu-i este de ajuns. Ca 
director tehnic el trebue să privegheze buna executare a contractului de lucru în parte. 


Pentru ca o astfel de autoritate să existe, trebue ca el să se bucure de cea mai 
completă încredere a proprietarului şi a membrilor de familie. Urmarea este că desem- 
narea lui capoccia nu se produce automat, potrivit situaţiei în familie şi vârstei, ci derivă 
din acorduri reciproce. De cele mai multe ori funcțiunea de capoccia este încredinţată 
tatălui sau fratelui mai mare, dar se întâmplă uneori ca ei să fie înlocuiţi pentru incapa- 
citate. De obiceiu, când tatăl atinge o anume vârstă (60 până la 70 ani) şi nu mai este 
în stare să lucreze, el este înlocuit de fiul cel mai îndemănatic. 


5) Capo, fermierul sau „regisorul“ unei ferme, nu trebue confundat aganumitul fattore, regisor sau administrator 
al unui grup de ferme, al unei fattoria. 

6) În cazul că sofia gospodarului moare sau este incapabilă, rolul de massaia poate fi deţinut de sofia fiului 
mai mare care locuieşte în aceeag fermă, Gospodina are anume puteri asupra celorlalţi membri ai familiei ei. Ea nu 
este ţinută să lucreze la câmp. Ea primeşte din mâna gospodarului, singurul detentor al „pieselor şi al biletelor“ din 
posesiunea familiei, banii necesari pentru întreţinerea familiei. Unul din factorii de desagregare a familiilor de muncitori 
în parte, ce cultivă împreună aceeaş fermă, sunt neînțelegerile dintre gospodină şi nurorile ei, mai rar dintre ea şi 
gineri gi mai mult încă lipsa ei de autoritate şi lipsa de raporturi cordiale, când massaia este soţia fiului mai mare, 

7) Aceştia sunt garzoni, de cele mai multe ori tineri originari din orage. Sunt adoptați de familie încă de copii. 


444 


Capoccia este nu numai „îndeplinitor inteligent si disciplinat al dispoziţiilor fixate 
prin contract“, el trebue să vegheze ca toţi membrii familiei să lucreze cu tragere de 
inimă, aşa încât să fie atins maximul de randament ; el se mai ocupă în marginite preván 
zute de proprietar, de cumpărarea şi de vânzarea produselor şi de mijloacele de producţie 
şi discută şi aprobă soldul anul al „carnetului de colon“. 


Modificările voluntare ale familiei întrucât nu rezultă din căsătorii, şi la fel toate 
substituirile de persoane nu pot fi făcute decât cu încuviințarea proprietarului. Acesta 
încheie contractul şi tratează toate afacerile numai cu conducătorul familiei de muncitori 
în parte. 

Toate acordurile, angajamentele şi obligațiile dintre proprietar şi muncitorul în parte, 
ce derivă din exploatarea în parte a întreprinderii, obligă solidar întreaga familie. 


Conducerea întreprinderii exploatate în parte (azzienda mezzadrile) aparţine 
proprietarului, care o poate exercita direct sau prin intermediul unui administrator sau 
intendent. 

Subsistă o mare diversitate regională între clausele contractelor de lucru în parte, 
după regiuni şi după mărimea întinderea fermei. 

Pe lângă clauzele contractului mai trebuesc ţinute în seamă raporturile, mai mult 
sau mai puţin directe, între proprietar şi ţăran. Acelaş contract poate da naştere la 
două cazuri. 


In primul dintre ele, proprietarul cedează pământ muncitorului în parte cu pactul 
de a împărţi cu el recolta, dar păstrează întreaga conducere a fermei. In această ipoteză, 
muncitorul în parte se găseşte atât de subordonat proprietarului încât poate fi socotit 
aproape drept un simplu salariat. 

In fermele de acest fel proprietarul avansează aproape în întregime capitalul; muns 
citorii în parte nepunând la contribuţie decât braţele lor. 

Mulţi proprietari nu se ocupă deloc de exploatarea pământurilor lor. Aceştia sunt 
„absentiştii“, ce trăesc în oraşe. 


Proprietarii de felul acesta dau naştere celuilalt caz extrem de muncă în parte, 
în care proprietarul desinteresândusse, muncitorul în parte are libertatea de a cultiva 
pământul şi de a exploata ferma după cum îl taie capul. In acest caz, exploatarea 
în parte aduce cu arendarea şi muncitorul în parte are o situaţie asemănătoare celei a 
categoriei rurale a arendaşilor, de vreme ce poate să dispună liber de teren şi să conducă 
neatârnat întreprinderea în schimbul unei redevenţe în natură. 

Aceste cazuri extreme sunt rare. Între proprietar şi muncitorul în parte se interpune 
mai totdeauna aşa numitul fattore. 

Absenteiştii încredinţează administraţia bunurilor lor unui vechil (fattore). Pron 
prietarii caressi conduc însuş fermele lor, îusărcinează astfel de fattori cu supravegherea 
şi administraţia unui grup de ferme (fattoria). 

Fattore este o figură foarte caracteristică a muncii în parte din Toscana, 

Când proprietarul se interesează personal de bunul mers al întreprinderii, el îşi 
rezervă direcţiunea generală; în schimb executarea directivelor, gestiunea generală si 
relaţiile cu muncitorii în parte sunt totdeauna în seama lui faftore. Acolo ude stăpânul 
se márgineste la rolul pasiv de rentier, acest vechil are puteri foarte întinse. 

Rolul lui fattore este de mare importantá pentru bunul mers al fattoriei. 

Marea majoritate a acestor fațtori sunt fiii de ţărani, care datorită deşteptăciunii 
şi hărniciei lor ajung să fie angajaţi ca ajutoare pentru muncile cantinei şi a magaziilor 
la fattoria. Mai târziu devin ajutori de fattore. lar după câţiva ani proprietarul le 
încredinţează o fattoria. Multi dintre fattori au o pregătire științifică, o cultură generală 
insuficientă; ei cunosc, însă, cum nu se poate mai bine pe ţăran. Ştiu cu mult bun simţ 
cum să se poarte cu el: când cu asprime, când cu înţelegere. Fattore are „antene“, careni 
îngădue să-şi dea seama cum trebue să intervină reprimând, lăudând, ajutând prin 
incurajári ori îmbunări. Proprietarul nu poate sá se ocupe de fiecare din colonii lui şi 


445 


chiar dacă ar face aşa nu ar înţelege totdeauna caracterele şi nevoile speciale ale familiei. 
Fattore ştie când poate să treacă ceva cu vederea, când dimpotrivă trebue să-l silească 
pe colon să-şi respecte cu stricteţe îndatoririle. El singur cunoaşte îndeajuns familia, 
pentru a putea decide când e cazul să-i fie acordate colonului avansuri. 

n întreprinderea exploatată în parte subsistă un complex de raporturi, ce pot face 
mai mult sau mai puţin lesnicioasă, mai mult sau mai puţin paşnică vieafa colonului. 
Dibăcia dintâi a unui fattore este să dea acestor raporturi o notă de cordialitate 8). 


Un fattore poate stabili culturile cărora se consacră ferma şi să hotărască regimul 
de rotaţie. El arată muncitorului în parte practicile agricole şi zootehnice. În calitatea 
sa de administrator, el este ţinut să înscrie în cartea muncitorului în parte (libretto 
colonico), ce se află în păstrarea acestuia, creditul şi datoriile. 

El are facultatea de a vinde în înţelegere cu colonul anume produse ale fermei, ce 
constitue partea acestuia. 

Muncitorul în parte trebue să urmeze îndrumările proprietarului şi să organizeze 
şi să conducă munca familiei în aşa fel încât randamentul terenului să fie cel mai mare 
cu putinţă, 

Proprietarul îi pune la îndemână muncitorului în parte un teren prevăzut cu o casă 
de locuit şi-i dă fie jumătate, fie întregimea sau proporţia desemnată prin contract din 
inventarul viu şi mort (scorte vive e morte) după obiceiurile in vigoare. 

Familia colonului contribue nu numai cu întreaga muncă necesară pentru cultura 
curentă a terenului şi spre obţinerea randamentului celui mai mare ci şi cu o parte din 
inventarul viu şi mort şi uneltele uzale 9). 

Economiştii şi sociologii care susţin munca în parte, subliniază totdeauna faptul că 
proprietarul acordă şi o anume protecţie familiilor ce-i lucrează pământul. Dispunând 
de capitaluri, poate face împrumuturile necesare colonilor încercaţi de nenorociri în 
familie, loviți de recolte proaste sau de alte întâmplări potrivnice. Acesta a fost cazul, în 
măsura însemnată, în timpul ravagiilor filoxerei. 

Clauzele privitoare la datoriile şi drepturile proprietarului şi ale muncitorului în 
parte nu sunt totdeauna limpede definite prin contract. Se fac adeseori trimiteri la 
obiceiul ținutului. 

Sunt numeroşi acei capoccia, care nu se sinchisesc deloc de ceea ce scrie în contact, 
dar care cunosc admirabil obiceiul. Ei vorbesc despre drepturile şi datoriile lor cu multă 
pricepere şi uneori chiar cu oarecare îndemânare. Dacă fattore are'puţină practică la ori- 
câtă ştiinţă, îşi va putea spune adeseori me lo hanno fatta (mi-au făcut-o). 

Fiecare capoccia dispune de o serie de mijloace. Orice contract de colaborare îi 
lasă câteva posibilităţi de a obţine anume avantaje. Fără a vorbi despre luptă de clasă, 
mulţi muncitori în parte ştiu, cu prilejul împărţirii recoltei, fie mânaţi de nevoi, fie din 
dorinţă de câştig, să-şi reducă sarcinile şi să-şi sporească partea. 

Tot aşa de des se întâmplă şi contrarul. Destui vechili pricepuţi şi şireţi, ştiu să 
umfle datoriile colonului şi să împartă produsul în folosul lui padrone. 

Să credem că în munca în parte fiecare e duşmanul celuilalt? Studiul atent al 
faptelor ne ingáduite să afirmăm că în genere subsistă o oarecare cordialitate în raportu- 
rile dintre proprietar, fatfore şi muncitorul în parte. Totuşi toate precautiunile unui con- 
tract nu pot să înlăture contestafiile, hártuielile şi înşelăciunile (la truffa). 

Raporturile dintre proprietari şi mezzadrésunt excelente în anume cazuri, încordate 
în altele. Muncitori în parte stabiliţi de multă vreme pe acelaşi teren, au impresia de a fi 
coproprietari. Vorbesc despre ferma „lor“, maslinii „lor“, viile „lor“. Alţi mezzadri se 
plâng că proprietarii îi exploatează şi iau jumătate din recolta lor. 


8) În anii din urmă a sporit numărul administratorilor formaţi în şcolile superioare de Agricultură. Ştiinţa lor 
mai mare nu cumpăneşte totdeauna lipsa de practică şi de pricepere a mentalitátil ţărăneşti. 

9) Vezi G. Jacquemyns : Raporturile dintre proprietate şi muncă în munca in parte în Italia. Revue de Sociolo- 
gie. 1937, 3, pag. 509 şi 522. 


446 


Máruntele neînţelegeri dintre fattore si capoccia sunt una din temele de căpetenie 
ale convorbirilor din familiile de colon. ` 

Un cuvânt, un gest, o strâmbătură, o incruntare a spráncenelor, invocarea laconicá 
a unui sfânt, a diavolului sau a unei zeități mitologice, faptul că muncitorul în parte 
sau fattore face cu ochiul, arată că niciunuia nu i-a scăpat şiretlicul celuilalt. 

Speranța sau sentimentul fiecăreia din părți de a găsi compensații în detrimentul 
celeilalte este un element psihologic important în raporturile dintre proprietate si muncă. 
Când această speranță sau acest sentiment dispar, începe o epocă de reacțiune sau de 
frământări revoluționare. 

Controversele ce se pot isca cu prilejul executării unor contracte individuale de 
dare în parte trebuesc, supuse, înainte de a fi duse în fața instanțelor judecătoreşti, în 
vederea unei tentative de reconciliere, asociațiilor sindicale competinte. 

E greu de stabilit dacă controversele sunt frecvente. Chiar dacă am putea cunoaşte 
numărul gi natura lor, ar fi dificil de stabilit dacă raporturile dintre proprietari şi munci- 
tori în parte sunt aga cum ar trebui să fie tot ce decurge dintr'un contract de colaborare. 
Căci majoritatea diferendurilor dintre proprietar şi colon mau gravitatea unei controverse 
care să se ceară tranşată de justiţie sau de sindicate. De cele mai multe ori o împăcare 
îngăduie muncitorului în parte să continue exploatarea terenului proprietarului, care 
fără a-i ceda pământ îi pune la dispoziţie totusi o fermă, pe care o poate valorifica 
potrivit capacităţii sale, sporului său la lucru şi a autorităţii sale asupra membrilor 
familiei. Dacă totuşi mulţi muncitori în parte cunosc dificultăţi materiale serioase, cauza 
se găseşte în insuficienţa financiară a proprietarilor, în lipsa de lucrări de ameliorare 
executate de aceştia si în lipsa unei proportionári între întinderea fermei şi numărul de 
membri al familiei. Capoccia se poate găsi în fruntea unei familii prea numeroase decât 
să poată trăi multumitor din produsele fermei sau poate fi nevoit să recurgă la mână de 
lucru străină, în urma plecării anumitor membri ai familiei. 


Fascismul doreşte generalizarea muncii în dijmá, care corespunde spiritului corpo- 
rativ, de vreme ce în aceeaşi întreprindere e direct interesat atât capitalul cât şi munca. 
Pe de altă parte familiile de muncitori în parte sunt cele mai prolifice. Acest factor este 
de o mare însemnătate într'uu stat, care a pornit o „campanie demografică“ 10). Se crede, 
la fel, că aceste familii, legate de pământ, sunt mai puţin susceptibile de a fi cuprinse de 
vreun ferment revoluţionar. 


G. JACQUEMYNS 


OM SI NATURĂ ÎN TARA HAȚEGULUI” 


Viaţa satelor de sub straşina Retezatului se desfăşură pe trei planuri geografice, 
sau, pe trei etaje de relief : şesul din poale, muntele cu pădure şi muntele alpin. Vom privi 
pe rând adaptarea omului la mediu în fiecare din numitele etaje. 

A. Jos, în „țară“. Adaptarea la vieafa de şes. Propriu zis, în rândurile ce urmează 
va fi vorba de ceia ce omul a isbutit să facă din peisagiul natural, pe care l-a găsit el 
când a venit şi s'a stabilit aici, întemeind sate în gură de râu, sub straşină de munte. Cum 


1) Vezi G. Jacquemyns: La politique rurale de P'ltalia fasciste, Bruxelles, Falk, 1936, 

1) Pagini şi idei din Monografia satului Clopotiva aflată sub tipar, în editura, Institutului de cercetări sociale 
al României studiu colectiv lucrat din însărcinarea profesorului D. Gusti în vara anului 1935, sub îngrijirea autorului, 
Deşi privind de aproape mai ales numai satul Clopotiva, faptele gi concluziile sunt aproape aceleaşi In toate satele 
haţegane de sub straşina Retezatului, de aceea am pus drept titiu, pentru paginile aci reproduse: Om şi natură în 
Tara Hațegului, 


2 447 


— după Vidal de la Blache — geografia umană e ştiinţa care se ocupă cu toate urmele 
materiale pe care activitatea omului le întipăreşte pe peisagiul natural primitiv — şi cum 
noi tocmai cu aceste expresii materiale ale activităţii omului din raza Clopotivei ne vom 
ocupa, înseamnă că paginile acestui capitol aceasta vor fi, mai ales: geografie umană. 
Care geografie, după unii, tocmai aşa se defineşte: ştiinţa peisagiului umanizat. 

Despre acest Kulturlandschaft (cum spun germanii) din raza Clopotivei să vorbim, 
aşa dar. 

Dacă te sui pe muntele Furcătura, care domină dinspre Sud nu numai Clopotiva, ci 
întreaga Tará a Hațegului, ai sub priviri — fără exagerare — una dintre cele mai frumoase 
privelişti ale pământului românesc 2). Tara Hațegului se vede împărţită în două: jumátátea 
de Sud cu relief ondulat si jumátatea de Nord, planá ca 
suprafaţa unei ape. Aceasta din urmă e opera râului 
Mare şi începe (v. fig. 2) dela ieşirea din munte a acestui 
râu, unde e aşezată Clopotiva. Partea aceasta de început 
a luncii sau a câmpului e cea mai frumoasă şi mai inte- 
resantá din tot cuprinsul acestui minunat sesf, aşezat 
chiar sub munte 3). Începe din gura Râului Mare, adică 
exact de sub muntele nostru, şi se revarsă apoi ca o 
apă, tot mai larg, până dá de înălțimile care mărginesc 
de dincolo, din spre nord, Tara Hațegului. Şesul acesta 
e opera Râului Mare. Care râu, chiar înainte de a ieşi 
din munţi are o vale 1elativ largă, cu luncă şi urme de 
terase. E, cum am spus, cel mai mare curs de apă al 
„tării“, cu obârşia tocmai în ierezul Bucurii, la 2.000 
de m. După nici 20 de km. de drum dela acest iezer, 
râul a coborât — când ajunge la Vadul Apelor — 
mai mult decât jumătate din înălţimea dela care pleacă. 
Aci, la Vadul Apelor, primeşte între alte ape şi pe aceea 
Fig 1.—Cele trei aril-trepte antropogeo- & Râului Ses, care coboară din masivul Godeanului. In 
grafice ale satului Clopotiva (dinspre nord acest punct altimetrul arată 990 de m. De aci şi până 
spre sud): aria holdel, gh sălaşelor. aria la Gura Zlata, unde altitudinea este de exact 800 m., 
tele Neder Scoabetor și muntele — "Al pierde simţitor din caracterul de torent návalnic 
Nedeea Galbenului, Triunghiurile pline, pe pe care-l avea. La Gura Zlata, valea se deschide. Din 
tot atâtea cercuri = stânele, dreapta, Zlata vine „năvarnică“ de sub Retezat şi se 

aruncă în râul care încă dela Vadul apelor şi-a schimbat 
numele din Lăpuşnic în Râul Mare. La confluenţa cu Zlata, valea se deschide ca o 
încăpere rotundă între munţi). Din Gura Zlata în jos, până la ieşirea din munte, valea 
se lărgeşte mereu uneori pâna la 200 de m. Pe alocuri apa pare că întârzie, răsucindu-se 
în bulboane care în graiul locului se numesc dorne. lar cu puţin înainte de ieşirea din 
munte, valea e chiar largă, cu luncă netedă ca un mic şes. 

Şes adevărat, însă, — şes ideal, am putea spune — e abea de acum înainte: acela, 
pe care-l arătam revársándu-se ca o apă de neted, la ieşirea din munţi a râului. Tot ce 
a rupt din munte, săpându-şi valea cea largă în mii şi mii de ani, Râul Mare a transportat 
şi a depus aici în gură-i, la ieşirea in depresiune. Scăpând din strânsoarea muntelui, şi 
întrând pe un domeniu puţin înclinât, Râul Mare îşi desfácea şi-şi risipea aici, în larg, 
toate aluviunile cu care venea. De unde puterea lui de roadere şi de transport era enormă 
în munte, acum — ajuns în şes — această putere dispărea aproape cu totul. Si, astfel, 


2) Cf. OV. DENSUSIANU, Graiul din Tara Hațegului, p. 3., dar mai ales ION POP RETEGANUL, Din Tara 
Hațegului, p. 2. cf. şi ION CONEA, Cum învață a-şi cunoaşte fara Măria Sa Mihai, pentru aceiaşi privelişte de pe 
muntele Bâlea din extremitatea estică a Ţării Hațegului. E 

8) În graiul din Clopotiva, sat de munte, noţiunea de şes are un bogat vocabular: şes, şest, câmp, câmpie. (Şest 
am auzit spunándu-se şi în Tara Făgăraşului.) 

4%) Acolo, academicianul Brătescu-Voineşti şi-a clădit casă, punând temelie unei viitoare sigure staţiuni climaterice. 


448 


toată povara cu care venea din sus, o lăsa de îndată ce ieşia din stránsoare, ca un călător 
obosit povara de pe umeri. Asternánd aluviunile şi risipindu-le în dreapta si stânga, mai 
ales la viituri când aducea multe şi se despletea în braţe multe pe luncă, Râu Mare a 
podit-o pe aceasta netedă ca faţa unei ape. Apoi bătând în dreapta şi în stânga, când 
într'un mal, când într'altul, şi-a lărgit valea tot mai mult. 

Aşa se întâmplă oriunde iese o apă din munţi şi dă dintr'odată de o regiune mai 
mult sau mai puţin şeasă. Râul, depune aproape tot cea adus din sus până aici. Dar 
podind lunca mereu, el o şi înalţă. Fiecare viitură clădeşte, ca să spunem aşa, câte un 
etaj nou de aluviuni. Fenomenul — cum am spus — se petrece oriunde un curs de apă 
iese din munţi: se clădesc acolo mici şesuri de acestea, numite câmpii aluviale de piedmont 
— adică de picior de munte, după locul unde apar. Pe toată marginea nordică a munţilor 
Retezatului, în punctele unde apele coborâtoare din el intră în depresiune, avem câmpii 
de acestea, o sumedenie. 

Cea mai mare, mai netedă, şi mai frumoasă din ele toate, este a Râului Mare. 
(aceasta, în plus, se prelungeşte pe toată jumătatea nordică a Țării Hațegului, râul curgând 
prin ea şi culegând toate celelalte ape ale „ţării“ veninde mai ales din sus). Partea ei 
din spre munte este, aproape toată a sătenilor din Clopotiva. In ea a cercat omul locului să 
facă agricultură încă din timpuri vechi (vom vedea temeiul acestei afirmaţii). Vara, din 
mal în mal, e toată o singură holdă. Secara, grâul, porumbul, şi-o împart în fiece an. 
În lulie 1935 o recoltă de grâu şi una de secară excepţionale o acopereau 'n cea mai 
mare parte. Seceratul era în toiu. De sus, de pe munții din jur, aretul nesecerat lucea galben 
ruginiu în soarele nămiezii, ca înmărmurit în clipe de linişte. lar pe întinderea seceratá, 
clănile de câte 30 de snopi se aliniau aşa de dese şi de multe, că-ţi venea greu să te 
crezi aiurea decât pe Bărăgan într'un an de belşug, Clopotivenii împânzeau câmpul sece- 
rând. — lar toamna, la plecarea noastră, „dudulenii cucuruzului“ atârnau grei pe „tulenii“ 
din care abea te puteai vedea călare: aşa de mândru şi îmbelşugat crescuse porumbul. 

De unde o recoltă aşa de bogată, aici în poala muntelui — şi încă sub un versant 
nordic al acestuia ? lar nedumerirea străinului va fi cu atât mai mare, când îi vom spune 
că „pământul“, în şesul Râului Mare, e din cele mai sărace în sărurile necesare creşterii 
plantelor. In adevăr, dacă sgârii puţin glia de sol, vei da de piatră. lar un element din 
cele mai caracteristice — şi care isbeşte pe oricine calcă întâi prin aceste locuri, sunt 
grămezile de pietre din capătul ogoarelor, aşezate la rând ca în lungul unei şosele ce le 
vrea asternute: sunt pietrele pe care fiecare şi le scoate după ogor şi care în fiece an 
se adună mai multe, plugul, rariţa şi sapa, scoțând mereu la suprafaţă altele noi. Sunt 
pietrele si pietrişul pe care rupándu-le din munți, spuneam adineaori că le-a adus Râul 
Mare, podind şi acoperind cu ele toată valea. „In luncă, la 7 m. adâncime, am găsit cepi 
dă brad —, cleombite dă brad, dăraburi, aşă“, ne spunea Adam Craşovan. Aceasta e o 
dovadă la înţelegerea oricui despre origina aluvionară a şesului la care se reduce 
agricultura din Clopotiva. — „Peste cepii dă brad, ca un lat de mână e pământ negru 
cum e cărbunele; îi humá din potop aceia, pământ negru puturos; peste cl venea, acolo 
unde am văzut eu, un pământ alb, lutos, cu násip mărunt. Pământu hăl alb să ţâne ca cleiu; 
hăl negru nu sá fine, să rupe dárab. Apăi, şi măi d'asupra s'aştern bolovanii, pietroanele, 
şi năsip cu bobu mare; şi d'asupra dă tăt e pământu hăl slab şi făinos, nici d'o palmă dă 
gros, care să ară cu plugu. Pă vale e numa pámánt d'ásta fáinos, nisipişte, de când 
cu potopu. E pământ iute, nu fine apa 5)... 

lată ce fel de sol şi subsol se află în ,áretul* de arătură al Clopotivei. Pământul 
cel mai sărac cu putinţă. Un fundament de pietriş acoperit de o foarte subţire pătură de 
sol sărac, încă în formaţie, cuprinzând el însuş un bogat procent de nisip şi pietriş. 

Un sol ca acesta n'ar produce nimic dacă omul s'ar mulţumi să bage plugul în el, 
aşa cum se află. 


5) Țăranul distinge, în plus, ca sol de suprafață, două categorii: „jos, la Râu, e pământ mai negru; măi sus, pe 
coaste, e măi galben. Ala negru face pâinea mai bună; ăla galben e mai sălbatic, măi páduref gi mai sărac“, 


449 


Omul, însă, a intervenit. Vara, de pe oricare din munţii care domină colţul de sud- 
vest al Țării Hațegului, privirile noastre surprind o sumă de dungi verzi, care împart în 
tarlale şesul acesta din poala muntelui. Sunt brațele în care se desface Râul Mare peste 
luncă. Propriu zis, braţele de apă nu se văd, decât pe alocuri, pe mici porţiuni; ceia ce 
se vede sunt dungile de pădure, care le însoțesc şi le acopár. E un sistem de irigație 
primitivă, despre ale cărui începuturi oamenii satului nu ştiu nimic. „Aşa o fost de când 
lumea, ce ştim noi? Aşa o fost din vecii pururea*!.... 

Chiar la ieşirea din munţi a Râului Mare, un „iaz“ rupe jumătate din acesta, abă- 
tând-o spre stânga, (râul cel veritabil curgându-şi drumul lui, pe sub malul înnalt al 
şesului, pe dreapta). La câţiva km numai, la ieşirea din satul Ostrovel, un al doilea iaz 
mai rupe şi el o parte din ce a rămas, tot pe stânga, adică spre apus; iar Râul Mare, 
secătuit de puteri a doua oară, se abate tot mai spre dreapta, parcă temându-se de o 
nouă înjumătățire. Vine şi aceasta, însă, a treia, puţin mai târziu, în dreptul satului 
Pâclişa. Dar nu numai atât: lazul Clopotivei, cel care mână morile, la câţiva km după 
ce a fost rupt din Râul Mare se desface şi el în două braţe: unul o apucă drept prin 
mijlocul şesului, spre nord, în lungu-i, spre a se întâlni în dreptul satului Fărcădin cu 
râul Hăţegel ; celălalt se abate tot mai spre apus, culegând în drumu-i următorii afluenţi: 
Râuşorul Hobiţei, apa Záicanilor, apa Dânsuşului. Şi astfel, şesul Clopotivei — şes alu- 
vial de piedmont, cum îi spuneam — e udat de o sumă de ape, care-l împart într'un desen 
ce te duce cu gândul la nomele egiptene de pe vremuri. — De când va fi datând, oare, 
această largă despletire a Râului Mare? De când braţele lui îmbrăţişează astfel câmpul 
cel neted de sub munte? Despletirea nu e una naturală, ci una făcută de mâna omului. 
Documentele nu ne spun de când datează ea, iar oamenii dau din umeri şi răspund cum 
am văzut. Clopotiva e sat vechiu, străvechiu — de sigur. Unii au emis ipoteza că pe locul 
ei înflorea, sub stăpânirea romană în Dacia, un vicus Patavicensis. Oricum, teritoriul 
actualei comune Clopotiva trebue să fi format pe vremea romană un vicus“ 6). Vatra ei, 
în gura Râului Mare, sub straşina muntelui, nu e de admis să fi fost goală de aşezări pe 
vremea când alături, la 2—3 km, strălucea Ulpia Trajana. lar de atunci încoace, prin 
oricâte vicisitudini va fi trecut regiunea, vatra Clopotivei nu poate fi concepută în nicio 
epocă nelocuită — afară dacă numai admitem o golire de oameni totală, cândva, a Ţării 
Hațegului. Aceasta, însă, nu s'a putut petrece niciodată. Astfel fiind, înseamnă că vatra 
Clopotivei a fost mereu locuită. Dar în ce epocă alta decât în cea de stăpânire romană, 
— când Ulpia Traiană înflorea alături, iar una din şoselele peutingeriene pornea din ea 
peste câmpul Clopotivei spre apus, — s'a putut gândi omul mai mult la o irigare şi la o 
punere în valoare agricolă a acestui şes?. În jurul capitalei Daciei va fi fost o horă de 
sate — vici — a căror populaţie numeroasă va fi căutat să smulgă pământului de aici 
tot ceea ce el putea produce. Este mult probabil, deci, că de atunci datează desfacerea 
Râului Mare în braţe şi trimiterea acestora peste întinsul câmpului, spre a-l uda şi fructi- 
fica. Aceasta e ca şi sigur. lar o dovadă — care vine cu tăria şi siguranţa aproape a 
documentului scris — stă, credem, în următorul pasagiu, pe care-l luăm din „Chronik der 
Archăologischen Funde Siebenbiirgens“, 7): „Din acest sat Clopotiva, un apeduct (roman, 
n. n., fiindcă e vorba de vremea romană) un apeduct — resturi din care a mai putut 
constata încă şi Achner — ducea la Sarmisegetuza apă limpede de Retezat“. Dar Odo- 
vajnița — aşa se cheamă braţul principal („iazul“) desprins din Râul Mare la chiar ieşirea 
acestuia din munte — tocmai un atare drum urmează: trece pe lângă Clopotiva şi merge 
până aproape de Grădiştea, la ruinele romane, de unde, după ce primeşte alte două ape 
coboránde din munţii vechei Ulpii Trajane, face la dreapta, pornind spre Haţeg. Ar fi, 
deci, nimic altceva — această Odovajnitá — de cât „traseul“ acelui apeduct şi tocmai în 
ea, credem, va fi văzut Ackner urmele amintitului apeduct8). Cui merge la faţa locului, 


8) V, cap. Câteva date istorice privitoare la Clopotiva, al monografiei. 7) Hermannstadt, 1876, p. 87. 

8) Numele slav de Odovajnifá nu e nicio piedică în această ipoteză pentru originea romană a braţului artificial 
desprins din Râul Mare, care este ea, Numele, în adevăr, poate fi mai nou — unul carea alungat şi înlocuit pe un altul 
mai vechiu, roman sau altfel. 


450 


această identificare aproape că i se impune cu necesitate. (Dar nici n'avea de unde, din 
altă parte, să se aprovizioneze capitala Daciei cu apă mai bună şi mai multă, şi cu efort 
mai uşor, decât din Râul Mare al Clopotivei). Concluzia care se desprinde aproape ca o 
axiomă, e aceasta: braţele artificiale care, desprinse din Râul Mare, împart în pitoreşti 
sectoare şesul neted ca'n palmă al acestei ape — „grânarul“ Clopotivei — datează încă 
din vremea stăpânirii romane pe aceste locuri. — Cu alte cuvinte. ne-am găsi în fața unui 
foarte vechi şi interesant caz de adaptare activă la mediu a omului local. Incăodată: un 
colţ de ţară ca acesta care a fost aşa de viu şi de mult locuit, cu perioade de vie strălucire 
istorică şi socială, era firesc să fie solicitat — ca sá ne exprimăm astfel — a da randa- 
mentul maxim de producţie. Aşa muntele vecin, aşa coastele şi văile, aşa şesul acesta de 
aluvionare. 

Pământul acesta, însă, oricât ar fi fost de solicitat să producă, nu o putea face, 
lăsat la propriile lui forţe. Astfel, ingeniozitatea şi spiritul de observaţie ale omului au 
fost solicitate să contribue a face din acest pământ unul mai productiv. Fiind „iute“ şi 
„neţinând apa“ —, omul a apelat la undele Râului Mare, solicitându-le colaborarea. Aşa 
s'a ajuns la desenarea geometrică a şesului cu braţe de apă desprinse din trupul râului. 


Dar aceasta nu era de ajuns. Fiind crescător de vite întâi de toate, omul din loc a 
învăţat de mult a preţui nu numai grumazul vitei pentru jug, nu numai lâna şi laptele 
oilor, ci şi gunoiul tuturora pentru a ingrăşa pământul sărac de sub munte, singurul pe 
care-l avea la îndemână pentru agricultură. Vorba omului de aici spune tot: „Noi punem 
gunoi mult; dacă nu fini vite, n'ai gunoi şi n'ai hărană“. Vita, cu alte cuvinte, îţi dá nu 
numai laptele şi carnea, ci contribue şi la producerea pâinii. Fie că aduce gunoiul cu carul 
pe ogor, din grajdul de acasă, sau din cel de pe la staulele muntelui apropiat, fie că duce 
toamna vitele pe loc şi le ţine acolo in oboare pe care le mută necontenit până ce toată 
sfoara de moşie i-se gunoeşte, fie că-şi gunoeşte moşia pe toate aceste trei căi deodată, 
săteanul din Clopovita a ajuns, cum am văzut, să aibă în unii ani o recoltă necrezut de 
frumoasă şi de îmbelşugată. Carnea pământului, aici, e aşa de puţină! Trupul lui, cum 
am văzut, e mai tot din pietrele pe care omul mereu le adună de pe ogor în grămezi 
rânduite în capul acestuia. Experienţa a învățat sá alterneze, după aceea, într'o anumită 
ordine diversele plante: secara, grâul, porumbul, cartofii — aşa că solul e ferit de o sleire 
a forţelor sale nutritive. 

În legătură cu cultura pământului la Clopotiva stau şi vechile practici ale Cununii 
şi Blojului. Obiceiul Cununii — prin chipul amănunţit şi spectaculos în care se 
practică — trădează, se pare o origină veche: deci, o veche origină a agriculturii însăşi. 


„Cununa să făc când gătă omu cu seceratu grâului. Fácé clacă, atunci, (dacă era sărbătoare) sau, dacă era zi 
dă lucru, pláté de cum umbla ziua dă lucru, Când era la gátatu secerii, bogătanii fácéu clacá şi dă câte 70—80 dă oameni 

„Să'mplete cununa dîn spice cu puţin pai, (ca cum le fac fetele p'ăle dă fiori), când să gáta secerea, fie ziua 
fie sara — şi s'alegé tádáuna un tinăr, un junelaş care s'o poarte. Când junelagu puné cununa 'n cap, puné şi mâna 
pă fugă şi curéu toţi după el, ca după hoţi; curéu toţi ortacii lui şi curéu toţi secerătorii hăialanţi di pă câmp, cu 
urcioare, cu bote cu apă, curé să-l ajungă oricare, şi el fuge dă dudué pământu cu el, In sat, iar: tătă lumea, care 
cum îl vedè, după el cu apă. Dacă nu băga dă samă, îndată-l umple cu apă, dă gândeai că era muiet în dornă. E! era 
dă laudă să nu-l ude — şi hăialanţi, dîn contră. Hăl cu cununa, cum spusái, era un junélag care să fugă cât măi iute. 
Stăpânu era imbucurat dacă cel cu cununa vené udat — că aşa dă Dumnezău ploaie, aşa dá Dumnezău meană în 
lume, să să facă bucatele („meană, adică să de Dumnezău ploi curate, să să facă bucatele, aia e meană în lume“). Dacă 
vené neudat, stăpânu nu era aşa pucuros ; era măi bucurat, dacă-l umple cu apă. Goana ţinea dîn câmp şi până'n casă 
unde puné cununa pă masă, iar stăpânu o lua şi o pune 'n cun şi puné masa să mânce plătitorii. Din stâpâni, unu 
turna vinarţ la plátitori şi mânca şi el cu ei; hăialanţi, nu, — mânca la urmă. Cununa, cum spusăi, o pune stăpânu 
acasă în fogás, în cun, apăi în Ziua Crucii le ducéu la beserică şi fácé popa slujbă şi le stropé cu busuioc cu apă și 
apăi care-şi cu cununa lui o duce acasă şi o smicura, o flecé, o freca in pălmi şi boambele hălea le băga în hăle dă 
sămănţă, ca să fie sămânţa sfinţită, slujită cu slujbă... 

„Acu nu bag face lumea aşă. Nu-s timpii ca altădată, s'or stricat. Acu poate că şi d'aia nu să măi fac bucatele 
ca altădată: Acu nu sá bas face cunună, acu să face cruce, S'or ocoşit oamenii („Care-i om fálos, ala-i ocoş“). Acum 
face lumea cruce, zice că cununa e prostie, Crucea să face din spice, numa spice, Fiecare-gi face din holda lui cruce 
şi vine cu ea acasă, când cu gloatele lui, „cu copiii lui, cu ai căşii, când gată cu seceratu, şi acasă o pune 'n părete 
intr'un cun şi stă acolo până la ziua Crucii. Atuncea o duce la besericâ... o aduce iar acasă, o smicură şi o bagă în 
ha dă sămânță. 


451 


„Cu cununa era petrecanie, şi era frumos şi-i plácé mult la lume. Acu, cu crucea, nu e petrecanie ca cu 
cununa, odinloare*., 

Bloju (bloj, credem că e acelaş cuvânt cu boz, boj alterat), este ceia ce sunt aiurea paparudele. Numai că 
aiurea paparude se fac fetele ţigan lor, pe câtă vreme cu bloju umblă, la Clopotiva, „numa copi! de Rumánt*,—S'o 
ascultăm pe aceeaşi Simzlana Simonesc: 

»Unéorea nu ploale multă vreme, de roşeşte táte hălea — şi apăi atuncea să face bloj. Să strâng o grămadă de 
copli, báefi şi fete; fete, tădăuna numa şăpte, băeţi cât dá mulţi. Din băeţi, unu mai meşter să náimegte (să alege 
tot ala) să să facă bloj. Hăllanţi toţi, báeti şi fete, pleacă cu bloju Ia tufe dă anine la pădure, şi rump cleoambe dă 
anine şi le leagă cu aţă, pă el, pă picioare, pă mâini, pă umeri — e tot învăluit cu cleoambe (bloju) şi să duc cu toţii 
la beserică şi-i dă popa crucea în mână biojului şi hăilanţi pleacă toţi după el pîn sat.. 

Când s'or dus la anine, uitai să spun, fetele leagă două bâte crucig, cu aţă, lungi cam dă câte o palmă şi le 
înflorează cu flori, numa flori. Asta să cheamă „cruce“ şi să face, cum spusei, când să leagă bloju. ŞI crucea o poartă 
una din cele şapte fete (ele-s numa gápte, da băeţii-s câţi vor) — şi pleacă toţi pân sat şi mere bloju înnăinte pă 
uliţă şi ortacil după el şi fetele după ortaci şi cântă numa fetele: 


Ploaie, Doamne, ploaie Ploaie, Doamne, ploaie, 
Cerne cu ciurelu, Toarná cu găleata, 
Toarná cu ciubáru, Sá ujue vatra..?) 


Să ujue măru: 


„Şi umblă pă tăte ulițele şi nu intrăm ocol la nimeni, merg numa pă uliţă; bloju mere încet şi tătă lumea 
aruncă — cine să zgocheste („să nimere, tot haia e“) acasă — cu apá'n el. Tătă lumea are bucurie. Când gatá cu 
umblatu, să duc la apă şi aruncă crucea, cununa (,Bloju — m'am zoitat să-ţi spuni — are şi cunună pă cap, cunună 
tăt dă cleombife mărunte, mai mult frunze. Are şi două cozi lungi, dă-i atârnă pân la gârbovene (gárboveana... din 
Jos dá care pulpă, caputa“) şi când să 'ntorc spre casă nu măi cântă şi la două-trei zile, minteni ploaie. Să 'mtâmplă 
dă ploale până'n sară, că umblă tăt copil tineri, nepăcătoşi ; noi putem să tăt umblăm, că nu măi plouă“, 


B. „La munte“. Adaptarea omului la viaţa de munte. Locuitorii din Clopotiva, 
deci, sunt prieteni pe cât de vechi, pe atât de intimi cu şesul din gura Râului Mare, care 
le dă grâul, cucuruzul şi mai ales „hărana“ — adică secara — cereala lor prin excelenţă. 

Şi mai prieteni, însă, sunt ei cu muntele de alăturea. Cine priveşte dela Grădiştea 
sau, şi mai bine, de pe coasta Breazovei din faţă sau, mai de departe, de pe înălțimile 
Dânsuşului, — acela va observa că munţii de deasupra Clopotivei au prea puţină pădure. 
E un prim indiciu despre un vechiu şi intim contact şi cu muntele, al omului de aci. Nu e 
de mirare, când alăturea stau desgropate ruinele Ulpiei Trajane, care ca şi ea va fi fost 
clădită pe vatra unei preexistente localităţi dace 10). 

O vatră aşa de icumenică — adică aşa din vechiu şi de mult locuită — cum e teritoriul 
acesta de sub Poarta de Fier transilvană, a fost firesc să reverse şi pe munţii din jur, 
încă dela început, acele semne sau urme ale activităţii umane, cu care spuneam că se 
ocupă una din ramurile geografiei. 

Dar, oricât ar fi fost de activ omul locului şi oricât l-ar fi mânat din urmă nevoia, 
— dacă structura şi configurația munţilor de aici s'ar fi opus, el n'ar fi putut scoate nimic 
din ei, oricât de vrednic şi de capabil în adaptarea la mediu l-am văzut că e. Dar această 
fizionomie nu s'a opus. S'o vedem, în adevăr 

Munţii Clopotivei sunt icumenici prin excelență. Să cităm cuvintele hateganului 
Ovid Densuşianu: „Cu crestele lor conturate în linii blânde şi ridicându-se încet, încet, 
unele deasupra altora, munţii (Hațegului, cei dinspre sud, n. n.), priviţi de departe, nu au 
nimic din romantismul fantastic şi prea sălbatec al Elveţiei ori Norvegiei; sânt munţi ce 
par tovarăşi mai prietenoşi de viaţă şi din ei se desprinde o seninătate, o armonie ai putea 
zice clasică — şi desigur, acei ostaşi romani ce au trecut pe aici acum două mii de ani îşi 
vor fi adus aminte de pământul Italiei când li s'a deschis înaintea ochilor această vale 
ce avea să fie întâiul sălaş al neamului nostru dincolo de Carpaţi“ 11). 

N'am mai fi reprodus cuvintele lui Ovid Densuşianu, dacă ele n'ar fi fost ale unui 
fiu al locului, care — fără a fi avut o pregătire geografică — dovedeşte, prin cuvintele 
reproduse, că intuiţia omului din loc pătrunde adevărul geo-istoric tot aşa de just ca şi 
specialistul (e vorba de caracterul icumenic al munţilor de acolo). 


9). n. n. Vatra, adică pământul; pă vatră: pe pământ). 
10) E dovedit astăzi că Sarmisezetuza lui Decebal n'a fost în acest loc ci aiurea — în munţii Sebegului. 
14) Graiul din Tara Hațegului, p. 3, 


492 


Geografia se interesase şi mai mult, însă, de această însuşire a Carpaţilor, (acei Car- 
pati) sub care zace Tara Hațegului de o parte şi despresiunea subcarpatică a Olteniei de 
alta. Şi-i găsise, exceptând inima lor (formată din „boldul“ Retezatului) aşa de netezi şi de 
umani — ca să spunem aşa — încât cu numirea de platformă a fost botezată mai toată faţa 
lor dinspre cer. Vrem să spunem că au fost găsite dominând, pe această faţă formele plane!?). 


PRE A SAE 


180% dofolorciosra 
1387 7573  P7AUTIINICESIIO] 
Petro 7055 


7352 7275 1239 sea 


pi 
r SUNS IIE 
SS 


823 765 Row de mort 


Fig. 10. — Profile sud-nord în munții Retezatului (d. Emm. de Martonne). Se observă cum suprafața munților coboară 
pe nesimţite până în marginea Ţării Hațegului. În dreptul Râului-de-Mori (aşezat ca şi Clopotiva la eşirea din munti 
a Râului Mare) se observă că, din „tară“ gi până sub Retezatul, spinarea munților are înfăţişarea unei adevărate câmpii. 


Suprafețele plane care fac din Carpații dintre Hațeg şi Oltenia vestică un fel de poduri 
suspendate în etaje — se numesc ştiinţific platforme de eroziune. Au fost găsite, în Carpa- 
tii meridionali, trei din acestea. Numele celei mai înnalte ca şi al celei următoare sunt 
luate din toponimia munţilor din raza Clopotivei ceea ce, fireşte, nu-i o întâmplare; ci 
un indiciu că în această rază, mai ales, predomină în munţi formele cele plane. E foarte 
elocvent, în această privinţă, ce scria despre munții de aci geograful Gheorghe Vâlsan, 
unul din cei mai de aproape cunoscător ai Carpaţilor, mai ales în funcţia lor istorică, 
umană: „La sudul Retezatului se întind, la înnălţimi de peste 1.500 de m., adevărate 
câmpii ondulate, cu o suprafaţă totală cât şi a șesului din Tara Haţegului“!5). — Faptul 
că numele primelor două platforme de eroziune ale Carpaţilor meridionali au fost împru- 
mutate din toponimia munţilor Clopotivei, înseamnă — cum spuneam — că în această 
regiune formele netede sunt la ele acasă. 

lar dintre cele două platiorme, care interesează domeniul de munte al Clopotivei, 
ne va reține mai ales cea de a doua, numită a Râului Ses, fiindcă ea e aceea care se întinde 
pe mai toţi munţii ei. Numele e luat după un râu de munte, a cărui luncă neaşteptat de 
largă şi netedă pentru inimia muntelui în care curge, se vede de pe Vârful Pietrii ca 
un adevărat şes suit în munte. De deasupra satului şi până la acest Vâriul Pietrii munţii 
cad în domeniul acestei platforme sub altitudinea de 1.600 m. Vârfurile mai înalte care 
o presară ici-colo şi deasupra centurii de brazi a cărora zac stânele satului, sunt „martori“ 
ai platformei celeilalte: Borescu, pe care de pe orice munte al Clopotivei o priveşti ca pe 
o minune — de netedă, frumoasă şi înnaltă — lăsându-se la sud-vestul Retezatului sălbatic. 
Platforma Râului Şes coaboră pe nesimţite până deasupra Clopotivei, unde muntele sub 
care acesta zace, jos în „țară“, are peste 1.400 m. In 20 Septemvrie 1935, în excursie spre 
Vârful Pietrii, am întâlnit două cárufuri (din cele cu două roate, mici) la altitudinea 
de 1.550 m. Suiseră acolo, după lemne. Uşor s'ar putea face drumuri de căruţe până spre 
2.000 m. Aşa-i configuraţia muntelui. — În dreapta Râului Mare aceeaşi platiormă se 
întinde, ba încă mai netedă şi mai întreagă acolo. 


12) Aga de mult dominând, că numele celor trei platforme etajate sub care se prezintă Carpaţii priviţi de sus au 
fost luate de către geograful Emm. de Martonne — toate trei — tocmai din sectorul acesta dintre Haţeg şi Oltenia ves- 
tică: platforma Borescu, platforma Râul Şes, platforma Gornoviţa. 

1) In Carpaţii în România de azi, extras din „Convorbiri Literare.“ (Iulie-August, 1924), p. 10. 


453 


Dar sá trecem, acum, si sá urmárim adaptarea omului din Clopotiva la mediul de 
munte — ín amánunt. 

1. Adaptarea în aretul sălaşelor şi al fánafelor. Lunca Râului Mare — numită 
şi: câmpul, şesul sau şesful — reprezintă ceea ce am numit domeniul de adaptare 
agricolă al sáteanului din Clopotiva. Ea constitue ceia ce se cheamă holda satului : 
„holdă să cheamă tăt ăretu ăl sămănat; locu sămănat cu hărană, grâu ori cucuruz, ala 
holdă să cheamă“. — Țarină, după aceea, se cheamă locurile semánate, mai totdeauna 
îngrădite, care încing satul pe lăţimea unei tarlale. Din marginea satului încolo, de jur 
împrejur, oriunde se poate semăna, pe această lăţime, aia e farina 14). Pe întinderea ei, 
însă, mai ales pe răzoare 15), se cultivă şi arborii fructiferi. In partea dinspre munte, însă, 
„nu bas avem țarină“. Acolo, din marginea satului chiar, încep de obiceiu fânaţurile. 
Muntele se ridică începând din marginea satului, chiar. E pădure măruntă, cu poene şi 
livezi de fân. Până Ja curmátura Prislopului, cale de cca. 12 km., fine domeniul acesta al 
fánafelor, — al fânului, mai bine spus. Ceea ce mai e interesant aici, e faptul că pe 
această suprafață se întind singurele proprietăţi particulare din munţi (dincolo de ele 
începe proprietatea devălmaşă, obştească, a composesoratului). Cu o vorbă veche, 
fiecare petec de proprietate particulară de aici se cheamă: 0as, uaş. 

Aciea fiştecare am e cu dárabu lui: oaşu meu, oaşu tău, oaşu lui, etc, 15). Dela început 
fizionómia muntelui — cu pădure puţină şi plin de curáturi si fánate — trădează o veche 
adaptare a omului la viaţa pe care el o impune. O excursie pe coastă în sus, până în 
vârful muntelui Furcátura care domină satul, şi mai departe, spre inima muntelui, îţi va 
impune de îndată această constatare. Dar, să nu anticipăm. 


După holdă şi țarină, care sunt jos, sub straşina muntelui, domeniul fânaţelor sau 
al oraşelor este cel care urmează, suind coasta şi acoperind muntele până dincolo de 10 
km distanţă. Aici, „moşii noşti şi-or prins fiecare dărabu lui de loc: care cum o putut 
şi cât o putut“. Petecile acestea de proprietăţi particulare sunt „tăiate“, ca să spunem 
astiel, într'un domeniu de pădure, care aceasta nu e, însă, împărţită pe indivizi, cu dărabu, 
ci este — câtă a mai rămas — tot proprietate obştească, indiviză. Aşa dar: petece (sau: 
pete) de proprietăţi individuale într'un cadru de proprietate devălmaşă. Fenomenul se 
petrece la fel în toate regiunile de munte (cel puţin acelea pe care le cunoaştem noi): 
„din bătrâni“, şi-or prins oamenii câte o bucată de curătură, pentru fân şi altele, în 
cadrul pădurii (muntelui) din nemijlocita apropiere a satului. Fiecare, cum i-a fost 
priceperea şi puterea: unu a prins loc mai bun şi mai mult, altu mai puţin şi mai prost. 
Era pe vremea când era spaţiu mai mult ca acum şi puteai „cutropi“ unde voiai, că 
proprietarii devălmaşi nu te opreau. 1”) 


Am putea numi acest domeniu şi altfel: domeniul sálaselor şi al colibelor, cele 
două forme de adăpost (locuinţe) care se risipesc pe întinderea lui. De obiceiu, în 
geografie se spune că sălaşul este o locuinţă femporală (aiurea-i spune: conac, aiurea 
odaie). La Clopotiva, însă, şi pe toată bordura hateganá din munţii Retezatului, sălaşul 
este o locuinţă permanentă: primăvara, vara, toamna, iarna, nu e o singură lună (dar 
nici măcar o săptămână) peste an, în care marginea dinspre ţară a muntelui — pe o 
lăţime de 10—12—15 km., până unde se întind sălaşele, să nu fie locuită. larna, stau 
oamenii acolo cu „oile la fân“. În adevăr, puţin din fânul „făcut“ vara pe munte e coborit 
în sat; cel mai mult, făcut clăini, e mâncat pe loc iarna, cu oile. Omul locuieşte atunci în 


14) Țarina, deci, este exact ceea ce este şi în părțile Olteniei şi Munteniei (cel puţin pe alocuri: în jud. Oltului 
de exemplu). 

15) La Clopotiva, — în loc de răzor „se spune mejdină. Si tot cam acelaşi sens are şi termenul de mezuind, a 
cărui rădăcină e latinească, 

16) E de văzut dacă nu cumva acest termen (ni se pare că deorigina ungară: havas== munte acoperit de zăpezi) 
nu va fi stând şi la originea numelui munţilor Oaşului. 

1) V. şi Monografia Nerejului şi a Vrancei, redactată de H. H. STAHL şi care va apare cu prilejul Congresulu 
Internaţional de Sociologie din Bucureşti (August, 1939). 


454 


SOCIOLOGIE ROMÂNEASCA, III. 10—12 
Conea: Om şi natură in Haţeg. 


Y , DEPRESIUNEA 


subcarpaticá a 


TARII HATEGULUI 


Desen : Xlresauldur lots 


tii, 


TUAS 
AS 
USE, EP 


Pr 


ES 
YY 


g & Mié fr ip i 3 4 i \ 5/4 Ni ȘI i A f ENS Y Ponor: 
Aur, Le ¡SS i , À ESA j N SOS 
Acro ARE 
De ZAZA Ñ 


NY PAN CS a ; x a s A . 
zii $ ¿ARES ES i S > ISA fi $ e 
E, PERO e Y i D Y > > 
A N “Ba SB Or ae siC¡03! 108 0; $9) E a 
Y) AP A Fo r S a € IAZ pl k W pra ii È 5; AN 
It=(stánme de oi, capre, boi, vaci Şa) 
Fig. 2.— Tara Hațegului, desenată după o hartă în haguri 175.000. Satele se înşirue în lungul apelor, ca şi în depresiunea de peste munţi a Olteniei. Clopotiva e la ieşirea din 
munte a Râului Mare, pe stânga. 


=: 12 


Cligeu: Traian George Zaharia 


TAN 


SOCIOLOGIE ROMÂNEASCA, III, 10—12. 
Conea : Om şi natură în Hațeg. 


Fig. 3.— Vedere a câmpului de piedmont dela Clopotiva, la ieşirea din munţi a Râului Mare, creatorul câmpului. Se văd braţele în care apa răului se desface, 


SOCIOLOGIE ROMÂNEASCĂ, III, 10 12 
Clişee: 1. Traian George Zaharia. 2. lon Coneu Conea : Om şi natură în Haţeg. 


Fig. 4. — Satul Râu-de-Mori („Râ-di-moare“), vecinul de peste apă al Clopotivei. Se observă 
culmile despăduriteale munţilor. Muntele cel mai din fund, golaş, în fundul văii Medeea 
Scoabelor. 


Fig. 5. — Sălaşe in apropierea satului, pe coasta muntelui. 


SOCIOLOGIE ROMÂNEASCĂ, 111, 10—12 
Conea: Om şi natură in Haţeg. 


Clişeu 6: lon Conea 
Cligeu 7: Fischer. 


Fig. 6. — Pe cámpia aluvialá de piedmont a Ráului Mare, grámezile de piatrá adunatá 
de pe ogoare stau ca o márturie a grelelor condifii in care se face agricultura, la 
capátul acestora. 


Fig. 7. — Clăni de „hărană“ (în faţă) şi de tân (mai in fund) în lunca Râului Mare. În 
fund de tot, munţii Retezatului. Vârful cel mai înalt. mai in stânga: Retezatul; cel 
ascuţit, mai în dreapta drept în mijloc, Picuiul. 


SOCIOLOGIE ROMÂNEASCĂ, III. 10—18 
Conea : Om şi natură în Haţeg. 


Clişee: Ion Conea 


Fig. 8.— In fund, culmea Peleaga. care sue pe nesimţite din marginea „Ţării“ până la 
2.516 m. Vârful cel mai înalt, dreapta în fund, — e Retezatul. In planul din faţă: sálage 


şi clăi de fân în curmătura Prislopului (v. textul). 


Fig. 9. — În curmátura Prislopului, mulsul oilor. Oile trec din staul în zăveadă (v. textul). 


colibă sau în sălaş!8) iar oile in sfaul sau in zăveadă, pe rând: când e vremea bună, stau 
la lărgime 1. seciu sau zăveadă, care seciu sau zăveadă e o imprejmuire largă, de pot 
sta oile risipite în ea, mâncând fânul care li se pune pe pământ; iar când e vremea rea 
şi oile trebuesc ţinute la cât mai mult adăpost (de ger, dar şi de lupi), atunci omul le 
închide pe acestea în sfaul, care e mai strâmt decât zăveada, are gardul mai înnalt şi 
aplecat spre înnăuntru (ceea ce face ca lupii sá se teamă de el şi să nu-l sară, la oi). 
Fiecare e cu oile lui la sălaşul lui, la fáneatá cu cláinile lui. Nu e familie din sat, aproape, 
care să nu-şi aibă omul la sălaş sau colibă, iarna 


Pe întinderea albă a muntelui, fumul urcă din sălaşe peste tot. Omul e mai tot 
timpul pe afară: dă fân la oi, le scoate la apă la izvorul din vale, le dă sare, etc. Uneori 
soarele bate puternic la feţe ; oile, atunci, se culcă şi se odihnesc risipite în seciuri. Dacă 
se pune viscolul, le trece de îndată la staul, le pune fân în iesle şi toată noaptea e mai 
mult treaz, cu gândul la ele: „la tot ceasul ese omul din sălaş, să ia sama la oi“. Are 
făină la sălaş, are brânză, are slană — şi rar dacă suie cineva din sat acolo. Când ţine 
mult vremea rea, poate să treacă şi luna fără ca dela sălaşe sá tune cineva ’n sat, sau 
din sat să urce careva sus. Ziua e mică şi nici nu ştii când trece. Omul e tot pe lângă oi 
— şi abea dacă seara găseşte răgaz să meargă şi să stea de vorbă cu vreun vecin, la 
focul din sălaşul acestuia. Noaptea, lătratul câinilor sparge mereu tăcerea şi întunericul, 
mai ales când joavinele dau târcoale la staule. Atunci iese şi omu din sălaş sau colibă 
şi — strigăt cu strigăt se 'mpreuná, de rásuná tot muntele. Deabea într'un târziu se 
potolesc câinii din lătrat, oile se culcă băgate una într'alta sub gardul aplecat al staulului, 
iar oamenii intră în sălaşe şi se culcă lângă focul care niciodată nu se stinge, dormind 
iepureşte, ata să tresará la orice zgomot, cât de mic. Nici n'au apucat să atipeascá şi 
deodată: „Uiu, lupu măăă!“ s'aude de pe un crac de munte depărtat şi iarăşi e toată 
lumea în picioare, iarăş lătratul câinilor acoperă munţii, oile tresar în staul scuturând 
sute de clopote, şi somnul nu se mai prinde de om, pán la ziuá.... Aşa e azi, aşa va fi fost 
şi pe vremea lui Buerebista. 

Asta e iarna. 

De cum începe a da în primăvară şi neaua prinde a se topi, dă şi colţul ierbii. Pe 
feţe neaua se duce, văzând cu ochii. Incepe să bată dinspre amiază Vântu Mare, cel 
care scoate mugurii pe crengi. Oile stau mai mult în seciuri în bătaia soarelui. De 
soare, obrazul omului prinde a se bronza, ca pe malul mării vara. Pe feţele de unde a plecat 
zăpada, a şi apărut covorul ierbii mărunte. In ritmul clopotelor dela gât, oile prind a 
o paşte. Şi o pasc, astfel mai toată primăvara, până ce vine vremea să suie turmele la 
gol. În lipsa turmelor, iarba creşte văzând cu ochii — şi se face fân. Lunile lulie şi August 
sunt ale fânului: omul coseşte mereu, atunci, şi face clăini pentru la iarnă. — Şi toamna, 
prin a doua jumătate a lui Septemvrie, oile coboară iar de la gol spre păşunea dela colibe 
şi sălaşe — şi iarăşi pasc aici iarba şi otava până la iarna cea nouă — şi tot astfel de 
când lumea, până va fi lumea (cât va mai fi cum e). Oile, astfel, stau cam nouă luni din 
an pe domeniul sălaşelor sau al fánatelor şi numai trei pe acela al păşunii alpine, de pe 
culmile golului. lar din celenouă dela sălaşe, cel puţin şase sunt tot de păscut, numai trei 
rămânând pentru mâncarea fânului cosit (uneori, însă, când e iarna uşoară, oile şi caprele 
găsesc şi atunci muguri ca şi anumite soiuri de iarbă care rămân mereu verzi, aşa că nu 
întrerup de loc, tot anul, obiceriu păscutului). 


lată, deci, cum viaţa umană se ţese neîntreruptă în aretul acesta al sălaşelor —- 
unde avem sălaşele şi colibele, staulele şi zăvezile, unde se face fânul cel mult, şi până 
unde sue pâlcurile de nuci, meri, peri, cireşi, pe care omul îi plantează oriunde găseşte 
un dărab de loc adăpostit şi bătut de soare. Toamna şi primăvara, locuitorii acestei zone 
sunt păcurarii, care pasc turmele ; iarna şi vara, locuitorii sunt stăpânii sălaşelor şi ai 


18) Sălaşul e făcut ca şi casa, în patru feţe, din bârne, acoperit cu prăştilă; coliba e mică, jumătate în pământ 
jumătate d'asupra ; în ea e mai cald; e acoperită cu glii de pământ şi e mică de intri pe brânci în ea. Cine stă iarna 
în sălaş, îl lipește şi pe ala cu pământ. Unu stă in sálas, altu în colibă, cum îi e voia şi puterea“. 


455 


oilor, stăpânii care vara fac acolo fánul, iar peste iarnă îşi păzesc şi-şi hrănesc fiecare 
oile lui, la sălaşul lui, pe ouaşul lui (ciobanii sau pácurarii coboară iarna în sat, iar vara 
stau sus, la gol). 

lată ritmul şi felul în care se deapănă viaţa pe partea de munte permanent locuit 
în Tara Hațegului. Totdeauna, rásuná el de viaţă: Nu ştii când e mai plin de ea: vara 
şi e toamna, când clăinile de fân sunt dese, pe alocuri, ca şi clăinile de grâu pe șesul din 
vale — sau iarna când, pe lângă elementele de viaţă mai sus evocate, mai poţi vedea 
şiruri de oameni trăgând pe coaste în jos târşurile şi bârzăicile de fân, hăiuşurile şi 
sarcinile de lemne ? Se poate spune că viaţa cea adevărată e iarna, la munte; în vremea 
asta, jos în sat, numai femeea munceşte, — bărbatul trăieşte mai mult hibernând. 


2. In áretul stânelor şi al păşunii alpine. — Dincolo de Prislop, „spre amiază de 
el“ — cam dela 10-12 km depărtare de sat şi până aproape de 30 — se întinde domeniul 
păşunii de vară — păşunea propriu zisă —si al stânelor. Acolo e muntele cel adevărat !9), 
„golul“ — cum se spune cu o vorbă cunoscută — după ştiinţa noastră — pe aproape 
toată întinderea Carpaţilor româneşti. Suntem în regiunea alpină. Astăzi — turmele stau 
acolo numai trei luni, „cât ţine vara la gol“. Inainte vreme, însă, se pare că, în unele 
puncte cel puţin, şedeau oamenii prin cele părţi şi iarna, „cu caprele la frunză“: „Să 
spuie că cu caprele şădeau oamenii iarna în munţi pe Râu Mare, în sus, la Gura Apei...20). 
Acei oameni, care şădeau la capre în munţi îşi duceau de toamna mâncare, să aibă până 
primăvara (că în timpul iernii nu le mai pute aduce nimă şi nici ei să vină în sat)... rar, 
când era iarna uşoară, când venea câte unul pe acasă, să vadă ce mai e în sat şi să 
spună ce mai e sus, la munte.... Aceştia şădeau acolo, cu caprele, ca sălbaticii în munți“?!). 
(Ion Foarce Cătană). 

Despre populaţia românească din sud-vestul Ţării Hațegului se poate spune, cu o 
vorbă care, dacă poate părea banală, ar fi totuşi foarte la locu-i: e trup şi suflet cu 
muntele 22). Această legătură, poate, e mult mai veche decât se crede în deobşte. Omul, 
aici, nu numai că e prieten al muntelui, dar mai e şi un cunoscător al lui fără de pereche. 
Sunt în Clopotiva, de pildă, locuitori care se oferă să te călăuzească pe munte până la 
Orşova „tot pa muche, din vârv în várv, să nu tuni în nici o vale până la Ruşava“ 23) — 
aşa de întins e orizontul lor spaţial. Unii din ei au neamuri în Cloşanii Mehedintului, 
ceea ce arată că legăturile transcarpatice, pe care ni le atestă şi documentele pentru 
trecut, au fost totdeauna în floare. Poporul cunoştea şi cunoaşte plaiuri care te pot 
purta uşor dintr'o parte într'alta. Acum 80 de ani, vicarul Stefan Moldovan amintea, 
în Foaia pentru minte, animă şi literatură, de un drum care, pornind din satul Ráu-de- 
Mori, mergea mai întâi pe valea Râuşorului (care coboară dinspre Retezat) pentru a se 
sui după aceea sus „pe culme : iară pe culme şerpueşte — şi după spusa oamenilor se 
întoarce pe după piscul Retezatului şi, de acolo, pe culmea munţilor, trage la vârful 
muntelui Oslea, de pe carele se pogoară în România-mică, la Tismana*?). 


10) Abia acolo, deşi chiar deasupra satului, indată la sud da el, muntele Furcátura se înalţă la 1.450m. Totuşi 
muntele adevărat, pentru omul carpatic, este numai reglunea alpină, cea cu păşuuea de vară, golul—cum spune el. Tot 
astfel la Cáinenli-de-Argeg, odată, plecând in excursie însoţit de un om din sat, am ajuns „in munte“ abia când alti- 
metrul arăta 1.500 m. 

2) „Îi zice aşa, fiindcă acolo să strâng 3 păraie la un loc: Lăpuşnicu, Branu, Râu Şes“. Sunt, din sat şi până 
acolo, c, 30 de km. 

a) „Să spune că odată or fost ficiori la capre, la un loc, şi la Botezu Domnului (== Boboteaza, n. n.) unul au 
venit acasă, lăsând numa pe ătălălt la capre, şi au venit fiindcă la Botezu Ddmnului îi nedeie în Clopotiva.., şi orta- 
cul de-au rămas la capre n'au mai voit să gadá la ele, de urât: şi când s'au (întors álálaltu de-acasă, au găsit caprele 
toate omorite de lupi (acelaşi). 

22) V. şi cuvintele ungurului IOAN FOLDES, în această privinţă, la ANDREI VERESS, Păstoritul Ardelenilor în 
Moldova şi Tara Românească. p. 4. 

2) Din Clopotiva drumul te duce pe valea Râului Mare sau pe culme, pe sus, până ia Vârful Pietrii (2.200 m.). 
De acolo, trecând pe munţii bănăţeni, drumul te duce, tot din vârf în várf (aşa cum glăsuie documentul din 1520 că 
mergea — exact tot pe acolo —hotarul dintre Ardeal şi Oltenia pe acea vreme) pe dreapta Cernei; până la Mehadia 
(nu, deci, chlar până la Rugava, cum spune clopotiveanul). 

M) Din articolul: Annotatiani despre tiéra Hatiegului, din Nr.38, Miercuri, 23 Septemvrie 1853, p. 284. 


456 


Zona muntelui permanent locuit se întinde din marginea Țării Hațegului spre 
miazăzi, pe o adâncime care poate merge şi până la cincisprezece km. Dincolo, începe 
âretul muntelui adevărat — al „golului“, cum „spunem noi, pă rumânie“. Acolo e dome- 
niul păşunii alpine, al păstoritului. 

Cine cercetează păstoritul din munţii Hațegului, acela va surprinde, în formele în 
care acesta se practică, o tehnică aşa de complicată şi de arhaică, încât va trebui să 
conchidă pentru o foarte îndepărtată origină a pástoritului haţegan 25). Azi, faţă de ce a 
fost odată, păstoritul hategan este în vădit regres. Făcea această observaţie şi Emm. de 
Martonne, într'o excursie, acolo, în vara anului 1921: „Deja acum vreo douăzeci de ani 
se putea observa (în masivul Retezatului) un regres al vieţii păstoreşti. Stâna din Bucura 
fusese părăsită din 1906. Marii proprietari unguri refuzau să arendeze păşunile, spre a 
păstra intact vânatul de urşi şi de capre negrel.... Răsboiul a precipitat şi el decadenta 
vieţii păstoreşti“26). Aşa decăzută, însă, cine va cerceta-o va găsi destule elemente care 
să-l ducă la concluzia lui Ovid Densuşianu: „Şi firea locului şi felul de viaţă al locuito- 
rilor te opresc la gândul că acest colţ al Ardealului (Tara Hațegului) n'a putut fi decât 
un cuib de păstori. Chiar acolo unde păstoritul e o îndeletnicire aproape părăsită,.... 
amintirile bătrânilor vorbesc de vremuri mai bune, când păcurarii suiau în munte cu 
turme bogate“ 27). Suiau primăvara, pentru ca toamna să coboare, pentru iernat, tocmai 
în lunca Dunării sau, şi mai departe, la malul mării. 

Intocmai ca o titulatură domnească de pe vremuri, unul din colindele haţegane — 
cules de noi, în Clopotiva 8) — întinde sub privirile noastre tot trupul Ţării, „din plaiuri 
şi până la Marea cea mare“. E vorba, în el, de un cioban dus cu turma tocmai la malul 
Mării, Şi cântă, acolo, fălindu-se: 


Lăudă-mi-să laudă Câte flori pa munte 
Dalb de păcurar Atâtea oi de multe... 
Că el că mi-şi are 


Aude Marea, duşmana lui: 


Laudă-mi-să laudă Mare şi turbúre 
Marea turburată, ŞI-i vo *'nnecare 
Cá ea mi-o venire Dragi oile lul... 


Ca şi în Mioriţa, însă aude un berbece lai, care-şi oferă stăpânului serviciile şi-i 
spune să nu se teamă: 


Cel berbece lail Oile or pornire, 

Din turma lui Crai La munte-or venire,,,, 
Din grai îmi grálére: La munte-or venire 
Drag stăpâne al meu Unde 1arba-mi creşte, 
Nu te spăria: Nime wo pliveste, 
Când Marea o venire Fără ce-o plivesc 
Mare gi turbure, Nouă cerbi de-ăi suri 
Clopot uiu clătire%), Din nouă custuri 5) 1... 


Dar viața bogată care se ţesea pe vremuri în munţii înnalţi ai Haţegului—a lăsat 
şi altfel de urme. Ea, adică, poate fi surprinsă şi în altfel de „documente“. De pildă, în 
toponimia alpină locală. 

raisi Munții Clopotivei încep din marginea satului si merge în adânc, spre miazăzi, 
aproape treizeci de km. Ultimul, Vârful Pietrii, e şi cel mai înalt: aproape 2.200 de m. 
Puțin mai spre sat de el, pe o față bătută puternic de soare, se află cea mai depărtată 
stână a satului. Acolo, într'o zi şi o noapte de August, acum trei ani, am ascultat cea 
mai frumoasă lecție de toponimie carpatică dela păcurarii Carcion Mita, Foarce Vicu, 


2), V., In monografie, cap.: Păstoritul în munții Clopotivel. 

2) In Lucrările Institutului de Geografie al Unlversitáfii din Cluj, I, p. 133 — 134, 

2) Graiul din Tara Hațegului, c. p. 4. %8) In August, 1935, dela lon Foarce Cătană. 2) A eláti == a mişca. 
3) Custurá = „munte rău, numa piatră şi scoabe”, 


457 


Şâmon Pătru Afion—si ceilalţi. De o bogăţie, o vechime şi o originalitate pe care, în câte 
drumuri am făcut până azi nu le-am mai întâlnit nicăeri aiurea în Carpaţi, toponimia 
hateganá de acolo îmi apărea ca o adevărată pădure de nume, — aşa de multe erau 
acestea, aproape pentru fiecare accident de teren, oricât de mărunt, câte unul. Prin 
numele acestea, multe şi vechi, omul apărea ca țintuit din veci pe locurile acelea. Fiecare 
pârâiaș, fiecare versant de vale, fiece vârf, „fiştecare cu botezul lui“. Mi-am adus aminte 
atunci, de acel ungur I. Földes care, trăind cinsprezece ani printre ciobanii români din 
Carpaţi, avea să scrie mai târziu „că nu se găseşte pe toată faja pământului un 
alt popor a cărui viață să fie atât de strâns legată de pădure (= munte, v. mai jos) 
dela prima sa ivire şi până în prezent ca poporul român“ ..... „In regiuni cu locuitori 
de diferite naţiuni — continuă el — nimeni nu cunoaşte aşa de bine văgăunile codrilor 
ca Românii, cari dau numiri caracteristice până şi celor mai mici creştete de munți 
(n. n. se vede, aşa dar, că de munţi e vorba) sau celor mai neînsemnate pâraie“ 31)... 


Acolo am aflat de unde vine numele culmei şi al vârfului Peleaga, unul din cele 
mai înnalte ale ţării: „la noi, oaia care să duce lâna dipă ea, aia e peleagă. Aşă şi 
muntelui ăstuia, i-o fi zis Peleaga pá cum că e piatră goală, fără pic dă pădure, ca oaia 
peleagă fără lână“. Acolo, şi „povestea“ muntelui Rătezatu, cu cele două fete de împă- 
rat: „so mániat una din ele, o luat un fier de plug si o dataşă de aspru, deo tăiat 
vârfu muntelui, care de atunci să cheamă Rătezatu“.... da eu n'aşi credea adăoga cu 
humor ciobanul, sá fi dat aşă puternic, sá sboare fieru plugului până acolo“). De pe 
Vârfu Pietrii priveam în soarele amiezii la cele două „scoabe“: căldările glaciare 
numite Vârâng şi Vărângel, pe care cândva — într'un mic studiu — am cercat să le 
apropiem de încă enigmaticul Páráng (care, totuş, ar îi paleogrecul Fárangos, nume 
din vremea colonizării — şi cu greci — a Daciei). Din acelaş loc ne-arăta păcurarul 
Mita Carcioni spre muntele Gugu (să nu zâmbiţi, dacă vom spune că un cărturar bănăţean 
are o grămadă de serioase argumente cu care susține că muntele Gugu ar fi, nici mai 
mult nici mai puţin, decât sacrul munte Cogaeonum al Dacilor). De acolo am privit 
spre custurile Retezatului („noi zicem custurá la un munte rău, numa piatră; zicem 
o custurá dă cuţit, da zicem şi despre hoţu care nici nu fură, nici nu să lasă, zicem că 
custureşte“ 32). — Dar să înşirăm o seamă din numele de munţi, ape, văi, care ni sau 
părut mai interesante: 


Arddeşul, Bálmáju*3), Bearcu, Bodu, Bloiu%), Branu 5%), Băldiniş, Bulzu*), 
Cema, Corciova3), Dorna), Dumbrăviţa, Furcătura, Furcitura, Godeanu, Groşanu, 
Grunu, Gorganu, Lăpuşnicu, Lazuri, Mihăeasca, Nedeia, Prislop, Pădieşelu, Po- 
jorâta, Picuiu5), Páráginosu*), Rana, Runcu, Riu-Şest!), Sesúra, Tomeasa, Urşoanea, 
Vácárea, Vişărea, Várángu, Zau (două silabe), Zâmbru 4), Zăpodia 8) etc. 


81) Apud ANDREI VERESS, Păstoritul Ardelenilor in Moldova şi Tara Românească (până la 1821)—, p. 4. 

32) Şi in Tara Năsăudului, în satul Sant de pe Someş, am întâlnit toponimicul Custura. Se numea aşa o creastă 
din masivul Inăului. Nu este exclus să-l fi dus acolo, ca să spunem aga, oierii Poienari din părţile Sibiului, cari — 
cum tot de acolo ştim — arendau deseori păşunile Ináului. 

83) Termen din viaţa păstorească (e acelaş, desigur, cu balmuş sau balmoş). 

34) Credem, ca gi în cazul blojulul—paparudá (mai sus descris) că e vorba, în realitate; de numele boj sau boz 
cunoscuta plantă. Nu este exclus, când chiar alături de muntele Bloju este un altul numit Stevia — gi când aiurea, 
avem munţi numiţi Puru, Alunu, Carpenu, Fágefel etc. 

85) Dela numele de persoană Bran, dar nu e exclus să fie şi dela slavicul bran = cetate. 

3%) Termen pastoral, ca şi Balmáj, 

87) In Moldova se întâlneşte numele de familie Corclovel. 

38) E şi nume propriu, dar e viu, încă, şi ca apelativ (v. mai jos). 

39 E viu, incă, şi ca apelativ (v. mai jos). 

4) Mai e un munte astfel numit: Repezile Părăginosu, aproape de Voineasa, pe Luetru. 

4) Vestita apă, cu vestita-i luncă largă, la 2.000 m. altitudine, după care a botezat Emm. de Martonne una din 
platformele de eroziune ale Carpaţilor. 

42) Adică Zimbru. Se numeşte Măgura Zimbrului muntele sub care e aşezat satul Riu-de-Mori, vecinul de peste 
apă al Clopotivei, (Tradiţia locală vorbeşte de vremea în care trăiau ,zímbril” în munţii noştri“). 

4) De origine slavă, însemnând loc adăpostit, L-am întâlnit în toţi Carpaţii Româneşti. 


458 


Dar nu numai numele proprii intereseazá, ci si cele comune, asa numitele apelative. 
lată, de pildă, acela de picuiu, care e pe stingere (E vede aceasta din faptul cá e — cum 
am văzut — şi un munte „care să chiamă aşă numa el, cum Rátezatu e Rătezatu şi Peleaga, 
Peleaga“)... picui, ala să cheamă aşă, care e un vârv ascuţit, un vârv ales dintr'alte 
várvuri... hala e picui“ — sau, cum ne spunea un cioban din munţii care apără Tara 
Hațegului dinspre est, — „un clenfuc înnalt şi ascuţit, ala îi spunem noi picui“. Dar 
picuiul acesta — care se mai întâlneşte în munţii Făgăraşului sub forma Picuiata, e de 
obârşie latină: „Picui — «pisc» — presupune o formă latină Picculeus-um din tema 
Picc — ce apare în domeniul romanic cu înţelesul de „vârf de munte“ 44). Aşa cum Nor- 
vegienii, înfrăţiţi cu ţărmul crestat al mării lor, au o foarte bogată terminologie litorală, 
— un mare număr de omonime apelative pentru toate nuanțele sau formele de golf, de 
pildă, — aşa ţăranul din Haţeg are o sumă de acestea pentru ideea de vârf, de exemplu: 
picui, vârvmormondol*5), grumuleut6), cioacá, chiciorá*”), cucăt8), cornáfel, cornet%)... 
şi singur cioacă are, pentru tot atâtea nuanţe de forme de vârf sau înălțime izolată, o sumă 
deforme: „noi zicem: cioc, ciocuf, cioacá, ciocutá, ciocan, ciocodan, ciocălie%)*. Tot 
astfel, omul din Tara Hațegului nu cunoaşte un singur fel de piatră şi n'are, drept aceea, 
un singur termen care să exprime această noţiune; ci el distinge o sumă de feluri de piatră, 
pe care le designează cu tot atâţia termeni aparte. lată câţiva, cari privesc — unii din 
ei—structura şi alţii diversele forme pe care piatra le îmbracă: piatră máláeatá — „aia 
dá să máruntáste mărunt“; steiu — „o piatră măi mare, care sá dásface sîngură măi sus 
dîn altele“; durai — „piatră care năpârleşte şi să dăsface scoarță după scoarță“; cleanf 
— „zicem acolo unde stă piatra ca zidită, dă parcă e linsă, şi are uneorea o tárá străşină, 
dă nu plouă sub é“; bord — zicem la o piatră dăsfăcută, sângură, purtată dă apă până 
s'o făcut dodoloaţă“ („rătundă ori dodoloaţă, tot una“); lespede — piatră dásfácutá 
felii-felii“ ; surupiş dă piatră — „piatră mărunţită, care cură pá hoagă în jos, unde e 
locu fepis“; grohotu— „e tot piatră máruntitá, da cu bobu măi mare; cură şi ea tot aşă, 
pă hoagá în jos“; scârotă — „spunem unde e muntele stármin5!) rău şi cură grăunţiş dá 
piatră dipá el ca la o moară; custúrá — „spunem unde sânt numa cleanţuri şi steiuri şi 
scórotá, la muntele ăl măi rău şi măi înnalt“, etc. Munţii au dálme sau muchii sau creste, 
culmi sau sleme,— termeni cari înseamnă cam acelaş lucru, dar nu chiar acelaş. Unui loc 
de unde s'a tăiat pădurea, ti se va spune că i se zice: făetură sau les sau gărână sau 
săcătură sau curáturá (runc a pierit ca apelativ). Luncă — deşi suntem la munte — e 
un termen viu şi pătrunde adânc în munte, în lungul Râului Mare, de ex., care are „luncă 
şi luncuţă“ până la aproape 20 de km. în adâncul muntelui, — iar cursul repede al apei 
în munte prezintă ici o linsură dă apă (unde apa cade în repeziş pe trepte de piatră 
netezită, linsă), dincolo o pişandă, — „iar unde apa e involbatá şi înspumată şi adâncă, 
acolo îi spunem dornă“ (vâltoarea de aiurea); apa se adună şi curge în táuri, în 
jghiomfuri%2), pe păraie5), în scoabe, pe hoage (care hoage „sânt agá, ca nişte troace şi 
trag spre obârşiile apelor“), după cum scórota curge şi ea pe văerugi între cularele de 
cleanțuri. La gura păraelor (unde să'mpreună două ape de munte, repezi) e pirg, — „un 
colţişor băgat între două părae, aşă“. La muntele „ăl mare, la gol, nu e loc rău decât în 
custúri şi pă scórote; încolo, dă multe ori e loc şăştinos; zîcem: aici e şaştină, adică loc 


44) OV. DENSUSIANU, Graiul din T. H., p.54. $) „O grămadă de pământ, o bombătură, — aia e mormondol“. 

46) „Aia să chiamă un grumuleu: un deal mic, un deluşel“. („Originea latină a acestui cuvânt ni se pare nein- 
doioasă“, Ov. Densuşianu, op. cit. p. 54). 

47) In T. Hațegului se întâineşte gl ca nume propriu de munte, dar gi ca apelativ (Merişor). 

48) „E câte o cucá aşă, — te sui pă ea şi vezi tot, tot“. 

4) „Zicem cloacá, zicem şi cornet ori cornáfel — când e locu bordos“. 

50) Desigur că şi numele de Cioclovina (sat în munţii Sebeşului şi munte lângă Tismana) e din aceiaşi familie, 

51) Stârmin, adică prăpăstios; (la IORGU IORDAN, Rumănische Toponomastik = praeceps). De origine slavă. 
Frecvent în toponimia rom. şi ca nume propriu. 

82) Jehlomf—jehtomfuri (care trebuie să fie cuvânt unguresc (?) noi l-am găsit însemnând mai ales lac într'o 
căldare glaciară (Clopotiva). 3 

$) Nu se pronunță pârâu, ci ori páráu, ori paráu — iar „noi zicem agá (parău-părău) chiar la o vale fără apă“. 


459 


ges, dirept, bun; cáfáne %) zicem tot aşă, la munte unde e o fárá loc şes, măi mititicuţ; 
uneorea dai dă câte un vártop, ori de un loc priporos, priboi rău“ etc., etc. 

Nu e, însă, nici între numele proprii, nici între apelativele toponimice, niciunul care 
să aibă importanţa pe care o are acela de Nedeie. lar nedeia, cum se ştie, este acea săr- 
bătoare care, în Haţeg, este „mai luată în seamă decât Crăciunul, Paştele şi Rusaliile... 
Nedeia e mai mult decât Anul Nou. Nime din popor nu numără anii dela Anul Nou, ci 
dela „nedeie“...55) (Ion Pop Reteganul). lar termenul nedeie este, în Tara Hațegului, şi 
nume propriu purtat de unii munţi. Doi din cei mai frumoşi munţi ai Clopotivei — 
ambii cu înălţimea între 1.800 — 1.900 m şi terminati sus prin câte un pod frumos; aşa se 
cheamă: Nedeia Galbenului şi Nedeia Scoabelor. De pe Vârful Pietrii ochiul se odih- 
neşte, deasupra izvoarelor Bistrei, spre asfinfit, pe frumosul pod al muntelui Nedeia 
(altul) care poartă pe el un gurgui Vârful Nedeii şi cade spre Banat prin Buza Nedeii; 
din acelaş loc priveşti la podul Nedeii Prisloapelor dela confluenţa Corciovei cu Râul- 
Şes, iar ciobanii îţi arată cu mâna întinsă şi spre acel minunat pod înalt, „care să trage 
din Retezat spre amiază“: Nedeile Borăscului. Si mai sunţi şi alţi munţi Nedeia pe 
acolo: „Dumnezeu ştie-i câţi măi sunt, că-s mulţi“ e răspunsul obişnuit. Pe unde sunt 
Nedeile Borăscului, acolo scria G. Vâlsan că „se întind, la înălţimi de peste 1.500 de m. 
adevărate câmpii ondulate, cu o suprafaţă totală cât şi a şesului din Tara Hategului“. 
Pentrucă, oriunde e un munte numit Nedeia, „acolo e locu frumos, dirept, în bătaia 
soarelui“. 

Pe niciunul, însă, din munţii care se cheamă Nedeia, nu se mai ţine azi sărbătoarea 
şi nu se mai face petrecerea dela care le vine numele. Dar, ca ei să poarte acest nume, 
înseamnă că a fost o vreme în care acolo sus, în inima masivului banatic, se ţineau săr- 
bătoarea şi petrecerea, nu ca astăzi, în satele din „ţară“. Cănd se vor îi ţinut ? Incepând 
din ce vreme şi pănă spre ce dată? Precis, nu se poate răspunde. Harta lui Schwanz 
(1720) înseamnă pe acel Nedeje dela izvoarele Bistrei; iar documentul cu hotărnicirea 
din 1520 dintre Oltenia şi Transilvania notează, exact în această inimă, trei munţi cu 
acest nume: „mons ille vocatus Nedeje“, „ad montem Grupa Nedeiesei mare“ şi „ad 
motem aeque Nedegin“ 1). Dar pe Nedeia, ca nume topic în Carpaţi, l-am găsit amintit 
încă din 1373 (în munţii Maramureşului). Cu alte cuvinte, „instituţia nedeii“ — ca s'o 
numim aşa — începe, documentar, odată cu istoria noastră şi continuă a trăi mereu, 
până în zilele noastre. Azi n'o mai găsim vie decât în Apuseni, Haţeg, Banat şi Oltenia. 
Dar, lucru important, nedeia mai trăeşte azi ori numai în munți, ori în regiuni situate 
imediat sub munte“. Nedeia, aşa dar, ar fi un fenomen social legat geografic mai mult de 
regiunea de munte. 


lar „dacă deja în 1520 erau, în masivul banatic, o sumă de munţi cari se chemau 
Nedeia (n'are cine ne spune, dar este sigur că ei erau mai mulţi decât trei, câţi atestă 
documentul ca purtând acest nume) aceasta înseamnă că practica nedeii pe aceşti munţi 
venea din vremuri mult mai vechi. Trebuie o vechime şi o practică îndelungată şi con- 
tinuă, pentru ca un munte să capete nume după fenomenul (în speţă, nedeia) pe el prac- 
ticat. Ne ducem, astiel, fără să vrem, măcar cu un secol sau două dincolo de 1520, 
— adică: în vremea Intemeerii... lar nedeile de pe la 1520, care se ţineau pe amintiţii 
munţi, trebuie sá fi fost foarte populate, frecventate — adică — de foarte multă lume. Ele 
trebuie să fi fost, ca să spunem aşa, adevărate instituţii sociale. Altfel, încăodată, munţii 
respectivi n'ar fi căpătat acest nume“... 

E limpede, aşa dar, că o populaţie de păstori mult mai numeroasă decât cea de azi 
exploata odinioară păşunea alpină a masivului banatic (şi, deci, şi versantul dinspre Haţeg 
al acestuia; iar cei mai mulţi munţi Nedeia de pe versantul haţegan sunt pe domeniul 
Clopotivei, al Grădiştei, Záicanilor,—adicá al satelor din raza vechei Ulpii Trajane). 


54) Cáfáne (n. mulat) în munţii Sebeşului e termenul popular pentru dolina geografică (o cáfine—douá cáfáni). 
55) Acest citat, ca şi toate celelalte, din rândurile acestea despre nedel, sunt din studiul nostru: Din geografia 
istorică şi umană a Carpaţilor, Buletinul de Geografie LV. 


460 


Azi, pe niciunul din aceşti munţi nu se mai fin nedei, (se tin jos, în sate); totuş e plin 
muntele de turme şi păstori, vara. Cât de plin, însă, trebuie să fi fost el de viaţă pasto- 
rală pe vremea nedeilor de pe el! In vechime, deci, ori că poporul nu le putea ţine în 
sate, ori că nu voia el să le ţină acolo, chiar dacă împrejurările i-ar fi permis. Şi într'un 
caz şi într'altul, însă, o aceiaşi concluzie se impune: poporul românesc (Şi, în speţă, 
„poporul haţegan“) trebue să fi fost cândva mult mai prieten cu munţii şi trebuie să-i fi 
frecventat mult mai mult, în mult mai mare număr decăt azi, pentru ca el să-şi fi ținut 
nedeile pe ei, acolo sus. Poate că toată populaţia din sate urca, pe atunci, sus în munte, 
„la nedeie“. Spuneam că pe Gh. Vâlsan l-a preocupat de aproape problema nedeilor 
(„Aceste serbări (petreceri) pot fi considerate drept una din cele mai atrăgătoare pro- 
bleme de geografie umană din Carpaţi“) scria el cândva; „misterioasele vechi tărguri pe 
înălţimi, mult mai numeroase odinioară decăt astăzi, vedea el (Vâlsan) o dovadă esen- 
tialá a folosirii muntelui de către o populaţie mult mai deasă şi mai adaptată la mediul 
local decât cea actuală“ 55). 

Pentru ceia ce a însemnat muntele odinioară pentru omul din Haţeg, credem că nu 
poate exista un document mai puternic şi mai elocvent decât acesta, al munţilor cu nu- 
mele Nedeia — dintre cari, cum spuneam, cei mai multi sunt tocmai în áretul Clopotivei 
şi, în genere, al satelor din colţul vestic al Ţării Hațegului. 


Dar nu e numai atât. Încă un lucru izbeşte în viaţa hafeganá în partea dinspre 
munţii Retezatului : cunoaşterea şi folosirea unui neobişnuit de mare număr de plante 
medicinale. — Ne aducem aminte că, în vara anului 1930, când „monografia“ lucra la 
Runcu în Gorj, între faptele care ne-au impresionat cel mai mult, a fost şi marele număr 
de plante terapeutice cunoscute de bătrânele satului. — Tot astfel, multe din monogra- 
fiile de sate, câte s'au lucrat până azi la noi de cărturari ieşiţi din popor, notează un 
respectabil număr de plante medicinale 57). — Nicăiri însă nu ne-am amintit mai mult de 
medicul grec Dioscorides, care „se mira“ de câte plante de leac cunoşteau Dacii, ca şi 
de celălalt medic grec : Hyppocrates care spunea: Morbi non verbis, sed herbis curan- 
tur, — nicăiri ca în Tara Hațegului şi mai ales la Clopotiva. Intr'o excursie făcută în 
munţii Nucşoarei, eram cu un bătrân care cunoştea aproape orice plantă—cum o cheamă 
şi la ce e bună. Un altul, din Râu-de-mori, la fel. Pe Simziana Simonesc din Clopotiva, 
însă, nimeni n'o egala. Se poate spune că, de vorbă cu omul din Haţeg, Hyppocrates şi 
Dioscorides îţi vin neîncetat în minte. Pentru omul de acolo „tătă buruiana-i bună 
dă leac, numa să ştii că dă ce şi cum s'o foloseşti“. Despre farmacie şi despre leacurile 
care se cumpără de acolo, omul acela nu prea are părere bună: „dă multe ori îţi cumperi 
moartea cu bani ! Or fost multi care, pentru o ţâră híbá, or cumpărat meditinuri din potecă 
şi... de loc s'or curăţat“... „La ce să măi meri la potecă? Nu-s dăstule leacuri pîn’ tăt 
locu” ? Nu tátá buruiana-i bună dă leac ? Noi cu d'astea cercám, cu ele ne vindecám. 
Numa când n'ai zile şi leacu” nu-ţi mai e decât în várvu? turnului (bisericii), numa atunci 
nu e bună buruiana, încolo, ea vindecă oricând“... Astfel, cum spuneam, cugetul cercetă- 
torului evocă mereu pe Hyppocrates şi se emotioneazá cu gândul la Dioscorides. 


Dar, oare, ce altceva înseamnă această mare mulţime de plante medicinale, cunos- 
cutá în Haţeg (si aiurea, la noi), dacă nu aceiaşi dovadă a unei perfecte adaptări a omului 
la mediul carpatic, dovadă pe care ne-o da adineaori şi toponimicul Nedeie ? Spaţiul, nu 
ne permite să dăm aici toate plantele, cu intrebuintacea specială a fiecăreia; cetitorul le 
va găsi în cartea despre Clopotiva. 


Oprindu-ne aici, nu putem, totuş, să nu reproducem şi rândurile cu care, în mono- 
grafie, se încheie capitolul care tratează despre „mersul vremii“ prin partea locului: „Am 


$) Din cuvântarea profesorului VINTILĂ MIHĂILESCU, succesorul lui Gh. Vâlsan la catedre de geografia 
fizică, în ziua deschiderii cursurilor în toamna 1935 (1 Noembrie), 
5) V., de ex., „Monografia satului Romaneşti, jud. Gorj de pr. CONST. SMÂNTÂNESCU, Bucureşti 1904. 


461 


văzut cât de departe, în amănunt, merge observaţia omului, ce legături neaşteptate între 
fenomene, ce corelaţii — mai bine spus— a notat această observaţie: „când sunt alune 
multe, nu prea sânt prune — şi nici zmeură nu să face“. Ba, încă, şi legături de felul 
acesteea, în care nici nu ştii dacă trebuie să crezi: „când să fac pitoance (cartofi) e 
moarte multă în oameni“. Îţi vine să spui că simţurile omului, ca şi experienţa acumulată 
şi transmisă prin veacuri, pătrund în unele taine ale naturii, pe care poate că ştiinţa 
niciodată nu le va turbura. — Şi de data aceasta, deci, trebuie să notám cât de aproape 
de natură e omul din regiune, cât de mult i s'a adaptat şi cât de mult şi-a adaptat-o. 


ION CONEA 


PROBLEMA DEBUSEELOR INTERIOARE 


Ne vom ocupa aci de factorii determinanţi ai circulaţiei bunurilor în România (alţii 
decât cei privitori la credit şi căi de comunicaţie), precum şi fizionomia şi structura debu- 
şeelor interioare. 

Vom lua în considerare următoarele chestiuni : 

I. Caracteristicile pieţei româneşti. II. Standardul de vieatá al maselor şi problema 
consumului. III. Producătorul român, ca vânzător al produselor sale. IV. Tipul comer- 
ciantului român. V. Tehnica actuală a desfacerii în România. VI. Tendinţe noi în masele 
ţărăneşti. VII. O politică a debuşeelor interioare. 


|, CARACTERISTICILE PIEŢEI ROMÂNEŞTI. 1. Consumul românesc de produse civilizate 
este cel mai slab din Europa. România consumă cantități neînsemnate din toate produ- 
sele care formează bunurile civilizaţiei moderne. Pe cap de locuitor, românul consumă 
extrem de puţin fier, ciment, hârtie, sticlă, ţesături, petrol şi zahăr. În toate tabelele 
comparative de consum pe ţări cu privire la asemenea articole, România ocupă locul cel 
din urmă, clasificându-se, împreună cu ţările danubiene, la minimum de consum. 


Iugoslavia, Turcia, Grecia şi Bulgaria sunt întotdeauna tovarăşele României în 
această materie. 

Dacă am elimina populaţia sătească din calculul nostru, desigur această medie de 
civilizaţie s'ar urca, recunoscând pentru oraşele noastre, o mai largă participare la 
bunurile civilizaţiei. Dar, prin aceasta am recunoaşte, tocmai, că piaţa românească este 
redusă la oraşe. Ca o concluzie deci, piaţa românească a produselor civilizate este foarte 
îngustă, neglijind marea masă a populaţiei, care nu consumă decât articolele strict 
necesare: lemn şi sare. 

Din acest punct de vedere, problema ar trebui împărţită în două: comerțul la oraş 
şi comerţul la sate. Din cercetarea unor puncte, mai la vale, se vor putea trage încheieri 
cu privire la comerţul sătesc. A 

2. Schimbul románesc de márfuri íntre sat si oras nuse face direct, ci prin 
intermediul stráinatátii şi deci şi străinilor. El necesită întotdeauna o ţară metropolă 
faţă de care România să joace rolul de colonie. De unde importanţa pe care o are în 
România comerțul exterior. 

Problema ar putea găsi ca soluţie ideală şi o altă rezolvire. 

România metropolă, deservind o colonie, o ţară inferioară ei în civilizaţie. 

Fiind o ţară nu agricolă ci de agricultori, România nu poate vedea inflorind 
schimbul dintre sat şi oraş decât prin intermediul comerţului exterior, în prealabil efectuat. 


462 


Observaţia aceasta a fost făcută încă de acum 100 ani de marele logofăt Nicolae 
Suţu, care spunea, în 1838, în a sa „Aperçu sur les causes de la gêne et de la stagnation 
du commerce en Moldavie“ : 

Dar Moldova, ca toate ţările pur agricole, ca toate ţările, în care un grad superior 
de civilizaţie nu a introdus diviziunea muncii, e dominată de toate neajunsurile pe care le 
trage după sine o asemenea stare de lucruri. 


„Ea aşteaptă totul din afară. Trebue ca comerţul extern să-şi ia sarcina de a scurge 
produsele sale agricole, trebue ca comerțul extern să pună la îndemâna sa toate obiectele 
manufacturate de care ea are nevoie, în timp ce baza cea mai solidă, ca un indiciu cel mai 
sigur asupra bogăției naţionale, o constitue, după cum va fi expus mai departe, schimburile 
care pot sá se efectueze în interiorul ţării“. 

Cuvintelă acestea ale lui Suţu trebuesc înţelese şi pentru situaţia de astăzi, când 
există industrii româneşti. 


Agricultorul, având mărfuri prea puţin variate, nu poate găsi în oraşul românesc o 
desfacere pentru produsele sale. Trebue mai întâiu ca surplusul să fie trimis stráinátátii, 
pentru ca apoi să se capete márfuri în schimb din străinătate, precum şi o cantitate de 
bani cu care să se poată cumpăra mărfurile industriei interne. (Devize pe baza exportului, 
pentru care Banca Naţională a României dă lei industriei şi comerţului). 

Dar, agricultorul român nu poate cumpăra nici toate produsele româneşti care i se 
oferă, din cauză minimului său standard de vieafá. 

De unde, însăşi industria românească are necesitatea să exporte ceea ce produce, 
pentru a-şi atil.ge capacitatea medie de producţie. 


Industria lemnului şi a petrolului nu poate exista fără export (lemnul 300/, intern, 
700%, extern), (petrolul 18%, intern, 820%, export). Gimentul poate exporta. 

Aşa se explică faptul, cum ni se spyne, că, repede, industria română ajunge sá 
satisfacă cerinţele (reduse) ale pieţei interne, având marfă de export. 

lar problema rămâne, câtă vreme agricultura românească va fi în starea actuală, 
sau până ce industria românească va ajunge la o asemenea extindere încât industriile 
înțre ele să-şi asigure debugeele. 

Deocamdată este cert că piaţa internă este în funcţie directă şi indirectă de o 
piaţă civilizată străină. 

n prezent, economiceşte, România atârnă de Germania (ca şi toate ţările dunărene). 
lar mecanismul de conducere al pieţei româneşti de către Germania e destul de simplu: 
cu un efort minim relativ al Germaniei, care prezintă sub 10%/, din comerţul exterior 
german, domină 250/, din comerţul exterior românesc şi prin repercursiune o mult mai 
mare parte a comerțului intern al României. 

România e silită de circumstanţele producţiei sale să fie o anexă a comerţului altei 
ţări, o colonie. 

Deci, pentru destulă vreme, atât cât condiţiile de producţie actuală vor dura, 
România nu poate duce o politică autarhicá, care ar desfiinţa oraşele şi nu ar înălța satele 
(şi care e imposibilul), 

3, Piaţa românească nu e o piață deschisă, nici unitară. Comerţul interior româ- 
nesc are de a face cu mai multe pieţe locale, variind regional şi temporal. Çeea ce face sá 
nască situaţii paradoxale de monopoluri locale. 

O analiză a preţurilor pentru produsele de consumaţie, în care e interesată marea 
masă ţărănească producătoare — vánzátoare, arată existența unui număr de piețe locale, 
care încă nu S'au unificat într'o piață unică pentru teritoriul românesc. 

Variaţiile regionale ale preţului grâului şi pâinii sunt atât de mari ca şi ale celorlalte 
produse agricole de masă, ca porumbul, orzul şi ovăzul, încât nu pot explica diferenţele 
de preţ dela o regiune la alta prin costul transportului. (Transilvania are o piaţă mai 
omogenă). 

Există regiuni care, ca şi acum 100 ani, din pricina lipsei transportului, deşi au o 


3 463 


recoltă mai mică, prezintă preţuri mai mici decât locurile de desfacere mai mari care 
vând la preţuri mai mari. (V. Suţu, situaţia Iaşilor faţă de Galaţi). 

Acestei situaţii se datorează şi varietatea taxelor locale de care e isbit comerţul de 
cereale şi care constitue aproape un sistem de accize, care este posibil tocmai prin herme- 
tismul regional al pieţelor româneşli. 

În concluzie, caracteristicile pieţii interne româneşti de mărfuri sunt următoarele: 

Piaţa românească este o piaţă îngustă, plurală şi anexă. Schimbul între sat şi 
oraş, agricultori şi industrie nu se poate face decât printr'un terf străin, metropolă 
străină a piefii româneşti. 


II. STANDARDUL DE VIEATÁ AL MASELOR ȘI PROBLEMA CONSUMULUI. Acestea fiind notele 
esenţiale ale pieţii româneşti, să încercăm acum a pătrunde cauzele care determină 
această stare de lucruri. 

O primă condiţionare a îngustimii şi pluralităţii pietii româneşti îşi găseşte înte- 
meierea în actualul standard de vieafá, extrem de redus, al maselor rurale. 

Standardul de vieaţă se poate determina pe mai multe căi. Cea mai interesantă este 
aceea a cercetării bugetelor ţărăneşti. 

Studiile monografice, iniţiate de Institutul social şi cercetările d-lui N. Cornăţeanu 
în materie de bugete ţărăneşti, dacă ar fi extinse, ar aduce multă lumină în această 
chestiune. 

Din anchetele existente până în prezent, vom desprinde unele concluziuni privitor 
la capacitatea şi modalităţile de consum ale ţărănimii. 

1. Deficitul endemic al bugetului țărănesc. In actuala stare de lucruri, când 
țăranul se încăpăţânează a face munca agricolă cea mai nerentabilă, cultura cerealelor, 
bugetul său este în genere, în chip endemic, deficitar. Excedentele bugetare, când există, 
sunt rezultatul nu a unui venit mare ci al unui standard de vieatá extrem de redus. lar 
deficitul nu este decât rareori, în masele rurale, rezultatul unui standard de vieatá prea 
ridicat şi este pricinuit de înmulţirea membrilor familiei, pe care exploataţia ţărănească 
nu-i mai poate susţine. 

Datoriile agricole stau mărturie la aceasta. 

Aceste datorii mai sunt semnificative, însă, şi pentru mentalitatea imobiliară, teriană 
a ţăranului şi chiar a românului în genere, fie el orăşean. 

Multe datorii provin din cumpărări de pământ, pe care ţăranii le-au realizat în 
speranţa prelungirii epocii de preţuri urcate. (Chiar orăşeanul nostru învesteşte exceden- 
tul său bugetar mai ales în construcţii). 

In genere, însă, datoriile agricole au fost făcute pentru umplerea golurilor bugetare 
ale ţăranului, datorite deficitului endetnic sau clasării excedentelor în cumpărări imobi- 
liare (făcute în mare parte pe credit). 

2. Cheltuielile familiei faţă de cheltuelile exploatafiei. Repartiția cheltuielilor 
unui buget țărănesc este foarte importantă pentru determinarea tipului de consu- 
mator rural. 

Cheltuielile de exploataţie sunt tipice. Ele sunt aceleaşi pentru toate exploatările 
mici, care formează majoritatea agriculturii noastre. Observăm că, în aceste condițiuni 
de exploatare, bugetul țărănesc nu poate suporta inventar mort decât în foarte mică măsură. 

De unde, ambițiile metalurgiei de a căpăta debuşee la sate, sunt şi rămân încă reduse. 

lar în privinţa inventarului viu, ţăranul nu poate întreţine vite de rentă ci numai 
vite de muncă. 

In ceea ce priveşte cheltuielile familiei, există o mai mare variaţie dela familie la 
familie, dela individ la individ. 

Cheltuielile familiei sunt în mare parte acoperite în natură de munca familiei. 

Pentru ceea ce cumpără, ţăranul e foarte chibzuit în genere la cheltuieli. Țăranul 
calculează precis consumul său de bunuri ce nu pot fi produseîn gospodărie: de tutun, 
zahăr, chibrituri, alcool. 


464 


Țăranul nostru stă mult pe gânduri, înainte de a face o cheltuială, chiar máruntá 
şi e ul eveniment adevărat procurarea unui obiect mai luxos“, ne spune N. Cornáteanu. 
(a să-şi extindă cheltuiala peste măsură, trebue să fie alcoolic, fumător, să-i placă 
hainele nemţeşti, să aibă ambiţii de îmbunătăţire a exploataţiei. 
Dar, acestea din urmă nu şi le poate realiza decât prin împrumuturi, 


Il. PRODUCĂTORUL ROMÂN CA VÂNZĂTOR AL PRODUSELOR SALE. l. Reforma. agrară a 
silit pe micul producător să vândă pentru comerțul exterior. Inainte de războiu, 
comerţul exterior de cereale se aproviziona dela marii producători, micul producător 
vânzând pentru piaţa internă. Reforma agrară făcu din micul producător vânzător, mai 
mult sau mai puţin direct pentru străinătate, în primul rând. Oboarele iau din această 
cauză un mare avânt. 

Ge trebue să reținem este chipul în care se înfăţişează ţăranul ca vânzător al pro- 
duselor sale azi. 

El este complet dezarmat în faţa intermediarului. 

Nu poate avea rezistenţă la fixarea preţului, nici la predarea mărfii. Este, pe cât 
se poate, spoliat. Silit de lipsa de magazii şi de credit, ca şi de necesitatea plăţii impo- 
zitelor, ţăranul trebue să-şi vândă recolta de îndată ce aceasta este produsă. 

Pe când agenţii şi subagentii târgurilor şi oboarelor sunt de cele mai multe ori 
organizaţi, lucrând solidar, ţăranul lucrează individual. El nu poate opune nimic mane- 
vrelor de speculă ale agenţilor. Rezultatul este situaţia specială a României, ca şi a ţărilor 
bazinului dunărean, în comerţul mondial de cereale, în care România joacă rolul de baissier. 

Pe de o parte iregularitatea recoltelor, pe de alta lipsa de organizare comercială a 
țărănimii face ca România să apese întotdeauna asupra preţurilor internaţionale. ((eeace 
am demonstrat în previziunea preţurilor şi recoltelor în România). 

De asemeni, în comerţul vitelgr, ţăranul român este pus în faţa unor organizaţii, cari 
îşi întind reţeaua dela agentul umil de pe piaţa românească până la metropolele 
occidentului, 

2. Schimbul ca „dar“. Etosul țărănesc. Dar, pe lângă lipsa unei formaţiuni 
tehnice şi profesionale în materie de comerţ, ţăranul nostru are o mentalitate specială 
în ce priveşte schimbul, asupra căruia trebue să stăruim. Schimbul de produse şi servicii 
între locuitorii aceluiaşi sat nu este socotit ca o îndeletnicire pentru mărirea venitului, ci 
ca un act de 'solidaritate sătească. Dijma pe care o plătesc ţăranii morii la care macină, 
ca şi serviciul pe care morarul sătean li-1 face, este socotit ca o dăruire reciprocă, nu ca 
un act comercial 1). 

Mentalitatea strict agricolă (eu nu o voiu numi primitivă, ci agricolă) a ţăranului 
român, fac ca schimbul să nu aibă semnificaţia curentă. 

Diviziunea muncii, dealtminteri, nu este concepută decât ca un pis-aller. Specia- 
lizările la sate sunt datorite sărăcirii, când nu sunt decât anexe, îndeletniciri artistice ale 
agricul'orilor. 

Cum am spus în treacăt, România nu eo ţară agricolă, ci de agricultori. (Căci 
esentialul e mentalitatea, nu rezultatul ei). 

A fi agricultor este summumul, nu în fruntea ierarhiei economice ci şi în fruntea 
celei etice. 

Până ce această mentalitate nu se va schimba, schimbul sat-oraş nu va putea fi 
întemeiat decât pe rapt. 

Românul face, când e nevoie, pe comerciantul şi chiar pe muncitorul industrial, însă 
numai pentru ca să se poată reîntoarce la ţară. 2) (Cât timp nu a trecut prin liceu). 

Actualul stadiu al comerţului şi consumului maselor este deci rezultatul unui etos 
în primul rând, 


1) y. Adrian S, Negrea: Industria moráritului la Runcu, Arhiya pentru Ştiinţa şi Reforma Socială X, pag, 251 urin. 
2) E semnificativă în privința aceasta comportarea reimigraţilor români din America, 


465 


Iată deci unul din factorii determinanfi ai îngustimii pieţii româneşti, ca si ai lipsei 
ei de unitate. 

3. Orientarea diferită a pieţelor provinciale. Un al doilea factor, care lucrează la 
menţinerea acestui pluralism al pietii româneşti este datorit situaţiei speciale a fiecărei 
provincii. 

Avem de a face cu fragmente de pieţe care au fost organizate în vederea unor alte 
centre de desfacere decât cele actuale. Atât Transilvania (orientată spre Austria), cât şi 
Basarabia (centrată odinioară la Qdesa 3), şi-au creat cu greu vaduri în Vechiul Regat, 
după cum şi acesta a avut mari dificultăţi în deschiderea de debuşee în aceste provincii. 

Dar aceasta este o chestiune, care se pune, în toată amploarea ei, mai ales în ce 
priveşte chestiunea transporturilor, care iese din cadrul expunerii noastre. Ne mulțumim 
a sublinia lipsa unei politici comerciale conştiente, care să încerce unificarea pieţelor 
româneşti din acest punct de vedere. 


IV. TIPUL COMERCIANTULUI ROMÂN. 1. Tipul medieval. Toate acestea fac, ca în ţară 
la noi, să rămânem la comerțul de tip medieval. 

Q întreagă armată de trepte intermediare de comerț îşi iau câştigul exagerat asupra 
aceluiaşi articol 4) 

Credem că epitetul aruncat comerţului românesc nu este numai o simplă butadă, 
ba chiar eticheta de medieval îl inobilează. 

Realitatea crudă, dar stricta realitate cere ca, în actualele condiţii, comerțul sá je- 
fuiască în chip sălbatec atât pe consumator cât şi pe producător. 

Nefiind posibilă o marjă raţională de câştig, care să fie suficientă a declanşa 
schimbul, agentul, care ia produsul țărănesc în primire, este obligat să-i comprime prețul 
şi să-l fure la cântar şi la recepţie. Situaţia fiind aceiaş, când acelaş negustor vine să 
vândă consumatorului român dela sat şi oraş. 

El trebue să opereze pe consumator, tot astfel cum a procedat cu producătorul. 

Schimbul neputându-se face spontan, comerciantul care lucrează în România trebue 
să-şi asume rolul ingrat de a uza de forţă şi vicleşug, pentru a provoca circulaţia bu- 
nurilor. 

Este deci comerţul românesc de tip medieval. Insă tipul, de care se apropie, este cel 
al pirateriei. 

De unde şi coalizarea aceasta a grosistului, cu semigrosistul, cu depozitarul judeţean 
şi cu băcanul cârciumar din sat. Comerţul românesc, fiind prin structura lui actuală ale- 
atoriu, cere o organizare, care să fie ca de jaf, foarte costisitoare, cu riscuri şi ele mari. 
De unde acumularea aceasta pro unitate a costutui comercial. Puţinii cumpărători, care 
sunt orăşeni, nu au nevoe să fie înghesuiți ca să cumpere. Ei sunt o clientelă sigură. De 
unde, negustorul dela oraşe, care vinde pentru orăşean, în genere român, îşi permite 
a-şi ţine prestigiul său moral. Dar nu aceste este tipul comerciantului din România. 


2. Intermediarul. Gel care e nevoit să lucreze cu lumea satului e nevoit să arunce 
morala de o parte şi să considere pe țăran drept un copil mare, un „indigen“ şi nimic 
mai mult. 

Qragul, neputând face aceasta pe cont propriu întru atât cât e românesc, realizează 
captarea bunei voințe a ţăranului pentru schimb, prin intermediarii străini. România şi-a 
procurat singură mercenari, care înainte de războiu conlucrau cu arendaşul boerului pentru 
„intensificareati schimbului sat-oraş iar după războiu, odată cu dispariţia boerului au ră- 
mas singuri la riscuri şi beneficii. f 

Această nevoe de intermediari etero-etnici a fost dealtminteri inlesnitá de necesi- 
tatea acestui schimb triunghiular sat-oras, cu vârful trecând prin Berlin (în epoci de 
prosperitate) ori Paris (în epoci de nevoe de credite financiare). România a avut gi are 


3) General Scarlat Panaitescu : „Centrele comerciale din Basarabia“. 
4) Mihail şi Grigore Manoilescu : Sindicalizarea legală a industriilor 1932. 


466 


încă nevoe de samsari şi intermediari, nu de comercianţi propriu zişi, de zarafi şi cá- 
mătari, nu de bancheri. , 

Aceşti intermediari au procedat ca într'o colonie, fiindcă nu putea proceda altfel si 
fiindcă noi românii i-am adus şi-i ţinem pentru aceasta. 

Procedeul colonial este întemeiat pe o împătrită acţiune 5): 

1. Schimbarea etosului indigen ; 2. Alcoolizarea indigenului; 3. Momirea lui cu 
obiecte de lux; 4. Realizarea acestora cu ajutorul creditului, a consumafiei pe credit, pe 
gaj de recoltă mai ales. 


V. TECHNICA ACTUALĂ A DESFACERII ÎN ROMÂNIA. În condiţiile arătate, nimeni nu are in- 
teres ca piaţa românească să fie utilată cu cele necesare negotului. Pe de o parte, modul 
în care se face comerţul nu cere, în genere, comerciantului cunoştinţe profesionale prea 
desvoltate, iar, pe de alta, nici utilajul nu este îmbunătăţit. Cei care isbutesc să domine 
piaţa în actualele condiţii ar găsi piedici în organizarea unor târguri controlate, în ridi- 
carea de magazii şi pieţe sistematice, abatorii, etc. Deasemenea, o clasificare a cerealelor, 
introducerea maşinismului în transportul cerealelor şi aşa mai departe, nu ar face decât 
să aducă piedici actualului comerciant. Căci acest utilaj comercial ar duce în chip firesc 
la crearea unei pieţe libere, unitare, care ar distruge regionalismul şi monopolismul pie- 
telor locale. 

Noi notăm, în orice caz, lipsa de înzestrare aproape completă a piefii româneşti, cu 
avantagiile technice şi utilajul modern de desfacere. 


VI. TENDINTE NOUI ÎN MASELE ŢĂRĂNEŞTI. Această situaţie, tipică pentru comerţul 
român al trecutului şi prezentului, nu este însă decât aproximativ de ordinul generali- 
tăţii. Cât de intim poate fi aspectul economiei de schimb arătat până aci pe temeiul mai 
multor cercetări, nu o putem sti.. 

Se afirmă însă că există şi tendinţe de alt gen, coexistând cu situaţia medievală a- 
rătată de noi. 

Astfel, N. Cornăţeanu şi ca el şi alţii afirmă că „proprietatea ţărănească la noi se 
încadrează din an în an tot mai mult în regimul de producţie capitalist... Ea (munca fárá- 
nească) e forţată să producă pentru beneficiu, pentru schimb şi acolo unde eventual 
braţele proprii sunt insuficiente, ca salariaţi“. 

Impozitul, ridicarea standardului de viaţă prin atracţia oraşului şi cumpăneala ren- 
tabilitátii fac ca masa ţărănească să producă pentru schimb ieşind din producţia au- 
tarhică. 

Noi bănuim că şi intensa politică de ordin colonial, pe care a dus-o comerţul la 
sate e o cauză a schimbării situaţiei. 

In orice caz, se observă cum săteanul, când face o industrie, începe să producă nu 
numai pe baza materiei sale prime, ci să-şi cumpere materie primă dela alţii. 

Deasemeni, el ajunge să-şi destacá marfa la distante apreciabile de locul de pro- 
ductie $), 

O tendinţă, de a-şi imbunátáfii instalaţiile primitive, este iarăşi de remarcat. (Cazul 
înlocuirii cazanelor primitive cu poverne şi a îmbunătăţirii şi sistematizării morilor să- 
teşti). Numai preţul ridicat al înoirilor pare a mai opri dela acestea. 

Asocierea pentru treeratul cu maşinile (cetele ţărăneşti) iarăşi este o notă a pre- 
zentului. 

În economia multor industrii, cum este aceia a lemnului în Transilvania, românii se 
arată ca un element de civilizaţie de mâna întâia 7). 


5) Trimitem la Zane „Economia de schimb in Principatele Române“, pe cel care vrea să vadă in detaliu ima- 
ginea comerţului românesc modern în debuturile lut. 

6) Vezi harta de desfacere a ţuicii produse la Runcu. In Em Buznea: O industrie ţărănească, industria ţuicii 
din satul Runcu, jud. Gorj, Arhiva pentru St. şi Ref. soc. X. p. 276. 

7) Ing. Vasile Pană: Interventionismul de Stat şi politica economică a lemnului în Transilvania. 


467 


Cât de generalizate sunt aceste tendinţe iarăşi, nu putem încă sti. Studii viitoare 
trebue să aprofundeze. 


VII. o POLITICĂ A DEBUŞEELOR INTERIOARE. Funcționarea atât de defectuoasă a comer- 
tului românesc este însă datorită unui factor, pe care l-am trecut sub tăcere până acum si 
care credem că e esenţialul. 

Lipseşte o politică unitară şi conştientă a Statului românesc în materie de comerţ 
interior. Toate paradoxele comerciale, descrise mai sus, sunt în funcţie de politica de haos 
comercial, pe care Statul Román modern o practică în ce priveşte debuşeele sale interi- 
oare. Statul Românesc s'a mărginit întotdeauna a încuraja industria mare şi anume numai 
operaţia de producţie a acestei industrii, fără a avea grijá de desfacerea produselor ei. 

Un timp chestiunea a fost simplă dealtminteri, toată industria românească având 
un consumator sigur şi bun platnic (pe vremuri) Statul (armata şi căile ferate, în speţă şi 
azi) regiile comerciale, al căror rost este de a absorbi produsele particulare, atunci când 
nu le poate concura. 

Insă, cuni am arătat, problema schimbului românesc nu priveşte numai industria 
românească ci şi orice posibilitate de schimb. 

Problema comercială este primordială, nu cea a producţiei. Cu dl. Garoflid suntem 
pentru lozinca: târgul face marfa. - 

Politica comerţului este cea care determină economia unei ţări, nu technica de pro- 
ducţie. Astfel se explică cum avem de a face cu un sistem de producţie capitalist, alături 
de un comerţ medieval. Technica producţiei este neputincioasă a schimba structura eco- 
nomicá a unei ţări. Câtă vreme schimbul nu e sprijinit de o politică de comerț, zadarnic 
încercăm să ne încadrăm în „capitalism“ şi în orice terminologie. Da, economia de schimb 
poate exista şi fără integrare capitalistă. Pentru aceasta e nevoe ca Statul să intervină, 
căci spontan nimic nu se poate face în actuala situaţie: 1. Pentru a prelua monopolurile 
de fapt; 2. Pentru a intensifica schimbul inter-sátesc prin organizarea unei industrii cas- 
nice la țară; 3. Prin utilarea comercială a ţării; 4. Prin sprijinirea elementelor dornice 
de a se forma în profesiunea comercială. 8) 


PAUL STERIAN 


UN ORAȘ ÎN DECLIN: BOTOSANII 


Dacă există un anumit determinism geografic, impunând dela loc la loc posibi- 
lităţi deosebite de desvoltare aşezărilor omeneşti, un rol nu mai puţin însemnat îl păstrează 
în această privinţă împrejurările istorice, .care impun variaţiuni trecând în timp pe 
deasupra aceluiaşi punct. 

Primul element, —determinismul geografic,— este rezultanta directă a mediului 
geografic, care păstrează în el un oarecare caracter de permanenţă. Variază prea puţin în 
unitatea de timp istorică, căci elementele naturii ascultă de o unitate de timp cu mult 
mai lungă, pe care am putea-o numi geologică. Şi pentrucă variază prea puţin sub ochii 
noştri, pare un determinant static, rămânând acelaşi secole de-a rândul, milenii de-a rândul. 
In viaţa unei aşezări omeneşti, el are mai mult rolul de-a oferi locul pe care trebue să se 
nască acea aşezare; desvoltarea ei posterioară ţinând în bună parte, de cel de al doilea 
factor: împrejurările istorice. Şi totuşi această „ofertă“ a mediului, e atât de puter- 


3) Aceste puncte de program sunt amănunțite în lucrarea noastră: Idealul panromânesc şi desvoltarea econo- 
mică a țării., Buc. 1938, 


468 


nică, încât, chiar dacă o aşezare omenească se stinge, datorită împrejurărilor istorice 
nefavorabile, când acestea se întorc prielnice —peste o sută sau peste o mie de ani— 
pe aceiaşi vatră începe o nouă pâlpâire de vieaţă, o nouă aşezare se naşte deasupra 
cenuşei celei vechi. Avem destule exemple chiar la noi: oraşele de pe țărmul Mării Negre, 
care au cunoscut o înflorire din antichitate până în evul mediu, o decădere —până la 
completă nimicire pentru unele,— de atunci încoace şi o nouă chemare la vieaţă sub 
ochii noştri. 

Putem afirma deci, că localizarea geografică e cel dintáiu element important de 
cercetat, pentru descifrarea vieţii organismului social care e oraşul. 

Dacă ne referim la cel deal doilea determinant în vieata aşezărilor omeneşti, pe 
care l-am numit cu un termen atât de larg, împrejurările istorice, acesta ţine de 
întorsăturile vremelnice şi schimbătoare ale societăţii omeneşti. Pe când cel dintâiu 
conţine în el elementul spaţial, acesta de al doilea e legat de curgerea timpului. De aceea 
prezintă caracterul de variabilitate. Prezintă epoce de adevărat dinamism, când oraşul 
creşte, se desvoltă şi prosperează, întretăiate de epoci în care bate un fel de vânt al 
pustiului, care aduce stagnare, regres sau chiar ruinare completă. Aşa dar, acest de al 
doilea element, împrejurările istorice, îşi păstrează importanţa lui mare nu atât în naşterea, 
ci mai ales în evoluția unei aşezări omeneşti. 

Şi dacă am vrea să intrăm mai în intimitatea fenomenului de vieafá a unei aşezări 
urbane, ni se pare că avem de aface cu două forţe în luptă: pe de o parte mediul, care 
pretinde ascultare dela toate vieţuitoarele, şi şi-o impune prin necesitatea adaptării, 
pe de altă parte, tendința de emancipare a omului de sub tutela forţelor naturii, tendință 
care se accentuiază şi câştigă teren paralel cu desvoltarea civilizaţiei. Din acest cuplu 
de forte contrarii, îşi trage seva de vieaţă, oraşul. Se dovedeşte aşa dar încă odată, că la 
baza vieții oricărui organism —cum îi socotim şi pe cel urban— trebuie să stea mişcare 
continuă, luptă. Adevărata tendinţă a evoluţiei oraşului însă, e să se poată rupe de sub 
influența mediului. Marile metropele, aproape nu mai tin seamă de mediul înconjurător, 
îl nesocotesc, îl corijá, transformându-l câteodată radical, subjugându-l dea binelea. In 
modul acesta marile oraşe, apar ca nişte nuclee unde se concentrează cea mai splendidă 
răzvrătire a speciei omeneşti, împotriva mediului. Se merge atât de departe, încât deasupra 
marilor oraşe însăşi clima are nuanţe proprii, influențată fiind de materialul de construcţie 
de îndosirea împotriva vânturilor, de ecranul protector al fumului care pluteşte deasupra 
şi atâtea alte elemente. Iată de ce oraşele pot fi considerate ca veritabile focare de isbândă 
omenească, în care ştiinţa sociologică îşi găseşte un vast câmp de cercetare. 

In paginile următoare ne propunem să cercetăm existența unui oraş dela noi, 
Botoşanii, care prezintă în evoluţia lui, chiar sub ochii noştri, un element patogen: oraşul 
acesta dă înapoi pe vre-o patruzeci de ani, regresează, se chirceşte. Nu pornim aşa dar 
cu intenţia de a scrie o monografie, ci de a cerceta doar unele aspecte ale problemei 
acestui oraş. 


I. -— CAUZE CREATOARE, Ceea ce se înţelege în mod obişnuit sub numele de mediu 
geografic, cuprinde două soiuri de elemente, unele naturale (structură geologică, relief, 
nuanţe de climă, vegetaţie etc.), care alcátuesc trăsăturile fundamentale a peisajului 
şi altele, care nu sunt decât nişte adaose datorite mânii omeneşti (drumuri, felul 
culturilor şi aşezărilor, etc), care sunt supuse vremelniciei şi transformărilor neîncetate. 

Deşi fiecare element în sine luat izolat, reprezintă o abstracţiune şi nu o realitate 
concretă, — căci realitatea concretă e redată numai de ansamblul şi de interpătrunderea 
tuturor— le vom analiza rând, pe rând pentru o mai clară descifrare a fenomenului. 


$ 1. Aşezarea geografică a oraşului. — Acolo, în Nordul Moldovei, unde e situat 
oraşul Botoşani, se leagă strâns două regiuni deosebite între ele în multe privinţe. La 
apus e un podiş de vr'o 400 m înălţime, care se întinde până în marginea Carpaţilor: e 
Podişul Sucevei. La răsărit se întinde până dincolo de Prut, un ţinut jos, cu dealuri 


469 


mărunte, abia estompate în zare:e Câmpia Moldovei. Tátána de legătură dintre ele 
trece prin marginea oraşului. 

a) Deosebirea începe chiar dela fáptura rocelor din care sunt zidite cele două regiuni 
vecine. Temelia podişului e alcătuită dintr'o succesiune de pături tari de grezie, de 
nisipuri sarmatice si de strate de argile; adică dintr'o succesiune de pături permiabile şi 
impermiabile, ceea ce reprezintă structura ideală pentru formarea pânzelor acvifere. 
Urmarea e bogăţia de isvoare din cuprinsul podişului. Fundamentul câmpiei e format 
din argile şi iar argile, până la câteva sute de metri adâncime. Grosimea mare a acestor 
strate impermiabile, face ca apele de ploae să nu se poată infiltra —decát pe alocuri, 
unde se întâlnesc modificări locale (nivele de loess sau nisipuri)— rămânând sub formă 
de bălți sau mlaştine la suprafaţă. Pânzele de apă subpământeană lipsind, sau fiind foarte 
sărace, isvoarele sunt rare şi vremelnice. Se explică aşa dar de ce în unele sate, locuitorii 
se alimentează cu apă din iazuri (Ichimeni). 

Şi mai e ceva. Nu numai că isvoarele sunt în genere puţine, cu debit mic şi vremelnic, 
dar de cele mai multe ori, au apele sălcii sau amărui, de nici nu le poţi atinge, datorită 
sărurilor pe care le cuprind argilele de dedesupt, săruri care apar în vremuri de mare 
arşiţă şi uscăciune, până la suprafaţă, sub formă de floricele albe cristalizate, care se 
ntind ca o pecingine printre firele ierbii arse 1). 

b) Şi din punct de vede al reliefului, deosebirea dintre cele două regiuni e clară. 
Podişul Sucevei, care are în preajma Botoşanilor cca. 300—350 m altitudine, se ridică 
treptat spre Vest şi Sud, întrecând 500 de m la marginea Carpaţilor şi în părţile Hârlăului. 
Podişul acesta, format din dealuri mari, semete (593 m. în Dealul Mare dela Tudora), 
despărțite de văii adânci şi priporoase, stă lângă ţinutul jos al Câmpiei Moldave, ca o 
masă mai înaltă lângă una mai scundă. Intr'adevăr, câmpia dela răsărit e o suprafaţă uşor 
ondulată, cu dealuri mărunte, care abia ating 200 m. altitudine şi se întind atât de 
monoton, cu spinările largi la aceaşi înălţime, încât par într'adins netezite. Văile sunt de 
obiceiu largi, imense pentru firicelul neînsemnat de apă care le drenează. Pe lângă varie- 
tatea caleidoscopicá a peisajelor din podişul Sucevei, Câmpia oferă mereu aceleaşi şi 
aceleaşi zări largi, cu aceleaşi dealuri scunde şi monotone, repetate pe zeci de km.2). 


c) Clima adaugă încă un element de deosebire, între aceste 'regiuni. Sus pe podiş 
clima se arată cu o nuanţă mai răcoroasă şi mai umedă decât în câmpie. Temperatura 
medie anuală prezintă o diferenţă de un grad între cele două regiuni (cca. 79,5 pe podiş, 
809,5 — 9 în câmpie) ceea ce se oglindeşte concret, zilnic, prin mult mai mari diferente şi se 
răsfrânge puternic asupra vegetației şi activităţii omeneşti. De asemenea precipitatiunile 
atmosferice sunt mult mai abundente în podişul Sucevei (650—700 mm anual), decât în 
Câmpia Moldovei (cca. 450 mm.); ceea ce iarăşi contribuie intr'o mare măsură la 
deosebirea hotărâtoare dintre aceste regiuni naturale. Aşa de exemplu, ţinutul Sucevei 
păstrează mai tot timpul anului un colorit de un verde proaspăt, în timp ce câmpia e 
bântuită aproape anual de secete, care o îmbracă de prin lulie, într'o haină cafenie de 
ierburi uscate. Recoltele se coc în câmpie cu vro săptămână mai devreme ca pe podiş. 
lată aşa dar elemente concrete, care intră si'n intuiţia ţăranilor localnici, în afară de cele 
pe care ni le desvălue anumite observaţiuni meteorologice. 

d) Urmarea directă a climei, e că apele curgătoare care străbat podişul, sunt mari, 
cu apă abundentă şi curs sprinten (Siretul, Suceava, Suceviţa, Şomuzul ş. a.), pe când 
râurile din câmpie sunt neînsemnat de mărunte, cu un debit atât de redus vara, că ajung 


1) Pentru geologia acestor regiuni se poate consulta: Jon Simionescu : Geologia Moldovei dintre Siret şi Prut. 
(Publ. Fond. Adam. — Acad. Rom. 1903); Victor Tufescu: Observations géologiques sur les collines de Hârlău (Ann, 
sc. de "Univ. lassy, 1937). 

2) Pentru geografia regiunilor acestora, vezi: Vintilă Mihăilescu: Podişul înalt din W. Botoşanilor (Bul. Soc. 
R. Rom. Geogr. 1929); /dem : Depresiunea Botoşani-Hârlău şi zona ei de contact cu podişul înalt din spre Siret (Lucrá- 
rile Univ. Cluj IV 1931); Rick Iul: Cercetări geografice gi antropogeografice în Depresiunea Jijiei (Bul Soc. Rom. Geogr- 
1931 şi 1932); 7. V. Luca: Relieful şi apele jud. Botoşani (in „Botoganii în 1932“); Gh. Nastase: Centum monticuli 
(Lucrările Soc. D. Cantemir I, 1937); şi V. Tufescu: Dealul Mare-Hârlău (Bul, S. R. R. Geogr. 1937). 


470 


ca nişte gárle noroioase pe care le poţi păşi cu uşurinţă şi cu un debit atât de sporit în 
vremea ploilor mocnite de toamnă sau a desghetului primăverii, încât inundă mii de 
hectare (Jijia, Sitna, Miletinul, Bahluiul etc....). Nici în întinderea podişului, debitul râu- 
rilor nu e absolut constant tot timpul anului ; şi Siretul mai iese cateodatá din matcă, dar 
aceste întâmplări sunt destul de rare — apele variază foarte puţin ca nivel — în timp 
ce inundaţiile în Câmpia Moldovei se tin lanţ, fiind ceva cu totul obişnuit. Ele se dato- 
resc în bună parte substratului argilos, impermeabil, care reţine apele de infiltrafie la 
suprafață, transformându-le în mlaştine, după cum se datoresc şi pantelor prea line, prea 
apropiate de orizontală, care reduc scurgerea. 

Aşadar, cursurile capricioase, cu diferenţe enorme de debit între anotimpuri, sunt 
caracteristice râurilor câmpiei, pe când cursurile aproape regulate, cu debitul mult mai 
constant, sunt specifice râurilor podişului. 

Oglinda acestei deosebiri, apare şi 'n alt fapt concret, datorit strădaniei omeneşti, 
care caută să corije cât de cât natura prea sgârcită pe alocuri. In câmpie, râurile mai au 
o caracteristică : poartă în lungul lor şiraguri întregi de iazuri. Debitul râului fiind prea 
mic pentru trebuintele gospodăreşti ale satului (adăpatul vitelor, grádinárie, ş. a.), valea 
e barată de-a curmezişul cu o iezătură care opreşte apele formând un mic lac artificial: 
iazul. Aseste rezervoare de apă, care se întind în lungul râului ca nişte salbe, nu numai 
că intretin oarecare umezeală în preajma lor, contrastánd cu câmpia prăjită de secetă, 
dar reglementează cursurile capricioase ale acestor râuri nărăvaşe. Ei bine, aceste crea- 
tiuni omeneşti — iazurile — lipsesc aproape cu totul în ţinutul Sucevei. Acolo râurile au 
apă îndestulătoare pentru trebuintele omeneşti şi nu se simte nevoe de iazuri. 

e) Chiar solul, — adică pătura subţire de pământ care acopere ca o manta de 
40 — 100 cm, stratele geologice, adică pătura în care-şi înfig rădăcinile cele mai multe 
plante, — se deosebeşte dela o regiune la alta. Podisul e acoperit cu podzol (adică un 
pământ cenuşiu, sărac în materii grase), pe când câmpia e acoperită cu ciornoziom 
(un pământ negru, foarte roditor din cauza materiilor grase — humus ce conţine). 

f) O altă urmare a reliefului, şi climei, şi solului care subliniază şi mai vizibil contras- 
tul dintre cele două regiuni, e învelişul plantelor.Podişul Sucevei e şi astăzi, dar era cu 
mult mai mult în trecut, acoperit cu codri străvechi de fag : vestitii codri ai Cosminului, 
Hertei, Copălăului, Tudorii, etc... Câmpia, e o întinsă stepă. In trecut ca şi astăzi, orizon- 
tul acestei regiuni a rămas lipsit de pădure. Adeseori nicăeri, până *n marginea zării, nu 
se iveşte geana negrie a unui crâng. Odinioară acoperită cu ierburi, — care înverzesc 
repede după topirea zăpezii şi se usucă la dogoarea arsitelor verii, de capătă întreaga 
câmpie un colorit sumbru roşietic-pământiu, — astăzi în bună parte înegrită de arături 
şi vărgată de covorul multicolor a semănăturilor, a rămas însă tot stepă, tot lipsită de 
umbra pădurilor, tot dogorită vara de soare şi spulberată iarna de crivát 3). 

Acesta e contrastul cel mai puternic: într'o parte codru mereu, dincolo, întindere 
goală de stepă, pe care D. Cantemir O numea Pustia Moldovei. Intr'o parte e ţara fagu- 
lui (Bucovina), în cealaltă parte, în câmpie, nu e lemn nici pentru construcţii, nici 
pentru foc, de ard oamenii în vatră tizic (bălegar uscat). 


g) In fine, o ultimă trăsătură adăugată peisajului de către om, vine să întărească 
contrastul dintre cele două regiuni, sunt aşezările omeneşti. Pe podiş satele sunt mari, 
gospodăroase, cu casele resfirate printre grădini pline cu pometuri; curţile cu şuri şi 
coşare, sunt îngrădite cu garduri de nuele sau scânduri etc... In Câmpia Moldovei, satele 
prezintă un alt tipar caracteristic : sunt mai mici, — o adunătură de case strâse grămă- 
gioară — lipsite de grădini, adesea lipsite şi de garduri, cu un aspect mult mai sărăcăcios. 
Cele mai multe sate de pe podiş sunt vechi de sute de ani, pe când majoritatea satelor 
din câmpie au apărut abia în secolul din urmă. 

lată aşadar deosebirile: două regiuni care n'au nimic comun între ele, nici ca 


3) Pentru soluri şi vegetaţie. vezi: G. Murgoci: Zonele naturale de soluri în România (An. Inst. Geol. Rom. VI. 
1911); P. Enculessu : Zonele de vegetaţie lemnoasă din România (Mem, Inst. Geol. Rom. 1924). 


471 


aspecte naturale, nici ca functiuni antropogeografice. Douá regiuni fundamental deose- 
bite, puse una lângă alta. Una, podiş înalt, acoperit cu păduri străvechi, prin care se ifesc 
apele sprintene ale ráurilor gi isvoarelor dese, cu sate mari, gospodároase etc... alta, 
cámpie joasá, cu dealuri márunte, acoperite cu ierburi gi semánáturi, cu párae anemite 


si sate prápádite. 


pS 3h 
SHA N 
ra Gatti 
TS 
HRHD 173 


j 


| 


i 
lan 


it 


E Munţi (peste Goo m. ott.) 
E Podigut Sucevei (cca.hoo m.) 
[C] Câmzia Moldovei (wa. 200 m 


e, Limita Sudvostică a Podis 
Sucevei (Valoa Moldovei) 
scana : 


Fig. 1. — Principalele diviziuni naturale ale Moldovei de Nord: munții, podigul gi câmpia. (1 = limita răsăriteană a 
podzolulul; 2= limita răsăriteană a fagului). 


Aláturarea acestor două ţinuturi naturale, aproape se face pe o singură linie. Caracte- 
rele uneia dispar dintr'odatá şi sunt înlocuite cu ale celeilalte, pe o făşie de teren nu mai lată 
de 3—5 km. O adevárată linie de contraste, de schimbare bruscă în aspectul peisajului, 
în mijloacele de subsistență, în funcțiunile economice şi cele sociale. E ceea ce se numeşte 
în antropogeografie o linie de contact. E o puternică linie de contact, în lungul căreia 
se alungeşte un adevărat şirag de sate. Şiragul acesta se poate urmări încă dela Nord de 
Dorohoi, pe la poalele Coastei Ibánestilor şi se continuă sat lângă sat, prin Váculesti, 
Brăeşti, Cerviceşti, Stânceşti, până mai la Sud de Botoşani (Băiceni, Orăşeni, Cristesti, 
Coşula), legându-se cu un alt şir de sate, care se prelungesc până dincolo de Hârlău şi 
Cotnari (v. fig. 1). Este una dintre cele mai frumoase şi mai dense linii de sate dela noi, 
putându-se compara doar cu cea dela curbura Carpaţilor (spre Câmpia Română) sau cu 
cea de pe valea Culei dela marginea Codrilor Bâcului. Adeseori satele sunt atât de strâns 
legate între ele, încât nu ştii când eşi din unul şi intri în celălalt. 

Se înţelege astfel îngrămădirea atâtor sate pe o singură linie. In antropogeografie, 
astfel de îngrămădiri se explică prin posibilitatea utilizării resurselor din două medii 
diferite, la care se mai adaugă şi alte cauze locale. Ei bine, linia aceasta, care a strâns 
în lungul ei atâta vieajá, atâta furnicar omenesc, din timpuri foarte vechi, a impus nu 


472 


numai o vie circulaţie de bunuri şi oameni în lungul ei, dar a activat şi schimbuf de pro- 
duse dintre cele două regiuni deosebite, creind o circulaţie încrucişată cu cea dintâi, 
scoțând la iveală primele elemente generatoare de vieatá urbană. 

Dar şi circulaţia aceasta nu s'a făcut la întâmplare, ci în bună parte a fost coordo- 
nată de anumite cauze naturale şi strâns legată de aşezarea unor mai vechi centre . 
comerciale sau politice din ţară şi de peste hotare. 


$ 2. — Condițiuni de întreţinere şi circulaţie. Produsele celor două regiuni ve- 
cine, se deosebesc astăzi, dar se deosebiau şi mai mult în vechime. Câmpia, cu întinsele 
ei semănături de astăzi, era înainte vreme mai ales o vastă întindere de păşune. Princi- 
pala bogăţie erau vitele ; regiunea fiind locul de predilecție unde se ridicau renumitii cai 
moldoveneşti, crescuţi sub cerul liber ca în preriile americane şi de boi moldoveneşti, 
puternici şi rezistenți la poveri. Nu numai că în numeroase documente din trecut se po- 
meneşte despre bogăţiile de vite din partea locului, dar unele localităţi din stepă au păs- 
trat până în zilele noastre vechiul renume pentru iarmaroacele lor de vite (Săveni...) 
Braniştele — adică locurile domneşti anume lăsate pentru creşterea animalelor de rasă 
— erau foarte numeroase în Câmpia Moldovei. 

Desigur şi agricultură se făcea în stepă; dar pe o scară cu mult mai redusă decât 
astăzi, dar se făcea. Există numeroase documente care pomenesc despre semănături şi 
tarine acolo, fie cu prilejul unor prădăciuni, fie cu ocazii de hotárnicii. 

La aceste produse — vite şi grâne — se mai adăuga bogăţia peştelui din nume- 
roasele iazuri şi din bălțile Prutului. Unele iazuri mari, cum e cel dela Dracşani (mare de 
peste 300 de ha) şi-au păstrat până astăzi faima. 

Toate aceste bogății : harabale cu grâne, cirezi întregi de boi, herghelii de cai, cară 
cu peşte, poloboace cu vin,... urcau spre Podiş, unde erau de lipsă. 

Acolo pe podiş, altele erau produsele de căpetenie. In rândul întâi sta lemnul : lem- 
nul de foc (dela Copáláu şi Tudora, Corni şi Baisa etc...), cheresteaua de brad adusă din 
părțile Humorului si Ilişeştilor, şindrila, ş. a... Obiceiul vechiu s'a păstrat şi astăzi ca în 
vremea descălecării oraşului : dinspre munte coboară căruțele bucovinenilor, cu un singur 
cal înhămat stingher la o parte a oiştei, căruţe încărcate cu grinzi şi scânduri sau cu 
şindrilă. Dinspre câmpie le vezi întorcându-se peste o zi-două, încărcate cu saci de 
porumb şi grâu. Această pendulatie între două regiuni cu produse diferite, se păstrează 
desigur din vremuri străvechi, ca o mărturie a schimbului de odinioară care a scos la 
iveală trebuinta unui târg între cele două ţinuturi. 

Mai coborau de pe podiş cară cu piatră de construcție. Preţuită era cea dela Bur- 
dujeni, vânătă la culoare şi tare. Mai coborau şi turmele de oi la iernat în câmpie. Un 
adevărat dute-vino între Podiş şi Câmpie. Necesitatea de schimb evidentă, era simțită desi- 
gur în tot lungul liniei de contact, dintre cele două ţinuturi — de aci însemnătatea centurii 
neîntreruptă de sate — dar ea se cerea canalizată, strânsă grămadă de pe o rază mai 
mare într'un singur punct; un punct în care să se inálneascá produsele din cele două tinu- 
turi şi unde să se facă schimbul, scurtându-se drumul şi truda. Un punct, unde întâlnindu-se 
cât mai mulţi, schimbul să se poată face mai potrivit nevoilor fiecăruia. Punctul acesta 
n'a fost ales de om, ci impus de o serie de cauze. Punctul acesta a apărut întâiu el, cu 
importanţa lui evidentă şi omul a trebuit numai să se supue şi să-l] accepte. O răscruce 
de drumuri, — ale acelor drumuri mari sau şleahuri, care nici ele nu erau mai dinainte 
trasate după vr'un plan preconceput, ci erau acele dintre drumurile de ţară care se dove- 
deau mai de trebuintá şi care se arătau a fi umblate mai mult — o răscruce mai însemnată, 
unde la început să făcea popas de odihnă şi adăpatoare, după o bună bucată de cale 
parcursă între centrele comerciale mai însemnate de pe atunci. 

Surprind bunăoară distanţele sensibil egale dintre Botoşani şi centrele mai de 
seamă din vechime: Baia, Suceava, Siret, Dorohoi, Ştefăneşti, Hârlău..., cam toate la o 
depărtare de 40—50 de km de Botoşani. Adică la depărtare de jumătate de zi, cale după 
care era necesar un popas. Ori de unde-ai fi venit, trecând spre unul din aceste centre, 


473 


punctul acesta de răscruce era cam la jumătate de cale şi mai era şi la marginea a două 
regiuni deosebite. Acesta e locul viitoarei vetre a oraşului. 

Dar mai sunt şi alte cauze pentru care anume acest punct sa impus şi nu altul, 
pentru aşezarea orăşenească care trebuia să răsară undeva în lungul liniei de contact. 

Podişul Sucevei e străbătut în lung de larga vale a Siretului. Intre ea şi Câmpia 
Moldovei se întinde prelungă Cu/mea Siretului; o şiră formată din dealuri inegal de 
înalte. In dreptul Botoşanilor culmea aceasta e foarte îngustă şi dealurile abia ating 329 m 
în dealul Crivăţ, în timp ce mai la Nord, această culme e din ce în ce mai înaltă, depăşind 
chiar 400 m (Hapăi, 477 m la Dersaca), iar mai la Sud se ridică şi mai mult, atingând 
593 m la Tudora. In felul acesta, porţiunea din dreptul Botoşanilor din culmea Siretului, 
prezintă o coboríre, o adevărată sea, care a înlesnit circulaţia de-a curmezişul ei, 
fortánd-o oarecum, impunând gruparea mai multor drumuri principale pe acolo. Toate 
drumurile, care dinspre câmpie se îndreaptă spre Apus, urcând la oraşele de pe podiş (spre 
Fălticenii de astăzi sau Baia de odinioară, spre Suceava, Rădăuţi sau Siret), pe acolo 
trec, folosind această Şea naturală, ca o ştirbitură în culmea înaltă a dealurilor Siretului. 
Până şi calea ferată, — construită în ultimele decenii, — utilizează aceeaşi înşeurare. 

Adică, vrând-nevrând, drumurile acestea se îndreptau şi treceau încrucişându-se 
întrun punct dela piciorul înşeuării. Punctul acela nu e decât locul de astăzi al oraşului 
Botoşani. i 

Şi mai e ceva. Linia de contact, prezintă la Sud de oraş o arcuire în formă de 
semicerc. Dealurile înalte dela Vest se încovoaie, prelungindu-se puţin spre Răsărit. 
Această curbură e formată din două rânduri de dealuri : o treaptă mai joasă (230—250 m) 
trece prin dealul Raiului şi Zăiceşti, o a doua mai înaltă, ceva mai departe, trece pe la 
Sud de Costeşti — Copălău. 

Oraşul Botoşani stă în concavitatea acestei sprincene de dealuri mai înalte, ca un 
focar în care se intersectează şease vechi drumuri mari. Această încovoiere a liniei de 
contact, a făcut ca încrucişarea drumurilor să nu se ivească chiar pe linia de contact, ci 
cu i A kilometri spre interiorul câmpiei. De aceea şi oraşul e deplasat de pe această 
linie 4). 

In fine, o ultimă cauză care a hotărit apariţia unei aşezări urbane în locul pe care-l 
ocupă astăzi Botoşanii, e şi următoarea. Câmpia dela Răsărit e o stepă ierboasă, cu zări 
larg deschise, deci expusă la năvăliri şi prădăciuni, în vremurile tulburi ale trecutului. 
Un vechiu drum de acolo, poartă şi astăzi numele de „drumul furilor“ adică al hoţilor. 
Excepţie făcea o făşie de pământ aşezată de-a curmezişul Câmpiei, cu direcţia V-E, făşie 
umbrită de păduri, pe unde circulaţia era mai ferită. E ţinutul Cozancea-Guranda ; 
regiune de intensă circulaţie în trecut, plină cu sate vechi, pătrunsă ca un cui în mijlocul 
stepei lipsite de aşezări omeneşti şi de izvoare cu apă bună de băut. Până la un punct, 
ea a jucat acelaşi rol pentru circulaţie, pe care l’a avut ținutul páduros al Vlăsiei, intrat 
adânc în Câmpia Română, fiind adică o regiune de vie circulație. Ei bine, această limbă 
de pădure, care-a înlesnit circulaţia în curmezişul Câmpiei Moldovei, spre vadul dela 
on si de acolo spre Orhei si tinuturile transnistriene, limba aceasta numitá 

ozancea-Guranda, se află în prelungirea unei linii ce ar trece prin Seaua culmei Siretului 
şi prin Botoşani. Circulaţia de-a curmezişul celor două regiuni (Podiş — Câmpie), îşi 
găsea astfel indicată de către natură, calea prin acest loc. 

Apariţia Botoşanilor acolo unde se află, îşi găseşte astfel explicaţia. Punctul acela 
beneficiază de linia de contact dintre două regiuni deosebite, beneficiază de o adevá- 
rata trecătoare, care e Seaua din culmea Siretului, beneficiază de intersectarea dru- 
murilor impusă de încovoiarea coastei dealurilor înalte dela S. şi V., care l'a impus ca 
pe un focar de circulaţie şi, mai beneficiază de calea indicată de natură pentru circulaţie 
V-E, prin ţinutul păduros Cozancea-Guranda, pătruns adânc în interiorul stepei uscate, 
fără isvoare bune şi aproape lipsite de sate şi de siguranţă. 


1) Pentru acest fenomen, vezi V. Tufescu : Iașii şi oraşele din N. Moldovei (Arh. Bas. IV, 3). 


474 


In lumina acestor constatări, afirmaţia unor autori că oraşul Botoşani ar avea o 
aşezare neprielnică, e lipsită de temeiu. „Aşezat într'un loc oarecare departe şi de apa cea 
mare a Prutului, într'un ţinut care n'avea altă bogăţie decât a vitelor, ce găseau păşune 
înaltă şi grasă pe povârnişurile dealurilor de lut ce se introlocă aici, — satul Botáganilor 
nu făcea să se prevadă prin nimic un viitor mare“ (N. lorca, p. 1685). Părerea că un 
oraş nu-şi poate trage vlaga decât din aşezarea în valea unui important râu şi că pros- 
peritatea lui ar sta în strânsă legătură cu această aşezare, nu se verifică pentru destul 
de numeroase mari centre urbane europene. lar întru cât priveşte situaţia geografică 
locală, Prutul nu e o apă care să prilejuiască apariţia de oraşe sau desvoltarea lor. Prutul 
este o apă sălbatică, cu regim continental — adică cu creşteri uriaşe şi revărsări păgubi- 
toare în anumite timpuri ale anului şi cu scăderi enorme ale apelor în altele; — de apa 
Prutului se feresc aşezările omeneşti. Afară de Cernăuţi, — aşezat în cursul superior al 
râului, unde acesta încă primeşte afluenţi ce-şi trag isvoarele din munţi, având deci un 
regim al apelor mai regulat — chiar târgurile mărunte câte sunt — şi tocmai pentru că 
sunt mărunte n'ar ilustra decât teza contrară aceleia a autorului citat — stau retrase pe 
terasele văii şi nu în albie, nefolosind deci cursul propriu zis al râului. 

Aşezarea Botoşanilor, pe locul unde se află, era foarte prielnică, punându-i la dis- 
poziţie destule resurse de vieafá, care au şi stat la baza desvoltării lui rapide, până intr'un 
anume moment şi tocmai nesocotirea acestei aşezări de către întocmirile omeneşti recente, 
a dus la decăderea de astăzi a oraşului, 


Dacă punem destul de mult temeiu pe faptul că însăşi natura a indicat locul unde 
trebuia să se desvolte centrul urban al Botoşanilor, adică pe puterea determinantă a me- 
diului geografic, nu mai puţin însemnat rol au jucat pentru desvoltarea lui, forţele econo- 
mice de circulaţie şi schimb, în raport cu marile târguri ale vremii. 

In afară de măruntul comerţ local, impus de necesitatea schimbului dintre cele două 
regiuni deosebit înzestrate, care stau una lângă alta — podiş şi câmpie — adevăratul 
impuls iniţial pentru ivirea oraşului, Pa adus strămutarea axei de circulaţie cu orientul, 
de pe plaiurile tătărăşti ale Ucrainei, pe cele moldoveneşti. 


Unul din principalele drumuri ale Orientului — ale Levantului cum se spunea — 
lega ţinuturile Poloniei şi Galiției, cu Caffa, trecând pe la răsărit de Nistru. Acesta era 
marele şleah tătărăsc, care se prelungea mai încolo pe mare şi prin Asia mică, 
până spre Indii. Nu se descoperise drumul pe la sudul Africei, iar Suezul şi Marea Roşie, 
erau oarecum blocate, aflându-se în mâinile Arabilor. O bună parte a bogățiilor Orientu- 
lui, pe această cale se strecurau spre Europa centrală şi chiar apuseană. Se înţelege 
astfel, cât de însemnat era acel drum. Două mari centre comerciale s'au desvoltat dato- 
rită lui. Caffa activată de genovezi, dar plină şi de alte seminţii: armeni, saracini, 
greci,... şi Lembergul (Lwow-ul sau Liowul), apărut după marea năvălire a tătarilor, 
când noua aşezare a acestora se înjghebase, intrând oarecum pe un fágas de linişte şi 
oarecare siguranţă. Oraşul acesta, atrase şi el, datorită activităţii mari de acolo, nu 
numai italieni şi mulţi armeni, dar şi un mare număr de colonişti germani. Centrul acela 
avea să influenţeze profund vieaţa economică a Moldovei; mai mult încă, avea să 
pricinuiască importante migrafiuni de populaţie alogenă (armeni, nemti,...) spre Mol- 
dova. De un „drum al Moldovei“ însă, nu se pomeneşte nimic până prin preajma lui 
1400; tot comerţul se făcea pe drumul tátárásc. - 

Câteva decenii însă, după ce Moldova îşi capătă o organizaţie politică de sine stă- 
tătoare, cu anumite aşezăminte care-au introdus siguranţa şi inlesnirea circulaţiei, dru- 
mul moldovenesc se face din ce în ce mai cunoscut şi-l substitue pe încetul complet, pe 
cel tătărăsc, Se trecea Nistrul prin vadul Hotinului, Prutul prin vadul Tefinei, — unde 


5) N. Iorga: Ist. rom. în chip şi icoane (cap.: Un oraş românesc: Botoşanii, p. 168). Aceeaşi părere e Impár- 
tágitá şi de d, A. Gorovei (Monografia oraşului Botoşani, p. 4) — când vorbeşte despre aşezarea ,Botoganilor într'un 
loc aga de puţin prielnic pentru un oraş şi chiar pentru un sat“, 


475 


nu întârzie sá se iveascá Târgul Cernăuţi — pentru a continua drumul pe la Siret şi Su- 
ceava, apoi prin trecătoarea dintre dealurile Siretului, prin locul viitorului Botoşani 
y apoi, despártindu-se în două, — o parte prin vadul Prutului dela Ştefăneşti, altul 
prin vadul dela Tufora (la Sud de laşi) — drumul străbătea Basarabia dea curmezişul, 
până la Moncastro sau Cetatea Albă. Cafía începea să decadă, deşi mai păstra legătura 
cu drumul moldovenesc prin vadul dela Tighinea (Teghin)5). 

Pe acest drum, circulau în sus şi'n jos, mărfuri scumpe. Dinspre mare, se transporta 
spre Liov: mătase, piper, camha, tămâe („temian“), vinul grecesc dulce, porfiră orientală, 
s. a.... Dela Dunăre se mai adăuga morunul, iar din câmpiile noastre: vite, cai moldove- 
neşti, ş. a. Toate luau drumul Liovului, iar de acolo prin Cracovia erau răspândite de 
către companiile Hansei. 

Dinspre Liow, cu alte mărfuri veneau încărcate carele: postavuri, pălării, nădragi, 
coarde de arc, săbii, puşti (baliste), căciuli roşii de Scorlatto, etc...7) 

„Drumul Moldovenesc odată bine asigurat, înlocui repede, aproape cu totul, în 
folosul aproape exclusiv al Liovenilor, care isbutiră iute să înlăture pe rivalii din Cra- 
covia, vechiul drum tătărăsc, între altele pentrucă nu mai era de nevoie acum riscul 
trecerii pe la Tátari, ori cheltuiala suplimentară a Caffei, căci tot ce era cerut se găsea 
în depozit la Cetatea-Albă“8). 

Nu întârzie mult — doar vreo trei decenii — după înfiriparea acestui mare drum 
moldovenesc, şi Târgul Botoşanilor îşi face apariţia în istorie, fiind pentru prima dată 
pomenit în anul 1439. 


$ 3.— Intemeerea şi primele pâlpâiri de vieatá. Cea dintâi pomenire despre Boto- 
şani se datoreşte cronicarului Gr. UnecuE; ba încă şi el o reproduce după vechiul leto- 
piset moldovenesc, care cuprindea vieata şi faptele domnilor Moldovei dela Dragoş până 
la Petru Şchiopul. lată fragmentul: „scrie letopisetul nostru, că în anul 6947 (1439) Noem- 
brie 28, intrat'a în ţară oastea tătărască, de-a prădat şi ars până la Botoşeni şi a ars şi 
târgul Botoşani“ °). 

Este de mare însemnătate pomenirea aceasta, nu numai pentru vechimea ei, ci şi 
pentru că vorbeşte despre târgul şi nu satul Botoşani. Aşa dar, dintru început, docu- 
mentele arată că Botoşaniul ar fi fost târg. De aceea, greşit s'a emis părerea că oraşul 
ar fi evoluat dintru'un vechi sat 10) chiar admițând că Unecne scria cu două secole 
mai târziu, însă nu există nicio însemnare, niciun act, care să vorbească despre 
satul Botoşani. Chiar atunci când nu i se adaugă titulatura de târg, nu reesă prin 
nimic că ar fi fost vreodată sat. Şi lucrul acesta nu e lipsit de importanţă, pen- 
tru problema naşterii oraşelor noastre, căci el răstoarnă — ca şi mai toate cazurile 
oraşelor moldovene de altfel — părerea preconcepută şi atât de greşită, că majoritatea 
oraşelor noastre s'ar fi desvoltat din vechi sate privilegiate cumva de natură sau de împre- 
jurările politice, crescând mai repede. Ca şi Iaşul, ca şi Romanul, Suceava sau Baia, ca 
şi foarte multe dintre oraşele Moldovei, Botoşaniul a apărut dintr'odată cu alt aspect, cu 
alte funcțiuni, cu altfel de populaţie, decât o aşezare rurală; a apărut dintru început ca 
târg. Aşa dar, niciun biet sat care prin nimic nu făceau să i se prevadă un viitor mare 
şi care s'a prefăcut mai târziu, destul de târziu, într'un târg, — cum spune d. N. loRGA — 
şi niciun sat care ,multámitá importanţei ce o dobándea mereu, din faptul că prin el 
trecea drumul pe care se făcea schimbul de mărfuri dintre Polonia şi Turcia, se 
desvoltă repede şi ajunge în rândul oraşelor Moldovei“, cum spune d. A. Gorovei. Boto- 
şanii au fost dintru început o aşezare de târg, ieşit din îmbinarea unor factori naturali 
prielnici, cu anume împrejurări istorice şi mai ales cu anume axe economice. 


8) N. Iorga : Istoria comerțului românesc, I, 75 şi urm. 

7) N. Iorga: Op. cit. 84—85. 8) N. Iorga: — Op. cit. 87. 

9) Letopis. Mold. Tom. |, p. 110, laşi 1852, Cf. Papadopol-Calimach : Notiţă istorică despre oraşul Botoşani, p.3 
şi Nădejde € Ţiţu: Dict, geogr, al jud. Botoşani p. 51. 

10) N, Iorga : Ist. Rom. în chipuri şi icoane, p. 168; Gorovei, op. cit. p. 7. 


476 


SOCIOLOGIE ROMÂNNASCĂ, III, 10—12. 
Tufescu: Un oraş în declin: Botoşanii 


Clişeu: V. Tufescu Clişeu: V. Tufescu 


La 


Clişeu : Fotofilm, Cluj e 


TRATO A A 


a 


Fig. 2. — Ctitorii oraşului: Petru Rareş Fig. 3. — Biserica Sf. Gheorghe, ridicată de Fig. 4. — Ctitorii oraşului: Elena Despot 
(după o pictură din Biserica Uspenia, Elena Despot Doamna, stăpâna Botoşanilor, Doamna (după o pictură din Biserica Us- 
zidită de Elena Despot Doamna). în 1541. penia, zidită de Elena Despot Doamna). 


La origina acestei aşezări nu stă aşa dar satul ci iarmarocul, târgul. Şi chezás este 
nu numai faptul că nicăeri în documente, însemnări de călătorie sau inscripţii nu se 
pomeneşte de vr'un sat Botoşani — pe locul viitorului târg — dar şi anume vechi 
însemnări care O spun lămurit. 

lată spre pildă un fragment dintr'un uric a lui Petru Șchiopul, din 1579, adresat 
neguţătorilor mari şi mici din Liow şi din celelalte părţi ale Crăiei Leşeşti, în privinţa 
iarmaroacelor şi vámilor din Moldova: «Domnia mea a convocat pe toţi negufitorii noştri 
moldoveneşti şi pe boerii de ţară, întrebându-i despre starea cea dintru început a 
comerțului nostru internaţional şi ne-au răspuns, cum că cel mai vechiu iarmaroc în 
Moldova a fost acel care se fine în Botosaniy !!). 

Nu dintr'o liniştită aşezare sătească, cu populaţie agricolă au ieşit Botoşanii, ci 
dintr'o sbuciumatá şi sgomotoasă — deşi la început poate vremelnică — aşezare de 
iarmaroc, trebue să fi ieşit târgul Botoşanilor. Poate un simplu popas de cară la început, cu 
oarecare schimb de produse, devine pe încetul loc de întâlnire la anumite date fixe, 
ştiute de negutátori până la mari depărtări, până unde-i ajungea faima. Aşa s'au ivit cele 
dintâi báráci de lemn, cele dintâi hanuri, lângă care unii dintre venetici s'au simţit ispitiţi 
a-şi dura locuinţe permanente. Acesta trebue să fi fost nucleul viitorului târg: răscrucea, 
hanul şi locul de bâlci. Se aflá „acolo la Botoşani un loc slobod, carele dintru început a 
fost menit pentru adunarea oamenilor ce se strângeau la zi de târg, ţiindu-şi vitele ce 
aveau de vânzare pe acel loc....“, se spune într'un hrisov dela 177612). lată elementele 
datorită cărora putem întrezări începuturile oraşului nostru. 


Că era un oraş mai mic decât Hârlăul, din ţinutul căruia făcea parte şi că aşa s'ar 
fi menţinut până prin sec. XVII—XVIII, e fără îndoială. Dar tocmai prin aceasta se 
întăreşte bănuiala că Hârlăul era deja o aşezare orăşănească bine întemeiată, cu o vieaţă de 
mult statornicită şi chiar strâns legată de treburile politice ale ţării (reşedinţă dom- 
nească), în timp ce, Botoşaniul era o aşezare care-şi căpătă vieaţă numai datorită iarma- 
rocului şi nu-şi capătă temeiu de veritabilă aşezare orăşenească — cu aceeaşi importanţă 
politică şi vieaţă permanentă, cu toate fluctuațiile ei economice şi sociale — decât pe 
încetul. 


Infiripatá în preajma unui atât de renumit iarmaroc, pe un drum atât de circulat 
aşezarea aceasta atrăgea desigur nu numai negutátori şi mărfuri, ci şi urgia năvălirilor 
oştilor străine, care adesea aduceau prădăciuni şi jaf. Chiar cea dintâi ştire despre 
Botoşani, e legată de năvălirea Tătarilor, care-au ars târgul acela începător. Prădăciunile 
şi incendiile se ţinură lanţ: la 1505, 1509, 1529, 1538 prădară polonii, la 1650 Tătarii şi 
Cazacii etc... A mai ars târgul câteodată şi singur, datorită neglijenţei vreunui târgoveţ; 
cásufele de lemn !3), acoperite cu stuh sau şindrilă, se prefáceau lesne în cenuşă. 


Cum de nu s'a nimicit târgul în urma atâtor incendii şi prădăciuni, să rămâe în 
locul său doar vatra unei vechi silişti, a cărei amintire sá mai dăinuiască metamorfozată 
în lumea legendei? De unde îndărătnicia că numai şi numai pe acest punct să se 
zidească, — peste cenuşa incendiilor nimicitoare — şi să nu se tragă aiurea într'un loc 
mai ferit, unde să se ridice aşezare nouă ? Aşa doar se petrecea cu multe sate. Răspunsul 
vine dela însemnătatea locului acestuia, dela puterea lui generatoare de vieaţă orăşă- 
nească, care l'a predestinat să perziste şi să se desvolte ca târg. 

Prin această prismă privite lucrurile, chestiunea îundării acestei aşezări omeneşti de 
către un oarecare Botăş, îşi pierde cu totul importanţa exagerată carei s'a atribuit. Un pro- 
prietar, oricât ar fi el de bogat sau puternic — dacă va fi existat un Botăş, — nu poate 
dicta peste secole şi peste vitregiile vremei, soarta unei aşezări omeneşti. Greutatea cade 


1) Publicat de Haşdeu în Arh. Ist. Tom. 1, partea I, p. 172—74; Cf. Dicţ. geogr. jud. Bt. p, 53. 

1) Gorovei, op. cit. p. 292, 

13) Până târziu se pomeneşte despre cásufele de lemn ale Botoşaniului. Astfel Max Thielen, în cartea sa din 
1828, scrie într'un loc, că oraşul „Are cam 1,000 de case numai de lemn"... 


477 


aproape exclusiv pe imprejurárile istorice gi pe privilegiile acordate de cátre mediul 
geografic. 

De aceea nici numele nu interesează prea mult. Unii au emis părerea —- destul de 
comică — prin care porecla oraşulul s'ar trage dela Batus-chan, care a venit în fruntea 
hoardelor tătăreşti şi a cucerit jumătate de Europă, în 1240 şi care şi-ar fi avut reşedinţa 
la Botoşani (1)14). Alţii au emis altă părere: că numele oraşului s'ar datori unui oarecare 
Botăş sau Botăşan care-ar fi întemeiat satul devenit mai apoi, târgul Botoşani. Deşi cea 
de a doua părere şi-a câştigat mulţi adepţi, mai ales printre cei ce cred în teoria că 
oraşele s'au desvoltat dintre satele prospere — există de astfel şi o veche pecete muni- 
cipalá, pe care spune «Târgul Botás» — şi deşi nu o respingem, nu trebue să uităm totuşi, 
că şi una şi alta sunt numai ipoteze, nedovedite prin nimic până în prezent. 


Nu departe de oraş, spre nord, pe un platou neted, cu marginele prăpăstioase atât 

spre E. cât şi spre W., exista un sat cu nume românesc, însă cărtia terminaţiunea în 

ăuți — altfel ades întâlnită pe vremuri la satele din Nordul Moldovei — îi dădea o 

formă slavă; era satul Popăuţi. — Din timpuri vechi sat domnesc, a stat până târziu în 

strânse legături cu Botoşaniul; raporturi bune câteodată, raporturi de vrajbă alteori; după 

împrejurări. Până'n cele din urmă, către finele secolului al XIX-lea, evoluţia se termină 
prin aceea că satul e înghiţit de târgul care se'ntinsese până la el. 

În Popáuti, ridică Stefan cel Mare în 1496, o mare biserică de piatră, în acel stil 
caracteristic epocei, având şi ziduri de apărare prinprejur. Răscrucea de drumuri fiind 
importantă şi popasul între capitala Suceava şi importantul centru de pe vremuri al Hâr- 
lăului, fiind absolut necesar, se pare că tot pe atunci s'a clădit şi o curte domnească 
între zidurile care împrejmuiau biserica. Despre acea curte domnească ne vorbesc mai 
multe documente 15), iar urmele temeliilor ei mi se pare că au fost găsite nu de mult. 

Faptul de a nu se fi zidit curtea domnească la Botoşani, ci în satul Popăuţi de 
alături, a făcut pe unii istorici să creadă că Botoşanii trebue să fi fost pe atunci un simplu 
sat şi încă mult mai neînsemnat decât Popáutii, devremece n'a fost luat în seamă la ale- 
gerea locului de zidire, preferándu-se Popăuţii. Cred însă că faptul acesta confirmă 
tocmai părerea inversă. Botoşanii, trebue să fi fost încă pe vremea aceea târg. Desigur, 
nu un târg evoluat ca Baia, sau Suceava, cu case frumoase şi negustorime bogată, ci un 
târg vestit pentru iarmarocul său; dar care tocmai datorită acelei funcțiuni economice, 
nu va fi avut dela început un aspect prea estetic şi nici un aer prea bun, printre cirezile 
de vite, carele cu cereale sau peştele adus acolo de vânzare şi printre norodul de toată 
mâna venit de departe. Toate acestea nu-l făceau proprice pentru aşezarea unei curţi 
domneşti, care avea nevoie de liniştea necesară popasurilor. Totuşi, acea curte a fost 
zidită destul de aproape de târg (2—8 km) pentru a se putea priveghea de acolo negus- 
toriile acele producătoare de câştig domniei. 


Cu cât iarmarocul dela Botoşani creştea în vaza negutátárilor şi ştirea despre 
importanţa lui se lăţea până departe dincolo de hotare, începură a se aşeza statornic, pe 
lângă oamenii noştri de ţară şi seminţii străine, cum erau Armenii coboriţi dela Siret şi 
Nemţii dela Lemberg, activând comerţul tot timpul anului, permanentizând oarecum miş- 
carea economică şi în vremurile de linişte, de eclipsă comercială adică, dintre două 
epoci de bálci. 

Aşa s'a făcut că târgul acesta, în care banul circula atât de activ, târgul acesta 
aducător de mari venituri, să fie dăruit de către domnie soţiei lui Petru Rareş, Elena 
Despot Doamna. Dela acea dată, începe o eră nouă, o eră de adevărată prosperitate 
pentru Botoşani, căci acea doamnă de sânge regesc, înzestrată cu o remarcabilă cultură 
(scria cu mâna ei frumoase scrisori în limba diplomatică a vremei — slavonă — către 
marele Sultan Suleiman), se ocupă îndeaproape de târgul ei, aducându-i o grabnică 


14) Papadopol-Calimachl :_op. cit. 34. 15) La 1639, 1661, 1678, 1733, 1751, etc... vezi Gorovei, op. cit, p. 6—7. 


478 


inflorire. A zidit biserici mari de piatrá chiar ín cuprinsul lui (Sf. Gheorghe 1541, Uspenia 
1552), a introdus la Botoşani o organizaţie orăşenească, similară celei din toate târgurile 
Moldovei — în fruntefcu un şoltuz şi doisprezece pârgari — şi desigur tot ea a dat directive 
pentru înfrumusețarea lui. Un târg în care locuia Doamna ţării, trebuia desigur să capete 
un aspect mai îngrijit. De aceia, pe drept cuvânt, Botoşaniul şi-a căpătat denumirea de 
„Târgul Doamnei“, denumire care se găseşte chiar în unele documente oficiale. 

Alături de Elena Despot Doamna, însăşi Petru Rareş a ajutat mult la prosperarea 
oraşului. Îi plăcea chiar să locuiască adesea la Botoşani. Există foarte multe scrisori şi 
hrisoave date de Petru Rareş din Târgul Botoşani, „ca dintr'o adevărată reşedinţă dom- 
neascá 16). lată de ce, socotim pe Elena Despot Doamna si pe Petru Rareş, ca pe nişte 
adevăraţi ctitori ai oraşului, meritând desigur mult mai multă atenţie în această privinţă, 
decât ipoteticul Botás, care e posibil nici sá nu fi existat. 


II. PopuLATIA ORASULUI. 8. 1. Evoluţia numerică a populației. După ultimul recen- 
sământ al populaţiei, efectuat în 1930, oraşul Botoşani avea 32.107 locuitori. Intre cele 
vreo71 de oraşe capitale de judeţ ale ţării, Botoşaniul ocupă locul al douzeci şi unulea 17). 
Cu alte cuvinte, Botoşaniul se numără între oraşele mijlocii ale ţării. 

In trecut, cu totul alta era situaţia. Boto- 
şaniul a fost multă vreme unul dintre cele mai +s 
de seamă oraşe ale ţării. Recensăminte însă, 
nu avem decât pentru ultima sută şi ceva de 
ani; în trecutul mai depărtat, putându-ne doar 
servi de însemnările unor călători care au 
vizitat Botoşaniul. 30 

In acele însemnări însă, nu găsim decât 
evaluări cu totulaproximative, luate după spusa *” 
locuitorilor sau pur gi simplu „din ochi“. Totuşi 
nici aceste date, cu toată valoarea lor relativă, 


f E 
nu sunt mai vechi de mijlocul sec. XVIII. Tre- ¡MA 4 
Sudul Ia) anceDectai rămâne în această privinţă ¡My de 
Cea dintái hnsenmare despre numárul lo- AEC 


cuitorilor din Botoşani o avem dela Abatele 
Boscowicz, care trecu prin Botoşani în anul ¿3 
1762. El ne spune că acest oraş avea atunci ~“ 


2 2 

e o E] 
2 g ES S 
2 e 2 = 


4889 
1300 
920 


400 de case!5). Inmulţind numărul caselor cu 
coeficientul de 1.5 care e de obicei raportul 
dintre numărul menajelor şi al clădirilor în ora- 


Fig. 5. — Creşterea şi descreşterea populației 
oraşului Botogani. (Pe verticală, populația In mii 
de locuitori. Pe orizontală, anii. Punctele arată 


datele de când ne-au rămas însemnări asupra 


sele cu caracter rural şi multiplicánd rezultatul numărului locuitorilor). 
cu coeficientul 5, cât e media membrilor într'o 


familie, găsim cifra de aproximativ 3.000 de suflete. 


Trebue însă să fi fost mai mulţi locuitorii târgului pe atunci, căci alt călător care 
trece prin Botoşani numai peste şease ani (1768), şi anume Baronul pe Torr, scrie 
lămurit că Botoşaniul e unul dintre cele mai mari oraşe ale Moldovei şi numără 7—8.000 
locuitori !9). Câţiva ani mai târziu geologul Hacquer, trecând prin Botoşani (1789), 


16) Gorovei: — op. cit., p. 7-8. 

1) După el urmează alte 50 de capitale de judeţ având intre 5.014 (Miercurea Ciucului) şi 31.698 (Tighina) 
precum şi alte 73 de oraşe necapitale, mai mari de 5.000 locuitori. 

5) N, Iorga: — Un oraş românesc: Botoşanii, (in vol,: „Istoria Românilor în chipuri şi icoane. Craiova 1929, 
pg. 176; Gorovei: — Op. cit., p. 50, 70, 

19) De Tott: — Mémoires sur les Turcs et les Tartares (ed. Maestricht, 11, p. 134 şi urm.); cf. Iorga: — Op 
cit, p. 176; S. Labin: — Pagini străvechi (în „Revista Moidovei“ I, Nr. 2, p. 13-19); cf. Gorovei: — Op, cit., p. 48. 


479 


a găsit o mie de case neprádate?). Aceasta înseamnă că trebue sá fi existat mai mult 
de o mie,ceea ce înseamnă mai mult de 1.500 de familii şi mai mult de 7.500 de suflete. 

In 1805 alţi doi călători care vizitează oraşul, — şi anume Karaczáy şi VINCENZ 
RATTHYANI2!), evaluează amândoi populaţia Botoşaniului la vreo 10.000 de locuitori. 

La 1828 călătorul Max. FriD. TuigeN spune că oraşul are 1.000 de case de lemn 
şi vreo 4.000 de locuitori. Aprecierea lui însă e lipsită de temei, întrucât numai peste 
patru ani (1832), un recensământ executat în condițiuni ştiinţifice, cum e „Catagrafia 
a toată suflarea aflătoare în târgul Botoşanilor din ţinutul Botoşănilor, în anul 1832* 
dă un total de 13.796 de locuitori în acest târg. 


124mă 


LU] Lo 1859 


too 
La 1672 La 1892 La 1932 9 
Bo 80 
7 5 % 
60 60 
So So 
ko E = do 
Jo pa x F ; do 
20 20 
În 
E 


Fig. 6. — Locul Botoganiului în rândul oraşelor mari ale României vecni. 


BUZAU 


Pe vremea aceia Botoşaniul era al doilea oras al Moldovei după laşi, care număra 
48.350 de suflete. Alte oraşe mai importante în Moldova erau Galafii, cu 8.606, Bárla- 
dul cu 6.973 locuitori şi Romanul cu 6.320 locuitori. Bacăul n'avea decât 2.881 locui- 
tori, fiind întrecut de Tg.-Ocna cu 4.935 locuitori. De asemenea Piatra Neamt, 
avea abia 2.907 locuitori, fiind aproape egalat de către Tg.-Neamf, cu 2.607 locuitori. 
Alte capitale de judeţ aveau şi mai puţin: Dorohoiul 1.703 locuitori, Tecuci 1.513 locui- 
tori, Vasluiul 1.459 locuitori, etc... 

Catagrafia din 1832 arată că numărul familiilor în Botoşani era de 2.853, iar nu- 
mărul caselor 2.934. Arată de asemeni că în 1831 au murit de holeră 710 persoane în 
Botoşani (cu alte cuvinte, populaţia oraşului ar fi depăşit 14.000 de suflete). Toată nu- 
mărătoarea e făcută — cum dicta mentalitatea depe atunci, — după clase sociale, enume- 
rându-se mai întâi „clasul boerilor“, „tagma bisericească“ şi mai pe urmă „clasul mai 
de gios“, care cuprindea pe meşteşugari, lucrători şi slujitori. Se înşiră supuşii streini 
Jidovii, Armenii, Tiganii etc. 

n 1854, F. NeioeBAuR 22) dă câteva interesante informatiuni despre Botoşani, despre 
care zice că e al treilea oras al principatului, având peste 20.000 locuitori, locuind în - 
3.847 case, aşezate pe nişte străzi foarte neregulate şi murdare, stare pe care nu şi-o 
poate explica, la un oraş care face un aşa de întins comerţ şi are un venit anual atât de 


20) Hacquet : „Neuste physikalisch-politische Reisen in den Jahren 1788 und 1789, durch die Daceschen und Sar- 
matischen Karpaten Ii Niirenberg 1790; cf. Jorga. Trecut Botoşănean „Rev. Moldovei“ 1, Nr. 9. 

21) V. Gorovei: Op. cit. pag. 76 şi 51. 

2) F. Neigebaur : „Beschreibung der Moldau und Walachei“, Breslau 1854, p. 16; cf. Gorovei: op. clt, p. 54, 


480 


mare. Si Cezar Borac scrie la fel in 1856, arătând că Botoşanul e un oras foarte 
important. care trece de 20.000 locuitori. 

Statistica oficială din 186023), arată că în oraşul Botoşani locuiau 27.147 oameni. 
Chiar la acea dată, era al doilea oras din Principat, după Jaşi, care număra 65.745 
locuitori. Îndată după Botoşani, urmau Galafii 
cu 26.050 loc., apoi Bârladul cu 13.165 loc., Huşii 
cu 12.7641oc., Piatra cu 11.805 loc. etc... Focşanii 
m'aveau decât 9.752 loc., iar Bacăul şi mai puţin 
(8.972). 

În 1872, dicţionarul topografic al d-lui D. 
Faunzescu24), arată că populaţia Botoşanilor se 
ridicase la 39.941 de locuitori, fiind al patrulea 
în rândul oraşelor României, venind după Bucu- 
reşti (221.805 loc.), laşi (90.000) şi Galaţi (80.000). 
Oraşele: Ploeşti, Brăila, Craiova, Buzău etc... 
rămâneau cu mult în urmă, ca număr de locuitori. 

Pela 1890, populaţia oraşului Botoşani se La 1890 
ridică la 41.000 locuitori 2). 

ALEX. PAPADOPOL-CALIMACH, scrie în 1887: 
«Astăzi populaţia Botoşanilor se urcă la peste 
40.000 de locuitori. Poziţiunea sa, activitatea sa 
comercială şi agricolă, îi dau înfăţişarea unei 
localităţi cu mare viitor» 26). 

Dela această dată, populaţia oraşului e în 
descreştere. Astfel, la recenzământul din 1899, 
Botoşaniul avea 32.193 locuitori. Cam acelaş 
număr de locuitori se menţine páná'n zilele noa- 
stre. Astfel în 1912 erau 32.574, în 1928 erau 
34.121 locuitori, iar în 1930 32.107 locuitori?”). 


Din înşirarea acestor cifre, se pot trage 
următoarele concluzii, cu privire la evoluţia nu- 
merică a Botoganilor : 


1. Consideránd numai aproximative cifrele 
de până la 1832, observăm totuşi o neîndoelnică 
creştere, dela 3.000 în 1762 până la peste 10.000 
în preajma lui 1830. 

2. Între 1830—1890 populaţia Botoşanului 
creşte foarte repede, împătrindu-se în şaizeci de 
ani (dela 10 mii, la 40 de mii). 

3. În ultima jumătate de secol, numărul lo- pig. 7. — Evoluția numărului locuitorilor din oraşele 
cuitorilor arată o bruscă scădere, apoi o continuă României, dela 1859 până la 1930. (n anul te Ja 1890 


toganiul era al treilea orag din principate. pent 
a n 


stagnare în jurul cifrei de 32.000 locuitori. era al patrulea, Galaful luându-i-o inainte. 
ajunge al 21-lea). 


2) «Lucrări statistice făcute în anii 1859—1860». Publicate de direcţia generală de statistică din Ministerul de 
Interne al Moldovei, Iaşi 1861. 


M) D. Frunzescu : Dicţionar topografic şi statistic al României. Buc. 1872, p. XVI—XVIII. 

35) După «Anuarul României» Buc., 1890. La fel scrie Léon Rousset în «Atlas de géographie moderne par, F. 
Schrader, F. Prudent et E. Anthoine, Paris 1891: «..Botogani, au nord de ia Moldavie, centre d'une importante région 
agricole, 40.000 habitants..». Alexandrini însă, dă pentru aceiaşi dată un număr mult mai mic de locuitori. 

%) Alex. Papadodol-Calimach: Notiţă istorică despre oraşul Botoşani, pag. 1. 

n) Pentru 1899, a se vedea: «Recenzământul general al populaţiunii României din Decemvrie 189% Buc. 1901; 
pentru 1912 vezi: «Dicţionarul Statistic al Românie! întocmit pe baza rezultatelor definitive ale recensământului 
general al populaţiunii din 19 Decemvrie 1912», Buc. 1914; pentru 1928 am utilizat datele recensământului Goga, aflátor 
la primăria din Botoşani; pentru 1930 «Indicaterul Statistic al satelor şi unităţilor administrative din România, 
cuprinzând rezultatele recensământului general al populaţiei din 29 Decemvrie 1930» Buc. 1932, 


481 


$ 2. — Înfiltrări de populafiuni în oras. Creşterea continuă a numărului locuitorilor, 
accentuată către finele veacului al XVIII-lea şi începutul secolului XIX, ajunsă la proporţii 
aproape americăneşti după 1830, nu se datora numai excedentelor anuale a locuitorilor 
târgului, ci şi infiltrării unor oameni veniţi din alte părţi. Ca oraş plin de vitalitate, 
ducând un comerţ atât de viu că impresiona pe călătorii apuseni, făcându-i să exclame 
că oraşul ar fi cel mai important centru comercial din Principatele dunărene, Botoşaniul 
era un punct de atracţie pentru mulţi. 

Se concentrau spre el nu numai produsele ţării, dar şi mâna de lucru, — energiile 
economice cum se obişnueşte a se spune — îndeplinindu-şi astfel încă una din funcțiunile 
urbanistice ale unui oraş. 

Veneau locuitori străini de târg şi se aşezau acolo; ba încă veneau locuitori şi de 
dincolo de hotare, sub numele de sudifi, păstrând încă o vreme protectiunea altor state, 
până se împământeau intrând in masa locuitorilor ţării. Mai erau şi liuzii, adică oameni 
de peste hotare aduşi de către boeri şi mănăstiri, scutiţi de bir un număr de ani, după 
care intrau pe încetul în marea masă a pământenilor. 

S'au mai întâmplat pe atunci o serie de evenimente istorice, cu adânci repercusiuni 
antropogeografice. S'au strămutat unele hotare ale Moldovei. La 1775 Bucovina intră în 
stăpânirea austriacă; la 1812 Basarabia trece la ruşi. Acei dintre locuitori care erau prea 
legaţi prin interese de restul Moldovei rămasă liberă, chiar dacă locuiau în una din 
provinciile pierdute, au trecut în patrie. Aşa se întâmplă cu mulţi negutátori din Bucovina, 
care trec hotarul şi se aşează în Botoşani. Cei mai mulţi dintre ei erau armeni. Dar în 
afară de aceştia, desfiinfándu-se hotarul dintre cele două provincii şi cele două impárátii 
care le-a încorporat, ele ajung teatrul unor infiltrări de populafiuni noi, aparţinând 
statelor respective, pentru care desfiinţarea acelor hotare a însemnat un fel de rupere a 
zăgazurilor. Aşa s'a întâmplat bunăoară cu Bucovina, unde populaţia era destul de rară 
faţă de densitatea mare din Galiţia, unde în afară de înghesuiala locuitorilor, apăsa şi o 
anumită stare agrară asupritoare pentru mulţi şi anumite oprelişti care incomodau mica 
burghezie q special evreiască) dela oraşe. Acesta e motivul pentru care îndată după 
anexarea Bucovinei la Austria, încep două puternice curente de înfiltrare; unul de 
populate orăşenească de neam evreesc, altul de populație rurală de neam rutenesc. 
ed ale acestor curente de înfiltrare, trec gi în Moldova liberă, ajungând până la 

otoşani. 

Astfel de infiltrafiuni, la care se mai adăugă şi populaţia autohtonă moldove- 
nească, de prin diferite ţinuturi ale Moldovei, se dirijau încă şi înainte de aceste eveni- 
mente spre Botoşani. Aceasta ne-o spune lămurit hrisovul lui Grigore Alexandru Ghica 
Vv. din 1776 care zice că târgul Botoşani, „cu mila şi buna rânduială ce s'a urmat 
de către Domnia mea, au mers şi merge spre întemeiere şi adăugirea oamenilor, 
ce năzuesc din părţi străine şi se aşează la numitul târg, Botoşanii fiind loc cu toată 
îndestularea hranei trebuincioasá şi cu lesnire a Yace agonisitá şi orice chip de ne- 
guțătorie“ 2). 

Intr'o statistică din 1803,. făcută în scopuri fiscale, numită „Condica liuzilor* se 
vede numărul oamenilor (liude), aduşi de peste hotare de către boeri şi mânăstiri, pentru 
slujba lor. In Botoşani numărul acestora era de vr'o 400. La aceştia se mai adaugă 20 de 
negustori hrisovelifi, apoi breasla armenilor în număr de 62 şi 350 de jidovi ce plătesc 
pe toată luna. Mai toţi aceştia în număr de peste 800, trebue să fi fost venetici, sau de 
puţin timp aşezaţi în Moldova. 

Numărul liuzilor din Botoşani creştea. In această privinţă statistica din 1820, inti- 
tulată „Catagrafia pentru birnici şi alţii fără de bir care se scutesc supt numele 
unora şi altora aici în târg în 1820“; arată că la acea dată ar fi fost în total 581 de liuzi 
si 80 de sudifi (dintre care 65 de sudiţi austrieceşti şi 14 sudiţi ruseşti). Dar alături de 
aceasta, în acelaş an, s'a făcut o „Catagrafie de toți sudifii din târgul Botoşani, în 


%) Gorovei: — Op, cit. p. 292, 


482 


1820“. Din ea se vede că erau 260 de sudifi în Botoşani, la 1820. Cei mai multi erau 
Armeni (137 de inşi), în al doilea rând veneau Moldovenii în număr de 61 oameni, mai 
erau vr'o 16 Lehi, 12 Nemţi, 11 Unguri, 9 Greci, 5 Ruçi, 3 Bulgari şi un Italian. Cei mai 
mulţi erau veniţi din Bucovina şi anume de la Suceava (56 de suditi) şi Cernăuţi (7 suditi); 
dar erau venetici şi de prin Moldova, Basarabia, Transilvania (Braşov, Bistriţa), dar şi 
foarte de departe: din Polonia (Sniatin, Stanislau, Galiţia), de peste Nistru, de peste Dunăre, 
din Banat şi Ungaria. Cei mai mulţi erau veniţi de puţină vreme, mai ales între 1800 - 
1810; erau însă unii veniţi încă de pela 1783, 1793, 1797. Dăm mai jos tabloul extras din 
însemnările acelei catagrafii2%): 


= g z3 
Li o o 
Locul de unde au venit [= E = Observafiuni 
o Ei d 
[9 < = 
(1) (2)_|_(3) (10) (12) 


Blois aaa 


| 
| 
| 
l 
| 
| 
| 


Roman .............. 
Stăuceni (Botoşani) ....... 
Mândreşti (Botoşani) ...... 
Plopeni (Suceava) ........ 
Moldova ............. 


1820 (maximum între 
Suceava ............. 1800 - 1810), 
Cernăuţi ............. 
Sadagura............. 
Rădăuţi ............. 
Solga ios Kurer 
Botogánita . ........... 
[tdi ea ee 
Bosancea .........o.... 
Ropce. 3: pa a aa 
Bucovina. ......... e 


Total Bucovina ......... 
Liov ¿e a E a 
Sniatin (Galiţia) . ........ 
Stanislav (Galiţia) . ......, 
Galiţia .............. 


Total Polonia .......... 
Chişinău ............. 
Basarabia ............ 
Total Basarabia ......... 


f Veniţi între anii 1782- 


2 moldoveni (1802), 
1 leah (1814). 


Venit la 1800. 


56 
7 
1 
= 1 
= a = 1 a — — — 1 | Venit la 1811. 
= 1 
2 
2 | Veniţi la 1793. 
1 
3 


—————————————L————— 


2 

ERA — Ez — 1 | Venit la 1797, 
1 
3 


1 7 
1 — — — — — — — 1 | Venit la 1800, 
3 3 | Unul venit în 1783. 


De peste Nistru ......... 
Dela Bucureşti. ......... 
De peste Dunăre (Turcia)... . 
Dela Biserica Albă (Banat) . .. 
Dela Triest (Italia) ....... 


Dela Rusciuc (?) 


Brasov +... 0.9.0.2. 
Bistriţa PR ee ea 


Total Transilvania ....... 


| 

| 

e 

| 

tus 

| 

| 

| 
æ 0 


Rap (Ungaria) .......... 


= OEA = 1 la li 


Din acest tablou rezultă că deşi infiltrárile în oraşul Botoşani începuseră încă din 
ultimele decenii ale sec. XVIII, ele se accentuară după 1800. In afară de locuitorii de toate 
neamurile şi din toate părţile, care veniseră răzleţi, erau destui români bucovineni cari 


29) Catagrafia se găseşte în Gorovei: op. cit, pag. 72—91. 


483 


trecură graniţa si se aşezară la Botoşani. Un veritabil curent de infiltrare însă, e cel 
armenesc, care numără în 2 decenii 50 de inşi veniţi numai din Suceava, în afară de cei 
veniţi din alte oraşe moldoveneşti sau de aiurea. 

In acelaşi interval, trebue să se mai fi petrecut o infiltrare de evrei, care însă 
după obiceiul de-a se sustrage dela recensăminte, nu au apărut de loc în această 
catagrafie a sudiţilor. O socoteală simplă însă, ne arată că cca. 60 de familii de evrei 
trebue să fi venit în intervalul 1803—20 la Botoşani. La 1803 erau în oraş, 350 familii 
de evrei. Admitánd cel mai mare excedent anual, în șaptesprezece ani — adică până la 
1820 — populaţia evreiască ar fi trebuit să atingă cel mult 450 de familii. In realitate, la 
acea dată găsim 511 familii de evrei la Botoşani. Diferența de 60 familii, adică aproxi- 
mativ 3.000 de suflete), se explică prin infiltrări din altă parte şi mai ales din Galiţia. 

O a doua infiltraţie evreiască mult mai compactă, s'a petrecut în intervalul dintre anii 
1831—1838. /n cei şapte ani, au sosit în Botoşani cca. 7.000 de evrei, veniţi, cei mai 
mulți, din Bucovina şi Galiţia. (vezi mai departe). 

Desigur că infiltrările acestea de locuitori din alte părți spre Botoşani, — nu numai 
evrei, dar şi armeni, moldoveni, etc... — au continuat şi mai târziu, poate chiar cu mai 
mare intensitate câteodată, până pela 1880; nu avem însă putinţa dea le reconstitui. 
Recensămintele care urmează n'au mai notat locul de origină al fiecărui om, nici data 
când s'au aşezat în localitatea respectivă. 


$ 3. — Elementele etnice. Ultimul recenzământ care înfăţişează compoziţia popu- 
latiei în interiorul cifrei globale a locuitorilor, e cel din 1899. 
Erau atunci în Botoşani 32.531 suflete, dintre care : 


Ortodoxi ................. +... 1278 ri ai tea 439% 
Mozaici e iii ae TOBIT și ași a A a dă 51,7 Wo 
A AR MA E R a e atleta ta 2,8% 
Armeni .... +... ...o ooo... +... MO a a a E E e 1,4%]0 
AMC a A A O A a 0 A 1 0,2% 


Cu toate cá nici acel recensámánt nu dá populatia dupá origina etnicá, aceasta se 
poate deduce din rubricele reprezentánd confesiunile. Astfel ortodoxiisunt mai tofi 
români, afară de lipoveni, ţigani şi câteva elemente ruseşti, bulgăreşti, greceşti, etc. Mo- 
zaicii sunt toţi evrei; catolicii sunt nemți, unguri, italieni, ş. a. 

Se poate observa aşadar, că la 1899 elementul predominant în Botoşani era popu- 
laţia evreascá (51,7%), întrecând populaţia românească cu cca. 8%. Un alt element 
etnic PO îl formau Armenii, fiind însă mult mai puţini la număr (465), reprezen- 
tând 1,40%. 

Cum s'a ajuns la această situaţie ? 

Să luăm pe rând fiecare element etnic: 

a) Armenii. După români, cel mal vechi neam întâlnit în Botoşani, e cel armenesc. 
S'a spus că în Moldova cea dintâi infiltrare armenească s'ar fi produs în sec. XI, când 
anume evenimente — ca invazia lui Monomah (1046) şi devastarea Armeniei de către 
Perşi — ar fi produs un exod armenesc spre Caffa şi Moncastro, iar de acolo în Moldova. 
A doua infiltrare, se produce prin sec. XIV din cauza unui cutremur care a distrus ' 
capitala regatului (1313) şi cuceririi turceşti dela 1378. Veniră atunci în Moldova, 
— prin intermediul oraşelor poloneze Cracovia şi Lemberg — peste 40 mii de oameni. Nici 
prima, nici a doua infiltrare însă, nu privesc Botoşaniul, care probabil că nu se ivise încă. 

O a treia infiltrare armenească se produce în vremea lui Alexandru cel Bun, când 
cca. 3.000 de familii armeneşti, s'au aşezat în diferite oraşe ale Moldovei, între care şi 
în Botoşani 5%) care pe atunci se întemeia. 


%) „Pe la 1418, sub Alexandru cel Bun, alte 3.000 de familii armene, alungate din patrie prin o invazie persană 
se aşează tot în Moldova, distribuindu-se mai cu seamă în oraşele Suceava, Hotin, Botoşani, Dorohoi, Vaslui, Galaţi 
şi laşi“. B. P. Hajdeu: ist. toleranţei religioase în România, p. 62. 


484 


Se crede că armenii aceştia ar fi venit la Botoşani, dela Siret şi Suceava31). Unii 
istorici au afirmat că la fundarea Botoşaniului au luat parte şi armeni). Mai mult 
decât atât, d. N. lorca afirmă că „Botoşanii ar fi rămas întotdeauna satul descendenților 
lui Botoş, dacă nu i-ar fi avut pe armeni35), 

O a patra infiltrare s'a petrecut în vremea lui Ştefan cel Mare. La 1475 Crimeia 
căzu sub Turci, iar numeroşi armeni din Caffa, trecură fie în Polonia, fie în Moldova. O 
nouă pătură de imigranţi se aşeză în Botoşani. 


Peste cei vechi, s'au aşezat cu timpul alţii, sporindu-le numărul. Pela 1530 colonia 
armenească era desigur bine întemeiată în Botoşani34). La începutul sec. XVII existau 
deja numeroşi armeni, care aveau 
nume curat româneşti — Hanca, Chi- 
rilă, Minciună, — ceea ce le arată 
vechimea pe plaiurile Moldovei 35), 
Comunitatea armenească dela Boto- 
şani trebue să fi fost puternică. La 
1669 se menţionează (de către preotul 
Luigi Marica Pindou), existenţa unei 
biserici armeneşti mari de piatră, care 
s'a păstrat până astăzi. Un alt fapt 
mai întăreşte presupunerea aceasta. 
Între 1670-90, Moldova fiind teatrul 
luptelor îndelungate între Turci şi 
Poloni, o mulţime de armeni în frunte 
cu Axinte Vărzărescu (sau Oxendie 
Virzirescu) din Botoşani, trec în Ar- 
deal fondând acolo două colonii pu- 
ternice, trecute apoi la unirea cu 
Papa: Armenopolis (Gherla) şi Eli- 
sabetopolis (Dumbrăveni). Cu tot 
exodul acesta, colonia armenească 
din Botoşani rămâne una dintre cele 
mai importante şi mai înfloritoare din' 
principate. Mai tot negoțul acestui  Fig.8.— Harta etnografică a Botoşanilor (1= Români ; 2=Evrei; 
târg era purtat de armeni, care ca- paiete n aa 5 = Lipoveni; 6= Piețe, clădiri publice, 
pătă chiar multe privilegii domneşti ed 
referitoare la aceastá activitate. Ei 
purtau tot comerţul de vite — zice d. lorca — cumpărându-le slabe, îngrăşându-le în păşuni 
moldoveneşti arendate, pentru a le vinde cu preţ mult mai mare peste graniţă şi a aduce în 
schimb postav şi alte mărfuri germane 35). Prosperitatea oraşului face să se adauge mereu noi 
emigranţi, veniţi de pela Rusciuc, Roman, Neamţ, Ismail şi chiar mult mai de departe 
din „Ţinutul Păstunicului“ 37). Mahalaua armenilor, e adeseori pomenită în documentele 
sec. XVIII. După o statistică a populaţiei armeneşti din Moldova 38), la 1809 erau 328 
de familii armenesti, adică 1.640 de suflete în Botoşani. Atracția ce prezinta acest oraş 
pentru o populaţie negustoreascá cum sunt armenii, produce noi infiltrári. La 1820 erau 
în Botoşani 140 de armeni sudiţi austrieci, veniţi de puţin timp şi păstrând încă protec- 
fiunea Austriacă. Vro 35 veniseră dela Suceava numai de câţiva ani. Cei mai mulţi erau 


si) Iorga: Patru conferințe despre Armenia. Buc. 1929, pg. 22, idem Gr. Goilov: Bisericile Armene de prin 
Ţările Române, Buc. 1912, pg. 17. Pentru Armeni, a se mai vedea N. Iorga: Armenii şi Românii (An. Ac. Rom. T. 36). 

82) Gr. Goilov: op.cit. pg. 27. %) Iorga: Patru conferinţe despre Armenia, pg.82. 31) Iorga: — Istoria românilor. 
În chipuri şi icoane. $5) Jorga: — Istoria comerțului românesc I, 257—8. %)ilorga: — Ist. comerţ. rom. I, p. 71 —72 
87) Iorga : — Op. cit. 72. 

%) L. Popovici: — O statistică a Armenilor din fárile Române la 1809 „Arhivele Basarabiei“, II Nr. 3. 


485 


negustori de vite, ţinând în acelaş timp moşii în arendă, alţii erau cârciumari, negustori 
de lipscănii şi marfă turcească, bogasieri, tutungii etc. 

ncepând cam dela acea dată însă, armenii din Botoşani — în cea mai mare parte 
imbogátiti,— încep a stagna sub raport numeric. La 1832 se găseau 324 familii arme- 
nesti la Botoşani, reprezentând cca 11°/ din populaţia oraşului. La 1854, F. NEIGEBAUR 
spune că erau 2.000 armeni în Botoşani, reprezentând cca 10%/, din populaţia oraşului. 
Cam tot atâţia erau şi la 1890 (1910 armeni), reprezentând însă numai 6 %/,%). 

Recensământul dela 1899, arată numai 465 de Armeni în Botoşani ; ceeace înseamnă 
1,40/,. Astăzi ei sunt şi mai puţini la număr. Din însemnările primăriei Botoşani pentru 
anul 1928, rezultă că ar mai fi astăzi numai 127 de Armeni în Botoşani, adică 0,37%, din 
populaţia oraşului. După cum se vede avem deaface cu un neam care se stinge. 

b) Evreii sunt mult mai noi în întreaga Moldovă. Se pomeneşte în 1604 despre nişte 
evrei la Botoşani, dar care erau numai în treacăt pe acolo, ei fiind din Lemberg. Abia pela 
începutul sec. XVIII-lea, se pomeneşte despre evrei statorniciti la Botoşani. Astfel la 1720 
se găseau aşezaţi „lângă ţinutul Bisericii Albe, o sumă de evrei şi alţi tárgovefi moldo- 
veni“.40) Aceştia trebue să fi imigrat de puţină vreme din Polonia. Un document, din 
1723, ne dă indicaţii în această privinţă. Se vorbeşte acolo despre un oarecare [lie Jido- 
vul, venit din ţara leşească şi stabilit în Botoşani. Dela acea dată numărul evreilor creşte, 
căci peste douăzeci de ani, se pomeneşte despre unul Mihăl Peveţul, „credincios breslei 
jidoveşti“ din Botoşani. 1) Faptul că exista o „breaslă“, adică o comunitate a evreilor la 
Botoşani, însemnează că vor fi fost deja mai multe familii; nu prea multe însă. Numărul 
lor spori mult către finele sec. XVIII, şi mai ales după căderea Bucovinei sub Austrieci. 
La 1781 era o comunitate puternică la Botoşani, condusă de un staroste de jidovi 12). La 
1803 numărul lor era de 350 de familii 43). Botoşaniul având după laşi, cea mai numeroasă 
comunitate evreiască din Moldova de pe atunci. Dela acea dată încep înfiltrări tot mai 
puternice. La 1820 ar fi fost în Botoşani după unele socoteli 511 familir evreeşti 4), iar 
la 1832 — după recensământul oficial — 1477 de indivizi, reprezentând 13.8 %/, din popu- 
latia totală a oraşului, întrecând cu puţin numărul armenilor. În acel an din numărul total 
de 1351 familii de negustori şi meseriaşi, câte erau în Botoşani, majoritatea o formau 
moldovenii (638), urmau apoi evreii (558), armenii fiind cei mai puţini (155). Evreii se ocu- 
pau în special cu următoarele meserii %): argintari şi alămari, cârciumari şi rachieri, 
chitari (brutari), ciubotari, croitori, cugmari, lipţicani, precupefi, sacagii, steclari etc... In 
unele meserii încă nu pătrunsese nici un evreu; asa de exemplu nu existau: blănari, 
băcani, bărbieri, dulgheri, „posesori“, adică arendaşi de pământ. In aceste ramuri de 
activitate au pătruns mai târziu. 

Intre 1832 şi 1838, numărul lor creşte considerabil, prin infiltrări masive de peste 
graniţă. Catagrafia din 1832 arată că în acel an s'au născut 334 şi au murit 61 de evrei 
la Botoşani. Admiţând cam acelaş excedent anual al populaţiei evreeşti din Botoşani, 
urma ca peste şase ani la 1838, să existe cca. 3.100 de evrei în oras. In realitate se găseau 
vro 11.000 (2.470 de familii) 45). Diferenţa de 7.000 de evrei au venit, în acest răstimp de 
şase ani, de peste graniță. 

Intr'un ritm mai slab, infiltrările continuă şi după acea dată. In anul unirei erau la 
Botoşani 13.123 de evrei, constituind 48.30%], din populaţia oraşului. 

Evoluţia acesta continuă şi după aceia, astfel că la 1899, numărul lor depăşeşte pe 
al creştinilor (15.700 creştini, 16.817 evrei), alcătuind 51.800], din populaţia totală, 
iar ordodoxii, adică Românii, Lipovenii, Grecii, etc... la un loc, numai 43,8 %/0. 

In ce priveşte ocupaţia lor, ei sunt în cea mai mare parte comercianţi şi meseriaşi. 
In comerţ la acea dată (1899), înlocuiseră deja aproape cu totul pe Români. Astfel dintr'un 


8) Jorga: Op. cit. pag. 16; cf. Gorovei, pag. 54. %) Gorovei: op. cit, p.75. 4) N. Iorga: Istoria evreilor 
în ţările noastre. (An. Acad. Rom, XXXVI p. 171). 4) Gorovei: op. cit. p. 311. 8) Condica Liuzilor, în „Uricarul“ 
lui Kodrescu, VII VIIL 4) Verax: La [Roumanie et les Juifs. p. 8— 9. 4) Vezi tabloul dela $ Structura socială 
şi densitátile. 4) Verax: La Roumanie et les Juifs. pag. 8— 9. 


486 


total de 820 întreprinderi comerciale, 758 erau ale evreilor, adică 92%, şi numai 47 sau 
50/ ale Românilor, restul de 3 %/, ale altor străini 17). 

Numărul Evreilor a continuat să crească şi după această dată, în detrimeutul popu- 
latiei româneşti, înlocuind-o şi în celelalte ramuri de activitate: meserii, profesiuni 
libere etc...... 

Ce număr de evrei erau la 1930 în Botoşani ? 

Recensămintele nu se preocupă de nici o rubrică privitoare la compoziţia populaţie, 
(elementele etnice sau confesionale). Se poate ajunge însă pe bază de calcul, la cifra 
actuală a evreilor. 

In interval de 23 de ani, între 1870 şi 1893, mişcarea populaţiei din Botoşani a 
înregistrat: 31.030 naşteri, dintre care 12.196 ortodocşi şi 18.534 mozaici. In acelaş inter- 
val de timp au murit 29.135 inşi în Botoşani, dintre care: 15.372 Români şi 13.763 Evrei. 
Se poate observa că: în timp ce sporul evreilor în cei 23 de ani a fost de 5.071%), 
populaţia românească a scăzut ca număr cu 3.176 inşi. In medie aşadar, populaţia 
evreiască din Botoşani, s'a adăugat în fiecare an cu 220 conaţionali; iar populaţia romá- 
nească a scăzut anual cu câte 137 inşi. 


Ținând seama de aceste cifre medii, calculate de o perioadă relativ lungă (23 ani), 
şi presupunând că ea s'a menţinut la fel până la 1916, urma ca la începutul acelui an să fi 
avut în Botoşani: 12.163 Români, reprezentând 37,60/, şi 20.117 evrei, reprezentând 62,4%/g 
din totalul populaţiei 49). 

Ne socotind vreun excedent pentru anii războiului şi neadmiţând nici o nouă infil- 
trare evreiască, deşi avem informaţii precise despre ele, ţinând doar seama de „mişcarea 
populaţiei“ oraşului de după războiu, constatăm că descreşterea numerică a populaţiei 
româneşti continuă. In primul deceniu după războiu, Românii au scăzut anual cu 2%/pp 
(acest număr în ceeace priveşte diferenţa dintre născuţi şi morţi, afară de cei destul de 
numeroşi care au plecat în alte părţi ale ţării), iar evreii au crescut anual cu câte 100/0?) 
— In raport cu aceste date oficiale, urmează că /a 1930 erau în Botoşani 33%, români 
şi 66%/, evrei. 

c) Lipovenii, erau în 1932 în număr de vro 200 familii, cu 1.023 suflete. Din punct 
de vedere etnic sunt ruşi albi. Locul lor de origină e în regiunea Volgăi şi a Donului. 
Au venit în Moldova pela începutul sec. XVIII, în urma unei mişcări religioase cu carec- 
ter novator, pornită de patriarhul Nicon. Ne primind acelea reforme, au fost consideraţi 
schismatici (rascolnichi). Prigoana împotriva lor era foarte necruțătoare, mergând până 
la arderea pe rug. Aceasta îi face să se retragă în pădurile neumblate ale Rusiei. Numele de 
lipoveni le vine dela teii (lipa) care alcătuiau acele păduri. Primele colonii de lipoveni 
dela noi, se iviră la începutul sec. XVIII, în localităţile: Tulcea, Brăila, Galaţi, Vaslui, 
Roman, laşi, Fălticeni (în satul Manole) şi la Botoşani. 

Această populaţie ar fi venit de pe la Caluga (oraş pe un afluent al Volgăi), Sara- 
tov şi chiar dela Crasnoiarsc din Siberia *!). 

La 1832 „naţia lipoveneascá“ numără 58 de familii şi avea o mahala aparte, în 
„Târgul nou“ 52) unde aveau o capelă de lemn. Pe la 1853 populaţia aceasta trebue să 
fi fost destul de numeroasă pentru a putea să-şi zidească o frumoasă biserică în maha- 
laua lor. 

Cei mai mulţi dintre ei se ocupă cu grădinăria, cu albinăritul şi cu comerţul mărunt. 


$7) Verax: op. cit. p. 20—21. 

13) După Buletinul Directiunii Generale a serviciului Sanitar An. XI No. 21—22; cf. Verax op. cit. pag. 314 — 315 

&) Pentru conformitate a se vedea: L. Cofeseu: Mişcarea populaţiei: României în anul 1900, Idem pentru 1901 
1902 etc... Astfel în 1900, diferenţa dintre născuţi gi morţi, a arătat o scădere de 2 la populaţia românească gi o creştere 
de 230 la populaţia evreiască. In 1901 s'a înregistrat o diferenţă deficitară de 97 la populaţia românească şi una exce- 
dentară de 61 la populaţia evreiască. A se vedea şi pentru anii următori acelaş autor op. cit. 

5) Vezi pentru aceasta, cifrele biroului stării civile a primăriei Botoşani, precum şi articolul Dr. C. Băcăoanu : 
Descregterea populaţiunii româneşti din oraşul Botoşani „Revista Moldovei“ An. 111 No. 10. 

51) T. Cruda: Lipovenii (Botoşani in 1932, pg. 239). :2) Gorovei: op. cit. pg. 178. 


487 


d) Tiganii, veniţi în Moldova pe vremea lui Alexandru cel Bun, se pomenesc în 
Botoşani destul de timpuriu, mai ales ca robi boereşti. La 1815 se pomeneşte despre 
partea de târg numită „Țigăniile“, din apropiere de Halele de astăzi. Acesta e cel mai 
vechi cartier țigănesc din Botoşani. 

Pe la 1832 „naţia țigănească“ număra vreo 900 de ingi, dintre cari 559 robi, restul 
liberi. Cei mai multi „covali“ (fierari), „lăutari“, „bucătari“ şi chiar 2 croitori. 

Abia după desrobirea lor se întemeiază mahalaua nouă a ţiganilor, numită mahalaua 
lui Belciug. In statistică nu sunt trecuţi, dându-se drept români; de aceea actualmente 
nu li se cunoaşte numărul. Majoritatea sunt muzicanți, cárutasi... Cei din vechea Tigánie 
sunt în număr relativ mic şi se consideră superiori celor din Belciug (foştii robi), cu 
care nu se amestecă nici în tarafurile de lăutari. 

Pe scurt se poate spune aşa dar că: populaţia românească din Botoşani e în 
continuă descreştere, constituind în prezent abia 33 °/ faţă de 759, cât era cu o sută 
de ani în urmă (1832). Populaţia armenească e pe cale de dispariţie, însemnând astăzi 
abia vreo 0,37 %/, faţă de 110/, câţi erau în 1832. Evreii constituesc majoritatea 
populaţiei oraşului (66 9), fiind într'o continuă înmulţire în timpul ultimului veac (erau 
abia 13%/ în 1832). Celelalte neamuri, lipovenii şi ţiganii, constituesc populaţii mărgi- 
naşe, cu o redusă importanţă economică şi socială în Botoşani. 


III. FIZIONOMIA ŞI STRUCTURA SOCIALĂ A ORAŞULUI. $ 1. — /ntinderea în spațiu. 
Pentru explicarea actualei fizionomii a oraşului, cea dintăiu chestiune de lămurit, e aceea 
a creşterii lui în spaţiu. In decursul timpului, suprafaţa ocupată de oraş, a variat destul 
de mult. Dar deşi există numeroase documente botoşănene, ele păstrează o adevărată 
sărăcie de informaţii privitoare la această chestiune. Abia de prin a doua jumătate a 
sec. XVIII avem oarecare elemente care ne înlesnesc reconstituirea, numai în linii mari, a 
procesului de întindere a oraşului. 

O bună bucată de vreme, creşterea spaţială a oraşului a stat în strănsă legătură cu 
o chestie de moşii. Până pe la jumătatea sec. XVIII-lea, situaţia se prezintă în felul 
următor: Satul Popáufi, vechiul sat domnesc din apropiere, cu biserica şi curţile dom- 
neşti de acolo, era complet separat de târgul Botoşanilor. Intre ele se afla o moşie destul de 
întinsă, numită Tătăraşi, pe care pare că exista şi un vechi sat cu acelaş nume. Satul acesta 
va fi provenit din vechile sălaşe ale tătăraşilor învinşi şi ale ţiganilor aduşi de ei, care 
devenind proprietate domnească, erau aşezaţi pe moşiile domneşti. De altfel, mai toate 
măhălălile numite Tătăraşi, de prin târgurile Moldovei, şi-ar îi căpătat numele cam în 
acelaş mod 53). 

Mai înainte vreme, atât moşia Popáuti cât şi moşia Tátárasilor, aparţineâ târgului. 
La 1673, domnul de pe atunci dărueşte moşia Popăuţilor unui anume Andronic Cerchiazul*%), 
fostul mare armas. La 1751, biserica Sf. Neculai din Popăuţi, este transformată de către 
Domn în mănăstire şi înzestrată nu numai cu toată vechea moşie a satului Popăuţi, dar 
şi cu întreaga moşie Tátáragi, cu satul de pe ea. Târgul pierde astfel şi pe a doua mare 
moşie a lui, rămănând astfel strâmtorat de pământuri, închis între hotare de moşii străine, 
trebuind să se inghesuiascá pe loe. 

Pe vremea aceea târgul era mult mai redus ca întindere şi cuprindea mai multe 
mahalale. Partea centrală, sau Târgul vechi, era aceea dinprejurul vechei pieţi „carele 
dintru început au fost menit (ă) pentru adunarea oamenilor ce se strângeau la zi de târg, 
ținând-şi vitele ce aveau de vânzare pe acel loc...55) şi care trebue să fi fost vechea rás- 
cruce, care-a dat naştere târgului. Se pomenesc în cartierul acesta : uliţa târgului vechi, 
uliţa băcăliilor, uliţa căsăpiei, uliţa cea mare, ş. a... Partea de jos a cartierului acesta se 


5) Pentru moşia gi satul Tătăraşi, vezi Iorga: Doc. Calimachi, Il, 177, Idem: Ist. Rom. în chip. şi icoane, 
Gorovei : op. cit., 64 

5) Din hrisovul lui Grigore Alex. Ghica Vv, din 4 Mai 1776. Cf. Gorovei, op. cit., 292, 

55) Se ştie că şi moşiile târgurilor aparţineau domniei, care puteau dispune de ele, ca gi de vechile branigte, sau 
aşa zisele „locuri pustii“, adică nelocuite, 


488 


numea Târgul de jos şi pentru că pe acolo erau vechile dughene de făină, — în făină 
fiind din vechi timpuri renumit oraşul — partea aceea se mai numea şi Târgul Făinei, 
care se cobora până spre Halele actuale şi Biserica Sf. Gheorghe. In partea aceea erau 
nu numai făinării ci şi „băcălii“, după cum totacolo era şi „mesernița“, adică abatorul. 
Numai dela 1720 Tg. Făinei se mută în partea de sus a târgului, pe platou, în Târgul 
de sus , care se întindea cam pe unde e acum Piaţa Regele Ferdinand, biserica Uspenia 
etc. Ambele părţi ale Târgului vechi, — atât Târgul de jos, cât şi Târgul de sus, — sunt 
pomenite adesea prin documentele sec. XVIII-lea. 

Târgul nou e cartierul din preajma oborului de astăzi, dar întinzându-se până pela 
biserica Lipovenească şi spre Duminica mare. Acest cartier e mai nou într'adevăr şi se 
formează în a doua jumătate a sec. XVIII, datorită următoarelor împrejurări — după cum 
reese din hrisovul lui Gr. Alexandru Ghica Vv. din 1776 —: Vechea piaţă a târgului 
devenise prea neîncăpătoare în zilele de 
târg, nu numai din cauză că oraşul „au 
mers şi merge spre întemeiere şi adăogi- 
rea oamenilor, ce năzuesc din părţi 
străine şi se aşează la numitul târg Boto- 
şanii...“, dar şi pentrucă unii s'au întins 
cu gospodăriile în acea piaţă veche, 
strămtând-o. Aceasta determină pe dom- 
nitor, în 1776, să mute oborul în alt loc, 
dându-i o întindere mai mare (120/280 
stânjeni gospod.), „din marginea dru- 
mului ce vine printre dughenile Visterni- 
cesei Catrina Catargi şi printre dughe- 
nile Stolnicesei Cogálnicenitei, pe din sus 
de cerdacul vămii Târgului Boilor, din 
marginea drumului la vale spre Sâcna“56). 
Aşa a apărut Târgul Nou, în care se 
găsesc dintru început despártituri pentru 
Târgul Boilor, Târgul Cailor, etc... 

O altă mahala e Mahalaua Arme- 
nilor, în preajma celor două biserici 
armenesti, dar întinzându-se până la 3 ósea 
podul de piatrá i páná la marginea ig. 9. — Oraşul Botogani şi imprejurimile, la mijlocul seco- 
páráului Cacalas. Eta cartierul negus- cra ga rin PA ploaie Gi 
torilor bogaţi, cu case arătoase, deşi 
lipsit de dughene. Ca părţi periferice, 
erau : Mahalaua de sus, în preajma bisericei Sf-ţii Voevozi, care ajungea abia până pe la 
strada de astăzi Alexandru cel Bun, pe unde trecea atunci o gârlă în care se aruncau 
gunoaele şi până pe la bisericuţa de lemn Sf. Neculai, — căreia i se mai zicea şi Sf. 
Neculai cel Sărac, pentru a o diferenţia de cealaltă Sf. Neculai din Popăuţi. De altfel şi 
biserica Sf-tii Voevozi, era pe atunci tot o modestă bisericuţă de lemn, pe strada Laho- 
vari de astăzi ; era doar o biserică la margine de târg. Părţile de pe străzile: Victoriei, 
Vânători, I. Brăteanu, erau locuri goale şi nu încep a se zidi decât după mijlocul 
e XIX-lea, ca şi cele din str. Alexandu cel Bun, capătul străzii Lahovari şi Sf. 

eculai. 

Aceasta era numai o parte a oraşului — cea mai însemnată, — care se întindea până 
la pârăul Cacaina. Acest pârău, astăzi canalizat şi acoperit, începea de pe la Teatrul 
Eminescu, ţinea cam prin lungul străzii Lascăr Catargiu, pela „Pod-de-piatră“ şi în 
lungul străzii Abatorul Vechi. Valea Cacainei, plină de gunoae şi murdării, neacoperită 


%) Iorga, Stud. şi Docum., V, p. 254; Gorovei, op. cit., 292. 


489 


cu case până prin preajma lui 1800, era o făşie nelocuită, care despártea oraşul în două. 
La N şi E de vale, era Tg. Vechi, Tg. Nou, Mahalaua Armenească, Mahalaua de sus, 
Mahalaua Sf. Gheorghe, ş. a... La S. V. de vale, erau cartiere periferice cu caracter 
sătesc: Mahalaua Vrăbienilor, Mahalaua Treisfetitelor şi Mahalaua Morăreştilor, 

Mahalaua Vrăbienilor, — poate un vechi sat care şi-ar fi luat numele dela vr'un 
Vrabie — e pomenită în numeroase documente din sec. XVIII şi XIX, cu următoarele 
indicaţii : „mahalaua Vrăbienilor în poporul preacuvioasei maica noastră Paraschevit, „o 
casă cu locul ei din Botoşani, în mahalaua Vrăbieni, lângă biserica Vovidenia“, alta e 
citată în Mahalaua Vrăbieni, „lângă pod 17). Indicaţiile acestea — ca şi altele care mai 
există — ne precizează că Mahalaua Vrăbieni trebue să se fi întins de pe la biserica Sf. 
Paraschiva, până pe la Vovidenia şi de acolo până la marginea pârâului Cacaina, lângă 
„Pod-de-Piatră“. 

Mahalaua Treisfetitelor, deşi nu e citată ca atare decât foarte târziu (1831), tre- 
bue să fi existat totuşi încă din a doua jumătate a sec. XVIII, măcar ca o strânsură de 
case în jurul bisericei Treisfetite, zidită din 1789; altfel nu şi-ar explica rostul biserica, 
Poate să fi existat şi o parte din mahalaua Morăreşti, despre care se spune că se afla 
„din gios de podul cel de piatră“, probabil până la răscrucea şoselei laşului cu str. Sf. 
loan, cuprinzând şi cartierul bisericei Sf. loan, zidită din piatră în 1750. 

Intr'o privire de ansamblu, oraşul era despărţit în două de către valea pârăului 
Cacaina. La apus erau măhălălile Vrăbieni, Treisfetite şi Morăreşti, toate cu aspect 
sătesc; la răsărit era cea mai mare parte a târgului (Tg, Vechi, Tg. Nou, Mahalaua Sf. 
Gheorghe, Armenească, de Sus, etc... păstrând tiparul vechilor târguri moldoveneşti). 

Marginea de Vest a oraşului ţinea cam pe la biserica Vovidenia, biserica Cuvioasa 
Paraschiva, biserica Sf. Ilie (zidită la 1778, pe locul uneia mai vechi de lemn). Dincolo 
de această linie se întindea moşia Tătăraşilor şi tocmai departe dincolo de ea se vedea 
satul cu turlele mânăstirei Popăuţi. Moşia Tătăraşilor, cuprinsă aşa dar între această 
margine de târg şi satul Popăuţilor, era acoperită cu ogoare, cu locuri de fâneaţă şi imaş, 
lată un fragment din hrisovul dela 1754 a domnitorului Matei Ghica, prin care li se recu- 
noaşte locuitorilor târgului oarecare drepturi de folosinţă asupra acestei moşii: „să fie 
volnici cu cartea Domniei Mele a se hrăni pe acel loc, să are şi pe unde a fi loc de fânaţ, 
să facă fân şi să-şi păstorească bucatele lor...“ 5%). 

Aceasta era situaţia la mijlocul sec. XVIII-lea. Toată jumătatea a doua a acestui 
veac, ba încă şi vreo două-trei decenii din cel următor, a fost plină de certuri pentru 
pământ între călugării greci dela Popáuti şi târgoveţi. Pe baza hotăririlor judecătoreşti, 
se poate urmări evoluţia înaintării târgului şi umplerii întregului gol intermediar. 

Fenomenul látirei târgului pe acea moşie Tătăraşi se vede din plângerea egume- 
nului mânăstirei din 1776, care se tângue „că tárgovefii, cu întemeerea şi adăugirea 
oraşului, au făcut case şi pe moşia Tătăraşani, şi nu se supun a plăti dijma obiş- 
nuită“. Certurile continuând, la 1780 domnul pune sá se cerceteze hotarul dintre târg si 
moşia Tátárasi. In urma cercetării lor, hotarnicii „au descoperit că târgul din vechime 
a fost mai mic şi că de atunci s'a fost mărit cu trei părți de cât a fost mai înainte“ ; 
ceea ce e foarte important, arătând cum numai în vro trei decenii (cam între 1750—1780), 
cu toate opreliştele mânăstirei, târgul se întinse destul de repede pe locul moşiei Tătă- 
raşilor. De altfel întreagă a doua jumătate a sec. XVIII-lea e plină de prosperitate pen- 
tru târgul Botoşanilor. 

La 1794, domnitorul dă danie târgoveţilor vatra târgului unde au case şi dugheni, 
precum şi locul pe care eventual nu au zidiri. Dar se vede că lăţirea oraşului continuă şi 
după aceia. Casele se îndeseau pe vechea moşie Tătăraşi, asa fel că Moruzi se vede silit 
a impune în 1803 locuitorilor cari s'au întins dincolo de hotarul tras în 1780, să plătească 
bezmăn mânăstirei. Se dă în grijă de asemenea ca „mănăstirea să nu mai primească a se 


5) Pentru Mahalaua Vrăbieni, a se vegea: Gorovei, op, cit, pp. 55, 103, — Iorga op, cit, 
%) Iorga, Stug. şi docum, V, p. 249. 


490 


mări satele ce ar fi făcut pe moşia mánástirei, ca sá cuprindă loc mult, nici alte inchi- 
puiri de strămutare pentru tárgovefi, să nu mai facă şi nici tárgovefii ce vor vol a face 
case pe locul mánástirei sá nu cuprindá loc mai mult decát dupá invoiala ce vor face“. 

Cu certurile acestea se ajunge până în 1820, când plângerea tárgovetilor fiind mai 
bine susţinută, se reuşeşte a se dobândi dela divanul domnesc o hotărîre împăciuitoare, 
plină de consecinţe pentru întinderea în'spaţiu de mai târziu a târgului. Hotárirea era 
aşa : moşia rămâne mânăstirei, iar vatra târgului rămâne tárgovefilor, dupá hotárirea 
din 1780. In plus mânăstirea va ceda „în folosul locuitorilor săraci ai târgului, 850 fălci, 


La Suteoyo 


Eat SO 
ZA? Eh 
Ea 5 


Fig. 10. — Cum s'a întins Botoganiul (1 = spaţiul cuprins de oraş pe la jumătatea sec. XVII-lea; 5= satul Popăuţi de 
odinioară; 2 = porţiuni pe care s'au întins Botoşanii până la 1800; 3= porţiuni clădite in sec. XIX-lea; 4= zona de 
risipire a locuinţelor, printre vii, livezi, căzărmi, spitale etc.). 


care să se socotească jurîmprejurul târgului, începându-se măsura din marginea pămân- 
tului, pe care se află până acum întinderea locuinţei mahalalelor de prin prejurul vetrei, 
şi întinzându-se despre o parte până în hotarul despre pârăul Dresleuca, iar de cealaltă 
parte până în pârăul Sicna, spre îndemânarea adăpătoarei vitelor, pe cât va îi loc slobod, 
atât de vii precum şi de satul Teascu, cu locul trebuincios pentru hrana locuitorilor ace- 
lui sat, chibzuindu-se a se lăsa şi pentru locuitorii mahalalei ce este pe moşia Tătăraşii...“ 
Pe acele 850 de fălci „nefiind volnic egumenul mânăstirei a păşuna pe asemenea imaş 


„491 


vitele mânăstirei sau a locuitorilor satelor, ci sá rămâie deapururea pentru păşunatul 
vitelor târgoveţilor şi a locuitorilor din mahalalele şi de pe moşiile mânăstirei, fără a da 
niciodată vreo plată pentru aceasta, şi dacă, după vreme, s'ar mai mări târgul, cu întin- 
derea mahalalelor, fiindcă asemenea întindere este a se face cu folosul mânăstirei, apoi 
pe cât loc se va cuprinde de acum înainte cu binale şi aşezări, sau vii şi altele, să aibă a 
se da din celalt loc al mânăstirei, pe atât iarăş pământ, spre a se păzi deapururea nestră- 
mutat mărimea imaşului târgului în sumă de 850 fălci...“ 3). 

Dela această dată începe o nouă fază de întindere a oraşului prin măhălăli. Cele 
850 de fălci se micşorează prin clădiri de case noi, măhălălile se láfesc pe măsură ce 
oraşul prosperă ; această întindere însă, nu se mai face numai spre Popăuţi, ci de jur 
împrejur. 1 

Mahalaua de Sus se întinde spre bariera Stefánestilor numai în ultima vreme. 
Casele Karaene, dela încrucişarea străzii Alexandru cel Bun cu str. Victoriei, erau încă 
pe la 1860 la marginea târgului. Dincolo de grădina ei se întindea imaşul unde-şi păş- 
teau târgoveţii vitele. De atunci încoace, se ridicară case pe str. Victoriei, se formă 
mahalaua de ţigani numită Belciug, toată mahalaua Humăriei, etc... 

Mahalaua Sf. Neculai cel sărac, pomenită întâia oară la 1814, creşte spre bariera 
Teasc destul de repede. Spre Sud Mahalaua Morăreşti, pomenită în 1812 şi 1816 ca 
aflându-se „din gios de podul cel de piatră“, se întinde în lungul şoselei laşului, rámá- 
nând despărțită de mahalaua Armenească şi mahalaua Sf. Neculai prin valea Cacainei. 
In general, această întindere dădea impresia unei creşteri tentaculare în lungul principa- 
lelor artere de circulaţie. Locul rămas gol între Târgul de Jos şi mahalaua Vrăbieni, 
anume Tigánimea — sau Calicimea cum a fost numită mai târziu — deşi un maidan 
nesănătos, plin de gunoae şi noroi pe atunci, începe să adăpostească încă de pe la 1800 
mai multe bordee ţigăneşti. Mahalaua aceasta a Țigăniilor e pomenită intr'un document 
încă în 1815. Până ’n ziua de astăzi de altfel cartierul acesta şi-a păstrat numele şi un 
aspect foarte neîngrijit. Prin el, cele două părţi ale oraşului, se uneau mai strâns. 

In mahalaua Treisfetite, oraşul se întinde mai mult în sec. XIX, spre bariera Agaf- 
ton látirea oraşului se continuă până ’n ultimele decenii ale sec. XIX si începutul sec. XX. 
Mai mult creşte însă oraşul spre Sud, unde apare pe la 1830 un cartier nou: mahalaua 
Procov, strâns legată de Muráresti. 

In spre Tátárasi, cu toată înaintarea oraşului din a doua jumătate a veacului XVIII, 
casele erau încă foarte rare şi până pe la 1900 se mai găseau o mulțime de mari locuri 
virane (ex. : lângă Marchian, locul unde s'a clădit mai apoi teatrul Eminescu, locul Pom- 
pieriei, al Tribunalului, Prefecturei, fabricei Blaha, etc...), precum şi grădini imense : 
Arapu, Costiner, Vârnav (devenită grădină publică a oraşului), etc... Până acum trei- 
patru decenii, încă se mai putea prinde factura de cartier nou, recent clădit pe fosta 
moşie Tătăraşi. Atât erau de resfirate casele din această parte nouă a oraşului, încât 
chiar pe la 1895, Dicţionarul geografic al judeţului Botoşani, arată Popăuţii ca fiind sat 
aparte. La fel e considerat şi în recensământul dela 1899, ba chiar şi în cel din 1912. 

Tg. nou se întinde mai ales spre lipovenime, împrejurul oborului, îndesindu-se. In 
partea aceasta se adaugă o mahala nouă, Cărămidăria, care se pogoară până în apro- 
piere de valea Sitnei. 

Cu toată această creştere rapidă, rămăseseră unele porţiuni care numai recent de 
tot s'au clădit (de ex.: str. Abatorul vechi sau maidanele dela intersecţia străzilor 
Brătianu cu Dragoş-Vodă, etc...). O înaintare cu totul recentă, petrecută sub ochiii noş- 
tri, se observă spre bariera Dorohoiului. 

In afară de acestea, de jurîmprejurul oraşului, se află o zonă de risipire a locuin- 
telor printre vii şi livezi. Case cu grădini mari, cázármi, spitale, cimitire, grădinării sau 
depozite de gunoae. Acestea se întâlnesc mai des la Vest şi Sud: magaziile gării, cazărmile 


W) Pentru urmărirea procesului dintre Târgul Botoşani şi Met. Popăuţi, vezi Gorovel, op. cit, pp. 64—71, de 
unde am extras citatele de mai sus. 


492 


de cavalerie şi manutanţa, viile din spatele Spitalului Mavromati şi ale grădinii publice 
până spre bariera Agafton şi Curteşti, Cazarma infanteriei, cimitirul evreesc şi spitalele 
de pe şoseaua lasului, toată gárla Cacainei, cea dela Abator etc. 

In general putem spune că: 

a) Dela 1750 până astăzi, oraşul şi-a triplat suprafaţa ; 

b) In jumătatea a doua a sec. XVIII, întinderea s'a făcut mai mult în cuprinsul 
moşiei Tătăraşi, care era loc gol şi despre care nu se ştie bine dacă nu cumva adăpostise 
un sat (vechi sălaş de tătari); 

c) Abia către finele sec. XIX, prin întinderea măhălălii Tătăraşilor, oraşul atinge şi 
aglutinează —ca o amoebá in mers— vechiul sat al Popáutilor; 

d) Incolo, în decursul sec. XIX, oraşul arată pretutindeni o creştere cu caracter 
tentacular, alungindu-se în lungul principalelor artere de circulaţie: spre bariera Stefá- 
nestilor, pe strada Sf. Niculai, pe Şoseaua Iaşului, pe strada Vila Boian (bariera Curteş- 
tilor) mai puţin, pe strada Agafton şi foarte mult spre Gară ; 

e) Astăzi oraşul este înconjurat de o bordură de vii, grădini, cazărmi, spitale, 
cimitire, care constitue o zona de resfirare, prin care se pregăteşte întinderea mai departe 
a oraşului, cu tendinţa de a încorpora şi unele sătişoare apropiate (ex. Teascul, la o 
depărtare numai de 500 m); 

f) O întindere cu totul recentă a oraşului se observă la bariera Dorohoiului unde, 
după ce Popăuţii au fost incorporafi, a urmat micul cătun Luizoaia şi unde, prin noile 
construcţii de şcoale, gospodării şi ferme ţărăneşti, se pregăteşte încorporarea altui 
cătun : Odaia Cátámáresti. 


$ 2. — Preocupări urbanistice. Deosebirea dintre o aşezare rurală şi una urbană, 
nu se defineşte numai prin numărul locuitorilor sau prin întinderea de pământ ocupată 
de acea aşezare; întru cât acestea nu constitue elemente de strictă preciziune în analiza 
fenomenului urban.Existá aşezări omeneşti extrem de întinse spaţial, cu o populaţie care 
întrece chiar pe ale unor oraşe mari şi totuşi nu sunt decât sate; ca acele îngrămădiri 
informe de colibe din Africa centrală, multiplicate cu miile, până'n marginele zárii, dar 
fără străzi cât de cât amenajate între ele, fără clădiri mari care să marcheze oarecum un 
nucleu al răscrucilor de vieafá, de aşezării, cu alte cuvinte, fără elementele care fac dintr'o 
aşezare urbană, un puternic şi activ organism social-economic. Rămâne o simplă 
adunătură de case umile, de bordee şi colibe , caşi cum ar fi mai multe sate alăturate unul 
lângă altul. Există astfel de aşezări, care oricât ar creşte— ca întindere şi număr de 
oameni— nu tind a deveni oraşe, rămânând veşnic sate %). 

Criteriile mult mai nimerite pentru analiza urbanistică a unei aşezări, trebuesc 
căutate în structura socială şi densităţile omeneşti, în funcțiunile economice interne şi 
cele externe, în compoziţia populaţiei etc. Toate acestea se oglindesc în aspectul exterior 
adică în fizionomia aşezării. 

Până pela jumătatea sec. XVIII-lea, nu găsim aproape nicio informaţie cu caracter 
descriptiv privitoare la Botoşani. După aceea, datorită importanţei crescânde pe care o 
capătă oraşul, ştirile — la început fragmentare— se înmulţesc din ce în ce, putându-ne 
da o idee destul de generală de altfel, cu privire la această chestiune. 

Pentru cele dintâi timpuri după fundare, deşi nu avem ştiri istorice, putem deduce 
care era aspectul Botoşanilor. Vestit târg sezonal, cercetat de neguţătorii din depărtate 
colţuri ale ţării şi chiar de dincolo de hotare, la anumite date fixe, oraşul trebuie să fi 
avut aspectul mai tuturor marilor bâlciuri contimporane; adică o aşezare omenească 
numai pe jumătate permanentă, cu căsuțe de lemn înjghebate în grabă, cu bărăci pentru 
anumite mărfuri şi cu o mare piaţă pentru produsele de căpetenie ale locului: vite, cereale, 
pescărie, lemnărie etc. Acea aşezare avea în anumite timpuri ale anului pâlpâiri de vieatá 
activă, sgomotoasă ; în altele dimpotrivă, liniştea se lăsa deasupra căsuţelor umile dela 
—— _ > Ati 

$) Gh. Năstase: — Cura de geografie umană, (litografiat) 1932, laşi. 


495 


acea răscruce de drum. Câteva hanuri sau ratoşe —locuri de popas— singure mai 
intrefineau atunci vieafa târgului, în aşteptarea marei îmbulzeli de limbi străine şi de 
oameni de toată mâna, care trebuia să înceapă la cutare dată. 

Cu cât însemnătatea iarmarocului dela Botoşani creştea, cu atât negustorii străini 
se simțeau mai ispitiţi de a se statornici acolo. Veniră astfel destul de mulţi armeni, venirá 
nemți şi alte populaţii care aduceau cu ele un adânc spirit de vieatá urbană şi care dădură 
desigur pe încetul măcar părţii centrale un caracter orăşănesc. Orăşănesc nu în sensul de 
astăzi al cuvântului, ci în înţelesul acelor vremuri: cu unele case durate în piatră, cu 
altele măcar şi de lemn dar ieşite cu un perete până la marginea ulifei, ceea ce dădea un 
aspect mai compact acelei părți. In schimb, măhălălile rămân până târziu, cu înfăţişare 
deadreptul rurală. 

Tendinţa de îndesire a caselor se face atât de simțită mai ales la începutul sec. 
XVIII-lea, încât chiar piaţa centrală din Târgul vechi este invadată de case, aşa fel că 
vornicul de Botoşani se vede silit (în 1742), să mute târgul făinei, care se ţinea acolo 
din vremuri vechi, în altă parte, fiindcă „îndesindu-se casele, n'au unde sta carele“. 
Stăpânirea chiar, dă poruncă severă, că întru cât priveşte locul cel nou unde se face 
târgul făinei, „nimeni să nu-l astupe cu case sau dughene, ca sá rămâe loc slobod*“, 

lată aşa dar un început de preocupare de raţionalizare a târgului, dictată de 
îndesirea continuă a caselor. Acestea sunt, fără îndoială, elemente care arată că Botoşanii 
nu mai păstrau înfăţişarea unui sat. 


Dar să nu ne facem prea mari iluzii despre urbanistica de pe atunci a Botoşanilor. 

Dintrtun document contimporan (1742), în care e vorba despre o pricină între nişte 
evrei, se poate vedea care era aspectul unei case din partea centrală a Târgului. Mai 
înainte vreme —zice documentulmm casa fusese „cu acoperemántul ei prost, cu nişte suh 
şi după ce au intrat losáp în casa aceia, o au tocmit Şi oau coperit cu şindrilă şi au 
îngrădit'o cu zaplaz şi au făcut şi alte damuri în ogradă, suind!o la bun preţ“6!). Aşa dar 
casele din centrul oraşului erau acoperite cu stuh sau şindrilă şi împrejmuite cu zaplaz. 
De acela abatele Boscowicz în 1762, când trece prin oraşul nostru, nu spune că e un 
oraş, ci numai un fel de oraş —,una specie di cittă“— despre care se exprimă cu destulă 
surprindere că a văzut şi geamuri de sticlă pe la unele ferestre, ceea ce era o raritate 
pe atunci. 

Nevoia de a se îndesi târgul în centrul său, se vede că era şi mai simțită prin 1776 
când locuitorii de prin preajma bisericii Uspenia, cer voie să-şi facă dughene „pe locul 
bisericii pentru aligverigul lor şi să plătească la biserică bezmenul locului“ 6). Totuşi, 
îndesirea aceea nu era ceva pur urban, după cum se vede din acelaşi document, în care se 
arată că bezmănarii nau respectat condiţiunile, „făcând grajduri de cai şi găinării,... 
osăbit că tot întriacele dughene sau deschis şi furme ( = pitării), lucru primejduitor, fiind 
desime şi lângă biserică“. 

Alt document prin 1787 arată cam acelaş fel de case în centrul oraşului, Cutare 
lasă prin diată ( = testament) „casile meale în carele am lácuit şi cu pivniţă supt casă“ 
şi cu grajd, care se megieşeşte culn ratos şi cu „zaplazii bisericii Uspenii“, lângă care 
casă s'au făcut ,doí dugheni“. 

Totuşi existau destule case mari de piatră, mai ales cele boeresti, la unele chiar cu 
două rânduri. La 1796, când se zideşte, casa în care e astăzi farmacia roşie, era cea 
mai mare clădire din târg. 

La 1805 trece prin Botoşani călătorul Vincenz RATTHYANI care lasă câteva 
însemnări foarte sugestive, deşi nu prea măgulitoare, cu privire la aspectul târgului. 
„După laşi şi Focşani, (Botoşaniul), trece drept cel mai mare oraş din Moldova, nu are 
însă un aspect mai bun ca un sat prost. Casele sunt joase, ulițele incurcate, murdare şi 
mai cu seamă pustii. Toate se înghesuesc în piaţă, care e destul de spațioasă şi încon- 


8) N. Iorga: Studii şi documente IV, p. 254, Gorovei: op. cit. p. 62, 
©) N. Iorga: Documente botogănene. In „Bul. Comis. monum. ist.. vol. VIII p. 6. 


494 


jurată cu o mulţime de maghernifi%3)“, Mai departe însă, adaugă cáa văzut şi case 
frumoase în Botoşani. 

In acelaşi an englezul Anam Neare, vorbeşte despre dughenile „aranjate după 
moda orientală“ pe care le-a văzut la Botoşani). 

Cu toată severitatea observaţiilor lui RarruyAn1, Botoşaniul nu păstra chiar infáti- 
şarea de „sat prost“, decât doar pe la periferii. In părţile centrale, avea aspectul târgurilor 
orientale de pe vremuri. Un document din 1814 ne dă referinţe destul de cuprinzătoare 
despre această chestiune. „Fiindcă în uliţa Târgului vechi, toate dughenile şi de o parte 
de uliţă şi de altă parte, din învechime sînt făcute cu şandramale pe dinaintea dughenilor, 
care şandramale sînt făcute şi pentru folosul mărfurilor ce sint pentru dugheni, că nu se 
strică de arşița soarelui şi a vântului şi, la vreme de ploi şi de gloduri, pentru înlesnirea 
norodului, având loc de mers pe jos, pe supt acele şăndrămăli, fără să pătimească atâta 
supărare 65), Si mai departe „toate dughenile au şandrămălile lor spre alişveriş şi folosul 
mărfurilor ce tin prin dugheni, asemine şi această dugheaná poate să aibă şandramaua ei“. 
Ca trăsături urbaniste se remarcă alinierea caselor, — aşezate „de rând şi într'o linie“ 
ca şi gândurile de ,impodobire* a dughenilor. 

Materialul de construcţie al caselor era variat: „unele cu bârne şi vălătuci“%), 
altele din piatră 57). 

Intrucât priveşte străzile, acestea erau în cea mai mare parte drumuri naturale, 
fără pavaj sau poduri, cum se spunea pe atunci pavajului de lemn. Lucrul acesta se 
vede limpede dintr'un hrisov al Domnului Mihail Grigorie Suţu, din 1820: „acest târg 
se află şi până acum fără poduri pe ulițele sale, din care pricină toată obştia târgo- 
vetilor se află în cea mai mare strámtorare de nevoe şi întru pătimire, afară din putinţă 
de a se mai suferi... Căci afară de greutatea aceia a umbletului de a nu putea străbate 
uneori nici cu sufletul dela un loc la altul,... osebit de vátámarea şi primejdia ce li se 
întâmplă de apururea în dobitoace, apoi cele mai de multe ori şi îndestularea târgului 
despre cele trebuincioase ale petrecerii, precum lemne, zahirele şi alte asemenea lucruri, 
vine cu totul în scădere, iar uneori şi în cea de istov împuţinare şi lipsă, neputând locui- 
torii să străbată în târg ca să aducă lucruri de acestea şi mai vârtos în vremile de 
ploi, primăvara şi toamna, când toate ulițele târgului se năruesc şi se fac de istov 
neumblate“ 68). 

Anul 1820 înseamnă pentru Botoşani începutul unei noi epoci, în care preocupările 
edilitare îşi capătă o importanţă din ce în ce mai mare. Târgul crescuse, era în plină 
desvoltare, iar târgoveţii în frunte cu boerii şi negustorii, dându-şi seama de trebuinta 
unor anumite îmbunătăţiri absolut necesare vieţii orăşeneşti, au făcut „obştească cerere 
şi rugăminte“, către domnul ţării, „ca să se facă şi târgului acestuia o punere la cale“, 
cerîndu-se îndreptarea ulitelor, prin alcătuirea de poduri sau şosele. Domnitorul se arată 
foarte favorabil, socotind cererea lor dreaptă, întrucât „acest târg, care, după întinderea 
lui, este al doilea politic al ţării aceşteia şi care după tot cuvîntul, se cuvine a fi adus în 
starea cea mai îndemânatică, spre odihna norodului lăcuitor într'ânsul“ 69), 

Se institue o „Casă obştească“ compusă din şase epitropi, care pe lângă alte 
atribufiuni de administraţie orăşenească 70), aveau îndatorirea de-a îngriji de pavarea 


es) N. Iorga: Documente botoşănene. „In Bul. Comis. monum, ist.“ vol. VIII p. 6. 
e) Vincenz Ratthyáni : Reise durch einen Theil Ungarns, Siebenbiirgens, der Moldau und Bukovina im Jahr 
1805, Pest, 1812. p. 77. [cf. Gorovei op. cit. 51 gi 62]. 


és) Adam Neale: Voyage en Allemagne, en Pologne, en Moldavie et en Turquie. Paris. 1818, p. 12-13 cf, 
Iorga: — Un oraş românesc). 


e) N. Iorga: Stud. şi doc. VII, 143; cf. Gorovei: — op. cit, 61. 6) A. Gorovei: — op. cit. p. 62. 

€) „.„Dughenile mele ce am în oraşul Botoşani, în Târgul Vitelor, doi dugheni de platrá,.. cu ogradă din 
dos...“ 1816, N. Iorga : Doc. Botoşănene, Bul. Com. Ist. Rom. VII! p. 11. 

&) N. Iorga : Stud. şi doc. V. p. 669; Cf. Gorovei: — op. cit. 60—61. 

©) Hrisovul din 1820 în Gorovei: — Op. cit. p. 187. d 

7) » Aşijderea şi pentru pricini de locuri de case şi dugheni, epitropii sá fie slobozi a face cercetările cuviin- 


cioase şi a desbate acele pricini.. spre a nu intra adică unii în locul altora sau în locurile ulifelor gi a medianelor 
slobode...“ (Gorovei, op. cit. 190). 


5 495 


ulitelor. Se institue şi un soi de prestație pentru lácuitorii mahalalelor şi pentru scu- 
telnici, de a lucra câte cinci zile pe an pentru îmbunătăţirea străzilor, 

Imbunătăţirele urbanistice încep, deşi nu cu prea multă grabă şi cu destule poticniri. 
In 1825, prin poruncă domnească, începe construirea unui „pliaţ“, adică pieţe, în mijlocul 
oraşului. 

In „Sama de bani“ — adică bugetul -— oraşului din 1831, se văd trecuţi doi oameni 
pe cinci luni pentru curáfitul drumurilor şi „20 de cară ce au lucrat la drumuri“ 71), 
ceea ce înseamnă încă prea puţin pentru străzile unui oraş întins cum era Botoşaniul. 
De aceea, în 1832 se cere de către Eforia oraşului, pavarea cu piatră a 3136 stânjeni de 
străzi 72). Departamentul nu aprobă lucrările şi recomandă „deodată numai astuparea 
batacurilor ce îngreuiază comunicaţia“. Deşi descurajafi de această rezoluţie, totuşi în 
1833 eforii aduc la cunoştinţa Departamentului că au astupat cu moloz gropile străzilor. 
De asemenea făceau cunoscut că „o găsit un meşter cu salahorii lui, ca să pietruiască 
pliafurile cu piatra ce o are Eforia adunată încă din anul trecut“. 

Se pavează cu piatră atât piaţa, cât şi o uliţă centrală „care uliţă fiind poditá cu 

scânduri până la un loc, acum cu totul se află stricată şi la vreme de sloată nu numai că 
trecători cu sloboda nu pot-umbla, dară cu trăsurile apoi nici cum“ 73). In afară de aceasta 
se pavează una dintre străzile principale ale oraşului „unde este pe acolo drum mare al 
ţării de jos, pe unde vin în oras carăle cu sare, vin, păcură şi altele“, adică probabil cel 
din spre bariera Hârlăului. 
A Dar să nu ne închipuim că prin aceasta urbanistica botoşăneană câştigă prea mult. 
În acel târg cu aspect oriental, indolenta şi lipsa de grijă îl fac să se prezinte sub toate 
raporturile ca un târg murdar. Chiar ,pliaful* cel pavat, ajunsese în curând să fie „plin 
de gunoae şi de tină, ca de două palme“. Insági Departamentul treburilor din lăuntru, a 
fost sezisat de „marea neorânduială“ în ceea ce priveşte curăţenia târgului. „Că pe toate 
ulițele ar fi aruncate gunoae de prin ogrăzi, că mulţi locuitori ar fi făcut anume şanţuri 
de scurgere de prin ogrăzile lor în ulite, pe la cuhni şi fântâni, că toate carele şi căruțele 
ce aduc lucruri de vânzare ar fi şezând în pliatul pardosit cu piatră, încât gunoiul s'ar fi 
făcut nesuferit locuitorilor; că păscăriile nu s'au scos din târg, încât urmează putoare 
vătămătoare sănătăţii“ 74). Se iau aspre măsuri de îmbunătăţire. Totuşi, deşi cu ocazia 
vizitării oraşului de către domnitor în 1835, se fac în grabă şi ocazional — după obiceiul 
românesc, — încă trei poduri noi, târgul nu evoluase prea mult. Sc găsesc cu ocazia 
acelei vizite «ulițele foarte strâmte şi strámbe», gardurile nealiniate chiar şi prin «fentru». 
Ceea ce face să se dea imediat dispoziţii de aliniere şi lărgire a străzilor. 


Dacă părţile centrale ale oraşului erau într'o adevărată efervescenţă edilitară, aşa 
cu mult puţinul care se putea realiza pe atunci, în schimb celelalte cartiere se menţin 
intr'o stare cu totul sătească. Uliţele de pe la mahalale rămăseseră în starea lor naturală, 
pline de găuri, care le făceau cu totul impracticabile în timpul ploilor. lată de exemplu 
un pasaj edificator, dintr'o jalubă din 1835, a unor târgoveţi din mahalaua Sfinţilor 
Voevozi, către cinstita isprávnicie a ținutului Botoşani: „În uliţa unde ne aflăm lácuitori 
cu casele noastre sânt două batacuri, pline cu noroiu şi cu apă, unde nu eşte cu putinţă 
a trece trăsuri cu încărcatul nici cu deşertul, măcar a ni aduce câte un car de lemne şi 
altele, nici măcar pe jos a trece, că în trecutele zile vrând un copil a trece pe acea uliţă 
şi ținându-se de zaplaz, s'au scapatat şi au căzut întrun batac şi de nu s'ar fi întâmplat 
un om pe acolo de a-l scoate, putea a se îneca“ 75). 

In afară de chestia pavárii şi alinierii străzilor, o altă preocupare de îmbunătăţire 
urbanistică a constituit pentru efori captarea şi aducerea apei prin conducte în oraş. 


71) Gorovei: op. cit. 201. 

72) „Drumurile mari i o somă din a uliţelor şi a pliaturilor, care după măsura ce li s'au făcut sânt în lungime 
de 3.136 stânjeni (afară de drumurile altor uliţi ce sânt mai în dos gia măhălălilor care şi aceste în urmă sânt de 
nevoe a se face, precum se va socoti), sá se facă din piatră“, Traian Ichim: — Din trecutul gospodăriei oraşului 
Botoşani (Rev. Moldovei „An. 1V, Nr. 6—7; Gorovei: — p. 214. 

%) Gorovei: 215—16, 257, 258. 74) Gorovei: op. cit. 279. 75) Gorovei: op. cit. 260. 


496 


Încă din 1828, tárgovetii cer sá se construiască în piaţa centrală, „un havuz în care sá se 
aducă apă pe oale, care să se verse intr'insul, prin o cişme făcută lângă havuz“... Nu se 
execută însă nimic. În 1832 Eforia oraşului cere şi ea Departamentului treburilor interne, 
între altele: „Adusul apei de izvoară, pe oale, cu depărtare aproape cale de un ceas (căci 
mai cu apropiere nu se găseşte), i facerea unei case de ape cu cigmea în pliatu târgului“. 
Nici de data aceasta însă proiectul nu e primit, ca nefiind de primă necesitate. Totuşi 
populaţia îndesindu-se, fântânile existente nu puteau satisface nevoia de apă a oraşului. 
De aceea, împotriva deciziei Departamentului, in 1836, Eforia angajează doi ingineri sá 
cerceteze împrejurimile oraşului pentru aflarea unui izvor puternic a cărui apă să se aducă 
pe oale în târg. Cercetările n'au dat rezultat favorabil. În 1844 se fac în oraş, mai multe 
fântâni cu pompă“ 75). 

n aceiaşi vreme se pune şi altă problemă de ordin urbanistic, în Botoşani; e vorba 
de luminatul oraşului în timpul nopţii. Până pela 1832, ne relatează d. Gorovei, existau 
vreo 9 fânaragii, «cari aprindeau lumânări de său înfipte în várful unor pari, dar 
lumânările şi fânaragii erau plătiţi de dughengii de pe la ulifi». 

În 1832 se face proiectul de instalare a 150 de fânare noi, care au a se aşeza în 
depărtare de 15 stânjeni unul de altul, pe «generalnicele ulii», iar pe celelalte uliţe la 
câte 25 stânjeni unul de altul. Nu s'au executat însă decât în 1833, şaizeci de fânare 
pentru tot târgul, adaos la cele vechi. La finele acelui an (1833), Botoşanii aveau în total 
65 de fânare «numai prin ulițele din centru, iar la mahalale nu-s deloc». In 1834 numărul 
fânarelor din oraş se ridică la 100; ceea ce rămânea totuşi prea puţin, fiind nevoe ca si'n 
anii următori sá se sporească numărul lor. În 1843 se pun alte 30 de fánare noi, mai înalte 
şi mai luminoase, făcute «după pruba Eşului». Toate aceste fânare însă erau luminate cu 
lumânări de său. La 1845 se introduce un sistem nou de „luminarisire“ a oraşului, care 
trebue să fi stârnit mândria tárgovetilor. Se introduc 56 de fânare cu lămpi de oloi”). 

Dar încă o necesitate se ivea pentru acest târg în plină desvoltare. Casele târgului 
îngrămădindu-se din ce în ce mai mult şi fiind construite încă în mare parte din lemn, 
acoperite cu şindrilă sau stuh, lesne cădeau pradă incendiilor. De aici preocuparea Eforiei 
de a institui un corp de pompieri («tulumbagii») pentru paza de foc. În 1832 ia naştere 
cea dintâi organizare de pompieri în Botoşani 78). 

În fine in ce priveşte higiena, oraşul e împărţit în 6 despărţiri sau ceastii. „De 
fiecare ceastă vor fi câte 4 ciocli însărcinaţi şi cu sănătatea locuitorilor“ 79) 

După cum se vede din cele de mai sus, cu toate lipsurile, cu toate încetinelele 
începutului, epoca de după 1830 înseamnă o adevărată silintá a târgului de a se gospodári, 
după trebuinfele orăşeneşti. Se vedea strădanie şi preocupări de îmbunătăţire la fiecare 
pas, cu toate micile frământări omeneşti care întovărăşeau fapta propriu zisă. „Socotim 
că cu vremea vom putea a săvârşi înfrumusețarea oraşului“... lată gândurile eforilor de pe 
atunci! 

La baza acestor primeniri, — trebue să recunoaştem — stă organizarea nouă, intro- 
dusă de Regulamentul Organic, datorită căruia, oraşele Moldovei şi-au căpătat conduceri 
proprii: eforiile orăşeneşti, puse sub ordinele directe ale Departamentului treburilor din 
lăuntru (Ministerul Internelor) ; ceea ce a adus pretutindeni un suflu de viaţă nouă, care 
le smulse din amorţela de până atunci. 

In vremurile următoare, Botoşaniul se desvoltă repede F. NerceBauR care trecu pe 
la jumătatea sec. XIX prin acest oraş, scrie : „Botoşani este al treilea oraş din principat 
cu mai mult de 20.000 locuitori...* Insă despre aspectul său nu are cuvinte prea de laudă: 
„cele 3847 case ale acestui oraş, sunt pe nişte strade foarte neregulate şi murdare.“ Dela 
acea dată însă, oraşul se primeneşte destul de repede. Casele cu două rânduri se imulfesc; 


15) Pentru chestia apei vezi: Traian Ichim : Din trecutul gospodăriei oraşului Botoşani. „Rev. Moldovei“ II.6—7 
şi A. Gorovei: op. cit. pp. 214, 291. 

T) Pentru chestia luminatului: Ichtm : op. cit.; Gorovei: op. cit. 262 şi urm. 

73) Jchim : op. cit.; Gorovei: 215. 7) Tr. Ichim: Docum. botogánene, „Rev. Moldovei“ IV, Nr. 8—9. 


497 


relicvă a mai rămas până astăzi doar o singură casă cu bolte într'o margine a pietii 
Ferdinand. Străzile se îndreaptă si se întreţin mai curate. Incendiile dese ajutară mult la 
aceste înoiri. La focul cel mare din 1887 mai toată strada mare avea case cu două 
rânduri. In centru, casele cu şandramale în faţă au dispărut, aspecul oriental al oraşului 
s'a pierdut încetul cu încetul. In celelate cartiere, în locul măruntelor căsuțe de ţară, case 
mari boereşti, construite în stilul european al vremei, înconjurat de parcuri, la care se 
întreceau florari vestiți, transformă complet oraşul. 

Epoca însă, în care târgul se modernizează cu totul, căpătându-şi aspectul acela 
îngrijit, estetic şi apreciat ca unul dintre cele mai frumoase oraşe ale ţării vechi, a fost 
între 1900 şi 1914. 

In aceşti paisprezece ani se pavará cu piatră cubică numeroase străzi, se asfaltará 
cele din centrul oraşului, se canalizară mai toate străzile, printr'o reţea de canale care 
asigură bine scurgerea şi întreţin higiena oraşului, se realizá şi un alt vechi deziderat al 
botoşănenilor, aducându-se apă de băut pe conducte, dela 30 km depărtare, unde s'au 
găsit isvoare bune şi abundente (la Bucecea în dealurile Siretului), se lumină oraşul cu 
electricitate — Botoşaniul fiind printre primele oraşe ale ţării care introduce sistemul 
acesta nou de iluminare — se clădiră frumoase edificii publice, un teatru, şcoli primare şi 
secundare, spitale, căzărmi etc. 

In preajma războiului mondial Botoşaniul ajunsese unul dintre cele mai frumoase şi 
îngrijite oraşe ale ţării, în afară doar de câteva cartiere, care rămăseseră veritabile 
ghetto-uri mizerabile. Locuri virane mai rămăseseră destule, precum şi foarte numeroase 
grădini de pomi. Acestea au alcătuit şi alcătuesc încă un caracter rural al oraşului. 

De pe la 1916 însă, Botoşanii au început a se ruraliza. Tot timpul răsboiului — când 
oraşul a trebuit să adăpostească cca. 80—100 mii de locuitori — a fost o epocă de 
inerentă distrugere. Şi după aceea însă, urmă o continuă ruinare. Ruinare datorită edililor 
preocupaţi cu totul alte idei decât cele urbanistice, precum şi unor împrejurări 
generale, nefavorabile oraşului. 


Intrucât priveşte urbanistica actuală a Botoşanilor se remarcă următoarele : 

Există trei aspecte diferite de oraş în Botoşani, ca şi cum ar fi trei aşezări omeneşti 
deosebite puse una lângă alta : 

1. Părţile centrale sunt ocupate cu case îngrămădite, lipite prin perefiii lor, afară 
de mici şi puţine locuri neclădite. Cele mai multe case au două rânduri (adică parter şi 
un etaj), un mic număr doar având trei rânduri sau un singur cat. Străzile în acest cartier 
sunt toate pavate sau asfaltate. O caracteristică a părţii acesteia sunt străzile de „fațadă“ 
cu un aspect destul de acceptabil, între altele „dosnice“, spre care toate casele stau 
întoarse cu spatele. Nu s'a ajuns la concepţia urbanistică a caselor cu două faţade, 
menţinându-se încă strâmte şi murdare ográzi interne. 

Din acelaş cartier central, sau ca prelungiri ale lui, fac parte unele porţiuni care 
au păstrat caracterul tipic de Ghetto; case mici, murdare, de cele mai multe ori numai 
cu parter, înghesuite, stând adese ori gata să cadă ; Străzi înguste şi întortochiate, pe unde 
se joacă copii murdari de-avalma cu purceii, unde umblă nestingherite păsările de curte 
şi cánii, scurmánd prin gunoae, unde femeele îşi atârnă rufele la uscat şi unde foesc 
molimele. Acest aspect urbanistic de import, adus din Galiţia, se menţine încă în parte 
prin cartierul halelor — vechea calicime, — cartierul din jurul străzii Sf. Ilie, pe lângă 
Târgul vitelor etc. Părţile acestea sunt în cea mai mare parte locuite de evrei. 

Porţiuni cu casele îngrămădite perete în perete, deşi cele mai multe fiind numai cu 
parter, se află şi pe la bariere, în lungul arterelor principale: bariera Iaşului, bariera 
Suliţei (Ştefăneştilor), bariera Dorohoiului până la Uzina electrică, bariera Sávenilor etc. 

2. Cartierele mijlocii, formează o arie de lărgime neegalá, care înconjoară centrul 
compact. In această porţiune casele deşi mari şi adese luxoase, sunt înconjurate de 
curţi. Nu stau cu faţada până la stradă, ci trasă cu câțiva metri în interiorul curţii. 
Adeseori întovărăşite de parcuri particulare sau publice (Grădina Eminescu, grădina 


498 


Primáriei), sau chiar numai de grádini cu pomi roditori. Aspectul general al acestei 
părți e aşa dar, de case mari, ascunse între verdeata pomilor (Fig. 10). 

La Nord aceastá zoná cuprinde mai toatá strada Primáriei, Bulevardul Eminescu 
până pela spitalul Mavromati si străzile intermediare. Spre Vest ține până pe la 
răscrucea dintre strada Agafton cu strada Vila Boian şi pe aceasta din urmă până la 
strada Kogălniceanu. Spre Sud strada Liceului şi strada Sf. loan, strada Armeană, strada 
Sf-tii Voevozi, strada Victoriei, strada I. C. Brăteanu. Spre răsărit acest cartier lipseşte, 
fiind înlocuit cu mahalale de tip ghetto. 

3. In fine zona periferică, sau máhálálile, — cuprinzând cartierele Belciug, 
Humária, Cárámidária, Popáuti, Luizoaia, Cartierul Agafton, Procov etc. — e formată 
din case mici, cu aspect adesea țărănesc, înconjurate de grădini în care se cultivă plante 
alimentare, unele păstrând dimensiuni şi aspecte de veritabile ogoare, cu porumb, cartofi 
sau zarzavaturi, pe unele locuri se adaugă grădinile cu arbori fructiferi şi „ogrăzile“ în 
care se cresc păsări de curte. De asemenea se pot observa pe alocuri şi grajduri de vite. 
Cu un cuvânt, un cartier de veritabile gospodării ţărăneşti. Străzile, deşi mai toate 
luminate cu electricitate, chiar dacă sunt aliniate, nu sunt pavate şi nici şoseluite, 
după cum mai pretutindeni lipsesc trotuarele de pe margine. E un aspect întru totul rural. 

Deosebirile atât de fundamentale între cele trei zone ale oraşului de astăzi, nu sunt 
numai simple aspecte, datorite poate capriciului locuitorilor ; înfăţişarea lor deosebită se 
datoreşte unui cumul de cauze : diferenţei de structură socială între cele trei zone, dife- 
rentei de funcțiuni economice, diferenţelor de densitate omenească şi diferențelor etnice. 


$ 3. — Structura socială si densitáfile. — Categoriile social-economice ale oraşu- 
lui au variat în decursul timpului; transformarea lor procentuală stând în funcţiune nu 
numai de evoluţia functiunilor oraşului, ci şi de evoluţia mentalităţii sociale. Pentru 
ilustrarea celor de mai sus, vom analiza pe scurt structura populaţiei oraşului cu o sută 
de ani în urmă (la 1832), utilizând rezultatele catagrafiei din acel an. 

Populaţia totală de 13.795 suflete sau 2.853 familii (4, 8 membri de fiecare familie), 
locuia în 2.934 de case. Erau în total 6.897 bărbaţi şi 6.899 femei. 

Statistica e întocmită după clase sociale. In frunte stă „clasul boerilor“, numărând 
405 suflete. Cei mai mulţi locuiau în mahalaua Vrăbieni. Urmează apoi „clasul mai de 
gios“, care cuprinde negustorii, meşteşugarii, lucrătorii şi slujitorii. Clasul acesta era cel 
mai numeros (720/,), cuprinzând 10.027 suflete. „7agma bisericească“ era trecută deo- 
sebit, reprezentând 372 de suflete. 

Pe cvartale erau răspândiţi după cum urmează : 80) 


Cvart.1 | Cvart.2 Cyart. 4 | Cvart.5 | Cvart.6 
(Procov; | (St. Ghe- | Cvart.3 (Vră- | (Pliatul | TOTAL 
Felul locuitorilor PN orghe) |(Tg.Nou) bieni) |Târgului) 
res 
(1) (2) (3) (7) (8) 

Boer. eni are e pie a tata is dl ein ai 10 5 14 10 70 15 124 
Cucoane oeie e a ooo oo ooo .no.o»..». 11 6 10 10 77 16 130 
Fii de bolerd................. +... 10 4 12 7 38 5 76 
Filce de boieri. +. <*...«.<..«... cres 16 3 1 4 22 3 15 
Slugi ae ias a AR 23 3 91 6 103 21 250 
Slujnice, +... ..o o...» ....... ...... 16 4 16 5 120 2 181 
Fii de Slügi s ne e ae e e a ne a 2 — = 4 60 — 66 
Fiice de slugi ............ +... .. +. 2 — — 4 27 — 33 
igani pc i ra cai ra ac ala ee ep ai însa a 20 — 9 21 53 80 183 
igance= i cd iaa taca d a dee să fn 28 1 7 26 90 93 245 
ii de ţigani . +... ............... 2 — — 9 25 45 81 
Fiice de țigani. ..... +... +... ...... 4 — 5 10 17 14 50 
Clasul mai de gios. ................ 1.403 1.890 1.494 2.230 842 2.168 10.027 
Tagma bisericească ............... 38 85 61 55 94 39 372 
Supi ISTRIA, soss oman OR mp ae A 30 50 65 3 60 1 423 
Jldovi: it cea ia o an sa a eS e 68 108 229 362 45 665 1.477 
Total 1.683 2.159 2.020 2.796 1.743 3.369 13.793 

Numărul caselor .....o o... .... +. 334 382 412 643 287 816 2.934 


8) Extras din lucrarea d. Gorovei: Monografia oraşului Botoşani, p. 93, ȘI 


„Clasul mai de gios“, e cel mai interesant. Sunt de exemplu, unele meşteşuguri sau 
negustorii ocupate exclusiv de români (abagerii, blănarii, boengii, chetrarii, dulgherii, 
olarii, pălărierii, pescarii, talpalarii, etc...; altele care aparţin mai ales armenilor (boga- 
sierii, cafengii, mindirigii, posesorii adică arendaşi de moşii, etc...); altele în fine, în care 
evreii pătrunseseră în foarte mare număr (ex: argintari, cârciumari, casapi, chitari, croi- 
tori, cuşmari, lipticani, sacagii, steclari, etc...). 

Pentru mai multe amănunte dăm tabloul de mai jos8!). 


Evrei 


(4) 


Armeni 


(3) 


Români 
(2) 


Meşteşuguri şi negustorii 
(1) 


Románi Total 


Armeni| Evrei 
(3) (4) 


Meşteşuguri şi negustorii 
(1) (2) (5) 


Abageri ,........ 5 — — 5 Furmagii ......... 1 — — 1 
Argintari, alamari . . . . 2 — 15 17 Lipţicani .........- — — 42 42 
Bacall .......... 24 9 — 33 Mahall .......... — — 2 2 
Bărbieri ......... 4 2 — 6 Mindirigii ........ — 5 — 5 
Blánari.......... 45 — — 45 Moşănaşi. ...... «+ 1 — — 1 
Boengii. ......... 5 — — 5 Muncitori ,....... 12 — = 72 
Bogasteri. ........ — 2 — 2 Olari . . ss... o... 6 — — 6 
Braşoveni ........ 2 3 — 5 Pălărieri ,........ 11 — = 11 
Bucătari ......... 2 — — 2 Păscari. ic. om. ... 17 — = 17 
Butnari. .,....... 5 — — 5 Pastramagii ....... 1 — — 1 
Cafengii ......... 4 12 — 16 Posesori ........ +. 7 38 — 45 
Cârciumari, rachieri . 79 6 46 131 Precupetl......... 33 — 2 56 
Casapi .......... 10 — 22 32 Rotari is aia 2 — — 2 
Cavafi .......... 1 — 1 Sacagii ,......... — — 5 5 
Chetrari ......... 32 — 33 Solonari ......... 8 20 — 28 
Chitarl . sasse se’ — — 12 12 Soponari .,.......: u 2 — 13 
Ciocli........... 3 — 5 8 Steciari. .........: — — 11 11 
Ciubotari,..... +... 82 = 29 111 Stoleri .......... 1 — — 1 
Cismari ..... ca 19 29 — 48 Străchinari. ....... 2 — — 2 
Cojocari ......... 15 — — 15 Şiicari ..... 2 — — 2 
Croitori ......... 32 3 98 133 Talpalarl......... 45 — — 45 
Curălari ... sa 4 1 — 5 Tráistari........- — — 9 9 
Cugmarl ......... — — 33 33 Zugravi ........+ 2 — — 2 
Dulgheri ......... 21 — — 21 Cu tot feiui de meşteşuguri 10 — 202 212 
Făclieri ..... ED 4 1 — 5 


Categoriile de meşteşugari în care n'au putut pătrunde străinii şi rămăseseră până 
la acea dată (1832) aproape exclusiv româneşti, s'au putut păstra datorită acelor organi- 
zatiuni medievale, breslele, care erau nişte asociaţiuni cu caracter strict închis pentru 
străini. Unele din ele s'au menţinut tari până pela Unire, fiind înlocuite apoi — sub in- 
fluenta vremurilor noi — şi nimicite de către meseriaşii străini. Unele bresle, cum era 
cea a blănarilor, şi-au avut o organizație bine închegată, cu statute întărite de către mitro- 
politul ţării, cu biserică proprie de închinare (Sf. Ilie), cu justiţie proprie etc... 


Astăzi, din numărul total al locuitorilor oraşului Botoşani, cca. 25 —27 07 sunt co- 
mercianti, 20%/, meseriaşi, 109), lucrători de fabrici şi cca. 239/, agricultori, etc... 

Se observă aşa dar că ocupațiile pur urbane, — adică comercianţi, meseriaşi şi 
lucrători industriali,—formează la un loc abia 55—570/p; cu alte cuvinte puţin mai mult 
de jumătate din populaţie. Proporția agricultorilor (230/,), e prea mare pentru o aşezare 
urbană, ceea ce explică in parte înfăţişarea şi funcțiunile economice rurale, pe care le 
păstrează Botoşaniul. 

E de observat însă, că nu toate cartierele oraşului păstrează un procentaj asemănă- 
tor celui general al oraşului. După cum sub raport urbanistic oraşul se împarte în trei 
zone cu caractere deosebite, tot aşa şi sub raportul structurei sociale. Astfel deosebim : 

1. — Cartierul comercial şi industrial, care se întinde aproximativ cam cât ţine 
cartierul central (al caselor îndesite, cu unul sau mai multe etaje), cu deosebirea că îl 


a) A. Gorovei: op. cit. p, 170 — 180. 


500 


SOCIOLOGIE ROMANEASCÁ, III, 10 12 
Tufescu: Un oraş în declin: Botoganii 


Clişee : Ing. Botescu 


Fig. 12. — O stradă din Botoşani acum treizeci şi ceva de ani (se văd fanarele cu 
petrol şi fântâna. Nu fusese introdusă nici electricitatea, nici canalizarea), 


Fig. 13. — Botoşanii la 1900. Privire generală. 


SOCIOLOGIE ROMÂNEASCĂ, II 10—12 
Tufescu : Un oraş in declin: Botoşanii. 


Cuşee : Fotofilm, Cluj. 


Fig. 14. — Teatrul din Botoşani Fig. 15. — Primăria oraşului 


Fig. 16. — O parte din cartierul central al oraşului Fig. 17.— Colț din grădina publică a oraşului 


depăşeşte în partea dinspre gară, unde se întinde cea mai importantă zonă industrială a 
oraşului. (Sunt acolo uzina electrică a oraşului, morile cele mari, fabrici de uleiuri, de 
ţesături, ateliere metalurgice etc...). 

Cartierul acesta e ocupat mai ales de negustorime şi de meseriaşi. Lucrătorii din fa- 
brici, de altfel puţini la număr, locuesc în cartierele periferice şi stau acolo numai în timpul 
orelor de lucru. Micii meseriaşi, care au atelierele în partea centrală a oraşului, au şi ei 


RANY 


Fig. 18. — Harta zonelor structurale a oragulni Botoşani (Negru — cartiere comerciale şi industriale ; haşuri== cartierele 


mijlocii, ocupate de funcţionari, profesionişti liberi etc.; puncte = cartierele periferice cu aspect rural şi populaţia 
agricolă). 


de obicei locuinţele tot în zonele periferice. Negustorii în schimb, locuesc în majoritate 
în acest cartier central, la etaj; deşi în ultima vreme se observă o tendinţă de-aşi strămuta 
tocuinţele mai mult în cartierele mijlocii ale oraşului. Un fel de descongestionare a car- 
tierului comercial, pe delături, o tendinţă aşa dar de nivelare a densităţilor omeneşti în 
interiorul oraşului. 


Astfel, deşi această zonă pe care am numit'o comercială şi industrială, prezintă o 


501 


densitate mai mare decát celelalte, densitatea ei nu e permanentá, din cauzá cá 309/, din 
populaţia care o locueşte în timpul zilei, se retrage noaptea în alte zone ale oraşului. 

O principală zonă de odihnă a populaţiei negustoreşti, o formează cele două-trei 
ghetto-uri ale târgului, unde locuesc comercianții mărunți, micii meseriaşi şi o parte din 
lucrătorii de fabrică. Astfel de cartiere sunt: Calicimea de lângă hale şi Cartierul Sf. 
Ilie, până dincolo de obor. 

2. — O zonă mijlocie, ocupată în genere de pătura intelectuală a oraşului (liber 
profesionişti, funcţionari...), negustorii bogaţi, de patronii industriali şi de unii mari pro- 
prietari agricoli. 

Această zonă cuprinde cartierul dintre strada Primăriei şi bulevardul Eminescu, 
apoi porţiunea dintre strada Lascăr-Catargiu şi strada Vila Boian, până la Spitalul de 
Copii, Cartierul Sf. loan, Cartierul Armenesc, apoi zona se închide cu străzile: Victoriei, 
Vânători, Brăteanu. La partea de Nord a oraşului nu există această zonă mijlocie, căci 
dela cartierele comerciale se trece direct la zona agricolă. 

Această a doua zonă, ar putea fi numită zona de odihnă, deoarece atât liber 
profesioniştii, cât şi funcţionarii sau negustorii care îşi au locuinţele acolo, lipsesc toată 
ziua sau o bună parte a ei, fiind reţinuţi la birourile şi instituţiile la care lucrează. Cu 
alte cuvinte, cu această zonă se întâmplă tocmai contrariul de ceea ce se petrece în zona 
centrală: acolo se remarcă o aglomerare în timpul zilei şi o rárime nocturnă, pe când în 
zona mijlocie, tocmai în timpul orelor de lucru ale zilei, locuitorii lipsesc, aglomerându-se 
în timpul destinat odihnei (orele dela amiază şi din cursul nopţii). Există aşadar o strânsă 
relaţiune de compensație între cele două zone, centrală şi mijlocie. 

3. — In fine ultima zonă, pe care o numim zona agricolă sau sătească, înconjoară 
de jurimprejur oraşul. In afară de porțiunile ocupate cu vii şi livezi dintre bulevardul 
Eminescu şi Manutanţă, Cimitirul Pacea, bariera Curteşti, zona aceasta mai cuprinde 
mahalaua dintre Cazarma 37 Infanterie şi Cimitirul Evreesc, mahalaua de pe valea Cacai- 
nei, mahalaua Sf. Niculai şi cea dela capătul străzii Alexandru cel Bun, mahalaua Belciug 
apoi Humăria, Cărămidăria şi Lipovenia ca şi părţile dinspre valea Sitnei şi iazul Hainal 
(Cartierul Luizoaia), şi cel al Şcoalelor normale. In această zonă, cea mai mare parte a 
locuitorilor au păstrat îndeletniciri săteşti. Cultivá zarzavaturile necesare pieţii zilnice, 
fiind ajutaţi la aceasta şi de văile din jurul oraşului: Dresleuca, Cacaina şi afluenții Sitnei. 
Cultivă porumb, cartofi, sfeclă şi plante de furaj chiar în grădinile lor din oraş, dar mulţi 
dintre locuitorii acestei zone, au sau arendează ogoare în apropiere de oraş; cresc vaci 
pentru laptele pe care-l distribue în celelalte zone ale oraşului, cresc cai pentru cărăuşie, 
după cum şi destule oi, pe care le pasc pe islazul oraşului. Cu alte cuvinte prin ocupaţia 
lor aceşti locuitori rămân numai cu numele orăşeni, ei fiind în realitate săteni. De aceea, 
cu excepţia micilor meseriaşi şi a lucrătorilor de fabrică sau funcţionarilor inferiori cari 
locuesc în această zonă, restul populaţiei, populaţia agricolă, duce la periferia oraşului 
o vieatá quasi-ruralá, îndeletnicirile fiindu-i ţărăneşti, dar profitând de unele beneficii 
urbane între cari cel mai de seamă e apropierea debuşeului pentru desfacerea produ- 
selor lor. 

Din urmărirea structurei sociale a târgului se poate desprinde limpede o strânsă 
concordanţă între cele trei zone limitate după criterii urbanistice şi cele trei zone limitate 
în funcţie de criterii sociale. Functiunile sociale se resfrâng direct în fizionomia diferi- 
telor zone ale oraşului. 


In privinţa densităţii locuitorilor, neavând la îndemână un recensământ pe străzi, 
ne vom mărgini la câteva observaţii generale. 

Densitatea locuitorilor pe întreaga întindere a oraşului până la şanţurile lui înconjură- 
toare e de cca 35 loc.la ha, ceea ce reprezintă o densitate urbană foarte redusă, Această 
cifră, alături de ocupaţia sătească a celor 23 %/, din locuitorii târgului, explică până la un 
punct aspectul zonelor mijlocie şi periferică, unde casele se răsfaţă printre grădini 
imense sau maidane neclădite. 


502 


Zona cu adevărat orăşenească şi ca aspect (case îngrămădite cu etaj) şi ca structură 
socială (zonă comercială şi industrială), are o densitate de cca 150 loc. la ha., cuprinzând 
singură aproape o jumătate din populaţia oraşului pe o întindere numai de 1/g din supra- 
fața totală a oraşului. lată de unde rezultă caracterul compact al acestei porţiuni de oras. 

Celelalte două zone (mijlocie şi periferică), prezintă o densitate rurală, de21 loc. la 
ha. Această densitate e chiar mai redusă decât a satelor de tip compact, apropiindu-se 
de aceia a satelor de tip adunat, ţinând seamă de împărțirea lor nouă datorită d. VINTILĂ 
Mwmănescu. Cât priveşte periferia propriu zisă a oraşului, în zona viilor şi livezilor 
(de ex. dela Cimitirul Pacea, până la bariera Curteşti) densitatea e aceea a satelor de 
tip rásfirat. 

După cum se vede, luată în general, populaţia în cuprinsul oraşului e extrem de 
rară. Dacă ar avea o densitate normală orăşănească, ar putea încăpea în medie cca. 
150.000 de locuitori în Botoşani. In realitate el are de 5 ori mai puțin. 


Deşi oraşul nu are un plan regulat, — de altfel ca majoritatea oraşelor cu vechime 
măcar de câteva secole,— cu toate micile alinieri şi rectificări făcute de câteva decenii, 
totuşi se pot desprinde marile linii ale planului său. Reţeaua de drumuri se apropie de 
tipul radiocentric. Principalele străzi sunt prelungirea celor vreo 8 şosele care intrând 
pe barierele târgului se întrunesc în inima oraşului, în porțiunea centrală dintre Uspenia 
şi Sf, Gheorghe, adică în Târgul Vechiu de odinioară. Acolo era vechea răscruce care a 
creiat şi dat viaţă târgului. Cele 8 artere principale sunt următoarele: 1. Şoseaua 
Naţională (care intră în oraş în partea dinspre Dorohoi şi Cernăuţi). 2. Str. Agafton şi 
Marchian (care continuă dinspre Suceava). 3. Str. Vila Boian, Liceului (care continuă 

oseaua dinspre Corni-Curteşti). 4. Șoseaua Iaşului, dinspre Hârlău-laşi. 5. Str. Sf. 

eculai, Sf. Voevozi, venind dinspre Teasc-Zăiceşti. 6. Vânători, continuând şoseaua 
dinspre Ştefăneşti şi Bivolari-Todireni-Sulita, 7. Strada care coboară din Târgul vitelor 
spre Ungureni-Săveni). 8. Str. Popáuti spre Cişmea-Nicşeni. 

S'ar părea că porțiunile cu case îndesite din preajma barierelor mai importante 
(bariera Iaşului, bariera Sulitei, bariera Sávenilor, a Dorohoiului etc...), in care indelet- 
nicirea locuitorilor e in cea mai mare parte comerţul, ar constitui un început de formare 
a unor centre subsidiare, care să dea oraşului tiparul polinuclear. E numai o aparenţă, 
întrucât oraşul polinuclear îşi are altfel de evoluţie a întinderii în spaţiu, rămânând 
multă vreme cu întinderi mari agricole nezidite şi umplute relativ târziu, între porţiuni 
de oraş evoluat (Timişoara) sau, acolo unde în întinderea lui grăbită, un oraş a înglobat 
în aria sa vechi târguşoare (în parte Iaşul). Botoşanii şi-au avut o desvoltare de continuă 
întindere în lungul marilor artere care formau din vechime răscrucea din mijlocul său. 
Tocmai această întindere radiară se vădeşte prin acele porţiuni cu case îndesite şi rosturi 
comerciale, din lungul principalelor drumuri. Ele constituesc astăzi un fel de avant-posturi 
ale centrului; locul de activitate al negustorimei mărunte, care iese înaintea populaţiei 
rurale, atât pentru a o uşura de produsele ei sătești, înainte de a fi concuratá de negus- 
torimea mai dornică din centru, fie pentru a-i strecura mărfurile ei inferioare. Acesta e 
un fel de hop pe care-l are de trecut populaţia sătească înainte de a ajunge în obor şi în 
care de cele mai multe ori se împiedică. 

Din observarea hărţii structurii geografice (zonei structurale) şi aceea a structurei 
sociale a Botoşanilor, — concordante în bună parte,— se vede aşa dar că măruntele 
nuclee comerciale dela bariere, întăresc tocmai aspectul radiocentric al oraşului prin 
marcarea mai distinctă a principalelor artere economice ale orașului. 


IV. FUNCTIUNILE ECONOMICE ALE ORAŞULUI. $ 1.-—/n trecut. — Născut la o răscruce de 
drumuri mari, în legătură cu una din principalele axe de comerț ale Europei evului mediu, 
Botoşaniul a avut dela început rolul unui mare iarmaroc. După un hrisov al lui Petru 
Şchiopul din 1579, „cel mai vechi iarmaroc in Moldova a fost cel care se tine în Botoşani“; 
iar după mărturiile unor călători cari l-au vizitat în veacurile următoare, ar fi fost nu 


503 


numai cel mai de seamă iarmaroc al Principatelor, dar chiar unul dintre cele mai mar 
iarmaroace din Europa centrală. Astfel geologul Haceoer, care vizitează Botoşaniul în 
1789 rămâne cu totul impresionat de negoţul său. Despre iarmarocul de acolo se 
exprimă că ar fi mult mai însemnat decât al oricărui oras din Austria. Se aduce stofă 
engleză, franceză şi turcească. Atâta dever nu se facenici intr'un mare oraş european 82). De 
asemenea Max. FRED. THiELEN, care trece prin Botoşani după 1810, spune că oraşul „face 
un comerț foarte viu, care se întinde până la Brody, Briinn şi Leipzig“, iar despre 
iarmaroc, spune că e dintre cele mai vizitate din întreaga Moldovă $3). O mulţime de alţi 
călători (Abatele Boscnovicu, în 1762, Baronul De Torr în 1768, Polonul Mixoscha în 
1782, Doctorul englez Neare în 1805), trecând prin Botoşani, vorbesc despre negoţul sau 
prăvăliile acestui oraş 8). 

Dela început, comerţul botoşănean, trebue să fi avut mai ales specialitatea produ- 
selor locale din N. Moldovei. D. N. loraa, crede că aci în Botoşani „fusese la început 
târgul de hotar al boilor, înainte de a se muta la Şipineţ şi Lenteşti“ 85). In afară de 
boi, oraşul a rămas vestit multă vreme pentru comerțul său de cai. Vestiţii cai moldo- 
veneşti de pe timpuri, din câmpiile de Nord ale Moldovei veneau, unde se pomeneşte 
până târziu despre multe crescătorii de cai sau iepe, pe vechile branişti domneşti. Până 
târziu s'a păstrat obiceiul sá se trimită caii dela curtea domnească la iernat în Botoşani 86). 
Mai era vestit comerțul cu făină şi cereale la Botoşani. Era — după cum am arátat— şi 
un cartier care se numea Tg. Făinei, încă pe la 1740. Se pomeneşte adeseori şi de 
comerţul cu miere de albine, care se vindea cu poloboacele, iar în vreme de invazii 
de-ale oştirilor străine, se ascundeau în gropi săpate în pământ 87). Se mai făceau mare 
negot de blănuri88); nu numai blăniţe de miel şi oaie sau de vânat din părţile de Nord 
ale Moldovei (iepure, vulpe, lup etc...), dar chiar blăni scumpe şi rare aduse de negustori 
ruşi şi ucrainiţi. 

Se mai vindea /emnárie, adusă din părţile de munte, fân 8), peşte din numeroasele 
iazuri ale Moldovei de N., de unde până în timpul din urmă se mai scoteau 60—70.000 
kg. anual etc... 

Intrucât priveşte „industria“ oraşului în trecut, aceasta n'a fost multă vreme repre- 
zentată decât prin ateliere, chiar dacă ele erau numite pompos „fabrici“. Astfel în „Cata- 
grafia a toată suflarea aflătoare în târgul Botoşănilor din ținutul Botoşăni în anul 
1832“, se arată a fi în total 49 de „fabrici“. Intre acestea se enumárá : Una de lumânări, 
trei de oloi, coltuni, boia, tulpane, pălării ; 22 fabrici de pánzeturi şi piei, 6 de gáitan, 8 
de mătasă, de lână şi de sopon, precum şi 6 velniti, 15 fierării şi 3 mori. 

Totuşi, aceste modeste începuturi, sunt acele care stau la baza desvoltării industriale 
de mai târziu ; în aceleaşi ramuri activează şi veritabilele fabrici cari apar câteva decenii 
mai târziu. 

Mai erau numeroşi meseriaşi cu diferite meşteşuguri ca : argintari, butnari, pietrari, 
cismari, brutari, croitori, olari, soponari, stoleri etc... cca 800 la număr, cari contribuiau 
la transformarea materiilor prime, făcând astfel încă de pe atunci din Botoşani, un 
important centru cu funcţiune economică de pompă aspiro-respingătoare, pentru regiu- 
nea din care făcea parte. Atingând încă de pe atunci una din cerinţele urbanistice — de 
a fi centru de acumulare şi transformare a materiilor brute şi apoi de distribuire a produ- 
selor fabricate — Botoşaniul se dovedea un oraş foarte viu. Datorită activităţii lui, spre 
el tindeau de pretutindeni negustorii şi meseriaşii ca spre un centru înfloritor. Astfel, între 
1800—1820, în afară de evreii cari se îngrămădeau aci, venind din Bucovina şi Galiţia, 


82) Hacquet: „Neuste plysikalich-polische Reisen in den Jahrer 1788 und 1789 durch die Daceschen un Sarmatischen 
Karpathen. Núrenberg 1790., c. f. N. Iorga : Trecut Botoşănean (,Rev. Moldovei, An. I Nr. 9. 

83) Max. Fried Thielen : Die Europáische Tiirkey, Wien 1828; Cf. Gorovei, op. cit pag. 53 

8%) N. Iorga : Botoşani 1932 (10—11). 8) N. Iorga: Ist. comerţ. românesc I, p. 257—258. 

%) N. Iorga: Stud şi doc. VI 315, 323, 338, 5) Gorovei op. cit. p. 331, 332. 88) Gorovei op. cit. p. 334. 

3) Din ţinutul Botoşanilor se alimenta şi Curtea Domnească cu fân. În 1739 se duceau 200 de stoguri la Curte. 
De altfel bogăţia aceasta a ierbei a rămas şi ca marcă pentru judeţ: o coasă înfiptă într'un câmp cu iarbă înaltă. 


504 


se observă un veritabil curent de revársare a populaţiei negustoresti dela Suceava (în 
special Armeni), din părţile Cernáutului şi Galiției (Lehi), ba chiar şi câţiva nemți şi 
unguri din Transilvania etc... 

De altfel, faptul că Botoşaniul era într'o adevărată stare de înflorire, ne-o arată 
şi unele descrieri de ale contemporanilor. Astfel, atât Fiiprpe în 1790, cât şi Forno în 
1800, vorbind despre ţările româneşti, pomenesc despre Botoşani ca despre un foarte 
important centru al Moldovei, care ar veni „în al doilea rang după laşi şi este oraş de 
comerciu al doilea după Galaţi“. 

In 1810 cunoscutul geograf MaLre-BRun se exprimă despre Botoşani că ar fi un 
oraş foarte comercial („ville très commercante“). 


Deasemenea Cezar Boiac scrie în 1856, că Botoşanii sunt „une ville très impor- 
tante et par sa population, — qui est de 20.000 habitants — et par son commerce avec 
la Bucovine et la Galicie“ 90). La fel, în dicţionarul general de bibliografie şi istorie al lui 
Dezosnv şi BAcneLer din 1866, găsim imentionándu-se despre acest oraş următoarele: 
»Botoczany, Commerce de Vins avec l'Allemagne. Foires tres importantes“ 91). 

In raport cu definiţia care s'a dat oraşului — „o formă de organizare a spaţiului 
geografic în vederea concentrării, prefacerii şi redistribuirei bogățiilor şi a energiilor 
sociale“ 92), — e de observat că într'o normală funcţionare, aglomerarea urbană prezintă 
o zonificare în aria influențelor sale. 


1) Mai întâi se remarcă o zonă restrânsă la o rază de câteva ore de jurimprejurul 
oraşului ceea ce poate însemna o întindere variabilă după viteza vehiculului : dela carul 
cu boi, până la vehiculele cu tracțiune mecanică-rapidă — zonă care să slujească la 
alimentarea acelei populaţii îngrămădite şi dedate unei activităţi neproductive în raport 
cu aprovizionarea ei zilnică. Zona aceasta care cuprinde sate ce trăesc din aruncarea 
aproape zilnică pe piaţa oraşului a produselor lor, a fost numită zona de aprovizionare 
nemijlocită %). 

2) Dincolo de ea, cuprinzând câteodată spaţii extrem de largi, dar discontinui, e 
zona aprovizionării depărtate. Nu toată întinderea ei, ci numai unele centre sau regiuni 
răzlețe, stau în raport de schimb cu aglomerarea noastră urbană şi între acele centre, pot 
fi adeseori oraşe cu mult mai mari sub raport economic; E vorba aşa dar de interpátrun- 
derea şi suprapunerea acestor hinterlanduri. 


Lărgimea celor două zone în relaţii economice cu Botoşaniul, se va lămuri prin 
descrierea functiunilor lui economice şi anume: concentrarea produselor brute din 
ținutul Moldovei de Nord, prelucrarea sau transformarea lor în produse fabricate şi 
redistribuirea sau aruncarea lor pe pieţele care stau sub influenţa economică a oraşului 
nostru. 


§ 2. — Concentrarea produselor brute. Cea dintâi nevoe a unui oraş e în legătură 
cu alimentarea locuitorilor săi, care în marea lor majoritate au ocupaţii neproductive ci 
numai consumatoare sub raport economic. Pentru Botoşani s'a văzut, că numai cca. 
20—250/g din locuitori se ocupă cu agricultura sau creşterea vitelor, —ocupafiuni direct 
productive pentru alimentaţie — restul consumă. 


Ne lipseşte o anchetă asupra consumului de alimente a oraşului cu privire la mai 
multe produse (pâine, legume, fructe, brânzeturi etc...), avem doar cifra vitelor tăiate şi 
consumate în oraş. 

Aceste cifre %), arată o simtitoare scădere în consumarea cărnii de oaie şi miel. 


%) Pentru citatele de ma: sus, vezi Nădejie S. Țițu : Dicţionar geografic al jud. Botoşani, pg. 46, 51, 53, 

9%) Dezobry © Bachelet: Dictionnaire général de bibliographie et d'histoire, Tom. I, p, 341, Paris 1856, 

%2) V. Mihăilescu : Câteva observaţii asupra geografiei oraşelor. Bul. Soc. Reg. Rom. Geogr, XLVIII, p. 331. 

%) Vintilă Mihăilescu : Op. cit 

%4) Care arată numai vitele tăiate la abator, nu şi pe cele tăiate de particulari pentru consumul lor propriu. Mai 
ales mieli şi porcii, din aceasta de-a doua categorie, sunt destul de numeroşi. 


505 


Explicatia e cá industria ghiudenului, care odinioará, cánd era in floare, consuma o 
mare cantitate de carne de oaie e astázi complet nimicitá. 

Actuala consumaţie este departe de a fi acoperită de cei cca 20—250/7 dintre 
locuitorii târgului, care se ocupă cu creşterea vitelor şi agricultura. Ea este acoperită şi 
de locuitorii satelor din zona aprovizionării nemijlocite. 


Tablou de vitele tăiate anual în Botoşani 5) 


Total 


PES o SENS E E Ma A CP J 0O J| E 
2.047 20234 
1.610 16.214 


Procurarea acestor produse se face: a) în piața halelor din centrul oraşului, care 
funcţionează în fiecare zi. La această aprovizionare concurează mai ales populaţia măr- 
ginaşe a oraşului aceea populaţie mai mult săteană decât urbană. b) /n obor, în târgurile 
săptămânale (Miercurea), unde vin locuitori din în- 
treaga zonă de aprovizionare directă şi odată pe an, 
în iarmaroace (între 15 Septemvrie şi 10 Octomvrie) 
unde însă mai vin locuitori şi din regiuni mai de- 
părtate, deşi raza acestor reuniuni se strâmtează 
din deceniu în deceniu. d) In fine, în prăvăliile ali- 
mentare (băcănii, brutării, mezelării, fructării etc.) 
care acumulează produse din zone de dimensiuni 
foarte largi, cuprizând mai toate felurile de climă 
ale pământului (dela ţinuturile cu poame meditera- 
niene şi tropicale, până la cele arctice care ne trimit 
pescării conservate) şi din toate gradele de longitu- 
dine) dela ceaiul şi orezul chinezesc, la mirodeniile 
Indiei, la vanilia şi cafeaua Americei etc.). 

Dintre aceste trei categorii, cea de-a doua pre- 
zintă un interes geografic mai deosebit. Zilele de târg 
şi mai ales iarmaroacele sunt acele care au dat viaţă 
oraşului şi i-au adus înflorirea din secolele trecute. 
Raza satelor care iau parte la zilele de târg sáptá- 
mânale din Botoşani, cuprinde: Curteşti, Stânceşti, 
ragaz Vlădeni, Cucorăni, Băluşeni, Tudora, Vorona, Poiana, 
Nadr Moldova ad p maroacele din Orăşeni, Buzeni, Blándesti, Cristeşti, Cogula, Gorbá- 
activitatea lor anuală, Hagurat = întinde-  nești, Burlesti, Stăuceni, Dorobanți, Popáuti, Cigmea, 
mánal al Botoganilor). p Mánástireni, Cálugureni*), 

Aceasta e aproximativ si zona de aprovizio- 
nare directă a oraşului. Distanţele până la aceste sate fiind între jumătate oră şi cel 
mult 3—4 ore de mers. 

Toate târgurile săptămânale, care înconjoară raza satelor ce merg la târgurile 
săptămânale din Botoşani şi anume: Dumbrăveni, Frumuşica, Suliţa, Truşeşti, Dângeni, 
Bucecea, cuprinde suprafețe mult mai mici. (v. fig. 19). 

larmaroacele se tin în fiecare an între 15 Sotie şi 1 Octomvrie. In timpurile 


95) Pt. 1875 gl 1925 a se vedea: Dr, C. Băcăoanu: Medicii şi farmaciştii din Botoşani, în „Rev. Moldovei“ An. V. 
Nr. 7—9. Pentru 1928: Starea economică şi raportul activităţii Camerei de Comerţ şi Industrie Botoşani, pe 1928, pg. 10 

%) Vezi, „Starca economică şi raportul asupra activităţii Camerei de Comerţ şi Industrie Botoşani, 1927. — 
Anexa III. 


506 


vechi, erau patru iarmaroace pe an: unul de Sf. Ilie, altul de Sântămăria mică, altul de 
Sf. Vineri şi în fine de Sf. Teodor. Cele patru iarmaroace anuale intrefineau vie acti- 
vitatea comercială a Botoşaniului. 

Astăzi, deşi schimbul acesta efectuat în iarmaroc şi-a redus mult proporţiile, 
Botoşaniul e încă cel mai important centru de târg, din tot nordul Moldovei. 

După statistica din 1928 a Camerei de Comen din Botọşani, — care Cameră 
cuprindea, pe atunci județele: Hotin, Dorohoi, Botoşani si Fălticeni — în ordinea 
importanței lor (după coeficientul activității Ior de schimb), târgurile din Nordul Mol- 
dovei sunt: Botoşani (cu coeficientul 90), Fălticeni (64), Noua Suliţă (46), Săveni (37), 
Dorohoi (24), Hotin (24), Hârlău (22), Briceni (20), Bucecea (18), Frumusica (16), Liteni 

16), Herţa (9), Ştefăneşti (7), Mihăileni (7), Darabani (7), Secureni (7), Trusesti (6), 
aşcani (5), Lipcani (5), Suliţa (5), Călăraşi (4), Vârful Câmpului (4), Lespezi (4), Chel- 
menfi (4), Edinția (4), Slobozia (3), Vereşti (3), Zvorástea (3), Dumbrăveni (3), Dângeni 
3), Románcáuti (3), Rădăuţi (2), Boroaia (2), Lencăuţi (2), Todireni (2), Drăguşeni (1), 
orjeuţi (1), Braniştea (1), Dolhasca (1), Răuseni (1). 

Cifrele acestea — rezumate în diagramă şi schița de hartă alăturată, — arată că sub 
raportul schimbului în oboare, Botoşanul e cel mai important centru economic al Moldovei 
de Nord, trecând cu mult înaintea Fálticenilor, Nouei Sulite şi Săvenilor, cu iarmaroace 
vestite în toată tara. larmaroacele mai mărunte care înconjură ca o aureolă Botoşaniul, 
gravitează economiceşte de fapt şi ele în bună parte spre acest oraş, rămânând cu toată 
activitatea lor, sateliți ai Botoşaniului. 

Activitatea târgurilor săptămânale şi iarmaroacelor anuale din Botoşani în anii 
1927 şi 1928 a fost următoarea 9), 


Fasole Seminte Cartofi Fructe 
(9) (10) 


1car.şi | 4carăşi 2 cară 140 cară 135 cară 
41.278 kg | 234.565 kg 636 kg 37.150 kg | 4.200 kg 


3 cară, 8 cară, | 52813 kg 5 cară 926 cară | 439 cară 422 cară 
99 vag, 42.456 kg „683 k 4.098 kg | 1.676 kg | 24.200 kg 
180.527 kg 


Lemne Cherestea | Zarzavat Ouá Cai Boi Bivoli Oi Porci 
(12) (13) (14) (5) (16) (7 (18) (19) (20) 


700 kg 1134 cará | 2.761 kg | 1.171 cará | 553 lázi 1.302 4397 17 661 1.610 
1.726 cară | 343.010 kg S3 e 2.730 kg 455.936 kg 
ă g 


526 cară 1.154 c. 60 vag. 1.857 cară | 2.098 lăzi 484 2.770 — 929 1.077 
26.300 kg 222.330 kg 


= — = — — 1837 | 9.673 — 5.374 | 3516 


După cum se vede din tabloul de mai sus, oborul din Botoşani e un important centru 
de schimb pentru produsele agricole (mai ales grâu şi porumb), lemne şi cherestea, ouă şi 
vite (mai ales boi, porci şi cai). 

Se constată de asemeni, că sub raport cantitativ, diferitele produse — vegetale sau 
animale — care se vând şi cumpără în acest obor, variază dela an la an, în direct raport 
cu producţia şi preţurile anuale. 

n general privite aceste cifre, ele arată însă un incontestabil regres faţă de situaţia 
de acum treizeci de ani, pe când Botoşaniul încă nu decăzuse economiceşte la ceea ce e 
astăzi. Dám ca exemplu, activitatea oborului din 1906 în privinţa vitelor98). 


9) Starea economică şi raportul asupra activităţii Camerei de Comer( şi Industrie Botoşani, pe anii 1927 şi 1928. 
%) Dare de seamă asupra stărei economice a jud. Botoşani, Dorohoi şi Suceava, 1906 (Botoşani 1906), pag. 254. 


507 


S'au vândut în acel an, in oborul Botoşani, 9.673 boi, 1.837 cai, 5.374 oi, 27 capre 
şi 3.516 porci; ceea ce arată o activitate de 2—5 ori mai mare atunci decât în prezent. 

Acest important indiciu de amortire a schimbului din Botoşani, nu e unic, ci face 
parle dintr'un ansamblu de semne de decădere, ale căror cauze vor fi analizate în altă 
parte. 


Comerţul cu materii fabricate, era pe vremuri mult mai întins şi efectuat direct 


de către marele case de comerţ din Botoşani, cu centrele industriale europene. Astăzi 
acest comerţ s'a restrâns mult, sau a pierit cu totul, pentru unele ramuri de comerţ. 


COMERȚUL DE IMPORT 
AL BOTOȘANILOA 
1900-1903 
ao / 


Farina Sau m : z = = Cc j naan tmk, Uart ir Too. ÎN 
5, === a SD Rusia 4 


Fig. 20. — Proveniența mărfurilor importate de negustorii botoşăneni. 


Restrângerea la cadrul hotarelor țării, s'a făcut nu numai din cauza regimului vamal 
actual — căci chiar şi înainte de a se fi aplicat acesta, în anii de după războiu, vechile 
case comerciale de en-gros din Botoşani, dispăruseră în bună parte, sau nu mai activau 
direct ci prin intermediul altor oraşe, în special Cernăuţi, Galaţi şi Bucureşti — ci şi 
datorită cauzelor generale de decădere ale oraşului. 

Acum treizeci şi mai bine de ani însă, comerţul Botoşaniului era încă destul de bine 
reprezentat, deşi începuse alunecarea spre decădere. După cifrele Camerei de Comerţ şi 
Industrie din Botoşani pentru anul 1906, iată care erau articolele fabricate şi articolele 
de coloniale cu care casele de en-gros din Botoşani făceau comerț direct cu stráinátatea : 

a) Ferăria ocupa primul loc. Se aducea din Anglia (table, maşini de treier, seceri, 
etc...), din Germania, (tablă, pluguri, semănători, unelte agricole, lanţuri, tuburi de 
plumb, cărbuni), din Austria (fier brut, tablă, maşini de treier cu manej şi cu mâna liberă, 
batoze mici pentru porumb, vânturători, sape, coase, hârleţe, cărbuni de pământ pentru 
forje, lanţuri de fier, tuburi de plumb), din Belgia (tablă neagră, fier în drugi, articole de 
fontă, arme), din /falia (plumb), în fine din America (maşini, secerătoare, mașini de 
treier, de bătut trifoi, grape, pluguri şi fierărie uşoară); 


508 


b) Manufactura venea intr'al doilea rând ca importanţă. Se aducea direct din 
Anglia (în special pânzeturi de bumbac şi lână, stofe etc), din Germania (pânzeturi de 
bumbac, stofe, broboade de lână, tricotaje de lână), din Franța (barizuri şi lână pentru 
împletit), din Austria (pânzeturi de bumbac imprimate, casînci de bumbac şi mătase, 
tricotaje), din Elveţia (mátásuri, toile de bumbac), din Olanda (pânză de in); deasemeni 
pânzeturi se mai aduceau din /falia şi chiar Spania; 

c) Coloniale se aduceau din Turcia, Grecia, Austria, pentru fructele mediteraniene 
şi din Germania, Anglia, Belgia, Franţa şi Olanda, pentru produsele ținuturilor oceanice 
şi fructelor tropicale ale Asiei, Africei şi Americei. Mai toate vechile case comerciale de 
pe atunci, au dispărut sau şi-au schimbat reşedinţa din Botoşani în alte oraşe. Pe atunci 
casele comerciale din Botoşani şi Galaţi îşi împărțeau Moldova pentru furnizarea acestor 
produse. Astăzi rolul Botoşaniului a fost luat de către Cernăuţi. Comerţul său direct cu 
străinătatea, e cu totul neînsemnat, păstrându-se numai pentru consumul local. 


$ 3. — Centru de transformare a produselor prime. Transtormarea produselor 
prime se face de către meseriaşi, ateliere şi fabrici. 

În 1906 erau 2.537 de meseriaşi în Botoşani din diferite bresle. Astăzi numărul lor 
a scăzut. Meşterii buni au plecat în alte oraşe unde este mai mult de lucru şi unde munca 
se plăteşte mai bine. 

Intru cât priveşte industria în ateliere şi fabrici, e de observat că Botbşaniul nu 
prezintă condițiuni optime pentru o desvoltare industrială. Mai întâi rentabilitatea 
culturii agricole în regiune (datorită produselor calitativ şi cantitativ superioare mai 
tuturor regiunilor ţării), apoi lipsa forţei motrice eftine, depărtarea pieţelor de aprovi- 
zionare şi debuşeelor de răspândire lesnicioasă a produselor, lipsa căilor de comunicaţie 
moderne, lipsa braţelor pregătite pentru industrie etc... iată cauzele care au făcut ca 
regiunea aceasta în general şi Botoşaniul în special, să nu capete un important avânt 
industrial. Mai mult încă, să regreseze faţă de ceea ce fusese acum 30—40 ani în urmă. 

La 1006 industria botoşăneană era reprezentată prin mai multe fabrici decât astăzi. 
Multe din ele s'au distrus, au pierit, s'au ruinat. 

Industria alimentară. Morăritul era reprezentat prin două mori mari (una fundată 
în 1847, alta în 1875), la care s'au mai adăugat pe urmă altele două. (Forţa motrice era 
de cca. 800 H. P., iar lucrători în număr de 60). 

Măcinând grâul din stepa Jijiei, clasat ca cel mai bun din producţia mondială 
(rivalizând şi adeseori întrecând grâul de Manitoba, considerat ca cel mai bun din lume) 
şi fiind prevăzute cu maşini perfecționate, aceste mori ajunseseră să producă făină foarte 
mult prefuitá nu numai în ţară ci şi peste graniţă °). 

Astăzi industria morăritului din Botoşani a decăzut. Una dintre cele mai insemnate 
mori, a ars; debuşeurile s'au înstrăinat, din caza lipsei căilor de transport şi înconju- 
rului mare care scumpesc produsul, iar concurenţa făinelor din câmpia Română — slabe 
calitativ, dar eftine — datorită apropierei de porturi, sunt cauzele acestei decăderi. 

Alte industrii alimentare, mai sunt reprezentate prin fabricile de ulei, trei la 
număr, având 97 H. P. şi 27 lucrători, producând uleiuri vegetale; o fabrica de bere, 
lângă Botoşani, lucrând cu 22 H.P. şi 24 lucrători, produce bere şi malf. Mai înainte 
vreme, industria botoşeneană mai era renumită prin două ramuri ale industriei alimen- 
tare: industria conservelor de peşte şi a conservelor de carne. Industria conservelor 
de peşte era reprezentată prin patru mari ateliere care aducea peşte (sardele) din Olanda 
şi-l preparau la noi. Era o industrie temporală, care se făcea în lunile August-Septem- 
vrie-Octomvrie, când pescuitul, în mările nordice e în toi. Producţia — „Schneide Häringe“, 


%) Făina de Botoşani are următoarele calităţi: a) conţine o foarte mică cantitate de apă, abia 130/9. (Făinele 
clasate bune nu s'au coborât de obicei decât până la 14—160%o, deci cea de Botoşani le întrece). b) Conţine cea mai 
mare cantitate de gluten umed (21—340%/0), depăşind cu mult fáinele declarate de prima calitate (cu 25% gluten umed); 
c) cenuşa şi materiile grase etc... au făcut ca această făină sá nu poată fi încă întrecută pe pieţele lumii. (Vezi mai 
multe amănunte în: „Dare de seamă asupra stării economice a jud, Botogani—Dorohoi—Suceava, 1906“, p. 157 şi urm). 


509 


vestifii „ruşi“ de Botoşani, — era de cca. 10.000—12.000 butoiaşe şi se răspândea în 
toată ţara. Industria cărnii conservate era reprezentată prin vre-o două ateliere de me- 
zeluri şi un atelier de Ghiudem şi pastramă. Aceste din urmă două produse, ajunseseră la 
mare perfecțiune, fiind renumite pretutindeni, chiar peste hotare. 

Astăzi această industre, care era o specialitate armenească, a decăzut cu totul 100), 

Alte industrii, odinioară mult mai desvoltate, astăzi decăzute, sunt: 

a) Industria lumânărilor, reprezentată printr'o fabrică — unică pe vremuri în 
România ,— care utiliza cca 50 de lucrători şi producea cca 300.000 kg stearină şi 
ep kg lumânări de ceară, astăzi abia mai lucrează cu 5 lucrători, producând foarte 
puţin ; 

b) Industria metalurgică, reprezentată odinioară prin patru ateliere, utilizând 
200 H.P. şi 200 de lucrători, producea : portife de sobe, cuptoare metalice, instalaţiuni 
de mori şi fabrici de ulei, piese de maşini agricole, unelte, ş. a. Mai toate aceste ateliere, 
şi-au încetat activitatea ; 

c) Industria jucăriilor, reprezentată odinioară printr'o singură fabrică „Tedy“, 
cu 9 maşini şi 35 de lucrători, producea jucării, păpuşi etc. Astăzi nu mai lucrează; 

d) Industria negrului animal, (Spodiului), reprezentată odinioară printr'o singură 
fabrică, cu două cuptoare, producea: negru animal şi făină de oase. Nu mai lucrează de 
multă vreme; 

e) Industria ceramică, reprezentată odinioară prin trei fabrici de teracotă şi una 
de olărie. Produceau: sobe, ornamente, ceramică, teracotă, tuburi de beton, etc. Fabrica 
de oale producea: oale, străchini, căni, ulcioare, etc. 
în cantitate de cca 800.000 bucăţi anual. Astăzi mare 
parte din aceste stabilimente şi-au încetat activitatea; 

f) Industria textilă, reprezentată odinioară 
prin 10 fabrici şi ateliere, întrebuința 165 maşini de 
tricotat, cusut şi împletit, 157 H.P., 322 lucrători. 
Patru ateliere lucrează mătase artificială, produ- 
când: panglici, basmale, galoane, şireturi etc., trei 
altele (având 72 de lucrători), lucrează frânghii, guri 
de ham, sfoară etc., producând până la 180 tone 
anual. Două ateliere lucrează tricotaje de lână. Cea 
mai mare fabrică textilă e însă cea de linjerie şi 
Kraam uds. confecfiuni, având singură 89 de maşini, 50 H. P. si 
“2000 i 90 lucrători. Produce până la 85.000 bucăți anual. 

i Dintre aceste ateliere şi fabrici numai câteva mai 


Y Teferen Y e. 
Fig. 21. — Procurarea pieilor de vitá NEA lucrează astăzi 3 
tră prelucrarea în fabricele din N.’ Mol. g) O altă ramură a industriei imbrácámintei, e 
dovel. Botoganiul ocupă locul de frunte. aceea a hainelor gata. Pe vremuri existau vreo 10 


ateliere, cu cca. 58 maşini şi peste 150 lucrători, pro- 
ducând până la 21.000 costume anual şi având o largă piaţă de desfacere în oraşele ţării. 
Actualmente producţia s'a mai redus; 

h) Industria pielăriei, reprezentată prin 4 mari ateliere, cu cca 93 H. P. şi 70 
lucrători. Producţia — talpă, piele, toval, etc. — e de peste 20 tone anual. Materia primă 
e procuratá din întreg nordul Moldovei. Pentru o lámuritá exemplificare notăm că 
întrucât priveşte pieile de bou şi vacă, cumpărate anual de fabricile de pielărie din Boto- 
şani pentru prelucrare, se aduceau de obiceiu din următoarele locuri (pentru anul 1905) : 
din oraşul Botoşani (6.000), din Ştefăneşti (1.000), din Frumuşica (400), din Hârlău 
A) din ie (8—900), din Darabani (600) şi Rădăuţi (300), etc. 101) (v. schiţa de 

artă fig. 21). 


1%) Tiberiu Crudu : Botoşanii în 1932, pg. 222—227. 
19) Dare de seamă asupra stării economice a jud. Botoşani, Dorohoi, Suceava, 1906, pg. 256. 


310 


i) Industria confecfiuntlor de umbrele, era reprezentată odinioară printr'un mare 
atelier, astăzi în inactivitate. Pe vremuri furnisa întreaga Moldovă ; 

j) Impletiturile de răchită, paie, papură şi trestie, erau executate mai de mult 
într'un mare atelier, care utilisa materialul prim (paiele, papura şi trestia... din Austria), 
iar răchita din ţară (dela Strunga, jud. Roman şi Ştefăneşti, jud. Botoşani). Producţia era 
destul de mare pentru a acoperi nevoile unei bune părţi din ţară ; 

k) Mai există ateliere de papetărie şi de arte grafice, care întrebuinţează vro 35 
H. P. şi cca 50 de lucrători, confectionánd: pungi, cartonaje, plicuri, caiete, imprimári 
de cărți şi ziare etc, ; d 

1) Industria periilor se face intr'un singur atelier, în care lucrau pe vremuri 16-m 20 
de lucrători, producând : perii de tot felul, bidinele, pensoane etc. ; 

m) Industria oţetului reprezentată printr'o fabrică care trimetea oţetul într'o bună 
parte a ţării, astăzi sina încetat activitatea. 

Mai există ateliere pentru prepararea săpunului de rufe, mafelor uscate, etc. 

In general Botoşaniul nu poate fi privit ca un centru industrial; deşi începuturile 
industriale de acum 2—3 decenii, mm care ajunseseră a utiliza 1.200„—1.500 H. P. şi peste 
1,000 de lucrători, şi făceau să se prevadă o largă desfăşurare industrială, — s'au ofilit 
si cele mai multe s'au distrus, datorită cauzelor de decădere ale oraşului. 


8 4, mm Redistribuirea matertilor prime şi fabricate. Ramura de comerţ care 
aducea cele mai mari venituri Botoşanilor, erau grâul şi făina de grâu. Ambele produse 
fiind clasate calitativ între cele mai bune produse mondiale, erau foarte căutate. Făina 
de Botoşani era renumită până în Elveţia şi Germania. In comerţul de făină şi grâu, 
Botoşaniul ocupa un loc mai însemnat decât Brăila, distribuind produse de calitate 
superioară în toate oraşele ţării precum şi în Germania de Sud, Elveţia, Bucovina şi 
Galiţia, căutând să cucerească piaţa Angliei, Olandei şi Belgiei, De asemenea era căutată 
tărâța de grâu, din care morile botoşănene exportau peste 200 vagoane anual în 
Austria şi Germania. 

Astăzi comerţul acesta e aproape total nimicit. Diferenţa la preţ adusă de transportul 
până în porturi a făcut ca produsele superioare botoşănene să fie concurate de produse 
inferioare calitativ, dar mai ieftine; iar lipsa căilor de comunicaţie mecanică, face ca grâul 
din Nordul Moldovei să ia calea altor centre mai favorizate de căile ferate (Dorohoi, laşi 
şi chiar Galaţi), dar ale căror mori nu pot realiza calitatea făinei de Botoşani. 

O altă principală ramură de comerţ botoşănean, e comerțul de vite. Acesta ajunsese 
apogeul pela 1880, de când începe să decadă. Totuşi, acum 3-4 decenii, comerţul acesta 
era încă destul de activ, Boii ingrágafi anume pentru export, se trimeteau în Rusia (în 
oraşele: Varşovia, Chişinău, Brisc, Odessa etc,), In marele abatoare dela Odessa erau 
tăiate, carnea trimisă în frigorifere, ajungea până la Malta. Afară de aceasta se mai exportau 
boi, în Austria. Comerţul acesta a decăzut mult chiar înainte de războiu; decăderea însă 
s a accentuat după desfiinţarea velniţelor unde erau îngrăşaţi boii. 

Alt articol de intens comerţ botoşănean, îl constituia peile tăbăcite şi crude. Botox 
şaniul era pe vremuri un foarte important centru al ţării în acest comerţ. In privinţa pieilor 
de vite mari, ele erau prelucrate în cea mai mare parte de către fabricele locale, şi intr'o 
mică parte exportate în Austria (130 bucăţi în 1904, 548 bucăţi în 1905). In privinţa 
pieilor de oaie şi pielcelelor de miel, acestea se vindeau în mult mai mare număr. Cele de 
oae, până la 5.000 în anii buni pentru nutreţ şi până la 8=10.000 în anii răi pentru nutreţ. 
Pielcelele de miel se vindeau în mult mai mare număr (cca. 60-80.000 bucăţi). Cea mai 
mare parte dintre ele erau exportate în Rusia (în iarmaroacele Balta şi larmelint) şi în 
Austria, la iarmaroacele din Galiţia (Ulaschkowtzi şi Uniow). Pielcelele trimise în Rusia, 
eşiau pela Ungheni (cele care mergeau la Balta) şi pela Rădăuţi (cele care mergeau la 
larmelint). „La iarmaroacele din Galiţia nu merg comercianții dela noi, pentrucă acele ce 
le rămân nevândute la larmelinf, le duc la Fălticeni, la iarmaroc (15 mm20 Iulie), unde 


6 511 


vin comercianfii din Galiţia şi cumpără pielcelele pentru iarmarocul dela Uniow* 102). Si 
această ramură de comerţ a dat astăzi înapoi. 

Comerţul de ouă deşi nu a decăzut mult în prezent, e totuşi departe de ceea ce a 
fost odinioară. Ouăle se strâng de prin târguşoare şi sate, de către negustorii ambulanți, 
care le adună odată pe săptămână, de pela cârciumari, care la rândul lor le strânge dela 
săteni. Dela ţară, ouăle mai erau strânse în trecut de către Lipoveni, care duc cu căruțele 
diferite mărfuri de galanterie uşoară (mărunţişuri) şi manufactură pe care le dau sătenilor 
în schimbul ouălor. Ouăle sunt mai numeroase în anii următori unei recolte de porumb 
îmbelşugate. Din Botoşani se exportă cca. 12—13 milioane de ouă anual. Ele merg în 
Germania (la Berlin, Lipsca şi Dresda), Austria şi Anglia. 103) 


GERMANIA cosuri 


GRÂU. TĂRIȚE oz GRÂU ouă) 


g 
Pa 
GRÂU, ASI Ne don Q PIELCELE Deiet 
ni FAINÁ DE G AY Au STRİ A _ A PIELCELE . E e (PIELCELE) 
$ TÁRÁTE ot crdo, a e Khisinăy (vite) 
“oul: a DAD 


RE a O 
E ya Pe 
Fi Etvetia, y ÎNTESTINE 
A : USCATE, 


E] ami! En 
O ES 
AAA 


ici 


REDISTRIBUIREA 


PRODUSELOR DIN 
BOTOŞANI 


Fig. 22. — Destinația produselor redistribuite de negustorii din Botoşani. 


Dacă produsele brute botoşănene, aveau o arie de răspândire atât de largă, depăşind 
hotarele țării, produsele fabricate în acest centru îşi aveau mărginită Suprafaţa de 
redistribuire în interiorul hotarelor ţării; lucru care în trecut se întâmpla cam cu toate 
produsele fabricate ale ţării, noi aflându-ne într'un stadiu începător pe calea industriei. 

Astfel, lumânările dela Botoşani, erau vândute în mai toate oraşele Moldovei şi 
unele din Muntenia. Teracota se desfăcea acum două-trei decenii în toată tara. Olária 
alimenta pe la 1906 oraşele: Roman, Bacău, Brăila, -Vaslui, Huşi, Podul-lloaie şi laşi. 
După războiu încă mai alimenta cu produsele ei Moldova de Sud şi târguşoarele din 
Nordul Moldovei. Papetăria din Botoşani se distribue în tot Nordul Moldovei si Bucovina. 
Periileşi bidinelele, care odinioară se vindeau în toată tara veche, şi-au restrâns astăzi aria 
numai la oraşele din cuprinsul Moldovei. Industria hainelor gata îşi desfăcea în 1906 
produsele — în cantitate de cca 21.000 costume anual, — în oraşele : Bucureşti, Buzău, 


10%) Dare de seamă asupra stării economice a judeţelor Botoşani, Dorohoi, Suceava în 1906, pg. 256—259. 
1) Dare de seamă asupra jud. Botoşani, Dorohoi, Suceava, pg. 252. 


512 


Craiova, Piteşti, Slatina, Caracal, R.-Sárat, Fălticeni, Constanţa şi Medgidia. In prezent 
producţia a mai scăzut şi debuşeele s'au împuţinat. Industria mafelor uscate, trimitea 
produsele sale mai ales în Ungaria. Ofetul din Botoşani se desfăcea în "Moldova, Basa- 
rabia şi Bucovina ; astăzi industria aceasta a încetat. Umbrelele aveau înainte vreme o 
largă piaţă de desfacere (laşi, Roman, Bacău, Galaţi, Brăila, Bârlad, Vaslui, Focşani, 
R.-Sărat, Buzău şi Ploeşti). Actualmente în Botoşani industria aceasta e în regres şi 
pieţele acestea au fost ocupate de produsele altor fabrici. Impletiturile de lemn şi paie, 
se desfáceau înainte de războiu, în următoarele oraşe: Bucureşti, laşi, Craiova, Constanţa, 
Galaţi, Slatina, Roman, Focşani etc. Fránghiile produse în Botoşani se desfac mai ales 
în Basarabia şi Nordul Moldovei. Produsele textile (lingerie, panglici de mătase, trico- 
taje), se desfac în câteva din oraşele Moldovei şi chiar în unele din Muntenia. Industria 
jucăriilor, care astăzi a încetat din cauza concurenţei firmelor germane, îşi trimitea 
până acum câţiva ani produsele bine apreciate 
în toate oraşele ţării. U/eiurile fabricate în Bo- 
toşani, aprovizionează în special populaţia să- 
tească, iar turtele se exportă. Conservele de 
carne (ghiuden, pastramă) şi peşte („ruşi“) 
ajunsese la o bună reputaţie, alimentau înainte 
de războiu întreaga ţară. Astăzi, aceste industrii 
au decăzut cu totul. Vestitul ,ghiuden de Bo- 
toşani“, nu se mai găseşte decât întâmplător, 
chiar în oraşul acesta. 

Rezumând cele de mai sus, în schiţele de 
hartă alăturate, putem trage concluzia că sub 
raportul redistribuirii produselor prime şi fabri- 
cate, Botoşaniul ocupa acum 3—4 decenii un 
loc de frunte între oraşele industriale ale ţării; 
aria de răspândire a produselor sale, o arăta. 
Astăzi, mai toate ramurile de activitate indus- S 
trială şi-au redus producția şi numărul debu- Fig. 23. — Ariile de răspândire ale câtorva produse 
şeelor. Cauza nu se datoreşte calităţii produ- fabricate în Botoşani, acum treizeci de ani. 
selor — care ajunseseră la o reputaţie deplin 
recunoscută — lipsei căilor de comunicaţie, centralismului nostru administrativ exa- 
gerat etc. 


$. 4. In cadrul general al ţării, Botoşaniul nu mai are astăzi importanţa comercială 
şi îndustrială din trecut, când era clasificat între primele trei oraşe ale vechei ţări, pentru 
comerţul de export-import. Astăzi păstrează doar rostul unui centru regional de comerţ, 
căci comerţul direct de export-import a fost părăsit aproape cu totul. După coeficientul 
său de comerţ, Botoşanii se situează între oraşele mijlocii ale ţării, ocupând încă şi astăzi 
al treilea loc între oraşele Moldovei (venind imediat după Galaţi şi Iaşi). După d. PauL 
STERIAN 104), judeţele cu comerţ mai activ — care depăşesc media de 9.7 a ţării, — sunt 
urmátorele: Ilfov (cu coeficientul 20), Braşov, Timiş, (cu 18,2), Arad (15), Constanţa 
ele Brăila (14,7), Covurlui (13,8), Cernăuţi (12,4), Prahova (12), Caliacra (11,8), 
everin (11,2). Teleorman (10,6), Muscel (10,5), Iaşi (10,3), Tulcea (10,2), Lăpuşna (9,7), 
Dolj (9,5), Bihor, Botoşani şi Putna (9,2), — celelalte judeţe au un comerţ mai redus. 
Intr'o privire de ansamblu, se mai vede că în întregime Moldova şi Basarabia 
agonizează sub raport comercial. Județe cu oraşe mari, de peste 100.000 locuitori (laşi, 
Chişinău), rămân ca activitate comercială în urma unor judeţe care prin oraşele lor mă- 
runte păstrează în mare parte caracterul rural (Caliacra, Muscel, Teleorman), ceea ce 
e cu totul anormal. Cauzele sunt multiple. Mai întâi e lipsa de discernământ urbanistic şi 


19) Comerţul interior în România. Rev. Sociologie Românească an III 1938, Nr. 4—6 pag. 165. 


513 


economic, la creearea căilor ferate, care în Moldova, în marea lor majoritate, nu au ajutat 
vechile centre orăşeneşti în desvoltarea lor, dar nici n'a putut promova altele noi. Intr'al 
doilea loc e lipsa de grije a întreţinerii celorlalte căi de comunicaţie, (şosele) pentru acti- 
varea circulaţiei. A treia cauză: deşi Prutul taie în două Moldova, el nu leagă nici astăzi, 
după douăzeci de ani dela unire, cele două provincii cu pământ şi produse similare, ci le 
desparte. A rămas şi astăzi obstacol. Regiuni întregi cum e grânarul de pe Jijia şi Răut, 
au rămas până astăzi lipsite de o singură şosea practicabilă pentru automobile, care să 
străbată de-a curmezişul regiunea. Produsele rămân locului nevalorificate, sau ajung în 
centrele comerciale extrem de scumpe, datorită transportului. Multe produse alimentare 
care nu pot suporta un drum de mai lungă durată, sau sdruncinul cárufei, au fost 
părăsite. In bună parte comerțul Moldovei, rămâne un comerţ pe loc. De aceea se poate 
vedea atât de des anomalia ca, în unele părţi ale Moldovei, un produs oarecare să se 
deprecieze din cauza supraproducţiei iar nu departe, tot în cuprinsul Moldovei, acelaş 
produs să lipsească cu totul. 

Maria nu se mişcă, sufere de-un fel de anchilozare. Cum majoritatea produselor 
prime ale Moldovei sunt cele agricole şi animale; urmează că nemişcarea lor — adică 
aglomerarea în anumite puncte de unde se organizează redistribuirea — să atingă fun- 
damental însăşi comerţul. 

In scurt, sub raportul schimbului, Moldova a rămas la un comerţ aproape rural, 
țărănesc. Numai comerţul alimentar îşi mai păstrează oarecare valoare. (La toate aceste 
observaţiuni, se exceptează Galaţii, care prin situaţia lui avantajoasă de port, aglome- 
reazá şi redistribue mai multe mărfuri decât toate celelalte oraşe ale Moldovei). De aceea 
şi centrele economice ale provinciei, amorţesc. Nicări, afară poate de Bălţi şi Bacău, nu 
se vede o cât de mică înviorare, ci numai lâncezire. 


DECĂDEREA ORAŞULUI. Către sfârşitul veacului trecut, Botoşaniul ajunsese cel mai 
important oraş al ţării după Bucureşti, laşi şi Galaţi, numărând peste 40 mii locuitori. 
Era considerat între cele mai industriale oraşe ale ţării, precum şi unul dintre marile 
antrepozite. Începând de pela 1890 însă, o adevărată amortealá cuprinde Botoşaniul. 
Rând pe rând, de atunci încoace, au dispărut fabrici, case comerciale însemnate, iar 
numărul locuitorilor a început să descrească. 

Întrucât priveşte comerțul, acesta a dat înapoi. Nu mai e o piaţă internaţională, 
cum era mai demult pentru unele produse. „Comerţul de cereale, ouă, vite, manufac- 
tură, odată în floare în regiunea noastră, a ajuns aproape neînsemnat. Firme mari cu 
reputaţie mondială s'au desfăcut. Nu se mai fac transactiuni de mii de vagoane de cereale, 
nu se mai aduc vagoane de coloniale şi manufactură, nu se mai trimit cârduri de vite“, 
spune un raport al Camerii de Comerţ din Botoşani 1%), 

ntreg comerţul a amorţit. Prăvăliile seamănă tot mai mult a dughene în faţa cărora 
somnolent negustorul aşteaptă clienţii sau îi trage depe uliţă, ca în măruntele târguri 
orientale. 

În privinţa industriei, cele mai însemnate întreprinderi s'ay ruinat. O moară cu renume 
european, întreaga industrie metalurgică, cea de stearină şi lumânări, industria conser- 
velor de carne şi peşte, industria jucăriilor, a butoaelor, a umbrelelor, a împletiturilor 
de pae şi răchită, a oţetului, etc., au dispărut cu totul sau aproape cu totul. Altele noi 
nu S'au mai creat. Astăzi Botoşaniul nu mai e un oraş industrial. În multe locuri se văd 
doar zidurile şi coşurile dărâpănate ale vechilor fabrici sau ateliere. 

Şi aspectul arată decăderea. Străzile stricate, case odinioară frumoase astăzi pustii, 
faptul că aproape nu se mai clădeşte, circulaţia foarte redusă, arată cum Botoşaniul 
evoluiază cu paşi repezi spre o existenţă rurală. 

Un mult mai bun indiciu însă, e descreşterea numerică a populaţiei. În timp ce mai 
toate oraşele ţării şi-au sporit numărul locuitorilor, — unele chiar în proporţii mari — 


1%) Starea economică şi raportul asupra activităţii Camerii de comerţ,... 1928 p. 16. 


514 


Botoşaniul a dat înapoi, dela peste 40 de mii, cât avea în 1880, páná la 32.000, cát are 
astăzi. Dacă ar fi avut o evoluţie normală, crescând adică în aceaşi proporţie în 
care începuse (cu 14 mii de locuitori în vreo 30 de ani, dela 1831 până la 1859, cu 13 mii 
în 20 de ani, de atunci până la 1880), ar trebui să aibă astăzi vreo 70.000 locuitori. lată 
cum se explică faptul că unele oraşe, odinioară mai mici decât Botoşaniul, — precum: 
Galaţi, Ploeşti, Brăila, Craiova, Constanţa, Buzău, etc. — au întrecut astăzi cu mult 
populaţia Botoşaniului. Galaţii de exemplu, care în anul unirei avea o populaţie mai mică 
decât a Botoşanilor, şi-a cvadruplat numărul locuitorilor numai in 70 de ani, trecând astăzi 
de 100 de mii. Ploestiul şi-a triplat populaţia în acelaş interval de timp: la fel Brăila, 
Craiova, Buzăul, etc. Botoşaniul e singurul oraş din vechiul regat carea dat înapoi ca 
număt de locuitori. 


Care să fie cauzele acestei decáderi? 

Cum aproape toate simptomele de mai sus s'au arătat cam din preajma anilor 
1885—1890, cauzele decăderii trebuesc căutate în evenimente petrecute cam de pe atunci 
încoace. 


e 


Bucecacta, $ : 
CES P)eorosani 


Vo 
e 
nt 
[A 
jA 
a 


Mânâu ” 
Q oo 


apr 


Fig. 24. — Căile de comunicaţie ale Botoganilor: la stânga — odinioară (şoselele), la dreapta — astăzi (căile ferate). — În 
prezent Botoganiul nu mai e la o răscruce de drumuri, ca odinioară. 


Una dintre cele mai însemnate pricini de decădere constă în schimbarea traseului 
arterelor de circulaţie economică, odată cu construirea căilor ferate. Atâta vreme cât 
şoselele sau chiar numai şleahurile erau singurele căi de comunicaţie şi transport, Botoşa- 
niul se afla situat în centrul unui adevărat painjenis de artere de circulaţie (v. fig. 24). Toate 
concurau în acest oraş, ajutându-i să-şi îndeplinească cu uşurinţă funcțiunile de impor- 
tant centru urban. Aceasta nu era o simplă întâmplare, căci între cauzele care au creiat 
oraşul, stă şi răscrucea de drumuri. 


515 


De îndată însă ce s'a trecut la transporturile feroviare, care activează ritmul circu- 
laţiei, apropiind în timp punctele de aprovizionare şi debuşeele, cu totul alta a devenit 
situația Botoşanilor. Nu numai că nu mai e la o răscruce feroviară atât de importantă ca 
aceea a şoselelor de până atunci, dar rămâne departe chiar de orice cale ferată principală. 
O linie la Vestul judeţului, îi răpeşte produsele depe Valea Siretului îndreptându-le spre 
oraşele din lungul acelei linii (Paşcani, Roman, Cernăuţi,...), altă linie pe Valea Jijiei îi 
răpeşte produsele din estul judeţului, trecándu-le prin filtrul economic al Dorohoiului şi 
Iaşului, înainte de-a putea ajunge la Botoşani. Intre acestea, la mijloc, oraşul a rămas la 
capătul unei linii secundare. li mai rămâne doar o foarte îngustă arie de aprovizionare 
şi redistribuire a produselor, o arie cu rază de 10—15 Km. de jur împrejur. Din acest 
punct de vedere, apariţia căilor ferate a fost fatală pentru Botoşani, fiind asemenea cu 
tăierea rădăcinilor prin care curgea seva economică a oraşului. Cu alte cuvinte, când ar 
fi trebuit ca Botoşaniul să-şi mărească hinterlandul, datorită scurtării distanțelor ca 
timp prin mijloace mai rapide de transport, el e lovit tocmai de acest nou sistem de 
comunicaţie. 

Nu căile ferate prin ele înşile sunt dafavorabile oraşului Botoşani, ci construirea 
lor fără noimă, nesocotindu-se realităţile economice locale. De altfel, mai toate căile ferate 
din Nordul Moldovei, sunt la fel de nechibzuit trase, neslujind câtuşi de puţin la valo- 
rificarea produselor acelui colţ de ţară. Moşii întinse în regiunea celui mai bun ciornozim 
al țării şi celui mai bun grâu din lume, stau pârloage pentru oi, din cauza lipsei căilor de 
transport, care fac nerentabilă agricultura. Urmările acestei izolări în reţeaua căilor 
ferate s'au făcut imediat simţite în comerţ şi industrie. lată ce ne spune un judicios 
raport al Camerei de Comerţ din Botoşani la 1905 : „Este cunoscut că oraşul Botoşani, 
din vechime încă, a fost cel mai renumit centru comercial şi agricol al Ţării de Sus. De 
aci se aprovizionau cu diferite mărfuri în afară de târgurile şi târguşoarele din apropiere 
şi cele mai multe oraşe din restul Moldovei; iar în ultimele două decenii, de când industria 
morăritului a luat o desvoltare mai mare, acest oraş a devenit şi mai renumit prin specia- 
litatea făinurilor ce fabrică morile de aici, astfel că în ceea ce priveşte industria morări- 
tului, Botoşanii este pentru România ceea ce este Buda-Pesta pentru Ungaria. Oraşul 
Botoşani, care era şi servia drept antrepozit al comerciului Moldovei cu ţările Occiden- 
tale — aici erau depozite însemnate de manufactură, cizmărie, tutunuri, brânzeturi, lână, 
conserve de carne, cereale etc., — oraşul care făcea cel mai mare comerciu de vite, astăzi 
a ajuns un oraş de mâna treia, de nu va ajunge şi mai rău dacă va mai dăinui această 
stare de lucruri. Netăgăduit că cea dintâi şi mai însemnată cauză a acestei decăderi 
este că oraşul Botoşani a fost lăsat la o parte de reţeaua principală a căilor ferate“ 1%), 


Aceasta este adevărata cauză a decăderii Botoşanilor şi nu aceea despre care s'a 
pomenit 1%) şi anume că prosperitatea oraşului fusese legată «de aproprierea graniţelor 
Austriei şi Rusiei şi numai desfiinţarea lor la 1918 ar fi cauzat regresul economic al 
Botoşaniului. 

Acele graniţe apropiate n'au contribuit la ridicarea Botoşaniului, ci la ridicarea altor 
centre ca : Burdujeni, Mihăileni, Ştefăneşti etc... Dovada e că, deşi acele graniţe s'au 
menţinut până la 1918, decadenta Botoşaniului începe cu mult mai înainte, adică de pe 
la' 1885—90, de pe când s'au construit liniile ferate. Incă pe la 1905 se vorbia despre 
degenerarea comerțului Botoşănean. lată constatările Camerei de Comerţ şi Industrie din 
Botoşani, din anul acela: „...dintr'un oraş cu mare trafic de mărfuri, ce se aduceau fie 
din Austria, fie dela Galaţi pentru toată Moldova de Sus; dintr'un punct însemnat de 
tranzit în spre Austria şi în spre oraşele Moldovei până la Galaţi; dintr'un oraş, ce 
figura cu comersanţii săi în Anuarele comerciale din străinătate ca oraş important, ca 
mare centru comercial şi cu firme renumite în special pentru importul de manufactură — 
la 1880 Botoşanii încă număra vreo 20 de angrosişti de manufactură — şi pentru expor- 


1%) Dare de seamă asupra stărei economice a jud, Botoşani, Dorohoi, Suceava, 1906, p. 272 şi urm, 
107) N, Iorga : Un oraş românesc: Botoganii (în vol, „Botoşanii în 1932“, p, 11). 


516 


tul de lână, cereale, vite şi alte produse brute ; dintr'un oras cu aşa situafiune comercială 
însemnată a ajuns azi oraş de mâna a doua“ 108). 

O a doua cauză a decăderii Botoşaniului stă în fărâmițarea marei proprietăţi boere- 
reşti. Toate produsele agricole ale Moldovei de Nord erau adunate în Botoşani şi acolo 
transformate sau redistribuite în diferite părți ale ţării sau Europei. Nu trebue să uităm 
ca în cea mai mare parte Botoşaniul era centrul unei importante regiuni agricole si 
că industria lui prelucra produsele agricole sau lucra pentru agricultură (unelte, repa- 
rafii etc....) De asemenea nu trebue să uităm că marii proprietari agricoli din județele 
înconjurătoare îşi aveau reşedinţa în Botoşani. Pulverizarea marilor latifundii şi economia 
țărănească care i-a luat locul, cu risipirea produselor pe pieţele mărunte lăturalnice, a 
făcut ca produsele naturale ale ținutului să se dirijeze altfel, pe alte căi, ocolind Botoşa- 
niul izolat de marile linii ferate. 

A treia cauză a decăderii oraşului se datoreşte distrugerii comerțului de vite, care 
forma bogăţia de căpetenie a ținutului. Acest comerț capătă o puternică lovitură dela 
convențiile comerciale „nechibzuite poate, oricum nenorocite“ încheiate de statul român 
cu străinătatea, care distrug în bună parte acest comerţ 109). Altă lovitură puternică 
a primit creşterea vitelor odată cu desfiinţarea velnitelor, pe 'lângă care se creşteau si 
îngrăşau vitele albe pentru export (Dumbrăveni etc...). 


Mai sunt şi alte cauze de ordin mai mărunt, ca înmulţirea excesivă a evreilor, cen- 
tralismul exagerat al statului etc..., după cum există şi cauze derivate precum : decăderea 
industriei, care pe de o parte nu mai are ce prelucra, pe de alta dă produse mult mai scumpe 
— datorite lipsei căilor de transport — putând fi uşor concurate chiar de produse 
inferioare dar ieftine ; strămutarea sediului de afaceri al marilor case comerciale, pe 
care le incomoda lipsa căilor ferate etc... 


In concluzie, observăm că transformarea sistemului de transport şi a traseului 
căilor “de comunicaţie, introduce profunde schimbări în vieaţa economică şi socială a 
aşezărilor omeneşti urbane. Aşa dar, valoarea factorilor fizici, care au contribuit la 
naşterea organismului urban, nu are un caracter absolut şi permanent, fiind depăşită de 
puterea pe care o imprimă anumite întocmiri omeneşti. Dovedindu-se printr'aceasta încă 
odată că aşezările urbane sunt punctele de concentrare a sfortárilor omeneşti de eman- 
cipare de sub dominaţia mediului. 

Totuşi, întocmirile omeneşti sunt şi rămân vremelnice, pe când elementele mediului 
străbat mai departe în timp, răbdătoare, până când circumstanţe favorabile le vor scoate 
iarăşi la iveală. = 

Şi dacă am trece dincolo de această concluzie generală, se poate observa că dacă 
nu moartea acestui mare centru economic atrage luarea aminte, ceea ce trebue să 
intereseze întreaga ţară, sunt cel puţin următoarele considerente : 

a) Traseul nechibzuit al căilor ferate din N. Moldovei a distrus vechile centre 
comerciale şi industriale, fără a putea promova altele noi, făcând astfel ca întreaga pro- 
vincie sá láncezeascá y 

b) Produse care făceau odinioară fala ţării (cerealele, făina de Botoşani etc...) 
departe dincolo de hotare, rămân acum pe loc, nepuse în valoare şi unele din ele nu se 
mai pot produce nicăeri aiurea în restul ţării; produse româneşti fiind astfel înlocuite 
uşor pe pieţele străine. 

Punerea în valoare a bogățiilor agricole din acest ţinut, nu se va face aşa dar decât 
prin reactivarea circulaţiei din partea locului şi îndrumarea ei spre centrul natural al 
regiunei : Botoşaniul. 

Pentru îndreptarea acestei stări de lucruri, s'au propus mai multe remedii. Între 
altele a fost: a) prelungirea căii ferate dela Botoşani până la Hârlău şi Todireni-Bălţi, 


1%) Camera de comerţ şi industrie : Dare de seamă asupra stării economice a jud. Botoşani, Dorotoi, Suceava 
in 1906, p. 229. 109 N. Iorga: Un oraş românesc... pg. 15, 


517 


înodând astfel actualul capăt de linie, cu alte puncte ale traseului feroviar. După con- 
struirea liniei transversale Carpaţilor (Ilva-Dorna), creiată de curând cu scopul de-a lega 
între ele prin strânse relafiuni economice, provinciile nordice ale ţării, sa propus 
oirentarea prin Botoşani şi Câmpia Moldavá, a acestei principale artere de circulaţie, 
punând astfel în contaci regiuni care au o absolută nevoie de schimb reciproc (regiuni 
muntoase de produse agricole, câmpia de lemne). b) Sa mai propus captarea Siretului la 
Bucecea şi îndrumarea apelor lui spre răsărit spre Sitna, utilizând o trecătoare naturală 
pe unde cele două râuri s'au apropiat până la o distanţă de câteva sute de metrii. Apele 
Siretului ar trece astfel prin Botoşani. Ţinând seamă că afluenții Sitnei prin albiile cărora 
s'ar trage apele Siretului. au un nivel cu vre-o 70 m. mai jos, rezultă un mare avantaj; 
producerea unei căderi, care-ar furniza o enormă cantitate de energie electrică întregei 
Moldove de Nord. Se înţelege că aceasta ar ajuta desvoltarea unei prospere industrii. 


VICTOR TUFESCU 


VĂLENII DE LÂNGĂ PRUT 


La 20 km depărtare de gara Vulcăneşti şi la 30 km de Cahul, pe malul Prutului, 
este aşezat străvechiul sat moldovenesc Vălenii, cu 700 case şi 3.000 suflete. Sub deal, 
pe o făşie îngustă de pământ, crutatá de apele Prutului, casele acoperite cu stuf, de departe 
par înghesuite una lângă alta, fără curți şi grădini despártitoare de gospodării. 

Regiunea este deluroasă, presărată cu movile ridicate din timpurile tătăreşti şi stră- 
bătute de râpi, mlaştini şi iazuri create de revărsările Prutului. Satul este pomenit prin 
hrisoave încă dela începutul sec. XVII şi a fost la început un adăpost pentru pescarii 
dela Prut, a căror familii înmulţind-se cu timpul, au ajuns ca astăzi să formeze un sat cu 
câteva mii de suflete, toți moldoveni, inclusiv negustorii din sat. 

Pământul este insuficient şi puţin roditor, stratul fertil fiind spălat de ape în urma 
despăduririlor sălbatice şi terenul accidentat fiind greu de cultivat. De aceea pământul 
serveşte mai mult pentru păşuni, locuitorii fiind crescători de oi şi cai de tracţiune, iar 
în văile, care şi-au păstrat fertilitatea, se cultivă păioasele şi leguminoasele. Deşi sat de 
pescari odinioară, astăzi pescuitul nu mai poate forma un izvor de câştig, fiind conce- 
sionat. 

Intr'o oarecare măsură, pescuitul, după sistemul actual, aduce daune agricultorilor 
din Văleni, întrucât concesionarul, cu scopul de a capta mai mult peşte, produce inundaţii 
artificiale la timp nepotrivit în balta arată şi semănată de mulţi ţărani. Locuitorii, în trecut, 
ocupându-se mai mult cu pescuitul, care era rentabil, peştele prins fiind vândut la Reni 
şi Galaţi, nu se interesau de agricultură. 


Populaţia pare sărăcită, insuficient îmbrăcată şi alimentată, lipsită de rezerve de 
porumb, pe care trebue să şi-l procure din Reni. Din lipsa de îmbrăcăminte mai bună a 
slăbit şi frecventarea bisericii în timpul sărbătorilor. A apărut baptismul, satul având 
30 familii, care fac parte din această sectă. Vitele suferă din cauza lipsei de nutreţ. 

Depresiunea sufletească a locuitorilor din Văleni se datoreşte nu numai secetei care, 
bântuind dela Paşti, le-a distrus odată cu recolta şi speranţele în zile mai bune, ci şi nă- 
praznicului incendiu, care, în Mai a. c., a mistuit toată partea centrală a satului — 186 de 
gospodării, împreună cu şcoala, localul postului de jandarmi şi altele. Acest incendiu 
este cu atât mai simţitor că nu este primul de care suferă satul. In anul 1930 a ars toată 


518 


Clisee: Aurel Bauh 


Fig. 1. — Vedere a unei margim a satului. 


Fig. 2.— O gospodărie distrusă de incendiu. 


SOCIOLOGIE ROMÂNEASCĂ, II, 10 
Ştirbu : Vălenii de lângă Prut. 


12 


SOCIOLOGIE ROMÂNEASCA, III, 10—12 
Ştirbu : Vălenii de lângă Prut. 


Ciişee: Aurel Bauh 


Fig. 3. — Turmá la păscut, în împrejurimile Válenilor, 


Fig. 4. — Femeie din Văleni, 


partea de Nord care s'a refăcut mai târziu, în mod primitiv, cu mijloacele restrânse de 
care dispuneau locuitorii. 

Astăzi centrul satului are înfăţişare de ruină, iar locuitorii se adăpostesc în nişte 
cocioabe de pământ, acoperite de stuf şi lipite de zidurile rămase din casele arse. Terenul 
mlăştinos contribue la desvoltarea malariei. Vatra satului este aşezată la loc nepotrivit 
pe o făşie îngustă dintre deal şi Prut, ceeace face ca satul să fie întins în lungime şi greu 
de administrat şi întreţinut. 

In balta Prutului s'ar putea face construcţii numai în cazul când ar fi asanată ceeace 
ar cere investiţii însemnate. Terenul accidentat şi deplasabil, râpile şi lipsa de apă împie- 
dică extinderea satului în lăţime, spre dealuri. 

In căutarea apei pe aceste dealuri s'au făcut sondagii de către Stat şi judeţ încă 
înainte de războiu dar nu s'a ajuns la rezultate bune. Astăzi săteanul cu stare lon Ştirbăţ 
încearcă pe cont propriu săparea unei fântâni pe proprietatea lui, situată în regiunea 
deluroasă ; a ajuns la 55 m adâncime, dar n'a dat încă de apă. Tocmai lipsa de apă în stepă 
este unul din motivele pentru care satele stau înşirate unul lângă altul dealungul 
Prutului la o distanţă de abia câţiva km., iar în interior sunt rare; astfel dela Vulcănești 
până la Văleni, pe o distanţă de 26 km nu se întâlneşte niciun sat. 

Pe dealurile descoperite, monotone la vedere, solul spălat de torenti şi sărac în ve- 
getatie nu este bun pentru agricultură şi este lăsat toloacá, adică se întrebuinţează pentru 
păşunatul oilor. Sărăcia solului face ca, în această regiune, să fie încă terenuri libere, 
administrate de comuni, deoarece nu caută nimeni să le stăpânească. Această stare de 
lucruri a fost luată în consideraţie la aplicarea reformei agrare şi de aceea o parte din 
Văleneni au fost împroprietăriți în locuri mai îndepărtate dar cu pământ mai fertil, 30 de 
familii au primit loturi la Găvănoasa la 40 km depărtare de Văleni, alţii la 52 km 
dincolo de Vulcăneşti. Paralel cu Prutul, moşia satului Văleni este ingustă, în schimb se 
întinde mult în interior, ajungând până la hotarul Vulcánestilor. Loturile sunt lungi şi 
înguste ca nişte cureluşe, pornind din deal spre vale. 

Vatra satului, din cauza condiţiunilor neprielnice, nu poate fi nici lungitá în baltă 
nici ridicată în deal. 

Reclădirea completă a satului pe locul vechiu, deşi este posibilă, are desavantajul că 
iar va forma o îngrămădire de case în spaţiu limitat şi nu va prezenta siguranţă în cazul 
unui nou incendiu. De aceea ar fi mai raţional să se impună familiilor care au fost împro- 
prietărite în alte părţi, să-şi clădească acolo casele, descongestionând astfel vatra actuală 
a satului şi în acelaşi timp sá se interzică construcţii de garduri, coteţe şi acoperişuri de 
stuf în Văleni. 

In planul de reclădire al satului, ar trebui să se prevadă o stradă largă spre Prut, 
perpendiculară pe uliţa principală a satului şi deschizându-se în faţa bisericii într'o pia- 
tetá în jurul căreia să fie concentrate clădirile instituţiilor publice din Văleni, ca : primărie, 
şcoala, căminul cultural, banca populară, postul de jandarmi, dispensarul medical şi 
baia comunală. 

Realizarea acestui plan ar prezenta următoarele avantaje: 1. Uşuruarea admini- 
strafiei satului şi a comunicaţiei, mai ales în anotimpul ploios; 2. Asigurarea pazei insti- 
tutiilor satului; 3, Inlesnirea accesului spre Prut. In ultimul incendiu, pompierii sosiți la 
timp din Galaţi, Cahul şi Reni n'au putut să dea concurs efectiv de stingere din cauză că 
ulițele, înguste şi intortochiate ale Válenilor, au împiedicat alimentarea cu apă din Prut. 
Plantarea de pomi spre uliţa mare şi cea spre Prut ale satului şi formarea unui parc co- 
munal în jurul bisericii, ar contribui mult la înfrumusețarea şi înviorarea satului sărac 
în vegetaţie. 


Moşia satului Văleni este împărţită în 216 loturi a 14-25 ha fiecare, rolurile fis- 
cale stabilindu-se tot după loturi, iar plata repartizându-se între moştenitorii lotului ; 
aceste proprietăţi fiind indivizibile între membrii familiei, sunt stăpânite şi astăzi în 
devălmăşie. 


519 


Unii din actualii moştenitori fiind în a treia generaţie, partea fiecăruia este mai mică 
de 1 ba. Vânzările individuale ale dreptului de proprietate nu se pot face decât cu con- 
simțământul scris şi autentificat al tuturor moştenitorilor lotului. 

Cultura lotului se face în modul următor: lotul este împărţit în atâtea parcele câţi 
moştenitori sunt şi în fiecare primăvară aceste parcele de cultivat, fitoace, sunt trase 
la sorţi în asistenţa primarului comunei. Din cauza acestui sistem cultura pământului 
lasă mult de dorit; nu se fac îmbunătăţiri funciare, nici culturi raţionale, deoarece culti- 
vatorul neştiind ce parcelă va avea de cultivat în anul viitor, lucrează superficial. Nu 
se fac desmiriştiri, arături de toamnă şi adânci, îngunoieri, nu se plivesc buruienile şi nu 
se fac ameliorări de teren. 

Dacă s'ar construi un dig pe malul stâng al Prutului, ar putea fi redată culturii 
balta care numai în raza comunei Văleni are o suprafaţă de peste 1.000 ha. 

Digul ar putea fi ridicat cu ajutorul muncii obşteşti a premilitarilor din Văleni 
şi comunele învecinate. Această baltă împreună cu toate iazurile din Sudul Basarabiei, în 
suprafaţă de câteva sute de mii de ha, aparţine la 38 comune de coloniştişi este adminis- 
trată de o Eforie, cu sediul la Bolgrad. 

Veniturile realizate din exploatarea acestor iazuri şi bălți, ca la 20 miloane lei anual, 
servesc la întreţinerea institutiunilor şcolare supraprimare (liceul teoretic, şcoala profe- 
sională, internate etc.) din Bolgrad, precum şi pentru diferite nevoi culturale ale celor 38 
comune. Deoarece exploatarea bălților se face prin concesionare şi modul de a se com- 
porta al concesionarului aduce prejudicii ţăranilor din Văleni, aceştia ar prefera să fie 
împroprietăriți în baltă, care în prealabil să fie expropriată de Stat. 

Prin tradiţie fiecare ţăran din Văleni avea dreptul să pescuiască în Prut şi baltă 
pentru nevoile lui. Fiecare ţăran folosea 2 cotete şi două perechi ventiri (vărşi) 
pentru prins peşte. Astăzi pentru acest drept ţăranul plăteşte 35 lei pe an pentru pescuitul 
cu ciorpag (chipiciag) şi 300 lei cu năvodul (vălog). 

Tot astfel gratuitatea folosirii stufului pentru nevoile proprii a fost înlocuită cu o 
taxă de lei 700 anual de ,tarpan%. „Tarpan“ se chiamă unealta de tăiat stuful ; un tarpan 
anual se consideră atâta stuf cât poate să taie în timpul anului ţăranul singur fără 
ajutorul familiei şi fără dreptul de a avea înlocuitor la tăiere, în cazul când se îmbol- 
năveşte sau este ocupat cu altceva. 

Ferma statului „Brateşt procedează gi la tăierea stufului în dijmá; jumătate din 
stuful tăiat, ţăranul este obligat să-l transporte în curtea fermei. 

Pentru a evita neînțelegerile între ţărani şi concesionar, s'ar putea organiza, cu 
concursul financiar al Institutului Naţional al Cooperaţiei, o cooperativă de pescari, care 
având şi o reducere de 10%, din arendă conform legii, ar concesiona dela Eforia din 
Bolgrad bălțile si islazurile. 

Avantagiile cooperativei ar fi următoarele: 

1. Ar da ocupaţie ţăranilor lipsiţi de pământ sau cu loturi insuficiente, cu atât mai 
mult că la origine Vălenenii au fost pescari; 1 

2. S'ar evita neînțelegerile și procesele dintre ţărani şi concesionari, care astăzi 
dau mult de lucru instituţiilor şi autorităţilor din sat şi regiune. 


Moşia satului Văleni, în suprafaţă de circa 3.500 ha, din care 300 inapte pentru 
cultură, produce o recoltă anuală normală de 750 vagoane cereale. Terenurile arabile 
din baltă produc 200 vagoane, în cazul când nu sunt inundaţii. Treeratul se face cu 
piatră trasă de cai. Recolta anului curenta fost complet compromisă; ţăranii nu şi-au 
întors nici sămânţa; seceta durând din luna Aprilie, porumbul n'a legat. Nu există nici 
nutreţ pentru vite, care sunt vândute cu preţuri derizorii, în special caii, la târgurile din 
Galaţi, Reni şi Cahul. 

Prefectura judeţului a întreprins de pe acum ajutorarea cu porumb a populaţiei, 
Crucea Roşie a promis patru vagoane de porumb. 

Ţăranii susţin că până la războiu recolta era mai bună; în timpul războiului 


520 


făcându-se despáduriri atât pentru procurarea materialului lemnos cât şi pentru cons- 
tructia unei linii ferate înguste strategice spre Prut, terenurile s'au degradat, compromi- 
tánd recoltele. Astfel, din 10 ani numai 2—3 au recoltă bună. 

Terenurile mai puţin productive şi accidentate de pe dealuri sunt utilizate pentru 
păşunatul oilor. 

Păsările de curte destul de numeroase sunt cumpărate de negustorii dela Galaţi. 

Lângă Văleni sunt cariere de piatră ce nu pot fi însă valorificate, piatra fiind de 
calitate inferioară: rară şi nisipoasă. 

Prin baltă, se cultivă inul şi cânepa, care se prelucrează pe loc de sătence pentru 
nevoile familiei. 


O parte din braţele de muncă disponibile sunt folosite de ferma Statului „Brateș“ 
şi de ţăranii mai înstăriți. 

Plata zilnică este de 15—25 lei cu hrana lucrătorului; femeile sunt plătite cu 
10 — 15 lei. 

Din cauza paludismului, potenţialul de muncă este scăzut. Sătenii sunt lipsiţi de 
noţiuni elementare de igienă. Bolile sociale sunt în creştere şi mortalitatea este ridicată. 
Debilitatea populaţiei se explică şi prin căsătorii premature. Vieaţa sexuală începe la fete 
la 13 ani şi băieţi la 14; trăesc în concubinaj până la împlinirea vârstei legale, când se 
căsătoresc. 

Sunt cazuri când la 16 ani, îndeplinind formele legale, femeile sunt mame cu doi 
copii debili sau morţi; 75 la sută din locuitori se căsătoresc până la vârsta de 20 ani. 
Există cazuri când din consideratiuni materiale, tinerii de 15 ani iau în căsătorie văduve 
de 25 ani şi mai în etate. 

Alimentaţia este insuficientă şi neregulată. În timpul verii se mănâncă zarzăre şi 
chiselitá din fructe, iar iarna o mămăligă cu fierturá. Nu cunosc modul de alimentare 
mai raţional. Apa din Văleni nu este bună de băut. Iarna iau apă din Prut, iar vara din 
fântâni din cauza scăldatului. Lipsiţi de iniţiativă, exploataţi de negustori, arendaşi şi 
neglijati de autorităţi, suportă în tăcere dificultăţile traiului. 

Privesc cu indiferenţă viitorul şi nu se interesează de ceeace se petrece în ţară. 

La 6 posturi de învăţători, populaţia şcolară este de 700 copii pentru curs primar 
şi 200 pentru grădini de copii. 

Singura clădire de şcoală a ars complet în ultimul incediu. 

Cu toate că frecvenţa şcolară este de circa 400/,, analfabetismul în sat este de 80%/0. 
Populaţia exploatată de cămătari, contractează cu uşurinţă împrumuturi, fără ca 
să se gândească la consecinţele lor. 


T. AL. STIRBU 


521 


CERCETĂRI 


COLONIȘTII DIN JURUL CAPULUI CALIACRA 


Preliminarii: O privire sinceră, obiectivă asu- 
pra vieţii coloniștilor, din colţul sud-estic al Cadri- 
laterului, a fost scopul acestei anchete, Relatările 
ce urmează sunt desprinse din spusele oamenilor, 
controlate și verificate prin observaţii personale 
sine ira studioque. 


Idee mare, imperativ național gi social totodată, 
colonizarea Dobrogei noi a cunoscut în perioada 


Salele de colonişti 
din jurul capului 
CALIACRA 


Gargalăc 
C aschioi 
ora schio. Grison 


N grure ph 


oMakoci 


== Capul Cohacra 


postbelică, o amploare susţinută, veșnic recontir- 
mată. Intr'o epocă nelinistitá, necristalizatá încă, 
amorfă și incertă, cutremuratá de incursiile comi- 
tagiilor, bântuită de foamete, defetism şi revoltă, 
fixarea unui fond românesc, la hotarele unui ve- 
cin dugmános şi revendicator, apărea ca singura 
posibilitate de ameliorare a unei situații de insu- 
portabilă panică, unică soluţie de stabilizare a 
sbaterilor, frământărilor permanente, soluţie care 
viza, în acelaș timp, asimilarea latentă a minori- 
tăţilor diverse, parte rebele şi recalcitrante, parte 
placide şi conciliante, 

Deaceea, n'a existat partid politic dela 1929 
incoace, care să nu fi înscris în programul său de 
realizări imediate, colonizarea regiunilor de gra- 


522 


niță şi, în primul rând, colonizarea Cadrilaterului, 
Vastele dimensiuni ale acestui deziderat naţional, 
impuneau însă sacrificii de proporţii egale, din 
partea dregătorilor și autorităților, Dar, ca gi la 
trecerea în terenul faptelor a altor idei de progres 
economic-social, demagogia politică a bagatelizat 
şi a meschinizat și această mult cântată colonizare, 
despre care s'a scris și s'a discutat atât, însă, în 
realizarea căreia, interesul a primat sufletului; pa- 
tima, obiectivităţii; abuzul, adevărului și spiritu- 
lui de justiţie, 


Din mare, între farul Sablei (Sablaburun) şi 
capul Caliacrei, stânca se ridică deodată, imensă, 
cavernoasă, amenințătoare, Piatra se risipește pe 
buza litoralului, pe o adâncime de câteva sute de 
metri, pentru a face loc, treptat, pământului negru, 
poros și rodnic, ușor unduit, bine desvelit, dar, 
păstrând ici, colo, câte-o curea de pădure, câte un 
petec de vie sau mărunte livezi, strânse în juru) 
satelor, împrăștiate şi rare, 

Pământul ar fi harnic la rod, dar lacurile sunt 
secetoase, Vânturile care bat veşnic pe aceste me- 
leaguri de coastă, alungă norii, uscând totul. Soa- 
rele arde aprig, iar seceta se pune din Aprilie, 
uneori din Martie, distrugând viile, lucerna, po- 
rumbul, grâul chiar. Plugul pătrunde cu greu solul 
uscat şi întărit ca fierul. Omul e nevoit să are cu 
câte două şi trei perechi de boi, iar pământul lu- 
crat, trebue lăsat, odată la doi ani, să se odihnea- 
scă, să se facă ogor; altminteri, nu dă recoltă, Se- 
ceta albește țarina, amárind oamenii. Anii fără ploi 
se înmănunchează ca şi cei buni, ca în legenda 
biblică. 1931, 1932 şi 1934, au fost răi de grâu, 
ani fără pâine, ani de foame, cum spun coloniştii 
Plugarul munceşte cu sárg, dar neîncrederea în 
roadele lucrului său, îl face mohorit şi ursuz, 
Anul acesta, bunăoară, în zadar au așteptat oa- 
menii norul dinspre Bulgaria, în zadar au făcut 
slujbe şi au înecat scaloianul, Seceta a început din 
primăvară si până 'n Septemvrie, doar la seceră 
a dat o stropealá. Sub jarul soarelui, pământul se 


usucá, se crispeazá, plesnind, nimicind vlaga bo- 
bului, mlădița tânără care creşte încet, tainic, în 
miezul humei. 

Vântul, care alungă ploaia, grăbeşte venirea ier- 
nii, Criváful se svárle din Urali, peste Volga şi 
Bug, răscolind marea, litoralul, împrăştiindu-se pe 
podișul larg deschis al Cadrilaterului, aducând vis- 
col şi zăpadă înghețată, acoperind satele, pădurile, 
islazurile. Zile întregi, oamenii stau baricadafi în 
casele lor, așteptând potolirea prápádului. Printr'o 
deschizătură cât unghia, în peretele locuinţei, vân- 
tul vâră înăuntru troiene. Când mai stă vijelia, oa- 
menii își adună gardurile dărâmate, ograda risi- 
pită, cotefele mutate din loc. In lipsă de lemne, fo» 
cul se face cu tizic, bălegar uscat şi tăiat în bucăţi 
sau cu paie, pleavă netrebnică. Foc iute, care iute 
se trece. 


Pe aceste coaste vântoase, pentru stăpânirea cá- 
rora s'au războit bătrânii voivozi munteni, opu- 
nându-se valului de expansiune a Semilunei co: 
tropitoare, s'a întreprins realizarea parţială a 
colonizării, Mii de oameni au fost aduşi de 
pretutindeni pentru românizarea regiunii, „pen- 
tru înlesnirea înființării de centre noui... şi, în 
vederea intensificării vieţii economice”, aşa cum 
frumos hotărăște bine intenfionata lege din 17 Iu- 
lie 1930. Ardeleni, bucovineni, basarabeni, regă- 
teni, români din Banatul iugoslav, macedoneni din 
Grecia şi din Bulgaria, s'au răspândit puzderie în 
Dobrogea sudică, amestecându-se cu populaţia băş- 
tinaşe, alăturându-se satelor existente sau înte- 
meind așezări noi. Pământurile Statului, rămase 
în urma verificării titlurilor de proprietate, (defi- 
nătorii terenurilor rurale din Dobrogea de sud ne- 
fiind după vechiul drept turcesc proprietari ab- 
solufi, ci numai embaticari, — arendaşi, — Statul 
român a lămurit, odată pentru totdeauna situaţia 
cultivatorului, acordându-i dreptul de proprietate 
absolută, în schimbul cedării unei treimi din pro- 
prietatea deținută ca embaticar, legea de verifi- 
care a titlurilor de proprietate, din Dobrogea de 
Sud, din Iulie 1924), au fost atribuite coloniştilor. 
O susţinută propasandă a isbutit să strângă, în 
cele două judeţe, numai dela războiu încoace, apro- 
ximativ treizeci de mii de români. 

O lume diversă, păstrând specificul locurilor 
natale, dar care constitue în integritatea ei un 
fond omogen însufleţit de aceeaşi conştiinţă, pus 
în mişcare de acelaş gând, mărturisind acelaș 
ideal. Legea colonizării, de care am amintit, a re- 
glementat situaţia juridică şi agrară a colonişti- 


lor, stabilind drepturile şi obligafiunile ce le in- 
cumbá. Pe baza acestei legi, — art, 40, — oficiul 
naţional de colonizare, înaintea lui, Ministerul de 
Domenii, a vândut terenuri de cultură, în loturi 
egale, în suprafaţă de zece hectare fiecare, (15 ha, 
atunci când se înființa sat nou), împărţite de obi- 
ceiu astfel gi supuse acestor condiţii: 

Una parcelă de 4,500 ha. 

A doua parcelă de 4,500 ha. 

A treia parcelă de 5.000 mp, (vie). 

Un teren loc de casă, în suprafaţă de 2,400 mp, 

Aceste locuri, fac parte din „Fondul mobiliar” 
pentru colonizare, din judeţul Caliacra, comuna 
Șabla, centrul Cilicichioi, 

Preţul de vânzare al loturilor, stabilit în con- 
formitate cu dispozifiunile art, 41 şi 42 din legea 
colonizării, e de lei 11.220. 

Plata preţului, se va face în 60 rate semestriale, 
egale, cu scadenta la 1 Mai gi 1 Noemvrie ale fie- 
cărui an, pentru care colonistul va fi urmărit, pe 
baza legii de urmărire a veniturilor Statului. 

Colonistul e obligat, în conformitate cu art. 44 
din legea colonizării, să plătească în aceleaşi con- 
difii, dar cu un procent de 5% pe an, debitul re- 
zultând din valoarea construcţiilor sau a materia: 
lelor pentru construcţie predate, sau a sumelor 
avansate pentru inventar şi seminţe, 

Pentru plata ratelor, Statul are privilegiul în- 
scris în legea colonizării din 1930 şi art. 1.730 şi 
1.737 din codul civil, 

Conform cu dispozifiunile art. 47 din legea colo- 
nizării, loturile nu se vor putea divide în porțiuni 
mai mici de jumătate, iar cele mai mari de 10 ha, 
se vor divide în porţiuni de câte 5 ha şi, potrivit 
art. 45 L. C., nu vor putea fi înstrăinate nici vo- 
luntar, nici prin execuţie silită, decât la alţi colo- 
nişti, sau pentru înzestrarea copiilor, cu respecta- 
rea dispozifiunilor prevăzute de art. 47 L. C., cu 
avizul O. N. A. C., si aprobarea Ministerului Agri- 
culturii şi Domeniilor, 

Colonistul e obligat la îmbunătăţirea condiţiilor 
de cultivare ale lotului, la sădirea pomilor, la or- 
ganizarea cooperativelor, obştiilor etc. 

Neexecutarea obligaţiilor, precum şi neplata a 4 
rate consecutive, atrage rezilierea contractului şi 
deposedarea colonistului, proprietatea reintrând în 
patrimoniul Statului, iar colonistul urmând a fi 
despăgubit pentru clădiri şi investigaţii, benefi- 
ciind de recoltă“, 


„La pomul lăudat”, Dar bunele intenţii ale le- 
giuitorului au fost contrazise de acei cari au 
aplicat legea, de autorităţi chiar, în haosul incuriei 


523 


administrative, caracterizând cei dintâi ani din is- 
toria politică-socială a României postbelice, 

Am venit cu sacu' la pomu' lăudat, da' ne-o fost 

amăgire, spunea Constantin Bondor, bucovinean, 
din Horodnicul Rădăuţilor, colonizat în Kilicichioi. 
Ne-om lăsat vetrele şi ne-om stabilit aici la malu' 
Mării Negre să facem plugărie bună şi gospodărie 
românească. Dar toate alea merg rău şi tare-mi 
vine sá vând aici și să mă 'ntorc de unde am 
pornit. 
* Minciuna gi demagogia politică au însămânţat 
neîncrederea în sufletul colonistului. Pentru a-l 
aduce în Cadrilater, partidele au răspândit în 
țară şi peste hotare, în regiunile locuite de ro- 
mâni, știri fanteziste, amágitoare. De pildă, li s'a 
făgăduit coloniștilor, pe lângă pământuri de cul- 
tură şi unelte de muncă, mașini agricole, vite, în- 
sămânțări. Mai mult, unora li s'a spus că la Ba- 
zargic li se va înmâna cheile caselor gata con- 
struite. Când au ajuns însă pe locurile ce li se 
hotărise, oamenii n'au găsit nici locuinţă și nici 
chiar loturile, necum unelte, vite și celelalte. Svâr- 
liți acolo la malul Mării, printre băştinaşii nepri- 
mitori, răuvoitori, bieţii colonişti s'au aciuiat fie- 
care cum a putut. Unii au stat cu chirie, pe la 
Bulgari, Turci, Gágáuti; alţii s'au adăpostit prin 
grajduri, hambare sau gure, ca de pildă, cei din 
Kaiabechiu (Stânca) prin coşarele foştilor lati- 
fundiari fraţii Carioffilis; alții au săpat gropi, în 
pământ, acoperindu-le cu paie şi scânduri, trăind 
ca sobolii, luni întregi, ani chiar, până ce au is- 
butit să-şi construiască case de piatră, lemn sau 
pământ presat. 


Aşa s'a întâmplat cu Petre Bora, din Almașul- 
Mare, județul Alba, care a vândut tot ce á avut 
acolo, în satul natal, și a venit la Stânca cu tot 
rostul: cai, căruţă, lucrurile casei, 

»N'om primit nimic la început, da' tăt ne-o în- 
șelat că ne dá, pân’ ce ne-o apucat iarna. Ploua si 
muierea sta cu pătura'n cap asupra copilului de 
două luni numai. „Mă duc să mă fáp în Mare“, zi- 
cea ea. Am întemeiat un bordeiu de casă, mai pe 
urmă am ridicat un zâd. Am muncit tăt cu mâna, 
da' m'am băgat în boală de nu sâmt încă om. N'am 
avut nici plug, da” aveam cai şi am făcut tovără- 
şie cu alt colonist. Mai apoi mi-o murit caii și am 
îndurat mizerie grea. Am imblat desculf și des- 
brăcat şi cu burta goală. M'am apucat de zidărie, 
de tâmplărie şi am răuşit să strâng ceva parale de 
mi-am cumpărat alți cai. Da’ acu trebue să dau la 
precepție și iar rămân pe drumuri. Apăi trăeşte, 


524 


apái imbracá-te, când precepfia ne ia tát cu forța. 
Fasole nu-i, cartofi nu-i, că uneori îmi vine să 
sbor. Decât cu atâtea spese pe zece hectare de pă- 
mânt, mai bine cu nimic, da' liber. 

Dintru întâi știam că nu plătesc dări. ,Merefi 
băieți de vă aşezaţi si vă puneţi pe muncă şi faceți 
agricultură, că are Statu' grije de voi”, ne-o zis 
conzilieratul din Bazargic. Da’ năpastele s'a pus pe 
capu’ nost!”. 

Acum, moful Petre Bora, vrea să dea pământul 
în dijmă, iar el să se ducă să lucreze la o mină, 
la care se pricepe sau altundeva. Ce, să piară de 
foame 'n casă? Căruţa i s'a stricat, caii trebue 
să-i vândă să plătească dările, porumb nu s'a fă- 
cut, grâul l-a vândut pe nimic. Pentru două kilo- 
grame de grâu primește un kilogram de cartofi, iar 
pentru un kilogram de fasole trebue să schimbe 
patru, cinci kilograme de porumb. Mânâncă odată 
și gata. Din cinci hectare de grâu i-a rămas pentru 
hrană şi sămânță, doar 170 de băniciori. Socotind 
seceratul, maşina, legatul câte toate, Petre Bora, 
constată că nici paiele nu-i rămân de cinste. 

Când a venit în Dobrogea, era îmbrăcat ca un 
funcționar, îşi aminteşte el cu mândrie. Acum e 
ca unul de-ăia care face ciure de oaie. 

Sperează omul în zece hectare, dar mai bine 
fără ele. Că înainte n'avea pământ, dar lucra pe 
unde putea, scotea banul gi trăia bine, Aici cu pă- 
mânt, umblă fără fund la pantaloni şi în trei ani 
de când e colonist, n'a isbutit să-și cumpere o că- 
maşe. Decât bogat ca în Cadrilater, mai bine să- 
rac şi fără grije. Petre Bora, sá mai fie odată la 
el acasă, la Almaş, sau la mina din Brad unde a 
lucrat un sfert de veac, nici cu ceafa nu s'ar uita 


la Dobrogea. 


„Păsările cu ciocul de fier“. Care este expli- 
caţia acestei situaţii? De ce vrea Petre Bora sá 
se întoarcă la el în Munţii Apuseni, de ce vor 
să plece şi Ion llioi gi Pricop Hrişcă şi Nicolae 
Halip din Kilicichioi și Dobre Neacşu şi Ion Flo- 
rea din Stânca gi cei din Sfântu’ Nicolae şi de ce 
s'au înapoiat în Banatul iugoslav patruzeci de 
familii de români, din șaptezeci câte venise la 
început în satul de colonişti Regina Maria de 
lângă Balcic? 

Că doar pământul e bun şi roditor, Colţul Ca- 
liacrei e cel mai de valoare, recunosc înşişi colo- 
niştii. Și dacă orzul, ovăzul, porumbul, nutre- 
furile se cam usucă și se pierd, apoi grâul se face 
binişor, chiar şi în anii de secetă. 70—80 de bă- 
niciori la hectar nu e o recoltă excepţională, dar 


poate totuşi asigura existența unei familii. Din 
zece hectare,  colonistul seamănă jumătate cu 
grâu, un hectar îl lasă pentru iarbă, iar pe rest 
pune porumb, fie (măzăriche) pentru vite. Si, în 
sfârşit, se încropeşte de bine de rău. Au fost și 
ani de secetă mare, când oamenii n'au avut grâu 
nici pentru însămânţări. Statul i-a ajutat atunci 
pe unii, alţii s'au împrumutat la băncile populare 
din Cavarna și Bazargic, dar nici până azi n'au 
izbutit să achite creanfele contractate, Din acest 
punct de vedere însă, situaţia nu se prezintă in- 
suportabilă și disperată, O singură recoltă bună 
şi măruntele datorii cu procentele lor ar fi aco- 
perite în întregime, 

Altundeva se află necazul coloniştilor. 

Recolta culeasă, grâul triorat, după ce s'a scos 
boclucul dintr'însul, de a rămas numai bob şi bob, 
oamenii îl încarcă în căruțe și-l pornesc spre 
oboarele de cereale din Mangalia, Cavarna sau 
Balcic, Acolo intervin intermediarii, negustorii, 
oamenii de afaceri, speculanfii, traficanţii și es- 
crocii, iu D 

Există un oficiu de valorificare a grâului, ale 
cărui ordonanțe prin care se fixează patru lei ca 
pref minimal pentru kilogramul de grâu, stau afi- 
gate pe stradă şi prin cafenele, citite deopotrivă 
de negustori ca şi de coloniștii plugari. Dar, ordo- 
nanfele sunt de hârtie şi nu pot interveni în tár- 
gul care zilnic se încheie între producător si in- 
termediar. Presat de nevoi, agricultorul se oferă 
bunului plac al negustorului care la nevoie ştie 
să-i demonstreze că nu poate da mai mult de 2,80 
lei sau 3 lei pe kilogramul de grâu, oricât de 
triorat si ales ar fi, din cauză că Statul n'are con- 
venție cu Germania, sau cu vreo altă țară impor- 
tatoare de pe continent. 

Trei lei?! îi strigă negustorul fáranului care, co- 
cotat pe capra cárufei, așteaptă propunerile. Si 
trece mai departe. Dacă omul ar aştepta încă o 
săptămână acolo, lângă oborul de cereale, oferte 
omenoase gi respectarea ordonantelor centrului, 
o săptămână negustorii sezisafi ar trece pe lângă 
căruța lui fără să-i privească marfa, fără să-l mai 
întrebe ceva, Există o coaliție a meschinelor in- 
terese împotriva incápitfánárii omului de a nu-şi 
batjocori munca. La sfârşit, obosit, resemnat, plu- 
garul acceptă 3 lei sau 2,80 lei, 2,70 chiar, după 
misterele bursei pe care mintea sa nu le cuprinde 
îndeajuns de lămurit. El ştie doar că s'a necăjit 
un an întreg la coarnele plugului, la semănat, a- 
poi la seceră, cu treeratul și transportul, că fie- 
care lucru a costat caznă și bani. Mai ştie că are 


femee gi cinci, şease copii acasă si că din patru 
sute de băniciori de grâu, două sute trebue să 
păstreze pentru pâine, şasezeci pentru însămân- 
țări, iar pe rest să ia preţ bun ca să poată cum- 
păra cele trebuincioase la casa omului. Dar ne- 
gustorul ignorá toate acestea. El vrea să câştige 
mult, cât mai mult, Şi până la urmă, producáto- 
rul cade victima intermediarului profitor și spe- 
culant, 

Negustorii ne suge sângele; sunt nişte hoți, spu- 
nea cu obidă Alexe Paraschiv, olteanul din Kilt- 
cichioi, Ei caută să ne întoarcă pe noi, să ne des- 
frâneze. 

Au fost şi ani buni, când marea Cavarnei era 
plină de vapoare italienești, greceşti, nemţeşti. 
Atunci negustorii aveau zor mare și cumpărau 
grâul dela patru lei în sus. Dar acum plugarii sunt 
fără valoare, Oficiul e cu negustorii şi tot lor le 
dă prima. 

Tofi sânt în legături de ne joacă pe noi, la să 
vezi: când la Cavarna nu se plăteşte grâul, Man- 
galia dă preț mai bun şi toată lumea se grámá- 
deste acolo, Atunci, îndată se schimbă prețurile si 
Mangalia incepe dela trei lei în jos, iar la Ca- 
varna se scumpeste. Si așa ne plimbám de colo- 
colo, de-și bate joc de noi. Decât sá mă duc cu 
grâu la oraș, mai bine m'ar bate, Negustorii sânt 
păsări cu ciocuri de fier, care ne sfâşie inima, în- 
cheie amárit colonistul Alexe Paraschiv. 


Politica şi dările, Oamenii nu sunt proşti, Ei ar 
şti ce să facă împotriva negustorilor hrăpăreţi, Ar 
păstra grâul, așteptând la ei acasă ofertele şi pre- 
ful cel bun. Dar aceasta nu se poate, li apasă per- 
cepţia şi nevoile celelalte, multe: Trebue să vândă, 
să facă rost de bani, să achite impozitele, să cum- 
pere lucrurile trebuincioase pentru casă, 

Când au venit în Cadrilater, coloniştii au aflat 
că sunt scutiți de biruri pe câţiva ani. Legea pre- 
vede trei, dar demagogul şi funcţionarul său n'au 
uitat să făgăduiască în plus, Până la încheierea 
contractelor, oamenii au fost consideraţi însă aren- 
daşi, de altfel în conformitate cu dispoziţiile legii 
şi impuși să plătească anual 80 lei de hectar, ceea 
ce revine la 871 lei pentru cele zece hectare pri- 
mite de fiecare colonist, Abia după transcriptia 
actelor de vânzare conditionalá, urma achitarea 
ratelor semestriale în termenul de treizeci de ani, 
Aceste arenzi nu s'au plătit. Ne-au pus arendași, 
par cam fi boieri, mârâiau coloniștii, Și datoria 
s'a strâns cu trecerea vremii, încărcându-se de 
procente, 


325 


Nemulțumirea oamenilor era însă o minunată 
achiziție și prea ușor de câștigat instrument în pro- 
paganda politică, Emisarii partidelor au simţit ime- 
diat prada gi facilitatea speculafiei. 

Au venit liberalii: Băieți să nu plătiți impozitele 
că vă scutim noi! Numai sá ne dafi votul! Oame- 
nii se bucurau, fireşte, totuşi întrebau pe percep- 
tor: Ce facem cu daraverile? Perceptorul ridica 
din umeri și răspundea că n'are ordin pentru co- 
loniști. Si tot aga mereu, cu aceleaşi promisiuni, şi 
amânări, până acum când oamenii s'au trezit deo- 
dată înglodaţi până peste cap în datorii şi luaţi 
cu socoata din urmă. Cu politica nu-i vina noastră, 
ci a boierilor, spun, cu dreptate, coloniștii. Că a 
venit perceptoru şi a strigat să trăiască partidu, că 
ne scuteste de dări. Ne-a luat dela coarnele plu- 
gului şi ne-a dus la vot, iar acu’ ne-a pus lafu' de 
gât. 

Așa se face că am găsit trei sate de colonişti, 
cu recoltele sechestrate şi. sigilate de percepţie. 
Stau oamenii cu grâul în casă şi n'au ce să má- 
nánce. În schimb, toți mi-au arătat câte-o hârtie 
galbenă sau roşie, după stadiul urmăririi: somaţie, 
proces-verbal de sechestru sau publicație de ván- 
zare. Cu Kilicichioiul, perceptorul a terminat în- 
tr'o zi. 

„Azi, 9 Septemvrie 38, în virtutea art, 12 şi urm., 
din legea pentru perceperea gi urmárirea venitu- 
rilor publice. Avánd in vedere cá d-1 Alexandru 
Paraschiv, din com. Sabla, satul Kilicichioi, nu a 
platit etc., următoarele impozite: 


Impozit agricol. .. .. cc... . | 
Indescifrabil .. is. 2.0. eee ba ea 748 
Arenzi O.N.A.C............ ARA 


Total. 14.738 
Majorări .........o............. 1.473 
Total. . . 16.211 


S'a sechestrat: 

1) 3.000 kg grâu de toamnă, care se lasă pe loc, 
intro cameră sigilatá la uşă. 

2) 2 boi de doi ani, la păr unu roșu gi unu gal- 
ben. 

S'a exceptat dela sechestru obiectele apărate de 
art. 26 din legea de urmărire“. 

Oamenii nu vor să nu plătească, să nu-şi facă 
datoria către Stat. Că doar ori şi unde se plăteşte, 
ştiu ei. Dar prea au venit grămadă toate şi prea 
s'a pus perceptorul pe ei, ca vulturu pe capul 
puiului. Colonigtii cer doar să fie ingáduifi, pá- 
suiți, ca să poată achita încet, încet, pacostea de 
datorie care la unii trece de douăzeci de mii de lei, 


526 


»Angária ne omoară!“ spun coloniştii. Țăranii 
nu pot trăi din cauza funcţionarilor. Aceștia toţi 
se inavufesc, o duc ca'n rai, dar bietul colonist nu 
se poate alipi de nimic. Bulgarii au cinste la func- 
fionari, că le dă mituială grasă, dar la colonişti, 
funcţionarii se uită ca la urs, pentrucă ei n'au de 
unde plăti foate celea. 

Muncim să dăm la funcționari, se plâng oame- 
nii. Toată ziua numai biruri în dreapta şi'n stânga. 
Vine jandarmu', grăniceru', notaru’, perceptoru', şi 
toți cer, toți. S'a pus ca hinghierii pe noi, ca presa 
pe struguri. Ne fac numa 'necaz, da’ când avem 
vreo rugă, ceva, ne dă afară. Trăim cu mare zor pe 
aici. Am vrea să sclipuim şi noi câte-o treabă mai 
bună, da' nu ne dă pace. Dacă vrei să răclami, n'ai 
cui, n'ai unde, iar omul e prea necăjit ca să mai 
țină pricini. Funcţionarii are comunicáfil între ei, 
ca pe front, nu-i poți rázbi cu nimic. Da’ multe ar 
fi de spus, multe se poate desfunda și descoperi. 
lac'a fost aici un precept' care-a venit slab, pri- 
căjit de plângea haina pe el şi acu' are o burtă cât 
sacu'. La început ne vorbea frumos şi acu' se um- 
Hlá la noi ca o buhá. 

In satele coloniştilor, perceptorii se fac milio- 
neri. Oamenii spun că, islazul din Kilicichioi, re- 
zervele Statului, în suprafaţă de 41 hectare, per- 
ceptorul le-ar fi arendat Bulgarilor, în vreme ce 
vitele coloniştilor n'au ce paşte. In afacerea asta 
perceptorul ar fi încasat un acont de şapte mii de 
lei. Coloniştii au făcut contestaţie la Consilieratul 
din Bazargic, dar li s'a respins. Animalele lor con- 
tinuă să pască pe farlale, iar impotriva funcționa- 
rului nu s'a luat nicio măsură sancţionatoare. Tot 
aşa gi cu cele 300 hectare de pe mereaua (moșia) 
satului; funcţionarii şi le-au împărțit între ei, 
arendându-le pe nimic Bulgarilor şi câştigul în- 
suşindu-și-l. 

Perceptorii toţi fură, ştiu coloniştii. Dacă îi 
prinde şi-i dă afar’ ei tot domni rămâne, cu bu- 
zunările doldora şi se fac negustori buni. 

La primărie la fel. Nu se poate face nimic fără 
bani. Ilie Bondor, din Kilicichioi, a fost la Șabla 
să ceară autorizație pentru vinderea a doi viței. 
Secretarul primăriei i-a eliberat un „bilet de ade- 
verirea proprietăţii, vânzării şi sănătății animale- 
lor”, pe care a lipit timbrul statistic, timbrele Ca- 
merei de Agricultură, cerând omului 70 de lei, in 
loc de 30, deci prefuindu-gi munca scrisului unei 
cereri la 40 lei. Mai mult, a impus bietului colo- 
nist, cumpărarea unui.. bilet de bal. 

— Deg’ n'am ce face cu balu’, că n'am grija lui, 


ci altele! Ce, eu is de venit la bal?! a protestat 
Ilie Bondor. 

— Vinde-l altuia, dacă nu vii tul i-a tăiat-o 
funcţionarul, oprind omului 30 de lei. Ce să fi fă- 
cut, domnule, spunea nceăjit Ilie Bondor. Că să 
Fi răclămat la plotoneriu, má sictirea şi mă repe- 
zea atar! ; 

Bolnavii o duc greu de tot. Sub lipsa de con- 
trol a medicilor, agenții sanitari își fac de cap. 
Pentru o injecție, un sanitar din Sabla a pretins 
25 de lei, deşi serul era cumpărat de pacient, Joia 
şi Dumineca, consultațiile şi tratamentele sunt gra- 
tuite la dispensar, dar agenții chiamă pe oameni 
la ei acasă pentru a-i încasa, în particular. Colo- 
niştii cunosc cazul unui sanitar din Ghiaursuiu- 
ciuc, care făcea injecție malaricilor cu vin Vorel, 
Pacienţii nu s'au insánátogit, dar agentul a făcut 
avere. 

Veterinarul de asemenea pretinde 12 lei pentru 
fiecare injecție la cai, Prăpădim caii pe drum și 
ne ia şi banii, se vaită coloniştii. Injecţiile se re- 
petă de 3—4 ori pe an, iar dacă nu se supun, sunt 
amendaţi. 

Pentru autorizarea  armăsarului de bătaie, se 
plăteşte 100 de lei. Chiar pentru câini se percepe o 
taxă de 5 lei anual, 

Invăţătorului, colonistul nu trebue să uite de 
a-i duce din când în când, câte un pui, câteva ouă, 
unt și diverse mărunțişuri: 10—15—25 lei pentru 
lemne, mingie, cooperativă, Cărţile de anul trecut, 
chiar dacă sunt noi, neuzate şi chiar dacă autorul 
rămâne acelaş, nu mai sunt valabile pentru anul 
şcolar care urmează. Altminteri, învățătorul ar 
pierde remiza, învârteala lui. 

Aşa că, bietul plugar colonist, deşi grâul nu se 
plăteşte, deşi e sigilat, sechestrat, ameninţat şi pre- 
sat din toate părţile, dacă are doi-trei copii de 
şcoală, trebue să se facă 'n zece şi să scoată de 
unde o şti o mie de lei pentru cărţi, caiete şi re- 
chizitele necesare. Dacă nu, nu-i primeşte copiii la 
şcoală. lar amenzile nu întârzie, In schimb, dom- 
nul învățător, să zicem, Marin Badea, din Kilici- 
chioi are grije de copii şi nu-i surmenează cu în- 
váfátura. li mai pune să-i păzească găinile sau 
să adune gáteje. lar la sfârșitul anului, din 60 de 
elevi, jumătate rămân  repetenfi. Păi 
proşti! 

Pentru a completa galeria de sfinți, atotputer- 
nici pe depărtatele meleaguri ale acestui colţ de 
țară, apare şi grănicerul, care vrea gi el dela co- 
lonişti ceva angărie. Piatra de pe malul Mării e 
bună de zidărie, la casă, la gard, la un şopron sau 


dacă-s 


grajd. Dar nu e voie de luat, că e proprietatea 
Statului, zice grănicerul. Totuşi, cu voia cumpărată 
a satrapului în uniformă, se poate ridica. Piatra 
dela gard a mâncat multe găini, ouă şi alte celea, 
mărturisea un colonist, cu un humor sub care se 
ascundea o mare amărăciune. 

Pe lângă toate astea, mai sunt — lista e lungă —- 
comitetul şcolar, cu taxele sale, biroul populației, 
care la Bucureşti, costă 27 de lei, dar pe acolo 50; 
apoi păşunatul, ierbăritul: 32 de lei pentru vitele 
mici şi 107 lei pentru cele mari. Ne jumuleste care 
cum poate, se plâng coloniștii. Ne beleste fără cu- 
fit. Aici n'avem Dumnezeu, n'avem control, sân- 
tem la placu' lor. 

Autoritățile ne înjosează față de minoritari, în 
loc să ne ridice. Toţi ne apasă din toate părțile 
şi atunci ne simțim străini şi ne pare rău c'am 
venit pe meleagurile astea. Dacă ştiam că e așa 
strâmtoare, nu ne lásam noi amágifi să ne destrá- 
bálám pe aici. 

Eu spun drept, asta mi-e crucea, se jura Ilon 
Olteanu din Sfântul Nicolae, că să n'am trei lăstari 
de copii, acu’ as lăsa şi casă și pământ si adio Do- 
broge. Că e mai mare necazu' decât tot binele ce 
ni s'a făgăduit, 


Câţi oameni atâtea dureri. Deşi bătrân, demobi- 
lizatul Grigore Alexandru, din Cátránesti-Ilfov, a 
vândut tot ce a avut în satul de baştină și a por- 
nit spre Cadrilater, Gândea că o să fie pomană 
mare, dar, dela început, a început rău, Când a ajuns 
la Stânca, in 1925, n'a găsit nimic, nici casă, nici 
pământ. A trăit un an întreg prin nişte grajduri, 
îndurând mizerie cruntă, suferind, numai Dumne- 
zeu ştie. Venise cu patru cai și căruță nouă, dar 
rând pe rând a trebuit să le vândă pă ce apă nu 
curge. După lung amar de vreme şi-a făcut un 
bordeiu, dar relele s'au ţinut de capul lui. Nevasta 
i-a orbit aşa deodată şi a murit, Atunci, moșul a 
vândut ce brumă mai avea, gi a dat pământul în 
dijmá unui bulgar, Când am venit la Stânca, l-am 
Găsit prăjindu-se la soare, în faţa bordeiului său, 
căznindu-se să descifreze o hârtie pe care sta scris 
cu creion chimic: „negăsind niciun fel de avere mo- 
bilă, am sechestrat teren arabil situat pe mereaua 
satului Stânca și care, se va scoate în vânzare prin 
licitație de Tribunalul Caliacra“. Era un proces- 
verbal de sechestru pentru neplata impozitelor, 
Scutifi cu c..'n sus, a miriit moşul, răspunzând 
întrebării mele, care privea existenţa dispoziţiilor 
legii, prin care coloniştii sunt scutiți de plata dă- 
rilor către Stat şi judeţ, pe o durată de câţiva 
ani. 


527 


Din Marginea Rădăuţilor, in primăvara anului 
1936, odată cu alţi bucovineni, a venit şi Ion Cu- 
rea, la Bazargic, ca să capete pământ. Și-a adus 
omul si familia: nevastă şi patru vlăjgani de flá- 
căi, să lucreze ogor românesc printre liHá străină. 
Agronomul i-a dat zece hectare ca fiecărui colo- 
nist, dar n'a trecut anul şi i l-a luat înapoi. Ion 
Curea a căpătat în schimb o altă tarla de nouă 
hectare numai. Omul era mulțumit și așa. S'a pus 
pe muncă, a arat locul şi se gândea să-l semene, 
când agronomul a venit din nou de i l-a luat. Ion 
Curea, ești prea bătrân ca să fii colonist în re- 
sulă, asa cum scrie la carte, a hotărît funcţionarul. 

— Păi, domle conzilier, să vă trăiască Dumnezeu, 
am casă grea şi copii, ce ne facem fără de pâine? 
a întrebat omul, aproape plángánd. Dar agrono- 
mul a ridicat din umeri și şi-a văzut de treaba 
lui, Asa a rămas lon Curea golan, printre ceilalţi 
colonişti, pe meleaguri străine. A îndreptat omul 
plângere la Oficiul Naţional de Colonizare, a pri- 
mit în sfârşit, după multe stăruinţi, o aprobare 
şi un număr de colonizare, dar până azi, na fost 
încă pus în drepturi. Ogorul său îl stăpâneşte per- 
ceptorul şi-l dă în dijmă, la Bulgari. Ion Curea, 
l-ar lua el să-l muncească la parte, dar percep- 
torul preferă să-l dea Bulgarilor, că bulgarul plă- 
teşte "nainte, nu la arman, la treierat tocmai, ca 
românul sărac, 


Cam tot aşa s'a întâmplat şi cu Constantin Mol- 
dovan, bucovinean din Horodnic, conjudefean cu 
Ion Curea, 

Auzind istoria cea bună, cu pământul din Ca- 
drilater, Constantin Moldovan a vândut tdt ce 
avea în sat la el și a plecat cu femeea gi cei opt 
copii spre Bazargic. A venit nu ca pasărea pe gard, 
ci cu gând să se stabilească şi cu mare dor de 
muncă, hotărît să-şi întemeieze gospodărie fru- 
moasă şi temeinică. Și-a adus omul şi draniţă, şin- 
drilă din Bucovina, ca să tocmeascá, pe malul mă- 


rii, casă ca în satul: natal, Trecut de 45 de ani, 
vârsta maximă prevăzută de lege pentru a putea 
deveni colonist, dar având copii între şase si două- 
zeci de ani, autorităţile respective, au decis astfel 
asupra lui Constantin Moldovan: 

Consilieratul agricol al judeţului Caliacra, roagă 
pe domnul şef al regiunii agricole Cavarna, să 
predea locuitorului Constantin Moldovan, originar 
din jud. Rădăuţi, un lot de 10 ha, în centrul Hagi 
Dumitru, la un loc cu ceilalţi bucovineni, sub re- 
zerva aprobării a O. N. A. C. 

Stabilit în comuna Hagi Dumitru, Constantin 
Moldovan, a fost mutat îndată la Kilicichioi. A 
aflat acolo pământul gol şi trist, în toamna care 
trecea în iarnă. Băştinașii și Bulgarii au încercat 
să-l descurajeze, dar omul nu s'a uitat la vorbe 
goale, ci s'a pus harnic pe treabă, gi în trei ani a ri- 
dicat casă gi holde bune. Abia acum, după atâta 
vreme trecută, Oficiul Naţional de Colonizare, a 
decis ca locuitorul Constantin Moldovan, să fie co- 
lonizat definitiv pe locurile părăsite de turci. Așa 
dar, după ce s'a distrus în Bucovina, şi după ce s'a 
pus cu rânduială în Kilicichioi, omul e nevoit să 
lase tot ce a construit, pe mâinile altora şi să le 
ia dela început, alt undeva. 

L-am găsit în fața casei, sugându-și pipa, tn- 
gándurat, abătut. Din buzunarul de sus al vestei, 
apărea, roşu, un colţ al procesului-verbal de se- 
chestru. Uite așa trăim noi pe aici domnule dragă, 
spunea bietul om. Departe de lume şi de dreptate. 
Noi ne-am înăscut cu rău şi nu vedem c'o fi bine 
cândva. Ne aşteptăm din ce în ce la mai rău. 

Astfel crede Constantin Moldovan și cu el colo- 
nistii, cei treizeci de mii de necăjiţi din Cadrila- 
ter. Dar eu, mărturisesc, am scris aceste rânduri 
cu gândul că un pic de omenie ar reuşi să facă 
ceva pentru o mai bună oránduire a vieţii celor 
care sufere acolo, departe, în colțul de ţară cu- 
prins între Dunăre şi apele albastre ale Mării. 


SERGIU LUDESCU 


ZIDARI TELEORMĂNENI LA BUCUREŞTI 


In vară, toiul construcţiilor. Mai ales în Ca- 
pitală. Meseriaşii sunt recrutați până la ultimul, 
cei care locuesc în oraş — la periferie, în subur- 
bii, Cerinţele sunt mari. Se fac angajamente, Se 
caută oameni. Treabá e de făcut. Și priceputii şi 


528 


nepriceputii găsesc treabă, se pare. La săpat, la 
vânturat nisipul, ca să fie uscat; cernutul nisipu- 
lui, stinsul varului, dusul gálefilor, cărămida și 
atâtea alte trebi, care nu cer o pregătire spe- 
cială, 


Cei angajaţi îşi aduc rude, prieteni, nu numai 
din comuna lor, ci şi din comune învecinate, Na- 
şii îşi cheamă finii, moşii dela buceardat, își 
cheamă nepoții la săpat... 


Grigore şi-a făcut anul trecut căruță, fiindcă 
năşicu' i-a spus: „Să fii om, mă fine, cá-fi dau 
o pâine să mănânci. Nu-i treaba ta la ce te-am 
pus pă cheltuială. Fă-ţi căruță şi vin la mine în 
Floreasca, dă cum s'a dus zăpada. Inţeles?“, „In- 
feles!“ Si'n primăvară, Grigore lucra la blocul 
Berindey. Făcea 8—10 căruţe pe zi, gi mai bine. 
Tănase, calul lui, calm, impasibil, nu-și mărea, dar 
nici nu-și micşora pasul, „Dii, tată!” şi Grigore 
răsucea fișca pe deasupra hamurilor, fără să atingă. 
Tănase, când îl auzea, iufea vreo doi, trei paşi, pe 
urmă, uita îndemnul. Din al lui nu ieșea. Dela 
groapa block-hausului și până la maidan, la des- 
cărcat, dus şi 'ntors, de opt ori zece ori dus, de 
tot atâtea ori întors, 

Grigore e mulțumit atât, cât Sâmbătă de Sâm- 
bătă, mai şi în timpul săptămânii, găseşte bani şi 
pentru un cinzec de ţuică, nu pentru el ci „pentru 
baefi, de sufletul ráposafilor”, 

Deşi numai de 13 ani, Grigore l-a adus şi pe 
fiu-său la lucru, curând după ce a fost angajat el, 


O meserie. Mitru l-a ascultat pe tata, cum ta- 
tăl l-a ascultat pe nas. Și-a luat legăturica cu 
câteva boarfe și-a plecat din Meri-Goala, la Bu- 
curesti. 

— Unde te duci, Mitre? l-a întrebat Tomoioagá 
din prispa cárciumei lui lancu Popescu, La jan- 
darmu' cálare, unde sta ades. 

— Mă dă tata la meserie, la Bucureşti! 

Mitru avea cursul primar şi o clasă din com- 
plimentar. Știa deci socoteala gi să scrie foarte 
frumos chiar, 

Grigore, cáráugul, taică-său, când l-a chemat 
din Meri-Goala, nu ştia prea bine la ce treabă o 
să-l pună. S'a gândit că poate va săpa, ori va 
trece pietrigul prin dârmon, sau va încărca gále- 
tile cu var... A 

Câteva zile Mitru s'a amestecat printre salahori, 
fără să fie angajat, Lui Grigore nu-i venea să 
vorbească vătafului de fiu-său. Titu Moldovan, un 
ardelean strasnic, vătaful, îl observă dela o vreme 
pe Mitru. Rávna lui, ifirea lui de colo până colo, 
ferindu-se de vátaf pe cât putea, acesta l-a che- 
mat odată şi l-a întrebat: 

— Al cui ești tu, má? 

— A lu’ Grigore, cáráugu'! 


— Câţi ani ai? 

— Eu zic că am freisprâce; da' tata ştie mai 
bine! 

— Tu ai carte? 

— Am şase clase! 

— Ştii număra? 

— Ştiu! 

— Vino 'ncoace! 

I-a dat o verigă cu vreo douăzeci de bete şi-o 
custură. I-a spus ce să facă şi cum să fie cu ochii 
în patru la gura gropii, pe unde ies căruțele, 

Mitru şi-a aflat meseria: însemna pe răboj, pe 
răbojul fiecărui căruțaş, de câte ori ieșea din 
groapă cu căruţa încărcată. Treabă de cinste. 

Când ieşea Grigore cu Tănase din groapă, zâm- 
bea fiului şi-i spunea din gușă: 

„Trece-l, Mitruf și pe tactul 


Pământul. Cele de mai sus se întâmplau în vara 
lui 37. Intâmplarea a făcut să mă 'ntâlnesc cu 
Grigore gi cu Mitru si 'n vara lui 38, 

Se angajase la un antreprenor italian, fiindcă 
după spusele lui Grigore, „ăi mari“, adică cei la 
care lucrase la bloc, erau răi de plată. Muncea 
omul și-i fura din zilele de lucru, ori din căruţe, 
sâmbăta, la socoteală, 

Despre antreprenorul italian are numai cuvinte 
bune, Se răsteşte el, ţipă, când trece pe la bina, 
dar atât, ziua e zi, repaosul e repaos şi plata, 
plată, nerotunjită, neciupită, „Pe urmă, mai e ceva, 
simţi pe om rdpede, îmi spune Grigore, punându-și 
părinteşte mâinile pe umerii băiatului lui, — îl 
simți pe om când e de treabă, când nu te fură. 
Si-asta voiam să zic, când îl simţi, că e așa, altfel 
munceşti. Ba când îţi place omu' mai vii şi la 
anul. Eu de când am căruţa, e puţină vreme, Dela 
blocu' dá pă Take Ionescu, unde ne-a înlocuit re- 
pede mașinile, am trecut la domnu' Michilini (îl 
chiamă Michelini), Stăpân nu-mi place să schimb, 
Mitruf, i-am făcut cárfulie, s'a 'nvăţat cu munca, 
poate acum gi el să sape”, 

— Bine, dar e mic, e plăpând încă. Dumitale 
nu ţi-e milă de el să-l pui la săpat? 

— Nu-i e lui frică de pământ, Il dovedeşte, 
Doar el e pământ de-l viu, s'a mántuit! 

— Cum pământ viu?! Incerci să-l întrebi, cu 
teamă că n'o să-ți răspundă, cu mare curiozi- 
tate să ştii ce va spune, Grigore e astăzi pus pe 
vorbă, se ascultă, vorbeşte tare şi-l ascultă gi cei- 
lalţi, 

— Pământ viu, pământ viu! Asta ştie şi Mitrut 


529 


se-i. Nu-i aga, mă?! Doar i-am cetit de când nu 
înţelegea vorba lui tacsu, cartea a mare, 

— Care? 

— Că n'o să-mi spui că n'o ştii?! Scriptura! 
Aia! 

— Şi unde scrie de pámánt viu? 

— Scrie nu scrie, dar eu așa am înţeles. Atât, 
De-aia, ce muncă frumoasă să te lupti tu om, om 
din fáráná; om viu, pământ viu, sá te lupți cu 
pământul, Sá-1 crape târnăcopul, sá-1 muşce caz- 
maua; să-l sfărami, să-l cari. Râmi ca sobolii 
gropi şi pui temelii, mă rog, treabă frumoasă, să 
nu te sperii de moarte, — Pământul e ca ciucalata 
şi-i dulce tot ca ea, când te înveţi cu el. Mitruţ al 
meu e bun băiat. O să 'nvefe nu numai să facă 
gropi şi să care cu lopata muguroaiele. Nu doar 
asta, şi-o ajunge gi zidar, și dulgher, are el vreme, 
*Of să fie şi să tragă cu ochiu' la nen'su Marin şi 
la alde Ioniţă, Ilie... 

— Mai bine îl lăsai acasă, 

— La ce sá-1 las? Ce să păzească? Bátátura?.. 
Că atât am. Dacă trăia măsa, mai... 

— Il obosești prea de mic. Are 14 ani? 

— Să odihneşte el iarna. Vreo cinci luni tot 
să doarmă, să rumege, — că românu' e ca ursul 

— Aga-il întăresc Marin, Matei, Vasile, Ioniță 
si cu frate-său Ilie. 


Toţi își spun zidari. 

Toţi sunt din aceeași comună: Grigore cu Mitru, 
Marin, dulgherul, Ioniță și frate-său Ilie, Matei, 
Vasile, Mielu. Nu e întâmplare asta. Stă la teme- 
lie potriveală bună, Toţi sunt din Meri-Goala, ju- 
dețul Teleorman. Oamenii au început să plece în 
urma câtorva, care au plecat mai întâi; 

Gheorghe Gheorghe, s'a îndrăgostit — din mili- 
tărie încă, de o creștină după Sebastian, în Bu- 
cureşti — gi a rămas în Bucureşti, e om de ser- 
viciu la Universitate, 

Marin, după ce s'a reangajat în armată, sergent 
instructor la Brăila, a fost detaşat la penitenciarul 
orăşenesc, şef de echipă de gardieni. Slujbă la in- 
chisoare, a învăţat în atelier, dela deţinuţi şi dul- 
gheria. La Bucureşti, dulgher la binale a ajuns 
după vreo 7 ani de serviciu, după ce învățase chi- 
țibuşuri multe, de mai scotea pe lângă leafá, o altă 
leafă, — a ajuns după evadarea unuia, asasin la 
drumul mare, Pedeapsă, că în timpul serviciului 
lui s'a întâmplat evadarea, a fost destituit și din 
armată și dela închisoare. 

Dulgheria învățată ca dixtracfie, i-a prins bine, 
Din ea trăeşte acum, 


530 


Că Gheorghe Gheorghe în Meri-Goala, era so- 
cotit orágan și avut, că Marin a rămas şi el la 
Bucureşti, — că amândoi când vin câteodată prin 
comună sunt mândri și vorbesc de bulucul Capi- 
talei, — Sunt ispite tari. Astfel că, atunci când 
Marin îţi scrie: Hai, vino! şi pleci. 


Ioniţă şi Ilie, când îi cheamă domnul Michelini, 
primăvara, dela ţară, lasă holda pe mâna ălor dea- 
casă şi vin repede. Sunt mulţi ani de când lu- 
crează cu domnul Michelini. 

Matei, a lucrat luni de zile la drumul de fier, 
mai plătit, mai neplătit și odată, într'o cârciumă, 
in Grant, s'a întâlnit cu Marin, dulgherul, rătăcit 
pe-acolo tocmai din strada Costaforu, de prin Me- 
cet, unde sta, — cu un chef încins de cu o zi îna- 
inte. El i-a vorbit de d-1 Michelini și de luni a in- 
trat în lucru la binaua din Parfumului. Marin, i-a 
spus: „Bani siguri, băiatule, Pe cât muncești, 
p'atâta iei, măsură dreaptă!”, 

Ba mai mult încă, Matei avea doi nepoți. Când 
au zidit cu Michelini casele unui frizer, patron; 
acestuia îi trebuia ucenic. Pe rând Matei şi-a adus 
nepoţii. Au stat ei luaţi de treabă, unul doi ani, 
gata să iasă calfă, altul câteva luni și — ghinion — 
au fost prinşi cu mâinile în tejgheaua prăvăliei, 
De-atunci, nepoţii lui Matei, tot din Meri-Goala 
si ei, sunt în București, căutând mereu de lucru, 
Numai că, deochiafi au rămas de când cu furtul 
şi nimeni nu-i mai fine să 'ncălzească locul. Is- 
prava afurisitá se află repede, repede. 


E bine de ştiut cum sunt plătiţi: 

— Marin, dulgherul, drege canaturi, pune du- 
șumele, podul îl pardoseşte, face garduri. E plătit 
cu 120 lei pe zi. 

— Zidarii meșteri au între 120—190. Depinde 
de om. Mielu are 120, Vasile (şi el din Meri- 
Goala), 190 de lei. 

— Ioniţă, Ilie şi Matei, salahori, au câte 70 de 
lei pe zi. 

— Grigore, cărăușu', primeşte 22 lei de căruţă, 

— Mitru, fiu-său, dela 50 cât avea acum un an, 
a sáltat la 60. Si fiindcă unde-l pui e locul lui, 
antreprenorul mereu îl amenință că-i va ridica 
ziua la 70 de lei. 


Osteneala nu o ştiu oamenii când Grigore e în- 
tre ei, Cât obosesc între un dus şi un întors al 
lui Grigore, se odihnesc când vine el să încarce, 
Dela Grigore au învăţat multe. E ca un sfânt, un 
înţelept. De când i-a murit nevasta, nici că s'a mai 


uitat la femei și pe băiat, pe Mitu îl iubește, are 
grije de el. 

Grigore nu-şi ia la prânz repaos decât cât să 
imbuce ceva. Cară mereu, Incarcă si cară. E ne- 
ostenit. In fiecare zi, seara, Dumineca ore întregi, 
citeşte biblia, I-a ieşit numele într'o vreme că e 
adventist, dar s'a dovedit a fi scornitură. Mai de 
curând, că e gardist de fier, dar nici asta nu era 
adevărat, 

Grigore e pildă pentru ceilalți. 

Marin mi-a arătat, cu mare teamă, când l-am 
luat să ne cinstim cu niște ţuică la cârciumă, să 
mai aflu câte ceva, — mi-a arătat un carnet vechi 
al lui Grigore. 

In el începuseră să fie însemnate cheltuielile 
pe vreo câteva săptămâni. 

lată o pagină: 


Luni: pâine 6, mezel 5, brânză 2. Total 13 lei. 
Marți: pâine 6, roşii 4, măsline 4, Total 14 lei. 
Miercuri; pâine 6, pepene 6, Total 12 iei. (De observat: 


zi de post), 
Joi: pâine 6, brânză 3, pepene 5, salam 5, Total 19 lei. 
Vineri: — (Am aflat că Vinerea nu mânâncă niciodată, 


Asta de când i-a murit un copil de 5 ani), 
Sâmbătă : pâine 6, ceapă 2, brânză 5, slănină 6, Total 19, 
Duminecă : pâine 6, roşii 4, ardei 2, ceapă 2, carne 15, 
untdelemn 5, H 1/2 L, vin 8, oţet 3. Total 45 lei, (Adăugat 
ulterior un ras 6 lei), 


Carnetul lui Grigore mi-a sugerat întrebări: 

— Da' voi cum mâncaţi? Cât vă costă? 

— Drept, am învăţat dela nea Grigore. Noi nu- 
mai câte odată, îi tragem şi-o ciorbulifá, asta nu-i 
vorbă face și el, darăăă., 

— Dar ce? 

— „„la noi, tutunul ne speteste şi... (se codeşte) 


PĂDUREA 


Pe malul drept al Timișului, în sus, la o de- 
părtare de 15 km de Lugoj, la poala dealurilor 
împădurite ale Uzinei Nădrag, este situată comuna 
Jdioara, singurul sat care-şi ascunde în abun- 
denfa florei până gi turla bisericii, scăpând astfel 
din şiragul satelor, care defilează pe dinaintea că- 
látorului — pe linia Timisoara-Bucuregti —, dela 
Topolovát şi până mai în jos de Orşova. 

Si, ciudat, cu toată această configurație silvică, 
jdiorenii n'au pádurel... Trăesc la poala codrului 


JD 


Sâmbăta şi Dumineca ne sperie si ne strică sáp- 
tămâna. 

— De ce? 

— Tutun trebue mai mult și ţuică; fuica e pri- 
cina, Bată-l să-l bată pe nea Grigore, el habar 
n'are nici dă ţuică, nici dă tutun. Nu ştiu ce om 
o fi, da' noi ne mirám ca de arhanghelu', zău! 


„Treabă când vrei să faci, și când te-apuci s'o 
faci ca lumea, să mai găseşte”. E vorba lui Gri- 
gore. 

Tot ducând pământ din săpături la maidan, în 
fundul Vitanului, ori în bariera Vergului, se fu- 
tâlneşte cu alți cárufasi și mai aude câte ceva: 
Că la Malaxa se cládeste aripi noi anul ăsta, că 
se lucrează și iarna, că e nevoie de oameni, și că 
s'ar plăti bine, Astea le-a aflat într'un rând. Le-a 
spus celor din Meri-Goala Teleormanului şi toţi 
s'au încântat, 

In Octomvrie, Ioniţă si Ilie s'au dus vreo două 
săptămâni la ţară, să o aranjeze cu ce-i trebue pe 
mama, pe bătrâna şi să strângă fructele, Marin 
s'a repezit şi el, fo două zile, la nevastă și copii, 
iar Grigore cu Mitru, cum au terminat treaba cu 
Michelini, s'au angajat la Malaxa. 

La Malaxa, lume de pretutindeni, „felurimi şi 
Felurimi de feluri“, cum spune Grigore, El e din lu- 
mea asta de două luni. 

Din ce ni-o spune Grigore, mai întrebând pe 
unul și altul, vom căuta sá înfăţișăm lumea dela 
Malaxa, adunată pentru pâine, din toate colțurile 
țării, 

ȘTEFAN POPESCU 


IORENI LOR) 


şi cumpără pentru foc mărăcinişul crácilor pro- 
venit din curățirea lemnului pe care societățile 
forestiere îl transportă zilnic, în zeci de vagoane, 
pe o linie industrială ce trece prin comuna lor.., 

Jdiorenii respiră aer de pădure, dar vitele lor 
n'au cum să se bucure de răcoarea codrului de 
vară, căci n'au pădure nici izlaz indestulátor 
pentru pășune! 

Sunt în sat câteva familii mai înstărite, cari au 
zăbrane proprii, din care işi aduc lemnele pentru 


1) Din cercetările Echipei Regale Studenţeşti Jdioara, (Campania 1938). 


531 


foc şi in care își duc, vara, vitele la pășune, Res- 
tul satului, o duce rău din acest punct de vedere, 

Unicul colţ de pădure, ce l-a avut comuna, l-a 
dat în exploatare unei societăţi forestiere, care a 
curăţat totul, gi-acum predă locul întins ca pe 
masă! Acesta e „Ornif'-ul, după care ofteazá o 
bună parte din săteni şi care,— după părerea lor — 
a fost pus în exploatare de către cei bogaţi, cari 
au pădurea lor şi nu duc grija nevoiasilor; „că 
banii cine-i vede?! dar pădurea era bună!”, 

Comuna a mai primit în arendă dela Stat o 
pădure, cu câţiva ani înainte: „Castănicu“, dar 
din cauza depărtării exagerate de sat, n'au folo- 
sit-o nici pentru foc şi nici pentru pășune. Si 
pentru această pădure comuna a fost impusă în 
acest an cu 700.000 lei, încărcându-i-se astfel bu- 
getul cu această sumă, 

Sătenii nu înţeleg cum să dea o aşa sumă pen- 
tru un lucru de care nu s'au atins?), şi de care 
nu se pot folosi nici într'o împrejurare. Ei înţeleg 
să cumpere pădure, dar atunci să-și merite prețul, 
dacă nu au avut noroc să moștenească dela bătrâni 
ce s'a putut, 

«u In sat, ca mai în toate comunele bănăţene, 
din jurul centrelor mai însemnate, se mai găsese 
şi-acum ruinele conacului grof. Mdkay, care cu 
zeci de ani înainte a oferit sătenilor cele cinci 
sute jugăre de pădure, din jurul satului, împreună 
cu casele și parcul din centrul satului, Suma ce- 
rută în schimb a fost derizorie, mai mult de formă, 
ca să nu le lase pe toate, chiar degeaba, el fiind 
constrâns să plece din sat. Dar bătrânii tocmai 
asta o doreau să le rămână: pădurea, casele si 
parcul gratuit. Vremea s'a schimbat însă. Groful 
nu mai trăeşte, în schimb toată averea o stápá- 
neşte sofia sa, care deşi îşi are copiii în Buda- 
pesta, totuşi se ţine la preţ, ne mai fiind con- 
strânsă de legi gi împrejurări ca altádata..... 

La aceasta fac aluzie jdiorenii oricând prind 
ocazia să discute cu cineva de pădure. Și au 
dreptate. Dacă bătrânii ştiau să prefuiascá acest 
lucru, azi ar avea şi pădure destulă, aproape, casă 
culturală şi parc. 

Numai că greşeala înaintaşilor, pe care ei o 
socot așa, privită prin prisma neajunsurilor de azi, 
la vremea ei, ea a fost o tactică încurajată de îm- 
prejurări şi de îndărătnicia şi conservatorismul 
țăranilor chibzuiti. 

Şi, pentru a nu da prilej posterităţii să vor- 
bească de dânşii, aceea ce spun ei cu strângere 
de inimă despre înaintaşi, de teama unei succe- 


siuni străine de ei şi de satul lor, la averea gro- 
fului Mákáy, jdiorenii s'au lăsat convinfi că vor 
trebui să cumpere pădurea şi casele din sat, cu 
orice preţ. 

Ceea ce îi face să se mai scarpine în ceafă, câte- 
odată şi să mai dea urechea şi la puţinii înstăriți 
cari vreau să-i aibă și pe mai departe musterii la 
pădurea lor, e prețul ridicat: două milioane de 
lei, dacă iau pădurea, casele şi parcul, și un mi- 
lion cinci sute de mii lei, pădurea singură. 

Indată ce-şi uită pentru o clipă de preţ şi vor- 
besc numai de foloasele pădurii, devin veseli, vor- 
băreţi şi fac glume ca acestea: „iasă porcul din 
ogradă şi-şi dă în pădure la jâr“, ori: „ne ouă 
găinile pe sub fagi.....“, etc.; şi-şi freacă toţi pal- 
mele de bucurie. 

Dacă văd interesafii că nici într'un chip nu le 
pot muta gândul dela pădure şi dela foloasele ei, 
atunci încearcă să-i înduplece dela case, cel pu- 
țin, văzându-le pe acestea schimbate în coope- 
rativă cu măcelărie, prăvălie şi brutărie, ceea ce 
ar constitui o concurenţă care ar duce la inchi- 
derea ușilor prăvăliilor, care dintre cei înstăriți 
le-ar avea. 

Dar tot mulţimea susţine: „unde s'a dus mia, se 
duce și suta“; şi așa vor avea tot în stăpânire şi 
pădure şi cooperativă și parc, unde vor scoate 
hora în sărbători $j au prins curaj în această 
afirmaţie, mai mult când s'au gândit că prisosul 
de teren, din sat îl vând, şi banii îi adaugă la pre- 
ful de cumpărare, 

Si, pentrucă tot satul a sezisat această pro- 
blemă, s'au adunat reprezentanţii fiecărei familii 
în mai multe rânduri la şcoală, sfătuindu-se şi 
discutând împreună cu conducătorii, posibilitățile 
de achitare a averii ungurești, 

Averea totală costă 2.000.000 lei. 

Comuna dispune de următoarele fonduri: 


1 Din arenda exploatării pădurii „Orniţ* ..... 800.000 
2. Fondul Căminului Cultural „Mihai Viteazul“. . 20.000 
3. Vinderea loturilor de casă sătenilor cari plătesc 
arendă pentru clădire pe terenul comunei. . . 60.000 
4 Eventuala parcelare de loturi pentru case din 
prisosul terenului din parc ........... 120.000 
Total, . . 1.000.000 


5. Jumătate suma ar fi disponibilă iar cealaltă jumătate, 
adică un milion ar urma să se repartizeze pe comună 
ceea ce pentru 250 de familii ar face 4,000 lei. 


Când s'a făcut aceasta cunoscut sătenilor, s'a 
ridicat o voce încurajatoare din mulțime, și a zis: 
„de-ar avea pădurea numai un milion de lemne, şi 


2) Nu au tăiat nimic din pădure,ca la o eventuală somatiune din partea statului s'o poată ceda ca neatinsă. 


532 


fiecare lemn de l-am vinde numai cu un leu, tot 
am ieşi la socoteală şi ne-ar rămâne o moştenire 
la urmași“, 

Mulțimea a râs, frecându-și palmele, pentrucă 
ştia că în cinci sute de jugăre, sunt mai mult de 
un milion de copaci, și un arbore oricât de strâmb 
ar fi tot face mai mult decât un leu, 

Si, pentru o înfrățire, încă din acea zi, s'au în- 


scris cu toții membri in „Căminul Cultural“, în 
sânul căruia s'au decis să exploateze pădurea în 


formă de cooperativă. 
O delegaţie, a fost însărcinată cu ducerea tra- 


tativelor de cumpărare a pădurii, caselor și a par- 
cului din sat. 


ION RACOVEANU-NERA 


DEPĂRTĂRI ÎNTRE LOCURI ŞI CASĂ 
LA NEPOS-NĂSĂUD” 


Ca anexă la Bugetul țărănesc, cercetarea gos- 
podăriei, cât şi la ancheta pentru pulverizarea pro- 
prietăţii agricole — toate aceste probleme ridi- 
cate de Fundaţia „Principele Carol”, şi cercetate 
în vara aceasta de Echipele regale studenţeşti, — 
dau mai jos, cartografiate, trei gospodării, cu răs- 
pândirea proprietăţii agricole gi distanța în km 
față de casă, socotită pe drum de car, iar nu în 
linie dreaptă, 


1. Gospodăria lui Sálivan Anuță de 41 de ani. Categoria 
socială : grănicer. Vechimea gospodăriei : 63 ani. Data 
căsătorie : 1922. Locueşte : ía casa soţiei. Membrii familiei : 
femeia 42 ani, un băiat de 14 ani, două fete una de 10, alta 
de 8 ani. Capacitate de muncă : în raport cu vârsta. Femela 
bolnavă. Unelte agrleoie : n'are car, ware boi. 


Pi 


1 = Casa cu grădină (pomi) — 1/2 lug. 2= Su'coastá, 1 car 
de fân = 200 st. — 300 m. 3= După deal —8/ lug. — fân gi 
mălai — 3 Km. 4= Dealul Fântânii — 1/4, iug.— 1 car de fân 


— 7 Km. 


25 Gospodária lui Izachil Popiţan. Categoria socială : 
grănicer. Vechimea gospodăriei: 19 ani. Data căsătoriei : 
1919, Locuesc: Casă nouă, făcută de amândoi. Alți memorii 


ai familiei: femeia de 46 ani — două fete, de 16 gl 19 ani. 
Capacitate de muncă: în raport cu vârsta, toţi sănătoşi ; 
Unelte agricole : are car, n'are bol, 


1 = Casa şi grădina, 650 st. — mălai. 2= La cotefe — 12 
lug ~ 2 care de mălai — 2 Km. 3= între Părauă — 3 mierfe 
de ovăz — 1, iug 2 Km. 4== Pe Lazuri —1/ iug, un car de 
fân —6 Km. 5 = La Răbreni — 1 car de fân — 1/2 lug — 8 Km. 
6= Vârtul Izvorului — 4 care de fân —1/2iug — 7 Km. 7 = 
La Dial — 7 mierţi de ovăz — lij, lug — 8 Km. 


3. Gospodária lui Niculae Dumitru, de 33 ani. Catego- 
ria socialá: gránicer. Vechimea gospodăriei: 43 ani. Data 
căsătoriei: 1929. Locuesc : în casa părintească a soţului. 
Ceilalţi membrii ai familiei : femeia de 21 ani, mama lui de 
58 ani şi două fetiţe de 8 gi 6 ani. Capacitate de muncă: 
femeile stau acasă. Bărbatul se ocupă cu păstoria (econom 
de oi inímunte) şi agricultura. Unelte agricole: are car, 
bol plug. 

1 = Casa şi pădurea — 1/4 jug — pomi. 2= Tăul Pâsâchii— 
lia iug — mălai — 2 Km. 3= La Grădini — 1/3 lug — málai— 
2 Km.—290. 4= Tăul Bot — 1/4 iug — mălai — 2,500 Km. $-6= 
La Secătură: 1/, mălai —1 lug grâu — 3 Km. 7== Secătura 
Andrişoaii — 1⁄2 iug grâu — 9 Km. 8= In párti —8/, lug ară- 
tură — 10 Km. 9 = In Poiana lui lrmei — 3 lug fân — 12 Km, 
10 = In Săpături pe Ses — 1/4 lug mălai — 1,100 Km. 11 = La 
com. lad — 5 lug fánat — 8 Km. 


1) Din cercetările Echipei Regale Studențești Nepos (Campania 1938). 


533 


Din aceste trei cazuri, reiese o seamă de condi- 


tii în care omul este pus să-şi lucreze pământul, 


Să se observe; 


Depărtarea mare dintre locuri (dărăburi, bu- 
cáti), atât în raport cu casa, cât şi între ele. 
Suprafața lor, care, în multe cazuri este arată 


în două ceasuri, drumul până acolo, cu boii şi 


plugul, fiind făcut însă în 6 ore (o jum, zi). 
Calitatea lor inferioară, pe dealuri (sol alb şi 
roşu), bun numai pe Valea Someșului. 


Orografia şi de aici panta care trebue urcată 
sau coborită tot drumul, trece printr'un teren foarte 
frământat şi accidentat. Din marginea Someşului, 
relieful devine dintr'odatá semef, ridicându-se 200 
m la o pantă de 45° în medie, cu râpi, aproape de 
verticală, 

Lipsa drumurilor de exploatare, care urmează 
in majoritatea cazurilor cursul torenfilor. 

Mijloacele de muncă (arătate în dreptul fiecá- 
ruia). 

Timpul în care se execută lucrarea, 

Raportul dintre: forța fizică, sacrificiile biolo- 
gice şi materiale, timpul cheltuit și lucrarea ce 
poate rezulta, 


Ca prim rezultat al acestui complex — se în- 
tâmplă următoarele: 

Pământuri bune pentru plug sunt lăsate pentru 
fánaf. 

Pământurile rele pentru fánaf sunt cultivate, 

Pământuri părăsite prea 
mari, 

Cu toate acestea, pusă chiar în aceste condi- 
fiuni printr'o minune cu adevărat impresionantă, 
gospodăria nu se prăbușeşte, ci dovedește că pu- 
terea ei de jertfă biologică este inepuizabilă. 

Insă, dela o astfel de familie, altceva nu mai pu- 
tem aştepta. 


din cauza depărtării 


NICOLAE MANATORUL 


HORA ÎN REGIUNEA IURCENILOR 


In regiunea lurcenilor, județul Lăpuşna, hora 
(în graiul local ziocul), se organizează pe sate și 
regional. La Crăciun, Anul-Nou, Bobotează si 
Paste, flăcăii din lurceni fac zioc numai pentru 
satul lor. La fel procedează şi flăcăii din satele 
vecine, Vara, însă, flăcăii fac zioc, numai în ziua 
când serbează hramul bisericii, Satele vecine par- 
ticipă pe rând la hora din satele care îşi ser- 
bează hramul. lată în ce zile se face horă, vara, 
în satele din regiunea lurcenilor: Nisporeni, la 
Duminica-Mare; lurceni, la sf. Foca (5 August); 
Cristești, la Sf. Maria (15 August); Vărzărești, 
la Sf. Maria (8 Septemvrie); Bolfun-Procoare, la 
14 Septemvrie, 


La hora dela lurceni, vin flăcăi gi fete din sa- 
tele: Boltun, Cristeşti, Dolna, Vărzăreşti, Micleu- 
şeni, Paşcani şi Secăreni. Hora dela Cristești, se 
organizează într'un cadru cu mult mai extins, şi 
se face odată cu hramul mânăstirii Hâncu. La 
hramul mânăstirii, vin satele de pe o rază de 50— 
60 km. După slujba religioasă, tineretul coboară 
in satul Cristești, (3 km), la horă. Ziua de 
Sf. Maria (15 August) este cea mai mare sărbă: 
toare a satului. Gospodinele, se pregătesc ca la 
Paşte. Văruesc casele, mătură şi scutură prin ca- 
mere, așează zestrea şi se pregătesc de mâncare 
si băutură. Flăcăii şi fetele din satele vecine, se 
opresc la gazdele pe care le cunosc, şi de aici 


1) Din cercetările Institutului Social Român din Basarabia (Campania 1935). 


534 


se duc la horă. Trásuri cu bărbaţi şi femei, care 
se întorc dela mânăstire spre casă, se opresc și 
privesc. In mijlocul satului, se întinde o horă, 
cât poţi cuprinde cu ochii. Două tarafe de lău- 
tari cântă în cele două capete opuse ale horei, 
ca să audă cu toţii. Hora dela Cristești e tradi- 
fionalá în această regiune și participă toate sa- 
tele de pe o rază de 30 km 


Bulgăreasca ANS 
Ruseasca NNW? 


Sârba OS 14 


53,16% 
Oleanara Ni 
Hora LLL 4 
Hángusorul B3 
Vahtul NSSS5SS7 
Saierul SS2 25,32 % 
Polica ÎI 4 
Carioca N? 
Rumba INNOSSNNE] 17, 73% 
Tangoul NNNNs 
Marșul KS3 3,79% 


Dansurile jucate la lurceni, 5 August 1935, 


Hora, se organizează de obiceiu, de câţiva flá- 
căi fruntaşi, cărora li se spune „cămăraşi”, Ei an- 
gajează lăutari, plătindu-i pe ziua întreagă cu 
500 lei (pe 11 lăutari), plus „masa şi cinstea la 
median, cu 11 kg de vin”. Masa lăutarilor o su- 
portă cu rândul flăcăii care îi angajează. Flăcăii 
care joacă la horă, plătesc o taxă proporțională 
cu vârsta. Flăcăii din alte sate, nu plătesc nicio 
taxă. Fetele, atât cele de sat cât gi cele străine, 
nu plătesc nimic, Prin faptul că nu plătesc nicio 
taxă, decurge pentru ele obligaţia de a dansa cu 
toți flăcăii. Dacă o fată nu are plăcerea să dan- 
seze cu un flăcău, care, poate e mai sărac, sau nu 
se bucură de o bună reputaţie în sat, atunci flă- 
căul o poate da afară din joc. li spune: „Du-te la 
tată-to gi la mă-ta să-ţi facă joc“, (Inform. Maga 
Curagáu, 25 ani, lurceni). Fata stă între fete şi 
au dansează, chiar dacă o chiamă alţi flăcăi care-i 
sunt pe plac. Flăcăul jignit, o poate împiedeca 
să danseze, izbind-o afară din zioc. Alţi flăcăi 
îi pun pe lăutari să-i cânte marșul. 


Flăcăii din alte sate, când vor să danseze cu 
fete din satul cu hora, se adresează flăcăilor din 
satul respectiv. Aceștia fac, la început, ei câ- 
teva învârtituri cu fata, şi apoi o transmit flá- 
căilor musafiri. Se spune că „îşi schimbă fetele 
la zioc“. Fetele din acelaşi sat sunt invitate la 
dans cu un semn din cap sau din ochi. La horă 
se prind întâi flăcăii şi apoi fetele. 

Flăcăilor și fetelor din satele străine, li se spune 
„Vverişcan” şi „verișcană“, 


Hora E SII IDE SID SI 25 
Hângușorul NWSE 


Sárba NOK 27 pas 
Póduretul NA Ga 

Ruscasa NNNNA 15 

Saierul [NN 

Polica ¡KK 19 

Cracoviacul D1 26,493 
vartur — KA 

Vengherca NN2 

Tangoul ANN 44 

Carioca Ne 

Foxtrot Sa 20,89% 
Rumba ¡NOOO Y] i 
Simi ¡NN 

Marsul NNN 379% 


Dansurile jucate la Cristegti, 28 August 1935. 


Dansurile. Repertoriul de dansuri este astăzi 
într'un stadiu de intensă urbanizare. Am inregis- 
trat toate dansurile care s'au dansat la hora din 
Iurceni, în ziua de 5 August 1935 gi la cea din 
Cristești în ziua de 28 August (15 (August stil 
vechiu), (vezi diagramele 1 gi 2). 

Cele mai frecvente dansuri sunt de caracter 
românesc: Hora, Sârba, Pádureful, Hănguşorul gi 
Ruseasca. Caracteristice regiunii sunt: Hănguşo- 
rul, Pádureful şi Jocul moldovenesc (din grupa 
horă). Prin Rusească şi Sârbă, se înţeleg toate 
dansurile care se dansează repede; sunt un fel de 
bătute. Sub aparenţa unor dansuri cu nume 
străine, se ascund două grupuri de dansuri ro- 
mánegti, pe care nu le-am putut nota, şi după 
numele lor special. 

La bogăţia de dansuri vechi românești s'a su- 
prapus, cu timpul, influenţa dansurilor de salon 
din vremea stăpânirii rusești, ca: Valif (vals), 
Polica (polcá), Şaier, cracoveac, vengherca, şi 
altele. De curând, se observă influenţa dansurilor 


535 


moderne: Tangou (Simi), Rumba, Carioca (ulti- 
mul dans la modă la oraşe, în iarna anului 1935), 
Dacă luăm în consideraţie faptul că dansurile ca- 
racteristice regiunii, ca: Pádureful, Hănguşorul, 
și Oleandra, sunt foarte rar dansate, atunci ne 
dăm seama că influența dansurilor orășenești 
asupra dansurilor dela lurceni și împrejurimi, e 
covârşitoare, Urbanizarea dansurilor se poate 
constata gi prin aceea că fetele şi flăcăii mani- 
festă o atracție deosebită pentru dansurile în doi, 
uitând aproape cu totul dansurile în grup. 

Dansurile caracteristice regiunii sunt astăzi 
puţin cunoscute printre tineret, Bătrânii însă ştiu 
multe dansuri si le dansează şi astăzi pe la nunți, 
mese mari gi cumătrii, lată dansurile care s'au 
dansat în trecut: Jocul lui Bornei, Hangul, Frunza 
nucului, Pătlăgica, Hănguşorul, Corăghiasca, Ile- 
nuţa, Juravelul, Pădureţul, Coasa, Máruntica, Pa- 
raschiţa, Huganca, Sâsâiacul, Frunza bostanului, 
Sârba dela Prut, Șarampoiul şi Jocul moldove- 
nesc, 

Tinerii dansează numai: Jocul moldovenesc, 
Hángusorul, Sârba dela Prut, Pádureful şi Jura- 
velul, Celelaltte dansuri au fost uitate, 

Ei cer astăzi dansurile noi, la modă în saloa- 
nele dela orașe, In sat, se mai cunosc gi urmă- 
toarele cântece şi dansuri rituale la nuntă: cântec 
de jale („când îmbracă mireasa"), Legátoarea, 
(când leagă nevasta la masa cea mare), Hostro- 
páful (când joacă zestrea), Cămeșa („când merg 
la soacra cei mică cu cămeșa”), Pádureful (de 
păhar), 

Danful („când scot mireasa afară din casă"), 
şi De zioc (horă rituală la nuntă). Aceste dansuri 
rituale sunt cunoscute si astăzi, din cauză că 
nunta se păstrează cu toate obiceiurile ei, 

Dispariţia melodiilor rituale la nuntă, nu e po- 
sibilă decât odată cu dispariţia obiceiurilor, 

Urbanizarea dansurilor, Urbanizarea dansurilor 
e destul de veche în această regiune, Dansurile 
de salon, ruseşti sau poloneze, au pătruns în re- 
pertoriul regiunii, sub stăpânirea rusească. Pro- 
cesul de urbanizare din trecut, s'a efectuat la fel 
cu urbanizarea ce se petrece, sub ochii noștri, as- 
tăzi, In comuna Sişcani, judeţul Lăpuşna (8 km 
dela lurceni), sunt patru tarafe de lăutari. Ei se 
angajează să cânte la horele, nunțile si balurile 


intelectualilor din regiune, Tarafurile sunt impăr- 
fite în două categorii, Categoria întâia, cunoaște 
cele mai moderne melodii de dans şi cântă la 
balurile intelectualilor dela „Casa ' Naţională” 
(Cămin Cultural), din Nisporeni, la nunțile inte- 
lectualilor şi evreilor din satele învecinate, Tara- 
furile de categoria a doua cântă la horele şi nun- 
file ţărăneşti şi la cârciumile din târgul Nispo- 
reni. Taraful de lăutari angajat la hora din Iur- 
ceni, în ziua de 5 August 1935, a plecat a doua 
zi la Nisporeni, fiind zi de târg, unde i-am în- 
tâlnit cântând unor săteni care-şi beau adălmașul, 
tangoul „La căsuţa albă”, 

Lăutarii din Sişcani, învață melodiile dansuri- 
lor moderne, după plăci de patefon?). Lăutarii 
care au cântat la lurceni, mi-au declarat că-i 
oboseşte foarte mult pregătirea melodiilor nouă 
fiindcă: „nu apucă a învăța un dans si iesă al- 
tul”, Melodiile vechi, se uită cu timpul, Flăcăii 
cer dansuri nouă 3), 

Flăcăii fruntaşi se duc și ei la balurile intelec- 
tualilor, unde învață dansuri moderne, pe care 
le duc apoi gi la hora din sat, 

Serbările culturale, organizate de intelectualii 
satelor, fiind urmate aproape întotdeauna de ba- 
luri, în loc să întărească ideia manifestărilor ro- 
menști locale, devin factori de urbanizare a vieții 
satelor noastre, 

Pătrunderea dansurilor moderne la sate, nu în- 
semnează şi o desvoltare a artei coreografice. Prea 
puțină deosebire știu să facă dansatorii dela sate 
între rumba, simi şi un tangou, de pildă, Ei le dan- 
seazá pe toate, intr'un mod exagerat, prin tropo- 
tituri şi izbituri sálbatece, Si cum hora se face în 
mijlocul satului, pământul bătătorindu-se prea 
mult, dela un timp, începe să se ridice nouri grei 
de praf, Praful învăluit de fustele largi ale fetelor 
care dansează, îmbracă hora într'o negură deasă, 
După ce se termină dansul, fetele se despart de 
flăcăi şi se duc fiecare la grupurile lor, ştergân- 
du-și sudoarea amestecată cu noroiu de pe față, 

In comuna Sişcani, sunt vreo 40 de lăutari, îm- 
pártifi în patru ,cumpánii”, 

Ei au în fruntea lor un șefi (Haralambie Anifoi, 
de 40 ani), care îi învaţă melodiile nouă, El cântă 
din trompet, iar cei doi copii ai săi cântă, unul din 
clarinet şi celălalt din truba mică, Taraful său 


3) Informator Andrei Vasilică, 34 ani: „Haralambie Anifoi are prăvălie şi are patefon. Dela patefonul lui învăţăm 


noi cântecele moderne“, 


3) lată dansurile la „modă“ în vara când am intreprins cercetările la lurceni: 1. Tangouri: „Mă intálneam Sâmbătă 
seară“, „Cel din urmă tangou“, „Căsuţa albă“, ,Creola*, „Zaraza“, „Elena“, „O singură stea“, „Iubesc femeia“, ,1fi dau inima 
mea“, Carioca. Unele din aceste dansuri se cântau atunci şi la oraşe, iar altele se cântaseră cu un sezon în urmă. Oricum, 


satele nu se tin departe de oraşe in procesul,de urbanizare. 


536 


a fost premiat la un concurs de orhestre popu- 
lare, ce s'a ţinut la Chişinău, Lăutarul Sumándrel 
Alexandru, de 38 ani, din Sişcani, şi-a făcut sta- 
giul militar la Regimentul 7 Vânători din Chişi- 
nău si a cântat în orchestra regimentului, Aici 
a învăţat să cânte melodiile cele mai moderne, 
Alt lăutar, mai în vârstă, Filip Vasilică, de 53 
ani, originar din comuna Afumaţi (lângă comuna 
Sişcani), a cântat în timpul războiului mondial 
în orchestra unui regiment din oraşul Bilschi, 
(Rusia). 

Instrumente muzicale. Şi în ce priveşte instru- 


mentele muzicale, constatăm o urbanizare. Astăzi, 
cântă din tromboane, clarinete, figoarne, flaute şi 
alte instrumente de orchestră, In trecut, însă, in- 
strumentele muzicale au fost româneşti, Informa- 
torul Zaharia Cupet, de 67 ani, din Cristești, ne 
mărturisește: „Pe timpul când eram eu flăcău, 
cânta la joc o scripcă şi o cobză. Lăutarii, atuncea 
veneau tot dela Sişcani. Tromboanele au ieşit de 
vreo 40 de ani. La Sişcani era unul Ion Holban, 
îi spunea Mititelul, vestit în „jocuri moldoveneşti”, 


P. STEFANUCA 


DESPRE RĂSPÂNDIREA GEOGRAFICĂ A UNUI 
CÂNTEC DE STEA 


Problema răspândirii geografice a cântecelor 
populare s'a pus la noi, de odată cu începerea 
activităţii la teren a Seminarului de Sociologie 
din București, d-l prof. D. Gusti găsind în d-l 
prof. C. Brăiloiu, colaboratorul cu largă înţelegere 
a tot ce ţine de studiul cântecului nostru popular. 
De aceea, prezentarea lucrării de faţă nu apare 
cu totul nouă, de oarece scrierea variantelor me- 
lodice una sub alta în forma tabloului sinoptic, 
ce te lămureşte chiar fără comentariu asupra va- 
riaţiilor şi părţilor cristalizate, o găsim în lu- 
crările prof, Brăiloiu, — singurele în acest fel — 


„Despre bocetul dela Drăguş apărut în ,Arhiva' 


pentru ştiinţa şi reforma socială“, anul X, Nr. 
1—4, 1932; ca şi în „Bocete din Oag”, apărute în 
„Grai şi suflet”, VII-1937, E adevărat că în aceste 
lucrări sunt scrise variantele unei singure fono- 
grame, a unui cântec înregistrat cu melodia, re- 
petându-se, 

E ştiut că în cântecul popular nici odată nu se 
culege melodia originală — adică în forma în care 
a emis-o pentru întâia oară creatorul ei. Folclo- 
ristul muzical culege doar o serie de variante, 
mai mult sau mai puţin apropiate de forma ini- 
ţială, Ori, când se fixează într'un tablou sinoptic 
deosebirile ritmice şi melodice din cuprinsul unui 
tip melodic, sreu e de ales varianta care convine 
tuturor celorlalte, adică, cea față de care toate 
celelalte să varieze cât mai puţin posibil. Se în- 
tâmplă adesea să fie melodia aleasă foarte bună 


afară de un singur sunet ce nu există în nicio 
altă variantă, şi a o folosi, înseamnă să arăţi ca 
punct de variaţie în toate celelalte, tocmai unul 
cristalizat şi în majoritatea cazurilor, la fel. In 
caz că nu găseşti o melodie corespunzătoare, ai 
întrebuința pe aceasta cu o schimbare, dar atunci 
ai o creaţie artificială, ce nu se cântă nicăieri, 
deşi melodia e în forma cea mai pură, 

In cazul de faţă variantele au fost schimbate 
de trei ori, după melodiile alese reprezentative 
pentru tip, până m'am fixat la aceasta cunoscută 
din culegerea d-lui S, V, Drăgoiu, dar numai cu 
trimetere la com. Măieruș, cea a d-sale fiind din 
Hărman-Braşov şi cu text de 8 silabe, ce modi- 
fică sunetul la cadenţa primului vers. De aceea a 
fost necesară verificarea la fața locului. 

Odată stabilită melodia tip, variantele celelalte 
e de preferat să urmeze în ordinea în care varia- 
tiile sunt din ce în ce mai multe gi mai depărtate 
față de tipul ales. In felul acesta, la un moment 
dat, depărtându-se de tipul inițial şi căpătând 
anume forme melodice gi ritmice, care devin ca- 
racteristice şi comune la o serie de variante, avem 
un alt tip melodic, ce poate fi studiat aparte, O 
singură variantă depărtată, sporadic întâlnită, nu 
poate crea un nou tip. 

Urmând procedeul, sepoate ajunge, prin de- 
părtarea dela melodia iniţială, la o serie de ti- 
puri noi melodice, toate înglobate într'un ciclu, 
atâta timp cât între ele există elemente ritmice 


537 


gi melodice comune. Fixarea unui nou tip melodic 
nu e operá de birou. E de preferat sá se finá 
seamă de recunoașterea ţăranului față de melodie, 
de clasificarea lui. Dacă melodiile — cum e în 
cazul de față — socotite tipuri noi, aparținătoare 
ciclului studiat, conviefuiesc în mai multe sate, 
si sunt socotite ca alte cântece, desigur aceasta 
are importanţă. Pe hartă sunt însemnate cu nu- 
mere, tipurile, în dreptul comunelor şi se observă 
că într'una sunt 3 tipuri, (Hendorf) şi ţăranii le 
consideră cântece deosebite cu totul. In comuna 
Șalcău-Târnava Mare, un grup de flăcăi a cântat 
melodia Nr. 57, cu textul: Toată oastea crești- 
nească, iar alt grup de copii, a cântat-o cu: „La 
o masă rotilată“, fără să recunoască identitatea 
melodiei, aceasta și din cauza gradului de iuţeală 


În 


Și aceeași flăcăi, cu câţiva ani 


diferit, mișcarea la flăcăi fiind iar la 


copii Nes 
a 8 
în urmă au cântat „La o masă rotilatá...”, 


In cătunul Ghioncani din Intregalde-Alba, ace- 
laşi copil mi-a cântat melodia cu text deosebit, 
fără să-şi dea seamă că nu e vorba de alt cântec. 
Asa că nici criteriul acesta de judecare nu poate 
fi absolut, dar trebue luat îp considerare, 

O altă problemă ce se pune, e aceea a zonelor 
negative şi a infiltraţiilor, Căci parafrazând cu- 
vintele lui Simion Ștefan, vom spune că atunci 
cântecul e bun — de studiat — când acolo unde-l 
ştie unul dela care culegem, are circulaţie, e frec- 
vent, ori măcar avem mărturia bătrânilor că a fost 
mai înainte cântat. Altfel, neţinând seama de in- 
tensitatea circulaţiei unei melodii, riscăm să ală- 
turăm documente de valoare inegală, ce ne pot 
induce în eroare, schimbându-ne concluziile. 

Cântecul poate să existe într'un sat şi informa- 
torul nostru să nu-l ştie, sau să nu-l întrebăm de 
el. De aceea, în folclor e cu mult mai greu a nega 
decât a afirma; şi o mărturie negativă, culeasă dela 
mai mulţi, poate avea mai mare preţ decât un do- 
cument positiv, cules dela unul, 

Si încă o mulţime de alte chestiuni  trebuesc 
luate în considerare, când se încearcă întocmirea 
unei hărți de răspândire geografică a cântecelor 
populare, 

Cântecul de stea prezentat, după cercetările fă- 
cute, are o răspândire geografică locală, márgi- 
nindu-se la ţinutul pe care-l numim Ardealul de 
Sud, ce se prezintă destul de unitar din punct de 
vedere al dialectului muzical în genere, Cuprinde 
judeţele: Brașov, Făgăraş, Sibiu, Tárnava-Mare, 


538 


Alba, o parte din; Turda, Târnava-Mică şi Hune- 
doara. 

Din colecţiile lui B. Bartok, ca şi din cercetă- 
rile mele, reiese că Bihorul e zonă negativă. Me- 
lodia n'a fost întâlnită nici în Nordul Ardealului, 
începând cu jud. Mureş, 

In Oltenia, melodia nu e cunoscută, Din colec- 
fiile existente la Societatea Compozitorilor Ro- 
mâni, de a cărei arhivă de folclor m'am servit în 
mare măsură, precum şi din colecţiile publicate 
(Cucu: 200 colinde) reiese că în Muntenia melodia 
s'a infiltrat pe alocurea și în special, în partea 
deluroasă, fiind câte odată adaptată stilului lo- 
cal al colindelor, cum e cazul celei culese din 
Mărceşti-Dâmboviţa, 

Harta, pentru a fi mai edificatoare, ar trebui să 
cuprindă toate comunele şi tipurile să se arate 
în culori, iar zonele negative în negru. Aceasta ar 
face de prisos o serie de comentarii, căci ar fi mai 
explicită, 

In hartă sunt notate doar capitalele de judeţ 
ca puncte de reper, și comunele cercetate în care 
a fost întâlnită melodia. Sunt desemnate şoselele, 
iar drumurile naturale sunt arătate printr'o linie 
dreaptă. De multe ori acestea din urmă unesc sa- 
tele între ele, mai mult decât o şosea ce face 
ocoluri, 

In dreptul comunei sunt scrise tipurile melodice 
întâlnite. Putea fi arătat numărul la care se află 
gotatá varianta, dar acesta se caută cu uşurinţă, 
urmărindu-se în dreptul tabloului, la tipul respec- 
tiv, judeţul şi comuna. Faptul că în judeţele: Fă- 
găraş si Tárnava-Mare, melodia e mai frecventă, 
ne arată că aici melodia trăieşte cu adevărat, şi 
că probabil, acolo trebue localizată originea ei. E 
într'adevăr mai bine cercetat acest ţinut, dar totuşi 
e vădită marea circulaţie a melodiei, aici. Și ca 
ritmică se apropie de cântecele propriu zise al 
Făgăraşului și chiar de bocet, cum se poate ve- 
dea din comparatia cu bocetul din Drăguş (Vezi 
Brăiloiu, op, cit.), 

Am făcut cercetări în comune din Muscel (Corbi, 
Corbsori, Nucșoara) și din Argeș (Corbeni), lo- 
cuite de Ardeleni, şi n'am găsit această melodie, 
deși se pare că cei mai mulţi au venit din jud, 
Făgăraş şi Sibiu, cum o dovedesc portul, limba gi 
o parte din repertorul muzical. 

S'ar putea crede că melodia e mai nouă decât 
aşezarea lor în cealaltă parte a muntelui, ori, că 
au adus-o, dar cu timpul n'au mai cântat-o, 

Din hartă se poate, de asemenea deduce că ti- 


pul 3 are o circulaţie mai restrânsă, tip. 1 şi 4 
având răspândire mai mare, 

De sigur, prezentarea are unele lipsuri de ne- 
înlăturat, materialul fiind notat de mai mulţi cu- 
legători, câte odată fără fonograf, iar textul scris 
literar. Unele melodii au fost luate din lucrări 
armonizate (Nr. 20 şi 36). Dar să nu întârziem cu 
prezentarea până când cercetarea e făcută în con- 
diții ce nu admit reproşul, pentru ca nu cumva 
aceasta să vie, când totul există doar în tuburi de 
ceară, 

Un cuvânt despre citirea tablourilor muzicale. 
Sus e scris pe un singur portativ, întreaga melo- 
die a variantei alese, sub care sunt scrise cuvin- 
tele celorlalte variante, iar sunetele, numai în ca- 
zul când diferă. Dacă variaţia e ritmică, se în- 
seamnă numai valoarea notei, fără portativ. Deci, 
unde e loc gol, melodia variantelor e identică cu 
cea de sus. (Sistemul întrebuințat în Bocetul dela 
Drăguş, de C. Brăiloiu). In dreapta e fixată data 
și locul culegerii, informatorul și culegătorul, 
pentru a se putea vedea totul desluşit dintr'o 
privire, 

Studiul variantelor e mult îngreuiat din cauza 
întrebuințării termenilor tehnici muzicali, accesi- 
bili unui număr restrâns de cititori; de aceea mă 
simt dator înainte de începerea analizei să dau 
câteva explicaţii în linii mari, de felul cum va- 
riază melodia, Alegând după anumite criterii me- 
lodia-tip, variantele sunt orânduite — cum am 
spus — după gradul de înrudire cu această melo- 
die aleasă. Se pot foarte uşor observa pe hartă 
punctele unde melodia variază mai mult, ori unde 
sunt păstrate peste tot sunete comune, ce dau 
unitate tipurilor în cuprinsul ciclului melodic. 
Variaţiile nu sunt în acelaşi loc al melodiei, decât 
atunci când se încheagă un nou tip; iar crearea 
unui nou tip melodic, e condiţionată de aceste va- 
riafii asemenea. Se poate observa cum la tipul 3, 
începutul diferă fundamental de tip. 1, căci se 
face prin ritm contrar (silabă scurtă urmată de 
una lungă) şi în jurul sunetului fundamental. 

La tip 4, începutul e asemănător cu tip 1, dar 
cu primul şir melodic corespunzător versului li- 
terar, se schimbă la cadență (sfârşitul lui), această 
schimbare, cerând alt curs melodiei şi pentru ver- 
sul al doilea. 

Pentru cei ce ocolesc partea pur tehnică, e în 
această privinţă destul de explicit profilul melo- 


dic al celor trei tipuri amintite, căci al doilea e 
considerat de tranziţie, 

Melodia e în stil parlando !), fiecărei silabe 
vorbite corespunzându-i. un sunet muzical; şi nu- 
mai în cazuri rare vocea e purtată, dar fără să 
dea melodiei caracter vocalizant. 

Versurile sunt trohee de 7 şi 8 silabe, iar me- 
lodia fiind construită pe 7 silabe, se adaptează 
versului de 8, prin scindarea sunetului de cadență, 
ori adăugirea unuia de valoarea unei optimi. 

Forma muzicală sau strofa melodică (melodia) 
socotită după numărul rândurilor melodice, cores- 
punzătoare versurilor literare, este: a, b, c, d, (fie- 
care rând melodic e însemnat cu o literă. Dacă 
se repetă, se pun literei semnele repetiţiei, iar 
dacă revine după alt rând, se scrie din nou litera). 
Ritmul e în majoritatea cazurilor a, b, c, d, şi în 
toate cazurile, a doua jumătate a rândurilor me- 
lodice, e ritmată uniform; reprezentat grafic: 


Îl Îl dd] 
DA 
d Îl Îl DES 
PAIN 


Aceasta m'a determinat să scriu in măsurile 2/8 
si 3/8, nefinánd seama de felul cum a tras bara 
de măsură B. Bartok 6/8 la Nr. 35 şi 37, şi nici 
S. V. Drăgoi, 4/8 şi 5/8 care e totuşi mai bună, 
dar împerechează în măsuri compuse şi mixte pi- 
cioare metrice, care formează singure măsuri sim- 
ple alternative. Câteva sunt în 3/8, (cea prelucrată 
de 7. Popovici, Nr. 20, şi 21, de care probabil s'a 
seşvit pentrucă asemănările textului sunt frapante. 

In studierea variantelor voiu încerca să arăt va- 
riafiile tipului întâi, față de melodia iniţială, ur- 
mând ca din celelalte tipuri să iau pentru com- 
paraţie, doar cele alese pentru ca după ele să fie 
stabilite variațiile tipurilor respective. 

Pentru uşurinţă, 
parte. 

Melodia începe cu timp tare, pe treapta V-a, 
cu două optimi, variate prin atacarea secundei 
superioare la Nr. 5 şi 18; lungirea celei dintâi 


=3 în Nr, 10, 11, 20, 21, 23, 26, 28, 32, 


voiu lua fiecare măsură în 


1) Pentru definiţia termenilor: parlando, strofă melodică, rând melodic, cât şi pentru interpretarea ritmică, vezi: 
Bartok, Scrieri mărunte despre muzica populară românească şi Brăiloiu, Despre bocetul dela Drágug. 


539 


33, 34, 35; variatii indepártate EF Nr. 36; 

== Nr, 29, In măsura 2-a pátrimea e va- 
riatá cu apogiatura lungá ==» la Nr. 6, 
7, 8, 15, 17, 19, 27, 30, ori echapée == Nr. 


13. Do, rămâne invariabil, ca şi Si din ms, 3-a, 
aceste două note fiind o puternică osie de legă- 
tură a tipului 1, cu celelalte, Ms, 3-a variază pu- 
ţin; lui la adăugându-i-se si echapée Nr. 21; ori e 
înlocuit cu re, Nr. 32. Măsura 4-a, e cadenta pe 
tonică a rândului întâi; variind când versul e de 
8 silabe, divizându-se în optimi la Nr. 7, 8, 11, 
19, 22, 26, 29, 32, 33, 34 şi 35; în alte cazuri, prima 
optime fiind si Nr, 18, 24; sau la ca apogiatură 
lungă Nr, 31, 39; ori a doua notă fiind la ca notă 
de pasaj Nr, 12, 13, 16, 23, 30 şi 36, ori do expan- 
siv, Nr, 9, 

Primele 


două măsuri ale rándului al doilea 


pi variază ritmic prin lungirea primelor 


optimi la Nr, 20, 21, iar la Nr, 22, ms, 2-a devine 
hp ' îndepărtate 


Nr. 39 ESSE + În ms, 3-a primul sunet 


(re) e brodat superior, cu mi Nr, 12, 32; în formă 


de mordend Nr, 19, 34; iar la Nr. 39 EZE 


ori do înlocuit cu mi Nr. 27, 28, 32, aceasta de- 
terminând cadenta pe re a rándului 2-lea ce se 
face, obişnuit pe si, La versul de 8 silabe, sunetul 
de cadență se imparte în două optimi: Nr. 8, 18, 
22, 24, 29, 32; in pátrime-optime: Nr. 7, 9, 11, 12, 
19; in două optimi şi urcare la re Nr. 15, 25, 30; 
optime-pătrime Nr, 34, Un caz neclar de eliziune 
Nr, 10, 


Rândul 3, înflorit la Nr, 32, in- 
versat Nr, 33, 34; atacat prin re apogiaturá Nr. 27. 
Rándul intái al Nr. 38 nu poate fi raportat la 
rândul 3, având comun doar ritmul. In ms, 3-a 
a rând, 3, la fel cu prima, la e ornat cu sol, Nr. 
10, 12, 22, 25, 29, 30, 32; iar si atacat prin la ca 
notă de pasaj Nr. 32; ori înlocuit prin re expansiv 
la Nr, 14, sau mi Nr. 36. Cadenta rândului 3 e pe 
tr, 3-a si, atacat prin do apogieturá lungă. 

Câte odată cadenta se face pe do cu omiterea 
lui si Nr, 17, 26, 27; ori înlocuirea lui do prin si 
lung Nr, 22; ori do-mi Nr. 31; cu notă de pasaj 
între ele Nr. 21; sau cadență pe la Nr, 33, 34, 


Rândul al 4-lea, ms. 1 şi 2, peri su- 


feră oarecare schimbări: Nr, 21 e brodat superior 


asemănătoare variaţiei 


> 


540 


Nr. 3 inferior, Nr, 31 în formă de grupet; Nr, 32, 
36 şi 39 fiind variaţii îndepărtate, Ms, 3-a, pre- 
gáteste cadenfa finală pe sol; la cu si anticipat 
Nr. 8, sau brodat cu si ca sá se revină la la Nr, 
4, 5, 9, 25, 34, sau si înlocuit prin fa , ce întă- 
reste impresia de major modern (Nr. 3. 12, 17, 20, 
21, 22, 31, 33). Cadenta se face excepţional pe si 
de mai înainte pregătit, la Nr. 30, Sunetul de ca- 
dentá e divizat în două optimi la versul de 8 si- 
labe în Nr. 11, 18, 19, 23, 31, 38; adăugirea unei 
optimi: Nr. 22. 

Tipul al doilea nu e bine cristalizat, cu forme 
caracteristice, el fiind mai mult un tip de tran- 
ziţie spre tipul 3; iar dacă l-am despărţit de tipul 
1 şi nu l-am înglobat cu totul tipului 3, cauza a 
iost tocmai caracteristica aceasta de tip interme- 
diar, De ex. Nr, 47, 48, dacă ar varia ritmic având 
numai prima măsură optime-pătrime, ar aparţine 
tip. 3; dar înrudinea lor cu 45 şi 46 e evidentă 
şi acestea se apropie de tip. 1. 

De aceea, în tabloul sinoptic Nr, 2, melodiile 
acestui tip au fost trecute la tip 3 şi în felul 
acesta se poate urmări în tabloul general, ce are 
comun cu tip. î, iar tabloul al 2-lea, ce are co- 
mun cu tip, 3, 

Principala caracteristică a tip. 3 o formează 
primele două măsuri, Incepe cu treapta 1-a gi se 


Ea ori 
fără revenire, la Nr, 49, 50; după care două optimi; 
„Si-do, ori si-si”, Acest început schimbă într'atât 
melodia, că mulţi nu-i recunosc nicio înrudire cu 
tip. 1. Ms, 3-a nu e mult deosebită de tip. 1; în 
unele variante si e atacat prin do, apogiaturá 
lungă Nr. 53, 55, 51, 54, 49; iar ms, 4-a, cadenţa pe 
tonică e arpegiată coboritor la versurile de 8 si- 
labe si-sol, Rándul al doilea, în unele cazuri e co- 
mun cu cel al tip. 1: Nr. 53, 57, în altele în ms. 
1-asi e repetat, cerând ca urmare în ms, 2-a ata- 
carea lui do Nr. 51, 58, 49, 56; sau a lui re Nr, 55, 
54. Cadenta rândului al doilea e pe si, numai în- 
tr'un caz pe sol, ca schimb de note cu cadenta 
rândului 1: Nr. 52, 

Mai variat e începutul rándului 3, melodia tin- 
zând în cele mai multe variante spre treapta 6-a 
mi, ca prim sunet la Nr, 51, 58, 49, 57, sau al doi- 
lea, Nr. 55, 54, 56; conditionánd în ambele cazuri, 
== 
Ultimele douá másuri ale rándului fiind la fel ca 
tip. 1. 

Rândul al 3-lea nu suferă schimbări mari. Prima 
măsură începe frecvent cu si repetat iar în a 3-a, 


atacă treapta 2-a, revenindu-se, 


schimbarea măsurii următoare în 


foarte adesea avem pe fa diez, sensibilă pregăti- 
toare a cadenfei finale. 

Tipul IV e caracteristic prin cadenta pe treapta 
5-a a rándului 1, ce schimbă rândul 2 în întregime, 


Inceputul cântecului e adesea cu pătrime: 
66, 62, 64, 65, 61, 70). 

Rândul al 3-lea în câteva variante e la fel cu 
tip. 1 (Nr. 59, 62, 66, 68), iar în altele apropiat 
de tip. 3; fiind cu tendință spre mi treapta 6-a, 
în măsura 2-a, Nr, 61, 64, 65, 70), sau chiar în a 
3-a Nr. 67, 69. Cadenţa acestui rând variază, pe 
si, pe sol, ori pe re şi mi. Rândul ultim e la fel 
cu al tip, 1, întâlnindu-se la cadență toate va- 
riatiile studiate la acest tip. 

Iată care ar fi profilul melodic al tipurilor 1, 
3, 4, ținând seama de cele mai multe variante, ase- 
menea: (liniile prin număr arată treapta; iar punc- 
tele arată sunetele; Liniile verticale, sfârșitul rân- 
durilor melodice). 


(Nr. 


III II] 
H NN HERRERA 


Pad 
CUAL] 


EE “Piz 

ELSA 

HH LL-H 
HH LI 


aH HEHH RIA PAS FII] 


pm marnan ERE 5 


Din analiza melodică şi ritmică a fiecărei mă- 
suri s'ar părea că melodia iese îmbucătăţită fără 
posibilitate de întregire, Mai potrivit ar fi o ana- 
liză orizontală, adică urmărind fiecare variantă 
până la sfârşit şi nu analiza verticală făcută aici, 
Dar o analiză orizontală nu-ţi poate da o ideie 
generală asupra sistemului de variatie în cântec, 


VI 1 2 3 4 5 6 7 


Numerotarea (VII, 1, 2, 3, 4, 5, 6) e făcută, ți- 
nándu-se seama de sol tonică 1, celelalte sunete 
urmând a fi treptele din aceeaşi octavă; iar VII, 
din octava inferioară, 


Modul în care e melodia celor 4 tipuri, pare un 
major modern, cu ambitus de 7-mă; dar foarte 
multe variante ating numai o cvintă, La cele ce 
nu au pe fa diez, caracterul de gamă veche bise- 
ricească e nealterat, lipsa de sensibilă — în tip, 4 
înlocuită la Nr. 71 cu fa, subton — putând da loc 
si la altá interpretare. 

Cadentele la tip. 1, 2, 3, sunt pe treptele 1, 3, 3, 1; 
la tip 4, sunt pe tr, v. 3, 3 (1) 1. Melodia are ca- 
racter coboritor şi se mişcă pe trepte alăturate 


şi terțe, rar în quarte şi quinte. 

Mişcarea variază la metronom între Deise e 
socotind după variantele a căror grad de iuțeală 
a fost fixat, 


Note de ornament sunt puţine şi le găsim la 
cele din Munţii Apuseni Nr, 35, 37, 49. Nu e co- 
roană, nici anacruză, în toate cazurile începutul 
fiind pe timp tare. Completări muzicale la ver- 
suri de 7 silabe sunt puţine: la Nr, 40, 46, 60 şi 
66 cu u, în toate cazurile la vers, 3 şi 4, când 1 
şi 2 sunt de 8 silabe, 


Un studiu asupra temelor literare n'am inten- 
ţionat să fac, Am dat câte o variantă mai bună 
din fiecare temă, pe celelalte arătându-le în notă, 
Acest studiu ar cere o altfel de prezentare a texte- 
lor, tot în tablou sinoptic, adoptând metoda scri- 
sului paralel, întrebuințată de prof. C. Brăiloiu 
şi H. H. Stahl, în „Vicleiul din Jiu”, sau cea a tn- 
semnării versurilor asemenea, prin numere (Bar- 
tok) şi a scrierii versurilor care variază, Aceasta 
numai în caz când analizezi aceeaşi temă literară, 
ori aici ai multe, accentul fiind pus pe melodie... 


Incă o lămurire asupra cântecului de stea şi co- 
lindei, pentru ca cititorii sá nu aibă îndoială asu- 
pra titlului. După text, socotim cântec de stea, 
creaţiile cărturarilor satului (dascăl, preot sau 
cântăreț de strană, în legătură cu naşterea şi pa- 
timile Mântuitorului, Aici, cele mai multe vestesc 
naşterea, (Nr. 1, 2, var. 3, 4, 11, var. 18, 29, var. 
45, var, 53, var, 59, var. şi 64). 

Textele dela Vicleim si Irozi sunt în parte ase- 
mănătoare (Nr. 5, 25). 

Colindele religioase însă sunt producţii popu- 
lare, versificate dupá scrierile apocrife, legende 
şi poveşti în legătură cu naşterea Mântuitorului, 
ori din vieţile Sfinților, aşa cum au circulat în 
popor. Versificatia lor se simte că e a poporului, 
Nu sunt versuri cu rimă încrucişată, nici pereche, 
şi nici încercări de grupare strofică, aga cum sunt 
în cântecele de stea. Exemple ce le avem aici sunt 


Nr. 13, dela vers. 9, Nr. 48, foarte caracteristică, 


541 


în care Crăciun nu primește pe maica sfântă în 
casă; ori Nr. 49, Maica în căutarea fiului, 54 cu 
tendință moralizatoare și 55, facerea lumii. Nr. 
65 şi 27, sunt teme contaminate si neclare. Nr. 
39, e colindă lumească de felicitare: vestea naş- 


terii, fără vreo descriere a evenimentului. Text i 


din Alexandri, căruia i s'a adoptat melodia, gi 
e caz izolat, nefiind în zona cu temă frecventă. In- 
filtraţiile în aceste părţi nu știu căror cauze se 
datoresc. Curios e că în sate în care s'au așezat 
ardeleni, in Corbi şi Nucsoara din Muscel, ori în 
Corbeni din Argeş, n'am găsit melodia. 

Lipsesc texte la Nr. 26 astfel publicat, la Nr. 31, 
fiind necunoscut culegătorului, Nr. 35, 37, pen- 
trucă B. Bartok n'a publicat decât melodiile şi la 
28 şi 30, 

Dacă majoritatea textelor ce se cântă pe a- 
ceastă melodie, n'ar fi ale cântecelor de stea, ci 
de colinde religioase, melodia, prin ritm gi fesá- 


tură melodică ne-ar face să afirmăm că e de co- 
lindá. 

Si se prea poate ca mai inainte sá se fi cántat 
pe ea numai texte de colinde, iar cánd acestea 
s'au părăsit (şi aici preotul a jucat un rol im- 
portant), s'au adaptat cântece de stea cu număr 
de silabe la fel. De altfel, Ardealul de Sud între- 
buinţează termenul de colindă şi pentru cântece 
de stea. Numai acolo unde umblatul cu, steaua 
mai dăinuieşte (o parte din Alba și din Hune- 
doara), se spun: Cântece de stea ori colinde la 
stea. 

Studiul de faţă nu răstoarnă si nu reformeazá 
nimic. L-ag vrea însă o rază de lumină şi un in- 
demn spre înfăptuirea unui atlas geografic al cân- 
tecului popular românesc, operă din ale cărei 
file s'ar desprinde adevăruri pe care istoria încă 
nu le afirmă de ajuns. 


ANEXĂ 


Nr. 1. 


Lăudaţi pe Dumnezeu 
Marele arhiereu 

Că s'a născut azi Hristos 
Într'a lui Adam folos, 
Dánfuifi azi şi săltaţi 
Tot ce vi s'a trámbifat. 
Magilor, câlătoriţi 

Pe Mesia să-l găsiţi. 
Voi păstori să fluerati 
Siavă lui să fi cântaţi 
Că Maria a născut 

Şi blestemul s'a pierdut. 
Moise piatra a lovit 

Si apá a isvorât 


Nr. 2. 


Trei crai dela răsărit 

Cu stea-au călătorit 

Când în cale purcedea 
Steaua înainte mergea. 

La lerusallm s'au dus 
Steaua'n nori H s'a ascuns 
Şi le-a lost lor de-o'ntrebare 
De nastere de-un crai mare 
Unde gtiti cá s'a náscut 
Un crai mare, de curánd ?. 
Stea văzând la răsărit 


: TEME 


Malerug-Bragov 
(J. V. Drăgoi) 


Pe popor a adăpat 
Setea lor le-a tăiat. 

Noi vieatá am primit 

Si prea mult ne-am veselit 
Oh, petrii Ivanului 

Si rugii Sionului 
Munfii Eleonului 

Şi lemnele raiului 
Toate astăzi dánfuesc 
Cu danie prăsnuiesc 

lar escălea să rámále 
Cu smirnă şi cu tămâie 
Şi de-acum până'n vecie 
Mila Domnului să fie. 


Tárnava-Mare—Hendorf 931. 
(17. Cocişu) 


După dânsa au venit 
Iară Irod Împărat 
Foarte rău s'a supărat 
Mulţi coconi mici a tăiat 
Patrusprezece de mii 

De doi ani mai mici în jos 
Vrând să taie pe Hristos. 
Pe Hristos nu l-a tăiat 
Precesta l-a apărat. 

Şi de-acum până'n vecie 
Mila Domnului să fie. 


Variantă : Nr. 6 Toderiţa—Făgăraş. 


542 


LE LI 


Nr. 3. 


Sculafi boeri, sculafi toţi 
Sculaţi mireni şi preoţi 
Sculaţi tineri şi bătrâni 
Sculaţi-vă voi creştini 
De vedeţi cerul săltând 
Îngerii din cer cântând 
Mărire sus lui Dumnezeu 
Pe pământ Fiului său. 


Ne. 4. 


Iosif şi Maria'ntra 

În sălaş pe-o noapte grea 
Naşterea s'apropia 

Şi Maria se'ngrijea. 
Ajutor ceresc cerea 

Ca uşor să nască eà 

Si în pace a născut 

Un prunc mândru şi piácut 


TERARE 


Tárnava-Mare—Sighigoara 
(I. Cocişu) 


Pe pământ să fle pace 
C'aceasta Domnului place; 
Între oameni bucurie 

Şi o mare veselie 

Că s'a născut Mesia 

Din Fecioara Maria 

Nu'n palată'mpărătească 
Ci'n iesle dobitocească. 


Târnava-Mare—Morile 
(1. Cocişiu) 


Raze pe cap îi luceau 
Sálagul îi luminau 

Apoi mama-l infága 

Si în iesle-1 ageza. 
Pástorii cum auzirá 

Spre locagul sfánt pornirá 
Unde tofi s'au inchinat 
Pruncului prea Minunat. 


În varianta Nr. 17, Sibiu—Gales?. Lipsá ultimele patru 
versuri îniocuite cu următoarele : 


Culcă-te'mpărat ceresc 
În sălaş dobitocesc 
Te culcă pe fân uscat 
De îngeri înconjurat 


ŞI ei te vor lăuda 

Şi Mărire îţi vor da; 
Mărirentru cei de sus 
Şi pace pân'la apus. 


SOCIOLOGIE ROMÂNEASCĂ, II], 10 12 
Cocişiu : Răspândirea unui cântec de stea. 


Y N PT 7 pă 
sema, S = EN, 
P Pi SL N Z FN 
Vă ` 
N | Sa TURDA y = a 
. i > 9 Fa AL No 
i HN 7 (0) T6 MUREŞ 17 i, 
E — i ¿24 3 
aragi "> i N Ry a 
j H | À a $ 
E aa ' îs bon II ta MERCUREA 
Po te N) 1 r O Aa f ud 
Bso, i Si ) 7 ; aro A e 
=Z oara Arresz PA, Ñ fp Le 
P SA pa 3 = 
N f A a A ODORHEI O) EN 
IR i Intregalde, Petelca tų x a == Y € 
po ~ o og f y ` = `, 
Ì TN tremi | da SS a FA PD) ai: LN 
y Carasteu / 1 Fan QUES SIGHIŞOARA (OL (Si Fă 4 -1 
2 e o 7 7 2.4 N Mhai eta, Pi . 
4 Tebea, e 3 Q (_ Viteazu Palos» Cit! R tati 
4 OAime:el, ' y He psa Mi Xx Dada ~N? ʻi. E 
că e e opsa Mica 2, oy Y am e. my 
q S ~ ALBAL f 7 OVorumioc, Pelisor, 3 d Hendorţ, 3. N Homorod Tg KN 
na (F Ciugud mono pr 1 și QRetsori > ¿op > Mateias 1 ZN 
Limba, “| a A fiháilerm 3 | Rujaa Movil N "oi acia, N A 
Maaa Q i Li Gus Bus DO. CovesQ O Op “+ e, r 
í 7 e (9 TAC n e DI Frumos Y / Ungřo; i 
> AS y ] Ene 3. nm. dr dt it H 
4 =A | ) “Aj 
i Ia i j nd SF GHEORGH 
i A | j f . 
x 4 ) j i FÁGARAS 
ps. -t SOmartin e) 
“A LA A Togerita 
E ES dos y ¿Prágus 43 a 
DZ O° Rada S £ 
Ucea d.Sus, asus, OSebeș, 
1 mo 
tA i í 
o Nena d 
> i N 
i `, 
i Sam 
Pa 
ui 
N ? 
i 1 ? 
HARTA y 
G 6 i ; 
4 Ne t 
v a Pa iz X w 
RĂSPÂNDIRII | 74r | ) 
| ? / ! CAMPULUNG 
` b i 
GEOGRAF ICE i 4 ; 
. i 
; y 
a A A 
A UNUI CANTEC ZA 
1 i 
ST6 uu 4 i 
A ` 
y 


N 


DE STEA DIN 
ARDEALUL DE SUD. 


TIPURILE MELODICE SUNT 
INDICATE PRIN CIFRE IN DREPTUL 
COMUNELOR. ——7——DRUMURI 


Des COANCEA 
Fig. L 


51 


58 


54 


49 


57 


56 


45 


46 


50 


52 


48 


47 


40 


43 


41 


4 


SOCIOLOGIE ROMÂNEASCA, III, 10—12 
Cocişiu : Răspândirea unui cântec de stea 


pepe RELE 


Toată le-gea cres - ti- nească  As-tăzi să se  ve-se- leas-că, C'osteamând-ră sa i- vit Sus la sfântul  ră-să -rit. inf. A. Holerga şi Z. Solomon culeg. l. Cocişiu. 
E isa i = ES J3 
Decánd Domnul s'a nás-cut Si pá - mán-tul a fă - cut Şi ce - rull-o ri -di - cat Şi fru-mosl-o rá-zi- mat inf. Emonorl Bárson 22 a. - culeg. |. Cacișiu. 
D-120 d ES 
El y == d 3 B Târnava Mare — Stenea, 6.1.938 
Toa-tá of-tea cres -ti -neas-că As-tázi să se  ve-se - leas-că, C'o stea mândră sa i- vit Sus la sfándul ră-să - rit. int. lon Rof:— culeg. I. Cocişiu. 
l Fa erp EI BB => E 438 Fara TDA 
La o ma-sá ro -ti - la-tă Sa-de mai-ca preacu-ra-t3, Tot în - chi-ná şi sus - pi-ná, Tot în - chi-ná şi sus- pi- ná Const Bráilqiu, Carte de cântece cl, IV, pg. 31. 
E 2532) E END a Rae 
) La o ma-să ro -ti - la-tă  Şa-de mai-ca Pre:ces-ta C'un fi - uț mi - cuf în bra-ţe Tot în -chi-nă, şi sus - pi- ná. inl. Eva Lăcătuş tg. — culeg, l. Cocigiv. 
că = Fa = 
o o 
d d! d F E=3 Că Târnava Mare Buna, 2.1.936 
Um-blă  mai-ca du-pă fiu Tot plân-gând şi în- tre - bând: N'aţi vă - zut pe fi-ul sfânt. Nati vă - zut pe fi-ul sfânt dela un grup de țigânci — culeg, Î. Cocişiu. 
D126 E c= 25 fa 
A 0) E=> <> E=»= Târnava Mare — Șalcâu, 5.1.936 | 
184 Toa-tá oas-tea creş-ti - nească, Astázi să se  ve-se - leas-că, O stea mare sa i - vit Sus la sfân-tul ră-să-rit. put e flaca! un grup de; cop mc 
a $ e E culeg. I. Cocișiu. 
» La o ma-să ro- ti - la-tă  Şa-de mai-ca ge-nun-chia-tá, C'un pa - hargal - ben în  mâ-nă, Tot în- chi-nă şi sus-pi-nă. 
m IEEE =p E ES === A 
k E 0) Târnava Mare — Miháuleni, 4.1.938 
Toa-tă oas-tea creş - ti - neas-că, As-tăzi să se  ve-se- leas-că, O stea ma-re sa i- vit Sus la sfântul ră-să-rit. un grup de flăcăi -- culeg. 1. Cocişiu 
du 33 FER = 
J EP y o E= Târnava Mara — Copşa Mică 
Fi ve - sel iu-bit creg-ti-ne Nagte - rea lui Hris-tos vi-ne, Mie-lu celne - vi-no- vat Hris-tos ma-re - le'm-pă - rat. SoY. Drágol:: S08'colinde, Nr; 280, 
JEE ===> ) E EEE B) h mom 
Toa-tă  oas-tea creg-ti-neascá As-tázi să se  ve-se-leas-cá. Co stea mare sa i - vit-tu Sus la sfântul ră-să-ri-tu. 5 Y Orso 303 colinde, Nr. 215. 
o 
=== dia y HE sa 3) ca ds 
Toată le-gea creş-ti -nească  As-tăzi să se  ve-se-leas-că. Costea mare sa i- vit, Sus la sfântul ră-să-rit. Iuliu Crișan: Repertorul şcoalei Sălişte, pg. 55, Nr. 75. 
J == = Bla = Fag = 3 Tarata bir ti 
Toa-tă oas tea creş-ti- nească As-tăzi să se ve-se -leas-că, Costea mare sa vit Sus la sfân-tul ră- să - rit. inf. lon Drăgan. culeg I. Cocigius 
Ep ES Ei BE 1 = E Tarnava re — ae, 1928 
Toa-tá oas-tea cres - ti - neas-că As-tázi să se  ve-se -leas-că C'o stea mare sa i- Sus la sfân-tul ră-să rit, inl. Vorvaro A. 14 ani — culeg. |. Cocișiu. 
FE Ss (EEE o EEE B5 n = E E E 
Ma-ri - a se pre-um-bla Vrândlo-caş a  cá-u- Sus în  susşi iar în Că ba- te vânt  fri- gu- ros. culeg, I. Cocisiu. 
dl = 33 
PR ==... a Dd? aaa 
Toată  oas-tea creș - ti - nească As-tázi să se ve-se-leas-cá O stea mare sa i - vi-tu Sus la sfântul  Ră-să -ri-tu. $ V. Drăgoi: 303 colinde, Nr, 208. 
> = 
== a J EEE 3 Târnava Mică, — Nadaş, 1935 
Scuiaţi  bo-eri, scu-lafi toţi,  Sculatfí mi-reni şi pre - oți, Scu-taţi tineri gi bă-trâni,  Scu-lafi şi voi bunicreş-tini. inf. Dumitru I. — culeg |. Cocişiu 
As-tázi pro-ro- ci - ri - le Şi toa - te scrip-tu- ri - le, Des-pre Me-si - a Hris - tos A pri- mitfoar - te fru- mos. inf. Octavia Drógus — Cuieg. l. Cocigm Fgr. 8576 b 
== pe) zg Ses» [3 E: iei er = Pl 19318 
As-tăzi  pro-ro - ci - ri - le Şi toa -te scrip-tu-ri - le Des-pre Mesi - a Hris -tos Toa-te  s'a'mpli-nit fru - mos. culeg. î. Cocişiu 
=== += E Dd ii dea E D ramana mare — ressa, 1920 
Pentrua noastră mán-tu - i-re, Pentrua noastră mán-tu - i-re Rab-dăDoamno răs-tig - ni-re Rab-dă Doamne răs-tig - ni- re. int. Paraschiva Lusca 19. 39. anl — cuteg l. Cocişiu., 


Fig. 3. — Variantele de tip 3. 


Târnava Mare — Pehgor, 25.11.937 


SOCIOLOGIE ROMÂNEASCĂ, IH, 10—12 
Cocişiu : Răspândirea unui cântec de stea 


HEBE pap DEEE FII AS 


Daise 
62 = E= ò ò Tárnava Mare — Crihalma, 9.8.934 


Mă-ri - re 'ntru ce-le 'nal-te Toa-te ste-le-le să sal-te, Sal-te ce-rul şi pă-mân-tul, Să la- u-de tot cu -vân-tul. “teo: Cocisiu. 


68 33 = E5 Tárnava Mare — Daia, 1935 


Oprea cin-sti - te creg - ti-ne. O, nu mă cu-noşti pe mi-ne. Că eu vin ca - le de-par-te Şi la scoalá'n-váf în car-te.  '"ComelCostea 12 ani — culeg.!. Cociu 


me F- ss )s3 = 2222 =: 55 huge — Ains 


Co-lon sus la  Ru-sa - li-mu La po- mul lor ghi-nu-lu-i O, ce ves-te s'a'ntâm-plat O cru-ce ma -re de brad. 5: Drâgei, 303 colinde, Ni. 143. 
KI o E EEE Ep 3 SOS 
Fi ve ~ sel iu - bitcreg - ti- ne Că ia - tă Cră-ciu-nul mio vint Pruncul cel ne - vi- no - vat Hris-tos ma-re — le 'mpá-rat culeg. C. Brăiloiu. 
59 =A Târnava Mare — Retişul, 1929 
A-cum am vă- zut mi - nu-ne Ca-re  în-ge-rul ne spu-ne  A-cum toa-te  s'a'mpli-nit Câ -te s'aufost pro-ro - cit culeg. |. Cocişiu — (Bräsloiu. Colnde si c de stea, Nr 30) 
a == E= SPER iti 
Cándci - na Hris-tos la  ma-să Sta e - vre-ii du-pă ca-sá, lu-dan ca-sá se bă- ga Lui Hris-tos se  în-chi- na. Int. Victorio Dámboiu — culeg |. Cocrșiu. 
dl === J o ES] E A D) Tárnava Mare — Hendort, 1929 
Cándci - na Hris-tos la  ma-să, Cándci - na Hris-tos la ma-să, Sta e - vre-ii sii as-teap-tá Sta e -vre-ii gil aş-teap-tă C9% / Cocisiu 
== ES Ea LII G5) B GEI J FETEI EI 


66 : | -T -int For 307a 
As-tăzi am vă - zut mi - nu-ne Ca-re în-ge-rul ne spu-ne, A-cum toa-te sa'mpli-ni-tu Precum s'a fost pro ro- ci- ty,  ““0:H Brauner —Transcris l Cocrpru =l. A Mola For 


p è = z= d) =3 == 322425. dE (E) Alba — Intregalde Ghioncani, 18 937 


1) Cándci - na Hris-tos la  ma-să, Cándci - na Hris-tos la ma-să. Ji-do - vii'mpre-jur de ca-să. Ji-do-vii'mpre-jur de ca-să. Mt: Victor Ghioancă 12 am — cueg } Cociu 
2)  As-tăzi am vă - zut mi - nu-ne  As-tăzi am vă -zut mi-nu-ne Ca-re în -ge - rul ne spu-ne, Ca -re  în-ge -rul ne spu-ne, 
D 


) ta B DE d 2 


= Turda — Bara de Aries. 811931 


6 indà à - IC . 
Azi e prazni — cul fru - mos Azi e  praz-ni- cul fru-mos Al nas -te-rii lui Hris-tos, Al naş- te-rii lui Hris-tos. inf. Chirdă Eugen 23 ani culeg A. Ivăşcanu — not, | Cocișiu. 
o 25) -F ) ER ===> ae ==. 3 islas 
A > inf. A. — culeg. |, i 
A-cum am vă - zut mi - nu-ne Ce-ta ce în-ge -rul spu-ne. A-cum toa-te s'a'mpii-nit á-te s'aufost pro-ro- cit. nt. A. Popenciu 15 anı — culeg. |. Cocrşiu 


o — E past ca 


: a i . A Daai aa A S. Y. Dragoi. 303 col nde, Nr 261 
As-tazi am vă - zut mi - nu-ne Ce-ia ce în- ge- rul spu-ne, As-tázi toa-te s'a'mpli-ni-tu Câ-te au fost pro-ro - ci- tu rege ia 


JE E= ) BS go ES a 


As-tăzi am vă -zut m - nu-ne, Ce-ia ce in -ge -rul spu-nc, As-tazi toa-te  sa'mpli-nit Ca -te s'aufost pro-ro - cit. init S; Varvara = culeg: Cociu 


63 


Fig 4.— Variantele de tip 4. 


Nr. 5. 


Sculaţi fraţi, nu mai dormifi 
Şi de grabă să porniţi 
La oraşul jidovesc 

Ce Viflaim îl numesc 

Căci acoio s'a născut 
Ce-am aşteptat de demuit 
Iată, s'a născut Mesia 

Pe cum spune prorocia 
La prorocul Isaia, 

Să mergem să ne'nchinăm 
Cinste Domnului să dăm 
Că suntem dela oraş 
Şi-am rămas cam sighinaş 


Târnava-Mare—Ruja 936, 


(1. Cocişiu) 


Şi i-oi duce lui un caş. 
Eu am douázecl de oi 

Şi i-oi duce lui doi miei; 
Si eu am încă vre'o zece 
Şi i-oi duce un berbece. 
O Dnamne'mpărate sfinte 
Primeşte şi-a noastră cinste 
Primeşte şi dela noi 

Că suntem păstori de oi 
Şi-aşa ne e rânduiala 

Ca să plătim zeciuiala 
Si aga ne scrie'n lege 

Ca sá dám una din zece. 


Probabll text din Viclelm. Tot pe aceastá melodie se 
cântă în comună şi ,Márire'ntru cele'nalte“ (vezi textul). 


Nr. 11. 


Márire'ntru cele'nalte 
Toate stelele sá salte 
Salte cerul şi pământul 
Să ne-audă tot cuvântul 
Întru cei de sus, mărire 
La oameni bună'nvoire 
Pe pământ să fie pace 
Caşa Domnului îi place. 
Toţi să lăudăm cuvântul 
Şi prea binecuvântându-l 


Tárnava-Mare—Dacia 
(I. Cocişiu) 


Pe-acela ce ne arată 
Lumina cea ne'nseratá 
Că s'a născut mult sfinţită 
Sămânţa cea răsărită 
Din a Duhului Sfânt rouă 
Mult folositoare nouă. 
Din brazda cea nearată 
Din Maria preacurată 
S'a născut Isus Hristos 
Domnul lumii de folos. 


Variante: Nr. 19. Fágáras—Ucea de Sus. 
62, Tárnava-Mare—Crihalma. 


Nr. 12. 


Astázi avem o zi mare 
Noi cregtini fiecare 

Ne veselim prea frumos 
De nasterea lui Hristos. 
Unde este-acolo om 
Precum a fost Solomon 
Să-i cântăm aleluia 

Din cântarea-aceluia 


Tárnava-Mare—Peligor 


Vom cánta acum gi noi 
Din fluere, din clmpoi. 
Vino frátiorul meu, 
Vino prea doritul meu 
Vino la grádina sa 

Ca o floare rodia 

Din ce drept a indrásnit 
Mai frumos a inflorit. 


Text contaminat cu „Astăzi am văzut minune“. Ver- 


siune slabă. 


Nr. 13, 


Azi e seara de ajun 
Máine-i zlua lui Cráciun 
Când Mesia s'a născut 

Si scriptura s'a umplut. 
S'a născut dintr'o Fecioară 
Şi e Domn peste popoară; 
S'a născut în Vifleem 

Să mergem ca să-l vedem. 
Mâne Domnul s'a născut 
Si pământul s'a făcut. 

Sus cerul a ridicat 

Patru stâlpi au rezimat. 
Patru stâlpi tot de argint 
Mai frumos i-a'mpodobit 
Tot cu stele márunfele 


Făgăraş-Şomartin 


Mai pre sus cu mai mărele 
Soarel cu razeie 

Luna, cu luminile; 
Soarele ne luminează 

Şi luna ne despărtează (?) 
O rază ce strălucea 

Ea aici nu se ivea 

În casă ia-acest om bun 
Om bun să te veseieşti 
De vestea ce o primeşti 
Şi Crăciunul să ne vie 
La mulţi ani cu veselie. 
Ali-aliluia 

Lui Dumnezeu unuia. 


Text contaminat cu o colindă (deia versul 9). 


Nr, 18. 


Ah, lume nesocotită 
Ah, inimă îndrăcită 

Ah, ambiţie lumească 
Şi zavistie domnească 
Cu cine te joci Iroade 
Când inima ta te roade 
Ah Iroade împărate 
Te-ai umplut de ráutate 


Hunedoara—Cărăstău 


Căci cu poruncile tale 
Ţi-ai umplut ţara de jale 
Tipete, vaete de mame 

Şi piângerile la-o lume. 
Nici o casă nu-i scutită 
Nici o mamă nu-i ocoiită 
Că toate sunt lăcrămate 
Şi de ciudă sfâşiate. 


Text probabil din Irozi ori Vicleim. 


Nr. 21. 


Astăzi prorociile 

Şi toate scripturile 
Despre Mesia Hristos 
Toate s'au plinit frumos. 
Căci Mesia preadorit 
Astăzi în lume-a venit; 
Christos Domnul 

Să mântue pe tot omul. 
Dintr'o Fecioară sfinţită 
Din vecie preacinstltá 
De Dumnezeu dăinuită 
Pentru sfinţenia cea multă. 


Sibiu—Galeg 
(Iuliu Crişan) 


Cu care sfinţenie 

A covârşit cetele 
Cetele cele de sus, 

A fost maica lui Isus. 
Lui Isus cel luminat 
Mieluşei nevinovat 

Pe care Irod cerca 
Sá-1 taie cu sabia 

Şi măcar că s'a'ncercat 
Pe Isus nu l-a tăiat 
Tatăl din cer l-a apărat 
De Irod cel blestemat. 


Variante: Nr 20, e probabil luată din repertorul lui I., 
Crişan şi puţin îndreptată de T. Popovici. 


Nr. 36, Braşov—8chei. 


Nr, 29, Târnava-Mare—Vorumloc. 
Nr, 44, Tárnava-Mare—Mihai Viteazul. 
Nr. 41, Tárnava-Mare—Palog. 


Nr. 37, Turda—Albac, 
Nr. 25, 


Eu sunt înger serafim 
Să-ţi trimet un Vifleim; 
Îngerul marelui sfat 

Să taie la Foi mânat, 

Ca să vá spuie într'ai vogti 
De-această minune nouă. 
Sculaţi fraţi, nu mai dormifi 


Făgăraş-—Sâmbăta de sus 
(H, Brauner), 


Şi de grabă să-mi veniţi 
În oraşul jidovesc 

Ce Vifleim îl numesc 

Íl numesc cu seară bună 
Cu îngerii dimpreună. 
Şi de-acum până'm vecie 
Miia Domnului să fie. 


Text—probabil—de Viflaim sau Irozi. Foarte slab şi pe 


alocurea de neînțeles, 
Nr. 27. 


Câte flori sunt pe pământ 
Toate merg la jurământ 
Numai raza soarelui 
Şade'n poarta raiului 

Şi păzeşte pe Hristos 


Nr. 39. 


Sculafi, sculafi boeri mari 
Florile dalbe de már 
Sculaţi voi români plugari 
Că vá vin colindători 
Noaptea pe la cántátori 
Si v'aduc un Dumnezeu 
Sá vá mántue de ráu: 


(Text: V. Alexandri). 


Bragov—Rágnov 
(S. Drăgoi). 


Ca un trandafir frumas 
Cánd se scuturá pe dos 
Umple locul de mlros; 
Când se scuturá pe faţă 
Umple locul de dulceaţă. 


Dâmboviţa—Mărceşti 
V. Popovici. 


Dumnezeu adevărat 
Soare’n raze luminat ` 
Că pe cer s'a arătat 
Uu luceafăr de'mpárat 
El vă zice; să trăiţi 
Întru muifi ani fericiți 
Si ca ei să'mbătrâniţi. 


543 


Nr. 45 


Fii vesel iubit creştine 
Naşterea lul Hristos vine 
Mielul cel nevinovat 
Hristos marele'mpărat 
Astazi pe cei nevăzut 

O Fecioară l-a născut 

În oraşul Vicleim 
Aproape de Rusalim. 
Îngerii frumos cântau 
Păstorii se bucurau 


Tárnava-Mare—Copga Mică 
(S. V. Drăgoi). 


Filozofii se'nchinau 

Daruri scumpe-i aduceau. 
Pe noi să ne mântuiască 
De greşaia strámogeascá 
Sá ne'nveţe acest grai 
Care-i calea către rai. 
Ce-i binele strámogesc 

Pe lângă cela ceresc. 

Şi de-acum până'n vecie 
Amin Doamne să-ţi dăm Tie 


Varlante: Nr. 9 Tárnava-Mare—Stenea. 
Nr. 70 Alba—Peţălca. 


Nr. 48. 


Maria se preumbla 

Vrând lăcaş a-şi căpăta 
Sus în sus şi iar în jos 
Căci bătea vânt friguros 
Şi-avea vegmánt de argint 
Căci a naşte fiul siânt. 

— Bună seara mă! Crăciun 
Zicea Marie, celui bun, 

— Lasá-má'n palatul tău 
C'am să nasc pe Dumnezeu. 
lar Crăciun aga-i vorbea 
— Palatul meu nu-ţi voi da 
Du-te'n grajdu cailor 

Sau în ieslea boilor 

Căci aicea n'ai ce face 
Nu te las să naşti în pat. 
Zicând, Maria eşi 

Din grajd, şi'n cale porni 
Şi merse, până află 

O peşteră, şi intră 

Şi în iesle se băgă 


Nr. 4). 


Umbiă maica după fiu 

Tot plângând şi întrebând 
— N'aţi văzut pe fiui sfânt ? 
— Poate că tom fi văzut 
Numai nu lam cunoscut. 

— Lesne-i fiul de-a cunoaşte 
Că pe frunte-i iună plină 


Nr. 53, 


Toată oastea (legea) cregtl- 
[neascá 

Astázi sá se veseleascá 

C'o stea mare s'a ivit 

Sus la sfântul răsărit 

ŞI străiuce cu tărie, 

Vestind mare bucurie, 

Că vestitul Dumnezeu 

A trimes pe fiul Său, 

Să se nascá'n Viflaim 

Precum a fost prorocit; 

Sá se nască mântuirea 


544 


Tárnava-Mare—Albestji 
(I. Cocişiu) 


lcea'n ieslea boilor 
Boilor, săraciior. 
Bo!'ndată o-ascultă 

Şi grăbind o ajută. 

Când fu către miez de noapte 
Trecu dureriie toate 

Şi s'a născut Fiul sfânt 
Dumnezeu pe-acest pământ 
Şi cum dânsul s'a născut 
leslea'n rai s'a prefăcut 

Şi peştera, un palat 

De un mare. împărat. 

Mii de făclii imi ardea 
Ş'aite mii se aprindea 

Mi şi mii de luminele 
Străluceau ca nişte stele 
Si prin iesle, flori cregteau 
Fánu'n fiori se prefăcea, 
Astázi s'a náscut Hristos 
Sá vá fie de folos. 


Tárnava-Mare—Buia 4.1.38 
(I. Cocişiu) 


Lună plină cu iumină, 

— Maică, dacă im ie aşa 

Dar la curtea lui Pilat 
Răstignit pe-un lemn de brad. 
Maica plânge şi se frânge 
Inima-i înnoată'n sânge. 


Târnava-Mare—Pelişor 
(1, Cocişiu). 


Dela Fecioara Maria, 

Lui Adam, celui căzut 

Cu tot neamui de demuit; 
Ca şi la ceilalţi, la toţi 
Următori ai lui nepoți. 
Mântuirea se vesteşte 
Precum steaua străluceşte ; 
Că la sfântul răsărit 

Întâi legea s'a ivit, 

Legea sfânta Domnuiui, 
Mântuirea omuiui. 

Că Papus şi miazănoapte 


Era întunerec foarte 
Dar a răsărit lumina 
Sfânta lege, rădecina 
Sădită de Dumnezeu 
Prin cel iubit fiu al Său. 
Răsăritul cel de sus 

S'a vestit şi la apus 

Şin părţile lumii toate 
Precum şi la miez de noapte. 
Aceasta au dovedit 

Cei trei magi din răsărit 
lar păstorii's mărturie 
Că văzând ce va să fie 
Au aiergat ca să vază 
Ce să fie-atâta rază; 

Şi aflară infăşat 
Pruncul în iesle culcat; 
Şi Fecioara preacurată 
Lângă El sta supărată 
Căci în Vifleem, oraş 

Nu şau căpătat sălaş; 
Şi-a născut pe Domnul stânt 
În iesle, jos pe pământ, 
Irod, marele'mpărat 
Prea tare s'a mâniat 


Variante: 


Şi din vorba la trei crai 
A făcut un mare vai. 
Gândit-a în tiranie 

Fiind el rău la mânie 

S'a gândit făr de folos 
Să taie şi pe Hristos. 

Pe Hristos nu l-a tăiat 
Domnul sfânt l-a apărat 
Căci un înger l-a trimes 
De-a spus lui Iosif in vis 
De-ai lui Irod cuget rău 
De fiui lui Dumnezeu. 

Şi s'a sculat cu Maria 
Şi-a fugit dela Iudeia, 
Pân'la Egipet s'a dus 

Cu dulcele prunc Isus 
Şi-a scăpat de moarte grea 
Care Irod o făcea. 

Scapă Doamne, cu tărie 
Pe toţi cari se roagă ție 
Şi praznicul luminat 

Cari cu drag l-am aşteptat 
Fă-l la toţi cu bucurie 
Hristos tot cu noi să fie. 


Nr, 40 Alba—Limba. 


Nr. 46 Alba—Ciugud. 

Nr. 48 Târnava-Mare—Albeşti. 
Nr. 50 Sibiu (Sălişte ?). 

Nr. 51 Tárnava-Mare—Stenea, 
Nr. 52 Tárnava-Mare—Sighigoara. 
Nr. 56 Târnava-Mare—Mihăileni. 
Nr, 57 Tárnava-Mare—Salcáu, 


Nr. 54. 


La o masă rotilată 

Şade Maica Precesta 

C'un pahar galben în mână 
Tot inchină şi suspină, 
Îngerii la Ea venea: 

— Ce ţi-e ţie, Maica mea 
De tot închini şi suspini ?!, 
— Dar cum sá nu sus pin eu 
Cá sánt oameni pe pámánt 


Tárnava-Mare—Hendorf 1929 
(Eva Lăcătuş). 


Se scoală de dimineaţă 
(var. Brăiloiu: 
Dimineaţa când se scoală 
Nu se'nchiná, nu se spală] 
Şi pleacă la tăgădău 
Suduind pe Dumnezeu, 
Nu li-e frică c'oi trăzni 
Dar mi-e milă de prunci mici 
Că rămân prea necăjiţi. 


Variante: Nr. 57. Târnava-Mare—Şalcău. 
Nr. 58. Fágárag—Drágug ? 


Nr. 55. 


De cánd Domnul s'a náscut 
Si pámántul a fácut 

Şi cerui la ridicat 

Şi frumas l-a rázimat 

Pe patru stâipi de argint 
Da frumos l-a'mpodobit 
Tot cu stele máruntele 

Şi mai mici şi mai mărele. 
Lua iuna cu lumina 
Soarele cu razeie. 


Informatorul spune că: 


Tárnava-Micá—Ernea 20.1,936 
(I. Coclsiu), 


Rază-mi Doamne, cine-mi rază? 
Rază-mi crucea după masă 
Dumnezeu cu noi la masă 
Îngerii'mprejur de casă. 

Să fi gazdă sănătoasă 

Să ne dai cinste frumoasă 
Un coiac de grâu curat 

Ca rotila plugului; 

Şi-o glájufá mică, verde 
Numai de cincizeci de vedre, 


„0 colindă numai ţiganii, în 


noaptea şi'n ziua întâi“ (de Crăciun). 


Nr, 59, 


Acum am vázut minune 
Care ingerii ne-o spune 
Acum toate s'au plinit 
Cáte s'au fost prorocit 
Despre Mesia Hristos 
Toate s'a'mplinit frumos 
Unde este-acum un om 
Precum a fost Solomon ? 
Ca să-i cântăm aliluia 
Din cântările-acestuia. 
Vom cânta acum şi noi 
În fluere şi'm cimpoi. 


Tárnava-Mare—Retigui 
(I. Cocişiu). 


Taina cea din veac ascunsă 
Şi de nimeni nestiutá; 
Că fecioara Maria 
Şi-a'ntocmit rudenia 
Peste toată ludeia. 

Încă gi'n Samaria. 

Să trecem la Palestina 
Unde-a răsărit lumina; 
Să mergem la Vifleem 
Lumina să o vedem, 
Văzând fecioară şi maică 
Născând fiul fără taică, 


Nr. 64. 


Când cina Hristos la masă 
Sta evreii şi-l așteaptă 
luda'n casă se băga 

Pe Hristos îl săruta. 
Daţi-mi treizeci de arginfi 


Tárnava-Mare—Hendorf 
(I. Cocişiu). 


Să vi-l dau să-l răstigniţi. 
Nici vorba n'o isprăvea 
Pe Hristos din rai l-a scos 
L'au purtat pân'la Pilat 
Unde-i casa cea de sfat. 


Text incomplet, inf. ţigancă. 
Variante: Nr. 61, Fágárag—Sebe, 
Nr. 71, Alba-Intregalde. 


Nr. 65. 


Hunedoara—Almăşel 
(S. V. Drăgoi). 


Vino, frátiorul meu 

Vino, o iubitul meu, 

Vino la grădina sa, 
C'a'nflorit rudenia. 

Din ce-i drept a odráslit 
Şi frumos a înflorit 

Din Ioachim şi din Ana 
Ca să se'mplinească taina ; 


Variante: Nr. 7, Sibiu—Mohu, 
Nr. 8, Sibiu—Porcegti. 
Nr, 9, Tárnava-Mare—Dealul Frumos. 
Nr. 16, Făgăraş—Arpaşul de jos. 
Nr. 24, Braşov—Hărman. 
Nr, 32, Hunedoara—Gurasada, 
Nr. 33, Târnava-Mare—Ungra. 
Nr. 34, Târnava-Mare—Mateiag. 
+ Nr. 38, Făgăraş—Hârseni. 
Nr. 60, Tárnava-Micá—Daia. 
Nr. 63, Tárnava-Mare—Albegti. 
Nr, 66, Hunedoara—Mada. 
Nr, 67, Târnava-Mare—Homorod. 
Nr, 71, Alba—Intregalde. 


Cel ce dă lumii viaţă 

ÎI poartă Fecioara'n braţe 
Acelui să ne'nchinám 

Cu îngerii să-i cântăm: 
— „Slavă Tie din vecle 
Domnul lăudat să fie 
Ali-Aliluia 

Lui Dumnezeu unuia. 


Cuie-n palme i-au bătut 
Apă şi sânge a curs; 
Soarele s'a 'ntunecat 

Petrile s'au sfărâmat 

Luna începu a plânge 

Şi-a vărsa lacrimi de sânge. 
Şi de-acum până'm vecie 
Mila Domnului să fie 
Dumneavoastră bucurie 

Şi nouă de veselie, 


Colo'n sus la Rusalimu 

La pomul lorghinuluiu 

O, ce veste s'a'ntâmplatu 
O, cruce nouă de Bradu 
Jidovii se'nfeleserá 

Pe Hristos să-l răstignească. 
Dacă nu 1-or restignire 
Lor impărat nu le-o fire. 
Rău Pilat s'a supărat 

1sus pe cruce-a legat 


Nr. Tárnava-Mare—Retigul 
(I. Cocişiu) 

Că ăsta-i Domnul Hristos 

Cari lumea din lad a scos. 

Şi din iad ne isbăveşte 

Şi'n rai ne sálásluegte. 


Pentru-a noastră mántulre 
Rabdă Doamne răstignire 
De ne scoate din peire. 
Să-ţi cântăm cu voe bună 


Textul nu prezintă garanţia corectitudinei, fiind dictat 
de o tigancá, ce trecea cu uşurinţă dela o temă la alta, fără 
vreo legătură. 


ILARION COCIŞIU 


JOCUL DE CRĂCIUN AL TINERETULUI 
LA CĂIANUL-MIC (SOMEŞ) 


1. -BEREA. Sărbătorile Crăciunului urmează pos- 
tului mic ţinut de cei mai mulţi dintre săteni şi 
ținut de asemenea cu o sfinţenie de tinerii satu- 
lui în ceea ce priveşte manifestările vesele ur- 
mate de joc (horă). Nu numai că asemenea acte 
n'au loc în timpul postului mic, dar şi ţinuta e din- 
tre cele mai cumpătate. Chiar în Dumineci şi sár- 
bători, portul e cel de toate zilele: suman de lână 
neagră, ceoareci (itari), clop (pălărie), — căciulă 
dacă vremea e rea, — opinci şi cămașă albă, care 
dacă are înflorituri, înfloriturile sunt făcute din 
bumbace din diferite culori şi nu din mărgele, 
Clopul atât de instrufat (împodobit) în sărbăto- 
rile Câjlegilor, acum e lipsit de orice podoabă. 


Dar postul Crăciunului mai dă gospodinelor de 
lucru, celor cu fete tinere îndeosebi, care págesc 
întâiu la joc, Gospodina îşi pune la încercare toată 
priceperea artistică pentru a face înfloriturile cele 
mai frumoase, neîntrecute, sau dacă priceperea îi 
lipseşte, dă bani grei celor pricepute în acest meș: 
teșug. Tot acum se „aleg“ (se fac cusături) cele 
mai frumoase zadii (catrinte). Toate acestea se 
produc în gospodărie sau cel mult în sat şi nici 
de cum în târguri, 

E firesc deci ca Sărbătorile Crăciunului să fie 
aşteptate cu multă nerăbdare şi să dea loc la ma- 
nifestări de veselie tineregti, dintre care noi vrem 


545 


să increstăm aici pe cea de căpetenie: Jocul 
(hora), 

Sunt multe îndemnurile, însă noi vom arăta nu- 
mai câteva și credem că toţi ar fi fost înduplecaţi 
de ele şi nu s'ar fi putut opri sá nu le scrie, 

a) Jocul de Crăciun poartă un nume deosebit, 
nume pe care nu-l primește nici jocul dela Paşte, 
nici jocul din celelalte Dumineci și sărbători ale 
anului: Bere, 

Expresia „merg la joct!, 
„merg la Bere"; 

b) Berea are, după cum vom vedea mai jos, un 
caracter de organizație. 

Și în cele din urmă, 

c) Cu acest prilej are loc desfăşurarea unor obi- 
ceiuri doveditoare a unei omenii drepte faţă de cei 
mai în vârstă. 


devine de Crăciun, 


II—Organizarea berii. Cu două săptămâni înainte 
de Crăciun, prin şăzători sau cu prilejul altor adu- 
nări, cum ar fi cele din Dumineci, când flăcăiii se 
strâng la unul dintre ei, încep sfaturile asupra or- 
ganizării jocului. In anii trecuţi se puteau deosebi 
două cete: una a flăcăilor mai în vârstă: 19—25 
ani, iar a doua a celor dela 16—19 ani. 

Se cunosc cazuri când aveau bere şi copiii între 
14—16 ani. Deosebirea era că la această bere nu 
ziceau lăutarii (ceteraşii), ci jucau la sunetul flue- 
rului sau al clarinetului. In 1936, la berea copii- 
lor a zis flăcăul Vidican Martian (avea atunci 19 
ani), care a învăţat singur să cânte din vioară; 
era de altfel un bun mânuitor al fluerului. 

In anul acesta (1938) s'a întâmplat un lucru 
vrednic de amintit, fiindcă e începutul unui fe- 
nomen ce se accentuiază din ce în ce; deosebirea 
sătenilor, după starea materială. Această deose- 
bire, după desfiinţarea iobăgiei, s'a pierdut. Acum 
din nou apare,din cauze pe care altă dată le 
vom stabili, Anume, feciorii oamenilor avuţi, s'au 
hotărît să organizeze ei berea. Cel dintâiu lucru 
care trebue avut în vedere, e tocmirea ceteraşilor 
(lăutarilor). Aceştia, de cele mai multe ori sunt 
țigani. (Prin 1934 lăutarii care au zis la berea ce- 
lor mai în vârstă, au fost români din com. Sita). 

Cei din sat nu sunt mari cântăreţi şi de aceea 
sunt foarte rar angajaţi. — „După scărțăitul lui 
Costan, nu-ţi vine să joci. Dar când zice (cântă) 
Victor din Dumbrăviţa sau Săsărmanul, picioarele 
merg singure şi ai juca zile 'ntregi gi nu ti-ar tre- 
bui de mâncare", (Pugna George, 20 ani). Cei ce 
organizează berea se numesc tizăşi (cuvânt de 
origine ungurească) şi sunt de obiceiu în număr 
de 6—12, Toate cheltuielile anterioare ei le su- 


546 


portá. Tot ei se ingrijesc de casa de joc, de scoa- 
terea permisului dela Preturá etc. 

Deci s'au dus feciorii gazdelor ín comuna Dum- 
brávita, la figanul, meşter mare în strune, Lacatuş 
Victor şi i-a propus întocmirea. Cererea figanu- 
lui li sta părut prea mare gi au renunţat la „banda“ 
(taraful) lui. Au angajat pe localnicul Costan Mol- 
dovan, cu preţul de 1.200 lei, 15 colaci şi 2 kg 
ţuică. Casa au închiriat-o dela Pugna George lui 
Nucu, cu suma de 400 lei si 5 colaci. Socoteala 
lor era simplă: Nu mai organizează nimeni bere, 
iar flăcăiii trebue să joace si deci vor veni la noi. 
Nu numai că ne vom scoate cheltuielile, dar vom 
avea şi un câştig bun. S'a întâmplat însă că fiii 
mijlocaşilor gi ai săracilor, mai numeroși, nfau fost 
mulţumiţi de acest fapt şi s'au constituit într'o so- 
cietate pe care au botezat-o „Unirea tineretului“. 
Au ales un comitet compus din 20 de membri şi 
i-au însărcinat cu organizarea berii. Aceştia au 
angajat taraful lui Lacatus Victor, cu suma de 1.500 
lei, 16 colaci şi 3 kg ţuică. Casa în care trebuiau 
să joace au închiriat-o dela săteanul Boca George 
lui Pupăza, cu preţul de 400 lei sí 5 colaci. (Se 
caută pe cât posibil ca această casă să fie în mij- 
locul satului). Suma era mare. Erau ei însă mulţi 
şi pe lângă aceştia 20 din comitet „Unirea tinere- 
tului“, mai cuprindea încă 20 de feciori. lar în 
ceea ce priveşte fetele, ele merg acolo unde merg 
flăcăii de tagma lor. (Aici au fost 30 de fete). Toţi 
membrii comitetului au lucrat o zi la împrejmuirea 
unui loc al săteanului Boca Teodor al Cerbanului, 
care le-a dat în schimb 2 care de lemne, pe care 
le-au vândut cu preţul de 400 lei evreului Gasner 
Leopold. Și mai e obiceiul, ca în săptămâna Cră- 
ciunului, tisăşii să adune dela fiecare gospodărie 
câte un lemn. Au strâns astfel încă 2 care de lemne, 
pe care le-au vândut săteanului Moldovan Ion, cu 
acelaşi preţ. Pe cei ce nu organizează berea, îi su- 
pun unei taxe, ce depinde de numărul lor şi costul 
lăutarilor. La jocul organizat de „Unirea tineretu- 
lui", taxa pe cap de fecior a fost 20 lei şi pentru 
fată 15 lei. A doua zi de crăciun, se face ,striga- 
rea banilor“, fiindcă în această zi poţi juca ori- 
unde, fără a fi obligat să continui tot acolo. Fetele 
care vreau să joace la amândouă „rândurile! de 
beri, duc la fiecare colac. Insă unde joci a 3-a zi 
de Crăciun, acolo rămâi pentru toate sărbătorile; 
iar dacă vrei să pleci, plátesti şi apoi te retragi. 
La berea gázdacilor, taxa a fost de 40 Jei de fecior 
şi 30 de fată. Flăcăiii aflați sub arme nu plătesc 
deloc, nici de Crăciun, nici în restul anului. 

Bătrânii, amintesc de vremuri când fetele nu 
plăteau nimic, ci plătea feciorul pentru fată. 


Mai e obiceiul, ca fiecare fatá sá ducá un colac 
in seara zilei de 26 Decemvrie, la berea la care 
vrea sá joace, colac de grâu, mare, gi cât se poate 
mai frumos. Se dau ţiganului după târg şi proprie- 
tarului casei, iar după târg, cu cei ce rămân, vom 
arăta ce se Íace. 


IHI. Obiceiuri. In întâia zi de Crăciun nu se joacă. 
A doua zi gi în toate celelalte sărbători, numai 
după „ce popa a ieșit dela Biserică" (terminarea 
slujbei religioase). Lăutarilor le dau de mâncare 
de 3 ori pe zi, tizaşii, pe rând. Vom arăta aici, câ- 
teva din obiceiurile ce au loc în cadrul berii. 

a) In seara zilei de 25 Decemvrie, tizágii se 
adună la casa de joc, mai aleg câţiva dintre cei- 
lalfi feciori şi constituiesc grupuri de câte 2, care 
va trebui să meargă în fiecare gospodărie şi să 
cheme pe gospodari şi pe copiii lor la joc. De aici 
denumirea de „chemători”. Satul e împărţit în sec- 
toare de 15—25 gospodării. Grupul de chemători 
îşi alege astfel sectorul, ca în el să fie şi fata la 
care názuieste. Dacă nu se poate astfel, chemătorii 
chiamă pe toţi din sectorul lor gi pe urmă se duc 
la gospodăria aleasă. In aceasta, chemătorii din 
sectorul respectiv, nu merg. Şemne deosebite a- 
cești chemători nu poartă. Se dă întâietate celor 
mai în vârstă, neluându-se în seamă dacă sunt sau 
nu tizăşi. Gospodarii nu se culcă până ce nu au 
trecut amândouă „rândurile“' de chemători (sau 
trei, etc, dup „rândurile“ de beri. 

La intrarea în casă, chemătorii spun: 

= „Aflăm pe Dumnezeu cu D-v!'. 

mu „Dumnezeu  v'aducă!n pace" — răspunde 
gazda. In alte împrejurări, formula de politețe de 
mai sus, nu se întâlnește. 

Se aşează apoi pe laifá (lavifá) și încep să vor- 
bească despre un lucru sau altul, până ce chemă- 
torii găsesc de cuviinţă că timpul a trecut. Se ri- 
dică în picioare, descoperă (până acum erau cu 
„Cclopurile““ pe cap) şi unul dintre ei (cu rândul) 
spune cele ce urmează: 


m»„Cinstită gazdă, cinstită găzdoaie, 
Noi pe laiţă ne-am pus 
ŞI cuvintele nu le-am spus. 
Noi pe laiţă ne-am aşezat 
Şi cuvintele nu le-am dat. 
Aveţi un copil sau doi sau câţi v'a rânduit Dumnezeu 
Cu numele. .... E 
Mâine dimineață frumos sá se gătească 
Şi la a noastră bere să călătorească, 
La un pahar de băutură 
Şi mai multă voie bună, 
Cu tineretul satului dera 'mpreună. 


Faceţi bine gi iertaţi 
C'aga-1 vârsta din copilărie, 
Nu ştim grăi în vremuri de omenie“ 


(Teodor Reteganu, 19 ani ştie carte). 


Gazda cinstește chematori cu ţuică şi colaci de 
grâu. In gospodăriile cu fete mari, de joc, gospo- 
dina aşteaptă chemătorii cu sarmale, cârnaţi fripti 
şi colac de grău, făcut din făină albă. 

La ieşirea din casă, chemătorii zic: 


„Lăsăm pe Dumnezeu cu d-voastră”, 


lar gazda răspunde: 


„Dumnezeu vă ducă 'n pace”. 


b) A doua zi de Crăciun, seara, fiecare fată ce 
joacă „duce colacul“. Ducerea colacului e un bun 
prilej de glume pe socoteala fetelor. De aceea aces- 
tea au grijă să nu fie ars, necopt, sau să aibă alte 
neajunsuri. 

Tizágii sunt obligaţi să „pună'n toc“ (o dami- 
geană mare, sau un butoiu) 1/2 kg ţuică, 

In preajma orei 24 (la miezul nopții), se „bagă 
mesele“, la care iau loc toţi feciorii şi rudele mai 
bătrâne ale tizăşilor. ma Acum 20—30 de ani, la 
mese luau parte numai bătrânii satului, indiferent 
dacă erau sau nu neamuri cu tizágii Pe mese se 
pune ţuică şi colaci, după numărul mesenilor. Res- 
tul colacilor, când se întâmplă să mai rămână, se 
împart între tizági, 

Tot această seară e numită „seara insurafilor”. 
Aceştia, dela 35 de ani în jos, au voie să joace 
până la miezul nopții, fără a plăti nimic. 

Azi se caută ca acest obiceiu să fie înlăturat, 
fiindcă de multe ori e prilej de gâlceavă şi de ră- 
fuialá. (Cum s'a întâmplat în 1934, când „jocul în- 
surafilor”, s'a sfârşit în sânge. De altfel, de atunci 
nu s'a mai cunoscut vărsări de sânge în sat). 

c) Vom mai aminti tot aici un obiceiu din seara 
Anului Nou, care azi a dispărut, fiind înlocuit cu 
cel dela punctul b. In seara Anului Nou era așa 
numitul „vergel“. 

Fetele duceau cârnaţi fript şi plăcinte, iar fecio- 
rii ţuică, 

Se chemau bătrânii satului şi rudele tisárilor şi 
se lua masa în comun, mai bátráneste gi mai age- 
zat. (Nu se chemau toţi bătrânii satului, ci numai 
cei mai cu vază). 

Dela niciunul din aceste obiceiuri nu lipseşte 
proprietarul casei în care se face jocul, 


IV. Deosebiri față de jocul. din restul anului. Jo- 


cul din restul anului e organizat de cele mai multe 
ori de către unul singur, sau de cel mult doi fe- 


$47 


ciori. Afară de asta, tine numai o singură Dumi- 
necá sau sárbátoare, pe cánd Berea tine toate sár- 
bătorile ce cad între 25 Decemvrie și 10 lanuarie 
Când flăcăii n'au joc în sat, alcătuiesc grupuri si, 
impreună cu fetele merg în satele vecine, Se zice 
că merg „la tureni”, Acolo nu plătesc, gi sunt ome- 
niti bine, dar trebue să-şi ducă fiecare fată din sat, 


548 


că altfel sau stă şi se uită, sau dacă încearcă sá 
joace fetele din acea comună, fără ca cineva să-l 
fi poftit (si aceasta o face unul din feciorii-gazdă), 
e de cele mai multe ori expus primejdiilor, care 
sunt departe de a fi prilej de bucurie, 


GH. RETEGANUL 


DOCUMENTE 


ANCHETELE MONOGRAFICE ASUPRA ECONOMIEI FAMILIARE 
ŢĂRĂNEŞTI ALE SEMINARULUI DE ECONOMIE POLITICĂ A 
UNIVERSITĂŢII DIN IAŞI 


În programul de lucrări al Seminarului nostru 
au intrat mai de mult anchetele monografice. In 
primul rând aceste anchete au privit economia 
țărănească și finanțele locale sătești. Scopul ur- 
mărit este”pe de o parte desvoltarea spiritului de 
cercetare, prin contactul direct cu vieaţa socială, 
al studenţilor noştri, iar pe de altă parte, procu- 
rarea de material pentru studii ulterioare asupra 
economiei ţărăneşti, 

Din primul moment o atenfiune deosebită a 
fost dată unităţii sociale de bază, care este fa- 
milia, Anchetele noastre au fost menite să pro- 
cure date cât mai precise, amănunțite gi com- 
plete asupra familiilor studiate, privind: 

I. Compunerea gi originea familiei, cultura, ac- 
tivitatea socială, politică și religioasă a membri- 
lor săi, 

II, Patrimoniul: locuinţa, terenul de cultură, in- 
ventarul agricol, inventarul casnic. 

III, Mijloacele de hrană disponibile, rezervele 
de numerar, datoriile. - 

IV, Bilanțul exploatării: A. Venituri: din cul- 
tura solului, din producţia animală, avicolă şi a- 
picolă; din produsul industriei casnice, din exploa- 
taţii forestiere, din munci conexe (cărăușie, plu- 
tărie, dijmă etc.) şi venituri extraagricole; B. 
Cheltuieli: în forța de muncă, pentru fiecare gen 
de producție în parte; în natură; în bani (pen- 
tru exploatatie, pentru consum si diverse). 

V, Oarecari informafii de ordin general. 

Pentru a se pástra o unitate de lucru, s'au ti- 
párit formulare, care, după studierea amănunţită 
a unei familii, în prealabil alese, trebuesc com- 
pletate. 

Este in deobște cunoscut că rezultatele unor 
asemeni cercetări depind de două împrejurări: pe 
de o parte pregătirea gi convingerea, chiar pa- 
siunea persoanelor însărcinate cu efectuarea lor, 
iar pe de altă parte gradul de rezistență al fa- 


miliei, alese pentru un astiel de studiu. Pentru a 
atenua aceste dificultăți, s'a procedat totdeauna 
la anumite pregătiri preliminarii, dar mai ales s'a 
căutat ca studenţii, cărora li s'au încredinţat aceste 
cercetări, să fie nu numai cu mai multe aptitudini, 
ci chiar proveniţi din mediul rural, recomandân- 
du-li-se expres să aleagă pentru anchetare o fa- 
milie din propriul lor sat, pe care o cunosc în 
deaproape și căreia îi pot inspira o desăvârșită 
încredere, 

Desigur că rezultatele n'au fost totdeauna dem- 
ne de interes. Uneori s'au obținut însă informa- 
fiuni interesante, câștigate după săptămâni în- 
tregi de stáruintfá şi verificare a datelor obfi- 
nute. 

In anul 1934 am încercat sá efectuam o an- 
chetá de acest fel, luând în diferite judeţe ale 
Basarabiei şi Moldovei câte o familie de același 
tip, adică cu același număr de membri și cu ace- 
eași stare economică: 6—7 membri şi 5 ha de 
pământ, pentru a avea astfel date comparative. 
Rezultatele au fost dintre cele mai concludente 
şi au dovedit cu prisosinfá că starea economică 
era superioară în acele familii care aveau o ac- 
tivitate economică complexă, 

Ancheta de mai jos, întreprinsă de d-1 Vladi- 
mir Stoian, doctorand în ştiinţele economice, face 
parte din această serie de lucrări, 


INFORMAȚII PRELIMINĂRII: 

Judeţul Orhei, 
satul Ciorna. 

1. Populaţia satului (după ultimul recensământ), 
capi de familie: 319; locuitori: 1.366. 

2. Situaţia topografică a satului: regiune delu- 
roasá. Satul așezat în valea Nistrului, 

3. Suprafaţa satului: 36,67 ha. 

4, Suprafața generală a proprietăţii 
862,83 ha. 


plasa Rezina, comuna Rezina, 


satului: 


549 


a) teren arabil: 674,11 ha; b) imaş: 75,65 ha; 
c) vle: 62,54 ha; d) livezi: 2,83 ha; e) grădinării: 
9,28 ha; f) prisăci: cinci; g) mlástini: 19,50 ha; 
h) toloacă: 8,24 ha; i) drumuri: 10,68 ha, 

5, Repartiția proprietății agricole: 

Mică (până la 10 hectare): 682,35 ha. 

Mijlocie (10—100 hectare): — 

Mare (dela 101 ha în sus): — 

La ce distanță se află satul de oraş: 2 km. 

La ce distanță de calea ferată: 1 km, 


IL FAMILIA, 


Familia locuitorului: O, 1, 

Data întemeierii (anul căsătoriei): 1918, Octom- 
vrie 15, 

1, Numărul membrilor: şapte, 

2, Numele fiecăruia: soțul L., sofia T., copiii: N 
M, V, T, G 

3, Vârsta fiecăruia: 1, 38 ani, T, 35 ani, N, 14 
ani, M, 12 ani, V, 10 ani, T, 6 ani, G. 4 ani. 

4, Copii decedufi: a) un băiat şi b) două fetițe 
gemene. 

Din ce cauză: a) ars de viu, în vârstă de 2 ani; 
b) decedate a doua zi după naştere. 

5, Din ce neam se trag: mazili, rázesi, dvorean, 
clacagi, etc.: soțul, din neam de țărani improprie- 
tăriți în 1861; sofia, din breasla duhovnicească, 

6. Ştiinţa de carte a fiecăruia: soții au ge, pri- 
mară rusească, ambii citesc şi scriu româneşte, Co- 
piii: N, urmează cl, III-a şc, de meserii Rezina; 
M, are 2 clase primare, V, urmează cl, I-a ge. pri- 
mară, iar T, e înscris la grădina de copii, 

7. Dacă şeful familiei a făcut sau nu războiul, 
fiind rănit ori nu: a făcut războiul dela 1916—918 
în marina rusă, Nu a fost rănit. 

8. Dacă face parte din vreo organizafie politică 
şi din care anume: este preşedintele organizației 
locale a partidului: XY, 

9, Dacă a avut sau are vreo demnitate, slujbă 
sau însărcinare publică în sat (la 31 Decemvrie 
1933): membru în consiliul parohial, în asoc. pă- 
şunelor comunale, la Banca Populară; fost consi- 
lier comunal și membrul delegației consiliului, 

10, Cărei religii aparține, şi dacă are legături cu 
vreo sectă religioasă oarecare: este creștin-orto- 
dox și nu are legături cu nicio sectă, 


II, ECONOMIA, 


1. Structura. — A, Activul: 

A. Locuinfa: 

1. De cánd este cláditá casa: din 1915, 

2. Este clădită de actuala familie; este moşte- 


550 


nită, zestre, cumpărată, etc,: clădită de tatăl său 
si dată fiului de veci la căsătorie, 

3, Din ce e construită casa de locuit (cărămidă, 
lemn, cárpefi, paiantă etc.): din piatră, 

4, Câte încăperi are: 3 încăperi, 

Ce dimensiuni au aceste încăperi: a) 5 mX3 m; 
b) 5 mX3 m; c) 3 mX 2 m, Înălţimea de 2 m, 

5, Ce alte dependințe se mai găsesc: cuhnie, 
tindă, pivniță, grajd, poiatá, coşare etc.: a) din 
piatră: tinda, pivnifa, grajduri, cotef; b) din lemn: 
costireafá; c) din pământ: bordeiul, 

6, Cât loc de casă are: 1.000 m?. 

7. Cu ce este împrejmuit. Ce fel de gard: de 
piatră, 

8, Construcţii noi, neterminate: 

9, În ce stare de întreținere generală se află 
casa de locuit şi dependinfele: casa şi pivnifa, în 
stare bună, Dependinfele în stare potrivită, 

B. Terenul de cultură: 

1, În proprietate: a) teren arabil 5,20 ha; 
b) vie 0,20 ha; c) livadă 0,20 ha; d) arie (în curte); 
e) toloacă 0,30 ha. 

2, Cu ce titlu a dobândit (moştenire. zestre, dar, 
cumpărate, împroprietărire etc,): a) dela părinţi, 
de veci: locul de casă, via, livada si 2,10 ha ara- 
bil; b) zestre: 2 ha arabil; c) împroprietărit: 0,75 
ha arabil; d) a cumpărat: 0,65 ha arabil. 

3, Dacă mai are ceva de plătit pentru terenul de 
cultură: a) pentru terenul de împroprietărire nu a 
fost dat în debit, nefiind terminate lucrările ca- 
dastrale; b) pentru terenul cumpărat (0,65 ha), 
datorează Băncii Populare 13,650 lei, 

4. Ce calitate are pământul: pământ negru cu 
nisip, 

5, La ce distanţă este de casa de locuit; la 2 km, 

C, Inventarul agricol: 

1, Vite (boi, vaci, oi, capre, cai): 2 cai, 1 vacă, 
1 vițel şi 4 oi, 

2, Car, căruță, plug, sapă, hárlef, greble, furci, 
lopefi, balerci, teasc etc.: căruţă, hamuri, plug, bo- 
roaná, 4 sape, 2 hârleţe, 1 lopată, 2 greble, 3 furci, 
1 coasă, 1 secere, 6 balerci, topor, bardă, struug, 
ferestrău, ciocan, cleşte, cosor, foarfece de vie, îm- 
blăciu, saci, veretcă gi diferite alte mărunte, 

3, Stupi: — 

D, Inventarul casnic: 

1, Mobilier (lavife, mese, scaune, lăicere, perne, 
icoane (cumpărate sau lucrate în casă), zestre, 
moştenire etc.: a) de zestre: 2 lavife, 2 mese, 4 
scaune, 2 lăicere, 2 covoare, 4 perne, 1 dulap, 1 
ladă; b) lucrate în casă: 4 lăicere, 2 covoare, 6 
perne; d) cumpărate: 1 lavif4, 2 mese, 3 scaune, 


2 plapome, 3 icoane, 1 oglindá; d) din donafii: 
1 icoană, 

2. Imbrăcăminte de fiecare membru al familiei 
(cumpărate sau lucrate în casă), zestre, moştenire: 
toată îmbrăcămintea de zestre azi e epuizată. 
Pânza pentru rufe se lucrează în casă. Ștofa pentru 
haine o cumpără la oraş, iar sumanul, din lână 
proprie, se bate la morile locale de apă. (Vezi ta- 


bloul Nr. 1). 


7. Produse animale: lapte 5 kg, brânză 2 kg, 
smântână 2 kg, unt 6 kg, brânză de oi 32 kg. 

8. Combustibil: bete de floarea soarelui 1.000 kg. 

F, Numerar: — 

1. Moneda disponibila, bancnote sau bani de me- 
tal tezaurizafi: — 

2. Depuneri (la búnci, particulari etc.): 1.500 lei 
cotizaţia de membru la Banca Populară. 

3, Imprumuturi acordate: — 


Tabloul I. Îmbrăcăminte şi încălţăminte 


Membrii familiei „ol E 
whj o 
ssj 3 
a 89| 2 
VI v 
voj 3 


= 
=~“ 
~ 


(1) 


I. — capul familiei ... 1| 1|-|—]| 1/ 1j|j— 
T.—sofia .......... =|-—|1/1|1| 1j- 
N.—fltl........... =|=j=|1|-|-]| 1 
M.—flica .......... =|-| 1[-| 1| 1|= 
Voofill........... =| 1|-|—| 1| 1|— 
T. = AP =i=|— 1|— 1|— 
G.— fiul, cc... =|—-|—-]|1ti—-]|1|— 

Total 1| 2| 2| 41 4| 6l 1 


3. Unelte casnice (furci de tors, războaie, gher- 
ghete etc.): 2 turci de tors, stative, ife, spate, letcă, 
cicărâc, vârtelniță şi suveică, pentru ţesut pânză 
şi lăicere, 

4, Obiecte casnice (oale, furculife, cuțite, căldări, 
cote, pahare etc. (cumpărate sau lucrate în casă, 
zestre, moştenire etc.): 5 oale, 2 tingiri, 8 távi, 2 
căldări, 20 furculiţe de metal, 3 cuțite, 6 pahare, 
4 sticle, 4 ulcioare, 20 farfurii, 10 stráchini, 10 lin- 
guri de metal, 10 linguri de lemn, 2 căni, 2 solniţe 
şi altele, 

5. Cărţi si ziare. (Care anume): Cărţi proprii 
nu are, dar citeşte ocazional ziare, 

E, Mijloace de hrană: 

1. Porci, păsări (ce specii si câte): 2 porci, 28 
găini, 15 rațe şi un vițel. 

2. Cereale: gráu 2.380 kg, grâu secăros 300 kg, 
ováz 260 kg, porumb 1.800 kg, floarea soarelui 
425 kg. 

3. Vin, rachiu etc.: vin 200 litri. 

*4. Legume; cartofi 200 kg, fasole 60 kg, linte 80 
kg, roşii 50 kg, castraveți 500 bucăţi, varză 70 buc, 

5, Fructe (uscături): pere 20 kg, prune 10 kg, 
vişini 10 kg, ciregi 10 kg, nuci 700 buc. 

6, Furaje: paie 4.650 kg, pleavă 500 kg, ciocleje 
1.500 kg, sfeclă de nutreţ 1.000 kg. 


uniformă 


S 


Lingerie Încălţăminte 


MEFE 
alel dal (3 E32 
SlElgl8| [SERES ES elelelele 
a(=[eal3|-.|8o/[5Eb2i52[s|3 [2 3 |3 
slslalelalaiseigiieziololojo|s 
(15) | (16) | a| 18)! 0920) | (2191 (22) 
per.|per.|¡per.[per.[per.|per. 
1 1 1i|—|—|—!Il 21] 3| 3| 2 1 1 1|— 
=|—|-— 1 1 1!— 3 1 4|— 2|— 1 
1 alo |-|¡-|3| 3/21 1[-| 1|- 
asez 1|— 1i¡—]| 3 1 3|-— 1|¡— 1 
1|-— ll=i|=[|=]|—]| 2] 2 1 1 || — 1|— 
1-1 —|-]-|-[ 2] -| 11 1f-] 1|— 
1 | = |_1 | mit că Poza SEA E 
5 1 5| 2 1 2 2|18|10/14| 5| 5| 4| 2 


4, Creanfe de încasat. (De unde provin): — 

B, Pasivul în monedă. Datorii: — 

1. La particulari (bănci, cárciumari etc.): La 
Banca Populară Rezina, 7.000 lei, 

2. De când şi pentru ce le-a contractat: din 1927, 
pentru cumpărarea a 0,65 ha arabil 

3. Ce dobândă a convenit să plătească: 15%, 
ceea ce revine 6.650 lei. 

4. Cât a plătit, şi cât mai are de plătit: nu a 
plătit nimic, datorează 13.650 lei. 

5. De când n'a mai plătit: din 1927, când a con- 
tractat împrumutul, 

6, Beneficiază de conversiune: 
privinţa împrumutului dela Bancă. 

7. Impozite neplátite; care; ce sumă: pe 1931, la 
Stat: adiţionale, cota drumurilor, 976 lei; pe 1932, 
la Stat: adiţionale, cota drumurilor 727 lei. Total 
1.703 lei. Mai datorează la Stat 3.000 lei, pentru 
seminţe acordate în Martie 1929, 

8, Dacă are ceva dat ca gaj, sau ipotecă: — 


beneficiază în 


BILANŢUL EXPLOATATIEI PE ANUL 1933 


(1 lanuarie—31 Decemvrie 1933) 


A, Venituri: 
L Din cultura solului: 
1. Ce semănături a avut; pe varietăți şi hectare 


551 


g(producfia la hectar): 0,60 ha grâu sácáros, me- 
dia 1.000 kg la ha; gráu (1,60 ha), m. 1.875 kg; 
ováz (0,25 ha), m. 1.200 kg; porumb (2 ha), m. 
1.750 kg; floarea soarelui (0,75 ha), m. 1.300 kg; 
cânepă prin porumb; iarbă de pe 0,30 ha. 

2, Cât a recoliat din fiecare: srâu 3.000 kg, 
grâu secăros 600 kg, ovăz 300 kg, porumb 3.500 kg, 
floarea soarelui 975 kg, cânepă 150 mănuși paie 
4,900 kg, pleavă 980 kg, ciocleje 3.000 kg, iarbă 
folosită cu păscutul vitelor; bete de floarea soare- 
lui 1.500 kg, 


Tabloul Il. Venituri şi 
Producţia 


Total 

Denumirea produselor Sgpraz Rec. 1933 Rezerva 
(1) (2) (3) (4) (5) 
ha kg kg kg 

Grâu. ..,..... A 1,60 3.000 975 3.975 
Gráu secáros E 0,60 600 350 950 
Ovăs......,... 0,25 300 200 500 
Porumb ........ 2,00 3.500 1.200 4.700 
Floarea soarelui. . . . 0,75 975 250 1.225 
Cânepă ,....... — | mănuși 150 2) 20 | mán. 20 150 
Pale .......... — 4.900 2.000 6.900 
Pleavă. ........ =- 980 150 1.130 
Ciocleje .,...... == 3.000 750 3.750 
larbă ......... 030 | iarbă — PE 
Bete de floarea soarelui = 1.500 500 2.000 
Nuci... as. e. -a| y 0,20 |buc. 1.000 | buc. 500 |buc. 1.500 
Pere .......... 0,20 300 2 320 
Prune ......... 0,20 200 10 210 
Cireşe .. . 0,20 50 10 60 
Vişine ......... 0,20 70 10 80 
Vi noii a 0,20 | litri 500 | litri 200 | litri 700 
Fasole ...... . în vie 100 50 150 
Linte ....... . 5 100 25 125 
Roşii. ......... K 100 40 140 
Castraveţi . Š buc. 1.500 | buc. 500 jbuc. 2.000 
Varză ......... a buc. 100 | buc. 60 | buc. 160 
Cartofi......... in livadá 300 200 500 
Sfeclá de nutreţ. ... AN 2.000 1.000 3.000 
Lapte ...... i — litri 750 — | litri 750 
Brânză de vacă .... — 150 20 170 
Smântână ....... — 50 — 50 
Until i aa te — 25 5 30 
BARĂ e a era ea A e ea — 50 — 50 
Zăr E .. — 475 — 475 
Brânză de oi ..... — 50 20 70 
Lánd.....«...».« = 20 = 20 
Peles ... ...... — 2 = 2 
O A a arse ca — 1 1 2 
Cârlan en eri nea — 4 — 4 
Porci coe ccedi — 4 2 6 
Pásári»......... — buc. 59 | buc. 16 | buc. 75 
Oua ema ea — buc. 1.000 — buc, 1.000 


3, Ce alte produse agricole a avut (livezi, gră- 
dini, bostănării, vii etc.): nuci 1.000 buc., pere 300 
kg, prune 200 kg, cireşe 50 kg, vişine 70 kg, vin 500 
litri, fasole 100 kg, linte 100 kg, roşii 100 kg, cas- 
travefi 1.500 buc., varză 100 buc., cartofi 300 kg, 
sfeclă de nutreţ 2.000 kg. 

4, Cum le-a întrebuințat: consum, vânzare, păs- 
tirare, însămânțare, pomană, pierdere etc. (pe tie- 
care categorie aparie, cu cea mai mare precizie): 
(Vezi tabloul Nr. 2). 

5, Cui a vândut, cu ce pref, pentru ce s'a gră- 
bit să vândă: a vândut negustorilor locali, treptat, 


cheituieli, în natură 


Întrebuinţarea producţiei 


Ínse- _ _ | Rezervă | Disponi- 
Consum | mânţare | Vânzare Pomaná | pentru [bil pentru 
consum | vánzare 
(6) (7) (8) (9) (10) (10 
kg kg kg kg kg kg 
920 300 375 — 680 1.700 
550 100 = — 300 — 
215 25 == = 260 — 
2.155 25 — — | 1) 1.800 — 
191 9 600 — 125 300 
mănuși 150 20 — — — — 
2.250 — — — 2.650 2.000 
630 — — — 500 — 
2.250 — — — 1.500 — 
păscut — — — — — 
1.000 — — — 1.000 — 
buc. 700 = — | buc. 100 | buc. 700 — 
80 — 200 20 2 — 
40 = 150 10 10 — 
40 a - 10 10 = 
50 — — 20 10 — 
litri 400 — | litri 100 — | litri 200 — 
88 2 — — 60 — 
43 2 — — 80 — 
90 = = = 50 a 
buc. 1.500 — — — | buc. 500 — 
buc. 90 — = — ] buc. 70 — 
300 — — — 200 — 
2.000 — — — 1.000 — 
litri 745 — — — litri 5 - 
168 — — an 2 = 
48 — — — 2 — 
24 — = — 6 — 
50 — — ca == a 
475 = aa — — — 
38 — — — 32 = 
2 us = ca si - 
2 = = a = = 
2 a 1 = = 51 
= == 4 e = = 
= Z 4 = = 3)2 
buc. 22 — | buc. 10 — — |3) buc. 43 
buc. 400 — | buc. 600 — = = 


1) Restul de 720 kg (ciocălăi) au fost întrebuințate pentru încălzit. 2) Seminte. 3) Pentru vânzare, consum intern, 


sau cultură. 


552 


la mâsura nevoilor şi pentru a acoperi aceste ne- 
vüi, pe preţul zilei. 
Il. Din producția: animală, avicolă şi apicolă: 

1. Ce produse animale a avut (lapte, brânză, unt 
etc.): lapte 750 kg, brânză 150 kg, unt 25 kg, smán- 
tână 50 kg, zară 50 kg, zár 475 kg, brânză de oi 
50 kg, lână 20 kg, pene 2 kg, 1 vițel, 4 cárlani, 
4 purcei, 

2, Cât a consumat, cât a vândut, cât mai are, pe 
ce preț a vândut: (Vezi tabloul Nr. 2). (Pentru 
vânzarea produselor, vezi tabloul Nr. 4). 

3. Ce păsări noi a avut în cursul anului 1933, 
câte a consumat, câte a vândut, câte ouă: a cres- 
cut 59 bucăţi, din care: 10 buc, a vândut, 17 buc. 
a consumat; 600 ouă a vândut și 400 ouă a consu- 
mat. A mai avut 16 păsări din anul precedent, din 
care a consumat 5 buc. 

4. Dacă a produs, consumat şi vândut miere si 
ceară de albini: — 

5, Dacă a vândut animale mari: în cursul anu- 
lui a vândut, pentru suma de 640 lei, un vițel din 
producţia 1932. 

IIE Din produsul industriei casnice: 

1. Ce obiecte casnice a produs pentru vânzare 
(linguri, oale, pânză etc.): — 

2. Ce a vândut şi ce mai are pentru vânzare: — 
IV. Din exploatafil forestiere, proprii sau luate 
dela alții: — 

Cât a lucrat pe socoteală proprie, vânzând ma- 
terialul şi nu cu ziua la alții: — 

V. Din munci conexe: 

1, Venituri din cărăuşie, plutárie, la pădure etc.: 
din cărăușie, 100 zile în an, 10.000 lei. 

2. Din lucru cu ziua la făbrici, ateliere etc.; ce 
anume lucru şi câte zile a lucrat; care membri ai 
familie: — : 

3. Din dijmá: — 

VI. Extraagricole intámplátoare: 

1. Din însărcinări publice: jetoane de prezenţă, 
3.680 lei. 

2. Din propagandă electorală: — 

3. Din daruri: — 

4, Din ajutoare dela alții, sau Stat ori comună: 

5. Din alte izvoare, afară de cele de mai sus: 

Totalul veniturilor, pe categorii în natură (amă- 
nunfit şi cât se poate mai precis: (Vezi tabloul 
Nr. 2, iar pentru ventilurile provenite din vânza- 
rea produselor, vezi tabloul Nr. 4). 

B. Cheltuieli: 

I. In forță de muncă: Cereale: 

1. Câţi membri ai familiei au lucrat: au lucrat 
cinci membri: IJ., capul familiei; T., sofia; N. M. gi 
V. copii. 


2. Câte zile a lucrat pentru grâu, orz, ovăz, se- 
cară, grâu secerat, arat, semănat, secerat, treierat, 
cărat. (Fiecare membru al familiei în parte): (Vezi 
tabloul Nr. 3). 

3, Idem pentru porumb, la arat, prásitul întâiu, 
prásitul al doilea, culesul stiulefilor, tăiatul coce- 
nilor, caratul,  desbobitul. (Fiecare membru în 
parte): (Vezi tabloul Nr, 3). 

4. Idem pentru legume, la arat, semănat, prásit, 
plivit, săpat, cules: (Vezi tabloul Nr. 3). 

5. Idem pentru vie; la sapat, legat, incordat, pri- 
mul prășit, stropit, legat, tăiat, al doilea prăşit, 
cules, carat, descurcat de pe araci, tescuit: (Vezi 
tabloul Nr. 3). 

6. Idem pentru pomi roditori, curățat de omizi, 
tăierea crăcilor, cules: (Vezi tabloul Nr. 3). 

Totalul zilelor de “lucru, pe categorii şi global: 
(Vezi tabloul Nr. 3). 

7. Pentru producția animală, avicolá şi agricolă: 
câte zile de lucru: aproximativ 2 luni. 

8. Pentru produsul industriei casnice  (penit, 
scărmănat, tors, ţesut); câte zile de lucru: aproxi- 
mativ o lună, iarna intre alt lucru. 

9, Pentru munci conexe: câte zile cărăușie: 100 
zile. 

Lucru cu ziua la alții: 

10. Pentru reparații, grijitul locuinței etc., câte 
zile de lucru: două săptămâni. 

11. Pentru aratul de toamnă: 6 zile. 

12. Pentru orice altă muncă, în legătură cu ex- 
ploatafia agricolă: — 

13. Muncă străină de a familiei, neplatitá tn 
bani: tatăl său îl ajută cam două săptămâni pe an. 

In natură: 

1. Câtă sămânță a sămănat (din anii precedenţi, 
nu cumpărată); câtă sămânță de grâu a pus în 
toamna 1933: (Vezi tabloul Nr. 2). 

2. Ce furaje au consumat vitele (din producție 
proprie, nu cumpărate): (Vezi tabloul Nr. 2). 

2 bis. Combustibil din recolta 1932: ciocălăi 295 
kg, bețe de floarea soarelui 500 kg; din recolta 
1933: ciocălăi 425 kg, ogrinji 750 kg, bețe de floa- 
rea soarelui 500 kg. 

3. Ce cantitate din produsele exploatafiei a con- 
sumat familia (de tot felul): (Vezi tabloul Nr. 2). 

In bani: (cumpărături de pe piaţă). 

1. Pentru exploatafia agricolă: a) îngrăşăminte: 
— b) unelte: două sape, 50 lei; c) semințe: de 
varză, cartofi, sfeclă, roșii: 70 lei; d) vite: — 
e) nutreţ: — î) reparaţii la căruţă, plug etg.: 100 
lei; g) transportul recoltei: — h) treierat: maşina 
1.250 lei; ¿) măcinat: uium în valoare de 400 lei; 


553 


Tabloul III. Întrebuinţarea forţei de muncă 


o 
5 
ax 
- 
= 


Prăşit 


Zile întrebuințate Total 


Nr. curent 
Semănat 

De omizi 
Ciuntat 
Cosit, secerat 
Cules 

Cárat 
Treerat 
Desbobit 
Descurcat 


)1(13) | (1491 (15) |(16) (17) 1(18) 


= 
= 
= 
= 

9 
x 
= 
3 


illa 
LILI 


lla! 
odatá cu 
grául 


| 
l 
| 
| 
| 
| 
w 
] 
| 
er 
| 
“Y 
| 
| 
j 
| 


05|—=|—=|=|-=|=|=|—|=|—-/05/—(BalB |—]-i-— 
a Vd a al e a lll dl ll al ra Baal ¡6 1 21212 
a == 2 2 ]|-|-|-|-|-|-—]f05]-—l|9s8E3| —|—]-— 
EN MOR =l-i=|-|-|-|-|-[|-|-—]05|—la318 | — | —]= 
apoi dud pi ata 05|=|=|=|=|=|-|-=|-=I—|—|-—jo*lo |—|—|— 


Porumb: 


.... .. +... ... 


| 
| 
Y 
w 
Y 
Y 
Y 
| 
SE 
să 
| 
a 
| 
1 
| 
w 
w 


= a aeaee a Ea d == 
== |=|-=|=i=|=1=|-]-=|-=] 2123 1-|-=]=]|- 
=|-|-|=|=|-|-|-1-|-[|-|=[562|—|-|-|- 
=|l|2l|-|-|=|=i=|=|—!|-—I|-]| 2l32|=|=|= |-— 
2122 tol t=l SS 2199013 == 
| ol alle ze e e (E a A [SA 


Totalul zilelor: 


E A e 45| 2| 3| 31 2| 7; 6| 3] 1| 1145| 3|12| 3| 2] 1| 1 
—]—1—]—]—] 5| 4105] —1—[_4] 5¡—=]| 3| 2| —|— 
=i=il=i=|-=[|=|=|-=|-=|—]35] 1| 4] 1|—|—=1= 
1| 2|—-|—|—]| 6| 5| 3¡—|—]/45| 5] 8| 3| 2| 1| 1 
45) 21 31—1—1 51 31 3|-1-]| 31 5|-1 3| 21 11 1 


554 


j) salarii oamenilor străini de familie (zile şi to- 
tal): 1 zi la treier, 200 lei; 1) orice alte cheltuieli 
de exploatare: — 

2, Alimente: zahăr 400 lei, sare 250 lei, orez 300 
lei, peşte 200 lei, diverse coloniale 240 lei; ceapă 
30 lei, usturoiu 15 lei, morcov 15 lei, alcool 612 lei, 
tutun 1,000 lei, chibrituri 100 lei, uleiu de vopsit 70 
lei, var 100 lei, săpun 180 lei, Total 3.512 lei, 

3, Imbrácáminte: a) haine 2,400 lei; b) incáltá- 
minte 2.400 lei, Total 4.800 lei, 


III, MENTALITATEA: 

Generalităţi: 

1. Ce spun membrii familiei despre 'starea lor 
economică actuală: cu 6 ha de pământ şi cinci co- 
pii, trăiesc din greu, Lipsesc posibilităţi de câştig, 

2, Ce spun despre partidele politice (în parte de 
Fiecare): sunt pentru ideologia táránistá, dar în 
contra politicianismului partidelor, 

3, Ce spun despre comunism, hitlerism şi străini: 
știu că după revoluţia rusă, țărănimea trăia bine 


Tabloul IV. Venituri şi cheltuieli, în bani 


Suma Suma 
Venituri Cheltuieli 

Lei Lel 
1. Din vânzări: Inventar agricol. ......... 50 
Grâu — 375 geaca 1875 | Semiațe ....... o... oo... o... +... 70 
Floarea soarelui — 600 kg ............. 1900 | Reparaţii agricole . ................. +. 100 
Vin —100 litro so | Exploataţia agricolă ................ 1.850 
Pere — 200 hp... cc... 500 | Alimente. .... o... o... o... ......... 2.062 
Pruue —=DO0RB................... 600 | Articole de gospodărie .+ ............. 1450 
Cârlani —4 buc, cc cc... 400 Îmbrăcăminte .................... 4.800 
Purcei — 4 buc.. cc... 500| Combustibil ..........o0+... o... +... 750 
Vitel =1 Dic a e 640 | Luminat ...... o... o... o... .+....+. 300 
Păsări — 10 buc. .............. 200| Şcoală ..... cc... ... 2.500 
Qui — 600 buc.. .......... Dora ci ră ISA 500 | Petreceri...... o... oo... .. +... 1.600 
Judecată .............oo ooo ooo... 254 
11. Din cărăuşie: Impozite ................ a oi Duca 490 
100 zile Pean ................ . +... 10.000 | Cărăuşie ..... VITARA OO e A E a e „| 2,164 
Pentru cult. .......o..oo ooo ooo... 500 
111 i; e rear publico: Pentru politică ..... Ei a Dea a fa adie aa ta 500 
Jetoane de prezenţă . ............ . 3.680 | Reparaţii de loculnfá . . .. . ie eng Ata 1.555 
Diverse................ ado 400 
Total. . .1 21.395 Total. . .| 21.395 


4, Combustibil, luminat: a) lemne 750 lei; b) pe- 
trol 300 lei, Total 1,050 lei. 

5. Școli: a) taxe 400 lei; cărţi, caiete, 1,600 lei; 
uniformá 500 lei, Total 2,500 lei, 

6, Boli: — 

7, Petreceri (botez, nunți, etc.): a) un botez şi o 
nuntă 300 lei; b) hram 700 lei; c) lăsat de sec 300 
lei; petreceri 300 lei. Total 1.600 lei, 

8. Decese: — 

9, Bacyisuri-mite: — 

10, Amenzi şcolare, penale, daune civile (toate 
efectiv plătite): — 

11, Dări: la Stat 181 lei; adiţionale 204 lei, cota 
drumurilor 105 lei, Total 490 lei. 

12, Procese: un proces penal 254 lei, 

13, Cheltuieli de cărăuşie: 2,164 lei. 

14, Diverse: pentru cult: 500 lei; politică 500 lei; 
cărți, ziare, mile; reparaţii ale locuinței: 1,555 lei; 
împrumuturi: orice alte cheltuieli: 400 lei. 

15, Pagube: inundaţii, incendii: via a suferit din 
cauza grindinei. 


şi liber, iar acum suferă, Nu sunt contra străi- 
nilor, 

4, Ce spun despre preoți şi învățători: să nu facă 
politică și să se ocupe de misiunea lor. Nu cred 
în necesitatea stilului nou, 

5. Dacă ar dori o lege care să oprească vânzarea 
sau ipotecarea lotului: Nu, Sunt pentru libera cir- 
culafie a proprietăţilor ţărăneşti, 

6, Când se simțea mai bine; înainte de improprie- 
tărire sau după: Inainte, Căci navigația pe Nistru 
și exploatarea carierelor de piatră dădeau posibi- 
lităţi de câștig. 

7, Ce are de spus despre exploatarea în comun, 
despre proprietatea colectivă şi despre cultura cu 
maşini: sunt pentru o exploatare după sistemul 
cooperatist, 

.8, Dacă părinţii ar dori să aibă şi alți copii. Nu. 

9, Dacă ar renunța la vieața rurală pentru o 
slujbă la oraş. Nu, Dar ar dori să-şi aranjeze co- 
piii la oraş, în slujbe. 


G. ZANE 


555 


DIN HÁRTIILE UNUI EPITROP SÁTESC DIN BANAT 


Transcriu câteva pagini dintr'un carnet, legat în 
coperte tari, învelite în pânză neagră, al răposa- 
tului epitrop din Cerneteaz, lofia Golub, pe care 
se găsește o vignetá cu menţiunea: „Diuari de so- 
kotelile banilor gata început dela 1/1 984 ai Si, 
Beserici din Tierenteaz sub Epitrop lofia Golub”, 
și câteva hârtii aflate în acest carnet. Prin bună- 
voința urmaşilor epitropului acest carnet se află 


în păstrarea mea, 


SOCOTA PE ANUL 894 


florini) er(uteri) 


17/1 bani gata ............... ...... 176 20 
A ee zi A iat 131 56 
dela cununii ,...............».»....... 6 50 
Alții” caii ie sai at d o otet iile a aa 2 — 
A ulita Mi a a 1316 
venitu pe 894 .s,,ssssssssssrsreso r: 4 51 
321 43 

in 17 lanuarie 894 dela fostul Epitrop 

G. J, am kápátat aceasta sumá, 

am depus la Institut (bancá)*) ...... 176 70 
r, 144 B3 
am plătit la P: presbi şi figuratii .... 75 55 
r, 69 18 
dohna si lui Gligor ...............»..» 6 90 
62 28 
lui P: presb, .............».......... 11 -- 
6/2 este suma de .......... ia 51 28 
pagina 2 10000... . ooo. ......... £ xX 
dela 6/2. o Doas toian tsa ii e atata 51 28 
dela Saveta Oprean ,,.,.............. 5 — 
56 28 

la angeliri (inginer) şi Keanta (Vi- 
chentie) ,,..,,, sees, 10 27 
46 1 
la bemesung (impozit) .,.,,,, ora 4 9 
41 92 
spini la morminti (cimitir) ,,.,.,.,., 4 80 
37 12 

din dolapu Biserici ........ onean O 
dela pământu vindut ................ 46 — 
88 12 
28/2 

pe 3 Protokole (registre) ........... 1 15 
86 97 
dela pământu vindut ..... IE, 48 — 
páná 10/3 este suma ..... Oi 134 97 


pagina 3 
dela 10/3 


Nro 75: 77: 78 


suma... 
dela Ev.: (rem) Go: (lub) şi Murariu,, 
dela Pătru Gălan 


din Dolapu 


N. 87, 88, 89, 91 .......0............> 
4/4 

rau (pulbere) de puskă?) 

până 13/4 se află 


pagina 4, 
diua şi luna: 
dela 13/4 ,....... 0.0.0. ......o.ooooom”so 
pre lumini (lumânări) ............... 


lui Casiriu 


lui P: tiganu 60 X 
pufi pomadie (alifie de curáfit) .... 


dela Fiskal (avocat) Rotariu 


din dolaf 


18/4, 


din dolaf ,...................... piata a 
şi dela livada ,,,,,,,,, e aaa hal i 


lui Ion, Mita (Dimitrie) şi Pavel .... 


pagina 5, 
până 25/4 

diua şi luna 
dela 25/4 suma 
dela Evrem Bold: (urean?) pentru li- 
vadă »........... O DARE 


..........> crosssso.po”» 


280 


1) Paginaţia, parantezele şi explicaţiile sunt ale noastre, 2) Necesar pivelor cu cari se trăgea la zile mari, 
5) Fost măcelar în sat, A murit acum vreo cinci ani, 


556 


siufori (şofei) grau, lumini, seicin (unt- 


delemn) .......0.0.ooo.omommomorsos. 7 
321 

dela Evr (em) Bold (urean) pentru 
livad(ă) sere aa are a a 7 
328 

N-ri 122, 123, arcie (hârtie) şi uiaga 
(sticlă) pentru vin ................. — 
328 
dela cununie ,..,................. A 
până la 15/5 suma .......o...oo.o.o.... 329 
sub N-ri 126, 127, 128, 129, 130 am dat 16 
312 


21/5 lui Prota (protopop) la Igzamen 25 


până 21/5 suma ..................... 287 
Pagina 6 fl. 
dela Ii dai za te ad 287 
dela Moşu Tanasie Ermotianu 4) ...... 3 
291 
7/6 din dolapu Biseri; (cii) ......... 4 
295 
12/6 am dat lui Casiriu împrumut .... 30 
suma ... 265 
Neri 148, 149 şi 153 ................ 3 
261 
dela Iotia (Iosif) losim ............... — 
262 
Neri 158 şi 159 „src. 8 
253 
3/7 din dolapu Beserici ............. 2 
255 
lotia losim Bóbaf5) ................. — 
` 256 
pagina 7 
dela 10/7 ........oo.oooooooo. t, 
capital acia 256 
dela kununie ,,,.......0.o.oo..ooomooo. — 
256 
Nr. 181, 182, la Arnuiti (vamă) ...... 2 
254 
Nr, 166, 169, dela Cununie si inmormán- 
tare: ii ia 1 
256 
55/7 
Nr, 183 si 184, la maistori ........... 1 
255 


19 


— 


31/17: 300 kărămizi şi 2 armifi ....... 6 
248 
la maistor George Suici ............. 100 
148 
1 şi 2/8 armiti 5 kocii (trăsuri) ........ — 
până 3/8 este suma ................. 148 
paici so lukrat la Beserika farbuit (váp- 
sit) lohan mecher losefstad %) şi va- 
ruit George Suici maere 7) 
pagina 8. £ 
dela 3/8 ia be d o baza i o a 148 
dela D. Notariu .............oooo.o.o.. 2 
150 
5/8 sub N-ri 190: gi 1 şi 2 şi 3 ...... 56 
94 
dela abli; (gatii) dela comună ...... 97 
dela I; (ota) Vasiu alui Marku ...... 38 
dela lotia losim ..................... 23 
dela lotia Costea .................... 20 
272 
la moar (zidar) George Suici ......... 10 
262 
lui Tima (Timotei) Argy: (lean) fin- 
tina. e naaa a A 
255 
sub N-rii 202 şi 203 ................. — 
până 13/8 ........ooooooooooooooorr.» 254 
pagina 9; fl. 
dela 13/8000 aiii „254 
lui George Suici .................... 90 
164 
lui lohan Mecher .................... 100 
64 
sub N-rii 208, 209, 211, am dat ....... 6 
57 
dela Nru jurnalului 177 am primit ... 20 
77 
19/8: 
din dolapu Besericii ................ 3 
80 
lui George Suici .........0.......... 21 
59 
in 21/8 am strins dela dátoras ...... 33 
93 
22/8 la staeru (impozit) şi altele .... 43 
până 22/8 suma .......oooooooooo.ooo. 49 


28 


$) Adecă Tănasie din larmata sub dominaţia maghiară Giarmata, iar acum larmata sat la vreo 3 km, înspre răsărit 


de Cerneteaz, 
5) Poreclă care a dispărut din sat, 


6) Azi: lozefin, circumscripție a Timişoarei, 


7) Azi: Principesa Elisabeta circumscripție a Timişoarei, 


557 


Adunarea Generalá din Lugoj 
giana. 

Nr, 11.905. 

în Nr. 15 în Fagyet 905. 

în Nr. 17, în Timisoara 905, 

dare de seama alui Todor Mihalii Nr. 63. 

Ioan Suciu Nr. 71. 

Adaus Deputaţii nostrii Nr. 79, 

foia 1 Fii mândru Románe. 

foia 3 Skoli Rom (âne) în România Nr. 41 la 907. 

foia 3 ploia artificiosa Ilus (trata) Nr. 11. 

foia 3 nune temem Nr. 7. 

foia 6 peronospori, piatră vînătă la vie Nr. 23, 
909, 

foia 3 ce pote face Romînia la Ro (mánii) din 
Unga (ria). 

foia 1 sfârșitul lumei Ilu(strata) 49. 


pentru Lugo- 


1846 Katastika. 

sfînta beserikă anostră în 6-nou 19 Dekemvrie 
1846 sau sfințit dar ne spuneau bătrîni nostri kă 
dela anul 1840 sau apukat de ia. 

848. 

la 848 au fost ungurii în sat şi 849 au fugit dela 
Moskalu vorba o remas, la Ungurime la 48. la 849 
so făkut kovacitia (Covacita) sat lingă Tierentea- 
diu (Cerneteaz). 

850 mis năskut eu lotia Golub şi Maria eu în 
ră îi kl: (calendar) veki sau în 9 Sept. noa 
nou). 


Nașterea nostră în kasă la Nr. 210 din Proto- 
kolu sfintei beserici skos. 

lotia Golub, anul 1850, naskut în Avgust 28 
September 9, botezat Avg. 31, Sept. 12, şi Maria 
botează în 1850 Avgust 15 şi Veta neskutá Fe- 
vru (arie) 1851, în 14 gi botezată 20, 

Mina năskută lulie 874 în 16, botezată în 18 
şi (Mita) (Ghila) Avgust 880, în 18, botezat în 21. 


sau redikat cu spesele lui Evr (em) I. (liu) la 
9 Mai 1895 în Cerneteaz în semn de mulțiamire 
lui D-zău pentru bunătate şi karea să si pentru 
okrotirea familiară în viitoriu si'a obstei kresti- 
nesti în genere luatu, Semnul vieţii; krucea Dom- 
nului în semnul acesta vei învinge, pentru ca pu- 
terea ei sá se estinda preste toată lumia, lefimea 
si lungimia ei se asemeniaze ku ceriul. Ka restig- 
ninduse Hs pre dinsa a kastigat mántuire la totá 
lumia. Grabiti cu totii sá onorám S, kruce sá ne 
inkinám ei cu inimă și ku buzele sá o sárutám în 
aciasta să ne lăudăm si noi krestini kă ía ne va 
face férinti și în viața aceasta şi în cea laltá, ea 
sântieste marginile lumii, 


În 13 Martie 894 sau ales de mormintari (păzitor 
de cimitir) Dimitrie Pasku copătă siapte fiorinti 
până la anul nou să păzească, 


Mult Onorate D-le Redactor, 


In mult iubita nostră foie adeká Gazeta Popo- 
rului am aflat multe arătări despre coruri vocale; 
apoi ieau îndrăzneală avă ruga să binevoiti a face 
loc şi şirurilor mele în mult iubita nostră Foie. 


558 


In comuna noastră firinciadi în 7 Ianuarie a. c, 
înfiintindu-se corul vocal fiind instruat de onora- 
tul corist Efta Ciulan din Berecseu; căruia îiu pu- 
tem zice ca se nil crutie şi sei rodească Dumne- 
zeu viatia că în trei luni siau isprevit sânta Li- 
turghie, după cum sau fágáduit D-sa în Nr. 35 
din Foia Timisiană din anu 885 prin multă trudă 
doară şi necaz ce poate lo fi avut blândul nostru 
corist dela tineri nostri, şiau pus silintia şi in 
câteva cântări nationale. Asia arătânduse în 14 
Aprilie adeca în Lunea Pastilor cu o petrecere 
seau contiert, urmărind asia: înainte de 8 oare 
seara adunánduse onorati coristi ai nostri 41 la 
locul denumit, O(noratul) Corist Efta cu Domnul 
invetiatori Melentie Oprean stind în. mijlocul tu- 
turora insuflefind pe fiecine cu pace., după stâr- 
şirea cuvintelor lui cântarea 1-a Desteaptáte ro- 
mane. după aceia poezia lui M. M. declamatá de 
Zamtir Jichiu. apoi cântarea 2-a ziua scade. după 
aceea se arată un tinăr corist Nica Golub decla- 
mând poezia de P. dulf (Dulfu). după aceia cân- 
tarea 3-a Cât e tiara Românească, apoi Poezia 
Betivului de P. dulț. declamatá de Acsentie Giu- 
chiu, după aceea cântarea a 4-a Dute dute nai 
mai fi, apoi sau început dantiul însă iar frumos 
în rînd după sfatuirea onoratului Instructor de 
cor Efta Ciulan, apoi iar mai rosteau tineri câte 
o cântare când şi când până în revărsatul zorilor. 
una am uitat-că Comuna nostră a remas cu trei 
conducători şi anume: Acsentie Giuchiu, Nica Ion 
şi Ladia (Lazăr) Stan. mai pe urmă să arăt şi 
despre mine ce îmi tot şiopteşte inima: îm aduc 
aminte de oarecare cuvinte de pre la anu 865 şi 6 
că zicea un Prouerb că: Dorireai după moarte 
se'nvii la zeci de ani siatunci să văd ce sorte au 
Frati mei romani. Aceste cuvinte stiu ca nu se vor 
înplini în veci dar îm vine ale sice şi eu, văzând 
înaintea tinerilor nostri şi văzând aceia că multi 
dintre tineri nu sau învoit să fie în cor, alti au 
fost şi sau lăsat, cei ce nau voit să fie; pe fatia 
aicugeta că au perdut oarece, cei ce au fost în 
cor si sau lăsat — acu și dingii se cer a fi pri- 
mif între cei 41. înse inzedar căci aceia au mun- 
cit câte odata și până inmezul nopti, și au scos 
trupina din..., acu sunt spálafi pe mini şi dinsi 
împodobesc trupina cu ramuri... văd mai multi 
că e adevăr cuvintele ce zic: Rădăcina îvetiaturii 
este mare dar fruptele ei sunt dulci. Intralt loc 
zice celui fără învetiatură: Ochi ai dar esti orb 
între cei vii, lucrul numai şi stiinfa poate împlini 
dorinţa. In toate comunele unde nu este coru defe 


Dumnezeu ca să si vada, 
Iotia Golub 


Onoratului Ekonom 
Iovan Káta din Bikk-talva (Bucováf, jud. Timiş) 
u. p. Temes-Remete (Remetea Mare, jud. Timiş), 


Rugarie, 

Noi subskrişii ku umilită aplecáciune. Rugám 
pre Onorata Reprezentafiá şi în frunte cu D. (om- 
nul) Notares si ku intrega Antista nostrá din co- 
muna Csernegyhaz (Cerneteaz) ka sá binevoiaskă 
ane lua la desbatere rugarea noastrá si adeká sá 
ne rámine o kolare (cărare) (a botrină) dela 


Gherhart până la moş Jiva Vasiu (butko) 8), kre- 
dem că va fi de folos şi celor ce vin de dincolo 
în koaci kătră noi căci vor veni la kovaci, la kă- 
sap (măcelar), la dukian, la grădinele din Gyel- 
nitiă, dar pentru noi subskrişii ne rugăm niar fi 
foarte delipsă, pentru komuná?), pentru beserikă, 
dar mai vârtos pentru pruncii skolari a trece pe 
ia, Kredem há onorata nostrá Reprezenta(fie) ne 
va îndeplini rugarea., 

acelor aplekafi 

lotia Golub. 
Csernegyhaz în 12-25 Mai 1912. 


Avis drept 
1 skroafă din 17 Octo (mbrie) 1901 era de 8—9 
până la 10 săptămâni bátriná când am aduso în 
kurcia (curtea) me (mea). 


Din 11 Maiu 1910 fátace 2, în 11 Dekemvrie 
adekă de 7 luni o luat sus o albă gi alaltá în 13 
Februarie 1911 adeká era de 9 luni si 2 zile kind 
o luat sus, asta mo fost soarcea (soarta) so am 
de prăsilă. Multiam Domnului. 


In 29 Aprilie 912 la oraş ku kocia, adus pe 
Montie din Olciau (?) Pătru şi Micloş şi Franţ 
si mai unu, or pufuluit (curăţit) mașina (de 
treerat), 


Scara hromatică este şirul celoru dóuasprediece 
intervale mici, d, e, 


C cis des. D dis es, E, F, G gis as, A ais be, H. 


Anul 1897. 


pentru renovarea kasei Nr. 210: 
gragie dela Pohok ...............».... 97 11 
trestie dela Ougnfeld .........»...... 40 — 
„ sat knez (Sat chinez) ....... 20 13 
„a  Gyurii Farkas ......o......... 12 — 
rekie e rA tă au Ano T 12 62 
plata maistorului Ion .....+....... sano TL — 
lui Tisleru (dulgher) ferești, uși .... 16 — 
materialu si lukru ............»»»..»... 118 97 


suma.. 
în 25/3 kápara (arvuna) lui Ion ...... — — 
în 24/4 început lukru, la Noemvrie dabe 
(abia) so gátat. 


kărămidă 8.000, 22 f, 50 gi 5.000 9 fl. 


in 17/4 kărămidă 2,000 ........».... 26 15 
armiți (vamă) la 12 coci ..,......»... 3 60 
rekie Jiva Jichiu .,.....»»».....o..... 2 84 
1 
în 28, 29, 30 am bătut zidu: 

seka (mátusa) se boatia (cumnat) şi 
fata ...... enn | 50 
sida (Persida). si ' Rosa. (lia) ra | 50 
Jivuluanka 10) si Makra ......... seen | 50 
Kecianu 1%) al mic .......o.roooonono.o 1 50 
lotia Boska ,....».o....ooooooronooro. | 50 
Jiva Vasiu ..oooooooooroonomnorosorso 1 50 
pentru zid suma ... 9 00 


8) „Buţcu“ porecla sáteanului Jiva Voina. 


9) Cu înţeles de: primărie, 


1/5 rekie Tima Mitru ..7......»»..... 83 
3/5 “lui Lon: 10.5 — 
7/5 lui Ion .......... Pi ias — 
8/5 sara iară ...... ji dea ia o == 


10/5 neamtu din Gyarmata .... 
11/5 pe skînduri ...... 
lui kecian mita ............ 
lui Jiva nuiele ..... 


Yı 
© 


lui Pătru ocios ae 50 
13/5 rekie .......... PE EREE rai eat — 
8 kl drot (sârmă) kune +»... ......... — 
Kecianu Mare .....o.oooooo.pororooooso. — 
16/5 la fată seara ,,,..,.,...,.., dia 50 
17/5 la fată: seo ea ptona tea, e asociata — 
25/5 pentru sepie (sape) a 50 


25 pe 26 urit vis am visat, ku trei Gen- 
dari (jandarmi). 


1/6 rekie Ion ....... DONAR 2 80 
Kovaci (fierar), şi fieru ............o. 1 20 
nuiele în zid şi de akope-it lácez (lat) 

lui Jiva +......»....... se scie la A td 85 
din Fabrik asernes rra meaióas son = 93 
la foraus (iatac) si la 'üsla (uşă) ... 1 56 
5/6 am adus uşciori şi iam dat ........ 1 — 
9/6 când am adus grinz .............. 1 — 
14/6 kápara lui Frant +............... 4 50 
lui Şaif 11) ,........... iia pan 4 -= 
15/6 trestie sat kinez ............... 20 13 


16/6 drot, rekie, bemu (porecla comer- 

ciantului din sat) „„s.ssssssseress... 11 60 
Iulie în 18, 19, 22, 23, 24 au 'nvăluit 

viklile, 
20/7 rekie .....oooooooooooonrronoom””. 2 84 
21/7 rekie .......ooo.ooorommornoror 2 80 

August. 

7/8 am skos pámánt 9. am fákut imalá 

(humá) în 11. 12. am lipit podu. 13. 

14, cerimile (plafonul), 16. 20. 21. 22, 

23. am gátat de lipit, 


23/8 lui lon ....+.....oo.oooooorooo».» ia — 
lui Padăr (Saif) .......o.....o.o.oo.o.... — 
29/8 kărămidă 1 kocie ............. 


la oraş la maistru ............» 
31/8 fere pentru ușă la sobe (camere) 
4 meter (400 kg) de var .. 
o kocie şi jumatace nisip ,.......... 
lipitori ....... 
skinduri pe pod ,...ooooooroooo..o.» 
12/9 uşi şi feresti ,....ooo.oroooo o»... 16 00 
Troian şi Tima 


................. 


O O m hh Y in UI 
bh 
o 


Odată sia tereso o ra 2 — 
odată ,..... dass A — 
rr OO 1 == 
odatá eee eee nana PE PR PRUNE 40 


şi 2 pice (pîini) si trei litre rekie 
mai 1 pitá. Jumátace rekie Troian ju- 
mátace | (itră) rekie Tima lui Troian — 40 


în 10/7. Insemnare pentru daskăli (învăţători), 
1. Ştefan Murgu Maiere, din 11 e la Cieş (Teş 
jud. Timiş). 
2, 17/2 ăşcia 2. Popovici dela St, Miklougu mare 
Torontal, 


10) Porecle, 11) Zidar din sat. 


559 


3. unu gureg (simpatic) fain Demian din To- 
raku mic (jud, Timiş), 
în 24/7 alţii 2. ginerele lui popa spin (Părintele 
Spinu parohul satului), 


Scrisoarea lui lotia Golub, către sculptorul Iosif 
Bosioc din Berlişte, jud. Caraş: 

lată Frate losite Rugarea D-tale din 31/895 nu 
e suitată (uitată) de mine, deci am sefi respund: 
kumká pentru Sinta maika nostrá, Beserikă, 
Ahturile (actele) ce le-am înaintat In-sale inalt 
D-lui Episkop toate le-am kăpătat napoi şi ku 
dreptu kasă pășim la deskiderea Concursului, asia 
Domnul Preot Nikolae (N, Miclufa parohul sa- 
tului) în 28 lunie 898 au întrebat pe Popor în 
Sinta Boserikă de ce perereii iar poporenii au 
respuns ka se pásiaská pe kalea de a deskide 
conkurs, 


Scrisori primite dela candidaţii la parohia sa- 


tului: 
Stimate D-le Golub! 

Epistola D-voastră plină de dragoste crești- 
nească am primit-o mulfámindu-vá pentru buná- 
voința cu care afi binevoit a mă informa despre 
situația din comuna D-voastră Cerneceaz, 

M'a surprins vestea, care s'a răspândit în co- 
mună, că adecá eu m'ași fi retras, nici prin minte 
nu m'a trecut să mă retrag, căci dacă odată m'am 
arătat poporului, apoi trebue să aștept şi un re- 
zultat. Dacă poporului îi convine de mine, apoi 
mă 'va alege și cazul acela voiu sti multămi 
tuturora și ca preot îmi voiu ști împlini da- 
torinfa mea si fără mustrări de consciinfá voiu 
sta inaintea Domnului ceresc implorind ajutorul 
Lui la toţi fiii lui credincioși, iar dacă nu voiu fi 
ales, apoi nu-mi va fi spre rușine, căci în cazul 
acesta poporul a aflat pe altu mai demn, decât 
pe mine. Prin urmare n'are înțeles să-mi retrag con- 
cursul, 

Eu nu mai pot veni în comună deoare-ce nu 
ştiu când se va fineá alegerea și Regulamentul 
nosiru nu ne permite să intrăm în comună înainte 
de alegere cu 8 zile, şi neștiind terminul alegerei 
nu ași voii să calc legea. D-voastră însă dacă vă 
convine persoana mea, Vă rog umblafi și pe la 
ceilalți credincioși rugându-i să mă sprijineascá 
pe mine, asigurându-i că deşi acum sunt încă nu- 
mai de puțini cunoscut, dar alegându-mă în scurt 
timp voiu câştiga încrederea tuturora. 

Incă odată rugându-vă pentru sprijin rămân al 
D-voastră mulfámitor. 

Traian Barzu 1?) 
candidat de preot 

Bocamezeu la 30/1V 1912. 


Fiscut 5 februarie v. 1911. 
D-sale lofa Golub, econom in Ternegyház. 

Primifi mulfámita mea cu toții, pentru aducerea 
aminte de mine şi de familia mea. 

Este drept că am un fecior teolog, dar acum în 
iunie va absolva. A absolvat 8 clase gimnasiale 
în Arad şi tot acolo a depus si maturitatea. După 
testimoniul de pe cursul I şi II cum şi după cursul 


12) Actualul preot din sat. 13) Poreciă. 


560 


al III-lea pe primul semestru, când cineva este 
pur distins, cred că va fi şi clasificat de clasa 
primă. De altcum dacă dintre D-voastră cineva are 
treabă pe la Arad, apoi pofteascá la seminari şi 
să întrebe pe profesori despre purtarea lui atât 
în studi cât si în purtarea morală, Doresc la tofi 
părinții şi şi D-voastră să vă dăruiască D-zeu 
astfel de prunci, cum or fost ai mei până în ziua 
de azi, 

Deocamdată primiţi pe scurt încă odată adinca 
mulfámita, 

Salutándu-Vá pe tofi, 
Gavra loan, paroh 


899 sau si lukrat treaba adeka sau molerit (pic- 
tat) de Ion Zaiko, şi timpla de Iosif Bosioc si 
aoritura de Eugen Spang, tişler unu din Fabriku 
Timisiori, 

Aorarul Eugen Spang Temes Fabrik, 

skulptorul Iosif Bosiok Berlisce (Berlişte-Ca- 
ras). 

Molerul lon Zaiko Jombolea, 

Tisler de skaune, stráni si altele mí so arátat 
ăi din Fabriku Timişorii, 

Pagimentu (pardoseala)  Danghelo Dumineko 
(D'Anghelo Domenico), ce lukrat gi la maiere, 

si so keltuit preste 8.000 fl. 

In 27 Aprilie 1912 la oras ku lotia la Dr, Bot 
Kal, (manu) o zis ká săi dăm 106 fl. in 3—4 luni, 
skolá pe lotia. 

in 28 iar Oras am skos bani 506 kr 92 fl, dela 
mese (Casa de depuneri). 

în 30 iar oras însă nu la Bot kalman, numa la 
popii ai negrii, Vizita 1; kr, leakuri 5 k 20 fl. o 
fost si Senta kojo (cari) leakuri 3 kr, 

29 mai lotia so tăiat de gálbenare, 

31 asteptat pe Dr. Klain Siamu din Roman Kecia 
(Checia română) şi no venit la azimban (tren), si 
Tima lu bună vreme !3) ku ei, 

3 lunie la Dr. Fraind Marx nio mánat la fikis 
Gyula, 

5 iar ku sofia la Dr. Simon Gyula vizită ku ma- 
siná, 

30 lunie la Jombolya si no fost akasá, apoi in 
2 Iulie iar la Jombo: (lia) sî nio mânat la Staier- 
lak în 3 am plecat la Staierlak aninina, seara am 
ajuns, mánezii în 4, eu am plekat napoi, în 5 di- 
mineafa la 7 ore am ajuns la losefstad Timișoara, 
in 12/7 am trimes 180 korone in 22 mai 100 kr. 
si'n spre seară au ajuns ei spre kasă; apoi banii 
din 22 iam primit napoi în 26/7. In 5/8 dela Illiuţă 
(Ilie Gruici) 25 fl, la tîrg s. m. si Gilă Ana si Ma- 
riea, dar lotia o fost mai marele banilor, el o 
fákut ceo vrut, In 7 la Dr, Kovaci Ödön neo invitat 
spre Sighidin la Dr. Holos Totzel kă dakă Holosi 
ne pringe cu o mână noi îl pringem ku amândouă 
si nu nio prins, 

în 26 Avgust 1900 am dat în arindá pământu 
alui lotia Vesin, lui Nika Jikin ku 150 sel folo- 
seaská pe anul 1901 ku pretiu (150 k) skris, una 
sută cincii zeci korone, iar dárile ce se cer la 


pământ, toate le plăteşte Nika, 
ION POPOVICI 


CRONICI 


CĂLUŞARII ROMÂNI LA LONDRA SI REALITATEA 


FOLKLORICĂ A 


Anul acesta, cálugarii români, au fost din nou, 
invitaţi de către „Englisch Folk Dance and Song 
Society”, să ia parte la festivalurile internafio- 
nale de dansuri care s'au ţinut la Londra, 

De data aceasta, a fost aleasă ca să participe 
la aceste concursuri, o altă echipă decât cea 
care participase în 1935. Ea este însă din aceeaşi 
comună, Pădureţi-Argeş, 

Echipa de anul acesta are de vătaf pe Grigore 
Stan și prezintă în alcătuirea ei, un lucru demn 
de subliniat: 3 dintre jucătorii ei sunt sergenfi 
de stradă în poliţia Bucureștilor, iar 2 angajaţi 
la Societatea Tramvaielor Bucureşti, Cinci deci, 
sunt plecați de mult din satul lor, își au rosturile 
permanente în Bucureşti, trăesc cu familiile aici 
şi numai 5 şi cu cei doi lăutari, mai trăesc şi as- 
tăzi în comuna Pădureţi-Argeş, 

Totuşi, această echipă este considerată de spe- 
cialigti ca una din cele mai bune din ţară, ea 
cunoaşte şi practică forma cea mai autentică și 
mai completă a jocului căluşului gi, cu toate că 
însuși vătaful ei Grigore Stan este angajat al 
Societăţii Tramvaielor Bucureşti, este perfect 
unitară, legată după toate prescripfiile rituale ale 
obiceiului. 

Deci, faptul că cei mai mulți din jucătorii aces- 
tei echipe sunt azi Bucuregteni şi au ocupaţii prin 
excelență urbane, nu impietează cu nimic asupra 
autenticităţii şi valorii folklorice a jocului lor, 

Aceasta fiind situaţia, se pare însă, că reali- 
tatea folklorică românească este alta decât se 
spune și decât ne-am obișnuit să o considerăm 
şi că alta este şi realitatea socială a Bucureştilor 
decât cea cunoscută şi acceptată curent căci 
iată că jocul căluşului trăiește nu numai în satele 
Munteniei si Olteniei, ci şi în Bucureşti, capitala 
României întregi şi moderne, 

Ceea ce trecătorul Bucureştean şi provincialul 
sau străinul venit aici, pot să vadă, în fiecare 
vară în preajma sărbătorilor Rusaliilor, echipa 


BUCUREŞTILOR 


care joacă călușul în faţa cafenelelor şi restau- 
rantelor, în pieţe sau în parcuri, nu sunt călușari 
veniţi dela ţară, ci Bucureșteni, adică ţărani care 
și-au părăsit mai de mult satele lor şi azi trăesc 
la Bucureşti, ca angajați ai Societăţii Tramvaie- 
lor, ca sergenti de stradă, ca lucrători de fabrică, 
sau altceva. 

Aceştia, odată cu sosirea timpului ritual, des- 
bracă uniforma, îmbrăcămintea de fabrică sau 
haina de oraș, pun costumul călușăresc, îşi aleg 
timpul liber, formează cete, iau prăjina cu ustu- 
roiu verde în vârf şi fac jocul căluşului, la fel 
cum ar face în satele lor, pe asfaltul Capitalei, 
între case bloc, împiedecând uneori circulaţia ve- 
hiculelor moderne, Obiceiul este deci păstrat, chiar 
dacă nu toate prescriptiile lui rituale pot fi fi- 
nute, Sergenţii de stradă care, înainte cu câteva 
ore, în cea mai urbană gi mai modernă ţinută, 
dirijau circulaţia unui mare oraș, schimbă unifor- 
ma lor cu cască şi mănuși albe, pe costumul cu 
pălărie înzorzonată, cu opinci sunătoare și bete, 
devin dintr'odată călușari, adică practică unul ' 
din cele mai ciudate şi mai frumoase obiceiuri 
ale vieţii sătești româneşti. 

Jocul căluşului nu este însă, una din ciudáfe- 
niile Bucureştilor, ci o formă caracteristică a 
structurii generale a vieţii Capitalei României de 
astăzi, Ceea ce este valabil pentru trăirea obi- 
ceiului căluşului la Bucureşti, este valabil pentru 
aproape toate manifestările folklorice românești, 

Inainte de sărbătorile Crăciunului, la 19, 20 De- 
cemvrie 1938, Societatea comercială oficială de 
turism „România“, a organizat in sala Ateneului 
Român, două spectacole cu datini de Crăciun şi 
Anul nou. Dintre datinele prezentate la aceste 
spectacole, au fost demne de remarcat mai cu 
seamă, cele două variante ale jocului caprei: 
„urca” din Târnava Mare şi „caprele din Bu- 
covina; precum şi ,vicleiul” din Mehedinţi, de 


561 


fapt un joc de păpuşi integrat obiceiului Îrozilor 
gi prezentat însoţit de cântarea cântecelor stelei. 

Cei care au prezentat „turca din Târnava 
Mare, sunt lucrători la fabrica ,Malaxa!!, Dintre 
cei cu „caprele!! din Bucovina, unii lucrează și ei 
tot la fabrica „Malaxa, iar alții la fabrica de cio- 
colată ,Zamfirescu!'. Pápugarul din Mehedinţi gi 
unii din tovarășii lui colindători, lucrează la 
fabrica de pâine „Grozăvescu!, alții din acelaşi 
grup, sunt lucrători la Moara Comercială, 


Pe cei care au jucat „caprele! din Bucovina, - 


i-am văzut în timpul sărbătorilor de Crăciun, în 
aceeași formaţie, cu mástile lor pitoreşti şi cu 
autenticele costume Bucovinene, trecând de mai 
multe ori prin centrul Bucureştilor, urând şi hău- 
lind prin faţa cafenelelor şi restaurantelor, Cei 
din Tárnava-Mare şi-au luat cu ei „turca! pentru 
ca să colinde cu ea de sărbători, pe la vecini şi 
cunoscuţi. De sigur că nici cei din Mehedinţi nu 
s'au lăsat mai prejos. De altfel, cine a vrut să 
observe, a putut vedea, în zilele dintre ajunul 
Crăciunului şi Bobotează, cât de mult se practică 
la București datinele ţărăneşti, cât de plini sunt 
Bucureştii de folklor și câte din obiceiurile dela 
țară sunt păstrate, chiar cu grije pentru autenti- 
citatea lor rituală uneori, de către Bucureşteni, 
De fiecare Crăciun şi An nou, Bucureştii sunt 
plini de copii cu steaua, de Irozi, de plugugoare şi 
sorcove, 

Dar nu numai cu prilejul sărbătorilor apar as- 
pectele folklorice ale Bucureştilor, Cu astfel de 
prilejuri, poate, ele devin mai evidente pentrucă 
folklorul în formele lui de manifestare rituală, vine 
până în centrul Capitalei. Folklorul trăieşte însă, 
in permanenţă la București şi-l întâlnim la toate 
cârciumile populare, în obiceiurile şi practicele 
rituale a celor mai mulți dintre Bucureştenii de 
azi, iar în Dumineci şi sărbători, la horele şi jo- 
curile dela localurile de pe bulevardul Maria sau 
calea Rahovei, din Ferentari, din Floreasca, sau 
din orice alt cartier periferic. Sunt horele şi jo- 
curile celor care mai ieri erau țărani, care azi 
însă sunt angajaţi ai Societăţii Tramvaielor, ser- 
genţi de stradă, hamali, lucrători de fabrică, 
băieţi de prăvălie, zarzavagii, brutari, măturători, 
sau altceva; care mai ieri erau din Bucovina, din 
Bihor, de pe Someş, Mureş sau Tárnava, din ţara 
Oltului, din Gorj, Mehedinţi, Argeş sau Ialomiţa, 
iar azi sunt Bucuresteni și cei mai mulți vor și 
rămâne în București, 


562 


Toate cartierele periferice unde in cea mai 
mare parte, locuieşte această categorie de oa- 
meni, sunt pline de folklor, Dar nu arare ori, se 
întâmplă sá auzi pe marile bulevarde din centru, 
accentele unui cântec lung trágánat de un vån- 
zător de fructe, sau să te întâmpine la intrarea 
íntrlo casă bloc de cea mai modernă factură, un 
cântec ardelenesc propriu zis, fluerat de portar 
sau cântat de vreo servitoare. 

A spune însă, că folklorul trăieşte la Bucureşti 
numai la categoriile de oameni de care ne-am 
ocupat, ar fi să simplificăm lucrurile. Cântecul 
popular, jocurile și foarte multe din credințe de- 
gajate de obiceiuri, deci care şi-au pierdut de 
cele mai multe ori, valoarea rituală, trăesc încă 
puternic la toţi Bucureştenii de mijloc, pátrun- 
zând ca manifestări autonome, foarte sus pe scara 
categoriilor sociale şi păstrându-se foarte adânc, nu 
numai la cei cu vieafá urbană recentă ci și la 
mulți din cei care pot să numere în urma lor, 
câteva generaţii de orăşeni. De sigur, pentru 
aceştia valoarea folklorului este alta, aceasta însă 
nu îndreptățește negarea lui, ci pune doar pro- 
blema funcfiunii diferitelor manifestări folklorice 
in vieața Bucureştilor și prin aceasta, atrage după 
sine în mod natural şi nevoia de a fixa momen- 
tul social al vieţii Capitalei României de azi în 
toată complexitatea lui şi în ansamblul structurii 
sociale a ţării întregi. 

Că lucrurile se prezintă într'adevăr astfel, o do- 
vedeşte de pildă, succesul pe care îl au la Bucu- 
resteanul de mijloc, cântecele populare transmise 
de postul de radiodifuziune sau afluenja mare 
a unui anumit public din Bucureşti şi dela ţară, 
mereu din aceeaşi categorie de mijloc, la restau- 
rantul „Neptun!! din Piaţa Buzești, numai pentrucă 
la acest local, cântă cunoscuta interpretă a cân- 
tecelor populare, Maria Tănase, 

Dar tocmai aceste fapte arată complexitatea 
problemii atunci când vreai să priveşti vieafa fol- 
klorică a Bucureştilor, în adevărata ei realitate 

Cântecele populare transmise de postul de ra- 
dio difuziune ca şi cele cântate de Maria Tănase, 
sunt de cele mai multe ori, variante specifice 
Bucureştilor şi funcțiunea lor este alta aici de- 
cât la ţară, alta pentru unele categorii sociale şi 
alta pentru celelalte, 

Nu numai funcțiunea cântecului popular au- 
tonom sau autonomizat este însă alta, ci şi cea 
a cântecelor şi jocurilor legate de anumite prile- 
juri, Şi obiceiurile şi cântecele rituale au, atât ca 


funcţie cât şi ca structură, variante Bucureştene, 
La obicejurile de Crăciun şi Anul nou, aşa cum 
se practică la Bucureşti, de sigur că rosturile utj- 
litarjste predomină, că funcțiunea lor este îna- 
inte de toate economică şi iarăşi sigur, că în 
forma de prezentare a lor, se fac o serje de adap- 
tări potrivit mediului nou, că deci, faptele rituale 
câștigă valori și funcțiuni noj. 

Se poate observa ajci o întreagă gamă a va- 
riaţiilor după categoria socială a executorilor, 
dar şi după cea a celor pentru 
cutate; după orjsinea ţărănească a celor dintâju 
dar de sigur şi după locul unde au fost execu- 
tate în București, ca şi după o serje de alte mo- 
mente, 


care sunt exe- 


Se vede cum plugusorul de pildă, este altul 
dacă e făcut de ţărani cu tradiţia uratuluj prin 
București, altul dacă este făcut de ţiganii de subur- 
bje, numaj cu scopul de a câștiga câţiva gologanji, 
si altul dacă e făcut de bucureşteanul de dată re- 
centă, pentru a ura celor din aceaeşi regiune cu 
el, orj numaj vecinilor din mahala. Intre plugu- 
şorul în trej bete, tras de o bjatá márfoagá, a ți- 
ganuluj care urează pentru banj și plusuşorul tras 
de doj boj şi împodobit după toate prescripţiile 
rituale, cu care urează la perjferje bucureştenii de 
dată recentă, se pot vedea toate variantele posibile 
atât ca structură folklorică, cât şi ca funcţiune so- 
cjală, La fel, între cej care îşi pun doar o „cămaşă 
naţională”, până atunci simplă cămașă de noapte, 
peste hajnele nemţești, pentru a da maj mult ca- 
racter ritual sorcovitului lor şi între cej care pre- 
tind că, pentru a „juca caprele“, trebue să ajbă 
mástile și costumele întocmaj cum prevede ritualul 
dela ţară, se poate observa întreagă gama varja- 
țiilor de atitudine şi schimbărilor de funcţiune pe 
care le pot lua unele lucruri prin integrare în- 
tr'un obiceju şi unele obiceiuri prin transpunerea 
lor într'un nou mediu, 

Varjetatea folklorică a Bucureştilor nu este însă, 
decât unul din aspectele complexităţii lui sociale, 
Dacă folklorul întregului popor românesc aproape, 
tráeste la Bucureşti, păstrându-și diferenţele re- 
gjonale, dacă ajci se pot observa toate variațiile 
funcţionale ale unor anumite manifestări folklo- 
rice și toate schimbările de structură ale altora, 
dacă vieața folkloricá o găsim aici, manjfestán- 
du-se uneori în toată amploarea ej, alteori abia 


subtilizată printre formele de vieaţă modernă, e 
pentrucă bucureştenii, maj cu seamă cej de dată 
recentă, trăesc încă în grupuri regionale com- 
pacte care caută să se deosebească unele de al- 
tele şi aceste deosebiri le oferă în anumite mo- 
mente, tocmaj specificităţile lor folklorjce, pen- 
trucá ajcį satul trăește, atât în manifestările co- 
lective cât sj în sufletul individului izolat, dea- 
valma cu oraşul, pentrucă, de fapt, categoriile so- 
cjale nu sunt definitiv diferenţiate, precum nu este 
diferențiat sătescul de orăşenesc. Prin această 
structură a sa însă, Bucureştii nu ocupă o poziţie 
specifică, proprie numaj lor, cj marchează un mo- 
ment social general întregii Românii. 

Se pare că, dela războju încoace, n'am trájt, 
cum s'ar crede şi cum se crede uneorj chiar, un 
proces de diferenţiere a satului de oraş cj un pro- 
ces de penetrare a sátesculuj în oraşe şi a ur- 
banului la sate. Căci, dacă despre Bucureşti se 
poate afirma, pe temejul observaţiilor făcute asu- 
pra vieţii lui folklorice şi pe temejul altor ele- 
mente din domeniul economic şi cultural, că nu 
are o structură orășenească bine cristalizată, tot 
aşa, se poate spune şi despre o foarte mare parte 
din satele României, că structura lor tradiţională 
a intrat, în urma penetrárjj elementelor de vijeaţă 
urbană, în dezagregare 

Dacă bucuresteanul de astăzi, devine din hájat 
dela ţară ajuns ucenic la oraș, calfă, apoj maestru 
şi apoj proprietar de întreprindere; sau din ace- 
laşi băiat dela ţară, „picolo“ la restaurant, apoi 
chelner, apoj şei sau director, ca pe urmă să 
ajungă proprietar de mari şi moderne restaurante 
şi să-şi creeze chiar sucursale în străjnătate; sau 
din vânzător de ziare, urcând întreagă scara, ga- 
zetar cu mare renume şi poate om cu funcţiune 
deosebită în Stat, săteanul caută sj el, pe cât 
poate, să se adapteze nojlor forme de vieaţă, îm- 
prumutând dela oraş nu numaj costumul, mobila, 
anumite cântece sj dansuri, ci și instrumente de 
lucru şi metode de exploatare și îndeosebi, o anu- 
mită mentalitate tehnică specific modernă, Spiritul 
de pjoner, caracterizează pe țăranul devenit oră- 
san, dar şi pe cel rămas la sate, 

Cele două Românii, o Románje a satelor şi una 
a oraşelor, pe care le-au gândit, le-au propovă- 
dujt şi le-au visat, oamenii politici şi ideologii 
veacului trecut şi în care maj cred încă şi astăzi 
unii care, ca şi cej din veacul trecut, vreau ca Ro- 


965 


mânia să fie integrată Europei apusene, deci să 
fie după chipul și asemănarea ei, nu s'au format 
cum așteptau aceştia. România de azi, este încă 
în plin proces de formaţie, ea îşi caută noua struc- 
tură, Și satul şi orașul trăesc încă deavalma, nu 
s'au diferențiat, nu s'au cristalizat ca în Europa 
de apus, fiecare în structuri proprii. 

Dacă se spune azi de obiceiu că există o Româ- 
nie veche și o Românie nouă, că adică există 
două aspecte ale fenomenului românesc, unul tra- 
dițional şi altul modern, e numai pentrucă aceasta 
corespunde unei succesiuni în timp şi pentrucă cei 
care au gândit până acum, asupra acestui fenomen, 
au crezut că aceste două aspecte îi sunt indispen- 
sabile. Dacă iarăşi, credem că măcar în parte, Ro- 
mânia satelor reprezintă aspectul tradiţional al fe- 
nomenului românesc, iar România oraşelor cel mo- 
dern, e tot din aceleaşi motive, De fapt, în Ro- 
mânia veche, caşi în România modernă, au exis- 
tat sate și oraşe, cu asemănări și deosebiri de 
formă gi structură, cu specificităţi regionale si 
diferențieri sociale, fără să se poată afirma că, 
dacă pentru România veche elementul hotăritor 
erau satele, atunci pentru cea modernă trebue să 
fie orașele, că adică, dacă pe cea dintâiu o ca- 
racteriza aspectul rural, pentru cea de-a doua 
era caracteristic aspectul urban, 

De fapt, a fost întotdeauna o singură Românie, 
în care elementul rural a fost hotăritor şi care, n'a 
reuşit să-şi creeze o vieafá citadină bine crista- 
lizată, cum e cea din Europa de apus. Fenome- 
nul românesc sub aspectul lui sătesc, trăeşte şi 
azi viu în întreagă structura Bucureștilor şi a mai 
tuturor oraşelor României, pe de altă parte însă, 
vieafa modernă, cu multiplele ei forme de mani- 
festare, a pătruns adânc la sate. 

Adaptarea la formele de vieaf4 modernă, nu este 
deci proprie numai orăşenilor sau ţăranilor veniţi 
la oraşe, ci şi celor care au rămas la sate. Nu nu- 
mai oraşele se modernizează, ci şi satele. Dar 
dacă la orașe modernizarea nu însemnează de loc 
adaptarea la tipul de oraşe obișnuit în Europa 
apuseană, ci crearea unui tip nou ca formă gi ca 
structură, apoi şi la sate, modernizarea nu însem- 
neazá „civilizarea” satului, adică ridicarea nive- 
lului lui şi apropierea de satele din Europa de 
apus, ci o totală schimbare a structurii lor. Moder- 
nizarea vieţii săteşti, ca şi cea a orașelor, momen- 
tul social pe care îl trăeşte România de azi, duce 


564 


deci, la crearea unor oraşe şi unor sate de tip nou, 
altele decât cele din Europa de apus. La forma- 
rea lor, contribue reciproc, atât sătescul cât şi 
orăşenescul, care nu s'au diferențiat, deci nu se 
exclud, ci trăesc deavalma, deci se întregesc, 

Dacă, pentru nevoia expunerii, ar fi să numim 
România veche, România dintâi; iar cea pe care 
ideologii au dorit-o asimilată Europei, cea din 
veacul al XIX și dinainte de războiu, România a 
doua, apoi România de azi, România modernă, 
care, la sate ca şi la oraşe, îşi caută formele noi 
de vieaţă, își creează, structura proprie, potrivit 
spiritului lumii veacului XX, am numi-o a treia 
Românie, 

Această a treia Românie, cu structură modernă, 
alta decât structura Europei de apus și cu infinit 
mai multe posibilităţi de desvoltare decât oricare 
din Statele acestei Europe tocmai pentrucă îi lip- 
sesc formele bine cristalizate şi întărite printr'o 
lungă tradiţie, este aspectul actual al fenomenului 
românesc şi sub acest aspect, toate cele consta- 
tate despre vieafa folklorică a Bucureștilor gi 
despre modernizarea, deci dezagregarea formelor 
tradiționale a vieții săteşti, îşi au înțelesul şi ros- 
turile lor. 

Fenomenul românesc de astăzi, caracterizat în 
parte, prin complexitatea stărilor sociale, prin ne- 
diferenţierea satului de oraș, prin îmbinarea din- 
tre tradiţional și modern şi prin spiritul de pioner 
al românilor de azi, fie săteni, fie orăşeni, îşi caută 
deci aşezarea în această a treia Românie. El tră- 
ieşte sub semnul construirii noi, pentrucá are di- 
namică proprie izvorită din chiar complexitatea 
lucrurilor şi pentrucă spiritul de pioner tinzând 
înainte, îi dă mereu imbolduri spre creaţii noi. 

Pentru înţelegerea României a treia, a fenome- 
nului românesc de astăzi şi a orientărilor lui, nu 
ne este de folos însă, numai cunoașterea şi price- 
perea Europei de apus şi nici cercetarea rásáritu- 
lui, cum au crezut-o unii, precum nu este suficientá 
nici adáncirea tradifiei numai. De mult mai mare 
folos pentru infelegerea, dar mai cu seamá pentru 
îndrumarea ei, poate fi fenomenul american, şi 
poate cel al Rusiei de azi, care, pornind dela rea- 
lităţi în multe asemănătoare cu cele românești, 
a făcut câţiva paşi într'adevăr remarcabili, spre 
formele de vieafá modernă. 


MIHAI POP 


REFORME ÍN SPIRITUL SERVICIULUI SOCIAL 
LA MINISTERUL EDUCAȚIUNII NATIONALE 


Ministerul Educaţiunii Naţionale, este, în ul- 
timul timp, obiectul unei stăruitoare atenţii din 
partea forurilor, cărora le revine revizuirea in- 
stituţiilor şi metodelor, în scopul obţinerii con- 
dițiilor de infáptuire a nouei infáfigári, pe care 
cu toţii o dorim ţării noastre, In mai puţin de un 
an operaţia de revizuire în spiritul ritmului im- 
primat ţării prin noua Constituţie, s'a întins 
aproape asupra tuturor categoriilor de şcoli si 
de agenţi ai învăţământului, 

Voim să consemnăm în această cronică toate 
măsurile, luate cu scopul de a veni în ajutorul 
muncii de ridicare a satelor, Rămas multă vreme 
în urma evenimentelor, Ministerul Educafiunii Na- 
ionale, trebue să fie privit ca un instrument de 
„prim ordin în această muncă, Având lá dispozi- 
ţia sa tineretul întregii fări, trebuiesc făcute toate 
sforfárile pentru ca în inima locuitorilor de mâine 
țara să fie așa cum o dorim noi cei de azi, N'are 
niciun rost să ne ocupăm de greşelile altora, fă- 
cute ani în şir, în dosul unei false faţade de „ur- 
maşi ai marelui Haret“, Sforfárile din ultimul 
timp ne bucură căci, în sfârşit, un corp dintre cele 
mai numeroase şi categorii de instituţii asa de de- 
cisive pentru formarea tineretului, sunt socotite 
factori de nădejde pentru zilele de mâine, 

In faţa marii datorii concretizată prin legea 
Serviciului Social, după care toţi fiii ţării sunt 
obligaţi să contribue efectiv la munca de ridicare 
a satelor — socotită obligație națională, — Mi- 
nisterul Educafiunii Naţionale a avut două lu- 
cruri de făcut: a) Sá facă în așa fel încât sfortá- 
rile actualilor învățători să dea cele mai bune re- 
zultate posibile, dată fiind pregătirea lor şi at- 
mosfera în care au trăit până acum; b) Sá ia má- 
suri ca învățătorii de mâine să fie în așa fel for- 
mafi încât niciuna dintre greutăţile provocate de 
felul cum au fost pregătiţi cei deja în funcţiune, 
să nu mai stea în calea unanimei bunávoinfi şi dro- 
goste cu care totdeauna, învățătorii au imbráfi- 
șat orice îndemn de muncă naţională, 

In circulara Nr, 206,950 din 1938, Ministerul 
analizează în plin cercurile culturale, instituţii de 
mare importanță pentru dirijarea continuă a ac- 
fiunii de perfecţionare a învăţătorilor, 

Dar, tipul vechiu de cerc cultural nu mai cores- 
pundea nevoilor de acum, Bun instrument altădată, 


azi a fost depăşit, Vieaţa culturală nu este întot- 
deauna aceeaşi şi, datoria celor în drept este să 
țină pasul cu ea. Vieaţa satelor, — confundată în 
întuneric şi mizerie”, cum citim în această circu- 
lară, — a atras spre onoarea lor, atenţia cercurilor 
culturale, Lipsite însă de ajutorul ministerului, în 
ce privește orientarea generală şi perfecţionarea 
mijloacelor lor de lucru, cercurile culturale ca şi 
şcoala a întârziat, 

Ministerul constată că vieafa culturală „înain- 
tează incontinuu, creind noi forme şi găsind noi 
mijloace de lucru, Şe poate spune chiar că școala 
a întârziat destul cu persistarea în metodele vechi 
de activitate, Alte instituţii culturale au experi- 
mentat şi au găsit metode de lucru cultural la 
sate, care s'au dovedit eficace, De ele şcoala tre- 
bue să ţină neapărat seama, Intre acestea trebue 
să pomenim, mai ales, „Fundaţia Culturală Prin- 
cipele Carol”, care a lucrat în acest sens, cu de- 
plin succes, patru ani, Cercurile culturale învă- 
fátoresti nu au decât de câștigat, dacă, ţinând 
seama de probleme specifice școlii primare, pre- 
cum şi de împrejurările în care aceasta lucrează, 
vor căuta să folosească cât mai mult experienţele 
făcute şi verificate în acest sens”, 

Noua organizare a cercurilor culturale schimbă 
atât spiritul cât şi metoda lor de lucru, păstrând, 
bine înţeles, acelaşi scop fixat de iniţiatorul lor 
Şpiru Haret, Perfecţionarea învăţătorilor ge face 
ca şi până acum, prin studierea problemelor de 
actualitate, Ministerul adaugă, însă, că oricât de 
bogate ar fi cunoştinţele şi oricât de frumoasă ar 
fi activitatea, rezultatele nu vor folosi ţării decât 
dacă „activitatea tuturor cercurilor culturale se 
va încadra perfect politicii şcolare a Statului ro- 
mân, De aceea, una dintre lucrările cele mai im: 
portante ale cercurilor culturale trebue să fie stu- 
dierea, prin referate şi comentarii, cât mai amă- 
nunfite, şi cât mai serioase, a legilor, regulamen- 
telor, programelor, circulărilor şi deciziilor cu ca- 
racter programatic, date de către Ministerul Edu- 
caţiunii Naţionale. Pe lângă acestea, instructiu- 
nile date de Ştraja Țării, ca şi acelea ale Servi- 
ciului Social, trebuiesc cercetate şi studiate cu 
atenţie, în adunări”, 

Pe lângă perfecţionarea lor proprie, învăţăto- 
rii sunt obligaţi ca, în cercurile culturale să se 


565 


ocupe şi de munca pe care fiecare dintre ei tre- 
bue s'o depună pentru adaptarea școlii la mediul 
local, „Pentru aceasta, este negreşit necesar ca 
învățătorii să fie inițiați în metoda ştiinţifică de 
cunoaștere a vieţii sociale a regiunii unde locuiesc. 
Este cu alte cuvinte necesar ca ei să cunoască me- 
toda monografiei sociologice!!, cu ajutorul căreia 
vor putea cunoaşte științific regiunea respectivă, 
Programele şcolare regionale, nu vor fi o reali- 
tate, afirmă ministerul, decât dacă se vor înte- 
meia pe o prealabilă muncă de cunoaştere a regiu- 
nii respective. 

O a treia preocupare a cercurilor culturale tre- 
bue să fie munca pe ferenul culturii poporului. Ni- 
căieri mai mult ca aci cunoașterea unei tehnici a 
muncii culturale la sate nu este mai necesară. 
Toate problemele care se pun culturii unui popor 
trebuiesc înțelese altfel decât până acum. Recu- 
noașterea acestui lucru de către Ministerul Edu- 
catiunii Nationale, este de o importanță ce de- 
páseste cu mult simplele legi sau circulare. Abia 
acum a fost găsit drumul căutat de atâta vreme, 
Persistarea pe un drum greşit era mai rea decât 
inactivitatea, Avem dreptul să fim siguri de re- 
zultate dacă toate organele ministerului sunt cu 
adevărat convinse de ce mare transformare s'a 
petrecut prin circulara de față, 

Dintre punctele de program minimal, pe care 
ministerul le recomandă, spre a fi luate ca bază 
de discuţii, reținem următoarele, pentru a ne con- 
vinge că renunțarea la vechile principii este un 
fapt important pentru minister: 1) Ce este Servi- 
ciul Social; despre Cămine Culturale, Școli Su- 
perioare ărăneşti si echipe de lucru cultural; 
2) Cunoaşterea lucrărilor de bază necesare alcă- 
tuirii unei monografii, în special lucrarea Mono- 
grafia unui sat, editată de Fundaţia Culturală Re- 
sală Principele Carol; 3) Cercetări monografice 
şi comunicări la cercurile culturale a rezultatelor 
obținute treptat în diferite domenii ale vieţii so- 
ciale; 4) Organizarea activităţii culturale a unui 
sat s'au a unui Tinut; 5) Experienţe în sensul a- 
daptării şcolii la mediu; 6) Dări de seamă asupra 
activităţii culturale (Cămine, şcoli, cursuri fárá- 
nesti, Şcoli Superioare Táránesti, etc,). 

Lucruri demne de scos în lumină găsim şi în 
felul cum ministerul recomandă să se organizeze 
cercurile culturale: a) Cercul cultural va cuprinde 
pe toţi învățătorii, maeştrii şi agronomii şcolari 
dintr'o plasă. „Cercurile culturale mici, de câte 
trei-patru comune, s'au dovedit ineficace: aceiaşi 
învățători, care se întâlnesc aproape zilnic, cu 
probleme pe care şi le comunică de asemenea în 


966 


convorbiri particulare banale, cu putinfe mici de 
exp rimentare si mai ales foarte greu de controlat. 
Cercul cultural pe o rază mai întinsă este şi mai 
însuflețit şi are putinfi mai mari de realizat; 
b) Cercul cultural va fi organizat după modelul 
Echipelor Regale Studențești: „Membrii cercului 
cultural nu vor face toți acelaşi lucru. Ei trebuesc 
împărțiți după specialitatea lor gi după aptitu- 
dini, iar munca, pe care o săvârşesc, trebue să 
fie divizată pentru a corespunde pregătirii şi ap- 
titudinilor lor, Astfel, cercul cultural, devine o 
comunitate organică de muncă pedagogică şi cul- 
turală, în care toţi membrii urmăresc acelaşi scop, 
intr'un efort comun, punând fiecare la contribuţie 
ceea ce are mai bun, cu maximum de folos; c) Una 
dintre secţiile opligatorii ale cercului cultural va 
fi aceea a culturii poporului. 

Că, Ministerul Educaţiunii Naţionale fine foarte 
mult ca învățătorii să aibă ocazia să fie în curent 
cu tot ce le este necesar, ne-o poate dovedi, pe 
lângă grija pentru cercurile culturale, şi ideea de 
a înlesni învăţătorilor cunoaşterea programului 
Serviciului Social, Pe lângă recomandările arătate 
mai sus, ministerul susţine în prezent o Școală de 
pregătire pentru Serviciul Social, înființată din 
Ianuarie a. c., în com. Grădiştea, jud, Vlaşca. Ini- 
țiativa acestei şcoli dovedeşte bunăvoința pentru 
învățători, dându-le ocazia să cunoască direct noua 
instituție a Serviciului Social — şi este, în acelaşi 
timp, dovada înțelegerii importanţei a tot ce Fun- 
datia Regală Principele Carol a reuşit să acu- 
muleze ca bun și verificat în munca de ridicare a 
satelor, 


Am afirmat la început că preocuparea minis- 
terului de a-şi forma luptătorii de care are ne- 
voie, nu s'a oprit numai la actualii învăţători, ci 
ea a vizat şi pe cei de mâine, Reforma şcolilor 
normale este una dintre aceste măsuri, Deprinde- 
rea tehnicii noi de muncă culturală trebue înce- 
pută din char şcoala normală, Regretăm că, în 
cadrul cronicii noastre, nu putem vorbi şi despre 
valoarea pedagogică a actualei reforme. Ne măr- 
ginim să urmărim numai preocuparea fixată, 

In alcătuirea programei analitice a şcolilor nor- 
male, ministerul a fost în permanenţă călăuzit de 
rostul propriu al acestor şcoli: a) Să formeze edu- 
catori; b) Să formeze conducătorii de mâine în 
vieafa socială a satelor, Ajungerea acestui scop se 
va face prin adaptarea la el a tuturor lecţiilor, 
dela toate obiectele de învățământ, Dăm câteva 
citate care ilustrează această preocupare: ,Spiri- 
tul ştiințilic, pe care-l va cultiva această grupă 


de obiecte ale naturii, va fi un spirit dublat de 
spiritul practic, care va căuta în orice ştiinţă le- 
gáturile ei cu vieata şi în orice activitate practică 
motivarea ei stiintificá, Prezenţa ştiinţelor agri- 
cole, a contabilităţii şi a cooperației, în această 
grupă, ilustrează acest punct de vedere şi subli- 
niază necesitatea stiintifizárii ocupaţiei principale 
a poporului nostru: agricultura, şi a feAnicizării 
gospodăriei particulare şi colective, rămase prea 
mult în urma timpului, ca în nicio ţară agricolă 
din lume... Spiritul științific, format la acest grup 
de obiecte, va îi pus de noul învăţător în primul 
rând în slujba cercetării şi îndreptării satului, prin 
introducerea ştiinţei în vieafa sáteanului şi în ocu- 
patia lui, agricultura”, Aceeaşi preocupare de a 
le adapta viitoarei profesiuni a elevilor şcolilor 
normale o găsim şi la alte grupe de obiecte, Limba 
română, de pildă, trebue să fie în aga fel predată 
încât să facă din învățător „un reprezentant ales 
al graiului strămoșesc şi un păstrător al avufiilor 
de gândire şi simţire specific românească”, 

Un alt mijloc de pregătire profesională în şco- 
lile normale este şi muzeul sociologic, care va fi 
alcătuit cu elevii si cu toți profesorii şi va cu- 
prinde „aspectele diferite ale realităţii sociale ro- 
mâneşti, clasate după indicaţiile metodei -mono- 
grafice., El va constitui o imagine vie, în faţa ele- 
vilor, a culturii româneşti sub diversele ei aspecte 
Muzeul sociologic nu trebue privit ca o activitate 
practică oarecare, pe care noua programă o în- 
scrie drept obligatorie, El reprezintă suflet din 
sufletul elevilor care l-au construit, El e reflexul 
activităţii comune şi larg infelegátoare a noilor 
vremuri, 

In fine, un ultim mijloc nou, socotit de mare im- 
portanță de către noul legiuitor este Sociologia, 
care apare pentru prima dată în şcolile normale 
româneşti, Este clar exprimat ceea ce ministerul 
aşteaptă dela această disciplină: o înţelegere so- 
ciologică — nu numai psihologică, cum a fost până 
acum— a fenomenului educaţiei şi o familiarizare 
a viitorului conducător al muncii de ridicare a sa- 
tului, cu problemele vieții sociale şi cu tehnica 
cunoașterii lor, Programa a căutat să dea o so- 
ciologie a satului si a vieții românești. Pe lângă 
o oră de studii în lasa şasea, două ore din clasa 
opta, sunt destinate practicei sociologice pe teren. 
Familiarizarea cu sociologia va fi de mare folos 
viitorilor educatori, Sociologia le va înlesni o mai 
exactă înțelegere a complexului de influenţe care 
se exercită asupra educaţiei, Influența satului şi a 
familiei asupra creșterii copiilor n'a fost niciodată 


apreciată de pedagogia noastră oficială, O ne- 
întemeiată şi exagerată încredere acordată psiho- 
logiei era singura concesie pe care, în fapt, o fă- 
ceau pedagogii, altor ştiinţe, Credinţa în auto- 
nomia pedagogiei explică în mare măsură fali- 
mentul atâtor sfortári didactice, O asemenea cre- 
dintá se întâlneşte totdeauna împreună cu o to: 
tală ignorare a vieţii sociale, care, în ochii pe- 
dagogilor nu e decât o simplă pastă din care poți 
face ce vrei. Vorbe frumoase ca „făuritori ai vij- 
torului” sau altele asemănătoare, au strecurat în 
sufletul pedagogilor sentimentul a tot puterniciei 
lor, nicăieri verificată însă, Nimeni nu trebue să 
uite că influenţa şcolii asupra copilului este nu- 
mai una dintre nenumărate altele şi ñu în totdea- 
una cea mai puternică, Numai o pătrundere a tu- 
turor factorilor care influențează creşterea copii- 
lor, poate înlesni educatorului întărirea influen- 
tei lui, De asemenea, e bine ca viitorii învățători 
să ştie că dreptul pedagogilor de a dispune de 
orientarea viitorilor cetăţeni, nu este nici îngăduit 
nici posibil, Nici în fixarea idealului, nici în ale- 
gerea mijloacelor, pedagogia nu e liberă să facă 
ce vrea, Pentru a nu munci zadarnic în această 
direcţie e bine ca învățătorii să ştie cât mai mult 
despre măsura în care educaţia e socială, Părerea 
tatălui copilului, a camarazilor lui şi a satului în- 
treg despre ce urmăreşte să facă şcoala este de 
cea mai mare importanță — şi când e favorabilă 
şi când e contrarie, A-i neglija puterea înseamnă 
să pierzi cel mai preţios colaborator — când e fa- 
vorabilă — sau să-ţi asiguri un duşman care îţi 
va nimici sforfárile — când e nepásátoare sau 
direct ostilă, Sociologia va coborá pedagogia din 
norii care i-au dat iluzia a tot puterniciei, 

Tot aşa de prețios va fi şi concursul pe care 
sociologia îl va da muncii de ridicare a satelor 
pentru care se pregătesc învățătorii, „Activitatea 
extrascolará”, adevăraţi 
„apostoli”, ce ar fi învățătorii, sunt tot atâtea 
semne că insuccesul atâtor sincere vieţi puse în 
slujba ridicării neamului înseamnă neinfelegere 
a realităţii satelor, Scopul şi mijloacele au fost 
alese la întâmplare, fără să se cunoască mentali- 
tatea celor cărora se adresau, Prin cunoştinţele 
teoretice de sociologie şi prin lecţiile de practică 
sociologică pe teren, viitorii învăţători se vor de 
prinde să înţeleagă şi ce este vieafa socială şi ce 
este vieafa socială a satelor. Numai după aceea 
îşi vor da seama de cât pot ei, de cât e îngăduit, 
de ce trebue făcut şi mai ales de felul cum tre- 
bue să lucreze cu satul, ca unitate socială, 


,misionarismul”, de 


567 


Ne dám seama cá simpla decretare a unor prin- 
cipii nu înseamnă că lucrurile pe care le vizează 
s'au şi schimbat, Inváfátorii cărora li se adre- 
sează circulara despre cercurile culturale şi pro- 
fesorii chemaţi să lucreze în spiritul programei 
noui, sunt oameni ceva mai vechi, cu altă menta- 
litate. Nimeni nu trebue să uite acest lucru. Cu- 
noaștem dorința de înfăptuire imediată atât a nou- 
lui ministru, d-l prof. Petre Andrei, cât şi a co- 
laboratorilor săi în această direcţie, d-nii: D. V. 
Toni şi Stanciu Stoian. Știm de asemenea câtă 
grijă s'a pus în alegerea organelor lor de control 
gi de informaţie. Mai ştim că fiecare dintre cei 
trei conducători au obiceiul de a se duce perso- 
nal şi foarte des să vadă cum stau lucrurile acolo 
la faţa locului. Avem deci tot ce ne trebue pen- 
tru a ne legitima încrederea şi speranţele în roa- 
dele bune ale măsurilor luate, Organele de con- 
trol trebuesc controlate ele înşi-le, pentru ca mi- 
nisterul sá fie asigurat că e servit de oameni care 
îl înțeleg. Din chiar felul cum un organ de con- 


trol face un raport — scris sau verbal, — se poate 
vedea măsura în care el merită să servească atâ- 
tor bune intenţii şi unei aşa de necesare campa- 
nii de luptă pentru îndeplinirea unei mari dato- 
rii a zilelor noastre, 

In această revistă, care se stráduieste să strângă 
în jurul ei pe toţi câţi contribuesc la cunoașterea 
realității românești, constatăm cu bucurie atât 
adoptarea metodei de lucru a Serviciului Social, 
cât si, mai ales, faptul că ştiinţei pe care o ser- 
veşte revista noastră — Sociologiei — i se dă po- 
sibilitatea — prin introducerea ei în învățământ— 
să contribue şi ea, alături de atâtea altele, la ri- 
dicarea vieţii spirituale şi materiale a poporului 
român, Bucuria noastră e şi mai mare, când ştim 
că, Ministrul Educafiunii Naţionale, este un so- 
ciolog şi când ştim că, împreună cu cei doi cola- 
boratori citați, au fost cu toţii în apropierea di- 
rectorului nostru, fie ca elevi, fie ca apropiaţi co- 
laboratori. 


DIMITRIE DOGARU 


PENTRU SOLUTIONAREA PROBLEMEI 
FUNCŢIONARILOR PUBLICI 


Este neindoios că o problemă a funcţionarilor 
publici există, Și există nu numai pentrucá bu: 
getul Statului nu poate să suporte fără conside- 
rabile greutăţi şi grave, multiple consecinţe, sar- 
cina sa de personal, dar și pentru temeiuri prea 
cunoscute, ce privesc bunul mers al serviciilor 
publice însăși. Activitatea şi randamentul agenți- 
. lor publici sunt nesatisfăcătoare, iar serviciile 
publice gi nevoile colectivităţii, cărora acestea 
trebue să răspundă, se resimt în consecinţă. 

Problema e departe de a fi de dată recentă şi 
încercări de soluţionare s'au făcut numeroase y 
pretutindeni, Este natural, deci, ca prima grijă să 
meargă la cunoaşterea procedeelor utilizate la no: 
sau aiurea, în această materie, 


I. Fără a insista, putem afirma că criza econo- 
mică a pus problema şi ea a determinat cu anti- 
cipatie şi soluţiunile respective. In această materie 
s'a recurs astfel numai la simplificări şi fuzio- 
nări de servicii, reduceri de personal sau de sa- 
larii, Cel mult s'a studiat — nu realizat — mij- 


568 


loace de aşa zisă ,rafionalizare a serviciilor pu- 
blice”, pornindu-se, desigur, dela premiza — atât 
de temerară, de altfel — a asimilării serviciului 
public cu întreprinderea privată, S'a privit adică 
aproape exclusiv aspectul bugetar al problemei și 
prea puţin, sau deloc acel al organizării servi: 
ciului, ' 

Nu apreciem pentru moment această politică. 
Încercăm însă să utilizăm experiența dobândită, 
Credem că învățămintele ce se desprind, pot fi ur; 
mătoarele; 

A) Avem şi există pretutindeni pletoră de func- 
fionari, pentrucá Statul — indiferent de explica- 
ție — şi-a atribuit o serie de funcțiuni noui, Sub 
eticheta de economie dirijată, controlată, etc., in 
Statul democrat, ca gi în cel autoritar, fenomenul 
este același şi numai intensitatea lui variază, Sta- 
tul intervine în toate domeniile rezervate iniția- 
tivei private, adică puterea publică extinde pro- 
cedeul serviciului public, unor activităţi conside 
rate până acum incompatibile cu acest procedeu, 

Cu alte cuvinte, numai făcând posibilă diminua- 


rea intervenţiei etatice, prin readucerea acesteia 
la funcțiunile sale normale, s'ar putea găsi drumul 
ce merge la economii de personal, Indiferent dacă 
aceste operațiuni sunt sau nu posibile, sau dacă, 
o evoluţie irezistibilă, nu numai economică, da: 
gi socială, împinge în mod necesar spre o culme 
de etatizare, pe care n'am atins-o încă, o consta- 
tare de valoare neîndoielnică este aceasta: pro- 
blema funcționarilor publici este numai unul din 
aspectele problemei organizării serviciilor publice; 

B) Totuşi, împrejurarea că nu numai la noi, ci 
pretutindeni s'au utilizat aceleași solufiuni, şi că, 
dealtfel, şi rezultatele au fost oriunde la fel de 
nesatisfăcătoare, ne îndeamnă să credem că difi- 
cultátile problemei îşi au obârşia, în mare mă- 
sură, în însăși neajunsurile biurocrafiei. 

In realitate, neajunsurile de care suferă Admi- 
nistrafia sunt destul de lesne explicabile şi apar, 
în primul rând, inerente unei organizafiuni atât 
de vaste ca sistemul administrativ al unui Stai 
modern, care nu se poate dispensa de o întocmire 
şi o distribufiune întemeiată pe ierarhie, Defectele 
acestui sistem, fin atât de imperfecțiunile firii 
omenești, de complexitatea serviciilor publice, care 
în mod necesar sunt mai puțin prompte şi agile, 
decât individul, cât şi de uniformitatea schematică 
a structurii biurocratice, care nu poate avea o 
aderență perfectă la realitatea concretă, şi atât de 
variată a vieţii, 

De altă parte, însăşi tendinţele de eliminare a 
arbitrariului persoanelor fizice ce constituesc rua- 
jul administrativ şi îi dau vieaf4, nu se pot sa- 
tisface decât prin organizarea unui control exerci- 
tat asupra lor, control ce implică însă totdeauna 
o încetinire a funcționării serviciilor publice și 
conduce chiar, uneori, la o paralizare parțială a 
acestora, 

In fine, în acest domeniu, mai mult decât ori- 
unde, factorii etici au o deosebită 
pentrucă nici o normă, formulată în condițiuni 
oricât de superioare nu poate substitui, în vieafa 
administrativă ca şi în orice domeniu de activi- 
tate, dealtfel, bunele intenfiuni şi dispoziţiuni sau 
energia de manifestare a agenţilor ce exprimă 
voința sa, după cum, din contră, chiar o normă 
imperfectă devine tolerabilă dacă, în aplicarea ei, 
se exercită virtuți morale și cetăţeneşti, 

Iată elementele care justifică, credem, afirmaţia, 
că rezultate de mare însemnătate nici nu pot fi 
obținute în intervale scurte gi prin măsuri gene- 
rală 


însemnătate, 


II. Ne vom ocupa de serviciile publice și apoi 
de agenţii Statului; 

A) Nu ne propunem a desvolta această problemă 
pentrucă ea depăşeşte cadrul propus, Vom spune 
totuşi că serviciile publice pot fi reorganizate, 
fie prin modificarea competinfei lor, a atribufiuni- 
lor ce li se încredințează de lege, fie prin ame- 
liorarea metodelor de funcționare. 

O asemenea reorganizare e determinată de su- 
gestiile aşa zisei „raționalizări!!, Aceste sugestii 
pot avea o valoare serioasă, Trebue ținut seamă 
însă, în afară de inconvenientele inerente siste- 
mului, şi de timpul și studiile pe care le implică o 
realizare efectivă — fie chiar parțială a unei ase- 
menea opere de valoare, nu numai maetrială, ci 
şi etică; 

B) Măsurile cu caracter general și organic, pri- 
vitoare la agenții publici, trebuesc luate în urma 
reorganizării serviciilor şi ca o consecință a aces- 
teia, Cum, totuşi, o reorganizare generală a ser- 
viciilor, indiferent pe ce bază este, cu. totul ane- 
voioasă, o serie de ameliorări imediate a statutu- 
lui personalului, pot fi totuşi încercate, 

1. Prima problemă ce se impune, privitor la 
personal, este acea a numărului şi a reducerilor 
posibile, Cine sunt însă aceşti funcţionari publici? 
Institufiunile administrative reprezintă fără indo- 
ială cadrele sociale ale Statului, cel puţin până la 
organizarea completă a unui regim corporativ te- 
meinic., Funcţionarii sunt și nu pot decât să fie 
cei mai vajnici apărători ai Statului, şi aceasta 
pentrucă atât egoismul lor personal, cât şi cel de 
clasă le impun această atitudine, Și acest rost al 
lor este cu atât mai temeinic, cu cât massele de- 
vin mai sceptice, privitor la eficacitatea și morali- 
tatea organizaţiei sociale gi politice în vigoare, 

Dar, astăzi, funcţionarii publici sunt numai cetă- 
fení ce au interese la normala desfăşurare a vieții 
de Stat, la buna lui stare, la propășirea lui? Sau, 
îndeplinind un 
aceasta însăşi obligaţiuni mult superioare celor- 
lalți cetățeni pentrucă serviciul ce îndeplinesc, 
face posibilă pulsaţia întregii vieţi a supremului 
organism social, iar activitatea lor permite vieafa 
şi desfăşurarea normală a muncii celorlalți ce- 
táteni. Si, în fine, astăzi și, în special în actuala 
conjunctură de organizare a Statului român, 
funcţionarii îndeplinesc şi o deosebit de im- 
portantă funcțiune nafională. In satele şi orașele 
noastre, ei constituesc, nu numai un însemnat fac- 
tor de cultură, dar gi unul de románizare. Ei nu 
pot fi deci socotiți ca pleava societăţii, Functio- 
narul flămând, zdrențăros, sau ființă căreia í se 


serviciu public îşi asumă prin 


569 


distruge orice sentiment de demnitate personală, 
prin grijile şi preocupările obsedante şi fără sfár- 
git, pe care i le impuneau interminabilele proiecte, 
simplificări, reorganizări, adaptări, nu putea răs- 
punde chemării sale, atât de înalte și complexe, 

Iată ce ne determină a considera politica dusă 
în problema reducerilor de funcționari ca eronată. 
Şi aceasta, cu atât mai mult, cu cât nu numai că 
n'a condus la rezultate importante, dar nici nu 
le putea obţine, 

Am arătat mai sus cadrul real al acestei pro- 
bleme, Am spus că augumentând volumul sarci- 
nilor Statului şi diminuând totuşi mijloacele sale 
de acțiune — care sunt funcţionarii publici — 
se compromite randamentul Administraţiei. O an- 
tinomie există, Si ea trebue privită în faţă, oricât 
de supărătoare ar fi, 

Câteva observatiuni care sá evidentieze, odată 
mai mult, lipsa de temei a reducerilor încercate, 
ne apar necesare, Argumentul de bază, pe care se 
sprijină această operaţiune, era existenţa pletorii 
de funcţionari. Ori, afirmaţia era de o valoare cu 
totul îndoielnică, dacă privim problema în an- 
samblul său. Am arătat cauza reală a surplusului 
de agenţi si anume nouile atribufiuni asumate de 
Stat, Comparafia ce se încearcă cu situafiunea din 
alte State, nu putea fi nici ea concludentă, In pri- 
mul rând, statisticele invocate, erau cu totul du- 
bioase, pentrucă, de o parte, însăşi cuprinsul no- 
țiunii de funcţionari diferă în fiecare din aceste 
statistici, Unele privesc numai pe funcţionarii 
serviciilor centrale, altele cuprind şi pe agenții 
serviciilor locale sau chiar concedate, etc, De altă 
parte, efectivele de funcţionari ce apar în scrip- 
tele bugetare — care servesc la întocmirea sta- 
tisticelor — sunt în genere, incomplete, pentrucă 
nu conţin decât personalul determinat de legile 
în vigoare sau nu reprezintă, decât simple preve- 
deri bugetare, uneori destul de depărtate de reali- 
tate. Si, în fine, nevoile generale ale colectivitátii 
româneşti, care trebuesc satisfăcute prin serviciile 
publice si deci prin funcţionarii publici, nu pot fi 
identice și uneori nici comparabile cu acele ale 
altor State. Aceasta e lipsa de temeinicie a argu- 
mentului statistic. 

Fără îndoială că, argumentul bugetar, îşi păs- 
trează întreaga sa valoare. Și, discufiunea ce se 
poate face, va purta, în primul rând, asupra aces- 
tei baze, Dealtfel, astăzi, asemenea consideraţii 
sunt mai suple, şi greutatea lor mai redusă. 

Este neindoios că, nicăeri economiile de perso- 
nal n'au condus la rezultate materiale serioase, 
Totuşi, şi cu toată impresionanta afirmaţie că 


570 


şase din departamentele noastre, nu numai că nu 
pot fi degrevate dar, din contra, trebue să pri- 
mească sporuri de personal, credem că unele eco- 
nomii, dar nu însemnate, pot fi realizate la per- 
sonalul ajutător, printr'o mai proprie utilizare a 
agenţilor publici — consecinţă a unei regrupări 
adecuate — și prin rafionalizarea Administraţiei, 

Repetăm credinţa că, în orice caz, economiile ar 
fi prea puţin însemnate, în conjunctura actuală, 
cu totul nefavorabilă pentru a se întreprinde ase- 
menea operațiuni, 

Oricum, o observaţiune se impune, Chiar dacă 
reducerile de personal ar putea fi considerate po- 
sibile şi oportune, ele nu pot fi încercate pe ace- 
leasi baze ca până acum. E indispensabil, anume, 
a fixa în prealabil, cadrul şi limita acestor redu- 
ceri, Deci, pe de o parte, reorganizare de servicii, 
pentru a cunoaşte cu preciziunea posibilă nevoile 
organelor Statului, adică debușeele sigure. De 
altă parte, şcolile de toate genurile, trebuesc şi 
ele organizate pentru a pune la dispoziție numă- 
rul necesar şi corespunzător acestor nevoi, Fără 
îndoială, asemenea operaţiuni sunt departe de a 
fi lesnicioase. Este cu totul temerară comparafia 
serviciului public, cu întreprinderea privată, Di- 
ficultatea trebue însă semnalată, De altfel, în cele 
re urmează, se pot găsi elemente utile pentru 
unele atenuări ale neajunsului, 

2, In legătură şi cu problema efectivului agen- 
filor publici, credem necesară, ca măsură tranzi- 
torie, regruparea personalului. 

Actualul personal, poate şi trebue să fie re- 
grupat, pentru a primi o mai judicioasă utilizare, 
Operaţiunea este, desigur, delicată şi trebue rea- 
lizată cu toate menajamentele, pentru evitarea ori- 
cărui arbitrar şi oricărei atingeri a intereselor le- 
Sitime ale corpului funcţionăresc, 

Această regrupare a personalului, care implică 
o facilitare, în favoarea Autorităţii, a condițiuni- 
lor de transferare, detaşare, etc., ar putea fi uti- 
lizată pentru înlăturarea piedicilor din calea bunei 
functionári a anumitor servicii, piedici constituite 
din prezența şi activitatea unor agenţi publici 
excesiv protejaţi de stabilitate, inamovibilitate, 
în posturi deosebit de importante, 

3, Fixarea cadrelor e cerută, atât de considera- 
fiuni bugetare, cât şi de moralitate şi de nevoia 
unei bune gospodării. Statul nu poate fi model de 
desorganizare, nesiguranță şi haos administrativ. 
Nu numai efectivele armatei, jandarmeriei, etc, dar 
însăşi cadrele personalului civil al Statului, tre- 
buesc determinate. Aceasta, se poate obţine prin: 
1) Interzicerea creării de posturi prin buget, cu 


exceptiuni, strict determinate. Nu numai functiu- 
nea, dar gi posturile bugetare trebuesc autorizate 
numai prin lege. Această măsură, este, dealtfel, cu 
totul în spiritul constituţiunilor moderne. 2) Infiin- 
tarea unui anuar al funcționarilor administrativi, 
în aceleași condițiuni cu acel al corpului nostru 
de ofiţeri. Acesta ar servi pentru determinarea 
structurii serviciilor publice şi pentru a înlătura 
sau diminua în mare măsură, neregularitátile ce 
se săvârșesc în materia numirilor, avansárilor şi, 
în genere, a mutatiunilor de funcţionari, pentrucă 
tabloul public aj situaţiei lor juridice ar înlesni 
un control, astăzi, deseori imposibil, 

4, Recrutarea personalului trebue să facă posi- 
bilă primirea în cadrul serviciilor publice, numai a 
efectivelor necesare şi de o calitate corespunză- 
toare nevoilor actuale: 1) Anuarul funcţionarilor, 
cum şi obligativitatea creării posturilor, numai prin 
lege permit, ca la date determinate, să se publice 
numărul şi categoria locurilor vacante. Această 
publicitate, trebue să aibă un rol din cele mai im- 
portante, pentru a se putea împiedica clandesti- 
nitatea recrutării de personal, cu tot cortegiul 
său de grave inconveniente. Ea trebue deci, să fie 
reală şi eficace. 2) Metoda substituirii personalului 
ce părăsește serviciile publice şi a împlinirii ne- 
voilor acestora, în genere, trebue să se producă 
în condițiuni care să asigure primirea în Adminis- 
trafie a forţelor celor mai proaspete, mai inteli- 
gente, mai capabile. 

Este adevărat că la noi, concursul este consi- 
derat de lege, drept metoda normală de ocupare 
a funcţiunilor, Dar, în afară de exceptiunile le- 
gale, însăşi norma primeşte, în fapt, o astfel de 
aplicatiune, încât se poate afirma că, în realitate, 
recrutarea personalului se face fără criterii con- 
trolabile. 

Insă chiar concursurile neperiodice, întâmplă- 
toare şi la intervale lungi, nu pot procura decât 
elemente mediocre, insuficiente. Lipsa concursuri- 
lor periodice mai conduce şi la crearea unei masse 
de funcționari nestatutari, agenţi ajutători, care, 
cu timpul, fac parte din administraţie cu titlu 
permanent gi împiedică înoirea fizică şi inte- 
lectuală normală a cadrelor organice, contribuind 
în acelaşi timp, în cea mai largă măsură la dimi- 
nuarea valorii gi eficacitátii acestor cadre, 

Numai metoda concursurilor periodice, anuale, 
obligatorii, poate înlătura aceste desavantagii, alt- 
fel inevitabile. Repetăm însă mm nu concursuri se- 
miclandestine, a căror anunţuri se pierd prin dife- 
rite buletine ministeriale, nu concursuri pe Admi- 
nistrafiuni care înlătură, în dauna Statului, nobila 


competiţiune, prin limitarea arbitrară a posibili- 
tăţilor de participare şi nu cereri tumultuarii de 
personal, urmate de blocarea oricăror disponibili- 
tăţi pentru un număr nedeterminat de ani. 

In fiecare an, Universitățile și Institutele noas- 
tre superioare, formează recruţii potenţiali pe 
care Statul trebue să-i absoarbă, în măsura nece- 
sitátilor şi posibilităţilor sale anuale. De ce tre- 
buesc făcuţi să aştepte? Vom avea desavantajul 
de a introduce în funcțiunile publice, tineri obo- 
siti şi demoralizaţi de lungi şi nedrepte aşteptări, 
sau numai elementele care rămân disponibile după 
ce administratiile private şi-au asigurat, printr'o 
riguroasă selecţiune, satisfacerea propriilor lor ne- 
cesităţi de personal. 

Am arátat cá acest concurs trebue sá fie pe- 
riodic, anual şi obligatoriu. Numai astfel e posi- 
bilá satisfacerea cea mai adecuatá a problemei re- 
crutării personalului serviciilor publice, O obser- 
vaţiune însă ne apare utilă. In aprecierea candi- 
dafilor la asemenea concursuri, nu se ţine seamă 
sau se acordă o însemnătate prea redusă valorii, 
pe care aceștia au dovedit-o în şcolile publice și 
anume, nu numai rezultatelor concretizate prin 
notele profesorilor, dar şi gradului de constantá, 
de permanenţă a efortului lor. A avea prezent în 
concursuri numai probele asupra coloquiului gră- 
bit şi agitat şi a desconsidera o activitate de zeci 
de ani de studii și rezultatele ei, este, cu sigu- 
rantá cel puţin exagerat, Spiritul de iniţiativă tre- 
bue desigur apreciat, dar nu limitat la iniţiativa 
de afaceri. 

Două probleme deci, se impun, și anume: mo- 
dul de constituire al comisiunilor de examinare y! 
criteriile, prin care aceste comisiuni trebue să-şi 
interpreteze mandatul lor. Gradul de pregătire ge- 
nerală, cum şi atitudinea metodologică, trebue să 
prevaleze asupra cantității de cunoştinţe, de de: 
taliu, intr'un, anumit capitol ştiinţific. Severitatea 
este indispensabilă, dar ca rezultat a unor criterii 
de apreciere mai largi, care să descopere, nu ceea 
ce candidatul a obţinut prin prepararea în vede- 
rea examenului, ci prin întreaga sa activitate şi 
disciplină spirituală, 

5, Indiferent însă de valoarea practică a acestor 
sugestii, credem că orice politică, privitoare la 
statutul personalului serviciilor publice, trebue să 
aibă, pe cât posibil, caracterele unei reforme de 
ansamblu, să proceadá dela o doctrină coherentá. 
Este necesar deci, ca realizarea concretă a aces- 
tor politici, să nu aparţină la autorităţi distincte, 
ci, din contră, să fie încredinţată unui organ uni- 
tar, care să conceapă aceste reforme într'un spirit 


571 


coherent, ținând seama de contingenfele actuali- 
tăţii şi, tot el, să conducă aplicaţiunea lor în fapt. 
Avem nevoie de un Institut de Stat, pentru orga 
nizarea administraţiei. 

Un asemenea organ ar dispune de o competinţă 
amplă şi variată: 1) Ar concentra toate inifiati- 
vele oricărei reforme de personal și de organizare 
de servicii şi le-ar elabora, desigur, ținând seamă 
de nevoile specifice diverselor administrații. 2) Ar 
pregăti măsuri de raționalizare administrativă, în- 
tr'un scop, nu numai de economie bugetară, dar 
şi de ameliorare a randamentului serviciilor. 3) Ar 


proceda la examinarea ansamblului de texte ce 
reglementează condiţia juridică a personalului, în 
vederea unei revizuiri necesare. 4) Ar proceda, 
prin membrii săi, la inspectarea diferitelor admi- 
nistraţii şi ar păși, pe baza lor, la sugestii de 
reformă, 5) Ar organiza şi distribui sancţiuni dis- 
ciplinare. 6) Ar organiza şi executa examenele de 
intrare şi de promovare a funcţionarilor, 7) Ar 
organiza pregătirea profesională a acestora. 

Acest organ ar putea fi afectat Președinției de 
Consiliu, sau Ministerului de Interne. 


ION 1. TEODORESCU 


PROFESORUL SIMION MEHEDINȚI» 


Dacă popoarele se menţin prin număr, prin cei 
mulți, ele nu propăşesc decât prin oamenii de 
seamă, prin cei câţiva, care le stau în frunte. De 
aceea, niciun popor nu trebue să-şi uite sau să-şi 
nesocotească fruntașii. Chiar şi atunci când aces- 
tia părăsesc un tărâm de activitate, prin aspra 
lege a succesiunii generaţiilor, prezența lor spi- 
rituală trebue să dăinuiască veşnic acolo, ca pildă 
de vieafá si ispravă, ca sămânță ce încolțeşte si 
rodește în sufletul altora. Numai așa cultura or- 
ganică a unui popor nu se sfărâmă în bulgări fără 
suflu și fără continuitate, 

lată de ce nu putem trece sub tăcere retrage- 
rea dela Universitate a Profesorului S. Mehedinţi, 
creatorul învățământului geografic şi al geografiei 
ca ştiinţă, în România, Toţi cei care lucrează în 
Universitate, dela magiştrii până la învățăcei, îşi 
dau seama că a ieşit din fruntea rândurilor lor 
un deschizător de drumuri, un întemeietor de dis- 
ciplină ştiinţifică, 

Care era starea geografiei în România când şi-a 
început profesorul Mehedinţi cariera, se poate 
afla din cartea sa, „Geografie și geografi la în- 
ceputul secolului al XX-lea”, (1938). Geografia 
era ca şi inexistegtă.- De atunci știința aceasta a 
crescut repede şi bogat, îngemânată cu străduința 
şi vieafa Profesorului Mehedinţi, Acestuia i se da- 
toresc primele cursuri de geografie dela Univer- 
sitate, primele seminarii, în care s'au format cer- 
cetătorii geografi ai României, primele manuale 


1) Cu prilejul retragerii Domniei-Sale dela Universitate. 


572 


de şcoală, inteligente şi pedagogice; primele cer- 
cetări organizate pe teren, primele congrese ale 
profesorilor de geografie şi primele publicaţii 
ştiinţifice de geografie. Dacă mai amintim că So- 
cietatea Regală Română de Geografie s'a desvol- 
tat sub îndrumarea și în duhul său, un bilanţ 
cinstit al acestei vieţi va trebui să constate că 
nimic din ce există azi temeinic în materie de geo- 
grafie, în ţara noastră, nu este străin de activi- 
tatea Profesorului Mehedinţi. Desigur, mai avem 
şi alți geografi, unii foarte buni, şi cu mari merite 
în ştiinţă, (Vâlsan, Brătescu, David, Mihăilescu 
etc.), dar toţi au beneficiat de drumul pe care l-a 
deschis si l-a netezit Profesorul Mehedinţi. 
Rânduiala pe care a introdus-o în învățământ, 
în publicaţii şi în munca altora, Profesorul Mehe- 
dinţi a impus-o şi în ştiinţă, Lucrarea sa capitală 
de geografie, Terra, „e cea dintâi încercare de a 
construi materialul geografiei în chip sistematic, 
după anume linii arhitectonice, consecvent urmate 
dela un capăt până la celălalt”, Străinii înşişi, 
mărturisesc că sistemul geografic al Profesorului 
Mehedinţi poartă „pecetea cugetului românesc“, 
că este rezultatul unor sforfári proprii, nu operă 
de împrumut. Lucrul acesta se vădeşte nu numai 
în teoria generală, dar şi în aplicaţiile geografice, 
pe care Profesorul Mehedinţi le-a făcut ori de 
câte ori i-a stat în putință, în legătură cu vieafa 
poporului român, Fără să fi denaturat vreodată 
adevărul, Profesorul Mehedinţi este unul din cei 


mai de seamă naționaliști în stiinfá. Prin scrisul 
său, aspecte nebănuite, de creaţie, de frumuseţe 
şi originalitate, ale poporului românesc, au fost 
scoase la iveală şi fructificate pentru creşterea 
generațiilor tinere, Dacă știința nu este lipsită de 
patrie şi rostul ei e să desvolte prin adevăr con 
ştiinţa de sine a nafiei — cum credem gi noi — 
opera geografică a Profesorului Mehedinţi îşi în 
deplineşte din plin funcţia, 

Nu de mult, Profesorul Mehedinţi a luat hota 
rirea sá nu mai ia parte la congresele profeso 
rilor de geografie, iar acum s'a retras gi dela Uni- 
versitate, Profesorul Mehedinţi, e unul dintre pu- 
finii oameni care ştiu că nu e destul să trăieşti 
vieafa, ci trebue să o trăieşti frumos, În frumu- 
sefea aceasta a vieţii intră o sumedenie de lu- 
cruri, între care, cele mai de frunte, sunt: omenia, 
demnitatea şi înţelepciunea. O socoteală cu vieata 
i-a impus Profesorului Mehedinţi să lase în grija 
altora tărâmurile de activitate în care el însuşi 
şi-a îndeplinit sarcina şi să se mărginească la 


munca pe care alții n'o pot încă face, După ce a 
creat învățământul geografic, a constituit geogra- 
fia ca ştiinţă, şi a format numeroşi geografi, (cer- 
cetători şi profesori), le lasă acum pe toate să se 
desvolte mai departe, prin puteri proprii şi îşi 
închină anii copfi ai vieţii, operei care vrea să 
fie întemeierea etnologiei ca ştiinţă: Ethnos, Noi 
dorim culturii româneşti, ca Profesorul Mehedinţi 
să fie sănătos mulți ani de-a-rândul, pentru a pufea 
să-şi ducă până la capăt opera ştiinţifică, Căci, 
după Ethnos, care nu va întârzia prea mult, Pro- 
fesorul Mehedinţi este poate singurul gânditor 
român în stare sá înfăptuiască arhitectonic efno- 
pedagogia, de care mai mult ca oricând naţia 
noastră are nevoie. Omul care a înţeles frumuse- 
tile poporului românesc va trebui să arate calea 
prin care acestea pot fi îndrumate spre lumină şi 
rânduite în câmpul unei culturi româneşti birui- 
toare. 


TRAIAN HERSENI 


573 


RECENZII 


SOCIOLOGIE 


PITIRIM A. SOROKIN: Social and cultural 
dynamics, (Evoluţia socială și culturală), 3 col, 
American Book Company, New-York, 1937, 


Lucrarea monumentală, pe care eruditul profe- 
sor dela Universitatea Harvard, Pitirim A, Soro- 
kin, a publicat-o de curând sub titlul de „Social 
and Cultural Dynamics”, impresionează pe cititor, 
atât prin desvoltarea pe care autorul a reuşit să 
o dea unei probleme care a pasionat şi continuă 
să pasioneze toate epocile, cât şi prin originalita- 
tea metodei de care s'a servit pentru a ajunge, 
— inductiv, deductiv şi logic, — la soluţia pro- 
blemei, 

Autorul îşi propune să disece şi să pătrundă ca- 
racterul culturii şi societăţii contimporane, a că- 
ror disolufie aparentă a format preocuparea mul- 
tora dintre contimporanii săi, precum: Oswald 
Spengler, J. B. S. Haldane, Lord Jeans şi mulți 
alţii, 

Războiul mondial şi revoluţia rusă doborându-i 
idolii săi din tinerețe — credinţa în progres, în 
socialism, în democraţie, în pozitivismul ştiinţific, 
în triumful inteligenţei — profesorul Sorokin se 
întreabă astăzi dacă fenomenele și categoriile 
fundamentale ale culturii sunt spontane, acciden- 
tale sau sunt conduse de legea causalitáfii şi a 
finalitáfii, lege al cărei determinism ştiinţific ar 
priva voința omenească de întreaga ei libertate, 

Există oare în schimbările și procesul unei cul- 
turi integrale”, regres, declin, aga după cum 
preconizau filosofiile şi religiile vechilor greci şi 
evrei, sau trebue să admitem, împreună cu opti- 
miştii din secolul al XVIII-lea—Montesquieu, Vico, 
Turgot, Condorcet — şi cu transformiştii secolu- 
lui al XIX-lea — Lamarck, Comte, Spencer. Dar- 
win, Lester Ward şi discipolii lor — continuitatea 
nesfârşită a progresului uman? 

A găsi soluţia problemei, făcând apel la istorie 
şi la metoda statistică, a cărei elocvenfá nume- 
rică şi cantitativă este mai convingătoare decât 
metoda „cantitativă verbală, iată preocuparea 
principală a autorului, Lucrare de investigaţii mi- 


574 


T E OR E T IC Ă 


nufioase — cu privire la elementele multiple şi la 
fazele variate ale culturii — pe care autorul is- 
buteşte sto ducă la capăt, graţie colaborării unui 
grup de tineri şi indráznefi colaboratori dela Har- 
vard University şi a unui mănunchiu de enunenți 
savanţi ca: N. L, Okuneff, Harold Cross, I, Lap- 
shin, N. Evreinoff, R. K. Merton, J. W. Boldyreft, 
N. O, Lossky, N, S. Timasheff, Peter B, Struve, G. 
Mickwitz, P. A. Ostrouchov, S. G. Pushkareff, P. 
Savitzky, E. F, Maximovitch, Lieutenant General 
N, N. Golovine, Profesor-General A. A, Saitzoff 
şi S. Oldenburg, care i-au înlesnit să facă cerce- 
tările parţiale, al căror aport documentar a uşu- 
rat realizarea lucrării, 

In scopul de a reda în mod adecvat seria de 
concepte folosite, autorul începe a defini — în 
prima parte a volumului I — ceea ce înţelege el 
prin „cultură integrată” sau „unitate culturală", 
El deosebeşte, astfel, trei tipuri de cultură: „cul- 
tura ideală”! (simbolică, teocratică), care este 
opusă „culturii sensoriale” (positivistă, ştiinţifică, 
vizuală, materialistă), Intre acestea două el in- 
terpune „cultura idealistă”, care contopeşte, în- 
tr'un fericit ansamblu de termeni medii, caracte- 
risticile celor două tipuri precedente, 

Tipul prin excelenţă al „culturii ideale”, este 
cultura greacă din secolul șapte dinaintea lui Isus 
Cristos, în care predomină supranaturalul, pan- 
teismul teocratic, misterul, simbolul, magia, for- 
fele oculte, 

„Cultura idealistă” este reprezentată prin epoca 
lui Pericle, armonie perfectă a raționalismului 
ştiinţific şi a pozitivismului experimental, sinteză 
a perfecțiunii spiritului gi formelor, 

„Cultura sensorială”, mai complexă decât cele 
precedente, se bazează pe simţuri şi pe puterea 
vizuală, care constituesc singurele mijloace pen- 
tru descoperirea adevărului. Ea este exemplifi- 
cată prin cultura greacă din secolul al doilea a, 
Cr. şi este dominată de o filosofie hedonistă, in- 
dividualistă, realistă, naturalistă, 

Aceste tipuri esenţiale de cultură, au subdivi- 
ziuni multiple, după fluctuațiile pe care le pre- 


zintá, deoarece ele exercită influențe reciproce 
continui, dintre care, cele mai însemnate sunt: in- 
fluentele spaţiale mecanice, influenţele spaţiale 
asociate, influențele cauzale sau funcţionale şi 
influenţele interne sau logice. Acestea din urmă, 
după părerea distinsului profesor, sunt cele mai 
importante pentru sociolog, care nu trebue să se 
mulţumească numai cu studiul fragmentar al eler 
mentelor culturii, şi cu atât mai puţin cu o colecr 
tare nesfársitá a observațiilor neînterpretate,. 
Pentru sociolog, ceea ce importă, este vederea de 
ansamblu, sinteza tuturor elementelor culturii: 
arta, pictura, sculptura, arhitectura, muzica, liter 
ratura, critica, ştiinţa, filosofia, dreptul, politica, 
economia naţională, etc., (pag. 370, vol. I), aceasta 
pentru a putea descoperi legătura care le îmbină 
armonios într'o „cultură integrantă", de unul din 
tipurile enunțate: ideal, idealist sau sensorial, 

In felul acesta, pentru Sorokin, sociologia, sau 
mai curând cartea sa, „Social and Cultural Dynar 
mics”, se apropie mai mult de Filosofia Sociolor 
giei. Lucrarea sa, se deosebeşte însă de aceea a 
unui A, Comte, H. Spencer, Lester Ward, H, E, 
Barnes, prin aceea că el introduce o metodă oris 
ginalá, utilizând statistica drept mijloc mai sigur 
pentru a măsura cantitativ fluctuațiile culturale, 
fluctuațiile măsurate după greutatea influentii lor. 

Fiecare din elementele constitutive ale culturii, 
este studiat în toate fluctuațiile lui, la intervale 
de douăzeci şi de o sută de ani, începând din anul 
750 a, Chr, şi până la anul 1920 al erei creștine, 
Este o lucrare titanicá, care a necesitat coordona- 
rea a multiple cercetări parţiale, întreprinse de 
grupuri de cercetători ştiinţifici, Pentru a nu cita 
decât un singur exemplu, Studiul Fluctuaţiilor 
Formelor de Artă, (pictură, sculptură, arhitectură, 
muzică, literatură), tratate în volumul I, a necer 
sitat analiza şi clasificarea a mai mult de 32.299 
picturi şi sculpturi, (p. 372, vol. I), în trei cates 
gorii distincte: spirituală, sensorială şi neutră, 
după motivul religios sau profan al acestor opere 
de artă. Cu acest studiu au fost însărcinaţi: profer 
sorul N, L. Okuneff, din Praga şi colaboratorii 
lui, în timp ce un alt grup de cercetători dela 
Cambridge, Massachusetts, sub conducerea pror 
fesorului Harold Cross, (dela Harvard University), 
au analizat 13,427 picturi şi 3,252 sculpturi, adică 
un total de 16.779 opere de artă. Corelatia dater 
lor obţinute, din 50 în 50 de ani, în ceea ce pri- 
veşte caracterul religios, sensual sau neutru al 
acestor opere de artă, dovedeşte seriositatea mer 
todei întrebuințate, cu toate că rezultatele canti- 


10 


tative ale acestei clasificări, nu reprezintă decât 
cu oarecare aproximaţie adevărul pur, (p. 375, 
vol. 1), Cu toate acestea, autorul afirmă că mer 
toda lui statistică este mai puţin arbitrară, şi că 
este o metodă pe care, în orice caz, se poate pune 
mai multă bază, decât pe toate datele, interpretár 
rile şi aprecierile culese până în prezent din isa 
toria culturii, Ca atare, metoda statistică trebue 
acceptată ca apropiindu-se cel mai mult de adevăr, 
Graţie acestei metode, profesorul Sorokin, reuşeşte 
să demonstreze că studiul fluctuaţiilor genurilor 
în pictură şi sculptură, şi a celorlalte elemente 
ale culturii, dărâmă diversele teorii asupra desvolr 
tării progresive şi în mod periodic, atât a artei, 
cât şi a „culturii integrate“, Astfel, teoria asupra 
trecerii formelor artei dela simbolism la realism, 
şi vicerversa este invalidatá, De asemenea, istor 
ria artei nu ne prezintă o desvoltare a elementelor 
componente ale artei, în ordinea următoare: ars 
hitectura, sculptura, pictura, muzica şi literatura, 
ordine pe care unii o consideră inalterabilă, 

Studiul asupra artei indiene, chineze, ebraice, 
grecosromane, medievale şi moderne, desminte in 
modul cel mai categoric aceste teorii de reptiţie 
uniformă şi ineluctabilă, 

Teoria celor trei etape a lui Ligeti, (p. 217, 
vol. I), (arhitecturală, plastică şi ,malerisch”), prin 
care se socoate că trec sculptura sau pictura, se 
vede dărâmată şi ea ca şi teoriile analoge ale lui 
W, Deonna, Frank Chambers, Victor Hugo, E. 
Bovet, Charles Lalo, etc. 

După Sorokin, nu există un proces de periodir 
citate ciclică, uniformă, fie de progres, fie de rer 
gres, în niciuna din formele artei şi niciun alt 
element de cultură, ca: ştiinţa, religia, filosofia, 
politica, etc. Rezultatele cercetărilor sale gi ale 
colaboratorilor săi, învederează mai degrabă teor 
riile lui Max Verworn, (p. 271, vol. 1). Ele afirmă 
că toate manifestările elementelor componente ale 
unei „culturi integrate“, (ideală, sensorială sau 
idealistă), corexistá în timp şi în spațiu, cu mai 
multă sau mai puţină vigoare, Insă paralelismul 
fluctuaţiilor, a mai multor elemente de cultură, 
către o anumită direcție, (mentalitatea epocei), forr 
mează dinamismul „culturii integrate”, dánduri 
caracterul ei general de: ideală, sensorială sau 
idealistă, 

Odată această constatare făcută, Sorokin aplică 
teoria lipsei de desvoltare ciclică sau uniformă a 
procesului social, și în consecință a progresului 
social, la toate elementele şi manifestările culturii: 
la arhitectură, muzică, literatură, la concepțiile 


575 


culturale de gándire, la sistemele filosofiei, (idea- 
lism, materialism, eternalism, temporalism, realism, 
normalism, absolutism, singularism, determinism, 
indeterminism, absolutism, relativism, optimism, 
pesimism), la sistemele de cunoștință, la fluctua- 
tiile principiilor primare (cosmic, biologic, psi- 
hoogic, etic) şi ale procesului social, în sfârşit, la 
tipurile de personalitate juridică, de criminali- 
tate, de revoluţii şi de războaie, 

Interpretárile şi concluziile trase din datele sta- 
tistice asupra acestor diferite elemente de cultură, 
sunt identice şi se aseamănă cu demonstrațiile 
multiple ale unei teoreme algebiice. Sorokin, is- 
buteste astfel, graţie unei analize serioase, sá con- 
sidere gi, prin urmare să definească cultura, ca 
un sistem unificat de acţiuni şi reactiuni multiple, 
în care orice schimbare într'un a sau element, 
atrage după sine, in mod automat, schimbări în 
toate celelalte, 

In faţa acestui adevăr, demonstrat prin expe- 
rienţe repetate, (evaluări cantitative ale elemente- 
lor culturii și corelaţiuni — în timp si spațiu — 
ale variaţiunilor lor), Sorokin nu împinge preocu- 
parea lui filosofică până la căutarea cauzelor 
schimbărilor procesului social şi cultural, baza 
variațiilor elementare componente ale culturii, El 
se mulţumeşte numai să constate filiafiunea şi 
sincronizarea fluctuaţiilor aceluiași tip, sau sub- 
tip de cultură, pentru a ajunge la concluzia — 
de repetate ori demonstrată — că fenomenele de 
cultură studiate într'o perioadă de mai mult de 
2.500 ani, (750 a. Chr, şi 1920 d. Chr.), nu sunt 
supuse unei periodicitáti ciclice, nici unui progres 
uniform, ci evoluiază şi se preschimbă la inter- 
vale de timp mai lungi sau mai scurte, 

Deci, fluctuațiile procesului social-cultural, se- 
riate si logice, nu apar la epoci fixe, arbitrar alese 
în decursul timpului, Ele au loc, întocmai ca sub- 
curentele unui fluviu, înăuntrul tipurilor de cul- 
tură, Prin influența lor reciprocă, și la intervale 
indeterminate, ele dau naştere la sub-tipuri, care 
încetul cu încetul transformă tipul dominant de 
cultură (fie ideală, fie sensorială sau idealistă), 
în unul din celelalte două tipuri, căruia i se sub- 
stitue, câştigând teren. 

Sorokin, termină volumul III din „Social and 
Cultural Dynamics”, cu un epilog foarte intere- 
sant asupra mersului civilizației noastre, (punct 
de plecare al studiului său, asupra evoluției tipu- 
rilor de cultură). 

Contrar acelora care cred în existența unor legi 
rigide, ce domină fenomenele social-culturale, 


976 


eminentul sociolog dela Harvard, înclină mai cu- 
rând să admită o elasticitate şi o relativitate a 
variațiilor culturale, al căror paralelism, in inte- 
riorul aceluiași tip de cultură, dă, acestuia din 
urmă, caracterul de „cultură integrată”, 

Să ni se îngădue a releva în treacăt, înrudirea 
paralelismului  fluctuaţiilor social-culturale ale 
lui Sorokin, cu paralelismul manifestărilor, din 
sistemul d-lui profesor D, Gusti, Nu facem decât 
să menţionăm faptul, fără a păși la o analiză mai 
amănunțită a punctelor de asemănare între sis- 
temul lui Sorokin și cel al Școlii Româneşti de 
Sociologie. Tinem însă să insistăm, un moment, 
asupra fluctuatiilor războaielor, unul din capito- 
lele cele mai interesante pentru generaţia de as- 
tăzi, mereu ameninţată de pericolul unui războiu, 
cu consecințe mai dezastruoase decât cele ale Ráz- 
boiului Mondial, 

Cercetările lui Sorokin, dovedesc că nici răz- 
boaiele — 967 dintre cele mai însemnate, eva- 
luate după efectivele puse în acţiune, după numă- 
rul total al victimelor și cifra totală a armamen- 
telor, multiplicate cu numărul anilor cât a durat 
fiecare din aceste războaie, (p. 283, vol. III) — 
nu urmează o evoluţie lineară, progresivă. Datele 
statistice ne conving că importanța lor, absolută 
sau relativă, poate să crească, atât în epoci de 
expansiune ale naţiunilor, cât şi în perioade de 
decadentá, (p. 374, vol. III), şi că, rezultatele ráz- 
boaielor, in ciuda anticipárilor şi a opiniei pu- 
blice, pot fi tot atât de nefaste, pe cât de utile, 

In lumina acestor constatări neașteptate, nimeni 
nu poate prezice dacă un războiu, declanșat 
mâine, — fenomen natural din nefericire prin frec- 
venta sa în istorie — ar putea avea drept conse- 
cinfá distrugerea întregii noastre civilizaţii occi- 
dentale, 

Profesorul Sorokin, înclină mai degrabă să do- 
vedească contrariul, Cu nenumărate exemple, el 
arată că epoca noastră de cultură sensorială, (indi- 
vidualism extrem, materialism, panteism colectiv, 
cubism, colosalism, etc.), cu toate că este în plină 
decadentá, conţine totuşi germenii unei culturi 
idealiste, (cu aspirații către o etică nouă, neo- 
Thomism, neo-clasicism), care, încetul cu încetul, 
se vor desvolta și se vor transforma treptat, în 
cultură ideală, 

Bazat pe regulile flexibile, dar logice ale suc- 
cesiunii tipurilor de cultură, Sorokin intrezáreste, 
în locul cataclismului preconizat de O. Spengler, 
posibilitatea unei renasteri culturale idealiste, 
tocmai pentru motivul că epoca noastră reprezintă 


faza ultimă a unei decadente ce a atins maturi- 
tatea, faza precursoare a unei epoci de cultură 
mai viguroasă, 

Această notă, plină de optimism, desválue spiri. 
tul idealist a lui Sorokin şi invită pe cititor, îm- 
bogăţit prin erudiţia celor trei volume, să aştepte 
cu plăcere concluziile generale, pe care ni le re- 
zervă volumul IV, concluzii care vor rezuma şi 
cristaliza teoria preschimbărilor şi fluctuafiilor 
social-culturale, precum şi regulile metodei so- 
ciologice, 


Christina Galitzi 


H. HAUFE: Methode und Einsatz der Dorf- 
forschung in Rumänien, (Metoda şi roadele cerce- 
tărilor de sate în România). din Zeit- 


schrift für Volkskunde, (Revista pentru studiul po- 
porului), An. 47, (1938), 4, pag. 300—307. 


Extras 


Retinem din acest studiu al d-lui Haufe, cunos- 
cátorul german, poate cel mai bun al realitátii so- 
ciale şi al sociologiei româneşti, care informează 
pe specialiştii germani asupra cercetărilor mono- 
grafice ale şcolii prof. Gusti, acţiunea desfăşurată 
la Fundaţia „Principele Carol”, şi asupra locului 
lor în noua organizare politică a poporului ro- 
mân, două pasagii. 

Intáiu: O caracterizare a concepției prof, Gusti. 
„Nu putem spune aci mai mult despre „Sistemul 
de Sociologie, Etică şi Politică”, decât că Aug. 
Comte, Le Play şi Wundt au, în cadrul lui, insem- 
nătatea ce-i revine lui W. H. Riehl în ştiinţa ger- 
mană a poporului. Sociologia Prof. Gusti domină 
însă o arie considerabil mai largă a realităţii so- 
ciale gi etnice, decât această disciplină specială 
germană. Ea e definită de el ca un sistem al cu“ 
nostinfelor despre realitatea socială prezentă şi 
e predestinat astfel să devie o ,Volkskunde"”, (ter- 
menul însemnează ştiinţă a poporului, dar e fo- 
losit de cele mai multe ori în accepțiunea de fol- 
klor; nota trad.), în înțelesul cei mai larg și mai 
fecund” (303). 

Apoi: o judecată asupra importanței cercetări- 
lor monografice pentru neromâni. „E de înțeles că 
activitatea celor trei Institute sociale şi a Funda- 
fiei, se concentrează aproape exclusiv asupra sa- 
telor curat româneşti, și că nu poate încă să se 
ocupe de aşezările frânturilor de neam străin. 
Ca o urmare, produsul ştiinţific durabil al aces- 
tor monografii săteşti de mari dimensiuni va fi o 
adâncire a cunoştinţelor despre rânduiala etnică 
specifică a Românilor. Acestor cunoştinţe, pe care 


nu le putem prezenta în cadrul studiului de faţă, 
le va reveni o însemnătate crucială, din două 
puncte de vedere: odată, pentrucă pe teritoriul 
României Mari se întâlnesc şi -se înmănunchiază 
forma de vieaţă slavă, germană şi traco-iliră, (cea 
propriu zis românească), sau, într'o formulare 
geografică, Europa de Răsărit, Europa Centrală şi 
„Balcania'; în al doilea rând, pentrucă resturile 
vii încă, ale unei rânduieli familiale și gentilice în- 
gáduesc comparaţiile cu rânduieli similare, deve- 
nite de mult istorice în celelalte părţi rásáritene 
ale Europei Centrale. Astfel, însemnătatea cerce- 
tărilor ştiinţei neamului românesc va depăşi aria 
pe care trăeşte azi dacoromânimea“, (306—307). 


A. Golopenţia 


MIHAIL MANOILESCU: Încercări in filosofia 
ştiinţelor economice. Prelegeri anuale de deschi- 
dere a cursului de economie politică la Şcoala 
Politehnică din București. Edit. M. O., 1938. 


Volumul de prelegeri inaugurale, rostite de d-l 
prof. Mihail Manoilescu, la Școala Politehnică 
din Bucureşti, interesează nu numai pe studenții 
d-sale sau pe economiști, dar pe toţi acei care 
vor sá se informeze asupra câtorva aspecte ine- 
dite ale ştiinţei economice şi ale fenomenului so~ 
cial contimporan, cu privire specială la ţara 
noastră, 

După cum e firesc de altfel, majoritatea chestiu- 
nilor cuprinse în cartea d-lui prof. Manoilescu, au 
fost discutate şi interpretate, mai ales în ultima 
vreme, Problema corelatiei dintre social, economic 
şi tehnic, aceea a „determinismului masselor ma- 
teriale şi sociale”, sau a rolului voinței umane în 
ştiinţa economică, au făcut obiectul preocupărilor 
cercetătorilor din secolul al XIX-lea, ca şi a acelora 
din timpul nostru. Un John Stuart Mill, un Carey, 
un Gide, s'au pronunțat cu competenţă şi auto- 
ritate asupra chestiunilor pe care d-1 prof. Ma- 
noilescu le atacă din nou, însă dintrun unghiu 
nou şi cu noi argumente. E fapt cert, stabilit: eco- 
nomia nu e o materie statică, în care principiile 
prestabilite sunt sortite să se fixeze, pentru veş- 
nicie, cu o inatacabilă imuabilitate, Dimpotrivă, 
nimic nu e mai elastic decât această ştiinţă care 
se află într'un raport de strictă dependenţă față 
de fenomenul evoluţiei şi conjuncturii. Intr'una 
din prelegerile sale, (Metoda matematică şi pro- 
blema voinţei omeneşti în economie: o aplicaţie 
concretă a metodei matematice), d-l prof. Manoi- 
lescu, demonstrează cu subtilitate această varia- 


577 


bilitate a economiei ,verbale”, cum o numește 
d-sa, tocmai printr'una din legile sale fundamen- 
tale: aceea a cererii şi ofertei, şi în acest sens, 
se relevă aspectul original şi inedit al constată- 
rilor d-lui prof. Manoilescu, 

Ceea ce interesează îndeosebi în studiul de față, 
este problema autarhiei spirituale în ştiinţa eco- 
nomică şi aceasta, deoarece prezintă o extraordi- 
nară importanță privind ţara noastră, Analizând, 
fără însă a se cobori la detalii, fenomenul servi- 
tuţii orientale faţă de Europa apuseană, deter- 
minat de acea cunoscută tendință de uniformi- 
zare economică manifestată în tot cursul veacu- 
lui trecut, şi care poate fi observat în egală mă- 
sură în domeniul economic ca şi în acel cultural, 
d-l prof. Manoilescu constată şi explică falimen- 
tul acestei influențe, până ieri hotăritoare în 
vieafa economică a statelor răsăritene, 

„Fenomenul care determină autarhia spirituală 
ca afirmare a independenţei de gândire a fiecărui 
popor, este în legătură directă cu evoluţia ma- 
terială a omenirii, Unitatea economică către care 
se părea că tindea ieri tot pământul, este astăzi 
sfărâmată, Fiecare popor se restrânge în Granița 
sa, căutând să-și organizeze vieafa naţională ca 
o unitate autarhică, O autarhie spirituală înto- 
vărăşeşte şi prezidează acest proces“, In ce se 
manifestă această autarhie? se întreabă d-l prof. 
Manoilescu, In: 1) Observarea, 2) Interpretarea 
și explicarea, gi 3) Dirijarea fenomenelor econo- 
mice; manifestări care, toate conduc în mod firesc 
la o „atitudine independentă si liberă a economis- 
tului, față cu știința Occidentului“, (pag. 113), 
Dar dacă salută cu entusiasm această „a doua 
noastră eliberare şi cea definitivă“, eliberarea eco- 
nomică a României, „singura care îngădue afir- 
marea plină a geniului românesc”, (pag. 118), 
trecând mai departe, pe plan intern, d-l prof, 
Manoilescu, constată cu desamágire apariţia unei 
„autarhii locale”, a oraşelor față de sate, feno- 
menul alarmant de izolare economică a oraşelor 
care, printr'o industrializare excesivă, au reușit 
să-și creieze o vieafá autonomă, din care legătura 
cu satul este cu totul exclusă, Intervenind Sta- 
tul — si aici d-l prof, Manoilescu deschide o pa- 
ranteză, pentru a discuta, în linii largi, „fenome- 
nul Statului” — şi căutând să amelioreze lucru- 
rile, dintr'o lipsă de aprofundare a problemei, a 
stricat acolo unde urmărea să indrepteze, nereu- 
sind decât să accentueze criza deslánfuitá, şi să 
adâncească „prăpastia” creată între rural şi ur- 
ban, In remedierea acestor neajunsuri, printre al- 


578 


tele, (adaptarea la ritmul industrial, valorifica- 
rea produselor noastre într'un spirit naţional, nu 
intr'un spirit capitalist), care, azi complică şi in- 
greuiază bunul mers al economiei țării noastre, se 
află, — crede d-1 prof, Manoilescu — posibilită- 
tile unei certe salvári din desagregarea gi incer- 
titudinea págubitoare, pe care împrejurările ne- 
faste de mai sus ni le impun, 

Scris cu o nediscutatá competenţă, într'un stil 
îngrijit, studiul d-lui prof. Manoilescu lámuregte 
multe din arzătoarele probleme economice-so- 
ciale ale veacului nostru, constituind în această 
privință un adevărat si util indreptar, 


Sergiu Ludescu 


LEON TOPA: La Sociologia in Romania, (Es- 
tratto da ,Genus”, organo del Comitato Italiano 
per lo studio dei Problemi della Popolazione, 
Vol, III, Nr, 1—2, 1938, 24 pag.). 


Știința românească, e stánjenitá in raporturile 
ei cu străinătatea, de două piedici bine cunoscute. 
Una, răspândită pretutindeni: desvoltarea rapidă 
a științei, în ultimele veacuri, Alta, proprie ţă- 
rilor mici: necunoasterea limbii româneşti peste 
hotare, De aici nevoia îndoită de a înfățișa din 
când în când, starea în care se găsește fiecare 
ştiinţă: ca orientare selectivă în mulțimea lucrá- 
rilor care apar, şi ca informație pentru cei care 
nu se pot adresa direct izvoarelor, 

Sociologia românească, a simțit și ea nevoia 
aceasta, Prima înfăţişare a ei peste hotare, a fă: 
cut-o profesorul Traian Brăileanu, în 1926, Au ur- 
mat studiile d-lor: G, Vlădescu-Răcoasa, Gh, Ma- 
rica, Sándulescu-Godeni şi interesul străinilor, 
(Richard, Mosely, Roucek etc,), pentru lucrările 
dela noi, Una din cele mai proaspete dări de seamă 
a făcut-o d-l Leon Topa, un distins doctor în so- 
ciologie şi membru al Școlii Române dela Roma, 
Studiul său a apărut intr'una din revistele ştiin- 
tifice însemnate din Italia, încât s'a bucurat de 
o mare răspândire şi de girul unor mari autori- 
táti. 

D-l Leon Topa, adoptă genul de înfăţişare cro- 
nologică al predecesorilor săi, Împreună cu 
Scraba, d-sa socotește ca cel dintâiu sociolog care 
a încercat să formuleze o teorie socială completă, 
pe Ion Heliade-Rădulescu. Infățişează apoi, pe 
urmele profesorului Traian Bráileanu, filosofia 
socială a lui Vasile Conta, cu interesante precizări 
personale, Dintre istorici, amintește pe D, A. Xe- 


nopol și N, Iorga. Dă apoi lista celor care apar 
treptat dela 1900—1904 încoace, preocupaţi de pro- 
bleme sociologice: Spiru Haret, C. A, Popescu, 
(Spulber), D. Drăghicescu, A. Fundáfeanu, T. I, 
Constant, G. D, Scraba, Stărueşte pe larg asupra 
operei sociologice a profesorului D. Gusti, siste- 
mul, instituţiile și revistele legate de numele 
d-sale și Școala de sociologie monografică dela Bu- 
cureşti, Trece din nou la o prezentare pur biblio- 
grafică: P. Andrei, M. Ralea, Ștefan Zeletin, V. 


N 


D I S C I P LIN 


PAUL SAINTYVES: Manuel de Folklore. Pa- 
ris, Librarie E. Nourry, 1936, in. 8°, VII+-218 pag 


La Congresul! Internațional de Folklor, ținut la 
Paris, în 1937, — în şedinţa solemnă de deschi- 
dere, — prof, Paul Rivet, preşedintele Congresu- 
lui, spunea despre Paul Saintyves aceste cuvinte: 
„Cinstea neașteptată ce mi-a fost acordată de a 
presida I-iul Congres de Folklor, îmi apare oare- 
cum ca o uzurpare. Sigur că, dacă moartea nu ne-ar 
fi răpit pe scumpul nostru prieten Nourry, pe care 
mulți îl cunosc fără îndoială mai bine, sub pseu- 
donimul său științific de Saintyves, el ar fi acela 
care, azi, ar ocupa locul pe care mi l-ați oferit. 
Si pe bună dreptate. Prin calitățile sale sufletești 
şi intelectuale, prin entuziasmul său, prin admi- 
rabila sa erudiție, Nourry ar fi fost preşedintele 
cel mai indicat al acestui congres", (Travaux du 
l-er Congrès International de Folklore, Tours 1938, 
pag. 25). 

In alte 
o simplă 
cazul de 


împrejurări, am lua aceste cuvinte drept 
şi pioasă datorie de cerc prietensc, In 
față, însă, Paul Rivet îşi exprimă indi- 
rect, dar răspicat părerea că cel mai bun dintre 
folkloriştii francezi contemporani a fost Paul 
Saintyves. Fără să aderám la această părere — gi 
lăsând critica acestui discernământ pentru o altă 
ocazie, — mărturisim doar că ea ne-a îndemnat 
la o mai atentă lectură a cărții lui Saintyves, 
„Manuel de Folklore", pe care o lăsasem, pe ne 
drept, uitată, 

Paul Saintyves (născut în 1870 şi mort în 1935) 
a fost un foarte harnic folklorist. S'a apropiat de 
probleme dificile de folklor, întorcându-se dela 
prezent spre trecutul care cere grea şi amánun- 


Barbat, ca să infátigeze pe larg opera d-lui Traian 
Brăileanu, profesorul său. 

Cu toată tratarea inegală a sociologilor români, 
lucrarea d-lui Leon Topa, aduce un serviciu de 
netăgăduit ştiinţei românești, si va fi o călăuză 
necesară pentru participanții italieni la Congre- 
sul Internațional de Sociologie din 1939, care se 
va fine, după cum s'a anunțat, în România. 


Traian Herseni 


E C O N E X E 


fitá documentare. Munca aceasta minuțioasă îl 
atrăgea. Probleme de mitologie creştină-evanghe- 
lică, de hagiografie, de mitologie comparată, ma- 
gie medicală, etc., au fost studiate de el în cărți, 
uneori de impresionante dimensiuni, Edificatoare 
în această privință este chiar şi numai simpla pri- 
vire atentă a Bibliografiei lui P, Saintyves, întoc- 
mită cu grije de soția și colaboratoarea sa d-na 
Camille Nourry-Saintyves. Bibliografia se află 
la sfârşitul Manualului de Folklor, între pag. 
210—215, cuprinzând toate lucrările şi articolele 
lui S. 

D-nei C. N.-S. datoresc folkloriștii si apariția 
Manualului de Folklor, despre care vom vorbi în 
rândurile de mai jos. In el a strâns capitole pu- 
blicate mai înainte sub formă de articole, precum 
şi capitole rămase încă inedite. 

Acest Manual de Folklor este o carte indispen“ 
sabilă oricărui folklorist, ea reprezentând un se- 
rios îndreptar metodologic în cercetarea proble- 
melor folklorice. lar pentru cei care am făcut ase- 
menea cercetări în satele noastre românești, în- 
semnează uneori bucuria recunoaşterii unui recon- 
fortant tovarăş de muncă, cu care s'a întâmplat să 
gândim câteodată la fel. 

Inainte de a prezenta cartea, să ne mai fie însă 
ingáduitá mărturisirea unei experiențe personale 
pe care ne-a prilejuit-o experiența ce—socotim— 
că ar putea servi şi altor cititori ai ei; cartea 
este dintre acelea pe care o începi, citeşti câteva 
pagini şi o laşi apoi nedumerit la o parte. Ai im- 
presia că nu vei învăța prea mult din ea. Inexact. 
Când am trecut — mai târziu — dincolo de în- 
tâiele pagini, ne-am explicat această primă im- 
presie, Vina stă poate în grija de tot feminină a 


579 


d-nei C. N.-S., de a fi pus în fruntea Manualului 
drept Introducere, o conferinţă ţinută de S. la 
adunarea generală a Societăţii belgiene de Folk- 
lor, la Bruxelles, în Aprilie 1927, conferinţă in- 
titulatás „Apologie du Folklore ou de la science 
de la tradition populaire”, Conferinţa pare a fi 
visul poetic al unui folklorist indrágostit de dis- 
ciplina sa, menită să înveţe pe oameni a-şi iubi 
patria şi poporul (mulţimea obscură, prin care 
simți cum comunici cu spiritele strămoşilor) şi 
chiar umanitatea in general (Folklorul deschizând 
perspective asupra „operei poporului în umani- 
tate”), 

In această conferinţă, S, voia să reabiliteze Fol- 
klorul, ce nu fusese îndeajuns prețuit de genera- 
țiile trecute, dovedind că folkloristul nu este nu- 
mai un simplu colecţionar (deşi are şi trebue sá 
aibă pasiunea culegerii), ci că el ştie să se ridice 
dincolo de date, la ideile generale care fac din 
orice studiu o ştiinţă, Insă tonul entuziast pe 
care-l pune întru această apărare a folklorului gi 
folkloriştilor, ne impresionează ciudat pe :noi, cei 
crescuţi cu imaginea savantului rece şi cumpănit 
la vorbe, deși, uneori, cuvântul lui inspirat a gá- 
sit accente juste, ce pot face bucuria folkloriş- 
tilor de pretutindeni, 


După această întroducere, avem capitole de 
mult interes ştiinţific şi foarte bine documentate, 
In capitalul I, dă definiţia folklorului, delimi- 
tându-l de Etnografie, Folklorul studiază vieata 
și cultura populară în cadrul lumii civilizate. De- 
aceea — după el — nu există material folkloric 
la populaţiile la care nu se pot distinge două cul- 
turi: una a clasei instruite şi alta a clasei popu- 
lare, Folklor deci nu există la popoarele primi- 
tive care nu au decât o singură cultură elemen- 
tară, aceasta formând obiectul Etnografiei. Si fol- 
klor nu va mai exista la poporul ai cărui toţi 
membri se vor împărtăşi de o singură cultură su- 
perioară, lipsită de prejudecăţi şi superstiții, 
Punctul de vedere propriu, din care folkloristul 
îmbrățișează câmpul culturii populare, este cel al 
tradiţiei, Iată, deci, definiţia folklorului: „Folklo- 
rul este ştiinţa culturii tradiționale din mediile 
populare ale țărilor civilizate“ (pag. 38—39). 
Prin „cultură tradițională“ S, înţelege nu nu- 
mai cultura spirituală, ci o unitate organică, for- 
mată din cultura materială şi spirituală în care 
resturile trecutului se îmbină cu inovațiile curen- 
telor ce vin din diferite alte orizonturi. lar prin 
„cultură populară”, nu înţelege numai pe cea pro- 


580 


priu zis țărănească, ci şi pe cea a păturii subur- 
bane, [,¡inculte”, formulează S.), (lucrători, mici 
slujbaşi etc.), ce trăieşte în atmosfera oraşului. 

Dacă deosebirea pe care S, o face între folklor 
şi Etnografie, nu aduce nimic nou, însemnând o 
veche şi comodă împăcare cu cuvintele încreme- 
nite ale trecutului, S. dovedeşte însă o mai bună 
înțelegere a preocupărilor vremii noastre, atunci 
când lărgeşte sfera culturii populare, lăsând-o să 
cuprindă şi vieata, de fapt aproape aceeași, a pă- 
turii suburbane ce trăiește la marginea vieţii ci- 
vilizate, 

De altfel, sigur că această cultură tradiţională 
populară nu reprezintă numai simplă prelungire 
insensibilă în vieața civilizată. Ea se găseşte difuz 
răspândită în întreaga vieatá civilizată, De aceea, 
azi, un studiu sociologic al vieţii civilizate tre- 
buie să ţină seamă de aportul folklorului în a- 
ceastă privinţă, afară doar de cazul rar în care, 
sociologia ea însăşi, coboară în prealabil la te- 
renul faptelor de cultură tradiţională sătească şi 
orășenească, culegându-şi singură materialul ce-i 
va servi drept bază interpretărilor ulterioare. Din 
această migăloasă ucenicie, sociologul va învăţa 
să aprecieze munca unor colaboratori pe care nu 
i-a luat în seamă, până mai ieri: folkloristii, lin- 
guiştii, etc, dându-și seama că fără ei munca de 
teoretizare generală a sociologiei nu va fi nici- 
„dată posibilă, Pe de altă parte, ştiinţele speciale 
ale vieţii sociale, cu folklorul în frunte, şi-au dat 
seama că munca lor trebue făcută în perspectivă 
socială sí cu metodele sociologiei. De aceea, poate 
asistăm azi la spectacolul sociologizării tuturor a- 
cestor discipline, în așa fel încât să-ţi fie greu 
uneori să le deosebeşti de sociologia însăşi, 

Consideraţiile acestea însă ne duc prea departe 
şi ne îndepărtează de Saintyves. Le lăsăm deci, 
pentru altă dată, 

S. socoteşte folklorul ca o ramură a sociologiei, 
mergând astfel pe linia deschisă de şcoala lui 
Durkheim care, încă din 1898 a dat în Année So- 
ciologique, o bibliografie a folklorului, socotit ca 
știință ajutătoare a sociologiei, Nu-şi recunoste 
deci, nicio originalitate în această orientare socio- 
logică a folklorului şi se miră că alţii (de sigur 
Alb. Marinus. Ne mirám şi noi de ce nu-i spune 
numele!), socotesc că mişcarea aceasta începe cu 
ei, uitând lucrările de folklor orientat sociologic 
ale unui Robert Hertz sau Czarnowsky, lucrări de 
o „rară calitate ştiinţifică”, şi care fac parte din 
„Travaux de l'Année Sociologique”. 

De aceea S. începe prin a explica faptele care 


duc în mod natural la această așezare a folklo- 
rului în cadrul „ştiinţelor antropologice”. De oa- 
rece omul nu este numai un animal ci este „un 
animal raţional și social”, antropologia are două 
ramuri: A, Antropologia animală (care studiază 
omul considerat ca un animal), și B. Antropolo- 
gia culturală (care studiază omul, ca fiinţă inte- 
ligentă şi trăind în societate). 

Antropologia culturală, la rândul ei, are şi ea 
două ramuri: 1. Psihologia (care se ocupă cu stu- 
diul spiritului omenesc în general sau al cutărui 
om, în particular) și 2. Sociologia (care se ocupă 
cu studiul grupurilor sociale şi al legilor care le 
sunt proprii). 

Sociologia, la rândul ei, are şi ea două ramuri: 
a) Etnografia (care se ocupă cu studiul culturii 
materiale şi intelectuale a primitivilor, adică al 
societăţilor ce nu cunosc tradiţia scrisă) și b) Fol- 
klorul, care se ocupă, — după cum ştim — cu stu- 
diul culturii materiale si spirituale a claselor 
populare din ţările civilizate. Folklorul este deci, 
(ca si Etnografia) o ramură a Sociologiei. 


In capitolul al [l-lea, vorbind despre ,Dome- 
niul folklorului şi marile diviziuni ale unei an- 
chete globale”, arată cum se poate studia cultura 
populară după planul pe care el îl oferă (v. pag. 
61-—16). In planul lui, S. profită de experienţa 
secolului XVIII în care, prin comparatia lumilor: 
antică, modernă și primitivă, s'a ajuns la conclu- 
zia că vieaţa materială şi spirituală, asemáná- 
toare în linii mari, a omenirii întregi a trebuit să 
izvorască din satisfacerea unor nevoi omenești, 
aceleaşi totdeauna şi pretutindeni. Nu uită apoi 
S. nici faptul că încercările de ierarhizare ale 
acestor nevoi în sec. XIX, acordându-se primatul 
când celor materiale (K. Marx), când celor spi- 
rituale, s'au dovedit a fi netemeinice. 

Cu această experienţă a trecutului şi, pornind 
din nou dela vechea formulă a lui Aristot, Saint- 
yves ajunge la concluziile următoare: 1) Omului 
animal îi corespund nevoile materiale şi institu- 
tiile economice, 2) Omului raţional îi corespund 
nevoile spirituale şi instituţiile culturale. 3) Omu- 
lui social, nevoile asociației. 

Deci nevoile economice; spirituale şi sociale re- 
prezintă mobilele constante şi universale ale ac- 
tivitáfii omeneşti, Pornind dela ele, socotește S., 
s'ar putea face o clasificare sistematică a tuturor 
faptelor şi instituţiilor sociale, S. însă, — care 
nu are o asemenea ambiţie, — le limitează apli- 
carea la faptele şi instituţiile vieții populare, ce 


formează obiectul folklorului. Vieaţa populară va 
trebui să fie privită — deci sub cele trei aspecte 
ale sale, de: 

A. Vieafá materială: care cuprinde tot ceea ce 
omul crează întru satisfacerea necesităţilor sale 
de existenţă, nevoilor sale materiale, 

B. Vieafá spirituală: care cuprinde enormul do- 
meniu al reprezentărilor, sentimentelor şi acţiu- 
nilor destinate a potoli nevoile spiritului. 

C. Vieafá socială: (vieaţa materială şi spirituală, 
fiind de fapt tot vieaţa socială): va cuprinde 
vieata instituţiilor şi asociaţiilor, grație cărora, 
țăranul sau lucrátorul desvoltă spiritul de solida- 
ritate al grupului sau al clasei sale, 

Pornind dela această atitudine teoretică, S. în- 
făţişează apoi planul unei „anchete globale”, la 
teren, din care vom reda și noi, în rândurile de 
ma: jos, esentialul. 

A. Vieafa materială. Un studiu al vieţii econo- 
mice va trebui să ţie seama mai intáiu de datele 
naturale pe care va trebui să se muleze vieafa so- 
cială, şi anume de: 

a) Natura şi resursele solului; 

b) Caracterele rasei care ocupă solul, 

Apoi, va studia pe rând: 

1, Necesităţile și comodităţile vieţii: hrană, cos- 
tum, locuinţă, mobilier, transporturi, 

2, Diversele forme ale muncii sau mijloacele de 
existenţă. 

3. Produsele muncii și utilizarea cástigului. 

B. Vieafa spirituală. (S. înţelege prin vieafa spi- 
rituală, toate manifestările spiritului, „tot vastul 
domeniu al limbii si al gândirii”, Pune pe pri- 
mul plan al manifestărilor spirituale limba, pen- 
trucă ea reprezintă posibilitatea de exprimare a 
gândirii, singura posibilitate deci de evadare din 
confuzia interioară), Imparte faptele vieții spiri- 
tuale în cinci mari diviziuni: 

1, Linguistică populară: idiom, dialect, limbi 
speciale, argouri. 

2, Știință populară: tot ceea ce corespunde știin- 
telor pozitive, astronomice, geografie, fizică, chi- 
mie, şt. naturale, şt, istorice şi arheologie, 

3. Inţelepciune populară: noţiunile filosofice ale 
poporului (ansamblul ideilor sale generale). Socio- 
logia şi morala populară. 

4, Estetica: a) Artele populare; b) Literatura 
populară. 

5. Mistica: a) Magia; b) Religia, 

C. Vieafa socială. (S. înţelege prin vieafá so- 
cială, ,vieata instituţiilor şi a asociaţiilor, in så- 


. nul claselor populare). 


581 


Recunoaste trei specii de asociafii: 

1, Asociafia bazatá pe comunitatea de sánge: 
familia, 

2, Asociaţia bazată pe comunitatea de teritoriu: 
satul, 

3, Asociaţia bazată pe comunitatea de acţiune: 
diversele asociaţii particulare, 

Se va studia deci: 

1, Familia: a) Relaţiile de rudenie; b) Tradițiile 
(magico-religioase), familiale în care e înglobat 
individul „din leagăn până la mormânt“, 

2, Satul: (Vieaţa sătească sau citadină), a) Edi- 
ficiile publice; b) Vieaţa municipală; c) Dreptul 
obișnuelnic; d) Bâlciuri gi târguri; e) Politeţă si 
bunácuviintá; f) Critici şi laude; g) Raporturi de 
vecinătate, 

3, Asociaţiile particulare: a) economice; b) po- 
litice; c) de jocuri şi sport; d) religioase, 

Saintyves își dă seama că domeniul folklorului, 
astfel înţeles, este foarte vast şi că studiul lui 
nu poate fi întreprins de un singur om, Cere, de 
aceea, colaborare de specialişti, accentuând însă 
că niciunul dintre ei nu trebue să piardă din ve- 
dere ideia care dă unitate cercetărilor parţiale: 
toți lucrează spre a pricepe spiritul popular în 
„enorma şi indivizibila sa tradiție”, 

Nu vom discuta faptul dacă planul lui Saint- 
yves reuşeşte sau nu să prindă aspectul întreg al 
culturii tradiționale populare, Aceasta, pentrucă 
suntem convinși că realitatea scapă adeseori pla- 
nurilor de cercetare celor mai perfecte, nelăsân- 
du-se niciodată cuprinsă în întregime, (Munca la 
teren îţi oferă la fiecare pas surprize), Si-apoi S. 
el însuşi, recunoaşte că planul său e susceptibil 
de perfectionári, el însemnând mai de grabă nu- 
mai o posibilitate de grupare a materialului, Pla- 
nul său cere desigur lungă experimentare la teren, 
precum și mai multă organizare logică, Ne bucură 
însă faptul că, socotește necesară colaborarea de 
specialiști, pe probleme mici, Suntem convinși că, 
cu tot aspectul de imbucátáfire a realității, pe 
care-l pot avea cercetările parţiale, numai prin ele 
se pot ajunge la o înțelegere completă — prin 
sinteze ulterioare — a realității, precum si la per- 
fecţionarea oricărui plan de cercetare, Și apoi e 
de preferat unei viziuni generale superficială şi 
falşă, o cercetare de amănunt, bine documentată 
si profundă, chiar dacă ea nu reușește să prindă 
decât o fărâmă de realitate, (Bine înțeles că bu- 
nul cercetător nu trebue să piardă niciodată din 
vedere imaginea întregului, întru înţelegerea că- 
ruia lucrează), 


582 


Avem impresia că în planul lui S., cercetarea 
vieţii spirituale poate fi destul de bine făcută, 
(Deşi te isbește faptul că se caută prea mult în 
cultura tradițională populară, aspectele culturii 
claselor de sus gi deși punerea limbii pe primul 
plan al manifestărilor spirituale amintește prea 
mul preocuparea filosofică a lui Brunot), 


In capitolul al III-lea, S, dă indicaţii de lucru 
la teren, precum gi de redactare generală a ma- 
terialului, Vorbeşte despre cercetările locale, de 
obiceiu în cadrul unui sat, (în care caz va fi uti- 
lizată ancheta directă şi globală), precum și des- 
pre cercetările pe spaţii mai largi, regionale sau 
chiar naţionale (in care caz se va aplica ancheta 
indirectă — chestionarul — şi pe probleme spe- 
ciale), Vorbeşte aici, pe larg, despre cercetători, 
anchetatori, informatori, despre felul de a întreba, 
etc, 


In capitolele IV, V, VI încearcă o justificare, 
pe bază istorică, a metodelor pe care trebue să le 
intrebuinfeze folklorul, 

Aşa, folklorul utilizează metoda comparativă 
ce-i vine dinspre Etnografie, (din care cauză a- 
ceastă metodă se mai numește și etnografică), 
prin care se pune alături material luat din diverse 
societăți, indiferent de timp şi loc, utilizându-se 
documentul oral, 

Cu această ocazie, S, face un istoric al mo- 
mentelor în care s'a întrebuințat această metodă 
comparativă, momente care au însemnat tot dé 
atâtea ori o încurajare a cercetărilor folklorice. 

Aşa, şcolile: celtică, ariană, germanică și antro- 
pologică, însemnează momente favorabile apariției 
folklorului. De fiecare dată se cercetează cu luare 
aminte credinţele şi obiceiurile populare, pentru a 
se descoperi în ele rămășițe celtice, vedice, ger- 
manice, sau asemănări cu credințele și obiceiu- 
rile sălbatecilor, 

Școala antropologică engleză însă, — îi pare 
lui S, — că a fost cu desăvârşire prielnică cerce- 
tărilor folklorice, Ed. B. Tylor şi elevii săi, stu- 
diind supraviețuirile din epoci cu altă vieață in- 
telectuală, la ţăranii moderni, iar Andrew Lang, 
James Frazer, etc., făcând comparaţie între vieata 
țărănească şi cea primitivă, reprezintă momentul 
de perfectă consolidare a folklorului, Cercetăto- 
rii se îndreaptă cu interes să studieze cultura 
populară prezentă a țărilor civilizate, Acum apare 
una din operele remarcabile ale veacului al XIX, 


„Wald- und Feldkulte” a lui Mannhardt (1875—77), 


é 


Pe lângă metoda comparativă, folklorul între- 
buințează şi metoda istorică, considerând fenome- 
nele sociale în ordine cronologică, prin critica is- 
voarelor şi a mărturiilor, Este metoda căreia 
Saintyves fi dă foarte multă atenție. In capitolul 
VI, rămas neterminat, el vorbeşte despre „seria 
istorică“ şi „metoda cronografică”. După Saintyves, 
folkloristul trebue să alcătuiască seria istorică a 
faptelor folklorice, neuitând că faptele actuale au 
antecedente. Iată cum va trebui să procedeze: 

1, Va căuta mai întâiu să-şi dea seama dacă 
faptul folkloric (obicei, credinţă, mit etc.), nu se 
găseşte în toate civilizațiile elementare. (Pentru 
aceasta va trebui să răsfoiască lucrările etnogra- 
filor de seamă), Dacă faptul folkloric are această 
largă răspândire, el reprezintă un obiceiu, mit sau 
credință general omenească, o manifestare obis- 
nuită a omului, trăind in societate, 

2, Folkloristul va cerceta iarăși dacă nu cumva 
faptul folkloric al unui popor dat reprezintă un 
împrumut dela alte popoare cu care întâmplările 
istorice l-au pus în contact, dacă deci, nu repre- 
zintă un împrumut istoric. 

3, lar dacă faptul folkloric nu intră în niciuna 
din cele două categorii de mai sus, atunci se 
poate bănui că el reprezintă o creație spontană a 
poporului respectiv, Dar, ori de unde ar proveni 
faptul folkloric, seria istorică va trebui să fie ri- 
guros cronologică şi să arate felul în care cre- 
dinfa sau obiceiul s'a modificat de-a-lungul vre- 
mii, 

Avantajul acestei atitudini în cercetare l-a de- 
prins S, tot dela sociologi şi dela Durkheim, In- 
tr'adevăr, sociologia a dovedit că seria metodică, 
dispusă în ordine riguros cronologică, e un admi- 
rabi) instrument de analiză, care-ţi permite să 
vezi felul în care s'a constituit o credinţă, o in- 
stitutíe... cum s'a schimbat în decursul vremii, prin 
pierderi sau adaosuri, până ce a ajuns la forma 
pe care o are în zilele noastre, 

S. socoteşte că ar fi bine ca această serie is- 
torică să fie reprezentată pe un fel de tablou- 
schemă, numit ,cronografie” (de aci „metoda cro- 
nograficá”), tablou care face ca seria istorică să 
apară mai concretă, mai vie, Se vădesc aşa mai 
clare apariţiile şi disparitiile elementelor 
credințe (obiceiu, mit etc.), dela origine şi până 
în zilele noastre, 

Mai trebuie să utilizeze folklorul şi metoda bio- 
logică, care dă atenţie studiului obiectiv al fap- 
telor vii, actuale. Este metoda pe care o cere prin 
excelență atât pentru studiile etnografice, cât şi 


unei 


pentru cele folklorice, Arnold van Gennep (care 
a făcut şcoală, Albert Marinus fiind de aceeași 
părere cu el). 

Cu această ocazie, Saintyves critică atitudinea 
aceasta a lui Van Gennep, atitudine ce nu-i pare 
justă, Greşeşte — după el — Van Gennep, atunci 
când socoteşte că nu trebue dată prea multă aten- 
tie metodei istorice, care subordonează prezentu- 
lui viu, elementele moarte ale trecutului, şi când 
susține că ceea ce interesează folklorul e faptul 
viu si direct, muzeul rămănând partea moartă a 
folklorului care trebue să facă biologie sociolo- 
gicá. 

Pentru Saintyves faptul folkloric, ca orice alt 
fapt social, nu este numai prezent: el e inmánun- 
chere de trecut şi actual, după cum este în acelaşi 
timp amestec de localnic şi de venit de aiurea. In 
concluzie, Saintyves recomandă folkloristului să 
utilizeze toate trei metodele (comparativă, isto- 
rică şi biologică), așa cum realitatea socială o 
cere, 

w 

De fapt, A. van Gennep, susține — ca gi Saint- 
yves — întrebuințarea acelorași trei metode în 
studiul faptelor folklorice. (v. Le Folklore, Paris, 
(Stock), 1924, cap. III. Méthodes, pag. 32—44), 
punând însă accentul pe importanța metodei bio- 
logice. Așa fiind, deosebirea dintre cei doi folklo- 
rişti se reduce la o deosebire de orientare, S, pro- 
cedează mai bătrâneşte şi se întoarce cu mai 
multă simpatie spre trecutul ce-i pare că dă mai 
multă greutate şi mai mult aspect ştiinţific cer- 
cetărilor sale. A. van Gennep e, dimpotrivă, aple- 
cat spre actualul viu şi în continuă curgere, care 
se opune documentelor istorice în care faptele 
sunt parcă încremenite ca niște fosile. 

Spre deosebire de Saintyves, suntem de parlea 
lui A, van Gennep. Munca de reconstituire a se- 
riilor istorice e muncă de bibliotecă ce se mai 
poate amâna, în timp ce atmosfera culturală a vre- 
milor fuge şi ai pierdut aşa prilejul de a o prinde 
poate în unul din momentele cele mai interesante 
ale ei. Si-apoi o cercetare amănunțită şi atentă 
a actualului viu te face de abia să înţelegi adevă- 
ratul rost al faptelor de cultură tradițională care 
s'au menţinut: ce rol mai joacă, in vieafa socială 
de azi a satelor sau a periferiilor orágánesti, tra- 
difia, alături de curentele ştiinţifice şi civiliza- 
torii ce-o impresoară din toate părţile? 

Cu tot respectul față de munca serioasă şi grea 
pe care o cere, socotim că S, duce atitudinea isto- 
rică prea departe, atunci când o strecoară chiar 


583 


in momentele de surprindere a realului, la teren. 
Spune el, în cap. III, că folkloristul ar jena prin 
prezenţa lui desfăşurarea normală a unei ceremo- 
nii sătești, dacă ar asista la ea pentru a face ob- 
servaţiile necesare studiului său. E mai bine, 
spune el, să strângă informatorii la el acasă, să-i 
facă să se simtă bine şi să le ceară apoi povestea 
(istoria) ceremoniei respective, De ce această in- 
troducere a istoriei în actual? Când avem ochi şi 
faptele sunt vii! Si când vedem ce grele gi multe 
sunt reconstituirile? (Sá nu fim înţeleși greşit 
însă, Informaţiile indirecte îşi au rostul lor pen- 
tru verificarea observaţiilor directe; ele nu sunt 
însă decât auxiliar în cercetarea ştiinţifică), So- 
cotim că cercetătorul trebue să-și dea osteneala 
de a face ca prezenţa lui în sat să însemneze de 
fapt aderenţa la el, așa încât ţăranul să-l recu- 
noască drept unul din lumea lui, venit dintr'un alt 
sat mai mare şi mai depărtat şi care vrea să vadă 
cum se întâmplă lucrurile pe aici, 

Acum este timpul ca cercetările să imbrátiseze 
actualul pe spaţii largi, pentru constituirea Afla- 


REA LI TATE A 


GEORGE STANCIU: Structura economică a 


satului românesc. Bucureşti, 1938, 


Economia țărănească, nu poate fi încadrată în 
niciunul din sistemele teoretice ale științelor eco- 
nomice, pentrucă le depăşeşte printr'un „conţinut 
de vieatá”, ea fiind chiar „un fapt de trăire în 
spaţiu şi în timp". 

Plecând dela realitaţi, economia țărănească este 
morfologic legată de natură, ca o „determinare 
cosmologică a activității omeneşti!!, și în strânsă 
dependenţă de cadrul istoric în care s'a desvoltat. 

Omul influențează numai în mică măsură struc- 
tura acestei economii, și numai în limitele pe care 
i le fixează condifiunile naturale în care se află 
gospodăria, celulă economică, în care nu se urmă- 
reste rentabilitatea, ca în întreprinderile economice 
din apus, ci „productibilitatea, prin exploatarea 
proprie a muncii”, | 

Dela această idee iniţială, care precizează gi 
accentuiază caracterul de strânsă dependență în- 
tre gospodăria țărănească şi mediul natural în 
care se află, d, George Stanciu nu arată, în cele 


584 


surilor vieții populare prezente, pe care e păcat 
să-l pierdem, fugind de faptele ce se desfăşoară 
în aer şi soare, de dragul celor închise în cărţi prá- 
fuite, Căci dacă spiritul poporului nu se poate în- 
felege complet fără faptele trecutului, el nu apare 
însă colorat şi viu decât din faptele actuale în 
care chiar trecutul învie uneori, mai puternic şi 
mai vibrant ca niciodată, Dar Saintyves nu este 
un dușman al actualului; el vede însă în el poate 
prea mult trecutul, Si folkloristul trebue să pri- 
vească actualul și ca realitate în sine, cu valoarea 
ei proprie. 

Ne oprim aici. Saintyves intenţiona un volum, 
al II-lea al Manualului de față. Planul se află pe 
penultima pagină a acestuia, Dăm titlul capitole- 
lor: VII: Seria geografică gi metoda cartograficá; 
VIII: Despre explicaţia în genere; IX; Explicaţia 
sociologică; X: Explicaţia psihologică; XI: Imitatie 
şi sugestie; XII: Invenţie și descoperire; XIII: Sin- 
teza. 


Stefania Cristescu 


ROMÂNEASCĂ 


150 pagini ale cărții sale, structura economică a 
satului românesc, aşa cum ne-am fi așteptat după 
titlul cărții, ci condifiunile naturale gi istorice în 
care s'a format o economie specific țărănească, 

Din cauza aceasta, peste 2/3 din conținutul vo- 
lumului, cuprinde bogate incursiuni teoretice în 
autori străini și români, ca să se dovedească „de- 
terminismul cosmologic în economia țărănească”, 
sau cadrul natural (geografia, climă, sol, etc,), 
în care s'a format un specific economic țărănesc 
sau „sătesc“, 

Un capitol întreg, dedicat „cadrului istoric“, 
arată că.. „prin lipsa unei forțe politice de susfi- 
nere, economia țărănească a ieşit din procesul 
agrar al veacului trecut isbăvitoare, dar necon- 
solidată'!, 

Dintre caracterele fundamentale ale economiei 
ţărăneşti din România, sunt specificate numai 
două: pulverizarea proprietăţii rurale, fapt care a 
făcut ca agricultura românească să fie refractară 
prefacerilor cerute de criza agricolă prin care a 
trecut economia generală a țării și cerealismul ru- 
dimentar, cu o producţie redusă. 


Problema aceasta, este mult mai bogatá în cu- 
prins şi cere precise cercetări ştiinţifice în gospo- 
dării şi în sate, 

Expunerea teoretică a d-lui Stanciu, desvăluie 
` numai o parte din complexul social-economic al 
ţărănimii noastre, cu toate că aduce în discuţie 
multe idei care formează astăzi direcţiile de bază 
ale cercetărilor la sate, cum ar fi de exemplu in- 
tegrarea dinamică a familiei în procesul de pro- 
ductie şi consum din gospodăria țărănească si le- 
gátura acesteia cu vieaţa economică a satului, 

Totuşi, cartea d-lui George Stanciu, dovedește 
o serioasă grijă de a pătrunde în „tainele“ vieţii 
sătești şi o frumoasă pregătire pentru aceasta, 


Petre Stănculescu 


INSTITUTUL CENTRAL DE STATISTICĂ: Sta- 
tistica agricolă a României in 1937, — Anul I. Bu- 
curegti, 1938, Editura Institutului Central de Sta- 
tistică, 


Statistica agricolă a României este prelucrată 
gi publicată pentru prima dată, de Institutul Cen- 
tral de Statistică, de sub direcţia d-lui Dr, Sabin 
Manuilă, şi înfăţişează datele pentru anul 1937, 
Până la data pomenită, cifrele privitoare la această 
ramură a economiei românești, se găseau publi- 
cate în „Statistica Agricolă” editată de către 
Serviciul de Studii din Ministerul Agriculturii şi 
Domeniilor, care nu şi-a încetat apariţia. 

Volumul scos de Institutul Central de Statistică, 
— în afară de forma exterioară impecabilă, ce 
caracterizează toate publicaţiile acestui institut, — 
aduce o serie de ameliorări de fond, 

Cităm, în primul rând, îmbunătățirea metodei 
de culegerea datelor, lucru principal pentru reu- 
şita oricărei lucrări statistice, Trebue să subli- 
niem aci, că datele statistice agricole, n'au fost 
niciodată riguros exacte, Primul şi principalul nea- 
juns, a fost că, suprafaţa țării, — baza de calcul 
a statisticei agricole, după cum spune d-l Dr, 
Sabin Manuilă, — nu este cunoscută, din lipsa 
măsurătorii cadastrale din Vechiul-Regat şi Ba- 
sarabia, 

Cifrele privitoare la suprafaţa ţării, publicate în 
Anuarul Statistic, diferă de cele stabilite prin 
statisticele agricole judeţene, Diferenta între aceste 
două serii de cifre au fost trecute in statisticele 
precedente, în rubrica altor terenuri (clădiri, dru- 
muri, ape, cariere, mine, terenuri neutilizabile). 
Institutul Central de Statistică a început pentru 
prima dată să identifice aceste suprafeţe, Astfel 


s'a putut identif.ca aproape 1.600 mii hectare, care 
au fost distribuite la rubricele respective, cifra 
pentru alte terenuri, stabilindu-se la 3,158 mii 
hectare, faţă de 4.753 mii hectare, câte arată 
publicaţia Ministerului Agriculturii și Domeniilor 
Dintre cele 3.158 mii hectare, arătate de Institutul 
Central de Statistică, la rubrica altor terenuri, s'a 
identificat 2,821 mii hectare, (lacuri și terenuri 
neproductive), rămânând numai 337 mii hectare 
terenuri neidentificate, 

Această îmbunătăţire a bazei de calcul, s'a putut 
face prin dubla evaluare a suprafeţelor teritoriale, 
odată, înainte de inceperea campaniei agricole, 
iar a doua oară, după terminarea semănăturilor 
de primăvară, când s'a făcut evaluarea suprafețe- 
lor neînsămânţate pe culturi. Cele două serii de 
date au fost confruntate şi revizuite de birourile 
statistice judeţene, şi apoi recontrolate de secţiu- 
nea agricolă a Institutului. Pe de altă parte au fost 
evaluate suprafeţele pădurilor şi ale bălților, Ast- 
fel, s'a putut ajunge la suprafeţele mai exacte 
decât cele care au figurat în statisticele prece- 
dente, 

Determinarea mai precisă a suprafeţelor aduce 
după sine gi cunoaşterea mai exactă a producţiunii 
agricole, care se află indirect prin înmulțirea su- 
prafefei însămânţate, cu producţia medie pe hec- 
tar, Stabilirea acestei producţii s'a făcut gi ea prin 
două metode: după rapoartele autorităţilor comu 
nale, şi după rezultatele obținute la maşinile de 
treierat, i 

(In statisticele anterioare, calculul se făcea nu- 
mai după rapoartele autorităților comunale). 

In al doilea rând, Statistica agricolă, publicată 
de Institutul Central, diferă de cele precedente 
si prin materialul pe care îl prezintă. 

Are un conţinut cu mult mai bogat, prezentat 
într'un fel care permite consultarea cu mare ugu- 
rință şi cu un amănunțit studiu introductiv, da- 
torit d-lui R. Cresin, Astfel, „Statistica Agricolă” 
editată de Institutul Central, prezintă pentru 
prima oară datele retrospective dela 1921, iar unele 
tabele (producţia cerealelor), chiar dela 1862, 
ceea ce scuteste pe cercetátor să consulte o serie 
întreagă de publicaţii, In afară de această inova- 
ție, publicaţia Institutului ne oferă o serie de 
tablouri care nu figurau în publicaţiile prece- 
dente, dintre care cităm: 

1) Valoarea producţiei agricole în anii 1927— 
1937, pe culturi (tab. 13 în text); 2) Valoarea 
producţiei agricole în 1937, pentru fiecare pro- 
dus, cu arătarea prețului mijlociu pentru 100 kg 


585 


şi valorii mijlocii a producţiei pe hectar (tab. 
ALI); 3) Indicii cantitativi ai producţiei agricole 
în anii 1921—1937, (tab. 19 în text); 4) Suprafefele 
cultivate cu porumb, rămase nerecoltate în 1937 
pe judeţe (tab. 15 în text); 5) Populaţia ocupată 
în exploatarea solului, după recensământul din 
1930, pe regiuni, (tab. 16 în text); 6) Suprafefele 
neutilizabile în agricultură în anii 1936 şi 1937, pe 
judeţe, (tabela 17 în text); 
feţelor teritoriale din diferite ţări în 1935 (tabela 
20 în text) etc, 

Datorită acestor ameliorări, volumul prezenta: 
de Institutul Central de Statisticá, are o valoare 
ştiinţifică ridicată, dând putință de documentare 
completă asupra multor aspecte ale problemei 
agricole, 

Este adevărat că, pentru lămurirea completă a 
acestei probleme ar fi necesar să se efectueze un 
recensământ agricol, lucrare de mare proporţii, 
costisitoare și posibilă numai atunci când Insti- 
tutul va avea mijloace necesare. Această lucrare 
ne-ar da posibilitatea să cunoaştem distribuţia 
agricultorilor după suprafața posegatá, după felul 


pământului posedat, după inventarul agricol, etc.' 


In afară de acestea, n'ar fi fără interes sá se în- 
făţișeze și alte aspecte ale problemei agricole, cum 
ar fi: preţuri agricole, puterea de cumpărare a 
agricultorilor, sarcina fiscală asupra agriculturii, 
etc, 

Fără utilajul necesar, cu minimum de personal 
si într'un timp scurt, Institutul Central de Statis- 
ticá, a reușit să prezinte maximum a ce i se putea 
cere în domeniul statisticii agricole. 


I. Measnicov 
Dr. G. ST. CIULEI: Organizarea şi rentabi- 


lilatea gospodăriilor agricole gin Dobrogea si 
Basarabia. Condifiile de vicață ale agricultorilor 


din aceste regiuni. — |mprimeria Naţională, Bur 
curești, 1938, 
Ştudiul manifestărilor economice din vieafa 


unui sat sau a unei regiuni, ce priveşte fenome- 
nele de producţic, repartiție, consum si circulaţie 
ale intregului complex economic, pentru toată 
regiunea şi pentru toate aceste manifestări la un 
loc, nu poate fi valabil decât dacă este isvorit 
din cercetarea unităților de producţie și consum, 
care sunt gospodăriile țărănești. 

Pentrucă totalitatea proceselor de producţie și 
consum din gospodării, formează însuşi procesul 


586 


7) Distribuţia supra- . 


general economic din întreaga regiune ce se stu- 
diază. 

Gospoqdária țărănească, este o întreprindere pro- 
ducătoare de bunuri economice, având scopul să 
întrețină vieafa familiei gospodarului. In situa- 
tiuni prospere si într'o bună organizare a între- 
prinderii, cantitatea de bunuri produse, este mai 
mare decât nevoile familiei; în acest caz, gospo- 
dăria are un excedent care se traduce, de obiceiu, 
prin creșterea averii, 

In situafiuni contrarii, se apelează la venituri 
anexe, la muncă lăturalnică, sau se micșorează 
consumul familiei printr'o alimentaţie insuficientă 
şi prin reducerea la maximum a cheltuielilor. Cu 
toate că mijlocul cel mai rațional ar fi intensifi- 
carea şi organizarea muncii proprii, cu scopul ca 
averea — în speţă terenul — să producă o canti- 
tate mai mare de bunuri capabile să îndestuleze 
nevoile familiei. 

Atunci când consumul tota] dintr'o gospodărie 
întrece propria sa producţie, inclusiv veniturile 
anexe gi proviziile, bugetul se încheie printr'un 
deficit, care insemneazá distrugerea întreprinderii 
prin micșorarea averii sale. 

Acestea sunt problemele ce se caută a fi lămu- 
rite în studiile ce se fac asupra gospodăriilor tă- 
rănești, 

Cartea d-lui dr. G. Ciulei, prezentată in colecţia 
de rapoarte și anchete a Institutului de Cercetări 
Agronomice a] României, pătrunde însă mai adânc 
în analiza mecanismului de producţie și consum 
din exploataţiile agricole ţărăneşti, înfăţișându-se 
ca un serios studiu ştiinţific, cu concluzii din cele 
mai edificatoare. 

D-sa, a studiat un număr de 70 gospodării: 47 
în Dobrogea, cu suprafeţe cuprinse între 5—100 
ha, si 23 gospodării în Basarabia, având suprafeţe 
cuprinse între 3—50 ha. 

Din analiza acestor gospodării, alese ca cele mai 
caracteristice pentru regiunile respective, se con- 
stată, în primul rând, că valoarea capitalului în- 
vestit în agricultură este mai mic decât în cele- 
lalte regiuni ale ţării, ceea ce insemneazá o agri- 
cultură extensivă, lăsată mai mult în seama puterii 
naturale de producţie a pământului, decât în cei- 
lalţi factori producători: muncă sau capital, 

Acelaşi lucru îl arată şi venitul brut redus al 
exploataţiilor, în care partea cea mai mare o dau 
cerealele, cultivate mai mult pentru nevoile pro- 
prii de hrană. In Basarabia, valoarea venitului 
brut, se măreşte, din cauza culturilor de pomi și 
viță de vie. 


Din analiza cheltuielilor şi încasărilor, 
arată legătura gospodăriilor cu piaţa si valorifi- 
carea venitului brut în bani, se constată faptul 
interesant că producţia vegetală aduce în Dobro- 
gea mai mult de 3/4 din încasări, pe când în Ba- 
sarabia, mai puţin de jumătate, din cauză că aici 


care 


intervin produsele animalelor şi ale viței de vie. 

Cheltuielile exploatatiei, constau mai mult din 
plata salariilor pentru munca străină, Astfel, în 
Dobrogea, acestea deţin 40% din totalul cheltuie- 
Dobrogea, 


având o suprafaţă întinsă, nu pot fi lucrate numai 


lilor, pentrucá...  „exploataţiile din 
cu braţele membrilor familiei”, pe când în Ba- 
sarabia, salariile cuprind 8%, „întru cât aci avem 
de a face cu gospodării mai mici, în care munca 
familiei joacă rolul principal”, 

Consumul menajului şi al familiei, formează 
încă o problemă asupra căreia d. dr. Ciulei a in- 
sistat, pentru a fi lămurită, 

Principala componentă a acestui consum o for- 
mează produsele proprii, folosite pentru menaj 
(51%). Restul este cumpărat de pe piață: 16% 
din aceste cheltuieli fiind destinate pentru me- 
naj, iar 32% pentru nevoile particulare ale fami- 
liei, (îmbrăcăminte, etc.), Făcând comparaţie în- 
tre consumul gospodăriilor din Basarabia şi con- 
sumul celor din Dobrogea, „rezultă că media din 
Basarabia este inferioară celei din Dobrogea, şi 
ca atare, agricultorii basarabeni au un trai mai 
inferior”, 

La toate insă, venitul total a fost superior con- 
sumului total, că gospodăriile studiate au avut 
excedent, rentabilitatea 
fiind asigurată, 


D. dr, Ciulei, a mai publicat încă două studii 
similare: „Gospodăriile din Tara Bârsei", şi „Im- 
portanfa economică a podgoriei Odobeşti”, Volu- 
mul despre care a fost vorba în recenzia de față 
şi din care am arătat numai câteva concluzii, aduce 
o nouă și prețioasă contribuţie la studiul proble- 
mei economice ţărăneşti, 

Scrisă într'un stil sobru, cu respectul adevărului 
științific, expunerea d-rului Ciulei ne mai arată 
un lucru deosebit de important: metoda de cerce- 
tare a vieţii săteşti, care trebue să pornească dela 
analiza ştiinţifică a celulei sociale şi economice, 
gospodăria, 


întreprinderii agricole 


Petre Stănculescu 


FL. STEFANESCU-GOANGA, AL. ROSCA, 
SALVATOR CUPCEA: Adaptarea socială. Edi- 
tura Institutului de Psihologie al Universităţii din 
Cluj. 1938, 


Societatea, prin natura ei, exercită o acţiune 
coercitivă asupra manifestărilor indivizilor, 

Aceştia, nu trebue să acţioneze în ayá fel, încât 
să dăuneze totului, ci, limitele în care se pot des- 
fágura manifestările lor, sunt cele îngăduite de 
societate, în măsura în care nu dăunează binelui 
ei. Deşi această acomodare a activităţii indivizilor 
la determinárile impuse de societate nu e prea 
grea, totuşi, numărul nemulfumifilor, pare că 
odată cu civilizaţia crește, în loc de a scădea. 

Se întrezăresc totuşi, remedii care ar lăsa loc 
la speranţe pentru realizarea idealului unei so- 
cietáfi deplin armonice în interiorul ei, Dar, aceste 
remedii privesc individul, căci tind să-l calmeze 
oarecum, Nu transformarea societăţii pentru ne- 
mulţumiţi, cum au cerut atâţia, ci transformarea 
nemulțumiților în oameni care să-și poată mo- 
dela aspiraţiile, în raport cu posibilităţile de sa- 
tisfacere a lor în societate, presupunând-o pe 
aceasta, cât e posibil, de lipsită de cangrene, Deci 
o integrare în mediu, o acomodare a individului 
la cerinţele acestui mediu. E procesul de adap- 
tare întâlnit şi în lumea organică şi care, referin- 
du-se la integrarea individului în societate, ia 
numele de adaptare socială. Natura acestei adap- 
tări, e psihologică, 

Dnii: Fl. Stefánescu-Goangá, Al. Rosca şi S. 
Cupcea, se ocupă de această adaptare, pe care o 
privesc din punctul de vedere al specialităţii dom- 
niilor lor, din punct de vedere psihologic indivi- 
dual, întrucât, ce se cere, e supunerea oamenilor 
la cerințele sociale, fiindcă societatea în fond e 
una, şi nu se poate ea mlădia, după voia fiecăruia 
căruia i se pare că aduce el soluţia pentru ame- 
liorarea omenirii, 

Lucrarea de faţă, arată aspectele adaptării gi 
factorii care uşurează sau îngreuiază acest proces: 
factorii individuali, (morfo-fizio- psihologici), şi 
factorii de mediu, (cosmic și social), 

Inadaptarea, care, de fapt e obiectul studiului, 
manifestată sub forma de sinucideri, infracțiuni 
şi turburári mintale, a fost studiată de autori, 
avându-se în vedere 13.400 cazuri, (3.330 infrac- 
tori, 9.636 sinucigaşi, 434 bolnavi mintali). Datele 
au fost culese dela Spitalul de boli mintale din 
Sibiu, dela penitenciarele noastre şi din Buletinul 
Demografic al României, Pe lângă cifrele şi re- 
zultatele obţinute astfel, şi care ne interesează 


587 


aci pe noi, partea de expunere teoretică în deo- 
sebi asupra raportului dintre „constituţie şi adap- 
tare”, mărește interesul și valoarea studiului pro: 
fesorilor dela Cluj. 

In analiza procesului de adaptare, ne sunt înfă- 
țişate formele adaptării şi inadaptárii, Această 
inadaptare inițial, se prezintă sub forme uşoare 
de particularităţi de conduită, ca disciplina, agre- 
sivitatea, inactivitatea, dar duce la formele amın- 
tite: sinucideri, infracțiuni sau boli mintale, Fac- 
torii care o influenţează; ereditatea și mediul se 
împletesc, cu o oarecare predominare a eredității, 
Constituţia înţeleasă ca unitate morfo-fizio-psiho 
logică, este cea care determină stilul de vieafá 
propriu unei individualitáti. O individualitate nor- 
mală, din punct de vedere morfo-fizio-psihologic, 
se poate adapta cerințelor vieţii. In caz de ne- 
adaptare, manifestările individuale se explica 
prin deficienţe în această constituţie, şi remediul 
vine din vindecarea sau ameliorarea lipsurilor, fie 
ele fizice sau psihice. 

Puterea de adaptare, de integrare psihică, va- 
riază în raport cu etatea şi cu sexul, femeile, dia 
pricina instabilității lor psihice, fiind mai predis- 
puse la fenomele de inadaptare decât bărbaţii, 
Influenţa mediului casnic, — delictele fiind mai 
numeroase în Februarie, (furturile), şi August 
(vagabondajul), iar sinuciderile crescând în luna 
Mai, — ca si influența mediului social — în mediul 
rural, sinuciderile mai puţin frecvente ca în cel 
urban, — sunt arătate de autori cu cifre conclu- 
dente. 

Capitolul cel mai interesant, este cel al „distri- 
bufiei sinuciderilor şi omuciderilor din România, 
pe provincii si judeţe”, (pag. 126—135). Tot aci 
e exprimat dezideratul unei psihologii a poporului 
român, realizabilă după domniile lor, prin exami- 
narea şi măsurarea directă a însuşirilor psihice, 
ca şi prin interpretarea manifestărilor poporului, 
fie ele artistice, sau, cum sunt cele de față: sinu- 
ciderile şi omuciderile. Din datele extrase din 
Buletinul Demografic al României, dintre anii 
1932—1936, reiese că: Transilvania, Crişana, Ma- 
ramureşul şi Banatul, sunt deasupra mediei, în 
privinţa sinuciderilor, şi sub mediu în privința 
omuciderilor, fapte care denotă o mai accentuată 
depresivitate, o mai mare predispozifie, spre con- 
flictele interne. , 

La omucideri, numărul maxim îl atinge Oltenia, 
La repartizarea pe judeţe, se vede că în judeţele 
din Vechiul-Regat şi mai ales pe malul Dunării, 
proporția de sinucideri este mică, lar în Transil- 


588 


vania, judeţele: Trei-Scaune, Odorhei, Braşov, 
Târnava-Mare şi Timiş, dau cel mai mare număr 
de sinucigagi. Autorii, caută explicaţia fenomenului 
acesta şi-l pun faţă în față cu numărul mai mare 
al ştiutorilor de carte din aceste judeţe, față de 
cele de pe văile: Someşului, Arieșului şi Vigeului, 
— unde sinuciderile sunt rare — ca şi cu prezența 
în aceste judeţe a minoritarilor unguri şi germani, 
fără a ni se da explicaţia acestor afirmații, Faţă 
de alte țări europene, România, din punctul de ve- 
dere al numărului sinucigaşilor, ocupă locul al op- 
tulea. 

In privinţa omuciderilor, proporţia lor e mai 
ridicată în Sudul Moldovei, (regiunea Siret-Prut), 
Oltenia şi judeţul Ciuc, unde Secuii, prin fire 
violenfi, 'sunt cei inadaptafi. lar corelafia între 
omucideri şi stiinfa de carte, e invers proporțio: 
natá. Pe de altá parte, se observá cá acolo unde 
sunt mai frecvente sinuciderile, sunt mai pufin 
frecvente omuciderile. 

Dupá aceste date, ni se dau mijloacele prin 
care se pot avea indicii, cu privire la adaptabili- 
tatea cuiva. Aceastá diagnozá, este necesará, atát 
pentru binele social, cât şi pentru cel individual. 
Fiindcă, aşa cum am mai spus-o, societatea are 
nevoie de indivizi adaptaţi sie-şi integrați psihi- 
ceste, Si, la rândul lor, odată integrați aceşti indi- 
vizi, îşi găsesc rostul în vieafá, fără lupte inte- 
rioare. Măsurile practice pentru prevenirea formă- 
rii de inadaptafi, se pot lua de către clinicile psi- 
hologice, unde medicii, psihologii şi asistenții so- 
ciali îşi dau mâna, 

Din această expunere amplă şi documentată, re- 
iese că datoria socială şi națională, pentru toţi, e de 
a lupta pentru propria integrare şi de a ajuta și 
pe semenii lor să facă același lucru, 


Ada Dogaru 


ION VLASIU: Am plecat din sat. Edit, Miron 
Neagu, Sighişoara, 


Literatura, fiind o manifestare spirituală, consti- 
tuie mai întâiu un document psihologic, cu valoare 
individuală sau colectivă, Dar opera literară — şi 
orice artă în genere — este şi un document so- 
cial. Elementul psihologic şi cel social sunt stráns 
împletite în fenomenul de artă, Totdeauna însă, 
unul din ele prevalează. Și socialul se impune, de 
pildă, când opera creşte din faptul trăit, fie pe 
plan propriu, fie pe plan impropriu. Valoarea de 
document social a acestor cărți este, se înţelege, 
considerabilă, 


Cartea d-lui V. e un document social prefios. 
Autenticitatea conţinutului îi imprimă valoarea 
unui memorial trist, iar situaţiile şi stările succe- 
sive prin care trece eroul, deşi proprii — fiind 
similare cu ale unei întregi categorii sociale, — 
fac ca anecdota cărții să capete semnificaţie de 
simbol, de temă. 

Acţiunea, în linii largi, e aceasta; eroul — în- 
suşi autorul — îşi povesteşte copilăria și adoles- 
cenţa, plin de trudă, foame şi desnádejde. Co- 
pil de şase ani, rămâne orfan în timpul războiu- 
lui. Este luat de ,mogu” (bunicul lui) din Le- 
chința, satul natal, şi adus în Ograda, unde, în to- 
vărășşia lui Nelu, băiatul mai mic al moşului, 
avea să îngrijească vitele si să muncească ogoa- 
rele acestuia. Muncă trudnicá, devenită uneori de 
nesuportat, din cauza sgârceniei şi ráutáfii mogu- 
luil La vârsta de 12 ani, e dus la târg, la o şcoală 
de meserii, de unde fuge de două ori, de urátul 
corvezii, dar mai ales chemat de dorul satului. 
Cu moşu însă nu era de glumit şi, vránd-nevránd, 
luánel capătă o diplomă de tâmplar. Suferința 
mare însă abia de acum începe. Târgul i se arată 
dela început inospitalier. Meschinăria patronilor 
şi condiţia mizeră a lucrătorilor îl fac să se gân- 
dească la altă profesie, Işi alege preoția! Pre- 
zentarea la o şcoală de teologi moralişti nu e 
altceva decât un prilej propice pentru o binecu- 
vântată faţă bisericească de a-l lipsi pe băiat de 
ultimul lui ban. Şi fiindcă asupra casei moșu- 
lui apăsa un destin crunt — trebuia să-şi ispă- 
şească un păcat al tinereţii, prin pierderea celor 
mai dragi copii şi prin înrăirea celor rămaşi în 
vieafá, — luănel părăseşte Ogra, devenind lu- 
crător „negru“ în atelierele C. F. R. din Cluj, 
apoi tuberculos într'un sanatoriu, convalescent şi, 
în fine, vagabond flămând în Capitală. Consecința: 
desnădejde adâncă, gânduri de sinucidere. Cu su- 
fletul pierdut poposeşte in Ogra. Nenorocirile ce- 
lor de aici il lasá rece. Drama lui personalá il 
copleseste. Vieaţa satului era a lui, dar el nu 
mai era al satului; el trebuia să fie al orașului, 
şi acesta nu vroia să-l primească. Credea că, în- 
tr'o zi, apele Murăşului, care-i legănase de atâ- 
tea ori sburdălnicia tinereţii, îi vor înghiţi vieafa, 
durerea. Dar nici ele nu-l mai chemau!... 

Soarele, câmpul, stupina moşului, Ogra toată 
cu tot ce avea divin şi omenesc, vor produce o 
minune: îi vor aduce pace în suflet; satul îl îm- 
pacă cu el, cu vieafaí Și când Murăşul 1 'mbie, 
luánel se 'nfundă in adâncul apelor, într'o stare 
nelămurită de durere şi dor de vieafá. E un mo- 
ment critic, al cărui sfârşit nici el nu ştie cum 


va fi. Rațiunea e mută! Vieaţa singură, sufletul, 
luptă. Şi lupta lui luánel cu valurile, baia lui ne- 
bunească, e lupta cu vieafa şi cu moartea. Murá- 
şul îl redă soarelui, pădurii, — nou, cu forţe 
uriaşe, care-l fac să alerge în nestire. lar o piatră 
albă, întâlnită în cale, avea să-i deslege enigma 
vieţii: creaţia. Și luánel devine sculptor. De acum 
oraşul îl primeşte. O expoziţie îl face cunoscut 
şi cu bani. luănel părăseşte Ogra, cu gândul că 
va reveni, din când în când. 

Cartea d-lui V. înfăţişează în mod fericit una 
dintre problemele capitale ale societății noastre 
actuale: problema tineretului dela sate, pornit pe 
calea învăţăturii, spre oraş. Este drama tânăru- 
lui desrădăcinat din sat şi neimplântat încă în 
vieafa citadiná. Nu este vorba numai de calvarul 
creării unei profesii, ci de un sdruncin adânc 
moral, determinat de inlocuirea unei vieţi sufle- 
teşti ereditare, prin alta impusă de mediu. Exter- 
minarea celei dintâi de către cea de a doua peri- 
clitează însăși vieafa individului. Acestui con- 
flict intra-individual, d-l V, i-a dat, sigur făra 
să preconceapă, cea mai umană rezolvare; o su- 
dură între cele două elemente de vieafá; ele- 
mentul citadin nu-l exclude pe cel sătesc, ci din 
contră creşte din seva acestuia. D-l V. nu şi-a 
impus această temă. Cartea a crescut dintr'o su- 
ferinfá proprie, aşa cum au prins contur şi vieatá 
omenească pietrele albe, sub mâna vrájitá a lm 
luánel, în stupina mogului din Ogra. Si cu atât 
mai mare este importanţa ei pentru noi. Pe lângă 
aceasta, d-l V., ne prezintă, document viu şi an- 
tentic, vieafa ţăranului ardelean — adânc ms- 
rală, subjugată creaţiei divine, neinfeleasá de 
minte, dar simțită de suflet și manifestată mitic 
şi metaforic în superstiții, închinată muncii ogo- 
rului, pe care-l stropeşte cu sudoare ca să-i dea 
pâinea. Stilul natural şi limba plină de termen: 
dialectali  desăvârşesc impresia de firesc şi 
real. 


N. Alexe 


ION NISIPEANU. Școala Psihologică. Vol. 3 
Bucureşti. Editura Cugetarea, 1938, 


In două numere anterioare ale Sociologiei Ro- 
mánesti, ocupându-ne de două lucrări — Stanciu 
Stoian; Şcoala Superioară Táráneascá, şi I. C, 
Petrescu: Contribuţii la o pedagogie românească — 
constatăm cu bucurie că ne indreptám, cu fru- 
moase începuturi, spre o pedagogie românească. 
Cartea d-lui lon Nisipeanu, nou apărută, se si- 


589 


tuează pe altă linie, după cum vom vedea. Si, ia 
parte, pe bună dreptate. 

Nu ştim prea mult despre felul cum e privit d-l 
Nisipeanu de ceilalți pedagogi români. Dacă il 
comparăm, noi însă, cu aceştia, socotim că, între 
toţi, d-1 I. Nisipeanu, are dreptul sá se socoteascá 
cel mai mulţumit. Lucrările altora, sunt învăţate 
la examene şi sunt adoptate de comisiile oficiale 
ale Statului. Rişti foarte mult dacă îţi ingádui să 
le ignorezi. Niciunul dintre ei însă, n'a reuşit sa 
exercite o influență binefácitoare asupra invátá- 
mântului, într'o măsură care să le ingádue o com- 
parare cu d-l Nisipeanu. Generafiile mai vechi, 
spun că ar fi învăţat ceva dela Dimitrescu-laşi, 
lu învățământul primar, herbartienii, germani sau 
români, au facut de asemenea ceva. Generatiile, 
mai noi, din învățământul secundar, nu prea au 
de cine. să-şi aducă aminte, Felul cum au fost or- 
ganizate seminariile pedagogice nu ingáduia fa- 
miliarizarea cu pedagogia teoretică, Aşa că, dacă 
în alte ramuri ale pedagogiei româneşti avem lu- 
crări, unele remarcabile, în direcția mestesugului 
didactic, nu există nicio lucrare care să poată fi 
de folos profesorului secundar. 

In această direcţie a metodologiei pedagogice, 
profesorul Nisipeanu a creiat, în țara noastră, un 
curent de mari proporţii şi pline de excelente re- 
zultate, Acest curent însă, a fost creiat numai în 
învățământul primar, singurul de care s'a ocupat, 
cu predilecție, d-l Nisipeanu, Pisălogeala rece, 
uscată şi diformantá, a fost criticată de mulţi. 
Alungarea ei din practica învățământului, se da- 
toreşte, acolo unde a fost cunoscut, profesorului 
Nisipeanu. Alţi pedagogi români, au putut fi de 
folos pentru examene, d-l Nisipeanu a folosit în 
clasă. Inzestrat cu un stil convingător, d-sa a reu- 
şit, nu numai să alunge, dar să și pună în loc alt- 
ceva mai bun. Învățământului primar, i-a dăruit 
minunate metodici, pentru toate obiectele de în- 
vățământ, în care învățătorii găsesc, pe lângă 
toată tematica şi istoricul problemei respective, şi 
excelente sugestii şi exemple de felul cum tre- 
buesc făcute lecţiile în spiritul nou pe care îl pre- 
dică, Metodicile d-sale, au pus direct la coş toate 
lucrările similare, dinainte sau din acelaşi timp 
cu ele. Regretăm foarte mult că învățământul se- 
cundar n'are norocul unui reformator, de care se 
simte atât de mare nevoie. 

„Şcoala Psihologicá”, este o reluare a unor 
vechi idei fundamentale ale autorului, prezentate, 
de data asta, mai sistematic. Cartea e alcătuită 
din trei părți. In prima parte, se ocupă de preju- 


590 


decáfi psihologice în pedagogie. Acestea ar ti: 
a) Credinţa că ceea ce e simplu şi abstract e ușor, 
iar ceea ce e concret şi complicat ar fi greu; 
b) Multi pedagogi înţeleg greşit relaţia între ac- 
tivitatea psihică din cercul conştientului şi cea 
care se desfăşoară în subconștient gi inconştient; 
c) Condamnă condamnarea, cu mult sgomot a 
principiului învățământului intuitiv, ca mare şi 
necesar principiu, după care tot ce se predă co- 
piilor, trebue să aibă isvorul în experiența di- 
rectă a simțurilor. Cu bogate exemple, autorul do- 
vedeşte că mare parte din noţiunile omului cult, 
nu provin din intuifii, Intuiţia neavând — din im- 
posibilitate de fapt — rolul ce i-l atribue unii, d-l 
Nisipeanu pledează pentru folosirea, în unele îm- 
prejurări, a formei narative de expunere; d) In ce 
priveşte forma exterioară a învățământului, se 
ridică în contra credinţei că o lecţie prin între- 
bări, este o lecţie activă, Lecţia trebue să fie, în 
acest caz, o conversaţie liberă şi naturală, Altfel, 
„copiii nu se deprind deloc cu expunerea curgă- 
toare a unui şir întreg de idei, ci se deprind să 
vorbească numai când li se scoate răspunsul cu 
cleştele întrebării, şi numai atât cât a ţinut să 
afle întrebarea particulară, Și astfel, şirurile de 
idei se transformă în frânturi de idei, căci, între 
ele se interpun barierele întrebărilor“... (Pag, 119). 
Partea a doua, se ocupă de prejudecăţi etico-so- 
ciale în pedagogie: a) Una dintre aceste prejudecăţi 
este aceea după care regimul şcolar trebue să fie 
aspru, ca şi vieafa pentru care pregăteşte. Autorul 
o combate, susținând că: omul trebue obişnuit să 
lucreze cu plăcere; şi să nu uităm că, mai întâiu, 
copilăria este şi un scop în sine, nu numai o fază 
de pregătire pentru viitor; b) O altă prejudecare 
este credința că şcoala trebue să se ocupe numai 
de exerciţiul formal al inteligenţei. Aceasta ar fi 
prea puţin, demonstreză d-l Nisipeanu, şi, ceea ce 
e mai trist, școala de azi nici atât nu face; c) Ocu- 
pându-se de idealul general al educaţiei, demon- 
strează întâi că fericirea unei societăţi este asi- 
guratá de „căutarea, cultivarea şi transmiterea 
valorilor spirituale”, Idealul educaţiei nu poate 
urmări altceva deci; d) In capitolul următor, d-l 
Nisipeanu recunoaşte rolul determinant al facto- 
rului social în procesul educaţiei. Nu ne împăcăm 
însă cu restul susținerilor acestui capitol, cum vom 
arăta mai jos. In partea a treia, câteva chestiuni 
de organizare: 1) Școala psihologică nu admite 
ca orientarea profesională să se facă la vârsta de 
10—11 ani, cum se face azi. Autorul preconizează 
o şcoală unică până la 14 ani, după terminarea că- 


reia, abia, sá se facă trecerea în şcoli de speciali- 
zare, 2) Dovedeşte cu exemple din vieafa didac- 
ticá temeinicia reducerii numárului elevilor din- 
tr'o clasă, simplificárii orariului şi programei, 
etc, Ultimele două probleme: Invăţătorul şi profe- 
sorul în şcoala psihologică; Școala şi Străjeria, 

Am redat, în rezumat, întregul cuprins al lu- 
crării, de care ne ocupăm, După cum se poate ve- 
dea, problemele tratate, sunt diferite, Referitor la 
cele din partea întâia, ne este mult mai uşor să 
ne pronunfám asupra lor, D-1 Nisipeanu, este un 
vechiu metodist, şeful celui mai mare curent pe- 
dagogic din ţara noastră, Nici până azi, şi, desigur 
nici în anii care vor urma, nu va apare un egal al 
d-sale, Şi nici vreun adversar de luat în seamă, 
Imi amintesc să fi ascultat undeva obiecțiile „de 
ordin ştiinţific”, în contra unora dintre cele sus- 
ținute de d-l Nisipeanu. In faţa acestora, d-sa 
poate prezenta verificarea prin rezultatele date, 
Caracterul acestei reviste, nu ne îngădue să dăm 
mai mult aici, 

Dacă suntem fără rezerve în faţa şefului de 
mişcare metodologică în ţara noastră, nu ră- 
mânem la fel şi în faţa încercărilor, chiar dacă 
sunt pedagogice, din partea a doua a lucrării de 
faţă. Dacă d-l Nisipeanu este un maestru fără egal, 
pentru multă vreme — o repetăm — în ce pri- 
veşte meșteșugul didactic, nu putem afirma ace- 
laşi lucru, când d-sa trece să se ocupe cu pro- 
bleme de orientare generală a pedagogiei, de pildă. 
Idealul general al educaţiei este, poate bun, aşa 
cum îl găsim formulat mai sus, Credem însă că 
sforfarea unui pedagog, nu trebue să urmărească 
formularea idealului, ci, trebue să se îndrepte spre 
conținutul lui. Un ideal general, găsim în orice 
carte de pedagogie, Dar cum ne folosim noi de 
acest ideal exprimat numai formal? In scurta 
noastră vieafá de Stat de pildă, e oare greu să de- 
monstrăm că nu găsim un acord asupra aceea ce 
se înţelege prin „căutarea, cultivarea şi transmi- 
terea valorilor spirituale“? Care valori sunt de 
urmărit de către noi? Să se observe că chiar dacă 
zici valori româneşti şi încă n'ai spus mare lucru, 
lacá de ce credem că rămânerea în domeniul preo- 
cupărilor despre idealul general, constitue un tel 
întârziat de a face pedagogie. Faza aceasta a fost 
de mult depăşită. Ceea ce ne trebue azi, este să 
ştim cum ne poate folosi idealul, cum îl putem 
face eficace şi ce conţinut să-i dăm, Ne aşteaptă 
o muncă a cărei greutate este răsplătită de strá 
lucitele rezultate, care ar decurge din ea. Pedagogii 
români, au ocazia să-și facă o datorie de onoare 


11 


fafá de realitatea procesului educaţiei româneşti, 
Altfel, de nu se vor grăbi, vor fi luaţi peste picior. 
E aproape gata sá se întâmple acest trist fapt. 

O altă obiectie pe care o notăm: întregul capi- 
tol intitulat: „Școala psihologică e singură şi 
Școală sociologică“, ar fi de discutat, Concluzia 
că „există o perfectă acoperire între psihologia 
individuală şi cea colectivă”, poate face citito- 
rilor o idee despre felul cum rezolvă autorul pro- 
blema societăţii, în raport cu procesul educaţiei, 
Naivitatea e aproape surprinzătoare, Ne sare în 
ochi chiar din precuvântare, Ar însemna să ne 
întoarcem la lucrarea d-lui I, C. Petrescu, unde 
am întâlnit bine analizat procesul educației în 
vieafa socială, dacă ar fi sá insistăm mai mult, 
D-l Nisipeanu nu are aceeaşi îndemânare, odată 
ieşit din domeniul pedagogiei practice, Naivitatea, 
lipsa de orizont şi superficialitatea față de ches- 
tiunile sociale, caracterizează toate celelalte pa- 
gini. Fără să fim bánuifi de rea credinţă, stângă- 
cia din capitolele asupra cărora ne-am exprimat 
îndoiala, ne aminteşte aceeași stângăcie, pe care 
d-l Nisipeanu a manifestat-o în unele împreju- 
rări, în care, ca preşedinte al Asociaţiei Profesori- 
lor Secundari, s'a crezut dator să ia anumite ati- 
tudini. Ca şi în discuțiile teoretice, şi în vieafa 
practică, ori de câte ori se întâlnește cu pro- 
bleme sociale, d-l Nisipeanu e stângaciu, 


Dumitru Dogaru 


LAKATOS ISTVAN: A român zene fejlâdestâr- 
ténete, (Istoria evoluţiei muzicii românești), Cluj, 
1938, 


Broşura aceasta de 28 pagini este de două ori 
binevenită: scrisă cu vădită „bună voire”, apare 
într'o vreme când încă nu s'au potolit de tot ne- 
norocite polemici muzicologice románo-maghiare. 

Autorul ei vrea să pue la îndemâna cititorilor 
de limbă ungară, câteva cunoştinţe de temelie asu- 
pra muzicii româneşti de azi, de ieri şi de alaltă- 
ieri, scoase din lucrările româneşti cele mai cu- 
noscute. 

Urmărind numai o „vulgarizare" cât mai largă, 
d-l Lakatos, se mărginește la o povestire vie a 
faptelor si la orânduirea lor în trei epoci, deslușite 
de d-sa: antichitate, ev mediu şi timpuri moderne, 
Stărue cu deosebire asupra cântecului popular şi 
asupra compozitorilor noştri, Se opreşte îndelung 
asupra mişcării pornite de Soc, Compozitorilor Ro- 
mâni, înşirând toate tipăriturile şi dând chiar toate 


591 


programele ei, desigur, dupá programul jubiliar din 
1930, de unde sunt de altfel luate şi 4 din cele 5 
ilustraţii, In treacăt, cititorul culege gi o seamă de 
amănunte bibliografice, 

Printre rânduri se ghiceşte că, dincolo de rostul 
practic al lucrării sale, autorul s'a gândit și la o 
țintă mai îndepărtată; nevoia înţelegerii prin cu- 
noastere, Broşura lui este deci, totodată, o scriere 
folositoare şi o faptă bună, Ne-am bucura, de i 
s'ar da curând o pereche românească: câteva zeci 
de pagini despre muzica ungurească, văzută în 
întregul ei, aşa cum a văzut-o d-l Lakatos pe a 
noastră, 

O mustrare i s'ar putea totuşi face scriitorului 
ungur: anume că nu arată nicăeri izvoarele sale, 
deși le împrumută, aproape întocmai, cuprinsul 
mai tot al brogurii sale 

Const, Brăiloiu 


CONST. BRĂILOIU: Bocete din Oas. (Extras 
din Grai și Suflet, VII, revista „Institutului de 
filologie şi folclor”). 1938, Bucureşti, 


In folclorul muzical, până mai acum câţiva ani, 
era obiceiul să se lucreze fără nicio dată ce pu- 
tea servi de control, ori îndreptar, celui ce ar fi 
vrut să calce pe urmele culegătorului, iar melo- 
diile erau prezentate într'o notație sumará, sche- 
matică, în care variațiile melodice nu contau; 
aceasta din falsa credință a culegătorilor: că, cel 
ce cântă schimbă mereu, fără rost, cântecul, după 
bunul lui plac, 

Prof. Brăiloiu ne-a dat însă un alt sistem de 
transcriere a cântecelor populare, sistem ce în- 
cepe a fi adoptat de cei ce au asemenea preocu- 
pări, 

Incă din 1932, când a publicat în „Arhiva pen- 
tru ştiinţa şi reforma socială”, anul X, N-rele 
1—4, studiul: „Despre bocetul din Drágus”, a 
rupt cu felul de transcriere obișnuit, şi ne-a dat 
transcrierea melodiei pe un portativ, sub care se 
scriu cuvintele repetate cu melodie, Dacă melodia 
variază, sunt scrise doar sunetele ce se deosebesc 
de felul cum a cântat întâi, Acest sistem permite 
cititorului să observe fără greutate toate schim- 
bările ce intervin în cursul unui cântec, repetat 
de același informator într'o fonogramă. Tot în 
această lucrare găsim o mulţime de informaţii 
preţioase, în legătură cu bocetul, fotografiile si 
biografiile informatorilor, precum şi o serie de fo- 
tografii luate cu ocazia unei înmormântări, 

Bocetele din Oaș continuă această primă pu- 


pi 


592 


blicaţie, Interesant, că prof. Brăiloiu limitează 
subiectul, fie la un sat (Drăguş), fie la o plasă 
(Tara Oaşului), ce se prezintă unitar, din toate 
punctele de vedere. Și, cu toată stricta limitare, 
nu generalizează, ci redă totul analitic, Fuga de 
generalizare, din lucrările prof, Brăiloiu, ar trebui 
să fie ca o mustrare continuă, pentru pripitii ce 
alătură două date să tragă „concluzii“, 

Studierea unui gen de muzică dintr'un singur 
sat, o vale ori un mic ţinut, impune o aprofundată 
analiză, ce duce la adevărata cunoaștere, Aceasta 
ne-a lipsit în trecut, când fiecare credea că poate 
vorbi cu ușurință despre cântecul popular în ge- 
nere, si că poate soluţiona probleme de folclor 
muzical în două, trei pagini, 

Iată de ce, orice publicaţie ieșită din pana prof. 
Brăiloiu, constitue un eveniment pentru cei cu 
dragoste adevărată pentru cântecul popular. 

Cum e orânduit materialul în „Bocete din Oag”, 
e arătat în scurtul studiu introductiv, în care sunt 
expuse în stilul clar, ce-i caracterizează scrisul, 
rând pe rând, datele ce l-au condus la clasificarea 
textelor literare: „după gradul de realitate“, 
adică texte cântate la mort, la mormânt, ori re- 
constituiri, ca la: tată, frate, etc, 

E cel dintâi ce a afirmat în folclor că bocetul 
nu e cum se credea, o formă improvizatorie, dela 
început până la sfârșit, ci e ţesut „dintr'o seamă 
de motive poetice tradiţionale, cunoscute tuturor“, 

O problemă ce se pune în chip deosebit pentru 
Tara Oașului, e aceea a anacruzelor, Precizarea 
din acest studiu dovedeşte încă odată cât e de 
necesară înregistrarea cu fonograful şi transcrie- 
rea fidelă, 

Textele poetice, sunt notate fonetic, cele cân- 
tate, deosebindu-se de cele dictate, prin anacruze, 
completări muzicale şi repetiţii de versuri, 

La fiecare vers, e arătat satul şi intormatorul 
dela care a fost cules, împreună cu tot ce a spus 
în legătură cu textul, 

Amintesc bocetul Mariei Mihoc, din Certeza, 
aproape în întregime improvizat, de o frumusețe 
și expresivitate ce impresioneză pe oricine, Po- 
vestea sinceră, a fetei rămasă fără mamă și arun- 
cată în drum, de tată, pentru a face pe plac vi- 
tregei, nu poate fi cu uşurinţă uitată, 

Teme ca: întâlnirea cu cei morţi de mai 'nainte, 
plecarea din casa plină cu oameni, iertările mor- 
tului, cui lasă ceva, chemarea după el a celui ce 
boceşte pentru a scăpa de necazuri, bucuria ci- 
mitirului, moartea asemănată cu nunta la tineri, 
drumurile mortului, cântatul cucului etc., sunt 


frecvente şi de fiecare dată, când sunt dictate de 
alt informator, au alt farmec şi par — prin schim- 
bări de amănunt — că sunt create numai pentru 
mortul la care le cântă acel informator, 

Mulțimea diminutivelor întrebuințate de Oşeni 
dau o gingăşie versurilor. Intâlneşti des forme ca: 
mumucuţă, mámucá, mámuliufá, măiculiuță; bu- 
nuliuțu, bunutu; multut; căsucă, acăsucă; lumucă, 
lumuţă; singurucă, etc., limbajul nefiind încor- 
setat în expresii rigide, ci foarte bogat. 

La sfârşit, studiul cuprinde un glosar cu par- 
ticularitáfile dialectate şi explicarea lor; foarte 
folositor celor străini de dialectul regiunii şi chiar 
pentru filologi şi fonetigti. 

Textelor literare le urmează cele muzicale, 

scrise după metoda întrebuințată în Bocetul dela 
Drágus, de care am vorbit. Prof, Bráiloiu, fuge 

de metoda generalizatá a folcloristului B. Bartok, 
ce foloseşte finala sol, pentru toate cântecele, uşu- 
rând astfel studiul modurilor. Transcrierile sunt fă- 
cute aici în tonul în care au fost cântate, şi aceasta 

e de mare importanţă, ţinându-se astfel seama de 

anumite reguli estetice, respectate cu stricteţe de 

ţărani, (de ex.: nu pot boci pe ton înalt). 

Melodiile de bocet au fost grupate în două ti- 
puri, după caracteristicele melodice, sunetul de 
cadență al rândului întâi melodic, apoi, după în- 
tinderea melodiei, (ambitus), şi în sfârşit după 
ritm, 

Cele 17 transcrieri minufioase, cu toate respi- 
rațiile, fixarea la metronom a coroanelor, notarea 
melismelor etc., constituesc miezul publicaţiei, 

celalt material fiind auxiliar, 

Convorbirile cu diferiţi informatori asupra ri: 
tualului înmormântării, începând cu semnele ce 
prevestesc moartea, sunt stenografiate de d-l H. 
H. Stahl, după chestionarul alcătuit în colabo- 
rare; sfârşitul chestionarului fiind aplicat la par- 
tea muzicală, 

Informatorii sunt prezentaţi la urmă, având fie- 
care fişă cu date, necesare cunoaşterii, răspândirii 
şi circulaţiei cântecului. Fotografiile nu ne pre- 
zintă numai țărani în costum de sărbătoare, ci 
prinşi în portul de toate zilele, așa cum se cuvine 
să fie într'o lucrare sinceră şi obiectiv alcătuită. 

Bocetele din Oaş se adaugă ca a doua piatră 
de unghiu, la temelia uriaşei clădiri a corpusului 
ce va cuprinde toate bocetele şi cântecele rituale 
de mort din cuprinsul ţării, lucrare pe care suntem 


îndreptăţiţi să o aşteptăm dela prof. Brăiloiu, sin- 
gurul ce, în pasiunea pentru cântecul popular, 
nu s'a pierdut în fraze, ci a stăruit să-l prezinte 
după cea mai perfectă metodă de cercetare, 


1. Cocişiu 


BELA BARTÓK: Melodien der rumänischen 
Colinde (Weihnachtslieder) (Melodiile colindelor 
româneşti), Wien, Universal Edition, 1935. 


Au trecut peste trei ani de când a apărut 
această a treia, din marile lucrări ale lui Béla 
Bartók despre muzica populară a românilor ar- 
deleni. De atunci, nici în ziarele, nici în revis- 
tele dela noi, nu s'a soptit despre ea un cuvânt, 
Prilejul sărbătoresc de acum e binevenit ca să 
rupem o lungă gi nedreaptă tăcere, 


Asemenea Cântecelor din Bihor şi Muzicii popu- 
lare a românilor din Maramureş, scrierea de faţă 
poate fi numită o monografie, nu însă a unui ținut 
dialectal, ca înaintaşele ei, ci a unui gen: cânte- 
cul țărănesc ritual al sărbătorilor de iarnă, 

Povestea gi înfățișarea cărții sunt amândouă 
dovezi grăitoare ale greutăților de care se loveşte 
munca ştiinţifică, chiar a unui învățat vestit ca 
Bartok, 

Cât priveşte înfăţişarea, întregul ,Notenteil”, 
(110 din 15 pagini), şi multe tabele şi exemple din 
introducere, au fost tipărite, spre micşorarea chel- 
tuielilor, în fac-simile, după manuscrisul autoru- 
lui; iar toate textele poetice lipsesc, 

Cât priveşte povestea lor, Melodiile colindelor 
erau scrise încă din 1924; Ministerul Artelor a 
cumpărat atunci o copie, dăruită mai târziu Aca- 
demiei Române, încredinţată apoi de aceasta Di- 
rectiei Educaţiei Poporului, înapoiată iar Acade- 
miei, în sfârşit, dată în seama Societăţii Compozi- 
torilor Români, care plănuia, după dorința lui 
Bartok, scoaterea unei îndoite ediții engleze și 
române, în legătură cu Oxford-Press, Din pricina 
relei traduceri engleze a textelor, autorul a pără- 
sit, în cele din urmă, şi calea aceasta, mulfumin- 
du-se să dea la lumină numai melodiile, caligra- 
fiate cu o grijă de şcolar cuminte, împreună cu 
întinsul studiu muzicologic care le însoțea. 


Intreg materialul Bartok l-a cules în anii 1910— 
1917. i 

Cu neasemuita lui bună credință, el ne spune 
că a socotit nimerit să mai publice odată aci toate 
cele 19 colinde din Cântece din Bihor, intr'o tran- 


593 


scriere revázutá dupá fonograme gi ,entsprechen- 
der”, adică mai bună. Impreuná cu acestea, cu 
30 variante „mai puţin însemnate“, amintite în 
note, şi cu cele 27 colinde din Volksmusik der 
Rumánen von Maramureş, cuprinse în toate ana- 
lizele, sunt adunate laolaltă aci, peste tot, 512 
texte muzicale. Cu drept cuvânt, numește autorul 
acest mănunchiu, „zur Zeit die grósste Ausgabe 
von Melodien dieser Gattung”, 

Colindele au fost strânse în 33 sate din 10 ju- 
defe, și anume: Alba (3 sate), Arad (8 sate), Bi- 
hor (23 sate), Cluj (2 sate), -Hunedoara (7 sate), 
Mureş (15 sate), Satu-Mare (5 sate), Someş (3 
sate), Timiş şi Torontal (11 sate), Turda (7 sate), 
Lipsesc din: Ardealul de miazăzi, Sibiul, Făgăraşul, 
Braşovul; din cel de mijloc şi de miazănoapte, Târ- 
navele amândouă, Secuimea, Năsăudul, Sălajul, 
(Cercetările făcute de atunci în Târnave și Fă- 
găraş se pare că schimbă într'o bună măsură pri- 
veliştea muzicală), 

Bartók ne lămurește dece n'a crezut cu putinţă 
să despartă colindele de cântecele de stea, dân- 
du-ne totodată câteva amănunte asupra acestor 
două categorii rituale şi o nouă definiție a lor: 
între unele şi altele n'ar fi un hotar prea táios, 
nici în privința melodiilor, nici în privinţa texte- 
lor, ba de multe ori se cântă texte de stea neîndo- 
ielnice, („eindeutig"”), pe melodii neindoielnice de 
colindă, sau texte de colindă pe melodii de stea 
Colindele sunt mai vechi și par să fi fost altă- 
dată singurele cântări ale ceremoniei Crăciunului; 
neasemuit mai ţărăneşti decât cele de stea, au în 
vieafa satului românesc o menire asemănătoare cu 
a cântecelor numite ,kolatka” sau „koleda“ la 
slavi, ,regós” la unguri; însoţite uneori de anume 
rituri, (ca furca etc), le cântă mai ales flăcăii, 
(sau chiar bărbaţii) şi fetele mari, Cântecele de stea 
au obârşie mai nouă, semi-cultă, sunt puternic în- 
râurite de muzica şi poezia europeană apuseană şi 
se aseamănă cu cântările de „Betleem” ale Euro- 
pei centrale şi apusene; le cântă mai ales copiii. 

Clasarea melodiilor, după sistemul descris mai 
departe de Bartók, a dus totuşi la o despărţire 
automată a melodiilor de colindă de melodiile de 
stea, 

Preţul întregului material înfățișat de Bartók 
stă tot pe atât în noutatea lui, pe cât stă în măes- 
tria prelucrării, vădită în toate amănuntele, chiar 
atunci când s'ar părea că migala merge prea de- 


parte, sau când unele amănunte s'ar putea vedea 
altfel decât aşa cum le vede autorul, 

Cercetarea  muzicologică din fruntea cărţii 
(„Einfihrung”) este poate partea ei cea mai în- 
semnată, 

Ea începe cu o analiză a versului popular româ- 
nesc cântat, care cuprinde tot ce s'a pus mai de 
seamă despre metrica populară, şi te prinde mira- 
rea că a putu-o scrie un străin, Deşi am tradus mai 
de mult descoperirile lui Bartók pe acest tărâm), 
cred totuși de folos să amintesc pe scurt legile de 
temelie ale versificafiei noastre ţărăneşti, aşa cum 
le-a desluşit el, de astă dată dintr'un material 
mai felurit ca odinioară, 

Bartók arată mai întâi că strofa nu se întâl- 
neşte decât în unele texte semi-culte, Versurile 
isometrice ale poeziei ţărăneşti sunt alcătuite cele 
mai multe din 4, cele mai puţine din 3 trohei, în- 
țelegându-se prin troheu un grup metric în care 
intră o silabă accentuată urmată de una neaccen- 
tuată, nu o silabă lungă urmată de una scurtă, 
In toate perechile de silabe ale versului, afară de 
cea din urmă, silabele metric accentuate pot fi si- 
labe neaccentuate ale vorbirii; cu alte cuvinte: 
accentul metric nimiceşte aci accentul din vorbire. 
Numai în „troheul“” cel din urmă, trebue negreşit 
ca silaba „versbetont” să fie şi o silabă „sprach- 
lich betont”, iar silaba „versunbetont“, o silabă 
„sprachlich unbetont”; cu alte cuvinte: accentul 
metric şi cel din vorbire aici se acoperă. Legea 
aceasta cunoaşte totuşi o abatere: articolul şi 
formele lui de declinare pot fi accentuate şi în 
,troheul” final, deşi în vorbire poartă numai un 
accent secundar (,Nebenton”). 

In cuprinsul versului, Bartók deosebeşte, ca gi 
Weigand, accente mai puternice şi mai slabe (deo- 
sebire de care, cât mă priveşte, m'am îndoit întot- 
deauna); de unde putinţa următoarelor accentuári; 


la 8 silabe: $ 


la 6 silabe, ori: 1_|1_ ! 


ori: n 


u [| 


Cea din urmă silabă neaccentuată a versurilor 
poate lipsi, In cântare, țăranii întregesc atunci 
versul printr'o silabă auxiliară, iar chipul de în- 
tregire (.Silbenergánzung'”) este într'o bună mă- 
sură caracteristic pentru anume ţinuturi, In co- 
lindele de faţă: 

1, când hepta- sau pentasilabul sfârşeşte cu si- 


1) Bela Bártók : Scrieri mărunte despre muzica populară românească. Bucureşti, 1937. 


594 


labă închisă, se întregeşte pretutindeni cu u, (une- 
ori ui); 

2. când sfârşeşte cu diftongul: vocalătu, se- 
mivocala u, se preface pretutindeni în vocală plină; 

3. când sfârşeşte cu diftongul: vocalăi, ori 
se adaugă vocala u, ori semivocala i se preface 
în vocală plină (în Mureş şi în Câmpie de cele 
mai multe ori, în Bihor, Turda şi Alba, câte 
odată); 

4, când sfârşeşte cu silabă deschisă, se între- 
geşte cu re (in Hunedoara, rareori, rá) în Bihor, 
când cu re, când cu le, 

In loc de u, se aude uneori: î, îi, 4, foarte rar i. 
Intregirea cu mă nu se întâlneşte în colinde ni- 
cáeri, nici chiar acolo unde este obişnuită în cán- 
tecele propriu zise, ca în Bihor, Când versul se 
împarte în hemistihuri rimate, întregirea se poate 
face şi după silaba 3, Intregirea lipseşte cáte- 
odată, mai ales la sfârşit de melodie, şi aproape 
mereu în cântările semi-culte. Maramureşul „și 
poate și ținuturile învecinate", întregesc mai puţin. 
Se poate chiar întâmpla ca un vers de 6 sau 8 si- 
labe să piardă în cântare silaba finală. 

Puţine versuri populare încep cu o anacruză, 
In cântare, ori se înlătură atunci anacruza 
(„Intreabă', în loc de „întreabă“ etc.), ori vocala 
din anacruză se topeşte întrlun diftong cu silaba 
de întregire a versului dinainte, ori anacruza se 
întrebuințează (amănunt ciudat) drept silabă de 
întregire a acelui vers. Numai arareori silaba-ana- 
cruză se cântă pe un sunet-anacruză anume 
(ceea ce dovedește că poporul o simte străină de 
vers). 

Bartók înseamnă şi unele însuşiri metrice ale 
refrenurilor: pe lângă „trohei“”, aflăm aici şi alte 
picioare metrice (de pildă, dactilul); numărul si- 
labelor: 2—27; întregirea poate lipsi; când refre- 
nul sfârşeşte cu silabă neaccentuată deschisă, 
aceasta cade de multe ori, 

Pe anacruzele muzicale, atât de caracteristice, 
ale cântării ţărăneşti, se rostesc silabele: ai, di 
hăi, á, i, că, da, şi, sau consoane surde ca: m 
sau n. 

Clasarea melodiilor se întemeiază, în bună parte 
pe metrica versurilor. Bartok a părăsit, după cum 
ne spune, „atât sistemul din Volkmusik der Rumá- 
nen von Maramureş, cât şi cele două sisteme des- 
crise in Das ungarische Volkslied", fiindcă, „se 
pare că fiecare material cu însuşiri deosebite cere 
un sistem de clasare deosebit şi ticluit anume”. 

De astădată, Bartók împarte întâi colindele în 
două clase mari (,Hauptklassen”): cele cu ver- 


sur: de 6 şi cele de cu versuri de 8 silabe (tn 
privința refrenurilor, împărţirea aceasta se lovește 
de anume piedici, mărturisite fără înconjur). Cla- 
sele se împart apoi în „subclase“, după numărul 
rândurilor melodice din melodii, (perechile de ver- 
suri melodic legate două câte două fiind socotite 
ca un singur vers: 6+6). Pasul următor e neas- 
teptat: clasarea mai departe o hotărăşte ritmul 
S'ar putea aduce multe argumente împotriva aces- 
tui fel de a vedea; Bartók însuși arată că el se 
bizue pe o ipoteză, anume înlocuirea unui vechiu 
ritm giusto, printr'un rubato-parlando mai nou 
de unde nevoia aflării ritmului primitiv (,¡ursprún- 
glich") după „analogii“, care lasă câteodată Jae 
tălmăcirii subiective. Și totuşi, se pare că Bartók 
are dreptate, de vreme ce a fost cu putință adu- 
narea la un loc a mai tuturor variantelor ale mai 
tuturor tipurilor. De aici încolo, clasarea este cea 
mai de mult cunoscută nouă: după sunetele de ca: 
denfá ale rândurilor melodice (melodiile fiind 
toate transpuse aşa fel ca să sfârșească cu finala 
soli), iar la urmă, după ambitus, 

Cu obișnuita lui lipsă de crufare faţă de sine, 
Bartók spune deschis că, nici sistemul acesta de 
clasare, oricât de migălos, nici vreun altul, nu în- 
gádue o apropiere mecanică a variantelor, (țelul 
de căpetenie); o ajută însă intr!atát, încât melodiile 
cele mai multe de cântec de stea au fost, cum 
spuneam, despărțite de colinde, 

Spre mirarea noastră, scările — sistematizate 
într'o tabelă la pag. XVIII — n'au fost deloc luate 
în seamă la clasare, și, după câte se pare, iarăşi 
cu drept cuvânt pentru toate ținuturile, afară to- 
tuşi de Bihor, unde aşi crede că scara este semnul 
cel mai izbitor al unei categorii întregi de colinde, 
Se ridică astfel întrebarea, dacă nu cumva chiar un 
material mărginit, ca acesta, n'ar trebui împărțit 
şi el în mai multe grupuri, clasate fiecare după 
„însuşirile deosebite!' de care a fost vorba. 

Din analiza melodiilor pe care se întemeiază 
clasarea arătată, se limpezesc unele învăţăminte 
asupra muzicii colindelor ardeleneşti: 1) stilul lor 
nu este unitar, ci foarte felurit; 2) structura cea 
mai răspândită este cea din 3 rânduri melodice, 
cu cadenta principală după rândul 2; 3) ritm 
tempo giusto. În structura ABA, refrenul stă obig- 
nuit drept B; în structura ABBv şi ABC, drept 
Bv sau C; în structura ABAB şi ABAC, drept 
B (de două ori) sau drept B şi C. In Alba și Hu- 
nedoara, colindele se cântă antifonic, Intrarea 
unuia din coruri, se face în Alba, înainte ca celă- 
lalt să fi sfârșit melodia, încât, timp de o clipă, 


593 


cântarea pare polifoná, Pe alocurea, Bartók a 
aflat, cel dintâiu, melodii cu ritmul îndeobşte nu- 
mit „bulgăresc“, din pricina marei lui răspândiri 
în muzica populară a bulgarilor, Deşi cunoscut gi 
din muzica turcă și din cea românească de din- 
coace de munți (Geamparale, Ca la Breaza, Brâu 
pe şapte şi pe şase etc.), ba chiar din cea de joc 
a Ardealului de miazăzi, totuși, descoperirea lui 
în locuri depărtate ca Bihorul, înseamnă pentru 
folklorul muzical o cucerire de preţ, 

După părerea lui Bartok, Hunedoara şi Alba, 
deoparte, Bihorul de alta, au un stil melodic de 
colindă deosebit, atât prin structură, cât şi prin 
ritm şi scară, Și acolo, şi, mai cu seamă, aici, se 
simte înrâurirea muzicii lumeşti a locului, vădită, 
în Bihor, într'o familie întreagă de colinde. Bar- 
tók spune că tipul de colindă din Hunedoara şi 
Alba nu se aseamănă cu nicio altă muzică popu- 
lară cunoscută lui, 

Cat priveşte legătura dintre melodiile colinde- 
lor ardelenesti şi muzica altor popoare, Bartok 
crede că unele scări „cu semi-cadentá finală” ar 
da de bănuit o înrâurire a muzicii ţărăneşti sud- 
slave, fiindcă asemenea scări se întâlnesc foarte 
des acolo, (Ar rămâne însă de văzut, dacă finalele 
acelor scări pot fi înțelese numai ca semi-cadenfe 
şi dacă ajunge aflarea unuia și aceluiaşi fapt în 
mai multe locuri, dovedește negreşit înrâurire) 
De altă parte, scările asemănătoare cu majorul şi 


minorul modern sunt semnele însuşirii de către 


popor, 
moderne; de altfel, le întâlnim, cum se putea bă- 


a unora din elementele muzicii apusene 
nui, mai ales în cântece de stea. Câteodată, ana- 
liza descoperă inlánfuiri neaşteptate; trei colinde 
par ivite din melodii, desigur străvechi, ale bise- 
ricii catolice, 

Bartók arată pe larg că, in ciuda multor ase- 
mănări înșelătoare, colindele româneşti — afară 
de una singură, ciuntită, din Maramureş, — nu au 
niciun fel de înrudire cu muzica populară ungu- 
rească, din care nu este împrumutată nici scara 
pentatonică a unora. 

Bartók, ne mai dă o seamă de lămuriri de amá- 
nunt, asupra legăturii dintre text şi melodie, Pe 
scurt: 1) In cântecele semi-culte, melodia este 
nedespártitá de textul ei; 2) şi în colindele curat 


596 


ţărăneşti, se întâmplă ca o melodie să apară înso- 
ţită întotdeauna de acelaşi text; 3) refrenurile cu 
aceeaşi metrică, se cântă uneori unul în locul al- 
tuia; 4) refrenurile sunt mai adeseori legate de 
aceeaşi melodie, mai arareori de acelaşi text, 
aceasta, mai cu seamă la colindele menite unor 
anume (cu flácáu, cu fată mare etc); 
5) unele refrene nu se cântă decât la texte hexa- 
silabice. 

Din cele de mai sus, intelegem de ce s'a vázut 
Bartok silit să încerce o îndoită clasare a colin- 
delor: a melodiilor de o parte, a textelor de alta. 
Că tipărirea textelor a trebuit amânată pe alte 
timpuri („spätere Zeiten”) nu poate fi indeajuns 
depláns. Din bogatul „Textteil”, care lipsește, am 
fi avut multe de învăţat, In el am fi aflat și câteva 


case, 


podoabe nebănuite ale poeziei noastre populare, 
ca acea baladă stranie din Mureş (poate o colindă 
pentru familie cu fii vânători?) pe care Bartok 
a scris compoziția lui pentru cor, solişti şi orches- 
tră, numită Cantata profana: 


Cel uncheş bătrin 

El că şi-o davut 
Nouă fingori. 

El nu i-o 'nváfat 
Nici văcăraşi, 

Fár' el i-o 'nvátat 
Munţii la vânat, 
Punte şi-au d-aflat 
Urmă de cerb mare. 
Atât au urmărit, 
Pán' s-au rătăcit 

ŞI s-au neftinat 

Nouă cerbi de munte. 
Drag táicutu lor 

Nu şi-au mai rábdat 
Si el s-o luat 

Puşcă şi-au 'ntáglat 
Şi-n munţi au vânat, 
Punte şi-au d-aflat, 
Nouă cerbi de munte. 
"ntr-un genunche-o stat, 
Tras-au să-i săgete. 
Cerbul cel mai mare 
Din grai şi-o strigat: 
„Drag tăicuţul nostru, 
Nu ne săgeta, 

Că noi te-om lua 

În ceşti coarne razi 


Si noi te-om tipa 

Tot din munte m munte 
Şi din plai în plai 

Si din piatră 'n platrá, 
Tot tirá te-i face“, 
Táicugoru lor 

Din grai şi-o strigat: 
„Dragi fiutil mel, 
Haidaţi voi acasă 

La măicuţa voastră. 

Cu dor vă aşteaptă, 

Cu másuta 'ntinsá, 

Cu fáclil aprinse, 

Cu pahare pline“. 
Cerbul cel mai mare 
Din grai şi-o grâit: 
„Drag tăicuţul nostru, 
Du-te tu acasă 

La măicuţa noastră, 

Că coarnele noastre 

Nu intră pe uşă, 

Făr' numai prin munte; 
Picioarele noastre 

Nu calcă m cenuşă, , 
Făr' numai prin frunză; 
Buzufile noastre 

Nu-şi beau din păhare, 
Căci beau din izvoare“, 


Const. Brăiloiu 


P O P O A R E L 


IAN. S. MOLLOFF and A, POPSTOYANOFF: 
Caracteristic farm groups in Bulgaria. Organisa- 
tion and income. (Categorii caracteristice de gos- 
podárii din Bulgaria, Organizare si venituri). So- 
fia, 1938, i 

CHRISTINA MOCHEVA: The bulgarian village 
agricultural household during 1935/1936, Budget, 
home-condition, amount and use of labor. (Me- 
najul gospodăriilor ţărăneşti bulgare în anul 
1935/936, Bugetul, condițiile de trai, cantitatea de 
muncă gi întrebuințarea ei). Sofia, 1938, 

JAN. S. MOLLOFF and AT. IV, USUNOFF: 
Types of Farming in the Plovdiv Country, (Ti- 
puri de economie fáráneascá in finutul Plovdiv- 
Filipopol). Sofía, 1932, 

IAN. S. MOLLOFF and CLAYTON E. 
WHIPPLE: Types of Farming in Lowetch Country, 
(Tipuri de economie ţărănească în ţinutul Loveci), 
Sofia, 1935, 

IANAKI S, MOLLOFF: Aims of agricultural 
production. What new aims be giwen to bulgarian 
agricultural production? (Idei directoare pentru 
producţia agricolă, Ce directive noi trebuesc im- 
primate producţiei agricole bulgare?), Sotia, 1930, 

| 

Cărțile acestea, îngăduesc conturarea activităţii 
unuia din cele două cartiere generale ale cerce- 
tării vieţii rurale bulgare: a Școalei Profesorului 
Molloff, (Celălalt este ramura sofiotă a școlii an- 
tropogeografice a răposatului profesor dela Be!- 
grad Cvijici), Documentarea bogată asupra con- 
difiilor economice şi sociale ale ţărănimii buigare, 
pe care o cuprind, le face deosehii de preţioase, 

Toate cinci volumele acestea, fac parte din se- 
ria publicaţiilor Institutului de cercetare a eco- 
nomiei agricole dela Sofia, (alăturat Facultăţii 
de Agronomie și Silvicultură), pe care-l conduce 
prof. Molloff, Sunt scrise bulgáreste, dar înţele- 
gerea lor este uguratá străinului, prin rezumate 
ensiczeşti, 

Şcoala prof. Molloff lămurește vieafa econo- 
mică a satelor, cercetând: Alcătuirea si rentabili- 
tatea gospodăriilor ţărăneşti bulgare (1); Structura 


E V E C I N E 


economică a deosebitelor finuturi ale Bulgariei 
(2); Consecințele practice ale acestor cercetări sunt 
trase în Scrieri de îndrumare (3), ce arată remediile 
neajunsurilor constatate şi mijloacele pentru mai 
buna organizare economică a vieții rurale a Bul- 
gariei, (Intr'unul din ținuturile Bulgariei, Loveci cu 
numele, programul de mai bună organizare econo- 
mică, propus de Institut, e realizat activ, cu mij- 
loacele oferite de Fundația americană Near-East 
şi sub conducerea trimisului acesteia d-1 Clayton 
E. Whipple). 

1, Cercetarea de gospodării, poartă asupra a) 
exploatafiei agricole gi, b) menajului. 

a) Studiul exploatafiei agricole a fost început 
în 1929/930, şi e realizat cu ajutorul unor car: 
nete compuse din patru părți: 1, Inventar; 2. Opera- 
ţii bănești; 3, Producţie şi consumafie; 4, Munca 
prestată, Intocmirea lor a fost precedată de cer- 
cetări speciale, de felul studiilor prof. Molloff, 
asupra măsurii în care sunt folosite puterea de 
lucru a omului şi a vitelor în gospodăria ţărănească 
bulgară (Sofia, 1927), şi asupra muncitorilor agri- 
coli, (Sofia, 1923), A 

Rezultatele au fost publicate succesiv. In 1932 
a apărut înfățișarea semnată de prof. Molloff şi 
de N. Kondoff, a celor 44 gospodării ţărăneşti 
studiate în 1929/930. Prezentarea, datorită acelo- 
rași autori a celor 73 resp. 66 gospodării, stu- 
diate în 1930/931 şi 1931/932, a apărut în 1933 
respectiv în 1936, 

Lucrarea, datorită prof. Molloff şi d-lui A, Pop: 
Stoíanoff, pe care o recenzám, înfăţişează rezul- 
tatele cercetării întreprinse in 1935/936 a 109 
gospodării țărănești, Au fost studiate, în egală 
măsură, gospndárii în care precumpănește produc- 
tia cerealelor, gospodării ce trăiesc cu deosebire 
din creşterea vitelor şi gospodării întâi de toate 
viticole sau specializate în culturi industriale, Re- 
producem tabela în care rezultatele acestei cerce- 
tări sunt rezumate prin înfăţişarea situaţiei câte 
unei gospodării reprezentative pentru fiecare din 
categoriile indicate mai sus, (la mijloc între cele 
mai bogate şi cele mai sărace): 


Supraf. Muncă Muncă 
Categoria culti- | Omeneascá a vitelor 
vatá | total |laha| total | la ha 
(1) (2) (3) (4) (5) (6) 
Gosp, cerealieră. , .|| 15.603 598 38 136 8,7 
Gosp. de cresc. vite. .| 10256 681 66 121 11.8 
Gosp. de viticultori 
gi de cult. industriale 12.804 859 67 101 19 


Capita! activ Venit brut Cheltuieli Venit brut 
Leva Leva Leva Leva 
total | la ha | total | la ha | total | lă ha | total | la ha 
(2 (8) (9) (10) (11) (12) (3) | (14) 
385.268 | 24.692 |74,154,19| 4.752,5 |54.005,10| 3.461,2 | 20.149,7| 12913 
319.297 | 31.133 [62.550,69| 6.098,9 |52.237,01| 5.093,4 | 10.312,8| 1005,6 
431.882 | 33.730 |84.061,40| 6.565,2 |60.629,50| 4.735,2 | 23.431,9| 1830,0 


597 


Precum se vede dín acest tablou cercetarea a 
purtat asupra gospodáriilor instárite, capabile sá 
trăiască din agricultură (potrivit constatárilor an- 
chetei agricole, întreprinse în Bulgaria, în 1934, 
gospodăriile, dispunând de suprafețe mai mari de 
10 ha, nu cifrează decât 15% din totalul de 
760.000 gospodării ţărăneşti), 

b) Ancheta întreprinsă în 1935/936, de una din 
colaboratoarele prof. Molloff, d-ra Christina Mo- 
cheva, în 939 gospodării din 193 sate răspândite 
pe toată suprafața țării, lărgeşte considerabil raza 
cercetărilor Inst. Bulgar de economie agricolă, 
asupra unităţii, atât de complete și de complexe, 
care e gospodăria, lămurind, pentru întâia dată, 
în Bulgaria, problemele menajului și ale muncii în 
casă a femeii. 

Cercetarea aceasta de mari dimensiuni a pri- 
vit nu numai gospodării înstărite, ci şi gospodării 
mijlocii. Suprafaţa medie stăpânită de gospodăriile 
studiate este de 6,05 ha, iar capitalul învestit, me- 
diu 146.000 Leva. Auxiliarii (slugi) și intrefinufii, 
care trăiesc în comun cu familia, fiind inglobafi, 
fiecare menaj număra, în medie, 6,1 membri, ce 
reprezentau 4,66 unități consumatoare (această 
unitate a fost echivalată cu hrana trebuitoare unui 
bărbat adult; femeia a fost cotată cu 0,8 unită: 
consumatoare, iar copiii, în raport cu vârsta, cu 
0,1—0,8 unități consumatoare), 

Distribuţia cheltuielilor acestor menaje ţără- 
negti, e arătată în tabelul II. 


II. Cheltuielile a 939 menaje bulgare (1935/36). 


Cheituiaia 


Nevoi personale .......... 
Îngrijirea sănătăţii ......... 
Întreţinerea clădirilor 
Altele. ea sai ar Sata sp caută 


Un sfert din gospodăriile studiate (24,28%) au 
ocupaţii anexe, Datorită veniturilor realizate prin 
acestea, prezintă un nivel de vieaţă mai ridicat, pu- 
tând cheltui mai mult, în medie 25.327 Leva, Chel- 
tuiala medie a gospodăriilor fără ocupaţii anexe, 
dimpotrivă, nu trece de 23.612 Leva, 

Nevoile menajului sunt satisfăcute în mare má- 


598 


sură de gospodărie, care se dovedeşte a fi au- 
tarhă încă în măsură însemnată, Materialurile şi 
produsele furnizate de gospodărie în vederea satis- 
facerii nevoilor menajului, aveau valoarea de 16.793 
Leva şi reprezentau 69,70% din cheltuielile totale. 
Cumpărăturile din târg gi prăvălii reprezentau 
numai 7.300 Leva, adică 30,30%. 

Hrana e prea puţin variată, Constă cu deosebire 
din cereale (72%) şi numai în măsură redusă din 
carne (10%), produse lactare şi ouă (6%). Le- 
gume (5%0), fructe, struguri, pepeni (4%), bău- 
turi alcoolice (2%) şi zahăr, orez şi altele (1%/0). 
O cotă de 82,6% din alimentele consumate prove- 
neau din producţia gospodăriei proprii; restul de 
17,4% fiind cumpărate dela târg şi cu deosebire 
din băcăniile sătești. Cantitáfile medii din ali- 
mentele mai de seamă cu care s'a hrănit unifafea 
consumatoare în anul anchetei au fost: 352,7 kg 
pâine; 27,5 kg carne; 0,5 kg peşte; 4,9 kg slănină; 
1,1 kg unt; 9,5 kg uleiuri vegetale (floarea soare- 
lui şi altele); 71 buc. ouă; 2,1 kg zahăr; 2,7 kg 
orez; 110 kg legume proaspete; 13,3 kg fasole, ma- 
zăre și altele; 13,3 kg cartofi; 24,0 kg fructe proas- 
pete; 81,6 kg struguri, 30,5 litri vin. 

Hrana zilnică a unităţii consumatoare repre- 
zintă 3.408 calorii, fiind excedentară în hidrocar- 
buri şi deficitară în grăsimi. 

Imbrăcămintea şi încălțămintea e procuratá mai 
mult dela târg (63,50%/0, resp. 92,2%), decât pro- 
dusă în gospodărie (36,5%, resp. 7,8%). E drept, 
în cazul imbrácáminfii, se cumpără numai fesáturile; 
cusutul se face aproape totdeauna în gospodărie, 
Incálfámintea gospodăriilor studiate, care a fost 
inventariată, era alcătuită astfel: opinci 65,8%; 
bocanci 15,7%; opinci şi ghete de cauciuc 89%; 
papuci 4,8%/0; galogi 4,8%. 

Incălzitul se face în 97,6% din gospodării cu 
lemn sau materialuri produse de gospodărie. In 
rândul combustibilelor a 8,4%o din gospodării fi- 
gureazá şi cărbunele, 

Luminatul se face în 72,5% din gospodării cu 
petrol. De lumină electrică dispun numai 6,2% din 
gospodăriile studiate. 

Cheltuielile care satisfac nevoi culturale sunt 
făcute în deosebi cu copiii de şcoală, Cheltuielile 
pentru nevoi personale sunt reprezentate de cum- 
părăturile de tutun, băuturi, cafea, 

Locuinfa e puţin igienică şi puţin confortabilă. 
Familiile, deşi au în mijlocie, cum am văzut, 6 
membri, trăiesc într'o singură încăpere, rareori 
în două. Se întâmplă ca 9 persoane să trăiască 
într'o singură cameră. Paturile nu sunt în număr 


suficient; membrii a 11,2%/o din menajele țărănești 
studiate nu posedă paturi şi dorm pe jos. Pe dea- 
supra, în multe gospodării se găteşte tot în incá- 
perea în care se doarme; numai 43,6% din aceste 
menaje dispun de o bucătărie deosebită, In aceasta 
lipseşte atât apa cât şi un canal de scurgere. Pri- 
vată nu se găseşte în 17,4% din gospodării, 

Munca în menaj a femeii se împarte aşa, în 
gospodăriile studiate: grija de îmbrăcăminte ia 
37,0%o din orele de lucru; gătitul 30,9%; grija de 
copii 10,7%; deretecatul 9,4%; făcutul de pâine 
6,3070; spălatul 5,7%, Muncile acestea se fac cu 
anume variații sezonale determinate în bună parte 
de faptul că femeia lucrează şi la câmp şi face şi 
reparaţiile mai mici la casă, 


2,- Structura economică a ținuturilor bulgare, e 
stabilită de şcoala prof. Molloff, 
adaptári ingenioase la studiul 
agrare a metodei geografice elaborate în ultimele 


cu ajutorul 


unei economiei 


decenii de dialectologi şi folclorişti, Se cartogra- 
fiază pe câte o hartă a ținutului pentru fiecare sat: 
populaţia la 10 ha; procentul de pământ arabil, de 
livezi, de grădini de legume, de vii, de păşuni na- 
turale, de culturi furagere, de păduri, de cereale, 
de culturi industriale, de legume, de pepeni, de 
pârloagă; proporţia, la 10 ha, a vacilor şi bivolite- 
lor, a porcilor, a oilor, a caprelor, a păsărilor; teh- 
nica de îngrășare a pământului, nivelul deasupra 
mării; depărtarea de târguri şi staţii de cale fe- 
rată şi alte date de acest fel, Suprapunând aceste 
hărţi si grupând satele ce se găsesc pe aceeaşi 
treaptă de organizare agricolă (cultură autarh- 
extensivă — cultură capitalist intensivă), pot fi 
determinate zonele economice ale ținutului, 

Au fost studiate până acum, cu metoda aceasta 
multe ţinuturi, Publicităţii i-au fost date 
analize ale structurii economice a ținuturilor: 
Sofiei (prof. M, în colaborare cu T. Bacardcielf, 
1931); Plevnei (prof. M. în colaborare cu Af. Usu- 
noff, 1932); Plovdivului (prof. M., în colaborare 
cu Af. Usunoff, 1932); Loveciului (prof. M., în co- 
laborare cu Clayton E. Whipple, 1935,. 

Cele două ţinuturi din urmă, de a căror analiză 
am putut lua cunoştinţă, prezintă o structură eco- 
nomică foarte regulată, condiționată mai ales de 
orografie, aşezarea căilor de comunicaţie şi a târ- 
gului. Fiecare se divide în trei zone: 1) Satele 
din depresiune şi văile laterale cu pământ arabil 
în luncă gi apropiate de piaţă; 2) Satele de coastă 
cu pământ mai sărac şi cu legătură mai dificilă 
cu oraşul; în sfârşit 3) satele periferice, cu le- 


mai 


sături foarte rele cu târgul. Cum celelalte două 
ținuturi studiate (Sofia, Plevna), reprezintă, la 
tel, raza de atracţie a unui oraş, e prea probabil 
ca structura lor să prezinte aceleaşi zone, care 
sunt tocmai centura de zone din jurul Capitalei 
fictive a lui Thiinen (Der isolierte Staat în Bezie- 
hung auf Landwirtschaft und Nationalókonomie, 
1826), modificate prin orografie şi așezarea căilor 
de comunicaţie. 


3, Volumul Ce directive noui trebuiesc imprimate 
producției agricole bulgare? este una din scrie- 
rile de îndrumare ale prof. Molloff, Ea militează 
pentru remediul agricol al suprapopulării rurale, 
pentru adoptarea culturilor intensive, 

Argumentarea prof. Molloff, este următoarea: 
Cum în Bulgaria majoritatea gospodăriilor ţără- 
neşti are pământ puţin (cele sub 5 ha reprezentau 
53,9% la data anchetei agricole din 1934), şi nu- 
mărul de bărbaţi activi în agricultură e mare (64 
la 100 ha), capacitatea de lucru a acestora nu 
poate fi complet folosită în agricultura extensivă 
tradițională a Bulgariei. De vreme ce însă, indus- 
tria nu este desvoltată, trebue găsită modalitatea 
de a valorifica prisosul acesta de putere de lucru 
tot în agricultură, Trebue lichidat, în acest scop, 
paradoxul economiei agricole bulgare, perseve- 
renfa la cultura extensivă a cerealelor (68,4% din 
suprafaţa cultivată în 1926), cu toate că suferă 
de prisosul puterii de lucru. Cerealele trebuesc în- 
locuite în măsură considerabilă prin culturi inr 
tensive. 

Aceasta e directiva nouă, ce trebue imprimată 
agriculturii bulgare, Producţia de cereale trebua 
redusă la necesităţile de consumafie, iar atenţia 
agricultorilor îndreptată asupra culturilor, care 
cer muncă multă şi îngăduiesc ridicarea nivelului 
de vieafá: creşterea de animale de rentă (vaci 
porci, păsări), cultivarea de plante industriale, 
textile, de legume și fructe, 

E drept că recursul la culturile intensive nu in- 
lătură toate dificultățile, cum ar reieşi din această 
argumentare, Eficacitatea lui este limitată de ca- 
pacitatea debuşeelor interne şi externe de a absorbi 
carne, ouă, fructe, produse lactare, plante textile 
şi industriale, Dar piaţa externă si chiar internă, 
pentru produsele de acest fel din Europa de Sude 
Est, sunt încă destul de întinse, O dovedește toc- 
mai reuşita eforturilor bulgare de a produce gi de 
a exporta struguri de masă, tomate, păsări, 


A. Golopenţia 


599 


ÎNSEMNĂRI 


„NAȚIONALISMUL“ SOCIOLOGIEI ROMÂNEŞTI ŞI ,EMPIRISMUL* EI 


A apărut de curând un volum, Les convergences 
des sciences sociales et l'Esprit international, 
(Convergenţa ştiinţelor sociale şi spiritul inter- 
national), editat de Centre d'Etudes de Politique 
étrangère, (Paris, Hartmann, 1938). El cuprinde 
comunicárile făcute la Conferinţa internaţională 
a științelor sociale, convocată în lulie 1937, cu 
prilejul Expoziţiei internaţionale dela Paris, 

Nu menţionăm volumul acesta de dragul cu- 
prinsului lui, care este bogat, aducând câteva co- 
municări de un interes deosebit, Ci de dragul 
prefeței prof, Bouglé in care judecând cu pri- 
lejul celor două comunicări ale prof, Gusti, So- 
ciologia făcută aci la București, îi găsește neajuns 
că este naționalistă și nu generală şi că se pierde 
în empirie, in loc să contribue la unificarea știin- 
telor sociale. Să ne fie îngăduit să discutăm aceste 
concluzii și premisele lor, 

Obiectul celor 15 pagini ale prefefei prof. Bou- 
glé îl constitue două afirmaţii: ` 

1, „Științelor sociale le mai trebue până să de 
pașească faza naţională”, (12), 

2, „Pentru înaintarea ştiinţelor sociale, coordo- 
narea efectivă a feluritelor discipline, desemnate 
prin acest nume, efortul metodic de a face ca re- 
zultatele lor să se înmănuncheze, este necesară 
în măsură încă mai mare decât aproprierea spi- 
rituală a cercetătorilor, despărțiți prin fron- 
tiere” (16), 

Premisa întâiei din aceste două afirmaţii o con- 
stitue următoarea idee despre natura ştiinţelor, pe 
care o reproducem, spre a o putea discuta, „Unul 
din semnele după care se recunoaște maturitatea 
unei științe, constă în faptul că zestrea de pro- 
poziții pe care le-a constituit, este asimilabilă de 
oricine, oricare ar fi țara lui natală gi, la fel, 
metodele cu ajutorul cărora au fost descoperite... 
pot fi explicate gi aplicate oriunde. Scriu chiar 
pentru turci, spunea Descartes, iar Pasteur, amin- 
tea că savantul are patrie; ştiinţa, dimpotrivă, 
nu, E timpul ca științele despre om, să se apro- 
pie, la rândul lor, de acest ideal, căci riscă altmin- 
teri să-şi piardă caracterul de ştiinţe, Cei ce se 


600 


` 


aşează într'un punct de vedere estetic, pot con- 
cepe ca un autor să-și caute gloria în crearea de 
opere scrise, sub semnul patriei și care sá rămână 
literalmente intraductibile, Cine însă vrea să fie 
productiv în ştiinţele sociale, are de intáie da- 
torie să încerce să desbrace costumul lui local. 
Trebue să producă la zi, prin metode, aplicabile 
de către oricine, propoziții pe care toată lumea să 
le poată înțelege”, (14). 

Faza națională ar fi, declară prof, Bouglé, deo- 
sebit de pronunțată la națiunile din Europa cen- 
trală, „Conferința a putut constata, prin destule 
mărturii, că aceste preocupări politice gi nafia- 
nale, n'au încetat până azi să fie deosebit de ac- 
tive în ţările Europei centrale, care profită de 
urmările marelui războiu, sau se apără impotriva 
lor” (13), 

Faptul că sociologia ¿coalei prof, Gusti a pus 
până acum cercetarea monografică a satelor în 
centrul preocupărilor ei, ar fi expresia acestei 
„influențe a climatului politic asupra unei dis- 
cipline care ar trebui să fie pur ştiinţifică”. 

„In monografiile de sate al căror spor în Ro- 
mânia l-a înfățișat d. Gusti... se manifestă o con- 
vingere,,,,, foarte puternică: dacă anchetele de sate 
reprezintă în ochii colegilor noștri români adevă- 
ratul centru al Sociologiei, faptul se explică, fără 
îndoială, numai prin împrejurarea că pentru ei 
populaţiile rurale, conservatoare de obiceiuri gi 
de practici preţioase, sunt forţa de căpetenie, atât 
morală, cât și materială a României”, (13), 

Ideea prof. Bouglé, despre natura ştiinţelor, este 
fără îndoială întemeiată, Căutarea metodelor, ce 
îngădue buna cunoaştere a realităţii sociale, nu 
este, însă singurul rost al omului de ştiinţă, 
specializat în studiul realitátilor sociale. Uneltele 
metodice şi teoretice, sunt căutate de el în vede- 
rea unui scop, ce transcendá ştiinţa: în vederea 
înlesnirii conducerii vieții sociale. Rostul ştiin- 
felor sociale, este să lămurească situaţia unităţi: 
lor sociale, care ridică probleme, a unui sat sau 
a tuturor satelor sau a unui întreg popor, să facă 
previziunile posibile, despre evoluţia lor viitoare, 


să propună măsurile de luat în cazul lor. Fapt pe 
care lau evidenţiat strălucit marii începători 
francezi ai sociologiei: Saint-Simon şi Comte, 
când susțineau că cercetările sociologului au me- 
nirea să ajute pe inginerul social să reorganizeze 
realitatea socială în modul cel mai bun cu pu- 
tință. Opinia prof. Bouglé despre activitatea şcolii 
române de Sociologie, nu pune în cumpănă core- 
lafia dintre activitatea de elaborare a metode- 
lor şi a constatărilor şi activitatea de aplicare a 
lor pentru lămurirea anumitor părți ale realității 
sociale, Școala română de Sociologie, nu se gă- 
seşte în fază de elaborare a metodelor; aceasta 
a avut loc pentru ea, cu mult înainte de 1925, 
când şi-a început cercetările monografice, Anche- 
tele de sate nu sunt pentru şcoala aceasta „ade- 
văratul centru al Sociologiei!!, ci aplicarea unei 
metode, pe care anii o confirmă tot mai mult în 
împrejurările speciale ale României. 

Metoda aceasta, pe care nu o remarcă prof, 
Bouglé, deși comunicárile prof. Gusti o subliniază 
în repefite rânduri, consistă in hotărîrea de a lá- 
muri realitatea socială prin studiu nemijlocit gi 
pe toate feţele, nu mijlocit şi fragmentar, prin 
citire de cărţi şi izolare de fragmente, Ea n'are 
nicio legătură specială cu satele româneşti, fiind 
o atitudine, ce poate fi deţinută în fața oricărei 
unități sociale: a unor regiuni sau orașe, a unor 
țări, grupuri de ţări, ori a întregii omeniri, Faptul 
că școala română de Sociologie a aplicat metoda 
aceasta timp de un deceniu, cu deosebirea sate- 
lor, este urmarea structurii sociale a României, 
care este în mare măsură rurală şi a nevoilor ad- 
ministrafiei românești, care are nevoie de o lá- 
murire a situației satelor şi de o indicare a ceea ce 
se poate face pentru ele. In Franţa, şcoala Gust: 
s'ar fi preocupat probabil cu precădere de orașe 
și ar fi studiat pe viu, cu ţinerea în seamă a tutu- 
ror aspectelor, orașelor și muncitorimea lor, 

E, adevărat că satele acestea sunt „forțe de că- 
petenie, atât morală, cât şi materială a Romá- 
niei", Dar ele n'au pentru Şcoala română de So- 
ciologie această însemnătate, prin faptul că sunt 
„conservatoare de obiceiuri şi de practici pre- 
fioase". Nu au nici prin faptul că sunt pe calea 
orășenizării şi a occidentalizării, Ci simplu, pen- 
tru faptul că reprezintă frupul poporului român, 
unitatea, pe a cărei bună conducere trebue să o 
înlesnească înainte de toate prin cercetările lor 
sociologii români. Cercetătorii formaţi de? prof. 
Gusti, constată atât elementele tradiționale, cât 
si pe cele revoluționare gi stabilesc greutatea lor. 
Oamenii de acţiune ai şcolii, nu au o ideologie, 


care să-i constrângă să vrea întoarcerea României 
la stările patriarhale dela 1400, sau transformarea 
ei într'o utopie din cele visate pentru anul 2000, 
Plecând dela constatările nestânjenite de idei pre- 
concepute ale cercetătorilor, oamenii de acțiune 
din Fundaţia „Principele Carol", ai şcoalei prof. 
Gusti, dau ţării întregi exemplul unei adevărate 
acţiuni de evitarea zguduirilor, a unei „reduceri a 
crizelor în simple schimbări", de felul celor pe 
care le cereau aceiași Saint-Simin gi Comte, dela 
inginerii sociali, Incetinesc părăsirea tradițiilor 
cu importanță socială şi grăbesc primirea inova- 
fiilor salutare. Consolidează cultura spirituală fá- 
rănească tradițională în măsura putinfelor și pro- 
movează adoptarea igienii, a tehnicilor moderne 
de agricultură şi de creștere a vitelor, de desfacere 
și de aprovizionare, 

In cazul şcolii de sociologie românești, „faza 
națională"! se reduce la aplicarea în imprejurările 
româneşti a unei metode care a întrecut în So- 
ciologie impasul din deceniile trecute al ştiinţelor 
sociale: cultivarea teoriei de dragul teoriei și con- 
fuzia dintre istoria doctrinelor şi rostul activităţii 
in știința respectivă, 


A doua afirmaţie pleacă dela constatarea cd 
nici măcar volumul „Les Sciences sociales en 
France", scos de organizatorii conferinţei, nu este 
redactat într'un spirit de conlucrare al ştiinţelor 
sociale, A fost totuşi una din ambițiile școalei 
întemeiată de Durkheim... de a arăta științelor 
sociale speciale: dreptului, economiei politice, is- 
toriei religiilor, că ele tratează toate despre fapte 
sociale supuse unor legi, pe care trebue să se stră- 
duiască să le descopere prin observaţii compa- 
rate; că de altă parte aceste instituţii deosebite, 
moduri sau regule de activitate n'au sens decât 
în raport cu intregurile, a căror vieafá contribue 
să menţină Sociologia, plasându-se sistematic din 
punctul de vedere al acestor întreguri, trebuia să 
constitue un fel de corpus al ştiinţelor sociale, 
îmboşăţite şi cu totul regenerate prin apropierea 
lor" (17). 

Din nou o idee, cum nu se poate mai justă, La 
Bucureşti ea găseşte o confirmare completă, de 
vreme ce susținerea nevoii de a privi orice unitate 
socială sub toate aspectele ei (şi economic, şi spi- 
ritual şi politic şi juridic), și de a fine în seamă 
acțiunea pe care o are asupra ei mediul și rasa 
membrilor, ca şi trecutul unității respective, este 
una din tezele fundamentale ale şcolii prof. Gusti, 

Urmarea pasajului ce formulează această idee 
nedumereşte dintrlun îndoit motiv, „D. R, Polin..., 


601 


teamintind programul propus, de a împerechea 
tradiţia lui Le Play cu cea a lui Durkheim, arată 
prin exemplul lui Le Play (,Monografie şi sin- 
teză de Le Play'), că nu e de ajuns pentru progre- 
sul ştiinţelor sociale de a multiplica anchetele 
monografice, Pentru ca aceste anchete să dea re- 
zultate obiective generalizabile, e necesar un plan 
sistematic care să permită stabilirea de chestio- 
nare şi coordonarea de concluzii” (17). 

Nu vedem întru cât amenință sporul cercetărilor 
înmănuncherea științelor, de vreme ce sistematizá- 
rile sunt totdeauna, cu atât mai cuprinzătoare, 
cu cât materialul pe care-l orânduesc, a fost mai 
întins. In fața belşugului de material, poate fi de- 
plânsă cel mult lipsa capetelor de adevăraţi sis- 
tematizatori, nu acest belșug, 

Știind apoi, cum am spus, că activitatea ştiin- 
țifică trebue să se consacre nu numai activităţii 
de elaborare a metodęlor şi a teoriilor, ci in tot 


atât de mare si în mai mare măsură folosirii aces- 
tor teorii, în vederea lămuririi problemelor pe 
care le ridică realitatea socială a poporului pro- 
priu conducătorilor acestuia, ni se pare foarte fi- 
resc că anchetele monografice sporesc an de an, 
Socotim acest spor drept o dovadă a părăsirii 
concepţiei despre rostul sociologiei, care a fost 
aproape unanim îndătinată până de curând, în lu- 
mea sociologilor. In loc de a mai şlefui şi rásglefui 
teoriile şi în indicaţiile metodice, sociologii por- 
nesc tot mai mult pe drumul bun al utilizării acès- 
tor teorii, în vederea lămuririi situației prezente 
a poporului lor şi a lumii atât de confuze a vremii 
noastre. Găsim chiar firească o oarecare delásare 
a cercetărilor făcute în vederea precizării sterile 
a feoriei și metodelor, care acaparaseră prea com- 
plet preocuparea sociologilor de dragul sociolo- 
giei utile, de dragul cercetărilor care sunt avant- 


garda reformelor, (A. G.]. 


INSTITUTUL DE CERCETĂRI SOCIALE AL ROMÂNIEI 


Articolul 16 din legea pentru înfiinţarea Ser- 
viciului Social din 18 Octomvrie 1938, prevede 
înființarea Institutului de Cercetări Sociale al 
României, 

„Se înființează Institutul de Cercetări Sociale 
al României în scopul de a organiza, conduce şi 
coordona lucrările din toate domeniile sociale 
consacrate cunoaşterii ştiinţifice a ţării şi neamu- 
lui, Institutul va contribui la stabilirea planului 
de lucru al Serviciului Social, prin cunoaşterea 
țării cu ajutorul cercetărilor monografice ale sa- 
telor și oraşelor, Sediul Institutului este la Bu- 
cureşti, 

Institutul va cuprinde gi Institute de cercetări 
regionale care vor lucra sub directivele şi sub con- 
trolul Institutului din Bucureşti. 

Institutul dobândeşte prin această lege persona- 
litate juridică. El se organizează gi se conduce 
prin propriile sale organe, alcătuindu-şi statutele, 
regulamentul de funcţionare; de asemeni îşi ad- 
ministrează patrimoniul. 

In vederea coordonárii lucrărilor pentru cunoaș: 
terea ţării, Institutul este însărcinat a federaliza 
Institutele publice şi particulare, care au activi- 
tate în legătură cu aceste lucrări, 

Comitetul permanent al Serviciului Social va 
desemna, în termen de cel mult trei luni dela pu- 
blicarea acestei legi, persoanele care vor face 
parte din comitetul de organizare al acestui In” 


602 


stitut şi care vor fi alese dintre membrii Institu- 
telor ce se vor federaliza. 

Comitetul de organizare al Institutului va re- 
dacta statutul şi regulamentul lui, 

Serviciul Social va aloca în fiecare an sumele 
necesare funcţionării Institutului şi va pune la 
dispoziție localul necesar acestui Institut”, 

In vederea organizării I. C. S. R, prof. Gusti, 
a numit printr'o decizie din 2 Noemvrie 1938, o co- 
misie alcătuită din 57 membri, ce reprezentau In- 
stitutul Social Român şi Institutele preocupate de 
cunoaşterea ţării, care hotărîseră în şedinţa din 23 
Iunie 1938, convocată de I. S. R., federalizarea 
lor, în cadrul unui plan de cunoaştere al reali- 
tății româneşti. 

Comitetul de organizare s'a întrunit în ziua de 
18 Noemvrie şi a dat mandat d-lui prof. Gusti şi 
d-lui consilier Costin, de a elibera proiectul de 
statut, i 

Acesta a fost citit, discutat şi a primit formă 
definitivă în şedinţele din 25 Noemvrie şi 7 De- 
cemvrie ale comitetului, 

Preşedinţia activă a acceptat-o M. S. Regele, 
Numărul membrilor este limitat. Ei sunt reparti- 
zafi în 15 secţii. Institutul posedă servicii per- 
manente de documentare, cercetare, prelucrare şi 
publicaţii şi 7 Institute regionale, cu sediul la: 
Timişoara, Chişinău, Constanţa, Craiova, Cluj, 
lași, Cernăuţi. 


Activitatea Institutului comportă: 1) Cercetarea 
realităţii româneşti; 2) Conferinţe de înfăţişare a 
rezultatelor în secţii și publice; 3) Organizarea 
unei şcoli de studii sociologice şi politice, 

In şedinţa din 15 Decemvrie sa discutat pla- 


nul de lucru al cercetărilor pe teren, ale I, C, 
S. R. 

Statutul și hotărîrile comitetului de organizare 
vor fi date publicității în Nr, 1 al Buletinului Inst, 
de C. S. R, care va apare în curând, 


CONGRESUL INTERNAȚIONAL DE SOCIOLOGIE DELA BUCUREŞTI 


Pregătirile în vederea Congresului Internațional 
de Sociologie sunt în plin curs, Au fost trimese 
până la 15 Decemvrie 1917 invitații, Dintre aces- 
tea 299 în Statele-Unite, 202 în România, 65 în 
Italia, 50 în Franța, 43 în Belgia, 35 în Elveția, 
27 în Germania, 27 în Polonia, 17 în Ungaria, 16 
în Iugoslavia, 16 în Cehoslovacia, 12 în Bulgaria, 
5 în Grecia 

Adeziunile sosite, la aceeași dată, erau în nu- 
măr de 71, 

Au început să sosească sumarele comunicărilor, 
La încheierea situaţiei prezentate aci, secretaria- 


tul Congresului se afla în posesie a 63 astfel de 
sumare, 

Participanţii străini arată un interes deosebit 
pentru excursia organizată cu scopul de a pre- 
zenta opera de cercetare și de acţiune socială a 
Echipelor, Secretariatul a primit mai mult de 70 
înscrieri la această excursie, 

Se lucrează la adunarea materialului pentru Ex - 
poziţia Sociologică ce va fi deschisă cu prilejul 
Congresului, și la terminarea monografiilor Ne- 
rejului, Drágugului și a prezentării rezultatului 
cercetărilor întreprinse de Echipele studențești, 


LEGĂTURA DINTRE CULTURA POPULARĂ MAGHIARĂ ŞI ROMÂNEASCĂ 


Revista Kelet népe (Popor al Răsăritului), a 
sociologilor maghiari Féja Geza gi Szabo Pál, a 
publicat în numărul ei de Septemvrie traducerea 
foarte îngrijită a câtorva balade poporane gi a 
culegerii „Ale mortului”, a prot. Brăiloiu. Din 
studiul introductiv al traducătorului d-l Gulyás Pál 
(care a tălmăcit de curând Kalevala pentru Un- 
guri), reținem câteva pasaje, ce vorbesc cu cál- 
dură de ceea ce au comun în substanța lor popoa- 
rele potrivnice ale Ungurilor și Românilor, 

„Cultura maghiară şi românească: doi pomi în- 
vecinafi, ce se înfruntă cu dușmănie, Cei ce se 
mărginesc să privească cele deasupra pământului 
nu pot vedea decât tulpinile și frunzișul táioe 
conturat, Cei ce vor săpa pământul vor descoperi 
însă, cu mirare, că rădăcinile celor doi pomi cad 
perpendicular pe trunchiu, că se îmbină, că sunt 
comune pe alocuri, 

Să schimbăm oare starea din pământ: rădăci- 
nile îmbinate şi chiar comune? Sau să privim 


cu curaj și deschis înţelesul acestei atingeri? Pro- 
blemă de ordin literar ce depășește însă litera- 
tura. Intrebare hotáritoare pentru soarta noastră, 

Intre timp, nouă, care din tinereţe am fost în- 
jugati în schemele unor istorii literare milenare, 
ni se deschide parcă, în toate acestea, un alt tă- 
rám. Ne întâmpină, ieșind din intunerecul pámán- 
tului, personagiile 
acestor balade ne duc mai aproape de sámburele 
istoriei Văii Dunării şi ne dau chei de înţelegere 
pentru întâmplările şi názuinfele Răsăritului a- 
propriat...”. 

Avem nevoie de un alt Hașdeu, care sá ne dea 
din nou conştiinţa că, fiind urmașii direcţi ai 
băștinașilor românizaţi ai acestei părţi a Europei, 
pe care s'au altoit toate popoarele din jurul nos- 
tru, avem rădăcinile îmbinate cu cele ale tutu- 
ror acestor popoare gi că trebue să fim și în fap- 
tele şi năzuinţele noastre prezente termen de unire 


şi chiag în Europa de Sud-Est, (A. G.). 


veacurile nescrise în cronici: 


603 


R E V ISTA R 


Revista Institutului Social Banat-Crişana. Di- 
rector Dr. C. Grofşorean, Timişoara, Anul VI, 
Nr. 24, 1938, Oct.-Dec. La studii găsim: 

Inginer Dr. Cornel Miklosi: Despre electri- 
ficarea rurală a Banatului. Sunt prezentate rezu!- 
tatele încercărilor făcute în centrele: Râşnov, Jim- 
bolia, Grabați, Sibiu, etc. Au dat rezultate la: lu- 
mirat, treierat, rágnife pentru uruitul cerealelor, 
presarea vinului, etc. Articolul se termină cu un 
proiect de electrificare a regiunii dintre Timi- 
şoara şi Lugoş (o populație de 35.000 locuitori). 
Făcând toate calculele, o asemenea întreprindere 
ar fi deficitară cu câteva milioane anual. Ceea ce 
înseamnă, conchide autorul, că asemenea proiecte 
nu se pot realiza decât cu contribuția Statului 
„à fond perdu”, cum s'a și făcut, deja, în alte 
regiuni. 

Profesor Nicolae Tomiciu: Capitol introductiv 
la p viitoare istorie a Banatului-Severin, mai pre- 
cis: a celor opt districte valahice. Discută vechi- 
mea şi originalitatea vieţii sociale a Banatului, în 
raport cu pătrunderea târzie a Ungurilor, 

Nicolae 1, Fischer: Organizarea institutelor de 
Ocrotire ale femeilor de serviciu. O foarte bună 
prezentare a situaţiei acestui corp auxiliar al 
vieţii casnice: cu existența în familiile pe care le 
servesc servitoarele pot fi foarte periculoase prin 
boalele pe care le pot contracta în oraș, prin mo- 
ralitatea lor, etc. În oraș sunt victimele excroci- 
lor, exploatatorilor, traficanţilor de carne vie. La 
tot pasul le pândesc: prostituția, imbolnávirile ve- 
nerice, vagabondajul, mizeria, etc. Actuala lipsă 
de control și de organizare a servitoarelor este 
un pericol pentru vieafa lor şi a familiilor în care 
servesc, Autorul a organizat la Timișoara, cu în- 
cepere din 15 Octomvrie 1934, un Cămin de ocro- 
tire al femeilor de serviciu. Acest cămin asigură 
tuturor femeilor în căutare de serviciu: găzduire, 
vizită medicală, procurarea actelor de identitate, 
pregătirea profesională sumară, lecţii de igienă, 
educaţie morală, prevenire asupra pericolelor la 
care sunt expuse în orașe şi procurarea unui ser- 
viciu, cel mai târziu după 15 zile dela intrarea 
în cămin. De aci înainte, delegaţi speciali ai aces- 
tei instituţii se interesau regulat atât de purtarea 
ei în serviciu cât şi de felul cum este tratată de 
patronii săi, Timp de trei ani, au trecut prin acest 
cămin 3.813 servitoare. 

Despre necesitatea generalizárii acestei orga- 
nizafii timişorene credem că e inutil să vorbim. 


604 


E V Il ST E L OR 


Este un act de profilaxie socială și de respect al 
fiinţei omeneşti, Autorul face excelente pro- 
puneri despre toate amănuntele de organizare a 
unui cămin de ocrotire a femeilor de serviciu. 

lon D. Ungureanu: Criterii în rezolvarea pro- 
blemei: Orientarea profesională. Analizează greu- 
táfile unei juste orientări profesionale: dorinţa 
părinţilor, vârsta prea fragedă la care se face, 
din cauza sistemului actual școlar, imprecizia mij- 
loacelor psihotehnicei, etc. Preconizează gimna- 
ziul unic până la 16—17 ani, vârstă după care, 
să se facă orientarea profesională a tineretului, 

Dr. C. Grotsorean: Reglementarea problemei 
minoritare. Incepe prin analiza noului aspect al 
problemei minorităților după conferința dela 
München; trece apoi la situația minorităților în 
fosta Austro-Ungarie pe care o compară cu situa- 
tía din țara noastră, Publicá, integral sau numai 
pasage care interesează, următoarele: proclamația 
dela Aiba-Iulia, tratatul din 1919 al minorităţilor, 
Constituția română, legea învățământului primar, 
legea cultelor, legea învățământului particular gi 
statutul minorităților. Analizând statutul mino- 
ritáfilor, propune ca aplicarea anumitor articole 
să fie condiționată de atitudinea Ungariei faţă 
de problema respectivă sau similară. Crede că po- 
poarele din Sud-Estul Europei se înşeală în spe- 
ranțeile lor de a vedea dominând aici fie Rusia, 
fie Germania. Adevărata datorie a tuturor care 
trăim în acest colț de lume, este să ne apărăm 
independenţa, atât faţă de Ruși cât și faţă de 
Germani. Foarte semnificative sunt următoarele 
cuvinte dintr'un raport adoptat de ultimul Con- 
gres al Minorităţilor: „Din moment ce s'a veri- 
ficat esuarea Societăţii Naţiunilor, în chestia mi- 
noritátilor etnice, s'a pus întrebarea: cine este 
indreptățit, în locul S. N., ca să apere interesele 
grupărilor etnice? Legătura de sânge și de limbă 
incumbă acest drept firesc nafiunii-mume, ca să 
apere interesele conafionalilor săi. Acum câţiva 
ani în urmă, o asemenea imixtiune în chestiunile 
interne ale statelor ar fi fost respinsă cu indig- 
nare. Mai recent însă, pe semne lumea se deprinde 
cu metoda aceasta”, Am reprodus acest pasaj nu 
ca să îngrijorăm pe cititori ci pentru ca să ne 
gândim serios că Statul nostru are datoria să 
intervină pentru apărarea vieţii și demnităţii fra- 
tilor noştri din Statele vecine. 

Insemnările, prezintă aceeaşi bogăţie cu care 
suntem obișnuiți din numerele anterioare: politica 


externá a Poloniei, probleme minoritare, problema 
naționalităților din fosta Ungarie, din raiul so- 
vietic, etc, Faptele prezentate în legătură cu po- 
litica externă sunt de cea mai mare importanță 
şi pentru ţara noastră, Le recomandăm cititorilor 
noştri, 


Analele Economice şi Statistice. Anul XXI 
Nr. 1—3 şi 4—6. — Din numărul 1—3, reținem: 
_Prof. G. Tascá: Profesorul N. Basilescu. 

Prof. Gh. N. Leon: România de mâine Preocu- 
parea importantă a zilei de mâine, va trebui să 
fie îndreptată asupra creșterii nevoilor de consu- 
mafie a populaţiei rurale. Numai astfel se poate 
ajunge la un spor de muncă, şi deci la un spor 
de bogăţie, 

Dr. Gh. Brânzescu:  Românizarea piefii eco- 
Pentru a se ajunge la românizarea 
vieţii economice, este necesară întâi o schimbare 
de direcţie în educaţia noastră. Avem nevoie de 
o şcoală, „care trebue să înveţe societatea noa- 
stră, că ea este datoare să fie agentul de fecundare 
a Statului, iar nu o masă fără înţelegere de a se 
mișca, cu mâinile întinse spre el”, Ceea ce trebue 
să urmărească factorii hotáritori în formarea po- 
porului, este îndreptarea acestuia înspre întreprin- 
derea economică, nu în spre buget. N'avem până 
acum, decât funcţionari candidaţi la buget şi.. 
gânditori politici. Intregul domeniu al vieţii eco- 
nomice a rămas astfel liber şi deci deschis tu- 
turor elementelor neromâneșşti. Cauza tendinței 
românilor spre funcţionarism este foarte veche: 
în trecut, funcțiunile Statului erau ocupate nu- 
mai de boieri, Cine dobândea ʻo funcţiune de Stat, 
intra în rândul boierilor ipso facto. C. Creţulescu, 
scria următoarele, în această privință, pe la 1860: 
cea dintâi instituţie funestă, fu aceea a nenumă- 
ratelor foloase, cu care slau crezut nevoiţi stră- 
bunii noştri a încuraja serviciul Statului. Deosebit 
de remunerarea recunoscută — ca deajuns în 
toată lumea — de un salar pe timpul serviciului 
şi de o pensie pe vieaţă, la noi, ca nicăeri, se acor- 
dau exclusiv servitorilor Statului şi copiilor lor 
drepturi politice, nobilitatea şi număr mare de 
scutiri, O asemenea instituţie avu de consecință 
primară neapărată de a înăbuși, la noi, desvol- 
tarea de orice alte forme de cultură, Profesiunea 
serviciului public, fu înzestrată cu atâtea foloase, 
de care celelalte profesiuni erau desmostenite, în- 
cât, putem zice, că ele erau lovite de proscrip- 
fiune. De aci industria, comerţul, atâtea diferite 
cariere, care în alte societăţi fac carierei poli- 


nomice. 


tice o concurenţă din cele mai fericite, ca mijloc 
de a procura avere, considerafiune, chiar celebri- 
tate, la noi fură cu totul condamnate, Tot româ- 
nul, cu oarecare cultură íntelectualá, cu oarecare 
ambitiune, nu se mai putea deda decât la cariera 
Serviciului Statului”. Aşa că, am ajuns să avem 
numai o biată burghezie functionáreascá, cu puteri 
numai dela buget — puteri pe care şi le întăreşte 
uneori, pe căi puțin márturisibile — în timp ce 
intregul câmp al vieţii economice, a fost ocupat 
de străini. Dată fiind marea putere a economicului 
in vieafa unui Ştat, prezenţa unui grup de străini 
la conducerea vieţii economice, tulbură mersul 
Statului, Este dela sine înţeles că posibilităţile 
de îmbogățire, pe care le oferă economicul, sunt 
cu mult mai mari decât cele oferite de buget. Şă- 
răcirea elementului românesc este o urmare ine- 
vitabilă, Rezolvirea acestei probleme de viaţă 
pentru noi, se pune net în zilele noastre. Nu vom 
fi stăpâni pe noi, şi la noi, decât îmbrăţișând noi 
toate ramurile de activitate socială românească, 

Din darea de seamă a actiyitáfii asociației ge- 
nerale a economiştilor români, reținem: 

Pr. Barbu Solacolu: Despre neyoia unei concepții 
noi în economie. D-sa, pune problema pe care o 
numeşte saturnalá, a capitalismului: tendința ma- 
nifestá a acestui regim de a-și sfágia propriile-i 
creații, De pildă: cifrele demonstrează că pe mă- 
sură ce evoluiază capitalismul, exclude masa mun- 
citorilor din câmpul vieții economice, (prin maşi- 
nism); pentru a nu scădea prețurile, capitalismul 
distruge mărfurile, în timp ce zeci de milioane 
de someuri n'au ce mânca; liberalismul economic 
este distrus şi el de trusturi, carteluri, contingen- 
tări etc.; cu alte cuvinte, capitalismul se nărue 
singur, 

Dr. Paul Suciu: Criză în sistem, sau criză de 
sistem? Criza de sistem, „apare în momentul în 
care se constată că există desechilibru moterial, 
prin degenerarea în toate sectoarele a regimulni 
de organizare economică, şi desechilibrul spiritual, 
prin hipertrofierea doctrinei care a servit de fun- 
dament logic întregului sistem economic''. După ce 
a stabilit astfel înţelesul crizei de sistem, autorul 
demonstrează că desorganizarea şi desechilibrul, 
sunt generalizate în toate ţările şi în toate sec- 
toarele vieţii economice, Economia capitalistă, 
vede distrugándu-i-se întreaga structură, interyen- 
ționismul a luat locul automatismului lui „Laissez 
faire...”, proprietatea privată şi libertatea indi- 
viduală (economică) au suferit profunde schim- 
bări etc. Nicio soluție Jiberalá n'a putut pune ca- 


605 


păt crizei. O nouă ordine economică îşi face apa- 
rifía, caracterizată prin: precăderea acordată fo- 
losului obstesc; sistematizarea activităţilor private 
în cadrul unităţii economiei naţionale; interven- 
fionism al Statului, Atât prin admiterea ierarhi- 
zarii intereselor, cât și prin acceptarea coordo- 
nării activităţilor private, liberalismul economic 
este în plină criză, Nici ierarhia gi nici coordona- 
rea, nu sunt compatibile cu individualismul eco- 
nomic și cu libertatea preconizată de şcoala cla- 
sicilor liberali, 

Din restul studiilor, menţionăm continuarea 
lungii polemici dintre d-nii; Tascá şi Manoilescu: 
Liberalism şi corporatism, în primul număr, semnat 
de d-1 Taşcă şi Lupta între două veacuri, în a! 
doilea număr, semnat de d-l M, Manoilescu. Acest 
din urmă articol, are ca subtitlu menţiunea: un 
ultim răspuns d-lui George Taşcă. Ceea ce în- 
seamnă că spectacolul a luat sfârşit, Această pole- 
mică merită să fie examinată de cineva, atât pen- 
tru importanța problemei, cât şi pentru ţinuta gi 
procedeele folosite de cei doi preopinenţi. Amân- 
doi sunt profesori universitari, şi deci, fiecare din- 
tre ei este admirat sau urmat de câte o parte din 
cititori sau studenţi, 


Independența economică. Anul XXI. Nr. 2 şi 3. 
Revistă de studii economice şi sociale. Cuprinde; 
Profesor Dr. W. Prion- Berlin: Studiul economiei 
exploatării în ştiinţa economică actuală; apoi; Pro- 
fesor Gr. Mladenatz: Ion Heliade Rădulescu şi 
asociafionismul; Z. M, Manof: Organizarea eco- 
nomică a ţărănimii din Letonia și Lituania; 
Theodor Ludu: Anul publicistic 1844 in Moldova; 
Nicolae Condos: Imprumut sau impozit?; Dr, Octav 
Constantinescu: Coordonarea gi indrumarea finan- 
ciará a întreprinderilor Statului; Comentarii — 
Cronică — Recenzii — Revista Revistelor, 

Semnalăm articolul despre on Heliade Rădu- 
lescu. Familiarizat cu ideologiile sociale din vre- 
mea lui — avea cunoştinţă de ideile lui Owen, 
Saint-Simon, Fourier, Proudhon, Louis Blanc — 
era preocupat de aplicarea la noi a acestora şi 
căuta să ţină seama de realitatea românească de 
atunci. Era de părerea lui Fourier, că interme- 
diarij dintre producător şi consumator, sunt fac- 
tori primejdioşi de desorganizare a vieţii econo- 
mice. Eliade, era pentru schimbul productelor prin 
producte, fără intermediari, aşa cum, spune el, ar 
fi fost în trecutul nostru. Despre „claca“ romá- 
nească, „muncă atrăgătoare în grupuri şi veselie”, 
credea că este foarte asemănătoare felului cum 


606 


Fourier dorea să organizeze munca în falansterele 
sale. Credinţa lui era, că vechile instituţii econo- 
mice românești, conţin principiile reformatorilor 
din apusul Europei, unde vieaţa socială a fost 
desorganizatá în cursul vremii, Simpatizând cu 
ideile acestor reformatori, el se străduia să le gă- 
sească instituţiile corespunzătoare dela no: sau, 
în orice caz, să le adapteze acestora, Gândul lui 
se îndrepta către agricultori — avea oroare de 
muncitorii industriali, a căror înmulţire o soco- 
teşte o primejdie — pentru care propune; asocia- 
tii agricole, în care moşiile cumpărate sá nu fie 
parcelate, ci muncite în comun, cu mijloace colec- 
tive. Un fel de sate-model, care amintesc „atelierul 
agricol”, al lui Blanc, sau falansterul lui Fourier, 

A susţinut gratuitatea creditului şi credea mult 
în valoarea ,asociafiunii”, 

Din articolul despre organizarea economică a 
țărănimii din Letonia şi Lituania, reținem, cu pri- 
vre la aceste State: legile agrare împiedică, atât 
acumularea proprietăţii — prin interzicerea cum- 
părării sau moștenirii peste 50 ha, — cât şi pulve- 
rizarea ei — legea neîngăduind diviziunea lotu- 
rilor mai mici de 10 ha; există organizaţii speciale 
de credit și cooperaţie, în vederea desfacerii şi 
valorificării produselor agricole, toate controlate 
de Stat, Inul, alcoolul, zahărul şi lemnul, sunt mo- 
nopoluri ale Statului, 

D-1 Th. Ludu, face o treabă deosebit de pre- 
ţioasă: inventariază tot ce s'a scris, în cursul se- 
colului al nouăsprezecelea, în domeniul economiei 
politice, de către scriitorii români, 


Libertatea. Anul VI. Nr, 19. Oct, 1938. Director 
1. P. Gigurtu. Prim-redector, G. Strat, prof. uni- 
versitar. Revistă economică, politică, socială, cul- 
turală. Cuprinde: 

1. P. Gigurtu: Mareșalul Averescu; D. Drăghi- 
cescu: Pentru ce marxismul este depăşit; Al. Do- 
bosi: Anglia şi comerțul sud-est european; C. Să- 
teanu: A, D. Xenopol, secretarul ,Junimei”; 1, P, 
G.: Cronica politică internă şi externă. 

Note, comentarii, observaţii. 

Intr'o scurtă revizuire a măsurii în 
marxismul s'a verificat sau nu, d-l D. Drăghicescu, 
scoate în evidență următoarele; în măsura în care 
maşinismul elimină braţele de muncă din proce- 
sul producţiei, capitalul nu mai este produsul 
mâinilor de lucru, ci al maşinii; şi dacă el creşte 
şi prosperă, faptul se datoreşte din ce în ce mai 
mult exploatării maşinismului şi a publicului con- 
sumator, decât exploatării muncii. Exploatarea 


care 


muncii marilor mase de muncitori, este inlocuitá 
cu exploatarea progreselor ştiinţei şi a inventa- 
torilor. Adică: capitalul exploatează munca inte: 
lectualilor, mai mult decât pe aceea a muncitorilor 
manuali. Exproprierea capitaliştilor şi a antrepre- 
norilor mici, prin acumularea capitalului, — pre- 
văzută de marxism, este contrabalansată de „apa: 
ritia societăţilor anonime care, în sens invers, îm- 
prástie în mase capitalul acționar”, De asemenea, 
răspunsul la faimosul apel de unire a proletarilor, 
prin organizarea lor în partide şi sindicate, n'a 
dat rezultatul prevăzut: preluarea puterii, ci altul 
neaşteptat: cointeresarea lucrătorilor la proprie- 
tatea întreprinderilor, (salarii mai bune, ore de 
lucru mai puţine, asigurări de boală, de bătrâ- 
neţe, etc.), Antagonismul faţă de capital, s'a ate- 
nuat, Solidarizarea muncitorilor din toate ţările, 
a fost mult împiedecată prin solidarizarea dintre 
capital și muncă, în diferite sectoare naţionale, 
Experiențele făcute în Rusia, infirmă încă o teză 
marxistă: comunizarea mijloacelor de producţie, 
paralizează vieaţa socială, în loc s'o îmbunătă: 
teascá, Ceea ce dovedește că disprețul marxisti- 
lor pentru libertatea de iniţiativă şi pentru dina- 
mismul fiinţei umane, era, în fond, o eroare, 


Revista de Psihologie, Director, Prof, FI, Stefá- 
nescu-Goângă, Vol, I, Nr, 3, lulie—Sept, 1938, 
Primul articol este semnat de profesorul american 
L, L, Thurstone şi tratează despre psihologia ca 
știință rațională cantitativă, El este precedat de 
un cuvânt introductiv al redacţiei, dându-se refe- 
rinfe asupra lucrărilor şi punctului de vedere al 
psihologiei ca ştiinţă, susţinut de L, L, Th. 

In Măsurarea mediului familiar, după ce face o 
scurtă prezentare a studiului ştiinţific al proble- 
mei, d-l D, Todoranu, expune rezultatele cercetă- 
rilor, făcute de d-sa, asupra studenţilor din Cluj, 
A urmărit să efle: relaţiile dintre părinţi, profe- 
siunea părinţilor, averea şi venitul familiei, preo- 
cupările de ordin cultural-social, raportul dintre 
mărimea casei şi numărul membrilor familiei, 
timpul cât studentul stă sub influenţa stării eco- 
nomice şi sociale a familiei, Deşi cercetările au 
fost făcute mai mult cu scopul de a încerca metoda, 
sunt interesante şi datele obţinute cu ea: după in- 
teligentá, mediul familiar, condiţionează progresul 
în şcoală, lungimea scolaritáfii, alegerea cursuri- 
lor, conduita etico-socială, etc, 

Din Măsurarea atitudinii față de tradiție şi pro- 
gres, de A, Chircev, reținem: atitudinea față de 
tradiţie și progres, e condiţionată de sex, mediu 


12 


şi rasă, Caracterizarea tradifionalistilor, e astfel 
făcută: au prejudecăţi, generalizează experienţa 
particulară, dau dovadă de mai puţin simţ critic 
şi de mai puţină inteligenţă; sunt mai prost in- 
formaţi, nu sunt agresivi, raspund la chestiuni de 
care nu sunt siguri, sunt religioși, nu posedă o 
mare putere de înţelegere, Progresistii: mai bine 
informați, mai mare putere de pătrundere, mai 
puţin sentimentali, nu cred în Dumnezeu, nu au 
sentimentul legăturii strânse față de grup, incon- 
secventi la vot, au mai puţine prejudecăţi, etc, 
Structura întreagă a persoanei, determină atjtu- 
dinea faţă de tradiţie și progres. In general, băr- 
batii sunt mai progresiști decât femeile, 

D-1 N, Mărgineanu, publică o conferință despre 
aspectul social al crimei în America, pe care a 
tinut-o la Societatea de Psihologie din Cluj. In 
America procentul crimelor este mult mai mare 
decât în altă parte, La Chicago acest procent este 
de 729 de ori mai mare decât la Londra, Factorii 
sociali explică acest uimitor fapt, Autorităţile şi 
psihologii respectivi au constatat că procentul cri- 
melor, prezintă o anumită legatură cu zonele so- 
ciale ale unui oraș, În timp ce în zona vilelor — 
situată la periferie — locuită de marii bogátasi, 
nu dă aproape niciun locuitor care să fi trecut 
pe la tribunal, zona din imediata apropiere a cen- 
trului, locuită de şomeuri, străini fără căpătâiu, 
prostituate, proxeneţi, etc, dă un procent de 
30%, indivizi care au trecut pe la tribunal, Câteva 
date în plus ne lămuresc şi mai bine: vieata de 
familie este inexistentă în aceste zone; părinţii 
stau toată ziua în fabrici, iar copiii lăsaţi singuri, 
Ca moralitate: divorfati de nenumărate ori, trăind 
nelegitimi uneori, dormind în aceeași cameră cu 
copiii, betivi, certaţi cu justiţia, etc. Dar strada? 
prostituate, gangsteri, exploatatori de prostituate, 
etc, Neavând vieatá de familie, copiii duc vieaţă 
de bandă, bande care se transformă în bande de 
delicvenţi sau criminali: „Să-ţi dai seama că mı- 
nori între 12—16 ani, uneori chiar mai mici, sunt 
grupaţi în sute de bande, care stăpânesc Chicago, 
furând şi terorizând populaţia, ucigând şi împuș- 
când poliţişti şi fiind chiar.. forță electorală în 
slujba a diferiţi politicieni, fără inimă şi simţ, care 
îi scapă ulterior din eventuale buclucuri, toate 
acestea sunt aproape dincolo de mintea ome- 
neascá..... Banda de minori criminali e nucleul 
bandelor de majori. Ele reprezintă cea mai teribilă 
ucenicie a crimei.....”. 

Un alt factor social care explică marele procent 
de crime, este însăși istoria Americei, Primii co- 


607 


lonigti trebuiau sá se lupte, nu numai cu un mediu 
nou, dar și cu numeroși răufăcători, Nu era prudent 
să se despartă de revolver nici la culcare, „Colonis- 
tul american, a fost logodit pe vieafá cu arma 
de foc, Arma este strâns legată de tradiția Ame- 
ricei,,, Ea figurează în istoria și poveştile ei, pás- 
trate până azi și aproape că nu există joc de copii 
fără revolver, La noi copiii se joacă de-a trânta 
şi poartă eventual briceag, pentru a-şi tăia toiagul; 
in America copiii se joacă de-a gangsterii gi de-a 
razboiul, şi poartă centura cu gloanţe împrejur, iar 
revolverele de o parte şi de alta, Desigur, e vorba 
de revolvere cu praf, care fac numai sgomot, Mai 
târziu însă, trecerea se face cu ușurință și spre 
revolverele cu plumb”. Se ştie că racketeerismul 
este un mod specific american de a concura în 
câmpul economic: distrugerea adversarului sau a 
întreprinderii lui, dacă alte violenţe nu-l deter- 
mină să se mute din vecinătatea intereselor celui 
care atacă. 

Statul american nu se prea îngrijește de soarta 
supușilor săi. În timp ce Londra are un polițist la 
175 locuitori, Chicago are unul la 900, Din această 
cauză americanul este mai sigur de el, dacă poartă 
cu sine revolverul, Mânuirea revolverului este de 
mare folos în America. Bandele de răufăcători, 
pretind nu numai o bună mânuire, dar şi bune re- 
zultate: ai mult mai multe șanse, dacă la intrarea 
în bandă ai ucis deja un poliţist, „Gangsterul” 
este un erou răsfăţat de filme, de ziare, Numele lui 
este scris pe produse industriale, (lamele Diamond 
sunt și pe la noi). Asa că nu e de mirare dacă 
idealul multor copii — care se joacă de-a gang- 
sterii — este să ajungă un celebru bandit, 

Crima e mult mai răspândită în oraș decât în 
sat, În oraş nu e decât teama de poliţie, In sat 
mai este şi teama de Dumnezeu, și teama de opi- 
nia publică, Oraşele americane n'au niciun fel de 
tradiţie, Populaţia lor este de toate rasele şi e 
venită din toate colțurile lumii, Acum 100 de ani 
Chicago nici nu exista, Treizeci la sută din p»- 
pulaţia lui e născută în Europa, Numai 23% sunt 
americani, Restul, din toate rasele, Ce tradiţie 
poate avea un astfel de oraş? Ce dragoste pot avea 
atâtea rase, unele pentru altele, Este aproape un 
eroism să dai o lovitură într'un colț locuit de alte 
rase, cu care a ta este, poate, în dușmănie. La 
New-York, trăesc mai mulți italieni decât are 
Roma, mai mulţi irlandezi decât la Dublin, peste 
30.000 de români, etc, , 

Prohibitia a dat şi ea un mare proces de de- 
licvenţi. Legea aceasta o călcau până și judecă- 


608 


torii tribunalelor speciale, pentru contravenienfii 
la eal Pentru gangsteri, prohibifia a fost epoca de 
aur: „Mulţi au ajuns milionari, cu vile în Florida 
și California, cu hotele la Chicago şi New-York. 
Faima lor a străbătut până şi in Europa, unde 
mulți cetăţeni pașnici, care nu ştiu exact cine e 
preşedintele Statelor-Unite, ştiu în schimb de Ca- 
pone”, 


Spirit militar modern, Anul 1, Nr, 1. Director 
Lt.-col, Const. Atanasiu, Bucureşti, — O nouă re- 
vistá militară, vine să ia loc, alături de altele, exis- 
tente de multá vreme, Rostul ei este deosebit insá, 
Detașându-se de tot ce înseamnă probleme de 
strictă preocupare de specialitate a armatei, sau 
a unei anumite arme, revista de faţă, — după cum 
vaeşte s'o spună gi prin titlul ales — intenfioneazá 
să aibă un punct central în preocupările sale: spi- 
ritul militar. Tot ce vremea noastră are nou, sau 
caracteristic, în legătură cu armata, sau cu ráz- 
boiul, poate avea anumite urmări de ordin sufle- 
tesc, Războiul modern, cere un spirit militar, co- 
respunzător, care trebue pregătit, „Revista, con- 
tribue astfel la mărirea potenţialului sufletesc, şi 
va spori capacitatea de luptă a naţiunii, întărind, 
in acelaşi timp, autoritatea Statului, In aceste 
vremuri, când în alte ţări se desvoltă un milita- 
rism neîntâlnit până acum, care duce la un fana- 
tism ostágesc, noi avem datoria poruncitoare gi 
urgentă, de a realiza un maxim de coeziune su- 
fleteascá, întemeiată pe sacrificii, în vederea exi- 
gentelor războiului”, 

Prin accentul pus pe forţa sufletească, artico- 
lele următoare dobândesc o deosebită importanță 
pentru noul spirit, dorit de iniţiatorii revistei, în 
armată: 

Suflet ostășesc, de prof, C, R Motru; Psihologia 
si Pedagogia Ordinului, de Lt.-colonel Cons, Ata- 
nasiu; Panica, de Maior Radu Dinulescu; Selec- 
fionarea si controlul Aeronaviganţilor, de Medic 
Maior V, Șerbănescu; Structura specialitátilor din 
armată; Foarte preţioase recenzii ale cărţilor po- 
trivite preocupărilor revistei. 


Jurnal de Psihotechnică, Vol. II, Nr. 3. 1938, 
Revistă trimestrială. Director, C. Rădulescu-Mo- 
tru, — Aflăm, din numărul de față, că pentru 
a fi cât mai bine informat asupra cercetărilor de 
psihologie, aplicată din străinătate, laboratorul 
de psihotehnică, din București, de sub conducerea 
d-lui prof. Motru, ajutat de harnicul său șef de 
lucrări, d-l J, M, Nestor, a trimis în străinătate 


mai mulţi dintre colaboratori. O parte dintre cele 
studiate acolo, ne sunt prezentate, în numărul de 
faţă, sub forma unor dări de seamă. D-ra Despina 
Ene, expune stadiul de desvoltare ştiinţifică şi de 
organizare a institutelor de higienă mintală, si de 
orientare profesională. D-na Lenormanda Benari, 
expune organizarea instituțiilor franceze de se- 
lecţie profesională. Prin modul amănunţit, cum ne 
este prezentată organizarea acestor instituţii psi- 
hotehnice — numele personalului ştiinţific, apa- 
ratele, testele folosite, etc. — cititorul rămâne 
mulţumit de informaţia clară ce i se pune la dis- 
poziţie. 

Din restul cuprinsului, semnalăm articolul d-lui 
Stefan Cárstoiu, Observafiuni la orice anchetă psi- 
hologicá, in care, cu competentá stápánire a lu- 
crurilor discutate, conchide că „exponentul clipei 
psihologice a celor anchetați”, şi „coeficientul de 
subiectivitate“, intră cu un prea mare procent 
pentru ca ancheta psihologică să poată fi socotită 
ca metodă de cercetare, Ea rămâne, tot timpul, 
„expresia unei realităţi date“ şi, în plus, condiţiile 
în care se realizează, mai contribuesc şi ele la fal- 
sificarea rezultatului. Vagul, imprecizia şi lipsa 
unui criteriu de raportare — la îndemâna celui 
anchetat, — fac ca, cu o anchetă, „să poţi dovedi, 
oricând, orice", Ceea ce înseamnă că e contra in- 
dicată, ca metodă de încredere, în cercetările psi- 
hologice. 

Dela Note şi informații, reținem; în Franţa 
sunt 63 oficii de orientare profesionalá; in Ger- 
mania se găsesc pe lângă fiecare oficiu de muncă. 
In România: niciunul, 


Revista Generală a Învăţământului. Anul XXVI, 
Nr, 5—6. 

Din articolul d-lui August Caliani, asupra învă- 
țământului minoritar din România, reținem ur- 
mătoarele interesante date: e 

Maghiarii, au în România: 795 şcoli primare 
particulare şi 108 şcoli primare de Stat, toate cu 
limba de predare maghiară; în alte 145 şcoli pri- 
mare de Stat, limba maghiară se predă ca obiect 
de studiu; 52 şcoli secundare particulare, 3 secţii 
şi 1 Gimnaziu de Stat, toate cu limba de predare 
maghiară, iar în 9 şcoli secundare de Stat, limba 
maghiară se predă ca obiect de studiu. 

Germanii, au în România: 147 şcoli şi secţii de 
şcoli primare ale Statului, cu limba de predare 
germană; 411 şcoli primare particulare, cu limba 
de predare germană; în 73 şcoli primare ale Sta- 
tului, se predă germana ca obiect de studiu. 


Bulgarii, au: 7 şcoli primare şi 7 şcoli secundare, 
cu limba de predare bulgară; în 4 școli primare 
ale Statului, se predă limba bulgară, ca obiect de 
studiu. 

Sárbo-Croafii, au: 51 şcoli primare particulare, 
cu limba de predare sârbo-croată; 6 şcoli primare 
de Stat şi 2 secţii de şcoli secundare de Stat, cu 
limba de predare sârbo-croată. 

Cehii, au: 3 şcoli primare particulare, cu limba 
de predare cehă; 2 şcoli primare de Stat, şi 2 sec- 
tii de şcoli primare de Stat, au limba cehă ca limbă 
de predare; 1 şcoală primară şi 3 şcoli secundare 
ale Statului, au limba cehă ca obiect de studiu. 

Armenii, au: 2 grădini de copii şi 4 şcoli pri- 
mare particulare, cu limba aumeaná ca limbă de 
predare. 

Turcii, au: 5 şcoli primare particulare, cu limba 
de predare turcă; în 109 şcoli primare gi în 2 şcoli 
secundare ale Statului, se predă limba turcă, 

Evreii, au: 37 şcoli primare particulare şi 5 şcoli 
secundare particulare, cu limba de predare 
ebraică; în 100 şcoli primare particulare şi în 22 
şcoli secundare particulare ebraice, se predă ca 
obiect de studiu. 

Polonezii, au: 12 şcoli primare particulare, cu 
polona ca limbă de predare; 1 şcoală primară par- 
ticulará şi 12 şcoli primare ale Statului, au po- 
lona ca obiect de studiu; 2 şcoli secundare cu 
limba de predare polonă; 2 şcoli secundare ale 
Statului, cu polona ca obiect de studiu, 

In rest, articole didactice, semnate de d-nii: 
Iosif I. Gabrea, Oct. Zăbavă, C. Kirițescu, etc. 


Revista Fundațiilor Regale. Anul V, 1938. Nr. 
9 şi 10. — Ca studii filosofice: Gabriel Marcel, în 
cadrul problemelor ce preocupă asupra aspectelor 
existenţei, se ocupă de „Apartenență si disponi- 
bilitate”, (Nr. 9). 

E vorba de libertatea de sine gi ín legáturá cu 
ea, îşi pune întrebarea: „ce înseamnă să-ţi apar- 
tii? Pot într'adevăr să dispun de mine dacă nu-mi 
apartin?”. Constrângerea, deci faptul că un altul 
dispune de propria ta putere de acţiune, dacă 
birue, dovedeşte că omul constrâns nu e prezent 
lui însuşi, nu dispune de sine, deci nu-și aparţine, 
Această indisponibilitate e o inerție interioară, 
căci „disponibilitate şi creativitate sunt noţiuni 
conexe”. 

In starea de indisponibilitate, îți consideri ființa 
ca un bun de natură cantitativă, care poate fi deci 
distrus. Mântuirea de o atare dispoziţie sufletească 
poate să o dea reflecţia, căci prin ea se vede „mis- 


609 


terul central al fiinţei noastre: legătura între 
fapt şi actul de a fi, de o parte şi posibilitatea de 
a fi despărţit de ceea ce ne constitue ca ființe de 
altă parte”, Cu aceste reflecţii, Gabriel Marcel, 
intră în ceea ce numeşte el ,metaproblematicá”, 

Berdiaef, în „Filosoful şi existența“, (Nr, 10), 
arată că totdeauna conţinutul filosofiei a fost în 
conformitate cu filosoful, în calitatea sa de om, 
aşa că, lângă rațiune, în elaborarea sistemului 
filosofic, intervine activitatea și caracterul crea- 
torului. Filosofia existenţială, care nu izolează cu- 
noasterea de existență, să înlocuiască astfel ve- 
chea metafizică pur conceptuală, întemeiată pe 
primatul generalului, Căci „filosoful nu cunoaşte 
prin mijlocul unei inteligente abstracte şi izolate; 
ci, prin intermediul spiritului său integral, al an- 
samblului forţelor spirituale”, Filosoful, doar prin 
trăirea problemelor ce şi le pune, realizează ade- 
vărata filosofie, înţelepciunea: cunoaşterea inte- 
gralá a spiritului şi dobândirea sensului existențial, 

Alte articole: In „Schimbări de mentalitate în 
Europa contemporană“. D-1 Dr, I, Suchianu, con- 
sideră sportul o problemă culturală europeană, 
Aceasta, întru cât educaţia sportivă, lângă cea 
intelectuală, sunt termeni egali în noţiunea de 
„timp liber”, „loisir”, adică acele momente în 
care activitatea ia o altă orientare, decât cea obiş- 
nuită, Astfel că, pentru noile generaţii, sportul şi 
emoţiile cărţilor sau reprezentafiilor plastice şi 
muzicale, fac parte din aceeași familie a culturii. 
„Consideraţiile asupra formei în arta populară“, 
ale d-lui Al. Dima, fac dela început distincţia în- 
tre arta cultă, care dă importanţă tratării formale 
a subiectului şi arta populară, unde această tra- 
tare nu interesează, forma fiind predeterminată 
de vechi tradiţii, Din analiza modului cum artis- 
tul popular — în cazul artelor plastice — repre- 
zintă obiectele în spaţiu, reiese că se evită spaţiul 
tridimensional, lucrându-se exclusiv în plan, că 
se folosesc procedeele cele mai simple ale ordo- 
nării și că de multe ori între elementele înfăţişate 
nu e nicio legătură, Ceea ce însă diferenţiază de ase- 
menea arta populară de cea cultă, e perspectiva 
de valoare a primei şi perspectiva optică a ul- 
timei, Această perspectivă de valoare se mani- 
festă prin tipismul formei: linii esenţiale şi defi- 
nitorii, care se regăsesc şi la infáfigárile fizice şi 
la cele psihice, şi la acţiuni şi la situaţii, Prin 
astiel de perspective, conchide d-l Dima, arta po- 
pulară se înrudeşte cu arta primitivă, cu arta 
populară exotică ca şi cu a copiilor şi schizofre- 
n“cilor, 


610 


Viața Romineascá. Anul XXX. Nr. 9, 1938, Di- 
rectori: M, Ralea şi C. Visoianu. — Reţinem din 
cuprinsul acestui număr: O nouă imagine a lui 
Mihai Viteazul, de Andrei Oțetea, Discută noile 
interpretări ale persoanei şi activității lui Mihai 
Viteazul, în urma noilor izvoare istorice descope- 
rite, Autorul, preconizează îndreptarea atenţiei 
cercetătorilor spre izvoarele otomane şi ungurești, 
unde am putea afla lucruri, necunoscute încă, din 
trecutul poporului român, 

H. Blazian, Contribufiuni la istoria picturii ro- 
mâne, în secolul al XIX-lea, Aflăm amănunte des- 
pre G, Asachi, ca pictor şi desenator, format la 
Roma, şi despre elevii „Clasului de Zugrăvitură”, 
dela Miroslava, înființat în 1831 şi ai „Secţiei de 
Zugrăvitură istorică“, înființată în 1835, la Acade- 
mia Mihăileană, din laşi, 

lon Zamfirescu: Un aspect din problema invá- 
fámántului nostru teoretic, Constată că elevii li- 
ceelor nu se interesează deloc de ştiinţele exacte, 
in partea lor teoretică, ci, cel mult, de aplicaţiile 
lor practice, (radio, aviație, motoare, etc.), Criza 


'care există în învățământul nostru secundar, sau 


superior, este o criză generală, atât în sectorul 
literar, cât şi în cel ştiinţific. Ne aflăm în faţa 
unei crize generale a spiritului, 

Restul, articole literare, 


Gândirea; Anul XVII, 1938, Nr. 7—10, — Re- 
ținem: I, Petrovici: La aniversarea lui Scho- 
penhauer, (din numărul de pe Septemvrie), unde 
găsim câteva cuvinte despre influenţa acestuia în 
cultura română, 

N. Roşu: Oraşe, bresle şi burghezie, (din numărul 
de pé Octomvriz): dă date asupra acestor insti- 
tufii sociale, în cursul istoriei noastre, 

V, Băncilă: Omul şi războiul, (din numărul de 
pe Noemvrie), explică numărul mare al rázboa- 
ielor în istorie, deşi oamenii individual luaţi urăsc 
şi se tem de războiu, 

N. Roşu: Burghezul în lumea modernă, (din 
numărul de pe Decemvrie), Prin existența burghe- 
ziei, explică oraşele şi fapte istorice, ca: revoluţia 
franceză şi rusă, doctrina socialistă, Atribue de- 
generarea burgheziei, ateismului, materialismului 
şi liberalismului, 


Symposion, Revistă de cultură. Cluj, Anul i, 
Nr, 1, Octomvrie 1938, — Primul număr al acestei 
reviste, scoase la Cluj, de un mănunchiu, proba- 
bil de tineri, lasă să se intrevadá pentru viitor 
rezultate frumoase, 


Cum îi e subtitlul, e o revistă de cultură, 

Cultura inefeleasá integral, căci studiile asupra 
istoria filosofiei vechi se găsesc lângă cele asu- 
pra filosofiei moderne, 

Ca o explicaţie a titlului revistei, e primul ar- 
ticol, „Symposion“, al d-lui Șt. Bezdechi, în care 
rezumă şi analizează conţinutul celebrului dialog 
al lui Platon. 

lar fragmentul de text, tradus de acelaşi, ca şi 
studiul asupra scriitorului grec Costi Palamas, 
al d-lui Tit, Liviu Valea, arată accentuatele preo- 
cupări către elenistică ale revistei, 

Despre „Teoria adevărului în filosofia lui Kant”, 


scrie d-l Tr. Morariu, iar d-1 D., Isac, despre ,,Ca- 
racterul dilematic al cunoaşterii filosofice“, reu- 
sind cu toții să facă din primul număr al revistei, 
aşa cum şi-au propus, o „revistă de cultură”, 
Nu lipsesc nici studii de ştiinţe naturale, cum e 
cel al d-lui Eug. A. Pora, despre „Speologie“: 
noua ştiinţă, care studiază: „cavernele şi toate 
crăpăturile dela suprafaţa pământului, în care 
vieata şi-a putut căuta un cât de slab sălaş“, 
(pag. 78). Institutul de Speologie din Cluj e cen- 
trul cercetărilor speologice din lume, directorul ei, 
d-l prof. E. Racoviţă, fiind cel care a întemeiat 


această ştiinţă, D. Dogaru 


MARGINALII LA CUPRINSUL NUMĂRULUI DE FAŢĂ 


Noua actualitate a studiului proprietății agri 
cole. Rezultatul anchetelor întreprinse de Echi: 
pele Regale, schiţat de prof. Gusti, într'un comu- 
nicat dat presei şi reprodus în fruntea acestui 
număr, arată că populaţia agricolă a țării nu mai 
are de mult structura, pe care ne-am obișnuit să-i 
o atribuim. 

Sporul cu 3,5 milioane a populaţiei rurale și 
zece ani de liberă transmisiune a pământurilor 
primite prin Reforma agrară au dat -populației 
agricole o înfățișare cu totul nouă. Marea majo- 
ritate a gospodăriilor rurale nu se mai dispune 
în jurul nivelului de 4—5 ha, la care le ridicase 
Reforma agrară, Sporul populaţiei a îmbucătăţit 
loturile şi libera concurenţă a îngăduit apariţia unei 
pături de proprietari mijlocii. Grosul gospodăriilor 
nu mai stăpânește decât 2 ha; în schimb, au apă- 
rut pretutindeni unele de 10 şi mai multe ha. Ma- 
rea proprietate (100 şi mai multe hectare), care 
încă în 1930, la data recensământului agricol, de- 
ținea 15% din suprafața însămânțată a țării a 
ieşit de mult din penumbra în care se retrăsese 
după reforma agrară. Incepem să vedem iar com- 
plimentul ei: muncitorii agricoli, contractele de 
muncă în parte, dijmele de diferite feluri. 

Pe neobservate, societatea rurală românească, 
simplificată la maximum de Reformă agrară, s'a 
complicat din nou, 

Ea ridică de pe acum o serie de probleme: spo- 
rirea mijloacelor de trai ale gospodăriilor cu 2 şi 
mai puține ha, normalizarea condiției muncitorilor 
agricoli, debuseuri în industrie şi oraşe pentru cei 
ce nu-şi pot agonisi traiul la sate, spre a evita 
pauperizarea, limitarea nașterilor şi incordarea 
raporturilor sociale, 


Punerea şi soluţionarea acestora reclamă o 
campanie curajoasă de cercetări. In vederea lor 
trebuesc reîmprospătaţi termenii tehnici ai drep- 
tului nostru agrar dinainte de Reformă, recitite 
cercetările şi textele însemnate ale  Sociologiei 
noastre rurale: Radu Rosetti, Maior și ceilalţi, 
care câștigă o nouă actualitate, 

Cunoaşterea pe care ne-o inlesneste prof, Jac- 
quemyns în numărul acesta, a structurii populaţiei 
agricole italiene, a acestui catalog în care toate 
raporturile posibile între proprietarii de pământ 
şi muncitori au fost precizate de două milenii de 
frământare intensă, e un bun exerciţiu pregătitor 
în vederea muncii de inventariere a nouii struc- 
turi agrare a României. (A. G.). 


Oraşele „în declin“ și nevoia unui plan de sti- 
mulare economică a României de Rasărit, De cu- 
rând d-1 Ing. Caranfil a prezentat, în ziarul Timpul 
planul Coloanei vertebrale economice de auto- 
strade, uzine, conducte de înaltă tensiune, care să 
lege Bucureştii cu Clujul, trecând prin regiunea 
petroliferă a Ploiestilor şi câmpiile cu gaz metan 
ale Transilvaniei, Nu putem decât să dorim cu 
toată căldura realizarea acestui plan şi, la fel, a 
celor din broşura „Cum pierdem anual miliarde”, 
înfățișată într'un număr trecut al revistei, care sunt, 
fără îndoială, planurile cele mai în nota evoluţiei 
moderne a lumii, ce au fost concepute in România 
contemporană. e 

Ele vor consolida şi mai mult primatul Románici 
de Apus. 

Putem observa peste tot, in pulsul vieții țără- 
neşti, nu mai puțin decât în ritmul vieții comer- 
ciale și industriale, o mare deosebire între Transil- 


611 


vania, Oltenía, Muntenia, jumátatea de Apus a fá- 
rii de o parte şi Basarabia, Moldova şi Bucovina, 
jumătatea de Răsărit a ţării, de alta. 

Studiul d-lui V. Tufescu despre Botoșani, zugră- 
veşte o stare generală întregii jumătăţi apusene a 
ţării, Nu numai Botoşanii sunt în declin, ci şi Iașii, 
Chișinăul, Cetatea Albă, lar restul oraşelor, cu ex- 
cepfia treimii: Cernăuţi, Bălţi, Bacău, se află ín- 
tr'o stagnare profundă, 

Pricinile sunt numeroase; primatul politic al 
Munteniei şi al Ardealului, așezarea în vecinătatea 
Rusiei cu care n'avem relaţii economice intense, să- 
răcia rețelei de căi de comunicaţie, firea Moldo- 
veanului, 

Cercetări amănunțite ar putea evidenția pricinile 
declinului sau a stagnării și posibilităţile de imbu- 
nătăţire a situaţiei. 

Faptul că România riscă să-și vadă definitiv pa- 
ralizată jumătatea răsăriteană, dacă guvernul ţării 
nu va concepe şi înfăptui un plan de dinamizare 
economică și implicit spirituală a României de Rá- 
sărit prin construcţii de căi de comunicaţie, fixa- 
rea obligatorie a anumitor industrii, ce beneficiază 
de protecţia Statului şi nu trebuesc să se găsească 
neapărat la Bucureşti, Galaţi sau Brașov, în cen- 
trele moldovene, impune astfel de cercetări. 

E nevoie de o acţiune intensă pentru ca Moldova 
si Basarabia să fie legate prin coaste solide gi ar- 
tere elastice de coloana vertebrală și de inima dela 
Bucureşti a României, (A. G.). 


Însemnările Epitropului dela Cerneteaz şi Unirea 
dela 1918. Publicăm printre documentele acestui 
număr câteva pagini din carnetul epitropului unui 
sat din șesul Banatului. Contabilitatea aridă şi în- 
semnările stângace, făcute într'o scriere latinizantă 
pot nedumeri la întâia privire, Ce să caute ele ín- 
tr'o revistă consacrată realităţii sociale românești 
prezente? 


DIN CUPRINSUL NUMĂRULUI 


Vasile Pârvan: Plan de acţiune pentru sec- 
fiunea culturală a Asociaţiei pentru Știința şi Re- 
forma Socială (1918); H. H. Stahl si Gh. Serafim: 
O situaţie juridică intolerabilă. Neorganizarea ob- 
stiilor rázásesti din Vrancea; Dr. Vasile Ilea: Si- 
ghetul; Roman Cressin: Categoriile de gospodării 
ţărăneşti; Valer Butura: Etnobotanica; I. Gugiu- 


612 


Ne pot ajuta să cunoaştem un factor decisiv, ade- 
sea trecut cu vederea al alipirii ţărilor româneşti 
stăpânite de Unguri la Statul românesc, Ne pot con- 
tura imagina unuia din acei fruntași țărani, a că- 
ror nivel cultural, conştiinţă națională, râvnă pen- 
tru cele obşteşti, onestitate şi prestigiu a susținut 
acţiunea conducătorilor politicii româneşti, a sta- 
bilit legătura între ea şi sate și a dat vigoare bi- 
sericilor și școlilor confesionale românești, 

Din înregistrările contabile, notele gi scrisorile 
acestea moşul Golub, „acest șef dela 1900, al Cer- 
neteazului, învie în fața ochilor noştri, E 
strângător şi rânduit în mânuirea banilor bisericii, 
Inscrie cheltuielile pentru „renovarea kasei” lui 
cu aceeași grijă cu care înregistrează veniturile şi 
cheltuielile ,dolapului” Bisericii. Urmărește intám- 
plările nafiei lui româneşti în ziare, cărora le zice 
„iubita noastră foie”, la articolele cărora își face 
trimeteri (pag. 538). Printre acestea figurează; 
„Adunarea Logojanei” (Banca românească din par- 
tea locului), un articol cu titlul „Ce poate face Ra- 
mânia la Românii din Ungaria“, altul despre „de- 
putafii noştri”, poeziile sau editorialele „Fii mán- 
dru Române” si „Nu ne temem", articolele „pero- 
nospori, piatră vânătă la vie”, „ploaia artificioasá”, 
„sfârșitul lumei”, Este o autoritate, la care recurg 
candidaţii de preoți, care plătește pe „prota” (pro- 
topop), pentru inspecția la ,igzamen”, şi care ju- 
decă pe candidaţii de învăţători, Și dincolo de toate 
acestea, este un bănăţean, care apreciază la om 
firea deschisă şi voie bună („unu gureș, fain”, 
pag. 540), 

Istoria popoarelor e făcută în bună parte de cei 
mulţi şi de şefii lor modesti. In faţa colaboratorilor 
de seama mogului lofa Golub a Unirii din 1918, ne 
putem da seamă de rostul învățământului primar de 
Stat şi a tuturor acţiunilor culturale; ele trebue să 
creieze în fiecare sat fruntaşi care să participe la 
vieata naţiunii şi să-i dea temeinicie, integránd 
în ea vieaţa satului lor. (A. G.), 


VIITOR 


man: Migraţiunea sezonală a Bulgarilor dela Huşi; 
Ion Vintilescu: Câteva numiri populare de regiuni 
si de grupe de populaţie, Gh. Bucurescu şi Gh, Re- 
teganul: Negoţurile sătenilor dela Căian: strânsul 
de vostiná în 1937, şi strânsul de lână şi brânză în 
1938; I. Ludescu: Drumurile unui basarabean în 
căutare de lucru,