Sociologie românească — 1937 Nr.4 — An II

C U P R I N S U L 


STUDII: 
Traian Herseni: VOINȚA SOCIALĂ ......,............. 145—149 
PROBLEMELE BIOLOGIEI SOCIALE 
de Dr. Adrian lonescu ......... $ oos adeo es ys 150—158 
MORTALITATEA POPULAŢIEI RURALE ROMÂNEŞTI 
de Ing. І. Measnicov . . . . .. .. aka’ act 158—167 
CRONICI: 
VECHIUL DREPT ROMÁNESC SI INDIVIZIBILITATEA LOTULUI TÁRÁNESC 
de V. Petrescu . . . . . 2 2. . . . . e o o tg n 168—169 
AGRICULTURA CEHOSLOVACĂ (STĂRI, PROBLEME, ÎNFĂPTUIRI) 
de Mihai- Pop. < sze sahanan ov. o xr RIS 169—171 
PROBLEMELE ŞI BIBLIOGRAFIA CADRULUI COSMOLOGIC 
de Dr. Raul Сайпевси.................... 171—175 


DOCUMENTE: 


STUDIUL GENEALOGIC AL UNEI FAMILII ASOCIALE DIN SANT (NĂSĂUD) 


de І. Făcăoaru . . . . les 176—178 
UN SAT „FABRICĂ DE CĂRUȚE“: TOPLIŢA (CETATEA-ALBĂ) 

de Wilhelm Schmiedt . ............... .... 179—183 
EMIGRAREA LA ORAS A LOCUITORILOR DIN SPINENI-OLT 

de V. Oprescu-Spineni . . ..... eo es s. sn n sr sn s s. 183—184 


RECENZII: 


SOCIOLOGIE TEORETICĂ. A. Cuvilier : Introduction à la Sociologie (C. D. Gib); 
Maior Dr. K. Hesse: Kriegführung und Kriegswirtschaft im Feindland. Lehren 
des Feldzuges in Rumänien. (Strategia si economia de război in țară inamică. 
Invátáturile campaniei în România 1916/17), 1936. (Golopenţia) ....... 185—186 


REALITATEA ROMÂNEASCĂ. Al. Borza: Noutăţi etnobotanice româneşti: o far- 
macie băbească (Călinescu); Mihai Nicolaiasa şi Ana M. Nicolaiasa: Monografia 
satului Lămăşeni din judeţul Baia. (Dogaru); Dumitru Moisi: Monografia co- 
munei Coronini şi a ținutului Clisura (judeţul Caraş), dela anul 1784—1934. 
(Golopenţia); Al. Bărbat : Politica economică ungurească şi desvoltarea bur- 
gheziei române în Ardeal si D. I. Herfia: Preocupări de organizare financiar- 
economică la Românii din Transilvania înainte de Unire. (Dogaru) . . . . . 187—190 


PROBLEME ROMÂNEŞTI PRIVITE DE STRĂINI. E. Gamillscheg: Die Mundart 
von Şerbăneşti-Tituleşti, Gerichtbezirk ОП, Kreis Vedea. (Graiul din Şerbăneşti- 
Tituiegti, judeţul Olt, plasa Vedea), 1936 (Lange-Kowal) ........... 190— 191 


ÎNSEMNĂRI: 


Un studiu al Profesorului Motru despre Psihologia Românului; Colaborarea 
cetitorilor; Rolul Statului şi însemnătatea cooperaţiei in románizarea economiei 
noastre ; Iniţiativele Camerei de comerţ şi industrie din Turnu-Măgurele . . . . 192 


COPERTA: Tineret din Moişeni-Ouaş (din Arhiva de fotografii a Fundaţiei 
Regale „Principele Carol“). 


DIN CUPRINSUL NUMĂRULUI VIITOR: Golopenţia: Nevoia informaţiei asupra statelor 
străine; Andrei Popovici: Americanii de origine română; Florea Florescu: Românii din 
dreapta Dunării; Neamţu: Literatură politică naționalistă; Ştefania Cristescu: Aportul 
Atlasului limbii române la sociologia României; Jon D. Rădulescu : Grădinarii români din 
Slobozia-Clinceni-Ilfov ; N. N. Popescu: Cooperativa din Sant-Násáud. Cărţi despre supra- 
popularea rurală a Europei de Răsărit (Measnicov şi Golopenţia); Cărţi despre comasare 
(C. I. Ciulei); Cărţi despre Mocani (G. Turda). 


SOCIOLOGIE ROMÂNEASCĂ 


DinecroR: D. GUSTI 
Ами. II, NR. 4 APRiLIE 1937 


V OI N TA SOCIALĂ 


Dintre problemele ridicate de sociologia românească, cea a voinţei sociale ocupă 
un loc central, datorită sistemului sociologic voluntarist al profesorului D. Gusti. Într'a- 
devăr, d-sa socoteşte voinţa socială ca natură sau esenţă a societăţii. Intr'un studiu din 
tinereţe, închinat acestei probleme, profesorul Gusti, după ce precizează că „elementele 
esenţiale ale unui lucru formează natura sa“ — stabileşte că „voinţa este singura forță 
originală şi relativ independentă în mediul cosmic, ea este condiţia determinantă a or- 
ganizaţiei Societăţii, este elementul esenţial al Societăţii, căci voinţa este fenomenul 
social cel mai elementar, fără care nu se poate concepe vieaţa socială“. (Despre natura 
vieţii sociale, în revista Cultura Română, N-rele 1—2, 1910). Şi de atunci oridecâteori 
a avut prilejul să-şi expună sistemul de gândire sau să facă vreo aplicaţie a lui în cerce- 
tarea unei probleme sociologice (ca națiunea, războiul, partidul politic etc.), profesorul 
Gusti a socotit neîncetat voinţa socială ca factorul esenţial al societăţii (v. studiile din 
Sociologia militans). Din pricina aceasta socotim că problema voinţei sociale merită să 
fie reluată din când în când şi reexaminată în lumina datelor şi concepţiilor mai noi de 
sociologie şi desbătută cât mai larg cu putinţă. 

In legătură cu voinţa socială există o literatură foarte bogată, mai ales dela deose- 
birea pe care o stabilea Rousseau, în teoria contractului social, între „voinţa generală“ 
şi „voinţa tuturor“. Conceptiile înseşi sunt destul de variate. Morris Ginsberg stabileşte 
numai în sociologia contemporană cinci concepţii fundamentale, cu o sumedenie de va- 
rietáti după autori (v. The. Psychology of Society, London 1921, Chap V. The Conception 
of a general will). Vom discuta cu alt prilej problema voinţei sociale în lumina doctrine- 
lor sociologice, acum ne mulţumim cu simpla schiţare a felului cum vedem noi problema, 
împrumutând din domeniul doctrinelor numai ceeace socotim strict necesar. Lăsăm la o 
parte de asemenea problema clasificării tipurilor de voinţă socială, cum e împărţirea lui 
Ferdinand Tönnies în voinţă organică sau esenţială (Wesenwille) şi arbitrară sau con- 
ventionalá (Kiirwille), care stau la baza celor două tipuri fundamentale de vieatá socială: 
comunitatea (die Gemeinschaft) şi societatea (die Gesellschaft) — (v. Gemeinschaft und 

. Gesellschaft. Grundbegriffe der reinen Soziologie, Ш Aufl. 1920) — dualism care după 
Paul Barth este implicat in orice conceptie sociologicá voluntaristá, provenind din anti- 
nomia dintre instinct şi voinţă (v. Die Philosophie der Geschichte als Soziologie, III—IV 
Аий. 1922, pag. 438). Ne interesează deocamdată voinţa socială in genere sau în termenii 
în care vom pune problema : structura socială a voinţei umane. 

Trei precizári preliminare: 

1. Nu discutăm problema determinismului şi a libertăţii voinţei. Caracterul voluntar 
al societăţii nu impune soluţionarea într'un anumit fel, a acestor probleme, pentrucă, 


1 
145 


după cum observă Franz Qppenheimer, constatarea cá acţiunea este cauzată de voinţă, 
nu spune nimic despre faptul dacă voinţa însăşi este cauzată sau nu de alte împrejurări 
(System der Soziologie, B. I. Jena 1922, pag. 199). 

2. Nu ne ocupăm de originea voinţei sociale, pentrucá ea se leagă de problema 
originii omului, mai ales a originii societăţii, cu neputinţă de rezolvat în stadiul actual al 
cunoştinţelor (v. desbaterea problemei in Les Origines de la Société publ. de Centre Inter. 
de Synthése 1931), ci pornim dela datele realităţii actuale, dela omul istoric şi voinţa lui 
socială. 

3. Lăsăm la o parte şi problema dacă într'adevăr voinţa socială este esenţa socie- 
tátii, întrucât am discutat-o cu alt prilej (v. Realitatea socială. Încercare de ontologie 
regională, I. S. R. 1935). 

Problema voinţei sociale se leagă în chip necesar cu problema mai generală a fe- 
nomenelor psihice colective, care la rândul ei nu se poate rezolva decât în cadrul pro- 
blemei raporturilor dintre indivizi şi societate. Problemei din urmă i-am dedicat lucrarea 
noastră : Realitatea socială (cit.), incât ne mărginim să rezumăm concluziile la care am 
ajuns, în măsura în care interesează problema voinţei. 

Şociologia contemporană s'a desvoltat pe discuţia problemei individ şi societate, 
desfăcându-se în două curente principale, după cum se socoteşte societatea ca simpla 
sumă aritmetică a indiviziior care o compun, căci nimic n'ar fi în societate, ce n'a fost 
mai înainte în indivizi: individualismul; sau se socoteşte dimpotrivă ca o realitate în 
plus faţă de indivizi, cu însuşiri proprii, ireductibile şi deci inexplicabile prin indivizi: 
integralismul. 

De aici douá conceptii fundamentale despre psihismul colectiv si implicit despre 
voinţa socială: 1. Nu există decât o vieaţă psihică individuală, care în măsura în care 
este o vieaţă de relaţie, se poate îndrepta şi spre semenii noştri şi deci poate duce la o 
vieaţă psihică interumaná şi la o reţea de relaţii interindividuale, care constitue socie- 
tatea însăşi. 2. In afară de vieafa psihică individuală există o vieatá psihică socială, (o 
conştiinţă colectivă, o mentalitate colectivă, o voinţă colectivă etc.) suprapusă celui 
dintâi şi independentă faţă de ea. Prin urmare, sau există o singură voinţă, cea indivi- 
duală, sau există două voințe, una individuală, alta socială, deosebite esenţial una de 
alta. De sigur nu lipsesc nici soluţiile intermediare, dar ele sunt de regulă varietăţi ale 
acestor două concepţii fundamentale. 

După noi, indivizii (care compun o societate) şi societatea (acestor indivizi), nu sunt 
două realităţi, ci feţele unei singure realităţi, pentrucă nici indivizi fără societate, adică 
oameni care să trăiască izolaţi cu desăvârşire, nu există, nici societăţi reale fără indivizi 
nu se pot concepe. Societatea nu este o nouă realitate faţă de indivizii componenți, ci 
numai un nou plan de existenţă şi de manifestare, planul coexistentei şi al convieţuirii, 
prin care însă indivizii sunt transformați în toată structura lor sufletească. Societatea se 
găseşte, cu alte cuvinte, în însăşi structura lor ontologică. Omul este social prin consti- 
tutia sa psihică, prin firea şi nevoile lui de vieaţă, în aşa măsură încât, după vorba veche 
a lui Arisţoţel, fiinţa care nu simte nevoia să trăiască în societate nu este om, ci sau o 
fiară sau un zeu. 

In lumina acestei concepţii, problema psihismului colectiv capătă o deslegare nouă. 
Nu există o vieatà sufletească individuală, în sensul de vieatá complet străină de vieata 
socială, adică netransformată social, dar nu există nici două vieţi sufleteşti, una a indi- 
vidului, alta a grupului, ci o singură vieatá sufletească, a individului, dar o vieatá sufle- 
tească de natură socială, cu elemente care fac cu putinţă vieaţa socială şi cu o structură 
modificată prin trăirea în societate. Afirmația este valabilă si în ce priveşte voinţa so- 
cială. Nu există o voinţă socială în afară de voinţele individuale, dar voinţa indivizilor 
este de structură socială, 

Distingem în structura socială a voinţei trei momente mai de seamă, unul care ţine 
de vieata psihică a omului, unul care tine de structura voinţei ca atare şi unul care se 
câştigă prin vieata în societate. De momentul întâi tin toate elementele psihice care dau 


146 


omului înclinarea să trăiască în societate şi care îl fac deci să fie social mai înainte de a 
trăi în societate. Datorită acestor elemente voinţa omenească este socială mai înainte de 
a se manifesta pe plan colectiv. De momentul al doilea ţine mai ales mecanismul de func- 
tionare al voinţei, caracterul ei teleologic, urmărirea de scopuri şi mânuirea de mijloace. 
Prin mecanismul acesta de funcţionare voinţa nu este numai socială, fiind determinată 
de momentul întâi să fie socială, ci devine la rândul ei un factor activ de socializare a 
omului, ori de câte ori sunt sociale scopurile sau mijloacele. In sfârşit, de momentul al 
treilea tin toţi factorii sociali care înrâuresc voinţa omenească şi o socializează treptat, 
începând cu clipa în care se desfăşoară efectiv în societate. Să analizăm elementele mai 
de seamă ale fiecărui moment. 

I. Ce a fost omul la începuturile lui este greu de precizat. Cunostintele actuale ni-l 
înfăţişează pretutindeni şi în toate timpurile accesibile, ca trăind în societate. Care sunt 
trăsăturile psihice ale omului care îl împing spre vieata laolaltă ? Ce elemente sufleteşti fac 
ca omul să fie o ființă socială ? Răspunsurile sunt destul de variate, încât ar fi greu să se 
susțină că problema este rezolvată, totuşi ele constituesc un început serios spre o cunoaş- 
tere mai amănunţită a omului. 

După o concepţie mai veche, a lui Gustav Ratzenhofer (v. Die soziologische Erken- 
ntnis, 1898), omul este determinat să trăiască în societate de un „interes înnăscut“. ЕІ 
stabileşte cinci interese înnăscute: 1. interesul speciei (pentru reproducere), 2. interesul 
fiziologic (pentru hrană), 3. interesul individual (pentru conservarea de sine), 4. interesul 
social (pentru familie, trib, naţiune) 5. interesul transcendental (religios, filosofic). Prin 
interesul social omul se leagă de unităţi sociale tot mai cuprinzătoare. Sociologia intere- 
selor (deşi cam învechită) nu se sfârşeşte cu Ratzenhofer, ea e reprezentată de mai mulţi 
sociologi contimporani. 

După o concepţie mai „modernă“, a lui William McDougall (Grundlagen einer 
Sozialpsychologie, trad. Gerda Kautzky-Brun, 1928) omul este împins spre societate de 
instincte. Prin instincte trebue să se înţeleagă aptitudinele înnăscute ale spiritului, comune 
tuturor indivizilor din aceeaşi specie, caractere rasiale dobândite prin procesul îndelungat . 
al adaptării speciei la mediul sáu de vieatá. lată instincţele principale: 1. instinctul fugii ; 
2. instinctul apărării; 3. instinctul curiozitátii ; 4. instinctul luptei; 5. instinctul automic- 


ese oo 


acestea, partea cea mai mare împing pe om spre societate si il leagă organic de ea. 

Instinctul gregar este admis azi de foarte mulți sociologi, mai ales de cei anglo- 
americani. Părerea aceasta ar putea să pară multora absurdă, căci ea aduce cu lámurirea 
narcoticelor prin proprietățile sau virtuțile lor adormitive, ceea ce nu promovează cu 
nimic cunoştinţa. Totuşi e vorba de un lucru cu totul diferit. După cum reiese din defi- 
nitia instinctelor, ele se formează pe încetul din adaptarea la mediu, prin urmare omul a 
dobândit treptat, printr'un proces anevoios, instinctul gregar sau in egală măsură prin 
selecția naturală, dar astăzi deține instinctul acesta dela naştere, în însăşi alcătuirea sa su- 
fleteascá, mai înainte de a trái în societate. Intre omul actual şi omul epocilor celor mai 
îndepărtate, deosebirea nu e numai de timp, ci şi de structură. 

Printre elementele psihice care dau omului un caracter anticipator-social este şi 
simpatia. Profesorul Gusti o socoteşte ca afectul însoțitor al conştiinţei de sine, alături 
de iubirea de sine şi religiozitate şi ca factorul care leagă pe om de semenii lui, prin actul 
specific al proiectării eului propriu în conştiinţa celorlalţi oameni (v. Egoismus und Altru- 
ismus, 1904). Simpatia nu este de loc de natură simplă. Cum a arătat Max Scheler, ea 
are numeroase forme în care sunt implicate atât elemente intelectuale, cât şi elemente 
emotionale (v. Wesen und Formen der Sympathie, 1913), dar sub mai toaţe formele, este 
un factor care deschide sufletul uman spre societate. McDougall formuleazá chiar o lege a 
contagiunii emotionale datorită simpatiei, numită legea inductiei simpatetice a emoţiilor, 
după care simpla expresie emoţională la o persoană provoacă aceeaşi emoție la observa- 
tori, cu consecinţe evidente pentru viața socială. lar Scheler adaugă pe bună dreptate, cá 


147 


toate actele şi sentimentele superioare de natură morală presupun societatea prin însăşi 
felul lor de a fi, anterior deci trăirii efective în societate. Mila, recunoştinţa, respectul, 
iubirea etc., mau înțeles pentru omul izolat, ele sunt fapte de intenţionalitate, care mau 
rost decât în lumea socială, deşi individul se naşte cu putinţa lor şi le cuprinde în struc- 
tura sa spirituală. 

Mai puţin interesele înnăscute, în orice caz instinctele, simpatia şi moralitatea, sunt 
factori care schimbă caracterul individual al voinţei umane şi o determină mai înainte de 
orice experienţă spre o desfăşurare socială. Voința realizează societatea nu din convenţie, 
din calcul sau din întâmplare, ci din nevoia omului de a-şi actualiza putinţele sau mai 
exact, din nevoia de a se realiza pe sine ca om. Societatea nu este pentru omul cunoscut 
până acum un lucru adăugat de care se poate lipsi după voie, ci un lucru constitutiv, 
fără de care nu mai este om. Din pricina aceasta putem afirma despre voinţa umană că 
este socială, pentrucă omul însuşi este social. Voința este îndreptată spre societate chiar 
din lăuntrul indivizilor, devenind un instrument pentru realizarea omului ca om. 

II. Voința desfăşurându-se devine ea însăşi un factor de socializare a omului. Pro- 
blema este destul de simplă; еа nu comportă nicio dificultate teoretică, încât ne mulţu- 
mim s'o ilustrám cu câteva exemple. Am spus că prin faptul că voinţa urmăreşte scopuri 
şi mânuieşte mijloace pentru realizarea acestor scopuri, oridecâteori scopurile şi mijloa- 
cele sunt sociale, voinţa urmărindu-le sau mânuindu-le, socializează pe om, integrându-l 
tot mai puternic în societate. Cine îşi propune să se facă militar, trebue să treacă printr'o 
perioadă de pregătire, după cerinţele armatei respective. Şi scopul şi mijloacele sunt deci 
sociale. Cu cât pregătirea este mai înaintată, cu atât individul este mai integrat în ar- 
mată, iar scopul odată realizat, funcţia continuă să fie tot o cale de socializare. Căci cel 
care vrea să-şi păstreze funcţia de militar, trebue să respecte regulele militare, trebue să 
lupte pentru păstrarea armatei şi a statului care o întreţine etc., să se lege adică tot mai 
mult de societate. Cine îşi propune să se îmbogăţească fără riscuri, trebue sá întrebuin- 
teze căile obişnuite ale vieţii economice. Pentru aceasta trebue să respecte regulele pro- 
ducţiei, ale repartiţiei, ale circulaţiei, să militeze pentru împrejurări politice favorabile 
economiei etc., adică să se integreze tot mai puternic în societate, devenind factor activ 
al societăţii, interesat direct de soarta ei. Lucrul acesta se întâmplă cu toate scopurile 
sociale şi cu mai toate mijloacele sociale (acestea pot fi întrebuințate uneori şi împotriva 
colectivitátii, pentru interese pur individuale). lată cum voinţa poate deveni socială si 
factor de socializare prin mecanismul ei teleologic de funcţionare. 

Ш. În privinţa socializării voinţei prin factorii care о înrâuresc din clipa manifes- 
tării ei în cuprinsul societăţii, e greu de a fixa chiar şi numai datele mai de seamă. So- 
cializarea voinţei în lăuntrul societăţii se face pe nenumărate căi. Nu amintim decât 
două: conştiinţa participării la grup sau conştiinţa de noi şi valorile spirituale. 

1. Omul fiind o fiinţă înzestrată cu conştiinţă, nu trăieşte în societate, chiar în trep- 
tele lui cele mai de jos, fără să-şi dea seama că trăieşte în societate. Simtimántul acesta 
de participare, care se poate desvolta până la o adevărată conştiinţă de grup şi să ducă 
la identificarea individului cu interesele şi aspiraţiile societăţii, înrâureşte şi voinţa omu- 
lui şi îi dă un impuls sau chiar o îndrumare constantă spre activitatea socială. Cine se 
simte una cu grupul din care face parte, va acţiona în vederile şi interesele acestuia şi va 
coopera cu ceialalti părtaşi pentru binele comun. Voinţele individuale se unesc uneori 
într'un singur curent de voinţă în eforturile şi desfăşurarea lor comună, încât dau impresia 
că sunt o singură voinţă, care nu mai aparţine indivizilor, ci grupului ca atare. De pildă, 
când o naţiune este în primejdie, reacţiunea se produce în mai toţi membrii care o compun, 
încât acţiunea lor îndreptată spre un singur scop şi cimentată de conştiinţa soartei co- 
mune, pare opera unei voințe unice, voinţa naţională sau voinţa socială. Vointele aparţin 
indivizilor, dar ele sunt socializate şi unificate de conştiinţa participării la grupul naţional. 

2. Aceeaşi înrâurire de socializare şi integrare a voinţelor individuale o exercită 
valorile spirituale. Arta, ştiinţa, morala, dreptul, tot ceea ce prezintă nu numai o utilitate, 
ci şi o valoare spirituală, duce pe om spre o vieatá socială nu numai mai intensă, dar şi 


148 


mai înaltă, mai desăvârşită. Când voinţa omenească se supune fără nicio constrângere 
regulei morale, normei morale, cerinţelor religioase etc., însemnează că însuşi principiul 
acţiunii este social, că indivizii sunt socializaţi în chip complet. S punerea aceasta de 
bună voie se face din pricina caracterului de valoare al regulilor amintite; acestea prea 
zintă pentru om un bun suprem şi deci supunerea faţă de ele este nu numai acceptată, 
dar deadreptul dorită, cerută chiar de cel саге li se supune. De astă dată voinţele indi- 
viduale se unesc şi acţionează ca o singură voinţă din pricina regulei comune căreia se 
supun. Toate valorile socializează şi unesc pe oamenii care le preţuesc, de aceea trebuesc 
socotite ca factorii cei mai însemnați care dau pecete socială vointelor si in genere vieţii 
sufleteşti individuale. 

După toate acestea putem înţelege mai uşor desfăşurarea voinţei omeneşti în raport 
cu societatea. Înclinată spre societate prin instinctele şi structura psihică a indivizilor, 
voinţa se socializează şi mai mult prin mecanismul ei teleologic şi devine cu desăvârşire 
socială când se supune regulelor legate de valorile spirituale. Ea duce la societate, se ina 
tăreşte social prin funcţionare şi se integrează complet în societate chiar sub înrâurirea 
acesteia. Intelegem acum de ce voinţa copiilor este mai puţin socială, întru cât ei nu ating 
decât momentul întâiu din procesul de desfăşurare al voinţei. Tot aşa, de ce există 
oameni cu voinţă potrivnică unui grup, întru cát ei nu sunt integrati prin activitatea şi 
aspiraţiile lor în grupul respectiv. Şi înțelegem şi de ce în cuprinsul unei unităţi sociale 
mai întinse, cum este de pildă, o naţiune, apar nenumărate conflicte de voinţă (între 
partide politice, clase sociale, instituţii publice, comunităţi religioase, asociaţii sportive, 
grupări ştiinţifice etc.), ele provin din cele două momente ale procesului voluntar, din 
activitatea diferită a indivizilor, din participarea lor la grupuri diferite şi din valorile 
deosebite pe care le preţuesc. În sfârşit, înțelegem şi cum e cu putință ca aceeaşi națiune 
să apară ca un singur om ori de câte ori se pun în joc interese şi valori comune tuturor 
celor care o compun. Omul trăieşte în societate împins de structura lui sufletească de 
natură socială, dar activează în sânul societăţii după măsura socializării voinţei lui şi 
cade de acord cu semenii săi numai pe problemele cu privire la care este socializat deow 
potrivă cu ei. 

Concepţia despre o voinţă omenească strict îndividuală nu poate lămuri de ce 
oamenii trăiesc şi activează laolaltă, fără ca ei înşişi să-şi fi propus acest lucru în chip 
intenţionat. 

Concepţia despre o voinţă socială alături sau peste cea a indivizilor nu poate 
lămuri de ce apar chiar în domeniul social, în sânul aceluiaşi grup, nenumărate conflicte 
de voinţă. 

Concepţia despre o voinţă individuală de structură socială şi socialigatá, lámureste 
şi de ce oamenii trăiesc şi activează laolaltă fără să se înţeleagă în prealabil, adică 
spontan (natural), nu conventional (artificial) — şi lămureşte şi de ce apar nenumărate 
conflicte într'o societate, fără să lase nelămurită împrejurarea mai rară, dar totuşi reală, 
în care oamenii îşi unifică acţiunea, încât voinfele individuale capătă aspectul unei 
singure yointe, a societăţii ca atare. 

In concluzie, dacă criteriul valabilitátii unei teorii ştiinţifice este capacitatea ei de 
a lămuri cât mai multe fapte dintr'un câmp de cercetare, teoria structurii sociale a voinţei 
omeneşti prezintă avantaje evidente faţă de toate teoriile celelalte. Aceasta nu însemnează 
însă că față cu sine însăşi nu poate fi desăvârşită. Ceea ce am făcut noi este o simplă 
enun(are. Problema va trebui reluată, cercetată cât mai amănunţit, verificată cu grije, 
până va putea fi deslegatá mulţumitor, în cuprinsul unei teorii durabile. 


TRAIAN HERSENI 


149 


PROBLEMELE BIOLOGIEI SOCIALE 


Biologia socialá, privind vieata grupárilor omenesti in intelesul ei cel mai primar si 
mai real, trebue sá constitue desigur baza studiilor sociale, iar in centrul problemelor bio- 
sociale trebuesc situate problemele rasei, unitatea cea mai caracteristică a organismului 
social. 

Dar problemele rasei sunt grele prin natura lor. Studiile antropologice, cu toate 
eforturile cercetătorilor, nu le-au putut rezolva decât în mică parte. Cu materialul uman 
nu se poate experimenta, iar analogiile şi generalizările rezultatelor experimentale din 
regnul vegetal şi animal nu pot ajuta decât în mică măsură la progresul cunoaşterii şi 
rezolvării acestor probleme. 

Progresele ce înregistrează însă ştiinţele sociale pe deoparte, iar pe de alta atmosfera 
favorabilă ce o oferă unele curente politice noi, contribuesc să antreneze şi să stimuleze 
şi studiile de biologie socială, 

Igiena socială şi igiena rasei au devenit probleme de Stat. Aplicarea lor necesită 
cercetări serioase din ce în ce mai multe, din punct de vedere biologic al capitalului uman 
al fiecărei naţiuni. 

Se adâncesc astfel cercetările de biologie socială generală, se precizează legile ere- 
ditátii, ale adaptării şi selecţiei şi ale altor fenomene bio-sociale, în sfârşit, progresează 
sau numai se încep cercetări de biologie socială specială asupra raselor trecute sau asupra 
caracterelor rasiale ale popoarelor actuale. 


În cele ce urmează am căutat să expun, într'o formă accesibilă tutulor, câteva 
aspecte din biologia socială generală şi din igiena rasei. In toată desvoltarea lor, pro- 
blemele bio-sociale se găsesc tratate în numeroase lucrări de specialitate. Pentru o iniţiere 
serioasă se recomandă în special consultarea tratatelor devenite clasice ale autorilor 
germani E. Baur, E. Fischer, Fr. Lenz şi W. Scheidt,din care de altfel sunt culese mare 
parte din cunoştinţele expuse aci. 


Tratatul de Baur-Fischer-Lenz, „Menschliche Erblehre und Rassenhygiene“ (Ştiinţa eredității 
omului şi igiena rasei), în două volume tipărite de Lehmann, München, Ed. IV, 1936, reuşeşte să adune Si 
să ordoneze într'un sistem toate cunoştinţele de bază din biologia şi igiena socială. Volumul I cuprinde 
întrun prim capitol un scurt dar ştiinţific şi documentat studiu al lui Erwin Baur (t) asupra eredității şi 
variaţiunilor ; despre caracterele ereditare tratează în capitolul II Eugen Fischer: caracterele corporale 
şi în capitolele III şi V Fritz Lenz: caracterele patologice şi sufleteşti; în capitolul IV Lenz analizează 
metodele de cercetare în biologia socială. Al doilea volum, datorit în întregime lui Lenz, cuprinde selecţia 
socială şi igiena rasei. 


Dr. W. Scheidt, profesor de biologie şi igiena rasei la universitatea din Hamburg, fost elev al ma- 
relui antropolog R. Martin 1), reprezintă, în puternicul curent german pentru studiul problemelor de rasă, 
garanţia obiectivităţii. Încă înainte de regimul national-socialist, el era cunoscut în Germania prin nume- 
roasele sale monografii rasiale alcătuite în diferite regiuni locuite de Germani. Profesorul Scheidt, autor 
a numeroase studii de biologie socială, urmăreşte să indrumeze această ştiinţă pe teren practic, real. 
Principalele sale lucrări sunt: Allgemeine Rassenkunde. Lehmann, München, 1925, Rassenforschung. 
Eine Einführung in die rassenkundlichen Methoden. Leipzig, 1927, Lebensgesetze der Kultur, Berlin, 
1929, Kulturbiologie. Jena, 1930, Biologische Psychologie. Hamburg, 1934. 


Conceptul de rasă. Este in deobşte cunoscută o definiţie a rasei pe care o detinem 


din Antropologie, unde se pástreazá incá de pe la inceputul secolului trecut, cánd notiunea 
aceasta abia îşi făcea loc în ştiinţă. În spirit antropologic o rasă este o grupă de oameni 


1) Martin (1) a tost una dintre figurile de seamă ale Antropologiei. Lucrarea sa cea mai importantă şi mai 
cunoscută este: „Lehrbuch der Antropologie“. Fischer, Jena, 1926. 


150 


care posedă ca bun comun o seamă de caractere согрога[е şi sufleteşti, ce fi uneşte 
[ао[а[ій şi fi deosebeşte de a|te grupe cu alte caractere. 

După concepţia cuprinsă în această definiţie, omenirea s'ar împărţi în numeroase 
rase a căror delimitare devine din ce în ce mai grea în urma amestecului şi complexităţii 
asemănărilor şi deosebirilor dintre ele. 

Din lipsa aceasta de preciziune şi limitare a caracterelor ce definesc rasa, sta produs 
şi confuzia dintre noţiunile de rasă şi popor, rasă şi naţiune, în sfârşit, rasă şi diverse alte 
grupări sociale. 

Dar după ce, în secolul al X[X-lea, legile eredității au fost cunoscute, noţiunea de 
rasă sta mai precizat şi restrâns. Se ştia că, vorbind de rasă, trebue să te gândeşti numai- 
decât la caractere transmisibile prin ereditate, la caractere ereditare. Rasa va consta din 
caractere ereditare, deosebirile dintre rase vor fi deosegiri ereditare. 

Lenz numeşte rasă un grup mai mare de oameni, posesori ai unor caractere ere- 
ditare diferite de а[е a[tora, în continu transmitere homozigotică 2). 

Nu toate caracterele ereditare însă, pe care le prezintă un individ, sunt caracterele 
rasei sale, ci numai acelea care se întâlnesc cu regularitate şi la ceilalți membri ai aceluiaşi 
grup, care adică sunt tipice pentru acel grup social. 

Scheidt abstractizeazá noţiunea definind rasa o grupă de caractere ereditare 
tipice ; rasa este un mănunchiu de caractere ereditare tipice şi omogene, iar nu un grup de 
oameni cum se definea până aci. Fiecare individ va „avea“ deci o rasă, comună sau nu 
cu a celorlalţi membri din acelaşi grup social, ori va prezenta numai o parte din carac- 
terele rasei dominante, ceajaltă parte din caractere aparţinând unei alte rase. 

[n realitate este greu de găsit ѓіри[ 3) ideal al unei rase, idiotipul. El ar trebui să 
poarte toate caracterele ereditare ale rasei sale („reinmerkmalig 1) si să nu prezinte nicio 
urmă a vreunui amestec си altă rasă, să fie adică pur rasial (,rassenrein'). [diotipul nu se 
poate realiza, practic vorbind, niciodată în deplinátatea caracterelor lui, pentrucă, alături 
de caracterele ereditare individuale, care se comportă ca nişte potentialitáti, se adaugă 
reactiunile lui la influenţele mediului. Ceea ce se realizează este fenotipu[, produsul ten- 
dintelor ereditare şi al reactiunilor idiotipului la influenţele mediului. 

O rasă pură ar trebui să rezulte din încrucişarea a două tipuri rasiale homoga- 
metice, adică ereditar egale. 


Genetica sau ştiinţa eredității. Progresul în biologia socială trebue aşteptat în 
primul rând dela studiul geneticei sau ştiinţei eredității omului. 

Ereditatea dispune de planul de organizare al creşterii individului, de transmiterea 
caracterelor ascendentilor, a bunelor şi relelor predispozitiuni; ea condiţionează şi limi- 
tează variaţiunije posibile ale caracterelor Іа cadrul care defineşte speța. 

Procesele eredității se produc după legi absolut fixe, descoperite pentru prima dată 
pela 1860 de călugărul augustin Gregor Mendel, la plante şi animale. 

Prin analogie, confirmată statistic şi genealogic, legile mendeliene au fost dovedite 
perfect valabile şi pentru ereditatea omului. Dar la om prea puţine studii experimentale 
stau putut întreprinde. 

De altfel, mecanismul intim al eredității nu a fost cu desăvârşire pătruns пісі la 
plante şi animale. Cercetările noi vor trebui să adâncească procesele histo-fiziologice 
ale schimbului de cromozomi, purtători de gene sau factori, care condiţionează trans- 
miterea şi distribuirea caracterelor ereditare. 

Genetica urmăreşte să descopere, între altele, localizarea genelor în cromozomi, 
determinantele amestecului factorilor paterni şi materni în procesul amfimixiei (procesul 
intim al fecundării), relaţiile ce există între dominanta şi recesivitatea acestor factori etc., 


2) Regultatá din unirea unor mase de caractere ereditare egale din punct de vedere rasial. 
î) Topinard a făcut primul distincţia între ёр rasial şi rasă: tipul rasial este ansamblul de caractere rasiale 
distinctive; rasa este tipul ereditar. 


151 


iar când aceste fapte vor fi cunoscute, omul de ştiinţă îşi va pune desigur problema posi- 
bilitátilor de influențare a lor sau cel puţin a găsirii măsurii şi limitelor in care aceste 
procese suferă influenţa determinantelor externe. 

Problema sexului, cu toate aspectele ei interesante, este, în genetică, pe cât de grea, 
pe atât de atrăgătoare. Se ştie că numărul cromozomilor, aşa numiţi ai sexului, este inegal 
repartizat la cele două sexe. Femelele obţin o pereche de cromozomi sexuali, unul dela 
mamă şi altul dela tată (cromozomul x), masculii, unul dela mamă, nimic ori numai un cro- 
mozom atrofic (cromozomul y) dela tată. Toate caracterele sexuale primare, secundare 
si unii factori patologici sunt condiţionaţi de acest proces. Ca rezultat al exercitării unei 
singure categorii de factori, la mascul, neproducându-se amestecul de cromozomi sexuali 
şi eliminându-se jocul liber al dominaţiei caracterelor de sănătate, boalele ereditare ca 
hemofilia, unele psichoze etc., apar în unele familii încărcate din punct de vedere ere- 
ditar, numai în linie bărbătească. 

Tot de inegalitatea cromozomilor sexuali se leagă inegalitatea ca număr a celor 
două sexe. Fischer afirmă că se concep cam 150 băieţi faţă de 100 fete, dar, că din cauza 
bolilor legate de cromozomul sexului, aproape 50 de băieţi mor, fie încă din vieaţa intrau- 
terină, fie imediat după naştere. Străduinţele oamenilor de ştiinţă de a ajunge să influen- 
feze procesele ce hotărăsc de soarta sexelor, par a fi rămas până acum infructuoase. 

Dar una dintre cele mai dezbătute probleme a fost şi continuă în parte să rămâe în 
genetică, măsura în care mediul influenţează dezvoltarea individului din punct de vedere 
rasial. Genetica descrie felul în care se stabilesc caracterele imanente ale idiotipului (a 
sumei caracterelor ereditare ale individului), dar nu poate să ne dea preciziuni asupra 
Кш aspecte fenotipice (pe care individul le va căpăta prin influenţele diferite ale 
vieţii). 

Factorii ereditari sunt numai nişte potenţialităţi ce se realizează sau rămân virtuale 
după condiţiunile de mediu natural sau social pe care individul le întâlneşte în evoluţia 
lui ontogeneticá. Nu ştim astăzi exact dacă influenţele acestea naturale sau sociale pot 
stimula sau stânjeni tendinţele ancestrale, ori dacă pot sau nu interveni în jocul domi- 
nanfelor şi recesivităţilor. Acelaş mediu, lucrând asupra mai multor indivizi, determină 
reactiuni diferite şi chiar dacă lucrează asupra aceluiaş individ, în diferite momente ale 
vieţii lui, nu va produce efecte identice. 

Este sigur că influenţele mediului natural ori social nu acţionează decât în limita 
predispozitiunilor ereditare, a caracterelor imanente ale speciei, iar caracterele cágtigate 
în timpul vieţii nu se transmit ca atare descendenților. Se admite totuş că, uneori, plasma 
germinativă poate fi modificată de mediu: alterată de boli (sifilis), de substanţe toxice 
sau otrăvuri (iod, arsenic, plumb, alcool, narcotice), de agenti fizici (radium, radiatiuni 
X), de secreția glandelor endocrine etc., dar aceste influenţe nu se produc sistematic сі 
numai accidental şi fără de scop. Controversa influenței sau neinfluenţei din partea 
mediului a plasmei germinative a împărţit pe cercetători în dottá grupe: deoparte aşa 
numiții genetişti, adepti ai teoriilor evoluționiste şi ai selecţiei naturale a lui Darwin, 
care socotesc caracterele ereditare, neinfluenfabile prin mediu ci schimbându-se numai 
întâmplător, prin mutafiuni; de altă parte aşa numiții behaviorişti, adepti ai teoriilor 
lui Lamarck şi neolamarckienilor, care susţin că mediul şi educaţia pot fi capabile să 
modeleze treptat şi caracterele ereditare ale omului. (, Vererbung erworbener Eigenschaf- 
{еп — „Vervollkommungsprinzip“). 

Mijloacele şi metodele eugenismului, igienii rasiale, şi educaţiei sunt, în bună parte, 
condiţionate de înţelegerea şi admiterea uneia sau alteia dintre aceste două teorii opuse. 


Adaptare şi selecţie. Ideile adaptării la mediu şi selecţiei au apărut întâi în cuprinsul 
teoriei evolutionismului darwinian. Aceste idei tind să lămurească dezvoltarea filogene- 
tică şi ontogenetică a vieţuitoarelor în decursul vremii. 

Asupra modului de acţiune a mediului şi de reacțiune a indivizilor, părerile sau îm- 
pártit. In timp ce Darwin socotea cá adaptările la mediu se produc prin apariţia spontană 


152 


şi întâmplătoare a schimbărilor ereditare, care ajută adaptarea indivizilor la mediu, 
înmulţirea şi perpetuarea lor, când noile schimbări le sunt favorabile, sau duc la dispa- 
riția lor, când acestea nu le sunt favorabile, Lamarck sprijinea ideea influențelor modifi- 
catoare, treptate şi cauzale ale mediului. Schimbările se produc, credea Lamarck, după 
legea biologică a desvoltării prin spor de funcţionare a organelor. 

Deşi, după cum am mai pomenit, lupta aceasta de idei pare să se continue, este în 
deobşte acceptată părerea că acţiunea mediului nu atinge caracterele rasiale, ci se răs- 
frânge exclusiv asupra somei (produsul vieţii biologice), care se modelează după influen- 
tele mediului, fără ca aceste modelări să se transmită prin ereditate generaţiilor următoare. 

Adaptarea este constituită dintr'o sumă de procese specifice fiinţelor vii, care caută 
să stabilească raporturi de echilibru cu mediul. Procesele de adaptare se pot grupa în 
două categorii: organice, care condiţionează constanţa mediului interior, corelaţiile şi 
sinergia funcţională a organismului şi ехігаограпісе, care reprezintă reactiunile indivi- 
duale la acţiunea mediului extern fizic, psichologic şi social. 

Procesele adaptării sunt active în orice moment al vieţii, pentrucă viaţa numai astfel 
este posibilă. Adaptarea face ca funcțiunile fiziologice şi mintale să răspundă potrivit la 
influenţele mediului, fără a-şi schimba mecanismul lor şi fără a periclita existenţa carac- 
terelor rasiale. Incetarea si turburarea funcţiunilor de adaptare duce la conflicte între 
individ şi mediu, la dezechilibru şi la moartea individului. 

Зе distinge o adaptare biologică, ce se petrece pe teren structural şi fiziologic, răs- 
puns, în special, la acţiunea mediului cosmic şi biotic, de o adaptare psichică, răspuns 
la acţiunea mediului social. 

Telul adaptării este asigurarea şi ameliorarea condiţiunilor individuale de vieaţă şi 
de perpetuare. 


In timp ce adaptarea este pentru individ un proces activ, ca răspuns la acţiunea 
mediului, selecția presupune o atitudine oarecum pasivă a individului faţă de acelaş 
„mediu. Selecţia este însă în sine, un rezultat al proceselor de adaptare. 

Lenz distinge o selecţie naturală, una socială şi una patologică. 

Selecţia naturală este efectuată de către mediul cosmic şi biotic. La animalele sălbatece 
şi la popoarele naturale se produce efectiv o selecţie naturală, care are ca urmare elimi- 
narea elementelor slabe şi rău dotate, ce cad jerfă asprimilor climei şi animalelor de pradă. 

După Scheidt, răspândirea diferită a omului în ţinuturile locuite ar fi rezultatul tot 
al unei selecţii naturale. Pământul îşi „alege“ oamenii, zice Scheidt, potrivit felului de 
vieatá locală, după aptitudinile apropiate felului de muncă, pe care îl necesită caracterele 
mediului natural („Oertliche Auslese“). Perioada de rátáciri, pe care Scheidt o presupune 
în istoria oricărui popor, reprezintă căutarea unui ţinut, care să corespundă aptitudinilor 
lui. Procesul acesta s'ar continua şi azi, prin migrații, cu toate ingrádirile, pe care le re- 
prezintă graniţele. 

La popoarele civilizate, selecţia naturală prin agenţi cosmici şi biotici, nu se mai 
poate exercita, omul civilizat întâmpinând şi infrángánd acţiunea mediului prin mijloace 
tehnice perfecţionate. 

Selecţia sexuală ar avea importanţă socială, când ea ar putea omite dela reprodu- 
cere o parte din populaţie, sau ar limita reproducerea, dar în populaţia monogamă a ra- 
selor albe, numai o mică parte rămâne în afară de posibilităţile căsătoriei şi chiar pentru 
această parte nu selecţia sexuală este hotăritoare. 

Când selecţia duce la eliminarea celor inapti, ca în selecţia naturală, se chiamă 
selecție pozitivă; când prin selecţie cei eliminaţi nu sunt mai răi decât cei rămaşi, se 
produce o eliminare neselectorie (Ploetz), ca în cazul catastrofelor, sau o contraselec[ie, 
сапа cei mai buni dispar, ca їп cazul rázboaielor. 

Moartea individului este indiferentă pentru rasă, dacă intervine după perioada de 
reproducere. 

Selecţia socială se face în ordine profesională, economică etc., după legi proprii. 


153 
e 


Їп genere, aptitudinile corporale sau sufletegti se presupun la Бата acestei selecţii. În 
realitate însă, criterii foarte felurite, după popoare, civilizaţii, tradiţie, legi etc., concură 
la determinarea şi la exercitarea selecţiei sociale. 

Selecţia patologică se exercită prin complexul de cauze, care provoacă mortalitatea 
infantilă, prin boli infecțioase acute, prin tuberculoză, boli venerice (sifilis, gonoree), in- 
toxicatiuni etc. Selecţia patologică exercitată asupra celor debili şi inapti are, în special 
în perioada copilăriei, caracter de selecţie pozitivă; în perioada adultă, se produce mai 
des o eliminare neselectorie în sensul vederilor lui Ploetz. 


Formarea raselor. Să presupunem, propune Scheidt, că un grup de oameni, cu 
caractere ereditare diferite, ajung intr'un mediu oarecare cosmic şi biotic, altul decât cel 
în care trăiseră fiecare până atunci. Oamenii aceştia trebue să se adapteze acestui nou 
mediu. Natura mediului face selecţia păstrând pe cei mai bine dotati pentru vieaţa locală. 
Cei ce nu se pot adapta pleacă sau mor. Grupul celor rămaşi nu constitue încă o rasă. 
Ei mai suportă o selecţie profesională, una economică, alta socială, mecanism prin care 
se creează o societate organizată, în care se desvoltă pături sociale, se pune problema 
conducătorilor etc. Când, după generaţii, procesele de adaptare s'au desăvârşit, iar cei 
rămaşi s'au omogenizat oarecum, ei încep să creeze o rasă. 

Apariţia unei rase trebue deci înţeleasă ca rezultatul unei selecţii perpetui pentru 
ajungerea unui tip rasial. 

Istoria raselor, desfăşurarea soartei caracterelor ereditare ale omului, începând 
dela originea [иі şi terminând cu fixarea deosebirilor tipice dintre rasele actuale, este o 
istorie а adaptărilor si selecţiilor ce s'au produs în decursul vremilor. 

Problema numărului raselor este o chestiune de interpretare. Dacă în definiţia rasei 
reținem puţine caractere ereditare tipice, atunci numărul raselor va fi mic, са de exemplu 
în clasificatia raselor negroizilor, mongolizilor şi europeizilor. Când se înglobează în de- 
finiţia rasei mai multe caractere, numărul raselor se va înmulţi. Se ajunge însă la o limită, 
peste care împărţirea raselor este imposibilă, din cauză că delimitările devin nefiresti, 
caracterele comune copleşind pe cele deosebitoare. 

Aplicând definiţia rasei la popoare, ne va fi greu să afirmăm că există popoare cu 
rasă pură, pentrucă niciodată selecţia nu a fost atât de desăvârşită şi de severă încât să 
elimine toate caracterele ce constituesc abateri dela tipul гаѕіа]. În Europa şi America, în 
special, nu se pot găsi popoare perfect omogene, pentrucă între cele existente s'au 
produs dese amestecuri şi uneori contopiri, fără să fi trecut timpul necesar cristalizării 
de noi rase pure. 

Influenţa amestecului raselor asupra stării biologice şi culturii popoarelor este aprins 
desbătută. Scheidt socoteşte că importanţa amestecului a două rase variază dela caz la 
caz şi că depinde probabil de calităţile părţilor. 

in unele cazuri, amestecul raselor poate fi considerat ca o încercare de adaptare 
biologică sau socială a popoarelor. 


Igiena rasei. Partea aplicativă şi utilitară a biologiei rasei o constitue Eugenica si 
Igiena rasei, care studiază mijloacele menţinerii şi ameliorării caracterelor rasiale. 

Ideea ameliorării biologice a omului şi a societăţii, în aparenţă nouă, datează pro- 
babil chiar dela apariţia primelor organisme sociale conştiente. Istoria a înregistrat [а 
antici măsuri şi legi înțelepte de igienă socială. In ştiinţă ideile de ameliorare biologică 
şi socială a omului, s'au desprins din complexu] altor preocupări şi s'au cristalizat intr'un 
tot unitar, gratie savantului antropolog englez Galton, care a formulat principiile 
igienii rasiale şi i-a dat numele de Eugenică (1883). 

Această ştiinţă, stimulată de progresele continui realizate în special în Zootehnie, 
unde crescători іѕсиѕі{і au reuşit să obtie rase din ce in ce mai ameliorate, prezintă si 
pentru om, un viitor plin de fágáduinti, dar şi de greutăţi de realizare, 

În unele ţări, ca: Germania, Italia, Statele-Unite ale Americii, măsurile de igienă 


194 


Ll 


socială si rasială au luat forme de lege; în alte ţări, aceleaşi măsuri întâmpină încă oare- 
care rezistenţă. Incet, încet ele vor fi introduse pretutindeni. Cartea doctorului Carrel !), 
pe care o avem în faţă, este un bun indiciu. 

Dr. Carrel constată că ştiinţele materiei aşa numite moartă au depăşit cu mult în 
amploare ştiinţele aplicate la om. Omul, în nevoia moştenită dela strămoşi, de a lupta 
contra elementelor naturii, a reuşit să înfrângă natura şi să o supună. 

„Dar acum ajunge, zice d-rul Garrel. Am înfrânt natura, dar nu bágati de seamă cá 
nu mai trăim o vieaţă naturală, că ne-am artificializat, că civilizaţia ne-a deviat dela 
scopul vieţii? Fiecare este interesat astăzi numai de ceeace îi poate mări bogăţia şi con- 
fortul, dar nimeni nu-şi mai dă seama că scopul indispensabil al vieţii, este să ameliorăm 
calităţile structurale, funcționale şi mintale ale fiecăruia dintre поій. 

Intr'adevăr, valoarea grupului social e dată de valoarea indivizilor care-l alcătuiesc; 
ameliorarea indivizilor ca părţi ale întregului, creşte valoarea societăţii respective. 

„Omul primează totul, continuă dr. Carrel, cu degenerscenţa omului, in urma ex- 
cesului de civilizaţie, toată frumuseţea culturii noastre şi chiar măreţia universului s'ar 
prăbuşit. 

lar, în concluzie, crede că ştiinţele aplicate la om sunt azi mai necesare decât toate 
ştiinţele mecanice, fizice şi chimice, la un loc. 

Scopul final al organizării actuale a vieţii sociale trebue să fie ameliorarea omului, 
constituirea unei elite sociale, a unei [aristocrații ereditare] printr'un eugenism voluntar 
aspru. 

In adevăr, studiul biologic al societăţilor civilizate ne prezintă un tablou îngrijo- 
rător. Graţie confortului, alimentaţiei bune, igienii şi tutulor condiţiunilor favorabile puse 
la dispoziţia oamenilor de către civilizaţie, posibilitatea exercitării selecţiei naturale, adică 
a alegerii pentru perpetuare a celor apti şi bine dotati şi a eliminării inapţilor si defi- 
cienţilor, a dispărut, lăsând toată libertatea şi toate posibilităţile elementelor inferioare 

i puţin dotate să trăiască şi să se perpetueze. Ameliorări pe cale naturală nu mai par a 
i posibile, pentrucá individul nu mai utilizează funcțiunile sale adaptive ci opune acţiunii 
mediului mijloace tehnice, creiate din civilizaţie. De aceea un prim postulat eugenic este 
exercitarea tutulor funcţiunilor omului. 

In locul inmultirii şi a perpetuárii elementelor superioare ale rasei, statisticile tutulor 
statelor concordă în a arăta procesul contrariu. Intelectualii şi în genere păturile sociale 
înstărite au mai puţini copii decât clasele de muncitori şi ţărani. 


Ce reprezintă acest fenomen pentru viitorul acestor pături se poate deduce din exemplele foarte 
concludente date de Lenz. 

Să considerăm într'un popor două grupuri sociale egale ca număr, adică constituind fiecare 
jumătate din populaţia acelui popor. Dacă în Taniliile primului grup se nasc in medie patru copii de fie- 
care generaţie, iar în familiile celuilalt grup numai trei copii de generaţie, după numai trei generaţii, cele 
două grupuri nu vor mai reprezenta fiecare 50 ?/; din totalul populaţiei, ci primul grup 72 /o, al doilea 
28 0/0; după nouă generaţii, primul grup creşte până la 93 ?/j, al doilea ajunge la 70/6, iar după 10 gene- 
ratii, adică aproximativ după 330 de ani, grupul în care se nasc trei copii dispare, locul lui fiind complet 
ocupat de cel dintâi grup. 

Un rol important îl joacă şi vârsta căsătoriei. In căsătoriile timpurii, numărul copiilor este mai 
mare şi generaţiile se îndesesc. Importanţa acestui fapt este demonstrată de următorul exemplu: să pre- 
supunem că două grupe sociale, constituind azi fiecare jumătate din populaţie, se deosebesc nu prin nu- 
mărul copiilor, ci prin vârsta la care contractă căsătoria. Membrii primului grup, se căsătoresc la 33 de 
ani, cei ai grupului al doilea la 25 de ani. Deşi membrii ambelor grupe vor avea mereu acelaş număr de 
copii, peste 100 de ani primul grup va reprezenta 330/,, al doilea 670%, din populaţie: după 300 de ani 
primul numai 11 о, al doilea C ON 


Aşa dar, civilizaţia insemneazá nu numai o stránjenire a selecţiei naturale, ci şi o 
contraselecţie, o eliminare treptată a celor bine dotati, în profitul celor mai puţini apti. 
Astfel se poate ajunge la o scădere a valorii sociale a unui popor. Se vorbeşte, din această 
cauză, de tendinţele de degenerare ale rasei albe. 


1) Dr. Alexis Carrel: L'Homme, cet inconnu. Paris, Ed. Plon, 1936. 


155 


Printre cauzele scăderii in perpetuarea celor apti, in ţările civilizate, conditiunile 
economice joacă desigur un rol important. Faţă de greutăţile vieţii unui om cult, mijloa- 
cele, ce i-le pune la dispoziţie statul sau societatea, sunt insuficiente pentru a-şi creşte 
copiii în condiţii suficient de bune, fără a-şi scădea din posibilităţile lui de trai. Dar lip- 
surile-materiale пи par a constitui o cauză serioasă a diminuării numărului copiilor pen- 
trucă păturile mijlocii şi mai ales cele puţin înstărite, ţăranii şi muncitorii, la toate 
popoarele civilizate, au copii mai mulţi. Mai mare rol par a avea principiile de viaţă, mo- 
ravurile şi ideologia claselor suprapuse. Nu se poate spera la o natalitate crescută la 
aceste pături sociale înainte de a se revoluţiona felul lor de vieatá şi de gândire. 


Eugenismul propune pentru ameliorarea rasei mijloace negative, ca împiedecarea 
propagării debililor mintali, bolnavilor, infirmilor şi tutulor care au o ereditate tarată, 
fie prin împiedecarea căsătoriei acestora prin legi aspre şi examene medicale prematri- 
moniale, fie prin sterilizarea tutulor acestor deficienti ereditari. 

Trebue, ca mijloc pozitiv eugenic, să se favorizeze căsătoria elementeior celor mai 
dotate. Se ştie dealtfel, că oamenii superiori au mai multe posibilităţi de a se naşte tot 
din oameni superiori, decât din familii obscure sau degenerate. 

Eugenismul are la îndemână apoi, tot ca mijloc pozitiv, coriditiunile de mediu şi de 
educaţie. cu ajutorul cărora poate să actualizeze calităţile caracterelor ereditare. 


Metodele de studiu. Metodele de studiu în biologia rasei sunt, fie analogiile şi gene- 
ralizările după datele experimentale din rengul animal şi vegetal, care folosesc în spe- 
cial biologiei generale a rasei, fie observaţia directă şi cercetarea materialului de studiu, 
reprezentat de resturile raselor trecute sau de anumite caractere ale indivizilor sau raselor 
actuale, 

Trebue să recurgem la analogii şi generalizări după datele experimentale la animale 
şi plante pentrucă cu materialul uman nu se poate experimenta, nu numai pentru motive 
de etică ori din cauza complexităţii fenomenelor rasiale şi a dificultăţilor materiale, cât, 
mai ales, pentrucă aceste experimentări ar depăşi în durată, viaţa mai multor generaţii 
de savanţi. Valoarea analogiilor îşi are desigur graniţele ei, însă legile generale ale bio- 
logiei, descoperite prin studiul regnului vegetal şi animal, par a fi absolut valabile în orice 
domeniu al vieţii. 

Datele geneticei umane se încadrează perfect în legile mendeliene şi au putut fi dove- 
dite prin metoda statistică şi genealogică. 

Observaţia şi descrierea raselor trecute se face după resturi fosile: oase, cranii, etc., 
care sunt singurele vestigii şi singurele izvoare de studiu. 

Pentru studiul raselor actuale, orice caracter ereditar, normal sau patologic, cor- 
poral sau sufletesc, este egal de important. 


Se tine totus seamá, din motive de ordin practic, de anumite caractere dovedite de 
origine ereditară, mai aparente, mai uşor de observat, de apreciat şi redat eventual în 
cifre sau calificative scurte şi precise, pentru a putea urmări şi compara indivizii în serie. 

In materie de rasă, materialul trebue să primească un număr de indivizi cât mai 
mare, pentrucă ceeace urmărim într'un colectiv este tipicul, iar datele individuale unice 
oricât de complete şi de ştiinţific culese, nu însemnează prea mult pentru studiul rasei, 

Pentru comparaţia între două grupe se vor alege caractere net deosebitoare. 


Caracterele recunoscute ereditare şi mai frecvent folosite sunt: culoarea pielii, a 
păruiui şi a ochilor, existenţa şi distribuţia nevilor, forma şi dispoziţia părului, forma şi 
dimensiunile craniului şi feţei, unele trăsături fiziognomice în special ale nasului, gurii, 
bărbiei, buzelor, urechilor, forma şi dimensiunile corpului şi membrelor, amprentele digi- 
tale şi palmare, caractere fiziologice muşchiulare, ale organelor interne, ale sistemului 
nervos şi ale simţurilor; fluxul menstrual şi menopauza, dispoziţia pentru naşteri de gemeni, 
la femei ; vocea, folosirea mânei stângi, deosebirile pe grupe sanghine prin aglutinare, etc. 

Dintre anomaliile mai importante cităm: albinismul, degetele supranumerare, ano- 


156 


maliile de dispoziţie şi formă ale dinţilor, anomaliile de formă ale capului, ale membre- 
lor, etc. 

Predispozitiile patologice şi bolile ca: predispoziţiile la infecţii, turburările de nu- 
tritie şi diatezele, limfatismul, rachitismul, guta, hipertensiunea arterială şi arterioscleroza, 
diabetul, icterele, obezitatea, maladia lui Basedow, crampele, idiotia mongolidă, he- 
mofilia, astmul, migrenele, anemia si cloroza, bolile de rinichi, de inimá, bolile de urechi 
Si ochi, miopia, presbitismul, strabismul, surzenia şi surdomutitatea, bolile de piele, ner- 
voase si mintale, cancerul, aga numitele boli familiale, etc. 

Mai greu de cercetat sunt caracterele sufleteşti. Ele se pot urmări prin corelaţii 
între aptitudinile părinţilor şi copiilor, prin teste, anchete etc. Prof. Scheidt a pus la 
punct o metodă de cercetare a caracterelor sufleteşti pe cale de anchetá?). Aptitudinile 
speciale ca talentele, aplicatiunile profesionale etc., se cercetează genealogic sau prin 
anchetă, pe cazuri individuale. 

Caracterele rasiale au dealtfel o valoare relativă, după ţinutul unde se face studiul, 
după scopul cercetării, numărul indivizilor cercetaţi etc. Aşa, spre exemplu, culoarea 
ochilor nu ar avea mare importanţă în Asia, dar e considerată primordială în studiul po- 
popoarelor nordice; culoarea ochilor nu dă prea multe indicaţii asupra rasei în sudul 
Europei, dar este destul de importantă în nord. 


Este bine ca datele de biologie rasială să fie reprezentate cât mai precis cantitativ 
şi calitativ, numeric şi pe categorii bine definite. 

Procedeele numerice au condus pe cercetători la metoda statistică, care dacă este 
folosită după reguli riguroase dă rezultate ştiinţifice neindoelnice 5). 

Metoda statistică oferă două căi diferite: de cercetare în masă, adică pe cât mai 
mulţi indivizi deodată, sau de cercetare individuală genealogică. 

Metoda de anchetă în masă este de mare folos, în special în studiul biologic al 
mişcării populaţiei. 


Metoda genealogică se restrânge la anumite caractere, studiate înăuntrul unei fa- 
milii, unui cerc de rudenii, sau unor grupări sociale înrudite în trecut sau prezent. 

Pornind de aci s'a dezvoltat metoda monografiei rasiale a unei familii, a unui neam, 
a unui sat etc., al cărei protagonist în Germania a fost Prof. Scheidt 7). 

Această metodă s'a răspândit şi s'a popularizat în Germania, unde se alcătuesc, 
Chiar din iniţiativă particulară, archive genealogice şi studii rasiale pe familii. De regulă 
se pot stabili acolo după registrele bisericeşti, filiatiuni sigure până cu trei sute de ani 
în urmă. 

Lenz critică însă această metodă, considerând-o mai mult de importanţă istorică 
decât biologic-rasială. 

O metodă statistică de prelucrare a datelor din biologia socială o constitue calcu- 
larea corelafiilor între doi factori sau două grupe de caractere, pentru a arăta gradul 
lor de legătură sau de eventuală condiţionare reciprocă. 

Metoda studiului gemenilor, abia intuitiv întrevăzută de Galton, este azi cea mai 
valoroasă metodă de cercetare în biologia rasială. 

Trebue să amintim că vom avea deaface cu două categorii de gemeni aşa numiţi 
uniovulari şi biovulari. 

Gemenii uniovulari se presupun provenind dintr un Singur ou, care s'a împărţit în 
două mase egale din punct de vedere ereditar, printr'o diviziune "anormală a celulei, 


5) Vezi lucrarea „Biologische Psychologie“, Hamburg, 1934. 

6) Vezi W. Scheidt: Die Zahl іп der lebensgesetzlichen Forschung, Hamburg, 1934. 

7) Prof. Scheidt a scris încă din 1923 o lucrare normativă, „Einführung in die natarwissenschaftliche Familien- 
kunde“, Lehmann, München, şi a publicat o serie de lucrări monografice dintre care cităm următoarele: 

Physiognomische Studien an niedersăchsischen und oberschwübischen Landbevălkerungen, Jena, 1930. 

Alemanische Bauern, in reíchenauischen Herrschaftsgebieten am Bodensee, Jena, 1931. 

Viehzüchter und Sennen im Voralpenland, Hamburg, 1934. 


157 


produsă imediat după amfimixie, spre deosebire de cei biovulari, care se desvoltá din 
două ovule fecundate în aceeaş perioadă de timp de către doi gameti masculi. 

Gemenii uniovulari sunt recunoscuţi prin asemănarea lor izbitoare din toate 
punctele de vedere. Ei au de fapt aceeaş masă ereditară. Când aspectul lor se va schimba 
întru câtva în cursul vieţii, schimbarea trebue pusă pe socoteala acţiunii mediului. Intr'a- 
devăr, deşi posedă aceleaşi caractere imanente, dacă aceşti gemeni se vor separa şi vor creşte 
în medii diferite, după mai mult sau mai puţin timp, vor apare între ei deosebiri apre- 
ciabile. Vor rămâne însă mari asemănări, în deosebi în ceea ce priveşte caracterele su- 
fleteşti şi intelectuale. 

Gemenii biovulari sunt mai puţin asemănători între ei, masele lor ereditare fiind 
(parţial) diferite. 

Studiul gemenilor, în special al celor uniovulari, ne dă în primul rând posibilitatea 
de a deosebi şi delimita idiotipul (totalitatea caracterelor ereditare), de fenotip (rezultatul 
influențelor mediului). Putem vedea în ce măsură constitutionalitatea potenţială a indi- 
vidului se actualizează şi în ce măsură rămâne în stare virtuală ; în ce măsură se resimt 
influenţele mediului şi cum reacţionează individul ereditar faţă de aceste influenţe. 

Metoda prezintă însă destule dificultăţi. Cea mai resimţită este raritatea cazurilor 
de gemeni. Abia la 80 de naşteri obişnuite se înregistrează o naştere de gemeni. Dintre 
aceştia, perechile, adică gemenii de sex diferit, sunt întotdeauna biovulare, iar dintre 
cei de acelaş sex, e uniovular abia 1 din 5, adică 1 la 3—400 din totalul naşterilor. De 
aceea în ţările unde studiul biologiei umane este mai înaintat, gemenii sunt căutaţi şi 
cercetaţi cu grijă 8), iar datele obţinute sunt sistematizate, interpretate şi publicate în 
diverse reviste de specialitate 9). 


Dr. ADRIAN IONESCU 


MORTALITATEA POPULAȚIEI RURALE 
ROMÂNEȘTI 


România este ţara cu natalitatea cea mai ridicată în Europa !). Ea a deţinut acest 
loc de frunte chiar şi în 1935, anul cu cea mai scăzută natalitate de după războiu. 


lată cifrele pentru acest an, extrase din „Annuaire statistique de la Société des 
Nations“ pe 1935/36 : 


I. — Natalitatea în diverse state din Europa, în 1935 2) 


1. ROMÂNIA. ....... s.s. 307 4. Polonia ............ 259  T.Lituanda........ ss. 233 
2. Portugalia.. . , . ‚ ... 288  5Spania......... ‚.., 252 8&Ungartia............ 20,8 
3.Pulgaria. .. ......... 26,2 6.]talià ............. 233 9. Olanda ............ 20,2 


Urmeazá apoi alte state cu natalitatea sub 20; ultimele locuri fiind ocupate de: Norvegia 14,5; Suedia 13,8; Austria 13,6. 


Prin urmare, în România se nasc proporţional mai mulţi copii decât in alte țări. 
Totuşi situţia aşa de bună este întunecată de mortalitatea foarte ridicată în România, fapt 


8) În Germania, Institutul de Antropologie „Kaiser Wilhelm“ din Berlin, întreprinde o anchetă in mai toate spi- 
talele din fará pentru a mári materialul de date asupra gemenilor. 
Cea mai importantá revistă germană de biologie şi igienă socială este „Archiv für Rassen- und Gesell- 
schaftsbiologie*, condusă de А. Ploetz şi Fr. Lenz şi tipărită în Editura Lehmann, München: 
1) Abstracţie făcând de U. В. S. S., ale cărei cifre demografice nu figurează în statisticile internaţionale. 
2 În acest tablou precum şi în următoarele lipseşte Grecia, care şi ea are o natalitate mare, din cauză că cifrele 
nu sunt publicate în Anuarul statistic, fiind comunicate cu întârziere, 


158 


despre care d-l dr. Manuilă vorbeşte in aproape fiecare număr al „Buletinului Demo- 
grafic“. România deţine şi din punctul de vedere al mortalităţii locul de frunte între toate 
statele europene. 

lată cifrele pe 1935 (scoase din Annuaire statistique de la Societe des Nations): 


II. — Mortalitatea în diverse state din Europa, în 1935 


1. КОМАМІА ........... 211 4.Spania 2. ез 4 15,2 6. Estonia .. . ....... 14,9 
2Portugalia. .......... 171 5. Ungaria ., ........... 152 7. Вшвагіа...... ...., 14,5 
3. Егапќа... e es 157 8. Letonia ......... ‚. 142 


Urmează apoi alte state; mortalitatea fiind mai scăzută in: Danemarca 11,2, Norvegia 01,2; Olanda 8.7. 


Astfel, cu toată natalitatea mare, excedentul natural al României, care ne arată 
creşterea populației la 1.000 de locuitori, în 1935 a fost destul de scăzut, România ocu- 
pánd locul al şaselea, după următoarele state: 


III. — Excedentul natural în diverse state in Europa, in 1935 


1. Polonia ............ 120 3 Olanda ............ 15 5, Spania Shan sg. ac e DAI s n УЫ 9,9 
2. Вшрапца............ 11,7 4. Portugalia. ...... .... 112 6.®ВОМАМА........... 9,6 


Tot din cauza mortalităţii excesiv de mari, vitalitatea populaţiei româneşti, carac- 
terizată prin indicele vital (raportul între numărul născuţilor si cel al morţilor) este destul 
de scăzută. Din acest punct de vedere, România ocupă, în 1935, locul al zecelea : 


IV. — Indicele vital în diferite state din Europa, în 1935 


1. Olanda. .. ..., .......233 4.НаНа.............. 168 8, Germania .. ......... 160 

2.Polonia ...... 5.5.18 5, Lituania .......... s. 168 9. Danemarca ..... ox; 158 

3. Bulgaria . ,....,..... 181 6.Portugalia...... 9»... 165 10. ROMÂNIA .......... 145 
1.$8райа............. 165 


Deci, desi in Olanda natalitatea in 1935 a fost de 20,2, їп Polonia de 25,9 si in 
Bulgaria de 26,2 fatá de 30,7 a Romániei, populatia primelor 3 state are indicele vital cu 
mult mai mare decât populaţia României. Aceasta se datoreşte numai mortalităţii exce- 
sive, pe care o are România, şi care este de 2,4 ori mai mare decât în Olanda, de 1,7 ori 
mai mare decât în Polonia şi de 1,6 ori mai mare decât în Bulgaria ! i 

Este adevărat că anul 1935 este un an desavantagios, având mortalitatea ridicată 
şi natalitatea scăzută. Ca să eliminăm desavantajul cifrelor pentru un singur an, care pot 
să fie excepţionale, dám în tabloul V variaţia natalității, mortalităţii a indicelui vital, si 
a excedentului natural în România pentru o perioadă mai mare de ani. 


V. — Natalitatea, mortalitatea, indicele vital şi excedentul natural în România, іп 1911—1935 
(medii cincinale) 


PERIOADA Natalitatea Mortalitatea 


Indicele vital | saci nue 
(4) (5) 


(1) (2) (3) 
юп—915%)........................ 42,1 24,7 170 174 
1821—1025... ыз. эз a a s 37,9 23,0 165 14,9 
^D. PM" 852 212 166 140 
1031—1039 cpr оа a йз УМКА ук Ыла EY 32,9 20,6 160 ^" 123 


Din examinarea tabloului V observám scáderea treptatá atát a natalitátii, cát si a 
mortalităţii. Mai observăm reducerea excedentului natural şi a indicelui vital, ceeace ne 
arată că natalitatea descreşte mai repede decât mortalitatea. Diterenta destul de pro- 


5) Vechiul Regat. 


159 


nuntatá între cifrele perioadei 1911— 1915 si a celei 1921—1925 se explică si prin faptul 
că prima perioadă se referă numai la Vechiul Regat, adică la acea jumătatea a ţării care 
prezintă actualmente natalitatea mai ridicată decât media ţării. 

Din cele spuse mai sus reese că România prezintă cea mai mare mortalitatea în 
Europa şi că deşi această mortalitatea a scăzut uşor în ultimul timp, a scăzut în acelaşi 
timp atât indicele vital cát şi excedentul natural al populaţiei, datorită descresterii mai 
repezi a natalității. 

Creşterea populaţiei, a acestei prime bogății a ţării, se face astfel tot mai încet. 
Ameliorarea atât a indicelui vital cât şi a excedentului natural se poate face în 2 feluri: 
sau ridicând natalitatea sau reducând mortalitatea. Pentru România, soluţia a doua se 
impune. 

Pentru a discuta posibilitatea reducerii mortalităţii, vom arăta mai jos cine moare, 
în România, în număr mai mare (copii, adulţi, bătrâni) şi apoi dece moare (cauza morţii). 


I. 


Tabloul VI. пе arată numărul morților pe grupe de vârstă, în ultimii 3 ani (1934— 
1936) : 
VI. — Numărul morților, pe grupe de vârstă în ultimii 3 ani (1934— 1936) 4) 


umărul 


A pe A Mund 


orţilor 


Grupa de vârstă Grupa de vârstă Ofo 


(1) (2) (1) 
Totalul morților 1934—1936 1.175.531 100,0 25—44 ani ........ 108.825 93 
Subt amo ee a n ae a 330.451 28,1 45—64 , ........ 157.454 134 
1—4anl ......... 198.419 16,9 65 şi peste ........ 258.440 22,0 
5—14 p ......... 64.850 4,8 Vârsta neindicatá .... 376 0,0 
15—24 X^ uoo кле: 56.707 "5 


Tabloul VI ne arată cá aproape !/ din morti (45%) sunt copii sub 5 ani. În ultimii 
3 ani au murit în România peste jumătate de milion de copii (528.870). În al doilea rând 
vin bătrânii (peste 65 ani), care contribue cu 22% la numărul morţilor, şi apoi vârstele 
intermediare. 

Tabloul VI ne-a înfăţişat distribuţia morţilor pe grupe de vârstă. Pentru a vedea 
care anume grupă de vârstă este lovită mai mult de mortalitate, vom da mai jos, în ta- 
bloul VII, mortalitatea specifică, adică raportul între numărul morţilor şi totalul persoa- 
nelor care alcătuesc fiecare grupă de vârstă. Acest tablou se referă la anul 1931, apropiat 
de recensământul general din 1930, la data căruia cunoaştem repartiţia populaţiei pe 
grupe de vârstă. 


VII. — Mortalitatea specifică în România în 1931 


Nr. Populaţia | Mortali- Nr. Populaţia | Mortali- 

Grupa de vârstă morţilor | la 29 Dec. tatea Grupa de vârstă morţilor | la 29 Dec. tatea 
“în 1931 1930 specifică în 1931 1930 specifică 

(1) (2 (3) (4) (2) (8) (4) 
TOTAL ....... 380.251 | 18.022.596 211 20—24......... 13.302 1.616.190 8,2 
25—М4......... 19.282 2.635.648 7,3 
Sublan....... 109.041 642.818 169,6 35—4......... 17.921 2.075.780 8,6 
Б PA e n 57.154 1.987.217 28,8 45—544......... 21.502 1.502.234 143 
LE HE саске» 15.929 2.192.663 7,3 55—64. 24 E 28.019 999.795 28,1 
0—14....... A 6.454 1.444.928 45 65 şi peste ...... 80.709 713.883 104,3 
15—19. .. .. . . .. 10.581 2.108.272 50 Vârsta neindicată . . 310 73.468 0,0 


Din tabloul VII, constatăm că aproape a cincea parte din copii mor până a ajunge vârsta 
de 1 an. Mortalitatea specifică scade apoi cu vârsta, devenind minimă la 10—14 ani, 


1) Cifrele din acest tabiou ne-au fost comunicate de către Institutul central de statistică. 


160 


vârsta cu cea mai mică probabilitate de moarte, şi creşte la început mai lent, pe urmă, 
incát inainteazá várstele, tot mai repede ?). 

Tabloul VI ne-a arătat cá partea cea mai mare a morţilor sunt copii; tabloul VII ne 
arată că grupa de vârstă care dă proporţia cea mai mare de morţi este grupa copiilor. 

Cifrele din aceste tablouri ne indreptátesc să susţinem cá problema ridicării indi- 
celui vital al poporului român şi a măririi coeficientului excedentului natural se 
reduce în primul rând, la problema scăderii mortalității infantile. Această morta- 
litate este cu mult mai mică în ţările vecine şi poate să fie scăzută şi în România. 

Dăm în tabloul VIII cifrele comparativ cu alte ţări, în 1935: 


ҮШ. — Mortalitatea infantilă în diferite state din Europa în 19356) 


I.ROMÂNIA...........- 192 5.Polonia............ 121: — cu eR А К SE 
2. Ungaria ..,......... 154 6. Lituania... ......... 213  Biveţia. ......... .... 48 
3. Bulgaria, ..... god ema Ys 153  7.Cehoslovacia ......... 110 Suedia... ......... зе зз 41 
4. Portugalia .......... MU. сузу тиеу GC € m ал. Olanda. 25539 йау 40 


Deci în România au murit, in 1935, proportional de cinci ori mai mulți copii (până la 
1 an) decât în Olanda, de 4 ori mai mulţi decât în Elveţia, aproape de 2 ori mai mulţi 
decât în Cehoslovacia etc. 

Desigur nu ne putem baza pe cifrele unui singur an, care pot să fie accidentale; din 
acest motiv dăm mai jos medii cincinale, pentru întreaga perioadă de după războiu: 


IX. — Mortalitatea infantilă în România după războiu (medii cincinale) 


PERIOADA Medii întrunite| Їп orașe La ţară 

(1) (2) 9 
1971—1925.................. mr : 201 18,7 20,4 
S e T ETE E ES ; 192 183 193 
1931—1935 quo oo; dock UR OR UK ж аа ca de ta EP A MD ёт anal 153 17,5 18,3 


De unde se vede că mortalitatea infantilă are o tendință de scădere, provocând 
reducerea mortalităţii generale. Cu toată această scădere, mortalitatea rămâne foarte 


urcată, mai ales la ţară. 
Tabloul X cuprinde cifrele mortalităţii infantile, diferenţiate pe marile provincii 


istorice ale ţării: 


X. — Mortalitatea infantilă în România pe provincii 
(media 1932—1934) 


ЕОМАМА............ 18,0 Satele din Muntenia. . . .. . . 17,6 Satele din Bucovina. . . . .. . 20,5 
Oraşele din ţara întreagă. . . . 17,5 Satele din Dobrogea ...... 20,4 Satele din Transilvania. . . . . 164 
Satele din fara întreagă . . . . 181 Satele din Moldova . . . . . .. 189 Satele din Banat ........ 174 
Satele din Oltenia. ....... 155 Satele din Basarabia ...... 19,1 Satele din Crişana şi Maramureş 19,0 


Tabloul X,ne spune, în primul rând, că mortalitatea infantilă este mai mare la sate 
decât la oraşe şi, în al doilea rând, că nu este aceeaşi în toate provinciile româneşti. (S'a 
luat media pe 3 ani, ca să nu avem desavantajul unor cifre accidentale). 

Observăm că satele din Bucovina prezintă mortalitatea infantilă cea mai mare. 
Acest fapt merită să fie subliniat, fiindcă această provincie are o natalitate destul de 


5) Cifrele trecute in tabloul VII nu sunt decât indicative, deoarece, în primul rând, se referă numai la un singur 
an, şi, în al doilea rând, privesc anul 1931, pe când distribufia populaţiei pe vârste este dată pentru 1930. 
6) Cifrele scoase din Anuaire statistique de la Societe des Nations. 


2 161 


scăzută (sub media ţării), iar in privinţa mortalităţii infantile deţine primul loc in toată 
perioada dela războiu încoace. Al doilea loc îl ocupă Dobrogea, adică provincia care este 
caracterizată prin natalitatea cea mai mare din ţară. Urmează apoi Basarabia, Crişana- 
Maramureş şi Moldova. Mortalitatea infantilă cea mai mică o dau Oltenia şi Transilvania. 

Inainte de a analiza cauzele deceselor copiilor, găsim necesar a arăta, în tabloul 
XI, câţi din copiii născuţi beneficiază de asistenţa medicilor sau a moaşelor diplomate. 


XI. — Asistenţa şi locul naşterii (media 1932—19347) 


Acasă 

Total La spital| — — TI] Nespeci- 

născuţi vil | cu medic | cu medic diploma ara mi деа ficat 

(2) (3) (4) (5) (6) (7) (8) 
ROMÂNIA ............ 624.103 12.710 6.261 236.518 331.056 30.243 1.315 
În procente ......... 100,0 20 10 37,9 54,0 4,9 0,2 
Urban enos deseos жой илк x 15.266 11.947 1.874 43.516 14.354 3.180 395 
In procente ......... 100,0 15,9 25 57,8 191 42 0,5 
Rüfali- a x UR 548.831 163 4.387 193.002 322.102 21.063 920 
In procente ......... 100,0 01, 08 352 58,8 49 02 


Deosebirea între sate si oraşe se vede clar în tabloul XI. Astfel, pe când în oraşe, 
76,2% din naşteri sunt asistate de medici sau moaşe diplomate, la ţară numai 36,1 */o naş- 
teri se bucură de asistenţa organelor competinte. Majoritatea naşterilor la sate sunt 
asistate de persoane fără nicio pregătire profesională sau nu sunt asistate de loc. lată 
la ce concluzii ajunge d-l dr. Manuilă analizând situaţia demografică a României în anul 
1931 !): „In astfel de împrejurări, este explicabilă mortalitatea copiilor în prima lună а 
vieţii şi mortalitatea mamelor, mai ales în mediul rural. Putem adăuga că nu există în 
țara noastră un sistem generalizat de nursing, care să ofere vizite prenatale şi îngrijiri 
materne şi infantile la domiciliu. Nu este deci de mirare că aproape 50% din copiii morţi 
sub 1 an nu împlinesc vârsta de o lună“... Si mai departe adaugă: „Cifra infimă de 
naşteri rurale asistate de medici este explicabilă, iar situaţia este greu de remediat. In ce 
priveşte asistenţa naşterilor la oraşe, {ага noastră este cu totul inferioară altor ţări“. 

Procentul naşterilor asistate în sate are variaţii destul de remarcabile pe provincii, 
cum indică tabloul XII. 


XII. — Asistenţa Ia naşteri în satele româneşti, pe provincii (media 1932— 1934 8) 


Naşterile asistate Nasterile asistate 
de medic sau cu moaşă fără di- 
moaşă diplomată | plomă şi neasistate 


9/0 N “дч 0/0 


Nespecificat 


PROVINCIA 


Numárul 0/0 


(6) (1) 


(1) 


Oltenia cs ovre m кли sui at and аа ола E эй 13.838 28,5 34.149 71,3 112 0,2 
Muntenia уз улс еы ааба К ЖЕЕ К ЖОЕ 33.539 26,7 91.866 73,1 183 0,2 
DODbroge8. în er ы ааа и RU Ж кт 12.368 41,0 17.155 58,8 46 02 
MoId0Va- io. o ou Nos e rev o аа IN vin ts ЖЕ 33.501 38,5 53.555 614 80 01 
Basarabia; c2 uox оаа Re Ie она 17.564 16,8 86.673 83,0 242 02 
Bucovina... us mg eg dI SUP s 1.521 944 14.277 654 39 02 
Transilvania. ............... ак Шы Т 50.650 61,5 31.512 38,3 135 02 
Banat 4c oun. Tess УА e Sas 9.521 60,8 6.080 38,8 58 04 
Crişana şi Магатиге;................. 19.644 596 13.298 40,3 24 01 


Ѕе vede cá provinciile ardelene, mai evoluate, se deosebesc de restul ţării, caracte- 
rizându-se prin procentul destul de apreciabil de născuţi asistați de medici sau moaşe 


2 Cifreie comunicate de către Institutul Central de Statistică. 
8) Mişcarea populaţiei României în anul 1931, pag. 29—30. 


162 


diplomate. Acest procent este mai mic in Bucovina şi Vechiul Regat şi extrem de mic în 
Basarabia. 

Lipsa organelor sanitare se resimte nu numai la naşteri. În general, bolnavii la sate 
în marea lor majoritate nu sunt îngrijiţi de medici. Pentru a arăta aceasta, dăm, în tabloul 
XII, procentul pe provincii al decedatilor în România, care au beneficiat de un tratament 
medical în 1934, 1935 şi 1936. 


XIII. — Procentul decedatilor în 1934, 1935 si 1936, care s'au bucurat de un tratament medical 9) 


ROMÂNIA ............ 35,0 37,4 40,5 Satele din Moldova ....... 22,8 23,6 26,5 
Oraşele din {ага intreagá . .. . . 75,0 78,2 784 Satele din Basarabia ...... 28,2 30,0 33,9 
Satele din ţara întreagă . ,.,...| 272 290 32,1 Satele din Bucovina ....... 290 26,8 31,2 
Satele din Oltenia. ........ 217 29,0 292 Satele din Transilvania . . . . . 37,6 37,4 421 
Satele din Muntenia. ....... 18,0 191 23,0 Satele din Banat. ,.,...... 47,0 45,9 491 
Satele din Dobrogea ....... 10,4 148 16,5 Satele din Crişana şi Maramureş. | 42,3 436 46,1 


Se observă în primul rând oarecare creştere a procentului decedatilor cu tratament 
medical. Cu toată această creştere, care urmează să fie verificată în anii ce vin, 60% din 
locuitori mor fără niciun tratament medical. La ţară acest procent creşte până 
la 70*l. Examinând cifrele pe provincii, vedem că Dobrogea ocupă ultimul loc, cu 85% 
din decedați, fără vreun tratament medical. Urmează apoi alte regiuni din Vechiul 
Regat си 75—80%/ morti fără tratament medical, apoi Bucovina şi Basarabia cu 70—750. 
Primele locuri le ocupă provinciile ardelene, unde populaţia rurală se adresează medici- 
lor în proporţie mai mare şi unde procentul morţilor trataţi de medici se ridică până la 
40—50%/. Locul de frunte este deţinut de Banat. 

Care este cauza faptului că sătenii se tratează în număr aşa de mic? Credem că, 
în afară de starea economică precară şi ignoranță, joacă un rol mare şi putinátatea me- 
dicilor. Pentru a arăta acest lucru am întocmit tabloul XIV, unde în prima coloană dăm 
procentul morţilor cu tratament medical, iar în a 2-a numărul medicilor la 100.000 


locuitori 10). 


XIV. — Raportul între procentul medicilor şi numărul decedaţilor cu tratament medical 


Procentul Nr. Procentul Nr. 
PROVINCIA morilor Ен medicilor PROVINCIA morților cu | medicilor 
(mediul rural) medical, 110000 (mediul rural) medical, 12.100000 

media 1934-36 media 1934-36 

(1) (2) 3) (1) (2) (3) 
Oitenia. ..... 2... rn 26,7 741 Bucovina. .......... 290 151 
Muntenia. ......,..... 20,0 83 Transilvania . . ....... 39,0 15,5 
Dobrogea ........... 13,9 7,0 Banat ....... ЕУ, 47,3 26,7 
Moldova ............ 243 10,9 Crigana-Maramureg ..... 44,0 16,0 

Basarabia ........... 30,7 126 


Paralelismul cifrelor din tabloul XIV este elocvent. 

Proportia morţilor cu tratament medical este mai mare acolo, unde numărul medi- 
cilor este mai mare. Putem trage de aci una din urmátoarele 2 concluzii: 1) Táranii ro- 
тап mor in mare majoritate fără a primi vreo îngrijire medicală şi nu o primesc, în primul 


Cifrele comunicate de către Institutul Central de Statistică. y 
1) După d-I dr. C. Gheorghiu: Asistența medicală rurală, Sociologie Românească II, 2—3. 


165 


ránd, din cauza lipsei medicilor sau 2) medicii se stabilesc acolo, unde au posibilitatea de 
a practica, deci acolo unde populatia e obignuitá sá recurgá la medic gi dispune de resurse 
bánesti suficient de mari. 


II. 


Acum, să dám câteva indicaţii asupra cauzelor de deces. Vom arăta, cu alte cuvinte, 
bolile principale, care cauzează mortalitatea aşa de ridicată. 


Copiii mici (în special cei sub 1 an) dând un procent mai mare de morti, vom începe 
cu bolile vârstei lor. 

„In ceeace priveşte cauzele mortalităţii infantile, datele trebuesc examinate cu 
rezervă, pentrucă numai o mică parte a deceselor infantile sunt certificate de medic. 
Cauzele acestei stări, sunt, în deosebi, numărul redus al medicilor şi mai ales lipsa de 
înţelegere a medicilor pentru stabilirea exactă a cauzelor de deces, cu deosebire la copiii 
mici“ 11). ; 

Бра datele Institutului Central de Statisticá, mortalitatea infantilá, adicá a copiilor 


naşteri premature. 


Copiii dela 1—9 ani mor mai mult de următoarele boli infecțioase: rugeolă, scar- 
latină, tuse convulsivă, disenterie, difterie. 

Rugeola a bântuit mai mult în 1934, când s'au înregistrat 130.124 cazuri, scá- 
zând în 1935 la 59.386 cazuri şi în 1936 la 34.553 cazuri. 

Dăm în tabloul XV numărul îmbolnăvirilor, pe provincii istorice, în anii 1934—1936: 


XV. — Numărul îmbolnăvirilor de rugeolă 1а 100.000 locuitori în 1934 şi 1936, pe provincii 12) 


N-rul imbolnăvirilor 
la 100.000 locuitori 


N-rul îmbolnăvirilor 
la 100.000 locuitori 


PROVINCIA PROVINCIA 


în 1934 | în 1936 
(2) (3) 


їп 1934 | їп 1936 
(2) (3) 


tt) (1) 


ROMÂNIA... 688 179 | Satele din Moldova ....... 2311 233 
Oraşele din {ага întreagă .,.. 289 116 Satele din Basarabia ...... 607 64 
Satele din tara intreagă. . .. . 780 193 Satele din Bucovina . . .. .. . 1.121 3 
Satele din Oltenia . ......, 590 221 Satele din Transilvania. . . .. 395 192 
Satele din Muntenia ....... 668 343 Satele din Banat. ........ 128 373 
Satele din Dobrogea. ....., 735 66 Satele din Crişana şi Maramureş . 262 36 


Din examinarea acestui tablou se desprinde în primul rând că rugeola este o boală 
a satelor, unde se ráspándeste foarte repede, din cauza lipsei condiţiunilor igienice. 


п) Dr. S. Manuilă: Buletinul Demografic Nr. 4, 1936. 
ш) După cifrele brute, comunicate de către institutul Central de Statistică. 


164 


Se mai observă, cá boala n'are o provincie de predilecție. Astfel ea a bântuit în 
1934 mai ales în Moldova, unde numărul îmbolnăvirilor a fost foarte ridicat (46.414 
îmbolnăviri şi 2.396 decese), şi apoi în Bucovina, Dobrogea etc. În 1936 numărul 
îmbolnăvirilor a fost de 4 ori mai mic. Totuşi Banatul a înregistrat de 3 ori mai multe 
îmbolnăviri (2.909 îmbolnăviri, în 1936, faţă de 1.003 îmbolnăviri, în 1934), urmat fiind de 
Muntenia. Numărul deceselor a variat şi el în aceşti 3 ani. Astfel în 1934 s'au înregistrat 
4,4% decese; în 1935, 5,8 °/ decese si, in 1936, 4,2 % decese, din numărul imbolnávirilor. 
Cel mai mare procent de decese îl dă Basarabia, unde, în aceşti 3 ani, aproape 10% din 
cei imbolnáviti au murit, urmând apoi provinciile din Vechiul Regat (sub 5° decese din 
numărul bolnavilor). Cel mai mic procent îl dau provinciile ardelene şi în special Crişana 
şi Maramureşul. 

Numărul cazurilor de scarlatină, dimpotrivă a crescut în aceşti З ani, ridicându-se 
dela 16.079 cazuri, în 1934, la 30.949 cazuri, în 1935 şi la 35.874 cazuri, în 1936. 

lată numărul îmbolnăvirilor, pe provincii istorice: 


XVI. — Numărul îmbolnăvirilor de scarlatină, la 100.000 locuitori, in 1934 şi 1936, pe provincii їз) 


Nr. îmbolnăvirilor 
la 100.000 locuitori 


Nr. imbolnávirilor 
la 100.000 locuitori 


PROVINCIA PROVINCIA 


în 1934 | în 1936 
(2) (8) 


in 1934 | in 1936 
(2 (3) 


(1) 


ЕОМАМА.............. Satele din Moldova ......... 58 239 
Oraşele din fara întreagă. . . . .. 165 Satele din Basarabia ........ 64 209 
Satele din fara întreagă. . . . . .. 61 Satele din Bucovina ......... 60 184 
Satele din Oltenia. ......... 72 Satele din Transilvania ...,... 101 124 
Satele din Muntenia. ........ 46 Satele din Banat. .,...,.., 44 116 
Satele din Dobrogea. ........ 4 Satele din Сгівапа şi Maramureş . . 87 99 


Spre deosebire de rugeolá, scarlatina este boala oraşelor. Astfel în oraşe se tmbol- 
năvesc de 2 ori mai mulți copii decât la sate (proporțional cu populația). Nici boala 
aceasta nu preferă vreo provincie. Astfel, în 1934, ea a bântuit mai mult în Transilvania 
şi Crişana-Maramureş, iar în 1936 în Oltenia, Moldova şi Basarabia. 

Procentul decedaţilor din această boală este, la fel, de 2 ori mai mare decât 
al decedatilor din rugeolá, atingând, în 1935, 10,4%. Procentul morţilor este de 2 ori mai 
mic în oraşe decât la ţară. Procentul morţilor în sate este aproape uniform în toate pro- 
vinciile ; totuşi Oltenia, Basarabia şi Bucovina dau un procent ceva mai ridicat de decese. 

Tusa convulsivă a dat în ultimii 3 ani un număr constant (în jurul lui 20.000) de 
îmbolnăviri. Astfel, în 1934, s'au înregistrat 19.813 cazuri; în 1935, 23.339 cazuri şi, în 
1936, 20.215 cazuri. Această boală bântue mai mult la sate decât la oraşe (1, 2 cazuri 
la 1.000 locuitori, la sate, şi 0,3 cazuri la 1.000 locuitori, în oraşe, în 1936). Are cazuri 
mai frecvente în satele din Moldova şi Muntenia. Procentul deceselor variază între 
2—51, Cel mai mare procent de morti se înregistrează în satele din Oltenia şi Basarabia. 

Disenteria a bântuit mai mult în 1934, când s'au înregistrat 10.992 de cazuri, seă- 
zând, în 1935, la 6.037 cazuri şi, în 1936, la 6.232 cazuri. In 1934, cele mai multe cazuri 
le-a înregistrat Transilvania; pe când, în 1935 şi 1934, satele din Basarabia au deţinut 
primul loc. În 1934 şi 1935, s'au înregistrat proporţional mai multe cazuri în sate, pe 
când în 1936, boala a bântuit în aceeaşi proporţie oraşele ca şi satele româneşti. Procentul 
morţilor din această boală este destul de mare (10—12%). Cel mai mare procent de morti 
îl dau tot satele din Basarabia, unde el atinge proporţia de 13 — 14% din numărul 
îmbolnăvirilor. 


3) După cifrele brute comunicate de către Institutul Central de Statistică. 


165 


În fine, difteria a înregistrat 7.456 cazuri, in 1934, scăzând la 5.116 cazuri, in 1935, 
şi 3.816 cazuri, in 1936. Prezintă procente de îmbolnăviri mai mari la oraşe decât la sate. 

Cu toate acestea procentul morţilor este mai mare la sate, unde variază între 15— 
17%, ре când oraşele dau între 7 -8°% morti din numărul bolnavilor. Aceste procente 
sunt semnificative şi caracterizează starea sanitară a satelor româneşti. Cele mai multe 
îmbolnăviri se înregistrează în Transilvania. 


După ce am analizat principalele boli de copii, prezentăm mai jos cauzele de deces 
ale oamenilor maturi (15 -64 ani). Tabloul XVII. arată procentele cauzelor de moarte, 
în mediul rural, în anul 1935. (După buletinul demografic). 


XVII. — Cauzele de moarte în satele României în 1935. (Procentele din totalul deceselor în fiecare 
grupă de vârstă 14). 


Procentul deceselor din cauza: 


GRUPA DE VÂRSTĂ Pneu- 


moniei 


(5) 


Tubercu- 
lozei 


(2) 


Nefritei 
(6) 


Cancerului 


Pelagrei Bolilor de 
ini 


má 


(7) 


(1) 


15518 54. E a deu b uet wc e Red 446 05 02 17,8 19 27 
2024.7 а нА 53,8 05 04 124 16 30 
25—94. o nr oe eoe ЛЕККЕ sas US 452 10 13" 132 28 45 
Бы e ЧИКЕ Does Wut ba s 279 22 46 148 45 102 
АЗБА ""-—— —————— ЧЫЛ н 162 32 7,0 156 64 155 
[LES OM MET E 61 2,6 56 151. 72 197 


Observăm că principala cauză de moarte în satele româneşti este tuberculoza pen- 
tru toate grupele de vârstă, cu excepţia vârstei 55—64 ani. Procentul cel mai mare de 
morţi de tuberculoză, îl dă grupa de vârstă 20—24 ani, la care peste jumătate din decese 
este cauzată de această boală. 

Procentul morţilor prin tuberculoză descreşte apoi cu vârsta, rămânând totuş cauza 
principală de deces până la 55 ani. Tuberculoza seceră în mai mare grad populaţia 
urbană decât pe cea rurală, ceeace se explică prin diferența condifiunilor de trai. 
Tabloul XVIII arată mortalitatea prin tuberculoză pe provincii. 


XVIII. — Mortalitatea prin boli sociale (media 1934—1936). Numărul morţilor la 100.000 locuitori 15) 


Morta- 
litatea 


PROVINCIA prin 
tuber- 


PROVINCIA 


culoză 

(1) (1) (2) (5) 
ROMÂNIA ........ 175 43 14 9 Satele din Moldova ... 154 26 43 20 
Oraşele din {ага întreagă 212 98 5 12 Satele din Basarabia . . . 169 24 11 4 
Satele din (ara întreagă . 167 30 16 8 Satele din Bucovina . . . 160 55 3 12 
Satele din Oltenia.. . . 175 17 10 8 Satele din Transilvania . 154 45 1 4 
Satele din Muntenia. . . 177 18 28 10 Satele din Banat... . . 172 56 0 4 
Satele din Dobrogea... 162 15 3 6 || Sat.din Crişana-Maramureşi 175 43 0 3 


Prin urmare, satele din Muntenia dau cel mai mare procent de morţi de tubercu- 
1024. Urmează apoi Crişana, Maramureşul, Oltenia şi Banatul. Cele mai mici procente le 
înregistrează Moldova şi Transilvania. 


M) Procentele calculate după cifrele publicate in Buletinele Demografice pe 1935. 
15) Cifrele brute ne-au fost comunicate de către Institutul Central de Statistică. 


166 


În ordinea importanţei, a doua boală de care mor oamenii maturi este pneumonia, 
care atinge in mod aproape egal toate grupele de vârstă. Urmează apoi bolile de inimă, 
din cauza cărora mor mai mult bătrânii, procentul deceselor cauzate de această boală 
crescând cu vârsta. Aceleaşi caractere le prezintă şi nefrita. 

A doua din bolile sociale după tuberculoză este cancerul. Mortalitatea prin această 
boală este destul de considerabilă la vârstele mai înaintate şi a atins maximum, în 1935, 
la grupa de vârstă 45—54 апі, dând 7% din totalul morţilor. Această boală este de 3 ori 
mai răspândită în oraşe decât la ţară. Provinciile ardelene şi Bucovina dau procente mai 
mari de morţi din cauza acestei boli; procentul maxim fiind deţinut de Banat. Provinciile 
unde această boală este mai puţin răspândită sunt Dobrogea, Oltenia şi Muntenia. 

Pelagra, altă boală socială din contră este mai răspândită în provinciile Vechiului 
Regat în special în Moldova şi Muntenia şi nu se întâlneşte aproape de loc în provinciile 
de peste Carpaţi. Majoritatea morţilor din această boală o dau grupele de vârstă mai înain- 
tate şi mai ales cea a celor de 45—54 ani. 

n fine, am dat în tabloul XVIII şi mortalitatea prin sifilis, care, deşi nu este aşa de 
ridicată, totuşi prezintă importanţă prin caracterul ei. 

Regretăm că nu suntem în posesia cifrelor, care să arate numărul, de sigur consi- 
derabil, al îmbolnăvirilor prin această boală. Mortalitatea prin sifilis este mai răspândită 
în satele din Moldova, după care urmează cele din Muntenia şi din Bucovina. Cei mai 
puţini morţi prin sifilis s'au înregistrat în 1934—1936 în Crişana, Maramureş, Basarabia, 
Transilvania şi Banat. 


Am înfăţişat principalele cauze de deces ale populaţiei rurale româneşti, a cărei 
mortalitate este excesiv de ridicată chiar în comparaţie cu mortalitatea ţărilor vecine, 
cum sunt Bulgaria, Polonia, lugoslavia, etc. 

Mortalitatea excesiv de mare este cauza excedentului nostru natural mult mai redus 
decât îl puteam aştepta, pornind dela faptul că suntem ţara cu cea mai mare natalitate 
din Europa. 

In concluzie, citám următoarele reflecţii ale d-lui dr. Manuilă, (Buletinul Demo- 
grafic 1935, Nr. 7): „Problema redresării excedentului natural nu-şi poate căpăta prin 
urmare soluţionarea prin intensificarea naşterilor a căror proporţie ne plasează în locul 
întâi dintre ţările europene, ci prin reducerea deceselor. Proporția de 28, 9"/w cát este 
media lunară din primul trimestru al anului 1935, nu numai că întrece proporţia mortali- 
tátii generale a tuturor ţărilor civilizate, dar este mai mare chiar şi decât natalitatea ma- 
joritátii acestor ţări, de aceea imperativul asigurării desvoltării ţării noastre este, redre- 
sarea mortalităţii generale şi în special reducerea mortalităţii infantile, căci starea ac- 
tuală, confirmată de datele primului trimestru din 1935 şi anume, că aproape tot al 
patrulea nou-născut este sortit morţii, înainte de a împlini primul an de vieatá, este 
inadmisibilă 4. 


Ing. I. MEASNICOV 


167 


CRONICI 


VECHIUL DREPT ROMÂNESC SI INDIVIZIBILITATEA LOTULUI ȚĂRĂNESC 


Legea pentru organizarea si încurajarea agri- 
culturii din 22 Martie 1937, prin art. 9, limitează 
divizibilitatea lotului țărănesc. Această dispoziţie 
exista şi in legea agrară din 1921, art. 126, însă 
nu s'a aplicat din cauza stărilor de fapt, care au 
dus la înlăturarea legii. 

Peniru fixarea acestei limite, legea pleacă dela 
principiul cá fárámifarea proprietăţii este dăună- 
toare, atât individului, cât şi interesului ţării, 
În cazul individului, acest principiu nu e verificat; 
nu s'a facut pâna acum dovada, că această fără- 
mifare i-ar fi neapărat dăunătoare, 


Inainte de anul 1864, legislaţia noastră ridica în 
fata fărămiţirii proprietăţii mai multe obstacole, 

1. Dreptul de protimisis al rudelor, art, 7, cap, 
II, partea III-a, Legiuirea Caragea, care avea ca 
efect păstrarea bunului familiar, în starea lui 
inițială, 

2, Dreptul de protimisis al părtaşilor sau de- 
valmasilor, al vecinilor, агі, 7, cap. 2, partea III-a, 
Legea Caragea, 

3, Înlăturarea fetelor dela moştenirea părin- 
tească, art, 17, al. 3, pag. 81, Legea Caragea. În 
legatură cu acest fapt, este bine să reamintim că 
această înlăturare a avut ca efect: 

a) Divizarea proprietăţii numai pentru băieţi, 
deci o divizare mai redusă; 

b) Posibilitatea căsătoriei fetelor în sate mai 
depărtate de cel natal, ceea ce îngăduia o răspân- 
dire a obiceiurilor locale şi o împrospătare biolo- 
gică; 

c) Banii cu care venea fata în casă, erau de un 
real folos pentru cumpărarea celor necesare agri- 
culturii, sau creș'erii animalelor, ceea ce echivala 
cu inventarul agricol de astăzi, astfel că de multe 
ori suma aceasta venită la timp, întrecea valoarea 
pământului, cu care ar fi fost înzestrată. Azi fata 
măritându-se in alt sat, trebue să-și vândă drep- 
tul ei. Flăcăul trebue să se căsătorească cu o fată 
din satul lui, pentrucá este legat economicegte și 
de pământul ei. Cum se caută o fată egală la avere 


168 


şi cum se întâmplă, că cele cu avere, de multe ori 
au defecte, este silit so ia aşa cum se găseşte; 
deci se întemeiază o familie cu sănătate, sau mo- 
ralitate șubredă. Ceva nou nu poate să mai aducă 
în casă, gbiceiurile sunt aceleași, și prin neprac- 
ticarea lor, precum și prin avalanga celor dela 
oraş, ele sunt menite dispariţiei. 

Dela 1864 şi până în prezent, legislaţia, nu a 
ținut seama de aceste fapte sociale, sí a creeat 
altele, care au modificat mentalitatea sătenilor, şi 
care după actuala lege, sunt dăunătoare; deci 
efectul legilor care nu au ținut seamă de reali- 
tățile sociale, se întoarce contra lor. Azi, așa cum 
reglementează această lege modul de succesiune 
şi transmiterea proprietăţii rurale, nu se va putea 
aplica după părerea mea, care se bazează pe ur- 
mătoarele argumente 

1. Toţi sătenii ştiu că trebue să împartă averea 
la copii în mod egal. Aşa spune codul civil, art, 
728 şi urm, În acest sens copiii au fost crescuţi 
în această idee și în majoritate îndrumați la agri- 
cultură, Deci faptele în concordanţă cu dreptul. 
Altfel ar fi fost dacă s'ar fi spus cá nu au voie 
să împartă terenul decât dela o anumită supra- 
faţă. Atunci grija pentru a asigura existența co- 
piilor, se îndrepta în altă direcţie, aşa cum se 
proceda cu fetele în vechiul drept românesc, care 
erau înzestrate cu bani, şi astfel proprietatea nu 
se fărămiţa. Ar fi aplicabilă dacă sar spune: 
prezenta lege, se va aplica gospodăriilor, ce se 
vor întemeia dela apariţia legii, 

2, Să presupunem că moştenitorii nu se înţeleg, 
ceea ce se întâmplă în cele mai dese cazuri, putem 
să aplicăm legea şi să vindem averea părintească? 

Dacă se va proceda astfel, vom arunca pe piața 
oraşelor pe aceşti copii nepregătiţi pentru noua 
vieaţă. Ei nu vor fi buni пісі de servitori, deoarece 
li se va face concurenţă de cei ce au o pregătire, 
în acest sens, de pildă de fraţii ardeleni. Nici de 
lucrători agricoli, pentrucá n'au tehnica agri- 


colá, si in afară de aceasta, maşinile îi înlătură 
şi pe aceşti lucrători, 

3, Se face prea mare caz de pulverizarea pro- 
prietăţii. Nu este situafiunea tocmai aga. Țăranii 
sunt mai practici, Ei de îndată ce au o proprie- 
tate fárámifatá, şi cred cá nu le mai foloseşte, о 
vând vecinului, şi dacă tin, o {їп pentrucá le folo- 
seste, adică au la bază existența lor. 

4. Dar în fapt au şi început înlăturarea legii 
astfel: moștenitorii se împart între ei, vrând, ne- 
vrând, nemai recurgând la justiție, pentrucă in- 
stinctul îi învaţă ce trebue să facă, iar vânzările 
se fac cu acte sub semnătură privată, pe riscul 
cumpărătorului, Aceleași considerente și pentru 
transmiterea proprietăţii, cu adăugirea că loturi 


compacte de două hectare, sunt prea puţine, şi in 
caz de nevoie mare de bani, nu au de unde să ia 
sumele necesare, 

Este fericită dispozițiunea dreptului de proti- 
misis al vecinilor, care nu este altceva, decât re- 
învierea în parte, după cum am arătat a vechiului 
nostru drept. 

Dar cât mai este timp, trebue să se introducă 
în actuala legislaţie, cele trei obstacole descrise 
mai sus, care au fost de un real folos şi care se 
vor aplica nu numai la pământurile rurale, dar 
si la cele moşneneșşti, care au fost adevărate nu- 
clee de vitalitate a ţării, 


V. PETRESCU 


AGRICULTURA ЇМ CEHOSLOVACIA 


(STĂRI, PROBLEME, INFĂPTUIRI) 


După cunoştinţele noastre obișnuite, Cehoslo- 
vacia este о fară industrială. Privind-o însă în 
comparaţie cu celelalte țări ale Europei de mij- 
loc, d. de Martonne o socotește numai: cea mai 
industrializată, Nuanfa care deosebește aceste două 
aprecieri, amândouă valabile la vremi deosebite, 
constituie de fapt, problema centrală a vieţii eco- 
nomice cehoslovace, 

Intr'adevár, dacă în Monarhia Austro-Ungară, 
țările istorice cehe (Boemia, Moravia si Silezia), 
susțineau aproape întreaga producţie industrială, 
in Republica Cehoslovacá, prin unirea acestora cu 
Slovacia şi Rusia Subcarpatică, ţinuturi prin ex- 
celență agricole, situația trebuia să se „schimbe, 
Totuşi, deşi prin această unire teritoriul Cehoslo- 
vaciei creştea cu 78,33"/, iar terenurile agricole 
cu 70,37%, ţinuturile de răsărit contribuind cu 
43,93*/», la teritoriul total al Statului şi cu 41,31%/0, 
la terenurile agricole, noul Stat păstrează în cei 
dintâi ani ai existenţei sale, caracterul industrial 
pe care i-l impuneau ţările istorice, 

Neputând fi solufionatá imediat, problema cree- 
rii unui echilibru între agricultură și industrie ră- 
mâne problema economică centrală a Cehoslova- 
ciei iar ideea armonizării lor într'un sistem, gân- 
dul de temelie a vieţii ei economice, 

Privită dincolo de planul imediat al simplei ог» 


fanizári a producţiei si a repartizării bunurilor, 
problema își găseşte așezare in polaritatea apus- 
răsărit chiar și atunci când nu depășește graniţele 
Republicii Cehoslovace. 

Ea apare evidentă dacă comparăm stările cul- 
turale, relaţiile dintre sat şi oraş sau problemele 
demografice, din ținuturile de apus cu cele din ți- 
nuturile de răsărit ale  republicei. Densitatea 
populaţiei, de pildă, ajunge în Boemia la 128,12 lo- 
cuitori la 100 ha, în Moravia și Silezia la 124,73, 
dar în Slovacia abea la 61,22, ca în Rusia Subcar- 
patică să atingă numai 47,99, 

Această schițare generală a realităţilor diferen- 
țiatoare conturează ea însăși cauzele neputinței 
de a armoniza imediat şi natural, agricultura cu 
industria în sistemul economic al noului Stat. 

Numai, aceste diferențieri nu privesc exclusiv 
cele două ramuri de producţie ca note dominante 
a celor două ansambluri geografice. Ele sunt mai 
mult, valabile pentru a deosebi agricultura apusului 
de cea a rásáritului. 

Agriculturii intensive din țările istorice cu va- 
rierea sistematică a culturilor şi cu mijloace me- 
сапісе de cultivare, Slovacia si Rusia Subcarpatică 
îi opune agricultură extensivă, cultivare cu mij- 
loace primitive şi sistemul celor trei tarlale. In- 
tegrată sistemului general economic, producția 
ținuturilor apusene este legată de acest sistem 


169 


şi dictată de nevoile pieţei. In răsărit păstrân- 
du-se de cele mai multe ori sistemul de goss 
podarie ţărănească autarhică, producţia agricolă 
este legată de nevoile interne ale micilor gospo- 
dari gi cerinţele pieţei influențează foarte puțin. 
Socotind organizarea agriculturii sau gradul de 
cultură profesională a agricultorilor, e suficient 
să amintim că în 1920, Boemia avea 56%/0, iar Mos 
ravia și Silezia 31,1%/0 din totalul de 10.989 de 
cooperative, pecând Slovacia numai  12,4%e, iar 
Rusia Subcarpatică abea 0,5%, 

Dacă mai adăugăm la aceasta anume stări ce 
rezultă din determinări externe, ca divizarea la 
infinit a micii proprietăţi din Rusia Subcarpatică 
permisă de dreptul succesoral şi întărită de obi- 
ceiul moştenirii egale, sau putinfele tehnicizárii pe 
care agricultura le avea în ţările istorice și care 
lipseau aproape în ţinuturile de răsărit, precum și 
posibilitățile de largă valorificare pe piaţă, inless 
па de o vastă rețea de căi ferate mm în Boemia 
locurile aşezate pe o distanță de 10 km de calea 
ferată sunt іп 94,83%/0, în Moravia și Silezia în 
94,55%/0, în Slovacia însă abea în 81,83?/o, iar în 
Rusia Subcarpatică in 68,13?/o, iar cele așezate la 
o distanță de 5 km, sunt în Boemia în 70,48%, 
pe când în Rusia Subcarpatică abea în 40,37%/0 — 
înțelegem cum си tot caracterul lor agricol, finus 
turile din răsărit n'au putut schimba hotáritor ro- 
lul producţiilor în economia generală a Statului 
Cehoslovac, 

Contribuţia ținuturilor din răsărit a fost totuşi 
de o importanță capitală pentru agricultura cehos 
slovacă, prin calităţile naturale ale terenurilor, 
Partea de Ses Panonic, porţiunea din valea 
Dunării, văile răurilor Vag şi Nitra gi șesul de 
nord al Tisei, sunt terenurile naturale cele mai 
fertile din Cehoslovacia. Condiţiile climaterice ale 
acestor locuri permit cultura viței de vie şi a 
fructelor sudice, Pe de altă parte, vastele pășuni 
alpine din Carpaţi fac posibilă desvoltarea mare 
a creşterii vitelor, iar pădurile, cele mai multe 
composesorale, trecute azi în administrația Status 
lui, au făcut cu putință desvoltarea unei puters 
nice industrii forestiere, 

Deci, deşi prin unirea cu ţinuturile de răsărit, 
echilibrul economic care se stabilise în ţările сепи 
trate în jurul Basinului Boem a fost rupt, totuşi 
varietatea posibilităţilor pe care noile ţinuturi le 
ofereau, a permis Cehoslovaciei să își creeze o 
agricultură proprie puternică, a cărei producţie 
satisface pe deplin cerinţele pieţei interne, ba a 
ajuns în unele domenii, să aibă şi cantități exporx 
tabile. 


170 


Creindu-si aceastá agriculturá, Republica Cehos 
slovacă a reuşit, in уіеаја sa economică, să sisten 
matizeze cele două ramuri de producţie ajuns 
sând la un echilibru între agricultură și induse 
trie. 

Acest echilibru n'a putut fi desigur realizat şi 
menţinut decât printr'o economie de stat, prin ins 
troducerea unui sever sistem de economie dirijată, 
Și în producţia agricolă, rezultate multumitoare nu 
s'ar fi putut obţine fără organizarea ei potrivit us 
nui plan. Ceea ce s'a urmărit în agricultura сеһози 
lovacă а fost înainte de toate o ridicare a produce 
Неі ținuturilor răsăritene la nivelul producţiei din 
ţările istorice. Natural, lucrul urmărit în sectorul 
agriculturii s'a integrat în acţiunea generală de 
inálfare a standardului de vieafá a locuitorilor 
din Slovacia și Rusia Subcapaticá şi de ridicare 
a nivelului cultural al acestor ţinuturi, 

Astfel în procesul de industrializare a agriculx 
turii, numărul comunelor care utilizează curent 
electric a sporit în Slovacia dela 241 în 1928, la 
647 în 1929, iar în Rusia Subcarpatică, în același 
an, dela 17 la 53, 

Iarăşi din institutele de cercetări agricole create 
pentru potrivirea culturilor la condiţiile naturale 
şi nevoile economice, Boemia are 17, Moravia 6, 
iar Slovacia 7, 

Pentru aplicafiuni practice s'au înființat stas 
fiuni experimentale. Din aceste 49 staţiuni expex 
rimentale se găsesc în ţările istorice, iar 18 în 
Slovacia şi Rusia Subcarpatică. Ferme Boemia are 
abea 2, Moravia 8, iar Slovacia gi Rusia Subcars 
patică câte 6. 

Realizări deosebite s'au făcut în ţinuturile de 
răsărit în domeniul instrucției agricole, De pildă, 
numărul elevilor şcolilor de agricultură din Slos 
vacia a crescut dela 885 în 1929, la 1.018 în 1933. 

Dar dincolo de aceste înfăptuiri preliminare nos 
tate pentru pregnanfa lor, întreagă producţia agris 
colă a Statului a fost organizată funcțional, Siss 
temul economic autarhic tinde să fie înlocuit de 
un sistem de culturi susţinute potrivit unui plan 
de ansamblu şi necesităţilor economice generale, 
Modul celor trei tarlale atât de răspândit in [is 
nuturile de răsărit, a dispărut aproape, în faţa culs 
turilor regionale specializate, 

Crearea unei reţele întregi de industrii conexe 
repartizate pe regiuni, permite valorificarea imes 
diată a produselor, iar o circulație promptă $i rax 
pidă asigură răspândirea lor si aprovizionarea res 
sulată a întregii piefi interne. 

Această notare sumară a faptelor principale ale 
agriculturii cehoslovace precum și consemnarea 


cátorva din problemele ei si а felului cum unele 
au fost rezolvate, incearcá sá arate cum Republica 
Cehoslovacá in aceste vremi de industrializare con- 
tinuá, avánd dinainte o puternicá industrie, a reu- 
sit pentru a echilibra economia sa națională, să 
îşi creeze o agricultură proprie si cum potrivit 
unui plan, a izbutit să îşi organizeze funcţional 
producţia agricolă în sistemul economiei sale de 
stat, 

S'a văzut în ultima criză că tăria economică a 
Republicii Cehoslovace se datorește sistemului 
care a reușit să armonizeze industria cu agricul- 
tura, 

Intr'adevăr, organismul economic cehoslovac per- 
mite utilizarea în producţie a întregului surplus 
de populaţie, pe care ţinuturile de răsărit îl oferă 


fie prin prolificitatea lor, fie prin eliminarea din 
agricultură a elementelor de prisos într'o producţie 
raționalizată, 

Cunoaşterea realităților economice si a valorifi- 
cării lor politice, permite pe lângă o cercetare 
atentă si de profunzime, să se întrevadă largile 
perspective de viitor deschise Republicii Cehoslo- 
vace, care a reușit nu numai să își consolideze lo- 
cul în Europa Centrală, ci oprind înaintarea Ger- 
manilor spre răsărit, să cucerească chiar, deocam- 
dată economic, poziţii pe care aceștia le-au pără- 
sit, la fel cum în nordul Boemiei elementul slav 
cucereşte poziţiile pierdute de Germanii mai pu- 
țin vigurosi, 


MIHAI POP 


ÎNDRUMĂRI TEORETICE ŞI BIBLIOGRAFICE 


PROBLEMELE ŞI BIBLIOGRAFIA CADRULUI COSMOLOGIC 


Se stie că monografia sociologică este ün mij- 
loc de cercetare directă şi integrală a unei uni- 
táti sociale restrânse, 

O asemenea unitate socială, care se pretează 
cu uşurinţă la efectuarea completă a unei mono- 
grafii sociologice, este satul, motiv pentru care 
mai toate încercările monografice românești, e- 
fectuate cu deosebire în ultimul timp, de diferite 
persoane şi instituții, au avut ca obiect al studiu- 
lui lor, satul românesc, 

Pentru ca să cunoaştem integral un sat din 
punct de vedere sociologic, trebue să-i precizăm 
condiţiile de așezare şi vieafá (cadrul cosmologic, 
cadrul biologic, cadrul psichic, cadrul istoric), ma- 
rifestátile sale sociale (economice, spirituale, 
etico-juridice, politice) și unităţile sociale com- 
ponente, subordonate (familia şi gospodăria, cate- 
goriile sociale, confesiunile, şcoala și biserica, 
adunările, stánele, etc,), 

Institutul Social Román a dat amănunțite ins- 
trucţiuni si planul complet asupra felului cum 
trebue executat fiecare din capitolele de mai sus 
(Tr. Herseni, Teoria monografiei sociologice, Buc, 
1934; Н. Н, Stahl, Technica monografiei sociolo- 
gice, Вис, 1934; Н, Н. Stahl, Monografia unui sat. 
Cum se alcátueste spre folosul cáminului cultu- 
ral; sub tipa). 


Un capitol deosebit de interesant este de sigur 
acela ul cadrului cosmologic, El este nu numai 
interesant, dar mai ales fundamental, pentrucă 
are repercusiuni directe sau indirecte aproape 
asupra tuturor celorlalte condiţii de vieafá, ma- 
nifestări şi unități sociale subordonate ale sa- 
tului, după cum vom arăta mai jos, 

Rădăcinile unei monografii sociologice îşi ex- 
trag seva în primul rând din această bază pen- 
tru a cărei pregătire trebue să depunem cea mai 
mare atenţie și grije, 

In capitolul cadrului cosmologic trebue să se 
vadă bine interdependenţa tuturor fenomenelor 
geografice şi sociale între mediul ambiant și 
vieafa umană a satului, 

Căci, dacă unele raporturi sunt discutabile, ni- 
meni nu poate contesta influența mediului în ge- 
nere, asupra cadrului psichic şi adesea chiar bio- 
logic — şi mai ales asupra manifestărilor econo- 
mice si chiar spirituale, ca si asupra unităților 
sociale subordonate, 

De asemenea cine poate contesta că mediul am- 
biant a determinat adesea dealungul timpului, 
fapte istorice, etico-juridice si chiar politice?! 

De aceea am îndrăsni să afirmăm că o mono- 
grafie sociologică este bună numai atunci când 
condiţiile de уіеа{& — așa numitele cadre, în ge- 


171 


пеге — și cadrul cosmologic in special — au fost 
bine studiate și invers. Căci manifestările se văd 
şi se studiază mai ușor. 

Nu e insă mai puţin adevărat că această parte 
a monografiei sociologice — cadrul cosmologic — 
e bine făcut numai atunci când persoana sau per- 
soanele ce-o execută au mereu în minte toate 
celelalte capitole ale monografiei sociologice sco- 
(ánd în evidenţă la fiece pas, toate legăturile ca- 
drului cosmologic cu celelalte cadre, cu manifes- 
tările şi unităţile satului, 

Contrariu cadrul cosmologic este inutil gi repre- 
zintă un material mort pentru monografie, 

Dar importanţa capitolului cadrului cosmologic 
va reiesi, sperăm, mai bine din cele ce urmează. 


Odată ajunși în satul studiilor noastre, cadrul 
cosmologic ne pune două probleme: 

1. Aspectul cartografic al satului (descriere şi 
explicație); 2, Satul și mediul ambiant, 

Deşi în unele puncte se imbină și se explică a- 
desea una pe alta, aceste două probleme, sunt 
totuși distincte şi ca metodă ele trebuesc tratate 
pentru simplificare în ordinea de mai sus, 


1. Aspectul cartogratic al satului. Avem dato- 
ria de a descrie cât mai corect şi cât mai amănun- 
fit, conform indicaţiilor date în planul monogra- 
fiei (vezi lucrările citate mai sus), cu harta şi bu- 
sola în mână, foate faptele ce interesează carto- 
gralia satului in sine si în raport cu regiunea. 

Partea aceasta e pur descriptivă, e preliminară 
şi nu poate lipsi. 

Deabia după ce avem tot materialul acesta 
adunat, trecem la explicaţia faptelor geografice, 
partea cea mai interesantă și mai folositoare 
pentru monografie. 

Prima întrebare şi cea mai gravă care ni se 
pune în explicarea aspectului cartografic al sa- 
tului este următoarea: de ce satul respectiv a fost 
așezat aici și cum se explică însușirile sale actuale 
(formă, mărime, orientare, structură), 

Aceste lucruri trebue să le explicăm ținând 
seama de toți factorii: spațial (fizic), istoric, eco- 
nomic, administrativ, etc, pentrucă numai ele- 
mentul spaţial, pur geografic, nu e întotdeauna 
suficient pentru a ne explica așezarea unui sat 


într'un anumit punct şi caracteristicile aspectu- 
lui său actual, 
Fără explicaţia  interdependenfii fenomenelor 


geografice, toată inşiruirea descriptivă, făcută în 
prealabil, ar rămâne inertă și nefolositoare pen- 


172 


tru sociologie, balast de care ne putem debarasa 
fără nicio strângere de inimă. 

A face cadrul cosmologic numai de formă ві 
numai pentrucă el e prevăzut în planul monogra- 
fiei, este un lucru zadarnic., 

Admitem că acest capitol poate fi numit — și 
pe drept cuvânt — geografia satului, dat fiindcă 
studiul său se bazează pe două principii pur geo- 
grafice: al repartifiei spaţiale (ce are ca metodă 
geografică harta) şi al interdependenfii fenomene- 
lor geografice (care se serveşte de metoda descrie- 
rii explicative), 

Acest capitol nu se poate face cu folos decât 
de un geograf și anume de un geograf cu o oare- 
care experiență de cercetare pe teren, ce se 
poate uşor orienta în toate problemele de geo- 
grafie fizică si antropogeografie sí care știe să 
vadă. 

Ca bibliografie stau la dispoziţie: P. Vidal de 
la Blache, Principes de Géographie humaine, Pa- 
ris, Colin, 1922; Jean Brunhes, La Géographie hu- 
maine, Paris, Alcan, 3 vol, ed. IV, 1934; V. Mi- 
hăilescu, Geografia fizică a României, Buc, So- 
cec, 1936; І, Conea, Geografia satului românesc, 
Sociologie Românească, II, 2—3, 1937, pp. 60—67, 


П. Satul si mediul ambiant. După се am descris 
şi explicat așezarea satului, se pune marea pro- 
blemă a raporturilor satului si a vieţii sale umane 
cu mediul ambiant în sens larg, ceea ce este mai 
mult decât antropogeofrafie si în nici-un caz nu 
mai poate fi lămurită numai de un geograf, ori- 
cát de bun ar fi el. 

Căci aici se studiază condiţiile climatice, cu 
toate faptele de climatologie și meteorologie, — 
hidrografice, cu metode şi aparate inginereşti, — de 
sol şi subsol, cu principii şi tehnică de Agrologie 
şi Geologie, de vegetaţie si faună naturală a re- 
fiunii, adică Zoologia si Botanica regiunii, 

Ceea ce este cu atât mai complicat cu cât as- 
tăzi Climatologia, Hidrologia,  Agrologia (ştiinţa 
solului), şi Geologia (știința subsolului, ca evo- 
luţie şi structură), Botanica si Zoologia, sunt şti- 
infe nu numai de mult stabilizate ca atari, dar 
au dat chiar naştere la rândul lor la mai multe 
discipline ştiinţifice noui: Minerologie, Geologia, 
petrolului, Stratigrafia, Paleontologia, Botanică 
sistematică, Fitogeografia, Fitosociologie, Ecologie 
Vegetală, Botanică aplicată, Etnobotanică, Ento- 
mologie, Malacologie, Ichtiologie, Herpetologie, 
Ornitologie etc.), dintre care multe au şi aplica- 
fii practice la уїеа{а omului, ca de pildă studiul 


insectelor vătămătoare — вац studiul animalelor 
folositoare omului (Piscicultură, vânat, etc.). 

Astăzi oamenii de știință, s'au specializat nu- 
mai în câte una din aceste discipline. 

Numai pe asemenea specialiști se poate conta 
efectiv, Cine afirmă că posedă deopotrivă de bine 
toate disciplinile ştiinţifice enumerate sumar mai 
sus, acela e un om glumeț! Pe afirmaţia lui nu se 
poate pune bază serioasă! 

Aşa dar în acest capitol se studiază de către 
specialiști toate aceste fapte în legătură cu in- 
fluenta mediului ambiant al unei regiuni asupra 
satului şi a vieţii sale umane, se descriu cât mai 
corect și se raportează nu numai la aspectul sa- 
tului în genere și al gospodăriilor in special — 
cât mai ales la vieafa sa umană, la traiul oame- 
nilor, la foloasele si pagubele locuitorilor de pe 
urma naturii înconjurătoare, roce şi minerale uti- 
lizate pe loc sau exploatate în vederea comer- 
cializárii, infiuența climei în bine sau în rău asu- 
pra culturilor sau plantațiilor, asupra modului de 
organizare şi construire a gospodăriilor, plantele 
naturale, folositoare (esențe de copaci, buruieni 
de leac, etc), sau vătămătoare (ciuperci veni- 
noase asemănătoare celor comestibile, paraziți 
vegetali, еіс.), animalele naturale folositoare (vâ- 
nat, peste, raci, scoici, melci, etc. păsări insecti- 
vore, auxiliare agriculturii etc,), sau vătămătoare 
(insecte ce atacă pădurile, livezile de pomi rodi- 
tori sau lanurile de cereale, etc.). 

Dar din veșnica luptă ce se dă între om са ele- 
ment component al satului și natură se întâmplă 
adesea ca şi natura să fie învinsă și să dea îndă- 
răt, producându-se o ameliorare pentru vieafa sa- 
tului si mai adeseori o înrăutăţire a condiţiilor de 
vieață cum sunt de pildă degradarea terenurilor 
cultivabile și înrăutățirea climei de ре urma de- 
frişerilor de păduri, 

Există aga dar şi o incontestabilă influență a 
omului asupra mediului ambiant care din nenoro- 
cire se întoarce prea adesea asupra sa. 

Ori acest lucru trebue bine pus în evidenţă în 
studiul satului. 

Dar toate problemele de mai sus, care fac parte 
din complexul acesta al raporturilor satului cu 
mediul ambiant, nu pot fi studiate nici cu me- 
tada fișelor de folclor, pentrucá se are mereu în 
vedere întregul — şi nici de către o singură per- 
goană — şi cu atât mai puţin de către un stu- 
dent. 

Aceasta nu mai este operá edilitará pe care o 
poate face azi $i un premilitar, chiar din aceia 
fără nicio cultură academică, 


Aici este nevoie, dacă vrem să facem lucru se- 
rios, de cel puţin trei persoane: un geolog, un bo- 
tanist, un zoolog — și toate aceste trei persoane 
nu numai cu suficientă pregătire ştiinţifică, dar şi 
cu suficientă practică pe teren, 

Motiv pentru care am,fost întotdeauna de pă- 
rere că în cadrul unei echipe monografice, for- 
mate câteodată dintr'un număr impresionant de 
membri, să se afle, pentru studiul cadrului cos- 
mologic, o sub-echipă formată dintrun geograf, 
care va coordona lucrările, un geolog, un botanist 
şi un geolog, specialiști aleși cu grije. 

Sub-echipa aceasta a cadrului cosmologic nu e 
greu de efectuat, are avantajul de a lucra bine şi 
repede — şi calitatea de a se putea detaga pe 
1ánd, în cele 3 luni de companie pe teren, la mai 
multe echipe studențești cu preocupări monogra- 
fice, pentru a le executa cadrul cosmologic, 

Lucrul acesta nu e inutil pentru că lipsa unei 
asemenea formaţiuni o resimt puternic conducă- 
torii conștiincioşi de echipe, formate în genere 
mai mult din studenţi sau absolvenți ai facultá(i- 
lor de litere. 

Specialiştii se găsesc şi așteaptă să fie invitați. 

Cel puţin așa ne-a declarat de curând Prof. Al. 
Borza, Directorul Institutului de Botanică al Uni- 
versitá(ii din Cluj, unde sa creat o adevărată 
școală botanică, cea mai însemnată din {ага 
noastră, 

D-l Borza pune la dispoziția campaniilor mono- 
grafie tot personalul ştiinţific al importantului sáu 
institut, 

Institutul Geologic al României din Bucureşti, 
unde există o adevărată pepinieră de geologi, la- 
boratoarele de Geologie, Mineralogie şi Paleonto- 
logie ale celor patru universităţi din țară, au un 
personal științific destul de bogat, care se poate 
oricând pune la dispoziție pentru asemenea sco- 
puri, 

Tot așa personalul ştiinţific al laboratoarelor 
noastre de Zoologie ca şi al muzeelor de Istorie, 
naturală din ţară (București, Chișinău), şi cele 
câteva persoane particulare din țară, care se 
ocupă foarte serios cu zoologia (D. Linfia-Timi- 
şoara, pentru Păsări; Al. Alexinscki-Tecuci, pen- 
tru fluturi, etc.), pot fi invitate cu folos la cola- 
borare, 

Pentru orientare, in capitolul acesta al mediului 
ambiant, cităm următoarele publicaţii: 

a) Pentru Geologie, Paleontologie, Mineralogie, 
Ape minerale: I. Popescu-Voiteşti, Elemente de 
geologie generală, cu privire asupra geologiei Ro- 
mâniei, Buc. 1921; Idem, Evoluţia geologico-paleo- 


173 


geografică a pământului românesc. Revista Muzeu- 
lui Geologic-Minerologic al Universităţii din Cluj, 
V, 2, 1935; I. Simionescu, Tratat de geologie, Buc., 
Cartea Românească, 1927; Idem, Introducere în 
Paleontologie, Buc., Casa Școalelor, 1928; Victor 
Stanciu, Provinciile mineralogene ale României, 
Rev. Muzeului geologic-mineralogic al Univ. din 
Cluj, IV, 2, 1930; Emil Тероѕи & Liviu Câmpeanu, 
Apele minerale şi staţiunile balneo-climaterice, 
Ed. Il-a, Buc., 1921; Emil Героѕи şi Valeriu Pug- 
cariu, România Balneară si Turisticá, Buc., Cartea 
Românească. Numeroase contribuţii în: Anuarul, 
Memoriile și Dările de seamă ale şedinţelor Insti- 
tutului Geologic al României, ca și în Buletinul 
Societăţii de Geologie, Bucureşti şi Revista Mu- 
zeului Geologic-Minerologic al Univ. din Cluj. O 
bibliografie geologică completă a editat Institu- 
tul Geologic (Roman si Codarcea & Jekelius. In- 
formaţiuni geologice, paleontologice si mineralo- 
fice sunt a se cere Institutului Geologic al Româ- 
niei (Prof. 1. Macovei), Laboratorului de Geologie 
al Univ. din București (Prof. I. P. Voiteşti), Labo- 
ratorului de Paleontologie al Univ. din Buc. (Prof. 
1, Simionescu, Asistent І. 2. Barbu), Laboratorului 
de Mineralogie al Univ. din Buc. (Prof. L. Mrazec, 
șefi de lucrări М, Filipescu si Dan Giuşcă); 

b) Pentru Botanică: 1. Prodan, Flora pentru 
determinarea si descrierea plantelor ce cresc în 
România, 3 vol., Cluj, 1923 (cunoaşterea plante- 
lor); A. Borza, Die Vegetation und Flora Ru- 
mâniens, Guide de la Vl-eme Excursion Phyto- 
géographique Internationale, Roumanie, 1931 (dis- 
trictele floristice, cu o hartá a acestora); P. Encu- 
lescu, Zonele de vegetaţie lemnoasă din România, 
în raport cu condiţiile oro-hidrografice, climatice, 
de sol şi subsol, Memoriile Institutului Geologic al 
României, Nr. 1, Buc., 1924, (cu o hartă a zonelor 
de vegetaţie în Vechiul Regat); L. Fekete & T. 
Blatiny, Az Erdeszeti Jelentóségü Fâk es Cserjék 
Elterjedése a magyar állam Terütélen, I, Selmec- 
bánya, 1913 (zonele de vegetaţie in Ardeal, cu 
mai multe hărţi). O hartă a zonelor de vegetaţie 
în toată ţara, a publicat P. Enculescu, la Institutul 
Cartografic Unirea, Braşov. O foarte utilă lucrare 
asupra repartiţiei plantelor alpine si de munte în 
genere este aceea a lui Karl Ungar, Die Alpen- 
flora der Süd-Karpathen, Sibiu, Drotleff, 1913 (se 
mii găseşte la editură). 

Numirile populare ale plantelor: Z. Panfu, Plan- 
tele cunoscute de poporul román, Buc., 1906, (s'a 
publicat la Casa Scoalelor in ediţia a II-a, com- 
pletatà). 

Liste de numiri populare de plante au publicat 


174 


d-nii А. Borza, (Transilvania, XLI, 1910, p. 376, 
Daco-Romania, I, 1920—21, p. 259, Id. VII, pp. 
197—199; Buletinul Grádinii Botanice, Cluj, XI, 
1931, p. 51) si M. Băcescu, (Revista Critică, lagi, 
1934). 

Despre grădinile cu flori ţărăneşti a scris cu 
multă dragoste şi înţelegere d-l Al. Borza (Gră- 
dinile ţărăneşti din munţii Apuseni, Convorbiri 
Științifice, II, 1918, 2—3; Flora grădinilor țără- 
nesti române, Bul. Grád. Bot., Cluj, I, 1921, p. 64— 
V, 1925, p. 5; Grădinile de flori ţărăneşti, Patria, 
Cluj, 1931, in care autorul vorbeste nu numai de 
compoziţia floristică a grădinilor ţărăneşti, dar 
si despre originea geografică a florilor cultivate în 
aceste grădini ca și despre modul în care au fost 
introduse în cultură, dealungul timpurilor istorice 
ale ţării). 

Deosebit de interesante sunt desigur chestiunile 
de Etnobotanică şi mai ales cele privitoare la 
leacurile băbești si farmaciile populare. 

Demne de semnalat din acest punct de vedere 
sunt lucrările d-lor: Al. Borza, De vorbă cu gine- 
rele lui Sf. Petru, Patria, Cluj, XIII, 1931; Idem, 
Noutăţi etnobotanice românești: o farmacie bá- 
bească (la Galaţi), Bul. Grădinii Botanice şi al 
Muzeului Botanic dela Univ. din Cluj, XVI, 1—4, 
1936, pp. 17—27, (vezi recenzia in acest număr al 
Sociologiei Româneşti); С. Bujorean, Boli, leacuri 
si plante de leac, cunoscute de țărănimea română, 
Bibl. Popul. Astra, Nr. 229—233, 1936; Virgil 
Stanciu, Comparaţie între întrebuinţarea populară 
şi cea oficială a câtorva plante folosite în medi- 
cina populară românească, Teza Nr. 45, lucrată 
în Institutul de Istoria Medicinii, Cluj, 1933. 

Numeroase contribuţii botanice şi centrala bi- 
bliografică botanică se află în Buletinul Grădinii 
Botanice a Univ. din Cluj. 

Informafiuni se pot cere la Institutul Botanic al 
Univ. din Cluj (Prof. Al. Borza), Institutului Bo- 
tanic al Univ. din Buc. (Prof. S. Radian), Institu- 
tului Botanic al Academiilor agricole din Cluj 
(Prof. I. Prodan] si Bucureşti (Prof. Tr. Săvu- 
lescu); 

c) Pentru Zoologie. Cu studiul faunei țării nu 
stám tot atát de bine ca si cu cel al geologiei sau 
al florei ţării. In niciun caz nu avem pentru faună 
marile sinteze biogeografice, cum sunt acelea ale 
d-lor Borza si Enculescu, pentru vegetaţie, si în 
starea actuală a studiilor faunistice nici nu le-am 
putea avea; de asemenea, ne lipsesc şi cheile dicho- 
tomice pentru determinarea unor grupe de animale. 

Există însă numeroase publicaţii privitoare la 
diferite grupe de animale din diferite regiuni ale 


ţării sau chiar din toată fara, cum sunt: R. Căli- 
nescu, Mamiferele României, Bul. Ministerului 
Agriculturii, 1931; R. Dombrovski, Ornis Roma- 
niae, Buc., Göbl, 1912, (păsările din Vechiul Re- 
gat); G. Madarász, Magyaroszág Madarai, Buda- 
pest, 1899—1903 (păsările din Ardeal); R. Căli- 
nescu, Contribuțiuni la studiul Amphibiilor si Rep- 
tilelor din România, Memoriile secțiunii stiinfi- 
fice, Academia Română, 7, 1931; Gr. Antipa, Fauna 
ichtiologică a României, Academia Română, Fon- 
dul Adamachi, Nr. 16, Buc. 1904 (peştii din Ve- 
chiul Regat); Hermann Otto, A magyar halászat 
Könyve, Budapest, 1887 (peştii din Ardeal). O fru- 
moasă, deşi mică, sinteză biogeografică ichtiolo- 
ficá a publicat în Revista Științifică V. Adamachi 
dela Iaşi, 4-1 Т, Bugnijd (O împărțire a faunei 
noastre ichtiologice). 

Chei dichotomice pentru vânat sunt: R. Căli- 
nescu, Vânatul cu păr din România, Biblioteca 
agricolă a ziarului Universul, Nr. 31, 1935; Idem, 
Vánatul cu pene din România (sub tipar); pentru 
Reptile si Batraciene: R, Călinescu, Manual pen- 
tru determinarea Amphibiilor şi Reptilelor din 
România, Bibl. de popularizare a ştiinţei, Casa 
Scoalelor, 1931; pentru Peşti; C. Antonescu, Peştii 
apelor interioare din România, Buc., Imprimeria 
Centrală, 1934; Idem, Determinator pentru Peştii 
de Dunăre, după Pietschmann, Bul. Soc. Stud. St. 
Nat., 1936. 

Pentru Etno-Zoologie avem: Gr. Antipa, Pescá- 
ria si Pescuitul în România, Academia Română, 
Fondul Adamachi, T. VIII, Nr. XLVI, Buc. 1916. 

Pentru Pisciculturá: ТА. Bugnijd, Cartea Cres- 
cătorului de Peşte (Cartea Satului); V. Anghe- 
lescu, Valorificarea piscicolă a cursurilor de apă 
din bazinul râului Bistrița-Moldova, Bul. A. C. 
І. R., XVIII, 10, pp. 292—296, Buc. 1936. 

In publicaţiile de mai sus se găseşte şi biblio- 
grafia necesară pentru cercetări mai amănunțite 
în diferitele regiuni ale ţării, 

Un atlas de buzunar pentru Peşti, cu planse 
colorate pentru mai toate speciile comune, este: 
Schreibers Kleiner Atlas der Fische. 

Cu studiul insectelor, folositoare sau vătămă- 
toare, s'au ocupat cei mai mulți zoologi. 

O bibliografie asupra Coleopterelor găsim în lu- 
crarea d-lor: G. Arion & S, Panin, Prodromul Fau- 
nei entomologice din România, Min. Agric., 1928; 
o bibliografie asupra Thysanopterelor, insecte vá- 


tămătoare, găsim în lucrarea d-lui W. К. Knechtel, 
Studii asupra repartitiei Thysanopterelor din Ro- 
mânia, Buc., 1937; informaţiuni bibliografice asu- 
pra fluturilor vătămători se pot cere dela d-nii: 
Caragea-Grumázesti si Alexinski-Tecuci. Un bun 
atlas de buzunar (in 2 volume) pentru fluturi, cu 
planse colorate, pentru speciile mai comune, gă- 
sim tot in colecţia Schreiber. 

Cu insectele vátámátoare se ocupá d-nii: Con- 
stantineanu si $uster (Univ. laşi), O. Marcu 
(Univ. Cernăuţi), M. Ionescu si C. Bogoescu (Univ. 
București). Cu studiul moluștelor se ocupă Al. 
Grosu (Laboratorul de Zoologie, Univ. Bucureşti); 
cu Protozoarele, I. Lepși (Chişinău). z 

O bibliografie zoologică publică Buletinul So- 
cietății Naturaliştilor din România, 

Indicațiuni asupra faunelor regionale se pot cere 
d-lor: E. Racoviţă, Univ. Cluj (insectele de peş- 
teri); O. Marcu, Univ. Cernăuți (insecte în ge- 
nere); I. Lepşi, Muzeul de Istorie Naturală Chi- 
sináu (Protozoare), C. Motaş, Constantineanu, Sus- 
ter, Cărăușu, Băcescu (Univ. laşi), A. Popovici- 
Báznoganu, M. Ionescu, C. Bogoescu, Al. Grosu, 
Ecaterina Dobreanu, R. Călinescu (Univ. Bucu- 
resti); W. К. Knechtel (Staţiunea Entomologicá a 
Institutului de Cercetări Agronomice, Buc.) şi С. 
Arion (Serviciul de Protecţia Plantelor, Min. 
Agriculturii), 

Oricât ar părea de lungă lista publicaţiilor şi 
cercetătorilor de mai sus, ea este numai o parte 
foarte mică din ceea се s'ar putea cita, și numai 
ca o indicație geenrală, pentru ca să se vadă cât 
e de lucrat în cadrul cosmologic, pe ce bibliografie 
şi pe ce cercetători s'ar putea conta, si care sunt 
acei specialiști ce ar fi dispuşi să colaboreze cu 
Institutul Social Român şi cu Fundaţia Principele 
Carol, la un studiu temeinic al mediului românesc. 

Colaborarea dintre ei şi aceste instituţii n'ar 
putea duce decât la rezultate îndoit folositoare 
naţiunii, Ar îngădui întregirea informaţiei socio- 
logice asupra realităţii românești, pe care o urmá- 
resc cercetările Institutului Social şi ale Fundaţiei 
Regale „Principele Carol", cu indicaţiile despre 
problemele politice, pe care le pune mediul şi ar 
uşura totodată prin înlesniri de lucru oferite na- 
turaliştilor o cercetare mai extensivă a subsolului, 
a solului, a florei si a faunei românești, 


Dr. RAUL CĂLINESCU 


175 


DOCUMENTE 


STUDIUL GENEALOGIC AL UNEI FAMILII ASOCIALE DIN SANT (NASÁUD)? 


Studiul genealogic de faţă, privitor la cea mai 
periculoasă familie din Șanț, a fost elaborat cu 
prilejul cercetărilor noastre antropologice în ca- 
drul monografiei sociologice din toamna anului 
1935. In prima parte a studiului descriem trăsă- 
turile morale mai pregnante ale indivizilor în 
etate adultă şi conduita lor în familie şi în sat. 
In a doua parte dăm interpretarea psiho-biologică 
a pedigriului și desprindem partea de influenţă 
ce revine factorului ereditar față de aceea a me- 
diului social. Despre persoanele lăsate în afara 
discuţiei sau nu se ştie nimic precis sau nu se 
poate spune nimic deosebit în bine sau rău. Tot 
fară interes este pedigriul ramurii materne a pro- 
bandului 2) 


A IV/1, — T. Petre zis și Guroi, agricultor. Mort 
la bătrâneţe. Corpul bine desvoltat dar „vehement“ 
— cum supne părintele Grapini, adică violent — 
scandalagiu, bátáus, bun vânător. 

A III/1, — T. Ion zis şi Onica. „Semăna întreg 
cu tatal sáu, Petre”, Scandalagiu, rău, befiv. A 
risipit mai toată averea pe băutură şi, când era 
beat, obişnuia să-și încerce puterea ridicând un 
pietroi greu; dacă reușea, era semn că putea să 
inceapá batăile prin sat. Dacă nu reuşea, se as- 
tâmpara, din teamă de a nu fi înfrânt, 

A 11. — Т. Onisin zis Vichenţie. Mort la bă- 
trâneţe. Bátáus, violent şi crud; când găsea vreo 
vită, chiar de a fratelui său, pe pământul lui, îi 
sfáráma dinţii. In comparaţie cu fraţii lui, el era 
cu judecata mai limpede, mai liniştit ca ei — atâta 
timp „cât nu era întărâtat”, 

A 1/5. — Т. Damian, rotar. Mai liniștit decât 
ceilalţi irati аі lui, Era probabil şi mai inteligent. 
Pierdea mult timp cu cărţile, dar nu juca pe bani. 
Totuşi era ros de invidie faţă de proprii săi frați. 
A privit nepăsător cum ardea casa fratelui său 
Onisim, fără să dea alarma. Focul s'a întins cu- 
prinzând şi propria lui casă, mistuind două gos- 


podării, care ar fi putut fi salvate, fără invidia si 
răutatea lui sălbatecă, 

A II/3. — T, Afrim, scund si îndesat, Ёа{й lată, 
gura mare, Harnic, s'a ocupat de aproape cu gos- 
podăria lui. Injura urât, bătăuş temut şi violent, 
Abia a scăpat cu vieaţă dintr'o bătaie cu „păcu- 
rarii" din Ilva-Mare. 

A II/8. — T. Anufa, căsătorită nelegitim, Rea; 
a încercat să otráveascá pe fratele ei Afrim, 

A 11/9. — T, Cifor, necăsătorit, agricultor şi 
cioban. A murit. Trăia mai mult la munte. Privirea 
mânioasă. Rău, violent, bătăuș, crunt; era temut 
de toţi ciobanii din munte, 

A 11/10. — Т. Ileana, necăsătorită. Intăţişarea 
hidoasă. Anchiloza mâinii drepte. Deficienţă min- 
tală gravă. Fura din mâncarea nepoților ei, Vio- 
lentă; s'a repezit la cumnata ei cu un cuţit, spre 
a o tăia. Motivul: cumnata ei îi făcuse observaţie, 
că mănâncă şi portia copiilor. 

A 11/11, — Т. Leon, argat la fratele lui, Afrim. 
„Căutătură urâtă, înfățișare hidoasă. Deficienfá 
mintală gravă. Injura urit, Fuma pătimaș. Lacom 
„ca porcul cel cret" — cum spun rudele lui; mânca 
porfiile a trei oameni. 

1/5, — Fiii lui Onisin T. sunt oameni ,iufi", dar 
buni lucrători; rotari, fierari, unul e funcţionar 
superior de Stat — toţi energici, 

1/1. — T. Timotei, agricultor, 50 de ani. Infăţi- 
sarea lui inspiră teamă. Fură, e beţiv şi sperjur. 
Isi bate sofia. Las; își pândeşte dușmanul din as- 
cunzis, spre a-l lovi. Violent. Intro incáerare a 
fost înjunghiat în cap. 

110, — T. Emil, agricultor, 35 de ani. Beţiv, 
Fură. Se fereşte de scandaluri, „ре cât poate, dar 
are vână din tatăl lui”, 

1/13. — M. Raveca, n. T. de 35 ani. Rea, violentă, 
își bate rău copiii. A fost grav rănită la nas de 
către fratele ei mai mic, Cifor, Fumătoare păti- 
mașă. (In Sant, ca aproape peste tot la ţară, sunt 
rău văzute femeile care fumează). 

1/15. — T. Cifor, probandul. Agricultor, a fost 
omorît la etatea de 30 de ani de M.; Bătăuș săl- 
batec. Creștere foarte теа, Era rău de copil. Lui 


е 
1) Din lucrările Institutului de igená şi igienă socială, Cluj. Director: Prof. Dr. Ё Moldovan. 
3) Redăm faptele aşa cum le-am consemnat la faţa locului. Pentru controlul datelor sunt dator cu mulţumiri 


părintelui Grapini. 


Am cercetat pentru a vedea şi a explica, nu pentru а lăuda sau critica. Deci, loc de supărare pentru cineva 


nu poate fi. 
pacientului, 


176 


Diagnoza bio-socialá nu pote supăra, cum nu poate supăra diagnoza medicului chemat la căpătâiul 


şi fraţilor lui li se arăta de către tatăl lor încă de 
copii cum să-și bată tovarăşii de joc, Tatăl său il 
așeza pe scaun încă din copilărie şi-i arăta cum 
să caute gâtlejul omului, ca să-l omoare, A înce- 
put să fumeze dela 7 ani şi să caute băuturi alcoo- 
lice dela 10 ani, A fost dat la şcoală, dar a fugit, 
n'a absolvit, Pe la 6 ani a aruncat cu o piatră în 
fratele său Emil (care era de 14 ani); l-a nimerit 
în gură rupându-i buza, semn care se vede şi azi, 
Asta fără ca fratele său să-i fi făcut ceva, A în- 
ceput să-şi bată pe mama lui la 17 ani; a aruncat-o 
de pe pod în Someş, a impins-o cu un par în apă, 
apoi a bătut-o, După aceea a spânzurat-o într'o 
grădină, seara târziu, A fost salvată de un locuitor, 
care trecea întâmplător pe acolo şi care a tăiat la 
timp funia, Mai târziu a încercat să-şi otrăvească 
mama; l-a descoperit la timp fratele său Timoteiu. 
In anul 1926 şi-a bătut mama cu un fier, rupándu-i 
coloana vertebrală, Din acea bătaie nu sa mai 
insdrávenit; a zăcut la pat un ап până a murit. Ta- 
tăl său murise în 1925, 

In timpul serviciului militar a avut o conduită 
f, rea; fiind beat, într'o cârciumă, nu și-a salutat 
superiorul, La observaţiile acestuia el s'a repezit 
cu baioneta la el, Procesul ce a avut, din cauza aces- 
tui scandal, 1-а costat o mare parte din averea lui, 
Provoca dese bătăi cu camarazii lui, Din cauza 
violenţelor continui, i s'a luat dreptul să poarte 
baionetă, chiar și în timpul manevrelor, 

Cu fraţii săi se bătea des şi odată cu intenţia 
de a se omori reciproc: Cifor nu fusese omorit 
cum crezuseră fraţii lui și şi-a revenit după un 
leșin lung, In familie era tăcut şi posomorit, nu 
vorbea niciodată despre treburile sau chestiile per- 
sonale, Iși bătea crunt nevasta şi copiii, fără mo- 
tiv, Тіра la copii, maltratându-i „репігисё atunci 
când vor fi mari au să-l bată şi ei pe el, așa cum 
şi el îşi bate părinţii”. Soţia l-a părăsit de multe 
ori, dar o aducea cu forţa înapoi. Disperată, ple- 
case să se înece împreună cu doi copilaşi, dar au 
fost salvaţi. 

In 1933, pe când chefuia cu şeful postului de 
jandarmi, plutonierul А, C., a dat o mare canti- 
tate de ţuică copilului său bolnav, in etate de doi 
ani, cu intenţia de a-l omori. Soacra lui venise 
odată să-i vadă, La plecare şi-a sărutat fiica; mo- 
tiv ca Cifor să se înfurie şi s'o maltrateze crunt, 
Pe sora lui o bătea sălbatec şi odată puţin a lipsit 
s'o omoare, Їп momentul când şi-a bătut mama 
cu drugul de fier — din care cauză a şi murit — 
era de faţă și sora lui, Raveca; еа l-a rugat in 
genunchi, cu mâinile împreunate să n'o mai schin- 
fiuiascá pe mama lor. Nu numai cá nu s'a indu- 
plecat de lacrimile lor, dar şi-a bătut sora aşa 
de crunt, încât aceasta a avortat fetusul mort, S'a 
bătut crunt cu locuitorii şi ţiganii din sat. Leneș. 
Angaja servitori, dar amâna cât putea plata sim- 
briei; iar când după mult timp aceştia își cereau 
plata, el îi bătea până la sânge şi-i arunca іп drum. 
Era veșnic încurcat în procese, 

De o cruzime sălbatecă cu animalele, A bătut 
o vacă a fratelui său Timoftei, încât animalul a 


născut vifelul mort. 151 bătea rău proprii lui cai; 
unul a sărit într'o prăpastie, unde a şi murit, Isi 
bătea vacile cu parul sau cu furca până cădeau, 
La fel câinii, Ucidea animalul în mod sadic; în- 
furiat pe o scroafă a lui, cu purcei într'ânsa, i-a 
tăiat fáfele. i 

Mincinos, sperjur, profera înjurături grozave, 
Ii plăcea cârciuma mai mult decât biserica, in care 
nu intra nici la sărbători mari, Alcoolic: din 
cauza băuturii şi a proastei gospodării şi-a pierdut 
toată averea moştenită dela părinţi, Risipitor: a 
pierdut si din averea soției, Fiind convins de soţie, 
că beţia le va duce gospodăria şi familia la ruină, 
s'a induplecat să meargă la biserica Sf, Ioan din 
Suceava, spre a face jurământ în faţa călugărilor, 
că nu mai bea. Ajuns în biserică a început să pri- 
vească furios, să înjure sfinţii şi cu mare greutate 
a depus jurământul, 

S'a abținut un timp cu multă апеуоіпій dela 
băutură, dar după un an a căzut în vechea patimá, 
Bea tot ce câştiga, Prost gospodar: vindea pământ 
spre a-şi cumpăra cai, iar în mâna lui animalele 
îşi pierdeau valoarea, Hof, fura orice, Cel mai rău 
dintre îraţi, cel mai befiv si cel mai pátimag fu- 
mător. Părăsit de soţie şi-a găsit o altă femeie, 
cu care a trăit în сопсиЫпај, De o sexualitate ех. 
cesivă, Când a fost ucis, s'a bucurat toată lumea, 
inclusiv familia lui, fraţii, concubina şi soţia, 

Despre restul persoanelor din pedisriu nu-i ni- 
mic de interes, rău sau bine, Generaţia D II, este 
încă prea tânără, pentru a-și da măsura. Despre 
copiii lui Cifor, deşi mici, informatorii spun cá sunt 
„prea vioi”, cum se exprimă ei, ingáduitori. 


Trăsăturile caracterologice cele mai pregnante, 
caracteristice membrilor familiei Tọ le găsim la 
străbunicul dinspre tată (A IV/1), Acest străbu- 
nic nu este un punct de plecare, ci o verigă în lan- 
ful ascendenfilor, Cu multă probabilitate seria ina- 
intaşilor cu trăsături asociale identice sau asemănă- 
toare s'ar prelungi în trecut, dacă urmărirea n'ar 
fi impiedecatá de lipsa oricăror informații, 

Bunicul dinspre tată (A III/1), transmite multe 
din însuşirile lui (poate cu excepţia inclinaţiei pen- 
tru alcoolism!) celor 6 din 7 copii. Din cei 6 co- 
pii taraţi, ambele fete sunt violente şi irascibile; în 
plus, prima este criminală, iar a doua este para- 
zitară şi deficientă mintală (imbecibilă?) ca şi fra- 
tele ei cel mai mic, Din cei 4 fii tarafi, unul este 
deficient mintal (imbecil?), acesta a rămas slugă la 
unul din fraţii săi; ceilalți trei manifestă porniri 
antisociale, Din această generaţie numai tatăl pro- 
bandului (А II/3) are descendenţi inferiori. 

Proporția elementelor asociale faţă de elementele 
normale rezultate din această pereche (А II/3—4), 
este aceeaşi ca în generaţia precedentă, Din cei 5 


177 


copii in vieatá numai unul e normal, ceilalţi 4, 
(3 băieţi și o faţă) sunt defectuoşi. Regăsim la a- 
cești copii defectele tatalui lor, ale unchilor, ale 
bunicului şi ale strabunicului lor; violență, bru- 
talitate, necinste, cruzime, gustul pentru continue 
baiái şi scandaluri. In plus, regăsim înclinația că- 
tre alcoolism, absentă la părinţi şi colaterali, dar 
prezentă la bunic. 

Detectele menţionate apar acumulate, într'o 
formă agravată la proband (1/15), ucis intr'o în- 
căierare. Structura lui psihică este în multe pri- 
vinţi tipică ucigașului: уіеаја afectivă săracă, lip- 
sit de sentimentul filial şi de sentimentul patern 
(nu mai poate fi vorba de acel de soţ), de o cru- 
zime sălbatecă, în imposibilitate de a-și inhiba 
inclinaţia pentru alcool si pentru scandaluri. A- 
ceste din urmă trei trăsaturi le găsim la buni- 
cul sau, cu deosebirea că la el defectele sunt mai 
pregnante. In realitate el este paricid: își spân- 
zurase mama salvată numai din întâmplare. Mai 
târziu, nenorocita a murit din cauza maltratărilor 
lui. Un atare complex de însuşiri temperamentale 
şi caracterologice nu s'ar putea pune pe seama 
mediului, nici chiar în cazul când toţi ceilalţi 
membri ai familiei ar fi normali. Unitatea, cons- 
tanfa şi precocitatea manifestărilor lui afective 
indică condiţionarea lor de către factorii endogeni. 
Sárácia sentimentelor şi dispoziţiilor antisociale 
ereditare îl împing să reacționeze neomenos şi săl- 
batec cu toată lumea din jurul său, indiferent 
dacă acţiunile lui erau numai reprobabile şi ru- 
şinoase sau dacă se îndreptau chiar împotriva in- 
tereselor lui personale; maltratează cu aceeaşi 
cruzime animalele domestice ca şi pe semenii săi 
depártati sau apropiaţi: concetățeni, fraţi, soție, 
copii sau mamă, 

De sigur, că inferioritatea educaţiei şi în ge- 
nere mediul viciat de către ínaintagi au contri- 
buit într'o bună măsură, ca să imprime subiectu- 
lui o conduită criminală. Dar mediul însuşi cu 
ambianța lui morală era plăsmuirea propriilor lor 
dispoziţii naturale. Din afara familiei nu puteau 
primi exemple şi îndemnuri rele, pentru motivul 
simplu că mediul social din afară era mai bun. 
Aceşti indivizi sunt cei mai răi din sat şi sunt 
singularizaţi tocmai prin apucăturile şi faptele lor, 
de ocara întregului sat. Exemplul rău — dacă 
se poate pune ceva pe seama lui — se exercită 
în sens invers: satul îl primeşte dela ei. Conduita 
tatălui sau a bunicului lor, constitue un rău exem- 
plu pentru fii. Dar forța contagioasă a exemplu- 


178 


lui fiind unică, rămâne identică pentru toţi. Dacă 
totuşi efectul este variabil, cauza este de ordin 
subiectiv şi trebue căutată în structura psihică 
mai susceptibilă sau mai puţin susceptibilă conta- 
fiunii tocmai în virtutea dispoziţiilor interne. 
Influenţa educativă a tatălui s'a exercitat deo- 
potrivă asupra tuturor copiilor, ei se comportă to- 
tuşi diferit, pentrucă diferite sunt dispoziţiile lor 
naturale: unul rămâne un temut bătăuş, dar nu-i 
criminal, sora e vicioasă gi violentă, iar altul deşi 
e Беју, se fereşte de scandaluri. Rolul însemnat 
al eredității patologice reiese si din constatarea 
că acţiunile tuturor membrilor tarati din această 
spi(á rămân orientate în acelaşi sens. Gama acte- 
lor imorale, seria posibilă a delictelor fiind ne- 
limitată, membrii familiei s'ar fi putut manifesta 
foarte diferit. Nu e cazul. Şimptomele psihopatice 
şi trăsăturile de caracter sunt asemănătoare în 
sens vertical, ca și în sens lateral. 

Din 15 căsătorii, 2 sunt concubinate, iar 13 le- 
fitime, Ambii indivizi care trăiesc în concubinaj 
sunt din numărul celor asociali: criminalul а 
ucis şi o mátugá a lui, 

Spre a ne face o idee despre intensitatea anu- 
mitor defecte în spifa noastră, ar trebui să avem 
căsătorii de toate categoriile. Perechi cu ambii pă- 
rinţi defectivi, lipsesc. Perechea cu ambii părinţi 
normali, are tustrei copiii normali. In schimb, a- 
vem 5 perechi din categoria: unul din părinţi de- 
fectiv. Aceste perechi au 22 copii adulti: din aceş- 
tia 11 sunt normali, iar 11 sunt defectivi. 

Prin căsătorie au intrat în această spi(á 15 per- 
soane; aproape totalitatea lor şi-au deteriorat 
masa ereditară. 


Fără a intra mai amănunțit în discuția aspec- 
tului eugenic al pedigriului, ne márginim a observa 
cá cel putín probandul (I/15) este un element dis- 
genic, profund dăunător mediului social in care 
se află. Interdicţia căsătoriei sau sterilizarea in- 
divizilor din această categorie ar cruța societatea 
de urmaşii lor, dar nu şi de ei înşişi. Şingura solu- 
ţie indicată, pentru a pune comunitatea la adá- 
postul acestor elemente turbulente şi primejdioase, 
este eliminarea acestora din sânul ei pe timp li- 
mitat şi la recidivă — internarea lor definitivă în 
colonii de muncă. Căsătoria personelor normale 
sau bine înzestrate din afară cu membri dintr'o 
atare spi(á înseamnă o dăunare ireparabilă a pa- 
trimoniului lor ereditar, 


1. FĂCĂOARU 


SOCIOLOGIE ROMÂNEASCĂ, 11. 4. 
Fücüoaru: Studiul genealogic al unei familii 
asociale din Şanţ-Năsăud. 


AX 
А 47 O2 
2 70 77 
Г] СЭ E] 
ШШ сс dea 
Dar E Mn a Я --- 
ui Z Și el ui SSS ef T ef s 
О ew И dí ots 7 сді d GB/s fan: Moale. 
B dE c NEA Mon re, delete ni DIG 
femele: Vilar АЙЛ, incercare оё а P Ә 20б mind ped. 
" o ЖУЛУУ ucide sau Hea ОЛЫ 
[Г] OCuzime, сот. 


ERES. пеела n ө ‚АФ юо/ул? 


UN SAT „FABRICĂ DE CĂRUȚE“; TOPLIȚA 
(CETATEA ALBĂ) 9 


1, Aşezarea geografică a comunei Toplița. Cen- 
trul confecţionării de căruţe din Sudul Basarabiei, 
este satul Topliţa. E cunoscut ca „fabrică de că- 
ruțe!! în toată regiunea. E un sat frumos, așezat 
în mijlocul Bugeacului, în valea largă a Cogălni- 
cului, a unui mic râu de stepă, la 90 km depăr- 
tare, şi de Cetatea-Albă, și de Chilia-Nouă. 

П, Istoricul scurt al comunei şi al meseriei con- 
fecfiondrii de căruțe. Topliţa (Teplitz) este о colo- 
nie germană si a fost înființată în anul 1817 de 
imigranții germani. Aceștia au venit din „Sud- 
Vestul german, din Württemberg si Bavaria, іп 
urma chemárii farului rus Alexandru I, care vroia 
ca ei să servească drept pildă in ale gospodării 
şi în ale meseriei, în Moldova, dintre Prut și 
Nistru, recent anexată, Se stie că anexarea Ba- 
sarabiei se efectuase numai în anul 1812. Si că 
după mai multe ocupații ruseşti și câteva războaie 
ruso-turce, provincia aceasta moldovenească, mai 
înainte atât de înfloritoare, se găsea într'o stare 
de plâns. Mai ales Sudul ei, Bugeacul, rămăsese 
foarte slab populat. Afară de Germani (atuncea 
vreo 20 de sate), au mai fost colonizați Bulgari 
(din Bulgaria turcească] si Ruși (ocnasi si soldați, 
după ce și-au terminat serviciul militar). Ince- 
pând cu anii 1830—1840, coloniile au ajuns într'o 
stare înfloritoare. Pământul fertil îngăduia desvol- 
tarea agriculturii, Și cum orașul și portul (Cetatea- 
Albă si Chilia), locurile de desfacere a produselor 
agricole, erau la depărtări enorme, se înțelege că 
singurul mijloc de transport: căruța, reprezenta 
una din uneltele cele mai de trebuinfá. Меѕегіаѕіі 
germani au găsit mult de lucru, mai ales cá fă- 
ceau niște căruţe relativ ușoare şi stabile, cu mult 
superioare cárufelor grele şi instabile care se în- 
trebuinfau până atunci in Basarabia. (Un bătrân 
din Olăneşti mi-a povestit: ,,Cárufele din Basara- 
bia, atuncea erau grosolane si greu de mânuit; 
aveau două oisti, una în faţă și alta în dos; şi іп 
loc să întoarcă căruța, desjugau boii şi-i înjugau 
în dosul cárufii". Modelul meșterilor dela To- 
plifa, a fost preferat tuturor modelelor din cele- 
lalte colonii germane, şi aşa s'a generalizat în tot 
Sudul Basarabiei. Astfel, confecţionarea de căruţe 
sla centralizat la Topliţa, unde au trecut tot mai 


mulți la meserie, lăsându-se de plugărie. Cum ve- 
dem, avem aici un caz de diviziune a muncii înăun- 
trul unei regiuni, ce s'a efectuat în decursul unui 
veac, 

III. In total, comuna Topliţa, azi are 2.500 de 
locuitori; sunt vreo 500 de capi de familie, dintre 
care numai meseriași, fierari şi rotari sunt 120, alt- 
fel de meseriaşi 20, comercianţi iarăși 20, restul 
agricultori. Insă trebue amintit că, în ultimii ani 
numărul meseriașilor a scăzut enorm din cauza 
crizei economice; jumătatea meseriașilor a trecut 
iarăşi la agricultură, care dela 1928 încoace este 
mult mai rentabilă, cbiar când se lucrează in 
dijmă. Meseriașii care fac căruțe sunt de două 
feluri: rotari si fierari, Căruţa nu este făcută de 
un singur meseriaș. Părţile lemnoase, adică ,tru- 
pul" si roţile cárufei le lucrează rotarul. Imbrá- 
carea ,lemnului" in fier o face fierarul, Deci la 
confecţionarea cárufei constatăm încă o împărțire 
a muncii. Specializarea aceasta a avut ca urmare 
o mare perfecţionare. Așa căruța din Topliţa a 
ajuns să ia premiul întâi la toate expoziţiile de 
unelte agricole din Basarabia (Tatarbunar, Ceta- 
tea-Albă, Chişinău). 

IV. Meseriaşii. Cine sunt? Aşezarea lor în sat. 
Ne întrebăm acuma cine sunt meseriaşii? Drept 
punct de plecare, în împărţirea locuitorilor din 
sat, în plugari şi meseriaşi, ne poate servi pose- 
siunea de pământ arabil. Cine are pământ e agri- 
cultor, cine nlare sau cine are puţin de tot e me- 
serías, ceea ce deloc nu e sinonim cu sărac, In- 
tâlnim meseriași complet lipsiţi de pământ, care 
duc o vieatá foarte îmbelşugată. 

In privinţa aşezării meseriașilor in sat, putem 
spune cá nu trăesc complet despărțiți, dar totusi 
la extremităţile satului; o mai mare concentrare 
de meseriaşi se poate observa în părțile mai noi. 
Aceasta din cauză că în trecut de obiceiu fiii mai 
în vârstă ai gospodarilor au învățat meseria, au 
plecat dela curtea părintească și s'au aşezat la 
„periferia” satului pe o curte ,suplimentará", lá- 
sând „curtea de gospodar” (Wirtscbaftshof) în 
centrul satului fraților mai tineri, care plăteau o 
despăgubire, 

V. Meseria confecționării de căruţe. Unelte şi 


*) Din Arhiva de lucrări a Seminarului de Monografie Sociologică de sub conducerea d-lui H. H. Stahl. Cercetarea 


a fost întreprinsă in 1936. 


179 


tehnica de lucru. Precum am spus, căruţa nu e 
făcută de un singur meseriaș, „lemnul! (partea 
lemnoasă) il face rotarul și imbrácarea in fier o 
executá fierarul, 

Sá cercetăm îndeaproape, mai întâiu, munca ro- 
tarului, În primul rând, dăm de chestiunea mate- 
riei prime, de chestiunea lemnului. Pentru con- 
fecţionarea trupului de căruţă şi a roţilor se în- 
trebuinfeazá numai lemn de frasin de prima cali- 
tate, Acest lemn este preferat fiindcá e alb, tare 
şi ceea ce e mai important, nu crapă. Însă precum 
se ştie, în Sudul Basarabiei nu creşte frasinul, 
deci trebue adus de departe şi anume din Nordul 
Basarabiei sau din Nordul Moldovei. (Din această 
cauză şi din cauza rezistenţei sale, acest lemn a 
fost denumit „moldauisches Eisen" adică fier mol- 
dovenesc). Se înțelege cá din cauza transportului 
lung, dar mai ales din cauza speculei intermediari- 
lor, lemnul se scumpeste enorm. Pentru un „рий! 
(16 kg), se plătesc azi 30 de lei. Pentru trupul că- 
rufei trebuesc 7 puduri de lemn, care fac 210 lei. 
Lemnul pentru roţi costă 600—700 lei (100 lei 
»pudul'!), în total 800—900 de lei lemn pentru o 
căruţă, 

Să vedem acum care sunt uneltele întrebuințate 
şi care-i tehnica de lucru a rotarului, Indispen- 
sabilă în primul rând este tejgheaua în care se 
prinde lemnul ca să poată fi lucrat. Unelte mari 
mai sunt: banca de pus spiţe, strungul, еіс, Afară 
de aceasta, rotarul mai are nevoie de o mulţime de 
unelte mai migi, precum sunt: joagărul, ferestrául, 
topoare, dălţi, tocila, etc., etc. Am găsit investite 
în unelte sume dela 4.000—10.000 de lei. 

Cum se lucrează? Mai întâi din tulpini în mod 
brut se taie părţile „trupului!!, după nişte modele. 
Pe urmă se curăţă cu rândeaua și șmirghel şi se 
alcátueste „trupul!', (fotografia 1). Un om lucrează 
2—3 zile, Ceva mai complicată este confecţionarea 
roţilor. Aicea trebue să te pricepi pentru a face 
butucul roții, apoi acesta trebue preparat іп apă 
caldă ca să nu crape la punerea spifelor. Insă 
lucrul cel mai dificil, mândria maistrului bun, este 
punerea obedei. (fot. 2). Confectionarea roților 
pentru o căruţă, necesită 4—5 zile (un om). De 
remarcat e că munca rotarului azi se plăteşte 
foarte prost. Pentru confecţionarea unui „lemn“ 
(trup şi roţi) se plăteşte 300 de lei (iarna numai 
200). * 

Sá trecem acuma la fierar, Materia primá, fie- 
rul şi cărbunele, o cumpázá la cooperativa din sat. 
Asa este ferit de speculá, In unelte fierarul tre- 
bue să investeascá un capital mai mare decât ro- 
tarul, si anume 7.000—20.000 de lei. Piesele cele 


180 


mai mari sunt: foiul, nicovalá, menghina, borma- 
sina etc., apoi ciocane, clesti, sfredeli, pile etc., etc. 

Care e tehnica de lucru? Mai întâiu se imbraca 
„corpul'! cárufei in fier şi se fixează pe osii, (Vezi 
fot. 3). Important este să nu se murdărească 
lemnul care trebue să rămâie „alb ca varul", fie- 
rul la margini şi toate capctele șuruburilor să fie 
pilite a!b de tot, așa încât totul să aibă un aspect 
estetic. Cu mare atenţie se inconvoaie osiile, așa 
încât butucul să nu frece jnelul incheietor. La 
roată se face cu multă grijă sudura „bucşilor! si 
a şinelor, (Vezi fot, 4). Munca fierarului este di- 
ficilá cere multă abilitate si resistenţă. La fel, 
ca si munca rotarului, nu e plătită cum trebue. 
Asa fierarul are 600 de lei pentru confectionarea 
unei căruţe, dintre care are 400 de lei cheltuieli, 

VI. Desfacerea cárufelor. Unde, de cine si cât se 
vinde. Cine cumpără? 

Căruţele, după ce sunt terminate (vezi fot. 5), se 
transportá la tárgul apropiat (Arcis), unde vin 
cumpărătorii din tot Sudul Basarabiei, Dar cine 
vrea să fie sigur că primeşte o căruţă bună, o co- 
mandă la un maistru cunoscut, plăteşte ceva mai 
scump, dar în schimb maistrul ia asupra sa ga- 
гапа, La târg nu toate căruțele sunt vândute 
chiar de către maiștrii înșiși. Aicea facem cunoş- 
tinfá cu niște comercianţi interpuşi între meseriași 
si cumpărători. De obiceiu aceştia sunt nişte capi- 
taliști mici, care mai ales iarna, profitând de să- 
răcia meseriașilor, își procură о mulţime de că- 
rufe, pe care, pe urmă, vara le vând cu câştiguri 
apreciabile. Zona de răspândire a cárufei din To- 
р!а, se poate vedea pe harta alăturată. Vedem 
că linia de demarcaţie între raionul Topliţei si 
raionul Malu-Mic, alt sat de fabricanți de căruțe, 
unde se confecţionează căruţe mai mici pentru re- 
$iunea deluroasă dela mijlocul Basarabiei, trece 
dela Nistru până la Dunăre prin satele Rascaeti, 
Cleaşniţa, Crasna, Freșampenuaz, Deleni, etc. De- 
buşeul pentru căruţa din Topliţa este deci Bugea- 
cul întreg. În alte regiuni (Moldova, Dobrogea, 
Nordul Basarabiei), se vând rareori căruţe dela 
Topliţa. Anul acesta în total s'au confecţionat vreo 
1.500 de căruţe, 

VIL Viitoarele tendinfe de desvoltare ale acestei 
meserii. 1.500 de căruţe este cantitatea aproxima- 
tivă ce o necesită Bugeacul în medie. De sigur, To- 
pliţa ar putea confectiona si cantitatea îndoită sau 
intreitá, Meseriaşii, mai mult decât jumătatea anu- 
lui, someazá. De unde provine această suprapro- 
ducţie? In primul deceniu după războiul mondial, 
era un timp de conjuctură. Pierderile din războiu 
trebuiau refăcute, cererea după căruţe a fost foarte 


mare, Aşa, meseria а infforit in mod excesiv, o 
mulțime de tineri s'au înrolat ca ucenici, s'au des- 
chis ateliere noui an după an. Insă desvoltarea 
aceasta nesănătoasă a fost curmată prin criza eco- 
nomică în care am intrat cu anul 1928, Incet, încet, 
numai se reface comerțul de căruţe. Desigur, nu 
va mai atinge înălţimea din 1927, dacă nu se gá- 
sesc debușeuri nouil? Nu se vor mai câştiga mii 
de lei la o căruţă. Azi, în loc de 9.000 de lei, la 
care 2.000 de lei erau câștig, se plătesc 4.000 de 
lei, la care sunt câştig 200—300 (dacă suntl). 
Câteodată meseriaşul nu câştigă nimica, ba chiar 
pierde, când e nevoit să „târască“ căruţa dela 
târg la târg, fără s'o poată vinde. Se înţelege că 
la o aga mare diferenţă între ofertă şi cerere, con- 
curenţa е mare, Їп totdeauna se găsesc câţiva 
care, de nevoie, vând cu preţuri derizorii, şi aşa 
preţul nu poate fi ţinut, şi meseriagul sărăceşte 
tot mai mult, Mulţi au ajuns la ruină. Cine dintre 
meseriaşii a avut câteva Һа de pământ, s'a lăsat 
de meserie gi s'a făcut plugar. Dar cei mai mulţi 
dintre cei 120 de meseriași rămași, duc o vieafá 
grea, trăind numai cu speranţa în mai bine. Dar 
speranţa aceasta e deşeartă; tendința de desvol- 
tare viitoare nu e de aşa natură ca să ne poată 
bucura, Debuseul singur nu se măreşte, şi din 
partea meseriașilor nu se întreprinde nimica pen- 
tru găsirea de noui debugeuri, şi după toată apa- 
renfa, meseriaşii пісі nu vor putea începe o ac- 
fiune de ameliorare a situaţiei lor deplorabile, 
din cauza neintelegerii $ invidiei ce-i orbește. 
Preţul cárutelor de asemenea nu se va ridica din 
cauza concurenței ce rezultă din supraproduc[ie. 
După cele constatate, se poate trage concluzia 
sigură că, meseria confecționării de căruţe din 
Topliţa, este condamnată la regres, până ce va 
interveni organizarea meseriașilor, care să regu- 
leze exercitarea meseriei, aprovizionarea cu ma- 
terii prime şi vânzarea produselor fabricate. Ini- 
fiativa va trebui să vină din afară, 

VIII. Determinantele evoluției acestei meserii. 
Până acuma am înfățișat meseria confecţionării 
căruțelor în mod obiectiv, aşa cum am găsit-o cu 
ocazia cercetărilor mele, Acum vom cerceta acest 
fenomen sociologic în lumina teoriei sociologice а 
şcoalei sociologice din Bucureşti. Vom vedea cum 
și în ce măsură meseria (activitatea economică) a 
fost influențată de celelalte activităţi sociale (spi- 
rituale, etico-juridice, politice), precum şi de cele 
patru cadre (cosmologic, biologic, psihic, istoric), 

1. Dacă ne întrebăm de ce s'a înfiripat meseria 
confecționării cárufelor, aşa cum s'a infiripat si 
nu altfel? S'ar putea răspunde: evoluţia acestei 


meserii este rezultanta necesară a condiţiilor 
geografice din Sudul Basarabiei, In primul rând, 
Bugeacul, este un șes întins, fără dealuri mai 
mari. Acest lucru era determinant pentru tipul 
cárufei de stepă, cu гојі înalte. Apoi Bugeacul, 
neavând cursuri de apă si locurile de desfacere 
pentru cantităţile enorme de cereale, porturile 
Cetatea-Albă şi Chilia, fiind la mari depărtări, 
căruța se uzează repede, mai ales pe drumurile 
de stepă, care sunt într'o stare extraordinar de 
proastă, ceea ce este iarăşi o urmare a mediului 
de stepă, cu aşezări omeneşti puţine și aşezate 
la mari depărtări, Apoi în Bugeac este obiceiul 
de a lucra şi de a transporta exclusiv cu cai, nu 
cu boi, ca în alte părți, și caii de stepă umblă 
repede, (trap sau galop), ceea ce iarăși strică că- 
rufa. Toate aceste fapte au augumentat cererea 
după căruțe. Fără aceste fapte, care sunt de 
natură cosmologică, desigur meseria noastră nu 
s'ar fi putut înfiripa așa cum s'a înfiripat. Oare a- 
ceasta ne îndreptățește să admitem că mediul 
cosmologic special stepei Bugeacului este cauza 
desvoltării acestei meserii? Putem răspunde; a- 
tunci dece s'a centralizat confecţionarea cárufe- 
lor tocmai la Topliţa şi nu la Deleni, (sat bulgă- 
resc, învecinat), sau la Pavlovca (sat rusesc, în- 
vecinat), care au același mediu geografic? Reese 
clar, că mediul cosmologic, cu toate că este o 
condiție foarte importantă a desvoltării meseriei 
în chestie, totuşi nu este cauza ei. 

2. Alii au spus că meseria s'a desvoltat toc- 
mai la Toplița, fiindcă acolo trăiesc Germani 
şi Germanii, de natura lor ar fi mai apți pentru 
meserie decât popoarele din jurul lor, O fi ceva 
adevăr în aceste cuvinte, însă, de ce meseria nu 
s'a desvoltat şi la Friedenstal sau la Arcis, sate 
germane ca şi Topliţa? Aşa că nici rasa nu este 
cauza desvoltării meseriei, ci cel mult o condi- 
ţie, 

3. S'ar putea spune că Topliţa a avut noro- 
cul de a avea în trecut câţiva maiștri ingeniosi, 
care au ştiut să adapteze căruța adusă din alte 
părţi, în mod admirabil nevoilor speciale ale ste- 
pei; ei au fost imitati de ceilalți maiștri din To- 
plifa, şi aşa s'a format modelul dela Topliţa, pre- 
ferat de toţi, pe urmă. Apoi Topliţa, a mai avut 
norocul că în timpuri grele de secetă a avut niște 
comercianți de căruțe foarte capabili, care au 
găsit debugeuri noi pentru căruţa din Topliţa, în 
Sudul Rusiei, în Caucaz şi pe urmă în Regatul 
României. Așa meseria s'a putut desvolta, pe 
când în alte locuri, unde n'au fost astfel de per- 
sonalităţi, meseria а regresat, a dispărut. E ade- 


181 


уйга}, fără acegti oameni, conducăţorii, ceilalți 
meseriaşi din Topliţa, nu s'ar fi риќи} menține, 
însă nici pe aceg[i maişțri și negusţori conducă: 
fori nu nisi am pufea închipui fără mediul acela 
social, fără socieţaţea aceea a meseriașilor, care 
i-a produs, саге a făcuţ posibilă apariţia lor. In 
concluzie, meseria din Topliţa nu este cauzaţă de 
personaliţăţi, adică de даје psihice, ci cel mult 
aces[ea consţiţue o condiţie a desvol[árii meser 
riei, 

4, In sfárgit, alții zic: singura cauză a desvoltás 
rii meseriei din Toplița ar fi faptul că locuiforii, 
venind din Germania, au adus aceasță meserie de 
acolo, E drept, dacă ar fi venit aicea ignoranți în 
aceasță meserie, după toate probabilițățile, meseria 
s'ar fi desvoltat in alte locuri, (Ceţaţea-Albă, Chis 
lia), unde inaînţea venirii germanilor, s'au fabris 
caţ căruţe, însă sunţ zeci de sate de colonișţi gers 
mani în Bugeac, si se stie că meseria în chesţie, a 
fost cunoscuţă $1 exerciţaţă şi acolo, şi fofugi a 
dispăruţ. Deci, nici nu consţiţue cauza desvolţăr 
rii meseriei din Topliţa, ci reprezintá numai o cons 
ане а desvolțării printre celelalţe. Cele patru 
medii (cadre sau condiţii), nu consţiţue fofalifas 
{еа factorilor care au decis înfățișarea de azi a 
indus(riei pe care o sfudiem; (rebue să privim 
dar, şi acţiviţaţile, manifesţările sociale, şi anume: 
manifesţările spirituale, eticosjuridice $ adminis(ras 
ţivepoliţice, 

5, Sá începem cu manifesțările spirițuale. Se 
stie cá, la venirea lor în Basarabia, colonigfii gers 
mani au fos( nigfe pieligti bigoţi, cregfini evan: 
ghelicosluţerani, excesiv de religioşi. Fiecare los 
cuiţor, din considerenfe religioase, trebuia să stie 
să ciţească Sf. Scriptur&, Se impunea, deci o ors 
ganizaţie şcolară, încă dela începuţul secolului 
{геси{. Analfabeţi nu exisțau. Incef, incef, pe 
lânsă Sf. Scripturá, s'a inceput să se cifeascá şi 
alte cărţi gi ziare. Şuperioriţaţea aceasţă in dos 
meniul culţurii, față de celelalte popoare conlos 
cuițoare, desigur a avuf o influență saluţară, ar 
supra desvolfárii meseriei, 

6, In domeniul manifesţărilor eficosjuridice, pur 
tem cifa bisoţismul religios, care avea ca urmare 
şi un rigorism moral în уіеаја pracţică, in relas 
{Ше cu populaţia conlocuiţoare, (Nemeţcaia slova, 
adică cuvânţul german, era proverbiala la Ruși). 
Acest fapt a măriţ încrederea în meseriagul ger- 
man, un moment care desigur favoriza desvolţar 
rea meseriei, 

7. Relativ la manifesţările poliţicosadminisţrar 
Нуе, se poate spune că au lipsiţ aproape cu [fos 
ful la tofi germanii din Sudul Basarabiei. Numai 


182 


adminisţraţia comunală si organizaţia comuniţăţii 
religioase a exisţaţ. Vreo organizaţie profesională 
nu s'a ри{и{ infiripa niciodață, Meseriagii [si 
exercițau info[deauna meseria si negoțul, aşa 
cum au înțeles ei și aga s'a desvolţaţ un comerţ 
liber, s'ar ријеа spune anarhic, Nu exisţă nicio 
regulare a uceniciei (nu se fac examene sau probe 
de maisţru), nici a comerțului. Lipsa aceastá coms 
pletá a oricărei organizaţii profesionale, duce la 
ruina sigură a meseriașilor, 

IX. Influenţa ce о are meseria asupra vieții sos 
ciale din comuna Toplița. După ce am сегсеја| 
in ce măsură meseria conflecfionjárii cárufelor a 
fosţ condiţionață de diieriţele medii (cosmologic, 
biologic, psihic, isţoric), si de acţiviţăţile sociale, 
(spirituale, eţicorjuridice, politicosadministrafivel, 
să vedem ce influenţă are aceas(á meserie, asupra 
vieţii sociale din Toplița. 

1, Acţiviţaţea spirițual din comuna Topliţa, 
este adânc înfluențaţă de асііуіјајеа economică, 
Meseriagul nu şade о} anul acasă, cum e cazul 
си plugarul; el colindă ţoaţe ţârgurile, are aface 
cu oameni din ţoaţe părţile, deseori face şi călăr 
torii mai mari, fie pen(ru assi procura maferii 
prime, sau реп{ги a descoperi debușeuri noi, Din 
aceas(á cauză ез{е mai vioiu, din punc( de ves 
dere infelecjual, este cu minfea mai deschisă, 
esie mai етапсіра} ca ideologie, (nu mai crede 
în farmece şi duhuri rele, și, ca religioziţaţe, nu 
mai esfe pieţisţ bigof). Meseriagul fine mai pur 
tin la tradiție si e accesibil inovaţiilor, înţr'un 
grad mult mai mare decât plugurul. Acesţ lucru, 
se poafe observa ușor la рогі si la modul de assi 
cons(rui casă, care araţă mai mulţă preocupare 
de aspecţul exferior, decâţ casa țărănească, Sfa- 
rea culţurală generală a safului a fost ridicaţă 
{оагје ти], prin meseriași, 

2. Manifesţările eţicosjuridice ale celor din To- 
ра, la rândul lor, iarăși sunt foarţe mulţ influs 
enfate de meseriaşi. In privința concepţiei despre 
bine şi rău, meseriagul аге „o inimă mai largă”, 
decát plugarul. Meseriagul esţe mai dispus la 
cearţă şi invidie, deoarece Іирја penţru vieaţă, 
la el este mai accenţuaţă. Când e vorba de câşr 
Не mult, nu se mai іп de imperaţivul сајебогіс 
al lui Kant, Apoi, sun( mai răsvrăţiţi gi [in mai 
puţin la ordinea publică decâţ plugarii. 

3, Manifesţările poliţice sunt deferminafe si ele 
in mare măsură de meserie. Meseriagii din cauză 
cá ciţesc mai mult, aud mai mult si din cauză că 
se injálnesc mai des, sun( gi mai inițiați, dar gi 
mai pasionaţi in manifesţările lor poliţice. Unii, 
chiar au adopţaţ ideologii foarţe înrudițe cu cea 


= 


A 2x CPC q SOCIOLOGIE ROMANEASCĂ, II. 4. 
Schmiedt- Un sat „fabrica de căruţe 


ZACHISINAŲ/ 


"A 
l 
SR TIGHINA О, 


x 
Ms 
S . 


G(ăusani 


OLeovă | | 
| | Г ст * 
: | | ( “у f | f | 
"s Age 7 j ETATEAALBA® | 
| | \маш Mic o (Arina JJ] II, 
| \ \ 7 // KQFaris / N 
| N 7 А // | 
GCAHUL J M АЛШ 
| "JL OGBVan////, IHI 
7 


Fig. 4. — Îmbrăcarea în fier a „trupului“ 


С / А: | 
me /// p | 
P, / Ш 


ISMAI 
/® 


Fig. 1. — Regiunea aprovizionată cu 
căruţe de meşterii din Topliţa. 


Fig. 5, — Sudarea ,bucgilor* şi a şinelor roții. 


Fiir. 2. А1сабшгеа „trupului“ cárutei. Fig. 3. Punerea obezilor. Fig. 6. — Căruţă de Topliţa, gata de dus la târg 
. 6. й а, E árg. 


comunistă, Desbinarea în partide politice, este 
mai mare la Topliţa, decât în celelalte sate si dat 
fiindcă meseriașul este mai puţin moral decât plu- 
багш, mijloacele de propagandă, sunt și ele mai 
puţin morale, 

Cu toate că meseriaşii n'au majoritatea în co- 
muna Topliţa, totuşi dau vieţii comunale întregi 
o înfățișare caracteristică, 

Dar, meseriaşii acţionează nu numai asupra ma- 
nifestărilor sociale, ci $i asupra cadrelor de 
vieafá. 

Să vedem în ce fel și în ce măsură: 

1. Incepem cu cadrul cosmologic. Un neajuns 
al stepei, este lipsa de apă potabilă bună. Satul 
Topliţa, (avându-i în frunte pe meseriași), acce- 
sibil inovaţiilor, a făcut multe fântâni arteziene, 
cu apă gustoasá şi igienică, Pentru adăpatul vi- 
telor, s'au captat mai multe izvoare şi s'a con- 
struit un rezervor mare de apă. In privinţa modu- 
lui de a clădi, Topliţa pășește înainte multor alte 
sate, Meseriașii, neavând ce lucra o parte a anu- 
lui, scot pietre. Carierele din Topliţa, sunt renu- 
mite și aprovizionează multe sate din apropiere, 
Colonia Topliţa, este tipul unui sat adunat, cu 
străzi drepte şi late, cu casele frumoase, aliniate, 
şi cu câte o grădiniță cu flori înainte, cu o ordine 
desăvârșită în curte. Topliţa este socotită, ca fiind 
satul cel mai frumos din Sudul Basarabiei, 

2, Meseria influențează într'un înalt grad si sta- 
rea trupească a populaţiei din Topliţa. Munca 
rotarului şi mai ales a fierarului, este extrem de 
grea și pe urmă se efectuează în circumstanțe 
cât se poate de desavantajoase sănătăţii, Fiera- 
rul toată ziua stă asudat, în curent și aer viciat 
de bioxid de carbon. Apoi, neplăcerile la târg, 


sunt enervante, Urmarea acestei vieţi nesănă- 


toase, generație după generaţie, a fost slăbirea 
populației în general, Mai mulţi tuberculoși ca la 
Topliţa, nu se găsesc nicăeri în Bugeac. Au in- 
ceput să se ivească și boli nervoase şi sinucideri, 
Semnele vădite ale unei degenerări, încep a se a- 
răta, Consecința firească ale acestei stări biologice 
e scăderea natalității (3 copii in medie, în loc 
de 6—8, din secolul trecut), si a nupțialităţii. Dacă 
mai adăugăm desele emigrări de meseriași, po- 
pulaţia satului de mult ar arăta o linie coborâ- 
toare, dacă n'ar fi plugarii mai prolifici și mai să- 
nătoşi, 

3, Meseria a influențat şi vieata sufletească a 
satului în bine și în rău, In bine: precum am 
mai spus, meseriașul este mai accesibil progre- 
sului; în rău: a contribuit mult la desolidarizarea 
socială a satului, accentuând desbinarea popula- 
fiei in clase sociale (țărani, meseriași bogaţi si 
proletari), care se dușmănesc între ele, Nu se 
mai poate spune că conștiința socială ar fi unică, 
Acest lucru desigur este în detrimentul cooperării 
sociale, (cooperativa de consum, prestații în in- 
teres comun, şcoli, etc.), Apoi excesul modei. Me- 
seriașul a părăsit de mult portul și imită moda 
proastă a orașului. Cheltuiește prea mult cu îm- 
brăcămintea, 

4, Meseriașul tine mai puţin la tradiţie si din 
cauza aceasta trecutul n'are la Topliţa influ- 
enfa stragnicá pe care о are în celelalte sate, Ino- 
vaţia depăşeşte tradiția, societatea tradiționalistă 
a început să fie una evolutivă pronunţată, 

In concluzie, putem spune că toată уіеаја so- 
cială a comunei Toplița, este adânc influențată 
de faptul cá e un sat de fabricanți de căruţe, 


WILHELM SCHMIEDT 


EMIGRAREA LA QRASE A LOCUITORILOR DIN SPINENI-OLT 


In numărul trecut al „Sociologiei Românești” a 
fost publicat un studiu al d-lui Ion M. Iovescu, a- 
supra marchitanilor din comuna Spineni. Ca unul 
care cunosc bine locurile acelea, de oarece mi-am 
petrecut o bună parte din anii vieţii în mijlocul 
lor, vin astăzi să adaog un nou aspect al îndelet- 
nicirii sătenilor din Spineni, în timpul iernii, as- 
pect care, pus alături de cel descris de d-l Io- 
vescu, poate da sugestii unei viitoare monografii 
asupra acestei comune fruntașe a jud. ОН. 

Comuna Spineni este aşezată in zona de tre- 


cere dela regiunea deluroasă la regiunea șeasă, 
Din această cauză aici se vor întâlni caracteristi- 
cile celor două regiuni ținând balanța in mod egal 
şi fără a se putea afirma mai mult niciuna din 
ele. 

Cu alte cuvinte, ocupafiunea locuitorilor gi ac- 
tivitatea lor, nu va avea un caracter pronunţat 
in favoarea uneia sau alteia, din regiunile amin- 
tite. 

Aici se întâlneşte deopotrivă cultivarea porum- 
bului si a grâului de pe câmp, cu sáditul pruni- 


183 


lor sí a viței de vie. Pe postafa de pământ care 
(spunea d-l Iovescu), pleacă din spatele casei, se 
vor găsi dar în sat livezi cu pruni, iar mai departe 
la câmp va fi ogorul unde fiecare spinean va în- 
sămânța primăvara în proporţia cuvenită grâu sau 
porumb, 

In afară de faptul că iarna locuitorii stau de- 
geaba, s'ar putea afirma deci că altă cauză — şi 
poate cea mai principală — a marchităniei, ar îi 
dorinţa de a căuta în această îndeletnicire o stirsă 
de câştig, ei neputând scoate din pământ decât 
strictul necesar gurilor din familia ce їпігејіп, In 
ținuturile de şes de pildă, oamenii sunt îndestu- 
lati de producţia cerealelor, din care vânzând o 
parte, asigură bani buni în casă. La fel şi în re- 
giunea deluroasă, unde aceşti bani vor fi scoși 
din vânzarea ţuicii, 

Rămâne dar, cá în comunele din zona de tre- 
cere a acestor regiuni, locuitorii nefiind satisfă- 
cuti de producfiunea solului, să-şi caute alte fn- 
deletniciri din care să scoată banul, Și aici ajun- 
gem la al doilea aspect pe care-l îmbracă ocu- 
paţiunea locuitorilor din Spineni, în timpul iernii, 

1. O burá parte din ei, poate de 3 ori mai mulţi 
decât marchitanii, cum se termină arăturile de 
toamnă emigrează din sat, Tinta emigrării este 
aproape sută la sută Capitala ţării. Acest feno- 
men, care nu se vedea înainte de războiu, poate fi 
datorit şi cauzei că după războiu cele mai adânci 
efecte ale crizei economice, s'au resimţit în lumea 
satelor 1), 

2, Pare curios că sătenii merg la Bucureşti mai 

mult ca în orice alt oraş, unde speră să găsească 
de lucru. Accentuăm că fenomenul nu este local, 
el existând şi aiurea, — în ţinuturile de peste Olt 
sau în Ardeal de pildă, — totuşi credem că din 
nicio comună nu pleacă atâţia săteni în timpul 
iernii, сан pleacă din Spineni. 
: 3, Ocupaţiunea acestora la Bucureşti, este în 
mare parte lucrul în grădini şi parcuri, unde toţi 
sunt angajați cu luna, Sunt plătiţi cu circa 50—60 
lei pe zi şi cum sunt economi din fire, câştigă în 
câteva luni de zile parale bunicele, Altă parte 
lucrează în fabricile de bere, alţii, in fine, intră 
în serviciul primăriei. 

4, Nu sunt rare nici cazurile când săteni plecaţi 
de acasă numai pentru câteva luni, au găsit ser- 
vicii (cei cu şcoala primară) la S, T, В, sau in 


poliţie şi s'au stabilit astfel în Bucureşti, adu- 
când de acasă femeia gi copiii, inmulfind astfel 
populația suburbanelor Capitalei. 

5, Cei mai mulţi însă, n'au noroc de astfel de 
„slujbe“, şi odată cu primele тћіјігі ale soarelui 
de primăvară, se reíntorc acasă la trebile cámpu- 
lui, 

Aduc astfel banii necesari execuţiei muncilor de 
primăvară şi vară, 

6. Este momentul să ne întrebăm: acest fel de a 
câştiga banul, este el demn de incurajat pentru 
sătean? La aceasta răspundem cu înmulţirea boa- 
lelor venerice la sate, D-1 Ionescu a dat o propor- 


lui, ea nu corespunde adevărului, Cred că în co- 
muna Spineni, sunt peste 50 cazuri de sifilis şi 
cei mai mulți bolnavi nu se duc la doctor din 
cauza ruginii pe care o simt mărturisind asttel de 
boală. De unde a venit contagiunea? Din faptul cá 
sătenii prin mahalalele bucureștene, nu pot găsi 
decât femei ce au în sânge acest microb şi odată 
întorşi acasă, vor transmite boala copiilor, soții- 
lor şi chiar altor familii cu care se încuscresc, 

1. lată o sursă de circulaţie a sifilisului, la care 
ar trebui să se gândească serios cei cu grijă de 
sănătatea satelor, 

Concluziunea rândurilor de față se desprinde 
acum bine lămurită, Sătenii ce se reintorc în co- 
mună din peregrinările lor, aduc pe lângă bani şi 
multe nenorociri printre care, în afară de boală 
se poate număra şi o nouă mentalitate despre o- 
biceiuri, îmbrăcăminte, etc, 

Cei mai mulţi se îmbracă „nemţeşte“, uitând 
frumoasele porturi naţionale şi ironizând pe cei 
care le mai iubesc, Despre femei şi fete nu mai 
vorbim, fiindcă ele astăzi se duc şi dau ultimul 
ban jidanului pe crâp-ul-de-chine sau satinul pe 
care nu ştiu să-l intrebuinfeze, cum nu ştiu să fo- 
loseascá nici roșul de buze, sau pudra prin care 
vor să imite pe doamnele dela oras. 

Banii câştigaţi cu trudă, apucă aşa dar o cale 
străină, iar specificul satului se pierde, 

Pentru a curma efectul acestei stări de lucruri, 
trebue înlăturată întâi cauza, dar aceasta este altă 
problemă, 


V. OPRESCU-SPINENI 


у Pricina de căpetenie este suprapopularea crescândă a satelor de sub munți, саге a avut dintru început terenuri 


arabile puţine, de pe urma sporirii considerabile ă populaţ 


iei rurale a ţării (cu 3.5 milioane în anli 1920—935). 
d-lor lovescu şi Oprescu-Spineni indică sugestiv cum reac[io 


onstatările 


nează locuitorii unui anume sat la această îndesire pe terenuri 


arabile a căror capacitàte nu a putut fi încă mărită: I. complectându-şi agoniscala agricolă neîndestulătoare de pe supra- 


fete prea mici, prin câştiguri din munci de alt ordin savati 


oraş ori 2. părăsind definitiv satul spre a căuta posibilitát 


184 


ite dincolo de moşia satului lor gi prin smigrări temporare la 
de trai la oraş, (Nota redacţiei). 


RECENZII 


SOCIOLOGIE TEORETICÁ 


А. CUVILLIER: Introduction à la Sociologie.— 
208 pag. Librairie Armand Colin, Paris, 1936. 


O introducere care pune o serie de probleme cu 
privire la constituirea sociologiei ca ştiinţă pozi- 
tivă a vieţii sociale, la postulatele pe care ea le 
implică, în fine, la metodele şi ipotezele direc- 
toare pe care o astfel de știință le utilizează în 
cercetarea obiectului ei, 

Până a se constitui ca ştiinţă, sociologia a par- 
curs o lungă evoluţie, în decursul căreia a trebuit 
să stea sub dependenţa unor prejudecăţi şi puncte 
de vedere străine de caracterul ei științific, Ast- 
fel, primele studii asupra societății omeneşti au 
fost călăuzite de un punct de vedere finalist şi 
normativ, In această perioadă a evoluţiei gândirii 
sociologice, „natura umană” era considerată ade- 
sea ca o entitate imobilă, un fel de esenţă pla- 
toniciană, străină oricărei vieţi şi oricărei istorii şi 
numai treptat s'a introdus în ea sensul relativu- 
lui, care o făcea accesibilă unei cercetări stiinfi- 
fice speciale. Dar nu aceasta a fost unica eroare 
cu care a avut de luptat'sociologia, până la con- 
stituirea ei ca știință; căci acestei erori i-au ur- 
mat altele care consistau іпіг'о confundare а 
grupului social cu un organism, a societăţilor u- 
mane cu societăţile animale. Acestea erau sreşe- 
lile în care cădea sociologia naturalistă. O eroare 
tot atât de gravă o comitea însă, sociologia chiar 
şi atunci când reac(ionánd, la un moment dat, la 
pretenţiunile direcţiei naturaliste de a considera 
ca substrat al vieţii sociale elemente de ordin geo- 
grafic şi biologic, releva importanța factorului 
psihic, socotindu-l ca unicul element constitutiv 
al vieţii sociale. Marxismul reuşeşte să desprindă 
din ansamblul fenomenelor vieţii pe acelea care 
prezentau un colorit specific social. Specificitatea 
aceasta a socialului o exprima Marx, prin cuvin- 
tele: „Nu conştiinţa omului determină existența 
lui, ci din contră, existenţa lui socială îi determină 
conştiinţa“. In fine, în Franţa, Durkheim şi elevii 
săi au adus contribuţii foarte prețioase la edifi- 


carea sociologiei ca ştiinţă pozitivă, prin releva- 
rea si accentuarea specificitá(ii faptelor sociale, 
Cu aceste probleme, privitoare la evoluţia gândi- 
rii sociologice până la precizarea ei definitivă în- 
tr'o disciplină specială a realităţii sociale — so- 
ciologia — autorul epuizează capitolele I—III din 
prima parte a lucrării sale. 

In partea П-а a lucrării şi anume, în capito- 
lele IV—VI, urmează o expunere a postulatelor, 
metodelor și ipotezelor sociologice,  Postulatele 
care justifică existenţa sociologiei ca știință, sunt: 
Realitatea socială, criteriul socialului, determinis- 
mul sociologic, 

Capitolul V, este consacrat unei expuneri a me- 
todelor sociologice: Metoda monografică, metoda 
istorico- comparativă, metoda statistică şi metoda 
etnografică. Tinem să menţionăm că critica pe 
care o aduce autorul metodei monografice, adop- 
tate pentru prima oară ca fundament al sociolo- 
giei de Le Play şi şcoala sa, nu privește metoda 
monografică preconizată de Școala sociologică 
dela Bucureşti. Astfel, una din criticele cele mai 
importante ce se aduc metodei monografice, pre- 
conizată de Le Play, este că această metodă, tre- 
buind, prin definiţie, să se limiteze la descrierea 
faptelor din cuprinsul unei unităţi sociale res- 
trânse, cum e de pildă familia, pune pe cercetă- 
tor de multe ori în situaţia riscantă „de a бепе- 
raliza prin abuz asupra unui exemplu unic“, Dim- 
potrivă, şcoala dela Bucureşti, punând la baza 
monografiei un sistem ştiinţific, vede în ea un 
procedeu care atinge fondul însuși al fenomenului 
social, scoțând astfel în evidenţă, toate relafiunile 
lui posibile cu sfera cuprinzătoare a socialului, 

Capitolul ultim, se încheie cu o considerafiune 
asupra celor trei ipoteze explicative ale vieţii so- 
ciale: Ipoteza unui substrat biologic, a unui sub- 
strat fizic, care dă sociologiei caracterul de so- 
ciografie si geopolitică; ipoteza substratului uman. 
Primele două ipoteze sunt unilaterale, fiindcă, 
consideră realitatea socială reductibilă, fie la un 
substrat biologic, fie la unul fizico-geografic. Cea 


185 


mai plauzabilă dintre aceste ipoteze este după C., 
ipoteza substratului uman, care descoperă în ac- 
fiunea colectivă a omului, asupra naturii, în munca 
lui in comun, faptul inițial, legătura socială prin 
excelenţă, din care vor rezulta, pe cale de compli- 
caţie graduală, toate raporturile sociale dintre oa- 
meni, 

O concluzie menită să fixeze rezultatele atinse 
de autor şi o bibliografie rezumativă a revistelor, 
articolelor şi tratatelor de sociologie cu caracter 
introductiv, se adaugă ca o completare și încoro- 
nare a lucrării, 


Const. D. Gib 


Major Dr, К, HESSE: Kriegtiihrung und Kriegs- 
wirtschaft im Feindland. Lehren des Feldzuges іп 
Rumänien 1916/17, Hamburg,  Hanseatische Ver- 
lagsanstalt, 1936, 


Cartea Maiorului Hesse, conferenţiar de Wehr- 
wissenschaft, de Probleme ale rázboiului am putea 


zice, la Universitatea din Berlin, trebue semnalatá , 


pentru mai multe motive, Ne interesează, fiindcă 
tema ei e tratată în cazul exploatării terenurilor 
petrolifere româneşti de armatele germane de 
ocupaţie, Nu este de trecut cu vederea nici pro- 
blema însăși a cărții: raportul dintre conducerea 
operaţiilor de războiu si vieaţa economică din 
timp de războiu, 

Ca fapte, lucrarea nu aduce multe amănunte 
noi, după lucrarea temeinică a Profesorului An- 
tipa l'Occupation ennemie de la Roumanie et ses 
conséquences économiques et sociales (Paris, 1929), 
care-i servește de punct de plecare, Sunt intere- 
sante pentru cititorul român în privința aceasta 
unele informaţii culese din publicaţiuni oficiale 
germane (de pildă, 
Falkenhayn la propunerea atagatului militar ger- 


trimeterea la răspunsul lui 


man la Bucureşti de a porni un războiu preventiv 
împotriva României) şi citatele din scrisorile în 
care Ludendorff, Mackensen, Falkenhayn şi Ge- 
neralul Hesse, șeful statului major al Corpului de 
armată Falkenhayn, îşi comentează activitatea din 
războiu (proiectánd intr'insa, ni se pare, unele ve- 
deri impuse de abea de evoluţia postbelică), 
Tema principială a cărţii oferă sugestii preţioase 
pentru gândirea din nou a rostului științelor so- 
ciale, a căror adaptare la nevoile realităţii sociale 
actuale e în plin curs, (In vremea noastră de tran- 


186 


ѕіНе, comentariile unor fapte si realizări concrete, 
sunt adeseori mai bogate în indicaţii de ordin 
principial, ontologic şi metodologic, decât trata- 
tele de „teorie“ propriu zisă), Prea puţini mai cred 
cu tot dinadinsul, că ştiinţele sociale sunt chemate 
să dea numai o tălmăcire a structurii intime a rea- 
lităţii sociale. Se vădeşte tot mai mult, că acest 
rost nu poate fi decât formarea de elemente, ca- 
pabile să înlesnească prin informație perspicace 
conducătorilor unui neam o mai bună guvernare 
a acestuia, si pregătirea mijloacelor teoretice ne- 
cesare pentru obținerea în timp util a unei atari 
informaţii, Cărţile de felul celei de față atrag 
atenţia asupra faptului, că, pe lângă starea de 
pace trebue ţinută în seamă în ştiinţele sociale şi 
cea de războiu, Cei се li se consacră trebue să in- 
troducă în preocupările lor şi starea de rázboiu; 
sunt chemați să înlesnească nu numai conducerea 
administrativă a neamului, ci şi pe cea războinică, 
Таг în învățământul ştiinţelor sociale ar trebui să 
fie privite anume, si problemele, pe care le ridică 
războiul, 

Creearea şi funcționarea statului major econo- 
mic al armatei de ocupaţie germane (Militărver- 
waltung Rumănien) e un exemplu tipic pentru 
rostul actual, de colaborare cu conducătorii admi- 
nistrativi sau militari ai neamului, a ştiinţelor, In 
fata unei anume nevoi, aceşti conducători apelează 
la „tehnicieni“, la elementele cu o pregătire spe- 
cială ştiinţifică, Aceștia trebue să pună în slujba 
soluționării optime a situaţiei dificile date, toată 
rezerva de cunoştinţe a ştiinţelor privitoare la 
componentele situaţiei respective, Se poate' spune, 
cum face Profesorul Karl Mann, întâiul comenta- 
tor al economiei de războiu germane în România 
(Kriegswirtschatt in Rumänien, Bucureşti, 1918), 
că soluţia la care se ajunge e totdeauna „impro- 
vizată”, Ea nu ajunge să fie niciodată realizarea 
întocmai a unui plan conceput dinainte, Planifi- 
carea completă e o utopie, care reeditează aspira- 
fia regală a teoreticianului, pe care a susfinut-o 
Platon, Dar ea e „improvizată“ pe potriva cerin- 
felor momentului, cu ajutorul unor mijloace teo- 
retice dinainte pregătite si din fránturile aplicabile 
ale unor planuri, concepute anterior şi perimate 
în parte de cursul dependent de nenumărate va- 
riabile al realităţii sociale, 


Anton Golopenţia 


REALITATEA ROMÁNEASCA 


AL, BORZA, Noutăţi etnobotanice româneşti: 
o farmacie băbească, Bul, Grăd, Bot, şi al Muzeu- 
lui Botanic al Univ, Cluj, XVI, 1—4, 1936, pp. 
17—27, 


După cum pe drept cuvânt observă 4-1 AI. Borza, 
profesor de Botanică la Univ, din Cluj, medicina 
populară, întemeiată pe tradiții milenare, este 
încă o realitate foarte vie la poporul românesc, 
mai mult poate decât la multe alte popoare din 
Europa, 

Leacurile ,bábegti", sunt întrebuințate in mod 
curent la sate şi chiar la oraşe (precum atestă 
chiar lucrarea prezentă a d-sale), iar la țară, după 
cum ştim toţi care am luat parte la campaniile 
monografice, nu este sat în care să nu se găsească 
câțiva bătrâni, femei sau bărbați, mai mult sau 
mai puţin specializaţi în aplicarea unui număr 
oarecare de buruieni de leac, care amintesc de 
vechii ,rhizotomoi" de pe timpul lui Theophrast. 

Nimeni n'ar fi crezut insá cá in pliná epocá 
moderná, ar mai putea dáinui incá, in inima unui 
centru mare comercial, ca oraşul Galaţi, o farmacie 
populará cu 76 feluri de materii medicale vegetale, 
veritabilă reclivă medievală! 

Intr'adevár, d-sa a găsit în piața orașului Ga- 
lati o asemenea tarabă farmaceutică, alături de 
zarzavagii și florari, unde se vindeau cele 76 me- 
dicamente vegetale de mai sus şi unde se dădeau 
şi instrucțiunile de aplicare a acestor leacuri po- 
pulare, de către farmacigtii țărani, ce le comercia- 
lizau, 

Adevărată policlinică, unde consultafiile costau 
modica sumă de 7 leu, în care era cuprins si pre- 
ful fiecărui leac în parte! 

Boalele pentru care se găsea leac şi sfat în 
această farmacie ,bábeascá", erau în număr de 
32 (de piept, de dinţi, de cap, de friguri, insom- 
nie, diaree, răceală, rinichi, sarcină, stomac, trânji, 
tuse, etc.). 

In afará de bolile trupesti propriu zise, unele 
leacuri se recomandau pentru a vindeca si bolile 
sufletului: a dragostei în deosebi (si corolarul ei: 
urmările dragostei oprite), Consultafiile respective 
se dădeau tinerilor cumpărătoare, pe şoptite! In 
unele cazuri erau simple afrodisiace sau inocente 
descântece, 

Ba se mai găseau aici: condimente aromate, 
pentru murături, pentru dres vinul, pentru colora- 
rea şi aromarea cozonacilor, insecticide şi chiar 
tártácufe ca suport peniru cârpitul ciorapilorí 


Farmacigtii populari de mai sus erau soț și so- 
fie: Gheorghe şi Sofia Surbuceanu, aceasta din 
urmă sufletul întregei întreprinderi, originară din 
Basarabia de Sud, trecută în Dobrogea şi stabilită 
apoi de 16 ani la Galaţi, 

Drosurile stau frumos întinse pe tarabă, altele 
stau împachetate în cutii, sub tarabă, Din acestea 
au un mare depozit acasă, 

Plantele le recoltează ei singuri sau le comandă 
dela țăranii din regiunea Tulcei, care le aduc 
uscate gata, 

Sunt deci comparabili cu acei „herbarii” ai ro- 
manilor, care căutau, preparau şi conservau plan- 
tele medicinale (Perrot), 

Seria materiilor medicale era completat cu 2 
specii care nu cresc la noi şi care trebuiau cumpă- 
rate dela prăvălie (Ilicium, Cassio). 

Primăvara ei vând şi seminţe de flori şi zarzavat, 

Analizând inventariul plantelor medicinale de 
pe tarabá, 4-1 Al, Borza a găsit în primul rând 
buruieni de leac de largă întrebuințare nu numai 
la poporul român, ci în toată medicina populară 
universală, medicamente străvechi, ce figurează și 
la Dioscoride ca şi in mai toate „Kräuterbuch"- 
urile medievale. Numele utilizate se cunosc în 
deobşte în Dicţionarul Botanic al poporului sau 
prezintă mici variante, Unele au întrebuințări încă 
necunoscute în medicina noastră populară, 

D-i Borza n'a studiat materialul farmaceutic 
adus dela Galaţi, mai deaproape, din punct de 
vedere al indicafiilor terapeutice populare, nici 
nu a comparat indicaţiile populare cu cele stiin- 
fifice, Lucru pe саге l-a făcut însă cu altă ocazie 
d-l Virgil Stanciu, în teza sa de doctorat (com- 
parafie între intrebuinfarea populară şi cea ofi- 
cială a câtorva plante folosite in medicina popu- 


lará românească, ajungând la interesante rezultate, 


Lucrarea aceasta a d-lui Prof, Al. Borza dela 
Univ. din Cluj, poate servi ca model in cercetá- 
rile monogarfice, atât ca plan şi indicaţii gene- 
rale, cát şi prin conţinut, 


Р, Călinescu 


MIHAI NICOLAIASA si ANA M. NICOLA- 
IASA, învățători Monografia satului Lămășeni, 
din judeţul Baia. Cu o prefață de Artur Gorovei, 
membru corespondent al Academiei Române, Edi- 
tura autorilor 1937, 


Lucrarea soților Nicolaiasa se plasează într'un 
loc destul de bun, în rândul monografiilor sătești 


187 


apárufe. Natural, nu uitám nici omisiunile lucrării, 
destul de numeroase, şi nici ceea ce se poate face 
in această direcție. Interesul cărții stă în apro- 
pierea de metoda pe care vrea s'o răspândească 
revista noastră, metodă pe care regretăm că au- 
torii n'au prefuit-o îndeajuns. Anume, observăm 
grija de a cerceta faptele aga cum sunt, și redarea 
lor exactă, simplă, fără interpretări şi generalizări. 
Dacă s'ar fi mers şi mai departe pe acest drum, 
lucrarea n'ar fi avut decât de câştigat. Aşa de 
pildă: când sunt descrise interioarele caselor, ar 
fi fost foarte binevenite câteva inventarii com- 
plete a unor gospodării, a câtorva bucătării, etc. 
Aceeaşi observaţie se poate face în încă multe 
locuri: la уіеаја economică, la starea sanitară, etc. 
In locul afirmațiilor, oricât ar fi de exacte, cifrele 
vorbesc mult mai precis și obiectiv întotdeauna, 

Sunt bine redate obiceiurile la nuntă, botez și 
anul nou, poreclele ce sunt date unora si jocurile 
copiilor, Regretăm că procedeul acesta al redării 
exacte a mărturiei informatorului n'a fost folosit 
şi în alte privințe. Ce gândesc oamenii despre 
Dumnezeu, îngeri, lume, Stat, politică, cum le este 
firea, etc, toate acestea trebuesc să reiasá din 
redarea textelor exacte, transcrise după convor- 
birile cu ei, nu din frazele autorilor. 

După cum autorii înşiși o mărturisesc, monogra- 
На de față nu e sociologică. Aceasta nu trebue 
socotită ca o scădere, Decât să fi scris cine ştie 
ce, e mult mai bine că autorii s'au mărginit să 
culeagă cât mai multe fapte, cu cât mai multă 
precizie. Interpretárile şi generalizárile sunt ris- 
cate în asemenea cazuri. Ele trebuesc sprijinite pe 
mult mai multe fapte şi cer o pregătire îndelun- 
gată, Altfel oricine riscă să greşească sau să 
spună banalităţi. Păcat în care ar fi căzut şi au- 
torii, după cum ne-o dovedesc unele pagini în 
care sunt introduse afirmaţii cu caracter gene- 
ral asupra satelor, şi — mai ales — unele aprecieri, 
care nu fac decât să micşoreze valoarea lucrării. 
(De pildă: afirmaţia dela pag. 102, că politicienii 
au învățat pe oameni să mintă, să nu mai respecte 
pe nimeni, etc.). 

Dumitru Dogaru. 


ALEXANDRU MOISI, Monografia comunei Co- 
ronini și a ținutului Clisura, (jud. Caraș), dela a- 
nul 1784—1934. Oraviţa, Tipografia Е. Weiss, 1934. 


Scrierea d-lui Moisi, directorul şcolii primare 
dela Moldova-Nouă, tinde spre fiecare din cele trei 
țeluri, ce pot fi urmărite prin monografiile de sate 
sau ţinuturi, întocmite de localnici, 


188 


Oferă membrilor subunității geografice а neamu- 
lui, pe care o descrie, cunoștințe despre trecutul si 
prezentul comunităţii din care fac parte, potrivite 
să-i facă mândri de ea şi să-i hotărască să con- 
tribue la desvoltarea ei. Aduce la cunoştinţa 
ţării nevoile ei şi măsurile socotite eficace pen- 
tiu usurarea lor de cei ce о compun şi-i stâr- 
пе$їе pe aceştia să lupte pentru a-i convinge ре 
conducătorii neamului să le ia. Consemnează și face 
accesibile cercetătorilor unele din acele tradiţii 
orale ale acestei subunități geografice, care nu sunt 
cunoscute decât localnicilor. 

Atât informația asupra întâmplărilor de seamă 
petrecute în Clisură, cât şi faptul că această bro- 
şură e a unui „Coronenţ”, care activează în Cli- 
sură, sunt potrivite să stimuleze conștiința de sine 
a oamenilor dela Coronini şi din Clisurá. 

Prin atitudinea lui hotărită, în privința problemei 
puse de exproprierea părţii româneşti a Comuni- 
tății de avere a fostului Regiment grăniceresc Nr. 
14 dela Biserica-Albă (studiată în anii din urmă 
şi de Institutul Social Banat-Crişana), d-l Moisi se 
dovedeşte una din acele energii locale, care lămu- 
resc consătenii şi finutagii lor asupra nevoilor lor 
si a mijloacelor de a le înlătura şi atrag luarea 
aminte a conducătorilor din Capitală, ai neamului 
intreg, asupra nevoilor particulare ale unei anume 
subunități a lui. „Acest drept (e vorba de măsura 
cerută), îl vor câştiga Clisurenii, dacă vor ști să-l 
impună şi să-l revendice; iar dacă aşteaptă шига în 
gură, igi binemerită starea în care se găsesc”, ci- 
tim pe o pagină isvorítá dintr'o concepţie justă а 
politicii locale. 

Amănuntele despre localităţile de baştină mehe- 
dintene, gorjene şi chiar dela stânga Oltului ale 
celor cu care a fost întemeiată de Administraţia 
austriacă, comuna Coronini, sunt foarte intere- 
sante. D-l Moisi ar aduce un serviciu util istoriei 
noastre sociale dacă în monografia întregului 
ţinut al Clisurei, pe саге o anunţă, ar da oa- 
tenţie deosebită provenientei elementelor româ- 
veşti, cu care a fost îndesită populaţia Banatului 
de Austrieci în veacul al 18-lea. Banatul, ca toate 
ţinuturile de lângă hotarul imperiului turcesc, a 
fost teatrul a numeroase mișcări de populație. 
Diferenfierile ce se fac şi azi în Banat între Bu- 
fenii si T'erenii veniţi din Oltenia si Frátufii băşti- 
nași, amintesc aceste mişcări interne. Vecinii nos- 
tri, sârbi, au studiat, din imboldul profesorului 
Соіјіс, destul de amănunţit mişcările de acest fel 
(pe care ei le numesc metanastasice) din ţinuturile 


dela marginea ariei neamului sárbesc. La noi au 
fost lámurite numai mișcările de populaţie din si 
înspre câmpia munteaná (de profesorul Vintilă Mi- 
hăilescu). Pentru lămurirea celor din Oltenia şi Ba- 
nat trebue strâns de abea materialul, 

Justefea intenţiei şi interesul materialului adus 
fac uitate neajunsurile prezentării. 


Anton Golopenţia 


AL. BĂRBAT: Politica economică ungurească şi 
desvoltarea burgheziei române în Ardeal. Extras 
din revista „Observatorul Social-Economic“, Cluj, 
Nr, 3—4, 1936, 

D. 1. HERTIA: Preocupări de organizare finan- 
ciară-economică la Românii din Transilvania, îna- 
inte de unire, Extras din volumul omagial pentru 
Fraţii Alexandru si Ion І, Lapedatu, 1936, 


Intr'un studiu sugestiv şi foarte bine orientat, 
d-l Al. Bărbat se ocupă de problema burgheziei 
române din Ardeal în timpul când această ţară 
românească a stat sub stăpâniri străine, Gândul 
d-sale este ca să contribue la cunoaşterea proble- 
mei, cunoaştere din care trebue să iasă soluţiile de 
îndreptare a actualei stări de lucruri. 

Constatând că, în prezent, burghezia Ardealu- 
lui constitue o pătură impermiabilă pentru ele- 
mentul românesc — ce se îndreaptă spre alte ac- 
бунан decât agricultura — şi că are tendinţa de a 
se alimenta numai cu elemente străine — uneori 
străine şi de ţară chiar — autorul găsește nece- 
sar să caute cauzele care au dus la structura ei 
străină, în mijlocul unei populaţii românești, to- 
tuşi. Principalele cauze sunt următoarele: așezarea 
Sașilor în Ardeal şi privilegiile ce li sau acordat; 
iobagizarea elementului românesc; politica de pro- 
tecfie a industriei din Vestul imperiului austro- 
ungar, 

Cu toate acestea, elementul românesc din Tran- 
silvania n'a rămas în afara vieţii comerciale şi 
industriale, Mai ales cei de pe fondurile regești 
şi „boierii“ din ţinuturile Făgăraşului si Hafegu- 
lui — populație românească liberă — și-au des- 
voltat industria întemeind pe ea un comerț în- 
tins în Ardeal si Tara Românească. Se înţelege, 
ei n'au fost primiţi în breslele săsești şi au avut 
să înfrunte toate piedicile, dela refuzul de a-i 
socoti alături de meseriaşii sași până la interzice- 
rea vânzării mărfii în oraşe, O puteau vinde nu- 
mai în târguri, In unele părți Românii au reușit 
să-şi întemeieze corporații proprii, cu meşteri 
foarte bine înstăriți. Mulţi dintre meseriagii ro- 


mâni erau însă, neînregistrați în corporaţii fie ele 
şi româneşti, 

In folosul Românilor a fost pătrunderea ele- 
mentului grecesc si armenesc in comerțul Ardea- 
lului, Grecii, mai ales, sparg puterea negusto- 
rească a Sașilor, reuşind să obțină privilegii dela 
stăpânitorii Ardealului. Prin comunitatea de re- 
ligie şi prin faptul că între greci erau mulți ro- 
mâni macedoneni, toate companiile greceşti se a- 
lătură de români, romanizându-se complet până la 
sfârşit, Rezultatul a fost o întărire a forțelor co- 
merciale românești, 

Din studiul de față, două sunt problemele pe 
care le reținem: 

a) Starea actuală a burgheziei ardelene nu e 
datorită concurenței fireşti dintre naţiunile Ar- 
dealului ci unor măsuri politice, protectoare pen- 
tru alții şi págubitoare elementului românesc, Cu 
toate vitregiile, Românii n'au putut fi ţinuţi în a- 
fara vieții industriale şi comerciale, Ei şi-au саѕ- 
tidat un loc important — în unele ramuri aproape 
exclusiv. Ceva mai mult, când nu s'a putut altfel, 
au părăsit Ardealul, dând Țărilor Românești și în 
special Munteniei, un considerabil procent de me- 
seriagi şi negustori; 

b) Al doilea fapt este unitatea economică, cu 
totul naturală, pe care, în tot timpul istoriei, cu 
toate vicisitudinile, Ardealul şi Țările Românești, 
au alcátuit-o. Țările româneşti s'au completat una 
pe alta cu toate granițele dintre ele, 

Din momentul în care аге puterea s'o facă, 
Viena a dus o politică de protecţie a industriei 
austriace, Tarife vamale la import şi export, sileau 
Ungaria si Ardealul să renunţe la raporturile eco- 
nomice cu alte țări. Pentru Ungaria faptul nu era 
prea dăunător, Țară agricolă, ea îşi îndrepta pro: 
dusele spre Austria, care îi oferea în schimb pro- 
dusele ei industriale, Importanța agrară ce se 
dădea Ungariei satisfăcea interesele latifundiare 
ale conducătorilor ei, aşa că aceştia n'au reac- 
fionat in contra tendinței de supremație industrială 
a Austriei. Ardealul însă a fost păgubit, isbin- 
du-i-se în industria pe care o avea desvoltată în 
mod firesc, în urma raporturilor cu ţările române 
şi silindu-l să facă agricultură, pentru care însă 
nu era bine înzestrat, Tarife vamale în contra 
relaţiilor cu principatele, neglijarea drumurilor, a 
legăturilor poștale, au dus la stagnarea completă 
a comerțului şi industriei Ardealului, In vremea 
războiului vamal declarat României, de pildă, co- 
merțul Ungariei cu România arăta 2,01% la im- 
port si 1,90%/0 la export (in 1886)! Această ,opá- 
cire" industrială a Ardealului a lovit mai greu pe 


189 


Români — exista şi politica de protecţie a elemen- 
tului maghiar — tocmai în momenul când, prin 
desfiinţarea breslelor, ei câştigaseră dreptul liberei 
producţii si desfaceri a mărfurilor, 


Politica de protecţie a industriei austriace, ne 
aduce în minte problema, în jurul căreia se face 
destul sgomot, a aga zisei unităţi naturale, pe care 
țările din bazinul dunărean ar fi alcătuit-o, uni- 
tate care ar fi fost ruptă prin desmembrarea 
Austro-Ungariei, In această unitate cred foarte 
mulți bărbaţi de Stat ai Europei de azi, chiar şi 
unii români, Lectura studiului d-lui Al, Bărbat, 
ne face să ne gândim la originea acestui cal 
de bătaie, Unitatea austroungară era artificială, 
creată prin măsuri de Stat, Prin natura lui, Ar- 
dealul era o regiune industrială de bună comple- 
tare cu Țările Române. Aceasta era unitatea na- 
turală pe care politica habsburgilor a căutat s'o 
spargă în folosul industriei Austriei, Incadrarea 
politică actuală a Ardealului este un act de re- 
parafie şi de dreptate, „Această încadrare este 
liberatoare şi coreclivă pentru economia indus- 
trială şi comercială îndelung si grav nedreptàfitá 


a Ardealului, Intărirea poziţiei elementului ro- 
mânesc în burghezia ardeleană este o problemă de 
Stat, Procesul natural de evolutiune a burgheziei 
române, împiedecat vreme îndelungată în desvol- 
tarea lui, trebue ajutat acum, Impiedecarea ori- 
cărei penetrafii străine în țară, încurajarea desvol- 
tării târguşoarelor românești, deplasarea centrelor 
comerciale actuale ale orașelor noastre pentru 
câștigarea vadului comercial, pe seama elementu- 
lui românesc şi sprijinirea aşezării românești la 
orașe, oferă punctele cardinale ale soluţiilor în- 
dreptátoare", 


Incă o latură a lucrării d-lui Al, Bărbat, pe care 
o găsim tratată și în studiul d-lui D, I, Herţia, 
este aceea a preocupărilor de organizare finan- 
ciară la Românii ardeleni, Sunt bine scoase în 
relief sforfárile câtorva mari figuri — Șaguna, Vi- 
sarion Roman, etc, — sforțări încununate cu re- 
zultate minunate, Crearea unui capital românesc 
trebuia să asigure libertatea economică a Româ- 
nilor, să sprijine și să stârnească orice iniţiativă 
industrială sau comercială, 
Dumitru Dogaru 


PROBLEME ROMÂNEŞTI PRIVITE DE STRĂINI 


ERNST GAMILLSCHEG, Die Mundart von Ser- 
banesti-Titulegti, Gerichisbezirk Olt, Kreis Vedea. 
(Graiul din Șerbăneşti-Tituleşti, judeţul Olt, plasa 
Vedea), in: Berliner Beitráge zur Romanischen 
Philologie, vol, VI, 1—2, Jena si Leipzig, Ed. Wil- 
helm Gronau, 1936; 230 p., 2 hărţi, 


Cu lucrarea aceasta, cunoscutul romanist al uni- 
versităţii din Berlin, şi-a publicat а doua operă іп 
domeniul linguistic românesc !). Din punct de ve- 
dere linguistic şi istoric-cultural, cartea d-lui Ga- 
millscheg, are o valoare deosebită: îmboldeşte pe 
oricine care se interesează de problemele româ- 
neşti, să-și adâncească cunoștințele despre Româ- 
nia, a cărei limbă, istorie şi cultură ar trebui stu- 
diate si ştiute cât se poate de bine in Germania. 

Paginile 6—8 prezintă o bibliografie foarte folo- 
sitoare pentru studentul german. 100 de paragrafe 
tratează diferite chestiuni fonetice, din care se 
trag sí concluzii sociologice şi culturale, ce ne vor 


interesa aici in deosebi, Cealaltă parte a cărţii 
conține morfologia (55 101—126) si chiar o sin- 
taxă (88 127—137), La sfârşit, autorul ne prezintă, 
in 10 pagini (р, 185—195), concluziile importante 
ale cercetărilor sale, si bucură pe cititor printr'o 
anexă, care cuprinde mai multe texte vechi și mo- 
derne, în transcriere fonetică, 

Satele unde 4-1 Gamillscheg şi-a făcut „ancheta 
în anul 1935, sunt așezate pe râul Vedea, jud, Olt, 
Cel târziu in sec. al XVII-lea?), o imigrare ince- 
puse sá aibá loc din Sudul Ardealului (p. 133), sau 
mai bine din Tara Oltului, partea sudică a cursului 
de sus al Oltului (p. 191). Imigrarea aceasta e do- 
veditá prin faptul cá astázi se mai aud, in valea 
Vedii, cuvinte intr'o formá, care nu poate decát sá 


fie importată dintraltă parte, Se zice, de pildă, la 


Șerbăneştii-de-Sus „viestre“ şi „a înviestra“, in loc 
de forma literară „zestre“, „a înzestra“, Forma 
„viestre“ se explică în felul următor: în Tara Ol- 
tului, se întrebuinţează forma palatalizată „gestre“ 


1) Prima lucrare referitoare la filologia românească este intitulată: Oitenische Mundarten (Graiurile olteneşti), Aka- 


demie der Wissenschaften, Wien 1919. 
) Poate 
sup., а 10-а ed. 


entru motive religioase са şi de altfel in sec. al XVI/XVII-lea. Cf. I. Lupaş, Istoria Românilor p. cursul 
осес, p. 279: „Pe la mijlocul aceluiaş secol (al XVII-lea), ţăranii porneau din diferite sate ardelene in cete 


considerabile spre Tara Românească, unde Grigorie Vodă Ghica le punea la îndemână locuri de așezare... (1750)“. 


190 


pentru ,zestre"; consoana inițială a lui „gestre“ 
reprezentând un sunet intermediar între d' si $' 
(Dinu, Grai si Suflet, I, 111), De asemenea cei din 
Tara Oltului pronunţă „dyespe“, pe când cei din 
valea Vezii „viespe“, Când au sosit la Serbánesti, 
imigraţii au schimbat forma importată а lui 
„dyespe” cu „viespe“, si în același timp, dar com- 
plet greșit de astădată, forma lui ,dyestre" cu un 
tip nou ,viestre", Ei voiau să vorbească ca básti- 
naşii, însă cuvântul ,viestre" n'a existat înaintea 
lor în regiunea Vedii si se explică numai ca un 
import, transformat, din Sudul Ardealului, unde 
român, ze- (ca în zestre) şi vi- (ca în viespe), s'au 
confundat întrun singur sunet ,dy-", 

Mai sunt alte dovezi linguistice cu privire la imi- 
бгагеа din Tara Oltului în valea Vedii (cf. p. 111: 
»Éyenuitye" pentru lit, ,genuchiu", la Serbánesti; 
p. 132/33: ,zaloane" pentru lit, — plur, ,gealae" 
= ,rándele", — cuvântul „gealău“, singur pare să 
îi fost importat dela Nord, fiind derivat dela ung. 
£yalü: р, 112; sau p. 123: dispariţia lui „h“, s. m. d.), 

Tendinţa însă de a părăsi Ardealul si de a merge 
„peste munţi“, fie în valea Vedii, fie mai spre Nor- 
dul judeţului Olt, sau spre jud. Argeș, există de 
mult. Plasa Vedea care a fost acoperită, încă acum 
150 de ani, în cea mai mare parte, de o pădure 
seculară deasă (p. 185), prezintă totuşi un sat 
foarte vechiu, cu denumirea de „Ungureii', саге а 
fost închinat, pe la sfârşitul secolului al XIV-lea, 
mânăstirii dela Tismana (Giurescu, Ist, Rom, p, 
471). ,Un$ureii" nu este decât o formă mai veche 
a lui „Ungurenii“, ce se mai găsește de două ori: 
la Nord-Est dela Potcoava si la granița dintre 
jud. Olt şi Argeș, „Ungurean”, „Ungureni“, a fost 
denumirea Românilor care au venit din ,Ungaria" 
(p. 185), Locuitorii din satele Corbi, Poenari si Al- 
bești, mai sunt priviți ca „Ungureni“; aceştia au 
imigrat acolo dela Jina, jud, Sibiu, acuma vreo 185 
de ani. Deci, imigrarea din fostul teritoriu ungu- 
resc a început cel târziu în sec, al XIV-lea 3) si de 
atunci înainte n'a încetat nici odată (p. 186). 

Satul Tătărăi, situat 10 km. spre Sud-Vest de 
Tătuleşti, ре urmă Tătuleştii, Tituleştii (pentru o 
formă mai vechie Tiiuleşti, vezi p. 188) ca şi Tătă- 
reșştii, fiind așezat pe râul Teleorman, la Nord-Estul 
județului, sunt vechi așezări din sec. al XIII-lea 
ale Tátarilor (p. 186). Pe malul stáng al Oltului, 
pe lângă Drăgăneşti, este satul Comani, care şi-a 
primit denumirea dela „Cumanii“, care au ocupat 
Tara Românească cu două veacuri înainte de Tă- 


3) Fie sub domnia voevodului Litovoi (căzut 1279, cf. Lupas, 
1418) care işi întinse stăpânirea şi peste Carpaţi (cf. Lupag p, 91/ 


tari, Si Teleorman este un nume cuman (vezi Den- 
suşianu, Hist, de la |, roum,, I, 383). D-1 Gamillscheg 
susține cá si Serbünestii-de-Jos este de origine cu- 
mană, Se știe, — după cum remarcă autorul foarte 
bine —că Cumanii au avut un cult special de cai, si 
chiar până în zilele noastre, locuitorii din Serbá- 
neştii-de-Jos şi-au păstrat o adevărată predilecție 
pentru cai; se bucură chiar de „reputaţia“ de a fi 
dintre hoţii din cei mai primejdioşi din toată Ol- 
tenia (p. 187). Zice cineva de acolo: 

„Ei sunt nişte oameni foarte răi, au fapte de 
„ hofie, omoriri, şi nu pofi să t'increzi în vorba 
„lor, că niciodată ei nu lucrează cu adevărat, chiar 
„dacă se învoieşte la proprietar, caută pe toată 
„calea ca pământu să îi dea cam peste ochi cu 
„ munca, si ei, toamna, le pare rău când văd că oa- 
„meni cinstiţi, care și-a văzut de muncă, are bu- 
„cate multe, grâu, porumb, lor (l)e pare rău și 
„caută ca anu viitor ei să strice recolta oamenilor 
„си cai, (pe) care a avut-o bună, Din cauză cá si 
„ei să rămâie tot la fel săraci.” (p. 205, transcris 
din ortografie fonetică), 

Autorul conclude că evoluţia graiului acestuia 
reflectează clar simbioza romano-slavă şi enu- 
mără fenomenele cele mai caracteristice, fiind co- 
mune $i limbii române si celei bulgare (palataliza- 
rea consoanelor, ou pentru o, pronunţarea „moale“ 
a explozivelor c şi g, dispariţia lui -j- intervocalic, 
s. m. d.), Insă: deşi în județul Olt au trăit si Bul- 
sari si Cumani și Tătari (p. 186 jos) „este minunată 
forfa asimilatoare a limbii románe, care s'a impus 
ca limbă-Koine, făcându-se mijlocitoarea între po- 
poarele ce s'au întâlnit în Oltenia, ca, pe vremuri, 
limba latină vulgară pe terenul imperiului roman" 
(p. 190). „Cele patru secole de evoluţie linguistică, 
pe care am examinat-o, înseamnă patru secole de 
nivelare dialectală. Mişcările necontenite prin care 
s'au unit Românii din diferitele părți ale României, 
exclud o desvoltare specială dialectală" (p. 196). 
Autorul sfătuiește în rândurile cele din urmă ca 
toate aceste forme speciale si reinoite greșit ale 
limbii române, din care se pot trage concluzii pre- 
fioase şi importante despre toată istoria gi cultura 
română, să fie culese cât se poate de curând, îna- 
inte să fie acoperite, pentru totdeauna, de pătura 
limbii literare, care e aşa de puternică în zilele de 
astăzi! 

Berlin-Lichterfelde. 

Dr. Lange-Kowal 


B un Rom, p. 78, fie sub a lui Mircea cel Bătrân (1386— 


[4 


191 


Am primit numărul din urmă al revistei Euro- 
păische Revue, care cuprinde un studiu al Profeso- 
rului Rădulescu-Motru, intitulat Psychologie des 
rumänischen Volkes. Vom înfățișa şi comenta în 
numărul viitor cuprinsul acestui studiu, consacrat 
temei, atât de puţin tratate încă, a structurii su- 
Hetesti a Românului, 


Două din articolele acestui număr ne-au venit 
din provincie, răspunsuri ale cititorilor revistei la 
problemele ridicate în numărul trecut. Profesorul 
V. Oprescu dela Timişoara adaugă informaţiilor 
date de Ion Iovescu despre Marchitanii din satul 
lor natal, Spinenii din Olt, sugestii valoroase cu 
privire la emigrarea în oraș, alt mijloc de câştig 
în timpul iernii. lar avocatul V. Petrescu din Cra- 
iova, contribue la discuţia începută în acelaşi nu- 
mar trecut, asupra lotului țărănesc indivizibil, prin 
câteva indicaţii utile asupra legiferării acestei mă- 
suri. 

Folosim prilejul, pentru a-i invita din nou pe 
cititorii nostri sá nu pregete sá ne comunice, ce 
ştiu şi gândesc asupra problemelor şi a soluţiilor, 
pe care le punem în discuţie. Vom publica sau vom 
analiza în revistă sau în scrisori răspunsurile de 
felul acesta. 

Prin colaborarea cititorilor, munca noastră de 
informare asupra problemelor realității românești 
si stráduinfele, pe care le depunem pentru a găsi 
şi judeca soluţiile posibile, ar putea deveni mult 
mai eficace, 


Revistă a tinerii generaţii ardelene, Гага de 
mâine urmărește nu numai vieaţa politică, socială 
si economică a Ardealului, ci raportánd datele cer- 
cetării acesteia la întregul românesc, pune pro- 
bleme, adâncește şi caută deslegări valabile pen- 
tru fara întreagă, pentru totalitatea neamului, 

Notăm în acest număr, din conferința d-lui V. 
Madgearu, despre: Naţionalizarea vieţii economice, 
ținută la Cluj, următoarele: „A fost un moment 
— după războiul mondial — în care procesul de 
românizare a economiei naţionale sar fi putut 
promova, prin lichidarea de către Stat a întreprin- 
derilor străine, în baza drepturilor de despăgubire 
de rüzboiu.. Cu toate că s'a legiferat lichidarea 
capitalurilor, aparţinând supușilor țărilor inamice 
la data declarării războiului, în loc să se urmă- 
rească îndeplinirea acestui imperativ naţional, s'a 
început stampilarea acţiunilor societăţilor puse 
sub sechestru, dându-se astfel prilej la manevre 


192 


ÎNSEMNĂRI 


frauduloase şi la substituirea unor capitaluri aliate 
în locul celui fost inamic“, ,Románizarea economică 
presupune, în primul rând, asigurarea formaţiunii 
de capital mobiliar românesc, fără de care orice 
siorţare este zadarnică... Formaţiunea de capital 
românesc presupune în primul rând, sporirea con- 
tinuă şi progresivă a venitului agricol românesc, 
care nu se poate realiza decât prin aplicarea unui 
program de rafionalizare a producţiunii agricole 
şi aparatului de circulaţie de credit, destinat să 
contribue la asanarea agriculturii, la sporirea ran- 
damentului cantitativ şi calitativ a producțiunii si 
la mărirea veniturilor reale ale agricultorilor... In 
acest scop, la posturile de comandă a întregului 
aparat de circulaţie şi credit, trebue să se afle Sta- 
tul si cooperaţia“”, 

In acelaşi număr d. V. Jinga ocupându-se de 
formarea unei burghezii româneşti în Ardeal, 
spune: „In perioada declinului capitalismului bur- 
ghezia nu se poate forma si întări prin practica 
spiritului individualist şi egoist, ci trebue să-şi gă- 
sească putinţa de naștere şi afirmare prin presta- 
rea de cát mai multe si mai bune servicii marei 
mase a consumatorilor. Iniţiativele individuale tre- 
buesc asociate apoi să-şi stabilească sfera de acti- 
vitate în oraşe... Ne trebue comercianţi şi meseriaşi 
asociaţi în puţine dar puternice ateliere şi maga- 
zine, care să concureze burghezia minoritară. Coo- 
peraţia oferă singura formulă eficace”, 


Camera de Comerţ şi de Industrie din Turnu- 
Măgurele, ne-a remis un exemplar din studiul: 
Problema agrară. Majorat agricol sau obgtii să- 
testi? redactat de secretarul ei, 0-1 Christache Ch. 
Milian şi imprimat în ,Tiparnifa" ei. 

Citim în circulara insofitoare afirmaţia foarte 
justă, că, deşi „de Industrie şi de Comerț", Ca- 
mera pune în discuţie această problemă dintr'un 
domeniu, cu care s'ar părea că n'ar avea nimic de 
aface, pentrucă se ştie direct interesată şi la sta- 
rea materială a ţărănimii, de oarece numai ridi- 
carea standardului de vieafá al acesteia poate a- 
sigura propăşirea comerțului şi a industriei, 

Socotim alternativa foarte bine pusă şi vom a- 
naliza amănunţit acest studiu în numărul viitor 
al revistei. 

Relevám si procedeul util al Camerei dela Turnu- 
Măgurele de a trimete prin poștă celor interesaţi 
publicaţiile ei si de a le cere să-şi comunice opi- 
nia în presă sau prin manuscrise destinate Bule- 
tinului ei. i 


In librării, la sfârşitul lui Iunie: 


HENRI H. STAHL 


Monografia unui sat. Cum se alcătueşte spre 
folosul Căminului cultural. 


Fundaţia Culturală Regală „Principele Carol“. 
Cartea Căminului cultural, 4. 


Un îndreptar, lămurit şi sugestiv, util nu numai conducătorilor de cămine, 
ci tuturor celor ce studiază una din problemele ridicate de satele româneşti. 


Cartea Echipelor. 


Fundaţia Culturală Regală „Principele Carol“. 
Cartea Echipelor studenţeşti, 1. 


Culegerea aceasta de imbolduri şi de dări de seamă din „Curierul Echi- 
pelor studenţeşti“ îngădue cunoaşterea chiar la lucru a acelor pionieri 
curagioşi, pe care i-a crescut, în campaniile ei, Fundaţia „Principele Carol“ 
şi a spiritului „echipier“, ce-i animă. 


Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială. 


Organ al Institutului Social Român. 
Anul XV, Nr. 1—2. 


Numărul nou al Arhivei cuprinde trei studii ale unor sociologi străini 
DEN: Equilibres psychiques collectifs; FREveR: Lebenswert der Utopie ; 

ветен: L'Habitation humaine en rapport avec les structures rurales et 
urbaines), un studiu monografic (Hensen: Date privitoare la o cârciumă 
fáráneascá), răspunsul d-nei Сл.урѕо Borez la o anchetă cu privire la 
munca femeilor în România, precizările d-lui FăcăoARu asupra cercetărilor 
eugenice şi genetice în cadrul monografiei şi numeroase recenzii şi cronici. 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


Revista secţiei sociologice a Institutului Social Român 
Apare lunar. 


SECRETARUL DE REDACŢIE: Anton Golopenţia, 
Bucureşti lll, strada Latină Nr. 8 (Fundaţia Regală „Prin- 
cipele Carol“). 

ADMINISTRAŢIA: „Oficiul de Librărie“, Bucureşti |, 
strada Carol Nr. 26. 


Exemplarul 20 lei. Abonamentul anual pentru şcoli şi particulari 200 lei; 1.000 lei 
pentru autorităţi şi instituţii. : 


E SP AE PER = 

MONITORUL OFICIAL ŞI IMPRIMERIILE STATULUI 

IMPRIMERIA CENTRALĂ — BUCUREŞTI — 1937 

[EO E RE E EERO 
C. 73.997. 


LEI 20