Sociologie românească — 1936 Nr.5 — An I

SOCIOLOGIE 
ROMANEASCA 


Director D.GUS.TI 


AR FEN S -Maket 


WWW. 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


Revista Secţiei Sociologice a Institutului Social Român 


Director: D. GUSTI 


Anul I. Nr. 5. Mai 1936, 


CUPRINSUL: 


D. Gusti: Muzeul Satului Românesc. Emanoil Bucuţa : Încercări de orga- 
nizare culturală, Roman Cressin: Monografia comunei Șanț: Mate- 
riale privitoare la statistica demografică și economică a comunei. 


CRONICI: 
D. C. Georgescu: Schița antropologică a satului Runcu-Gorj. H., H. Stahl: 


Întâmplări şi privelişti din Muzeul Satului, Dr, S. Manuilă: Societatea 
Regală Română de Eugenie și studiul eredității. 


DOCUMENTE: 


Octavian Neamţu: Călători unguri în România. Ştefania Cristescu: Cum 
descântă „de întors” Ana Dănilă din Şanţ. 


RE CEN ZII: 


Philip E. Mosely: Robert Redfield: Tepoztlan, a Mexican Village. Cons- 
tantin Vulcan: Consiliul Legislativ, Traian Herseni: Dimitrie |. 
Goga: Pedagogul Vasile Borgovan: Ilie Sulea Firu: Funcțiunea bio- 


logică a educaţiunei, 
ÎNSEMNĂRI 


Oswald Spengler. — The Sociological School of Dimitrie Gusti. — Georges 
Vacher de Lapouge, — Sociologia românească în străinătate, — Ferdi- 
nand Tönnies. — Leopold von Wiese despre monografia sociologică, — 
Archives de Sociologie. 


Coperta și visnetele de LENA CONSTANTE 


Apare lunar. Exemplarul: 15 lei. Abonamentul anual pentru școli şi 
particulari 150 lei, 1000 lei pentru autorităţi şi instituții, 

REDACŢIA şi ADMINISTRAŢIA: Institutul Social Român, 
Piaţa Romană 6, etaj III. (Palatul Academiei de Inalte Studii Comer- 
ciale şi Industriale), București. 

D-nii autori și editori sunt rugaţi să trimită publicaţiile despre care 
doresc să luăm notă, în două exemplare, pe adresa redacţiei, 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMÂNEASCA 


Director: D. GUSTI 
Anul |. No. 5 Mai 1936 


MUZEUL SATULUI ROMÂNESC 


1. CUVÂNTARE LA INAUGURARE 


x 


SIRE, 


După treizeci de ani de când marele Vostru unchiu şi Intemeetorul Dinastiei, 
Regele Carol I, a adunat într'o măreață Expoziţie, tot ceeace putuse să împlinească 
România sub Domnia Lui, avem astăzi nemăsurata bucurie să întâmpinăm pe 
Maestatea Voastră în acest Muzeu al Satului, de gospodării țărănești, aduse din 
toate unghiurile țării, ca să dea înfățișarea adevărată a vieții acelei pături din 
Neamul nostru, pe care cu toții ne rezemăm. 

Este aici casa de piatră şi de grinzi de lemn a Românului de la munte, din 
Argeş şi Neamţ, ca şi din Șanțul Năsăudului, din Țara Oașului, de la Moţi, din 
Bihor şi de pe plaiurile Sibiului ; este locuinţa mai revărsată şi mai zâmbitoare, 
de cărămidă arsă sau chirpici, a omului de la șes, din marginea Bărăganului până'n 
părţile basarabene și'n câmpia Banatului; este aşezarea de pe malurile Dunării, cu 
prispe ascunse sub stuf, între biserici cu turn ascuţit din Maramureș, moară de apă 
de pe Siret, mori de vânt din Basarabia, văiagă din Banat, cherhanea de peşte 
din deltă, hanul din Ilfov, şi tot ce dă înțeles și farmec satului românesc, 

Ele au crescut ca din pământ, în luna din urmă, sub ochii Maestăţii Voastre, 
care aţi venit de mai multe ori să le vedeţi, pe când lemnarii şi zidarii, meşteri 
aduși fiecare din satul lor, erau căţăraţi încă pe schele şi acoperișuri şi nici nu 
puteau visa că însuş Regele ării se afla între ei şi-i urmărea la lucru, Parcă 
satele româneşti se găseau de pretutindeni încoace, ca să se aşeze în jurul Maestăţii 
Voastre şi să vă imbrăţişeze cu aceeaşi credinţă și iubire pe care Maestatea Voastră 
le-o arată, 

Binevoiţi, Maestate, să priviţi şi să primiţi Muzeul Satului ca un semn al 
acestei credinţe şi iubiri. 


SIRE, 


De doi ani Fundaţia Culturală Principele Carol a trimes, la îndemnul Maestăţii 
Voastre echipe de studenţi, în număr tot mai mare, ca să lucreze la ridicarea 
satului românesc, După fiecare campanie de lucru ne-am crezut datori să arătăm 
marelui public, ce gânduri ne-au mânat, ce program am avut şi, mai ales la ce 
rezultat am ajuns. Odată, în localul însăş al Fundaţiei și apoi în Pavilionul Regal 
al Expoziţiei din Parcul Carol, satul românesc a apărut înaintea miilor de vizitatori 
interesaţi, cu toate problemele de astăzi și de todeauna, Când trebuia, la sfârşitul 
Expoziţiei, mereu amânat în urma cererilor din toate părțile, să stricăm ceeace 
înjghebasem cu multă trudă și cheltuială, ne dădeam seama că ne mai rămâne o 
datorie: să legăm de ceva statornic interesul redeşteptat al publicului pentru sat, 

Din această activitate a Echipelor Studențești, din acest material, descoperit 
şi studiat de ele, din dorinţa marelui public, şi din acest gând, rostit cu sfială, ca 


www.dacoromanica.ro 


2 SOCIOLGIOE ROMANEASCA 


o dorinţă de viitor, la deschiderea Expoziţiei noastre din Parcul Carol de anul 
trecut, a ieşit Muzeul Satului Românesc, 

El este înstare să oglindească, mai bine decât orice altceva, bogăţia și varie- 
tatea de viaţă ţărănească, ideile, de atâtea ori adânci, de stil arhitectonic țărănesc, 
marea ştiinţă a adaptării la mediu şi a prelucrării mediului, originalitatea în împo- 
dobire şi siguranţa instinctivă sau chibzuită a folosirii spaţiului mai larg pentru 
oameni, vite și lucruri; arta şi tehnica românească de la brazdă își dau mâna, 

O viaţă de sute și poate de mii de ani, ne pătrunde trecând pe ulițele acestui 
sat ciudat, făcut din toate satele ţării. Tot ce este mai al nostru vorbește din el 
cu un glas, care nu se poate să nu sgudue chiar şi pe cel mai nepăsător, pentrucă 
este însuși glasul trecutului anonim și al Neamului românesc, Muzeul se transformă 
astfel într'o școală de cunoaștere şi de iubire a satului și ţăranului nostru, 

Din cele spuse, foarte pe scurt, se vede că n'am avut înainte pilda muzeelor 
în aer liber din ţările nordice, Skansen, Bigdo sau Lillehammer, Ele sunt, pentru 
noi, în prea mare măsură romantice, şi prea etnografice, cu luare aminte mai mult 
asupra „valorilor” şi „pieselor“ muzeale, decât a omului de astăzi și a mediului 
şi faptelor lui de toate zilele, 

De aceea noi vrem să mergem mai departe și, alături de ceeace vedeţi și 
este satul nostru de acum, să așezăm undeva într'o margine a lui un sat-model, 
sistematizat, cu toate îmbunătățirile edilitare ale vremii, care, fără să înăbușe tră- 
săturile proprii și isvoarele creaţiei populare, să pună viaţa oamenilor la adăpost 
de primejdiile mai ales ale boalelor şi să-i ajute să aibă din ea toate binefacerile 
și bucuriile, 

Pentrucă noi nu facem cercetarea satelor decât în vederea unei munci de 
îmbunătăţire şi de înfrumusețare, care, credem însă cu tărie şi aceasta este nou- 
tatea felului nostru de lucru, nu se poate face fără cunoașterea satului, Pentrucă 
Muzeul nostru, nu este un muzeu etnograiic, ci este un muzeu social, 


SIRE, 


Fundaţia Culturală Principele Carol a socotit că prin nimic nu putea să ia 
mai bine parte la serbările de bucurie ale orașului București şi ale ţării, pentru 
împlinirea a 70 de ani de când România își are măreața ei dinastie de Regi, cari 
au împlinit, rând pe rând, cele mai îndrăzneţe visuri ale neamului românesc, decât 
punând temelia acestui Muzeu al Satului, 

Chiar în ziua de astăzi, în acel an tulbure, 1866, Domnitorul Carol alerga 
spre Capitală, dus de căleașa trasă de caii iuți de poștă, cu surugii chiuitori, Sate 
ieşeau din verdeață și se pierdeau la o cotitură, Țara veche ieșea înaintea Dom- 
nitorului ei, sate de apă, sate de coline, sate de șes, Ceeace am încercat să facem 
noi aici este ca o întrupare a acelei repezi vedenii, cu adaosul astăzi al neamului 
desrobit, Clădirile sunt, în cea mai mare parte autentice, desfăcute de atâtea ori, 
bucată cu bucată și încheiate, din nou, aici, dupăce-au fost cărate cu carele de 
munte, prin albii de râu, puse în tren sau legănate pe apă, până aici, Toată zestrea 
este luată de acolo, ca și oamenii, cari s'au așezat firesc între lucrurile lor, ca acasă | 

Ingăduiţi-mi, ca încheere, să mulţumesc din inimă tuturor colaboratorilor mei 
însufleţiţi din Fundaţie și din Echipele Studențești, care n'au pregetat să se mute 
de două luni pe toate drumurile ţării sau pe acest șantier inverzit, şi, în deosebi, 
domnilor Victor lon Popa și H, H. Stahl, cari au fost de toate: arhitecţi, desena- 
tori, puitori în scenă, poeţi, vătafi de lucrători și, când a trebuit, şi salahori, ca 
să putem avea ceeace ne luăm îndrăsneala să vă arătăm, De asemenea, și Dom- 
nului Primar General, care ne-a fost de mare ajutor, ca să ne împlinim acest gând, 

Ţara de ţărani este aici, în gospodăriile ei, ca să-şi intâmpine Regele, şi strigă 
prin glasul meu: 

Să trăiţi, Maestatel! 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 3 
2, ROSTUL MUZEULUI 


Gândul de a înfăptui un Muzeu al Satului Românesc, de felul celuia pe care 
Fundaţia Culturală Regală Principele Carol l-a organizat în Parcul Naţional Regele 
Carol Il, este un gând foarte scump şi vechiu al nostru și rodul unor străduinţi, 
pe care le urmărim stăruitor de ani de zile, 

Un Muzeu al Satului Românesc nu a fost, deci, înţeles de către noi numai 
ca o simplă anexă improvizată și plăcută, menită să atragă publicul în standurile 
Lunii Bucureştilor, ci ca o lucrare de sine stătătoare, de o mare importanţă, ştiin- 
țifică, şi de educaţie naţională în acelaş timp, pe care am dorit-o, și va fi, permanentă, 
din ce în ce mai deplină şi mai bogată, astfel ca întradevăr să ne putem ajunge 
prin ea scopurile noastre. 

Intr'adevăr, gândul Muzeului Satului Românesc, isvorit, principial, din întreaga 
noastră atitudine ştiinţifică cu privire la metodele și necesitatea de a cunoaşte 
desăvârșit împrejurările de viață socială dela noi din țară, este un rezultat firesc 
al tuturor campaniilor de monografie sociologică a satelor românesti, pe care le 
organizăm de peste zece ani de zile în toată ţara, precum și a celor doi ani de 
lucru prin Echipele Regale Studențești, trimise de către Fundaţia pentru sate a 
Maestăţii Sale, 

Este un adevăr asupra căruia mai toată lumea este de acord: nu ne cunoaștem 
îndeajuns țara şi mai ales nu ne-o cunoaştem în felul ştiinţific, care este neapărat 
trebuitor unei naţiuni moderne. Ţinta noastră a fost, şi este încă, contribuirea la o 
Știință a Națiunii Românești, temelie puternică pentru o rațională îndrumare a 
destinelor ei. Pentru aceasta este nevoe de nenumărate cercetări la fața locului, a 
satelor noastre, sub toate înfăţișările lor de viaţă. Rezultatul acestor studii, 
în mică parte, se publică, fie în Revista Institutului Social Român „Arhiva 
pentru ştiinţa şi reforma socială“, fie în revista, „Sociologie Românească”, 
menită, mai ales, a deştepta interes în marele public pentru studiile monografice 
ale ţării. Insă, într'o asemenea cercetare științifică a satelor, sunt unele lămuriri 
şi informaţii care, prin firea lucrurilor, nu pot fi înfățișate în slovă scrisă. Oricât 
de meşteșugite ar fi ele, cuvintele scrise nu izbutesc să ne dea icoana deplină a 
vieţii unui sat, De aceea, am căutat să împlinim această lipsă prin alte mijloace. 
Am făcut astfel filme documentare în trei din satele cercetate, am făcut înregistrări 
fonogralice de cântece populare, am creat o bogată arhivă fotografică, și, mai ales, 
am organizat Muzee în care am expus obiectele autentice de o deosebită valoare, 
pe care le colecţionasem an de an. 


Muzeul Satului Românesc are deci rostul acesta de a fi un loc unde se depo- 
zitează întreaga zestre de documente autentice, colectate în timpul cercetărilor 
făcute în sate, Aceasta nu înseamnă că ne aflăm în fața unui simplu depozit, în 
care colecţiile stau la păstrare, şi la îndemâna oricărui cercetător ar vrea să le 
cunoască mai îndeaproape. Un Muzeu este, dimpotrivă, un mijloc de a înfățișa 
astfel colecţiile pentruca din ele să se desprindă o învățătură, plăcută şi foarte 
sugestivă, pentru marele public vizitator, In afară, dec!, de o valoare pur științifică 
Muzeul Satului Românesc tinde să fie şi un adevărat Muzeu modern, adică o per- 
manentă lecţie vie şi intuitivă, menită să atragă luarea aminte a opiniei publice 
şi să arunce în circulaţie o serie de gânduri, de probleme şi de lămuriri cu privire 
la viața noastră socială. 


Această ţintă pe care voim s'o ajungem pe calea Muzeului Satului Românesc, 
a fost cu îndărătnicie urmărită de către noi, ani dearândul, și a trecut prin multe 
drumuri grele, până să ajungă la înfăptuirea ei de acum, 

Porniţi, la început, cu gândul de a ne opri la simpla cercetare ştiinţifică, am simțit 
nevoia de a strânge obiecte din viaţa satelor. La un moment dat, aceste obiecte au fost 


4 SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


destul de numeroase, ca să fie nevoe de aşezarea lor într'o sală. In Fundul Moldovei, 
într'una din sălile de clasă ale şcolii de aco!o, în anul 1928, am organizat noi cel 
dintâiu Muzeu al nostru, In toamna aceluiaș an, în Sala Seminarului de Sociologie 
din Bucureşti, am organizat apoi cel dintâiu Muzeu deschis publicului, cu colecţii 
din satele Nerej și Fundul Moldovei, Foloasele lui, deşi pe atunci Muzeul nostru 
era încă foarte mic, s'au adeverit a fi foarte mari. Ba, am putut să contribuim și la 
o Expoziţie Internaţională, aceea din Barcelona, unde standurile noastre au căpătat 
medalia de aur, 

Cu un an mai târziu, în 1929, rodul cercetărilor noastre în satul Drăguş, 
din Făgăraș a fost încă mai mare. Numărul de obiecte strânse, crescuse cu mult, 
A fost nevoe, pentru a le înfăţişa în intregimea lor, de organizarea unei odăi 
complete drăgușene, tot într'o sală a Seminarului de Sociologie, Această odae, care 
se poate vedea în Muzeul nostru de acum, a avut şi ea cinstea unei înfățișări publi- 
cului din străinătate, în cadrul Expoziţiei Internaţionale de lgienă din Dresda, 
unde a dobândit medalia de onoare, 

Au urmat apoi, în fiecare an, noi colecţii făcute în alte sate și noi cereridea 
le da spre folosința publicului şi cinstea ţării. Astfel, la Expoziţia din Tokio, din 
1931, au plecat o parte din colecţiile privitoare la satul Runc, şi într'o sală a Expo- 
ziției de demonstrare a foloaselor multiple ale fotografiei aeriene, am înfățișat 
colecţiile noastre documentare, 

Dar toate aceste străduinţi ale noastre au căpătat un avânt neasemănat mai 
mare din clipa în care Maestatea Sa Regele a pornit iniţiativa unei sistematice 
trimiteri de Echipe Studențești în satele aflate sub privegherea culturală a Fundaţiei 
Culturale Regale Principele Carol. Aceste echipe aveau îndatorirea de a găsi mijloacele 
cele mai fericite de lucru pe tărâmul culturii sătești, Din nou li sa pus și lor 
îndatorirea de a studia mai înainte, ştiinţific, realităţile sociale pe care le întâlneau 
în satele unde erau trimise să lucreze, Din nou au fost deci nevoite și aceste 
echipe să organizeze muzee, Echipele studențești lucrează totdeauna în sânul Cămi- 
nelor Culturale din sate. Aceste Cămine au îndatorirea de a face muzee și expo- 
ziţii, la sediul lor, Am organizat deci mici muzee, în toate cele 30 de sate prin 
care au trecut Echipe studențești. Și materialul adus în Bucureşti a fost destul de 
bogat, ca să merite o înfăţişare publică, Astfel că, în anul 1933, la cea dintâi 
Expoziţie de muncă a Echipelor Regale Studențești, aveam dreptul să cer Maestăţii 
Sale încuviințarea de a lucra de aci înainte pentru ţinta noastră cea mare: muzeul 
satului românesc, Muzeul permanent şi privitor la ţara întreagă, iar nu numai la 
câteva sate răsleţe, 

In anul din urmă, cele douăzecișișase de Echipe trimise la sate, au avut deci, 
ca una dintre cele mai de temei griji ale lor, strângerea unui Muzeu al Satului 
Românesc, În foaia de îndrumări și informaţii, „Curierul Echipelor Studențești”, pe 
care am scos-o, timp de trei luni, peste vară, pentru folosul tinerilor noștri studenţi 
cari se străduiau muncind prin sate, indicam precis care va fi rostul Muzeului nostru : 
„Se va desprinde din Muzeul acesta al Satelor Româneşti, pe lângă frumuseţea 
foarte mare a obiectelor de artă țărănească pe care le vom întăţişa, o mare învă- 
tătură. Rostul pedagogic al unui asemenea Muzeu, vă daţi seama că ar putea să fie 
foarte însemnat, Dacă am reuşi, așa cum nădăjduim, ca foarte curând să putem înfățișa 
sistematic, tot atâtea standuri câte tipuri regionale de sate sunt, înțelegeţi, iubiţi 
echipieri, ce însemnătate ar avea acest Muzeu al nostru pentru cunoaşterea și 
iubirea ţării, Cât de multe lucruri nu ar putea învăța de acolo orășenii din toate 
profesiunile, elevii din toate școlile, ori străinii cari ne vizitează spre a ne 
cunoaște şi cari ar avea prilejul să vadă laolaltă, sistematizate, toate datele necesare 
pentru înţelegerea satului românesc !“, 

Şi, îmi exprimam atunci nădejdea, ca un asemenea Muzeu să fie rodul muncii 
tinereşti a cărturarilor de astăzi, şi semnul că o nouă mentalitate, mai sănătoasă şi mai 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 5 


pornită pe adevărate înfăptuiri de cultură naţională, trăeşte în generaţiile tinere, Le 
spuneam: „lubiţi Echipieri, vă poftim să vă puneţi în slujba acestei idei, să colaboraţi 
prin sârguinţa și perspicacitatea D-Voastră, în alegerea materialului de înfățișat, la 
înfăptuirea Muzeului Satului Românesc. Am dori ca toate contribuţiile D-V să fie 
de așa natură, încât ele să formeze nu numai începutul, ci și temelia cea puternică 
a viitorului Muzeu al Satelor Româneşti, muzeu pe care l-am dori, deci, ridicat prin 
sârguința, priceperea şi dragostea de ţară a tinerimii noastre studențești”, 

Nădejdea de atunci, nu ne-a fost zadarnică, și chemarea noastră nu a fost 
spusă in pustiu, Echipele noastre studențești s'au întors într'adevăr cu un material 
de o bogătie cu totul deosebită, de care îşi amintesc desigur toţi aceia cari au 
avut prilejul să vadă cea de a doua Expoziţie a Echipelor Studențești, din iarna 
trecută, organizată în sălile cele mari ale Pavilionului Regal din Parcul Carol. Erau 
acolo, 25 de odăi de sate, complect şi bine reconstituite, precum şi un întreg 
material documentar, anex, care ne-a dat curajul să pornim mai departe, cu sigu- 
ranța că vom putea ajunge la bun capăt. Căci, înir'adevăr, oricât de splendidă 
înfăptuire ar fi fost această Expoziţie, tot nu era ceeace doream și nici ceeace 
trebuia. Toate expoziţiile și muzeele noastre înfățișau materialul strâns laolaltă, 
în săli mari: cel mult, dacă ne puteam îngădui luxul de a improviza, în decoruri 
de teatru, din pânză şi lemne, câte un decor de casă ţărănească. Insă, pentru a fi 
bine înţelese, obiectele trebuesc să fie aşezate în Muzeu, așa cum sunt ele în rea- 
litate, nu între pânze, ci într'o casă adevărată; nu în standuri, ci în bătătura din 
gospodăria omului, Ne trebue cu orice chip un Muzeu în aer liber, în care stan- 
durile să fie case întregi țărănești, ele înșile piese de Muzeu, casele la rândul lor 
fiind așezate astfel ca să închipuilască un sat adevărat, lată de ce am primit cu 
bucurie propunerea pe care Municipiul București ne-a făcut-o, de a organiza în 
Parcul Naţional Regele Carol al II-lea, un asemenea Muzeu în aer liber, pe o 
întindere de peste 45.000 metri pătraţi, la marginea lacului Băneasa, de curând 
asanat, şi al cărui prilej de deschidere să fie festivitățile Lunii Bucureştilor din 
acest an. 

Desigur că răgazul de două luni, pe care l-am avut pentru a hotări, între- 
prinde şi lucra acest Muzeu, a fost insuficient, Totuş, realizările, care fără falșă 
modestie, au uimit pe toţi aceia cari au avut prilej să vadă acest Muzeu, chiar 
atunci când nu era decât un șantier de dărămături, în care roiau un furnicar de 
oameni, sunt cele pe care le doream. 

Dar, și munca a fost nespus de mare. Sub privigherea foarte atentă și perso- 
nală a Maestăţii Sale Regelui, care ne-a făcut atât de des cinstea de a veni să 
contribue cu îndrumări şi cu bogata Sa experienţă a tuturor treburilor românești, 
am pornit la munca de alegere a caselor țărănești, din toată ţara, Cu câtă bucurie 
lucram acuma, nu în carton şi pânză, ci cu case autentice, desfăcute, transportate 
și refăcute la locul ce li se cuvenea, în Muzeul nostru. Treizeci de inspectori şi 
echipieri ai Fundaţiei, cunoscători încercaţi ai satelor unde au lucrat, au împânzit 
tot largul Ţării, Şi ne-au adus treizeci de gospodării din treizeci de regiuni difenite, 

Casele ne-au venit în 56 de vagoane, cari au transportat o cantitate 
totală de 447.564 de kilograme. Nu erau simple bârne care se puteau arunca de 
ici, de colo, ci fiecare în parte era un obiect de preţ, care urma să fie mânuit 
cu grijă, Majoritatea lor erau bârne sculptate, ba chiar, cum a fost cazul cu Bise- 
rica de lemn din Maramureș, bârne cu prețioasă pictură pe ele. Noroc. că cei cari 
au desfăcut easele şi cei cari le-au reconstruit la București, au fost însă-și meşterii 
satelor. Din fiecare sat au sosit sătenii cei mai pricepuţi la asemenea treburi. Numă- 
rul lor a fost de 130. Și, cum lucrările erau urgente, le-am adăogat mână 
de lucru din Bucureşti, zidari, vopsitori, dulgheri, ridicători de schele și sala- 
hori. Până la sfârşit, se perindaseră prin şantierul nostru 1.046 de lucrători, 
numai pentru ridicarea gospodăriilor ţărăneşti, fără să socotim pe aceia întrebuin- 


www.dacoromanica.ro 


6 SOCIOLOGIE ROMANBASCA 


taţi la construcţia unei săli centrale de Muzeu, în formă de clopotniţă, cu arhon- 
daric, şi nici pe lucrătorii Municipiului cari au organizat drumurile, lumina, etc, 
Socotiţi pe zile de lucru, aceşti muncitori au lucrat 5.759 zile, iar adăogând şi 
cele 3.900 zile ale sătenilor meşteri, totalul s'ar ridica la 9,659 de zile de lucru, 
adică la vreo 25 de ani și 269 de zile, 

Numai datorită unei pregătiri de peste zece ani, am putut construi în mai 
puţin de două luni Muzeul satului românesc, pentru care altfel ar fi fost nevoe 
de mulţi ani, 

Casele odată ridicate, a început să se desprindă din schelărie satul nostru, 
cel atât de ciudat, Inşiruite pe străzi, ascunse între pomi înverziţi, sau adunate 
în jurul Bisericii, stau toate provinciile României, Plimbându-te prin sat, faci o 
lungă călătorie prin toată România şi vezi grupate laolaltă toate regiunile ţării: 
Bucovina, Moldova, Basarabia, Dobrogea, Muntenia, Oltenia, Transilvania şi Bana- 
tul, toate sunt acolo, 

Pentru cel care nu a avut prilejul să călătorească prin ţară, să vadă oameni 
şi locuri, va fi de un nepreţuit folos acest Muzeu, care reprezintă o antologie sis- 
tematică a tuturor tipurilor de gospodărie din toate locurile locuite de Români, 

Și, impresia că vizitatorul se află în faţa unor lucruri cu adevărat vii, în faţa 
realităţii însăș, este întărită prin faptul că în toate aceste gospodării se găsesc nu 
numai toate obiectele, uneltele, ţesăturile cu care de obiceiu sunt îmbrăcate casele, 
ci şi însăș oameni aduși din toată ţara, în frumoasele şi pitoreştile lor costume, 
Chiar şi pentru cel mai pretenţios cunoscător al satelor românești va fi o surpriză 
foarte plăcută priveliștea care i se va înfățișa în Muzeu, Intrând în oricare din 
case şi stând de vorbă cu oamenii de acolo, ai impresia că te afli nu în București, 
ci undeva, departe, la ţară, când în Banat, în casele mari şi luxoase de acolo, când 
printre pescarii de pe malul Siretului, ori în Dobrogea, când în casele cochete din 
Oltenia, în cele impresionant de masive din Țara Oaşului, ori în casele pline de 
farmec moldovenești, ori ale Moților ş, a. m, d, 


O asemenea călătorie pe care o faci trecând din regiune, în regiune, este cea mai 
frumoasă ce se poate închipui și cea mai plină de învăţăminte, pentrucă nicio călătorie 
pe drumurile ţării nu poate da, atât de puternic strânse laolaltă, toate regiunile ei 
și nu te poate face să înţelegi, uşor şi limpede, ca în Muzeul satului, chipul întreg 
al României Mari. 

De aceea nu ne îndoim că vor voi să facă o asemenea călătorie toţi aceia 
cari vor avea prilejul, Mai ales nădăjduim cu toţi aceia cari lucrează pentru cul- 
tura poporului în toate Căminele din ţară, să poată veni să vadă înfăptuirea pe 
care Fundaţia Culturală Principele Carol a făcut-o gândindu-se în primul rând la 
dânşii, pentruca să le fie lor de învățătură și indemn pentru o muncă încă mai 
stăruitoare, 

Şi, deasemeni, nădăjduim să vie, mai ales, tineretul acestei ţări, pentruca să 
vadă ce au putut să facă generaţiile de studenţi cari de zece ani lucrează, stăruitor 
şi tăcut, pentru satul românesc, astfel ca acest Muzeu să le fie o pildă de ce 
poate realiza, printr'o muncă dusă până la jertfă, și să înţeleagă care le este 
rostul și să asculte de chemarea pe care le-o facem, de a-și alcătui din munca 
pentru ridicarea satelor, un crez şi o temelie a întregii lor vieţi, 

lar în ceeace priveşte publicul cel mare al orășenilor din toate părţile, nădăj- 
duim ca să vie şi să întârzie câteva ceasuri în Muzeul nostru, privind cu atenţie 
toate cele arătate acolo, astfel ca să rămâe pentru toată lumea încredințarea că 
satul românesc este, pentru noi toţi, în acelaș timp un prilej de fală, dar şi a unui 
proces de conştiinţă, Avem cu toţii datoria de a cunoaște și de a iubi acest sat, 
pentruca să ne punem, cu încă mai multă stăruinţă, toate puterile noastre de muncă 
în slujba lui, 

Și, de aceea, Muzeul din anul acesta, care înfăţişează satul aşa cum este el 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 7 


astăzi în adevăr, va fi completat în anul viitor printr'un al doilea Muzeu, al satului- 
model. Acolo ne vom pune problema înfățișării a ceeace ar trebui să fie satul 
românesc, dacă o cultură, puternică și luminată, ar porni să crească în toată ţara, 
așa cum am dori-o şi așa cum încercăm să o ajutăm, pe toate căile, printre care 
una din cele mai plină de nădejdii este, credem, activitatea desfășurată de Fun- 
daţia Culturală Principele Carol, care a creat Muzeul satului românesc. 

Muzeul Satului Românesc nu este o lucrare izolată a Fundaţiei, ci dimpotrivă 
o realizare de multă vreme pregătită, necesară desfășurării viitoare a acţiunii 
noastre culturale, 

Deasemenea, satul model, pe care dorim să-l construim alături de acest sat româ- 
nesc de astăzi, nu este un simplu deziderat muzeal ci întregirea gândului și intenţiunilor 
din cari s'a ivit Muzeul Satului Românesc. În munca noastră şi în viaţa satelor în care a 
pătruns Fundaţia Culturală Regală Principele Carol cu Căminele Culturale ori cu Echi- 
pele Studențești, satul model, pe care voim să-l arătăm marelui public, ca un îndemn la 
muncă pentru idealul social al Fundaţiei, este o realitate pentru a cărei înfăptuire Fun- 
daţia Culturală Principele Carol și Institutul Social Român luptă de peste zece ani. 

Acolo pe unde au trecut echipele de muncă culturală ale Fundaţiei, şi ale 
Institutului Social Român, satul model a început să prindă fiinţă, atât în înfățișarea 
uliţelor şi caselor, cât şi în viaţa și munca locuitorilor. 

Peste o lună de zile, vor porni spre satele românești, înrolați pentru a treia 
campanie de lucru la sate, studenţii Echipelor regale. Prin munca lor entuziastă 
vom  isbuti să desăvârşim marea lucrare de organizare pe teren a satului model, 
satul puternic, activ, creator şi disciplinat, satul românesc de mâine, 


D. GUSTI 


ÎNCERCĂRI DE ORGANIZARE 
CULTURALĂ 


Intâia oară când s'a gândit la noi Statul să facă biblioteci la ţară, pentru 
țărani, a fost în anul 1898, Era pe atunci Ministru al Şcolilor Spiru Haret. El a 
însărcinat pe cunoscutul profesor de pe acea vreme, Anghel Demetriescu, să se 
gândească în ce fel s'ar putea întocmi biblioteci pentru sate şi să-i facă propuneri. 
Raportul pe care l-a înaintat învățatul profesor ministrului său este de o mare 
frumuseţe şi ar fi vrednic să fie trecut aci, pentrucă este un adevărat act de naştere 
al bibliotecilor ţărăneşti, dacă el n'ar fi fost scris în limba urcată puţin pe picio- 
roange a omului de carte şi a înaltului funcţionar. Câteva pliviri însă tot se cuvine 
să facem, 


Întâia parte vorbește despre înțelesul și însemnătatea bibliotecilor de sat, iar 
a doua despre cărţile şi obiectele care trebuiau s'o alcătuiască, 


„Cugetarea de care v'aţi condus dv, Domnule Ministru, când aţi hotărît a 
înființa aceste aşezăminte de progres, a fost fără îndoială de a pune la dispoziţia 
țăranilor cunoscători de carte mijloacele pentru întinderea cunoştinţelor lor uzuale, 
pentru întărirea şi înălțarea simţimântului lor de oameni și de români, de a lim- 
pezi într'inşii ideea de drept şi datorie, de a-i pune în stare să deslege ca ființe 
morale şi cugetătoare, iar nu ca simplii rutinari, problemele de cari se izbesc în 
calea vieţii lor, în fine de a le deschide sufletul pentru frumos, bine şi adevăr. 
Aceasta va să zică a forma țărani culfi, nu în înţelesul cel mai înalt al cuvântului, 
ci într'un înţeles potrivit cu cercul de acţiune al clasei pe care aţi avut-o în vedere 
când aţi conceput ideea de bibliotecă rurală, 


„Neapărat, acest scop nu se poate realiza cu suma de care dv. dispuneţi în 
acest moment, Este de ajuns că iniţiativa s'a luat şi primul pas s'a făcut. Rămâne 
ca sau dv., în bugetele viitoare, sau urmașii dv, să continue această norocită și 
nobilă idee, menită a da cele mai frumoase roade, Subsemnatul, ţinând seama de 
modicitatea mijloacelor iniţiale, am crezut că deocamdată trebue să se cumpere 
mai ales acele cărţi, pe care țăranii noștri nu și le pot procura decât cu mari 
sacrificii de bani şi cari, pe lângă avantajul ce au de a le forma inima şi mintea, 
sunt scrise într'o limbă românească curată şi frumoasă, deși pe ici şi colea se 
resimte chiar în ele influenţa curenților de modă ai timpului.. Am crezut de ase- 
menea că toate aceste cărți trebuesc legate, pe deoparte pentrucă legătura le apără 
contra descompletării și a unei distrugeri repezi, iar pe de alta pentrucă ea va 
contribui a desvolta în cititor gustul de bibliofil”, 


Aceste biblioteci, urmau să se înființeze şi s'au înființat pe lângă școala din 
sat, Cu toate că astăzi calea pe care trebue s'o luăm este alta și acelaş Minister 
al Şcolilor el însuș a arătat-o de curând, începutul nu putea să fie decât acesta, 
Ucenicia bibliotecilor țărănești trebuia să se facă pe lângă şcoli, Şcoala, în acest 
înțeles, nu este decât o tindă a bibliotecii. Cartea din clasă pregătea pentru cartea 
vecină din bibliotecă, adică şcoala, cu alte cuvinte, pregătea pentru viaţă, Când 
s'a făcut peste 35 de ani, adică în 1932, o adevărată lege a bibliotecilor populare 
românești, legiuitorul nu s'a mai gândit să le așeze pe lângă şcoli şi nici chiar să 
fie înființate, ca pe vremuri, de Ministerul Şcolilor, Ele au fost puse, cum este şi 
firesc şi s'a făcut de toate țările cu asemenea legi, în seama comunelor, In tot 
acest răstimp ţara, şi mai ales neamul românesc umblase, cu pașii obișnuiți de zile 
de pace dornică de învățătură și cu pașii de zece ori mai mari şi roșii ai răsboiului. 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 9 


Dar să ascultăm puţin, ce cărţi şi ce obiecte propunea la 1898 Anghel Deme- 
triescu pentru bibliotecile lui Haret: 


1. Alexandri, Teatru, 4 vol. legate 25 lei 
2, m Poesii, 2 vol. 12 ii 
3. ii Prosă, 1 vol. leg. 10 i 
4, ii Fântâna Blanduziei, 1 vol, leg. 6 i 
5. n Ovidiu, broșat, 3 î 
6. Gr. Alexandrescu, Poesii, 1 vol, 4 ȘI 
7. Bălcescu Istoria lui Mihai Viteazul 4 " 
8. Bolintineanu Poesii, 2 vol. leg. 15 
9. Bruto Amante Ovidiu în exil, tr. de d-na Bruzzesi 2 în 
10. Charta României, mare pe pânză, ed. Socec 20 i 
11. Eliade Rădulescu Excerpte (a se face o asemenea ediție) 

12, Dr. Felix Elemente de igienă 1 leu 
13. Filimon Ciocoii vechi şi noui 2 lei 
14. I. St Furtună Noţiuni de economia vitelor 2 ii 
15. Ion Ghica, Convorbiri economice, 3 vol. 11,50 , 
16. „ " Scrisori către Alexandri 7 i 
17. N. Gane, Nuvele, 3 vol. 9 i 
18. Girard Filoxera viei și mijloacele de a o nimici 1 leu 
19. Haşdeu Ion Vodă cel cumplit — 

20. » Răzvan şi Vidra 2,50 lei 
21. Huxley Noţiuni asupra ştiinţelor, tr, rom. 0,60 „ 
22. Moga, Agricultura 2 ii 
23. ,„ Curs de cultura pomilor roditori 1 leu 
24. v Viticultura l ; 
25. C. Negruzzi Opere 15 lei 
26. Slavici Nuvele, 2 vol. 8 i 
27. V. A. Urechie Legende române 5 NI 
28. Xenopolu Istoria Românilor, ed. populară 6 ii 


Total .. . 175,60 lei 


Era vorba, prin urmare, de vre-o 40 de volumașe, între care își găseau loc 
cei mai cunoscuţi din marii noștri scriitori și câțiva oameni de ştiinţă din ţară și 
străinătate. Astăzi suntem mai fericiţi, pentrucă putem să facem alegerea din mult 
mai multe cărţi. In schimb, la atâţia din autorii și la destule din titlurile de aici, 
parte învechite, dar parte nepotrivite cu țăranii şi cu ce-i poate frământa pe ei, 
nu ne-am mai gândi, Mergând pe acelaș drum, Administraţia Domeniilor Coroanei, 
prin Administratorul lor, lon Kalinderu, care a încercat nenumărate mijloace pentru 
ridicarea satelor de pe acele domenii, biblioteci, teatre, băi, ateliere, cooperative, 
a înființat niște biblioteci şi mai bogate, dar şi mai departe de înțelegerea și de 
trebuințele țăranilor. Când mai putem descoperi câte una care n'a fost risipită de 
vremuri sau de oameni, aflăm în ea cărţi de mare preţ, ca Proverbele în multe 
volume ale lui Zanne sau teoriile istorice ale lui Xenopol, cu foile netăiate. Atâtea 
biblioteci mari de orașe ar da multul cu multul ca să le aibă și nu pot, pentrucă 
de ani de zile librăriile nu le mai au. Oricum ar fi însă, putem sta mișcați înaintea 
acestor 40 de volume, pentrucă ele înfățişază întâia bibliotecă pentru ţărani întocmită 
de Statul român. Înseamnă întâia pagină pe care o avem, din istoria şi organizarea 
bibliotecilor de acest fel în România. 

„Pe lângă operele de mai sus, îmi permit, Domnule Ministru, scria mai departe 
Anghel Demetriescu, a vă atrage luarea aminte asupra unui frumos volum privitor 
la biserica dela Curtea-de-Argeş, o lucrare litografică de o valoare remarcabilă. 
Cred că această excelentă lucrare trebue să formeze temelia unei colecţiuni de 


www.dacoromanica.ro 


10 SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


opere reprezentând cele mai frumoase din monumentele noastre arhitectonice sau 
cele mai încântătoare din priveliştile țării noastre. S'ar putea de asemenea contracta 
cu un stabiliment de litografie pentru reproducerea portretelor celor mai marcanţi 
dintre Domnii şi Domniţele României, precum și a marilor noștri bărbaţi cari s'au 
ilustrat pe arena politicii, fie în domeniul literilor, atât din Regatul României cât 
și din celelalte provincii locuite de Români, precum Șincai, P. Maior, N. Bălcescu, 
Heliade Rădulescu, Gr. Alexandrescu, C. Negruzzi, Bolintineanu, Alexandri, C, Negri, 
B. Kaiargiu, Kogălniceanu, lon şi Dumitru Brătianu, etc, 

In fine, Domnule Ministru, cred că este de neapărată trebuinţă ca, din iniţiativa 
și cu cheltuiala sau numai cu încurajarea Onor, Minister al ÎInstrucţiei, să se în- 
treprindă un șir de traduceri din autorii clasici ai celorlalte naţiuni. Iliada și Odyssea, 
Gerusalemme liberata or Lusiadas, Don Quijote, câteva din dramele lui Shakespeare, 
Calderon și Corneille, din comediile lui Moliere și ale lui Goldoni, din romanele 
străine cele mai frumoase şi mai morale, — toate acestea ilustrate — cărţi pentru 
vulgarizarea științelor ca geografia fizică a lui Huxley, istoria pământului de Brothier, 
opere privitoare la agricultură, grădinărie și altele, ar răspunde într'un mod minunat 
scopului ce urmăriţi, Şi ca o încoronare a tuturor acestora, ar trebui să se elaboreze 
o geografie a României şi a ţărilor locuite de Români, însă nu o geografie, searbădă 
şi uscată, ca acelea ce se propun în școale, ci o geografie pitorescă, bazată pe 
autopsie, inspirată de dragostea ţării, o operă în care ţara noastră să fie înfățișată 
ca ceva organic, însuileţit, unde fiecare pagină să facă (să) vibreze, inima cititorului, 
O asemenea carte nu numai ar face Românilor patria lor mai bine cunoscută, ci 
i-ar face s'o iubească nu ca pe o abstracţiune ştiinţifică, ci ca pe o mamă”, 

In această parte a propunerilor, omul de carte își dă întradevăr drumul! 
Lucruri frumoase îi vin în condeiu, visuri dela masa de citit, acea culegere de 
traduceri din toate literaturile lumii, și uită aproape că trebue să se gândească 
numai la bibliotecile satului, şi încă pentru a căror înzestrare Ministrul nu putea 
să pună la îndemână deocamdată decât 100 de lei de fiecare! Noi nu ne mai 
putem închipui astăzi o bibliotecă populară fără Poveştile lui lon Creangă, din 
clasicii români înșiși lipseau librăriilor vremii cele mai de seamă lucrări și ar fi 
urmat, în loc să tipărim o culegere din acești clasici, rămasă până în zilele noastre 
o datorie pe care nu ne-am împlinit-o decât în parte, ar îi urmat să punem în 
românește versurile cavalerești ale lui Torquato Tasso sau încurcăturile dramatice 
ale lui Calderon și Goldoni! In tot cazul şi cel puţin atunci, pe acestea țăranii 
puteau să le mai aştepte! 

Ceeace rămâne însă adevărat este că aceste propuneri au trecut ca un fulger 
lung prin neștiința sau nepăsarea vremii faţă de grija pentru bibliotecile populare, 
Ele au alcătuit programul de aproape douăzeci de ani după aceea al Ministerului 
şi al Casei Școalelor, Se găsise în sfârşit cineva, fie şi din însărcinare, să gândească 
la un lucru de toţi uitat, și a fost ca o cădere de solzi de pe ochi și ca o încân- 
tare fără margini, Tot ce nu s'a putut aduce la îndeplinire numai decât a fost luat 
și reluat, cu îndărătnicie mai târziu, Gândul, de pildă, atât de cald rostit, al unei 
geografii pitorești a României, a dat naștere în cele din urmă României pitoreşti 
a lui Vlahuţă, care n'a fost să vadă lumina decât în legătură cu expoziţia cea mare 
românească dela 1906 şi la trei ani dupăce propunătorul, el însuș profesor de 
geografie, plecase dintre cei vii. Rădăcinile ei sunt însă aci, în acest raport dela 
1898 şi în planul dintâi la noi al unor biblioteci ale satului, 

Incheerea este un adevărat cântec de biruință : 

„Sunt convins, Domnule Ministru, că bibliotecile şcolare întocmite după planul 
schiţat mai sus, sau. după altul cam așa, vor opera o însemnată îmbunătăţire morală, 
intelectuală şi materială în soarta clasei, pe care aţi avut-o în vedere, când m'aţi 
onorat cu această însărcinare ; că multe ore, care acum se pierd în trândăvie și 
viţii, vor fi întrebuințate de aci înainte în Qcupaţii nu numai nevinovate, dar încă 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 11 


pline de cele mai înalte şi mai deosebite plăceri. Nu mă pot opri de a prezice că 
ele vo: ameliora pe ţăranul român sub întreitul punct de vedere al inteligenţei, al 
simţirii şi al acţiunii. Și ameliorarea omului va ameliora tot ce el produce. In 
deșert avem o țară binecuvântată între atâtea ţări ale lumii, dacă poporul nu ştie 
să se folosească de dânsa. Și niciodată poporul nu se va putea folosi de dânsa, 
pe cât timp inteligența sa nu va avea orizonturi mai largi şi energia sa nu va tinde 
către o ţintă mai înaltă, Omul este marele instrument care produce toate, care 
preface pustia în câmpii roditoare şi câmpiile în adevărate paradise pământeşti, In 
timpul iernei sau chiar vara în zile de sărbătoare şi de odihnă, când munca tru- 
pească este suspendată și plugurile zac în coșare, trebue să se producă alt proces 
tot așa de important pentru viața omului ca şi acela ce se produce în zilele de 
muncă trupească : trebue ca omul să-și îndestuleze trebuinţele sufleteşti, să-și înobileze 
mintea şi inima, să înmagazineze noi energii morale şi intelectuale, spre a-și îmbu- 
nătăţi felul de viaţă prin îmbunătăţirea felului său de gândire şi de muncă. Tot ce 
contribue a face un popor mai înţelept, mai moral și mai drept cugetător, sporește 
fără îndoială bogăţia și fericirea lui. Sunt sigur, Domnule Ministru, că fiecare ban 
ce veţi pune la întocmirea şi prosperarea bibliotecilor populare, înobilând distracţiile 
populaţiei rurale, va fi mai târziu câştigat cu o mare dobândă în creșterea pro- 
ducţiei ţării și a bunului traiu al locuitorilor ei, va fi o economie realizată asupra 
urmăririlor polițienești și a temniţelor. Adevăratele noastre arsenale pentru asigurarea 
liniştei și a ordinei publice trebuie să fie şcoalele şi bibliotecile, Când mintea sătea- 
nului nostru va fi destul de luminată prin educaţie, în care bibliotecile rurale vor 
desăvârși ceeace școala rurală numai a început, el va găsi plăcere în exercițiul 
intelectului său, va învăţa mai bine să respecte persoana și averea sa ca și pe a 
altora, precum și autoritatea legitimă, va râde însuş de superstiţiile grosolane care 
astăzi îl ţin pe loc sau îl înjosesc, se va deprinde să caute un leac raţional şi eficace 
la suferinţele inerente condiţiunii omeneşti şi nu va fi gata să urmeze cu uşurinţă 
pe amăgitorii cari îi pun înainte spectrul unor speranţe deşarte, va fugi de acele 
petreceri cari îi întunecă mintea şi îi minează corpul, pentruca să guste plăcerile 
superioare ale „ţăranului cult”, 

Acolo unde vorbește mai sus Anghel Demetriescu de „biblioteci școlare”, 
trebue să fie o scăpare de condeiu, Cel mult biblioteci aşezate la școală, dar nu 
şcolare, adică pentru şcolari. Daruri de cărţi de premii copiilor de săteni sau mici 
biblioteci pentru ei se făcuseră și mai înainte, Lucrul îndrăsneţ și nou de rândul 
acesta, ceeace ne face să ne oprim şi noi atât de mult, ca și cum ne-am uita la 
o stea necunoscută, ivită între celelalte, obişnuite, pe cer, era tocmai biblioteca 
satului pentru oameni mari. Ea putea, încăodată o spunem, în lipsă de altă clădire 
potrivită, să fie adăpostită la şcoală, dar nu era, Doamne fereşte, pentru şcolari, 

Plină de învățături este însă hotărîrea pe care Ministrul Haret a scris-o cu 
mâna lui, cu scrierea subţire și repede, de om pus pe treabă, peste toată hârtia 
rămasă albă a raportului. Ea arată, atât tragerea de inimă adevărată pentru lucrul 
pe care îl pornise, cât şi marea pricepere și marele simţ gospodăresc al omului, 
Cei cari cunosc munca, nu în câmpul şcolar, ci în cel cultural, a Ministerului şi în 
deosebi a Casei Şcoalelor, vor găsi aci, cu mirare şi cu bucurie, programul lor de 
lucru, în putere și astăzi, după aproape patruzeci de ani şi după atâtea schimbări 
prin care ţara și neamul românesc au trecut, 

„16. I. 98, Se va mulţumi D-lui A, Demetriescu pentru lucrarea sa, şi pentru 
ideile ce ne suggerează. Raportul de față se va publica în Monitor şi în Buletin, 
Lista propusă de d. Demetrescu se aprobă, cu următoarele modificări : se suprimă 
Charta României, de oarece fiecare școală va avea o colecţie completă de chărți, 
făcând parte din dotaţia lor didactică; se va adăugi traducţia lucrării de agricultură 
a lui Cormenin, făcută acum câţiva ani pentru Minister de D. R. Rosetti, precum 
și unele din scrierile D-lui Aurelian relative la agricultură și economia rurale, și 


www.dacoromanica.ro 


12 SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


cartea sa Jara noastră, Se va adăugi monografia Curţii de Argeş, publicată de 
Minister în 1887 şi lucrată de Gr, Tocilescu; în lipsa ei, se va cerceta asupra con- 
diţiilor în cari se va putea procura lucrarea litografică despre care vorbeşte acest 
raport, Se va cere stabilimentelor litografice Socec, C, G5bl şi celorlalte mai însemnate 
să facă oferte, pentru procurarea litografiilor portretelor oamenilor însemnați ai țării, 
Să mi se procure câte un exemplar din Geografia fizică de Huxley și din Istoria 
pământului de Brothier. Pentru executarea traducțiilor din clasicii străini, se va 
aviza mai târziu; deocamdată se va face întrebare Academiei Române dacă poate 
dispune, în favoarea bibliotecilor rurale de vreun număr de traducţii premiate din 
autorii antici, precum şi din alte lucrări premiate, cari ar putea conveni, dacă nu 
să se cerceteze cu ce preţ s'ar putea procura. Se va ruga d, Vlahuţă să se însărcineze 
cu alcătuirea unei Geografii pitorești a României, Se va modifica redacţia art. din 
bugetul Casei Şcolilor, în sensul ca fondul acolo prevăzut să poată servi şi pentru 
dotaţia bibliotecilor rurale, şi pentru premiarea de scrieri şi traduceri destinate acestor 
biblioteci, Se va însărcina d, Revizor școlar de Vâlcea a alcătui un proiect de regulament 
cât de concis asupra funcţionării bibliotecilor rurale ; va căuta să stabilească garanţii 
serioase pentru conservarea lor, să prevadă regule clare și lesne de păzit asupra 
împrumutării cărților, Se va lua înțelegere cu librarii pentru procurarea, cu rabat 
cât de mare, a cărţilor și cu direcţia penitenciarelor pentru legarea lor în condiţii 
bune de preț și soliditate, D-nii Revizori vor fi invitați a indica, cari sunt școlile 
din circumscripțiile lor unde se pot stabili biblioteci rurale. Condiţiile ce se cer 
pentru aceasta sunt: şcoala să aibă local propriu, în bune condiţii; să existe o mobilă 
oarecare (dulap sau altceva), unde să se poată închide sub chee cărțile; învățătorul să 
fie om de încredere, bine pătruns de datoriile lui și de însemnătatea rolului lui în sat, 
După rapoartele d-lor Revizori se va fixa lista şcolilor rurale unde se vor crea biblioteci”, 

Ceeace rămâne minunat nu este numai această migală, care nu uită nimic, 
dar că tot ce se trece aici se şi împlinește din cuvânt în cuvânt, foarte repede, 
Parcă sunt poruncile unui comandant de oști, pe care aghiotanţii și curierii le 
primesc și le poartă la toate colțurile frontului de bătae, Librarii se pun în mișcare 
şi trimit liste de cărți; revizorii înaintează propuneri de școli potrivite ; cel însăr- 
cinat cu alcătuirea regulamentului îl ticluește în cel mai scurt timp, În cuvintele 
cu care îl însoțește, acesta desvălue și câteva lucruri destul de însemnate, 

Intâiu, că la acea vreme nu se găsea în satele noastre niciun fel de biblio- 
tecă populară. Vorbea revizorul de Vâlcea, de unde din tiparnița dela Govora, 
așezată frumos la o răscruce de drumuri de deal, plecase în alte secole atâtea 
cărți pentru popor. Apoi, că, în împlinirea gândului de îmbunătățire a soartei 
țăranilor, dintre cele trei mijloace: o revistă pentru toți, Haret o dăduse în „Albina“ 
înființată cu un an înainte; bibliotecile populare, le punea de acum la cale; şi, în 
sfârșit, al treilea mijloc, întrebuințat de Griinswik (omul a vrut să scrie Grundtwig) 
în Danemarca, universităţile populare, le avea cel puţin în vedere, atunci când 
poftea să ţie o conferință despre ele, la Bucuresti, pe cunoscutul profesor danez 
Age Benedictsen, Aceste universități populare nu sunt altceva decât şcolile ţărăneşti, 
care au fost înființate la noi numai de trei ani încoace și sunt îmbrăţișate cu atâta 
însuflețire de ţărani. Haret, cu mintea lui cuprinzătoare, nu le uitase nici pe ele. 
Dupăce, până şi amintirea li se pierduse, îngropate într'un dosar cu hârtii îngălbenite 
ale Ministerului, iată că la plinirea vremurilor și reînviate de alt ministru, din 
propriu îndemn și fără să știe de visul înaintașului, ele ies din nou la iveală, Cei 
cari se mai miră de rostul lor, au să se mire poate mai puţin atunci când vor 
afla acest mic amănunt, 

Jar, pentru legătura dintre ce a fost sau putea să fie, și luptele noastre de 
astăzi, când luăm din nou și adâncim gânduri vechi, întâmplarea cu profesorul Age 
Benedictsen, cunoștința cu această pasăre călătoare dela Miazănoapte, nu este rău 
să ne ţie o clipă. Scria ziarul „Voința Naţională“ dela 13 Februarie 1898 + 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 13 


„D. Age Benedictsen, profesor de geografie la universitatea rurală din Dane- 
marca (erau mai multe zeci de ase nenea „universităţi“, dar cel care face însemnarea 
se vede că nu știel), care a plecat de 7 luni sprea călători mai cu seamă prin 
Asia Mică, se află de 4 zile în capitală, unde a venit direct dela Constantinopol, 
cu precedenta cursă a vaporului „Meteor“ (a fost cea din urmă cursă făcută cu 
bine de acest vapor românesc, pentrucă în cea numaidecât următoare s'a înecat pe 
o vreme de furtună, la capul Șabla, pe atunci bulgăresc). 

D, Age Benedictsen era hotărit a petrece numai 24 de ore în București şi 
luase încă dela Constanța biletul său de drum de fier până la Berlin, de unde 
trebuia să se întoarcă în Danemarca. 

Insă, mulțumită unei întâmplări, d, Meissner, inspector general al învăţământului 
primar, a făcut cunoștință cu acest străin și uimit de cunoștințele sale atât geografice 
cât şi de istorie şi a stării sociale a României, l-a prezintat d-lui Ministru Spiru 
Haret, unde a prânzit Marţi seara, provocând prin vasta sa cultură şi o memorie 
extraordinară, o adevărată admiraţie, Sub un aspect de altminteri foarte simplu se 
ascunde în d, Age Benedictsen un om de o valoare reală. 

Azi, d, Age Benedictsen a prânzit la d. St. Sihleanu, secretar general al 
Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice, care speră a-l mai ţine câteva zile 
pentru a face aici o conferință asupra universităţii rurale, 

Ca profesor de geografie d. Age Benedictsen a făcut un studiu asupra 
României, fără însă a fi venit vreodată în ţară, Istoria României o cunoaște desă- 
vârșit, precum şi starea socială a ţăranului român“, 

In aceeaş seară, de 13 Februarie 1898, oaspetele de departe a ţinut o con- 
ferință în limba franceză la Universitatea din Bucureşti, despre universitățile ţără- 
nești daneze, încheind cu următorul îndemn; cuprinsul conferinței a fost povestit 
pe larg în două numere din revista „Albina“, 25 şi 26 dela 22 și 29 Martie 1898: 

„Ni s'a spus împotrivă, de către oameni pricepuţi în treburile şcoalei, că 
numărul neștiutorilor de carte ar fi prea mare în această ţară și că aţi avea încă 
mult de lucru să aduceţi la îndeplinire învățământul pentru toţi, înainte să vă 
puteţi gândi la școli mai înalte ţărăneşti, Imi dau seama de aceste greutăţi, dar 
cred că ar fi o greșală să aşteptaţi mai întâiu acel timp încă îndepărtat când toată 
lumea va ști să citească și să scrie, Cunoscute fiind însușirile deosebite ale minţii 
poporului român, ar fi un mare păcat să nu-l duceţi cât mai curând la lumină”, 

Adânci și profetice cuvinte, care mai răsună și astăzi printre noi ca întâiul 
îndemn și drum, ridicate pentru înființarea școlilor țărănești, și atât dela locul lor 
şi pentru bibliotecile satului, îndemn și drum ridicate de către un om venit aici parcă 
anume de aceea din ţara celei mai luminate și mai înstărite țărănimi | 

Hotărirea de înființare a bibliotecilor populare are data de 16 Octomvrie 
1898, este înregistrată la Ministerul Instrucțiunii Publice și al Cultelor la 25 Noemvrie 
şi a fost tipărită în Monitorul Oficial la 2 Decemvrie acelaș an, Inceputul ei sună 
astfel: „Se înfiinţează acum deodată un număr de 320 de biblioteci populare pe 
lângă şcoalele rurale”. Este: vorba, prin urmare, de biblioteci ţărăneşti, nu de 
biblioteci populare în înţeles apusean, adică mai mult pentru orașe, unde se întâlnesc 
şi cei mai mulţi cititori şi bibliotecile pentru toţi trebue să-și zică populare, ca să 
se deosebească de bibliotecile cele mari, pentru cercetători, în a căror umbră se 
desvoltă. „Deodată“ înseamnă aici „deocamdată“, destăinuind gândul unei întregiri, 
iar numărul tocmai de 320, nici mai mult nici mai puţin, înseamnă câte 10 biblioteci 
de fiecare din cele 32 de judeţe ale ţării românești de atunci, Ca pildă de sate 
alese, iată la Ilfov: Chirnogi, Chiseletele, Cocioc, Dridu, Fierbinţi, Bolintinu din Vale, 
Maia, Radovan, Stoeneşti, Palanga, Vereşti-Obedeni, Niciunul nu-și mai aduce aminte 
de cinstea care l-a ajuns; iar de cărţile începutului nu se mai păstrează nici urma, 

Cărţile la care s'a oprit Ministerul, au fost, în cea mai mare parte cele 
propuse de Anghel Demetriescu, S'au mai adaus „revista enciclopedică“, Gazeta 


www.dacoromanica.ro 


14 SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


săteanului şi revista „Albina”, Teatrul lui Alexandri, singur a rămas pe dinafară, 
dar nu lipseau Fântâna Blanduziei şi Ovidiu, Nu se vede nici că ar fi fost trimis 
volumul lui Tocilescu despre Curtea de Argeș, tipărită la noua târnosire a bisericii, 
după ce fusese înoită, dar volum prea greu, bogat și nepotrivit cu o bibliotecă de 
sat, De asemenea, din hârtiile din dosarul Ministerului Școalelor se dovedește că 
Haret a cumpărat cartea franțuzească a lui Brothier, ca să vadă despre ce este 
vorba şi dacă ar fi întradevăr nimerit să fie tradusă, dar atât, Cărţile au fost 
trimise de librăria Socec, însoţite de o listă tipărită, care era întoarsă Ministerului, 
văzută și semnată, ca adeverinţă de primire. Din acea listă, care este dela înce- 
putul lui 1899, vedem că la cărţile vechi s'au adaus, făcând împreună 50 de 
volume: 1848 de C, Colescu-Vartia; Călăuza desenului de Hegel; Povestea lui 
Traian de Alexandrescu; Mormântul lui Ștefan cel Mare de Olănescu; Atlas de 
Kieppert; Pomul micului lonel; Dorul copilului; Copiii pădurii; Traducerile mele 
de Catafany și Notiţe istorice asupra Bârladului. Zestrea cărților pentru toţi se 
îmbogăţea, dar ea fiind hotărită și pusă la îndemână de Minister, fără niciun 
amestec local, nu știa să răspundă şi acestor trebuinţe locale, Biblioteca pierdea, 
de aceea, din viociune, Un sat, de pildă, din munţii Vâlcii, avea de citit o carte 
de viticultură, deși nu-l privea deloc, pentrucă strugurii nu cresc pe piatră, şi 
navea o carte despre lemnărit, sau putea să se cufunde în Notiţele istorice ale 
Bârladului, când nu găsea nimic despre leagănul oltenesc al Basarabilor şi despre 
mănăstirile care crestează cu aurite cruci zarea lui, 

Bibliotecile satului aveau, încă din ziua când s'au înfiinţat, și un regulament, 
Schiţat de un revizor şcolar, el este prelucrat în întregime chiar de mâna lui Haret 
și apoi închegat, așa cum a fost primit de Regele Carol I prin Decretul Regal dat 
în Castelul Peleș la 16 Octombrie 1898, de către d-l C, Meissner, pe atunci inspec- 
tor general al învățământului, Anevoe s'ar fi putut să-şi găsească mai mari părinți | 
El se chiamă „Regulament pentru funcţionarea bibliotecilor populare“ şi întrece 
puţin gândul care-i fusese pus la temelie, Poate pentrucă era menit să cuprindă în 
viitor şi alte biblioteci, decât numai pe cele ţărăneşti, 

Articolul 1 zice: „Pe lângă şcoalele primare urbane și rurale se vor înfiinţa 
treptat biblioteci populare care vor fi puse la dispoziţia publicului și vor funcţiona 
sub conducerea şi îngrijirea directorului sau dirigintelui şcoalei”, Ca o apă care 
iese din matcă şi umple câmpul, gândul lui Haret, întrat pe mâna ajutoarelui lui, 
începea să treacă prin tot felul de schimbări, In articolul 2 se arată de unde vin 
cărţile: din cărți procurate de Stat, judeţ sau comună; din donaţii particulare; 
din cărţi care erau proprietatea școalei sau din cărți cumpărate după aceea, Pentru 
așezarea pe materii, se dă următoarea împărţire: religie, filosofie (psihologie, logică, 
etică etc.) pedagogie și didactică; economie politică, legislație, administrație, istorie 
și biografii; geografie şi călătorii; literatură (poezii, teatru, nuvele romane); științe 
matematice; științe fizico-naturale; limbistică; agricultură, industrie, comerţ, meş- 
teșug ; diverse, Aceasta, când biblioteca ajunge „să cuprindă mai mult de una sută 
de opuri“, În alt articol se prevede că volumele se pot citi pe loc sau se pot 
împrumuta acasă, Directorul şcolii trebue să facă în fiecare an o dare de seamă 
despre mersul bibliotecii. Regulamentul este, însfârșit, însoţit de două formulare, 
unul de catalog inventar și celălalt de catalog pe materii, 

Oricât de mare a fost gândul din care au luat naștere bibliotecile satului și 
oricât de gospodărit începutul lor, ele nu şi-au putut ajunge scopul, Treizeci şi cinci 
de ani s'a mers pe acelaș drum, până se se vadă că el duce, în cele din urmă, 


într'o fundătură, 
EMANOIL BUCUŢA 


MONOGRAFIA COMUNEI ȘANȚ 


— MATERIALE PRIVITOARE LA STATISTICA DEMOGRAFICĂ 
ȘI ECONOMICĂ A COMUNEI— 


|. METODA STATISTICĂ IN CERCETAREA MONOGRAFICĂ 


Metoda statistică este una din preţioasele metode de cercetare sociologică a 
satelor, folosită în monografie, Această metodă constă în înregistrarea numerică a 
fenomenelor, înregistrare care se execută pe teren după norme dinainte hotărite 
în vederea cercetării problemelor propuse şi care stabileşte rezultate bazate pe 
relaţiile cantitative ale fenomenelor studiate, 

Deosebirea fundamentală între această metodă și celelalte discipline folosite 
în cercetarea sociologică a satului este aceea că metoda statistică formulează con- 
cluziile pe baza cercetării totalităţii elementare aflate în unitatea considerată, tota- 
litate care însă nu se consideră decât cantitativ, în timp ce celelalte metode 
deobiceiu cercetează aprofundat anumite elemente caracteristice sau grupuri de 
elemente dând astiel rezultate calitative, 

Cercetarea problemelor cu ajutorul metodei statistice prezintă anumite avan- 
taje care caracterizează aceasta metodă, O observaţie cantitativă, bazată pe mă- 
surări şi numărări anterioare câştigă în primul rând în preciziune; deasemenea ob- 
servaţiunea statistică este complectă deoarece se sprijină pe întregul material cer- 
cetat: întocmirea unei situaţii numerice necesită examinarea tuturor cazurilor ce 
s'ar prezenta în unitatea studiată, In sfârşit, observaţia statistică este obiectivă fiindcă 
ea se bazează pe rezultatele unei munci mecanizate, — înregistrare numerică, — 
în care opinia subiectivă a observatorului nu poate juca decât un rol cu totul ne- 
însemnat, 

Așa dar o observaţie statistică — cantitativă răspunde la condiţiunile funda- 
mentale ce trebue să le îndeplinească o observaţie ca să servească drept material 
documentar în monografia sociologică, 

Faptul că metoda statistică nu poate opera decât cu o massă de elemente 
care pot fi numărate sau măsurate limitează în mod automat câmpul său de aplicaţie, 

Cum însă metoda statistică nu este decât o metodă, ea nu are scopurile și 
problemele proprii, Ea lucrează numai pentru rezolvirea problemelor puse de alte 
ştiinţe, Deaceia și discuția rezultatelor obţinute prin cercetare statistică revine dis- 
ciplinelor care au ridicat problemele respective. 

Pentru a lămuri posibilitatea de colaborare între metoda statistică şi celelalte 
discipline, dăm mai jos un exemplu din cercetare economică a satului: 

Stabilirea unui sau mai multor tipuri de gospodării ţărăneşti precum și studiul 
amănunţit al acestor tipuri constitue domeniul ştiinţei economice, lar stabi- 
lirea importanței relative a fiecărui tip de gospodărie, în cadrul satului întreg, 
revine metodei statistice: pentru aceasta se efectuiază o operaţiune statistică 
care constă în numărarea tuturor gospodăriilor din sat cari aparţin tipului stabilit, 
pentruca apoi suma lor să fie comparată (împărţită) cu numărul total al gospo- 
dăriilor din sat, obținându-se astfel coeficientul de importanță a tipului respectiv 
de gospodărie din satul cercetat, 

Rezultatul obţinut prin cercetarea economică — studiul tipurilor de gospodării, 
combinat cu rezultatul stabilit de cercetarea statistică — determinarea importanţei 
relative a fiecărui tip de gospodărie, înfăţişează situaţia economică reală a satului 
studiat, 


16 SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


Este evident că acest exemplu nu epuizează rolul ce-l are metoda statistică 
în cercetările monografice, Astfel aceasta metodă serveşte chiar pentru determi- 
narea tipurilor însăşi precum şi pentru aprofundarea analizei tipurilor de gospodării 
prin cercetarea repartizării elementelor componente ale gospodăriei după diferite 
tipuri şi a.m, d, 


Fazele cercetării statistice 


Cercetarea statistică în cadrul unei monografii sociologice se compune din 
următoarele faze: : 

1) inventarierea elementelor, 

2) gruparea lor, 

3) stabilirea regularităților în distribuția reciprocă a elementelor, 

Aceste faze, în cadrul exemplului nostru de mai sus ar fi: 1) numărarea 
tuturor gospodăriilor din sat cu specificarea caracteristicilor fiecăreia (suprafața 
exploatată, inventarul viu şi mort, etc.) 2) numărarea gospodăriilor de fiecare tip şi 
3) stabilirea repartizării elementelor economice şi demografice din fiecare tip de 
gospodărie (raport între bună stare şi numărul copiilor născuţi sau morţi, ştiinţă 
de carte, starea morală etc.), 

Prima operaţiune — inventarierea sau recensământul — este şi cea care 
cere cea mai multă precauţiune spre a se feri de eventualitatea culegerii defec- 
tuoase a unui material care ar putea compromite concluziile ce se vor trage din 
prelucrarea acestuia, Recensământul se efectuiază prin înscrierea tuturor elemen- 
telor cari sunt interesante pentru cercetare pe fişe anume pregătite, unde sub forma 
de întrebări (sau titluri) sunt înscrise toate problemele care vor fi supuse prelu- 
crării statistice, 

Această inventariere presupune așa dar nu numai stabilirea prealabilă a 
problemelor ce se vor cerceta ci şi a tipurilor de răspunsuri care se vor înscrie la 
fiecare rubrică, Aceste răspunsuri deși în majoritatea cazurilor se reduc la simple 
clasificări logice ale fenomenelor studiate (vârsta persoanelor în ani împliniţi, su- 
prafața exploatată în hectare, datoriile în Lei etc,), necesită totuşi câteodată 
oarecari modificări sau ajustări ce se stabilesc pe loc, în mod deosebit dela sat la sat, 
deoarece cercetarea extrem de detailată folosită în cadrul unei monografii nu în- 
gădue elaborarea unei fişe cu norme generale, care ar putea fi admise fără nici-o 
schimbare în orice colț al ţării, Deaceia supravegherea şi îndrumarea la întocmirea 
fişelor statistice de către o persoană competintă apare ca o necesitate, garantând 
astfel unitatea metodei de culegerea materialului executată de mai mulţi echipieri, 

Deşi inventarierea deobiceiu nu se face decât pentru a răspunde la probleme 
precise, puse dinainte, totuși cadrul unei monografii sociologice nu exclude nici 
înregistrarea simplă, pur mecanică a tuturor elementelor care ar putea fi supuse 
acestei operaţiuni, — inventarierea generală care ar avea sens pentru a prezenta 
un material pentru alți cercetători, pentru studierea altor probleme decât a celor 
propuse în monografia ce se efectuiază, 

Tehnica de lucru a primei operaţiuni este aproape aceiaș ca şi a unui recensământ 
obișnuit, cu deosebire că formularul este mult mai complect şi necesită oarecare 
cultură, bună credinţă şi mai ales iscusinţă din partea persoanelor care-l complectează, 
pentru a obţine răspunsuri exacte şi sincere la toate întrebările puse, 

Pentru complectarea fișelor satul se împarte în sectoare bine delimitate care 
se încredințează recenzorilor, Este de preferat ca fiecare recenzor să fie întovă- 
răşit de către un intelectual localnic care l-ar ajuta la controlul răspunsurilor, Inainte 
de începerea operaţiunilor, recensorul este obligat să facă un plan sumar al sectorului, 
notând fiecare casă din sector, pe care-o anulează treptat pe măsură ce și-a 
complectat fișa respectivă, Greșala care trebuie să fie evitată este acea de omi- 


www.dacoromanica.ro 


Muzeul Satului Românesc 


Meşterul Pavel Fanu din Sârbova, (jud. Timiş-Torontal). Lemnarul Vasile Gazda din Salciua de jos, (jud. Turda). 


www.dacoromanica.ro 


VOSVAINYWOJ 21)010190S 


OGIE ROMANEASCA 
Muzeul Satului Românesc 


i 


eA T COLCAT 


Meşterii lemnari Ion Buleandră, Nicolae Cioara, Vasile Gazda, Chirilă Buleandră şi femeia 


Cruciţa Bota din Sălciua AS iRărolâtâniatil8”' (jud. Turda). 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 
Muzeul Satului Românesc 


Meşterii lemnari Ion Băncilă, Jon Moroianu, Ion Mitoi Buna, Mihai Milu şi Ion Apostol din 


Trăisteni, (jud. Prahova) şi AAGA din Roata, (jud. Vlaşca). 


Muzeul Satului Românesc 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


Meşterul Hotika Găvrilă-Herenta din leud, (Maramureş). Meşterii Alexandru Rogozea şi Ion Munteanu din Drăguş, 
www.dacoromanica.ro (jud. Făgăraş), 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 17 


siune a caselor nerecenzate sau înscrierea răspunsurilor incomplecte sau minci- 
noase, Operaţiunea de recensare poate să dureze mai mult timp, reducându-se 
eventualele schimbări în situaţia populaţiei din momentul începerei lucrărilor, 

A doua operaţiune — gruparea elementelor înscrise pe iişe — necesită o 
stabilire prealabilă a gradaţiunilor, — normelor de clasificare, care ar permite ra- 
portarea la acestea elementelor inventariate prin prima operaţiune, 

Spre deosebire de clasificările obișnuite de alte metode, care se fac după 
proprietăţi ce se păstrează în grupul întreg (caracteristici generice), astfel ca studiind 
un individ să cunoaștem totalitatea grupului, — metoda statistică recurge la clasifi- 
carea după „caracteristici tipice”, caracteristici care se găsesc distribuite în masse, 
în cantităţi neegale la fiecare individ (întinderea suprafeţii exploatate a gospodă- 
riilor, numărul copiilor din familie etc), 


Paralel cu stabilirea caracteristicilor tipice, vine încă o operaţiune — sta- 
bilirea gradaţiunilor unităţilor de măsură, la care se repartizează caracteristicele 
stabilite, š 


In cele mai multe cazuri această operațiune nu prezintă nici o greutate și 
este dictată de logică, normele de clasificare fiind cele admise în statisticile inter- 
naţionale, Se impune numai micșorarea număruiui de subdiviziuni, din cauza nu- 
mărului relativ redus al elementelor ce se obțin în cercetarea unei unități mici (a 
satului), deoarece în calcularea coeficienţilor stabili nu ne putem baza pe un număr 
prea restrâns de elemente, 

Stabilirea caracteristicilor tipice și a gradaţiunilor devine mai grea numai în 
domeniile unde elementul cantitativ este mai puţin pronunţat sau dacă apare ca 
rezultat de conlucrare a mai multor caracteristici (6radaţiuni de starea materială, 
care depind de suprafața exploatării, numărul vitelor, venituri extraordinare etc, 
sau gradaţiuni în calificative: cultură, moralitate, superstiţiozitate, etc), 

In asemenea cazuri, atât determinarea însăşi caracteristicilor tipice distincte, 
cât şi a gradaţiunilor lor prezintă o problemă specială care ar putea fi și ea stu- 
diată în prealabil în cadrul monografiei sociologice a satelor, 

Tehnica de lucru pentru gruparea elementelor constă așa dar în primul rând 
în stabilirea gradaţiunilor iar apoi în simpla numărare a tuturor elementelor înscrise 
în fişe care corespund fiecăruia din grupurile stabilite, Cifrele absolute, obţinute din 
aceste numărări deobiceiu se transiormă în cele relative (0/) prin împărţire prin 
totalul elementelor similare, sau a celor aflate din grup și apoi se compară cu re- 
zultatele respective obţinute de alte cerceţări similare, 

Această operaţiune poate fi făcută și în afara satului cercetat, deși este de 
preferat ca echipierii cari lucrează la complectarea fișelor să aibă cunoștință de 
clasilicările cari s'au admis, ceeace va folosi atâtrexactități rezultatelor cât şi pentru 
a scuti pe recenzori de culegerea amănuntelor inutile, 

A treia operaţiune statistică —- stabilirea regularităţilor în distribuţia reciprocă 
a elementelor studiate — constă în clasificarea simultană a elementelor după mai 
multe criterii, din care să rezulte relaţiile funcţionale și a dependenţelor ce ar 
exista între diferiţii coeficienţi de regularitate, 

Această operaţiune serveşte pentru evidenţierea structurii intime a fenomenelor 
din punct de vedere cantitativ precum și a modificării ce intervine în această 
structură în grupuri de elemente clasificate după anumite criterii. 

Astfel urmărim repartizarea pe categorii a întinderilor din diferite categorii 
de exploatări, mortalitatea infantilă pe familii în raport cu starea lor materială și a, m. d, 

Unii din coeficienţii de regularitate stabilite prin metoda statistică sunt de o sta- 
bilitate considerabilă ceeace a făcut pe unii cercetători să creadă că prin simple 
observaţiuni statistice s'au putut descoperi anumite legi biologice sau economice, In 
realitate, stabilitatea coeficienţilor nu arată decât că forțele sau legile care le 


www.dacoromanica.ro 


18 SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


cauzează sunt de o stabilitate considerabilă, sau din contra că rezultatul acţiunii 
mai multor forţe se anulează la un moment dat, suprapunându-se 

Un coeficient statistic nu este altceva decât o măsură matematică a acţiunii 
comune a mai multor cauze, care nu poate să servească drept o explicaţie calita- 
tivă a fenomenelor, 

Statistica, după definiţia dată de Bowly, nu servește decât pentru măsurarea 
organismului social, 


ILMONOGRAFIA FIȘELOR STATISTICE 
Fişe 


Fişa folosită pentru cercetarea problemelor demografice şi economice din 
com. Șanț a fost cea întocmită de Seminarul de sociologie (secţia monografică) în 
cursul monografiilor din com. Drăguș (Făgăraş) şi Runcu, (Gorj), odată cu stabilirea 
problemelor care se vor cerceta cu ajutorul acestei metode, 

Fişa se compune din două părți: foaia de familie și foaia economică. In 
prima foaie se înscriu cunoștințele demografice, restabilindu-se familia în mod 
complect (ambii părinţi, chiar dacă unul din ei este mort, toţi copiii nominal, inclusiv 
ucei cari întretimp au plecat din familie sau aumurit, precum şi numărul avorturilor 
sau  născuţilor morţi), Dacă în gospodărie se găsesc 2 familii (2 perechi 
căsătoriţi) se întrunesc 2 foi de familie deosebite. Pe această foaie se mai înscriu 
datele privitoare la locuinţă (felul construcţiei, numărul camerelor), felul alimentaţiei 
cu apă, felul latrinei etc.) 


Foaia economică cuprinde toate datele privitoare la exploatarea agricolă 
(suprafeţele în posesiune și în exploatare, repartizate pe categorii), meserii, inventar 
'viu şi mort, situaţia financiară a gospodăriei, precum şi amănuntele asupra evo- 
luţiei gospodăriei: cumpărări şi vânzări de terenuri, înzestrări etc, 


Complectarea fişelor 


Prima operaţiune statistică, recesământ, s'a făcut in com. Șanț în lunile Iulie 
şi August 1935 de către echipa regală sub supravegherea d-lui N. Popescu, șeful 
echipei. Această operaţiune a fost încredințată echipei pe de o parte pentru obți- 
nerea materialului necesar monografiei, iar pe de altă parte pentru a înlesni și 
prilejui echipei contactul și cunoaşterea vieţii intime a sătenilor, 

Prelucrarea materialului — clasificarea și numărarea elementelor înscrise pe 
fişe — s'a făcut la Seminarul de Sociologie în cursul lunilor Februarie şi Martie 1936, 


Populaţia 


Comuna Șanț (propriu zisă) se compune de 457 de gospodării, La acest număr 
se mai adaogă altele 37 de gospodării aflate în cătunul Valea Mare, situat la 
distanță de circa 6 km. precum şi populaţiunea care locueşte în cuprinsul fabricei 
de lemne „Valea Mare” (filiala Soc. Regna) pentru care s'au mai complectat încă 
25 foi de familie, În acest din urmă grup a întrat numai populația statornică a 
fabricei: personalul de administrație precum și muncitorii care locuesc în mod 
permanent la fabrică, din care câţiva cu familii, Populaţia flotantă a fabricei — 
muncitorii cu ziua — n'au fost trecuţi în aceste fişe. Aceşti muncitori dealtfel plăcea 
îm mod regulat la casele lor în zilele libere: cei din Șanț chiar în fiecare seară, cei 
din satele mai îndepărtate numai sâmbetele, 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 19 


Numărul locuitorilor din com. Șanț, inclusiv cătunul Valea Mare şi fabrica 
(statornici) înscriși pe fişe statistice, se urcă la 2.331 suflete, din care 1.153 bărbaţi 
şi 1.178 femei. Prin urmare numărul femeilor prezintă o uşoară superioritate — 
de 2,2%, — faţă de acela al bărbaţilor. 

Clasificarea locuitorilor după vârste .şi sexe dă următorul rezultat ; 


Bărbaţi | % | femei| % o 


total 


Vârsta 


0—20 ani | 453 39,3 | 468 397) 921 39,5 


21—40 „ 403 35,0) 408 346) 811 348 
41—60 „ 196 17,0| 200 17,0! 396 17,0 
peste 60 ,„ 101 8,7 | 102 8,7 | 203 8,7 


Găsim aşa dar că 39,5% din populaţia satului are vârsta sub 20 ani și 
8,7 % are peste 60 ani. Proporția locuitorilor în vârstă de plină activitate este 
deci de 51,8%, 

Clasificarea locuitorilor după sexe şi starea civilă este următoare: 


Starea civilă | Bărbaţi | Femei | 


Dei ela ANEI S S OG ati ia 


Necăsătoriţi | 580 543 
Căsătoriţi 511 511 
Concubini 10 10 
Divorţaţi 4 8 
Văduvi 48 106 


Prin urmare găsim în sat 511 de perechi căsătoriţi şi 10 perechi (sau 2%, 
din total) în concubinaj, 

Numărul văduvelor este mai mult decât dublu comparativ cu acela al vădu- 
vilor, fapt care se explică prin recăsătoriile mai frecvente a văduvilor precum și 

Prin urmare găsim femeile căsătorite dela 16 ani în sus, în timp ce bărbaţii 
prin diferența de vârste între soţi, femeile fiind în majoritatea cazurilor 
mai tinere, 

Găsim că femeile se căsătoresc dela 16 ani în sus, în timp ce bărbaţii 
se căsătoresc în general după 20 ani. Grupul bărbaţilor în vârstă, necăsătoriți 
formează în mare parte slugi şi lucrători din fabrică, iar al femeilor — infirme 
deși unele din acestea au copii nelegitimi. Din grupul femeilor de peste 60 ani, 
aproape jumătate sunt văduve. 


Creşterea populației 


Registrele de stare civilă din comună, cari s'au păstrat la biserică dela 
înființarea comunei (1783), ne permit să examinăm mişcarea populaţiei pe o peri- 
coadă de aproape 150 de ani, 

Numărul născuţilor și acela al morţilor ne permite deasemepea să stabilim 
sporul natural al populaţiei, cifră care, combinată cu numărul locuitorilor din co- 


www.dacoromanica.ro 


20 SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


Populaţia din comuna Șanț 


Repartizarea după sexe, vârste şi starea civilă 


| Ejs lalea 

E |:z zi cell 

ela | È elz E 

O 95| t3} ol w5 

Bărbaţi Femei 
0- 5 ani| 172| — | — | — | — | 172 | 150 | — | — | — | — | 150 322 
6-10 „ | 123| — | — | — | — | 123 || 136 | — | — | — | — | 136 259 
11-15 „ 99| — | = | — | — 99 || 102 | — | — | — | — | 102 201 
16-20 „ 59| — | — | — | — 59 63| 17 | — | — | — 80 139 
21-25 „ 81 | 35 | — | — | — | 116 39 | 72 | — 1 | — | 112 228 
26-30 „ 22 | 95 1 | — 2 | 120 16 | 98 31 1 | 118 238 
31-35 „ 2 | 85 1 1| — 89 11 | 66 | — 2 4 83 172 
36-40 „ 6 | 62 4 | — 3 75 12 | 72 1 2 8 95 170 
41-45 „ 3] 45 3] — 3 54 1 | 39 2 2 8 58 112 
46-50 „ 4| 46 | — | — 2 52 5 | 42 3 1 6 57 109 
51-55 „ 11 37| — 2 3 43 1| 41 | — | — j| 11 53 96 
56-60 , 2| 37 1| — 7 47 — | 16 11—|15 32 79 
61-65 „ 1| 19| — | — 7 27 1124|—|—|18 43 10 
66-70 „ 2| 21| — | — | 5| 34| — |16| — | — | 14| 30 64 
11-735 „| —]| 17| —|— | 4] 21 — | 6| — | — |11 17 38 
16-80 „ —]| 5| — 1 6 12 —| 2| — | — 6 8 20 
peste 80 „p =| 1 |=| 6 7 — | — | — | — 4 4 11 
necunosc ; 3 Mundi Z Ban — 3 — ace aaa — = =s 3 
total 580 | 511| 10 4 | 48 11153 || 543 [511 | 10 8 |106 |1178 | 2331 
Bărbaţi Femei 


ătoriți 


căsă 
divorţaţi 


1 

x 
a 2 
Vârsta s E 
3 © 
sbat 

A 


%o din totalul grupului %, din totalul grupului 
0—20 anil100 — | — | — | — |964| 36; — | — | — 
21—40 „(28,3 | 68,7 | 1,5 | 0,2 | 1,3 i 19,1 |75,5| 1,0 | 1,2 | 3,2 
41—60 u| 51 |842| 2,1 | 1,0 | 7,6 6,5 | 69,0 | 2,0 | 2,5 | 20,0 
peste 60, | 3,0 168,71 — ! 1,0 127,31l 1,0'1470! — | — 152,0 


mună stabilit de diferite numărători sau recensăminte ne dă numărul teoretic al 
locuitorilor aproape pentru fiecare an din interiorul perioadei, 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 21 


In tabloul de mai jos redăm mişcarea populaţiei (născuţi, morţi şi excedent) 
însă numai pe perioade zecimale — atât pentru economie de spaţiu, cât şi pentru 
a evidenția tendinţa generală, care ar reieși mai confuz din examinarea cifrelor 
anuale care, din cauza numărului redus al elementelor, prezintă abateri apreciabile, 


Mişcarea populației din comuna Șanf 


Populaţia MIŞCAREA POPULAŢIEI 


; probabilă OE TEE EE RDI ARIE iuni 
Perioada la inceputul născuţi || morți |excedent] născuţi || morți excedent Observaţiuni 
perioadei numărul la 909 locuitori 
O a 


1791-1800| 1) 170 | 79— 32= -4 47|47/00—210/o0— +26°/w 
1801-810 | *) 217 89 — 56 =+ 33ļ|28/w—28/o=— +140 
1811-820 | 1) 250 |115 — 58=- 57|41w—21"ho—= +20" 
1821-830 | 1) 307 |166— 81 —-+ 85|48/% — 23u = 425% 
1831-840 | 1) 392 |157— 98=+ 59|37%/00—23/00=— +1£h 
1841-850 | 1) 451 |175 — 96 =+ 79|36%/00—20/00— +160 
1851-860 | 1) (530) |259 — 167 =+ 92[46/0—300/00— +16% 
1861-870 | ... [373—228 =+ 145|... .., PE 
1871-880 | ... {425—267 = + 158|... ... seah oa 
1881-890 | ... {589—368 =+ 221|... ... „| imigrație 
1891-900 | 2) 1831 1700 — 392 = + 308 [35%/0—20/0— 15% 

1901-910 | 2) 2139 |948 — 604 = + 344 1440/0—28/0— +16) Perioada de 
1911-920 | 2) 2192 |612 — 499 = + 113 |280%_—23%/m— + 5%% 
1921-930 | %2,119 [708 — 475 = + 233 |32 ho—21 w= -l-119/o 
1931-935 | +) 2.352 |347 — 216 = + 137 [32 ho—18 o= —-14/o0 


Perioada de 


emigrație 


In prima coloană este redat numărul probabil al locuitorilor dela începutul 
fiecărei perioade calculat atât pe baza sporului natural al populaţiei (fără a se ţine 
seamă de emigrări şi imigrări) cât şi a numărătorilor din 1817, 1841, 1900, 1910 şi 1930, 

Prima numărătoare a locuitorilor, cea din 1817 (după monografia întocmită 
de preotul Grapini), arată că în comună se găseau 38 familii cu 287 suilete, 
dintre care 229 grăniţeri, 52 jeleri şi 6 ţigani: în 1841 în sat au fost 78 case cu 
89 familii şi 430 suflete, Recesământul populaţiei din 1900 dă 1903 locuitori, iar cel 
din 1930—2352 locuitori. Numărul locuitorilor pentru anii intermediari este calculat 
pe baza sporului natural al populaţiei ţinându-se seamă de registrele stărei civile, 

Coeficienţii de natalitate şi mortalitate (raportul între numărul născuţilor sau 
morţilor şi numărul total al locuitorilor din comună la acea perioadă) ne servesc 
pentru verificarea cifrei populaţiei, deoarece aceşti coeficienţi în general nu pot 
varia decât în mod continuu, find cuprinși între anumite limite, Coloanele 5 și 
6 dau aşa dar mișcarea populaţiei în °% pentru fiecare perioada zecimală: 


y Calculată pe baza numărătoarei din 1817 


“ » » recesământului din 1900 
3 n s » » » „ 1910 
4) an „n A mm 1930 


www.dacoromanica.ro 


22 SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


Perioada până la 1835 


Reţinem următoarele date importante în evoluţia populaţiei din comună 
(monogr. Pr. Grapini): 

1763 — înființarea graniţei 
fai 1782 — înființarea juridică a comunei în urma vizitei împăratului Austriei 
osif Il. 

Inainte de acea dată casele au fost răpândite pe dealuri reprezentând în ma- 
joritatea cazurilor locuințele provizorii (de vară) a locuitorilor din com. Rodna 
Veche, care aveau proprietăți în aceste locuri. Cătunul era format de circa 30 
case, fiind aşa dar aproximativ de dimensiunile actuale ale cătunului Valea Mare 
(37 case fără fabrica) care reprezintă, la rândul său, „roirea“ comunei Șanț, 

In 1783 Iosif II ordonă concentrarea satului la vale, construirea caselor 
oficiale pentru ofițeri. Tot odată se înființează parohia şi se întroduc registrele bi- 
sericeşti, 

In 1877 se înființează şcoala, 

In perioadă carea urmat imediat după înființarea comunei — anii 1783-1835 
creșterea populaţiei se datorește exclusiv sporului natural. Natalitatea și mortali- 
tatea din această perioadă a fost de 43 %/w, respectiv 22 %%w, coeficienți întrucâtva 
inferiori celor a populaţiei rurale din V. Regat înainte de război, — fapt pe care 
M, Grapini îl explică prin „serviciul militar greu, războaie dese și foametea din 
1815/16, când unele familii au trecut în Moldova”. 


Perioada de imigrație 


Intre anii 1835-1880 se începe un puternic curent de imigrație atât din satele 
vecine: Borșa (j. Maramureş), Maer (j. Năsăud), cât şi din locuri mai îndepărtate 
(j. Sibiu) locuitorii fiind atraşi de privilegiile unui sat grăniceresc precum și de 
averea neimpărțită a comunei (informator Gh. Olar, 68 ani, fost notar), 

Aceste informaţiuni se confirmă de coeficienţii privitori la mișcarea popu- 
laţiei care prezintă o creştere bruscă, creştere care nu mai poate fi explicată prin 
sporul natural al populaţiei, 

Excedentul imigrației din această perioadă se ridică la 764 locuitori. — Dife- 
rența între numărul teoretic al locuitorilor calculat pe baza sporului natural dat 
de registrul de stare civilă şi numărul real stabilit de recensământul din 1800. — Prin 
urmare se poate socoti că aproximativ 1/3 din locuitorii actuali ai comunei sunt 
formaţi din populaţia imigrată. 

Proporţional cu creșterea populaţiei, se măreşte şi numărul anualal născuţilor 
care trece dela 8 copii, numărul mijlociu în perioada 1790-1799 — la 95 în anii 
1900-1909 (şi chiar 110 în 1908), Sporul natural al populaţiei (excedentul născuţilor 
asupra morţilor) mărindu-se dela 8-9, în prima perioadă de comparație, la 35 în 
cea de a doua, 


Perioada de emigrație 


Posibilitatea de a urmări evoluţia numărului de locuitori ai comunei în cursul 
secolului curent se uşurează prin faptul că posedăm rezultatele recensământelor 
ungureşti ale populaţiei din anii 1900, 1910, iar după Unire, ale recensământului ge- 
general al populaţiei din 1930, 

Din aceste cifre reese în primul rând că după anul 1900 numărul locuitorilor 
din comună a devenit staționar, deși sporul natural al populaţiei s'a menţinut la un 
nivel ridicat, i 

Astfel dela 1900 până la 1910 numărul locuitorilor comunei — conform 
recensămintelor — a crescut numai cu 53 persoane, cu toate că excedentul năs- 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 23 


cuţilor asupra morţilor din această perioadă a fost de 344 persoane, Acelaş lucru 
îl constatăm și în perioada următoare (1910-930), când sporul populaţiei, conform re- 
censămintelor, a fost de 160 persoane, faţă de 346 persoane, excedentul născuţilor 
asupra morţilor din aceiași perioadă, — Aceaşi tendință spre emigrare o întâlnim 
chiar și în ultima perioadă cincinală (1931-935). 

Pe baza acestor date se poate afirma că anul 1900 constitue pentru com, 
Şant perioada când se inversează evoluţia populaţiei: Dacă până la acel an cu- 
rentul de imigrație către acea comună a fost foarte puternic, în schimb, după a- 
ceastă dată curentul se inversează, emigrația devenind acea care predomină, Este 
probabil, aşa dar, că numărul de 2.000 de locuitori constitue limita populaţiei ce 
poate găsi condițiuni favorabile de viaţă în situaţia actuală economică a comunei, 

Numărul emigraţilor, (sau mai bine zis a excedentului celor emigraţi asupra 
celor imigraţi, deoarece curentul din urmă n'a încetat nici în ultimii ani, comuna 
păstrându-şi faima de regiune bogată pentru ţinuturile sărace ale Maramureșului 
și altor vecinătăţi), în anii 1900-1910 poate fi evaluat aşa dar la 291 persoane 
(aproape 17% din populaţia aflătoare în comună în acea epocă), Curentul de emi- 
graţie s'a îndreptat probabil în cea mai mare parte, în interiorul țării (spre oraşe 
etc,), deoarece numărul emigraţilor în Statele Unite a fost redus şi s'a limitat la 
câteva zeci de persoane din care o parte s'a înapoiat mai târziu acasă, 

Diferenţa între numărul locuitorilor stabilit de recensământul general al populaţiei 
din 1930 şi acela din 1910, după ce la cel din urmă număr s'a adăogat excedentul natural 
al populaţiei din perioada respectivă, se urcă la 186 persoane, Aceasta înseamnă că 
în perioada de după Unirea, curentul de emigrație din comună a slăbit considerabil, 

Şi, într'adevăr, din numărul de mai sus trebue să scădem în primul rând pe 
acei cari au părăsit satul în anii 1911-1914, continuând curentul puternic de emi- 
graţie ce lam constatat în anii 1900-1910 (acest grup ar putea forma peste 100 
persoane dacă sucotim că ritmul emigrației din perioadă anterioară — 29 persoane 
în mijlociu pe an — s'a menţinut până la războiu), — Apoi trebue să ţinem seamă de 
pierderile populaţiei din comună în perioada războiului, atât ca morţi în războiu, 
cât şi alte pierderi inerente unei situaţii excepţionale a comunei, care în acea pe- 
rioadă a servit ca un punct de sprijin pentru dosul frontului armatelor austriace, 

Numărul morţilor în război după registrele bisericeşti se ridică numai la 24 
persoane, Este probabil că acest număr este incomplect, deoarece coeficientul de 
mortalitate din această perioadă, inclusiv cifra de mai sus, rămâne la nivelul nor- 
mal, fără deci a prezenta o urcare carear fi logică dacă ținem seamă de pierderile 
importante ce le-au suferit armatele tuturor ţărilor cari au luat parte la marele răz- 
boi mondial, 

Așa dar, pentru perioada 1919-1930 numărul celor emigraţi nu poate fi apre- 
ciat decât la aproximativ 5 persoane anual în mijlociu, La identificarea persoanelor 
emigrate precum şi la destinaţia curentului ne vom întoarce intr'un capitol special, 


Perioada 1931-1935 


Numărul locuitorilor stabilit prin numărătoarea efectuată de echipă în anul 
1935, prezintă deasemenea un deficit de 158 persoane faţă de cifra care ar fi 
reieşit din însumarea sporului natural al populaţiei din ultimii 5 ani la numărul 
locuitorilor stabilit de recensământul general al populaţiei, 

Este evident că acest deficit cuprinde şi el persoanele emigrate în ultimii 5 ani, însă 
ni se pare că în realitate acest curent a fost mult mai redus, iar cauzele reale ale acestei 
diferenţe trebue să le căutăm în condiţiunile tehnice ale executării numărătorii din 1935. 
Și anume: acest deficit se explică în primul rând prin perioada de lucru, când 
a activat echipa; într'adevăr numărătoarea sa făcut în lunile de vară, când 
mai multe familii întregi au fost plecate din sat fie la proprietăţile lor din munte, 


www.dacoromanica.ro 


24 SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


fie in căutare de câştiguri prin satele vecine. Apoi în anul, 1935 fabrica dela Valea 
Mare n'a lucrat decât cu un efectiv redus comparativ cu anul 1930, când, proba- 
bil, personalul „permanent” al fabricei a fost mult mai numeros. 


Mişcarea populaţiei din com. Șanț în comparație cu situația din restul ţării 


Dăm mai jos evoluţia coeficienţilor privitori la mișcarea populaţiei din com, 
Şant în comparaţie cu situația din judeţul întreg, regiune şi ţară (comune rurale), 

Coeficienţii mișcării populaţiei pentru com, Șanț, au fost stabiliți pe baza 
numărului de locuitori dat de recensământul general al populaţiei din 1930, 


Mişcarea populaţiei 


ei sat iaca Perioada | Comuna Şant | Nasta) | Transilvania] si Moldova 


Natalitatea 


România 


1921-25 30,4 San 42.3 
1926-30 33,4 T Sai un 38.6 
1931-34 31,7 30,4 30,4 42,2 36.3 
Mortalitatea 
1921-25 20,3 ia a în pă sait 24.8 
1926-30 22,5 îi TF pată 221 , 
1931-35 17,4 f a 19,1 22,2 21.1 
Căsătorii) 
1931-35 195 | 15,6 | 186 | 195 | 184 


Sporul natural al populaţiei din Șanț, pentru ultima perioadă este deci de 
11,7 %*), față de 11,4%» în jud, Năsăud, 10,9% în Transilvania, 20,0% în Muntenia 
şi Moldova și 15,2 %w în România (numai comunele rurale pentru toate categoriile, 


ROMAN CRESSIN 


*) Datele pentru jud. Năsăud, Transilvania şi România sunt extrase din Buletinele Demografice 
ale României pe 1930; No. 2/1933 ; No. 5/1933; No, 5/1934 şi No. 5 1935, 
“Ultimii 10 ani. ` 


www.dacoromanica.ro 


CRONICI 


SCHIŢA ANTOROPOLOGICĂ A SATULUI RUNCU-GORJ 


In cercetările monografice întreprinse de către 
Seminarul de Sociologie, Etică şi Politică al Uni- 
versității din Bucureşti, cercetări cari au drept 
scop. în primul rând, înregistrarea caracterelor 
esenţiale ale colectivităților studiate, intră în chip 
necesar, ca o preocupare constantă, determinarea 
elementelor cari definesc din punct de vedere 
anthropologie populaţia unităţilor sociale consi- 
derate. in cazul nostru satul. Asemenea cercetări 
anthropologice au mai fost întreprinse în cadrul 
aceloraşi campanii monografice de către domnul 
Profesor Dr. Fr. Rainer şi colaboratorii săi în 
satele: Nereju (Vrancea) Fundul Moldovei (Bu- 
covina)' şi Drăguş (Făgăraş) iar rezultatele lor 
urmează a fi publicate, 

` În articolul de față vom prezenta pe scurt 
rezultatele anchetei anthropologice 1) întreprinse 
în vara anului 1930 asupra populației satului 
Runcu, judeţul Gorj. Pentru a nu depăşi marginele 
puse de însăşi caracterul revistei noastre, ne vom 
opri numai asupra acelor caracteristice anthro- 
pologice cari prezintă în domeniul acestei disci- 
pline un grad superior de stabilitate şi semnifi- 
caţie şi cari enumerându-le sunt: indicele sanguin 


1) Organizarea acestei anchete a fost făcută de către 
domnul Dr. S. Manuila, care împreună cu domnul Dr. 1. 
Vonica au efectuat analizele serologice. 

Măsurătorile anthropologice au fost făcute de către Secţia 
biologică a Seminarului de Sociologie, compusă la acea 
dată din următorii colaboratori: Dr. Carmen Anghelide, Dr. 
Const. Giugiuc, Dr. Gh. Georgescu şi autorul articolului 
de faţă. 


sau biologic de rassă, indicele cefalic, pigmentaţia 
irisului şi, insfârşit, înălţimea taliei. 

Pentru o mai bună înţelegere a celor ce vor 
urma, ne vom îngădui a da câteva lămuriri pre- 
liminarii sumare, asupra aşa numitului indice 
sanguin. 

Cercetările intreprinse în domeniul serologiei 


au dovedit, în specia umană, fenomenul de iso- 
hemo-aglutinare, adică de aglomerare sau pre- 


cipitare, în anumite cazuri precise, a elemente- 
lor figurate ale sângelui, atunci când acesta: este 
amestecat cu serul sanguin al unui alt individ. ° 

Faptul s'ar datora prezentei în sângele ome- 
nesc a unor constituante albuminoide, corpuri 
complexe coloidale, denumite aglutinine şi aglu- 
tinogeni, dintre care primele se găsesc în serul 
sanguin, iar ultimii în globulele roşii. Ar exista, 
în genere, două feluri de aglitudinine, notate cu 
A. şi B., şi două feluri de aglulinogeni: a şi b 

În compoziţia complexă a unui sânge uman, 
în stare vie intră totdeauna : fie o aglutinină şi 
un aglutinogen (caz în care avem două grupări 
posibile), fie ambele aglntinine numai, fie aglu- 
linogenii singuri. Pe de altă parte s'a observat 
că sângele a doi oameni nu poate fi amestecat 
la întâmplare şi că există o anumită încompatt- 
bilitate, în raport cu natura aglutininelor şi aglu- 
tinogenilor pe cari sângele ii conține, caz în care 
apare fenomenul de iso-hemo-aglutinare, arătat 
mai sus şi în care sângele suferă modificări bio- 
chimice profunde. 

“S'a constatat astfel pe baxa reacţiunilor san- 


www.dacoromanica.ro 


26 


guine observate, că intreaga specie umană 
poate fi impărţită în patru mari grupuri san- 
guine, denumite: AB. A. B. şi O (sau: I. IL IHI 
şi IV). Orice exemplar uman aparține în chip 
necesar unuia din grupurile de mai sus 
caracter pe care îl păstrează neschimbat 
toată viața şi care se transmite după legea he- 
redităţii mendeliene. Proporția insă a fiecăruia 
din aceste grupe, în interiorul unei masse de 
populaţie, variază. Drept rezultat al acestor două 
obscrvaţiuni, adică permanenţa grupului sanguin 
la acelaş om, indiferent de orice condițiuni exte- 
rioare, precum şi variabilitatea proporțiilor celor 
patru grupe după regiuni, dar constante la ace- 
leaşi populaţii socotite omogene din punct de 
vedere etnic, s'a emis, pentru determinarea rassei, 
ipoteza indicelui sanguin sau biologic de rassă. 
El se obţine prin raportarea valorii proporţio- 
nale a grupurilor AB. plus A, la valoarea 
proporţională a aceluiași grup sanguin AB. plus 
B. Rațiunea acestui raport stă în faptul că cele 
două grupe A şi B para fi singure caracteristice, 
suprapunându-se respectiv unor realităţi originare 
de rassă perfect distincte şi cu o anumită arie 
de răspândire teritorială. E drept că Bernstein 
a emis ipoteza unei a treia iar Mydlarski a mai 
multor rasse originare, însă ipoteza celor două 
rasse originare corespunzătoare grupelor san- 
guine A şi B este general admisă. S'a stabilit 
apoi că grupul A. se întâlneşte într'o proporție 
mai ridicată în Occident, iar B în Orient Valoarea 
indicelui sanguin variază deci în raport cu longi- 
dinea. Grupul AB. apare ca un grup accidental 
condiţionat de legea probabilităților, iar în raport 
ca o constantă, însă nu factor comun. 

La noi în ţară cercetări asupra indicelui bio- 
logic s'au făcut destul de puţine 2) şi un studiu 
interesant de sinteză în domeniul anthropometriei 
şi serologiei datorăm domnului N. Lahovary: 
studiul publicat în arhiva pentra Ştiinţa şi Reforma 
Socială 3) şi pe care l'am folosit în articolul 
de faţă. 

Tocmai din pricina acestei informațiuni reduse 
am socotit de datoria noastră a da publicităţii 


2) 1. Dr. S. Manuila şi Dr. G. Popovici: Recherches 
sur les races roumaine et hongroise en Roumanie, Societé 
Roumaine de Biologie. V. XC. 

Dr. S. Manuila: Cercetări biologice cu privire la rasse 
prin aplicarea unui metode noui. Convorbiri Literare. 1924. 

Dr. G. Popovici: Diferenţă şi asemănări în structura 
biologică de rassă a popoarelor României. Cultura-Cluj. 1924. 

3) N. Lahovary: Istoria şi o nouă metodă de deter- 
minare a rasselor. Arhiva pentru Ştiinţa şi Reforma So- 
aială. Anul VII, Nr. 1-2. 1927. Institutul Social Român. 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


rezultatele obţinute în campania monografică 
amintită. 

In satul Runcu-Gorj s'au făcut un număr 
de 570 analize serologice, din cari 264 bărbaţi 
şi 326 femei. Faţă de totalul populaţiei satului 
care se ridică la 1,230 locuitori cifra de 570 
reprezintă 480), adică un procent destul de 
ridicat, ceeace tnsemnează că rezultatele obţinute 
au toată garanția de a exprima corect însăşi 
indicele biologic care este propriu populaţiei 
satului şi o caracterizează din punct de vedere 
anthropologic. 

Proporția la sută a celor patru grupe, obținute 
din prelucrarea datelor individuale, este urmă- 
toarea : 


Total 
Bărbaţi şi 

Bărbaţi Femei Femei 

Grup sanguin 0 = 31.3 29.1 30.2 
ú E A = 35.6 40.8 38.2 

ë a B = 26.4 20.6 23.5 
îi » AB = 6.7 9,5 8.1 
100.0 100.0 100.0 


Calculând după formula cunoscută indicele 
biologic, separat pentru bărbaţi şi pentru femei, 
cât şi pentru amândouă sexele la un loc, şi utilizând 
procentele arătate anterior, observăm, după cum 
vom vedea mai jos, că acest indice variază în 
raport cu sexul. 

Intr'adevăr indicele sanguin masculin este egal 
cu 1.3; la femei se ridică la 1.7; iar amândouă 
sexele se exprimă prinir'o valoare medie egală 
cu 1.5. 

Aceste rezultate se deosebesc de cele date 
de către domnul Dr. S. Manuila şi Popoviciu 
atât prin procentele 4) celor trei grupe sanguine 
luate în consideraţie, cât și prin valoarea îndi- 
celui biologic, al Românilor în genere şi anume: 


Grup. sanguine %/o: Indice 


A. _B._ AB, _biol 
Dr. S. Manuilă şi Po- 
poviciu. ...... 42.0 14.8 7.1 2.2 
Dr. S. Manuilă. .... 43.3 15.6 7.4 2.2 
Dr. G. Popoviciu (rom. 
în Ardeal). .... 41.0 14.5 7.4 2.2 
Runcu-Gorj ....., 38.2 235 841 1.5 


Se observă deci o proporţie forte a grupului 
B. în paguba grupului A. şi 0. consecutiv o re- 
ducere a indicelui. 

Ținând seama de faptul constatat şi anume 
că indicele biologic de rassă variază într'an 


4) N. Lahovary; op. cit. pag. 145. 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


raport direct cu gradul de longitudine, aceasta 
ar insemna, în cazul când am accepta ipoteza 
care explică configuraţia antropologică a Euro- 
pei prin imigrațiuni, că populația Runcului apar- 
ține unei rasse al cărei leagăn se aşează în 
Răsărit şi care ar fi emigrat în timpuri preis- 
torice. Evident asemenea ipoteze sunt prema- 
ture, afirmarea făcută raportându-se la un grup 
mult prea restrâns de populaţie. Totuşi cons- 
tatările noastre privitoare la indicele cefalic 
asupra aceleiaşi populaţii par să confirme cele 
arătate mai sus. 


Măsurătorile craniometrice au cuprins un 
număr de 244 locuitori adulţi, din care 104 băr- 
baţi şi 140 femei. Repartiția lor după scara lui 
Deniker, la viu, este următoarea: 


45% 


27 


Indice  Bărb, Femei 
cefalic Nr. % Nr. %o 


hiper dolicocefali sub 75.9 0 0.0 


dolicocefali 16—77 3 29 5 36 
sub dolicocefali 78—79 7 67 13 93 
mezo cefali 80—81 12 11.5 24 17.2 
sub brachicefali 82—83 21 20.2 17 12.1 
brachicefali 84—85 14 13.5 23 16.4 
hiper brachicefali 86 şi 47 45.2 41 29.3 

peste 

Total : 104 100.0 140 100.0 


Indicele cefalic mediu total obţinut pe baza 
masurătorilor făcute de către noi, este de 84.7 
la bărbaţi 85.4, iar la femei 84.2. 

Transpunând acestea într'o diagramă, pentru 
a avea o imagine mai clară, distribuția propor- 
țională a indicelui cefalic după scara lui Deniker 
variază astfel : 


ÎNISTRIBUTIA ÎNDICELUL CEFALIC 


40 


— bărbat 
~--~ femei 


15,9 76-77 


Considerând această diagramă constatăm că 
marea majoritate a populaţiei satului Runcu este 


78-79 80-81 


la populația satului Runeu-GORJ. 
(Scara: DeniKer lavu ) 


82-83 


84-85 


86+ 


brachicefalä (pentru 104 cazuri bărbați: indice 
cefalic mediu 85.4; iar pentru 140 femei: indice 


www.dacoromanica.ro 


28 


cefaiic mediu 84.2). Totodată observăm că profilul 
curbei masculine acuză două maxime realizând o 
ascensiune impresionantă la grupul hiper-bra- 
chicefalilor, care deține singur aproape jumătate 
din totalul bărbaţilor (45.2%/). Sprijiniţi pe acest 
fapt suntem siliți să presupunem că tipul originar 
masculin a fost exclusiv hiper-brachicefal iar 
prima maximă a lui care cade pe sub-brachicefal 
(20.20/49) constituie un tip mixt datorit încrucişă- 
rilor survenite. 

Profilul curbei femenine deşi arată o prefe- 
rinţă netă spre brachicefalie, descrie totuşi trei 
maxime, de valori inegale, din care două extreme 
şi aproape simetrice faţă de punctul central al 
mezo-brachicefalilor, unde curba realizează o 
maximă intermediară. Apariţia primei maxime, 
adică a tipului hiper-dolicocefal femenin de o 
valoare destul de ridicată (12.19%) şi numai 
pentru femei, ne face să bănuim că în Runcu ne 
găsim în fața a două tipuri anthropologice feme- 
nine distincte din care unul hiperbrachicefai, 
originar ca şi cel masculin şi dominant, iar al 
doilea venit de aiurea, probabil prin fenomenul 
exogamiei. Acest tip hiperdolicocefalic ne explică 
şi valoarea relativ mai ridicată a indicelui bio- 
logic femenin (1.7) prin proporţia mai mare a 
grupului A, (40.89%), 

A mai rămas să luăm în considerare ultimele 
două elemente anthropologice, ceeace o vom face 
foarte sumar socotindu-le numai complimentare 
subiectului nostru, 

După măsurătorile făcute, înălţimea prezintă 
abateri destul de însemnate şi anume: pentru 
femei minimă 139 cm., maximă 174 cm., înălțimea 
medie fiind 154.2 cm.; iar pentru bărbați minimă 
148 cm. maximă 177 cm., media în cazurile cer- 
cetate căzând pe 164 cm. Deci, pentru sexul 
masculin cel puţin, această înălțime este egală 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


cu aceia observată in unele regiuni din Ardeal, 
Banat şi Oltenia 5) însă inferioară mediei generale 
a țării (166-167 cm.) 

Cât priveşte pismentaţia irisului care însu- 
mează un număr de 223 observațiuni, din care 
99 bărbaţi şi 124 femei, s'a constatat că 75 din 
numărul bărbaţilor, adică 75.8%/; prezentau pig- 
mentaţia inchisă (ochi brun închis şi brun), restul 
lor având ochi verzui (21.2%/0) sau albaştri (3.0/9). 
Dintre femei 87 sau 765%, aveau ochi brun in- 
chis sau brun, 16.2%, verzui iar 7.3%0 albaştri. 

Se observă deci o sensibilă egalitate a pro- 
centului de persoane cu o pigmentație închisă a 
irisului, fie bărbaţi sau femei, însă subliniem 
proporția relativ ridicată a ochilor albaştri la 
femei, care prezintă o pigmentaţie deschisă cu 
o frequenţă de două ori şi jumătate mai mare 
decât aceia a bărbaţilor. Fără a insista prea mult 
asupra acestei constatări, totuşi subliniem că faptul 
este in concordanţă atât cu apariția procentului 
important de hiperdolicocefali la sexul femenin, 
cât şi cu valoarea mai ridicată a indicelui sanguin 
la acelaş sex. 

In concluzie, recapitulând rezultatelor obți- 
nute până acum, putem afirma că populaţia sa- 
tului Runcu se defineşte din punct anthropologic 
prin caracteristicele următoare: a) indicele bio- 
logic: 1,5 (1.3: bărbaţi şi: 1.7 femei) inferior celui 
obţinut de alţi cercetători (2.2); b) indice cefalic 
mediu 84.7 (85.4: bărbaţi şi : 84.2 femei) adică bra- 
chicefalie netă; c) înălțimea taliei (164,0 cm. la 
bărbaţi şi 154,2 cm. la femei) sub media generală 
a țării; d) pigmentaţia închisă a irisului, în mare 
majoritate (75-76%0), depăşind cu mult procentul 
mediu al ţării (510/0), 

D, C. GEORGESCU 


5) N. Lahovary op. cit. pag. 132. 


INTÂMPLĂRI ȘI PRIVELIȘII DIN MUZEUL SATULUI 


Munca pe care o face, 'de vre-o două luni 
de zile incoace, Fundaţia Cultarală Regală Prin- 
cipele Carol, nu este din cele mai uşoare. Căci, 
intr'adevăr, ce poate părea mai indrăsneţ decât 
dorinţa ei de a contribui la Luna Bucureştilor din 
anul acesta, cu un Muzeu permanent al Satului 
Românesc? Işi poate da oricine seama ce in- 
semnează să construeşti, într'o lună de zile, peste 
40 de gospodării ţărăneşti, cu toate ale lor aca- 
returi, Şi, să le consirueşti, nu din paiantă şi 


din pânză văpsită, ca o nouă editare a satului 
lui Potemkin. Dimpotrivă, să aduci case auten- 
tice, din toate ținuturile țării, desfăcute de meşteri 
săteşti, aduse la București şi iar la loc închegate, 
tot de aceiaşi meşteri. Crearea unui asemenea 
Muzeu în aer liber, după toate legile aspre ale 
ştiinţei, ar trebui să dureze, normal, ani de zile. 
De aceea s'au şi ridicat glasuri netncrezătoare, 
care au tăgăduit dela început Fundaţiei putinţa 
de a face o treabă serioasă. 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


Ca toate acestea, treaba s'a făcut şi va fi gata 
la timp. Și s'a putut face, datorită armatei în- 
tregi de tineri muncitori pe ogorul satelor, crescuţi 
de ani de zile la şcoala monografiei sociologice 
a Profesorului Gusti şi la disciplina Echipelor 
Regale Studenţeşti. Satele de unde am adus casele 
ne erau de mult cunoscute, oamenii buni prieteni, 
o bună parte din cele de trebuinţă pentru îm- 
brăcarea caselor, strânse. lar seria de Expoziţii 
şi de Muzee pe care aceşti tineri le alcătuesc 
de ani de zile, fie la Seminarul de Sociologie din 
Bucureşti, la Barcelona, la Dresda, ba chiar la 
Tokio, fie în sânul Echipelor, la Fundaţie, au fost 
dovada desăvârşită că tinerii monografişti echi- 
pieri ştiu face şi pot face un asemenea muzeu 
al satului românesc, ţintă de atâţia ani de zilea 
tuturor străduinţelor lor. 

Dar ceeace nu s'a putut bănui de către nimeni 
a fost râvna depusă de către aceşti tineri. Totuş, 
şi ea este de înțeles. Îmi îngădui să judec lucru- 
rile prin simţirea mea: acest Muzeu al Satului 
este al zecelea pentru care muncim. Dar până 
acuma, toată munca pe care o făceam se risipea 
zadarnic. Un Muzeu făcut într'o sală neincăpă- 
toare, ale cărui obiecte se strâng curând în lăzi, 
unde putrezesc şi se sparg, aduce mai mare jale 
celui care îl face. Muzeele noastre cele vechi, 
ne-au fost deci numai de învăţătură. Dar acuma, 
când simțim cu toţii că munca pe care o facem 
este o muncă pentru totdeauna, că fiecare obiect 
pe care îl aducem în Muzeu îşi găseşte un loc 
firesc în satul nostru, făcut cu mâinile noastre 
şi pentru nevoile noastre, desigur că e de înțeles 
pentru ce toți echipierii noştri au muncit cu atâta 
sete şi cu atâta bucurie. 

Intr'adevăr, pentru orişice îndrăgostit al muncii 
cu folos, ar fi fost o adevărată desfătare să vadă 
chipul în care au plecat echipierii noştri în toată 
țara, fiecare înverşunat să găsească lucrul cel 
mai de preţ, din toate câte le ştia. Sunt unele 
case, a căror transportare nu este lucru de glumă. 
Iată, de pildă, casa din Moişeni, din ciudata şi 
îndepărtata ţară a Oaşului. Când o vezi, te cu- 
prinde o spaimă uimită : trebue să fi fost nebun 
şi cine a făcut-o, dar şi cine s'a încumetat să o 
aducă în Bucureşti. E o casă din bârne, toate 
de stejar, şi atât de mari şi de groase, încât 
două puse una peste alta, fac un perete întreg; 
Fiecare bucată trece de 500 de kg. şi unele din 
ele trec de mie. Câte douăzeci de oameni abia 
le urnesc din loc, Aceste bârne trebuiau uşor 
desfăcute din încheeturile lor, puse în căruțe, 
care plecau pe drumuri deadreptul peste câmp, 


29 


iarăşi descărcate şi încărcate în vagonete mici 
de exploatare forestieră, iar descărcate şi în- 
cărcate în vagoane de linie îngustă, apoi în vagoane 
normale ş. a. m. d. De cinci ori dearândul, 
bârnele acestea au fost ridicate pe braţe, cu 
Grijă şi teamă să nu se strice nici ele şi nici să 
strivească trupuri de oameni. Numai cuo muncă 
de zi şi de noapte s'a putut face această nebu- 
nească încercare de a aduce din creerul munţi- 
lor casa nemaivăzută de nimeni alţii decât de 
oaşăni. 

Şi, de asemeni, toate celelalte case, unele 
fragile şi pline de crestături minunate, cum e cea 
a Gorjului, altele ţepene şi groase, cum sunt cele 
ale Banatului. 

Dar, însfârşit, a dat Dumnezeu de am văzut 
sosite la faţa locului, acolo unde acum două luni 
nu erau decât dărâmăturile fostului grajd Mar- 
Ghiloman, toate tonele de case pe care le voiam. 

A inceput atunci a doua muncă, pe care de 
data aceasta au făcut-o meşterii săteni din toată 
țara. larăşi ar fi fost o privelişte frumoasă 
pentru orişice îndrăgostit de treburile muncii 
ţărăneşti. Oricât de mult ai fi colindat ţara şi 
oricât de băgător de seamă ai fi fost ca să în- 
țelegi rostul fiecărui lucru, tot n'ai fi avut pu- 
tinţa să înveţi atâtea câte s'au putut învăța pe 
şantierul Muzeului. Nu a fost echipă de ţărani 
care să lucreze una la fel cu cealaltă. Ci, fiecare 
işi avea meşteşugurile ei. Fel şi fel de chipuri 
deosebite de a încheia lemnul, de a bate vălătucii, 
de a aşeza stuful ori impleti nuelele. A fost un 
spectacol care a părut fermecător chiar săteni- 
lor înşişi. Mai mare dragul ţi-era să-i vezi cum 
dădeau din când în când o raită pe la vecini să 
vadă, ei ce fac? Şi-apoi stau de se mirau, uneori 
cu ciudă, alteori cu mândrie, la ce fac alţii. Ce 
poate fi mai ciudat de fapt, decât întâlnirea 
laolaltă a meşterilor stufari din Tulcea, care îşi 
ridică gospodăria lor, foarte frumoasă dealtfel, 
doar din chirpici, din ciamur şi din stuf, cu a 
meşterilor cioplitori de lemn, sau a clăditorilor 
în piatră? Dar până la urmă, cum e săteanul 
tradiţionalist, fiecare s'a împăcat cu gândul că o 
casă adevărată, ceeace se chiamă casă de gos- 
podar, este aceea a lui. Celelalte sunt ciudățenii. 
„Bieţii oameni; clădesc şi ei din pământ dacă 
n'au pădure” spuneau oamenii de munte. Și „ăştia 
işi fac bârlog ca ursul din pădure“ răspundeau 
cei dela baltă. 

Apoi, firese, pentrucă aşa e omul, că mai şi 
glumeşte câteodată, au început, în vorbele tăinuite 
seara la odihnă, să mai se şi ințepe. Badea George 


www.dacoromanica.ro 


30 


Căilean din satul Şanţ, meşterul care şi peste 
vară ne-a dat atâta ajutor în echipe, cu toţi cei 
opt ortaci şănţeni, se uita de pildă la oşănii cei 
cu bârnele late şi cu straele atât de deosebite 
cu ițari largi în cute, fiecare crac cât o fustă, 
de femee, care se chiamă gaci. Şi spunea: „ăştia 
sunt tot la un fel croiţi; ori şi-au făcut gacii 
după chipul bârnelor, ori bârnele şi le-or cioplit 
după chipul gacilor“. 

Dar de supărat nu s'a supărat nimeni. Dim- 
potrivă, au făcut unii cu alţii şcoală, ajutându-se 
ca la clacă. Uneori lucrul era şi cu primejdie, 
pentru ce vroiam noi să facem, pentrucă regula 
noastră era autenticitatea, păstrarea stilului local. 
Ori ei, când li se părea că e ceva frumos la 
vecini, odată se apucau de stricau ce făcuseră 
şi trânteau nişte perechi de stâlpi ca la Gorj, 
în plină casă tulceană. Mai ales'că material lemnos 
li se da, la nevoe şi cărămidă, aveau la îndemână. 

Cu tare multă jale se indurau eisă nu folo- 
sească acest material bun şi nou, de dragul au- 
tenticităţii. După a lor socoteală, ori făceai casă 
bună, adică nouă, ori o lăsai incurcată. Dar până 
la sfârşit, mereu privegheaţi şi îndemnați să nu-şi 
facă satul de râs, tot au scos-o la bun capăt. 

Şi acum, în zilele acestea din urmă, au început 
să ne sosească şi perechile de gospodari, cari 
urmează să locuiască în case. Priveliştea a început 
să se schimbe. Din şantier, satul nostru a ajuns 
să fie chiar sat. Ce inseamnă o mână de femee 
şi priceperea bunei gospodine, este mare lucru ! 
Mai întâiu, femeea, puțin cicălitoare, cum îi stă 
ei bine uneori, a inceput a grăbi lucrurile şi a 
se arăta nemulțumită : asta lipseşte, asta nu-i bine 
făcut, aici n'aţi fost oameni harnici. „Că dacă 
eram eu de la început, spunea una, două părechi 
de case ridicaţi până acum“. Şi oamenii, mai 
de voe, mai de nevoe, s'au pus să facă pe placul 
gospodinelor, că a lor de fapt e casa şi ele sunt 
stăpâne acolo. Şi ele ştiu câte trebue la o casă, 
ce-i prieşte găinii şi purceilor, unde trebue să 
stes lada de zestre şi ceaunul, şi unde e locul 
fiecărui lucru : răsboi, răşchitoare, budeică, gâf, 
copcileţ, podişor, lăicer, fedeleş si fedelecuţ, şi 
câte mai sunt în gospodăria omului. 

Desigur că în grabă mare, mai lipseşte câte 
ceva, spre desnădejdea lor. Femeea bătrână din 
Țara Moților, era zilele acestea amărită tare că-i 
lipseşte nu ştiu ce de nu-şi poate pune răsboiul 
şi nu se cade să stea degeaba. Drept e eă s'a 
mai împăcat puţin, că eri a dat mâna cu Vodă, 
când i-a făcut cinstea să-i intre în casă, 

Şi apoi lucrul se poate desăvârşi. Ce este 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


greu, s'a făcut, Au rămas numai puţine de adaos, 
pentraca Muzeul nostru să nu fie numai Muzeu, 
ci sat adevărat. li trebuc patina pe care o aduce 
cu sine timpul şi viaţa omului. Căci, tot aşa după 
cum nu e cu putinţă să imiţi piatra veche peste 
care au trecut veacuri şi nici netezimea lemnului 
din poarta pe care au deschis-o mii de mâini, 
tot astfel nu poţi da viaţă unei gospodării, decât 
dacă trudeşte acolo viață de om. Şi ăsta ni-i 
gândul : să nu avem standuri şi vitrine, cu obiecte 
catalogate, ci o frântură de viaţă vie, aşa cum 
este ea, acolo unde este. Când ai intrat într'o 
gospodărie din satul nostru, să auzi vorba grăită 
în partea locului, să vezi toată viața de acolo, 
aşa ca să ţi se pară că eşti în sat. 

Ce mare prilej de învăţătură pentru orişicine | 
Cunoaştem atât de puţin țara! Cine se poate 
lăuda că a văzut tot ceeace se cade să fie văzut 
tot ceeace este de preţ în nesfârşita privelişte a 
satelor noastre, fiecare colţ de ţară fiind dovada 
unei străduinți de veacuri, plină de putere 
de creare, ca technică de muncă, orânduire 
socială şi de farmecul statornic al sufletului tm- 
pătimat de frumos, care caută şi izbuteşte mai 
totdeauna să pue pe întreaga lui viaţă pecetea 
răscumpărătoare a creaţiei artistice. 

Cine va trece să vadă acest Muzeu al Satu- 
lui şi al sătenilor noştri, va avea strânse laolaltă 
dovezile nobleţii sutleteşti a acestui neam de 
creatori adevăraţi, în toate domeniile. Săptămâni 
dearândul şi-ar putea cineva petrece aci, umblând 
din casă în casă şi din om în om, uitându-se la 
fiecare lucru în parte, asemuind şi făcând deo- 
sebirile de la o regiune la alta. Fărăsă o vrem, 
în Muzeul nostru am izbutit să scoatem la iveală 
un lucru pe care nu il înțeleg destul de mulţi, 
nici astăzi încă. Anume, am izbutit să arătăm una 
din cele mai mari mândrii ale neamului românesc 
o mândrie pe care nu o puteam avea decât noi 
şi nici un alt popor: anume aceea că reprezentăm 
cea mai mare şi mai întinsă civilizaţie țărănească 
din câte se află. Toţi sătenii aceştia, de oriunde 
ar fi, din Basarabia sau Banat, din Maramureş 
sau din Dolj, se înţeleg unii cu alţii: vorbesc 
aceeaşi limbă, au aceleaşi obiceiuri, aceleaşi fe- 
luri de a preţui viaţa şi de a pricepe frumosul, 
acelaş fel de a-şi întemeia gospodăria, în ciuda 
faptului că n'au un şablon de imitat şi, deci, 
nimic nu este leit cu altceva, ci totul este viu, 
spontan, puternic, întocmai ca viața însăşi. După 
cum nu e frunză de stejar care să semene leit 
cu altă frunză de stejar, asemeni niciun colţ de 
țară nu e ca alt colţ de ţară. Totuş, simţi limpede 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


şi puternic, că este aceeaşi ţară. Şi că isvorul 
viu al acestei vieţi de creaţie românească ţăşneşte 
de orişiunde un harnic fântânar încearcă să-şi 
pue troiţa de fântână, pe tot întinsul ogor ro- 
mânesc. 

Aceasta este invățătura cea mare pe care o 
poate, da cui ştie să ințeleagă Muzeul satului 
românesc. 

Şi fără niciun soiu de îndoială, marele public 


31 


românesc va şti sa fnfeleaga munca Fundaţiei 
Culturale Regale „Principele Carol“, va şti sa 
preţuiască munca sătenilor cari au truditin ajutor 
şi va şti să fie şi recunoscător Aceluia din al 
cărui îndemn s'a alcătuit acest Muzeu. Astiel ca 
din această mare lecţie de naționalism al faptei, 
să ştim trage toate foloasele care se cuvin. 


H. H. STAHL 


INSTITUTE PENTRU CERCETAREA VIEȚII ROMÂNEȘTI 


SOCIETATEA REGALĂ ROMÂNĂ DE EUGENIE ŞI STUDIUL EREDITĂŢII 


Sub această denumire s'a înființat sub preşi- 
denția d-lui Prof. G, Marinescu, o societate, care 
şi-a propus să militeze pentru o problemă pe 
cât de actuală, pe atât de importantă pentru 
neamul românesc. Nota de actualitate o dă fap- 
tul, că aproape toate ţările sunt preocupate de 
îmbunătățirea vieţii omenești, care în mare parte 
este condiţionată de structura ereditară a omului. 

In ce priveşte motivul care a pus pe primul 
plan cercetarea problemelor de eugenie în ţările 
cu o cultură avansată, trebue să recunoaştem, 
că el se confundă aproape pretutindeni cu con- 
statarea alarmantă că războiul mondial a dese- 
chilibrat bilanţul demografic al tuturor ţărilor, 
reducându-se aproape peste tot, în mod îngrijo- 
rător, proporţia natalității, până la o limită minimă 
necunoscută încă în istorie. Această reducere a 
natalității are o consecinţă imediată: stagnarea 
numărului populaţiunii. 

Dar nu numai atât. Dacă s'ar produce numai 
stagnarea în numărul populaţiei, această stagnare 
ar duce în mod firesc la stabilizarea vieţii ome- 
neşti, şi deci şi la ridicarea standardului de 
viață — deziderat social de înaltă semnificaţie 
etică. 

Dar din reducerea natalității la proporţii mi- 
nimale, mai ales în timpul celor patru ani de 
războiu, şi în perioada de după războiu, a re- 
zultat o deplasare considerabilă a populației pe 
grupuri de vârstă. Deplasarea aceasta s'a făcut 
in favoarea grupurilor de adulţi şi bătrâni şi în 
dauna tineretului, Deşi populaţia lumii civilizate, 
din punct de vedere ștructural, a îmbătrânit. 
Imbătrânirea are drept consecinţă firească, redu- 
cerea capacităţii de reproducere. De aici rezultă 
că în deceniile ce urmează, populaţia acestor țări 
pu numai că nu se Înmulţeşte, dar nu se 


poate nici măcar menţine la nivelul actual, iar 
stagnarea de astăzi se va transforma în scurtă 
vreme într'o scădere manifestă. Aceasta este 
perspectiva cantitativă a evoluţiei, demografice 
a tuturor ţărilor civilizate în deceniile ce urmează. 
Ea a pus pe primul plan al preocupărilor fac- 
torilor răspunzători, problema natalității, dar în 
acelaş timp şi a îmbunătăţirii calitative a numă- 
rului tot mai redus al populaţiei. 

Ştiinţa care se ocupă de îmbunătăţirea co- 
lectivă a populaţiei, este eugenia. Iar instrumentul 
de cercetare in acestă ştiinţă îl constitue studiul 
eredității şi biometria. 

Dacă aproape pretutindeni motivul care a 
determinat preocupările pentru problemele de 
eugenie a fost scăderea viitoare prezumată a 
populaţiei, ţara noastră care este atinsă mai 
puțin decât restul lumii de această fatalitate, se 
prezintă sub alt aspect. 

Eugenia se impune la noi mai ales pentru 
faptul, că poporul nostru, trăit până azi în 
mediul naturii, şi în mod firesc neadaptat la 
condiţiunile vieţii civilizate, este expus la toate 
consecinţele ce rezultă din contactul cu civiliza- 
ţia modernă şi in speţă urbanizarea, industriali- 
zarea şi atragerea in ritmul vieţii moderne, a 
poporului nostru atât de opus acestei vieţi prin 
firea lui conservativă, contemplativă şi adinamică. 

Conducătorii ţării trebue să se intrebe dacă 
o populaţie neadaptată incă la aceste condițiuni 
poate rezista fără pericol la influenţele noui 
cari se manifestă tot mai insistent, şi cari dacă 
nu trebuesc combătute a priori, trebuesc în orice 
caz urmărite cu atenţie încordată. Doar este 
vorba de viitorul fundamentului biologic al țării, 
de populaţia ţării, 

Evident nimeni nu se gândeşte astăzi să se 


www.dacoromanica.ro 


32 


oprească la studiul teoretic al biologiei genera- 
țillor actuale şi viitoare, ci se insistă tot mai 
mult asupra unei politici de populaţie care vi- 
zează mai ales mărirea capacităţii calitative a 
populaţiei. lată deci eugenia ridicată la nivelul 
unei probleme importante în domeniul politicei 
de Stat. 

Evident oamenii de ştiinţă sesizează proble- 
mele înaintea oamenilor politici. Este deci firesc, 
ca primele deziderate în sensul unei politici coor- 
donate de prevedere eugenică să fi pornit dela 
oamenii de ştiinţă. Primul semnal a fost dat dela 
Cluj, unde d-l Profesor luliu Moldovan a creiat 
o subsecţie „eugenică şi biopolitică“ la asocia- 
țiunea „Astra“ care scoate şi un organ periodic 
de specialitate. 

Recent d-l Profesor Marinescu a grupat în jurul 
d-saleun mănuchi de entuziaşti oameni de ştiinţă 
şi oameni politici, pentru a milita la ridicarea 
calitativă a vieţii populaţiei ţării noastre. 

Noua Societate s'a constituit cu toate formele 
legale şi şi-a fixat în articolul 2 al statutelor sale, 
următoarele obiective de cercetare şi acţiune: 

„Art. 2 Scopul Societăţii este de a stabili, 
„formulă şi răspândi principiile şi mijloacele 
„capabile să selecţioneze şi să protejeze elemen- 
„tele bine înzestrate ale neamului românesc, 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


„asigurând totodată sporirea numărului acestor 
„elemente, cum şi de a pregăti şi determina le- 
„Biferarea necesară pentru atingerea acestui scop. 
„În consecință asociaţia va studia în secţiunile 
„prevăzute la art. 6 din statute, toate chestiunile 
„în legătară cu ereditatea, eugenia şi igiena soci- 
„ală, în toate fazele vieţii; va pregăti întreg 
„materialul ştiinţific şi documentar menit să ser- 
„vească de bază eventualelor legiferări; va or- 
„Baniza conferinţe în intreaga fară pentru a face 
„Să pătrundă în marea massă a populaţiunei 
„normele călăuzitoare, pentru a se ajunge la acea 
„sănătate fizică şi morală, de care depinde întă- 
„Tirea şi propăşirea neamului ; va propaga ideile 
„sale prin diverse publicaţiuni, va înfiinţa dife- 
„rite aşezăminte, pentru punerea în aplicare a 
„principiilor eugenice, va recurge la colaborarea 
„diferitelor instituţii publice sau prívate, din ţară 
„Sau străinătate, al căror câmp de activitate ar 
„putea să fie asigurător pentru realizarea scopu- 
„lui asociaţiei”. 

Aşteptăm cu legitimă nerăbdare manifestările 
nouei, Societăți spre a discuta cu interesul cuvenit 
atât fondul problemelor cât şimetodele de lucra 
întrebuințate, 


Dr. S. MANUILĂ 


DOCUMENTE 


CĂLĂTORI UNGURI ÎN ROMÂNIA 


In vara anului 1935 au coborit in vechiul 
port al Giurgiului trei tineri călători unguri veniţi 
ca să cunoască oameni şi locuri din România, 
dar mai presus de toate ca să desprindă fapte 
din care să poată înţelege desfăşurarea viitoare 
a vieţii noastre şi a lor. 

Călătorii găzduiţi de primitoarele sate şi oraşe 
ale României sunt în ţara lor cărturari fruntaşi 
ai frământărilor spirituale din sânul tineretului 
intelectual. N'am avut prilejul să-i cunosc. Din 
scris, din fapte şi din ecoul trecerii lor pela noi, 
îl ghicesc pe fiecare din ei cu un fel de a fial 
loai: Dezideriu Keresztury, tăcut, cu un ochi lini- 
ştit pe care-l poartă atent peste oameni şi peste 
faptele lor, prins în grijile literare ale insărci- 
nărilor lui de lector de limba maghiară al Uni- 
versităţii din Berlin; Ivan Boldizsâr, îmbină într'un 


suflet strunit de doruri politice, emoția caldă 
pricinuită de nobila frumuseţe a Ardealului cu 
violenţa cruntă împotriva leaderilor politicii ma- 
Shiare din România ; iar Ladislau Németh trece 
cu ei deodată, prezent peste tot, purtând în oraşe, 
ca şi în sate, în cele româneşti, ca şi în cele 
ungureşti, credinţa neodihniti într'o chemare a 
lui dea trezi la idealuri noui, tovarăşi de vârstă 
şi popoare ; el trece vizionar şi profetic din Mun- 
tenia in Dobrogea şi de acolo în Ardeal, stăpânit 
de un singur gând, de o singură ţintă, de un unic 
şi mare ideal al lui, ideia unei uniuni a statelor 
dunărene. In Ungaria, Boldizsăr işi continuă lupta 
in presă, iar Németh işi imparte vremea între 
meseria de medic şi misiunea de conducător 
spiritual al tineretului maghiar. 

Ladislau Nemeth şi Ivan Boldizsăr şi-au publicat 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


Gândurile din România tn revistele „Tanu“ (Mar- 
tor) 1935. III-IV şi „Napkelet“ (Răsărit), 1935. 
Anul XIII, No. 11, trezind o dispută extrem de vie. 

Ladislau Németh a scris în „Tanu', revista 
bilunară pe care o scrie el în intregime, un studiu 
de 70 de pagini întitulat „Unguri în România“; 
(Magyarok Româniâban), iar Boldizsăr a atacat 
violent politica maghiară din Ardeal în articolul 
său „Al doilea Trianon al Ardealului“ (Erdély 
măsodik Trianonja), din revista „Napkelet“. 

In Ungaria aceste două studii au fost mult co- 
mentate deoarece, departe dea fi pline de atacuri 
impotriva Românilor şi a politicii statului româ- 
nese şi departe de a socoti soarta rea a ungu- 
rilor din România drept o urmarea oprimărilor 
noastre, arată partea de vină a oficialităţii ma- 
ghiare în slăbirea vieţii ungureşti din Ardeal. 

Dar, afirmaţiunile celor doi autori cuprind 
mai mult decât un atac politic îndreptat împo- 
triva partidului maghiar din România. Boldizsăr 
şi mai ales Németh imbrăţişează cu privirea starea 
spirituală şi socială a întregului popor depe cu- 
prinsul ţării noastre şi desprinde din istorie şi 
din faptele prezentului, liniile mari ale destinului 
oamenilor cari au durat aşezări aci, în cursul 
vremii. 

Scrierea lui Németh „Magyarok Româniăban' 
(Unguri în România), începe cu un preludiu no- 
stalgic şi sentimental, scris într'o aleasă şi per- 
sonală formă literară, în care sunt evocate 
fragmente din viața ungurească dintr'un trecut 
apropiat. In drumul pe Dunăre, făcut pe un 
vapor austriac, serile sunt prilejuri nimerite 
pentru convorbiri despre chemarea unificatoare 
a Ungurilor, în basinul dunărean. 

Popasul dela Giurgiu îl aduce pe Nemeth în 
fierberea vioae a vechiului port, şi-l face să ghi- 
cească o viaţă puternică în care fiecare ins 
trăeşte din poruncile tainice ale unui popor stră- 
vechi, pierdut şi totuşi viu în tot ce se petrecea 
cu oamenii fremătători din portul dunărean, Şi 
Németh poartă cu dânsul freamătul acesta din 
adâncuri toată vremea şi-l caută şi-l găseşte, 
stăruitor şi plin de invăţăminte şi în Bucureşti, 
unde plutea în aer praful tare al cărămizilor şi 
mirosul arzător al varului, semnele vremii de 
muncă constructivă dintr'o ţară nouă şi dornică 
de viaţă. Pentru zilele cât a stat în Bucureşti, 
Németh şi-a îndreptat grija spre preocupările 
oamenilor şi spre manifestările poporului româ- 
nesc, cunoscând astfel problemele vieţii noastre 
intelectuale, precum şi institutele de cercetarea 
vieţii româneşti, arhivele de folklor şi muzeele. 


33 


Paginile în cari analizcaza muzica poporului ro- 
mânesc şi arta țarănească, scrise colorat, sugestiv, 
cu un vocabular bogat şi cu formulări cuprinza- 
toare, dovedesc un spirit pătrunzător şi o înţe- 
legere personală. Németh învaţă să cunoască 
oamenii şi stările româneşti din întâlnirea directă 
cu viaţa, într'o convorbire petrecută pe drum, 
la o masă de crâşmă intr'o margine de oraş, la 
o plimbare pe o plajă însorită, ori în discuţii cu 
însoțitorii săi, Deasemenea nu uită să cerceteze 
muzeele de artă ţărănească şi să asculte cilindrii 
arhivei fonogramice dela Societatea Compozitori- 
lor Români. Dar Nemeth n'a venit în ţară la noi 
ca să culeagă doar impresii literare şi să admire 
peisagiile unui pământ încântător. Drumul său a 
fost hotărit de întrebări politice şi sociale privind 
destinul maghiar în sud-estul Europei. Deaceea, 
ținta adevărată a călătoriei sale este Ardealul, 

Németh pătrunde în Ardeal pela Braşov. Este 
întâiul său drum în Ardeal. „Sunt deajuns câteva 
clipe ca să simţi că ai ajuns într'o lume mai 
aleasă. Dacă ai cobori aici după un drum de mai 
multe ceasuri făcut orbeşte cu avionul şi ascun- 
zându-ţi-se direcţia şi locul, ar trebui să cunoşti 
îndată, după bucuria pieptului care ţi se umflă, 
că te afli pe pământul unei culturi străvechi”. 
Astea ‘sunt întâile cuvinte ale lui Németh 
despre Ardeal. Şi după câteva pasafii, cu aceiaşi 
infocată admiraţie pentru ţinutul acesta de forță 
şi frumuseţe, adaogă: „E ingrozitor să te gândeşti 
că maghiarimea a pierdut pământul acesta. Pe 
când cutreeram Ardealul, mi s'a lămurit tot mai 
mult, că Ardealul pierdut nu este numai un te- 
ritoriu. Ardealul a fost un examen şi faptul că 
nu l-am putut păstra: cădere la examen. Căci 
Ardealul nu ne-a fost luat: noi n'am încheiat 
cucerirea lui şi noi əm lăsat să ne scape din 
mână ceeace cucerisem din el. Să i se răpcască 
Franţei Bretania. Chiar dacă o isteţime violentă 
ar isbuti s'o facă, partea smulsă s'ar realipi dela 
sine. Ardealul a fost pierdut, când caracterul său 
unguresc a devenit problematic”. De aci inainte 
caetul de călătorie al lui Németh cuprinde in- 
semnări privitoare la viaţa şi faptele minorităţii 
maghiare, caracterizând pătrunzător şi dojenitor 
atitudinile conducătorilor politici ai ungurilor din 
Ardeal. Părerea politică a călătorilor noştri, 
asupra soartei şi datoriei ungurilor din România, 
este formulată în articolul lui Boldizsâr „Al 
doilea Trianon al Ardealului”. 

Ardealul răpit Ungariei prin tratatul dela 
Trianon a fost luat definitiv, arată Boldizsăr, prin 
cei cincisprezece ani de stăpânire românească în 


34 


cari viaţa ungurească s'a lăsat doborită de vigoa: 
rea vieţii româneşti. Aceşti cincisprezece ani 
sunt: „al doilea Trianon al Ardealului“. Faţă de 
acesta nu se mai poate face nimic, El este o stare 
de fapt. Boldizsâr arată că vina acestei situaţii 
o poartă, în primul rând, partidul maghiar care 
n'a organizat rezistența spirituală şi economică 
a colectivităţii maghiare şi a pierdut legătura cu 
satul. Acelaş gând il găsim şi în însemnările lui 
Nemeth, care, în drumul său prin Secuime, scrie: 
„Dovada cea mai limpede a faptului că ungurii 
au pierdut din vina lor Ardealul, sunt aceşti 
cincisute de mii de Unguri, a căror părăsire la 
capătul pământului pare să fi inceput mult 
înaintea stăpânirii româneşti”, Popasurile săcueşti 
ii aduc lui Németh şi tovarăşilor săi prilejuri 
numeroase de bucurie sufletească şi încântare 
lirică, dar şi de tristeţe pentru destinul tragic al 
secuilor cari se sting şi deodată cu ei şi cultura 
lor țărănească aşa de puternică, 

Invăţătura călătoriei lui Nemeth în România 
este grea. El a cunoscut aci la noi realitatea su- 
premaţiei spirituale a vieții româneşti față de 
viața ungurească, În concepția sa ungurii, prin 
faptul răspândirii lor peste tot ţinutul dela Praga 
la Lemberg şi până la Marea Neagră, trebuiau 
să fie purtătorii şi realizatorii marei alcătuiri 
politice, economice şi spirituale a Statelor dună- 
rene, Închiegate prin trâirea unui aceluiaşi ideal 
unificator, de viaţă ţărănească liberă şi înfrățită, 
în care rasa este isvor de creaţie nu 
de desbinare. Ca să infăptuiască acest ideal, 
ungurii trebue să ia asupra lor destinul rătăcitor 
al celor sortiţi să ducă peste tot locul şi la toţi 
oamenii principii de viață, idei şi planuri de muncă, 
trăind nu numai ca unguri ci şi ca popor dele- 
gătură între celelalte neamuri depe Dunăre. Dar 
ungurii nu trăesc aceste gânduri, Şi viaţa lor se 
risipeşte şi se stinge, fără înălţarea încordării 
pentru un mare ideal. Asta e vina Ungurilor, 

Dar căderea lor mai are şi o altă faţă, şi 
o altă pricină: puterea de viaţă a tânărului popor 
românesc şi munca constructivă a României tinere, 
lămurite in manifestările satelor româneşti, în 
curentele spirituale ale României şi în acţiunea 
practică a tineretului nostru. 

Pentru Ladislau Németh, faptul cel mai de 
seamă al vieţii spirituale româneşti şi al muncii 
de construcţie a unei Românii noui este mişcarea 
monografică a Institutului Social Român şi acţiu- 
nea practică a Fundaţiei Culturale Principele 
Carol, prin Echipele Studenţeşti. Cunoaşterea 
vieţii naţionale şi disciplina muncii practice la 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


sate sunt cele două mijloace prin care tineretul 
românesc işi va făuri un caracter întreprinzător 
şi stăruitor în orice prilej de incercare şi prin 
care pătura conducătoare va sta într'o neconte- 
nită legătură cu marea pătură alcătuitoare de 
nație: țărănimea, 

„Pentru popoarele la cari, în amintirile vieţii 
ţărăneşti, dispariția ameninţă partea cea mai de 
seamă a bogățiilor naţionale, precum poporul 
românesc, slovac sau maghiar, scrie Németh, 
cercetările monografice, în timpul unei crize a 
culturii poporului, sunt mai mult decât o tnde- 
letnicire ştiinţifică”. Şi adaogă: „Va fi, în primul 
rând, datoria sociologiei româneşti, ca prin pătura 
conducătoare pătrunsă de concepţia monografică 
să redea mulțimilor, transformată, acea forţă 
constructivă care străbătuse poporul românesc 
în perioada sa de cuceriri“, Această datorie 
trăeşte în cei mai buni din tinerii din România, 
cari şi-au făcut din cercetarea satelor un crez 
de muncă şi un prilej de bucurie sufletească, dar 
şi un ideal social şi politic, 

Ladislau Németh i-a cunoscut: „Erau tineri 
de douăzecişicinci, douăzeciş.şase de ani, dar 
dacă-i aseamăn cu cei mai buni tineri de aceiaş 
vârstă dela noi, mi se strânge puţin inima. Nu 
mă gândesc atât la posibilităţile lor, cât la ati- 
tudinea lor. Felul de-a fi al tinerilor este oglinda 
cea mai bună a stării unei ţări. Intr'o țară care 
se ridică, unde stă în fața muncii constructive, 
a ocaziunilor de muncă, a unei misiuni şi a opi- 
niei publice, tinerimea este liniştită, pătrunsă de 
simţul răspunderii, sigură de sine, sobră”... Ti- 
nerimea cultă românească este: „mai activă, si- 
gură de sine chiar dacă are posibilități mai 
restrânse, iar legătura ei cu viața publică este 
mai simplă şi mai sănătoasă”. 

Tinerimea asta, pe care Nămeth a 'nvăţat s'o 
cunoască din tovărăşia monografiştilor şi în mij- 
locul echipelor studenţeşti, trăeşte cu dorința 
aprigă de a face din tânărul popor românesc o 
mare naţiune. Nemeth crede că încercarea asta 
este prea îndrăsneaţă dacă se ţine seama de ex- 
perienţa politică a poporului românesc, ajutat 
prea mult de imprejurări favorabile şi cu prea 
puţine înfăptuiri datorite numai străduințelor lui 
şi mai ales dacă se ţine socoteala primejdiilor 
din lăuntru şi de afară, cari vin dela popoare 
vechi, organizate şi adânc infiltrate între noi, 
Împotriva acestor amenințătoare realităţi sociale 
şi politice, veacul nostru aduce nu numai puterea 
de viaţă organică a poporului românesc, dar şi 
mişcarea disciplinată, de mari adâncimi spirituale 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


a tireretului naţionalist şi credința politică a 
desăvârşitei legături cu țărănimea. „Ei işi văd 
datoria, scrie Németh despre tinerii cari şi-au 
făcut o disciplină de viaţă din cercetările mono- 
grafice, în înfăptuirea unei educaţii care să 
apropie oraşul de sat şi satul de oraş“. 
„Socotesc, mărturiseşte Németh, drept ma- 
rele noroc al drumului meu prin România, că 
am putut cunoaşte pe Gusti şi echipele sale"... 
„Mi se pare că lucrările sociologice ale profe- 
sorului Gusti constitue cea mai mare probă de 
energie a României tinere. El a adunat pentru 
întâia oară la munca de cercetarea poporului 
pe technicienii celor mai deosebite ramuri de 
activitate: folklorişti, medici, arhitecţi, linguişti, 
economişti, muzicologi, etc. Echipele sale de cer- 
cetare (20—30 de oameni uneori) se aşezau în 
câte-un sat; în timp de o lună fiecare specialist 
işi încheia cercetarea; studiau technica de con- 
strucţie, îmbrăcămintea, producţia, pronunția, bo- 
găția folklorului, formele de viață socială şi cre- 
dinţele, iar rezultatele cercetărilor parţiale erau 
coordonate intr'un studiu de sinteză. Cercetările 
cele dintâiu au avut numai scopuri teoretice: 
voiau să cunoască satul românesc şi să-i adap- 
teze sistemul de cercetarea satelor, Mai târziu 
pe lângă grupele de cercetare ştiinţifică, se aşe- 
zau în câte-un sat şi echipe cu însărcinări prac- 
tice, specialişti şi studenți, cari în afară de faptul 
că studiau împrejurările de viaţă ale satului şi 
deprindeau şi ei munca de cerceturea satului, 
infăptuiau şi ridicarea culturală a satului în care 
se aflau; tratau bolnavii, canalizau, îndreptau 
drumuri, învățau poporul într'ale agriculturii şi 
grădinăritului şi le organizau mici Cămine Cul- 
turale. Astăzi, în fiecare vară, pornesc spre sate 
peste douăzeci de asemenea echipe, în toate păr- 
tile României și în fiecare an prind gustul muncii 
de ridicare culturală a satelor două trei sute de 
studenți, Mişcarea aceasta, dacă ținem seama de 
starea culturală a poporului românesc este deo- 
camdată insuficientă ; dar ca strădanie pornită de 
un om şi înțeleasă şi îmbrăţişată de tot mai mulţi 
esle totuşi o manifestare de viaţă semnificativă, 
Fundaţiile Regale, la sediul cărora ne-a primit 
Gusti, sprijină aceste campanii cu un milion din 
cassa particulară a Domnitorului. O sumă mo- 
destă în raport cu proporțiile intreprinderii, Dar 
membri! echipelor sunt voluntari şi se susțin ei 
singuri În satele părăsite, iar câştigul lor îl for- 
mează ceeace Învață acolo”. „Se pare că ceeace 
lipseşte frământărilor noastre „sociografice” — 
scrie mai departe Németh — este un Gusti care 


35 


să sistematizeze numeroasele noastre bune inten- 
țiuni dezorientate ; în realitate, între puterea de 
stat şi bunele intenţiuni, intre bunele intenţiuni 
şi opinia publică este o prăpastie prea adâncă, 
decât să poată ajunge la cuvânt un Gusti“. „Căci 
în România nu numai oamenii stau mai aproape 
unul de altul decât la noi, dar şi interesul ob- 
ştesc şi puterea de stat”. (Pag 137-138). 

Observaţia aceasta, ca care Németh işi inchee 
rândurile privitoare la mişcarea monografică şi 
a echipelor studenţeşti, leagă din nou experiența 
călătoriei lui româneşti de lupta pe care o duce 
în Ungaria, potrivit cu acel „Catehism dela De- 
breţin", din 1933 in care a formulat punctele 
principale ale revendicărilor tineretului maghiar, 
dornic de reformă şi hotărit să înstăpânească în 
Ungaria drepturile şi reprezentanţii păturei fă- 
răneşti, 

În România, Nemeth câştigă noui cunoştinţe 
despre munca echipelor studenţeşti cu prilejul 
intrării lui în Ardea), stând câteva zile la Leşu, 
unde se desfăşurau lucrările „Şcoalei de indru- 
mări sociale” şi la Şanţ, unde se aflau la lucru 
membrii secţiei monografice a Institutului Social 
Român. Privind la munca prietenească a învăţă- 
torilor, preoţilor şi meseriaşilor veniţi, la che- 
marea echipei din Leşu, să urmeze cursurile 
şcoalei de indrumări sociale organizată acolo, 
Németh se întreabă, neincrezălor, dacă oamenii 
aceştia au venit oare de bună voe ori forţaţi 
de cineva. Aceiaşi umbră de neincredere străbate 
şi însemnările despre impresiile sale dela Șanț 
unde a asistat la una din acele minunate şezători 
improvizate în fiecare seară de echipa de acolo 
şi a simțit desăvârşita înţelegere dintre studenţi 
şi ascultători, adică dintre intelectuali şi țărani, 
Privind la țăranii adunaţi acolo nu trece fără să 
însemne câteva rânduri despre frumusețea lor şi 
nici despre vigoarea de plantă în creştere ce se 
simte în fiecare manifestare a poporului românesc, 

Capitolul privitor la mişcarea Echipelor Stu- 
denţeşti se închee la Németh ca o viziune apo- 
caliptică, în care, folosind imaginea unei furtuni 
care l-a prins pe drumurile sălbatece ale Rodnei, 
sugerează cutropitoarea revărsare de viaţă ro- 
mânească, asupra populaţiei maghiare din Ardeal, 

În asemenea imprejurări, Németh numai vede 
posibilă, cel puţin in această stare de viaţă 
spirituală şi politică, înfăptuirea gândului său 
despre îinfrățirea statelor dunărene prin expe- 
riența politică şi misiunea unificatoare a Ungariei, 
căci poporul unguresc nu trăeşte cu ideia chemării 
sale mesianice în suflet, iar poporul românesc 


www.dacoromanica.ro 


36 


sub inflăcărarea creatoare, constructivă a miş- 
cării tineretului, format doctrinar în şcoala 
monografiei sociologice şi educat în disciplina 
de muncă practică a echipelor studenţeşti şi a 
taberelor naţionaliste, creşte cu idealul unui 
imperialism românesc între popoarele vecine. 

In Ungaria, însemnările lui Nemeth au fost 
rău înțelese. Pătura conducătoare, potrivnică 
ideilor lui Nemeth, care duce o crâncenă luptă 
impotriva ei, l-a atacat violent, arătându-l ca un 
rău patriot, Noi, dimpotrivă, vedem în studiul 
său şi de asemenea în articolul tovarăşului său 
Boldizsăr, o chemare sinceră, întemeiată pe o 


CUM DESCÂNTĂ „DE ÎNTORS“ 


In satul Șanț, pentru ca să scapi de „arun- 
cături“ şi farmece, trebue să ţi se descinte „de 
intors", Descintecul „de întors“ este cel mai fru- 
mos descintec ce circulă în sat. De obicei lung, 
cu multe întorsături, caracteristic satului Şanţ, 
unde, în ceremonialul magic, formula orală pre- 
valează. Lungimea lui e datorită dealtfel şi con- 
taminării cu o formulă înrudită şi care circulă 
la fel de mult în sat, contaminării cu „descinte- 
cul de dragoste şi joc” (pentrucu fetele să fie 
dragi feciorilor şi jucate de ei, li se descîntă 
inainte de a pleca la joc). Punctul ultim de nouă 
răspindire în'sat a formulei „de dragoste şi joc“ 
a fost Angelina Popirţac (căsătorită lugan) care 
a fost, nu de mult, vestita descintătoare a sa- 
tului Şanţ, (fratele acesteia trăieşte încă: el e 
moş Grigore Popirţac, (83 a. analf. simpaticul şi 
sfătosul descintător de azi al satului). 


Descintecul de dragoste şi joc e ştiut azi de 
multe persoane din sat, Noi am cules cinci va- 
riante: cea mai frumoasă e cea ştiută de Ana 
Nistor lugan (43 ani, ştie carte) care locueşte în 
capătul de sus al Cubavului. Ea este dealtfel fiica 
Angelinei Popirţac. 


Pentru „descintecul de întors“ am cules şapte 
variante. Formula „de întors“ vine în sat pe lj- 
nia „Lucianei Popa" („Luciana Petru Ţonii“) ves- 
tită odinioară în sat, ca şi Angelina Popirţac. Nu 
este desigur o intimplare că formulele cele mai 
închegate sunt ştiute azi de „Grigore Şneaha" 
(71 a. ştie carte) — bătrinelul bolnav de pe Uliţa 
Tomoiului, frate cu Luciana Popa, şi de către 
Ana Dănilă (53 a. i cl. primară), fiica Lucianei 
Popa. Este insă cu deosebire frumos descintecul 
„de intors“ pe care îl ştie „Ana Dănilă“. 


SOCIOLGIOE ROMANEASCA 


cunoaştere dreaptă a imprejurărilor, la lupta 
pentru apărare. Tot ce spun despre Români, 
bun sau rău, atât Nemeth cât şi Boldizsăr, spun 
ținând seama de interesele maghiare, nu din 
dragoste pentru noi, aşa cum au făcut intotdea- 
una publiciştii unguri. Dar acolo unde aceştia adu- 
ceau ură, violenţă de limbaj, minciună, Nemeth 
şi tovarăşii săi aduc înielegere, talent, un spirit 
cultivat şi bună credinţă, adică însuşiri alese şi 
noui cari impun stimă şi justifică înfăţişavea, 
cu rosturi de document, a părerilor lor. 


OCTAVIAN NEAMȚU 
ANA DĂNILĂ DIN SATUL ȘANȚ 


Contaminarea „descintecului de dragoste şi 
joc“ venit pe linia Angelinei Popirţac cu cel „de 
intors" venit pe linia Lucianei Popa, va forma 
obiectul unui studiu aparte. 

Deocamdată prezentăm descintecul de întors 
numai pentru frumuseţea lui. E o culegere din 
primele zile ale sosirii noastre în satul Șanț. In 
plimbare de recunoaştere, m'a atras o casă cu 
prispă însorită, retrasă la margine de deal, pe 
Valea Molidului. Inăuntru am găsit-o pe Ana 
Dănilă, în casa-i goală de vădană. Culegerea mea 
a început aşa, deslul de norocos. Nu ştiam atunci 
că, întimplător, dădusem peste cea mai de seamă 
informatoare a mea. (Voi reveni cîndva cu amă- 
nunte asupra acestei personalităţi femenine să- 
teşti care este Ana Dănilă). 

Sunt bucuroasă astfel, să inaugurez cu o fişe 
dela ea publicarea materialului cules de mine în 
satul Şanţ, jud. Năsăud în luna Sept. a anului 
1935. lată fişa: 


„l-o fată de-i fac meşteşuguri: dumneata ieşti 
fată, pe dumneata are pismă, apăi ţipă pe dum- 
neata răle. 

Dacă ieşti nevastă şi trăieşti rău cu bărbatu, 
iar ţipă. Apăi îi faci „de 'ntors”: pe capu ci să 
să ducă rău şi dumneata să hii limpede, 

Te duşi şi-aduşi apă ne 'nşepută. Îţ iei pită şi 
sare şi ţipci în apă. (Pină nu răsare soarele). 
Şi dziei : 


Siintă apă, mărgătoare, 

Răşărită di la soare, 

Să 'm şii bună, folositoare Í 

lo te şinstesc cu pită şi cu sare, 

Tu să mă şinsteşti cu şe-mi trebă mie 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


Cind te duci să iei apa, iei de doo ori pe 
apă 'n sus şi-o zvirli în jos şi dzici: 


Jo zvir' urile, făcăturile... 


Şi-a treia oară o iei şi-o aduşi acasă şi după 
aşeia apăi o pui înt'o oală noo şi iei trii fusă şi 
le legi cu aţă roşă. (Şi după ce le-ai gătatu-le de 
descintat, apăi le pui la căpătiiu patului unde te 
culci, cu virvu'n sus): 


1. Hei, Chiruşmană, 
Ciutole neagră, 
Că te răp 
Şi te 'ndărăpt, 
5, In sinje te clocotesc, 
Inapoi te trimăt: 
La pretine, 
La surate, 
La voitoarele şel' de rău, 
10. Care nu le şti Măria, 


Niş ieu. 
Pe Măria n'o cirniţ, 
N'o betejiţ, 
N'o căpăraţ, 
15, N'o săjetaţ: 


Că ia mai dimineaţă s'o sculat 
Decit funduriie la cote, 
Decit funia la clopote, 
Decit baba 'n uliţă, 
20. Decit şărpile 'n suliță! 
Trezitu-s'o : 
Din dos spcinoasă, 
Din faţa băligoasă. 
S'o luat pe țărmurii apii 
25, Cîntinu-să, 
Dăulinu-să, 
Gindeai că nime 'n lume n'o vidă, 
Nime 'n lume n'o audză |! 
Vădzutu-o Maica Domnului 
30. Din poarta şeriului, 
Poale albe 'ntinsu-i-o 
Şi calea cuprinsu-i-o : 
„Mărie şe te cinţ, 
p Şe te dăuleşti ?“ 
35. „Cum nu m'oi cînta, 
Cum nu m'oi dăuli: 
Că mai dimineaţă m'am sculat 
Decit fundurile Ja cofe, 
Decit funia la clopote, 
40, Decit baba'n uliţă, 
Decit şărpile 'n suliță! 
a  Trepitu-m'am: 
Din dos spcinoasă, 
Din faţă băligoasă |“ 


45. 


50. 


55. 


60. 


65. 


10. 


15. 


80. 


85. 


90. 


95. 


„Nu te cinta, 
Nu te dăuli, 
De mina dreaptă lua-te-oi, 
In hirbură de mare arunca-te-oi, 
În apă de mărgăritar spăla-te-oi, 
De tăte farmecile spăla-te-oi, 
In dos şi 'n faţă, 
Să şii mindră şi isteață: 
Ca speicuţu griului, 
Ca fața păunuluil 
— Faţa mea-i faţă de Domn, 
Gura mea-i sodom de om, 
Budzăle-s faguri de miere, 
Fără mine n'au putere. 
Să şiu dragă voinicilor, 
Să giu dragă lu Ion: 
Ca ţiţuca pruncilor, 
Cu jinu boierilor, 
Ca ciperiu Greşilor, 
Ca sarea berbeşilor | 
— Faţa mea-i faţă de Domn, 
Gura'mea-i sodom'de om, 
Budzăle-s faguri de miere, 
Fără mine n'au putere. 
Eu să şiu aleasă şi 'culeasă: 
Ca beserica dintre căşi, 
Ca vanghelia dintre cárt, 
Ca bosiiocu dintre pene, 
Florile, dintre burene | 
Heichi vacă goniţă, 
Priboniţă | 
Nu vini cu capu scuturind 
Cu pcicioarele răstăluind, 
Coada pleiturind. 
Te du la curva cea icleană, 
Cu coarnile 'npunje-o. 
Străpunje-o, 
Cu coada loveşte-o, 
Plesneşte-o, 
Cu gura buncăluiește-o, 
Pină n' dzi moarti îă, 
Că 'ntorc io, cu puterea lu Xenizo 
Tăte urile. 
Tăte făcăturile, 


Tăte datele 
Dela tăte suratele, 
Tăte rălile, 
Dela tăte căţălile. 
De-o făcut şina 

Cu veşina, 
Mamă cu fată, 
Doo surori laolaltă, 
La babă părăsită 


37 


38 


In bani plătită, 150. Pe drumu 'n gios pleca-o. 
100, La vâj *) părăstt In mina dreaptă, trimbgiță de aur, 
In bani plătit. In mina stingă, buşin de aur. 
Şine-o făcut c'o mină, Cind cu trimbgiţ 'a trimbgiţă, 
lo-i intorc cu doo. Cind cu başinu-a buşină, 
Şine-o făcut cu doo, 155. Tăţ la dins'or alergă: 
105. lo-i intorc cu trii. — Şe-i: şeaţă? 
Şine-o făcut cu trii, — Şe-i: crăiasă ? 
lo-i întorc cu patru. — Nişe şeață, 
Şine-o făcut cu patru, — Niş crăiasă 
Io-i intorc cu şinşi. 160. Că-i Măria şe frumoasă l 
110. Şine-o făcut cu şinşi, Hai cu toţii s'o iubim, 
Io-i întorc cu şăsă, Hai cu toţii s'o şinstim, 
Şine-o făcut cu şăsă, S'o lom de mină, 
lo-i întorc cu şăpte. Cu pahară pline, 
Şine-o făcut cu şăpte, 165. S'o băgăm după masă 


115. lo-i intorc cu opt. 
Șine-o făcut cu opt, 
Io-i intorc cu noo, 
Ca harnişile-amindoo, 
Cu dejitile cu tăti zăşe: 
120. Capu le săze, 
Limba 'n gură li să leje, 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


Cu pahară rasă. 


Incepem la uri: 


Pe Măria, cu giltan de lup de-o suflat-o 


In cap de cal de-o băgat-o, 
In dos de munte de-o 'ngropat-o, 


170. Cu smoală di la moară, 
Cu Măria să nu ştie şe dereje. Cu paie di la coşniţă, 
lele să sie! Cu lut din coarnele boilor, 
Butuşe şunjite, Cu smoală di la moară, 
125. Borte pălite, Cu rujină din topcilă, 
Căţăle turbate, 175. Comanac de drac. 
In gunoi ţipate, i In cap de i-o pus: 
Niş înt'o samă luate. Bine-oi limpedzi-o 
Măria să şie: Şi bine-oi curăţi-o, 
130, Jişină jişinită Şi-oi imbrăca-o 
Din munte coborită, 180. Cu cămaşe de dragoste, 
Cu colac hrănită, Cu pindzături de dragoste, 
Cu miere 'ndulcită, Cu năframă de dragoste, 
Cu strop de jin stropită, Cu opcinci de dragoste, 
135. In sinu lu Ion virită, Recăl de dragoste. 
Pe gura lui băgată, 185. Uiuiu, rusuţ de munte, 
La inima lui aşedzată. Să-m dai dragostele mie: 
La gindu lui, Di la mişi, 
La cuvintu luil Di la mai mari, 
140. Cind pe Măria a zăpşi-o, Di la steaguri de husari; 
Ca de colac bun, s'a hrăni, 190, Di la mari, 


Ca de miere s'a 'ndulci, 
Ca de jin bun s'a 'mbătal 
La Măria a alerga, 
145. Cu pahară pline, 
Pe Măria a loa-o de mină; 
Cu pahară rasă, 
Or băga-o după masă. 


Di la mai mici, 
Di la steaguri de voinişil 


Stinji apăi noo cărbuni şi dzişi inapoi: 


Noo, opt, şăpte, şăsă, şinşi, patru 
Tri doi, unu, nişiunul 


Şi-apă trebe un ban de-ariint şi trii fusă le- 
f gate cu aţă roşe. Şi-un struţ de bosioc şi 'n struţ 
* Moşneag, băgat banu de-argint. Şi-apoi dacă vrei să pui 


Pe murga soarele-o 'ncăleca-o, 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


mniere şi jin, să iei o Glăjuţă de jin, şi-un pic 
de miere şi descinţi descinteca ăsta 'nt'aşela. 


In apa din oală stinji cărbuni, Şi bei de noo 
ori şi te duşi cu oala la un şubăr, or la un rtu: 
Și-apoi torni de-asupra capului, pe umăru drept 
şi-apoi pe umăru sting, pină să gată apa. Dupe 
şe să gată apa, te şteriji pe obradz cu minule şi 
dzişi : 

„lo fip urile, 
Și făcăturile, 
«Pe capu cui mi le-o dat!” 


Şi-apoi să nu mai iei apă de jos. 

Apa şeia cu cărbuni o ftpci pe apă. 

Cu jinu din glaje, cind meri la o petrecere, 
iei un pcic în gură şi te stropceşti pe haine şi 
pe păr şi pe obradz ca să fii vădzută, 


39 


A fost o fată şi i-o ţipat aşa. Iera fruntea 
fetelor. 

Şi-o ţinut una trii zile untură la un cine mort. 
Atita să hie de urită. Și-aşeia atita de rău juca. 
Şi-o zis la cea frumoasă: 

„Vai, haină ţi-i cămeşa!“ 

Şi-o lăsat untura pe minecă, Şi nime nu s'o 
mai uitat la dinsa. 

Şi-o venit la mama şi i-o descintat descinteca 
asta de noo ori şi i-o şi vinit bine. 


Descinţ cîn "ii luna 'nturnată, cind nu-i lună 
noo. Înturnată, cind scade ca să scadă rălele, 
Marja, Joia, şi Simbata. 

I bine de noo ori să le dzişi. Dacă nu, le 
dzişi numa de trei“. 


ȘTEFANIA CRISTESCU 


RECENZII 


ROBERT REDFIELD: Tepozilan, a Mexican 
Village, A Study of Folk Life (Chicago, Univer- 
sity of Chicago Press, 1930, op. XI, 247, 300). — 
Mexicul este una din acele ţări, a căror istorie 
politică plină de peripeții eroice sau umilitoare, 
a fost adeseori povestită. Dar deabia după re- 
voluţia ţăranofilă şi indianofilă din 1910-1923 în- 
văţaţii, mexicani sau streini, şi-au dat seama că 
istoria fundamentală a acestei țări nu înseamnă 
succesiunea dictaturilor, ci viaţa persistentă a 
a unei masse ţărăneşti, de o mare putere de re- 
zistenţă şi până aici de-o tot uşa de mare putere 
de a tăcea, 

Această ultimă revoluţie a avut printre alte 
urmări şi pe aceea de a scoate în evidență, în 
mod surprinzător, aspectele indiene ale culturii 
mexicane, făcând să rămină aproape fără valoare 
elementele de importaţie europeană. Profesorul 
Redfield, care a tratat cu o înaltă pregătire so- 
ciologică, această problemă plină de susceptibi- 
lităţi naţionale a ştiut să evite acest pericol. Deşi 
dezaprobă intenţia de a reevoca civilizaţia aztecă 
dinaintea cuceririi spaniole, el aruncă totuşi în 
treacăt o lumină prețioasă asupra acestei pro- 
bleme care se pune in mod inevitabil tuturor 
celor ce se ocupă de Mexic. 

Făcind o clasificare sistematică a caselor in- 
digene, a mobilelor şi uneltelor de bucătărie, el 
ajunge să stabilească preponderența technicei pre- 
columbiene în această sferă conservatoare a 


vieţii, Casa tipică este dreptunghiulară, făcută 
din argilă bătută cu picioarele, acoperită cu paie 
sau ţiglă (o importaţie europeană), avind o sin- 
gură intrare şi nicio fereastră, Aproape de piața 
centrală (plaza), care reprezintă centrul vieţii 
administrative, comerciale şi culturale, se găsesc 
case de stil spaniol, cu o curte centrală (patio) 
sau cu o veranda, Cele patru mobile esenţiale, 
toate indigene ale bucătăriei mexicane, sunt 
vatra făcută de cele mai multe ori din trei pietre 
aşezate în formă de triunghi, grătarul (la Tepo- 
zlan tot din argilă) piatra de moară şi oala, 

Uneltele europene sunt cuțitul de oţel, lampa 
mică, deschisă, cu petrol, candela şi găleata de 
alcool, ţinută să aducă şi păstreze apa. Technica 
culinară u rămas foarte puţin modificată de in- 
fluența europeană. Hrana esenţială e furnizată 
de porumb, şi fasole cu toate că Europaa 
adăugat acestora boul, porcul, zahărul, orezul, 
păsările, ouăle şi laptele pentzua crea o hrană 
mai variată. Hrana este fiartă, prăjită sau încăl- 
zită pe grătar, niciodată însă friptă în cuptor sau 
pe grătar, 

Analiza vestmintului arată, dimpotrivă, pre- 
ponderanţa stilului spaniol, la bărbaţi ca şi la 
femei. Excepţie fac opincile, odinioară ţesute din 
fibre de magney, acum fabricate din piele de bou. 

Formele pre-columbiene de transport cu spa- 
tele persistă alături de technicele cu bază ani- 
mală, întroduse din Spania în sec. XVI. 


40 


Toate instrumentele de muzică laica sunt de 
origină europeană ; doar muzica rituală, care are 
cu totul un alt nume, comportă instrumente in- 
digene. Totuşi integrarea anumitor elemente euro- 
pene cu elementele indiene este completă. Tepoz- 
tecanul este inconştient de orice diferenţă între 
acestea şi elementele pre-columbiene ale culturii 
sale. 

Examinind funcţionarea economică a satului, 
Redfield 1l situează cu mare grijă în fondul geo- 
grafic a ceeace el numeşte „comunitate“, şi pe 
care noi l-am numi mai de grabă „le petit pays”. 
Cele opt sate ale acestei regiuni naturale se gă- 
sesc la altitudini diverse; varietatea considera- 
bilă a climei şi producţiei le stimulează schimbul 
interior şi dependenţa lor mutuală, în acelaş timp 
însă fiecare sat păstrindu-şi o oarecare indivi- 
dualitate de costum, obicei şi chiar dialect. Fie- 
care sat aduce produsele sale caracteristice în 
piaţa bisăptăminală în care locuitorii săi ocupă 
un loc fixat prin tradiţie. In afară de piaţă, cu 
posibilităţile de întilnire pe care le oferă, cele 
opt sate sunt legate prin posesiunea comună a 
terenurilor şi printr'o organizaţie tradiţională a 
sărbătorilor. Faptul că fiecare sat işi are un sfint 
particular protector, precum şi succesiunea săr- 
bătorilor (fiestas) la care pot îi invitaţi locuitorii 
mai multor sau tuturor satelor, favorizează o 
oarecare circulaţie între cele opt sate şi înalţă 
unitatea lor de „comunitate“, opusă întregei lumi 
exterioare, 

Inaintea cuceririi spaniole, toate terenurile 
aparţineau la calpolli, o organizaţie mai mică 
decit pueblo (cetatea-stat cu o regiune naturală), 
şi probabil bazată pe o descendență comună. De 
la Reforma din 1857, cea mai mare parte a pro- 
prietăţii comunale a fost redusă a fi posedată 
individval. În categoria proprietăţii private Red- 
field numeşte locul casei (sitio) cu pămîntul 
agricol ce-i este ataşat (milpa). Fiecare sitio are 
o milpa -lependentă, care se poate găsi la o dis- 
tanţă considerabilă; „dar amindouă sunt impuse 
şi moştenite impreună, de regulă“. In dosul sitio- 
ului se găseşte în general o grădină, (corral) 
pentru cultivarea porumbului şi fasolei. 

Ca forme intermediare între proprietatea pri- 
vată şi posesiunea comunală, autorul a găsit o 
„milpa de labor“ şi un „tlacololli”. Obţinind per- 
misiunea autorităţilor municipale, fiecare locuitor 
al unuia din cele opt sate poate reduce la cul- 
tivare un lot de pămint public; el poate chiar 
să vindă dreptul de a cultiva acest teren; dar 
el nu posedă nicidecum titlul permanent şi legal 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


şi dacă neglijează de a-şi cultiva lotul său, mu- 
nicipalitatea poate să-l ia pentru a-l trece altuia. 
Un tlacololli e mai mic decit milpa de labor; 
el nu se cultivă decit într'unul sau două anotim- 
puri deoarece e situat |pe coastele precipitate 
ale munţilor. Terenurile publice propriu zise 
sunt de două feluri: păşunea (pastorales) şi pă- 
durea (cerriles); fiecare locuitor al celor opt 
sate poate să-şi pască aci animalele sau să taie 
lemne. Cele opt sate sunt solidare în a-şi apăra 
drepturile colective, dar tot aşa de adeseori se 
ceartă pentru prioritatea drepturilor de folo- 
sinţă. Însitrşit, fiecare sfint patronal posedă un 
teren care e cultivat prin munca colectivă a eno- 
Tiaşilor produsul servind pentru întreţinerea ca- 
pelei şi prepararea serbării. Acest teren e trecut 
pe numele unui particular, pentru a satisface 
cerinţelor legii, dar posesorul nominal n'are ni- 
ci un drept de a dispune sau beneficia de acest 
teren, sub ameninţarea unor sancţiuni pur sociale, 
nicidecum legale. 

Unul din capitolele cele mai bogate în studiul 
lui Redfield este acela în care el analizează 
„Titmul vital”  schiţind succesiunea fazelor în 
schimbul comercial, agricultură, viaţa familiară, 
diviziunea muncii, şi alternarea tensiunii şi des- 
tinderii în viaţa ceremonială. Autorul urmăreşte 
zi de zi calendarul anual al sărbătorilor; el a 
fixat cu o bogăţie de detalii şi o obiectivitate 
lăudabilă prepararea şi executarea celor mai 
multe ceremonii, adăugind fotografii foarte ex- 
presive şi înregistrind motivele muzicale, Ritualul 
naşterii a fost tratat cu oarecare amploare; cel 
al căsătoriei insuficient însă, In ceremonialul tn- 
mormintării sunt lucruri care izbesc: copilul 
mort e considerat ca devenind înger prin însuşi 
faptul morţii; funeraliile lui sunt deaceia ocazie 
de bucurie nemărginită, ducind chiar la scene de 
beţie generală. Soarta viitoare a adultului e pri- 
vită însă sub o lumină mai puţin optimistă şi fu- 
neraliile acestuia sunt celebrate cu severitatea co- 
respunsătoare, 

Redfield găseşte că alături de o viaţă socială 
foarte intensivă, structura politică formală din 
Tepozilan este cu totul neînsemnată. Rolul con- 
siliului municipal, ales nominal în fiecare an prin 
sufragiu universal, dar în realitate desemnat prin 
voinţa partidului dominant, este mai de grabă 
expresiv decit activ ; chiar lucrări importante de 
edilitate publică sunt iniţiate de bătrinii satului 
şi executate prin munca cooperativă a locuito- 
rilor, efectuată fără plată sub direcţia bătrinilor, 
nu a administraţiei publice. Această formă de 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


muncă (cuatequitl) este folosită deasemenea pen- 
tru adusul recoltei particularilor, pentru prepa- 
rarea serbărilor, etc., şi pare a reprezenta su- 
pravieţuirea unei organizaţii pur comunale a 
muncii, singura formă odinioară. Una din părțile 
cele mai interesante ale muncii actuale este re- 
partiţia ocupațiilor, specializate în „europene“ şi 
„indiene“. ÎInstitutori, preoţi, muzicieni, zidari, 
timplari, comercianţi, etc... deţin meşteşugul lor 
din oraş, deci în ultimă instanţă de la Europa. 
Doctorii care se servesc de ierburile naturale, 
moaşele, muzicanţii rituali, fabricanţii de jocuri 
de artificii, fabricanţii de măşti, magicienii repre- 
zintă formele supraviețuitoare ale specializării in- 
digene, Ocupaţiunile „europene“ sunt practicate 
ca mijloc de a-şi ciştiga viaţa; specialiştii indi- 
eni n'au decit o foarte slabă legătură cu vreun 
sistem remunerator. Mai de grabă „ei indeplinesc 
funcțiunile lor pentrucă sunt roluri cu care gru- 
pul social e obişnuit să-i vadă ocupați“. Cei dintâi 
datoresc meseria lor unui hazard al contactului 
cu viaţa urbană ; cei din urmă moştenesc aproape 
totdeauna meşteşugurile lor. Primele profesiuni 
sunt monopolul elitei semi-intelectuale şi semi- 
urbanizate”a'satului, „los corectos“ —; meşteşu- 
gurile din urmă sunt exercitate de los fontos şi 
pentru los fontos, massa tradiţională a ţăranilor, 
Procesul schimbării sociale la Tepoztlan este 
socotit de autor ca o difuziune a technicei şi 
mentalităţei urbane — chiar cosmopolite — din 
grupul los correctos în grupul los tontos, din 
centru în cătunele îndepărtate, din casele cu patio 
pină în casele dreptunghiulare ale Indienilor. 
Redfield a anexat cărţii sale o hartă foarte 
sugestivă, care arată situația geografică a celor 
două categorii de „specialişti” : „europenii“ sunt 
grupaţi aproape de centru, în timp ce meşteşu- 
Garii indieni sunt strinşi la periferiile satului. 
Redfield ne oferă deasemenea material inte- 
resant referitor la medicină şi magie, literatură 
şi muzică. Insfirşit capitolul său referitor la ati- 
tudinea locuitorilor față de sfintul şi faţă de 
conducătorul răsboinicilor (el veterano) este o 
contribuţie esenţială pentru cel care doreşte să 
înţeleagă mentalitatea satului mexican. El veterano: 
care personifică revolta regiunii contra guver- 
nămiîntului centralizat, într'o ţară cu regiuni bine 
distincte, devine erou prin cruzimea şi bravura 
sa şi din erou se transfărmă în semi-zeu, cişti- 
gind nemurirea creată de cintecele ţării. 
Această privire rapidă a bogatului material 
prezentat de Redfield este suficientă pentru a 
arăta că autorul ne-a dat un studiu de mare 


41 


valoare asupra unui sat în care se contopesc 
trăsăturile satului comunal aztec cu anumite ele- 
mente ale vieţii satului spaniol din secolul XVI, 
totul formind o cultură coerentă, modificată la 
rindul ei de unproces de urbanizare care porneşte 
din centrele mai populate ale Mexicului. Cititorul 
poate regreta însă lipsa oricărei informaţii serioase 
asupra technicei agricole, bugetelor ţărăneşti 
diferenţierii claselor, dreptului de moştenire. Am 
îi dorit un tablou mai clar al funcţionării acestei, 
autonomii sociale pe care autorul o pune în 
contrast cu inactivitatea administraţiei politice. 
Cauţi în zadar date asupra raporturilor familiale, 
educaţiei copiilor, vieţii emoţionale şi sexuale a 
adulţilor. Relaţiile între los correctos şi los tontos 
par prea simplificate : desigur că influenţa între 
cele două categorii sociale e reciprocă și nu uni- 
laterală, cum o prezintă Redfield. Vor {fi existind 
poate chiar grupuri intermediare sau tranzitorii 
între cele două clase sociale. Cititorul ar dori 
mai ales să cunoască mai bine lumea dellos tontos, 
pe care să n'o găsească privită de sus, după 
izvoare pe jumătate orăşeneşti şi mai mult ostile 
massei tradiţionale a țăranilor. 

Cu toate lacunele evidente pe care autorul 
le-ar recunoaşte singur, ca şi cu toate defectele 
de care el şi-ar da seama mai greu, orice cer- 
cetător sociolog la teren va fi recunoscător 
autorului pentru cartea sa plină de observaţii 
adânci şi obiective, o carte ce reprezintă prima 
incercare de a aplica în studiul satului mexican 
metodele moderne ale cercetării sociologice. 


Philip E. Mosely 
CONSILIUL LEGISLATIV. Zece ani de ac- 


fivilate.— Anul acesta, la 1 Ianuarie, s'au implinit 
zece ani de când Consiliul legislativ şi-a început 
activitatea-i de colaborator al parlamentului şi 
al guvernului, la confecţionarea legilor şi regu- 
lamentelor. 

Intr'o ţară şi într'o vreme în care, din ce în 
ce mai mult, s'a luat obiceiul ca aniversările, 
chiar cele mai puţin însemnate, să se come- 
moreze prin ospeţe şi discursuri, Consiliul Legis. 
lativ a găsit cu cale că mijlocul cel mai elegant, 
mai durabil şi mai folositor de a sărbători impli- 
nirea primului său deceniu de activitate, era 
publicarea unui volum, în care să se expună 
această activitate şi să se studieze ştiințificeşte 
câteva probleme, juridice şi de technică legisla- 
tivă intrând în câmpul acestei activităţi dar pre- 
zentând în acelaş timp şi un deosebit interes de 
ordin general. 


42 


Dacă n'ar fi decât acest gând şi incă Consi- 
liul Legislativ ar merita mulţumiri şi felicitări, 
pentru pilda de sobrietate şi de seriozitate pe 
care ni-o dă într'un moment în care aceste cali- 
tăţi sunt atât de rare, 

Când, însă, purcezi la cercetarea cuprinsului 
acestui impozant volum, care are nu mai puţin 
de 463 de pagini, sentimentul acesta de res- 
pect şi de mulţumire este încă sporit. 

Mai toţi consilierii, în frunte cu Prim-Preşe- 
dintele, d. Alex. Gane, şi un număr considerabil 
de referenţi, titulari sau stagiari, au contribuit 
cu câte un studiu aprofundat şi imbrăţişând ade- 
seori probleme ce depăşesc cadrul unei expu- 
neri, fie ea chiar critică, a menirii, organizării, 
activităţii sau posibilităţilor Consiliului. 

Dar, pentru cititorul doritor să se informeze 
mai amplu asupra vieţii de toate zilele a insti- 
tuției aşa de frumos sărbătorită, care, lucrând 
în liniştea birourilor şi bibliotecei, nu se poate 
bucura de publicitatea şi uneori de partea de 
senzaţional a unui corp legiuitor sau a unei Curți 
de justiţie, deosebit de interesante şi de instruc- 
tive sunt studiile d-lor A. Gane, lonescu-Dolj şi 
Ioan C. Filitti. 

D. Filitti, rezumând ideile expuse în diversele 
sale studii anterioare, publicate în limba română 
sau franceză, despre Consiliul Legislativ, arată 
care este origina acestuia şi ce organe asemă- 
nătoare l-au precedat in istoria ţărilor române 
(instituţia „jurisconsultului statului” înfiinţată în 
Moldova de Scarlat Vodă Calimah, „Obştescul 
Divan“ creiat de Convenţia dela Balta Liman în 
ambele principate, Comisia Centrală dela Foc- 
şani prevăzută de Convenţia dela Paris şi, în 
sfârşit, Consiliul de Stat din vremea lui Cuza), 

Ocupându-se apoi de rostul constituţional al 
Consiliului legislativ D. Filitti ia atitudine în 
controversa ce s'a ivit între autorii de drept 
constituțional dela noi, asupra chestiunii de a 
şti dacă acest Consiliu este un organ al puterii 
executive sau al celei legislative. După ce com- 
bate prima opinie, D-sa susține pe cea dea 
doua şi, bazându-se pe obligaţia introdusă de 
Constituţia dela 1923, de a se lua avizul Consi- 
liului Legislativ asupra proectelor de legi, con- 
chide cu formula originală şi oarecum parado- 
xală pentru cei obicinuiţi să gândească pe făgaşele 
dreptului constituțional român anterior sau ale 
celui străin, că, la noi, „puterea legiuitoare se 
exercită de rege şi de parlament, cu concursul 
Consiliului Legislativ”. 

D. lonescu-Dolij, în calitatea-i de colaborator 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


la alcătuirea proectului de lege pentru creiarea 
Consiliului şi de membru al lui încă dela înfiin- 
fare, pune faţă în faţă intenţiile legiuitorului şi 
realizările. Studiul D-sale este edificator pentru 
moravurile noastre politice, 

Din examinarea competenţei acordată de Cons- 
tituţie şi de legea sa de organizare, Consiliului 
Legislativ, rezultă că intenţia lor era de a face 
din acest „Consiliu” un organ, care să ia parte, 
să contribue realmente la facerea legilor şi să 
fie cu adevărat laboratorul central al tuturor 
departamentelor, pentru intocmirea proectelor 
de legi şi regulamente”, 

Or, în realitate, Consiliul n'a putut deveni 
acest laborator şi „nici nu i s'a dat întotdeauna 
timpul, sprijinul şi posibilitatea de a da contri- 
buţia sa”. Cauzele primordiale care au impiedi- 
cat realizarea intenţiilor legiuitorului sunt, după 
D. lonescu-Dolj, următoarele : 

1) boicotul lumii politice şi lipsa din partea-i, 
a oricărei increderi şi bune voințe. „Oamenii 
politici au privit şi considerat instituţia ca un 
intrus, care le stânjeneşte libertatea atotputer- 
niciei de totdeauna”; 

2) continuaraa vechiului sistem de a creia, 
pe lângă diversele departamente, comisiuni spe- 
ciale pentru alcătuirea proectelor de legi când 
menirea Consiliului Legislativ era tocmai de a 
le inlocui; 

3) obiectivitatea şi seriozitatea avizelor, care 
au prezentat observaţiuni atât usupra formei, cât 
şi asupra fondului, ceeace a vexat uneori amorul 
propriu al autorilor; 

4) diminuarea treptată a prestigiului Consi- 
Jiului, care iniţial trebuia să fie pus pe aceiaş 
treaptă cu guvernul şi parlamentul şi care este 
aşezat azi, din punct de vedere protocolar, în 
urma Curţii de Casaţie. Şi aci, D, lonescu-Dolj, 
care a părăsit inaltu-i post dela această Curte 
pentru a trece la Consiliu, are câteva reflecţii 
decepţionate şi îngrijorătoare pentru soarta insti- 
tuţiei, isvorâte din propria-i experienţă. De pildă: 
„In atari condiţii, nimeni dela Curtea de Casaţie 
nu va mai putea repeta sacrificiul sau mai bine 
zis Greşala noastră de a ne lăsa convinşi să pă- 
răsim Curtea de Casaţie şi să trecem la Consi- 
liul Legislativ, spre a ajuta instituţia să-şi înde- 
plinească misiunea constituţională“, 

5) pripa pe care lumea politică a impus-o 
adesea în activitatea Consiliului, a propus o 
„deformare a mecanismului lui“, căci nu numai 
documentarea avizelor s'a resimţit în mod fatal, 
dar Consiliul n'a putut face uz de dreptul ce-l 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


rae, de a chema, în calitate de consilieri tempo- 
rari, specialişti în problemele ce urmează a fi 
legiferate; 

6) in sfârşit, lipsa unui local adequat şi a 
unei biblioteci, precum şi totala lipsă de fonduri, 
care pune Consiliul în situaţia de a nu fi abona? 
la nici o revistă română sau străină. 

Studiul d-lui lonescu-Dolj este un adevărat 
apel pentru a se reda rolul şi locul ce-i fusese 
inițial hărăzite, Consiliului Legislativ care, cu 
toate piedicile şi cu toată reaua voință ce i s'a 
arătat, a reuşit totuş să pună oarecare ordine 
în haotica, grăbita şi infinita noastră legislaţie. 

D. A. Gane aduce, in studiul său, izbitoare 
conlirmări de cifre şi fapte acestei stări de 
lucruri, În general, însă, d-sa este mai optimist 
asupra soartei şi eficacităţei Consiliului, decât 
D. lonescu-Dolj. 

Se ştie, bunăoară, că una dintre sarcinile ce 
incumbă Consiliului Legislativ este aceia de a 
elabora proectele de unificare a codurilor, prin 
revizuirea lor. Sarcină delicată şi complexă, dacă 
ținem seamă de numărul şi de diversitatea legis- 
laţiilor de pe teritoriul României întregite. Sar- 
cină urgentă şi imperios necesară pentru a asi- 
gura o bună şi echitabilă distribuire a justiţiei 
pe tot teritoriul ţării. 

Consiliul Legislativ s'a achitat, chiar de pe 
acum, de o bună parte din această sarcină. Ast- 
fel, codul penal şi cel de procedură penală, 
recent promulgate, au fost pregătite de el. Se mai 
găsesc redactate gata de acelaş Consiliu, proec- 
tul codului de procedură civilă, cel al codului 
de comerţ şi o bună parte din cel civil. 

Trecând la cea de a 2-a misiune a Consiliului, 
cea de a-şi da avizul asupra proectelor de legi 
din iniţiativa guvernului sau parlamentară şi 
asupra proectelor de regulament, D. Gane arată 
că, dela înfiinţarea lui şi până la 1 Ianuarie 
1936, Consiliul a dat nu mai puţin de 2.675 avize, 
dintre care 1.527 au comportat observaţii mai 
mult sau mai puţin ample. In ce măsură s'a ţinut 
seamă de aceste avize? Iată un mijloc de a mă- 
sura utilitatea şi eficacitatea acestei instituţii, 
căci, dacă legiuitorul a prescris obligaţia de a 
se cere avizul Consiliului asupra proectelor de 
legi şi regulamente, nu s'a înscris nicăeri aceia 
de a da urmare avizelor sale. Din datele publi- 
cate de D, Gane rezultă că procentul avizelor 
de care s'a ţinut seamă se ridică la 61%, fără 
a socoti în această cifră legile sau regulamen- 
tele, care au fost trimise Consiliului, pentru ob- 
servaţii, sub formă de ante-proecte şi care, fiind 


d 


43 


modificate in sensul vederilor Consiliului, n'au 
mài primit observaţii din partea acestuia atunci 
când i-au revenit pentru aviz. 

Totuşi, numărul de avize de care nu s'a ţinut 
seamă rămâne foarte mare mai cu seamă dacă 
ținem seamă de faptul că D. Gane n'a socotit in 
cele 61°/ avizele date asupra proectelor ce n'au 
fost supuse incă parlamentului. 

Şi cifrele nu zugrăvesc uneori decât imper- 
fect realitatea, căci D. Gane însuşi recunoaşte 
una din deficiențele remarcate, in activitatea 
Consiliului de D. Ionescu-Dolj: din cauza numă- 
rului prea mare de proecte şi grabei cu care se 
cere avizul, deseori Consiliul este obligat să se 
mărginească la unele „observaţii mai mult de 
ordin general“, cărora, probabil, n'a fost greu 
să li se dea urmare. (lată, în această privinţă, 
câteva cifre revelatorii pentru anul 1931: la 21 
şi 23 Martie, intră la Consiliu câte 9 proecte 
la 26 Iunie, 10 proecte, iar la 10 Iulie 17 proecte 
şi Consiliul dă, la 27 Martie 13 avize, la 27 
Iunie 11 avize, la 10 Iulie 12 avize, iar la 15 
Iulie 15 avize !). 

Ba se întâmplă uneori ca proectul asupra 
căruia s'a pronunțat Consiliul să nu aibă nimic 
comun, sau prea puţin, cu cel ce e supus ulte- 
rior parlamentului. Iată un exemplu citat tot de 
D. Gane: în 1930, Consiliul dă aviz, probabil 
favorabil, asupra unui proect de lege pentru 
înființarea unei catedre de Drept civil la Faculta- 
tea de Drept din Bucureşti. Ulterior, ce adaugă 
în proect 2 catedre la Facultatea de Medicină, 
Parlamentul suprimând catedra de Drept civil, 
nu votează decât înființarea catedrelor dela Me- 
dicină, Totuşi, se chiamă că Consiliul a fost 
consultat! Ar fi interesant de ştiut dacă, în cal- 
culul făcut, avizul acesta intră printre cele că- 
rora li s'a dat urmare şi care este numărul 
avizelor cărora li se dă o asemenea urmare. 

O sarcină la indeplinirea căreia Consiliul a 
pus o deosebită râvnă este aceia ca, în avizele 
ce dă asupra proectelor de legi şi regulamente, 
să se cerceteze constituţionalitatea acestora. D. 
Gane arată că, în aceşti 10 ani, s'au dat 518 
avize privind vicii de neconstituționalitate. Viciile 
acestea n'au fost apoi reparate decât în 64%/0 din 
cazuri. Procentul este prea scăzut, mai ales dacă 
ţinem seamă de importanța materiei. 

Rolul Consiliului, din punctul de vedere al 
controlului preventiv al constituţionalităţei, este 
încă şi mai important când e vorba de proectele 
de regulament. Căci se pare că executivul este 
mult mai des tentat decât legislativul, să trans- 


44 


greseze Constituţia: pe când în materie de re- 
gulamente, din 429 avize, 204 se referă la ne- 
constituţionalitatea proectelor, în materie de leşi, 
cifra acestora nu e decât de 315 din 1527. Ar fi 
mai interesant de ştiut care e procentul de avize 
relevând vicii de neconstituţionalitate cărora li 
s'a dat urmare în materie de legi şi în materie 
de regulamente. Bănuim că, in materie de regu- 
lamente, procentul este mult mai scăzut. D. Gane 
citează un caz tipic: proectul regulamentului de 
funcţionarea fabricilor şi atelierelor de călcătorie, 
adăugând la lege, scutind de obligaţia general im- 
pusă de lege, de a avea ventilatoare la asemenea 
ateliere şi fabrici, pe membrii Camerelor de 
muncă. Natural, Consiliul a fost de păre- 
re că această curioasă excepţie, introdusă 
prin regulament în favoarea onorabililor membrii 
ai Camerelor de muncă, e anticonstituţională. 
Totuşi, regulamentul promulgat a menţinut ex- 
cepția | 

Dar Consiliul Legislativ n'a fost înființat spre 
a aviza numai asupra proectelor emanând dela 
guvern, ci şi asupra celor din inițiativă parla- 
mentară. Intenţia legiuitorului era evitarea tex- 
telor, neconstituționale sau incoherente, ori de 
unde ar proveni ele. Consultarea prealabilă a 
Consiliului trebuia să siăvilească astfel deplora- 
bila practică a amendamentelor parlamentare, 
introduse prin surprindere şi care de atâtea ori 
strică economia legilor celor mai bine chibzuite 
Sau n'au nici o legătură cu textul votat. In acest 
domeniu, oamenii politici nu s'au mulțumit numai 
să contracareze activitatea consiliului, ci au găsit 
mài comod să-i işnoreze existenţa: D. Gane arată 
că, in 10 ani, parlamentul n'a cerut avizul Con- 
siliului decât asupra amendamentelor privind..... 
2 proecte de legi. 

Să mai vorbim de atâtea alte dispoziţii din 
legea de organizare a Consiliului, care tindeau 
a face din el un organ important, luând o parte 
activă şi efectivă la întreaga operă de legiferare, 
şi care au rămas literă moartă ? Chemarea unui 
delegat al Consiliului în faţa comisiunilor parla- 
mentului, pentru a lămuri opiniile exprimate în 
aviz, dreptul de a invita el pe miniştrii spre a 
da explicaţiuni asupra proectelor trimise, obli- 
gaţia ca ordinea de preferință pentru examinarea 
proectelor să fie fixată, înaintea deschiderii par- 
lamentului, de comun acord de Primul Ministru 
şi de Primul Preşedinte al Consiliului Legislativ... 
Toate n'au rămas decât pioase deziderate expri- 
mate de un legiuitor bine intenţionat, dar nereali- 
zate de o societate pripită, fără spirit de disci- 


- 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


plină şi fără continuitate. care trăeşte încă în 
iluzia naivă că racilele de care suferă se pot 
îndrepta prin legi multe şi mai ales noui. 

D. Filitti, în frumosul şi substanţialul său stu- 
diu, a caracterizat foarte plastic atitudinea pe 
care lumea politică românească a avut-o încă 
dela inceput, faţă de Consiliul Legislativ: 

„Partidele politice, când s'au aflat în opoziţie, 
au învinuit Consiliul de lipsă de intransigenţă 
față de guvern; când au ajuns la cârmă, nu l-au 
găsit destul de conciliant faţă de o operă legis- 
lativă menită să asigure fericirea ţării”, 

Şi iată cum volumul comemorator al primului 
deceniu de activitate a Consiliului Legislativ, pe 
lângă prețioasele contribuţii ce aduce la ştiinţa 
dreptului, este în acelaş timp o pildă vie şi un 
prilej de reflecţii asupra lipsei de eficienţă a 
instituţiilor şi legilor celor mai bine chibzauite şi 
mai utile, atâta vreme cât moravurile societăţii 
n'au evoluat ele înşile pentru a face ca aceste 
instituţii şi legi să țâşnească din chiar nevoile ei 
de toate zilele. Altfel, ele riscă să fie conside- 
rate mai mult ca piedici, privite cu neincredere 
şi ocolite prin diferite subterfugii. 

Şi este păcat că experienţa Consiliului Legis- 
lativ n'a fost încununată de mai mult succes şi 
n'a avut mai mult răsunet în viaţa societăţii ro- 
mâneşti. In alte ţări, începând cu Franţa care de 
atâtea ori — în bine sau în rău — ni-a servit de 
îndrepiar pentru organizarea structurei noastre 
de Stat, înfiinţarea unui organ asemănător Con- 
siliului nostru Legislativ este cerută imperios de 
doctrină şi de toți cei ce, deşi— sau to emai fiindcă 
— preţuesc regimul parlamentar, vor să-i înlă- 
ture scăderile. 

Noi avem un asemenea organ, căruia orice 
observator imparţial nu-i poate aduce decât 
laude pentru felul cum şi-a înțeles menirea în 
aceşti 10 ani, şi nu ştim sau nu voim să-l fo- 
losim. 

Constantin Vulcan 


DIMITRIE I. GOGA: Pedagogul Vasile Gr. 
Borgovan (Biblioteca Invăţătorilor, Nr. 4, Editura 
Revistei, Satul şi Şcoala, Cluj). 

S'a înrădăcinat la noi tot mai adânc tendinţa 
de a nu privi decât spre viitor, în credința că 
trecutul, pe toate tărâmurile, nu ne poate oferi 
nici un sprijin şi nici o învăţătură. Greşeala aces- 
tui fel de a vedea n'a întârziat să iasă la iveală. 
Un popor, realitate vie [şi organică, nu începe 
niciodată cu generaţia în viață. Pilda celor din 
trecut, continuarea vechilor deprinderi de muncă 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


şi concepții despre lume, asigură legătura trainică 
dintre rândurile de oameni cari se perindă, în- 
lăturându-se primejdia de a incepe mereu dela 
capăt, stângaciu şi primitiv, un gen nestatornic 
de viaţă. Ca să creştem după firea şi putinţele 
noastre, trebue să păstrăm cu grije, pentru a le 
duce mai departe, toate experienţele înaintaşilor 
oricât de modeste ar fi ele, în comparaţie cu 
ale altor neamuri şi oricât de vitrege au fost 
vremurile cari le-au curmat strălucirea şi des- 
voltarea. Din fericire lucrurile acestea sunt din 
ce în ce mai bine înţelese şi ne pare bine că 
putem insemna, pentru tărâmul pedagogic, lucra- 
rea nu numai pioasă, dar şi folositoare, în între- 
gime, a d-lui D. I. Goga, codirectorul merituoasei 
publicaţii dela Cluj „Satul şi Şcoala“ şi a acelei 
„Biblioteci a Invăţătorilor” care se anunţă rodnică 
şi interesantă. 

Se poate vorbi la noi de o pedagogie? Există, 
în afară de lucrările cu totul noi, o pedagogie 
românească? De sigur in înţelesul ştiinţific, de 
mari sisteme de educaţie, n'am avut o pedago- 
gie, dar în înțelesul practic (didactic) am avut 
dascăli şi străduințe pedagogice cari merită 
atenţia cercetătorilor pentru a nu lăsa să piară 
o tradiţie căreia îi datorăm parte mare din pro- 
Gresele realizate de ţara noastră în vremurile 
ultime. D-l D. I. Goga cercetează, cu pricepere 
şi cu dragoste, viaţa şi activitatea „unui vechiu 
profesor ardelean, Vasile Gr. Borgovan, al cărui 
nume il găsim legat de câteva opere pedagogice 
şi instituţii şcolare de mare însemnătate, atât din 
Transilvania, cât şi din Vechea Țară, între anii 
1875-1920", 

Borgovan s'a născut la 2 Ianuarie 1850, în 
Satul Nou de Jos (Noeni), comitatul Solnoc- 
Dobâca din Transilvania, astăzi satul Corvineşti 
din judeţul Năsăud. Ca elev a avut noroc de 
descăli vrednici: învățătorul Dumitru Rusu şi 
părintele Matei Pop, în sat; apoi profesorul 
Vasile Petri la Năsăud şi alţii. Borgovan a urmat 
după şcoala secundară teologia, singurul mijioc 
pe atunci de a se face profesor. Astfel a studiat 
la Viena teologia, filosofia şi pedagogia, continuate 
la Budapesta, dar isprăvite, din pricina prigoanei 
ungurești, la Oradea-Mare în 1876, După aceasta 
a fost nnmit profesor la preparandia din Gherla, 
la care a muncit 12 ani (1876-1888). A predat 
pedagogia, matematica şi limba germană şi a 
publicat în acest răstimp: „Metodul computului” 
(1876) „Curs complet de aritmetică“ şi lucrarea 
deosebit de însemnată pentru vremea aceea, tn- 
tărind spiritul nou în şcoala românească,: „In- 


45 


dreptar teoretic şi practic pentru învăţământul 
intuitiv“ (1885), colaborând în acelaş timp Ja cele 
mai însemnate reviste de specialitate din Ardeal 
(„Şcoala Română” a lui V. Petri, „Foaia scolas- 
tică" din Blaj, redactată de I. Negruţiu, etc.). 
Învăţământul intuitiv şi activitatea de sine, au 
fost cele două mari principii pedagogice, revolu- 
ționare pe atunci, pentru cari a luptat Borgovan 
şi prin cari a reuşit, alături de alţii, să impună 
o nouă direcţie, cea sănătoasă, şcolii româneşti. 
Totuş Borgovan n'a găsit destulă înţelegere din 
partea autorităţilor şcolare (mai ales a episcopu- 
lui Gherlei loan Szabo), încât refuzându-i-se 
catedra de pedagogie dela seminarul teologic, 
rămasă vacantă şi ne mai putând suferi neajun- 
surile cari i se făceau, a trecut in 1888 în ţară, 
cu sprijinul lui Titu Maiorescu, pe atunci Ministru 
al Instrucţiei, ca profesor de pedagogie şi limba 
germană la Şcoala de Institutori din Bucureşti, 
Şi aici s'a distins în chip deosebit, mai ales pe 
tărâmul pedagogiei practice, dând ţării o pleiadă 
de institutori cari sunt mândria şcolii româneşti. 
In timpul acesta a publicat câteva manuale 
didactice, în colaborare cu Al. Odobescu. 

Cu desființarea Şcolii de Institutori tn 1900, 
Borgovan a fost numit la Liceul Sf. Sava, dara 
acceptat să treacă la Bârlad, unde au fost trimise 
ultimele serii din elevii săi, pentru a-şi termina 
şcoala. După scurtă vreme însă, în care, pe lângă 
o strălucită activitate practică, a intocmit două 
lucrări de o mare valoare documentară, (O pagină 
din istoria Şcoalei Normale din Bârlad şi primul 
Anuar al Şcoalei Normale din Bârlad), Borgovan 
a fost rechemat la catedra sa din Bucureşti, pe 
care n'a părăsit-o până in 1912. Aceasta este o 
perioadă de linişte în viaţa sa, în care a creat 
o importantă operă de educaţie în familie, scrisă 
în stil popular: „Ionel, Principii morale şi creşti- 
neşti de educaţiune”. Prin crearea de noi şcoli 
normale, în 1912, Borgovan a fost rugat şi a 
primit direcţia Şcoalei Normale din T. Severin, 
pe care a organizat-o, cum puţine şcoli am avut 
în ţară. A ieşit la pensie în 1919 şi a făcut parte 
din primul Senat al României întregite, fiind 
ales şi a doua oară, în ţinutul său de naştere 
(Solnoc-Dobâca), S'a stins în 1923. 

Cartea d-lui Goga se inchee cu o listă a lu- 
crărilor lui Borgovan, cari se ridică la 30, muncă 
de o viață, zi de zi, cinstită şi folositoare. 

Recomandăm cu căldură lucrarea aceasta 
tuturor membrilor corpului didactic şi tuturor 
intelectualilor dornici să afle o activitate fru- 
moasă şi pilduitoare din trecutul şcolii româneşti. 


46 


Şi dorim d-lui D. Goga răgazul şi dragostea 
pentru a desvălui şi alte figuri vrednice de 
dascăli, cum e acel „vestit pedagog: Vasile 
Petri“ şi atâţia pe cari îi uităm nu din vina lor, 
ci din lipsa noastră de înţelegere. 


Traian Herseni 


ILIE SULEA FIRU: Funcțiunea biologică a 
educațlunei. — (Din publicaţiile cercului de studii 
de pe lângă Seminarul Pedagogic Universitar 
„Titu Maiorescu“ din Bucureşti, 1935). 


Dl. Ilie Sulea-Firu scrie într'un fel strâns, 
aproape aforistic. Din pricina aceasta studiile 
d-sale par rezumatul unor lucrări mai întinse şi-ţi 
pare uneori rău că nu poți să citeşti textul întreg. 
Pentrucă desvoltările nu sunt intotdeauna lipsite 
de rost. Ele ajută nu numai la limpezirea afir- 
maţiilor mai de seamă, dar înfăţişează complet 
gândirea şi desvălue motivele ei mai adânci. 
Dovadă e chiar studiul pe care ilanalizăm, Des- 
voltat, ar fi putut duce la un sistem interesant 
şi credem just, de pedagogie, pentrucă se cuprind 
în germene toate elementele necesare acestui fapt, 
dar așa nu putem prinde decât o concepţie cu 
totul generală, cu urmări pe cari le putem bănui 
dar nu le vedem precis. 

„Menirea educaţiei — după dl. Sulea — este 
să uşureze procesul vieţii, să îndrepte scăderile 
selecției oarbe ale naturii, asigurând a. indivizi- 
lor, posibilităţile optime de desăvârşire a naturii 
proprii, prin ocrotirea desvoltării nestânjenite a 
fiecăruia, în epoca de formaţie şi punerea la 
dispoziţie a condiţiilor celor mai favorabile actua- 
lizării puterilor virtuale din indivizi; b. societăţii, 
un capital de valori umane din care să poată 
alege, pentru fiecare din funcţiile sale, elemente 
capabile a-i aduce un maximum de vitalitate“. De 
aici sarcina educatorului apare în chip lămurit, 
Ea nu poate fi îndeplinită decât „căutând a pune 
pe copil întotdeauna pe cât se poate, în condi- 
țiuni care să-i permită o autoeducaţie în sensul 
unei actualizări a energiilor sale de care dispune 
prin proprie activitate, a se sprijini întotdeauna 
pe sine, ajutându-l numai la nevoie şi numai cât 
esle necesar, spre a păşi spre o personalitate 
independentă, în sensul naturei sale proprii, spre 
a deveni un punct de sprijin pentru societate, 
nu un balast parazitar”. Şi dl. Sulea remarcă cu 
drept cuvânt că „o civilizaţie specială pentru 


SOCIOLOGIE HOMANEASCA 


copii începe a se forma“ în vederea satisfacerii 
nevoilor proprii ale copiilor (tribunale pentru 
copii, case ale copilului, teatre pentru copii), 
Deasemenea observă just că felul în care e con- 
ceput raportul dintre individ şi societate are în 
educaţie foarte mare influenţă şi subscriem so- 
luţia, pe care sociologia modernă o impune din 
ce în ce mai mult : „Nici individul nu e un in- 
strument pentru societate, nici societatea un in- 
strument pentru individ: ele sunt una şi aceeaşi 
realitate; nu există societate fără indivizi, nici 
indivizi fără societate. Individul profită de bine- 
facerile vieţii în comun, dar şi aceasta profită 
de experienţa şi creaţia individului". Pentru echi- 
librarea desăvârşită a acestui raport, societatea 
trebue insă organizată, căci „În practica vieţii 
democratice, oricine ajunge oriunde: pe când ar 
trebui ca oricine să poată ajunge la locul pentru 
care este destinat de valoarea lui actuală”. Noua 
educaţie vede menirea sa în a descoperi valori 
existente în indivizi şi a le uşura actualizarea, 
spre deosebire de vechea educaţie care căuta să 
modeleze în fiecare individ idealul epocei res- 
pective. De aici nevoia de a „transforma pro- 
grama pentruca ea să conţină elementele nece- 
sare pentru a satisface nevoile copilului lăsându-i 
libertate în lucru, convinşi fiind prin aceasta că 
se satisfac implicit în optimă formă şi necesită- 
tile sociale reale, omul fiind dela natură social şi 
dela natură posedând resortul perfecţionării pro- 
prii care e cu atât mai reală, cu cât educatorul 
şi societatea îi pune la dispoziţie condiţiile ne- 
cesare”, În această concepție Pedagogia nu se 
mai reduce la didactică, ci devine o ştiinţă cu- 
prinzătoare a tuturor normelor de organizare a 
vieţii tinerimei: o politică a generaţiei tinere, 
care să ii apere drepturile şi să satisfacă nece- 
sitățile, să uşureze perfecţionarea şi evoluţia spre 
optima formă a naturii fiecărui copil, uşurând 
procesul vieţii individuale şi în acelaş timp, per- 
fecţionând organismul vieţii colective. Numai aşa 
nu se deviază prin arta omenească, arta naturii. 

De sigur dl. Sulea se găseşte pe drumul cel 
bun, dar drumul acesta trebue continuat, trebue 
lărgit, trebue precizat. Cu rezerva acestei veri- 
ficări printr'o desvoltare ulterioară, străduința 
pedagogică a d-lui Sulea merită un cuvânt de 
laudă şi un cuvânt de aprobare. 


Traian Herseni 


SDCIOLOGIE ROMANEASCA 


47 


INSEMNARI 


A murit Oswald Spengler, unul dintre gândi- 
torii cei mai discutaţi din vremurile noastre. Deşi 
incă tânăr (56 de ani), desnodământul acesta era 
aşteptat : Spengler suferea de multă vreme deo 
boală care îl mistuia treptat. Cartea lui funda- 
mentală, care a stârnit un neobişnuit entusiasm, 
dar şi o critică dintre cele mai severe, operă de 
filosofia istoriei şi de profeție socială, scrisă sub 
semnul lui Goethe şi al lui Nietzsche, este Unter- 
gang des Abendlandes (Declinul Occidentului). 
Apărută în 1916, lucrarea aceasta a trecut cu 
totul neobservată, fiind descoperită abia cu câțiva 
ani în urmă, pentru a se bucura apoi de unul 
dintre cele mai răsunătoare succese, 


După Spengler, culturile sunt organisme vii, 
asemănătoare plantelor, cu o desvoltare fatală, 
dela naştere către moarte. După ce o cultură a 
a înflorit şi şi-a dat roadele, produse de inaltă 
spiritualitate, ea se schimbă, fără putință de re- 
venire, în civilizaţie materială, sfârşitul fatal al 
oricărei culturi. Occidentul şi-a trăit epoca de 
realizare a culturii, iar acum va urma moartea 
prin civilizaţia materială, Iată pe scurt pesimismul 
cultural al lui Spengler, 


El a mai scris şi alte lucrări, ca Preussentum 
und Sozialismus sau Jahre der Entscheidung, cari 
s'au bucurat de mult succes, datorită numelui pe 
care şi-l crease şi datorită caracterului lor po- 
litic de actualitate, dar opera. care va rămâne 
să-l reprezinte în istoria gândirii, acum când se 
duce, este una singură, care nu va fi uitată cu 
uşurinţă, Declinul Occidentului. 


In ultimul număr, pe care-l primim la re- 
dacţie, al revistei The Sociological Review, Jour- 
nal of the Institute of Sociology, April 1936, 
din Londra, găsim studiul „The Sociological 
School of Dimitrie Gusti, de Philip E. Mosely 
(p. 149-165), asupra căruia vom reveni în numă- 
rul viitor, 


S'a stins din viaţă la o vârstă înaintată (82 
de ani) Georges Vacher de Lapouge, unul dintre 
cei mai de seamă antropo-sociologi ai Franţei. 
El face parte din pleiada cercetătorilor formaţi 
în veacul al 19. sub influența puternică a biolo- 


gismului şi cari au incercat sub diferite forme 
(organicism, darwinism social, teoria raselor, etc.) 
să fundamenteze ştiinţific sociologia. Impreună 
cu cugetătorii germani Ammon şi Wolimann, La- 
pouge face parte din ramura raseologică (antro- 
pologică) a şcoalei biologice în sociologie. 


Operele mai de seamă ale lui Lapouge sunt: 
Les sslections sociales (1896), in care se aplică 
pentru prima dată teoria selecţiei pe o scară 
mare în studiul vieţii sociale; The fundamental 
laws of anthroposociology (1891), în care susţine 
superioritatea dolicocefalilor faţă de brahicefali; 
L'Arven, son rôle social (1899), în care susține 
însemnătatea rasei nordice, ariene, în viaţa po- 
poarelor şi vede pricina decăderii Elenilor, Ro- 
manilor, Celţilor şi a Slavilor în amestecul lor 
treptat care i-a îndepărtat de rasa ariană; Race 
et Milieu social (1909), in care işi aplică teoriile 
şi în studiul vieţii de stat. 


Lapouge nu s'a bucurat de prea mult succes 
în Franța democrată, dar în schimb e deosebit 
de stimat în Germania, iar istoricii sociologiei 
nu se sfiesc să-l socotească printre cei mal re- 
prezentativi şi originali gânditori ai epocii, In 
orice caz sociologia va trebui să fină seama, în 
explicaţia fenomenelor sociale, datorită ramurei 
de cercetare pe care a inaugurat-o Lapouge tm- 
preună cu alţii, şi de factorii biologici, eredi- 
tate, selecţie, rasă etc. Prin aceasta numele său 
va rămâne, chiar dacă soluţiile pe cari le-a dat, 
într'un stadiu puţin înaintat al antropologiei, vor 
fi cu totul părăsite. Ştiinţele în decursul evolu- 
tiei lor nu se imbogăţesc numai prin soluţii, ci 
şi prin problemele şi metodele pe care le câş- 
tigă. 


* 


Sociologia românească se bucură de multă 
simpatie în străinătate. Nu numai cercetările mo- 
nografice, dar şi sistemul de sociologie al şcolii 
dela Bucureşti incepe să fie cunoscut. Remarcăm 
in această privinţă foiletonul despre mişcarea so- 
ciologică din ziarul Obzor dela Zagreb (21.11.36), 
iscălit de Dr. lvan Esih, în care se aminteşte şi 
manualul recent al d-lor D. Gusti şi T. Herseni: 
Elemente de sociologie, Sociologii din străinătate 
urmăresc cu atenţie activitatea desfăşurată la 
noi in domeniul sociologiei. 


48 


Ferdinand Tönnies, sociologul german, a fost 
sărbătorit de admiratorii şi elevii săi cu prilejul 
vârstei de 80 de ani, împlinită în 26 Iulie 1935, 
De curând a apărut un volum omagial închinat 
lui: Reine und Angewandte Soziologie (Eine 
Festgabe für Ferdinand Tönnies — Hans Buske 
Verlag, Leipzig 1936, 405 pg.), cu un cuprins 
deosebit de bogat şi de interesant. Remarcăm 
contribuțiile lui Leopold von Wiese despre si- 
tuația internațională actuală a sociologiei gene- 
rale; a lui Hans L. Stoltenberg despre ştiinţa 
vieții ca totalitate ; a lui G. Colm despre socio- 
logia finanțelor; a lui R. Heberle despre insem- 
nătatea migrațiilor în viaţa socială a popoarelor 
a lui H. Schmalenbach despre prestigiul social 
al vârstei; a lui Franz Boas despre individuali- 
tatea culturilor primitive; a lui S. R. Steinmetz 
despre celibat ca instituţie şi răspândirea lui în 
toată lumea; a lui Richard Thurnwald despre 
antinomii în structura şi funcţionarea asocierilor 
şi a instituţiilor; a lui Yusuma Takata despre 
concepţia sociologică a istoriei, etc. 

Volumul cuprinde şi două studii despre Tân- 
nies datorite Profesorilor Brockdorff şi Harms, 
apoi o bibliografie pe ani a operilor lui Tön- 
nies din 1875 până in 1935, de Else Brenke. 

F. Tönnies este autorul cărţii „Gemeinschaft 
und Gesellschaft” (1887) care a făcut epocă în 
sociologia germană, şi a numeroase scrieri socio- 
logice. El este socotit, cu drept cuvânt, printre 
întemeietorii sociologiei moderne şi, alături de 
Max Weber, printre cei mai de seamă sociologi 
ai Germaniei. 


In studiul „Der gegenwärtige internationale 
Entwicklungsstand der Allgemeinen Soziologie" 
de Profesorul dela Colonia, Leopold von Wiese 
(din volumul închinat lui F. Tönnies: Reine und 


Sociologie Românească 


Mai 1936 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


Angewandte Soziologie, amintit mai sus), care 
este o dare de seamă, in special pe temeiul 
ultimului congres internaţional de sociologie, 
despre situaţia internaţională actuală a sociolo- 
giei generale, se aminteşte pe larg şi sociologia 
românească (pg. 12). România este socotită de von 
Wiese printre ţările în care cercetările sociolo- 
gice sunt deosebit de fructuoase. Aminteşte în 
Special Institutul Social Român, Arhiva pentru 
ştiinţa şi reforma socială şi cercetările mono- 
grafice. Obiectează pentru acestea din urmă 
lipsa de legătură dintre mulţimea datelor şi 
teoria menită să le unească. Se înțelege că 
obiecţia nu putea fi făcută decât de cineva care 
nu cunoaşte decât fragmentar activitatea mono- 
Grafică românească. Sociologia monografică nu 
însemnează o simplă culegere de fapte, ci o 
cercetare în cadrul unui sistem teoretic precis, 
menită să servească tot teoriei. Lucrările Insti- 
tutului Social Român: Sociologia militans, 
Teoria monografiei sociologice şi Tehnica mono- 
grafiei sociologice, au înfăţişat pe larg problema. 
Pe lângă acestea, revista noastră va reveni 
asupra problemei pentru o lămurire şi mai 
completă. În ce priveşte pe străini, ne vom stră- 
dui să publicăm atât sistemul, cât şi rezultatele, 
într'o limbă străină, mai pe larg decât am 
făcut-o până acum. 


r 


Archives de Sociologie de sub direcția Pro- 
fesorului G. L. Duprat, Nr. 5-6, August — De- 
cembrie 1935 (apărute de fapt in 1936) tipărite 
la Roma (Comitato Italiano per lo studio dei 
problemi della populazione) publică contribuțiile 
italiene la ultimul congres internațional de so- 
ciologie tratând despre metabolismul social şi 
despre formele elementare ale vieții sociale 
(240 pg.). Material mult şi interesant. 


Anul I, Nr. 5 


www.dacoromanica.ro