Sociologie românească — 1936 Nr.4 — An I

sSOCOLOGIE 
ROMÂNEASCA 


Director D. GUST 


An[.N4.- Aprilie -1936 


SOCIOLOGIE ROMÂNEASCĂ 


Revista Secţiei Sociologice a Institutului Social Român 


Director: D. GUSTI 
Anul I. Ne, 4, Aprilie 1936, 


CUPRINSUL: 


D. Gusti: Cunoaștere sociologică şi acţiune culturală, LC Cazan: Verș 
de dragu lu badea; Strigătură. Veturia Manuilă : Importanţa cunoașterii 
factorilor sociali și biologici criminogeni în asistența delicvenţilor 
minori, Ştefania Cristescu: Frecvența formulei magice în satul 
Cornova; Descântec de dragoste și joc. 


CRONICI: 


Traian Herseni: Sociologia franceză contemporană. Pan Halippa: Insti- 
tutul Social Basarabia. Traian Heroiu: Institutul de cercetări și 


experimentaţie forestieră, 


DOCUMENTE: 


Petre Ștefănucă: Basmul la lurceni. H. H. Stahl: Cum a învățat Şerban 
Butoiu din ocarină; O tâlhărie la drumu mare; O întâmplare cu 
moroi. H. H Stahl şi Anton Golopenţia: Invăţături din zodiac, 
Ştefania Cristescu: Chestionarul pentru studiul credințelor, practicelor 
si agenţilor magici în satul românesc, i 


RE CEN ZII: 


Stanciu Stoian: Raymond Polin et I. G. Charon: Les coopératives rurales 
et l'état en Tchécoslovaquie et en Roumanie; Dr. A. G. Galan: Patru- 
zeci de ani de experienţe cooperative în România. Traian Herseni: 
Studiul monografic al unui sat francez; Criteriile pentru diagnoza rasială, 
P. E. Mosely: C. Luther Fry: The technique of social investigation; 
Iulius F. Hecker : Russian Sociology. 


INSEMNĂRI 


Emanoil Bucuța: Bucurie şi putere. — Gând Românesc; Revista de Filosofie; Concursul 
dela Cluj; D-l Dem. |. Dobrescu şi Sociologia ţării româneşti: Annales Sociologiques ; 


Cercul studenţilor în sociologie. 
Coperta și vignetele de LENA CONSTANTE 


Apare lunar. Exemplarul: 15 lei, Abonamentul anual pentru școli și 
particulari 150 lei, 1000 lei pentru autorități și instituții, 

REDACŢIA şi ADMINISTRAȚIA: Institutul Social Român, 
Piața Romană 6, etaj III. (Palatul Academiei de Inalte Studii Comer- 
ciale și Industriale), Bucureşti. 

D-nii autori şi editori sunt rugaţi să trimită publicaţiile despre care 
doresc să luăm notă, în două exemplare, pe adresa redacţiei, 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


Director : D. GUSTI 
Anul L No. 4 Aprilie 1936 


CUNOAȘTERE SOCIOLOGICĂ 
ȘI ACȚIUNE CULTURALĂ”) 


— ÎNSEMNĂTATEA LOR PENTRU VIAȚA NAŢIONALĂ ȘI DE STAT — 


Am marea satisfacţie a lua contact cu activitatea a două instituţii, create de 
curând, și care câştigă proporția a două mari evenimente basarabene: a Institutului 
Social și a Regionalei Fundaţiei Culturale Regale Principele Carol, ambele din Chi- 
şinău, Este o zi fericită a constata că aceste două așezăminte, menite a ajuta 
renașterea vieţei Basarabiei, au legături strânse şi nu întâmplătoare între ele, 
simbolizând un program unitar de muncă rodnică, și care principial înfăţişează și 
programul expunerei mele, 

Cu intuiţia artistului de rasă, Jules Romains într'o piesă de teatru „Donogoo- 
“Tonka, ou les miracles de la science“, la a cărei premieră am asistat acum câţiva 
ani la Paris, sub forma literară a unei admirabile satire cu învățăminte morale, 
pune aceiaş problemă eternă, și veşnic actuală, a raportului dintre cunoaștere şi 
acţiune, realitate şi ideal, 

lată unul din eroii piesei, Lamendin, care sătul de viaţă, în pragul sinuciderei, 
întâlneşte pe unul din încântătoarele poduri ale Parisului, pe prietenul său. Benin, 
care-i recomandă să se ducă negreşit la profesorul Rufisque, „spécialiste du sui- 
cide“, Acesta, îl asigură Benin, îi va da numai în șapte zile „un amour violent de 
la vie”, | 

Acum apare prima formă a șarlatanismului, Profesorul Rufisque, după nume- 
roase și variate cercetări savante, cu aparate misterioase, îi prescrie lui Lamendin 
următoarea ordonanţă: în strada Buci să observe bine cine se va scobori din a 
17-a trăsură, să se pună la dispoziţia acelei persoane, să insiste, să implore, să-i 
'ofere fiinţa şi viața sa, că acela îi va fi salvatorul. Intr'adevăr, din a 17-a trăsură 
apare o persoană gravă, în redingotă, cu legiunea de onoare la butonieră, în vârstă 
de șaizeci de ani, d-l Le Trouhadec, profesor de geografie la Collège de France, 

Potrivit „ordonanţei“, Lamendin i se oferă cu atâta insistență îndărătnică încât 
“profesorul Le  Trouhadec după multă trudă, văzând că nu poate scăpa de 
el, îl întreabă dacă este capabil a scri articole de polemică în vreo revistă 
de specialitatea geografiei, Lamendin confus declară că are mare admiraţie 
pentru geografie, însă este incapabil de polemici și discuţii în acest domeniu, După 
o scurtă tăcere, Le Trouhadec îi face confidența ambiţiei sale de a deveni „Mem- 
bre de l'Institut“, ceeace însă nu se va putea întâmpla, căci, adaogă el, volumul 


*) In ziua de 22 Martie a. c. au avut loc, la Chişinău, adunarea Generală a Institutului Social 
din Basarabia şi şedinţa Comitetului Fundaţiei Culturale Regale Principele Carol, Regionala Basa- 
ie (vezi amănunte în cuprinsul acestui număr), Am fost invitat să vorbesc atunci despre acest 
subiect, 


3 SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


său asupra „Americei de Sud“, apărut de zece ani, opera sa capitală, cuprinde un 
capitol special cu informaţii bogate asupra orașului Donogoo-Tonka, situat într'o 
regiune auriferă; singura nenorocire ar H însă că acest oraș n'a existat niciodată, 
autorul cărţii fiind înșelat de povestirea fantastică a unor aventurieri, 

Mişcat de această mărturisire, Lamendin, după o lungă meditaţie, întreabă 
când va avea loc alegerea la Institutul Franţei. I se răspunde că în șase luni, — 
Am o ideie, adaogă Lamendin. — Vorbiţi, îi spune Le Trouhadec. — Aș putea 
încerca în acest timp de şase luni să întemeiez orașul Donogoo-Ionka, pentrucă 
încep a înțelege că, deși se vorbeşte de el în lucrarea D-voastră, nu există, 

Şi acum urmează cele mai îndrăsneţe peripeții pentru atingerea acestui scop, 
Lamendin lansează o societate, finanțată de bancheri cunoscuţi, pentru a smulge capi- 
taluri de plasat în Donogoo-Tonka; se publică reclame asupra bogatei regiuni auri- 
fere şi chiar ilustraţii ale orașului inexistent, Lumea atrasă de această propagandă 
se îndreaptă spre... Donogoo-Tonka, care, nefiind găsit, la urmă este totuș clădit | 
În acest mod ficțiunea științifică a profesorului Le Trouhadec devine o realitate, 
graţie voinţei și ingenioasei siorțări a lui Lamendin, care, în mijlocul noului oraş, 
a ridicat un mare monument, intitulat „Le Temple de l'erreur scientifique”, In 
sfârşit, eroarea din lucrarea profesorului Le Trouhadec dispărând, nimic n'a mai 
stat în calea sa, de a-și împlini visul şi a deveni „Membre de l'Institut” I 

Le Trouhadec și Lamendin, eroii lui Jules Romains, sunt mânuitorii dialec- 
ticei, de o covârșitoare însemnătate, a raporturilor dintre real şi ideal, cunoștință 
şi ficţiune, ce se află la baza oricărei străduințe doctrinare ori de înfăptuire și 
care-și găsesc expresia în patru tipuri, pe care le întâlnim în istoria gândirei socio- 
logice și politice a tuturor timpurilor: profetul, resemnatul, eroul și înțeleptul, 

Profetul este profesorul de utopie, care nemulțumit și revoltat de impertec- 
ţiile, viciile și contrazicerile prezentului se refugiază într'o lume mai bună și per- 
fectă, așa cum o întrezărește viziunea sa, în momente de inspiraţie ori de calcule 
raţionale, Omul este prin firea lui bun, homo homini amicus, Ordinea socială este 
însă plină de neliniște și dezordine, de nedreptăţi şi defecte. Cauza acestui fapt, 
dacă nu poate fi omul, rămâne, desigur, reaua organizare a societăţii, Şi atunci, fi- 
reste, pentru înlăturarea răului social trebue schimbată organizarea societăţii, Aceasta 
nu se poate face fără crearea unui model, după care să se înfăptuească noua și ade- 
vărata ordine socială, lar modelul nu poate fi decât opera fanteziei şi a raţiunei unui 
vizionar, Cu alte cuvinte, ordinea socială perfectă, viitoare, trebuie inventată 
de un astfel de arhitect social providenţial, utopist raţional. Un scriitor cerea 
chiar înlocuirea învățământului istoriei, cu acel al utopiei; „a ști să visezi”, echi- 
valează, adaogă el, cu putinţa a crea un univers personal, un refugiu interior şi 
inviolabil. 

Romantismului raţionalist i se opune realismul dramatic al lui Karl Marx, 
Se crează astfel tipul Resemnatului social, 

Lumea nu se poate schimba printr'un sistem de deziderate, oricât ar fi ele 
de perfecte și ingenioase, Căci societatea viitoare nu poate fi inventată, ci desco- 
perită, studiind realitatea socială, care cuprinde în sânul ei germenii societăţii 
viitoare, De aceea, idealul social, — modelul societăţii perfecte, — nu poate H 
căutat în afara evoluţiei sociale, când el se af învăluit tocmai înlăuntrul ei. Asis- 
tăm la o dramatică transformare dialectică a societăţii de astăzi în cea de mâine, 
Acest spectacol impresionant se desfășoară sub ochii noștri, „regimul de azi își 
sapă singur groapa”, și cu cât societatea actuală capitalistă este mai perfectă, cu 
atât se apropie mai mult de sfârșitul ei, de prăbușire, Este zadarnic, deci, a făuri 
planuri de organizare socială viitoare, căci realitatea socială exprimă tot, ea este 
şi plan și viitor, 

Societatea viitoare, — intervine acum al treilea tip de gândirei socială, tipul 
Eroului,—nu va fi un plan al raţiunii, şi nici al evoluţiei, ci al luptei. 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 3 


Idealul social nu trebuie căutat în afara realității, în inspiraţii şi construcţii 
profetice, şi nici înlăuntrul realităţii, in evoluţie istorică, el trebue însă realizat 
momentan şi actual prin organizarea luptei, 

Realitatea exterioară nu există fără de realitatea luptei, care este o realitate 
interioară, dominată de o idee, iluzie, credinţă ori sugestie, sporite până la fanatism, 

Nu interesează ca această ideie să fie realizată, și nici măcar ca ea să fie 
realizabilă ; valoarea ei practică se măsoară numai după măreţia actelor, ce le 
provoacă, după sacrificiile ce le obţine, după întreținerea luptei, aducătoare de 
noi virtuţi; ea este putere motrice și ferment de ideal, 

Prin contopirea armonioasă a realului cu raţionalul şi voluntarul se formează, 
în sfârșit, un nou tip, al Inţeleptului, pentru care realul are aspirații ascendente 
către ideal, iar idealul se întemeiază pe real. Pentrucă înțeleptul nu dorește, nu 
râvneşte și nu aspiră de cât ce este necesar; el clădește scopul și norma supremă 
a vieţei pe aceea ce este, construind astfel pe granit, nu pe nisip, căci, dacă rea- 
litatea este imperiectă, ea este însă în acelaș timp periectibilă, 

Cunoașterea realităţii este nerodnică și neputincioasă, dacă nu este încununată 
de acţiune, iar acţiunea este sterilă și aventuroasă, dacă nu este întemeiată pe 
cunoaștere, Un arhitect își alege elementele de construcţie a unei case, pentru a-i 
da soliditate, din materialul cunoscut de el din regiune, Imi amintesc că a trebuit 
să renunţ la aducerea unei copii după Coloana lui Traian din Roma la București, 
atunci când mi s'a oferit cu generozitate si cordialitate latină de către oficialitatea 
romană, cu prilejul inaugurărei solemne a Academiei române din Roma, în cali- 
tatea mea de atunci, de Ministru al Instrucţiei și Cultelor, pentrucă materialul din 
care era făcută nu rezista climei, uneori așa de aspre iarna la noi, 

Aceste necesare adaptări elastice a oricărei opere constructive la realitate 
a determinat pe unii teoreticieni ai politicei să vorbească de o politică experi- 
mentală, prudentă și continuu verificată prin măsuri legislative: regionale, adecă 
potrivite caracterului unei regiuni dintr'o ţară; temporare, adecă supuse unei în- 
cercări mărginite în timp, capabile a controla eficacitatea lor; şi facultative, adecă 
cu putință a fi aplicate numai unde si când trebuie, 

Scrupulozitatea excesivă a acestor propuneri se explică prin atenţia pe care 
trebuie să o dea legislatorul elementelor specifice ale realului social, şi prin reacţia 
ce se impune impotriva unei politici legislative abstracte și egalizante pentru o re- 
alitate complexă, variată și variabilă, 

„Politicul“ este un mijloc pentru înobilarea și transformarea realului, un mijloc 
pentru crearea de valori sociale noi și pentru atingerea idealului social, lată intr'adevăr, 
o întrebuințare a noţiunei de „politic“, care se deosebește fundamental de sensul obişnuit. 

In lumina acestor consideraţii se înțelege acum atât marea însemnătate națio- 
nală a Institutelor sociale din București, Timișoara și Chișinău, închinate cunoa- 
șterei Țării româneşti prin cercetările sociologice monografice, cât și marea valoare 
a politicii culturale, ce înseamnă instituţia „Fundaţia Culturală Principele Carol”, 
creată de M, S. Regele Carol II, pe când era Principe Moștenitor în 1921, pentru 
a da Neamului şi Statului o bază solidă de existenţă și propășire, 

Cunoaşterea sociologică a Țării şi acţiunea culturală de înălţare a ei formează 
împreună o aceeaş metodă unitară, cu un acelaș obiect, care este realitatea socială 
românească, Pilda cea mai elocventă ne-o dă însăș activitatea Institutului Social 
din Basarabia din vara trecută, A trebuit cercetarea monografică a satului lurceni, 
pentru a se descoperi acolo oameni și stări, care nu erau cunoscute chiar de cei 
mai activi şi de baștină basarabeni, deși lurcenii se aflä numai la câţiva kilome- 
tri depărtare de Chișinău, A trebuit să intervină scormonirea metodică mono- 
grafică a vieţii sociale a acestui sat pentru a se lua cunoștință de condiţiile tra- 
iului atât de grele ale bieţilor olari, care, datorită unei tehnici primitive a smăl- 
ţuirii oalelor, își pierd existența la vrâsta altfel atât de promițătoare de 40 de ani ! 


www.dacoromanica.ro 


4 SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


Şi atunci pe temeiul acestei „descoperiri“ triste monografice, când s'a înte- 
meiat în satul lurceni căminul cultural al Fundaţiei Culturale Regale Principele 
Carol, prima îndatorire a lui a fost a se ocupa cu schimbarea soartei sătenilor 
olari de acolo, In acest scop, s'au strâns banii necesari, de către Institutul Social 
din Basarabia și Fundaţia Regală, pentru a se schimba tehnica de lucru a olăriei 
din lurceni, atât în sensul îmbunătăţirii şi înfrumusețării ei, cât, mai ales, pentru 
înlăturarea totală a împrejurărilor tragice, nehigienice de lucru. 

lată cum cunoașterea sociologică monografică va aduce după sine în mod 
necesar în satul lurceni o calitate superioară a producției olăriei şi salvarea de 
la o condamnare la moarte sigură încă de la 40 de ani a olarilor de acolo ! Dacă 
Institutul Social din Chişinău n'ar fi întreprins cercetarea monografică din vara 
trecută, gândiţi-vă, cine ar fi ştiut să aducă vreun ajutor vietel așa de crude a 
sătenilor, când, cum am spus, chiar cei mai buni şi 'vechi cunoscători ai Basarabiei 
nu ştiau nimic de cum se desfășoară viața în satul olarilor din lurceni ? 

Acest exemplu ilustrează mai mult de cât orice altă expunere rostul adânc 
al cunoașterei sociologice, ca fundamentare a acţiunei culturale și deci imperativul 
organizării Institutelor sociale de cercetare a realității româneşti pe tot cuprinsul 
țării, | 
Am propus de curând (în numărul 2 al „Sociologiei Româneşti“) organizarea 
operei de muncă culturală naţională sătească și obligativitatea serviciului social la 
sate, Propun acum ca o necesară completare, organizarea cunoașterei sociologice a 
Naţiei și Țării româneşti și legalizarea ei, Este vorba de o mare operă culturală 
naţională, și de o operă de cea mai mare valoare pedagogică naţională, de o operă 
de Stat, în înţelesul superior al cuvântului, 

Experienţa, pe care Institutul Social Român a făcut-o continuu și consecutiv 
de cincisprezece ani ne îndrituește şi ne obligă să pășim la propuneri precise, 

Se vor crea Institute Sociale în toate centrele universitare, Avem astăzi în 
București, Institutul Social Român; în Timișoara, Institutul Social Banat-Crişana ; 
în Chișinău, Institutul Social din Basarabia. Se vor mai înfiinţa, deci, câte un Institut 
Social în Cluj (în legătură cu Astra), în Cernăuţi, în lași, și, însfârșit, unul în 
Constanţa, 

Fiecare Institut Social va organiza la rândul lui cercetarea pe județe, lar la 
Bucureşti Institutul Social Român va deveni centrul de legătură a tuturor Institutelor 
sociale regionale. 

Pentru realizarea unei organizări temėinice se vor alcătui pe lângă fiecare 
Institut, în parte. apoi pe lângă fiecare Institut pe judeţe și, în sfârșit la centru, la 
Institutul Social Român, trei comitete, 

Un comitet reprezentativ, care să fie alcătuit din reprezentanţii autorizaţi ai 
guvernului, bisericei, parlamentului, universităţii, administraţiei conducătoare şi ai 
asociaţiilor profesionale (în special ai asociaţiilor de preoţi, profesori și învăţători), 
Însemnătatea acestui comitet este mare. Este neapărat nevoie ca toate forţele vii 
ale naţiunii să-şi dea mâna pentru a înlesni opera naţională de cunoaștere a Ţării. 
Aşa, bunăoară, este indispensabil ca oficialitatea de toate nuanțele să-și dea 
asentimentul şi să aibă înțelegerea adevărată a operei de întreprins, şi aceasta 
înainte de a se începe lucrul, În acest domeniu sunt multe prejudecăţi de înlăturat 
şi mult de făcut pentru a se putea crea o stare de spirit înțelegătoare pentru 
munca grea şi anevoioasă a monografiei sociologice, i 

Dar unitatea muncii nu poate consta numai în pregătirea atmosferei, în care 
ea se va desfășura, ci mai ales în spiritul şi metoda ştiinţifică, în care se va exercita, 
De aci necesitatea unui al doilea comitet ştiinţific, compus din puţine persoane, însă 
din toate domeniile științifice, în care se va lucra monografic. Deci din acesă 
comitet nu pot lipsi reprezentanţii ştiinţelor exacte (botanică, zoologie, geografie, 
a, a. m.d)sauacei ai ştiinţelor sociale (sociologi, istorici folkloriști, filologi, etnologi, 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 5 


economiști, jurişti, psihologi, statisticieni, etc.) In sarcina acestui comitet stă pre- 
cizarea planului de lucru, a câmpului de cercetare şi alegerea colaboratorilor, 

Pentru executarea planului de lucru pe teren este nevoie însă și de un 
comitet de muncă, alcătuit din persoane capabile a întreprinde și duce la bun 
sfârșit cercetarea concretă cu care au fost însărcinate, 

Dacă munca ştiinţifică este totdeauna în funcţie de persoane, ea atârnă 
însă şi de felul cum este organizată, Câmpul vast și nou de cercetat: satele, orașele 
şi instituţiile din România, impune forme și mijloace noi de organizare a studiului, 
Acestea vor fi cercetate la centru, în cadrul Institutului Social Român din Bucureşti, 
de un comitet central de cercetare monografică a României, care va avea şi sarcina, 
în urma experienţei încercate de până acum, a formula directive programatice, a 
primi şi lucra sugestiile Institutelor sociale regionale, a întemeia o „Arhivă mono- 
Grafică a României“, unde să se depună materialul cules și prelucrat din diferite 
regiuni, a crea seria de publicaţii privitoare la „cunoașterea monografică a României“, 
făcând alegerea necesară a materialului vrednic de publicat şi, în sfârșit, va avea 
grija prelucrării sintetice a materialului monografic, în vederea creerei „Ştiinţei 
Naţiunei române”, Fireşte, din acest „comitet central” vor face parte, pentru 
îndrumarea unitară și coordonarea lucrărilor, membrii delegaţi ai Institutelor sociale 
regionale, 

In serviciul acestui program, mai mult ca până acum, se vor pune cu energie 
luminată și voință încordată revistele editate de Institutul Social Român, „Arhiva 
pentru ştiinţa şi reforma socială” și „Sociologie Românească“, 

Pentru reușita acestei uriașe organizări este necesar a se declara solemn, pe 
cale de lege, că cercetarea ştiinţifică a ţării este o funcţie naţională; că ceeace s'a 
făcut și se face sporadic în această direcţie, trebuie să devină muncă sistematică ; 
în sfârşit, că ceeace a format până acum, o pasiune științifică individuală, trebuie 
să devină obligaţie de muncă colectivă și că ceeace s'a făcut pe ici pe colo, trebuie 
să devină muncă generalizată, Cu alte cuvinte trebuie să se decreteze că opera 
de cunoaştere a Naţiei este o muncă naţională, ce trebueşte întreprinsă cu toată 
vigoarea | 

Căci această operă luată din izvoarele curate și adânci ale poporului, după 
ce a fost ordonată și interpretată, prin cercetări anevoioase și conștiincioase, analitice 
şi sintetice, revine iarăș poporului, pentru reînoirea și renașterea politicei, admini- 
straţiei şi culturei lui, Ştiinţa Naţiei, pe lângă valoarea ei unică științifică, ne dă, 
deci, avantagii directe practice, incalculabile |1) 

Colaborarea voluntară a tuturor grupurilor sociale românești, oameni de știință 
de toate specialităţile, administratori, mari ori mici, feţe bisericeşti, de toate gradele, 
învățători ș,a,m,d, cu ţărani și orășeni trezește conștiința adevăratei comunităţi 
naţionale, In acelaș timp, ei fiind sistematic îndemnați la observarea și cunoașterea 
locului unde activează, se cunosc mai bine pe sine înșiși și se înfrăţesc cu semenii 
şi cu stările lor; seajută astfel în stima și iubirea reciprocă se deşteaptă și mai 
viu conștiința aparţinerii laolaltă, 

Poporul român se află în primejdie, mai ales pătura numeroasă de peste 80% 
de la sate! Puținele cercetări adâncite monogratice ale Institutului Social Român 
şi munca echipelor studențești ne îndrituesc să ne spunem sincer gândul, Cunoaş- 
terea vieţei poporului este cea dintâi condiţie a îndreptării relelor de care el suferă ?) 
Am socotit cu alt prilej (vezi Nr, 2 al „Sociologiei Românești”), că dacă s'ar studia 


1) Vezi asupra marei valori practice a cunoaşterei monografice lucrarea mea: Sociologia 
monografică, ştiinţă a realităţii; vezi acolo însemnătatea ştiinţifică, educativă, administrativă şi 
politică, culturală şi etică a monogafiei, în volumul „Sociologia militans”, 1934, pg. 42. 

2) A se consulta, bunăoară, cele două lucrări asupra activităţii echipelor studenţeşti la sate: 
Echipe studenţeşii la sate, 1934, şi a doua Expoziţie a echipelor regale studenţeşti, 1935, în edie 
tura Fundaţiei Culturale „Principele Carol”, 


6 SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


monografic câte 53— 54 de sate anual pe fiecare judet, în 4 ani ar putea fi ce: 
cetate toate satele româneşti, în număr de peste 15.000, Dacă prin echipe speciale 
în acest răstimp s'ar cerceta monografic şi cele 172 de orașe şi orășele, iată că 
„Ştiinţa Naţiei Româneşti“ nu aparţine unor năzuinţe romantice, de înfăptuit în 
sute de ani, cum s'a spus, ci aparţine tocmai domeniului unor realizări posibile şi 
grație unor chibzuite organizări legale, precum şi unor însuileţite încordări de 
voinţă patriotică, unor realizări sigure, în cel mai scurt timp, 

Toată lumea ce poartă o răspundere, mare ori mică, in societatea naţională 
şi în Stat, intelectuali ori practiciani, de toate categoriile, când va suna mobilizarea 
generală pentru cunoaşterea poporului şi țării româneşti să iasă în satele şi oraşele 
lor pentru a le cerceta cu metodă severă şi cu iubire caldă, Mare va fi răsplata, 

Viaţa socială şi politică a României a trecut prin faza romantismului naţionalist, 
în 1848, când în numele „libertăţii” se ducea lupta pentru cucerirea drepturilor 
cetăţeneşti, Purtătorul de cuvânt cel mai reprezentativ a fost N, Bălcescu, care a 
fost însă şi un premergător al istoriei naţionale de mai târziu, preconizând împro- 
prietărirea ţăranilor şi panromânismul, 

In lupta plină de grele sacrificii şi sângeroase suferințe pentru închegarea 
Naţiei româneşti s'a trecut, apoi, prin faza romantismului eroic, Astăzi, după ce s'au 
înfăptuit visuri de veacuri, trebuie să dăm idealului naţional un nou sens, să 
fim adică pătrunşi de înalta misiune istorică, pe care Națiunea română are a 
o îndeplini în acest colţ al Europei. Idealul naţional de astăzi înseamnă înfăptuirea 
în modul cel mai desăvârşit a Naţiei, în zilele noastre în multe privinţe adormită 
şi existând numai sub formă potenţială, Actualizarea ei maximală, iată imperativul 
naţional de astăzi! 

In slujba acestei înalte misiuni creatoare se pun Institutele Sociale de cunoaştere 
a Naţiei, Căci prin munca lor de monografie ştiinţifică, de Sociologie Românească, 
se întăresc temeliile de existenţă ale Naţiei | 


D. GUSTI 


Verș de dragu lu badea 


Bădişor cu cuşmă neagră, 
Du-mă 'n lume de fi-s dragă; 
De ţ-a fi urit cu mine, 
Fă-mă briu pe lingă tine; 
De to părea briu greu, 
Fă-mă lumină de său 
Și mă du în satu tău, 
Fă-mă lumină de ceară 
Și mă du cu tine "n fară. 
Unde bade-i însera, 
Lumina te-a lumina, 
Oameni te-or întreba: 
— Ce lumină-i aiasta ? 
Asta-i lumină de său, 
Drăguţa din satul meu; 
Asta-l lumină de ceară, 
Drăguţa dintr'a mea fară. 
Int.: Maria Filipoi, 20 ani Cules de: JL C. CAZAN 
Șanț, August 1935 


IMPORTANȚA CUNOAȘTERII FACTORILOR 
SOCIALI ȘI BIOLOGICI CRIMINOGENI 
IN ASISTENŢA DELICVENŢILOR MINORI 


Proectul noului nostru cod penal, după cum este si firesc, a stârnit vii dis- 
cuţiuni în ceeace priveşte aprecierea principiilor de concepţie și de tehnică în 
materie de crimininalitate, discuţiuni folositoare, având darul de a atrage atenţiunea 
opiniei publice asupra problemei criminalităţii, problemă de capitală importanţă 
pentru fiecare naţiune, 

Noul nostru cod penal s'a năcsut greu, legiuitorii noștri vroind să ne dea o lege 
în spirit modern şi totuși aplicabilă la noi şi cu garanţii de rezultate pozitive, 
Atât condiţiunile noastre sociale, cât și organizarea noastră de Stat fiind diferită 
de cea a celorlalte ţări, este firesc ca legiuitorii să se fi frământat mult pentru a 
ajunge la formula satisfăcătoare pe care ne-au dat-o, formulă care, bine aplicată, 
va da cu certitudine rezultate îmbucurătoare,. 

Din criticile aduse codului nostru penal, cele mai importante sunt: 

1, Inăsprirea codului penal şi 

2. Spiritul străin al legiferării, 

In sprijinul afirmației de înăsprire a codului penal, se aduce argumentul de 
ridicarea maximului şi minimului de pedeapsă. Criticii combat această tendinţă, 
sprijinindu-se pe concepţia, că factorii economici sunt factori criminogeni princi- 
pali. Această concepţie de esenţă socialistă, atribue criminalitatea defectuoasei 
orânduiri economice a ţărilor, care are drept consecință provocarea pauperismului 
în masse, In sensul acestei concepţii, atât codul penal, cât și puterea judecăto- 
rească penală devine inutilă, problema criminalităţii urmând să fie rezolvită în 
mod automat prin măsuri de reformă socială, menite să asigure echilibrul econo- 
mic al cetăţenilor ţărilor respective. Problema pauperismului fiind rezolvată, nu ar 
mai exista criminalitate, 

Socotesc că nu se poate considera factorul economic ca factor principal cri- 
minogen. Imi bazez această convingere atât pe faptele cunoscute din literatura 
asistenţei delicvenţilor, cât şi pe experienţa mea personală în acest domeniu, Dacă 
factorul economic ar fi cauza principală a criminalităţii, nu-și mai avea rostul sis- 
temul de reeducare, introdus aproape în toată lumea. Ar însemna că sa pornit 
toată acţiunea combaterii delicvenţei într'o direcţie greșită, Prin reeducare nu se va 
rezolvi niciodată problema economică a unui delicvent sau a delicvenţei în general. 

Se aduc date statistice cari demonstrează că perioadele de depresiune eco- 
nomică coincid cu majorarea numărului crimelor, Dar se ştie că problemele judi- 
ciare constituesc domeniul cel mai eterogen din tot domeniul statisticii, Din 
această cauză toţi autorii le utilizează cu o prudenţă excesivă și pe deplin justi- 
ficată, Mi-am dat multă silință să lămuresc diferite fenomene exprimate statistic, 
consultând statisticieni reputați, cari fără excepţie mi-au recomandat aceeași pru- 
denţă, ca și autorii străini. Dar chiar dacă examinăm datele statistice, așa cum 
sunt, nu se poate găsi o corelaţiune urcată între curba mizeriei şi curba penală. 
Este suficient să citez studiile apărute în „Recent Social Trends“ — grandioasa 
operă de monografie sociologică a Statelor Unite ale Americei, întocmită sub con- 
ducerea unor savanţi de talia lui Mitchell și Ogburn — şi unde se arată o ten- 
dinţă continuă de creştere a criminalităţii şi nu o oscilaţiune, conform ciclurilor 
economice, 

Nu se poate conchide că factorul mizeriei nu influenţează creșterea crimina- 


8 SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


lităţii, deşi statisticile recente ar îndreptăţi această concluziune, după cum se gă- 
sesc statistici cari ar putea sprijini teza contrară, Și sunt de acord, că furturile 
determinate de mizerie nu trebuesc supuse unui regim penal înăsprit, Dar oare 
acesta este capitolul principal al delicvenţilor ? Nu trebue să generalizăm din 
cazuri izolate, Şi mai cu seamă, factorul economic nu explică substratul crimelor 
răsunătoare din ultimul timp, atât la noi cât și în străinătate, 

Școala sociologică susţine, pe bază de deducție ideologică: și nu documen- 
tară, că factorii sociali sunt factori primordiali criminogeni, Manouvrier atribue 
mediului social chiar o importanță exclusivă, Totuşi el nu acuză factorul economic 
ca factor principal criminogen, cum face școala socialistă care a reprezentat un 
curent trecător în sociologia criminală, ci întreg mediul social, 

Dar mediu social însemnează atâţia alţi factori pe lângă cel economic: starea 
culturală a populaţiei, starea morală, tradiţia, condiţiunile de muncă la cari se 
adaugă şi factorul biologic, în sensul rezultatelor științelor endocrine, psihopatolo- 
gice şi de ereditate, care deasemenea are o influenţă importantă în determinarea 
criminalităţii, 

Sistemul de reeducare a criminalilor este doar rezultatul acestor constatări 
ştiinţifice, Omul se naşte cu anumite calităţi și defecte ereditare, cari se influen- 
țţează prin educaţie, deci prin mediu social, Ridicarea maximului și minimului de 
pedeapsă s'a făcut astfel pentrucă fiecare om dispunând de diferite calităţi și de- 
fecte şi trăind în mediu social diferit, are nevoe de o perioadă de timp diferită 
pentru reeducarea lui, 

Noul cod penal introducând o mai mare limită de maximum și minimum de 
pedeapsă, dă judecătorului o libertate, şi implicit şi o răspundere mai mare în apli- 
carea codului, 

Această inovaţie reprezintă o tendință de umanizare a codului penal, în 
sensul că aplicarea lui nu mai constitue o funcţie procedurală automată, ci implică 
un întreg proces de aprecieri a tuturor factorilor cari au determinat crima, Astfel 
că judecătorul nu se poate eschiva dela aprecierea personală, individuală a cazului 
şi nici nu se poate retranșa în dosul articolelor unui cod care impune sancțiuni 
rigid determinate. In darea sentinţei, intervine factorul spiritual și moral al omu- 
lui, al judecătorului, Procesul care se petrece este deci un proces de umanizare, 
în contrast cu vechea metodă a aplicării automate a pedepselor standardizate, 

In concepţia modernă nu se mai judecă crima, adică faptul ci criminalul, 
adică făptuitorul, lar condamnarea nu are ca scop să răzbune societatea, pedepsind 
pe vinovat, ci refacerea morală integrală a criminalului spre a-i da posibilitatea 
de a se reintegra normal în societate, 

Dacă doi indivizi comit în egale condițiuni de vinovăţie și în perfect acord 
o crimă, după concepţia veche la vină egală, se cuvine pedeapsă egală, După con- 
cepţia modernă, fapta se consideră pe al doilea plan, Primează studiul făptuito- 
rului, Şi dacă acest studiu va arăta, că unul din vinovaţi are nevoe de 6 ani 
pentru refacerea lui morală, iar al doilea numai de 2 ani, judecătorul nu va ezita 
să pronunțe sentința în consecință, 

Problema care se pune în materie de delicvenţă este aceasta; prin ce mij- 
loace se pot evita delictele de orice natură? Metoda străveche aplica teroarea 
cu scop de răzbunare, dar şi de profilaxie prin înspăimântare, Înfigerea capetelor 
tăiate, stâlpul infamiei, execuțiile publice sunt exemple clasice. Metoda nouă pune 
educaţia, adică prevenirea crimelor, pe primul plan. lar pentru cei căzuţi în delic- 
venţă, normalizarea prin reeducare, 

Pentru a putea face atât prevenirea, cât şi mai ales reeducarea, este nea- 
părat necesar să cunoaștem cauza criminalității, Pentrucă atâta timp cât nu vor 
îi stabilite cauzele reale ale criminalităţii, nu se va putea alcătui un program de 
combaterea ei eficace, Pentru moment suntem încă în faza de dibuire din cauza lipsei 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 9 


de material documentar. Un astiel de material nu se poate aduna decât numai 
sub formă de studii documentate asupra criminalilor și a mediului lor social, în 
care ei au trăit şi trăesc, studii făcute de către persoane cu pregătire temeinică 
în domeniul biologic, sociologic, în domeniul psihologiei şi al dependenţei sociale, 
pentru ca din cunoaşterea şi sinteza tuturor acestor elemente, să se poată stabili 
în mod individual, cauza ce a determinat pe delicvent să comită delictul. Aceasta 
este o operaţiune anevoioasă, ce comportă multe riscuri și mare răspundere. Fie- 
care criminal trebe să fie examinat din punct de vedere medical, trebue să fie 
studiat din punct de vedere psihologic, psiho-patologic sau endocrinologic. Trebue 
să i se facă examenul psiho-tehnic, alcătuindu-se şi testele necesare pentru a i 
se stabili gradul de inteligență, emotivitate, şi alte reacţiuni, cari pot servi ca in- 
diciu pentru criminalitatea lui. După examenul individului, urmează studiul mediului 
social în care el trăește şi a trăit din cea mai fragedă copilărie, Astfel se 
vor aduna diferite date în ceeace priveşte viaţa lui anterioară, educaţia lui, ins- 
trucţia, educaţia profesională, mediul profesional, felul lui de a reacţiona faţă de 
familie, societate, tovarăşi de muncă, prieteni, autorități; istoricul lui sanitar pre- 
cum și toate informaţiunile care ar putea contribui la clarificarea cauzei crimina- 
lităţii lui, 

In ţările cu organizaţii mai avansate de combatere a criminalităţii, pe lângă 
fiecare tribunal există un expert psihiatru, un psiholog şi o asistentă socială, pen- 
tru punerea diagnosticului și efectuarea instrucției, indicând factorii răspunzători 
pentru criminalitate. Judecătorul având la îndemână acești auxiliari experţi, poate 
aprecia mai just situaţia în ceeace priveşte măsurile de refacere a criminalului şi 
timpul necesar pentru această refacere, 

Ridicarea maximului şi minimului de pedeapsă lasă judecătorului o mai largă 
posibilitate de lucru în ceeace priveşte refacerea criminalilor. In special i se lasă 
posibilitatea de suspendarea pedepsii în caz când refacerea se produce în timp 
mai scurt de cât prevede judecătorul prin sentința dată, Omul este un complex 
viu, supus atâtor influențe exterioare, încât ar fi imposibil de a se prevedea cu 
certidudine matematică felul lui de a reacţiona, deci timpul necesar pentru reface- 
rea lui, Din moment însă ce principiul represiunii prin răzbunare a fost înlocuit 
cu principiul refacerii prin reeducare, dispoziţiunile codului penal trebue să fie 
conforme acestui principiu, căutând să înlocuiască dispozițiunile rigide juridice cu 
dispoziţiuni mai umane, mai flexibile, E drept că prin această metodă criminalul 
se află cu totul în mâna judecătorului | Dar judecătorul trebue să fie la înălțimea 
misiunii lui atât ca personalitate, cât şi ca pregătire profesională, 

Sentinţele pe termen scurt n'au un rezultat binefăcător asupra delicventului, 
din cauză că în timp scurt este imposibil să se facă vre-o muncă de reeducare, 
Ca să ilustrez realitatea stereotipă a delicvenţilor noştrii recidiviști din peniten- 
ciarul Văcăreşti, citez sentințele date celui mai mare spărgător minor din acest 
penitenciar, un tânăr de 19 ani, cu 5 clase de liceu, care şi-a început cariera cri- 
minală în 1930, In 1930 a ispășit 2 pedepse de câte 3 luni, deci a petrecut în peni- 
tenciar un total de 6 luni. In 1931 a fost condamnat la 1 lună, pe urmă la 4 luni. 
După o libertate de 16 zile a intrat din nou în pușcărie pentru 3 luni, pe urmă 
pentru 40 zile. In 1932 a fost condamnat la 1 an. In 1933 a fost condamnat con- 
secutiv 3 luni, 4 luni şi iar o lună. In 1934 a fost condamnat la 3 luni, după 
o libertate de 20 zile din nou la 1 lună, apoi după două săptămâni libere iar la 
5 luni, şi însfârșit după o libertate de 14 zile a intrat din nou la penitenciar şi 
se află și acum în instrucţie pentru 38 de spargeri, El fiind minor şi săvârşind fur- 
turi şi spargeri mărunte dar foarte multe şi la rând, a luat aproape întotdeauna 
maximum de pedeapsă. Insă întotdeauna acest maximum a fost de scurtă durată, 
iar privitor la reeducarea lui, rezultatul a fost negativ, deși tânărul nu este un 
element cu desăvârșire pierdut, are calităţi ce ar permite o încercare de reedu- 


10 SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


care, Acest tânăr n'a minţit niciodată asistenta socială care lucrează de câtva timp 
cu el. Este foarte inteligent şi are o inimă foarte bună: calităţi pe care se poate 
clădi ceva. Trebue doar timp, mijloace necesare, răbdare şi pricepere, 

In ceeace priveşte spiritul străin al legiferării, atribuit codului nostru penal 
trebue să remarc faptul că criminalitatea nu are un caracter naţional, Ea este 
identică în formele ei de manifestare la toate naţiunile din lume, din cauză că 
ea este în mare parte cauzată de factori bio-psihologici și nu numai de un me- 
diu social vicios, Aceşti factori biologici și sociali trebuesc examinaţi cu metodă 
ştiinţifică şi atunci va apare imediat caracterul lor internaţional, 

Cadrele generale ale tuturor codurilor penale sunt în mare parte asemănă- 
toare, principiile fundamentale sunt indentice, ele fiind rezultatul unui complex 
de științe și experienţe fără caracter strict naţional. 

Ţările occidentale însă prin cultura lor mai avansată, prin elementele de 
muncă mai pregătite şi prin mijloacele de muncă mai bogate au ajuns la o expe- 
dent incomparabil mai mare ca la noi, în materie penală. Este deci firesc ca 
noi să profităm de experienţa altor popoare, evitând pierderile de timp și chel- 
tuială, inerente experimentărilor proprii. 

Legiuitorii noştrii adaptând concepţiile penale moderne la condiţiunile noastre 
sociale, şi la spiritul nostru românesc, au profitat de experinnța altora, ceeace 
constitue un merit şi nu un defect. ` 


VETURIA MANUILĂ 


Strigătură 


Să trăiască, să trăiască, 

Toţi mesenii dela masă, 
„Să trăiască Regele, 

Cu toate oştirile, 

Şi să treacă mările, 

Să cuprindă țările. 

Să trăiască, să trăiască, 

Toată echipa regească ; 

Toată echipa regală, 

Că ne-a făcut mare fală. 

De ne mere vestea 'n lume, 

Ne-a făcut mare renume. 

Ne-a făcut o bucurie, 

Nu-i popă s'o poată scrie, 

Nişe popă cu peana, 

Numa noi cu inima, 

Nişi notar cu creionu, 

Numa noi cu sufletu, 


Inf. Ioana lugan, 45 ani. Cules de: 7, C, CAZAN 
Şant, Septemvrie 1936 


FRECVENȚA FORMULEI MAGICE 
IN SATUL CORNOVA 


Articolul de față este lămurirea unei scheme din comunicarea făcută de noi 
la Congresul de Sociologie dela Bruxelles, din vara anului 1935, 

Incercasem în acea comunicare să desprindem din atmosfera de afirmaţii și 
credințe ale ţăranilor „imaginea agentului magic” din satul Cornova, jud. Orhei, 
Basarabia *): ce este şi ce reprezintă agentul magic în viaţa spiritual socială a 
acestui sat basarabean, 

In mersul treptat de prezentare a datelor statistice referitoare la diversele 
elemente, din care s'a închegat la sfârșit imaginea agentului magic, am ajuns la 
un moment dat la schema următoare: 

Ea ne arată oi din grupul celor 87 des- 
cîntători ai satului Cornova, revin aceleaşi for- 
mule: un desciîtător ştiind mai mult de o formulă, 

Schema ne servea ocolo numai în treacăt 
pentru completarea cu un amănunt nou a ima- 
Deochi. 29 16 a 28 ginei agentului magic, Nu puteam stărui, atunci, 
Spăriet, `... 1 22 asupra ei, deoarece — spuneam — că ea ne 
Strâns . , , , „| 21 oferă observaţii duble: în primul rind asupra 
Dragoste-ursit 17 descintecelor (de ce o formulă e ştiută de mai 


ei 

KÉ 
a Ei 
Es 
Zo 


by 
DESCÎNTECUL-TIP EF 
Ka 


NO > PUB WwD» = 


Nat `... i ` 17 multe persoane şi de ce o alta de mai puţine) 
Orbalt . . , , .| 14| şi numai în al doilea rind asupra descitătorilor, 
Hudmă. .. . .| 13 Dar, primele observaţii presupuneau o analiză 
Ursit-frigări ONE amănunţită a rostului fiecărei formule magice în 
Beşica-rea „„| 12] sat precum si a atitudinei de valorificare a să- 
10| Buba-neagră . . .| 10 tenilor față de fiecare practică magică în parte, 


Analiză ce nu-și avea rostul să fie făcută acolo, 

Prezentam acolo numai concluzia, spre care 
convergeau și amănuntele celorlalte date statis- 
tice comunicate atunci ai anume că: descîntecul 
ce reprezintă o boală temută în sat şi care 
este știut de cît mai puţine persoane sau numai 
de una singură, conferă acelora sau acestuia un 
gen de autoritate socială în sat, 

Faptul acesta ne erea suficient atunci pentru 
determinarea agentului magic specializat într'o 
anumită formulă, 

In articolul de faţă vom prezenta concluziile 
la care ne duc analiza rostului fiecărei formule 
magice în sat, precum şi aceea a informaţiilor 
referitoare la atitudinea de valorificarea săte- 
nilor față de fiecare practică magică în parte, 
Ele ne vor ajuta să înţelegem aria de exten- 
siune a fiecărei formule în grupul agenţilor ma- 
gici din satul Cornova: 

Observațiile noastre vor purta numai asu- 
pra formulei orale, asupra descîntecului propiu 
zis — deoarece în satul Cornova — formula 


11| Gâlci . . 
12| Tătarcă . 
13| Junghi . , 
14| Şarpe ., . . 
15| Cairlâc, . . .. 
16| Cel-perit . , 
17| Pär. .. 

18| Jolnă . .... 
19| Baghită . . 

20| Cei-răi, . . 2.. 
21| Pocitură , , .. 


sw ss ww xw 


22| Albeaţă , 
23| Cârtiţă , ,,,, 
24| Broască. , 

25| Ciopârlajiţă . . 
26| Friguri . . $ 
21| Plânsori. , 
28| Soare'n cap . 
29| Studniţă : 
30| Descuet . ..., 
Au Riie. .. , 


= Fe NNNNN NUUA bh Chi DO O 


*) Materialul de fişe pe care se baza cercetarea noastră de atunci, ca şi cel utilizat în ar- 
ticolul de faţă, a fost cules în întregime de noi, în vara anului 1931, cu ocazia companiei de cer, 


www.dacoromanica.ro 


12 SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


este momentul esenţial din practica magică a descîntatului, acesta fiind, în ultimă 
analiză, o formă specială de limbaj, Dealtfel, orice practică magică este în întregime 
un limbaj ciudat de semne şi gesturi, rămășiță poate a primei încercări de exprimare 
a omenirei, a acelei exprimări în care gestul manual era singura vorbă, De accea, 
chiar practica magică din care formula s'a pierdut în decursul vremii, presupune 
încă limbajul dorinţei interioare, a gândului ce se vrea încet realizat prin această 
technică de gesturi semnificative. 


Dar, dacă stăruim asupra formulei orale, nu însemnează de loc că noi nu ne 
dăm seama de faptul că formula orală și ritualul de gesturi manuale merg îm- 
preună şi că semnificația lor întreagă se găsește numai în interiorul acestei unități 
în care fiecare gest sau cuvint își are locul lui, precis determinat, Observațiile noastre 
poartă deci asupru formulei orale, socotită ca element dintr'un ceremonial magic 
complex, în care ea intră cu valoarea ei rituală proprie de incantaţie ritmată si 
cu preponderența pe care materialul cules în sat ne permite să i-o bănuim, 


Intr'adevăr în Cornova, descîntecul propriu zis are lungimi și întorsături ce 
vădesc atenţia de care formula se bucură în sat, Este aci şi un fel de obișnuinţă 
a oamenilor cu limbajul acesta ce are pentru ţăranul basaraben ceva din sfințenia 
slujbei religioase aproape, Descîntecul, ca și rugăciunea din biserică, participă la 
o aceiaşi eficacitate gravă şi nedeterminată pentru mintea lui, 

In satul Cornova am întîlnit 31 forme-tip de descîntat propriu zis (rituri me- 
dicale), deci 31 formule orale, Fiecare formulă poartă în sat numele bolii pe care 
o reprezintă: descîntec de deochi, de junghiu etc.. Cum în articolul de față nu 
ne interesează formula în sine ci numai cu rostul ei de extensiune în sat, o vom 
indica de obicei prin numărul de ordine din schemă și nu prin numele bolii pe 
care o reprezintă, Aceasta pentru o mai ușoară înțelegere, 


Incă o lămurire: datele numerice ne vor ajuta să determinăm aria de exten- 
siune a formulei în grupul agenţilor magici, şi nu aria ei de circulație reală în 
sat, Nu facem adică aici decit constatarea că, în satul Cornova în luna Julie a 
anului 1931, în repertoriul de descîntece întocmit de noi, o formulă revine de mai 
multe ori iar o altă de mai puţine ori sau chiar numai odată, Este deci vorba de 
frecvența în repertoriu a unei formule magice, frecvenţă condiționată de anumite 
fapte sociaie pe care le vom expune la timpul cuvenit, . 


Pe cînd circulația reală a formulei magice în sat, însemează de fapt numă- 
rul de ori în care se recurge la ea, în cazurile reale de descîntat din sat (for- 
mula la care se recurge mai des sau mai rar), Circulaţia aceasta reprezintă miş- 
carea formulei magice în spaţiul determinat al satului ca și, poate dincolo de 
limitele acestuia, deci aria de folosire socială a formulei (trebue menţionat aci 
faptul că în afară de această circulaţie de folosire, formula magică ca și orice alt 
element folcloric, mai are de parcurs încă un alt drum, propriu, drumul trecerilor 
dela o generație la alta, Dar asupra acestei mișcări a formulei magice pe linia 
timpului vom reveni altă dată.) Trebue să spunem însă, aici, că aria de folosire 
socială a formulei în sat este extrem de greu, chiar imposibil de determinat: nu 
poţi sta la pîndă și nu ai posibilitatea să vezi cum pornesc, din diversele puncte 
ale satului, spre persoane anumite, sufletele însetate de dorinţa unei vindecări mi- 
raculoase, Ar trebui să fii undeva, deasupra satului și a vieţii, pentru a putea 
surprinde această mișcare de suilete, totdeauna așa de discretă, că poate scăpa 
chiar ochiului unui observator avizat, 


cetări monografice întreprinse de Institutul Social Român, sub directa conducere a Domnului Prof. 
D. Gusti, în satul basarabean Cornova. 

El e depus la Sem. de Sociologie (Facult. de Filosofie şi Litere Buc.) în Dosarul III. Obi- 
ceiuri. Trimiterile se fac la No. de ordine al îişelor din interiorul acestui Dosar, 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 13 


Cum insă circulaţia de folosire a formulei magice în sat nu este lipsită de 
semnificaţie pentru extensiunea ei în grupul agenţilor magici, vom utiliza cît mai 
conştiincios și observaţiile, chiar incomplete, pe care ni le dau fişele de informaţie 
generală privind această chestiune, 

De aceea trebue spus că datele numerice din schemă ne servesc numai ca 
limită de grupare a conţinutului acestor fişe, Cifrele sunt deci mai de grabă indi- 
caţie metodologică de lucru, 

Nu trebue uitat că suntem în domeniul unor fapte de viaţă spirituală, pe care 
statistica cea mai conștiincioasă nu va putea vreodată să le prindă în întregimea 
lor, Cifrele însă confirmă bănuiala noastră privitoare la interdependenţa dintre 
frequenţa formulei magice în repertoriu şi circulaţia ei de folosire socială în sat, 
Deaceea, observaţiile pe care le prezentăm mai jos rezumativ, sunt rezultatul unei 
riguroase confruntări a datelor numerice indicate în schema de mai sus cu Deele 
informative, 

Rezultatele, iată-le ; 


1, Formula No, 1 (de deochi) are frecvenţa maximă (o știu 28 pers, din 87), 
Desciîntecul de deochi reprezintă perfect pentru satul nostru faza de vulgarizare 
a formulei magice, El e trecut dealtfel chiar în lumea copiilor, tinzând spre for- 
mula-joc, 

Cine în Cornova nu ştie spune: 


Fugi, diochi, 
Diniri oichi : 
Ca iepurii di ogari 
Și ca vintu pin gard. 
Și să rămii curat, 
Luminat, 
Ca Dumnidzău 
Și te-o lăsat, 
(f. 85.) 


2, Ca importanță de frecvenţă vin apoi formulele No, 2 (o știu 22 din 87), 
No, 3 (o ştiu 21 din 87) și No. 8 (o ştiu 13 din 87), 

Frecvența lor mare în repertoriu se datorește faptului că ele reprezintă cele 
trei boli de care satul se teme toarte şi anume: spărietul, strânsul și ursitul (frigă- 
rile), Cele două dintii sunt boli ce se țin mai cu seamă de copiii mici, Pentru ele 
satul are practici magice de vindecare destul de complicate (V, de ex.: St, Cris- 
tescu: Practica magică a descintatului de strâns în satul Cornova, Arhiva p. Șt. ai 
ref, soc, Vol. X. pag, 371). 

Ursitul este apoi practica magică „cu doo fețe” a satului Cornova, Să-l dăm 
ca exemplu de ritual magic complex: „a face de ursit” cuiva poate însemna mai 
întîi „a face de dragoste” cuiva, De ex, o fată-şi „face de ursît” (de dragoste), 
Feciorul la care ea se gîndeşte se 'mbolnăvește însă „de ursit“, „adică-l dor pîn- 
tecile”, Pentru vindecare, intervine în ritual obiectul magic caracteristic satului 
Cornova, numit „frigări”', „fiare pe care le face ţiganul cu mîinile la spate şi cu 
ochii închiși”, (f. 110) în timp ce se rostește formula, care nu este altceva decit o 
simplă descriere a ritului manual corespunzător: 


Frigarea 'n foc am pus, Din de partea obrazului, 

Pe apă am stins, Din viderile oichilor, 

Durerea am luat-o: Din sfircurile nasului, 

Din creşietu capului, Pe NE E E E BEE 
Din greierii capului, fv, f, 149.) 


14 SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


Cind nici cu frigările arse 'n foc nu s'a ajuns la rezultatul dorit, atunci se 
„taie găina neagră“ într'un mod special, rostindu-se aceeași formulă, fără primele 
două rânduri, In aceste formule satul şi-a delegat, pentru cazurile grave, specia- 
lişti celebri nu numai în satul Cornova dar și pe o zonă de seamă a satelor din 
jurul ei, Specialistul reprezintă punctul central al eficacităţii formulii. In jurul lui 
se află zona mai palidă dar tot atât de reală în sat a celor care știu aceeași for- 
mulă și la care se merge în cazurile socotite ca mai puțin grave, 

3, De multă atenţie se bucură în satul nostru mai cu seamă descîntecul de 
dragoste (îl ştiu 17 din 87), E desigur formula ce ţine încordată atenţia și are toată 
simpatia Grupului femenin din sat. Aceeace e interesant în cazul acesta e că 
aproape fiecare din cei 17 știu un alt descîntec care nu e vuriantă ci formulă-tip, 
Dovadă de atenţia ce se acordă descintecelor de dragoste şi de efortul de imagi- 
nație ce acestea-l reclamă, Pentru culoare, iată citeva din formulele-tip: 

a. Invocaţia către buruienile „Duminicuţe”, culese din pădure, de lângă izvor 
sâmbătă dimineaţa 'n zori de zi: 


Nu vă ieu, buruienele, Vă ieu de lăut: 
Buruienile luminate, Să ni s'arate pinjis, 
Prea curate, Sine ni-a şi 
Nu vă ieu, Di la Mniezău 
Niş de-on rău, Ursitu mnieu. 
Șărpi, şărpişor, ( Procedeu Raveca Darie, f. 97.) 


b. Invocaţia către „icoană“: 


Cum nu pof fără sfinta icoană, 
Aşa să nu pof fără mine, 


[4 Procedeu 'Zoița Botnaru f. 1 08) 


c, Inovația câtre lună („facere la lună, la ficiori de mînă”): 


Lună luminoasă, Ședzind la masă, 
Arată-mi urâtu mnieu Cu ghici de foc să-l ard. 
În casă. Și să 'ncaleșe pi cal, 
Not briu nieu Și să purşede pi cale, 
Și dă-mi Friu dela calu tău. Pi cărare, 
Și să mă pornesc Să s'arate iubitii lui 
Pin pădure fără sinie, In cale. 
Pin sat fără ruşine. (vechi proc. Anica Sirghie f. 320) 


De-oi găsi ursilu mieu 


d. Descîntecul ce însoțește facerea de dragoste (ursit) prin baterea frigării cu 
ciocanul în vatră: 
Cum arde focu 'n vatră, 
Așa s'ardă inima 'nir însu. 
(Proc. Profira Liponti. f. 324) 
Şi încă vreo alte zece formule mai mici ce însoțesc alte procedeuri, une- 
ori aduse de aiurea (vezi fişele: No 76, 104, 318, 321, 322, 323, 325, 326, 328 


329). 
Deci, din cei 17 care știu să descânte de dragoste, aproape fiecare repre- 


zintă o formulă specială. Fiecare din aceste formule speciale are la rândul ei ten- 
dinţa de răspândire în sat şi deci să formeze zone de circulaţie proprie, 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


15 


4. Cazul aproape opus descântecelor de dragoste, il oferă categoria formule- 
lor ce însoțesc descîntecul de „bube“ și „gâlci“. Aci descântecele a zece boli di- 
ferite (bube sau gâlci) și care formează pe schemă un grup aproape compact, cu 
ușoare întreruperi, (No. 9, 10, 11, 12, 15, 16, 18, 20, 23) trebuesc socotite cu o 
frecvenţă globală. In cazul acesta toate formulele orale se reduc la trei forme — 
tip, care se întrebuințează, cînd într'un caz, cînd într'altul cu simpla indicație de 


schimbare nominală. 


S'o pornit 

Noo lupchi 

Din noo cîmpchi, 
Noo lupchi 

Din noo June, 

Noo lupchi 

Din noo codri, 
Mieunind, 
Schieunind, 

La măr di bulgariu 
Să-l măninşe 

Nime n'o audzit, 
Nime n'o vădzut, 
Numa Maica Domnului, 
Din poarta şeriului, 
Lo şi audzit, 

Şi i-o şi vădzut, 
Și i-o'ntrebat: 


S'o sculat 

Sfintă Măria şe-ai mare 
Și-o făcut 

O masă mare, 

Și-o chemat: 

Toate buboaile, 

Toate beşcujfele, 

Toate zgîncuțăle ; 


Vai săraca 

Baba Maria : 

O avut noo ficiori, 
Noo o avut, 

Noo o crescut, 

Noo la oaste-o trimăs; 
O trimăs noo 

Şi-o vinit opt 

O trimăs opt 

Și-o vinit șăpte, 


FORMULA TIP a 


— Unde vă duset, voi 
Noo lupchi 
Din noo cîmpchi, 
Noo lupchi 
Din noo lunşi? 
— Ne duşem 
La măru bulgariu 
Să-l mincăm. 
— Nu vă duşej 
Să-l mincaţ ; 
Că îe măr uscat, 
Da, duşeţ-vă la Ion 
Şi-i mînca „şe-al perit“. 
Să rămiie curat 
Și luminat 
Ca din trupu mini-sa lăsat, 
(f. 151) idem 
f. 123 şi 145 


FORMULA TIP b 


Da pe beşica şe-airă 
No chemat-o. 
Da îe di şiudă 
S'o uscat, 
S'o săcat 
Ca petica'n gard. 
(f. 75) idem 
f. 101, 117, 164, 170 


FORMULA TIP c 


O trimăs unul 
Și-o vinit niciunul, 
Aşa să nu rămiie gâlca: 
Nici cit un fir de mac, 
În patru deschicat. 
Ptiu .. să chiaiă, 
Să răschiaiă, 
Ca spuma din mare, 
Ca roa de soare. 


(f. 172. Culegere D-ra Livia Gavăt) 
idem f. 127, 147. 


Cu aceste trei formule este așa de obișnuită memoria descintătorului Corno- 


www.dacoromanica.ro 


16 SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


ean, incât el le extinde şi la alte boli, nicidecum înrudite cu bubele sau gilcile. 
Așa, formula-tip a e extinsă şi la practica descântatului de „albaţă” (f. 114, 141), 
de „spâriet” (f, 137) sau de „orbalț“ (durere de cap: f, 131, 133). Iar formula-tip 
b am reîntilnit-o la descântatul de „orbalţ” (f. 121) 

5, In faza opusă celei de vulgarizare pe care ne-o indică frecvenţa desciînte- 
cului de deochi, se află formulele ce se moştenesc numai în cadrul anumitor fa- 
milii. Ele sunt trecute cu sgircenie, dela unul la altul pe linie. de sânge, E cazul 
descintecului de „mușcătură de șarpe” (No. 14 pe schemă) care se moşteneşte în 
familia Văscanilor (f. 359): 


Yediţă. Osu de măduhă. 

Prestiță Șine-o adus veste, 

Carnea de peliță, Șărpile să crăpe: 

Pelița de carne, 

Carnea de os, (f. 81) 


Şi a celui de junghi (No, 13 pe schemă) care „merge 'n familia Botnarilor, a 
Jitarilor” (f, 359), Formula e descrierea muncii cînepii: 


M'am pornit la arat Am zolit, 
Și la semănat, SNCH 

Stai junghi s' te leg! Am depănat, 
Am cules-o, TETEE 
Am legat-o, Am țăsut, 
Stai junghi s' te leg! DECHE 
Am tochit-o, Am ghilit, 
Stai junghi sr te leg! Ee? e 
Am bătut-o, Am făcut val, 
D LN 0 oo po r Sg gg ep eege 
Am melițai-o, Am rupt-o 
Am răjilat-o, Și junghiu l-am legat, 
ate i i A Și Mărioara 
Am cheptănat-o, Cu gura a legat 
de ie ea ee e Și pişte Marea Neagră 
Am pieriet-o, Am zvirlit, 

le i Și Ion a rămas curat 
Am tors-o Și luminat, 
EE Ca Maica Preşista 
Am şiuşit-o, Şi l-o lăsaj, 
SE Diavol a Ca mă-sa ce l-o făcut, 
Am răschiet, 
KAREN d nn (F. 347). 


Aceste formule n'au deci cum avea o extensiune mai mare în repertoriu, 
eficacitatea lor depinzînd tocmai de această calitate a descîntecului de a îi moş- 
tenit pe linie de sânge, 

Cam în aceeași categorie intră și formulele ştiute actualmente de persoane 
reputate ca „închise”, care nu vor să spună. 

Din această cauză satul socoteşte că formulele sunt amenințate de dispariţie, ` 
odată cu dispariția deţinătorilor actuali, E cazul descintecelot No, 22 şi 29, 

6. Frecvenţă si mai mică au formulele ce reprezintă boli nu prea temute în 
sat, (Form.: No, 19, 24, 25, 27 şi 30). Devenite bizare şi unice ele reprezintă ca 
frecvență opusul descintecelor de bolile temute în sat, 


www.dacoromanica.ro 


Arhiva fotografică a Institutului Social Român 


Şanţ-Năsăud : portul şi pieptenătura fetelor 


www.dacoromanica.ro 


VOSVANVHOI 3I)010I90S 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


Arhiva fotografică a Institutului Social Român 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


Arhiva fotografică a Institutului Social Român 


port bărbătesc 


ăsăud: 


„N 


H 
$ 


Şan 


ca.To 


WWW. 


Arhiva fotografică a Institutului Social Român 


VOSVaNVWOJ 4ID)0'10190S 


anesc 


port bătrâ 


Șanţ- Năsăud 


portul de sărbătoare al fetelor 


ăsăud': 


Şanţ-N 


ca.ro 


WWW. 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 17 


7. Cu o frecvenţă aparte socotim formulele aduse din alte sate cum e cazul 
descîntecelor No, 26 (de iriguri) şi No. 28 (de „soare 'n cap” durerea de cap). Frec- 
venta mică a acestora poate D dealtfel datorită și faptului că nau avut timpul ne- 
cesar pătrunderii în atmosfera magică a satului, 

In concluzie, să încercăm a extrage sensul faptelor sociale comunicate mai sus, 

1, Putem spune mai întîi că în satul Cernova fiecare formulă are, în grupul 
agenţilor magici, o arie de extensiune ce-i este proprie, arie pe care o cercetare 
minuțioasă ar dovedi-o cu desăvirşire deosebită de a oricărei formule alta, 

Această frecventă a ei este în legătură în primul rînd cu numărul persoa- 
nelor care-o ştiu, Căci, deși formula magică e ţinută să rămiie neschimbată, parti- 
cipînd ideal la strigenţa formei unui text religios, în realitate orice cercetător își 
poate da seama că, la un moment dat, ea prezintă variante, 

Așa că, frecvenţa în repertoriu a unei formule magice însemnează de fapt un 
număr dat de variante, De altfel transmiterea ei de la o generaţie la alta nu putea 
duce decit la aceasta, transmiterea nefăcîndu-se niciodată mecanic, fără schimbări, 
Soarta variantei e astfel legată de personalitatea celui care-o ştie şi care e instru- 
mentul momentan în procesul de transmisiune al ei, 

O aceeași formulă e spusă în moduri diferite, Un informator obișnuit o recită 
cu teama de a nu o schimba, respectind elementul tradiţional, neadăogând nimic 
dela sine, In gura unui informator neobișnuit, adică inteligent şi cu dar literar, for- 
mula ia o înfăţişare nouă, inedită, plină de aport personal. 

Norocul cercetătorului constă tocmai în a descoperi pe acești cei mai inte- 
resanţi informatori dintr'un sat, De aci importanța culegerii datelor privitoare la 
informatori, date care pot duce la concluzii foarte interesante din punct de vedere 
sociologic, Satul Cornova este o strălucită dovadă a acestei afirmaţiuni, aci unde 
informatorii sunt adevărate personalităţi femenine sătești, chezăşie deci a unui mare 
număr de variante, 

Crearea variantelor unei formule magice se deosebeşte însă de crearea vari- 
antelor oricărui alt element folcloric, In viaţa spiritual-socială a satului, formula 
magică are o situaţie absolut specială, 

Pe când o doină sau o strigătură e rostită nestingherit, cu voce tare, în grup, 
formula magică e ţinută să fie rostită încet, secret, transmisă în condiţii speciale 
dela bătrîn la mai tînăr etc, Transmiterea ei nu este niciodată lipsită de ceremonial, 
Şi stringenţa ce caracterizează pentru satul Cornova transmiterea descîntecelor de 
„mușcătură de şarpe“ sau de „junghi“, care se moștenesc numai în cadrul anumitor 
familii, trebue să îi caracterizat odinioară iniţierea în orice altă practică magică, 
In acest proces de trecere îngrădită, formula e sortită să sufere mai cu seamă 
schimbări de natură linquistică, datorită auzirii greşite, combinării de cuvinte etc., 
schimbări care dau formulei magice un aspect rigid şi care-i imprimă mai cu seamă 
caracterul de neînțeles şi bizar, O recitire atentă a descîntecului de mușcătură de 
șarpe e destul de elocventă în acest sens, 

Pe cînd dimpotrivă, drumul mai nestingherit parcurs în viața socială a satului 
de o doină sau o strigătură, spuse clar, în auzul tuturor, oferă acestora mai multe 
şanse de răspîndire și poate chiar de cizelare estetică, 

Cînd însă formula magică circulă oarecum mai liber (desigur niciodată la fel 
cu o doină sau o strigătură, de ex.) atunci e şi ea pe drumul variantelor, 

Formula devine atunci mobilă, vie, după modelul ei se formează altele, pierzind 
sau cîștigind estetic în drumul ei, după cum a ajuns în patrimoniul spiritual al unui 
om obișnuit sau al unuia neobișnut, 

2, Dar în afară de această arie de extensiune a formulei în grupul agenţilor 
magic, am mai menţionat în articolul de față şi așa zisa arie de circulație reală a 
formulei în sat, aria de folosire socială a ei: la unele formule se recurge mai des, 
la altele mai rar, Poate că această folosire socială să fie cea care dă valoare 


www.dacoromanica.ro 


18 SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


deosebită anumitor formule condiționînd astfel frecvența lor în grupul agenților 
magici. Nu-și dau oare, aceştia, osteneala să ştie formula la care se recurge mai des ? 

Dar folosirea socială a unei formule magice este în strînsă legătură cu ritmul 
de viaţă biologică și sufletească a satului, Sunt sate în care se descintă mai mult 
copiii, în care bîntue anumite boli; sunt altele în care se descintă mai mult vara 
etc., etc.. 

Dar mai cu seamă legătura vieţii sociale prezente, cu trecutul, face ca în sat 
să circule mai cu seamă formulele cu care sunt obişnuiţi oamenii din bătrîni. Din 
acest punct de vedere satul rominesc este o individualitate specifică de credinţe şi 
practici magice moştenite, individualitate ce se exprimă şi se consolidează prin 
trecerile dela o generaţie la alta, Şi cu cit satul e mai plin de sensul tradiţiei, cu 
cît e mai dominat de acel „esprit de clocher" de care a vorbit genialul linguist 
francez De Saussure, cu atit el nu primeşte în domeniul practicelor magice, ca şi 
în domeniul religiei sau al artei sale, decit pe acelea ce sunt conforme celor 
existente în sat, Sau, chiar dacă le acceptă, le transformă, făcindu-le să intre în 
ritmul obişnuit al satului, De aceea temele acceptate de aiurea sufăr deobicei un 
lung proces de adaptare, Am menţionat la timpul cuvenit faptul că, în satul Cornova, 
printre formulele magice de foarte restrînsă frecvenţă, figurează și acelea venite 
de aiurea și care deci n'au avut sau poate nu au prea multe șanse de pătrundere 
în atmosfera magică a satului, 

Inţelegem aşa, dece formulele vechi sunt cele de mai intensă frecvenţă în 
grupul agenţilor magici, 

Nu trebue să uităm însă că studiul pătrunderii într'un sat al formulelor magice 
de aiurea este de mult interes sociologic, chiar dacă n'ar fi de considerat decit 
lupta lor de adaptare la spiritualitatea satului, 

Esenţial însă orice sat are un grup definit de formule teme magice. Aşa că, 
în ultimă analiză, aria de circulaţie a unei formule magice poate D redusă la o 
arie tematică. Desigur însă că spaţiul limitat al unui sat poate oieri o contribuţie 
destul de mică la problema schițării ariilor tematice; deabia determinarea provinciei 
tematice ar oieri spaţiul limită necesar, Dar despre aceasta vom vorbi cu un alt prilej. 


ȘTEFANIA CRISTESCU 


Descîntec de dragoste și joc 


Inf.: DOCIA CREŢU, 20 a. ştie carte, 


Bună dimineața, Gura de turtiță! 

Apă sfintă, mărgătoare, Fără mine n'au putință 

Ce vii dela Sfintu Soare! Nici a bea, 

leu îf dau pită şi sare, Nici a minca, 

Tu-m dă dragostea cea mare. Pină nu m'or săruta ; 
Sfintă apă măgenea, Nici să beie, 

Fă-mă, Doamne, frumuşea, Nici să mince, 

Ca spcicuțu griului, Pînă cen brață m'or strînge. 
Tot în fruntea jocului | Că io's jişină 'nflorită, 

Ca Sfintu Soare cin 'răsare Di la munte coboriltă ; 

Cu noodzăci și noo de radză Și io ie jişin încărcat, 

Să răsară la mine'n faţă! De la virfu muntelui plecat. 
La față să fiu frumoasă, De tof ficiorii chemată 

La trup drăgăstoasă, Şi 'n fruntea jocului băgată, 
Ocii de Domniţă, Culegere: ȘTEFANIA CRISTESCU 


Şanţ, Septembrie 1935 


www.dacoromanica.ro 


CRONICI 


CONTEMPORANĂ 


SOCIOLOGIA FRANCEZĂ 


In orice domeniu de activitate ne-am afla, 
simţim din când în când nevoia să recapitulăm 
drumul parcurs, pentru a cunoaşte exact rezul- 
tatele obţinute şi a ne orienta munca în viitor, 
Faptul acesta se petrece în chipul cel mai fi- 
resc şi în domeniul sociologiei, Apar regulat 
dări de seamă despre ce s'a realizat în câmpul 
acestei ştiinţe, avându-se în vedere uneori ţările 
in cari se desvoltă, alteori şcolile sau curente- 
le mai de seamă, O astfel de dare de seamă a 
apărut nu demult pentru sociologia franceză, da- 
torită sociologului C. Bouglé şi intitulată carac- 
teristic : Bilan de la Sociologie française contem- 
poraine (Colecţia : Nouvelle Encyclopâdie Phi- 
losophique. Paris, Alcan, 1935), E interesant 
„bilanţul“ acesta şi pentru noi, atât prin in- 
formaţiile pe cari le căpătăm, cât şi prin pu- 
tința ce ne dă să comparăm străduințele dela 
noi cu ce se face în altă parte. Din asemenea 
confruntări se pot trage întotdeauna bogate în- 
vățăminte, 

C. Bougle înfăţişează în realitate ceva mai puţin 
decât sociologia franceză; numai şcoala inteme- 
iată de Em. Durkheim, şcoala sociologistă, nu- 
mită destul de arbitrar şcoala franceză, Con- 
tribuţiile unor Espinas, Izoulet, Tarde, Worms, 
Richard, Essertier, Lasbax etc. nu sunt amintite 
sau sunt amintite numai în treacăt, Dar dacă 
bilanţul nu e complet, în schimb este cât se 
poate de unitar, tocmai pentrucă înfătişează pre- 
ocupări strâns inrudite, născute şi desvoltate în 
spiritul aceluiaşi sistem, 


Sociologismul se caracterizează, spre dife- 
renţă de sociologia propriu zisă, prin încercarea 
de a lămuri cu ajutorul factorilor sociali întrea- 
ga viaţă psihică (subiectivă) şi spirituală (obiec- 
tivă) a omului, călcând în consecinţă domeniul 
celorlalte ştiinţe preocupate mai de mult de re- 
alitatea omenească, Bouglé încearcă să arate, şi 
în mare parte reuşeşte să ne convingă, că fn- 
cercările acestea nu sunt totuşi lipsite de rost, 
Sociologia a impus multor ştiinţe, dacă n'a izbutit 
şi nici nu putea izbuti să le desființeze, un spirit 
nou ; a sugerat noi metode şi noi cercetări, de- 
venind un factor important în promovarea cu- 
noaşterii ştiinţifice moderne, Adevărul acesta ne 
e iînfăţişat pe rând în ce priveşte psihologia, 
istoria, ştiinţa juridică şi cea economică; fără 
să se nesocotească nici partea pe care o dato- 
rează sociologia acestor ştiinţe, la cari trebue să 
adăugăm etnologia, atât de însemnată pentru 
sociologia durkheimistă, şi demografia, geografia 
umană şi statistica, pe cari se intemeiaza mor- 
fologia socială. In chipul acesta bilanţul nu se 
referă numai la sociologia propriu zisă, ci la spi- 
ritul sociologic francez în genere. Prin aceasta 
nu este însă mai puţin instructiv. 

Cari sunt raporturile dintre sociologie şi 
psihologie în ştiinţa franceză ? Aug. Comte, ca 
şi urmaşul său pe linie ştiinţifică, Emile Durk- 
heim, cei doi mari sociologi ai Franţei, în apa- 
rență nesocotesc psihologia, când nu o neagă de- 
a-dreptul. Totuşi, după cum a arătat pe larg 
Ch. Blondel, în Introduction à la psychologie 


www.dacoromanica.ro 


20 


collective, ei nu sunt împotriva oricărei psiho- 
logii, ci numai a celei tradiţionale, bazată pe 
introspecţie sau orientată strict individualist, 
Mai ales după Durkheim, sociologia implică o 
psihologie nouă, preocupată de conştiinţa colec- 
tivă. Punând în circulaţie ideea conştiinţei co- 
lective, sociologismul a deschis noi căi de cer- 
cetare şi a însemnat un mijloc de reinnoire a 
psihologiei preocupată până atunci numai de 
conştiinţa individuală, Faptul acesta apare lămu- 
rit în Traité de Psychologie, publicat de G. Du- 
mas în colaborare cu cei mai de seamă psihologi 
ai Franţei. Explicaţiile sociologice îşi găsesc aici 
o largă şi fericită aplicare. Acelaşi spirit se 
găseşte în lucrările: Transformations des sen- 
timents de Paulhan, Les cadres sociaux de la 
mémoire de Halbwachs, La conscience morbide 
de Blondel etc. Rând pe rând viaţa afectivă, 
funcțiunile intelectuale, voliţiunile au fost lămu- 
rite, în afară de substratul lor fiziologic, prin 
înrâuririle pe cari le sufer din partea vieţii so- 
ciale, Psihologia a fost făcută astfel atentă de 
către sociologie asupra „dimensiunii sociale“ a 
faptelor sufleteşti, pe care ştiinţa modernă n'o 
mai poate nesocoti. Cele două ştiinţe, departe 
de a se nega una pe alta, se ajută reciproc în 
deslegarea nenumăratelor probleme, cari întrec, 
prin complexitatea lor, domeniul unei singure 
discipline, 

O ştiinţă căreia sociologia franceză îi datorează 
foarte mult este etnologia, Antropoiogia, socotită 
ca ştiinţă a raselor, şi-a lărgit preocupările în 
decursul veacului XIX, devenind etnologie prin 
studiul culturilor. Expansiunea colonială a dus 
şi ea la cunoaşterea din ce în ce mai precisă a 
popoarelor primitive sau semicivilizate, material 
care a înrâurit de aproape desvoltarea sociolo- 
giei. E destul să ne gândim la opera unui Lévy- 
Bruhl, întemeiată în întregime pe datele etnolo- 
giei! Les Fonctions mentales dans les sociétés 
inferieures (1910), La mentalité primitive (1922), 
L'Âme primitive (1927), Le Surnaturel et la 
Nature dans la mentalité primitive (1931) şi 
lucrarea recentă: La Mythologie primitive (1935). 
In toate acestea, Lévy-Bruhl încearcă să demon- 
streze existența unei mentalități caracteristice 
primitivilor, pe care el o numeşte mentalitate 
mistică sau prelogică, diferită complet de men- 
talitatea logică a societăților civilizate. Primitivii 
nu operează, ca noi, cu principiul identității 
sau al contradicției, nici cu principiul cauzalității, 
nici nu disting individualitatea de colectivitate, 
supranaturalul de natural. Toată gândirea lor 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


este îndreptată spre forțele mistice cari stăpâ- 
nesc lumea, încât lucrurile n'au semnificaţie de- 
cât în măsura în care participă la aceste forţe. 
In locul principiilor noastre logice, ei operează 
cu un singur principiu: al participaţiei. Teza 
aceasta a fost combătută tot cu material etno- 
logic de către Olivier Leroy în Essai d'introduc- 
tion critique A l'étude de l'économie primitive 
şi de Raoul Allier în Psychologie de la conver- 
síon chez les peuples non-civilises şi în Le 
Non-civilise et nous, Tot pe material etnolo- 
gic şi-au clădit sistemul de sociologie Durkheim 
şi cei mai mulţi dintre continuatorii lui: Mauss, 
Fauconnet, Davy etc. Religia, magia, sacrificiul, 
dreptul contractual, responsabilitatea etc., au fost 
rând pe rând lămurite cu ajutorul cercetărilor 
privitoare la primitivi, S'a arătat în chipul acesta 
cât de mult variază viaţa sufletească şi spirituală 
în funcţie de organizaţia socială, cu fiecare so- 
cietate în parte. Tot pe material etnologic caută 
sociologia să lămurească civilizaţia ca un feno- 
men mai larg decât grupul unitar, cuprinzând 
un cerc intercomunitar sau internaţional, 

O altă preocupare a sociologiei franceze durk- 
heimiste este morfologia socială, adică studiul for- 
melor structurale şi materiale ale societăţii şi al 
înrâuririi acestora asupra celorlalte fenomene so- 
ciale, Datele statistice, demografice şi antropo- 
geografice sunt pe larg întrebuințate aici. In lu- 
crarea sa De la division du travail social, Durk- 
heim explică fenomenul indicat în titlu prin o 
seamă de transformări materiale: creşterea po- 
pulaţiei, înmulţirea oraşelor, extinderea mijloa- 
celor de comunicaţie etc., adică prin fenomene 
de morfologie socială. Bouglé însuşi lămureşte 
succesul ideilor egalitare Dn Les Idées &galitaires) 
prin fapte morfologice: densitatea populaţiei, a- 
glomerarea în marile oraşe, întretăierea cercurilor 
sociale etc. Aşa dar morfologia socială, în sensul 
ei material, se ocupă cu repartizarea populaţiei 
pe suprafața pământului, după punctele hidro- 
grafice, în oraşe, în industrii, după drumuri, ca 
şi cu marile curente omeneşti de imigrare şi e- 
migrare etc., încercând alături de geografia uma- 
nă şi demografie, o cât mai precisă lămurire a 
lor, Sociologia se opune astăzi determinismului 
geografic al unui Ratzel şi acceptă posibilismul 
unui Vidal de la Blache, Cercetări precise do- 
vedesc temeinicia acestei atitudini, 

In afară de ştiinţele amintite, sociologia este 
strâns legată şi de istorie. Cele două preocupări 
uneori aproape se confundă, Totuşi astăzi se în- 
cearcă o diferențiere precisă, luându-se ca punct 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


de plecare lucrarea lui Paul Lacombe : L'His- 
toire considere comme science, în care se deose- 
beşte evenimentul, ceea ce nu se petrece decât 
o singură dată, de instituţie, care cuprinde acte 
cari se repetă. Istoria s'ar ocupa de evenimente, 
sociologia de instituţii, Totuşi limitele acestea nu 
se respectă decât in mare şi ştiinţa, departe de 
a pierde prin aceasta, profită foarte mult. Istoria 
modernă câştigă în temeinicie tocmai datorită 
spiritului ei sociol>gic. De citat mai ales: Glotz, 
Solidarité de la famille en Grèce, Bloch: Les 
Caractères originaux de I'histoire rurale fran- 
çaise, Petit-Dutaillis: La Monarchie féodale şi în 
genere colecţiile : Peuples et Civilisations şi 
L'Evolution de l'Humanité. Sinteza istorică, aşa 
cum o concepe un H. Berr, este în chip egal is- 
torie şi sociologie (cf. La Synthèse en Histoire,1911, 
En marge de (Histoire universelle, 1934). La 
rândul ei sociologia, întrucât nu vrea să rămână o 
ştiinţă formală, sistematizează materialul istoric şi 
lămureşte ştiinţific întâmplările trecutului. 

In ce priveşte raporturile sociologiei cu drep- 
tul şi cu economia politică, ele n'au fost la fn- 
ceput prea bune. Încetul cu încetul însă, spiritul 
sociologic a pătruns şi în aceste două ştiinţe so- 
ciale şi le-a reinnoit cu totul. Astăzi există ohiar 
preocupări speciale de sociologie juridică şi so- 
ciologie economică. 

Durkheim s'a ocupat cu dreptul încă într'una 
din primele sale lucrări: De la division du tra- 
vail social. Stabileşte astfel că dreptul represiv 
e în funcţie de solidaritatea socială, E] are pre- 
cădere în societăţile bazate pe solidaritatea me- 
canică, în care domină conformismul şi asemă- 
narea dintre indivizi. Dreptul restitutiv câştigă 
dimpotrivă teren în societăţile bazate pe solida- 
ritatea organică, individualiste, dominate de di- 
viziunea muncii. Unii dintre elevii săi i-au con- 
tinuat ideile. De citat mai ales Fauconnet, autorul 
unei concepţii sociologice despre răspundere (La 


21 


Responsabilité) şi Davy, autorul unei concepţii 
sociologice despre contract (La Foi jurée). Teorii 
sociologice despre drept apar însă şi în rândul 
juriştilor. De citat mai ales Jean Ray: Essai sur 
la structure logique du Code civil; Morin: Ré- 
volte des faits contre le Droit şi La Loi et le 
Contrat, la décadence de leur souveraineté; Char- 
mont: Socialisation du Droit; Duguit: L'Etat, le 
Droit objectif, la loi positive; Hauriou cu teoria 
instituției, Delos, Renard, Emm. Lévy, etc. 

Fenomenele economice n'au fost mai puţin 
cercetate de sociologia franceză, fapt care a în- 
râurit de aproape şi pe economişti. Dintre so- 
ciologii durkheimişti specializaţi în probleme eco- 
nomice sunt de citat mai ales Simiand: La Mé- 
thode positive en science économique, Le Salaire, 
l'évolution sociale et la monnaie şi Ha/bwachs: 
L'Evolution des besoins dans les classes ouvrières. 
Bougls înfăţişează pe larg şi ideile acestora, amin- 
tind in concluzie şi preocupările sociologice în 
legătură cu arta, cu morala, cu limba etc., cari 
toate arată rodnicia noului spirit ştiinţific, 

După sociologia franceză, faptele sociale, de 
orice natură ar fi ele, economice, politice, reli- 
gioase, morale, sunt supuse unor raporturi con- 
stante cari pot fi formulate în legi, prin observaţii 
comparative şi nu pot fi inţelese complet decât 
în ansamblul lor, adică in funcţie de societatea 
întreagă, 

De sigur bilanţul intocmit de Bouglé are multe 
lacune, dar el reuşeşte totuşi să dea o idee despre 
progresele sociologiei franceze în ultimii 50 de 
ani şi despre rodnicia acestei ştiinţe în lămurirea 
mai tuturor manifestărilor omeneşti. Cartea a- 
ceasta ar trebui citită cu atenţie de toţi oamenii 
de ştiinţă socială dela noi, ca să vadă cât de mult 
le-ar folosi studiul sociologiei şi mai ales cât de 
rodnică e colaborarea diferitelor discipline pentru 
lămurirea integrală a realităţii sociale. 


TRAIAN HERSENI 


INSTITUTE PENTRU CERCETAREA VIEȚII ROMÂNEȘTI 


1. INSTITUTUL SOCIAL BASARABIA 


a) Activilatea dela 18 Noembrie 1934 
până la 22 Martie 1936 


S'a implinit un an şi patru luni de la înfiin- 
tarea Institutului Social Român al Basarabiei. In 
acest răstimp pe care îl putem considera ca anul 
grupărilor de forţe, cunoaşterii membrilor Insti- 


tutului între ei şi dibuirilor inerente fiecărui în- 
ceput. Institutul a desfăşurat o activitate destul 
de rodnică pe tărâmul cercetărilor sociale în 
Basarabia, 

Imediat după înfiinţarea Institutului şi după 
îndeplinirea formelor legale cerute de legea per- 
soanelor juridice, s'a trecut la organizarea secții- 


22 


lor. Până astăzi şi-au inaugurat activitatea urmă- 
toarele opt secţii din totalul de cincisprezece 
câte are Institutul: 

1. Secţia Culturală, condusă de D-1 Prof. T. 
Bulat, 

2. Secţia Agricolă. condusă de D-l Prof. A. 
Cardaş. 

3, Secţia Economică, condusă de D-1 Prof. Th. 
Ştirbu. 

4, Secţia Juridică, condusă de D-l Const, 
C, Georgescu-Vrancea. 

5, Secţia Sociologică, condusă de D-1 Prof, H. 
Dăscălescu, 

6. Secţia de Educaţie Naţională, condusă de 
D-1 Colonel V. Nădejde. 

7, Secţia Technică şi Urbanistică, condusă de 
D-1 Ing. N. Profiri. 

8. Secţia Cooperatistică, condusă de D-1 VI. 
Ghenzul. 

Secţiile care au continuat să activeze anul 
întreg, fie prin şedinţe intime cu membrii secţiei; 
fie prin comunicări publice, sunt numai urmă- 
toarele cinci: Secţia Economică, Secţia Sociolo- 
gică, Secţia Technică, Secţia Agricolă şi Secţia 
juridică. 

Activitatea Institutului de la înfiinţare şi până 
astăzi s'a desfăşurat în două mari direcţii: 1) 
conferinţe publice şi cercetări monografice. 

Secţia economică a organizat două mari cicluri 
de conferințe: primul la „Sala Eparhială“ în 
zilele de Duminică pentru difusarea ştiinţelor 
sociale şi problemelor de politică naţională, so- 
cială şi culturală, iar al doilea intitulat: 


„Valorificarea produselor Basarabene”. 

Din primul ciclu s'au ţinut până în prezent 
următoarele conferinţe: 

1. Factorul monetar în criza economică mon- 
dială, de D-1 Prof. I. Răducanu, 4 Decembrie 1934. 

2. Statul Țărănesc, de DJ Ion Mihalache: 
Preş, Partidului Naţional-Țărănesc, 27 Mai 1935 

3. Cum înţelegem Românismul, de D-1 C. Rä- 
dulescu-Motru, 6 Octombrie 1935. 

4. Sisteme de economie dirijată, de D-1 Prof 
I. Răducanu, 20 Octombrie 1935. 

5, Şcoala şi Criza economică, ținută de d-l 
S. Mehedinți, 27 Octombrie 1935. 

6. Ieşirea din actualele greutăți economice, N. 
Iorga, 3 Noembrie 1935. 

7. Organizarea muncii naționale, M. Ghelme- 
geanu, 17 Noembrie 1935. 

8. Capitalism şi Socialism, Gh. Taşcă, 24 
Noembrie 1935, 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


9. Doctrina economică naționalistă, A. C. Cusin, 
1 Decembrie 1935. 

10. Evoluţia economiei liberale, V. Madgearu, 
8 Decembrie 1935, 

11, Organizarea Statului Țărănesc, N. Ghiulea, 
15 Decembrie 1935. 

12. Libertatea: Dreptul pozitiv şi dreptul ra- 
tional de Mircea Diuvară, 8 Decembrie 1935. 

13. Doctrina statului țărănesc, Aurelian Ben- 
toiu, 19 lanuarie 1936. 

14. Doctrina naționalistă, N. Crainic, 2 Fe- 
bruarie 1936, 

15. Doctrina liberală, Al, 
9 Februarie 1936. 

16. Invățământul agricol în România, Prof, N. 
Vasiliu. 

17. Curente politice europene, Gr, Filipescu, 
Martie 1936. 

18. Doctrină şi acţiune politică, Prof. D. Gusti, 
22 Martie 1936. 

19. Târgurile şi rolul lor economic, de D-l 
Prof. Brancovici, 29 Martie, 

Ciclul de conferinţe continui în fiecare Du- 
minică până la 31 Mai 1936. 

Din ciclul „Valorificarea produselor basara- 
bene“, început încă din anul trecut, s'au ţinut 
până acum următoarele comunicări: 


Popescu-Necşeşti, 


1. Nevoile industriei basarabene, 14 Decem- 
brie 1934: i 

2. Problema muncii în Basarabia, 21 Decem- 
brie 1934: ` 


3. Politica bancară ta Basarabia, 12 Ianuarie 
1935, com. D-lui P. Sinadino. 

4. Politica creditului în Basarabia, 18 Ianua- 
rie 1935. 

5. Politica muncitorească in 
Februarie 1935, 

6. Regimul contingentării şi Politica comerfu- 
lui exterior al României, 20 Februarie 1935, 

7. Problema drumurilor în Basarabia, 7 Aprilie 
1935, comunicarea D-lui Ing. Profiri. 

În anul curent, acest ciclu urmează în conti- 
nuare şi a început Vineri 20 Martie a. c. cu co- 
municarea D-lui VI. Cristi, fost ministru, despre 
„Valorificarea producţiei viticole” şi a D-lui 
Prof. Th. Al. Ştirbu: Valorificarea producţiei 
prin organizarea desfacerii, ţinută la 27 Martie 
1936. 

Ciclul continuă cu comunicările D-lor : 

M. Costejchi: Valorificarea producţiei pomi- 
cole, 3 Apr. 1936; 

C. Georgescu-Vrancea : Inrâurirea organizaţiei 
de Ştat şi a legislației sovietice asupra legături- 


Basarabia, 10 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


lor economice dintre Basarabia şi U. R. S. S.. 24 
Aprilie 1936. 

M. Voia: Gospodăriile comunale. Rolul lor 
în curentul de îndrumare spre zootechnizare şi 
raţionalizare a agriculturii, 8 Mai 1936, 

Th. Nica: Organizarea şi valorificarea pro- 
duselor ovine. 15 Mai 1936, 

Șt Constantinescu: Reimpădurirea în Basarabia, 
22 Mai 1936, 

H. Vasiliu: ÎIndustrializarea producţiei agri- 
cole, 29 Mai 1936. 

Secţia economică şi secţia technică şi urba- 
nistică au elaborat câte un plan de cercetare 
monografică a Chişinăului cu privire specială 
asupra vieţii economice şi a situaţiei edilitare a 
oraşului, 

Secţia sociologică a organizat în lunile: De- 
cembrie 1934 şi Ianuarie, Februarie 1935, în ve- 
derea cercetărilor monografice dela lurceni şapte 
şedinţe cu membrii secţiei în care s'au discutat 
şi s'au interpretat teoriile şi metodele monogra- 
fiei sociologice din publicaţiile Institutului Social 
Român, 

La aceste şapte şedinţe s'au mai adăugat încă 
şase, ţinute în lunile Mai şi lunie 1935, la care 
au participat numai membrii echipei monografice 
care au plecat la lurceni, 

In cursul lunei August 1935, echipa monogra- 
fică organizată de Secţia Sociologică cu membri 
şi dela celelalte secţii ale Institutului au cercetat 
monografic satul lurceni, 

Materialul documentar adunat în această cam- 
panie de cercetări monografice e destul de bogat 
şi de mare valoare documentară. 

E de ajuns să pomenim numai de cele peste 
o sută de documente istorice asupra proprietăţii 
răzăşeşti, descoperite de d-l Preşedinte de Tri- 
bunal Aurel Sava (d-sa a cercetat acest sat şi 
inainte de cercetările Institutului şi D-sale se 
datoreşte alegerea lurcenilor pentru cercetări 
monografice), precum şi bogata colecţie de basme 
(60 de texte) culese de D-1 Prof. P. Ştefănucă, 
care cuprinde cele mai variate motive şi în acelaş 
timp formează fenomenul cel mai caracteristic 
din viaţa spirituală a satului lurceni, anume po- 
vestitul, 

Tot în această campanie de cercetări mono- 
grafice s'a organizat şi un mic muzeu ceramic 
care a fost trimis la Expoziţia echipelor regale 
studenţeşti, din „Parcul Carol”. 

Materialele privitoare la starea economică a 
satului, starea sanitară a olarilor, industria cas- 
nică, statisticele economice, fotografiile, care 


23 


oglindesc viaţa de fiecare zi a lurcenilor sunt 
bogate contribuţii la cunoaşterea acestui sat ră- 
zăşesc, 

Echipa monografică a organizat la lurceni 
asistenţa medicală cu medicamente puse la dis- 
poziţie de Inspectoratul Sanitar al Basarabiei şi 
de Institutul de seruri şi vaccinuri, Dr. Cantacu- 
zino din Bucureşti. 

S'a mai înfiinţat la lurceni un cămin cultural 
şi s'a început organizarea olarilor Intro coope- 
rativă, 

In acest ultim scop s'a intervenit de către 
Institut la Ministerul de Agricultură şi s'a primit 
un prim ajutor de 10 000 lei. 

Parte din materialele adunate la lurceni au 
fost prezentate în următoarele şapte comunicări 
publice : 

1. D-1 Aurel Sava.—O aşezare străveche 
răzăşească : Iurceni — 10 Ianuarie 1936, 

2. D-1 P., Ştefănucă,. — Literatura populară a 
Iurcenilor— 17 Ianuarie 1936. 

3. D-1 Th. Ştirbu. — Viaţa economică a satu- 
lui lurceni — 31 Ianuarie 1936, 

4, D-1 Th, Porucic. — Cadrul geografic la 
lurceni—7 Februarie 1936, 

5, D-1 S. Gonţa, V. Adiasevici: Industria cas- 
nică (olăritul şi covoarele) la lurceni—14 Februa- 
rie 1936. 

6. Al. Romanovici: Agricultura la lurceni—21 
Februarie 1936, 

Urmează să se ţină: 7. S. Bogoş: Date sta- 
tistice la lurceni. 8. B. Grigoriev: Starea sanitară 
a olarilor din lurceni, 

„ Aceste opt comunicări la care se vor mai 
adăuga şi alte studii vor fi tipărite într'un buletin, 

Institutul social a început să publice în revista 
„Viaţa Basarabiei“ sub rubrica „De la Institutul 
Social Român al Basarabiei” comunicările mai 
însemnate şi chiar texte din materialele culese 
la lurceni, 

Până acum s'au publicat următoarele comu- 
nicări : 

1. „Politica Bancară în Basarabia“, de D-1 P. 
Sinadino. 

2. „Valorificarea producţiei basarabene prin 
cooperaţie" de D-1 E. Pavlescu, 

3, Literatura populară a satului lurceni de P. 
Ştefănucă. 

4, Un basm întitulat: „Povestea lui Ion Să- 
racu“, şi o baladă intitulată: „Trei vitegi”, 

Institutul Social Român al Basarabiei şi-a ri- 
dicat temeliile în acest prim an de viaţă pe munca 
venită dela puţini membri, Nădăjduim insă că 


24 


numărul membrilor cu adevărat muncitori se va 
mări an cu an şi Institutul Social Român al Ba- 
sarabiei va deveni cu timpul Instituţia care să 
imbrăţişeze în câmpul cercetărilor sale proble- 
mele sociale cele mai însemnate, cari îşi caută o 
soluţionare în această provincie românească. 


PAN HALIPPA 
Preşedintele I. S. R. din Basarabia 


b) Vizita D-lui Prof. D. Gusti la Chişinău 


Duminică, 22 Martie a. c., a vizitat Chişinăul 
D-1 Prof. D. Gusti, Preşedintele Institutului So- 
cial Român din Bucureşti şi Directorul General 
al Fundaţiei Culturale Regale „Principele Carol“ 
participând la adunarea generală anuală a In- 
stitutului Social Român din Basarabia, şi pentru 
a conferenţia în cadrele I. S. R. B., despre „Doc- 
trină şi acţiune politică“ precum şi pentru a pre- 
da Fundaţiei Culturale Regale „Principele Carol” 
Regionala Chişinău, dreptul de folosință a pala- 
tului Regal din Chişinău, 

D-1 Prof. D. Gusti a fost întâmpinat la gară 
de membrii I. S. R. Basarabiei şi membrii Fun- 
daţiei Culturale Regale „Principele Carol“ şi alţi 
intelectuali din Chişinău. La orele 10 a. m., a avut 
loc adunarea generală a LS R. Basarabia. D-1 
Pan Halippa Preşedintele I. S. R. Basarabia 
salută prezenţa D-lui Prof. D. Gusti la adunarea 
generală a Institutului, D-sa arată rostul Insti- 
tutului Soc. Român al Basarabiei, pentru cerce- 
tarea problemelor sociale din această provincie 
şi sprijinul care l'a avut Institutul din partea 
D-lui Prof. D. Gusti şi din partea I. S. R, din 
Bucureşti. 

Propune adunării generale ca D-l Prof. D. 
Gusti să fie ales membru de onoare al LS R. 
din Basarabia. D-1 Pan. Halippa citeşte o tele- 
gramă către M. S. Regele Carol al II-lea, Pre- 
sedintele de onoare al I. S, R., din Basarabia, 
prin care se cere să se aprobe pentru vara 
viitoare o echipă regală la lurceni, satul cercetat 
monografic de L S. R., din Basarabia în vara 
anului 1935, 

D-1 Prof. D. Gusti salută adunarea în numele 
LS R., din Bucureşti şi felicită pe membrii 
Institutului Social din Basarabia pentru rodnica 
activitate desfăşurată într'un an de zile. Mulţu- 
meşte pentru cinstea ce i s'a făcut de a fi ales 
membru de onoare al L S. R., din Basarabia. 

DI avocat C. Stoica, Consilier comunal, sa- 
lută din partea Primăriei Municipiului Chişinău 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


prezența D-lui Prof. D. Gusti la lucrările I, S. R., 
din Basarabia, arătând întreaga activitate ştiin- 
țifică şi culturală a înaltului oaspe. 

D-1 Vlad. Cristi, fost ministru, arată că LS R., 
al Basarabiei a reuşit să desfăşoare timp de un 
an de zile o activitate intr'adevăr surprinzător 
de bogată. Evidenţiază rostul conferințelor or- 
ganizate de LS R., pentru desvoltarea viefei 
culturale din Chişinău. D-sa mai arată că I, S. R.. 
din Basarabia a reuşit să grupeze intelectuali 
din toate partidele politice într'un mănunchi cu 
scopul de a cerceta problemele sociale ale Ba- 
sarabiei. 

D-1 Prof. P. Ştefănucă citeşte raportul de ac- 
tivitate al I. S. R, din Basarabia pe anul 1935. 

D-1 Prof. Th. Al. Ştirbu, citeşte programul de 
activitate viitoare, care cuprinde următoarele 
puncte: conferinţe publice săptămânale pentru 
răspândirea cunoştinţelor sociale; conferințe pu- 
blice săptămânale de interes special, organizate 
de toate secţiile Institutului cu probleme speciale 
asupra Basarabiei; continuarea cercetărilor asu- 
pra Chişinăului; şi cercetări monografice la sate, 

D-1 Prof. D. Gusti prezintă pentru biblioteca 
I. S. R, din Basarabia următoarele publicaţii: 
1. La Monografie et L'Action Monographique 
en Roumanie, două conferinţe ţinute de D-1 Prof, 
D. Gusti la Universitatea din Paris; 2. Les 
Fondations culturelles Royales de Roumanie de 
D. Gusti, conferință ţinută la Academia de 
Ştiinţe morale şi politice din Paris; 3. Die König 
lichen Stiftungen Rumäniens, o conferinţă ţinută 
cu ocazia alegerii D-lui Prof. D. Gusti Doctor 
honoris causa rerum politicarum, la Universi- 
tatea din Leipzig. D-l Prof. D. Gusti arată 
că activitatea culturală a echipelor regale stu- 
dențeşti, bazată pe o cunoaştere a realităţilor 
sociale a stârnit interes în multe ţări. Însuşi Pre- 
şedintele Consiliului de Miniştri din Franţa D-1 
Sarraut a cerut informaţii la Fundaţia Culturală 
Regală „Principele Carol” pentru a aplica ace- 
leaşi metode şi în Franţa. 

D-l Prof. D. Gusti crede că I. S. R., din Ba- 
sarabia trebuie să-şi impună cunoaşterea tuturor 
problemelor sociale basarabene, iar pentru pu- 
blicarea rezultatelor pune la dispoziția Institu- 
tului „Arhiva pentru ştiinţa şi reforma socială“, 
pentru studii mari, iar pentru studii mai mici şi 
cronici, revista „Sociologie Românească”. Funda- 
Ha Culturală Regală „Principele Carol” pune la 
dispoziţia I. S. R, din Basarabia două camere 
pentru sediu în palatul Fundaţiei Culturale Re- 
gale, „Principele Carol” Reg. Basarabia, Acţivi- 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


tatea de până acum a I. S. R., din Basarabia e 
rodnică şi face onoare membrilor săi. Cercetă- 
rile monografice la lurceni sunt o dovadă că 
Institutul e pe drum bun. Unele descoperiri fă- 
cute la lurceni, cum sunt moartea înainte de 
vreme a unei părţi din populaţia satului, olari 
de meserie, cari mor din cauză că lucrează 
smalțul cu plumb, otrăvitor pentru sănătate. Do- 
nează din partea M, S. Regelui suma de 10,000 
lei pentru Căminul Cultural din satul lurceni cu 
scopul de a se veni în ajutorul olarilor ca să-şi 
schimbe procedeele dezastruoase de preparare a 
smalțului. Cunoaşterea, realizată cu ocazia cerce- 
tărilor monografice trebuie să aducă o imbună- 
tățire a soartei sătenilor. Prin aceasta se dove- 
deşte că la baza ajutorului social stă cunoaşterea, 
Relativ la programul de activitate viitoare a 
Institutului D-sa crede că s'au imbrăţişat toate 
ramurile de activitate ce se cer unei instituţii 
ştiinţifice insă accentul trebuie să se pună pe 
cercetările monografice pentru cunoaşterea Ba- 
sarabiei. Să se creieze mai întâi o mare arhivă 
de cunoaştere a ţării pentru a se putea pune la 
dispoziţia oamenilor politici ideile rodnice de 
conducere a ţării, Se impune o ierarhizare în 
executarea programului: mai întâi cercetări mo- 
nografice şi in rândul al doilea — conferinţe, 
Nici I. S. R., din Bucureşti n'a organizat în acest 
an conferinţe fiindcă întreaga activitate a mem- 
brilor Institutului a fost îndreptată în direcţia 
cercetărilor problemelor dunărene, cercetări cari 
se fac în colaborare cu Institutul Internaţional 
de Cooperare intelectuală, 

D-l Pan. Halippa, preşedintele I. S. R., din 
Basarabia propune adunării ca să se trimită câte 
o adresă de mulţumire tuturor instituţiilor, cari 
au acordat sprijin material LS R., din Basarabia 

Se procedează la alegerea Comisiei de cenzori 
in persoana D-lor S. Ciocârdel, P, Firică, G. Moţit. 


La orele 12 a. m., a avut loc în sala Eparhială, 
ia faţa unui public foarte numeros conferinţa: 
„Doctrină şi acţiune politică“. 

La orele 2 d. m., a avut loc o masă comună 
la restaurantul „Londra“, 


La orele 3 d. m. a avut loc în Palatul „Fun- 
daţiei Culturale Regale Principele Carol“ din 
Chişinău o adunare festivă a membrilor Funda- 
Hei convocată special cu ocazia vizitei D-lui Prof, 
D. Gusti. Au luat partela această întrunire mem- 
brii Fundaţiei şi peste 60 de intelectuali din Chi- 


25 


şinău, D-1 Prof. D. Gusti este primit cu vii aplauze 
de membrii Fundaţiei. D-sa aduce la cunoştinţa 
adunării membrilor inalta numire facută de M. S- 
Regele numind ca Preşedinte al Fundaţiei Re- 
gionala Chişinău pe d-l N. Donici. In continuare 
mulţumeşte tuturor persoanelor din cadrul Funda- 
Gei, cari înţeleg să sprijine activitatea pe care o 
depune această instituţie pe ogorul ridicării cul- 
turale la sate, 


D-l Prof. T. Bulat, rosteşte o cuvântare de 
bun sosit salutând pe D-l Prof. D Gusti din 
partea membrilor Fundaţiei, mulţumeşte pentru 
sprijinul acordat vechei asociaţii „Astra“ în mo- 
mente critice când în lipsa de mijloace materiale 
era pe punctul de a dispare. Astăzi datorită 
Inaltei protecţii a M. S. Regelui şi sprijinului 
material al Fundaţiei Culturale Regale „Princi- 
pele Carol” organizarea activităţii culturale la 
sate a primit un puternic suflu de viaţă. 

D-1 Prof. L. Boga descrie cu lacrimi în ochi 
greutăţile materiale prin care a trecut asociaţia 
„Astra” gi gazeta „Cuvântul Moldovenesc”, 

D-1 Prof. D. Gusti mulţumeşte tuturor pentru 
frumoasa primire ce i s'a făcut. Arată meritul 
mare în acţiunea culturală a Basarabiei al D-lui 
Pan Halippa, care atât sub Ruşi, cât şi astăzi des- 
făşoară o bogată activitate pe acest teren. D-sa 
arată că acţiunea culturală la sate trebuie să se 
desfăşoare deopotrivă în direcţia sănătăţii popo- 
rului, organizării muncii, culturei moral-religioase 
şi în sfârşit educaţia muncii. Activitatea cultu- 
rală trebuie să fie precedată de cunoaştere. Me- 
toda de urmat este contactul viu, direct şi per- 
manent cu satele prin căminele culturale şi şcoa- 
lele ţărăneşti cari au menirea să pregătească pe 
viitorii conducători ai căminelor culturale. 

In aceiaş zi seara la orele 9 D-l Prof. D 
Gusti a luat parte la concertul simfonic organi- 
zat de Fundaţia Culturală Regală „Principele 
Carol”, regionala Basarabia în sala Eparhială 
sub conducerea D-lui M. Bârcă. 

A doua zi Luni, 23 Martie a.c. D-l Prof. D. 
Gusti a vizitat pe D-l General P. Cânciulescu, 
Comandantul Corpului III Armaiă pentru a-i 
aduce mulțumiri de ingrijirile şi reparaţiile fă- 
cute Palatului Regal cu concursul armatei. D-sa 
a mai vizitat Palatul Cultural în construcţie, 
liceul de băieţi „Alex. Donici”, Facultatea de 
Ştiinţe Agricole, Muzeul Naţional, şcoala de vi- 
ticultură şi gospodăria comunală din com. lalo- 
veni jud, Lăpuşna, 


26 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


2 INSTITUTUL DE CERCETĂRI ŞI EXPERIMENTAŢIE FORESTIERĂ 


Consideraţii generale 


Tendinţa tot mai accentuată de a se da tu- 
turor ramurilor de producţie şi activităţilor pro- 
fesionale o bază temeinică de desvoltare a an- 
grenat şi economia forestieră, care reprezintă în 
fara noastră una din cele mai însemnate surse 
de bogăţie. 

La aceasta a contribuit în largă măsură cons- 
tatarea, că pădurile se impuţinează din ce în 
ce, iar calitatea celor cari au mai rămas des- 
creşte văzând cu ochii, datorită diverselor impre- 
jurări, între care enumărăm, cu deosebire, ex- 
ploatările vicioase şi păşunatul abuziv, 

Indiferent din ce cauză au descrescut canti- 
tatea şi calitatea pădurilor (capitalismul, starea 
mizeră, lipsa de educaţie şi tradiţie forestieră, 
legile de reformă agrară, etc.) sigur este, că 
faptul în sine a atras atenţiunea cârmuitorilor 
raspunzători de bunul mers al economiei naţio- 
nale, cari au căutat în cele din urmă să găsească 
remediile cu concursul cercetărilor de technică 
şi ştiinţă specifică ţării noastre, 

În adevăr, in materie de producţie şi valo- 
rificare forestieră, nu numai că nu putem tm- 
prumuta tot ce a elaborat până în prezent tech- 
nica şi ştiinţa altor țări cu o cultură mai veche, 
dar chiar în ţara noastră nu se pot aplica pe 
intreg cuprinsul ei aceleaşi norme, fiecare re- 
Giune având condiţiunile sale specifice de sol, 
climă, stare economică, socială etc. S'a impus 
deci conducătorilor nevoia înjghebării în fara 
noastră a unei doctrine silvice proprii, adaptată 
condiţiunilor sale variate pe întregul teritoriu, 
ştiut fiind, că aproape nicio ţară nu are, pe o 
suprafaţă relativ redusă, condițiuni atât de variate 
ca stare orografică şi hidrografică, ca România. 

Când ne gândim că pădurile ocupă aproape 
25 %0 din suprafaţa pământului ţării, că 35 fin din 
tonaiul mărfurilor transportate pe C.F.R. îl ocupă 
lemnul, că lemnul ocupă locul al Ill-lea în ex- 
portul românesc după petrol şi cereale, că în 
sfârşit pentru cele circa 18 milioane m. c. ce se 
exploatează anual din pădurile ţării, se între- 
buințează aproximativ 7,5 milioane zile de lu- 
cru, ne dăm foarte bine seama de importanţa 
pădurilor în economia naţională, în balanţa co- 
mercială ca şi în viaţa populaţiei rurale din ve- 
cinătatea ținuturilor păduroase,. 

Dacă mai considerăm şi avantagiile materiale 
ale pădurilor, rolul lor devine covârşitor în şă- 


nătatea, bogăţia şi apărarea ţării, în viaţa ei so- 
cială integrală, 

Având în vedere pe de o parte această ne- 
contestată importanţă ; iar pe de altă parte re- 
Şimaul vitreg la care au fost supuse pădurile în 
ultimele decenii, regim care a dus în unele 
locuri până la o completă dispariţie a păduri- 
lor şi la înlocuirea lor cu plaga râpelor, toren- 
Hor şi pustiului, este cazul a ne întreba, nu de 
importanța unui Institut de cercetări ştiinţi- 
fice în materie de economie forestieră, ci mai 
degrabă de ce acest Institut nu a apărut cu 
multe decenii inainte, 

Este drept, că ştiinţa forestieră în special şi 
preocuparea ştiinţifică ca metodă de cercetarea 
fenomenelor în general, este de tânără dată în 
țara noastră; dar dacă am încerca să privim 
numai la popoarele din jurul nostru, am vedea 
că ne-au luat cu mult înainte, şi ca dată a preo- 
cupărilor şi ca intensitate de investigaţiune, 


Aşa de exemplu: Cehoslovacia posedă 2 Ins- 
titute : la Brno şi Praga ; Ungaria, unul la So- 
pron; Polonia trei: unul principal la Varşovia 
şi alte două la Lwow şi Cracov; Rusia posedă 
şase Institute: patru în Europa şi anume la Char- 
kov, Gorigorski, Voroneş şi Kazan ; iar două în 
Siberia la Busk şi Wladivostok; Bulgaria are o 
stațiune de experimenitaţie la Sofia şi în sfârşit 
Jugoslavia posedă două Institute : unul la Za- 
greb şi altul la Belgrad, 


Inființarea Institutului 


Toate acestea eran deja de mult în fiinţă 
când la noi un foarte timid început il face Casa 
Autonomă a Pădurilor Statului (C.A.P.S) în 1930, 
care condusă fiind pe atunci de un om de şti- 
nță, şi-a dat seama că nu-şi poate fundamenta 
solid activitatea, dacă nu se adapă la luminile 
obiective ale ştiinţei, Astfel a luat fiinţă aci un 
birou de studii, unul de publicaţii şi trei labo- 
ratorii: unul de soluri, unul de entomologie şi 
altul de botanică şi patologie forestieră, Neavând 
local propriu cele trei laboratorii s'au instalat, 
cu încuviințarea Rectoratului, în localul Secţiei 
silvice dela Şcoala Politechnică Regele Carol al 
II-lea, unde funcţionează şi astăzi, 

Formându-şi din ce în ce personal de spe- 
cializare, Caps face un pas înainte, şi la 22 
Marie 1933, desvoltă birourile şi laboratoriile 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


indicate într'un „Oficiu de studii“ a cărui struc- 
tură era următoarea: 

a) O secţiune de cercetări şi experimentaţie 
forestieră care avea să urmărească în timp şi să 
studieze problemele cu aspect ştiinţific, cari 
— direct sau indirect — sunt menite a influența 
technica şi ştiinţa forestieră românească; 

b) O secţiune de documentare, care avea să 
se ocupe de studiul problemelor în legătură cu 
nevoile imediate ale serviciului, condiţiunile eco- 
nomice ale producţiunei, elaborarea de norme, 
strângerea, clasificarea şi valorificarea diverse- 
lor date statistise, etc, 

Dar chiar acest „Oficiu de studii” era mult 
prea modest faţă de nevoile unei economii fo- 
restiere naţionale şi faţă de ceea ce vecinii noştri 
lucrau la acea dată. In plus, acest Oficiu de stu- 
dii era solicitat să se ocupe de întreaga econo- 
mie forestieră naţională, adică de toate pădurile 
ţării, nu numai de cele ale Statului, 

Spre a intra intr'un ritm mai viu de progres 
şi spre a implini o lacună, care ne-a ţinut mult 
timp în întârziere faţă de ştiinţa universală de 
specialitate şi mai ales faţă de nevoile arzătoare 
ale ţării noastre, Ministrul de Agricultură şi 
Domenii printr'un referat al său a propus şi 
Consiliul de Miniştri a aprobat prin Jurnalul 
Nr. 561 din 16 Mai 1933 (publicat în Mon. 
Oficial Nr. 115 din 22 Mai 1934), transformarea 
Oficiului de studii Caps, în Institut de Cercetări 
şi Experimentaţie Forestieră. In referatul men- 
ționat se fixează şi scopul Institutului, care 
constă „in rezolvarea ştiinţifică a problemelor 
de economie forestieră sau a celor referitoare la 
valorificarea soluţiilor găsite, în pregătirea ma- 
terialului necesar, care să formeze baza îndru- 
mărilor unor economii practice rentabile, pre- 
cum şi în răspândirea cunoştinţelor de economie 
forestieră”, 

In conformitate cu art. 1 din Jurnalul indicats 
Institutul funcţionează sub o conducere proprie? 
sub controlul direct al Ministerului de Agricultură 
şi Domenii şi este subvenționat prin fondurile 
prevăzute în Bugetul Caps. 

In felul acesta se implineşte un vechi dezi- 
derat al Corpului silvic de a soluţiona problema 
Institutului de cercetări, iar Ministerul de Agri- 
cultură şi Domenii, care se îngrijise ceva mai de 
mult şi ceva mai intens de zootehnie şi agricul- 
tură işi desăvârşeşte organizaţia sa ştiinţiifică, 
spre a-şi desvolta şi fundamenta de aci înainte 
temeinic şi armonios activitatea sa, bine dis- 
tinctă şi unanim recunoscută În economia naţională, 


21 


Am crezut necesar acest scurt istoric al in- 
ființări Institutului de Cercetări Forestiere, spre a 
se vedea pe de o parte stadiul şi poziția sa fn 
activitatea publică, cum şi frământările şi greu- 
tățile naşterii unui atât de important factor de 

progres în technica şi ştiinţa românească, 


Organizarea actuală (personal și mijloace 
de lucru) 


Inainte de a arăta problemele de care se 
ocupă Institutul în formațiunea sa actuală, so- 
cotim de un deosebit interes să arătăm mijloa- 
cele de lucru, căci fără îndoială, un program 
cât de atractiv şi cât de înţelept alcătuit, ră- 
mâne inoperant dacă nu există posibilităţile de 
realizare, 

Institutul este incadrat actualmente ca per- 
sonal technic de cercetări cu : 21 Ingineri silvici 
şi 7 specialişti şi ca personal administrativ cu 
5 funcționari. 

Bugetul Institutului a variat între 1933-1936 
intre 4 şi 5 milioane, având la materiale: 
2.303.700 lei în anul bugetar 1933-1934; 2.208.400 
lei în 1934/1935 şi 1.928.600 lei în 1935/1936, dar 
din care nu s'a putut obţine decât: 623.800 lei 
in 1933/1934, adică 26,90%, din suma alocată; 
853,400 lei în 1934/1935, adică 38,6%/0 şi 1.347.400 
lei în 1935/1937, adică 64,6% din totalul pre- 
văzut, 

Institutul nu are imobil propriu avându-şi 
nstalate birourile sale într'un local cu chirie în 
Strada Clopotarii Vechi Nr. 1, iar laboratoriile, 
la care s'a mai adăogat incă unul de technolo- 
gia lemnului, sunt instalate şi astăzi, cum s'a mai 
arătat, în localul Şcoalei Politechnice. 

Drept câmp de experienţă i s'au afectat 33 
rezervațiuni din patrimoniul Caps, răspândite pe 
tot cuprinsul ţării, şi alese conform condiţiunilor 
specifice staţionale, iar în vara anului trecut 
s'au înfiinţat două staţiuni de experimentaţie re- 
gionale, una la Timişoara (Casa Verde) şi alta 
la Gurghiu-Mureş, dintre cari, din lipsă de per- 
sonal, numai aceasta din urmă a putut fi pusă 
în funcţiune până in prezent, 

In curs de organizare şi înzestrare menţionăm 
Biblioteca Institutului, care până în prezent nu- 
mără 3750 volume şi în care tindem a adunacu 
deosebire toată literatura şi materialul docu- 
mentar forestier, care nu există la alte biblio- 
teci publice, şi Muzeul silvic (Central) din Par- 
cul Carol, care se desvoltă pe noi baze de în- 
făţişare a technicei şi ştiinţei forestiere şi a rea- 


28 


lităţilor din viaţa economică şi socială a popu- 
laţiei din jurul pădurilor, 

Cât de modestă este organizarea actuală a 
Institutului vom constata foarte uşor, dacă ne 
Gândim la cele 30 săli bine înzestrate ale Institutului 
Cehoslovac dela Brno, la cele 115.000 ha de 
pădure afectată Institutului findandez dela Hel- 
sinki, (unde Directorul Institutului a fost multă 
vreme şi Preşedinte al Consiliului de Miniştri) 
şi la „Forst Products Laboratory“ din Madison. 
Wiscosin, U. S. A., care în timpul războiului, 
numai pentru cercetarea lemnului avea 548 am- 
ploiaţi şi un buget de 1 milion de dolari. 

Este interesant să cunoaştem aceste fapte, 
spre a putea să ne dăm mai bine seama de în- 
țelegerea şi interesul ce-l desvoltă la noi preo- 
cuparea ştiinţifică în general şi posibilitatea ce 
a avut-o Institutul de care ne ocupăm, care se 
strădueşte enorm să depăşească greutăţile în- 
ceputului, mult prea împovărătoare, când labo- 
ratoriile nu sunt utilate cu aparatura necesară, 
când materialele obişnuite cercetărilor lipsesc 
Sau nu pot fi obţinute la timp şi când per- 
sonalul technic cu pregătire academică este 
forțat — in dorința de a valorifica priceperea 
şi energia — să facă muncă de laborant sau de 
lucrător, din lipsa celor mai elementare mâini 
de ajutor, indispensabile unor asemenea activi- 
tăți. 

Mai departe nu vom putea face considera- 
țiuni în acest sens, fără să nu pătrundem cu o- 
biecțiunile noastre în politica generală a con- 
ducătoritor destinelor Națiunii față de toate ins- 
titutele de cercetări ştiinţifice, cari, în toate 
țările şi in toate timpurile au fost obiectul de o 
deosebită atenţie şi de viguroasă nădejdie pentru 
rezolvarea chestiunilor ardente imediate şi a 
problemelor generale de cultură şi progres 
social al ţărilor respective. 

Cu modestele mijloace ce le-a avut şi le are 
în prezent şi cu un personal extrem de restrâns 
tânărul Institut de cercetări forestiere simţindu-şi 
viu datoria de a se integra în ritmul propăşirei 
culturale a țării, spre a face să crească raţional 
pe pământul ei o economie forestieră româ- 
nească, a imbrăţişat pe cât s'a putut toate pro- 
blemele ce incumbă o astfel de indrăsneaţă nă- 
zuinţă. 


Secţiunile Institutului ei problemele 
de cercetare 


Membrii Institutului au lucrat, dintr'un început, 
după pregătirea specială a fiecăruia, pe proble- 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


me, cari s'au grupat apoi în următoarele secţi- 
uni: 

L Cultura, protecţia şi exploatarea pădurilor, 
technologia şi industrializarea lemnului, care se 
ocupă cu: studiul vegetației lemnoase din regi- 
unile caracteristice ţării; întemeierea şi îngriji- 
rea arboretelor; insectele şi animalele vătămă- 
toare pădurilor şi mijloacele de combatere; stu- 
diul celor mai bune procedee de exploatare şi 
industrializare ; proprietăţile şi calităţile lemnu- 
lui românesc. 

II. Amenajamente, cubaje, estimafii, se ocupă 
cu studiul metodelor raţionale de amenajament, 
al creşterilor capitalului lemnos în legătură cu 
diversele calităţi ale solului, cu metodele de cubaj 
şi estimaţie la arborele individual şi la arborete. 

III. Factorii naturali de producție; dendrolo- 
gie, genetică, pedologie. Aci se cercetează mo- 
nografia speciilor lemnoase indigene şi exotice, 
problema raselor de cultură, selecţionarea şi 
controlul fito-sanitar al semințelor forestiere, 
flora pădurilor şi păşunile alpine, flora şi ma- 
ladiile criptogamice, cum şi solurile forestiere 
din punct de vedere al calităţii şi ameliorării lor. 

IV. Geniu forestier, amelioraţiuni, se ocupă cu 
studiul instalaţiunilor mecanice şi tehnice "de 
tansport şi industrializare, cu amelioraţiuni al- 
pine şi pastorale, corecţiunea torenţilor şi pune- 
rea în valoare a terenurilor degradate, 

V. Administraţia rațională, politică şi statistică 
forestieră, organizarea muncii, se ocupă cu me- 
todele de conducere raţională a unităţilor fore- 
stiere din punct de vedere al personalului şi 
utilajului material, relaţiunile între economia fo- 
restieră şi cea naţională, studiul diverselor ti- 
puri de explotaţiuni forestiere, cu stabilirea unei 
statistici forestiere raţionale, cum şi cu organi- 
zarea practică a elementelor de documentaţie : 
bibliotecă, fototecă, desenuri, hărţi, muzee, expo- 
ziţii etc. 

Pe lângă această secţie este ataşată şi un bi- 
rou administrativ, care îndeplineşte toate lucră- 
rile de secretariat, registratură, personal, patri- 
moniu, inventar şi contabilitate. 

Trebuie să menţionăm, că în afară de staţiu- 
nile regionale de experimentaţie, Institutul are 
în programul său de desvoltare înființarea de 
Ocoale silvice experimentale, alese în ţinuturi cu 
condițiuni staţionale, economice şi sociale diferite, 
în care se vor aplica practic pe o scară mai în- 
tinsă metodele elaborate de Institut cu privire 
la cultura, protecţia, valorificarea şi administra- 
ţia forestieră, cu un cuvânt tot ceea ce se re- 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


feră la procesul producţiunii, gestiunii şi circu- 
laţiunii bunurilor forestiere. 

Aceste Ocoale silvice experimentale vor fi 
deci centre de studii şi aplicaţiune practică nu 
numai a lucrărilor tehnice izolate, ci şi a celor 
ce se desprind din legătura acestora cu realită- 
tile sociale. Unde pădurea este aproape singura 
sursă de venituri şi de întrebuințare a braţelor 
locale — cum este ţara Moților de exemplu, — 
sau unde pădurea lipseşte, inrăutăţind şi posibi- 
lităţile de productivitate a pământului şi viaţa 
populaţiei — cum este cazul ținuturilor de stepă 
— nu se poate aplica în aceste cazuri tiparul 
general de cultură, valorificare şi administraţie 
a pădurilor, ci în urma cunoaşterii realităţilor, 
trebuie să se elaboreze regimul şi sistemul spe- 
cific acestor ţinuturi cu condițiuni staţionale, 
economice şi sociale deosebite. 


xe x 


Publicaţiunile și legătura cu străinătatea 


Ca mijloace de difuzare a disciplinei şi rea- 
lizărilor sale, Institutul întrebuinţează : 

a. Publicaţiunile sale, care sunt împărţite în 
patru serii şi anume: 

Seria l-a. Analele Institutului de Cercetări şi 
Experimentaţie Forestieră, unde se înfăţişează re- 
zultatele cercetărilor originale, ca o contribuţie 
la ştiinţa silvică universală (a apărut până în 
prezent un volum, al doilea este gata de tipar). 

Seria Il-a. Adaptări, referate, comunicări, care 
cuprinde lucrări de sinteză, bazate pe isvoare 
străine, prelucrate şi completate cu cercetări 
locale proprii şi adaptate nevoilor reale ale vie- 
tei noastre foresticre (au apărut până în prezent 
două numere). 

Seria III-a. Instrucţiuni, care înfăţişează lucrări 
cu caracter instructiv, bazate pe date ştiinţifice, 
redate într'o formă concisă şi în stilul potrivit 
mediului unde se aplică (a apărut până în pre- 
zent numai Nr. 1). 

Seria IV-a. Broşuri de îndrumări silvice, care 
cuprinde lucrări de popularizare, menite a răs- 
pândi conoştinţele de economie forestieră în ma- 
sele populaţiei (în pregătire deocamdată 5-6 bro- 
şuri), 

Deosebit de aceste broşuri, Institutul colabo- 
rează la publicaţia Fundaţiei culturale regale 
„Principele Carol" — Cartea Satului — pentru 
întocmirea unei lucrări populare complete de 
economie forestieră, 

b. Conferinţele, pe cari membrii [Institutului 
le țin la Radio, la Cercul de studii al Ingineri- 


29 


lor silvici de pe lângă Societatea Progresul Sil- 
vic şi la organizaţiile diverselor Instituţiuni cul- 
turale. 

c. Articole izolate sau pagini in reviste sau 
ziare, cari, evident, se bazează pe rezultatele 
cercetărilor ştiinţifice, dar cari au mai mult un 
caracter de popularizare a cunoştinţelor de eco- 
nomie forestieră sau de informare a cercurilor 
intelectuale asupra problemelor pădurii în an- 
samblul bunurilor naturale, în economia şi apă- 
rarea naţională, 

d. Colaborarea cu diverse instituţiuni la ac- 
tiunea directă de muncă culturală la sate, unde 
în mod generic pădurea îşi găseşte şi fiinţa şi 
rostul existenţei sale. Intre acestea cităm cu de- 
osebire Fundaţia Regală „Principele Carol". 

e, Ca mijloc de legătură cu străinătatea are, pe 
lângă analele sale (seria I-a de publicaţii), con- 
tactul strâns cu Uniunea internaţională a staţi- 
unilor de experimentaţie forestieră, actualmente 
cu sediul la Stokholm, datorită căreia s'a făcut 
legătura cu 72 Institute de cercetări, iar cu parte 
din acestea s'a început un schimb de seminţe 
forestiere de proveniență garantată. Cu toate 
aceste Institute se face schimb de publicaţii şi 
s'a început alcătuirea bibliografiei silvice uni- 
versale, Institutul nostru fiind împuternicit să 
execute partea privitoare la România. 


Datorită tot acestei legături Institutul este so- 
licitat foarte des să dea relaţiuni asupra condi- 
țiunilor de vegetaţie a diverselor specii lemnoase 
şi chiar să procure colecţii de lemne indigene. 


Consideraţii finale 


Prezentând cercurilor intelectuale ale ţării, 
prin mijlocirea noului organ de studii al reali- 
tăţilor vieţei sociale din România, — Sociologie 
Românească — ce anume este şi vrea să fie In- 
stitutul de cercetări forestiere pentru progresul 
cultural şi economic al ţării — unul şi acelaş 
cu progresul social, — sperăm să găsim pe lângă 
larga înţelegere a rosturilor, şi concursul în 
desvoltarea şi atingerea ţelurilor sale, 

In sprijinul acestei înţelegeri este suficient 
să ne referim la milioanele de hectare cu tere- 
nuri degradate şi cu păduri închircite, care a- 
şteaptă fixarea şi valorificarea pământului ce se 
nărue, ca şi la ameliorurea cantităţii şi calităţii 
produselor pădurii, pe care cel mai rău pământ 
al ţării ar hrăni-o din belşug. 

Să ne mai referim de asemenea la ţinuturile 
de pe cuprinsul ţării bântuite de secetă, care 


30 


aşteaptă salvarea prin irigaţia aeriană înlesnită 
de perdelele de adapost; la reaua îngrijire şi 
devastarea pădurilor tocmai când se face apel 
la ele pentru imbunătăţirea vieţei locale, pentru 
turism, pentru apărarea naţională, etc. şi în 
sfârşit, să ne mai referim la faptul că deşi a- 
proape întreaga aşezare a gospodăriilor rurale 
este inchegată din lemn, sătenii noştri şi 
ceea ce este mai dureros, chiar şi unii intelec- 
tuali tratează pădurea încă amarnic de vitreg. 

Pentru multele racile de care suferă econo- 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


mia forestieră, pentru motivul că lemnul va fi 
pentru încă multă vreme cărbunele,. fierul şi 
betonul imensei majorităţi a populaţiei româneşt 
pentru atâtea foloase materiale şi imateriale ale 
pădurilor. 

Institutul de Cercetări Forestiere profund 
conştient de datoria sa, işi propune să fie o so- 
lidă pârghie de progres în cultura, bogăţia, să- 
nătatea, frumuseţea şi siguranţa ţării, 


TRAIAN HEROIU 


DOCUMENTE 


BASMUL LA IURCENI 


Literatura populară a Basarabiei numără nu- 
mai câteva coleclii de texte. Dintre toate speciile, 
cea mai slab reprezentată e basmul. 

Până acum s'au publicat următoarele două 
colecţii de basme: „Poveşti Basarabene“ de S. 
Teodorescu-Kirileanu şi Poveşti din Basarabia 
de V. Moisescu, 

Participând la cercetările monografice ale Ins- 
titutului Social Român al Basarabiei în satul Iur- 
ceni, Jud, Lăpuşna, în luna August 1935, am 
urmărit, cu deosebită atenţie, basmul. Materialul 
pe care l-am adunat e forte bogat. Timp de o 
lună cât am stat în acest sat, am izbutit, pe lângă 
alte preocupări, să transcriu peste 50 de basme. 
Sunt însă departe de a fi epuizat întreg materialul 
de basme care se aude în acest sat răzăşesc. 

Pe când alte specii de literatură populară 
(cum sunt: colindul şi cântecul de stea) au dis- 
părut aproape cu totul, basmul, anecdota şi legenda 
au povestitori recunoscuţi de întreg satul şi în 
anumite împrejurări, povestitul e foarte mult cău- 
tat. Povestitorii sunt specializaţi în povestitul 
basmelor sau anecdotelor şi la şezători sau clăci 
sunt invitați, în mod special, să povestească. 

Pentru talentul şi osteneala lor primesc, drept 
răsplată, vin şi chiar bani. 

Basmele culese la lurceni cuprind elemente 
fantastice foarte impresionante şi o bogăţie de mo- 
tive neîntrecută. Aproape la toate basmele lui I. 
Creangă am descoperit variante. Basmul „Harap 
Alb“ are două variante, 

Motivul  „Lenore" circulă în două variante, 
Caracteristic e basmul intitulat „Povestea lui Ion 
săracul” care cuprinde, către sfârşit, motivul 


ce stă la baza poemului „Luceafărul“ de M 
Eminescu şi anume: lupta dintre cer şi pământ 
simbolizată prin lupta dintre soare şi om. 
Redăm mai jos basmul : „Pavăl Hofu“ al cărui 
miez îl formează motivul cunoscut al înverzirii 
unui toiag udat cu apă cărată cu gura, în genunchi, 
din vale până în vârful unui deal de către un 
om păcătos pentru ca să-i ierte Dumnezeu păcatele. 


Vasile Alexandri a prelucrat acest motiv fol- 
kloric în cunoscuta baladă: „Groza“. 


Materialul de basme de la lurceni va fi com- 
plectat prin cercetări nouă la teren şi va fi publi- 
cat cu un studiu introductiv despre fenomenul 
spiritual al povestitului la lurceni, 


Pavăl Hoţu. 


A fost o babă şi un moşneag şi moşnegii ceia, 
dela tinereţe şi până la bătrâneţe copii n'au 
făcut, Da moşneagul zice: „măi babă, cu mă duc 
în lumea lui Dumnezeu să 'ntreb de Dumnezeu, 
mai am noroc, ori nu". 

S'a luat şi s'a pornit. A mers el cât a mers 
şi a ajuns la un pârâu, Și i-a ieşit înainte Jucru 
rău, l-a luat pe moşneags de părul capului şi 
l-a prins a-l bate cu capu'n pârâu. Da moşnea- 
gul „şăzi aşa, măi, sei pe dincolo“, dar lucru 
rău nu! „daci mi-i giurui ce ai tu acasă, îţi dau 
drumul“. 

— Da, ci, se am, baba am, altă n'am ce-ţi da. 

— Nu baba, altăceva. 

— Doară casa să-ţi dau, altăceva n'am la 
sufletul meu. 

A stat moşneagul şi s'a gândit: „ce-i giuruit 
al tău să fie că eu n'am altă nimic“. A făcut 
zapis cu dracul. 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


Se intoarnă moşneagul înapoi acasă. Când a 
venit acasă, a găsit un băiat; l-a făcut baba. Da 


moşneagul atunci a stat şi s'a gândit: „la uite, 
măi babă, ce-am făcut eu". 


— D'apoi ce-ai făcut, măi moşnege ? 

— D'apoi, či m'am gândit eu, măi babă, de-o 
treabă de iasta amu la bătrâneţe? Am făcut 
zapis cu dracul, La zece ani are să vie să-mi 
iee copilul, 

Da baba s'a mâhnit, 

Cât creşteau ai noştri băieţi într'un an, acela cre- 
ştea intr'o săptămână, Ş'aşa a crescut băiatul mare, 
Când a implinit băiatul cinci ani, i-a spus mâne- 
sa: „mamă să-mi dai schimburi de cămăși, şi 

' ceva mâncare că eu mă duc de la dumnevoastră, 
Mă duc să-mi scot zapisul de la draci, că tata 
m'a giuruit pănă a nu mă naşte“, Mă-sa a prins 
a plinge. S'a pornit băiatul şi a ajuns într'o pus- 
tietate, Acolo trăia un pustnic. Pustnicul l-a in- 
trebat: „Măi băiete, unde mergi tu ?“, Da băiatul: 
„Mă duc la draci să-mi scot zapisu“. 

— Măi băiete, dacă mă-i slugi un an de zile, 
apoi tu lă-i scoate, 

— Te-oi slugi, moşule, 

Băiaţul l-a slugit şi când s'a împlinit anul, 
pustnicul La zis: Na-ţi crucea şi toiagul ista, 
cu crucea să-i ameliţi!) şi cu toiagul să-i aghez- 
mueşti 2), 

S'a luat băiatul şi s'a pornit, A ajuns la un 
pod. Da acolo şedea un om, 

— hai, mă băiete, de când te aştept să te 
ucid şi pe tine. Măciuca asta a mea-i de pădureţ 
şi-i de nouăzeci şi nouă de ani făcută şi pe tot 
anul am ucis câte un om şi acum să te ucid şi 
pe tine ca să 'mplincsc suta şi mai mult nu mai 
ucid. 

— D'apoi moşule, de ce să mă ucizi că iaca 
eu merg la draci să-mi scot zapisul, 

— Măi, băiete, dacă mergi acolo, nu te ucid. 
Da să 'ntrebi şi de Pavăl Hoţu să vezi mai are 
el loc în iad ori n'are nici acol6, 

— Oi întreba, moşule. 

S'a luat băiatul şi s'a dus, Când a ajuns la 
draci, da Scaraoschi: „la uite-te, giuruita noastră 
vine făr de vreme, n'a mai aşteptat vremea lui, 
Bine ai vinit, băiete". 

Şi i-a dat băiatului un scaun să şadă, 

Da băiatul când a scos crucea şi toiagul şi 
când a prins a amelița şi cu toiagul a le da 
aghiazmă, D făcea pe draci stânci de piatră, Sau 


1) Să-i faci semnul crucii. 
2) Săi lovești (figurat). 


E 


prins a Hpa dracii: „măi, cară-te de la noi, ce-ai 
vinit de vreai să ne pierzi pe noi”, 

— Eu m'oi duce, da daţi zapisu, 

— Să mai fii tu pe cât mai eşti şi nu mai 
dăm noi zapisul, Da băiatul când a prins a-i 
ameliţa cu crucea şi cu toiagul şi a-i face stânci 
de piatră | 

— Da-ţi zapisul c'am să va fac stânci de 
piatră pe toți. Au luat dracii şi i-au dat zapisul 
numai ca să se ducă de la dânşii, 

Da băiatul le-a spus dracilor: „Haideţi şi 
mi-ţi arăta locul lui Pavăl Hoţu. Are loc aici 
ori nu?“ 

— hai, să mai fii tu pe cât eşti că locul lui 
Pavăl Hoţu nu-l mai vezi! 

— L-ăţ arăta cam să vă fac stânci de piatră 
pe toți! 

Da Scaraoschi cel mare a zis: „Duceţi-vă, 
măi, şi-l arătaţi să se ducă odată dela noi”. 

S'au dus şi i l-au arătat, Pa patul lui Pavăl 
şerpi, bălauri Hoţu mergeau, păuni, broaşte; da 
supt pat fierbea un cazan cu răşină şi pară de 
foc ardea. S'a luat băiatul şi a ieşit de acolo, 

S'a pornit spre casă şi a ajuns la pod la Pavăl 
Hoţu. Pavăl Hoţu l-a 'ntrebat: „Măi, băiete, H-au 
spus, am loc ori nu?", 

Da băiatul: „Hei, moşule, ai şi ce pat frumos 
ai acolo“, 

Moşneagul i-a răspuns: „Mânţămăsc Doamne, 
şi bodaproste că măcar în iad am loc şi eu, Am 
gândit că nici acclo n-oi avea loc, Măi, băiete, 
tu nu mă-i putea spovedi pe mine?", 

Băiatul zice : „Moşule, ia măciuca asta şi vezi 
dealul cela cât îi de mare? Să te sui în genunchi 
în vârful dealului şi să înfibgi măciuca 'n pământ, 
să vii înapoi în genunchi, să cari cu gura apă 
în genunchi şi să uzi măciuca la rădăcină păn 
când s'a prindi ş'a slobozi ramuri ş'a rodi meri, 
Atunci oi vini şi te-oi spovedi, 

— hai, d'apoi măciuca asta îi de nouăzeci şi 
nouă de ani tăiată, când are să înverzeaşcă ea?, 

Moşule puterea Tatălui este mare. 

Şi s'a dus băiatul acasă, Şi aşa a trecut multă 
vreme şi el uitase de moşneas, de Pavăl Hot. 
Şi-a adus aminte într'un târziu şi de dânsul: 
„Măi ia să mă duc eu la sufletul cela să văd 
mai este el pe lume ori nu“. Când s'a dus la 
dânsul, da Pavăl Hoţu şedea sub măr la umbră. 
D picase carnea de pe oase cât a cărat apă în 
genunchi şi a udat mărul, Mărul era încărcat cu 
mere, 

— Ce faci, moşule, aici? Mai poți ceva ori 
nu? 


32 


— De-amu nu mai poci nimică si am gândit, 
măi băiete, că nu mai vii. Te rog spovădueşte-mă, 
măi băiete. 

— Moşule, ia şi te aruncă 'n măr. 

— D'apoi că nu mă poci scula. 

— Ia vezi c'ai să poţi. 

Când s'a sculat Pavăl Hoţu de jos, era ca un 
băiat de doisprezece ani. S'o aruncat în măr. Da 
băiatul: „Moşule, ia scutură odată”, 

Când a scuturat mărul, toate merele au curs 
jos. Da trei mere n'au picat. 

— „Moşule, ia scutură să pice şi acelea” 

— A scuturat şi n'au picat, 

Dă-te, moşule, jos. (S'a dat moşneagul jos). 

Vezi câte mere au curs jos? Atâtea păcate 
ai avut dumneata. Şi de toate te-a iertat Dumne- 
zeu, da cele trei mere din copac sint trei păcate 
şi nu te iartă Dumnezeu. 

— D'apoi, ce fel de păcate, s-acelea ? 

— Pentru c'ai ucis pe tată-to, pe mă-ta şi 
un păcat pentruc'ai umblat cu soră-ta. 

Când i-a mântuit de spus, atunci l-a luat 
Dumnezeu la cer cu suflet cu tot şi cu cele trei 
păcate. (Informator : Isac Lungu, 50 ani, nu ştie 
carte). 

Petre Ştefănucă 


CUM A INVĂȚAT ŞERBAN BUTOIU DIN 
OCARINĂ 


Şerban Butoiu, de 45 de ani, cu 4 clase pri- 
mare, țrăeşte în Bărăgan, în comuna Tătaru, prin 
satele acelea din apropierea Brăilei, mult orăşe- 
nizate și totuşi înapoiate. A venit la Bucureşti pe 
jos, iarna, de-alungul căii ferate, ca să aranjeze 
o „chestiune“ cu un domn colonel, pentru un 
ficior al lui. 

In cîteva cuvinte însă, povestirea lui ne redă 
intreg Bărăganul, aşa cum este : pustiu, uscat, cu 
salcimi pe ici pe colo, cîntece de mahala şi 
„saloane", în cari „comitete“ organizează baluri 
și „serăți“, 


„De la 14 ani cînt cu ocarina. Nu mai cîntă ni- 
mení în sat cu ocarina. Eu nu am mai văzut-3 în 
tot judeţul Brăila. Le-am dat-o şi de pomană la 
alţii şi au şi fărimat-o şi tot n'au învăţat-o. 

Eu am văzut-o într'un catalog şi aşa am co- 
mandat-o, la Jan Fedăr, aici în calea Victoriei, 
cînd eream de 14 ani. Erea atunci Jan Fedăr şi 
am văzut eu catalogul Jan Fedăr. Nu ştiam de 
loc cum sună instrumentul, dar mi-a plăcut. Mi-a 
comandat-o altul, un circiumar de la noi. Pină 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


atunci învăţasem puţin cu cimpoiul şi am uitat. 
Cint şi acum, dar puţin. Dacă am învăţat cu asta, 
mi-e urit să mài cint cu cimpoiul. Ocarina nu 
erea alta decit doi lei, în timpul ăla. Şi apoi m'am 
agăţat de ia şi am învăţat-o, păzind caii noaptea; 
stind de geaba, am învăţat-o, Alţii învaţă de la 
oi, fluierul. Dar ieu de la cai, am făcut-o asta. 
Nu am mers aşa mult pînă să învăţ: mai trei luni 
de zile. Pe urmă am rupt-o cite puţin cite puţin. 

leşise un cîntec atunci, sirba asta „Tudorache 
nene”. Mai erea şi alta „Lino, Leano dragă” şi 
mai cu seamă, dac'aţi auzit „Liţo fa, Leano fa, 
să-ţi facă neica căruţă, cu roate de tărtăcuţă, să 
te prind pe lalomiţă“..... dar n'o mai ştiu. Şi-am 
rupt-o eu cite puţin, cite puţin, dela tonul de 
jos, de-aici şi am început să fac cîntecele astea, 
mergind aşa. Ne plimbam prin comună; mai cu 
seamă noaptea răsună tare şi de dragul ei am 
învățat-o, cînd mergeam pe stradă noaptea. La 
stradă este salcimi, este pomi pe stradă, nu este 
ca aici automobile şi tramvaie: acolo este linişte; 
nu se auzea decit eu, Şi aşa noaptea, ziua, 
noaptea, ziua, am învăţat-o, Şi mă ascultau fetele 
şi fmi spuneau moşii bătrâni: halal de tine, mă 
băiete | Că se aude frumos noaptea, mai cu seamă 
în pomi sau în pădure. In pădure se aude toată 
pădurea, noapteal Se aude tare. Acum aici în 
oraş nu se aude, că este zarvă mare. Dar într'o 
comună, ce este? Nu se aude nimic, Lumea se 
astimpără noaptea. Numai salcimii, pomii. Atit, 
Şi aşa, de drag, mai cu seamă vara, ieşeau să 
mă asculte pînă nu mai mă auziau, 

La noi se chiamă că, după ce face nunțile, 
vine şi face iertăciune, Îi iartă naşu-său pe ti- 
nerii ăia. Aşa este de obicei: se duce cu colacul 
întiiaşi dată, aprinde luminare şi îl iartă naşul 
şi face petrecere şi eu le cint. Şi apoi ne ducem 
la salon şi incepe să joace lumea după mine. Se 
stringe câte 20—30 de oameni, care dă bacşiş 
acolo, la tineri; le pune masa. Pe urmă merge 
cu mine la salon şi-mi dă şi mie, In timpul acela 
2 lei îmi da. Erea, în timpul acela, mult, Imi da 
doi lei pentru iertăciune. 

La tineri da bacşiş. Se stringea cite 40—50 
de lei, câte un leu de bacşiş. Dar mie tmi plăcea 
acela care îl iert. Imi da doi lei şi ieu îi cîntam, 

După aceia se stringea la refenea. Adică la 
refenea este aşa: da bacşiş şi pe urmă da și bă- 
utură : de la mine o vadră, de lu mine 5Kgrme, 
Aceia se chiamă refenea. Se punea laolaltă să 
mai delungească petrecerea. Mai vrea oamenii 
să mai stea. Şi ca să nu stea degiaba, mai dă 
unu cite o vadră, cite 5 kgrame. De atuncia am 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


inceput să le cint. Incepusem să prind hora, 
sirba şi ei nu mai lua lăutari. Lăutarii costă 5—6 
lei, Nunta se cinta — chiar lăutari buni — cu 
24 de lei pe două zile. 2 zile, pe 24 de lei era 
nunta | Eu la nuntă nu cîntam, Nu mă lua nimeni, 
La nuntă trebuie mai multe obiceiuri, Dar însă 
la iertăciune da, 

Acum de vre-o doi, trei ani de zile au înce- 
put să facă şi serăţi, Acestea sunt făcute de flă- 
căi care se pune doi sau trei inşi ca tovarăşi, 
comitet, Comitet se chiamă că plăteşte ei, doi trei, 
lăutarii şi, pe urmă care cum intră, plăteşte, Ei 
le dă bilete la cari intră şi a plătit. Le ia câte 
10 sau 12 sau 8 lei. Ei, dacă stringe mai mult, 
atuncea este ciştigul lor. Dar se poate întîmpla 
că este vreme rea şi la ţară este noroiu mare 
şi nu mai vine nici fete nici flăcăi şi râmân ei 
în pierdere şi ei plăteşte; mă plăteşte şi pe mine 
şi lăutarii care sunt, 

Se adună la cite un circiumar care are salon, 
oricind vor s'o facă. Şi Dumineca şi sărbătoarea 
şi în timpul săptămînii. Acum iarna o face cînd 
vrea. Numai dă bilete la fetele care le invită, 
la care au ei plăcere, Nu vine cine vrea. Fetele 
care nu are bilete, nu sunt poftite şi nu merg. 
La fetele care sunt poftite le trimete dinainte 
bilete, de ziuă. Alea care vine nepoftite, dacă 
sunt băeţii cumsecade, le lasă. Dacă nu le cântă 
marşul şi le face de ies afară Incepe să-i zică 
un marş. Mă pune pe mine şi pe lăutari, dacă 
sunt lăutari. 

Eu cînt şi cu lăutarii cite-odată. Sunt băieţi 
mai tineri care învaţă acuma, mai proşti. Și mă 
ancordez şi eu cu ei. 

Dumineca la joc nu cint. Sunt lăutari angajaţi 
care fac horă în faţa ciîrciumei. Cîntă ceiace se 
comandă, Joacă Valţuri, Stînga, Ciobănaşul, Mai 
joacă şi Fedeleşul. Șimi? Nu ştie pe la ţară, 
Sirba, hora? Cum nul! 

La serată tot aceleaşi lucruri le dansează, 
Care cum vine, porunceşte, Ba se iau şi la bă- 
taie. Se întâmplă aşa că dacă vine unu cam beat 
şi vrea să joace ceva, porunceşte el una, altul 
alta şi nu le place şi se iau de git. Cu mine nu, 
că este circiumarul care mi-e cam naş şi nu îi 
lasă”, 


H. H. Stahl 


ÎNVĂȚĂTURI DIN ZODIAC 


Vasile Sirătan, trăeşte singur în pădurea din 
Valea Ikelulai, lingă satul Cornova, din Judeţul 
Orhei. A învățat mai din cărți, mai din auzite; 


33 


dar mai ales din cea băgat el de seamă că e 
cu gromovnicul şi cu zodiacul. Cunoaşte adică 
„semnele” oricărei întimplări care va să vie şi 
numără pe cer stelele şi „Lumina“. 


„Aşa mi-se arată mie că vara este bună anul 
viitor, că eu cunosc, dar D-zeu ştie mai bine şi 
ar fi bine să strângem pâne. 

Aşa se cunoaşte, Iarna nu-i chiar mare, dar 
vara bună. Când iarna este mare, — şi vara este 
bună! Dar amu, iarna nu o să fie prea mare, 
dar vara bună. Cunosc eu că vine aşa: pe pă- 
dure, pe alun. Inţelegem noi şi potrivim vremea ; 
dar D-zeu ştie mai bine. 


Alunul ? Toi spune eum, Când se întoarce 
pământul, el merge în puterea verii, Amu, de 
se întoarce în puterea iernii, sloboade mâțişori, 
Dacă n'ar fi anul bun, pământul se porneşte 
înapoi, sub amiază şi se duce în sus, Când se 
duce în sus, luna şade o săptămână, zece zile, 
dacă o fi anul prost. Dacă este anul bun, atunci 
işi lapădă mâţişorul acela, când s'a întors, Noi 
numărăm zilele, că ei aşa iese. Se întoarce pela 
1 Iulie când se chişcă lumina lunii, pe la mijloc, 
la 14 zile ; că eu tot le spun oamenilor: de ce 
nu mergeţi drept? că sunt 13 lumini în an, toata 
lumina de 28 de zile! Calendarele cum merg, 
merg ele, sunt bune; dar de ce nu merg pe 
dreptate? Dacă sunt la toată luna 28 de zile de 
lumină şi 13 lumini sunt în an, frig cu cald 13 
lumini | Amu, de acei ce sunt mulţi învăţaţi, ma 
întreabă : dar lumina aia cum o chiamă? luna 
cum o chiamă? Ei luna, ştiu eu cum o chiama. 
Dar ia numără tu până se mântuie lumina, 14 
zile; şi iar numără 14 zile şi nu trebue să te 
uiţi în carte: s'a chişcat lumina. Și numără apoi 
anii de zile şi uita: 13 lumini sunt, 

Eu în pădure stau, dar imi bat capul. Eream 
tânăr şi le număram şi aşa ese drept. Nu le-am 
învăţat dela nimeni. Tatăl meu nu-şi bătea capul 
cu de aistea. Dela mine m'am deprins să potri- 
vesc lumina, în capul meu. 


Că luna este mult mai mare decât pământul, 
Pământul se învârteşte numai odată pe zi. Intro 
noapte ne-am învârtit şi mâne dimineaţă, iar e 
aici. El tot lucrează pe loc, după cum înţeleg 
eu. Dar luna, 28 de zile, de abea odată; odată 
s'a urcat împrejur. 


Știu din capul meu. Aşa m'am deprins, 

Soarele iar îl potrivim aşa: soarele, decât 
totul este mai mare el, îmi pare, Şi pământul şi 
toate, D-zeu din soare a luat şi a făcut toate 
Aşa "i în capul meu, 


34 


Stelele după a mea socoteală le potrivesc 
aşa: că pământul este o stea, aşa am înţeles noi: 
o leacă din învățătură: dar şi noi cunoaştem. Că 
el are foc la mijloc. El este un ou şi are gălbenuş 
la mijloc. (râde bucuros). Apoi avem de aceea 
câte un urcan (băiatul său corectându-l : vulcan) 
care lucrează cum lucrează şi fiertura: se sparge 
şi apoi iar se astupă. Dacă faci o sobă cu coturi 
multe şi faci foc, focul se dă incoace şi încolo, 
în sus (schiţând cu mâna câteva întortochieri), 
De atâta ţine şi el pământul în sus. 

Ori este minciună, ori drept, aşa cred eu, 

Am stat eu de vorbă şi cu învăţaţi oameni. 
Dar tot cu aceasta am rămas. 

Alexandru ştie carte, şi mă tot râde: cum o 
chiamă pe luna aceea, pe ceea dea 13-a ? Haida 
numai sudui de geaba. Numără zilele şi vezi. 
Numai păzeşte şi stai anume, taman când s'a 
chişcat, Vezi când porneşte şi păzeşte vremea 
şi tot scrie, şi dacă n'o fi 28 de zile...| 

Vremea o cunoşti pe pădure, după frunză, 
după stejar, Când este anul bun este musc. Când 
ese vierme atunci îi ger, iarnă mare. friguroasă, 
Painful când ese, nu este bine: este secetă mare, 
Că el trebue să-şi facă aţă. De atâta işi faceaţa 
paingul ; el face semn şi înţelegem noi. Dar când 
este anul bun, muscul apoi sboară. 

Muscul e ia, o muscuţă. Amu, dacă este, apoi 
la anul este bine. El se face tot toamna. Amu 
toamna se caută dacă se arată anul bun (băiatul 
lui spune: stai să vi-l caut eu. Merge la un 
stejar dar nu găseşte). Nici eu nu prea nimeresc 
uneori. Amu mi s'a arătat mie că va fi grâu 
puţin anul acesta, dar popuşoi mult. Drept este, 
că popuşoi e mult; dar şi grâu a fost. Dar au 
fost şi huşuburi multe : a fost piatră, s'au stricat 
cascle, au fost prăpastii. Eu dacă aflu ceva în- 
semn şi apoi dacă se întâmplă aşa, zic că este 
drept, 

De amu înainte eu am potrivit, tot din capul 
meu, că a fost cerul roşu, că pe mâine trebue 
să bată vântul, 

Oare ieri or alaltăseară a fost roşu? (soţia 
lui răspunde: Marţi seara). Trebue să vie, numai 
că este departe tare. Câteodată numai pela trei 
zile ajunge vântul, 

lată cum am văzut eu: (de atâta ştiu că este 
aşa) am fost la Nestru, unde este apă mare şi 
a dat D-zeu un vânt mare şi apoia mânat vântul 
apa şi s'a rădicat gheaţa, iată aşa! Dar soarele, 
asfinţitul, a căzut pe gheaţă şi s'a făcut roşu 
sus, Şi de atâta ştiu aşa. La marginea pământu- 
lui sunt mări, şi dacă e vânt, se ridică sloiurile 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


mai înalt decât apa şi loveşte soarele în sloiuri 
şi roşeşte cerul. Eu ştiu, dacă am văzut singur: 
a dat după sloiu şi l'a roşit”. 

Şi Ion Strătan, de 28 ani fiul, e foarte mândru 
de astronomia pe care a învăţat-o dela tatălsău; 
întorcându-ne cu el de la Ikel, noaptea, ne 
întreabă : 

„la uită-te la lună : de câte zile e?".. „De 
5 | De când se primeneşte lumina ei, în 8 zile a 
crescut un sfert. La 14 zile, al doilea sfert, Apoi 
iar, 7 zile scade un sfert, şi la 28 de zile al 4- 
lea sfert, şi iar începe să i se primenească lumina”, 


H. H. Stahl- A. Golopenţia 


O TÂLHĂRIE LA DRUMUL MARE 


Viaţa precupeţilor gorjeni, nu-i lipsită de pri- 
mejdii. Carele lor încărcate, apucă drumurile țării, 
pe Valea Jiului, în sus la „Momârlanii'', din Hu- 
nedoara, cumpărători de zarzavaturi, sau spre co- 
janii ein şesuri, vânzători de cereale. 

Astfel şi Dinu a Lupului, din satul Runc, a 
plecat spre şes cu carul, dar nenorocirea ce l'a 
păscut pe drum i-a fost prea mare. Ne-o poves- 
teşte soţia lui, 


„Am fost odată la Craiova cu un copil al omu- 
lui mieu, că mai are un frate acolo şi e căsătorit 
acolo, Ne-am dus cu nişte mere: o fi atâta, să 
să fie atâta! Şi-mi zice: „hai, mergem acolo, că 
n'o da lupii“, Da ce este drept, am dat mai din 
greu. 


Când am intrat în judeţul nostru, la pod, am 
hodinit. Sâmbăta seara. Dacă am bodinit, am dat 
mâncare la vaci şi a ieşit crâşmaru la noi, Şi 
noi nu am avut bani; da intrăm numai în cârciumă, 
Şi era caru ras de greu, plin de boabe; nu era 
un sac! 


A ieşit cârciumaru: „de unde sunteţi, că aveţi 
portul ca de la Runc? Mă v'aşi zice, staţi aici, 
Că sunt hoţi răi şi a mai fost un om şi când a 
trecut, o venit nişte hoți şi o luat tot din car. 
Era tot un om din deal”, 


Noi avem o vacă şi un bou. 


— „Vai de mine, Dinule. D-ta te culci aici 
lângă vaci, că ieu mă culc în car”. Omu s'a culcat 
lângă vaci şi ieu în car. A cântat cocoşu odată, 
Pe urmă, ce să facem? Să mergem. 

— „De mă, ne-o ieşi cineva în cale". 

Face: „hai să mai stăm”, 

Ne pomenim cu doi băieti, 

— „De unde sunteți?” (aşa, nerăstit), 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


— „De la Runc”. 

— „Ce aveţi în car?" 
— „Grâu”, 

— „Ahal“ 


— „Dar d-stră ce sunteţi, vardişti än 

— „Da, vardişti” (dar tot nerăstit). Păi o să 
fie ziuă, Puteţi să plecaţi”. 

El, al mieu! „Ce să facem? Hai Mărio, mer- 
gem". 

— „Mă Dinule, ia să mai stăm”. 

— „Ba mergem aşa încet, incet, că cred că 
este ziua”. 


Ţin minte ca acum. Am mers aşa. Am plecat. 
Când am plecat era biserica mare din sat, incolo 
în luncă. Ţin minte şi eu că m'am închinat la 
Biserică şi omu mieu s'a închinat. 

Până am văzut venind pe partea asta, aşa unu 
îmbrăcat negru. Dar nu am ştiut cine'i. Vre un 
călător ; că sunt...l 


Când aud — mă durea picioru aşa şi omu 
mieu mergea mai înainte — când aud odată: pac I 
în capu lui. Ca când ai dat de-odată cu tunu. Aşa 
a trăsniţ în capul lui. Nu am mai auzit eu ni- 
mica, Am sărit ieu la iel. Era grămadă. Se pu- 
sese hoţu pe el. Eu crezui că l-a guşuit, ca când 
tai porcu la Crăciun, Eu: „Doamne, Dinule, ce 
faci | Da ce făcurăţi”. Mort acolo, în sânge! Omu 
da în el, ca huliul. „Da lasă-l dragă, nu mi-l o- 
morâţi, imi omoare omul, vai de mine, ce să mă 
fac ieu? Luaţi-mi tot din car, tot ce avem în car, 
da lăsaţi-mi omu 'n viaţă”. M'o luat pe mine, m'a 
atârnat, m'a chinuit până m'a desfăcut. Aveam 
pieptar, fustă, palton, aveam tot, ca cum este 
omu. Palton de lână. M'a lăsat numai cu cârpa 
pe cap şi cămaşa. Opregi bune, tot tot... Dacă 
m'a lăsat, m'am dus la car. m'am dus la om. 
Ştergeam cu poala şi luptam să scot dropii de 
la gura lui, Nu ştiu cum o fi ăsta, necazu, că 
este groază | 
f- Da iată că pleacă ăl din sus, după nişte lu- 
mini, Se făcea acu ziuă bine, Şi eu fugi cu el, 
cu care înainte, Am ţinut inainte, să mă duc tot 
înainte să ajung la sat. Acolo, strig la o casă: 
„Mi-a omorit hoţii omu”. 

A ieşit o biată muiere şi când l'a văzut! Curgea 
sânge din el şi nu a ştiut nimic, nimic. Tângu- 
indu-mă ieu acolo, cer să mă bage acolo în bă- 
tătură, să nu moară omu fără lumină. 

A venit un şef, un jandar. 

Face: „Lasă nu te mai ruga, că mergi cu 
mine la secţie. Lasă că nu o muri el. Până la 
secţie mergi, că dimineața ti găsim noi. Vină d-ta”. 


35 


Şi l'a şi găsit, că am avut şi proces şi lam con- 
damnat la viaţă. 

Da omu nu mai ştia nimic. Şi de cum l'am 
adus acolo, până in ziuă m'am cântat şi am plâns 
de a venit tot satu în cântecele mele. Era Bise- 
Tica aproape, şi secţia tot acolo, şi jandari, şi 
tot. Ca la târg că era şi tribunal şi case mari. 

M'am cântat şi m'am omorit acolo. Nu mai 
mişca şi atâta erau ochii pe el. Şi plin de sânge. 

Şi au avut oameii din sat grije de boi şi de 
car şi omu a stat trântit iar, pe altă căruţă. 

Şi s'o luat după hoţ şi l'o găsit şi l'o bătut; 
— ştiţi d-stră, — l'a bătut de mi-era mie milă 
de mila lui. Şi nu mi-a mai dat nimica. A cău- 
tat peste tot să găsească, dar n'a găsit. Până un 
an de zile eu n'am avut palton. Mă duceam prin 
hudiţă de căpătam ca să mai mă duc la sfânta 
Biserică. 

Bărbatu meu, a rămas aşa. Nici acum nu 
ieste bun de cap. Când îl năcăjeşti cât de puţin... 
Nu este bine nici pentru el. A rămas aşa la cap. 
Ce să-i faci? Ba şi orbise de tot. M-am mai 
dus şi Ja doftor. Acum e mereu tăcut şi îi vine 
răime aşa: ar omori pe toţi, dacă ne-am apuca 
cu el. I s'a clătărit creierii, nu ştiu, că nu este 
bine. 

Dacă nu mai este credintă pe lumea asta albă |" 


H. H Stahl 


O ÎNTÂMPLARE CU MOROI 


Dacă nu i se fac mortului toate cele de cu» 
viinjă, sau dacă de la început a fost el sortit să 
fie, atunci, după îngropare, i se 'ntoarce trupul în 
sicriu, iese iar pe lume şi se face moroi. 

Primejdia e deosebit de mare pentru vii. Căci 
cine „s'a făcut“, chiamă şi trage după el, in 
moarte, pe cât poate mai mulţi dintre ai lui. 

De aceia o “ntreagă tehnică magică e pusă 
în mişcare de satul înspăimântat, în care s'a ivit 
câte-un moroi. 

Astfel, în satul Runcu, Judeţul Gorj, ne po- 
vesteşte Maria lui Pătru Arbagic, ce s'a întâmplat 
şi cât au avut de luptat cu moroiul. 


„A murit nevasta lui Măruţă. Şi numai ce să 
vezi: i-a murit toate găinile, de cu toamnă. Ce 
să fie, ce să fie? 

— Mă, s'a făcut moroil 

Acum ce să vezi? Măruţă zice către o slugă: 
„ia-ţi caii şi du-te”. 

Merge sluga cu caii şi noaptea îl strigă acolo: 
„loane' fir'ai al dracului să îi tu. Apoi ce dormi ? 


www.dacoromanica.ro 


36 


Fir'ai al dracului cu caii tai!” Zice, Da ăla s'a 
făcut cocoloş, 

Apoi pleacă la curte: „Costăine, fir'aţi ai 
dracului” (făcea tot haia prin curte, cine ştie ce), 

Eu, le-am spus că este a lu Măruţă, moroi. 

Da el nu vrea să-şi desgroape nevasta ; ci să 
facă ei. Am auzit şi eu. Cesă facă ei acum? 
Dar vezi că out mai lasă 

— Hai mă la cimitir, la ea. 

In cimitir, caută, Când acolo zice că o găsi 
într'o dungă pusă. Nu mai era pe spate, acolo, 
vorbesc, Și nu se mai putea aşa duce, 

— „Ucigă-te crucea, cum te-ai făcut! Cum 
de nu te-ai putut linişti?” Cum vorbesc oamenii, 

Că dacă ar fi moroi, vezi că acum îi băga şi 
pe ei la dubă. Dacă s'o face. 

A pus patru boi la car, puseră tronu în car 
şi a scos-o tocmai în hotarul Brezei, sus într'un 
munte. Dar ce să meargă boii cu ea în car? 
Pământ! Se îngreuna, se făcea şi geaba trăgea 
boii. A trebuit să ea inima din ea, că nu putea 
altfel, Sau apucat, au luat cuțitul, i-a scos-o şi 
au dus-o de au aruncat-o în varniţă, cu tron cu 
tot. Cnm a fost. A băgat-o în varniţă. S'au uscat 
şi a ieșit lumină două ceasuri şi putea de nu 
puteai sta, din hoitul ăla necurat. 

Acum, aşa o fi, nu o fi aşa? Da acum, pe 
toamnă, mai desgropară doi morţi de anul trecut. 
Că se ducea şi nu lăsa pe nimeni să doarmă, 
Se punea peste ei, în vis. Şi tot aşa: dacă a 
văzut că n'are ce-i face, s'au dus de i-a scos“, 


H, H. Stahl 


CHESTIONARUL PENTRU STUDIUL CREDIN- 
TELOR, PRACTICELOR ȘI AGENȚILOR MA- 
GICI IN SATUL ROMÂNESC, 


El a fost lucrat de noi pe baza experienţelor 
de cercetare la teren şi de redactare a materi- 
alului cules cu aceste ocazii. 

Amănuntele privitoare la informatori ne-au 
permis o analiză sociologică a rolului agentului 
magic În viaţa spirituală a satului basarabean 
Cornova (Comunicare prezentată de noi Congre- 
sului Internaţional de Sociologie care a avut loc 
la Bruxelles, în vara anului 1935), 

Atit pentru continuarea acestui studiu, cât şi 
pentru alte categorii de probleme pe care ches- 
tionarul de față le urmăreşte, ne-ar fi bineve- 
nite răspunsuri precise din cît mai multe sate 
româneşti. Ne gindim în acest moment la toţi 
intelectualii binevoitori ai satelor noastre (preoți, 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


învățatori, studenţi) care ne-ar putea ajuta în 
munca noastră, Chestionarul e împărţit în capi- 
tole: AI, AII, BI, CI, DI, EI. Ni se poate 
răspunde şi numai la anumite capitole sau chiar 
numai la unul singur. (Răspunsurile vor trebui 
însă să completeze toate întrebările unui capitol), 
Orice notare trebue să fie rezultatul unei an- 
chete personale în sat, La orice răspuns, oricit 
de scurt, va trebui să se indice numele celui 
care l-a dat, (Nume, Pronume, Vârstă, ştiinţa de 
carte, locul de origine), 

Pentru informatorii însemnați, descîntători de 
seamă ai satului, se vor completa datele mai 
amănunțite, indicate în chestionar sub No. 1. 

Mulţumind pentru eventualele răspunsuri, (ele 
se vor trimite la Biblioteca Seminarului de So- 
ciologie — Facultatea de Filosofie şi Litere — 
Bucureşti) ne bucurăm să credem că acest ches- 
tionar al nostru va servi poate şi altor cercetări 
la teren: 


Manifestări spirituale 
Chestionar pentru studiul credințelor, practi- 
celor şi agenţilor magici în satul românesc. 


A. I 


1. Ce descîntători trăiesc acum în sat? 

Obs. gen: Se va nota pentru fiecare descântă- 
tor : a) Nume, Pronume, Poreclă (sau cum e nu- 
mit în sat chiar dacă nu are poreclă), b) Virsta, 
E sănătos? Infirm? c) Ştie sau nu carte? d) E 
simplu ţăran? Om de neam? Țigan ? Evreu? 
Sărac ? Bogat? De ce religie este? e) unde s'a 
născut? f) A fost în vreun loc departe de sat? 
In vreun oraş? g) Cu ce se ocupă? 

2, Care sunt descâniecele pe care le ştie? 
Cite ? (se vor indica cu numele lor din sat). In 
ce descântec e mai cu seamă el renumit în sat? 

3. Descântă el întradevăr, în sat sau ştie nu- 
mai fără să descinte? Ştie el chiar unele des- 
cântece de boli ce nu se cunosc aici în sat? (de 
la cine le ştie ?) 

4. Dela cine a învăţat să descânte? dela 
părinţi ? bunici? dela oameni din sat? dela ți- 
gani? sau dela oameni de aiurea care au trecut 
întâmplător prin sat? 

Le-a învăţat poate din cărţi? Pe cine a auzit 
cetind şi când? (mai de mult? mai de curând?) 

5, Cel de la care a învăţat descîntecul i l-a 
spus în secret? sau faţă de alţii? în timpul 
vieţii ? sau pe patul de moarte ? 

Ştie poate descîntecul, „din furate“ dela 
alţii ? Sunt în sat descîntători care nu vor să 
spuie şi altora şi care mor cu descintecul ? Sunt 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


în sat descintece care se moştenesc numai în 
neam ? 

6, Ce calităţi trebuie să aibă cel care des- 
cîntă într'adevăr în sat: Bătrin? Necăsătorit ? 
Văduv ? Copil? Curat? Inainte de a descînta: 
Se spală ? Se primeneşte ? Se roagă ? 

7. Are descintătorul încredere în puterea 
descintecului său ? De unde, crede el, că vine 
puterea acestuia ?: dela vorbele spuse? dela 
obiectele pe care le întrebuințează ? dela Dum- 
nezeu? dela o altă putere nevăzută? 

8. Ce cred oamenii din sat (care nu ştiu să 
descânte): are descântecul vreo putere? Se duc 
ei cu încredere la descântător? Se cunosc cazuri 
de vindecări de odinioară? Sunt multe cazuri 
de vindecări acum în sat? 

9, Cât se plăteşte în sat pentru descântat?: 
în bani? (cam cit), în alimente? (făină, ouă etc.) 
haine? etc, 

10, Descântătorii din sat, cum se au între ei?: 
se duşmănesc? se vorbesc de rău unul pe 
altul? Se laudă unul pe altul? 

11. Bin ei să facă şi farmece? 

„12. Oamenii din sat vorbesc de ei de bine sau 
de rău? Ce se povesteşte în sat în legătură cu 
fiecare din ei? 

A. IL 

13, Ce cred descântătorii despre puterile ne- 
vazute ?: Există Măestre? Ursitoare? Draci? 
Moroi? ete. E bine sau nu să spui numele aces- 
tora? Se spun alte nume în locul lor? (de ex. 
in loc de drac, „lucru slab”) etc. Care sunt acele 
nume ? Ce cred ei despre semne ? Dar despre 
vise ? 

14, Ce vorbe e bine să spui şi ce vorbe nue 
bine să spui? De ce e şi de ce nu e bine să le 
spui? Când anume nu e bine să le spui? 

Vorbele de blestem au putere mare? Care 
sunt, în sat, vorbele de blestem cele mai grele? 
Ale cui vorbe de blestem sunt mai rele? (ale 
rudelor ; preotului ? etc.) Şi de ce? 

15, Au auzit ei că se pot spune anumite vorbe 
sau că se ştiu face, în sat, anumite farmece ca 
să crească frumos grâul, cânepa etc.? Ca să ro- 
dească pomii din grădină ?, zarzavaturile? Să fie 
frumoşi arborii din pădure? Să fie sănătoase vitele 
de muncă? Se face în sat clacă sau cunună la 
cîmp? Cum se face claca sau cununa ? (Desriere 
amănunţită). 

Sunt în sat oameni, de care se aude că ştiu 
să ia mana cimpului sau a vitelor ? Ce nume au 
aceşti oameni în sat? Se deosebesc ei prin ceva 
de ceilalți oameni? Prin ce? De ce i-a lasat 


37 


D-zeu aşa? Ce sa faci ca sa te aperi de ei? 
Sunt în sat oameni care au ochiu rău? care de- 
oache? După ce se cunosc? Cum se numesc, în 
sat? De ce deoache? (din ce cauză?) Ce trebue 
să faci ca să te aperi de aceşti oameni răi? 

16. Au auzit ei de vorbe sau fapte care să 
poată opri vânturile, ploaia ? etc.. 

17. Au auzit ei de vorbe sau fapte care-ţi 
ajută să câştigi la judecată ? 

18, Ce se spune sau se face, în sat, casă ou 
se încurce urzeala ? Să iasă bine pânza de ţesut? 
hainele la croit? etc, etc., 

19, Ce se spune sau se face ca să scoată 
cloşca pui mulți? Dar ca să nu fure uliul păsă- 
rile din curte? Ca să nu fure cineva stupii? 
Dar, ca să facă albinele multă miere ? etc. 


20. Meseriaşii din sat ştiu ei anumite vorbe 
sau fapte ca să le iasă bine lucrul Jor ? 

Ce se face, când se construește o casă ca să 
nu se dărâme zidurile sau să nu moară cineva 
din ai casei, îndată ce aceasta va fi terminată ? 
Se ingroapă ceva la temelie sau sub pragul casei ? 
Ce se ştie despre şarpele din temelia casei? 

21 Ce se aude din bătrâni căe bine şi ce se 
aude că nu e bine să faci la: Sarcină, Botez, 
Nuntă, Inmormântare ? 

Se vorbeşte în sat de oameni care ştiu face, 
in aceste cazuri, farmece care să facă bine sau 
mai cu seamă rău, copilului, lehuzei, miresei, 
mirelui, sau celor care rămân după mort (soţia, 
copiii, rudele etc.)? Ce anume se aude că se 
poate face ? Cu ce anume obiecte? (cu scălduşă 
dela mort? cu păr dela mort? etc.) 

Ce trebue să faci ca să te fereşti de aceştia, 
în asemenea cazuri? 


22, Ce se aude din bâtrâni că e bine sau nu 
e bine să faci la unele sărbători pe care nu le 
ține biserica? (De ex. la Pălie, la Armindeni 
etc.)? Dar la sarbătorile pe care le ţine biserica ? 
(în ajun de Anul Nou sau de Crăciun etc. fac 
fetele vraji de dragoste ? Care sunt acele vrăji? 
(Descriere). Ce e bine şi ce nu e bine să faci în 
Săptămâna Mare? în anumite zile mari? Dar 
Lunea? Vinerea? Dumineca? etc, 


B. I. 


23, Care sunt descîntătorii satului, care au 
murit nu de mult şi de care satul îşi mai aduce 
incă aminte ? 

Se va nota cu preciziune tot ce se spune în 
sat in legătură cu aceştia, 

Cum erau porecliţi ? In ce descintece erau ei 
renumiți în sat? Știau ei să facă şi farmece? 


38 


Ce anume farmece? Cine era mai cu seamă re- 
numit pentru aceasta ? 

24, Mai au rude, acum, în sat? Aceştia işi 
mai aduc aminte cite ceva din cele pe care le 
ştiau cei morţi acum ? 

Ce anume au învăţat dela aceştia ? 

Cine mai ştie face acum, în sat, farmece ? 

25, De ce farmece se tem mai cu seamă oa- 
menii din sat chiar fără să ştie cine anume din 
sat mai ştie sau poate face? 

CL 

26, Ca descintători renumiţi sunt in satele 
apropiate (din jur) la care merg oamenii din sat 
pentru vindecare de anumite boli? farmece de dra- 
goste? farmece de despărţire sau apropiere intre 
soți? farmece de judecată ? etc. etc. 

Enumerarea cazurilor în care persoane din 
satul cercetat au mers în satele din jur pentru 
descintece sau farmece, Pentru care descintec 
sau farmec anume? se merge des la aceştia? 

27. Oamenii din sat au încredere sau se tem 
mai mult de aceştia decit de cei din satul lor? 
De ce? 

28. Cit li seplăteşte celor din alte sate? In 
bani ? In alimente? 

29, Au aceştia rude în satul cercetat ? Ştiu şi 
aceştia descintece ? sau farmece ? 

Oamenii din sat au încredere sau se tem de 
ei? De ce? 

DL 


30, Care sunt bolile de care se descîntă în 
sat ? (se merge pentru vindecare mai mult la 
medic ? la moaşa satului ? sau la babele desciîn- 
tătoare din sat?) Care sunt bolile de care se 
descintă mai des în sat? 

31. Cum se descintă de tiecare boală? 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


Ce nume are descîntecul ? 

Obs, : Se va nota pentru fiecare descintec în 
parte: Ce vorbe se spun? De cite ori se spun? 
In ce se descintă? (Lapte, apă, etc.) Cu ce obiecte 
se descintă ? (fus, busuioc). Ce semne se fac cu 
miinile ? 

In ce zile se descântă? (Marţi, Sâmb.) In ce 
timp al zilei ? (dimineața'n zori de zi, seara cind 
se pişcă luna?) In ce loc? 

Se descintă mai mult vara? iarna? etc, 

KL 

32. Se vor culege toate descintecele dela tofi 
cei cari ştiu (Ar trebui cercetat dacă nu cumva 
în fiecare casă se găseşte cineva care să ştie 
spune un descintec: de deochi, de ex. Descinte- 
cul va fi notat aşa cum se găseşte: chiar scurt 
şi fără sens, chiar numai citeva cuvinte, chiar 
numai procedeul fără cuvinte), Se va culege acelaş 
descîntec în gura tuturor celor care-l ştiu, (Va 
fi totdeauna o diferenţă cît de mică dela unul la 
altul: şi chiar de nu va fi nici-o diferenţă des- 
cintecul încă va trebui să fie notat). 

33, Este în sat vre-o boală pentru care să se 
descinte în mai multe chipuri? Care ? Sunt mai 
multe? 

Fetele merg adeseori să-şi descinte de dra- 
goste? Care este descintecul de dragoste socotit 
cel mai bun? Dece? 

34. Este în sat vreun descîntec care să se in- 
trebuinţeze la mai multe boli ? (adică pentru vin- 
decarea mai multor boli diferite să se intrebuin- 
teze aceleaşi sau cam aceleaşi vorbe?) Care sunt 
bolile pentru care se întrebuinţează acelaş de- 
scîntec ? (ele vor fi indicate cu numele lor din 
sat: descintec de „bubă rea“, „gâlci“ etc,,,), 


Ştefania Cristescu 


RECENZII 


RAYMOND POLIN et J. G. CHARON. Les 
coopératives rurales et l'état en Tchécoslovaquie 
et en Roumanie. (Paris. Alcan. 1934). Dr. A. G. GA- 
LAN. Patruzeci de ani de experiențe cooperative 
în România. Bucureşti 1935. — Sunt două lucrări 
de mare valoare pentru cooperaţie, iar — în ce 
ne priveşte — mai ales pentru cooperaţia româ- 
nească. Lucrări de doctrină sau de practică în 
domeniul cooperatist s'au mai scris; fragmentar 
San incercat şi studii asupra vieții noastre coo- 


peratiste. Sunt puţine insă şi cea mai mare parte 
din ele destul de vechi, încercările de a cuprinde 
Intro privire sintetică intreaga evoluţie a vieţii 
cooperative româneşti. S'ar părea că, în frigu- 
rile activităţii constructive de mai bine de patru- 
zeci de ani, pe acest teren, n'a prea existat ten- 
taţia privirii inapoi. Toată lumea avea privirile 
aţintite spre un viitor ce nu înceta să apară în 
cele mai promițătoare culori. 

Astăzi cooperaţia este Ia o răscruce, in Row 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


mânia. La criza de natură economică ea mai cu- 
mulează şi o gravă criză morală. Vechea gardă 
cum se obişnueşte a se zice, s'a impuţinat şi a 
pierdut din elan, o generație nouă de cooperatori 
demni de inaintaşii lor entuziaşti, întârzie să se 
arate, Stăpâneşte un spirit defetist şi lipsit cu 
totul de generozitatea şi optimismul de acum trei 
zeci de ani. 

În această stare de spirit, cei ce mai cred îşi 
aruncă plini de tristețe privirile spre trecut 
mângăindu-se cu ce a fost, 

Socotim că o asemenea întoarcere cu mintea 
asupra evoluţiei vieţii cooperatiste este nu numai 
reconfortantă pentru cei ce se incăpăţânează pe 
poziţii, dar este, totodată plină de învățăminte. 
Starea de azi se datoreşte de sigur, în primul 
rând unor cauze exterioare cooperaţiei; dar 
poate că ea are să plătească şi anumite greşeli 
din trecut. O cunoaştere sistematică a acestui 
trecut şi a acestor Greşeli, capâtă astfel o va- 
loare deosebită. Devine chiar necesară. 


Cooperaţia românească a fost fructul unei 
împerecheri fireşti intre o ideologie, care era a 
vremii, şi între realităţile româneşti, Ea nici n'a 
isbutit decât in măsura în care s'a altoit pe rea- 
litate. De aceea n'am putut avea, de pildă, o 
bună cooperaţie de consum; dar am avut o pu- 
ternică mişcare în favoarea cooperaţiei de credit 
a obştiilor de arendare sau cumpărare, etc. 

După pacea dela Adrianopol, ţara noastră, 
intrând brusc în orbita capitalismului apusean a 
întrat mai ales din punct de vedere agrar, şi pe 
făgaşul unui proces de prefaceri, pe cât de fa- 
tale, pe atât de tragice, Nevoia unei vieţi demo- 
cratice, susținută de anumite forţe sociale, se in- 
tâlnea, opunându-se, cu dorința şi putinţa unui 
câştig, până atunci nevisat, din comerţul cu ce- 
reale. Cu toate legiuirile făcute în sprijinirea 
muncitorilor de pământ, starea lor se iînrăutâţea 
insă tot mai mult. Exportul de cereale nu putea 
fi menţinut la nivelul unei concurenţe din ce în 
ce mai aprige, decât cu preţul unei exploatări tot 
mai nemiloase a muncii ţăranului, 

Nici împroprietăririle, mai mult sau mai puţin 
imperfecte, nici toate legile de invoeli agricole 
n'au putut sluji la ceva în această privinţă. Cu 
inaintarea veacului trecut, mizeria ţăranului a 
crescut, şi ea punea în pericol însăşi vitalitatea 
neamului. Salvarea a venit dela 'cooperaţie. Ea 
a stârpit cămătăria dela sate şi a dat ţărănimii 
neîncredere în sine. 

Şâmburele  cooperaţiei il găsim în 


țara 


39 


noastră aruncat destul de timpuriu. Incă de pe 
la jumătatea veacului al XIX-lea găsim d. p. pe 
un Ion Ionescu dela Brad luptând pentru infiin- 
tarea de aşa zise „bănci săteneşti“, iar P. S. Au- 
relian în 1870 incearcă să pună bazele a două 
cooperative de consum în Bucureşti. Primului 
efort îi urmează un al doilea, intre 1880—1890 
cu rezultate tot atât de slabe. Şi cu aceasta se 
închee epoca tatonărilor, pentru a începe aceea 
a creaţiei. Această a doua epocă se imparte şi 
ea în cinci faze, caracterizate fiecare printr'un 
regim legal deosebit sau prin pecetia pe care i-a 
imprimat-o personalitatea unui conducător de 
mare prestigiu. 

1. Prima fază (1893—1898) este numită de d-l 
Galan „faza iniţiativelor izolate“. In această fază 
se culeg de fapt roadele activităţii anterioare ale 
mişcării din jurul învățătorului Dobrescu-Argeş 
şi a vechilor socialişti. Mişcarea întâmpină însă 
opunerea categoriilor ce se credeau lezate prin 
cooperaţie, precum şi o profundă lipsă de infe- 
legere, Nu se putea o ridicare economică a ţă- 
rănimii şi a populaţiei sărace dela oraşe, fără o 
ridicare, în acelaş timp a nivelului cultural. De 
aceea rezultate prea însemnate nu se culeg depe 
urma eforturilor făcute intre 1893-1898, Câştigu- 
rile sunt mai mult de ordin ideologic, în rându- 
rile intelectualilor militanţi. 

2. Faza a Il-a este a primei organizări şi ea 
poartă pecetia marei personalităţi a lui Spiru 
Haret (1898-1903). Haret a prins in mod genial 
defectele primei faze cooperatiste. El a văzut că 
activitatea in domeniul cooperaţiei rurale mai 
ales, trebue să meargă mână în mână cu munca 
pentru cultura poporului. Având instrumentul 
ce-i putea da cheea problemei — Ministerul In- 
strucțiunii — el a imperecheat, după cum o cerea 
vremea, mişcarea cooperatistă, cu aşa zisa pro- 
pagandă culturală, în ceeace el, şi dela el pânâ 
azi, se obişnueşte de mulţi a se numi „activitate 
extraşcolară“ a învățătorului. Nu numai că încu- 
rajează cu distincţii şcolare şi decoraţii pe învă- 
țătorii cooperatori (cazul inv. Rădulescu-Bezdead, 
Dâmboviţa), nu numai că pe unii îi trimete să 
studieze cooperaţia în străinătate, dar, dela mi- 
nister, din înaltul post de răspundere ce-l ocupa 
el personal veghează, dă îndrumări, îndeamnă, 

In 1903 sunt în vechea Românie nu mai puţin 
de 700 bănci populare, cu un capital destul de 
frumos. S'a lucrat repede şi cu spor. 

Modul însă cum s'a lucrat şi nepregătirea fă- 
ranilor au dat repede prilej vnei devieri. Libere 
să-și hotărașcă felul de a lucra, libere să-şi re- 


40 


cruteze cum vor şi cum pot membrii şi condu- 
cătorii, ele au căpătat repede structură capita- 
listă, gonind după dividende mari, deci şi dobinzi 
la fel — un sistem de exploatare colectivă a celor 
nevoiaşi de către chiaburii satelor întovarăşiţi, 
Semnalul impotriva pericolului ce se desena la 
orizont îl da raposatul I. G. Duca, încă din 1902, 
intr'o lucrare intitulata „Les Sociétés coopâra- 
tives en Roumanie”, 

3, Faza a III-a, (1903—1907) corectează pe 
cea de a doua, după cum aceasta corectase pe 
cea dinaintea ei, Indreptarea vine tot din partea 
lui Haret, care cere introducerea unui sistem de 
tutelare a cooperaţiei de către stat, prin înfiin- 
tarea unei instituţii de îndrumare, susţinere şi 
control, pendinte de Ministerul de Finanţe. Ast- 
fel ia naştere în 1903 Casa Centrală a Băncilor 
Populare, Plină de rele consecinţe pentru mai 
târziu, tutela statului a fost salvatoare în mo- 
mentul când a fost introdusă, Ea a înfrânat pofta 
de câştig cu orice preţ, limitând dividendele şi 
a dus la un control mai serios alactivităţii coo- 
peratorilor. 

Sub conducerea pricepută a lui I. G. Duca, 
numit conducător al Casei Centrale, cooperaţia 
işi continuă pe un drum mai curat ascensiunea, 
ajungând în 1907 să aibă 20U0 de bănci populare 
şi câteva obştii de arendare, 

4, Faza a IV-a (1907-1918) poartă pecetia unei 
alte personalităţi distinse: Fotin Enescu, Ea este 
însă şi un fruct al muucii depusă până în 1907 
pe teren cooperatist, Cooperaţia acum ia avânt. 
Bancile populare au capitaluri nu numai suficiente 
dar adesea chiar disponibile. Ele cereau între- 
buinţare în folosul ţărănimei şi o organizare care 
să permită acest lucru. Aşa ajung băncile popu- 
lare instituţii de finanţarea obştiilor de arendare, 
fie direct, fie mai ales prin intermediul Casei 
Centrale şi a federalelor ce încep să ia fiinţă 
pentru a raspunde mai bine nevoilor reale locale, 

Negreşit, federalele au mai ieşit şi dintr'o 
reacţie împotriva centralismului prea excesiv 
practicat de Casa Centrală, dar ele au fost de 
un real folos şi pentru sprijinirea mişcării în 
favoarea obştiilor de arendare sau cumparare, 

In 1916 Vechiul Regat numară aproape 3000 
de bănci populare şi 500 obştii. Anii de relativ 
belşug dintre 1910-1916 fac să readucă într'o 
măsură oarecare spiritul capitalist în cooperaţie, 
D-1 Virgil Madgearu semnaleaza acest lucru încă 
din 1914 în lucrarea intitulata „Structura şi ten- 
dinţele băncilor populare în România“, In general 
insa cooperaţia este în plin progfes, 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


5, În această situaţie se găseşte cooperaţia 
când în anul 1919 se pune problema împroprie- 
tăririi, Atunci se înființează Casa Centrală a 
Cooperaţiei şi Improprietăririi, menită, ca prin 
ea, cooperaţia să ia asupra ei problema expro- 
prierii şi improprietării, Se înfiinţează obştii de 
arendare pe tot întinsul ţării, se vorbeşte de o 
perioadă de tranziţie în care timp ţăranul să 
stăpânească în tovărăşie pământul expropriat 
de îndrumarea agriculturii prin agronomii obştii- 
lor, de procurare de seminţe şi unelte prin aceste 
obştii, Totul n'a ţinut insă decât o clipă, pentrucă 
politica rău înţeleasă a dus la împroprietărirea 
în mod individual, dând, două lovituri prin aceasta 
cooperaţiei, care vede distrugându-se o organi- 
zaţie ce începuse să lucreze, şi agriculturii, care 
va continua să se facă cu tot atât de puţină pri- 
cepere ca mai 'nainte, 

Cu lichidarea obşti:lor şi efectuarea impro- 
prietăririi începe o nouă epocă în desvoltarea 
cooperaţiei române, Atât D-1 Galan cât şi autorii 
francezi de care ne ocupăm, imparte, cum e şi 
firesc, această epocă în două faze: până în 1927 
şi după această dată, 

1. Prima fază postbelică se caracterizează prin 
inflaţie cooperatistă, Funcţionează acum trei cen- 
trale, concurându-se între ele, Fiecare ţine să 
aibă înfiinţate un număr cât mai mare de coo- 
perative, În şapte ani se ajunge la nu mai puţin 
de 11.000 de unităţi cooperative, 

Dar pe lângă lipsa aceasta de discernământ 
in aprobarea de noi unităţi, cooperaţia mai su- 
feră acum şi de alte păcate, Amestecul statului 
se transformă acum într'un adevărat mijloc de 
stăpânire politică, Imprumuturile se acordă adesea 
nu după nevoile şi puterea de plată a debitorul 
lui, ci pentru motive ce n'au nimic comun cu coo- 
peraţia, Cei ce mai ţin sus demnitatea de coope- 
rator sunt anchetați şi pedepsiţi cu excluderea 
din cooperaţie cu foarte multă ușurință, Nici 
odată nu s'au dat atâtea pedepse şi cu atâta 
patimă ca în această vreme, 

Aceste lucruri înăbuşe conştiinţa cooperatistă, 
făcând ca acolo unde cooperaţia se mai menţine 
să fie sau întreprindere comercială camuflată, 
sau cuib de stăpânire politică, 

2. Faza a doua încearcă să lecuiască răul, 
Acum se înteţeşte lupta pentru autonomia coo- 
peraţiei, care culminează cu votarea codului 
cooperaţiei din 1928 şi a Legii din 1929, In locul 
vechilor centrale iau fiinţă acum Uniuni provin- 
ciale şi un Oficiu Naţional la centru, Ca instituţie 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


de finanţare se înfiinţează Banca Centrală Coope- 
rativă, Principiul ce stă la baza nouilor aşezări 
este autonomia şi autocontrolul, cu o mică epocă 
de tranziţie când coordonarea muncii urma să se 
facă de către Oficiul Naţional al Cooperaţiei: 
după care urma să ia fiinţă o Centrală a Uniu- 
nilor. 

Criza şt legea conversiunii au impiedecat 
nouile legiuiri să-şi dea toate roadele ce se 
aşteptau dela ele. Legea din 1935 a fost o altă 
piedică, Această lege aduce, e drept şi unele 
contribuţii serioase la munca pentru reînvierea 
cooperaţiei, dar opreşte, în acelaş timp în loc 
un proces de autonomizare, care era în mers. 

— În momentul de faţă cooperaţia se găseşte 
în Grea cumpănă. Vechiul elau a dispărut, pentru 
motivele pe care le-am văzut. Din punct de vedere 
al situației lor materiale, cooperativele sunt de- 
asemenea greu lovite. Operaţiile pentru lichida- 
rea datoriilor agricole merg şi ele anevoios, Şi 
totuşi un efort trebue făcut, —un efort, mai ales 
în direcţia educaţiei cooperatiste, Pe lângă aceasta 
Statul are datoria de a interveni cu sprijinul său 
dar nu şi cu intervenţia sa, care s'a dovedit nu 
numai inoportună, dar chiar periculoasă. 

Că autonomia şi autocontrolul sunt singurele 
în stare să salveze cooperaţia o dovedeşte modul 
cum s'a desvoltat cooperaţia în Ceho-Slovacia. 
O ţară mult mai puţin agrară decât noi (numai 
390%/, din populaţie aci e ţărănească) are o coo- 
peraţie de credit rural foarte desvoltată, şi la 
fel una agricolă de aprovizionare şi vânzare în 
comun. E drept—şi D-nii Raymond Polin şi I 
G. Charon observă acest lucru — autonomia coo- 
peraţiei cehoslovace a cam impins-o pe panta 
capitalismului. Cooperaţia cehoslovacă are, în 
primul rând o valoare economică de primul rang 
şi numai în al doilea rând una socială. A silit-o 
însă să meargă în această direcţie şi concurenţa 
comerțuiui liber şi mare, În orice caz, faţă de 
modul cum se prezintă cooperația vecinilor noştri 
dela Nord, cooperaţia noastră este într'o stare 
îngrijorătoare, 

Autorii cărţilor ce recenzăm fac însă coope- 
raţiei româneşti un mare serviciu. Privind inapoi 
la mersul, glorios altadată, al ei, nunumai că pu- 
tem recăpăta incredere că ceeace a fost poate să 
mai fie; dar ne putem maiales da seama de cau- 
zele care i-au adus decăderea de azi, Au fost şi 
cauze independente de voinţa cooperatorilor, dar 
au fost şi greşeli. Acestea trebuesc evitate în viitor, 

De un netăgaduit folos este pentru noi şi 


41 


faptul că unele observații prețioase ne vin dela 
doi observatori obiectivi, în afară de mişcarea 
noastră cooperativă (D-nii Raymond Polin şi I. 
G. Charon). Ele sunt cu atât mai de preţ cu cât 
sunt girate de marea personalitate şi competenţa 
a D-lui C. Bougle, care a binevoit sa cerceteze 
lucrarea şi să o prefaţeze, 


Stanciu Stoian 


STUDIUL DEMOGRAFIC AL UNUI SAT FRAN- 
CEZ. Spre deosebire de ţara noastră, care are o 
atât de bogată viaţă ţărănească, în Apus satele 
se sting treptat: vechia civilizaţie rurală cedează 
necontenit în faţa civilizaţiei orăşeneşti. In Ger- 
mania regimul naţional-socialist face sforțări 
uriaşe să scape dela pieire această formă de viaţă, 
care e socotită ca adevărata tradiţie etnică : „sân- 
gele şi pământul”, In Franţa „les villages qui 
meurent” a devenit un strigăt de alarmă, repetat 
din ce în ce mai stăruitor, Un străvechi echilibru 
social s'a rupt şi un nou echilibru nu se între- 
zăreşte încă, Procesul acesta de orăşenizare a 
Apusului se petrece nu numai în structura etnică 
aşa dar spirituală, a vieţii sociale, dar şi în struc- 
tura materială, în repartizarea populaţiei. Cu alte 
cuvinte, pe lângă influenţa civilizației orăşeneşti 
asupra celei săteşti, care duce la o treptată ni- 
velare a celor două forme de viaţă, se produce 
şi o însemnată deplasare a populaţiei dela sat 
către oraşe, un adevărat exod rural. Se înţelege 
că într'o asemenea situaţie studiul amănunţit al 
fenomenului este cât se poate de instructiv, 
pentrucă se înlocuesc generalităţile vagi, inte- 
meiate pe simple impresii, cu date precise, culese 
la faţa locului, Un astfel de studiu a încercat în 
Franţa doctorul Letinois : „Etude démographique 
sur Corvol-l'Orgueilleux" (Nièvre), Paris 1935, 
(Editions de Ja Râvue du Centre), Cifrele sta- 
tistice arată pentru întreg departamentul Nievre 
din care face parte satul Corvol-l'Orgueilleux, 
o simţitoare scadere a populaţiei. Dela 1886 de- 
partamentul acesta, dacă se face abstracţie de 
strainii emigraţi de curând, a pierdut 100.000 de 
locuitori, aproximativ 30% din total. Statisticile 
de stare civilă arata cam cifra 1000 pentru de- 
ficitul anual al natalitaţii. Doctorul Letinois so- 
coteşte cu drept cuvânt depopularea niverneza 
catastrofala, Dar trebue să se deosebească popu- 
laţia oraşenească de populaţia dela ţara. Cea 
dintâi are o tendinţa vadita de creştere. ceea ce 
însemnează că numai comunele rurale sunt supuse 
procesului grav al depopularii. Comuna Corvol- 


42 


I'Orgueilleux este un caz reprezentativ pentru 
toată regiunea, dat fiind că nu prezintă cauze 
particulare pentru depopulare. Doctorul Letinois, 
care profesează în această localitate, a putut să 
cunoască de aproape împrejurările, 

Comuna Corvol-l'Orgueilleux, din cantonul 
Varzy şi arondismentul Clamecy, este aşezată 
pe valea Sauzay, la o altitudine care variază între 
172 şi 200 m. Este locuită în majoritate de cul- 
tivatori, la cari se adaugă lucrători de fabrică (mai 
ales papetărie), lucrători de pădure, mici co- 
mercianți etc. Ca aşezare este constituită dintr'un 
„bourg” sau târg, în care se concentrează co- 
merțţul și industria, şi vre-o zece cătune împră- 
ştiate, cel mai îndepărtat fiind la 7 km. de 
centru. Teritoriul comunei se compune din 1,448 
ha. pământ arabil, 255 ha păşune şi fânețe, 1.096 
ha pădure, Pământul e cultivat de cel care il 
posedă. Întinderea mijlocie a exploatărilor variază 
intre 5 şi 20 ha, Creşterea vitelor este în plină 
extensiune, Din pricina aceasta multe din pămân- 
turile de cultură au fost cedate pentru păşune. 
Industria papetieră, care datează dela 1818, este 
destul de înfloritoare ; industria lemnului de 
asemenea, cu excepţia ultimilor ani. 

Primul recensământ oficial al populaţiei din 
Corvol-l'Orgueilleux s'a făcut în 1793, stabilind 
1.288 locuitori. Populaţia a crescut apoi treptat 
până in 1866, când a ajuns la 1.712 locuitori, 
După data aceasta populația descreşte an cu an, 
mai puţin sensibil până la 1901, vertiginos pe 
urmă. În 30 de ani comuna aceasta a pierdut 
500 locuitori, deci o treime din populaţie. Deo- 
sebirea dintre cele două perioade nu se dato- 
reşte la origină natalității scăzute, ci emigrației. 
Dela 1866 la 1883 natalitatea a fost excedentă, 
totuşi populaţia a scăzut. Dela 1870 până în anii 
din urmă, emigrația s'a accentuat, ceea ce a adus 
la scăderea elementului tânăr producător şi re- 
producător al comunei şi la o gravă criză de 
mână de lucru, Dela 1883 natalitatea a fost con- 
stant deficitară, ceea ce explică alături de emi- 
Graţie, care a continuat şi ea, depopularea din 
ce în ce mai mare, Dar după cumam văzut, cele 
două cauze nu sunt independente, pentrucă emi- 
Grarea, adică exodul celor tineri, este cauza cea 
mai de seamă a depopulării. Emigraţia însăşi a 
fost pricinuită la început de condiţiile proaste 
ale vieţii dela țară, aduse de maşinism, acum 
40 — 50 de ani, apoi de gustul pentru „funcţio- 
narism'', După armată tinerii n'au altă ambiţie 
decât să găsească un post de funcţionar, Această 
emigrare in masă a tinerilor, în căutarea unej 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


vieţi mai uşoare, este cauza principală, după 
doctorul Letinois, a morţii lente a satelor franceze 
cari rămân locuite aproape numai de bătrâni, 
Piramidele de vârstă pentru satul Corvol-l'Or- 
Gueilleux din 1836 şi 1931 sunt cât se poate de 
concludente. In 1836 comuna avea 300 de locuitori 
între O şi 10 ani şi 48 locuitori între 70 — 80, 
ceea ce era normal, În 1931 "numărul celor din 
urmă este aproape egal cu al celor dintâi: 102 
faţă de 110. 

In 1836 cei sub 20 de ani se ridicau la 631, 
adică 43?/ din populaţia totală, proporţie supe- 
rioară Statelor-Uhnite de azi, ţară socotită ca tipul 
populaţiei tinere. In 1931 cei sub 20 de ani abia 
ating cifra de 215, adică 22°/ din populaţia to- 
tală. Oamenii peste 50 de ani formează azi ma- 
joritatea satului Corvol-l'Orgueilleux, 

Doctorul Letinois face în legătură cu această 
stare disperată a populaţiei săteşti câteva obser- 
vaţii, cari oricât ar părea de ciudate, nu sunt 
lipsite de adevăr şi ne amintesc de Banatul nostru 
cu o situaţie asemănătoare, Faţă de trecut starea 
economică şi igienică a satului înfăţişat a făcut 
mari progrese. Mai ales tineretul care se ridică 
dela războiu încoace duce o viaţă din ce în ce 
mai imbelşugată. Dar tocmai dorinţa âceasta ex- 
cesivă de traiu bun şi uşor este răspunzătoare 
de starea nenorocită a populaţiei. Ca să câştige 
îndeajuns pentru satisfacerea pretențiilor de bel- 
şug, tineretul părăseşte satul, familiile iși restrâng 
voit numărul copiilor şi se descompletează prin 
angajarea femeilor măritate în fabrici, etc. Doc- 
torul Letinois citează cu aprobare vorbele lui 
Arsene Dumont: „Sărăcia întreţine vitalitatea 
rasei, câtă vreme bogăţia constitue o învoială cu 
moartea”. 

Datorită aceloraşi factori, cătunele se depo- 
pulează mai repede decât târgurile, In 1866 po- 
pulaţia cătunelor din Corvol-l'Orgueilleux era de 
950 faţă de 760 a celei din târg (44%). Astăzi 
proporţia este aproape inversată: 480 locuitori 
în târg, 440 în cătune (47%/0). Cătunele au pierdut 
deci dela 1866 incoace 510 locuitori (54%), târ- 
gul numai 36%/,. Fenomenul a fost semnalat şi în 
alte regiuni ale Franţei. Motivul trebue căutat în 
faptul să ceea ce constitue pentru comuna în- 
treagă oraşele, adică putinţa unei vieţi mai largi, 
constitue pentru cătune târgul (aprovizionare mai 
uşoară, apropiere de gară, concentrarea indus- 
triei şi comerțului, viață socială mai intensă), 

Perspecivele demografice ale satului fancez 
nu sunt nici ele mai înbucurătoare, De aceea 
doctorul Letinoiş eere măsuri grabnice din partea 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


statului, cari să ducă la o adevărată politică a na- 
talităţii, 

Ruperea echilibrului dintre sat şi oraş, cu 
urmările nenorocite pentru civilizaţia etnică şi 
pentru starea populaţiei, e un fenomen care se 
produce cu uşurinţă în orice ţară intrată în sfera 
de influenţă a capitalismului. In această privință 
Franţa şi în genere țările apusene ne-au precedat 
în rău. Exemplul lor ar trebui să ne servească 
de învăţătură. Să nu repetăm o experienţă care 
s'a dovedit dureroasă în altă parte, dar care la 
noi poate fi prevenită din vreme. Poate că o des- 
voltare mai înceată, dar mai sigură, este de pre- 
ferat „progresului“ cu orice preţ, pe care vrea 
să ni-l impună vremea, 

Traian Herseni 


CRITERIILE PENTRU DIAGNOZA RASIALĂ. 
— A apărut cu titlul de mai sus o broşură da- 
torită d-lui dr. I. Făcăoaru (Institutul de Igienă 
şi Igienă Socială, Cluj, 1936). Autorul e colabo- 
rator al Institutului Social Român în chestiunile 
antropologice şi e cunoscut oamenilor de specia- 
litate atât prin admirabila teză de doctorat 
Soziale Auslese (1933), cât şi prin numeroase 
studii, parte publicate în Buletinul Eugenic şi 
Biopolitic de sub direcţiunea d-lui Prof. Dr. 
Iuliu Moldovan şi extrase în publicaţii separate, 
ca şi studiul de faţă, 

D-l Făcăoaru tratează pe scurt, dar precis 
şi cu competinţă, următoarele probleme: „Ce 
este rasa ? Scurt istoric, Străbunii omului de azi. 
Rasele de azi. Criteriile pentru determinarea 
rasială, Denumirea şi descrierea raselor euro- 
pene, Rasele europene principale, Rasele euro- 
pene secundare. Proporția raselor în câteva țări 
europene“. Ni se înfăţişează apoi într'un apen- 
dice ilustrat tipuri rasiale din Transilvania. 

Rasa e privită deocamdată în lumina deose- 
birilor somatice, deşi după d-l Făcăoaru nu se 
poate vorbi azi de rasă „fără a nu se descrie 
odată cu însuşirile caracteristice şi psihicul 
corespunzător“. Din păcate, „antropologia este 
încă lipsită de metode obiective pentru cerceta- 
rea însuşirilor psihice”, 

La om se înţelege prin rasă un grup de in- 
divizi ale căror însuşiri sunt moştenite dela 
strămoşi sau într'o definiţie mai completă : „prin 
rasă înțelegem o grupă de oameni, ale căror în- 
suşiri fizice şi psihice genotipice şi fenotipice 
sunt aşa de caracteristice, încât asemănările 
între indivizii grupei ca şi caracterele deosebi- 


43 


toare de alte grupe să poată fi metric şi des- 
criptiv stabilite”, 

Criteriile pentru determinarea rasială sunt 
numeroase, dar îndeobşte sunt limitate, după 
putinţa măsurătoarei exacte, la cele următoare: 
1. statura, 2. indicele cefalic, 3. indicele facial, 
4. indicele nazal, 5. culoarea ochilor şi 6. cu- 
loarea părului. Pentru măsurarea culorii feţei 
nu există încă un instrument potrivit, 

După criteriile acestea s'au stabilit în Europa 
patru rase principale : rasa alpină, rasa dinarică, 
rasa mediterană şi rasa nordică şi 4-5 rase 
secundare, fie derivate din amestecul celor patru 
principale intre ele, fie de origină asiatică sau 
de origină nelămurită : rasa dalică, rasa esteuro- 
peană, rasa orientală, rasa vestasiatică, rasa in- 
dică ete. D-1 Făcăoaru publică şi o tabelă rezu- 
mativă a criteriilor principale pentru diagnoza 
rasială, şi fotografii făcute personal în decursul 
cercetărilor directe, pentru fiecare tip rasial 
mai de seamă. 

Lucrarea aceasta foloseşte tuturor intelectuali- 
lor cari vor o informaţie riguroasă despre con- 
ceptul de rasă, atât de discutat astăzi, totuşi 
prea puţin cunoscut ştiinţific în afară de cercurile 


de strictă specialitate, 
Taian Herseni 


C. LUTHER FRY: THE TECHNIQUE OF 
SOCIAL INVESTIGATION.—(New-York & Lon- 
don, 1934, Harper & Bros., XII, 315 p.). — În 
cursul a zece ani, Profesorul Fry a fost unul 
dintre conducătorii Institute-ului of Social and 
Religious Research, cu sediul la New York şi a 
făcut şi supraveghiat o serie importantă de cer- 
cetări asupra viele orăşeneşti şi rurale în Statele 
Unite. Fireşte o sinteză a experienţelor şi sfatu- 
rilor sale trebuie să stirnească mult interes pen- 
tru toţi cercetătorii sociologi. Volumul prezent 
împlineşte fericit, în parte, aşteptările, trecind în 
revistă toate aspectele tehnicei sociologice şi ilu- 
minând problemele acestea prin experienţa per- 
sonală a autorului şi prin folosirea literaturei 
sociologice americane, destul de apreciabilă, 


Pentru studenţii şi adepţii metodelor sociolo- 
gice ale d-lui Profesor Gusti, ideile lui Fry pre- 
zintă o mare importanţă, mai ales în ce priveşte 
rolul de „observator participant”, — metodă care 
se realizează admirabil în campanile anuale ale 
echipelor sociologice la sate. Fry dă multă va- 
loare disciplinării grupelor de cercetători, în 
arta de observare uniformă. Altfel rezultatele 


44 


nu pot fi comparate. De acord cu şcoala bucu- 
reşteană, el recunoaşte necesitatea de pregătire 
specială a cercetatorilor, pentru a conduce con- 
vorbiri sistematice cu informatorii. Fry se ocupă 
pe larg de metodele specifice vieţii sociale ame- 
ricane, ca de pildă tehnica chestionarului postal, 
a cărei aplicare pare foarte nepotrivită realită- 
ților româneşti. 

Deşi sociologul european va căuta zadarnic 
in cartea lui Fry, o filozofie pe care să se ba- 
zeze şi să se unifice tehnica cercetărilor sociale, 
totuşi autorul discută scopul acestora. Cercetă- 
rile sociale au aparut mai întâi în Anglia, şi mai 
târziu în Statele Unite, cu rolul de instrument 
pentru conducerea acţiunilor sociale către o im- 
bunataţire. Fry ne aminteşte că cercetările ştiin- 
țifice în evoluţia lor, s'au depărtat treptat de 
scopul lor primitiv, adică dela formularea pro- 
gramelor sociale şi el aprobă separaţiunea aceasta, 
fiindcă in anumite cazuri rezultatele cercetărilor 
„Ştiinţilice” au fost predeterminate de entuzias- 
mul reformatorului. Totuşi Fry crede că even- 
tuala aplicare a rezultatelor lor, ca programe 
de ameliorare socială va rămâne şi în viitor 
justificarea principală a cercetărilor sociale, dar 
că separaţiunea dintre personalul sau organizaţia 
care cercetează realităţile sociale şi cei care 
aplică programul de acţiune socială este o ga- 
ranţie esenţială, pentru obiectivitatea cercetărilor. 
Punctul de vedere al şcolii bucureştene este alt- 
el. Bazându-şi studiul realităţii sociale pe un 
sistem sociologic complect, sociologul scapă de 
primejdia de a fi ispitit de anumite aspecte de 
actualitate şi de a neglija pe cele tot aşa de esen- 
Dale, dar mai puţin senzaţionale, ale realităţii, 
Întarit de o filosofie sistematică, sociologul poate 
în acelaş timp conduce un lucru de acţiune so- 
ciala, cu mai puţină primejdie de a pierde obiec- 
tivitatea sa ştiinţifică. 

O şcoala de sociologi americani, în deosebi 
ocupați cu sociologia copiilor şi criminalilor, 
repudiaza folosirea directă a materialului cules 
prin convorbiri şi insistă ca materialul de natură 
psihologica are valoare numai tratat după meto- 
dele psiho-analitice. În Anglia, o critică asemă- 
natoare se ridică în contra folosirii convorbirilor 
in cercetarile antropologice. Fry menţionează 
problema aceasta, dar nu ia o poziţiune clară. 

Deasemeni, autorul comentează şi ilustrează 
pe larg citeva metode cnmplexe statistice, între- 
buinţate în sociologia americană (176—201 p). 
Din nenorocire, autorul s'a marginit numai la 
experiența şi tehnica americană. Cartea lui Fry 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


a fost scrisă cu scopul de a fi un ghid pentru 
incepătorii în cercetări sociale, şi cuprinde multe 
sfaturi generale asupra analizei diferitelor stadii 
de cercetări, expunerea cât mai clară a rezul- 
tatelor obţinute, etc. Unul dintre meritele prin- 
cipale este folosirea întinsă a multor studii, pentru 
diferite chestiuni speciale, ca metoda convorbi- 
rilor, chestionarului, metodele statistice, etc., 
studii al căror număr este destul de mare în 
literatura americană. Astfel, sociologul european 
poate câştiga din opera lui Fry o vedere de an- 
samblu asupra progresului tehnicei americane 
şi bibliografia sa critică, cuprinsă pe 61 de pa- 
gini, poate servi ca un minunat mijloc de orien- 
tare pentru a urmări mai departe, acele aspecte 
care se tratează prea superficial în cartea de 
faţă. 


P. E, Mosely 


JULIUS F. HECKER: RUSSIAN SOCIOLOGY. 
— Foreword by Sidney Webb. (London, 1934, 
Chapman & Hall, Ltd., 8/6). — Născut în Ame- 
rica, Dl. Hecker a trăit 15 ani în Rusia Sovie- 
tică, ca lector la diferite institute de studii înalte. 
Cartea actuală reprezintă o versiune prelucrată 
a unui studiu asupra teoriilor sociale ruseşti, pe 
care acelaş autor le-a publicat în 1915. Din 
nenorocire, autorul acestor rânduri n'a putut să 
consulte prima lui carte. Dar, după natura cita- 
telor, se poate afirma că materialul ştiinţific 
publicat după 1915, a fost folosit numai pentru 
capitolulasupra Marxismului-Leninismului. Stu- 
diile mai nouă şi foarte interesante, ca să menţio- 
nez numai câteva izvoare sovietice mai de seamă, 
asupra lui Belinschi şi lui Bacunin; semnificativa 
corespondenţă a lui Pobedonosţev, ediţia com- 
pletă a corespondenţei dintre Hertzen şi Ogarev, 
au fost neglijate, în favoarea altora astăzi înve- 
chite. Trăind la Moscova, autorul a preferat să 
se mărginească la o singură frază privitoare la 
importanta şcoală a euraziştilor, de sub condu- 
cerea lui Saviţischi, ori la ideile post-revoluţi- 
onare ale lui Berdiaiev, ambele şcoli meritând 
desigur, a fi tratate mai amănunţit în o istorie 
de sociologie rusească. 

Dr. Hecker începe studiul său cu o privire 
fugară asupra istoriei Rusiei, care trebuie să 
servească de fond pentru o istorie a sociologiei 
ruseşti. Deşi aşa de scurt, capitolul acesta este 
foarte bogat în inexactităţi şi exagerări istorice, 
Evident că el a fost însufleţit de tendința sche- 
matică a lui Pocrovschi, — tendinţă care a fost 
denunţată şi înlăturată din învăţământul sovietic, 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


de către Stalin, la începutul anului 1936. In ca- 
capitolele 2 şi 3, discută teoriile a 10 gânditori, 
dela Ciaadaiev până la Vladimir Soloviev, con- 
sacrând în medie, fiecăruia 3!/2 pagini. Explică- 
rile lui Hecker nu pot să lase decât o ideie 
foarte vagă, în mintea cititorului asupra autori- 
lor discutaţi, Străduindu-se să ilustreze pe fiecare 
dintre autori prin citate prea lungi, Hecker se 
completează prin comentarii adeseori fără legă- 
tură cu subiectul, De pildă, el denunţă teoriile 
sociale ale lui Leontiev ca „nefundate“, dar 
imediat aplică teoriile acestuia problemelor actu- 
ale, comunismul și fascismul (41-42 p.). Exemple 
de acestea se pot înmulţi. dar ne oprim aci. He- 
cker atribuie ideile marelui publicist reacţionar 
Pobedonosţev, influențelor lui Adam Smith şi 
Montesquieu (48 p.). Dacă influenţa lui Montes- 
quieu, ca filozof al determinismului geografic, 
poate fi admisă în mod indirect, influenţele di- 
recte ale lui de Maistre, Chateaubriand şi Adam 
Müller asupra lui Pobedonosţev sunt cu mult 
mai importante. După expunerea lui Hecker, nu 
este de loc clar de ce el atribuie pe Vladimir 
Soloviev şcoalei Slavofililor şi pe Alexander 
Hertzen şcoalei Apusesenilor (Zapadnichi), şi nu 
dimpotrivă. Amândoi aceşti mari gânditori nuse 
pot niciodată încadra în categoriile banale, în 
care Hecker se străduieşte să-i incadreze, 
Partea cea mai substanţială şi ce mai folosi- 
toare a cărţii acesteia, sunt capitolele, în care 
autorul prezintă pe patru sociologi subiectivişti : 
Lavrov, Michailovschi, lujacov şi Careiev, Chiar 
şi aici, Hecker se mulţumeşte cu prezentarea 
unor lungi citate, iar critica lui, prea adeseori, 


45 


se mărgineşte la acuzarea că autorii trataţi n'au 
prevăzut triumful partidului bolşevic în revolu- 
ţia rusească. Legăturile dintre autori şi dintre 
ei şi realitatea desvoltării ruseşti rămân prea 
Puțin lămurite, Deasemeni, autorul a adus prea 
puţină lumină, asupra influențelor streine în 
şcoala subiectiviştilor, 

In capitolele următoare, tratarea lui Hecker, 
despre Marxism şi Leninism nu se deosebeşte prea 
mult de ceeace dau cărţile şcolare, întrebuințate 
în învăţământul secundar sovietic, Intre altele, 
el spune: „Ideologiile n'au o istorie indepen- 
dentă, dar formează o parte a rânduielilor so- 
siale sub care ele se desvoltă“ (p. 246), Totuşi 
Hecker n'a încercat să aplice concepţia aceasta 
în analiza amănunţită a autorilor trataţi în partea 
principală a cărţii sale, ci, în general s'a măr- 
finit numai la o explicarea pe plan „ideologic“, 

Din acestea reiese că autorul a tratat, în 
mod confuz şi prea puţin critic, în sensul ade- 
vărat al cuvîntului, tema foarte complicată a 
desvoltării teoriilor sociale ruseşti, în cursul 
ultimilor o sută de ani. Greutățile fireşti subiec- 
tului au fost mărite prin întrebuinţarea continuă 
a idiomatismelor ruseşti, nu numai în traducerea 
citatelor, dar şi adeseori în însuşi expunerea 
autorului (e. g. „beginnings“ în loc de „principles“ 
p. 37, 1,4), prin un sistem destul de arbitrar 
pentru transcrierea numelor şi titlurilor ruseşti 
(e. g. „Mikhalovsky“ pentru „Mikhailovsky“), 
şi prin o neglijentă corectare a întregului studiu 
(e. g. „Revolutionist“ în loc de „Revisionist“, p. 
266). 


P. E. Mosely, 


ÎNSEMNARI 


BUCURIE ŞI PUTERE, — In cel mai nou nu- 
măr al revistei berlineze „Hochschule und Aus- 
land“ (Martie 1936), profesorul Horst Wagenfiihr 
pune alături într'un studiu cele două mişcări, 
una germană, „Kraft durch Freude“ (Putere prin 
bucurie), şi alta italiană, „Opera Nazionale Dopo- 
lavoro" (Opera naţională după muncă). Lucrul 
este cu atât mai însemnat cu cât în această vară 
se plănueşte un congres de caracter internați- 
onal, la Hamburg, al mişcării germane. Studiul 
urmăreşte, apoi, mai mult decât spune titlul, să 
stabilească o deosebire între ceeace înseamnă 
politica socială naţional socialistă şi cea faşistă 


„Putere prin bucurie“ este o iniţiativă foarte 
nouă, şi în tot cazul după înscăunarea în Ger- 
mania a noului regim, aşa că n'aduce nicio moş- 
tenire din trecut, fie şi în forma unei înmlădieri 
după împrejurări schimbate, Ea a fost înfiinţată 
la 27 Noemvrie 1933, cu prilejul unei manifestări 
a frontului muncitoresc german, şi are următoa- 
rea alcătuire: 1, Un serviciu al organizării; 2. Un 
serviciu al casieriei; 3, Un serviciu al pregătirii, 
(înfiinţare de nuclee de educare); 4. Un serviciu 
al culturii (înfiinţarea unui teatru al poporului 
în Berlin); 5. Un serviciu al presei şi al propa- 
gandei; 6. Un serviciu de călătorie, excursii şi 


46 


concedii; 7, Un serviciu de ajutor reciproc şi de 
colonizare (lucrează impreună cu serviciul de 
casierie şi cu serviciul căminelor); 8. Un serviciu 
al neamului şi al patriei; 9. Un serviciu al fru- 
museţii muncii (scop, între altele: paza şi îngri- 
jirea de aproape a locurilor unde lucrează şi 
stau lucrătorii în fabrici); 10. Un serviciu al 
sportului; 11. Un serviciu al tinerimii, 

Ceeace urmărea ca un deziderat şi ca o re- 
comandare Biuroul Internaţional al muncii, prin 
organizarea intrebuinţării timpului liber al lucră- 
torilor, încearcă să facă faptă, într'un spirit cu- 
rat naţional şi fără legături cu străinătatea, Ger- 
mania naţional socialistă, Programul organizării 
generale a fost lucrat de însuş Adolf Hitler. Lu- 
crătorul german trebue să capete dela intreprin- 
dere timp de odihnă, iar acesta, ca şi celălalt 
timp liber, să-l întrebuinţeze pentru cât mai ma- 
rele lui folos. „Doresc lucrul acesta, zice Capul 
Statului, pentrucă vreau un popor cu nervii tari, 
căci numai cu un popor care îşi fine în frâu 
nervii se poate face o politică într'adevăr mare“, 
Suntem, prin urmare, înaintea unei formaţii de 
organizare a timpului liber al lucrătorilor, me- 
nită să ajute la realizarea socialismului german, 

Mişcarea „Putere prin bucurie” este răspân- 
dită în toată Germania şi cuprinde atât lucrători 
cât şi patroni, ca şi frontul german muncitoresc, 
Ea este un organism de sine stătător, atât ca al- 
cătuire cât şi ca activitate şi mijloace. In anul 
întâiu de existenţă frontul muncitoresc german a 
ajutat-o cu 40 milioane de mărci (cu toate că la 
fostele sindicate cotizaţia se ridică la 3 mărci, 
pe când la front ea nu este decât de 11/2 mărci). 
In acelaş an dintâi au fost trimişi în călătorie 
2 milioane de lucrători, dintre cari 1!/3 milioane 
în concediu de şapte până la zece zile. S'au plă- 
tit pentru trenurile de odihnă, în întâiul an vreo 
40 milioane de mărci. Cheltuelile de drum sunt, 
cu toate acestea, foarte mici. O călătorie dela 
Berlin in Bavaria de sus, cu pensiune întreagă 
timp de o săptămână, nu costă decât 36 mărci. 
S'au angajat 900 profesori de sport, cari au dat 
8.500 de cursuri, cu 70.000 de ore de curs şi 
450.000 de elevi. Până la 1 lulie 1935, serviciul 
frumuseţei muncii a pus în mişcare 125 milioane 
de mărci pentru îmbunătăţiri în întreprinderile 
industriale, 

In schimb, „Dopolavoro“, ale cărui începu- 
turi urcă până înainte de răsboiu, a fost înființat 
ca o operă de Stat, lăsată în supravegherea Mi- 
nistrului corporatist, Preşedintele lui este astăzi 
Secretarul partidului faşist, 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


Scopurile organizaţiei se văd foarte limpede 
din articolul întâiu al Decretului Regal: „Opera 
Naţională după muncă, cu sediul în Roma, urmă- 
reşte intrebuințarea sănătoasă şi folositoare a 
timpului liber al lucrătorilor prin înființarea de 
mijloace pentru întărirea puterilor lor trupeşti, 
spirituale şi morale, înmulţirea acestor formaţii, 
strângerea lor în federaţii pentru finanţare, pro- 
pagandă şi alte scopuri de bine obştesc, arătarea 
prin publicaţii şi alte căi de răspândire, a fo- 
loaselor acestor formaţii şi a rezultatelor acţi- 
unii pentru ridicarea clasei muncitoare, acorda- 
rea de Certificate de merit acelor membri cari 
se deosebesc şi desvoltă o mare şi rodnică ac- 
tivitate pentru Operă”, Este vorba de o mişcare 
de imputernicire şi de luminare a întregului po- 
por, în dragostea de sănătatea propriului corp, 
a frumuseţilor ţării, a veșmintelor şi cântecelor 
caracteristice, a dansurilor şi datinelor, a întregii 
culturi italiene. Pe când Germanii nu vor să cu- 
noască ideea de clasă şi stau pe temelia comu- 
nităţii poporului, Italienii vorbesc de interese 
opuse ale lucrătorilor şi patronilor, dar peste 
interesele şi lupta de clasă se ridică ideea de 
solidaritate, 

Programul cuprinde educaţie fizică (igienă, 
sport, jocuri populare, excursii); călătorii de 
studii (în acest scop s'a înființat „Federazione 
Italiana dell'escursionismo“); educaţie profesi- 
onală prin cursuri şcoli de perfecţionare, edu- 
caţie estetică (carele lui Thespis); îngrijire şi 
asigurări sociale.„Dopolavoro“ face tot: nu există 
domeniu cultural, economic sau social unde să 
nu fie întâlnit, dela creşterea iepurilor şi a vier- 
milor de mătase, până la târguri şi expoziţii, 
premii şi ajutoare. 

O nouă instituţie este Sâmbăta faşistă. Toţi 
funcţionarii de Stat şi lucrătorii din întreprinde- 
rile lui isprăvesc lucrul Sâmbătă la 1 după a- 
miază. Orele de după masă, sunt întrebuințate 
mai ales pentru educaţia pre şi post-militară 
sau pentru iniţierea politică, profesională, cultu- 
rală şi sportivă, iar Duminica, pentru sporturi, 
petreceri culturale şi odihnă. Numărul membrilor 
a crescut dela 280,584 în 1926 la 2.333.545 in 
1935. Procentul faţă de populaţia muncitoare 
rămâne insă mic, de 10%, pe când în mișcarea 
Germană el este de 40%. 

Astfel se înfăţişază aceste două puternice or- 
Sanizaţii, cu trăsături voit şi adânc naţionale, 
care năzuesc să înmănuncheze toată pătura mun- 
citoare a Italiei şi a Germaniei. După lupta dusă 
atât Intro ţară cât şi în cealaltă, impotriva so: 


www.dacoromanica.ro 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


cialismului şi a organizaţiilor lui, nu era decât 
foarte firesc să se caute ca ele să fie inlocuite 
prin altceva. Suntem astăzi înaintea unei desfă- 
şurări de incredere tânără, care vrea să fie ju- 
decată după fapte. Să le urmărim cu toată luarea 


aminte. Emanoil Bucuţa 


Revista „Gând Românesc“ dela Cluj publică 
în fruntea nr. 2 Februarie 1936, un articol al 
d-lui I. Lopes despre „Un mare ierarh: Epis- 
copul Nicolae Ivan”, Reţinem această caracteri- 
zare justă: „Insuşirea lui de căpetenie a fost ire- 
zistibila pornire spre fapte, neastâmpărul şi setea 
de creaţiune, din care au izvorit numeroase ini- 
țiative şi realizări, menite a-i perpetua numele 
atât între credincioşii din Arhiepiscopia Sibiului, 
cât mai ales printre cei din Eparhia Clujului”, 
— „La aspectul românesc al Clujului dela 1918 
încoace, nimeni n'a contribuit mai esenţial şi mai 
temeinic decât vlădica Nicolae Ivan”. 

Revista noastră, care nu se ocupă numai de 
viaţa socială româneassă, ci şi de marile ei per- 
sonalităţi, se asociază laudelor pioase cari se 
aduc în amintirea Episcopului Nicolae lvan. 


„Revista de Filosofie", de sub direcţia d-lui 
C. Rădulescu-Motru, a implinit, impreună cu se- 
ria veche: „Studii Filosofice“, treizeci de ani 
de existenţă. E un frumos succes pentru o 
publicaţie filosofică pornită la drum într'o vre- 
me în care interesul pentru o asemenea pre- 
ocupare nu exista, ci trebuia creiat, „Când pri- 
vim astăzi, după treizeci de ani, la munca des- 
făşurată (înfăţişată în Tabla de materie a vol. 
XX. nr, 4.) începând cu primele Studii Filosofice 
adunate în volumul din 1906 şi până la acelea 
din urmă ale volumului XX din anul 1936 — 
scrie d-l C. Rădulescu-Motru — nu putem să ne 
interzicem manifestarea unui moment de satis- 
facţie. Cele douăzeci de volume, care se închee 
în anul acesta, probează că s'a muncit ceva pe 
terenul filosofiei“, 

De fapt toată filosofia de azi, în afară de lu- 
crările personale, s'a desvoltat prin această uni- 
că revistă de specialitate şi prin Societatea Ro- 
mână de Filosofie, care o publică. Şi una şi cea- 
laltă sunt creaţiile d-lui C. Rădulescu-Motru, 
care a reuşit să le dea o mare autoritate şi să 
strângă în jurul lor pe cei mai de seamă spe- 
cialişti în materie. Să nădăjduim că împrejură- 
rile vor îngădui o desvoltare din ce în ce mai 
mare filosofiei româneşti 


47 


În legătură cu cele înfăţişate în nr. trecut 
despre concursul pentru catedra de sociologie 
dela Cluj, semnalăm încă un fapt care desvălue 
nivelul scăzut al unor „cercuri intelectuale” dela 
noi. „Ardealul Juridic”, revistă scoasă de o 
seamă de magistrați dela Cluj, a încercat în nr, 
2, Februarie 1936, apărut în preajma concursului, 
să influențeze comisia de examen şi să-i impună 
cu orice preţ alegerea d-lui Sudeţeanu. Sub 
forma unei „recenzii“ despre o lucrare primită 
„în ultimul moment, şi deci necitifă, „Ardealul 
Juridic" (aşa e iscălită recenzia), după ce dove- 
deşte cu prisosinţă lipsa de [competinţă în ma- 
materie de sociologie, se crede totuşi în drept 
să ceară pe un ton cu totul neobişnuit, unei 
comisii de profesori universitari, chemată să 
judece conform legii, pe candidaţi, să încline 
„balanţa dreptăţii“ înainte de examen în favoarea 
unui anumit candidat, cu nesocotirea completă 
a tuturor celorlalți. Ce e mai grav „Ardealul 
Juridic” termină aproape cu o ameninţare: dacă 
nu i se face pe plac, s'ar „justifica neîncrede- 
rea şi îndoelile tot mai numeroase ce se îndreaptă 
către înalta instituţie de cultură..." Ce „neincre- 
dere" şi cari anume „îndoeli“ în legătură cu 
Universitatea din Cluj permit unei grupări de 
magistrați să ia atitudinea aceasta fără prece- 
dent ? Sau influențarea care s'a încercat a fost 
o simplă exagerare a unui act de „opinie pu- 
blică" ? 

* 

În ziarul „Adevărul“ din 17/I11/1936 a apărut 
un articol întitulat: „Sociologia țării româneşti“, 
iscălit de d-l Dem. I. Dobrescu. Se expun acolo 
o seamă de idei cari nouă ne sunt foarte sim- 
patice pentrucă sunt şi ale noastre. Dar ne miră 
faptul că d-l Dem. I. Dobrescu n'a luat cunoş- 
tință de „sociologia țării româneşti“ pe care o 
întreprinde Institutul Social Român de mai bine de 
Zece ani, exact după programul expus de d-sa 
şi dă ca totul noi propuneri, pe cari noi le-am 
şi realizat, Ce e mai ciudat, răsunetul lucrărilor 
monografice a pătruns de mult şi în străinătate. 
Să fie Bucureştii mai departe de noi decât 
Parisul, Berlinul, Londra, New-Yorkul ? Sau d-l 
Dobrescu nu urmăreşte la Bucureşti decât cese 
întreprinde în materie edilitară ? Noi ne bucurăm 
în orice caz că d-l Dobrescu, fără să ştie şi 
poate fără să fi dorit-o, se dovedeşte un distins 
discipol al nostru. 


„Cercul studenţilor în sociologie“ şi-a inceput 
comunicările despre doctrinele sociologice, Ciclul 


48 


s'a deschis în ziua de 28 Martie c. cu o comu- 
nicare ținută de d-l S. Gruber, doctorand în 
filosofie şi drept, despre Originile sociologiei. 
Urmează comunicarea d-lui A. Trifu despre 
Sociologia mecanicistă, in ziua de 25 Aprilie, 


A apărut de curând „Annales Sociologiques" 
(Série A, Sociologie générale, Fascicule 2) de 
sub direcţia lui C. Bouglé (Paris, Alcan 1936, 
168 pg. preţul 35 fr.). Cuprinde două studii: C. 
Bougl : La Méthodologie de François Simiand 
et la sociologie şi R. Montagne: L'Evolutioa 
moderne des pays arabes — şi numeroase re- 
cenzii şi notițe bibliografice. 


Redacţionale, — O prăocupare principală a 
revistei noastre stă în publicarea materialului do- 
cumentar din arhiva Institutului Social Român şi 
a Seminarului de Sociologie de la Universitatea 
din Bucureşti, adunat în campaniile noastre de 
cercetări monografice. 

In numărul acesta înfăţişăm câteva fotografii 
documentare cu tipuri şi imbrăcăminte din satul 
Şanţ, (Năsăud) făcând astfel cunoscută o altă bo- 
gaţie ştiinţifică a arhivei noastre monografice şi 
un alt mijloc de înregistrare şi păstrare a datelor 
cercetărilor noastre: arhiva fotografică. 


Cărți cari vor fi recenzate: 


V, N. Madgearu: Agrarianism, capitalism, im- 
perialism. Contribuţiuni la studiul evoluţiei 
sociale româneşti. Editura „Economistul“ S. A. 
(Bucureşti, 1936. 171 pag.) Cuprinde studii şi 
prelegeri din Arhiva pentru Ştiinţa şi Re- 
forma Socială şi dela Institutul Social Român. 


G. C, Constantinesco, Professeur de Zootechnie 
à la Faculté de Médecine Vétérinaire de 
Bucarest, directeur de l'Institut National Zoo- 
technique Roumain: Les Animaux domesti- 
ques en Roumanie (Livestok in Roumania), 
(55 pag., Bucarest 1935). 


Ing. Nicolae P. Arcadian, doctor în ştiinţele po- 
litico-economice: Industrializarea României, 
studiu evolutiv-istoric, economic şi juridic, 
(Universitatea din Bucureşti, facultatea de drept, 
1935. 377 pag.). 


SOCIOLOGIE ROMANEASCA 


XIl-e Congrès de l'Institut International de 
Sociologie, Federation internationale des 
sociétés et institutes de Sociologie (16 pg.), 


Emmanuel Mounier: Revolution personaliste et 
communautaire,(Fernand Aubier, éditions Mon- 
taigne 1935. Paris, 414 pag.). 


Giovanni Cald: Problemi vivi e orizzonti nouvi, 
dell'educazione nazionale, (Firenze S. A. G. 
Barbera Editore, 1935, 440 pg.). 


Georges Sorel: „D'Aristote à Marx“, l'Ancienne 
et la Nouvelle Métaphysique, avant-propos 
de Edouard Berth (Paris, 1935, Marcel Ri- 
vière, éditeur, 276 pag. „Etudes sur le devenir 
social' XXIV). 


Cezar Papacostea: Platon III, Georgias, Menon, 
(Bucureşti 1935, Editura autorului, Str. Visa- 
rion 20, 196 pag.). 


Ing. George loaniţiu şi Dr. Camil Calmuschi: 
Industria zahărului în România, (Bucureşti 
1936, Tip. „Lupta“, N. Stroilă, 80 pag). 


Ştefan Meteş, membru corespondent al Academiei 
Române: Situaţia economică a Românilor 
din Țara Făgărașului, vol. I. Din publica- 
țiile Arhivelor Statului din Cluj. (488 pag., 
Tip. Silaghi, Cluj). 


Alexandru Marcu: Studii Italiene, „Roma“ N 
S. II, 1935. (Bucureşti, Imprimeria Naţională 
1935), 


Arbivele Basarabiei, revistă de istorie şi geo- 
grafie a Moldovei dintre Prut şi Nistru, sub 
conducerea d-lor LG Bulat şi CN. Tomescu 
Chişinău. An VIL Nr. 3—4. 1935, 


Adrian Negrea: Teoria sociologică a gospodăriei 
țărănești. (Ed, rev. „Societatea de mâine“, 
1936). 


Giorgio del Vecchio : Giandomenico Romagnosi. 
Nel primo centenario della sua morte. (Roma, 
1936). 


Giorgio del Vecchio: Les divers sources du 
droit ; leur équilibre et leurs hicracbies 
dans les divers systâmes juridiques. (Libr, 
Recuil Sirey, Paris). 


Sociologie Românească 


Aprilie 1936 


Anul I, No. 4. 


www.dacoromanica.ro