Sociologie românească — 1937 Nr.2-3 — An II

G- U P R I N 5S5 U L 


STUDII: 
D, Gusti: ȘŞTINȚA NAȚIUNII coate aa oa na ta 3 08 a stă 49— 59 


SATELE ROMÂNEŞTI. ASPECTE, PROBLEME, PROPUNERI 
GEOGRAFIA SATULUI ROMÂNESC. (Aşezare, formă, structură) 


de Jon Conea....: seen ars mea atare cea ene niai e aaa aaa s-a 60— 67 
POPULAȚIA SATELOR ROMÂNEŞTI 

de D. C. Georgescu... ....cc ce eee 68— 79 
AŞISTENŢA MEDICALĂ RURALĂ ÎN ROMÂNIA 

de Dr. Constantin C. Gheorghiu......... e eeeneeeepee 80— 87 
ORGANIZAREA SANITARĂ A SATULUI 

de Dr. Sabin Manuilă ......... cena 87— 90 
CARE ESTE STRUCTURA PROPRIETĂȚII AGRARE DIN ROMÂNIA 

de Roman Cresin....... „nenea 90— 95 
EXCEDENŢUL POPULAŢIEI AGRICOLE ŞI PERSPECTIVELE GOSPODĂRIEI ŢĂRĂNEŞTI 

de Mircea Vulcănescu ..........< eee 95—100 
PROBLEMA LOTULUI ȚĂRĂNESC INDIVIZIBIL 

de N. Cornăţeanu ........ none nenea 100—102 
COMASAREA PROPRIETĂȚILOR AGRICOLE 

de.:Const; T Ciúlèl ss sc e ene 9 ana a ase 0 aie în Dieu a 102—105 
CHELTUIELILE SĂTENILOR PE PIAŢĂ (Observaţiuni pentru com. Şanţ, jud. Năsăud) 

de::D: Țiculescu: sess e sa ae atatea pa ra aa za arina apă ant a 105—108 
POSIBILITĂŢILE ŞI DIFICULTĂŢILE COOPERAŢIEI ÎN SATELE ROMÂNEŞTI 

de Gr. Mladenatz ......... ceea 108—111 
RAPORTUL ÎNTRE ŞTIINŢA DE CARTE ŞI NUMĂRUL ÎNVĂŢĂTORILOR ÎN ROMÂNIA 

de /ng. N. Measnicov oy riri nenea 112—119 

CRONICI: 

SPIRU HARET ŞI SATELE ROMÂNEŞTI 

de Dumitru Dogaru .............. Ra i a R 120—125 
MUNCA CULTURALĂ ÎN SATELE DIN ESTONIA ŞI DIN FINLANDA 

de Dr. Gheorghe Váro ......... ce eee 125—127 
INSTITUTUL NAȚIONAL ZOOTEHNIC 

dë Dr. D. Contescu: ms aie aaa tea a pa ol iat oi o r ala as, ias 127—131 


DOCUMENTE: 


UN RECENSĂMÂNT DIN 1625 A TREI SATE ARDELENE 


de Andrei Veress....... eee ada aa 132—133 
MARCHITANII DIN COMUNA SPINENI-OLT 

de Jon M. Jovescu ..... ceeace on enneeceeeee 133—137 
UN DOCUMENT FOLCLORIC: PEŞTII PE BRAZDĂ 

de. Z-C. Cazan te Da o i ei oa agite dep 30 0 pt Zeta a dual 137—138 


RECENZII: 


SATELE NEAMURILOR VECINE. Pamietniki Chlopow (Memoriile țăranilor poloni), 
1936 (M. Pop); Elsüllyedt falu a Dunántulon (Sat în curs de dispariție din Pa- 
nonia), 1936; ///yes Gyula: Pusztâk népe (Oamenii din Pustă), 1936 (P. Bakk); 
Szabo Zoltán: A Tárdi helyzet (Situaţia satului Tard), 1935 (P. Bakk); Viola 
Tomori: A parasztság szemléletének alakulása (Prefacerea mentalității ţărăneşti), 
1935 (P. Bakk); Balázs Ferencz: A rög alatt (Sub glie), 1935 (P. Bakk)........ 139—141 
REALITATEA ROMÂNEASCĂ : Octavian S. Mărculescu : Cavarna medievală şi mo- 
dernă; Roman M.: Studiu asupra populaţiei turceşti din Dobrogea şi sudul Basa- 
rabiei, 1936 (Florea Florescu); Laurian Someşan: Vieaţa umană în regiunea 


munţilor Călimani, 1936 (|. Conea)........... cecene 141—143 
PROBLEME ROMÂNEŞTI PRIVITE DE STRĂINI: Karl von Kleczkovsky : Umbruch in 
Rumänien (Prefaceri în România), 1936 (Golopenţia) ..........eo sunn rnneeeens 143—144 


ÎNSEMNĂRI: 


Ştiinţa naţiunii româneşti şi problema satelor noastre. Contribuţia profesorului 
Andrei Veress. Punerea în lucru a unei Bibliografii critice a literaturii despre satele 
româneşti, Q scrisoare a profesorului Maunier. Colaboratorii noştri unguri...... 144 


COPERTA : Seceriş la Şanţ-Năsăud (din Arhiva de fotografii a 1. S. R.) 


SOCIOLOGIE ROMÂNEASCĂ 


DinecroR: D. GUSTI 
LE ai E o ————— — — mncnnerarr i 
Aynur Il, NR. 2-3 FEBRUARIE-MARȚIE 1937 


ȘTIINȚA NAȚIUNII 


Vieaţa socială a omenirii civilizate se înfăptueşte în cuprinsul naţiunilor. Națiunea 
este realitatea centrală, care însumează toate aspiraţiile fireşti ale indivizilor şi dela care 
pornesc, nu spre o nouă fiinţă, ci spre un nou plan de relaţii, toate manifestările interna- 
ţionale. Națiunea este singura unitate socială care îşi ajunge sieşi, în înţelesul că nu cere 
pentru deplina ei realizare o unitate socială mai cuprinzătoare, fiind în stare să-şi creeze 
o lume proprie de valori, să-şi stabilească un scop în sine şi şă-şi afle mijloacele de înfăp- 
tuire, adică forţa de organizare şi propăşire în propria ei alcătuire. Nici o altă unitate 
socială nu ocupă un loc asemănător în domeniul vieţii sociale. Vieaţa de familie de pildă, 
nu mai constitue ca odinioară în antichitatea greco-romană o lume închisă, aproape auto- 
nomă, ci este reglementată în mare măsură de Stat şi se leagă prin nevoile ei economice 
şi spirituale de vieaţa socială mai largă. Copiii nu depind numai de puterea tatălui, ca în 
familia patriarhală, ci sunt ocrotiţi de Stat, cum tot Statul le face educaţia şi le satisface 
nevoile religioase prin instituţii speciale, şcoala şi biserica. Prin urmare familia nu-şi mai 
ajunge sieşi, ea este subordonată vieţii naţionale şi organizaţiei de Stat. Acelaşi lucru se 
întâmplă cu mai toate unităţile sociale; satele, oraşele, biserica, şcoala etc. De aceea 
ştiinţa le şi denumeşte uneori, nu fără rost, subunități spciale, nu unităţi sociale. Națiunea 
merită însă complet denumirea de unitate socială, pentrucă ea nu depinde de o unitate 
mai mare. E drept că până de curând națiunea era şi ea subordonată Statului, dar cu răz- 
boiul mondial această situaţie a fost schimbatâ în favorul ei. Statele naţionale nu ne mai 
arată naţiuni strânse arbitrar şi stăpânite prin forţă în cuprinsul unui Stat, ci sunt o sim- 
plă expresie politică, de organizare a naţiunii. Statul nu este astăzi decât o formă de ma- 
nifestare a naţiunii, deci o realitate subordonată funcţional acesteia. lată cum, privită în 
alcătuirea ei lăuntrică, națiunea apare ca unitatea socială cea mai însemnată şi mai cu- 
prinzătoare a timpurilor noastre. 

In afară, fiecare naţiune se leagă cu alte naţiuni, pentru interese comune, care duc 
fie la colaborare, fie la concurenţă şi ne dau aspectul vieţii internaţionale. Internaţiona- 
lism nu însemnează supranaţionalism sau cosmopolitism, ci legătură între naţiuni. Cu alte 
cuvinte internaţionalismul adevărat nu desfiinţează naţiunile, ci le priveşte doar în rapor- 
turile dintre ele. Pe calea aceasta dobândim şi conceptul just despre umanitate. Căci 
naţiunile laolaltă în eforturile lor comune pe căile civilizaţiei dau naştere umanităţii, nu 
în sensul antinaţionalişt, al umanitariştilor fără patrie, ci în sensul naţionalist, ca reali- 
tate care reflectă fiinţa naţiunilor şi energia creeatoare a lor. Dincolo de naţiuni nu se 
iveşte umanitatea ca o lume de sine stătătoare, ci umanitatea ca totalitate a naţiunilor, 
ca armonie a fiinţelor naţionale originale, specifice. 


49 


Națiunea însumează aşa dar în fiinţa ei toate eforturile creatoare ale indivizilor şi 
formează singura realitate care compune umanitatea adevărată. De aci însemnătatea ei 
deosebită, nu numai pe planul realităţii, ci şi al teoriei. Ştiinţa pozitivă, adică îndreptată 
spre fapte, nu poate nesocoti ierarhia problemelor impusă chiar de realitate. Din clipa în 
care națiunea ni se înfăţişează ca forma cea mai însemnată a vieţii sociale moderne, ştiinţa 
societăţii, sociologia, trebue să se constitue şi ea, în primul rând, ca o ştiinţă a naţiunii. 
Ramura aceasta a sociologiei nu mai are caracterul de generalitate, pe care îl are socio- 
logia propriu zisă, ci se mărgineşte la fiinţa concretă a unei singure naţiuni. Pentru 
România ne mărginim deci, numai la ştiinţa naţiunii româneşti, fără să nesocotim, se înţe- 
lege, cercetările similare din străinătate şi în special metodele de lucru, în măsura care 
se potrivesc şi la noi. Dar cum se realizează ştiinţa naţiunii ? 


II 


Pentru a face o deosebire precisă între felul în care concepem noi ştiinţa naţiunii şi 
felul în care e concepută în străinătate, e suficient să înfăţişăm un scurt istoric al metodelor 
întrebuințate până acum. Ele sunt mai ales două. Sub diferite denumiri, unii cred că pot 
înfăţişa caracterul unui popor în câteva trăsături generale, fără un studiu prealabil şi fără 
stăruinţe speciale. Urmărind în pripă istoria unui neam şi câteva din manifestările lui ac- 
tuale, sau mult mai simplu, conducându-se după câteva impresii generale şi, implicit, super- 
ficiale, aceşti autori se cred îndreptăţiţi să-şi spună cuvântul şi să atribue dela ei o psiho- 
logie specifică fiecărei naţiuni, exprimată în câteva afirmaţii vagi şi cu neputinţă de 
controlat. Am putea numi felul acesta de a proceda, metodă deductivă sau, poate mult 
mai bine, impresionism şi diletantism ştiinţific, cu toate că îl întâlnim şi la autori care 
altfel se bucură de o faimă ştiinţifică pe deplin meritată. Ne gândim mai ales la acele 
psihologii ale popoarelor, cum sunt lucrările unui Fouillée: Esquisse d'une psychologie 
des peuples européens, sau ale unui Boutmy : Essai d'une psychologie politique du peuple 
anglais au XIX-è siècle, şi Elements d'une psychologie politique du peuple américain, iar 
de curând comunicările făcute Academiei Franceze de Ştiinţe morale şi politice de Andre 
Siegfried: La psychologie du peuple français (22 pag.), Albert Rivaud: La psychologie 
du peuple allemand (22 pag.), Paul Hazard: La psychologie du peuple italien (12 pag.), 
Jaques Bardoux: La psychologie du peuple anglais (21 pag), Jaques Ancel: La psycho- 
logie des peuples balkaniques (13 pag.). Defectul acestor lucrări este că generalizează 
fără temeiu trăsături care nu se patrivesc poporului întreg, dar mai ales că fac o seamă 
de caracterizări lipsite de orice dovezi, afirmaţii neîntemeiate pe fapte şi deci greu de 
controlat şi de verificat. Se înţelege uşor că nu calea aceasta ne poate duce la o ştiinţă 
riguroasă a naţiunii. 

Există însă altă metodă care se apropie mai mult de ştiinţă şi are mai multe putinţe 
să ne ducă la adevăr. Este metoda inductivă, care pleacă dela fapte, nu dela impresii şi 
duce la cercetări migăloase şi prudente. în care se renunţă de bună voie la generalizările 
neîntemeiate, ca să se strângă dovezi precise pentru orice afirmaţie şi să se dea ştiinţei 
un temeiu experimental. Metoda aceasta aplicată în studiul diferitelor popoare, a dus la 
culegeri folositoare de fapte, dar n'a fost întrebuințată decât parţial. Ea este practicată 
de folclorişti, de etnografi, de statisticieni şi chiar de sociologi, cum sunt cei din şcoala 
franceză, numită monografică, a lui Fr. Le Play. Nici unii nu privesc însă națiunea în- 
treagă, fiinţa naţională ca totalitate, ci numai aspecte parţiale, înfăţişări fragmentare. 
Folclorul s'a îndreptat mai ales către literatura populară, fără îndoială una dintre mani- 
festările cele mai de seamă ale sufletului naţional, totuşi insuficient de semnificativă, nu 
numai pentru o ştiinţă a naţiunii, cum o concepem noi, dar şi pentru o psihologie a 
poporului. Tot aşa, etnografii, deşi cu mai multă înţelegere, nu urmăresc decât aspectele 
materiale ale tehnicei sau ale civilizaţiei populare, nesocotind formele civilizaţiei de oraş 
şi chiar părţi însemnate din cuprinsul manifestărilor etnice. În sfârşit, în ce priveşte sta- 


50 


tistica, ea fiind o metodă cantitativă prin excelenţă, nu poate prinde sufletul colectiv al 
unei naţiuni, de esenţă calitativă şi de adâncă originalitate. Nu avem dreptul să deducem 
din toate acestea că ştiinţele sociale particulare n'au niciun rost propriu şi n'ar fi folo- 
sitoare pentru opera de sinteză care ar fi ştiinţa naţiunii. Fiecare ştiinţă îşi are rostul ei 
şi nu ne gândim să negăm putinţa sau dreptul de existenţă a vreuneia din ele. Dar nicio 
ştiinţă nu-şi poate depăşi rosturile ei fireşti, limitele înlăuntrul cărora s'a constituit şi şisa 
fixat activitatea. De aceea ştiinţele sociale particulare rămân în chip normal la studiul 
unor părţi sau aspecte sociale, fără să poată da socoteală de totalitate. Materialul şi re- 
zultatele lor folosesc şi în studiul totalităţii, dar opera aceasta de coordonare şi sinteză 
nu revine nici uneia din ele. Nici chiar sociologia, care se socoteşte ca ştiinţă a realităţii 
sociale integrale, nu reuşeşte întotdeauna să cerceteze totalitatea. Şcoala monografică 
a lui Le Play se mărgineşte de pildă, la studiul familiei, iar din activitatea acesteia cer- 
cetează mai mult vieaţa economică oglindită în bugete. În felul acesta ştiinţa naţiunii 
este mai puţin realizată decât în studiile de folclor şi etnografie. Metoda trebuie să isvo- 
rască însă din felul realităţii de cercetat. Dacă realitatea are un caracter totalitar, me- 
toda trebuie să se străduiască şi ea să fie cât mai adecvată. De aceea adevărata metodă 
a ştiinţei naţiunii ne-o dă însuşi genul de realitate al naţiunii. Dacă ea este o realitate 
sumativă, compusă din mai multe părţi desarticulate, atunci şi cercetarea ei se poate 
face pe părţi, iar ştiinţa ei poate fi o enciclopedie a ştiinţelor particulare. Dimpotrivă, 
dacă națiunea este o realitate totalitară, indivizibilă, atunci şi ştiinţa ei trebuie să aibă 
un caracter totalitar. 


IlI 


Ce este o națiune? Într'un studiu al nostru, închinat acestei probleme, am ajuns după 
-o analiză amănunțită a realității şi după discuția critică a doctrinelor existente, la urmă- 

toarea definiție: Națiunea este o creație sintetică voluntară, o unitate socială, care re- 
prezintă un sistem voluntar cu o motivare cosmică, biologică şi psiho-istorică, cu 
voinţa socială drept causa movens a procesului de naționalizare şi cu manifestările crea- 
toare, pe tărâmul sufletesc, economic, juridic şi politic al vieţii naţionale, care formează 
cultura naţională (Problema Națiunii în Sociologia militans, 1934). Să desprindem pe 
rând elementele mai de seamă din această definiţie. 

Socotim mai întâiu națiunea ca o realitate sintetică, în înţelesul că ea formează o 
totalitate, un întreg viu, indivizibil, cu neputinţă de a fi redus la indivizii care o compun 
sau la o singură parte din fiinţa ei. Națiunea este anterioară nouă celor care o compunem 
şi în aceeaşi măsură ne este şi superioară. Caracterul ei de totalitate provine din faptul 
că națiunea este cea mai completă unitate socială, iar ceea ce caracterizează unităţile 
sociale este structura lor, prin care elementele sunt orânduite întrun chip particular, nu 
după natura lor proprie, ci după natura întregului. Un individ poate participa la mai 
multe unităţi sociale, fără să le schimbe natura. Aceasta înseamnă că schimbarea o sufere 
Chiar el, individul, după cum participă la una sau alta dintre unităţile sociale şi că acestea 
au un principiu al lor de organizare, ireductibil la indivizii componenți. 

Socotim apoi națiunea ca o creaţie voluntară, pentrucă spre diferenţă de popor, 
care este o comunitate etnică naturală, națiunea se realizează printr'un efort de fiecare 
clipă, prin voinţa de a fi, de a trăi şi de a lupta. Națiunea presupune o voinţă conştientă 
de scopurile pe care le urmăreşte, stăpână pe mijloacele ei de acţiune, capabilă de crea- 
țiuni vaste şi orientată spre perspective întinse. Ea nu este ceea ce natura a făcut-o, ci 
ceea ce se strădueşte ea să fie, ceea ce rezultă din efortul neincetat al celor care o com- 
pun. O naţiune lipsită de voinţă, recade în starea naturală de popor, devine o simplă 
comunitate de sânge şi tradiţie, nu şi o comunitate de voinţă, de conştiinţă şi de aspirații. 
Popoarele trăiesc o vieaţă pasivă de fatalism şi resemnare. Naţiunile trăiesc o vieaţă 
activă, de luptă pentru un ideal şi de creare a unui destin propriu. De aceea elementul 


51 


care distinge aceste două trepte de desvoltare şi ne arată trecerea dela popor la naţiune, 
este voinţa. Sau cu alte cuvinte, voinţa ne apare ca esenţa însăşi a vieţii naţionale, ca 
elementul ei cel mai de seamă, fără de care nu s'ar putea păstra ca existenţă. 

Din voinţa naţiunii de a se manifesta şi de a se realiza pe sine purced toate creaţiile 
culturale şi toate legăturile ei cu mediul şi cu factorii care o condiţionează. Căci o na- 
ţiune nu este o realitate desrădăcinată, suspendată în aer, ci, dimpotrivă, ea poartă le- 
gături adânci cu pământul pe care se desvoltă, cu sângele populaţiei care o compune, cu 
trecutul şi produsele strămoşilor şi cu vieaţa psihică a indivizilor în vieaţă. 

O naţiune se desvoltă de regulă pe un pământ anumit, pământul patriei. Legăturile 
care nasc din acestă aşezare sunt destul de felurite. Unele popoare şi-au cucerit pământul 
după ce deprinderile şi concepţia lor de vieaţă erau formate, părăsind locurile de naştere, 
leagănul lor de formaţie. De aceea nici pământul nu le exprimă pe ele, nici ele nu exprimă 
pământul. Alte popoare s'au îndepărtat printr'o desvoltare ulterioară de mediul lor geo- 
grafic, înstrăinându-şi civilizaţia lor proprie sub influenţa altor civilizaţii de import. In 
amândouă cazurile acestea, apare o discordanţă între mediu şi naţiune, iar civilizaţia 
devine o realitate inorganică, străină de peisajul geografic în care se desvoltă. Există 
însă şi popoare, care se nasc pe un pământ anumit, continuând o vieaţă străveche, ime- 
morială, care îşi clădesc fiinţa ca o prelungire a mediului geografic şi care îşi imprimă în 
schimb ca o pecetie, deprinderile şi civilizaţia în acel pământ. Aşa este de pildă neamul 
românesc. Românii sunt un popor carpatic, iar Carpaţii reprezintă o lume românească. 
Fără această legătură, de astădată esenţială şi organică, dintre pământul şi poporul 
nostru, nu putem înţelege nimic din istoria şi civilizaţia actuală a neamului românesc. 
E drept că o spărtură în această creştere firească sa întâmplat şi la noi prin influenţa 
capitalistă, dar după toate semnele care se arată, lumea nouă românească în curs de for- 
maţie, va relua cu îndârjire firul întrerupt în ce priveşte vieaţa de Stat şi va reveni la uni- 
tatea străveche a pământului şi a civilizaţiei româneşti. In orice caz o ştiinţă a naţiunii 
nu este cu putinţă fără cercetarea amănunţită a raporturilor dintre neam şi pământul 
care-l adăposteşte. 

Pe de altă parte, națiunea nu poate fi desfăcută de substratul ei etnic, de populaţia 
care o compune, de trăsăturile ei rasiale specifice, de masa ereditară de însuşiri fizice şi 
psihice, care nu-i aparţin decât ei. Faptul că nu există rasă pură, că nicio naţiune nu se 
compune din elemente de aceeaşi rasă, nu însemnează că rasa -nu mai joacă niciun rol în 
vieaţa naţiunilor. E destul ca două naţiuni să aibă compoziţii rasiale diferite, adică să cu- 
prindă populaţii de rase amestecate în proporţii diferite şi deci să impună în procesul de 
ereditate un procent diferit din acelaşi gen de însuşiri, ca manifestările lor de vieaţă să fie 
şi ele cel puţin sub anumite aspecte deosebite. Din acest punct de vedere se poate vorbi 
de o compoziţie rasială specifică pentru fiecare popor, cu toate că nu se confundă rasa 
cu națiunea. În aceeaşi măsură, trebue să se dea atenţia răsunetului pe care îl are unitatea 
rasei în conştiinţa unei naţiuni. De astă dată se petrece un fenomen psihic colectiv, care 
nu se mai leagă strict de adevărul biologic. Un popor chiar dacă nu reprezintă o rasă 
pură, poate să aibă însă conştiinţa unei unităţi de rasă şi chiar a superiorității lui faţă 
de alte popoare. Apar astfel misiunile de rasă, care sunt o puternică înarmare morală îm- 
potriva popoarelor lipsite de acest fel de conştiinţă. De aceea nici rasa, nici conştiinţa 
de rasă, nu pot fi nesocotite de o ştiinţă a naţiunii, indiferent de rezultatele care se do- 
bândesc dela caz la caz. 

O naţiune mai este însă şi însumarea unor străduinţe anterioare, un rezultat al unui 
proces istoric, experienţă de vieaţă săvârşită de înaintaşi, acumulată şi transmisă prin tra- 
diţie din generaţie în generaţie. Naţiunile nu pot fi reduse la colectivităţile de oameni 
care le compun la un moment dat. Morţii se asociază cu cei vii şi uneori poruncile vea- 
curilor trecute se impun cu desăvârşire epocilor actuale. Trecutul istoric nu mai este un 
factor din afară care înrâureşte într'un chip sau altul vieaţa naţiunilor, ci parte integrantă, 
națiunea însăşi în mers, pe drumul realizării de sine, ca destin şi misiune. Trecutul istoric 
poate fi socotit ca factor condiţionant numai pentru prezent, întru cât prezentul este un 


52 


rezultat al evoluţiei şi cu necesitate şi o atitudine faţă de trecut, conformism faţă de tra- 
diţie sau spirit înclinat spre inovaţie. Considerarea integrală a naţiunii trebue să ţină 
însă seama şi de desvoltarea istorică a acesteia, națiunea în istorie, ca o singură realitate. 
Incât şi într'un caz şi într'altul ştiinţa naţiunii trebue să aibă în vedere şi trecutul istoric, 
întreg lanţul de înaintaşi cu faptele lor, cu gândurile lor şi comorile lor de simţire, faţă 
de care generaţia actuală apare ca o singură verigă de legătură spre vieaţa şi activitatea 
urmaşilor. Acesta este şi înţelesul adevărat al liniei istorice, de care se vorbeşte din ce 
în ce mai mult în zilele noastre. Fiecare neam are o linie a lui de propăşire şi strălucire 
care face cu putinţă un maximum de manifestare pentru fiecare generaţie şi o continuare 
a sforţărilor şi o îmbogăţire a culturii naţionale, neîncetat, de-alungul tuturor veacurilor. 
Cei care nesocotesc această linie, se îndepărtează de istorie şi îşi împing propria lor nație 
spre decădere, 

In sfârşit, naţiunile îşi găsesc motivarea activităţii lor de vieaţă în trăsăturile psihice 
şi în ambianța sufletească a colectivităţilor, care le formează. Unele generaţii nu se mul- 
țumesc să primească pasiv înrâuririle naturii, ale rasei sau ale trecutului istoric, ci reac- 
ționează puternic încercând să le transforme şi să le domine. Prin vieaţa sufletească 
voluntară şi conştientă, determinismul factorilor din afară sau chiar al mediului lăuntric, 
îşi pierde puterea de înrăurire pe care o are în domeniul naturii moarte sau în domeniul 
animal-biologic şi se schimbă într'o simplă condiţionare, adică de împrejurare favorabilă, în 
loc de cauză determinantă. Ştiinţa naţiunii trebue să urmărească şi atitudinea aceasta de 
vieață a naţiunii, atitudine de indolenţă, de supunere, de resemnare sau atitudine de 
intransigenţă, de imperialism sufletesc şi de luptă neîncetată, aşa dar concepţia de vieaţă 
şi puterea de voinţă care aşează, ideologic şi determină, dinamic, locul şi activitatea 
fiecăreia naţiuni în cuprinsul lumii. Naţiunile se desvoltă în vecinătatea şi sub înrăurirea 
reciprocă a altor naţiuni. Când conştiinţa de sine este îndeajuns de desvoltată, o naţiune 
nu se mai lasă influenţată la întâmplare de civilizaţia celorlalte naţiuni, ea împrumută 
cu prudenţă numai elemente care ise potrivesc sau care pot fi asimilate cu uşurinţă. 
Când însă o naţiune are un simţimânt de inferioritate sau nu-şi dă pe deplin seama de 
valoarea proprie şi de originalitatea ei creatoare, cedează în faţa înrăuririlor din afară 
şi îşi înstrăinează propria ei fiinţă, specificul ei ca existenţă. De aceea nu este indiferent 
pentru o naţiune dacă trăieşte departe de puterea de înrăurire a celorlalte naţiuni, sau 
este înconjurată sau chiar întrepătrunsă de naţiuni care au tendinţe de dominare şi se 
simt chemate să realizeze o misiune potrivnică naţiunilor conlocuitoare. Ştiinţa naţiunii 
trebue să urmărească deci şi puterea sufletească, atitudinea de vieaţă a naţiunii, dar în 
aceeaşi măsură vecinătăţile sufleteşti, ţările care o înconjoară şi intenţiile lor de des- 
voltare, ca şi populaţiile conlocuitoare, minoritățile care pot avea tendinţe proprii de rea- 
lizare, misiuni specifice, potrivnice naţiunii majoritare. Fără studiul acesta nu ne dăm 
seama de soarta unei naţiuni şi prin urmare nici nu putem dobândi o politică a naţiunii, 
întemeiată pe realităţi. 

Aşa dar naţiunile sunt condiţionate în genul lor de vieaţă de o mulţime de factori 
sau cum îi numim noi, cadre, pe care sistemul nostru de gândire, le reduce la patru ca- 
tegorii fundamentale: cadrul cosmic, cadrul biologic, cadrul istoric şi cadrul psihic. Na- 
țiunea fiind însă realitate de natură voluntară, ea nu se lasă stăpânită de aceste cadre şi 
şi le înrăureşte la rândul ei, imprimându-le trăsăturile proprii. O naţiune nu se supune 
de-a-dreptul mediului ei geografic, ci îl transformă după chipul şi asemănarea sa. Tot 
aşa nu se mulţumeşte cu starea biologică pe carea moştenit-o, ci caută să o îmbună- 
tăţească, să o perfecţioneze. Nu se mulţumeşte nici cu trecutul istoric, ci caută să adauge 
printr'o străduinţă proprie, o nouă bogăţie la comorile tradiţiei. In sfârşit, nu socoteşte 
ca o fatalitate nici vieaţa psihică sau ambianța celorlalte naţiuni, ci caută să le prelu- 
creze sau să le înlăture după nevoile ei proprii. Cu alte cuvinte, o naţiune vrednică de 
acest nume opune lumii din afară voinţa ei proprie de a exista şi de a se afirma, căutând 
să domine cât mai mulți din factorii care o determină, să-i naţionalizeze, să şi-i apropie, 
să şi-i însuşească. Peisajul geografic, rasa, trecutul istoric şi sufletul colectiv se naţio- 


53 


nalizează treptat, devin instrumente de propăşire şi afirmare ale naţiunii, părţi integrante 
din ea, şi din această aplicare a voinţii proprii la factorii aceştia de condiţionare iau 
naştere, ca un rezultat al ansamblului de străduinţi, manifestările, creaţii originale, cu- 
prinse la un loc în sânul unitar,al culturii naţionale. 

Manifestările creatoare ale unei naţiuni pot fi şi ele reduse la câteva categorii fun- 
damentale. Aşa sunt manifestările economice, spirituale, juridice şi politice. O naţiune 
tinde în toate aceste domenii să se realizeze cât mai credincios pe sine, să-şi exprime pu- 
terea de muncă şi de creaţie, să ajungă la o formulă proprie de cultură şi deci de aşezare 
şi manifestare specifice înlăuntrul civilizaţiei universale. Naţiunile tind să-şi câştige o 
vieaţă economică proprie, care să le asigure o cât mai mare forţă şi o cât mai mare in- 
dependenţă faţă de celelalte naţiuni. Astăzi din ce în ce suveranitatea naţională nu mai 
este o problemă de politică strictă, ci de manifestare globală pe toate tărâmurile. Q ţară 
subjugată economic, concesionată întreprinderilor străine, debitoare altor ţări, nu mai 
este pe deplin stăpână pe soarta ei, chiar dacă politiceşte se bucură de un guvern, o cons- 
tituţie şi de o organizare politică în aparenţă neatârnate. Apoi activitatea economică 
este cea care leagă mai mult o nație de pământul ei. Toate resursele de traiu pe care me- 
diul geografic le asigură, dela păşunile potrivite pentru păstorit, sau câmpurile de cul- 
tură, până la cele mai ascunse zăcăminte minerale, sunt ale naţiunii şi urmează să fie 
folosite treptat după desvoltarea firească a naţiunii şi în măsura în care apar pentru ur- 
maşi alte izvoare de traiu. O vieaţă economică cedată străinilor duce la exploatarea ne- 
miloasă a bogățiilor pe care le are ţara şi la secătuirea posibilităţilor de traiu pentru 
generaţiile viitoare sau cel puţin la apariţia unor activităţi străine de firea şi stadiul de 
desvoltare organică a naţiunii respective, ceea ce duce la desechilibru interior şi la 
desagregarea comunităţii naţionale. Manifestările economice nu sunt prin urmare elemente 
întâmplătoare în vieaţa unei naţiuni, ci părţi constitutive prin care o naţiune se poate 
păstra şi se poate desvolta, dar poate şi să-şi afle degradarea politică sau chiar şi pieirea. 

Dar unde manifestările creatoare ale unei naţiuni sunt mai evidente şi formează nu 
numai un element de bună stare şi de forţă luptătoare, dar şi de înălţare şi strălucire ca 
valoare omenească, este în domeniul spiritului. Nicio altă creaţie omenească nu echiva- 
lează ca preţ şi frumuseţe creaţiile spirituale, printre care socotim valorile culturale, care 
alcătuesc: religia, arta, ştiinţa şi filosofia. De aceea nicio naţiune nu poate renunţa la 
aceste creaţii şi la dreptul de a se manifesta liber şi original în domeniul lor. Rodul cel 
mai înalt al unei naţiuni şi justificarea cea mai nediscutabilă a existenţei ei pe lume sunt 
valorile spiritului. Inţelegem deci însemnătatea cercetării lor pentru ştiinţa naţiunii. Mai 
întâi, o naţiune chiar dacă aparţine unei religii universale, are un fel particular al său 
de a concepe şi mai ales de a trăi pe Dumnezeu. Dogmele pot fi generale, dar trăirea 
variază dela popor la popor, după firea specifică a fiecăruia şi capacitatea lui de înţe- 
legere şi înălţare pe treptele desăvârşirii religioase. Cu toate că am început să ne dăm 
seama de însemnătatea deosebită pe care a avut-o religia în formarea şi desvoltarea po- 
porului român, nu ştim încă nici până astăzi măsura exactă a acestei înrâuriri şi cu atât 
mai puţin nota caracteristică a creştinismului românesc, faţă de creştinism în genere. 
Manifestările de artă ale naţiunilor au fost mai norocoase, după cum dovedesc sumedenia 
de colecţii folcloristice, de literatură populară, de muzică populară, de arhitectură, sculp- 
tură, pictură, port şi arte decorative şi numărul mare de expoziţii şi muzee. Totuşi des- 
prinse din sânul totalităţii, fără de care ele mar fi apărut şi nu sar fi desvoltat în chip 
specific, culegerile acestea nu ne-au dus la nicio explicaţie ştiinţifică riguroasă, ci numai 
la descrieri şi câteva ipoteze de lucru insuficient verificate. In sfârşit ştiinţa şi filosofia 
naţiunilor sunt destul de cunoscute sub aspectul lor individual, de cultură numită supe- 
rioară, ca mai toate manifestările spirituale, dar nu se cunosc decât vag sub aspectul lor 
etnic şi mai ales în raporturile de cauzalitate şi condiţionare cu sufletul fiecărei naţiuni, 
cu mediul înconjurător şi destinul specific ca existenţă. Ne dăm seama că fiecare naţiune 
trebue să aibă o concepţie despre lume şi vieaţă şi că fiecare concepţie filosofică exprimă 


Ș4 


şi un substrat etnic, dar legăturile adânci de corespondenţă şi interdependenţă organică 
scapă cercetărilor de până acum. 

Nevoia de autenticitate a manifestărilor naţionale nu se opreşte la domeniul eco- 
nomiei şi al vieţii spirituale. Ea cuprinde întreg domeniul vieţii naţionale, deci şi dreptul 
a politica. S'a crezut multă vreme în puterea nelimitată a legilor şi a reformelor politice. 

'a crezut că e de ajuns să se voteze o constituţie, ca o ţară să devină Stat constituţional 
şi să apară moravurile constituţionale. Experienţa aceasta s'a dovedit însă dezastroasă. 
Dreptul şi politica sunt manifestări formale, de natură regulativă, de aceea ele nu se pot 
îndepărta fără primejdii de conţinutul vieţii sociale, de manifestările economice şi spiri- 
tuale, la care se referă. Fără îndoială, că şi factorii juridici şi politici pot avea iniţiativa 
unor transformări şi chiar trebuesc întrebuinţaţi în această privinţă, dar ei nu pot trece 
peste realitatea naţională, peste putinţele şi aspiraţiile fireşti, originale, structurale, pe 
care le deţine o naţiune. Reforma juridică şi reforma politică trebue să urmeze cu alte 
cuvinte linia de desvoltare organică a fiecărei naţiuni. In acest sens nici dreptul, nici 
politica nu mai sunt marfă de import, ci expresii ale realităţii naţionale. Izvorul dreptului 
naţional se găseşte în obiceiul juridic, în moravurile ţării şi în concepţia naţională despre 
dreptate şi morală. Dreptul trebue să cristalizeze experienţa juridică de veacuri a fiecărei 
naţiuni şi să cuprindă regulele esenţiale de morală, care se găsesc difuzate în trăirea şi 
deprinderile de vieață ale fiecărui popor. Când se procedează altfel, asistăm la spectacolul 
curios al diferenţii unui drept al legilor scrise şi al tribunalelor oficiale, de dreptul viu al 
obiceiurilor şi al comunităţilor locale, care dăinueşte după necesitate, cerut de viaţă, 
împotriva dreptului suprapus în chip arbitrar. Ştiinţa naţiunii trebue să urmărească mai 
ales dreptul acesta viu, dreptul naţiunii, creat din experienţa şi străduinţele proprii de 
desăvârşire. 

Politica, de asemenea, trebue să cuprindă idealul de vieaţă şi mijloacele de realizare, 
pe care le are o naţiune, nu concepții străine, nepotrivite ei. Statul, care este expresia cea 
mai înaltă a vieţii politice naţionale, se poate aşeza uneori împotriva realităţii şi atunci 
apar conflictele dureroase dintre Stat şi naţiune. In lupta aceasta, istoria ne arată că tot- 
deauna au ieşit învingătoare naţiunile. Numai ele sunt eterne, formele de Stat apar şi 
dispar după nevoile naţiunilor. De aceea niciodată Statele nu trebue să se împotrivească 
naţiunilor, ci trebue să le exprime credincios fiinţa lor, aspiraţiile lor şi linia lor istorică. 
Statul nu mai este conceput astăzi ca un scop în sine, ci ca un mijloc de păstrare şi des- 
voltare integrală a naţiunilor în calea lor spre desăvârşire, de realizare a destinului şi a 
idealului propriu. 

La un loc, într'o sinteză armonioasă şi indivizibilă, manifestările economice, spiri- 
tuale, juridice şi politice ale unei naţiuni, formează adevărata cultură naţională, cea mai 
înaltă formă de vieață omenească. lată ce realitate complexă este o naţiune, ce elemente 
variate asimilează în unitatea ei ca existenţă şi în creaţiile ei de vieaţă. O naţiune nu se 
reduce nici numai la puterea ei de voinţă, nici numai la idealul ei de vieaţă, nici la vre- 
unul din factorii cosmici şi biologici, istorici şi psihici, sau la vreuna din manifestările ei, 
economice, spirituale, juridice şi politice, ci le cuprinde pe toate într'o totalitate indiso- 
lubilă ca o singură fiinţă în relaţii de vieaţă cu lumea care o înconjoară. Ştiinţa naţiunii 
trebue să pornească dela această realitate şi trebue să ne-o înfăţişeze nealterată în toată 
complexitatea şi manifestările ei de vieaţă. 


IV 


Pentru cunoaşterea ştiinţifică integrală a naţiunii, noi preconizăm monografia socio- 
logică, metodă care nu are comun cu procedeele din altă parte denumite la fel, decât 
numele. Să vedem ce înțelegem prin monografia sociologică şi ce am realizat în această 
privință până acum, ca să ajungem la putinţa de aplicare a ei în vederea înfăptuirii unei 
Ştiinţe a naţiunii româneşti. 


55 


Ceeace caracterizează monografia sociologică românească este faptul că este în 
acelaşi timp o metodă şi un sistem de gândire sociologică. Într'adevăr cercetările mono- 
grafice izvorăsc şi sunt călăuzite de un sistem complet de sociologie şi sunt chemate să 
aducă noi fapte în vederea unei teorii care să folosească celor care dirijează realitatea. 
Pe scurt, sistemul nostru de sociologie afirmă: 1) Societatea se compune din unităţi 
sociale, adică din grupări de oameni legaţi între ei printr'o organizare activă şi o inter- 
dependenţă sufletească. 2) Esenţa societăţii este voinţa socială. 3) Voința socială depune 
ca manifestări de vieaţă: o activitate economică şi una spirituală, reglementate de o 
activitate juridică şi de o activitate politică. 4) Voința socială este condiţionată în mani- 
festările ei cosmic, biologic, psihic şi istoric. 5) Schimbările suferite de societate în decursul 
timpului prin activităţile ei şi sub înrâurirea factorilor condiţionanţi, le numim procese 
sociale. 6) Inceputurile de desvoltare pe care le putem surprinde în realitatea prezentă şi 
deci le putem prevedea cu o oarecare precizie, se numesc tendinţe sociale. Faţă de reali- 
tatea socială astfel concepută putem avea trei atitudini ştiinţifice care fac cu putinţă 
constituirea a trei ramuri de ştiinţe sociale: Sociologia, Etica şi Politica, discipline care 
formează împreună, cu ştiinţele sociale particulare (economia politică, dreptul etc.), sis- 
temul ştiinţelor sociale. Cercetarea societăţii aşa cum este ea, căutând că constatăm 
faptele şi să le explicăm fără nicio altă preocupare, constitue ştiinţa sociologiei. Dacă 
dimpotrivă apreciem această realitate şi o judecăm în raport cu idealul social, căutând 
să o înfăţişăm nu cum este ea la un moment dat, ci cum ar trebui să fie, obținem ştiinţa 
eticei. In sfârşit, dacă studiem mijloacele prin care societatea poate realiza idealul social, 
obţinem ştiinţa politică. 

Monografia aşa cum o înţelege şcoala dela Bucureşti, pleacă dela această concepție 
sociologică şi de ştiinţe sociale. Din moment ce sociologia este ştiinţa realităţii sociale, 
iar realitatea socială concretă este formată din unităţi sociale, nu ne rămâne altă metodă 
mai potrivită decât să cercetăm cu de-a-mănuntul, integral cât mai multe cu putinţă 
dintre unităţile sociale existente. Pentru studiul realităţii sociale româneşti, am socotit că 
trebue să începem cu satul. Unităţile sociale mai mari se studiază greu, ele trebuesc 
cercetate mai târziu, după ce se cunosc în deajuns unităţile mai restrânse. Tot aşa oraşele 
cer o muncă excepţională, fiind realităţi nu numai cantitativ mai întinse, dar şi mult mai 
complexe. De aceea sociologia oraşelor trebue să urmeze după sociologia satelor, pe 
temeiul datelor şi mai ales a experienţii făcute în condiţii optime în monografiile sătești. 
Programul nostru de lucru cuprinde însă dela început şi aceste unităţi, deci monografii 
de sate, monografii de oraşe, monografii de întreprinderi, monografii de judeţe, mono- 
grafii de regiuni etnice şi în stârşit, ca un rezultat final, monografia sau ştiinţa naţiunii 
întregi. 

In studiul fiecărei unităţi sociale, noi aplicăm sistemul înfăţişat. Cercetăm adică 
toate subunitățile sociale, cum sunt în cuprinsul satului: familia, gospodăria, clasele de 
sex şi vârstă, şezătorile, căminele culturale, şcoala, biserica, asociaţiile economice, câr- 
ciumile etc.; toate manifestările spirituale: religie, artă, ştiinţă şi filosofie populară ; toate 
manifestările juridice: aplicarea legilor, abateri dela legi, procesivitate, obiceiuri juridice 
şi toate manifestările politice: administraţie comunală, partide politice, concepții politice. 
Cercetăm în acelaşi timp condiţiile geografice ale vieţii satului : relieful, calitatea pă- 
mântului, climatul, reţeaua hidrografică, fauna şi flora; condiţiile biologice: caracterele 
rasiale, bolile sociale, alimentaţia, igiena socială ; condiţiile istorice: tradiţia locală, 
documente, supravieţuiri din vechile organizaţii şi condiţiile psihice: obiceiuri, menta- 
litate, zestre sufletească, deprinderi sociale. În sfârşit urmărim procesele şi tendinţele 
sociale: procesul sau tendinţa de urbanizare, de individualizare, de socializare. Prin 
urmare monografia sociologică românească, deşi în aparenţă se apropie ca metodă de 
lucru, prin cercetarea pe calea observaţiei directe a unor fragmente restrânse din reali- 
tatea socială, de monografiile din altă parte, se deosebeşte însă fundamental de ele prin 
sistemul de sociologie, pe care îl aplică şi care îi dă o aparatură şi o integralitate neîn- 
tâlnite până acum. 


56 


O altă caracteristică a monografiilor sociologice româneşti este consecvenţa teoretică 
şi putinţa de aplicare a datelor ei în domeniul realizărilor publice. Nu s'a gândit nimeni 
dintre noi să confunde vreodată sociologia cu aplicările ei practice, dar nu credem într'o 
reformă socială temeinică fără un studiu prealabil al realităţii şi prin urmare, implicit, 
am întrevăzut şi consecinţele practice ale studiilor noastre. Sociologia nu întreprinde 
chiar ea acţiunea socială, dar o poate întemeia ştiinţific şi deci o poate face mai eficace. 
Acesta este un adevăr banal, pe care nici un om de ştiinţă, care merită pe deplin numele 
acesta, nu-l mai contestă. 

Monografia sociologică românească este consecventă teoretic, spre diferenţă de 
multe şcoli din altă parte, prin verificarea necontenită a sistemului de sociologie care îi 
stă la bază şi care tocmai datorită cercetărilor la teren a ieşit controlat şi întemeiat pe 
fapte. Această legătură organică dintre teorie şi fapte, dintre sistem şi realitate, este 
ceea ce am numit dela începutul carierii noastre ştiinţifice: realism critic. 

Din aceeaşi legătură a teoriei cu realitatea purced şi putinţele de aplicare a rezul- 
tatelor monografice în vieaţa practică. O sociologie care dă precădere societăţilor pri- 
mitive sau societăţilor istorice poate fi foarte interesantă, dar ea pierde adeseori orice 
utilitate socială. Dimpotrivă aplicarea sociologiei la realitatea socială prezentă duce cu 
necesitate la rezultate care pot fi apoi aplicate şi deci folosite chiar de către societatea 
studiată. Cum vom arăta imediat ştiinţa naţiunii pe care vrem să o realizăm prin mono- 
grafiile sociologice, ne va duce în chipul cel mai firesc la o etică şi la o politică a naţiunii. 

Mai trebue să amintim printre trăsăturile caracteristice ale monografiilor sociologice 
româneşti caracterul lor colectiv. Toţi care ne-am pus în slujba ştiinţei naţiunii româneşti, 
ne-am dat seamă că opera aceasta nu se poate realiza de un singur om, oricât ar fi de 
înzestrat şi de pregătit, că operele mari de ştiinţă nu se fac prin ambiția de a stăpâni 
singur un domeniu întreg, nesocotind ce fac alţii, ci dimpotrivă prin efortul comun a tot 
ce are ţara mai bun şi mai pregătit în toate ramurile de ştiinţă. De aceea am urmărit 
dela început să strângem în jurul programului nostru ştiinţific cât mai mulţi specialişti şi 
mai ales oameni tineri, care nu au încă deprinderi învechite şi care pot fi prin urmare 
formaţi în spiritul nou de muncă disciplinată şi colectivă pentru folosul neamului nostru. 
Indrăznelei unora de a înfăţişa vieaţa socială a tuturor neamurilor în câteva trăsături 
vagi şi fără să fi cercetat personal nici cel puţin un singur fenomen social, mulţumindu-se 
cu simple rezumate ale cărţilor altora, noi opunem prudenţa cercetărilor directe şi disci- 
plina efortului colectiv, care ne vor duce în chip sigur, dacă nu şi rapid, la rezultate 
temeinice şi originale. Cei nepreveniţi se pot înşela o clipă, dar noi avem răbdarea să ne 
ducem munca până la capăt şi să aşteptăm ziua rezultatelor finale. 


V 


Spiritul de autocritică, de care ne-am călăuzit întotdeauna, ne face să ne dăm seama 
şi de greutățile, pe care ştiinţa națiunii româneşti le poate întâmpina. Nu e vorba aici de 
o lucrare oarecare, pe care o putem realiza în bibliotecă sau după unele impresii super- 
ficiale. Ştiinţa națiunii va trebui să se bazere pe studiul amănunțit al tuturor satelor, al 
tuturor oraşelor, al tuturor fenomenelor sociale din România. Aşa dar, o lucrare grea, 
anevoioasă, de lungă durată şi de neclintită răbdare. Cei care nu-şi dau seama despre 
opera pe care o urmărim, cer cu nerăbdare rezultatele generale, teorii şi explicaţii cu orice 
preţ. Noi însă ne impunem de bună voie, înainte de toate, drumul greu dar temeinic al 
culegerii de fapte, cât mai multe şi cât mai amănunţit studiate, care să ne ducă într'o zi 
la un material comparativ suficient de mare pentru a obţine nu afirmaţii generale, care 
abundă azi în ştiinţă, ci tipuri sociale şi adevăruri generale, ceea ce este cu totul altceva. 
Cea mai de seamă regulă de metodă a sociologiei monografice este convingerea că nu 
se poate construi nici un adevăr ştiinţific în domeniul ştiinţei naţiunii, decât prin cule- 
gerea conştiincioasă a materialului, prin studiul integral şi amănunţit al întregii fiinţe 
naţionale, 


57 


Dar, ce am realizat până acum? In aparenţă destul de puțin, în realitate îndeajuns 
de mult ca să putem afirma o încredere nesdruncinată în putinţa monografiei de a realiza 
atât sociologia, cât şi etica şi politica naţiunii. Ideea monografiilor sociologice am avut-o 
dela începutul carierei noastre didactice. Preconizam încă în 1910 nevoia cercetărilor 
directe, atât pentru o mai bună întemeiere a ştiinţei, cât şi pentru formarea ştiinţifică şi 
naţională mai adâncă a studenţilor noştri. imprejurătile nu ne-au permis însă să înfăptuim 
această idee decât mult mai târziu, în 1925, când am întreprins împreună cu Seminarul 
de Sociologie al Universităţii din Bucureşti prima campanie monografică în satul Goicea 
Mare (Gorj). De atunci am continuat cercetările în fiecare vară cu acelaşi Seminar şi cu 
secția monografică a Institutului Social Român, anume creeată. Am cercetat astfel sate 
din toate părţile ţării: Ruşeţu (Brăila), Nereju (Vrancea), Fundul-Moldovei (Bucovina), 
Drăguş (Făgăraş), Cornova (Basarabia), Runcu (Gorj), Şanţ (Năsăud), oprindu-ne în 
unele câte două veri şi completând cercetările şi în decursul vacanţelor de Crăciun. Cer- 
cetările întreprinse ne-au verificat sistemul, ne-au lămurit problemele teoretice în legătură 
cu realitatea socială şi cu monografia sociologică şi ne-au dus la o serie întreagă de con- 
tribuţii ştiinţifice privitoare la societatea sătească, după cum se poate vedea din cărţile 
şi revistele publicate de Institutul Social Român ; în deosebi: D. Gusti: Sociologia mili- 
tans, 1934 şi Pa Monographie et PAction monographique en Roumanie. (Conférences 
données à Université de Paris, 1935); Traian Herseni: Teoria monografiei sociologice, 
1934 şi Realitatea socială (Incercare de ontologie regională), 1935; H. H. Stahl: Tehnica 
monografiei sociologice, 1934, şi revistele: Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială (cu o 
secţie specială: Arhiva monografică, din 1932) şi Sociologie Românească, din 1936, (mo- 
nografică în întregime). Sociologia monografică a avut norocul să fie verificată şi practic, 
găsindu-şi o desăvârşire pe care puţine sisteme ştiinţifice o pot nădăjdui. Ea întemeiază 
din 1934 acţiunea culturală la sate întreprinsă de echipele regale studenţeşti constituite 
din Inalta iniţiativă a M. S. Regele Carol II în cadrul Fundaţiei Regale Principele Carol. 
Echipele studenţeşti sunt obligate să cerceteze mai întâi sociologic satul în care acti- 
vează. Metoda a dat roade nebănuite. Acţiunea culturală nu se mai face la întâmplare, 
după un ideal străin de vieaţa locală sau Chiar potrivnic satului, ci după firea şi nevoile 
lui reale. In chipul acesta am putut verifica nu numai foloasele teoretice ale monografiei 
sociologice, dar şi putinţa de aplicare practică şi eficacitatea indiscutabilă a acestei 
aplicări. 

Campaniile monografice şi campaniile culturale întreprinse până acum au avut un 
caracter experimental, de stabilire a celor mai potrivite metode de lucru, de verificare a 
sistemului şi de căutare a unui model unic şi complet de cercetare, prin care să putem 
obţine rezultate comparabile şi deci capabile de a fi generalizate în vederea unei teorii 
definitive a realităţii naţionale şi a unor aplicări sigure în domeniul reformei sociale. Dar 
pasul acesta foarte însemnat îl socotim înfăptuit. Faza de experienţă este încheiată. 
Astăzi ne dăm seama că ştiinţa naţiunii este cu putinţă şi suntem gata să ne luăm răs- 
punderea pentru realizarea ei. Căci nu e vorba, cu toate greutăţile pe care nu le negăm, 
de piedici cu neputinţă de înfrânt. Printr'o bună organizare a muncii ştiinţifice şi prin 
mobilizarea tuturor intelectualilor țării, greutăţile pot fi învinse în termen relativ scurt. 

Am arătat cu alt prilej că ştiinţa naţiunii nu este o utopie, ci un fapt perfect cu 
putință, chiar dacă este un act de mare curaj şi de mare jertfă. Avem în România peste 
15.000 de sate. Repartizate pe patru ani, dau 3.700 pe an. Aceste 3.700 de sate pe 71 de 
judeţe ne dau 53 54 pe judeţ (fireşie aproximativ, unele judeţe fiind mai mari, altele 
mai mici). N'ar fi greu prin urmare să se pună în bugetul acestor judeţe, în fiecare an, 
suma corespunzătoare necesară studiului celor 53 de sate anual. O altă perioadă de 3—4 
ani ar cere studiul oraşelor şi al celorlalte realităţi naţionale, încât în maximum 10 ani, 
în care socotim şi perioada de prelucrare a datelor, ştiinţa naţiunii ar putea fi realizată. 
Dar de unde personalul cerut pentru o operă atât de imensă? Şi aici se impune o măsură 
radicală. Noi preconizăm introducerea serviciului social obligator. Să fie obligaţi toţi 
intectualii ţării, de toate gradele şi toate specialităţile, să facă un stagiu de câteva luni 


58 


în folosul cunoaşterii şi înălţării patriei. In fruntea lor trebuesc puşi toţi oamenii de 
ştiinţă, geologii, geografii, naturaliştii, biologii, antropologii, psihologii, istoricii, econo- 
miştii, etnografii, folcloriştii, juriştii şi sociologii ţării. 

Cunoaşterea de sine a naţiunii fiind o condiţie a conştiinţei de sine şi deci a putinţei 
de amşi decide singură soarta şi a se ridica pe cele mai înalte trepte ale realizării de sine, 
nu este o exagerare să cerem mobilizarea pentru un termen scurt a tuturor forţelor intes 
lectuale, care împreună şi conduse de un suprem spirit de sacrificiu, în slujba unei opere 
cu adevărat patriotice, vor putea înfăptui ştiinţa naţiunii, pe care unii o cred operă a 
zeci de generaţii şi care ar dura deci secole. 


VI 


Dar care sunt perspectivele pe care ni le deschide ştiinţa naţiunii, atât sub forma 
aceasta a enciclopediei, cât şi a cercetărilor monografice în curs de realizare, pentru viis 
torul neamului românesc pe caresl studiem? 

Ştiinţa naţiunii va determina Etica şi Politica Națiunii prin care neamul îşi va găsi 
drumul adevăratei realizări de sine. 

Societăţile omeneşti nu sunt realităţi încremenite, structuri statice, definitive, ci forme 
vii, în continuă desvoltare, potenţialităţi care se cer actualizate şi desăvârşite. De aceea 
societăţile omeneşti sunt stăpânite şi conduse întodeauna de un ideal. Naţiunile nu fac 
excepţie dela această regulă. Drumul lor mwar fi înţeles fără raportarea la idealul pe caresl 
urmăresc. Totuşi idealul nu este întotdeauna limpede întrevăzut şi naţiunile se străduesc 
adeseori pentru idealuri străine, nepotrivite cu firea lor. De aceea se impune o cercetare 
amănunţită a idealului naţional, problemă 'care constitue etica naţiunii. Până acum 
singurul izvor temeinic pentru etica naţiunii a fost istoria naţională. Se cere însă o 
cunoaştere mai amănunţită, pe care n'o poate da decât ştiinţa realităţii naţionale pre- 
zente, ştiinţa naţiunii. Pe temeiul acesteia se va putea stabili însfârşit adevăratul ideal 
naţional, care să nu însemneze o înstrăinare, o îndepărtare dela linia istorică a neamului, 
ci o desvoltare maximă spre desăvârşire, a tuturor putinţelor lui fireşti. 

In aceeaşi măsură ştiinţa naţiunii va întemeia politica naţiunii, adică ştiinţa mijloas 
celor prin care națiunea va putea realiza idealul naţional. Şi problema această este 
deosebit de însemnată, căci nu e deajuns să se stabilească un ideal, trebue să se fixeze şi 
căile prin care el poate fi înfăptuit cu adevărat. Mijloacele nepotrivite pot să ne înden 
părteze de ideal sau chiar să ne pună în situaţia să nusl mai ajungem niciodată. De aceea 
reformele sociale, menite să ne ducă treptat la realizarea idealului naţional, trebue să 
pornească dela cunoaşterea nevoilor permanente, care dau culoarea de actualitate pros 
blemelor naţionale. Găci actual nu însemnează numai ceea ce are valoare momentană, 
ci mult mai mult, ceea ce o generaţie de oameni trebue să realizeze din străduinţele 
eterne ale naţiunii. 

lată cum ştiinţa naţiunii, care studiază realitatea naţională, se leagă în chip organ 
nic cu etica şi politica naţiunii, pe care le întemeiază. Ştiinţa naţiunii nu ne arată numai 
ceea ce este gata înfăptuit, ci ne deschide şi căile spre ceea ce ar trebui să fie, spre înălu 
timile idealului şi ne indică mijloacele prin care ne putem ridica până la el. Ştiinţa 
naţiunii descoperă forţele creatoare ale naţiunii care trebuesc puse în mişcare fără 
întârziere, pentru realizarea destinului naţional, pentru îndeplinirea unei misiuni român 
neşti în lume, ca să dăruim umanităţii specificul nostru naţional, în chipul desăvârşit 
al unei culturi româneşti. 

Concepţia Ştiinţei Națiunii este sortită să deschidă perspective nebănuite în istoria 
desvoltării noastre naţionale. Ghemarea pentru înălţarea Patriei va fi astfel legată de o 
viguroasă mişcare ştiinţitică, ce va împleti frumuseţea Gândirii cu trăinicia Faptei. 


D. GUŞTI 


59 


GEOGRAFIA SATULUI ROMÂNESC 


AŞEZARE, FORMĂ, STRUCTURĂ 


Să vorbim, mai întâi, despre aşezările omeneşti în genere. 

Ele nu apar şi nu se desvoltă indiferent unde, ci de preferinţă în puncte anumite 
ale pământului. Aşa, de pildă, ele caută apele: simple izvoare, ape mai mari curgătoare, 
apoi lacurile, mările. Lângă ele găseşte omul, mai întâi, apa de băut; şi găseşte, după 
aceea, peştele, scoicile, cu care să se hrănească. Să ne aducem aminte de faimoasele 
kjăkkenmăddinguri, acele grămezi de scoici şi de resturi de bucătărie, de pe ţărmul Mării 
Nordului (cuvântul e de origine daneză). După ape, aşezările omeneşti caută drumurile: 
în timpuri de linişte, omul doreşte şi caută zarea largă, deschisă, din care să-i vină uşor hrana, 
informaţia, noutatea. Drum, de altfel este şi orice apă. Pascal spunea: les fleuves sont 
des routes qui marchent; iar despre rostul şi rolul mărilor ca vehicule ale civilizaţiilor 
şi culturilor e inutil să mai vorbim. Aşezările omeneşti mai caută, după aceea, zonele sau 
liniile de contact intre regiuni cu aspect şi produse diferite: în marginea muntelui, de 
exemplu, în lungul liniei de contact între acesta şi o depresiune sau o câmpie de piedmont 
sau la contactul între o zonă de coline şi o câmpie etc. Explicaţia e simplă: cu cât con- 
tactul e mai plural, ca să spunem aşa, cu atâta variaţia în aspect şi mai cu seamă în 
produse este şi ea mai mare. Şi, în plus, liniile acestea de contact sunt totdeauna şi linii 
de izvoare, iar izvoarele cum observa Pliniu cel Bătrân—nasc oraşele (noi să spunem 
mai simplu şi mai cu folos: izvoarele nasc aşezările omeneşti). Linii de contact, în fond, 
sunt şi malurile apelor curgătoare, ca şi țărmurile de lacuri şi mări: contact între două 
medii fizice diferite. lar în lungul drumurilor şi al apelor curgătoare punctele cele mai 
căutate de aşezările omeneşti sunt tot unele de contact, de interferenţă: răspântiile, la 
drumuri — şi confluențele, la ape. Camille Julian are un nume special pentru ele: épisodes- 
routiers. Şi mai caută aşezările omeneşti locurile sau punctele care sunt la adăpost de 
inundaţii, de vânturi: promontoriile şi în genere locurile înălțate îl feresc de primele, o 
pădure sau un mal înalt (sub buza căruia s'a căţărat aşezarea) îl apără de celelalte. 

Dar nu e numai natura singură, adică mediul fizic, care dictează punctarea în spaţiu, 
ca să spunem astfel, a aşezărilor omeneşti. Intervine, în adevăr, cu putere, şi chipul în care 
se deapănă (azi) sau s'a depănat (cândva) vieaţa societăţilor omeneşti de pe o anumită 
regiune. Vrem să spunem că intervine şi mersul faptelor istorice, umane. În timpuri de 
neliniște şi nesiguranţă (invazii, molime), omul fuge din calea acestora şi caută adăpost, 
lipsindu-se de avantajele de orice fel, pe care i-le oferă regiunile sau punctele mai sus expuse. 
Este vorba, aici, prin urmare, de un adăpost pe care să-l numim istoric-uman (fiindcă 
fapte de această natură îi dau valoare) şi nu unul geofizic (cel care, mai sus, vedeam că 
fereşte pe om de vânturi, inundaţii). Popoarele primitive, se ştie, tocmai din pricina vieţii 
nesigure (fiare, seminţii răsboinice apropiate etc.) caută înălțimile. Arheologii şi preis- 
toricii cam ştiu dinainte în ce puncte să facă săpături. Sunt cunoscute la noi popinele 
sau grădiştile,—înălţimi izolate în luncile râurilor, sau boturi şi promontorii prinse între 
două ape care se întâlnesc. Aceste puncte înalte se chemau în limba celtă dunnum şi e 
destul de caracteristic faptul că acest cuvânt s'a transmis până în vremea noastră, prins 
în numele atâtor localităţi: Verdun (Verdunnum), Usseldun (Uxellodunnum), apoi Lou- 
dun, Chateaudun, Issoudun... Numele roman al Lion-ului era Lugdunnurmn. (Celţii care au 
trecut şi pe la noi ne lăsaseră în Dobrogea, la Isaccea, pe Noyiodunnum). Capitoliul 
(cetăţuia Romei) era pe o înnălţime, Acropolea Atenei la fel. Împrejurările de vieaţă 
adverse, dacă durează mult timp, pot goli regiuni întregi de populaţii, spre profitul 
(dacă profit poate îi) altor regiuni de alăturea. Aşa, de pildă, în vremea marilor năvăliri, 


60 


stepele Rusiei, ca şi cele româneşti, au fost quasi golite de populaţiile autochtone care, 
din calea năvălitorilor, “au tras la adăpost: în pădurile Rusiei şi în pădurile şi munţii 
României. Dar să ne oprim aci, spre a trage încheierea celor spuse: 

Distribuţia aşezărilor omeneşti în spaţiu no dictează şi no explică elementele 
mediului geofizic singure, ci ele cu istoria laolaltă. Această distribuţie, deci, e un com- 
promis, dacă ne putem exprima astfel. 


I 


Să vedem acum în ce chip e semănată în spațiu, pe sate, populația țării noastre. 

Mai întâi, nu toate satele româneşti sunt deopotrivă de vechi. Nu pot fi ce-i dreptul, 
deopotrivă de vechi nicăiri; la noi, însă, mai mult decât oriunde. Şi iată, anume de ce. 

Cine cunoaşte munţii Apuseni, acela ştie şi ce-i acela un izbuc. E fenomenul aşa numit 
al izvoarelor intermitente : vezi cum, din stâncă, apare apa izvorului, care curge obişnuit 
cam o jumătate de ceas. După aceea se opreşte din curs. Nu mai vine apa pe el. Ca un 
melc care se trage în scoică, aşa s'a tras izvorul în inima stâncii. Dar după o jumătate 
de oră izvorul apare din nou de sub stâncă, pentru ca din nou să curgă o jumătate de oră, 
după care iarăş să dispară, adică să sece — şi aşa mai departe. Aşa, ca un izbuc din 
acestea, aci s'a tras spre munte şi aci sa lăţit pe şesurile din poale, alternativ, neamul 
românesc în lungul veacurilor. Când se însenina în poalele muntelui, atunci populaţia se 
lăţea domol spre margini, până în centura de ape. Dar când venea viforul, ea se trăgea 
din nou spre munte şi păduri, ca apa izbucului. Acesta e un adevăr, pe care nimeni şi 
nimic nu-l poate răsturna. Dar nu putem intra în amănunte. E destul să spunem atât: 
în general periferia pământului românesc a fost, în cursul evului mediu, mai slab popu- 
lată decât zona colinelor şi a sub-muntelui şi, în al doilea rând, această anemică densi- 
tate a populaţiei din periferie a variat şi ea. Permanent populate au rămas doar lumini- 
şurile din păduri şi văile apelor. 

Generalul Bauer spune, pentru jumătatea a doua a sec. XVIII, că el a găsit „munţii“ 
noştri mai populaţi decât regiunile exterioare !). Sulzer spune într'un loc, tot pentru sec. 
XVIII, că o năvală turco-tătară în Muntenia redusese la jumătate numărul satelor în 
cutare judeţ de câmp. Dar cea mai elocventă dovadă în acest sens e pe harta Olteniei a 
lui Fr. Schwarz von Springfels: Gorjul are 195 sate, iar Doljul numai 135; Vâlcea 195, 
iar Romanaţul numai 113; Mehedinţul nu mai puţin de 2302). Deci, ţinutul dinspre munte, 
ocrotitor al populaţiei, era cu mult mai populat. lar Bărăganul, pe vremea aceea, era cu 
mult mai slab populat chiar decât Oltenia de câmp. Hărțile ne stau mărturie că la jumă- 
tatea secolului trecut el era aproape gol de populaţie. Popularea lui a venit după aceea. 

Care-i concluzia ? 

Aşezările omeneşti cele mai vechi, mai statornice şi mai specific româneşti sunt cele 
din partea muntelui. Prin urmare, la munte 5) vom găsi, în general, satul adevărat şi curat 
românesc. Să nu fim greşit înţeleşi ; sate vechi sunt şi în partea şesului, dar ele vor fi mai 
puţine decât spre munte. Mai mult: atât ca mărime, cât şi ca formă, ca orientare, ca 
structură — satul de munte este cel mai românesc. Satul aşa zis risipit ca şi cel răsfirat 
sunt date, nu numai de cercetătorii noştri, ci şi de cei străini, ca sate de tip românesc. 
Dar amândouă sunt sate de munte şi sub-munte. Satele cu cei mai mulţi moşneni sunt 
în partea muntelui; iar moşnenii cu cele mai multe şi mai vechi hrisoave domneşti tot acolo 
sunt. Periferia, încăodată, s'a populat în general mai de curând cu populaţie în mare 
parte tot dinspre munte coborită. Tiparul vieţii sătești a neamului e de căutat înspre 
munte. Dar, în ceeace priveşte densitatea populaţiei, câmpia din margini a egalat pe 


1) „Jai trouvé les montagnes en général plus peuplâes que les plaines, quoi qu'elles soient moins fertiles“ 
(Mémoires... pag. 11). 

2) Originalul hărţii se găseşte la Academia Română. lar despre ea şi satele ei — v. passim Ţara Loviştel. 

8) Propriu zis, sub munte — adică sub straşina muntelui, în marginea lui, în depresiunile şi colinele care-l 
încîng de jur împrejur; şi nu numai în marginea exterioară a muntelui, ci şi în poalele lui interioare, 


61 


alocuri, în ultima sută de ani, sub-munţii şi colinele (nucleele de maximă densitate, totuşi, 
tot în coline şi depresiuni râmânând până astăzi 1). 

Se înţelege uşor, aşa dar, că dacă e vorba să urmărim, fie cât de schematic, fizio- 
nomia şi anatomia satului românesc, trebue să pornim din centru spre margini,—dela mai 
vechi şi mai autentic înspre mai nou şi mai puţin specific. 


E foarte interesantă observaţia pe care a făcut-o un istoric roman; Daci inhaerent 
montibus, adică: Dacii se fin lipiţi de munţi. Cu alte cuvinte, e vorba de o caracteristică 
veche a autochtonilor. Dar să mergem mai departe: săpăturile făcute în anii din urmă în 
munţii Orăştiei au confirmat o veche ipoteză, aceea că Sarmizegethusa lui Decebal nu 
era pe locul Ulpiei Traiane de mai târziu, lângă Poarta de Fier transilvană, ci era în 
munţii Orăştiei la 25 de km. în interiorul acestora, şi anume pe versantul sudic al Gră- 
diştii Muncelului. lar în raza cetăţii ale cărei ruine s'au descoperit acolo, mai erau şi altele; 
pe muntele Piatra Roşie, apoi pe muncelele dela Costeşti. Ei bine, în munţii aceştia, în 
cari s'au descoperit cuiburile cetăților dace, un număr de sate vechi şi extrem de intere- 
sante se revarsă pe coaste. E ca şi sigur că aceleaşi sate, pe aceleaşi locuri, existau şi în 
vremea în care Traian, spre a cuceri cetăţile dace, trebui—vorba lui Dio Casius—să cuce- 
rească munte cu munte — şi ele, prin urmare, aceste sate (mai ales) trebue să fi sugerat 
expresia romană, pe care a înregistrat-o Annaeus Florus: Daci inhaerent montibus. Le 
bănuim, deci, ca fiind din cele mai vechi şi de cel mai autentic tipar autochton. Dăm 
două din fotografiile pe care le-am luat în vara anului 1935: prima a satului Măgureâ— 
a doua, a Cioclovinei. Măgureă e chiar lângă ruinele Sarmizegethusei, în plin munte. 
Cioclovina e lângă ruinele burgului dela Piatra Roşie; lângă aceasta e şi vestita peşteră 
cu acelaşi nume în care s'au descoperit urma de vieaţă umană paleolitică, (un argument în 
plus despre străvechimea, ca să ne exprimăm astfel, aşezărilor omeneşti în acea regiune 
de plin munte). 

Satele acestea au gospodăriile risipite pe coaste, pe văi şi pe creste, mai ales pe 
coaste — în bătaia soarelui (se cheamă față, oriunde în ţara noastră, versantul de munte 
care priveşte spre soare şi se chiamă dos versantul opus, pe care deobiceiu aşezările 
omeneşti îl evită) — satele acestea se numesc sate risipite. Gospodăriile lor, cu casele 
sclipind în soare, apar prinse pe fețe?) ca nişte mărgăritare prinse de scoică. Fiecare 
gospodărie odihneşte pe cureaua proprie de moşie. 

Unde vom întâlni astfel de sate? Cele mai multe în munţii Apuseni. După aceea 
în munţii Orăştiei (am văzut), ai Sibiului, ai Bucovinei (vorbim în general, pentrucă în 
munţi astfel de sate poţi întâlni oriunde). Harta pe care o împrumutăm aici din studiul 
unui geograf e cea mai bună călăuză. 

Alt tip de sate, e satul aşa numit răsfirat: el e format din mai mulţi sâmburi de 
gospodării, legaţi prin şiruri de case mai rare, mai subțiate. E deobiceiu un fost sat ri- 
sipit în cadrul căruia, înmulţindu-se populaţia, au început a se ivi nuclee de mai mare 
densitate de locuinţe. Le-am compara cu o celulă organică şi am spune că vatra lor în- 
treagă e protoplasma, pâlcurile de case mai dese find nucleele. Acest tip de sat se întâl- 
neşte de asemenea în Apuseni şi oriunde, deşi mai rar ca primul, în munţi — aria lui de 
răspândire, însă, aşa cum harta ne arată, e regiunea colinelor, mai ales a celor din Mun- 


1) V„ de pildă, acea interesantă: Carte de la densité et de la répartition des nationalités en Roumanie, par 
EMM. de MARTONNE, publicată in Annales de Géographie, No 158, tomme XXIX, 1920 —, în care hartă se vede, între 
altele, cum depresiunile Hurezului, Coziei, Lovigtei, Areiului, C. Lungului muntenesc, a Dărmăneştilor etc., apoi 
regiunea „Codrilor“ moldoveneşti (din Siret la Nistru) şi văile apelor în genere — alcătuesc ţinuturile cu densitate 
maximă a populaţiei în România. 

1) Această distincţie între dos şi față nu o face numai omul nostru de munte, si o face omul de munte de 
pretutindeni, un indiciu de câtă importanţă geografic-umană acordă omul faptului că un versant de munte priveşte 
spre soare sau spre umbră. În Gorj am găsit termenii prinşi chiar într'o poezie populară: 

Ceaţă — ceaţă, negureaţă, 
la-te mai de dimineaţă. 
De pe dos şi de pe faţă. 


62 


tenia (începând din Argeş spre răsărit) şi Moldova, până la hotarul Ceremuşului, apoi în 
nordul țării, între Crişul repede şi munţii Vulcanici. Trecerea dela satul risipit la cel răs- 
firat se face pe nesimţite. La dreptul vorbind, e imposibil, aproape, să găseşti un sat 
numai risipit : cât de risipit fiind, el tot va avea câte un nucleu de case mai îngrămădite 
decât în restul săliştii sale — şi va avea, anume, astfel de nuclee, în locurile unde câte 
un tăpşan mai neted şi mai întins se va ivi în peisagiul şi relieful foarte sdrumicat al 
restului săliştii. lată de ce între tipul risipit şi cel răsfirat — pu putem pune hotar, nu-l 
putem găsi în natură, hotarul. Şi facem, atunci, din amândouă tipurile, unul singur: 
acela, pe care învățatul prieten al ţării noastre Emm. de Martonne l-a numit: le village 
roumain subcarpathique şi pe care iată cum ni-l prezintă acest mare geograf !): 

„La silhouette des montagnes s’est à peu rapprochée et domine l'horizon. Voilà le 
village, bien différent de tout ce que peuvent offrir nos campagnes françaises. Qù com- 
mence-t-il? Qu finit-il? Au premier abord, on ne s’en rend pas compte. Il semble immense 
et désordonné. Les petites maisons au toit de lattes, dispersées au milieu des vergers, 
comme dans une forêt, sont à plus de 100 mètres Pune de l’autre. Parfois. cependant, elles 
s'alignent à peu près sur la berge d'un torrent, au pied d'un versant abrupt ou sur une 
croupe allongée entre deux vallées. Ce dernier cas est fréquent en Ọlténie. La route tra- 
versant le village devient tortueuse ; on a l'impression que la rue se glisse entre les fermes, 
plutôt que celles-ci s'ordonnent le long de la rue. C'est aux extrémités du village que les 
maisons sont généralement le mieux alignées au bord d'une route presque droite. Visible- 
ment, elles sont récentes; le village s'aggrandit, presque toujours du côté aval. Les plus 
vieilles maisons sont en haut. .. Avec des variantes suivant laltitude, suivant le rôle plus 
ou moins grand joué par ľélevage, par la culture de la vigne et des pruniers, ce type de 
village se retrouve tout le long du pied des Carpathes, en Ọlténie, en Munténie et dans le 
sud de la Moldavie. Il s'étend plus ou monis loin dans les collines, mais disparaît dès 
qu'on entre dans la plaine valaque. Ọn le voit reparaître en Bessarabie, mais seulement 
dans la région des „Codri“, c'est-à-dire dans les collines de Chişinău, assez accidentées 
et portant encore des forêts sur les hauteurs. En Transylvanie, il prédomine partout au 
bord des massifs montagneux; il est inconnu dans les bassins et les grandes vallées. 

Est-ce une simple coïncidence, si toutes les régions où se retrouve le type du 
village subcarpathique, sont des pays purement roumains et des pays de peuplement 
ancien“ 2)? 

j Noi i-am spus sat de munte, alţii i-au spus de coline, de Martonne îi spune — cum 
văzurăm — subcarpatic. Nici una din numiri nu-i determină exact aria de răspândire, 
el găsindu-se şi în munţi (Apuseni, Sebeş, Bucovina) şi în coline, deopotrivă 3). Dar se 
poate spune despre elcă e satul înnălțițmilor noastre, satul care predomină la munte 
şi în coline. La munte predomină isipirea, in coline răsfirarea. Absolut tipice pentru 
primul caz sunt satele Grădiştea Muncelului, Târsa, Urşiciu şi Cioclovina — sate ale 
căror gospodării, risipite pe coaste şi creste deopotrivă, umplu munţii cetăților dace din 
raza Qrăştiei (desigur, tabloul este exact acelaş cą pe vremea când Romanii, pe aceleaşi 
locuri, luptau cu Dacii pentru cucerirea cetăților) 4). Celelalte — cu nuclee — şi care au 


1) Care nu din întâmplare se găseşte şi acum în ţară, ţinând conferinţe și făcând excursii de studii. 

2) EM. DE MARTONNE, Le village roumain subcarpathique, în Mélanges offerts à M. Nicolas Iorga par ses 
amis de France et des pays de langue française, Paris, 1933, pp. 664—666. 

8) Poate apărea, ca excepţie, şi aiurea: „Ainsi le village subcarpathique parait lié à un certain milieu physique 
et social, milieu particulièrement cher aux Roumains, qui s'y sont adaptés au cours de siècles, Il apparait sporadi- 
quement, apporté par ces Roumains dans leurs migrations, en dehors de la zone où il est prédominant, mais seu- 
lement lá ou le milieu offre quelques analogies avec celui réalisè aux pieds des Carpathes. C'est le cas dans la plus 
grande partie de l'’Olténie et même dans les collines de la Bessarabie centrale (codri) et localement le long des 
rubans de sol relativement humide que déturminent les rivieres traversant la steppe, comme la Ialomiţă“. (Emm. de- 
Martonne, ibid., p. 668. 

4) „Ce type de village se rencontre surtout dans les régions montagneuses, principalement dans la zone des 
piaterarmes, entre 400 et 1300 m.f (R. VUIA, Chronologie des types de villages dans le Banat et la Transylvanie, in 

evue de Transilvanie, tome III, Nr. 1, p. 67; v„ ibid, pp. 36—37, imaginea cartografică a satului Măguri din Apusen 
şi cea fotografică a Vidrei de sus, tot din Apuseni, minunate exemple, ambele, de sate risipite. De altfel, în stabilirea 
cronologiei tipurilor de sate din jumătatea fe țară nord-vestică, autorul susține şi el că tipul acesta de sate e cel mai 
Vechiu şi cel mai caracteristic românesc). 


63 


fost numite la noi răsfirate, stăpânesc mai ales în coline şi în poala munţilor. În Apuseni 
şi Haţeg nucleele de care vorbim se numesc crânguri. Exemplu: satul Grohot din 
Apuseni, satul Râu-de-Mori de sub Retezatul, în Haţeg, aproape de Poarta de Fier 
transilvană. Aceste crânguri sunt cam tot una cu cătunele de aiurea — numai că primele 
sunt mai apropiate între ele (chiar legate, prin locuinţe risipite), pe când ultimele, de 
obiceiu, sunt mai depărtate unele de altele. 


Tipul de sat răsfirat, cum spuserăm, derivă din cel risipit; e o fază mai înaintată 
a acestuia. Cel răsfirat, la rându-i, duce la tipul adunat. lată de pildă: Clopotiva Haţegului!), 
aşezată la ieşirea din munte a Râului Mare, pe stânga acestuia, e astăzi un sat unic, cu 
casele îndesate una într'alta cum sunt satele dela câmp. Ea, însă, era formată odinioară 
din patru crânguri — cum din patru e format astăzi vecinul sat de peste apă, de pe 
stânga Râului Mare: Râul-de-Mori (poporul îi spune: Râ-di-moare). Amintirea celor 
patru crânguri de odinioară, din a căror fuzionare sau, mai bine spus, topire a unuia 
într'altul, sa născut Clopotiva de azi, unică şi aproape compactă, amintirea li-i păstrată 
nu numai în documente, ci şi în amintirea oamenilor chiar: „satul nost'era odată făcut 
din patru; Săcel, Cocaceni, Cioreni, Latureni, dar cele patru sor băgat unu'ntr'altu şi 
s'or făcut unu“. Numele cele patru trăesc şi azi, purtate de cele patru aripi ale satului. 
Dar ceea ce a fost odată Clopotiva este Râul-de-Mori astăzi: Suseni (aşezat cel mai sus; 
Joseni; Gureni (chiar în gura Râului Mare; Gureni e şi un sat, la fel aşezat, în judeţul 
Gorj), şi Ostrovel. lată cele patru crânguri sau cătune care-l compun astăzi, nuclee de 
gospodării îngrămădite, legate între ele prin câte un şir de altele risipite (sau nici 
atât 2). Râul-de-Mori este ceea ce se cheamă un sat cu tendința spre aglomerare. Aşa 
a fost cândva Clopotiva şi ca aceasta, în viitor, va ajunge Râul-de-Mori. Sunt regiuni 
întinse în ţară cu astfel de sate care, împărţite azi în crânguri, evoluează spre mai plin. 
Intre locuinţele mai rare din spaţiile dintre crânguri apar mereu altele3). Indesarea lor, cu 
alte cuvinte, creşte mereu. Sunt, încăodată, sate de aglomerare în devenire. Şi harta ne 
arată acest tip-de-sat-îndevenire (de fapt, orice formă e în devenire, afară de cele care 
şi-au suprasaturat spațiul icumenic, adică vatra de aşezare a locuinţelor) ca predominând 
în regiunea colinelor Olteniei, în Moldova de mijloc (dela Siret la Nistru), apoi în podişul 
Transilvaniei şi pe marginea apusană a Carpaţilor de vest, din Dunăre şi până în Someş; 
în nordul ţării, în Bucovina şi regiunea Someş-Lăpuş, acest tip de sat ţine cumpăna celui 
precedent, pe alocuri dominând chiar. Un exemplu de asemenea sat este şi Șanțul din- 
spre izvoarele Someşului Mare, la răsărit de orăşelul Rodna: fotografia, cu legenda ei, 
dă suficientă lămurire. Aici, vom face o mică paranteză: satele cele răsfirate, dela munte, 
nu numai că se îndesesc ci ele, constrânse de lipsa şi ingratitudinea spaţiului de aşezare, 
roesc. Roesc şi dau sate noi. Aşa s'a născut Şanţul roit de Rodna şi aşa s'a născut şi 
evoluează sub ochii noştri, câţiva km est de Şanţ, roită din aceasta, Valea Mare — care 
Vale a fost la început doar un grup de două-trei gospodării. Mai mult: la vreo douăzeci 
de km. est de Şanţ, pe muntele Suhardului, e pe punctul de a se naşte azi o nouă Valea 
Mare: abea două gospodării permanente sunt azi acolo, înconjurate de o sumă altele, 
temporare. Când mai multe din acestea din urmă vor deveni permanente, micul Șanț 


1) Exemplele, pe cât putem, le luăm din rândul satelor în care au lucrat sau lucrează echipele Fundaţiei 
Regale „Principele Carol“. 

2) De pe munţii care domină Clopotiva şi Râul-de-Mori, acesta din urmă se vede făcut din patru bucăți, în 
timp ce Clopotiva apare una singură, cu casele îngrămădite ca ale satelor de şes. 

3) De obiceiu, fiecare crâng adăposteşte câte o singură spiță de oameni—e, adică, format din gospodăriile 
unui singur neam: neamul cutăruia sau cutăruia, al Dobreştilor de pildă. Iată, în această privinţă, un citat dintr'o lu- 
crare de geografie umană: „satele... în însăşi structura lor internă, sunt divizate în diferite sectoare după familii in- 
rudite prin sânge: Deoparte sunt Drăgăneştii (Drăgan), de alta Neagoseştii (Neagoş), Ichimeştii (Ichim), etc., diviziunea 
păstrându-se astfel la câmp în domeniul proprietăţilor, la alcătuirea turmelor de oi, la biserică (bănci şi scaune deo- 
sebite) şi chiar în cimitir, unde membrii decedați ai familiilor înrudite sunt înmormântați întrun anume sector“ 
(LAURIAN SOMEŞAN), Vieața umană în regiunea munților Călimani, extras din „Lucrările Institutului de geografie al 
Universităţii din Cluj“, vol. VI, p. 47). 


64 


SOCIOLOGIE ROMÂNEASCA, Il. 2—3. 
Conea, Geografia satului românesc 


r = — ee ae å eee e 


Ciişeu Ion Conea (Aug. 1935). 


Fig. 1. Cioclovina, sat risipit din munţii Oraştiei. „Domul“ din stânga e muntele Piatra Roşie. In dreapta, pe culmea din mijloc, se văd o parte 
din foarte risipitele gospodarii ale satului Cioclovina, sat care trebue să fi fost la fel şi pe vremea când pe vârful Pietrii Roşii odihnea „turgul“ 
dacic. Acest munte e cam la jumatatea distanţei dintre Putul Hațegului (pe Strei) şi satul Costeşti cel aşezat la ieşirea din munţi a râului Gradiştea 
Muncelului, acolo — adica  undeatem o întreaga grupă de cetaţi dace (sarmizegethuse) Pe lânga Cioclovina, mai sunt tot acolo — şi satele: 
Urşiciu, Târsa, Magurea şi Gradiştea Muncelului. E sigur ca aceste cinci sate, risipite pe coastele și coamele munților pe care odinioară odihneau 
burgurile dace (intre care, insăşi Sarmizegethusa lu' Decebal) — e sigur — că aceste sate sunt din cele mai vechi ale țării, cu aceeaşi infăţişare şi 
acelaş gen de vieaţa în ele ca şi pe vremea când cetăţile erau vii. 


SOCIOLOGIE ROMÂNEASCĂ, [1.2 3. 
Conea: Geografia satului românesc. 


Clişeu Antonie (Orăştie). Clişeu lon Conea (Sept. 1936). 
Fig. 3. — Locuinţă izolată permanentă, in muntele Suhardului, aproape de pasul Rodnei (1.200 m. altitudine), pe 
stânga Someşului Mare. Cele două vârfuri de munţi — cele mai inalte — din fund — sunt Inăul şi Inăuțul care 
domină satul Şanţul. Această gospodărie e roită din Sanţ, la vreo 20 de km. în munţi. Muntele e plin de fânețe şi 
colibe, locuinţe permanente nefiind decât două: aceasta şi încă una. Ele alcătuesc sămburele unui viitor cătun in 


Fig. 2. — Alt sat risipit: Măgurea, de lângă cetatea Grădiştea Muncelului, în plin munte. E chiar lângă ruinile 
Sarmizephetusei lui Burebista şi Decebal şi care, ca şi cel precedent, nu putea îi altfel pe vremea când cetatea, 
vie şi puternică, păzea muntele şi regiunea, (altit. între 1.100 şi 1,250 m.). 


munte. 


Clişeu lon Conca (Sept. 1936). 


Fig. 4. — Sat de tip răsfirat: Şanţul, de pe Şomeşul Mare, 7 km. est de Rodna. E sat roit din această străveche Rodnă, arsă de Tătari în 1241. In stânga, planul din fund, 
vârful Inăului. Din acesta, coboară drept spre sud o apă ce se varsă în Someş în dreptul bisericii. Una din ramurile satului e pe această vale, umplând-o în partee dinspre var- 
sare; a doua ramură a satului, cea din mijloc, e pe valea Someşului (în fund, nourii cei albi arată spre izvoarele Someşului Mare). Şi, în sfârşit, se vede in dreapta a treia ra- 
mură a satului, care şi ea umple valea dinspre gură a unui alt afluent (dinspre sud) al Someşului Mare. 


SOCIOLOGIE ROMÂNEASCA, [1.2 3. 
Conea: Geografia satului românesc. 


ii HA F 


SE a, 


PP meri 
cec e 


Clişeu Ion Conea (Sept. 1935). 


Fig. 5. — Tot Şanţul, dar privit dinspre est — dincotro vine Someşul Mare — înspre „avalul“ acestuia. Deşi o minunată terasă il domină, satul s'a 
ascuns numai pe vă: (aici, în plus de ceeace ne arata fotografia precedentă, vedem şi braţul al patrulea al „crucii“ Şanţului: în adevar, patru sunt 
ramurile, aşezate cruce, ale satului). Pe terase e frig şi vânt aspru iarna, — de aceea gospodariile umplu doar valea şi nu suie sus, şi pe ele. Cu 
vremea insă, când populaţia se va iînmulţi şi nu va avea incotro, gospodăriile vor urca şi pe terase. 


SOCIOLOGIE ROMÂNE ASCA, H. 2—3. 
Conea, Geografia satului românesc. 


Clişeu Traian Zaharia (Sept. 1935). 


Fig. 6. Sat adunat, de munte: Clopotiva din Ţara Hațegului, la 3 km. de Gradiştea Hațegului, vatra (aceasta din urmă) a Ulpiei Trajana Augusta. 
E aşezat la ieşirea din munţi a Râului Mare (râul vine din stânga). Clopotiva e satul cel mare, din planul de mijloc. In faţă chiar — în primul 
plan — e o parte din „crångul“ Ostrovel al satului Râul-de-Mori (v. textul). In fund, pe stânga, lasatura de rehef e a Porții de Fier transilvane. 
Clopotiva azi e un sat unic, dar pe vremuri avea patru nuclee (crânguri) despărțite prin spaţii goale, fară gospodării pe ele. Azi, crângurile s'au 
contopit. (In Clopotiva lucrează de doi ani o echipă a Fundaţiei „Principele Carol“). 


Clişeu Ion Conea (Iulie 1931). 


Fig. 1. — Tip de sat compact, la munte. Deşi în munte, pe valea Cer- 
nei, aproape de confluenţa acesteia cu Bela Reca, satul acesta Pe- 
cinişca (pe care, după nume, unii cercetatori il pun în legatură cu 
vremea navalirilor) este un sat nu nu nui adunat (cum ar parea sa 
iasă din fotografie) ci un sat compact (in unele curţi gasindu-se in- 
gramădite câte trei gospodarii). 


| 
| 
| 
| 


SOCIOLOGIE ROMÂNEASCĂ, [1.2—3, 
Conea, Geografia satului românesc. 


Clişeu Ion Conea (Iulie 1936). 


Fig. 8. Alt sat compuct, tot de munte. La c. 10 km. mai la sud de 
Pecinişca, deci tot pe valea Cernei, iată — tot în munte un alt 
sat compact: Topleţul. Se vede apa Cernei, pe malul careia, îngră- 
mădite una într'alta din pricina ingustimii spaţiului bun de aşezare, 
locuințele dau impresia ca ar ti ale unui sat nemţesc de colonizare 
(in fond, e curat românesc). 


SOCIOLOGIE ROMÂNEASCAŞII. 2—3, 
Conea: Geografia satului românesc. 


MUNȚII CĂLIMANI 
Harta fizicã şi economica 


Scara: 9_1_2_3 ? fim 


Legenda: 
B 1000de tocutori 
e mw: ” 
o so Lă Li 
c Cinuri glaciari 
= funom de rivațiune 
adat Cale erare 
aas Tren electric 
ano Tren vutustrual 
--- Aduri pracueabie pentru pluiri? 
W 


, i e Diin 
Dragoraših g 
x = 
A APT mg 


Wir. 2 D 
Lunabredi 
p 


EAS 
ha Mai e 


E de d cit 


Fig. 9. — Hartă a domnului Laurian Someşan, din lucrarea, pe care o recenzăm în numărul de faţă al revistei: Viaţa umană in 

regiunea munţilor Călimani, Cluj, 1936. Masivul Călimanilor, aşa cum această hartă ne arată, e prins înt“un chenar de sate care, ca 

ala am aa tuturor tipurilor: risipit, răsfirat, adunat. Să se observe, mai ales, risipirea desăvârşită a celor din depresiunea 
ornelor, la est. 


Fig. 10. — Harta aşezărilor rurale româneşti — unică până azi, pentru întreaga ţară — A ra 
a profesorului Vintilă Mihăilescu dela Universitatea din Bucureşti. (Publicată, cu un SOCIOLOGIE ROMANEASCA, 1. 2—3. 
comentariu francez, în Buletinul de Geografie pe 1934, sub titlul: Une carte de l'habitat Conea: Geografia satului românesc. 


rural en 


< 


adunate: 1. Alungite; 2. Ramificate sau îngrămădite. — 


HBE N N 
TEREA a Ph a N 
A SBS taeagaae esa HEAO Y, E 
EEEE a] p HERNEN E AN NN 
EEE A HAN a ANN 
A (EH = a) Si ACRA 
THE IAS) e EEE 
H VL © <] HELL NAN 
EHEH 3 N ) EHEHE 
HREH N RE AS iii 
EEH EH H SIS F h 
EEECE( HEI EES DISKS siannima N 
ORRE SESS A ANONUT ER S R N Va na HH 
paos anan CRISX HHHH 
mugg sa SS 7, T] Ss LO 
EHH VHA SKI HHRH 
dan ESN) al EHS "aşi 
Fi S h 
FH A CNE 
AN EU 
HEH 


Roumanie). 


AAN 
N 
N 


N 


PAR. 
atmar 


PES 


A JA, 
x ar 


[| HA 
TE LD EHEHEH 
Q s ş XS S $ X 
EH Giurgiu ARRAN NS y RN 
NNS 


AS 


a 


Sate risipite: crânguri, odăi (sau sălaşe ori colibe) pentru fân, în munţi; târle, conace, ferme, în câmpie. — Il. Sate resfirate: 
IV. Sate adunate :41. Sate nebuloase dominante; 2. Sate alungite; 3. Sate îngrămădite; 4. Sate compacte. — V. Sate mari de stepă. 


SOn Scara : 1/3.000.000. 


1. Alungite; 2. Ramificate. — III. Trecere spre satele 


născut din roirea Şanţului, al doilea după Valea Mare, va fi apărut. Este fenomenul 
cunoscut la Romani sub numele de ver sacrum (primăvara sfântă) şi care consta tocmai 
în roirea aceasta a satelor, unul din altul.!) 


Când, anume, un sat sau o vale se umplea de prea multă lume, atunci o parte din 
populaţie — de obiceiu tinerii însurăţei — se desfăceau de vatra aceasta veche şi treceau 
în altă vale, alăturea sau mai departe, şi acolo puneau temelia unui sat nou, saful-răsad. 
Acesta, de altfel, e un proces firesc universal de populare a spaţiului. Romanii l-au prac- 
ticat, Românii l-au practicat, oriunde şi oricine l-a practicat 2). 


Trecem, acum, la satele aglomerate sau adunate, a căror patrie e şesul. Harta le 
arată dominând la periferia ţării, pe şesuri: câmpia olteană, munteană, Dobrogea, Bu- 
ceacul, stepa laşi—Bălţi, câmpia Tisei. Dar ele se întâlnesc şi [a munte, pe văi — şi mai 
ales în gurile văilor, pe aşa numitele în geografie conuri de dejecţie sau, cu o frumoasă 
vorbă populară românească, argestre. Fiind locul puţin — deşi foarte bun — pentru 
aşezare, satele de pe argestre se condensează, ca să spunem aşa, tot mai mult, până ce 
ajunge să fie casă lângă casă — şi astfel, nu numai că ajung sate de tip adunat (al căror 
domeniu propriu zis, cum spuserăm, e câmpia), dar ajung la o fizionomie şi structură şi 
mai densă, dând tipul de sat compact. Aşa sunt, de pildă, pe valea Cernei, cele două fru- 
moase şi interesante sate: Pecinişca şi Topleţul, curat româneşti şi ale căror fotografii 
le dăm aici. 

Aici trebue să fim atenţi asupra unui fapt: De multe ori, nu e de vină numai geo- 
grafia că un sat de munte (sau de aiurea) e adunat sau e compact — ci cauza poate să fie 
şi de alt ordin: social-administrativ sau social-politic. lată de pildă un caz: al satului 
Runcu din Gorj, unde în 1930 a lucrat echipa monografică a Institutului social. Harta — 
şi mai ales vederea la faţa locului — ni-l arată ca sat adunat, întins ca un bulevard de 
o parte şi alta a râului Sohodol, adăpostit între munţi (spre nord) şi două culmi înalte 
(spre est şi vest), de o parte şi alta a râului. Privindu-l, ai zice: iată, natura locului — ea 
singură — a făcut ca satul să se îngrămădească pe conul de revărsare, pe argestru, şi să 
ne dea ceea ce numirăm un sat adunat sau aglomerat. Se întâmplă, însă, că pe marginea 
unei vechi Evanghelii din biserica satului, unul din membrii echipei monografice găseşte 
următoarea foarte interesantă însemnare: „La 1828 au venit iruşii cu răsboiu asupra 
turcilor şi biruindu-i, s'au scos din țara românească. La 1829 s'au făcut pace şi s'au 
făcut regulamentu.. şi la 1837 s'au mutat casăle la linie5,) că erea până 'n marginea 
zăvoiului“... „şi am scris cu păcătosul popa Niţă Runcanu“. Concluzia : structura satelor 
nu e dictată numai de factorii geografici, ci şi, de multe ori, de cei administrativi. Un alt 
caz, de pe versantul bănăţean al Carpaţilor: „Veni poruncă (1792) că satele dela Ca- 
ransebeş până la Orşova Veche, toate câte vor putea, la drumu mare să se scoată, în 
rând să se reguluească şi aşa (în) 1793 seliştele cu cuiburile ce făcusă 4) se sparseră şi 
la drum iesiră. Apoiu după zece ani, adică (în) anu 1801, unele sate începură a căuta cu 
multe rugăciuni ca iară la săliştea lor cea veche îndărăt să se mute şi slobozenie căpă- 


1) „La vieille Italie pratiqualt sur ses populatlons déjà trop pressées dans l'Apennin ces amputatlons qui en 
detachaient la fleur de jeunesse (ver sacrum), pour l'envoyer chercher fortune“... (Vidal de la Blache). Pentru practica 
sistemului la români în Evul Mediu, cf. I. NISTOR, /migrările Românilor de peste munţi, Bucureşti 1916. 

2) „Când pământurile începeau să se îngusteze, devenind prea strâmte pentru numeroşii mădulari ai familiei 
cei strâmtoraţi îşi lărgeau ogoarele prin destundarea ţelinelor şi lăzuirea codrilor din văile vecine. Astfel sporeau 
aşezările româneşti pe calea unei expansiuni lente şi a unei paşnice evoluţii sociale, în felul tradiţionalului ver sacrum 
al străvechilor seminţii italice. Noile aşezări păstrau legătura cu cele vechi, dela care purceseseră şi astfel se întinse 
o largă reţea de aşezări româneşti peste întreg Ardealul şi Maramureşul“... (I, NISTOR, ibid. p. 3). 

3) Prin urmare: „In urma reformelor care purced din Regulamentul Organic se face (nu numai) o retugare 
destul de sensibilă pe alocuri, în hotarele judeţelor“ din Principate (Ţara Loviştei, p. 62) dar, între altele, sa mai scot 
şi satele la linie. 

4) Cuiburile, — frumoasă şi interesată numire — Înseamnă, aici ceea ce am numit noi mai sus nuclee sau 
sâmburi în structura satelor răstirate. d 


2 65 


tară“. 1) Şi iată, în sfârşit, o a treia mărturie (vorbeşte părintele Aposteanu din satul Bâl- 
tişoara, de lângă Runcu-de-Gorj, August 1930): „Bâltişoara noastră n'a fost chiar dela 
început pe locul unde se află astăzi, ci a fost aşezată mai sus, în munte, dealungul Văii 
Bătrâna; iar casele, acolo în munte, erau puţine şi depărtate rău una de alta: cale de 
2 km dacă erau 40 de case. Bătrânii noştri au mai apucat câteva din casele cele vechi 
de pe Bătrâna. Azi, însă, s'au dărâmat toate... Şi erea mai bine acolo, pentru vremea 
aceea, decât aici, unde se găseşte satul astăzi: era lumea mai la adăpost de primejdie ; 
când venea primejdia, lumea o lua în dosuri, din gura pârâului. Venea turcul des pe 
vremea bătrânilor... lua vite, bucate, bani, şi tot ce găsea în casa românului; Şi de aceea 
satul era mai sus, în dosuri, şi el“.2) Toate aceste trei mărturii impun una şi aceeaşi con- 
cluzie: să nu cădem în greşeala dea căuta explicaţia structurii şi a formii satelor 
noastre numai în factorii geografici. Explicaţia acestora, de multe ori, stă în factori de 
altă natură: biologică, socială, economică 8) istorică etc., (factorul istoric, de pildă, în 
aşezarea, forma şi structura Bâltişoarei, cum văzurăm). 


Forma satului e dictată de aşezare (când aşezarea a fost dictată numai de factorul 
geotizic), cum de aşezare, de cele mai multe ori, e dictată şi structura, — dar, ca şi 
structura, forma se mai poate datora şi unor factori umani: cazurile cu scoaterea satelor 
la linie, pe care le văzurăm. Rămâne, deci, ca cercetătorul să găsească factorul (sau 
factorii) şi să-i determine dela caz la caz (mereu în minte cu adevărul viu: că în natură 
lucrurile sunt totdeauna mai complicate de cum stau scrise şi categorisite în cărţi). Ca 
formă, deci, satele vor fi: neregulate (Şi foarte întinse, de obiceiu) cele risipite pe coastele 
munţilor sau ale colinelor; lungi şi dispuse fie numai pe un mal, fie pe amândouă (satele- 
străzi) cele aşezate în lungul apelor, indiferent dacă-s la munte, la deal, sau la şes); 
ramificate (înrămurate, radiare) — cele aşezate în basinetele muntoase, micile cuvete 
în care coboară concentric mai multe cursuri de apă: satul suie de jos în sus — sau 
trimete, dacă vreţi — atâtea ramuri câte văi confluente coboară în micul basin. Un 
exemplu tipic ne oferă Șanțul: În dreptul lui coboară în Someşul Mare două ape — una 
din nord, de sub Inăul şi alta din sud, amândouă vârsându-se în Someş exact una în 
dreptul alteia ; astfel se face că în acel loc de dublă confluență avem o cruce de văi; jos, 
la întâlnirea apelor, avem inima satului (sau trupul adi dar din trup pleacă pe văi, 
(spre nord, sud, est şi vest) cele patru braţe ale satului. Satele cu această formă cores- 
pund în general celor de structură aglomerată - în - devenire; dar pot fi astfel şi unele 
sate răsfirate, ba chiar şi unele din cele risipite (depinde de vechime, de stadiul de 
evoluţie). Ramificate, uneori, — dar cel mai adesea cu o formă neregulată şi masivă 
(depinde, dacă-s dela munte sau dela şes) sunt şisatele adunate — şi tot neregulate, dar 
de obiceiu mai mult sau mai puţin rotunde, circulare, sunt satele compacte (când sunt 


1) Preot CORIOLAN 1. BURACU, Cronica Mehadiei, 1924, p. 52. Pasajul reprodus de noi e dintr'un „Protocol al 
socotelilor bisericilor din Protopopiatul Mehadia şi a bisericii oraşului Mehadii“. lar rugăciunile pentru a se putea 
muta casele din nou pe săliştele lor vechi — poate că sunt de interpretat şi aici în sensul că preferința românului e 
pentru chipul şi fiinţa satului risipit sau răsfirat. 

2) ION CONEA, Aşezările omeneşti în depresiunea subearpatică din Oltenia, extras din Buletinul S. R. R. de 
geografie, form. L. pp. 11—12. E vrednică de reţinut, mărturisirea părintelui Aposteanu. Ea ne atrage atenţia în chip 
deosebit asupra elementului adăpost pe care-l oferea şi pentru care era, muntele, aşa de căutat în trecut. Din „jos“ 
lumea se trăgea spre munte; şi trăia acolo şi nu ieşea în depresiune (din unele sate) decât în vremea muncii şi când 
era linişte. Nu sunţ, în cuvintele părintelui Aposteanu, precizări istorice, cu nume şi date, dar ele exprimă — totuş — 
un adevăr nu mai puţin istoric. Cine călătoreşte prin satele de sub straşina munţilor Olteniei şi stă de vorbă cu 
locuitorii, va observa că mărturia cu „turcii“, ce veneau despre miazăzi după jaf şi omoruri, revine mereu ca un leit- 
motiv, în povestirile sătenilor despre vieaţa bătrânilor lor. 

5) „Aşezarea risipită a caselor (în Depresiunile Dornelor, Drăgoesei, Bilborului) la intervale de 200—400 m se 
datoreşte concentrării proprietăţilor fiecărui locuitor într'o singură parcelă, în cuprinsul căreea omul şi-a stabilit 
gospodăria“ (cu alte cuvinte, aşa cum acelaş autor mărturiseşte în acelaş loc): „spre deosebire de diversitatea fac- 
torilor fizici, felul de grupare şi de răspândire a aşezăriior omeneşti este condiţionat într'o măsură aproape tot atât 
de mare şi de factorii economici“, (LAURIAN SOMEŞAN, Viaţa umană în regiunea munţilor Călimani, Cluj, 1936, p. 14). 

4) Interesantă este, şi foarte sugestivă, în cadrul acestor consideraţii, denumirea românească de Câmpulung. 


66 


în lungul drumurilor, precum cele de colonizare, străine, din Ardeal, forma lor e ca şi 
aceea din lungul văilor: lungueaţă). În rezumat, satele compacte, ca formă, sunt: circu- 
lare sau poligoane (quasi) cele din şes, lungi — cele din lungul drumurilor sau văilor 
şi mai mult sau mai puţin triunghiulare cele de pe argestre. 


Harta 1 ne arată predominarea pe regiuni a satelor din punct de vedere al struc- 
turii. Trei sunt, ca structură, tipurile de sat principale — predominând, respectiv, în câte 
una din marile regiuni ale reliefului românesc: cel risipit în munte, cel răsfirat în coline, 
cel adunat în şes. Această împărţire, însă, raportată la relief —e prea generală. In adevăr, 
am văzut că la munte întâlnim toate tipurile structurale ale satului. Muntele, în această 
privinţă, e ca un fel de rezumat. 

Harta 2, a regiunii munților Călimanului, ne arată cum pe o relativ puţin întinsă 
regiune (în munte) putem întâlni toate formele şi structurile de sat; larg risipite în ți- 
nutul depresiunilor Vatra-Dornei, Drăgoeasa, Bilbor ; răsfirate sub straşina şi pe ver- 
santul de vest al Călimanilor; adunate şi aproape compacte, uneori, pe marginea lor 
sudică, în lungul Mureşului ; şi în plus, satele de tip mixt (care nu sunt numai acolo) şi 
care au, adică, un sâmbure compact în lungul drumului, pentru ca pe văi şi coaste să 
treacă la răsfirat şi risipit sub straşina nordică a Călimanilor, pe Bistriţa (cunoscutele 
opt Bârgae). Toate structurile, aşa dar, şi toate formele. Muntele, deci, este şi în această 
privinţă superior şesului românesc (ca interes ştiinţific). 

Şi, drept încheiere, să mai notăm o deosebire : 

Satele, sub straşina muntelui şi în ţinutul colinelor şi al depresiunilor, nu numai 
că pot varia, la foarte mici distanțe, atât ca aşezare cât şi ca formă şi structură, dar 
sunt şi mult mai numeroase decât în partea şesului, unde ele sunt mai mari şi mai rare 1). 
Explicaţia stă în aceea că spre munte relieful e mult mai dumicat, ca să spunem astfel, şi 
atunci suprafeţele bune de aşezat sunt mult mai reduse. Vor fi, deci, mici şi multe şi aşa 
vor fi şi satele. In plus, mulțimea izvoarelor risipite la tot pasul permite şi ea risipirea 
sau răsfirarea aşezărilor omeneşti, nu ca în şes, unde (ca în Bărăgan) puţinătatea apei 
explică în bună parte numărul redus al satelor 2). 


N. B. Toate fotografiile, afară de una, sunt luate de autor — în excursiile pe care le-a făcut în regiunile res- 
pective. Ar fi de dorit, fireşte, să poţi prezenta totdeauna imagini fotografice pe care tu însuţi, după ce le-ai privit, 
să le fi luat. Lucrul. însă, nu e posibil decât în rare cazuri. Noi mam vrut să mai luăm pe la alţii (singură cea cu 
Clopotiva nu ne aparţine; am fost, însă, lângă cel care a luat-o, când a luat-o); n'am vrut, între altele, şi din pri- 
cină că, împrumutând dela alţii, poţi interpreta greşit fotografia sau poţi fi, fără intenţie spre—, din partea celui 
ce te împrumută, poţi îi indus în eroare. Iată o mică, dar elocventă dovadă: frumoasa fotografie de pe planga Il din 
Buletinul de geografie pe 1934 (111), sub care d. Vintilă Mihăescu srie: sat răsfirat şi odăi înmunții Olteniei (Cioclovina) e 
fotografia nu a satului Cioclovina care, în Oltenia dinspre munte, nu există nicăiri — ci estea satului Sokodolul din Gorj 
— care sat, după aceea, e risipit şi nu răsfirat — iar clădirile pe care d. Mihăilescu le-a crezut şi le-a notat odăi, nu sunt 
odăi ci suut gospodării săteşti propriu zise (cunoaştem satul şi am fost lângă d. Roşca, când acesta a „luat“ această 
fotografie, prin 1928). Tot astfel, fotografia 1 a planşeia VI-a nu e din basinul Loviştei, ci este a satului Voineasa de 
pe Lotru. Şi întrun caz şi într'altul, d. Mihăilescu a primit lămuriri greşite. (Ne-am permis aceste observaţii, pentru 
ca cei ce împrumută fotografiile să ia seama şi să deacu mai mult scrupul lămuririle). 


ION CONEA 


1) Satele, la șes, sunt ca isvoarele în munţii calcaroși: puţine, dar mari — în timp ce satele de munte sunt ca 
isvoarele în munţii cristalini: mici şi multe. 

2) Ratzel spunea că o bucată de omenire şi o bucată de litosferă fac un Stat, Amintindu-ne de vorba lui 
Plialu: că isvoarele fac satele şi oraşele (condiţia primordială pentru naşterea unui sat e apa de băut) am putea 
spune şi noi: un isvor, o bucată de loc şi ceva oameni — iată satul. 


67 


POPULAȚIA SATELOR ROMÂNEŞTI 


Pentru a putea cerceta satul, nu ca tip ci sub aspectul său de fenomen de masă, 
de colectivitate constituind ceea ce se cunoaşte sub denumirea obişnuită de „mediul 
rural“, singura metodă adecuată este cea statistică. Cercetarea va privi atât elemen- 
tele caracteristice de structură cât şi evoluţia în timp, în special a populaţiei rurale, 
Vom alege dintre aceste elemente pe cele strict necesare unei bune înţelegeri, iar pe 
de altă parte, ţinând seama de spaţiul mult prea restrâns oferit, ne vom mărgini în 
această parte echivalentă cadrului general al problemei, să prezentăm datele statistice 
fundamentale, privitoare la populaţia rurală. 

Într'o ultimă parte vom încerca să arătăm aportul mediului rural la creşterea popu- 
aţiei ţării noastre în total şi la desvoltarea numerică a oraşelor în special, oraşe care 
constituie un debuşeu normal pentru prisosul de populaţie rurală. 

Populaţia României, care la data recensământului din 29 Decemvrie 1930 se ridica 
la 18.052.896 locuitori, acopere un teritoriu de 295.049 km?, ceeace reprezintă o densitate 
de 61,2 locuitori pe km?. Astăzi această densitate a atins 66,0 locuitori pe km2, 
Lăsând la o parte oraşele, care deţin un teritoriu cu totul neînsemnat din suprafaţa totală 
a ţării dar prezintă în schimb o concentrare mult mai mare de populaţie, la data recen- 
sământului densitatea populaţiei în mediul rural a fost de 48,9 locuitori. 


Starea populaţiei. Datele statistice strict necesare cunoaşterii mediului rural sunt 
concentrate pe provincii în tabloul I, în comparaţie cu ţara întreagă. 


I. — Suprafața, unităţi administrative, populaţie, gospodării, clădiri şi întreprinderi, în mediul rural, 


pe provincii 

Su Unități administrative l „tate dul nii 

PROVINCIA faţa) |Județe| Prăşi |Oraşe | Sate Populaţie tori pe | pentru Clădiri prinderi 
1 km? [un sat 

(1) (2) 3) (4) (5) (6) (7) (8) () (11) (12) 
ROMÂNIA ...... 295.049 71| 322| 172 |15.201 || 18.052.896 61.2 — 213.221 
Mediul rural. .... 295.049 — 322 — [15.201 || 14.420.718 48.9 948 150.750 
Oitenia........ 24.078 5 2 — | 1.999 1.321.192 54.9 661 9.016 
Muntenia. ...... 52.505 12 56 — | 3.357 2.935.170 55.9 814 25.400 
Dobrogea ...... 23.202 4 15 — 125 617.952 26.6 852 6.065 
Moldova ....... 38.058 12 38 — | 2.843 1.836.062 48.2 648 16.324 
Basarabia ...... 44.422 37 — | 1847|| 2.493.300 55.1 1.382 23.927 
Bucovina ....... 10.442 5 16 — 341 626.599 60.0 1.838 1545 
Transilvania. .... 62.229 16 85 — | 2.590 2.701.998 43.4 1.429 36.198 
Banat ........ 18.715 3 21 = 588 712.992 413 1.315 13.071 
Crişana-Maramureş . 21.338 4 32 — 911 1.115.453 523 | 1.224 13.204 


1) Inclusiv suprafaţa oraşelor. 2) Fără întreprinderile de transport. 


Se va remarca numărul mare al aşezărilor omeneşti constituind cele 15.201 sate. 
Satele sunt în genere de mică întindere şi mult mai numeroase în Vechiul Regat decât în 
celelalte provincii. Totodată în Vechiul Regat satele au în mijlociu un număr de locuitori 
mai redus decât în restul provinciilor. Cât priveşte importanţa mediului rural faţă de 
întregul ţării, aceasta poate fi măsurată şi exprimată prin proporţiile pe care acest mediu 
le deţine şi anume: 79,90%/, din populaţie; 79,2°/ din numărul gospodăriilor; 78,2°/ din 


68 


clădiri şi 55,20/, din totalul întreprinderilor industriale şi comerciale. Raportându-se 
populaţia la gospodării, se va constata că gospodăria rurală este mai numeroasă decât 
cea urbană. 

II. — Populaţia pe grupe de vârstă şi sex 


Populaţia rurală 


Grupe de vârstă Tara întreagă Total | Masculin | Foaia 
(2) (3) (4) (5) 
TOTAL. șoc ete 18.052.896 14.420.712 7.069.693 7351.025 
D= EEEE pai 2.630.035 2.275.133 1.148.235 1.126.898 
Mr ara a a ee 2.192.663 1.853.417 932.626 920.791 
=li e a n s 1.444.928 1.170.024 591.141 578.883 
15—19e see e a aa 2.108.272 1.658.218 794.001 864.217 
D004 e ir, ce a da sucit 1.616.190 1.160.692 560.650 600.042 
2520 oja A nai darie 1.557.460 1.205.503 592.049 613.44 
30—34, cc... 1.078.188 819.316 401.618 417.698 
3539, n ee e tatea a 1.172.461 912.331 411.663 500.668 
AU e re a a aaa 903.319 104.473 339.240 365.233 
A540 ss... ... 920.024 730.508 338.899 391.609 
SOMA e... 582.210 453,650 225.120 221.930 
55250 a a e a aa 582.948 463.915 211.442 252473 
60—604. ee a 416.847 333.044 172.627 160.417 
65—69, ee ie ia aaa 380.222 309.259 154.960 154.299 
10—74 EEEE de de 195.649 156.414 85.209 71.205 
75-—79.,. pre sug ot în au . 127.706 103.318 54.571 48.747 
80—84. .... s ras 41.618 32.905 17.897 15.008 
8580 i a ioa aye iA 19.584 15.431 7.189 1.642 
90—94 po cet Mite Mal iaz 4.180 3.698 1.760 1.938 
95-99... bii 3.250 2.617 1.209 1.408 
100 ani şi peste ...., 1.074 853 361 492 
Vârstă nedeclarată. .., 13.468 55.999 26.026 29.973 


In România s'a numărat la ultimul recensământ 8.870.778 bărbaţi şi 9.182.118 femei. 
Faţă de totalul populaţiei, bărbaţii reprezintă o proporţie de 49,1%/. În mediul rural 
proporţia sexului masculin este şi mai scoborită din pricina emigrării elementului băr- 
bătesc spre oraşe. In privinţa distribuţiei pe grupe de vârstă, România, şi cu atât mai 
mult populaţia rurală, se caracterizează printr'o proporţie ridicată de copii şi tineret, 
spre deosebire de mediul urban. Piramida vârstelor arată o foarte largă bază de susținere, 
ceea ce dovedeşte că populaţia rurală a ţării noastre este o populaţie tânără, cu mare 
vitalitate, şi se află în plină perioadă de creştere numerică. 


III. — Starea civilă a locuitorilor 


Populaţia în 


vârstă de 13 ani Necăsătoriţi Căsătoriţi Văduvi Divorţaţi Nedeclaraţi 

"Ţara întreagă gi peste ii Eni 
şi medii Locuitori Locuitori Locuitori Locuitori Locuiz Locu: 

în mii | % | nmi | | inmi | % | înmii | % a0] o Jate | % 

(1) (2) 3) (4) (6) 7) (8) (9 i (a0) | (11) | (12) | (13) 
ROMÂNIA .... 12.307,6 | 100,0 3.1622 | 30,6 1.2313 | 58,7 1.2177 | 99| 761| 06| 2043 0,2 
Populația rurală. 9.540,9 | 100,0 2.697,33 | 283 5831,3 | 61,1 955,9 | 10,0 45,1 05 113 03 
Populaţia urbană . 2.166,17 | 100,0 1.064,9 | 38,5 1.4000 | 50,6 218| 951 3,01 LI 9,0 0,1 


În privința stării civile a locuitorilor observă că procentul căsătoriților este mai 
ridicat în populația rurală şi invers pentru celibatari. Văduvii dau aceeaşi frequență 


69 


atât la sate cât şi la oraşe. In schimb proporţia divorţaţilor este încă odată mai mare la 
oraşe decât în mediul rural, ceea ce dovedeşte stabilitatea mult mai accentuată a familiei 
în populaţia rurală. 


IV. — Ştiinţa de carte a populaţiei 


Ştiutori de carte 


Totalul i Neştiutori de Negen 
opulație carte —0 clara 
Tara întreagă Hela 7 i Tail RN asia a az tn o OIO în mi 
şi medii 1 :845 Locuitori Locuitori o Extra | Pri- |Secun-| Profe- |Univer-| Aite ştoli oeur 
inmi în mii K în mii lo şcolară| mară | dară |sională| sitară | superioare tori 
(1) (2) (3) (4) (5) (6) (D (8) (9) (10) (11) (12) (13) 


ROMÂNIA .... 14.485,9 | 6.206,6 43,0 || 8.2136 | 100,0 15 85,1 86 38 1,1 05 65,7 
Populaţia rurală. 11.333,8 | 5.4951 48,7 || 5.1922 100,0 12 93,0 40 14 0,3 0,1 465 
Populația urbană . 3.152,1 711,5 22,7 || 2.421,4 | 100,0 223 662 195 75 3,0 15 19,2 


1) Fără cei cu instrucţie şcolară nedeclarată. 


România dă încă o proporţie foarte ridicată de analfabeți, iar în mediul rural jumă- 
tate din locuitorii peste 7 ani nu au frequentat niciodată şcoala. Femeile sunt acelea care 
dau un procent considerabil de analfabete. Tabloul IV arată că între ştiutorii de carte 
imensa majoritate: 93,0%, aparţine celor care au urmat numai şcoala primară, proporţiile 
date de celelalte şcoli fiind mult mai reduse decât în populaţia oraşelor. 


Populaţia ţării noastre este ortodoxă în cea mai mare parte: 72,6%/,. Dacă la acea- 
sta se adaugă greco-catolicii cu 7,9%, se poate constata că toate celelalte culte minori- 
tare la un loc nu dau 20%/g. Spre deosebire de ortodocşi şi uniţi, — fapt adevărat şi pentru 
celelalte culte mai puţin însemnate, — se observă că proporţiile date de către catolici, 
mozaici, reformaţi şi luterani sunt mai reduse în mediul rural decât la oraşe. 


V. — Religia, neamul şi limba maternă a locuitorilor 


Religie—confesiuni Neamul Limba maternă 
Denumirea Tota!| Rural [Urban Denumirea Total] Rural|Urban Denumirea Tetal| Rural|Urban 
(1) (C E) (4) (i) (2) I B) | (4 (1) (2) B) | (4 

TOTAL. ..... 100.9 | 100.0 | 1000 | TOTAL . . . . .| 100.0| 100.0 | 100.0 |TOTAL...... 100.0 | 100.0 | 100.0 
Ortodocși. .... 726 | 756| 60.9||Români ... . .| 719| 753| 586||Română ..... 730 | 75.7 62.2 
Uniţi....... 7.9 8.7 4.6 | Unguri ..... 7.9 7.1 | 11.2 ||Ungară...... 8.6 75 13.0 
Catolici ..,.. 6.8 5.9 | 104|Germani..... 4.1 38 5.3 || Germană .... 4.2 38 5.8 
Mozaici ..... 4.2 16| 143 ||Evrei ...... 4.0 1.0 | 136 ||Ruteană-Ucraineană| 3.6 4.1 15 
Reformaţi .... 3.9 3.7 4.9 | Ruteni-Ucrainieni 32 3.7 1.5 | [i i |: RE TRE AR 2.9 1.7 85 
Luterani .. >.. 22 2.1 26||Ruşi ....... 2.3 2.0 34 | Rusă ... >...’ „25 2.1 40 
Mahometani . . . 1.0 1.0 1.0 || Bulgari ..... 2.0 2.2 12 || Bulgară ..... 2.0 2.2 1.2 
Unitarieni .... 0.4 0.4 0.3 || Turci, Tătari . . 1.6 1.7 1.2 | Turcă-Tătară . . 1.6 1.7 1.2 
Bapt.-adventişti . 0.4 0.5 0.2 || Țigani. ..... 15 15 1.1 | Ţigănească. . . . 0.6 0.6 0.5 
AM cc... 0.6 0.5 OSIAiţi ..,. .. 15 1.7 29|Alte ....... 1.0 06 21 


Faptul trebue pus în legătură cu prezenţa în oraşe a minorităţilor etnice, dintre care 
unele au o predilecție mai accentuată decât Românii pentru aşezările urbane. In categoria 
aceasta intră Ungurii, Germanii şi mai ales Evreii, care, faţă de totalul populaţiei din ace- 
laşi neam, prezintă o repartiție cu totul excepţională şi anume: 68,2%/, în oraşe şi numai 
31,8?/ Evrei la sate. Explicaţia stă în natuţa ocupaţiei lor. 

Tabloul V arată că populaţia rurală a ţării este românească într'o proporţie de 
de 75,30/g, iar limba românească se vorbeşte de către 75,7°/ din populaţia satelor. 

Din punct de vedere profesional, adică al ocupaţiei locuitorilor, populaţia României 


70 


poate fi împărţită în două mari categorii. Locuitorii care, indiferent de situaţia lor, au o 
activitate propriu zisă, intră în categoria populaţiei active. Ceialalţi, care cad în sarcina 
primilor şi care nu lucrează (copii, femei, invalizi, bătrâni), constitue populaţia pasivă sau 
întreţinută. 

Populaţia activă a ţării noastre reprezintă o proporţie de 58,4%. În cadrul popu- 
laţiei rurale însă proporţia populaţiei active se ridică la 60,50%/J, spre deosebire de oraşe 
unde populaţia activă dă numai 50,2%/9. 

Situaţia se prezintă astfel la recensământul din 1930, în ceiace priveşte structura 
profesională a populaţiei. 


VI. — Populaţia totală, activă şi pasivă 


Populaţia totală 
Total 
în mii | of 
(2) (3) 


Populaţia activă Populaţia pasivă 
Total 


în mii 
(10) 


CLASE 
DE PROFESIUNI 


(00) 


TOTAL ....... 
Exploatarea solului . 
Industrie ....... 
Comerţ-Credit .... 
Transport ......, 
Instituţii publice. . . 


Sănătate publică sport 
divertisment . . ... 
Alte categorii şi ne- 
declaraţi ...... 


Rural 


în mii 
(4) 
18.052,9| 100,0 | 14.420,7 

13.070,3| 100,0 | 12.489,1| 95,6 
1.715,0| 100,0 | 795,9] 464 
722,1 100,0 | 2399| 332 
505,5) 1000| 1883| 37,3 
866,5] 100,0| 3289] 380 


| oa | în mii | 0 o 
ad l 03 | 03) 
7.510,0 | 100,0 | 5.701,71 75,9 
4825,8 | 100,0 | 4.608,9 95,5 
955,9 | 700,0 | 463,7 485 
384,7 | 100,0 | 126,1 328 
326,3 | 1000| 12,3 39,0 
381,5 | 100,0 | 17,7 45,0 


198,6| 100,0 58,9 29,7 


93,2 | 100,0 32,0 34,3 
974,91 100,0 319,1 327 5426 | 100,0! 172,0 3l, 


Se va remarca importanța mediului rural în ceea ce priveşte proporția populației 
active, fapt datorat în special naturii ocupației populației rurale: exploatarea solului, şi 
prezenței membrilor familiei, auxiliari în agricultură. 


VII. — Populația activă pe clase profesionale, sexe şi medii, în procente 


Totalul populaţiei ănătate, 


Sexe Şi MEDII | active | en ponani dustrie] Comet | part | paoe Perii beategori 
în mii 0/9 ment | 
(1) (2) | (3) (4) 1(5) (6) (7) (8) (9) (10) 
Amândouă sexele: 
ROMÂNIA ....... 10.542,9 100,0 78,2 7,2 32 1,1 46 10 4,1 
Urban ...,...... 1.823,9 109,0 199 23,4 123 65 18,0 43 15,6 
Rural. ......... 8.7199 100,0 904 38 13 0,7 1,8 0,3 1,7 
Masculin : 
ROMÂNIA ....... 5.1459 100,0 707 10,8 3,9 28 6,7 1,1 4,0 
Urban ....,...,.. 1.2456 100,0 148 27,0 125 84 215 3,6 12,2 
Rural. ......... 4.500.3 100,0 862 63 15 13 26 04 17 
Femenin: 
ROMÂNIA ....... 4.191,09 100,0 87,1 29 23 04 2,1 0,9 43 
Urban ......... 578,3 100,0 31,0 157 11,7 24 10,4 58 23,0 
Rural. ......... 4.2181 100,0 94,9 12 1,0 01 0,9 02 1,7 


Populaţia activă ocupată în exploatarea solului se ridică la cifra impresionantă de 
78,2%/0; proporţie care în mediul rural atinge chiar 90,40%/0, In populaţia activă rurală şi 
pentru sexul femenin agricultura este aproape o ocupaţiune exclusivă: 94,9%/.. Toate 
celelalte clase de ocupaţiuni sunt infime faţă de massa covârşitoare a populaţiei agricole. 


T1 


Importanţa celor două sexe în populaţia activă şi în cadrul diferitelor clase de 
profesiuni este detailată comparativ în tabloul VIII de mai jos. 


VIII. — Populaţia activă, urbană şi rurală, pe sexe 


Ţara întreagă Populaţia urbană Populaţia rurală 


CLASE PROFESIONALE 


Total 
(8) 


Famanin 
*(10) 


Masculin 


(9) 


Total | Masculin | Femenin 
(5) 6) (7) 


Total 
(2) 


Mascalia 
8) 


Femenin 


(4) 


(1) 


Cifre absolute, în mii de iocuitori 
TOTAL, bue pi aaa ea 30 a - 1 10.542,99 | 5.745,9 | 4.797,0} 1.8239| 1.2456 578,3 |} 8.719,0] 4.500,3] 4.218,7 
Exploatarea solului .....,......- 8.244,5 | 4.0636 | 4.1809 363,7 184,3 179,4 | 7.880,8 | 3,879,3| 4.001,5 
Industrie; “e see ce ia ete apasa a 759,1 617,9 141,2 426,9 336,2 90,7 332,2 281,7 50,5 
Comerț-Credit .. ........... EG 337,4 226,0 111,4 223,6 156,0 67,6 113,8 70,0 438 
Transport + er e pi a ea 179,2 1615 17,7 118,2 104,1 14,1 61,0 57,4 3,6 
Instituții publice. ............. 485,0 386,0 99,0 327,8 267,7 60,1 157,2 1183 38,9 
Sănătate publică, sport, divertisment. . 105,4 63,6 41,8 78,5 45,2 33,3 26,9 18,4 8,5 
Alte şi nedeclarate ........... 4323 227,3 205,0 285,2 152,1 133,1 147,1 75,2 71,9 
Procente 
TOTAL re cea, de E de ce: catia el te 100,0 54,5 455 100,0 683 31,7 100,0 51,6 48,4 
Exploatarea solului ......... ata 100,0 49,3 50,7 100,0 50,7 49,3 100,0 49,2 50,8 
Industrie ...... cc... .... 100,0 814 186 100,0 787 21,3 100,0 848 15,2 
Comerţ-Credit ..... Dacie ar lana e 100,0 67,0 33,0 100,0 69,8 30,2 100,0 61,5 38,5 
Transport ......... E E Ra 100,0 90,1 9,9 100,0 8,1 119 100,0 94,0 6,0 
Instituţii publice. ......... Ste 100,0 796 204 100,0 81,7 183 100,0 75,2 24,8 
Sănătate publică, sport, divertisment. . 100,0 60,4 396 100,0 576 424 100,0 65,4 31,6 
Alte şi nedeclarate ........... 100,0 52,6 474 100,0 53,3 46,7 100,0 51,2 48,8 


În continuare la problema ocupației locuitorilor, tabloul IX expune situația în pro- 
fesiune a locuitorilor, cu alte cuvinte calificarea profesională şi situația lor socială. 


IX. — Situația în profesiune a locuitorilor 


Țara întreagă |Populaţia urbană| Populația rurală 


SITUAŢIA ÎN PROFESIUNE absolute Xa a aie sa absolute A 
în mii îu mii în mii 

o) 2 LO LO LO LE 10 

POPULAŢIA TOTALĂ ..... . . || 18.0529|  — | 3.6322 — | 14427] — 
POPULAŢIA ACTIVĂ. ....... 10.5429| 100,0] 1.3239] 100,9} 8.7180| 100,0 
1. Proprietari, rentieri, pensionari. . 200,3 19 128,1 7,0 72,2 0,8 
2. Persoane activând pe cont propriu. || 3.3210 31,5 327,2 17,9|  2.993,8 34,3 
3. Liber profesionişti ........ 422 0,4 25,1 14 17,1 0,2 
4. Salariați. .. .... cc... 1.022,7 97 589,4 32,3 433,2 5,0 
5. Ucenici ........ .. .... 94,9 0,9 69,3 38 25,6 0,3 
GA cc... . 917,2 87 316,8 17,4 600,4 96 
1. Membrii familiei auxiliari. . .. . 4.649,4 44,1 195,6 10,1 4.453,8 51,1 
8. Servitori. ..... E ET 295,2 28 172,4 9,5 122,8 1,4 

POPULAŢIA PASIVĂ. ....... 1.510,0 = 1.808,33 — 5.701,7 — 


Se va reţine, în mediul rural, frequenţa redusă a proprietarilor, rentierilor şi pen- 
sionarilor, a liber profesioniştilor, salariaţilor şi ucenicilor. Categoria persoanelor ac- 
tivând pe cont propriu dă o proporţie de 34,3%/, din pricina numărului important al 
agricultorilor pe pământ propriu. Majoritatea absolută: 51.10% a populaţiei active rurale 
o deţine grupul, excepţional de numeros, al membrilor familiei auxiliari în profesiunea 
capului gospodăriei, în speţă agricultori. 


72 


Mişcarea populaţiei. Spre a completa aceste informaţiuni sumare asupra populaţiei 
României, care până acum au privit starea sau structura populaţiei, s'a concentrat în 
tabloul X toate elementele strict necesare unei orientări asupra mişcării populaţiei, pe o 
perioadă de 16 ani, adică din 1920 şi până în anul 1935, inclusiv. 


X. — Mişcarea populaţiei României în perioada 1920—1935 


Cifre absolute Proporția la 1.000 Sa s? 

locuitori T j m 

Populația = sal a2 

Cifra T > = > la | EF| F9 

ANUL, MEDIUL probabilă |Născuți Exce- | Căsă- E T Decese || € A S > Ta gE 
la1lIwie | vii |Decese| dent | torii | $ | 27 |subian] 2 g |s | S |ge|s8 

o xi 9 4 Lei Ei = SS v 

A |zE Z mlo IA |zS|Aa£ 

(1) (2) (3) (4) (5) (6) m) | 8 (9) |00 (12) | (13) | (14) | (15) 

ROMÂNIA. .|| 15.541.424| 539.359| 414.629| 124.730| 206476| 7.716| 10.695] 119.700] 34,7 20| 22,2 
1920 Urban.. .. 3.453.812] 68.076) 63.265) 4.811] 32.628| 2.702| 3.453) 14.982] 19, 5,1) 22,0 
Rural | | | ||| 12087612| 471.283] 351.364| 119.919| 173.848| 5.014| 7.242| 104.718| 39,0 15| 22,2 
ROMÂNIA . .|| 15.7271.940| 620.460| 372.157| 248.303| 197.998] 9.741| 11.873| 124.246 394| 23, 1,9) 20,0 
1921 Urban... 3,467396) 78.771| 56.413] 22358] 32650| 2.948| 4.062] 14.619| 22,7 52| 186 
Rural || | || 12260544) 541.689| 315.744] 225.945| 165.348| 6.793| 7811| 109.627 44,2 14| 202 
ROMÂNIA. .|| 15.970:836| 613.726| 376.236| 237.490| 169.797| 8.549] 12.159| 127.183] 38,4 20| 207 
1922 Urban .... 3487403] 78.632] 60.976] 17.656] 29.912) 2.560| 3.976) 15.600] 22,5 51| 198 
Rural | | | | 12483433] 535.094] 315.260| 219.834] 139.885 5.989] 8.183] 111.583] 42,9] 25 1,5) 209 
ROMÂNIA . . || 16.207.723| 608.763] 372.480| 236.283] 165.216| 8.141|11.915| 125.830] 37,6) 2,0] 20,7 
193 Urban .... 3.505.128] 78.032] 60.239] 17.793] 28546] 2.555] 3.8201 14.882|] 22, 49| 191 
Rural .... 1202.595| 530.731] 312.241] 218.490| 136.670| 5.586| 8.086| 110.948| 41,8 15| 210 
ROMÂNIA . .|| 16.445.697| 622.580| 382.915| 239.665] 154.173| 7.307| 11.856| 124.862] 37,9 1,9] 20,1 
1924 Urban.... 3.523.484] 78.165) 59.246] 18.919] 25.212] 2.463] 3.550) 14.131) 22,2 45| 18,1 
Rural .... 12.922.213] 544.415| 323.669] 220.746| 128.961| 4.844] 8.306| 110.731|| 42,1 1, 20,3 
ROMÂNIA . .|| 16.687.359] 605.655] 361.995| 243.660] 153.678] 8.035] 11.723| 116.16 1,9) 19,2 
1925 Urban.. .. 3.541.764) 73.380) 55.737] 17.643| 24.553| 2.6471 3.243| 13.025 44) 17,8 
Rural | | . ||| 13145.595| 532.275] 306.258| 226.017| 129.125j 5.388| 8.480) 103.138 16) 194 
ROMÂNIA. .|| 16.926.647] 607.864| 372.948| 234.916| 159.642] 7.403] 10.917| 118.220 1,8) 194 
195 Urban.... 3.557.836) 76831) 62.330) 14501] 26.609] 2.715| 3.132] 14.241 41| 185 
Rural | | | ||| 13368811] 531.033| 310.618] 220.415] 133.033] 4.688] 7.785| 103.979 1 19,6 
ROMÂNIA. .|| 17.149.321] 603.284 392.850| 210.434] 171.934| 7.798|11.115| 126.074 148| 20,9 
197 Urban .... 3.572.248) 76.345) 62.022] 14.323| 28.725| 2.642| 3.136| 14.290 4 18,7 
Rural! .. . .|| 13.577.073] 526.939] 330.828] 196.111| 143.209] 5.156| 7.979] 111.78 1,5| 212 
ROMÂNIA . .|| 17.390.605] 623.860| 351.726| 272.134! 158.891| 7.681] 11.950| 115.036 19) 184 
1928 Urban.. ə. 3.588.906) 79.956) 60.962] 18.994] 29.593) 2.777) 3629) 14.238 45| 178 
Rural .... 13.801.699| 543.904] 290.764] 253.140| 129.298] 4.904] 8.321| 100.798 1,5] 185 
ROMÂNIA. .|| 17.638.127 600556] 377.646] 222.910] 159.485| 7.618|11.561| 118.169 19| 19,7 
1929 Urban... .. 3.603.754] 77.189) 66.487] 10.702] 28.098| 2.739| 3.696| 14.754 4,8) 19,1 
Rural .. . .|| 14.034.373| 523.367| 311.159] 212.208] 131.387| 4.879| 7.865] 103.41 15| 198 
ROMÂNIA.. 17.888.992] 625.341| 346.714| 278.627| 166.824| 6.727| 9.440| 109.9; 15| 17,6 
1930 Urban. ... 3.480.577) 82.013) 61.606) 20.407| 28.278} 2.723] 3.556) 14.17 43) 173 
Rural .... 14.408.415] 543.328] 285.108] 258.220| 138.546| 4.004| 5.884| 95.782] 37, 1,1) 17,6 
ROMÂNIA.. 18.166.336| 607.130| 380.251| 226.879| 166.966| 7.077| 9.746| 109.041 16| 180 
1931 Urban.... 3.504.709] 77.989] 65.881| 12.108] 27.243] 2.821| 3.432| 13.322 44) 17,1 
Rural . . . |||  14.661.627| 529.141] 314.370/ 214.771] 139.723| 4.256| 6314| 95.719 12| 18,1 
ROMÂNIA . .|| 18.426.159] 662.049] 399.346| 262.703] 175.137| 7.370| 11.901| 122.184 18| 185 
192 Urban.... 3.514.987| 78539| 66.547] 119921 29314] 2.819) 3.803) 14.604 48| 186 
Rural . . . .|| 14.911.172] 583.510| 332.799] 250.711| 145.823| 4.551| 8.098] 107.580 14) 184 
"ROMÂNIA . .|| 18.652.053! 597.621| 348.085| 249.536| 155.049| 7.753] 12.674] 103.76 21| 174 
1933 Urban .... 3.526.970| 73.233] 60.589] 12.644] 30.108] 2.903] 3.814] 12.023 52| 16,4 
Rural . . . .|]  15.125.083| 524.358] 287.496] 236.892] 124.941| 4.850| 8.860| 91.740 17| 175 
ROMÂNIA. . 18.913.713 612.335] 390.609] 221.726| 174.390| 8.610! 13.780| 111.520 273| 182 
1934 Urban .... 3.539.290)  714.017| 63453) 10.584] 334101 3.281] 3997| 13.148 54 178 
Rural .. . .|| 15.374423] 538.318] 327.156| 211.162] 140.980| 5.329] 9.783| 98.372] 15| 183 
ROMÂNIA. .|| 19.087.770] 585386! 402.678| 182.708| 165.778| 9.536] 13.694] 112.415] 30, 23) 192 
1935 Urban. ... 3.556.104] 73.580] 68.463] 5.1171 34.464] 3.666] 3.949| 12.970! 20, 54) 17,6 
Rural! .. . .|| 15.531.666] 511.806) 334.215] 177.591 131.314| 5.8701 9.7451 9944 19| 194 


N otă: Începând din 1930, populaţia urbană s'a socotit fără comunele suburbane. 


Se ştie că România are una dintre cele mai ridicate natalităţi din Europa, dar tre- 
bue observat că această natalitate este în continuă scădere. Comparând cele două medli 
se constată că natalitatea populaţiei rurale este cu mult superioară celei din mediul 
urban. Şi cum diferenţa între mortalitatea celor două medii este mai puţin accentuată, 
urmează că marea majoritate a excedentului natural al ţării noastre este dat de populaţia 
rurală. Deci creşterea numerică a populaţiei României se datoreşte aproape exclusiv 
mediului rural, adică de fapt păturii ţărăneşti. Căsătoriile, mai frequente la populaţia 
rurală, au început să scadă în ultimii trei ani la aceiaşi valoare sau chiar sub nivelul 
mediului urban. In schimb proporţia divorţaţilor în oraşe este totdeauna superioară celei 
din populaţia rurală. 

In sfârşit un fapt, care trebue să reţină întreaga atenţiune a celor în drept, este mor- 
talitatea infantilă. Intr'adevăr proporţia copiilor care mor în cursul primului an, proporţie 
uşor mai ridicată în mediul rural, este cu totul inadmisibilă pentru o ţară civilizată. Valo- 
rile date de către natalitate, mortalitatea generală şi cea infantilă impun o neîntârziată, 
raţională şi eficace politică de populaţie. 


Importanța demografică a populației rurule. S'a spus, dar ar trebui să fie ştiut 
clar de către toţi faptul, că adevăratul izvor de viaţă al poporului românesc este popu- 
laţia rurală a ţării. Astfel încât, în măsura în care ne dorim un destin demn de însuşirile 
vitale şi sufleteşti ale acestui neam şi o aşezare temeinică în aceste părţi a Statului 
român, trebue să fim convinşi că nici un efort, nici un sacrificiu nu este prea scump, dacă 
este vorba ca să se conserve potenţialul biologic al naţiunii şi să se ridice standardul 
general de vieaţă al populaţiei rurale. Vom arăta cu alt prilej necesitatea unei raţionale 
şi eficiente politici de populaţie. 

Aci ne vom mărgini la o prezentare sumară, concludentă totuşi, a importanţei 
populaţiei rurale, atât în procesul de evoluţie a populaţiei totale a ţării, cât şi aportul 
acestei populaţii la creşterea numerică a centrelor urbane. 

Se ştie că populaţia României are un ritm de creştere a populaţiei care o aşează 
între primele ţări ale Europei. Trebue subliniat însă că această creştere rapidă este 
aproape exclusiv tributară excedentului natural, — adică diferenţei dintre născuţi şi 
morți — dat de către populaţia rurală, populaţie care posedă încă o excepţională vitali- 
tate. Natalitatea oraşelor este mult mai scăzută decât a satelor, fără ca mortalitatea să 
fie redusă în aceeaşi proporţie — astfel încât excedentul natural al oraşelor este minim. 


XI. — Născuţii-vii, morţii şi excedentul natural! în perioada 1931—1935 


Total 1931—1935 Proporţii medii la 1.000 P 
cifre absolute p jul meci Procente față de țara întreagă 
MEDIUL 2 5 Total 
ia Decese |Excedent Decese |Excedent beti Decese |Excedent|populaţie 
v vii 1930 
(1) (2) (3) (4) (8) (9) (10) (11) 
ROMÂNIA. ..., 3.064.521 | 1.920.969 | 1.143.552 Ă 100.0 100.0 100.0 100.0 
Populaţia rurală . . || 2.687.163 | 1.596.036 | 1.091.128 A $ z 87.8 83.1 95.4 79.9 
Populația urbană .|| 377.358 | 324.933 o z Ă 122 16.9 46 20.1 


Se observă tin tabloul XI în primul rând că natalitatea rurală: 35,5%, este mult 
superioară celei urbane: 21,4%, pe când mortalitatea celor două medii este prea puţin 
diferită : 21,1%/oin primul caz, faţă de 18,4%» în al doilea. 

Urmarea acestei stări de lucruri a fost că în perioada 1931—1935, din totalul exce- 
dentului natural care se ridică la cifra de 1.143.552 locuitori, 95,4% adică 1.091.128 
locuitori sunt daţi de către populaţia rurală şi abia 4,6% de populaţia oraşelor, deşi 
acestea reprezintă 20,1% din întreaga populaţie a ţării. 


74 


În aceeaşi perioadă de timp indicile vital al populaţiei rurale a României a fost de 
168,4, faţă de numai 116,1 cât a avut populaţia urbană; indicele general fiind de 159,5. 

Chiar dacă luăm în considerare perioade mai îndelungate de timp, aceleaşi concluzii 
se desprind din cercetarea fenomenelor. Astfel în răstimpul dela 1920 şi până la 1935 
inclusiv, s'au înregistrat în România următoarele cifre globale pentru fenomenele funda- 
mentale ale mişcării populaţiei. 


XII. — Mişcarea populaţiei României în perioada 1920—1935 


Total 1920—1935 cifre absolute || Proporţii medii la 1.000 locuitori Repartiția 


excedentu-| Indice 


MEDIUL vii Decese, | Excedent vii Decese | Excedent ML in proz vital mediu 

(1) (4) (6) (1) (8) (9) 
ROMÂNIA ....... 9.735.969 6.043.265 3.692.704 100.0 161.1 
Populaţia rurală . . . . || 8.511.221 5.049.049 3.462.172 93.8 165.6 
Populaţia urbană. . . . || 1.224.748 994.216 230.532 62 1232 


Aceste cifre dovedesc limpede că observaţiile făcute anterior sunt pe deplin con- 
firmate. Mai mult chiar, valorile relative prezentate sunt uşor ameliorate din pricina 
răspândirii efectelor crizei economice din 1930—1934 pe o perioadă mai lungă de timp, 
ameliorare care se face sensibilă în special în cadrul populaţiei urbane, al cărei indice 
vital creşte la 123,2. Totuşi aceasta rămâne la o depărtare considerabilă de indicele vital 
al populaţiei rurale, care pentru perioada considerată este de 168,6. 

Trebue ştiut însă că nu toate provinciile ţării noastre au acelaşi indice vital; pro- 
vinciile din sud-estul Carpaţilor, în genere, sunt acelea care se remarcă printr'o vitalitate 
mult superioară. Inainte de a analiza din acest punct de vedere situaţia actuală vom 
prezenta rezultatele obţinute în perioada 1900 — 1935, dar numai în vechiul Regat, 
pentru care avem la îndemână datele statistice necesare. 


XIII. — Născuţii-vii, decesele şi excedentul natura! în Vechiul Regat 
1900—1935 *) 


Total 1900—1935 *) cifre 
absolute 


Proporţii la 1.000 
locuitori 


Indice 


MEDIUL Născuţii E Năs- E vital 
scu xece- xce- | mediu 
vii Decese dent cu i Decese dent 
(1) (2) (3) (4) (5) (6) (1) (8) 
Vechiul Regat .. . .. . || 8.650.308 | 5.203.973 | 3.446.335 || 100.0| 100.0 100.0 166.2 


Populaţia rurală. .... 
Populația urbană .. 


7.420.717 | 4.235.178 | 3.185.539 
1.229.591 | 968.795 | 260.796 


85.8 81.4 924 175.2 
142 196 7.6 126.9 


*) Mal puțin cifrele anilor 1913—1919 inclusiv, deci perioada însumează efectiv numai 30 ani. 


Reiese din acest tablou că populația oraşelor din Vechiul Regat participă intr'o 
proporţie mai însemnată : 7,60/, la excedentul natural dat de întreaga provincie. 

„_ Chiar indicele vital al populaţiei urbane este mai ridicat: 126,9. Ceeace trebuie re- 
ținut însă este valoarea impresionantă a indicelui vital dat de populaţia rurală a Vechiului 
Regat, în perioada 1900—1935, indice care atinge valoarea de 175,2. 

Pentru a putea exprima vigoarea populaţiei diferitelor provincii ale ţării şi proceda 
astfel la o comparaţie valabilă, vom alege o perioadă de timp mai apropiată de prezent. 


75 


Această perioadă cuprinde 6 ani: 1931—1935 inclusiv. Se poate sublinia faptul că, 
în linii generale, provinciile Vechiului Regat, la care se poate adăuga şi Basarabia, se 
detaşează net de celelalte provincii ale ţării, în ceeace priveşte intensitatea fenomenelor 


XIV. — Natalitatea, mortalitatea şi excedentul natural, pe provincii şi medii, în perioada 1931—1935 
Proporţii medii la 1.000 locuitori. 


Mortalitate Excedent | Indice vital mediu 


Natalitate 


PROVINCIA Totală | Rurală |Urbană| Totală | Rurală |Urbană| Total | Rural | Urban || Total | Rural | Urban 
(1) (2) (3) (4) (5) (6) (7) (8) (9) (10) (în) (12) (13) 

ROMÂNIA ...... 32.9 355 21.4 20.6 21.1 184 123 144 30 1595 | 1684 116.1 
Oltenla ........ 33.1 34.4 23.2 20.6 20.7 20.4 125 13.8 2.8 160.5 166.7 113.5 
Muntenia. ...... 34.8 39.1 22.2 19.6 20.1 18.2 15.2 19.0 4.0 177.8 195.0 121. 
Dobrogea ...... 400 437 27.8 227 23.4 202 173 20.3 75 176.6 186.9 137.2 
Moldova ....... 393 436 24.6 22.9 23.9 196 16.4 196 5.0 1682 1822 125.7 
Basarabia ..... . 36.9 388 23.1 23.4 23.7 21.1 13.5 15.1 2.0 158.0 163.9 110.0 
Bucovina ...... 28.9 92.2 183 19.0 19.5 17.3 9.9 12.7 0.9 152.0 165.0 105.2 
Transiivania ..... 27.6 29.4 18.1 18.6 19.1 15.8 9.0 104 3.2 1490 1544 114.1 
Banat ........ 18.9 20.0 13.4 192 19.5 173| — 0.3 05| —39 955| 102.3 77.5 


Crişana-Maramureş . 26.5 28.7 171|. 191 19.6 17.1 7.4 9.1 0.0)| 1386| 1466 99.9 
demografice cercetate, Vechiul Regat, în special Muntenia, Moldova şi Dobrogea, indi- 
ferent de fenomenul considerat, dau proporţii superioare atât mediei ţării cât şi oricărei 
alte provincii. Aceste proporţii sunt uneori remarcabile şi se întâlnesc foarte rar în oricare 
ţară civilizată europeană. In special o natalitate egală cu 39,1 0/00, 43,6 °/00 şi 43,7%/00; 
cum este cazul populaţiei rurale din Muntenia, Moldova şi Dobrogea, constituie un fe- 
nomen deosebit, mai ales că perioada cercetată coincide cu însăşi criza economică din 
ultimul timp. Este drept că în aceleaşi provincii şi în special în mediul rural mortalitatea 
este totodată şi cea mai ridicată, dar, graţie natalității excepţionale a acelor provincii, ex- 
cedentul natural realizează valori impresionante, care depăşesc chiar proporţia însăşi a 
natalităţi din unele ţări cum ar fi Franţa, Germania sau Austria. 

In cazul provinciilor ţării noastre, Banatul ridică o problemă mult desbătută dar, 
din nenorocire, încă nerezolvată. Natalitatea acestei provincii se află, de multă vreme, la 
un nivel atât de scăzut încă excedentul este negativ, ceeace însemnează că provincia 
aceasta nu este în stare a-şi menţine prin mijloace proprii cifra actuală a populaţiei. Insăşi 
populaţia rurală are o natalitate extrem de scăzută în Banat, inferioară chiar exceden- 
tului natural (adică diferenţei dintre născuţi şi morţi) al populaţiei rurale din Dobrogea, 
de pildă. 

Considerând valorile indicelui vital, caracteristic fiecărei provincii, putem vedea că 
toate observaţiile făcute se conf.rmă, în ceeace priveşte vitalitatea populațiilor diferitelor 
provincii. Deasemenea se constată că indicele vitalal populaţiei rurale este, fără ex- 
cepţiune, cu mult mai ridicat decât acel al populației oraşelor. In oricare provincie, imensa 
majoritate a excedentului natural aparţine populaţiei rurale, asttel încât creşterea popu- 
laţiei oricăreia dintre acestea este datorită exclusiv poulaţiei rurale. 

Şi cu toate acestea, dacă vom lua în considerare situaţia reală la două epoci suc- 
cesive, vom constata că populaţia oraşelor creşte mai rapid decât massa populaţiei rurale, 
astfet cum ilustrează tabloul XV de mai jos. 

Recensămintele precedente nu au fost executate în toate provinciile ţării la aceeaşi 
epocă. Cu excepţiunea Basarabiei al cărei penultim recensământ se aşează la o epocă 
prea îndepărtată : 1897, cifrele tabloului XV pot fi comparate între ele, diferenţa de dată 
fiind numai de 2 ani şi încă în avantajul provinciilor alipite: 1910, faţă de 1912 în 
Vechiul Regat. 


76 


Dela un recensământ la altul se observă în primul rând că pretutindeni, afară de 
Basarabia, procentul populaţiei rurale, adică greutatea numerică a acesteia faţă de totalul 
populaţiei, a scăzut. Deci asistăm la un proces de desvoltare al populaţiei oraşelor, la o 
urbanizare mai accentuată a ţării. 


XV. — Populaţia României la recensământul din 1930 faţă de recensămintele precedente 


Recensămintele Recensământul Lire tip ceri de a e A populaţiei 
precedente din 1930 rurale precedente = 100 
PROVINCII Populaţie Populaţie s Aparent | Corectat*+) 
. Âg Total 
Totală | Rurală |Urbanăl| Totală | Rurală |Urbană|| %5. | RE Rural | Urban | Rural | Urban 
(1) 8) (4) (5) (9) (11) | (12) | (3) | (14) | (15) 
ROMÂNIA . .. — — — 799 148 —| -| -| — 
Oltenia ..... 191 1.412.905 [1.273.367] 139. 1.519.389 90.1] 87.0 1075| 103.6; 142.0) 106.8) 1145 
Muntenia. . . . | 19121] 3.302.371 [2.600.286 4.028.303| 2.935.170] 1.093.1 787| 72.9| 122.0] 1129| 155.7| 113.1| 154.9 
Constanţa şi ] 
Tulcea . . . . | 1912 380.430 282.181| 98.24 433.305] 312.978] 120.32 74, 72.2) 113.9] :110.9) 1225| 109,41 132.3 
Caliacra şi 
Durostor . . . | 1910 274.090 223.951 378.027| 304.974] 73.0; 81.7] 807| 137.9| 136.2] 145.7| 136.2 1395 
Moldova . . . . |1912 2.139.154 [1.748.893 390.261|| 2.427.498| 1.836.062] 591. 817| 757| 1135] 105.0) 1515] 108.3] 1368 
Basarabia . . . ! 1897] 1.935.412 |1.642.080| 293.332] 2.863.409] 2.493.300| 370.1 8. 87.1] 147.9) 151.8] 1262| 153.2| 118.8 
Bucovina . . . . |1910 811.375 | 603.933] 207.442] 853.524] 626.599) 226.9 744| 734 105.2] 103.8) 109,4 1038| 1094 
Transivania . . |1910 2.978.241 [2.587.747] 390.494] 3.217.677| 2.701.998| 515.679) 86.9] 84.0| 108.0) 104.4, 132,1) 104.7| 1299 
Banat .. . . .|1910| 968.947 | 861.575| 107.372] 941.521| 772.992] 168.5 889| 82.1] 97.2| 897| 157.0) 945| 118.6 
Crişana— 


1.326.110 |1.125.2141 200.8 84.9 822| 104 99.1| 13681 1009| 127.1 


*) Cifră calculată pentru anul 1910. 

+*+) S'au calculat indicii restabilindu-se aria de populaţie rurală şi urbană dela recensămintele precedente, adică 
localităţile care au fost declarate oraşe între tlmp au fost redate populaţiei rurale, comparându-se între ele numai 
oraşele care existau ca atare şi la recensămintele dinainte de război. Nu sa ţinut seamă de rarele şi neînsemnatele 
schimbări aduse teritoriului unora din provinciile Vechiului Regat. 


Maramureş. . | 1910) 1.390.243] 1.115.453| 274.7 


În ceea ce priveşte indicele de creştere a populaţiei se constată apoi că acesta este 
pozitiv la toate provinciile, cu excepţiunea Banatului, a cărui populaţie a fost mai mică 
în 1930 decât în 1910, de unde şi valoarea inferioară, negativă, a indicelui: 97,2. Com- 
parând provinciile între ele se observă că ritmul de creştere a variat, el fiind mult mai 
accentuat în provinciile Vechiului Regat decât în provinciile alipite, unde creşterea popu- 
laţiei este mult mai înceată. Indicele Basarabiei ar trebui redus la 118,8 pentru a fi com- 
parabil (cifra calculată a Basarabiei pentru anul 1910 ar fi de 2.410.000 locuitori), iar cel 
al judeţelor Caliacra şi Durostor laolaltă trebue interpretat prin acţiunea de colonizare 
dusă în această regiune. 

S'a calculat în tabloul XV două categorii de indici de creştere: unul numit „aparent, 
sau „de fapt“ rezultat din compararea cifrelor globale ale populaţiei urbane la două 
recensăminte, indiferent de faptul că dela un recensământ la altul anumiite localităţi au 
fost „declarate“ comune urbane, — sau invers (câteva cazuri cu totul nensemnate), — şi 
un al doilea indice de creştere „corectat“. 

În timp ce primul indice poate fi considerat că exprimă însăşi raportul de forţe 
dintre cele două medii şi arată tendinţa generală de urbanizare; indicele corectat — ob- 
ținut după ce localităţile declarate oraşe au fost redate sectorului rural, calculându-se adică 
acest indice de creştere prin raportarea cifrelor din 1930 la cele omologe dela recensă- 
mintele anterioare — trădează însăşi ritmul specific real, dar nu biologic, de creştere al 
celor două mase de populaţie: rurală şi urbană. 


77 


Tabloul pune în evidenţă faptul că pentru toate provinciile (dar cu excepţia Basa- 
rabiei, a cărei vieaţă economică şi socială este mai puţin evoluată) indicele de creştere 
al populaţiei urbane, atât aparent cât şi corectat, — şi mai ales în Muntenia (din pricina 
Capitalei), în Moldova şi Dobrogea, — este simţitor mai ridicat decât acel al populaţiei 
rurale. . 

Ținând seama de cele spuse mai înainte, faptul apare contradictoriu. 

Adică, deşi indicele vital şi creşterea naturală a populaţiei rurale este cu mult supe- 
rioară celei urbane, totuşi ritmul rea! de creştere al populaţiei urbane depăşeşte în inten- 
sitate pe cel dintâiu. Ceeace însemnează că pe lângă fenomenele naturale, biologice, 
intervine şi un proces social şi economic, sau cu alte cuvinte fenomenul de urbanizare. 

Oraşele, nu numai la noi dar şi aiurea, nu cresc graţie excedentului natural propriu, 
foarte redus ca valoare şi uneori net deficitar, astfel încât creşterea lor reală, direct pro- 
porţională cu tendinţele de industrializare ale ţării, este datorită aproape exclusiv feno- 
menului de imigrațiune, adică deplasării spre oraşe a surplusului populaţiei rurale. 

O analiză a originei, sau locului de naştere al locuitorilor din localităţile diferitelor 
provincii ale ţării, ne va permite să constatăm temeinicia acestei afirmări. 


XVI. — Proporția autohtonilor *) în provinciile şi municipiile României 


Procentul 
autohtonilor *) 


Procentul 
autohtonilor *) 


PROVINCII Populaţia MUNICIPII Populaţia 
Total | Rural | Urban Total | Masc. | Fem. 
(1) 3) (4) (5) (3) (4) (5) 

ROMÂNIA ...... 18.052.896 76.3 826 515| laşi ......... 102.595 53.0 51.4 545 
Otenia. ...,.... 1.519.389 83.6 87.0 603| Galaţi ........ 101.148 49.0 47.1 50.9 
Muntenia. ...... 4.028.303 73.6 83.0 48.7 || Cluj ......... 98.569 35.7 35 36.6 
Dobrogea... .... 811.332 654 706 48.7 || Timişoara ` a 91.866 | 312 305 31.8 
Moldova ....... 2.421.498 78.0 84.0 58.0 | Oradea ...... a 82.355 347 33.1 36.4 
Basarabia ...... 2.863.409 81.9 839 66.4 || Ploeşti. ....... 71.325 55.1 52.0 582 
Bucovina. ...... 853.524 785 864 569| Arad ......... 71.225 402 39.8 405 
Transilvania. .... 3.217.677 75.9 82.5 420 | Brăila ........ 68.310 52.4 495 55.2 
Banat. ........ 941.521 69.3 76.2 374 || Craiova... ..... 63.063 452 42.8 53.89 
Crişana-Maramureş . 1.390.243 72.8 80.2 434| Braşov ........ 59.234 41.6 404 42.8 
Constanţa ...... 58.258 26.3 24.0 29.1 

MUNICIPII : Total | Masc. | Fem. | Satu-Mare ...... 49.917 455 439 47.1 
Sibiu ......... 48.019 34.8 32.4 37.3 

Totai 20 municipii. . 1.970.877 438 41.8 457 || Tg-Mureş ...... 38.116 37.9 356 402 
Bucureşti. ...... 631.288 409 39.6 42.1 | Cetatea-Albă. .... 33.495 76.6 76.1 77.0 
Chişinău ....... 117.016 615 57.3 65.7 || Bacău ........ 31.264 38.3 358 40.9 
Cernăuți ....... 111.147 451 42.8 474| Bălți... . 30.667 532 499 (56.5 


+) Adică a celor născuţi chiar în localitatea în care au fost recensaţi. 


Sensul migrațiunii populației rurale. Este firesc ca în interiorul unei ţări, mai 
ales în stadiul actual de evoluţie socială, locuitorii să nu rămână definitiv legaţi de 
locul lor natal. Există prin urmare în chip necesar migraţiuni interne de populaţie, a 
căror intensitate variază dela ţară la ţară, dela regiune la regiune, dar care apar ca un 
fenomen constant. 

În cazul țării noastre se observă că numai trei sferturi din populaţie: 76,30%, rămâne 
în locul în care s'a născut. Celălalt sfert a părăsit locurile originare, valoare care arată 
totodată intensitatea migraţiunilor interne de populaţie. 

Tabloul XVI dovedeşte că există deplasări de populaţie chiar în cazul populaţiei ru- 
tale, în primul rând şi în marea majoritate dela sat la sat, dar totodată dovedeşte că aceste 


78 


migraţiuni interne sunt cu mult mai intense în cazul oraşelor, care primesc o proporţie 
considerabilă: 48,5%, locuitori veniţi de aiurea. Pe provincii, oraşele din Banat, care 
am văzut că sunt net deficitare din punct de vedere al excedentului natural, sunt acelea 
care dau proporţia cea mai redusă de autohtoni: 37,4°/ọ Aproape două treimi din po- 
pulaţia oraşelor Banatului este venită deci din alte localităţi, în primul rând din însăşi 
mediul rural al judeţului respectiv. Putem adăuga că importanţa populaţiei imigrată 
din mediul rural al judeţelor de origine este exprimată prin proporţiile de: 11,2°/ va- 
loarea medie pentru întreaga ţară: 10,7°/ în cazul populaţiei rurale şi 13,3°/ în cazul 
oraşelor din acelaşi judeţ. 

Se ştie că România avea în 1930, data recesământului, 172 oraşe cu o populaţie de 
3.632.178 locuitori. Izolând din aceste 172 oraşe cele 20 de municipii existente în 1930, 
municipii care reprezintă cele mai importante aglomerări urbane pentrucă ele singure 
dețin mai mult de jumătate, adică 1.970.877 locuitori sau 54,30/p, din populaţia urbană a 
țării, se constată că acestea dau proporţiile cele mai reduse de populaţie autohtonă. Va- 
loarea medie a autohtonilor mediului urban este după cum am văzut de 51,50%/g, pe când 
în cazul municipiilor proporţia lor scade la 45,7 °/ọ Se poate susţine deci că în oraşele 
mari populaţia se primeneşte continuu şi că, în linii generale bine înţeles, puterea: de 
atracţie a centrelor urbane este în raport direct cu însăşi mărimea şi importanţa lor eco- 
nomică şi socială, faţă de massa rurală înconjurătoare. 

Concluzia care se impune este că oraşele ţării constituie un debuşeu necesar pentru 
plasarea excedentului natural al populaţiei rurale. 

Putem spune că acest debuşeu este normal, nu însă dacă acesta este binevenit şi 
totodată capabil să absoarbă întreaga disponibilitate de populaţie a mediului rural, dis- 
ponibilitate care ar putea constitui în acelaşi timp marea majoritate a proletariatului agricol. 

Există, fără îndoială, în pătura rurală un proletariat agricol, proletariat care a fost 
şi va fi înlesnit în viitor prin efectele legii din 1929 şi celei recente din Martie 1937 asu- 
pra transmiterii şi circulaţiei proprietăţii agricole rurale. Se tinde deci la crearea unei 
proprietăţii mijlocii şi această dendinţă va deveni fapt, paralel cu eforturile care se vor 
face pentru realizarea jnei exploatări agricole intensive. Se vorbeşte chiar de o industri- 
alizare a agriculturii. 

Problema este însă, după părerea noastră, rău pusă sau mai exact incomplet pre- 
zentată şi parţial numai soluţionată. Pentrucă dacă procesul normal de urbanizare şi rit- 
mul accelerat de industrializare observat în ultimul timp ar putea eventual absorbi în 
bună parte acel proletariat agricol amintit, înlesnirea apariţiei proprietăţii agricole 
mijlocii nu aduce nici o soluţie regimului micii proprietăţi familiale, care reprezintă 
imensa majoritate a ţărănimii noastre. 

Nu ne interesează rezolvarea crizei producţiei agricole şi o mai bună valorificare a 
acestei producţii, prin desfiinţarea micii proprietăţi agricole. Accentul trebue să cadă 
nu pe aspectul economic, ci pe latura socială şi naţională a problemei, şi anume garan- 
tarea, de vreme ce a fost creată, a existenței micii exploatări familiale ţărăneşti, sursă 
elementară de trai pentru 720/g din populaţia ţării noastre, şi solidarizarea acestei mici 
proprietăţi în vederea unei culturi raţionale şi intensive, prin crearea de obştii sau coo- 
perative de exploatare agricolă, bine înzestrate cu uneltele şi maşinile necesare. 

Industrializarea agriculturii, ameliorarea şi specializarea producţiei agricole, pre- 
cum şi o raţională valorificare a acesteia, ar avea ca prim rezultat eliberarea de muncile 
agricole, atât de dificile în condiţiunile actuale de exploatare, a unei proporţii foarte 
însemnate de auxiliari (există peste 4.500.000 auxiliari în agricultură), grup format din 
femei şi tineret, care ar fi redaţi unei mai prielnice vieţi de familie, odată cu realizarea 
celui de al doilea obiectiv şi anume: ridicarea standardului de vieaţă al păturii ţărăneşti. 


D. C. GEORGESCU 


79 


ASISTENȚA MEDICALĂ RURALĂ ÎN ROMÂNIA 


In toate ţările cu caracter agricol asistenţa medico-sanitară rurală este o problemă 
greu de soluţionat. Dificultatea constă în contrastul izbitor dintre condiţiile de vieaţă pe 
care le oferă oraşele şi acelea ale mediului amorf şi primitiv dela ţară, contrast care face 
ca întreg corpul medicilor profesionişti să prefere vieaţa urbană, abandonând ţăranilor 
numai elementele salarizate de Stat. 

In ţările cu organizaţie social-administrativă înapoiată condiţiile rele ale vieţei ru- 
rale sunt şi mai accentuate şi deci problema asistenţei rurale este şi mai acută. 

In ţara noastră chestiunea aceasta preocupă mult pe conducătorii administraţiei şi 
chiar opinia publică. Corpul Medical şi iniţiaţii au arătat pe larg motivele care împie- 
decă stabilirea în localităţi rurale a medicilor profesionişti şi cari fac ca înşişi medicii 
salariaţi să nu privească stagiul rural decât ca un episod vremelnic şi impus de necesi- 
tăţi materiale, 

Să arătăm şi noi aici câteva din aceste motive. 

Mai întâi, în afară de unele regiuni din Bucovina, Banat şi Transilvania, țărănimea 
noastră nu este deprinsă a plăti îngrijirile medicale, fie din cauza insuficienţei mijloace- 
lor lichide de plată pe cari le are, fie din motive educativ-culturale; acolo unde ţăranii 
s'au deprins să răsplătească pe medic, se pare că preferă şi se încred mai mult în profe- 
sioniştii dela oraş decât în aceia cu care convieţuiesc în satul lor. Clientela rurală e rare 
ori suficientă pentru a asigura necesităţile cotidiane de viaţă ale medicului şi familiei lui, 
cu atât mai mult nu poate realiza asigurarea viitorului lui material pentru timpul când 
va înceta să mai profeseze. La acest motiv de prim ordin se mai adaugă condiţiile aspre 
de vieaţă ale mediului rural: drumuri adesea impracticabile şi obositoare, lipsă de com- 
fort a locuinţei, greutăţi enorme de aprovizionare şi alimentaţie, lipsa mijloacelor de 
transport, nesiguranța vieţii, asprimea condiţiilor meteorologice. 

Din punct de vedere moral, izolarea în care e silit să trăiască medicul la ţară şi 
deosebirile de climat sufletesc şi intelectual cari îl despart de mediul țărănesc, împie- 
decă orice apropiere de fond între el şi țărănime şi provoacă adesea chiar ostilitatea ne- 
meritată a acestui mediu faţă de el. La neîncrederea înăscută a ţăranului se mai adaugă 
acţiunea şi influenţa acelei burghezii rurale autohtone, compusă din învăţători, preoţi, 
fruntaşi ai satelor, cari adesea sunt înclinați a suspecta influența morală a oricărui ele- 
ment nou şi venetic ce pătrunde în cercul strâmt al politicii locale şi cari sunt gata tot- 
deauna a se opune unei micşorări de prestigiu ce li se pare exclusiv datorat lor. Cunoaştem 
multe cazuri reale, când medici cu cele mai bune intenţii pentru țărănime, au trebuit să 
părăsească frumoase opere constructive începute la ţară, din cauză că nu au putut împăca 
micile susceptibilităţi locale. 

S'a vorbit totdeauna la noi de Apostolatul medicului rural; noţiunea nu a fost 
însă niciodată îndestul degajată din abstractul în care ea se enunţă. Acest Apostolat e în 
adevăr o realitate dureroasă. Medicul urban aplică cunoştinţele sale-profesionale pe indi- 
vizi sau colectivităţi cristalizate, organizate din punct de vedere psihologic după tiparul 
său propriu intelectual şi sufletesc. Medicul rural e însă ţinut să activeze într'un mediu 
rebarbativ şi greu de descifat, care'i oferă la fiecare pas rezistenţe sufleteşti, intelectuale 
şi psihologice de neînvins. Aici, în acest mediu străin de formaţia sa mintală, se cere să 
fie nu numai un bun profesionist, ci mai cu seămă un Sociolog înţelegător al unor con- 
tingenţe locale speciale, calitate pe care nu i-o dă pregătirea sa universitară clasică, dacă 
pe lângă ea nu şi-a format din timp singur, această înţelegere sociologică, pe care i-o 
cere noua sa vieaţă rurală. 

Dar nu numai din punct de vedere material şi moral medicii întâmpină dificultăţi 


80 


în mediul nostru rural. Chiar şi din punct de vedere profesional exercitarea meseriei 
printre ţărani este extrem de dificilă şi lipsită de satisfacţiuni personale. Greutățile de 
aprovizionare cu utilajul farmaceutic şi chirurgical, lipsa controlului de laborator şi con- 
trolului inter-colegial care dă farmec profesiunii, lipsa de înţelegere sau reaua voinţă şi 
defectuoasa aplicaţiune a sfaturilor şi prescripţiilor medicale din partea bolnavilor, gre- 
şita interpretare a incidentelor şi accidentelor în decursul tratamentului, toate acestea 
fac adesea penibilă vieața profesională a medicului la ţară. 

Considerând toate inconvenientele enumerate mai sus, se poate înțelege că incă 
pentru mult timp, nu se poate spera într'un exod al medicilor profesionişti dela oraşe în 
satele noastre. Avem de a face aici cu imperative categorice dintre acelea cari fac pue- 
rile şi ineficace orice reproşuri s'ar adresa corpului medical pentru aşa zisul refuz de a 
accepta să părăsească oraşele. Incă pentru mult timp complexul nefavorabil de factori 
sociali, economici şi culturali, cari dirijează mediul nostru rural, îl vor face impropriu 
unei atrageri şi păstrări a medicilor stabiliţi astăzi la oraşe. 

Pătura noastră rurală este aşa dar silită să-şi satisfacă, acum şi pentru multă 
vreme de aci înainte, necesităţile sale de asistență medico-sanitară, numai prin medici 
angajaţi de Stat, siliţi de imediate nevoi materiale să accepte această soluţie de vieaţă. 
Este evident că numai în direcţia aceasta se poate desfăşura deocamdată acţiunea Sta- 
tului, în scopul ameliorării asistenţei rurale. El poate acţiona în două sensuri deodată. 

Pe de o parte înmulţind numărul medicilor funcţionari dela ţară, pe de altă parte 
ameliorând posibilităţile de existenţă a medicilor rurali. În ultimii ani autoritatea 
tutelară a aplicat toate expedientele la cari omeneşte putea recurge pentru a înmulţi 
numărul de medici rurali: a făcut numiri noui de medici şi a înmulţit circumscripțiile 
rurale, a făcut angajări de medici profesionişti prin contracte ce prevăd salarii de încu- 
rajare, a obţinut stagiul militar obligator la ţară. Aceste expediente şi soluţiuni, uneori 
foarte ingenioase şi cu caracter realist, au ameliorat mult situaţia în multe părţi din 
ţară. Cât priveşte a doua posibilitate de acţiune a Statului, aceea a îmbunătăţirii condi- 
ţiilor materiale, ea se loveşte de greutăţi ce ţin prea mult de acel complex economico- 
social şi cultural, arătat mai sus, pentru a se putea influenţa de către factorii adminis- 
trativi. Nu e vorba în această privinţă numai de plata unui salariu care să satisfacă ne- 
voile materiale imediate ale medicului rural, ci este necesar a i se oferi un surplus de 
câştig care să-i permită să privească cu linişte viitorul său familiar şi în acelaşi timp a 
i se da mijloace optime în ce priveşte locuinţa, alimentaţia, transportul, efectuarea ser- 
viciului şi a profesiunii şi satisfacerea nevoilor sale sufleteşti şi intelectuale. 

Tendinţa de înzestrare a satelor cu localuri de dispensarii, în care medicul îşi poate 
forma o gospodărie proprie, cum şi ridicarea salariului medicului rural, au fost realizări 
cu caracter realist, aplicate în ultimul timp ca o măsură salvatoare pentru medicii ru- 
rali aflaţi în funcţiune. Faţă de complexitatea problemei însă, niciuna din aceste măsuri 
nu par a fi în stare să rezolve complet, deocamdată, chestiunea asistenții medicale 
rurale. 


Bazaţi pe ultimele elemente statistice, adunate pentru întreaga ţară, cu privire la 
numărul de medici cari sunt stabiliţi în prezent în localităţi rurale, vom căuta să dăm 
mai jos toate datele ce interesează problema asistenţei medicale rurale. 

La un total de 7.162 Medici pe cari îi avem astăzi în ţară, total în care Bucureştiul 
intră cu un număr de 990 Medici, există un număr de 2.581 medici cari profesează la ţară 
şi în oraşele mici (necapitale). Dacă din această ultimă cifră se exceptează şi micile oraşe, 
rămâne un număr de 1.935 medici cari deservesc numai localităţile cu caracter rural, 
număr ce reprezintă o proporţie de 12.3 medici la 100.000 locuitori rurali. Din acest 
număr de 1935 medici rurali, o cifră aproximativă de 1371 reprezintă pe medicii sala- 
riaţi ai Ministerului Sănătăţii, restul de 564 fiind medici profesionişti sau cel mult anga- 
jaţi ai altor Instituţiuni publice ori particulare, majoritatea celor profesionişti aflându-se 
în Banat şi Transilvania. 


3 81 


Dacă luăm de bază această ultimă cifră de 1.935 medici stabiliţi exclusiv în loca- 
lităţi rurale, densitatea medicilor pentru fiecare 100.000 locuitori variază astfel, după 


provincii: 


Dobrogea . ...... cc... . ... S 
Oltenia: caida a iri e e si a a aia atata își Sa 


Crişana-Maramureş . 


Banat o aia Doe e e e e e pe re a d da ia 


Moldova oeae ea ae a ata e a a 
Basarabia. ...... cc... a a | 
Bucovina . ss emca na e a 


Sap et 48 Medici 7.0 la 2/00 locuitori 
dica 102 , Tl x 
Radei i pai 213 +» 83, 3 i 

A Pau 0 grata 225 » 109, >» A 

Doc tin E 343 „ 126: -a s 
... >.. 0 , 15.1 » » îi 
pi udate 42 , 155. » = 
ENTERA 188 „ 160, „ 3 

in alun ata 4 209 „» Bl, p ” 


Calculul făcut pe baza aceleieşi cifre arată următorul număr de populație rurală 
deservită de un medic pentru fiecare provincie istorică a ţării: 


Dobrogea. ,..... cc... ... 
Oltenia: k s ee ne pe ea i e aaa 8 ora ra 


Basarabia. ...,. e... 
Bucovina s ssor ea i anala sne o a ... 


Crişana-Maramureş ....... e ip er ai 
Baiat; e n se aa ace ee oc ra n i ese i 


pe Ca ef sa ah era) ae 1 Medic la 14.247 locnitori 
să ca A le. »  » 14.037 i 
dee dt AE E » n 11.963 $ 
PEE AI A ” n 9.104 şi 
n e bt d na aibe S a» 7.558 š 
E E E » » 6.613 « 
Ti ci dn i act m „ 641 a 
Sa i le pi eo e CA » >» 6.275 Fi 
su Sg SE eaaa » >» 3735 4 


Din tablourile de mai sus se constată, în linii generale, că problema asistenței me- 
dicale rurale este mult mai gravă în provinciile Vechiului Regat, decât în provinciile 
alipite. Acest criteriu se cuvine să fie avut în vedere în toate măsurile ce se iau atunci 
când se înmulţesc posturile de Medici rurali. Deosebirile între cifrele extreme, cari repre- 
zintă proporţia maximă şi minimă de medici rurali în diferitele provincii ale ţării, este 
atât de considerabilă, în cât subliniază faptul arătat în prima parte a acestei expuneri : 
deosebirea de tratament a medicului din partea populaţiei rurale pe care o deserveşte. 

Faţă de numărul de medici cari servesc în chip normal populaţiile altor ţări civi- 
lizate, proporţiile din tablourile date mai sus, apar ca extrem de reduse. 

lată, după datele publicate de Burnet, situaţia din ţările cari au publicat statistici 


referitoare la această problemă: 


Un medic la: 


Persia oaa soaa a ii 40.000 suflete 
0 E E 19%, 
Chili ce ie tea a oa 5.076 » 
Mexic .,.,.. 4.237 » 
lugoslavia . ........ 3568 , 
Polonia .......... 3.289  „ 
Bulgaria . ....... . . 3.059 x 
Brazilia ....,... .. 2.958 b 
Suedia ............ 2980 ,» 
Belgia ........... 234 y 
Grecia i e me aaa 1.727 5) 
Franţa ........... 1.697 P 


Un medic la: 


Luxemburg 1.556 suflete 
Germania ......... 1.552 » 
Olanda. .......... 1543 „ 
Anglia. ....... .. . 1490 ,» 
Danemarca.. ....... 1489 » 
Japonia .......... 1.358 . 
Estonia .......... 13% „ 
Ungaria .......... 1.29% >, 
Elveţia. .......... 123 č ,» 
Uruguay... sason’ 1.080 x 
Norvegia. ......... 1.067 , 
Statele-Unite.. ...... 789 » 


În acest tablou numai Persia întrece deficienţa în medici, de care suferă populaţia 


rurală în majoritatea provinciilor noastre. 


82 


Adăugăm că, după criteriul adoptat de Liga Naţiunilor, bazat pe studiile întreprinse 
de experţii săi, cifra normală pentru naţiunile cu bună organizaţie socială trebue să 
fie: 1 medic la 2.000 locuitori. 

Pentru a se putea mai precis invedera situaţia în toate judeţele ţării, dăm mai jos 
un tablou pe judeţe al procentelor de medici rurali la 100.000 locuitori, tablou în 
care judeţele sunt încolonate în ordinea crescândă a procentajelor: 


Durostor . .. 4.1 Lăpuşna ... 84 Tutova . . . . 10.8 Odorhei. . . . 15.6 
Caliacra.. .. 58 Gorj.. ... . 85 Târnava Mare 11.1 Hunedoara . . 15.9 
Jaiomiţa. . . . 6.1 Ismail.. .. . 86 Botoşani . . . 113 Caraş. .. . .16.2 
Dojj. ...., 6.2 Constanţa. . . 88 Bălți .,..., 11.5 Rădăuţi, . , . 16.2 
Dorohoi. . .. 65 Bacău.. .. . 90 Neamţ, . . . .11.7 Sibiu ,.,.. 163 
Mehedinţi. . . 6.8 Tulcea ..,.. 91 Năsăud . , , ,118 Soroca . . . . 16.6 
Buzău. ,..,. 7.0 Suceava . . . . 93 Someş. . . . .123 Cetatea Albă „17.1 
Romanați. . . 73 Covurlui .. . 95 Cernăuţi . . . 12.5 Ciuj... . 180 
10) | uos a TA Putna ,..,. 9.7 Bihor ..... 13.0 Citt a 18.1 
Teleorman . . 74 Târn. Mică . , 9.7 Mureş. ..., 13.1 Storojineţ. . , 19.3 
Viaşca .... 74 Muşcel , . . . 10.0 Alba .. e. ,13.2 C-Lung. . . .196 
Vâlcea .... 75 Orhei ..... 10.1 Maramureş . . 135 Făgăraş.. . .19.7 
Cahul ...,, 76 Vaslui... , . 10.2 Severin . . . 14.1 Trel Scaune . . 19.8 
Brăila. ..,. 8.1 Tecuci .. . „103 Turda. .... 14.2 Arad „... .219 
Prahova... . 81 Fălciu.. . . . 103 Sălaj ..... 142 lagi ,...., 235 
Argeş. .... 83 Dâmboviţa . . 106 Tighina , . . . 143 Braşov . . , .33.8 
R.-Sărat, ... 83 lfov ... .. 107 Satu Mare . . 14.5 Timiş. .... 37.6 
Roman .... 83 Bala. ...., 10.8 Hotin ...,. 14.8 


Cifrele extreme în acest tablou variază dela proporţiile sub 5 medici la 100.000 lo- 
cuitori, până la cele peste 30 medici la 100.000 locuitori. Diferenţele mari nu rezultă atât 
dintr'o rea repartiție a numărului de medici funcţionari cât mai ales din faptul că în 
provinciile alipite există un număr relativ apreciabil de medici profesionişti stabiliţi la 
ţară pe cont propriu, fenomen ce lipseşte aproape în toate regiunile Vechiului Regat. 

Printre medicii rurali, mai ales între medicii funcţionari de Ştat, proporţia medicilor 
femei este destul de apreciabilă. Şocotită la cifra de 2.581 medici, cu domiciliu exclusiv 
rural sau în micile târguşoare această proporţie e astăzi de 14.60, faţă de 85.40/ medici 
bărbaţi. Gredem că şi acesta este un element care trebue avut în vedere în problema 
asistenţei rurale, ca putând fi un prilej de carenţă pentru serviciul medical îndeplinit la 
țară. De sigur că, nu numai că nu e posibil să se facă o deosebire între calităţile inte- 
lectuale şi morale ale medicilor bărbaţi sau femei, dar adesea pentru acestea din urmă se 
poate nota o mai mare conştiinciozitate şi calităţi sufleteşti şi umanitare mai accentuate 
ca a multor medici bărbaţi. Ceea ce însă ar putea face ca elementul medical femenin să 
fie privit ca o slăbiciune în serviciul medical rural, sunt toate acele greutăţi, toţi acei 
factori ostili ai mediului dela ţară şi chiar acea rezervă superstiţioasă pe care o manifestă 
ţăranul pentru femeea intelectuală. 

Un alt grav aspect care merită să fie analizat în problema asistenții medicale 
rurale, este compoziţia din punct de vedere etnic a corpului medical, pe care îl are ea la 
dispoziţie. Facem aci abstracţie de ori ce considerente de ordin politico-economic şi nu 
judecăm chestiunea decât din punctul de vedere al realităților psichologice şi sufleteşti. 
Din aceste puncte de vedere, pe deasupra ori cărei convingeri despre umanitarismul şi 
conştiinţa ce caracterizează pe ori ce doctor în medicină, este evident că un medic de 
altă naţionalitate şi religie decât aceea a populaţiei, superstiţioase şi puţin cultivate, în 
mijlocul căreia profesează, nu poate decât rareori să stabilească sentimentul de încredere 
desăvârşită care trebue să caracterizeze relaţiile dintre medici şi bolnavii lor. Este deci 
foarte util să stabilim aci şi compoziţia etnică a corpului medical rural pe care îl are în 
acest moment la dispoziţie pătura noastră țărănească. 


83 


Din motive de ordin technic nu putem reda aci decât cifrele care înglobează atât 
pe medicii rurali cât şi pe cei urbani în fiecare din judeţele şi provinciile respective. La 
un total de 6.127 medici din țară (cu excepţia judeţului Ilfov cu capitala Bucureşti!), 
există pe provincii următoarele cifre şi proporţii: 


Nr. 


PROVINCIA total de Germani Alţii 
medici 
(D (2) (6) (8) 
Oltenia. ....,.. 282 243 33 1 2 — 3 
Muntenia. .....-. 684 562 115 1 2 — 4 : 
Dobrogea ..... % 234 125 5i 1 5 = 52 
Moldova ....... 959 529 42 — 1 — 9 
Basarabia ...... 714 219 4il — 24 — 120 
Bucovina. ...,.. 536 117 373 1 23 — 2 
Transilvania . . ,.. 1.525 689 386 217 94 132 7 
Banat .....,.: 411 183 120 23 139 1 5 
Crişana-Maramureş 662 221 348 56 31 1 5 


Proporția la 100 medici 


PROVINCIA 

Evrei Alţii 

(3) (4) 
Oitenia::. 3 e ie o roca ae ae dat 86.1 11.7 22 
Muntenia ,„.,.,.. cc... ..... 822 168 1.0 
Dobrogea derna e o ieena ane e .... 534 218 A8 
Moldova ......... PE E dea 20 ci șa 55.1 43.8 11 
Transilvania. .. . cc... .. 45.1 26.1 28.8 
Banat o pre ts o e ee ea reia iei 388 25.5 35.7 
Crişana-Maramureş ............ 334 52.6 14.0 
Basarabia ....sessesosoooo 28.2 53.1 18.7 
Bucovina. ...... Spets E E 219 695 86 


Pentru cei 6.127 medici, înglobaţi în aceste tablouri, procentele totale cari repre- 
zintă pe acele ale corpului întreg medical al ţării, îa afara judeţului Ilfov cu capitala 
Bucureşti, sunt: 47.5%/, români, 36.60/, evrei şi 15.9/, alte naţionalităţi?). 

Pe judeţe proporţionalitatea de medici români, aşezată în ordine descendentă, 
variază astfel la suta de medici: 


Vlaşca , . . . 100.0 Tutova. . . . 674 Durostor. . . 50.0 Lăpuşna . .. 802 


Muscel .. . 9.5 Roman. .. . 654 Sibiu. ..., 47.6 Hotin .... Jl 
Gorj ..... 965 Constanţa , . 64.9 Alba. .... 460 C-Lung ... 30 
Romanați .. 95.1 Tecuci . . . . 642 Bacău .... &9 Sălaj. .... 290 
Mehedinţi . . 93.1 Tulcea . . . . 62.2 Someş . ... 455 Timiş .... 287 
Ot...... 90.3 Severin .. . 597 Braşov. ... 48 Odorhei . . . 264 
Argeş .... 900 Neamţ .. . . 596 Mureş .... 440 Satul-Mare . 258 
Teleorman. . 883 Vaslui.. .. 592 Năsăud ... 438 Cabul .... 222 
Ialomiţa . . . 86.8 Hunedoara . . 57.4 Baia ..... 432 Cetatea Albă. 22./ 
Vâlcea. ... 86.0 Făgăraş .. . 56.0 Orhei ... . 415 Ciuc ..... 217 
Dâmboviţa . . 855 Dorohoi . . . 55.2 Rădăuţi .. . 982 Trei-Scaune . 19.7 
Buzău .... 816 laşi ..... 52.4 Târnava-Mică 375 Caliacra .. . 196 
Dolj ..... 75.9 Ciuj ..... 52.3 Arad. .... 367 Ismail .... 188 
Brăila .... 739 Fălciu .,.. 521I Maramureş . 357 Soroca... . 17.5 
Prahova . . . 73.8 Covurlui . . . 515 Bălți... 357 Cernăuţi .. . 177 
Caraş ... . 72.6 Botoşani . . . 507 Bihor .... 338 Storojineţ . . 135 


Putna .... 711 Târnava-Mare 50.9 Suceava .. . 325 
R-Sărat . . . 687 Turda ... . 50.0 Tighina .. . 303 


Din punctul de vedere al asistenţei medicale rurale, de sigur că datele de mai sus nu 
sunt concludente, mai ales pentru |acele judeţe în cari există oraşe mari, cu un mare 


1) Pentru Bucureşti, din totalul de 990 Medici, 597 sunt Români, 373 sunt Evrei şi 20 sunt alte naţionalităţi. 
1) Pentru toată ţara, inclusiv capitala, provinciile sunt : 49.260/; Români, 36.160%/e Evrei şi 13.98% alte naţionalităţi. 


84 


număr de medici, ca de ex.: Cernăuţii, Clujul, Timiş-Torontalul etc. Pentru restul judeţelor 
însă, marea lor majoritate, pe teritoriul cărora există un singur oraş mic, cu un mic număr 
de medici, proporţiile medicilor rurali după originea lor etnică, se menţin la valoarea da- 
telor prezentate în tabloul de mai sus. 

Acest lucru rezultă şi din tabloul numeric ce urmează, în care sunt trecuţi numai 
medicii din localităţi pur rurale şi din oraşele mici cari nu sunt capitale de judeţ, cu 
excepţia numai a câtorva din aceste mici capitale: 


~| E z| alla E 

JUDEȚUL |z| 8 |£|8|E | JUDEŢUL | 23| $ B 

eale làăl5S jól E| & ò 

(1) (CA M B E) A A C.) OLOR Co M I CO A A C) (1) (2) | (3) (6) 
Alba .....|| 49 25 9 6 8 1 — Mehedinţi .. 23 20 3 — — — 
Arad... ..|| 78 | 27 23 9 17 — 2 Mureş ....|| 45 20 12 3 8| — 2 
Argeş ....| 24 21 3 - |: — — — Muscel c... 15 14 1 — — — — 
Bălţi .....] 45 | 20 | 25 | — | — | — | — || Năsăud... .|| 18| 10 4| -| — 3 1 
Baia .....| 37 16 21 — — — — Neamţ .... 31 | 20 11 — — — — 
Buzău ... .|| 23 19 4 — — xi = O ...... 15 14 1 — — — — 
Bacău ....|| 34 17 17 — = = — Orhei. .... 3 17 15 = — — 1 
Bihor... . .|| 73 | 28 | 35 7 3j- — Odorhei .., 20 4 9 6 1 — — 
Brăila ....] 14 |13] 1| — |] — |] — | — [| Putna ....|| 30| 17 8| -| -| — 5 
Braşov ... . || 38 18 — 4 — 16 — Prahova ... 62 54 6 — — — 2 
Botoşani . . . || 31 15 16 | — — — || Romanați.. .|| 25| 24 1 -| =| — — 
Caraş ....]| 43 | 30 8 3 2 | — | — | Roman. ...|| 12 8 4| -| -| -= = 
Caliacra .. .|| 15 2 3 — == — 10 R-Sărat ... 16 13 3 — — — — 
Cahul ....]| 22 5 7|—1—|1— | 10 || Rădăuţi 60 | 23 35 1 ij — — 
Cluj .... || 49 28 14 6 1 — — Satul-Mare. . 52 14 29 7 2 — = 
Constanţa . .|| 25 | 18 | 7 | — | — | — | — || Sibiu.....]| 25] 16 1] -| -| 8| — 
Cernăuţi .. . || 38 71|2z | — 1 — 3 || Severin. ...|| 49| 29 12 1 7| — — 
Covurlui . . || 13 8 5 | — | — | — | — || Suceava .. .|| 14 6 7| -| -| — 1 
C.-Lung ... 36 11 21 = 2 nT 2 Storojineț gi, vai 46 6 31 — 3 — 6 
Ciuc .... || 38 TI 1311 |— 1 | — [| Săaj.....|| so! 23| aj 13 3|, — — 
Cetatea-Albă . || 60 9 | 22 | — | 17 | — 12 | Someş ....|| 32| 14| 12 5 1| — 5 
Dâmboviţa . .|| 38 | 32 6 | — | — | — | — || Soroca ....]] 54 8| 35| — 1| — 10 
Dolj .....|| 3 | 28 A Sp 1 | Târnava-Mare|| 22| 15| —| -| — 7 — 
Dorohoi 22 | 14 8 | — | — | — | — || Târnava-Mică || 40| 12| 10 5 1| 10 2 
Durostor . . .|| 15 6 4: | = 1 | — 4 | Turaa ... | 45| 23 56| 17| -| — — 
Făgăraş .. 25 | 14 3. | [= 8 | — || Trei-Scaune .|| 34 6 6| 21| — 1 = 
Fălciu ....]| 13 | 10 3| — | — | — | — || Teleorman. .|| 43| 38 5| -| =| — — 

Gorj +... . J| 19118 | — | — | — | — 1 | Tulcea ....|| 37| 23| 13| -| -| — 

Hunedoara . . || 87 | 50 | 24 11 2 | — = Tutova. ... 15 13 2| —| — 2 cà 
Hotin. .. . | 73 | 2j] 5 | — | — = 1 Tecuci .... 16 | 10 6| — a — 
laşi. .... || 48 | 32 16 = Jg = = Timiş .... 38 21 9| 84 1 2 
Ismail ....| 41 4 20 — = = 17 Tighina ... 19 18 — — — 6 
Ialomiţa .. .|| 24 21 3 — = == = Vlaşca .... 21 — => = = = 
Ilfov .,....1| 45 42 3 = a — = Vaslui .... 11 3 = = = = 
Lăpuşna .. .|| 27 | 17 6|-—|—|— 4 | Varcea .... 23 2 |__— |_—|__— 1 
Maramureş. . || 20 8 9 2 1 || 3 Es seceta cz e se ia 


Totaluri. . . 


Din acest tablou, care reprezintă în majoritate pe medicii rurali, rezultă ca proporţii 
în ce priveşte originea etnică a medicilor: 49.9%/, români, 31.5%/, evrei şi 18.60%, alte 
naţionalităţi, de unde rezultă, şi după acest criteriu, că românii nu ating o majoritate 


85 


statistică. Credem că dacă am fi putut discrimina exclusiv numai pe medicii cari locuesc 
în comunele pur rurale, procentul medicilor români ar fi fost uşor ameliorat. 

Rămâne ca fapt pozitiv, din datele prezentate mai sus, că asistența medicală a 
păturii noastre rurale este nu numai insuficientă din punctul de vedere al densităţii me- 
dicilor cari locuesc la ţară ci şi din punctul de vedere al heterogenităţii elementelor cari 
o administrează. 1 

n studiul de față asupra asistenței medicale rurale am detailat mm privind-o din 
toate punctele de vedere — problema medicului rural, deoarece mai ales pe el se sprijină 
întreaga organizație medico-sanitară rurală. Trebue să mai adăogăm însă expunerii 
noastre, câteva date şi asupra instituțiunilor de asistență rurală pe cari le posedăm. 

Organizaţia noastră instituţională, în special aceea din vechiul regat, este alcătuită 
dintr'o reţea de dispensarii şi spitale mixte, distribuite în număr variabil în judeţele ţării. 

Dispensariile sunt în genere aşezate la reşedinţa circumscripţiilor sanitare şi sunt 
instalate, fie în localuri proprii, fie în case închiriate, de multe ori în acelaş imobil în care 
locuieşte şi medicul. Instalaţiile şi mobilierul variază de asemenea, dela ansamblul cel 
mai rudimentar până la echipamentul cel mai complet. Dispensariile noastre rurale au 
aproape toate un caracter medical polivalent, deoarece sunt destinate să acopere nece- 
sităţi terapeutice din toate ramurile specialităţilor medicale. 

Spitalele mixte au de asemenea, aşa cum le arată şi numele, misiunea de a face me- 
dicină universală. Din punct de vedere practic ele se justifică prin nevoia de a se oferi 
sătenilor un loc de spitalizare cât mai la îndămână, mai familiar, mai simpatic decât 
spitalele dela oraşe, în cari ei se simt înstrăinaţi. Din punctul de vedere ştiinţific, aceste 
spitale sunt obiecte de critică pentru motivul că nu pot niciodată să satisfacă pretenţiile 
şi imperativele practicei medico-chirurgicale moderne. 

Numărul de dispensarii pe care îl avem în prezent este 408 aproximativ, dacă se 
consideră numai acelea cari au local propriu cu amenajare specială. 

Dintre cele 247 spitale mixte întreţinute de Minister, 150 aproximativ deservesc 
teritorii exclusiv rurale, fiind situate chiar în mijlocul populaţiei ţărăneşti. Mai amintim 
că sătenii au la dispoziţie şi un număr de 715 farmacii rurale cari îi scutesc să se depla- 
seze pentru a se aproviziona cu medicamente. 

Întreagă această organizaţie instituţională răspunde nevoilor terapeutice celor mai 
acute ale ţărănimii noastre, fără însă ca să poată oferi tratamente cu adevărat ştiinţifice 
cari se bazează azi: pe examene multiple de laborator, pe specializarea personalului 
medical şi ajutător şi pe echipament sanitar specializat. 


Care sunt concluziunile ce se impun, pentru politica medico-sanitară şi demografică 
a ţării, din analiza statistică a datelor privitoare la asistenţa noastră medicală rurală ? 

Excelentele publicaţiuni periodice, pe cari le publică regulat de câţiva ani Institutul 
Statistic, asupra demografiei, mortalităţii şi morbidităţii, din mediul nostru rural, preocupă 
din ce în ce mai mult pătura cultă a ţării. Qpinia publică cere şi aprobă cu discernământ 
orice măsură se ia în materie de sănătate publică. ' 

n acest domeniu există astăzi, din punct de vedere doctrinar, două tendinți care se 
află în luptă: tradiția bazată pe vechile legiferări şi pe organizația sanitară întemeiată 
înainte de războiu şi doctrinele noi aplicate cu succes în ţările anglo-saxone. Cea dintâi 
din aceste doctrine pune bază mai ales pe instituţiunile şi pe acţiunea medicală curativă, 
înțelegând să se îngrijească în primul rând de bolnav, acolo unde îl găseşte, sau tran- 
sportat în institutele speciale de ospitalizare. A doua doctrină vizând scopuri mai largi 
dar mai îndepărtate, îmbrăţişează cu entusiasm preocupări de prevenire a bolilor înainte 
de apariţia lor, socotind pe omul sănătos mai interesant decât pe acela bolnav. 

Care e calea cea mai favorabilă pentru interesele proprii ale asistenţei medico- 
sociale a păturii noastre rurale, între aceste două tendinţe doctrinare cu adepţi deopotrivă 
de numeroşi şi la noi? 

Evoluţia îndeplinită în ultimul deceniu, în organizarea noastră sanitară, arată că 


56 


numai un compromis între cele două tendinţe, este adaptabil şi eficient pentru pătura 
noastră rurală. Ambele doctrine s'au găsit succesiv aplicate, prin legi şi prin instituţiuni 
nou create, legi şi instituţiuni reprezentând ambele curente ce domină azi ideile în 
materie de asistență socială. Din toate aceste inovaţiuni, principiul nostru etnic a absorbit 
şi a asimilat tot ceeace era adaptabil pentru sine, anihilând creaţiunile cari nu cores- 
pundeau specificului său propriu. 

Rezultatele obţinute în organizaţia noastră sanitară sunt astfel pline de învăţăminte 
pentru viitor. 

Fără a se părăsi ideea înmulţirii numărului de medici destinaţi păturii rurale şi 
fără a se renunţa la îmbunătăţirea reţelei de instituţiuni curative, pe cari asistenţa me- 
dicală rurală le cere cât mai perfecţionate, trebuesc desvoltate progresiv şi cât mai 
temeinic, toate acele organizaţiuni pe cari le preconizează igiena şi medicina preventivă, 
organizaţiuni cari şi-au trecut pe deplin probele în ţările cele mai civilizate de pe glob. 


Dr. CONSTANTIN C. GHEORGHIU 


ORGANIZAREA SANITARĂ A SATULUI 


Nimic nu indică mai clar gradul de fericire al unei ţări decât lungimea mediei de 
vieaţă a cetăţenilor. Într'adevăr, vieaţa lungă nu este decât o consecinţă a condiţiunilor 
bune de trai. Nu este vorba de un singur element, care determină lungimea vieţii, ci de 
un complex întreg de împrejurări, în care intră, pe lângă factorul ereditar de care depinde 
rezistenţa înăscută a individului, şi influenţele mediului social şi a mediului cosmic, care 
pot face vieața mai uşoară sau mai grea şi care în consecinţă, determină vârsta medie 
mai scurtă sau mai lungă a cetăţenilor. 

Toate aceste fapte, în mod obişnuit, le analizăm prin cercetarea permanentă a 
cifrelor statistice privitoare la mişcarea populaţiei şi anume: a cifrei născuţilor, a năs- 
cuţilor morţi şi a morţilor. Creşterea numărului morţilor, frecvenţa prea mare a numărului 
morţilor la vârste neîmplinite, la care moartea este o apariţie nenaturală, precum şi cerce- 
tarea cauzelor de deces, sunt mijloace care ne permit să urmărim deaproape fenomenele 
de vieaţă ale populaţiei. 

Din cercetarea acestor date, s'a putut constata, că vieaţa dela sate diferă esenţial 
de vieaţa dela oraşe. Ceeace caracterizează vieaţa populaţiei din mediul rural, este scur- 
gerea ei întrun cadru de natură, care face ca fenomenele de vieaţă să aibă un mers mult 
mai puţin artificial decât la oraşe. În schimb, evoluţia vieţii orăşeneşti este influenţată 
în mod hotărîtor de mediul social. De aci rezultă, că populaţia rurală îndeplineşte rolul 
vital, adică generator de vieaţă în evoluţia demografică a unei ţări. Ea constituie o 
resursă de permanentă împrospătare a capitalului uman. Aceasta, graţie natalității care 
întotdeauna depăşeşte cu mult cifra moralității, oricât ar fi ea de ridicată. 

Ca regulă generală, în oraşe, mortalitatea este mai mică din cauza standardului de 
vieaţă mai ridicat şi datorită şi faptului că, natalitatea fiind mai redusă, grupul copiilor 
nou-născuţi, care dau o mortalitate specifică mai urcată, este mult mai mic. 

Repartizarea pe grupe de vârstă a populaţiei oraşelor ne arată o îngrămădire la 
vârsta adolescentă şi adultă, datorită afluxului permanent dela sate spre oraşe, a popu- 
laţiei capabile de muncă. 

Aceste condițiuni, specifice vieţii orăşeneşti, fac însă, ca populaţia urbană să nu poată 
rezista multe generaţii şi să fie mereu reînoită cu elemente proaspete, venite dela sate. 


` 87 


Populaţia rurală sporeşte pe cale naturală, fără ca satele să se supra-populeze. 
lar populaţia urbană creşte vertiginos, deşi în cele mai multe cazuri, numărul morţilor 
depăşeşte pe cel al născuţilor. 

Dacă ţinem socoteală de aceste fapte, în mod firesc, se impune şi programul, care 
trebue realizat pentru apărarea capitalului uman al ţării. Politica sanitară trebue să 
urmărească păstrarea şi încurajarea populaţiei rurale. 

Rostul organizaţiunii sanitare urbane este să apere omul ca valoare socială pro- 
ductivă şi să contribue la creşterea mediei de vieaţă, cu scopul de a exploata timp cât 
mai îndelungat capacitatea de producţie a orăşenilor. 

La sate, urmărim cu totul alt obiectiv. Munca ţăranului interesează, în primul 
loc pentru conservarea propriei lui vieţi şi, deci, exploatarea muncii ţărăneşti nu poate fi 
un ideal de politică de populaţie raţională. Sub aspectul intereselor permanente ale unui 
neam, țăranul trebue să rămână sursa de energie biologică, menită să transmită patri- 
moniul ereditar, din generaţie în generaţie, pentru a garanta existenţa fizică, psihică şi 
morală a rasei. Deci, politica de conservare a populaţiei rurale va diferi în mod esenţial 
de cea preconizată pentru populaţia urbană. 

In cele ce urmează, ne vom ocupa numai de politica de conservare a populaţiei rurale. 


Pentru a putea conserva pătura ţărănească în cele mai bune condițiuni de sănătate 
şi pentru a putea garanta pentru generaţiile viitoare o valoare cantitativă şi calitativă 
superioară, este nevoie să cunoaştem factorii care scad vitalitatea şi valoarea biologică 
a populaţiei. 

In cele mai multe cazuri, aceşti factori nu pot să fie măsuraţi prin vreo metodă di- 
rectă şi deci suntem nevoiţi să recurgem la aprecierea diferitelor manifestări cu caracter 
sanitar al populaţiei, pentru a ne da seama de influenţele dăunătoare desvoltării ei. In 
acest domeniu, studiul mortalităţii ne este de un folos nepreţuit. 

Trebue să constatăm, că pentru populaţia noastră rurală avem informaţiuni sta- 
tistice superioare celor din alte ţări, pentrucă statistica noastră îndeplineşte cea mai im- 
portantă condiţiune de ordin tehnic şi anume: să cuprindă fără excepţie, toate cazurile 
de deces din întreaga ţară. 

Evident, că simpla înregistrare încă nu însemnează o cunoaştere amănunţită a cau- 
zelor care determină decesele. In acest scop suntem obligaţi să cercetăm repartiţia pe 
vârstă a decedaţilor, precum şi cauzele de deces. 

Din cercetarea privitoare la vârsta decedaţilor, ne putem da seama cu uşurinţă de 
problemele care se pun pe primul plan în mediul nostru rural. Cel mai numeros grup al 
morţilor îl formează grupul copiilor care n'au ajuns încă la vârsta productivă şi care au 
însemnat numai investiţii de energie şi valoare până la momentul morţii lor. Ei nu au 
reuşit să ajungă la vârsta la care puteau şi ei să germineze vieţi noi, spre a înde- 
plini suprema funcţiune biologică a oricărei fiinţe vii. 

Se poate afirma, că cea mai mare calamitate a ţării noastre este mortalitatea co- 
piilor şi cu deosebire mortalitatea copiilor sub 1 an, cunoscută în literatură sub denu- 
mirea de „mortalitate infantilă“. Aproximativ o treime din numărul total al morţilor îl 
constitue copii în vârsta de sub 1 an. 

Evident, nu se poate contesta că prin mortalitatea extrem de ridicată care ne dis- 
tanţează de tot restul Europei, nu se face şi o selecţiune naturală, rămânând în viaţă cei 
mai înzestrați pentru a rezista în lupta pentru vieaţă. Totuşi, cercetarea cauzelor, care pro- 
duc decesul la această vârstă, ne arată că o parte din aceste decese pot fi prevenite. 

Cred, că nu este exagerat să afirm, că problema sănătăţii publice în mediul nostru 
rural este o problemă de profilaxie, adică de prevenire a oricărei îmbolnăviri şi cu 
deosebire a îmbolnăvirilor de bolile care duc la deteriorarea rasei. lar prevenirea însem- 
nează — după cum se ştie — o operă largă de educaţiune, adică de muncă continuă şi 
susţinută, a cărei rezultat este nu numai reducerea moralității infantile, dar şi a mortali- 
tăţii generale. 


88 


Această educaţiune sanitară trebue să se facă în casa ţăranului, care este un ve- 
ritabil laborator biologic. Deci, nu poate fi vorba de sănătate publică la sate până când 
nu vor exista organe care să aibă posibilitatea de a face operă de profilaxie în fiecare 
casă ţărănească. Rolul spitalului şi al dispensarului pentru opera de profilaxie rurală 
adevărată, este disparent faţă de importanţa operei de educaţie la domiciliu, care trebue 
să se facă la ţară. 

Çe însemnează o educaţiune sanitară în casa ţăranului ? Crearea unui organ de să- 
nătate publică, care să intre în casa ţăranului cu scopul de a elimina toţi factorii, care 
pot produce mortalitatea copilului nou-născut. El se va adresa în primul loc, factorului 
fizic care poate dăuna sănătatea copilului. Va căuta se remedieze o locuinţă insalubră : 
beneficiul nu va fi numai pentru noul născut, ci şi pentru restul familiei. Va învăţa pe 
mamă cum trebue să îngrijească de sănătatea copilului, dându-i hrană rațională, cură- 
fenie fizică, aer curat şi raze solare. Şunt elemente indispensabile pentru apărarea 
vieţii noului născut, dar sunt totatât de indispensabile şi pentru întreaga familie. 

Nu încape nicio îndoială, că dacă în ţara noastră s'ar începe o acţiune serioasă de 
combatere a tuberculozei, şi când zic combatere zic profilaxie, adică apărarea celor 
sănătoşi de pericolul îmbolnăvirii şi nu internarea în sanatorii a celor bolnavi, efectul ar 
fi acelaşi, ca şi când ne-am concentra întreaga atenţiune asupra mortalităţii infantile. 

Qpera de profilaxie generală se poate face pe mai multe căi. Dar, eu socotesc că a 
acţiona prin combaterea mortalităţii infantile, este pentru noi calea cea mai raţională, pen- 
trucă aceasta este problema cea mai de seamă a momentului de faţă şi pentrucă ea are 
o importanţă vitală pentru viitorul rasei româneşti. 

Cum trebue să se facă opera de combatere a mortalităţii infantile în mediul rural? 

Din primul moment, trebue să distingem două categorii de copii: copiii sănătoşi şi 
copiii bolnavi. 

Ingrijirea copilului bolnav este o problemă pur medicală şi se poate spune că este 
unul dintre cele mai complicate capitole ale medicinii. Un medic cu cultură generală fru- 
moasă, nu poate fi considerat ca specialist în probleme de pediatrie; cu atât mai puțin 
se poate vorbi de organizarea unei îngrijiri ideale a copiilor bolnavi în mediul rural. 
Rămâne totuşi un fapt cert: că nu există altă soluţie pentru îngrijirea copiilor bolnavi 
decât îngrijirea lor medicală. 

Prin urmare, este neapărat necesar să se desvolte cât mai mult sistemul de îngrijire 
medicală a copiilor, pentru a avea posibilitatea de a combate mortalitatea copiilor bol- 
navi, iar organul competent care trebue să facă această îngrijire, este medicul. 

Pentru copiii sănătoşi, problema se pune cu totul altfel. Din cauza aprofundării 
fiziologiei creşterii copilului din ultimele decenii, s'a răspândit atât în lumea medicală 
cât şi în opinia publică, ideea, că îngrijirea copilului sănătos este o problemă foarte com- 
plicată. Fără a avea intenţia de a contesta necesitatea de a se face puericultură integrală, 
se poate afirma, că puericultura la noi trebue să se pună, nu din punct de vedere teoretic, 
ci din punct de vedere practic. Şi sunt sigur, că cea mai mare revoluţie puericulturală a 
. ţării noastre s'ar face prin introducerea unei metode, graţie căreia s'ar evita comiterea 
unor greşeli elementare şi cu totul grosolane, care periclitează astăzi vieaţa noilor născuţi. 

Desigur că puericultura refuză o astfel de tehnică de combatere a mortalităţii in- 
fantile, dar demografii nu pot decât să fie încântați, dacă prin acest mijloc s'ar putea 
obţine reducerea la jumătate a numărului morţilor în vârstă de sub 1 an. 

Idealul puericultorului este aplicarea artei pentru desvoltarea ideală a copilului, 
idealul demografului este salvarea a cât mai multe vieţi şi eliminarea tuturor factorilor, 
care pot duce la slăbirea vitalităţii sau la moartea copiilor. Pentru ajungerea acestui 
ideal, este nevoie după cum am spus, de organizarea educaţiunii sanitare. Educaţiunea 
sanitară modernă diferă fundamental de sistemul vechi de propagandă sanitară care se 
făcea prin exibiţii impresionante şi ocazionale adresate colectivităţilor. 

In tehnica modernă, aparatul de propagandă a fost redus la o acţiune permanentă 
executată de o educatoare sanitară, denumită „asistentă sanitară“, „educatoare sanitară 


$9 


sau la noi „soră de ocrotire“, al cărei rost este de a intra în contact personal cu mamele 
a căror menire este îngrijirea copilului şi de a da, nu numai sfaturi ci şi instrucţiuni con- 
crete de felul cum trebue să apere vieaţa copilului. Aceste instrucţiuni sau demonstraţiuni 
practice se fac la domiciliul mamei şi a copilului şi se fac fără nicio atmoşferă de pro- 
pagandă sau publicitate, ci într'un spirit amical, neoficial şi apropiat de sufletul mamei. 
Educaţia aceasta nu are caracter oficial şi ea nu poate fi măsurată nici prin numărul vi- 
zitelor nici prin reputaţia sau prestigiul pe care şi-l face sora de ocrotire în sat, ci ex- 
clusiv prin rezultatele obţinute şi care se măsoară prin scăderea mortalităţii infantile. 

Este adevărat, că opera de educaţiune este foarte grea şi nu dă rezultate imediate 
şi vizibile. Este adevărat că atunci când un medic salvează vieaţa unui copil bolnav, 
părintele a văzut cu ochii pericolul morţii şi este recunoscător şi moraliceşte şi mate- 
rialiceşte faţă de medicul care i-a salvat copilul, pe când o operă de educaţiune rămâne 
anonimă şi se apreciază numai de către persoane cu adevărată înţelegere a valorilor de 
caracter general sau abstract. 

In general, rezultatele unei astfel de munci sunt considerate ca un bun pentru care 
nimeni nu poate să-şi revendice vreun merit. Qamenii dornici de validitare personală, nu 
înţeleg să-şi risipească timpul şi energia într?o acţiune cu caracter educativ, care dă re- 
zultate tardive şi neaparente. 

In concluziune, în privinţa organizării sănătăţii satului, se pot face următoarele 
precizări : 

1. Problema principală a populaţiei rurale’ este conservarea capitalului uman, în 
vederea perpetuării rasei, şi nu exploatarea lui în vederea valorificării momentane. 

2. Scopul politicii sanitare rurale, trebuie să fie conservarea vitalităţii, prin elimi- 
narea factorilor contrari sănătăţii generaţiei actuale şi a celei viitoare. 

3. Grupul de populaţie cel mai sensibil faţă de aceste influenţe, este cel al noilor 
născuţi. Eliminându-se cauzele care produc mortalitatea infantilă excesivă, creăm con- 
diţiuni bune de viaţă pentru întreaga populaţie. 

4. Combaterea mortalităţii infantile este o problemă de profilaxie generală şi deci 
rezultate permanente nu putem să obţinem decât printr'o operă de educaţiune. 

5. Educaţiunea sanitară trebue să fie individualizată şi permanentă, făcându-se 
prin descinderea în casa fiecărui ţăran, adică în interiorul în care ţăranul îşi trăeşte vieaţa. 

6. Conservarea vieţii copiilor nu implică în mod necesar, standard cultural înalt. 
Deci, starea culturală înapoiată nu poate justifica mortalitatea infantilă urcată. 

Este suficient pentru generaţia noastră să creăm o reţea de educatoare sanitare, care 
prin muncă de educaţiune să reducă cel puţin la jumătate mortalitatea infantilă excesivă 


a ţării noastre. 
Dr. ŞABIN MANUILĂ 


CARE ESTE STRUCTURA PROPRIETĂȚII AGRARE 
DIN ROMÂNIA ? 


Deşi suntem o ţară cu populaţia ocupată în cea mai mare măsură în agricultură, 
totuşi repartizarea proprietăţii funciare, numărul marilor, mijlociilor şi micilor agricul- 
tori, şi nici numărul total al populaţiei ocupată în agricultură nu se cunoaşte decât 
cu vagi aproximaţiuni. 

Qri de câte ori vreun cercetător ar vrea să-şi dea seamă de structura proprietăţii 
agricole sau de repartizarea agricultorilor după mărimea exploatării, el se loveşte de 
grele neajunsuri, cauzate de lipsa de material sau de lacune de o însemnătate covârşitoare. 


90 


Ori, cunoaşterea exactă a situaţiei, în care se află agricultura românească, se im- 
pune la noi, nu numai din simplul motiv al studiului societăţii româneşti sau a aparatului 
de producţie — fiind producţia care formează baza economică a României şi a cărei im- 
portanță va trebui să se mărească în anii ce urmează — ci şi dintr'un punct de vedere, ce 
are o importanţă deosebită în țara noastră: spre a urmări rezultatele reformei agrare, 
a acestei imense opere sociale înfăptuite la noi pentru emanciparea ţărănimii. 

Niciun recensământ agricol sistematic n'a fost încă efectuat în ţara noastră, nici 
înainte de Unire nici după (dacă nu socotim încercarea de recensământ din 1930, în urma 
căreia nu dispunem decât de un singur tablou ce-l vom reda mai jos); prin urmare, deocam- 
dată, pentru cunoaşterea structurii populaţiei agricole trebue să ne adresăm celor mai 
variate surse, care ne dau, fiecare câte o situaţie deosebită, deoarece problema ce ne 
interesează este lămurită numai indirect în aceste surse. 

Aşa dar, pentru a încerca să stabilim repartizarea exploatărilor agricole pe cate- 
gorii după întindere ne vom servi de sursele disponibile şi anume: 

1. Rezultatele reformei agrare. 

2. Statistica impozitelor directe. 

3. Repartizarea exploatărilor după întinderi, stabilită cu ocazia recensământului 
agricol din 1930, (date provizorii). 

4. Ancheta privitoare la repartizarea animalelor domestice după gospodării ţărăneşti. 

5. Repartizarea populaţiei după profesiuni, stabilită de recensământul general al 
populaţiei din 1930. 

I. Cu ocazia reformei agrare (situatia la 1 Ianuarie 1934) s'au expropriat 22.523 moşii 
cu suprafaţa totală de 6.126.000 ha. Din suprafaţa expropriată, s'au atribuit la 1.479.000 
lotaşi 3.404.000 ha arabile precum şi 65.000 ha locuri de case în vetrele satelor. Din 
restul terenurilor expropriate, 1.117.000 ha s'au repartizat comunelor, ca islazuri co- 
munale, celelalte terenuri (2.657.000 ha) rămânând ca rezerve de stat, păduri etc. 

Inainte de reforma agrară repartizarea terenurilor agricole, după forma de proprie- 
tate a fost următoarea: 1) 


Tabloul A 

Mărimea exploatării Intindere totală Ofo 
süb -10 ha nen eee e ra a gi e a n ae aA 8.731.000 ha 434 
10 = 100:ha J: m ai ceai ei ea a ei deo eee tel oc 3 3.295.000 „ 16.3 
peste 100. ba: .. ses e zice a a e mei am 8 erai a e 8.109.000 „ 403 


Total. .. 20.135.000 „ 100 


In urma reformei agrare proprietatea individuală mică (sub 10 ha) a sporit cu 
3.469.000 ha — loturi arabile şi loturi de casă — iar proprietatea individuală mare s'a 
mişorat cu 6.126.000 ha. Proprietatea mijlocie — teoreticeşte — a rămas neschimbată de- 
oarece prin împroprietărire s'a putut completa maximum 7 ha. 

Prin urmare, în urma reformei agrare, repartizarea terenurilor agricole după forma 
de proprietate s'a schimbat astfel: 


Tabloul B 

Mărimea exploatării _ „Întinderea totală °% _ 
sibo ha see ice e roi ee e oi ra aia aa coca: D at ast 12.200.000 ha 698 
10—100ha. ., a . s ao. .. 1... . .. n. [ce e se... 3.295.000 „ 18.8 
peste IDD Da aaa pa mane e ea a ace e a ii a 1.983.000 „ 11.4 


Total... 17.478.000 ha 100 


Nu trebue să uităm însă că tablourile A şi B (Şi în special cel de al doilea, care este 
construit teoreticeşte pe baza celui dintâiu) nu dau situaţia reală a proprietăţii agricole 


1) Albumul statistic: Agricultura în România. 1929. Min. Agriculturii Domeniilor. 
2) Pentru Bucovina s'a socotit prin apreciere, exploatarea mijlocie având o întindere totală de 100.000 ha. 


91 


deoarece ele nu s'au bazat pe recesăminte agricole sistematice, ci reies din tablourile 
întocmite în vederea reformei agrare, alcătuite, la rândul lor, pe baza rolurilor fiscale. 

Ori într'o asemenea inventariere s'au putut uşor strecura greşeli de evaluare, mai 
ales dacă luăm în consideraţie împrejurarea că toţi agricultorii —- cei mici pentru a fi îns- 
crişi în listele de împroprietăriți, iar cei mari pentru a evita exproprierea — s'au grăbit să 
transcrie moşiile ce le-au avut pe numele tuturor mebrilor familiei lor, înzestrând copii 
etc. mărind astfel în mod artificial numărul unităţilor de exploatare şi micşorând în 
mod automat întinderea mijlocie din fiecare grup. Prin urmare se poate crede că în 
realitate situaţia grupurilor exploatărilor mici şi mijlocii este mai puţin favorabilă 
decât acea ce o înfăţişează tablourile A şi B. 


II. Statistica impozitelor directe, bazate pe recensământul fiscal din 1928/29 oferă 
o repartizare a agricultorilor după categorii de întinderi aflate în posesie; ea e con- 
cepută însă în perspectiva noţiunii de rol şi nu a celei de exploatare agricolă care inte- 
* resează în această analiză sociologică. ` 

Intradevăr se ştie că numărul rolurilor deobiceiu nu corespunde cu numărul exploa- 
tărilor, deoarece dacă o exploatare este compusă din terenuri aflate în proprietatea 
mai multor persoane (soț, soție etc.) sau e alcătuită din loturi care se află în hotarele 
mai multor comune, atunci această exploatare figurează la fisc sub forma a mai multor 
proprietăți, lucru care diformează întăţişarea realității din punct de vedere sociologic 


Tabloul C 
Statistica impozitelor directe 1928 — 1929 


Categorii Nr. contrib. 0o supraf. arabilă o Categorii Nr. contrib. suprafața 

în mii în mii de ha în mii în mii de ha 

sub 5 ha. 3.408 8.80 6.654 47.1 Fânețe şi islazuri. ..... 1.709 4.976 „ 

5—10 » . 456 11324 3.001 21.3 grădini de legume. ..... 509 174 » 

10—50 , . 140 349 2286 „ 162 livezi de pomi. ....... 263 158 + 

3) 23 Vii ie ice a Se aa pe aa a 459 249 , 

30720 ANRE 15 0 1309 păduri în exploatare .... 120 1444 , 

peste 250 ha_______18 _00 861 6.1 alte terenuri agricole . . . . 35 269 , 
Total... 4.019 100 14.110 100 Total. .. 3.095 1.210 


Constatăm aşa dar că în total sunt 7.104.000 proprietăţi cu întindere totală de 
21.380.000 ha. Este evident că o bună parte din proprietari figurează în rolurile fiscale 
de mai multe ori, deoarece posedă diferite categorii de terenuri sau terenurile de aceeaşi 
categorie însă situate pe teritoriul mai multor comune. À 

Repartizarea suprafețelor arabile pe categorii de proprietăți dá aci pentru mica 
proprietate (sub 10 ha) 68,4°/ọ, o proporție asemănătoare cu acea din tabloul B întocmit 
şi el pe baza rolurilor fiscale. 

Că această proporţie nu poate să reprezinte realitatea, ne dovedeşte următorul 
raţionament: Numărul exploatărilor agricole este mult mai redus de 4.000.000 cât arată 
tabloul C numai la terenuri agricole, deşi în realitate ne lipsesc agricultorii care posedă 
exclusiv teren de grădină, de vie sau de livadă, care sporesc numărul dat de fisc al 
„proprietarilor“ de terenuri agricole. 

Se poate crede, că numărul exploatărilor agricole variază în jurul cifrei de 3.000.000, 
deoarece repartizarea populaţiei active după situaţia în profesie arată că în mediul rural 
se găsesc 3.068.000 de “proprietari patroni, din care, desigur, cea mai mare parte sunt 
ocupați în agricultură. Trebue să scădem din acest număr pe proprietarii patroni ocupați 
în alte bresle din comunele rurale, trebue însă să şi adăogăm aci pe agricultorii domi- 
ciliaţi în comune urbane, ceea ce probabil se va compensa reciproc. 

Pe de altă parte nici numărul căsătoriţilor (bărbat şi nevastă amândoi în vieaţă) nu 
întrece pentru comunele rurale numărul de 3.000.000 perechi. 


92 


Este clar deci că tabloul C, întocmit pe baza statisticilor impozitelor directe, nu 
poate fi uțilizat pentru înfăţişarea repartizării exploatărilor agricole pe categorii, după 
întinderea exploatată. Şi prin urmare toate parcelele care în acest tablou se ridică la un 
număr de peste 7 milioane, trebue să fie repartizate la un număr de abia 3 milioane şi 
ceva exploatări, ceea ce va modifica cu totul repartizarea proprietăţilor agricole pe 
categorii după întinderea exploatată dată de tabloul C, deoarece combinându-se par- 
celele mici, mai multe la fiecare agricultor (în mijlociu câte două la fiecare), numărul agri- 
cultorilor mici, sub 10 ha (atât ca număr absolut cât şi ca proporţie din total) se va 
micşora; — în timp ce grupurile agricultorilor de categorii superioare se vor îngroşa 
(şi numeric şi proporţional). 


III. A treia repartizare a exploatărilor agricole după întindere rezultă din centrali- 
zarea materialului strâns cu ocazia recesământului agricol din anii 1929/30, efectuat din 
iniţiativa Institutului Internaţional de Agricultură, dar neizbutit în întregime. Rezultatul 
întregului recensământ s'a redus la o anchetă privitoare la repartizarea exploatărilor 
agricole pe categorii după întindere şi la situaţii cu totul parţiale (referitoare numai la 
2 judeţe) în ceeace priveşte restul problemelor. 

Prin această anchetă s'a căutat să se obţină informaţiuni privitoare la repartizarea 
exploatărilor agricole, (iar nu a proprietăţilor sau rolurilor) şi se pare că acest scop a 
fost atins, deoarece numărul total al exploatărilor se urcă numai la 3.280.000 unităţi, 
cifră care se apropie de cea rezultată din prelucrarea materialului obţinut în urma re- 
censământului general al populaţiei. 

La fel, repartizarea exploatărilor pe categorii de întinderi, atât ca număr al ex- 
ploatărilor din fiecare categorie, cât şi ca întinderi totale sau însămânţate (arabile) de- 
ţinute de fiecare categorie, se deosebeşte simţitor de repartizările similare, ce le-am văzut 
în tablourile B şi C. 

Aşa, de exemplu, proporţia proprietarilor având sub 10 ha, după recensământul 
agricol este 920/,, deţinând în total60?/ din terenurile însămânţate, pe când din statistica 
impozitelor directe (tabloul C, partea I), micii proprietari formează 96,15%, din numărul 
total şi deţin 68,4%/, din totalul arabil. In tabloul C (al reformei agrare) întinderea totală 
a exploatărilor sub 10 ha formează 69,8%, din total, deşi aci se raportează la totalul te- 
renurilor agricole şi nu numai a celor arabile. Din această categorie de terenuri — con- 
form cu recensământul agricol —- micii agricultori nu deţin decât 48%, din total. 

In 1935 Ministerul de Agricultură a mai întreprins o anchetă privitoare la repartizarea 
animalelor domestice după gospodării ţărăneşti, a cărei rezultat a permis verificarea în 
primul rând a repartizării gospodăriilor agricole după întindere (în anchetă s'a ţinut 
seamă şi de întiderea exploatării ţărăneşti în afară de numărul şi felul animalelor pose- 
date), precum şi împărţirea grupului de exploatări sub 5 ha, care cuprinde aproape ?/4 
din numărul total al exploatărilor, în 3 subgrupe: sub 1 ha; 1—3 ha; 3—5 ha. 

Repartizând primul grup de exploatări agricole (sub 5 ha), stabilit de recensă- 
mântul agricol, în cele 3 subgrupe, vom obţine situaţia din tabloul D. cu privire la nu- 
mărul exploatărilor cât şi (prin interpolaţie) la suprafaţa exploatată totală şi însămânţată. 

Din situaţia dată în tabloul D reiese în primul rând că marii şi mijlocii proprietari, 
atât ca număr cât şi ca întindere exploatată, reprezintă o proporţie destul de însemnată 
în agricultura românească, mult mai însemnată decât cea în deobşte cunoscută pe baza 
tablourilor întocmite fie în vederea reformei agrare (tablou A şi B), fie pe baza statisticii 
impozitelor directe. 

Din acest tablou mai reiese că marii proprietari deţin în special terenuri nea- 
gricole (păduri etc.). La micii agricultori proporţia terenurilor însămânţate, se urcă la 
85 %/p, din totalul terenurilor deţinute, în timp ce la cei mari această proporţie se coboară 
treptat până la abia 28%. 

Cel mai important grup de proprietari — numericeşte — îl formează agricultorii 
având între 1—3 ha — aproape !/3 din total; agricultorii având sub 1 ha, reprezintă 


95 


şi ei un grup important numericeşte, ei însă nu deţin decât 2,1 °/ọ din totalul terenurilor 
cultivate. Grupul agricultorilor mici, pentru care însă agricultura constitue baza venitului 
principal, adică cei având între 3—10 ha (deoarece agricultorii având sub 3 ha obţin 
majoritatea veniturilor băneşti din muncile anexe în afară de gospodărie), formează 
39.90/g din total (ca număr), ei deţinând 43.5%/ din suprafaţa cultivabilă, adică aproape 
jumătate din totalul cultivat în ţara noastră. Proprietatea mijlocie (între 10 şi 100 ha) 
deţine 25.4 %/, din totalul terenurilor cultivate, iar cea mare (peste 100 ha) — 14.6 °/ọ 


Tabloul D 


Repartizarea terenurilor agricole pe categorii după întinderea 
exploatării (1930)1) 


Exploatările 


Suprafaţa totală | Supr, însămânţată 


CA TEGORII n 
numărul oja ha 0o 
0) (2) 8) (6) (7 
Sub 5hħha.,., e e 2.460.000 74,9 5.535.000 280 4.600.000 35,8 
din care 2) 

Sub Tha sone aan pără 610.000 18,6 320.000 1,6 215.000 2,1 
Pe 8 at dtp vota 1.100.000 | 335 | 2.200.000 | 11,1 | 1.850.000 14,4 
Bia: E E EE 150.000 22,8 3.015.000 153 2.415.000 19,3 
FO e arti i ierta 17,1 3.955.000 20,0 3.110.000 24,2 

10— 20 a ira a 55 2.350.000 12,0 1.715.000 13,3 
2 — 5 , 17 1.535.000 78 1.015.000 79 

50 — 100 pc... 04 895.000 45 540,000 42 

100 — 500 pc... ... 0,3 2.095.000 10,6 920,000 72 

peste 500 , a 0,1 | 3375000 | 17,1 | 950.000 74 

Total 100,0 | 19.750.000 100,0 | 12.850.000 100,0 


IV, Din cele trei situaţii menţionate mai sus — a reformei agrare, a impozitelor directe 
şi a recensământului agricol — reies rezultate, care diferă considerabil, 

Trebue de altfel să recunoaştem că toate aceste evaluări păcătuesc. Prima — aceea 
a reformei agrare — prin tendinţa mai mult sau mai puţin ilicită a agricultorilor de a-şi 
fracţiona moşiile; cea de a doua — a impozitelor directe — prin fracţionarea exploatărilor 
după roluri fiscale ; în sfârşit a treia — aceea a recensământului agricol — prin insu- 
ficienta sistematizare a învestigaţiilor, ceea ce face ca să nu avem deplina siguranţă 
când ne sprijinim pe această lucrare, deşi rezultatele ei au fost confirmate în parte prin 
ancheta privitoare la repartizarea animalelor domestice după gospodării ţărăneşti. 

Astfel după situaţia rezultată în urma exproprierii (tabloul B), agricultorii mari şi 
mijlocii ar poseda numai 5.278.000 ha teren de toate categoriile, în timp ce numai terenul 
arabil deţinut de aceşti proprietari (după statistica impozitelor directe) formează cel puţin 
4.455:000 ha. Ar rămâne deci pentru alte categorii de terenuri aflate la proprietarii cu peste 
10 ha abia 823.000 ha, cu toate că numai pădurile particulare reprezintă aproximativ două 
milioane ha, ştiut fiind că cea mai mare parte a acestora se află în mâinele marilor 
proprietari. Şi afară de aceasta am mai văzut mai sus că statistica impozitelor directe, 
datorită modului de înregistrare pe roluri, greşeşte în reprezentarea strictă pe categorii 
de proprietăţi, fracţionând exploatările mari şi mijlocii. 

Apoi trebue să constatăm că şi între situaţia rezultată în urma reformei agrare 


1) Repartizarea stabilită de recensământul agricol din 1930. 


2) Evaluarea stabilită pe baza anchetei cu privire la repartizarea gospodăriilor agricole pe categorii după 
numărul de vite aflate în“exploatare (din 1935) 


94 


(tabloul B) şi acea stabilită de recensământul agricol din 1930 (tabloul D), există oarecare 
contrazicere şi anume: 


Tabloul E 


Ref. agrară | Recensământul agricol din 1930 


Tabloul B Tabloul D 


CATEGORII DE EXPLOATĂRI 
Totalul terenurilor | Teren. cultiv. 


Repartizarea terenurilor (în 0% din total) 


Sub 10 ha .. .... i a 698 48.0 60.0 
10—100 ha ....... 188 43 25.4 
Peste 100 ha ...,....... 114 27.7 14.6 

Total 100 100 100 


Nu încape nicio îndoială că suntem o ţară de mici agricultori. Mijlocia şi marea 
proprietate, chiar dacă a început să se consolideze, în orice caz n'a putut să-şi mărească 
întinderile într'o proporţie sensibilă. Dar care este importanţa reală a acestor două 
categorii de exploatări, care au ún rol covârşitor în propăşirea agriculturii? Dirijează 
ele 30%, sau 50%/g din întinderea cultivabilă a ţării? Deţin ele 20%/ sau 40°/, din întin- 
derea însămânţată ? Acestea sunt întrebări care se pun cu toată insistența în guvernarea 
României, deoarece măsurile luate pentru îndrumarea micilor agricultori nu pot fi 
aceleaşi cu măsurile luate pentru susţinerea proprietăţii mari sau mijlocii. Orice plan 
raţional de ridicare a agriculturii, presupune răspunsul dat la ele de un recensământ 


temeinic, întreprins anume. : 
ROMAN CRESIN 


EXCEDENTUL POPULAȚIEI AGRICOLE 
ȘI PERSPECTIVELE GOSPODĂRIEI ȚĂRĂNEȘTI 


Am arătat în câteva studii precedente, sensul în care desvoltarea populaţiei agricole 
româneşti poate face să varieze formele de îndeletnicire economică a acestei populaţii. 

Faţă de un spor anual permanent, evaluat la circa 270.000 suflete, faţă de o popu- 
laţie rurală de aproape 14'/ milioane, din care 13 milioane agricultori, răspândiţi în 
peste 3 milioane gospodării, (stăpâne fiecare pe mai puţin de 10 ha) şi cultivând în total 
peste 7 "2 milioane hectare, adică, în medie, circa 2!'/2 ha de gospodărie, — spuneam că 
sunt de prevăzut următoarele tendinţe: 

1. Folosirea mânii de lucru supranumerară în micile exploatări familiale ţărăneşti 
în vederea intensificării producţiei proprii. 

2. Intrebuinţarea ei lăturalnică temporară sau permanentă: 

a) în marile exploatări agicole; 

b) în întreprinderile industriale şi comerciale; 

c) în servicii publice sau lucrări de interes obştesc,. 

Precumpănirea unora sau altora din aceste tendinţe, este de mare însemnătate 
pentru viitoarea desvoltare a formelor de organizare socială, româneşti. 

ntr'adevăr, desvoltarea precumpănitoare a tendinţelor de sub punctele 2 a şi b, ar 
avea drept urmare o recrudescenţă a formelor de întreprindere capitalistă, implicând, 


95 


pentru ţăranul supranumerar, dobândirea situaţiei de neo-iobag (q), sau proletar (b); pe 
când desvoltare precumpănitoare a tendinţelor de sub punctele 1 şi 2 c, ar avea, dimpo- 
trivă, drept urmare o întărire a micilor exploatări familiale ţătăneşti şi o integrare.a lor 
într'o economie etatistă, 

ncercarea de a desluşi putinţele de desvoltare ale fiecăreia din aceste tendinţe, e 
deci de mare interes pentru sociologia românească. 

Ne-am ocupat altundeva de perspectivele deschise tendinţelor de industrializare. 
Vom cerceta aci, sumar, perspectivele desvoltării gospodăriei ţărăneşti. 


Ocuparea unui sol de către o populaţie determinată, nu este întâmplătoare. La 
un anumit grad de desvoltare tehnică, se stabileşte totdeauna un echilibru între posibili- 
tăţile de vieaţă pe care le oferă mediul şi mărimea grupului în stare să profite de ele. Nu 
e aci, o particularitate a societăţii omeneşti, ci o formă specială de relaţie naturală între 
vieaţă în genere şi mediul înconjurător, pusă nu de mult în lumină de cercetările biologiei. 
Legea lui Malthus, odinioară concepută ca orânduire providenţială a vieţii şi a morţii, 
trebue înţeleasă astăzi, mai modest, ca un caz particular al legii biologice a lui Cu&not, 
exprimând echilibrul dintre desvoltarea unei specii şi putinţele oferite de mediul înconţu- 
rător, mm complicat, e drept, prin intervenţia factorului uman tehnic, în stare să modifice 
în anumite limite însuşirile mediului. 

n studiul său, consacrat „răzăşiei satului Nerejt din Vrancea, d. H.H. Ştahl, cerce- 
tând problema particulară a disoluţiei vechilor forme de stăpânire devălmaşe a munţilor 
şi aruncarea lor pe sate, a evidenţiat, cât se poate de limpede, felul în care evoluţia for- 
melor juridice ale stăpânirii solului, atârnă de existenţa unui anumit raport între întin- 
derea codrului, volumul populaţiei şi gradul ei de desvoltare etnică. A fost deajuns înlo- 
cuirea toporului prin joagăr, pentru ca „pădurea fără sfârşit“ — a cărei întindere depăşia 
posibilităţile de întrebuințare şi exploatare ale populaţiei locale, motiv pentru care o 
împărţire prealabilă mar fi avut sens —r „să sece“ cu repeziciune. Această secătuire a 
antrenat automat, după rânduiala limpede arătată de cercetătorii esenței faptului eco- 
nomic (fie ei matematicieni, sau psihologi) o distribuţie echilibrată a folosirii individuale 
a bunului în cantitate limitată şi ameninţat să se sfârşească, adică o aruncare a munţilor 
pe sate şi o constituire de drepturi de folosinţă, caracteristica acestei disoluţiuni. 


Un fenomen de acelaş ordin, se petrece — fireşte în alte forme şi cu alte proporţii — 
în mediul agricol românesc, sub influenţa creşterii populaţiei. Aci, factorul tehnic nu mai 
este elementul care declanşează procesul. Esenţial e factorul biologic : creşterea lentă dar 
sigură a populaţiei. Faţă de perspectivele create de acest factor natural, tehnica agrară 
nu contribue, astăzi, la noi, cel puţin, decât ca un element auxiliar care înlesneşte resor- 
birea procesului iscat de celălalt factor. 

ntrebarea ce se pune pentru sociolog, e următoarea : În ce condiţii față de creşterea 
permanentă a populaţiei săteşti, poate rămâne ţăranul stăpân al pământului pe care-l 
munceşte ? Pentrucă, faţă de normele dreptului actual de mostenire, cu toată interzicerea 
trecerii pământurilor rurale în alte mâini decât cele ţărăneşti, creşterea populaţiei nu 
poate avea alt rezultat decât împărţirea tot mai mare a proprietăţii rurale. Dar această 
împărţire, odată ajunsă la limita sub care exploatarea solului nu mai poate acoperi ne- 
voile gospodăriei, atrage în chip neîndoios lichidarea exploataţiei şi reconcentrarea 
pământului astfel parcelat în mâinile câtorva chiaburi, de extracţie rurală, care nu sunt 
însă în realitate decât noui „întreprinzători“ agricoli, cu structură capitalistă. 

Impasul din care reforma agrară încercase să scoată pe ţărani, pentru bine cunos- 
Sp sa sociale, ameninţă deci să se refacă prin efectul firesc al creşterii populaţiei 
rurale, 

Nu posedăm încă o statistică a distribuţiei pământului cultivat, pe întindere de pro- 
prietăţi, după conversiune. Ştatistica recensământului fiscal din 1930, neînregistrând încă 
efectele crizei, nu poate fi concludentă. Nu încape însă îndoială că, cu toată tendinţa 


96 


operaţiei de conversiune de a frâna procesul de lichidare al micii proprietăți, —în măsura 
în care acesta s'ar fi datorat crizei, — legislaţia existentă rămâne neputincioasă să ate- 
nueze efectele procesului cronic de parcelare şi consecinţa lui firească dela o anumită 
limită încolo, a regrupării proprietăţii ţărăneşti, — în măsura în care acesta atârnă de 
creşterea populaţiei rurale. 

Ar urma, că forma socială de exploatare a solului tinde să evolueze în România 
către un nou sistem, în care ar fi să predomine exploataţia mijlocie. Unii cercetători ai 
stărilor noastre agrare, neconsolaţi poate de dispariţia marei proprietăţi, apreciind însu- 
şirile economice şi spirituale ale celei mijlocii, nu şovăesc să transforme această consta- 
tare în program, preconizând o legislaţie care să grăbească constituirea la sate, a unei 
clase de chiaburi. 


Fără a intra în discuţia politică a acestei doctrine, care ne-ar impune să studiem 
nu numai condiţiile de constituire ale acestei clase, dar şi soarta rezervată celor expro- 
priaţi în favoare ei, ne vom întreba numai dacă soarta micii exploataţii este definitiv 
pecetluită şi dacă nu există pentru ea niciun mijloc de ameliorare ? 

Mai întâiu constatările : 

E un fapt în deobşte cunoscut că, din cauza felului în care s'a făcut, reforma agrară, 
este departe de a fi adus populaţiei rurale, tot sporul de bunăstare la care se aşteptaseră 
cei care au conceput-o. 

Dacă, din punct de vedere social, ea a făcut din țăranul român, un stăpân de drept 
al exploataţiunii sale, consolidând astfel, cel puţin pentru o generaţie, liniştea socială a 
ţării,— din punct de vedere economic,— ea e departe dea fi însemnat un progres indiscutabil. 

Ea nu a adus noului proprietar nici utilajul necesar, nici instrucţia suficientă spre 

a-l face să exploateze cu maximum de randament, pământul ce i s'a dat în sțăpânire. 
Alegerea culturilor, uneltele, tehnica, felul de a cumpăni avantajul economic, au rămas 
cele tradiţionale. 

Efectele acestor împrejurări s'au văzut: 

1. România a rămas o țară precumpănitor producătoare de cereale, înfăţişând 
paradoxul de a cultiva în regim de mică exploataţie, plante care nu dau rentabilitate 
mare decât cultivate extensiv. 

Lucrul n'a apărut grav, cât timp a fost nevoie să se refacă stocurile mondiale isto- 
vite de războiu. Când însă, profitând de conjuctura generală, Statele transoceanice au 
desvoltat cu ajutorul agriculturii mecanizate, suprafeţele lor de cultură, situaţia curioasă 
a regimului românesc de cultură a solului, a apărut în adevărata lui lumină. In faţa unei 
rentabilităţi dezastruoase, provocată de căderea preţurilor agricole mondiale, amenințate 
să fie expropriate sub povara sarcinilor băneşti, micile exploataţii nau scăpat decât prin 
efectul combinat al comprimării standardului lor de vieaţă şi al legilor de conversiune a 
datoriilor agricole. Soluţia a dat roade, dar în special în ce priveşte a doua măsură, e 
greu de crezut că va putea constitui precedent. Aşa că o nouă criză, perfect posibilă, 
prin faptul subsistenţii cauzelor celei dintâi, ar repune totul în discuţie. 

2. Productivitatea culturilor agricole a scăzut considerabil. 

lată, după studiul comparativ al d-lui CI. Ihrig, asupra reformelor agrare din răsă- 
ritul Europei, variaţia productivităţii la ha a principalelor două categorii de cereale. 
româneşti, după războiu, față cu situaţia dinainte de războiu. 


Perigada Grâu Porumb 

Hl/ha Indice Hl/ha Indice 
199913... cc... 12.9 100 15.1 100 
1920/24 na nanahan’ 84 65 10.7 TI 
1203/0713 8.5 66 11.1 14 
1925/20 ..,..,......... 9.0 69 10.6 70 
192731 . cc... 10.1 78 10.2 68 
1929/33 ae i E ee a 9.5 14 11.6 TI 


97 


Sau, în raport cu productivitea teritoriilor de aceeaşi suprafață, în 1911 : 


1911 V. Regat ,....... (13.5) — (14.4) = 

România Mare ,.,.. 128 100 14.1 100 
eyd e a are cata aice a ara 8.6 67, 82 58 
1920/2% ......... e 8.4 68 10.7 15 
1093/27 o sns au ea a ar aa 85 67 11.1 79 
1925/29 o ee E a a a ra 9.0 70 10.6 14 
OT d ss e e e a 10.1 79 10.2 72 
1929/33. o e e e coace a ei ce 9.5 70 11.6 81 


Ştiut fiind, că țăranul lucra în dijmă pământul proprietarului, luând în mijlociu 
1/2—2/3 din produsul pământului, se vede că prin rezultatul imediat al reformei agrare tre- 


Zein LXX 


1. Mica rentabilitate a culturilor se datoreşte felului defectos de alegere a acestor 
culturi. Dintre toate culturile, cerealele sunt, după fânețe cele mai puțin avantajoase pentru 
mica exploatație, munca lor nu e mult mai uşoară ca a altor soiuri. Grâul cere 6 operații: 
două arături, semănatul, grăpatul, cositul şi treeratul. Porumbul 7: o arătură, semănat, 
plivit, două prăşituri, culesul tăiatul, desbobitul. 

Toate muncile se fac cu instrumente, care cer desfăşurare pe întinderi mari şi nu se 
folosesc decât câteva zile pe an. 

In schimb, rentabilitatea lor, comparată cu a altor soiuri de culturi, e foare mică. 

Defectul micii exploataţii româneşti nu este deci, cum se vede, un viciu structural, 
ci o eroare de concepţie, de organizare, deci esenţial remediabilă. 

2. Cât priveşte scăderea productivităţii, ea este desigur, rezultatul combinat al lipsei 
de utilaj şi de instrucţie, cu felul special de judecată a avantajului economic de către gospodar. 

Este însă o întrebare, care din aceşti factori este precumpănitor, altfel zis, dacă scă- 
derea producţiei se datoreşte lipsei de utilaj, sau unui defect de organizare? E adevărat, 
în primul rând, că ţăranul nu foloseşte mijloacele mecanice ale marelui proprietar. In 
schimb, dispune de braţe suficiente spre a compensa această lipsă. E o întrebare chiar, 
dacă pe un lot mijlociu de 2!/, ha mecanizarea agriculturii poate fi rentabilă! Oricum, 
pentru rezolvarea ei, agronomii au cuvântul hotărîtor. 

Trebuie totuşi să observăm, că în unele cazuri, lipsa de utilaj pe seama căreia se 
aruncă starea înapoiată a agriculturii noastre, e prielnică. Ne amintim un sat basa- 
rabean, cu vre-o 300 de gospodării, care nu dispunea decât de vreo 100 de pluguri. Lipsa 
inventarului părea strigătoare pentru agronom. Totuşi, cercetând mai departe, cum se 
făceau lucrările, s'au descoperit lucruri cu totul suprinzătoare. Dat fiind tipul în care se 
puteau face arăturile în partea locului, şi întinderea hotarului satului cu ajutorul unui 
schimb activ de muncă şi de unelte între gospodării, se ajungea la o folosire extrem de 
judicioasă şi completă a fiecărui instrument, pe tot timpul perioadei de lucru. Se vede 
deci, că nu lipsa uneltelor propriu zise, constitue totdeauna deficienţa, ci felul folosirii 
lor: rânduiala muncilor. 

Ne putem însă întreba dacă braţele de care dispune gospodăria sunt bune şi com- 
plet folosite. Dacă judecata care rândueşte folosirea lor e justă. Sociologiceşte ar fi 
poate aici ceva important de spus. Se ştie, cum calculează ţăranul avantajul economic. 


98 


Economistul Ciajanov a arătat că acesta nu urmăreşte niciodată maximum de ren- 
tabilitate, ca întreprinzătorul capitalist, ci totdeaunea randamentul optim, adică echilibrul 
perfect dintre efortul său şi folosul dobândit de pe urma acestuia. Pentru o economie na- 
ţională, subordonată principiului acoperirii nevoilor prin muncă, şi nu dobândirii de 
câştig, este o întrebare dacă, considerată în masă, pierderea părţii proprietarului din 
producţia ţăranului de după expropriere n'ar putea fi atribuită şi acestui fel special de a 
calcula avantajul economic. 

Devenit stăpân pe pământ, cu obligaţii financiare minime şi fără exigenţele unui 
traiu superior celuia tradiţional, practicat în obştea sătească, ţăranul poate să fi renunţat, 
în parte de bună voie la exploatarea muncii proprii peste gradul de intensitate necesar 
să-i asigure standardul de vieaţă, cu care era obişnuit mai dinainte. 

Dacă ţinem seama că acelaşi ţăran producea pe pămăntul boeresc, tehniceşte 
mai mult, dar, pentru sine, cam tot atât cât şi astăzi şi dacă ne gândim că cu aceleaşi mij- 
loace de exploatare, gospodăria rurală produce în alte țări de două şi chiar de trei ori 
mai mult, ne dăm seama cât de mare e elasticitatea influenţei factorului intensității 
muncii asupra acestei productivităţi. 

S'ar putea deci să aibă dreptate, din punct de vedere economic, acei gânditori, care 
ca d-l Corteanu, socotesc că existenţa unor sarcini băneşti asupra gospodăriei, poate fi 
considerată ca un stimulent al producţiei acesteia. 

Am prefera, în ce ne priveşte, să formulăm mai larg problema. Ridicarea artificială 
a trebuinţei de orice ordin, a standardului de deschiderea gustului populaţiei rurale pen- 
tru o alimentare mai variată şi mai substanţială, desvoltarea trebuinţelor obişnuite de 
higienă şi cultură spirituală ale omului civilizat, într'un cuvânt desvoltarea nivelului de 
consumaţie, ar putea lucra în cadrul acestei economii naturale la desvoltarea şi la organi- 
zarea activităţii economice a ţăranului român, acolo unde nu răsbeşte setea de câştig, în 
acelaş fel ca existenţa sarcinilor financiare, de care vorbea d-l Corteanu. 

Stimularea artificială a consumaţiei e însă şi un izvor de primejdii, căci ea atacă 
principalul resort care face tăria gospodăriei rurale faţă de celelaltei forme de organi- 
zare a producţiei agricole : elasticitatea. Ajustarea automată operată între producţie şi 
consum prin reducerea sensibilă a nivelului de vieaţă, în cag de lipsă. 

Pentru aceasta, ne ferim să preconizăm aci o soluţie de acest fel. Ci, ne mulţumim 
să semnalăm resortul, arătând interesul ce ar fi, dacă în loc de o comprimare a nive- 
lului de vieaţă a gospodăriei consecutivă sporirii populaţiei, până la nivelul sub care s'ar 
face eliminarea biologică a populaţiei subnutrite; s'ar acţiona asupra celeilalte pârghii 
a foarfecului, împingându-se ţăranul să-şi sporească intensitatea muncii. 

Dacă acest lucru n'ar putea fi realizat prin desvăluirea propriului interes de a pro- 
fita pentru sine în mai mare măsură, de posibilităţile pe care i le oferă pământul şi cu- 
noştinţele tehnice, — ar fi poate de judecat, dacă nu este cazul ca obştea să-i ceară acest 
plus de muncă, pentru lucrări publice destinate a-i folosi lui în primul rând, cum ar fi: 
drumuri, irigaţii, construcţii de interes general în sate etc. 

Oricum ar fi, problema este foarte delicată, din cauza primejdiei de abuz care ar re- 
zulta dintr'o greşită îndrumare a muncii acesteia, mai primejdioasă poate decât irosirea 
firească a unei posibilităţi neîntrebuinţate. 


Oricum ar fi, soluția problemei ce ne-am pus, apare clară : 

Modificarea echilibrului de exploatare a solului românesc nu poate fi făcută 
decât prin variaţia factorului tehnic :prin modificarea organizaţiei economice şi teh- 
nice a activităţii gospodăreşti. Această modificare cuprinde: 

1. Transformarea exploataţiei agricole ţărăneşti din exploataţie precumpănitor ce- 
realieră, în exploataţie de soiuri variate de cultură, în special plante industriale şi medi- 
grai şi legume pentru consumul propriu şi comerţ, alterând cu cereale şi alte plante de 
nutreţ. 

2. Zootehnicizarea exploataţiei agricole. 


99 


3. Sporirea productivităţii materiale prin intensificarea muncii, deprinderea tehni- 
cilor noi şi îmbunătăţirea inventarului. 

Toate ar atrage o mai mare integrare a gospodăriei în economia de schimb. In acest 
scop, aceste măsuri ar trebui dublate de: 

4. Organizarea cooperativă a producţiei, fie pentru amenajarea planurilor de cul- 
tură în comun, fie pentru procurarea în comun a inventarului. 

5, Organizarea cooperativă a desfacerii produselor, în legătură cu organizarea cul- 
turilor în comun, sau cu folosirea în comun a inventarului, prin încheierea de învoieli 
periodice cu reprezentanţii centrelor de aprovizionare respective. 

In aceste condiţii, care pentru a deveni soluţii concrete, ar trebui cercetate, fiecare 
în amănunte, în cadrul diferitelor regiuni şi a diferitelor tipuri de loturi, s'ar putea între- 
vedea consolidarea micii exploataţii româneşti într'un timp nu prea depărtat. 

Nu e poate o soluţie definitivă, dar e fără îndoială o soluţie practică de natură să 
atenueze sensibil efectul schimbărilor de structura socială, ce ar putea rezulta din adop- 
tarea celorlalte. 

Singur timpul îi poate măsura eficienţa. 

MIRCEA VULCĂNESCU 


PROBLEMA LOTULUI ȚĂRĂNESC, INDIVIZIBIL 


Încercările României, din ultimele trei sferturi de veac, de a crea o țărănime, care 
să formeze chezăşia ţării, au dat greş. Timpul nu e pierdut şi nu e prea târziu, dea inter- 
veni energic, hotărât, pentru repararea greşelilor din trecut şi a da României, o țărănime, 
care să corespundă din toate punctele de vedere, cerinţelor viitorului economic. Una din 
marile greşeli, ce a stat la baza reformelor noastre agrare, dela 1864 până la 1918, a fost 
sistematica egalizare în mizerie a ţăranilor noştrii. Nu am aplicat principiul selecţiunii. 

Nu am întărit pe cei buni. Nu am eliminat pe acei pentru care reforma agrară, 
însemna o prelungire a agoniei economice, iar nici de cum o însănătoşire definitivă, 

Criteriul social şi politic, a învins pe cel economic, dar dacă nu luăm serioase mă- 
suri de îndreptare, generaţia viitoare de plugari, va plăti scump, uşurinţa reformelor 
agrare de până acum, 

A doua mare greşeală, o constitue nelimitarea divizibilităţii loturilor ţărăneşti. Re- 
forma dela 1864, efectuată cu atâta trudă, a fost nulă, din cauza pulverizării şi înstră- 
inării loturilor ţărăneşti. Reforma dela 1918, cu toată uriaşa transformare efectuată în 
structura noastră argrară, e ameniţată ca şi reforma dela 1864. Deşi în legea de reformă 
agrară, e prevăzută limitarea divizibilităţii loturilor ţărăneşti, această dispoziţie a legii, 
nu a fost luată în considerare, 

De altfel, acesta-i cazul tuturor prevederilor legale, care nu izvorăsc dintro con- 
vingere fermă a organelor conducătoare. 

Sus, nimeni nu a crezut şi poate nici azi nu crede, în gravitatea acestei probleme, 
iar jos, ţăranul, nu poate gândi şi prevedea urmările pulverizării lotului său, pentru ne- 
poții şi strănepoţii săi. 

O încercare foarte timidă o face şi actuala lege de organizare a agriculturii (codul 
agricol), care prevede limitarea divizibilităţii loturilor ţărăneşti. 

Dar, nu prin aceste timide prevederi legale, poate fi rezolvată o problemă aşa 
de mare, aşa de importantă pentru viitorul ţării, ca aceia a lotului indivizibil. 

Trebue să existe înainte de toate, o frământare a acestei probleme în toate cercurile 


100 


sociale şi economice ale ţării; e nevoe de convingerea tuturor factorilor, asupra ne- 
cesităţii rezolvării acestei probleme şi de o propagandă la sate, pentru a deschide ochii 
ţăranului, asupra primejdiei ce o prezintă, această continuă măcinare a proprietăţii 
ţărăneşti, 

Când va exista această convingere generală şi atmosferă prielnică, vom putea găsi 
şi soluţiile cele mai potrivite țării noastre. Oprirea pulverizării loturilor ţărăneşti, trebue 
prevăzută întâi în codul civil, ea fiind strâns legată de prevederea libertăţii de a testa. 
Nu e suficient prin urmare, a prevedea într'o lege de organizare a agriculturii, împie- 
decarea pulverizării lotului țărănesc, ci e nevoe de a modifica regimul succesoral egalitar 
de până acum. Copii, niciodată nu vor consimţi, bucuroşi, la rămânerea unui lot indi- 
vizibil. Iniţiativa trebue să aparţie bătrânilor, părinţilor, care azi sunt împiedecaţi, prin 
lege, de a transmite proprietatea, cum vrea şi cui vrea. 

Libertatea de a testa, ar uşura mult rezolvarea acestei probleme. Sunt dese cazurile, 
când părinţii observă aptitudini de bun agricultor, la unul din copii, care prezintă deci 
toate garanţiile de a duce mai departe, firul unei bune gospodării; sunt dese cazurile 
când unul din copii, părăseşte casa părintească, pentru a munci la oraş, sau altul e trimes 
să înveţe carte; în tot acest timp însă, un alt copil,a muncit permanent la câmp şi a 
întreţinut prin munca sa, pe fratele său la şcoală. Din cauza regimului succesoral, copilul 
muncitor, nu poate moşteni gospodăria întreagă. 

Desigur, că în România, regimul succesoral nu poate fi aplicat ca în Germania, 
unde gospodăria trebue să revie unui moştenitor, unui singur proprietar. 

In Germania, există o industrie puternică care poate absorbi, multe din brațele dela 
țară. Totuşi, dacă şi în România s'ar prevedea libertatea de a testa, în multe cazuri, pă- 
rinţii ar transmite proprietatea unui singur fiu. Pentru stăvilirea generală, a pulverizării 
loturilor ţărăneşti, alături de libertatea de a testa, trebue prevăzută oprirea divizibilităţii 
loturilor ţărăneşti sub 3 ha. 

Această suprafaţă trebue considerată ca minimum de exploatare, pentru a se putea 
întemeia o gospodărie şi asigura consumul familiei. 

Ceeace cerem noi, e de fapt, cu totul îndepărtat de idealul transmiterii proprietăţii 
agricole, care ar trebui să rămână în structura ei actuală până la suprafaţa de 100 ha. 

Acest ideal, Pau atins Germanii, unde de altfel legea succesiunii (Erbhofgesetz) cons- 
fințeşte un obiceiu al pământului. Principiul general a legii e ca fiecare proprietate, să 
aibă un singur proprietar. Țăranul german, nu are voe a-şi arenda, nici chiar în parte, 
exploataţia sa, pe un termen ma ilung de trei ani, fără aprobarea tribunalului special 
succesoral (Anerbengericht). 

Fiecare primărie, e obligată a ţine un registru special (Erbhâferolle), în care să fie 
trecută şi urmărită transmiterea proprietăţi. Orice, vânzare sau executare silită a pro- 
prietăţii ţărăneşti e exclusă. Exploataţiile agricole, care intră în prevederile legii, poartă 
numele de exploataţii succesorale şi trebue să îndeplinească următoarele condițiuni : a) să 
aibă cel puţin mărimca unui lot, care să asigure existența familiei; b) să nu depăşească 
suprafaţa de 125 ha şi să formeze o singură unitate în administrare; c) să aparţie unei 
singure persoane, care s'o exploateze personal. 

In România, din cauza condiţiunilor sociale şi economice, excluderea celorlalţi copii 
dela agricultură, nu poate fi generalizată. Dacă se prevede libertatea de a testa, părinții 
vor putea decide ei acest lucru, de la caz la caz; sau se va ajunge prin bună învoială, când 
un fiu a rămas la coarnele plugului, iar celălalt s'a făcut funcţionar. De aceea măsura cea 
mai potrivită, care poate fi generalizată, e crearea prin lege a „bunului părintesc“ ce nu 
poate fi divizat sub 3 ha. 

Acest bun părintesc ar fi exploatat în comun şi plecarea unora din fii sau fraţi, din 
agricultură, s'ar efectua treptat, în măsura în care sar putea găsi ocupați în afară de 
gospodărie. 

Credem, că pentru a împiedeca, modificarea prea mare a structurii noastre agrare, 
bunul părintesc, ar trebui să cuprindă un lot de minimum 3 ha şi maximum de 10 ha. In 


101 


legea bunului părintesc, ar intra prin urmare țărănimea dela 3 până la 10 ha care ar cu- 
prinde un număr foarte mare de ţărani, care ar reprezenta, coloana vertebrală a agri- 
culturii româneşti. Creind o serie de avantaje exploataţilor ce ar intra în regimul bunului 
părintesc, am putea foarte uşor traduce în fapte, prevederile legale. Tot asupra acestor ex- 
ploataţii, ar putea fi îndreptată atenţia tuturor organelor agricole, cum şi asupra creării 
de asociaţii ţărăneşti sau de tovărăşii ţărăneşti, cărora Statul, să le acorde subvenţii pentru 
procurarea mijloacelor de producţie, necesare. Drumul spre înfăptuirea acestui deziderat, 
nu e nici prea lung, nici prea greu. E nevoe, grabnică, de stăvilirea acestui rău, ce-l pre- 
zintă pulverizarea loturilor ţărăneşti, care macină, astfel nu numai temelia şi viitorul 
agriculturii, dar şi pe cel al ţării întregii. 

N. CORNĂŢEANU 


COMASAREA PROPRIETĂȚILOR AGRICOLE 


Constatări dureroase. Am studiat în timpul din urmă problema fărămiţirii proprie- 
tăţii agricole în satele Ghimpați şi Bălăria din jud. Vlaşca, Otopeni şi Ştiubei-Orăşti 
din jud. Ilfov, Pantelimonul de Sus din jud. Constanţa, Valea Cânepii şi Ruşeţu din 
jud. Brăila, Glodeanu-Silişte şi Largu din jud. Buzău, Plătăreşti din jud. Cetatea Albă, 
Vereşti din jud. Botoşani şi Drăguşeni din jud. Baia. 

In toate aceste 12 localităţi, cu excepţia celor două sate din jud. Ilfov, funcţionează 
Cămine Culturale destul de bine conduse, care ne-au oferit multe înlesniri pentru docu- 
mentarea trebuincioasă asupra situaţiei proprietăţilor. 

Afirmăm, pe baza acestor documentări, că în majoritatea satelor cercetate de noi 
media suprafeţei exploatărilor agricole este de 4 ha., fărămiţită în 3-7 parcele şi că 
60-80], din numărul exploatărilor nu pot hrăni pe proprietarii lor. 

Aceştia sunt obligaţi să-şi caute un adaus de venit în cărăuşie, la cultura în dijmă 
sau în arendă pe pământ străin, ca lucrători agricoli şi în alte îndeletniciri slab plătite 
din oraşele şi târgurile apropiate. 

Mai bine situaţi sunt numai sătenii din Pantelimonul de Sus, Largu şi Platăreşti, 
deoarece fărămiţirea pământului lor este ceva mai redusă. 

Pretutindeni însă pământul propriu şi cel cultivat în dijmă sau în arendă este alcă- 
tuit din multe parcele mici şi împrăştiate la mari depărtări de locuinţa din sat şi nu poate 
îi lucrat în bune condițiuni. 

Majoritatea sătenilor nu dispune de unelte agricole trebuincioase, ca plug şi grapă 
de fier ; iar sămânţa este degenerată şi murdară. Ea este aruncată în pământ mai mult 
cu mâna, din lipsa maşinelor de sămănat în rânduri, într'un teren istovit şi îmburuenit, 
care nu poate da o bună recoltă chiar în condițiuni climatice favorabile. 

Este istovit terenul deoarece parcelele mai depărtate de casă nu pot fi gunoite. Mulţi : 
săteni, care posedă cai şi căruţă, preferă să ardă gunoiul din curte sau să-l arunce la mar- 
ginea satului pentru a face transporturi de cărăuşie, care li se plătesc imediat; iar buru- 
enile se înmulţesc deoarece după ridicarea recoltelor miriştea este păşunată cu vitele în loc 
să fie arată fără întârziere. 

Acţiunea Camerelor de Agricultură, ca şi aceia a Ministerului de Agricultură, pentru 
îndreptarea acestor stări de lucruri în majoritatea satelor vizitate de noi este foarte slabă. 

Sătenii nu găsesc credit ieftin pentru a-şi reînoi sau complecta inventarul şi procura 
seminţurile trebuincioase. 


102 


Dacă li se procură o sămânță mai bună şi li se înlesneşte sămănatul ei cu maşină 
în rânduri de la centrele agricole din Ghimpați, Ruseţu sau Glodeanu-Silişte, terenul is- 
tovit şi îmburuenit nu-i oferă condiţiunile prielnice de desvoltare şi recolta va fi prea 
puţin superioară în cantitate şi;calitate celei obţinută din sămânţa locală aruncată cu mâna. 

Introducerea unor culturi mai intensive,—cu excepţia tutunului în comunele Ghimpați 
şi Bălăria, datorită avansurilor acordate de Cassa Autonomă a Monopolurilor şi a con- 
trolului exercitat de organele acesteia, — creşterea de porci şi chiar de păsări, cultura po- 
milor şi a legumelor, nu reuşesc în actualele împrejurări tot din pricina fărămiţirii pro- 
prietăţii şi a lipsei de numerar. 

În schimb, în cele mai multe din satele mai sus citate, s'a răspândit foarte mult via 
de producătorii direcţi, care a devenit o adevărată calamitate pentru sănătatea populaţiei. 

Cu excepţia comunei Largu, în toate celelalte sate, intelectualii şi fruntaşi agricultori 
sunt învrăjbiţi între ei pe motive aşa zise politice şi Căminul Cultural nu reuşeşte să-i 
adune decât foarte greu şi foarte rar pentru o acţiune comună. i 


Comasarea proprietăţilor agricole. Se recunoaşte astăzi de multă lume că s'a făcut 
o mare greşală în şedinţa de la 11 Februarie 1922, a Camerei Deputaţilor, când s'a amâ- 
nat pentru mai târziu legiferarea comasarii proprietăţilor agricole, în loc ca ea să fi fost 
încadrată şi executată dimpreună cu împroprietărirea, astfel cum se votase de Şenat. 

Legea pentru organizarea şi încurajarea agriculturii, care se află în discuţia Parla- 
mentului, vine după 15 ani să repare această greşală în măsura posibilă. 

Prin articolul 9 se enunţă principiul comasării, alături de acela al minimului indi- 
vizibil de proprietate, sporit la 2,50 ha. şi de bunul de familie, scutit de urmărirea credi- 
torilor. 

Spre deosebire însă de unele ţări ca: Ungaria, Polonia, Cehoslovacia şi Iugoslavia, 
unde comasarea se aplica la cererea şi după normele hotărâte de o minoritate de 25-33%/g 
a proprietarilor interesaţi, care obligă majoritatea să o accepte, după ce lucrările sunt 
aprobate de organele Statului, legea susmenţionată este mult mai timidă. 

Ea pretinde o majoritate de 66%, din numărul proprietarilor, dacă aceştia deţin cel 
puţin 51°/, din suprafaţa terenului sau 51?/, proprietari şi 66%, din teren, pentru a hotărî 
comasarea tuturor parcelelor din cuprinsul unei comune. 

Recuncaştem că în actualele împrejurări legiuitorul nu poate fi mai radical în acea- 
stă privinţă, dar sperăm că la cea dintâi modificare a legii în chestiune, limitele de mai 
sus vor fi scoborâte, deoarece ele sunt greu de atins. 

Toată dibăcia organelor de aplicare a acestei legi cu privire la organizarea 
lucrărilor de comasare va fi să asigure reuşita lor în prima comună din fiecare județ, 
unde ea va fi încercată spre a servi drept cea mai bună propagandă. 

De aceea este indispensabil ca însăşi alegerea acestor comune să fie făcută cu multă 
grije şi întreaga atenţiune a Camerelor de Agricultură ca şi a autorităţilor agricole, şco- 
lare şi administrative va trebui să se concentreze asupra lor. 

Sătenii noştri au fost deprinşi în timpul din urmă să se considere proprietari abso- 
lui pe pământul, ce li s'a acordat prin diferitele împroprietăriri. La orice încercare de a-i 
constrânge să lucreze acest pământ, după norme mai potrivite în interesul lor, ca şi al țării, 
cei mai mulţi dintre ei găsesc foarte repede sprijinul unor oameni politici pentru a-i scuti 
de asemenea constrângeri. 

Legea mai sus citată stăruie să înlăture însă pe viitor acest amestec al oamenilor 
politici şi ea determină sub aspre sancţiuni executarea unor anumite lucrări culturale de 
netăgăduită importanţă, cum sunt arăturile după ridicarea recoltelor, pregătirea semin- 
tei, asolamentul, pregătirea şi întrebuințarea gunoiului de grajd, distrugerea buru- 
ienilor, curățitul pomilor de uscături şi de omizi etc. 

Sătenii vor executa aceste lucrări la început de teama pedepsei, dar mai apoi, cu în- 
credere în însăşi rostul lor. Abia atunci vom găsi mai lesne în satele cu proprietăţile mai 
fărămiţite şi majoritatea necesară, care va cere să-şi comaseze terenul într'un singur lot 


103 


cu forma regulată, sătenii fiind convinşi că e mai uşor de cultivat acel lot pentru a pro- 
duce recolte mai bune. 

In toate satele, pe care le-am cercetat, m'am sfătuit cu autorităţile şi fruntaşii săteni 
asupra normelor de organizare a lucrărilor de comasare pe cale cooperativă după modelul 
obştiilor de arendare, atât de apreciate până la războiu în Vechiul Regat. 

In satele Pantelimonul de Sus, Ruseţu, Otopeni, Glodeanu-Silişte, Plătăreşti şi Vereşti 
am reuşit să obţin înscrierea a câte 15 40 membri fondatori în obştiile de comasare, 
dispuşi să verse în timp de doi ani drept capital social câte 500 lei de fiecare 2 ha ce posedă. 

Cum însă se ştia că nu avem o lege de comasare, care să autorize asemenea obștii 
de a pregăti şi executa lucrările de comasare pe proprietăţile acelora care nu le acceptau, 
aceştia din urmă porneau imediat o stăruitoare propagandă contra celor favorabili co- 
masării şi îi amenințau cu bătaia, cu darea focului şi cu alte urgii. 

In aceste condițiuni am fost siliţi să suspendăm propaganda pentru constituirea de 
obştii de comasare până la votarea legii, care prevede că minoritatea trebuie să se su- 
pună majorităţii. 


Minimul indivizibil de proprietate şi bunul părintesc. Acelaşi articol 9 din pro- 
iectul de lege pentru organizarea şi încurajarea agriculturii prevede că proprietăţile sub 
2.50 ha nu pot fi împărţite prin succesiune şi nici reduse prin vânzări parţiale. 

In legea agrară pentru Vechiul Regat aceasta limită era numai de 2 ha la câmp şi 
de 1 ha la deal şi la munte. Se ştie însă că ea nu a fost şi nu este respectată, deoarece 
nici legea nici regulamentul acesteia nu a prevăzut sancţiunile necesare pentru a îndreptăţi 
organele judecătoreşti şi cele fiscale să veghieze la aplicarea ei. 

Am arătat mai sus, că în 9 din cele 12 sate, pe care le-am cercetat, suprafața mij- 
locie a proprietăţilor agricole este de 4 ha, astfel că cel putin 70%, din numărul lor cad 
sub minimul indivizibil de 2.50 ha. 

Ce se vor face moştenitorii acestor proprietăţi, dacă numai câte unul din ei trebuie 
să le ia în primire, iar aceştia urmează să despăgubească în numerar pe ceilalţi? 

După statistica Ministerului de Agricultură avem astăzi mai mult de 2,000.000 pro- 
prietăți agricole sub 2.50 ha şt dacă admitem că în timp de 30 ani ele îşi schimbă condu- 
cătorii, rezultă ca în fiecare an aproape 70.000 proprietăţi, în suprafaţă medie de 2 ha vin 
la masa succesorală. 

Este nevoie deci de foarte însemnate fonduri pentru a înlesni acelora dintre moş- 
tenitorii, care vor prelua aceste proprietăţi, credite pe termen lung pentru a despăgubi pe 
ceilalți comoştenitori. 

De aceia în ţările slave şi cu deosebire în Cehoslovacia şi Jugoslavia, unde de asemeni 
se stăruie la menţinerea unui minim indivizibil de proprietate, se încurajează foarte mult 
regimul de exploatare familială în indiviziune numit „Zadruga“. 

In loc să greveze proprietatea cu împrumuturi ipotecare, moştenitorii rămân în indi- 
viziune şi se retrag câte unul din tovărăşie, pe măsură ce li, se poate achita partea cu- 
venită de moştenire din rezervele care se adună pentru acest scop printr'o intensivă ex- 
ploatare a proprietăţii. 

La orice neînţelegeri intervine judecătorul de ocol ca arbitru oficial. 

O asemenea exploatare în indiviziune o numim bun părintesc şi propunerea noastră 
este ca ea să fie încurajată prin tot felul de înlesniri de credit şi scutiri de impozite. Sä- 
tenii, pe care i-am consultat o aprobă; iar în jud. Tighina, la o anchetă întreprinsă 
de Uniunea Camerei de agricultură, în cursul lunei Ianuarie din acest an, un număr de 
21 comune din 96 consultate în această privinţă s'au declarat favorabile bunului 
părintesc. 

In acest judeţ s'au declarat 38 comune favorabile şi pentru comasarea pro- 
prietăţilor lor. 


Concluziuni. Avem convingerea că dacă Parlamentul va vota legea pentru orga- 
nizarea şi încurajarea agriculturii în actualele dispoziţiuni prevăzute la art. 9, Căminele 


104 


Culturale din satele cu pământul prea fărămiţit, sunt desigur cele mai indicate să ia ini- 
țiativa înființării Obştiilor de comasare şi să stăruie la introducerea regimului de exploa- 
tare în indiviziune a nouilor loturi ca bun părintesc cu un larg concurs din partea Camere- 
lor agricole. 

Intreaga vieaţă a satelor noastre se va înviora foarte curând prin obştiile de coma- 
sare avute în vedere ca organe tehnice de executare şi de îndrumare a acestor două ac- 
ţiuni 3 vom putea privi atunci viitorul cu mai multă nădejde. 

unt desigur foarte bune toate străduințele de astăzi ale fruntaşilor grupaţi în Că- 
mine Culturale pentru organizarea de conferințe şi de reprezentații de Teatru popular, 
de şcoli ţărăneşti, de biblioteci, farmacii şi alte asemenea înjghebări pentru luminarea şi 
desmoţţirea sufletească şi trupească a sătenilor noştri. 

ar când proprietatea rurală este parcelară şi atât de fărămiţită şi rău cul- 
tivată tocmai din pricina fărămiţirii ei, sărăcia populaţiei cu tot cortegiul ei de ne- 
ajunsuri morale nu poate fi înlăturată în satele noaste decât prin comasarea proprie- 
tății şi prin introducerea regimului de exploatare a ei în indiviziune. 


CONST. I. CIULEI 


CHELTUIELILE SĂTENILOR PE PIAŢĂ 


OBSERVAȚIUNI PENTRU COMUNA ŞANŢ, JUDEŢUL NĂSĂUD 


O parte din bunurile produse într'o exploataţie agricolă sunt consumate de către 
familia proprietarului, iar cealaltă parte rămâne destinată vânzării. 

În afară de ceeace produce în gospodăria sa, proprietarul agricol mai are nevoie 
şi de alte bunuri sau articole, pe care le procură din afara gospodăriei. Aceste produse 
străine le procură cu bani, prin urmare efectuează unele cheltuieli. 

Cheltuielile unei exploataţiuni agricole se pot împărţi în trei grupe distincte: 

1. Cheltuieli curente care privesc direct exploataţia, cum ar fi, de pildă: plata arga- 
ţilor sau a zilierilor, repararea clădirilor şi a inventarului mort, cheltuieli ocazionate de 
întreţinerea animalelor, asigurări, impozite, arenzi, dobânzi etc. 

2. Cheltuieli făcute pentru procurarea articolelor de menaj, cum ar fi: sarea, gazul, 
orezul, zahărul, unsoarea, chibriturile etc. 

3. Cheltuieli care privesc direct familia ca, de pildă, îmbrăcămintea, încălțămintea, 
distracțiile, intreținerea copiilor la şcoală, cheltuielile cu biserica, tutunul, cârciuma etc. 

Cheltuielile care privesc exploatația, sunt în raport direct cu mărimea exploatației 
şi gradul ei de intensivitate. Cu cât exploatația dispune de pământ mai mult, de clădiri, 
de inventar costisitor, cu atât cheltuielile curente sunt mai mari. 

Aceste cheltuieli curente sunt menite să înlesnească procurarea de noi bunuri. 

Cheltuielile la menaj şi familie, depind de posibilitățile de câştig ale propietarului ; 
de chibzuinţa sa şi de nivelul său de vieaţă : In unele cazuri săteanul exagerează cu chel- 
tuielile pentru familie. Ne referim la luxul către care tinde azi tineretul dela ţară şi la 
risipa de bani pe care o fac unii săteni cu băuturile alcoolice. Aceste cheltuieli nu numai 
că nu contribuie la crearea de noi bunuri, ci sunt Chiar, dăunătoare pentru gospodăria şi 
sănătatea săteanului. 

Exemple foarte frumoase de ceeace poate să realizeze o gospodină când prelu- 
crează firele de cânepă şi fuiorul de lână în casă, am întâlnit în com. Şant jud. Năsăud. 


105 


In acest sat firele de cânepă şi lână joacă rolul de seamă pentru obţinerea pânzeturilor 
şi a stofelor. Sătencele dela câmpie mai au posibilitatea de a folosi şi firele de in sau firul 
viermilor de mătase. Lucrurile făcute în casă sunt trainice, frumoase şi economice. Ele 
scutesc şi economia noastră naţională, de înstrăinarea unei cantităţi însemnate de devize. 

In ceea ce priveşte menajul, săteanul român găseşte în gospodăria sa, mai toate 
produsele de care are nevoie pentru hrană. S'ar putea stărui mai mult pentru consumul 
de zahăr, care conţine, se ştie, un mare număr de calorii, şi pentru consumul de carne. 


In cele cu urmează vom da indicaţiuni despre cheltuielile făcute pe piaţă, de 22 
exploataţiuni agricole, din com. Şant, jud. Năsăud, în anul 1936. 

Am distribuit aceste exploataţiuni în cinci grupe după cum urmează : 

Grupa I cuprinde exploataţiunile cu o întindere de pâmânt până la 3 ha. 


» II » » nn » n » dela 3— 5 » 
» III » » n»n » » » » 5—10 » 
» IV » » nn » » » » 10—20 » 


îi i = 5 5 5 „ peste 20 ha. 
Din grupa I, fac parte patru exploafaţii; din grupa II, trei exploataţii; din grupa III, 
cinci exploataţii ; din grupa IV, opt exploataţii; iar din grupa V, două exploataţi. 
In tabloul ce urmează prezentăm media cheltuielilor specifice fiecărei grupe de 
exploataţie. 


I. — Cheltuielile exploataţiilor 


Media chel- 
tuielilor cu- 
rente ale expl. 


(2) 


Media Media 
cheltuielilor cheltuielilor 
a menaj pentru familie 


(4) 


GRUPELE 


Până la 3 ha. .... 3.617 4346 3.395 
ma 9 TEE 2.821 2.583 6.155 
pie capi SEO în papă EE doc d gat de 4.177 4.240 6.918 
wo a IOSD ceata a EE DS 10.034 4.018 10.277 
Peste 20 ha. .... ore a aE 13.470 6.355 17.582 
MEDIA LA TOATE GRUPELE ...... 6.866 4.139 8.359 
MEDIA LA TOATE GRUPELE ÎN 9%. . . 35,46 „2187 43,17 


Constatăm creşterea cheltuielilor curente ale exploataților dela prima grupă, către 
ultima grupă. Nepotrivirea ce se observă la grupa II, se explică prin aceea că la o astfel 
de întindere de pământ, nu se recurge la munca străină (argaţi şi zilieri). 

Proprietarii din grupa I se depărtează de exploataţia lor, muncind lăturalnic la 
pădure sau fabrica de cherestea ; ogorul propriu fiind muncit de soţia ajutată de zilieri : 
De aceea şi cheltuielile curente ale exploataţiei apar ridicate. 

In ceea ce priveşte cheltuielile cu menajul, menţionăm că, o bună parte din bani 
sunt daţi pe porumb sau făină de grâu. In special la prima grupă, cheltuielile apar ridi- 
cate tocmai din cauza cumpărării porumbului. 

Precum se ştie, satul Şanţ este un sat de munte, unde grâul nu se cultivă iar po- 
rumbul numai pe suprafeţe restrânse. Grupa II, găseşte în gospodărie porumbul necesar 
pentru hrană, iar făina o procură la fel de pe piaţă. 

Pentru grupele cu suprafeţe întinse, cheltuielile făcute cu procurarea de zahăr, 
carne, orez, deţin o cotă apreciabilă. 

In ceea ce priveşte cheltuielile la familie se observă cum sporesc pe măsura posi- 
bilităţii de câştig. 

Această nuanţare se datoreşte cumpărării bumbacului în cantitate mai mare, 
întreţinerii copiilor la şcoli superioare şi chiar avântării la lux, cu daniile la nunţi, bote- 
zuri şi altele. 

Procentual, constatăm că cele mai mari sume sunt cheltuite pentru familie. Nu se 
neglijează nici exploataţia prezentând un procent de 35,46, din totalul cheltuielilor. 


106 


Referindu-ne la toate cele 22 exploataţiuni şi făcând pentru fiecare categorie de 
cheltuieli câte un calcul pro ha sau pro persoană adultă (copiii au fost transformați în per- 
soane adulte), ajungem la următoarele constatări: 

Cheltuielile exploataţiei pro ha sunt de 699 lei. 

Cheltuielile cu menajul pro persoană sunt de 1.167 , 

Cheltuielile cu familia , A » o» 2.357 a 

Pentru Ţara Bârsei (extras din un calcul al d-lui Gh. Ciulei asistent I. C. A. R.) 
găsim cheltuieli cu menajul pro persoană 2.008 lei, iar la familie 3.897 lei. 

Comparativ, se constatăl a Ţara Bârsei o sporire a consumului de pe piaţă. Este ex- 
plicabil acest fapt, căci cu totul altele sunt condiţiunile de câştig în Țara Bârsei, decât în 
fundătura munţilor Rodnei. 

Căutând să redăm grupate, cheltuielile făcute pe piață pentru articolele de menaj 
şi referindu-ne la exploataţie şi persoană, obţinem tabloul II. 


II. — Cheltuielile cu menajul 


DENUMIREA ARTICOLULUI Media de edia de 
exploataţie persoană 
(1) (2) (3) 
1.389 392 
Făină de grâu ..... cc... ....| 634 178 
Diferite articole pentru hrană: Legume, carne, brânză, 

peşte, slănină ..... cc... ... .. . .. ... 1.003 283 
Articole de băcănie : (ceai, orez, zahăr, sare, oțet). ... 683 192 
Iluminat (gaz, lumânări,chibituri) .. o... 282 80 
Leine; se sa ste cei e de bn calea vene răcit alu rind sue 148 4l 


Observăm cum o bună parte din cheltuieli sunt efectuate pentru procurare de po- 
rumb şi făină de grâu. 

Mai constatăm de asemenea că o altă sumă însemnată (1.003 lei) este dată pentru 
produse care ar fi putut fi obţinute din gospodărie : legume, carne, brânză, slănină. Fap- 
tul că săteanul le consumă în cantitate însemnată, procurându-le de pe piaţă, denotă că 
simte nevoia lor, lucru ce pare a fi îmbucurător. Dacă condiţiunile actuale şi economice 
i-ar permite, de sigur că le-ar produce în exploataţie, ar creşte, de pildă, un porc pen- 
tru slănină. 

Articolele de băcănie sunt consumate în cantități. Menţionăm că pentru lemne se 
cheltuie o sumă mică, având pădurea în apropiere şi lipsind un control prea riguros. De 
asemenea se împarte dela comună în fiecare an câte o cantitate de lemne la cei lipsiţi, 
din cota cuvenită comunei din pădurea composesoratului grăniceresc. 

Făcând acelaş calcul pentru cheltuielile familiei obţinem cifrele din tabloul III. 


HI. — Cheltuielile familiei 


Media de i 
DENUMIREA ARTICOLULUI Rea ră esta ir 
(1) (2) 68) 
Imbrăcăminte, incălțăminte, bumbac, lână, aţă ...... 2.781 T84 
Copii la şcoală, biserică, abonamente, cărți. ....... 2.672 153 
Cârciumă, tutun, danii, judecată ...... saasaa 1.452 409 
Doctor şi medicamente. ........ cc... 940 265 
Gaz, cafea, săpun ...,.. cc... 258 73 
Transport i sU e ete 0 e in ca înca pg a de Da 200 ceia tnt ni can 190 54 
Lemie a și ora a ca, da Aane Ei a Dia d Da A 66 19 


Constatăm cum cheltuielile de persoană cu îmbrăcămintea şi încălțămintea apar 
reduse tocmai pentru faptul că pânzeturile de casă ţin loc stofelor de oraş. 


107 


Bumbacul deţine cea mai mare sumă. In afară de bumbac, pălării la bărbaţi şi 
cingătoare lată de curea, socotite la îmbrăcăminte; alte mărfuri apar mai rar. 

O pereche de ghete ţine mai mulţi ani şi numai o pereche sau două de opinci de 
gumă sunt folosite la lucru în zilele de rând. 

Deopotrivă de mult se dă atenţie întreţinerii copiilor la şcoli superioare (de meserii, 
de agricultură). Cheltuielile cu biserica şi abonamentele la reviste se reduc la sume cu- 
prinse între 1 — 200 lei. 

Pentru distracţii, cârciumă, danii la nunţi şi botezuri, tutun etc., se cheltuie de ase- 
menea o sumă însemnată. O deosebită atenţie dau şi sănătăţii 

Ca încheiere putem spune că sătenii din comuna Şanţ, au ajuns la un nivel de vieaţă 
destul de ridicat, şi că fac eforturi pentru susţinerea acestui nivel, cu tendinţe către mai 
bine, muncind din răsputeri în gospodăria proprie sau în întreprinderile particulare. 


D. ȚICULESCU 


POSIBILITĂŢILE ŞI DIFICULTĂŢILE COOPERAȚIEI 
ÎN ROMÂNIA 


De dată relativ recentă, mişcarea cooperativă românească nu-şi are încă scrisă is- 
toria. Mai ales începuturile ei nu sunt până acum bine cunoscute. Căci această realitate 
a societăţii româneşti nu s'a prea bucurat de cercetători, dornici de a cunoaşte felul cum 
s'a născut mişcarea, caracteristicile ei şi influenţa pe care a exercitat-o şi o exercită, mai 
ales în viaţa satului românesc. Lucrările care formează modesta noastră literatură coo- 
peratistă au mai ales caracter de „indrumare“. După cunoştinţele noastre, nicăieri nu se 
află un număr atât de mare de „îndrumători“ ai cooperaţiei, care — unii cu morgă pro- 
fesorală, alţii cu meticulozitatea biurocratului — să se aplice cu seriozitate la construirea 
de „scheme de organizare“, adevărate cămăşi de forţă destinate cooperaţii noastre. 
Aceste scheme, de obiceiu copiate din străini, uneori produse ale unei imaginaţii bogate 
dar îndepărtată de realitatea vie, au avantajul că reprezintă construcţiuni logice, or- 
donate, simetrice ; ele deformează însă realitatea şi ca atare nu pot prezenta vreo utili- 
tate, nici ca îndrumare, nu pot avea cel puţin o valoare programatică. 

Dacă este nevoie, aşa dar, deo reformă în lumea noastră cooperativă, trebue de 
bună seamă început cu o reformă a concepţiei mecaniciste dominantă acum, care vede în 
cooperativă numai o instituție economică, pe care o putem face potrivit prescripţiilor 
îndrumătorilor — făcând loc unei concepții organice a cooperaţiei, care, lăsând pe plan 
secundar structura instituţională a acestui fenomen economic şi social, priveşte coope- 
rativa, unitate de bază a întregei organizaţii, întâi de toate ca o grupare liberă de persoane, 
ca o mică colectivitate omenească, instituţia, în concret, întreprinderea economică : 
bancă, magazin de mărfuri, exploatare forestieră ori agricolă ori industrială etc., ne- 
fiind de cât mijlocul pentru realizarea unor scopuri comune celor întovărăşiţi. 

Considerentele acestea ne duc la descoperirea lacunei de bază a organizării coope- 
raţiei noastre — aşa cum ea apare ca urmare a intervenirii puterii politice: ideea domi- 
nantă că aceste cooperative pot îi nişte creaţiuni ale voinţei legiuitorului ca şi a puterii 
administrative. 

Acţiunea cooperativă se sprijină pe o idee de tot simplă: solidaritatea elementelor 
componente, recrutate din lumea muncitoare dela sate şi din oraşe. Asociaţia cooperativă 


108 


trebue să fie un produs al acestui spirit de într'ajutorare a unui grup de elemente mun- 
citoare având nevoi comune de satisfăcut. Ceea ce pot face cei din afară — organizaţiile 
regionale şi mai ales centrale ale mişcării, ca de altfel şi orice instituţie sau persoană 
dornică a înlesni crearea şi întărirea unei mişcări cooperative reale în țară — este de 
a ajuta desvoltarea acestui spirit de solidaritate ca şi răspândirea învățăturilor coope- 
ratiste în masele largi ale populaţiei. Scurt spus: organizarea propagandei cooperatiste. 

Charles Gide, după cum se ştie, întemeietorul şcoalei solidarismului social, spunea 
undeva că spiritul de solidaritate nu se naşte, ci se învaţă. Propaganda cooperativă are 
acest rost prim de a trezi acest spirit de într'ajutorare, îndemnând la constituirea de 
cooperative, care reprezintă cel mai eficace mijloc de exercitare a solidarităţii. Aşa dar, 
ceea ce instituţiile centrale, fie de stat, fie proprii ale cooperaţiei, pot întradevăr realiza, 
este a înlesni desvoltarea spiritului cooperatist, prin care d-l prof. D. Gusti (în artico- 
lul „Spiritul cooperatist şi propaganda prin fapte“, apărut mai întâi în fruntea „Alma- 
nahului Cooperatorului+ pe 1930, publicat de „Qficiul Naţional al Cooperaţiei Românef, 
reprodus apoi în volumul „Sociologia militans+,) înțelege: „Camaraderie socială coo- 
peratistă, iubire socială cooperatistă şi serviciu social cooperatist“. Şi alături de aceasta, 
a se înlesni formarea unei elite cooperatiste, bine pregătită, atât din punctul de vedere 
al tehnicei întreprinderilor, ca şi din acel al virtuţiilor necesare unui conducător coo- 
peratist. Impreună cu d-l prof. Gusti, fostul preşedinte al Consiliului general al Cooperaţiei, 
am alcătuit un program complet de organizare a propagandei şi învățământului coope- 
ratist, program ce în bună parte a fost pus în aplicare de Oficiul Naţional al Cooperaţiei 
Române. 

lată deci întâiul punct al unui program de aşezare a cooperaţiei noasţre pe temelii 
solide, care vor putea să o ferească de pericolul unei devieri dela drumul ce-i este trasat 
de ţelurile ce-i sunt proprii. Şi alături de această acţiune este nevoie de un cadru legal 
care să permită o nestânjenită desfăşurare a forţelor proprii. Numai astfel se poate asi- 
gura o liberă exercitare a spiritului de solidaritate ce stă la baza oricărei acţiuni coope- 
rative adevărate. 

Având asigurate aceste două puncte de reazim, cooperaţia îşi poate da structura 
instituţională şi programul de activitate pracţică cea mai potrivită. In lumea satelor 
noastre, cooperaţia poate interveni atât în domeniul organizării consumului familial, 
cât şi în acel al organizării producţiei ; iar în acest domeniu, ea poate apare sub forma 
cooperaţiei de credit, de aprovizionare în comum cu cele trebuitoare exploatărilor agri- 
cole, de desfacere în comun a produselor, precum şi sub forma cooperativelor de producţie. 
Cooperativa agricolă menţine proprietatea individuală a pământului, cu toate avan- 
tajele de ordin economic, cultural şi social care decurg de aci. Ea însă oferă agricultorului 
mărunt avantajele exploatării în mare. Cooperativa este în acelaşi timp un instrument 
de pregătire a micilor agricultori în domeniul profesional, îndrumânud-i şi familiarizân- 
du-i cu metodele cele mai bune de cultură. Cooperaţia reprezintă deci forma optimă de 
economie agricolă. 

Ramura cea mai desvoltată a cooperaţiei noastre săteşti a fost dela început şi este 
încă cea de credit. Cooperaţia aşa zisă economică a fost neglijată, funcţionând ca un fel 
de anexă a celei de credit. A fost marea lacună a aşezământului nostru cooperativ, lacună 
care a devenit vizibilă însă de abia în epoca de criză a agriculturii. Criza aceasta a pro- 
vocat criza de credit, care a dus la intervenţiunea legiuitorului în favoarea debitorilor 
agricoli, măsură ce a sdruncinat temeliile organismului cooperativ de credit agricol. 

Se fac acum sforţări pentru o „redresaret a creditului pentru agricultorii mărunți. 
Dar această redresare este imposibilă atâta vreme cât exploatarea agricolă, mai ales cea 
țărănească, este deficitară. Pentru a se realiza o restabilire a creditului pentru agricul- 
tură este deci mai întâi nevoie de o sporire a rentabilităţii exploatării agricole. Altfel cre- 
ditele intrate în exploatare nu vor putea fi folosite pentru scopuri de producție, ci pentru 
acoperirea golurilor provocate de exploatarea deficitară. 

Fireşte că un credit suficient şi ieftin contribue la sporirea rentabilităţii exploatării 


109 


agricole, dar în timpul de faţă, când asistăm la o gravă disparitate între preţul produselor 
industriale şi a celor agricole, câteva puncte diferenţă la remunerarea fondurilor împru- 
mutate nu sunt de natură să scadă preţul de cost al produselor agricole în aşa măsură în 
cât să înlăture această disparitate. Economia ţărănească are nevoie de o aprovizionare 
raţională şi ieftină cu articole necesare producţiei: unelte, seminţe, îngrăşăminte, sfoară 
de Manila ş. a. m. d; deci de cooperative de aprovizionare în comun. Are nevoie şi de 
cooperative care să sprijine producţia, exploatarea în comun de maşini şi instalaţiuni 
care permit şi micului agricultor să se poată folosi de avantajele maşinismului. In fine, 
economia agricolă țărănească are mai ales nevoie de cooperative pentru valorificarea 
produselor, care au rostul să colecteze producţia micilor agricultori pentru a o arunca pe 
piaţă în mod raţional. Produsele acestea se aruncă pe piaţă fie în stare brută, fie trans- 
formate, industrializate. Astfel de cooperative caracteristice pentru cooperaţia agricolă 
din Danemarca, Finlanda, Olanda, în ultimul timp Germania (tipul Haas), au fost până 
acum câţiva ani aproape necunoscute la noi. Oficiul Naţional al Cooperaţiei împreună 
cu Gentrala Cooperativă de Import şi Export au organizat, începând din anii 1930xm 1931, 
o acţiune puternică pentru crearea unor astfel de cooperative. 

Restul organizaţiei cooperative de valorificare apare evident: micul agricultor 
izolat, dispunând de cantităţi reduse de produse, lipsit de mijloace băneşti de rezistenţă, 
necunoscător al tendinţelor pieţii, este supus exploatării comerţului intermediar. Nu 
numai că e nevoit să vândă la negustori mărunți, simpli intermediari de a treia ori a 
patra mână, deci în condiţii proaste de preţ; dar, din lipsă de bani, el vinde imediat după 
recoltă, dacă nu şi-a vândut recolta anticipat. 

Problema aceasta a vânzării produselor a fost întotdeauna cea mai dificilă pro- 
blemă ce se pune micului agricultor; ea a devenit şi mai grea în vremurile actuale, când 
fluctuaţiunile preţurilor au devenit excesive şi cunoaşterea conjuncturii pieţii produselor 
agricole anevoioasă, chiar pentru marele agricultor, posedând alte cunoştinţe şi având 
la îndemână alte mijloace de informaţie decât agricultorul ţăran. Elementul speculativ 
este acum mult mai accentuat în conducerea oricărei întreprinderi economice, oricât de 
redusă ar fi ea ca dimensiune. Cooperativa de valorificare are rostul să întărească pozi- 
ţiunea agricultorului pe piaţa comercială. Forma comerțului cooperativ prezintă, între 
altele, marele avantaj că se organizează cu participarea şi în folosul chiar al producă- 
torilor agricoli. Constituirea acestor cooperative de valorificare este provocată acum şi 
de metodele utilizate pe piaţa comercială. Comerţul de produse agricole are anumite 
uzanţe şi metode ce-i sunt impuse fie de gustul consumatorului, fie de necesităţile de 
raţionalizare a pieţii comerciale. Evoluţia comerţului mondial de produse agricole a 
provocat necesitatea standardizării acestor produse. Cooperaţia agricolă trebue să ţină 
seama de acest fapt. Dar aceasta nu o pot înfăptui decât marile cooperative specializate 
cu caracter regional, dispunând de partide însemnate de marfă de un anumit tip, înzes- 
trate cu depozitele şi instalaţiile tehnice adecuate şi având la dispoziţie personal bine 
pregătit în tehnica comerţului cu astfel de produse. 

Am văzut că micul agricultor e nevoit să vândă recolta deodată. Se aruncă deci 
într'o anumită epocă a anului cantităţi mari de produse pe piață. Oferta această desor- 
donată provoacă în mod firesc a scădere a preţurilor. Când acestea se urcă, cu cât se 
înaintează spre recolta următoare, marfa nu se mai găseşte în mâinele producătorului, 
care nu mai poate deci folosi sporul de preţ. 

De aci interesul pentru producător-să realizeze o cât mai însemnată stabilitate 
a prețului. lar instrumentul îl formează cooperativa de valorificare. Este cert că în 
stadiul ei actual de desvoitare, cooperaţia nu poate încă înlocui piaţa. Dar în ţările şi în 
domeniile în care există o bună organizaţie cooperativă, se realizează o anumită auto- 
nomie față de speculaţiunea pieţii, cu tendinţa de a se obţine prețuri stabile. 

Ca orice cooperativă, cea de vânzare în comun înlătură intermediarii. Funcţiunile 
acestora trec acum asupra întreprinderii comune a producătorilor, cari îşi rezervă în chipul 
acesta beneficiile realizate de intermediari. Excedentele realizate de cooperativă potrivit 


110 


principiului cooperativ de repartiție — fiecăruia în raport cu contribuţia respectivă la for- 
marea acestui excedent — se vor distribui între asociaţi în raport cu valoarea mărfurilor 
vândute prin cooperativă. Agricultorii asociaţii primesc deci un surplus de preţ. Este ceea 
ce unul din doctrinarii cooperaţie fasciste. Ernesto Lama, a numit „renta cooperativă“. 

Cooperativele de valorificare a cerealelor şi a celalalte produse agricole, dotate în 
depozite bine utilate, au şi rostul de a înlesni punerea în funcţiune a creditului pe termen 
scurt, garantat cu gaj de producte. Sau mai precis: introducerea şi folosirea adevărată a 
warantului. Este aci iară una din importantele lacune ale organizaţiei noastre de credit 
agricol, pe care cooperaţia e chemată să o înlăture. 

Dar problema aceasta a cooperativelor de valorificare a produselor ridică o pro- 
blemă, care a fost în câteva rânduri desbătută în lumea noastră cooperativă: Care este 
forma de cooperativă cea mai potrivită necesităţilor în starea actuală a Statulut românesc: 
cooperativa „cu funcțiuni multiple“ ori cooperativa specializată ? 

Din nefericire, problemei s'a căutat să i se de dea o soluţie generală şi ca atare 
abstractă. Problema este de altfel indiscutabil legată de o altă problemă: cooperativă 
mărginită la un sat, nu chiar de dimensiuni mai mici, sau cooperativă regională. Cele 
două soluţii opuse sunt: a) cooperativa locală cu funcțiuni multiple şi b) cooperativa 
regională specializată. 

Pentru prima soluţiune pledează mai ales motive de ordin pur cooperativ: cercul 
redus de membri permite o mai strânsă colaborare a acestora cu întreprinderea comună, 
precum şi un control reciproc; solidaritatea între asociaţi este deci de obiceiu mai pu- 
ternică. (Germani vorbesc de „Nachbarschaftsverbânde“). Pentru cea de a doua soluţie 
pledează mai ales argumente de ordin tehnic-economic: organizaţia raţională de dimen- 
siuni mai mari care permite aplicarea diviziunii muncii, precum şi folosirea unui personal 
specializat, economia de efort şi de spese. Argumentele acestea nu pot îi neglijate. 
Intreprinderea cooperativă are să suporte concurenţa întreprinderilor cu caracter co- 
mercial, ea este ca urmare nevoită să posede o organizaţie tehnică şi comercială cel 
puţin egală acestora. 

Dar, în domeniul cooperaţiei agricole, soluţia va fi diferită după regiuni şi alte con- 
siderente decisive. Cooperativele locale, cu secţiuni multiple pot avea posibilități de 
existenţă în regiunile de deal, unde gospodăria însăşi țărănească nu este specializată. 
Dimpotrivă acolo unde este vorba de o producţie mai uniformă, unde se pune problema 
creări unor tipuri de produse, în cantităţi suficiente pentru a putea forma partide comer- 
ciale chiar la export, crearea de mari cooperative specializate: cereale, unt, ouă, vinuri 
etc., este singura soluţie adevărată necesităţilor. 

Şi în acest domeniu, schematizarea de care vorbiam la începutul articolului nostru 
este primejdioasă. Numai o cercetare atentă a împrejurărilor în fiecare caz poate oferi 
temeiul unei soluţiuni raţionale. 

Aşa dar, posibilitățile cooperaţiei săteşti la noi sunt determinate de necesitățile 
de muncă şi de vieaţă ale ţărănimii noastre— dar dificultățile de desvoltare sunt 


provocate de lipsurile regimului legal ca şi ale materialului omenesc care activează 
în mişcare, 


GR. MLADENATZ 


111 


RAPORTUL INTRE ȘTIINȚA DE CARTE ȘI NUMĂRUL 
ÎNVĂŢĂTORILOR ÎN ROMÂNIA 


Există vreo corelaţie între procentul ştiutorilor de carte şi numărul învăţătorilor ? 
Este această corelaţie pozitivă sau negativă ? 

Dacă, pe deoparte, toate ţinuturile româneşti nu s'ar deosebi mult unul de altul, 
din punct de vedere cultural, economic, istoric etc., iar pe de altă parte dacă efortul şi 
pregătirea profesională a învăţătorilor în toate provinciile ar fi sensibil aceleaşi, ar trebui 
să existe o corelaţie pozitivă puternică între procentul ştiutorilor de carte de vârsta de 
7—12 ani şi numărul învăţătorilor. 

Or, ţinuturile româneşti se deosebesc mult unul de altul. Privind numai nivelul 
cultural al diferitelor ţinuturi ale ţării, definit parţial prin procentul ştiutorilor de carte, 
observăm deosebiri remarcabile. lată proporţia ştiutorilor de carte în provinciile mari, 
istorice: 1) 


TABLOUL I. 

Ştiutori de carte 
Provincia (în 9/0) 
Ardeal e scite ne alina i aa dn a a Deta 000 00 0 a pai de nai ca e Tana iale 67.0 
BUCO VĂILE ar ce mi ci E E Sa a ae Boa ea do sat a Scan căt At ae e LA ul 65.7 
Vechiul Regat -. 3 na si sete le 20 0 ee ata e aa ea aaa e pei e ca a 55.8 
Basatabiă: Asara ao Te poeta 0 3 i de 3 tao AA Data A ELE ACA A Aa sara aa 38.1 


Ţinând seamă de deosebirile din toate punctele de vedere dintre provincii, nu putem 
pretinde din partea învăţătorilor din diferite ținuturi acelaş randament, chiar dacă pre- 
supunem că ei nu se deosebesc nici ca număr, nici ca pregătire. Fiindcă învățătorul risi- 
peşte mai puţină energie într'o localitate unde populaţia are o tradiţie veche şcolărească, 
decât în aceea în care locuitorii se dovedesc a fi refractari învăţământului. 

Datorită aceştei împrejurări, nu poate să existe o corelaţie pozitivă între procentul 
ştiutorilor de carte de vârsta 7—12 ani şi numărul învăţătorilor, ci dimpotrivă, ne-am putea 
aştepta la o corelaţie negativă, între acest număr şi procentul ştiutorilor de carte socotit la 
întreaga populaţie dela 7 ani în sus. Aceasta fiindcă normal, o populaţie cultă are nevoie de 
un număr mai mic de învăţători decât alta mai înapoiată, aşa cum un ţinut bântuit de o 
boală are nevoie de mai mulţi medici, decât cel cu o bună situaţie sanitară. Desigur, nu 
putem pretinde ca numărul învăţătorilor să fie invers proporţional cu procentul ştiuto- 
rilor de carte, fiindcă nu numai numărul mare al învăţătorilor poate rezolva problema 
analfabetismului. Trebue găsită însă o proporţie optimă între numărul învăţătorilor şi 
populaţia şcolară. 

Numărul mic al învăţătorilor nu poate fi decât una din cauzele nivelului scăzut al 
ştiinţei de carte. Căci, învățătorului nu i se poate cere decât inclinaţie pedagogică, pre- 
gătire profesională şi conştiinciozitate. Pentru ca acţiunea lui să dea roade, e nevoe de 
colaborarea părinţilor. lar aceasta se va produce de abia când ei vor fi convinşi de folosul 
cărţii. O altă latură a problemei ştiinţei de carte este munca în gospodărie a copiilor dela 
țară. Pe lângă ea, joacă un rol şi aşezarea şcolii (numărul copiilor analfabeți este mai 
mare acolo unde localul de şcoală e departe). În multe cazuri, absenţa dela şcoală e 
determinată de starea precară a părinţilor (copiii argaţi). 

Urmărind raportul dintre procentul ştiuturilor de carte şi numărul învăţătorilor, nu 
discutăm decât o singură latură a problemei complexe a analfabetismului rural. 


1) Datele privitoare la ştiinţa de carte sunt luate din articolul d-lui Dr. S. Manuilă „Ştiinţa de carte a popu- 
laţiei României“, publicat în „Omagiu Profesorului D. Gusti. XXV de ani de învăţământ universitar“, vol. II 1936. 


112 


Vom arăta mai jos care a fost situaţia în diferitele provincii româneşti la data ulti- 
mului recensământ: 


Ii. — Raportul dintre numărul de învăţători şi populaţie 


A Nr. învăță Nr. învăţă- 
Nr. posturitor de învă- i Nr. posturilor de învă- 

PROVINCIA Populatia tn | tătari trecute fn buget) Pa PROVINCIA Populatia fa | țătoră trecute în bage | TOn la 
19303) i 10.000 19303 1 10.000 

pe 1930 locultori pe 1930 iocuitori 

(1) (2) (3) (4) (1) (2) 8) (4) 

ROMÂNIA ...... 18.052.896 38.266 21.2 Basarabia ...... 2.863.409 6.474 22.6 
Oltenia. ... .. . . | 1.519.389 3512 235 Bucovina. .....,. 853.524 2.531 29.7 
Muntenia ...... 4.028.303 8.357 20.7 Transilvania. .... 3.217.677 5.521 17.2 
Dobrogea ...... 811.332 1.740 21.4 Banat 3 se aaa 941.521 1.393 14.8 
Moldova ....... 2.427.498 6513 26.8 Crişana şi Maramureş | 1.390.243 2.165 15.6 


Comparând numărul mediu de învăţători cu procentul ştiutorilor de carte de vârsta 
7—12 ani, obţinem tabloul III. 7 


UHI. — Raportul dintre procentul de copii de şcoală ştiutori de carte şi numărul învăţătorilor 


Procentu: ştiutorilor de| Proporția învăătorilor 
PROVINCIA tarta la grupă de vârstă] la 10.000 locuitori 
1—12 ani în 1930 
(1) 


(2) 6) 


Procentul ştiutorilor de| Propcelia învătătoriloc 
PROVINCIA tarte la grupă Se iasă la 10000 locuitori 


ROMÂNIA ......... 72.4 212 Basarabia sa 

Oitenia ........... 782 23.5 Bucovina ......... 84.8 29.7 
Muntenia. .... de turit a 77.9 20.7 Transilvania. ...... 797 17.2 
Dobrogea... .... ... 695 21.4 Banat. ....... si 85.4 148 
Moldova .......... 815 26.8 Crişana şi Maramureş . . 712 15.6 


Înainte de a analiza aceste două şiruri de cifre, găsim necesar să facem următoarele 
observaţiuni: 1) Numărul mic al învăţătorilor în provinciile ardelene se explică prin 
faptul că în aceste provincii se practică pe scară destul de intensă învăţământul pri- 
mar confesional, în special, şi cel particular. Numărul învăţătorilor din acest învă- 
țământ a fost în 1930 de aproape 2.500 pentru cele 3 provincii. Neavând la îndemână 
date detailate pentru fiecare provincie, ne mulţumim a spune că numărul învăţătorilor 
pentru toate 3 provinciile este de 20.8 la 10.000 locuitori, în loc de 17,2, 14,8 şi 15,6. 
2) Procentul destul de ridicat al ştiutorilor de carte în Muntenia precum şi numărul 
mediu de învăţători destul de redus se datoreşte Bucureştilor, unde ştiinţa de carte are 
un procent ridicat, iar numărul învăţătorilor este mai redus, datorită structurii speciale 
a populaţiei. Fără Capitală, procentul ştiutorilor de carte se reduce la 76.0, iar numărul 
învăţătorilor la 10.000 locuitori se ridică la 22.2. 


1) Corect ar fi să raportăm numărul învăţătorilor la populația şcolară. Neavând însă datele necesare, credem 
că nu facem o eroare mare luând posturile de învăţători trecute în Bugetul Statului şi raportându-l la totalul 
populaţiei, deoarece diferența între numărul învăţătorilor şi a posturilor bugetare este prea mică (a fost de 30/e in 
1933, după Anuarul învățământului primar), iar structura populaţiei pe vârste nu prezintă deosebiri prea importante 
pe provincii. Raportul de mai sus poate fi pus sub altă formă, care să ne arate câţi copii în vârsta dej7—12 ani revin 
de fiecare învăţător In medie, revin, în ţara întreagă, 57 de copii de învăţător. Presupunând că, distribuţia pe vârste 
a locuitorilor din provinciile deosebite ar fi identică (ceeace nu e cazul), am avea următoarea situaţie: 


Nr. copiilor la Nr. copiilor la 
Provincia 1 învăţător Provincia 1 învăţător 
Oltenia: e e see eee rare eee ai 0 a et acea 51 Bucovina ce se tea ee a aa e e a 41 
Muntenia s e e e ee aa e a ae 58 Transilvania. .. . . cc... .... 70 
Dobrogea ....... cc... .... 56 Banat o e ee E e în ai n DR 82 
Moidava ces set e ae e mia a eta a 45 Crişana şi Maramureş. .......... 77 
Basarabia .......... e re 0 E 53 


5 113 


Observăm că procentul ştiutorilor de carte de vârsta 7—12 ani, este cu atât mai 
mare cu cât numărul învăţătorilor, raportat la populaţie, este mai important, cu excepţia 
Basarabiei care deşi posedă în mijlociu un număr de învățători mai mare decât Muntenia 
şi Dobrogea, prezintă totuşi un procent de ştiutori de carte de vârsta 7—12 ani mai mic. 
În Banat, Crişana şi Maramureş şi în Transilvania, numărul învăţătorilor de Stat este 
foarte redus faţă de procentul ştiutorilor de carte de vârsta 7—12 ani. Chiar numărul 
total al învăţătorilor (inclusiv a celor din învățământul primar confesional şi particular), 
este mai mic decât în celelalte provincii. Şi totuşi acest număr relativ redus de învăţători 
isbuteşte, graţie unui nivel cultural mai ridicat şi unei tradiţii mai vechi, să realizeze un 
procent însemnat de ştiutori de carte ceea ce nu poate efectua numărul comparativ mai 
mare de învăţători, pe care îl posedă Dobrogea şi Basarabia. 

Meritul generaţiei învăţătorilor dela 1925—1930 este cu atât mai mare cu cât 
diferenţa între procentul ştiutorilor de carte la grupa de vârstă 7—12 ani şi cel referitor 
la populaţia dela 13 ani în sus este mai apreciabil. (Desigur nu şi în cazul când procentul 
ştiutorilor de carte la locuitorii de peste 13 ani este prea ridicat, căci atuncia plafonul 
atins este mult mai greu de depăşit). Neavând la dispoziţie datele complete privitoare la 
ştiinţa de carte a populaţiei dela 13 ani în sus, vom face diferenţe între procentul ştiu- 
torilor de carte la grupa 7—12 ani şi procentul lor în întreaga populaţie dela 7 ani în sus. 
Deşi această diferenţă are să fie mai mică decât prima, totuşi ne va da o imagine clară 
asupra progresului făcut în ultimul timp. 


IV. — Diferenţa dintre procentul ştiutorilor de carte dela 7 ani în sus şi cei ai clasei de vârsta 
dela 7 la 12 ani 


Prorental ştiuto- | Prorentul ştiutorilor Procentul ştiate- | Procentul sfiatorilor 
PROVINCIA rilor de carte da | da carta în totalul po- | Diferențe PROVINCIA rilor de carte da | de carte în totalul po- | Diferenfe 
vârsta 7-12 anl [polajiei dela 7 anl în sus vârsta 7-12 ant |pulatial dela 7 anl În sus 
u) (2) 3) (4) 0) (2) 8) (4) 
Oltenia. ..,..... 782 495 287 Basarabia ...... 46.4 38.1 8.3 
Muntenia Bucovina. ...... 848 657 19.1 
(fără Bucureşti) . . 76.0 522 23.8 Transilvania . . ... 79.7 68.3 *11.4 
Dobrogea ...... 695 529 166 | Banat ........ , 72.0 184 
Moldova .,...... 81.5 57.0 24.5 Crişana şi Maramureş 71.2 615 9.7 


Creşterea medie anuală a procentului ştiutorilor de carte între ultimele două recen- 
săminte ne va da o imagine a activităţii învăţătorilor în acest interval de timp. 


V. — Creşterea procentului ştiutorilor de carte în intervalul 1910 (1912)—1930 


Creşterea totală a protentalal Creşterea Creşterea totală a ptocentului| Creşterea 


PROVINCIA ştiatorilor de carte fate | medie PROVINCIA ştiatorilor de certe între medie 
ultimale 2 recensăminte | anuală aitimale 2 metnsăminte | anuală 
(1) (2) (3) (2) (3) 
Oltenia. , ,... . ..... 16.0 0.89 Bucovina. ....,..... 20.5 1.02 
Muntenia. ,. ...s. .... 16.4 0.91 Transilvania, ....... 17.8 0.89 
Dobrogea .......... 150 0.79 Banat ...... SEOSE 14.1 0.70 
Moldova ,. ......... 17.9 0.99 Crişana şi Maramureş . . . 12.1 0.60 
Basarabia ,........» . 18.7 0.57 


Observăm că şi în acest şir de cifre Basarabia ocupă ultimul loc. Aci trebue să ţinem 
însă cont că intervalul între penultimul şi ultimul recensământ din Basarabia este foarte 
mare. Este deci probabil că ritmul creşterii a fost foarte încet înainte de răsboiu, când 
Basarabia nu avea legea învăţământului primar obligatoriu, şi mai repede după răsboiu. 


114 


Examinând diferenţa între procentele ştiutorilor de carte la grupul de vârstă 15 
ani şi cel al întregii populaţii dela 7 ani în sus, observăm progresele înfăptuite de ge- 
neraţia de învăţători din anii 1925—1930 în Oltenia, Muntenia şi Moldova. Şituăm 
Moldova după Muntenia numai din pricină că cea dintâi are proporţional mai mulţi învă- 
țători decât Muntenia. In schimb situaţia este tristă în Basarabia, Eana şi Maramureş 
(datorită judeţului Maramureş) şi în Dobrogea (datorită județului Durostor). In Transil- 
vania, Bucovina şi Banat progresele sunt mai modeste, pentrucă procentul total al ştiuto- 
rilor de carte fiind ridicat, ritmul de ameliorare e mai lent. 

Examinând creşterea medie anuală a procentului ştiutorilor de carte în intervalul 
dintre ultimele două recensăminte, constatăm că Bucovina şi Moldova ocupă primul loc. 
Aceste provincii au actualmente în raport cu populaţia cel mai mare număr de învăţători. 
Vom stabili apoi că deşi creşterea procentului de ştiutori de carte este destul de lentă 
în Banat, acesta deţine totuşi, atât în 1910 cât şi in 1930, locul de frunte în ierarhia 
ştiinţei de carte. Şi din acest punct de vedere Basarabia, Crişana, Maramureşul şi Do- 
brogea se aşează în ultimele locuri. 

Recapitulând cele expuse mai sus putem susţine următoarele: 

1. Numărul proporţional mare de învăţători ce activează în Bucovina 1) a reuşit în 
intervalul 1910—1930 să ridice procentul ştiutorilor de carte dela 45,2%/ la 65,70/. 

2. Numărul la fel proporţional mare de învăţători din Moldova a ridicat procentul 
ştiutorilor de carte, între anii 1912—1930, dela 39,1°/ la 57,0%/,. Çeva mai mult, acest 
procent a fost ridicat la 81,5%, la generaţia celor de 712 ani, fiind cel mai mare din 
Vechiul Regat. 

3. In ceea ce priveşte Oltenia, deşi numărul ştiutorilor de carte al întregei populaţii 
nu este ridicat, generaţia tânără de învăţători merită toate laudele fiindcă a reuşit să 
creeze cea mai mare diferenţă între procentul ştiutorilor de carte de vârsta 7—12 ani şi 
procentul ştiutorilor de carte ai întregii populaţii dela 7 ani în sus a provinciei. Efortul 
implicat este cu atât mai meritos cu cât numărul învăţătorilor din acea provincie este 
în raport cu populaţia inferior celui din Bucovina şi Moldova. 

4. Muntenia a avut în 1930 un număr de învăţători proporţional mai mic decât 
celelalte provincii din Vechiul Regat. Çu toate acestea, procentul total al ştiutorilor de 
carte este destul de ridicat şi are o tendinţă de ridicare. 

5. In Dobrogea, pare că, numărul destul de redus,al învăţătorilor (cel mai mic, cu 
excepţia provinciilor de peste munţi, în 1930) menţine procentul ştiinţei de carte la un 
nivel ridicat. Procentul ştiutorilor de carte din Dobrogea este însemnat şi din cauza că 
această provincie are o proporţie importantă de populaţie urbană. In judeţul Durostor, 
spre exemplu, acest procent este foarte scăzut fiind egal cu 38,4 procente, deci apropiat 
de al Basarabiei. Dar deşi procentul ştiutorilor de carte la populaţia întreagă este în Do- 
brogea de 52,9%/,, iar în Oltenia numai de 49,5%, aceasta din urmă prezintă la grupa de 
vârstă a celor de 7—12 ani un procent de 78,20%/, de ştiutori de carte, pe când procentul 
corespunzător al Dobrogei e numai de 69,5%. 

6. Deşi Ardealul are un număr de învăţători proporţional scăzut, el deţine procentul 
de ştiutori de carte cel mai ridicat din ţară. Numărul proporţional mic de învăţători în 
provinciile lui poate fi considerat ca optim pentru populaţia lor, mai evoluată şi cu o mai 
veche tradiţie şcoală. 

7. Din toate provinciile româneşti, Basarabia are cel mai scăzut procent de ştiutori 
de carte. Numărul învăţătorilor nu este proporţional cu procentul ştiutorilor de carte, 
întrucât acest număr este mai mare decât acel din provinciile ardelene. Numărul învă- 
ţătorilor din Basarabia este, totuşi prea mic faţă de nevoile reale ale ținutului. 

După cum am spus mai sus n'avem intenţie să susţinem că numărul învăţătorilor 
trebueşte să fie invers proporţional procentului ştiutorilor de carte. Nu. Dar întrebarea, 


1) Deşi în tablou este trecut numărul învăţătorilor din 1930, credem că acest număr a fost proporţional mal 
mare decât în alte provincii şi în ultimii douăzeci de ani. 


115 


care se pune, este dacă numărul învăţătorilor din Basarabia este destul de ridicat. De ce 
Bucovina şi Moldova au făcut în ultimul timp progrese remarcabile? Nu cumva a contri- 
buit la aceste progrese şi un număr proporţional mai ridicat de învăţători? Şi deci, nu 
cumva Basarabia şi Dobrogea au într'adevăr nevoie de un număr mai mare de învăţători? 


Am arătat situaţia privitoare la anul 1930. S'a schimbat ea în decursul celor 6 ani 
din urmă? A crescut procentul ştiutorilor de carte? In ce sens s'a schimbat numărul 
învăţătorilor ? 

De sigur procentul ştiutorilor de carte a crescut prin dispariţia persoanelor de vârstă 
înaintată (în mare majoritate analfabetă) şi prin intrarea în vârstele şcolare a unei noui 
generaţii. Dar, este această generaţie mai puţin analfabetă decât cea carea părăsit 
şcoala ? Cum se prezintă situaţia în Basarabia? Răspunsul este greu de dat. Totuşi nu 
credem că procentul ştiutorilor de carte din Basarabia a crescut mult, şi iată dece: In 
timpul recensământului s'a constatat un procent de ştiutori de carte de vârsta 7—12 ani 
egal cu 46,49/,. Să fi frecventat generaţia de după recensământ şcoala cu mai multă asi- 
duitate ? Răspunsul ni-l dă DI. Profesor Gusti care în „Cuvânt înainte“ la Anuarul Învă- 
țământului primar din 1933, constata că în anul şcolar 1931—1932, procentul copiilor din 
Basarabia, care au frecventat regulat şcoala, era de 35,4%, deci inferior procentului știu- 
torilor de carte constatat de recensământ. Prin urmare nu putem spera la o descreştere 
însemnată a analfabetismului în Basarabia. In celelalte provincii româneşti credem că 
au fost realizate progrese simţitoare în anii trecuţi întretimp. 


In sfârşit, pentru a compara situaţia din 1930 cu cea din anul 1936—37, am întocmit 
tabloul VI. 


VI. — Raportul dintre numărul învăţătorilor şi populaţie în anul 1936/37 


Populaţia | Numărul | Numărul învăţătorilor 


probabiiă | posturilor la 10.000 locuitori 


PROVINCIA la 1 Iulie | bugetare | ———————| Diferențe 
1936 în 1936—37 | în 1936 în 1930 
(1) (2) 8) (4) (5) (6) 

ROMÂNIA ...... «>». » || 19.319.330 43.582 22,6 21,2 +14 
Oltenia. ........... 1.629.961 403% 24,1 23,5 + 12 
Muntenia. .......... 4.382.385 9.698 22,1 20,7 + 14 
Dobrogea ..,........ 893.739 2,255 25,2 21,4 + 38 
Moldova ,.......... 2.658.804 1.280 21,4 26,8 + 0,6 
Basarabia .......... 3.081.837 6.970 2,6 22,6 — 
Bucovina, ........,.. 901.583 2.112 30,1 29,7 + 0,4 
Transilvania. ........ 3.383.040 6.666 19,7 17,2 +25 
Banat .,........... 940.443 1.526 16,2 14,8 +14 
Crişana—Maramureş. ,... 1.447.538 2.445 16,9 15,6 + 13 


Diferenţele relative la cele două epoci considerate sunt semniticative. Constatăm 
în primul rând o creştere a numărului învăţătorilor, raportat la populaţie în Dobrogea. 
Această creştere pe care o considerăm foarte bine venită, pentru motivele arătate ante- 
rior, se repartizează aproape proporţional între toate judeţele provinciei. 

n Transilvania, creşterea s'a produs mai ales în următoarele judeţe: Alba, Ciuc, 
Cluj, Mureş, Odorhei, Sibiu, Târnava-Mare şi Trei-Scaune. În Banat, o creştere mai mare 
se observă în judeţele Caraş şi Severin. 

Ìn Muntenia, au beneficiat mai mult judeţele Buzău, Dâmboviţa, Muscel, Prahova, 
Teleorman şi Vlaşca. În Crişana şi Maramureş, în special judeţul Bihor (în această pro- 
vincie cel mai mic număr de învăţători se găseşte în judeţul Maramureş, care totodată 


116 


posedă şi cel mai important număr de analfabeți). Oltenia prezintă cea mai mare creştere 
în Dolj, Romanați şi Vâlcea. 

Creşterea destul de neînsemnată a numărului de învăţători în Moldova şi Bucovina 
este firească, întru cât ele se găsesc, în 1936 ca şi în 1930, în fruntea provinciilor cu cea 
mai mare proporţie de învăţători. 

Ceea ce ne pare demn de subliniat este că numărul proporţional al învăţătorilor a 
rămas din nenorocire, staționar în Basarabia. Adică tocmai acolo, unde în 1930 numărul 
învăţătorilor a fost mai mic decât în ţinuturile vecine (Moldova şi Bucovina), tocmai 
acolo, unde procentul analfabeţilor este cel mai mare, atingând în comunele rurale cifra 
de 65,9%/, pentru ambele sexe şi 79,4%/, pentru sexul femenin. 

În concluzie, confirmăm cele anunţate la început şi anume: corelaţia între procentul 
ştiutorilor de carte la vârsta de 7—12 ani şi numărul învăţătorilor raportat !a populaţie 
este prea slabă şi neînsemnată, din cauză că provinciile româneşti diferă mult una de 
alta din toate punctele de vedere. Coeficientul de corelaţie între cele două şiruri de cifre 
este egal cu 0,29 + 0,21 1). 

Dacă luăm însă numai următoarele provincii; Oltenia, Muntenia, Dobrogea, Mol- 
dova şi Bucovina, constatăm o corelaţie înaltă între numărul învăţătorilor şi procentul 
ştiutorilor de carte de vârsta 7—12 ani. Coeficientul de corelaţie pentru aceste provincii 
este egal, cu 0,92 + 0,03, trădând o legătură aproape rigidă între cele două şiruri de cifre. 

În ceeace priveşte raportul între numărul învăţătorilor şi procentul ştiutorilor de 
carte socotit la întreaga populaţie dela 7 ani în sus, constatăm că nu există nicio corelaţie 
între cele două şiruri de cifre, coeficientul calculat fiind egal cu 0,15 + 0,22. Acest din 
urmă coeficient infirmă cele prevăzute la început, când aşteptam ca provinciile mai 
înapoiate să aibă un număr mai mare de învăţători. 


Am examinat mai sus raportul între procentul ştiutorilor de carte şi numărul învă- 
țătorilor în diferite provincii pentru întreaga populaţie, atât urbană cât şi rurală. 

În realitate însă, nivelul ştiinţei de carte la sate, este cu mult mai scăzut decât cel 
dela oraşe. Tabloul VII arată aceste diferenţe pe provincii: 


VII. — Ştiinţa de carte la ţară şi la oraş 


Procentul ştiatorilor de tarte Procental ştiafori:or de carte 


PROVINCIA PROVINCIA — O A 
la ţară la oraş la ţară la oraş 
(1) (2) (3) (2) (3) 

ROMÂNIA .. cc... 51,3 77,3 Basarabia ............ 34,1 62,6 
Oltenia. ....... a D aa 465 685 Bucovina. ............ 598 80,3 
Muntenia. ............ 48,8 78,4 Transilvania. .......... 64,2 88,0 
Dobrogea ....,........ 475 68,5 Banát ismi oa e ea e ae 68,5 874 
Crişana şi Maramureş. .... + 54,9 85,9 


Moldova ,...... ss... .. 51,6 724 


Observăm că, cele 2 coloane referitoare la procentul ştiutorilor de carte dela ţară şi 
dela oraş prez'ntă valori sensibil paralele. Excepţie fac Muntenia, datorită nivelului 
mai ridicat al ştiinţei de carte în Bucureşti, şi Crişana cu Maramureşul, datorită nive- 
lului prea scăzut al ştiinţei de carte în comunele rurale din județul Maramureş. Se observă 
de asemenea că diferențele între procentele ştiinţei de carte din oraşele din diferite pro- 
vincii sunt mai puţin sensibile decât cele dela sate. 


1) Matematic, gradul de corelaţie intre două variabile este definit printr'un coeficient de corelaţie. Valoarea 
acestui coeficient variază între + 1 şi — 1, trecând prin zero. Cu cât valoarea absolută a coeficientului este mai mare 
cu atât corelaţia între cele două variabile este mai puternică; cele două variabile sunt necorelate când valoarea coe- 
ficientului este egală sau apropiată de zero. 


117 


În ceea ce priveşte procentul ştiutorilor de carte la sate, constatăm că în Vechiul 
Regat el se menţine în jurul 50%, jumătate din populaţia rurală a României Vechi, fiind 
analfabetă. Provinciile de peste Carpaţi au procentele de ştiutori de carte mai ridicate, 
iar Basarabia rurală se prezintă cu 660/, analfabeți. 

La procentul aşa de ridicat de analfabeți în populaţia rurală contribue în primul 
rând partea femenină a ei, şi apoi locuitorii de vârste înaintate. 

Despărţind populaţia rurală în 2 grupuri, după sex, vom obţine tabloul VIII. 


VIII. — Procentul ştiutorilor de carte la sat, pe sex 


tiutoril 
PROVINCIA Procentul ştiutorilor de carte 
Bărbaţi | Femei 
(1) (2) 3) 


Pratentul ştiutorilor de carte 
PROVINCIA Îi 


(1) 


Bărbaţi | Femei 
(2) ) 


ROMÂNIA ............ 64.9 387 Basarabia ............ 480 206 
Ditenlă > e a ee Sa a aa 655 274 Bucovina. ............ 67.1 532 
Muntenia. ,.... 68.5 30.4 Transilvania.. ........ 70.4 58.1 
Dobrogea .,.......... 60.7 24.1 Baat ee a a a 77.7 59.9 
Moldova ....,... cc... 67.6 363 | Crişana şi Maramureş. .... 62.4 477 


Sexul femenin are un procent mai mare de analfabeți în toate provinciile. Diferenţele 
de procent între cele 2 sexe sunt mai mici în Ardeal şi Bucovina, şi mai mari în Vechiul 
Regat, mai ales în Oltenia şi Muntenia. De notat este că, deşi Bucovina are la bărbaţi 
un procent de ştiutori de carte ceva mai mic decât Oltenia, procentul femeilor ştiutoare 
de carte în prima provincie este de 2 ori mai mare decât în a doua! Aceasta fiindcă îna- 
inte de războiu sătencele din Vechiul Regat frecventau şcoala în proporţie foarte mică. 
Situaţia s'a schimbat însă în ultimul timp, ceea ce ne confirmă tabloul IX, unde arătăm 
procentele ştiutorilor de carte pentru cele 2 sexe şi două grupe de vârstă: cea a copiilor 
de şcoală şi a bătrânilor. 


IX. — Procentul pe sexe ştiutori de carte, la sat al copiilor de şcoală şi al bătrânilor 


7—12 ani 


Bărbaţi Femei 
(2) cl) 


65 ani în sus 


Bărbaţi Femei 
(4) (5) 


PROVINCIA 
(1) 


ROMÂNIA .. cc... 748 64,0 ° 130,0 15,0 
Oltenia; s r an a e a a ci i cae 838 71,1 123,0 1,5 
Muntenia. ........ cc... .. 82,4 67,7 21,6 25 
Dobrogea ....... cc... .. 72,2 62,0 21,1 3,11 
Moldova. sa soes e ee ea aA 835 75,2 18,6 2,8 
Basarabia .................. 53,1 32,7 17,1 72 
Biicovina. în aa ene că n e et a aia oo erai 4, 7- 17,4 81 
Transilvania .............. 79,0 76,0 39,5 27,0 
Banat aT n ee e eaa e E 0 arat Erie 85,0 827 55,7 324 
Crişana şi Maramur6ş. ......... 704 652 378 27,3 


Luând aceste 2 grupe de vârstă extreme, am obținut cele mai ridicate şi cele mai 
scăzute procente. Procentele la grupele mijlocii de vârstă sunt intermediare celor ară- 
tate în tabloul de mai sus. 

Fără a intra în detalii, constatăm că diferenţele între sexe sunt cu mult mai puţin 
accentuate la copiii de şcoală decât la adulţi Mai vedem că aceste diferenţe, precum şi 
diferenţele între grupe de vârstă sunt mai pronunţate în Vechiul Regat decâtîn Ardeal 
şi Bucovina. Particularitatea Basarabiei constă în faptul că deşi procentul ştiutorilor de 


118 


carte la vârstele înaintate se apropie de cel din provinciile Vechiului Regat, procentul 
la grupa de vârstă 7—12 ani este cu mult mai scăzut decât în aceste provincii, ceea ce ne 
îndreptăţeşte să repetăm că progresele înfăptuite în Basarabia în ultimul timp, sunt 
neînsemnate. 

In general populaţia sătească dela 65 ani în sus, este aproape analfabetă, mai ales 
partea ei femenină. Excepţia o fac provinciile; de peste Carpaţi, în special Banatul, unde 
procentul ştiutorilor de carte la aceea vârstă atinge pănă la 55,7%/,, la bărbaţi, şi 32,40/0, 
la femei. 


Recapitulând ultimele pasaje, ţinem să subliniem că nivelul ştinţei de carte în sa- 
tele româneşti este scăzut, jumătate din săteni fiind analfabeți. Situaţia nu este însă 
aceeaşi în toate provinciile, astfel Ardealul se prezintă mai bine în special in judeţele 
Braşov, Sibiu, Odorhei, Trei Scaune, Târnava Mare, Timiş, pe când Basarabia are si- 
tuaţia tristă mai ales în judeţele Hotin, Bălţi, Orhei, Cahul, Tighina, iar Vechiul Regat se 
găseşte la mijloc 

Sperăm totuş că această situaţie s'a îmbunătăţit în ultimul timp, graţie sporirii nu- 
mărului învăţătorilor, şi a dispariţiei persoanelor de vârstă înaintată, care, după cum am 
constatat sunt aproape în întregime analfabete, ceeace ne face să fim mai optimişti, mai 
ales că situaţia la grupele tinere de vârstă poate fi considerată foarte mulţămitoare, în 
special în Vechiul Regat. 


Ing. I. MEASNICOV 


119 


CRONICI 


SPIRU HARET ŞI SATELE ROMÂNEŞTI 


Deşi mai mult de un sfert de veac ne desparte 
de Haret, nu există încă o conturare definitivă a 
locului pe care l-a avut în vremea sa, Intr'o anu- 
mită privinţă, este încă actual şi, prin urmare, este 
expus diversităţii de atitudini, ce pot fi luate față 
de o anumită înţelegere a problemelor vieţii sociale, 
Despre Haret nu s'a spus încă totul, Abia de cu- 
rând s'a făcut un lucru care nu mai putea să în- 
târzie: publicarea întregii sale opere, şi expunerea 
amănunțită a vieţii sale, De acolo luăm materialul 
articolului de față !), 

Dela inceput ne dăm seama că, în cele ce vom 
spune mai departe, nu se va găsi părerea unanim 
admisă, pentru motivul că o asemenea părere nu 
există încă, Vom căuta să îmbrăţişăm într'o privire 
generală, nu toată opera sa, ci numai aceea care 
priveşte satele, adică cea mai mare parte și cea mai 
importantă, 

Intâiu principalele date ale vieţii sale: 

Prin pregătirea sa, nimeni nu s'ar fi aşteptat ca 
să joace un rol așa de important şi de străin de 
studiile sale. Haret a fost un matematician, un „om 
de specialitate”, cum insinua Titu Maiorescu ?), S'a 
născut în lași, la 15 Februarie 1851, Familia sa, tre- 
cută în mica boierie, își avea originea în satele 
răzășeşti din ţinutul Putnei, 

Bacalaureat în 1869, este profesor de matematici, 
între 1870—1872, Demisionează în nişte împrejurări 
care îl definesc de pe atunci, Ministrul Tell, la in- 
tervenţia unor partizani, promovează nişte elevi, 
lăsaţi repetenţi, trecând peste profesorii respectivi, 
între care se găsea şi Haret, In 1874, îşi ia licenţa 
în matematici, la Bucureşti, In acelaşi an, obţine o 
bursă pentru Paris, Acolo, după ce își trece din nou 
licenţa, ia doctoratul cu teza, apreciată de cercu- 
rile științifice ale vremii: Sur linvariabilite des 


grands axes des orbites planétaires, In acelaşi an, 
1878, e profesor de mecanică raţională la Bucu- 
reşti, 

In 1879, este însărcinat cu o inspecţie, în urma 
căreia face un raport, în care găsim unele din ideile 
sale de mai târziu, In 1882, e numit membru în 
consiliul permanent, In 1883, e inspector general al 
şcoalelor, în care calitate redactează un mare ra- 
port asupra situaţiei învățământului (1884), In 
1889, e secretar general la instrucţie, Deputat în 
1895 (al Partidului Liberal în care se înscrisese în 
1899), La 31 Martie 1897, e numit ministrul instruc- 
ţiunii publice, demnitate pe care o ocupă până la 
12 Aprilie 1899, A doua oară e ministru între 14 
Februarie 1901 şi 22 Decemvrie 1904, Ultima dată: 
între 12 Martie 1907 şi 22 Decemvrie 1910, Moare 
în 1912, 


Putem afirma că Haret a ajuns la o concepţie a- 
supra rostului învățământului, din însăşi cunoaşte- 
rea acestuia, Tot ce a crezut şi a făcut îşi are is- 
vorul în realitatea de atunci, așa cum a înţeles-o 
el, Dăm propriile lui cuvinte: „Sistemul școlar al 
unei ţări trebue să fie oglinda fidelă a trebuinţe- 
lor, aspiraţiunilor şi caracterului naţional al popo- 
rului care o locuieşte“, Niciun fel de învățământ, 
nici cel secundar, nu poate fi sustras acestei re- 
gule, Un om — scrie el — nu poate fi socotit că 
merită numele de om cult dacă nu este familiarizat, 
măcar oricât de puţin, cu principalele probleme 
care interesează ţara lui, 

Aplicată la sate, concepţia aceasta a şcoalei ca 
oglindă a trebuinţelor şi aspiraţiunilor unui popor, 
va preconiza o şcoală care „trebue să fie o pregă- 


1) Operele lui Spiru C. Haret. Publicate de comitetul pentru ridicarea monumentului său, Cu biografia lui Haret şi 
cu introduceri de Gh. Adamescu. Bucureşti, Cartea Românească. Pentru problema articolului de faţă sunt interesate pri- 
mele șase volume, care cuprind activitatea ministerială şi parlamentară a lui Sp. Haret. 

2) „Deodată acest ministru începe a se preocupa şi de alte probleme mari ale Statului, de problemele generale ale 
organizarii. Dacă omul tinde mai departe, dacă vrea să-şi lărgească orizontul şi dintr'un om de specialitate vrea să 


devie om de Stat... Vrea omul să înainteze!“ (Interpelare 1908). 


120 


tire pentru vieaţa țărănesacă, sub toate manifestă- 
rile ei”, Și pentru ca să nu fie înţeles greşit, adău- 
săm că el nu neglija datoria şcoalei de a da o creş- 
tere naţională: „Școala primară trebue să fie o a- 
devărată şcoală naţională sau să nu fie de loc”, 
spunea el în 1905, într'un congres de învăţători. 

Haret socotea însă, cel puţin pentru situaţia de 
atunci, că şcoala se va îngriji, nu numai de copii, 
ci de întreg satul, Menirea ei este nu numai aceea 
de a pregăti o generaţie pe un drum deja trasat 
— noi nu-l avem — ci, mai ales, aceea de a pregăti 
pe toată lumea pentru un drum ce trebuia să fie 
desfundat, creat, 

Preocupări în legătură cu situația țărănimii şi 
cu îndreptarea ei spre zile mai bune, găsim cu mult 
timp înainte, Aproape din chiar zorile renașterii 
noastre, Infăptuiri însă, mult mai puţine, Singure 
faptele domnitorului Cuza și ale ministrului său 
Kogălniceanu, strălucesc pe cerul trist al vieții sa- 
telor, lată, de pildă, credinţele din care au isvorit 
faptele acestor doi: „O nație.. care numără nu- 
mai trei mii de oameni înzestrați cu drituri şi a- 
veri.. nu merită acest nume... toţi ceilalți sunt nu- 
mai nişte locuitori desbrăcaţi de toate driturile, de 
toată bunăstarea materială şi intelectuală, şi su- 
puşi numai dărilor și greutăților țării.. (Kogălni- 
ceanu), Și după ce declară că este pentru împro- 
prietărire, continuă: „In îmbunătăţirea soartei ță- 
ranilor văd tot viitorul țării mele, văd fundarea na- 
ționalităţii române, Câtă vreme țăranii vor fi sub 
jug, cât ei vor fi consideraţi numai ca nişte maşine 
bune de produs grâu şi păpuşoi,.. până când nu vor 
fi lipiţi către țară prin drituri şi avere, până când... 
ei nu vor fi cetăţeni, noi nu avem nație”. 

In timpul când Haret publică broşura „Chestia 
ţărănească" (1905), exista o criză în vieața noastră 
agrară, Din cauza vieţii politice din ce în ce mai 
extinse, precum şi din cauza vieţii urbane care în- 
cepe să se desvolte, boierimea noastră părăseşte sa- 
tele şi se aşează la oraşe, unde noua vieață a Sta- 
tului îi oferea avantaje, sau avea nevoie de ea, în 
nenumăratele organe ale vieţii politice şi sociale, 
Faptul s'a dovedit plin de consecinţe, Tradiţionalul 
raport de omenie care exista între proprietari şi 
săteni s'a rupt, În locul stăpânilor pământului vin 
arendaşii. Adică oamenii care, într'un timp dat, 
urmăreau cel mai mare câștig posibil, pe orice cale 
şi cu orice mijloc. Proprietarul n'avea niciun ter- 
men care să-l preseze, Pământul era al lui Aren- 
daşul însă, n'avea nici înţelegerea vieţii satelor, 
nici dragostea adevărată de pământ, nici siguranța 


pe care o dă legătura cu acesta şi nici omenia pe 
care numai lunga conviețuire legată de amintiri co- 
mune cu sătenii, pecetluită cu mormintele părinților 
şi strămoşilor o poate da, Arendaşii n'aveau decât 
pofta de câştig, Și erau străini, Raporturile de 
muncă dintre aceștia şi săteni n'aveau decât de 
suferit, Nu e nevoie să amintim aici abuzurile care 
au avut loc, neomenia multora și exploatarea scan- 
daloasă a tuturor. Câteva mari figuri care au luat 
atitudine în contra lor sunt o garanţie, Aşa de 
pildă: N, Iorga şi Ion I. Brătianu!), lar Spiru Ha- 
ret, om cumpănit extrem de prudent în exprimare, 
găsea, totuși, cu cale să se exprime astfel: „In fraza 
aceea — o frază în care adversarii găseau mo- 
tive să-l declare autor al revoluției — mă refeream 
la aceia care în zece ani au ajuns din măcelari 
la Mihăileni să învârtească cu lopata milioanele 
scoase de pe spinarea țăranilor, Apoi, nu am eu 
dreptul, eu român să mă revolt de acest jaf ne- 
mai auzit? 2), Sărăcia era mult mărită şi de alte 
două cauze: înmulțirea populației — ale cărei ve- 
nituri se micşorau din cauza cotei fixe, în raport 
cu totalul moşiei, ce se cuvenea celor ce munceau 
pământul — şi creşterea greutăților vieţii din cauza 
desvoltării politice şi sociale a ţării, 

Nu trebue socotite fără importanţă, când e vorba 
să avem icoana exactă a satelor din vremea aceea, 
anumite curente şi agitaţii politice, O anumită ca- 
tegorie de manifestări politice sau culturale — u- 
nele foarte bine intenţionate şi, în aparenţă, situate 
pe un plan pur cultural, sau numai literar — au 
avut totuși, între diverse consecinţe, şi pe aceea de 
a face clasa țărănească, sau pe cei ce simpatizau 
cu ea, să creadă că este exploatată, că ea poartă în 
spatele ei toată arhitectura Statului și tot huzurul 
şi luxul claselor de sus, Cele mai mari figuri ale 
vieţii noastre politice sau culturale au simpatizat 
cu țărănimea, deplângându-i reaua situaţie: Kogăl- 
niceanu, Eminescu, N. Iorga, etc, Nu trebue să se 
mire nimeni deci, dacă se creiase credința unui 
martiraj al țărănimii, 

In acest sens, Haret scria: „Lăţirea trusturilor 
evreești ale moșiilor, creşterea cea mare a arenzi- 
lor de anul acesta, se traduc toate prin sărăcirea 
până la extrem a țăranilor, şi este în sentimentul 
tuturor, chiar în al celor mai optimişti, că această 
stare de lucruri, dacă va mai dura, nu se va putea 
rezolva decât prin o catastrofă, Grecii şi Evreii, 
vor trece graniţa cu milioanele strânse dela țărani, 
dar ce va fi pe urma lor, nu va fi bine”, Cuvinte 
care s'au împlinit. 


1) L I. Brătianu interpela Guvernul, cerând să se pună capăt trustului arendaşilor, (3 Martie 1907). 


2) Răspuns la o interpelare a lui C. Dissescu în 1907. 


121 


Aşa dar, pentru Haret, chestiunea țărănească 
forma principalul obiect de atenţie „pentru toți a- 
cei pe care îi preocupă soarta viitoare a țării noa- 
stre”, Socotea o greşeală de neiertat faptul că a- 
tâtea decenii oamenii de Stat s'au desinteresat de 
educația maselor populare, lar faptul că chiar în 
vremea lui unii căutau să se opună măsurilor luate, 
pentru a recâștiga timpul pierdut, îl socotea o a- 
devărată crimă, 

Cu toată înţelegerea situaţiei extrem de grave 
a satelor, cu tot tonul aspru cu care își exprima 
gândurile asupra celor ce vedea şi, cu toată convin- 
gerea pe care o avea, că un Stat modern nu poate 
trăi, excluzând majoritatea populaţiei lui dela o 
vieață omenească, Haret nu era un radical, Nici 
prin temperament și nici prin convingeri. Pentru 
el trecerea dela o stare la alta trebue să se facă 
lent. Cu toată starea de lucruri — gravă, după 
chiar părerea lui, — Haret credea că o cale de ar- 
monie este încă posibilă, Și toată vieața lui a mun- 
cit călăuzit de această credință, lată cele ce cre- 
dea el că ar putea rezolva chestia țărănească: 1) Să 
se dea posibilitate țăranilor de a deveni proprie- 
tari; 2) Să li se înlesnească putinţa de a deveni 
arendași; 3) Să se îmbunătățească mijloacele de 
muncă agricolă; 4) Să se împiedece arendarea pă- 
mântului țărănesc de cărte cămătari, precum şi 
orice expropriere mai mult sau mai puțin deghi- 
zată; 5) să se împiedece fracționarea indefinită a 
proprietăților țărănești; 6) Să se împiedece exploa- 
tarea țăranilor de către orice fel de mijlocitori; 
7) Să se introducă asigurările agrare; 8) Să se ia 
măsuri în contra foametei şi a alcoolismului; 9) Jus- 
tiție grabnică, comodă și ieftină; 10) Administrație 
bună și onestă; 11) Cultură, câtă este indispensabilă. 

Nu credea că o expropriere în favoarea sătenilor 
ar rezolva problema ci numai ar amâna greutăţile 
cu 10 sau 20 ani. O asemenea soluție ar avea și un 
periculos desavantaj: „ar întări în spiritul țăranilor 
convingerea deja născută la 1864, că de câte ori nu 
vor avea pământ de ajuns, moșiile proprietarilor 
trebue să le împlinească trebuințele”. Mărturisire 
deosebit de prețioasă pentru a-l înțelege pe Haret. 

Avea convingerea, însă că acele măsuri nu re- 
zolvă definitiv problema. Ele ar fi dat totuşi ră- 
gaz pentru ca să se studieze posibilitatea altora. 

Cum se va putea trece la înfăptuirea acestor mă- 
suri? 

Prin şcoală în primul rând. 

In al doilea rând printr'o activitate în plus, ac- 


Ea e e 
1) Adresă către directorii de seminarii, 1898. 


tivitate pe care o cerea tuturor care înțeleg dato- 
ria vremii de atunci, şi în deosebi învăţătorilor, In- 
vățătorul trebue să fie „sătean el însuşi”, „să păs- 
treze iubirea pământului şi deprinderea de a-l lu- 
cra”, servind de model sătenilor, 

Alături de învățători, preoții: „preotul rural tre- 
bue să fie un bun gospodar agricol, atât în folosul 
lui cât şi pentru a contribui la ridicarea agricul- 
turii,.; el mai mult decât învățătorul, este ascultat 
de săteni” 1), 

Și nu numai aceştia: „De asemenea trebue să fie 
atrase și interesate la mișcarea noastră foate au- 
toritățile locale...; trebue ca fiecare să înțeleagă că 
este vorba de o acțiune la care sunt datori să ia 
parte toţi acei care-şi dau seama de rostul lucru- 
rilor..." £), 

Çi, în fine, idealul: „la realizarea reformei, fac- 
torul principal să fie țărănimea însăși, pe care o 
consider ca, un factor activ, inteligent şi conștient, 
în loc de a o trata ca pe un corp inert, pentru care 
numai Statul trebue să facă tot ?). 

Aceşti agenţi de lucru, trebuiau să fie pregătiți, 
Din această nevoie au ieșit: reforma seminariilor 
și a școlilor normale (introducerea învățământului 
practic agricol, înzestrarea cu teren, unelte, pepi- 
niere, etc.), precum și toată sforțarea făcută pen- 
tru a crea o ambianță generală capabilă să men- 
țină entuziasmul pentru o asemenea cauză. In a- 
ceastă privință, avea un dar minunat de a stimula, 
de a trezi şi menţine eroismul luptătorilor, Simplu, 
în tot ce ne-a rămas dela el, trebue să fi fost la 
fel și în raporturile cu oamenii, Sever, cu înfățișa- 
rea aproape posacă — termenul e al lui — trebue 
să fi avut o inimă caldă, care știa să se deschidă 
tuturor celor de bună credință, Aşa se explică de 
ce toți câţi au fost în apropierea lui i-au rămas 
credincioşi lui şi ideilor lui. Căldura cu care a cre- 
zut şi a muncit, dragostea ce a arătat-o tuturor co- 
laboratorilor lui, nu l-au părăsit niciodată, Ųn om 
care nu cunoștea ascunzișurile și care spunea tot- 
deauna ceea ce simte, Când a avut de înfruntat 
campaniile de ură deslănțuite după potolirea răs- 
coalei din 1907, n'a dat niciun pas înapoi. Şi-a apă- 
rat cu îndărătnicie punctul de vedere și pe toţi co- 
laboratorii săi, de o potrivă de expuşi calomniilor, 
Răspunzând acuzaţiei lui C, Disescu şi după ce ci- 
tase acte nenumărate săvârşite de preoții şi învă- 
țătorii care s'au opus răsculaților, adăuga: „Cazuri 
de acestea nu pot fi date uitării şi ași lipsi dela 
datoria mea dacă le-aşi lăsa în umbră și ași lăsa 


„ 2) Către corpul didactic pentru activitatea extraşcolară, 1907. 


3) Chestia ţărănească, pag. 79. 


122 


să se producă numai calomniile şi injuriile arun- 
cate asupra acestor oameni”, 

'Trebue să adăugăm stăruința şi spiritul de coor- 
donare de care a dat dovadă. Circulări lungi, 
calde, completate cu cele din urmă amănunte ale 
obiectivului lor, erau trimese prefecților, primari- 
lor, revizorilor, episcopilor. Erau apoi scrisorile 
personale, premiile, expoziţiile, încurajările, deco- 
rațiile (celor care se destingeau). Rămânem uimiți 
de atâta neobosită stăruință. 


In raportul pe care l-a adresat Regelui în 1903, 
scrie că cea dintâi grijă a şcoalei trebue să fie 
asigurarea frecvenţei. La data raportului din 813.940 
elevi în vârstă de şcoală, urmau numai 338,659, 
De ce numai atâţi? Din trei cauze: 1) lipsa perso- 
nalului. Şocotind câte 80 elevi de fiecare, din cei 
11.500 de învățători câți ar fi trebuit, erau numai 
5,949; 2) lipsa localurilor şi necorespunderea celor 
existente; 3) sărăcia. Aceasta era situația şcoalei, 
A satului am văzut-o, 

Cel dintâi lucru la care s'a gândit Haret au 
fost oamenii cu care va avea să lucreze. Am arătat 
cum a încercat să-i formeze sau să-i câştige. 

Au urmat apoi o serie de măsuri legislative sau 
numai administrative. A dat toată posibilitatea de 
lucru Casei Școalelor, a împroprietărit şcolile cu 
teren de muncă şi cu grădină (legea din 14 Martie 
1908), a dat posibilitatea creditului, pe seama co- 
munelor, pentru construcțiile şcolare, a prevăzut 
fonduri de premii şi ajutoare. A început apoi cam- 
pania de construcții şcolare, ofensiva economică, 
etc, 

Din cele ce urmează, vom vedea rezultatele obţi- 
nute şi numeroasele direcții de activitate. 

1, Legi şi regulamente. Notăm câteva, a căror le- 
gătură cu satul e mai evidentă: legea învățămân- 
tului profesional (1899), legea învățământului pri- 
mar (cu modificări), legea pentru dotarea şcolilor 
primare rurale, cu pământ de cultură (1908), re- 
sulament pentru funcționarea bibliotecilor popu- 
lare, regulament pentru şcoalele de adulți (1904), 
înființarea medaliei „Răsplata Muncii” (1898). 

2. Înmulțirea numărului de învățători. Până la 
venirea lui Haret, într'un interval de 30 ani, nu- 
mărul învăţătorilor crescuse cu 962 (dela 2.667 în 
1864 la 4.629 în 1894), Intre 1897 şi 1909, numărul 
creşte dela 4.085 în 1897 la 6.460 în 1909. Adică cu 
2,385, 

3, Localuri de şcoli. In 1864 erau 2.667. După 30 
ani cifra creşte cu 482. Dela 1897 la 1910 s'au con- 


struit 1.746 localuri de şcoli rurale cu 2.660 săli 
de clasă şi 700 locuinţe pentru diriginţi, In aceeaşi 
perioadă şcolile construite sub alți miniştri, sunt 
numai 249, 

4, Obligativitatea. Au fost modificate dispoziţiu- 
nile vechi privitoare la amenzi: era inutil să se a- 
plice amendă acolo unde depărtarea de şcoală era 
prea mare, unde localul era neîncăpător, sau prea 
mulți elevi. In 1909, numărul elevilor care frec- 
ventau şcoala era de 338.211, faţă de 129.283 în 
1864; absolvenţii şcoalei primare erau de 26.992 în 
1910, față de 6.880 în 1896, Știutori de carte erau 
22%/0 (15%0 la sate) în 1899 şi 39,40/0 (34,7%/0 la sate) 
în 1909, 

5, Pe lângă învăţători și localuri, asigurarea unei 
bune frecvenţe cerea: 

a) Ajutoare pentru săraci; 

b) Cantine (unele chiar cu dormitoare), pentru 
cei ce locuiesc prea departe de şcoală. In 1901/1902, 
de ex., au funcţionat 180 cantine, plus 61 cu dor- 
mitoare; 

c) Adaptarea orariului le nevoile satului: va- 
canțe regionale (20 de zile), suspendarea cursuri- 
lor în timpul prea marilor activități agricole (3 zile 
pe lună). Câte mai puține ore pe zi şi chiar aşe- 
zarea lor într'un anumit timp al zilei, etc;; 

6. Cursuri de adulți. (In 1901/1902, au funcţio- 
nat 171 cursuri cu 11.934 auditori, în 1902/1903, au 
fost 995 cursuri, etc.). 

7, Organizarea cercurilor culturale, pentru coor- 
donarea activității (luau parte şi preoții), pentru 
pregătirea profesională şi pentru activitatea cul- 
turală, 

8. Șezători, teatru, etc. 

9, Biblioteci. (In 1898 înființează 320, în 1903 
tot atâtea), 

10. Reviste şi tipărituri potrivite satului şi corpu- 
lui didactic: (Albina, Revista generală a învățămân- 
tului, tipăriturile Casei Școalelor, etc.). 

11. Campanie în contra alcoolismului, 

12, Grijă de sănătatea elevilor şi a familiilor, 

13. Încurajarea industriei casnice, prin conferințe, 
sfaturi, învățământ gospodăresc, lucru de mână, 
etc, 

14. Organizarea unui muzeu de artă națională. 

15. Inzestrarea şcoalelor cu material didactic. 

16. Introducerea lucrului manual pentru fete şi 
băieți. Recomandă o ramură de lucru care să fo- 
losească pentru vieață. In 1903, introduseră lucrul 
manual în 1.227 şcoli. 

17. Pentru asigurarea unui învățământ agricol 
practic fiecare şcoală a fost împroprietărită cu gră- 
dină. In fiecare an se organizau expoziții județene 


123 


ale grădinilor şcolare. Au fost premii (de câte 50 
lei), pentru cele mai bune (cinci de fiecare judeţ). 
In 1902 se ia hotărirea ca fiecare şcolar, sub con- 
trol, să aibe grădină acasă. 

18. Printr'o lege amintită se dă fiecărei şcoli un 
teren arabil, pe care trebuia să-l lucreze model cu 
elevii, absolvenţii şi adulţii care ar voi. Pe aceste 
terenuri sfătuia să se cultive nu numai cerealele 
sau plantele obişnuite ci şi altele noi, ca, de pildă: 
plante de nutreţ, cartoful. Pentru cartof găsim mai 
multe circulare. In una din 1902, se instituiau cinci 
premii (a câte 1.000, 500 şi 250 lei), anuale pen- 
tru cele mai bune rezultate. 

19. Grija de îmbunătăţire a muncii se referea şi 
la alte ramuri: în 1902 se înființează pepiniere şco- 
lare şi se institue serbarea pomilor; aceeaşi grijă 
pentru silvicultură, sericicultură, apicultură, etc. 

20. Una dintre marile preocupări ale lui Haret 
a fost încurajarea învățământului practic de toate 
gradele şi de toate categoriile. Incă din primul an 
de ministeriat, atrăgea atenţia asupra nevoii de a se 
îndruma tineretul către instituţiile de pregătire 
pentru ramurile practice. In 1898, limitează numă- 
rul elevilor din şcolile secundare, îngăduind nu- 
mai câte 50 în clasele inferioare şi câte 40 în cursul 
superior. În 1901 se înființează 53 de şcoale ele- 
mentare profesionale, majoritatea la sate Erau 
şcoli foarte modeste, funcționând cu unul sau doi 
maeştri care, să dea posibilitatea practicării unei 
mici meserii, sau să îmbunătățească cultura pămân: 
tului. In 1904 iau ființă școale de gospodărie ru- 
rală pentru fete. 

21. Haret a luptat mult pentru înfăptuirea ideii 
întovărăşirii pentru arendarea moșiilor. 

22. În 1903 se începe organizarea tovărăşiilor de 
vânzare în comun. In 1909, erau 669 asemenea to- 
vărăşii. Au funcţionat și învăţători ambulanți pen- 
tru propaganda şi înființarea unor asemenea tovă- 
răşii, 

23. Una dintre cele mai mari şi mai cunoscute 
dintre faptele lui Haret, este înființarea băncilor 
populare. Pornită dela încercarea unut învățător 
din Dâmboviţa, ideea a prins foarte repede, dată 
fiind nevoia de capital şi camăta nemai pomenită. 
In 1909 erau 2.543 de bănci, cu 4.596.719 lei şi 
424.834 membri. Era una dintre cele mai mari în- 
făptuiri pentru îmbunătăţirea efectivă a situaţiei 
satelor. Un deputat din opoziţie, Const. Mille, le so- 
cotea cea mai mare reformă pentru țărănime, şi 
deci, pentru ţară, dela 1864 până atunci. 


124 


Fără îndoială, dacă ar fi să socotim lucrurile în 
generalitatea lor, nam putea să acuzăm genera- 
ţiile de conducători, dela 1864 până la 1907, că au 
neglijat problema ţărănească, Toţi câţi au fost în 
roluri de conducere n'au lucrat în contra interese- 
lor ţărănimii. Dar această constatare nu e vala- 
bilă decât în general şi mai mult în lumina linii- 
lor mari. In vieața de toate zilele însă, situaţia 
țărănimii nu se resimțea în prea mult bine, din 
cauză că undeva, în cercuri de intelectuali sau de 
oameni politici, se discuta sau se scria despre o 
mai bună soartă a ei. În afara oamenilor sinceri, 
foarte puţini, exista masa mare a interesaţilor: a- 
rendaşi, cămătari, proprietari. Dacă nu profita ni- 
mic din dragostea celor dintâiu, țărănimea sufe- 
rea din cauza acestora din urmă. 

In principiu, cu mai multe sau puţine rezerve, 
Haret a avut aprobarea tuturor. Mai ales că nu 
urmărea nicio modificare a raporturilor existente. 
Pericolul ce-ar fi putut rezulta din activitatea stâr- 
nită de el, era socotit ca foarte îndepărtat și 
foarte puţin probabil dată fiind înţelinirea și iner- 
ţia domeniului. In faptă, însă, Haret s'a ișbit de ne- 
numărate rele voinţi, unele ieşind din lipsa de ori- 
zont în care judecă oricine e angrenat în ițele de 
interese ale unui partid, altele având drept origine 
perspectiva unor interese amenințate. Făcând re- 
zerve de principii, adversarii politici l-au atacat 
fără teamă. lată de pildă cum îi vedea activitatea 
un Titu Maiorescu, de pildă: „D-ta, d-le Haret, 
ai stricat pe învățător. Azi nu mai e de găsit în- 
vățătorul smerit, care, prin activitatea lui iubi- 
toare în şcoală, ajungea să fie înconjurat cu a- 
ceeași iubire până la bătrâneţe, de foştii lui elevi, 
ajunşi oameni maturi ai satului... Aceasta este pe- 
dagogic; dar, d-ta, d-le Haret, l-ai smuls pe în- 
vățător din mijlocul copiilor şcoalei, l-ai pus în 
relații cu oamenii mari, l-ai aruncat în vâltoarea 
patimilor şi luptelor politice, materiale... D-ta ai fă- 
cut tovărășie politică cu învățătorii. D. Haret e 
partizan al activităţii extraşcolare; da, şi eu ad- 
mit cantine școlare, şcoli de adulţi, practica agri- 
colă, dar până unde vrei să mergi? Țara noastră 
nu-şi poate permite luxul să facă socialism, ca ţă- 
rile apusene, iar d-ta, d-le Haret, ai făcut tocmai 
propagandă socialistă prin învăţători la cercu- 
rile culturale... Când vrei să fii şeful unei aso- 
cieri de învăţători rurali, când te-ai folosit de 
împrejurarea că eşti ministrul unui resort,... când ai 
dispus să faci o campanie de probleme ce sunt în 
școală? A nu! O campanie culturală şi economică 
pentru ca din această mulțime de învăţători, care 
ţi-e dată pentru abecedar şi cartea de citire, să 


faci o tovărăşie cu care să te amesteci în tocme- 
lile agricole, în băncile rurale., ce ordine mai în- 
semnează aceasta într'un Stat constituţional? 1), 

Mult mai tare, mergând până la acuzarea de autor 
al răscoalei, au vorbit C, Dissescu și N, Filipescu, 
Dacă aşa vorbeau fruntașii, care aveau interesul 
să-şi ascundă gândurile intime, cum trebue să fi 
vorbit sau să fi scris, partizanii acestora? Dar a- 
rendaşii, cămătarii etc.? Se spunea, despre Ha- 
ret: „Omul școalei, omul răscoalei“, Intrun anu- 
mit fel era un izolat chiar în propriul său partid, 

Isbucnirea răscoalei a fost un prilej ca, la adă- 
postul „intereselor de Stat”, anumite cercuri din 
vremea aceea să-şi arate adevăratele gânduri, A 
fost o adevărată furie pentru a se găsi un vinovat, 
Nimeni nu şi-a adus aminte de neglijenţa de dece- 
nii, de sărăcia în care trăiau satele, de abuzul și 
exploatarea tuturor care veneau în contact econo- 
mic cu ele. S'au repezit toţi prin presă, Parlament, 
denunţuri, asupra lui Haret și a tuturor care răs- 
punseseră chemării lui, 


Deși e destul timp de atunci, poate că nici azi nu 
există o judecată unanimă asupra lui Haret. Dato- 
rită prelungirii până în zilele noastre a unor stări 
de lucruri, din cauza tăcerii care persistă încă a- 
supra anumitor probleme, mult mai presante azi de- 
cât atunci, a spune totul asupra lui, încă înseamnă 
a nu fi aprobat de toate cercurile, 

Evenimentele care au urmat dela 1907 până a- 
cum, îl confirmă în întregime, absolvindu-l de orice 
acuzaţie, Toţi câţi nu l-au aprobat rămân, în lu- 
mina istoriei, cu răspunderea personală a celor a- 
firmate, Firul roşu care integrează evenimentele 
în adevărata noastră istorie îi lasă alături, De- 
parte de a mai fi subversiv sau suspect, Haret ni 
se pare prea moderat în soluţiile propuse, chiar în 
raport cu partidul său, care după câţiva ani a în- 


MUNCA CULTURALĂ IN SATELE 


Vara trecută am avut prilejul să studiez la faţa 
locului munca culturală, ce se săvârşeşte în aceste 
două state nordice, şi importanţa ei, precum şi 
roadele însemnate, pe care le dă, mă fac să nu pot 
trece sub tăcere cele văzute acolo. Am întâlnit un 
viu interes în Estonia şi în Finlanda pentru munca 
la sate a Echipelor studenţeşti Regale, cunoscută 


1) Interpelare, 25 Ianuarie 1908. 


scris în program exproprierea, la care el nu se gân- 
dise niciodată. Haret a fost repede depășit, 

Cât priveşte acuzaţia că nu lasă pe învățători cu 
abecedarul şi cartea de citire, nici ea n'a fost con- 
firmată, Intr'un cuvânt, aproape toate problemele 
puse de Haret, înseamnă tot atâtea puncte de ple- 
care pentru drumuri pline de rezultate, dar pe care 
mai este încă mult de lucru, In toate privinţele 
stăm azi mai bine ca atunci, Munca de ridicare a 
satelor se apropie de idealul visat de Haret şi pe 
care nu s'ar fi putut să-l vadă înfăptuit nici în 
cea mai mică măsură: satele înşile să fie organul 
de muncă la propria lor ridicare, Nu şcoala, nici 
preotul şi nici autorităţile locale, Aceştia trebue să 
fie numai ajutoare. Conştiinţa unei schimbări în 
bine și dorinţa de lucru în această direcţie trebue 
s'o aibă sătenii înşişi. Acest lucru îl urmăreşte azi 
Fundaţia Principele Carol şi sunt numeroase sa- 
tele unde asemenea rezultate s'au obţinut. Nevoia 
unei soarte mai bune, ce trebuie creată, nu din în- 
demn sau cu ajutor din afară, ci din pornire lăun- 
trică şi cu mijloace proprii, este azi simțită de sa- 
tele înşile, nu numai de conducătorii lor, Suntem 
pe punctul de a se sparge inerția care ţinea latente 
atâtea energii. Când vom ajunge ca țărănimea să 
aibă conştiinţa adevăratelor ei nevoi şi, când men- 
talitatea ei va fi aşa de mult transformată încât va 
porni singură să şi le satisfacă, atunci vom fi în- 
tr'adevăr departe de vremea „conferinţelor“ şi a 
„propagandei"”, Experienţa acumulată în ultimii pa- 
tru ani, precum și rezultatele obținute ne fac să 
privim cu calm, greutăţile ce mai sunt de învins, 
Când se vor publica rezultatele risipite azi prin 
reviste, cataloage, dosare sau broşuri izolate, se va 
putea vedea de oricine că admirabila metodă de 
lucru, care se pune azi, la îndemâna căminelor şi a 
echipelor studenţeşti, ne dă dreptul ca să vedem 
pline de lumină zările îndepărtate ale viitorului. 


DUMITRU DOGARU 


DIN ESTONIA ŞI DIN FINLANDA 


acolo încă înainte să fi vorbit despre ea. Și, cred, 
că ar fi util dacă i s'ar acorda şi din partea noa- 
stră toată atenţia muncii culturale la sate din 
Finlanda şi din Estonia. Căci, pe cât de depăr- 
tată geograficește, pe atât ne e de apropiată prin 
intenţii, 

In privinţa muncii la sate, trăsătura cea mai 


125 


caractersitică, este, că ea e desfășurată numai pe 
teren cultural, producând însă rezultate care au 
efect transformator în toate domeniile vieţii ome- 
nești, Celelalte laturi ale muncii la sate, cum ar 
fi igiena, economia, etc, sunt cu totul în grija 
Statului, care le rezolvă mulţumitor, de vreme ce 
nu se găsesc cerşetori în aceste ţări nordice, nici 
țărani fără pământ, sau sate fără baie, etc, 

Munca culturală este ajutată şi de natură; în 
nopțile lungi de iarnă, se pot pune în mișcare 
toate ajutoarele culturii: bibliotecile, teatrele, cer- 
curile de studii etc., pentru distrarea și desvoltarea 
culturală a țăranilor, Ceea ce este caracteristic şi 
aproape de neînțeles pentru noi, e setea nepotolită 
de cunoştinţe, Astfel în Estonia, în comuna Rapla, 
am găsit o bibliotecă unde în general, reveneau, de 
fiecare membru înscris, cam 48 de cărţi citite 
anual. In Finlanda, la Helsinki, la universităţile 
muncitorești, a trebuit să se stabilească o taxă 
pentru cursurile de limbă, pentru a limita astfel 
numărul celor, care voiau să se înscrie, 

Atât în Estonia cât şi în Finlanda, munca cul- 
turală la sate o fac asociaţiile culturale centrali- 
zate, 

Munca cea mai caracteristică şi cea mai impor- 
tantă se depune în cercurile de studii, Ce sunt 
aceste cercuri de studii? Din caracterul mai sus 
amintit: dorinţa de a învăța a țăranilor s'a des- 
voltat o interesantă metodă, Flăcăii dintr'un sat, 
sau muncitorii dintro fabrică se constituiesc în 
grupuri mici de 6—9 membri şi încep să studieze 
o chestiune cum ar fi literatura, istoria, arta tea- 
trală, etc., în care scop li se pun la dispoziţie, 
din partea centrului cultural, manualele necesare, 
Aceste cărţi le prelucrează pe rând fiecare cu 
metoda de referat, învățând astfel totodată a scrie 
şi a vorbi, a ţine conferinţe, Este interesant şi do- 
vedește dorinţa de cultură, amintită a acestor țără- 
nimi, că numai 45% din cei ce conduc aceste 
cercuri de studii sunt învățători, 35%/0 fiind țărani 
şi restul muncitori şi alți intelectuali. In Estonia 
(cu 1,125 milion de locuitori) au funcţionat iarna 
trecută 250 astfel de cercuri de studii, iar în Fin- 
landa (cu 3,5 milioane de locuitori) 2,500, 

Mișcarea teatrală este foarte desvoltată în aceste 
două ţări nordice, Nu există nicio asociaţie cultu- 
rală care să nu joace piese de teatru și fiecare 
sat are o casă culturală cu sală potrivită pentru 
reprezentații teatrale. Centrul asociaţiilor culturale 
se îngrijește să pună piese bune la dispoziția aso- 
ciațiunilor. In acest scop cumpără piesele dela 
scriitorii cei mai buni şi le răspândește în sate, 
O deosebită grije se depune din partea Centrului 


126 


pentru ridicarea nivelului reprezentațiilor, În acest 
scop sunt angajaţi decoratori, care aranjează 
cursuri de decoraţiune teatrală, care cercetează fie- 
care comună, învățând pe amatori mimica, gesturile, 
modul de mişcare pe scenă şi celelalte, Centrul mai 
are magazii de costume şi de lucruri trebuincioase 
la reprezentațiile teatrale, pe care le pune de ase- 
menea la dispoziția asociaţiunilor, 

Mişcarea bibliotecară se desvoltă din ce în ce 
mai bine și are de scop a da posibilitate fiecărui 
țăran, de a citi cărţi bune, In Estonia, numărul bi- 
bliotecilor ajutate de Centrul Cultural a crescut, 
din anul 1926, până la 1935, dela 526 la 714, Și în 
aceste biblioteci, de fiecare membru înscris 
(103,534), revin câte 16 cărţi citite anual, 

O influenţă covârșitoare asupra desvoltării cultu- 
rii nordice au avut şi au şi actualmente universită- 
țile populare, fondate după principiile danezului 
Grundtwig, Acest „Profet al Nordului”, pune bazele 
educaţiei pe totul alte principii, decât cultura cla- 
sică, El a enunțat încă înainte de mai bine de un 
secol principiul, că școala trebue să crească cetățeni 
care să se poată orienta în vieaţă, și nu savanţi. 
Ideea de universitate populară, propagată de el, 
se opune concepţiei care socotește cultura clasică 
drept „cultura generală”, Această concepție a 
avut rezultatul, că s'a desvoltat o „cultură de 
clasă”, despre care s'a crezut a fi singura valo- 
roasă. (Grundtwig s'a străduit să aşeze în locul 
acestei culturi, cultura generală, care are ca funda- 
ment ideea națională, Singură cultura desvoltată 
pe baze naționale poate deveni proprietatea fie- 
cărui cetăţean, Astfel s'a reîntors la cercetarea 
rădăcinilor populare, şi din aceste rădăcini s'a des- 
voltat o cultură naţională, care, fiind întemeiată 
pe ideologia creştină, are de scop desvoltarea in- 
dividualităţii omeneşti, Insă ar duce prea departe, 
dacă am vrea să înfățişăm întregul sistem al lui 
Grundtwig, Trebue să ne mărginim numai la uni- 
versitățile populare din Estonia şi din Finlanda, 

In Estonia, sunt 2 universități populare rurale 
și şapte orăşeneşti; în Finlanda, sunt 54 rurale şi 
41 academii muncitoreşti, In aceste universităţi po- 
pulare se adună, pentru cele 6 luni de iarnă, 30—200 
de tineri, care sunt ieftin întreținuți şi instruiți de 
profesori special pregătiţi. Centrul studiilor îl for- 
mează obiectele naţionale, cum sunt limba maternă, 
literatura naţională și istoria naţională. Cea din 
urmă are de scop formarea caracterului tinerilor, 
In geografie învață să-şi cunoască patria; iar edu- 
caţia cetățenească se face prin familiarizarea cu 
Constituţia şi cu legile ţării, mai ales cu cele ad- 
ministrative, Principiul director e cel al lui Grundt- 


wig: nin această școală să domine numai limba 
maternă, şi totul să se învârtească în jurul regelui, 
a poporului şi a patriei“, 

Academiile muncitoreşti ţin cursuri de seară, o 
educaţie de felul celei descrise mai sus, Scopul lor 
întâi e educaţia morală; mijlocirea de cunoştinţe e 
pusă pe planul al doilea, 


Mai ființează, firește, încă o mulțime de asociaţii 
cu scopuri culturale, care lucrează la ridicarea 
culturii sătenilor; eu însă am vrut să arăt aci în 
linii largi numai munca Centrelor Culturale, ale 
acestor două ţări nordice. 


DR. GHEORGHE VARO 


INSTITUTE DE CERCETARE, ROMÂNEŞTI 


INSTITUTUL NAȚIONAL ZOOTEHNIC 


I. Nevoia înființării Institutului. Creşterea ani- 
malelor reprezintă în gospodăria agricolă o im- 
portanță capitală. Intensitatea acestei ramuri de 
producţie agricolă este în strânsă legătură și cu fe- 
lul de proprietate, In regimul funciar de mică pro- 
prietate, în general, numărul de animale este mai 
mare la kmp sau la 100 de locuitori decât în re- 
gimul de mare proprietate, 

In Regatul Vechiu, unde domina marea pro- 
prietate, creşterea animalelor de rentă (producă- 
toare de carne, lână, lapte, etc.), prezenta o im- 
portanță cu totul secundară faţă de cultura ce- 


realelor, a grâului în special. In Transilvania, Ba- ' 


nat și Bucovina, unde a dominat şi domină încă 
mica proprietate, creșterea animalelor avea şi are 
încă o importanță cu mult mai mare decât cul- 
tura plantelor. De altfel, creşterea animalelor de 
rentă nu reprezintă altceva decât o industriali- 
zare a producţiei vegetale, animalul reprezentând 
o maşină industrială, care lucrează cu un randa- 
ment mult mai ridicat, Este stabilit, că creşterea 
animalelor, în special pe mica proprietate, este 
mai rentabilă decât cultura cerealelor, 

Marea majoritate a ţărilor din Europa, cu re- 
Sim de mică proprietate, precum şi multe din cele 
cu mare şi mijlocie proprietate (Anglia, Ungaria, 
Polonia), și-a îndreptat exploatările agricole în 
direcția producerii de animale de rentă. Produsele 
animale europene, sunt mult mai puţin concurate 
de produsele similare de peste ocean, faţă de con- 
curența pe care o suferă cerealele şi alte produse 
vegetale, Aceasta, din cauză că ele nu se pot con- 
serva pe timpul transportului, iar cele mai multe 
produse animale conservate își pierd multe din 
însușirile lor organoleptice şi valoarea lor nutri- 
tivă, Din această cauză, Europa agricolă nu este 
cerealistă, ci zootehnică, Statisticile arată în mod 


clar că valoarea produselor zootehnice care cir- 
culă în lume reprezintă 2/3 din valoarea întregu- 
lui comerț mondial agricol, iar produsele vege- 
tale, reprezintă numai 1/3 şi, că, din acestea, 90 
la sută provin de peste ocean. 

Nevoia zootehnicizării ţării a fost întrevăzută 
de regretatul profesor Lăcusteanu, acel care a 
pus baze solide învățământului veterinar din 
România şi, în plus, cu ajutorul elevilor săi a în- 
ființat Serviciul Zootehnic în Ministerul de Agri- 
cultură, încă dela 1890, precum şi un Institut 
Zootehnic, la anul 1895, pe lângă Facultatea de 
Medicină Veterinară. In acest Institut, savantul 
zootehnist profesor Filip, a făcut studiul tuturor 
raselor domestice din ţară, Acest Institut însă, a 
fost desfiinţat la 1900, din motive bugetare, 

Intregirea României a adus modificarea totală 
a regimului de proprietate, în toate provinciile, 
Mica proprietate, ocupă marea majoritate din su- 
prafața arabilă a țării. In multe din provinciile 
alipite, creşterea animalelor este în floare şi pro- 
ducţia cea mai importantă pentru export o con- 
stitue animalele, 

D-l lonescu-Brăila, directorul Serviciului Zoo- 
tehnic şi d-l prof, G. K. Constantinescu, dela Fa- 
cultatea de Medicină Veterinară şi directorul In- 
stitutului Naţional Zootehnic, au arătat în dife- 
rite lucrări avantajele creşterii animalelor, în spe- 
cial pe mica proprietate, cerând intensificarea 
creşterii animalelor. Acest lucru a făcut să se 
schimbe întru câtva orientarea în producția noa- 
stră agricolă, dându-se o mai mare importanță 
creşterii animalelor și atdequat o mai mare im- 
portanță culturii plantelor de nutreţ. Dar, o creş- 
tere şi o industrie animală solidă şi rentabilă tre- 
bue să se bazeze pe rase de animale perfecţio- 
nate şi pe metode de creştere raționate. De aceea, 


127 


prima condiţie pentru reuşita deplină a acestei 
noi orientări, este aceea de a se ameliora atât a- 
nimalele cât şi tehnica creşterii lor, așezându-se 
ştiinţa la baza producţiei și punându-se ordine în 
acțiunea zootehnică a Statului, 

De aci s'a născut ideea facerii unei legi pri- 
vitoare la îmbunătăţirea raselor de animale din 
țară şi a creării unui Institut de cercetări zooteh- 
nice, pentru a sprijini progresul animaliculturii, 
prin mijloace științifice, 

In Ianuarie 1926, s'a promulgat legea creşterii, 
îmbunătățirii și apărării sănătăţii animalelor, In 
această lege, la articolul 11, se prevede înfiinţarea 
Institutului Naţional Zootehnic, pe lângă Facul- 
tatea de Medicină Veterinară, cu următorul scop: 
Să servească la formarea specialiştilor în diferite 
ramuri ale zootehniei, a da îndrumări în creşterea 
şi hrănirea animalelor şi a strânge datele asupra 
rezultatelor obținute care, să servească de ghid 
pentru măsurile de luat în viitor la creşterea şi 
hrănirea animalelor. 


II, Organizarea și programul Institutului Con- 
ducerea Institutului este încredințată unui comi- 
tet de direcţie, compus din următoarele 5 per- 
soane: decanul Facultăţii de Medicină Veterinară, 
ca delegat al Ministerului de Instrucţiune Publică; 
profesorul de zootehnie, dela Facultatea de Medi- 
cină Veterinară și Academia de Inalte Studii 
Agronomice, Directorul Serviciului Zootehnic şi 
Sanitar Veterinar din Ministerul de Agricultură şi 
un delegat al Consiliului Superior Zootehnic, 

Profesorul de zootehnie dela Facultatea de Me- 
dicină Veterinară este director tehnic al Institu- 
tului, In 1929, clădirea centrală a Institutului, a- 
şezată în curtea Facultăţii de Medicină Veteri- 
nară, a fost terminată şi s'a început mobilarea cu 
aparatura şi instrumentarul necesar, dar care, din 
nenorocire, încă nici acum nu este terminată, 

Ca organizare, Institutul are următoarele sec- 
țiuni: 

Secţia de biologie, are de scop să studieze ra- 
sele de animale indigene şi importate sub toate 
raporturile (origine, caractere etnice, variabilitate, 
productivitate, aclimatizare), și să examineze orice 
probleme de biologie animală, fie de interes prac- 
tic aplicativ, fie de interes general, 

Secţia de igienă, are de scop, să studieze igiena 
animalelor domestice sub diferite raporturi (pan- 
saj, tundere, băi, harnașamente, desinfecţia graj- 
durilor, vaccinaţiuni), în raport cu exploatarea 
(muncă, lapte, carne, lână, ouă), să facă recoman- 
dațiuni relativ la construcţiile de grajduri (mate- 


128 


rial de construcție, modele în raport cu specia, di- 
recția de exploatare şi cu felul proprietăţii, sis- 
teme de aerație, şi ventilație, etc,), să cerceteze 
diferite metode de desinfecție a pășunilor, precum 
şi să studieze bolile, în legătură cu păşunatul, 

Secţia de selecție, are de scop să promoveze 
problema înființării sindicatelor de creştere, căci 
numai cu ajutorul acestor organe se poate face 
selecţia animalelor şi deci, îmbunătăţirea raselor, 
In regim de mică proprietate, gospodarii n'au po- 
sibilități materiale și nici cunoştinţele necesare 
pentru a aplica selecţia animalelor ce cresc, 

Secția de lactologie, are de scop să cerceteze di- 
ferite probleme ale laptelui, în ce privește produc- 
ţia, igiena, manipularea, comercializarea și indus- 
trializarea, 

Secţia de fiziologie alimentară, are de scop să 

studieze modificările suferite de alimente în tu- 
bul digestiv al animalelor, precum şi efectele ce 
au principii nutritivi din diferite alimente asupra 
animalelor, 
" Secția de alimentaţie practică şi pentru studiul 
plantelor de nutreţ, are de scop studiul plantelor 
de nutreţ pentru a face recomandaţiuni asupra fe- 
lului de cultivare, recoltare şi conservare, precum 
şi a face studii referitoare la compoziția și diges- 
tibilitatea acestor plante, din care, să se poată trage 
concluziuni, pentru alimentaţia practică  (raţii, 
cantități maxime ce se poate da din fiecare ali- 
ment, la fiecare fel de animal, etc, etc.), 

Secția de piscicultură, are de scop să studieze 
rasele de pește ce populează apele noastre, să de- 
termine importanța lor economică ca şi mijloacele 
de mărire a producției şi să facă cercetări asupra 
alimentaţiei şi patologiei peştilor, precum şi orice 
alte cercetări, în legătură cu piscicultura și pes- 
cuitul în România, 

Secţia de apicultură şi sericicultură, are de scop 
să cerceteze rasele, vieaţa şi boalele albinelor și 
viermilor de mătase, precum și plantele melifere 
cele mai recomandabile pentru diferitele regiuni 
ale ţării, 

Secţia de zooeconomie şi statistică, are de scop 
să facă cercetări asupra celor mai convenabile 
condiţii de exploatare a animalelor de diferite spe- 
cii, în diferite regiuni şi pe diferite tipuri de pro- 
prietăți, şi să culeagă tot felul de date relativ la 
comerțul de animale, burse, târguri, etc, 

Secția de informațiuni și publicațiuni, Această 
secție dă celor interesaţi toate informaţiile de care 
au nevoie şi care se referă la creșterea și exploa- 
tarea animalelor şi se ocupă cu editarea publica- 
țiunilor periodice sau izolate ale Institutului, 


In afară de aceste secţii, Institutul mai dis- 
pune şi de următoarele ferme experimentale, unde 
se fac diferite observaţiuni şi experienţe de către 
secțiile Institutului, 

Ferma Gherghița (Prahova), cu o suprafață de 
250 ha şi unde se cresc vaci Schwyz şi roşii de 
Basarabia, porci York, Mangaliţa și Lincoln, şi ţur- 
cane brumării, Tot la această fermă se găseşte şi o 
staţiune avicolă cu 600 găini ouătoare de diferite 
rase, 

Ferma Dulbanu-Crețu (Buzău), cu o suprafaţă de 
450 ha şi unde se cresc oi Karacul, porci Large 
Black şi Mangaliţa și păsări, 

Ferma Tămădău-llfov, cu o suprafață de 150 ha, 
și care în bună parte sunt cultivate cu diferite plante 
de nutreţ, în vederea răspândirii de seminţe, 

Ferma Pipera de 15 ha, unde se face o ex- 
ploatare de vaci de lapte model, construcţiile nece- 
sare fiind în curs de execuţie, ` : 

Staţiunea piscicolă Beclean, unde este o crescă- 
torie de diferite feluri de păstrăvi şi crap, 

Stațiunea apicolă Luncaviţa, în curs de organi- 
gare, 

Pe lângă aceste ferme şi staţiuni, Institutul mai 
posedă o stupină şi o crescătorie de iepuri de casă, 
aşezate în curtea clădirii centrale din București, 
precum şi o stațiune experimentală avicolă în curtea 
Facultăţii de Medicină Veterinară, 


III, Infăptuiri, Dela 1926 la 1930, adică cât timp 
a durat construcţia clădirii, Institutul era repre- 
zentat prin personalul laboratorului de zootehnie al 
Facultăţii de Medicină Veterinară (3 persoane) şi 
aceasta în mod onorific, aşa că efectiv Institutul a 
început să lucreze dela 1930, 

In acest timp, fiecare secție urmându-şi programul 
propus, cu toate dificultăţile materiale și înfrun- 
tând şi multe alte piedici, au realizat lucrări de o 
importanţă hotăritoare pentru zootehnia româ- 
nească, 

Programul elaborat în fiecare an de Consiliul 
şefilor de secţii şi aprobat de Comitetul de Direc- 
ție, se execută în întregime, și de multe ori sec- 
țiile execută lucrări în plus peste programul în- 
tocmit, Au ieşit la iveală peste 750 lucrări ştiinți- 
fice de valoare, parte publicate în Analele Insti- 
futului, parte în Biblioteca Zootehnică, editată tot 
de Institut, parte în alte reviste şi publicaţiuni 
românești sau străine, Unele din aceste lucrări 
care au concluziuni cu caracter practic, au fost 
scrise și pe înţelesul tuturor și publicate în colec- 
ţia de „Sfaturi practice“, editată de Institutul Na- 
țional Zootehnic, sau în diferite reviste, ca Avicul- 


tura, (editată tot de Institutul Naţional Zootehnic) , 
Revista de Medicină Veterinară şi Zootehnie, Re- 
vista ştiinţelor veterinare, Revista crescătorului de 
animale. 

Dar Institutul nu lucrează numai în laboratorii 
şi în fermele sale experimentale, ci lucrează și pe 
teren, în crescătoriile particulare, în vederea îm- 
bunătăţirii animalelor din aceste crescătorii. Dar 
fiind greu să lucreze cu fiecare crescător în parte, 
în special cu crescătorii mici, Institutul a pornit 
la asocierea crescătorilor în sindicate de creştere 
pe specii și rase, sindicate conduse din punct de 
vedere administrativ de crescători, iar din punct 
de vedere tehnic, de către delegaţi ai Institutului 
şi ai Ministerului de Agricultură, de comun acord 
cu delegaţii crescătorilor, S'au organizat 15 sin- 
dicate pentru creșterea vitelor de rasă Simmental, 
2 pentru rasa Pinzgau, 5 pentru rasa roşie din 
Sudul Basarabiei şi sunt pe cale de organizare 2 
pentru rasa sură de stepă. A organizat de aseme- 
nea un sindicat al fermierilor, cu sediul în Bucu- 
reşti, în scopul creşterii și exploatării vacilor de 
lapte, Acest sindicat este pe punctul de a înființa 
o lăptărie proprie, cea comunală lăsând foarte mult 
de dorit, 

Pentru specia calului, s'au organizat câte un 
sindicat pentru calul trăpaș basarabean, lipiţan și 
anglo-arab; 2 sindicate pentru calul Nonius, 3 pen- 
tru calul huţul, 

Pentru specia oii, s'au organizat un sindicat 
pentru creşterea oilor Karakul, unul pentru oile 
țisăi şi altul pentru oile brumării. De asemeni s'a 
stăruit pentru înființarea sindicatului pentru creș- 
terea şi exploatarea batalilor, care a luat ființă în 
1935, după ce însuşi Institutul a crescut batali și 
exportat carnea la Paris, în 2 ani consecutivi, cu 
rezultate îmbucurătoare, 

Pentru specia porcului s'au organizat un sindi- 
cat pentru creşterea porcului alb de carne şi unul 
pentru rasa York, 

De aseemena s'a organizat mai multe sindicate 
avicole şi s'a reușit ca aceste sindicate să se aso- 
cieze într'o federală, 

Rolul acestor sindicate este nespus de mare, Nu 
numai că printr'o selecţie şi creştere raţională 
animalele înscrise în sindicat dau producţiuni mai 
mari, dar se urmăreşte ca să se ţie în sindicat 
animalele, care transmit însușirile lor bune la des- 
cendenți, ajutând astfel în mod real la îmbunătă- 
țirea raselor, Având sindicate de creștere raţional 
conduse, nu mai este nevoie să apelăm la străină- 
tate pentru reproducători, cum s'a făcut până în 


129 


anii din urmă, rămânând astfel crescătorilor ro- 
mâni însemnate câștiguri, 

Dar selecţia animalelor, chiar făcută după nor- 
mele cele mai ştiinţifice, nu poate da rezultate 
satisfăcătoare, dacă animalele nu sunt hrănite ra- 
tional, Și în general, la noi vitele se hrănesc foarte 
rau, Chiar vara, multe animale flămânzesc, căci 
cele mai multe din islazurile noastre sunt acope- 
rite cu scaeţi și burueni, şi animalele sunt aduse 
pe izlaz pentru plimbare şi nu pentru mâncare. 
Iarna animalele primesc pae şi coceni, care au o 
valoare alimentară redusă. Pentru a putea pune la 
îndemâna crescătorilor o hrană ieftină pentru ani- 
male, cu valoare nutritivă mare și care să fie la 
dispoziţie şi vara şi iarna, Institutul a preconizat 
porumbul murat, care îndeplinește toate condiţiile 
de mai sus. Pentru ca metoda să fie adoptată de 
crescători, Institutul a trimes în regiunile unde se 
cultivă porumb, 15 echipe speciale în 1934 şi 35 în 
1935, prevăzute cu maşini speciale de tocat sau cu 
casmale speciale pentru tocat, Aceste echipe au 
reușit să facă 2.500 vagoane porumb murat în 
1.500 gospodării. Gospodarii care au pus odată 
porumb murat, au devenit cei mai buni propagatori 
ai murării porumbului în gropi. Institutul cultivă 
la ferma Tămădău varietățile de porumb care se 
pretează mai bine la murat și ţine la dispoziţia 
gospodăriilor sămânța necesară. In vederea însă- 
mânţării izlazurilor cu ierburi, secţia de plante de 
nutreţ a organizat o serie de câmpuri de expe- 
riență, unde se selecționează plantele care se po- 
trivesc mai bine cu condiţiile de mediu din fiecare 
regiune, S'au izolat până în prezent mai multe 
specii şi varietăţi care se cultivă acum, în mare, 
pentru a se putea răspândi sămânţa. Tot Institutul 
a arătat importanţa culturii ierbii de Sudan, care 
este o plantă furajeră, ce creşte destul de bine şi 
în secetă şi chiar se poate cosi de 2—3 ori pe 
vară, 

Intr'un cuvânt, Institutul face toate sforțările 
spre a încuraja cultura plantelor de nutreţ, în ve- 
derea intensificării creşterii animalelor şi mai ales 
a îmbunătăţirii raselor de animale. Suntem ultima 
țară din Europa în privința culturii plantelor de 
nutreţ, Cultura plantelor de nutreţ reprezintă la 
noi numai 6% din totalul suprafeţei arabile, pe 
când în alte țări ajunge până la 25/0, 

In domeniul Aviculturii, Institutul organizează 
de 5 ani, cursuri practice anuale de avicultură, 
care sunt foarte frecventate. Pentru a veni în aju- 
torul avicultorilor cu sfatul, Institutul editează 
revista „Avicultura“, prin intermediul căreia pot 


130 


să comunice unii cu alţii, ceea ce ajută într'un 
grad nebănuit progresul aviculturii, 

De comun acord cu Ministerul, a organizat echi- 
pele speciale pentru combaterea tifozei și tuber- 
culozei precum şi concursul de ouat dela Băneasa, 
menit să arate interesaţilor care crescători posedă 
găinile cele mai ouătoare, pentru a ști de unde 
să-şi cumpere material de reproducție, Adăugăm 
că la concurs nu se primesc păsări decât din cres- 
cătoriile indemne de tifoză şi tuberculoză, 

In domeniul pisciculturii, Institutul a întreprins 
o acţiune intensă în direcţia repopulării apelor de 
munte cu păstrăvi, specie care devine din an în 
an mai rară. In fiecare an se varsă în apele de 
munte mai multe sute de mii de puieţi și a orga- 
nizat la particulari numeroase sfațiuni pentru clo- 
citul icrelor. Pentru instruirea interesaților în ma- 
terie de pescuit şi piscicultură, Institutul organi- 
zează în fiecare an, la timpul potrivit, cursuri spe- 
ciale care se ţin de fiecare dată în altă regiune a 
țării. Astfel de cursuri practice se fac şi pentru 
apicultură, curs care, deşi este ţinut în Capitală, 
putem să spunem că este cel mai frecventat, 

In domeniul lactologiei, Institutul este în strânsă 
legătură cu cele mai multe lăptării din ţară, şi în 
ultimul timp cooperativele, care doresc să organi- 
zeze lăptării, nu fac niciun fel de instalaţie, până 
ce nu consultă specialiştii Institutului, 

De comun acord cu Comitetul Naţional Român 
al Laptelui, Institutul susţine o propagandă intensă 
pentru problema laptelui, organizând anual „Săp- 
tămâna Laptelui“. 

Secţia de igienă a activat în special în combate- 
rea bolilor parazitare la oi, care în Basarabia pro- 
duceau pagube de necaiculat, mai ales în crescăto- 
riile de oi Karakul, Echipa trimisă printrun tra- 
tament apropiat şi prin vaccinarea tuturor oilor 
contra microbilor, care lucrau în asociere cu pa- 
raziţii (Stronşili), a făcut să scadă mortalitatea 
oilor şi a tineretului cu 70—80%o şi în unele cres- 
cătorii a încetat cu totul. 

In vederea formării unei 
creşterii animalelor, Institutul a organizat o pro- 
pagandă intensă, care constă din conferințe în di- 
ferite săli publice şi mai ales în raza de activitate 
a sindicatelor, conferințe la radio în ora sătenilor 
ca și la ora Universităţii Radio, articole în diferite 
cotidiane, dar mai ales în paginile agricole ale unor 
ziare, ca şi în diferite reviste populare. Fiecare 
asistent sau şef de laborator are în sarcina sa o 
anumită revistă, unde publică în fiecare număr un 
articol în care dă sfaturi sospodarilor în diferite 
ramuri ale creşterii animalelor. Tot în acest scop 


atmosfere favorabile 


de propagandă şi în acelaşi timp cu scop instruc- 
tiv, Institutul a angajat un sculptor şi a amenajat 
un atelier de sculptură animalieră, unde se repro- 
duc mulaje de animale de diferite rase româneşti, 
executate după cele mai reuşite exemplare din 
crescătoriile de Stat şi particulare, S'au executat 
peste 30 astfel de mulaje și s'au reprodus în câte 
25 exemplare, 15 din cele originale, 

Pentru a putea răspunde la toate întrebările 
crescătorilor din diferite puncte ale ţării, la Insti- 
tut funcţionează un Birou de informațiuni, condus 
de un specialist, care dă răspunsurile cuvenite, 
În foarte multe cazuri Institutul trimete la fața 
locului un specialist pentru a lua măsurile cele 
mai bune, 

Cu ajutorul Analelor, scrise în limba franceză, 
care se trimet în schimb de lucrări, la toate În- 
stitutele şi laboratoriile similare, Institutul nostru 


stă în legătură cu cele mai proieminente figuri din 
lumea ştiinţifică zootehnică. 

Legătura cu zootehniştii străini se face şi cu 
ocazia diferitelor congrese cu caracter agricol sau 
zootehnic pur, unde Institutul nostru trimete re- 
gulat lucrări și rapoarte în domeniul problemelor 
ce se discută şi când se poate, trimete şi delegaţi, 
pentrucă contactul şi discuția cu specialiştii străini 
asupra diferitelor chestiuni folosesc întrun grad 
foarte înalt, 

Toate aceste înfăptuiri ale Institutului Zootehnic 
intrec mult aşteptările, căci personalul tehnic, 
compus din elemente desinteresate şi animate de 
un zel şi devotament de nebănuit, lucrează în 
frunte cu Directorul Institutului pentru ridicarea 
nivelului creşterii animalelor şi deci pentru ridi- 
carea nivelului economic al săteanului și al ţării 
întregi. 

DR. D. CONTESCU 


131 


DOCUMENTE 


UN RECENSĂMÂNT DIN 1625 A TREI SATE ARDELENE 


Dela Blaj (la vreo cinci chilometri) în sus pe 
apa Târnavei, se află satul Mănărade (ungureşte 
Monora) în judeţul Alba de Jos, sat bogat cu bune 
holde, așezat sub poalele munţilor care încep aci 
şi se ridică la o înălțime de 438 metri, adică cu 
164 metri deasupra nivelului apei. 

Hotarul moșiei se întindea odată în spre mia- 
zăzi până la Cergăul Mic (Kis Csergâd), unde 
terenul muntos suie deja cu 60 de metri până la 
Veresegyhăza, lângă pâriul Secaş, de unde munții 
iarăși urcă până la Presaca, sat curat românesc, 
departe în linie aeriană de 20 de km dela Mănă- 
rade, 

Aceste trei sate formau pe vremuri un singur 
corp de moşie și e interesant, dar cu totul necu- 
noscut până acuma, că el a fost dăruit de prin- 
cipele Gabriel Bethlen la sfârşitul anului 1624, lu 
Ion Movilă-Vodă, unul din fiii lui Simion-Vodă, a 
carui soția (Doamna Marghita) era o nemeșoaică 
ungară din Ardeal. El venise în ţară odată cu 
frate-său Gavrilaş-Vodă din Muntenia, în vara 
anului 1620, când acesta a fost gonit de turci, 
Sărmanii pribegi s'au retras la început în Curtea 
mărinimosului principe dela Alba-lulia, căruia cu 
timpul i-au devenit așa de simpatici, că celui mai 
mic i-a făcut această danie domnească, pe câtă 
vreme frate-său s'a căsătorit cu o nemeşoaică, ves- 
tita Elisaveta Zólyomi, care trăia în cetatea Só- 
lyomkö din Bihor, capul imensului ei domeniu, 
Astfel îşi petreceau zilele fără griji materiale în 
Ardeal, unde au și murit cu nădejdea din zi în zi 
mai mică, că cu ajutorul şi intervenţia principelui 
la Poarta otomană vor ajunge la domnie în Mol- 
dova ori Țara Românească, 

Ion Movilă a fost pus în stăpânirea domeniului 
său în ziua de 24 Ianuarie 1625 — conform legii — 
prin rechizitorul-archivar al capitlului Albei, asis- 
tat de un notar al cancelariei princiare, care, in- 
trând în curtea nemeșească, au dresat un inventar 
despre toate lucrurile mobile şi imobile găsite 
acolo, notând până și ultimul scaun sau cui, ce 


132 


au aflat în ea, menţionând chiar dacă vreo fe- 
reastră era bună sau în stare derăpănată, Inven- 
tarele de acest fel sunt foarte rare, mai cu seamă 
când ele ne dau și numele iobagilor aparținători 
moşiei predate, lată însemnătatea inventarului mo- 
şiilor lui Jon Movilă, avute dela principele Bethlen, 
in răsplata slujbei sale cinstite de ofițer de gardă 
ori poate pe motivul sufletesc a vreunei legături 
de rudenie dintre Bethlen și muma sa, Doamna 
Marghita; uşor de închipuit, întrucât mama lui 
Bethlen era asemenea o Secuie, 

Capul acestui domeniu de trei sate era Mănă- 
rade, deoarece avea în curte chiar şi două case 
de piatră, zidite din temelie încă de fostul principe 
Sigismund Bâthory, cu inițialele sale pe sprânce- 
nile ferestrelor, cu uşi cioplite în piatră, din care 
însă — după cel puţin un sfert de veac dela zi- 
dire — unele erau în stare foarte rea, cu bolți şi 
tavane surpate, fără clanţe şi zăvoare, furate în- 
tre timp de țărani și oameni trecători, 

Locuitorii satului erau unguri și sași, tot ca și 
ai satului Cergăul Mic, între care găsim şi vreo 
şase români cu numele de: Ion lancul, Benedict 
Torouţ, Ion Nicola, Ion Opra și Petru Dan, Al 
treilea sat, Presaca, însă era de tot românesc, 
împreună cu birăul (primarul) Opra Hordoban, 
Numărul locuitorilor de aici era de 29 capete de 
familie, fiecare cu casa și gospodăria sa, care 
consta din boi şi vaci, pe când caii erau foarte pu- 
țini, aşa că ne face impresiunea că prăşitul cailor 
nu era încă obișnuit la țărani, fără îndoială din 
cauza scumpetei cailor buni, atât în Ardeal cât și 
în principatele române învecinate, 

Din economie de spaţiu am omis de a copia la 
fiecare locuitor numărul copiilor, al boilor, vacilor 
şi cailor săi, In genere se poate însă spune că mai 
toți aveau copii, dar în deobşte nu mai mulți de 
patru. Pentru dobitoace nu era niciunul fără boi, 
având cel mult şase, dar e interesant că vaci avea 
unul singur 4; în fiecare sat se găseau însă câte 
2—7 ţărani fără nicio vacă. Și mai curioasă e lipsa 


aproape totală a cailor, așa că în satul Mănărade 
nu aveau cai decât 7 țărani câte unul şi 5 câte doi, 
In Cergău 5 câte unul, pe când dintre românii din 
Presaca numai unul singur avea un cal, 

Iată lista familiilor din cele trei sate pomenite 
în traducere română, de pe originalul unguresc ce 
ni s'a păstrat şi va ieşi în volumul IX de sub tipar 
al publicaţiunii mele de documente: 

Mănărade. Birăul Ion Fricz cu 4 copii, 5 boi, 2 
cai şi 2 vaci, Ștefan Graly, Andrei Szabó, Soţia lui 
Valentin Takács, Francisc Takács, Ion Fricz cel 
mare, Ștefan Kovács, Soţia lui Luca Malmer, Toma 
Fricz, Soţia lui Martin Malmer, Leonard Biró, Paul 
Spek. Iacob Szabó, Ștefan Szabó, Ion Császár, 
Opra Molnár, Avram Szekrényes, orb, n'a slujit 
nici până acum, nare nimic, Simion Gall, Martin 
Molnár are ginere pe Ion Fricz, stau pe o pâine, 
Ion Simon, Soţia lui Gheorghe Fa, Martin Gray, 
Nicolae Takâcs, Martin Gray, cel mare, Petru 
Szekrenyes, Mihai Malmer, Martin Fa, Valentin 
Varga, neînsurat, Valentin Szekrenyes, Valentin 
Szekrenyes, junior, Matei Simon, Laurenţiu Hoch, 
Ion Szekrenyes, Martin Simon, Gall Fa, Ion Vegen, 
Meşterul Gâl, Soţia lui Gheorghe Molnâr, n'are 
nimic, Daniil Szabó, Ion Simon cel mare, Petru 
Koncz, Ștefan Geres, Gheorghe Nagy alias Kozak, 
Ion IKovâcs, Mihai Fricz, Ștefan Kozma, 

Cergăul mic. Birăul Petru Ferencz cu 3 copii, 5 
boi şi o vacă, Toma Székely, Ștefan Thót, Ion Ian- 
cul, Martin Kis, Petru Kis, Benedict Torocz, Blasiu 
Puskás, Petru Palic, Paul Baló, Petru Baló, Petru 
Kakas, Ion Nicola. Ion Kelez, Ion Opra, Petru 


Balangucz. Mihai Székely venetic, Paul Kis, Ma- 
tei Baló, Ion Cancellar, Paul Basti, Ștefan Sebest- 
tyen, Keresztély Kelez, Martin Kis. Nicolae Nagy. 
Martin Filep. Kerestely Peresit, Andrei Leörincz, 
Petru Dan. Soţia lui Ştefan Balás, Ştefan Kelech, 
Martin Baló. 

Presaca, Biroul Opra Hordobany cu 1 copil, 4 
boi şi 3 vaci, Todor Iovan, Roman Opra, Dragoş 
Raduly, Sârbul Oprian, Bucur Iovan, Demetru Ra- 
dul. Sârbul Lazar, Frăţilă Koman, Iuan Chakor, 
Bara Petru, Bule Mihuly, Micle Todor, Stoica 
Opra, Marc lovon. Marcul Stoica, Petru Berkes, 
Purgus Oncea, Burgies Stan, Stan Morarul, Bucur 
Zin., Vis Voncea, Avram Comşa, Zoltan Toma, Nen- 
ciul Opra, Onca Dragumer, Bika Man, n'are nimic, 
e om bătrân, are o vacă rea, o iapă, altceva nu mai 
are nimic, Avram Petru, Roda Opriş, Numărul boi- 
lor 369, 

Această serie de nume ne reprezintă etnografia 
documentată a unei părți a Ardealului cu 
populaţie ungară, săsească şi română, pri- 
mele două sate arătând infiltrația săsească, iar al 
treilea conservarea deplină a rasei româneşti, Dacă 
acum cineva—din aceste sate bine populate—şi-ar 
lua osteneala de a confrunta aceste nume vechi de 
familie cu ale locuitorilor de azi, cred că mulți din 
ei îşi vor găsi între ele strămoșii lor de acum 300 
de ani și mai bine: lucru pe cât de interesant pe 
atât de rar, după ce din acele vremuri îndepărtate 
inventare de acest fel ne lipsesc aproape cu desă- 
vârşire, 


ANDREI VERESS 


MARCHITANII DIN COMUNA SPINENI-OLT” 


Comuna Spineni e formată din patru sate: Vi- 
neţi, Spineni, Davideşti și Cuza-Vodă. Cele două 
dintâi sunt aşezate pe un deal al râului Vedea, 
într'o întindere de şapte chilometri, din lungimea 
şoselei Floru-Topana, ce taie în diagonală o bună 
parte din jud, Olt, Iar restul, Davideşti și Cuza: 
Vodă, ţin balanţa pe celălalt mal al răului dinspre 
răsărit, într'o lungime mai restrânsă de circa 4 
chilometri, 

Cele patru sate în parte, cât și comuna în ge- 
neral, au forma satelor de dealuri, înşirate ta 
mărgelele pe aţă, „Faşa de avere” a fiecărui sătean 
pleacă din spatele grădinii şi merge până la ho- 


tarul comunei, Pe această întindere intră „pomostul 
de casă”, unde-şi are fiecare gospodăria aranjată, 
srădina cu zarzavaturi (cultivate atât cât îi tre- 
buesc pentru casă), livada pentru pruni, urmează 
apoi pământul bun agriculturii, ca să se termine la 
hotarul comunei cu ceva pădure, 

Cum întreaga comună e așezată pe dealuri, nu 
se poate alimenta decât din valea râului Vedea, cu 
ajutorul puţurilor, fântânilor, iar pe timp de se- 
cetă, cu ajutorul „buduroaielor”, putini înfipte 
chiar în matca râului, al cărui nisip deasupra e us- 
cat de arșiţa soarelui, de te dogoare sub tălpi, 

Intreaga comună numără la 601 familii, repar- 


1) Din arhiva de lucrări a Seminarului de Tehnică a cercetărilor monografice, condus de H, H, Stahl, 


133 


tizate astfel: Vineţi 235, Spineni 189, Davideşti 75 
şi Cuza-Vodă 102. Iar totalul sufletelor se ridică 
la 2.211, dintre care 1.087 femei, iar bărbaţi 1,124, 
Aproape toţi sătenii se ocupă cu agricultura (e dela 
sine înţeles, de îndată ce fiecare îşi are petecul 
sau de pământ, unde-și „pune plugul”); până şi ți- 
ganii, ce au fost împroprietăriți în prima reformă 
dela 1865, din averea „călugărească“, donată Sta- 
tului de niște călugări, ce-ar fi existat prin aceste 
locuri de mult, a căror pomenire se mai păstrează 
în amintirea celor bătrâni, 

Meseriași de altfel sunt atâţia câţi poate între- 
ține comuna cu nevoile ei: dulgheri 13, tâmplari 9, 
croitori 4, cismari 6, zidari 8, cojocari 5, tinichigii 
2, (majoritatea caselor e învelită cu șiță, nu cu fier) 
și un singur zugrav, care mai mult face la sobe, că 
n'are ce zugrăvi, decât doar prin casele funcționa- 
rilor comunei, 

Agricultura se face de când se ia primăvara ză- 
pada şi până se pune toamna. In timpul iernii altă 
ocupaţie n'au decât fac la ţuică, cu ajutorul caza- 
nelor, bat drumul cârciumelor şi împletesc câte un 
coș cu nuiele de răchită, adunate de toamnă. Cu 
alte cuvinte, mai mult stau de geaba, 

Şi aci se poate găsi adevărata cauză că mare 
parte din săteni se ocupă cu mărchitănia, „Ce să 
facem, nepoate, Nu vezi aşa a vrut Dumnezeu ca ru- 
mânul, iarna să stea fără lucru, Și-atunci de ce să 
te apuci? N'ai de cel Poate, să vorbeşti şi să tot vor- 
beşti cu muierea după sobă, Și-apoi, ţi se urăște, 
Și le şi termini. Mai bine îți iei tolba în spate şi 
pleci în țară cu marfă, Câştigi şi ceva parale și 


vezi şi multe, că cine umblă mult, vede și mult, 
Omul care stă se prostește, nu ştii proverbul: „cine 
mişcă pișcă, cine şeade coada-i cade’ Nu e aşa 
nepoate?'', îmi spunea marchitanul Ilie Florea Dui, 
de 57 de ani, care ştie doar să se iscălească, când 
împrumută bani cu poliţă, 


1, In toată comuna Spineni sunt 48 de marchi- 
tani, toţi bărbaţi, de toate vârstele, începând dela 
douăzeci de ani, până la 60 de ani. Cei mai mulți 
sunt între 30 și 50 de ani, adică atunci când fie- 
care are spatele încă sdravăn și piciorul se men- 
ţine tot sănătos, Numărul marchitanilor în raport 
cu populaţia e desigur neînsemnat, Totuşi, capătă 
o oarecare importanţă dacă îl comparăm cu restul 
de meserii, ce sunt în comună şi pe care le-am nu- 
mărat mai sus, 

2, Se pot distinge două feluri de marchitani: 
marchitani cu tolba în spate, cei mai numeroşi (43) 
şi marchitani ce-şi fac meseria cu ajutorul căruţii 
şi al cailor (doar 5)), Diferenţa dintre aceste două 
categorii nu constă numai în faptul că primii um- 
blă pe jos şi ultimii în căruţă, ci mai ales că cei 
dintâi, cei cu tolba, fac acest negoţ numai în 
timpul iernii, iar cei din urmă, tot anul, 

Specificul acestei negustorii formându-l cei din- 
tâiu, vom insista mai mult asupra lor, Și ce vom 
spune despre ei, mai ales cum sunt primiţi pe unde 
umblă, se va potrivi şi despre ceilalţi, cu diferenţa, 
cum am spus, că aceştia sunt mai fixaţi pe locu- 
rile unde-și vând marfa, 


Marchitanii din Spineni: 


1. Constantin I. Cristescu ...... 28 ani 
2. Marin I. C. Găvat. ........ 35 „ 
3. Dumitru C. Stancu. ........ 20 „ 
*4.lon F. Cocom ........... 30, 
5. Ilie FI. Dui .. cc... 57 „ 
6. Ilie nie Ei Dul ....... Ba a 95 a 
T Ow FI Du, sirr n a nn s A8 „ 
8. Mari Gh. FI. Dui.. ....... 20 » 
9. lon FL Dul, . is ewka 35 „ 
+ 10. lon P.lon.... cc... . . 3T n 
11. Gheorghe R. Diaconu ....... AÒ n 
12. Vasile D. Ungureanu ....... 24 „ 
13. Marin Andrei Scarlat... .... 42 „ 
14. Constantin I. Veadu. ....... åt n 
*l5.IonD.Popa............ 42 y 
16. Ilon N. Văduva. ........... 50 „ 
17. Nic.Belu. s os soea arei a 48 „ 
18. Marin Vârlan ............ 43, 
19. FI. St. Sandu... ca aa. 42 „ 
20. Marin Sandu Pârvu. ....... 35 „ 
21. lie D: Cocoş ........... 35 „ 
22. Ion Nistorescu. .... sasse 55 > 
23. V. Nistorescu ........... 2 „ 
24. Marin V. Gh. Alexandrescu. ... 20 , 
—— eee 


25. Dumitru V. Gh. Alexandrescu. . . 25 ani 
26. Gh. Bădălău . ........... 53» 
27. Dumitru Coteaţă ......... 56 y 
28. Marin D. Coteață ......... 24 „ 
29. Sandu Pârvu. ........... 60 „ 
30. Gh. Ungureanu .......... 58 » 
31. Vasile Gh. Ungureanu. ...... 23 „ 
32. lon St. Sandu ........... 53» 
33. ion T.Broancă .......... 5l y 
34. Dumitru Constantin lon...... 60 „ 
35. ion B. Văduva. .......... 53, 
36. Constantin S. Rădulescu. ..... 41, 
37. Dumitru S. Rădulescu ....... 23 ys 
38. lon Puşcaşu. ........... 58 p 
39. FI.1.Puşcaşu ........... 18 „ 
* 40. Gheorghe D. Vârlan. ....... 33 „ 
41. Stan Florea. .......... 60 , 
42. Dumitru D. P. Florea ....... 24 „ 
43. Petre Corcău ........... A, 
* 44. Ilie St Davidescu. ........ 50 „ 
45. Marin Mincu ...,....... „40 „ 
46. FI. D. Ioana.. ......... 3T s 
47. Ghiță R. Păduroiu ......2: 35 » 
48. Ion R. Păduroiu. ......... 3%, 


* Cei insemnaţi cu o stea *, sunt marchitani permanenţi, adică fac negustoria tot anul cu ajutorul cailor şi 


al căruţei. Restul tac negustoria numai în preajma sărbătorilor Crăciunului. 


la spinare“. 


134 


Cum am spus, sunt marchitani cu „tolba 


3, Marchitanii nu se aleg după vreun criteriu. 
Pleacă fiecare de acasă, după cum îl alungă plicti- 
seala, dar mai ales nevoia, sărăcia, Se răspândesc 
în „tară, Țara aceasta o formează judeţele dela 
Sudul „Oltului“, Teleorman, Vlașca şi Dolj. In 
Dolj, trec cei mai curagioşi. In judeţul lor, adică 
în Olt, rar care rămâne, E o poftă de-a ieşi în a- 
fară de judeţ, mai bine zis o ambiţie, Insă e un 
lucru ce trebue spus: Odată ce a luat unul câteva 
comune, unde-şi face negustoria, nu le mai pără- 
seşte şi nici pe altul nu mai lasă să se apropie de 
ele, Ar fi în stare să şi le apere cu parul. Şi cel 
care posedă acele comune, le poate lăsa moștenire 
la vreun copil sau nepot, E un fel de concesiune, ce 
şi-au făcut-o ei între ei, 

Dacă în Spineni s'ar ridica altcineva, ce vrea să 
se facă marchitan, în satele concesionate n'are ce 
căuta, | se dă voie să se facă marchitan, cu con- 
diția ca să găsească un alt sat, neumblat de ni- 
meni, Altminterea, o păţeşte urit, dacă intră cumva 
în vreun sat ce l-a luat altul în stăpânire, ce l-a 
concesionat, 

4, Plecarea nu se face pe vătăfii, ci, cum am a- 
mintit, individual şi în grupe de câte doi, Grupele 
acestea de câte doi sunt formate de obiceiu, fie 
de părinte și fiul său, fie de unchiu şi nepotul 
său, 

5, Şi acest lucru ne arată limpede cum se trans- 
mite această meserie din tată în fiu. E un fel de 
ucenicie pe care o face băiatul, pe lângă tatăl său 
un şir de ani, pentru ca la urmă să se trezească şi 
cu satele lăsate moștenire şi cu meseria învățată. 
Și acest lucru durează mult, tocmai atunci când 
părintele a îmbătrânit, iar copilul se simte în stare 
să meargă pe urmele lui tată-său, 

6. Plecarea marchitanilor cu tolba are loc a- 
proape de Ignat. Și lucrul acesta nu e fără impor- 
tanţă, dacă ne gândim că mai toţi românii dela a- 
ceastă dată încep să-şi taie porcii, Și vom vedea 
mai jos că tăiatul porcilor e condiţia de existență 
a acestei meserii. Fără acest lucru, n'ar fi apărut 
poate marchitănia, „cu tolba la spinare”, 

7. Capitalul ce-l bagă în marfă îl iau dela oa- 
menii mai înstăriți ai satului. Și e un lucru carac- 
teristic, mai ales pentru mentalitatea lor: cei mai 
mulți marchitani iau bani dela mai mulţi chiaburi 
ai satului, de pildă dacă unul vrea să se împru- 
mute 1.500 lei, nu-i ia pe toţi dintr'un loc, ci din 
trei locuri, fiindcă nu se ştie care are mai mult 
noroc, 

„Și-o sută de lei de m'oiu împrumuta la unul, 
nu ştii, poate chiar ăla e cu norocul“, (Ion Puş- 
caşu, 58 ani, nu știe carte), „Te pui cu norocul! 


El nu ştie, Poate că dela unul iau 1.000 de lei 
şi să n'am noroc de loc, lar dela altul iau 100 și 
taman ăia sunt cu norocul", (Petre Corcău, 53 de 
ani, ştie carte, şi e căsătorit), 

8, După ce şi-au adunat capitalul necesar din 
comuna lor, din Spineni — în condiţiunile ară- 
tate mai sus — pleacă fie la Pitești, fie la Sla- 
tina, să-şi cumpere marfă, Preferinţă între aceste 
două oraşe nu există, de oarece sunt cam la a- 
ceeaşi distanță de comuna lor. Dela negustori, 
mai ales jidani, că le dă mai ieftin, își cumpără 


marfa, O aşează în „tolbă! — un dulap cu raf- 
turi, legat în două curele, ca să poată fi luat la 
spinare — şi pleacă fiecare unde-i e comuna. Dar 


toți se lasă spre Sud, adică la șes, în judeţele de 
lângă Dunăre, cum am mai spus, În judeţul Te- 
leorman, comunele cele mai umblate, sunt: Sal- 
cia, Putineiu, Caravaneţ, Vodă Carol, Cârloman, 
Iar în Dolj: Poiana Mare, Smârdan, Desa, Ra- 
hova, Ciuperceni, Basarabia, Maglavit, Băileşti, 
Golenţ, Risipiţi, 

9, Ajunși aci, încep să strige la marfă, Această 
marfă o formează mai mult lucrurile de nimic, 
bune mai ales pentru copii: inele, cercei, măr- 
gele, oglinzi, cordele de făcut funde în păr, etc, 
Pentru cei mari se găseşte doar „stambăt, pânză, 
din care fac cămăși. Marchitanul dă această 
marfă în schimbul părului de porc, Clienţii lui 
sunt mai mult copiii, cum reiese și din marfa ce-o 
posedă, ce-o are de vânzare, Numai ce se pome- 
neşte cu un copil la poartă, având un ghemotoc 
de păr în subţioară, pe care-l dă în schimbul unui 
inel de plumb, ce i-a cănit degetele după câteva 
ore de purtare, Mai departe îi iese o fetiță cu alt 
shemotoc de păr, ce-l schimbă pe un şir de mär- 
gele, 

— „Dar de unde au atâta păr de porc?”, am 
întrebat pe D-tru Coteață, marchitan de 56 de 
ani, căsătorit, cu puțină știință de carte, 

— p Ei, băiete, — mi-a spus el — un om care 
s'ar zice că e ăl mai de jos, are la uşa casei doi- 
trei porci de tăiere, dintrlăia bunii şi graşii, de 
de abia se pot scula de jos. Dai cu piciorul în ei și 
de abia se mişcă, aşa sunt de graşi, că vezi, ei tră- 
iesc mai multe familii la un loc”. m „Cine, por- 


'cii?” — „Nu, oamenii, Și dacă trăiesc mai mulți la 


un loc, asta arată că sunt multe găuri ce trebuesc 
potolite şi dlaia se simte nevoia să aibă mai mulți 
porci în curte, Conducerea familiilor, cum vine 
vorba, o are ăl mai bătrân om din casă „tetea“, îi zic 
ei, el e cu motâlca de bani, pe care o ţine în ladă, 
spre păstru, Și când e nevoie, o desleagă şi scoate 
parauă!!, — „Dar sunt răi oamenii de pe acolo?" 


139 


—„Da de unde, nepoaţe! Am vrea noi să fie şi 
oamenii de pe aici ca ăi dup'acolo. Când ai băr 
țuţ noapţea la uşa unuia să te găzduiască, nu mai 
încape vorbă, ţe primeşțe cu braţele deschise. Te 
duce în casă, Iți pune masa. Te cinsțeşțe cu vin, 
Te culcă în paţ, de se lasă pe el să doarmă pe 
jos. Până şi obielele opincilor ţi le spală şi usucă 
pe sobă copiii pesțe noapţe, Aşa sufleţe, rar să 
mai găseşţi în alţe părţi sau pe la noi!“ 

10, In asţfel de condițiuni, marchiţanii, fără să 
ştie de chirie sau de birţ, câşţisă parale. Mai 
bine zis, adună păr mulţ, cum am spus, înşelând 
copii cu vreun nimic de inel sau vreo aţă de mărr 
gele, 

11, După ce şirau făcuţ ei suma de păr, că lrau 
adunaț țoţ din comuna cero are fiecare concesior 
naţă (şi asța are loc cam pe la sfârşiţul Cărner 
legilor), se înţorce pe la diferite orașe (Piţeşţi, Slar 
tina, Caracal, Craiova şi chiar Bucureşţi), după 
cum simţ că merge piaţa mai bine, şi vând părul, 
Dacă a avuţ un marchiţan 50 de kilograme de păr 
adunaţe șşirl vinde cu 200 lei kilogramul la ner 
gusțori, se pomeneşţe cu 10.000 lei „bani ghiaţă“, 
el care a băgat în negusţorie cel mulţ un capiţal 
de 1.500—2,000 lei. Din aceşţi bani, luaţi din 
vânzarea părului, cumpără penţru nevastă un 
„ilic“, sau haină, penţru copii opinci, pențru el 
bocanci sau alțe lucruri necesare, ca să bucure 
pe cei deracasă, 

Sosiţ în comună, achiţă capiţalul ce lra împrur 
muţaţ şiri mai rămân desțui bani ca să facă faţă 
nevoilor până la anul de vine, Sosirea marchir 
anilor are loc, cum am spus, pe la sfârşiţul Căr- 
nelegilor, adică ţocmai prin ţimpul când încep 
araţurile de primăvară, 


Deşi marchiţanii sunţ puţini, în raporţ cu nur 
mărul populaţiei comunei, cum am spus dela înr 
cepuţ, ţoțuşi se observă o oarecare influenţă, er 
xerciţaţă asupra locuiţorilor comunei Spineni, ar 
tât pe laţura economică, câţ și pe cea culțurală. 

Din puncţ de vedere culţural, influenţa consţă 
in aducerea a diferiţelor cânţece, obiceiuri, ețc. 
De exemplu, de doi ani în comună a apăruţ jocul 
„Brezoaiei”, care nu exisţa până acum. Acesţ joc 
e un fel de colind, ce are loc în sărbăţorile Crăr 
ciunului, Inchipuesc o capră, din cosţum, pe carerl 
îmbracă unul din jucățori. Alţul are un fluier, pe 
care fl dă fiecăruia să cânţe. Cânţecul e însoțit 
de câţeva dialoguri, ca s'o ţermine la fiecare daţă 
cu jocul. Mira fost daţ anul asesţa să văd că jur 
cățorii nusşi prea şţiau bine rolurile, ceea ce înr 


136 


seamnă că le învăţaseră după ureche, cum aur 
ziseră peracolo înţâmplățor, nu după ceva scris, 
Poaţe după câţva timp de ucenicie, jocul „Brer 
zoaiei“, se va perfecționa şi se va planța defir 
niţiv în comună, Alţ joc, ce e pe cale de a se 
fixa în comună, e „Ca la Breaza“. Acesţa e un 
joc repede, jucaţ de flăcăi, tot timpul anului la 
horă. Marchiţanii — mai ales cei cerși fac mer 
seria cu ajuţorul cailor şi al căruţii țoț anul — 
câșțisând frumoase parale, se înţorc,din când în 
când pe la casele lor şi cumpără în fiecare an câţe 
un pogon de pămânţ sau două, Aşa că cea mai 
mare parte din aceșţia sunţ oameni cu sțare. 
După ce şirau compleţaţ pămânţul la câmp, aţâţ 
câţ cred ei că lerar fi desţul, se apucă dersşi înr 
noiesc casele, De ohiceiu, casele, mai toți, le fac 
pe beţon de cimenţ şi învelițe cu fier galvanizaţ, 
E un sţil pe care şi lrau ales ei, pe care au înr 
cepuţ sărl imiţe şi ceilalţi săţeni. In timpul de 
faţă, în țoaţă comuna sunt douăzeci şi cinci de 
case în acest formaţ, dinţre care paţrusprezece ar 
parţin marchiţanilor, Ceea ce înseamnă că în viir 
jor, comuna se va schimba aproape în întregime, 
iînlăţurând casele de bârne, acoperiţe cu șiță şi 
având sub temelie buşțeni tăiați pe din două, 

In comuna dela Nord de Spineni, în Aluniș, de 
unde vine influența marchiţăniei (că aci pămânr 
tul e mai puţin producţiv) și de unde au plecaţ 
în ţară mai mulți marchiţani permanenţi, numărul 
caselor în sțilul arățaţ mai sus e mulţ mai mare, 
încâț comuna e pe cale de schimbare compleţă, 
Și cred că Spinenii vor călca cei dinţâiu pe urr 
mele comunei Alunișu, de oarece, în comuna dela 
Sudul Spinenilor, în Tăţuleşţi, marchiţanii sunt 
sporadici, In Tăţuleşţi, omului nuri vine să plece 
„În lume”, cu marfă, că pămânţul ce brumarl are, 
produce îndeajuns, fiind mulţ mai bun ca cel din 
Spineni. De fapţ cu câţ țe cobori mai spre Sud, 
cu ațât pămânţul e mai bun. (In Opţaşi, comuna 
imediat urmăţoare, pămânţul e mulţ mai þun ca 
la Tăţuleșţi, și ca urmare, marchiţani, nu sunt 
mai de loc. 

Toţuşi un rău mare, pe care îl aduc marchir 
tanii în comunele lor, e răspândirea þoalelor ver 
nerice, în special sifilisul, Și se okservă aceasţa, 
cu câţ ţe cobori dela Aluniș devale. Patruzeci şi 
trei de cazuri în Aluniș; douăzeci și cinci în Spir 
neni; șaptesprezece în Tăţuleşţi și opt în Opţaşi, 


Aluniș: 43, 
Spineni: 25, 
Tăţuleşţi: 17, 
Opţaşi: 8. 


Punândusrle în legăţură cu numărul marchiţanilor 


din satele respective, găseşti imediat, adevărata 
cauză a lor. 

Marchitanii pe unde umblă n'au femei. Găsin- 
du-le la întâmplare, e uşor de văzut cât de iute 
contractează astfel de boale. Intorși în satele lor, 
adevărate focare de sifilis, răspândesc boala ime- 
diat, mai ales că sunt bine îmbrăcaţi, au avere şi 
sunt căutaţi de mai toate fetele mari sau de vădu- 
vele de ocazie. 

Ca încheiere, voiu da ascultare marchitanu- 
lui Nicolae Belu, de 48 de ani, căsătorit, cu copii 
şi cu vreo două clase primare, așa cum le-a apu- 
cat pe timpuri, despre ce crede el în ce priveşte 
viitorul marchităniei: 

„Mă întrebi d-ta că ce va ajunge meseria asta 
de-acum înainte? E greu, neică, de spus. De unde 
aşi putea eu să ghicesc? Totuși, din prostia mea, 
eu cred că va pieri cu timpul, că uite de ce: Vezi 
d-ta, acum s'a mai deșteptat lumea o ţâră. Și de 
ce mai trece timpul, d'aia se deşteaptă și mai 
mult. Că zice la Scriptură, când noroadele se vor 
deștepta mai mult, nu mai e de trăit; s'apropie 
sfârșitul lumii”, — „Bine, dar ce are aface, sfâr- 


șitul lumii, cu sfârşitul marchităniei?”. — „Are a 
face, nepoate, că vezi d-ta: dacă se deşteaptă lu- 
mea, numai e de trăit. Vreau să spun că oamenii 
ăia dela vale, pe unde umblăm noi cu marfă, se 
vor deștepta şi ei, vor deschide ochi şi vor ve- 
dea, adică vor băga de seamă, că părul ăla de 
porc, în loc să-l lase pe mâna copilului, ca să 
vină la mine şi să-i dau în loc un inel de plumb 
sau un şir de mărgele, mai bine e dacă-l strânge 
vreo „cumparativă”, şi-l vinde cu totul. Mai fru- 
moase parale ia pe el atunci. Și atunci, când l-o 
strânge satul, la cumparativa lor, cum spusei, te 
întreb eu pe d-ta, ce dracu mai căutăm noi pe- 
acolo, că puterea meserii noastre e în a înșela 
copilul, ca să-i luăm părul de porc pe nimic. 
Altminteri, meseria noastră nu mai are nicio pu- 
tere, moare, dacă ajungi să negustoreşti cu fran- 
cul. Așa cred eu în prostia mea, că vor veni tim- 
purile. Ai să vezi d-ta sau alții ca d-ta, care ăţi 
trăi în urmă şi noi om fi făcuți mușuroiu de mult 
la cimitir. O să te gândeşti atunci la vorba mea“, 


ION M. IOVESCU 


UN DOCUMENT FOLKLORIC: PEȘTII PE BRAZDĂ 


In cursul ținut la Facultatea de Fhosotie şi Li- 
tere din Bucureşti, în anul 1932—1933 despre lite- 
ratura română în epoca Fanarioţilor, d-l prof. N. 
Cartojan se ocupă între altele și de legăturile ce 
se pot stabili, între snoavele din Sindipa — renu- 
mitul roman oriental care a pătruns în aproape 
toate literaturile europene şi în care sunt înfăţişate 
vicleniile, necredinţa și nestatornicia femeilor — şi 
între folklorul şi literatura cultă, românească, in- 
sistând asupra pildei a doua, a filosofului al şap- 
telea, publicată de d-l Leca Morariu, după Codicele 
C. Popovici, din 1796, în Decameroanele strămoşi- 
lor noştri (omagiu lui I. Bianu, Buc. 1927, p. 
231—240). 

Pentru viitoarele studii ce se vor face asupra 
acestui motiv, semnalăm aci, o sneavă culeasă în 
timpul cercelărilor monografice, în satul Șanț din 
Năsăud, în luna August, 1935, dela femeia Elisa 
beta Gușe, de 39 ani, şi care snoavă nu este altceva, 
decât o parte din pilda a doua a filosofului al șap- 
felea, din Sindipa, cunoscută sub numele „Peștii 


vse 


pe brazdă“. 


A fost odată... doi tineri, un bărbat şi o femeie. 


Bărbatul era straşnic apucat şi nu lăsa pe femeie 
să grăiască de fel. 

Intr'o zi, ea a zis că şi ea va avea atâta putere 
cât să-l înebunească pe el. 

Aşa el s'a dus la muncă, la arat cu o slugă. Și 
femeia s'a dus şi ea mai târziu, cu de-ale gurii, cu 
de prânz. 

In drum, ea a trecut o apă și acolo era un om, 
care prindea peşte cu undiţa. Atunci ea sa gândit 
să cumpere lipanul, că lipan era, 

Zise: „Vreau să-ţi cumpăr peştele; cât îmi ceri?” 

Tocmeala se făcu şi femeia luă peștele şi-l puse'n 
cofa, pe care o purta cu ea. Când fu ajunsă la 
bărbat, până a nu se înturna, ea puse peștele pe 
brazdă. Cela, când se înturnă şi văzu peștele, zise: 

— „Na femeie, am prins un pește pe brazdă, ia-l 
şi du-l acasă şi diseară să-mi faci mâncare dom- 
nească, cu el”. 

— «Voi facel» 

Mai stătu ea o ţâră, cu bărbatu-su şi se 'nturnă 
acasă. Făcu de cină şi veni şi bărbatu. Băgă boii 
în grajd şi când o văzu pe femeie, zise: 

— «Făcutu-mi-ai peştele?» 

— «Ce peşte?» 


137 


— «Care l-am prins pe brazdă», 

— «Ce pește? Ai înebunit? Vai de mine Cine a 
mai văzut peşte pe arătură, fără numai în apă!» 

Minten, el o prinde şi-i dă o bătaie, de s'a dus 
femeia, la lume şi s'a plâns, că ce zice bărbatu-su, 

— «Aţi mai văzut oameni buni, peşte pe brazdă?» 
Și ei au zis: 

— «Apoi, nu se poate bade, să fie peşte pe ară- 
tură, fără cât el numai în apă poate trăil» 

Femeia a zis: 

— «Faceţi bine şi-l legaţi că este om apucat de 
toate celeaf» 

A doua zi el spuse iară; 

— «Măi femeie, peşte ţi-am dat!» 

Femeia ţinea într'una că-i apucat şi că dară, l-ar 
duce la popă să-l înturneze, A doua zi, dimineaţa, 
se duce la părintele şi-i spune să citească lui băr- 
batu-su, să uite de peşte, Popa vine şi grăieşte cu 
el; zice: 

— «Nu se poate omule, peşte pe brazdă», 

Popa îi pune patrafirul pe cap şi omul de frică 


158 


s'a lăsat, Apoi femeia a legat peştele de o sfoară 
și l-a prins sub fustă, Când s'a plecat în jos, omul 
de sub patrafir vede peştele şi spune popei, că ce-a 
văzut, Femeia s'a ridicat în sus şi atunci nu sa 
mai văzut, Atunci popa a zis: 

— «Asta-i nebun cu adevărat!» 

După ce sa dus popa, oamenii s'au luat iar la 
ceartă şi o sperie pe femeie cu bâta, S'a dus femeia 
la primar şi s'au strâns jăndarii, să-l ducă la casa 
de nebuni. L-au pus în căruţă să-l pornească, Fe- 
meia să cânta cu lacrămi pe lângă căruţă, Ea voia 
să-şi ia rămas bun dela bărbat şi zise: 

— «Eu mai am un cuvânt să spun, Tu, bărbate, 
să mă lași pe mine să grăiesc, Tu ai zis că o fe- 
meie nu poate grăi în faţa bărbatului şi nu poate 
să-i facă nimic, necum să-l înebunească, Am vrut 
să-ţi arăt că nu ai dreptate», 

Atunci bărbatu a văzut că ce poate femeia sa și 
au fost oameni, în pace, mai departe, 

«Și-am călcat pe-un cui şi alta nu-i!» 


I. C. CAZAN 


RECENZII 


SATELE NEAMURILOR VECINE 


Pamietniki  Chlopow. (Memoriile 


Warssawa, 1935, 714 pag. 


ţăranilor), 


Memoriile ţăranilor sunt rezultatul unui concurs 
organizat în anul 1933, de către Institutul de eco- 
nomie socială (Institut gospodarswa spolecznege) 
din Varșovia, Organizatorii concursului cereau ţă- 
ranilor concurenţi, descrierea directă, fără chestio- 
nar sau alte îndrumări, a vieţii lor în cuprinsul ce- 
lor patru anotimpuri ale anului 1933, Au luat parte 
la concurs ţărani din toate ţările, dela proletarii a- 
gricoli până la cei cu câteva hectare de pământ, 
dela analfabeţii care şi-au dictat memoriul până la 
absolvenţii câtorva clase secundare, Concurenţii au 
fost în număr de 498, Din memoriile acestora s'au 
publicat numai 51, găsite mai caracteristice, Acestea 
sunt documente preţioase despre starea socială şi 
economică a ţărănimii polone, 

Sunt atitudini plastic formulate, faţă de proble- 
mele permanente ale țărănimii polone, faţă de pro- 
blemele speciale privind anumite regiuni sau stări 
şi faţă de cele trecătoare cum a fost criza econo- 
mică de pildă. 

Insă mai mult decât pentru realitatea pe care o 
descriu și atitudinea pe care o iau, memoriile sunt 
interesante pentru grija permanentă pentru neamul 
şi statul polonez, prezentă în fiecare și pentru cre- 
dinţa răspicat afirmată, că tăria statului nou stă în 
țărănime, „Țăranul e tare ca stânca din câmpie şi 
rezistă la orice”, spune cu greutate și încredere u- 
nul din concurenţi, Cu aceeași greutate şi hotărîre 
cere aproape fiecare din cei a căror memorii au fost 
publicate, ca vieaţa politică a noului Stat, să fie 
bazată pe țărănime. A face din ţăran un factor po- 
litic activ este nu un imperativ al momentului, ci 
trebue să fie gândul fundamental al Statului po- 
lonez, pentru care se cer câştigate în întregime, 
marile forţe creatoare ale ţăranului. 


Mihai Pop 


A PRO CHRISTO DIAKOK HAZA FALUKU- 
TATÓ MUNKAKUZUSSEGENEK TAGJAI, (Mem- 
brii comunităţii de lucru pentru studiul satelor, a 
Căminului Studenţesc Pro Christo); Elsüllyedt talu 
a Dundntulon, Kemse község élek (Un sat în curs 
de dispariţie din Panonia. Vieaţa satului Kemse), 
Budapest, Ed, Sylvester, 1936, 


Zece tineri, specialiști în tot atâtea ştiinţe nece- 
sare la cercetările sociologice, au întreprins, după 
o colectivă pregătire teoretică şi practică (doi ani 
de zile au studiat şi îngrijit în acest scop un sat 
din apropierea Capitalei), alcătuirea monografiei 
sociologice a satului Kemse din comitatul Baranya, 

Inainte de a se duce la teren, au studiat toate 
metodele de cercetare, au făcut studii parţiale în 
diferitele regiuni ale ţării şi au cercetat documen- 
tele şi statisticele satului ales, așa că la sosirea 
lor au cunoscut static satul, Echipa a făcut cer- 
cetări în 2 rânduri: vara și toamna; iar un mem- 
bru, a completat lipsurile, iarna. Astfel, vieaţa sa- 
tului a fost observată în diferitele sezoane de 
muncă și între 2 cercetări a rămas timp pentru 
fixarea problemelor neclarificate, 

Prelucrarea este clară, bine sistematizată şi 

scrisă într'un stil sugestiv, Cititorul are impresia 
că vede un film zguduitor, care arată o societate 
ce se descompune în faţa noastră, 
„Prin reliefarea paralelismului sociologic şi cer- 
cetarea direcţiei voinţei sociale, autorii au reușit 
să ne dea vieața organică a satului ales, Tablou 
trist, un sat fără copii, 

Autorii cunosc metoda monografiei sociologice 
preconizată de d, prof, Gusti, Ei vorbesc în intro- 
ducere, despre metoda şcoalei din Bucureşti și la 
manifestările spirituale analizează pe larg siste- 
mul de sociologie a d-lui prof. Gusti. La bibliogra- 
fie sunt citate publicaţiile Institutului Social Ro- 
mân. 


Petru Bakk 


139 


ILLYÉS GYULA: Pusztdk népe, (Oamenii din 
Pustă). Ed, Nyugat. Budapest, 1936, 


Raportul dintre populaţia rurală şi cea urbană 
din Ungaria este aproape la fel ca şi în Româ- 
nia, deci, problema satelor e tot atât de acută a- 
colo ca şi aici, Criza a deșteptat îndată după răz- 
boiu interesul autorităților ungare pentru țărani, 
cărora, umblând în timpul războiului prin ora- 
şele şi satele din Occident, li se lărgise mult ori- 
zontul, 

Intre țăranii din Ungaria trebue să distingem 
două categorii: cei care au pământ şi cei care 
n'au nimic, Numărul celor din urmă se ridică la 
3 milioane şi în majoritate, trăiesc pe latifundiile 
magnațţilor, fiind un fel de servitori, a căror exis- 
tență nu este asigurată decât din an în an prin 
învoiala proprietarului, Cartea d-lui Illyés, se o- 
cupă de soarta lor, 

Autorul e un scriitor mult apreciat în Ungaria, 
Cartea a fost scrisă nu numai în urma unei ob- 
servaţii sau anchete oarecare, ci pe baza trăirii 
soartei personaţiilor din carte, 

Pusta reprezintă o aşezare, o colonie de 1—200 
familii, care trăiesc în mijlocul latifundiilor, D, 
Illyés ne înfățișează vieaţa tristă a locuitorilor 
dintr'o pustă, care se găseşte în mijlocul unui 
domeniu de 38,000 ha, unde trăiesc numai 
3.200 de oameni, pe când într'un sat vecin cu 
5,600 ha pământ, trăiesc 4,200 de oameni, Cartea 
e monografia model a unei societăţi foarte puţin 
cunoscute, de soarta căreia nu s'a ocupat nimeni, 
— soarta care e mai neumană decât a iobagilor di- 
nainte de 1848 — și care din zi în zi devine mai 
amenințătoare, pentrucă prin introducerea maşine- 
lor și tractoarelor în agricultură, a devenit inutilă 
munca manuală şi cea animală, Astfel cele 3 mi- 
lioane de ţărani, nu numai că n'au pământ de loc, 
ci pierd și posibilitatea de a putea lucra ca servi- 
tori pe pământul altora, 

D, Illyes ne dă un tablou fidel al vieţii integrale 
a acestei puste, cu obiceiurile, mentalitatea, rela- 
ţiite ei cu pătura conducătoare, cu satul și orașul, 
vieaţa sa economică, intelectuală şi religioasă, 


Petru Bakk 


SZABO ZOLTAN, A Tardi helyzet, (Situaţia sa- 
tului Tard), Budapest, Ed, Szolgálat és Irás, 1935 


Cartea tânărului sociolog Szabó a avut tot a- 
tât de mare răsunet ca şi a lui Illyés, prima edi- 
ție epuizându-se în 3 săptămâni, E monografia 
satului Tard, jud, Borsod, cu 2.317 locuitori, 


140 


Autorul este consternat de mizeria, ce se ma- 
nifestă mai ales în alimentaţia și locuinţa ţăra- 
nilor, Nu este o lucrare cu teză, precum nu e nici 
a lui Illyés, — dar din îmbinarea factorilor mo- 
rali, intelectuali şi materiali, arătați pe rând, 
reiese un tablou înspăimântător: satul acesta e la 
marginea unei prăpăstii primejdioase, 

Năvala spre orașe și nostalgia lor, dorința de 
a scăpa de o vieață osândită, arată descompune- 
rea unităţii sociale a satului unguresc, 


Petru Bakk 


VIOLA TOMORI: A parasztság szemléletének 
alakulása, (Transformarea mentalității țărănimii), 
Szeged, Ed. Szegedi Fiatalok Müvészeti Kollé- 
giuma, 1935, 


D-ra Tomori, aparține grupului tinerilor socio- 
logi, conduşi de d-nii Buday și Ortutay, care în 
ultimul deceniu, au publicat — în legătură cu pro- 
blemele satului — 30 de scrieri, dintre care face 
parte şi această carte, D-ra Tomori, se ocupă de 
psihologia țărănimii, cercetând-o în manifestările 
totalității vieții, In partea întâia a cărții, găsim 
analiza diferitelor teorii psihologice referitoare la 
vieața colectivității, Autoarea, dă o bibliografie 
bogată a chestiunii, Problema anunțată în titlu, e 
tratată de abia în partea doua a cărții, unde pri- 
mul capitol arată profilul vechiu al țărănimii, iar 
ultimul capitol arată situația de azi, Se eviden- 
țiază că trăsătura cea mai caracteristică a sufletu- 
lui țărănesc — individual şi colectiv — a fost re- 
lația sa cu natura; iar prin schimbarea acestei re- 
lații, — din cauza raționalizării și industrializării 
agriculturii, și sub influența orașului, — s'a trans- 
format întreaga mentalitate țărănească, 

In locul acomodării inconștiente la natură, a 
venit opoziţia intenționată, Cu pătrunderea indus- 
triei se slăbește colectivitatea țărănească, Slăbirea 
simțimântului colectivității e urmată de slăbirea 
conştiinţei țărănești, Școala și influențele civiliza- 
ţiei orăşeneşti schimbă felul de a vedea al ţărăni- 
mii; superstiția şi magia pierd din importanța lor. 
Transformarea se vede la producţiile culturii ță- 
răneşti de azi, S'a început imitarea orașului în tm- 
brăcăminte, mobile, etc. Broderia țărănească de 
azi, nu e artă, ci un meșteșug care lucrează după 
gustul clasei orăşeneşti. Dispariţia folklorului, mu- 
zicei şi a dansului țărănesc, este efectul slăbirii 
spiritului colectivităţii, Dispar contrastele, Colec- 
tivitatea încetează a mai fi o realitate vie, Aceasta 
însemnează criza țărănimii, pentrucă transforma- 
rea sa n'a pornit din ea, ci sub influența culturii 


orăşeneşti, În criza sa are nevoie de ajutor, care 
trebue să se acomodeze la nevoile interne ale ță- 
rănimii, 

Cine se interesează de soarta țărănimii, găseşte 
în această carte observări juste şi multe puncte de 
vedere pentru cunoaşterea obiectivă a acestei 
clase sociale. 


Petru Bakk 


BALAZS FERENC. A rög alatt. 
Turda, 1935. 


(Sub glie). 


Autorul, după ce a fäcut teologie unitară, a stu- 
diat 5 ani în Statele-Unite și a întreprins o lungă 
călătorie, străbătând toate Statele europene și cele 
din Asia, 

Cartea de faţă e o dare de seamă despre acti- 
vitatea sa de preot în comuna Cheia, din apro- 


REALITATEA 


OCTAVIAN S. MĂRCULESCU: Cavarna me- 
dievală şi modernă. ROMAN M.: Studiu asupra 
populației turceşti din Dobrogea şi Sudul Basa- 
rabiei, (Extrase din revista „Analele Dobrogei“, 
anul XVII, 1936, Tip. Glasul Bucovinei, Cernăuţi). 


Spre deosebire de informaţiile neîndestulătoare, 
cu care este servită opinia publică de către presa 
zilnică, broşurile d-lor Oct. S. Mărculescu şi M. 
Roman, pun în lumină desăvârşită atât dreptul 
nostru de proprietate asupra Dobrogei, cât şi calea, 
care trebue apucată, dacă e să consolidăm hotarul 
dobrogean. 


De caracter istoric, o monografie a oraşului Ca- 
varna, studiul d-lui O, S. Mărculescu poate servi 
ca un fundament fericit încercării d-lui M. Roman 
de a privi sub unghiu politic problema Dobrogei şi 
Basarabiei de Sud, 

Fiindcă, deși mărginită la un singur oraș, mono- 
grafia istorică a Cavarnei ridică întreaga problemă 
a Dobroşii, indicând și soluţiile ei. Să stăruim 
asupra ei — şi mai ales din acest punct de ve- 
dere — însemnează să subliniem tocmai ceea ce 
e de capitală importanță pentru provincia lui 
Mircea. 

Recurgând la izvoare, care se întâlnesc des în 
corpul studiului sau formează note bogate în sub- 
sol, autorul înfățișează caracterul românesc în evul 


pierea Turzii. Cu o naturaleţă, dată numai adevă- 
raţilor scriitori, d-l Balázs, ne povestește ce a re- 
alizat în cursul celor 5 ani trecuţi, de când s'a 
stabilit în comuna Cheia, Cartea merită atenţia 
tuturor celor care se ocupă cu chestiunile ţără- 
nești, mai ales, din trei puncte de vedere: 

1. Autorul prezintă cu perspicacitate datoriile 
ce i se pun unui intelectual la sate; 

2, Arată, întrucât şi cum pot să colaboreze in- 
telectualii la formarea societăţii satului; 

3, Ne face să înţelegem mentalitatea, psiholo- 
gia, sătenilor, 

Lucrarea e foarte folositoare pentru învăţători, 
preoţi şi monografiști, pentrucă deschide un ori- 
zont larg spre cunoaşterea structurii sociale a 
satului. 


Petru Bakk 


ROMÂNEASCĂ 


> 


mediu al Cavarnei şi al Dobrogei întregi, Se citează, 
pe lângă puțini istorici de ai noştri, numeroși alții, 
străini. Fundată și pe toponimie, concluzia rămâne 
aceasta: Românii au fost cei dintâi locuitori ai Do- 
brogei, peste care au venit rând pe rând: Peceneşii, 
Cumanii, Uzii, Găgăuzii şi Turcii, Nici vorbă aci 
prin urmare, de o populaţie bulgărească în evul 
mediu. Ca atare, pretențiunile de proprietate jus- 
tificate istoric, pe care le ridică Bulgarii, sunt lip- 
site de fundament, 

Bulgarii din Dobrogea au o altă origine. Ei pro- 
vin din imigrări bulgare, care începând dela sfâr- 
şitul sec. XVIII, ţin până la 1878. 

Mărturii bulgare o spun suficient. Etnograful 
bulgar, Miletici spune: „Am menţionat mai sus că 
în Dobrogea românească populaţia bulgară este 
compusă din colonizările comparativ recente dela 
sfârșitul secolului precedent (sec. XVIII) şi până 
în ultimul războiu ruso-turc“ (Dr. L, Miletici: Sta- 
roto bălgarsco naselenie v severoistocna Bălgaria, 
Sofia, 1902). 

Stabiliţi recent în Dobrogea, Bulgarii aveau să 
deslănțue totuși, prin opresiuni sistematice, aşa 
cum se întâmplă şi astăzi, încă de mult, acel proces 
de emigrare al Turcilor. 

Menţionând că prin studiul d-lui Mărculescu, 
orașul Cavarna a ajuns să aibă parte de o mono- 
grafie remarcabilă, ce depășește rostul unei simple 
înfățișări, să ne oprim la cealaltă broșură. 


141 


D-l M. Roman în studiul său asupra populației 
turcești din Dobrogea şi Sudul Basarabiei, ridică 
probleme, care, o mărturisim este surprinzător că 
n'au determinat conducerea noastră de Stat să ia 
măsuri energice spre a apăra interesele româneşti. 
De altfel, cel care este versat în ceea ce formează 
„Problema Românilor de peste hotare!t, îşi poate 
da seama imediat de lipsa marilor prevederi poli- 
tice, pe care le reclamă naţionalizarea fruntariilor 
țării noastre, 

Vorbind despre Turcii din Dobrogea şi Basarabia 
de Sud, autorul desveleşte cu fiecare rând desin- 
teresarea conducerii noastre de Stat când e vorba 
de urmărirea și soluționarea problemelor pe care 
le ridică Cadrilaterul. 

Astfel, organizația iredentistă bulgară, V. D. R. 
O., (Suprema organizație revoluţionară a Dobro- 
gei), potrivit instrucțiunilor din Sofia, încearcă, 
prin terorizarea populației turceşti, dislocarea ei; 
zădărnicirea colonizării, întreprinsă de Statul ro- 
mân; captarea intelectualilor Români pentru spri- 
jinirea acţiunii bulgărești, 

Se citează cazuri când, pe de o parte Bulgarii 
direct, iar pe de alta administrația acaparată de 
ei, abuzează de bunătatea populației turceşti, in: 
tensificându-se procesul emigrării. 

Departe de a fi fost surprinsă toată acțiunea 
bulgară, iridenta, cu bani dela băncile bulgare din 
Dobrogea, alimentate de Banca Naţională a Bulga- 
riei, a făcut ca o mare parte din terenuri să treacă 
pe seama Bulgarilor. 

Menţionăm încă un lucru de mare importanţă: 
Găgăuzii, o populaţie turcească de rit ortodox, 
aflată în Dobrogea și Basarabia de Sud, este reven- 
dicată de către Bulgari. Ministerul de Instrucție 
bulgar, a donat de curând 956 de volume în L 
bulgară, biblioteci comunale din Bolgrad! Bulgarii 
urmăresc deci bulgarizarea Găgăuzilor. 

Relatări sumare, cele de mai sus provoacă totuşi 
adânci frământări. 

Stăpân pe o provincie din evul mediu, în îm- 
prejurări când din nou a fost pecetluită această 
stăpânire, Statul român se dovedeşte a nu urmări, 
datorită unei preocupări mărginite, ceea ce ar tre- 
bui. Și astfel, când Bulgarii care la ei acasă nu 
ştiu ce să mai facă, ca să se scuture de populaţia 
turcească, când aceiaşi Bulgari nu ştiu ce să mai 
facă pentru a grăbi desnaţionalizarea celor peste 
120.000 de Români din Valea Timocului, din 
dreapta Dunării, din împrejurimile Vraţei, etc., 
care n'au nicio şcoală sau biserică, cărora Minis- 
terul nostru de Instrucție nu le-a trimes nicio 
carte, atunci Românii nu iau măsuri pentru a satis- 


142 


face populația loială turcească, când aceeaşi Bul- 
garie acaparează terenuri importante în Dobrogea 
sau încearcă pe pământ românesc desnaționaliza- 
rea unei populațiuni turceşti. Nimeni n'a surprins 
avantajul pe care l-ar putea reprezenta pentru noi 
atât rămânerea pe loc, cât și plecarea Turcilor. 
Trebue să-i fixăm definitiv pe locurile lor pe cei ce 
vor să rămână și să-i lăsăm să plece pe cei puși pe 
emigrare. In cazul celor dintâi ar spori dragostea 
populației turceşti față de neamul românesc, în al 
doilea, am avea posibilitatea unei colonizări în 
mare cu Românii de peste hotare, în special cu cei 
care sunt departe de fruntariile țării, şi deci, mai 
amenințați cu pieirea. 

Trebuesc îndreptate privirile înspre Dobrogea şi 
Cadrilater. E de săvârşit o operă mare, care le 
vine într'ajutor şi Românilor de peste hotare, a- 
cestor fraţi cărora circulări confidențiale, trimise 
Consulatelor româneşti, le îngreuiază imigrarea în 
țară, Stimularea emigrării turceşti și oprirea Ro- 
mânilor să imigreze nu este o stare de menținut, 
Alta trebue urmărită: cea a unei Românii împă- 
nate cu elemente românești, 

Florea Florescu 


LAURIAN SOMEȘAN, Vieafa umană în regiu- 
nea munților Călimani (extras din „Lucrările Insti- 
tutului de Geografie al Universităţii din Cluj", vol. 
VI, Cluj, 1936, 57, p. +4, ale rezumatului german, 
8 planșe cu hărţi, clișee şi diagrame). 


Universitatea din Cluj îşi îndeplineşte din plin 
menirea. Trecutul şi prezentul poporului şi pămân- 
tului nostru de dincolo de Carpaţi — au la a- 
ceastă Universitate un impunător număr de cerce- 
tători competenţi și serioşi, Muzeul Limbii Ro- 
mâne, acolo se lucrează; întemeietorul Speologiei 
acolo munceşte; iar istoria şi geografia activează şi 
luptă din răsputeri — cu cercetările de același gen 
de dincolo de Tisa, în susţinerea sau combaterea 
drepturilor şi pretențiilor de o parte şi alta asupra 
Transilvaniei. Au plecat doi din fruntaşi: Vasile 
Bogrea şi George Vâlsan, dar se ridică, în schimb, 
o nouă pleiadă de tineri învățați, care merg pe a- 
celaşi drum, mânaţi de aceeași pasiune şi ajutaţi, în 
plus, de avântul și puterea tinereţii. 

Intre aceștia — e și domnul Laurian Someșan, au- 
torul studiului despre «Vieața umană în regiunea 
munților Călimani», publicat în ultimul număr al 
Lucrărilor Institutului de Geografie al Universită- 
ţii din Cluj (al VI-lea). Acest studiu — ne înştiin- 
țează autorul, — e un capitol din lucrarea de doc- 
torat în pregătire: Munţii Călimani. E vorba, se 


pare, de o monografie geografică completă. Nu ți- 
nem să facem niciun compliment autorului (pe care, 
de altfel, nici nu-l cunoaștem), dar trebue să-i spu- 
nem că — pentru o teză de doctorat — ajungeau 
cele 57 de pagini (cu schiţele de hartă, clişeele şi 
diagramele ce le însoțesc), pe care le numără stu- 
diul de care, în câteva rânduri, ţinem să ne ocu- 
păm aici, lată-i capitolele: 1, Climatul, 2, Vegeta- 
ţia, 3. Gruparea aşezărilor omeneşti, 4, Densitatea 
populaţiei, 5, Oscilaţia demografică a populaţiei, 
6, Vieaţa economică, 7. Locuinţa ţăranului, 8. Struc- 
tura vieţii sociale, 9. Vechile relaţii între ţinuturile 
de pe cele două versante ale Călimanilor, (după 
care, urmează Concluziile generale şi rezumatul 
german). Am citit cu atenţie studiul d-lui Someșan 
şi mărturisim că e unul din cele mai interesante 
din câte s'au scris asupra unui colț de pământ ro- 
mânesc, E plin de fapte la toată pagina — dacă nu 
chiar la tot rândul. Pornind dela mediul fizic, auto- 
rul urmărește aderenţa şi adaptarea la acesta, în 
toate hipostasele, a vieţii rurale româneşti, Studiul 
dă ocol Călimanilor pe valea Bistriţei, pe hotarul 
lor dinspre „Câmpia Transilvaniei“, pe valea Mu- 
reşului, pe culuoarul Depresiunilor intracarpatice 
din Est (Bilbor-Drăgoiasa-Vatra Dornei), — urmă- 
rind toate formele de vieață prin care omul s'a 
ținut şi se ţine lipit de blocul și bordura Călima- 
nilor: agricultura din poale şi văi, pomăritul, creş- 
terea vitelor, exploatarea lemnului, oieritul 1) (suie, 
deci, studiul — şi pe podişul vulcanic al Călima- 
nilor, sus), 

O concluzie se desprinde, clară, din studiul a- 
cesta: vechimea și autochtonitatea vieţii rurale ro- 


mâneşti din regiune. Vechimea şi autochtonitatea a- 
cestei vieţi, față în faţă cu recentitatea — ca să 
spunem astfel — şi cu incompleta adherare şi a- 
daptare la mediul local a celorlalte două: germane 
şi ungurești, Autorul — şi din asta ne permitem 
să-i facem un mic cap de acuzare — nu insistă su- 
ficient asupra acestei concluzii, care ea trebue să 
intereseze şi să cântărească mai mult decât orice, 
în studiul lui, Dar, fiind vorba — cum văzurăm — 
de un singur capitol al unei mai mari lucrări — 
imputarea noastră poate că vine prea de vreme. O 
menţinem, totuşi: pentru ca autorul să ţie seamă 
de ea la conturarea definitivă a întregii lucrări; 
să ţie seamă şi să insiste cât mai mult asupra aces: 
tei concluzii care se încheagă suficient din citirea 
chiar numai a capitolului pe care ni-l oferă azi, 

E o lucrare originală, făcută — se vede cât de 
colo — pe viu, de un om cu suficientă pregătire şi 
experienţă, Ne simţim datori a sublinia acest lucru 
şi a chema totodată asupra lui atenţia acelor gră- 
biţi tineri, care cred că o teză de doctorat se poate 
încropi aşa, la moment, din lucruri şi date luate 
mai mult de pe la alţii, cusute vai de lume — şi 
care uită că o teză de doctorat trebue să însemne 
recunoaşterea unei maturităţi de gândire şi a unei 
stăpâniri de metodă, amândouă câştigându-se nu- 
mai după multiple verificări de publicaţii prelimi- 
nare, Numai după aceasta trebue să vie acel: dig- 
nus est intrare, 

Avem impresia că d, Someşan dignus est de 
mult, 

Ion Conea 


PROBLEME ROMÂNEŞTI PRIVITE DE STRĂINI 


KARL von KLECZKOWSKI: Umbruch in Ru- 
mănien (Pretaceri în România). Osteuropa, Zeit- 
schrift für die gesamten Fragen des europäischen 
Ostens 12 Ig. Heft 3 (Dez, 1936). 

Autorul, trimes în România al oficiosului „Völ- 
kischer Beobachter", schițează problemele, pe care 
le socotește decisive acum pentru neamul româ- 
nesc, Ele ar îi trei, „Intâi armonizarea lăuntrică a 
celor două, dacă nu trei culturi străine, deosebite 
unele de altele în trăsături esențiale, care divid 
neamul românesc, până la urmă adecă desbaterea 


dintre Apus şi Răsărit, între cultura Europei cen- 
trale şi cultura bizantină, Ar îi apoi problema revo- 
luţionării neamului românesc prin ajungerea la pu- 
tere a unei pături noi de elemente active şi în 
sfârşit problema atitudinii intime faţă de Europa” 
(173). Cum schiţa aceasta e scrisă după apariţia 
cărţii lui Hâpker?), pe care o utilizează, partea pri- 
vitoare la diferențele culturale dintre ţinuturile deo- 
sebite ale României e cea mai întinsă, Ceeace o 
distinge față de cartea lui Hâpker este faptul că nu 
se mărginește la analiza condiţiilor ideologice a u- 


1) Despre Viaţa pastorală în Munţii Călimani d. Someşan s'a ocupat special întrun studiu, aşa numit, publicat în 


Buletinul Soc. Reg. Rom. de Geografie pe 1933. 


2) Rumänien dieseits und jenseits der Karpathen, München, 1936, recenzată în această revistă II, 1. 


143 


nei întăriri a României. Priveşte și condiţiile pro- 
priuzis politice ale acestei întăriri, grupările poli- 
tice care ar putea deveni elite conducătoare noui, In 
privinţa atitudinii faţă de Europa von Kleczkowski 
susţine teza germană a solidarizării Europei pri- 
mejduite de Soviete, România n'are de ce rupe 
relaţiile ce o leagă de Franţa „de dragul Italiei, 


ÎNSEMNĂRI 


Numărul acesta al „Sociologiei românești“, e 
consacrat ştiinţei națiunii românești. Drept studiu 
principial, el are în frunte chiar definirea de că- 
tre Profesorul Gusti a acestei operaţii de mai amă- 
nunţită scrutare de către Români pentru Români a 
problemelor, ce se pun Românimii. lar cuprinsul 
lui, realizat cu colaborarea mai multor reprezen- 
tanţi de seamă ai Institutelor și Oficiilor de cer- 
cetare preocupate de problemele ridicate de satele 
noastre, contribue la punerea sistematică a câtorva 
elemente ale uneia din problemele ei: a celei a 
satelor, 


Contribuţia tipărită în acest număr al revistei, a 
Prof. Andrei Veress, a cercetătorului dela Buda- 
pesta, care prin munca lui consacrată lămuririi iz- 
voarelor relaţiilor maghiaro-române a ajuns să 
fie tot atât de mult istoriogaf român pe cât este 
istoriograf maghiar, este un dar întârziat oferit 
Prof, Gusti de sărbătorirea celor 25 de ani de în- 
vățământ ai d-sale, „Infundat în corecturi”, Prof, 
Veress a scăpat s'o trimită mai de grabă, dându-ne 
astfel prilejul de a-l putea număra printre cola- 
boratorii acestei reviste, pe care o urmăreşte cu 
simpatie, dela întâiul ei număr, 


Una din piedicele de seamă, de care se lovesc 
cercetările rurale monografice ale Şcolii dela Bu- 
curești, este lipsa unei bibliografii a literaturii pri- 
vitoare la satele românești. S'au făcut până acum 
mai multe încercări de remediere, acum putem a- 
nunța o soluţie definitivă, D-l N, Georgescu-Tistu, 
conierențiarul de bibliologie dela Facultatea de fi- 
losofie şi litere din Bucureşti, a acceptat însărci- 
narea de a întocmi Bibliografia critică a literatu- 
rii despre satele românești, pe care i-a dat-o pro- 
fesorul D, Gusti în înţelegere cu profesorul N, Car- 
tojan, Lucrarea urmează să fie dusă la capăt cu 
ajutorul membrilor unei echipe de lucru formate 
din studenţi dela Seminariile de istoria literaturii 


144 


de pildă” (179), „Numai înţelegerea dintre statele 
ce compun Europa în sensul unei concentrări gene- 
rale europene impotriva bolşevismului i-ar putea 
oferi României Stat cu deosebire primejduit, sigu- 
ranţa că hotarele-i și libertatea-i de evoluţie vor 
fi respectate" (179—180). 

Anton Golopentia 


române vechi și de sociologie, etică şi politică, Apa- 
riția volumului, care va cuprinde bibliografia până 
la 1937, a problemei, e plănuită pentru iarna 1938 / 
39, Aparițiile de după anul 1937, ar urma să fie 
consemnate regulat în suplimente anuale, 


Profesorul Gusti, a primit următoarea scrisoare 
a Profesorului Maunier, dela Facultatea de Drept 
dela Paris, preşedintele Comitetului de organizare 
a celui de al 13-lea Congres internaţional de socio- 
legie, care va avea loc la Paris, la începutul lui 
Septemvrie: 

8 Martie 1937 
Domnule Preşedinte, 

Am fi foarte mândri şi foarte fericiţi, dacă aţi 
vrea să ne îngăduiți să vă inscriem în Comitetul de 
onoare al viitorului congres, 

Veţi fi singura personalitate străină între mem- 
brii acestui comitet, scrie d-sa, Relaţiile nume- 
roase, care vă leagă de sociologia franceză, impor- 
tanța lucrărilor dv, îndreptățesc dorința noastră de 
a vă vedea numele în rândul celor care patronează 
lucrările noastre, 

In așteptarea unui răspuns, care, ni-i nădejdea, 
va fi favorabil, vă rugăm, d-le Președinte, să a- 
greați mărturisirea sentimentelor noastre admira- 
tive şi respectuoase, 

René Maunier 


Ne bucură, că putem să aducem în caietul acesta 
contribuţia a doi prieteni Unguri din Ardeal, Doc- 
torul Gheorghe Váro, e unul din redactorii revistei 
clujene Erdélyi Fiatalok (Tineretul ardelean), iar 
Petru Bakk a fost echipier în Campania 1936 şi va 
lua parte şi la campania 1937, Amândoi cunosc 
munca desfăşurată de Institutul Social Român și 
de Fundaţia Regală „Principele Carol” şi fac parte 
din acea elită ardeleană şi panonică a tineretului 
maghiar, care se consacră muncii de ridicare so- 
cială, economică şi culturală a țărănimii maghiare.