Sociologie românească — 1936 Nr.7-9 — An I

w 


ROMANEASCA 


P> 


SOCIOLOGIE 


Director D.CUSTI 


Anl-N:7-9 
lulie - Seplembrie 


SOCIOLOGIE ROMÂNEASCĂ 


Revista Secţiei Sociologice a Institutului Social Român 


Director: D. GUSTI 


Anul L Nr. 7-9. lulie-Septembrie 1936. 
CUPRINSUL: 


D. Gusti: Temeiurile teoretice ale cercetărilor monografice. I. Făcăoaru: 
Antroposociologia. Traian Herseni: Stâni nerejene. H. H. Stahl: 
Rudenia spirituală din năşie, la Drăguş. Adrian C. Brudariu: Mo- 
nografia comunei Belinţi : Cercetări asupra manifestărilor etico-juridice, 
Roman Cressin: Monografia comune: Șanț: Familia. I. C. Cazan: 
Potecuţa din Pădure; Descânteca Plugului, 


CRONICI: 


Traian Herseni: Metabolismul social. D. C. Georgescu: Argumente revi- 
zioniste maghiare. N. Ghiulea: Magazinul cooperativ, 


DOCUMENTE: 


Ph. Mosely: Lumea psihologică a unui „american“ din Șanț. Raul Căli- 
nescu: Vânătoarea la Șanț. Traian Herseni: Plan de lucru pentru 
studiul autorităţilor sociale, 


RECENZII: 


H. H. Stahl: Monografii oficiale administrative. G. Vlădescu-Răcoasa : 
G.-L. Duprat: Esquisse d'un Traité de Sociologie. Traian Herseni: 
R. Aron: La Sociologie allemande contemporaine; I. Conea: Țara 
Loviştei ; Şerban lonescu: Axiomatica unei filosofii creștine ; Eugen 
Nicoară şi Vasile Netea: Literatură populară din regiunea Mureșului 
de Sus, I. Sulea-Firu: Șt. Bârsănescu: Unitatea pedagogiei contem- 
porane ca ştiinţă. D Imbrescu: Anton B. |. Balotă: Albanica. 


INSEMNĂRI 


Redacţionale. — Ferdinand Tönnies (1855-1936), — Roberto Michels (1876- 
1936), — Charles Benoist (1861-1936), — Al XIII-lea Congres Internaţional 
de Sociologie, — Propuneri pentru modificarea Legii şi Regulamentului pen- 
tru organizarea Învăţământului Universitar, — Asociaţia pentru Progresul 
Asistenţei Sociale. — Taberele de muncă cercetășeşti la sate. — Manuale 
de Sociologie şi de Etică. — Monogritia Liceului „Gh, Lazăr“ din Bucu- 
reşti, — Echipele regale studenţeşti, — lastitutele provinciale. — Congrese 
şi cursuri internaţionale, — Bibliografie. 


Coperta şi visnetele de LENA CONSTANTE. 


Apare lunar. Exemplarul: 15 lei, Abonamentul anual pentru şcoli și 
particulari 150 lei, 1000 lei pentru autorităţi şi instituţii, 

REDACŢIA şi ADMINISTRAȚIA: Institutul Social Român, 
Piaţa Romană 6, etaj III. (Palatul Academiei de Inalte Studii Comer- 
ciale şi Industriale), Bucureşti. 

D-nii autori şi editori sunt rugaţi să trimită publicaţiile despre care 
doresc să luăm notă, în două exemplare, pe adresa redacţiei. 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMÂNEASCA 


Director: D. GUSTI 
Anul I. No. 7-9 Iulie - Septembrie 1936 
RETR E e E A EEE ERE SE o O E E E e ESTI 


TEMEIURILE TEORETICE ALE 
CERCETĂRILOR MONOGRAFICE 


Revista noastră a luat ființă din nevoia de lămurire și îndrumare a lucrărilor 
întreprinse în materie de sociologie monografică şi de acţiune culturală românească, 
pentrucă astăzi există mai mult ca oricând dorința de a cunoaște și de a înălța 
realitatea socială dela noi, muncă pe care noi am început-o încă din 1925, Credin- 
cioși acestui punct de plecare, ne-am străduit număr de număr să realizăm pro- 
Sramul nostru, 

Una din lipsurile de până acum, pe care încercăm să o împlinim cel puţin 
în parte în articolul de față, este o prezentare a principiilor teoretice care stau la 
baza cercetărilor monografice, ca să punem în lumină justă programul întreg al 
muncii noastre, fără de care aceasta își pierde orice unitate și fără de care nu 
poate fi înțeleasă, Ne gândim la sistemul de sociologie care călăuzeşte dela înce- 
put cercetările monografice, Fireşte că principiile acestea de sociologie au fost 
publicate în lucrări mult mai cuprinzătoare (vezi: D, Gusti: Sociologia militans, 
Traian Herseni: Teoria monografiei sociologice şi H. H, Stahl: Tehnica monogra- 
fiei sociologice) dar nu toţi cititorii noștri au putut lua cunoștință de ele:), Unele 
nedumeriri exprimate în ultimul timp față de lucrările monografice, lăsând la o 
parte cele pornite din sentimente personale sau resentimente (Ovid Densusianu, 
Traian Brăileanu etc,), își au originea tot în lipsa de cunoaștere exactă a concepției 
noastre sociologice, Infăţișăm prin urmare pe scurt, dar integral, sistemul nostru de 
sociologie, și vom reveni asupra aspectelor parţiale şi a metodelor de lucru pentru 
mai multă adâncire și o mai bună lămurire, Ca să ușurăm înţelegerea celor ce 
expunem, publicăm şi schema grafică a sistemului, cu rugămintea ca cititorii să o 
folosească alături de citirea textului, 

O primă precizare pe care am crezut-o necesară în studiul științelor sociale 
şi care a format obiectul uneia din lucrările noastre din tinereţe (Sozialwissen- 
schaften, Soziologie, Ethik und Politik, Berlin 1909), este raportul dintre sociologie, 
etică şi politică, cele trei ştiinţe fundamentale ale vieţii sociale, precizare merită 
să arate nu numai deosebirea de punct de vedere (de atitudine) sau de metodă, 
dar și legătura lor organică, de completare reciprocă, Intr'adevăr mintea omenească 


1) Cf, şi D. Gusti: La monographie et l'action monographique en Roumanie (Paris, Domat- 
Montchrestien, 1935); D. Gusti şi T. Herseni: Elemente de sociologie. Cu aplicări la cunoaşterea 
țării şi a neamului nostru ; ed. II. 1936; manual de liceu, folositor incepătorilor în genere. Trâian 
Herseni: D. Gusti, Un sistem de sociologie, etică şi politică (în Arhiva pentru ştiinţa şi reforma 
socială, 1933, iar recent în Mélanges D. Gusti, 1936); H. H. Stahl: Monografia unui sat. Cum se al- 
cătueşte, spre folosul căminului cultural. (Fundaţia Regală Principele Carol, 1936); T. Herseni: 
Realitatea socială. (Institutul Social Român, 1935). 


www.dacoromanica.ro 


2 SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


poate avea două atitudini de cunoaştere faţă de realitatea socială: 1) fie că stabi- 
lește starea ei la un moment dat, căutând să o cerceteze aşa cum este ea, în care 
caz emite judecăţi de constatare; 2) fie că încearcă să aprecieze realitatea în ra- 
port cu idealul moral, arătând cum ar trebui ea să fie, în care caz lucrează cu 


SISTEM 


SOCIOLOGIE. . 
POLITICA şi ETICĂ 


SOCIOLOGIA 


(Sistemul de cunoașterea 
Realităţi sociale prezente) 


REALITATE 
SOCIALĂ. 
PREZENTĂ 


ACTUALITATE 
(Valori obiective) 


GENEZA 
(Condi, Potenţialitate) 


Economic 


Cosmologic 


ESENȚA 
(Vointa sociala 
mohvarea activitălu 
sociale creatoare) * 


constitutive 


Biologic Spiritua] 


naturale 


Categorii 


Manifestări 


Psihic g 
RISTERTA g 
enomenologică EA ae 
istorie ei E| Juridi 


LEGEA 
Paralelismulu: sociologic 
(Vointa şi manifestari, 


li 
Raporti | d! anifestâri, 
aport intre EESAN treie 


TENDINŢE 


or * _ 


EVOLUȚIE SOCIALĂ 


REALITATE 
SOCIALĂ 
VIITOARE 


ETICA 


i Sistemul scopurilor, f 
Idealul etic) 


POLITICA 


(Sistemul mijloacelor pentru reanzare: 
valorilor Şi normelor Sociale sietice) 


Grafic sinoptic al sistemului de sociologie după care întreprindem 
cercetările monografice 


judecăţi de valoare. De pildă, față de realitatea socială românească de azi putem 
adopta deopotrivă una sau alta din cele două atitudini, Putem stabili exact felul 
în care 'ea se prezintă, făcând abstracţie dacă constitue un rău sau un bine acest 
fel de a fi, Stabilim astfel numărul bolnavilor alături de al sănătoșilor, stabilim nu- 
mărul săracilor, alături de al bogaţilor, al analfabeţilor alături de al învăţaţilor, 
împreună cu împrejurările cărora se datorește această stare, Grija cercetătorului 
se îndreaptă exclusiv către exactitatea celor stabilite, ca ele să corespundă într'ade- 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 3 


văr cu realitatea, Dar putem adopta şi altă atitudine: să vedem ce este bine şi ce 
este rău în realitatea socială, cum să se evite boala, sărăcia, incultura şi cum ar 
trebui să fie o societate românească perfectă, De astădată grija cercetătorului se 
îndreaptă către idealul social, care dă criteriul de apreciere a realităţii sociale 
prezente şi scopul de înfăptuit în orice acţiune socială. Acestor două atitudini de 
cunoaştere le corespund două ştiinţe sociale fundamentale: 1) o ştiinţă de consta- 
tare şi explicare, ştiinţa realităţii sociale aşa cum se găseşte în prezent: Sociologia 
şi 2) o ştiinţă de apreciere şi valorificare, ştiinţa normelor, a scopurilor vieţii so- 
ciale şi a idealului moral, ştiinţa realităţii sociale viitoare, a societăţii ideale: Etica. 
Intre realitatea socială prezentă, adică gata înfăptuită şi realitatea socială viitoare, 
adică idealul de realizat, se deisfăşoară o a treia activitate, care dă naştere la o 
nouă categorie de probleme științifice: activitatea de transformare a realităţii so- 
ciale prezente în conformitate eu idealul etic sau activitatea de realizare a valo- 
rilor şi normelor sociale şi etice, sistemul de mijloace care constitue obiectul unei 
alte ştiinţe sociale: Politica, Aşa dar studiul complet al realităţii sociale cuprinde 
trei discipline ştiinţifice: una de constatare şi explicare a realităţii sociale prezente : 
sociologia, una de stabilire a scopurilor vieţii sociale şi a idealulul moral: etica 
şi în sfârşit, una de cercetare a mijloacelor menite să realizeze scopurile sociale 
şi idealul moral: politica, Aceste trei ştiinţe trebuesc neapărat diferenţiate, ele nu 
pot fi contopite într'o singură știință, dar nu pot fi nici complet desfăcute, 
ele se sprijină una pe alta, formează împreună un sistem unitar de a concepe 
viața socială, Ele trebue diferenţiate pentrucă răspund la nevoi diferite de cu- 
noaştere şi privesc momente deosebite din desfăşurarea realităţii sociale, Nevoia 
de a constata realitatea este diferită de nevoia de a stabili idealul social şi amân- 
două se deosebesc de nevoia de a stabili mijloacele prin care realitatea poate îi 
modificată după ideal. Tot aşa societatea gata înfăptuită, cu societatetea viitoare de 
natură ideală și operaţia însăşi de transformare socială sunt momente deosebite, 
Totuşi nevoi diferite nu însemnează nevoi străine una de alta şi nici momente 
deosebite nu însemnează momente disparate. De fapt e vorba de o singură mare 
realitate în curs de desfăşurare şi cele trei nevoi de cunoaştere sau cele trei mo- 
mente ale realităţii, cu ştiinţele lor corespunzătoare, nu sunt decât nevoi privitoare 
la momentele aceluiaș proces de viaţă, care cere un sistem unitar de cunoaştere, 
Etica nu poate stabili idealul social fără să ţină seama de realitatea socială, 
adică de sociologie şi de mijloacele care îl pot realiza, adică de politică, 
Tot aşa politica nu poate stabili mijloacele de realizare socială fără cunoaş- 
terea idealului de înfăptuit şi a realităţii menită să fie reformată, cu alte cuvinte 
ea are nevoie atât de :ociologie cât şi de etică, Şi însfârşit sociologia nu poate 
înțelege complet natura vieţii sociale, ducă nu ţine seamă de caracterul ei voluntar, 
de faptul că urmăreşte scopuri și mânuește mijloace, întâmplări pe care le studiază 
în chip special etica şi politica. Prin urmare aceste trei ştiinţe în acelaş timp se 
deosebesc, dar fac o singură unitate, în sensul de părți armonioase în sânul ace- 
luiaş sistem de cunoaştere. In cele ce urmează ne limităm la înfăţişarea siste- 
mului nostru de sociologie. 

Obiectul sociologiei, cum am văzut, este realitatea socială prezentă, Se înţelege 
atunci că orice sistem de sociologie trebue să cuprindă o concepţie despre obiectul 
ei. Concepţia aceasta generală ne călăuzeşte apoi în cercetările sociologice mai 
amănunțite, cum sunt cercetările monografice sătești. 

Prima întrebare şi desigur cea mai însemnată privitoare la realitatea socială, 
într'un sistem riguros de gândire, priveşte esenţa sau natura ei, adică nota prin 
care societatea se deosebeşte de alt gen de realitate, Prin ce se deosebește reali- 
tatea socială de lumea înconjurătoare nesocială ? Prin relativa independenţă a 
voinţei omenești de lumea înconjurătoare, cu alte cuvinte prin caracterul ei vo- 
luntar. Intr'adevăr universul în genere este stăpânit de legi oarbe, de o cauzalitate 


www.dacoromanica.ro 


4 SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


strict mecanică, de raporturi necesare dela efect la cauză, fără o finalitate și 
fără un înţeles, Realitatea socială tocmai dimpotrivă, infăţișază un domeniu de acti- 
vitate conștientă, în care voinţa umană urmărește scopuri, mânuește mijloace și 
în care faptele capătă un înţeles, Activitatea socială este de natură creatoare și-și 
are izvorul în voinţa liberă a omului, nu în cauzele oarbe ale naturii. Prin urmare 
ceea ce deosebeşte societatea omenească de tot restul universului sau ceea ce opune 
universului material un nou univers, cel moral, este voinţa, De aceea susţinem 
că voinţa socială este esenţa realității sociale, 

Voința socială este esenţa realităţii sociale nu numai pentrucă reprezintă 
trăsătura caracteristică a acesteia faţă de alte genuri de realităţi, dar și pentrucă 
este izvorul întregei vieţi sociale, realitate pe care o găsim înapoia tuturor feno- 
menelor sociale, acestea fiind produsele și creaţiile ei, De aceea mereu ne 
vom referi la voinţă în tot decursul discuţiilor care urmează. 

Realitatea socială ca esenţă nu cuprinde însă realitatea socială întreagă, Voința 
este doar un principiu obţinut pe cale de abstracţie, din nevoia gândirii de a 
înțelege și a clasifica, Realitatea intreagă, pe care știința nu o poate nesocoti, 
adică existenţa fenomenologică, societatea așa cum apare cercetătorului, este mult 
mai complexă şi mai bogată, Mai întâi, orice societate omenească ne apare ca o 
grupare de oameni care vieţuesc laolaltă și formează un corp unitar, o unitate de 
viaţă, pe care o numim unitate socială. Unităţile sociale, după cum am arătat pe 
larg întrun studiu anterior (v, Sociologia unităţilor sociale, din Nr, 6 al rev.), se 
pot constitui dela simplele grupări convenţionale și trecătoare, până la instituţiile 
cu un caracter exterior și cu o putere de constrângere aproape absolută faţă de 
indivizi şi la comunităţile .ociale, unităţi obișnuelnice, indestructibile şi legate de 
însăși ființa omului ca atare, Unitatea socială se desface înlăuntru într'o sumedenie 
de relaţii obiective şi reciproce între indivizii componenți, adică relaţii sociale, 
iar în timp se desfășoară într'o neîncetată mişcare de creştere sau descreștere, de 
diferenţiere sau omogenizare, de socializare sau individualizare, — mișcări care 
aduc cu vremea schimbarea totală a structurei actuale a unităţii sociale, și 
care se numesc cu un nume tehnic: procese sociale, lată ce formează exis- 
tența  fenomenologică a societăţii: unităţile, relaţiile și procesele sociale, 
Fenomenele acestea nu trebue să le socotim însă ca realităţi distincte; de 
fapt ele formează o singură realitate, cum vom avea prilejul să mai accentuăm, 
Voința socială naște viaţa laolaltă, care se desfășoară într'o reţea unitară de relaţii, 
unitatea socială şi care în decursul timpului se supune diferitelor procese sociale, 
Deosebirile le facem noi, din nevoile ştiinţei de a distinge pentru a lămuri; reali- 
tatea însă e una și nedivizată, 

Unităţile sociale înzestrate cu voinţă, așa dar cu putere de manifestare proprie, 
își desfăşoară existența în nenumărate chipuri, pe care le numim activităţi sau 
manifestări sociale. Termenii înșiși arată natura lor voluntară, pentrucă activitatea 
sau manifestarea trebue să fie a cuiva și sunt întradevăr ale voinţii sociale, sau 
ale unităţii înzestrate cu voinţă. Noi am încercat în sistemul nostru; să punem o 
ordine logică în variatele manifestări sociale, să le reducem la câteva categorii 
fundamentale, după caracterul lor de omogenitate structurală şi funcţională, Am 
ajuns astfel să stabilim că manifestările sociale se pot reduce la patru mari cate- 
gorii: manifestările economice, spirituale, politice şi juridice. Să vedem ce însem- 
nează fiecare din ele și dacă nu pot fi reduse după caractere mai generale la 
categorii mult mai cuprinzătoare, dar nu mai puţin semnificative. Omul prin 
faptul că se asociază cu alţii, că trăește în societate, nu se poate desprinde 
de trebuinţele lui de viaţă, ci dimpotrivă, le multiplică la nesfârșit, De aceea 
societatea trebue să depună cu necesitate o activitate în vederea satisfacerii tre- 
buințelor omenești, activitate pe care o numim cu termenul obișnuit, activitate 
economică. Nu există viaţă socială fără o viaţă economică sau mai exact o viaţă 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 5 


socială care să nu cuprindă ca o parte integrantă, de natură constitutivă și o acti- 
vitate economică, Se înţelege însă că societâtea nu se reduce la economie, cu 
toate că o cuprinde cu necesitate, In afară de valorile economice, cu un caracter 
de relativitate, fiind vorba întotdeauna de mijloace menite să satisfacă nevoi în 
afară de ele, omul, ființă superioară, înzestrată cu conştiinţă, cunoaște și valori 
absolute şi activităţi care, cel puţin în faza actuală de desvoltare,au un scop în 
ele înseși, valorile religioase, estetice, morale, ştiinţifice, filosofice—pe care le 
numim cu un singur cuvânt, valori spirituale, De valorile acestea se leagă o altă 
categorie de activitate socială, activitatea spirituală, tot ca o parte integrantă, 
constitutivă a societăţii, Dacă urmărim materia sau conţinutul relaţiilor sociale 
dintre oameni, care la rândul lor constituesc unităţile, adică formele de convieţuire 
omenească, vom găsi că ele sunt întotdeauna sau de natură economică sau de 
natură spirituală, Aceste două manifestări formează cuprinsul însuși al vieţii sociale, 
substanţa, miezul societăţii, ceea ce ea este la un moment dat, de aceea le numim 
manifestări constitutive, cuprinzându-le sub o nouă categorie, dintr'un nou punct de 
vedere, 

Manifestările constitutive, prin felul lor substanţial, de conţinut, nu se pot 
menţine singure, fără categorii care să le modeleze, să le coordoneze, să le uni- 
fice, cu un cuvânt să le organizeze și reglementeze, Societatea depune într'adevăr 
ca să se menţină şi o seamă de categorii regulative, Acestea sunt reductibile la 
două fundamentale, O categorie care reglementează static viaţa economică și 
spirituală, încercând să le definească în forme actuale precise, activitatea juridică 
şi o categorie dinamică, privitoare la adaptarea necontenită a lor la noile împre- 
jurări de viaţă, activitatea politică, Aceste două manifestări nu au un conţinut 
propriu, ele au un caracter formal sau funcţional, reglementează numai şi fac cu 
putință astfel, activităţile economice şi spirituale, Se înţelege însă că societatea 
întreagă le cuprinde pe toate cu necesitate, căci nici forma nu poate exista fără 
conţinut și nici conţinutul fără formă, Societatea este de fapt totalitatea sintetică 
a celor patru manifestări, a manifestărilor economice, spirituale, juridice şi poli- 
tice, lată cum se înfăţişează realitatea socială ca valori obiective, actualizate prin 
voinţa socială, Intervin însă noui considerații științifice, 

Voința socială depune activităţile sociale şi actualizează prin propriul ei 
dinamism valorile obiective, dar libertate nu însemnează lipsa totală a oricărei 
determinări, Voința este şi ea provocată de diverşi tactori ai lumii înconjurătoare, 
acţiune faţă de care manifestările ei apar ca reacțiuni, apoi în însăși activitatea 
ei spontană are nevoie de împrejurări favorabile pentru a reuși pe deplin, încât 
voință autonomă nu însemnează voință absolut independentă, Totuși apare aici o 
deosebire însemnată între ce se petrece în domeniul cauzalităţii și a determinismu- 
lui natural și între cauzalitatea socială. Din moment ce societatea este dotată cu 
o putere proprie de acţiune şi de reacțiune, lumea înconjurătoare n'o mai deter- 
mină strict cauzal, ci doar o condiţionează. Deosebirea e că în domeniul naturii o 
cauză are întotdeauna acelaş efect, pentrucă determinismul porneşte numai din ea, 
câtă vreme în domeniul societăţii un factor favorizează, face cu putinţă deci, ca o 
pură condiţie, o manifestare care îşi are originea propriu zisă în puterea voinţei, 
In chipul acesta cauzalitatea socială ne apare dublă: lăuntrică, pornită din voinţă 
şi exterioară, pornită dela condiţiile de realizare, Se înţelege atunci că pentru 
geneza societăţii trebue să facem apel, după studiul manifestărilor, la studiul 
condiţiilor, care ne apar faţă de valorile sociale actualizate, ca virtualităţi, ca 
potenţe pe care voinţa le poate înfăptui. O societate poate să aleagă după structura 
voinţei o manifestare sau alta, dar limita acestor manifestări este cuprinsă în 
condiţiile sau cum le numim noi, în cadrele ei, Să vedem însă care sunt cadrele 
sau condiţiile societăţii, 

In principiu nimic din ce ne înconjoară nu este cu desăvârșire străin pentru 


www.dacoromanica.ro 


6 SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


viaţa omului și implicit pentru activităţile sociale. Universul întreg poate condiţiona 
într'un fel sau altul societatea, dela cele mai îndepărtate astre, cu alcătuirea întreagă 
a lumii, până la mediul geografic: munţi, ape, vânturi, floră, faună etc, Din pricina 
aceasta am crezut că trebue să se socotească printre cele dintâi cadre ale socie- 
tăţii, cadrul cosmologic, Înţelegem sub acest termen toate condiţionările pe care 
le sufere societatea din partea naturii înconjurătoare cu excepţia naturii omenești, 
care acţionează în alt chip și cu altă putere asupra ei. Ne referim în primul 
rând la natura biologică a omului. Societatea compusă cu necesitate din indivizi 
umani sufere diferite înrâuriri din partea realităţii biologice a acestora, din partea 
raselor, a eredității, a bolilor, a capacităţii înnăscute etc, Toate înrâuririle sau mai 
exact condiţionările acestea le urmărim sub denumirea de cadru biologic, Aceste 
două cadre, cel cosmologic și cel biologic, epuizează împreună domeniul naturii, 
de aceea le numim și cadre naturale, Societatea sufere însă condiţionări și din 
partea ei însăși fie în decursul timpului în înţelesul că momentul actual este 
condiţionat de toate cele precedente, fie prezent, în înţelesul că o unitate socială 
este condiţionată de viaţa sufletească a indivizilor care o compun și de toate 
celelalte unităţi sociale care o înconjoară, De astă dată cele două condiţionări 
sunt de natură socială şi le numim: istorice și psihice. Așa dar societatea este 
condiţionată în desfășurarea puterii ei de voință de patru cadre: cadrul cosmologic, 
cadrul biologic, cadrul istoric şi cadrul psihic, deosebite se înţelege din nevoi de 
metodă, dar care în realitate acţionează toate deodată impunând societăţii un 
anumit fel de a fi, pe care-l aflăm în momentul cercetării, 

O precizare pe care am ţinut întotdeauna s'o facem în sistemul nostru, ca să 
se înțeleagă exact poziţia lui faţă de altele şi ca să ocolim unele greșeli desminţite 
sistematic de realitate, e că nici cadrele, nici manifestările sociale, nici ele în 
raport unele cu altele nu pot fi reduse una la alta, ci toate există şi acţionează 
deodată sau cu un termen tehnic: paralel. Am crezut chiar că e nevoie să formulăm 
acest adevăr ca un principiu sau ca o lege, pe care am numit-o legea paralelismului 
sociologic, E vorba de un întreit paralelism, Un paralelism între manifestări : acestea 
nu pot fi reduse una la alta, cum fac de pildă marxiştii prin reducerea manifestărilor 
spirituale, juridice şi politice la cele economice, căci de fapt toate există deodată 
şi se determină reciproc, fiind părţile componente ale întregului social, ale societăţii 
ca totalitate, În al doilea rând un paralelism între cadre: după cum am remarcat 
cadrele nu condiţionează separat viaţa socială ci toate în acelaș timp. De aceea în 
explicarea vieţii sociale trebue să se ţină seamă de toate cadrele şi să se socotească 
deci ca parţiale sau neîndestulătoare toate încercările de a lămuri societatea printr'un 
singur cadru, ori care ar îi el, In sfârşit în al treilea rând, un paralelism între 
cadre și manifestări, care decurge din primele două. O societate reală va 
fi condiţionată întotdeauna de toate patru cadrele și va depune toate patru 
manifestările, dar cadrele nu pot fi reduse la manifestări, nici manifestările la 
cadre, pentrucă ele reprezintă funcțiuni deosebite, chiar dacă nu pot exista decât 
împreună, 

După toate acestea putem defini societatea ca totalitatea autonomă, motivată 
de voinţa socială, a manifestărilor paralele: economice și spirituale (constitutive), 
juridice și politice (regulative), condiţionate de cadrul (natural) cosmologic și cel 
biologic și de cadrul (social) istoric și psihic, 

Continua desfășurare a vieţii sociale, pornită din dinamismul voinții şi acţiunea 
neîncetată a cadrelor, schiţează în prezent tendinţe de evoluţie către societatea 
viitoare, ultima problemă a sociologiei, prin care se leagă, după cum am văzut, în 
chip organic de problemele de etică privitoare la scopurile și idealul urmărite prin 
tendinţele sociaie și de problemele de politică privitoare la mijloacele prin care ten- 
dinţa socială va realiza scopurile și va înfăptui idealul social, lată sistemul închis 
și complet al realităţii sociale în concepţia noastră de gândire, Ne mai rămâne să 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 7 


arătăm în puţine cuvinte, cum întemeiază acest sistem cercetările monografice, ca 
aplicări metodice ale lui în studiul realității sociale românești, 

Spre diferență de ce se face în altă parte, monografiile sociologice concepute 
de noi au această originalitate că nu lasă nestudiat nimic din ce e semnificativ din 
cuprinsul unei unităţi sociale, cum este în cazul monografiilor rurale satul, Faptul 
acesta se datorește tocmai aplicării sistemului înfățișat, în cercetările monografice, 
ca un adevărat plan de lucru menit să ne ferească de confuzii şi să ne asigure o 
atingere a tuturor fețelor relevante ale realităţii sociale, Monografia sociologică 
românească nu se mulțumește numai cu studiul unei manifestări, cea spirituală sau 
cea economică, aşa cum ar face folklorul sau etnografia şi nici cu studiul unui 
singur cadru, cel cosmologic sau cel istoric, cum ar face antropogeografia sau istoria, 
ci caută să analizeze integral un sat în structura sa de subunități, relaţii şi procese 
sociale, cu toate manifestările pe care le depune şi toate cadrele care îl condi- 
ţionează, lar în prelucrarea materialului respectă o ordine sistematică prin care 
nici manifestările nici cadrele nu se confundă între ele și cu atât mai puţin cadrele 
cu manifestările, ca în atâtea sisteme pe care noi le-am criticat în alte lucrări ale 
noastre (v. Sociologia militans, cap. Realitate, știință și reformă socială şi Sociologia 
monografică ştiinţă a realităţii sociale), 

Monografia sociologică trebue să cuprindă aşa dar pentru a fi completă și 
pentru a putea înlesni cândva o privire sintetică a realităţii româneşti, un studiu 
al tuturor cadrelor, Ea trebue să urmărească amănunţit cadrul cosmologic, să vadă 
cum e așezat satul, cum e determinată viaţa acestuia de teritoriu (munţi, dealuri, 
ape, compoziţia solului etc.) de subteritoriu (zăcăminte miniere, cariere de piatră 
etc.) şi de suprateritoriu (faună și floră, climat etc.) Trebue să urmărească toate 
lucrările omului în legătură cu natura : împăduriri, lăzuiri, secări de lacuri, irigaţii, 
întrebuințarea apei ca forță motrică, îmbunătăţiri de terenuri, apărare împotriva 
Srindinei, a secetei ș,.a.m.d. Cu un cuvânt, monografia sociologică trebue să 
urmărească toate raporturile satului cu natura înconjurătoare pentru a desprinde 
adaptarea lui activă sau pasivă la mediu. Monografia sociologică trebue să dea 
aceeaşi însemnătate cadrului biologic, să întreprindă studiul populaţiei (natalitate, 
nupţialitate, mortalitate, migrații), să analizeze compoziţia rasială a satului (pe bază 
de antropometrie şi grupe sanguine), să studieze problemele de biologie sătească 
(alimentaţia, igiena, bolile, medicina populară etc.) Trebue să se studieze în aceeași 
măsură cadrul istoric și cadrul psihic— adică: trecutul satului (intemeierea şi 
desvoltarea lui, vechea organizaţie socială, obiceiul pământului, trecutul administrativ, 
trecutul instituţiilor culturale etc.) şi viaţa sufletească a satului (conformism şi 
inovaţie, conflictul intre obiceiu și modă, personalităţile sătești, opinia publică etc), 

Monografia sociologică întreprinde pe lângă studiul cadrelor un studiu amă- 
nunţit al manitestărilor sociale, Un studiu al manifestărilor economice (agricultura, 
silvicultura, pomicultura, sericicultura, apicultura, creşterea vitelor etc., meseriile, 
întreprinderile industriale, comerciale, cu stăruinţe speciale asupra gospodăriei 
ţărăneşti şi bugetelor respective), Un studiu al manifestărilor spirituale : manifestări 
religioase, artistice (muzică, literatură, arhitectură, sculptură, pictură, arte decorative), 
morale și ideologice (concepţiile ţărăneşti despre lume şi viață), Un studiu al ma- 
nifestărilor juridice (statistica penală, procesivitatea în materie civilă, problema 
persoanelor, a bunurilor, a succesiunii etc., obiceiuri juridice locale încă în vigoare, 
adaptări locale ale dreptului pozitiv etc), Și în sfârșit, un studiu al manifestărilor 
politice (organizaţii de partid, concepţii politice, partide locale, administraţia comunei 
şi legăturile ei cu unităţile administrative superioare), 

Monografia sociologică urmăreşte apoi un studiu integral al unităţilor sociale 
(familia, neamul, vecinătăţile, cartierele, gospodăria, moara, stâna, cârciuma, şeză- 
torile, cercurile simpatetice, primăria, şcoala, biserica etc.), al relaţiilor sociale (relaţii 
între vecini, între prieteni și duşmani, între vârste şi sexe, relaţii de bunăcuviință 


www.dacoromanica.ro 


8 SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


etc.) şi al proceselor sociale (procesul de orăşenizare, de individualizare, de socia- 
lizare, de centralizare, de diferenţiere etc.) și al tendințelor de evoluţie socială 
(desvoltare, decădere etc,), 

In chipul acesta problemele monografice se integrează sintetic către o privire 
generală, cu adevărat sociologică, în stare să ne dea imaginea exactă a realităţii 
sociale, atât static, cât şi dinamic, 

Pentru un singur cercetător desigur problemele acestea trebuesc mult simpli- 
ficate; noi înfăţișăm însă monografia sociologică așa cum este întreprinsă de 
Institutul Social Român, cu un mare număr de colaboratori de toate specialităţile 
şi cum trebue să se facă ori de câte ori vrea să se atingă o treaptă mai înaltă 
de desăvârșire ştiinţifică, 

In numerele viitoare vom relua analiza problemelor desbătute în acest studiu, 
Revista „Sociologie Românească“ înţelege să devină tribuna care număr cu număr 
va aduce noi lumini asupra tuturor laturilor și aspectelor programului și metode- 
lor care conduc lucrările noastre și vor contribui mai departe la organizarea 
cunoașterii ţării, pentru a înfăptui suprema năzuință: Știința Națiunii Române, 


D. GUSTI 


POTECUŢA DIN PĂDURE 


Foaie verde de trei mure, Să mă duc la mindra mea; 
Ce mi-e mie drag pe lume, Și să zbor 
Potecuţa din pădure, Unde mi-e dor, 
Aşternută cu alune, Și să trag 
Cu alune mărunțele, Unde mi-e drag. 
Să calce murgu pe ele, 
Să trăsnească sub picere, Tu te-ai dus şi m'ai lăsat?! 
C'așa-i place mândrii mele. Cine bade ţi-a dat sfat? 

— Sfat mi-a dat frunza de fag, 
Foaie verde trei alace, Să iubesc pe cin' mi-e drag ; 
Fă-mă Doamne ce mi-i face; Sfat mi-a dat frunza de prun, 
Fă-mă pasăre de-argint, Să iubesc şi să nu spun; 
Cu penele duse'n vint, Sfat mi-a dat frunza de nuc, 
Să mă duc unde am gind, Să iubesc şi să mă duc, 


Fă-mă Doamne-o păsărea, 


Cules de: I. C. CAZAN 
(Inf. Maria Filipoi, 21 ani, ştie carte). Şanţ, Septemvrie 1935 


www.dacoromanica.ro 


ANTROPOSOCIOLOGIA” 


Inainte de a începe seria articolelor în cari ne vom ocupa de structura antro- 
pologică a populaţiei din Șanț socotim,necesare câteva lămuriri. 

Cercetările au fost făcute în Septemvrie 1935, cu prilejul monografiei semi- 
narului de sociologie, etică și politică, de sub conducerea d-lui Prof. Gusti. Invitaţia 
d-lui Prof. Gusti către Institutul de Igienă și Igienă Socială din Cluj, pentru preluarea 
acestor cercetări, răspundea străduințelor Institutului nostru de a ne extinde cerce- 
tările antropologice în scopul de a ne face o idee cât de vagă despre compoziţia 
rasială a populaţiei ardelene, 

Știința raselor la noi abia se înfiripează şi cu atât mai necesar şi mai preţios 
este ajutorul ce i se dă, Faza de constituire a acestei ştiinţe nu este încă depăşită, 
Omul ca factor generator al culturii, personalitatea etnică, n'au locul şi interesul 
cuvenit în investigaţiile ştiinţifice, 

Rasele sau speciile vegetale şi animale sunt descrise şi divizate de secole, pe 
pe când n-rul raselor umane, definițiile și criteriile de diviziune ale lor sunt che- 
stiuni controversate încă. Se cunosc metodele pentru determinarea calității solului, a 
raselor animale şi vegetale, dar nu ne preocupă îndestul determinarea calităţii 
omului sau a raselor umane, Cunoaștem legile combinației chimice a corpurilor, 
regulele formării cristalelor, dar nu cunoaștem procesul formaţiunii raselor umane 
sau urmările amestecurilor rasiale. Omul este prea aproape de el însuși pentru a 
fi interesant. Țările întreprind expediţii costisitoare în regiuni sălbatece sau la 
polii planetei, dar nu-și cunosc propriul material uman. De această dispoziţie este 
responsabil în primul rând iluminismul secolului XVIII, care găsia cauza oricărui 
progres în rațiunea umană. 

Intelectualiştii explicau conduita indivizilor în funcție de raţiunea lor, natura 
instituţiilor sociale în funcţie de conducerea statului, Interpretarea cauzalităţii istorice 
şi a naturei instituţiilor sociale n'a depășit în mod decisiv stadiul de pe vremea 
lui Montesquieu şi a contimporanilor săi. In explicarea relaţiilor cauzale dintre 
instituţiile sociale, Montesquieu se apropie cel mai mult de interpretarea ştiinţifică 
a fenomenelor, a rămas departe de a înţelege rolul factorilor interni, inerenţi omului 
însuși sau etnicului faţă de factorii externi. Cursul istoriei este determinat de cauze 
generale și numai într'o mică măsură de oameni. După Montesquieu şi atâţia 
gânditori cari au creiat ambianța ideilor curente până în sec. XlX—și în unele 
țări până azi — instituţiile sociale ca: legile, viața parlamentară, familia, statul, 
morala, religia sunt determinate în măsură covârșitoare de natura terenului, clima- 
tului ţării, evenimente istorice, felul de viaţă (ocupațiile) şi ca ultim factor, de 
caracterul naţional. Nu ne interesează istoricul vreunui sistem, dar am menţionat 
la întâmplare esenţialul din concepţia filosofiei sociale mai vechi, concepţie pe care 
o Găsim la baza şia sistemelor de astăzi, Interpretarea faptelor sociale prin prisma 
unor principii preconcepute înseamnă a face metafizica societăţii şi nu ştiinţa ei. 
Este tocmai metoda opusă celeia inițiată în România prin metoda monografiei 
sociologice, care constă în a trage concluzii întemeiate exclusiv pe observarea 
obiectivă a faptelor sociale, Sociologia trecutului și în parte și sociologia de azi, 
n'au destulă înțelegere pentru factorii biologici şi nu se ocupă de diferenţierile 
rasiale cari au un rol codeterminant în geneza fenomenelor sociale. De factorul 
„rasă“ ca element determinant al faptelor sociale s'a ocupat obiectiv pentru prima 
dată Francis Galton, în a doua jumătate a secolului trecut, Ideile lui ca și ale 
urmașului său, Karl Pearson, au o bază serioasă în deosebire de fondatorii antro- 


Introducere la studiul „Antropologia populaţiei din Şanţ (Năsăud)” care va fi publicat treptaţ 
în revista de faţă, 


www.dacoromanica.ro 


10 SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


posociologiei: Vacher de Lapouge şi Ammon precedaţi de către Gobineau şi urmaţi 
de Chamberlain. Galton şi Pearson au dat operei lor o expresie cantitativă, iar 
principiile stabilite de ei au fost în general acceptate, ele păstrându-și valabilitatea, 
Ceilalţi au dat observaţiilor lor o interpretare lipsită de suficientă întemeiere şi 
care n'a fost acceptată, decât de cercurile interesate să-și justifice tendinţa impe- 
rialistă sau orgoliul naţional. Am ţinut să facem din capul locului o deosebire netă 
între literatura politică sau filosofia rasistă şi între știinfa raselor, 

In lucrările noastre nu vom ezita, ca din datele strânse să tragem concluzii 
similare acelora criticate, trase pe baza intuiției — poate geniale dar cu toată aparența 
de interpretări arbitrare şi exagerate—cu o condiţie simplă: ca să fim în adevăr 
constrânși la asta de către experienţe sau observaţii repetibile, de către date riguros 
exacte şi controlabile, 

altă problemă de antroposociologie este aceea a mediului în raport cu rasa, 
Confuzia acumulată dela Buckle la Spencer şi Taine cari — cum obiectează Profe- 
sorul Gusti — s'au ocupat de influența mediului „fără nici o adâncire”, nu numai 
că n'a fost risipită în timpurile mai noi, dar ea a fost dimpotrivă accentuată, Direcţia 
acestei sociologii „environement”-iste — care caută să explice prin influenţa mediu- 
lui structura vieţii sociale — se datorește cred, invaziunii neo-lamarckismului în 
sociologie. Confuzia produsă de acești sociologi partizani exclusiviști ai mediului, 
în fruntea cărora îl socotesc pe L, F. Ward, nestorul sociologilor americani, este 
așa de mare, încât conceptul „sociologie” implică prin definiţie factorul „mediu”, 
Factorul etnic este exclus sau redus la însemnătatea pe care Montesquieu o „conceda” 
„caracterului național“. Este, credem, o direcţie nu numai eronată în domeniul 
teoretic, dar neprielnică din p. d, v. practic, O asemenea concepție încetinează sau 
paralizează contribuţia pe care o ştiinţă ca sociologia e datoare să o presteze în 
tolosul progresului social, Efectul concepţiilor eronate în domeniul unor ştiinţe cari 
nu privesc direct omul și societatea, cum ar fi de pildă astronomia, rămâne nul şi 
întârzie cel mult progresul ştiinţei respective. In cazul ştiinţelor normative, cu 
acţiune directă asupra omului și asupra organizării şi conducerei de Stat, urmările 
unor concepții false despre natura faptelor sociale, se pot repercuta defavorabil 
asupra societăţii și a statului: teoretic se întârzie progresul ştiinţei, iar practic 
normele eronate implică instituţii inadecvate, 

Doctrina neo-lamarckistă s'a dovedit lipsită de orice temeiu științific, Cu 
excepția oamenilor de știință din Rusia și ale câtorva cercuri ştiinţifice din unele 
țări latine, biologii au renunțat demult la neo-lamarckism. Acum când sociologia 
— cel puţin sociologia românească — este pe cale de a-și revizui concepțiile 
la lumina noilor metode monografice, trebue să ţinem seamă în interpretările date 
de unele principii biologice stabilite experimental, Asta nu pentru a renunța la o 
eroare mai veche în schimbul alteia mai noi, ci pentru a evita interpretări ale 
fenomenelor sociale în contradicţie cu legile naturei organice, cărora în ultimă 
esenţă li se subsumează primele în calitate de cazuri speciale ale celor din urmă, 

Antropologia, ajutată de genetica umană, furnizează sociologiei o serie de fapte 
preţioase, cari vor contribui într'o largă măsură la interpretarea ştiinţifică a socialului, 
Și până acum sociologia a recurs la antropologie, dar numai atunci când sociologia se 
interesa de om ca de un obiect al zoologiei. In special sociologia comparată se 
ocupă cu natura societăților primitive, cu istoria naturală a omului în faza de 
sălbăticie, cu instituţiile primitive ca: religie, drept, moravuri, familie, stat Limitarea 
la societăţile naturale e lipsită de logică: înşişi termenii comparaţiei implică şi 
studiul societăţilor civilizate, Datele antropologiei cu privire la subrasele europene 
sunt cel puţin tot așa de preţioase ca acele relative la rasele principale, cu condiţia 
seriozităţii metodei de investigaţie, Pentru a menţiona doar câteva din problemele 
antropologiei, cari ar putea fi utilizate de sociologie, este destul să amintim, că 
precizarea structurei morfologice a unei populaţii depășește un interes pur teoretic, 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 11 


Ceea ce interesează sociologia este explicaţia cauzală a varietăţii unităților sociale. 
Este această varietate efectul unor procese psihice colective, a căror geneză nici 
nu mai trebue căutată, întrucât aceste fenomene sunt întâmplătoare? Sau această 
varietate este produsul nenumăratelor condițiuni de mediu? Nu cumva se adaugă 
factorilor externi factorul om de ordin intern ? Se poate pune întrebarea dacă nu 
cumva suma dispoziţiilor ereditare etnice explică nu numai particularitatea feno- 
menelor sociale ale unei unităţi date, dar chiar pe unii din factorii socotiți externi, 

Un exemplul Este clar, că așezările umane de pe șes, la malul mării, sunt 
deosebite de așezările dela munte. Alimentaţia, psihologia și activitatea socială 
determinate de ambianţă, vor fi deosebite, 

Dar problema are şi o altă față: mediul extern însuși poate fi urmarea 
preferințelor psiho-fiziologice etnice, Vechii normani au părăsit unele ţărmuri pentru 
a se așeza pealte țărmuri și nu pe șes, Dimpotrivă, ungurii cu preferință pentru viaţa 
de șes au trecut pe lângă ţărmuri spre a se așeza din nou în pustă, Mediul extern 
modifică ocupaţia, obiceiurile şi mentalitatea, dar mediul extern el însuși este 
instrumentul de realizare şi efectul tendințelor adânci ce sălășluesc în plasma 
germinativă specifică etnicului, 

Antroposociologia se întreabă care este influenţa factorului biologic asupra 
faptelor sociale? Şi în al doilea rând, care este intensitatea asocieriiși a corelaţiei 
dintre biologie și social? Admitem ca pe un adevăr definitiv câștigat, că între 
nivelul și structura personalităţii individului, între inteligența, mentalitatea, conduita 
lui morală și socială deoparte și fizicul (fiziologicul) său de altă parte există un 
desăvârșit paralelism, Ca lucrul să se petreacă altfel cu colectivitatea, negaţiunea 
apare a priori fără sens, Din faptul că socialul este altceva decât sumaţiunea 
individualului, nu putem conchide la lipsa oricărei relaţii între cei doi termeni și 
mai ales nu vedem temeiul pentru care am încerca să privim sufletul colectiv ca 
fiind independent de corpul etnic, Ipoteza contrarie are de partea ei o mare pro- 
babilitate. Faptele de observaţie și experiență trebue să-și ia sarcina infirmării 
sau confirmării ipotezei. De vreme ce variațiile psihice sunt tot așa de fundamen- 
tale ca și variațiile somatice, iar trăsăturile psihice sunt ereditar condiţionate ca și 
cele somatice, cercetătorul trebue să caute a stabili, dacă nu cumva constituţia 
somatică explică structura psihică a indivizilor ca și natura vieţii sociale, Dacă 
trăsăturile psihice caracteristice unei unități sociale ca inteligență, mentalitate, 
temperament, caracter, spirit de ordine, de administrare și organizare în gospodăria 
individuală ca și în cea colectivă, hărnicie, pricepere, eficienţă economică și socială 
şi într'un cuvânt tipul de viață, sunt corelate și în ce măsură cu factorii rasiali, 
Care este apoi structura biologică a elementelor migratorii, a elementelor cu rolul 
de a împiedica progresul social şi al celor care îl provoacă? In ce măsură feno- 
menele demografice ale unităţii sociale în studiu sunt legate de structura rasială? 
Care e natura fenomenelor tipice de selecţiune socială pozitivă și negativă? Care 
este factura genealogică a trunchiurilor de familii cu calităţi sociale deosebite în 
comparație cu genealogia elementelor disgenice ? ș. a. m. d. 

Acestea ar fi unele din numeroasele probleme ce se pun investigaţiei antropo- 
sociologice. Se înţelege că n-rul și diversitatea acestor cercetări implică timp, încât 
sau lucrul va trebui divizat sau în lipsă de cercetători experimentați, timpul de 
investigaţie va fi prelungit corespunzător necesităţii, 

Noi înşine suntem departe de a îi urmărit în monografia noastră antropologică 
această varietate de probleme. Ne-am restrâns mai mult la domeniul antropologiei 
propriu zise. Am voit totuși să reliefăm însemnătatea și natura problemelor de 
ordin antroposociologic, Metoda monografiei sociologice se va dovedi şi din acest 
p. d. v. ca o inovaţie fericită a științei românești, 


I. FĂCĂOARU 


STÂNI NEREJENE 


In vara anului 1927 am cercetat, cu prilejul monografiei sociologice a satului 
Nereju (Vrancea) și câteva stâni, împreună cu d-nii N. Conf şi I. Angelescu, sub 
conducerea personală a d-lui Prof, D. Gusti. Materialul cules a fost depus la Ar- 
hiva Monografică și a rămas până astăzi nepublicat. De atunci metoda de cercetare 
s'a perfecţionat şi se înţelege a sporit şi experiența noastră ştiinţifică. Totuşi, dacă 
ne-am decis să redactăm aceste stâni nerejene, după însemnările de atunci, şi să 
le dăm publicităţii, este din pricina convingerii că datele acestea, atâtea câte sunt, 
fiind corect culese, pot servi ca material comparativ în studiile mai cuprinzătoare 
despre păstoritul românesc, Asemenea material, mult mai complet, cules tot în co- 
laborare, se găsește şi în dosarele dela Fundul-Moldovei (Bucovina), şi-şi aşteaptă 
rândul; — cel dela Drăguş (Făgăraș) a fost publicat în 1934 (v. T. H. Stâna din 
Munţii Fagăraşului în rev. Boabe de Grâu); iar de curând la Șanţu (Năsăud), o altă 
echipă monografică a studiat amănunţit aceaşi realitate, încât campaniile monogra- 
fice aduc contribuţii destul de felurite pentru studiul stânilor şi al vieţii păstoreşti, 
care considerate a parte poate să nu însemneze mare lucru, ca în genere studiul 
cazurilor individuale, dar împreună înfăţişează un preţios material documentar, 

S'au studiat la Nereju în total trei stâni. Ca să înlăturăm repeţirile inutile, 
înfățişăm integral numai stâna lui Toader Spulber, care ni se pare cea mai inte- 
resantă şi adăugăm pentru celelalte două numai deosebirile. 

Dacă ar fi să credem întru toate informaţiile lui Dimitrie Cantemir din Des- 
crierea Moldovei, nu prea de mult, Vrancea era un ţinut cu intensă îndeletnicire păsto- 
rească, locuitorii din această parte se „mulţumeau cu creşterea oilor şi nu cunoş- 
teau plugul”, Astăzi dimpotrivă, păstoritul e în decădere. Plugul a pătruns până 
sus în munţi şi exploatările forestiere păgubesc ţinutul de cea mai mare bogăţie 
a lui. Sărăcia şi boala au luat locul falei de odinioară. Nici stânile pe care le-am 
găsit nu sunt întreprinderi importante. Mici gospodării păstoreşti, cu un număr 
redus de oi, cu un personal restrâns şi cu o înfăţişare modestă, care nu păstrează 
nimic din ceea ce a putut să fie altă dată şi care chiar azi, în comparaţie cu părți 
de ţară mai bine păstrate, stă pe o treaptă joasă și fără însemnătate, Se înţelege, 
ştiinţa e datoare să constate realitatea aşa cum o găseşte, 


1, Stâna lui Toader Spulber 


Stâna lui Toader Spulber era aşezată pe o movilă de pe coasta dinspre pâ- 
râul Țipău a muntelui Lapoşul de Sus, proprietate obştească a Nerejului, la o alti- 
tudine de 1150—1200 m. (sub cota 1259), spre Nord-Vest de sat, la îmbinarea zonei 
de pădure cu zona de păşune. Factorii care au determinat aşezarea stânii aici 
sunt: 1, Forma movilei, o ridicătură turtită, cu pante repezi spre Est şi Sud, care 
înlesnesc scurgerea apelor de ploaie și împiedică deci băltoacele dăunătoare oilor, 
In faţa stânii, spre Vest, movila se continuă într'o pantă lină cu drumul spre sat, 
iar la Nord se leagă de muntele care se continuă spre vâriul Sboina, unul din cele 
mai înalte din împrejurimi, 2. Solul pietros, care împiedică formarea noroiului în timp 
de ploaie, căci cu toate pantele repezi, un pământ moale, frământat necontenit 
de oi, sar transforma în timpul ploilor în noroiu. 3. Adăpostul împotriva vânturilor 
prin coasta care se ridică aproape de stână spre Vâriul Lapoşului și de către brazii 
care înconjoară stâna din trei părți. 4, Apropierea pădurii care înlesnește procu- 
rarea lemnelor de foc. 5. Apropierea apei, cam la 40 m. de stână, necesară gos- 
podăriei, Se găseşte acolo un început de vâlcea, un loc unde musteşte apa şi se 
strânge în curgere spre Est. Mai la vale de stână, cam la 200 m. depărtare, se află 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 13 


Șipotul lui Şerban Spulber, frate cu stăpânul stânii, Aceste două izvoare sunt în- 
trebuinţate mai mult de oameni, oile se adapă în pâraiele Buhnei și al Râpei, spre 
Sud-Est, cam la 500—600 m. de stână, 6, Apropierea drumului de căruţe de pe 
culmea Lapoşului, care duce dela Nereju pe muntele Sboina şi a potecilor care 
străbat pădurea, dintre care cea mai însemnată trece pe la altă stână, a lui Avram 
și Țuțu, spre Gura pârâului Lapoş, 

Circulaţia se face cu piciorul, călare și cu carul cu boi, Animalele de trans- 
port, potrivite cu locul, sunt obişnuite cu drumurile de munte. Coasta Lapoşului 
dintre Nereju şi stână, cale de 6 km. este lină şi uşor de umblat, Dintre așezările 
din munte, stâna lui Spulber se leagă prin poteci, deasemenea uşor de străbătut, 
cu stâna lui Gh, Avram şi R, Țuțu. cum am amintit, la depărtare de 1 km, şi cam 
la aceeaşi depărtare spre Vest cu văcăria lui Pavel Donii. 

Câteva cuvinte despre mediul fizic, Primăvara aici în munte e friguroasă şi 
nu rareori ninge şi după Sf, Gheorghe, până pe la Inălţare. După cum se coc fructele 
şi se culege recolta, timpul la Nereju e în urmă cu o lună față de şes şi chiar cu 
şase săptămâni față de București, Totuşi pela Sf, Gheorghe se scot oile la pășune 
şi se înjghebează stâna, căci chiar dacă ‘se întâmplă să ningă, zăpada nu durează, 
din pricina căldurii care începe să se sloboadă, La Inălţare sau Ispas se tund oile 
fără nici o primejdie, e timpul în care căldura răzbește în deajuns, Mieii se iau dela 
oi la Moşi, În decursul verii frigul se mai păstrează numai noaptea, când ciobanii 
trebue să se îmbrace aproape ca în timp de iarnă, In schimb peste zi se ivesc 
uneori călduri mari, încât prin Iulie şi August, când începe din nou să crească 
lâna oilor, păşunatul întâmpină oarecare greutăţi, Cum oile se strâng una într'alta, 
„se încing de căldură“ şi în loc să pască, aleargă la umbra pădurii, Păscătoarea 
are în parcursul ei locuri mai umbroase, întrebuințate obișnuit ca să se odihnească 
şi să se răcorească oile, locuri numite stanişte, Zăduiul este ușurat însă și de ploi 
şi de vânturi, destul de dese, „Pentru ploaie e foarte bine aici” — ne spune Toader 
Spulber, Plouă des. După nopţile senine şi fără vânt, dimineaţa se așează rouă, 
Atunci nu se scot oile la pășune, până trece roua, căci capătă gălbează, Dela Si. 
loan începe bruma și câte odată chiar ninge, Oile pasc până dă zăpada (cam pe la 
Sf. Dumitru), când se dau la fân. Dintre vânturi, peste vară bate ciolanul (cum îl 
numesc ciobanii) dinspre N-V — vânt puternic şi rece: „mai tare decât crivățul și 
câte-odată fărâmă pădurea“ (T. Spulber), Dinspre S-V bate Vântul Mare, iar dinspre 
N-E, mai ales iarna, Crivăţul, Mai bat o seamă de vânturi locale, neînsemnate şi 
fără denumiri proprii, 

Păşunea se întinde în jurul stânii, 180—200 ha, Iarba nu e nici prea hrăni- 
toare, nici prea abundentă, pentrucă locul e pietros, De altfel la înălțimea la care 
se află, 1000—1230 m., începe flora alpină. Iarba are firul subţire şi aspru, adaptat 
climatului, spre deosebire de iarba fragedă şi grasă din regiunile mai joase, Prin 
iarbă cresc fragi, flori de trifoi, cicoare, păpădie, mai rar ochiul boului pipernicit, 
alior, cimbrul baciului, Pădurea din jurul stânii este de brad, cu foarte puţin fag; 
e rară, presărată cu poiene și luminişuri, Aici se adăpostesc animalele sălbatece, 
lupii, urșii, vulpile, veveriţele, destul de multe, 

Să trecem la gospodăra propriu zisă, Conducerea o are baciul și stăpânul 
s ânii, Toader Spulber, nerejan, ca toţi ceilalți. Avea pe vremea aceea 58 de ani, 
Ciobăneşte din tinereţe șia deprins meșteșugul dela părinţi, căci neamul Spulbe- 
reştilor aşa a fost pomenit, cu înclinări spre ciobănie, Un frate mai mare era, în 
acelaşi timp, baciu la stâna lui Porojnicu şi amândoi sunt cunoscuţi ca oameni des- 
toinici în meseria aceasta, Toader Spulber își petrece vara aici la stână, doar săr- 
bătorile coboară uneori în sat, „aşa, ca să mai vadă lumea” — înlocuit fiind de ne- 
vastă, care cunoaşte și ea foarte bine treburile stânei, Dar nu lipsește niciodată mult, 
pentrucă „ciobănia nu e lucru greu, dar cere alergătură multă, — cere să stai de 
ea“, Ocupaţia de căpetenie a baciului este mulsul oilor şi prelucrarea laptelui, 


www.dacoromanica.ro 


14 SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


Mulge oile de trei ori pe zi. Mulsoarea cea mare de cu noapte, începe pe la 
orele 4.30—5 dim., și durează peste o oră şi jumătate. Celelalte două mulsori se 
fac la amiazi (ora 12) şi seara, la apusul soarelui, durând câte o oră, La prânz se 
încheagă laptele și se prelucrează în caș, urdă, jintiță. Când nu e ocupat cu bă- 
citul, baciul păzeşte şi oile, Ca ajutor are pe femeia lui, care vine din când în când 
să-l vadă şi să-i mai ajute ori să-l înlocuiască, după cum am văzut, pentru 
câte o zi, Mai vin şi alte femei şi băeţi din sat să dea o mână de ajutor, mai 
ales în caz de boală, Paza oilor este în sarcina ciobanilor, trei băeţi: Neculae, co- 
pilul baciului, de 10 ani, deprins de pe acum cu ciobănia, și doi cu simbrie: lon 
Postolache Grafu, de 13 ani şi Iacov Ieremia Grafu, de 16 ani. lacov păzeşte mân- 
zările, e mânzărar; lon păzeşte sterpele (sterpar), iar Neculae mână oile la strungă 
(strungar). Neculae ciobănește de 4 veri, iarna umblă însă la școală (e în cl. Il-a). 
Numai acesta ştie carte, dar la stână nu se citește nimic, Baciul mai are un băiat 
în sat, care a fost și el la oi și ştie să cânte din bucium. Iacov a mai păzit oile 
o vară, Ion e în primul an, Se înțelege însă că baciul nu-și poate lăsa nădejdea 
în nici unul, Toţi sunt copii. De aceea baciul are cel mai puţin răgaz, Mai schimbă 
câte o vorbă cu cei care vin să-şi ia partea de caş, cu vreun drumeţ care se abate 
pela stână; mai cântă din fluer sau povestește vreo păţanie copiilor; încolo ziua 
„doarme în băț”, iar noaptea „ca iepurele“, gata să sară în ajutorul câinilor, să 
dovedească ursul sau lupul, care vin la turmă — sau ca să intețească focul, căci 
ori cum „paza bună fereşte primejdia rea“, „Poţi dormi cât o vacă — spune 
Toader Spulber — dar să te lipsești de oi”, Copiii îl ajută prea puţin în paza de 
noapte, căci dorm mult mai adânc; cum nu-i pot fi de mare folos nici la muls, 
nici la lucrările stânii, căci nu se pricep încă, ln chipul acesta greul gospodăriei 
i duce Toader Spulber, singurul cu răspundere întreagă, singurul care își dă seama 
e toate, 

Puterile cheltuite prin muncă sunt împrospătate prin odihnă și prin hrană. Nu 
se culcă deodată cu apusul soarelui, ci o oră sau chiar două mai târziu, în care 
timp așează oile, fac cina și mănâncă, Tot așa, dimineaţa se scoală ceva mai de 
vreme decât răsăritul soarelui și dau oile la strungă, Peste noapte cel care se tre- 
zeşte se scoală și dă o raită în jurul stânii ori de câte ori latră câinii mai stărui- 
tor sau se sperie oile, Doi din ciobani dorm în stână, iar doi afară, întrun adă- 
post pentru paza de noapte a oilor, numit aripă, Fac cu rândul, pentrucă cei de 
afară au grija oilor noaptea şi aripa este un adăpost mult mai slab împotriva fri- 
ului, a vânturilor și a ploilor, decât stâna. Hrana este din belşug şi dacă nu-i 
prea variată, este în schimb nutritoare. Gătesc de trei ori pe zi şi de fiecare dată 
fac cel puţin mămăligă, Îndată după mulsori, în timp ce oile odihnesc, au vreme 
să pună ceaunul la foc şi să facă mămăliga, cam de 2 kg, pe care o mănâncă 
cu brânză, caș, urdă, janț sau jintiță — ori să gătească mâncări din verdeţuri aduse 
de acasă, destul de regulat, ca marole (salată verde), ştir, ceapă, fasole, pere, pă- 
stări etc, Bucatele le pregătește tot baciul, căci se pricepe mai bine, Resturile de 
mâncare şi în toate cazurile o parte din mămăligă se dă la câini, Toţi dela stână 
ţin posturile mari şi Miercurile şi Vinerile de peste săptămână, căci altfel „n'au 
noroc la oi“, Cu atât mai mult, că, din pricina lucrului care nu poate fi amânat 
de pe o zi pe alta şi a depărtării, nu pot merge la biserică şi nu pot cinsti astfel 
sărbătorile, Altora însă, care trec pe la stână, Toader Spulber le dă de dulce şi în 
zi de post, ceea ce nu se întâmplă la toate stânile, căci, spune el; „eu sunt cioban 
numai pe sufletul meu, nu și pe al altora", 

Apa întrebuințată la stână, pentru băut, pentru gătit și pentru spălat, e adusă 
dela izvorul sau fântâna din faţa stânei, la vreo 40 m, cum am amintit. S'a așezat 
în pământul acela apos o scorbură, numită budoiu, și s'a făcut în chipul acesta o 
fântână adâncă de un metru, cu apa chiar la nivelul terenului împrejmuitor, Alături 
de fântână se găseşte o baltă care are o apă foarte limpede, când nu e tulburată 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 15 


de ploi sau de vietăţi, căci la fund e plină cu nămol. In apă se zăresc frunze, 
burueni și lemne putrede. Tocmai lângă budoiu se văd urmele porcilor dela stână, 
care se scaldă aici oridecâteori au poftă, Apa de băut se ia numai din budoiu, 
dar nici acesta nu e curățit de mușchi, mătreaţă și nămol. De altfel fântâna nu e 
îngrădită, încât animalele (porcii, câinii, caii şi uneori oile) se pot adăpa şi acolo, 
Toader Spulber ne spune că are de gând să facă aici o tântână bună, întrucât 
plănuește să-și clădească și o stână nouă, căci acestea au ținut destul, 

Imbrăcămintea se schimbă după vreme. Pe timp ploios sau rece se poartă 
suman, iţari, cojoc, căciulă, glugă, iar în picioare opinci. La fel se îmbracă peste 
noapte, căci dorm de regulă îmbrăcaţi din pricina frigului şi a pazei de noapte. Pe 
vreme frumoasă se îmbracă numai cu itari, cămașă cuprinsă cu chimir, opinci şi 
pălărie, Portul celor dela stână nu se deosebește de al celor din sat, decât printr'o 
murdărie mai mare, Totuşi cămășile sunt destul de curate, pentrucă le primenesc 
în fiecare săptămână, cu schimburi trimise de acasă. Obielele şi ițarii se poartă 
însă timp mai îndelungat, 

Să trecem la construcţii şi folosirea lor, Stâna lui Toader Spulber e mică, 
scundă şi neîncăpătoare, A fost construită cu 8 ani în urmă şi e proprietatea obștei, 
Are o singură încăpere, din patru pereţi de bârne de brad încheiate la capete, 
aşezaţi pe temelie de piatră simplă, fără tavan, cu acoperiș din scânduri, pe două părți. 
Pereţii sunt lipiţi cu lut pe dinafară, ca să nu pătrundă frigul, Pe acoperiș, ca apă- 
rare împotriva ploii, s'au așezat și tăblii mari de scoarță de brad, fixate cu bolo- 
vaní, ca să nu le ia vântul, Lungimea stânii e de 3.50 m., lățimea de 2.50 m, 
înălțimea până la coamă de 2.50 m, Uşa e făcută din câteva scânduri, prin care 
pătrunde aerul şi lumina; e prinsă cu balamale de sârmă şi sfoară, E așezată spre 
miazăzi, Acoperişul stânii are o deschizătură spre răsărit, pentru fum, numită folt 
sau fumar. 

Nu se observă nici o preocupare de igienă la stână. Fumul care se ridică dela 
focul descoperit, se răspândește adeseori în încăpere, întors de vânt, şi-ţi ustură 
ochii sau îți înneacă răsuflarea, Pe jos nu poate fi evitat băligarul de oaie, adus 
pe încălțăminte din târlă, Mirosul acru al târlei pătrunde, adus de vânt, și înăuntrul 
stânii, Muștele roiesc nestingherite în jurul caşurilor și al vaselor neacoperite. Pu- 
ricii, după expresia baciului, sunt „cu banița”, In legătură cu lipsa preocupărilor 
de igienă de amintit și felul neîngrijit în care se mulg oile. Coada oii mai scapă 
şi se înmoaie câteodată în lapte. Oile sperioase sau care se gâdilă și se sbat, mai 
întră şi cu piciorul, după ce a bătut târla acoperită cu băligar, Se întâmplă, e 
drept că rar, dar faptul a fost observat direct, ca oaia care se sbate să se balige 
în găleata cu lapte, de unde baciul o scoate cu mâna înirun chip cât se poate de 
firesc, Doar de aceea spun ciobanii că „oaia e sfântă, mai sfântă chiar decât popa, 
căci ea se poate băliga în lapte, făr' să-l spurce, dar popa ba”. In timp de ploaie 
lucrurile stau și mai rău, căci murdăria e mai mare şi se scutură sau se prelinge 
întoteauna de pe ugerul și lâna oilor în găleata cu lapte. Desigur laptele se stre- 
coară, printr'o bucată de pânză destul de rară, — dar oricum sar face nu sar 
îndrepta prea mult lucrurile, dacă nu se fierbe, Ciobanii mănâncă și lapte ne- 
fiert, dar o parte se prelucrează prin fierbere, 

Stâna e înconjurată de târle sau ocoale, după rânduiala arătată în plan, și 
de cele câteva dependinţe ale ei: comarnicul, aripa, un coteţ pentru porci şi unul 
pentru viței. O târlă e pentru cârlani, sterpe şi berbeci, cu un adăpost pentru noapte 
numit aripă; una pentru mânzări în timp de noapte, alta tot pentru mânzări în 
timp de zi. Au două târle pentru mânzări, întrebuințate cu schimbul, ca să se mai 
usuce locul şi să nu le meargă rău la oi; cele cu lapte cer mai multă îngrijire, 
Pentru vaci au un ocol aparte în care se găsește şi o șetriță pentru viței, mai puţin 
resistenţi decât vacile — şi o coteață cu două despărţituri pentru porci, construcții 
simple din scânduri şi trunchiuri de copaci, acoperite cu scoarță de brad. In faţa 


www.dacoromanica.ro 


16 SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


stânii e comarnicul, iar în dosul acestuia, strunga, Târlele, ocolul şi strunga sunt 
locuri împrejmuite cu trunchiuri culcate de copaci, mai ales de brad, păstrate 
cu crăci cu tot, cu câte o poartă simplă de răslogi sau trunchiuri subţiri de brad, 
cojite sau necojite. 

Dintre dependinţele stânii mai însemnate sunt comarnicul și aripa. Comarnicul, 
adică adăpostul în care se mulg oile, e făcut dintr'un acoperiș, cu o singură față, 
așezat cu o uşoară înclinare pe patru pari înalți de 2.40 m. E podit cu scânduri 
înclinate spre scaunul mulgarului „pentru ca oaia să stea cu partea dinapoi mai 
aplecată și astfel să poată da la mulsoare tot laptele“ — spune Toader Spulber, 


Cotul petru 


vitei 


Ocol P vaci 


poartă de raslogi 


Colel p. poret 
All Tarla cârlanile- 


Sr a berbacilor 


CA la aripă 


Poarta ae ră slogi 


: \scaun 
~ Sterpăloare 


Strunga 


Stâna lui Toader Spulber 


In spatele Comarnicului e aşezată strunga, în care se închid oile ca să se mâne 
câte una la muls. Comarnicul e despărțit de strungă printrun spătar scund, în 
care se găseşte însă o portiță cu două tăblii lungi din scândură numite ștergătoare, 
prinse în balamale de sfoară de o parte și de alta a deschizăturii, Ștergătoarele, 
când sunt ţinute de mulgar cu genuchiul, opresc oile în loc şi le şterg de noroi 
şi ploaie când trec printre ele, ÎInlăuntrul comarnicului, de o parte și de alta a 
portiţei şi a ştergătoarelor, sunt doi butuci de brad, scaunele mulgărorilor, În 
faţa acestora sunt bătuţi îu podină câte trei ţăruși, meniţi să sprijine găleata ca 
să n'o verse oile nărăvașe, Mulsoarea se face în găleți de lemn cu câte o cană 
atârnată deasupra, cu ajutorul unei sfori legată de-a curmezișul ca să nu stropească 
laptele. Se mulge întâi în cană, iar de acolo se varsă laptele în găleată, 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 17 


Aripa e un adăpost simplu pentru paza de noapte a oilor. E făcută din două 
furci scurte de o parte, din două mai lungi de cealaltă parte, înfipte în pământ, 
legate deasupra prin câte o bârnă subţire şi acoperite cu niște scânduri. E închisă 
din două părţi cu cetină de brad și crăci de copac, Are 2.50 m. lungime, 1.50 m. 
lăţime şi 1.70 m. înălţime la intrare, 0.80 m. în fund. Inăuntru se găsește un pat 
din cetină, acoperit cu niște pături și un cojoc; alături, pe pământ, se face focul, 

Oile sunt împărţite în două ciopoare, cele cu lapte, mânzările, şi cele fără 
lapte, sterpele, la un loc cu berbecii și mieii, dar dorm toate la stână în târle 
aparte. Uneori se mai amestecă între ele și vine la strungă și câte o oaie stearpă, 
baciul le cunoaște însă și le desparte. L-am auzit înjurând oaia că e stearpă, fără 
să-i mai pipăe ugerul, cum știe și a cui e fiecare, Proprietarii oilor însă, care le 
văd mai rar, nu-și cunosc întotdeauna oile și ca să nu fie vreo îndoială, le înseamnă, 
Semnele se fac la urechi. Fiecare proprietar are semnul său şi din cele câteva zeci 
de oi pe care le-am văzut la strungă n'am găsit nici una fără semn. Acesta constă 
din forme care se taie în urechea oii: crestătură simplă făcută cu foarfeca, unghiu, 
semicerc, cerc — ca cele mai frecvente, Semnele acestea se combină de fiecare 
stăpân de oi, după cum se aplică la partea dinainte sau dinapoi a urechii, la cea 
stângă sau la cea dreaptă, la amândouă același semn, două semne la o ureche, semne 
diferite la fiecare dintre urechi etc. lată câteva semne de oi pe care le reproducem și 
în figură: 1, o crestătură în semicerc în partea dinapoi a urechii din stânga ; 2. acelaşi 
semn, la urechea din dreapta; 3. o crestătură în unghiu la vârful urechii din stânga ; 
4, o tăetură dreaptă a vâriului dela urechea stângă; 5. două crestături sau cră- 
pături de o parte și de alta a vârfului dela urechea stângă („ureche crăpată”); 
6. două crestături în semicerc, în partea dinainte, alta dinapoi, la urechea dreaptă; 
71, o aură în urechea dreaptă; 8. o tăetură dreaptă a vârfului dela urechea stângă 
şi o crestătură în unghiu a vârfului dela urechea din dreapta; 9. o tăetură dreaptă 
a vârfului și un semicerc în partea dinapoi a urechii stângi, o gaură (cerc) în 
urechea dreaptă; 10. o tăetură dreaptă a vârfului și o gaură in urechea stângă, 
un semicerc în partea dinainte a urechii drepte. 

Am găsit mai multe soiuri de oi: 1. figăi, cu lână moale, subţire și scurtă, 
preferată pentru îmbrăcăminte (catrinţe, sumane, ițari, bete etc.) și din aceeași 
pricină cea mai scumpă (se vindea cu 100 lei 1 kg,); 2. stogoşe, cu lâna de calitate 
mijlocie, mai lungă și mai aspră, cu preţ în jurul la 90 lei kg.; 3. furcane, cu 
lână lungă, aspră şt mai groasă, din care se fac cergi, procoviţe etc, şi se vindea 
cu 80 lei kg. După culoare erau corboase (negru închis), sârbe (negru roșiatic), 
laie (sure) și albe. In sfârşit, unele erau cornute, cu coarne, altele, mult mai puţine, 
şute, fără coarne (și oi și berbeci). 

Ingrijirea oilor sănătoase sau bolnave se face după câteva reguli moștenite din 
bătrâni, la care se adaugă o încredere crescândă în produsele de laborator, leacuri 
luate dela farmacie, aduse de negustorii din sat, În strungă, până le vine rândul 
la muls, nu lasă oile să se culce, pentrucă aşa cum sunt, cu ugerul plin, capătă 
„ferbinţeală” și se îmbolnăvesc, „Prea e cald în strungă, se înfierbântă ugerul și 
se strică oaia” — spune baciul. Nu pornesc oile la pășune pe rouă, căci se îmbol- 
năvesc de gălbează. Dimineaţa se dau oile în „hăţaș mare” (cale lungă) și le duc 
până spre „fundul imașului”, cât e pășunea de mare. Până la muls nu le lasă să 
doarmă de loc; după muls le lasă, ca o oră, să se odihnească. Oile pasc printre 
brazi și brin poeni, dar iarba cea mai bună e în fundul imaşului pentrucă acolo 
ajung turmele mai rar și stau mai puţin. La păscut se duc pe un drum și se întorc 
pe ait drum. Oile sunt conduse la pășune de băfal, un berbece „bătut”, cu „vâna 
sucită”, Acesta merge în fruntea turmei cu clopotul de gât, ca să fie auzit şi prin 
pădure sau pe ceaţă, și celelalte oi se ţin după el. Ca să le meargă bine la oi și 
ca „să le mai vină o leacă de lapte“, le dă bulgări de sare ca să-i lingă, iar la 
1—2 săptămâni le dă „fructe“: un amestec de burueni (sburătoare, podbeal, cicoare, 


www.dacoromanica.ro 


18 SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


Pălămidă) cu sare, Fiecare proprietar de oi aduce câte un bulgăre de sare, care 
nu costă nimic, căci se taie din Malul Țipău, salină obştească, nemonopolizată 
e stat. Mai de mult se dădea şi zahare, un amestec de „poscorniţă” (pleava 


de cânepă, după ce se alege sămânța), cu tărâțe și sare. Tot ca să le meargă 


2 


2. 
: 3. l . $. 
d jas > ( ” 0) 
4. 9, 
e ~o 
40, 


Semne tăiate în urechile oilor 


nfipt într'un par din îngrădirea strungii o căpățână de cal (craniul), 


bine la oi au î 
căci „apără vitele de boală”, Altă dată li se dădea la oi şi cenuşă de miei morți 
pe care îi ardeau) amestecată cu tărâțe şi sare, tot în credința că vor fi ferite 


- boală, Impotriva animalelor sălbatece se apără cu ajutorul câinilor, pe 
are ciobanii îi îmbărbătează cu chiote. Mai des vin lupii, în vara aceea i-au 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 19 


luat lui Spulber numai un miel, în alţi ani i-au luat însă mai mulţi, şi miei şi oi 
mari, Ursul nu prea vine la oi, mai mult la vite mari şi mult mai rar. La stâna 
lui Spulber n'a mai venit de doi ani. Cunosc dacă o vită a fost stricată de lup 
sau de urs după mușcătură, Lupul apucă oaia întotdeauna de gât şi dacă e lăsat în 
pace o mănâncă toată, Ursul o apucă de spate, „o sparge în greabăn”, apoi numai 
„O suge“; oasele-şi pielea rămân, Ciobanii ştiu când vin „lighioanele” la oi după 
lătratul câinilor, care „se dau a lup”, adică latră mai tare şi „cam cum s'ar văita“ 
şi „se reped”, Ciobanii sar şi ei cu bâtele, ori de câte ori e primejdie; de aceea 
toți au bețe şi le țin întotdeauna la îndemână. Băţul ciobănesc se face din lemn 
tare, din mărăcine sau din corn, ca să nu se rupă şi să nu crape repede, Băţul 
lui Toader :Spulber, cu care „se apără de câini, de lighioane și de oameni răi“, 
se reazămă de el şi „doarme în băț”, e gros şi noduros cu „măciucă la cap”, 
(nod rotunjit cu briceagul), ca „să nu cadă gluga din băț” şi să nu i-l poată trage 
din mână. Partea de sub măciucă e „trasă în felii” (fețe înguste şi netede tăiate 
în lung, 2 cm. lat.și 20 cm, lung.), ca să nu glodească și să nu poată fi sucit din 
mână. La capătul de jos are o verigă de aramă și un bold de fier, că să nu se 
tocească şi să nu alunece pe piatră. Toader Spulber și-a făcut singur băţul, din 
lemn de mărăcine, 

Dintre bolile oilor și leacurile lor Toader Spulber cunoaşte câteva, după cum 
a fost silit de împrejurări, 1, Gălbeaza se vindecă dela o vreme cu „prafuri dela 
farmacie“, la care Spulber le spune „bişcoduri”, 2. Răsugul e „o boală la inimă”, 
de care sufer mai ales mânzările. „Se umilă ugerul, se înfierbântă și se întăreşte 
şi în loc de lapte curge sânge”, E o boală grea, pentrucă oaia bolnavă de răsug 
sau moare sau rămâne cu ugerul „stricat“, adică fată, dar lapte nu mai dă. Se 
tratează cu o buruiană numită răsug, a cărei rădăcină se pisează cu usturoiu şi 
se dă cu apă pe gât, Inainte se descânta de răsug, dar astăzi nu se mai găsesc 
babe care să ştie descântecul, cele care se pricepeau au murit, 3, Dălapul (dălacul) 
e tot o „boală de inimă”, după cum numeşte Toader Spulber mai toate bolile 
lăuntrice, şi e molipsitoare. Oaia bolnavă de dălac moare repede, dacă nu e căutată 
îndată, Se vindecă numai cu spânz, Se face o gaură cu sula în pieptul oii şi se 
introduce mustăți de rădăcină de spânz. In locul acela se iveşte o bubă mare cât 
3—4 pumni, care uneori sparge alte ori nu, şi oaia scapă, 4, Sângerarea o capătă 
oaia din alergătură sau din vreo buruiană rea, dei se adună sângele la inimă, 
Se vindecă numai dacă i se taie din ureche cu foarfeca şi se bate rana cu o nuia 
ca să curgă sângele. Când curge sânge, oaia se răcoreşte şi scapă, dacă nu, i se 
încheagă sângele şi moare, 5, Schiopul e o boală de picioare, Când zace oaia de 
schiop, i se spală picioarele cu saramură (apă sărată). Toader Spulber e mândru 
că nu i-au fost niciodată oile bolnave de schiop, pentrucă ştie să le îngrijească, 
6, Plămânia se capătă din răceală, când oaia dobândeşte apă la coşul pieptului, 
Oaia bolnavă de plămânie nu mai scapă. Toader Spulber nu-i cunoaşte leacul, dar 
a auzit că s'ar găsi o buruiană de leac pe undeva prin „Țara Ungurească”, 7, 
Rănile, mai ales la picior, din loviri, se spală cu pelin fiert în lapte și trec, Mai 
sunt şi alte boli, la care însă ciobanii din Nereju nu le știu leacul şi nici numele, 
„Văd ei că zace oaia, dar nu ştiu ce are” şi atunci ca să nu piardă tot, o taie, 

In ce priveşte averea stânii, am amintit că păşunea şi construcţiile sunt ale 
obștei. Toader Spulber nu plăteşte pentru folosință nimic, Lemnele de construcţie 
au fost luate din pădurea obştească, deasemenea fără plată și tot ce e nemişcător 
rămâne în munte, Cel care face stână repară stricăciunile de peste iarnă sau face 
la nevoie totul din nou. Averea mişcătoare este însă proprietate individuală. 
Lucrurile din stână, uneltele şi vasele sunt ale baciului, iar hainele, câte un singur 
rând, ale lui şi ale ciobanilor, lată lista celor aflate în stână: un pătul (poliţă) 
pentru păstratul caşilor; o crintă pentru strânsul caşului; un cazan sau o „înche 
gătoare” în care se fierbe laptele, se strânge caşul şi se prepară urda; două găleți 


www.dacoromanica.ro 


20 SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


pentru muls; un șiştar; două cupe pentru muls, care servesc și pentru băutul apei; 
o faclă pentru luminat; trei burdufi goi pentru brânză; o învelitoare de pânză 
pentru caș; o strecurătoare din pânză de cânepă; un zăvodar care se așează pe 
două furci deasupra focului, pentru cazan; o mescioară înaltă de 50 cm. pentru 
mâncat; un cuţit de lemn pentru tăiat mămălisa; patru linguri de lemn pentru 
mâncat; o boclă cu janţ; o putină de argăseală; un borcan de sticlă cu chiag ; un 
mestecător de mămăligă; un urdar (o lopăţică) pentru preparatul urdei; o covăţică 
pentru cernut mălai; o sită pentru cernut mălai; două cofe pentru adus apă; un 
cuţit de ras fundul ceaunului; un fierăstrău; un topor; o secure; un cântar; un 
ciocan; un cleşte; două policioare pentru mâncare; o uscătoare veche de cășcă- 
văluți; o ladă cu zarzavat; trei strachini de lut; o sulă; un amnar; un ceaun pentru 
mămăligă; un clopot pentru oi; o şea de lemn: frâie pentru cai; o frânghie pentru 
priponit viței; un ulcior pentru apă; un brici şi cele trebuincioase pentru ras. In 
fața stânii: o lopată pentru rânit târla. Are fiecare briceag. Imbrăcămintea era pe 
ei, afară de hainele groase, cojoace sau sumane şi căciuli, pe câre le pun noaptea, 

Numărul animalelor e destul de mic: 130 de oi şi 5 capre cu lapte (se mulg 
la un loc), 140 oi şi 7 capre sterpe, 51 de cârlani şi 60 de berbeci— care aparțin 
în număr diferit la 30 de stăpâni, toţi din Nereju. Mai avea 5 porci proprii şi 7 
ai altora,'pe care îi nutrește cu zăr, şi 4 câini: Dolofan, Teleuţă, Tărăbuţă și Dudău, 
Vaci nu erau la stână, în timpul cercetării noastre (27 — 28 Iulie). 

Dintr'o mulsoare se obţine cam 8 kg. de lapte sau 2 de brânză. Mulsoarea 
cea mare (cea de dimineaţă) dă întotdeauna cu 2—3 kg. de lapte mai mult. După 
ce se mulge laptele, se strecoară şi se pune în cazan, apoi i se dă chiag (3 linguri 
de lemn la o mulsoare). Chiagul bun e cel care se face din stomac de miel de 
lapte, prafurile se cunosc, dar nu se întrebuinţează. Cazanul se pune la căldură 
potrivită, pe cenușă, până se încheagă laptele, apoi se strânge cașul cu mâinile, se 
scoate şi se pune într'o învelitoare în crintă. Aici se jănţuește (se frământă) până 
se scurge zărul și se pune la teasc (un bolovan), tot în crintă, Cașulastfel preparat 
se pune la dospit, „la putrezit”, apoi i se dă sare şi se face brânză. Din zărul 
scurs din caș la inceput şi din ce rămâne în cazan pe urma cașului strâns, se face 
urda, după ce se pune la foc şi se fierbe bine. După urdă rămâne zărul, care se 
dă la porci şi la câini, Urda jănţuită dă janţul care se bea, după ce se lasă câteva 
zile să se înăcrească, Din lapte se mai face smântână şi unt, iar din zărul de urdă 
se face şi argăseală, Urda în fărâme cu zeama ei dă jintița dulce (deosebită de 
janț), iar dacă stă și se înăcrește: jintița acră. Nu se prepară decât când se termină 
cea veche, căci nu se consumă decât la stână. Janţul se întrebuințează de ciobani 
la ciorbă, în loc de borş şi se mănâncă şi cu caș, amestecate, Din produsele laptelui 
se prepară apoi balmoşul, mâncare specific ciobănească, Se fărâmă cașul, se ame- 
stecă cu smântână și se pune într'o oală la foc, Când se topeşte bine, se obţine 
balmoșul, 

Veniturile stânii se împart între stăpânul gospodăriei, proprietarii oilor şi 
ciobani, Proprietarii oilor au plătit lui Toader Spulber, după învoiala avută, câte 
30 lei de cap de oaie, fie mânzare fie stearpă, iar el le-a dat câte 3 kg. de caș 
sau urdă, după cum a avut, de cap de mânzare, Le-a dat caș, nu brânză. pentrucă 
n'ar fi avut timp să o facă, Cașul se dă treptat, după cum se prepară; — vine 
fiecare să şi-l ia, după cum i se trimite vorbă, Dintre ciobani, Iacov a avut 1100 
lei pe vară, opinci câte a rupt şi oile scutite (5 oi), adică n'a plătit cei 30 de lei 
de cap de oaie, dar a luat partea de brânză pe urma mânzăriler (2) ca oricare 
altul, Ion a avut 800 lei pe vară, opinci câte a putut rupe, oile scutite (11, din 
care 7 mânzări), Strungarul fiind al baciului, n'a avut leafă. Ce rămâne din brânză 
şi din banii de pe oi, după ce se scade partea proprietarilor şi simbria ciobanilor, 
e venitul lui Spulber. Se înţelege că nu câștigă întotdeauna mult, ci după cum se 
întâmplă să fie vremea şi sănătatea oilor, Brânza costa 40 lei 1 kg. vara şi toamna, 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 21 


30 de lei 1 kg. primăvara, dar nerejenii nu prea vând brânză, căci o consumă ei 
înşişi în gospodărie, 


2. Stâna lui Gh. Avram și Radu Țuțu 


Stâna lui Gh. Avram și Radu Țuțu este aşezată pe partea muntelui Lapoşu 
de Jos, numită Chiciura, la 1100 m. altitudine, la 5:/, km. N.-V. de Nereju, în 
zona de păduri cu poene. Aici panta este lină, aproape orizontală. Locul pentru 
stână a fost ales aproape din aceleaşi motive ca şi la a lui Toader Spulber, cu 
deosebirea că din lipsa unei ridicături care să înlesnească scurgerea apelor și din 
pricina solului mai puţin pietros, aici se face mult mai mult noroiu, iar nu departe 
de stână se formează băltoace, In schimb apărarea împotriva vânturilor e mai bună, 


Aripa 


Stâna lui Gh. Avram și R. Tuţu 


stâna fiind așezată într'o poiană înconjurată din toate părţile de copaci înalți. De- 
asemenea, drumul de care de pe Culmea Lapoşului, care duce dela Nereju spre 
Sboina, trece chiar pe lângă stână. Pe aici trece şi poteca spre Gura pârâului Lapoș, 
din care se desface o cărare spre Poenile Serei. Locul e bogat în pâraie, care 
n'au însă nume, fiind mici. Unul curge mai la vale de stână numai cu vreo 200 
m., încât e bun pentru adăpatul oilor. 

Deosebirile care merită să fie semnalate privesc clădirea şi organizarea stânii, 
Din planul alăturat se poate vedea cele două târle, una pentru sterpe, alta pentru 
mânzări, aripa pentru paza de noapte a oilor şi strunga, aşezată de astădată chiar 
în dosul stânii, din pricina comarnicului cuprins în clădirea acesteia, ÎIntr'adevăr, 
stâna lui Avram şi Țuțu e construită în felul stânilor mari și care, se pare, este 
tipul vechi, din vremea de înflorire a păstoritului, Ea are trei încăperi, de o parte 
cășăria, de altă parte fierbătoarea, iar la mijloc comarnicul, toate sub același 
acoperiș, Lungimea totală e de 8,50 m., lăţimea de 3 m., iar înălțimea până 
la coamă 2.50 m., până la streașină 1.40 m. Pereţii nu sunt lipiţi, iar acoperişul 


www.dacoromanica.ro 


22 SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


n'are şi scoarță de brad, încolo construcţia e făcută la fel cu a lui Toader Spulber, 
din trunchiuri de brad, încheiate la capete, acoperită cu două tăblii din scânduri. 
Comarnicul e deschis în faţă, n'are perete, nici poartă, iar în dos, spre strungă, 
are scaune de butuci și două portiţe cu ștergătoare. Ușile celorlalte două încăperi 
dau în comarnic, Fierbătoarea serveşte la lucrările stânii și este partea locuită de 
ciobani, Cășăria servește mai ales pentru păstrarea produselor stânii și are avantajul 
că este mult mai ferită de muște şi de murdărie, iar pentru stăpâni, că-și pot feri avutul 
faţă de ciobani, mai risipitori și mai darnici decât ei, In cășărie nu intră decât baciul, 

Lucrurile din stână sunt destul de puţine, În fierbătoare: o lăvicioară, două 
ceaune, două cofe pentru apă, un cazan, trei găleți, două scaune din butuci de 
brad, o botă pentru janţ, o crintă, un zăvodar care se pune pe cele două furci 
înfipte în pământ, ca să se atârne cazanul deasupra focului; o strachină de lut, 
cinci linguri de lemn, o lingură mare de lemn, o zăgâlnă de urdă (un -săculeţ de 
pânză în care se strânge urda); o învelitoare de caş, trei săculeţe, o strecurătoare, 
un șiştar, unelte de ras, În comarnic: două găleți pentru muls și o glugă pentru 
ploaie, În cășărie: o laviţă pentru cași, două șele de lemn și frâie pentru cai, cinci 
bocle cu capac pentru urdă şi cașii de pe ultimele zile. (Împart cașul la proprietari 
pe măsură ce se lucrează, ca și la T. Spulber). 

Stâna aceasta n'are baciu statornic, pentrucă n'au găsit, încât băcesc cei doi 
stăpâni, care au oi mai multe, cu rândul, Țuțu face câte 6 zile, Avram numai câte 
5 zile, căci are oi mai puţine, 

Oile sunt toate la stână, dar în ciopoare deosebite: 205 mânzări și 306 sterpe. 
Din acestea, 65 de oi sunt ale lui Țuțu, iar 30 ale fiului său Neculae, 60 de oi ale 
lui Avram (la un loc cu ale fiului său), 20 de oi ale ciobanului lon Negru, iar 
celelalte aparţin altor oameni din sat, Mai au o iapă și doi noatini (cai de 1 şi 2 
ani), 12 capre și 7 câini (Bucălău, Brezoiu, Leu etc.) Porci nu ţin, nici vite mari, 
Invoiala e la fel cu c&alaltă stână: 30 de lei pentru o oaie primesc cei doi stăpâni 
și dau 3 kg. de caș sau urdă pentru fiecare mânzare, Oile dau două găleți de lapte 
la o mulsoare, din care ies cam 3 ocale de caș, 

Baciu de rând era Radu Țuțu, gospodar de frunte în sat, care ciobănește din 
tinereţe, cum au ciobănit și părinţii lui, Are 75 de ani, încât acum se mulțumește 
să facă băcitul cu rândul, Nu ştie carte. Pentru socoteala oilor cunoaște răbojul, 
dar nu-l întrebuințează decât dacă ar avea oi multe. Acum le ţine minte și fără 
să le însemneze, Erau doi ciobani: Ion Negru de 15 ani, cu 5000 lei pe 7 luni 
(până dă zăpada), cu 20 de oi scutite şi opinci câte poate rupe, păzește mânzările; 
Ion Ursu, de 40 de ani, mai prostănac, de nici armata n'a putut face, păzeşte 
sterpele fără plată, căci e cu oile maică-si și ale neamurilor, pentru care nu 
plătește nimic, dar ia partea de brânză; Neacoş, un băiat al lui Gh, Avram, venit 
de două săptămâni, e strungar, Carte nu știe decât Ion Ursu și Neacoș Avram, 
dar la stână nu citesc nimic. Îmbrăcămintea e la fel, nau însă nici un cojoc, 
căci vara se îndestulează cu sumane și glugi, Se primenesc tot de acasă. Mănâncă 
tot de trei ori pe zi și ţin toate posturile, cu deosebirea că nu dau de dulce 
Miercurea și Vinerea nici altora şi nu dau nici cașul din stână, proprietarilor care 
ar veni, pentrucă „se strică oile”, Stâna și păşunea e a obștei, fără plată, căci 
îşi dau toţi locuitorii oile la munte, care câte are, și nu sa plătit niciodată, 


3. Stâna lui |. Porojnicu și C. Buşilă 


Faţă de celelalte două, stâna lui Ion Porojnicu și Coman Bușilă nu mai prezintă 
decât foarte puţine deosebiri. Stâna e la fel cu a lui Avram şi Țuțu, tot cu două 
târle și o strungă, după cum se poate vedea din plan, fără aripă şi în plus cuun 
coteţ pentru porci, E aşezată pe coasta numită Polniseri (Poenile Sării), spre gura 
pârâului Lapoș, la altitudinea de 820 m., pe un pinten de munte, în zona de pădure 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 23 


de brad, amestecat cu fag, Locul e pietros şi apărat de vânturi, Chiar lângă stână 
se găsesc două şipoţele cu apă, despre care baciul stânii, Simion Spulber (62 de 
ani, frate cu Toader), spune: „Apa aceasta parcă-i grăduită, îţi ţine de sete, dar 
îți ţine și de foame; din bolnav te face sănătos“, Oile se adapă în pârâul Lapoș, nu 
departe de aici, Apropierea de sat e mult mai mare: 3!/, km, până la Nereju, 
11|, km, până la cătunul Brădăeşști. Până la stâna lui Avram și Țuțu: 2 km, 


Tâwvla mânzărilor 


Tarla sterpelor 


Stâna lui |. Porojnicu și C, Bușilă 


Iarba la stâna aceasta e mai bună şi păscătoarea mult mai ferită. Animalele sălba- 
tece vin și aici, cu 3 zile înainte a luat lupul o oaie, In afară de oi, mai au 2 iepe și 6 porci, 

Nou e mai ales faptul că stâna are un baciu de meserie, statornic, cu plată 
şi fără nici o oaie proprie, Stăpânii nu stau la stână, Baciul e plătit în zeciuială: 
i se dă 10 kg, de caș la fiecare sută de kg, ce produc oile, Simion Spulber nu 
ştie carte şi întrebuinţează încă răbojul pentru socoteala oilor, De câţiva ani na 
mai băcit, dar în iarnă a fost bolnav și a venit să se întremeze, 

Stâna era adusă numai de câteva zile în Polniseri, din Muntele Monteoru, 
din pricina că acolo s'au îmbolnăvit oile de picioare, 


www.dacoromanica.ro 


24 SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


Incheere 


Chiar privite la un loc, cele trei stâni înfățișate nu ne permit nici o gene- 
ralizare, deci nici un pas către treptele mai înalte ale științei. Abia un material 
comparativ întins, care de altfel începe să existe, va deschide putinţa unor studii 
de teorie sociologică a păstoritului, Mai târziu vom încerca poate şi o asemenea 
muncă, O idee despre ceea ce s'ar putea face deocamdată pe temeiul materialului 
românesc am schiţat într'o comunicare la Congresul Internaţional de Sociologie din 
1935, întitulată „L'organisation pastorale en Roumanie“ și publicată de curând în 
Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială (Mélanges D. Gusti, 1936), Aici ne mulțumim 
cu câteva observaţii simple, în legătură cu datele înşirate, 

In raporturile ei cu natura stâna nerejeană pare destul de subjugată. Gospo- 
dăriile acestea sunt prea mici și prea puţin bănoase ca să se încerce altceva decât 
o adaptare supusă la împrejurări, Omul caută locurile potrivite pentru așezare și 
își desfășoară acolo activitatea, Nici o încercare, sau prea puţine, de a schimba 
împrejurările înșeși, pentru a îmbunătăţi viaţa. Un loc neprielnic nu e îndreptat, 
ci părăsit de-a-dreptul pentru unul mai bun. Astfel s'a ajuns să se cunoască locurile 
potrivite pentru stâni și acolo se găsesc de ani de zile așezări păstoreşti, mereu 
refăcute sau făcute din nou, după cum se întâmplă. Dar aceasta nu însemnează că 
omul aici e înfrânt de natură, el nu-și mai schimbă viața după lumea din afară, 

i în faza aceasta de civilizaţie statornicită in deprinderi tradiţionale, caută și alege 

upă nevoile lui colțul de natură care să-l ajute, Impotriva a tot ce ar putea să 

ară, păstorii nerejeni sunt departe de tipul primitiv de viaţă, Ei se mișcă liber în 
Patură şi dacă n'o transformă, e din pricina că nici nu au nevoie, Până există 
nutinţa de alegere între un loc potrivit şi unul nepotrivit pentru viață, nu apare 
postul prelucrării celui din urmă. Faptul că ştiu să aleagă îi va aduce, în treptele 
rmai înaintate de cultură, să ştie și să transfor ae, 

Ca mentalitate, vădită în toate acţiunile mai de seamă, nu mai există printre 
păstorii dela Nereju nici omul credinţei fără nici un temeiu și nici al tradiţiei 
lipsite de înțelgs. Au părăsit descântecele, îndepărtate prin lipsa lor de eficacitate 
şi n'au păstrat decât câteva datini creştineşti, care le înalță şi întărește cugetul, 
N'au păstrat din mulţimea practicilor şi deprinderilor care au existat desigur altă- 
dată, decât pe cele încercate prin experiență; nu numai pentrucă sunt din bătrâni, 
dar şi pentrucă s'au dovedit bune. De aceea n'au nici o silă de leacurile venite 
dela oraș și le preferă celor bătrâneşti, când folosinţa însăși le dovedește întâietatea, 
Şi tot aşa nu se sfiesc să spună că în alte părţi ciobanii cunosc mai multe și s'ar 
bucura și ei să înveţe lucruri noi, Libertatea aceasta sănătoasă a minţii și a faptei 
se vădește şi în organizarea găspodăriei, Fiecare din cele trei stâni și-a deslegat 
problema organizării in chip diferit, pentrucă diferite erau și împrejurările de 
moment, Ca şi natura, tradiția nu apare decât ca o bogăţie de deprinderi și expe- 
riențe de viaţă, din care omul alege după nevoile lui pe cele pe care le socoteşte 
mai potrivite, Nicăieri nici o constrângere sau o împovărare a vieţii cu tipare moarte, 

In sfârşit, starea joasă a tot ceam văzut, gopodăriile acestea păstoreşti mici 
şi fără strălucire, au pricini mai adânci şi mai generale, decât puterile celor câţiva 
nerejeni care se mai îndeletnicesc cu oieritul. Noile organizaţii de stat și noua 
viață economică au pătruns peste tot şi înlătură încet, dar fără cruțare, formele 
vechi de viaţă. Păstoritul decade zi cu zi și din ocupaţie de frunte a tuturor, devine 
o îndeletnicire lăturalnică a câtorva. Agricultura și industria câștigă teren, Din 
această situaţie stânile lăsate pe propriile lor puteri nu mai au nici o scăpare, Ele 
nu mai corespund unor nevoi reale decât în măsura aceasta redusă, pentru lâna 
care se mai întrebuinţează în industria casnică şi în genere pentru avantajele eco- 
nomice pe care le mai prezintă, S'ar putea însă, ca după greutăţile agriculturii la 
munte și după ce industria lemnului va fi împiedecată de restrângerea însăși a pădurilor, 
păstoritul să devină pentru mulţi din nou, o îndeletnicire de frunte, un gen priincios 


de viaţă. TRAIAN HERSENI 
www.dacoromanica.ro 


RUDENIA SPIRITUALĂ 
DIN NĂȘIE, LA DRĂGUȘ 


In afară de sistemul de rudenie care se creiază în jurul fenomenului biologic 
al înrudirii de sânge, există încă un altul, de natură spirituală, şi care izvorăşte 
din faptul năşiei, 

In viaţa satului Drăguş, nașul nu este numai o persoană care apare, cu anu- 
mit rol ritual, la un botez sau o cununie, Ci o persoană legată statornic de o serie 
de acte rituale, care formează între ele un sistem, 

Astfel, a boteza pe cineva înseamnă a-ți lua îndatorirea de a-l cununa, de 
a-i fi naş la „cea de a doua cununie“, sau la „punerea mesei“, — a-i boteza copii, şi a-l 
duce la groapă, luându-i de acolo „mărul“, ce apare în ceremonia funebră 
drăgușană, 

In actul nășiei sunt deci implicate două serii de oameni, cea a naşilor, 
cari urmează să se înlocuiască unii pe alţii în succesiunea necurmată a acestor 
îndatoriri, şi cea a finilor, cari deasemeni moştenesc această calitate a lor, 

Năşia capătă deci un caracter de relaţie permanentă care leagă două grupe 
familiale între ele; iar sistemul de rudenie spirituală izvorât din nășie, ajunge să 
reglementeze sfere cu mult mai largi și cu totul altfel decât cum prevăd canoanele 
bisericeşti, cu privire la botez şi cununie, 

Analizând această „nășie“ drăgușană, vom vedea că i se aplică regulele gene- 
rale de organizare a vieţii familiale pe temeiul realităţii sociale centrale care este 
„Gospodăria“, reguli pe care am mai avut prilejul a le arăta într'un studiu anterior 
privitor la „sistemul onomastic drăgușan”. 


Seria actelor rituale constituind nășia. 


a) Botezul, Incepe cu actul iniţial al botezului, pe care îl putem rezuma astfel: 
„La botezat, ori şi cine aleargă să boteze, că este bine să încreştinezi“, Naşa aduce 
„O cârpă d'alea, o fașă şi un scutec, o ţâr de pânză de cămăşuie, iișoara și ceva căiţă 
de cap, Şi un zece lei“, „Naşa nare treabă decât la biserică, când îl botează, îl 
miruie ; apoi nu mai are nașa treaba cu el”, (Inf, Gherghina Stoia,) 

b) Cununia. Cine a botezat este dator a cununa, Ba are chiar dreptul la aceasta, 
Numai cu învoiala nașului „străvechiu“, se pot întâmpla schimbări, „După botez, 
de vorbit mai vorbim cu nașa şi vine şi pe la noi. Dar când este mare şi este 
timpul de căsătorit al copilului, atunci are dreptul să-l cunune. In caz că cineva 
vrea să schimbe naşul, e dator să-l întrebe pe nașul de botez, dacă îngăduie”, 
„Intreabă, dacă o întreabă, Dacă nu, nu întreabă. Dar nu-i şade frumos. Dacă 
vrea el să aleagă pe altul, poate, dar bine tare nu-i șade, Un copil este dator s'o 
întrebe și apoi dacă nu vrea nașa, el se poate da să-l cunune cine vrea. Apoi, 
dacă vrea nănașu, nu poate să nu se dea la el“, (Inf. Rafira Ion Racu.) 

Altfel „poate să vină nașul să-l ieie de mână şi să-l dea la o parte pe celă- 
lalt naş şi să te cunune el. Din Biserică te ia, Dacă vrea, o poate face“, „Dacă 
nu ai bună voie dela ei, te poate lua din Biserică şi nu are nici-o lege“ (adică 
sancţiune) (Inf, Zenovia Stoia), „Întâi trebuie să-l întrebăm, Dacă vrea să facă rău, 
te ia din Biserică, Te ia el de mână şi te cunună, Că nănaşu spune; apoi că al 
meu este finul, eu l-am botezat, E ca şi când lar îi crescuti Eu lam crescut”, 
(Inf. Gherghina Stoia), 

Obligaţia aceasta de a căsători pe cel pe care l-ai botezat, chiar dacă între 
timp n'ai mai avut niciun soi de legături cu finul, este uneori deosebit de puter- 
nică, De pildă, la nunta lui Ion Codrea, printre femeile care au pregătit mâncarea 


www.dacoromanica.ro 


26 SOCIOLOGIE ROMANEASCĂ 


de nuntă erea şi nănașa lui. Întrebat, mirele ne spune că e „nănașa lui”. — Cum o 
cheamă ? — „Nănaşă îi zic eu“, Şi adresându-se către mama lui o întreabă: „Mamă 
cum îi zice nănașii ? Dar nici mama lui nu ştie și atunci îi spun boresele celelalte: 
Măria Nicolae Codrea. Mirele ne explică: „De când m'a botezat numai acum o 
vint, Este departe tare de noi și nu prea am ocaziunea să o văd“, 

După 24 de ani de relaţii aproape inexistente şi deși mirele şi-alesese un alt 
naş, naşa de botez tot s'a simţit îndatorată să participe și să dea ajutor la nunta finului, 

c) Punerea mesei. După cununie, o altă îndatorire a nașului este în legă- 
tură cu obiceiul numit „punerea mesii”, sau „a doua cununie“, 

Această a doua cununie, făcută în vederea unei întemeieri a căsniciei şi pentru 
viaţa cealaltă, are din nou pe nași în rolul principal. 

„Masa o pui așa: că faci găină și dai nașului o cămașe şi nănașei îi dai o iie. 
Şi îi dai două mese, una de bumbac și una de lână. Și apoi el îți dă o ghiţea; ori 
bani îți dă și apoi faci pomană”, . 

„Ș'apoi după ce se scoală dela masă, ne ducem să mâncăm găina. O ia şi ne 
ducem de o găteşte acolo şi apoi iar ne ospătăm“, (Inf. Vasile Damian, 64 ani), 

tibia adevărații nași, străvechi, Aceia sunt chemaţi”, (Inf, Părintele Iur- 
covan), 

„Apoi dai un rând de haine la nași, iie, cămașe nănașii, o masă, o bărdiţă, 
o botă, Zice că le dai de masă”, 

„Vezi că cine te-a botezat, cine te-a cununat la acela îi dă“, 

În caz când excepţional, naşul de cununie este altul decât cel de botez, se 
cheamă nașul de cununie, 

„Dacă nu este nașu, (de botez) când te cununi, cauţi să dai celui care te duce 
la biserică, Nu poţi da la acela care te-a botezat, Pe ăla îl lasă”, 

„Omu nost' a zis că cucioiu Miclăuș Fogoroș a fost să fie naş. Da cine l-a cu- 
nunat a fost Zahei, că a zis că na avut nănaș”, „Când s'a cununat a fost de l-a 
întrebat, că: putea-s'ar să-l cunune ? Şi a zis că nu. Să-mi pună pe Dise al lu Damu. 
Dar omu meu a zis că decât să se dea lui Dise al lu Damu, ficioru lui, mai bine 
puie nănași din nou. Şi a luat el singur nănaș din nou, să-l cunune ăla. Și atunci 
la masă le-am dat lui ista, La masă a luat nänaş pe Zahei Husea care ne-a cununat, 
nu care l-a botezat“, (Inf. Rafira Gheorghe 1. Fogoroș), 

d) Luarea mărului la groapă. In sfârşit la moarte, nănaşa intervine din nou 
cu rol activ: ea este aceea care ia „mărul“ dela mort, uneori mărul acesta putând 
servi şi drept punere de masă, 

„Hainele le pun întrun măr. Aşa se cheamă. Pun în măr, la mort. Il numesc, 
că elea le dau pentru masă, tot la nănașu äl de ma botezat. Dacă pui hainen el, 
zice că mărul este şi de masă și de mort”. (Inf. Rafira Gheorghe I. Fogoroș), 


Alcătuirea grupului nașilor. 


Obligaţia de a năși este, în principiu, neîntreruptă, Trebuește deci ca ea să 
poată fi transmisă din generaţie în generaţie. Cum anume se procedează? 

Ne putem uşor convinge că și în această privinţă realitatea cea mare, care trece 
chiar dincolo de viaţa indivizilor, este gospodăria, Indatorirea de a năşși aparţine gospo- 
dăriei ca atare, Deci ca regulă precisă: va fi naș în urma morţii părinţilor, acela 
dintre copii care a rămas în casa bătrânească, Și cum în regulă generală, cel mai 
mic dintre feciori rămâne „pe curte“, se aplică năşiei aceleaşi regule ale dreptului 
de ultimogenitură bărbătească pe care le vom vedea cu privire la casa bătrânească, 
Şi evident aceleași abateri. În locul feciorului celui mic rămâne uneori un frate 
mai mare: el și nevasta lui au sarcina nășiei. Ba poate rămâne și o fată atuncea 
când soţul ei se „ginerește“, se „mărită pe curte”, In acest caz fata joacă rolul fecio- 
rului şi ea moşteneşte atât gospodăria cât şi sarcina năşiei, împreună cu soțul ei ginerit, 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 27 


Conştiinţa acestei regule deosebit de interesante, e foarte clară în Drăguş, de 
pildă : 

„Finu pe care nu îl dai nimănui, rămâne de drept în casă, la cel care rămâne 
în casă”, 

„Tata a venit aici în casă și i-a rămas moștenirea finilor de aici din casă, 
Cine rămâne de moștenire pe locul de aici, apoi la acela rămâne finii. Totdeauna 
aici vine de întreabă, la cel de casă. El, dacă vrea, împarte pe la fraţi. Când moare 
cine sunt cununaţi și botezați de mama și de tata, apoi totdeauna la cel din casă 
vine de-l întreabă și cel din casă, dacă vrea, împarte cu fraţii ceilalți. Dar tot- 
deauna la cel de pe loc vine. Numai dacă este pe loc străin, se duce la cel mai 
mare, El ia atunci mărul de pomană, Numai la caz că se stinge familia, de nu 
rămâne în casă nimeni, se duce la äl mai bătrân. Altfel la äl din casă se duce 
întotdeauna. Fratele tatii cel mai mic, care sta în casa a bătrânească, a murit, Aşa 
că şi de acolo, la noi vin acum“, (Inf. Gheorghe Arsene Fogoroş), 

La fel ne spune Gherghina Stoia, că mărul dela mort, dacă a murit nănașa 
„îl ia cine rămâne pe curte“, „Cată să fie cineva, o rudă. Nu este nimeni să nu 
aibă neamuri”, 

In caz totuși că un neam se stinge, nășia trece într'alt neam. În această pri- 
vință vechea regulă a închegării gospodăriei ca o realitate de sine stătătoare cu 
drepturi şi îndatoriri nu se mai aplică, 

„Cine rămâne în curtea aia, care a fost a nănașii, ia măru. Dacă ieu is acum 
nașă bătrână și după ce mor ieu, rămâne copilul mieu, ăla care rămâne pe urma 
bătrânilor, ăla îl ia. Ala care şade în casa nașului”. (Inf. Sofia Bobeica), 

„Dacă moare nașă-sa lui, ia unu din ăi tineri, de acolo de la curtea aia, un 
copil de al ei”. (Maria Sofonea). . 

„Cine-i nănaș ia mărul, Dacă a murit nănașa, cine a rămas acolo, în locul 
nănașii, Dacă bunioară, noi avem acum un fin care este bătrân, ştiu bine că moare, 
E cununat de socru şi de mama de aici. Acuma noi luăm mărul. Copii eu i-am 
botezat. Imi este şi neam că este frate cu măicuța mea, care a fost Primar, Țăzar, 
frate cu Gărtina, 

„Dacă ai mai mulţi fraţi, îi împărțeşti, Dacă, nu, cine este acolo pe curte”, 
(Rahira lurcovan). 


Abateri 


Ordinea aceasta de succesiune a gesturilor nășiei dela naştere până la moarte 
poate să fie întreruptă din diverse pricini, 

In primul rând o interdicție de năşire loveşte pe toate naşele care în momentul 
botezului sunt însărcinate, 

„Când este însărcinată nașa cea tânără, atunci botează mama ei pentrucă 
este superstiţia că dacă botează ea îi moare copilu“, (Inf, Părintele lurcovan), 

„Maria Codrea nu a putut să boteze de pildă pe Gheorghe Rogozea”, „Nu a 
putut merge că chiar atunci avea copil mic de vreo săptămână; şi la cununie, iar 
n'a putut, că iar avea copil mic născut”, Aşa că a botezat o soră a tatălui copi- 
lului. (Int, Părintele lurcovan.) 


Năşia poate fi şi cedată. 


Astfel Seana Arsene Fogoroș a botezat toţi copiii și nepoţii lui Matei Sofonea 
în afară de copilul lon care a fost botezat de Hira Sofonea. 

„M'a'ntrebat pe mine boreasa; a zis: „nevastă nu mi-l dai să-l botez?" 
— „Ba ţi-l dau dacă vrei”, 

Că așa nu-l dam dacă nu'mntreba. Ea dacă a zis să i-l dau, i l-am dat, A zis 
că nu are fini şi să boteze și ea. Dacă nu-l cerea îl botezam şi pe ăla, nu-l lăsam“, 


` 


www.dacoromanica.ro 


28 SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


(Putea să-l boteze fără să-l ceară ?) 

„Nu l-a botezat fără să-l ceară. Dacă vrea, poate; dar m'a'ntrebat“”, (Dacă nu 
cerea te supărai?) „Ba că te necăjeai, te mâniai. Nu te mai duceai la altu (alt 
copil al acelorași părinţi). Dar boreasa m'a întrebat și cu voia mea i l-am dat 
să-l boteze“. (Inf, Seana Arsene Fogoroș). 

„Până trăesc părinţii noştri, dacă vrea unul din noi să boteze, li-l dă, dacă 
vor", (Inf. Gheorghe Arsene Fogoroș). 

„Fini am avut destui şi de aceia nu am mai luat şi de ăștia răsleţi. Sunt 
multe familii care nu au decât un fin şi aceia sunt doriţi să aibă. Şi vin şi mai 
cer: „Să-mi dai să botez şi eu unu, să am un fin“, D'apoi cine are mai mulţi, nu 
se mai duce să ia dela altu“. (Inf. Seana Arsene Fogoroș). 

Sau se poate întâmpla ca să se ivească ceartă între naşi şi fini şi atuncea 
finul să fie obligat să-şi puie nași din nou. 

Astfel de pildă naşa de botez a lui Petru Adămoiu este Sofia Hermulae Co- 
drea, soră cu mama lui. Dar nu i-a stat nașă de cununie pentrucă era mânioasă 
când s'a cununat, Nu i-a cununat din principiu. Era vorba să-l adopteze și să-l 
aducă aci, Şi.el nu a vrut să rămâie. Atunci nu a mai vrut să-i mai stee nănașă 
şi și-a găsit omu o nănașă străină, pe Seana Dumitru lurcovan, soră cu nevastă-sa“, 
(Inf. Părintele lurcovan). 

In sfârșit finul poate să refuze nănașii şi pentrucă socotește, atunci când trece 
într'o a doua căsătorie, că nu i-au purtat noroc. „lon Fogoroş a avut într'o primă 
căsătorie nănașă pe Eva Husea. La a doua, a avut-o pe soru-sa lui Sofia Gheorghe 
Racu, pentrucâ s'a supărat cu nănașa. A spus că pentru nănașă nu i-a mers bine, 
Nu a fost nănașa bună“. (Inf. Părintele Iurcovan(. 

O categorie specială,formează finii ţigani. Aci regula nu se poate ţine,din pricina lor, 

„Ţiganii nu se botează ei între ei. Tot Români de-ai noștri din sat, îi botează, 
că ei spun că nu au ce să le dea, Uite: toată oastea aceia, tot de Români sunt 
botezați. La cununie nici nu mai vin, Ei nu se cunună în Biserică, Ei se iau, 
Nu mai stau să se cunune în Biserică”, (Inf. Gherghina Stoia), 


Alcătuirea grupului finilor. 


O singură regulă explică totul: fac excepție de la absoluta moştenire a 
calităţii de fini numai fetele în caz de cununie. Aci stau față în față două perechi 
de nași: ai mirelui şi ai miresii. Urmează cei ai mirelui, 

„După bărbat te cunună. Cine botează pe bărbat, acela cunună“ (Inf. Gherghina 
Stoia), „Nănașul băiatului, nu al fetii. Nănaşul băiatului cunună” (inf. Rafira Ion Racu). 

Dăm spre pildă cazul naşei Gherghina Stoia, văduvă de 68 ani, Până acum 
are următoarea activitate de naşă: 


Cununat Botezat 


— Gheorghe — Gheorghe 


Dionisie Stoian Silvia 


„= Vasile (necăsătorit) 


SOCIOLOGIE ROMANEASCĂ 29 


După cum se vede, faptul că Gherghina Stoia a cununat pe Dionisie Stoia i-a 
atras obligaţia să-i boteze toţii copiii, băieţi și fete. Dintre aceştia a cununat numai 
pe băieţi, adică numai pe Gheorghe, (Vasile fiind necăsătorit). „Cu Măria, Silvia, Sofia 
nu are treabă. Pe Vasile ea o să-l cunune orio să-i ardă urechea, îi pune lumina 
lângă ureche“, adică o să-l privegheze la moarte dacă cumva cu moartea i-o fi 
însurătoarea. Aceiaș femeie a mai cununat pe Spiridon Diga şi i-a botezat toți 
copiii, dintre cari unii au rămas necăsătoriți: restul au murit. Intâmplător a mai 
botezat pe Veta, copil din flori a unor ţigani care au plecat din sat, 


Exemplificări individuale 


Pentru a putea înţelege mai bine gradul de aplicare al regulelor mai sus 
arătate, am socotit bine să analizăm un grup de cazuri individuale. Cu ajutorul 
preţios al D-şoarei Xenia Costa-Foru, am luat deci toate botezurile (43 la număr), 
care au avut loc în satul Drăguș în anul când am făcut cercetarea, adică în 1932, 
în ordinea lor de înscriere în registrele bisericeşti. Am completat celelalte date, 
cu privire la fraţii celui botezat în 1932, părinţi şi bunici, fiecare cu naşii lor res- 
pectivi de cununie şi botez, din registrele bisericeşti ce le aveam la îndemână și 
din ancheta directă a fiecărui caz în parte. lată aceste cazuri: 

1. Copilul lacob Gh. Poparad este botezat de Seana Gh. Rogozea. Părinţii 
naşii actuale (Vasile și Sotia Poparad) au cununat pe părinţii finului actual. 

Aci se oprește însă linia ascendentă a nașilor: naşa de botez a tatălui a fost Eva 
Gh. Fogoroş, fără rudenie cu nașa actuală, Avem deci o moştenire a rudeniei care 
se întâmplă exclusiv în ultima generaţie: nășia trece la fata nașilor. Această fată 
este aceia care a rămas în curtea bătrânească, soţul ei Gh, Rogozea fiind „băgat 
“în curte“ la Vasile Poparad, 

Toţi fraţii copilului Iacob, 7 la număr, sunt botezați de aceiași nașă, 

Pentru a face mai lesnicioasă înţelegerea acestui caz, precum şi a celor care 
urmează, schematizăm de câte ori e nevoie, moştenirea năşiei în felul următor: 


Beceni aia Mamă ————— fată, 


cu alte cuvinte, linia întreruptă arată o întrerupere a moştenirii năşiei, linia plină 
o rămânere a năşiei în aceiași grupă familială, trecând dela mamă la fată. Acolo 
unde apar două persoane nașe, o femeie şi un bărbat, e vorba de o nășie de cununie; 
acolo unde e o singură femeie, e vorba de un botez. 

2, Al doilea caz e al Olimpiei, fata naturală a Zenoviei Sucaciu cu Vasile 
Rogozea, botezată de Maria Buneriu, Naşi de cununie, evident, nu sunt. Insă nașa 
de botez a tatălui natural este Eva Buneriu, soacra actualei nașe. 

Ca atare formula ar fi: 


cununati de socrii naşii actuale (Eva D. Fogoroş cu Dumitru Fogoroş). 
Tatăl e botezat tot de naşa lui de cununie, Eva D. Fogoroş, 
Bunicii sunt căsătoriţi de luliu şi Ana Tătaru, 
Am avea deci: 


ption aaa mamă m Mamă m noră (valabilă și 
soţ 


pentru un frate al finului de-acum). - 
4. Ana M. Paşca, veniți de curînd în sat şi numai în trecere, şi-au luat un 
naş ocazional: pe Ana Moise Dobrotă. 


www.dacoromanica.ro 


30 SOCIOLOGIE ROMANEASCĂ 


5, Livia Niculae Isac Rogozea, e botezată de Maria G. Tătaru, Părinţii sunt 
cununaţi de tatăl naşii actuale, adică de Ion Fogoroş cu soția lui, Rafira, dintr'o a 
doua cununie, Tatăl este botezat de Eva V, Sofonea, 

Cazul e ceva mai complicat: în grupul nașilor a fost la început Vasile Isac 
cu Seana Sofonea care au cununat pe bunici. Vasile Sofonea, fiul lor, s'a căsătorit 
de două ori; a doua nevastă este Eva D, Sofonea, nașa tatălui. Vasile Sofonea 
murind, fiul lui cu cea dintâi soţie, ia pe Rafira, El murind, Rafira se căsătorește 
a doua oară cu Ion Fogoroş, Acesta întrând „în curte“, măritându-se, preia locul 
în gospodărie celui dintâi soţ, inclusiv datoria năşiei, 

Se vede clar cum în cazul acesta nu rudenia de sânge efectivă, pe linie băr- 
bătească sau femeiască, are importanță, ci ocuparea unui anumit loc în gospodăria 
de baştină a naşilor, gospodărie ce se socotește deci ca o entitate permanentă de- 
asupra indivizilor care o compun, 

Am avea deci în formulă : 


Mamă mașteră —— noră vitregă —— fiică 
soţ al doilea 


6. Laurian Veniamin Scurtu e botezat de Maria Axente Sofonea, Părinţii 
finului sunt căsătoriţi de aceiaş nașă şi soțul ei, (Axente D, Sofonea și Maria), 
Tatăl e botezat de mama nașului său de cununie (Maria Sofonea), Bunicii 
sunt căsătoriţi de nașa de botez a tatălui cu soţul ei (Dumitru Sofonea şi Maria), 
Avem deci: 


Mamă aceiaș == NOTĂ —— aceiaș 
soţ soţ 
7. Viorica Dumitru Stoia e botezată de Sofia V, Trâmbiţaș, Părinţii finului 
sunt căsătoriţi de aceiaș naşă cu soţul ei (Vasile I. Trâmbiţaş cu Sofia), 


Tatăl e botezat de Rahira Trâmbiţaș, mama şi soacra nașilor lui de cununie, 
Avem deci: 


2 noră —— aceiaş, 


soţ 


Aceiași formulă se repetă pentru alţi trei fraţi, Singur copilul Gheorghe este 
botezat de mamă, adică de nașa de botez al tatălui său, deoarece nora naşii 
acesteia fiind însărcinată, nu putea boteza, 

8, Livia Petru Adămoiu, Tatăl copilului certându-se cu nașa lui de botez, 
aceasta nici nu l'a cunoscut, nici nu i-a botezat copiii. Omul a luat drept nașă pe 
Seana Dumitru lurcovan, sora nevestii lui, 

9, Rafira Ion D. Fogoroş e botezată de Elena I, V, Fogoroş, Părinţii finului 
sunt cununaţi de aceiași naşă, care fiind însă văduvă, şi-a luat alături pe fiul ei, Vasile, 

Tatăl e botezat de nașa lui de cununie, 

Avem: 


mamă 


mamă ————— aceiaş ——— aceiaș, 


fiul 


10. Victoria Gh. Dobre e botezată de Seana Gherman, sora mamii ei. Fiind 
vorba de o familie venită de curând din Sâmbăta și-a luat naşi ocazionali, 

11, Dionisie Guşăilă e botezat de Agritina Samoilă Popacodrea, Aceiaşi e și 
naşa de botez a tatălui şi, împreună cu soţul ei, nașa lui de cununie, 

Tot ea a botezat încă alţi patru copii, 

Avem: 


aceiaș == aceiaşi m aceiaş, 
soţul 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCĂ 31 


12, Niculaie Samoil Stoia este botezat de Rafira I, Fogoroş, pe care am 
mai întâlnit-o la cazul No, 5, 

Părinţii finului sunt cununaţi tot de Rafira Fogoroş cu soțul ei, ea fiind şi 
naşa de botez a tatălui, 

Aceiaş situaţie pentru alți trei fraţi ai finului acestuia, formula este deci: 


Aceiaș ——— acelaş —— aceiaș, 
soțul 


13, Viorel Emilian Trâmbițaş este botezat de Livia N, Rogozea, Părinții sunt 
cununați de aceiaş nașă şi soțul ei, 

Tatăl este botezat de soacra naşei actuale, (Gherghina Rogozea), 

Avem: 


mamă =——— Noră ——— aceiaș, 
sof 


14, Sofia Niculaie Adămoiu este botezată de Sofia Ermolae Codrea, Părinții 
sunt cununați de aceiaş naşă cu soțul ei, ea fiind și nașă de botez a tatălui. 


aceiaş — aceiaș 
soţ 


15, Liviu Gheorghe Potinteu este botezat de Zenovia Lazăr Fogoroş, Părinții 
sunt căsătoriţi de Gheorghe Bota cu soţia lui, Eva, 

Tatăl este botezat de Maria I. Fogoroş, 

Bunicii sunt căsătoriţi de aceiaş Maria I. Fogoroş cu soţul ei, 

Gheorghe Potinteu a fost căsătorit de mai multe ori, Intâia dată „s'a luat 
noaptea” şi apoi s'a cununat având nași pe Gheorghe Bota şi Eva, Cel dintâiu copil 
este botezat de nașa lor de cununie, Eva Bota, Alţi doi copii sunt botezați de 
Rafira Adam Rogozea, Alt copil mort mic, e botezat de moaşa lui, Maria Năstase 
Rogozea, Al cincelea de Sofia şi Vasile Bobeica, Al şaselea și al şaptelea de 
Sotia, fata naşii de cununie cu soțul ei Ion Trâmbiţaş, 

Al optălea copil e botezat de Asinetta Spiridon Tătaru, fata uneia din nașele 
de mai sus, anume Rafira Adam Rogozea, 

Al noulea e botezat de Ecaterina Gheorghe Bogdan, soră cu mama copilului, 

In sfârşit al zecelea copil, Liviu, după cum am văzut, are drept nașă pe fiica 
naşii de botez a tatălui, 

La cea de a doua cununie a lui Gheorghe Potinteu, nașii de cununie au rămas 
aceiaş, 

Majoritatea copiilor acestora au murit la vârstă foarte mică, 

16, Gheorghe Ion I. Rogozea este botezat de Sofia V, lurcovan, soră cu tatăl 
copilului, ; 

Părinţii sunt cununaţi de Eva Sofonea, naşa de botez a tatălui, împreună cu 
ginerele ei, Samoil Stoia, 

Bunicii sunt căsătoriţi de Moise Codrea cu Maria, 

Maria Codrea nu a putut merge la botezul lui lon Rogozea pentrucă tocmai 
avea copil mic de vre-o săptămână, La cununia lui iar nu a putut, că iară avea 
copil născut, 

17, Gheorghe Vasile Fogoroş a fost botezat de naşa mamei lui din pricină că 
părinţii copilului au divorţat, deoarece copilul s'a născut la vreo 3 luni după 
ne Naşii de cununie ai părinților n'au mai fost nași de botez (Ion şi Rafira 

usea), 

18. Viorica Ion Rogozea este botezată de Eva Gh. Fogoroş, părinţii sunt cunu- 
naţi de aceiaș naşă cu soţul ei, 


aceiaș 


www.dacoromanica.ro 


32 SOCIOLOGIE ROMANEASCĂ 


Tatăl este botezat de soacra naşei actuale, Ana Iulian Fogoroş, 
Bunicii sunt căsătoriţi de soacra naşii de botez a tatălui cu soţul ei, 
Avem deci: 


mamă ————— Noră ———-— nora norii ——————— aceiaș 
soţ soţ 


19, Niculae Niculae Rogozea este botezat de Zenovia V, Rogozea, 
Părinţii finului sunt căsătoriţi de aceiaş naşă cu soțul ei, 
Tatăl este botezat de soacra naşii actuale, Rafira Rogozea, 


Noră ————— aceiaș 
soţ 


20, Victoria Gheorghe Stoica e botezată de Maria Munteanu, Sunt ţigani, 

„Nu ştiu cine i-a cununat pe spurcaţii ăştia”, ne spune un informator, 

21. Maria copil din flori a lui Rafira Stoia. Bărbatul nănașii acestui copil este 
văr bun din frate cu mama copilului, 

22, Livia Arsene M, Sofonea este botezată de Seana Arsenie Fogoroș, 

Părinţii au fost cununaţi de aceiaș nașă cu soţul ei. 

Tatăl copilului de aceiaş nașă. 

Bunicii căsătoriţi de aceiași nași, 

Alţi doi copii au fost botezați tot de Seana Arsenie Fogoroș, 

lar alţi doi, morţi în aceeaș zi, au fost botezați unul de moașa lui, Maria 
Rogozea şi de Silvia Iacob Gheorghe Rogozea, 


mamă ——— 


Aceiaş ————_—— aceiaş ~=- acelaş —. aceiaş 


sof soţ 


23, Ioan lon Fogoroş murind de îndată, a fost botezat de moașa Maria 
Rogozea, 

Părinţii au fost cununaţi de Sofia Gheorghe Racu, soră cu soţia, 

Tatăl a fost botezat de Eva Husea, Această nașă i-a servit şi drept nașă de 
cununie într'o primă căsătorie, Căsătoria desfăcându-se, Ion Fogoroş s'a supărat cu 
nașa, A spus că pentru nănașe nu i-a mers bine, Nu i-a fost nănașă bună șia luat 
o alta. 

24, Viorica Gheorghe Zevedei Stoia este botezată de Verșavia Constantin Stoia, 

Părinţii au fost cununaţi de aceiaş nașă cu soțul ei, 

Tatăl a fost botezat de aceiaș nașă, 


aceiaş ————— aceiaș ———— aceiaș 
soţul 


25. Niculae Moise M. Sucaciu este botezat de Eva Dumitru Sofonea, 

Naşa de cununie a părinţilor, care în acelaș timp e nașă de botez a tatălui, 
Elisafta Găbrean, era la botezul copilului „beteagă“, „S'a uscat doi ani pe pat şi a 
și murit”, 

Ceilalţi copii au fost toţi botezați de Elisafta Găbrean, 

26, Gheorghe Mihai Nichiu este botezat de Sofia Ermolae Codrea, 

Părinţii sunt cununaţi de aceiaș naşă cu soţul ei, 

Tatăl copilului este botezat de d-ra Ana Făgărășann, fiica preotului loan 
Făgărășanu, care fusese împreună cu soţia lui Eva, nașul de cununie al bunicilor. 

S'a întâmplat deci o schimbare de naşe care se explică prin faptul că soţii 
Ermolae Codrea nu aveau deloc copii. Astfel că au cerut Anii Făgărășanu să le 
cedeze finul. D-ra Făgărăşanu a zis: „Eu nu pot să stau, dar duceţi-vă la lelea 
Sofia” şi a participat la cheltuială, 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 33 


27. Copilul Nicolae Nicolae Marin, din părinţi ţigani, a fost botezat de o 
țisancă, Paraschiva Pletosu, plecată din comună. 

28, Liviu Gheorghe Codrea Damian este botezat de Sofia Gheorghe Sofonea, 

Părinţii au fost cununaţi de soacra nașii actuale, cu soţul ei. (Eva şi Dionisie 
Sofonea). 

Tatăl a fost botezat tot de Eva Dionisie Sofonea, 

Un alt copil a fost botezat tot de Eva Dionisie Sofonea. 

29. Ana Spiridon Tătaru este botezată de Senia Isac Tătaru. 

Părinţii sunt cununaţi de aceiaș naşă cu soțul ei, Dionisie Spiridon Fogoroş, 
dintr'o primă căsătorie, 

Tatăl a fost botezat de concubina socrului din prima căsătorie, a naşii actuale, 
Eugenia Codru, 

Alţi doi copii prezintă aceeaș situaţie, 

Alţi doi însă sunt botezați de aceiaş, pe vremea când era încă văduvă după 
bărbatul ei dintâi şi nu se căsătorise al doilea cu Isac Tătaru, 

Avem deci: 


concubină noră—————aceiaş 


soţ 


30. Virgil Gheorghe Husea este botezat de Rafira M. Poparad. 
Părinţii sunt căsătoriţi de aceiaş nașă cu soţul ei, 

Bunicii sunt căsătoriţi de părinţii socri ai naşii de botez a tatălui. 
Avem deci: 


Soacră noră nora norii 
sof soţ 


aceiaș 


31, Niculae S. Sotoneu este botezat de Emilia Dionisie Fogoroş, 

Părinţii sunt căsătoriţi de părinţii naşii actuale, Maria născută Husea, căsăt, 
Dionisie Fogoroș, 

Tatăl copilului este botezat de fratele naşii de cununie, loan Sofonea. 

Nevasta acestui loan Sofonea murise şi Sofonea își luase o altă femeie, care 
n'a vrut să cunune, „Ar fi trecut năşia la fecioru-su, dar fecioru-su era pe front 
şi n'a putut să cunune, Și așa a fost. Atunci şi-a găsit la repezeală, pe cine? Pe 
cumnatu-sa şi soru-sa“, (Inf. Preoteasa lurcovan), 


Nevasta ————— sora ————— fiica 
soţ 


32. Niculae Gheorghe Bogdan este botezat de Rafira Niculae Tătaru, 
Părinţii sunt cununaţi de aceiaș nașă cu soțul ei, 

Tatăl este botezat de soacra naşii actuale, Safta Niculae Tătaru, 
Avem deci: 


SOacră m Noră ——— aceiaș 
soț 


33, Virgiliu Teodor Hariton Fogoroș este botezat de Maria Nicolae Fogoroş,. 

Părinţii sunt cununaţi de aceiaș naşă cu soțul ei, Nicolae Fogoroş, care este 
frate cu tatăl, 

Tatăl este botezat de Elisaveta Nicolae V. Sofonea, 

Bunicii sunt căsătoriţi de socrul naşii de botez a tatălui, Vasile Sofonea, cu 
Lisabeta, 

Schimbarea intervenită între botezul şi căsătoria tatălui se explică prin faptul 
că „nănașa de botez a rămas văduvă şi nu a mai mers la cununie, atunci a câş- 


34 SOCIOLOGIE ROMANEASCĂ 


tigat nănaș pe frate-său, că un străin nu prea stă dacă nu este obligat, și atunci 
mergi la rude“, Inf. Preoteasa, 

34, Leonora fata naturală a Zenoviei Fogoroş (Vica lui Conşiţ) este botezată 
de Maria Gheorghe Tătaru, 

Mama copilului a făcut nuntă de noapte cu Dumitru Luţian șia avut drept 
nași la nuntă de noapte pe aceiaș naşă cu soţul ei, 

Tatăl copilului, Dumitru Luţian, a fost botezat tot de nașa lui dela nunta 
de noapte. 

35, Eva Dionisie Damian a fost botezată de moașa Maria Năstase Rogozea, 

Părinţii au fost căsătoriţi de către Rafira C. lurcovan cu soţul ei, Ion lurco- 
van, frate cu mama copilului, nași şi de nunta mică și de nunta mare, 

Tatăl a fost botezat de Rafira Gheorghe Fogoroş, 

Naşa aceasta de botez era bolnavă „mai proastă și n'a avut nici noră şi fata 
ei era prea mică și de aceea și-a luat omu drept naș pe fratele și cumnata sa“, 
(Inf, preoteasa.) i 

Alţi doi copii sunt botezați tot de nașa actuală, Un al treilea e botezat de 
una din studentele monografiste, ceeace a avut drept urmare refuzul ulterior al 
Rafirii lurcovan de a mai boteza copilul Eva, dela care pornirăm, 

36, Livia Niculae Fogoroş este botezată de Rafira Niculae Rogozea. 

Părinţii au fost cununaţi de aceeaș nașă cu soţul ei. 

Tatăl este botezat de aceiaș nașă pe vremea când nu era căsătorită, 

Aceiaş situaţie pentru alţi trei copii. 

37, Niculae loan N. Tătaru este botezat de Eugenia Th. Trâmbiţaş, 

Părinţii sunt cununaţi de aceiaș naşă cu soţul ei, ea fiind și nașa de botez 
a tatălui, 

Bunicii sunt căsătoriţi de aceiaș, 

Alţi doi copii, aceeaş situaţie, 


Aceiaș — aceiaș ——— aceiaș ———— aceias 
sof sof 

38. Maria Gheorghe V, Sofonea este botezată de Zenovia Sucaciu. 

Părinţii sunt cununaţi de mama naşii cu soțul ei, 

Tatăl e botezat de Eva Făgărăşanu, 

Bunicii sunt căsătoriţi de părintele Ion Făgărășanu cu soţia sa Eva, naşa de 
botez a tatălui, 

D-ra Ana Făgărăşanu nu a mai vrut să mai cunune și a cedat nășia Eufrosinei 


Aceiaş —————— aceiaș (cedare)  aceiaş — fata 
soţ soţ 


39, Aurelia Vasile Tătaru este botezată de Seana Arsenie Fogoroş, 

Aceiaș nașă cu soţul ei a cununat pe părinţi la nunta de noapte şi la cununie, 
au fost deci „nași și de noapte și de zi“ și au botezat pe tatăl copilului şi au 
cununat pe bunicii lui, 

40, Livia Mihai Fogoroş Sitea este botezată de Rafira Gheorghe Fogoroş, 

Părinţii au fost cununaţi de aceiaş nașă cu soţul ei, care este frate cu mama 
copilului, 

Tatăl a fost botezat de bunica soacră a nașei actuale, Elisabeta Bobeica, 

Intr'o altă căsătorie anterioară mama copilului a fost cununată de Maria și 
Aurel Trâmbiţaş, care i-au botezat şi doi copii din acea căsătorie, 

41, Victoria Emilian lurcovan a fost botezată de Sofia Gheorghe D, Sofonea, 

Părinţii au fost cununaţi de aceiaş nașă cu soțul ei, 

Tatăl a fost botezat de soacra naşii, Eva Dionisie Sofonea, 

Bunicii au fost cununaţi de Dionisie Sofonea cu altă Eva, nevastă a lui dintâi, 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCĂ 35 


42, Liviu lon Balea este botezat de Sofia Em. Haneş, 

Părinţii sunt cununaţi de soacra naşii actuale cu soţul ei, Eva şi Spiridon Haneş, 

Tatăl a fost botezat de naşa lui de cununie. 

43, Ana Niculae Sofonea a fost botezată de Senia Arsenie Fogoroş, care a 
botezat pe tatăl copilului şi apoi l-a cununat împreună cu soţul ei, 


Natura rudeniei spirituale din nășie 


Intre naşi şi fini şi mai mult de cât atâta, între toţi finij unui naş, se stabilesc 
relaţii de rudenie spirituală al căror efect vizibil este mai ales în ordinea inter- 
dicţiilor religioase de căsătorie. Canoanele bisericii au în această privinţă regulele 
lor precise, dar care au fost preluate de către viaţa sătească şi uneori întărite 
dincolo de ceeace ele pretindeau, Sătenii din Drăguș „ţin mai mult la rudenia din 
năşie decât la cea de sânge“ poate să afirme fără multă greşeală părintele lurcovan, 

„Nu iese finul din vorba naşii nici cât trăieşte, că ea dă seama la Dumnezeu 
de el, De când se naşte şi până'l mână la progadie, ea tot dealături îi stă, Il ţine 
de rău şi-l duce la bine, Şi nu se cade, Și e tare rău la Dumnezeu cel de-i iese 
din vorbă, Că ea are legământ cu Dumnezeu și cine-l strică, cu Dumnezeu se strică, 
Că naşa-i mai mare şi ca tatăl și mama şi toate neamurile finului, car' trebue să-i 
dea ascultare, că ea-i poartă vorba la Dumnezeu, Că dacă rămâne omu fără naşă 
e mai rău ca când i-a murit mama, că cine-l plătește la groapă? E de mare cinste 
cine-i nănașă la mai mulţi, că din vorba ei nu iese tot satu și e'n fruntea mesii 
în tot locu”, (Inf, Rafira Dumitru Codrea, 63 ani, Fişă I, C.) 

„Şi naşul este rudă aproape, tare, Cum să nu? Că te cunună l", (Inf, Zenovia 
Stoia, 62 de ani), 

„Nu este bine naș cu fin să se cunune. Aceasta nu este slobod, Nu se ia 
aşa fina cu nănașu, Şi dacă se'ntâmplă o muiere să boteze pe o fată şi pe un băiat 
nu se pot lua nici ăia, Este păcat, Ca când sunt fraţi. Nu se pot lua, Ca când îi 
frați, dacă i-a încreştinat tot aia pe amândoi", (Inf, Gherghina Stoia), 

„Și nici fata nănaşului cu copilul botezat nu pot, Sunt neamuri tari, rude 
tari, nu pot”, 

Și informatoarea Gherghina Stoia dându-ne această lămurire se adresează 
nurorii sale: 

„Tul ca cum ar fi vrut Gheorghe (fiul ei) să ia pe Achina (fina)“, 

Nora ei Zenovia: „Da, ia vezi că a botezat-o Hira, Nu se poate“; şi Gher- 
ghina întăreşte: „Apoi da; nu, nu, nu se poate“, 

Totuşi abateri dela regulă se fac în ciuda conştiinţei faptului că sunt abateri, 
De pildă: 

„Zice că s'ar putea, D'apoi mai de mult zice că nu lăsa să se ia, Că sunt ca 
fraţii, Dar acum zice că se mai iau”, (Dece sunt ca frații ?) „Aşa am auzit; nici noi 
nu ştim bine, Va fi vreo vorbă. Așa s'au luat dintr'o nănaşe şi s'au cununat ziua, 
Samuilă lurcovan cu Eva Sofonea, Nu știu când, că stăm cam departe și e de 
mult. Va fi vreo 42 de ani“, (Inf, Seana Arsenie Fogoroş), 


Relaţii sociale derivând din nășie 


Sistemul de rudenie este el însuşi un sistem de relaţii, având etect mai ales 
prin interdicțiile la căsătorie pe care le ridică, 

In afară de aceasta, grupul nașilor şi al finilor sunt legaţi între ei prin anume 
relaţii de respeci şi de ajutor, cari însă astăzi au început a slăbi, relaţii care nu mai 
au nimic ritual întrânsele, ci privesc viaţa de toate zilele: 

„Mai merg, dar nu ţin ca mai de mult, Mai înainte se ţinea. Acum, după ce 
sunt gata, nu se mai duc”. „Inainte mai se ducea, mai ţesea, mai ajuta fina la nănașă, 


www.dacoromanica.ro 


36 SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


Acum se duce numai când cu nunta, Își face treaba și gata“, „Se duce de oaspătă“, 

„Făcea mai de mult, că se ospăta în ziua de cununie la nași”, „Acum se cheamă, 
când se dă găina, Il cheamă de mănâncă”. (Inf. Gherghina şi Zenovia Stoia), 

„Nu mergem la nași. Numai atunci mergem când te căsătorești, dacă te căsă- 
toreşti la Crăciun, apoi te duci la Paşti cu doi colaci, cu un ştiuc de carne, cu 
două lumini. Numai atunci, în anul întâi, Şi te cinstește şi ea. Te pune la masă cu 
băutură şi cu mâncare. Și gata, Nu mai avem nevoie unu de altu“, (nf, Rafira 
lon Racu), 

„Nu mai are vorbă. Te-a cununat, nu mai are vorbă, fără când îl cheamă de 
botează. El nu are treabă cu căsnicia. Dacă pot trăi, trăiască, Dacă nu, nu. El nu 
pune nici o vorbă la mijloc”. (Inf. Gherghina Stoia). 

Totuşi aceste relaţii sunt astăzi încă destul de importante, mai ales dacă ţinem 
seamă de numărul mare de persoane prinse în ele: satul întreg îţi poate: apărea 
chiar ca un vast sistem de nășiri, legând laolaltă pe toţi sătenii, 

Ca să ne putem da seama de sfera socială de întindere a unei nășii, dăm o 
listă a celor botezați de câteva nașe din sat. lată astfel, Seana Arsene Fogoroş a 
botezat până acum. 

In 1903 pe Maria Matei Gh. Sofonea ; 1905: Rafira Matei Gh. Sofonea; 1906: 
Samoil Matei Gh. Sofonea; 1907: Roman Matei Sofonea; 1908: Silvia Matei So- 
fonea ; 1910: Victor Matei Sofonea; 1912: Gheorghe Matei Bobeica, Rafira Matei 
L Sofonea şi Ana Matei Sofonea; 1914: Gheorghe Matei Sofonea și Dionisie Matei 
Sofonea; 1915: Maria Valer Tătaru; 1919: Ana Matei Bobeica; 1920: Valeria Ni- 
culae V. Tătaru şi Emilian Matei Sofonea; 1921: Silvia Matei Bobeica; 1922: 
Viorica Matei Sofonea; 1924: loana Arsene Sofonea; 1926: Valeria Arsene So- 
fonea şi Eleonora Matei Sofonea; 1927: Gheorghe Matei Sofonea și Silvia Arsene 
Matei Sofonea; 1928: Liviu N, |. Sofonea; Viorica Matei L Sofonea și Olimpia Gheorghe 
Tătaru; 1930: Vasile Matei Sofonea și Viorel Matei Bobeica; 1931: Aurelia Vasile 
Tătaru şi Ana Nicolae Sofonea ; 1932: Livia Arsene M, Sotonea; Aurelia V. Tătaru 
şi Ana Niculae Sofonea; adică un total de 32 de botezuri, 

Dealtfel Seana Arsenie Fogoroș pare a avea o deosebită activitate de năşire, 
Nu numai că satul o cunoaşte drept una care are foarte mulţi fini, dar ea însăși 
arată cum a avut norocul ca toţi finii să-i fie bogaţi în copii şi în nunţi, 

Alte nașe au un total mai mic de copii. Astfel: Rafira Nicolae Poparad, 4 
botezuri (1908—931), Eugenia Th. Trâmbiţaş — 8 botezuri (1901—931), Rafira Ion 
Fogoroş—18 botezuri (1911—931), Zenovia Vasile Rogozea — 3 botezuri (1926—931), 
Verşavia Constantin Stoia, 3 botezuri (1916—931), Sofia Ermolae Codrea, 7 bote- 
zuri (1913—921), Xenia Isac Tătaru, 5 botezuri (1923—931), Rafira Gheorghe Fo- 
goroș, 8 botezuri (1903—931) ,Rafira Ion Sofonea, 6 botezuri (1919—931) ,Rafira 
Nicolae Rogozea, 16 botezuri (1907—931) etc., etc, 


H. H, STAHL 


www.dacoromanica.ro 


MONOGRAFIA COMUNEI BELINȚI 


— CERCETĂRI ASUPRA MANIFESTĂRILOR ETICO-JURIDICE — 


Hotărită să cerceteze realitățile social-politice din Banat, pe cale monografică, 
secţia de Politică Socială şi Sociologie a Institutului Social Banat-Crişana, a decis 
în şedinţa sa din 2-XI-1933 să înceapă cercetarea monografică dela unitatea 
socială cea mai însemnată din Banat şi anume dela familie. 

Problema familiei bănățene a fost formulată în şedinţa din 2-X1-933 în felul 
următor : 

1. Dacă familia bănăfeană aşa cum este astăzi constituită mai poale asigura 
procreația şi deci continuitatea elementului românesc din Banat. 

2. Dacă familia bănățeană promovează cultura şi civilizația românească în 
Banat, 

Comitetul de conducere a Institutului Social Banat-Crișana, s'a oprit însă la 
un fenomen alarmant care pasionează opinia publică bănăţeană şi românească, şi 
anume la fenomenul demografic al depopulărei Banatului. 

Cu ocazia cercetărilor monografice dela Belinţi urma deci să fie descoperite 
toate cauzele depopulărei Banatului — dându-se şi soluţii pentru împiedicarea sau 
remedierea catastrofei, 

Pentru a îmbrăţişa toate cauzele urma ca toate secţiile să-şi trimită reprezen- 
tanţi în ancheta dela Belinţi, întocmind fiecare secţie în parte un chestionar al 
său privitor la problema fixată: depopularea Banatului. 

Dificultatea pe teren consta în faptul, că nu toate secţiile puteau funcţiona. 
Secţia juridică până la acea dată nu luase ființă, deşi Institutul încredinţase „Cercului 
Juridic Bănăţean” întemeerea şi punerea în funcţie a ei. 

In lipsa unei secţii juridice, conducerea Institutului Social Banat-Crişana m'a 
însărcinat cu întocmirea şi” redactarea unui chestionar etico-juridic, urmând să 
întocmesc separat şi un alt chestionar politico-social şi administrativ. — Nu este 
lipsit de interes să înfăţişez aci punctele de plecare şi câteva din rezultatele 
obţinute la Belinţi, 

La întocmirea chestionarului etico-juridic a trebuit să am ca îndreptar studiul 
familiei. Depopularea apare pretutindeni ca un efect al desorganizărei familiei, după 
cum ca efect al acestei desorganizări, apare şi sporirea procentului de mortalitate 
infantilă. Cauza depopulărei cată deci a fi căutată în desorganizarea familiei, 

In ce constă această desorganizare a familiei bănăţene, iată ce aveam de 
cercetat, Fără studiul familiei, deci, fără a preciza constituţia funcţională a familiei 
bănăţene, n'am putea afla toate cauzele depopulărei. 

Chestionarul etico-juridic pe baza căruia am făcut ancheta, se compune din 
381 de întrebări, repartizate în studierea a trei categorii de probleme din ciclul 
etico-juridic, 

A) Categoria l-a priveşte sistemul de proprietate, de producere a averei şi 
de transmitere a ei în sânul familiei şi conţine 110 întrebări, 

B) Categoria a Il-a îmbrăţişează relaţiile personale şi materiale din sânul 
familiei, cu 230 întrebări. 

C) Categoria a Il-a atinge foarte sumar obiceiurile juridice şi raporturile 
sătenilor în chip individual şi a grupului social familial cu justiţia, cuprinse în 40 
întrebări, 

Evident cele 381 întrebări nu epuizează cele 3 cicluri de chestionare 
etico-juridice, Ele nici nu au pretenţia aceasta, Pot constitui însă un punct de 
plecare, un îndreptar. 


38 SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


Cei 2 monografişti cu cele două ajutoare ale lor, care au lucrat pe baza 
chestionarului etico-ijuridic la Belinţi, au examinat abia 60 de gospodării din totalul 
-de 400, și au pus 24.000 întrebări, Gospodăriile examinate sunt însă din cele mai 
reprezentative, iar multe răspunsuri tipice înfățișează oglinda satului, 

Pentru a putea îmbrăţișa în întregime operaţia de disecare şi analizare a 
componentelor familiei bănăţene, credem absolut necesar de a reproduce chestio- 
narul amintit, 


Chestionarul A. privitor la sistemul de proprietate, de producere a averei 
şi transmitere a ei în sânul familiei. 


Intinderea gospodăriei țărănești și produsele de specialitate: 

Avere mobilă: are casă? proprie? Câte camere? Are grădină? ce întindere? Ce cultivă în 
ea? Cine se ocupă din familie cu grădina? Ce se face cu produsul grădinei? Cât pământ are în 
holda satului ? Cât arabil? Fânaţ? Livadă? Vie? Neproductiv? Ce pomi are în livadă? Dar pe 
lângă casa? Cât produce pământul său? 

Repartiția muncii, cheltuelile de producere a averei imobile şi mobile; 

Cu cine îl lucrează? Cum îl lucrează? Cum se repartizează munca ? Ce cheltueli are? 

Avere mobilă : boi, vaci, viței, cai, oi, porci, găini, rațe, gâşte, curci, capre, bivoli? Cine se 
ocupă din familie cu creşterea fiecărei categorii în parte? Cât timp pierde pe zi cu animalele? 
Valoarea lor totală? Cât cheltueşte cu întreţinerea lor? Dacă vinde din ele? In ce imprejurări? 

Proveniența averei și sarcini: 

Ce avere imobilă este moştenită? Ce avere mobilă este moştenită? Ce avere mobilă şi imo- 
bilă a adus soţia în casă? Cum se administrează averea soţiei? Dar cea moştenită? Ce datorii au 
pe avere şi unde? 

Bugetul casnic cu repartiţia veniturilor și cheltuelilor pe categorii de produse: 

La ce se întrebuinţează banii proveniţi din vânzarea vitelor mari? A vitelor mici? Din vân- 
zarea paserilor? A grânelor? A poamelor? A zarzavaturilor? A pământului? 

Sistemul predărei averei pentru întreţinere şi despre administrarea averei: 

Se practică în familia informatorului transcrierea averei pe copii? In ce împrejurări ? La 
ce vârstă fac aceasta părinţii? Dar în familiile vecine ? Dar în genere în sat? Cine dispune de averea 
familiei? Cine o administrează? In ce condiţii se transmite pe copii averea? Respectă copiii anga- 
jamentele luate ? Se respectă dreptul părinţilor de a dispune de avere, de rodul recoltei? 

Despre ingratitudinea copiilor față de pări“ţii care au transmis averea: 

Cum sunt tratați părinţii după predarea averei? S'au ivit procese de reziliere în familia 
informatorului ? Dar la vecini? Dar în sat? Din ce motive? Sunt cazuri în care părinţii au fost 
ucişi pentru avere? Câte cazuri sunt în sat? Dar de reziliere pentru rău tratament al părinţilor? 

Despre procese de moștenire şi indiviziune: 

S'au ivit procese de moştenire în familia informatorului ? Cât au costat şi cum s'au terminat? 
Cum se împarte la moarte averea imobilă? Dar cea mobilă? Copiii neligitimi capătă avere? Jn fa- 
milia informatorului sunt proprietăţi indivize ? La pământ ori la case? Coproprietarii se înțeleg? 
Cum impart ei folosul? Cum lucrează şi administrează averea comună? Se întâmplă desmoşteniri ? 
In ce cazuri şi cum se rezolvă litigiul? i 

Despre mutații de proprietate și cheltuelile ocazionale : 

Vânzările, donațiile, transmiterile de avere se fac în scris ori verbal? Cum se comportă cu 
această ocazie autorităţile ? Ce plată cer pentru servicii? Ce dau ţăranii? 

Despre înzestrări: 

Ce primesc fetele la măritiş? Dar băeţii când părăsesc casa părintească ? 

Conturbări în posesie: 

Tulburări în posesie se întâmplă? 

Imprumuturi, vânzări, cumpărări : 

Cum se fac împrumuturile, chiria, schimbul, şi ce deosebire fac ţăranii între aceste operaţii? 
In ce zile ale anului fac aceste operaţii ? Cuvântul dat e respectat? Cum se fac cumpărături de 
vite, pământuri, case, fructe ? Ce se face cu vitele, paserile la pripas? Când o vânzare e perfectă? 
Cine plăteşte aldămaşul ? 

Respectul dreptului de proprietate: 

Ce semne de hotar obişnuesc între holde? Ce semne fac la vite mari, mici, paseri? Se moş- 
tenesc semnele? Cum sunt privite stricările de semne la hotar? Ai voe să treci pe loc străin ca 
să ajungi la al tău? 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 39 


Despre ajutor reciproc şi solidaritatea sătenilor : 

Ce dobândă iau sătenii unii altora? Işi imprumută ei grâne? Dar vite? Dar pluguri? Dar 
alte obiecte pentru lucru? Se inchiriază instrumentele de lucru? In ce condiţii? 

Despre contactul cu orașul şi pieţele de desfacere: 

Ce târguri frecventează: Timişoara sau Lugojul? Cum se informează asupra prețurilor? 
Târgurile de ţară la care merge ? 

Țăranul ca producător direct — comerciant al produselor sale şi cumpărător : 

Se întâmplă des să vie cu marfa acasă? Din ce cauză? Ce cumpărături face pentru casă? 
De unde le face, de la cine? Ce vinde mai bucuros? 

Emigranţii : 

Sunt emigranţi în sat? Unde sunt plecaţi? Din ce cauză au plecat? Câţi s'au reintors? În 
ce stare materială? Ce aufăcut cu averea? Ce fel de viaţă duc? Ce schimbare s'a făcut în purtarea lor? 

Influenţa stagiului militar asupra tinerilor şi obiceiurile cu care se reîntore 
în familie : 

Cu ce obiceiuri se întorc feciorii din armată? Mai muncesc ei cu aceeaşi plăcere pământul ? 


Rezultatele obţinute 


Din examinarea răspunsurilor date de cei 20 capi de familie anchetați de 
mine şi ajutorul meu, studentul Cimpoca Nicolae, precum şi din examinarea celor 
40 capi de familie anchetați de D-l Cornel Grofşoreanu şi ajutorul său, D-l M. 
Negru, desprindem pentru chestionarul A, observaţiunile de mai jos: 

Întinderea moşiei ţărăneşti şi produsele preferate, Densitatea 66 pe km, patrat, 
Dăm câteva date comparative: Moldova, Basarabia şi Bucovina au 70 densitate pe 
km, patrat, Italia 125 densitate, Olanda 226, Boemia 128. 

In Belinţi o populaţie rurală de 1995 suflete este obligată să trăiască din 
munca exclusiv agricolă a 4107 jug. pământ, Din acestea 330 jug. este pământ 
necultivabil, 350 jug. pământ inundabil sustras economiei prin revărsarea canalului 
Timiş-Bega, rău întreţinut, iar 390 jug, pământ necultivat şi pășune, 

Rămân deci 3037 jug. pământ cultivabil pentru cele 724 familii, adică 4,05 jug,, 
cam 2 hectare de pământ cultivabil de fiecare familie. 

Faţă de Olanda care are câte 3 hectare pământ arabil de familie rurală, 
cultivat cu mijloace tehnice moderne, belinţenii ar trebui să aibă câte 10 jug, de 
fiecare familie, dat fiind mijlocul lor rudimentar de cultură a pământului, Deci 
prima constatare ce putem face e că Belinţenii au pământ insuficient pentru 2000 
de suflete, Cam 2/3 din pământul cultivabil este destinat culturei zarzavaturilor şi 
in special cartofului, care formează izvorul principal de câștig în Belinţi, 

Cu munca istovitoare a grădinăritului, care durează vara câte 20 de ore pe 
zi, se ocupă mai cu seamă bărbaţii. Grădinăritul se face în mod rudimentar, fără 
irigaţii, fără îngrăşăminte suficiente, fără utilajul tehnicei moderne, așa cum au 
apucat din moși-strămoși, 

Din lipsa unei cooperative de desfacere a produselor de grădinărit, din lipsa 
de organizare a desfacerei, bărbaţii sunt siliți să împlinească singuri oficiul desfa- 
cerei produselor proprii şi să se deplaseze la depărtări mari, care variază între 
50 — 150 km, 

Pentru a-și putea vinde produsele de grădinărit, bărbaţii din Belinţi sunt nevoiţi 
să-şi părăsească familia săptămâni întregi ca să meargă la târgurile şi debușeurile 
îndepărtate din Reşiţa, Bocşa Montană, Oraviţa, Caransebeş, Timişoara, 

Cărăușia cu care se îndeletnicesc, le desorganizează familia, le istovesc puterile, 
îi îmbolnăvesc pe drumuri, unde mănâncă prost, dorm în căruță, nu se spală etc, 

Căminul rămâne fără controlul soţului, fără autoritatea tatălui şi fără sprijinul 
bărbatului, măcinându-se încet-încet, 

Cultura cerealelor care ocupă restul de 1/3 din pământul cultivabil, se face 
primitiv, neglijent, fără maşini agricole, care pe proprietatea parcelară actuală 
nici nu-s rentabile, 


40 SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


In genere economia belinţenilor este neraţionalizată și vădit anarhică. 

Pomi fructiferi n'au, încât în loc să vândă fructe, cumpără, Cei 3—4 pomi 
din fiecare grădină sunt rău întreţinuţi şi rău văzuţi, deoarece răpesc din pământul 
Grădinăritului, 

Garduri între grădini nu au din spirit de economie, ca să nu ţie umbră zar- 
zavaturilor şi ca să câştige din brazdă pentru grădinărit, 

Această liberă și indiscretă privire în grădina vecinului are deseori conse- 
cințe de ordin sexual, în lipsa soţului plecat cu cărăuşia zarzavaturilor, 

Belinţenii cultivă grâu în dauna ovăzului și orzului necesar creșterii vitelor 
şi băligarului necesar îngrășării pământului, Păşune puţină, 

In general muncesc în pierdere şi-şi micşorează standardul de viață, subali- 
mentându-se, 

Repartiția muncii, Avere mobilă. Cheltueli de producere. Pământul este lucrat 
de toţi membrii familiei şi ai gospodăriei, după puterile, vârsta şi sexul lor, 

Bărbatul: lucrul istovitor şi greu de grădinărit, munca agricolă și cărăușia, 

Femeile mai mult lucrul în jurul casei, deși ajută și bărbaţilor la grădini, 
la îngrijirea animalelor mici și paseri, Apoi: țesutul, torsul, bucătăria și îngrijitul 
copiilor, 

Bătrânii: îngrijirea vitelor mari şi ajutători la gospodărie, 

Munca fiind comună, din veniturile obţinute se împlinesc nevoile comune, după 
urgenţa și importanţa lor. O evidenţă a cheltuelilor nu se ţine, 

Vite au puţine, Porci foarte puţini, Din informaţiile căpătate, tot la a 3-a casă, 
sau a 4-a gospodărie se găsește o vacă, 

Laptele şi produsele laptelui nu-s în cantitate suficientă pentru copii şi bătrâni, 

Paseri: găini, gâşte, rațe, foarte puţine. Rar vând paseri, care nu formează un 
capital de venituri în gospodăria din Belinţi. 

Vite mari puţine, din lipsă de pășune, Cu îngrășatul vitelor nu se ocupă decât 
foarte rar şi la mare nevoie cheltuesc 1/4 din valoarea vitelor cu îngrijirea lor și 
pierd din cauza variaţiei preţurilor, a tarifelor vamale și din cauza cartelului cum- 
părătorilor de vite, 

Venitul pe cap, de locuitor, calculat de D-l Prof, A. Lupan, este în Belinţi 
8,000 lei, ceea ce, în comparaţie cu Franţa de 60,000, cu Anglia de 80.000 și cu 
America de 100.000 lei, este dezastruos pentru belinţeni, 

Tot din statistica D-lui Prof, A, Lupan, cheltuelile de cap în Belinţi, sunt 8.300 
lei, ceea ce înseamnă că cheltuesc mai mult decât câştigă și merg la ruină, Eco- 
nomia o fac de la mâncare, subnutrindu-se, în schimb luxul strigător al femeilor 
este o povară grea a bugetului, 

Dările comunale şi cele către stat nu sunt mari, dar nepotrivirea dintre pre- 
țurile produselor agricole cu cele fabricate, fac munca sătenilor zadarnică și starea 
lor materială rămâne veşnic precară. 

Piețe sigure de desfacere a produselor lor nu găsesc și se concurează adeseori 
unii pe alţii, învrăjbindu-se, 

Lipsiţi de apărare şi nepricepuţi față de cartelul cumpărătorilor — nu se pot 
solidariza într'o cooperativă de vânzare a produselor proprii, 

Proveniența averii şi sarcini, Ca sistem de proprietate, constatăm la Belinţi 
coexistența și suprapunerea principiului proprietăţii individuale, peste principiul co- 
munităţii familiale, 

Averea liniară moştenită din moși strămoși nu se împarte, ci se muncește în 
comun de membrii familiei, care eventual o multiplică şi o transmit ca bun de familie 
generaţiilor următoare prin autoritatea celui care stăpânește prin „grundbuc” (cartea 
funduară) moşia strămoşească, Este un fel de interdicţie de înstrăinare a bunului de 
familie — această instituţie a averei liniare, Faţă de tradiţia aceasta a comuniunei 
patrimoniale, dreptul individualist de pulverizare a averei pe moștenitori a rămas 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 41 


inoperant. Aşa se explică pentru ce copiii cărora nu li sa rezervat porţiunea legi- 
timă din dreptul scris — se mulţumesc cu cota înzestrărei dată la plecarea din 
căminul părintesc, conform dreptului cutumiar şi nu mai fac proces celor rămași în 
comunitatea familială, 

Pământul fiind strămoșesc, înstrăinarea lui e un sacrilegiu, 

Soţiile aduc în casă de obiceiu, pat, dulap de haine și dela 1— 5 jug. cel 
mult, iar această avere a soţiei se administrează comun cu a socrilor, rămânând 
în cartea funduară pe numele soţiei, 

Numai în cazurile mai rare, unde se formează o familie aparte, averea se 
administrează separat, dar împreună cu aceea adusă de soțul conjugal dela părinţii lui, ` 

Averea dobândită de soţii conjugali în cursul căsătoriei, prin truda lor comună, 
se numește avere coachiziționată, este administrată în comun și formează propri- 
etatea comună în părţi egale a soţilor conjugali, 

DI. Dr. C. Grofșoreanu constată în raportul său, pag. 18: „A forţa dreptul 
individualist asupra conștiinței și tradiţiei familial-colectiviste a ţărănimei, este o 
greșală fundamentală, deoarece în ţăranul nostru trăește şi azi încă foarte viu 
dreptul comunităţei patrimoniale înclinând spre un colectivism familial bazat pe 
principiul proprietăţii private“, 

Așa dar regimul de proprietate în Belinţi este o tranzacţie între proprietatea 
individulă și proprietatea colectivă, 

Buget casnic, cu repartiția pe venituri şi cheltueli pe capitole. Nu ţine nimeni o 
evidenţă a veniturilor şi a cheltuelilor, cu atât mai puţin vre-o condică sau registru, 
în care să se poată oglindi bugetul casnic al unei gospodării sau familii țărănești, 

Din vânzarea vitelor mari fac reparări de imobile, precum şi investiri de 
mașini agricole sau unelte. Din vânzarea vitelor mici și a paserilor îşi procură 
încălțăminte, pânzeturi pentru îmbrăcăminte, bumbac, petrol, sare, zahăr, 

Din vânzarea grânelor îşi procură vite pentru îngrăşat, Poame, fructe" nu 
vând, ci cumpără, Din vânzarea cartofilor, verzei, cepei şi a zarzavaturilor în 
genere, împlinesc dările, taxele şcolare şi bisericeşti şi servesc întreţinerii copiilor 
în primul rând şi apoi pentru cei ai casei, 

Pământ nu vând, decât fiind în mare nevoe, sau dacă nu-l mai pot prididi 
cu munca, își cumpără bani de aur, Mai vând pământ când sunt nevoiţi să-şi 
zidească o casă, Decât să facă un copil în plus, mai bine cumpără bani de aur, 
măresc gospodăria sau zidesc un grajd de piatră pentru vite, căci cere mai puţină 
sforţare, încordare şi trudă. 

Predarea averei şi administrarea ei. În timpul vieţii nu se transcrie averea pe 
copii decât numai la adânci bătrâneţi, şi când părinţii s'au convins că fiul sau 
fiica merită a continua spiţa neamului şi patrimoniul strămoșesc, 

Administrarea averei însă o are adesea cel mai vrednic dintre fiii rămași în 
casă, sub controlul şi privegherea tatălui — care are proprietatea în cartea fundu- 
ară. Conducătorul sau, după cum zic sătenii, „purtătorul“ casei, care de regulă este 
bărbatul, dar poate fi şi femeia, împacă toate nevoile gospodăriei şi ale familiei, 
sau a familiilor care trăesc sub același acoperiși, 

Despre ingratitudinea copiilor, Spre deosebire de alte comune, în Belinţi, părinţii 
şi bătrânii sunt bine trataţi, chiar după ce au predat conducerea casei „purtătorului“ 
de casă şi chiar după ce au trecut în „grumbuc” — cum spun ei — averea pe numele 
copiilor, Nu se cunosc cazuri de părinţi uciși pentru a li se lua mai curând stăpânirea 
averei, Cazurile de ingratitudine sunt foarte rare. 

Procese de moştenire şi indiviziune, De obicei în cursul vieţii tatăl dă fiecărui 
copil cât crede el necesar pentru ca fiecare să-şi întemeeze o familie, fără a prejudicia 
pe cei ce rămân în casă, Copilului ales de el spre a rămâne în casă, îi lasă mai mult 
pământ, spre a continua şi spori patrimoniul strămoșesc, Copiii trebue să se poarte 
deopotrivă de respectuoşi și să fie deopotrivă de vrednici, căci nici unul nu știe asupra 


www.dacoromanica.ro 


42 SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


căruia poate cădea 'alegerea. Evident aceasta când sunt mai mulţi copii. Cum de 
regulă sunt doi copii, băiatul este reţinut în gospodărie, Procese pentru eșire din 
indiviziune sunt foarte rare, 

Averea comună strămoșească, păstrată şi mărită prin truda tuturor, este admi- 
nistrată de regulă, de purtătorul casei cu multă grije, spre a nu stârni nemulțumiri 
familiare. Spiritul echităţei este foarte desvoltat și abuzurile sunt rare, 

Despre mutații de proprietate şi cheltueli ocazionate, NMutaţiile de proprietate 
şi contractele se fac de regulă de notarul comunei, fără o tocmeală prealabilă 
asupra taxelor ce urmează a fi percepute, Aceste taxe însă sunt depășite şi 
sătenii sunt nemulţumiţi că taxele încasate de notari sunt prea mari în raport cu 
valoarea obiectelor vândute, Totuşi am constatat că în Belinţi, aceste abuzuri sunt 
mult mai mici ca în alte comune, unde plaga taxelor notariale urcă proporţii 
într'adevăr izbitoare. 

Inzestrări, Atât fetele care merg nurori în case străine, cât și feciorii care pără- 
sesc căminul conjugal și merg gineri în case străine, primesc în raport cu averea pă- 
rinților avere mobilă și imobilă : rufe, haine, pat, dulap, pământ, Fetele salbe de galbeni, 

Această înzestrare este parcimonioasă și cu multă prevedere şi chibzuinţă făcută, 
pentru ca patrimoniul strămoșesc să nu sufere prea mult și să poată hrăni pe cei ce rămân, 

Tulburări în posesie. Tulburări în posesie nu sunt şi nici procese pe această 
chestie. Oamenii sunt foarte respectuoși de dreptnrile altuia și în caz de greşeli, care 
sunt rare, se împacă „domnește“ între ei, 

Imprumuturi, vânzări şi cumpărări, Deşi după răsboiu a cam slăbit „omenia“, 
sătenii din Belinţi se împrumută unii pe alţii fără dobândă, Cuvântul dat de regulă 
se respectă, Aldămașul e plătit de vânzător, dar şi cumpărătorul răspunde din mândrie 
vânzătorului, - 

Respectul dreptului de proprietate; semne de hotar şi de proprietate, Drept 
semne de hotar au în țarină, la holde, o limbă de pământ îngustă nearată, 
şi pietre de hotar, Grădinile însă din sat nu au gard între ele, pentrucă nu sar 
putea ara altfel şi spre a face economie de pământ, Gardul ține umbră la zarza- 
vaturi şi pomi, și răpește câte 20-30 cm, din brazda arabilă, De altfel nimeni nu 
fură produsele grădinăreşti, Stricări de hotare la holde nu-s, iar pe loc străin spre 
a ajunge la locul tău, numai cu învoirea proprietarului se poate trece, Această 
învoire de obicei se dă, cu multă înţelegere şi generozitate, 

Ajutorul reciproc şi solidaritatea sătenilor. Belinţenii sunt îndatoritori şi 
solidari, Procente la banii pe care şi-i împrumută nu-şi socotesc, şi-s bucuroși că 
au făcut o faptă bună, Işi împrumută unii altora: grâne, vite şi chiar pluguri pe 
zile de lucru, Fetele bogate împrumută salbe celor sărace şi le ajută să fie fru- 
moase spre a se mărita mai curând, 

Contactul cu oraşul şi pieţele de desfacere, Frecventează toate târgurile din 
Banat, mergând până la mari depărtări, la Reşiţa, Oraviţa, Bocșa, Caransebeş, 
Timişoara, Lugoş,—informându-se asupra preţurilor dela cei care au fost ultima dată, 

Se observă un proces de urbanizare accentuat, fără să îi împrumutat dela 
oraşe higiena corporală și nici arta culinară, 

Țărănul ca producător şi comerciant al produselor sale. Țăranul cumpărător, 
Se întâmplă însă adesea să se întoarcă acasă cu maria nevândută, cu caii 
zdrobiţi de oboseală, flămânzi, iar ei înşişi sleiţi cu totul de puteri şi bolnavi, 
Spre a evita ruina completă adesea vând sub cost, cu ori ce preţ, numai să nu 
se întoarcă fără nici un ban acasă, Ori, negustorii de engros ştiind această psiho- 
logie, se cartelează, fixează preţuri joase în pieţe şi le aţin calea la întoarcere, 
cumpărându-le pe nimic maria din drumul lor spre casă, Dacă reușesc să vândă 
marfa cu preţ, cumpără din şatrele târgului şi din prăvălii, obiecte necesare fami- 
liei, dar foarte adesea articole de lux: pudre, albele, mătăsuri, etc. spre a face 
plăcerea femeilor rămase acasă, 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 43 


Emigranţi şi emigrați. Dat fiind sistemul patriarhal de a păstra averea și de 
a reţine în cămin băiatul, iar fata a o trimite noră în casă, au venit în Belinţi 
din comunele vecine nurori în casă, care în ultimul timp au ajuns a fi aproape 
1/2 din populaţia satului Belinţi. Foarte puţine belinţene s'au măritat ca nurori 
în casă în alte sate, Din populaţia satului de 2000 săteni, numai 1000 pot afirma 
că-s din moşi strămoşi belinţeni, restul sunt proveniţi din împerecheri cu „venituri“ 
din alte sate vecine, fapt care a modificat în parte fondul moral al băstinaşilor, — 
care acum 50 ani erau 4000, Bărbaţii nu emigrează, căci braţele de muncă sunt 
căutate la grădinărit şi cărăuşie, Cei care au fost prin alte părți și în special cei 
care s'au întors din America, sunt mai întreprinzători, le place viaţa mai ordonată, 
mai curată, 

Bărbaţii, foarte puţini, care pleacă din sat, sunt determinaţi de mizeria fiziologică 

In ultimul timp s'au stabilit în sat câteva familii de unguri, care au venit 
foarte săraci și azi sunt într'o situaţie prosperă. Ei au mai mult de 3 copii și se 
înmulțesc văzând cu ochii, 

Trei familii ungurești de la Babșa s'au stabilit în Belinţi în anul 1933, Se 
observă deci o colonizare prin iniiltraţie străină, E mai înţelept să se facă una 
conștientă de stat, prin selecţionarea celor mai valoroase elemente etnice românești, 

Influența milităriei asupra tinerilor, Din armată se întorc mai desgheţaţi, 
mai îndrăsneţi. mai desciplinaţi, mai cuviincioşi şi mai ordonaţi. Vorbesc mai 
frumos limba românească, aproape limba literară, sunt mai muncitori ca înainte şi 
cântă cântece patriotice învăţate la cazarmă, 

Dau un caz care ilustrează puterea de adaptare la practicile occidentale şi 
capacitatea belinţienilor de perfecţionare şi progres: 

Tânărul P, L, reîntors dela regiment, unde avusese norocul să aibă un co- 
mandant care-și ducea soldaţii în fiecare săptămână la bae de aburi şi de apă 
caldă, obișnuit timp de 3 ani de zile cu higiena corporală, cu apă caldă şi săpun, 
s'a hotărît să-și facă şi el acasă o putină, Infrângând cu greu rezistenţa familiei, 
şi-a obișnuit copiii mai întâi, apoi mai cu Greu femeia, să se spele în fiecare 
sâmbătă seara în baia de putină, încălzind apa într'un cazan din curte. Casa 
însă tot mirosea urit şi atunci a încercat să spele şi pe cei bătrâni, care după 
multe proteste, l'au denunţat la jandarmi că vrea să-i opărească, Norocul lui a 
fost că a dat peste niște jandarmi înţelegători, şi plângerea nu a luat drumuri 
care îi puteau fi fatale, Așa încet încet, cu persuaziune, a reușit să convingă 
şi pe bătrâni despre efectele salutare ale băilor de putină săptămânale, 

„Astăzi, Domnule Doctor, — îmi spune informatorul — după 5 ani de obiş- 
nuinţă, nu mai pot eu câștiga atâtea lemne pentru câtă bae vor să facă bătrânii 
și muerea“, 


II. Chestionarul B. privitor la relaţiile personale și materiale în sânul familiei. 


Despre logodnă + 

La ce vârstă te-ai logodit? La ce vârstă te-ai însurat? Părinţii lagodesc de mici pe copii şi 
la ce vârstă? În ce scop? Ce urmare a avut logodna făcută de mic? Cât timp ţine logodna? Im- 
prejurările în care s'a logodit şi formalităţile făcute? Ce obiceiuri sunt la pețire şi la logodnă? 
Când e logodna desăvârşită? Ce reguli păstrează logodnicii (incredinţaţii) ? Ce datorii reciproce au 
logodiţii? Când se strică o logodnă şi cauzele? Cum e privită fata logodită? Consecințele rupturii 
logodnei? Daune morale, — materiale, regim juridic? 

Despre concubinaj : 

Câţi trăesc în familia informatorului fără cununie? Din ce cauză? Cum priveşte satul această 
însoţire şi cum se cheamă? Cum sunt priviţi în sat cei necununaţi? 

Despre celibat : 

Câţi flăcăi bătrâni sunt în familie şi câte fete bătrâne ? Din ce cauză? Cum sunt priviţi în sat? 

Despre căsătorie, scopul, mobilul şi criteriile de a-şi alege soţie: 

Ce scop are căsătoria după părerea iuformatorului? Dragostea? Inmulţirea neamului? Ne- 


www.dacoromanica.ro 


44 SOCIOLOGIE ROMANEASCĂ 


voile braţelor de muncă în gospodărie ? Alte scopuri? Nevoia sexuală ? Ce însuşiri sunt căutate la 
o mireasă? Cum e privită fecioria ? Frumuseţea ? Hărnicia ? Buna purtare ? Bogăția? Ce deosebiri 
de vârste sunt obişnuite între miri? 

Despre rapt: 

i Există obiceiul raptului? Cum se face raptul, din ce cauză şi cum e privit? In ce scop 
se face? 

Despre consimţimântul părinţilor la căsătorie: 

Se cere consimţimântul părinţilor la căsătorie? La ce vârstă? Cum se dă consimţimântul 
şi cum se manifestă ? Dar cănd părinţii nu trăesc? 

Despre puterea părinţilor şi influenţa lor asupra tinerilor însuraţi, Sistemul 
nurorei și a ginerului în casă: 

Ce putere are tatăl şi mama asupra copilului minor însurat? Asupra fetei minore măritate ? 
Dar asupra copiilor (nepoților) fiilor minori? Ce putere au socrii asupra norei în casă? Dar asupra 
ginerelui în casă? 

Despre averea separată a copiilor: 

Copiii pot aduna şi păstra avere deosebită de a părinţilor? Din ce se compune o atare avere? 
Cum se administrează ? 

Atitudinea copiilor față de părinţi: 

Sunt datori copiii a întreţine pe părinţii bătrâni ? Sunt copii care nu respectă pe părinţii lor? 
In ce formă se manifestă ingratitudinea copiilor? Ce spune poporul despre ingratitudinea copiilor ? 
Statistica bătăilor sau omorurilor ascendenţilor. Cum se apără ascendenţii contra nerecunoştinţei 
descendenților ? 

Despre amestecul părinţilor în căsătoria tinerilor : 

Silesc părinţii pe copii la căsătorie? Ce consecinţe decurg de aci? 

Morala sexuală la tineri: 

Dorm flăcăi la fete înainte de căsătorie? Dorm impreună în timpul logodnei ? Cu voia părin- 
ților ? Ce datorii şi drepturi nase de aci? 

Despre relaţii sexuale între rude şi incest: 

Sunt piedici la căsătorie din cauza rudeniei? Până la ce grad? Sunt frecvente incesturile ? 
Din ce cauză? 

Despre adulter: 

Dar adulterele ? Din ce cauză ? Consecințele ? 

Despre căsătorii mixte : 

Se fac căsătorii cu minoritarii? Din ce cauză? Cum sunt privite? Ce consecințe au? Dar 
între români şi ţigani? Cum sunt privite? Ce consecinţe — juridice — morale — sociale — au? 

Despre adopţiuue: 

Se iau copii de suflet ? In ce condiţii şi din ce motive? Care-i situaţia lor în sânul familiei ? 
Cine poate lua un copil de suflet şi în ce condiţii? Ce drepturi şi ce datorii are el? Ce relaţii se 
nasc între el şi familia în care a întrat? Ce legături păstrează el cu părinţii săi adevăraţi? 

Despre zestre și căpară: 

La căsătorie se dă zestre ? Cui, cât şi după ce formă? Ce se dă ca zestre? Ce drepturi are 
soţia sau soţul asupra zestrei? Este obiceiul ca ginerele să plătească ceva tatălui miresei, ori 
rudelor, sau miresei? Ce şi cât se plăteşte? Ce semnificaţie are această plată ? Ce daruri işi fac 
însurăţeii, rudele şi nuntaşii? Când tânărul sau tânăra pleacă din sat şi se căsătoreşte în alt sat ce 
obiceiuri sunt? Cum sunt privite astfel de căsătorii? Din ce cauză se fac? Când părinţii nu trăesc, 
cine dă zestrea ? Ce legături sunt între fraţi şi surori? Fraţii inzestrează surorile? Are drept 
bărbatul să înstrăineze zestrea? Ce consecinţe? 


Despre cheltueli de nuntă şi moarte: 
Ce cheltueli se fac lu nuntă? Dar la inmormântare? 


Despre relaţii între familiile încuscrite:: 
Cum sunt priviţi socrii şi soacrele ? Ce legături se păstrează intre părinţii caselor incuscrite ? 


Despre tratamentul femeii: 

Cum e tratată femeea de către bărbat? Este ea supusă bărbatului ? E privită ca inferioară? 
Din ce cauză? Bărbaţii bat pe femei? Cum e privit în sat acest fapt? E vre-o legătură între 
iubirea bărbatului şi bătaia soţiei? Fug nevestele de la bărbat? Din ce cauză? Consecințele? 


Despre cinstea conjugală : 

Cine judecă şi împacă certurile între soţi? Cum se răzbună soţul pe cel ce i-a necinstit 
casa ? Dar fratele sau tatăl pentru sora sau fata necinstită ? Se serbeăză căsătoria de 25 şi 50 
ani? Ce face soţul când îşi prinde soţia în dragoste cu altul? Dar soţia? Cum sunt priviţi sau 
pedepsiţi mijlocitorii dragostelor nepermise ? Cum e privit cel ce strică casa altuia? Cum e privită 
de popor necredința bărbatului ? Dar a femeii ? 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCĂ 45 


Despre repartiția muncii între membrii familiei: 

Ce munci cad în sarcina bărbatului ? Dar a femeii? Dar a copiilor? Dar a inerilor în casă? 
Dar a nurorilor? 

Despre familiile fără copii: 

Cum e privită nora care nu face copil? Dar ginerele sterp? Cum se imparte averea dupa 
mamă? Dar după tată? Cum sunt privite căsătoriile fără copii? Când poartă copiii porecla mamei ? 
Dar a tatălui ? 

Despre coachiziţie : 

Cum se administrează averea soţilor? Ce se face cu coachiziţia? Ce lucruri poate înstrăina 
soţul? Dar soţia ? 

Despre divorţ şi văduvie: 

Statistica divorţurilor pe 10, 20 şi 30 ani. Cum priveşte poporul divorţul? Sunt divorţaţi 
care se recăsătoresc cu aceiaşi soţie? Când dă soţul întreţinere soţiei? E dator soţul a despăgubi 
soţia de care a divorțat? Ce se face cu zestrea după divorţ? Dar cu copiii ? Când soţia decedata nu 
are copii ce se face cu averea ei? De câte ori se poate despărţi un bărbat? Cum sunt priviţi în 
comună ? Cum e privită văduva remăritată? 

Despre situaţia norei în casă: 

Ce legături sunt între tatăl şi mama vitregă? Ce datorii are nora în casă faţă de socru? 
Dar faţă de soacră? 

Despre relaţiile sexuale între socri și nurori: 

Se întâmplă adesea ca socrul să poftească la noră? Din ce cauză şi în ce împrejurări? 
Consecințele ? Dar soacra la ginerele în casă ? Din ce cauză şi în ce împrejurări ? Consecințe ? 
Divorţuri din această cauză? Cum priveşte soţul aceste relaţii? 

Despre respectul femeii însărcinate şi atitudinea familiei față de copii: 

Ce obiceiuri sunt la naşterea copiilor? Se bucură de fet2 sau de băieţi? Cum sunt privite 
femeile însărcinate? Care este puterea părinţilor asupra copiilor? Pot face ei ce vor cu copiii? 
Cum e privită uriciunea? Dar slăbiciunea trupească? 

Solidaritatea, legăturile între soţi: 

Urmează soțiile pretutindeni pe bărbaţii lor? Când au drept să nu-l urmeze pe soţ? 

Despre bătrâni : 

Cum sunt priviţi bătrânii care muncesc? Dar cei care nu muncesc? Până la ce vârstă stau 
copiii sub puterea părinților? 

Despre căsătorii premature, căsătorii de încercare: 

La ce vârstă un băiat şi la ce vârstă o fată intră în horă — cu ce obiceiuri? Gonesc pă- 
rinţii pe copii şi din ce cauză? 

Despre copiii nelegitimi : 

Cum sunt socotiți copiii nelegitimi ? Dar cei din flori? Ce drepturi şi ce datorii au ? 

Despre avort: 

Cum e privit avortul? Dar omorul după naştere ? 

Despre familiile cu mulţi copii: 

Dar femeile care au mulţi copii? Ce se face cu copiii găsiţi ? 

Despre răspunderea solidară in familie: 

In ce măsură răspund: tatăl pentru copii? Soţul pentru soţie? Rudele pentru cei tineri şi 
cum anume ? 

Despre moralitatea sexuală în familie : 

Cum e privită fata care a născut copil din flori? De familia ei, de tală, de mamă, de 
fraţi, de rude? 

espre furtul între rude: 

Sunt furturi intre rude? Cum sunt privite? 

Despre familiile stinse : 

Sunt familii stinse în sat, câte şi din ce cauză? 

Despre liberalităţi faţă de şcoală și biserică : 

Se fac testamente verbale sau la notar? Şi ce donaţii se fac bisericii, şcolii; inzestrări ? 

Despre doliu în familie : 

Cât timp se poartă doliu? In ce constă? Cum jelesc bărbaţii? Dar femeile? 

Despre moșteniri ab intestat: 

Cum se imparte intre fraţi averea? Cine conduce şi administrează averea rămasă ? 

Despre rudenie: 

Cine ingrijeşte de orfani? Cum imparte poporul rudenia? Legătura între naşi şi fini? 

Despre căsătorii cu argaţii : 

Căsătoria cu argaţii — servitorii? Ce sunt ţinătorii ? 


www.dacoromanica.ro 


46 SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


Rezultatele obţinute 


Din examinarea răspunsurilor date de cei 60 capi de familie anchetați, 
desprindem la chestionarul B. următoarele observaţiuni ; 

Logodna. Logodna fetelor de regulă se face la 14 ani, iar a băieţilor la 18 
ani, Această logodnă durează câteva săptămâni, cel mult 2 luni, spre a se evita 
intrigile ce pot duce la ruperea logodnei, 

La logodnă părinţii aranjează chestiile de avere, iar fata primește arvuna 
(capara) în galbeni sau în bani dela viitoarea soacră, 

Dacă băiatul strică logodna, pierde arvuna (capara), iar dacă fata strică logodna, 
dă înapoi arvuna dublă. In timpul logodnei fata nu joacă în horă cu alţi tineri și 
se poartă cu mirele ei ca şi o soţie, cu diferența că nu coabitează, Puritatea 
sexuală e respectată în timpul logodnei. In majoritatea cazurilor la stricarea 
logodneler sunt vinovaţi viitorii cuscrii, care se ceartă pentru avere, In urma 
ruperii unei logodne, familiile rămân dușmane pe toată viaţa, iar fata, dacă e şi 
ea de vină, e desconsiderată, batjocorită și se mărită mai greu, 

Concubinajul. Concubinajele sunt foarte frecvente, formează cam 25%, din 
numărul însoţirilor şi nu-s privite cu ochi răi. Insoţirea aceasta se numeşte în 
satul Belinţi „ortăcie” şi e un fel de căsătorie pe încercate, căsătorie de 
probă, spre a evita cheltuelile ocazionate de divorţ și mai ales pensia alimentară 
ce soțul e obligat, conform legii din Ardeal și Banat, să dea soţiei, mai ales pe 
durata procesului, Cu ocazia „ortăciei” nu se fac formele luxoase ale căsătoriei, 

Concubinii se bucură de același prestigiu în sat ca şi cei căsătoriţi legal și 
se comportă ca atare, 

Concubinajele se fac și pentru a se evita copiii, care aduc griji și trudă mai 
multă, de aceia avorturile și contracepțiunile sunt mai frecvente la cei ce trăesc 
în „ortăcie”, i 

Celibatul, Celibatarii sunt foarte rari şi sunt priviţi rău. Celibatarii sunt 
considerați ca „stricaţi la minte”, 

Căsătoria, Căsătoria se face în primul rând din interes material, Se are în 
vedere în primul rând averea, Zestrea e pe primul plan al preocupărilor viitorilor 
soţi, Apoi se caută vrednicia, hărnicia, tot în vederea intereselor materiale de a 
produce muncă pentru îngrijirea celor bătrâni — în primul rând, — Pe ultimul plan 
este întemeerea unui cămin al tinerilor. Centrul de gravitate al vieţii s'a deplasat 
dela copii, dela progenituri, cum e normal să fie, către bătrânii care-s înconjurați 
de toate atenţiile. Tinerii se sacrifică pentru bătrâni, viața dată pradă morții. 

Egoismul bătrânilor de regulă este crâncen, ajungând să hotărască întru toate 
viața sexuală a tinerilor după interesele lor materiale, Frumuseţea şi fecioria sunt 
ca o podoabă de care la urma urmei se lipsesc când condiţiile de ordin materiai 
sunt îndeplinite, Respectul şi supușenia tinerilor către părinţi este mult apreciată, 
în măsura în care aceştia trag foloasele materiale, punând pe tineri să muncească, 

Diferenţa de vârstă dintre căsătoriţi e de regulă de 2—4 ani, 

Vârsta la care se căsătoresc de regulă fetele este de 15—16 ani. Se spune 
doar: „Rupe floarea până-i pup” (boboc), Spun „Dacă n'o măriţi de vreme, nare 
cine-o lua”, Părinții împing pe copii la căsătorie. Nu nevoia sexuală a tinerilor, 
ci interesul bătrânilor de a avea cine să-i îngrijească, primează, 

Tinerii care au nevoi sexuale le împlinesc ușor la femei măritate, care sunt 
ușor de căpătat în timp ce soţii lor sunt plecaţi în cărăușie, In bătrâni însă nu era 
aşa, Pe vremuri se căuta în primul rând dacă fata era de „viță bună", de neam 
bun. Se căuta vifa deci și dragostea prima. Astăzi din păcate, aceste virtuţi 
dispar încet-încet, 

Raptul. Obiceiul raptului nu există şi este considerat ca un lucru rușinos, 
Resemnarea în sentimente şi oarba supuşenie față de cei bătrâni este regula generală, 


www.dacoromanica.ro 


- 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 47 


Fetele nu îndeamnă la fugit ca aiurea, ci fricoase, clocesc pe lângă averea 
părinţilor, 

Consimțţimântul la căsătorie. Fără consimţimântul părinţilor, căruia i se dă 
o atenţie deosebită, nu se căsătorește nimeni, căci pierde averea, zestrea, etc, iar 
tinerii singuri nu cutează, In lipsa părinţilor, rudele cele mai apropiate își dau 
consimţimântul, 

Lipsa de curaj în viaţă, de a pleca în lume şi a te întoarce după ce ţi-ai 
creat un patrimoniu, — frica de a întemeia o familie pe cont propriu, este 
caracteristică belinţenilor, 

Puterea socrilor şi ginerelui în casă. Puterea părinţilor — socrilor, asupra 
nurorei şi a ginerelui băgat în casă, este tiranică, izvorită din stăpânirea asupra 
averei pe care o au în cartea funduară, 

Ei poruncesc căsătoriile, divorţurile și nașterile. Fără voia lor tinerii căsătoriţi 
nu au dreptul să facă copii, Ei au o putere absolută asupra ginerelui şi norei în 
casă, chiar când soţul norei în casă a plecat în armată, In atari cazuri nora în 
casă e o adevărată martiră, 

Puterea lui „pater familias“ merge până acolo încât și asupra nepoților 
rezultați din căsătoria copilului rămas în casă, dispune în primul rând tot el, 
stăpânul „grundbucului” şi apoi vin în al II-lea rând, părinţii copilului. Deci în primul 
rând bunicii şi în al Il-lea rând hotărăsc părinţii copilului, Nora și ginerele în 
casă sunt mai respectuoși față de bătrâni ca servitorii, Când socrul sau soacra nu 
au încredere în purtarea ginerilor, nu le dă voe să facă copii şi îi îndrumează la 
avort, Dacă aceștia, cu consimţimântul celor bătrâni, au făcut 2 copii, bătrânii îi 
opresc să mai continue, având ca mijloc de constrângere „srundbucul“ — Cartea 
Funduară, 

Averea separată a copiilor. Atâta timp cât copiii trăesc în casa părinţilor nu 
pot aduna și nici administra vreo avere separată, Produsul muncii lor se adaugă în 
întregime averei strămoşeşti, 

Atitudinea copiilor față de părinți, De regulă copiii sunt foarte respectuoşi faţă 
de părinţii lor şi după ce s'au căsătorit în casa părinţilor nu le ies din cuvânt, din 
cauza „grundbucului”, 

Cazurile de ingratitudine sunt rare, iar în Belinţi, spre deosebire de alte comune 
din Banat, paricidul e necunoscut. Rare, rare de tot sunt și lovirile bătrânilor, fapt 
care aduce oprobiul satului, pe lângă consecinţe de ordin material, destul de ustu- 
rătoare pentru copii! desmoştenirea, pentru ingratitudine, codificată de altfel în 
legiuirile locale, 

Presiunea părinților la căsătoria copiilor, Părinţii silesc copiii să se căsă- 
torească, fapt care aduce adesea divorţul şi neînţelegeri familiare, Asemenea sil- 
nicii se fac din egoismul bătrânilor de a-și asigura braţe de muncă numai pentru 
păstrarea averii şi nu pentru înmulţirea familiei, 

Când copii nu-i ascultă, se descotorosesc de ei, le dă ce le dă şi-şi iau ţinători, 

Morala sexuală la tineri. Fetele măritându-se de copile, de regulă sunt caste, 
Copii din flori nu se pomenesc. Dacă în unele cazuri fetele greşesc, avortează, 
Tinerii își satisfac de regulă poftele sexuale la femeile măritate, care se mândresc 
cu numărul amanților, 

Incest, Ca să nu se înstrăineze averea, se preferă căsătoriile între rude, Jus- 
tifică acest fapt prin exemplele rele date de intelectuali şi conducători, Din cauză 
că trăesc în aceiaşi casă câte 3 generaţii, incesturile se cunosc, deşi nu-s frecvente, 

Adulter, Adulterul e regula generală şi se face nestingherit, Relaţii sexuale 
între ginere şi soacră, între socru şi noră, fapte care în unele comune sunt ar 
ratoare de crime, aci nu am putut constata, 

Castitatea sexuală, morala sexualä în menaj nu există, Femeile își fac un titlu 
de glorie din adulter, care deseori merge până la prostituție. Sunt femei în sat 


48 SOCIOLOGIE ROMANEASCĂ 


care țin carnete şi liste despre numele și numărul amanților, pe care i-au avut în 
timpul vieții. ; 

Ba am descoperit şi o casă de prostituție ca la oraş, a doi bătrâni, unde 
se întâlnesc partenerii, după ce în prealabil la fântâna dela răscruce — co- 
doaşa babă — a aranjat prețul și ora întâlnirii cu soția celui plecat la târgu- 
rile din Banat să-și vândă cartofii, varza sau ceapa. Fiind aproape de Lugoj, sub 
pretextul cumpărăturilor, unele femei, care-s irumoase, în Belinţi, merg de se pros- 
tituiază cu „domnii“ din oraș, despre care spun că plătesc bine. Femeile care practică 
acest obiceiu, păstrează regulile unei higiene sexuale deosebite, 

Adulterele se întâmplă deci de regulă în lipsa bărbaţilor plecaţi în cărăușie, 

Cauza este, îmi spunea un sătean, că femeile noastre-s zburdate, sunt cruțate 
de munci grele, pe care le facem noi „berbeţii”, Femeile-s istovite de avorturi, de 
subalimentaţie și de viaţa sexuală anormală, nu de muncă. 

In adevăr femeile sunt cruțate de munci grele, Mai ales femeile trândave, 
nemuncite, practică cu înverșunare adulterul, ba chiar în dese cazuri prostituţia, 

Bărbaţii nu se omoară pentru femei și tolerează necredinţa femeii, Se și 
spune : „ce-i aia că o are și altul“, „nu-i nici un păcat așa de mare”, 

Tinerii odată căsătoriţi nu prea râvnesc la alte femei, fiind secătuiţi de muncă, 
Cei ce păcătuesc sunt provocaţi de femei. Bărbaţii nu ţin la cinstea conjugală a 
soțiilor lor în așa grad ca să comită crime, Bărbaţii sunt de regulă potoliţi, nu 
sunt afemeiaţi. Zdrobiţi de muncile grele pe care-s nevoiţi să le presteze, energia 
lor sexuală este transformată în energie musculară consumată de surmenajul epuizator 
al muncei fizice. Jată cărăuşia şi plecarea la târguri drept cauză a desfrâului 
sexual, al imoralității şi al desorganizării familiei. 

Dorinţa de lux a femeii promovează prostituţia ei. Vanitatea femeii nu tole- 
rează să fie umilită prin lux de către „vecină“, De “aceia ea rupe de la gura 
copiilor ei, a soţului şi a ei chiar, spre a-și satisface vanitatea de a fi mai luxoasă 
decât vecina, 

Un copil în plus este o înfrânare a acestei făloșii, o poticnire a acestei vani- 
tăţi, De aceia se prostituiază ca să capete bani, sau avortează ca să nu aibe copii, 

Căsătorii mixte. Căsătorii mixte nu se obișnuesc și sunt rău privite, Cele 
puţine care s'au făcut, au sfârșit prin asimilarea minoritarilor. 

Adopţiunea, De regulă iau un nepot sau o nepoată pe care o căsătoresc în 
casă, spre a li se munci averea și a li-o lăsa lor la urmă, Cei adoptați sunt con- 
sideraţi ca şi copiii legitimi, In lipsă de nepoți, iau străini ca ţinători, 

Despre zestre şi căpară. De regulă fata capătă căpară de la viitoarea soacră 
un galben de aur, care se restitue când fata strică logodna sau se pierde, când 
strică feciorul. 

i Ca zestre aduc haine, mobile și pământ, care sunt proprietatea celui ce le 
aduce. 

De obicei cheltuelile la nuntă sunt mari din cauza luxului pe care-s siliți să-l 
arate, Din această cauză unii preferă concubinajul, unde fac cheltueli mai reduse. 
La moarte sunt deasemeni cheltueli mari şi se îngrijesc din vreme în cursul vieţii, 
pregătindu-și hainele pentru înmormântare, larăș luxul şi mândria care roade sufletul 
belințan. Mulţi invoacă taxele prea mari ale preoţilor, la nuntă și la înmormântare, 
Ne având date comparative, nu putem trage concluzii, 

Relaţii între cuscri. Legăturile cu cuscrii sunt rezervate. Intimitatea prea 
mare este evitată, Totuși la lucrări agricole, la vânzări se preferă rudele și cuscrii, 

Tratamentul femeii, Femeia e privită aproape egală bărbatului. Nu este 
bătută, ci din contră prea „zburdată“, cum zic sătenii. Bărbaţii nu le pot stăpâni, 
fiind mai mult pe drumuri, Fiind luxoase, ele sunt cauza neînțelegerilor, De regulă 
femeile nu fug dela bărbaţi, care sunt buni şi iertători, 

Cinstea conjugală, morala sexuală în familie. Certurile între soţi le împacă 


www.dacoromanica.ro 


VOSVINVWOI 2100170190$ 


[sa] 
E 
Br 
6 
pa 
Q 
(ey 
p 
pa 
® 
w 
re 
g 
a 
Q 
B 
pag 
[5 
„A 
ză 
= 
= 
p 
a 
p 
am 
9 


Grupa de cercetoşi clujeni ai Echipei Regale din Șanț (Năsăud) curăţă şi îndreaptă albia unui râuleț. 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 
Echipe Regale Studenţeşti la sate. 


DI em ez 


Să 


a ae pi 


Echipa voluntară a intelectualilor din comuna Ardusat (jud. Satu-Mare) 
construeşte, cu sătenii, un drum, 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA . 
Echipe Regale Studențești la sate. 


O excursie a echipierilor din Glimboca (jud. Severin). 


La Glimboca (jud. Severin) sătenii Premilitarii din Stăneşti (jud. Muscel), 


curăţă islazul. 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 
Echipe Regale Studenţeşti la sate. 


La Săcel (Maramureş) a lucrat o echipă comună-a Soc. Astra şi a Fundaţiei Culturale 
Regale Principele Carol. lată sătenii şi echipierii la lucru. 


Dispensarul Echipei Regale din Vidra (Ţara Moților). 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 49 


rudele. Răzbunarea soțului contra soţiei adulterine: se manifestă prin divorţ, iar 
în cazuri evidente, prin bătae. Deşi unii afirmă că se merge până la crimă în 
cazuri de flagrant delict de adulter, nu se cunosc cazuri concrete în comună, 

Soţiile înșelate sunt mai răzbunătoare. Ele manifestă o răzbunare interesantă, 
Aruncă vitriol sau apă fiartă în „şogoriţă“, dar îşi păstrează bărbatul, 

Necredinţa soţiei ca şi a soţului sunt pri.ite de regulă cu nepăsare, Cel ce 
strică însă casa altuia, este rău privit, ceea ce înseamnă că sentimentele sunt de 
suprafaţă şi grija păstrărei căminului mai pronunţată, 

Repartița muncii în familie. De regulă bărbatul face muncile cele mai grele, 
El merge la plug şi înţrijeşte de vitele mari, el efectuiază cărăuşitul şi-şi vinde la 
târguri depărtate maria, zarzavaturile, 

Ginerele în casă este atașat acestei munci. Femeia efectuiază mai mult 
munca din casă, industria cânepei, cusutul, covoare, ingrijeşte de paseri și porci. 
Soacra și nora care stă la dispoziţia ei, aci se întâlnesc, aci se ciocnesc, 

Copiii după putere, vârstă şi sex. i 

Familii sterpe şi fără copii. Familiile sterpe sunt rău privite, dar cele care pot 
face copii şi nu vor, cu admiraţie și invidie, căci trăesc mai uşor, mai bine. Copii-s 
o povară amară pentru belinţeni, căci cei ce au copii mulți nu mai pot etala luxul 
femeilor care se iau la întrecere, 

Coachiziţia. Averea adunată de soţii conjugali prin truda lor comună în timpul 
duratei căsătoriei este considerată ca avere comună cu titlul de coachiziţie și 
drepturi egale. In caz de despărţire, ea se imparte în două părți egale între soți. 
Şi E aaa avere este administrată deseori de socri, în caz când ei conduc gos- 
podăria, 

Divorțul şi văduvia. Divorţurile-s privite cu indiferenţă, fără reacțiune. Sunt 
oameni divorţaţi de 2—3 ori. La concubinaje se merge până la 7. Cam 19, sunt 
divorţaţi. Văduvia e dispreţuită, de aceia văduva se remărită în ori ce condiţii, 

Situația norei în casă. Nora în casă are o situaţie tristă de servitoare şi de 
adâncă supușenie față de părinţii soţului. De soacră trebue să asculte până și în 
materie de procreaţie. Când se răsvrăteşte, e dată afară, iar în căminul părinţilor 
ei nu-şi mai poate regăsi locul, ocupat de nora în casă, devenită soția fratelui său, 

Relaţii sexuale între sacri, noră şi ginere. Nu mărturisesc. Public nu se 
cunosc astfel de cazuri, ca în alte comune, 

Respectul femeii însărcinate. Femeia însărcinată e respectată, dar nu admirată, 
Sarcina nu este un titlu de mândrie pentru femeie, 

Solidaritatea între soți. Femeile nu prea urmează pe soț în caz de conflict 
între acesta şi părinţii ei. Ele preferă să rămână în averea părinţilor. Femeia se 
desparte uşor de copil şi foarte greu de averea părinţilor care o scuteşte de griji 
şi de muncă, asigurându-i bătrânețele. 

Solidaritatea familiei e şubredă, 

Bătrânii, Bătrânii sunt foarte bine priviţi, Apoi sunt elemente economice, care 
la Belinţi muncesc până la adânci bătrâneţe şi nu trândăvesc ca aiurea, Bătrâneţea 
e lungă, căci deși bătrânii muncesc, totuşi sunt cruţaţi de muncile grele pe case le 
fac tinerii, 

Spre deosebire de șvabi, care dela o vârstă anumită nu mai muncesc de loc 
şi „de urît se spânzură“, bătrânii români din Belinţi muncesc și sunt mereu voioşi, 

Căsătorii premature. Fata de 13 ani şi băiatul de 15 — 16 ani intră în horă, 
unde învață toate blestemăţiile și luxul. i 

Copiii sunt foarte „zburdaţi” şi fiind puțini, sunt alintați și li se intră în 
voe cu ori ce, Sunt luxos îmbrăcaţi şi de mici sunt învăţaţi cu risipa. 

Cei care au un singur copil sau doi, îi cresc în destrăbălare. Relaxarea mora- 
vurilor se grefează în aceste familii cu un singur copil sau cel mult 2, cu mare 
ușurință, Deseori vecinele şi prietenele se ceartă pentru faptul că la vre-o ser- 


50 SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


bare şcolară au ascuns că vor îmbrăca în acea zi pe copilul lor în hainele cele 
mai scumpe şi s'au pus în stare de inferioritate unii pe alţii, 

Copiii nelegitimi. Nu se face vreo deosebire de cei legitimi, din punct de vedere 
moral, După indicaţiile date de oficialități, cam 1/5 din copii sunt nelegitimi, 

Avortul, Avorturile nu-s așa de frecvente ca în alte comune, pentru că contra- 
cepțiunea este regulată prin prezervative, iar în majoritatea căsătoriilor prin coitus 
interuptus, Avortul nu-i văzut cu ochi răi, 

Ca justificare a acestui tel de relaţii sexuale mi sa prezentat Biblia, 
Mi s'a cetit de cel anchetat, din Biblie cartea l-a Cap. 38, Istoria lui Juda 
şi a Tamarei: „Și Onan cunoscând că sămânţa nu va fi a lui, de câte ori 
intra la femeia fratelui său, îşi risipea sămânţa pre pământ, ca el să nu dea sămânţa 
fratelui său”, Şi așa facem, Domnule Doctor, cum scrie la carte şi cum fac şi 
„Domnii dela oraș“, 

Familiile numeroase. Familiile numeroase sunt ironizate, privite cu milă și 
desgust. Copii din flori, sau copii găsiţi nu sunt, Copiii gemeni, cu compătimire şi 
curiozitate, 

Fete cu copii din flori. Fetele care fac copii din flori, foarte rare de altfel, 
sunt desconsiderate, privite ca prostituate şi depravate, 

Furtul între rude. Furtul în genere în Belinţi e foarte rar, iar între rude nu 
se cunoaște, 

Familii stinse, Cei ce n'au copii şi nici rude care să moștenească, iau „ţinători“ 
cari muncesc şi moștenesc, 

Din informaţiile primite sunt cam 5°/, din familii stinse și care toate au avut 
ţinători, 

Liberalităţi faţă de biserică şi şcoală, La biserică se fac donaţii, la școală nu, 

Doliu în familie. Doliul ţine 6 săptămâni. In acest timp, bărbaţii umblă nerași, 
murdari, cu capul gol 9 zile, cu şorţ negru, Femeile în haine negre, neglijente, murdare, 

Moşteniri ab intestat, Fraţii împart în părţi egale în caz când nu sa făcut 
testament și nu s'a împărţit averea în cursul vieţei. De regulă cel eșit din patri- 
moniul familial şi care și-a durat altă gospodărie își ia partea înainte şi se mulțu- 
meşte cu ce a căpătat în cursul vieţii părinţilor, nemai făcând proces celor rămaşi 
în vatra strămoșească, 

Despre rudenia spirituală, Nănaşii sunt respectaţi, 

Căsătorii cu argaţii. Despre ținători. Căsătorii cu argaţii nu se fac, 

Bătrânii fără copii, iau în casă o rudă săracă sau chiar un străin, ca să le 
muncească averea și să-i îngrijească la bătrâneţe, In schimbul muncei sale „ţină- 
torul” primeşte averea, sau o parte din avere, conform înțelegerei prealabile, 


III. Chestionarul C. privitor la legislatura și obiceiurile juridice. 


Statistica celor cu procese şi cum sunt priviţi sătenii care au procese: 

Statistica sătenilor care n'au avut procese niciodată, Ai avut vreodată vreun proces? Ce fel 
de proces? Civil? Penal? La legi speciale? Cum s'a terminat procesul? Cât timp a durat? Ce 
pagube i-a cauzat procesul? Cum sunt priviţi în sat oamenii care au procese ? Oamenii condamnaţi 
la închisoare, cum sunt priviţi ? 

Ce părere au despre justiţie: 

Ce părere au despre judecăţi? 

Ce părere au despre Constituţie: 

Ce idee au despre Constituţie? 

Contravenţiile la legea C. A. M, şi legea spirtului: 

Sunt contravenienţi la legea spirtului (fabricarea ţuicei) ? Sunt contravenienţi la legea C. A. M.? 

Despre conversiune: 

Cum privesc legea conversiunei? Câţi au făcut cerere de conversiune ? Câţi au beneficiat de 
conversiune ? Consideră ei prin legea conversiunei rezolvată problema datoriilor ? 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 51 


Despre reforma agrară: 

Reforma agrară cum s'a repercutat în sat? 

Despre colonizare: 

Cum văd ei colonizarea Banatului cu Ardeleni ? 

Despre încrederea în justiţie: 

Cine impacă diferendele mici intre e1? Au incredere în justiție? Ce lipsuri găsesc justiţiei ? 

De lege ferenda: 

Ce obiceiuri juridice sunt în sat şi nu-s trecute in coduri? Ce fapte imorale nu sunt pedep- 
site de codul penal? Cum le sancţionează satul ? 

Morala juridică + 

Care e fapta cea mai înfierată de popor? Care dintre pedepse o socoate mai grea ? Bătaea, 
inchisoarea, amenda, confiscarea averei, etc.? 

Atitudine faţă de siluiri, răzbunare, duel țărănesc: 

Siluirea cum e privită ? Dar răzbunarea? Duel țărănesc; în ce constă? 

Solidaritatea satului : 

Solidaritatea satului faţă de: foc, inec, devastări, grindină, prădăciuni, boli de vite, la oameni ? 
Cum se manifestă? Dar faţă de alte sate şi săteni străini? 

Repercusiunea pedepselor de avut: 

Cum iau cunoştinţă de legile noui? Sunt femei pedepsite pentru avort? Cum privesc ele 
aceste pedepse? Cum le priveşte satul? Dar bărbaţi ca complici? Sunt aceste pedepse grave? 


Rezultatele obţinute 


Din examinarea răspunsurilor date de cei 60 capi de familie anchetați, des- 
prindem la chestionarul C, următoarele observaţiuni : 

Procese. In genere oamenii sunt buni, nu sunt gâlcevitori şi nici „protâstaşi“, 
cum se spune despre cei cu procese, Nu-și fac procese penale, împăcându-se între 
ei, Omoruri foarte rare, şi acestea din cauza beţiei. 

Acum 5 ani a fost un omor din cauza beţiei. 

Procese mai frecvente au cu străinii care îi înșeală la vânzarea zarzavaturilor, 
neplătindu-le marfa dată pe credit, 

Ce părere au despre justiție, „Mai bine o împăcare strâmbă, decât o judecată 
dreaptă“. „Cine are bani învinge și cine are dreptate nu ajunge“, Cine-i condamnat 
la închisoare pentru vreun fapt, după terminare nu-şi mai poate câștiga pâinea în 
comună, căci nimeni nu-l mai primeşte. „Cei mari fură şi scapă“, „Politicienii-s 
vinovaţi”, — „Ne trudim de geaba, că totul se fură la conducere de domni“, 

„Noi ni-s prea slabi ca să luptăm şi domnii noştri se împrietenesc cu mino- 
ritarii mai de grabă pe spinarea noastră”, „A. murit justiția pentru nație“, „Dela 
Dumnezeu mai așteptăm dreptate“, Aceste sunt cuvintele cu care te preîntâmpină 
sătenii când li aduci vorba despre justiţie, 

Ce idee au despre Constituţie, Cei mai mulţi n'o cunosc, Puţinii care citesc 
şi se ocupă, constată că e bună, dar no aplică nimeni și nu e respectată de 
conducători, De aceea nu se consideră ca făcând parte dintr'un stat de drept, și 
trăesc într'o stare de provizorat şi de nesiguranţă, tot așteptând să se ivească 
ceva extraordinar, care să-i îndrumeze ori spre mântuire ori spre dezastru, 

Contravenţii. Contravenţii la legea spirtului nu-s, iar la C, A, M. foarte rar, 
căci sunt departe de frontieră și nu cultivă tutunul, 

Conversiunea. Creditorii văd rău conversiunea, debitorii bine. Efectul ei e 
slab, căci produsele lor nu au preţ, tot nu vor putea plăti. S'au dat banii cu ușurință, 
Ţăranii muncitori şi economi au fost loviți: consideră legea conversiunei efemeră 
şi așteaptă alta mai serioasă, Ţăranii muncitori şi economi care au depus bani în 
bănci, au fost furaţi prin falimentul fraudulos al băncilor, iar lipsa de sancţiuni în 
contra deiraudatorilor, îi silesc să-şi ascundă banii în lăzi, lăsându-i fără fructifi- 
care şi scoţândusi din circulaţie, 

Reforma agrară. Nemulţumiţi. Nu s'a făcut cu echitate şi a durat prea mult. 
Nici azi nu-i terminată, 


52 SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


Din necunoașterea legii şi a procedurei R, A. din încrederea pe care au 
avut-o în conducători, s'au comis multe nedreptăţi prin abuzuri, ceea ce înseamnă 
că şi o lege bună, nu poate da roade bune pentru țărani, care nu-și pot impune 
voința în corecta ei aplicare.. Provizoratul și temporizarea au ratat roadele ce se 
aşteptau de la R. A. 

Colonizarea. Colonizarea o văd cu aversiune. Nu văd bine colonizarea cu 
ardeleni și nici cu Români din Regatul vechi. Coloniștii sunt rău primiţi și li se 
fac șicane, mai întâi de administraţie. Şi în special de notarii minoritari. 

Increderea în Justiție. Incredere în justiţie n'au. Sut convinși că ea se dă 
pe bani, că poate fi cumpărată. Spun că e înceată şi scumpă. Că avocaţii sunt 
necinstiți, înșelători şi mai răi ca agenţii fiscali, de unde li se spune în batjocură: 
„fișcali“, 

De lege ferenda. Cer pedepse grave pentru concubinaj, confiscarea averilor 
pentru defraudatorii publici şi pedeapsa cu moartea. Mai cu seamă pedeapsa cu 
moartea o cred eficace pentru încetarea anarhiei și venalităţei conducătorilor, 

Morala juridică. lubitori de libertate, pe care o pun deasupra averei. Consi- 
deră omorul cea mai urîtă crimă. 

Siluiri. Răzbunări. Siluiri nu se cunosc şi le consideră ca fapte de oameni 
nebuni. Nu-s răzbunători, In cazuri grave se bat cu bățul, Nu se omoară. La bătae 
nu scot cuțitul, deși mulţi îl poartă pentru treburile lor agricole. 

Solidaritatea sătenilor. Nu se pot solidariza şi organiza spre a-și apăra drep- 
turile încălcate sau nedreptăţile ce li se fac. 

Numai în caz de incendiu sunt solidari, de frică să nu le ardă și lor casa. 
sal nepăsători la interesele colectivităţei, așteptând ca stăpânirea să le facă 

reptate, 

Nu pot forma organizaţii colective de interes obștesc. Faţă de străinii mino- 
ritari, miloşi şi primitori, 

Repercusiunea pedepselor pentru avori. Consideră pedepsele pentru avorturi 
prea mici și lipsite de efect. Cred că jandarmii și medicii nu-și fac datoria. Soţul 
e nepăsător în materie de avort. Bărbaţii sunt complici cu femeile care vor să 
trăiască mai ușor, 


Cauzele depopulărei Comunei Belinţi şi remedii de îndreptare. 


Concluzii generale şi soluții. 


Din analiza răspunsurilor date la întrebările din cele 3 categorii și aspecte 
ale vieţii familiare, vom desprinde în ce măsură familia din Belinţi, are în ea 
germenele distrugerei, şi ce soluţii se pot da pentru a curma flagelul depopulărei, 
depopulare care e consecința, efectul desagregărei familiei, 

Cu prilejul încheerei lucrărilor Echipei Regale Studențești dela Fibiș, din 
3 Sep. 1934, și anume a doua zi după încheerea lucrărilor noastre monografice din 
comuna Belinţi, am prezentat M., S. Regelui Carol al Il-lea un succint raport în 
care am consemnat concluziile a 2 săptămâni de cercetări monografice din Belinţi. 

Spuneam în ziua de 3. IX. 1934. Depopularea Banatului este datorită în primul 
rând natalităţei foarte reduse și în al doilea rând, mortaiităței infantile foarte ridicate, 

Natalitatea redusă este provocată în primul rând de o restrângere voită a 
natalității—contracepţiunei—(controlul artificial al nașterilor) a procreației voluntare, 
care în ţările cu o civilizaţie mai avansată înlocuește procreaţia anarhică, 

In al doilea rând vin avorturile provocate care în Banat ating o scară neo- 
bișnuită în alte regiuni şi un izvor de câștiguri deosebite pentru profesioniștii 
avorturilor, . 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 53 


Cauzele mortalității infantile excesiv de mari, cată a fi stabilite de secţia 
medico-socială, Printre cauzele acestei mortalităţi putem anticipa în primul rând 
ignoranța femeilor, conservatismul lor şi în multe cazuri lenea și istovirea, vlăgu- 
irea lor, 

Cauzele de ordin moral care determină atât contracepțiunea cât şi avortul la 
Belinţi sunt: a) slăbirea credinței religioase: copiii și femeile tinere foarte rar 
merg la biserică, lipsa formelor religioase la căsătoriile civile, b) luxul exagerat, 
Supralicitaţia luxului până şi la copii, Țoale de zeci de mii de lei îmbracă îiravele 
trupuri istovite ades de energia vitală prin munca excesivă şi bolile sociale, c/ 
desfrâul sexual, adulter, prostituție, ca la oraşe, d) concubinaj pe o scară întinsă, 
e) divorţuri: statistica arată cel mai ridicat indice de divorţuri din toată ţara, — 
la care ajută şi legiuirea specială de divorţ din epoca maghiară, care încurajează 
divorţul, f) însuşirile morale ca fecioria și pudoarea sunt dispreţuite, g) însușirile 
fizice de frumusețe, putere, sănătate, vrednicie, sunt sacrificate pentru bogăţie, la 
care se închină, — în mod deosebit, Toate acestea sunt cauze de disoluţie, de 
desorganizare și faliment a familiei bănăţene, 


Cauzele de ordin social, a) Viaţa sexuală precoce în concubinaje şi in căsătorii 
premature și fără forme religioase, a fetelor la 14 ani şi a bărbaţilor la 16 ani, 
b) Contactul prea des cu oraşul dela care au împrumutat viţii de tot felul, c) pro- 
paganda contra natalităţei şi exemplul rău al șvabilor cu acel așa numit „zwei 
Kinder System“, care adeseori devine „ein Kind“ şi „keine Kinder System“, pentru 
că li permite să trăiască în confort și comod şi să-şi consume averile moștenite 
dela strămoși în mod egoist, d) bolile sociale ca: tuberculoza, în mică măsură, apoi 
alcoolismul, onanismul, bolile venerice, avorturile, 

Ca mijloc de a evita sarcina au frauda sexuală generalizată în forma lui: 
coitus interruptus, care distruge sănătatea bărbaţilor, Și aceste cauze de ordin social 
„sapă temeliile familiei, 

Cauze de ordin economic: lipsa mijloacelor de existenţă, La Belinţi 4000 jug., 
la 2000 locuitori, lar 1/5 parte din teren, neproductiv și inundat de apa Begheiului 
din cauza canalului rău întreţinut, b) Activitatea economică istovitoare: munca 
excesivă a grădinăritului, trebuind singuri să-şi desfacă produsele de grădinărit la 
sute de kilometri depărtare, dus și întors, din care cauză lipsesc de acasă în total 
câteva luni pe an, desorganizându-se familia prin lipsa bărbaţilor din căminul conjugal, 
Pauperismul, nesiguranța pieţelor de desfacere, condiţiile aspre de muncă, subalimen- 
tarea, deficitul bugetar, iată destule cauze economice care subminează familia 
bănăţeană, 


In concluzie : decăderea morală, bolile sociale, obiceiurile sociale şi munca 
î au slăbit vlaga ţăranilor din Belinţi, istovindu-li-se energia vitală până 
la sleire, | 

Sistemul de producere actual, cu acea comuniune familială patriarhală practicată 
în Belinţi, luxul cu care femeile sunt obișuite să se îmbrace, technica agricolă indivi- 
duală rudimentară duce în această comună la dispariția elementului românesc autohton 
în cel mult 150 ani, 


Aşa dar: depopularea comunei Belinţi se datoreşte lipsei mijloacelor de exis- 
tență progresive cu creşterea populației şi cu standardul de viaţă la care este obişnuită 
să trăiască populația. Lipsa mijloacelor de existență se datorește lipsei de energie, 
pentru a realiza posibilitățile de trai, preferând să-şi restrângă voit natalitatea. Lipsa 
energiei este efectul slăbirei organice a poporului datorită cauzelor de ordin moral, 
social şi economic, enumărate mai sus, Intr'un cuvânt adevărata cauză a depopulării 
este voinţa fermă de a nu avea copii, determinată de un complex de dispoziţii intelectuale 
morale, estetice, sociale și economice specifice în Banat, 


Tot atunci am fixat şi soluţii, 


54 SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


|, Pentru cauzele de ordin moral preconizam: 


1, Cor bisericesc în fiecare Duminică şi sărbătoare, condus de învățător, 

2. Invăţătorii să meargă în fiecare sărbătoare cu copiii la biserică, 

3, Uniforme şcolare simple pentru fete şi băieţi, pentru a combate luxul la copii, 

4, Casă naţională în care în fiecare sărbătoare să se facă șezători la ora 4 
P m, la care preotul, notarul, primarul, învățătorul şi toţi funcţionarii statului din 
sat să ia obligator parte, 

5, Premii, ajutoare şi preferinţe în slujbele statului şi particulare a familiilor 
care au peste 3 copii, 

6. Obligativitatea căsătoriei religioase, 

1, Pedepse mari cu închisoare şi amendă pentru concubinaje, 

8. Impozite mari pe luxul de formă, grefat pe mizeria fiziologică, 

9, Infierarea desfrâului sexual. Casele de întâlnire desființate şi proprietarii 
pedepsiţi pentru proxenetism, 

10. Educaţia sufletească şi morală, 


II. Soluţii pentru cauzele de ordin social: 


1. Interzicerea căsătoriilor pentru fete înainte de 18 ani, iar pentru băieţi 
a 20 ani, 

2. Obligativitatea pentru fete de a frecventa și absolvi școala de economie 
casnică, şcoală care se află în comună, şi care a avut un efect salutar pentru 
femeile şi fetele care au frecventat-o, 

3, Pedepse mari pentru cei ce fac nuntă fără formele legale civile şi religioase, 

4, Pedepse mari pentru avorturi, 

5, Impozite mai grele pentru familiile care n'au 3 copii. 

6. Taxe mari pe alcool. 

7. Asistenţă medicală de stat efectivă, 

8, Educaţia sătenilor în materie de higienă elementară și higiena muncei, 


III. Soluţii pentru cauzele de ordin economic: 


1. Mijloace de existenţă mai variate și mai rentabile, 

2, Drenarea terenului inundabil și regularea canalului Timiş--Bega. 

3, Cooperative de desfacere a cartofilor şi produselor de grădinărit cu un 
magazinaj în gara Belinţi, 

4, Cultivarea plantelor medicinale şi schimbarea producţiei, 

5, Industria casnică: Punerea în valoare a muncei femeilor, covoare, lucruri 
de mână, 

6. Şcoala de economie casnică, obligatorie pentru fete dela 12—16 ani, să 
fie completată, ajutată şi întărită spre a putea da educaţie tuturor fetelor din Belinţi, 

7. Îndustrializarea produselor agricole şi casnice, 

Acum, după ce s'a depus aproape toate rapoartele, menţin şi azi concluziile 
din acel raport din Septembrie 1934. Pentru a-mi îndeplini însă mandatul secţiei 
de sociologie și politică socială, pe care o conduc, mai am de adăugat următoarele: 

I. Depopularea Banatului se datoreşte desorganizărei familiei bănăfene, care aşa 
cum e constituită azi, nu mai poate asigura procreaţia, deci nici existența şi nici pere- 
nitatea poporului românesc în Banat. 

Desorganizarea familiei a determinat: a) reducerea cantitativă și calitativă, 
după D-l Sabin Manuilă, a natalităţei; b) urcarea procentului de mortalitate infan- 
tilă; c) creşterea concubinajelor, avorturilor, copiilor nelegitimi, stingerea familiilor, 

Desorganizarea familiei bănăfene împiedică promovarea culturei şi civilizației 
bănăjene, 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 55 


Nu se poate vorbi de familie fără a nu stabili condiţia morală, socială şi 
economică a femeii. Cred că ar fi fost mai practic, so fi pornit de aci, Multe 
din ideile noastre preconcepute asupra denatalităţei Banatului ar îi fost spulberate, 

De altfel problema  natalităţei în orice societate desvoltată apare ca o 
problemă de ordin mai cu seamă femenin, Familia e subminată în primul rând de 
cauze de ordin moral, 

Ignoranţa femeii este cel mai mare dușman al vieţii familiei. Natalitatea nu 
e un factor natural, ci psihologic, Voința individuală este deci un factor hotăritor 
în natalitate, Natalitatea depinde de factorii psihologici care urmează a fi căutaţi în 
familie, Răul este deci în cămin, în familie, în credinţele sale, în concepţiile sale, 
Revizuirea ideilor, revizuirea moravurilor nu se poate face fără concursul femeilor 
și nici în contra lor, Cu atât mai puţin prin pasivitatea lor, Ignoranţa și rutina 
femeii române a devenit un grav pericol naţional, 

ŢȚăranca trebuie scoasă din întunericul în care se găseşte, Educaţia maselor— 
ca ideal al clipei de faţă a statului român, care nu urmăreşte expansiuni teritoriale, 
nu se poate face lăsând în mizerie morală și fiziologică */, din populaţia ţărei, care 
este alcătuită din femei, 

O ţărancă ignorantă, lipsită de cele mai elementare noţiuni de higienă, lipsită 
de cuncștinţele necesare pregătirei unei hrane substanţiale și higienice pentru copiii 
și soţul ei, o ţărancă neștiutoare a trecutului naţiei sale, a destinelor ei, a rolului 
său în ansamblul statelor civilizate ale omenirei, ce educaţie poate să dea tinerelor 
sale vlăstare ? Structura statului nostru românesc, departe de a fi burgheză, este 
țărănească, Burghezia română, ca stadiu de evoluţie şi de civilizaţie, va rămâne 
încă multă vreme un deziderat, care va putea îi tradus în fapt, numai în măsura 
în care această burghezie românească se va putea întemeia pe rădăcina prosperă 
şi sănătoasă a. unei ţărănimi înstărite și luminate, 

Condiţia de umilitoare mizerie morală și fiziologică în care zace femeia 
română nu ne permite să ne facem iluzii pentru viitor, dacă nu-i schimbăm de 
îndată și radical situaţia pe care trebuie s'o aibă în statul românesc modern, 

Dar nimic nu vom putea schimba dacă nu cunoaștem temeinic, științific, pe 
cât posibil statistic, condiţia morală, socială și economică a femeii române, 

Nu cunosc vre-o monografie care să fi fixat această condiţiune a femeii 
dela noi, 

Propun din nou Institutului Social Banat Crișana ca, pe lângă înființarea unei 
secţii femenine, să îmbrăţişeze ideea de a dedica prima campanie monografică a 
echipelor sale, pentru studierea şi fixarea condiţiei morale, sociale şi economice 
a femeii din Banat, după care deabia vom putea cu mai multă preciziune stabili 
atât gradul de desorganizare a familiei bănăţene, cât și soluţiile potrivite, care să 
învioreze Banatul şi să-i redea sănătatea pierdută. 


ADRIAN C. BRUDARIU 


MONOGRAFIA COMUNEI ȘANȚ 


4 FAMILIA 


(Baza: Fişele întocmite de echipă). 


Evaluarea exactă a numărului de familii aflate în comună prezintă o greu- 
tate însemnată din cauza lipsei de definiţie precisă a acestui termen. 

Pe foile completate de echipă găsim în total un număr de 494 de „gospo- 
dării”, adică de grupuri distincte de locuitori care trăesc în aceiaş casă, chiar 
dacă nu fac totdeauna menaj comun, Și întradevăr, nu sunt cazuri rare când câte 
o pereche sau chiar un singur om (deobiceiu tatăl sau socrul bătrân), deși locueşte 
împreună cu alți membri ai familiei, exploatează averea sa separat şi chiar mă- 
nâncă separat de restul familiei, 

Pentru clasificarea familiilor, ca unităţi biologice, am adoptat următoarele 
tipuri, bazate pe de o parte pe rudenie, iar pe de altă parte pe conlo- 
cuire, Am denumit tipul „a“ — familii compuse din ambii părinţi şi tipul „b” 
— familii unde unul din părinţi este văduv, Tipul „c” va servi pentru denumirea 
concubinajelor. Combinaţiile între aceste litere şi majuscule l-am adoptat pentru a 
arăta că pe lângă tipuri pure de familie, a, b sau c mai stau părinţii (bunicii sau 
socrii) şi anume ambii, Aa Ab şi Ac sau unul singur, Ba Bb și Be. In sfârşit pen- 
tru a ţine seamă de copiii care s'ar găsi eventual în aceste familii, întroducem în- 
dicii o, 1, 2, 3 pentru a nota familii fără copii (ao sau bo); cu copii minori (a, 
sau bi), familii cu o parte din copii trecuţi de majorat (az sau be) şi în sfârșit ulti- 
i i de familii ai căror copii au părăsit toți pe părinţi fie murind, fie plecând 
a3 ȘI Ds). 

Evident că în afară de aceste clasificări rămân încă o serie de cazuri spe- 
ciale sau combinate, care nu vor putea fi înglobate în această clasificare sistematică. 


Numărul familiilor (fără fabrică) 


Părinți fără copii) ...... 
cu copii minori ..... 

„ majori .... 

„ plecaţi .... . 


Văduvi fără copii . . ..-....- 
cu „ Minori .».... 
„ majori ..... 

„ plecați 


Ambii bunici în viață ...... 


[7] " [7] no â sesso . . 


Un bunic în viață. ..... 


Concubinaje ......... 
Cazuri speciale ..... .. 


*) Inclusiv familiile sterpe, 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 57 


Cazurile speciale sunt următoarele + 
1—4 Doi frați... (4 cazuri) 


5 Trei surori cu copii nelegitimi (câte un caz) 
6 Două femei prietene momo 
7 Aa. + frați 

8 Cao ¿ 

9 A2 + nepot nelegitim 

10 Cb: i 

11 Ba. + o persoană străină întreținută 

12 


1 
13 Az (a: +a, + ao) — bătrânii cu 3 copii căsătoriţi 
14 A, (a, + ao) 
15 Be (a: + ai + a) 
16 aı + aı + bı + 2 frați necăsătoriți. 

Din clasificările de mai sus reiese că cel mai frecvent tip de familie este cel 
denumit „a“, care se întâlneşte de 732% din cazuri, după care urmează tipul 
„b“ = 12,7"; tipurile combinate au în general o frecvență redusă, şi anume de 
6,1%. pentru Ba şi 2,4% pentru Aa. 

In aceste clasificări n'au intrat gospodăriile aşezate în interiorul fabricei dela 
Valea Mare, care se compun în majoritatea cazurilor din grupuri speciale : persoane 
izolate, care locuesc câte 2—3—4 în câte-o încăpere, Dealtfel mai găsim acolo şi 
` câteva familii tip „a“ şi tip „c". 


Numărul nașterilor pe o familie 
Clasificarea familiilor după numărul copiilor născuţi-vii în legătură cu durata căsniciei 


Durata NUMĂRUL COPIILOR NĂSCUŢI-VII No. 
ii cl ofal 23l alslel 7l s| o lioli 12l lene 


0—5 ani 


80 


6—10 „ 14 || 15 || 19| 24 9 4 1 1 — || -| — 89 
11—15 « 6 || 12| 11117 |12 | 11| 10| 3 — 1 — | — 84 
16—20 „ 2 4 9| 7 5 2 5 1 
21—25 „ 2 1 6| 5 4 4 3 4 

ipeste 25 „ 6 ]__4 ||__9_ ||_10_||_ 17 || 10 i| 20 || 24 


Total 


Reiese aşa dar că numărul mijlociu al naşterilor în legătură cu durata căs- 
niciei — adică dela data contractării căsătoriei până la anul 1935 — evoluiază astfel 


No. 
copiilor născuți 
” 0— 5 ani 1,1 
6—10 n" 2,4 
11—15 „ 3,4 
16—20 „ 4,0 
21—25 „ 4,9 
peste 25 „ 6,8 
media 4,2 


58 SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


In fiecare grup au întrat nu numai familii complete (tip „a“), ci şi cele a 
văduvilor (tip „b“), socotindu-se drept durata casniciei perioada între căsătorie și 
moartea vreunuia din soți. 


Clasificarea femeilor căsătorite sau văduve după numărul copiilor născuţi şi vârsta atinsă 


Vârsta NUMĂRUL COPIILOR NĂSCUȚI Nr, 


atinsă foaia] sl alsel? [s |ou] dni 
16—20 ani| 5 SI 2} —l ===- -i—i 12 
21—30 „| 21i 421 35| 23 9ļ 3| =} =| —1 =l -=l —I—l—]| 13 
31—40 „| 12| 27l 16} 2) u| olal 3| ai] 2| 1—1 —— n9 
41—50 „| 7| 5| 5 oi a| 9 8 1| al 1 2| —]—]|— 59 
peste50 „| 6l 71| 9 14 | 18 ||_17 |_25 |_17 || 21 | 12) 21) 9l 3l 2| 181 
Total. ,. | 51 || 86 | 67 | 72 || 46 || 38 | 4 | 21 j2 15 j 9| 3 2| 504 


Din acest tablou rezultă că în mijlociu pe o femeie căsătorită sau vă- 
duvă revine: 


No. 

VÂR'STA copiilor născuţi 

16—20 ani 0,75 

21—30 „ 1,7 
31—40 „ 2,9 
41—50 II] 4, 0 
peste 50 ,„ 6,3 
media 3,9 


Femeile cu peste 50 ani care au avut mai mult de 20 ani de căsnicie au in 
mijlociu câte 7,6 copii născuți vii, 


Vârsta părinților in momentul naşterii copilului 
(1921 — 1935) 


VÂRSTA TATĂLUI 


Vârsta 


; Total |neleg. 
manei 


16-20 | 21-25 | 26-30 | 31-35 | 36-40 | 41-45 | 46-50 | 51-60 | 61-70 | 71-75 


16—20 5 17 52 8 1 = — = = — 83 15 
21—25 5 47 |141 64 12 4 = pe — 273 41 
26—30 3 31 85 94 63 10 6 5 3 = 300 21 
31—35 1 8 20 33 42 31 11 3 — = 149 13 
36—40 — 3 6 13 23 40 29 8 1 1 124 8 
41—45 — 2 2 2 = 11 8 6 1 = 32 2 
46 — 50 = — — — — 2 5 2 — T 9 n 


e 


Total. | 14 | 108 | 306 | 214 | 141 98 59 24 5 1 970 100 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 59 


Reiese așa dar că cei mai mulţi copii aparţin barbaţilor în vârsta între 26 şi 
40 ani, și femeilor între 21—35 ani: 


Repartizarea procentuală a părinților după vârstă 


Naşterile copiilor nelegitimi prezintă o deplasare vădită spre vârstele mai 
mici ale mamelor, Vârstele taţilor nu sunt trecute în registre. 

Așa dar dacă socotim că repartizarea femeilor căsătorite pe vârste a rămas 
neschimbată pentru întreagă perioada 1921—1935 şi egală cu acea dată de tabloul No. 1 
(repartizarea pe sexe şi vârste a populaţiei din comuna Șanț în anul 1935), obţinem urmă- 
torul raport între numărul copiilor născuţi-vii pe o femeie căsătorităde fiecare vârstă: 


Vârsta No. mijlociu 
_femeiei căsătorite _al copiilor_ 
15—20 ani 32 pe an la 100 femei 
21—25 n" 25 n 
26—30 «„ 20 ii 
31—35 „n 15 n 
36—40 „ 12 PA 
41—45 „ 5 n 
46—50 ,„ 11/2 ii 
mijlocia 16 


LI 
Acest din urmă tablou nu dă însă decât în mod aproximativ valoarea abso- 
lută a numărului de nașteri de copii vii pe o femeie, deoarece numărul femeilor 
s'a luat acelaș (neschimbat) pentru întreaga perioadă considerată de 15 ani, în timp 
ce în realitate, este posibil, că acest număr a prezentat o evoluţie apreciabilă, 


Natalitatea copiilor raportată la averea părinților 


Durata NUMĂRUL COPIILOR NĂSCUȚI 


Averea căsniciei 


0- 1 jug. 


1-10 jug. 


60 SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


In rezumat numărul mijlociu al copiilor născuţi-vii pe categorii de familii în 
raport cu averea părinţilor se prezintă astfel: 


Averea părinţilor 


0-1 jug. _]|__1-10 jug. ]] 


Clasificarea 


familii sub 20 ani căsnicie 


n peste " n " 


media .. , 


Se observă aşa dar o vădită creștere a numărului de nașteri de copii vii în 
familiile cu o stare materială relativ mai bună. 


Mortalitatea copiilor pe familii 


Mortalitatea infantilă în raport cu numărul copiilor născuți-vii 


Numărul 


născuţilor | familii sub || fam. peste 
20 ani 20 ani 


Se vede așa dar că mărimea familiei influenţează deobicei în mod nefavo- 
rabil posibilitatea pentru copiii născuţi-vii să ajungă maturitatea, Mortalitatea în fa- 
miliile mari cuprinde chiar jumătate din numărul total al celor născuţi, deşi acest 
coeficient, fără îndoială, este majorat în special în categoria familiilor cu vechime 
de peste 20 ani în căsnicie şi de mortalitatea normală a oamenilor în vârstă, 

Şi întradevăr în acest din urmă grup au întrat chiar familiile (mai mult tipul 
„b”) care au până la 50 ani vechime, în caz că părinţii au putut să dea rela- 
țiuni complete despre situaţia copiilor lor, La întocmirea tabloului nu s'a ţinut 
seamă de vârsta la care a murit copilul, 

In ceeace priveşte mortalitatea infantilă în legătură cu starea materială a pă- 
rinţilor, situația materială se prezintă astfel: 


Clasificarea 


Familiile sub 20 ani. ... 22,7 9/0 24,8% 
n peste20 ,„ .... 41,5% 33,7 9/9 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 61 


În rezumat, reiese că în fiecare familie se nasc în mijlociu câte 4 copii-vii 
— un număr ceva mai ridicat dacă socotim familiile care câteodată se constitue 
din două căsătorii (numărul total al copiilor, chiar dacă unul din părinţi între timp 
s'a recăsătorit) şi cu puţin inferior acestei cifre, dacă socotim nașterile numai pe 
o femeie, 

Din acest număr aproape !/, din copii mor în majoritate în vârstă sub 1 an, 
Ținând seama aşa dar pe de o parte de o natalitate relativ mai redusă în fami- 
liile sărace, precum şi de o mortalitate ceva mai ridicată peste normal, conchidem 
că situaţia economică din această comună constitue un factor puternic care di- 
minuează sporul natural al populaţiei, 


ROMAN CRESSIN 


DESCÎNTECA PLUGULUI 


Vă tomniţi şi bine staţi, 
Boii bine să-l mînaţi. 
Mine anu nou sosește 
Pluguşoru să porneşte, 
Şincepem a colinda 

Pe la case şuiera. 

Iarna-i grea, omătu-i mare, 
Semne bune anu are; 
Semne bune din belşug, 
Pentru brazda di su plug, 
Doamne binecuvintează 
Casa care să urează, 
Pluguşoru tras de boi, 
Pluguşor mînat de noi, 
Miînaţi măi şi strigați hăi !,, 


Sus pe ceri ce străluceşte? 
O stea noao ce vestește, 
Că să curmă de acum, 

Al nevoilor greu drum. 
Asta-i steaoa fericirii, 

A unirii şi-a frățiii, 

Stea de viață, stea de spor, 
Stea de bine voitor, 

Fă Doamne ca să lucească 
Steaoa noastră românească, 
Să să şlie între noi 

Să nu mai avem nevoi. 
Mînaţi măi şi strigați hăi ! 


Lumea toată ne ascultă, 
Că avem dreptate multă! 
Că de-acu ni să cuvine 
Ca să trăim şi mai bine, 
Să să ducă dintre noi, 
Orice griji ori ce nevoi, 
Să să ducă 'n parte gie, 
Că în veci să nu mai vie; 
Să să ducă hălăind 


Şi cu dinţii clănțănind 
Mtnați măi şi strigați hăil,. 


Anu nou ne-aducă nouă, 
Timp mai bun şi viață nouă, 
Anu nou aşa ne fie, 
Inceput cu veselie, 

In frăție şi dreptate; 

Au să fie legi lucrate, 

Mari şi mici mâna vor da 
intro horă vor juca. 
umnezeu, care ne-ascultă, 

Ne-a trimite mană multă, 

Pe el de l-om asculta 

Grîu ca auru ne-o da. 

Mânați măi şi strigați hăi!,, 


Varsă-ți Doamne dar şi bine 
Dar şi bine dela tine, 
Peste casă peste masă, 
Peste oamenii din casă, 
Peste mari şi peste mici, 
Peste toți cîți sunt aici ; 
De la părinte iubit 

An nou bun şi fericit. 
Varsă-ți Doamne fericirea, 
Fericirea şi iubirea; 
Fericirea cea cerească 
Dumnezeu v'o dăruiască, 
Mult bine şi sănătate, 

Zile lungi nenumărate 

Ce le-aşteaptă ori şi care 
Dela mic şi pîn' la mare; 
Acestea vi le zic eu, 

De la bunu Dumnezeu 

Şi vă zic ca să trăiţi, 
Intru mulți ani fericiți, 
Mînaţi măi şi strigați hăi!, 


Obs. O variantă a acestei „Descintece a plugului” s'a publicat de P. Gheorgheasa în Obiceiuri 
de Crăciun şi Anul Nou, Bucureşti p. 74. Noi am cules-o dela Onisim Grapini (28 ani, ştie carte), 


din Şant (Năsăud) în August 1935. 


I. C. CAZAN 


1) 


CRO 


NICI 


METABOLISMUL SOCIAL 


Ultimele două congrese internaţionale de so- 
ciologie au atras atenţia, mai ales prin comuni- 
cările atât de numeroase şi deosebit de bine do- 
cumentate ale participanţilor italieni, asupra unei 
probleme de sociologie nesocotită in genere, cu 
toate că nu total necunoscută: problema metabo- 
lismului social. E vorba mai ales de mişcarea 
verticală a indivizilor din societăţile organi- 
zate pe clase sociale, mişcare de ascensiune 
a anumitor elemente din clasele inferioare şi de 
scoborire, de decădere, a altor elemente din 
clasele superioare. Fenomenul acesta de pre- 
scbimbare a straturilor sociale, numit tehnic me- 
tabolism social, este cunoscut mai de mult şi a 
fost chiar obiectul de cercetare al unor savanţi 
ca Lombroso, Ammon, Dumond, De Lapouge etc., 
dar nu s'a bucurat de o teorie cu renume mon- 
dial decât în opera lui Vilfredo Pareto şi, de cu- 
rând, in opera lui Corrado Gini, profesorul de 
politică şi statistică economică dela Facultatea de 
Științe Politice a Universităţii din Roma şi pre- 
şedintele Institutului Central de Statistică al Re- 
gatului Italiei, unul din cei mai mari savanți con- 
temporani. Comunicările italiene despre care am 
amintit au fost prezentate de Gini, împreună cu 
adepţii şi elevii săi, iar cele din 1935 au fost 
publicate intr'un număr special, în „Archives de 
Sociologie“, revista Federaţiei Internaţionale a 


Societăților şi Institutelor de Sociologie (Insti- 
tutul Internaţional de Sociologie) editat de „Co- 
mitato Italiano per lo studio dei problemi della 
popolazione” din Roma, în limba italiană, cu re- 
zumate în limba franceză, Volumul cuprinde 
nouă comunicări despre metabolismul social (il 
ricambio sociale) şi trei despre formele elemen- 
tare ale vieţii sociale şi constitue, împreună cu 
Tratatul de sociologie generală al lui Pareto şi 
cu cele două lucrări de sinteză ale lui Gini: 
Nascita, evoluzione e morte delle nazioni (Roma 
1930) şi Le basi scientifiche della politica della 
popolazione (Catania 1931), cele mai de seamă 
izvoare bibliografice pentru cunoaşterea cerce- 
tărilor italiene privitoare la metabolismul social. 
Să încercăm pe temeiul lor o scurtă dare de seamă, 

O înfăţişare paralelă a celor două teorii ita- 
liene, precum şi o critică a lor, incearcă Gior- 
gina Levi Della Vida intr'una din comunicările 
amintite : La teoria della circulazione delle aris- 
tocrazie del Pareto e la teoria del ricambio so- 
ciale del Gini. E vorba deci de teoria lui Pareto 
despre circulaţia elitelor şi teoria lui Gini des- 
pre metabolismul social, Della Vida constată 
just că teoria lui Pareto nu poate fi ințeleasă 
pe deplin fără sistemul de sociologie şi mai ales 
fără concepţia lui despre reziduuri şi derivații. 
Intr'adevăr, Pareto împarte acţiunile omeneşti 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


in acţiuni logice, întemeiate pe un raţiona- 
ment logic-experimental, şi acţiuni non-logice 
(nu ilogice), întemeiate pe instincte şi senti- 
mente şi deosebeşte în sânul celor din urmă o 
parte constantă, instinctivă : reziduurile, şi o parte 
variabilă care caută să explice, să justifice, să 
demonstreze pe cea dintâi: derivațiile., Pareto 
clasifică apoi reziduurile în şase clase cu diferite 
subdiviziuni: I. Instinctul combinațiilor; II. Per- 
sistența agregatelor; III. Nevoia de a-şi mani- 
festa sentimentele prin acte exterioare; IV. Re- 
ziduuri în raport cu sociabilitatea: V, Integri- 
tatea individului şi a dependenţelor sale; VI. 
Reziduul sexual (vez: Della Vida op. cit. şi Pa- 
reto: Traité de Sociologie générale, trad. P. 
Boven, Payot 1932, vol. I. pg. 466 şi urm.). Della 
Vida aminteşte numai primele două reziduuri 
instinctul combinației, adică „înclinarea de a 
combina anumite lucruri şi care reprezintă cel 
mai puternic factor al progresului social“ şi 
persistenţa agregatelor, „instinctul opus celui 
dintâi, corespunzătur tendinței conservatoare şi 
care reprezintă puterea care tinde să asigure 
stabilitatea societăţii” — şi le socoteşte „rezi- 
duuri majore“ întrucât au o „mare importanţă 
în determinarea echilibrului social“. Derivaţiile 
impărţite la rândul lor în patru clase: L Afir- 
maţia ; II. Autoritatea; III. Acordul cu senti- 
mentele sau cu principiile; IV. Probele verbale 
T (Parelo: op. cit. vol. II. pg. 199) sunt mai puţin 
insemnate in sensul că „nu sunt elementele care 
imping în genere oamenii la acţiune”, ca senti- 
mentele, adică reziduurile, dar joacă un rol des- 
tul de mare in menţinerea echilibrului social 
După Pareto societatea e un sistem de forţe în 
echilibru, iar echilibrul societăţii formează chiar 
obiectul de preocupare al sociologiei. Factorii 
care determină echilibrul social sunt destul de 
numeroşi, dar mai însemnați sunt patru: „inte- 
resele (fenomen economic); reziduurile (fenomen 
psihologic); derivațiile (ideologie); eterogenitatea 
socială şi circulația elitelor". Elementele acestea 
se găsesc într'un raport de interdependenţă, iar 
acţiunile şi reacţiunile fiecăruia asupra celuilalt 
dau naştere unor cicluri care formează în suc- 
cesiunea lor organică, evoluţia socială. Deci 
„ceea ce variază într'o societate în decursul tim- 
pului este forma exterioară, pe când la baza 
tuturor fenomenelor sociale rămân aceleaşi ele- 
mente invariabile, care, combinându-se în dife- 
rite chipuri, dau naştere ciclurilor amintite”, 

In problema circulaţiei elitelor care ne preo- 
cupă, Pareto pleacă dela faptul eterogenităţii 


63 


sociale. adică dela impărțirea societăţilor pe 
grupe sau pe clase, şi constată in mare „două 
straturi într'o populaţie: 1. stratul inferior, clasa 
străină de elită“ şi 2. „stratul superior, elita” 
(adică „toţi cei care excelează“ sau „au indicele 
cel mai ridicat in ramura în care activeaza" 
„strat care se desparte în două” — după cum 
au vreun rol însemnat în conducerea politică — 
„a) elita guvernamentală; b) elita non-guverna- 
mentală“ (Pareto: op. cit, pag. 1297—1298). 
Intre cele două straturi, elita şi poporul de 
jos, se iveşte o „neincetată trecere a elemente- 
lor înzestrate din stratul inferior care se ridică 
şi a elementelor din strâtul superior care de- 
cad”. Acesta este fenomenul numit de Pareto 
circulația elitelor, integrat ta ştiinţa actuală în 
denumirea mai cuprinzătoare de metabolism so- 
cial. Fenomenul acesta al circulaţiei nu se tn- 
tâmplă însă numai din pricina elementelor înzes- 
trate din păturile de jos, care se ridică prin 
puterea care le caracterizează, ci şi prin dege- 
nerarea şi dispariţia claselor alese. Pareto scrie 
cuvintele adeseori citate: „Aristocraţiile nu du- 
rează. Oricare ar fi cauzele, este incontestabil 
că după un anumit timp ele dispar. Istoria este 
un cimitir de aristocrații” (pg. 1304). Ele dispar 
nu numai din pricina războaielor, dar şi din 
pricina mortalităţii mai mare decât natalitatea 
şi a degenerării elementelor care le compun, 
decad deci nu numai ca număr, ci şi calitativ. 
De aceea clasele de elită sunt întreţinute nu 
numai cantitativ, dar şi calitativ prin familiile 
care vin din clasele de jos, mai ales din cele 
rurale, şi le dă energia de care au nevoie ca 
să se menţină la putere. Aristocraţiile degene- 
rează probabil din pricina selecţiunii mai puţin 
riguroase, atenuată fiind prin îngrijirea deose- 
bită dată copiilor, faţă de clasele de jos in care 
nu rămân în viaţă decât copiii mai bine inzes- 
traţi şi mai robuşti. „Reziduurile şi distribuţia 
lor în clasele sociale au o mare însemnătate în 
privinţa repeziciunii circulaţiei... şi pe de altă 
parte circulaţia socială provoacă schimbarea 
reziduurilor în diferitele clase” (Della Vida). In 
clasele inalte predomină instinctul combinației, 
adică puterea de inovaţie care duce la progres, 
iar în clasele de jos predomină reziduul per- 
sistenţii agregatului, adică sentimentele care asi- 
gură stabilitatea socială. Când circulaţia între 
cele două clase este moderată, încât se păs- 
trează proporţia aceasta a reziduurilor, statul 
ajunge la maximum de putere şi stabilitate. Când 
aristocrația degenereuză şi işi pierde instinctul 


64 


combinației, decade şi este înlocuită cu elemente 
de elită venite de jos. Când circulaţia elitelor 
se încetineşte sau, din altă cauză, se strâng în 
clasele superioare elemente de calitate inferi- 
oară, se ivesc revoluțiile. Elementele decăzute 
din păturile de sus nu mai au reziduurile capa- 
bile să le menţină la putere şi ele se feresc să 
întrebuințeze forţa, pe când în păturile de jos 
se desvoltă elementele de calitate superioară, 
care deţin reziduurile necesare pentru guver- 
nare şi care sunt în stare să întrebuinţeze forţa 
(Pareto pg. 1305). Circulaţia se face în cazurile 
acestea brusc şi adeseori prin violenţă. Pareto 
tratează amânunţit problema circulaţiei elitelor 
şi îşi sprijină teoria pe mult material documen- 
tar, luat mai ales din domeniul istoriei, dar nu 
urmăreşte cauzele mai adânci ale metabolismu- 
lui social. Sarcina aceasta a revenit celuilalt 
mare gânditor italian, lui Corrado Gini, care a 
formulat teoria natalității diferenţiale, de natură 
nu numai socio-economică, dar şi biologică, 
parte integrantă şi ea dintr'o concepţie mai largă, 
cunoscută sub numele de feoria ciclică a popu- 
laţiei. 

„Cauza primă a metabolismului social este 
reprezentată de creşterea diferită a claselor 
sociale, de faptul că straturile de sus se repro- 
duc mai puţin decât clasele de mijloc şi acestea 
mai puţin decât clasele de jos“. Şi Della Vida 
aminteşte că alți cercetători, ca Sadler şi Duble- 
day, şi-au oprit atenţia asupra reproductivităţii 
claselor sociale şi au tras concluzia din multe 
observaţii (stingerea numelor, scăderea nobililor, 
dispariția caselor ilustre, marea natalitate a să- 
racilor) că păturile de sus prezintă o reproduc- 
tivitate inferioară celor de jos, — dar este de 
părere că lui Gini i se cuvine meritul de a fi 
demonstrat fenomenul prin largi cercetări statis- 
tice, comparând deosebirile de natalitate şi 
mortalitate ale diferitelor clase sociale, Să 
vedem şi teoria lui Gini, aşa cum ne este înfă- 
țișată de Della Vida şi cum am găsit-o noi înşine 
în cele două lucrări citate şi mai ales în Nascita, 
evoluzione e morte delle nazioni, cu subtitlul: 
La teoria ciclica della popolazione e i vari 
sistemi di politica demografica, 

Cercetătorii care se ocupă cu problemele 
demografice sunt despărțiți în două tabere în 
ceea ce priveşte desvoltarea viitoare a popoare- 
lor albe. Unii văd cum se întinde primejdia 
suprapopulaţiei, Ei calculează care este numărul 
maxim de locuitori albi pe care îl poate cuprinde 
pământul locuit de ei sau locuibil şi ajung la 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


concluzia că se impune o restrângere raţională 
a naşterilor. Dimpotrivă, alţii, preocupaţi de ìn- 
cetarea creşterii popoarelor albe, care începe 
să se ivească la popoarele din apusul şi nordul 
Europei şi nu va întârzia să se arate nici la 
celelalte, cer o stimulare a natalității, în speranţa 
de a se îndepurta primejdia supunerii rasei albe 
de către cele de culoare. Acestor două poziţii 
le corespund două teorii despre populaţie: 1. 
teoria propagării geometrice a populaţiei, răspân- 
dită mai ales în cercurile ştiinţifice anglo-saxone 
(malthusianismul şi neo-malthusianismul), după 
care orice populaţie tinde să se multiplice în 
proporție geometrică şi într'adevăr se multiplică 
în această proporție, dacă nu este impiedecată 
de factori exteriori potrivnici; 2. teoria evoluţiei 
ciclice a populaţiei, reprezentată mai ales de 
Gini şi cercurile ştiinţifice italiene, după care 
puterea de reproducere a unei populații urmează 
o desvoltare ciclică. dela naştere, maturitate, 
spre moarte, mai mult sau mai puțin analog cu 
puterea de creştere a individului. Care sunt 
argumentele lui Gini în favoarea teoriei sale şi 
implicit argumentele împotriva teoriei lui Malthus? 

Ipoteza că o populaţie crește necontenit, dacă 
nu este împiedecată de lipsa hranei sau de alte 
obstacole din afară, este desminţită de împreju- 
rarea că tocmai clasele bogate în frunte cu fa- 
miliile domnitoare se reproduc mai puţin, deşi 
nu sunt impiedecate de cauze externe. Chiar 
populaţii întregi ne dau exemple de creştere 
inferioară putințelor de subsistenţă, cum sunt 
Grecia antică şi Roma imperială, iar astăzi 
Franţa. „Observaţia că înmulţirea acestor popu- 
laţii, ca şi a claselor înalte, este impiedecată de 
frâne psihologice, nu poate fi considerată ca o 
obiecţiune, din pricina că şi psihologia este un 
element esenţial pentru adaptarea speciei". (Gini: 
Nascita, etc. pg. 13). Dar o sumedenie de obser- 
vații privitoare nu numai la oameni, ci şi la 
animale, arată că reproducerea este limitată de 
factori interni, de natură biologică, şi mult mai 
puţin de factori externi (ca lipsa de spaţiu, im- 
puţinarea hranei etc.). O populaţie străbate trei 
stadii, corespunzătoare tinereții, maturității şi 
bătrâneţii, în decursul căreia atinge un maxim 
de reproducere, în funcţie de specie şi de rasă. 
Secătuirea treptată a puterii de reproducere a 
populațiilor umane şi a speciilor animale, aşa 
dar slăbirea celulei lor germinale, apare ca un 
fenomen foarte firesc, dacă se are în vedere că 
celulele germinale au aceiaşi origine şi probabil 
la început aceeaşi constituţie ca celulele soma- 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCĂ 


tice (din organismul nostru), încât din moment 
ce acestea au viaţa limitată, ar fi straniu ca 
celelalte să poată trăi şi să se poată multiplica 
la nesfârşit. „Imprejurarea că celulele germinale 
şi celulele somatice sunt expuse într'o măsură 
cu totul diferită acţiunii de diferenţiere a me- 
diului, poate lămuri de ce cele din urmă au o 
evoluţie atât de rapidă, corespunzătoare vieţii 
unui individ, în timp ce cele dintâi evoluiază 
intr'o perioadă mai mult sau mai puţin lungă, 
precum e cea a vieţii grupului, a populației sau 
a speciei“ (Gini, pg. 16). Se pune însă întrebarea; 
de ce într'o anumită fază, puterea reproductivă, 
care la celulele somatice este în continuă des- 
creştere, se măreşte când e vorba de populaţie? 
Deosebicea după Gini, se datoreşte faptului că 
prolificitatea este într'o măsură oarecare eredi- 
tară, ceea ce are ca rezultat că orice generaţie 
se compune, mai mult decât cea precedentă, 
din descendenţii indivizilor celor mai prolifici, 
înălțându-se astfel un timp prolificitatea medie 
a populaţiei, ceea ce nu se mai întâmplă în 
fazele de slăbire mai mare a celulelor germi- 
nale, lată de ce populaţiile se desvoltă ciclic, 
crescând şi descrescând. 

Dar, după cum am amintit, o populaţie nu 
evoluiază omogen. Indivizii dintr'o societate sunt 
dotați cu o putere reproductivă felurită. După 
calculele statistice, dintre indivizii care mor, 2/5 
până la 2/3, după timpuri şi țări, n'au contractat 
căsătorie ; dintre cei care au contr ctat căsătorie, 
1/3 până la 1/7 mor fără să lase descendenţi. 
Generaţia care supravieţueşte nu derivă aşa dar 
din întreaga generaţie care se stinge, ci numai 
dintr'o fracțiune a acesteia, care variază între 
1/2 şi 2/9. La rândul lor componenţii acestei 
fracțiuni, au o parte foarte diferită în producerea 
generaţiei supraviețuitoare. Se poate susţine că 
în general jumătate din generaţia care supra- 
vieţueşte derivă din 30% din cei care lasă copii 
şi că 3/4 din această jumătate derivă din 60%/p 
din iracţiunea amintită (cei 30/9). Aceste diferenţe, 
destul de mari, în ce priveşte reproductivitatea 
diferiților indivizi, apar, într'o anumită măsură, 
legate sistematic de clasele sociale. Se poate zice 
că în general clasele înalte prezintă o reproduc- 
tivitate mai mică decât cele de jos. Bogăția. 
nobilitatea, cultura, înalta poziţie erarhică, pro- 
fesiunea intelectuală, rafinamentul vieţii, locuirea 
in oraşe, elemente care hotărăsc nivelul social, 
toate apar, după multiple cercetări întreprinse, 
corelate, după Gini, mai mult sau mai puţin 
strâns, dar întotdeauna negativ, cu reproducti- 


65 


vitatea. De aici rezulta ca, în general, paturile 
de sus nu-şi pot menţine proportia lor numerica 
faţă de restul populaţiei, prin propria lor putere 
reproductivă, cu atât mai puţin în perioada de 
ascensiune a naţiunilor, în care funcţiile sociale 
cele mai inalte au o mare însemnătate. Ca să se 
prevină sau să se umple golurile ivite în clasele 
superioare din pricina natalității mai scăzute, 
se iveşte un curent ascensional dela clasele 
medii la cele inalte, dela cele de jos la cele de 
mijloc, mult mai însemnat decât curentul des- 
cendent al indivizilor declasaţi. 

Metabolismul social, mişcarea aceasta verti- 
cală a populaţiei, are o însemnătate foarte mare 
după Gini, din mai multe privințe: 1. explică 
dispariţia familiilor celebre şi necesitatea de im- 
prospătare a nobilimei cu membri noi; 2. tinde 
la concentrarea bogățiilor; 3. face să se intinda 
caracterele ereditare fizice şi intelectuale, ca şi 
multe elemente tradiţionale, dela clasele de jos 
la populaţia întreagă, transformându-i câte odată 
constituţia rasială, idealurile şi obiceiurile şi ți- 
nând intotdeauna clasele conducătoare în strânsa 
legătură cu masa populaţiei, 

Mai departe, Gini susține că metabolismul 
social are intensităţi şi caractere felurite, dupa 
diferitele stadii de evoluţie ale populaţiei. Intr'o 
primă perioadă, în care diferenţierea funcţiilor 
sociale e restrânsă şi creşterea claselor superioare 
se menţine ridicată, curentul ascensional este 
slab şi de regulă insuficient ca să poarte sporul 
natural întreg al claselor de jos; acestea încep 
atunci să se reverse în afară de marginile statu- 
lui prin războaie şi prin emigrație. E perioada 
de expansiune naţională, care corespunde stadiu- 
lui de tinerețe a organismului individual. Ur- 
mează o fază de maturitate, în careclasele inalte 
mărite ca număr şi scăzute ca prolificitate, ab- 
sorb complet elementele care se ridică din cla- 
sele de mai jos, care la rândul lor, pierzând 
elementele cele mai prolifice în războaie şi prin 
emigrație, au o natalitate mai redusă. Populaţia 
se găseşte într'o stare de echilibru. Urmează 
însă reducerea puterii de reproducere a claselor 
de sus, ceea ce atrage intensificarea curentului 
ascensional fără să se mai poată împlini cu dem- 
nitate golurile din ce în ce mai dese şi având ca 
urmare micşorarea şi slăbirea claselor de jos mai 
mult decât prieşte echilibrului funcţiilor sociale. 
Apare faza de decadenţă demografică, corespun- 
zătoare bătraneţei individuale, 

Dar căror factori se datoreşte faptul că pă- 
turile de sus prezintă o natalitate mai scăzută 


66 


decât cele de jos? S'a susținut de unii cercetă- 
tori că natalitatea diferenţială şi deci metabolis- 
mul social se datoresc unor împrejurări de na- 
tură strict economică sau socială. Condiţiile pri- 
elnice de viaţă ar avea ca efect slăbirea puterii 
reproductive a indivizilor, la care se adaugă 
intervenţia raţiunii omeneşti, în detrimentul in- 
stinctelor, făcând să se controleze şi să se evite 
naşterile, cu cât părinţii sunt mai bogaţi şi deci 
nu mai pot asigura copiilor, dacă sunt numeroşi, 
nivelul economic şi social al familiei. E vorba 
de „subsistenţa psihică”, adică de satisfacţiile 
morale şi intelectuale devenite mai puternice 
decât „subsistenţa alimentară”. Seadaugă dorinţa 
de îmbunătăţire a propriei stări sociale a tuturor 
celor care se găsesc în plină ascensiune, Gin; 
nu tăgădueşte însemnătatea acestor factori, dar 
crede că pricinile mai adânci sunt tot de natură 
biologică. Clasele superioare nu fac decât să 
premeargă evoluţiei generale a naţiunii căreia 
aparţin. Aşa cum diferitele rase sau diferitele 
grupuri parcurg cu viteze felurite curba evolu- 
tiei, tot aşa diferitele familii evoluiază în timpuri 
felurite, Familiile mai precoce, care preced ma- 
sele în evoluţia celulelor germinale, se ridică 
deasupra celorlalte şi constituesc puterea claselor 
conducătoare, Acestea anticipează în schimb şi 
caracteristicile organice ale decadenţei. Aceasta 
este pricina că păturile înalte, închise în.ele 
înşeşi, fără o improspătare cu elemente venite 
de jos, termină prin a degenera, Şi din aceeaşi 
pricină, Gini poate susţine că natalitatea diferen- 
țială şi metabolismul social care rezultă din ea, 
formează un „mecanism prevăzător de eliminare 
a straturilor familiale, care au parcurs deja ciclul 
lor de evoluţie“. De aceea speranţa de a se îm- 
bunătăţi rasa stimulându-se artificial prolificitatea 
claselor înalte este o iluzie, care s'ar putea com- 
para cu credinţa că se poate mări forţa unei 
populaţii, prelungind artificial viaţa celor bătrâni. 

E interesant să se noteze că Gini crede într'o 
armonie deplină a evoluţiei demografice cu des- 
voltarea caracterelor fizice şi intelectuale ale 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


națiunii. Celor trei faze ale evoluţiei populaţiei 
le corespund fazele de ascensiune, staţionare sau 
de decadenţă ale altor manifestări naţionale, ca 
cele militare, economice, politice, ştiinţifice. Ace- 
leaşi forţe genetice, care determină o creştere 
rapidă a populației, provoacă şi apariţia indivi- 
zilor robuşti şi îndrăsneţi şi a talentelor puter- 
nice, pregătite şi adaptabile. Tot aşa compoziţia 
populaţiei pe vârste provoacă intensităţi diferite 
de viaţă, în fiecare fază a evoluţiei. Când o na- 
țiune se găseşte în perioada de creştere, ea are 
o populaţie preponderant tânără, dimpotrivă în 
perioada de decadenţă demografică prind teren 
vârstele mai ridicate, De aici consecinţe hotări- 
toare pentru psihologia naţiunii, pentrucă o po- 
pulaţie în care predomină tineretul, impune şi 
organizaţiei sociale şi orientării conduitelor co- 
lective un spirit tineresc, de activitate vie şi ex- 
pansivă, pe când populaţiile cu număr mare de 
bătrâni se caracterizează prin prudenţă, prin 
calcul şi prin inerție, 

lată cum natalitatea, mortalitatea şi mai ales 
diferenţierea lor după clasele sociale şi curentul 
ascersional care ia naştere de aici, însoţit de 
unul descendent mult mai slab, cu un cuvânt 
metabolismul social în genere, are consecinţe 
deosebit de însemnate pentru viaţa socială şi 
merită prin urmare atenţia tuturor care se ocupă 
cu sociologia. Atât teoria lui Pareto cât şi teoria 
lui Gini, pot îi criticate din multe puncte de 
vedere, dar problemele ridicate de ei şi mate- 
rialul imens, istoric şi statistic pe care îl mânu- 
esc, rămân ca un câştig definitiv pentru ştiinţă, 
În special Gini a avut norocul să-şi creeze o 
întreagă şcoală, care sub supravegherea sa directă 
să cerceteze metabolismul social sub cât mai 
multe aspecte şi să contribue astfel la preciza- 
rea teoriei pe care o ilustrează. Vom reveni în 
nr. viitor al revistei cu informaţii privitoare la 
cercetările elevilor şi adepților săi, dintre care 
unele lărgesc simţitor teoria ciclică a populaţiei 
şi lămuresc pe larg problema metabolismului 


social, TRAIAN HERSENI 


ARGUMENTE REVIZIONISTE MAGHIARE 


In loc de orice introducere ne simţim îndem- 
nafi să propunem cititorilor noştri—şi în special 
celor cărora activitatea propagandei revizioniste 
din ultimii 10-15 ani nu le este străină —drept 
test de politică externă, următoarea întrebare: 
care este Statul al cărui teritoriu este intocmit cu 


armonie ? Cititorul nostru, dispensându-se decea 
mai elementară obiectivitate, del tot ceiace con- 
stitue bagajul său de cunoştinţe temeinice în do- 
meniul ştiinţelor sociale şi politice, de toate în- 
vățămintele istoriei, va răspunde limpede, fără 
nici o şovăială, dar sub rezerva unui zâmbet 


SOCIOLOGIE ROMANEASCĂ 


aproape involuntar: un singur stat în lumea în- 
treaga ar fi in stare să îndeplinească această 
condiţiune, adică aceia de a avea un teritoriu 
compus cu o ideală armonie şi anume statul ce 
s'ar constitui în bazinul dunărean, larg îmbrățişat 
de lanţul Carpaţilor şi mărginit de cealaltă parte 
de Alpii orientali. Sau precizând : Statul Sfântu- 
lui Ştefan, regele apostolic, vechea, ilustra, mi- 
lenara Ungarie. 


Răspunsul acesta se dă în chip deliberat, cu 
acelaşi simțământ pe care îl ai în faţa copilului 
care îşi trăieşte aevea dar nevinovat visul, sau 
pe care il are medicul în faţa unui maniac in- 
curabil. Spre deosebire de Germani, cari pro- 
movează o realitate ultimă, supremă şi mesianică: 
poporul german, sieşi suficientă, indiferent de 
timp şi spaţiu, Ungurii, în afara ideii de Stat 
ungar, se simt primejduiţi în însăşi substanţa lor 
etnică. Numai că acest Stat ungar nu imbracă, în 
concepția vecinilor noştri de dată recentă (abia 
un mileniu), forma unui stat naţional. Această 
ultimă şi necesară treaptă de existenţă colectivă, 
de evoluţie istozică, le este cu totul străină, Statul 
naţional implică o structură omogenă, o creştere 
organică, o erarhie firească, fapte cu totul de 
neințeles pentru mentalitatea poporului maghiar. 


Aşa numitul Stat naţional maghiar insemnează, 
la drept vorbind, un Stat in care orice contra- 
dicţie socială şi politică este cu putinţă, orice 
absurditate istorică justificată, dacă acel stat sa- 
tisface pornirile exacerbate, paroxistice, de do- 
minaţie ale acelei clase feudale, anacronice. Mon- 
struoasa monarchie Austro-Ungară apare incă în 
ochii maghiarilor ca un Stat ideal, iar actul de- 
finitiv justițiar al istoriei, prin care atâtea po- 
poare impilate secole dearândul, au fost eliberate 
şi şi-au creeat o nouă şi adevărată soartă, este 
socotit de către clasa magnaţilor unguri ca o 
profundă, inimaginabilă nedreptate, impusă fără 
drept de apel glorioasei patrii, apostolicului regat 
maghiar, De unde continuul, neobositul efort re- 
vizionist, lozinca lapidară clamată (până la sa- 
tietate şi demenţă) dealungul şi dealatul Europei: 
dreptate Ungariei ! 

Dreptate Ungariei! Cărei Ungarii? Aceleia 
reprezentată de cele câteva mii de magnați ma- 
Ghiari cari astăzi (când Ungaria este redusa la 
granițele ei etnice fireşti şi formează un Stat 
naţional) deţin incă, în deplină şi absolută pro- 
prietate 30,2%/0 din teritoriul actual al Ungariei, 
dacă lăsăm la o parte teritoriul celor 56 de oraşe 
autonome şi departamentale şi al celor 4 comune 


67 


industriale *),-îaţă de cei 8.690.000 de locuitori 
cari trebuie să se mulțumească cu restul de 69.8%/9? 
Din 3.417 comune ale Ungariei, numai în 1.050 
comune, adică numai în 30,1% din totalul lor, 
marii proprietari nu au domenii, mai mult sau 
mai puţin întinse. In 512 comune chiar pământu- 
rile arabile ale marii proprietaţi, depaşesc sim- 
țitor 40%/0 din totalul pamânturilor arabile locale, 

Dreptate Ungarie: magnaţilor unguri cari tân- 
jesc după senioralele latifundii smulse populații- 
lor autohtone, latifundii imparţite astăzi țărani- 
lor, fără deosebire de limbă şi neam ? 

De aceia convingerea noastră este că revizio- 
niştii maghiari nu sunt cei 8 milioane de oameni 
nevoiaşi a căror modestă, dacă nu chiar tristă 
soartă, nu s'ar schimba cu nimic în cazul unei 
ipotetice modificări de frontieră, ci numai marea 
burghezie şi clasa feudală a magnaților cari ar 
avea numai de câştigat. De fapt revizionismul 
maghiar poate fi considerat că este în ordine 
internă şi în cadrul evoluţiei sociale a Ungariei 
de astăzi, o diversiune politica menită să cana- 
lizeze, într'o singură direcţie, nemulţumirile pă- 
turilor ţărăneşti şi lucrătoare, iar în ordinea po- 
liticei externe, o încercare absurdă de a intoarce 
mersul suveran al istoriei, 

In legatură cu argumentele revizioniste maghia- 
re, trebue să marturisim că am citit cu deosebită 
atenţie, studiul d-lui Andre Rónai, aparut în 
revista trimestriala Journal de la Socıété hongroise 
de Statistique, An. XIV, Nr. 1, 1936. Iar ia stârşit 
n'am ştiut ce să admirăm mai mult: lipsa grava 
a oricarei obiectivitaţi teoretice în tratarea pro- 
blemei, intenţia frauduloasă a unei prezentări 
pseudo-ştiinţijice, sau trista mentalitate creata 
de mişcarea revizionista maghiara, capabilă să 
prostitueze orice adevar, să intunece orice ra- 
ționament valabil, să nege orice evidenţă. A re- 
duce întreaga lume de valori, de fapte, de sim- 
țaminte, la un singur şi unic plan de raportare, 
la o singură semailicație, însemneaza a te aşeza 
în chip necesar in categoria profeților, a vizio- 
narilor, a iluminaților, a atinge însăşi infailibila 
logică a demenței. 

In aceasta ordine de idei vecinii noştri dela 
apus exceleaza prin a cauta sa dovedească cu 
orice prilej şi cu orice preţ, unul şi acelaşi lucru, 
cu care au împuiat auzul cclor cari au avut sau 


*) Vezi: Magyar Statisztikai Szemle. An. XIV, Nr. 4 
Aprilie 1930. 

Dr. Móricz Miklós: Marea proprietate în Ungaria, 
considerată din punctul de vedere al creşterii şi densităţii 
populaţiei. Pag. 2%. 


68 


au incă naivitatea sá-i asculte şi anume saarate 
necesitatea imperioasă de refacere a Ungariei 
apuse, pentru o mie şi una de motive arhicuno- 
scute, inchipuite numai, sau chiar inimaginabile, 
Oricum ai int arce chestiunea, oricum ai privi 
lucrurile, dreptatea (|) cauzei maghiare iese de- 
asupra, întocmai ca proverbialul untdelemn. Toate 
faptele trecute au dovedit, şi toate cari se vor 
mai întâmpla nu pot la rândul lor decât să de- 
monstreze vecinicul, infailibilul adevăr : Ungaria 
trebuie repusă în vechile ei graniţe. 

Acelaşi lucru încearcă să ne dovedească şi 
d-l André Rónai în studiul aău, al cărui conţinut 
tendenţios este mascat iniţial de stilul potolit, 
sfătos chiar, al titlului: Image statistique d'un 
Etat dont le territoire est composé avec harmonie. 

Şi armonia aceasta perfectă se strădueşte 
autorul să o demonstreze, sprijinit pe analiza a 
trei din elementele fundamentale, constitutive ale 
oricărui Stat, şi anume: teritoriul, populaţia şi 
economicul, redus însă, pentru d-sa, la un raport 
sumar între producţie şi consumaţie, 

La baza studiului d-lui Rónaí, stă concepţia 
metodologică a geopoliticii, iar pentru întemeierea 
premizelor şi pentru accentuarea concluziilor pe 
care le trage, se revendică dela diverşi autori 
printre cari citează pe Kjellen, părintele geo- 
politicei, pe Maull şi Haushofer. 

După ce arată sumar importanţa seopoliticei 
pentru studierea raporturilor dintre un teritoriu 
şi o populaţie dată, d-sa afirmă că s'a procedat 
(bineinţeles) greşit la o remaniere atât de radi- 
cală (şi noi adăugăm: şi definitivă) a hărţii 
Europei Centrale numai pe baza criteriului etnic. 
Pocedeul a fost atât de greşit încât „20 de ani 
au fost indeajuns să demonstreze până la evidenţă 
că noua hartă politică a Europei Centrale și 
Orientale păcătuiește prin erori foarte grave" (!). 
De unde necesitatea absolută de a se clădi „o 
nouă hartă a Europei Centrale pe baza unui 
studiu strâns şi a unor reflexiuni mature". Şi 
cum era de aşteptat, d-sa făpăduieşte şi invită 
ştiinţa maghiară „să îndeplinească o sarcină foarte 
merituoasă“ în acest domeniu, 

Şi tocmai un asemenea exemplu de efort 
„meritos" al ştiinţei maghiare vrea probabil să 
ne ofere d-l Rónai prin studiul său. 

D-sa însă — după ce spune că statul poate fi 
definit din punct de vedere politic şi geografic 
drept legătura organică între un teritoriu şi o 
populaţie dată — face dintr'un început o conside- 
rabilă eroare atunci când afirmă că „civilizaţia 
şi technica nu sunt capabile să facă viaţa oameni- 


SOCIOLOGIE ROMANEASCĂ 


lor mereu mai independentă de condiţiunile 
locale şi naturale“. Ca orice neofit (in geopolitică) 
autorul imbraţişează cu căldură tocmai poziţiile 
cele mai extreme, mai intransigente şi tot odată 
mai discutabile, ale nouii discipline, la care a 
fost probabil de curând convertit. Cu alte cuvinte 
în raportul dintre natură deoparte şi cultură şi 
civilizaţie de alta, d-sa afirmă dominaţia impla- 
cabilă a celei dintâi, a condiţiunilor mediului 
fizic. Urmează de aci că întreaga evoluţie a 
omenirii se reduce la un proces de continuă şi 
pasivă adaptare la mediu. 

Ceiace incontestabil constituie o gravă eroare 
sociologică întrucât se nesocoteşte celălalt termen 
al procesului şi anume intervenţia efortului mo- 
dificator şi constructiv al omului. Ar însemna 
să negăm însăşi evidența, însăşi aportul pozitiv 
al unor milenii de străduință pentru eliberarea 
de sub tirania mediului, ar însemna să negăm 
însăşi substanța activă a omului, însăşi majestatea 
ştiinţei şi geniului uman, 

O asemenea poziţiune spirituală din partea 
reprezentantului autorizat al unui popor care se 
consideră de o esenţă superioară şi se vrea stă- 
pân pe destinele sale, ne surprinde pe drept 
cuvânt. Şi atunci ne întrebăm: cum îşi închipue 
poporul maghiar că ar mai putea să subjuge, să 
domine fermentul viu reprezentat de viguroasele, 
conştientele şi activele neamuri din fosta Austro- 
Ungarie, — neamuri cari cred adânc în soarta şi 
geniul lor constructiv, — cum nădăjduesc ma- - 
Shiari; o asemenea minune, atunci când mărturi- 
sesc neputința lor de a domina ingratitudinea 
mediului, pământul pe care stau ? Tristă, lamen- 
tabilă capitulare! Cum? O Ungarie reînviată 
pentru simplul motiv că fericita îmbinare geo- 
grafică a bazinului dunărean li se potriveşte de 
minune, că îi dispensează de orice alt efort, 
decât acela de a face pe stăpânii pe pământul 
pe care alţii l'au păstrat şi îl muncesc? Nu, 
niciodată! Maghiarii trebuie să înţeleagă că au 
dreptul să trăiască numai acele popoare cari nu 
se tem de ingratitudinea unui teren, cari au ştiut 
şi pot culege rodul unui efort înverşunat, chiar 
din piatră seacă. Nu sunt mulţumiţi cu pământul 
pe care stau pentru că îi obligă la un efort de 
care nu sunt capabili şi în eficacitatea căruia nu 
cred? Pământul este mare şi nu au decât să-şi 
aleagă alt loc mai binecuvântat sub soare şi să 
nu ceară ceiace nu li se cuvine. Şi pentrucă, 
în cadrul unei evoluţii normale, totdeauna mun- 
tele a dominat câmpia şi a fost rezervorul ne- 
secat de roire al aşezărilor omeneşti, pot fi 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


siguri că alte popoare mai vrednice vor popula 
acea ingrată câmpie ungară, văduviiă, 

După cum spuneam, d-l André Rónai, câştigat 
pentru virtuțile ştiinţei geopolitice, ne oferă ca 
obiect de studiu şi ca exemplul cel mai fericit 
ales (ce obiectivitate naivă!) bazinul dunărean. 

Se întreabă d-sa : care este teritoriul cel mai 
potrivit ales, ideal, ales chiar, pentru a servi 
drept aşezare unui singur (subliniem : singur) şi 
ideal Stat (citiţi: Ungaria)? Răspunsul este: ba- 
zinul dunărean! ])ece ? Pentrucă după spusele 
tuturor autorilor geopolitici, acest bazin constitue 
o unitate oro-hidro-grafică. Constituie o unitate 
ideală, pentrucă acest teritoriu este înconjurat 
de lanţuri de munţi, deci graniţe naturale, pen- 
trucă toate apele curg la vale (nesecatul izvor 
de vecinică înţelepciune al Eclesiastului!) dând 
astfel putinţa stabilirii unor uşoare căi de co- 
municaţie ale centrului cu periferia şi, în sfârşit, 
pentrucă în mijloc se află însăşi nucleul Statului 
(citiți: Budapesta). Nu trebue să ne îndoim de 
cele constatate de către autor când afirmă că 
totul : structura reliefului solului, reţeaua hidro- 
grafică, fauna şi flora naturală sau cultivată, 
cari sunt tributare celor dintâi, pe scurt tot ce 
a lăsat bunul Dumnezeu pe acele locuri, repre- 
zintă tocmai condiţiunile ideale pentru închegarea 
unui Stat. 

Aşezarea nucleului Statului,-nucleu care con- 
slituie o mare piață de consumaţie a produselor 
agricole şi pastorale, oferite de către regiunile 
periferice, şi în care se aglomerează o populaţie 
numeroasă de meseriaşi, negustori şi funcţionari, 
aşezarea lui deci în chiar mijlocul teritoriului, 
are o deosebită importanță întrucât comandă 
modul de distribuţie al populaţiei pe un teritoriu 
dat. Regulele generale formulate de către diverşi 
autori în geopolitică, reguli confirmate de altfel 
şi de bunul simţ (!) precum şi de celelalte ştiinţe 
relative la organizarea Statului,-spune d-l Rónai- 
stabilesc că populaţia unui Stat este distribuită 
în chip ideal dacă densitatea ei prezintă un ma- 
ximum în chiar centrul teritoriului şi descreşte 
treptat spre periferie, răspunzând astfel in chipul 
cel mai potrivit nevoilor administrative, cultu- 
rale, intelectuale şi schimburilor comerciale. 
Există vreun stat in întreaga lume care să în- 
deplinească această condiţiune ideală de distri- 
buţie a populaţiei? Ori care din cititorii noştri 
poate răspunde în mod negativ la această între- 
bare, dacă n'ar fi prevenit însă prin cele spuse 
până acum. Fiindcă există sau — mai bine zis a 
existat — o Singură excepție la această constatare 


69 


şi anume regiunea bazinului dunărean din Austro- 
Ungaria dinainte de răsboi. Şi pentru ca să ne 
dovedească lucrul acesta, autorul nostru duce o 
serie de 4 secţiuni transversale pe teritoriul ba- 
zinului dunărean, secţiuni cari se întretaie în 
regiunile vecine Budapestei şi orientate radial : 
S.-N., S. W.-N. E., W.-E., N. W.-S.E. Apoi au- 
torul stabileşte în planul acestor secțiuni profilul 
densităţii populaţiei şi constată că distribuţia 
ideală este perfect realizată în cazul primei sec- 
țiuni, este de o regularitate frapantă în cazul 
celei de a doua şi mai mult sau mai puţin re- 
Gulată în cazul ultimilor 2 profiluri. Concluzia 
se impune; şi in acest domeniu bazinul dunărean 
îndeplineşte condiţiunea cerută de a ll-a regulă 
a geopoliticei şi teza maghiară trece un nou exa- 
men victorios în faţa ştiinţei (1). D-l Rónai nu 
încearcă însă o verificare a metodei pe alte țări 
europene, cari nu ar fi interesate în discuţie. 
Prima încercare i-ar dovedi neindoios absurdi- 
tatea procedeului. Ce ar fi de pildă, dacă ar aplica 
sistemul d-sale Italiei sau Angliei, Germaniei 
chiar, sau Franţei — şi mai ales Suediei patria 
lui Kjellen, părintele, după cum spuneam, al 
geopoliticei şi maestrul d-sale? In schimb au- 
torul se străduieşte să ne evidenţieze, pe baza 
aceleiaşi metode, că nici Jugoslavia, nici România 
(sărmane State |) nu indeplinesc această condiţie 
ideală cerută de geopolitică. Par'că ar fi singura 
dată când realităţile infirmă- şi mai cu seama 
se dispensează suveran- de asemenea prescrip- 
țiuni ideale, utopice şi simpliste. 

Trebue însă să precizăm următorul fapt: când 
dl. Rónai analizează cazul Jugoslaviei, nu mai 
alege ca punct de intersecţie al planurilor - dis- 
poziția radială - şi centrul geometric al teritoriu- 
lui, ci regiunea Belgradului, a capitalei ţării, şi 
Zagrebului, ca să ne arate că densitatea maxima 
a populaţiei este excentrică, chiar periierică. 
Deci Jugoslavia contravine grav la condiţiunile 
puse de ştiinţa geopoliticei, conclude autorul. 

Cât priveşte România, d-sa afirmă că, din 
acelaşi punct de vedere, situaţia sa este deadrep- 
tul desastruoasă, devreme ce unul din profilurile 
de distribuţie ale populaţiei este, nici mai mult 
nici mai puţin, decât chiar inversul idealului pre- 
stabilit. Pentru a dovedi acest lucru autorul are 
grijă să schimbe din nou centrul de intersecţie 
al planurilor şi anume îl aşează undeva în re- 
Giunea dintre Braşov şi Trei Scaune. Prin acest 
punct de intersecţie duce două planuri perpen- 
diculare, unul N.-S., iar al doilea E.-W., planuri 
cari în jumătatea lor nordică pentru primul şi 


70 


de Vest pentru al doilea, urmăresc exact lanţul 
Carpaţilor, adică exact regiunile cu o densitate 
de populaţie minimă, Şi pentrucă, în cazul pri- 
mului plan, extremităţile lui trec prin judeţele 
Cernăuţi şi Ilfov, regiunile cele mai populate ale 
ţării, iar în mijloc regiunea Ciucului are o po- 
pulaţie rară, d-l Rónai după ce işi oferă singur 
prilejul, clatină îndurerat din cap: „rău, rău 
este făcută România asta |; nu ţine deloc seama 
de idealul geopolitic |“, Şi deaceia d-sa şi-a luat 
sarcina să ne deschidă, şi nouă și altora, capul; 
în aşa fel de rău e întocmită România încât „po- 
pulația are aerul că formează două grupuri di- 
stincte“, Aţi reţinut desigur insinuarea nevinovată 
a frazei de mai sus şi concluzia care se impune, 
revenirea la Ungaria a Transilvaniei, ca să se 
împlinească minunatul, idealul Stat maghiar. Mai 
cu seamă că „deplasarea naturală a locuitorilor 
din marginile bazinului (către centrul lor firesc 
de atracţiune Budapesta) comandată de condi- 
țiunile fizice şi economice, a fost oprită prin re- 
manierea hărții politice, din care pricină Rutenii, 
Slovacii şi Românii din Bihor au astăzi să îndure 
consecințe dezastruoase“ (1). 

In sfârşit despre Cehoslovacia d-l Rónai so- 
coteşte că nici nu merită să mai vorbească, ci 
apelează la imaginația cititorului invitându-l să-şi 
închipuie (dacă poate) o forţă de coeziune în 
stare să reziste la 900 km, lungime, D-sa nu ne 
spune însă cecrede, în această privință, despre 
Italia sau Anglia, despre Suedia, sau despre 
Japonia, de pildă, A surprins din întâmplare la 
aceste State, tendinţe centrifugale, tendinţe de 
desagregare, din pricina faptului că teritoriul lor 
este nemăsurat de alungit? Cât priveşte formula 
unui Stat cu un singur şi central nucleu de 
maximă densitate a populaţiei, nu o putem şi 
nici nu e nevoe să o acceptăm, pentru simplul 
motiv că simetriile de natura aceasta sunt cu 
totul în afara condiţiunilor esenţiale de existenţă 
ale unui Stat, şi chiar a realităţilor, Şi d-sa nu 
are decât să privească în jurul său, sau pe o 
hartă a globului şi să ne demonstreze contrariul, 

Cu cele arătate mai sus, di. André Rónai a 
incercat să ne mai dovedească încă odată temeiu- 
rile obiective (l) care pledează pentru refacerea 
Statului ungar, Apoi, pentru a nu fi învinuit că 
a neglijat un aspect mult prea important al pro- 
blemei, d-sa ia în discuţie şi criteriul etnic, 
Adoptă insă o poziţiune puţin cam prea ciudată 
şi anume afirmă că „acest criteriu este valabil 
numai pentru Statele din occident, unde Statul 
se suprapune etnicului (dar Elveţia, dar Belgia? 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


nu şi pentru Europa Centrală şi Orientală, Ase- 
menea afirmări nu ne pot surprinde, întrucât 
neputând să ignoreze metodologic criteriul etnic 
şi nici să-l revendice pentru teza pentru care 
militează: Ungaria milenară, d-sa nu are altă 
ieşire decât să-l declare, cu dela sine putere, 
fără valoare şi să sublinieze proeminenţa pri- 
melor două argumente: 1. Unitatea oro-hidro- 
grafică a basinului, şi 2. Distribuţia ideală a po- 
pulaţiei cu un nucleu central de maximă densi- 
tate, în acest basin, 

Ultimul argument pe care îl aduce autorul 
studiului, în discuţie, este de ordin economic, 
D-sa face pe baza datelor statistice furnizate de 
Ladislas Buday, pentru Ungaria în 1913, o ana- 
liză a raportului dintre producţie şi consumaţie 
pentru un număr de 10 articole şi anume; grâu, 
secară, orz, porumb, cartofi, zahăr, sare, lemne 
de foc, cărbuni şi minereu de fier, După ce sta- 
bileşte producţia şi consumaţia, precum şi exce- 
dentul sau deficit] dintre prima şi ultima, şi 
aceasta la fiecare provincie în parte, pentru Un- 
garia dinainte de răsboi şi deasemenea pentru 
Ungaria în graniţele actuale, autorul trece la 
analiza datelor obţinute, Şi constată încă odată 
cât de fericit se soldează raportul dintre pro- 
ducţie şi consumaţie în cazul Ungariei de odi- 
nioară, Nu am avut putinţa să controlăm cifrele, 
insă d-sa ne arată că, la toate articolele enu- 
merate mai sus, Ungaria avea în 1913, un exce- 
dent cu două excepţiuni, la sare şi la cărbuni, 
unde consumul depăşia la prima cu 4,5%, iar la 
cărbuni cu 24,6%9, producţia. Nu tot aşa ar fi 
dacă s'ar face socoteala de mai sus pentru Un- 
garia în limitele actuale, Deficitele apar la 4 din 
cele 10 articole şi anume deficite de: 11,6%/0 la 
porumb, 100,0% la sare, 55,3% la lemnele de 
foc şi 24,10/9 la minereul de fier. Din acelaşi 
punct de vedere, situaţia provinciilor alipite este 
şi mai gravă, întrucât d-sa găseşte că diferența 
dintre producţia şi consumaţia lor, este negativă, 
pentru mai mult de jumătate din numărul arti- 
colelor menţionate, 

In cazul Transilvaniei, de pildă, autorul sus- 
ține că producţia locală este inferioară consu- 
maţiei, la o parte din articolele enumerate, cu: 
56,490 pentru secară; 36,999 la orz; 42,4% la 
cartofi; 41,5% la zahăr; 3,70/9 la cărbuni şi, 
însfârşit, un deficit de 12,1%/9 pentru minereurile 
de fier, 

Din aceste 6 articole de consumaţie, defici- 
tare în Transilvania, pot fi procurate de Ungaria, 
(actuală 5 dintre ele şi anume: secara, orzul 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


cartofii (numai parțial adică: 2,265 mii, faţă de 
o lipsă de 4.058 mii chintale), zahărul şi cărbunii, 
întrucât ultima le are în exces. În schimb Tran- 
silvania ar putea acoperi cu prisosință lipsurile 
Ungariei de astăzi la: porumb, sare şi lemne de 
foc. Cu alte cuvinte — şi lăsând la o parte de- 
ficitul de minereuri de fier (— 994 mii pentru 
Ungaria şi—607 mii chintale pentru Transilvania), 
gol care ar putea fi totuşi împlinit de către 
Slovacia şi Rutenia, — d-l Rónai ne sileşte să 
constatăm că Ungaria şi Transilvania se comple- 
tează, din punctul de vedere al producţiei şi 
consumaţiei în chipul cel mai potrivit cu putinţă, 
Şi atunci oare nu au dreptate maghiarii să ceară 
Transilvana? Fără îndoială că răspunsul celcr 
direct interesaţi nu poate fi decât afirmativ . 
Noi insă avem de făcut două observaţiuni 
principale Mai întâi, la acest capitol, d-l André 
Rónai ar fi trebuit să ne arate nu numai că 
Ungaria duce lipsă de anumite produse pe care 
le găseşte din abundență în Transilvania, şi vice- 
versa — ci obiectivitatea ştiinţifică l'ar fi obligat 
să ne demonstreze că, în actuala aşezare politică, 
adică în cadrul României Mari, nevoile esenţiale 
de consumaţie ale Transilvaniei nu pot fi aco- 
perite de către producţia celorlalte provincii ale 
României şi nici excedentele celei dintâi nu-şi 
pot găsi o piață de desfacere. Or, poate cineva 
Susține că astăzi îi lipseşte Transilvaniei orzul, 
secara, cartofii şi zahărul, că aceste articole nu 
se găsesc pe piața internă şi că nu sunt de pro- 
ducţie indigenă? lar în privinţa cărbunilor, nu 
posedă vechiul Regat un combustibil cu totul 
superior : petrolul, care lipseşte atât Transilvaniei 
cât şi Ungariei de astăzi, sau dinainte de război? 
Ar rămâne deci în discuţie chestiunea minereu- 
rilor de fier, dar acesta lipseşte atât Transil- 
vaniei, cât şi Ungariei de astăzi (într'o proporţie 
de 1: 8 pentru cea dintâi şi 1: 4 pentru ultima). 
A doua obiecţiune este următoarea: nici o 


țară din lume nu este strict independentă faţă 
de celelalte, din punctul de vedere economic, 
Distribuţia bogățiilor sau resurselor de materii 
prime este cu totul inegală pe suprafața globu- 
lui şi nu vom găsi niciun stat (afară numai dacă 


MAGAZINUL 


Servirea intereselor economice ale ţărănimei 
nu poate fi făcută decât printr'o organizare 
cooperativă, care să satisfacă în totalitatea lor 
aceste interese, care în țara noastră, cu Gradul 
nostru de cultură şi regimul nostru social-eco- 
nomic, sunt foarte puţin diferenţiate, 


Ti 


nu lucrăm cu continente, — şi totuşi) care să 
cuprindă, în limitele sale politice, absolut toate 
materiile prime de care are nevoie şi care suut 
cerute de gradul înaintat al technicei şi de stan- 
dardul actual de viaţă al popoarelor. Intrebăm 
pe d-l Rónai: a existat, există şi va exista sau 
nu o piaţă internaţională? Răspunde acest fapt 
unor nevoi reale şi unor stări de fapt sau, aşa 
fiindcă nu aveau ce face, Statele şi-au complicat 
fără rost existenţa? Nu-şi procură de aiurea 
produse agricole Germania, Belgia, Elveţia, An- 
glia, Țările Nordice, etc. etc.? Nu exportăm noi 
petrol, nu cumpăram din străinătate, noi şi atâtea 
alte State, materii prime şi produse industriale ? 
Sunt toate aceste State, rău întocmite pentrucă 
apelează la piața internaţională? Liber este d-l 
André Rónai să susțină nu numai că sunt rău 
constituite, dar chiar că nu există — pentru 
simplul motiv că nu îndeplinesc condițiunile ideale 
ale Statului ideal. Liber e să creadă ce vrea, 
dar să nu vină în fața noastră cu pretenţiunea 
de a ne învăţa ce este bine sau rău intocmit, ce 
este sau nu este un Stat, 

Că nu va renunţa la ideile d-sale şi că nu 
are noţiunea ridicolului, nu există nici umbră 
de îndoială. Dovadă jalea care îl cuprinde când 
în încheierea studiului (1) său exclamă: „Iată deci 
un teritoriu, ideal întocmit pentru a constitui un 
Stat, sfâşiat fără nici o considerație în bucăți de 


către ignoranța umană", 
Isnoranţă? Din partea cui? Şi numai simplă 


ignoranță? Toate acele expuse de câtre noi până 
acum au îngăduit cititorilor noştri să-şi facă o 
opinie exactă asupra naturei şi calităţii argu- 
mentelor folosite de autorul maghiar şi vor 
răspunde singuri la întrebările de mai sus, 

Cât priveşte vecinicul şi jalnicul refren al 
idealităţii Statului maghiar, mărturisim că nu ne 
convinge şi nici nu ne înduioşează.O poveste pe care 
o vor povesti peste o mie de ani, urmaşii noştri | 

Astăzi însă, după sentinţa implacabilă a isto- 
riei, noi Românii, stăpânii pentru totdeauna al 
acestui pământ, nu avem decât să facem o singură 
şi simplă constatare în faţa faptului iremediabil: 


Hungaria fuit! D, C. GEORGESCU 
COOPERATIV 


Organizarea cooperativă nu poate fi făcută de- 
cât în jurul unui „Magazin cooperativ", care să 
satisfacă interesele de aprovizionare şi de pro- 
ducţie, de depozitare şi de credit, de schimb şi 
desfacere, de construcţie şi de consum, Acest 
„Magazin cooperativ“ ar fi o cooperativă liberă 


12 


cu funcțiuni multple şi care ar funcţiona potrivit 
Codului de Comerţ şi Legei de organizare a 
cooperaţiei. 

Interesele economice ale ţaranimei sunt stra- 
titicate şi anume: ele sunt locale, dar sunt şi 
pe specialitaţi, şi regionale, fie pe o regiune 
administrativă, cum ar fi judeţul, fie pe o re- 
giune de producţie, cum ar îi o regiune de deal 
sau de şes, precum sunt şi generale, pe întreaga 
țara. Pentru satisfacerea tuturor acestor interese, 
trebue să se organizeze după trebuință: Maga- 
zine comunale, judeţene, regionale sau naţionale, 

Pentru o colaborare fructuoasă şi pentru 
stabilirea tuturor legăturilor care pot duce la 
cea mai completă satisfacere a intereselor eco- 
nomice în Magazinele cooperative ar putea să 
intre ca membri nu numai persoane fizice, dar 
şi unitați cooperative, instituţii publice, cum ar 
fi primăriile, şi persoane juridice, desigur însă 
că in Magazinele cooperative regionale nu potintra 
persoane fizice, 

Magazinul cooperativ ar avea ca scop nu 
numai Satisfacerea intr'an mod unitar à necesi- 
taților economice ale populaţiei, dar să facă 
legătura între economia agricolă şi Stat, şi între 
mişcarea cooperativă şi Stat, 

Operațiunile Magazinului cooperativ sunt nu- 
meroase şi variate, fiecare Magazin cooperativ 
nsă ar aduce la indeplinire numai acele operaţii 
care satistac interesele speciale locale, consituina 
oarecum chiar specialitatea magazinului coopera- 
tiv, sau care pot fi îndeplinite cu mijloacele 
locale. 

Operaţiile Magazinului cooperativ pot fi gru- 
pate in urmatoarele grupe: 

a) Organizarea de consumuri 
curente; 

b) Organizarea aprovizionării cu tot felul de 
marfuri de massă, materiale, unelte, aparate, 
piese, maşini, etc,; 

c) Organizarea de întreprinderi agricole co- 
mune; - 

d) Organizarea de industrii agricole comune; 

e) Organizarea de depozite comune pentru 
produse locale şi condiţionarea lor; 

f) Inlesnirea de credite pe warante pentru 
mărfuri depozitate în depozitele sale; 

g) Organizarea valorificării şi desfacerii măr- 
furilor depuse, 

Cu un cuvânt, organizarea satisfacerii tuturor 
necesităţilor economice, de producţie, de circu- 
laţie şi de consum ale membrilor cooperativei, 

Secţiunea de consum a unui Magazin coo- 


cu articole 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


perativ ar servi la ţară necesităţile satenilor, de 
mici articole de coloniale, manufactură şi mono- 
pol (adică sare, chibrituri, tutun, hârtie de ţigară, 
alcool), precum şi articole alimentare, de gos- 
podărie, de imbrăcăminte şi 'altele, cerute în 
mod curent la ţară. 

Desigur această secţiune face inutilă îinfiin- 
farea în sat a unei cooperative de consum, şi 
poate cu folos să se contopească cu o eventuală 
cooperativă de consum existentă, pentru con- 
centrarea puterilor care pot să ajute la spriii- 
nirea intereselor economice şi la ridicarea 
economică a ţărănimei, 

Din Secţiunea de consum însă, nu se poate 
face sub niciun motiv o cârciumă. Magazinul 
cooperativ nu poate desface băuturi alcoolice 
decât în sticle, pentru consumul acasă. 

Secţiunea de aprovizionare a unui Magazin 
cooperativ are un rol deosebit de important, 
Astăzi ţăranul este robul unor negustori, care 
işi dau câştiguri imense pentru nişte materiale 
de care ţăranul nu se poate lipsi, şi care deţin 
comerţul sau fabricarea acelor materiale ca un 
monopol de fapt. 

Secţiunea de aprovizionare ar face serviciul 
de aprovizionare a membrilor săi cu articole de 
mare consum ca: a) bumbacul, b) saci, c) sfoară 
de manila, d) piatră vânătă, e) saramură, f) in- 
grăşăminte chimice, g) medicamente pentru ani- 
male şi parazitocide, h) sticlărie (geamuri, vase), 
i) ciment, j) fierărie (tablă, bare, sârmă, cuie, 
etc.), k) articole de fier (pluguri, fiare de plug, 
coase, sape, unelte, etc.), 1) maşini de tot felul, 
m) materiale de construcţie (lemnărie, var, ci- 
ment, etc.), şi altele. 

Magazinul cooperativ fiind o cooperativă nu 
ar putea face operaţiile de aprovizionare decât 
în comision sau cu mandat, cu toate acestea, mai 
târziu, când işi va crea fonduri de rezervă ar putea 
să-şi facă depozite'din unele materiale mai căutate 
pentru satisfacerea nevoilor membrilor săi, 

In ce priveşte organizarea de întreprinderi 
agricole Magazinul cooperativ ar putea organiza 
câmpuri de experienţă, ferme model, culturi de 
plante medicinale, ar putea organiza chiar între- 
prinderi agricole pe moşii proprii sau arendate, 
sau prin asocieri a unor sau a tuturor membrilor 
săi, ca într'o cooperativă de producţie agricolă. 
Toate drumurile de lucru îi sunt deschise, are 
toate posibilităţile şi atunci când se va simţi ne- 
cesitatea într'un loc pentru o organizare de 
cooperativă de producţie agricolă, Magazinul coo- 
perativ va fi gata să o organizeze. 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


Magazinul cooperativ ar putea organiza, acolo 
unde este posibilitate de lucru, unde sunt con- 
diţiuni favorabile, şi unde se simte necesitatea, 
fabrici şi ateliere de industrii agricole, pe care 
le-ar pune la dispoziţia membrilor pentru lucrări 
eomune, 

Administrarea acelor fabrici 
face-o Magazinul cooperativ, 

Materiile prime, aduse spre transformare, ar 
fi şi ar rămâne proprietatea membrilor, ale aso- 
ciaţiilor, ale cooperativelor şi instituţiilor asociate, 
care le-ar aduce. Adică, Magazinul cooperativ ar 
clădi şi amenaja fabrici şi ateliere de industrii 
agricole, cum ar fi: 


şi ateliere ar 


Industrializarea Fructelor 


1, Cuptoare de fructe şi legume; 

2. Fabrici de marmelade şi conserve; 
3, Alambicuri pentru rachiuri; 

4, Crame de vinificare; şi altele, 


Industrializarea produselor animale 


5, Fabrici de unt, brânză, caseină; 

6, Abatorii sistematice; 

7, Fabrici de conserve de carne, de peşte 
de vânaturi, 


Industrializarea produselor agricole 


8. Raperii (fabrici de zahăr brut); 
9, Mori pentru ţărani (ţărăneşii); 
10. Brutării sătești; 
11, Fabrici de paste făinoase; 


Industrii diverse 


12, Fabrici de postav (pive); 

13, Fierăstrae; 

14, Ateliere de orice fel; şi aşa mai departe, 

Le-ar da în folosinţa temporară a membrilor 
ei pentru transformarea produselor lor, Maga- 
zinul cooperativ însă nu ar fabrica în mod obig- 
nuit pe cont propriu, evident că nimic nu l-ar 
putea împiedica să-şi transforme în fabricile şi 
atelierele sale materiale prime proprii. 

In schimbul folosinţei temporare, membrii ar 
plăti o chirie în care să se cuprinda costul ad- 
ministraţiei acelor fabrici şi ateliere, amortizările 
şi un mic beneficiu pentru Magazinul cooperativ, 
care în nici un caz nu ar putea depăşi 10% din 
valoarea materiilor prime prelucrate, 

Plata s'ar putea {face în bani sau în produse, 
după preţul local al produselor şi dupa cali- 
tatea lor. 

Produsele industriale ar fi, fireşte, proprie- 
tatea acelora cărora au aparţinut materiile aduse 


73 


spre prelucrare, ele s'ar imparți, in cazul unei 
prelucrări comune, între proprietarii asociaţi, 
după înțelegerile ce au avut loc înainte de trans- 
formare şi după cantitatea şi calitatea materiilor 
prime, aduse de fiecare. Inţelegerile s'ar face în 
scris, sub supravegherea şi controlul Magazinu- 
lui cooperativ, 

Magazinul cooperativ ar primi depozitarea în 
depozitele sale a orice materiale şi mărfuri de 
massă, precum şi fabricate produse în fabricele 
şi atelierele sale. In special Magazinul coopera- 
tiv ar organiza depozitarea în comun şi condi- 
ționarea lor, a următoarelor produse: 

1) cereale, 2) alcooluri, 3) vinuri, 4) fructe, 
5) legume, 6) lemne, 7) fabricate şi altele. 

Mărturile, materialele şi fabricatele depozi- 
tate ar fi ţinute in condiţii tehnice perfecte şi 
pe răspunderea întreagă a Magazinului coope- 
rativ, în ce priveşte cantitatea şi calitatea lor, 
Magazinul răspunzând pentru orice lipsă, furt 
sau distrugere, precum şi pentru pierderi de 
calitate. 

Magazinul cooperativ ar fi în drept să faca 
condiţionarea mărfurilor, ce i s'au depus spre 
păstrare în depozitele sale şi să ia orice masuri 
in interesul bunei păstrări a mărfurilor, De ase- 
menea, Magazinul cooperativ ar face clasificarea 
produselor şi le-ar depozita comun, în depozitele 
sale, după câteva tipuri de calităţi. In vederea 
condiţionării şi clasificarii, pe lânga depozite s'ar 
aşeza trioare, instalaţii de clasificare, saramurare, 
prăfuire, etc., pivnițe sistematice, frigorifere, etc, 

In vederea îinlesnirii creditelor, Magazinul 
cooperativ ar fi autorizat a libera la cerere 
warante oficiale, pentru mărfurile şi fabricatele 
depuse în depozitele ei. Magazinul cooperativ ar 
garanta existența depozitului, natura, cantitatea 
şi calitatea mărfei. 

Warantele liberate de catre Magazin vor 
trebui să fie primite ca garanţii valabile fața de 
orice instituţii cooperative de credit, instituţii 
publice şi de Banca Naţională a României, 

Din momentul acordării unui credit, pe baza 
de warante eliberate de Magazinul cooperativ, 
acesta rămâne custode răspunzator pentru marfa 
gajată, potrivit legii şi dispoziţiilor speciale ale 
creditorului. Maria gajată nu ar fi liberata din 
depozit şi nu ar fi lichidata în caz de vânzare, 
decât cu reținerea sumei care s'a dat ca credit 
pe baza warantului, 

Măriurile şi iabricatele depuse în depozitele 
Magazinului cooperativ pot fi vândute sau după 
dispoziţia proprietarilor, atât direct cât şi prin 


www.dacoromanica.ro 


74 


cooperative de valorificare, sau prin acțiunea de 
desfacere în comun a Magazinului. 

Magazinul cooperativ ar desface mărfurile 
depuse, vânzând Statului pentru aprovizionarea 
armatei şi instituţiilor publice, sau prin Magazi- 
nele cooperative şi Centrala Cooperativă de 
Import şi Export, pentru satisfacerea necesită- 
ților unităţilor cooperative, populaţiei şi pentru 
export. 

In operaţiile de vânzare, în comun, Magazinul 
cooperativ nu ar trebui să facă speculaţii de 
bursă, ar vinde tot anul cu preţurile de zi şiar 
plăti proprietarilor preţul mediu, care ar re- 
zulta din operaţiile anuale, care fără îndoială ar 
fi mai mare decât preţul pe care l'ar fi obţinut 
la târg prin vânzare directă. 

Pentru dispoziţiile speciale de vânzare, Ma- 
gazinul cooperativ ar lua măsurile cuvenite, pen- 
tru ca dispoziţiile să fie executate în condiţiunile 
cele mai bune şi mai avantajoase, percepând 
comisioane minime, fireşte corespunzătoare chel- 
tuelilor deosebite, pe care le-a avut de suportat. 

Dar Magazinul cooperativ ar putea să aibă 
şi alte atribuţii foarte importante, care i-ar spori 
prestigiul şi puterea de acţiune economică, 

Astfel Magazinul cooperativ ar putea orga- 
niza serviciul local al Dirijării economice cen- 
trale de Stat, în cazul când ar fi instituită în Stat 
o politică economică dirijată. 

Magazinul cooperativ concentrând şi satisfă- 
când într'un mod unitar toate necesităţile eco- 
nomice ale asociaţilor săi, în general ale popu- 
laţiei unui sat, unei comune, ar putea fi folosit 
ca reprezentantul legal al Oficiului de Dirijare 
economică în acea localitate, pentru îndeplinirea 
măsurilor de politică economică cooperatistă, 
luate de acesta, 

Deasemenea, Magazinul cooperativ ar putea 
îndruma şi disciplina producţia locală, după ne- 
cesităţile şi posibilităţile de desfacere a mărfu- 
rilor, produse locale. Dispoziţiile acestea ale 
Magazinului cooperativ ar fi întemeiate totdeauna 
pe împrejurări reale şi verificate, însă ele ar fi 
totdeauna facultative, i 

S'ar putea încredința Magazinului cooperativ, 
de către Stat şi autorităţile administrative, toate 

' operaţiile economice de mandat, în massele ță- 
răneşti. 

Aceste operaţii ar fi executate după normele 
stabilite de autorităţi şi în contul acestora, 

Pentru aceste operaţii, desigur, Magazinul coo- 
perativ ar obţine din partea mandanţilor o justă 
țemunerare şi acoperirea eventualelor pagube, 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


Deasemenea, Magazinul cooperativ ar putea 
lua asupra sa plata de impozite şi taxe ale aso- 
ciaților săi către Stat, judeţ, comună şi alte in- 
stituţii publice. Aceasta s'ar putea face în baza 
unei convenţii ce s'ar încheia cu aceste instituţii 
publice şi plăţile ar putea fi făcute în bani sau 
în natură, după posibilităţile debitorilor. Auto- 
rităţile publice, în cazul plăţilor în natură, ar 
avea fireşte, facultatea de a determina mărfurile 
în care doresc să li se facă plata, după im- 
prejurările economice ale regiunei şi eventual să 
încredinţeze Magazinului desfacerea mărfurilor 
lor, în condiţiunile şi timpul dorit. Plăţile în 
natură s'ar face după preţurile locale ale măr- 
furilor, iar autorităţile publice nu ar putea pre- 
tinde, în cazul desfacerei lor prin Magazin, pre- 
turi mai mari decât acelea care au fost socotite 
la plata impozitelor şi taxelor. Orice diferenţe 
de preţ ar rămâne în beneficiul Magazinului 
cooperativ, şi s'ar împărţi ca risturnă, după si- 
stemul cooperativ, tuturor asociaţilor, care prin 
activitatea lor economică în cooperativă au produs 
beneficii, 

Şi aşa mai departe, 

Pentru o mai bună colaborare intre ele, Ma- 
Sazinele cooperative s'ar putea grupa pe regiuni 
şi pe specialităţi. Magazinul cooperativ regional, 
în regiunea câmpului, ar organiza valorificarea 
cerealelor, legumelor, produselor de fermă (ouă, 
pasări), zahăr brut, etc. In regiunea de dealuri, 
ar organiza valorificarea fructelor, conservelor, 
alcoolurilor, vinurilor, etc, In regiunea de munte 
ar valorifica produsele animale, carne, lapte, unt, 
brânzeturi, conserve de carne, ete, S'ar putea 
deasemenea înființa Magazine cooperative regio- 
nale, pentru alimentarea magazinelor cooperative 
săteşti, cu mărfurile care sunt necesare secţiilor 
lor de consum sau de aprovizionare, 

Deasemenea Magazinele cooperative regio- 
nale s'ar putea grupa în Magazine Cooperative 
Naţionale, uniuni pe ţară a diferitelor magazine, 
pe specialităţi sau ca magazine de gros, pentru 
secţiile de consum şi aprovizionare, 

Toate aceste grupări trebuie să fie lăsate să 
se închege liber, numai după simplul interes eco- 
nomic şi financiar al Magazinelor săteşti, 

In ce priveşte aşezarea financiară a Magazi- 
nului cooperativ trebuie să atragem atenţiunea 
că această instituţie fiind una de mare interes 
pentru economia agrară şi pentru economia na- 
țională, toate păturile sociale şi Statul au datoria 
să o sprijine şi să-i dea o aşezare financiară 
solidă, 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


Fondurile Magazinului cooperativ ar fi de mai 
multe feluri şi anume: 

a) Fonduri proprii, aduse de asociaţi şi con- 
stituite din beneficiile Magazinului. 

b) Credite obţinute pe gaj, care în cea mai 
mare măsură privesc pe asociaţii depunători de 
mărfuri, în depozitele Magazinului. 

c) Credite de Stat, care i s'ar acorda în spe- 
cial pentru investirea în clădiri şi instalaţii, 

d) Credite cooperative, care le-ar căpăta în 
condițiuni obişnuite dela instituţiile cooperative 
de credit, 

e) Credite private, care le-ar obţine dela in- 
stituţiile financiare, cu garanţia Statului, sau cu 
garanţii proprii: ipoteci, garanţia asociaţilor, etc, 

f) Depuneri spre fructiticare, 

g) Dotaţii din partea Statului, judeţelor, co- 
munelor, particularilor, etc, 

Trebuie să se dea prin lege Magazinului coo- 
perativ dreptul de a contracta împrumuturi, cu 
Garanţiile necesare, la Banca Naţională, Casa Na- 
țională de economii şi cecuri postale, Bănci de 
credit agricol şi Bănci particulare. Aci nu este 
vorba de imprumuturi de warante liberate de 
Magazin şi care sunt contractate de posesorii 
mărfurilor, 

Banca Naţională trebuie să fie deasemenea au- 
torizată a primi în reescont cambiile directe ale 


15 


Magazinului subscrise tn ordinul instituțiilor de 
credit cooperativ. 

Pentru ridicarea prestigiului moral al condu- 
cătorilor satelor, administrația ar trebui fäcută 
în mod onorific, în afară de funcționari, cari vor 
fi salariaţi, după specialitatea şi utilitatea lor. 

Regia ar fi susţinută de beneficii, comisioane, 
onorarii, din operaţii directe ale Magazinului, 
din administrarea depozitelor şi atelierelor, din 
operaţiile de warant, din operaţiile de mandat. 

Ca la orice cooperativă, din beneficiile nete 
se pot acorda administratorilor şi funcţionarilor 
prime de muncă, corespunzătoare activităţii fie- 
căruia, 

Impărțirea beneficiilor s'ar face totdeauna în 
mod cooperatist, rezervându-se totdeauna, după 
constituirea de părţi la fondurile de rezervă şi 
remunerarea capitalului, sume pentru prime de 
consum sau de muncă, ca risturnă, asociaţilor. 

Aceasta ar fi organizarea Magazinului coope- 
rativ. El ar lucra cu toate unităţile cooperative 
cu care ar putea încheia legături de afaceri, Ma- 
Gazinul cooperativ neinlocuind şi nesubstituindu-se 
nici unui gen de cooperative, constituind în schimb 
o unitate de legătură între mişcarea cooperativă şi 
Stat, între țărănime şi mişcarea cooperativă au- 
tonomă, 


N. GHIULEA 


DOCUMENTE 


LUMEA PSIHOLOGICĂ A UNUI „AMERICAN“ DIN ȘANȚ 


Până ce legea americană din 1924 asupra 
imigrației să fi mărginit şi oprit mai apoi cu- 
rentul puternic al „V6lkerwanderung”-ului mo- 
dern, milioane de expatriați permanenţi sau 
temporari, compuşi mai ales din țărani europeni, 
veniseră să ocupe regiuni agricole întregi, dar 
mai cu seamă să umple noile metropole indus- 
triale, cum sunt Gary, Indiana, care aproape 
goală în 1906, număra 100.000 locuitori în 1930. 
Influenţa mediului nou asupra imigraţilor face 
obiectul unei bogate literaturi sociologice. Dar o 
parte foarte numeroasă a emigrăţilor, după o 
şedere mai mult sau mai puţin prelungită, se 
întoarce acasă, Influența permanentă exercitată 
asupra lor, şi prin ei asupra satului european, 


a rămas aproape neobservată, în afară de schiţa 
lui Thomas şi Znaniecki pentru ţăranul polonez 
(The Polish peasant in Europe and America, 
New-York, 1918) şi de articolul interesant al 
D-lui Negrea asupra „Americanilor“ din Drăguş 
(Arhiva pentru Ştiinţa şi Ref. socială). Mica 
schiţă ce urmează nu pretinde să îmbrăţişeze 
această problemă în complexitatea ei întreagă; 
ea ambiţionează doar să schițeze lumea psiho- 
logică a unui singur „american“ (Vasile Marti, 
casa 32), reintors în Şanţ în 1929, după o şedere 
neîntreruptă de 16 ani în America, departe de 
satul său natal şi de familie. La început această 
ruptură din mediul său obişnait nu era decât 
relativă şi graduală, Vasile Marti n'a plecat 


www.dacoromanica.ro 


76 


singur şi nu trebuia sa se găseasca singur acolo. 
„Aveam un prieten, Gavril Opre, născut la Fel- 
dru. Fratele acestuia, Vasile, îmi povestise tocmai 
că Gavril câştiga foarte bine în Canada. Am 
plecat cu Vasile la Cernăuţi, de aci la Brâme 
şi Halifax". 

Pentru a convinge pe inspectorul imigrației 
că el nu va îngreuna cassa publică, Vasile Marti 
a putut să arate o scrisoare a acelui Gavril 
Opre, deja stabilit acolo, şi la care el a locuit 
tot timpul primului an. În anul următor, când el 
se simţi atras spre Statele Unite, putu să treacă 
frontiera fără dificultăţi, tot aratând adresa unui 
compatriot dela Erie, Pennsylvania. După tre- 
cerea unui altân,el locuia apoi la Detroit, într'o 
familie de Români bănăţeni. Deabia după opt ani 
de aclimatizare, el părăseşte şirul protector al 
compatrioţilor pentru a merge să locuiască într'o 
familie de veche obârşie americană; el rămâne 
la aceştia timp de opt ani, şi după reintoarcerea 
lui la Șanț păstrează corespondenţă cu ei încă 
un timp oarecare. 

„Charlie“ cum se numeşte acum, a debutat în 
viața industrială ca simplu lucrător, fără alte 
calificări decât muşchii lui de om dela munte 
şi inteligenţa lui inăscută. După ce a muncit la 
canaluri, câştigă calificarea de turnător, deve- 
nind apoi inspector la turnătorie,— post de o 
reală resposabilitate, De la 2. dl. pe zi în 1913 
el a avansat până la 1, 25 dl. pe oră în 1927-29, 

Monotonia sistemului de producţie Ford, la 
care el a lucrat dela 1916 până la 1929, nu 
satisfacea instinctul său de bun mecanician şi îi 
plăcea să schimbe adesea îndatorirea înlocuind 
pe lucrătorii bolnavi. Această dexteritate me- 
canică, câştigată în întregime în America, nu 
gaseşte nici o aplicare în satul Şanţ. 

Vasile Marti a ramas indiferent chestiunilor 
profesionale ale lucrătorilor, La Erie „după un 
an agentul sindical lucrător mi-a cerut un dolar 
(pentru a deveni membru al organizaţiei); eu 
nam voit să am carte sindicală“. În loc să se 
ioscrie el pleacă să caute lucru în uzinele Ford 
la Detroit, (aci chestiunea nu s'a mai pus, pen- 
truca la Ford nu sunt sindicate libere). Faţă de 
organizaţiile româneşti de Ja Detroit, Vasile 
Marti a aratat un individualism aproape tot aşa 
de mare. Asociaţia „e bună; dacă te îmbolnăveşti, 
ea plateşte, Dar eu câştifam bine la uzină, 
n'aveam nevoie sa ma înscriu. La balurile Junare 
membrii plateau o jumatate de dolar, eu un 
dolar“. „Noi nu jucam decât jocurile americane; 
noi nu cunoșteam jocurile româneşti”. Biserica 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


nu ocupa nici ea un loc prea mare în interesele 
sale. „Mă duceam la Biserică de sărbătorile 
mari, la Crăciun şi la Paşti”. „Locuiam departe 
de biserică”. Vizita făcută de Majestatea Sa 
Regina Maria şi de A. R, Prinţul Nicolae după 
răsboiul mondial în Stalele Unite i-a lăsat o 
impresie adâncă. „Prinţul Nicolae a vizitat aso- 
ciaţia română şi primăria. L-am auzit vorbind. 
N'am lucrat în ziua ceea". Timp de două luni 
Vasile Marti a fost prins de tentaţia contagioasă 
de a-şi avea automobilul său. Apoi l-a vândut, 
pentrucă lui nu-i trebuia, şi împrumutându-l 
amicilor săi, risca să plătească cheltuielile năs- 
drăvăniilor lor. Plăcerea lui de seamă erau 
matchurile de box; pentruca să vadă al doilea 
match între Dempsey şi Tunney s'a dus cu avionul 
dela Detroit la Chicago şi inapoi, plătind 40 dl. 
El ăsista de asemenea la hockey pe ghiață, la 
baseball şi football, la cursele de biciclete şi 
motociclete. La un record de dans el a văzut 
cum „băiatul voia să înceteze jocul, dar tovarăşa 
lui i-a dat un pumn ca să-l facă să ţie până la 
finich“. „Citeam gazeta rominnească tipărită acolo; 
citeam deasemeneă jurnalele englezeşti, mai întii 
pagina sporturilor”. 

„In fiecare săptămînă îmi aduceam cărți ro- 
mineşti şi englezeşti de la bibliotecă (publică)“. 
El a mers la şcoala de seară timp de două luni 
şi jumătate. Scopul lui era practic; „multă lume 
învaţă cum să-ţi faci cele de al doilea hirtii (cer- 
tificatele definitive de naturalizare americană), 

La Detroit, Vasile Marti a întâlnit o mulţime 
de naţionalităţi. „M'am dus odată la balul polo- 
nez, altădată la clubul unguresc, deasemenea la 
cluburile german şi sirb“. „Nu-mi plăceau un- 
gurii la Detroit. Ungurului nu-i pasă, el cum- 
pără mai întii haine frumoase fără să-şi păs- 
treze un ban în pungă". „In Statele-Unite nu poți 
să-ţi pierzi timpul ; nu munceşti, nu ai cu ce să 
cumperi”, 

Vasile Marti a văzut multe în Statele-Ubnite. 
„Odată m'am dus in California, o altă dată la 
Hot Springs, Arkansas”, El a observat foarte 
bine diferenţele de seamă dintre Nord şi Sud, 
„La sud sunt mulţi negri, la nord se găsesc 
oameni de toate naţionalităţile“, „La sud se gă- 
seşte mult porumb, cartofi din belşug; la nord 
trebuie să cumperi totul, din prăvălie, cu bani”. 
A rămas liber de orice prejudecată de rasă. 
„Am văzut mulţi negri: sunt foarte simpatici, 
puternici şi nepăsători de praf; am fost la ei 
de cinci, şase ori”. 

Procesul de asimilare în mediul american nu 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


era totdeauna prea plăcut, totuşi Vasile n'a ră- 
mas prea suparat. Intr'o seară gazda lui amc- 
ricanä l-a poftit să stea de vorbă cu musafirii, 
„După o jumătate de ceas eu vream să explic 
ceva cu mâinile cum se face aici. Bill mi-a spus: 
„Nu se vorbeşte cu mîinile în  Statele-Unite: 
cum se face acolo la tine”. Atunci mi-am pus 
mlinile în buzunar; Bill m'a întrebat de ce, Eu spun; 
„ca sănuuitşisă începiar să vorbesc cu miinile”, 

Altă dată „mi-am lăsat să crească mustăţile 
mari, O americancă mă întreabă, „te întorci în 
patrie ?", Eu am spus, „Nu, de ce?“ — „Pentrucă 
laşi să-ţi crească mustăţi mari, aici nu stă bine 
faptul acesta“, Numai decit mi le-am ras“. 

Soţia lui Vasile Marti, rămasă la Șanț, cu 
copiii, a murit la 1918, dar el continua să tri- 
mită bani copiilor săi; a păstrat o grămadă de 
chitanțe, „In 1926 mi-am făcut hirtiile dintii 
(declararea intenţiei de a deveni cetăţean ame- 
rican)". „In 1927 vream să mă întorc, să-mi re- 
văd copiii”, Reîntors în 1929 la Şanţ, el se tn- 
soară, „Vream să vând pămintul soţiei mele, să 
mă naturalizez în America, şi să-mi duc soţia 
acolo. N'am putut să vind pămintul: nimeni 
nu avea bani; băncile erau închise în toată Ro- 
mânia. La Bucureşti mi-am prelungit permisul 
de intoarcere plătind 35 dl, Atunci(în 1930), Emil 
Cucu, notarul public, funcţionar într'o bancă (la 
Detroit) mi-a scris că timpurile sunt rele, uzi- 
nele se închid, multă lume caută de lucru fără 
să găsească; că ar fi mai bine să nu mă intorc 
deocamdată, că mi-aş pierde acolo toate econo- 
miile“. Aşa Vasile Marti, revenit în vizită, a ră- 
mas la Şant. , 

„Intorcindu-mă în 1929, aveam 1000 dolari, 
i-am schimbat în bani romineşti, am ridicat o casă 
frumoasă pentru copiii mei, cheltuind jumătate 
din bani, Aveam cam 300 dl, la bancă, când s'a 
făcut o nouă lege rominească, „Conversiunea“ 
şi am pierdut jumătate din banii mei“. „Mi-ar 
place să plec oriunde altundeva; aici e prea 
greu. Munceşti toată vremea şi pierzi .într'una. 
Dacă m'aţi ajuta să capăt o viză americană, v'aş 
face un cadou frumos”, 

In afară de economii, Vasile a adus obiecte 
materiale, două pălării, două costume, dintre 
care unul e deja uzat, un geamantan şi o valiză. 
„Am vindut valiza unui institutor”, 

„Am adus un brici cu lame, un benoclu şi 
ochelari pentru mine şi nevasta mea“, Toate o- 
biectele acestea nu sunt de vre'vun folos pentru 
viaţa din sat ; cel mult pot să-i flateze o vagă 
dorinţă de a se deosebi de ceilalţi. 


11 


„Intorcindu-mă din America, am încercat opin- 
cile odată. Nu mai puteam să merg. Mergeam un 
pas înainte şi doi inapoi." Dar, „nevastă-mea 
cind pune pantofii, o doare totdeauna capul; fără 
pantofi, n'are nimic.“ 

În America Vasile a cumpărat papuci. „Dacă 
vorbesc cu o femeie la uşa camerii mele de cul- 
care, ea s'ar ruşina să-mi vadă picioarele.“ Va- 
sile a adoptat deasemenea moda americană a 
cămăşilor cu mineci scurte. „Nu-mi plac minecile 
lungi; la turnătorie la tăiam scurte," Vasile nu 
poartă niciodată frumosul costum din Şanţ; nici 
nu-l mâi are, 

„Intorcindu-mă în 1929, nu vedeam nimic 
(noaptea); în Statele Unite e atita lumină (pe 
stradă)”, 

„La întoarcere răspundeam adeseori pe en- 
Şlezeşte. Mă intrebau, „Ce-ţi este?” Răspundeam, 
„iartă-mă, vorbeam englezeşte“”. „Cînd incercam 
să descriu Statele Unite oamenilor din Şanţ, ei 
rideau zicînd: „Nu se poate!“ 

Intorcîndu-se acasă Vasile Marti credea să 
găsească alte obiceiuri comerciale, „Aci nu pofi 
să te increzi în negustori. Te înşeală şi la greu- 
tate, In America dacă nu-mi plăceau pantofii, ti 
schimbam la magazin a doua zi. Aci nu poţi să 
schimbi ce-ai cumpărat“. „Aci impozitele ne iau 
mulţi bani, pentru fiecare jugăr 34 de lei, pentru 
un bou 100 lei, pentru drum 100 lei. — In Ame- 
rica ciştigai pină lā 2500 dolari pe an şi dacă 
n'aveai casă şi pămint, nu plăteai impozite”, 

Vasile a fost deasemenea impresionat de noile 
mijloace de transport. „Nu mai călătoreşti cu 
trenul, ci în maşină sau avion. Pe drumurile lungi, 
în afară de oraş, nimeni nu merge pe jos; ridici 
mina şi automobilistul te pofteşte să te urci. Aici 
mergi 10, 20, 100 de mile pe jos; aici trenul 
costă prea mult“. De fapt, în cifre absolute trenul 
e mult mai ieftin în Rominia, 

„Compania Chevrolet a organizat o expoziţie 
asupra vieții americane de acum 200 ani. In 
timpul acela trăiai în America cum trăim acum 
în Rominia. Făceai totul cu carul şi cu boul; 
acum faci totul cu maşinile”, 

Vasile observă diferenţa între ziua de muncă 
a lucrătorului şi ţăranului. „In Rominia joci nu- 
mai Duminica. In America lucrezi opt ore pe zi 
şi ai opt ore libere, In Statele Unite poţi să 
joci în toate zilele“. 

El a fost impresionat de diferenţa obiceiuri- 
lor familiale. „Intr'o seară, citeam. Trei perechi 
tinere au venit la Bill (gazda sa). Una din femei 
spuse că ea ar vrea să vadă un film, dar soțul 


www.dacoromanica.ro 


18 


ei nu voia să meargă. El m'a rugat s'o întovă- 
răşesc pe soţia lui la cinema, Cind ne-am întors 
soţul ne-a dat bere. In Rominia nu poţi să te 
plimbi cu nevasta altuia, că se supără soţul“, 

Totuşi Vasile Marti e mulţumit cu felul de 
a se aranja căsătoriile la ţară. Aci, „tatăl întreabă 
cit pămint, vaci, oi, porci, dă celălalt feciorului 
sau fetei ; feciorul şi fata nu pot astfel să facă 
vre-o Greşală lucrind de capul lor”. 

Cu toată lipsa lui timp de 16 ani, timp în 
care copiii lui au devenit oameni mari, Vasile nu 
înțelege lipsa de respect datorit, din bătrini, ta- 
tălui familiei. El se plinge cu amărăciune de 
copiii săi. „S'au stricat acum copiii în țară la 
noi; dacă-i chemi să le dai ceva, vin; dacă-i 
chemi să vie să-ţi ajute, nu vin. 

Vasile a avut experienţă în munca agricolă. 
„Timp de două luni am lucrat pe o moşie din 
Canada, conducind un tractor, Acolo o maşină 
taie griul, îl bate, îl pune 'n saci pe un car legat 
de tractor, Aici o sută de oameni nu pot să 
facă ce fac doi acolo”, 

Dar el a reintrat complet în technica ruti- 
nară a satului, „Imi muncesc pămintul ca şi 
vecinii mei. Cumpăr îngrăşăminte chimică dela 
agronom“, Dar această mică inovaţie è comună 
satului intreg; ea nu e datorită experienţei sale 
din America, 

Dar dacă Vasile Marti a reintrat complet în 
viaţa economică a satului, regretind frumoasa 
simbrie americană dinaintea crizei mondiale, el 
se ţine la o parte de lumea spirituală a satului, 
„Cînd pleacă mama şi-ţi lasă copilul în leagăn, 
pune cleşte peste leagăn, ca să nu vie dracul 
să-i ia copilul”, Cind te sperii de unul care se 
apropie de tine pe la spate, îţi scuipi în sîn de 
frică", Vasile Marti disprețuiește aceste super- 
stiții, Dar tot aşa trăieşte departe de frumoasele 
ceremonii ale satului, 

„leri, nevâstă-mea m'a întrebat: „Dece nu vii 
să vezi nunta? I-am răspuns că în Statele Unite 
acestea sunt jocuri de copii şi eu nu vreau să 
le văd“, 

Astfel, viaţa americană a lăsat urme adinci 
în mentalitatea lui Vasile Marti desprinzându-l 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


din legăturile spirituale cu satul său natal pe 
care le-a înlocuit cu admiraţia pentru maşină şi 
pentru spectacolul sportiv— cele două forme de 
excitație nervoasă în viaţa lucrătorului, 

Ruintors în satul său, el nu încearcă nicio 
influenţă asupra mediului său, răminind un simplu 
spectator al sforţărilor depuse de „Căminul cul- 
tural" şi de o tinerime entuziastă întru ridicarea 
satelor. Şi pentrucă n'a luat parte la niciuna din 
organizaţiile româneşti din America, el n'a putut 
aduce satului său natal nicio experienţă de orga- 
nizator, (v. Traian Herseni, „Clubul Husarilor'”, 
Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială, 1935, 
No, 3—4 pag. 4371—61). 

Dorinţa lui cea mai mare e aceea de a se 
intoarce în America, de care el incepe să-şi 
facă un tablou idealizat, Dar de data aceasta el 
nu mai vrea să servească de canal egalizator 
între plata ridicată a industriei americane şi 
nivelul inferior al remuneraţiei ţărăneşti; acum 
nu-şi mai simte nici o datorie faţă de copiii săi, 
ei înşişi proprietari şi şefi de familie la rândul 
lor, şi cu tot reumatismul supărător, căpătat în 
turnătoriile de la Detroit, e grăbit să se stabi- 
lească definitiv în America, împreună cu soţia 
sa, care deasemenea şi-a îndeplinit toate inda- 
toririle faţă de proprii ei copii, 

Că atitudinea psihologică a lui Vasile Marti, 
a unui lucrător calificat şi legat în mod super- 
ficial mediului industrial american, este din anu- 
mite puncte de vedere pur personală, ne-o arată 
atitudinea contrarie a lui Timoftei Filipoi (Casa 
517), reîntors în Şanţ în 1919, după o şedere de 
13 äni în Statele-Unite, Acesta, cu toate că a 
cîştigat şi a economisit destul, nu se simţea deloc 
la largul lui, acolo. Epitetul de „Lunkey” dat 
lui ca şi celor mai mulţi dintre imigraţii veniţi 
din Europa est-centrală, îi jicnea demnitatea lui 
de om. 

Simţind repulsie faţă de mediul american» 
Timoftei Filipoi a fost foarte fericit să sè întoarcă 
acasă, şi să-şi reia aci locul lăsat din bătrini, 

PHILIP E. MOSELY 


Stipendiat al „Social Science 
Research Council“, 


VÂNĂTOAREA LA ŞANȚ (JUD, NĂSĂUD) 


Regiunea Şanţ, acoperită cu întinse păduri 
de fag şi brad, este foarte bogată în vânat 

Speciile de interes vânătoresc sunt: lupul, 
vulpea, pisica sălbatecă, râsul, vidra, viezurele, 
dihorul, iderul, pietrarul (Martes Poina L.), ursul, 


iepurele, capra neagră, căprioara, cerbul, mistrețul, 
apoi păsări ca: diferite soiuri de rafe şi gâşte 
sălbatice, în trecere (mai ales primăvara, ime- 
diat după topirea zăpezii), porumbei sălbatici, 
sitari, becaţine, cocoşi de munte, cocoşi de mes- 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


teacăn, găini de alun, şi, mai rar, potârnichi şi 
prepelițe, acestea din urmă în trecere. 

Repartiția geografică şi densitatea speciilor 
din regiune. Lupi sunt puţini, aproape dispăruţi 
din regiune, fiind distruşi pe toate căile, în ve- 
derea ocrotirii vânatului util; toamna coboară 
la mici altitudini, odată cu cirezile („ciurzile”) 
de vite, 

Vulpi sunt multe, fiind foarte vătămătoare 
pentru iepuri şi greu de stârpit. 

Pisicile să:ibatice trăiesc în pădurile din îm- 
prejurimi. 

Râşi s'au întâlnit puţini şi anume pe valea 
Cobăşelului, spre Jneu şi pe pârâul Râsului, 
afluent al Cobăşelului,. 

Vidrele trăiesc pe malurile Someşului; vie- 
zurii, în pădurile înconjurătoare ; dihorii, pe lângă 
casele oamenilor; jderii şi pietrarii, în pădurile 
învecinate, 

Urşii, s'ar afla, după spusele Preşedintelui 
Soc. de vânătoare, pe teritoriul administrativ al 
Com. Şant, cam 8—10 familii (25 capete) — şi 
anume la: Făgeţel, Stânişoara, isvorul Smeului, 
isvorul Gagilor, pe valea Cârţibavului, valea 
Cobăşelului, sub mt. Curăţel şi mt. Beneş, valea 
Neagră şi mt. Perşa, 

Toamna urşii coboară dela munte după poame 
odată cu cirezile de vite şi anume de ziua Crucii, 

Jepurii există mulţi în ţinutul Şanţului, dar 
nu prea se vânează, sătenii fiind amatori mai 
mult de vânat mare. 

Capra neagră trăieşte în zona alpină, pe 
Ineu, în puţine exemplare pentrucă vulturii 
pleşuvi care vin tocmai de pe Ţibleş, le mă- 
nâncă iezii; pe teritoriul strict de vânătoare al 
comunei Şanţu lipsesc, 

Căprioare se întâlnesc în pădurile din împre- 

jurimi, 
Cerbul cu ambele sale varietăți (de munte şi 
„de țară“) este vânatul al mai de preţ al întregii 
regiuni, Acestui animal îi place la „săhelbe” 
(lăstăriş), mai ales pe valea Cornei (teritoriul 
comunei) şi valea Blasnei (teritoriul arendaşului 
Medvediky). Se întâlnesc cerbi şi pe valea 
Măriei mici, iarna trecând şi prin marginea sa- 
tului, cum s'a întâmplat odată cu o cerboaică ce 
a năvălit până în şură, gonită de lupi, 

Mistreți sunt din abundență, în toate pădurile 
din împrejurimi, 

Cât priveşte păsările de interes vânătoresc, 
unele trăiesc în pădurile de munte (Cocoşul de 
munte, Cocoşul de mesteacăn, găina de alun 
etc,), altele în fânețe şi altele dealungul Some- 


79 


şului (rațe şi gâşte sălbatice), sau prin zăvoaie 
(Sitari, Becaţe). 

Foloasele şi pagubele vânatului. Dacă unele 
din animalele de mai sus sunt folositoare, vâ- 
nându-se pentru carnea lor comestibilă, cele 
mai multe sunt vătămatoare direct şi indirect, 
omul fiind copleşit de ele şi aflându-se cu acestea 
în permanentă luptă. 

Intr'adevăr, viaţa locuitorilor din Şanţu, lo- 
calitate pierdută într'un fund de munte, este în- 
greunata nu numai de condiţiile geografice şi 
climatice ale regiunii ci şi de animalele salbatice 
ale acesteia, care-i atacă, le mănâncă vitele şi 
le iroseşte munca şi recolta. 

Căci, după cum afirmă sătenii, jumătate din 
recoltă e regulat nimicită de animale (mistreți, 
urşi). Astfel, anii trecuţi, pe dealul Măgura, dintre 
Şant şi Rodna veche, au coborit ciopoare întregi 
de mistreți şi au stricat holdele de ovăz (Po- 
pârţan). 

Prin Septemvrie urşii coboară şi ei la mici 
altitudini, pentru a le mânca ovăzul încă verde, 
deabia în spic la aceea epocă, 

Dar animalele sălbatice ale regiunii merg şi 
mai departe cu indrăsneala, atacând vite şi chiar 
oameni, pe care, câteodată îi răpesc chiar din 
sat! 

Astfel într'o vară, acum câţiva ani, o ursoaică 
venise pe valea Cârtibavului så prădeze şi cum 
vitele se ascunseseră, s'a mulţumit să ia cu ea 
un copil adormit pe o cărare (copilul lui George 
Sângeorzean). L'a luat in braţe, dar copilul tre- 
zindu-se şi ţipând, i-a venit în ajutor un unchiu 
al său, Sabin Moisil, Atunci ursoaica a trântit 
copilul la pământ şi a fugit. Urmele shiarelor 
ursoaicei lăsate pe pielea copilului, le-a văzut 
toată lumea (informator Nistor Cotu), 

Incât nu e de mirare că vânătoarea a luat 
naştere aici din cele dintâi timpuri ale localitații 
— şi nici că această localitate numără câţiva 
dintre cei mai buni vânători din ţară. 

Dacă la început se vâna primitiv şi fură nici-o 
organizare, azi vânătorii Şanţului s'au constituit 
într'o societate de vânătoare corect organizată, 
(„Societatea vânătorilor din Şanţ Năsaud”), ce 
ține seama de toate prevederile legii şi regula- 
mentului vânătoresc, 

„Societatea vânătorilor din Şanţ-Năsăud“. So- 
cietatea s'a constituit la 10 Martie 1934, contrac- 
tul fiind aprobat de Minister la 12 Februarie1935, 

Numărul membrilor acestei societăţi este de 
19 (11 ordinari, cu taxele în regulă şi 8 coop- 
taţi sau aderenţi). 


www.dacoromanica.ro 


80 


Cei mai buni vânători din Şanţ, atât în ceeace 
priveşte arta tirului cât şi tactica vânătoarei şi 
ştiinţa vieţii animalelor sălbatice sunt: V, Pomo- 
haci, Oct. Pomohaci, Iacob Pomohaci şi Panteli- 
mon Olaru. 

Teritoriul de vânătoare al societăţii. Suprafaţa 
arendată pentru vânătoare dela Ministerul Agricul- 
turii este de 3.675 jugăre cadastrale (cam 2000 ha). 

Acest teritoriu cuprinde: Cubavul, faţa Cârţi- 
bavului, dosul Cârţibavului, dosul Obcioarei, Hoi- 
turile, Popasuri, Pripoare, Arşiţa Mutului, Po- 
iana lui Rudici, Hăsbăoaia, Valea Cornei şi Ima- 
şul, Teritoriul de vânătoare al societăţii nu cu- 
prinde locurile cele mai bogate în vânat ale re- 
giunıi şi nici vânatul Alpin, locuri date în arendă 
altor societăţi sau persoane, 

Și anume, după declaraţia preşedintelui so- 
cietăţii de vânătoare din Șanț, teritoriul de vâ- 
nătoare de pe valea Blasnei, ce ţine tot de re- 
giunea Şanţ, foarte bogat în cerbi, a fost arendat 
de Ministerul Domeniilor D-lui Dr. I, Philipovici, 
care l'a subarendat D-lui Nedvedjky. In tot cazul, 
teritoriul de vânătoare al com. Şanţu, atât în 
ceeace priveşte cantitatea cât şi calitatea vâna- 
tului, stă în fruntea teritoriilor de vânătoare ale 
ținutului grăniceresc, 


STRIGĂTURI 


Facilitatea Șănţenilor în a crea versuri şi sen- 
sibilitatea conturării ideilor, se manifestă mai 
ales, sub forma strigăturilor, 

Acestea sunt ajutate şi de faptul, că Șănţenii 
dispun de o remarcabilă putere de analiză a fe- 
nomenelor sociale, de o permanentă observaţie 
şi reflexie, care-i determină să-şi versifice ime- 
diat gindurile şi să le rostească, cînd se iveşte 
prilejul, în cadenţa unei melodii adecvate, a ce- 
teraşilor. 

Strigăturile pot fi de mai multe feluri, variind 
după starea sufletească a individului, în momen- 
tul cînd le crează, după situaţia lui socială, după 
raporturile în care se găseşte cu satul, cu vecinii, 
rudele, prietenii, duşmanii, etc. 

Se strigă la orice fel de petrecere; sau mai 
bine zis, în orice ocazie, unde întâlnesc muzica 
lăutarilor, 

„Cetera" este condiţia esenţială a strigatului, 
iar strigăturile formează condiţia esenţială a pe- 
trecerei; fără ele nu poţi înţelege şi nici nu-ţi 
poţi închipui petrecerea Şănţenilor. 

La nuntă, pe uliţă în desfăşurarea ceremo- 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


Metode de vânătoare. Dacă la Şanţu se vânează 
corect, adică intocmai după prevederile legale, 
totuşi mai dăinuesc şi unele metode primitive şi 
in contradicţie cu aceste prevederi, 

Astfel iepurii se mai prind şi azi cu lațul în 
livadă, metodă oprită de Ministerul Agriculturii, 

Țapii de căprioară se vânează numai la 
pândă. 

Pentru celelalte specii de vânat se organi- 
zează de către societate şi vânători cu bălăiaşi, 

Contra răpitoarelor se organizează vânători 
din oficiu, pentru ocrotirea vânatului util, 

O metodă interesantă este prinsul jderului cu 
mâna, Şi anume e vorba numai de jderii intraţi 
în scorburi de copaci şi de care vânătorii sunt 
siguri că se află înăuntru, 

Gaura scorburii se astupă şi peretele ei 
se'ngăureşte din afară înăuntru, începând cu gă- 
urile din partea de sus şi urmându-se cu ele în 
jos, până în dreptul locului în care se află jderul, 
In aceste găuri se bagă mâna pentru a se căuta 
jderul. Dacă nu se găseşte se face alta până când 
animalul e găsit şi scos afară cu mâna, deși vâ- 
nătorul poate fi crunt muşcat de micul răpitor, 


RAUL CĂLINESCU 


DIN ŞANȚ 


nialului, la masă, în timpul jocului, „în şezători“, 
Duminica şi sărbătorile „la joc“, ori atunci cind 
o gazdă, care are o fată sau un fecior, „dă joc“ 
şi la orice reuniune cu caracter distractiv, nu 
pot lipsi cetera şi strigăturile, 

Mai mult strigă tineretul; strigătul fiind în 
raport invers cu virsta, începind dela 20 de ani 
în sus, Aceasta, însă, nu înseamnă că nu avem şi 
excepţii, Mă gândesc la bătrinul Constantinaş 
lugan, care deşi a depăşit de mult 70 de ani, 
este aproape inepuisabil în strigături, luind parte 
alături de tineret, la joc. 

Strigăturile oglindesc minunat o mare parte 
din psiholugia poporului, Dragostea, dorul, uritul, 
blestemul, ironia, gluma, morala, toate sunt mo- 
tive în jurul cărora spontaneitatea brodează acest 
infinit produs numit strigături, Analiza atentă a 
lor, ne duce spre foarte interesante observații, 
Aşa bunăoară cred că se poate stabili pe lingă 
diversele tipuri de strigături şi repertoriul lor, 
chiar circulaţia şi mai departe, căutind să se 
pătrundă frecvenţa, se poate merge prin obser- 
vaţii repetate şi înregistrarea completă a petre- 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


cerilor şi a strigăturilor spuse de fiecare data, 
la preferințele poporului — până şi pe cale sta- 
tistică — la toate categoriile sociale, virste, sex, 
ete, luminând multe lucruri din psihologia popu- 
lară, Interesant de urmărit ar fi deasemeni chiar şi 
contaminările între diversele tipuri de strigături. 

Nu mă opresc la toate acestea, acum; voi 
reveni asupra chestiunii, cu mai multe comen- 


1 


Hei lelincă struł de rouă, 

Tu mi-ai rupt inima 'n două; 
Tu mi-ai rupt-o, tu mi-o leagă, 
C'un fir de mătase neagră, 

Tu mi-ai rupt-o, tu mi-o coasă, 
C'un fir de mătasă groasă. 
Spune lele mine-ta, 
Să'ngrădească ulița, 

Tot cu lin şi cu pelin, 

Noi să nu ne mai tilnim; 

Făr Sâmbăta la popas, 

Şi noaptea mindro la mas. 


2 


Foaie verde di pi Prut, 
Eu la mindra cînd mă duc, 
Mi-i cărarea pi su nuc, 
Eu la mindra cînd mă trag, 
Mi-i cărarea pi su fag. 


3 


Mindra mea de mindră mare, 
Nici obele'n cisme n'are 

Şi să'ncalță cu hirtie, 

Ca să-m fie dragă mie. 


4 


Pentru ochi ca murile, 
Inconjor pădurile; 

Pentru ochi ca muria coaptă, 
Inconjor pădurea toată. 


5 
Uşurel-is, uşurel, 
C'am mincat carne de mel, 
Uşurică-s, uşurea, 
C'am mincat carne de mea. 
6 
Hai mindră să ni-unim dragi, 
C'amindoi suntem săraci ; 
Ş'om trăi cu buză moi, 
Ca şi cei cu şasă boi. 
Ş'om trăi cu buză dulci, 
Ca şi cei cu şasă junci, 


81 


tarii, cind se va da la lumină întregul material 
de literatură populară orală, cules din satul Şant, 
judeţul Năsăud, în cadrul campaniilor de cerce- 
tare monografică, conduse de Domnul profesor 
Gusti, timp de cîte o lună, în anii 1935 şi 1936. 

Las să urmeze acum, citeva strigături, culese 
în special dela tinerii Maria lugan, Augustin 
ugan şi Savir Scripeţi. 


7 


Foaie verde, nucă seacă, 
Dragă mi fata săracă, 
Căci cu mina ei să'mbracă. 
Dar fata bogatului, 

Dă-o 'n mîna dracului ; 
Cind să scoală, 

Cată'n oală; 

Dacă vede'n oală nu-i, 
Pune iară oala'n cui. 
Dacă bine să hrăneşte, 
Merge'n pat şi să trînteşte. 


8 


Foaie verde şi una, 
M'apucă dor de mîndra, 

Să mă duc pînă la ea, 
Cind m'apucă doru tare, 
Mărg pe dial ca şi pe vale; 
Cind m'apucă doru des 
Mărg pe dial ca şi pe şăs. 


9 


Foaie verde de cicoare, 
La mindra la cingătoare, 
S'o 'nvățat ciocănitoare, 
Ciocăneşte pin'o doare. 


10 


Foaie verde şi una, 
Mindru-i locu pe-aicia ; 
Duce-m'oi şi l-oi lăsa, 
M'oi întilni cu badia, 
Şi altu n'oi mai 'nturna. 
Foaie verde de trifoi, 
Mindru-i locu pi la noi, 
Duce-m'oi şi lăsa-l-oi, 
N'oi vini altu'napoi. 

11 
Foaie verde ş'o nuea, 
Așa zise mindra mea, 
Să mă duc sara la ea, 
Să-i ajutu la cernut, 
Gurița să i-o sărut. 


www.dacoromanica.ro 


82 


Să'mă'nvăț a săruta, 
Mindro la gurița ta; 
Să mă'nvăţ a trăi bine, 
Mindro la gură la tine. 


12 


De-ar fi doru mititel, 
Numa'n brațe-aş sta cu el; 
Dar doru i-un mare cine, 
Căci înşală multă lume, 
Şi m'o 'nșălat şi pe mine, 
De cu mindram trăit bine. 
13 
Mindră ochii tăi cei dulci, 
Di pe uliţă m'aduci, 
Ş'acasă la voi mă culci. 
Mindră ochii tăi cei dragi, 
Di pe uliţă mă tragi, 
Ş'acasă la voi mă bagi. 
14 
Floricică di pe rit, 
Să duse mindra la tirg, 
Cu cheile jurăind, 
Cu ochii badii făcind. 
Cind făcea badi-i plăcea, 
Ochii şi gura-i ridea, 
Sprincenile m'amăgea 
Şi ieu mă ieu după ea, 
Tot făcinui cu geana, 
Că'n ce crişmă ne-om băga. 
In crişmuța d'ningă drum, 
Să cătăm vinu de bun; 
Dar mai bine 'n cea din vale, 
Să cătăm vinu de tare; 
Vinu-i bun horinca 1) 'm place, 
Gazdă mare nu m'oi face. 
Mai bine gazdă de rind, 
Nici să cumpăr nici să vind. 
15 


Mindra roşă la obraz, 
Căpăta-o-aş num 'un ceas ; 
Tuma 'n fundu grădini, 
Să fac voia inimii. 

De n'ar fi mindra de vină, 
N'ar ieşi sara 'n grădină, 
Desculță cu şorțfu-a mină. 
De n'ar fi mindra cu dor, 
N'ar ieşi sara 'n ocol, 
Desculță cu capu gol. 


1) holircă, holercă, rachiu, 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


16 


Bate Doamne uritu 
Și ia-i mintea cumpătu. 
Pe une uritu mere, 
Rădăcina ierbii pere ; 
Pe une uritu calcă, 
Rădăcina ierbii sacă, 
Uritu şi omu htd, 
De viu mă bagă'n pămint,. 
Dragostea ş'omu frumos, 
Din pămint iară m'o scos. 
1'7 

Măi leliţă, leliuşoară, 
De-ai fi bună, bunişoară, 
T-ai scoate pătuțu-afară, 
La fereastă la cămară. 
Io maş face vînt de vară, 
Ş'aș veni la voi pe sară; 
Şi m'aş face-un merişor, 
Şi m'aş da de-a rostogol, 
Pină la tine su fol. 

18 
Floricică pălimaş!), 
Eu cu mindra duce-m'aş, 
Pe țarină pe imașş, 
Nu mi-ar trebui nănaş, 
Poate nice ceteraş. 
Nici popă să ne cunune, 
Numa noi cu vorbe bune; 
Iar lumea ne-ar zice fraţi, 
Ş'am trăi necununaţi. 

19 
Mindro doru dila tine, 
Piste multe dealuri vine, 
Și nu-l poate opri nime, 
Și s'aşează 'n sîn la mine. 
Ș'aşa vine di pi 'ncet, 
Di să bagă 'n sîn deadrept. 
Doru şi dragostile, 
Ele mincă junile, 
Şi pe mine m'o mincat, 
Numa ochii mi-au lăsat, 
Să nu mă izbăsc de gard; 
Numa ochii şi gura 
Să mă stimpăr cu dinsa. 


20 


Cind eram de nu iubeam, 
Unde mă culcam dormeam; 


1) Arbore, 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


Dar acum de cind iubăsc, 
Nu pot să mă hodinesc ; 
Nice ziua cu lucru, 

Nice sara cu somnu, 

Tot la mindra-mi stă gindu. 


21 


Iubeşte, mîndră iubeşte, 
Numai bine te păzeşte; 
Une-or fi oameni mai mulți, 
La mine să nu te uiţi, 
Une-or fi mai piţinei, 

Țipă ochii piste ei. 

Că şi une-s doi cu doi 
Ş'acolo vorbesc de noi. 


22 


Cu mindra m'aș duce 'n tară, 
Cu uritu, nici afară; 

Cu mindra m'aş duce 'n munte, 
Cu urîtu, nici în curte. 


23 


Nu bate Doamne omu, 
Să-i iei mintea, norocu, 
Mai bine-i iea sufletu. 


24 


Floricele di la munte, 
Badea cu drăguțe multe, 
Pină mere pela toate, 

Trece pela miezi di noapte; 
Şi cîn vine pela mine, 

Să vede de ziuă bine; 

S'ar băga şi-i ie ruşine, 
S'ar duşe şi-i pare rău, 
S'ar băga şi-i ie cu greu. 


25 


Vai de mine mîndrulucă, 
Păru lung, mintea-ți scurtă. 
Hei, de ţi-ar fi mintea ca păru, 
Nai iubi pe tăt mişălu; 
De ți-ar fi mintea ca statu, 
N'ai iubi tăt blăstămatu, 
Şi pe mine şi pe altu. 

26 
Auzit-am din bătrîni, 
Marhă grasă să nu fii, 
Nici om frumos să nu fii, 
Marha groasă să gioate, 1) 
Om frumos cade'n păcate. 


1) Deoache. 


27 
Cine m'a făcut pe mine, 
I-a plăcut rachiu bine; 
Da cine m'a botezat, 
La plăcut vin cipărat, !) 
Da şi cine m'o moşii, 
I-a plăcut vinu 'ndulcit, 


28 


Vino lele după mine, 
Că-i nimeri tare bine ; 
Desculţă nu te-oi purta, 
Că tu singură-i îmbla; 
La moară nu te-oi mina, 
Da nu-i mere, n'oi mînca. 


29 


M'o minat mama di-acasă, 
Să joc fata cia frumoasă; 
Am jucat pe harnica, 

Că e toarsă cinepa. 


30 


Foaie verde di pi creastă, 
Decit cu drăguţa proastă, 
Mai bine la oi pi coastă. 
C'oi tăia cite-o nuia, 
Ș'oi trăi fără de ia; 
Tăia-oi cite-o crenguţă, 
Ș'oi trăi fără drăguță. 
31 
Du-mă Doamne şi mă pune, 
Une-i vinarsu de prune, 
Şi borhutu-i dus din lume. 
Du-mă Doamne şi mă lasă, 
Une-o fi vinars pe masă, 
Și bărbatu dus de-acasă. 
32 
Floricică di pe rit, 
Mari-i noaptea cu urit: 
Floricică di pe laz,?) 
Mari-i noaptea cu necaz, 
Cu om drag i num'un ceas. 
33 
Norişor mindru de ploaie, 
Spuni-i mindri bună voaie ; 
De-a durea-o ca pe mine, 
N'ajunge ziua de mine ; 
De-a durea-o tot aşa, 


1) Chipărat, pipărat (< piper). 


2) Cînp curăţit de tufe şi rădăcini, 


www.dacoromanica.ro 


83 


84 


N'ajunge Dumineca; 

Dumineca 'n sărbători, 

Și sara pe şezalori. 
34 

Hop! hop! hop! 

De trei ori hop! 


Inimuţa-mi arde foc. 
Hop! hop! hop! 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


De trei ori iară, 

Inimuța-mi arde pară. 
35 

Cite mindre-am avut eu, 

M'aş putea pune birău,; 

Cite mindre am lăsat, 

M'ar putea pune jurat. 


I. C. CAZAN 


PLAN DE LUCRU PENTRU STUDIUL AUTORITĂȚILOR SOCIALE 


Inţelegem sub denumirea de autoritate socială 
pe orice individ, femee sau bărbat, dintr'o unitate 
socială (sat, oraş, ţinut), care se bucură, indiferent 
de funcțiile oficiale pe care le deţine, de o tre- 
cere deosebită în ochii semenilor şi se distinge 
prin puterea lui de înrâurire, de masa celorlalţi. 
Ne gândim aşa dar la personalităţile dintr'o uni- 
tate socială şi fruntaşii tuturor ramurilor de ac- 
tivitate, care excelează prin calități personale, 
la cei câţiva care formează prin talentele lor fe- 
lurite elita grupului social. 

Studiul sociologic al unei autorităţi sociale 
trebue să cuprindă: 

A) O biografie cu stăruinţe speciale asupra 
imprejurărilor sociale cu o putere mai mare de 
înrâurire : familia din care se trage, şcoala, ar- 
mata, căsătorie, profesie, călătorii etc., — după 
povestirea celui cercetat, verificată pe cât e cu 
putinţă cu informaţii din alte părți. 

B) O convorbire sociologică despre concepţiile, 
cunoştinţele şi atitudinile celui cercetat. (Vezi 
consideraţiile generale în Teoria monografiei so- 
ciologice, pg. 138—139). Se poate folosi planul 
de mai jos, potrivit şi mărit după fiecare caz 
în parte. 

Să se stabilească ce crede (concepţii, credinţe 
superstiții, legende, etc.) şi ce ştie (cunoştinţe 
ştiinţifice, culte şi populare) privitor la urmă- 
toarele probleme: 

I. Cadrul cosmologic. 1. Lumea, originea ei, 
forma şi întinderea. 2. Soarele şi luna. 3. Stelele 
(astrologie şi astronomie populară). 4. Pământul: 
origine, formă, constituţie, raportul faţă de soare. 
5, Interiorul pământului. 6. Cutremurele. 7. Mun- 
ţii, 8. Apele. 9. Animalele. 10. Plantele. 

II. Cadrul biologic. 1. Originea omului. 2. De- 
osebirea dintre om şi animal. 3. Deosebirea dintre 
bărbat şi femeie. 4. Organismul omenesc (cunoş- 
tinţe anatomice şi fiziologice). 5. Bolile şi tratarea 
lor. 6. Igienă. 7. Sexualitate. 


III. Cadrul istoric. 1. Cunoştinţe de istorie 
universală. 2. Istorie naţională. 3. Istoria satului. 
4. Atitudine faţă de trecut (faţă de tradiţie: spirit 
traditionalist sau inclinat spre noutate), 

IV. Cadrul psihologic. 1, Sufletul omenesc, 
2. Solidaritatea socială (cum priveşte legătura cu 
satul şi cu neamul său, cum priveşte pe străini). 
3. Opinia publică (Sura satului, cum o priveşte, 
ce valoare îi dă), 4. Supunere faţă de societate 
şi stat sau răsvrătire, 

V. Manifestări economice. 1. Agricultură, 
2. Creşterea vitelor. 3. Pădurit. 4. Vânat şi pes- 
cuit. 5. Negustorie. 6. Cooperative. 7. Fabrici, 
industrie. 8. Consumaţie (sărăcie, lux). 

VI. Manifestări spirituale. 1. Religie (Dumne- 
zeu, sfinţi, diavol, sufletul omului după moarte, 
raiu, iad, pomeni. sărbători, biserică, preot). 
2. Magie (farmece, descântece, forţe supranatu- 
rale folositoare sau vătămătoare omului: duhuri, 
iele, sânziene, etc.). 3. Moralitate (bine şi rău, vir- 
tute, viciu, iubire de semeni, milă, ajutorare, etc). 
4. Artă (frumos, urit, simţ estetic, nevoia de 
po doabă etc.). 

VII. Manifestări juridice. 1. Dreptate, 2. Crimă, 
3, Legile, 4. Judecata, 5. Armonie socială, 

VIII. Manifestări politice. 1. Statul (organizaţie 
şi administraţie), 2. Regele. 3. Guvernul. 4, Par- 
lamentul, 5. Partidele politice. 6. Program politic, 
idei de reforme. 7. Judeţul. 8. Comuna (primar, 
administraţie, reforme). 

IX. Unităţi şi relaţii. 1. Familia (părinți, fraţi, 
soţie, copii, adulter, divorţ). 2. Raporturi între 
neamuri. 3. Raporturi între vecini, 4, Roporturi 
între prieteni. 5. Raporturi de duşmănie. 6. Ra- 
porturi între sexe (bărbaţi şi femei în ra portu- 
rile lor sociale), 7. Raporturi între vârste (tineri 
şi bătrâni, continuitate şi conflicte între generaţii). 
8. Categorii sociale (Grăniceri şi negrăniceri, 
boeri şi iobagi, moşneni sau răzeşi şi vecini sau 
rumâni, bogaţi şi săraci), 9, Confesiuni (ortodocşi 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCĂ 


şi uniţi). 10. Naţionalităţi (Români, evrei, țigani). 
11. Şcoala (educaţie, învăţători), 12. Oraşul (re- 
laţii, influenţă, importanţă). 

C) Realizări. Să se arate în acelaşi timp ce 
a realizat în domeniile cu aplicări practice, inşi- 
rate mai sus şi ce se strădueşte să mai realizeze, 
Să se infăţişeze adică viaţa şi activitatea reală, 
ideile înfăptuite, nu numai credinţele pure: 1. 
Reacţie faţă de natură (imbunătăţiri de terenuri, 
secări de mlaştini, nivelări şi pietruiri în gos- 
podărie, irigaţii etc.), 2. Reacţii faţă de cadrul 
biologic (măsuri de igienă şi sănătate în aşezarea 
casei, în curăţenia gospodăriei, a îmbrăcămintei 
şi igiena a lor săi). 3. Reacţii faţă de trecut 
(inovaţii, invenţii, respectarea sau călcarea tra- 
diţiei), 4. Reacţii față de sat (izolare, sfidare, 
conformism, imitație, originalitate), 5. Activitatea 
economică (putere de muncă, vrednicie, realizări 
în gospodărie, cum o eonduce, ce îmbunătățiri 
i-a adus, ce câştig obţine). 6. Activitatea spiri- 
tuală (frecvenţă la biserică, danii, lectură, ziare 
abonate, cărţi, ajutor oamenilor nevoiaşi, infru- 
museţări în gospodărie etc.), 7. Activitatea ju- 
ridică (procese evitată prin bună înţelegere, 


85 


procese judecate, infracţii la legea penală, pe- 
depse). 8. Activitatea politică (participare la 
viaţa publică, primar, consilier comunal, delegat 
in chestiunile comunei, etc. — la viaţa politică: 
membru al vreunui partid, propagandă etc.). 
9. Unităţi şi relaţii sociale (are familie, cum se 
poartă cu părinţii, cu soţia, cu copiii, cu nea- 
murile, cu vecinii, cu prietenii, cu săracii, cu 
satul etc.—cum înrâureşte viaţa socială: sfaturi, 
pilde, cooperare etc. 

D) Părerea satului. Să se urmărească în sfârşit 
părerea satului despre persoana cercetată (pă- 
rerea preotului, a învățătorului, a administraţiei 
comunale, a vecinilor, a neamurilor, a prieteni 
lor etc., cum e văzut de sat şi de ce). 

De incheere să se incerce o caracterizare 
generală a autorităţii sociale pe temeiul tuturor 
elementelor de mai sus: măsura în care este 
influențată de viaţa socială şi este ca atare o 
depozitară a experienţelor colective, tradiţionale 
sau actuale, şi o personalitate reprezentativă a 
unităţii sociale şi măsura în care este un factor 
de inovaţie şi de propăşire socială. 


TRAIAN HERSENI 


RECENZII 


MONOGRAFII OFICIALE ADMINISTRATIVE 


De câteva vreme încoace, încep a se iînmulţi 
un fel de monografii, şi anume acelea pe care 
prefecturile le simt nevoia să le alcătuiaseă 
pentruca, prin ele, să-şi poată da seama de ne- 
voile judeţului lor—iar publicul să poată afla 
înfăptuirile făcute, 

Am în mână cartea D-lui Dimitrie A. Russu, 
inspector judeţean de Putna. „Patrimoniul pu- 
public şi starea economică a jud. Putna, în chi- 
puri şi icoane" (Focşani 1934). 

Pe D-l Russu, monografiştii Institutului Social 
Român, au mai avut prilejul să-l aprecieze pe 
vremea când lucrau la monografia satului Nerej, 
domnia-sa aflându-se pretor în acel loc. 


Inţelegerea deosebită pe care Domnia-sa a ară- 
tat-o lucrărilor noastre, s'a vădit în urmă a fi 
pornită şi dintr'o preocupare personală pentru 
treburile monografice, In revista pe care a scos-o 
timp de trei ani de zile. „Milcovul“ — se putea 
vedea o dorinţă limpede de a cunoaşte Vrancea 


şi de a-i aduce indreptările cuviincioase. lar 
in monografia jud. Putna pe care o dă acuma, 
aceste calităţi ale Domniei-sale se vădesc 
în plin. Intr'adevăr, Domnia-sa s'a străduit in 
cele 180 de pagini ale cărţii sale, să strângă 
toate datele necesare înţelegerii manifestărilor 
politico-administrative diu judeţ, 

Cine ar vrea să alcătuiască, de aci inainte, o 
monagrajie a ' oricărui sat din Vrancea. poate 
căuta în linişte printre paginile cărţii D-lui Russu, 
sigur fiind că va găsi acolo, gata făcută, o muncă 
ce-i poale fi de mare folos. Ni se infăţişează, 
în afară de câteva priviri generale asupra ju- 
deţului (geografico-istorico-demografice şi de 
impărțirea administrativă,foarte bine alcătuite) da- 
iele complecte cu privire la intreg patrimoniul ju- 
deţului şi comunelor, urbane şi rurale. — Nu 
numai şoselele, construcţiile, proprietăţile pu 
blice, dar şi lămuriri cu privire la şcolile, băn- 
cile, spitalele, camerele de agricultură, băncile 
cooperativele, obşiiile de răzăşi, industriile, 
iarmaroacele etc, din acea parte de fară, 


www.dacoromanica.ro 


86 


Ai o adevărată mulţumire cetind această carte, 
care a ştiut să se ferească de o boală din ne- 
fericire atât de răspândită printre monografişti: 
vorbăria goală. 

Căci această carte a D-lui Russu, nu cuprinde 
decât numai date precise şi informaţii folositoare, 
fără nici un adaos de zadarnică literatură. Din 
pricina aceasta, poate fi înfăţişată drept un 
model de lucrare, . 

O asemenea monografie de judeţ ne este de 
sigur mai folositoare decât, de pildă „Expunerea 
de situaţie a jud. Hotin pe anul 1934“, tipărită 
în Chişinău 1935, de către prefectură. 

Aceasta este mai mult un raport prezentat 
de către prefectul judeţului, D-1 M. Fiorescu, 
consiliului judeţean şi deci însistă în special în 
darea de seamă a lucrărilor făcute în timp de 
un an, totuşi şi acest lucru este deosebit de 
interesant şi te face să-ţi pară rău că nu poţi 
avea la îndemână, tipărite an de an semenea 
expuneri, pentru toate judeţele din ţară, 

Desigur asemenea publicaţii ar atrage mari chel- 
tueli — însă ele nu ar fi deloc lipsite de interes, 
căci cunoaşterea amănunţită a judeţului, nu este 
numai menită să astâmpere o curiozitate ştiinţi- 
fică, ci trebueşte să fie socotită ca o unealtă de 
lucru. 

lată ce pare să fi înțeles foarte bine D-1 D. 
D, Sietescu, prefectul jud. Prahova. Şi D-sa, a 
publicat în 1935 un volum „Situaţia Administra- 
tivă a jud, Prahova”, Sunt arătate desigur şi 
aci, în primul rând, înfăptuirile administraţiei 
sale. Insă peste această îndatorire administrativă, 
răzbate un dor de cunoaştere monografică a ju- 
deţului, care este demn de toată lauda. Astfel 
se publică, întâi — textul conferinţelor adminis- 
trative „ţinute pentru cunoaşterea situaţiei eco- 
nomice — sanitare — culturale — polițienești — 
precum şi a tuturor chestiunilor în legătură cu 
adminisraţia publică a jud. Prahova”. — Şi întoc- 
mai cum se cuvine într'o acţiune sistematică, 
după această fază de cunoaştere — urmează ubea 
partea a doua „stabilirea unui program de înfăp- 
tuiri, cu lipsurile constatate şi soluţiile propuse“, 

Ceeace însă, mai mult, decât orice, dovedeşte 
că — şi pentru D-l Stetescu — cercetarea ştiin- 
țifică este neapărat trebuincioasă pentru o bună 
administraţie — este faptul că formularul proce- 
selor verbale de inspecţie, întocmit de D-sa, este 
de fapt un întreg chestionar sociologic, foarie 
cumpănit intocmit şi de cari s'ar putea folosi toţi 
aceia care vor să facă o monografie administra- 
tivă, 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


Nu putem, ca luptători pentru crezul mono- 
grafic, decât să ne bucurăm sincer de asemenea 
noui tovarăşi în munca pe care o ducem noi 
pentru o politică ştiinţifică — adică pentru o ac- 
țiune a cărei vrednicie să fie chezăşuită printr'o 
prealabilă cercetare ştiinţifică. 


H. H. Stahl 


G. L, DUPRAT : Esquisse d'un Traité de So- 
ciologie, Paris, Librairie g-le de droit et juris- 
prudence, 1936, pag. 200. 

Contribuția prof. Guillaume Léonce Duprat 
de la Universitatea din Geneva la desvoltarea 
şi afirmarea sociologiei ca ştiinţă autonomă este 
considerabilă şi unanim recunoscută, cu toate 
criticile ce i s'au adus şi rezervele ce se fac de 
unii sociolcgi. Ceiace nimeni nu va putea însă 
tăgădui operei prof. Duprat este mai ales bo- 
găţia ei de informaţie şi documentare, stricta 
obiectivitate a metodei, minuţiosul şi pătrunză- 
torul său spirit critic, rigurozitatea concluziilor 
şi prudenţa ipotezelor, cu un cuvânt valoarea şi 
importanța ştiinţifică a cercetărilor sale. 

, Pregătirea variată şi impunătoarea cultură a 
profesorului Duprat dau intregii sale activităţi 
ştiinţifice o autoritate deosebită şi un cachet spe- 
cial, Chiar polemicile sale, unele destul de pa- 
sionate, sunt într'un ton şi se menţin la o înăl- 
time ce le dau un interes superior, Aşa este, 
de pildă, atitudinea d-sale faţă de durkheimism, 
sau faţă de statistică, ori în unele chestiuni de 
ordin politic şi etnic, Sociologul însă rămâne tot- 
deauna deasupra tuturor pasiunilor mărunte şi 
atitudinea sa polemică nu face decât să arunce 
şi mai multă lumină asupra unor probleme aşa 
de strâns legate de viaţa concretă 

Lucrarea recentă a d. Duprat, înfăţişată drept 
schița unui tratat de sociologie, prezintă un 
maâre interes ştiinţific, deoarece ea rezumă con- 
cepţia sociol-gică a profesorului genevez, răs- 
pândită şi desvoltată în nenumăratele sale lu- 
crări şi studii date la lumină până acum, fără 
să mai vorbim de atrăgătoarele şi suculentele 
sale conferinţe, cursuri, causerii. 

O expunere sumară a ideilor acestei lucrări 
condensate, Grea de o gândire profundă şi bo- 
gată, dar clară şi luminoasă, o socotim utilă şi 
binevenită pentru toţi cei cari la noi se ocupă 
de sociologie. 

Obiectul sociologiei este, după d. Duprat, 
viața socială văzută prin formele ei abstracte, 
adică tipurile sociale, comune fiecare dintre ele 
unei clase de fapte concrete. Capabilă de a fi 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


obiect de percepţie obiectivă şi de introspecţie, 
viața socială este o realitate pozitivă, tot aşa 
de sigură ca şi existenţa subiectului ce gândeşte 
şi ireductibilă la orice altă realitate. Ea com- 
portă organe şi funcțiuni ce implică un psihism 
special, deci o întreagă reţea de structuri, pro- 
cese, atitudini şi relaţii, a căror cunoaştere ştiin- 
țifică nu se poate realiza decât dacă reuşim 
să stabilim conexiunile constante şi necesare ale 
variațiilor tipice, deci o explicare ştiinţifică a 
tuturor transformărilor vieţii sociale, animale şi 
umane, 

De aceia „sociologia poate avea ca obiect 
studiul vieţii sociale din toate timpurile şi toate 
locurile, datorită tuturor tipurilor abstracte, spe- 
cifice sau generice, pe care le comportă diver- 
sitatea claselor de fenomene sociale. 

Ceiace a impiedicat şi împiedică încă socio- 
logia să fie o adevărată ştiinţă explicativă sunt- 
în primul rând concepţiile vulgare sau filoso- 
fice despre viaţa socială, concepții mitologice, 
teologice, metafizice sau de filosofie socială mai 
sistematică, viciate însă toate de prejudecăţi: 
apoi lipsa unei metode ştiinţifice, aplicate cu 
rigurozitate ; în fine, exclusivismul şi sectaris- 
mul ştiintelor sociale particulare, aşa numitele 
„Ştiinţe morale şi politice”, 

Totuşi, posibilităţi promițătoare pentru plă- 
mădirea şi desvoltarea unei sociologii ştiinţifice 
sunt din fericire destul de multe, iâr crizele po- 
litice, economice şi morale prin care trecem cer 
cu insistenţă o artă sau o tehnică socială cu te- 
meiuri obiective. 

„Sociologia nu este decât la începuturile ei, 
afirmă d. Duprat, ca şi celelalte ştiinţe, ea tre- 
bue să treacă dela părerile chiar aventuroase 
le credinţe confirmate, mai ales prin eliminarea 
ipotezelor nejustificate (trial and error)“, 

Pentru întemeierea unei astfel de sociologii, 
d-sa ne dă o sistematizare logică a materialului 

"elementar de investigaţie şi consideraţiile sale 

privitor la metodă întâiu, apoi la morfologia 
socială, cu toate formele şi tipurile de viaţă 'so- 
cială, după acestea pe acelea privind fizica şi 
fiziologia socială, cu examinarea factorilor de 
evoluţie şi de patologie socială, în sfârşit câteva 
elemente de sociologie aplicată în legătură cu 
politica, economiă şi etica, 

Este o schiţare condensată, puţin cam ab- 
străctă poate pentru unii, dar sugestivă, siste- 
matică şi deschizătoare de drumuri noi pentru 
activitatea ştiinţifică în acest domeniu. Un plan 
de sociologie ştiinţifică ingenios conceput, logic 


87 


incheiat, larg şi temeinic susţinut, luminos expus. 

Putem să nu fim de acord cu autorul în ceia 
ce priveşte o anumită terminologie şi împărțirea 
materialului, cum ar fi de pildă aceia imprumu- 
tată de la biologie : morfologie, fiziologie, pa- 
tologie, etc. şi care păstrează oarecum semni- 
ficaţia unei servituţi, Putem deasemenea face 
rezerve asupra unor critici şi consideraţii de 
amănunt, dar nu vom putea în niciun caz neso- 
coti înţelegerea admirabilă a socialului, a speci- 
ficităţii şi complexitaţii sale; străduinţa de o 
explicare riguroasă, obictivă şi imparțială ; munca 
uriaşă depusă de autor pentru cunoaşterea cât 
mai întinsă şi mai exactă a faptèlor şi ideilor; 
gândirea serioasă, cuprinzătoare şi profundă: 
exercitată cu o putere neogoită şi tot mai vie 
asupra tuturor datelor elementare sau complexe 
pentru a descoperi legătura lor cauzală şi a o 
exprima printr'o formulă cât mai adecuată, 

Toţi cei cari ne dăm seamă de rostul unor 
astfel de străduinţe pentru binele omenirei şi a 
indivizilor, nu putem decât fi recunoscători 
prof. Duprat, a cărui activitate şi ca secretar 
general al Institutului Internaţional de Sociologie 
inseamnă o mare binefacere, şi dori publicarea 
cât mai neiîntârziată a tratatului schiţat, 


G. Vlădescu-Răcoasa 


RAYMOND ARON: La Sociologie allemande 
contemporaine (Nouvelle Encyclopédie Philoso- 
phique, Paris, Alcun 1935, 176 pg.) 

În aceeaşi Colecţie în care s'a publicat „Bilan 
de la sociologie française contemporaine” de 
C. Bougle, a apărut o succintă dar corectă dare 
de seamă despre sociologia germană contempo- 
rană. Pentru publicul latin care cunoaşte mai 
puțir gândirea germană şi mai ales pentru cel 
românesc, care nare în genere nici cel puţin 
putinţa unei informaţii directe, cartea lui R, Aron 
este de un foarte mare folos. O recomandăm 
mai ales studenților care nu cunosc limba ger- 
mană. Ea este interesantă însă pentru oricine se 
ocupă cu probleme sociologice, 

Autorii germani disting de obiceiu sociologia 
enciclopedică a v. XIX de sociologia analitică a 
v. XX. Sociologia concepută de un Comte sau un 
Spencer avea ca obiect întreg trecutul omenesc 
şi totalitatea manifestărilor sociale, ca o încoro- 
nare şi o sinteză a celorlalte ştiinţe sociale, Ul- 
terior insă domeniul de cercetare al sociologiei 
a fost treptat micşorat şi precizat, către o ştiinţă 
autonomă a societăţii şi a culturii, În această ul- 


www.dacoromanica.ro 


88 


timă fază ştiinţa s'a desfăcut în ce priveşte Ger- 
mania în două preocupări : o sociologie sistema- 
tică, socotită ca studiul relaţiilor sociale funda- 
mentale, ale formelor de grupare şial structurii 
statice a societăţii, şi o sociologie istorică, în- 
dreptată mai ales spre cercetarea evoluţiei so” 
cietăţii burgheze. Cele două curente sociologice 
reprezentative ale Germaniei, adeseori în conflict 
ideologic, şi-au găsit o sinteză remarcabilă în 
opera unuia dintre cei maide seamă sociologi ai 
lumii : Max Weber. 

Sociologia sistematică se constitueşte ca ştiinţa 
societăţii ca atare, spre deosebire de domeniile 
altor ştiinţe sociale : dreptul, economia etc. Pro- 
blemele ei cele mai de seamă se pun în legătură 
cu întrebarea : ce este socialul ? Răspunsurile 
la această îitrebare despart sociologia sistema- 
tică în două şcoli mai însemnate : sociologia for- 
mală, după care societatea se reduce la relaţiile 
dintre indivizi, şi sociologia universalistă, după 
care societatea este o unitate originală creată 
de viaţa laolaltă a oamenilor. Intre aceste 
extreme se situiază mai multe poziţii interme- 
diare. 

Sociologia formală este reprezentată de G. 
Simmel, care concepe sociologia ca o geometrie 
a lumii sociale şi de L. von Wiese, teoreticianul 
relaţionismului pur, care socoteşte sociologia ca 
ştiinţa relaţiilor (de apropiere şi depărtare) din- 
tre oameni şi a rezultatelor acestor fenomene 
procesul social, distanţa, spaţiul social şi for- 
maţiile sociale, 

Dintre poziţiile intermediare Aron tratează 
sociologia lui F. Tönnies, teoreticianul „comuni- 
tăţii” şi al „societății ca două forme de aso- 
ciere omenească, prima asemănătoare ou un or- 
Banism viu, a doua asemănătoare cu o maşină 
construită — şi sociologia fenomenologică a lui 
Vierkandt, care incearcă o impăcare a celor două 
poziţii extreme amintite, întrucât grupul, deşi 
are o viață proprie şi o unitate interioară, por- 
nește din dispoziţiile sociale ale indivizilor şi 
trăiește în aceştia, nu deasupra lor. 

Sociologia universalistă este reprezentată de 
Othmar Spann, dnpă care societatea nu se poate 
reduce la indivizi şi nici la fenomenele sociale 
particulare, ea fiind o totalitate originală, mai 
presus de părţile ei componente, acestea din 
urmă depinzând dc ea ca mădulârele de orga- 
nism, 

Sociologia istorică este reprezentată de Fr. 
Oppenheimer, care incearcă să interpreteze liniile 
mari ale istoriei umanităţii. A. Weber, care se 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


strădueşte să distingă diferitele sfere ale lumii 
istorice, K. Mannheim, care urmăreşte ideile ca 
expresii ale momentelor şi claseler sociale şi 
Max Scheler, care se strădueşte să facă o sinteză 
a tuturor acestor încercări, 

Oppenheimer susţine de pildă. că orice incer- 
care de explicare a istoriei care implică o dialec- 
tică imanentă, este falsă. Nici statul, nici egali- 
tatea economică na s'au născut dintr'o dialectică 
interioară. Numai violenţa, întrebuințată de un 
trib împotriva altui trib poate da socoteală de 
evoluţia istorică, Statul nu este la origine decât 
o instituție juridică impusă unilateral de un grup 
învingător unui grup învins, cu scopul exploată- 
rii economice (tribut, impozit, sclavie, etc.). 

A. Weber se ocupă mai ales de sociologia 
culturii şi distinge în evoluţia socială două pro- 
cese, al civilizaţie: şi al culturii, profund dife- 
rite unul de altul. Civilizaţia este universal va- 
labilă, ea se impune oricărui spirit raţional şi 
ca atare este transmisibilă şi poate fi acumulată 
la nesfârşit, Din pricina aceasta civilizaţia este 
una singură dealungul istoriei. Dimpotrivă, cul- 
tura nu poate fi transmisă, ea apare ca un feno- 
men unic, legat de substratul care o produce, 
exprimând!'sufletul însuşi al unui popor. De aceea 
nici nu există o singură cultură şi nici o desvol- 
tare neintreruptă a culturii. Procesul culturii nu 
se confundă cu procesul civilizaţiei. 

K. Mannheim şi-a legat numele mai ales de 
sociologia cunoaşterii, încercând să deslege pro- 
blema raporturilor dintre viaţa socială şi siste- 
mele de gândire. Fiecare grupare omenească ar 
avea felul ei de a concepe lumea, încât există 
atâtea adevăruri parţiale câte clase sociale sau 
grupări sociale mai însemnate. Toate ideile sunt 
în funcţie de societate. 

Max Scheler s'a ocupat de toate problemele 
sociologiei istorice, susţinând de pildă, impotriva 
lui Comte, că nu există o succesiune a genuri- 
lor de cunoaştere, ci o deosebire esenţială şi 
permanentă între filosofie, religie şi ştiinţă, având 
fiecare un rost propriu şi neputându-se înlocui 
sau îndepărta una pe alta, iar în privinţa cu- 
noaşterii, că societatea selecţionează numai ide- 
ile, înlesnindu-le sau oprindu-le răspândirea, 
dar nu le determină nici cuprinsul, nici valoarea. 

Un capitol întreg este inchinat lui Max Weber, 
a cărui operă „se impune ca un model de socio- 
logie istorică şi sistematică în acelaşi timp”. De 
acest gânditor se leagă teoria „tipurilor ideale”, 
concepţia unei „sociologii comprehensive”, urmă- 
rirea raporturilor diutre religie şi viața economi- 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


că, stabilirea tipurilor de conducere şi atâtea 
contribuţii care ilustrează au numai sociologia, 
dar şi filosofia, istoria, economia politică, drep- 
tul, ştiinţa politică etc, Aron reuşeşte să dea 
un rezumat clar al operei lui Weber. 

Darea aceasta de seamă nu este însă nici pe 
departe completă. E vorba de o simplă schiţare 
a poziţiilor fundamentale şi a câtorva dintre 
teoriile reprezentative. Sunt lăsate la o parte 
contribuţiile unui Freyer, Th, Litt, Dunkmann, Th 
Geiger, Sander, Koigen, Brinkmann, Stoltenberg, 
Thumwald, Rumpf, etc., care nu sunt lipsite de 
însemnătate pentru înțelegerea sociologiei ger- 
mane contemporane. Pentru o astfel de înfăţişare 
s'ar fi cerut însă dimensiuni mult mai mari, decât 
cele ale lucrării pe care o analizăm. O dare de 
seamă fără lacune despre o perioadă de gândire 
în plină desfăşurare ar îi de altfel şi din alte 
puncte de vedere anevoioasă şi s'ar pierde mult 
din claritate şi precizie, In acest domeniu o 
schiță menită să dea o orientare generală îşi 
păstrează pe deplin valoarea. 

Traian Herseni 


ION CONEA: Țara Loviştei. Geografie istorică, 
cu o prefaţă de S. Mehedinţi. (Bucureşti 1935, 
213 pg.) 

A fost an mare noroc pentru geografia ro- 
mânească faptul că a fost întemeiată de un om 
de ştiinţă (Profesorul Mehedinţi) înzestrat nu 
numai cu o neobişnuită curiozitate intelectuală 
semnul omului de vocaţie, dar şi cu o pregătire 
şi deci o viziune mult mai cuprinzătoare decât 
domeniul unei singure specialităţi. Din pricina 
aceasta şcoala românească de geografie îşi lăr- 
geşte treptat preocupările, aducând contribuţii 
însemnate şi pentru etnografie, sociologie, istorie, 
în afară de antropogeograiie şi geografia fizică.. 
Tendinţa aceasta este ilustrată foarte bine de 
lucrarea d-lui Jon Conea despre Țara Loviştei. 
Ea aduce temeiuri geografice formulate prin in- 
terpretarea riguroasă a hărților, prin cercetări 
amănunțite la teren, prin optica omului deprins 
cu exactitatea, pentru soluționarea unei probleme 
insuficient tratată de către istorici, lată cum se 
exprimă D-l Prof. S. Mehedinţi despre inte- 
resul acestei lucrări : „Oricât de neverosimil s'ar 
părea, ceea ce spun istoricii despre acest colţ 
de ţară lasă impresia că nici unul n'a cunoscut 
regiunea prin cercetare la fața locului, — ba 
că n'au examinat-o nici măcar pe hartă. Felul 
cum au interpretat notițele documentare este cât 
se poate de expediliv. Loviştea însemnează pentru 


89 


ei aici „confluență“, aici „loc de vânătoare“, aici 
„formă de teren" şi o aşează ad libitum: „la apus 
de Olt”, „la sud de Carpaţi“, „spre miază-zi de 
Lotru“ „in pasul Turnului-Roşu”, „intre Carpaţi, 
Olt şi Lotru", ca şi când orientarea geografică 
şi elementele hărţii n'ar avea un înţeles precis. 
Şi mai departe: „Răspunderea pentru această 
stare de lucruri o poartă obiceiul mai vechiu 
de a scrie istoria fără o analiză paralelă a ca- 
drului geografic în care s'a desfăşurat viaţa nea- 
mului de care e vorba“, Cât de necesară e ana- 
liza cadrului geografic şi înţelegerea exactă a 
funcţiunilor lui, pentru studiile istorice, o dove- 
deşte cu prisosință rezultatele la care ajunge d-l 
Conea şi care curmă vechi controverse şi nesigu- 
ranje lipsite de temei. 

Primul rezultat al cercetării d-lui Conea este 
localizarea exactă a Loviştei, Apărută pentru 
prima oară în documente la 1233, a fost loca- 
lizată greşit de istorici în dreapta Oltului, când 
studiul la fața locului arată că ea n'a putut 
îi decât pe stânga Oltului. în bazinul intracar- 
patic al Titeştilor, In acest loc numele de Lo- 
viştea trăieşte şi azi. Un răstimp însă, târziu în- 
coace, Loviştea s'a întins, ca unitate administra- 
tivă şi pe valea Lotrului. Acolo unde situau is- 
toricii Ţara Loviştei, se găseşte în realitate o zonă 
de munţi înalţi, lată de aproape 40 km. Dacă lu- 
crul acesta ar fi fost cunoscut, de sigur istoricii 
n'ar fi tăcut greşala pe care au făcut-o, Dimpo- 
trivă, unde localizează d-l Conea Loviştea, bazinul 
Titeşti-Brezoiu, are caracterul cel mai netăgă- 
duit de individualitate geografică, de ceea ce nu- 
mesc geografii o regiune naturală : acelaşi relief, 
aceeaşi structură geologică, aceeaşi hidrogratie, 
aceeaşi economie rurală, aceeaşi populaţie. ace- 
leaşi forme de aşezări omenești, 

Întinderea şi hotarele Loviştei arată aceeaşi 
potrivire între această ţară şi bazinul Titeşti. Lo- 
viştea populară nu coincide insă, cum am amintit, 
cu Loviştea oficială, administrativă. Cea dintâi, 
Loviştea propriu zisă, s'a întins totdeauna numai 
la răsărit de Olt, acoperind cu numele ei exact 
suprafaţa bazinului Titeşti (circa 150 km. p.); iar 
cea de a doua cuprindea pe lângă Loviştea po- 
pulară, aproape întreg bazinul Lotrului, 

Urmărit din 1233 şi până astăzi, numele de 
Loviştea a evoluat, schimbându-şi de câteva ori 
semnificaţia, La început a însemnat fară, în în- 
ţelesul vechiu românesc al acestui cuvânt, adică 
un mic stat, mai mult sau mai puţin autonom, o 
unitate politică-administrativă locală. Mai târziu 
junge nume de județ, după Sulzer, dar în reali- 


www.dacoromanica.ro 


90 


tate Loviştea n'a fost niciodată aşa ceva. Dar 
dacă n'a existat un judeţ Loviştea, a existat în 
schimb un plaiu (plasă, împărţire administrativă) 
cu acest nume. Prin Legea administrativă din 1908 
se stinge însă existenţa acestui străvechiu plaiu, 
Loviştea încetând ca existenţă oficială, dar ră- 
mânând mai departe ca nume tipic popular, ca 
„țară“, în conştiinţa locuitorilor, 

Studiul d-lui Conea lămureşte însă şi alte in- 
tâmplări din trecutul ţării legate de Loviştea şi 
de părţile invecinate. Pentrucă ţinutul acesta nu 
este numai o regiune naturală „un cuib în munţi, 
care a atras şi păstrat în el un fragment de popor 
românesc“, ci a fost totdeauna şi o răscruce de 
drumuri nu construite, ci naturale: Oltul şi Lo- 
trul, cari se întâlnesc la Brezoiu. Românii au fo- 
losit cele două drumuri pe cari le oferă văile 
Lotrului şi Oltului, mai întâiu în calitatea lor de 
popor de păstori, în permanent contact cu munţii 
şi nevoiţi să bată drumurile din pricina oilor 
(transhumanță). Pe Olt a fost şi un drum cons- 
truit, drum roman, căzut în părăsire, reinviat în 
prima jumătate a sec. XVIII, de Austriaci, pentru 
o scurtă perioadă. Drumul acesta a avut dect 
namai două epoce de strălucire, în care a putut 
îi folosit de vehicule: epoca de aproape două 
veacuri a stăpânirii romane in Dacia şi epoca de 
două decenii, a stăpânirii austriace în Oltenia. 
Fără întrerupere însă a fost folosirea ca drum 
vehicular a altui drum, cel „vechiu“ sau „bă- 
trânesc“, care trecea prin lungul Loviştei (Câi- 
neni-Titeşti-Sălătruc) şi care a fost totdeauna 
puntea de legătură între Argeş şi Sibiu, între 
Țara Românească şi Transilvania. D-l Conea 
arată că drumul acesta vechiu al Loviştei a avut 
un rol mult mai însemnat în istoria ţării decât 
drumul de pe malul Oltului şi că multe din eve- 
nimentele socotite până azi că s'au petrecut pe 
valea propriu zisă a Oltului, trebuesc mutate pe 
drumul cestălalt, 

Loviştea este însemnată şi pentru cetăţile ei, 
ea însăşi fiind o cetate naturală. Pe pământul 
Românesc nu se află o altă depresiune intracar- 
patică de mărimea ei şi care să fie în acelaşi 
timp atât de bine închisă. In dreptul celor trei 
porţi ale ei, defileul Coziei, al Sălătrucului şi al 
Boiţei, omul a ridicat şi el o sumă de fortificaţii 
perfectând cetatea cea mare, naturală. D-l Conea 
tratează într'un capitol aparte cetăţile Loviştei : 
fortificaţii şi cetăţi dace, romane şi medievale, 
în interiorul, la hotarul sau în raza Loviştei, tn- 
făţişând condiţionarea geografică şi rolul fiecă- 
reia din ele. 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


Un capitol interesant şi pentru istorici şi 
pentru filologi priveşte toponimia Loviştei. E 
vorba de toponimia veche, câtă se găseşte în 
documentele istorice dela 1233 incoace, cât şi 
de toponimia actuală: nume de localităţi, ape, 
munţi, văi. De observat că toponimia din docu- 
mente, fie ea cât de veche, a supravieţuit până 
astăzi. „Aceasta însemnează că aceeași populaţie 
a rămas mereu locului“. Alt fapt vrednic de 
amintit este origina toponimiei: cu excepția numai 
a câtorva nume, Hanaş, Șteaja, Miclăuş etc., este 
română şi slavă. Fenomenul acesta se repetă şi 
în alte vechi „ţări“, ca Țara Hațegului, Vrancea 
etc., încât problema toponimiei slave se pune 
pentru întreg pământul românesc. „Tocmai re- 
iunile cele mai adăpostite şi cu cea mai veche 
populaţie românească, tocmai aeelea, au cel mai 
bogat contigent de forme slave în toponimie“. 
Problema e încă nerezolvată, dar d-l Conea face 
în privința aceasta câteva observaţii care merită 
să fie luate în seamă de către cercetătorii viitori, 
Limba română are un bogat vocabular împru- 
mutat din slavă, încât a fost transpus în toponi- 
mie adeseori chiar de către Români. De aceea 
„nu tot ce poartă o haină slavă este în topo- 
nimie şi de origine slavă" şi va trebui să se facă 
totdeauna, pe cât va fi cu putinţă, deosebire „între 
numele topice slave pe care le-au dat slavit şi 
cele pe care, deşi tot slave, le-au dat Românii“. 
Faptul s'a petrecut nu numai pe cale populară, 
ci şi oficial, dat fiind că limba slavă a fost un 
răstimp (sec. XIV—XVII) limba noastră de stat 
şi era o „modă a timpului ca „pisarii” de acte 
să slavizeze — traducându-le din româneşte în 
slavoneşte — numirile de locuri”. De unde con- 
cluzia pe care o credem dreaptă, că: „Toponimia 
Loviştei (şi a tuturor regiunilor unde lucrurile 
se petrec la fel) — nu este slavă, în ceea ce pri- 
veşte originea ei, în măsura în care este slavă 
în haina ei“. 

Ultimele două capitole, interesante şi pentru 
sociologie, tratează despre populaţia şi funcţia 
istorică a Loviştei. „Aproape în toate satele din 
Loviştea oamenii pot să-ţi arate urme de veche 
plugărie la înălţimi unde astăzi nici n'ai gândi 
că s'ar putea face agricultură“. Ceea ce poate 
însemna: sau că o populaţie mai numeroasă decât 
cea de azi umplea odinioară groapa Loviştei, sau 
că, în imposibilitate de a-şi procura din afară 
o parte din hrana trebuitoare, cum fac astăzi, 
vechea populaţie a acestei regiuni era nevoită 
să urce mai sus cu ogoarele. Începuturile vieţii 
omeneşti în Loviştoa sunt mult mai vechi decât 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


această străveche plugărie carpatică. O dovadă 
e stațiunea preistorică dela Boiştea, unde s'au 
găsit fragmente de ceramică datând din epoca 
eneolitică, aproximativ 2000 înainte de Hr. Cea 
mai veche dovadă istorică despre existenţa unei 
populaţii aborigene în depresiunea Loviştei, o 
avem în numele acelei stațiuni romane, care la 
Câineni păzea intrarea pe defileul nordic al Ol- 
tului: Pons Vetus. Acest nume arată că la Câi- 
neni era pe vremea aceea un pod şi că podul 
acesta era vechiu, adică exista înainte de venirea 
Romanilor. Există apoi documente din vremuri 
mai apropiate de noi şi care dovedesc o popu- 
laţie veche, statornică şi numeroasă în Loviştea. 
Peste sâmburele etnic primitiv s'au aşezat în 
Loviştea elemente ciobăneşti, apoi pustnici şi în 
sfârşit tâlhari şi fugari de orice fel. Se păs- 
trează tradiţia unui vechiu bâlciu care se ţinea 
odinioară pe muntele Faţa lui Sf. Ilie, legat de 
viaţa păstorească a Loviştei. Dar populaţia din 
Loviştea a făcut totdeauna şi agricultură şi s'a 
îndeletnicit deopotrivă cu vânătoarea şi pescuitul, 
Date despre populaţia Loviştei în ce priveşte 
originea etnică şi mai ales originea teritorială, 
oferă onomastica. După studiul amănunţit al a- 
cesteia, d-l Conea couchide că o parte din popu- 
laţia veche a Loviştei trebue să fi fost de ori- 
ine slavă, iar ca origine teritorială: de pe amân- 
două povârnişurile carpatice. 

Toate acestea arată precis funcţia istorică a 
Loviştei. In trecutul poporului român, ea a jucat 
un însemnat rol de conservare etnică. Astăzi Lo- 
viştea adăposteşte unul din fragmentele cele mai 
arhaice şi mai interesante ale poporului românesc. 
Fiind în legătură cu amândouă versantele car- 
patice, ea a îndeplinit, fără întrerupere, şi un 
rol de legătură între populațiile de pe o clină şi 
cealaltă. 

De sigur rezumatul acesta nu poate să dea 
decât o idee vagă despre cartea d-lui Conea, 
care ilustrează într'un chip fericit nevoia cola- 
borării dintre ştiinţe. Realitatea este una singură, 
ştiinţele s'au constituit din nevoi omeneşti, des- 
prinzând în lumina anumitor puncte de vedere, 
doar aspecte parţiale ale ei. Faptul acesta nu 
trebue uitat niciodată. De câte ori se simte ne- 
voia, ştiinţele trebue să se ajute reciproc pentru 
înţelegerea şi lămurirea completă a faptelor. Geo- 
grafia şi istoria sunt ştiinţe menite să coopereze 
în cel mai înalt grad. Dar la rândul lor, prin 
această unire de „geografie istorică”, sunt şi o 
temeinică introducere pentru studiile etnografice 
şi în deosebi sociologice, care ar urmări studiul 


91 


complet al stărilor prezente. România are multe 
şi interesante unități străvechi de viaţă etnică, 
„tări“ asemănătoare cu Loviştea. Ştiinţa naţională 
va trebui să le studieze amănunțit, pentrucă nu 
le cunoaştem decât în treacăt. Inceputurile le-au 
făcut istoricii, acum li se adaugă în chip norocos 
geografii. Nădăjduim că nu vor întârzia prea mult 
nici sociologii. În afară de monografiile săteşti, vor 
trebui intreprinse din vreme, mână în mână cu 
celelalte ştiinţe, monografii sociologice ale „ţă- 
rilor”, ale ținuturilor şi regiunilor etnice atât de 
caracteristice. 


Traian Herseni 


ȘERBAN IONESCU: Axiomatica une! filo- 
sofii creştine. (Bucureşti. 1936). 

Este aproape ciudat că în ţara noastră, cu un 
atât de vechiu şi autentic creştinism, n'am ajuns 
la o filosofie religioasă mai însemnată. Pricina 
nu poate fi numai starea noastră culturală, care 
ar putea să fie o justificare cel mult faţă de 
Apus, dar nu şi faţă de Rusia de odinioară, ţară 
cu o deosebit de înfloritoare filosofie creştină 
ortodoxă. Mai de vreme trebue să căutăm vina 
în desvoltarea potrivnică tradiţiei naţionale, pe 
care am parcurs-o sub influenţa capitalismului 
de un veac şi mai bine. Tradiţia noastră reli- 
gioasă a fost astfel întreruptă sau anihilată; o 
filosofie creştină devenind cu putință abia acum 
prin influenţă străină şi după ce am reuşit să 
ne adaptăm noilor stări de viaţă sau prin relua- 
rea conştientă a firului întrerupt. Încercarea cea 
mai de seamă a făcut-o d-l Nae Ionescu, înrâu- 
rind puternic generaţia gânditorilor mai tineri 
dar s'a rezumat numai la activitatea de catedră 
fără să publice, cum se aşteaptă încă dela d-sa, 
o lucrare care să-i cuprindă sistemul întreg şi 
care să se adreseze unui public mai mare. Ne 
pare bine că putem semnala acum o nouă încer- 
care, a d-lui Șerban lonescu, profesor la Facul- 
tatea de ' Teologie din Bucureşti, cunoscut mai 
ales prin lucrările sale de morală. 

„Axiomatica unei filosofii creştine“ este numai 
o introducere la o istorie a gândirii creştine şi 
la un sistem de gândire religioasă care vor urma. 
Deocamdată d-l Şerban Ionescu combate cu vi- 
Soare şi credem cu succes, tezele cn totul nein- 
temeiate ale unor filosofi ca Br6hier, că n'ar 
exista o filosofie creştină, nici o civilizaţie creş- 
tină în Evul Mediu şi implicit nici vreun gândi- 
tor filosofic creştin sau filosof laic înrâurit suh- 
- stanțial de creştinism. 


www.dacoromanica.ro 


92 


Dacă filosofia, aşa cum a practicat-o un Pla- 
ton, un Aristotel, un Leibniz, un Hegel, un Sche- 
ler, nu este numai imbinarea sintetică a datelor 
oferite de ştiinţele pozitive, ci şi o valorificare 
a lor după nevoi adânci umane şi o formulă de 
impăcare a omului cu universul, filosofia creş- 
tină nu poate fi exclusă din rândul marilor sis- 
teme de gândire. D-l Șerban Ionescu arată amă- 
nunţit aportul original (față de trecut) şi rodnic 
pentru desvoltarea filosofiei, adus de creştinism, 
în ce priveşte: 1. Ideia de divinitate, 2. Raportul 
dintre Dumnezeu şi lumea sensibilă, 3. Episte- 
mologia, 4. Antropologia filosofică, 5. Morala, 6 
Renaşterea spirituală, 7. Conştiinţa, 8. Ideia de 
perfecțiune, 9. Ideia de libertate, 10. Problema 
răului, 11. Personalitatea şi 12. Viaţa social-eco- 
nomică, Demonstrează apoi originalitatea siste- 
mului de gândire al fericitului Augustin față de 
filosofia grecească, valabilitatea sintezei tomiste 
dintre creştinism şi aristotelism şi caracterul 
fundamental creştin al raționalismului cartesian. 
În ce priveşte existența unei civilizaţii creştine 
in Evul Mediu, ea este cu neputinţă de tăgăduit 
dacă ne gândim la ce a insemnat creştinismul 
pentru evoluția dreptului (dreptul canonic), a 
stărilor sociale (ameliorarea şi desființarea scla- 
viei), a culturii (crearea universităţilor), a poli- 
ticii (cruciadele) etc. Creştinismul nu este un 
simplu aspect adăugat vieţii, ci o revoluţionare 
profundă a istoriei, o nouă formulă de viaţă care 
a creat atât o concepţie despre lume şi viaţă, o 
nouă morală, o nouă artă, cu un cuvânto cul 
tură creştină, cât şi o organizare poiitică, eco- 
nomică şi socială, o civilizaţie creştină. Starea 
actuală a lumii ar fi inexplicabilă dacă s'ar înlă- 
tura creştinismul dintre factorii determinanți, D-1 
Şerban lonescu este îndreptăţit prin urmare, să 
apere creştinismul faţă de cei care vor să-i tăgă- 
duiască sau chiar numai să-i scadă valoarea şi 
va fi tot atât de indreptățit ca pe temeiul aces- 
tei profunde şi îndelungate experienţe de viață 
spirituală să încerce un sistem de gândire filo- 


sofică, 
Traian Herseni 


ŞT, BÂRSĂNESCU: Unitatea pedagogiei con- 
iemporane ca ştiinţă. (Tipogr. Al. Țerek, Iaşi 1936). 

Cunoscutul Profesor de la laşi, autor de scrieri 
valoroase ce au îmbogățit literatura noastă pe- 
dagogică intre anii 1926-1935, ne prezintă, sub 
titlul de mai sus, o lucrare nouă. 

Este „nouă“ această lucrare nu numai prin 


momentul apariţiei, ci mai ales, prin noutatea 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


preblemelor ce şi le pune autorul, prin noutatea 
preocupărilor sale, prin noutatea concepției şi 
insfârşit prin noutatea formei de prezentare, 

De la întâia privire, cartea aceasta iţi face 
impresia unui monument masiv de cugetare. De la 
întâia răsfoire, te convingi că cele 397 pagini, 
ale sale sânt pagini muncite; că această carte 
n'a apărut pentru ca autorul ei „să aibă lucrări” 
ci fiindcă avea ceva de spus, de lămurit, in 
această vastă dar de puţini înţeleasă ştiinţă, 

Lucrarea vrea să fie „o contribuţie la rezol- 
virea problemelor de epistemologie ale pedago- 
giei“. Autorul vrea să răspundă „dacă pedago- 
gia are un domeniu unitar pe care să-l exami- 
neze dintr'o perspectivă proprie ? („unitatea pe- 
dagogiei contemporane'”) şi dacă este sau nu o 
ştiinţă prin metodele ce întrebuinţează în cerce- 
tările sale? (pg. V, VI). 

Pentru a răspunde obiectiv la această in- 
doită intrebare de care depinde soarta peda- 
gogiei sau, cel puţin, prestigiul ei printre celelalte 
ştiinţe, d-sa studiază evoluţia pedagogiei de la 
1900 până astăzi, ca, astiel, din fapte să se 
desprindă obiecţiv sensul, în care se soluţionează 
problema”, (pg. VI). 

Studiul unei epoci atât de apropiate implică 
serioase dificultăți, Autorul reuşeşte, cu toate 
acestea, să le învingă şi să ne prezinte o carac- 
terizare obiectivă a fazelor prin care a trecut 
pedagogia în ultimele patru decenii, mulţumită 
ingeniozităţii procederii şi a puterii sale de pă- 
trundere a fondului lucrurilor, 

D-sa pleacă de la constatarea că pedagogia 
în ultimul timp, pare că şi-a pierdut unitatea, că 
„nu mai este o ştiinţă unitară“, ci „reprezintă o 
grupă întreagă de pedagoţii” ; „ in lucrările de 
sinteze pedagogice se vorbeşte mai mult de cu- 
renie, sisteme şi direcţii pedagogice decât de o 
pedagogie (pg. 3). 

Tema principală a lucrării este rezolvarea 
problemei unităţii ştiinţifice a pedagogiei con- 
temporane, Ea depinde de interpretarea ce sedă 
„fărămiţirei” pedagogiei în o „sumedenie“ de 
pedagogii ; ce reprezintă toate acele pedagogi: ? 
Constituesc ele oare un fenomen de lărgire a 
pedagogiei clasice, fiind ca o fericită îmbogăţire 
sau indică mai curând pulverizarea ei în sisteme 
şi curente mărunte de teorii şi opinii pedagogice ? 
Pot fi ele privite ca ramnri şi mlădițe desvoltate 
pe trunchiul viguros al pedagogiei generale. cu 
care fac corp, sau sunt cflorescenţe indempen- 
dente care duc o viaţă proprie?" (pg. 4); „oare 
pedagogiile noui constituesc o producţie care ţine 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


de un spirit superficial al epocei sau ele sunt 
mai curând o indicaţic că spiritul uman doreşte, 
ca prin făurirea lor, să creeze o nouă educaţie 
şi o mai bună teorie despre creşterea omului?(pg.5), 

Problema, aşa cum o pune autorul, precum 
şi metoda de lucru pentru demonstrarea unităţii 
ca ştiinţă e pedagogiei contemporane, „din punct 
de vedere genetic şi din punct de vedere al 
obiectivului" trebue să recunoaştem, impreună cu 
autorul, că este o încercare nouă şi „n'a mai 
fost, pe cât autorul cunoaşte, examinată de ni- 
meni” (pg, 16). Şi remarcă cu drept cuvânt că 
lucrările pedagogice de sinteză „studiază curente, 
direcții, şcoli şi sisteme pedagogice (pg. 6) cu toate 
că nu le putem contesta, măcar în parte, ceea 
ce le contestă fotal autorul că nu studiază şi 
„evoluția pedagogiei, ocupându-se de modurile 
diferite de a concepe ştiinţa educaţiei, iar nu de 
pedagogie ca ştiinţă“, (pg. 6). Dovadă sânt chiar 
lucrările citate de autor, care nu sânt absolut 
lipsite de consideraţii asupra evoluției şi unității 
pedagogiei ce se ascunde îndărătul multiciplităţii 
aparente, Ceea ce e adevărat şi ceea ce de fapt 
face meritul de ndutate şi de originalitate a lu- 
crării d-sale este că e cea dintâi lucrare care 
poartă aceast titlu, fiind dedicată în întregime şi 
” exclusiv problemei evoluției şi unității pedago- 
iei contemporane ca ştiinţă, Pe când lucrările 
pedagogice de sinteză, apărute asupra pedagogiei 
contemporane, sânt mai mult studii de istorie a 
pedagogiei, problema examinată de dl. B. fiind 
ocazional şi incomplet tratată, cartea d-sale, 
dimpotrivă, este dedicată acestei probleme, ma- 
terialul istoric fiind necesar doar ca „documen- 
tare cu fapte şi citaţii“, premise din înşirarea 
cărora „să se ridice la generalizările care lao- 
laltă formează concluzia“ (pg. 323) asupra pro- 
blemei unităţii ştiinţifice a pedagogiei contempo- 
rane, 

Infăţişarea sistemelor de pedagogie, a peda- 
doţilor, a autorilor de studii pedagogice ce au 
apărut de la 1900 încoace, este cât se poate de 
completă, încât lucrarea nu numai „ar putea lăsa 
impresia unei lucrări de istoria pedagogiei”, cum 
se teme autorul (Prefaţă, pg. VI) ci este şi aceasta 
cumulând, pe lângă calitatea unei informaţii 
vaste (546 autori citați) cum rar întâlnim chiar 
în studiile străine asupra acestei epoci, şi cali- 
tatea unui studiu de sinteză critică şi pur ştiin- 
țifică cu concluziuni esenţiale pentru ființa şi 
viitorul ştiinţei educaţiei. De fapt, acesta şi eră 
subiectul cărţii şi autorul s'a silit să na piardă 
din vedere acest lucru cu toată greutatea ce o 


93 


implică înfăţişarea unei epoci cum nu a fost alta mai 
bogată în idei nouă, variate şi contradictorii adesea, 
Cea mai mare parte din această scriere o ocupă 
in adevăr (şi nici nu se putea altfel) prezentarea, 
personalităţilor importante din pedagogia contem- 
porană, a curentelor, a pedagogiei după popoare 
şi confesiuni, etc; partea care răspunde direct 
subiectului fiind cuprinsă într'un numar de pa- 
gini impresionant de mic în raport cu propriile 
lucrării, Cu toate acestea, trebuie să recunoaştem 
că autorul, în aceste pagini, a spus ceea ce tre- 
buia şi că a fost preocupat de economia de spaţiu 
şi de vorbe. 

Cu toate că partea istorică este, cum am 
spus, cât se poate de completă, ceea ce justifică 
proporţiile lucrării, nu-i mai puţin adevărat că 
puteau lipsi multe date biografice de amănunt 
asupra personalităţilor studiate : cine sânt părinţii 
unde şi-au făcut studiile liceale, etc, De altfel 
biografiile ar fi putut lipsi cu totul precum şi 
multe altele, toate acestea putând figura într'o 
istorie a pedagogiei, ele neavând nici o legătură 
cu problema unităţii ca ştiinţă a pedagogiei con- 
temporane, subiectul lucrării, Ele măresc inutil 
volumul, 

Reluarea studiului asupra unor autori (spre 
pildă a lui Lay, Meumann, în 3 capitole succe- 
sive, etc., sau asupra unor epoci şi probleme 
îngreuează înţelegerea lucrurilor şi complică şi 
lungeşte expunerea. 

In schimb unele personalităţi şi scrieri sânt 
incomplet şi eronat expuse (de ex. M. Monte- 
ssori, lucrarea lui Fr, de Hovre, etc.) E drept că 
aceste greşeli — cine poate pretinde că nu le 
are? — sânt foarte neinsemnate şi puţine în ru- 
port cu mărimea cărţii şi a importanţei ideilor 
ce le cuprinde. 

In privinţa formei, unele expresii şi cuvinte 
ca ştiinţifizare (pg. 76 etc.); „pedagogizare“ (226) 
„teoria complectudinismului“” (pg. 147), sau „echi- 
pamentul psiho-fizic” (pg. 15 „spectacolul impo- 
tenței de a ajunge” (pg. 144); „ideile, faptele, 
demonstrațiile care au vehiculat pedagogia“ (pg. 
15) şi altele nu le credem prea fericit alese, 

Trecem peste unele chestiuni ca aceea a im- 
portanţei intelectualismului in educaţie (pg. 25); 
apoi dacă este posibil şi de recomandat o „pre- 
dare” (?) a unei câncepţii despre lume şi vieață 
(Weltanschauung) pg. 183; dacă este adevărat sau 
nu că între procesul „educaţiei” şi acela al „cio- 
plirei” „este o vădită” asemănare (pg. 141) cum 
spune d-sa. combătând inutil şi pe nedrept ideile 
d-lui Prof. C, R. Motru. 


www.dacoromanica.ro 


94 


Aceste chestiani sânt de o importanţă covâr- 
şitoare în materie de educaţie, şi rezolvirea 
lor într'un fel sau în altul au urmări decisive 
şi ne indică dacă cineva este sau nu în în cu- 
rent cu ceea ce ştiinta contemporană a depăşit 
şi a fixat definitiv ca o cucerire a noilor cer- 
* cetări şi străduinţi. Trecem peste ele totuşi, fiind 
lăturalnice subiectului lucrării, 


În ceea ce autornl îşi propune să rezolve, 
reuşeşte, în adevăr, cu prisosinţă. Este de ad- 
mirat cum d-sa învinge greutăţi peste care mulţi 
înaintea d-sale n'am putut trece şi ne dă o ca- 
racterizare obiectivă şi justă a epocelor: I de la 
1900—1914, II 1919—1930 şi III 1930 — până în 
prezent. 


Evoluţia pedagogiei în ultimii cca 40 de ani 
este examinată în toate amănuntele ei. 

Cele două răscruci ale acestei evoluţii sânt, 
după cât deducem din spusele autorului, peda- 
gogia clasică din jurul anului 1900, după care 
apare cu W, A, Lay, A. Binet şi E. Meumann, 
pedagogia experimentală, cu preocupări de a da 
pedagogiei o bază ştiinţifică prin folosirea expe- 
rimentului şi crearea psihologiei pedagogice şi, 
a doua răscruce, anul 1930, dela care incoace 
autorul socoteşte pedagogia actuală. ` 

In această perioadă 1900—1930, pedagogia cu 
toată lărgirea sferei sale, adâncirea sensului, a 
precizării şi specializării sale „şi-a păstrat ca- 
racterul de ştiinţă normativă, sau ştiinţă de re- 
gule, fie stabilite deductiv ca în concepţia cla- 
sică; fie inductiv ca în pedagogia ştiinţifică”, 
Cel căruia i se datoreşte intemeerea pedagogiei 
ca ştiinţă este H. Nohl (Göttingen); „trebue 
să deosebim în evoluţia pedagogiei (|) două 
epoci: epoca întâia până la apariţia operei 
lui H. Nohl şi epoca nouă, după 1930... Abia cu 
H. Nohl ea (pedagogia) tinde să se întemeeze ca 
ştiinţă: ca ştiinţă a fenomenului educativ, având 
menirea să-l studieze în vederea realizării (sic) 
unor judecăţi de existenţă“ pg. 330. * 

Pedagogia clasică, normativă, în fond „un ca- 
tehism de regule pedagogice stabilite deductiv, 
prin derivarea lor din principii filosofice şi mo- 
rale sau deduse din legile psihologiei generale” 
deşi prezentă o unitate, „nu era o ştiinţă“ pg. 
333. Pedagogia experimentală (1900—1914) cu 
toate „plusurile cu care ea vine“ nici ea „nu 
întrunește condiţiile unei ştiinţe“ (p. 336) prin sfă- 
rimarea unităţii de fond (intemeerea pedago- 
gillor noi) şi a unităţii formale" (prin divergenţa 
de metodă) pg. 335. Totuşi această pedagogie 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


face tranziţia dela pedagogia ca disciplină la pe- 
dagogia ca ştiinţă”. (pg. 336.) 

Pedagogia nouă (1919—1930) prezintă aceleaşi 
caractere de fărămiţare în „pedagogii” mai nu- 
meroase chiar. „In schimb unitatea formală tinde 
să se afirme tot mai puternic” (creearea şc. 
de experimentare, etc"... pregătind astfel spiri- 
tele pentru noua epocă 1930 —), în care peda- 
gogia începe să se afirme ca ştiinţă autonomă" 
(pg. 337,) 

Prin ce se caracterizează pedagogia „ştiinţă 
autonomă?" „Pedagogia actuală (1930) se afirmă 
ca ştiinţă a fenomenului educativ" (domeniu pro- 
priu, necercetat de altă ştiinţă), „pe care îl con- 
sideră dintr'un punct propriu de privire: ca act 
de formare a individului sau de realizare de va- 
lori în idivid (cf. p. 314—320)" pg. 337. Ea a 
fost pregătită de pedagogia anterioară; dar spre 
deosebire de cea clasică şi în parte de cea ex- 
perimentală dinainte de răsboi şi de cea nouă, 
de după răsboi, „ea caută să fie o ştiinţă a re- 
alităţii, „eine Seinswissenschaft" (pg. 337). „De la 
1930 înainte, odată cu afirmarea concepţiei lu! 
H. Nohl, pedagogia intră într'o fază nouă. Ca 
ştiinţă a fenomenului educativ, ea devine o ştiinţă 
de judecăţi de existenţă” (pg. 352), „ştiinţă teore- 
tică explicativă“ (pg. 353) căreia, bineînţeles, îi 
corespunde o parte de tehnică şi alta de apli- 
care practică. 

lată cum răspunde autorul la întrebarea pe 
care şi-a pus-o în fruntea lucrării. Pedagogiile 
noi nu sânt datorite spiritului superficial äl epo- 
cei, ele, cu toată diversitatea lor, sânt, de fapt, 
„mai curând o indicație că spiritul uman doreşte, 
ca prin făurirea lor, să creeze o nouă educaţie 
şi o mai bună teorie despre creşterea omului“ 
(ps. 5). 

Cu rezervele cuvenite asupra atribuirei lui 
H. Nohl şi a pedagogiei după 1930 a meritului 
exclusiv al constituirei ştiinfei fenomenului edu- 
cafiv, concluzile la care ajunge D-l Şt. Bârsă- 
nescu sânt o adevărată călăuză în mijlocul con- 
fuziunii în care zace pedagogia contemporană prin 
mulţimea, diversitatea şi paradoxul concepțiilor 
care se întrec a „revoluţionă“ această ştiinţă în 
care toţi se pretind chemaţi şi competenţi a 
dă soluţii. 

Ca fond de idei, scrierea d-sale cuprinde ve- 
deri originale, -deosebit de preţioase care fac din 
ea o operă de erudiție şi de adâncă pătrundere, 
menite să imbogăţiască nu numai literatura pe- 
dagogică românească ci şi pe cea universală prin 
noutatea şi temeiniciă concluziilor ei. 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


Este, în adevăr, o bucurie rară, ocaxia de a 
semnala şi preţui o operă de ereaţie românească, 
cé ese din comun şi banal, adăugând o valoare 
nouă patrimoniului ştiinţific al popoarelor. 


1. Sulea-Firu 


Dr. ANTON B. I. BALOTĂ: Albanica. 

Punerea în valoare a unor temeinice cerce- 
tări implică, pe lăngă simpla şi desigur, meri- 
toasa, răbdare a culegerilor de date informative, 
şi o serioasă putere de sistematizare. Materialul 
adunat cu atâta străduinţă, trebue prezentat într'o 
formă cât mai ştiinţific posibilă, Şi mai ales nu 
e permisă aranjarea lui, anarhic, contravenind 
astfel celor mai elementare principii de muncă 
sistematică, 

Ori, ca să intrăm în subiect, lucrarea pe care 
vrem s'o înfăţişăm, cu toată valoarea intrisecă 
a materialului adunat, suferă din această cauză, 
Lipseşte osatura unui sistem de inchegare ştiinţi- 
fică, În prima ei parte, mai ales avem impresia 
că ne aflăm în cursul unei lucturi descriptive. 
Păcatul cărţii ar fi, evident, mult mai mare, dacă 
autorul s'ar opri numai aci. Dar, întrucât volumul 
de față deschide serià unor studii viitoare, pe 
aceiaşi problemă, putem să trecem observaţiile 
făcute, pe seama unor eclipse inițiale, ce pot 
fi rectificate mai târziu. Şi nu ne îndoim că lu- 
crurile se vor petrece aşa. Ar fi un păcat ca 
materialul adunat cu atâta sârguinţă de autor 
să supere din cauza unei scăpări iniţiale, 

Am făcut aceste sublinieri la început, pentraca 
să putem expune în voie partea cea mai însem- 
nată a lucrării D-lui Balotă. In problemele de 
balcanoloşie, noi, — românii, — avem o contri- 
buţie minoră, În afară de studiile, privind fie- 
care un complex de probleme, ale D-lor Th, 
Capidan, N. Iorga, S. Puşcariu, Iosif Popovici, 
Tache şi Pericle Papahagi, etc. nu avem alte 
lucrări, care să imbrățişeze chestiunile balcanice, 
Ar fi interesant, mai ales, să fie lămurită problema 
existenţei noastre etnice, în mijlocul popoarelor 
slave din Balcani. Sunt o mulţime de împrejurări, 
cari, odată privite printr'un unghiu critic, ar 
deslega un întreg lanţ de probleme. Dacă spe- 
cialişți germani, italieni şi austriaci, au pornit să 
studieze atâtea aspecte ale vieţii balcanice, ştiut 
fiind mai ales, că n'au nici-o legătură cu popoa- 
rele acestor locuri, cu atât mai mult noi, care 
am avut de mult lacru cu ele, trebue să nestră- 
duim a cerceta cât mai amănuriţit problemele 
din Balcani, în deosebi în părţile ce ne intere- 


95 


sează, Lămurirea definitivă a delimitărilor təri- 
toriale a elementulul românesc în negura veacu- 
rilor V-XlI-lea nu s'a putut face încă, In lipsa 
documentelor istorice, care, fie că nu s'au făcut 
din motive ce nu se pot cunoaşte, fie că au fost 
complect distruse, din cauza invaziunilor barbare, 
o asemenea lămurire nu se mai poate face as- 
tăzi decât pe bază de aprofundare a elemente- 
lor linguistice şi a celor de pură etnografie. 
Anumite rădăcini de cuvinte pot fi în măsură, 
printr'o minuțioasă analiză fonetică şi etimologică, 
să deschidă noi perspective de orientare. Şi de 
multe ori poţi deslega, în felul acesta, adevărate 
enigme 1), 

D-l Anton Balotă, prin lucrarea de faţă, în 
primul volum apărut, ne dă o prezentare, mai 
mult descriptivă. în prima parte, a poporului 
albanez. Ne prezintă întâi, în forma unor note 
de călătorie, sarăcia actuală a satelor, oraşelor 
şi ținuturilor albaneze. Se fuce o etimologie 
a cuvântului „albanez“, admițând părerile lui 
Pedersen, A. Philipide şi N. Pop, cu unele 
completări interesante, 

Apoi, descrierea hotarelor, câmpiilor, râuri- 
lor, munţilor, a faunei şi a florei, precum şi o 
privire sumară asupra agriculturei, pădurilor şi 
economiei statului albanez, în trecut şi prezent, 
complectează, în chip fericit, o străduinţă fi- 
rească a autorului, de a oferi o monografie pe 
cât mai exact posibilă a poporului albanez. Că 
ea nu este complectă este dela sine înţeles. Nici 
n'ar putea să fie, Nu poţi comprima existenţa 
unui popor, cu caractere atât de curioase ca ale 
albanezilor, în câteva sute de pagini. Dar cum 
lucrarea de faţă este prefața unor temeinice 
studii asupra filologiei albaneze, sau cum i-a zis 
şi autorul o „introducere“ a căutat să imbrăţi- 
şeze sumar, toate aspectele poporului Shkjiptar. 
Toate elementele ce se află cuprinse în acest 
prim volum, vor ajuta la lămurirea multor lu- 
cruri din cele viitoare, unde se vor deschide 
noui şi grele probleme de filologie. Să nu se 


1) Gustav Weigand în „Sind die Albaner die Nachkomen 
der liiyren oder der Thraker*“  (Balkan-Arhiv III pag. 
221-251 (Balotă: Albanica pag. 295), încercând să stabilească 
originea etnică a albanezilor, a pornit deia materialul iin- 
guistic adunat. In susținerea afirmaţiunilor sale, stăteau ar- 
gumente de etimologie. Prin urmare, ceeace istoricii de 
specialitate nu puteau să lămurească, o face un filoiog. 
lar când Kopitar s'a apucat să combată autenticitatea la- 
tinităţii noastre a pornit dela considerente lexicale. Desigur 
deşi ştinţificeşte înarmat, campania slavistului n'a resistat 
adevărului, din cauza argumentelor şubrede, mai ales că 
toate concluziile sale se isbeau de un adevăr încombatibil, 


www.dacoromanica.ro 


96 


uite iarăşi că acest volum cuprinde o schi- 
tare de probleme, ce aşteaptă să fie studiate în 
cele ce vor urma, aşa cum însuși autorul ne 
promite. 

Dar, partea cea mai însemnată a lucrării 
D-lui A. Balotă, o constitue desigur descrierea 
obiceiurilor şi folklorului. Partea aceasta trece 
dincolo de descrierea unor obiceiuri cu privire 
la un singur popor. Suntem, aci, într'un studiu 
al problemelor pur balcanice. Abia de-aci încolo 
lucrarea D-lui Balotă intră în cadrul operelor 
balcanologice. Aspectele unor obiceiuri şi anu- 
mite corespondențe de motive folklorice (în ba- 
lade mai ales). se pun în legătură directă cu cele 
ale popoarelor din Balcani. 

Motivul Ilenei Cosânzene din literatura noas- 
tră poporană se poate identifica într'una din 
poveştile Frumoasa pământului traduse în rezumat, 
de autor, după o culegere a lui A, Dozon („Ma- 
nuel de langue cehkipe” pag. 35—39), iar „Mor- 
tul viu” prezintă particularităţi comune atât în 
Lenore, cu corespondente în toate literaturile in- 
do-europene, cât şi cu „Legenda M. Curţii de 
Argeş” dela noi. (A. Dozon: „Contes albanais", 
pag. 251—53, şi P. Fulvio Cordignano: Saggi di 
litteratura populare, anexă la Lingua albanese, 
Milan 1931 pag, 165—167, tot citate de D-1 A.B). 

Deasemenea „Găsitul din apă” are o mulţime 
de elemente ce se pot întâlni la toate popoarele 
balcanice. La fel „Legenda viorelei şi a privi- 
ghetoarei” are înrudiri vădite ca motivele popo- 
rane din literaturile occidentale. 

Prin urmare relatările expuse de autor pot 
fi oricând întrebuințate de cei ce încearcă să se 
orienteze în problemele vaste şi nelămurite încă 
ale folklorului balcanic, Este ştiut, după cum ne 
şi afirmă D-l Balotă, că zânele, ce se întâlnesc 
în câteva din produsele literaturii poporane al- 
baneze, formează un fond slav. Slavii, odată cu 
venirea lor, au împământenit în regiunea balca- 
nică asemenea elemente, in produsele folklorice. 
Faptul că le întâlnim şi la albanezi şi la români, 
demonstrează adânci legături intre popoarele din 
Balcăni. Ce poate fi mai elocvent decât asemă- 
narea dintre legenda „Meşterul Manole” şi cu 
„Legenda cetăţii Rozafa” a albanezilor ? Până şi 


problema eroilor este lămurită. Dela aceste con- 
siderente e bine să pornim pentru a studia po- 


ziția folklorului nostru față de cel balcanic. O- 
rientarea pur românistică a specialiştilor noştri 
n'a dat rezultatele scontate. Şi asta fiindcă ne 
găsim, din acest punt de vedere, pe alte poziţii. 
De lămurirea acestora atârnă, în viitor, orien- 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


tarea noastră profesională, Mai ales, folklori- 
ceşte, datorinţa noastră, este, în primul rând, de 
şi creia o bază ştiinţifică a cercetărilor, punând 
străduinţele în legătură cu ceeace s'a făcut 
până acum în acestă direcţie, Și e bine să nu 
ne prea indepărtăm de Balcani, unde odinioară, 
— se pare — a răsunat doina românească, 
Desigur că partea în care autorul se simte 
mai în largul său, este acolo unde vine în atin- 


-gere cu linguistica. Dâr şi aici, cum e firesc, ne 


aflăm numai în faţa unei simple introduceri. Nu 
asistăm, în decursul lecturii, la o desbatere de 
pură filologie. Autorul ne plimbă, mai ales, în 
istoricul cercetărilor de până acum, asupra 
limbii albaneze, fără a lua partea unuia sau al- 
tuia dintre susținătorii diverselor păreri linguis- 
tice, De altfel, trebue recunoscut, că ni se dă în 
lucrarea de faţă, o bibliografie prețioasă cu pri- 
vire la limba poporului albanez. Se vede că D-l 
A. B., a plecat inarmat cu tot ce s'a scris în le- 
gătură cu problema ce-l preocupă. E un examen 
preliminar serios şi nu ne indoim că strădaniile 
autorului, în viitoarele volume, nu vor fi mai 
prejos decât realizarile de faţă. 

In problemele balcanologice volumul D-lui 
Balotă, primul dintr'o serie de patru, înseamnă 
un pas mai mult. O lucrare meritorie şi intere- 
santă, şi ar fi mult mai interesantă, dacă autorul ar 
scăpa de sub influenţa unei maniere de prezen- 
tare descriptivă, neglijând, in unele privinţe, sis- 
temele ştiinţifice. N'am face aceste obiecţii, dacă 
nu l-am şti pe autor în slujba unei catedre şti- 
inţifice, Şi pentru asta, le socotim necesare. 

Dumitru Imbrescu 


DR. EUGEN NICOARĂ şi VASILE NETEA : 
Murăş, Murăş apă lină... Literatură populară din 
regiunea Mureşului de sus. — Vol, I, Prefaţă de 
Ion Agârbiceanu. (Editura „Astra”, Despărţă- 
mânţul Reghin. 1936, 328 pag). 

S'a creat in Ardeal datorită „Astrei“ o sănă- 
toasă şi puternică tradiţie culturală. Prin despăr- 
țămintele ei, printre care Reghinul trebue amin- 
tit cu cinste, vechea „Asociaţiune“ a pătruns în 
toate târgurile şi în mai toate satele ardeleneşt;, 
deşteptând interesul pentru carte, pentru cerce- 
tări, pentru viaţa românească sub toate formele 
ei mai de seama. Cei doi vrednici intelectuali 
dela Reghin, d-nii Dr. Eugen Nicoară şi Vasile 
Netea fac parte din mersul acestei tradiţii vii, 
dând la iveală, după alte lucrări menite mai ales 
poporului, acest prim volum de Literatură popu- 
lară din regiunea Mureşului de sus, care insem- 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


nează şi o contribuţie ştiinţifică dintre cele mai 
preţioase. Partea cea mai mare din material 
este inedit, cules direct de către cei cari îl pu- 
blică sau de către corespondenţii lor. Au adăugat 
însă şi câteva bucăţi risipite prin diferite reviste 
folcloristice, mai greu de consultat, 

Cartea cuprinde, în afară de o prefaţă a d-lui 
I. Agârbiceanu şi o prefaţă a autorilor: i. 14 
fotografii arătând „chipuri şi porturi mureşene” ; 
IL. cuvinte şi expresii (glosar); III. 34 doine şi 
balade ; IV. 140 hore şi chiuituri; V. obiceiuri 
şi oraţii de nuntă: colăcarii, chiuiturile miresei 
(26) şi chiuiturile găinii (5), jocul perinei, des- 
părțirea miresei de părinţi şi însoţirea cu mirele, 
cum se face o nuntă; VI. 30 colinde şi cântări re- 
ligioase ; VII. 31 priveghiuri şi bocete; VIII. 24 
descântece şi farmece; 1X. 107 superstiții şi cre- 
dințe; X. 107 cimilituri şi ghicitori; XI. 93 pro- 
verbe şi zicători; XIL 15 cântece şi scrisori de 
războiu (1914—1919), O colecţie bogată şi plină 
de interes, Cercetătorii vieţii săteşti vor găsi în 
ea multe şi instructive date pentru studiile lor. 
Totuşi ne îngăduim câteva consideraţii critice, 
nu pentru a scădea valoarea lucrării pe care noi 
suntem cei dintâi să o recunoaştem, ci pentru a 
îndruma în lumina ştiinţei moderne culegerile de 
folclor către o mai mare desăvârşire şi deci uti- 
litate. 

Literatura populară nu se culege numai pentru 
caracterul ei estetic, adică pentru a ne satisface 
nevoia de frumos, ci mai ales pentru caracterul 
ei documentar, prin putinţa pe care o dă cerce- 
tätorilor să caracterizeze poporul care a pro- 
dus-o, Se ştie, ca să dăm un exemplu precis, ce 
a reuşit să scoată la noi d-l Ovid Densusianu 
din studiul folclorului, atât pentru filologie, cât 
şi pentru istoria românească, Sociologia naţională 
deasemeni va trebui să întrebuinţeze într'o zi şi 


97 


materialul folcloristic. Dar pentru a le mări va- 
loarea documentară, culegerile de folclor trebue 
să cuprindă o seamă de amănunte cari lipsesc 
din culegerea d-lor Nicoară şi Netea, ca de altfel 
din mai toate culegerile de până acum. Anume, 
oricât de plicticos ar părea procedeul, ar trebui 
să se noteze în legătură cu fiecare bucată culeasă : 
satul de unde s'a cules şi informatorul (numele, 
pronumele, vârsta, starea civilă, starea culturală 
etc.); menţionându-se frecvența (cunoscută şi cân- 
tată de toţi din sat sau numai de unii, găsită în 
mai multe sate, variante); originea (din bătrâni, 
adusă din militărie, de lăutari, de servitori, de 
călători etc.); prilejul în care se cântă sau se 
recită (petreceri, horă, şezători, nunţi, înniormân- 
tări etc.) Pe cât se poate (şi se înţelege, este 
foarte greu) să se culeagă .;i muzica, In cazurile 
literaturii încadrate în obiceiuri (nunţi, înmor- 
mântări), legate de rituri (descântece), de horă 
(chiuiturile), trebue să se culeagă fenomenul întreg 
deci şi obiceiurile şi riturile sau ceremoniile şi 
jocurile. Numai aşa dăm imaginea completă, ne- 
falsificată a realităţii, O hartă a regiunii în care 
s'a făcut culegerea este deasemeni utilă, Revista 
noastră va reveni pe larg asupra metodelor şti- 
inţifice pentru culegerea folclorului; deocamdată 
ne mulțumim cu această enunţare sumară. 

D-nii Nicoară şi Netea au lucrat după vechea 
metodă de folclor, care nu e rea, dar care poate 
fi mult îmbunătăţită şi care din moment ce lucrul 
e cu putință, trebue îmbunătățită cât mai curând 
şi cât mai complet. Dela culegerile empirice, 
trebue să trecem. la culegeri cât se poate mai 
ştiinţifice, Numai aşa putem da materialului fol- 
cloristic o adevărată întrebuințare teoretică, de- 
punând şi prin această muncă, aparent modestă, 
a culegerii, o activitate pe deplin ştiinţifică. 


Traian Herseni 


INSEMNARI 


REDACȚIONALE. — Din pricina activității 
de peste vară a Institutului Social Român 
care a întreprins prin Secţia lui de Sociolo- 
gie împreună cu Seminarul de Sociologie din 
București, ca în toţi anii din urmă, cercetări 
monografice și a Fundaţiei Culturale Regale 
Principele Carol care a organizat şi condus 
prin Echipele Regale Studențești acţiunea cul- 


turală la sate — activităţi la care participă, 
după cum se știe, toți redactorii și colabora- 
torii noştri în frunte cu directorul — revista 
n'a putut să apară pe lunile Iulie, August și 
Septembrie decât acum, în forma aceasta a 
unui număr triplu. Reîntorşi în Bucureşti ne 
reluăm activitatea și ne vom strădui ca și 
revista să apară cu regularitate. 


98 


Ferdinand Tönnies (1855-1936). Anunţam tn- 
tr'unul din numerele trecute ale revistei noastre 
sărbătorirea sociologului german Ferdinand Tân- 
nies printr'un volum închinat lui, cu prilejul 
implinirii a 80 de ani de viaţă. Cam deodată cu 
apariţia volumului omagial, întârziată aproape cu 
un an, adică la 14 Aprilie 1936, Ferdinand Tönnies 
a încetat din viaţă. Cu el dispare una dintre fi- 
gurile cele mai reprezentative ale ştiinţei germane 
din ultimele decenii. Socotit cu drept cuvânt ca 
întemeetorul sociologiei ştiinţifice din Germania, 
mai ales al sociologiei ca disciplină aparte, el 
s'a bucurat de o consideraţie deosebită în cer- 
curile ştiinţifice din toată lumea, iar opera sa a 
fost pe larg comentată de istoricii sociologiei şi 
întrebuințată cu folos în multe din sistemele de 
gândire socială contemporane. Tönnies a fost 
profesor de sociologie la Universitatea din Kiel 
şi a fost preşedintele renumitei Deutsche Gesell- 
schaft für Soziologie dela întemeierea ei, în 1909, 
până la desființare în 1934, In urma sa rămâne 
un sistem de sociologie care a făcut epocă şi 
numeroase contribuţii, care au ajutat la formarea 
şi desvoltarea sociologiei moderne. lată lista lu- 
crărilor sale mai de seamă: 1. Gemeinschaftund 
Gesellschaft (ediţia I, în 1887, ed. VIII-a Leipzig 
1935); 2. Hobbes Leben und Lehre (1897), ed. 
Il-a: Thomas Hobbes : der Mann und der Denker 
(Stuttgart, 1912); 3. Der Nietzsche-Kultus: Eine 
Kritik (Leipzig, 1897); 4, Philosophische Termi- 
nologie in psychologisch—soziologischer Ansicht 
(Berlin, 1906); 5. Die Sitte (Frankfurt a. M., 
1909); 6. Deutschlands Platz in der Sonne (Berlin, 
1915); 7. Englische Weltpolitik in englischer Be- 
leuchtung (Berlin, 1915); 8. Der englische Staat 
und der deutsche Staat (Berlin, 1917): 9. Welt- 
krieg und Völkerrecht (Berlin, 1917); 10. Die 
Schuldfrage : Russlands Urheberschaft nach Zeu- 
gnissen aus dem Jahre 1914 (1919); 11. Die Ent- 
wicklung der sozialen Frage bis zum Weltkrieg 
(Berlin 1919. ed. IlI); 12. Hochschulreform und 
Soziologie (Iena, 1920); 13. Marx Leben und 
Lehre (Berlin, 1921); 14. Kritik der öffentlichen 
Meinung (Berlin, 1922) ; 15. Fortschritt und soziale 
Entwicklung (Karlsruhe, 1926): 16. Das Eigentum 
(Wien, 1927); 17. Soziologische Studien und Kri- 
tiken (3 volume: Iena, 1925 — 29) ; 18. Einführung 
in die Soziologie (Stuttgart, 1931); 19. Kritik der 
Neuzeit (Leipzig, 1935). 

Roberto Michels (1876 — 1936). In România 
numele lui Roberto Michels, sociologul şi gân- 
ditorul politic, mort la 2 Mai anul acesta, este 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


cunoscut desigur numai în cercurile de strictă 
specialitate, Totuşi el este una din figurile inte- 
resante ale vremii noastre, nu numai prin opera 
sa vrednică de atenţie, dar şi prin soarta sa destul 
de ciudată. Roberto Michels s'a născut în Ger- 
mania, dar a activat mai mult în străinătate şi în 


special în ţările latine. Chiar studiile academice 
le-a făcut, după Miinchen, Leipzig şi Halle, la 


Paris şi Turin, Din pricina concepţiilor sale po- 
litice, fiind sindicalist, n'a putut face carieră uni- 
versitară în patrie, încât a profesat la universi- 
tăți străine. Astfel a predat dela 1906 până la 
1914 economia politică, ştiinţa politică şi socio- 
logia la Universitatea din Turin; apoi până la 
1928 a predat la Universitatea din Basel (Elveţia). 
După o perioadă scurtă petrecută în Statele 
Unite, câştigat în răstimp pentru fascism, s'a în- 
tors în Italia unde şi-a sfârşit cariera ca profe- 
sor de economie politică şi de istoria doctrine- 
lor la Universitatea din Perugia. Ştiinţele sociale 
după cum se poate vedea chiar şi numai din 
lista operilor sale, pe care o reproducem, pierde 
un cercetător de seamă. Roberto Michels a scris: 
1. Probleme der Sozialphilosophie (Leipzig şi 
Berlin, 1914): 2. Economie e felicită (Milano, 
1918): 3. Le prolâtariat et la bourgeoisie dans 
le mouvement socialiste italien (Paris, 1921); 4. 
Lavoro e razza (Milano, 1924); 5. Storia critica 
del movimento socialista italiano (Florenţa, 1925); 
6. Sozialismus und Fascismus în Italien (München 
1925) ; 7. Zur Soziologie des Parteiwesens in der 
modernen Demokratie (ed. II. Leipzig, 1925); 8. 
Francia contemporanea (Milano, 1926): 9. Die 
gesellschaftliche Schichtung im Kapitalismus (Tii- 
bingen, 1926); 10. Soziologie als Gesellschafts- 
wissenschaft (Berlin, 1926); 11. Bedeutende Män- 
ner (Leipzig, 1927); 12. Corso di sociologia po- 
litica (Milano, 1927); 13. Sittlichkeit in Ziffern? 
Kritik der Moralstatistik (München şi Leipzig, 
1928); 14. Der Patriotismus: Prolegomena zu 
einer soziologischer Analyse (Miinchen şi Leipzig, 
1929); 15. Italien von Heute (Zurich şi Leipzig, 
1930) ; 16. Introduzione alle storie delle dottrine 
economiche (Milano, 1932); 17. Umschichtungen 
in der herrschenden Klassen nach dem Kriege 
(Stuttgart şi Berlin, 1934). 

Charles Benoist (1861 — 1936.). A murit de 
curând unul din scritorii politici cei mai intere- 
sanţi ai Franţei contemporane. 

Charles Benoist a activat în foarte multe do- 
menii: politic, istoric, diplomatic, jurnalistic şi 
didactic. El a fost profesor la Şcoala de Ştiinţe 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


Politice şi perceptorul contelui de Paris. A debu- 
tat în 1883 la Revue Bleue, a 10st apoi critic 
iterar la Revue de Famille, a lucrat la Temps 
şi La Revue des Deux-Mondes. 

Din experienţa sa întinsă câştigată în serviciul 
acestor publicaţii a dat la iveală lucrarea de 
mari proporţii: 

La Crise et l'Etat moderne. A fost după 
aceea deputat de Paris şi ambasador al Franţei 
la Haga. Mai amintim din opera sa vastă: Les lois 
de la politique française şi lucrările deosebit 


de preţioase despre Machiavel, 


AL XIII-lea CONGRES INTERNAȚIONAL DE 
SOCIOLOGIE, — Cel de al XIli-lea Congres al 
Institutului Internaţional de Sociologie (Federaţia 
Internaţională a Societăților şi Institutelor de 
Sociologie) se va ţine la Paris (Palatul Expozi- 
tiei universale) dela 2 la 5 Septembrie 1938. 

Statutele Federaţiei obligă pe toate asocia- 
tiile federate, pe toţi membrii titulari şi aso- 
ciaţi ai Institutului Internaţional de Sociologie 
să participe fie prin prezenţă, fie prin comuni- 
cări scrise, 

Vor putea lua parte, cu titlul de asociați 
liberi, şi membrii asociaţiilor federate, desem- 
naţi de ele,în număr nelimitat, şi care vor vărsa, 
începând cu 1936, aceiaşi cotizaţie anuală ca şi 
membrii titulari sau asociaţi, 

Asociaţiile federate vor putea înscrie pe or- 
dinea de zi, până la 2 Aprilie 1937, comunică- 
rile admise de Birou asupra altor subiecte so- 
ciologice decât acela stabilit de congresul din 
1935 privitor la „Echilibrele sociale”, Subiectul 
acesta, constituind obiectul principal al comu- 
nicărilor şi discuţiilor, va putea fi tratat în parte 
conform programului de mai jos, 

Comunicările trebuiesc anunţate pe cât cu 
putinţă dela 31 Decembrie 1936. Rezumatul (o 
pagină tipărită aproximativ) va trebui să sosească 
la Secretariatul general cel mai târziu la 2 April 
1937; memoriile cel mai târziu la 2 Junie 1937; 
după această dată nu se va mai face nici o pu- 
blicare a analizelor pregătitoare, 

Comisia de publicare a memoriilor redactate 
pentru congres va putea reduce la zece pagini 
tipărite comunicările ce va socoti că nu pot fi 
publicate in extenso, 


PROGRAMUL LUCRĂRILOR ŞI AL ŞEDIN- 
ŢELOR CELUI DE AL XIII-lea CONGRES, 

Chestiunea principală de pe ordinea de zi 
fixată de congresul din 1935: 


99 


ECHILIBRELE SOCIALE 

Şedinţa de deschidere : 

1, Alocuţiunea preşedintelui, 

2. Recepţia delegaţiilor oficiale, a reprezen- 
tanţilor Statelor şi Asociaţiilor federate. 

3, Introducere la studiul echilibrelor sociale 
de prof. P., Sorokin, (Universitatea Harvard), 
preşedintele Institutului Internaţional de Socio- 
logie pe 1937, de prof. Duprat (Universitatea din 
Geneva), raportor general, şi de prof. E. Lasbax, 
directorul Revistei Internaţionale de Sociologie, 

Prima şedinţă: Istorie, critică şi metodologie, 

1. Revista istorică a concepţiilor despre echi- 
librul social, 

2. Studiu comparativ al concepţiilor: mecanică, 
fizico-chimică, biologică, psihologică şi sociolo- 
gică a echilibrelor, 

3. Examinarea metodelor de observare (fapte 
normale şi patologice), de analiză inductivă şi de 
explicare, potrivite naturei echilibrelor sociale. 

4. Discutarea obiectului lucrărilor Congre- 
sului şi a metodei de adoptat. 

Şedinţa a doua: Determinarea şi definirea 
tipurilor de echilibru social, 

1, Echilibrele sociale tn agregatele animale: 
a) agregate fortuite sau temporare; turme; b) 
societăţi animale permanente, 

2. Echilibrele socio-geografice: a) grupe no- 
made; horde; grupe semi-nomade; b) grupe se- 
dentare; adaptări locale şi regionale; c) adap- 
tările popoarelor unele la altele şi mediului comun, 

3, Echilibrele etnice: a) civilizaţii etnice şi 
etice; b) conflicte şi adaptări de grupe etnice. 

4, Echilibrele demografice: a) echilibrele se- 
xelor şi vârstelor; b) repartizarea tipurilor 
sociale, 

5, Echilibrele internaţionale: a) imperialisme 
şi federalisme sau alianţe opuse; b) competiţii 
şi concursuri de state sau de popoare. 

Şedinţa a treia: urmare la morfologia echi- 
librelor sociale, 

6, Echilibrele naţionale: a) muduri de unitate 
națională ; adaptarea ţărilor sau regiunilor; b) 
concursul diferitelor funcţii ale vieţii naţionale, 

7. Echilibrele regionale, urbane şi rurale: 
moduri de organizare a vieţii regionale; b) mo- 
duri de organizare a vieţii urbane; c) moduri 
de organizare a vieţii rurale, 

8. Echilibrele unităţilor colective elementare : 
a) case şi familii; unităţi domestice diferite; b) 
comunităţi in afara familiilor; c) grupe consti- 
tuite, corpuri şi asociaţii; d) mediuri, agregate 
ocazionale, mulţimi şi mase, 


www.dacoromanica.ro 


100 


9, Echilibrele în diferitele funcţii sociale : a) 
echilibre militare, diplomatice; b) echilibre po- 
Jitice, juridice ; c) echilibre economice; d) echt- 
libre intelectuale, morale, religioase, educa- 
tive, etc. 

10. Echilibrele diferitelor psihisme colective 
(conştiinţe colective): a) psihismul maselor, mul- 
țimilor, agregatelor ocazionale; b) psihismul gru- 
pelor, corpurilor, asociaţiilor, mediurilor; c) 
psihismele rurale, urbane, regionale, naţionale, 
internaţionale : d) psihoze colective, 

11. Discuţia asupra tipurilor de 
social, clasificarea şi definiţia lor. 

Şedinfa a patra: Patologia şi fiziologiă echi- 
librelor sociale. 

1. Factorii de desechilibru social în diferitele 
grade ale organizaţiei său vieţii colective; a) de- 
sintegrări lente sau tulburări (cataclisme, răz- 
boae, revoluţii); b) factorii psihozelor colective. 

2. Factori de echilibru: a) factori de stabili- 
tate: moravuri, obiceiuri, tradiţii, automatisme ; 
b) factori de subordonare: constrângere, presti- 
giu, autoritate; c) factori de cooperare: aspi- 
raţii, interese colective ; d) rolul limbilor, reli- 
giilor, riturilor, dogmelor, credințelor, artelor, 
modurilor de educaţie, etc. 

3. Mecanisme de auto-conservare a echili- 
brelor şi de auto-reechilibrare în organizaţiile 
sociale, 

4. Factori de echilibre dinamice; a) factori 
de restabilire a echilibrelor politice, juridice, 
administrative, urbane, naţionale, internaţionale ; 
b) factori de restabilire a echilibrelor econo- 
mice; c) factori de restabilirea echilibrelor psi- 
hice, morale, religioase, etc. 

5. Factori de integrare a echilibrelor elemen- 
tare în echilibre din ce în ce mai complexe. 

6. Aplicaţii practice: politice, economice, ju- 
ridice, educative, etc, 

7. Discuţie asupra cauzelor şi consecințelor 
desechilibrelor şi echilibrelor sociale. 

Sedinţa a cincea: Diferite comunicări şi dis- 
cuţii. Rapoarte asupra evoluţiei Sociologiei de 
la 1920 în diferite ţări. 

Şedinţa a şasea: Raportul general şi discuţie 
generală, concluzii. 


Şedinţa de închidere. 


echilibru 


Secretar general, 


Prof. G-L. Duprat 


N. B. — Programul acesta nu-i decât indicativ 
şi va putea fi completat la cererea participan- 
ților sau asociaţiilor federate, 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


PROPUNERI PENTRU MODIFICAREA LEGII 
ȘI REGULAMENTULUI PENTRU ORGANI- 
AREA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI UNIVERSITAR 


In urma concursului pentru catedra de so- 
ciologie din Cluj decurs în condiţii abuzive din 
pricina preşedintelui comisiei, care s'a folosit de 
unele impreciziuni şi lacune ale Legii şi Regu- 
lamentului universitar, ca să declare reuşit un 
candidat impotriva majorităţii comisiei, d-l Prof. 
D. Gusti a pus în discuţia Consiliului Profeso- 
ral al Facultăţii de Filosofie şi Litere a Univer- 
sităţii din Bucureşti dispoziţiile privitoare la con- 
cursuri şi a făcut o seamă de propuneri menite 
să fie inaintate Senatului Universitar din Bucu- 
reşti şi Ministerului de Instrucție pentru modi- 
ficarea legii. Consiliul profesoral amintit a votat 
cu unanimitate propunerile făcute, în forma de 
mai jos: 

L 

Art, 23, al. 18. din Legea actuală, — „(Comi- 
sia) nu poate începe lucrările decât numai cu 
majoritatea absolută a membrilor ce o formează, 
Comisia, odată ce a început lucrările, lucrează 
cu oricâţi membri prezenţi dela începere”, — 
să se modifice: 

Comisia nu poate incepe lucrările şi nici să 
le continue decât numai cu majoritatea absolută 
a membrilor ce o formează şi cu participarea a 
cel puțin doi membri de specialitatea catedrei 
vacante. Lipsa neintemeiată a specialiştilor se so- 
cofeşte refuz de serviciu şi vor fi pedepsiţi au- 
tomat de către Minister, după constatarea fap- 
tului de către membrii prezenţi ai comisiei exa- 
minatoare, prin pedeapsa dela punctul a. la pri- 
ma neprezentare şi cu cea dela punctul b. art. 
63 din Lege, peniru a doua neprezentare, 

Art, 55. al. 3, 4, 5, din Regulamentul actual. 
— „Comisiunea nu poate începe lucrările decât 
numai cu majoritatea membrilor ce o formează, 
odată ce a inceput lucrările, comisia lucrează cu 
oricâţi membri prezenţi dela inceperea exame- 
nelor. 

Dacă una sau mai multe Facultăţi nu-şi trimit 
delegații sau supleanţii în ziua fixată prin con- 
vocare, comisiunea se poate constitui şi lucra 
numai cu membrii prezenţi, dacă formează majo- 
ritatea, adică dacă sunt în număr de 4. 

Preşedintele comisiunii este obligat a face 
un raport către Rectorul Universităţii dela care 
unul sau mai mulţi membri sau supleanţi nu sau 
prezentat la şedinţele comisiunii de concurs, ce- 
rând luarea măsurilor prevăzute de Lege," — 
să se modifice: 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


Comisiunea nu poate incepe lucrările şi nici 
să le continue decât numai cu majorititatea meme 
brilor ce o formează (deci cel puţin 4) şi cu par- 
ticiparea a cel puțin doi membri de specialitatea 
catedrei vacante. Etc, 

Membrii prezenţi ai comisiunii sunt obligaţi a 
face un raport către Minister prin care să con- 
state lipsa specialiştilor şi un raport către Rector 
pentru lipsa celorlalți membri, cerând luarea mă- 
surilor prevăzute de Lege. 


II. 


Art, 23, al. 7. din Lege. — „Comisiunea este 
prezidată de cel mai vechiu dintre profesorii 
titulari dela Facultatea unde este catedra va- 
cantă,"” — să se modifice: 

Comisiunea este prezidată de cel mai vechiu 
dintre profesorii de specialitatea catedrei vacante. 
Preşedintele nu are decât dreptul de a conduce 
examenul şi de a îndeplini formele cerute de 
Lege. In nici un caz el nu va putea lua vreo 
măsură împotriva majorităţii comisiei. 

Preşedintele, ca şi oricare dintre membrii co- 
misiei care nu respectă în decursul concursului 
Legea şi Regulamentul, pot fi daţi în judecata 
marelui Consiliu Interuniversitar, care va aplica, 
în toate cazurile de vină dovedită, una din pena- 
litățile arătate la art. 67. 

(Regulament, idem). 


II, 


Art, 24. Lege. al. 1-7. — „Concursul constă 
din următoarele probe: 

Un raport alcătuit de un membru delegat al 
comisiunii asupra lucrărilor şi activităţii candi- 
daţilor. Acest raport, întrucât e însuşit de in- 
treaga comisie, poate înlătura dela concurs pe 
unii candidaţi. 

a) O probă de titluri şi lucrări care cone 
sistă dinir'o expunere orală făcută de candidaţi 
în public, asupra titlurilor şi lucrărilor perso- 
nale. Etc. 

b) Un colocviu public asupra lucrărilor de 
specialitate ale candidatului, precum şi asupra 
oricărei chestiuni inrudite cu specialitatea. Etc, 

c) Două lecţiuni publice de câte o oră, după 
24 ore de preparaţiune, asupra unui subiect 
tras la sorţi în prezenţa candidaţilor, Etc. 

d) Două probe practice de laborator, pentru 
candidaţii dela catedrele de şţiinţe experimentale 
etc, 

Pentru catedrele vacante dela Facultăţile de 
Teologie, Drept, Litere şi Filosofie etc., candi- 
daţil vor face interpretări de texte şi comentarii 


101 


etc., după specialitatea catedrei". Să se modifice: 

Concursul constă din următoarele probe: 

a) Un raport alcătuit de un membru delegat 
dintre profesorii de specialitatea catedrei vacante, 
asupra valorii lucrărilor şi activităţii candidaţilor. 
In urma acestui raport comisia va da câte o notă 
fiecărui candidat, iar cu condiția ca să fie însuşit 
de majoritatea comisiei, poate înlătura dela con- 
curs pe unii candidaţi. 

b) O probă de titluri şi lucrări care constă 
dint'o expunere orală făcută de candidat în pu- 
blic, asupra titlurilor şi lucrărilor sale perso- 
nale, menite să înfățişeze originea preocupărilor 
sale ştiinţifice, concepția şi planul de lucru. 

c) Uu colocviu public asupra lucrărilor de 
specialitate ale candidatului, precum şi asupra 
oricărei chestiuni de specialitate. Etc. 

Probele dela literele a, b, c, sunt socotite ca 
probe ştiinţifice, celelalte ca probe pedagogice. 

Art. 57. Regulament. — ,,Concursul coustă 
din următoarele probe: 

a) Un raport alcătuit de către un membru 
delegat de comisiune, pentru verificarea titluri- 
lor, lucrărilor şi activităţii fiecărui candidat. 
Pentru aceasta, comisiunea odată constituită, în- 
sărcinează pe un membru al său cu facerea a- 
cestui raport, pe care îl va înainta în cel mult 
10 zile. Raportul este citit de raportor într'o ṣe- 
dinţă specială a comisiunii. Acest raport, intru- 
cât este însuşit de întreaga comisiune, poate în- 
lătura dela concurs pe unii candidaţi. 

b) Etc. (ca în Lege)”, Să se modifice ; 

Concursul constă din următoarele probe: 

a) Un raport alcătuit de un membru delegat 
de comisiune dintre membrii de specialitatea 
catedrei vacantă, pentru verifcarea şi aprecierea 
titlurilor, lucrărilor şi activităţii fiecărui candidat, 

Pentru aceasta comisiunea odată constituită 
însărcinează pe un membru de specialitate al său 
cu facerea acestui raport, pe care îl va înainta 
în cel mult 10 zile. Raportul este citit de ra- 
portor într'o şedinţă specială a comisiunii, care 
va da în urma discuțiunii acestuia câte o notă 
fiecărui candidat. Raportul, întrucât este însuşit 
de majoritatea comisiei, poate inlătura dela con- 
curs pe unii candidaţi. 

b) Etc. (ca în Lege), 

Art, 24. al, 11, 12. Lege. — „Fiecare probă 
este apreciată de juriu prin note dela 0-20. Can- 
didaţii la catedrele vacante care nu aa obținut 
la fiecare din probele de sub punctele a. şi b: 
nota medie 16, nu pot trece la celelalte probe. 

In caz când unii dintre candidaţi vor dobândi 


www.dacoromanica.ro 


102 


medii egale, nota dela lucrări va avea precădere“. 
Să se modifice: 

Fiecare probă este apreciată de juriu prin 
nota dela 1-10, care vor putea fi schimbate în 
urma deliberătii, pentru o mai justă evaluare a 
candidaţilor. Notele dela probele ştiinţifice vor 
forma o medie, cele dela probele pedagogice altă 
medie, iar acestea împreună vor da nota finală, 
Candidaţii care nu obțin la fiecare din probele 
ştiinţifice nota medie 6 nu pot trece la celelalte probe, 

În caz când unii candidaţi vor dobândi medii 
medii egale, nota dela raport va avea precădere. 

Art. 58, Regulament.— „Fiecare probă este 
ăpreciată de juriu prin note dela 0-20. 

Fiecare membru al juriului are dreptul să 
pună nota sa, după care comisiunea deliberează, 
apoi preşedintele face media care se va consem- 
na în procesul verbal al şedinţei juriului, ca 
notă a probei. După terminarea fiecărei serii de 
probe, notările obținute vor fi comunicate can- 
didaţilor. 

Candidaţii care nu au obţinut la proba titluri 
şi lucrări nota medie 16, nu pot fi admişi Ja ce- 
lelalte probe, 

La sfârşitul probelor, preşedintele comisiunii 
face un tablou cu media obţinută de fiecare 
candidat la diferitele probe şi într'un proces 
verbal de incheere, iscălit de toţi membrii care 
au luat parte in comisiune. se consemnează re- 
zultatul concursului. Când unii din candidaţi vor 
obţine medii egale, nota dela litera b (lucrări) 
va avea precădere la clasificaţie”.— Să se mo- 
difice : 

Fiecare probă este apreciată de juriu prin 
note dela 1-10. 


Fiecare membru al juriului are dreptul să . 


pună câte o notă preliminară, după care comi- 
siuneă deliberează, cu posibilitatea de a modifica 
notele, apoi preşedintele face media notelor de- 
finitive, care se va consemna în procesul verbal 
al şedinţei juriului ca notă a probei. 

După terminarea fiecărei serii de probe, no- 
tările obţinute vor fi comunicate candidaţilor. 

Candidaţii care nu au obţinut la raport, la ti- 
tluri şi lucrări sau la colocviu nota medie 6, nu 
pot fi admişi la celelalte probe. 

La sfârşitul probelor, preşedintele comisiunii 
face un tablou cu media obţinută de fiecare can- 
didat la diferitele probe, adună apoi mediile dela 
probele ştiinţifice pe de o parte, iar pe de altă 
parte mediile dela probele pedagogice şi va con- 
semna suma acestora într'un proces verbal de 
incheere, iscălit de tofi membrii care au luat 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


parte în comisiunea de examen, ca rezultat al 
concursului, Când unii din candidaţi vor obţine 
medii egale, nota dela litera a (raport), va avea 
precădere la clasificaţie,. 


V 


La art, 24 din Lege şi 57 din Regulament, de 
adăugat aliniatul: 
Publicul care asistă la probele candidaţilor n'are 
voie să se dedea la nici un fel de manifestare 
(aprobare, desaprobare, aplauze, felicitări). Preşe- 
dintele comisiunii este obligat să asigure respec- 
tarea acestei măsuri. 


VI 


Art. 25. al. 4. Lege — „Rectorul supune re- 
zultatul, împreună cu dosarul concursului Sena- 
tului Universitar, întrunit cu profesorii dela Fa- 
cultatea unde este vacantă catedra, care au făcut 
parte din comisiunea examinatoare, pentru a 
cerceta formele legale“. Să se modifice : 

Rectorul sau, când acesta face parte din co- 
misie, prorectorul supune rezultatul împreună cu 
dosarul concursului Senatului Universitar, întru- 
nit cu profesorii care au făcut parte din comi- 
siunea examinatoare, pentru a cerceta formele 
legale. 


. 


Asociaţia pentru Progresul Asistenfei Sociale. 
La 20 lanuarie 1936 a luat fiinţă Asociaţia pen- 
tru Progresul Asistenţei Sociale cu sediul în 
Splaiul Unirii Nr, 9, sub preşedinţia D-lui Prof. 
Dimitrie Gusti. 

Asociaţia are ca scop: 

a) să facă cercetări în domeniul asistenţei 
sociale pentru cunoaşterea problemelor de de- 
pendenţă socială şi a posibilităţilor de remedierea 
lor prin metodele cele mai eficace şi economice, 

b) să popularizeze principiile şi tehnica mo- 
dernă de asistenţă socială, contribuind la pro- 
Gresul ei atât ca disciplină ştiinţifică, cât şi ca 
aplicare, pentruca această ştiinţă să fie aşezată 
la locul cuvenit în politica socială a ţării noastre, 

c) să facă legătura cu ştiinţele conexe, pro- 
fitând de progresul lor în favoarea activităţii de 
asistenţă socială, 

Asociaţia lucrează în următoarele secţiuni: 

1. asistenţa familiei, 


2. a copiilor, A 
3, Fi spitalicească, 

4. ii delicvenţilor, 

5, n grupurilor, 

6. si psihiatrică, 

7. statistica socială, 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


8. sociologia, 

9, psihologia. 

10, secţia de colaborare între asistenţă so- 
cială şi sănătate publică. 

Dat fiind marele program pe care-l are Aso- 
ciaţia în faţa ei, ea a înţeles să recurgă la ajutorul 
organizaţiilor mai puternice care lucrează în do- 
meniul problemelor sociale conexe, activând în 
cea mai strânsă colaborare cu Şcoala Superioară 
de Asistenţă Socială Principesa Ileana, Institutul 
Social Român, Seminarul de Sociologie al Fa- 
cultăţii de Filosofie, Institutul Central de Statistică 
al Statului şi cu Fundaţiile Regale. 

Pentru realizarea scopului ei Asociaţia va 
întrebuința următoarele mijloace: 

a) va studia activitatea tuturor organizaţiilor 
de asistenţă socială stabilind scopul pentru care 
acestea lucrează şi metoda lor de lucru, 

b) va creia centre de demonstraţii practice 
pentru a experimenta şi propaga metodele cele 
mai potrivite de asistență modernă la noi în ţară, 

c) va întreprinde studii pentru cunoaşterea 
mediului social şi diverselor probleme de pato- 
logie socială ale mediului în care activează asis- 
tența socială şi pe care este chemată să le re- 
zolve, . 

d) va organiza o bibliotecă de specialitate, pe 
care o va pune la dispoziţia membrilor ei, 
ținând-o la curent cu tot ce apare mai impor- 
tant şi mai util în materie de asistență socială 
şi ştiinţele conexe, 

e) va prelua Buletinul Şcoalei Superioare de 
Asistenţă Socială Principesa Ileana, întitulat 
„Asistenţa Socială” pe care-l va scoate sub 
acelaş tltlu cel puţin de 2 ori pe an, 

f) va organiza congrese de asistenţă socială, 
pentru a face şi menţine contactul între diferi- 
tele organizaţii de asistenţă socială, 

Asociaţia are şi o secţie de apărarea inte- 
reselor profesionale ale asistentelor sociale. 

Dela înfiinţarea ei şi până astăzi Asociaţia a 
ținut o serie de conferințe şi şedinţe publice, 
discutând problema delicvenţilor minori, pro- 
blemele serviciilor sociale de spitale şi diverse 
probleme de asistenţa mamei şi copilului, 

„Taberele de muncă cercetăşeşti la sate” este 
titlul dela sine grăitor al unei cărți apărută de 
curând în „Biblioteca Specială Cercetăşească 
No, 2“ datorită unuia dintre cei mai harnici şi 
pricepuţi inspectori cercetăşeşti dela noi din 
țară, Profesorul A. S. Goia, Cei care scoatem 
această revistă şi am colaborat doi ani dearândul 


103 


cu d-l Goia şi cercetaşii de sub comanda sa, 
pentru inălțarea satelor româneşti, salutăm cu 
plăcere apariţia acestei lucrări. Ea constituie o 
adevărată mărturisire de credinţă a unui om cu 
multă dragoste faţă de cercetăşie şi față de ac- 
țiunea culturală la sate a echipelor studenţeşti 
organizate de d-l Prof. D, Gusti din înaltul în- 
demn al Regelui ţării. D-1 Goia a înţeles că aici 
se deschid drumurile unei însemnate activităţi 
naţionale şi a luat iniţiativa colaborării cerceta- 
şilor cu Echipele Regale Studențești, lată pro- 
priile cuvinte ale autorului: „Ideea colaborării 
cercetaşilor cu Echipele Regale Studențești, în 
opera de ridicare culturală şi economică a sa- 
telor româneşti, s'a născut cu ocazia unei vizite 
ce am făcut, în toamna anului 1934, Domnului 
prof, D, Gusti, directorul Fundaţiei Culturale 
Regale „Principele Carol” la Bucureşti, cu care 
ocazie, am vizitat şi expoziţia Echipelor Regale 
Studenţeşti... Am înţeles (atunci) că se pun te- 
meliile unei măreţe şi epocale opere pentru țara 
noastră”. Astfel în în 1935 au lucrat la sate 84 de 
cercetaşi, anul acesta numărul lor a crescut consi- 
derabil (câteva sute) iar anii viitori va fi şi mai spo- 
rit, Rezultatele acestei munci au fost dintre cele mai 
bune. „Nicăieri spiritul cercetăşesc—scrie d-] Goia 
— nu a găsit un mai bun teren de afirmare, ni- 
căieri trăirea celor 12 articole ale Legii cerce- 
tăşeşii, n'a găsit o mai potrivită aplicare prac- 
tică în viaţa de toate zilele, ca în taberele de 
muncă cercetăşeşti alături de Echipele Regale“. 
Şi cu prilejul acesta, ca întotdeauna, cercetaşii 
s'a dovedit „Gata la datorie”. 

Au apărut de curând, în vederea anului şco- 
lar care incepe: Elemente de Sociologie (cu apli- 
cări la cunoaşterea ţării şi a neamului nostru) 
de Dimitrie Gusti şi Traian Herseni (Editura 
Autorilor Asociaţi) ediţia Il-a, revăzută — şi E- 
lemente de Etică de Dimitrie Gusti şi Ion Zam- 
firescu (Scrisul Românesc), manuale pentru cl. 
VIII secundară. Ele folosesc deopotrivă şi celor 
care vor o introducere în cele două discipline, 
pentrucă tratează toate problemele mai de seamă, 
în chip unitar şi pe înţelesul tuturor. 

Ne simţim datori să anunţăm, deşi cu întâr- 
ziere, apariția lucrării: Monografia Liceului „Gh. 
Lazăr" din Bucureşti, 1860—1935 (Cu prilejul îm- 
plinirii a 75 de ani dela înființarea lui), cu nu- 
meroase contribuţii de ale foştilor elevi şi cu 
un material documentar deosebit de preţios, 
Penirucă o socotim ca una din cele mai bune 


www.dacoromanica.ro 


104 


monografii şcolare, çare poate, servi de model 
altora, vom reveni asupra ej tntr'o recenzie spe- 
cială. 


Echipele Regale Studenţeşti au lucrat vara 
acesta în 49 de sate, iar Sectia de Sociologie a 
Institutului Social Român şi-a continuat lucrările 
în colaborare cu Seminarul de Sociologie din 
București, în comuna Şant jud. Năsăud, pentru 
întocmirea unei monografii sociologice. Vom pu- 
blica în nr. viitor o dare de seamă despre aceste 
activități. Notăm acum numai interesul stârnit în 
străinătate de lucrările Fundaţiei Regale şi ale 
Institutului, dovedit prin participarea câtorva 
cercetători din străinătate. Astfel echipa mono- 
grafică dela Șanț a avut ca oaspeţi pe d-şoara 
Erna Pif/], folkloristă dela Viena, care a stat 
două săptămâni şi a studiat costumul şi obiceiu- 
rile dela nuntă şi înmormântare, apoi pe d-l Dr. 
Helmut Haufe, asistent la Universitatea din K5- 
nigsberg, care intreprinde cercetări în ţară de 
un an şi a participat şi la lucrările din vara tre- 
cută şi d-l Jacques Lassaigne publicist francez, din 
gruparea reviste L'Ordre Nouveau, care pregă- 
teşte o carte despre România şi a stat la Şanţ 
trei săptămâni ca să cunoască mai de aproape 
realitatea ţărănească dela noi. D-l Lassaigne a 
scris încă dela sosirea sa în ţară o cronică în 
L'Orde Nouveau: La Roumanie et nous,nouă ca 
atitudine şi dreaptă ca judecată despre cele vă- 
zute şi constatate. El scrie între altele: „România 
este o ţară care este pe cale de a prinde con- 
ştiinţă de sine însăşi. Tineretul român în in- 
tregime nu se gândeşte nici la Franţa, nici 
la Germania, ci la el insuşi, pentrucă el 
ştie bine că numai acolo se află viitorul său. 
Nu se mai ruşinează nimeni in România să 
vorbească româneşte şi nici să-şi petreacă va- 
canţele în Carpaţi.” Apoi: „Există un institut de 
creaţie regală (şi cred că actualul suveran este 
foarte dispus să se întoarcă spre tineretul ţării 
sale) unde, sub conducerea unui fost ministru 
care este un mare savant, d-l Gusti, o întreagă 
pleiadă de tineri intelectuali adânc ataşaţi de 
țara lor se străduesc să regăsească tradiţiile 
româneşti, să salveze pe cele care sunt pe cale 
de dispariţie şi să favorizeze desvoltarea altora. 
Opera Fundaţiei Carol nu esie numai sociologică 
în înțelesul că oamenii care o săvârşesc au 
stabilit mai inainte de toate o metodă sociologică, 
ei sunt astăzi în stadiul concluziilor şi această 
metodă nu este pentru ei ceva abstract, ci mij- 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


locu dë a face să se nască o mare şi tradiţio- 
nală Românie“. Şi insfârşit, cuvintele acestea de 
adâncă înţelegere, „In ce ne priveşte, noi trebue 
să vedem cu cea mai mare simpatie această 
operă în care se edifică fără îndoială România 


de mâine. Prea multă vreme o modă a voit ca 
țara noastră să fie patria intelectuală şi morală 


a Românilor. Noi nu avem nimic de câştigat 
din această dependenţă care sfârşeşte întotdeauna 
prin a îi luată în rău. Legăturile de prietenie pe 
care le intreţinem cu această țară trebue să ne 
facă a dori dimpotrivă, să găsim în ea o naţiune 
liberă”. 


r 


Institutul Social Banat-Crişana şi-a continuat 
şi vara aceasta lucrările monografice săteşti ur- 
mărind mai ales problema depopulării Banatului. 

Institutul Social Român din Basarabia a tn- 
treprins anul acesta monografia sociologică a 
comunei Nişcani din jud, Lăpuşna. 

Aşteptăm dări de seamă amănunțite despre 
lucrările acestea ca să le putem comunica şi 
cititorilor noştri. 


t 


Dela 27 la 30 Mai 1936 a avut loc la Madrid 
o noua sesiune a Conferinței permanente de 
inalte studii internaționale, organizată de Insti- 
tutul Internațional de Cooperaţie Intelectuală de 
la Paris. La ordinea de zi au fost inscrise ur- 
mătoarele chestiuni: I. Procedeele de reglemen- 
tare paşnică a diferendelor internaționale cu 
aplicare la anumite cazuri particulare (populație, 
migraţie, colonizare, — piețele şi distribuţia ma- 
teriilor prime); II. Învăţământul universitar al 
relaţiilor internaţionale. III Chestiuni adminis- 
trative. 

Ca delegat al institutului Social Român a par- 
ticipat dl. G. V/ădescu-Răcoasa. 


Li 


Institutul Univeritar de Înalte Studii Inter- 
naţionale fondat în 1927 va ţine şi în anul şco- 
lar 1936-1937 cursuri pentru licenţă şi dootorat 
în şedinţele politice (menţiunea studii internaţio- 
nale). Cursurile incep la 26 Oct. 1936 şi sfâr- 
şesc în Iulie 1937. Semestrul de iarnă: Octom- 
brie-Martie, Semestrul de vară: April-lulie, 
Pertru informaţii să se adreseze la: „Secrétariat 
de L'Institut Universitaire de Hautes Etudes In- 
ternationales; 5, Promenade du Pin, Genève" 


www.dacoromanica.ro