Transilvania_1936_067_006

Anul 67. Noemvrie-—Decemvrie 1936. Nr. 6. 


TRANSILVANIA 


(Buletin de tehnică a culturii.) 


Cuvânt rostit în Ziua Unirii 


1 Decemvrie 1936 
de 
Nicolae, 
Mitropolitul Ardealului. 


Cu bucuria cu care primim an de an luminatul praznic 
al Invierii Domnului, care stă la temelia eredinții noastre 
creștineşti, cu aceeași bucurie a toate covârșitoare, întim- 
pinăm și aiua de 1 Decemvrie, pe care a făcut-o Domnul 
să jie pentru noi, Românii de dincoace de Carpaţi, ziua 
mult așteptată a dreptăţii și a isbăvirii din robia noastră 
multiseculară, ziua mare și sfântă a învierii noastre najio- 
nale şi a unirii pe veci cu fraţii noştri de acelaș sânge și 
de aceeași lege din cuprinsul pământului românesc. 

Nu vom lăsa nici când ca vreo putere ori strâmtorare 
ori grijă — oricât ar fi de mare — de pe lumea aceasta, 
să ne răpească ori să ne întunece măcar bucuria, trăită 
profund din toate fibrele simţirii noastre, a acestei mărețe 
zile, de care e legată realizarea destinului nostru naţional. 
Și de câteori ni 8'ar părea c'am fi slăbit în urmărirea te- 
nace a acestui destin, de câteori greutăți și piedeci ni s'ar 
rosiogoli în calea lui, de alâteaori ne vom întoarce, ca 
cerbul cel însetat, la izvoarele de lumină și de entuziasm 
ale acestei zile, ca să ne împrospălăm și facem nebiruite 
puterile, să sorbim duhul înțelepciunii, al unirii şi iubirii 
jrăţeşti între conducătorii și în toți fiii neamului nostru. 

Ziua de 1 Decemvrie a fost coborită din eternitate și 
așezată în centrul istoriei noastre, ca să simţim prezente 


545 1 


în ea, toate suferințele şi jertfele izbăvitoare ale trecutului, 
toate nădejdile şi aspirațiunile mari ale viitorului nostru. 

Cuvine-se ca recunoscătoarea noastră aducere aminte 
să se îndrepte astăzi către toată truda și munca păstră- 
toare de neam, din generaţie în generaţie a înaintașilor no- 
știri, către toţi eroii cunoscuţi şi necunoscuți și către tofi 
mucenic'i neamului cari, deoparte și de cealaltă a Carpa- 
ților, au adus jertfa prin care ni-au răscumpărat mântuirea: 
și ni-au hărăzit soarele libertăţii și al unirii de astăzi. 

Slăvită să fie deapururi îndeosebi memoria celor opt- 
sute de mii de frafi ai noştri, cari cu preţul vieţii lor, ne-au: 
izbăvit din greaua și îndelungata noastră robie. 

Pe veci neștearsă va rămânea în inima Ardealului re- 
cunoștința către marele Rege-liberator Ferdinand |. 

Inaintea jertfei lor şi a Lui, cu o cucernică emoție și 
cu profundă evlavie, ne plecăm astăzi genunchii și sărbă- 
torește ne legăm în conștiințele noastre, că, între orice îm- 
prejurări și cu orice jertfe, le vom păstra întreagă mogte- 
nirea. 

Dar când cu aceste înălțătoare simţeminte în inimi, 
prăznuim noi, iubiții mei, ziua de 1 Decemvrie, de dincolo- 
de granița apuseană a [ării noastre se ridică un sgomot 
surd de protestare, care vrea să ne tulbure sufletele și să 
ne conteste moştenirea în care am intrat pe bună dreptate. 
Vecinii noștei din acea parte își strigă supărarea și-și poartă- 
jalba în lume pe la toate ușile, că statul love le-a fost sfâr- 
ticat în bucăţi — și-l cer înapoi. Motivul cererii lor este că 
Lar fi stăpânit o mie de ani și acum nar mai fi putând: 
trăi fără el. 

Acest motiv însă, pe de-o-parte este o dovadă de slă-. 
bieiune de o mie de ani, de altă parte este o gravă auto-. 
acuză pe care — fără să-și dea seama — și-o aduc un- 
gurii înșiși lor şi statului lor „milenar“, cum le place să-l: 
numească. 

Slăbieiunea Ungurilor stă în faptul real, că în decurs: 
de o mie de ani rau fost în stare să umple pământul pe- 
care aie că l-au stăpânit. Și wau fost în stare, fiindcă încă: 
înainte cu o altă mie de ani, aici pe acest pământ eram pre- 
zenţi și-l umpleam noi, iar în alte părți erau alte neamuri 


546 


— și toți împreună eram mai număroşi decât Ungurii. Pe 
lângă tot greul asupririi şi al maghiarizării cu sila, noi am 
rămas tot noi, cu făptura noastră românească, cu totul deo- 
sebită de a Ungurilor și cu dreptul nostru la vieaţă nafio- 
nală întreagă — și celealalte neamuri au rămas tot ele, cu 
aceleş drept al lor. N'a trebuit să vină decât o suflare de 
vânt mai puternic, pentru ca această nefirească alcătuire 
de stat unguresc, ca și întreaga piestriță monarhie a pa- 
jurei cu două capete, să troznească din toate încăeieturile 
sale putrede și să se destrame în toate petecile din care 
era cârpită, iar pe ruinele ei să răsară, ca niște organisme 
vii, statele naţionale în care și-au integrat vieafa naţiunile 
ținute până atunci în robie. Ungurii și-au realizat și ei visul 
lor de a avea un stat unitar național maghiar, între grani- 
fele lui firești de astăzi. Astfel, răsboiul purtat în numele 
principiului național și consecinţele lui, au creat condițiile 
prielnice pentru acest proces politic, aducător de epocă 
nouă, care a decurs cu implacabila necesitate, cu care se 
petrece fenomenele naturale. Mai puteau oare Ungurii să 
oprească in elementara sa desfășurare acest proces istoric ? 
Nu! Și wau putut. 

Dar acum, incorigibili și incapabili de a se adapta 
realităților, ei se iau la luptă cu imposibilul. Vreau să în- 
toarcă înapoi din cursul ei istoria! Sunt astăzi singurul 
popor reacționar în Huropa. Ca toți reacționarii, ei sunt 
lipsiți de psihologie și perspectivă, fără cunoștință reală 
de oameni, fără capacitatea de-a sesiza problemele tim- 
pului și de-a adânci situaţiunile politice, neajutoraţi în fafa 
celor ce le flateasă însușirile închipuitfe și le menajează 
slăbiciunile reale. Spontaneitatea lor lărmuitoare, ca a tu- 
turor reacționarilor cari se agită și protestează, este numai 
aparență de moment și nu esie expresia curajului care 
izvorește dintr'o voință stăruitoare și neînduplecată. Destul 
de superficiali ca să nu vadă greutăţile infinite şi invinci- 
bile ce li se pun în cale, ei cer simplist revizuirea pro- 
cesului irevocabil al istoriei. 

Amaâvut o mie de ani de stăpânire — aice ei — şi am 
pierdut. o : să se întoarcă înapoi! Aceasta-i logică ungurească! 
O, dar o stăpânire asupra unei proprietăți care nu este a 


547 1* 


ia şi care nu fi se cuvine, cu cât este mai lungă, cu atât 
este mai nedreaptă și cu atât te acuză mai aspru nedrep- 
tatea ei. O mie de ani de stăpânire ungurească n'a fost 
pentru noi altceva decât o temniță de o mie de ani. Și 
dintro temniță de o mie de ani, astăzi, după un răsboiu 
care a creat așezări politice pentru libera desvoltare a 
națiunilor asuprite, mai ai îndrăzneala să-ţi formulezi un 
titlu de drept uzufructuar perpetuu asupra unor națiuni cari 
wau venit din Asia și nu trăiesc în Abisinia, ci trăiesc în 
centrul Europei și, ca noi, ne tragem originea din stră- 
moși cari nu şi-au plecat grumazul sub nici un jug străin?! 
Dar, spuneți cu toții, mai e posibil să ne întoarcem o sin- 
gură si măcar în femnița ungurească?! Ori, suntem noi 
obiect de compensație bun de dat, de dragul unei intere- 
sate alianțe cu Ungurii?! Cu conștiința demnității noastre 
de latini, respingem această gândire de om trufaș a oricui, 
Chiar când vine dela Milano ori de pe malurile Tibrului ! 
Fără să ne simțim un moment măcar tulburaţi în dreptu- 
vile noastre și ameninţaţi în siguranța noastră de o impe- 
tuoasă oratorie ocazională, ne doare că a pornit de acolo 
de unde mai pufin ne-am fi așteptat. 

Vecinilor noştri dela Budapesta, cu apetituri revizio- 
niste, le spunem răspicat în auzul lumii întregi, ca și acum 
optsprezece ani din cetatea lui Mihai: 

Procesul istorice dintre noi s'a încheiat; sentința a fost 
pronunțată definitiv şi este inapelabilă, fiindcă a fost sane- 
jionată de voința unanimă și neînduplecată a națiunii române 
și a fost binecuvântată de Dumnezeu, care poartă grijă să 
se realizeze dreptatea cea eternă între popoare. 

Pentru voi şi pentru nimeni de pe lume n'avem de 
cedat din pământul scump al fării: Nici-o brazdă! 

Nu se poate opri în loc, nici întoarce înapoi curaul 
istoriei noastre naţionale, pe care astăzi îl simţim pulsând mai 
puternic în noi și în conştiinţa integrală a nafionalității noa- 
stre. Destinul unui popor se decide înlăuntrul lui. De aceea, 
datoria cea mare a noastră a tuturora este: să înoim fie- 
care în noi și prin noi forțele morale ale naţiunii și cu toţii 
împreună să consolidăm patrimoniul național, dând ext- 
stenței noastre politice toată consistenţa și formaţia sa 


548 


naţională. Să clădim pe temelia lradițiunii de vieață româ- 
nească și să purtăm paladiul ei cu pietate neprihănită pe 
tot întinsul patriei. Să avem încredere în virtuțile naţiunii, 
în destoicia şi capacitatea de jertfă a ei. Prin munca noa- 
stră închinată în fiecare azi şi în fiecare ceas binelui de obşte, 
să ne dăm cu toții contribuția maximă la întărirea naţiunii. 
Noi trăim prin ea şi ea trăieşte prin noi şi va trăi prin cei 
ce vor veni pe urma noastră. Precum prin legea gravitațiunii 
suntem legaţi de acest pământ pe care ne mișcăm, tot aga, 
ba dacă se poate chiar mai mul!, să ne legăm prin puterea 
iubirii de patria şi de națiunea noastră. Lor să le slujim cu 
supunere și ascultare de Dumnezeu. O naţiune care-și cu- 
noaște destinul ce-i este hărăzit în planurile Provedinţei și 
se leagă cu toată virtutea de el, nici portile iadului nu o 
vor birui. 

Acesta este crezul nostru de Ziua Unirii — şi de toate 
zilele. 

Din mijlocul praznicului acestei slăvite zile, din inima 
întregului Ardeal, să strigăm cu toții: 

Trăiască Regele! Trăiască România întregită și pe 
veci nedespărţită! 


„Astra“ şi revizionismul 
de |. Agârbiceanu. 


"In mijlocul muncii sale culturale, pentru luminarea po- 
porului român dintre Carpaţi și Tisa, „Astra“ a rămas adâne 
și dureros surprinsă de declaraţiile Ducelui Mussolini fă- 
cute, de curând, la Milano, referitoare la dreptatea ce ar 
trebui făcută Ungariei, pe care a numit-o „marea mutilată“. 
Bra firesc ca „Astra“ să înregistreze cu mai mare mâhnire 
decât alte organizaţii culturale şi naţionale, declarațiile ma- 
relut bărbat de Stat al Italiei, deoarece ea lucrează de 
70 de ani chiar pe teritorul pe care Ducele îl socotește 
amputat, din trupul Ungariei, Ardealul, Banatul, Crişana şi 
Maramureşul — şi ea ştie mai bine de ce a fost necesară 
opera ei culturală de până la unire şi ce o face necesară 
și aai. Activitatea „Astrei“ a fost necesară în irecut pentru 


549 


a contrabalansa opera de maghiarizare forţată a guver- 
nelor ungurești, a populaţiei compacte românești de pe 
întinsul acestui teritoriu, în urmărirea funestei himere de 
a crea un Stat naţional unitar maghiar. Dacă regiunile 
amputate din trupul Ungariei! ar fi fost vreodată ungureşiti, 
nu aveau nevoe nici guvernele ungurești de opera de ma- 
ghiarizare a lor, nlet „Astra“ de acţiunea ei culturală prin 
care întărea rezistenţa naţională a neamului românese de 
pe acestea plaiuri. Dacă formidabila ofensivă maghiară din 
ultimele decenii dinaintea unirii, pentru ideea de Stat na- 
flonal maghiar, nu ne-ar fi lăsat rane adânci în trupul nea- 
mului, „Astra“ nu ar avea de luptat şi azi cu vindecarea 
acestor rane. ln sate în cari înainte cu şaptezeci de ani 
și biserica și școala și populaţia, nu cunoșteau altă limbă 
decât pe cea românească, limba lor maternă din strămoși, 
„Astra“ trebue să lupte și azi pentru învățarea din nou a 
a acestei limbi. 

Mărturiile istoriei stau dovadă că regiunile unite pe 
vecie în Statul român nu au jost nici odată ungurești și 
că Ungaria chiar, abia de pe la 1848 încoace, a ajuns la 
gândul să le maghiarizeze cu forţa, potenţiind aceasta po- 
litieă dela dualism încoace. 

Atunci cum putem fi noi, provinciile dela Apusul Car- 
paţilor, membre amputate din trupul Lingariei și cum a putut 
ajunge aceasta „marea mutilată“ ? 

„Marea mutilată“ până la unire, a fost națiunea ro- 
mână. Insăşi inima ei, Ardealul, nu aparținea suveranităţii 
naţionale. Ungaria n'a ajuns, în realitate, nici cu trupul, 
nici cu membrele sale în acest teritoriu naţional, ci numai 
cu antenele puterii de Stat, anormal crescute, datorită îm- 
prejurărilor europene favorabile ei și dușmănoase nouă. 

Tratatele de pace au tăiat aceste antene și am rămas 
și not şi ungurii aşa cum am trăit de veacuri: Ei în ţara 
lor, pe care nime nu voiește să le-o ia, noi în ţara noa- 
stră străveche românească, pe care nu o dăm şi nu o 
putem da nimănui. 

lată pentru ce cuvântul Ducelui a mâhnit adâne „Aso- 
elațiunea transilvană pentru literatura şi cultura poporului 
români“. Ba știe ce spune, căci s'a năseut înainte cu 70 de 


520 


. 


ant, în clipa în care Ungaria a început mai insistent po- 
litica sa de a ne schimba în membre ale sale, pe noi 
celea patru provincii româneşti dela apusul Carpaţilor. 
„Astra“ ştie cât a luptat pentru ca încercarea eriminală să 
nu reuşească. Şi nu a reuşit, rămânând noi românii stă- 
pânii reali ai regiunilor pe cari Ungaria vrea să le creadă 
azi tăiate din trupul său. l 

Că Ungaria nutrește și azi pofte cart sunt peste drep- 
turile și puterile ei, nu ne miră. Dar ne miră cum un mare 
eonducător actual, al unei mari națiuni surori, a putut să 
se facă advocatul Ungariei, fie şi într'o cuvântare? 

Ştim: omul mare poate rosti cuvinte tari care să echi- 
valeae cu fapta. Dar cu o condiţiune: ca ele să fie spuse 
într'o cauză dreaptă. Mâhnirea noastră are acestea două 
motive: că declarațiile dela Milano, referitoare la Ungaria, 
le-a făcut un mare latin și că le-a pus în cumpănă într'o 
cauză nedreaptă. 

Şi mat mult decât nedreaptă. Dom numit-o împotriva firii. 

Pentrucă revenirea la Ungaria a provinciilor româ- 
meşti dela apusul Carpaţilor, ar fi un lucru împotriva firii, 
cum nefirească a fost stăpânirea ei deodată peste acestea 
provincii. 

„Astra“ a muncit şapte decenii împotriva încercării 
nețirești ca prin cultura ungurească să amuţească o limbă 
şi o cultură latină atei între Tisa şi Carpaţi. Românii din 
Ardeal au luat puterea de a duce această luptă, luând 
contact cu Roma şi prin ea cu vechea cultură latină din 
Apusul Buropei. Cronicarii și istoricii dela Răsăritul Car- 
paţilor au vorbit de originea noastră romană, luând con- 
tact, prin Polonia cu aceeaşi cultură latină din Apus. Neamul 
românese zăcea bolnav la marginea lacului făcător de mi- 
muni al culturii și n'a avut omul care să-l arunce în apă 
până nu sau arătat, de-o lature şi de alta a Carpaţilor, 
bărbaţii cari au învăţat în ţările latine din Apus. ln vea- 
curile trecute, ne-am păstrat limba și legea numai prin 
fiinţa și moștenirea noastră culturală latină. 

ȘI aaum un om mare, chiar al latinităţii, să spriji- 
nească nefireasea cerere a ungurilor ca not românii dela 
Apusul munţilor părinţi, — cu tot sufletul, vieaţa şi cultura 


noastră latină — să fim prinşi iarăşi de tentaculele unet 
puteri de Stat streine, pentru a ne mat sbate din now 
întru păstrarea limbii și a naționalități? Spunem pentru 
păstrare, căci de pierderea lor nici umbră de gând nu 
poate fi. După ce ne-am păstrat-o, lipsiţi de multă cultură, 
prin veacuri, nu vom mai putea-o pierde de-aici încolo, 
după ce nu numai am luat contact cu cultura latină, ei 
__suntem noi înșine creatori de această cultură. 

'Trimitem glas până departe pe ţărmurul Tibrului gt 
spunem înfăptuitorului Italiei naţionaliste de azi: Străne- 
poţii celor înveşniciţi pe columna lui Traian, pe cari i-at 
recunoaște dintro aruncare de ochi în ţăranii mânarii ai 
platurilor noastre, declară limpede şi hotărit: 

„Ne-am săturat de a fi numai apărătorii limbii şi legtt 
românești, a latinităţii dela Dunăre, Carpaţi și Mare. Vrem 
de-aici încolo să fim creiatori în aceiași cultură și spirit 
latin ea și marile noastre surori latine din Apus. Vrem 
locul nostru sub soare întreg și liber. Suntem în stăpânirea 
lui și-l vom păstra pe vecie apărându-l. 

Altfel am ajunge noi nu numai mutilaţi, et vrednici de 
moarte“. 


552 


Figuri și fapte pilduitoare, din treeut, 


Un îndrumător al culturii poporului: 


|. Alex. Lapedatu 
de H. P.-P. 


In 1878 duceau la groapă, în cimitirul din „Groaverii“ 
Brașovului, pe un tinăr profesor — nici nu împlinise 34 
de ani — mort de boala de piept, istovitoare. l. Alex. La- 
pedatu fusese profesor de filologia clasică la liceul român: 
din Brașov, unul din cele 3 licee și jumătate, pe eari oblă- 
duirea maşteră, maghiară, le hărăzise celor trei milioane: 
de români. 

După cum era prea firesc, Lapedatu murea sărace şi 
fu înmormântat cu banii adunaţi printr'o listă de subscriere, 
în sânul corpului profesoral — dar profesorul acesta a 
lăsat atâtea nestemate, încât și astăzi lucese celor ce vreau 
să le priceapă însemnătatea. 

Datele biografice referitoare la |. Al. Lapedatu nu 
sunt multe, deoarece vieaţa i-a fost scurtă. Născut din pă- 
rinţi plugari, în comuna Colun (jud. Sibiu), în 6 lulie 1848, 
a crescut în comuna învecinată, Glâmboaea, a urmat școala 
poporală din Hosman, la saș!, școala secundară (lteeul 
romano-catolice, eu limba de predare germană) din Sibiu, 
unde a dat şi examenul de „maturitate“ (bacalaureatul), a 
trecut mai apoi la Bucureşti, la facultatea de litere. Alet 
a cerut o bursă a societăţii „Transilvania“ și cu ea a plecat 
la Paris. Din 1868 până în Sept. 1870 a studiat acolo, când 
a fost silit, din cauza răsboiului, să plece din Franţa și să 
urmeze cursurile în Belgia, la Bruxelles (Brusela, cum 
seria el), unde a luat doctoratul în litere şi filosofie, în 1871, 
cu distincție. 

Ca tinăr profesor a fost unul din cei mai actlui şt 
văzuți conducători ai liceului, profesor ideal, ziarist plin 
de vloiciune şi de bun simţ, seriitor cu reale calităţi literare. 

A colaborat la „Familia“ lut los. Dulean, la „Orientut 
Latin“, la „Albina Carpaţilor“, la „Traian“, „Albina Pin- 


553 


dului“, „Revista literară- științifică“ — a retipărit în două 
broşuri unele articole-studiti „Incercări în literatură“ (1874) 
şi „Asupra sifuațiunii“ (1877). 

Cel ce își doarme somnul de veci lângă Andreiu Mu- 
văşianu și Dirgil Oniţiu — a fost serbătorit, precum se cu- 
vine, în 21 Noemurie, a. c., când fii săi, gemenii Alex. şi 
loan, împlineau 60 ani, urmând munca tot atât de vrednică 
de laudă a tatălui lor, în cadre mat largi, corespunzătoare 
spiritului vremii. 

Seheii-Brașovului, unde a locuit răposatul, a pre- 
schimbat numele unei străzi în „Strada |. Alex. Lapedatu“, 
nume mult ma! atrăgător decât numărul american al unei 
străai oarecare. 

x * x 

l Alex. Lapedatu a dat multă atenție „Asociațtunii“. 
ln zeci şi zeci de articole a militat pentru ea. A fost un 
propagandist cultural eu largi orizonturi şi cu o deosebită 
vervă în scrisul său de propagandist. 

lată cum definea l Al. Lapedatu, la adunarea noastră 
generală din Deva, 1874, cultura, într'o conferinţă: 

„Ce vedem dară la un popor cult? Vedem mai întâi 
de toate un organism social complect, funcționând regulat 
prin toaie organele sau părţile sale, îmbrăţişând deopo- 
trivă toate terenele activității omeneşti, nizuind pururea 
spre progresul în bine, în adevăr şi în frumos sau mat 
deslușit: vedem toate clasele societăţii lucrând, fiecare în 
-direcţiunea sa, pentru binele şi fericirea comună naţională, 
pentru progresul și perfecţionarea genului omenesc. 

„La un popor cult vedem pe locuitorii dela sate, adică 
pe ţărani, lucrând pământul cu cea mai mare grije şi după 
sisteme raţionale de agronomie; îi vedem cultivând pădu- 
rile şi câmpurile, crescând vitele, iarăşi, amăsurat lumt- 
melor veacului, purtând tot astfel şi economia casei. Găsim 
la dânșii bunele moravuri, virtuțile casnice, cari ajută bună- 
starea și materială şi morală; sânţenia vieţii familiare, fru- 
galitatea şi ceumpătul întru toate; ei excelează apoi prin 
grija lor conștiențioasă și prin viul interes în trebile co- 
mune, pe cari ştiu să şi le administreze cu bărbăţie, eu 
devotament şi serupulozitate. Şi ce aflăm pe la oraşe? 


554 


Aflăm mii şi iarăş mii de braţe, ocupate cu industria, ma- 
nufacturieri şi fabricanți, a căror muncă condusă și fecun- 
dată de învăţătură produce avuţii imense, atât pentru in- 
divizi, cât şi pentru societate, patrie sau naţiune; pe de 
altă parte întâmpinăm comercianţi laborioşi şi inteligenţi, 
cari dimpreună cu meseriașii formează cea mai puternică 
clasă a societăţii, măduva și mușchii corpului național. In 
locul al treilea un popor cult se bucură de o numeroasă 
inteligenţă, care conduce cu dibăcie trebile publice, având 
în vedere saluiea şi fericirea tuturor, esercează profesiu- 
nile libere, traducând în practică diferitele cunoștințe teo- 
retice, cultivă și sporește ştiinţele, spre descoperirea ade- 
vărului în toate sferele cugetării, înavuţește literatura, spre 
a da spiritelor un nutriment sufletesc, fără de care nu sar 
putea desvolta cum li se cuvine, aduce artele la înflorire, 
spre înfrumsejţarea şi desfătarea vieţii. 

„Afară de acestea la un popor cult vedem biserica 
moralizând prin graiul şi faptele servitorilor ei, iar şcoala 
instruind şi educând de sus până jos; vedem presa lumi- 
nând toate clasele societăţii, luptând pentru principii sânte 
(sfinte) şi pentru idei mari, formând opiniunea publică și 
stimulând voinţa la fapte bune; vedem tot felul de socie- 
tăţi şi asociaţiuni instruind, încopeiind puterile particula- 
rilor spre scopuri generale, cari toate ţintese la îmbună- 
tățirea materială şi morală; vedem, în fine, că toţi, din 
toate părţile, spre a susţine cultul adevărului, frumosului 
şi binelui, susţin cu destule sacrificii literatura şi artele, 
fac să prospereze instituţiunile cele de comun folositoare, 
se interesează cu căldură de tot ce este al patriei și al 
naţiunii ete. ete.“. 

Deoarece ne lipseşte spaţiul în numărul de faţă, vom 
da în unul din numerele noastre viitoare câteva spicuiri din 
articolele sale culturale. Fie că se apără Lapedatu împotriva 
celor mărginiţi, cari nu pot riposta decât eu „astea-s fraze!“ 
— de aici numirea de „fraziști“! — fie că analizează mi- 
siunea intelectualilor, a „inteligenţii“, cum se spunea pe 
aţunei, fie că descrie cum îşi închipuie el o bibliotecă po- 
porală model, o expoziţie a „Asociaţiunii“, prelegerile pu- 
blice în oraşele noastre, fie că vorbeşte în societatea 


555 


doamnelor despre educaţia fetelor, ete. ete. — observaţiile 
sale pot forma şi în ziua de astăzi platforma de discuţii 
și ideile sale pot germina fapte bune, mai cu seamă în fl- 
nuturi, unde propaganda culturală nu este prea desvoltată, 

Am arătat în coloanele revistei, între propagandiștii 
model, pe lon Pop Reteganul, pe Dumitru Comşa, pe Gh. 
Coşbuc, pe Spiridon Popescu. In galeria lor trebue înşirat 
cu pietate şi recunoștință — din partea noastră — l. Ale- ` 


xandru Lapedatu. 
x 


* xX 

După cum tatăl lor, așa și gemenii, serbătoriţi astăzi, 
au dat multă atenţie instituţiunii noastre. După terminarea 
studiilor universitare, lon l. Lapedatu a ocupat postul de 
secr. ll., din 15 X. 1904 până la sfârșitul anului 1905. A lu- . 
erat alături de Dr. Cornel Diaconovich. ln 11 Vil. 1905 a 
jost ales membru corespondent în secția economică, tar în 
1912 membru ordinar al aceleiaşi secţii. Secţia aceasta s'a 
bucurat şi se bucură de multe ori de luminile știiaţifiee- 
economice ale dsale. In 1925 a fost ales membrul în co- 
mitetul central — activând până în 1930. 

D! Alex. l. Lapedatu a fost ales membru de onoare 
l „Astrei“, la adun. gen. dela Arad (1924) — a sprijinit, 
ca ministru, acțiunile „Astrei“ cu multă energie și a ţinut, 
la rugarea noastră, conferinţa festivă dela adunarea ge- : 
nerală jubilară din anul acesta, l 


Notă. Cine vrea să citească o biografie mai bogată a lui |. Al. 
Lapedatu, apoi biograţiile celor doi fii serbătoriţi at săi, precum şi 
o serie întreagă de articole, contribuţii de ale prietinilor, foştilor elevi ` 
şi a colaboratorilor lor — va face bine să-şi procure minunatul volum 
omagial: „Fraţilor Alexandru și lon I. Lapedatu, la împlinirea vărstei 
de 60 de ani“. — (4.0. Imprimeria Naţională, Bucuregti, 1936, 9(4 pag.) 
Acolo este analizată pe larg gi activitatea de novelist tstorie, de poet 
şi de scriitor dramatic, a lui |. Alex. Lapedatu. 

Notă. Societatea noastră a publicat în „Biblioteca poporală a 
Asociaţiunii“ din peana lui 1. Al. Lapedatu următoarele luerări: Nr. 21; 
Nuvele istorice: „Amor şi răzbunare“ şi „O tragedie din zile bătrâne“. 
Cu o notiţă biografică şi cu portretul autorului. Prejaţă de Andrei Bâr. 
seanu, Sibiu 1905. 

Nr, 22: Nuvele istorice: „Moartea lui Asan“ şi „O duşmänie eu 
bun sfârşit“, Sibin, 1908. 

Epuizându-se cele două numere s'au publicat: a) în ed. a l-a 
(1924) Ne. 134 (ea Nr. 2!) şi Nr. 136 (ea Nr. 22); b) în ed a lll-a (1935) 
Nr. 224 (eu „Moartea lui Asan“) şi 225 (eu „Amor şi răzbunare“ gi „Q 
tragedie din zile bătrâne“), 

Nuvela „O dugşmănie cu bun sfârşit“ urmează să se reediteze 
altădată. 


556 


n legătură eu revoluţia dela 1818 din 
Ardeal 


de loan Ardeleanu, senior. 


Pe nemuritorul şi de pie memorie, mitropolit și arhi- 
episeop de Alba-lulia şi Făgăraş, Alexandru Sterea Şuluţiu, 
unul din ctitorii „Astrei“, mişcarea naţională dela 1848, l-a 
aflat ea vicar al Silvaniei în Șimleu (1835—-1850). In părţile 
sălăjene această mişcare de desrobire, de sfărmare a lan- 
urilor iobăgiei, a fost condusă de el. Despre aceasta măr- 
turisese câteva zeci de acte, necunoscute istoriei, pe cari 
le am aflat în arhiva vicariatului Silvaniei. De altfel! el însuşi 
mărturisea, înte'o scrisoare din 13 lulte 1848 adresată Bp. 
loan Lemenyi: „Și așa — potzice — eu singur ţin în tot 
Sălajul pacea, rândul cel bun și subordonaţia“, 

Din aceste acte, pentru a cunoaşte muncea şi sufletul 
său în vâltoarea revoluţie! dela 1848—49, dau azi unul pu- 
blicităţii. 

Acest act, respectiv această circulară, este în strânsă 
legătură cu întrebuinţarea limbei româneşti în administraţie 
îndată după revoluţie şi eu eonserierea pagubelor suferite 
de națiunea noastră în această revoluţie. 

Cunoaşterea rezultatului cules pe urma aceste! cireu- 
Sare — ea fiind adresată tuturor conducătorilor spirituali 
al naţiunii noastre din Ardeal, — cred că ne-ar fi de mare 
folos. Nu numai pentru a contrabalansa propaganda revi- 
alonistă care se sprijinește şi pe anumite teorii de istorie, 
dar şi pentru a cunoaște puterea de vieaţă a naţiunii și 
mai ales pentru a ne însufleţi în munea de repararea ne- 
«dreptăţilor istorice de cari părtaş a fost acest obidit neam. 

lată cum glăsuia marele viear: 


„No. 148 Die 27 o. Oet. 1848. 


Omnibus Archt-Diaconis, et Parochis G. Cath. ex Syl- 
vania. 

Extractal acesta de publicare, cu acela rânduială vt-l 
împărtăşesc, ca cunoscând dintr'ânsul dreptul Naţionali- 
tăţii şi a limbei noastre, pe preoți și printr'ânşii pe popor 


557 


să-l luminaţi, să-l deșteptaţi și să-l îndemnați, ea eu tot 
prilejul și în toate cererile și plânsorile lor la orice fel de 
diregătorii negreșit să se folosească cu el aşa cât: 

1. Toate tustanţiile lor, cari vor avea de a-l da la 
supremii sau subcomisării împărătești a cercurilor — ort 
de ce fel de naţiune fie aceea — le vor da în limba maieii 
sale româneşte şi vor avea de a pofti pe dânsele rezolu- 
țluni iar românești, dacă unii diregători war voi a le primi, 
sau a le da rezoluţiunea româneşte, să se plângă aici la 
mine şi eu volu priveghia, ea drepturile naţiunei noastre 
să nu se vateme și să nu rămână fără fruct. 


2. Fiindeă Națiunea română după manifestul împără- 
tese din 2 Decemvrie 1848 şi după legile monarchii date 
de înălţatul nostru împărat la 14 Martie 1849 are drepturi 
asemenea cu alte naţii și alte naţiuni nu au drepturi mai 
mari decât națiunea română. Şi :așa prin mai sus pome- 
nitele legi are drept de a-și cultiva, proeopsi, desvolta şt 
în luerurile publice religioase şi politice a-şi folosi limba 
sa cea naţională românească, comunităţile româneşti au 
dreptul de a pofti, ca precum la alte diregătorii mai înalte, 
la toate comunităţile româneşti să se aşeze şi să se pună 
notarii din națiunea română și aceasta cu atât mai vârtos 
şi cu mai mare dreptate pot pojii şi diregătorii sunt da- 
tori a le împlini pofta aceasta legiuită, cu cât mai mare e 
adevărul acesta: 

a) Că comunităţile de pururea au avut dreptul de a-şi 
alege ele notar sătesc; 

b) Că comunităţile dând plată la notarii săi, pe pita 
şi plata comunităţilor nimeni nare nici un drept a le pune 
cu sila notari de altă naţiune pe grumazi; 

c) Pentru că având națiunea română drept ca şi fiti 
ei să se primească la ori ee fel de diregătorii, ea pofteşte 
a lua cu fapta în lucrare dreptul acesta alegându-și notari 
din națiunea sa şi nimeni eu ntel o dreptate nu poate pofti 
dela națiunea română, ca ea să-şi lapede pe fiii naţiunei 
sale şi cu pita sa şi călearea dreptului natural și de legi 
dăruit ei, să hrănească pe fiii altei naţiuni străine şi vitrege; 

d) Pentru că la desvoltarea, cultivarea şi folosirea 
limbei! româneşti, în lucrurile şi lipsele cele publice şi pri- 


558 


vate, notarii cei de naţiune maghiară, cari literatura și 
limba română nu o știu, ar fi numai de piedecă și de mare 
stavilă desvoltării, cultivării și folosirii limbei și naţionali- 
tății române și așa nimeni nare dreptul a pofti dela Ro- 
mâni, ea Românii cu împiedecarea şi omorirea drepturilor: 
şi a vieţii publice, a limbei române, să primească de no- 
tari în sânul său şi pe pita sa, cu înapoierea fiilor săi cet 
din sângele său, pe fiti altei naţiuni străine sau maghiare ;. 


e) Că fără de aceia notarii maghiari, nu le-au fost co- 
munităţilor române de nici un bine, fără de mare rău, 
precum toate timpurile, dar mai vârtos în timpul acest sâlnie 
a revoluţiunii, eu inima sângerată, au simţit Românii de o 
parte pârându-i, vânzându-i, dându-i la primejdii şi spto- 
nându-i pe Români, sertiudu-le în loe de jalbe cari le-au 
spus, peri asupra capului și nu odată cărţile Românilor, 
cari au fost siliţi a-le încredința lor, în avutele cu domnii 
lui cei pământești şi cu alți maghiari, vânzându-le și tră- 
dându-le în mâinele domnilor şi pârâţilor lor. 


Aceste fiind toate ea lumina de drepte dacă preoţii, 
cu bună flegmă, da ei cu energii se vor pune înaintea 
contrariilor — ori cine să fie acela, va amuţi de loc îna- 
intea adevărului, pentru acela să vă servească și să vă 
fie de argumente în contra acelora, cari s'ar nevoi a pune 
_eu sila pe grumazii comunităţilor românești notari de ma- 
ghiari şi dacă undeva totuși ar atenta cineva să mă în- 
știinţaţi şi voiu vindeca rana. 

Strâus să privegheze fiecare, ca să nu ni se vateme,. 
sau de totului să se omoare dreptul naţionaiităţii şi a limbei 
noastre, „principiis obsta“ că limba e viaţa naţiunei și știm 
din tristă experienţă, că până nam avut dreptul limbii în 
publica administraţie, naţia noastră a zăcut moartă sau. 
amorţită, ca slabele muşte iarna în crepăturile lemnelor. 


Mai încolo vă fac cunoscut, că şcolile gimnaziale în 
Șimleu se vor începe dela 3/15 Noemvrie a. e. Cu multă 
a inimei săltare de bucurie vă pot înştiinţa, precum aceste 
şcoli gimnaziale vor fi organizate bine cu 6 profesori, dintre: 
cari 3 vor fi din preoțimea română, precum și la şeoale: 
normale de alei dela minoriţi un profesor va fi român, eu: 


559 


atâta dar mai tare să-şt aducă pruncii Românii la şcoală, 
că numai învăţătura poate ridica onorul și fericirea na- 
puntil române. 

Mai pe urmă vă înştiinţez, că va veni o comisiune, 
care să scrie, toată paguba şi prada ce-a făcut-o Româ- 
nilor rebelii maghiari. 

Dect dar toate comunităţile şi toţi oamenii sau prin 
motarul său, sau prin preot, să-și însemneze toată paguba 
ce au avut-o și au pătimit-o dela maghiari: precum ar- 
aându-le bisericile şi stricându-le casele, şurile, poeţile, 
grajdurile, coteţele, ete.; răpindu-le banii, marhăle, buca- 
tele, hainele, sculele caselor, vestmintele și sfintele vase 
a bisericilor, ete.; prădându-le hoidele, mălatele, viile, po- 
:măturile, eu un cuvânt toate însemnându.-le până într'un ae, 
-cu tot preţul lor, bine băgând de seamă ca deoparte să 
nu rămână nimica neînsemnat, că maghiarii cu bună seamă 
alor pagubă făcută de Români încă nu o vor lăsa nescrisă, 
însă și aceia să bage de seamă, ca în punerea preţului 
numai adevărul să-l urmeze, adecă să nu pună preţ mat 
mare decât a făcut. 

Apoi după aceia să se însemneze şi aceia, că din 
fiecare sat, câţi oameni au spânzurat, câţi au împuşeat, 
„câţi au ucis în alt chip și câţi au pierit fugind de frica lor 
ŞI apărându-se de ei? Toate aceste în 3 exemplare, unul 
carele să-l dee la comistune, altul carele să rămână în 
lada eeclessit şi al treilea să se trimită atei la vicariat pentru 
facerea şi alcătuirea Istoriei hevoluţiunei acesteia şi a na- 
“țiunei române -- acurat dară toate să se însemneze și cu 
mare dreptate, și unde nu vor ști preoţii sau notarii în- 
semna bine, protopopii să-i îndrepteze. 

Toema în ora aceasta căpătând în mână şi o pubit- 
care a excelențe! sale guvernatorul civil și militar baro- 
nului Wohlgemuth din 20/8 Oct. a. e. prin care se face na- 
unei române de șttve că reprivind la întocmirea constt- 
“tuțională, de care se face şi națiunea română părtaşe, mł- 
lostivul nostru monarh s'au îndurat a așeza cursul de pre- 
paraânzi pentru partea țării de amează-noapte la şcoala 
supremă militară din Năsăud în al 2 lea regiment romă- 
mese de graniţă; iar pentru partea ţării de mează-zi la su- 


560 


prema şcoală militară din Orlath în 1-ul regiment româ- 
nese de graniţă; cu 50 de stipendii anuale în suma de 
12 eri argint şi cu cursul de 6 luni, pentru cei mai săraci, 
-cari au lipsă de ajutor. Să facă dar de ştire la toată ti- 
nerimea română, care ar voi a se pregăti de dascăli în 
-şcolile satelor, ca până în 20/8 Noemvrie a. e. să-și aştearnă 
rugămintele sale, instruite cu testimonii școlare și eu alte 
atestate, la comanda militară a distrietului de care se ţin. 

O, frăţiile voastre dară, primind această milostivă 
rânduială, de grabă să o vestiți în tot protopopiatul frăţiilor 
voastre. 

Aceasta este circulara adresată de viearul Alexandru 
-Sterea Şuluţiu către toţi Areht-Diaconii (protopopii) Silva- 
niei și, după cum vom vedea mai jos, tuturor conducăto- 
'vilor naţiunei noastre din Ardeal, de pe acele timpuri. 

lată şi scrisoarea pe lângă care o trimite acestora 
din urmă: 


„No. Die 28' Oct. 1848. 


illmo Eppo Non-llnitorum Transilvaniensi Andreo Sa- 
guna — item Reverendissimis vicariis Foraneis G. Catho- 
licis Nassodiensi, Fogarasiensi et Hatzegiensi, item Reve- 
rendissimus Dominis Arhi-Diaconis Q. Catholicis Claudio- 
politano, Thordensi, A. Carolinensi, Mediensi, N. Enyediensi, 
Cibiniensi, Marusiensi, Szasa hegeniensai, Meregyoiensi, 
Bistriensi et plurimis aliis penes Comunicationem, dato su- 
perius sub Nro 148 a. c. in Vicariatu Sylvaniensi Ordina- 
tionis. 

Scribitur. 


„Deşi ştiu că, ca un zelos şi plin de râvnă bărbat îţi 
văpălază în piept iubirea către naţia română și ca un prea 
bun păstor al oilor încredințate, ziua, noaptea, porţi grige 
pentru înaintarea binelui, apărarea drepturilor şi mai vârtos 
acum — când a răsărit soarele dreptăţii şi preste națiunea 
română —- pentru punerea în viață şi în lucrare a limbei 
și naţionalităţi! noastre cel române, care din graţia prea 
înduratului nostru monareh, o am dobândit, totuși fiindcă 
eu eu unii oficiali împărăteşti maghiari, cari s'au încercat 


561 2 


a călca aceste sfinte drepturi şi cari tot nu uită despo- 
tismul maghiar — am avut conflicturi, de o parte temân- 
du-mă că şi pe alte locuri pot să se întâmple încercări 
nelegiuite de acestea, de altă parte dorind ca toată naţia 
să fie într'un cuget şi simţire şi în poporul român pe tot 
locul iubirea şi.... limbei şi naţionalităţii române, să se de- 
ştepte şi nutrească, am îndrăznit frâţește a vă împărtășit 
rândulala, care eu la toată preoțimea română, în tot Să- 
laju!, prin O. Feaţi protopopi am slobozit-o, ea de cumva. 
şi pe acolo s'ar întâmpla asemenea abuzuri și aţi socoti 
asemenea idei și drepte şi legiuite principiumuri a se se- 
măna în inima poporului și pe acolo, să faceţi asemenea. 
— că repeţindu-se încă nu va fi superflu — și să ţină toţi 
mat marii și povăţuitorii şi păstorii poporului român strânsă. 
coînţelegere între sine, pentru înaintarea binelui și a. 
drepturilor prin maestatea sa, dăruite şi naţiunei române;. 
având înaintea ochilor şi păzind către oricine şi ori dece. 
nație să fie, onorul şi cumpătul, către Monarehul învăpă- 
iată credință şi alipire — de care-i aprins pieptul român — 
către patrie fierbintea dragoste și către toate naţionalită- 
tile dreptul și cuviineiosul respect și frăţinătate și pacea: 
de obşte cu toate limbile și persoanele“. 

Din această circulară, care ne invederează prija ce 
o purta marele vicar a Silvaniei, Alexandru Sterea Şu- 
luţiu, nu numai pentru Sălaj, dar pentru întreagă românimea 
de dincoace de Carpaţi, ne-ar interesa mat mult azi, coun- 
scrierea amănunţită a nelegiuitelor omoruri şi a atâtor ja- 
furi săvârşite de bandele ungurești. 

Nu ştiu dacă ceilalți, cărora vicarul Sălajului le-a 
trimis textul cireulare! sale de sub Nr. 148—1849, au putut 
jace asemenea ceonseripţii. 

Scoaterea la lumină a cât mat multor date, din această 
latură şi mai ales din acele părţi ardelene unde puţine se- 
cunosc, ne-ar forma azi prilejul unei reculegeri sufieteşti 
atât de necesară, un mijoce de încredere în puterile de- 
vieaţă ale naţiunii noastre şi un moment de proslăvire a 
memoriei Părinților Martiri. 


562 


indrumări culturale. 


Către Preşedinţii despărțămintelor și 
cercurilor noastre culturale 


de Dr. iuliu Moldovan, 
preşedintele „Astrei“. 


Deschizând adunarea noastră jubilară Maiestatea Sa 
Regele Carol Il, a rostit următoarele cuvinte: 

„Am astăzi o mărturisire de făcut, care, sunt sigur, 
că tuturor Ardelenilor le va merge la suflet: ființa Mea cul- 
turală, substratul omenesc al sufletului Meu, este un produs 
al „Astrei“, căci este un produs al dascălilor ardeleni...“ 


„Sunt aproape 20 de ani de când Bu personal duce 
lupta pentru întărirea culturală a neamului Meu și dacă am 
răzbit și reuşit să fac — departe de visul Meu, dar totuși - - 
ceva, este că am avut credinţă, voință și, mai presus de 
toate, statornicie, care să Mă ducă la izbândă. Sunt sigur, 
că toți membrii despărțămintelor „Astrei“ vor înțelege acest 
lucru și că în munca lor de toate zilele, își vor pune toată 
râvnă, dragostea sufletului și statornicia pentru ridicarea 
și unificarea culturală și sufletească a neamului românesc“. 

„lată rolul primordial al „Astrei“ de azi înainte. Ba a 
pregătit unirea; astăzi, cu aceeași tărie și dragoste va trebui 
să o consolideze într'o cultură curat și specifice româ- 
nească...“ 

Aceste cuvinte regeşti cuprind cea mai înaltă distinc- 
ilune, pe care Asociaţiunea noastră a putut-o primi din 
prilejui împlinirii a 75 de ani de muncă culturală româ- 
nească. Ble înseamnă o preageneroasă recunoaștere a va- 
lorii îndrumătoare a înaintaşilor noştri, care de fapt ne-a 
mers la suflet. Cuvintele Maiestăţii Sale sunt și o înaltă 
aprobare a programului de muncă al „Astrei“, o încura- 
jare şi un îndemn pentru noi, de a continua lupta pentru 
cunoașterea şi sporirea zestrei noastre etnice, specifie ro- 


563 2 


mâneşti. ln același timp însă Suveranul, încrezător în for- 
tele de acțiune ale „Astrei“, a cinstit-o cu îndatorirea de 
a munci pentru unirea sufletească a întregului neam româ- 
nese, aşa cum în trecut a pregătit unirea politică. 


la consecință, Domnule Preşedinte, în programul no- 
steu de muncă va trebui să accentuăm acţiunea pentru pă- 
strarea şi regenerarea patrimoniului nostru etnic, specifie 
românesc și pentru unirea sufletească a tuturor Românilor. 
in ce privește intensificarea acţiunii noastre culturale spe- 
eijie românești, secţiile noastre geografică-etnograțică și 
artistică au fost învitate de a ne arăta calea cea mal po- 
trivită de urmat și la timpul său, Vă vom comunica punc- 
tele programatice, cu cari ar urma să Vă completaţi ae- 
tivitatea în această direcţie. 


In privinţa acțiunii noastre pentru promovarea unirii 
sufletești, Dă rugăm, ca în anul de muncă, care a început, 
să daţi o deosebită atenţie acestei cerinţe, folosindu-bDă 
de orice prilej potrivit pentru a face cunoscute — în lu- 
mina dragostei frăţeşti —- vieţi şi fapte, lupte şi jertfe ro- 
mânești din trecutul neamului de dincolo de Carpaţi, a 
prezenta cu mândrie ereiaţiunile geniului românese spe- 
cifice celorlalte regiuni, a căuta tot ce este bun la fraţii 
noştri de pretutindeni şi a insista asupra faptului, că ro- 
stul nostru al tuturor, este de a ne păstra și cultiva ce avem 
bun şi! speeifie etnic, pentru a putea intregra munca și su- 
fletul românese din toate părţile în eforturi unite spre ma- 
rele scop al existenţei noastre: prosperarea neamului şi 
a ţării. 

Cielurile de conferințe, cuvântările rostite la şezători, 
toate manițfestaţiunile „Astrei“ vor trebui să fie dominate 
de imperativul unirii sufleteşti, a tuturor Românilor. 


Alua „Astrei“ din 1937 (a 2-a zi de Rusalii), ca şi săp- 
tămâna ce-i urmează, vor decurge în semnul aceleiași pre- 
ocupări. Vă rugăm, să o pregătiţi din vreme, mai bine cea 
în anul trecut, gândindu-Vă că ea va trebui să Vă aducă 
atât D-Voastră, cât și „Astrei“ centrale mijloacele materiale 
pentru a putea realiza o parte cel puţin al programului de 
muncă. 


964 


O parte a publicațiilor „Astrei“ din anul 1937, va fi 
pusă la dispoziţia problemelor, a căror rezolvire Maiestatea 
Sa, Augustul nostru Preşedinte de onoare, le-a pus — cu 
o atât de obligatoare încredere — în sarcina „Astrei“. 

In acelaşi timp, Vă rugăm să nu neglijaţi preocupările 
programatice curente ale Asociaţiei noastre. In decursul 
acestui an cultural, sperăm că toate despărțămintele vor 
înfiinţa șceoale pentru ţărani și se vor nizui a realiza și 
școale pentru ţărance, cari au dat rezultate surprinzătoare 
în toate despărțămintele unde au luat fiinţă în ultimul an. 
In centrele urbane însă, despărţămintele noastre ar trebui 
să se intereseze mai mult ca până în prezent şi de pro- 
păşirea culturală a păturii muncitorești, organizând cursuri 
sistematice deosebite pentru muncitori şi muncitoare, având 
— ca şi şcoalele țărănești — rosturi atât utilitare, cât şi 
etnice şi sufletești, cursuri, cari se pot organiza fără chel- 
tueli deosebite. 

Vă rugăm mai deparie, să Vă interesaţi în mod spe- 
cial de organizarea Şoimilor, care se adresează în deosebi 
tineretului şi este menită să devină o instittuie de bază a 
activităţii „Astrei“. 


Necesitatea sistematizării şi intensificării 
propagandei în cadrele „Astrei“ 
de lon Breazu, 


Serbările jubileului de 75 de ani ale „Astrei“ au luat 
proporţiile unei grandioase manifestații naţionale. Ble au 
avut darul să impună din nou „Asociaţiunea“ în rândul in- 
stituțiunilor eari susţin fiinţa și prosperitatea noastră etnică. 
S'au spus cu acest prilej cuvinte de înaltă recunoștință 
pentru înaintașii, cart au zidit această cetate nelimitată a 
românismului de dincoace de Carpaţi şi au umplut-o cu 
duhul jertfei lor. N'au fost evocate însă, la serbările dela 
Blaj, numai umbrele glorioase ale trecutului, ei şi porun- 
eile grele ale ceasului de faţă. M. Sa Regele, în discursul 
rostit eu acest prilej, a cerut dela „Astra“ nu numat pro- 


965 


grame frumoase, ci şi „o desăvârşită voinţă de tabândă“ 
a lor, pentru ca Asociaţiunea să-și ducă la îndeplinire noua 
ei menire: consolidarea Unirti „într'o cultură curat și spe- 
ciție românească“. heprezentanţii celor mai de seamă in- 
stituții ale noastre au arătat de asemenea, în cuvântările 
lor, cum ochii tuturor se îndreaptă astăzi cu încredere 
spre „Astra“, ca spre o oază a nădejdilor noastre de mai 
bine. la Blaj n'a fost așa dar, numai încununarea unei 
opere, ei acolo a răsunat și un energie apel la datorie. 
Miile de delegaţi ai despărţămintelor noastre, nau dus 
dela această adunare numai mângălerea recunoașterii 
muncii lor, ei și convingerea că poartă pe umeri o înaltă 
şi grea misiune. Dor fi așezat ei această misiune în altarul 
conștiinţii lor? Vor împărtăşi-o oare nenumăraţilor soldaţi 
cari luptă în franşeele „Astrei“? Dor face oare din ea, 
mai mult decât o frază de sărbătoare, o poruncă de fie- 
care ai? lată întrebările pe care și le pun în mod stă- 
rultor cel ce au astăzi în mână destinele Asociaţiei noa- 
stre. lhămurirea, întroducerea în conştiinţa tuturor şi per- 
manentizarea comandamentelor „Astrei“, este astăzi grija 
lor de căpetenie. Problema propagandei în cadrele Aso- 
claţiei se aşează deci iarăși pe întâiul plan al preocupă- 
rilor noastre. 


„Astra“ este o societate cu organizaţiuni foarte nu- 
meroase și variate, cu atât mai variate, eu cât la baza lor 
stă un principiu de largă autonomie şi iniţiativă locală. ln- 
temeindu-se înainte de toate pe voința de muncă şi jertfă 
pentru binele obştesc a membrilor ei, Asociaţiunea are 
încrederea că această voinţă este izvorită din substratul 
cel mai nobil al fiinţei lor, a cărui înăbușire şi siluire ar 
fi o mare greșeală, mai ales astăzi când suntem încolțiţi 
atât de amarnic de hidrele egoismului și ale materialis- 
mului. Libertatea iniţiativei locale a și dat până acum re- 
zultate, cu care „Astra“ se mândrește pe drept cuvânt. 
Ceea ce regretăm nu este numărul lor mare, ci faptul că 
ele nau putut intra în pâtrimontiul comun, în plenitudinea 
lor, n'au putut fi împărtăşite tuturor muncitorilor în ogorul 
„Astrei“, pentru a ft fruetifteate cu maximum de reaultate. 
E adevărat că, având mai demult această grijă, Asocia- 


566 


țiunea a transformat revista Transilvania în „buletin de 
tehnică a culturii“ tocmai pentru a înregistra aceste ini- 
ţiative şi a le difuza pe întreg cuprinsul „Astrei“. Din 
diferite motive, pe care nu le putem înşira acum, ele 
wau fost semnalate toate şi, mai ales, wau fost imitate în 
măsura în care ar fi meritat-o. ln noua ei formă Transil- 
vania tinde să fie o arhivă documentară a tuturor înfăp- 
tuirilor şi metodelor noastre de lucru. Câţi dintre condu- 
cătorii despărţămiutelor noastre — pentru a nu mai aminti 
pe conducătorii Cereurilor culturale — răsfoiese însă cu 
cu grijă această arhivă, căutând să verifice cu oamenii și 
realităţile mediului lor, iniţiativele care au dat rezultate 
strălucite în altă parte, sau planurile de lucru ce li se 
propun? lată de ce am crezut că este necesară o mai vie 
-difuzare a realizărilor noastre, atât pentru a aduce în felul 
acesta o modestă dar justificată recompensă celor ce le-au 
săvârşit, cât și pentru a le face să rodească pretutindeni 
unde este nevoie. Câţiva din conducătorii despărţămintelor 
au prezentat ei înșiși înfăptuirile lor în paginile revistei 
noastre. Numărul acestora însă — durere — este foarte 
mic. Şi aceasta nu din vina noastră. Vom căuta de acum 
încolo să cunoaștem pe conducători şi realizările „Astrei“ 
în însuși mediul lor, sub toate fetele și cu tot „farmecul 
lor real şi ne vom nizut să împărtăşim aceste realizări tu- 
turor, nu numai prin coloanele acestei reviste, ci prin con- 
tactul şi îndemnul personal, dela despărțământ la despăr- 
“țământ, stând de vorbă cu membri comitetelor acestora, sau 
-dându le lămuriri în seris, ori de câteori nise vor adresa. 


Iniţiativa locală nu este însă singura linie pe care 
merge „Astra“. Dacă s'ar întemeta numai pe acest principiu 
-atunci conducerea ei nwar avea alteeva de făcut decât ar 
înregistra, sprijini, coordona şi răspândi aceste iniţiative. 
Asociaţiunea noastră are însă înscrisă în Statutul e! o ideo- 
logie, pe care comitetul ales în fruntea ei şi-a luat anga- 
jamentul să o fructifice pe întreg teritorul ei de activitate; 
ea are, mai ales sub noul ei preşedinte, o orientare bine 
delimitată: spre ceea ce de prin 1926 încoace, sa cuprins 
sub noţiunea de „biopolitică“, introdusă astăzi şi în statute. 
Prin această doctrină îndeajuns de lămurită de di Dr. luliu 


567 


Moldovan, în miezoasele dsale studii și mai ales în disə - 
cursurile dsale prezidenţiale, rostite toate cu o convingere 
aproape religioasă, Asoctaţiunea a ancorat în mijlocul celor 
mai permanente și mai acute probleme ale neamului no- 
siru, de astăzi și de totdeauna. Biopolitica are darul dea: 
se identifica în eternitate cu fiinţa noastră etnică. Trebue- 
să tindem fără de a ne cruța nici o osteneală, la așezarea 
tuturor organizaţiunilor noastre pe această linie generală: 
de luptă. Rănile de care suferim crâncen astăzi, primej- 
diile cari se ridică amenințătoare la orizont, ne impun în- 
şiruirea tuturor pe acest front unic, de apărare și validi- 
tare maximă a patrimoniului nostru etnic. Conducătorii tu- 
turor organizaţiunilor noastre trebue familiarizați aşadar: 
cu toate aspectele acestei doctrine. Pentru ca realizările 
noastre să fie mai masive şi mai grabnice, avem nevoie- 
de o unitate de program şi de metode de lucru. Prin Tran- 
silvania și prin contactul sporadic — fie personal, fie în 
în scris — a membrilor Comitetului central cu despărţă- 
mintele, ne-am nizuit şi până acum să atingem această: 
unitate. Credem că prin contactul viu şi permanent cu des- 
părțămiutele, pe care Secretariatul Propagandei! îl va rea- 
liza, ne vom apropia şi mai mult de acest postulat, atât: 
de seump nouă. 

Pentru ca propaganda noastră să ţie cât se poate de- 
efectivă avem nevoie, înainte de toate, de o cunoaștere 
precisă a organizaţiunilor noastre, a înfăptuirilor și a me- 
diului în eare lucrează. Prin rapoartele pe care despăr- 
ţămiutele le-au înaintat Comitetului central, am atins și până 
acum în parte această ţintă. Spunem în parte numai, căe!, 
durere, nu toate aceste rapoarte sunt redactate întrun 
spirit de obiectivitate, multe din ele sunt apoi prea sgâr- 
cite în informaţiuni. Mai mult — ceea ce este și mai du- 
reros — se găsesc în fiecare an destule despărţăminte: 
„cari nu se ostenese să cuprindă nici măcar în câteva cu- 
vinte activitatea lor. Credem că prin contactul frecvent, : 
pe care îl pom avea cu fruntașii de pretutindeni, vom reuşi! 
să umplem această dureroasă lacună, ajungând odâtă în 
stăpânirea întregului material trebuincios pentru alcătuirea. 
atât a unui figier al despărţămintelor și a Cereurilor eul- 


568 


turale, cât și a unei hărți şi a câtorva tablouri grafice a 
tuturor înfăptuirilor noastre. Aceste mijloace elementare 
de informaţie, executate cu maximum de preciziune, ne 
sunt extrem de necesare în acţiunile ce întreprindem. Înar- 
maţi cu ele mai putem să ue orientăm rapid, în orice mo- 
ment, asupra punctelor slabe ale organizaţiunii noastre; 
vom şti, de pildă, unde e nevoie de o multiplicare şi re- 
activare a Cercurilor culturale, a organizaţiunilor șoimă- 
rești, a școalelor țărănești, a corurilor sau a altor mijloace 
de difuzare a culturii; vom putea avea la dispoziţie mijloace: 
comparative, care ne vor ajuta să distribuim modestele 
noastre ajutoare după necesităţi reale; vom putea, în sfârșit, 
să comunicăm, atât în ţară, cât şi în streinătate, materialul 
informativ asupra activităţii şi realizărilor noastre, care ni 
se cere mult mai adesea decât se crede, și pe care, în: 
lipsa acestor mijloace de orientare, suntem adesea, în im- 
posibilitatea de a-l împărtăși. 

Cu aceste mijloace de informaţie bogată și reală vom 
putea apoi să studiem mai de aproape instituţiile noastre 
şi să le înzestrăm cu o tehnică de lucru mai efectivă şi 
potrivită cu mediul nostru. Intre acestea un loc de întâie- 
tate ocupă Școala Țărănească, această binecuvântată ini- 
țiativă a despărțământului de Sighet, adoptată astăzi, înte'o . 
splendidă emulaţie, de o mare parte din despărţămintele 
noastre. S'au publicat până acum, fie în Transilvanie, fie 
în alte reviste sau broșuri, numeroase studii și articole 
asupra acestei instituţii. Cu toate acestea, suntem departe 
de a cunoaşte întreg mecanismul ei de funcționare și mat 
ales de a ne fi fixat asupra tuturor obiectivelor ei. Aşa 
cum a procedat şi altădată, „Astra“ a lansat ideea, lăsând 
apoi despărţămintelor întreaga libertate de acțiune chiar 
și atunci când unele Şeoale s'au întemeiat cu ajutorul bă- 
nese al Comitetului central. Această perioadă de expe- 
rienţă, atât de bogată în învăţăminte, trebue să se apropie 
însă de sfârşit. Trebue să ajungem la o sistematizare, atât 
a Şcoalelor noastre pentru țărani, cât şi a celor pentru 
gospodine, să fixăm norme unitare de recrutare a corpului 
didactice și a elevilor, să punem la dispoziţia tuturor o pro- 
gramă analitică bine chibauită şi să procedăm la perma- 


569 


nentizarea acestei instituţii, acolo unde se poate. Această 
sistematizare este cu atât mal necesară, cu cât am putut 
constata că unele Şeoale poralte cu cea mai perfectă 
bună intenţie, nu au corespuns întru toate scopului lor ini- 
țial. Se risipește astfel în mod inutil o muncă prețioasă şi 
se dă prilej la critici nedrepte din partea adversarilor no- 
iri și la motive de descurajare a despărţămintelor, care 
n'au încercat încă acest admirabil mijloe de propagandă 
culturală. 

Același lucru se poate spune, înir'o anumită măsură, 
şi despre „Şoimii Carpaţilor“ cu toate că ideologia și me- 
todele lor de organizare şi funcționare sunt mult mai bine 
studiate. 

Ori în ee parte privim, pe întinderea bogată a Aso- 
ciaţiunii noastre, ne vine îndemnul accentuării și tehnici- 
aării propagandei. Se vor găsi, poate, mai ales printre 
vechii Astrișii, unii care vor zâmbi la auzul acestor cu- 
vinte. „Astra“, vor spune aceștia, a ajuns la rezultatele cu 
care se mândrește astăzi, nu prin „tehnică“ şi „sisteme“, 
ci prin risipă generoasă de idealism curat. li rugăm însă 
pe toți aceștia, să nu uite că obiectivele spre care se 
îndreaptă astăzi Asociaţiunea, sunt mult mai complexe, 
decât înainte de răsboiu şi reclamă un studiu mai temeinice 
din partea acelora care vreau să le atingă. Dacă vor 
arunca apoi ochii peste hotare, vor constata acolo cum 
propaganda sistematică a ajuns una din cele mai puternice 
arme de influențare şi stăpânire a masselor. In deosebi, în 
țările de dictatură, miniştri propagande! și „maeştrii de 
ceremonii“ sunt aleşi dintre cei mai destoinici oameni ai 
regimului. O propagandă bine susţinută și savant organi- 
sată, poate târî masse întregi spre obiective false; ea este 
cu atât mai eficace, atunci când serveşte scopuri ca ale 
„Astrei“, de a căror nobleţe şi urgentă necesitate, nimeni 
nu se îndoieşte. E adevărat că „Astra“ nu dispune încă 
de Presă, Radio și Cinema, cele mai iscusite arme ale 
propagandei moderne. Modestele ei mijloace de propa- 
-gandă, trebue transformate însă în spiritul tehnicei noi. Cei 
cari au avut uorocul să asiste, la Adunarea generală dela 
Braşov, au rămas adâne imprestonaţi de revelatoarea co- 


570 


munieare făcută acolo de di Dr. luliu Haţieganu, preş. des- 
părțământului Cluj, asupra Tehnicei Propagandei la sate 
(apărută în Bibl. „Astra“ sub Nr. 18). 

Nu știm câţi din conducătorii despărţămintelor noa- 
stre au aplicat metodele propuse în acea comunicare. 
Atâta știm însă că în despărţământul Cluj, ele au dat re- 
zultate cu totul nebănuite. Sate care uitaseră frumuseţea cân- 
tecului şi a portului românesc, şi le-au însușit şi le cul- 
tivă cu o râvnă care te umple de uimire și de încredere 
în puterea de vieaţă a rasei. Vieaţa naţională renaște aici, 
în mare parte datorită acestei propagande, ca atinsă de 
o baghetă magică. Ceea ce sa realizat aici într'un de- 
ceniu, cu vechile mijloace nu sar fi putut atinge nici în 
pâtru decenii. Experienţe ca acestea arată cum entuatasmul 
generos, atunci când se uneşte cu știința, poate înfrânge 
tirania vremii. 


571 


Material pentru conferinţe, şezători, ete. 


Importanţa pășunilor pentru creșterea 
vitelor 


(Conferinţă poporală model) 
de Prof. |. Oţoiu. 


Țara românească are o populaţie a cărei principală ocupaţie 
este agricultura. Aproape 80%% din locuitorii ei au această îndeletnicire 
astfel, că şi prosperarea ţării este în strânsă legătură cu progresarea 
şi înflorirea vieţii ei agricole. 

Agricultura are îndeosebi 2 ramuri prineipale, prin cari se caută 
a se valorifica rodnicia pământului: cultura plantelor şi ereşterea ani- 
malelor. 

Preponderanţa uneia sau alteia din aceste două ramuri a stat în 
legătură cu diferite împrejurări, fără îndoială însă că împrejurarea cea 
mai priincioasă pentru îmbrăţişarea lor a fost uşurinţa de desfacere 
a cerealelor sau animalelor. 

Cercetând trecutul vieţii agricole în deosebi în Vechiul Regat, 
găsim vremuri de belşug în cereale, cari au adus mult aur în vistieria 
țări! şi 'm pungile populaţiei rurale, dar erau tot atât de înfloritoare 
vremuri în creşterea animalelor, cari pe lângă bogăţie şi belşug au 
dus departe peste graniţe. faima ţării ea o pepinieră aleasă de ani» 
male superioare şi bune. Boii moldoveneşti şi oile transilvănene erau 
căutate până departe pe pieţele Apusului, iar caii moldoveneşti nu erau 
cumpăraji de către austriaci şi prusaci numai pentru nevoile armatei, 
ci în cele mai reputate herghelii din aceste ţări calul moldovenese a 
servit ca material de îmbunătăţire. 

Nu mai puţină importanţă au avut oile româneşti, a căror earne 
qustoasă era apreciată nu numai pe pieţele Austriei! şi Germaniei, ci 
vechiul Stambul căuta şi plătea scump carnea ţigăilor noastre negre 
din Dobrogea. 

Examinând mai de-aproape împrejurările cari au contribuit în 
aceste timpuri la înflorirea creşterii animalelor din fara noastră, va 
trebui să mărturisim că în deosebi pădurile întinse şi cu ierburi de s0- 
iuri alese au fost cauzele principale, cari au provocat această stare, 
lucrul acesta a fost mărturisit de toţi scriitorii străini şi pământeni. Dar 
pe lângă trecu! şi prezentul ne arată importanța cea mare ce o au 
păşunile, în ridiearea stării de îmbunătăţire a vitelor nu numai la noi 
dar și în alte ţări. 


572 


Se ştie, că astăzi vitele cele mai frumoase se găsese în acele 
țări, unde păşunile sunt mai bine îngrijite. Dacă Biveţia are rassele cele 
mai alese de boi, unde o vacă are o producție anuală de lapte cât 
3 vaci de ale noastre şi dacă aceste rase sunt introduse şi la noi şi 
se folosesc pentru îmbunătăţirea rasselor noastre, aceasta este cu pu- 
tinţă numai fiindeă pe lângă aceste însuşiri alese, ele mai sunt şi 
foarte răbdurii şi sunt oțelite prin petrecerea mult timp la păşuni bune 
şi la aer curat; acelag lucru îl putem spune şi cu privire la vitele din 
Olanda și Danemarca, unde o vacă bună de lapte produce la an până 
la 4000—5000 litri lapte şi aici pășunile bogate și bine îngrijite au influ- 
enţat mai mult ridicarea produeţiei de lapte la vaci. Examinând cre- 
şterea vitelor din provinciile ţării noastre, înainte de răsboiu, vom putea 
constata că în vechiul Regat, acestea se găseau într'o stare foarte 
înapoiată şi aceasta în deosebi din cauza desţelenirii unei mare părţi 
de pământ, care mai înainte servea ca teren de pășune. 

in trecut se scotea aproape un (1) Het. de pășune pentru un ecap 
de vită, iar în anul 7907 se găseau aproape 3 capete de vite mari la 
1 Ha. 

Rezultând deci din cele expuse — o legătură foarte strânsă între 
creşterea de vile şi siluația pășunilor, să cercetăm în cele ce urmează 
mai deaproape, împrejurările cari ne impun o îngrijire a acestora 
tocmai în vederea unei creșteri mai cu folos a vitelor noastre, cari 
în deosebi pentru unele provincii ale ţării (Transilvania, Bucovina) for- 
mează izvorul principal de venit şi de traiu pentru țărănimea noastră. 

Ori în ce direcţie am căuta să exploatăm vitele noastre, ele 
trebue să fie sănătoase şi rezistente. Fără sănătate şi o constituţie re- 
zistentă nu putem avea siguranţă de trăinicia animalelor noastre, în 
deosebi când avem rase mai bune, cari au mai mare aplicare spre 
degenerare. Animalul trebue deci să aibă un corp mai în putere încă 
-din tinereţe, ceea ce numai la o păgune bună se poate câştiga. 

Pe lângă hrană, animalul la păâgune mai are lumina și căldura 
Soarelui, aer liber și curat şi mai face mişcare, 3 lueruri de cel mai 
mare folos pentru dobândirea sănătăţii. 

humina binejăcătoare a soarelui primeneşie şi înviorează sângele, 
întăreşte funcțiunile pielii şi omoară o mulţime de vietăţi mărunte (mi- 
eroorganisme) vătămătoare sănătăţii animalelor, în deozebi baceilii 
tuberculozei. 

Se recomandă deci ca tineretul, în deosebi viţeii, să fie de tineri 
lăsaţi în aer liber unde să aibă un adăpost contra frigului şi ploilor 
veci şi o păşune bună, fiind aceasta cea mai sigură garanţă, că ei vor 
deveni sănătoşi şi viguroşi. Pășunea este totodată şi cel mai bun mijloc 
„pentru preîntâmpinarea tuturor bolilor cari se încuibă în crescătoriile, 
unde se obignueşte ţinerea animalelor prea mult în grajd. 

Grajdul este adeseori un focar de boli, în deosebi grajdurile 
prea pujin aerisite şi încăreate cu mirosuri grele de bălegar, cari atacă 
pielea, ochii şi căile pulmonilor. 


573 


Căldura prea mare din grajd moleşeşte corpul animalului şi-l 
face mai predispus la îmbolnăvire, de aceea și vedem că vacile prea 
mult ţinute în grajd se îmbolnăvese mai adeseori de tuberculoză şt 
alte boli. 

Şi pentru pore mânatul la păşune are o deosebită însemnătate. 

Pe lângă hrana ce-i oferă păşuuea prin ierburile și rădăcinile 
diferitelor plante, poreul scurmă pământul, adună o mulţime de larve 
din pământ, ceea ce îl apropie de un traiu mai natural şi-l face mai 
rezistent faţă de diferite boli, cari tocmai la porci sunt des ul de obig- 
nuite. 

Animalul eare a trăit mai mult la păgune — având un stomac 
care funcționează mai bine — va valorifica şi hrana ce-o primeşte 
mai cu folos. Din aceasta eauză animalele, cari sunt pinnte la păgune 
ne vor da din acelaşi nutreţ o mai mare cantitate de lapte sau carne, 
ea şi cele ţinute în grajd. 

Porcul şi boul ţinuţi la pășune se îngrage mai bine şi în timp 
mai scurt, ceea ce ne arată, că din aceeaşi hrană, la acestea, vom 
avea un mai mare folos. 

ln ce priveşte influinţa binefăcătoare a păşunii asupra produeției 
de lapte, ea este îndeobşte cunoscută. 

Vacile dau în lunile lui Maiu şt lunie mai mult lapte, ceea ce se 
datorește păşunilor şi calităţii alese a acestora, de asemenea şi cali- 
tatea laptelui este în acest timp mai superioară. 

Mişcările ce le face animalul la păşune, au o mare influență şt 
asupra desuvoltării şi creşterii dițeritelor părţi ale corpului animalului. 
Muşchii şi tendoanele se fortijieă şi făptura animalului are altă înfăţi- 
gare, ca a celuiţinut în grajd, în deosebi arată o desvoltare pronunţată 
părţile, cari suni mai importante:la producția de carne. Prin continuă 
aplecare, spinarea devine mai dreaptă şi la aceste animale nu vom 
găsi o spinare aplecată. Braţul şi antebraţul se lungese şi devin mai 
pline. Cogul pieptului devine mai larg astfel că pulmonul şi inima au 
cele mai prielnice condiţii de desvoltare şi funeţionare. Picioarele sunt 
mai puternice, încheieturi mai bune şi unghii mai tari. 

Toate acestea sunt însuşiri, eari ridică valoarea animalului şi din 
punct de vedere al aptitudinii lui pentru muncă. 

Şi vieaţa sexuală a animalelor se desfăgură eu mult mai naturat 
şi în condiții mai prielnice prin mânarea la păşune. Căldurile apar 
mai regulat şi adeseori vaci, cari au stat timp mai îndelungat în grajd 
şi nu au mai avut călduri, mânate fiind la pășune, au trecut în călduri 
şi în gestație. Că vacile în gestație, prin petrecerea la păgune sunt 
mai sănătoase şi mui robuste, iar fătul se desvoltă mai bine şi fătarea 
se face cu mult mai uşor, cred că nu mai trebue accentuată. 

Din cele spuse mai sus, se poate stabili c animalele la păşune 
vor fi mai sănătoase, crese mai bine, au lapte şi carne mai multă şi 
sunt mai bune şi pentru muncă. 

In cele ce urmează, să examinăm şi beneficiile economice, ce 
rezultă după petrecerea vitelor la păgune. 


574 


Prin folosirea de păgune a terbei, ea ne va da hrană şi mai multă 
şi mai bună, ea şi dacă am cosi această iarbă. In iarbă părţile nutri- 
toare se găsese în a formă mai naturală decât în fân şi ele tree mai 
uşor în organismul animalului. In fân părţile nutritoare se pot împuţina 
sau după un timp mai îndelungat se alterează. După pășune iarba este: 
mai tânără, puterea ei nutritoare este cu mult mai mare, ca la o vârstă 
mai înaintată când se coseşte pentru fân. In deosebi pentru tineret, este 
foarte bună iarba tânără, de asemenea şi pentru vacile de lapte. 


Dacă păşunile dela munte sunt foarte bune, apoi aceasta se ex- 
plică prin ierburile aromatice și în deosebi prin vârsta tinără a ace- 
stora. Prin păgunare, iarba fiind mereu ruptă, ea crește, se regenerează 
ba chiar înfrăjeşte încontinuu astfel, că vom avea mai multă hrană ea 
şi când ar fi ajuns plantele la deplină vârstă. După un jugher de pă- 
şune deci, vom avea mai multă hrană ea şi după fânul cosit după acelaşi 
jugher. 

Foloasele mari, ce le avem după păşune — în deosebi pentru 
tineret şi vaci de lapte — ne arată că aceste categorii de animale au 
nespărată trebuinţă de pășune. Inrâurirea binejăcătoare a păgunei 
asupra animalelor se resimte şi în decursul iernatului, astfel că ani- 
malul intrat în stare mai bună în iarnă, suportă mai uşor eventuale lip- 
suri şi asperităţi ale iernii. 

Fiind deci mult mai viguros animalul ţinut la pășune, se înțelege 
de sine că şi faţă de boli va fi mai puţin simţitor, deci şi în privința 
grajdurilor mai puţin pretenţios. Crescătorii de animale mai bune cea 
ale noastre au găsit, că toemai grajdurile prea costisitoare şi prea. 
călduroase sunt adevărate focare pentru răspândirea diferitelor boli, 
în deosebi pentru tuberculoză, pesta porcină și alte boli. 

Din această cauză, vedem apoi, că azi chiar în ţările cu vite mat 
bune ca ale noastre, crescătorii au părăsit această procedură de a 
construi grajduri prea costisitoare, iar ca un mijloc ajutător spre a 
avea animale mai rezistente face cea mai mare propagandă pentru un 
aşa numit „regim verde“ stăruind pentru îngrijirea şi înmulţirea păşu- 
nilor. 

In Germania se organizează în fiecare an, „sâplămâna verde“, 
când să face cea mai largă propagandă pentru intensificarea creşterii 
animalelor la păşune. Ţinerea vitelor la păşune, ne scuteşte şi de a 
tinea personal prea numeros şi de a avea construcţii speciale pentru 
pregătirea nutreţurilor, deci ieftineşte ereşterea animalelor. 

Profesorul Richardsen, a arătat, că depe un Hectar păgune bună 
se poate obţine la an un spor în greuiate dela 500—600 kgr., iar lapte 
până la 4000 kgr.. ceea ce prezintă un câştig cum nu se poate obţine 
cu nici un fel de plantă cultivată. 

Vedem din cele expuse mai sus, că și foloasele economice sunt 
cele mai mari după vitele ţinute la pășune. 

Cunoscând foloasele mari, ce le avem după ţinerea vitelor la pă- 
şune, să examinăm în cele ce urmeaza starea păgunilor din țara noastră. 


575 


lu general păşunile noastre se găsesc într'o stare nu tocmai îm- 
bucurătoare, doar în Transilvania şi Bucovina stările suut mai bune. 

Partea cea mai mare oferă o hrană slabă, ceva la îneeputul pri- 
măâăverii, iar pe măsură ce intrăm înspre vară se tot împuţinează şi dacă 
vreo ploae binefăcătoare nu vine la timp, se usucă totul în aşa mă- 
sură, încât vitele umblă toată ziua după un fir de iarbă, întorcându-se 
seara aproape tot așa de fiămânde ca şi dimineaţa. - Cauzele acestei 
stări sunt multe, una principală este lipsa de îngrijire faţă de acestea, 
deşi avem legi, cari prevăd măsuri de această natură, însă nu se exe- 
-cută cu destulă tragere de inimă. Urmările se şi văd. 

Păşunile depe dealuri sunt în cea mai mare parte spălate de ploi 
şi brăzdate de păraie, cari produce râpi şi surpături de pământ, cari 
nămolese locurile mai joase. 

Apoi spinii, ciulinii şi tot felul de mărăcini adeseori ocupă locuri 
"întregi, împuţinând iarba şi fiind o adevărată pacoste peniru lâna oilor. 

Mai găsim pe aceste păşuni, o mulţime de muşuroaie, de furnici 
-şi cârtițe, bălți și mlăştini, cari strică păgunile şi aseund miasmele cari 
provoacă călbeaza şi alte boli. 

In privința apei de băut, încă este aproape totul neglijat. 

Nu avem fântâni, ci adeseori lacuri cu apă stătătoare şi elocită 
de căldură serveşte pentru adăpat. 

De asemenea lipsese adăposturi pe pășuni pentru apărarea vi- 
telor contra vremilor grele şi arşiţet soarelui. 

Despre o îngrășare, grăpare sau chiar o irigare (udare cu apă) 
a păşunii, nici pomeneală. 

Apoi folosirea păşunilor se face fără a se ţine seamă de cele 
mai obişnuite reguli de bună gospodărie. Adeseori vedem boi, cai, 
porci, gâşte păgunând împreună pe aceeaşi pășune. De asemenea nu- 
mărul capetelor de vite, încă nu corespunde cu întinderea pășunii. 

Avem păşuni în total 2,741.622 Ha şi vite mari 8,356.955 capete, 
ceea ce face peste 3 capete pe un Ha, un număr cu mult prea mare 
faţă de întinderea păşunilor şi faţă de starea lor culturală. 

Adevărat că în unele părţi ale Transilvaniei unde sunt şi vite 
mai frumoase (Câmpia şi Nordul) cade 1 cap de animal pe Ha în 
schimb în Câmpia Dunării ne vin peste 4'4 capete pe Ha. Chiar şi în 
aceste ţinuturi cu pășune mai multă, îngrijirea lasă mult de dorit, astfel 
că nici aici nu putem aştepta câştigul arătat de prof. Richardsen de a 
“obţine un spor în greutate până la 500 kgr. sau o producție de lapte 
până la 4000 kgr. anual. 

Din cele expuse rezultă rostul însemnat al păgunilor pentru cre- 
şterea vitelor din toate punctele de vedere, precum şi starea tristă în 
care ne găsim noi în această privință. De asemenea se constată că în 
privința îmbunătăţirii acestora, avem mult de făcut şi că o cregtere 
bună şi cu câştig a vitelor fără păşuni bune, nu se poate face. 


576 


Din activitatea altor saeietăţi culturale. 


Fundaţia Culturală Regală 


„Principele Carol“ 
de Al. Dima. 


Printre cele mai de seamă obiective pe care acest 
buletin şi le-a propus, e de sigur și acela de a înfăţiga în 
paginile lui — în cadrul unei rubrici statornice — activi- 
tatea societăţilor culturale-surari eu îndoitul seop de a le 
cinsti pe de-o-parte munca, de a oferi pe de altă tuturor 
plugarilor culturii un mănunehiu de idei rodnice, care aă 
albă virtutea de a circula dela o îujghebare la alta spre 
a fi eunoseute și eventual împărtășite şi aplicate. Ogoarele 
ce așteaptă munca de fructificare, sunt încă atât de nume- 
roase în această ţară, chemările ce răsbat din adâncul 
tumultos al maselor atât de stăruitoare, nevoile lor atât de 
poruncitoare, încât toate societăţile de culturalizare la un 
loe nu le vor putea prididi. O sinceră conlucrare a lor 
înseamnă un adevărat imperativ al vremii, pentru a cărui 
înfăptuire „Asoclaţiunea“ a luptat totdeauna din răsputeri. 
Prezenţa acestei! rubrici este ea însăși! de altfel o mărturie 
în acest sens. 

Intensifiearea muncii culturale de după răsboțu a fost 
o manifestare de o importanţă ce nu poate fi în deajuns 
sublintată. Reforme epocale precum votul obşteac și tm- 
proprietărirea nu însemnau mat mult decât farme ce solt- 
-eltau cu urgenţă un conţinut sufleteac efecțiv și viu. Un 
instrument politie ea şi unul eeonomie trebuește sprijinit 
neapărat de o înţelegere culturală a lor. Accentul preocu- 
părilor vremii a căzut dar — în modul cel mai firese — 
pe opera culturalizării. Pe recunoașterea ei teoretică deo- 
camdată. Căci realigările evidente sunt abia la început. 
Ele au pornit însă pe un drum, la al cărui sfârşit vom 
avea de cujes cele mai surprinzătoare roade pentru ferit- 
cirea acestui neam. 


577 3 


Printre așezămintele de cultură, ce activează de foarte 
puţină vreme — cu un ritm accelerat de trei ani numai — 
se numără și „Fundaţia Culturală Regală „Principele Carol“. 
Infiripată încă din 1920 ea o floare a unui gând regesc, 
ca o recunoaştere primită din cel mai înalt loc a nevoilor 
une! ţărănimi ce nu-şi trăia sub soare vieaţa pe care o. 
merita cu prisosinţă, Fundaţia „Principele Carol“ a fost 
chemată la o nouă muncă în 1934 când M. S Regele — 
inaugurând localul ei înnoit — avea să rostească vorbe: 
cumpănite și pline de miez ca acestea: „Am fost convins: 
că numai prin drepturi politice şi printr'o înzestrare a lo- 
cuitorilor nu se poate ajunge la scopurile dorite și de aceea 
întemeind această Fundaţie, am dorit să pătrund cât mai 
adânc în mijlocul poporului, începând o adevărată operă 
de îndrumare zi de ai, ceas de ceas, ca să putem ajunge 
să ne fălim și noi — cum se fălesc alte țări cu sate — nu 
numai pitorești, dar cu sate frumoase, cu sate sănătoase“. 

Gândul regal s'a arătat şi de data aceasta pătrunzător, 
adâne. Peste pojghiţa adesea înșelătoare a suprafeţelor a 
înțeles să cunoască rănile ascunzișurilor. Satele noastre: 
întradevăr nu trebuiese să mai fie simple obiecte ale 
curiozităţilor turistice pentru călătorii străini în trecere pe 
la noi sau pentru orășeni! noştri rafinaţi, ei moiive de 
serioasă meditaţie pentru o transformare temeinică a lor 
până în amănuntele vieţii sufleteşti. E piatra de temelie. 
pe eare gândul regal a ţinut să înalțe Fundaţia „Principele: 
Carol“. 

inalta iniţiativă şt-a ales — cu fericită mână — întru 
înfăptuirea idealurilor către care tinde, ea director al eti- 
toriei pe dl prof. D. Gusti, preşedintele „Institutului Social! 
Român“, a cărui activitate prin campania monograjiilor 
sociologice mai ales era prin spiritul şi entuziasmul ei, o 
chezăşte pentru viitorul instituţiunii. Intr'o societate care: 
socotea că o îndreptare a ei nu e cu putință decât prin 
riscurile arbitrare ale unor reformatori, talentaţi ce e drept, 
dar fără o cunoaştere a realităţilor, monograțiile socio- 
logice se dedicau exclusiv acestei opere de cunoaștere 
și explicare. Numai la capătul et, drumurile îndreptărilor: 
se pot întrezări. 


578 


Activitatea ştitnțifică are însă prin ea însăşi o aparenţă 
— subliniem, o aparenţă — de sterilitate. Satisfăcând numai 
o curiozitate a intelectului, ea e — fireşte — de o înaltă 
gratuitate faţă de care prea multă lume nu are la nal nici 
o înţelegere. O prelungire a științei în acțiune, iată un ideal 
pe care „Institutul Social! Român“ prin președintele său 
l-a conceput şi poate acum prin Fundaţia „Principele 
Carol“, să-l realizeze. 

Sub directa conducere a dlui prof. D. Gusti, a căret 
doctrină sociologică stă la baza întregii activităţi a Fun- 
daţiei, s'a purces la greaua dar admirabila muncă de ri- 
dicare a satelor românești, alături de societăţi ce activau 
mai de mult pe acelaşi drum. Infăptuirile de până acum 
ale aceste! instituţii, tată ceea ce voim no! să însemnăm 
aci ea un rod ce vorbește prin sine mai mult decât toate 
teoretizările noastre. 

Fundaţia regală „Principele Carol“ e concepută ea un 
organ central de stimulare, coordonare și control al Că- 
minelor Culturale, socotite ca instrumente de lucru princet- 
pale în opera de ridicare a satelor. B un laborator de în- 
drumări culturale, gândite de oameni pricepuţi și totdeodată 
experimentați prin munca la teren. Sfaturile ce pornese 
dela centru, sunt astfel elaborarea activiţăţii din vetrele 
satelor chiar şi ducându-se spre ele, păstrează toată ela- 
sticitatea adaptării la cadrul local. Fundaţia are patru di- 
recţiuni de îndrumare culturală: 1. direcfiunea de studii şi 
statistică peniru informaţii şi statistica muncii căminelor; 
2. direcțiunea căminelor culturale, unde se organizează 
toată activitatea acestora după următoarele împărțiri: să- 
nătate, muncă, suflet, minte; 3. direcțiunea publicaţiilor eu- 
prinzând revista „Albina“, „Căminul cultural“, editura „Cartea 
satului“, biblioteca Fundaţiei şi altele; 4. airecțiunea admi- 
nisirativă. Căminul satului rămâne însă adevăratul focar 
cultural local caracterizat prin permanenţa lui în eadrul 
satului și urmărid o mobilizare Denise BApia a tuturor ener- 
giilor creatoare sătești. 

Fundaţia se îngrijește de cămine în multe feluri. Ba 
_le înființează sau reînființează, mai întâi prin munca Echi- 
pelor Regale Studențești, care iau drumul satelor în fiecare 


579 3% 


an pentru trei luni de vară, când prin elementele price- 
pute ce le compun — studenţi şi tehnicieni de mai înainte 
îndrumați — dau muncitorilor locali exemplul pe care în 
cursul anului au a-l ţine minte. Echipele Regale Studen- 
teşti au avut până acum trei fructuoase campanii, în 1934, 
în 1935 şi 1936. Alcătulte din îndemnul personal al M. S. 
Regelui, ele au fost în primul an în număr de 12, în al doilea 
25, în acestan de 49. Progresul cifrelor arată fără îndoială 
că munca echipelor a avut un deosebit răsunet la sate, 
dintre care unele le-au şi cerut, ca şi printre studenţi, cari 
înțeleg tot mai mult datoria de a fi agenţii culturalizărti. 
Imfăptuirile lor sunt consemnate în „Cartea Căminului Cul- 
tural“, un volum în 1934 („Bchipe studențești la sate“, 402 pg.), 
unul în 1935 („A l-a expoziţie a echipelor regale studen- 
teşti“ 132 pg.), iar cele din 1936 au fost expuse de dl prof. 
D. Gusti, într'o conferinţă ţinută la Radio şi de dl Octavian 
Neamţu în articolul „A Ill-a campanie de muncă a echipelor 
studenţeşti“ („Sociologia Românească“, Nr. 10, pg.32—36). 
Spaţiul nu ne îngăduie a reproduce toată această gene- 
roasă muncă, pe care publicaţiile Fundaţiei o înfăţişează 
pe larg cu cifre şi grafice. Activitatea echipelor e minu- 
țlos organizată şi comunicată prin „Curierul Behipelor“ 
chiar în timpul desfăşurării ei. Gazeta aceasta săptămânală 
e menită să facă legătura ideală dinire echipe, stimulân- 
du-le la lucru prin exemplul muncii unora dat altora. Behi- 
pele au și misiunea de a aduna obiecte pentru muzeul per- 
manent al satului românesc, organizat în Parcul Regele 
Carol ll. din București şi conceput ea un fel de sinteză a 
satului naţional. Cu indicații date de această instituţie ru- 
rală, urmează a se consţrui în viitor modelul gatului ro- 
mânese aşa cum ar trebut să fie. Cu roadele muncii echi- 
pelor regale studenţeşti, se fac anual expoziţii cu grafice 
ilustrative. 

Tipăriturile „Fundaţiei“ se îndreaptă de asemeni către 
Cămiue. Revista săptămânală pentru popor „Albina“ e un 
stup de cunoștințe pentru sănătate, muncă, minte şi suflet, 
cu rubrice statornice de tot soiul scrise eu năzuința de a 
fi la îndemâna celor mulţi. Revista lunară „Căminul Cul- 
lural* — acum în al doilea an de apariţie — cuprinzând 


580 


îndrumări, fapte, un buletin şi bibliografie are mari ase- 
mânări eu „Transilvania“ noastră și se adresează condu- 
cătorilor de Cămine culturale. Fundaţia mai tipărește apoi 
„Cartea Căminului Cultural“, volume masive de îndrumări 
și de inventar al mundi! la sate, dintre cari am citat mai 
sus câteva. Biblioteca revistei „Albina“ are menirea de a 
interesa pe săteni chiar prin micile și ieftinele ei broșuri 
de popularizare. „Cartea satului“ în sfârşit, o minunată și 
luxos înfățișată colecţie pentru popor, cu bogate ilustra- 
ftuni, cu un stil cu totul adecvat mentalităţii sătești, numără 
printre altele lucrările dlor Cezar Petrescu: „Cei trei Regi“, 
M. Sadoveanu: „Inima noastră“, Al. Lasearov-Moldovanu : 
„Vieaţa creştină în pilde“, V. Voiculescu: „Toate leacurile 
la îndemână“ şi încă altele serise de N. Oancea, l. C. Vissa- 
rion, Victor loan Popa, l. Agârbiceanu, Em. Bucufa ş. a. * 
lejftinătatea volumului îl face acceptabil ţăranilor, ceea ce 
și explică frumoasa lui răspândire. 


In jurul Căminelor Culturale, Fundaţia ţine să organi- 
zeze de asemeni cursuri și școli țărănești, aşa cum a şi 
realizat în acest au la Poiana-Câmpinei din Prahova unde 
a funcționat o școală țărănească precum şi cursuri pe lângă 
Cămine. 

Pentru buna lor conducere, Fundaţia organizează 
cursuri și şcoli de conducători de Cămine ca şi un Congres 
general al Căminelor Culturale din ţară în fiecare an la 
7—8 lunie, unde se premiază Căminele mai harnice şi se 
iau în diseuţiune problemele de îndrumare. Da ultimul Con- 
gres al Căminelor, ţinut în prezenţa M, S.; Regelui, di prof. 
D. Gusti a înfățișat rodnica muncă a acestora. Numărul 
lor e fără îndoială, important, dar ceea ce interesează mai 
mult e desigur vieaţa însăşi a Căminelor de care eondu- 
cerea Fundaţiei! se ocupă de aproape urmărind-o prin in- 
speaţii şt stimulând-o prin exemple. E de observat de altfel 
în genere, că nu o muncă de ordin cantitativ impresio- 
nează Fundaţia, ei o adâncire calitativă, realizând gândul 
regal însuşi care în privința aceasta, a fost de o noutate 
nemai întâlnită la not. 

FPugarele date ce am înfățișat mai sus, nu reușese 
să cuprindă în întregime toată străduinţa Fundaţiei care, 


581 


în mişcarea noastră de culturalizare a satelor, aduce una 
din contribuţiile de cea mai mare eficacitate pentru viitor. 
Dincolo de prezentarea lor, suntem însă datori să subii- 
niem deosebita valoare a metodei de lucru, care sinteti- 
zează de fapt experienţa vie și în continuă desfăşurare a 
unei doctrine sociologice şi de politică a culturii. Cu astfel 
de vederi, Fundaţia „Principele Carol“ a putut tipări una 
din cele mai însemnate lucrări ce avem în materie de 
culturalizare şi anume „Indrumăfor al muncii culturale la 
sate“, un volum de 464 pagini, cuprinzând instrucţiuni pri- 
vind vieaţa Căminului cultural ca și activitatea Behipelor 
Regale Studențești, sfaturi şi orientări ce pot fi folosite de 
orice entuziast al culturii poporului. 

Cu bogatele mijloace materiale ce-i stau la îndemână, 
* aub înalta priveghere a M. S. Regelui, care a fost mereu 
de faţă la toate manifestările de seamă ale Fundaţiet Sale, 
cu doctrina și metoda ce realizeasă gândul regal sub dt- 
recta conducere a dlui prof. D. Gusti, cu atâţi pricepuţi şi 
inimoşi colaboratori, drumul acestei instituţii închinate sa- 
tului nu poate duce decât la o deplină biruinţă. „Asocia- 
fiunea“ faţă de care Fundaţia şi-a arătat prin glasul direc- 
` torului ei de curând — cu prilejul serbărilor dela Blaj — 
toată înțelegerea și afecțiunea oferindu-i Căminele ce a 
ereat în Ardeal, spre a le menţine cu entuziasmul luptă- 
torilor „Astrei“ — dacă va fi susținut şi de mijloacele, de 
care are neapărată nevoie — vii şi active, îşi exprimă pe 
această cale toată prețuirea ei pentru fruetuoasa operă ce 
Instituția Regală a realizat. 


Prinos de recunoștință marelui dascăl 
Gheorghe kazăr 


de loan Dragomir, 
Revizor şcolar (jud. Sibiu). 


Din iniţiativa învăţătorilor din judeţul Sibiu și! cu con- 
_ tribuțta şeoalelor, a instituţiilor culturale şi a altor oameni 
de bine, am ajuns ea în ziua de Duminecă, 18 Octomvrie, 
a. e., zi cu mult soare şi căldură, să putem desveli bustul 


582 


“marelui dascăl și redeșteptător al ideii naţionale Gh. Lazăr, 
în comuna Avrig. 


Conştiinţa ni se descarcă, că am ştiut să ne ducem 
până la capăt angajamentul luat în legătură cu frumoasa 
lucrare, care de astăzi înainte stă ca mărturie la marginea 
şoselei internaţionale din „Piaţa Gh. Lazăr“, din Avrig şi 
de unde toată suflarea românească poate să se adape cu 
apa cea vie a adevăratului apostol al neamului, să fie al- 
tarul Nsţiunii noastre, la care să se închine și dela care 
toată suflarea dornică de avântul ţării Românești, să im- 
plore darul Duhului lui Gh. Lazăr, pentru trezirea senti- 
mentului de unitate sufletească și naţională, de care atâta 
nevoie avem astăai. 


Locul unde este așezat bustul are o suprafaţă de 
225 m’, aranjat eu un pare lucrat în mod gratuit de gră- 
dinarul dela sanatorul Brukenthal din Avrig. Terasamentul 
de jur-împrejur este lucrat din beton armat, iar zidul ru- 
stie dinafară, este din marmură dela Ruschiţa din Banat. 
Soclul are înălţimea de 3,50 m. şi este făcut din piatră de 
4rachit de Deva. Bustul din bronz este opera sculptorului 
Medrea şi are înălţimea de 1,50 m. latreaga lucrare costă 
peste 330.000 Iei. 


Hotărirea conferinţei naţionale, ţinută la Sibiu, în anul 
1865, sub prezidiul înțelepţilor mitropoliți Şaguna şti Şu- 
luftu, exprimată prin voinţa Națiunii, a fost să se ridice un 
monument lui Gh. Lazăr în comuna sa natală Avrig. intrueât 
această voinţă, exprimată de poporul românesc din Ardeai 
în 1865, n'a putut fi înfăptuită, învățătorii judeţului Sibiu, ta 
frunte cu un comitet de acţiune, au dus la bun sfârşit acest 
desiderat. 


Ce altceva înseamnă activitatea lui Gh. Lazăr, care 
— ca şi voevozii legendari, întemeietori de ţară, acest 
voevod al culturii întemeietor de școală, — a trecut zidul, 
ea să-şi întărească neamul, decât o mişcare pedagogică- 
educativă cu caracter românese. Gheorghe Lazăr, descă- 
lecând în mijlocul fraţilor îngenuuchiaţi de grecism, ea odt- 
ntoară Pestalozzi, îşi dă perfect de bine seama, că poporul 
trebuia ridieat din starea tristă în care se găsea şi, după 


583 


cum pedâgogul elveţian spune poporului său „vreau să te 
ajut“, aşa şi Lazăr îşi exprimă dorinţa de a ajuta pe ai săi. 

Lazăr nu învaţă, ei predică un adevăr, o ideie mă- 
reaţă şi sfântă, ideia redeșteptării naţionals și de pe ca- 
tedra, pe care o transformase în amvon, Lazăr înserie în 
sufletele și inimile auditorilor săi, nu o iluzie nesigură, ci 
o puternică siguranţă în reînvierea demnităţii naţionale. 

Doctrina lui era „să facă Români buni, fii devotați 
patriei românismului“. 

Fiul iobagilor din Ardeal a fost ceea ce trebue să fie 
fiecare dascăl conștient din menirea sa: dascăl, patriot, 
apostol biruitor şi, mai presus de toate, pedagog naţional. 


x 
% x 


Solemnităţile desvelirii bustului lui Gh. Lazăr sau 
desfășurat într'un cadru impresionant. 

La ora 11 dimineaţa |. P. S. Mitropolitul Nicolae al 
Ardealului, înconjurat de un sobor de preoţi, a ojieiat un. 
parastas la mormântul marelui dască!, după care, în dan- 
gătul clopotelor, a urmat procesiunea până în faţa bustului 
din „Piaţa Gh. Lazăr“, unde s'a săvârşit serviciul divin, tot: 
de I. P. S. Mitropolitul Nicolae, care în urmă a sfinţit bu- 
stul. Răspunsurile la serviciul divin au fost date de Socie- 
tatea corală a învăţătorilor din jud. Sibiu, sub conducerea 
înv. |. Tănase. 

lată ce a spus l. P. S. Mitropolitul Nicolae, în vor- 
birea ţinută: 

„Bărbatul acesta predestinat, a fost însuflețit în vieaţa lui de o 
nestrămutată credință în Dumnezeu, care face să biruiască lumina, 
adevărul şi dreptatea. Cu această credinţă a pornit la luptă împotriva 
întunerecului şi făcându-se apostolul neînfricat, a fost în acelagi timp: 
prarocul zilelor mari de asgi. 

„Bl a simţit vibrând în sufletul lui, toate dorurile şi aspiraţiunile: 
neamului său, ţinut pe atunci în robie. Pentru el, aceşti munți, cari se 
văd în preajma bustului, nu erau un zid despărțitor, ci un îndemn la 
sbor, în care s'a desprins de aci, a trecut Carpaţii şi așezându-se în 
capitala ţării, a deschis la „Sf. Sana“, o mare vatră de lumină, de: 
unde s'a răspândit dragostea de cultură naţională, pe tot cuprinsul ţării 


românești. 

„Dascălii noştri de azi, ai neamului nostru desrobit, au făcut să: 
se ridice acest echip în bronz, al marelui nostru dascăl de odinioară, 
care a fost Gheorghe Lazăr. Nu le-am putea da alt îndemn decât acela 


584 


de a urma pe Gheorghe Lazăr, având şi ei cele două credinte, în eul- 
tură şi în puterea de desvoltare a neamului românesc, In acest sens: 
vom învinge şi vom elădi cu glorie viitorul neamului. Așa să ne ajute 
Dumiiezeu!* 

ln numele guvernului vorbeşte dl prefect al jud. Sibiu, 
Dr. Nicolae Regman, care ridică slavă de mărire lui Gh. 
Lazăr, cu următoarele: 

„Binecuvântarea a fost ascultată de Dumnezeul, păzitorul de tot=- 
deauna al destinelor acestui neam, căei iată, neamul ciopârțit de urgia 
vremurilor, a înviat ca un Făt-Frumos: Gheorghe Lazăr, eminent fiu 
de ţăran al Avrigului, să binecuvinieze silințete noastre slăruitoare gi 
pline de râvnă de a fi totdeauna pe drumul cel drept, clădit pe su- 
fletul său, cu atâta trudă şi cu atâta jertfă. Gheorghe Lazăr, mare apo- 
stol şi învăţător al neamului românesc, ne închinăm ţie şi de-apururi 
te vom slăvi!“ ' - 

DI Inspector general şcolar Peire R. Petrescu, a adus 
închinarea și omagiul Ministrului Scoalelor pentru acela 
eare a deschis drumul de rezistență al poporului român.. 


DI general Cristea Vasilescu a adus prinosul de re- 
cunoștință al armatei: 

„+ „Armata aduce omagii memoriei lui Gh. Lazăr, pentrucă — spune: 
d-sa — a fast unul din creatorii principali ai armatei. Crezul naţiona- 
lismului lui Lazăr a aprins făclia armatei de atunci, premergătoare: 
armatei de azi, armata, care a lărgit frontierele. 

„Gh. Lazăr, a dovedit că omul sfinţeşte locul şi ari unde poți 
obţine succese mari pentru tine, ca şi penteu neam şi că nu prin su- 
perțicialitate putem face faţă vremurilor. i 

„Armata, pe care el a vrut-o mare şi renăscută, îi aduce astăzi 
omagii, recunoștință“. 

Dl Gh. Preda, vicepreședintele „Astrei“ a adus în nu- 
mele acestui bătrân aeropag de cultură, expresia celor mai 
distinse omagii aceluia care a fost Gh. Lazăr, fixându le 
la baza acţiunii „Astrei“. 

DI 1. Nisipeanu, preşedintele „Asociaţie! generale a pro- 
fesorilor secundari“, elog!iază memoria lui Gh. Lazăr prin 
următoarele : 

„Gheorghe Lazăr, când a descălieat să facă şcoala românească 
la Bucureşti, a venit să croiască învăţăturii și culturii româneşti un 
drum tot atât de izbăvitor ea acela pe care, pe planul politie şi so- 
cial, l-a creiat neamului nostru sfânta acţiune şi revoluţie dela 1821 a 
lui Tudor Jladimireseu. Privind însă opera lui Gheorghe lazăr în 
efectele ei mari, în adâncimea ecourilor pe cari ea avea să le nască 


585 


mai târziu, rolui lui atât de mare, atât de covârșitor, negreşit în do- 
meniul cultural, se proiectează şi pe planul politie în modul cel mai 
limpede şi mai precis. 

„Memoria lui va trăi pururi caldă în sufletul tuturor românilor. 
Aci vor veni generaţii şi generaţii de eopii şi tineri, să-şi scalde su- 
fletul în pioase amintiri şi să culeagă noui puteri sufleteşti, cari să 
asigure pentru totdeauna sufletul unirii, la care a zidit aşa de temeinie 
„şi cu atâta spirit de jertfă şi abnegaţie aeest mare. înfăptuitor“. 

D! D. V. Țoni, preşedintele „Asociaţiei generale a în- 
văţătorilor din România“, aduce închinarea învăţătorilor 
din Românta spunând: 

„Se închină învățătorii amintirii lui Gheorghe Lazăr, fiindeă de 
numele lui a rămas legată pentru vegnieie o luptă hotăritoare în des- 
voltarea culturală a neamului gi în făurirea sufletului nostru naţionat. 

„bazăr va fi, de sigur, fiul patriei întregite, a patriei, în care 
meamul român să fie stăpân şi pe soarta căreia numai el să 
hotărască. Anii blestemului acum s'au sfârşit şi visul lui Lazăr a de- 
venit o realitate. Cuvine-se deci, în elipa când îi preamărim amintirea 
să ue legâm toţi cei de un sânge, de o limbă şi de o lege, că nu ne 
vom abate niciodată dela datoria vieţii de neam, că vom ţine mereu 
în einste tradiţiile înaintaşilor, eă nu va fi muncă şi nu va fi jertfă pe 
cari să nu le dăm pentru păstrarea patrimoniului strămoşese. Acest 
legământ soeotindu-l un comandament suprem, noi, învățătorii, îl facem 
solemn astăzi, aci în Avrig, în faja ehipului marelui premergător, el, 
mare ctitor de gândire şi simţire românească, care a fost dascălul 
„ardelean Gheorghe Lazăr“. 

Subserisul, multumind în numele comitetului, tuturor 
'participanţilor şi binevoitorilor, cari au contribuit la ridi- 
-carea acestui bust, l-am predat primarului, spunând: 

„In numele subscriitorilor comitetului, Vă încredințăm acest bust, 
'Păstraţi, Domnule Primar, această operă, care nu este numai omagiul 
-de admiraţie şi recunoștință. Ba este în vieaţa generaţiilor viitoare ea 
.o pildă strălucită tuturor faţă de neam şi țară şi mărturie neelintită de 
chipul cum ţara răsplăteşte vrednicia fiilor săi alegi. B de dorit ea 
toată suflarea românească să se adape cu apa vie a adevăratului 
apostol al neamului. Comuna natală Avrig să fie altarul naţiei noastre 
la care să se închine şi dela care toată suflarea dornică de avântul 
țării româneşti să implore darul duhului său, pentru trezirea sentimen- 
telor de unitate sufletească și naţională, de care atâta nevoe avem 
astăai”. 

A urmat defilarea cercetaşelor dela Liceul „Domnița 
Illeana“, din Sibiu, cercetaşti liceului „Gh. Lazăr“, din Sibiu, 
străjerii comunelor din jur, precum și premilitarii subeen- 
trului Avrig. 


Se 


Sub belșugul de raze solare, într'o atmosferă de elan 
şi însufleţire, s'a desfășurat conductul etnografie. 

Străjerii Avrigului, în frunte eu dl înv. Ştefan Buega, 
într'un ritm violu, salută chipul de bronz al marelui lor în- 
-drumător, urmează comuna Săcădate, cu învățătorii ei, po- 
porul îmbrăcat într'un |port, care farmecă ochiul specta- 
“torilor. Carul alegorie reprezintă seceriș bogat. Racovița 
«cu obiceiurile din ajunul Crăciunului — „turca“ — și wn ti- 
neret plin de vlagă și de voie bună. Urmează un frumos 
bandertu de călăreţi din Avrig, care deschide conductul 
Sebeșului de sus, ce reprezintă o minunată şezătoare. 
„Boiţa cu peste 400 persoane, încadrează în coloana el earul 
alegoric, reprezentând lucrarea șindrilei, Bradul — ehi- 
peşul Brad — cu frântul și prelucrarea cânepei, războaie, 
urzoi, chef și voie bună; Glâmboaca, cu o frumoasă ge- 
:aătoare şi tineret şcolar. O frumoasă impresie a făcut co- 
muna Poreești, care s'a prezentat cu toate reuniunile cul- 
turale, corul, străjerii, pompierii, „Şoimii Carpaţilor“, urmaţi 
de carul alegorice ce reprezintă tăbăcitul pieilor. 

Conductul etnografie se închete cu Avrigul — satul 
în eare s'au păstret neprihănite toate virtuțile acestui neam. 
coloana cu elevii şcoalei primare, în frunte cu membrii 
corpului didactice, reprezintă un efectiv de peste 400 şeo- 
lari. Urmează apoi reuniunile culturale și profesionale, 
„Reuniunea femeilor ortodoxe“, „Reuniunea meseriaşilor“, 
premilitarii, pompierii şi carele alegorice eu exploatarea 
lemnului și un car eu îndeletnicirile profesionale ale me- 
seriaşilor din localitate. 

La ora 3 după masă au avut loc jocuri naţionale, exe- 
cutate de tinerii din comunele desp. de plasă Avrig, în 
„Piaţa Gh. Lazăr“. 

Cu ocaaia festivităților sfințirii bustului lut Gh. Lazăr, 
s'a aranjat în sălile şeoalei primare din Avrig, o frumoasă 
expoziție, la care au participat toate comunele din plasa 
Avrig. A expus astfel „Societatea femeilor ortodoxe“ din 
Porceşti, interiorul unei case cu specificul poreeştenese, 
Bradul diferite eusături şi ţesături, Boiţa, Sebeșul de jos, 
Sebeșul de sus; ţesăturile comunei Săcădate, se remarcă 
printr'o foarte bogată varietate de culori, împletite pe un 


587 


fond de obiceiu alb, care dă o notă de seninătate. Co- 
muna Avrig expune în două săli. ln cea dihtât şcoala pri- 
mară de sub conducerea D-nelor Oancea și Bucşa, ex- 
pune cusături de mână, ţesături, covoare și într'un colţ mi- 
niatura unei case de nuntă. ln sala a doua „Socletatea fe- 
meilor ortodoxe române“, expune tot ceea ce există într'o 
casă de gospodar avrigean, remarcându-se, pe lângă cu- 
săturile caracteristice comunii, niște mobile și mai ales 
niște icoane vechi. 

După masă a avut loc, la orele 4, un concert dat de 
corurile „Astrei“. 

Deschiderea a făcut-o corul comunei Săcădate, condusa . 
de dl înv. Bucur. A urmat corul din Sebeșul de sus, care 
a cântat câteva bucăţi bine executate, în spectal cântecul 
„Bu sunt păstor“. Corul comunei Boiţa, condus de dl înv. 
L Albescu, a cântat, de asemenea, câteva bucăţi, cari au 
plăcut mult. Ultimul, care a cântat a fost corul bărbătesc, 
„Răsunetul“, din comuna Avrig, sub conducerea învăţăto- 
rului St. Bueşa. 

Ambele bucăţi: „Vraja“ de l. Vidu şi „Moțul la drum“ 
— solist loan TPulban — au fost cerute de public a doua oară. 

Au urmat călușerii din Avrig, sub conducerea aceluiaşi 
învățător, apoi corul a închis concertul eu un marş pa- 
triotie. i 

Astfel a decurs ziua de aducere aminte şi de veșnit- 
cire a marelui Gh. Lazăr, din comuna sa natală Avrig. 

Conductul etnografic, expoziția de ţesături și ceon- 
cursul ceorurilor s'au aranjat de desp. de plasă al „Astrei“ 
din Avrig, în frunte cu vrednicul preşedinte, d! medie de 
ceire. Dr. Oliver Veraeiu. 

Opera lui Lazăr nu trebue să fie numai un motiv de 
reculegere și de piosă aducere aminte, ci ea să ne fie şi 
un imbold spre muncă, mai ales în zilele acestea, când în 
preajma ţării noastre, cât și înăuntrul ei, se vâniură idei 
ostile și periculoase integrităţii noastre etnice. 


588 


Din activitatea „Astrei“ culturale. 


Echipa 
de cercetări monografice și realizări practice din comunele 
Borlovenii vechi și Patag 


de llie Rusmir, 
Preg. desp. judeţean Caraş. 


Cercetările monografice în legătură cu satul, nu sunt 
noi pentru „Astra“. Doar obiectivul ei principal a fost şi 
va fi întotdeauna satul, rezervorul plin de energii al naţiunii 
noastre. Mărturie sunt studiile, foarte numeroase, cari au 
apărut chiar în editura „Astrei“ sau cele scrise de pre- 
şedinţii Cercurilor culturale —- cum ar fi cea mai veche 


monografie: — „Monografia comunei Maidan“, serisă de 
înv. Liuba şi monografia comunei Pătaş, de preotul V. Po- 
povici. 


in decursul celor 75 ani de existență a „Astrei“, obiee. 
tivul principal — și ca studiu pe terenul realizărilor — a 
fost întotdeauna satul, țărănimea. Discursurile rostite cu 
prilejul adunărilor generale, anuale, ale tuturor președin- 
ilor, cari s'au perindat în decursul timpului în fruntea „Aso- 
eiaţiune!“ şi prin cari, de obicetu, se face bilanţul activi- 
tăi! și programul „Astrei“ pentru viitor, cât şi dările de 
seamă, sunt o mărturie indiscutabilă în această privinţă. 
Nici un curent economic, niei-o influenţă politică strețnă, 
a'au putut să abată „Astra“ din drumul, pe care l-au trasat 
întemeletori! și înaitaşii şi pe care-l dictează instinctul de 
conservare al neamului. 

Tpeeeţi fugitiu peste lista serliitorilor „Bibliotecii Aso- 
etaţiunii“, eontrolaţi subiectele scrise în stil popular, eu 
cuvinte neaoşe românești și veţi vedea satul din Ardeal 
şi Banat, care grăiește prin însuşi autorul cărţii. Nimic 
exagerat, Totul pleacă dela sat și se dă satului prin oa- 
meni ridicaţi din mediul satului, cari urmăreau și urmărese 
şi astăzi un ideal — şi nu beneficii materiale. Și câtă mo- 


589 


rală și măsuri de îndreptare — fără sufocarea etnieului — 
se ascund în aceste cărţi și, totuşi, pentru reclama lor ni- 
meni na umblat cu căruţa prin Ardeal, Banat şi, mai nou 
și în alte provincii, și nici presa noastră na știut să îm- 
brăţișeze cum trebue, să ducă o luptă deschisă și cura- 
joasă faţă de literatura pornografică. 

lată încă o dovadă că „Astra“, deși na avut echipe 
cu etichete speciale, centrul preocupărilor sale principale 
a fost satul, căutând în primul rând să tezaurizeze como- 
rile pe cale de a se pierde şi punând preţ pe menţinerea 
moralet în familii, eu ajutorul! biserteii. 


Nu putem spune că „Astra“ în România Mare na 
fost precursoară în toate problemele culturale, bazată pe 
experienţe, pe cercetări ştiinţifice. „Senatul cultural“, iniţiat 
şi condus de neuitațul Vasile Goldiș, cu toate problemele 
culturale, cari s'au desbătut în legătură cu satul și orașul, 
au fost o adevărată revelaţie în lumea intelectualilor şi a 
tuturor oamenilor de bine. 

DI prof. tuliu Moldovan, preşedintele „Astrei“, după 
migăloase cercetări de igienă socială la sate, întreprinse 
eu ajutorul Institutului de lgienă din Cluj. a dat alarma 
prin revista sa de „Eugenie și Biopolitică“, arătând 
cum capitalul biologie al neamului românese — care se 
confundă cu însuși satul, este la o grea răspântie și trebue 
salvat cu orice preţ şi cu un ceas mai de vreme. Rezul- 
tatul cercetărilor sale au avut un ecou în opinia publică, 
tar politieul, care trebue precedat întotdeauna de cerce- 
tări, a ereat o opinie în ţară, s'a încadrat chiar în pro- 
gramul de guvernământ al unui partid, tar realizările sale 
pe teren, în unele judeţe au prins teren cu mult succes. 
Cuvântarea sa, ţinută la Adunarea Generală a „Astrei“ din 
Satu Mare, este o recapitulare a programului nostru cul- 
tural pentru sat, încadrat în lumina științei moderne, știința 
Bugeniei şi a Biopoliticei. Da aceste toate se mai adaugă 
şi cercetările monografice ale une! echipe a „Astrei“ din 
comuna Măgura, cu ajutorul unor personalităţi eu mult suflet 
și de mare valoare. Şi aci satul ardelean a fost cercetat 
amănunţit şi cu toată atenţia, punându-se pond în special 
pe etnicul specifie şi pe capitalul biologie al satului pentru 


590 


realizaări. Dacă difuzarea, publicaţiile acestor cercetări, a 
lăsat de dorit şi wau fost cunoscute publicului, aceasta 
gace în faptul că mijloacele financiare ale statului român 
wau ajuns nici după 18 ani dela unire până la „Astra“, la 
laboratoarele ei principale: Institutul de lgienă aoetală, 
Cluj, Secţiile literare-ştiinţițice, lăsându-se la o parte şt 
dându-se ajutoatie altor instituţii, cari — faţă de activitatea 
„Astrei“ — ar fi meritat mai puţin această atenţie din partea 
statului. Cu toate neajunsurile, atât dl profesor Moldovan,. 
cât şi colaboratorii săi dela Institut, dela secţiile literare- 
ştiinţifice, despărţăminte, cercuri culturale, au adus jertfe- 
mari, punându-se în slujba culturii eu tot devotamentul şi 
idealul lor, fără nici o remuneraţie materială. Și secretul 
reușitei în luptele culturale gi politice ale ardelenilor și bă- 
năfenilor stă tocmai în această psihologie interesantă, plă- 
mădită de veacuri şi conservată până astăzi în capitalul: 
nostru biologie de dincoace de Carpaţi. 

in Banat de multă vreme sa dat alarma în chestia. 
natalității şi mortalităţii infantile. Dl Dr. Nemoian, prin studiul 
său făcut în comuna Cacoveni şi în cadrele „Institutului 
social Banat şi Crişana“, o seamă de ziarişti şi intelectuali 
au arătat pericolul ce ne paște în această provincie. Studii 
sistematice, amănuntele, prin cari să se arate taţi faetorii 
sociali, car! eontribue la aceste fenomene şi măsurile pre- 
eonizate, nu sa încumetat nimeni să facă, în legătură eu: 
mai multe sate plasate în diferite regiuni și să prindă pro- 
blema aceasta arzătoare pentru capitalul biologie uman 
din Banat, decât bănăţeanul Dr. P. Rămneanțu, bursier al 
Institutului Rockefeller, demograf excelent, asistent la ln- 
gtitutui de lgienă socială din Cluj, de sub conducerea dlut- 
luliu Moldovan și premiat al „Academiei Române“ pentru 
studiile sale din secuime. In cadrele „Astrei“ şi ale Insti- 
tutului din care face parte, a întreprins, pe cheltueli proprii,. 
o serie de cercetări în trei comune, plasate în diferite: 
părţi ale Banatului. Cercetările sale s'au efectuat în co- 
munele Vărădia, jud. Caraș, Banloe, jud. Timiş și lablaniţa,. 
jud. Severin. Aceste cercetări, pe cari lea făcut cu un 
personal destoinie, secondat de Dr. Selegianu Gh, n'a fost 
sesizat de presa noastră; trecând peste el cu ușurința, pe 


591 


eare nar fi meritat-o. Rezultatele cercetărilor au fost pu- 
blieate în „Buletinul Eugenie şi Biopolitie“, Ne. 7—8—9—1935, 
1—2 1936 şi „Revista Institutului Social Banat şi Crişana“, 
pag. 14—840 Nr. 14 din 1936. 

De sigur că soluţiunile în legătură cu declinul depo- 
pulării Banatului au fost date de dl Dr. P. Rămneanţu pe 
baza unor studii amănunțite în legătură cu realitățile dela 
satele noastre, deci el înfăptueşte de-a-dreplul o cercetare 
monograjică-socială, impusă de o necesitate, care a fost 
sesizată de o parte a opiniei publice din Banat, în frunte 
cu Dr. Manuilă, Dr. Nemoianu şi alţii. Paternitatea mono- 
grafiei sociale într'o singură direcţie impusă de împreju- 
rări revine „Astrei“ şi „Institutului de lgienă socială“ din 
Cluj, executarea — ceea ce poate e mai greu, cu lipsa 


de fonduri — revine distinsului medie demograf Dr. P. 
Rămneanţu, care n'a cruțat niei bani şi nici oboseală. 
Ei 
* * 


Loviţi de soarte — aşa, după cum am arătat mai sus — 
şi de o totală lipsă de încurajare a multor autorităţi, eu 
cari ne-am deprins de veacuri şi care nu trebuia să se 
manifeste, cel puţin sub era de astăzi, n'am descurajat. lu 
convorbirile dese, avute cu Dr. P. Râmneanţu, am ajuns 
la concluzia, că Banatul, deși a fost cercetat pentru stu- 
diile d-sale de raseologie, depopulare, natalitate, în diverse 
regluni, ar trebui, totuşi, aleasă o regiune pentru cerce- 
tări monografice sociale, ferită de influenţele străine prea 
multe, în care etnicul specifie românese s'a putut conserva 
mat bine ca ori unde. 

Satele din Dalea Almăjului, cari formează un tot geo- 
grafie destul de bine închiegat, lipsit de cale ferată, iaalat 
înte'un bazin înconjurat de jur-împrejur cu munţi, unde adă- 
postul Românului din toate punctele de vedere era sigur, 
«au fost fixate de noi pentru cercetările monografice. Șase- 
sprezece sate, lipsite de drumul de fier — prin care „toate 
cântecele pier“ — cum spune marele nostru poet Emi- 
nescu, eu un port naţional aproape uniform, gralu româ- 
nesc destul de bine păstrat, obiceiuri vechi, abundente, 
sunt pentru o echipă de cercetări admirabil teren de muncă 
şi corelaţii. Aci, crezând că prin cunoaşterea realităţii la 


592 


faţa locului vom putea să îndrumăm vieaţa culturală, eco- 
nomică și sanitară, în concordanţă cu substratul etnie-spe- 
cifie din această regiune, ne-am fixat asupra subiectului 
dat de însăşi realităţile crude, cari ne izbesc în ochi, în 
tot Banatul. Am ales și din această regiune într'adins două 
comune, Borlovenii vechi și Pătaș, pe cari numai râul 
Niargă (Nera) le desparte, cari sunt chiar la poalele unui 
versant al muntelui Semente şi cari reprezintă și din această 
regiune specificul etnie, eu vieaţa lui plină de tezaure 
pentru folklor, port naţional și alte caractere specifice na- 
ţlouale.: 

Prin stăruința dlui prof. luliu Moldovan, preşedintele 
„Astrei“ și a colaboratorului său Dr. P. Râmneanţu, s'a 
ales echipa de cercetări, care s'a compus din următoarele 
persoane: Dr. P. Râmneanţu, asistent la „Inatitutul de lgienă“, 
Cluj, pentru demografie, raseologie, alimentaţie, Dr. Fă-. 
-căoaru, asistent pentru teste de inteligenţă, măsurări antro- 
pologice, Eugen Dabija, președinte de Tribunal, pentru pro- 
bleme juridice, Dr. L. Netoliezka, şefă de lucrări pentru 
etnografie, ing. agronom Pavel Grecu, inspector, pentru 
agricultură, Dr. Chelcea lon, asistent, pentru folklor, Dr. D. 
Ruva şi Dr. Gh. Runcan, medici, pentru medicină tera- 
peutică, Dr. Laeş Gh., pentru zootehnie, ltie Rusmir, Al. 
Damian, pentru științele naturale, probleme culturale, S. S. 
"Moldovan, pentru istorie, înv. 1. Nemeș, pentru istoria bi- 
serieii, Olga 'Tuzenco, pentru alimentaţie. 

In ztua de 27 lunte, a. c. s'a oficiat în bisericile din 
'Borlovenii-Decht și Pataş, chemarea duhului sfânt, în pre- 
zenţa echipei şt a autorităţilor din judeţ, tar restul zilei a 
jost întrebuințat de membrii echipei pentru pregătirea su- 
etească a locuitorilor din ambele comune, în vederea 
cercetărilor ce se vor începe în ziua de 28 lulie. Am ţinut 
să menţionez aceasta pentrucă locuitorii satelor noastre 
au avut prea multe deziluzii în legătură cu culegerea da- 
telor statistice, referitoare la vite, pământ, ete., atât pe 
vremea răsboiului, cât și după. De obieeiv, au urmat sec- 
vestrări de grâu, vite, impuneri noui și atunci era foarte 
natural că dacă nu le dădeam explieaţii suficiente asupra 
rosturilor (cercetărilor) noastre, ni s'ar fi dat date falşe. 


593 4 


Odată pregătit satul, s'a procedat la cercetări în unele 
specialităţi, imediai. Pentru adunarea unor date statistice 
şi pentru a pleca dela puncte esenţiale, pentru scopul, pe 
care-l urmăream, am făcut câteva cercetări prealabile. ln- 
treaga echipă a vizitat câteva gospodării ca să le cunoa- 
ştem mediul mai bine și factorii esenţiali, apol ne-am con- 
sfătuit laolaltă, compunând pe baza celor constatate în prea- 
labil, fişa sanitară, economică, culturală şi religioasă. Prin: 
acestea, doream să cunoaştem starea sanitară, economică, 
culturală și religiozitatea celor două sate. Credeam, dela 
început, că datele acestor stări formează o parte însemnată 
din axa, pe care se grevează socialul unul sat, cunoscân- 
du-le pe acestea bine, cunoaștem, în linii generale, satul, 
la care apoi se mai adaogă celelalte cercetări din toate 
domeniile și cari, laolaltă, vor forma monografia socială a 
celor două sate. 

Dar echipierii monograjişti trebue să ţină cont, că co- 
baiul de experienţă — satul — dela care cer echipierit 
disciplină necondiționată — în interesul populaţiei, — pe 
toată durata cercetărilor și concurs larg — niciodată să- 
teanul n'o dă așa cum ar trebui, pentrucă el cunoaște de 
mult timp că „domnii“ i-au cerut multe şi nu t-au dat 
aproape nimic. Şi de aceea echipa noastră a înţeles dela 
început și a plecat cu gândul să-i și dea ceva, momentan, 
din sufletul său, din mintea sa și chiar din banul său. Cu 
acest gând, când a pornit la drum, şi-a dat titlul de echipă 
şi pentru „realizări pe teren“. Fiecare membru, începând 
dela medie şi până la bucătăreasa echipei a fost şi un 
dascăl, un sfătuitor, propovăduitor al lucrurilor bune, o. 
pildă de muncă, abnegaţie, morală şi cinste. Savantul mo- 
rocănos, lipsit de spiritul comunicativ, care se îngroapă 
numai în cercetările sale, fără să fie comunicativ, prte- 
fenos cu săteanul, nu este un monografist bun şi nu poate 
să-şi ajungă nici el scopul şi nici satul să profite de pre- 
zența lui. Asta am ştlut-o dela începutul lucrărilor şt de 
aceea pe echiperii noștri îi vedeam uneori adâneiţi în cer- 
cetările lor, alteori făceau pe prietenul sinceral ţăranului, 
de multeori se urcau, în plină piaţă, pe mese şi de acolo 
euvântau poporului despre probleme importante, iar doam- 


994 


nele din echipă stăteau de vorbă, la hucătărie, la horă, 
biserică şi în casă cu sătencele celor două sate. 

De câteori n'am văzut pe doctorii echipei, frânţi de 
oboseală, iar pe alţi eehiperi, luând noaptea în cap, pentru 
ea să-și isprăvească cercetările și programul zilei. Dela 
ora 6 dimineaţa până la ora 9, cu trei ore întrerupere, 
pentru alimentare, toţi echiperii au fost în plină acţiune. ln 
toiul căldurilor toride, nu le-a rămas nici timp pentru băi 
în aer liber, necum pentru alte distracții sau odihnă. Săr- 
bătorile numai pe durata serviciului divin — când echipa 
a luat parte la serviciu — au fost ţinute, încolo tot timpul 
a fost ocupat cu șezători, conferinţe, vizite la gospodării, 
consultaţii medicale, tratamente. Această abatere cerești- 
nească s'a făcut numai! în urma faptului că de sărbători 
aveam umbele comune la dispoziție, pentru programul no- 
stru de ansamblu, altfel lumea. afară de cei destinaţi pentru 
cercetări, era la lucru. E 

Natural, că populația, văzând atâta abnegaţie, muncă 
stăruitoare și desinteresată şi o conduită absolut irepro- 
şabilă din punct de vedere moral şi religios, cu respect 
faţă de conducătorii satului şi faţă de administraţia echipei, 
și-a întărit și mai mult convingerea că „Astra“ este o in- 
stituţie, dela care se poate aștepta încă mult bine pentru 
satele sale. Da acestea toate se mai adaogă și bilanţul rea- 
Waărilor noastre şi anume: peste 300 consultări medieate 
mai serioase, gratuite şi tratamente medicale, 31 căsătorit 
de concubini, cursuri de gospodărie, cursuri de altoit şt 
agricultură, vaccinarea vacilor cu tubereulină, demonstraţi 
intuitive pentru creşterea copiilor, sfaturi cu ocazia vizitet 
gospodăriilor, şezători, conferințe din toate domeniile, cari 
interesează cele două sate, cu subiecte din vieaţa lor, me- 
dicamente gratuite, demonstraţii despre portul naţional. 

Toate aceste realizări au mers paralel cu cercetările 
noastre şi s'au încadrat perfect în rezultatele momentane 
obţinute de către anchetatori şt ele nu schimbă nimie din 
fondul programului nostru cultural pentru viitor, pe care-l 
vom aplica în aceste două comune şi în toată regiunea 
Almăjulut, după cercetări, ba dimpotrivă, suni primele în- 
drumări ale noastre, cari converg într'o perfeată armonie 
eu viitoarele noasire îndrumări. 


595 4* 


Mijloacele de existență, lature foarte importantă pentru 
o echipă, căci în majoritatea echipierilor se compunea din 
oameni salariaţi at unor instituţii („Institutul de Igienă“. Cluj, 
de sub dir. dlui peof. Moldovan uliu și „Muzeul Etnografie“, 
de sub direcția dlui Vuia, cari ne-au şi dat concursul lor 
larg), lipsiţi de alte venite, cari prin o mică deplasare dela 
sediul lor își desechilibrează bugetul, deși s'au oferit gratis, 
fără nici-o recompensă, am căutat prin mijloacele, eare le 
are despărțământul judeţean Caraș, să le punem la dis- 
poziţie cel puţin întreţinerea şi o parte din transportul lor. 
In acest scop am alcătuit o popotă, condusă în regie pro- 
prie, unde echipierii au luat masa şi am avut şi sediul 
echipei, pentru consfătuiri, pentru corelaţia materialului 
adunat şi a cercetărilor întreprinse. Act au luat. parte, la 
cursurile de gospodărie de sub d-na prof. M. Rusmir, cu 
femei din sat. Locuinţe pentru echipier! s'au dat gratuit 
de către intelectualii satului şi câţiva săteni fruntaşi. Prin 
munca ordonată şi! cheltuieli bine chibzuite, totalul ehel- 
tuielilor se ridică la o sumă minimă de Lei 21.000'— pentru 
întreţinerea şi transportul a 15 persoane, pentru o lună de 
zile, — și cu aranjarea bucătăriei, cu vasele necesare, 


Pentru acest scop Despărţământul na primit nici-o 
subvenție, de nicăeri. 

Cercetările echipei s'au încheiat în timpul prevăzut şi 
fixat dinainte și rezultatele vor vedea lumina tiparului într'o 
monografie specială. 

Până atunci însă, am ținut ea cele două sate să meargă 
înainte pe terenul realizărilor, în baza cercetărilor noastre 
şi în acest scop am reorganizat cele două cercuri cultu- 
rale, existente deja, pe noul baze și în vederea scopului 
urmărit. | l 

Totuşi, trecând peste acest mie neajuns, am organizat 
cercurile culturale ale noastre cu următoarele secții: Secţia 
religioasă morală, secția economică, seeţia culturală. arti- 
stică, secţia femenină și de gospodărie, având fiecare secție 
câte un președinte şi secretar; în fruntea secţiilor se află 
preşedinţii Cercurilor. Am înzestrat cercurile cu mobilier, 
local, biblioteca avută am augmentat-o, dând Cercului și 
o trusă sanitară, pentru primul ajutor. Aceste comitete, ale 


596 


celor două cercuri din Pătag și Borlovenii- Vechi, vor fune- 
țlona sub directa supraveghere a noastră şi în baza cer- 
cetărilor efectuate la faţa locului. 

Din rezumarea, pe scurt, a evenimentelor în legătură 
cu cercetările monografice din comunele Borlovenii- Dechi 
și Pătaș, se poate vedea că o mână de oameni cu voință 
dârză, înzestrați cu îndemnul la muncă şi cu spiritul de sacri- 
fictiu, se pot înjgheba în:echipe de cercetări, pentru facerea 
unor monografii a satelor noastre, fără prea mart cheltueli. 

Sunt mulţi intelectuali, o rezervă prețioasă a neamului 
nostru, cari aşteaptă doar apelul „Astrei“ pentru astfel de 
lucrări pe teren, și-și vor da obolullor de muncă oricând, 
pentru satul, din care au plecat. Munea lor însă trebue 
organizată după cerinţele noastre și după o metodă gtiin- 
țifieă, adecvată la satul nostru. 

In acest scop secțiile literare ştiinţifice ale „Astrei“, 
vor designa o secţie aparte, care să se ocupe Cu pro- 
blema monografiilor sociale, cu cunoașterea satului, cu 
cercetări pe teren. Clujul are o pleiadă gata de orice sa- 
erifietu, compusă din prof. universitari, șefi de lucrări, ast- 
stenţi, profesori secundari și alţi intelectuali. Da aceștia se 
vor mat adăuga intelectualii din provincie. Nu cred că la 
apelul acestei secții, organizate pe baze ştiinţifice, să nu 
răspundă specialiștii din toate domeniile ştiinţei. Despăr- 
țămintele noastre, cari dispun de mijloace financiare, vor 
jace apel la secția monografică a „Astrei“ pentru compu- 
nerea echipelor cu specialişti din toate ramurile; în felul 
acesta, pentru cunoaşterea satului, se vor face cercetări 
în sate din regiuni geografice distinete cu un specifie etnie. 

Odată cercetările terminate, pe baza lor se stabileşte 
diagnoza satului sau chiar a reglunei. 

Urmează partea a doua: executarea programului de muncă 
culturală, în urma cercetărilor făcute de echipa monografică. 

1. Pentru acest scop, în urma cercetărilor făcute, se va 
aviza fiecare șef de serviciu, autoritate judeţeană, asupra 
măsurilor de luat și asupra programului cultural. economie- 
sanitar, de viitor al satului; 

2. Cercul Cultural va fi reorganizat conjorm cerinţelor 
acestor cercetări şi el va fi, prin organele sale, execu- 


597 


torul programului de îndreptare și refacere a satului cu 
specificul său românese și naţional: 

3. Despărţămintele județene și de plasă vor fi în per- 
manent contact cu autorităţile pentru o colaborare strânsă 
între ele și satși vor supraveghia de aproape și personal 
ca programul să se execute întoemai; l 

4. Dacă cercetările se potrivese pentru o regiune în- 
treagă, care are același specific etnie, cuprinde un tot 
geografic, măsurile de răspândire culturală, combaterea 
unor boli sociale ete. se vor extinde asupra întregei regiuni. 


Activitatea despărțământului Gherla 
pe anul 1935/36 


Desp. Gherla şi-a ţinut Adunarea generală la 28 Oec- 
tomvrie 1936 în comuna livada, în faţa unui public numeros 
de intelectuali şi poporeni. Preşedintele — dl Emil Precup, — 
a avut şi de data aceasta bucuria de a înfățișa tuturor, roadele 
unei activităţi, ce dovedește străduinţă coatinuă, entuziasm 
nestins, apostolat modest, dar plin de urmări binefăcătoare. 

Despărţământul Gherla a completat bibliotecile cer- 
curilor culturale din 31 comune, interesându-se deci de 
vieaţa lor, care din momentul dotării trebueşte mereu ur- 
mărită. Au conferenţiat cu diferite prilejuri, în satele din 
jur. şi în Gherla, următorii feuntaşi ai „Astrei“: 

Dl Emil Precup de 10 ori, dl Emanoil Piorag de 6 ori, 
di 8. Mihali de 4 ori, dl A. Șoldea de 4 ori, Bl. Sigerten 
de 3 ori, dl E. Balog de 2 ori, dl A. Straja de 2 ori, d-na 
Pop Lucreția 1, d-na Maria Pop 1, d-na Pop Bmilta 1, di 
Achim Ştefan 1, dl A. Baboş 1, dl loan Câmpean 1, dl Co. 
riolan Cioban 1, dl l. Golfeseu 1, dl Izidor Horgoş 1, d! Vietor 
Montagna 1, dl Gh. Pik 1, dl loan Suetu 1, di Augustin 
Taloş de 2 ori. 

Printre conferințele ţinute remarcăm pe a dlui Æ. 
Precup despre „Educaţia tineretului“ arătând importanţa 
acestei probleme și dând sfaturi binefăcătoare. 

Un moment deosebit al activităţii desp. Gherla l-a al- 
cătuit școala țărănească ce a funcționat în comuna lelod 
între 29 Dec. şi 1 Martie. 

De asemeni Adunarea generală s'a desfășurat în ca- 
drul unei bogate serbări, în care s'a afirmat încă odată 
idealismul fruntaşilor noștri. Cu acest prilej, sa reconsti- 
tult comitetul pe un nou cielu de 5 ani, realegându-se ca 
preşedinte, di B. Peecup, căruia i sa recunoscut astfel 
frumoasa muncă ce o depune în desp. din Gherla. 


598 


Material informativ şi eroniei. 


Mari momente în viața Bisericii 
Unite. Cu voia Domnului, bisericile 
noastre naționale s'au bucurat de 
noi şi vrednici păstori sufleteşti me- 
iți să dăruiască turmei omenești 
fericirea mântuirii veşnice. Laolaltă 
cu sfânta biserică ortodoxă, cea 
Unilă a trăit în ultima vreme două 
impunătoare evenimente.  Văduvită 
prin moartea Arhiepiscopului de înaltă 
amintire Vasile Suciu, biserica acea- 
sta și-a ales şi a fost numit ca Mitro- 
polit al Eil. P. S. S. Dr. Alexandru Ni- 
colescu, Bpiscop al bugojului, iar în 
scaunul devenit vacant în acest fel, 
a trecut P. S. Sa Dr. loan Bălan ca 
Păstor al eparhiei Lugojului. 

„Asociaţiunea“ a cărei vieață spi- 
rituală s'a împletit totdeauna armonie 
cu vieafa bisericilor naționale, urează 
noilor aleși o îndelungată şi rodnică 
„păstorire rugându-i să dea și mai 
departe societății noastre toată înalta 
lor oblăduire. 


Episcopul Dr. Grigore Comga: 
„Cultura satelor noastre“. Tiparul Ti- 
pograţiei Diecezane, 1935. Pagini: 
182. Preţul Lei 50. 

O admirabilă lucrare care umple 
un. gol şi rezolvă în chip magistral 
a problemă ce-şi aștepta de mult, 
fericita deslegare. 


Regretatul cărturar de mâna întâi 
— Episcopul de pioasă memorie — 
Gr. Comşa, a fost legat sufletește 
prin legături indisolubile de satele 
oltene, aşezate întrun cadru pito- 
resc, la poalele Carpaţilor FPăgără- 
eni, locul său natal. Acest fiu al 
naturii, își hrănea şi îşi adăpa su- 
fletul Său robust din izvorul inepui- 
zabil ce-l oferă oricărui cărturar de 
seamă, comorile sufleteşti ale po- 
porului nostru dela sate, pe cari, 
Episcopul Comşa prin lucrarea de 
față vrea să le vadă scoase la lu- 
mina zilei, apoi le vrea rodite și 
străbătute în întregime de razele 
binefăcătoare ale Evangheliei lui 
Hristos, singura forță capabilă să 


spiritualizeze vieaţa poporului ro- 
mânesc. 


Din primele rânduri introductive 
ale acestei minunate serieri, tåg- 
neşte sinceritatea, o sinceritate cap- 
tivantă, cu care, autorul tratează gi 
pătrunde problema despre scopul 
culturii la sate şi concepţia creştină 
a vieţii satelor noastre, trăgând con- 
cluzia justă : că, satele româneşti cu 
toată comoara lor sufletească, feri- 
cite se vor simţi abia atunci, când 
glasul Evangheliei lui Hristos va ră- 
suna în cultura lor. 


Just şi cu obiectivitate, autorul se 
pune de acord cu eminenţii purtători 
de cuvânt ai spiritualităţii româneşti, 
când aecentuiază că în Statul român 
de după răsboiu nu ajunge să ne 
preocupăm numai de problemele 
economice şi politice, ci, că factorul 
cultural are precădere în stat faţă 
de cel economie gi financiar. 
Cultura este deci chematţă să pă- 
streze echilibrul ca nu cumva ego- 
ismul să mărească primejdia bunu- 
rilor materiale în detrimentul celor 
spirituale. inţelep!ul lerarh subliniază 
apoi rolul principal în culturalizarea 
satelor ce trebue să-l aibe alături 
de învăţător, preotul, ca faetor prin- 
cipal ce trebue să stea în centrul 
vieţii sufleteşti a satului. 


Autorul îşi sprijină credinţa Sa în 
aceasta privinţă pe afirmaţiile cate- 
gorice ale profesorilor G. G. Anto- 
nescu, şi D. Gusti, stabilind ca normă, 
adevărul, că alături de ceilalţi fac- 
tori ai spiritualităţii vieţii româneşti 
la sate, preotul trebue să se ocupe 
cu atât mai mult de cultura popo- 
rului — cu cât în sufletul acestui po- 
por se găsesc valori morale, deci 
legi obligatorii şi veşnice pe cari 
le trebue să le îndeplinească. Ori, 
cultura fiind realizarea socială a va- 
lori'or morale, de aceia o adevă- 
rată cultură trebue să fie o cultură 
religioasă. Tocmai din acest motiv, 
autorul preconizează culturalizarea 
satelor prin colaborarea celor 


599 


factori ai satului, preotul şi învăţă- 
țătorul, cari pe temeiul concepției 


creştine a vieţi!, deci utilizând Evan- 


ghelia Mântuitorului, trebue să des- 
chidă în sufletul satului izvoarele 
cele mai curate ale iubirii ce puri- 
fică morala vieţii, iubire ce se luptă, 
mângăe, sufere și nădâjduieşte. 
Spre lauda şi pentru miresmuirea 
memoriei P. S. Episcop Grigorie, îi 
poate servi faptul, ce aruncă o lu- 
mină vie asupra sujleitului său sen- 
sibil la pătrunderea cuvintelor „Re- 
gelui Culturii, Carol al ll-lea al Ro- 
mâniei, — Căruia, atunci, când Au- 
gustul nostru Suveran, a spus, că: 
Biserica a fost în trecut pivotul exi- 
stenței noastre naţionale — Vlădiea 
Comşa îi răspunde: „Credem că 
este de datoria Bisericii, să-şi ia 
partea sa de muncă din culturali» 
zarea satelor“ şi, eu cred că temelia 
acestei lucrări de valoare stă în în- 
demnul sufletese al P. S. autor, 
pentru a răspunde cuvintelor regești 
atât de măgulitor rostite la adresa 
Bisericii noastre strămoşeşti. 


Pentruea să înțelegem în întregime 
ideile ce le urmăregte şi ce le re- 
zolvă cu atâta competinţă, cu o rară 
înțelepeiune şi iscusință autorul în 
cele 10 capitole cum îşi împarte lu- 
crarea ; este necesarered, să arătăm 
eonvingerile Sale intime, în ceea ce 
priveşte gradul de cultură al sa- 
elor noastre de astăzi. Din acest 
motiv, spune Vlădiea Grigorie : „Vom 
discerne adevărul unic în această 
privință şi ne răzimâm pe o cunoa- 
ştere a realităţilor dela sate şi ne 
vom bucura să contribuim cu ceeace 
putem contribui la îmbogățirea su- 
fletului ţăranului român dela sate 
care nu este destul de adăpat cu 
apele culturii“. 

Cu o fineţă demnă de remarcat, 
Bpiscopul Comşa, desavelindu-Şi în- 
treaga şi profunda Gui pălrundere 
a problemelor ce-l: preocupă, — în 
capitolele : „Cultura şi Duhul vremii“, 
apoi „Scopul culturii şi seopul vieţii“, 
face dovada înțelegerii integrale a 
duhului neprielnice pentru armoni- 
zarea culturii cu concepţiile de 
vieaţă de astăzi, punându-şi îngri- 
jorat justa întrebare: „in mijlocul 
atâtor curente neprielnice unei des- 


voltări armonioase a vieţii noastre 
sufleteşti, ce face poporul românesc, 
acest popor ce dispune deo rară 
inteligenţă, lui înăseută, — ajungând 
la coucluzia. cå, singura putere ce 
poate azi cârmui pe om spre bine 
este credinţa în Dumnezeu, aceea 
credinţă care începe să dea roade 
deja în prima celulă a societăţii 
omeneşti, în familie. — Lumea ma- 
terializată de azi preamăreşte munca: 
dar nesocotește credința şi atunci 
munca de culturalizare trebue în- 
cepută prin reîncreştinarea vieţii fa- 
miliare, care singură poate schimba 
sufletul, mentalitatea şi moralitatea 
societăţii de astăzi. Pentru susţinerea. 
tezei sale juste, autorul prezintă o 
sumedenie de exemple cari toate 
edijică pe cetitor. 


Vorbind despre seopul culturii şi 
scopul vieţii, dupăce lucrarea de 
față analizează părerile unor somi- 
tăți în această privinţă, autorul se 
opreşte spunând: „Pe noi ne intere- 
sează cultura naţională la sate“. 
Scopul acestei culturi trebue să fie 
respectarea valorii omului și forti- 
ficarea conştiinţei lui. 

Cultura trebue să precizeze dreptul 
omului în sine şi față de aproapele, 
deci cultura trebue să înlăture des- 
potismul spiritual, ajungând să avem 
o voinţă călăuzită de scopurile unei 
vieţi superioare. 

In capitolele despre: „Cultură în 
concepţia creştină a vieţii“ apoi: 
„Scopul culturii şi noţiunea perso- 
nalităţii“ se conturează acea con- 
cepţie superioară a autorului despre 
vieaţă şi despre scopurile ei, care 
îl disting şi îl aşează pe Episcopul 
Comşa între marii cugetători ai nea- 
mulut nostru. Creştinul pătruns de: 
tainiea colaborare a lui Dumnezeu 
cu noi chiar şi în vieaţa aceaste, 
serie aici pagini de o uimitoare ela-: 
ritate, pagini unde păstorul sufletese 
al Eparhiei Aradului de ieri, ingiruie: 
ea tot atâtea mărgăritare fără de 
preţ, cuvântul Evangheliei într'o. 
salbă minunată, cuvânt scos din ve~ 
chiul şi noul Testament acestei cărţi 
a tuturor înţelepeiunilov, cari despică 
în faţa ochilor cititorului vecinieia 
cu toate tainele ei, taine atât de 
atractive pentru cel credincios, Doar 
credinciosul, spune înțeleptul autor, 


600 


simte că trebue să colaboreze eu 
Creatorul său pentru întemeerea îm- 
părăţiei lui Dumnezev aici pe pământ. 

Ca scop al vieţii, această minu- 
nată lucrare, stabilegie: Trebue să 
iubim pe Dumnezeu, conştienţi că 
Dumnezeu captează simțurile şi iz- 
bucnirile sufletului nostru, câtă vreme 
noi trăim întrinsul. Dieaţa pămân- 
tească trebue să fie deci călăuzită 
de o ţintă supremă, aceia, de a ne 
bucura de dragostea vecinieă a lui 
Dumnezeu, mărturisind şi slăvind 
noi în vieaţa noastră pe Dumnezeu. 

Prea Sfintia Sa arată apoi evo- 
luţia unei personalităţi culturale şi 
conchide, că, creştinul este cea mai 
înaltă eoucepţie a personalităţii şi 
că scopul adevăratei culturi are o 
menire mai înaltă pe care o indică 
personalitatea creştină, întrucât per- 
sonalitatea creştină singură îşi sta- 
bileşte condiţiile existenţei sale după 
legile imutabile şi neperitoare ale 
aiditorului a toate. 


Foarte puţini dintre cercetătorii 
vieţii şi ai nivelului cultural al sa- 
tului românesc, au putut pătrunde 
structura sufletească a acestui nucleu 
social, căci, pentru ca să cunoşti 
satul în toate pulsaţiile vieţii lui su- 
fleteşti, trebue să ai pe lângă o ne~ 
mărginită dragoste faţă de viaţa şi 
desfășurarea vieţii dela sate, şi o 
vastă pricepere a evoluţiei acestei 
vieţi pe care să o şti nrmări, cum 
o ştie face aceasta Vlădica Grigore, 
în cartea Sa: „Cultura satelor noa- 
stre“, la capitolul: Cultura actuală 
a satelor. 


Centrul vieţii culturale la sate este 
biserica, de aceia şi în domeniul 
cultural, țăranul le privegte pe toate 
prin prisma credinţii, căutând po- 
porul dela sate în fiecare faptă, răs- 
plata sau pedeapsa lui Dumnezeu. 
Credinciosul nostru popor dala sate 
a ajuns pe scara culturală, cu aju- 
torul erediații lui, la o treaptă înaltă, 
deveniud criteriul Evanghelic, pentru 
judecarea faptelor omeneşii ee să 
desfăşoară în jurul său, o trăsătură 
fundamentală, a vieţii şi a culturii 
poporului nostru dela sate. Dar 
această cultură ce-şi ridică măreţul 
său palat pe piedestalul credinţii 
şi a fricii de Dumnezeu, trebue azi 
păzită de influenţele nefaste ale du- 


hului vremii — duh neprielnie operei 
de culturalizare a satelor noastre. 
lar, îndrumătorii acestei eulturalizări, 
trebue să imunizeze satul de miez- 
mele unei vieţi păgubitoare, neere- 
ştineşti şi neromâneşti, apoi trebue 
să dea satului Instituţiile gi cuno- 
ştințele necesare pentru pricepere 
din partea tuturora a direcţiei eul- 
turii de azi, care cere mai multă 
rezistenţă sufletească ca în trecut. 

Autorul enumără societățile ce 
tind la eulturaiizarea satelor noastre, 
vorbeşte apoi despre practica lor 
şi ajunge la concluzia: „Tot ce să 
face azi, nu este suficient!“ 


Pentru progresele necesare în vi- 
itorul cultural al satelor, înțeleptul 
îndrumător dă soluţii dintre cele mai. 
jericite, şi anume: Inainte de toate 
ne face atenţi pe toji să avem grije 
de sănătatea fizică şi morală a să- 
teanului român, având doar eu toţii, 
o singură dorinţă: Vrem adecă să: 
avem la sale un popor sănătos, pe 
care trebue să-l legăm cu legături 
indisolubile de glia strămogească 
pătrunşi de adevărul, că o continui- 
tate pe acelaş pământ, de sute de 
veacuri, înseamnă: Iniărirea vieții: 
noastre naţionale ! Să.! ferim pe ţăran 
de primejdiile oraşului cu care el 
este azi în contact permanent. Aici, 
spune autorul, trebue să intervină: 
pătura cultă a intelectualilor cart 
eunose prea bine primejdiile ora- 
şului. De accea urăşanul să arate 
săteanului, că şi el ţine la religie, 
la tradiţie, la port, la cântece, ete. 


Episcopul Comşa cere, și cu drept 
cuvânt, ca Biserica strămogească,. 
şi din acest punct de vedere, să fie: 
la postul ei de onoare. De aceea. 
problemele pe care le tratează in- 
telectualii în fața poporului, ei trebue: 
să le treacă întâi prin prisma ere- 
dinţii şi a omeniei, căci lămurirea 
tuturor problemelor sub raport relt- 
gios — singur acest metod, dă re- 
zultate fericite. 

O deosebită atenţiune trebue dată 
lămnririlor higienice, din motivul, că 
sufletele robuste condiţionează teu- 
puri sănătoase. Medieii să se apro- 
pie deci de toate societăţile chemate 
s3 facă educația adulţilor şi a tme- 
retului dela sate. Biserica să in- 
tindă o mână frățească medicilor 


601 


“ae cutreeră satele noastre, împră- 
ştiind în sufletul poporului înţelep- 
ciune întru păstrarea sănătăţii. 

“Țăranul să aibă şi o bună cultură 
economică — să-şi cunoască solul 
şi istoria naturală a plantelor ce le 
cultivă. 

In ceea ce privegte apoi cultura 
generală a ţărănimii, autorul îşi 
fixează în această privinţă credința 
Sa prin următoarele: „Biseriea noa- 
stră doreşte mai mult decât ori cine 
ca şcoala poporală dela sate să 
devie un instrument al culturii na- 
tionale, având în vedere mai presus 
de toate formarea caracterului na- 
tional. De aceea şeoala dela sate va 
trebui să trezească mândria de rasă 
„a fiului de ţăran, făcându-l să cu- 
moască perfect, mai întâi ţinutul lui 
mai restrâns, în care sa născut şi 
a crescuf. Căci numai astfel ţără- 
ni rea noastră va fi pentru noi: „Ce- 
tatea de refugiu“ în faţa primejdiilor 
de tot soiul. 

Drept principii și mijloace pentru 
răspândirea culturii la sate, lucrarea 
„Cultura satelor noastre“ dă soluţii 
dintre cele mai fericite. Inainte de 
“toate autorul răspunde la intrebarea: 
Cine să ducă şi cine să conducă 
acțiunea culturală la sate? Drept 
răspuns, fot autorul aecentuiază cu 
“toată puterea convingerii Sale, că 
munca de culturalizare a setelor 
nu se poate face decât printr'o in- 
timă colaborare a tuturor factorilor 
conducători ai satului. Satele nu se 
mai pot lăsa la disereţia întâmplării. 
De acea preotul, învățătorul, notarul 
gi medicul, trebue să-şi înfrăţească 
forțele în acest scop. 


Cuvinte de lămurire preţioase ur- 
mează apoi asupra: Societăților ti- 
neretului. Straja Ţării. Societatea 
bărbaţilor, a Cursurilor de iarnă, a 
Societăţii femeilor, Muzică gi Co- 
ruri, Sporturilor la sate. Teatrul să- 
tesc, ete. i 

Continuă apoi cu îngiruirea altor 
mijloace de cultură pentru sate ca: 
Cartea poporului. O legislaţie sănă- 
toăsă şi ehibzuită Şcoală ţărănească. 
Lupta împotriva analfabetismului. In- 
stitufii culturale în jurul şcolii. Presa 
pentru sate. Casele naţionale. Drept 
îmeheere, în această lucrare, ce 
„aduce servicii reale culturii romă- 


neşti, în capitolul Biserica şi Cul- 
tura Satelor, aflăm fixate: credinţă 
şi concepţii cari fac cinste şi Bi- 
sericii şi autorului lucrări! de faţă 
şi anume: ba pag. 163: „Biserica 
noastră ortodoxă trebue să-şi ia 
partea sa din răspândirea culturii 
şi pe motivul că noi am moştenit 
valori culturale pe cari nu avem voie 
a le lăsa să se destrame ca pânza 
Penelopei şi astfel Statul ar trebui 
să ne dea tot sprijinul în această 
privinţă. lar Biserica e datoare să 
iină contact cu toate întreprinderile 
partieulare de difuzare a culturii în 
popor. Statul nostru românesc este 
un stat de cultură şi de aceia el nu 
se poate mulţumi nunai de a ajunge 
în desvoltarea lui continuă la o gos- 
podărie perfectă, ci înainte de toate 
trebue să urmărească ţinta, de a 
creia cât mai multe bunuri ideale, 
fiindcă aceste bunuri îi dau presti- 
giul gi greutatea în faţa lumii. 
Pentru sistematizarea acțiunii Bi- 
sericii în această privință, Vlădiea 
Comşa a preconizat: lnfiinţarea Ca- 
selor culturale bisericegti, Bibliote- 
cile parohiale, Comitetele culturale, 
Cercurile preoțești, Corurile bise- 
riceşti şi Presa bisericească. 


Da sfârşit, după ce autorul ajunge 
la concluzia că Bisericii trebue să-i 
revină cel mai mare rol în’ cultura- 
lizarea satelor îşi îndreaptă din nou 
privirile smerite spre „Voevodul cul- 
turii“, spre Majestatea Sa, Regele 
Carol al ll-lea al României, dela 
care aşteptăm să ne vină sprijinul 
pentru ca Biserica să-şi poată face 
integral datoria pe teren cultural. 


lată o lucrare, valoarea ştiinţifică 
a căreia, din toate punctele de ve- 
dere, este incontestabilă. lar, în 
ceeace privegte contribuţia acestei 
capo d'opere, în domeniul lămuririi 
şi a deslegării în chip praetie a pro- 
blemei cu'turalizării satelor, această 
contribuţie, este de nepreţoit. 

Nu-mi pot închipui, ea pe masa 
de lucru şi pe ecranul sufletesc al 
preocupărilor superioare ale inte- 
lectualilor noştri adunaţi în jurul al- 
tarelor culturalizatoare ale „Astrei“, 
să lipsească această lucrare, care 
îndrumă, rezolvă probleme şi des- 
pică noui orizonturi pentru toți con~ 


602 


ferenţiarii „Astrei“, precum şi pentru 
fatreaga pătură intelectuală romă- 
nească. 

inchei făcând o sinceră constatare 
şi anume: ln şirul celor una sută 
lucrări tipărite şi răspândite de câr- 
turarul Vlădică, Grigore Comşa, — 
lucrării de faţă, care este ultima ce 
vede lumina zilei — zic acestei lu- 
erări, se vede că i s'a hărăzit me- 
nirea de a învâălui memoria râvni- 
“torului în spre tot mai multă lumină 
pentru poporul Său şi pe veci neui- 
tatului ei autor, într'o aureolă a re- 
cunogtinţii şi aceia a admiraţiei. cu 
care intelectualitatea românească 
în general şi în special membrii 
„Astrei“ îi vor slăvi numele Lui de 
mare şi erudit cărturar. 


Protopop Li-CGolonel I. DĂNCILĂ. 
E i 


Tipografia Mureşenilor. Despărţă- 
mântul Braşov al „Astrei“ a serbat 
Duminecă în 1 Noemvrie o mare 
Diruinţă. Ba se alătură cununei de 
realizări, prin care acest Despăr- 
jământ se aşează în fruntea orga- 
nizaţiilor Asociaţiei noastre S'a săr- 
bătorit adică, în această zi, în cadre 
mult mai modeste decât evenimentul 
ar fi mevitat-o, irecerea definitivă în 
posesiunea „Astrei“ locale a vechei 
tipografii a Mureşenilor, în care s'a 
tipărit în curs de decenii Gazeta 
Transilvaniei, şi o mulţime de cărţi 
ducătoare la Inmină în masele ro- 
mâneşti de dincoace de Carpaţi. 
“Tipografie aceasta o cumpărase ea 
„Astra“ braşoveană cu doi ani îna- 
inte. în momentul acela însă între- 
prinderea era atât de încăreată de 
datorii, încât mulţi dintre aceia care 
au săvârşit atunci acest act se în- 
trebau dacă ea nu va fi mai multo 
povară decât un iavor de câştig 
material şi moral. Braşovenii sunt 
însă oameni cari nu se tem de riscuri. 
Au dovedit-o aceasta de atâtea ori 
în trecutul lor. Cu energia lor între- 
prinzătoare au biruit şi de astădată 
riscul. In curs de doi ani, datoriile 
au fost achitate toate; mai mult: lo- 
alul tipografiei a fost cu totul re- 
novat şi i-a fost alăturat, tot în acest 
răstimp, o vastă pompactorie. Astăzi 
numeroasele cărţi, cu care se im- 
bogăţegşte an de an biblioteca „Astrei“ 
braşovene, se compactează aici, 


„Astra“ locală realizând astfel un 
important câştig. In raportul pe care 
ni-l înainta în anul acesta, „Astra“ 
braşaveană justifica astfel cumpă- 
rarea acestei tipografii: „a) Tipo- 
graţia Mureşenilor și a Gazetei Tran- 
Silvaniei nu poate să dispară și 
„Astra“ are obligaţia morală de a 
o salva ; b) Orice întreprindere ro- 
mânească ce dispare, e un bun pier- 
dut din patrimoniul românismului și 
un tragice prilej de a pune pe dru- 
muri atâtea familii; e) „Astra“ având 
o tipografie proprie, va putea da 
de lucru la atâția români; contând 
pe sprijinul instituțiunilor româneşti 
şi pe al partieularilor va putea să 
o reactiveze, punând-o în slujba 
culturii“. Astăzi aceste gânduri stră- 
bătute de o înaltă vrednieie româ- 
mească, au devenit realitate. Insti- 
tuția încărcată de un atât de meritat 
prestigiu a fost salvată dela pieire. 
Ba pune la dispoziţia „Asirei“ im- 
portante resurse materiale, care se 
vor transforma în bun spiritual pentru 
românii din Ţara Bârsei. Când stai 
de vorbă cu Astriştii brașoveni, cari 
au săvârşit această biruinţă, ei îţi 
vorbese cu ochii seăpărători de nä- 
dejdi, de binecuvântatele consecinţe 
pe care le va avea această rein- 
viere a unei vechi instituţii, nu numai 
pentru slopa românească locală, ei 
peniru întreaga carte şi presă ro- 
mânească ardeleană, ajunse astăzi 
la mare restrişte. Avem încrederea 
că cel puţin o parte din aceste pla- 
nuri vor fi duse în curând la înde- 
plinire. Braşovenii au dovedit-o de 
atâtea ori că sunt înzestrați cu un 
fel de virtute miraculoasă, cu aju- 
torul căreia reuşese să elădească 
cetăţi trainice până şi în nisipul şo- 
văirilor şt neputinţilor celor mai 
descurajatoare. (ib) 
xX 


Şoimii... eontagioşi. Viaţa româ- 
nească renaşte în câteva regiuni 
ardelene, întrun mod cu totul sur- 
priazător, în urma înmulţirii organi- 
zaţiunilor de Şoimi ai Carpaţilor. in 
paginile acestei reviste şi în alte pu- 
blieaţii, s'a subliniat adesea acest 
fenomen, care ne umple de mândrie 
şi de încredere în activitatea bine- 
făcătoare a „Astrei“. Atâta simpatie 
şi-au câştigat pâlcurile de Şoimi, mai 


603 


alea în mijlocul satelor, încât cei 
cari i-au vâzut odată, nu-i mai pot 
uita şi foarte mulţi iau hotărirea de-a.i 
imita. Până când ideia organizaţiei 
a prins teren, a trebuit o propa- 
gandâă energică şi îndelungată, pentru 
care di prof. Dr. luliu faţieganu, 
conducătorul Şoimilor. nu poate fi 
îndeajuns de elogiat. Dsa a făcut 
această propagandă nu numai cu 
o tehnică admirabil însuşită, ci şi 
cu fanatismul unei adevărate cere- 
dinţe. Decepţiile au fost în primii 
ani atât de numeroase, încât fără 
de acest fanatism, cu greu ne putem 
închipui, cum ar fi putut continua 
lupta pentru această binecuvântată 
idee de salvare şi reconfortare a 
rasei. Astăzi propaganda se face 
prin simplul contact cu organizaţiile, 
dela sat la sat, dela judeţ la judeţ. 
Țăranii înşişi cer să li se comu- 
nice secretul de a înfiripa şi în co- 
muna lor un cuib de Şoimi, cu care 
să se ia apoi la întrecere cu orga- 
nizaţiile din comunele apropiate. 
Judeţul Cluj e contaminat aproape 
în întregime. Din el ideia a trecut, 
în acest fel, în jud. Someş. Mureşul 
este plin şi el de cuiburi soimăregti. 
Bl face astăzi aproape o concurenţă 
Clujului... Datorită energiei unui tânăr, 
un cuib de Şoimi foarte spornie a 
luat fiinţă la Zlatna şi promite să-şi 
risipească paşii pe întreg teritorul 
Munţilor Apuseni. Blajul a rămas 
atât de impresionat de manifestaţiile 
şoimăreşti, făcute cu prilejul adu- 
nării noastre jubiliare, încât di Al. 
Lupeanu, preg. desp. de acolo, nu 
mai pridideşte cu cererile satelor 
de a fi înzestrate cu astfel de or- 
ganizațti. (ib) 


Şeoale superioare muncitoreşti. 
„Astra“ a fost preocupată de grija 
educației elasei muncitoare, care se 
formează în oraşele ardelene, încă 
din primii ani de după Unire. Pro- 
blema a fost nu numai discutată cu 
mult interes, ci s'a trecut și la rea- 
lizări. Durere însă, din numeroase 
pricini, pe eari nu le putem înşira 
acum, ideia nu şi-a putut încă face 
drum în mijlocul acelora, cărora 
înainte de toate se adresa, al mun- 
citorilor. Numărul acestora creşte 


asijel în mod vertiginos şi de edu- 
caţia lor nimeni nu se îngrijește. 
Fabrica, mina şi în genere oraşul 
nu numai îi abrutizează, ei îi înde- 
părtează şi de matea românismului. 
E timpul să ne alarmăm de acest 
fenomen dezasiruos. Succesul pe 
care l-am avut cu șeoalele noastre 
ţărăneşti, ne dă dreptul să sperăm 
o îndreptare şi în acest domeniu. 
Avem de altfel informaţii dela Desp. 
noastre din Brașov, Cluj, jiu (Petro- 
şani) că se fac încercări insistente 
pentru ca „Astra“ să cucerească 
sufletele muncitorilor şi muneitoa- 
relor române. Poate în curând vom 
fi surprinşi de un mare succes, cu 
putere de contagiune, aşa cuma 
fost succesul dlui llea cu şcoala tă- 
rănească dela Sighet. Până atunei 
not rugăm pe dnii preş. ai desp. 
noastre din regiunile urbane şi mi- 
niere să nu părăsească niei un mo- 
ment gândul de a se apropia de 
muncitori. Să nu uite că aici pri- 
mejdia care ne ameniuţă este cu 
mult mai mare, decât la sate. Ţăa- 
ranul are marele sprijin al tradiței 
atât de vii şi de poruncitoare în me- 
diul lui. ln oraşele şi regiunile mi- 
niere viciate de iajluenţe streine de 
interesele noastre etnice, muncitorul 
român a fost lăsat întâmplării, ajun- 
gând să-şi părăsească până gi 
limba maternă, penteu a nu mai vorbi 
de religie. Cu idealismul ei generos, 
„Astra“ e singura care îi poate oferi 
un liman în care să-și găsească 
mâugăiere şi întcemare sufletească 
după orele de cumplită trudă în fa- 
brică şi mină i (ib). 


„Manifestul revoluționarilor dela 
1885" conferința pe care dl prof. Al. 
Lapedatu a finut-o la Adunarea ge- 
nerală dela Blaj în fața Maiestăţi: 
Sale Regelui şi Marelui Voevod Mihai, 
în şedinţa festivă a sec[iunilor ştiin- 
țifice-literare, sosindu-ne după înche- 
ierea primelor noasire coale, publi- 
carea ei va trece în înfregime în nu- 
mărul viitor al „Transilvaniei“ (1: 
1937), când cititorii noştri vor avea 
înalia plăcere de a trä alături de 
distinsul conferenţiar câteva mo- 
mente emofionante şi glorioase ale 
istoriei contimporane. 


604 


Sumarul buletinului de tehnică a 


M. S. Regele: 


Bălan Dr. N. Mitropolit: 
Bălan Dr. N. Mitropolit: 
Nicolescu Dr. Al. Mitr.: 


Agârbiceanu : 
Angelescu Dr. C.: 
Baiulescu B. Maria : 
Dima Al.: 

Gusti Prof. D : 
Kirițescu Const. : 


Moldovan Dr. Iuliu : 
Moldovan Dr. Iuliu: 
Moldovan Dr. Iuliu : 
Moldovan Dr. Iuliu: 


Moldovan Dr. Iuliu : 
Nandriş Prof. Gr.: 


Pop Ştefan: 


r 
» - 


Figuri 
Lupaş 1.; 
Moisil Iuliu : 


Moldovan Dr. Iuliu: 
Petrescu P. H.: 
Petrescu P. H.: 
Petrescu P. H.: 
Petrescu P. H.: 


Preda Dr. G.: 


Breazu loan: 


Căliman Dr N°; 


„Transilvania“ 
Anul 1986 *) 
Articole de fond: 


Cuvântarea dela Adunarea din Blaj — 
Cuvântarea dela Blaj — — — — 
Cuvânt rostit în Ziua Unirii 1 Dec. 1936 
Cuvântarea dela Blaj — — — — 
„Astra” şi revizionismul — — — — 
Cuvântarea dela Blaj — — — — 
Cuvântarea dela Blaj — — — — 
In pragul unui an nou >> — — — 
Cuvântarea dela Blaj — — — — 
Cuvântarea dela Blaj în numele Ateneului 
Român — — — — — — — — 
1 Iunie 1936 — — — — — 
Tot despre şcolile țărănești — — — 
La jubileul de 75 de ani ai „Astrei® — 
Introducere la raportul general pe anul 
1935—36 — — 

Cuvântarea dela Adunarea A din a Blaj —— 
Cuvântarea dela Blaj, în numele „Soc. pt. 
cultura rom. din Bucovina“ — — — 
Cuvântarea dela Blaj, în numele Ligii 
Culturale — — — — — 
Apel — — — — — 


și fapte pilduitoare din trecut. 


Andrei Bârseanu ca președinte al „Aso- 
ciațiunii” — — ~ — — — — 
Vătăşii sau fraternități şi decurii sau ve- 
cinătăți — — — — i y 
+ Episcopul Nicolae Ivan — — — — 
t Episcopul Roman Ciorogariu -— 

George Coşbuc — propagandistul cultural 
Din trecutul Asociațiunii — — — 

Un îndrumător al culturii poporului: p 
Alex. Lapedatu — — — — 
Vasile Goldiş, preşedinte al „Astrei“ — 


Indrumări culturale. 


Necesitatea sistematizării și intensificării 


„propagandei în cadrele „Astrei“ — — 


Şcoala țărănească pentru femei — — 


POEET Ve me po .. 


POE N mem h A 


“ve 


6; 
5; 


48 1—84 
493—493 
545 -. 549 

495—96 
549—55? 

496—8 
503 

1—4 

499 — 502 
505--08 
125 
126—137 

189—93 
337—340 
484—493 

508—10 

5014—05 

61—64 

194—97 

132—146 
5—6 
6—7 

8—16 
65-71 

553—556 

198—205 

565—571 

511—524 


* a . =: x m . . = e 
) Prima cifră indică numărul revistei, a doua numărul paginilor. 


605 


Dima Al: Probleme ale şcoalei ţărăneşti — — l; 
Moldovan Dr. Iuliu: Către Preşedinţii despărțămintelor și cer- 
curilor noastre culturale — — — — 6; 


Material pentru conferințe, șezători, etc. 


Agârbiceanu 1.: Unitatea sufletească — — — — — 1; 
Brânduş Ing. Gh.: Legătura dintre muncă și bani, in vieaţa 
economică -— — — — ~ — — l; 
Nicoară Dr. Eugen: Prietenii şi duşmanii omenirii: microbii 2; 
Ojoiu Prof. I.: Importanța păşunilor pentru creşterea 
vitelor - — — — — 6; 
Petrescu P. H.: Piese teatrale, vrednice de jucat — — 1; 
Petrescu P. H.: Piese teatrale, vrednice de jucat — — 2; 
Petrescu P. H,: Ziua „Astrei“ — — — — — 2; 
Trifu Dr. Sabina: Bucătăria ţărancei române — — 3 
Vlaicu V.: Cooperativele noastre cele mai vechi — 3; 


Din activitatea altor societăţi culturale. 


Dima Al: Fundaţia Culturală Regală „Principele 
Carol” — — — — — — — — 6; 
Dragomir Ioar. : Prinos de recunoștință marelui dascăl 
Gheorghe Lazăr — — — — — — 6; 
Din activitatea „Astrei“ culturale. 
Agârbiceanu I; Asociaţiunea transilvană pentru literatura 
rom, şi cultura poporului rom, — „Astra“ 2; 
Agârbiceanu I.: Secţiunile literare- stiioțifice ale „Astrei” 
(1911—1936) — 4; 
Bologa Dr. V.: Istoricul Şcoalei civile de fete (1911—1936) 4; 
D. Al.: Congresul şeoalei | țărănești a Astrei“ la 
Sighet — — = — 1 
D. Al.: Activitatea desp. “Aiud în 1934—35 — 1 
D. Al: Infăptuirile actuale alẹ „Asociaţiunii” — 2 
D. Al: Școlile ţărăneşti — — — — — — 2 
D. Al.: Adunarea jubiliară dela Blaj — — — 5 
D. Al; Activitatea despărțământului Gherla pe 
H D anul 1935—36 —- — — — — — Ó; 
ajegan Dr. ia , 
Sporchez Dr. ni i Șoimii Carpaţilor — — — — — 4; 
Ilea Dr. V.: Darul Astrei jubilare : Şcoala ţărănească 4; 
Petrescu P. H.; Continuarea activității „Asociaţiunii“ dela 
1911—1936 — — — — — — — 4; 
Rusmir llie; Echipa de cercetări monografice și rea- 


lizări practice din comunele Borlovenii 


vechi şi Pataş — — — — — — 5; 
Pa Desp. Baraolt (Trei Scaune) — 
îs pica Desp. Astra Băseşti — — — — — 
rar șa Desp. Budila — = — — — 
Ta Desp. Ocland — — 
EEV si Desp. Ozun (Trei Scaune) — — —}3; 
pa Desp. Salonta  — — — — — — 
RST, ig Desp. Sân Mărtin (Ciuc) — — — 
At Desp. Săvârşin — -- — — — — 
P Desp. Timișoara — — — = ~ 
pe a ei Mijlocul de propagandă Tit şi cult. ale 
«„Asociaţiunii” și desvoltarea lor — — 4; 


606 


Ni: însele 


17—22 
563—565- 
23—29 
29—36. 
78 —90 
572- 576 
35 -38 
99 —92: 
92—93. 
156—177 
147 - 155. 
577-—582' 
582—588. 
94 —105. 
211—26. 
293 — 327 
39—45. 
45 - 46. 
106—114 
114—118. 
525—531 
598--599- 
231— 35. 
226--37 
206—209- 
589 —598. 
178—182 
210—214 


Cursuri de analfabeți a 
Cursuri de impletit — — 
Expoziţii — — — — 
Serbări şi monumente  — 
Teatru — — — — — 
Conferinţe și prelegeri pop. 
Publicaţiile „Asociaţiunii“ 
Revista „Transilvania“ 
Casele Naţionale i pe 
Administrarea averii „Asociaţiunii“ pe 
anii 1911—1935 — — — — — — 
Bursele acordate de „Asociaţiune“ în anii 
1911—1936 — — — — — — 4; 
Muzeul central al „Asociațiunii" ș și Muzeul l í 
„Avram lancu" — — — 

Biblioteca centrală — — — — — 
Regionalele şi desp. „Asociațiunii“ — 
Membrii „Asociaţiunii“ pe anii 1911—35 
Convocare la adunarea generală din Blaj 
Activitatea comitetului central în cursul 
anului 1935—36 —— — — — — — 
Activitatea desp. București — — — 
Activitatea desp. Năsăud — — ~ — 
Activitatea despărțământului Gherla — 
Programul de activitate al desp. Arad —- 


Anexa L ` Raportul secretariatului general al secțiilor 

pe anii 1935—36 — — — — — 

Anexa ll Activitatea desp. în anii 1935—36 — — 

Anexa IIl. pa general al Asociaţiunii pe 1935 — 

Anexa ÍV. Bilanţ general al Internatului de fete pe 
1935—36 — — P 

Anexa V. Proiect de buget pentu nAsociațiune" — 

Anexa VL Tabloul bursierilor „Asociațiunii" pe anii 

1935—36 — — — =- — — — 

Anexa VIL Tabloul sumar al conf. şi preleg pop., al 

bibliotecilor desp. cu președinții lor — 

Anexa Vill. Tabloul sumar al conf. şi preleg. după 

materia tratată — — -—- — — — 

Anexa IX. Tabloul membrilor decedați — — — 

Anexa X. Tabloul sumar al membrilor „Asociaţiunii“ 

pe 1935—-36 E RI: a 


9 8 A 20 N 8 A 


[o 4 o AA 
A aAA a aA a as 


o. E E na x e 


cross x 


CE E erat. 


A 


* 
z 


* 
Li 


2 tgk 
~an. 
na A Pb 


- so. . 


A DA A A Aa a Aad 


Material informativ și cronici. 


Dăncilă Prot. I. Lt.-Col.: Episcopul Grigore Comşa : „Cultura sa- 
telor noastre“ — — 6; 
D. AL: Dela desp. „Astrei” Constanta. “Dela dësp. 
Sighişoara. Munca desp. Mediaş. Dela 
„desp. „Astra“ Băseşti. Şcoalele țărănești 
ale anului în curs. Tabloul ajutoarelor tri- 
mise de despărțţămintele „Asociatii | 
pentru Basarabenii înfometați — — — 
D. AL: A Il-a expoziție a a echipelor regale stu- 
dențeşti— — — — — — — l; 
P. P. H.: „Cultura satelor, cum trebue înţeleasă“ 
de Henri H. Stabi — — — — — i; 
P. P. H,; Li „Valea bunicii” — -= — -—- — — 1; 
P. P, H.: Cinematograful educativ — — — — l; 


607 


236- 
236—37 
237 
2371—39 
239—241 
241 
2427—53 
253—260 
260 - 261 
262—267 
268—292 
322—27 
328 
329—334 
334 
335—336 - 
340 --352 
532 
533 
598. 
533—536 
353—375 
316—429- 
430 - 445 
446—49 
450—467 
468- 469 
470. 
469—472 
413. 
4714—18. 
600—604 
49—51 
-52 
52—55 - 
55- 57 
57—59- 


Preda Dr. Gh.: 
Vâlcovici V.: 


- ce co... e. 


port. ră 


* 


Dă 


* 


+ a x 2. . . . » 


+ ss... . . . 


Pe E E 


George Coşbuc pentru carte și impotriva 
biroucraţiei — — — — — — — 
Completare la tabloul ajutoarelor pentru 
Basarabenii infometati — — — — 
Câţi intelectuali erau membri ai Asocia- 
ciațiunii în 1905. Preşedinţii desp. noa- 
stre în 1921 — — — — — — — 
Concursul literar al „Astrei” — — — 
„Fundaţiile Regale ale României — — 
Conferinţe ținute la postul de radiodifu- 
ziune din Bucureşti — — — 
Pr. N. Colan, episcop al Clujului — — 
Dr. G. Bujoreanu: Boli, leacuri şi plante 
de leac, cunoscute de țărănimea română 
Dr. E. Nicoară si V. Netea ; î Murăş, Murăş, 
apă lină  — 

Cursurile de vară ale univ. N. Torga" 
Propaganda radiofonică in Cehoslovacia 
Bibliografie — — — — — — — 
Bibliografie — — — — — — — 
Circulară către desp. Asociaţiunii — — 
Ce să citească poporul — — — — 
Librarul propagandist cultural -— — 
Bibliotecarul, îmblânzitorul de cărți — 
O istorie a propagandei pentru cultura 
pop. cehoslovac — — — — — -— 
Cum a prevestit preşed. nostru, Andrei 
Bârseanu furtuna impilării popoarelor — 
Rectificare — — — — — — — 
Bibliografie — — — — — — — 
Mari momente în vieaţa bisericească — 
Tipografia Mureşenilor — — — — 
Şoimii .. contagioşi — — — — 
Şcoale superioare muncitoreşti — — 
Manifestul revoluţionarilor dela 1885 — 


cu“ OA 
onns 


pee 
ve. 


ADAADA AAN AAWA W WN 


we n. ye a. weus ve uewe veva veve ve v. 


[a vo. 


119—123 
123 

123 — 124 
47- -48 
123 

183 

183— 184 
184—186 
186—187 
187—188 
59 

188 

537 
538—539 
540--41 
539—540 
541—542 
543—544 
544 

544 

600 

604 
604-—605 
605 

604