Sociologie românească — 1936 Nr.2 — An I

SOCIOLOGIE 
ROMANEASCĂ 


Director D. CUST] 


An 1. N:2. Februarie 1936 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


Revista Secţiei Sociologice a Institutului Social Român 


Director: D. GUSTI 


Anul J. Nr. 2. Februarie 1936. 


CUPRINSUL: 


D. Gusti: Invăţăminte şi perspective din munca echipelor studențești; 
D. C. Georgescu: Problema alimentaţiei țărănești; C. Brăiloiu: 
Dealul Mohului; C. Brăiloiu, H. Brauner, I. Cociș, Ştefania Cris- 
tescu, Viorica Sasu, H. H. Stahl: Cununa în satul Şanţ, 


CRONICI: 
Traian Herseni: In amintirea lui Ștefan Zeletin; Octavian Neamţu: 
Drumul spre sate al tineretului maghiar din Ardeal; H. H. Stahl: 
Al treilea film documenta: al Institutului Social Român: „Satul Șanț” ; 
Prof. T. Al. Ştirbu: Activitatea Institutului Social Basarabia ; Jng. 
Ion C. Vasiliu: Institutul de Cercetări Agronomice al României, 
DOCUMENTE: 
H. H. Stahl: Cum a fugit Ion Poparad din Drăguş, iarna peste munți, în 
țară, de frica jandarmilor unguri; Un izvod vrâncean de cheltuială 
la moarte, din 1781. 
RECENZII: 
H. H. Stahl: Vasile Cosma: Cinci sate din Ardeal; Două monografii 
rivale; Mihai Pop: Buletinul laboratorului de fonetică experimentală ; 
I. Cazan: Anuarul Arhivei de folklor; A. Gorovei: Noţiuni de fol- 
klor; Emanoil Bucuţa: Amintiri diplomatice; Die internationale Er- 
forschung der Donau als Produktionsgebiet, 
INSEMNĂRI. 


Apare lunar. Exemplarul: 15 lei. Abonamentul anual 150 lei pentru 
particulari, 1000 lei pentru autorități și instituții. 

REDACȚIA şi ADMINISTRAȚIA: Institutul Social Român, 
Piaţa Romană 6, etaj III. (Palatul Academiei de Inalte Studii Comer- 
ciale şi Industriale), București. 

D-nii autori şi editori sunt rugaţi să trimită publicaţiile despre care 
doresc să luăm notă, în două exemplare, pe adresa redacţiei, 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMÂNEASCA 


Director : D, GUSTI 
Anul L No, 2 Februarie 1936 


INVĂŢĂMINTE ȘI PERSPECTIVE 
DIN MUNCA ECHIPELOR 
STUDENȚEȘTI 


Fundaţia Culturală Regală Principele Carol şi-a făcut o datorie să aducă la 
cunoștința tuturor, sub toate formele, preocupările fundamentale de interes ob- 
ştesc, ce o frământă de doi ani. Aşa, în cursul lunilor Noemvrie, Decemvrie și 
Ianuarie Societatea de Radiodifuziune a avut bunăvoința să primească a. se face 
15 conferinţe în faţa microfonului asupra a 15 aspecte ale satului românesc, ţinute 
de 15 conducători de echipe studențești dintre cele 25 ce-au lucrat în vara anului 
1935 în 25 de sate ale României, 

Munca de peste vară a acestor 25 de Echipe studenţeşti a continuat în toamnă 
cu lucrările pentru organizarea Expoziţiei, care a stat deschisă în Parcul Carol 
aproape două luni. Prin această Expoziţie, Fundaţia s'a străduit să dea o imagine 
complectă a scopurilor și realizărilor activităţii echipelor studenţeşti, o lecţie 
intuitivă a doctrinei vii și a metodei de lucru a echipelor, și un mijloc demon- 
strativ și evident al rosturilor instituţiei Fundaţiei, 

Răsunetul pe care Expoziţia și conferințele le-au găsit la publicul vizitator, a 
fost mare, In cartea Expoziţiei, până în ziua de 9 Februarie când s'a inchis, au 
iscălit 7689 de vizitatori; în grup au vizitat expoziţia 50 comandante de cercetașe, 
100 de ascultători la cursurile de comandanţi de străjeri, 50 arcași din Bucovina, 
Facultatea de medicină veterinară, Facultatea de medicină umană, diverse Semi- 
nare ale Facultăţii de litere, 11 licee şi școli, Seminarul Pedagogic, Academia de 
belle-arte, Internatul teologic, In fruntea tuturor menţionăm vizita clasei Marelui 
Voevod Mihai, 

Foarte mulţi vizitatori şi-au exprimat, în condica vizitatorilor Expoziţiei, cu 
variante diferite, dorinţa ca Expoziţia să capete un caracter permanent şi să se tran- 
sforme în muzeu, li asigurăm că și noi am urmărit același lucru și că, atunci când 
împrejurările vor permite, Muzeul satului românesc va lua ființă, Pentrucă dacă 
Fundaţia este mândră și mulţumită că a putut stârni interes pentru lucrările ei, 
este dezolată văzându-se nevoită să-şi distrugă propria operă, desființând Expo- 
ziţia, construită cu o trudă aproape tot atât de grea ca și munca depusă în sate, 

Expoziţia a interesat prin seriozitatea şi sinceritatea muncii culturale pe care 
o ilustrează ; ea a depăşit însă aspectul ei informativ, luând proporţiile unui simbol, 
Unii îi atribue chiar un caracter „revoluţionar” cultural, 


www.dacoromanica.ro 


2 l SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


In rândurile cari urmează voi desprinde câteva din învățămintele și pers- 
pectivele muncii Echipelor studențești, 

Sunt idei scumpe nouă și verificate cu prisosință pe teren și cred că vor 
prezenta interes, chiar sub forma unei expuneri concentrate, celor cari nu le cunosc, 
ori le cunosc greşit şi fragmentar; fără a aminti pe acei ce nu vor să le cunoască, 
deşi le discută, ori de acei ce le cunosc şi totuși intenţionat le diformează. Sunt 
idei călăuzitoare, ce-au stat la baza lucrărilor Echipelor studențești și care sunt 
indiscutabil legate unele de altele, formând doctrina culturală a Fundaţiei, 

Mai întâiu, lucrările echipelor oferă o reacțiune hotărită împotriva bunevoin- 
telor, împrăștiate de multe ori cu multă generozitate, de a lucra în domeniul cul- 
tural, fără plan şi fără cunoaştere, Căci este bine stabilit că, cea mai răspândită 
prejudecată a unei culturi uniforme, egale și egalizante, așa zisa cultură generală, 
trebue definitiv înlăturată. Cultura nu este ceva moştenit, ci este străduința de a 
stabili o legătură vie între o persoană și bunul cultural. Dacă o astfel de legătură 
lipsește, bunăoară între o bibliotecă și membrii unui cerc de lectură, ce nu citesc, 
atunci biblioteca nu are nicio valoare, pentru că nu există o bibliotecă în sine, ci 
una pentru cititori. Important este deci, nu de a crea biblioteci (ceeace formează 
pare-se regula culturalilor oficiali), ci de a face ca biblioteca să fie consultată, 
Pentru a fi însă consultată, trebue ca să existe interes pentru citit şi cărţile dis- 
ponibile să intre în sfera interesului cititorilor, De aceea, bunăoară, o bibliotecă 
orășenească nu înseamnă nimic la sate, 


Nu poate fi vorba, deci, de o cultură generală populară, ci de una potrivită 
trebuințelor poporului. Marea şi greaua întrebare ce se pune acum, este tocmai care 
sunt aceste trebuinţe ale poporului, ce variază după sat şi oraș şi chiar după sat 
şi sat din diferite regiuni. De zece ani, Institutul Social Român își închină munca 
studiului monografic şi pasionat al satului românesc. Studiile monografice, de 
cunoaștere a ţării, trebue să formeze deci fundamentul oricărei acţiuni culturale, 
Cunoaşterea monografică dă astfel naștere culturii regionale, culturii locale, căci 
fireşte numai înțelegerea sociologică a unei unităţi sociale poate indica planul ei 
de acţiune culturală. 


A doua prejudecată, ce stăpâneşte așa zisa răspândire a culturii şi care tre- 
buește de asemenea înlăturată, este greșeala ce se face deobiceiu avându-se în 
vedere numai viața econmică, ori numai cititul, ori numai aspectul biologic al unui 
sat. lată o altă mare eroare, ce condamnă la sterilitate orice bună intenție! 


Căci monografia sociologică ne învaţă că satul este o unitate socială, o uni- 
tate de viaţă bine închegată, un total indivizibil, pe care nu-l înţelegi decât dacă-l 
priveşti in totalitate, Nu există o economie sătească izolată de sănătatea satului, 
ori amândouă despărțite de viața spirituală şi sufletească a săteanului, lată un nou 
adevăr monografic, plin de consecinţe pentru concepţia culturii. Totalului social 
trebue să-i corespundă o cultură totală. Am dobândit astfel al doilea principiu de 
directivă culturală, ce a condus programatic activitatea Echipelor studențești. 

Să admitem, bunăoară, un sat foarte citit, cu toate cărţile din bibliotecă con- 
sultate. Insă, acest sat ar fi ros de boli: tuberculoză, sifilis, mortalitate mare, na- 
talitate mică, așa cum din nenorocire sunt foarte multe din satele noastre. Acest 
sat s'ar afla și într'o stare de mizerie economică, egală cu mizeria biologică. Se 
impune întrebarea : ce valoare ar avea cititul, ori conferințele binevoitoare, pentru 
un astfel de sat? 

Atunci, iată că este neapărat necesar, pentruca o cultură intelectuală să poată 
da roade, să dăm o atenţie egală şi culturii sănătății (întreținerea sănătăţii și 
combaterea bolilor), și culturii muncii (aspectul vieţii economice regionale, femeea în 
gospodărie), şi culturii sufletului (întărirea sentimentului religios, combaterea super- 
stiţiilor şi a sectelor). Lărgirea cadrului intelectual al culturii, prin cultura totală, 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 3 


pentru a-i da un cuprins sociologic, satul total, este în adevăr o extrem de impor- 
tantă concluzie, ce reprezintă o concepţie nouă a culturei, 

Dar, cultura, dacă este regională şi totală, nu se poate dărui și nici comanda 
de sus în jos, Ea nu se poate înfăptui decât de jos în sus, O nouă greșală 
pe care o întâlnim la tot pasul şi nu numai la noi, ci chiar și în țări mai 
înaintate în evoluția culturală, constă tocmai în impurerea de la centru, pe cale 
legislativă ori administrativă, a unor reguli culturale, care mai totdeauna se do- 
vedesc fără rezultate, Acţiunea culturală, pentru a avea urmări pipăibile şi a fi în- 
coronată cu succes, trebue să fie directă. Aceasta este metoda Echipelor studenţeşti, 
Infrăţirea membrilor unei echipe între ei; înfrăţirea lor personală şi laolaltă cu 
satul total şi cu locuitorii lui; însfârșit, înfrăţirea lor cu Fundaţia, care i-a selec- 
ționat, organizat şi pregătit, potrivit unui anumit plan, şi care i-a trimis în sate — 
iată ce este o Echipă. 

Pentru a da o ideie justă de spiritul de echipier, comunic două documente 
elocvente şi autentice din Curierul Echipelor Studenţeşti, organul Fundaţiei, ce a 
fost creat în timpul muncii celor trei luni, pentru a face legătura spirituală între 
echipele care lucrau la o mare depărtare una de alta, 

Intâiul document este profesiunea de credinţă a unei echipier, scrisă expresiv, 
cu mult temperament, patos și o sinceritate comunicativă: 


„Pregătindu-ne pe aceşti noi tovarăşi, nu e numai publicarea rezultatelor şi expe- 
riențelor căpătate, ci ceva cu mult mai trainic şi mult mai adânc. Este drumul mai 
deparie spre iubirea satului. Nu-l vom uita. Nu-l vom trăda. Ci, satul ne va urmări 
mereu, cu amintirea lui, chemându-ne. La oraş vom trăi nu numai pentru noi, ci şi pentru 
el. Munca noastră, pregătirea noastră, fiecare în meseria lui, o vom face cu gândul ca 
să fim încă mai gata de folos satului, mai potriviţi celor pe care satul ni le cere, mai 
înțelegători pentru toată această trudnică viaţă, în care învălmăşite stau laolaltă cele 
mai mari dureri, cu cele mai mari nădejdi şi bucurii. Cine nu a ajuns să le facă trup 
din trupul său, suflet din sufletul său, cine se întoarce la oraş cu zâmbetul de batjo- 
cură pe buze, cu disprețul trufaşului în inimă, cine nu se vădește a fi fost cu desă- 
vârşire prefăcut în mai bine, cu alt suflet mai proaspăt şi mai d2 o-nenie decât izainte, 
acela nu merită să fi făcut parte din tovărăşia noastră şi nu merită să-l rabde bunul 
şi blândul sătean, care a crezut în el şi în cuvântul în numele căruia fusese trimis. 

Suntem de aci înainte legaţi cu blestem, frați de cruce, noi cărturarii Echipelor, 
cu sătenii alături de cari am trăit. De aceea, a părăsi munca începută, înseamnă a 
ne trăda pe noi înşine. Un scurt popas deci ne putem îngădui, nu două, şi-apoi iarăşi 
la lucru; nu trei luni, ci tot anul; nu numai la sat, dar oriunde am fi. Nu numai ca 
studenţi, dar pentru totdeauna; aşa trebue să rămânem, cu întreaga noastră viaţă închi- 
nată credinţei şi iubirei active pentru sat. 

Să dea Dumnezeu să ne întâlnim cu toții, fără trădare, mereu alături, din ce în 
ce mai numeroşi şi din ce în mai în stare să ne finem de făsăduiala dată acum“. 


Al doilea document este tot o profesiune de credință a unui echipier, cu a lt 
temperament : 

„Şi să aducem cu noi bucuria plină, tânără, bărbătească, înviorătoare. care ne 
cuprinde toată ființa, când vedem biserica îndreptată de noi, podul bătut de noi, cămi- 
nul ridicat de noi, troița falnică înălțată de noi şi pe fovarăşii noştri de vârstă, pre- 
militarii şi pe prietinii mai mici, străjerii, pe cari noi i-am deprins să caute plăcerile 
sănătoase, ale întrecerii în destoinicia şi puterea trupului şi isteţimea braţelor, pregă- 
tindu-i pentru o viaţă nouă, de desciplină, muncă, sănătate şi mândrie." 


Și autorul continuă, hotărît : 


„Şi să rămânem şi aici, unde locul bradului e luat de scheletele de oțel ale 
blok-hausurilor şi locul firului limpede de râu şi al şoselei de piatră e luat de nein- 


www.dacoromanica.ro 


4 SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


lrerupia lime a lramuaelor şi asfaltului și unde unda proaspată a vântului şi cea ar- 
zătoare a soarelui sunt imbătrânite şi ostenite, să rămânem şi aici, la oraş, aceeaşi 
legiune tânără de muncă şi credință intr'o ţară nouă. Să facem să pătrundă, în încă- 
perile bătrâne ale universităţilor şi în cercurile noastre nehotărite studenţeşti, aerul proas- 
păt al locurilor în care am învățat de la plugari să muncim şi să credem, clădind 
România de mâine la sate, şi să răspândim între tovarăşii noştri de carte, chemarea 
cea nouă, care ne-a purtat prin fară muncind şi adunând satele la muncă“. 


Acestui spirit voluntar idealist se datorește opera constructivă și de educație 
socială a Echipelor studenţeşti, ce se poate rezuma în aceste două năzuinţe: 

1) Din fiecare ţăran să se făurească o personalitate socială, valoare superi- 
oară, prin care şi pentru care se poate institui o civilizaţie țărănească originală; 

2) Schimbarea stărilor sociale şi a mentalităţii colective a satului, căci, dacă 
fără om nu există lume, nici omul nu există fără lume, 

Stare socială și mentalitate colectivă sătească, pe de o parte, personalism 
țărănesc, pe de altă parte, sunt însă atât de împletite una într'alta, încât alcătuesc 
cele două forme complimentare și constitutive ale realității satului, 

Prefacerea lor structurală este preijacerea satelor românești, deci a vieţii 
naţionale româneşti, In această osmoză perpetuă intervine Echipa înrolată în slujba 
idealului social al Fundaţiei, cu atâta vigoare și așa de reușit, încât, încă în vara 
anului 1934, am fost întâmpinat, de delegatul comunei Năpădeni din Basarabia, cu 
ocazia vizitei pe care am făcut-o Echipei de acolo, cu cuvintele: „Ceeace a făcut 
Echipa regală în trei luni de zile, nu s'a făcut în cei 15 ani de la Unire.” 

Una din preocupările de căpetenie ale Fundaţiei a fost și este ca munca 
săvârșită cu atâta avânt în trei luni de zile, să nu se închee odată cu plecarea 
Echipelor din sat, Cine şi cum va continua această muncă în sat? Oare delegaţi 
de la centru? Sau funcţionari culturali plătiţi din bugetul Statului? Ar fi desigur 
soluţia cea mai comodă și mai conformă cu spiritul timpului, care nu este a noastră, Satul 
în care s'a lucrat trebue să-și ia destinul în mâinile lui proprii. Echipele în timpul 
celor trei luni, pe lângă lucrările lor de ridicare a satului, mai duc o muncă de 
descoperire a acelor elemente din sat care, împreună cu fiii satului plecaţi de-acasă 
să formeze Căminul Cultural, adică organul de ducere mai departe a metodei de 
lucru întrebuințată de Echipă. 

Expoziţia de la Parcul Carol a arătat, demonstrativ, cum este înţeles un 
Cămin, lar revista specială a Fundaţiei „Căminul Cultural” dă lunar sfaturi şi 
indicaţii cum să se organizeze şi să funcţioneze un Cămin Cultural, 

Noi reținem aici principiul nou de autoajutorare a satului; satul adică trebue 
să fie educat în sensul că el, prin el însuși, să-și facă, în Casa Satului, unde este 
localul Căminului, şi o bibliotecă, și un dispensar, cu farmacie, şi bae, și muzeu, 
şi sală de festivități, de radio, de șezători, și o cooperativă, oricât ar fi de modestă, 
de credit, de consum și de producţie, 

Știu, se va obiecta, cu drept cuvânt, satul este așa cum este și nu are, în 
afară de excepţii, conducători gata de sacrificiu și înţelegători ai problemelor ce 
le pune Căminul. Pentru pregătirea acestor conducători, Fundaţia a creat o şcoală 
țărănească, la Poeana Câmpinei, iar Echipa din Leșu a organizat, din proprie ini- 
țiativă, cursurile de îndrumări sociale și culturale la Leşu in Năsăud. (Despre 
aceste noui tipuri de şcoală, care trebuesc generalizate, și despre această nouă peda- 
Gogie, de care se sperie reprezentanţii pedagogiei vechi ori învechite de la noi, se 
va vorbi, în mod special, mai târziu), 

Organizarea nouă a echipelor dă prilej tinerimei cărturare, care va avea 
mai târziu, la maturitate, răspunderea bunului mers al ţării noastre, să treacă prin 
focul regenerator al muncii pentru sate, In sat, aceşti tineri cărturari, din toate 
specialităţile, sociologi, medici umani şi veterinari, teologi, agronomi, ingineri silvici, 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 5 


maestre de gospodărie, au un câmp larg și măreț deschis ca să-și arate patrio- 
tismul lor activ și constructiv de acţiune concretă, practică şi binefăcătoare, ei 
au prilejul rar să-şi poată arăta puterea de muncă și energia creatoare de suflet 
nou și de stări noui româneşti, 

Organizaţia Echipelor de muncă culturală la sate, alcătuite din studenţi și 
tehnicieni, devine astfel o nouă metodă, metoda practică și adevărată, pentru noua 
organizare a vieţii românești. De multă vreme toată lumea doreşte să facă ceva 
pentru satele românești, Cei mai mulţi, se sbat însă pe drumuri greșite, împiedi- 
când astfel, în loc să ajute, ridicarea satului românesc. 

Credem, şi cu dinadinsul am ţinut să verilicăm, sub toate formele, că metoda 
aplicată numai de doi ani de Fundaţia Culturală Regală Principele Carol, concepută 
şi experimentată însă de peste zece ani de Institutul Social Român, metoda Echi- 
pelor, este cea adevărată, 

Dacă este aşa, ne îngăduim să tragem, fără înconjur, și cu curaj, toate con- 
secinţele, Spuneam anul trecut, la închiderea conferințelor Institutului Social Român, 
asupra Reformei Statului, că avem peste 15.000 de sate; că aceste sate, cercetate 
monografic după metoda Institutului Social Român și prelucrate după metoda culturală 
preconizată de Echipele Fundaţiei, repartizate pe patru ani, dă 3.700 pe an. lar 
aceste 3,700 de sate pe 71 de judeţe ne dă 53-54 pe judeţ (firește aproximativ, 
unele judeţe fiind mai mari, altele mai mici). Ei bine, cred că nu ar fi greu să 
se pună în bugetul acestor judeţe, în fiecare an, suma corespunzătoare necesară 
studiului şi transformării celor 53 de sate anual, 

Institutul Social Român este gata a-și lua răspunderea cecetării, iar Fundaţia 
sarcina organizării culturale, 

Intrebarea însă, gravă, prin ce oameni se va putea înfăptui și prin ce echipe 
de muncă ?, ne turbură |! Pentrucă, să ne fie îngăduit a face mărturisirea: Echipele 
nu se pot organiza chiar așa de ușor cum s'ar crede, Membrii lor se găsesc cu greu 
şi se aleg tot așa de greu. 

De aceea se impune o măsură radicală. Anume: introducerea serviciului 
social obligator, Pentru a pregăti şi grăbi marea muncă de construcţie a satelor 
şi, deci, a ţării, din interes superior naţional, să se introducă, pe cale de Lege, 
obligativitatea serviciului la sate, pe termen de 3—6 luni, ca un stagiu indis- 
pensabil ; pentru învăţători, ca să-și poată dobândi diploma; pentru preoţi, pentru 
a fi admiși printre candidaţii la ocuparea de parohii; pentru medici, ca să poată 
obţine dreptul de liberă practică; pentru maestre de gospodărie, ca să poată fi 
numite în învățământ; pentru agronomi, ingineri silvici, pretori și notari, ca să 
poată fi numiţi în funcţii de stat; și pentru studenţii tuturor facultăţilor, care să 
nu poată obţine diploma de licenţă ori doctorat, dacă nu aduc dovada participării 
la munca culturală a unei echipe, 

Opera uriașă de transformare a satelor, care a întârziat destul de mult, cere 
sacrificii enorme și sforțări imense! Sunt convins însă că, dacă există voința de 
a servi Națiunea, pe deantregul şi cu temeinicie, nici o sforţare și niciun sacri- 
ficiu nu pot fi prea mari, Dovada ne-o dau, dealtfel, admirabilele Echipe voluntare, 
care, cum a fost cea din satul bănățean Macedonia, s'au oferit singure, din proprie 
iniţiativă, să muncească pentrul satul românesc şi au lucrat strălucit de bine, 

Avem doctrină, avem metodă, avem experiență, avem germenii unei reînoiri 
totale a satului românesc, i 

Munca Echipelor, deşi limitată în timp și spațiu, comandă viitorul: ea ne 
încurajează să sperăm într'o mobilizare generală a tuturor forțelor şi energiilor 
româneşti, tinere şi bătrâne, din toate categoriile, de toate profesiile, care îm- 
pletite într'o singură voinţă dârză, să creeze, eroic și fără întârziere, o Românie 


incită și tare, 
D, GUSTI 


PROBLEMA ALIMENTAȚIEI 
ȚĂRĂNEȘTI 


Oricât ar părea de surprinzător la prima vedere, afirmăm, și trebuie să fie 
înțeles, că problemele r'dicate de satul românesc, unitatea socială de o complexitate 
nebănuită de cercetătorul superficial, acopere întreg câmpul sociologiei, în sensul 
cel mai larg al cuvântului. Studiind satul, Monografia Sociologică acordă o impor- 
tanță deosebită acelor așa numite „cadre“, acelor condițiuni permanente, și impli- 
cate, odată cu apariţia și manifestarea fenomenului social. Pentru cunoașterea şi 
exprimarea inteligibilă a acestor cadre, patru la număr şi anume ; cosmologic, bio- 
logic, istoric și psihologic, sociologul trebuie să întreprindă cercetări laborioase, de 
multe ori de un caracter atât de special încât el trebuie să aibe cunoştinţe precise 
din domeniile altor ştiinţe decât cele ale sociologiei, sau să fie dublat de un spe- 
cialist, Cu alte cuvinte, susţinem că studiul acestor cadre, ținând seama de în ăşi 
natura lor, nu poate fi decât un studiu de specialitate, care în ultima instanță 
trebuie să servească drept suport explicativ caracteristicilor sociale cari definesc 
unitatea socială cercetată, 

In paginile de față, precum şi în altele cari vor urma, avem intenţiunea de 
a aborda nu problemele cadrului biologic în totalitatea lui, ci numai un singur ca- 
pitol şi anume acel al alimentaţiei păturei țărănești dela noi. Ținând seama de 
faptul că studiile privitoare la alimentaţia populaţiei rurale sunt, după cunoștințele 
noastre, destul de puţine la număr '), și totodată nu îndestul de cuprinzătoare pentru 
a permite o analiză satisfăcătoare a problemei, socotim că o atenţie deosebită tre- 
buie să fie dată acestei probleme capitale, pentru cunoașterea exactă a populaţiei 
țării noastre, 

Ceiace ne lipsește în primul rând este materialul brut, de informaţie, care să 
cuprindă masse cât mai largi de populaţie și asupra căruia trebuie să se aplice 
ulterior cercetările sistematice de analiză. Din această pricină, vom stărui în acest 
articol în special asupra metodei de culegere a materialului, rămânând ca mai 
târziu să arătăm și felul în care acest material trebuie prelucrat, precum și con- 
cluziile cari trebuesc trase, 

Metodele folosite de diverși autori pentru studiul alimentaţiei sunt variate, în 
raport cu categoriile de populaţie sau cu clasele sociale la care se aplică, cu mij- 
loacele de investigaţie de care dispun și scopurile pe cari le urmăresc, cu pre- 
dilecţia sau pregătirea profesională a cercetătorilor, 

Aşa de pildă, una din metode este aceia denumită „metoda directă” prin care 
se înregistrează de către cercetător felul și calitatea alimentelor consumate de un 
individ sau familie pe pe un timp determinat, Metoda aceasta rămâne fracţionară, 
poale eventual păcătui prin arbitrariul alegerii unităţilor de observaţie și e greu 
de aplicat timp îndelungat şi la un număr mare de locuitori, O altă metodă 
foarte des întrebuințată este aceia a „carnetelor de menaj” în care un membru al 
familiei, care a primit instrucțiunile necesare, trece în fiecare zi alimentele con- 
sumate în gospodărie. Avem nevoie deci în acest caz de imprimate speciale, de 


1) Dr. G. Banu: Biologia satelor, 1927; 

Dr. A. Urbeanu: Critica anchetei d-lor învăţători asupra hranei ţăranului român — 1908, 
Dr. Gh, Proca: Raport asupra hranei ţăranului — 1906, 

Dr. N. Lupu: Alimentaţia ţăranului român — 1906. 

Dr. |. Felix: Laptele, puterea șa ca hranăși producerea lui — 4904, 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 7 


instrucţiuni clare și complecte şi, în fiecare gospodărie, de un membru care înţe- 
legând importanţa investigaţiei să fie capabil de a face operaţiunile de înregis- 
trare exactă ale alimentelor consumate, Sistemul e greu de aplicat în mediul nostru 
rural unde nu vom găsi cu ușurință persoane care să fie în stare a executa ins- 
tructiunile date şi efectua înregistrarea corectă a cantităților de alimente. In plus, 
ca și la cea dintâi metodă, investigația nu poate fi dusă prea mult timp şi mate- 
rialul adunat, în cazul când ancheta s'a aplicat la numărul suficient de mare de 
familii pentru a fi semnificativ, va cere o muncă de prelucrare considerabilă. 

A treia ar fi metoda „alimentaţiei libere” care are de scop, prin cercetarea 
alimentaţiei diferitelor tipuri biologice cari își menţin buna stare fiziologică timp 
îndelungat, să stabilească raţia normală alimentară. In sfârşit, cea mai specială 
este fără îndoială metoda „bilanţului nutritiv”, metodă exclusiv de laborator, sem- 
nijicativă desigur pentru precizarea, în condițiuni date, a rației alimentare teore- 
tice, dar cu totul inaplicabilă pe masse largi de populație, deci mai mult sau mai 
puţin artificială atâta vreme cât nu se va stabili o clasificare precisă, şi universal 
acceptată, a travaliului și un tablou de echivalente între: cantitatea, durata și ca- 
litatea efortului depus și nevoile dinamice și plastice ale diferitelor categorii sau 
tipuri de indivizi supuși experimentului, Și atunci încă, rezultatele obţinute nu vor 
putea servi decât drept cadru general teoretic de raportare şi verificare, pentru cerce- 
tările aplicate direct asupra unor grupe de populaţie mai mult sau mai puţin întinse, 

Precizăm apoi că pentru a putea avea siguranța că rezultatele obţinute sunt 
valabile şi exprimă exact realitățile de fapt, numărul gospodăriilor cercetate tre- 
buie să reprezinte, dacă nu majoritatea lor cel puţin 10% din numărul total al 
gospodăriilor din satul care face obiectul anchetei noastre, In plus, şi acest punct 
este foarte important, acest procent trebuie să închidă în el, proporţional, toate 
categoriile de familii existente în sat, atât în ceiace privește clasa socială şi profe- 
siunea din cari fac parte, cât și în ceiace privește mărimea lor, In mediu rural 
lucrurile se simplifică prin faptul că familiile se diferenţiază fie numai în ceiace 
priveşte averea de care dispune gospodăria (de frunte, de mijloc, codașe, sau com- 
puse din simpli muncitori cu palmele) fie prin numărul membrilor din cari este 
alcătuită, Trebuie însă să ținem seama neapărat de aceste elemente dacă voim ca 
rezultatele obținute și concluziile trase să poată fi aplicate asupra întregii popu- 
laţii care compune satul. 

In cazul cercetării consumului anual familial se va înregistra, pentru fiecare 
gospodărie în parte, elementele următoare: 

1) numărul total al membrilor familiei, 

2) sexul şi vârsta fiecărui membru prezent în gospodărie, 

3) suprafaţa totală a proprietăţii agricole familiale și separat suprafaţa fiecărui 
teren după felul exploatării agricole; deasemeni, suprafețele de teren arendate sau 
luate în dijmă, 

4) natura, durata și anotimpul fiecărei munci efectuate de fiecare membru al 
gospodăriei, în timpul anului cercetat, 

5) numărul şi felul animalelor de muncă şi a celor crescute în vederea con- 
sumaţiei, 

6) felul și cantitatea tuturor produselor de ordin alimentar obținute de exploa- 
tarea agricolă și domestică familială, în cursul anului considerat, 

7) natura şi cantitatea tuturor articolelor alimentare suplimentare, achiziţionate 
din afară pentru nevoile gospodăriei, 

8) felul şi cantităţile produselor gospodăriei transformate în monedă, schimbate 
în natură, date drept plată pentru munca efectuată de străini în gospodărie, 

9) cantitatea și felul produselor alimentare brute (grâu, secară, porumb, cartofi, 
etc.) folosite în alt scop decât acela servind exclusiv pentru hrana oamenilor, cum 


www.dacoromanica.ro 


8 SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


ar fi de pildă cerealele, cartofii, legumele păstrate drept seminţe pentru anul agricol 
următor, precum și produsele din gospodărie consumate de animale și păsări, 

10) pierderile suferite prin diferitele manevre operate asupra stocului alimentar 
brut, precum : pierderile la transport, la magazinaj, la operaţiunile de transformare 
(măcinat, cernut, curăţat) şi prepararea a alimentelor, 

11) stocurile de alimente din anul anterior celui cercetat, 

Prin deducerea punctelor 8, 9, 10 şi 11 din valoarea totală a punctului 6 și 
insumarea la rest a punctului 7, vom obţine cantitatea și felul categoriilor alimen- 
tare consumate în timpul unui an de o asemenea gospodărie țărănească, 

Punctele : 3, 4 și 5 servesc ca elemente de control, complimentare anchetei 
familiale întreprinse, iar de punctele 1 și 2 ne vom folosi pentru calculele finale 
şi exprimarea rezultatelor obţinute, 

Cât privește observaţia directă a alimentaţiei într'o gospodărie, aceasta se 
face după cum am spus prin înregistrarea zilnică și exactă a felurilor și cantită- 
ţilor de alimente consumate. Se va specifica apoi cari anume persoane (sex, vârstă) 
din familie au consumat din hrana preparată, şi munca efectuată de fiecare per- 
soană, în acea zi, 

Fără îndoială că se pot aduce unele obiecţiuni metodei formulate de către 
noi pentru înregistrarea categoriilor și cantităților de alimente consumate într'o 
gospodărie ţărănească, Pentru a preveni unele obiecţiuni, lăsând la o parte even- 
tuala nepregătire sau neîndemânare a anchetatorului, fapt de care nu suntem res- 
ponsabili, precizăm că fundamentele teoretice şi sociologice, pe care se sprijină 
metoda întrebuințată și recomandată de noi, pentru studiul alimentaţiei în mediul 
rural sunt următoarele: 

1) familia sau, mai corect, gospodăria rurală românească, în genere și în 
special în unele regiuni bine delimitate ale țării, îmbracă în marea majoritate a 
cazurilor, forma unei economii casnice închise, oferind sau fiind prea puțin solici- 
tată de piaţa internă sau externă, cu excepţia, în unele cazuri, a produselor cere- 
Ai brute, a căror cantităţi vândute sunt foarte uşor de identificat în orice gos- 
podărie, 

2) Această gospodărie exploatează terenurile agricole respective, afară de 
foarte rare abateri, exclusiv cu capacitatea de muncă oferită de membrii insuși ai 
gospodăriei. 

3) In lipsa unui inventar agricol suficient mecanizat și a imposibilității exploa- 
tării intensive, în cazul proprietăţii rurale de întindere redusă, producţia exploatării 
patrimoniului familial exploatat este în funcţie de capacitatea de muncă a gospo- 
dăriei, adică variază în raport direct cu numărul membrilor cari compun gospodăria, 

4) Membrii familiei participă efectiv și necesar — indiferent de sex și vârstă 
(afară de primii ani ei copilăriei şi cazurile de invaliditate totală, cari se vor con- 
semna) — la realizarea travaliului impus de regimul de exploatare familială, 

5) O exploatare agricolă exercitată în asemenea condițiuni nu va putea nici- 
odată realiza o producţie care să depășească simţitor nevoile de consumaţie ale 
familiei. In plus producţia oferită pieţii este constituită (cu excepția arătată) din 
alte articole decât cele de ordin alimentar, iar marea majoritate a modestului 
câştig realizat, este destinat plăţii impozitelor, articolelor de îmbrăcăminte, reînnoirii 
inventarului agricol, diferitelor investiţii, etc, şi numai în mică parte este utilizat 
pentru achiziţionarea de alimente și pentru cele câteva articole de agrement ali- 
mentar lipsite de o valoare nutritivă propriu zisă, Deci se poate susține că gospo- 
dăria țărănească închisă consumă aproape exclusiv ceiace produce. 

6) Regimul alimentar al populaţiei rurale este de o mare şi universală simpli- 
tate (nu totdeauna desigur de o inspiraţie fericită), 

Am arătat mai sus cari sunt elementele constitutive și argumentele cari justifică 
metoda întrebuințată de noi, Desigur că în aplicarea pe teren a acestei metode 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 9 


trebuie să ţinem seama de o serie de amănunte și situaţii de ordin local, dar o 
practică susţinută şi o cercetare atent condusă vor elimina orice sursă, specială 
sau sistematică, de eroare, 

Cât priveşte avantagiile metodei, acestea pot fi formulate astfel : 

1) se poate aplica pe masse largi de populaţie rurală, 

2) ia în consideraţie alimentaţia grupului familial în întregimea lui, ca unitate 
socială şi economică specifică, 

3) informaţiunile culese privesc o perioadă naturală de timp, anul, cuprinzând 
deci întreg ciclul de viaţă și muncă agricolă cu toate variațiile specifice sezoniere 
şi locale, observaţiile directe, pe timp limitat, servind doar ca elemente complimentare. 

4) lasă cazurilor cercetate întreaga lor libertate firească, adică nu supune 
indivizii luaţi în considerare unor condițiuni speciale, de observaţie şi experiment, 
fapt care ar duce fără îndoială la rezultate mai mult sau mai puţin artificiale, 

Odată cantităţile şi felurile de alimente înregistrate şi riguros controlate, se 
va proceda la despuierea și prelucrarea materialului adunat, Operațiunile aceste 
ultime vor tinde să ducă la o analiză cantitativă și calitativă a regimului alimentar 
propriu grupului de populaţie cercetat; adică, vor căuta să arate care este valoarea 
medie a raţiei alimentare, exprimată în calorii, importanţa fiecărui principiu nutritiv 
în compunerea acestei raţii, aportul fiecăruia dintre cele trei regimuri: vegetal, 
animal și mineral la regimul alimentar specific al acestei populaţii, variațiile acestor 
caracteristice în comparaţie cu alte grupe de populaţie dela noi din ţară sau de 
aiurea și modificările pe care regimul alimentar le suferă în raport cu anotimpul 
cu sexul, vârsta și travaliu, la diferite categorii de profesiuni şi clase sociale în 
intervalul aceleași unităţi colective, 

Ne rezervăm pentru mai târziu dreptul de a expune cât mai amănunţit metoda 
care trebue urmată spre a transforma şi expune materialul documentar brut în 
cifre şi valori, reale şi semnificative, pentru înţelegerea complexului de fapte cari 
condiţionează şi definesc caracterele specifice ale unui grup de populaţie, luat în 
studiu, 

Deocamdată ne vom mulţumi să arătăm pe scurt cari sunt, în stadiul actual 
al cunoștințelor noastre, concluziile!) trase de către noi pe baza materialului adunat 
in campaniile monografice întreprinse sub auspiciile Institutului Social Român şi 
privind problema alimentaţiei rurale, problemă deschisă cu prilejul consideraţiilor 
metodologice de față. 

Cercetarea atentă și laborioasă a materialului menţionat mai sus ne-a dus la 
unele constatări obiective cari ne îndreptățesc să afirmăm că regimul alimentar al 
populaţiei agricole româneşti se defineşte prin următoarele caracteristice : 

a) Cantitativ: 1) raţie normală de proteine; 2) raţie deficitară de grăsimi ; 3) 
rație ridicată de hidraţi de carbon, justificată în special prin travaliul continuu, 
laborios, pe care îl cere gospodăria ţărănească, travaliul exercitat în majoritatea 
lui în aer liber, cât și prin carenţa raţiei de grăsimi; 4) raţia totală de calorii este 
superioară atât celei teoretice cât și raţiei celorlalte categorii de muncitori şi în 
raport direct cu travaliul efectuat, 

b) Calitativ ; 1) regimul alimentar este foarte puţin variat iar condiţiunile în 
care este pregătit şi consumat nu sunt cele mai potrivite; 2) raportul nutritiv (A, 
Gautier) este inferior celui teoretic și celor obţinute aiurea de către diferiţi autori; 
3) calitativ, regimul alimentar este viciat prin aportul considerabil al regnului vegetal 
predominant, regim deficitar mai ales prin proporţia foarte redusă de proteine de 
sursă animală, mult sub valoarea necesară unui regim alimentar bine echilibrat, 

Desigur aceste concluzii așteaptă confirmarea unor mai vaste cercetări, în 


1) Extrase din raportul nostru asupra alimentaţiei rurale în România, prezentat la Congresul 
de Sociologie dela Bruxelles, în August 1935. 


www.dacoromanica.ro 


10 SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


afară de cele efectuate de către noi până în prezent și cari fac obiectul raportului 
menţionat. 

Convinşi însă de importanța problemei alimentaţiei rurale pentru cunoașterea 
complexului vieţii rurale româneşti, noi vom continua a expune în articolele viitoare, 
atât elementele teoretice și metodologice cât și planurile şi chestionarele, necesare 
unei corecte și amănunțite analize a acestei probleme, cu nădejdea că vom găsi 
în rândul cititorilor noștri atenția cuvenită și o eventuală colaborare, pe tărâmul 
care ne preocupă, 


D. C. GEORGESCU 


DEALUL MOHULUI 


CÂNTEC RITUAL, LA CLACA SECERIŞULUI, CÂND SE FACE „BUZDUGANUL". 


Dealul Mohului, 
Umbra znopului, 
Cine să umbrea 
Și să sfătuia? 
Sora Soarelui 
Și cu-a vântului, 
Ia aşa zicea: 
Că ia “i sor mai mare 
Că frate-so-i soare, 
Că de când răsare 
Până când sfințește, 
Lumea încălzeşte, 
Că de n'ar sori, 
Oameni-ar muri, 
Sora vântului, 
Ia aşa zicea: 
Că ia-i sor mai mare, 
Că frate-so boare, 
Că de n'ar bori, 
Oamenii-ar muri, 
Oamenii din câmp, 
Și boii din jug, 

Cules de: Prof. C. BRĂILOI U 

Drăguş, 1929. 2 Aug, 


CUNUNA IN SATUL ȘANȚ 


Ceremonia agrară a cununii, așa cum o înfățișăm mai jos, a fost studiată în 
ziua de 7 Septembrie 1935 în satul Şanţ din judeţul Năsăud de o echipă de cerce- 
tători, astfel împărţită: la casa gazdei a lucrat d-șoara Ştefania Cristescu; sus la 
munte au mers d-nii H, H Stahl, Ion C, Cazan și d-şoara Viorica Sassu. O parte 
din strigăturile de la joc au fost notate de d-l Harry Brauner; înregistrările muzi- 
cale au fost făcute, cele pe ceară de către d-l Ilarion Cociș, și pe placă „Columbia“ 
de d-l prof. Const, Brăiloiu, care a lucrat şi transcrierea muzicală, Fotografiile sunt 
luate de către d-l Stahl, Dat fiind însă faptul că o parte din ceremonia cununii 
are loc noaptea, a fost necesar să repetăm câteva scene, a doua zi, pentru ca să 
le putem cinematografia şi fotografia, Dăm deci, cu titlu complimentar, și aceste 
fotografii reconstituite, luate de către d-l Vesa. Adăogăm şi o fotografie luată în 
satul Rebrișoara, din acelaș ținut al Năsăudului, 


* * 
hd 


Ceremonia agrară a cununii face parte din seria foarte bogată şi foarte răspîn- 
dită teritorial, a ceremoniilor agrare, menite să asigure, magic, rodnicia cimpurilor, 
Aceste ceremonii pot fi schematizate în următoarele momente rituale : 

1. Culegerea, prin muncă în clacă, a roadelor cîmpului, 

2, Alcătuirea din spice a unui obiect ritual (cunună, buzdugan etc,), 

3, Aducerea acestui obiect ritual, cu alai, însoţit de cîntec, 

4, Ospăţ, | 

In ceiace privește satul Șanț, întreaga muncă în clacă este făcută numai de 
către fete, Alaiul el însuși nu cuprinde decît femei și fete. Cununa trebuie adusă 
în sat de către două fete curate, de acestea depinzind izbinda întregii ceremonii, 
„Dacă e fata curată, se face griul bun și mindru. Dacă nu, se face rău, neghinos 
și cu tăciune“ (Inf. Angelina Pop, gazda cununii). Flăcăii n'au alt rol decit acela de a 
uda cununa, cînd trece cu alai prin sat şide a participa apoi la jocul care urmează 
ospățului. Doar flăcăul, care scoate cununa de pe capul fetei, are un rol ritual şi 
este primit la ospăț. 

Ca motiv al facerii cununii se invocă deseori faptul că în clacă se munceşte 
mai lesne și mai vesel: ospățul are și el puterea lui de atracţie, „Eu am zis să 
facă cununa, Să-mi fie dor de joc, ca să ne fie drag, ca să secerăm mai cu spor“ 
(inf. Dociţa Creţu, fata gazdei). „E. bine cu atita că se string mai iute bucatele, lucrează 
mai cu spor, că se lăcomesc fetele la cunună. Lee draga veni la joc, la petrecere“ 
(inf. Ştefan Pop, gazda cununii). „li modie din bătrîni, Fac care le e dragă petrecerea, 
Citu-i de mindru cînd vin și aduc veste că s'o strîns holdele, E o cinste la plugarul 
care are holdele culese și e și cinstea şi a plugăriței care ciuruește sămînța“ (inf 
Angelina Pop). 

Cu toate acestea şi credința în puterea magică a ceremoniei este încă foarte 
puternică în Șanț, atit în ce priveşte rodnicia sămînței ca atare, cit şi în privința 
ploilor care urmează a fi silite să cadă la timp, prin acest ceremonial magic, 

Nu trebuește uitat, de asemeni, că această cunună are şi un rol precis de 
tehnică agrară, fiind un mod empiric de selecţionare a sămînţei, Intr'adevăr, cununile 
se fac din cele mai frumoase spice și apoi odată sosite în casă, „cununile sunt puse 
întîi pe cuptor să se ususce; de obicei le agaţă la grindă, pînă se usucă mindru” 
și apoi toamna „îl pui şi le imblăteşti şi scoţi grăunţele din el”, (inf. Angelina Pop). 

Ceremonia cununii, prin extindere este și altceva decit o ceremonie agrară, 
Inţr'adevăr, după cum se întîmplă deseori în tehnica magică, ce este valabil pentru 


www.dacoromanica.ro 


12 SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


un anume lucru. e socotit bun și pentru asemuitorul său, De la rodnicia cîmpurilor 
se trece uşor la rodnicia căsătoriilor, lată de ce din spicele de grîu din cunună se 
vor lua acelea care se pun în steagurile de nuntă, simbol și el, fără îndoială, poate 
chiar simbolic falic, al rodniciei nunţii. „Cununa se păstrează pînă la îmblătit, la 
toamnă, Griul de cunună îl îmblătim şi-l semănăm,. Se dă și pe la stegari, pe la 
ficiori, Mai ia niște struţuri și le dă, Păstrează din ştruțuri, pînă la mijlocul iernii” 
(inf. Dociţa Creţu). 


PREGĂTIREA CUNUNEI LA CASA GAZDE! 


Cununa are loc în casa Angelinei Pop, căsătorită a doua oară cu Ştefan Pop, 
având trei fete din prima căsătorie, dintre care Dociţa Creţu, singura nemăritată, 
trăeşte în casă cu ei, Angelina Pop este cunoscută în tot satul sub numele de 
Sucăciţa, adică pregătitoare a bucatelor, deoarece, având o deosebită pricepere la 
aceste treburi, este chemată la toate ospeţele, 

Pregătirea cununei a început de eri, S'au făcut 20 de pite mari și 40 de 
plăcinți mici, pentru care s'a cumpărat de la negustorul Florea Marte din sat, 40 
de kilomi de fărină cu 8 lei și o coroană kilomul, De asemeni, tot de la Florea 
Marte, s'a cumpărat un kilom și un fund de rais (orez) cu 26 de lei, un kilom de 
sare cu 4 lei, un kilom de ţucăr, chiper de 4 lei, drojdie de 6 lei, 3 kilomi de 
carne cu 12 lei kilomul, o cupă de naft cu 5 lei. De la Rocna sau cumpărat cu 
100 de lei litrul, 2 litri de gais (cela e mai tare și-l prefaci două părţi de apă şi 
o parte de gais). Din casă s'au tăiat 3 găini și din grădină s'au luat ceapă și legumuri, 
pătrânjei, morcoji şi o cărărabe, S'au gătit găluşte cu curezhi și rais, carne şi slănină 
şi zamă de găină, 

La ora 3 după masă pita și săluștele sunt gata, In zamă se vor pune toșmagii 
după ce vor veni fetele, Toșmăgeii (tăiţei) îi pregătește Angelina. Fata ei, măritată, 
de 29 de ani, analfabetă, Ana Olariu, spală blidele dintre care 38 aduse de la ea 
de acasă, Cealaltă fată a Sucăciţii, Maria Sângiorzan, 26 de ani, analfabetă, măritată, 
fierbe găluștele pe care le-a făcut mama ei, Au fost tocmiţi și lăutarii, 3 ceteraşi cu 
120 de lei și mâncare, fiindu-le primaș Filon Acu, 

La ora 8 și un sfert începe să vină lume, femei măritate, bătrine, de prin 
vecini, Și anume; 


Ileana Pătrăşcan 56 ani vecină 


Tecla Pătrășcan 67 „ neam cu Sucăciţa 
Garofina Pop 30 „ vecină 

Floarea Cotul 42 „ vecină 

Floarea Cîmpan 41 „ vecină 

Lucreția Grapini 68 „ vecină 

Eugenia Filipoi 51 „ sora Sucăciței 
Mădălina Mihai 52 „ vecină 

Lucreția Pătrășcan 30 „ vecină 


Toată lumea așteaptă cununa, care trebuie să sosească dintr'un moment într'altul 


CLACA ȘI FACEREA CUNUNII PE HOLDĂ 


Urcăm spre munte, cale de peste un ceas, sus la Arşiţă, unde își are Ștefan 
Pop holda lui de 7 iugăre, adică de patru zile de arătură, Aci se va face cununa, 
Munca în clacă a inceput mai de mult. Pînă acum s'a secerat grîu, ovăz şi hrișcă 
şi anume: întîi au „început cu ovăzul, Luni în ceia săptămână, opt fete., Pe urmă 
Marţi 5 fete şi Simbătă cind am gătat ovăzul, iară”, /inf. Dociţa Creţu). „Sunt numai 
18 fete care au secerat la holdă, fiecare cîte o zi, Cîte 4 sau cite 8 întro zi". 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 13 


(inf. Angelina Pop). Pina acuma griul nu e secerat tot. Dinadins au lasat o bucata 
nesecerată ca să poată tăia astăzi spicele de grîu pentru cunună și să mai fie pu- 
ţină clacă, Se întâmplă însă că plouă, mărunt și rece, Nu au urcat sus la munte 
decit Dociţa Creţu şi Raveca Domide. „Griul l-am fi secerat azi — ne spune Dociţa 
— d'apoi l'a plouat, Om sări după aceia”, Regula la clacă este ca fiecare fată să 
dea o singură zi de muncă: „care a fost la hrișcă, nu a fost la ovăz, Numa într'o zi 
vine una, de dimineață pină seara. Mincare noi le dăm. Ginars nu le dăm pînă 
astară“, Numai Docia a venit în toate zilele, precum și părinţii ei, că „tata a pus 
clăi și mama a făcut mincare“. „Ficiorii nu au ajutat, Ficiorii nu vin. Amu nu e 
ca mai de mult să meargă și ficiorii întruna, Numai la joc“, 

Dacă nu ploua ar fi trebuit să fie față la cunună toate fetele care au muncit 
la holdă și anume: 


1, Docia Creţu 21 ani fata gazdei 

2. Maria lugan 18 „ vecină 

3, Lucreția Ilieş 18 „ " 

4, Octavia Mihai 23 „ vecină, cu sora ei, 


5, Lisabeta Mihai 19 „ " 
6. Măriuca Câmpan 19 ,„ " 


7. Valeruţa Sot 16 „ pretină 

8, Varvara Mihai 18 „ vară dulce cu Octavia 

9, Anuţa Pop 24 „ verial o cu Docia (Tat'su cu tat'su's veri 
dulci 


10. Aurica Natariș 19 „ pretină 
11, Vironiţa Popirţac 18 „ 


12. Reghina Olari 16 „ vară al doilea 
13, Victoria Olari 26 „ pretină 

14, Elena Cimpan 29 „ îi 

15. Ana Cotu 16 „ " 

16. Măriuca Sas 24 n i 

17. Corneluţa Filipoi 15 „ vară dulce, 


Dociţa Creţu e oarecum supărată pe fete că nu au urcat sus, Ea a trebuit 
să vie, pentru că a ei e cununa, Pentru ea se face, Deasemeni Raveca Domide a 
urcat pentru că ea o să împletească cununa, Ea nu a făcut altă muncă, la clacă, 
„Cine face cununa, nu mai face o zi“. „Cununa nu o ştie face oricine, Pot veni și 
babele; fac şi babele cînd nu știu fetele, Ioana lugan a făcut înainte, dar amu-i 
bătrină. Nu vrea să iasă pe aici“ (adică să urce atit de sus, pînă la Arșiţă), 

Raveca Domide, ajutată de Dociţa se apucă de făcut cea dintii cunună, Taie 
grîu, tulpina scurtă și fac mănunchiuri: cît grîu pot ţinea în mînă, Apoi ia cîte 
zece fire și face din ele ştruţ, împletindu-le, „Scoate din mănunci și le împletește, 
ştruțurile”, Intră astfel, la întreg „împletitul cununii“, 20 de mănunciuri, care pot 
fi mai mari sau mai mici, 

Apoi struțul se leagă cu aţă de buși (ceiace cade de la meliță), încolăcind-o 
în formă de con, deschis la amândouă capetele: sus cît mai puţin, jos cît trebuie 
ca să poată intra cununa în cap, ca o pălărie, Gaura de sus se astupă cu un alt 
mănunci de spice de grîu cu coada foarte lungă. Anume se trec cozile prin gaura 
de sus şi sunt lăsate să cadă în jos: cînd se va purta cununa pe cap, va putea fi 
ţinută ușor cu miinile de aceste cozi. (Vezi fotografiile), 

După ce întiia cunună este gata, încep a sosi fetele. Intiia e Corneluţa Filipoi. 
E certată pentru faptul că deși e neam cu Dociţa, vine atît de târziu, Sosesc şi 
Măriuca Cimpan, Aurica Natariș, Ana Cotu și surorile Mihai. Acum, cînd sosesc 
fetele, e „spre asfinţita soarelui“, Se face repede o a doua cunună, Ajută toate fetele, 

La întrebarea: cine o să poarte cununa ? răspund că Regina Olari. „Are mire 


www.dacoromanica.ro 


14 SUCIOLOGIE ROMANEASCA 


şi el o să-i ia astară cununa din cap, După ce se descîntă, o sărută şi-i ia cununa”, 
A doua cunună o poartă Corneluţa Filipoi. Dociţa nu poate purta cununa că „nu 
e slobod să poarte cununa la ea acasă“, 


ALAIUL CUNUNII 


Fetele, după ce observă că dacă nu ploua, veneau toate sus, discută aprins 
ce drum să ia la coborit, ca să întâlnească și pe celelalte, care poate urcă spre 
ele, Pornesc apoi în jos. Deocamdată poartă cununa Dociţa Creţu și Corneluţa Fi- 
lipoi. S'a lăsat noaptea și plouă într'una: le-ar fi greu fetelor să ducă numai două, 
cununa pînă în sat. Pe la mijlocul drumului le iese în drum Rodovica Rus, femeie 
măritată și Ana Olari, sora, tot măritată, a Dociţei. Aduc vestea că Reghina nu e 
în vale și nici nu vine să poarte cununa pentru că nu o lasă mă-sa, de frică să 
nu-i arunce cineva farmece, acum înaintea nunţii. Celelalte fete așteaptă în dimb, 
de-asupra satului, la deal de ţigani. Se ţine sfat cine să poarte cununa în locul 
Reghinei. Pentru cîtva timp, o fată din grup ia cununa pe care o purta Dociţa. 
Celelalte fete se revoltă. În special Rodovica Rus protestează, afirmind că trebuie 
aleasă o fată curată, altfel nu e bine. Fetele fac sfat, cui să dea cununa. După 
puţină ceartă, cad la învoială să o dea Anii Cotul, că-i fată foarte tînără. A doua 
cunună rămîne tot la Corneluţa, 

Pe drum Rodovica Rus le siătuește: celor cu cununa le spune să se învâr- 
tească pe loc, cînd le-o stropi cu apă flăcăii; grupului întreg, să se oprească, să 
se adune şi să se așeze la rînd, să meargă cum se cade, să poată cînta cununa, 
Fetele încearcă să cinte, Nu prea ştiu toate cînta. Mai în vale, le ies în cale alte 
fete și femei, printre care Ioana lugan, venită dinadins ca să le înveţe să cînte. 
Le așează pe două rînduri, Inaintea rîndurilor, se află cele două fete cu cununa, 

După o repetiţie, făcută stând pe loc, fetele luindu-se după Ioana lusan și 
învăţind cuvintele cintecului, încep să coboare spre sat. Ioana le îndeamnă să 
cînte tare și desluşit ca să se audă în tot satul, 


CÂNTECUL CUNUNEI 1) 


1 Dimineața ne-am sculat, Holda cu perechile 
Pe obraz că ni-am spălat, Secerat-o fetile, 
Secera 'n mân’ am luat, De la vârfu Arşifi, 
Şi la hold' am alergat, Vine fruntea cununi, 

5  Mândră hold' am secerat; 9 Dela vârful muntelui, 


1) Inf. Maria lugan şi Rodovica Rus. Disc. Soc. Compozitorilor Români, procedeu „Columbia“, 
Inregistrat şi transcris de d-l Prof. C. Brăiloiu. 
*) durata respiraţiilor aproximativ, o optime, 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 15 


Vine fruntea grâului; 
© aşa-i rându fetilor, 
Ca şi rându merilor: 
Până-s mere mărunfele 

15 Şed pe crengi înşirăfele ; 
Dacă prind a se mări, 
Ele prind a se rări. 


Ieşiţi, feciori, cu apa. 
Și ne udaţi cununa ; 

20  Ieşiți, fecior. cu râu, 
Ca să ne udați grâu. 
Mătură-ți, sazdo, podu, 
Mătură-l de grâu de vară, 
C'amu-ţ vine din iaz-vară !). 


Intrarea în sat se face prin uliţa ţiganilor, pe unde e locul mai ușor de co- 
borît de pe imaş, pe unde vine drumul. 

Alaiul ajuns în sat continuă a merge cântând și în tot lungul drumului, pe 
la porţi, ies ficiorii cu cofe de apă şi stropesc cununile, turnând apa în capul fe- 
telor. Acestea se învârtesc în loc, de fiecare dată. In total, de-alungul drumului, 
au fost stropite de nouă ori. 

Ajung acasă, cîntind mereu. In poartă le iese în întîmpinare gazda, cu un fe- 
linar aprins în mînă, La intrarea în casă, găzdoaia, Angelina Pop, iese în tîrnaţ cu 
un blid cu „aghiasmă“ și cu un struț de bosîioc şi stropește fetele, 

Apoi, alaiul intră în casă. 


CUNUNA LA CASA GAZDEI 


In odae, pe masă, se găseşte o sticlă cu vinars și o pită. Alaiul de fete și 
femei intră cântând. Intâiu, fetele cu cununa. Apoi Raveca Domide, care poartă 
în mână secera cu care a făcut cununa. Se învârtesc de trei ori în jurul mesei. 
Fetele încetează a cânta și cele două cu cununa se așează în dosul mesei cu fața 
spre interiorul odăii. Raveca Domide începe să spue „descânteca cununii”. Întovă- 
rășeşte recitarea cu lovituri ritmice cu secera în masă. 


DESCÂNTECA CUNUNII ?) 


1 Bună sara, domni de țară, 
N'aţ ieşit cu plin afară 
Inaintea cununii 
C'aţ gânit că n'om vini. 

5 Noi de mult am fi vinit, 
Da ne-o fo’ grâu 'ncâlcit 
Și drumu nepcisocit: 

Doi voinici ne-o zăbăjit, 
Și cu apă ne-o stropcit. 
10 Noi de mult am fi plecat, 
Da ne-o fo' grâu călcat 

Și drumu nepcisocat : 
Doi voinici ne-o 'mpcelecat 
Și cu apă ne-o udat. 

15 Noi de trii dzâli vinim, 
Curtea nu v'o nimerim 
V'at făcut curte de pciatră, 
Batăr caii frângii-ș bată. 
Șinir'insa să nu străbată, 


20 Noi cu frângii ne-am bătut 
Și ’n curte v'am străbătut, 
Sărace grâu rătundzat, 
Multă zoaľ ai așteptat, 
Multă muncă şi sudoare 

25 Di la noi fete ficioare, 
Noi de altă n'am fi vint, 
D'am vinit c'am audzât 
C'aveţi un ficior frumos, 
Să ieie cununa gios. 

30 Da ficioru nu-i acasă : 

Că grâu roş i-af măsurat 
Și la moară l-af mânat. 
Dar morariu nu-i acasă: 
Că-i dus în pădurea deasă, 

35 Ca să taie lemn de casă. 
Morărița. meşteriţă, 

O loat doo ciocane 
Și-o făcut : cioc-poc 


1) Şant, 10 Sept. 1935 Inf. Ioana lugan (52 ani) Cules de Prof. Ilarion Cocişiu. 


2) Şanf 7 Sept. 1935 Inf. Elena Cotu 23 ani, ştie carte și Palaghia Cotu, 28 ani analf. 


Cules de Ştefania Cristescu. 


www.dacoromanica.ro 


16 


Şo lomnit moura la loc; 
40 Și-o turnat grâu roş in coş, 
Și-o turnat, şi-o măcinat 

Trii tărâță şi-o fărină 
Pân'o fost covata plină. 
Dintr'on spcic ies'on otic, 

45 Dintro mina-o mierţă plină, 
Dintr'on snop on poloboc, 
Să fii gazdă cu noroc! 

Să trăiasca plugariu 
Care-o sămănat grâu ! 

50 Să trăiască plugărița, 

Care-o ciuruit samânța ! 

Și de-acolo l-aj adus 

Și l-af dat la noo jupâneasă, 
Di la Ţăligrad alesă: 

55 Trii cernea, trii frământa, 
Trii pita 'n cuptior băga. 
Și-aț făcut un colac frumos 
Ca şi fața lu Hristos, 

Și l-aţ pus în cuiu din gios. 

60 Rumpej colacu 'n doo 
Și ne daf gasde şi noo, 
Dar rumpeț colacu'n trii 
Că mai bine ni-f găci, 

Casa asta-i susă 'n grindă 

65 Și-a noastră cunună-i mindră, 
Casa asta-i videroasă 
Cununa noastră-i frumoasă. 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


Noi cununu nu v'o dam; 
Ca cina nu o videm; 
70 Că cina nu ne-af gătit, 
Nici noo jin îndulcit. 
Jin în casă, 
Jin pe masă, 
Jin pe cunună să varsă, 
75 Să bem cu jupânu gazdă. 
Noi cununa nu v'om da 
Pină nu ni-f arăta: 
O şerie de jinars, 
Pingă dinsa ceterași 
80 Și v'o doi, trii ficioraşi, 
Să ne'nvârtă pi su 'mină 
C’ aşa-i modea la cunună, 
Noi incă ne-am mai ruga: 
Să ne daf on ficior frumos, 
85 Să ieie cununa gios. 
Că-i copila tinerea 
Și cununa-i foarte grea 
Și n'o mai poate țânea, 
Și mnie mni s'ar cădea 
90 Pintru osteneala mea, 
O şerie de holircă 
Că n'aş mai dzâce nimică; 
Și-on paar, doo, de bere 
Și-on gioc, doo, pe podele. 
95 De m'a juca cineva, 
De nu şi pe vatr'oi sta! 


In timp ce se spune descinteca, toată lumea stă în jurul mesei, 

Acum e timpul să intre doi flăcăi, să scoată cununile de pe capul fetelor, 
Cînd sosesc la ușă, cineva strigă: 

„Să nu fie cu musteţe 

Că's fetele prea isteţe” 
Alta: „Să nu vie de la uşe, cu guşe". 
Alta: „Nici dela fintină, 

Cu ismenele 'n mină“. 

Doi ficiori, Macedon Pătrășcan şi Gavril Pop intră în casă, sărută fetele cu 
cununa, le scoate cununile de pe cap și le pun pe masă. Gazda strigă celor din 
jurul mesei „faceți bine, cătaţi și nu vă smintiţi di pingă masă”, 

Gazda închină și bea ginars: „la mulţi ani cu sănătate şi cu bucurie; Dum- 
nezeu să vă fiie". Dă să bea apoi ficiorului din dreapta, Apoi fetei din dreapta, 
fetei din stinga şi la sfîrşit ficiorului din stinga, Fata spune flăcăului ei „să trăeşti”!), 

La urmă se dă să bea tutulor fetelor, pe rind, - 


1) Fata care ia cununa'n cap, cînd închină cu paharul de iinars, închină la ficior: 
„Să trăeşti bade, bădiţă, 
Că'ţ închin'o copiliță 
Mânici albe şi pestriță 
Să trăieşti. de mă voieşti 
De nu, tot prieten mi- eşti 
Să trăieşti, de mi-i voi 
De nu, tot pretini om fi! 
Da amu nu să prea mai dzice. (Inf. Elena Cotu 23 ani ştie carte). Culeg. Ştefania . Cristescu. 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


ÎMPLETITUL CUNUNII 


ce 


2) Dociţa dă Ravecăi „mănunciuri“ de spice, 
să le împletească, 


5) Se adaogă, în vârful cununii, două „mănun: : 6) Cununa este gata. 
ciuri" cu coadă lungă. WWW.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


Cununa în satul Șanț 


Alaiul coboară, cântând, spre sat, 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


Cununa în satul Şan‘ 


Cununa în satul Rebrişoara: o poartă o femeie-în vârstă; o stropesc tot femeile. 


www.dacoromanica.ro 


Cununa în satul Şanţ 


La casa Cununij, gazda stropeşte cu aghiasmă, 


www.dacoromanica.ro 


YOSVANVWOYU 41:5010190S 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 17 


OSPĂȚUL. 


Gazda spune fetelor: „mă feţe, la repezeală vă deșchimbaţi şi veniți”, Fetele 
pleacă să-și schimbe hainele cu care au venit de pe cîmp, cu altele de sărbătoare, 
Cele care stau mai departe, au avut grija să-și aducă hainele în vecini! Mama 
Lucreţei Filipoi le adusese chiar acolo, 

„Mai cîntăm la domni şi domnișoare, mulţi ani trăiască”, 

Fetele pleacă, Se așează masa. Două mese lungi sunt aduse în casă, se pun 
fețe de mese, se aduce pită, turtă dulce și zeamă cu toşmagi. Sosesc fetele și se 
aşează la masă, Bătriînii, femei și bărbaţi, nu iau parte la masă. Privesc numai de 
pe lături, Grupul flăcăilor se află în tirnaț, de unde priveşte pe geam la ce se 
petrece, Macedon Pătrășcan sosește și se așează între cele două fete cu cunună, 
Întreabă: măi, ceteraș avem ?”, O fată spune: „nu poci mînca, că mă văd ficiorii 
de afară”, Se aduc găluştele, Incepe petrecerea, 

Fetele de la cele două mese, se întrec în strigături : 


Da şi cine mi-e drag mie, Gineşti că-i on domnișor. 

L'aşi cunoaște dintr'o mie, Cind să'ncalță de-amindouă, 

Cin'mi-a face semnu mie. Gineşti că-i un strop de rouă, 
Cind să'ncalță cu opinci, 

Să trăiască, să trăiască, Umblă'n fete, după cinci. 

Toţi mesănii dela masă 

Și gazdele dela casă; Cine n'are'n lume-on dor, 

Fetele de la cunună Trăieşte mai binișor. 

Și cu domnii de-a'npreună ; Da' eu am două şi trii, 

Foaie verde de secară, Doamne greu ie di-a trăi. 


Că's din echipa regală. 
Bate Doamne uritu, 


Cucule di pi pădure, Să nu calce pămintu! măi! 
Du-te la badea și-i spune, Pi un'e uritu calcă, 

Că zăpada cade miine; Rădăcina ierbii sacă. 

Să-şi tocmască clopu bine, Pe unde uritu mere, 

Că io mindru struț i-oi pune: Rădăcina ierbghii piere. 
Ruşmarin cu două Flori, Doamne omu cel urit, 

Să fac but la doi ficiori ; Trebe'n codru celuit, 
Ruşmarin cu viorele, Şi cu botan cap pălit, 

But la duşmancele mele, Să nu şie pe pămint, 

Să crape inima'n iele. Să nu şie'n lume altu, 


Uritu face păcatu. 
Trandafir dintre livezi, 


Drăguţ ca al meu nu vedzi; Aşa gindeşte omu, 
Numa'n tirg la Făgădău, C'o trăi cit pămintu. 

La o băietă de domn. Că face ziduri de pciatră, 
Nici acela nu'i frumos, Şi n'o muri nici-odată. 
Ca al meu, că-i de om prost. Dar şi viața omului, 
Cind să'ncalță de-on picior, Ii ca floarea cimpului. 


Se cîntă: „Lăsaţi-mă lingă pahar”, Vioriştii întîi, singuri, apoi de-odată cu fetele 
„Pe umeri pletele curg rîu“, Urmează .„Cucuruz cu frunza'n sus”, „Fată de ginărar”, 
Numai din voci: „Am un leu și vreau să-l beu”, O fată întreabă: cântăm cu toţii 
„Vino bade pe sub coastă?” Drag ţi-e de ia? O știți? O ştim, începeţi D-vstră |” 
Gazda spune: „Numai vă purtaţi bine, că vă las în șezătoare“, Se cîntă o „horie 
tărăgănată” : „Aşa'mii vine uneori, să-mi ieu otravă să mori”... 

Intrerup lăutarii, care încep să cînte ei, Pornesc din nou strigăturile, 


www.dacoromanica.ro 


18 SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


„ Vai de lin şi de pelin, Nimenea nu-i face parte. 
Și de omu cel străin, 

Că bea apă'n loc de jin, 
Și trăeşte cu suspin; 

Că bea apă'n loc de bere, 
Și trăeşte cu durere, 
Făr'de nici-o mingiiere. 


Une şi-s oamenii dragi, 

Ară plug cu două vaci. 
D'apoi unde trăesc rău, 

Șase boi la un resteu, 

Și mere plugu cu greu, 

Numa trudă şi necaz; 

Ară 'ntr'o zi, dun popas 

Și se tot uită la soare, 

Că-i pare ziua pe mare! hop! 


Doamne omul cel străin 
Că-i ca pomu printre spcini, 
Spcinu creşte'n lat şi'n lung, 
Și pomu rămîne ciung; 
Spcinu creşte'n lung şi'n lat, 
Pomu rămine uscat; 

D'apoi omu cel străin: 

El slujăşte la stăpin, 

El slujăşte cu dreptate, 

Ia simbrie-a treia parte, 


Eu cu mîndra duce-m'aşi 
Pe țarină şi imaş, măi! 
Nu mi-ar trebui nănaş. 
Ș-am trăi necununați, 

Ș-am dzice că sintem fraţi ; 
Nici popă să ne cunune, 
Numai noi cu vorbe bune. 


Se aduce o găină la masă. De obiceiu la cunună nu se dă găină. De aceia 
fetele încep să ridă și li se pare că sunt la nuntă, unde găina joacă un rol ritual, 
fiind dăruită nașilor, după ce e descîntată. Incep deci, în deridere, să simuleze 
ceremonialul nunţii. Angelina Pop, săzdoaia, după cum am spus, are și porecla de 
Sucăciţa. Fetele strigă deci Sucăciţa, pentru că ei i se cuvine să descînte găina: 


Socăciță, unde eşti? 
Hai încoa că trebuești ! 


Găiniţă, găiniță, 
Găina'i fără de pene, 
Socaciu fără izmene. 


Socăcifă, socăciță, 
Socăciță din Acrina (?) 
Cum dracu ai pus găina? 
C'ai pus'o cu curun sus, 
P'ingă ia carne de urs, 
Cea mai bună, ni s'o dus 
Asară pe lingă şură, 
Invălităn pinzătură. 


Sucăciță, sucăciță, 
Sucăciță din Făget 
Hai încoace să te văd. 


Socăciţă, socăciță, 


Strigă Sucăciţa : 


Mindră-i grădina cu pomi 
Şi la masă pintre domni. 
Mindră-i grădina cu poame, 


Socăciță din ia mare 
Ia fă bin'de ia mincare, 
Să putem mere pe cale. 


Pita'i ca buretele, 
Poți lipi păretele. 


Socăciţă să trăeşti, 

Și de-amu să socăceşti 

Că tomagii's subțirei 

Și-or minca domnii din ei. 
Plăcinta ni-i ca bumbacu, 
Poate minca şi 'npăratu. 
Găluştele's miînînțăle 

Și-or mînca domnii din iele. 


Hop săracă găinușă 
Cum te-oi apuca de guşă 
Și ti-oi svirli pin'la uşă 
Di la uşă pin'afară, 
Socăciță, ad'o iară! 
„+ (fetele rid tot timpul), 


Cîn'la masă-i plin de doamne. 
Facez bine şi iertaţ: 
Bună, rea, nu ni-o mai dați! 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 19 


Fetele se prefac a da în glumă, de mîncare drăguţilor lor plecaţi la armată 
și a căror fotografie e pe perete, 

Lăutarii încep din nou a cînta „patru boi cu lanțu'n coarne”. Toată lumea se 
scoală de la masă. Este ora 10 seara, 

Incep jocurile. Ar urma să intre flăcăii, Dar s'au supărat că a ţinut ospăţul 
prea mult şi nu vor să mai vie. Stau în stradă, la cîteva case mai departe, Fetele 
se arată cam supărate, 

Lumea toată se împarte în cele două odăi ale casei, 

Dăm repertoriul celor cîntate şi jucate : 

O fată: „bade cînd treci pe la noi” etc. 

Alte două fete încep a cînta trăgănat, „Cuvintele să vijesc oricare”, Se aleg 
cuvintele „La fiîntină între copaci”, 

Fetele merg să întrebe o melodie pe femeile mai bătrine. „Cum îi zice la 
horia asta „tăt am dzis că nu-mi trebăuie ?“ etc, 

Incepe vioristul. Ficiorii tot nu vin, Atunci Maria Cimpan zice fetelor : 

— „Hai şi-om juca două. la să întărim ficiorii, să nu rămînem fără ei! 

— „Nu se duc. la, acolo's tăi”, 

Incep fetele cu cununa, cu cei doi ficiori ai lor. Joacă de-a mîna. Celelalte 
fete joacă singure, două cîte două, Urmează „dianvirtita”, 


„Joacă mîndră cum joc eu Dac'ar fi jucat mai bine 
C'așa joacă neamu meu M'ar fi 'nvățat şi pe mine“ 


A Se cere o sirbă, Se joacă o roată, o moldovenească, o moldovenească din 
ătrîni, 

Plecăm atuncia noi, ca oaspeţi monografişti, să îmbunăm flăcăii şi să-i aducem 
în casă, li aducem, Intră şi ei în joc. Urmează; 

Di-a mina, someșana, di-a'nvirtita, un joc strein, roata, apoi cu schimbatu 
fetelor, di-a'nvirtita, 

In tot timpul jocului, ficiorii sunt încă supăraţi, Intre ei şi fete începe un 
adevărat duel de strigături. Cearta se curmă astfel, în râsul tutulor, Din aceste 
strigături au putut fi notate următoarele: 


Ficiorii:  Arde-te focu sopon, Fetele: Bade pe obrazu tău, 
Faci pe mândra ca de domn; Pus'ai pudăr de un leu. 
Pe mine din om neom; Nu ştiu cum dracu l'ai pus: 
Arde-te focu potică, Pe grumaz nu ţi-o ajuns. 
Faci pe mândra frumușşică, 
Pe mine din om, nemică! Ficiorii: S'o băgat lelia'n cămară 


La o(a/)la cu rumenială, 
Şi nu ştiu cum li-o mai pus, 


Fetele:  Arde-te focu sopon Că pe nas nu i-o ajuns, 
Faci pe badia cum i-un domn; Şi i-o rămas nasu gol 
Și potică să trăeşti, Ca şi-o mucie de topor. 


Pe badia să-l molnăeşti. (a vărui, 
pi i lie Fetele: Nici asta nu e vâjită, 


Numa gura ta rânjită; 
Nici asta nu ie pe cale, 


Ficiorii! Am o mândră albă tare, Numa gura ta cia mare. 
Ca și fundu la căldare; Şi- pune ulcica'n cui 
Am o mândră ca de domn, Și nu striga nimenui, 
Ca şi fundu la ciaun; 
Am nădejde c'a albi Fetele: Nu-i de jină cui i-e gura, 
Di-odată cu bgivolii. Caşa mere strigătura ! 


www.dacoromanica.ro 


Fetele : 


Fetele : 


Fetele : 


Lotri's ficiorii la noi, 

Pân ce au câte doi boi, 
Și câte v'o nouă oi; 
Di-ar veni luna lui Mai, 
Boii i-ar da pe mălai, 

Și oile la porțâie, 

N'or şi vrednici să să fâie. 


Ficiorii + 


Foaie verde din răzvor, 
M'am apucat să mănsor; 
Foaie verde fir de vie, 
Socru mi-o dat de moşie, 
Două rațe pe copite, 

Să ne căpătăm la vite ; 
Două rațe ş'un rățoiu, 
Să ne căpătăm la boi. 


Fetele: 


Dă-i Doamne badii noroc 
Și la cornu cășii foc; 

Dă-i Doamne badii tignială, 
Și la cornu cășii pară. 


Răsărit-o soarile, 

S'au pornit căţălile ; 
Răsărit-o luna'n şură, 

S'o pornit cea ră de gură. 


Zis-o badia, dumnealui : 
„Bateţ gura cu vergiaua, 

Să nu bată ca cățiaua; 
Bateţ gura cu vergelu 

Să nu bată ca căfelu“, 

Ai putea bade să taşi 

Ca vinele de la grumaji 

Că rătezele la lanţ. 

Zis-o badia, dumnialui, 

Că: „să şi-e-a dracului, 

De-i mai trăbuiesc eu lui“ 
Io am dzis, a lui să şie, 
De-mi mai trăbui badia mie; 
L'am dat la dracu de tăt 
Că nu-m trebăi nici să-l văd. 


Ficiorii : 


Foaie verde de trifoi Fetele: 
Blândă-i mândra pi la noi, 
Că ş'o căția di la oi; 
Foaie verde de măgură, 
Blândă-i lelița de gură 
Ca ş-o căția de la stână. 
Ficiorii : 
Spusu-f'am bădiță, spus, 
Să porți pană pe măsură 
După cum ţi-i stogu'n şură. 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


Stogu fi-i din patru snopci, 
Şi pana până pe ochi 
Snopu'i dintr'o furcitură 

Şi pana'i până pe gură. 


Frunză verde de măgură, 
Vreau să strâg o strâgătură 
Să s'audă'n curmătură : 
Fata care-i ră de gură, 
Atuncia să să mărite 

Câ'n n'a avea nici-un dinte; 
Atuncia să-şi facă nuntă, 
Cân'a fi de mânuri slută. 


Creapă Doamne pământu, 
Să se bage urâtu; 

Creapă Doamne păjiştea, 

Să răsară dragostea. 

Câtă boală pe pământ 

Nu-i ca boala de urât. 
Urâtu un'ie se pune 

Face inima tăciune, 

Din cât să mai duc urât 
Mai bine moartă'n pământ. 
Că moartă'n groapă m'or pune, 
Urâtu mă poartă'n lume. 
De urât mam dus de-acasă, 
Da urâtu nu mă lasă. 

De urât m'am dus pe lume 
Urâtu-o vinit cu mine, 

De urât m'am dus în țară, 
Urâtu-i cu mine iară, 

De urât m'am tot ferit, 

Cu urâtu's la un blid. 

De s'ar sparge blidu'n fund , 
Să scap de urât curund. 


Bată-te Dumnezeu lele 
Tis buzele supțirele 

De trii degete di-a mele; 
Și ești frumoasă la gură 
Ca ş'o vacă dingă şură, 


Am drăguț şi-i cât un ied, 
Săcerând prin holdă-l pierd 
Nu ştiu ce i-aş da să criască 
Iarbă di pă măierugă 

Să criască tot în fugă, 


Să trăiăsc'a cui ie claca 
C'amu joacă tătă vaca; 
Să trăiasc'a a cui i nunta 
C'amu joacă tătă duda, 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 21 


Nu intrăn biserică 

Că'n poale să'npciedică 
Și din patruzăci de lâni 
S'o făcut mănuși pe mâni 
Dintr'o sută de fuioare 
S'o făcut baier prin poale 
Și la lucru, ca bulucu 
La mâncare ca şi lupu, 


Fetele: Trăiască a cui e giocu, 
Camu joacă tăt motocu ; 
Trăiasc'a cui-i libovul 
Camu joacă tăt bou, 
Săi în sus, burduf netuns 


Pcică gios, burduf flocos. 


Ficiorii: Mândra mea de harnică 


Insfârşit urmează alte strisături, obişnuite de joc, 
Petrecerea ia sfârşit la orele 13,30, 


Material cules de: Prof. C. BRĂILOIU, H. BRAUNER, I. CAZAN, I. COCIŞ, ŞTEFANIA 
CRISTESCU, VIORICA SASU, H. H, STAHL. 
Redactat de: H. H. STAHL. 


Anexe 
pis Lied 


CÂNTECUL CUNUNII 


(variantă) 


Dimineaţa ne-am sculat 
Și pe obraz ne-am spălat, 
Lui Dumnedzău ne-am rugat, 
Săcerea'n min'am luat 

Și la holdă am plecat. 
Holda-i ca păretile 
Săecerat-o fetile, 

De une cununa vine 
Multe clăi s'or pun mine; 
De une cununa pleacă 
Multe cară să încarcă, 
Din virvuțu dealului, 

Vine fruntea griului ; 

Din vârvuțu obcinii, 

Vine fruntea cununii, 
Și-așa-i rindu fetilor 

Ca și rindu merilor: 
Pină-s mere minințele, 
Stau pe crengi înșirățăle ; 
Dacă prind a să mări 
Iele prind a să rări. 
Cununifă 'nrotilată, 
Trăbuiu-ai adăpată ; 


Cu apă dintrun izvor 
Și cu jin dintr'on urcior, 


Nu ştiu ficiori nu-s în sat, 


Or isvoarăle-o săcat. 
Ieşiţ ficiori cu apa 

Să ne udaț cununa: 
Cu apă din fintiniță 
Cu jin di la crişmăriță, 


(Cind sosăşti la poarta gazdii:) 


Numa 'ncetu pe la poartă 
Cu cununa cit o roată 


Cind ajungi în casă, înconjuri masa de 


trei ori: 


Mălură-ţ gazdă podu, 
Că-ţ aducem griu roşu, 
Mătură-l de griu de an 
Că-{ aducem din iest an. 
Inf. Elena Cotu, 23 ani, ştie carte. — 
Culegere : 
ŞTEFANIA CRISTESCU 
Şant Sept. 1935. 


CRONICI 


IN AMINTIREA LUI ȘTEFAN ZELETIN 


Ultimul număr al Revisiei de Filosofie (vol. 
XX. Seria nouă, nr. 3, lulie-Sept. 1935) este în- 
chinat în întregime amintirii lui Ştefan Zeletin. 
Ne asociem acestui act de pietate, cu atât mai 
mult cu cât Ştefan Zeletin şi-a desvoltat partea 
cea mai mare a activităţii sale sociologice în ca- 
drele Institutului Social Român, ca secretar al 
Secţiei sociologice, colaborator la Arhiva pentru 
Ştiinţa şi Reforma socială şi conferenţiar în ci- 
clul de prelegeri destinate marelui public. Mai 
ales concepţia sa despre burghezia română, aici 
a fost mai întâi înfăţişată, cunoscută şi apre- 
ciată, Imprejurări ulterioare, dintre care să 
nu uităm numirea la Universitatea din laşi şi 
boala care îl mistuia, împiedecându-l tot mai 
mult să activeze, l-au îndepărtat de Institut; dar 
a lăsat in urmă impresia neştearsă a unui gân- 
ditor cu mari resurse şi a unui cercetător de 
elită, cum va rămâne fără îndoială şi în istoria 
gândirii româneşti. 

Revista de Filosofie publică două studii în- 
chinate lui Zeletin: I. Ştefan Zeletin, însemnări 
privitoare la viaţa şi opera lui — de Cezar Pa- 
pacostea, II. Sociologia lui Ştefan Zeletin — de 
Alexandru Claudian şi două din inedite ; I, Forme 


de gândire şi forme de societate, II, Fragmente 
din „Clipe de reverie”, 

Studiul d-lui C, Papacostea, prieten devotat 
al lui Zeletin şi bun cunoscător al acestuia, cu- 
prinde trei părţi: Viaţa, Opera şi Însemnări bi- 
bliografice asupra operei lui Ştefan Zeletin, 
Aflăm astfel că Ştefan (Motaş) Zeletin s'a născut 
la 19 Iunie 1882 la Burdusaci, judeţul Tecuci, 
Şcoala primară a urmat-o în satul natal şi Ja 
Coasta-Lupei (cl. V). S'a înscris apoi la Semi- 
narul teologic din Roman, şcoală cu care nu se 
împacă, incât trece din clasa III-a. la liceu (Bâr- 
lad). A urmat universitatea la laşi, specialităţile : 
filosofia şi filologia clasică şi a dat examenul de 
capacitate, fiind numit titular la catedra de limba 
germană şi filosofie din Bârlad. In 1909 a ple- 
cat în Germania, urmând câteva semestre la Uni- 
versităţile din Berlin şi Lipsca, apoi la Erlangen, 
unde şi-a trecut doctoratul (1912) cu specialită- 
tile: filosofia, economia națională şi pedagogia, 
având ca teză: „Idealismul personal împotriva 
idealismului absolut în filosofia engleză“, Intors 
în ţară, s'a stabilit la Bârlad, fiind transferat la 
Bucureşti (Liceul „Mihai Viteazul“) abia în 1920 
și a participat în răstimp la războaiele din 1913 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


şi 1916, In 1927 a fost chemat ca titular la ca- 
tedra de Istoria filosofiei vechi şi medievale a 
Universităţii din laşi. „Fericit că a scăpat din 
starea de metec intelectual — scrie d-l Papa- 
costea — Zeletin începu să-şi revizuiască ma- 
nuscrisele. Le-a orânduit deci în: volume şi le-a 
complectat. Cele 12 cărţi, pe care le pregatea, 
fie ca înedite, fie ca ediţii nouă, sunt mai ales 
opera anilor 1927-1933, rezultând ca un supe- 
rior beneficiu al catedrei şi libertăţii univer- 
sitare". Din nefericire ultimii ani au fost trep- 
tat anulaţi de boală, până la 20 Iulie 1934. când 
Zeletin s'a stins din viaţă. 

D-l Papacostea stărueşte şi asupra activităţii 
politice a lui Zeletin, străduindu-se în zadar să 
uite că face parte dintr'un partid (al Poporului) 
sau să ţină minte revista cu totul îndepărtată 
de preocupări politice în care scrie. Afirmaţii 
ca: „Anul 1930 a adus şi lui Zeletin, ca mai 
tuturor Românilor, raza de speranță a unor 
zile mai bune... Desiluzia Maniu se consumase“ 
(pg. 209) sau subtitlul „Decadenţa partidului libe- 
ral în zilele noastre“ (pg. 217) — pot fi juste 
din punctul de vedere al d-lui Papacostea, dar 
nu se potrivesc cu rosturile Revistei de Filosofie. 

Pentru partea privitore la operă, d-l Papa- 
costea ia ca motto caracterizarea dreaptă a d-lui 
Nae lonescu : „Zeletin este primul mare spirit 
rectilin al culturii noastre“. Opera lui Zeletin 
cuprinde: scrieri imprimate şi deci cunoscute 
cititorilor şi scrierile inedite, „Opera lui Zele- 
tin trebuia să apară întreagă în 12 volume în 
cursul anului 1935. Prin boala sa urmată de 
moarte, trei din ele: Un om, Filosofia Ritmului 
şi Istoria socială au rămas in drum ; ele sunt şi 
acum în stare de proect, sub formă de schiţe, 
sunt mai de grabă un material brut. Dar cele- 
lalte fiind închegate, se pot socoti bune de tipar“ 
(pg. 219). Ar fi vorba deci de lucrările: 1. De 
unde ne vine lumina (conţinut literar), 2. Clipe 
de meditare (aforisme), 3. Evanghelia naturii 
(conţinut filosofic), 4. Esenţa firii (conţinut filo- 
sofic), 5. Retragerea (conţinut literar), 6. Bur- 
Ghezia română (conţinut sociologic), 7. Neolibe- 
ralismul (conţinut sociologic), 8. Naţionalizarea 
şcolei (conţinut pedagogic), 9. Un program (con- 
ținut social politic) — publicate parţial şi ediţii 
noi, mărite sau numai completate. 

„A fost Zeletin un idealist hegelian sau, cum 
s'a supus de atâtea ori. un materialist marxist ?" 
— ridică d-l Papacostea chestiunea care va tre- 
bui să formeze odată obiectul unui studiu amă- 
nunţit asupra acestui gânditor cu o soartă des- 


23 


tul de ciudată. Zeletin s'a apărat el însuşi cu 
multă tărie de acuzaţia că ar fi materialist şi de 
sigur în înţeles filosofic nici n'a fost. S'a apărat 
în acelaşi limp şi de acuzaţia de a fi marxist, 
adică materialist în istorie şi chiar a adus obiecţii 
deosebit de puternice marxismului în genere 
Totuşi „Burghezia română”, opera sa sociologică: 
fundamentală, are şi elemente marxiste, în infe- 
les de determinism economic. D-l Papacostea 
are dreptate că problema nu va putea fi lămu- 
rită pe deplin decât în ziua în care se va pu- 
blica toată opera lui Zeletin şi am adăuga, nu 
fără amărăciune, că nici atunci nu vom fi prea 
siguri, din moment ce e vorba de o operă ne- 
realizată pe deplin şi din care vor lipsi pentru 
totdeauna „Istoria socială“ şi „Filosofia Ritmului” 
pe cari le bănuim deosebit de interesante. 

Partea privitoare la bibliografie constitue o- 
pera cea mai grea şi fără îndoială cea mai pre- 
ţioasă din studiul d-lui Papacostea. Să nu uităm 
că e vorba de manuscrise şi de scrieri „răsfirate 
în nenumărate organe periodice mari şi mici". 
Sub 166 de puncte este înşirat cu grijă şi cu 
pricepere tot ce a rămas mai de seamă pe urma 
lui Ştefan Zeletin. Nu supără decât desvoltările 
dela p. 53-59 şi 156, în cari se reproduc păre- 
rile bune ale lui Zeletin despre traducerile din 
limba greacă ale d-lui Papacostea şi părerile 
rele ale aceluiaşi despre traducerile d-lui ŞI, 
Bezdechi, cari au un interes cu totul secundar 
în raport cu opera totală despre care e vorba, 
Făcând abstracţie de această greutate a d-lui 
Papacostea de a se uita pe sine într'o expunere 
de istoria gândirii altuia, recunoaştem cu plăcere 
că studiul d-sale face cu putinţă o cercetare amă- 
nunţită a operei lui Ştefan Zeletin şi constitue 
cel dintâi izvor şi cel mai însemnat în această 
privință. Nici d-sa n'a dorit altceva. 

Studiul d-lui Alexandru Claudian este cea 
mai frumoasă lucrare pe care am citit-o despre 
sociologia lui Zeletin. Prieten, asistent şi supli- 
nitor la catedră, d-l Claudian este cel mai înru- 
dit spiritual cu Zeletin şi este menit în multe 
privinţe să-i continue opera. Lucrarea d-lui Cla- 
udian „Cercetări Filosofice şi sociologice”, de 
curând apărută, constitue un preţios început, 

„Concepţia sociologică a lui Ştefan Zeletin şi-a 
găsit expresia în lucrările: Burghezia română 
(1925), Istoria socială (1926), Naţionalizarea şcoa- 
lei (1926), Neoliberalismul (1927), precum şi în 
numeroase studii şi articole publicate în reviste, 
de exemplu: Țărănism şi marxism (Arhiva pentru 
Ştiinţa şi Reforma socială, anul V. No. 1-2); In" 


24 


ceputurile individualismului: incercare de psiho- 
logia socială a culturii elene din a doua jumătate 
a veacului V. a. C. (Arhiva pentru Ştiinţa şi Re- 
forma socială, anul V, No. 3-4); Naţionalizarea 
oraşelor (Minerva, laşi, anul 1. No. 2); Roman- 
tismul german şi cultura critică română (Minerva, 
Iaşi, anul II. No. 3) etc.“ (pg. 264-265), 

„Influenţată puternic de Hegel şi Marx, gân- 
direa lui Zeletin este deopotrivă de străbătută 
de spiritul istoric, c şi de convingerea că istoria 
urmează, fără abatere, linia celei mai stricte ne- 
cesităţi. Indivizii superior înzestrați cari, după 
opinia curentă, sunt creatori de curente sociale 
şi de valori de cultură, devin la Ştefan Zeletin 
simple instrumente de care se serveşte determi- 
nismul ineluctabil al societăţilor. Determinism în 
care „cauza cauzelor“, punctul de plecare pentru 
găsirea căruia cercetează fără să obosească Ze- 
letin, este totdeauna factorul economic” (pg. 264) 
„Zeletin e convins că între viaţa economică a unei 
ţări, pe de o parte şi instituţiile ei politice, ju- 
ridice şi culturale, pe de altă parte, există o le- 
Gătură organică, legătură care trebue descope- 
rită”. (pg. 265). Această concepție a aplicat-o 
societăţii româneşti din 1829 incoace, ca să cons- 
tate că nimic anormal nu s'a petrecut în evoluţia 
ei (cum credeau junimiştii şi chiar socialistul Do- 
brogeanu-Gherea). Meritul lui Zeletin constă în 
această depăşire a spiritului critic, prin înfăţi- 
şarea desvoltării societăţii româneşti ca un pro- 
ces firesc, explicabil în chip ştiinţific. 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


Dintre ineditele lui Zeletin, studiul „Forme 
de gândire şi forme de societate” este o intere- 
santă incercare de tipologie a sistemelor de gân- 
dire şi de urmărire a corelaţiei lor cu formele 
de viaţă socială. „Variația formelor de filosofie 
este reflexul variaţiei condiţiilor de viaţă socială“ 
precum „naşterea filosofiei este un reflex al con- 
diţiilor sociale” (pg. 274). Zeletin este poate cel 
dintâiu istoric al filosofiei dela noi care incearcă 
o largă aplicare a sociologiei în acest domeniu. 
O istorie a filosofiei scrisă de elar fi însemnat 
de sigur cu totul altceva decât obişnuitele rezu- 
mate şi comentarii de sisteme, însoţite de insufi- 
ciente explicaţii psihologice, Aici vedem putinţa 
pentru d-l Claudian, trecut, după o serinasă pre- 
fătire sociologică, la preocupări de istoria filo- 
sofiei, să continue cu rodnicie opera lui Zeletin. 

Fragmentele din „Clipe de reverie” cuprind 
multe gânduri frumoase, dar nu sunt nici pe de- 
parte de însemnătatea lucrărilor sociologice şi 
celor de istorie socială, E ciudat şi poate ne- 
drept din partea soartei că Zeletin, care s'a so- 
cotit pe sine un filosof şi care declară că nu s'a 
ocupat de sociologie şi de istoria socială decât 
întâmplător şi fără gânduri statornice, va rămâne 
în istoria gândirii româneşti tocmai prin operile 
acestea. Concepţia sa despre burghezia română 
este o operă care va înfrunta vremurile mai 
mult decât oricare alta din contribuţiile sale. 


TRAIAN HERSENI 


DRUMUL SPRE SATE AL TINERETULUI MAGHIAR DIN ARDEAL 


Viaţa culturală şi ştiinţifică a maghiarilor din, 
Ardeal, dela 1919 incoace, este condiționată de 
situaţia lor politică, de naţionalitate minoritară 
în statul naţional român. Pierzând, prin desmem- 
brarea monarhiei Austro-Ungare, întâmplată la 
1918, şi prin unirea Transilvaniei, Banatului, Cri- 
şanei şi Maramureşului, legătura cu statul lor, 
maghiarii din Ardeal au fost siliţi să-şi găsească 
un făgaş nou de viaţă şi politică şi spirituală. 
Situaţiunea lor fu deosebit de grea, din pricina 
frământărilor adânci cari turburau viaţa statului 
maghiar, cât a mai rămas, şi care, în asemenea 
împrejurări, nu le dădea nici-un îndreptar poli- 
tic şi cu atât mai puţin, spiritual. Astfel, în anii 
cei dintâi cari urmară revoluției dela 1918-1919, 
din care a ieşit noul stat românesc, al naţiunii 
române intregite, minoritarii maghiari din Româ- 


nia duceau o viață dezorientată, în care nu se 
arăta lumina organizatoare a nici unui ideal so- 
cial, politic ori ştiinţific. Uneori, la sugestiile, 
rău inspirate, ale cercurilor budapestane de foşti 
conducători politici, cari nu puteau înţelege ca- 
racterul definitiv al prefacerilor politice tntâm- 
plate, ungurii din Ardeal socoteau că-şi îndepli- 
nesc o datorie agitând idei potrivnice intereselor 
statului naţional român. Atitudinea aceasta era 
proprie, în deosebi, clasei nobile, foştilor stă- 
pânitori ai vieţii publice, din Ungaria întreagă şi 
din Ardeal, şi foştilor înalţi funcţionari, pe cari 
un sistem ciudat de orânduire socială i-a legat, 
ca mentalitate şi interese, de oligarhia maghiară 
istorică. Revoluţia dela 1918, atât în Ungaria, cât 
şi în Ardeal, a avut un caracter profund naţional 
şi democratic ; luptând cu învierșunare împotriva 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


privilegiilor nobilimei şi înalţilor funcţionari, pro- 
tectori ai acesteia, conducătorii mişcărei revolu- 
Hionare din Ungaria, în faza ei de răzvrătire a 
păturilor sociale naţionale mai ales, agitau ideia 
unei noui alcătuiri sociale, în care cuvântul ho- 
tăritor să-l aibă țărănimea şi muncitorimea, iar 
conducerea să aparţină intelectualilor ridicaţi din 
această pătură națională, cu înlăturarea elemen- 
telor suprapuse, de altă origine etnică. Ungurii 
din Ardeal işi încep viaţa lor de cetăţeni mino- 
ritari ai statului naţional român sbuciumaţi de 
asemenea idei, cari continuau să adâncească pro- 
cesul de transformare a structurei societăţii ma- 
Shiare din Ardeal. 

Schimbările avură urmări deosebit de însem- 
nate şi asupra înfăţişării pe care o Juă viaţa lor 
culturală şi ştiinfifică. 

Uitaţi, în curând, de oficialitatea maghiară, 
prea prinsă în luptele politice dela Budapesta, 
ungurii din Ardeal, lăsaţi să-şi găsească posibi- 
lităţi de viaţă prin propriile lor puteri, înţele- 
seră că vor trebui să-şi orânduiască existenţa 
ținând seama de noua lor situaţie politică. Acest 
adevăr îşi făcu drum şi în lumea ştiinţifică şi 
culturală. In chipul acesta, viața spirituală a un- 
gurilor din Ardeal şi toată activitatea lor cultu- 
rală ori ştiinţifică are o îndoită înfăţişare, tm- 
pletind preocuparea ştiinţifică, obiectivă, teore- 
tică, de cercetare şi căutare a adevărului, cu 
preocuparea politică, pasionată, practică, de luptă 
pentru menţinerea conştiinţei de neam şi a idea- 
lurilor politice naţionale. Ideia călăuzitoare a 
lumii ştiinţifice şi artistice maghiare din Ardeal 
este, ca: toate întrebările pe cari şi le pune, 
toate problemele cari o preocupă să aibă legă- 
tură cu viața practică şi cu tendinţele şi năzuin- 
tele mai inalte ale naţionalităţii maghiare. Un 
publicist maghiar, Alexandru Tavaszy, care exa- 
mina, în 1934 „Drumul vieţii ştiinţifice din Ar- 
deal“, găseşte că ea stă sub semnele pragma- 
tismului şi istorismului, adaptându-se la nevoile 
vieţii şi căutând condiţionările proprii ale acesteia, 
(Tavaszy Sândor: „Az Erdélyi magyar tudomá- 
nyos élet ùtja", în Erdélyi Helikon, anul VII, no. 
8, Octombrie 1934, Cluj). Ca să dea o întărire 
trăiniciei unei asemenea orientări, publicistul 
maghiar aminteşte figurile reprezentative ale 
vieţii ştiinţifice din trecut, când, un enciclopedist 
şi logician ca Apăczai Cseri Janos, sau un uma- 
nist ca Szenci Molnár Albert şi mai departe, un 
bibliofil şi tăietor de litere ca Misztotfalusi Kis 
Miklăs sau un botanist ca Benkö Joszei, ori un 
filosof ca Fogarasi Pap Joszef, toți oameni de 


25 


ştiinţă, cu renume, la vremea lor, ca şi orienta- 
liştii Körösi Csoma Sândor şi Kunn Geza, ori 
medicii Bânifihunyadi lânos şi Kölerési Sámuel, 
au ştiut să fie, în acelaş timp, personalităţi de 
mâna'ntâi ale culturei epocei şi figuri reprezen- 
tative ale străduințelor sociale şi politice arde- 
lene. In consecinţă, d. Tavaszy spune: „Drumul 
vieţii ştiinţifice maghiare il hotărăsc aceste spi- 
rite mari, în înțelesul că, trebue să înfruntăm 
întâi acele probleme ştiinţifice cari au legătură 
cu existenţa ei, cari isvorăsc din chiar fiinţa ei 
biologică, naţională, spirituală.” Dar ca să ajungă 
la această orientare, viaţa ştiinţifică a ungurilor 
din Ardeal a trecut prin o serie de transformări. 

Anii cei dintâi, cari urmară constituirii sta- 
tului nou românesc, întregit, poartă, pentru so- 
cietatea maghiară din Ardeal, pecetia adâncă a 
desorientării, urmare gravă a ruperii legăturilor 
cu Budapesta. Speriaţi de întinderea prefacerilor, 
conducătorii ungurilor din Ardeal nu găsesc, în 
vremea asta turbure, nici o formulă de acţiune, 
iar oamenii de ştiinţă se retrag din frământările 
de toată ziua ca să urmărească mai departe firul 
gândurilor şi cercetărilor lor întrerupt din pri- 
cina violenţei schimbărilor sociale. 

In această perioadă de timp, care ţine dela 
1919 până la 1924, viaţa culturală şi ştiinţifică 
a ungurilor din Ardeal, nu cunoaşte nici o altă 
manifestare decât conferințele de popularizare 
ale oamenilor de ştiinţă şi lucrările de specia- 
litate ale acestora, publicate în reviste răzlețe 
locale ori în altele cunoscute, în deosebi ger- 
mane, inchinate studiilor de fizică, medicină, chi- 
mie, arheologie, ori linquistică. O inviorare aduce, 
„Revista ardeleană de literatură“, (Erdélyi Iro- 
dalmi Szemle), apărută în 1924. 

Cei cinci ani, petrecuţi în nehotărire şi cău- 
tare de drum, s'au încheiat şi anul 1924, este 
cel dintâi dintr'o perioadă de organizare şi acti- 
vitate pozitivă, care aduce, în viața culturală 
maghiară din Ardeal, publicaţii literare şi ştiin- 
țifice, precum şi asociaţii de cultură şi cercetare 
Unele cercuri, cu prestigiu în societatea maghiară 
ardeleană, încearcă o reluare de raporturi, ori 
o legătură cu lumea ştiinţifică şi literară româ- 
nească. Dar grija de căpetenie este recâştiga- 
rea comunităţii de vedere cu Budapesta. Toate 
incercările acestea au ca rezultat legarea lumii 
intelectuale, ştiinţifice şi literare, maghiare, din 
Ardeal, de realităţile politice şi sociale, în cari 
trăia ; părăsind laboratoarele şi masa de lucru, 
intelectualii unguri cunosc, din experienţa lor 
directă, care le este situația socială şi politică 


www.dacoromanica.ro 


26 


şi nouile imprejurări de viaţă îi preocupă. Dis- 
cuţiile juridice şi politice sunt numeroase ; apă- 
rarea drepturilor minorităţilor este o preocupare 
constantă. Două noui alcătuiri, o revistă şi o 
asociaţie culturală, întăresc şi mai mult această 
mişcare intelectuală, care pare că şi-a regăsit 
făgaşul părăsit. La Cluj, în 1928, contele Nicolae 
Banffi, porneşte revista Erdélyi Helikon, iar 
Asociația Muzeului Ardelean, (Erdélyi Muzeum 
Egyesület) incepe o activitate bog .tă de răspân- 
direa culturii şi organizarea acțiunii culturale, 
prin reviste, caete ştiinţifice, conferințe şi de- 
monstraţiuni. Faza de organizare a vieţii cultu- 
rale şi ştiinţifice a ungurilor din Ardeal se închee 
la 1930, când începe o epocă de înfăptuiri cari 
continuă şi acum, cu tipărire de cărţi, literare 
şi ştiinţifice şi cu apariţia ori reapariţia unor 
periodice bine diriguite. In 1930 reapare perio- 
dicul Erdélyi Muzeum (Muzeul Ardelean), înfi- 
ințat la 1874 şi care a apărut, fără întrerupere 
până în 1918. 

Acest periodic este menit, în primul rând, 
lucrărilor de specialitate, în deosebi social-po- 
litice şi apoi pedagogice şi istorice. Aceiaşi aso- 
ciaţie a muzeului ardelean mai publică şi o colecţie 
de broşuri, cu caracter enciclopedic, anume: 
„Erdélyi Tudományos Füzetek”, (Caetele ardelene 
pentru ştiinţă), cari cuprind lucrări de istoria 
literaturii, bibliografie. arheologie, istorie, politică 
minoritară, ideologie politică, sociologie, ş. a. 
Iată, cu titlu de informaţie, câteva din proble- 
mele tratate în aceste caete: „Ungurii din Mol- 
dova“, „Bibliografia literaturii maghiare ardelene, 
pe 1925”, „Două probleme hotăritoare ale vieţii 
noastre spirituale ardelene“, „Supplex Libellus 
Valachorum", „Granițele răsăritene ale culturii 
medievale occidentale“, „Problemele Asociaţiei 
Mazeului Ardelean“, „Note etnografice asupra 
ungurilor din Moldova“, „Testamentele a şapte 
episcopi ardeleni”, „Autonomia religioasă şi şco- 
lară a secuilor”, „Ungurii în poezia populară ro- 
mânească“, etc. Acestea sunt subiectele tratate, 
competent, de specialişti, în aceste broşuri de 
20—30 pagini. Şi iată, astfel, în liniile ei largi, 
desfăşurarea vieţii culturale şi ştiinţifice maghiare 
din Ardeal, dela 1919 până azi, când, se stră- 
dueşte să găsească adevărurile spirituale şi so- 
ciale cari să-i asigure o înflorire ştiinţifică şi ar- 
tistică şi o victorie politică. 

Dar, dacă societatea maghiară din Ardeal 
este înţeleasă asupra datoriei de a nu uita idea- 
lurile ei spirituale şi politice, frământările re- 
încep când se pune întrebarea asupra atitudinii 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


şi metodelor prin cari se poate asigura trăinicia 
spirituală şi politică, naţională, maghiară, în Ar- 
deal. Ungurii din Ardeal nu părăsesc aspiraţiile 
lor naţionale, ele sunt prezente în orice mani- 
festare a vieţii lor şi mai ales în cele culturale, 
Preocuparea politică este prezentă în toate în- 
făptuirile şi încercările lor artistice, ştiinţifice 
ori de acţiune culturală. 

Lupta, în cuprinsul colectivităţii maghiare 
ardelene, incepe, însă, în privința indreptăţirii, 
uneia sau altei categorii sociale, de a vorbi în 
numele poporului. Procesul început la 1918, 
asupra acestui fapt, n'a încetat să fie desbătut 
nici până azi, când, a prins în jocul lui şi tineretul 
maghiar din Ardeal, înrâurind nu numai orienta- 
rea lui politică, dar şi cea spirituală, ştiinţifică, 

Crescut, în primul rând, din straturile largi 
ale burgheziei funcţionăreşti şi ale păturei mici- 
lor proprietari de pământ, precum şi dintre mun- 
citori şi țărani, tinerii maghiari din Ardeal cu 
aspirații de fruntaşi ai vieţii publice, intelectuale 
şi politice, vedeau toate locurile ocupate de către 
vechea clasă stăpânitoare, nobilimea, care, cu 
toate prefacerile sociale, a izbutit să-şi păstreze 
privilegiile. Dar ceeace n'au făcut zilele de re- 
voluţie din 1918, desăvârşia vremea, cu schim- 
bările sufleteşti cari o'nsoţeau. 

Impuţinată ca număr, străină ca origine etnică, 
prea puţin înoită cu elemente viguroase, slăbită 
ca rezistenţă biologică şi aproape inexistentă ca 
valori morale, clasa aceasta de baroni şi conți, 
fără nici un interes faţă de năzuinţele poporului 
şi ne înconjurată de dragostea sprijinitoare a nici 
unei categorii sociale, de largă întindere socială, 
se stinge, fără să lase nici un ol, în societatea 
maghiară, In trecut, ea a avut un rol de condu- 
cere, confundând interesele naţiunii şi ale sta- 
tului cu interesele egoiste ale ei, întotdeauna 
departe de revendicările păturilor naţionale şi 
producătoare, micii proprietari de pământ, mun- 
citorii şi țăranii. Astfel, aceste categorii au trăit 
mereu cu dorința aprigă de a-şi găsi purtători 
de cuvânt pentru aspiraţiile lor, opătură de con- 
ducători cu sentimente naţionale, însufleţită pentru 
o viaţă de stat pe temeiuri etnice şi de tradiţie 
maghiară. Intre timp iusă, nesocotiţi şi fără să 
le poarte nimeni de grijă, micii proprietari de 
pământ, muncitorii şi ţăranii, exploataţi fără milă 
şi uitaţi, cădeau tot mai jos, doborâţi de mizeria 
economică, de boalele sociale şi de ignoranță. 
Puţinii tineri, ieşiţi din aceste straturi sociale, 
cari trecând prin şcolile secundare şi prin univer- 
sitate, ţineau spre slujbele de conducere, (ad- 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


ministraţie, magistratură, politică, şcoală), găseau 
toate locurile luate prin consideraţii nedrepte de 
stare socială şi relaţii şi rămâneau astfel fără 
putinţa de a munci, proletariat intelectual, tot 
mai numeros, Aşa incepu tragicul proces al de- 
căderii naţionale maghiare, care provocă scrisul 
de revoltă socială al lui Ady şi mai incoace al 
lui Dezideriu Szabó, şi Sigismund Maăricz, cari 
propovăduesc o mişcare de trezire a naţiunii 
maghiare, ucisă, fără milă, de o pătură supra- 
pusă, alcătuită dintr'o nobilime străină şi nesă- 
tulă, dintr'o funcţionărime incorectă şi din ban- 
cheri, Prin glasul acestora şi prin mişcările po- 
litice orientate radical, precum aceia iniţiată de 
sociologul Jászi, satul maghiar şi țărănimea ma- 
Ghiară ajunseră in discuţia publică, a scriitori- 
lor şi politicianilor, constituind în curând pro- 
blema centrală a preocupărilor lor. Intr'adevăr, 
scriitorii de formaţie maghiară arată, cu multă 
violenţă, că soarta viit-are a naţiunii maghiare 
atârnă de ridicarea ţărănimii. Pornind dela gân- 
direa politică a unui Sz6chenyi şi Vărâsmarty; 
nobili maghiari cari reprezintă tradiţia istorică 
maghiară, scriitorii aceştia luptă pentru o mişcare 
politică de afirmare a valorilor spirituale, eco- 
nomice şi politice ţărăneşti. Purtători de cuvânt 
ai claselor muncitoare, naţionale, luptători sta- 
tornici şi pasionaţi pentru ridicarea tărănimii şi 
înlăturarea oligarhiei străine, Ady, Szabă, Mò- 
ricz, sunt scriitorii în cari stau isvoarele ideolo- 
giei tineretului maghiar din Ardeal, unde naţiune 
maghiară, inseamnă țărănime maghiară. 

Aşa se ivi, în viaţa ideologică a tineretului 
maghiar din Ungaria şi dela noi, din Ardeal, 
Gândul unei orientări spre sate. Ea luă înfăţi- 
şări deosebite. Cercurile de formaţie politică 
marxistă, precum acel din jurul revistei „Korunk“ 
(Secolul nostru), agită ideia luptei de clasă, iro- 
nizând cu vehemenţă orice atitudine delargă in- 
țelegere şi iubire protectoare faţă de țărănime, 
aşa cum apare aceea a grupului dela „Erdâlyi 
Helikon“, care cuprinde scriitori şi gânditori de 
origine burgheză şi nobilă, precum şi intelectuali 
de formaţie clericală, Deosebită, şi de una şi de 
cealaltă din aceste atitudini, este atitudinea unor 
Grupuri izolate de tineri maghiari cari, rămaşi 
fără posibilităţi de a munci şi de a-şi valorifica 
pregătirea, îndeamnă la o intoarcere la sat şi 
pledează pentru o rămânere la sat, ca să se así- 
gure nu numai o rânduială a vieţii economice a 
insului şi câştigurile necesare traiului, dar şi 
echilibrul spiritual, atât de sdruncinat azi, al ti- 
neretuluij maghiar, 


21 


O atitudine nouă, mai completă şi cu mai 
largi posibilități de pătrundere în viaţa tineretu- 
lui maghiar din Ardeal şi de transformare a ideo- 
logiei lui, ne prezintă lucrarea d-lui Josif Venczel, 
întitulată : „Munca la sate şi mişcarea ardeleană 
pentru munca la sate“, apărută la Cluj, 1935, în 
colecţia amintită a „Caetelor ardelene pentru 
ştiinţă”. („A falumunka és az erdélyi falumunka 
mozgalom“, irta Venczel I6szef, Erdâlyi tudo- 
mányos füzetek, 78 sz., Cluj 1935). 

Intocmită cu un deosebit simț de preciziune 
şi sistem, întemeiată pe o bună cunoaşterea da- 
telor problemelor desbătute, inzestrată cu o bo- 
gată şi bine prezentată bibliografie a chestiunilor 
teoretice şi a acţiunii practice, broşura de 32 
pagini a d-lui Venczel, ne face cunoscută o latură 
deosebit de importantă şi deosebit de interesantă 
a vieţii culturale a maghiarilor din, Ardeal, 

Intelectual cu o temeinică pregătire sociolo- 
gică, orientat asupra realităţilor sociale şi fi- 
nând seama de ele, d-l Venczel, priveşte pro- 
blema muncii la sate, a tineretului maghiar, con- 
diționată de situaţia specială politică şi socială 
a ungurilor din Ardeal in cadrul vieţii de stat 
româneşti. Deaceea, ținând seama de nevoile na- 
ționale şi spirituale ale minorității maghiare, 
dânsul urmăreşte problema legăturilor cu satul 
sub cele două infăţişări, amintite la 'nceputul 
acestei cronici, şi anume: preocuparea ştiinţifică 
şi lupta naţională. In cazul de faţă, al muncii la 
sate, preocuparea ştiinţifică inseamnă cercetarea 
obiectivă a realităţii sociale a satului maghiar, 
far lupta naţională duce la acţiunea organizată 
pentru ridicarea vieţii ţărănimii şi crearea unei 
pături naţionale de conducători politici, 

Calea pe care o urmează tineretul maghiar, 
din Ardeal, ca să ajungă această ţintă este aceea 
a muncii la sate, pentru cunoaştere şi pentru 
acţiune, pregătind putinţa conducerii. Insă, atât 
acţiunea culturală cât şi problema conducerii 
satului nu pot avea o deslegare adevărată decât 
intemeiate pe cunoaşterea obiectivă ştiinţifică a 
realităţii sociale. Acţiunea culturală, ca să fie 
rodnică trebue să corespundă nevoilor vieţii spi- 
rituale şi economice a satelor maghiare ardelene 
şi tot aşa, problema conducerii acestor sate, ca 
problemă a formării tineretului maghiar ardelean 
ca problemă de pedagogie cetăţenească, socială 
şi naţională, işi găseşte cea mai bună metodă 
tot în imprietenirea cu realitatea socială a sate- 
lor, in cobortrea voluntară între țărani, 

Problema fundamentală a muncii la sate este, 
aşadar, problema cercetării vieţii sociale sătești, 


www.dacoromanica.ro 


28 


Ca cercetarea să dea rezultate bune, e necesară 
intrebuințarea unei metode care să asigure lu- 
crări obiective, ştiinţifice, a unei metode sociolo- 
gice care să fie, într'adevăr, metoda ştiinţei re- 
alităţii sociale, Metoda pe care o propune dl 
Venczel, pentru cercetarea sociologică a satelor 
maghiare, este metoda monografiei sociologice: 
aşa cum a fost concepută şi formulată de dl 
Prof. Dimitrie Gusti şi aşa cum a fost întrebu- 
ințată de Institutul Social Român, în cei zece 
ani de cercetări sociologice, pe teren. Căutând 
să lege preocupările sociale şi orientarea teo- 
retică a sistemului d-lui Prof. Gusti, de tendin- 
tele politice şi orientarea doctrinară, recunos- 
cute în lumea lumea ştiinţifică maghiară, d-l 
Venczel citează lucrarea cunoscută a sociologului 
maghiar Gyula Ortutay: „A magyar falu kutatás 
uj utjai“, (Metode noui în cercetarea satului ma- 
ghiar, 1935), lar cu prilejul criticei sumare pe 
care o face curentelor sociologice, din cercu- 
rile maghiare, citează lucrarea d-lui Antal Bo- 
dor: A falu megismerése (Cunoaşterea satului) şi 
lucrările d-lui Mészár Oszkár, privitoare la 
monografiile săteşti. Nu uită să citeze nici lu- 
crarea fostului elev al Seminarului de Sociologie, 
de sub conducerea D-lui Prof. D. Gusti, Lükö 
Gábor: A român „monografistâk“ falukutato mun- 
kája (Activitatea de cercetarea satelor a „mo- 
nografiştilor“ români), pe care o socoteşte cea 
mai bună lucrare maghiară privitoare la siste- 
mul sociologic al Şcoalei dela Bucureşti. Pe te- 
meiul cunoaşterii, prin cercetări monografice, a 
realităţii sociale a satului, se începe serviciul 
voluntar de muncă, în spiritul „settlementelor 
agrare“, îndreptându-se atenţia celor cari luc- 
rează spre: a) educaţia poporului, prin organi- 
zarea activităţii culturale extra şcolare, condu- 
cerea grupărilor tinereşti, răspândirea publica- 
țiilor pentru popor, etc.; b) sănătatea poporului, 
prin conferinţe de îndrumare şi acţiune prac- 
tică de educare cu privire la hrană, tmbrăcă- 
minte, igienă, etc.; c) organizarea poporului, 
prin înființare de asociaţii economice, prin lă- 
murirea legilor, etc. Mijlocul potrivit pentru re- 
alizarea acestei acţiuni este organizarea păturei 
intelectuale în tabere de muncă, alcătuite din 
specialişti din diferite ramuri, cari să se stabi- 
lească la sate pe o durată mai mare de timp, 
Ţinta acestor lucrări este: 1, formarea unei men- 
talițăţi comune, pe temeiul unei experienţe ne- 
mijlocite de viaţă, între păturile oprimate, adică 
între plugari şi intelectuali, mentalitate care să 
înlăture zidul despărțitor al neincrederii dintre 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


aceste două pături sociale, în folosul formăr' 
adevăratei comunităţi naţionale, şi 2) constituirea 
tinerimii universitare ca pătură conducătoare 
a p=porului, prin integrarea ei în munca prac- 
tică socială. (v. Venczel I. op. cit. pag. 13). lată, 
aşadar, intreita înfăţişare a muncii la sate, tnfe- 
leasă, de cercurile tineretului maghiar din Ardeal 
ca cercetare monografică a satelor, ca acţiune 
practică de ridicare culturală a ţărănimii şi ca 
şcoală de conducere politică naţională a po- 
porului; iată, arătată, potrivit cu necesităţile 
şi aspiraţiile sociale şi politice, ale unei naţio- 
nalităţi, care se află într'o permanentă stare 
sufletească de luptă, spirituală şi politică, func- 
țiunea ştiinţifică şi funcțiunea educativă a lucră- 
rilor monografice, Dar, drumul spre sate al ti- 
neretului maghiar e hotărît, nu numai de această 
înţelegere teoretică a virtuţilor ştiinţifice şi prac- 
tice a cercetării monografice, ci şide o întreagă 
„ideologie sătească“ care a cuprins întregul ti- 
neret de după răsboiu. In a doua parte a luc- 
rării sale, d-l Venczel arată datelele fundamen- 
tale ale ideologiei tineretului maghiar care-şi 
caută rosturile spirituale şi sociale în străbate- 
rea drumului uitat care duce la sate, 

Această ideologie hotărăşte idealul de viaţă al 
tinerimii maghiare în munca de cunoaştere şi în 
munca de conducere a ţărănimii maghiare, ară- 
tând că orientarea spre sate înseamnă acţiune 
de apărare a rasei şi luptă pentru afirmarea 
drepturilor de întâetate politică ale intelectualilor 
ridicaţi din clasa de mijloc. Generaţia nouă a 
clasei de mijloc îşi vede soarta şi ascensiunea 
strâns legată de comunitatea de interese cu ma- 
sele muncitoare, „Ideologia sătească“, formulată 
mai ales de scriitorii pomeniţi, Ady, Szabo, Mo- 
ricz, a arătat, tinerimii maghiare, principiile de 
temelie ale vieţii sale: 1, conştiinţa de neam a 
clasei de mijloc maghiare stă în reluarea legă- 
turilor cu țărănimea ; 2, civilizaţia şi cultura ma- 
Şhiară nu pot fi înviorate decât prin trăirea 
valorilor culturale săteşti; 3. sprijinirea şi 
apărarea intereselor economice ale ţărănimii, 
înseamnă sprijinirea şi apărarea intereselor eco- 
nomice ale naţiunii maghiare, (v. Venczel I. op. 
cit, pag. 17), Realităţile sociale arată că națiunea 
maghiară nu mai are decât două straturi sociale 
trainice: poporul muncitor şi cărturărimea, Re- 
forma agrară a nimicit latifundiile şi cu ele de- 
odată a dispărut şi importanţa socială a nobilimei 
latifundiare şi tot aşa, prefacerile sociale şi po- 
litice au scos din rostul lor de conducere şi pe 
marii funcţionari, lăsând locul dintâi, în ierarhia 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


socială, clasei de mijloc, alcătuită din profesioniş- 
tii liberi, din dăscălime şi preoţime, care se cons- 
titue intr'o pătură nouă, a cărturărimii, a „inte- 
lighenţei” cunoscute din Ardeal, cu rosturi de 
conducere. Din această clasă socială se ridică 
tineretul maghiar ardelean care ia drumul sate- 
lor, ca să cunoască adevărurile vieţii lui de 
mâine, „Astfel, scrie d-l Venczel, rostul muncii 
la sate, în împrejurările noastre din Ardeal, se 
dovedeşte a îi o întrebare de seamă a politicei 
noastre naţionale. Ea nu este nici pe departe 
doar o atitudine socială sau un voluntariat care 
poate fi lăsat pe seama bunelor intenţiuni, ci este 
mijlocul cel mai nimerit şi mai rodnic pentru 
formarea nouii noastre cărturărimi conducătoare 
a naţiunii”. (op. cit. pag. 18). 

Partea a treia din lucrarea d-lui Venczel, cu- 
prinde istoricul mişcării maghiare pentru munca 
la sate, arătând cercurile cari au lucrat în satele 
maghiare, publicaţiile pentru propaganda ideolo- 
giei şi înfăţişările felurite pe cari le-a luat a- 
ceastă activitate. Lucrările încep în anul 1928, 
datorită unor asociaţii cu caracter confesional, 
precum „Maljáth-Kör", „Ifjusági Keresztény 
Egyesület şi „David Ferenc Egylet Ifjusági Köre“ 
a căror activitate a stat în concursuri cu privire 
la problemele vieţii săteşti, în anchete pe teme- 
iul unor chestionare, în discuţii seminariale şi 
excursii la sat, căutând să întreţină o atmosferă 
prielnică „ideologiei sătești” a societăţii maghiare. 
O organizaţie mai puternică şi cu un caracter 
mai statornic, este „Seminarul sătesc al tinerilor 
ardeleni“, (Erdélyi Fiatalok Faluszeminăriuma), 
constituit de studenţimea universitară, în Noem- 
brie 1930, ca să dea, cărturărimii muncitoare ar- 
delene, material, mijloace şi puncte de vedere 
ştiinţifice, pentru rezolvarea problemelor eco- 
nomice, sociale şi culturale ale satelor maghiare, 
„Temelia Seminarului sătesc este convingerea 
că, problema hotăritoare a vieţii maghiarimii din 
Ardeal este satul maghiar, de soarta căruia este 
răspunzătoare, în primul rând, cărturărimea ma- 
Ghiară”. (op. cit, 20). Acest seminar a ţinut con- 
ferinţe, cercuri de studii şi a organizat demons- 
traţiuni culturale şi educative la sate; deaseme- 
nea a editat următoarele lucrări: 1. Gyalay Pap 
Zsigmond: Poporul şi „inteligenţa” (A nép és az 
intelligencia); 2. Demeter Bela: Cum să studiez 
viața satului ? chestionar, (Hogyan tanulmânyoz- 
zam a falu életét? kerdâiv); 3. Demeter Bela: 
Satul şi curentele spirituale (A falu és a szellemi 
dramlatok); 4. Mik6 Imre: Satul ardelean şi 
problema naționalităților (Az erdélyi falu és a 


29 


nemzetiségi kérdés). Pentru tinerii cari părăsesc 
şcoala secundară au organizat un concurs, pro- 
punând, spre desbatere, următoarea problemă : 
„Cum a ajuns tinerimea maghiară de după răz- 
boiu la sate? Generalizarea mişcării pentru mun- 
ca la sate s'a înfăptuit prin revista „Erdélyi Fi- 
atalok". (Tinerii ardeleni). 

Dintre rezultatele, mai insemnate, ale activi- 
tăţii de până acum, întreprinsă sub semnul ace- 
stei ideologii, d-l Venczel comunică următoarele: 
colecţia de desene şi fotografii a d-lui Prof. 
Pálffi Zoltán, privitoare la arta populară a sate- 
lor din jurul moşiei Bánffy; colecţia de 24 cân- 
tece populare adunate de d-l Szabă Geza ; stu- 
diul economic al D-lui A. Miklos; studiul despre 
problema naționalităților al D-lui Miko şi cel 
despre problema mentalităţii a d-lui Demeter. 
Lucrările sociologice şi practice ale „Tinerilor 
Ardeleni“, au avut ca model, in primul rând, 
companiile de cercetări monografice ale Institu- 
tului Social Român şi ale Fundaţiei Culturale 
Regale „Principele Carol”, şi apoi taberele de 
muncă săseşti din Ardeal. 

Mişcarea sătească a tinerimii maghiare din 
Ardeal este încă departe de rezultatele câştigate 
de instituţiile dela cari ia îndrumări teoretice şi 
practice. Dar, nu trebue să uităm că este o miş- 
care nouă, care abia acum se organizează şi abia 
acum şi-a precizat temeliile ştiinţifice şi idealu- 
rile sociale. Aşa cum se înfăţişează acum, miş- 
carea asta a tineretului maghiar din Ardeal, cu- 
prinde. unele lucruri îmbucurătoare şi altele cari 
trebue să fie o mustrare aspră pentru tineretul 
nostru universitar. Pătrunderea sistemului de 
gândire sociologică al d-lui Prof. Gusti şi a me- 
todei monografiei sociologice în lumea ştiinţifica 
maghiară din Ardeal, nu poate avea decât ur- 
mări bune, atât în privința cunoaşterii pământu- 
lui statului naţional român, cât şi în ceeace pri- 
veşte Jegăturile şliinţifice dintre minoritatea ma- 
ghiară şi lumea ştiinţifică românească. Şi tot aşa 
socotim că acţiunea de cunoaştere a realităţilor 
sociale ardelene va avea urmări fericite şi în 
ceeace priveşte mentalitatea politică a minorităţii 
maghiare din Ardeal, 

Dar ceeace credem că trebue socotit deosebit 
de pilduitor, pentru întreaga pătură intelectuală 
românească, şi în întâiul rând pentru tinerimea 
universitară, ceeace socotim că trebue să constitue 
o mustrare îndemnătoare la faptă nouă, este stră- 
duinţa necurmată pentru nație, pe care o dove- 
deşte drumul spre sate al tinerimii maghiare din 
Ardeal. Neglijat de oficialitatea budapestană şi 


www.dacoromanica.ro 


30 


de cercurile oligarhiei ardelene, rămas singur, 
doar cu cărţile pline de revoltă şi chemare spre 
muncă naţională ale unor scriitori anatemizaţi de 
o opinie publică înstrăinată, tineretul maghiar a 
ştiut să înveţe din pilda altora şi cercetând atent 
mişcarea din jurul Profesorului Gusti, a luat de 
acolo tot ce putea să folosească pentru scopurile 
lui naţionale, spirituale şi politice. Intăriţi acum, 
prin cunoaşterea unei metode ştiinţifice de lucru, 
ei işi urmează, mai departe, drumul lor de apă- 
rare naţională şi de afirmare spirituală, drumul 
lor spre sate, de unde aşteaptă îmbogăţire su- 
fletească şi tovărăşie de luptă, între cei cari 
Gândesc şi cei cari muncesc, pentru idealuri co- 
mane, 

Ei tmbrăţişează astfel, mai înainte ca ea să 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


fi străbătut în toate colțurile cărturărimii noastre, 
sistemul de gândire sociologică al Şcoalei dela 
Bucureşti şi concepţia etică şi socială a D-lui 
Prof. Gusti, trăgând şi toate urmările sociale şi 
politice. 

Am înfăţişat aici, mişcarea începătoare a ti- 
neretului maghiar din Ardeal, cu totce cuprinde 
ea ca entusiasm şi dragoste de neam, în nădejdea 
că adaug, astfel, un cuvânt de îndemn, spre a 
răspunde la chemarea cea mare de activitate 
creatoare, pe care o rosteşte, Școala Românea- 
scă de Sociologie, către tinerii noştri cărturari, 
arătându-le drumul muncii de cunoaştere şi în- 
drumare a satelor româneşti, 


OCTAVIAN NEAMŢU 


AL TREILEA FILM DOCUMENTAR AL INSTITUTULUI SOCIAL ROMÂN: 
„SATUL ȘANȚ» 


In ziua de 5 Februarie anul curent, I.S.R-ul, 
în colaborare cu Fundaţia Culturală Regală Prin- 
cipele Carol, a prezentat în sala cinematografului 
Aro, ultimul său film documentar, „Satul Sanţ“, 
lucrat cu prilejul campaniei monografice din ju- 
deţul Năsăud. 

In fafa a peste 2500 de spectatori, printre 
cari se numărau mulţime de profesori, intelectuali, 
membrii ai Corpului Diplomatic, studenți şi elevi 
de şcoală, filmul a putut fi văzut, 'întovărăşit 
fiind de excelentul cor țărănesc al Căminului 
Cultural din satul Leşu (Jud. Năsăud) care a 
cântat melodii locale, armonizate de conducătorul 
corului, D-1 FI. Bădoiu, membru în echipa stu- 
dențească regală din acel loc. 

Intr'o scurtă cuvântare de deschidere, D-1 
Prof. D. Gusti a afirmat cu tărie noutatea şi im- 
portanța deosebită a filmelor de felul documen- 
tarelor noastre. Intr'adevăr este locul să arătăm 
din nou, cu acest prilej, gândul care a stat la 
temelia alcătuirii tutulor filmelor noastre: Dră- 
guş (1929) Cornova (1931) şi Sanţ (1935), 

Un film documentar sociologic nu trebuie şi 
nu poate fi confundat cu filmele producţiei in- 
dustriale cu care suntem obişnuiţi. Într'un do- 
cumentar nu există un scenariu propriu zis şi 
nici actori de meserie, dirijaţi de un regisor. Ci 
documentarul se mărgineşte la luarea unor serii 
de vederi, după technica întrebuințată pentru 
jurnalele filmate. Aceasta nu înseamnă însă că 


nici-un gând regisoral n'ar fi amestecat în film, 
ci numai că regisorul intervine doar în alegerea 
scenelor care trebuesc filmate, Regisorul spune 
numai ce să fie cinematografiat, dar nu intervine 
în felul în care se desfăşoară scena filmată. 

Care este atunci criteriul de alegere a sce- 
nelor? Aci intervine aportul deosebit al Institu- 
tului Social Român. Filmele documentare de până 
acum, aveau tendința de a nu scoate în evidenţă 
decât ceiace erea pitoresc în viața unui grup 
social, Filmele noastre sunt insă filme sociologice, 
în sensul că ne folosim de criterii sociologice în 
alegerea scenelor pe care le filmăm, Scopul 
nostru nu este numai de a fermeca ochiul, ci de 
a uşura înţelegerea sistematică a satului româ- 
nesc, De aceia înfăţişăm într'un film cât mai mult 
şi mai caracteristic material din întreaga serie a 
„cadrelor” şi „manifestărilor“. Schematic deci, 
orişice film documentar sociologic trebuie să în- 
ceapă prin a ne da o descriere geografică a sa- 
tului a aşezărilor omeneşti de acolo o descriere 
a tipurilor biologice, să ne facă pe cât se poate să 
înțelegem trecutul satului, atmosfera specială 
istorică proprie unităţii noastre sociale, să dea 
apoi o descriere complectă a muncilor din sat, 
a ceremoniilor sărbătoreşti, a vieţii lui spirituale, 
juridice şi administrative. 

lată astfel, filmul din urmă incepea prin des- 
crierea aşezării satului Sanf, înghesuit pe valea 
Someşului, la poalele muntelui Inău, cu case fn- 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


şirate de-alungul „Drumului Ţării” care duce 
spre Moldova, sau urcate sus pe dealurile din 
jur. Unele case mari, altele mici, de un anume 
fel de construcţie şi înfăţişare. Urma apoi o des- 
criere a meseriilor din sat, dulgheri, potcovari, 
negustori ambulanți, etc. Evident, din loc în loc, 
tipuri de bărbaţi, femei, copii, stând pe loc sau 
umblând în voie pe stradă, sau în gospodării. 
Viaţa la stână, atât de importantă, este şi ea 
arătată pe larg, după cum şi pădurăritul. Alte 
munci din regiune pe care le-am filmat au fost 
cele ale lucrării cânepei şi ale fânului, care în 
aceste sat se aduce foarte cu greu, din locuri 
înalte de munte, prin povârnişuri repezi, pe sănii 
alunecând pe iarbă sau pe gâteji. Se trece apoi la 
filmarea unei ceremonii agrare, „Cununa”, a că- 
rei descriere o dăm în numărul de faţă al Re- 
vistei. Prin aceasta am intrat în viaţa spirituală 
a satului în care, după ce arătăm şi câteva scene 
de descântece, avem prilejul să insistăm asupra 
vieţii religioase propriu zise, strânse în jurul Bi- 
sericii. 

La ieşirea din Biserică am prins scena „po- 
runcilor“ adică a adunării oamenilor în faţa Pri- 
măriei, unde notarul comunică veştile şi ordinele 
săptămânale, 

Urmează apoi scene ceremoniale : înmormân- 
tarea este prinsă întreagă, din clipa scoaterii 
mortului din casă, până la pomana care urmează 
îngropării. Partea cea mai lungă a filmului o 
constituie însă nunta, foarte bogată, din acest sat, 
De Sâmbătă seara, când se face steagul de nuntă, 
merg colăcarii să vestească prin sat şi seadună 
lumea la „Sâmbăta pomului” până a doua zi 
când asistăm la seria de drumuri rituale, la 
naş, la mireasă, la mire, la primărie, iar la mire, 
mireasă, naş şi însfârşit Biserică, totul a fost 
înregistrat aşa că spectatorul să înţeleagă lămurit 
fazele ceremoniei. După Biserică mersul colă- 
carilor cu mirii, tocmeala starostelui la poarta 
casei, furatul miresii, proba de destoinicie pe 
care o dă mirele trebuind să nimerească cu 
puşca în oala aşezată în vârful unui par, dau 
prilej unor scene cărora nu le lipseşte nici in- 
teresul dramatic. De asemeni ospăţul şi îmbră- 
carea miresii ca nevastă şi ducerea, a doua zi,a 
„Pomului”, la naşi. 

La sfârşitul filmului, s'a adăogat şi un capitol 
care priveşte munca echipei regale studenţeşti 
din satul Sanţ, in toate domeniiie culturii să- 
teşti: sănătate, muncă, minte şi suflet. 

Credem că am reuşit astfel să înfăptuim 
gândul nostru şi să dăm într'adevăr o descriere 


31 


complectă a satului, în toate laturile care per- 
miteau o cinematografiere. 

Rezultatul obţinut este fără îndoială de mare 
interes: mai întâi filmul alcătueşte un surplus 
de documentare pentru monograiia făcută. Ca 
instrument de laborator, filmul ne îngăduie să 
studiem, înregistrate mecanic, multe părţi din 
viaţa satului, care nu pot fi altfel înţelese: de 
pildă jocurile. Ca document pentru generaţiile 
viitoarea, care îl vor găsi păstrat în cinemato- 
teci speciale, filmul va fi de nepreţuit. Dar şi 
ca mijloc de educare a contemporanilor filmul 
este un mijloc excelent. Toţi cei care au văzut 
un asemenea film au trebuit să recunoască a fi 
învăţat multe lucruri. 

Insfârşit re-lizarea artistică propriu zisă este 
cu totul deosebită. Desigur, noi nu am voit să 
facem în primul rând artă, Condiţiile în care se 
lucrează un asemenea film, ne şi impedică, de 
multe ori, de la aceasta. Filmul trebuie să fie 
luat astfel ca, pe cât ecu putinţă, cei care sunt 
filmaţi să nu bage de seamă, Altfel încetează 
de a fi naturali, se simt supraveghiaţi şi mişcă- 
rile lor sunt stângace. Fiecare doreşte să vadă 
ce se întâmplă; lumea se adună şi se înghesuie 
în jurul ciudatului aparat cu manivelă; toţi 
părăsesc lucrul pe care îl făceau şi se uită atent 
drept acolo unde nu trebuie, adică în aparat, 
Inghesuiţi, fără perspectivă largă în faţă, cu 
oameni care mai rău te încurcă voind să te ajute, 
situaţia operatorilor de documentare nu este din 
cele mai plăcute, cu atât mai mult cu cât și apa- 
ratele de care se servesc trebuesc să fie apa- 
rate lesne de mânuit, insă prin aceasta însăşi 
mult inferioare adevăratelor uzine greoaie ale 
cinematografiei moderne. 

Cu toate acestea, am reuşit a convinge pe 
săteni, mai dinainte, să nu ne bage în seamă,să 
nu se uite la aparate, să nu se'nghesuie, ci să-şi 
vadă de treabă ca şi cum nam fi. Am reuşit 
de-asemeni să-i înşelăm adeseori, filmând când 
nu se aşteptau, stând la pândă ca la vânătoare, 
Bunul simt al Sănţenilor ne-a fost însă de un 
netăgăduit ajutor: o pot spune cei care au vă- 
zut filmul. Sunt prea puţine scenele stricate din 
pricina neințelegerii oamenilor. Şi astfel, ne-am 
pomenit că filmul nu este numai un bun docu- 
mentar ci şi un film frumos. Satul românesc are 
uneori înfăţişări sărbătoreşti cu totul falnice, 
adevărată plăcere plastică de fiecare clipă şi în 
film am ştiut să ne folosim de acest lucru, 

Desigur filmul are mari defecte. In primul 
rând este mut, În al doilea rând a fost făcut in 


www.dacoromanica.ro 


32 


condiții de mizerie, Casele de filme industriale 
işi permit luxul, cu toate că lucrează cu scene 
minuțios pregătite şi repetate mai dinainte, să 
arunce mai mult de jumătate din pelicula luată. 
Dintr'o mie de metri, se aruncă tot ce nu e 
reuşit, păstrându-se cel mult 250-300 de metri. 
Noi a trebuit să păstrăm aproape tot. Scenele 
vii, de viaţă, nu pot fi repetate de dragul unei 
fotografii pe care o nădăjdueşti mai bine reu- 
şită a doua oară, Şi bugetele obţinute — pentru 
care trebuie să mulțumim în primul rând d-lui 
subsecretar de stat Eugen Titeanu — ereau to- 
tuşi relativ prea mici, ca să ne permitem luxul, 
totuşi necesar, de a strica material de probă, 
Aşa că învățămintele pe care trebue să le tra- 
gem, nu numai noi, dar şi aceia care se gândesc 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


la crearea unui film românesc, sunt următoa- 
rele: 

In primul rând, in fara românească, docu- 
mentarele au un rost şi o putință de înfăptuire 
neiutâlnită în alte părți. Aceste documentare 
trebuesc să urmeze linta arătată de I. S. R. 
aceia a descrierii sistematice sociologice a 
vieții întregi a satului, In sfârşit, ne trebuesc 
aparaturi cinematografice, sonore, special adap- 
tate pentru acest lucru şi mijloace materiale 
suficiente, Dar dacă am avea la îndemână toate 
aceste mijloace, suntem siguri că am putea crea 
un gen de film românesc care ar putea fi vă- 
zut, spre cinstea noastră, nu numai în România 
ci şi în toate ţările din lume. 

H. H. STAHL 


INSTITUTE PENTRU CERCETAREA VIEȚII ROMÂNEŞTI 


1. ACTIVITATEA INSTITUTULUI SOCIAL 
BASARABIA 


Iniţiativa înfiinţării Institutului nostru la Chi- 
şinău, aparține D-lui Profesor Universitar Di- 
mitrie Gustt, Preşedintele Institutului Social Ro- 
mân din Bucureşti şi D-lui Pann Halippa, care a 
convocat în acest scop, în toamua anului 1934, 
la Chişinău, mai multe şedinţe publice, explicând 
necesitatea acestei instituţii ştiinţifice pentru viaţa 
obştească a Basarabiei şi ţării întregi. 

Inaugurarea Institutului a avut loc la Chişinău 
în ziua de 18 Noembrie 1934, în sala de festivi- 
tăți a Primăriei Municipiului Chişinău, de faţă 
fiind D-1 Prof. Univ. D. Gusti, D-1 Alex. Costin 
secretarul general al I. S. R. din Bucureşti, D-1 
I. Costin, primarul Chişinăului şi lumea intelec- 
tuală din acest oraş. 

Institutul şi-a ales ca sediu Palatul Primăriei 
Chişinău, orfanizându-se în 16 secţiuni. 

Preşedinte de onoare este M.S. Regele Carol Il. 

Preşedinte activ, D-l Pann Halippa. 

Vice-Preşedinţi : 

D-1 Ion Costin, Primarul Chişinăului, 

D-1 Vladimir Cristi, fost ministru, 

Vice-Preşedinţi : 

D-l Ştefan Ciobanu, profesor universitar şi 
membru al Academiei române, 

D-1 N. Popescu-Prahova, profesor universitar 
şi Decanul Facultăţii de Teologie din Chişinău, 

P. S. S. Serghie Bejan, profesor tiniversitar, 
Facultatea de Teologie, din Chişinău, 


Secţiunile institutului sunt următoarele; 

1. Secţia Istorică, condusă de D-l prof. univ. 
Ştefan Ciobanu. 

2. Secţia Cultelor, condusă de D-1 prof. univ, 
Popescu-Prahova. 

3, Secţia Culturală, condusă de D-1 prof. univ. 
Toma Bulat, 

4. Secţia de Politică Administrativă, condusă 
de prof. univ. A. Boldur. 

5. Secţia Agricolă, condusă de D-1 prof. univ. 
A. Cardaş, 

6. Secţia de Politică Externă, condusă de D-1 
Pann Halippa. 

1. Secţia Economică, condusă de D-1 prof. T. 
Al. Ştirbu, 

8. Secţia Sanitară, condusă de D-l Dr. P. 
Cazacu. 

9, Secţia Juridică, condusă de D-1 C. Geor- 
gescu-Vrancea, Consilier de Curte, 

10. Secţia Sociologică, condusă de D-l Prof. 
H. Dăscălescu, 

11. Secţia Bibliologică, condusă de D-l Prof. 
L, T. Boga, 

12. Secţia de educaţie naţională, condusă de 
D-l Col. V. Nădejde. 


13, Secţia Technică şi Urbanistică, condusă de 
D-1 Inginer Inspector General N. Profiri. 

14. Secţia de studii cooperatiste, condusă de 
D-1 Vas. Ghenzul. 


15. Secţia Statistică, condusă de D-1 Vice-Pri- 
mar D. Apostolescu, 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


16. Secţia de studii feminine, condusă de D-na 
Dr. E. Alistar-Romancscu, 

Secretar General D-l Prof. P. Ştetănucă. 

Institutul şi-a început imediat activitatea, în 
două direcţii: È 

a) Pe calea conferințelor publice; b) Cerce- 
tări monografice. 

Secţiunile au inceput lucrările prin comuni- 
cări în sânul lor şi prin schimb de vederi în 
secţiuni unite, 

Din activitatea anului 1934-1935 remarcăm, 

1. Conferinţa D-lui Prof. Dr. Ion Răducanu , 
„Factorul monetar în criza economică mondială”, 
9 Decembrie 1934. 

2. Nevoile industriei Basarabene, desbaterile 
secţiei economice a Institutului, 14 Decembrie 1934, 

3. Problema muncii în Basarabia, desbaterile 
secţiei economice, 21 Decembrie 1934. 

4. Politica bancară in Basarabia, desbaterile 
secţiei economice, 12 Ianuarie 1935 (Comunica- 
rea D-lui Senator Sinadino). 

5. Politica creditului in Basarabia, desbaterile 
secţiei economice, 18 Ianuarie 1935. 

6. Problema muncitorească, desbaterile secţiei 
economice, 10 Februarie 1935. 

7. Regimul Contingentării şi Politica Comer- 
țului-Exterior a României, desbaterile Secţiei 
Economice, — 20 Februarie 1935, 

8. Problema drumurilor în Basarabia, desba- 
terile secţiei economice, 7 Aprilie 1935. (Co- 
municarea D-lui Ing. N. Profiri). 

9. Valorificarea producţiei Basarabene prin 
cooperaţie, desbaterile secției economice, 21 
Aprilie 1935. (Comunicarea D-lui Prof. Pavelescu), 

10. Statul țărănesc, conferința D-lui Ion Mi- 
halache, 27 Mai 1935. 


In tot timpul verii Institutul nostru a trimes 
o echipă de cercetări monografice în comuna 
lurceni, jud. Lăpuşna, compusă din: D-l Aurel 
Sava, Preşedinte al Tribunalului Lăpuşna ; Prof. 
P. Al. Ştirbu, Preşedintele Secţiei Economice a 
Institutului; Prof. P. Ştefănucă, secretar general 
al Institutului; Prof. S. Gonţa, S. Bogoş, V. Adi- 
asevici, Dr. B. Grigoriev, Dr. Veterinar Gră- 
dinaru, Dr. Erhan, Ing. Silvic I. Porucic, Ing. 
Agronom A, Romanovici, Geolog T. Porucic, şi 
o echipă de statisticieni. 

Această echipă monografică a stat la lurceni 
întreaga lună August 1935, adunând material din 
toate domeniile pe care l'a prelucrat, apoi, la 
Chişinău în lunile Septembrie şi Octombrie. O 
parte din acest material a fost trimis la expoxi- 


33 


ţia cchipelur regale din Bucureşti (Parcul Carol), 
ce s'a deschis in Noembrie trecut. 

Tot în toamna anului trecut, Institutul Social 
Român din Basarabia a întocmit un plan al mo- 
nografiei Chişinăului, in legatură cu serbarile 
jubiliare de 500 de ani de existența a acestui 
oraş. 

Materialul adunat şi prelucrat dela lurceni 
se comunică astăzi în şedinţe publice în sala Pri- 
măriei. Până acum au făcut comunicari: D-l 
Aurel Sava la 10 Ianuarie a. c. (Partea Istorică). 

D-l Prof. P. Ştefănucă a vorbit la 17 Ia- 
nuarie a. c. (Folclor), 

D-1 Prof. P. A. Ştirbu a vorbit la 31 Ianuarie 
a. c. (Viaţa Economică a satului lurcenil). 

D-l T. Porucic, a vorbit la 7 Februarie (Par- 
tea Geologică). 

D-1 Dr. Grigoriev a vorbit la 14 Februarie 
(Partea sanitară). 

D-l S. Bogos vorbeşte la 21 Februarie (Partea 
statistică). 

D-l A. Romanovici vorbeşte la 28 Februarie 
(Viaţa agricolă a satului lurceni). 

Vor mai face comunicări D-nii profesori S. 
Gonţa şi V, Adiasevici, 

Secţia Economică, în afara de cercetari mo- 
nografice şi lucrările în secţie, a mai organizat 
o serie de conferinţe publice, având ca subiect: 
„Doctrine politice şi economice contimporane“. 
Conferinţele au loc in fiecare Duminică în sala 
Eparhială (Primeşte 1200 de ascultatori) la orele 
12 amiaza. Până acum au conferenţiat D-nii C. 
Radulescu-Motru, Ion Raducanu, Simion Mehedinţi, 
Nicolaa lorga, Grigorie Mladenatz, M. Ghelme- 
geanu, Gh. Taşcă, A. C. Cusin, Mircea Djuvara, 
Virgil Madgearu, N. Ghiulea, Aurelian Bentoiu. 

Vor mai conferenţia D-nii Victor Slavescu, 
Nichifor Crainic, Alex. Popescu-Necşeşti, Pamfil 
Şeicaru, Dimitrie Gusti, lon Mihalache, Mihai 
Ralea, Petre Andrei, Em. Brancovici, Gr. lunian, 
Andrei Rădulescu, Gh. I. I. C. Brătianu, Const. 
C. Giurescu, Const. Argetoianu, Vasile Sasu, D. 
R. loaniţescu, Gr. Trancu-laşi, I. Teodorescu şi 
Grigore Filipescu. 

In vara anului curent Institutul Social Român 
din Basarabia proectează de a face noi cercetări 
monografice din alte regiuni. 

Materialul comunicat în şedinţe publice, 
precum şi conferințele dela sala Eparhială în 
curs se stenografiază şi se clasează pe dosare 
separate, urmând ca ulterior să fie publicate 
într'un volum separat. 


Prof. T. AL. ŞTIRBU 


www.dacoromanica.ro 


34 


2. INSTITUTUL DE CERCETĂRI AGRONO- 
MICE AL ROMÂNIEI, (I. C. A. R.) 


Prefacerile economice şi sociale ale agricul- 
turii româneşti şi încadrarea acestei ramuri de 
producţie în sistemul capitalist, au creat probleme 
noui pentru economia naţională ca şi pentru 
aceea individuală. Proprietatea latifundiară dina- 
intea războiului avea rentabilitatea garantată, 
pentrucă agricultura se făcea pe suprafeţe întinse 
cu puţin inventar agricol la unitatea de suprafaţă 
cu puține mijloace ştiinţifice de producţie, cu 
mâna de lucru indestulătoare şi ieftin plătită. 
Mai mult, din punct de vedere comercial, pro- 
dusele solului aveau un regim relativ constant şi 
desfacerea cu prețuri renumeratorii era asigurată. 

După ultima reformă agrară, proprietatea 
agricolă fărămițându-se in numeroase loturi ne- 
economice, micul agricultor, trebuie să lucreze cu 
eforturile mărite, pentru a-şi satisface consumul 
familiei şi nevoile exploatărei. Lipsa de inven- 
tar agricol, lipsa de cultură profesională şi lipsa 
unor cunoştinţe de o bună technică, adaptată 
localităţii, face pe gospodar neputincios în faţa 
nevoilor vieţii şi în faţa cerințelor pretenţioase 
ale pieţelor agricole de astăzi, Ca să nu mai 
vorbim de ultimele necazurile pe cari le-au su- 
ferit agricultorii noştri : criza generală, îndato- 
rările făcute, preţuri mici la produsele vândute, 
preţuri mari la produsele industriale cumpărate, 
etc. Există, fără îndoială, o întreagă schimbare 
a procesului de producție agricolă şi numai o 
nouă sistemă de exploatare agricolă ca şi o bună 
lechnică a noastră şi nu de împrumut, bazată pe 
cunoştinţele ştinţifice, ne'va ajută să îmbunătăţim 
producţia unitară de astăzi, să ridicăm calitatea 
produselor şi să mărim rentabilitatea muncii să- 
teanului, De aceasta, la baza technicei agricole 
şi noi trebuie să punem adevărul ştiinţific şi să 
inlocuim rutina pe care, peste tot, vremurile au 
dărâmat-o. Şi la o bună techică agricolă nu pu- 
tem ajunge decât prin studii numeroase şi com- 
plete, pe regiuni, ale tuturor factorilor locali 
naturali: climă, sol, vegetaţie, ca şi acelor soci- 
ali- economici. Este deci, în totul, o problemă 
de cercetare experimentală şi pentru aceasta s'a 
simţit nevoia creierii Institutului de Cercetări 
Agronomice al României, cu staţiunile sale expe- 
rimentale regionale, care trebuie să organizeze 
şi să coordoneze într'un program unitar această 
activitate experimentală şi prin mijloace ştinţi- 
fice să rezolve numeroasele probleme cari fră- 
mântă astăzi agricultura noastră. 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


Institute similare găsim în toate statele euro- 
pene. Dintre statele vecine, Polonia are 3 Insti- 
tute de cercetări agronomice, Cehoslovacia are 
unul central şi câte un Institut de cercetări 
regional pentru fie care province. In Franța 
într'un Institut central snnt reunite toate staţi- 
unile şi laboratoriile puse în serviciul agriculturii. 
In Statele Unite există un consiliu naţional ştin- 
tific care coordonează toată munca ştiinţifică 
pentru agricultură. 

Institutul de Cercetări Agronomice al Româ- 
niei a fost creiat în anul 1927 şi de atunci are 
o activitate destul de cunoscută. Conform legii 
de înfințare, Institutul va imbrăţişa, domeniul 
agriculturii, în întregime. Astăzi, I. C. A. R.-ul 
cuprinde in Bucureşti, opt secţiuni şi trei stafi- 
uni, iar în diferite regiuni ale ţării are încă 12 
stațiuni regionale, are laboratorii şi numeroase 
câmpuri experimentale. Succint dăm activitatea 
Secţiunilor şi principalelor Staţiuni. Staţiunea 
de fitotehnie se ocupă en studiul metodelor de 
cultură, cu îmbunătăţirea pământului prin lucrări 
potrivite şi îngrăşăminte. Secțiunea de ameliorarea 
plantelor şi controlul semințelor se ocupă cu se- 
lecţiunea planteler cultivate, cu creiarea de so- 
soiuri superioare celor existente şi face controlul 
semințelor de lucernă şi trifoi, destinate expor- 
tului.Secţiunea de filopatologie cercetează duşmanii 
şi boalele plantelor, mijloace de a le preveni 
şi a le combate. Secțiunea de chimie agricolă, 
studiază din punct de vedere chimic şi micro- 
biologic, pământul, nutreţurile şi toate produsele 
agricole. Secţiunea de morărit şi panificaţie, exe- 
cută analize şi studii în vederea cunoaşterii 
calităților cerealelor noastre şi în special se 
ocupă cu problema făinurilor şi cu proprietăţile 
lor panifiabile. Secţia de economie rurală studiază 
din punct de vedere economic toate rezultatele 
dobândite pentru technică şi pe lângă o serie de 
anchete economice, cercetează pe bază de con- 
tabilităţi agricole şi pe bază de bugete ţărăneşti 
organizarea agriculturii româneşţi şi rentabilitatea 
ei anuală. Secțiunea de geniu rural, neorganizată 
complet incă, urmăreşte problemele de imbună- 
tăţire funciară, drenaje, îndiguiri irigaţii şi con- 
strucţii rurale. Secţiunea de creşterea vitelor, care 
este in curs de organizare şi care va trebui să 
colaboreze cu Institutul Naţional Zootehnic, stu- 
diază animalele în complexul gospodăriei agri- 
cole şi cu deosebire problema muncii, a pro- 
ducţiei şi nutriţei celei mai raţionale. 

In Bucureşi, Institutul are încă trei staţiuni: 
Stațiunea de încercarea maşinilor care se ocupă 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


cu problema maşinismului in agricultură; Stafi- 
unea chimică oenologică se ocupă cu analizarea 
vinurilor şi a băuturilor spirtoase şi cu alte 
probleme de chimie agricolă; stațiunea de en- 
tomologie care cercetează paraziţii animali ai 
plantelor cultivate, mijloacele de prevenire şi 
acelea de combatere. ` 

Ar fi interesant să putem rezuma şi unele 
din rezultatele exerimentale ale diferitelor sec- 
țiuni şi staţiuni. Rezultatele acestea, dealtfel, 
Institutul, le-a publicat până acum în cele şase 
volume apărute din Analele sale şi în seria de 
lucrări intitulate, unele „Metode, Indrumări, Ra- 
poarte şi Anchete“, altele „Propagandă şi Po- 
pularizare". Cu toate că agricultura trece prin 
mari greutăţi este imbucurător, că în multe părţi 


35 


ale ţării se obsearvă o tendinţă spre progres şi 
o preocupare lăudabilă a micilor şi marilor 
agricultori de a adopta noui sisteme de exploa- 
tare şi noui metode de cultură care să le mă- 
rească rentabilitatea exploatării lor. În această 
interesare a agricultorilor, rolul Institutului este 
pe primul plan, pentru că ei găsesc în materialul 
de fapte, experienţe şi cercetări, adunat de In- 
stitut până acum, un bun îndreptar pentru con- 
diţiile speciale ale agriculturii noastre. In acti- 
vitatea culturală a ţării, Institutul de Cercetări 
Agronomice este o instituţie de cercetare şti- 
inţifică de prim ordin şi un valoros instrument 
de progres agricol. 


Ing. ION C. VASILIU 


DOCUMENIE 


CUM A FUGIT ION POPARAD DIN DRĂGUŞ, 
IARNA PESTE MUNȚI, IN ȚARĂ, DE FRICA 
JANDARMILOR UNGURI 


Ion Poparad, din Drăguş, în vârstă de 74 ani, 
analfabet, a fost toată viaţa lui cioban la oi şi 
cioban a rămas, în ciuda unei scurte emigrări, 
de doi ani jumătate, întâmplată prin 1905, în 
America la Verona Alliance Ohaio. 

In timpul răsboiului „a păţit una“, care era 
să-l coste viaţa: a avut de furcă cu jandariiun- 
Guri care-l aflaseră că făcea contrabandă de 
soldaţi români dezertori din armata ungurească, 
trecându-i dincolo, în ţară. Mi-a povestit păţania 
într'o seară de Paşti, în luna Mai 1932, la el 
acasă. Am stenografiat spusele lui şi leinfăţişez 
acuma scrise, fără de indreptări din partea mea, 
în forma lor fermecătoare, de frumoasă ţinută 
literară, adânc simțită şi limpede rostită: 

Povestea porneşte de la ciobănie. Bate câtva 
timp in loc, apoi pleacă avântată| Iat-o: 


„Am apucat-o demult, ciobănia; de atunci de 
cind eriam copil. De atunci am ciobănit eu la 
iele. Apoi dup'aceia, am petrecut cu bine, cu 
oile şi după aia m'a pus baci. 17 veri. 17 ani 
am făcut băciel Ştiţi d-vstră cum este. 

Aşa domnule! Cind m'am dus întii, m'am dus 
in munţi la Sin Gheorghe. M'am dus la Lomu 
lui Oni, în Simbăta. Are ficiori. Şi acum trăiesc. 


Era stăpin de munte. Am stat trei ani acolo. 
Dup'aceia am vesit acasă şi apoi mam apucat 
iar de oi. Am mai ciobănit după aial 

Eram de 17 ani şi a venit unu din regat, dar 
dela noi din sat, ştii! Şi m'a dus în Rominia 
acolo. În Rominia acolo, am stat vre-o şase ani. 
6 anil După aia am venit acasă şi am scăpat de 
cătănie. Apoi m'am însurat. Apoi am mai stat, 
n'am mai umblat cu oile, citva timp. După aia 
iar m'am apucat de oi. 

Apoi acum, cind am fost baciu, am fost la 
Vartolomei in Ucea de jos, 7 veri după olaltă 
am fost. Asta, am fost baciu la oi... Eram iar la 
oi. (După aceia am cumpărat şi noi munte). 

Atunci cind am fost la Vartolomei baciu, mi 
s'a intimplat chiar aşa: — că era chiar în timpul 
răsboiului. leu am fost, cum spui, baciu şi am 
venit la Sfinta Maria acasă. Am gătat cu oile şi 
am venit acasă. A fost unu din Rucăr, un prie- 
ten din Rucăr, — fir'ar al dracului să fie, că 
ăla era să mince capu mieu : „No, zice: uite ce'il 
dumniata ştii peste graniță?" Zic: „ştiu”. — „Am 
un ficior şi un popă“. Acu insă un ficior a fost 
cătană atunci, care era cu el acasă. Şi zice: 
i-am dat 500 de lei căpitanului şi l'a ocălit, să 
nu-l ducă la front. Şi acum cătana este în vacanţă. 
Spune: „i-o dat vacanţă de 20 de zile". Că „să 
faci ce faci, că almintrelea nu se mai poate, 
musai merge la front". Zice: vine la mine şi zice: 
„să mă duci“, Zic: „te duc“, 


www.dacoromanica.ro 


36 


Şi am luat şi de la no: pe Gheorghe, ca iar 
avea un ficior aşa, Țintea Căprarului, Şi m'am 
dus cu ei. M-am dus în Ucea mare, pe acolo 
unde-am ştiut ieu; i-am dus dincolo şi am venit 
acasă, Nu a ştiut nimeni nimic, noroc bun. 

Şi numai ce să văz! Tată-său lui, s'a dus la 
circiumă în Rucăr, Şi au mai fost ficiori în Ru- 
căr, acolo, Zice: mă, ia spune cine o trecut pe al 
tău, peste vârf incolo? Să-l treacă şi pe-al meul 
Că „uite aşa şi pe dincolo“, că „nu ştiu ce". Mă 
pomenesc cu vre-o 4 oameni la mine, Așa, așa! 
No, f.......i! Am băgat-o pe minecă, zic, acolo! 
Că, iertaţi-mă, ieu am ştiut ce urmează lucrului 
ăluia, Să fi fost plini de bani şi nu mă duceam, 
d amne fereşte, Să fi fost plini de bani! 

Şi am plecat; noroc bun. 

Pe urmă a sosit unu pe la vre-o şase săptă- 
mini, din Bucureşti. A venit acasăl L-a luat 
jandarmii la întrebare. M-o spus „Cine v’o dus?“ 
„Cutare“, 

A venit jandarmii după mine; dar n'am fost 
acasă, Au fost jandarmii după mine să mă prinză 
şi noroc bun, Eu, ce să fac? Am plecat la deal, 
Am luat două păini în traistă şi am plecat pe 
zăpadă, 

Era zăpadă, uite cam pin'aici, Ca cum este şi 
acum în munte, Și m'am dus, Şi m'am dus şi nu 
am putut trece în ziua aia, că a fost tot ghifor. 
Ploua şi ghifora de nu te vedeai nici în căruţă, 
Și aşa, am zis ieu — că nu ştiam că unde's şi 
eram ud, cioareci, tot, Ştii, că tot prin zăpadă 
pină'n briu mă băgam. Şi Domne, ce să mă fac? 
Mă prăpădesc acum aici. Doamne ridică negura 
să văz numai unde's, Am ridicat mâinilen sus: 
ridică negura să văz unde's, Şi numai a făcut 
Dumnezeu aşa. A ridicat negura, uite-aşa, în sus 
aşa numai: Şi am văzut locu şi am ştiut unde's. 
Doamne, nu mai este cu putință! Că nu mai pu- 
team da doi paşi, Şi a trebuit să cobor seara, 
indărăt la stină, aici în Valea Sâmbetii, Aşa erea 
o căsoaie de domni, acolo la stână, Şi pe urmă 
zic: aici nu poate sta nimeni fără foc, Ştii, că 
erea zăpadă pină'i lumea, Am venit tacet pe in- 
tunerec, am văzut că nu-i nimeni şi m'am băgat 
în stână, Am pus straista în stină, am luat nişte 
lemne din strungă, uscate, am făcut foc şi mi-am 
uscat cioareci, izmene, tot. Nol Am stat aşa, pînă 
ziua. Dar nu m'am culcat, Numai pe un butuc 
am stat, Uite cum şez aici, aşa, Dinspre ziuă, 
mi s'a făcut ca cînd să dorm o ţiră şi am făcut 
aşa | Odată am sărit în sus, pun mina peuşa sti- 
nii şi mă uit afară: senin ca lacrima. Doamne, 
drăguţu |! zic. Ai văzt? 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


Am avut la mine miţele dc fer. Am pus mi- 
tele la picioare. Că fară miţe nu puteam, Veneam 
de acolo în cap, la vale. Muream mintenaş. Şi 
m'am suit, Pina la 7, am fost în viri mintenaş. 
Am avut o jumătate de spirt. Am gustat puţin 
din el, aşa şi m'am uitat la zare, pe ci în jos 
(informatorul ride bucuros) Că acum — zic — 
am scăpat de boală, Nu mai mă prinde el pe 
mine, No, dincolo! 

Am trecut dincolo, munţii. Dincolo ce să văz? 
A scos ghiforul zăpada din vale; o scoate şi o 
pune de partea aia, dincolo, Mai sus ca surloa- 
iele ăstuia de inalte. Aşa o punea de sus, Şi am 
umblat să mă duc eu către Ucea mare, încolo, 
Şi nu m'am putut duce, Că dacă dai între munţi 
nu mai poţi sui, Acolo te ciopirțesc lupii şi te 
găseşte la vară cineva, îndesat acolo. Aşa că 
am spus ieu: că, la vale să mă duc, Este o va- 
le dreaptă, o vale către Noua. Pe valea aceia 
tebuie să mă duc. Valea aia trebuie să fie, ŞI 
am plecat şi m'am dus. Dar am ajuns sara, Nu 
a fost departe tare, dar a fost zăpada mare, 
dincolo! Mă cufundam  pin'aici. Un picior sco- 
team, unu intra, uite-aşa, Am ajuns, pe seară, 
la două bechete din România, ştii ? Bechete, Şi 
unu era încuiat şi unu nu era încuiat şi avea 
lumină acolo. Am făcut foc, m'am încălzit, m'am 
uscat, am dormit acolo. Dimineaţa am plecat la 
vale, către Nucşoara. Am loat-o la vale şi m'am 
dus pe cale, pînă am dat d-o tăetură, Au fost 
oameni la tăetură, de da în valea Doamnei, lemne. 
Şi oamenii aceia i-a apucat zăpada acolo, dau 
de urmă de oameni. Era urmă, pe sub brazi şi 
se cunoştea; şi încolo nimic, Măi, oameni buni, 
dar pe unde oţi fi eşit? Că doar cu airoplanul 
v'a scos cineva în sus? Şi asa, nu am găsit oa- 
menii, Era un piriu plin de lemne, acolo. Și zic: 
să trec pe la lemnele alea, zic, Să trec să văz, 
găsesc urmă de oameni ? Am trecut dincolo şi 
am găsit urmă de oameni. Acum eu am ştiut că 
de tot s'au dus, Am lăsat acolo calabalicul, — 
că aici era drum şi era rost de lume, — ca să 
mă duc să văz: ori este loc de dormit, ori vin 
îndărăt? Am găsit un loc acolo, Erea aşa o fir 
de magazioner, Nu mare. O căsulie, aşa. Avea 
mălai de cucuruz : la oameni, aici le aducea, cu 
caii, până acolo ; şi de acolo, de unde erau, 
plecau şi se duceau de îşi luau de aici, Am 
dormit acolo. Dimineaţa am plecat, M'am dus 
şi m'am tot dus pe acolo, pe vâriul ăla. Urma 
să am pirtie de oameni ; da nu se mai cunoştea, 
că a dat zăpada, Numai aşa, pe nimerite, Am 
găsit nişte lemne împlintate, în sus, nişte crăci, 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


pe viri acolo şi am ţinut aşa: va fi pe aici. Nol 
Am pus ochii pe o pădure, departe cit vezi cu 
ochii. Musai, musai, să văz : astăzi şi mâine, de 
ziuă, pot ajunge la pădure ? Că aci, pe virf tot 
muream ; că vine un vifor ceva. Că erea zăpada 
mare. Şi mi-a căzut opinca din picior şi am mers 
desculţ de un picior, că nu îmi venea nici să 
stau ; să mă duc cum o fi, desculț, prin zăpadă 
da să mă duc. Că s'o înfierbinta el, piciorul! 
Pe urmă tot am stat şi m'am încălzit. Am şters 
obiala şi m'am încălţat, să nu mă prinză moartea. 
Şi mi-am pus ochii pe pădure, la mină băţul şi 
am ajuns la pădure; ca cum aţi venit dvstră 
acum, am ajuns la pădure. Spre seară. Acolo 
am dat şi de urma oamenilor. Oameni au sosit, 
că au fost vre-o 20 de oameni, unu colo, unu 
colo : se cunoştea urma. Era şi o cătrăniţă a- 
prinsă, un chibrit: a avut țigară şi ei, acolo. 
No! Aşa, acolo, cind am stat de m'am ho- 


dinit, am luat în samă că, după urma oamenilor . 


erea urmă de trei lupi. Au plecat după ei. Cum! 
a mers oamenii aşa, a mers şi lupii după ei. 
Am luat şi eu toporul în mână, măciuca cu bold 
în mină şi acum, ce-o vrea Dumnezeu! M'am 
dus. Am ajuns. Am scăpat de zăpadă. Nu am 
mai dat de zăpadă, am dat pe loc negru. Mă duc, 
Acum, ca pe acum, aşa, numai vine un cioban. 
Tot vine cu măgaru la deal, Zic: mă ciobane, 
hai să dau mina cu tine că nu mi-a mai venit 
a crede să dau mina cu omu.— Bade, numai singur 
ești ? Zic: numa. — Bine. 

Aşa. Zic: ajung la inchisoare până diseară ?— 
Că cum oi ajunge! Nu nimereşti. Hai dormi aici, 
că este şi stăpinul cu oile. Dormi aici şi pleci 
miine, că merg devale. Şi m'am întors indărăpt 
cu el, am dormit acolo, am făcut acolo mămăligă, 
am mincat. Dimineaţa zice: stai aici că mă duc 
pină mai sus cu mălaiu, apoi viu şi mergem de 
vale. Şi am stat ieu pină cind a venit. După ce 
a venit: omule, zice, hai să plecăm. Am pus pe 
măgar bubou, am plecat de vale. Cind am ajuns 
in vale, găsesc nişte oameni. Tăia la nişte arini, 
acolo, cu ferăstrae de 3-4 metri şi le da drumu pe 
apă şi ducea pină la închisoare, să facă casă 
acolo. Strigă omu care m'a adus — a fost ajutor 
de primar — Mă Simule, ia vin'ncoace. Vine ăla: 
Uite, vine omu ăsta de dincolo. Cum am face să 
fie mai bine cu el? Tu eşti la primărie, ştii 
Apoi zice: cum să facem? Eu am doi cai; te 
pui călare pe unu, acolo şi te duci pînă la Pi- 
teşti. Nu mai are nimeni treabă cu d-ta. Te duci. 
— Dar ieu nu am nici-un document la mine. Nu 
cumva mă prinză cineva să zică 'că's yre-un 


37 


spion şi dau de altă nevoie. Zice: dar stai să 
facem almintrelea: mergem la ocol, pe la şefu, 

— Bună seara domnule şef 

— Bună seara moşule. 

— Numai singur vii ? 

— Numai. 

— Bravo moşule. Mai poate trece cineva peste 
virf? 

— Numai pasăre zburătoare. Om nu se mai 
poate. Că dacă nu aveam mifele la picioare, nici 
eu nu veneam până la D-ta. 

— Bine. Să mi le dai mie. 

— Ți le dau, că acum nu îmi mai trebuie. 

No, apoi, zic: 

— Domnule şef, se mai poate să mă duc cu 
omu ăsta să luăm o juma de ţuică, că sunt oste- 
nit rău. 

Zice: du-te. 

M'am dus la cîrciimă; am dat numai 50 de 
bani pe jumătat'de ţuică şi am venit îndărăpt, 
M'am culcat. Dimineaţa mi-a făcut hârtii şi am 
plecat şi m'am dus. M'am dus pină la Domnești. 
La Domneşti m'am dus la secţie, acolo. Am stat 
la un plutonier, acolo, trei zile; chiar la el acolo, 
Pe urmă m-a chemat la magistrat acolo, cum ti 
zice la solgăbiru. Zice: moşule, să vii la 12 să-ţi 
fac o hirtie să te duci unde vrei. Te-o fi muncit ? 

— M'a muncit, de muncit. 

— Du-te de-i ia calabalâcul şi-ţi fac hirtiile. 

Zic: Dumnezeu să te ajute. 

Mi-a făcut hirtia, m'a pus la trenu de Câm- 
pulung şi până la Călăraşi nu m'am dat jos. 

Noroc bun. Atât a fost, Am stat trei ani 
acolo şi cind s'a implinit trei ani, am venit acasă. 

La Călăraşi m'am pus la oi, ce era să fac? 
M'am băgat la un boier la plug. D-l Nicu Cor- 
nescu din Călăraşi. M'am băgat la plug, am stat 
la plug şi apoi după aia, după ce a venit ger- 
manii pe acolo apoi m'am pus la oi. Duceau 
laptele. Aveau vre-o 20 de stine germanii. Cio- 
banii umbla cu oile şi eu le inchegam laptele şi 
dam şi la oameni şi dam şi la ei acolo. Tot aşa 
tot aşa am petrecut.” 


H. H. Stahl 


UN IZVOD VRÎNCEAN DE CHELTUIALĂ 
LA MOARTE, DIN 1781 


Nu avem nici-o cunoştinţă asupra ceremo- 
niilor de moarte ţărăneşti dinainte vreme, Cer- 
cetările la teren ne arată că în aspectul contem- 
poran al'acestor ceremonii, trașătura arhaica este 


www.dacoromanica.ro 


38 


încă accentuată. Intreg ritualul funebru pare a 
aparține unui trecut foarte îndepărtat. Dovezile 
depline lipsesc însă, Socotim de aceia foarte pre- 
țioase informaţiile, deşi răzlețe, pe care ni le dă 
un izovd vrincean. 

lată despre ce este vorba: murind Neculai 
Pomană, ficiorii şi ginerii lui se ceartă pe chel- 
tuelile îngropării, In bună regulă, „surt la moarte, 
la grije“, adică trebuie să poarte cheltuelile ce- 
remonialului, deopotrivă toți fii şi ginerii mortului. 
În realitate însă cei doi fii ai lui Neculai Pomană, 
Ion şi Toder, au făcut cele mai multe din chel- 
tueli, adică 26 lei şi jumătate din totalul de 30 
şi o ortă. In actul pe care îl comentăm, se caută 
a se repartiza fiecăruia povara cheliuelii, ur- 
mind ca să li se întoarcă partea acelora dintre 
frați cărora li se cuvenea, aşa ca să vie fiecăruia 
cite şase lei, 

Lista cheltuelilor pe care o dăm, totalizată, 
este cit se poate de sugestivă, în privinţa înmor- 
mântărilor de pe acea vreme: 

La preoți, s'au dat pentru slujbe, 4 lei, 

Prescuri, 20 de parale, 

Panaghia, 6 parale. 

Griu: de 1.50 lei, apoi 60 de ocale, (3 lei) 
toamna, şi încă 10 ocale (20 parale) pentru 
prescuri, 

Păpuşoi: 20 ocale (20 parale) 

Vin: 70 de parale la îngropare, 4 vedre (4 lei 
la grije şi o ploscă (10 parale) a noua zi, 

Ciară : o jumătate de oca (1 leu) şi o litră (15 
parale), 


Vite: O oaie şi un cirlan (2,50 lei); un cirlan 
(30 parale) a noua zi; o oaie (1,50 lei) şi un ber- 
bec (1,50 lei) toamna. 

Îmbrăcăminte peniru mort: 10 coţi cioareci 
(1,5u lei) pentru sucmanul mortului; 10 coţi (pa- 
tru de fuior şi patru de cilţi) pe obraz. O că- 
ciulă (20 parale), 

Pinză de pomană : 2 coţi (10 parale) pomană 
la groapă; alţi 2 coţi şi 10 izmene, 

Monedă : 4 parale 45 taleri, pe obraz. 

La căralul apei: 1 leu. 

Tot ca o cheltuială la moarte e socotită şi 
plata datoriilor rămase de la cel trecut din viaţă. 
Totalul lor a fost de 6 lei şi 80 parale. 

In ceeace priveşte ceremonia propriu zisă a 
morții, putem constata existența următoarelor 
momente rituale, aceleaşi dealtfel cu cele care 
se practică astăzi : 

1. mortul se imbrăca cu sucman şi căciulă 
nouă. („1 leu pol, 10 coţi cioareci de i-au făcuţ 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


un sucman de l-au îngropat” şi „20 parale o că- 
ciulă, la moarte”). 

2. Mortului i se punea monedă şi pânză, „pe 
obraz“. (4 parale şi 4 taleri „pe obraz” şi „1 leu 
4 parale 11 cofi pinză, patru de fuior, patru de 
cilti „pe obraz”), 

3. Se da pomană „la groapă”, 

4, Se făcea o pomană de a noua zi. („o 
ploscă de vin de a noua zi”, „1 cirlan dea 
noua zi”), 

5, Se făcea o grijire a mortului toamna. („un 
berbece toamna şi o oaie tot toamna, de l-am 
grijit”), 

6. Se purtau prescuri, se făceau serecuste, pa- 
naghii şi pogribanii, 

7. Se folosea căratul apei, aşa numitul „izvor“ 
(1 leu de au cărat apa). 

Iată şi textul complect al izvodului : 


IZVOD DE KELTUEALA LA M(O)ARTE TATE 
MEU, CINE CE AU DAT, 


2 lei pol, la preoţi, serecuste, pogribanie, 

1 leu pol, griu. 

20 prl 20 oke pepuşoi. 

1 leu pol 10 coţ &ioreti, de e-au fekut 1 suk- 
man de l'au îng(r)opat. 

20 prl 1 keziul la mo(a)rte, 

1 leu de au kerat ape. 

10 prl vin la îngropare, 

2 lei pol 1 oe şi 1 kirlane, 

30 prl 1 kirlan de a noa zi. 

1 leu pol 1 berbece, tomna şi 1 oe tot tomna de 

lam grijit, tot 1 leu pol, 

3 lei, 60 oke griu tomna de l'am grijit. 

1 leu 1 giumetate de oke de čiar. 

3 lei, 4 ved vin, la grije. 

10 prl, la preskuri, 

6 prl panaghie. 

4 prl, 45 tal(?), pe obraz. 

10 prl 1 ploske vin de a noa zi, 

Se se ştie ke au mai dat Ion fiu seu 1 leu 
pol pintru tate seu, ke ştie şi kumnatu meu Ion 
ke am avut şi Biudecat înainte vornicului Staver, 

Au mai dat 1 leu pol Toder fiul seu, tot pin- 
tru tate meu, la datorie, ke ştie bine şi nene 
Ion kumnatu meu. 

10 prl skris. 

Şi am skris eu erei Mihaiu ku zisa lor a tu- 
turor. 

Eu Toder sin Nekulaiu, Eu Ion braţ Toder, 
numai noi aceştii, 

(Pe verso actului), 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


doi frați am keltuit, am dat ačeştł bani kari fak 
26 lei pol. 

Eu lo(n) Şolomon zet Nekulaiu. 

Eu Sava zet Nekulaiu am fostu faf. 

Mesţa Fe(v)rar zile 11 let 7289. 

1 leu pol am dat eu Ion Şolomon la morte 
sokre me, de slujbe la preoţ. 

(şters, totuşi lizibil „20 pri 10 oke griu la 
preskur tij am dat tot de...) 

10 prl 2 koț pinze au dat Sava zet Nekulaiu 
Poman(ă), la grope. 

60 pri tij tot Sava au keltuit la Keliman pintru 
Poeana lu Stroe şeizeci prl. 

1 leu tij tot Sava, tot keltueal pentru Poeana 
lu Stroe s'au Biudecat la Fokşan(i). 

20 pri Toder sin Nekulaiu Poman(ă), au kel- 
tuit la Fokşani. 

30 pri Ion Şolomon 2 koţi pinze şi la o karte 
de moşie de Poeana lu Stroe, au dat, 

20 prl 10 oke griu, au dat Vasilake Lepedat 
ot Spineşti zet Nekulaiu Poman(ă), de au purtat 
prescurile, 

15 prl 1 litre de čiar, tijtot Vasilake au dat 
la morte sokre me. 

1 leu 4 prl 10 coţi pi(nze, patru de fuiori 


39 


patru de kilţi, au dat Ion Şolomon Zet Neculai 
Pomană, pe obraz (sic) şi 10 izmene. 

10 pri am mai dat de au purtat preskurile 
sokre me. 

2 lei au dat Ion fiu seu de au pletit pe tate 
seu de datorii. 

(A treia pagină) 

Se ştie ke n(e)-am skulat aceşti fiiori şi Bineri 
a lu Ne Nekulaiu (sic) Pomană anume Toder 
sin Nekulaiu Pomană, Ion sin Nekulaiu Pomană, 
eu Vasilake zet Nekulaiu Pomană ot Spineşti, lon 
Şolomon zet Nekulaiu Pomană, Sava Stroe zet 
Nekulaiu Pomană, n(e)-am sculat şi n(e)-am soco- 
tit ce s'au keltuit la morte pirinţilor noştri, anume 
Nekulai (?) 

Azeştie sint la morte, la grije. Şi s'au keltuit 
36 lei adikă treizeci şi o ortă. Şi n(e)-am invoit 
noi aceşti fr(a)ţi care sunt mai sus numiţi pe 
nu(me). Şi ni s'au făcut de frate kite 6 lei, adike 
şase lei de frate, pe 6 frați, şi şi (sic) am intorsu 
unu altue., Dar pen acum numai Vasilake au in- 
tors lu Toder kumnatu seu, anume şase lei, parte, 
lui. (Colecţia C. D. Constantinescu Mirceşti-H. 


H. Stahl). 
H. H. Stahl 


RECENZII 


CINCI SATE DIN ARDEAL de Preot VA- 
SILE COSMA Cluj, 1933. — O carte din- 
tre acelea care sunt o adevărată bucurie 
sufletească pentru cetitori, Pr. Cosma, după 
cum Singur spune. implinind 50 de ani de 
viaţă, păstorise rând pe rând parohiile din jurul 
satului Topa-Mică şi anume Corneşti, Berind, 
Sâncrai şi Mihăeşti din regiunea Clujului. Intr'o 
boală grea ce-l îndurerase la aceastâ vârstă „cel 
mai mare ajutor şi cea mai mare mângâere mi-au 
venit de la frații şi fiii mei sufleteşti din toate 
satele ce le păstorisem. Ei, impreună cu preoții 
lor, s'au rugat pentru însănătoşarea mea. Mai 
mare recunoştinţă n'am aşteptat de la nimeni. 
Drept răsplată: mi-am propus să scriu această 
monografie, scoțând la lumină, din negura tre- 
cutului uitat, o mulțime de lucruri frumoase în 
legătură cu aceste sate“. 

Mai bun şi mai creştinesc lucru decât acesta 
nici că putea găsi Sfinţia-Sa. Căci intr'adevăr, o 
monografie bună are în ea ceva din bătrânele 


cruci de pomenire şi de mulțumire pe cari le 
puneau strămoşii la răscruci de drumuri. Și în 
acelaş timp, ceva din fântânile pe care tot un 
gând curat le săpa la margine de drum pentru 
călătorii obosiţi. Căci o monografie este în acelaş 
timp un pomelnic şi un monument ridicat tuturor 
acelora cari în trecut au luptat şi s'au străduit 
pentru binele satului lor, şi prin aceasta însăși 
un îndemn pentru viitor şi un izvor din care cei 
tineri işi pot găsi puteri noi de muncă. Cu atât 
mai mult cu cât monografia ea însăşi, este mai 
bună, ceeace se întâmplă cu cartea Sf. Sale. 
Deşi cu un caracter istoric foarte pronunțat, 
arătându-se pentru fiecare sat în parte origina 
documentară şi legendară, seria de proprietari 
prin mâna cărora au trecut trudiţii iobagi ai 
acestei părți de ţară, lista iobagilor şi a jeleri- 
lor la diferite date, istoricul aşezămintelor bise- 
riceşti şi şcolare, se adaogă totuşi câte un capi- 
tol tn care ni se arată moravurile, munca, Să- 
nătatea, obiceiurile şi folclorul poporenilor, 


www.dacoromanica.ro 


40 


Cartea deci are un dublu interes. Găsim acolo 
documente istorice, sârguincios adunate şi de 
mare folos, şi de altă parte, amănunte, uneori 
cu totul noui, asupra vieţii de astăzi. In toată 
cartea nu găseşti o singură pagină din care să 
nu poţi culege o ştire foarte de preţ, 

În linii mari, iată cam care este înfăţişarea 
vieţii omeneşti de prin acele părţi. Satele toate 
au fost pe vremuri aşezate mai aproape de un 
vechiu drum roman. De curând insă au părăsit 
acele locuri unde plugul mai răscoleşte şi scoate 
la lumină hârburi şi unelte din vremile romane, 
şi s'au mutat mai la adăpost, spre dealuri. Casele 
oamenilor, pe uliţe întortochiate, sunt clădite din 
bârne necioplite, după cum şi bisericile cele 
vechi erau lucrate. 

Casa are o tindă, un târnaţ şi o odae numită 
„casă“, Cele mai mari aveau şi o cămară „căs- 
cioară“ pentru feciorul însurat. Dealtfel din acte 
se vede că era des obiceiul ca părinţii să locu- 
iască cu fiii lor „intr'o pită“. Vatra, cu cuptorul 
cel mare şi cu „moşuţ“-ul lângă el, ocupă a patra 
parte din odae. Pe lângă pereți, laviţi, patul, 
„Trudariu“ şi „fogaşul cu canceauăle“, adică cuerul 
cu blide. Iarna purceii, viţeii şi mieii mai sunt 
încă ţinuţi în casă când e prea frigafară. Portul 
locuitorilor însă s'a corcit în toate satele acestea 
Deşi obiceiurile par a fi bine păstrate. De pildă 
se mai strigă încă „La barburi“, strigările peste 
sat în pre seara anului nou. Se mai ţin sărbăto- 
rile băbeşti, la nuntă se dă găină, se spală mirii 
cu nănaşii la un măr dulce şi înconjură un scaun 
în ocol. La moarte, în afară de alte datini cari 
par a fi mai răspândite, notăm aşezarea une 
seceri pe sicriu şi trecerea celor aproape ai 
mortului pe lângă altar în credința c'o să-l uite 
astiel mai repede şi multe alte asemenea credinţe. 
Foarte ciudată şi nu deseori întâlnită, este îmbră- 
carea la Sf, Gheorghe a unui tânăr în frunză 
verde, purtat prin sat cu „Sânjorzul“ şi desbrăcat 
apoi într'o holdă verde a unei gazde care dă 
mai mult flăcăilor. De asemeni se mai obişnueşte 
incă a se face într'o singură noapte „cămaşa 
ciumii” în caz de molimă. Jocurile, parte păstrate; 
În parte influențate de unguri, 

Autorul monografiei deplânge cu bun cuvânt 
stricarea portului, a jocurilor şi mai ales a mo- 
ravurilor. Căsătoriile de probă şi nelegiuite, pre- 
cum şi datina de a avea numai un copil sunt 
regulă generală în această regiune. 

Sfătuim pe toţi care se interesează de stările 
sociale de la noi şi mai ales pe aceia cari ei 
înșişi'vor să facă ọ monografie, să “citească cu 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


atenţie cartea parintelui Cosma, pentru a învaţa 
de acolo ținuta demnă şi serioasă care se cade 
monografistului. Şi dacă Si. Sa in monografia 
făcută nu a adăogat câteva articole mai amă- 
nunțite despre viaţa economică, despre viața 
juridică, despre demografia locului, într'un cu- 
vânt despre tot ceeace se cere pentru o mono- 
grafie aşa cum o concepem noi, ne pare cu atât 
mai mult rău cu cât suntem siguri că şi acestea 
ar fi fost tot atât de bine scrise ca şi celelalte. 
Dar timpul nu este pierdut şi poate că Sf. Sa 
va mai găsi răgaz şi bucurie să ne mai spue 
multe lucruri despre satele pe care le cunoaşte 
atât de bine. 


H. H. Stahl 


DOUA MONOGRAFII RIVALE, — Satul Cerna 
din județul Tulcea, locul de naştere al poetului 
nostru Cerna, nu pare a fiun loc de odihnă 
pentru puţinii romini ce se află pe acolo. 
Bulgarii sunt peste 80%, şi, deşi de curind 
veniţi, ţin la limba lor şi la şcoala făcută în limba 
lor. Ba uneori, cind prilejul le este bun, vădesc 
de-adreptul duşmănie rominilor,. 

Iată de ce ne indurerează faptul că în această 
comună, unde sorți de izbindă nu pot fi decit 
dacă bruma de romini aflaţi acolo vor fi uniţi, 
s'au intimplat să se găsească doi autori cari în 
acelaş an, 1935, au scris cite o monografie a 
comunei, E vorba de „Monografia comunei Cerna” 
a d-lui Gheorghe D. Iorgulescu, învăţător, şi de 
„Monografia satului Cerna, din punct de vedere 
static şi dinamic” de Dumitru D. Necula şi Ion 
Cheşca, învăţători. Ne pare rău că pilda dată de 
monografiile noastre sociologice nu este întot- 
deauna urmată. Ne pare rău că nu s'a ajuns încă 
la înţelegerea adevărului că treaba monografiei 
nu poate şi nu trebuie să fie prilej de fală per- 
sonală şi de ceartă cu alții, ci numai prin cola- 
borare frăţească se poate ajunge la scopul ur- 
mărit. Cit de frumos ar fi fost dacă d-nul Necula, 
directorul şcolii, şi-ar fi luat tovarăş nu numai pe 
d-l Cheşca ci şi pe d-l Iorgulescu! Planul lu- 
crărilor lor, se aseamănă. Unele informaţii sunt 
aceleaşi. Fără îndoială că la început a trebuit 
să fie între ei un plan de lucru comun, curind 
stricat din cine ştie ce motive! De aceia cetirea 
acestor lucrări nu este plăcută, Am căutat cu 
răbdare un cuvint de recunoaştere a meritelor: 
unui autor de către cellalt: aşteptare zadarnică 
Nu ştiu şi nu e în căderea mea să mă amestec! 
dacă este aci vina numai a unuia sau a mai mul- 
tora. Dar şi pe această cale, dacă cuvintul nostru 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


trage în cumpană, îi rugăm pe autori ca, măcar 
de dragul muncii culturale pline de răspundere 
pe care o au de făcut ei, cei câţiva români din 
satul acesta dobrogean, să cadă la împăcare şi 
să lucreze cu toţii în sânul Căminului Cultural din 
sat, în care astăzi doar o parte se află înscrişi: 

Şi din punct de vedere ştiinţific, tovărăşia de 
lucru între cei cari lucrează monografii, este de 
mare folos. Mai întâiu, scuteşte pe cetitor să ci- 
tească de două ori aceleaşi date. Pe autori îi 
ajută să nu scoată două mici broşuri inutile, cu 
mari cheltueli, când puteau să scoată una singură 
cuprinzând de două ori mai mult material. ŞI, 
însfârşit, unirea dintre ei ne-ar fi pus la adăpost 
de constatarea, pe care o facem, a nenumăratelor 
contraziceri dintre un autor şi altul. Să luăm 
câteva pilde. Nu insistăm asupra unor mici amă- 
nunte, precum de pildă faptul că numărătoarea 
populaţiei variază cu o unitate, după un autor, 
existând un turc în comună, după alt autor acest 
turc fiind bulgar. Dar nu putem trece cu vederea 
greşelile vădite ale unor tablouri statistice. De 
pildă: un autor ne spune că suprafaţa comunei 
Cerna este de 6300 de hectare semănate; altul 
că este de 6180 hectare. Unul ne afirmă că sunt 
2100 ha orz, 1700 ha porumb, 1200 ha grâu, iar 
celălalt dimpotrivă: 1900 ha orz, 1780 ha porumb 
600 ha grâu, etc. Nu ar fi fost mai bine ca 
ambii autori să cadă în comun acord la o tovă- 
răşie de muncă şi să stabilească ştiinţific ade- 
vărul ? De unde au dânşii aceste cifre? Le-au 
copiat din registre oficiale şi cari anume? Şi 
atunci, care este pricina erorii? Sau dacă este 
un calcul făcut de către ei, să bage de seamă 
într'un târziu că o statistică economică, corectă, 
nu se poate face de către singurateci, ci numai 
în colaborare, În situaţia de astăzi, ne vedem 
siliți să nu luăm în seamă nicio monografie, nici 
pe cealaltă, ele anulându-se reciproc. 

Totuşi, în ciuda acestor contraziceri, care iau 
uneori un caracter polemic copilăresc, precum 
de pildă atuncea când un autor publică o foto- 
grafie ca „Portul naţional din Cerna“, iar celă- 
lalt se grăbeşte să publice o altă fotografie cu 
„Adevăratul port naţional din Cerna“, sunt multe 
lucruri interesante de aflat despre acest sat. 
Ne-ar fi părut foarte bine dacă cei trei autori 
într'o lucrare comună ar fi republicat sistematic 
şi studiile d-lui Gavril Cuatu, ceva mai vechi, 
dar totuşi atât de interesante. Poate este prea 
târziu ca acest lucru să se mai facă acnm. Cu 
atât mai trist că înţelegerea nu a fost cu putință 
pentru toţi şi de la inceput. 


41 


Incă o observaţie. In studiile de monografie 
despre sate, tare bine ar fi dacă autorii nu s'ar 
apuca să faca teorii generale. D-nii Dumitru Ne- 
cula şi Ion Cheşca, fără îndoială că au cetit, sau 
au auzit, ceva de sistemul d-lui Prof. Gusti, De- 
seori întrebuinţează terminologia noastră, precum 
de pildă în capitolul „Manifestari politico-admi- 
nistrative”, Dar domniile-lor nu au luat întreg 
sistemul, ceeace desigur, dacă aşa socotesc că 
este mai bine, erau în drept să facă, ci l-au în- 
locuit cu un sistem sociologic propriu. Monogra- 
fia lor este împărţită in două părţi: statica 
satului Cerna şi dinamica satului Cerna. Sociolo- 
gie statică şi dinamică sunt însă luate de către 
autori nu în sensul clasic al cuvântului, aşa pre- 
cum de pildă l-a determinat Auguste Comte, ci 
intr'un sens original, anume: „statica unui sat 
cuprinde: aşezarea geografică, viaţa locuitorilor 
evoluţia satului în diferite timpuri şi sufletul sa- 
tului“, Ar fi vorba de o anatomie a societăţii, 
In ce ne priveşte ne este cu neputinţă să vedem 
cum ar putea evoluţia satului să fie cuprinsă în 
statica satului. Tot aşa ne este cu neputinţă 
să înțelegem cum prin „dinamica unităţii socio- 
logice” (corect ar trebuispus unităţii sociale) „se 
înțelege defilarea fenomenelor sociale prin faţa 
cetitorilor, ca raza de lumină printr'un calei- 
doscop, filmând în felul acesta fotografiile ana- 
tomice prinse în studiul staticei a satului descris“, 
cu atât mai mult cu cât autorul adaogă că pen- 
tru „a caracteriza voinţa unui sat”, ceeace iarăşi 
ne îngăduim să spunem că este un gând luat din 
sistemul de sociologie al profesorului Gusti, care 
nu-şi are rost decât numai în sânul acestui sistem, 
„se cere imperios un studiu asupra fenomenelor 
lui de ordin: economic, politic, spiritual, juridic 
şi administrativ ; acestea fiind aparatele de loco- 
moţie, simţire, nutrire, respiraţie şi circulaţie, 
intrupate în instituţiile publice ale acestui sat”, 

Această complicată şi confuză schemă nu este 
nici măcar urmărită în cuprinsul cărţii. 

O a doua învăţătură, deci, avem de tras din 
studiul acestor două monografii: în afară de 
Greşala pe care o fac monografiştii atunci când 
în loc să muncească impreună, se ceartă şi fac 
din monografie un obiect de rivalitate, mai este 
incă una de care trebue să se fereasca : impro- 
vizarea de teorii sociologice, fară de nici un te- 
meiu şi din simpla dorinţă de a lua ochii lumii, 
Nu mai vorbim de stilul autorilor care lasă de- 
seori de dorit. 

Un cuvânt bun, de laudă deplină, pentru pre- 
faţa scrisă de Pr, Prof. Anghel Constantinescu: 


www.dacoromanica.ro 


42 


atât de înțelegătoare pentru treaba ce urmează 
a fi făcută, respectuoasă pentru munca făcută 
înainte de către alţii, cuminte şi cumpănită ca 
exprimare şi înălţătoare ca simțăminte. 


H. H. Stahl 


BULETINUL LABORATORULUI DE FONETICĂ 
EXPERIMENTALĂ. — Volumul al treilea al bu- 
letinului linguistic publicat în limba franceză, de 
Laboratorul de fonetică experimentală dela Fa- 
cultatea de litere din Bucureşti, (Bu'letin lingui- 
stique, publié par A. Rosetti vol. III, 1935. Paris 
librairie E Droz, Bucureşti-editura „Cultura Na- 
țională“) are, caşi cele două anterioare, un prim 
articol de fonetică generală, (Sur la théorie de la 
syllabe, p. 5-14) în care DI A. Rosetti ne dă o 
privire de ansamblu asupra teoriei silabii şi 
fixează ceace apare definitiv câştigat din discuţia 
problemei. Pentru a prezenta problema în an- 
samblul ei, Dl A. Rosetti o priveşte din triplu 
punct de vedere: fiziologic, fizic şi psihologic. 
Fiziologie „c'est aux tracés du souffle expiră, 
recueilli à l'intérieur et à la sortie de la bouche, 
et au travail des muscles respiratoires qu'il faut 
s'adresser pour délimiter la syllabe“ (p. 8-9), 
căci elementul constant al silabei este aerul, 

Definirea silabei trebue deci bazată pe actul 
articulării iar delimitarea ei pe trecerea dela 
implosie la explosie. (F. de Saussure) 

Delimitarea silabei în punctul de limită dintre 
cele două articulări nu presupune însă neapărat, 
identificarea silabei cu grupul ritmic şi deci nici 
punctul culminant al desvoltării energiei muscu- 
lare; un grup ritmic putând conţine şi două silabe’ 

In definirea silabei din punct de vedere fizic’ 
rolul hotărâtor îl are elementul sonor. Acustic 
silaba este „un element sonor între două depre- 
siuni de sonoritate“ (p. 11). Elementul sonor însă, 
vocală sau consoană, primeşte calitatea de sono- 
ritate care dă valoare acustică silabei, tot dela 
curentul de aer, (Î. Alumsky) deci şi pentru 
realizarea acustică a silabei esenţial şi perma- 
nent este tot curentul de aer. 

Că silaba astfel definită din punct de vedere 
fiziologic şi fizic, este şi o realitate psihologică, 
ne-o arată simțul comun identic pe care membri! 
aceleiaşi comunităţi linguistice îl au pentru de- 
limitarea silabelor. Psihologic, bazată pe tendinţa 
de grupare ritmică ce conduce mişcările organice, 
silaba izolată este „le groupe rythmique le plus 
petit du langage" (de Groat p, 13). 

Alături de această prețioasă contribuţie la 
fonetica generală, D1 A, Roseţii aduce una nu 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


mai puţin prețioasă la fonetica românească, dân- 
du-ne analiza fiziologică şi istoria vocalelor ă, î, 
(Contributions à l'analyse physiologique et à 
l'histoire des voyelles roumaines ğ et ê. p. 
85-112). 

Fiziologia vocalelor ă şi î a fost sțadiată la 
noi ştiinţific, de Iosif Popovici. La rezultatele 
cercetărilor acestuia DI A. Rosetti adaugă rezul- 
tatele cercetărilor făcute de D-sa cu ajutorul 
roentgenogramelor, definind fiziologic pe ă ca 
„ine voyelle postérieure mediale ouverte” iar pe 
î ca „une voyelle posterieure fermée" (p 92). 
Definirea fiziologică este întregită de rezultatele 
analisei cauzelor istorice care au dat vocalele ă 
şi î în limba română, acestea fiind fie trecerea 
spontană a lui a şi e la ă, fie influente asimila- 
toare exercitate de alte sunete ale aceleiaşi silabe 
cari au produs schimbări de timbru. 

Intr'un alt articol împreună cu Dl A. Graur, 
D1 A. Rosetti reia problema grupurilor lat. CT 
CS în limba română (Sur le traitement des grou- 
pes lat. CT et CS, en roumain. p. 64-84) revizuind 
teoriile emise până acum asupra tratării acestor 
grupuri în romanica orientală şi căutând să opună 
teoriilor neogramatice explicaţii noi izvorâte din 
concepții linguistice moderne şi dintr'o largă în- 
țelegere a realităţilor istoriei culturale a unei 
limbi, Tratarea grupului lat. C T în limbile roma- 
nice nu coincide decât parţial cu acea a grupu- 
lui lat. CS. In română grupul lat. C T este re- 
prezentat prin pi pe când grupul lat CS dato- 
rită asimilaţiei, prin s. Cele câteva cuvinte în cari 
lat. CS e reprezentat prin ps dr. coapsă ar. 
frapsin şi ar. foapsec, se explică printr'o reacțiune 
culturală a gramaticilor latini contra asimilării 
înfăptuită prin refacerea grupului cu oclusivă 
labială în locul oclusivei palatale, 

Grupul lat. CT reprezentatin română prin pt 
iar în albaneză prin fs işi datoreşte schimbarea 
prin căderea lui din uzul curent şi refacerea lui 
prin inlocuirea oclusivei prepalatale printr'o oclu- 
sivă labială. 

Toate aceste schimbări s'au putut produce 
fără să fie nevoe de sunete intermediare. 

Flexiunea perfectului lat. CS redată în ro- 
mână prin s este şi ea o dovadă pentru asimi- 
larea grupului lat, CS şi trecerea lui la s. 

D1 A. Graur in „Notes sur les diphtongues en 
roumain“ (p. 15-53) analizează diftongii cu i şi u 
în toate formele lor de realizare şi diftongii în 
neschimbători ea, eo, oa insistând asupra bogăției 
specifice în diftongi, a limbii române, Analiza 
obiecţivă a diitongilor dă D-lui A. Graur putinţa 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


să lămurească pe lângă expunerea sistematică a 
problemei, mai multe fapte din istoria sunetelor 


şi să explice existența unor dublete fonetice în 
limba curentă. 

Tot Dl A. Graur se ocupă de morfonemul 
ră şi de generalizarea lui ca semn al pluralului 
la verbe. (Une nouvelle marque de pluriel dans 
la flexion verbale roumaine, şi-re et ră facultatifs 
p. 179-185) Servind în sec. XVI ca semn al pers. 
3. plural la perfectul simplu, -ră s'a aplicat la 
început numai pers. i şi 2 plural pentru a evita 
o confusie cu singularul. De aci -ră a devenit 
semnul pluralului verbal oridecâteori o confusie 
se putea ivi între formele pluralului şi cele ale 
Singularului. Azi el tinde să se generalizeze dând 
forme ca acelea considerate încă vulgare: lăuda- 
tără, văzutără. Paralel cu această generalizare a 
morfonemului -ră în flexiunea plurală a verbelor: 
avem un -ră facultativ cunoscut dialectal şi în 
alte flexiuni verbale, şi având funcţie stilistică 
servind ca semn expresiv. 

Cuvintelor bunghi, zbanghiu, chilabă, chili- 
mandros, chiloman, haraiman, halaripu, mucles 
D-1 A. Graur le fixează originea țigănească. Ţig. 
suvară il explică din sfoară iar rom. guraliv prin 
analogie cu bulg. govorliv. (Notes sur „es mots 
tsiganes en roumain“ p. 185-187) 

D-1 I. Byck încearcă o nouă explicare pentru 
formele de imperativ duceţi-vă-ţi şi duce-vă-ţi 
(Sur l'impératif en roumain p. 54-64:), se ocupă 
de schimbări de conjugare de tipul a face-a făcea 
(: Sur les changements de conjugaison en rou- 
main, p. 188-189:) şi de alternanţa d/z. (: L'alter- 
nance d/z p. 189-190 :). 

Din anchetele dialeetologice ale Laboratoru- 
lui de fonetică experimentală D-1 D. Şandru pu- 
blică pe cea făcută de Domnia-Sa în Lăpujul de 
sus jud. Huniedoara. (: Enquètes linguistiques 
du laboratoire de phonetique experimentale de 
la faculté de lettres de Bucarest III. Lăpujul de 
sus (d Hunedoara) p. 113-187) 

Făcută pe baza a două chestionare cu com- 
pletare de material adunat cu ajutorul fonogra- 
fului, ancheta D-lui D. Șandru aduce material 
preţios pentru cercetătorii dialectologiei române, 
Regretăm numai că D-sa deşi dă indicaţii ample 
asupra informatorilor şi îşi alege şi interoghează 
informatorii dupe anumite norme sociologice în- 
trebuinţate mai înainte în cercetările monografice 
ale lustitutnlui social român, nu valorifică in- 
deajuns datele câştigate. 

Două dări de seamă una asupra lucrării D-lui 
Alf, Lombard: La prononeiation roumaine Upp- 


43 


sala 1935 şi alta asupra lIstoriza na bălgarsky 
ezik Sofia 1934 a lui B. Conev, încheie volumul. 


Mihai Pop 


ANUARUL ARHIVEI DE FOLKLOR, III, PU- 
BLICAT DE I. MUSLEA (AC, ROM , BUC. 1935), 
— Al treilea volum al oficiului autorizat de 
folklor român, cuprinde preţioase contribuţii, 
studii şi texte, care justifică iarăşi apariţia Anua- 
rului său. După consideraţiile d-lui Muşlea asupra 
activităţii folklorice a lui I. Bianu care înregistrea- 
ză rezonanţele puternice şi interesul ce licărea în 
sufletul fiului de țăran, din acel Făget de pe 
Târnave, la auzul unei doine ori a unei balade 
aşa cum reese în special din corespondenţa 
lui, urmează articolul d-lui I. Diaconu, Psiho- 
logie şi creaţie populară, în care aduce în discuţie 
una dintre problemele cele mai interesante ale 
spiritualităţii populare. E vorba de mult desbă- 
tuta genesă a poesiei populare care a atras 
atenţia multor cercetători. Comentând stadiul 
conclusiilor în ţările occidentale prin lucrările 
lui O. Bâckel. O. Achell, E. Wechsler şi L. Lévy- 
Bruhl precum şi etnopsihologia lui W. Wundt 
şi oprindu-şi atenţia asupra aspectului ciobănesc, 
ca prim element al substratului autentic în poesia 
populară, demonstrat şi recunoscut prin studiile 
d-lui N. Densusianu, d. Diaconu îşi plzsează 
supoziţiile pe lângă părerile d-lor Cancel şi 
Papahagi, singurele care au pornit din urmărirea 
fenomenului literar popular În existenţa lui ini- 
țiaiă şi au Încercat să lumineze procesul ivirii 
unui motiv poetic popular şi circulaţia lui. Con- 
chisând că „ ideile lui Papahagi de o logică 
sumară, adesea dreaptă, nu păreau în miezul 
psihologiei creaţiei populare“, d. I. Diaconu se 
alătură părerilor d-lui Cancel căruia „li revine 
meritul de a fi încercat o discuţie durabilă în 
acest sens“. 

Problema pusa de d. Cancel, orientat de 
documentatele studii ale lui M. Murko cu privire 
la plăsmuirea poesiei populare din Bosnia şi 
Herzegovina este îmbraţişată „în bună măsura“ 
de d. D. care din examinarea faptelor crede că 
„elaborarea folklorică este un aspect specific 
fiecărui grup etnic“, Deşi autorul se opreşte aci 
„nestrămutat“, totuş credem că chestiunea nu 
poate fi incă încheiată. Avem nevoe de un şir 
de monografii asupra talentelor adăpostite în 
satele noastre, de studii psihologice, biologice şi 
sociale ale indivizilor creatori actuali, pentru a 
stabili gradul talentului şi puritatea primei forme 


www.dacoromanica.ro 


44 


de gând şi expresie, iar odată cu trecerea în 
domeniul colectivităţii, variațiile simultane or 
succesive ale motivului — pentru a vedea dacă 
valoarea poesiei creşte ori scade calitativ, prin 
circulaţia sa, lucru care cu toate preţioasele 
observaţii ale d-lor Cancel şi Diaconu, va mai 
trebui cândva reluat, 

In seria adunării de material folkloric, a 
Arhivei de Folklor, d. Emil Petrovici în Folklor 
din valea Almăjului (Bănat) ne presintă rezulta- 
tul anchetei sale, interesant mai ales sub raportul 
doinei şi al descântecelor. Ne surprinde însă 
planul cam defectuos al expunerii d-lui P. şi în 
special introducerea consideraţiilor asupra graiu- 
lui şi chiar în ordinea: Folklorul (balada, doina 
şi strigătura, practicile magice, descintecele) 
Graiul, Obiceiurile (la sărbători, la naştere, la 
nuntă, etc...). 

Cunoscutul istoriograf medical d. Dr. Valeriu 
V. Bologa semnează o scurtă analiză a cărţii, 
Visum repertum  Anatomico-chirurgicum (1784), a 
chirurgului Georg Tallar, bogată în amănunte, 
„despre vampirii credințelor populare româneşti” 
numiţi de ţărani „moroi“, boalele provocate de 
ei în mentalitatea poporului şi explicarea lor 
ştiinţifică, 

D-1 I. Muşlea reia, in parte, comentariile 
privitoare la variantele româneşti ale snoavei 
femeia necredincioasă, înregistrând încă 21, în 
toate deci 43 de variante, care arată aria geo- 
Grafică şi expansiunea motivului pe teritoriul 
românesc. 

Volumul se sfârşeşte cu o contribuţie la bi- 
bliografia studiilor şi culegerilor de folklor 
privitoare la românii din Basarabia şi popoarele 
conlocuitoare publicate în ruseşte, datorită d-lui 
P. V. Stefănucă şi cu Bibliografia folklorului 
românesc pe anii 1933-1934 cărora li se adaugă 
un Raport Anual (1933-33) şi un scurt „resume 


des articles“, 
I. C. Cazan 


A. GOROVEI : NOȚIUNI DE FOLKLOR (Buc. 
C. R., 74 p., 30 lei). — Intenția d-lui Gorovei 
cred ca este de a lămuri marele public, profan 
in această chestiune, despre noțiunile elementare 
ale Folklorului. Numai astfel se explică şi titlul şi 
cuprinsul broşurei, în care sunt expuse în bună 
parte idei pe care, cine-l cunoaşte pe d. Gorovei, 
nu le poate socoti decât o repetare a celor ce 
a spus şi alte ori. Şezătoarea cu care D-sa, are 
dreptul să se mândrească stă drept mărturie 
în acest sens. In graba sa însă inexplicabilă a dat 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


la iveală această broşură fără sfârşit, aşa că este 
destul de explicabil să te întrebi de ce tocmai 
un folklorist consacrat să ne dea numai un frag- 
ment, care nu lămureşte în întregime pe cei care 
vor să se inițieze in tainele ştiinţei poporului ? 

Totuşi, semnalăm aceste consideraţii asupra 
folklorului, cu atât mai mult cu cât la noi, dela 
„Folklorul. Cum trebue înţeles“. (Buc. 1910), de 
d. O. Densuşianu — lecţie de deschidere la Fa- 
cultatea de Litere — nu s'a scris o carte de pri- 
vire Generală, asupra chestiunii, demnă de reco- 
mandat. 


I. C. Cazan 


ALEXANDRU EM. LAHOVARY: AMINTIRI 
DIPLOMATICE, (1902 — 1906; 1906 — 1908). — 
Domnul Alexandru Em. Lahovary a avut un gând 
bun atunci când s'a hotărât să-şi publice întâile 
amintiri dintr'o lungă şi luminoasă carieră diplo- 
matică. Mi se pare că un întâiu îndemn a fost 
înstrăinarea la Moscova a atâtor documente din 
arhiva Ministerului nostru de Externe, din care, 
după câteva D-nia sa era singurul care avea có- 
pii. Astăzi documentele încep să se intoarcă, dar 
noi rămânem cu acest folos. Cel care servise pa- 
truzeci de ani Statul, voise să-i aducă, a doua 
zi după despărţire, încă un serviciu. Să-l preţuim 
după preţul înalt, pe care îl are. 

Amintirile publicate în două broşuri, una de 
67 de pagini, apărută în 1935, şi alta de 44, apă- 
rută în 1936, ca extrase din „Revista Fundațiilor 
Regale“, cuprind activitatea de ministru plenipo- 
tenţiar a autorului lor dela 1902 până la 1906, 
la Constantinopol, şi dela 1906 până la 1908, la 
Viena. Ele sunt scrise cu toată liniştea şi supra- 
vegherea de sine cerute de un material totdeauna 
gingaş. Destăinuirile, când pot fi făcute, nu lip- 
sesc, Anecdota apare, de câte ori ea poate să 
pună mai bine în lumină un fapt sau un om. Se 
simte însă că totul a fost cernut cu grijă. Scrisul 
e de istorie diplomatică, fosforescent nu de scân- 
tei literare, ci de aluzii şi presupuneri, El curge, 
într'o românească sigură de sine. 

Trecerea pe la Constantinopol a d-lui Laho- 
vary se deosebeşte prin acţiunea care a dus la 
recunoaşterea naţionalităţiii române din Turcia, 
prin Iradeaua împărătească dela:.9 Maiu 1905. 
Era tocmai în anii când Macedonia se acoperea 
de foc şi de sânge, datorită antarţilor greci şi 
comitagiilor bulgari. Deşteptarea unui suflet na- 
tional în aromâni, începută încă de părintele 
Averchie la 1862, cel care venise la Bucureşti 
sub Cuza ca să lupte pentru drepturile călugă- 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


rilor greci dela Muntele Atos, sccularizaţi, şi sc 
întorsese ca Român, sa deschida şcoli acasă, 
adusese acestora mai multe neajunsuri decât fo- 
loase. Câştigarea unei situaţii de drept, pentru o 
populaţie inainte nediferenţiată în conglomeratul 
creştin al Împărăției turceşti, însemna o adevă- 
rată reinviere politică a unei ramuri strălucite, 
dar pierdute sub valul istoriei, a neamului nostru. 

Urmărirea, în fazele ei, a acestei acţiuni di- 
plomatice, este de un viu şi felurit interes. Din 
punct de vedere tehnic, ni se dă aci o adevă- 
rată lecţie, cu cele trei trepte, pregătire, des- 
lănţuire şi incheere, de tactică diplomatică de 
şcoală clasică. Toate firele sunt căutate, chiar 
cele mai neaşteptate, pentruca legătura să se 
poată face. Din punct de vedere al moravurilor, 
la această intâluire de lumi, de care de o jumă- 
tate de secol ne-am tot depărtat, nu ştiu, dela 
paginile lui Ion Ghica, ceva mai colorat şi mai 
miezos. Turcia se arată aci, ca într'o ultimă vâl- 
vătae, cu tot ce aducea pe propriul rug, amin- 
tiri de mărire şi mai ales putregaiuri de deca- 
denţă. 

La Viena, deşi cu totul într'un alt mediu, ne 
găsim în acelaş ajun de mari lichidări. Apropi- 
erea de Franţ Iosif este tot aşa de ingrijitoare, 
pentru ţara şi oamenii pe cari el îi conduce, ca 
şi apropierea de Abdul Hamid. Ceeace dincolo 
diplomatul se silise şi izbutise să facă pentru 
Românii macedoneni, caută în Austria, în forme 
potrivite altor împrejurări, să facă pentru Ro- 
mânii îndoitei monarhii. Episodul înfiinţării ca- 
pelei române din Viena, rezemându-se mai ales 
pe Bucovineni, e plin de invăţăminte. Parentezele 
de tot felul, legate însă destul de strâns de mi- 
siunea diplomatică, avută, ca aceea a răscoalelor 
ţărăneşti din 1907, sau aceea a apariţiei turbu- 
rărilor nervoase la Dimitrie Sturdza, sau aceea 
a strecurării pe tronul Bulgariei, impins de prin- 
cipesa Clementina de Coburg, o Doamnă Chiajnă 
modernă, a lui Ferdinand, zugrăvesc vremea cù 
trăsături caracteristice. In paginile din urmă, în- 
chinate lui Isvolsky şi anexării Bosniei şi Her- 
țegovinei, se aud ca nişte tunete depărtate, pre- 
vestitoare ale prăbuşirilor cari aveau să vie, 
Parcă e o soartă care mână rând pe rând pe 
diplomat pe la toate vetrele de foc ale Europei. 
După Constantinopol şi Viena, d-l Alexandru 
Em. Lahovary e numit ministru la Paris, unde 
s'a găsit în timpul răsboiului, Amintirile de până 
acum nu sunt decât un prolog pentru marea 
dramă care se pregătea. Le aşteptăm cu nerăb- 
dare pe celelalte, 


45 


„Revista Fundaţulur Culturale arc un marc 
merit că a descoperit şi a publicat aceste docu- 
mente. Ea e datoare să le provoace, dacă se vor 
lăsa aşteptate, pe cele următoare. Poate că în 
afară de valoare în sine, Amintirile d-lui Laho- 
vary vor stârni şi alte condee, sau pe păstră- 
torii vreunor arhive de familie, ca să avem în 
sfârşit acea bibliotecă de memorii, care ne lip- 
seşte atât de mult. Atâtea din actele oficiale, 
din istoria noastră ca şi din istoria tuturor po- 
poarelor, rămân reci şi schematice fără carnea 
şi viaţa pe care le-o dau însemnările, făcute de 
atâtea ori fără gândul să fie publicate, sau amin- 
tirile, cu toată frământarea epocii, ale contimpo- 
ranilor. Fără de ele istoria noastră, chiar cea mai 
nouă, se face tot mai dogmatică şi mai fără vioi- 
ciune. lată tocmai un popor, cel puţin în pătura 
lui subţire, vorbăreţ, anecdotist şi fără lacăt la 
gură, care se face drămuitor şi circumspect, 
punând granița de câte cincizeci de ani dela 
moarte pentru publicarea memoriilor oamenilor 
lui mari, adică tocmai atât cât să nu mai deş- 
tepte atunci nicio luare aminte. 

Amintirile d-lui Lahovary tras un drum, pe 
care ar trebui să întâlnim şi alți semeni, în fo- 
losul cunoaşterii vremii noastre. Istoria Româ- 
niei s'ar îmbogăţi cu noui isvoare. 


Emanoil Bucuţa 


DIE INTERNATIONALE ERFORSCHUNG DER 
DONAU ALS PRODUKTIONSGEBIET. (Acade- 
mia română, 1936). — Buletinul secţiei ştiinţifice 
a Academiei române publică această lucrare con- 
centrată a d-lui Gr. Antipa, în legătură cu o pro- 
blemă, în care zac atâtea interese de viaţă ro- 
mâneşti, iar d-nia sa e de mulţi ani, încep să 
fie, mă tem, mai mult de patruzeci, un recunos- 
cut maestru | „Cercetarea internaţională a Du- 
nărei ca ţinut de producţie”. 

Lucrarea a ieşit din însărcinarea dată dele- 
satului român de „Comisia internaţională pentru 
cercetarea ştiinţifică a Dunărei”, adunată la Viena, 
la 4 Septembrie 1935, la chemarea Curatoriului 
staţiei dunărene hidrobiologice. Comisia e alcă- 
tuită din cei mai de seamă specialişti ai statelor 
riverane. Personalitatea d-lui Antipa ca vechiu 
cercetător, ihtiolog şi piscicultor, administrator 
şi, când a trebuit, şi om de stat, era prea cu- 
noscută de toţi pentruca lucrarea s'o fi putut 
face altcineva. Cinstea l-a ajuns în întâiul rând 
pe omul de ştiinţă român, dar în aceiaş măsură 
şi țara, 


www.dacoromanica.ro 


46 


Problema, care trece pe dinaintea noastră în 
cele câteva pagini, mai mult în propuneri şi 
enumărări schematice de plan de lucru, este 
mai largă de câtar lăsa s'o bănue simpla ei 
enunțare. Este puţin ca fluviul pe care vrea 
să-l cuprindă: se revarsă peste malurile naturale, 
rodind multe ţinuturi, vecine. Dela o înfăţişare 
biologică şi economică, ea se desvoltă curând 
în înrămurări sociale şi politice. Stăm în faţa 
unui stat de basin geografic, întins de 817.000 
de kilometri pătraţi, care adăposteşte pe plaiu- 
rile lui, şapte, opt popoare şi le leagă prin 
mari interese comune. Peste unităţile administra- 
tive şi politice, adesea în divergență de păreri, 
se ridică această unitate cuprinzătoare naturală, 
cu un orizont de pace şi de colaborare. Oamenii 
de ştiinţă sunt intâii ei cetăţeni. Nicio mirare 
să-i vedem la lucru. 

Partea întâia arată componentele problemei: 
Care este propiu vorbind „Ținutul de producţie“, 
întinderea, alcătuirea fizică, himică, variațiile, 
posibilităţile naturale ; care sunt factorii naturali, 
apă, teren, substanţe hrănitoare şi săruri, aşeza- 
rea geografică, agenţi climatici, vegetaţie; care 
elementele naturale, ţinut de izvoare şi de pre- 
cipitări, pârâu, pat de fluviu, ţinutde revărsare, 
şi aşa mai departe, 

Partea a doua, mai puţin de analiză ştiinţifică 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


şi mai mult de organizare de cercetare, ia multe 
din greutăţile cu care putea să sperie partea 
întâia. Ea arată ceeace s'a şi câştigat, se ştie şi 
ajută să se vadă marile căi ale viitorului: între- 
gul basin, ape şi uscaturi, e un ţinut de pro- 
ducţie unitar, apele din precipitări ajung un 
factor de producţie pentru pescărie numai 
după ce pătrund prin pământ şi izvoare, 
încărcate de săruri şi aluviuni,ca „apă de peşte”, 
în albia cea mare a fluviului, şi altele asemă- 
nătoare, 


In partea a treia pot fi ca o încheere firea- 
scă, înşiraţi factorii producţiei. Rezemaţi pe toate 
aceste fapte putem fixa, exact ca în agricultură, 
norme de exploatare şi un plan general de im- 
bunătăţiri, Statele riverane trebue numai să se 
înţeleagă şi să împartă sarcina cea mare, între 
diferitele lor instanțe de cercetări. Ele trebue 
să înfiinţeze o „comisie internaţională pentru ex- 
plorarea ştiinţifică a Dunărei”, care să facă pro- 
Sramul de lucru şi să găsească mijloacele de 
aducere a lui la îndeplinire, 

Academia română a luat înaintea semenelor 
din țările vecine, plătindu-şi în acest memoriu şi 
mulțumită priceperii şi dăruinţei d-lui Gr. Antipa, 
tributul ei în aur. 


Emanoil Bucuţa 


INSEMNARI 


Echipe Studenţeşti în satele ungureşti din 
Transilvania, 


Intre Ungurii din Transilvania există un cu- 
rent destul de puternic, e vorba mai cu seamă 
de tineret, către țărani şi viața de sat. Oamenii 
acestui curent au descoperit de mai mulţi ani acti- 
vitatea monografică a Institutului Social Român 
şi au căutat s'o urmărească cel puţin în publi- 
caţiile lui. Nicăeri numărul cel mare din Arhiva, 
închinat monografiei sociologice, n'a fost răsfoit 
cu mai înfrigurată nerăbdare decât la Cluj, în 
anumite cercuri ungureşti. 

Nu era decât firesc atunci ca o luare aminte 
asemenea să arate aceiaşi oameni lucrărilor 
Fundaţiei Culturale Principele Carol şi în deo- 
sebi echipelor studenţeşti. Dovada o aduce ziarul 
lor „Bukaresti Lapok“. 

Autorul articolului a fost martor la ceeace 


a făcut tn 1935 echipa din Sâmbăteni, satul de 
pe Mureş din județul Arad. El s'a lămurit des- 
tul de bine, şi despre scopuri şi mijloace şi 
despre metoda de lucru. Imaginea pe care o dă 
e vioae şi aproape în totul veridică : 


„Fundaţia Carol” alege în fiecare an pe cei 
mai buni studenţi şi face din ei grupuri pe care 
le trimite la sate. Numărul satelor cercetate de 
studenţi sporeşte în fiecare an. Anul acesta un 
grup de 16 studenţi a venit în satul Sâmbăteni 
din judeţul Arad. Grupul rămâne trei ani dea- 
rândul câte trei luni în sat şi în acest răstimp 
trebue să-i schimbe viața. Membrii echipei sunt 
numai studenți din ultimul an. Pe lângă ei se 
găsesc medici veterinari, agronomi, jurişti, sta- 
tisticieni, învăţători şi de obiceiu şi câte o ma- 
estră, care învaţă pe ţărance gospodăria. Medicii 
examinează pe locuitori, şi le dau medicamente 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


fără plată, După statistică, la Sâmbăteni, s'a 
ajuns un record, pentrucă în 50 dezile s'au cău- 
tat 800 de bolnavi. Veterinarii vizitează grajdu- 
rile, adună date statistice şi tratează gratuit vi- 
tele bolnave ale ţăranilor, Agronomii ies cu fă- 
ranii la câmp şi dau sfaturi la fața locului”. 

Şi descrierea urmează, cu trăsături pe care 
noi le cunoaştem foarte bine. La urmă însă au- 
torul işi pune întrebarea dacă nu s'ar putea in- 
tercala în acţiunea aceasta şi studenţii unguri, 
întâi, pentrucă satele ungureşti din Transilvania 
sufăr ca toate satele din ţară şi al doilea, pen- 
trucă viața satelor româneşti ardelene nu s'ar 
putea înțelege fără cunoaşterea vieţii satelor 
ungureşti. D-1 Tiberiu Molnar, care scrie acest 
articol, închee cu următoarea propoziţie: „Con- 
ducătorii vieţii publice maghiare să deter- 
mine pe d-l profesor Gusti să facă pasul acesta 
şi să colaboreze cu el în acest domeniu”, 

Lucrul, din punct de vedere tehnic, n'ar fi 
chiar cu neputinţă, Deocamdată studenţii unguri, 
aleşi de Fundaţie după aceleaşi criterii ca şi 
studenţii noştrii, ar trebui să ia parte la cursu- 
rile pregătitoare de echipieri. După alegerea 
datelor, din fiecare echipă ar trebui să facă 
parte cel puţin un student român ardelean, care 
să ştie ungureşte, să fie legătura şi să poată 
stabili acele analogii între satele româneşti şi 
ungureşti, amintite de articol. De altminteri, stu- 
denţi unguri s'au găsit şi până acum în echipele 
noastre, cari au lucrat însă împreună cu ele în 
sate româneşti, 

Din multele scrisori pe care le-am primit în 
legătură cu apariţia numărului întâiu al revistei 
noastre, desprindem câteva cari, prin conţinutul 
lor, merită să fie cunoscute şi judecate de către 
toţi cetitorii noştri. Astfel, din partea d-lui George 
Marinescu, profesor de limba română la şcoala 
normală din Câmpulung-Muscel, primim : 

„Prea stimate domnule Profesor | Rândurile 
acestea sunt urmarea chemării D-v, făcută 
prin Radio şi revista de „Sociologie Româ- 
nească", 

De vre-o trei ani colind cu elevii norma- 
liști de la Câmpulung satele muscelene, urmă- 
rind un îndoit scop: a) o acţiune culturală 
pentru săteni şi b) o inițiere a elevilor în rea- 
litățile vieţii, deci o pregătire pentru rostul lor 
de mai târziu (participăm deobiceiu şi la cer- 
curile culturale iînvăţătoreşii). 

Metoda noastră : 1) dimineața, participarea 
la slujba religioasă ; corul elevilor dă răspun- 


41 


surile liturgice. 2) După amiază, şezătoare 
obştească. Program : partea I: o cuvântare în 
legătură cu nevoile practice ale gospodarilor 
Partea II: program recreativ : lecturi, recitări, 
muzică, vocală şi instrumentală(fanfara şcoalei), 

Cu începere de Duminică, 23 Ian. c., vom 
experimenta un sistem de biblioteci ambulante. 
In cadrul şezătorii vom preda satului, pentru 
30 de zile, un dulăpior-bibliotecă, cu 70-80 de 
volume, special alese. Voi prezenta cărţile prin 
câte o caracterizare sugestivă. 

N'aşi dori însă să ne oprim aici. Am trecut 
prin multe sate, Am lăsat amintiri peste tot, 
Nicăiri insă n'a rămas o înjghebare care să 
polarizeze interesul obştesc pentru asemenea 
acțiuni. De aceea, ne-am gândit ca la 23 Ian. 
c. să punem bazele unui Cămin Cultural la 
Nămăeşii. Satul acesta e numai la 7 km de 
Câmpulung ; echipa noastră s'ar putea îngriji 
de aproape de soarta Căminului. Am putea 
face din el un model şi ar folosi deopotrivă 
satul, dar şi normaliştii. La ei mă gândesc în 
deosebi, Să le punem în faţă o realitate, eşită 
din propria lor muncă în cadrul vieţii săteşti, 
Ar fi cu totul altceva decât actuala teorie re- 
torică şi palriotardă, cu care-i trimetem în 
viaţă, 

Gândul de a găsi noui metode de lucru cu 
elevii mei pe tărâmul social-cultural, mi-a 
frământat mereu mintea. A devenit o obsesie 
după cuvântarea D-vs la Radio cu care aţi 
inaugurat seria comunicărilor în legătură cu 
munca Echipelor Studenţeşti şi s'a reactualizat 
prin chemarea din revista „Sociologie Romă- 
nească” şi ultima cuvântare de la Radio. 

Aşi vrea să încep prin menţionatul Cămin 
şi cum n'am nicio iniţiere în această direcţie, 
în afară de dreapta judecată şi bunul simț, 
vă rog să binevoiți a-mi trimite material do- 
cumentar, necesar organizării şi funcționării 
unui asemenea cămin, ținând seama de data 
23. II. 936. 

Socotesc de asemenea de cel mai mare 
folos, inițierea normaliştilor în metodele de 
cercetare şi cunoaştere a vieţii de sat. Dacă 
şi D-us împărtăşiți gândul meu, eu aşi putea 
organiza pentru vara viitoare, o grupă de elevi 
cu cari să ne încadrăm unei eventuale echipe 
muscelene. 

In acest caz ne-ar trebui şi în această 
direcție material informativ. 

Deocamdată, am introdus în cl. VIII citirea 
revistei de „Sociologie Românească”, 


www.dacoromanica.ro 


48 


Cu cea ma: aleasa considerație. ss. George 
Marinescu." 


Am afirmat întotdeauna valoarea pedagogică 
deosebita a monograiiilor sociologice şi nu se 
poate un gând mai cuminte decât acesta, ca vii- 
torii învăţatori ai satelor, să înveţe, încă de pe 
bancile şcolii, şi controlaţi de către profesorii 
lor, chipul în care pot fi cunoscute ştiinţific rea- 
lităţile sociale ale satului precum şi tehnica de 
muncă culturală. Suntem siguri că încercarea d-lui 
Marinescu va fi plina de roade, după cum tot 
astfel s'a dovedit şi cu alte prilejuri. Zilele acestea 
am avut plăcerea unei vizite facute, la Fundaţia 
„Principele Carol” şi la Expoziţia de lucru a 
Echipelor noastre, de către şcoala normală din 
Șendriceni-Botoşani, sub conducerea d-lui director 
Iancu. Dânsul ne spunea că tot astfel lucrează 
cu normaliştii săi, în sânul Căminului Cultural 
din sat. Aci în Cămin găsesc normaliştii un ade- 
vărat laborator de lucru şi putinţa unei şcoale 
active, bună pregătire pentru munca pe care o 
vor avea de făcut mai târziu. 

Fie ca pilda acestora să-şi găsească urmaşi 
în toată fara. 

a 


O altă scrisoare ne soseşte de la un bun 
român din Iugoslavia. Gheorghe Ionescu, învăță- 
tor în Alibunar : 

„Stimate Domnule Profesor! Subsemnatul 
Gheorghe Ionescu, învățător la şcoala primară 
română din Alibunar Dunavsca Banovina, Iu- 
goslavia, făcându-mă exponentul învăţătorilor 
români de pe aceste meleaguri, cu onoare vă 
rog să binevoiți a trimite pe adresa mea ne- 
prețuita D-v revistă „Sociologie Românească", 
care să facă cunoscută şi prin aceste locuri 
ştiinfa românească. Vă salută respectuos şi vă 
mulţumeşte de sute de mii de ori, în numele 
învăţătorilor de aici, ss. Gheorghe Ionescu, 
12. II. 1936. 


Ne-ar bucura foarte mult dacă printre învă- 
țătorii români din Iugoslavia s'ar afla vre-o câţiva 
monografişti care să ne trimeată, pe modelul 
celor publicate în revistă, ştiri ştiinţifice despre 
viaţa noastră de acolo. 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


„Cercul studenţilur in Suciologic” dela Fa- 
cultatea de filosofie şi litere, a Universitaţii din 
Bucureşti, lucrează, în anul acesta, la alcătuirea 
unui dicționar sociologic şi la întocmirea unui 
fişier bibliografic, al tuturor cărților de socio- 
logie, aflătoare în bibliotecile publice din Bucu- 
reşti. 


Cărţi cari vor fi recenzate: 


NICOLAE CORNĂȚEANU: Cercetări asupra 
rentabilităţii agriculturii ţărăneşti. (Institutul 
de Cercetări Agronomice al României: Metode, 
Indrumări, Rapoarte, Anchete. No. 16., 132 pg.» 
Bucureşti). 

MAXIME LEROY: Introduction a l'art de gou- 
verner. (Bibliothèque constiiutionelle et parle- 
mentaire contemporaine. VII. 218 pg., Paris, 
Librairie du Recueil Sirey. 1935). 

ROGER BASTIDE: Éléments de Sociologie re- 
ligieuse. (Collection Armand Colin, Section de 
Philosophie. 204 pg., Paris 1935). 

Dr. KARL-FRIEDRICH SCHRIEBER: Die Reichs- 
kulturkammer. Organisation und Ziele der 
deutschen Kulturpolitik. (84 pg., Berlin, Jun- 
ker und Dünnhaupt Verlag). 

JULIUS F. HECKER, Ph. D.: Russian Sociology 
a contribution to the History of Sociological 
Thought and Theory. (314 pg, Chapman & 
Hell Lid. London). 

C. LUTHER FRY : The Technique of Social In- 
vestigation. (Publishers Harper& Brothers, New- 
York and London, 315 pg.). 

LUIGI BELLINI: Saggio di una teoria generale 
della Società, volume primo: La morfologia 
sociale, volume secondo : La dinamica sociale. 
{Biblioteca dell'unione cattolica per le scienze 
sociali, Milano, Società editrice „Vita e pen- 
siero"). 

FELIX KRUEGER: Zur Psychologie der Gemein- 
schaft. Sonderabdruck aus: Bericht über den 
XIV. Kongress der Deutschen Gesellschaft für 
Psychologie in Tübingen Iena, Verlag von 
Gustav Fischer, 1935). 


SOCIOLOGIE ROMÂNEASCĂ 


FEBRUARIE 1936 


ANUL I, No. 2. 


www.dacoromanica.ro