Transilvania_1939_070_005_006

Anul 70. Sept.—Dec. 1939. Nr. 5—6. 


TRANSILVANIA 


(Buletin de tehnică a culturii.) 


imperativele categorice ale vremurilor de astăzi 
de Dr. Gh. Preda, 


vicepreşedinte al „Astrei“. 


Cunoaștem apelul călduros adresat țării de un fost Preşedinte 
al Consiliului de Miniştri — Domnul Consilier Regal Dr. Argetoianu — 
odată cu venirea Domniei sale la guvern. 

Prin fraze pornite din suflet, care pot forma conținutul celei 
mai bune antologii româneşti, Domniasa ne atrage atenția că: 
„trecem prin vremuri de încercare în care un popor nu se poate 
socoti stăpân pe destinele lui decât în măsura unității sale de 
simțăminte și manifestări”. 

„Numai popoarele care se vor înfățișa ca un bloc fără cră- 
pături şi fără rumegături străine vor putea — zice Domniasa — 
străbate prin văpaia aprinsă ce amenință să se întindă pretutin- 
denea. Numai popoarele închegate în un gând și o voinţă vor 
ieşi din foc neatinse și oțelite pentru vecie în urmărirea idea- 
lurilor lor“. 

În dorinţa de a lichida definitiv cu regimurile politicianiste 
ale trecutului, Domniasa face un apel ca: „fiecare să taie legă- 
turile trecutului și să se strângă cu mic și mare în jurul Coroanei 
și a steagului ţării, înodând singurele legături raţionale faţă de 
pericolul comun”, 

S'an părea că în aceste momente grele pentru țară să nu 
mai fie nevoie să se consacre prea multe cuvinte când este vorba 
de o unire sufletească, sau de o solidaritate naţională la care 
de altfel face apel fostul Președinte al Consiliului. 


301 1 


Ideea unirii noastre este în adevăr păstrată de veacuri întregi 
în sufletul nostru şi în lumea dinafară, și între natura naturans: 
și natura naturată au existat mulţi intermediari, mulţi eroi care 
s'au jertfit pentru ea și pentru cimentarea ei. 

Solidaritatea noastră, acel simțământ de responsabilitate pe 
care-l are națiunea (acel tot în care nici o parte nu poate avea 
o suferință fără ca societatea întreagă să nu sufere) nu ne vine 
numai prin intuiție, nu ne vine numai prin teama de a pierde 
ceea ce avem, dar și prin complexele de împrejurări care întocmesc 
şi înnobilează naționalismul din sufletul nostru, 

Constitue negreşit o datorie pentru conducătorii de astăzi 
ai ţării care dau probe de o vigilență patriotică să ne atragă 
atenţia asupra imperativelor categorice ce ni le impun împrejurările, 


Trebue să recunoaștem apoi că guvernanţii noștri în frunte 
cu Iubitul Nostru Suveran se ataşează cu consensul întregei țări, 
la o politică naţională de prudenţă, înțelepciune şi moderaţiune 
luând cu un calm demn de laudă dispoziţiuni cari asigură exi- 
stența noastră de pace. Nu mai puţin însă bunii patrioţi conștienți 
de ei şi de menirea ţării, ţinând seama de recomandaţiunile ce 
li se dau, trebue ca prin unire, solidaritate, fermitate sufletească, 
disciplină, încredere și speranță să facă faţă tuturor greutăților 
şi pericolelor, 

Știm că Instituțiile culturale au fost și sunt menite să iales- 
nească nu numai operile individuale dar și faptele sociale și 
naţionale pentru ajungerea lor la bun sfârșit. lată de ce Asociaţia 
culturală „Astra” care în 78 ani de existență a fost exponenta 
culturii poporului român din părţile Ardelene, Maramureşene, 
Crișene și Bănăţene, care a închegat sufletește și a menţinut sen- 
timentul național și dragostea de ţară dintre fraţii români, crede 
de a sa datorie, că atrăgând odată mai mult atenția membrilor 
săi asupra apelului de mai sus, să mai adauge unele consideraţiuni. 

Ruajul războiului s'a pus în mişcare la hotarele noastre. La 
noi încă au loc concentrări, rechiziţii, etc. Produsele și braţele 
pare că iau aspectul unei viitoare bătălii. Vieaţa a început să-și 
schimbe întru câtva sensul. 

În inimile omeneşti, maşina războiului dela graniță are un 
ecou care se manifestă întru câtva prin idei şi sentimente curioase, 

Privind în jurul nostru, ascultând cele ce se spun (multe din 
ele exagerări sau neadevăruri) dobândim o nelinişte sufletească. 


302 


Fără ca acești oameni siătoși purtători de veşti, de obiceiu 
emotivi și expansivi, să creadă la început complet ceea ce spun, ajung 
totuși cu timpul să se autosugestioneze, Ei caută să-și întărească 
zisele lor cu afirmarea că așa au auzit, au văzut, sau a grăit 
cutare, sau cutare om politic etc. Vorbele merg de obiceiu dela 
ureche la ureche și în unele locuri aduc decepţii și demoralizare, 

În aceste vremuri raţiunea pare că nu mai poate domina 
în deajuns ființa noastră şi elementele afective cultivă în noi foarte 
mult gustul pentru fapte vii, puternice, crude, 

Răul cuvânt și reaua atitudine se comunică în împrejurările 
de astăzi tot aşa de repede ca o boală epidemică. 

A declara însă răul fără remediu şi a lua atitudinea învin- 
sului este a părăsi lupta din vieață. Și nu avem dreptul să o 
părăsim cât timp știm suferinţele şi sacrificiile cu care s'au câștigat 
şi victoria libertăţii și aceea a unirii. Este drept că Statul a luat 
măsuri ca prin sancțiuni să se oprească alarmismul, să pună Graniţi 
vorbelor de clacă, să se zăgăzuiască neliniștea sufletească a 
publicului. 

Ca un bun gospodar și ocrotitor Statul caută sa semene 
gânduri bune și sentimente sănătoase, 

Nu mai puţin însă, fiecare din noi este stăpân pe tot ceea ce 
vrea să primească și să exteriorizeze și trebue să se arate vrednic 
nu numai ţinându-și moralul ridicat, dar ridicându-l și al acelora 
ce se arată scăzut, 

Este drept că împrejurările de astăzi au creat multe neajun- 
suri, multe suferinte. Este posibil ca profeția unui mare om de 
Stat politic să se realizeze și că războaiele trecutului să apară ca 
lupte de copii și pismei faţă de acele ale prezentului și viitorului, 

Este posibil ca luptele devenite eminamente naţionale să 
facă să dispară graniţa dintre zonele dinainte și dindărătul câm- 
pului de bătălie, țara întreagă rămânând ameninţată de distrugere 
atunci când intră în războiu, După recentele declaraţii ale unui 
sfetnic al tronului — nu suntem ameninţaţi de nimeni și nu ni se 
cere nimic. Totuși, dacă împrejurările se vor schimba trebue să 
ştim să rezistăm printr o bună înțelegere a situaţiei, printr'o bună 
stăpânire gle sine, printr'o disciplină și un optimism care trebue 
să meargă mână in mână cu higiena trupească și sufletească. 

În împrejurările de astăzi fiecare dintre noi trebue să se 
considere mobilizat în serviciul patriei şi trebue să găsească (în 


303 p 


mijlocul învălmășelii și nesiguranţei) prin el însuși; liniştea de sine, 
echilibrul său sufletesc, 

Știm că stăpânirea de sine constitue o virtute pentru acel 
ce se găsește în pericol. Nu putem spune de cineva că este dis- 
ciplinat cât timp nu poate să-și comande nervilor săi, 

A guverna emoția, a ţine în respect frica, nu numai că-ţi 
folosește, dar contribui și la binele altora. Sub acest raport do- 
minarea de sine constitue un adevărat altruism, o adevărată dra- 
goste pentru altul. Amenajându-și substanța nervoasă prin lipsă 
de agitare, păstrându-se pentru încercări mai grele, individul se 
menajează pe sine și menajează substanța nervoasă a altora. Cel 
ce se domină este drept că se gândește întâi la sine, dar mai 
este și o uitare de sine pentru binele altora şi este mai mare 
merit pentru acel care mărindu-și partea sa de risc, reduce în 
împrejurări grele partea de suferință a unui nevoiaș, a unui izolat, 
a unuia fără mijloace, 

Este inutil deci să ne impacientăm, să exprimăm în tot locul 
dificultățile prezente. Este inutul să repetăm mereu idei care fără 
a aranja ceva aruncă numai pesimismul și tristețea, adevărate 
obstacole pentru lucru şi pentru muncă, Cu un cuvânt este bine 
să fim astăzi mai puţin limbuţi şi să închidem mai bine lacătul gurii. 

Cei ce vor să geamă să-și ţie gemetele pentru ei și să nu 
caute prin ele să provoace temeri și imagini negre. Este condam- 
nabil să proroceşti catastrofe când atâtea evenimente necunoscute 
pot cu timpul interveni și modifica destinele. 

Neamul nostru conștient de menirea lui istorică își are un 
trecut ce știm că ne-a lăsat bune legate, bune moșteniri fizice și 
psihice, bune virtuţi, 

Toţi care facem parte din el avem obligaţia ca aceste mo- 
şteniri să le păstrăm, să le completăm prin o voinţă de convie- 
tuire, prin o comunitate de interese şi sentimente, prin o solida- 
ritate, de a lucra, de a îndeplini anumite aspiraţiuni, de a realiza 
anumite idealuri, 

Purtăm în noi deci comori necunoscute, dorinţi și tendinţe 
ce s'ar părea irealizabile când nu ne cercetăm în deajuns sau 
când nu excercităm un control asupra noastră. Care din noi nu 
a observat repeziciunea și dragostea cu care au răspuns la con- 
centrare tinerii noștri ? 


304 


Şi în mulţimea imensă a acestor concentrați gata de luptă 
nu am văzut plânsete, nu am auzit murmure, deşi poate au avut 
de suferit unele neajunsuri. 

Într'un raport trimis de un Cămin Judeţean mi se arată dra- 
gostea cu care grupe de familii din sate au ajutat familiile celor 
concentrați. Impărţindu-se irățeşte pericolele şi neajunsurile, aju- 
tându-se reciproc și cu bunăvoință, satele respective au dat do- 
vada unei solidarităţi vrednice de laudă, Aceste fapte nu arată 
oare virtuțile moștenite dela inaintaşii noștri ? 

Să nu ne lăsăm deci antrenați de evenimente fără a le re- 
zista. Să nu ne închinăm în faţa așa zisei fatalități fără a utiliza 
energia noastră, forța noastră sufletească și mintală, 

Nu trebue ca în împrejurările de astăzi să căutăm o călăuză 
sau un stăpân înafară, căci el există în noi, în sufletul nostru. 

Țara noastră cunoaște din istorie împrejurări mult mai grele. 
În momentul de faţă privind îndărăt la drumul străbătut de ina- 
intaşi, la biruințele câștigate de ei prin jertfe și sacrificii, trebue 
să căutăm să mai luăm și dela umbra mormintelor lor energii 
care împreună cu acele ce ie avem, să le exteriorizăm nu numai 
în muncă productivă constructivă, dar şi în o rezistență puter- 
nică față de tendinţele ce ar căuta să distrugă în suflet avântul 
generos, ar căuta să paralizeze speranța și credința în destinul 
nostru glorios. 

Fie ca de voinţa de fier ce trebue să existe în sufletul fie- 
cărui bun Român să se sfarme în împrejurările de astăzi toate 
greutăţile şi nemulţumirile, să se pulverizeze toate sentimentele, 
sau credinţele bolnave și să se permită rațiunii clare, senine să 
întovărășească munca utilă plină de încredere şi de speranță 
pentru tot ceea ce ne este lăsat, pentru tot ceea ce trebue com- 
pletat, pentru tot ceea ce s'a proiectat spre binele și progresul 
neamului. 

Numai prin această voință, prin această siorţare care poate 
la timpul său, să fie însoţită și de jertfă, vom arăta demnitatea 
şi valoarea noastră ca buni Români, ca buni patrioţi. 


e 
Nota Redacţiei. Apariţia „Transilvaniei“ a întârziat din lipsă de 
mijloace materiale. 
Articolul de fzţă al domnului Vice-preşedinte Dr. Preda ne-a fost trimis 
în cursul lunei Septemvrie, conținutul său încă este de actualitate şi-i facem cu 
plăcere loc în primele pagini ale acestui număr. Redacția. 


305 


Comandamente ale zilelor de azi 
de |. Agârbiceanu. 


Împrejurările excepţionale prin care trec toate ţările şi cari 
s'au agravat cu începutul lui Septemvrie, cu izbucnirea unui nou 
războiu, au împiedecat ţinerea, la terminul fixat, a adunării ge- 
nerale a „Astrei“ la Cluj, adunare de mari proporții, pentru care 
se făcuseră toate pregătirile. Dacă s'ar fi putut ţine, congresul 
din anul acesta, ar fi fost un moment culminant în istoria „Astrei“, 
o documentare de proporţii mari a activității ei de după unire 
şi o prezentare a începuturilor unei noi activităţi, prin execu- 
tarea în cele trei ţinuturi dela Vestul Carpaţilor, a Legii Servi- 
ciului Social. 

Intre împrejurările grele de azi, despre cari nime nu poate 
şti cât vor dura încă, „Astrei“ îi revine datoria de a activa şi 
mai intens decât în vremuri normale, la finerea trează şi creşterea 
valorilor spirituale, cari fac puterea de rezistenţă, de totdeauna 
a unui popor. La efortul comun al ţării, material și spiritual, 
Asociaţia noastră trebue să contribue prin toate mijloacele sale 
de educaţie și propagandă, la crearea și creșterea unei încrederi 
şi convingeri neclintite în viitorul neamului şi a ţării româneşti. 

În acest scop conștiința naţională trebue să ajungă birui- 
toare în fiecare Român, prin cunoaşterea dreptului şi a dreptății 
pe care e întemeiat Statul Român de azi, prin întărirea credinţei 
că ceea ce s'a câștigat după comandamentele dreptăţii dumne- 
zeeşti şi omenești nu mai poate fi pierdut prin voinţă străină, ci 
numai prin descurajare şi slăbire internă, a noastră înşine; că 
dela noi atârnă în primul rând, viitorul nostru şi că, în conse- 
cință, nici umbra defetismului nu-i îngăduit să se apropie de noi, 
şi că suntem datori, dela mic la mare să aducem orice jertfă, 
până la a propriei vieţi, pentru apărarea patriei, pentru sporirea 
puterii ei de rezistenţă, împotriva valurilor ce s'ar putea abate şi 
asupra noastră, 

In aprofundarea și intensificarea acestei educaţii naționale, 
care a fost un scop principal al „Astrei“ şi în trecut, nu vom 
putea în deajuns accentua necesitatea necondiționată a solidari- 
tății naţionale, prin unirea în gând, în simţire, în voință şi pria 
durarea unui zid puternic, în jurul M, S. Regelui Carol II și a 
cârmuirii Statului, 


306 


Ni se pare că în vremile excepţionale pe cari le trăim, faţă 
de toate celelalte preocupări din programul aşa de vast al „Astrei“, 
această subliniere a educaţiei naţionale se ridică pe primul plan, 
câtă vreme nu se va reveni la o situaţie normală între ţări și 
popoare. 

Intr'adevăr azi, pe lângă înzestrarea materială pentru apă- 
rarea țării, de care poartă grijă Statul cu concursul și jertfele 
tuturora, creşterea energiilor spirituale a totalităţii naţiunii este 
primul imperativ naţional, Tot ce privește culturalizarea propriu 
zisă, poate să mai rămână în aşteptare, Tot ce privește vieața 
sporită a naţiunii conştiente, e nevoie să se îmbulzească pe planul 
prim. 

„Astra“ va trebui să contribue, din răsputeri la creșterea 
acelei spirilualități sănătoase a neamului, care ne-a fost princi- 
pala tărie şi în trecut. La aprinderea acelui foc sacru, în lumina 
căruia să ne vedem ţintele reale, și să fim gata a aduce orice jertfă 
pentru interesul superior al naţiunii și al patriei. 

Credinţa, nădejdea, convingerea în trecerea cu bine peste 
prăpastia deschisă din nou în lume, trebue să se ridice până la 
entuziasmul în care omul şi cetățeanul se uită pe sine însuşi, şi 
nu mai are în vedere decât mântuirea colectivității naţionale. 

De această stare sufletească avem cu atât mai mare nevoie, 
cu cât nu e vorbă ca încordarea energiei naţionale să ţină câteva 
zile, săptămâni sau luni, ci un timp pe care nimeni nu-l poate 
determina. E necesar un optimism robust, întemeiat pe funda- 
mente tari care să poată ţine cel puţin atâta cât vor ţinea vre- 
mile grele, 

E nevoie ca națiunea întreagă să se imbrace, din nou, în 
acea armură spirituală care a ajutat strămoșilor să treacă prin 
atâtea vremuri grele. Să revenim la temeiurile existenţei și a 
biruinţelor noastre ca neam : la conştiinţa tare că apărăm un drept 
pentru care Dumnezeu nu ne poate urgisi; la experienţa veacu- 
rilor care ne-au învăţat că bunurile private nu se pot păstra fără 
bunul comun al existenţei şi libertății patriei; că toate ale lumii 
sunt trecătoare, numai rațiunea străbate veacurile, şi că, deci, 
orice jerţiă trebue adusă pentru ceea ce este nemuritor; că împli- 
nirea întreagă a datoriei către neam şi fară, este una dintre acele 
pentru care răspundem nu numai în fața oamenilor ci și în faţa 
lui Dumnezeu; că aceasta datorie nu o putem împlini decât în 


307 


deplină /rățietate, după cum cântecul de războiu strămoșesc numea 
fraţi pe cei ce porneau să apere crucea, legea, țara; că fără în- 
delunga răbdare a tuturor suferințelor nicio biruinţă naţională nu 
este cu putinţă. 

. 

Intr'adevăr în vremile de azi e nevoie ca toţi românii să 
respire o altă atmosferă morală decât aceea în care ne-au obiş- 
nuit cele două decenii de siguranță de după unire. Un vânt aspru 
şi curăţitor de miasmele bolilor morale, trebue să bată peste socie- 
tatea noastră, O curăţire a norilor e necesară, pentru ca în înăl- 
țimea gândului şi în profunzimile sufletului să poată răsări astrii 
călăuzitori ai vieţii superioare, naţionale şi omeneşti, în aceeași 
vreme, 

Uşurat de poverile greşelilor din trecut, ușor şi sprinten, 
neamul trebue să se încingă cu brâul de foc al luptătorului jert- 
felnic, altruist. Simţirea naţională trebue să vibreze adânc și puternic, 
ca nişte strune de oţel. Neamul întreg trebue să fie viu, pentru 
a putea birui amenințările morţii. 

„Astra“ prin educaţia şi propaganda ce va face-o, va trebui 
să ajute la ridicarea până la potența cea mai înaltă a atmosferei 
morale, tare și sănătoasă, de care avem nevoie, 

In primul rând va trebui să sădim nesdruncinat în conştiinţa 
poporului că România e întemeiată pe dreptate, că statul nostru 
nu rezultatul tratatelor de pace numai, ci închegarea firească a 
neamului românesc pe teritoriul său etnic, realizare pentru care, 
de-a-rândul, a curs sângele și lacrimile noastre, în râu de jertfe, 
pe care puţine popoare l-au vărsat cu atâta belșug ca noi. 

Conșştiinţa acestui drept firesc a realizării idealului naţional 
există în poporul nostru, căci din ea a răsărit însuși statul, Dar 
azi ea trebue să fie şi mai puternică, și mai clară, să se ridice: 
până la valoarea unei dogme de credință, a unei dogme naţionale. 
Ea nu se va ajunge prin simple discursuri sau cuvântări insufle- 
țite, ci mai ales prin prezentarea istorică a dreptăţii noastre, 
Socotesc că niciodată cunoașterea temeinică a datelor istorice şi 
etnografice care îndreptățesc unirea, nu a fost mai necesară ca 
în ceasul de față. 

Deci toate conferințele, vorbirile, scrizrile, articolele de ziar 
sau de reviste, cu cari „Astra“ se va cobori în rândurile popo- 
rului, se va adresa lui, intelectuali, meseriași țărani, nu vor putea 


308 


fi lipsite de-aici înainte de prezentarea drepturilor istorice, etnice 
şi naturale, care ne-a dat unirea, şi ne obligă să o apărăm. 

In al doilea rând va trebui să lămurim toate păturile socie- 
tății asupra posibilităţilor de desvoltare a unui neam în sfatul lui 
național, liber şi independent, în comparaţie cu aceleași posibili- 
tăţi într'un Stat străin, ca supuși, nu ca stăpânitori. Aceasta pentru 
a lumina, în toată intensitatea ei, valoarea incomparabilă a Sta- 
tului propriu, și a ţinea la el cu toate rădăcinile vieţii. Subiectul 
nu va fi greu de tratat, nici cu vorba, nici în scris. Sunt prea 
recente vremile stăpânirilor străine, și prea multe şi grele piedecile 
ce ele au pus în calea progresului neamului românesc, pentru a nu 
se putea dovedi cu ușurință avantajele mari ale Statului 
naţional, 

În al treilea rând vom sămâna adevărul că moștenirea de 
care ne bucurăm noi azi e rodul jertfelor inaintașilor pentru neam 
şi ţară şi că fiecare generaţie e datoare nu numai să apere mo- 
ştenirea primită ci și să o crească. Popoarele cari nu purced așa, 
care nu împlinesc această lege a firii, sunt sortite pieirii. Con- 
știința necesităţii împlinirii datoriei către patrie până la jertfa vieţii, 
e o necesitate inexorabilă a zilelor noastre și ea trebue cultivată 
din toate puterile, Elanul naţional se produce prin instinctul de 
conservare însuși. Dar perpetuarea lui sau cel puţin păstrarea lui 
pe vreme mai îndelungată, cum se cere azi, nu e posibilă decât 
printr'o vie conștiință a datoriei şi a jertfei. 

In al patrulea rând, propaganda „Astrei” va trebui să con- 
tribue şi mai mult pe un teren pe care două decenii aproape 
numai ea a lucrat, acela al dragostei între fraţi și a solidarității 
naționale. 

Națiunea noastră a fost şi sa simţit mereu unită în gând, 
în simţire și voință și înainte de unire și după unire. A repudiat 
instinctiv şi din o cumințenie firească toate încercările de divizare 
şi fărămiţare a energiilor naţionale. N'a plecat urechea nici la 
curentele subversive pe cari unii rătăciţi au încercat să le intro- 
ducă și la noi. 

Totuși au fost posibile fapte recente cari au îndoliat întreg 
poporul $i au putut pune în primejdie însuși Statul în situaţia 
grea de azi, 

Asttel „Astra“ va trebui să contribue, din toate puterile, la 
limpezirea atmosferei morale, la însănătoşirea celor ce ar mai 


309 


putea trăi în rătăciri fatale, producând o clarificare a gândului şi 
simţirii românești care să excludă pe viitor posibilitatea unor 
fapte ce rănesc adânc sufletul naţional. 

Va trebui să lămurim comandamentele morale ale adevă- 
ratei mentalități şi spiritualități româneşti, cari nau admis nici- 
odată între metodele lor de manifestare crima, călcarea legilor 
dumnezeești și omenești. 

Solidaritatea naţională nesguduită nu se poate obţine decât 
prin intelect şi inimă sănătoasă, creștină, cari au cimentat neamul 
şi în trecut, în activitatea lui. 

„Astra” a lucrat, de decenii, mână în mână cu biserica și 
cu şcoala, pentru sănătatea morală a poporului. Va trebui să in- 
tensifice aceste legături, această activitate până la însănătoșirea 
completă a atmosferei morale înveninate, pe care unii prea o 
respiră încă, 

În rezumat, ni se pare că azi și în vremea ce vine, până 
la o stabilire a păcii, activitatea „Astrei” va trebui să pună pe 
primul plan educaţia conştiinții morale, a celei naţionale şi cetă- 
enești, pentru a directiva pe drumul sigur al consolidării şi în- 
tăririi rezistenţei naţionale, toate energiile bune ale naţiunii și a 
face inofensive fie scăderile şi păcatele naţionale, fie rătăcirile 
singuraticilor. 

E nevoe de crearea suportului etic al vremilor grele, iar 
acesta nu poate fi decât un suflet luminat, sănătos, conștient, 
convins, asupra rostului de vieaţă al neamului și asupra datoriilor 
pe care le avem la marile întorsături ale istoriei. 


310 


Indrumări culturale. 


Lectura 
— Baza psihologică şi rolul ei educativ-instructiv — 
de L. Bologa. 


Una dintre problemele de căpetenie în educaţia tineretului 
este aceea a lecturii. Cărţile imbie puberului ca şi adolescentului 
cea mai ușoară modalitate de a se instrui, de a-şi satisface cu- 
riozitatea în variate directive şi în același timp de a-și mulţumi 
afectivitatea, E lucru constatat de altfel statisticește că, în medie, 
nu se citește atât de mult în reştul vieţii, cât se citește în tinereţe, 

Vom încerca în cele următoare să fixăm pe baza cercetă- 
rilor de psihologie experimentală 1): 1. Care este lectura favorită 
celor două epoce din vieaţa tineretului — pubertate și adoles- 
cență —; 2. Baza psiho-fiziologică a acestei lecturi; 3, Mijloacele 
prin care se poate înlătura influența dăunătoare a lecturii; 4. Fac- 
torii determinanți ai lecturii în epoca maturității; 5, Lectura 
la sate, 

Lectura specifică pubertăţii o formează aventurile. Aici se 
cuprind Robinsonadele, istoriile cu haiduci, povestirile cu călătorii 
aventuroase cu indieni şi detectivi. Dintre acestea, Robinsonadele 
deschid gustul pentru lectura aventurilor încă pe la etatea de 
9—10 ani, deci mult înaintea pubertăţii, o continuă istoriile cu 
haiduci ajungând ca între etăţile de 12—16 ani să prevaleze po- 
vestirile cu călătorii aventuroase, cu indieni şi detectivi, 

Specificul acestor creaţii literare în comparaţie cu poveştile, 
lectura favorită a copilăriei, este apropierea evidentă de realitate. 
Eroii aventurilor nu mai sunt creaţii ireale ale fantaziei ci oameni 
cu însușiri sufletești și trupeşti posibile. Ei sunt înzestrați nu cu 
puteri miraculoase ci cu inteligență şi cunoștințe practice variate 
şi bogate, care îi ajută să iasă din încurcături; au o îndrăzneală 
izbitoare, pe care o folosesc în luptele oferite de ocazii pămân- 
tene, Acţiunea se desfăşoară pe locuri geografice cunoscute, nu 
pe tărâmuri fantastice ca în povești. Trăsătura lor caracteristică 


1) L. Bologa: Lectura tineretului, ed. Institutul de Psihologie, Cluj, 1933. 


311 


este acţiunea care prin felul cum e complicată, urmăreşte reali- 
zarea unei încordări a psihicului, ca desnodământul istorisirii să 
aducă o destindere cu atât mai binefăcătoare. 

In general aventurile ca şi poveștile, prin scopul urmărit, au 
un caracter moral: dreptatea, adevărul. E adevărat că elementele 
sufleteşti cu care înzestrează pe dușmanii eroilor din povestire, 
mijloacele cu care aceștia încearcă să-și realizeze scopurile di- 
structive pot influenţa pe cetitor tot așa ca și celelalte, Insă dacă 
lectura aventurilor poate influența în rău sufletul tineretului, în 
mare parte se datorește epocei de care se leagă. 

Pubertatea „se caracterizează prin un desechilibru fizic, fi- 
ziologic și psihic. Vieaţa copilăriei îşi caută o nouă structură 
adecvată structurii psiho-fiziologice a adultului. Acest desechilibru 
sufletesc și fizic se traduce prin o stare generală de neastâmpăr, 
nervozitate, care-l predispune spre o continuă activitate, Această 
activitate se poate traduce în fapte, în mișcări reale, dar nu 
rareori le este dublată de o activitate nervoasă spirituală, care 
se traduce în acțiuni imaginare din cele mai curioase. Descrierile 
aventuroase îi oferă tânărului posibilitatea unei descărcări a ner- 
vozităţii sale, în domeniul imaginaţiei“, ! 

O altă caracteristică a acestei epoce este lipsa unei voințe 
morale îndrumată de un ideal moral, care să aibă puterea ne- 
cesară de a stăpâni nervozitatea și a restabili desechilibrul pro- 
vocat de prefacerile prin care trece puberul. In copilărie socie- 
tatea își impunea voința sa, Această eteronomie este înlăturată 
acum, puberul nu mai vrea să asculte de cei din jur, deși nu 
are nici puterea de voinţă, persistența necesară de a urmări re- 
zolvirea unui ideal moral și nici capacitatea mintală de a-l des- 
luși prin atâtea atitudini pe care i le oferă societatea. 

La aceste constatări se mai adaogă una care contribue la 
înțelegerea acestei probleme. Pubertatea se mai numeşte din punctul 
de vedere al nesațiului cu care se citește „epoca furiei cetitului”. 
Puberul e în stare să renunţe la cele mai necesare acte zilnice, 
mâncare, somn, pentru cetitul anumitor cărţi. Prin acest citit mult, 
ajunge să rupă legătura cu realitatea înconjurătoare şi să trăiască 
într'o lume imaginară aidoma celor citite în romanele de aven- 
turi Cele trăite în lumea lui imaginară încearcă apoi să le trans- 
puie în această lume. 


1) Educaţie și lectură, L. B, rev. Luceafărul Nr. ... pag. 14. 


312 


Care este modalitatea de a feri pubertatea de influenţa rea 
a romanelor de aventuri. Cele mai multe mijloace recomandate 
sunt de natură coercitivă: puberul să fie urmărit şi oprit dela 
citirea unor astfel de cărţi. Măsura aceasta nu sa dovedit a fi 
din cele mai bune, pentrucă nevoia psiho-fiziologică nu e satis- 
făcută câtuși de puţin. lar urmările acestei reprimări poate aduce 
reacţiuni din cele mai nefavorabile unei evoluţii normale. In locul 
regulării mai bine să încerce o canalizare. Cărţile de aventuri 
utopice pătrunse de o adevărată moralitate, în care mijloacele 
tehnice întrebuințate în desfășurarea acţiunii să fie la fel de uto- 
pice, satisface nervositatea fără a oferi tinărului exemple rele sau 
mijloace pe care le-ar putea întrebuința în acţiunile lui obişnuite 
sau imaginate şi aplicate azi. Romanele lui J. Verne, în care 
lectura științifică predomină sunt unele din mijloacele nimerite. 
Descrierile de călătorii ale scriitorilor noştri (Vlahuţă, Hogaș, etc.) 
încă pot satisface nevoia psiho-fiziologică a puberului îndemnându-l 
să cunoască acele colţuri pitoreşti ale ţării noastre, fără să aducă 
cuiva vreun rău, iar lui numai bine. 


O altă modalitate de a evita influenţa rea a romanelor cu 
aventuri este contactul cu natura. S'a constatat că lectura aven- 
turilor formează lectura puberului dela sate abia într'o proporţie 
de 15—20%/, pe când pentru cel dela oraş merge până la 90%. 
Explicarea ne-ar da-o faptul că cei dela sate îşi descarcă nervo- 
zitatea prin excursii în păduri, pescuit, urcat pe dealuri și munţi 
sau după poame prin pomi; în tot cazul acţiuni mai puţin dăună- 
toare societăţii decât bandele micilor hoţi sau criminali, care ur- 
măresc spargeri sau chiar omoruri, Cei dela oraș sub influența 
lecturii cantitativ prea mare, punându-și în joc imaginaţia, ușor 
se pot deda la acte vătămătoare societăţii, mai ales că-i oferă și 
împrejurările şi mijloacele descrise în cărţi. Deci să facă excursii 
cât mai multe. 

Lectura specifică adolescenţei am putea-o cuprinde sub un 
termen general de „lectură realistă”, Ea cuprinde nuvelele, poe- 
ziile, romanele și teatrul, li zicem „realistă“ pentrucă aceasta este 
caracteristica ei; imaginaţia nu mai este pusă în situație de a 
iscodi personagii, tărâmuri şi acţiuni neverosimile, ci de a zidi o 
lume a realului așa cum sufletul adolescentului o doreşte. 

Dintre genurile amintite, romanele se citesc mai mult, apoi 
nuvelele, mai puţin poeziile și teatrul. Ca lectură specifică ado- 


313 


lescenţei putem socoti deci romanele. Romanele cu conţinut sen- 
timental, erotic, istoric și războinic sunt cele mai citite; mai puţin 
cetite sunt cele religioase, sensaţionale, psihologice, filosofice şi 
biografice. Fetele citesc mai mult romane sentimentale, erotice și 
istorice pe când băieţii pe cele de dragoste, sociale şi erotice 

Cum se explică înclinarea deosebit de pronunţată a ado- 
lescentului spre lectura sentimentală şi erotică ? O explicare aflăm 
în însăși structura sa psihică. Sufletul adolescentului se caracte- 
rizează printr'un spirit critic dialectic de o parte și printr'un sen- 
timentalism ce se revarsă în reverii de alta. Spiritul critic îl în- 
drumează spre o cunoaștere obiectiv-știinţitică a lumii, sentimen- 
talismul însă îl derutează, De aci marile planuri, reformele gro- 
zave ce încolțesc în mintea lui, spiritul gata de întreprinderi noi, 
tot atâtea manifestări nu se pot justifica decât prin marea poten- 
țialitate a elanului său vital. Curajul atât de semnificativ al acestei 
epoce își găseşte fundamentul în această conlucrare a sentimen- 
talismului cu înclinările spre reverii. Sentimentalismul este diri- 
guitorul, iar gândirea, manifestată ca spirit critic, este pusă în 
slujba aceluia. 

Acestei structuri sufletești romanele îi dau atâtea elemente 
noi, cunoștințe variate care-i satisfac gândirea și toate acestea într'o. 
formă corespunzătoare sentimentalismului său. Condiţiile externe 
ale vieţii sociale, cele interne ale propriei sale mentalități creiate: 
în cursul anilor şi ale firii sale individuale îl împiedecă să trăiască. 
vieaţa cum impulsurile sale il îndeamnă. Toate acestea le trans- 
pune într'o lume imaginară prin eroii și acțiunea romanelor, trăind 
alături de ei ceea ce în lumea reală i-ar fi exclus, 

Lectura erotică în special are însă un mare defect: ea nu 
satisface anumite trebuințe ci excită impulsurile latente și așa 
destul de puternice ale tânărului, îi creiază o obișnuinţă din ceea ce 
era doar o dorință în stare de a fi stăpânită de sufletul său, con- 
rupându-l în idealismul şi sentimentalismul său. 

Această pacoste în vieaţa tineretului se poate înlătura pe 
două căi: 1. Una externă reprezentată de societatea în care 
tânărul trăiește. Mediul social să se ferească de a oferi lectură 
aţâțătoare de impulsuri subconștiente şi a pregăti o mentalitate 
şubredă din punct de vedere moral. 2. Formarea unei voințe morale 
autonome nesdruncinabile a adolescentului, Epoca adolescenţei 
este epoca în care se pune bază unei noi vieţi sufleteşti prin con- 


314 


solidarea voinţei autonome. Tânărul e chiar capabil de a opune 
rezistență influențelor rele dacă are conștiința că însușirea lor 
nu i-ar ridica prestigiul în faţa camarazilor și a mediului social în 
general. E lucru constatat că mulţi tineri se dedau la acte imo- 
rale — indiferent natura lor -— pentru a nu-și pierde stima în 
faţa colegilor. Citirea scrierilor nepermise cu conţinut erotic gă- 
sește în orgoliul personal sau în conștiința propriului eu, un sti- 
mulent de o putere de neînchipuit, Și tocmai de aceea o con- 
ştiinţă morală solid zidită își poate cere autonomia fără teama că 
va aluneca pe panta indicată de impulsurile oarbe și necon- 
trolate, 

Lectura adultului este determinată de trei factori. In primul 
rând este elementul distracției. Obosit de munca zilei, dornic de: 
a afla o reconfortare psihică, omul matur aşa cum caută un film 
de cinema, o operă sau un teatru, umblă şi după o carte. 


Al doilea factor determinant în alegerea cărţilor pentru: 
adult este specialitatea sa profesională. Un medic se va interesa: 
de tratatele de medicină, un avocat de cărţile cu legi, etc. Este o 
cerință a oricărui profesionist de a se pune la curent cu noută-: 
tile specialităţii sale. 

In al treilea rând socotim firea, înclinările temperamentale, 
ca factor hotăritor în alegerea cărţilor de lectură. Firile erotice 
vor găsi o plăcere în citirea cărților cu conţinut erotic, cele ner- 
voase vor căuta cărţile cu acţiuni excitante, războaie, aventuri, 
etc, — Cunosc medici de seamă a căror lectură e Karl May, 
Scherlock Holmes, etc.; un general citea cu pasiune cărţile apă- 
rute în Biblioteca celor 15 Lei şi numai pe acestea. — Altora le 
place descrierile de călătorii, descoperiri, intervenţii, etc. 

Ce să citească un adult şi cum să se orienteze în alegerea 
cărţilor de citit? In ce priveşte cărțile menite distracției o orientare: 
pot da recenzile revistelor cu renume și recunoscute ca serioase, 
În al doilea rând ne putem orienta după premiile mari acordate 
autorilor pentru cutare sau cutare carte, (Premiul Nobel, ale Aca- 
demiei franceze, etc., pentru cele străine, ale Academiei Române 
Fundațiilor Regale, etc., pentru cele românești.) 

Inclimările individuale pentru anumite genuri de lectură pot 
fi satisfăcute în măsura în care ele nu sunt pe cale de a aluneca 
pe căi patologice de obsesii, fantasmagorii, etc. Aceasta pentrucă 
omul adult are o structură sufletească formată, care se bazează. 


315 


pe o seamă de habitudini oricând gata să contrabalanseze efectul 
unei cărţi rele, 

Lectura la sate. In epoca şcolară copilul citeşte de obiceiu 
cărţile pe care le primeşte din biblioteca școalei sau ca premii 
şcolare. Depinde deci de priceperea învățătorului în îndrumarea 
sănătoasă a lecturii, Ea trebue să se facă în conformitate cu nor- 
mele psihologice ale copilăriei. Pentru adolescenţă, problema e 
mai dificilă, Tineretul satului scapă de sub controlul şcoalei, 
rămânând numai sub al familiei. Pentru această epocă insă lec- 
tura nu prezintă aceeași importanță ca pentru tineretul școlar, 
Adolescentul dela sate peste săptămână e preocupat de lucrul câm- 
pului, iar dumineca se duce la hora satului, stă de vorbă înhăi- 
tându-se în cete care cutreeră satul, mai oprindu-se pe la vreo 
cârciumă sau făcând alte drăcovenii. Dela etatea de 18 ani pre- 
milităria răpește băieţilor și acest timp. In măsura în care se cere 
o îndrumare a lecturii, ea ar putea-o face tot învățătorul prin 
şezătorile literare organizate la şcoală. 

Pentru adulții dela sate ar trebui să se preocupe conducă- 
torii Caselor culturale prin o organizare a bibliotecilor corespun- 
zător nevoilor şi intereselor ţărănimii, pe ţăran îl interesează 
pentru distracție veştile din lumea mare, ceea ce ar putea afla 
în reviste şi ziare populare, poveştile, povestirile istorice din tre- 
cutul nostru și snoavele; în ce priveşte nevoile lui plugărești — 
agricultură, creșterea și îngrijirea vitelor, etc, — deşi e cam sceptic 
față de ceea ce se scrie în cărți, totuși cărţile din aceste domenii 
îl atrag şi le urmărește cu destul interes mai ales dacă sunt 
scrise într'un limbaj apropiat priceperii lui, 


316 


Material pentru conferinţe, șezători, etc. 


Vremuri grele... Oameni pentru ele” 


Schiţă pentru o conferință de arzătoare actualitate 


de Petrea Dascălul. 


În Europa s'a aprins iar focul războiului. Aproape jumătate 
dintre locuitorii ei stau de peste o lună de zile încăeraţi sau gata 
de-a se încăiera. Ceea ce cuvântul na putut împăca, va trebui 
să împace tunul, pușca, mitraliera și alte scule ucigașe. 

Dar când arde şura sau casa vecinului, nu e greu ca focul 
să sară și la bunurile tale. E deajuns o scânteie rătăcită pe aco- 
perișul uscat iască, ca vâlvătaia focului să devină mare, primejdia 
să se întindă. În astfel de cazuri se iau din vremuri măsuri de 
apărare, de îndepărtare a răului. Se aduce apă, ca să fie la înde- 
mână, se udă mereu lucrurile ușor de aprins, se îndepărtează din 
calea focului tot ceea ce ar putea atrage dogoreala flăcării. Uneori, 
când prăpădul limbilor de foc se preface în catastrofă amenințătoare 
de-a înghiţi uliți intregi, se pun la cale dărâmări de case, șuri, 
şoproane, pălanuri, garduri, pentru a opri lăţirea şi întinderea lor. 
Nu când se ivește cocoşul roșu, — flacăra — pe acoperișul casei 
sau a șurii, se aleargă după apă, ci cu mult înainte, până ce nu-și 
arată ciocul, 

Aşa e şi în vreme de războiu sau chiar și numai în zile de 
ameninţare cu războiul, măsurile de apărarea hotarelor se iau cu 
mult înainte și nu când dușmanul a dat buzna în hotarul țării. 
De hoţul ce vrea să te prădeze, te aperi mai ușor la poartă, 
decât după ce ţi-a intrat în casă. Şi cum focul războiului e în 
preajma hotarelor noastre, nu putem sta cu mâinile în sân şi cu 
ochii la cer. Flacările încăierării sunt atât de aproape, încât scân- 
teile lor pot foarte ușor să ne aprindă şi casa noastră, casa tu- 
turora, care este ţara. De aceea M. Sa Regele cu înalții Săi sfet- 
nici au hotărit, încă dela începutul ivirii primejdiei concentrarea 
mai multor contingente de soldaţi, pe cari înarmându-i i-a trimis 
la granițe să stea de veghe neadormită, iar în caz când focul s'ar 
aprinde, să-l stingă sau să-l oprească de-a se lăţi în ţară, Nu e 


317 2 


ușoară, nici plăcută aceasta priveghere de zi şi noapte, din pri- 
măvară până acum în prag de iarnă, stând cu arma în mână, 
gata de-a apăsa pe trăgaciu. Dar când toate ţările o fac, nupu- 
team rămâne noi mai nepăsători, mai culcaţi pe-o ureche. Şi cum 
iocul încă arde tot mai cu furie, de unde putem ști că nu sare 
şi la noi? l 

Concentrările poruncite de M, Sa Regele, care veghează cel 
dintâi şi mai treaz la hotarele intereselor româneşti au fost și sunt 
necesare, aşa cum e necesară încuierea porții, dacă vrei să te 
aperi, din bună vreme, de hoți sau cum e de lipsă apa dacă 
vrei să stingi focul. Deci a mai discuta sau cârti contra acestor 
măsuri de apărare, nu e nici iertat, dar nici nu-i faptă de bun 
cetățean. Văicărelile, plângerile, oftaturile, glasurile și bocetele 
plângăreţe nu-și au locul, în vremea când, nu departe de noi bu- 
buiesc tunurile, vorbesc sculele ucigătoare, mor oamenii, ard ca- 
sele, se prăpădesc bogății de mare preţ. 

Un prieten îmi povestea, cum lăptăreasa lui, — femeie dela 
sat, — deschizându-i ușa în fiecare dimineaţă, îi aducea câte-o 
jelanie în casă: 

— „Rău de noi, Domnule, că mi-au dus feciorul la oaste, 
L'or plecat chiar alaltăieri la graniţă, pe zonă”. 

Alteori şi mai plângăreaţă : 

— „Mi-or dus și pe ginerele.. Acum, suntem gata... Numai 
sufletul din oase îl mai avem...“ 

In altă zi, cu altă plânsoare: 

— „Acum, nu vă mai pot aduce lapte... Ne-or luat și-un 
cal, fie-le pomană, să le fie“. 

Și așa într'o zi ca 'n alta. 

— „Ca s'o cuminţesc puţin”, — spunea prietenul, — „mi-am 
luat într'o zi răgazul să stau de vorbă, mai lungă, cu ea, 

— „Şi zi, așa... Nu le-or fost destul, că ţi-au dus feciorul 
și ginerele, ţi-au mai luat și calul din ham!?“ 

— „Şi, Domnule și... Chiar bătaia lui Dumnezeu...“ 

— „Da' un cal tot ţi-au lăsat,..” 

— „Da' ce vreai, să mi-i ia pe amândoi ?” 

— „Nu c'aș vrea eu, dar, vezi s'ar putea întâmpla și asta... 
Ba s'ar putea, Doamne ferește, să-ţi dărâme casa, să-ţi ia chiar 
şi vieaţa D-Tale...“ 


318 


— „Doamne nu ne lăsa“, — făcu lăptăreasa, împletind o 
largă și cucernică cruce. „D-ta ai vrea una ca asta?“ 

— „N'aş vrea, dar câte nu se pot întâmpla întrun războiu: 
rele peste rele și nenorociri peste nenorociri, una mai mare, decât 
alta”, 

— „Doar' ne-o păzi Dumnezeu. Să rămânem numai cu 
atâta. N'am mai zice nimica”, încheie vorba lăptăreasa, îndrep- 
tându-se spre ieşire. 

„Care va să zică, nu-i chiar aşa de mare răul și necazul 
de acum. El poate fi şi mai mare și mai îngrozitor ?..." 

„Și mai și, Domnule, dar Dumnezeu drăguţul nu ne va 
lăsa...” 

Din acel ceas, spune prietenul, lăptăreasa lui, nu are alt 
cuvânt, decât: „Doamne ferește-ne de mai rău!”. 


Asupra concentrărilor fiecare cetățean cu capul limpede şi 
judecata în rând, trebue să fie bine edificat. Ele nu pot fi ușurate 
decât în momentul când primejdia războiului a trecut, Acest mo- 
ment nu va fi știut şi cunoscut de nimeni altul, decât de cei cari 
au chemarea să-l descopere. 

Dar, cum cel dus, să stea de strajă la hotarul ţării are lă- 
sată acasă familia: soţie, copilași, părinţi, fraţi, surori, poate unii 
bolnavi, neputincioşi, cărora le-a fost ajutor și sprijin, câştigător 
de pâine, ocrotitor în zile grele, golul rămas în urma lui trebue 
repede umplut. Aceste braţe luate de pe toporiște, de pe coarnele 
plugului, de pe jugul carului, de pe coada sapei sau a târnăco- 
pului și încleștate pe ţeava armei, apărătoare de țară și moşie, 
trebuiesc înlocuite. Nu se poate ca un sat de oameni înţelegători, 
să nu poată înlocui o sută, două, de braţe, luate dela rostul lor 
și puse la un rost mai mare, mai al tuturora, 

Munca câmpului cere trudă și oboseală mare. O ştim toţi 
cari ne-am hrănit din această muncă, Mai ştim, că o femeie, oricât 
ar fi ea de voinică și de harnică, nu va putea nici când birui 
greul dus de-un bărbat, De aceea în muncile grele să li se dee 
ajutorul cerut de necesităţi, 

Bătrânii şi copiii oricât şi-ar pune la încercare puterile, nu 
vor putea înlocui braţul vârtos, puternic. şi priceput al bărbatului 
sau al flăcăului dus. Sunt munci, la cari pe lângă putere şi vi- 
goare bărbătească, se mai cere şi pricepere. Ori, răsturnarea, în- 
cărcatul şi aducerea în curte a buşteanului pentru lemne de foc, 


319 2* 


nu o va putea face zece femei şi toți atâţi copilandri, cum ar 
putea-o face doi-trei bărbaţi obișnuiți cu greul acestor fel de lu- 
crări. Tot aşa e cu aratul, semânatul, urcatul porumbului în co- 
șare, poduri și alte zeci de îndeletniciri plugărești. 

Familiile din cari s'au dus unul, doi, chiar și trei puteri de 
muncă, se vor sili să-și împartă greul pe umerii celor rămași 
acasă. Aceștia siliți de împrejurări, se vor opinti din toate pu- 
terile, să ducă carul poverilor mai departe. De aceea nu vor fi 
rari cazurile, când femeile vor purta biciurile și coasele pe umeri, 
bătrânii, — gârboviţi, —- şi copilandri nevrâstnici vor gâfâi şi se 
vor încorda la răsturnarea plugurilor pe spate și la îndrumarea 
lor pe brazda ogorului. 

Dar este o limită, o margine a puterii trupeşti, A trece 
peste această miezuină, înseamnă a te răsturna în mormânt sau 
a te prăvăli pe costila, pe care nu vei mai urca-o niciodată, Sunt 
legi fireşti, naturale, care trebuesc ținute. Nu poţi cere unui gârbovit 
de ani sau unui copil necopt muncă şi încordare peste puterile 
lui. Pe lângă, că e nefiresc, mai e și neomenos. 

Şi mai este şi altceva, în sprijinul celor ce le vom mai spune. 
Dacă concentraţii stau de pază la hotare, nu numai pentru ei şi ai lor, 
ci şi pentru mine, pentru tine, pentru el, pentru noi, toţi şi toate, 
oare nu e omenește, creștineşte, ca și noi să facem ceva pentru ei? 

Cei duși sunt puţinii, cei rămași acasă e mulțimea. Oare cei 
mulți să nu fie în stare a ajuta și a umplea cele câteva goluri 
de braţe muncitoare, mutate vremelnic la rosturi de mare folos 
obştesc? Unde nu vor fi suflete înțelegătoare pentru timpurile 
mari de azi, nu se va putea face nimica sau aproape nimica. Se 
va repeta istoria plină de învățătură, a scoaterii sacului cu grăunțe 
din gârlă, de către cei trei tovarăși în ale neînţelegerii: racul, 
broasca și știuca. Acolo unde, a despărţi, a ațâţa la desbinare, 
a vâna interese personale, a tulbura apele liniștite, a căuta noduri 
în papură, a răzbuna păcate vechi dar neuitate, — e virtute, 
acolo glasul vremurilor istorice nu se va putea face auzit. Acolo, 
întâi să se facă slujba sfeştaniei de curățirea şi alungarea duhu- 
rilor rele, apoi să se înceapă opera mare de ajutorare a familiilor 
celor concentrați. Cu inimi înăcrite şi minţi constipate, — în- 
cuiate, — nu se vor face mari lucruri, 

Dar să mulţumim lui Dumnezeu, că mai mulți și mai nume- 
roşi sunt contrarii celor de mai înainte. In comunitatea satelor 


320 


noastre sunt suflete şi energii, cari sau pus și se vor pune în- 
totdeauna, când cer interesele neamului, în fruntea treburilor de 
bine obştesc. Aceștia vor ști pune în mişcare aparatul de ajuto- 
rare a familiilor celor concentrați, 

Acestora ne alăturăm toţi, cari servim o cauză comună: 
întărirea neamului. 

De aceea ne dăm și noi părerea, fără de-a ne impune 
punctul! nostru de vedere. 

Intâi vor trebui mobilizate toate inimile bune, înţelegătoare 
ale satului. De pe tribuna Căminului cultural, din amvonul bise- 
ricii, catedra şcoalei, din colţul de poveşti al satului, să se cheme 
lumea la frăţeasca unire de ajutorare a familiilor rămase văduvite 
de braţele muncitoare. 

Mă gândesc la buna înțelegere și la armonioasa conlucrare 
a tuturor conducătorilor din sat. La acea înțelegătoare muncă pe 
care am cunoscut-o, odată, în vremurile de subjugare străină, 
într'un fruntaș sat, în care astăzi dihania învrăjbirii rânjește vic- 
torioasă din orice colţ. 

Acei conducători înţelegători ai satului vor ști descoperi o 
cameră călduroasă, în care mamele să-și lase pentru o oră, două, 
leagănul cu pruncul adormit in el, până ce se repede să i se 
macine o mână de srăunţe, sau să-și fărâmiţeze brușii țarinei în- 
sămânţite. Căci nu-i mai întristătoare privelişte decât o mamă 
robotind cu pruncul acățat de gât şi expus la răceala toamnei, 
Să scăpăm aceste mlădiţe ale neamului, ocrotindu-le din frageda 
etate, pentru a le avea întărite pentru alte vremuri grele, ce poate 
vor mai urma. 

Trebuesc făcute înţelegătoare toate femeile din sat să pri- 
mească a ocroti pe copilașii nevârstnici ai celor plecaţi, ori de 
câte ori mamele lor sunt silite să-și părăsească casa, pentru a-și 
vedea de lucru dinafară. 

În satele mici conducerea ajutorării celor concentrați poate 
fi încredinţată unui singur comitet, din care însă nu pot lipsi cei 
mai luminaţi și marinimoşi țărani din sat. In satele mari să se 
formeze mici comitete de conducere, fie pentru câte o stradă, 
două, fie pentru câte un grup de case, strâns unite între olaltă. 
Nu e grâșită nici înființarea de comitete pentru câte un dric de 
hotar, putându-se mai ușor controla starea câmpului lucrat din 
milă și cu ajutor obștesc. 


321 


Membrii comitetelor de ajutorare vor cunoaște lipsurile fie- 
cărei familii, Ei vor şti împărți munca cerută de necesităţi, intre 
membrii, cari vor trebui să o îndeplinească, cu acea tragere de 
inimă, ca pe a lor proprie. 

Munca îndeplinită fără tragere de inimă, nu e ajutor. E mai 
mult înșelătorie. Cel ce ajută pe altul, să se gândească la pro- 
verbul: „Astăzi ţie, mâine mie“, aplicat pentru cazul de față. 


Grupul oamenilor de conducere a operei de ajutorare poate 
fi subimpărţit și în specialități, unii se vor îngriji de procurarea 
lemnelor de foc, alţii de lucrarea câmpului, starea sanitară, situaţia 
morală, îmbrăcăminte, etc. Dacă în jurul Căminului cultural s'au 
strâns și unit oameni de suflet, bărbaţi cu bună intenţie față de 
satul al cărui pământ il calcă, opera de ajutorare a familiilor 
celor concentrați, se va îndeplini spre multumirea tuturora. Un 
mai bun prilej de verificare, de examen al conştiinţelor, alese să 
conducă Căminul cultural, în ințelesul strict al legii, nici că se 
putea da. 

Biserica și şcoala pot ajuta mult la ușurarea acestei sarcini, 
Cuvântul rostit de pe amvon, îndreptat cu căldură, va mișca inima 
cea mai împietrită, ce se va înmuia în fața nenorocirii altuia. 

Lumea şcolară, cu sentimentul ei nevinovat, va fi instru- 
mentul cel mai eficace, drumul cel mai scurt și nimerit de-a 
mişca sufletele părinţilor pentru opera mare și creștinească a 
binefacerii. 

Care mamă nu se va induioșa văzându-și fetița croşetând 
un ciorăpior sorocit unui băieţel de om sărac, şi al cărui tată de 
luni de zile stă stâlp neinfrânt la granița ţării? 

Ce inimă de tată nu-și va picura mulțumirea văzându-și 
odrasla impărţindu-şi bucata de pâine cu ortacul de școală a 
vecinului dus de poruncă mai înaltă cine ştie unde? 

Nimeni să nu se bizuie pe părerea, poate înșelătoare, a în- 
depărtării primejdiei dela hotare, căci nime nu ştie ce poate aduce 
ziua de mâine, 

Dacă lângă via încărcată cu rod, trebue oricând păzitor, cu 
atât mai mulți păzitori îi trebuesc unei ţări râvnite de mulți lacomi. 

Pe făgăduelile de pace ale unora și altora nu te poţi bizui 
prea mult. Încrederea ţi-o poate da numai tăria naţiei tale. Și naţia 
e tare, după cum o ai ştiut organiza şi pregăti în vremuri de 
pace pentru zile de războinică vieaţă. 


322 


În tot cuprinsul ţării să se pornească acțiunea de organi- 
zare a ajutorării familiilor celor concentrați astăzi, mobilizați poate 
mâine. Această ajutorare să nu fie numai o alifie fără nici un 
efect, ci adevărata medicină, ce vindecă rana dureroasă, 

Cu cât concentratul își va ști familia mai ocrotită, cu atât 
îi va crește puterea de a învinge greutăţile concentrării. Și-apoi 
țara o formăm toţi, nu numai unii. La susţinerea şi apărarea ei să 
luăm parte fiecare. Unul pe frontul graniţelor, altul acasă, în- 
lăuntrul ţării. 

Numai din încleștarea tuturor voinţelor, va putea răsări în- 
vingerea sau se va putea apăra pacea. 

O ţară, ce nu se poate bizui pe tot ce are viu în ea, e ca 
o mână, a cărei, unul sau două degete nu vor să lucreze. 

Incercaţi deosebirea: prindeţi un lucru cu puterea celor 
cinci degete dela mână, după care probă, repetaţi incercarea fără 
ajutorul, fie, chiar şi a degetului mic, 

Organizarea ajutorării familiilor concentraţilor să fie obiec- 
tivul cel mai însemnat de ajuns, a zilelor prezente, 


323 


Din activitatea „Astrei“ culturale. 


Două expoziţii ale „Astrei“ la Cluj 


Adunarea generală din acest an a „Astrei“, convocată la 
Cluj pentru zilele de 9, 10 și 11 Septemvrie, ar fi fost fără 
îndoială o culme în lungul şir de manifestații şi serbări naţionale, 
cu care Asociaţiunea a împodobit istoria din ultimii optzeci de 
ani ai Ardealului. De proporţiile ei grandioase şi-au dat seama 
nu numai cei ce, în frunte cu dl Dr, Iuliu Haţieganu, preşedintele 
despărțământului Cluj, lucrau de mai bine de o jumătate de an 
la organizarea ei, ci întreagă obștea românească, care se pregătea 
să ia parte la serbările din capitala Ardealului, în număr și întrun 
elan cu totul neobișnuit, 

Când totul era pregătit a venit însă, peste bucuria noastră, 
tragica schimbare a situaţiei internaţionale. Când ochii tuturor se 
îndreptau cu îngrijorare spre hotarele țării, „Astra“ nu mai putea 
chema la î.stivităţi, chiar dacă ace:tea aveau drept ultim scop în- 
tărirea solidarităţii naţionale, cea mai de preţ pavăză a noastră 
în aceste vremuri de grea cumpănă. De aceea serbările au fost 
amânate pentru vremuri mai senine, a căror nădejde nam pier- 
dut-o încă. Clujul, care n'a organizat nici o adunare generală a 
„Astrei“ în anii de după războiu, vrea să ne dea adunarea lui, 
— şi ne-o va da-o, 

Dintre manifestările merite să ilustreze adunarea dela Cluj, 
erau însă două care nu mai puteau fi amânate, mai ales că pre- 
gătirea lor, împreunată cu mari cheltuieli, a fost dusă la bun sfârşit 
până în cele mai mici amănunte. E vorba de cele două expoziţii: 
„Astra în documente, cărţi şi imagini“ și „Expoziţia de artă pla- 
stică ardeleană (1919— 1939)“, Inaugurarea lor a avut loc la 10 Sept., 
în cadre deosebit de sărbătoreşti, cu participarea d-lor Ministru al 
Cultelor Dr. N. Zigre, Subsecretar de Stat dela același departa- 
ment, lon Marin Sadoveanu, a I. P. S. Lor Nicolae Colan, Epi- 
scopul ortodox şi Iuliu Hossu, Episcopul unit al Clujului, a d-lui 
Dr. C, Tătaru, Rezidentul Regal al Ţinutului Someş, a d-lui prof. 
N. Drăganu, prorectorul Universităţii, a d-lui Dr, luliu Moldovan, 
președintele „Astrei“ și a d-lui Dr. Iuliu Haţieganu, preşedintele 


324 


desp. Cluj şi Tribunul Şoimilor, precum și a unui neobișnuit de 
numeros şi de select public, în rândurile căruia am remaroat cu 
bucurie și pe câţiva din președinții despărțămintelor noastre, 

Ce au fost aceste expoziţii se poate vedea din cuvântările 
rostite cu acest prilej, pe care le reproducem mai jos, textual sau 
în rezumat. Ne mulțumim să adăugăm că amândouă au fost adă- 
postite în localurile admirabil înzestrate în acest scop ale Univer- 
sităţii „Regele Ferdinand I" şi anume Expoziţia „Astrei“ în sălile: 
Bibliotecii Universitare, iar cea de artă plastică în sala de confe- 
rinte a Colegiului Academic. Bogăția materialului expus, achi- 
ziţionat în împrejurări neobișnuit de grele, precum și prezentarea 
lui a satisfăcut până şi cele mai exigente pretenţiuni. Comitetele 
organizatoare ale expozițiilor merită întreaga noastră recuno- 
ștință, 

Festivitatea de inaugurare a expoziţiei „Astrei“ a avut loc 
în sala de conferințe dela Biblioteca Universităţii, de unde după 
vizitarea expoziţiei publicul a trecut în splendida sală festivă a 
Colegiului Academic, unde a fost deschisă expoziţia de artă pla- 
stică, La aceasta din urmă au fost expuse 91 de picturi şi 16 sculp-: 
turi de către 44 artiști ardeleni și bănățeni de după Unire, în 
vieață sau dispăruţi. Ambele expoziţii au fost unice în felul lor, 
„Astra“ a avut, astfel, norocul să aibă la Cluj cea dintâi expo- 
ziţie a ei, iar arta plastică ardeleană cea mai bogată şi mai fru- 
moasă expoziţie din câtea văzut Ardealul, Din aceste motive, cele 
două manilestări clujene au avut o adâncă semnificaţie, subliniată, 
de altfel, de întreaga noastră presă, Sperăm să fie amândouă un 
început pentru astfel de manifestări, de care adunările noastre ge- 
nerale au fost lipsite până acum. 

Expoziţiile au rămas deschise până la 10 Octomvrie, 

Lăsăm să urmeze cuvântările rostite cu prilejul inaugurării, 
Ambele festivități au fost prezidate de di Dr, Iuliu Moldovan, 
președintele „Astrei”. 


1. Expoziţia „Astra în documente, cărţi şi imagini“. 


Discursul d-lui Dr. N. Zigre, Ministru al Cultelor. 


„Astra” Asociaţiunea pentru literatura română şi cultura po-- 
porului român, de 78 ani îşi împlinește misiunea nobilă şi națio-- 
nală de culturalizare a poporului român din Ardeal, 


325 


Fondată in epoca de revenire la încrederea în propriile sale 
puteri ale Națiunii, după o amorţire în urma luptelor eroice de 
libertate din 1848—49, înăbuşite de baionetele imperiale, „Astra” 
noastră de-a-lungul alor trei pătrări de veac, a slujit cultura și 
conștiința națională a poporului român din Ardeal, Crișana, Banat 
:şi Maramureş, 

Vigoarea şi energia poporului român din Ardeal, erupte în 
splendidele manifestaţiuni politice şi de eroism de arme pentru 
libertatea naţională, neizbutite în urma perfidiei imperialismului 
sguduit, dar încă neinfrânt, a căutat să-şi afle alt câmp de ac- 
țiune, — câmpul vast şi roditor al culturii. 

Urmașii iobagilor trăiţi atâtea veacuri în întuneric, voiau să 
ajungă la lumină, prin propriile lor puteri, prin biserica și școala 
românească, prin carte, presă, prin meserii şi comerţ, bănci și in- 
stituțiuni financiare, — prin toate mijloacele pe care civilizaţia de 
„atunci le oferea năzuinței de progres a omenirii. 

In anul 1861 la Adunarea Generală ţinută in zilele de 
23—26 Octomvrie la Sibiu, a luat ființă sub conducerea nemuri- 
torilor Arhierei Andrei Baron de Șaguna şi Alexandru Sterca Şu- 
luţiu, secondaţi de alţi mari fii ai neamului, „Astra“, azi octoge- 
nară, dar rămasă totuși tânără, 

Mai mult de cinci decenii „Astra“ a fost unul dintre cei 
mai importanţi factori ai pregătirii terenului sufletesc pentru unirea 
politică, iar după Unire, a rămăs pe aceiași linie de conduită, cu 
același elan tineresc, în cimentarea solidarităţii naţionale pe teren 
cultural şi social. Chiar astăzi ea dorea să manifesteze in mod 
grandios unitatea şi solidaritatea naţională în jurul Regelui nostru 
Carol al II-lea, 

Chemată la vieaţă într 'un timp de reculegere naţională, „Astra“ 
în decursul răstimpului dela luarea ființei sale până în momentul 
„actului istoric al Unirii, şi-a indeplinit cu perseverenţă şi cu sa- 
crificiu menirea sa, urmând cuvintele arhiereului Șaguna rostite 
la întemeierea ei, prin care a cerut dela fiii neamului românesc 
„O perseverenţă de fier şi un sacrificiu de inimă”. 

„Astra“ a contribuit la desvoltarea literaturii române prin 
studii, publicaţiuni, premii și mai ales prin revista „Transilvania“, 

A intemeiat biblioteca „Astrei“, Muzeul istoric şi etnografic, 
şcoala civilă de fete cu internat, a ajutat şcolile lipsite de mijloace, 
a organizat despărțăminte pentru o cât mai bună răspândire a cul- 


326 


turii, prin participarea, în organele sale a elementelor locale şi 
pentru întărirea conştiinţei naționale la sate şi în orașele în- 
străinate, 

Eroul Națiunii, Avram Iancu sub povara groaznicilor desa- 
măgiri îşi scria în anul 1850 testamentul, lăsându-și toată averea 
sa „în folosul Națiunii pentru ajutor la înfiinţarea unei Academii 
de drepturi, tare crezând că luptătorii cu arma legii, vor putea 
scoate drepturile Națiunii“. 

Avram lancu înflăcărat de ideia că un popor numai prin 
jertfă de sânge își poate crea independența și libertatea, a strâns 
armată şi a luptat cu arme şi n'a fost învins de arme, ci de fe- 
lonia dominanţilor, 

Astfel înfrânt, în sufletul său sfâșiat a rămas o ultimă spe- 
ranţă pentru Națiunea sa, -— lupta cu arma legii, ceea ce pre- 
tindea înmulţirea luptătorilor intelectuali dintre fiii foştilor iobagi. 

„Astra“ condusă de această necesitate impărții un număr în- 
semnat de stipendii tinerilor dela şcolile secundare şi superioare 
care urmau să devină tot atâţia luptători, luminători şi conducă- 
tori devotați ai poporului. 

Dar poporul român pentru o ascensiune pe scara culturii, 
avea nevoe de muncă constructivă şi pe teren economic, pentru 
care scop „Astra“ căută să creeze comercianţi și meseriași români, 
acordând burse unui număr mare de ucenici din meserii şi negoţ 
şi dete ajutoare elevilor dela şcolile de comerţ, care deveneau 
conducătorii și funcţionarii băncilor, atât de folositoare în desvol- 
tarea economică și în lupta de existență a poporului român. 


Răsfoind colecţia revistei „Transilvania“, găsim un vast pro- 
gram de culturalizare a satelor, din care pe lângă partea sufle- 
tească nu lipseşte nici cea gospodărească, cu grija la circumstan- 
tele de traiu ale ţăranului din Ardeal, cu îndemnuri la o raţio- 
nală cultivare a pământului, a păşunii, a pădurii, la o bună în- 
grijire a vitelor şi animalelor; găsim sfaturi şi îndrumări pentru 
intensificarea industriei casnice, poveţe şi învățături către țărance 
pentru gospodăria rurală, îndrumări igienice, cu un cuvânt: un 
adevărat program modern al unui institut social, 

„Astra“ a popularizat toate aceste învățături prin adunări, 
prin prelegeri poporale, prin înființarea de biblioteci la sate, prin 
publicarea unei serii de lucrări ale Bibliotecii poporale, prin orga- 
nizarea de expoziţiuni, 


„321 


Dacă mai adăugăm rolul important social-naţional al „Astrei“, 
împlinit prin adunările ei generale ţinute în diferitele localităţi, 
centre de regiuni, adunări cu adevărat sărbătoreşti, la care s'au 
întrunit în același gând şi același comandament naţional, români 
şi românce, popor şi intelectuali, într'o sinceră înfrățire, bilanţul 
„Astrei“ la unirea neamului se încheie cu un mare capital moral, 
câştigat prin conservarea fiinţei etnice și prin întărirea materială, 
morală şi culturală a Românilor din Ardeal. 

Rolul „Astrei” n'a încetat însă odată cu Unirea. Neuitatul 
Vasile Goldiș, fost preşedinte al „Astre“, în cuvântarea ţinută la 
congresul cultural al „Astrei” în Sibiu, la 24 Aprilie 1930, l-a 
definit cu următorul răspuns dat la întrebarea pusă sie-și: „Ce 
rost mai are „Astra“ în Statul Român?” — „Noi vom răspunde 
că Statul este o solidaritate mecanică, o Națiune însă este o soli- 
daritate organică, Statul Român nu a fost totdeauna, el a fost clădit. 
piatră de piatră prin solidaritea organică a Naţiunei române de 
pretutindeni ca o minune în istoria omenirii și tot această solida- 
ritate organică a Națiunii române îl va susţine în faţa tuturor pri- 
mejdiilor dinafară ori dinlăuntru, fiindcă acum vântul nu urlă 
numai dinafară, ci şi din mijlocul Nostru și drapelul va trebui 
strâns cu înzecite puteri, pe cari nu ni le dă decât solidaritatea 
conștientă a neamului, steaua de ieri desprinsă din cer şi bătută 
în inimile tuturor, 

Citind programul proiectat pentru adunarea generală anuală, 
care urma să se ţină aici cu un deosebit fast pentru a da amploarea 
cuvenită celei de a doua adunări ţinută în Cluj, — prima fiin 
în anul 1867, —- constatăm frumoasa împletire a programului cul- 
tural-artistic cu cel al avântului tineresc, prin chemarea de către 
Şoimii Neamului la Credinţă și Muncă pentru Ţară și Rege, 

Ce sublim se prezintă tăria „Astrei” că la o distanță de 72 
ani, în același oraş manifestă aceeaşi solidaritate de cultură, de 
artă și mai presus de toate aceeași solidaritate naţională, 

Documentele cărţile, ilustrațiile expuse aici sunt dovezile irefu- 
tabile ale împlinirei chemării „Astrei“ pe care a determinat-o. 
Baronul Vasile Popp, președintele ales aici în Cluj la adunarea 
Generală din anul 1867, în cuvântarea sa rostită la adunarea gene- 
rală din anul 1872 la Sebeșul-Săsesc, astfel: „Asociaţiunea este 
menită să deștepte, să nutrească şi să conserve simţul naţional, să 
scutească și să cultive limba şi prin aceasta existența naţională“. 


328 


Prin însoţirea noastră documentăm, că suntem demni succesori ai 
străbunilor noştri despre care scrie Bonfiniu, că „s'au văzut a se 
lupta mai mult pentru limbă decât vieaţă“, adecă mai mult pentru 
existenţa naţională, decât individuală, „Asociaţiunea“”, face, ca până 
când în cele politice suntem desbinaţi și în parte înverșunaţi unii 
în contra altora, aşa zicând până la cuțite — aici la sânul mamei 
noastre, unde ascuţişele săgeţilor invidiei s'au tâmpit, unde veninul 
urei s'a lăpădat afară, aici tot cu aceleaşi cuvinte române dulci 
ne îndulcim, toți suntem fraţi, toți mergem pe aceeaşi cale, toți 
într'o înţelegere frățească, ca un trup și suflet, facem pași înainte 
în literatură şi cultură! Așa legaţi întru legăturile unităţii naţionale 
vom ajunge la limanul dorit, la care tindem prin sprijinirea Aso- 
ciațiunii”, 

Astăzi, „când vântul urlă dinafară” cum spunea Vasile Goldiș, 
solidaritatea organică a naţiunii române va susține Statul Român 
în faţa tuturor primejdiilor, 

Bătrâna instituțiune a Ardealului, Asociaţiunea pentru lite- 
ratura şi cultura poporului român, permanent reînoită, prin tinerile 
generaţii, servește mai departe ideea solidarităţii naţionale pusă la 
temelia ei şi manifestată într'un spirit înălțător în aceste zile de 
grea cumpănă, de toţi românii dela frontiera de Vest până la toate 
celelalte fruntarii într'un singur gând a apăra Ţara prin orice jertfă 
sub comanda înţeleaptă a Marelui ei străjer Regele Carol al II-lea, 

Din înțelepciunea, curajul și prevederea Lui, desbinarea şi 
înverșunarea a dispărut „Veninul urii sa lăpădat afară... toţi 
suntem fraţi, toți mergem pe aceeaşi cale, toţi întro înţelegere 
frăţească”, pentru întărirea sufletească și materială a scumpei noa- 
stre Patrii, toți uniţi în hotărirea de a păstra moştenirea strămo- 
șească câştigată cu atâta jerttă de sânge şi cu sudorile muncii, 
Suntem gata la datorie cu credinţă pentru Ţară și Rege. 

Deschid această expoziţie și doresc ca documentele, cărțile 
şi imaginile expuse aici sub îngrijirea inimoșilor şi iluștrilor con- 
ducători ai „Astrei“, — mărturie a unei munci solidare şi de cre- 
dinţă a multor generaţii în aproape opt decenii, să fie un imbold 
pentru toţi în a crede în propriile puteri ale Națiunii Române, 
care au învins de-a-rândul secolelor orice vijelie şi vor înfrunta 
și în viitor orice furtună, 

Datorim mulțumire și recunoștință d-lui președinte a! „Astrei“, 
d-lui Dr. Iuliu Moldovan și în deosebi d-lui președinte al despăr- 


329 


țământului Cluj al „Astrei“, d-lui Dr, Iuliu Haţegan, precum şi 
colaboratorilor lor, pentru oboseala și munca depusă în organi- 
zarea acestei expoziţii şi peste tot în pregătirea marei manifestații 
naţionale și mulţumindu-le pentru tot ce au făcut, doresc ca timpul 
să se liniștească, bolta cerului să se însenineze și serbarea amâ- 
nată să se ţină întro atmosferă limpezită întru slava Națiunii, 
Țării şi a Regelui. 


Prezentarea expoziţiei de prof. lon Breazu, secretar al 
„Astrei“, 


Multe expoziţii a organizat „Astra“ în cei 78 de ani de când 
a fost întemeiată, nici una n'a fost însă consacrată propriei sale 
activități. Dificultatea strângerii materialului, risipit în atâtea locuri 
— căci unde n'a spus „Astra“ un cuvânt și unde n'a lăsat o carte, — 
lipsa de local, de oameni şi de mijloace, au fost tot atâtea motive 
care au întârziat o astfel de manifestare, deosebit de folositoare 
nu numai marelui public, dar chiar membrilor „Astrei”, cara 
adeseori au o ideie foarte sumară despre trecutul atât de bogat 
al instituţiei şi despre întinderea activității ei. Organizatorii con- 
gresului dela Cluj au crezut însă că oricare ar fi obstacolele care: 
le-ar sta în cale, să facă începutul. Viitoarele congrese vor putea 
să corecteze şi să amplifice, ceea ce au inițiat ei. 

Ei au mai crezut că această expoziţie se încadrează foarte 
bine în ciclul manifestărilor dela Cluj, menite să sărbătorească al 
douăzecilea an dela Unirea Ardeaiului,. Asociaţiunea a contribuit, 
prin actele și spiritul ei, în mod covârșitor la pregătirea actului 
istoric din 1918; în cele două decenii care sau scurs de atunci 
încoace a săvârșit fapte, nu în deajuns de cunoscute și de apre- 
ciate, care sunt o podoabă a vieţii românești a Ardealului liber. 

Vremurile de grea încercare prin care trecem, ne-au împie- 
decat să ne ținem adunarea generală și festivitățile împreunate cu 
ea. Cu toate acestea expoziţia noastră îşi deschide porțile, Când 
monstrul războiului își arată colții la hotarele ţării, e bine să ne 
retragem în cetăţile pe care se reazimă neamul, Și „Astra“ este 
una din aceste cetăţi. La vatra ei, flacăra unităţii și a solidarităţii 
naţionale nu s'a stins niciodată, iar fumul jertfei pentru binele ob- 
ștesc, s'a ridicat totdeauna imaculat spre ceruri, 

Cei ce vor trece pragul expoziţiei noastre, vor găsi la fiecare 
pas îndemnuri pentru virtuţi, lată-i la loc de cinste pe Regele Fer- 


dinand şi M, S. CAROL Il, Preşedinţii de onoare ai „Astrei“, a 
căror înaltă prezenţă la festivitățile și adunările ei, au ridicat mai 
mult decât orice prestigiul instituţiei, 

lată-i la loc de onoare pe cei zece președinți dispăruţi, ale 
căror tablouri au fost aduse dela Sibiu, pe Mitropolitul Andrei: 
Șaguna, cel dintâi și cel mai mare ctitor al „Astrei“, pe Timoteiu 
Cipariu, al cărui discurs despre limba românească, din adunarea 
de constituire dela Sibiu din 1861, a fost și va fi rostit ca o ru- 
găciune de către toate gnnerațiile românești, pe harnicul şi iscu- 
situl Gheorghe Barițiu, pe devotatul Iacob Bologa, pe Vasile Lad. 
Pop, loan Micu Moldovan, Alexandru Mocionyi, Iosif Sterca Şu- 
luţiu, Andrei Bârseanu, Vacile Goldiș — patriarhi ai vredniciei și 
ai spiritului românesc, chivernisitori înţelepţi, cârmuitori neînfricaţi. 

De sub vitrine ne chiamă documentele, cărţile și fotografiile, 
aduse în mare parte dela Sibiu, sau din alte centre ardelene și 
bănăţene. Câteva din actele și protocoalele începutului; tabloul 
membrilor fondatori şi de onoare (printre aceştia și personalităţi 
din vechea ţară), scrisori şi manuscrise dela marii întemeietorii — 
tot atâtea mărturii vrednice de a figura întrun muzeu naţional, 
Unele din ele vorbesc de iniţiative generoase și îndrăzneţe ca de 
pildă acea a Academiei de Drepturi, a cărei ideie s'a desprins 
din testamentul lui Avram lancu şi a fost unul din visurile cele 
mai scumpe ale fruntașilor ardeleni și pentru care -— după cum 
se poate vedea dintr'o listă de subscripţie expusă — până şi in- 
stitutorul din laşi, Ion Creangă a contribuit cu doi galbeni, 

Apoi diplome de membri de onoare și fondatori, acte în le- 
Sătură cu expoziţiile dela Braşov, din 1862, Sibiu din 1882 și 1905, 
evenimente care au pus în mișcare toate straturile societăţii ro- 
mânești din Ardeal. 

Fireşte că n'am putut trece peste adunările generale ale- 
„Astrei“, ţinute an de an în alt oraş, despre care Andrei Bâr- 
seanu, unul din preşedinţii „Astrei”, spune că „au făcut pe Ro- 
mânii din diferite părți ale ţării să se cunoască unii pe alţii; i-a 
deprins să lucreze împreună și să se stimeze unii pe alţii; i-a în- 
văţat să-şi cultive limbe; a susținut vie scânteia naţională, chiar 
și acolo tinde era în primejdie de a se stinge; a aplanat con- 
traste sociale și confesionale; ne-a deprins a ne simţi toţi fiii ace- 
luiaşi popor și a hrăni acelaşi ideal: asigurarea existenţei şi întărirea 
materială, morală și culturală a neamului din care facem parte”, 


331 


Iat-o pe cea mai mare dintre toate, adunarea jubileului de 
50 ani care a avut loc la Blaj în 1911, cu arhiereii celor două 
biserici şi fruntașii noştri politici în mişcătoare frăţietate, cu miile 
de ţărani ai cortegiului etnografic, cu sborul triumfător al Vlaicului 
peste Câmpia Libertății... Sărbătoarea aceasta ne-a dat o nemă- 
surată încredere în puterile proprii, iar pe stăpânitorii de ieri i-a 
umplut de groază. Corespondentul unui ziar budapestan o numește 
„cel mai mare act politic din ultimii ani”, „triumful valahimii 
asupra noastră“. 

Câteva ziare şi reviste contemporane arată ecourile îndepăr- 
tate pe care aceste adunări le-au avut pe toată intinderea pămân- 
tului românesc, 

Armele „Astrei” au tost mai ales cartea și cuvântul. Câteva 
din cele 250 de numere ale Bibliotecii populare ne întâmpină prie- 
‘tenos în îmbrăcămintea lor verde, atât de familiară tuturor. Sute 
de mii din aceste broșuri au pătruns până în cele mai depărtate 
sate și cătune româneşti. 

Câteva scrisori țărănești, de pe fronturile războiului mondial, 
din Jugoslavia şi chiar şi din America, arată, în graiul lor simplu, 
mai mult decât orice, cât au fost de căutate și de iubite aceste cărticele. 

Alăturea de ele au fost expuse biblioteca „Astra“ pentru 
intelectuali, bibliotecile secţiilor ştiinţifice și literare, revista „Tran- 
silvania”, „Revue de Transylvanie", „Gând Românesc“ și alte pu- 
blicaţii editate şi sprijinite de „Astra“, între cari se ridică masive 
cele trei volume ale Enciclopediei Române, 

Cuvântul dătător de nădejde şi răspânditor de lumină, risipit 
de „Astra“ cu atâta generozitate pe întreaga întindere a pămân- 
tului românesc, am încercat să-l prindem în grafice, Tot graficele 
vorbesc despre marele număr de burse și ajutoare cu care „Astra“ 
a contribuit la formarea intelectualilor şi meseriaşilor români. 

lată, subt o vitrină, scrisoarea prin care Andrei Bârseanu, 
„candidatul în filosofie“ din Dârstele Brașovului, cere, în 1881, o 
bursă dela Asociaţiune, El promite „că nici odinioară nu voiu în- 
târzia să ajut „Asociaţiunea“ din toate ale mele puteri, la îndepli- 
nirea frumoaselor ei scopuri“, Zis și făcut, Andrei Bârseanu își va 
închina „Astrei“ al cărei președinte a fost între 1911—22 cei mai 
frumoși ani ai vieţii, Dar nu numai atât. Din modestul lui salar 
de profesor, restitue instituției cele 2000 coroane primite dela ea, 
dând un exemplu care, din păcate, n'a prea fost urmat, 


332 


Andrei Bârseanu, Vasile Goldiș şi dl prof, Dr. Iuliu Moldovan 
au fost cei trei preşedinţi de după Unire ai „Astrei“. Întâiul a 
reconstruit punţile, distruse de războiu, dintre „Astra“ veche și 
„Astra“ nouă; al doilea a dat instituţiei câteva serbări neuitate 
(ca de pildă vizita la dela Bucureşti şi serbările centenarului lui 
Avram lancu din 1924), a consolidat despărțămintele centrale ju- 
deţene și a dat „Astrei” cea mai mare expansiune pe care a cu- 
noscut-o în trecutul ei, transplantându-i spiritul și metodele de 
lucru până pe malurile Nistrului și ale Mării Negre; de numele 
«d-lui prof. Moldovan se leagă crezul biopolitic, școalele țărănești, 
activitatea pentru salvarea regiunilor „grav atinse din punct de 
vedere etnic” și educaţia tineretului în disciplina naţională, 

Partea cea mai mare a expoziţiei este consacrată acestor 
momente din trecutul mai apropiat al instituției. O hartă arată în- 
tinderea despărțămintelor judeţene și de plasă; alta răspândirea 
şcoalelor țărănești de bărbaţi şi de femei. Activitatea despărță- 
mintelor este de altfel atât de bogată încât n'a mai putut fi cu- 
prinsă între pereţii sălii. Ea se revarsă pe cele două coridoare 
dela stânga și dela dreapta intrării. Braşovul, Sibiul, Clujul, Si- 
ghetul, Reghinul, Mureșul, Făgăraşul, Regionala Banatului, despăr- 
țămintele de pe frontieră şi din Secuime, ne întâmpină cu marele 
lor număr de școale țărănești, cu instituții, coruri, fanfare, mani- 
festări și realizări în toate domeniile vieţii culturale. Întreg Ardealul 
și Banatul românesc freamătă sub aceste vitrine. 

Am lăsat la urmă „Șoimii Carpaţilor”, care ne oferă fără 
îndoială cel mai bogat și mai atrăgător colț al expoziţiei. Născuţi 
din grija „Astrei“ pentru pătrarea și asigurarea patrimoniului etnic, 
ei au avut norocul să găsească în tribunul lor, profesorul Iuliu 
Haţiegan un șef adevărat, energic, entuziast, jertfitor şi priceput, 
Din 1930 şi până astăzi numărul organizaţiilor s'au ridicat la 290 
cu un efectiv de peste 18,000 de Şoimi și Şoimane, răspândiţi 
aproape în toate județele de dincoace de Carpaţi, Sutele de foto- 
grafii ale vitrinelor ne arată un neam întreg cântând și dansând, 
strălucind de vigoare şi sănătate, în admiraţia nu numai a Româ- 
nilor, ci și sa străinilor, căci Şoimii au ştiut să reprezinte cu vred- 
nicie virtuțile și comorile rasei şi dincolo de hotarele ţării. Ei sunt 
crezul vechiu al „Astrei“, turnat în disciplina vremurilor noi. Ei 
adeveresc mai mult decât orice cuvintele marelui Şaguna, care a urat 


acc 


„ Astrei” „să-şi înoiască pe fii ei, cum se inoiesc tinereţele vulturului“, 


33 3 


Cuvântul d-lui prof. Dr. Iuliu Moldovan, Preşed. „Astrei“. 


D-sa spune, în rezumat, următoarele: 


Prin această expoziţie am vrut să punem în evidență stră- 
lucitele pilde de jertfă pentru comunitate şi de solidaritate, cu 
care „Astra“ a îmbogăţit istoria poporului român din Ardeal. Am 
mai vrut ca în acest fel să ne aducem prinosul nostru de recu- 
noştinţă pentru nesfârșitul şir de luptători care prin munca lor de 
aproape un veac au ridicat Asociaţiunea între cele mai de seamă 
instituţii ale noastre. Am dorit apoi, ca și în acest fel, să întoarcem 
privirile spre trecut a cărui moștenire trebue să ne fie scumpă,să 
ne îndrepte zi de zi paşii și să ne întărească sentimentul de răs- 
pundere faţă de patrimoniul naţional, pe care, asemenea înainta- 
şilor noștri trebue să-l păstrăm neatins și să-l transmitem îmbo- 
găţit urmașilor, 

După ce la deschiderea festivităţii, d-sa a mulțumit d-lor mi- 
niștri și L P, S. Episcopi pentru cinstea făcută prin prezenţa d-lor 
lor la aceste manifestări, d-sa ţine să aducă cele mai vii mulțu- 
miri organizatorilor expoziţiei și anume d-lui loan Mușlea, direc- 
torul Bibliotecii, d-lui loan Breazu, precum și numeroșilor lor co- 
laboratori, în special d-nei Tulia Găvruş, bibliotecară. D-sa mai 
adaogă un cuvânt de gratitudine pentru Rectoratul Universităţii, 
care a pus la dispoziţie localul, Bibliotecii Centrale din Blaj. d-nei 
Maria Braniște, d-lui Dr. E. Dăianu, precum şi despărțămintelor 
care au binevoit să pună la dispoziţie un material atât de bogat 
şi de sugestiv, 

O astfel de manifestare trebue permanentizată. Congresele 
„Astrei” trebue să ia în acest fel cunoştinţă de munza înaintașilor 
şi de bogatele realizări care an de an îmbogăţesc patrimoniul 
„Astrei“, 

Expoziţiile dela Cluj ne mai îndeamnă să ne nizuim, 
ca la viitoarele adunări generale să prezentăm, așa cum 
am făcut-o înainte de Unire, toate progresele vieţii românești 
de dincoace de Carpaţi, mai ales în domeniul iniţiativei parti- 
culare. 

De încheiere d-sa roagă pe dl Ministru Zigre să se facă in- 
terpretul sentimentelor de omagiu și devotament neţărmurit față de 
M, Sa Regele a tuturor celor prezenți. 


334 


2. Expoziţia artei plastice românești din Ardealul 
de după Unire. 


Cuvântarea d-lui Subsecretar de Stat Ion Marin Sadoveanu. 


Tot „Astrei“, care e de timp îndelungat și gândul și mâna 
plăsmuitoare în rosturile vitale ale românismului de aci, i-a re- 
venit cinstea să organizeze şi să înfăţişeze azi o retrospectivă a 
plasticei ardelene pe un răstimp de douăzeci de ani, 

Ştim că această expoziţie e numai o latură dietr'o râvnă şi 
şi un entuziasm rodnic şi înalt, Pentru ceea ce avem, ne indreptăm 
cu mulţumire şi recunoștință către luminata şi atât de româneasca 
voință, a tuturor celor cari conduc nobil şi vrednic „Astra“, 

Alături de literatura şi muzica Ardealului mai cunoscute, 
operele din daltă sau penel ale acelora cari au lucrat sau lucrează 
aci sau au pornit de aci numai, se cereau strânse laolaltă pentru 
o ochire mai largă, Căci Ardealul oferă pentru artistul plastic tot 
materialul de inspiraţie: și pe om și așezările lui și Dumnezeul 
înconjurător în mijlocul căruia trăieşte, 

Tipul calm, voluntar, puternic, element milenar de tradiţie, 
își găseşte în resfrângerea lui plastică o robusteţe şi un expresiv, 
care înfăţişează în același timp şi o formulă estetică dar și un do- 
ment. lar peisagiul, dela glugile de dealuri cu pădurile negre de 
pe lângă Baia-Mare, prin unduirea molatecă și aurie a colinelor 
clujene, spre sud, spre platouri cu aerul limpede și transparent și 
mai departe până la hotarele muntoase ale cetăţii de ţară, pe linia 
Sibiului, Făgărașului și Braşovului, unde, ca în subțiri tablouri de 
Renaștere albăstreşc departe munţii, peste tot culoarea se to- 
pește, linia e sau largă sau fină în amănunt, şi nu așteaptă decât 
să fie descifrat și prins. 

Astfel fiind ţara și oamenii, de aceea vedem şi suntem adânc 
bucuroşi, dar mai ales suntem încrezători în ceea ce așteptăm, 

Sunt aci câteva nume mari ale plasticei românești, reîntoarse 
cu ceea ce e nepieritor în ele, Ele dovedesc în primul rând ro- 
busteţea sufletului ardelenesc, rămasă aceeași pretutindeni, crista- 
lizată însă într'o formulă de artă și sensibilitate românească, Lui 
Teodorescu-Sion, melancoliile de apă brăilene! — au sporit numai 
farmecul puterii sale cu care a plecat de aci, după cum lui Jalea, 
țara aspră a Dobrogei, cu cariere albe şi strălucitoare de mar- 
moră, i-a dat poate numai chemarea lui de sculptor, silindu-l să 


335 3 


se lupte din greu cu materialul în care avea să-şi încheie 
gândul. 

Nu voiu putea uita însă sfârşi cele câteva reflexii strânse 
fără a sublinia și în plastică un fapt, care ca și în toate celelalte 
arte, în Ardeal, e un mare semn de nădejde: diletantismul în în- 
ţelesul cel mai bun al cuvântului. Pictorul amator, sincer și cald, 
dovedeşte ca și cântărețul și actorul amator, că românul se lasă 
iute atras şi se închină celei mai frumoase părți din vieaţă, deşi 
rosturile sale sunt aiurea. 

Aceste libere înclinări dau câteodată mari artiști, întotdeauna 
însă un public, un ferment de interes artistic, ceea ce face no- 
bleţea şi subţirimea unei civilizaţii, 

Felicitând încăodată „Astra“ pentru inițiativa şi realizarea sa, 
am bucuria să vestesc că Ministerul Cultelor şi Artelor pune la 
dispoziția soc, „Astra“ suma de nouăzecişicinci mii Lei, ca o în- 
curajare pentru această expoziţie retrospectivă de plastică ardeleană, 


Prezentarea expoziţiei de prof. Ion Chinezu. 


D-sa spune în rezumat următoarele: 

Din planul unei vaste sărbători ne-am ales cu câteva frag- 
mente: un număr comemorativ de revistă, o expoziţie de cărţi, 
documente şi imagini, privitoare la buna noastră vatră spirituală, 
care este „Astra”, plus această expoziţie de artă, în care s'a strâns 
toată strădania de două decenii ale pictorilor şi sculptorilor ardeleni. 

Expoziţia ce se deschide azi este întâia încercare de pre- 
zentare colectivă a artei plastice românești din Ardeal. Ea rezumă 
într'o sinteză largă şi lămurită, sbuciumul, zigzagurile, căutările, 
momentele de îndoială, de pierderi de sine şi de regăsiri, de în- 
frângeri și de victorii pe care marele public nu le știe adesea, 
dar care constitue substratul viu şi dramatic al unei opere şi al 
unei epoci de artă. 

Tot acest proces de fermentație fecundă s'a petrecut aici, 
printre noi, subt ochii noștri, 

Unii l-au observat, i-au încercat adâncimea şi l-au urmărit, 
Multă lume nu l-a băgat în seamă. Cum se întâmplă de obiceiu, 

Acest proces însă a adus o contribuţie esenţială la formarea 
unui nou spirit românesc în Ardeal şi de aceea n'ar putea fi in- 
teles în întreaga și justa lui semnificaţie, dacă n'ar fi privit într adevăr 
ca o parte organică din configuraţia generală a Ardealului de azi, 


336 


După ce vorbește desre spiritul pragmatic al ardelenilor, de 
misionarismul lor, d, prof, I, Chinezu continuă astfel: 

In domeniul spiritului, lucrurile se leagă printr'o solidaritate 
lăuntrică, mai tare decât voinţa oamenilor, Arta plastică ardeleană 
a mers mână 'n mână cu desfășurarea vieţii literare, Prin man- 
sarde sărace, prin subsoluri imposibile, o mână de oameni tineri, 
călăuziți de visul lor, se munceau să scoată la iveală o lume mai 
frumoasă şi cu altă valabilitate şi cu alte graniţi decât acelea ale 
actualităţii imediate, 

Din strădania lor a crescut încetul cu încetul Şcoala de Arte 
Frumoase din Cluj a cărei producţie formează sâmburele expo- 
ziţiei pe care o inaugurăm azi, Această Şcoală, are nuanțe foarte 
felurite, și totuşi ea se ţine laolaltă și se prezintă unitară prin pro- 
funda rezistenţă care o caracterizează, prin exigenţa nivelului pe 
care fiecare din maeştrii acestei Şcoli şi-o impune şi o transmite 
şi elevilor, formând astfel un curent determinat nu de un confor- 
mism inert și de o docilitate oarbă, ci de o severă etică profesională, 

In loc de frunte în Expoziţia noastră figurează marii maeştri 
ai plasticei româneşti, originari din Ardeal: Sabin Pop, Teodorescu 
Sion, Cornel Medrea, lon Jelea, Elena Popea şi Rodica Maniu, 
Fără participarea lor, imaginea Ardealului plastic n'ar fi fost în- 
treagă. Mulţumim d-lor miniştri dela Culte că ne-au făcut cu pu- 
tință să obținem unele lucrări din Colecţiile Statului pentru a avea 
astfel rotunjită armonios această manifestare a spiritului românesc 
transilvănean, 

Expoziţia noastră, înseamnă un moment de culminaţie. Am 
dori ca el să însemne, și un început, Începutul unui ritm de acti- 
vitate bogată, regulată cu rosturile intrate adânc în deprinderile 
noastre și cu manifestații ca cea de azi, repetate în fiecare an, 

Nu ne îndoim că acest lucru va fi cu putință, cunoscând 
calda solicitudine a conducătorilor „Astrei“, cărora le aducem în 
momentul deschiderii Expoziţiei viile mărturii ale gratitudinii noastre 
pentru tot ce au făcut ca încercarea noastră să reușească din plin, 


Cuvântul d-lui prof, Dr. Iuliu Haţieganu, președintele 
despărțământului Cluj. 


D-sa îşi exprimă regretul pentrucă adunarea generală, la pre- 
fătirea căreia despărțământul a lucrat cu toate puterile sale, nu 
s'a putut ţine din pricina agravării situaţiei internaţionale. 


337 


Manifestările acestui congres ar fi dovedit puterea de vieaţă 
a neamului, vigoare, disciplina și conștiința lui. Am mai dorit să 
arătăm puterea noastră de creaţie în toate domeniile vieţii naţionale, 

Expoziţia care se inaugurează astăzi demonstrează în mod 
strălucit virtuțile noastre creatoare în arta plastică, pe care din 
pricina vitregiei vremurilor nu ni le-am putut manifesta sub stă- 
pănirile străine, 

Ardealul, prin bogăţia peisajului, prin frumuseţa şi caracte- 
risticul oamenilor şi a locuitorilor lui, oferă artiştilor nesfârșite 
izvoare de inspiraţie, Expoziţia de astăzi să fie un început pentru 
un întreg șir de manifestări asemănătoare, din care arta plastică 
ardeleană să iasă crescută în prestigiu și îmbogăţită în realizări, 
D-sa anunță că „Astra“ a luat deciziueea să transforme această 
expoziţie într'un Salon oficial permanent al Ardealului, 

Cele mai vii mulţumiri trebue aduse d-lui Prim-ministru Ar- 
mand Călinescu și d-lui Consilier Regal Dr, Al. Vaida- Voevod, 
pentru sprijinul acordat serbărilor naţionale dela Cluj, d-lor mi- 
niștrii Zigre și Sadoveanu pentru participarea la manifestările de 
astăzi, iar d-lor Rector Ladea, prof. Chinezu, Ciupe și Beneş 
pentru munca depusă la organizarea şi reuşita expoziţiei, 

Cele din urmă cuvinte ale d-lui prof. Haţieganu sunt închi- 
nate M, Sale Regelui Carol Il, August protector al „Astrei“, voevod 
al culturii şi îndrumător spre progres și biruinţă al Neamului ro- 
mânesc, Cronicar. 


Adunarea generală administrativă 
a „Asociaţiunii“. 


Din motivele cunoscute Adunarea generală a „Asociaţiunii“ 
care urma să se ţină la Cluj în Septemvrie, a trebuit să fie 
amânată şi în locu-i s'a hotărit o Adunare generală administrativă 
pentru ziua de 11 Noemvrie 1939, care s'a și desfășurat la Sibiu 
la această dată. 

Au luat parte dintre membrii Comitetului central d-nii: V. 
Aron, Dr. Vasile Bologa, Dr. Nicolae Căliman, Emilian Cioran, 
Gheorghe Dănilă, Teodor lacobescu, Dr. Victor Macavei, Dr. Gh. 
Moga, Petre Olariu, Dr. Augustin Popa, Dr. Iosif Stoichiţia, loan 
Simu, Silviu Ţeposu şi loan Vătăşan. 


338 


Ca reprezentanţi ai Despărţămintelor au fost: Desp. Arad: 
DI Dr. lustin Marşeu; Desp. Braşov: DI L Colan; Desp. Dicio- 
sânmărtin: D! loan Vulcuţiu; Desp. Făgăraș: Dl Valer Literat; 
Desp. Jiu: DI loan Duma; Desp. Sibiu: DI L Dragomir. 

De asemeni membrii Comitetului de censori şi anume D-nii: 
Dr, Nicolae Comşa, Andrei Ghighiniţă, Dr. Gh. Proca și Romul Pop. 


DI Dr. Gh, Preda, vicepreşedintele „Astrei“ a ţinut cu 
acest prilej următoarea avântată cuvântare pe care o reproducem 
în întregime: 

„O naţiune este o celulă a civilizaţiei şi culturii. Ambele sunt 
totdeauna îmbinate, formând o sinteză de posibilități și de reali- 
zări pentru națiunea respectivă și pentru umanitate. 

Dacă cultura este un produs al luptei pentru traiu, un in- 
strument al evoluţiei vieţii, instrument prin care omul se desro- 
beşte de natură, civilizația este progresiva diferenţiere a catego- 
riilor în sânul unei colectivităţi, 

Cultura înfrățită credinţei religioase oferă deci politicei na- 
ționaliste instrumentul eficace în lupta pentru civilizaţie. Ceea ce 
asigură însă propășirea acestei civilizaţii este reintegrarea catego- 
riilor prin solidarizarea lor în sentimentul idealului comun su- 
prapus tuturor intereselor diferenţiate. Numai realizarea acestui 
ideal, numai acest sentiment de solidaritate, poate chezăşui dăi- 
nuirea, progresul şi gloria neamului. 

S'ar părea că trecem prin vremuri în care viermi distrugă- 
tori caută să destrame acest sentiment. S'ar părea că omenirea 
începe să se decivilizeze, 

La luptele crude dintre popoare, lupte ce ating frontierele 
țării noastre, la acerba concurenţă de stăpânire și primaţie între 
neamuri și popoare, se adaogă frământarea dintre noi din jurul 
nostru pentru ocuparea a cât mai multe bunuri personale și 
aceste lupte dinafară şi dinăuntru fac ca mulțimea să se învâr- 
tească mereu în o teamă, o nesiguranţă şi o neincredere. 

Dacă la începuturile ei civilizaţia era ameninţată numai de 
barbariile dinatară, astăzi ea este ameninţată de crizele şi mize- 
riile dinăuntru, 

Chiar în ţara noastră până mai ieri, a trebuit să suportăm 
demagogia deşănțată a unui politicianism pulverizator de energii 
şi învrăjbitor de suflete, a trebuit să suferim consecinţele aface- 
rilor necinstite ale celor setoşi de aur și plăceri, şi astăzi suntem 


339 


încă sub impresia crimelor politice a unor rătăciţi (cazul Preşed. 
de Consiliu), sub impresia dureroasă a unora ce caută să insă- 
mânţeze neincrederea în orânduirea lucrurilor, pricinuind demo- 
ralizare și neincredere în conducători și instituţii. 

In dihonia acestor zilnice preocupări se impune să căutăm: 
un loc de reculegere în care din cămara ascunsă a sufletului să 
auzim glasul trecutului şi viitorului, glas care să ne spună că 
trebue să ne iubim unii pe alții și că deasupra tuturor sbuciu- 
mărilor zilei trecătoare, să ne iîncălzim sufletul la razele solida- 
rităţii noastre naţionale. 

Inafară de biserică, un astfel de loc il putem găsi la „Astra“, 
În casa ei naţională, în organizaţiile ei, ieri ca și astăzi. o mână 
de buni Români lucrează ca nişte sârguincioase albine pe care 
uneori nu le vezi, dar le auzi zumzetul în preajma coșniţei. Acești 
buni Români adună neincetat din florile sufletului lor, mierea unei 
vieţi îndulcitoare şi colaborarea la o pregătire a solidarizării nea- 
mului căruia i-a fost dat să jertfească mult pentru câștigarea drep- 
turilor şi căruia cine știe cât îi va mai fi dat să jertlească pentru 
apărarea lor. 

Mierea acestei vieți o găsiţi imprimată în dările de seamă 
ale „Astrei“ şi deci şi în darea de seamă a acestui an, 

Înființată de un mare preot, „Astra“ în toate vremurile și 
bune şi rele a stat pe poziţie, propagând religia muncii, a cru- 
ţării, a vieţii curate şi sănătoase, a disciplinei sociale, a ierarhiei morale. 

Ea a căutat şi caută să producă în sufletele răzlețe senti- 
mentul că binele fiecăruia este în funcţie de binele tuturor şi că. 
omul nu poate să trăiască mulţumit înafara naţiunii sale și prin 
urmare că nu putem fi desăvârșiţi decât când vom îi pătrunşi de 
hotărirea să trăim şi să murim pentru națiunea noastră, 

„Astra“ ca templul culturii şi solidarităţii naționale, poartă 
convingerea că la focul sentimentului de solidaritate naţională se 
vor topi patimile mărunte, se vor surpa îngrădirile veninoase care: 
ne despart. Prezentul va dispare și vom privi viitorul, — pe care 
numai împreună știindu-ne şi simțindu-ne fraţi, iubindu-ne unii 
pe alţii, — il vom zidi măreț și fericit nepoților și strănepoților 
națiunii noastre româneşti. 

Cu toate vremurile grele, „Astra“ deci nu se dă robită des- 
curajării, deprimării, dar cu o dârză hoțărire înalță tot mai sus. 
drapelul încrederii naţiunii române în misiunea sa istorică, 


340 


Cu puteri unite şi însuflețiți de pilda Marelui nostru Rege 
şi președinte de onoare al ei, „Astra” va şti să trezească, dacă. 
va fi nevoe, conștiințele naţionale pentru salvarea naţiunii care 
nu este alta decât conștiința ei. 

Noi cei dela conducere vom rămâne prin încrederea dv. 
purtătorii steagului ce ni l-au transmis inaintaşii și considerăm să-l 
ținem solid înălțat pe terenul culturii, muncii creatoare izvori- 
toare de speranţe, de bună înțelegere și armonie. 

Astăzi mai mult ca oricând chemăm la ogorul de muncă, 
toate energiile producătoare ale neamului pentru ca roadele cu- 
lese să poată îmbogăți cu adevărat patrimoniul sufletesc al po- 
porului, 

Cu aceste idei și sentimenie declar deschisă adunarea ge- 
nenerală administrativă a „Astrei“. 

Înainte de a intra în ordinea zi, cred că este o datorie a 
noastră să omagiem memoria membrilor „Astrei“ şi distinșilor 
bărbaţi de Stat cari au decedat în cursul anului 1938/39. 

Dintre membrii onorari I. P. Sa Dr. Miron Cristea, patriarhul 
României. 

Dintre membrii fundatori ai Casei Naţionale Dr. Nicolae Ve- 
cerdea, Consilier onorific la Înalta Curte de Casaţie. 

Dintre membrii fondatori ai Asociaţiunii loan Neagoe fost 
conferenţiar al Asociaţiunii Cetea, 

Dintre membrii pe vieață Traian Petrişor, Consilier mitro- 
politan, Sibiu, Romul Simu, fost secretar administrativ al „Aso- 
ciaţiunii, Sibiu, Gheorghe Pteancu, director-invăţător în Careii Mari, 

La care putem adăoga încă pe fostul preşedinte al Consi- 
liului de Miniştri Armand Călinescu, ucis la datorie în împreju- 
rări cunoscute de toți. 

„Păstrând în amintirea lor un moment de reculegere să le 
zicem creștineştile cuvinte „Dumnezeu să-i ierte”, 

Trecându-se la ordinea de zi, dl președinte roagă Adunarea 
generală să accepte ca verificarea procesului-verbal al Adunării 
generale să fie făcută de membrii comitetului central cu domi- 
ciliul în Sibiu și prezenţi în această adunare, 

Adunarea generală acceptă această propunere. 

Prezentând Adunării generale partea administrativă a rapor- 
tului general, dl preşedinte roagă Adunarea generală să facă pro- 
puneri pentru alegerea următoarelor comisiuni : 


a) Pentru examinarea raportului general (partea admini- 
strativă); 

b) Pentru alegerea Comitetului de censori pe anul 1939/1940; 

c) Pentru modificarea pragmaticei de serviciu şi regulamen- 
tului fondului de pensiuni a funcționarilor „Asociaţiunii“ ; 

d) Pentru înscrierea membrilor noi. 

În numele adunării generale dl protopop I. Duma, propune 
pe următorii domni și anume: 

1. Pentru Comisiunea raportului general: D-nii : Silviu Cosma, 
loan Beju şi Valer Literat. 

2. Pentru alegerea Comitetului de censori: D-nii : loan Isaicu, 
Dr. lustin Marșieu şi loan Colan. 

3. Pentru modificarea pragmaticei şi a regulamentului fon- 
dului de pensiuni: d-nii: Dr, N. Comşa, Dr. Gh. Proca, Romul 
Pop şi Andrei Ghighiniţă. 

4. Cu înscrierea de membrii noi să fie încredințat Despăr- 
țământul Sibiu, care va raporta Comitetului cantrai direct, 

Adunarea generală primește în întregime propunerea d-lui 
protopop I. Duma. 

După aceasta se suspendă şedinţa pentru o !/2 oră pentru ca 
Comisiunile să-și poată întocmi raportul, 

La redeschiderea şedinţei dl președinte dă cuvântul d-lui 
raportor al Comisiei pentru censurarea raportului general, Silviu 
Cosma, care relevă părţile mai importante cu caracter admini- 
strativ ale raportului general, propune să se aprobe activitatea 
administrativă a Comitetului central pe anul 1938/1939 şi să se 
aducă mulţumiri pentru munca neobosită depusă la lucrările admi- 
nistrative a d-lui vicepreședinte administrativ Dr. Gh, Moga, iar 
pentru cele reprezentative d-lui preşedinte Dr. luliu Moldovan, 
D-lui vicepreşedinte Dr. Gh. Preda și d-lui Dr. Vasile Bologa, 
precum şi celorlalţi membri ai Comitetului central, Silviu Ţeposu, 
Dr. L Stoichiţă, Ştefan Pop şi Dr. Liviu lonaşiu pentru încredin- 
ţările speciale primite din partea d-lui președinte sau a Comite- 
tului central. (Raportul este înregistrat sub Nr. 4316/1939). 

Urmează raportorul Comisiunii pentru alegerea Comitetului 
de censori, dl loan Colan, care propune realegerea fostului Co- 
mitet de censori în persoanele d-lor Dr. Nicolae Comşa, Dr. Gh. 
Proca, Romul Pop şi Andrei Ghighiniţă, iar în locul d-lui Con- 
.stantin Popp, care a înaintat o scrisoare prin care roagă să nu 


342 


mai fie reales din motive de sănătate, raportorul propune ale- 
gerea d-lui loan Sântu, directorul sucursalei Băncii de Asigurare 
„Prima Ardeleană” din Sibiu, 

Adunarea generală primește propunerea d-lui raportor, 

Urmează raportorul Comisiunii pentru modificarea pragma- 
ticei de serviciu și a regulamentului fondului de pensiuni, di Dr. 
N. Comşa, care după ce arată motivele care au îndemnat Comi- 
tetul central să facă modificările pragmaticei și a fondului de 
pensiuni, dă citire raportului Comisiunii, propunând ratificarea 
proiectului Statutului fondului patronal de pensiuni și modifi- 
carea pragmaticei de serviciu a funcţionarilor „Asociaţiunii”, care 
a fost necesară să fie adusă în consonanţă cu Statutul fondului 
patronal (Raportul este înregistrat sub Nr. 4317/1939). 

Adunarea generală ratilică atât proiectul de statut al fon- 
dului patronal de pensiuni, cât şi modificarea pragmaticei de ser- 
viciu, prezentate Adunării generale de către Comitetul central, 


În numele Comitetului de censori dl Dr. N. Comşa citește 
raportul acestui Comitet, privitor la verificarea Bilanţului general, 
a contului de venituri și cheltuieli al „Asociaţiunii”, precum şi a 
Bilanţului şi Contului de venite şi cheltuieli al Internatului de fete, 
propunând să se dea descărcarea cuvenită atât Comitetului central 
pentru gestiunea „Asociaţiunii“ pe anul 1938, cât și Internatului 
de fete pentru gestiunea anului şcolar 1938/1939, intru cât Comi- 
tetul de censori a aflat socotelile în consonanţă cu registrele de 
contabilitate și cu documentele referitoare, contabilitatea fiind pur- 
tată la zi în bună regulă, 

Totodată Comitetul de censori propune acceptarea proiec- 
tului de buget pe anul 1940 al „Asociaţiunii” și al Internatului 
de fete pe anul şcolar 1939/1940. (Raportul este înregistrat sub 
Nr. 4317/1939). 

Adunarea generală primește propunerea Comitetului de cen- 
sori și dă descărcare atât Comitetului central, cât și Comitetului 
Înternatului de Fete pentru gestiunile anului 1938, resp. 1938/1939 
și aprobă proiectele de buget. 

Epuizându-se ordinea de zi a Adunării generale, DI prefect 
al judeţului Tocineanu face apel la conducerea „Astrei“, pentru ca 
ofensiva culturală, începută în cadrele Serviciului Social, care a 
fost deocamdată suspendat, să fie continuată în fiecare săptămână 
în judeţul Sibiu, sub auspiciile „Astrei“. 


343 


DI Dr. Nicolae Căliman, preşedintele Despărțământului 
central judeţean Brașov, folosindu-se de prilejul fericit de a putea 
aduce mulțumiri D-lui Prefect Tocineanu pentru tot concursul 
domniei sale dat la înfăptuirea și câștigarea unui local propriu 
pentru Biblioteca Despărțământului Brașov, exprimă d-lui prefect 
Tocineanu cele mai vii mulţumiri pentru acel concurs. 

Dl preşedinte al adunării generale Dr. Gh. Preda asigură pe 
dl prefect Tocineanu, că conducătorii Despărțământului Sibiu vor 
da tot concursul lor la ofensiva culturală în judeţul Sibiu şi îi 
exprimă mulțumiri pentru participarea domniei Sale la această 
adunare generală. Mai departe d-sa exprimă mulțumiri pentru 
participare domnilor reprezentanţi ai Bisericilor, ai Școalei, mem- 
brilor prezenţi ai Despărţămintelor, d-lor raportori și tuturor 
celor cari au participat la această adunare generală și roagă Onor. 
Adunare generală să binevoiască a autoriza biroul „Astrei“ de a 
trimite M, S. Regelui o telegramă 'omagială dela această adunare. 


Cercetări monografice în Munţii Apuseni (1939) 
de losif E. Naghiu. 


Institutul de Cercetări Sociale din Cluj, de sub conducerea 
d-lui profesor universitar Dr. Iuliu Moldovan, președintele „Astrei“, 
a început cercetări monografice extinse în Țara Moților. În vara 
anului 1939 s'au studiat două plase — lara şi Baia de Arieș — 
(Judeţul Turda), urmând ca în vara viitoare să se studieze alte 
sate până când vom avea o monografie temeinică a Țării Moților, 
„Astra“ a mai studiat problema Moților şi a trimis specialişti pentru 
monografia științifică a comunei Măguri (ce va apare în curând), 

Anul acesta, tot în cadrele „Astrei“ și ale Serviciului Social, 
s'a format o echipă monografică pentru studiul Moților, 

Doctrina monogralică a echipei, se poate formula în câteva 
cuvinte, Se pleacă dela studiul individului, ca nucleu al întregii 
activităţi sociale și culturale, Studiem individul din punct de ve- 
dere antropologic, biotipologic, psihologic, religios, economic, etc. 
Studiem distribuţia şi frecvenţa unui fenomen, aplicând statistica 
în cercetările monografice, Metoda monografică a lui Le Play, sa 
perfecționat prin metoda statistică, Bougle menţiorează în lucrarea 
— Bilan de la sociologie française contemporaine — că sociologii 


344 


americani de azi incep cu ancheta și termină la mașina de cal- 
culat, Aceeaşi metodă o aplică și echipa dela Cluj, 

Echipa monografică era formată din specialiști dela Univer- 
sitatea din Cluj și din absolvenţi universitari detaşaţi dela Servi- 
ciul Social. . 

Echipa avea vreo 60 de membri, împărțiți în 10 secții. 

1, Secția biologică condusă de dl Dr, Petru Râmneanţu, șef 
de secţie la Ministerul Sănătăţii, formată din subsecţiile: 

a) antropologie infantilă (6—19 ani) condusă de dl Victor 
Papilian, profesor universitar ; 

b) antropologie şi raseologie pe oameni maturi (20—50 ani) 
sub conducerea d-lui Dr, I. Făcăoaru, secretarul Institutului de Cer- 
cetări Sociale dia Cluj; 

c) subsecţia alimentară, condusă de dl Grigorie Benetato, 
profesor universitar ; 

d) biotipologia condusă de di Dr. Petru Râmneanţu; 


e) statistica — sub conducerea d-lui Dr. P, Râmneanțu, 

2, Secţia economică -- condusă de dl Victor Jinga, profesor 
universitar. 

3, Secţia geografică — condusă de dl Tiberiu Morariu, 
profesor universitar, 

4, Secţia istorică — condusă de di Aurel Decei, doctor în 
istorie. 

5, Secția ştiinţelor naturale — formată din D-nii Valeriu 
Pușcariu, asistent universitar şi Iuliu Morariu, profesor, 

6. Secţia filologică — condusă de di D, Macrea, asistent 
universitar, 

7. Secţia etnografică -- formată din DI G., Pavelescu şi 
D-na Lucia Apolzan, 

8, Secţia juridică — condusă de di G. Mănescu, asistent 
universitar, 

9, Secţia psihologică — condusă de di M. Beniuc, asistent 
universitar, 

10, Secţia religioasă — condusă de Ascetul Iosif, 

Rezultatele obţinute se comentează în comunicări la societă- 
tile de etnografie, antropologie, etc., se publică — în parte prin 


diverse reviste (mai ales în „Buletinul Eugenic şi Biopolitic"” — 
dela Cluj, condus de dl profesor universitar Iuliu Moldovan) și 
vor forma în curând un volum, asemănător volumului despre Ţara 


345 


Făgărașului, publicat de Institutul de Cercetări Sociale din Bucu- 
rești, de sub conducerea d-lui profesor universitar Dimitrie Gusti. 

În timpul campaniei monografice — 15 lulie —6 Septem- 
vrie 1939 — echipa a fost condusă de DI Dr, IL Făcăoaru, ca 
delegat al D-lui Iuliu Moldovan, Tot sub îngrijirea D-lui Dr. L 
Făcăoaru va apare şi volumul monografic, 

Echipa clujană nu are secţie sociologică, S'a convenit ca 
problema sociologică să fie studiată de Di Traian Herseni, dela 
Institutul de Cercetări Sociale din Bucureşti, iar echipa biologică 
a Institutului din Cluj să studieze elementul uman din Ţara Făgă- 
rașului, unde făcea cercetări echipa monografică din București. 

Din. nefericire schimbul acesta nu s'a putut face, fiindcă la 
6 Sept. ambele echipe și-au încetat activitatea Volumele mono- 
Grafice nu au putut apare în iarna aceasta, dar vor apare peste 
un an. Cele două lucrări vor forma o pagină luminoasă în istoria 
monografiilor ardelene. Lucrările îşi vor avea individualitatea lor, 
bine definită. Echipa din Făgăraș are secții pe cari echipa din 
Munţii Apuseni nu le are (rituri agrare — dl Ion Ionică, Țiganii 
— dl Ion Chelcea, arta populară — d! Al Dima), dar şi echipa 
din Munţii Apuseni are secţii cari lipsesc Făgărașului (biotipologie, 
raseologie, psihologie religioasă), 


346 


Material informativ şi eroniei. 


Sărbătorirea lui lon Pop-Reteganul la Cluj. 


Librarul-editor din Cluj, di Alexandru Anca, a avut bunul 
gând de a oferi, ca nepot al scriitorului folklorist Ion Pop-Reteganul, 
din prilejul jubileului de 30 de ani de existență a casei sale edi- 
toare, un bust „Casei Învăţătorilor“ din Cluj, care — la rândul 
ei — l-a primit cu multă mulţumită și l-a inaugurat în fața edi- 
ficiului „Casei Învăţătorilor“ în 21 Mai 1939. 

Memoria acestui neobosit folklorist român a fost sărbătorită 
şi din partea societăţii noastre, atât prin publicarea lăsământului 
său literar, cât şi prin desvelirea unei plăci comemorative, în 
comuna Reteag, din partea despărțământului Dej, la iniţiatiza 
fostului președinte al ei de atunci, d! A. P. Bănuţ, pe casa unde 
„şi-a trăit anii de pensionar învățătorul L P.-R., scriitor şi folklorist 
român, n. lunie 1853, m. 4 Aprilie 1905, fost secretar al „Astrei“ 
şi colaborator neostenit al gazetelor şi revistelor din Ardeal”. 

D! Anca a mai tipărit şi o broșură din prilejul desvelirii 
bustului, cu contribuţii preţioase, aprecieri şi citate din folklorul 


lui L P.-R. 


E interesant de luat la cunoștință cum aduna L P.-R. ma- 
terialul, de aceea lăsăm să urmeze următoarele : 

I. Pop-Reteganul a povestit însuși cum aduna poveştile, 
poeziile poporale, chiuiturile, bocetele, baladele, etc., etc. dela 
popor. lată pasagiul (din 1903, în „Povestea poveştilor”), vrednic 
de a îi remarcat şi de astădată. 

„Când eram încă mic — și până mă înstrăinaiu de-acasă — 
veneau la noi în serile de iarnă vecini, prieteni de-ai tatii și stau 
în „povești“ până colo ce trebuia dat de cină la vite. Îi auzeam, 
deci, cum puneau la cale trebile economiei, cum părândau preţul 
vitelor, al bucatelor, al lemnelor, umblarea vremii ş. a. — Apoi 
— când prindeau a căsca, în semn că-și gătaseră poveștile zilnice — 
începea unul, ori altul: „Spuneţi careva o poveste, să ne treacă 
somnul“, 


347 


„Mama și buna torceau şi ascultau la ce se vorbește; noi, 
“copiii, ascultam la poveştile celor mari și de-abea aşteptam să se 
înceapă adevărata poveste. Şi se începea. Că cine mai era p'acele 
vremi povestitor ca luon cel mare, un om cât un deal și bătrân 
şi sfătos. El cunoștea uriașii pe nume și zinele din văzute, iar pe 
fata pădurii o prinsese sub Ciceu şi o legase de leucă cu aţă de 
teiu şi nu o slobozi până-i spuse leacurile la toate boalele vitelor. 
După ce-o slobozi — îşi aduse aminte că a uitat ceva. Deci o 
întrebă: Dar când sunt oile călbejite, ce să le dau? lar fata pă- 
durii, care acum era printre tufe, pe coasta văii ursului, îi răs- 
punse: „Cutit, cuţit, cuţit!“ Și Iuon cel mare venea mai în toată 
seara la noi, cu Petrea Albului, cu Vila Selăgianului... Badea 
Vila încă era și este om cu multe povești. Apoi mai venea Jon 
Dărăban, care era poreclit Bunzariul și era cel mai vestit pove- 
stitor şi zicător în frunze. Bunzariul era păcurar de cum se ducea 
neaua până cădea alta, iar cât timp era lumea albă de omăt, 
lucra în sat pe la unul, pe la altul şi seara venea la noi în po- 
vești, că tata tot pe el îl tocmea la turmă... După ce crescuiu 
mai mărișor umblam la oi cu Bunzariul, atunci îmi spunea el și 
mai multe; nu era tufă, iarbă, pasăre, animal mic sau mare, să 
nu-i fi știut Bunzariul povestea; şi toate mi le spunea și multe 
le ţinui în minte de le scriseiu, când știam scrie, dar cele mai 
multe au rămas pe câmp, unde le-am auzit dela Bunzariul, 


„Cu 13 ani merseiu la şcoală, în Năsăud, În „gazdă“ șezui 
la oameni de-ai noştri, unde se adunau seara vecini și spuneau 
poveşti. lar eu, mai bucuros lăsam lecţia neinvăţată, decât povestea 
neauzită. Toamna, atât la noi acasă, cât și în Năsăud, la gazdă, 
se adunau vecini, de ajutau la destăcutul cucuruzului. Acest lucru 
fără cântece şi cimilituri și fără poveşti nu se poate, lareunu mă 
culcam niciodată până nu mergea cel mai de pe urmă destăcător, 
nu cumva să treacă fără mine vreo horă, vreo cimilitură. — Ba mer- 
geam însuși prin vecini, unde știam că este cucuruz de desfăcut, 
numai să aud poveşti. Așa odată am mers la desfăcut de cucuruz 
la Paramon Gălan în Năsăud, care era socrul gazdei mele, al lui 
Timoitei Maftei. Aci auzii dela un figan minunata poveste, pe 
care Alecsandri o scrie sub numele de „Inșiră-te mărgărite”. In 
veci n'oiu uita pe cel ce a spus-o. În acea seară atâta m'am în- 
holbat la el, cât — de-aș fi zugrav — acum, după 37 ani, vi l-aşi 
zugrăvi din memorie. Mult m'am minunat apoi, la câţiva ani, când 


348 


o cetii scrisă întrun calendar și nici azi nu-mi pot da seamă 
care-i mai frumoasă: cea spusă de ţigan ori cea scrisă de 
Alecsandri ? 

„Merseiu la pedagogie în Gherla. In gazdă iară nimerii la 
un om povestitor, român de-ai noştri, fost corporal la institutul 
corector din acel oraș. Dela acela incă auzii destule, De aci am 
mers la pedagogia de Stat din Deva. Acolo încă mă duseiu în 
„Sazdă” la un român, Lazar Codreanul, care şedea chiar lângă 
moară. La el și la moară încă auzii multe povești. Ajunsei în- 
văţător. Fui mai întâi în Orlat, lângă Sibiu. Acolo Nicolae Zidul, 
servitorul școalei, încă-mi spunea multe poveşti. Atunci îmi cum- 
păraiu mai întâi un calendar. Şi acolo văzui o poveste tipărită, 
cea mai sus pomenită, a lui Alecsandri: „Inșiră-te mărgărite“ şi 
încă una, în proză. „Ca asta şi eu aş ştii scrie una“, cugetai eu 
și mă puseiu și scriseiu o poveste, după aceea alta și alta... dar 
nu le comunicaiu cu nimenea; îmi era oarecum.., In toamna 
anului 1874 m'am dus la miliție. Regimentul nostru era în Cluj, 
iar compania noastră era chiar în casa unde sa născut Mateiu 
Corvinul. Chiliuţa, în care se născuse marele erou de origine 
română, servea atunci de laborator pentru pantofăria companiei, 
Eu eram scriitorul companiei, scriam feciorilor cărți de dragoste 
şi dela ei scriam cântece și poveşti. 

„După ieşirea dela miliție merseiu ca învățător în Văicelele- 
rele, lângă Haţeg. Acolo şezui la popa Toma, care era un moş- 
neag cu puțină carte, dar om de omenie și păţit, om cu talente 
naturale şi nu mă mai puteam sătura de poveștile și povestirile lui. 


„De aci m'am dus ca învăţător în Baru-Mare, pe Valea-Jiului, 
sub muntele Retezatul. De aci, ca și din Vă'celele-rele și mai 
târziu din Bouţar, mergeam, pe la toate nedeele şi ospeţele mai 
însemnate țărănești şi-mi umpluiu hambarul de poveşti, cântece, 
descântece şi alt material de-al literaturii poporale. Imi era plină 
lada de hârtii scrise, căci în serile de iarnă când eram singur, 
tot scriam şi iar scriam. 

„Din Baru-mare mă strămutaiu ca învăţător în Lisa, lângă 
Făgăraş,» unde iar auzii multe povești dela Achim, servitorul 
școalei, care trăise mult prin România (veche). Din Lisa mă aruncă 
soartea în Grădişte — ce-i pe ruinele Sarmiseghetuzei — ca in- 
structor la Platina, o fetiţă a protopopului de atunci loan lamza. 
Aci încă avui ce scrie, cu deosebire legende şi poezii poporale. 


349 4 


Din Grădiște mam dus ca învăţător în Bouţar, sub muntele 
Marmora, în granița Banatului, Cântările cele mai frumoase le 
scriseiu aci, de asemenea și unele povești. În 1884 m'am dus ca 
învățător în Bucium-Şasa, sub Detunata. Aci am scris cele mai 
irumoase poveşti, că cine sunt povestitori ca băieşii (metalurgii) ? 
— După ce stătuiu aci ca învățător trei ani de zile, mam dus 
tot în acea calitate în Sâncel, lângă Blaj, unde adunaiu cu deo- 
sebire multe cântece, dar și câteva poveşti. 

„În fine m'am strămutat ca învățător in Rodna- Veche, la 
izvoarele Someșului Mare, Aci ne formarăm un comitet de aju- 
torare al copiilor săraci dela școalele elementare, cu cărți de în- 
vățământ. Comitetul acesta era compus din domnii Florian cav, 
de Porcius, Gerasim Domide, Pamfiliu Grapini, Silvestru Murășan 
şi subscrisul, ca secretar, Impărţirăm pe la şcoalele cele sărace — 
fără deosebire de confesiune — multe mii de manuale de învă- 
țământ, dăruite nouă de autori și editori și cumpărate de noi din 
banii ce ne incurgeau (intrau) dela binevoitori. Când trimiteau 
cărţi, rugam totdeauna pe învățători, la ale căror adrese mergeau 
acele cărţi, să-mi trimită material de-al literaturii poporale de pe 
la noi şi mai toți mi-au trimis câte ceva, 

„Mai primii mult material de acest soiu dela amicul meu 
Alexiu Viciu, profesor la gimnaziul din Blaj, recoltat de elevii 
acelui gimnaziu, sub conducerea domnului lor profesor“. 


H. P-P. 


Intregiri la rapoartele anuale 


Despărţământul central-judeţean Zalău. Şi-a ţinut adu- 
narea generală la 5 Mai 1939 la Zalău, Organizarea despărțămân- 
tului cuprinde 8 desp. de plasă și 14 cercuri culturale, Are de 
asemeni 2 unităţi de Şoimi cu 37 Şoimane şi 42 Șoimi, cari au 
participat efectiv la toate programele de ansamblu şoimăresc şi la 
serbările naţionale. S'au ţinut 8 conferinţe la oraş, 6 la sate, în 21 
localităţi. S'au organizat Cămine culturale la Carei, Șimleu, Valea 
lui Mihai, Tăşnad, Supur, Jibou. Are o bibliotecă cu 436 volume, 

Lipsesc aici rapoartele despărțămintelor de plasă, datele de 
mai sus referindu-se numai la desp, Zalău. Conducerea o are pre- 


şedintele Leontin Ghergaru, Al D. 


350 


Despărţământul Vinţul de jos. Stă sub preşedinţia d-lui 
Dr, L Herlea, cu 3 cercuri culturale, Are 2 Case naţionale, la 
Vinţul de jos şi Cioara, Șoimii sunt în curs de organizare în 4 co- 
mune., S'au ţinut 6 conferințe la sate cu caracter local, cultural 
și patriotic, S'a organizat și o școală țărănească pentru fete, între 
15 Ianuarie şi 12 Februarie 1939, Al D, 

Despărţământul Chioar de sub preşedinţia d-lui Alaxandru 
Nilvan, are 1 desp, de plasă la Şomcuta-Mare (jud. Satu-Mare) 
cu 25 cercuri culturale şi tot atâtea biblioteci populare, de ase- 
meni 2 coruri, AL D, 


Despărţământul din Mercurea Nirajului, cu toate greu- 
tăţile de ordin general și local, s'a străduit să-şi continue existenţa 
în măsura posibilităţilor. S'au ţinut conferinţe la sate, s'au sărbă- 
torit cum se cuvine marile date naţionale, s'au înființat 2 coope- 
rative româneşti, un cor mixt în cătunele Surda și Dumitrești. S'au 
înființat Cămine culturale în 4 sate, AL D, 


Despărţământul Orşova ai „Astrei“ a desfăşurat printre 
altele o activitate gospodărească între 26 lunie 1938 şi 6 Februarie 
1939, vizitând prin conducătorii săi satele din jur. 

La 1 Decemvrie 1938, cu prilejul împlinirii a 20 de ani dela 
Unire, despărțământul a organizat cu fast deosebit marea sărbă- 
toare, S'au ţinut șezători culturale la sate, Al D, 


Activitatea despărţ. central al jud. Năsăud-Bistriţa, 
cu toate greutăţile de ordin general, dar și din păcate local, nu 
s'a arătat mai prejos ca în anii trecuţi, S'au organizat și în acest 
an, parte reuşite, cursuri serale pentru meseriaşii şi comercianții 
români din Bistriţa, Cursurile au avut loc între 1 Martie şi 30 Aprilie, 
fiind urmate de 50 cursiști în mod regulat. Profesorii şcoalei au 
fost: dnii: Ștefan Lupu, |. română, Jon Silaşi, matematici, Ilarion 
Avram, istorie, Ion Pavel, preşed, desp., geografie, Dr. D, Cosma, 
igiena, Gh. Mateiu, calculaţia, Al. Madgearu, contabilitatea. 

În cadrul desp. a mai luat fiinţă o şcoală ţărănească pentru 
bărbaţi, cu 24 elevi, Au ţinut cursurile: Dr. D. Cosma, igienă, 
Dr. Leon Bârsan, boale venerice, Dr. Z. Radu, mica chirurgie, 
Dr. Fr, Wenning, medicina veterinară, ing. P. Mitrofan, zootehnica 
şi ameliorarea pășunilor, ing. D. Ionescu, agricultură generală, 
ing, Smigelski, apărarea pădurilor, prof. Victor Pop, pomicultură 

yžeu, agricultura, Gh. Russu, coope- 


rația, Al, Madgearu, contabilitate, Conferenţe de cultură națională 
şi generală au ţinut dnii: Joan Pavel şi prof. II. Avram, de istoria 
românilor, Fr, Reindl, de geografia României, prof. Gr, Toma, 
Jit. poporană, St. Lupu, ortografie și |. română, Gh, Mateiu, este- 
tica portului naţional, prof. L. Bucur, cor, I. Fedrihel, aritmetica, 
Iuliu Șuteu, gramatica practică, Dr. Th. Firezan, noţiuni de le- 
gislatură, pr. V, Țătatu, morală creștină prof. Victor Pop, apă- 
rarea pasivă, 

S'au continuat de asemeni conferințele la sate, 

Aducem președintelui desp. Bistriţa-Năsăud — dl I. Pavel — 
ca și comitetului și colaboratorilor săi devotați expresiunea mulțu- 
mirilor noastre pentru induioșătoarea lor strădanie, Al D. 


Lupta pentru salvarea bunurilor folkloristice, 
în general, ale „artei poporale“ 


Ceea ce urmează este o dare de seamă despre o carte, cu 
escerpte caracteristice, privitoare la situaţia acluală a luptei ce se 
dă de cei competenţi pentru a salva ce se mai poate salva din 
frumuseţea specifică a artei poporale în diferitele ţări. 

"Ţipetele de alarmă: nu părăsiţi costumele aaţionale, cânte- 
cele, jocurile, obiceiurile bune din vechime, ci le daţi atenţia cu- 
venită, deoarece altfel e primejdie să ne „americanizăm“ în sensul 
pejorativ al cuvântului, adică să se piardă specificul fiecărui ţinut, 
ajungând toţi în costume la fel, orăşeneşti, cu o artă lipsită de 
caracteristicele speciale, orfâni de obiceiuri frumoase, din străbuni | 

In domeniul propagandei acesteia constată cei chemaţi că în 
România se întreprind sforțări foarte vrednice de laudă — ba 
chiar că în unele privinţe România e conducătoare, prototip pentru 
alte ţări. 

O declară respicat și raportul din fruntea volumului: „Arta 
poporală şi timpul liber muncitoresc“, despre care este vorba aici. 
Volumul cuprinde o „anchetă făcută la cererea „Biroului interna- 
tional al Muncii“ şi tipărit sub auspiciile „Institutului Internaţional 
de Cooperaţie Intelectuală”, servind ca „Dosar al Cooperaţiei In- 
telectuale“”, (In |. fr., Paris, 1934.) 

Volumul este însemnat pentru faptul că aproape toate ţările 
europene referează, prin bărbaţi aleşi anume, despre starea ac- 


352 


tuală și despre tendinţele pentru viitor ale fiecărei țări în ceea ce 
priveşte salvgardarea patrimoniului specific, naţional, în luptă cu. 
un cosmopolitism nociv, 

Unele pasagii vor părea, poate, inutile, deoarece nu sunt 
decât nişte locuri comune, despre cari n'ar mai merita să se dis- 
cute, Cu toate acestea, adevărurile exprimate vor trebui subliniate, 
spunându-se : de aceleași criterii se lasă conduşi şi conducătorii 
celorlalte ţări, prin urmare, cu atât mat mult să ne ţinem de ele! 
Dacă au declarat-o+ „Comisiunile naţionale pentru Cooperaţie In- 
telectuală“, cu „Comisiile Internaționale de Arte Poporale”. cu 
„Comitetele Nationale de Artă Poporală“”, cu consimțământul Uniu- 
unilor creștine ale Sindicatelor, cu acela al „Asociaţiilor Insti- 
tutorilor“, al „Asociaţiei pentru Educaţia Adulţilor” — atunci ade- 
vărul acesta trebue să aibă o resonanţă mare și să îndemne la per- 


severare pe calea apucată, 
* 


Mai întâi şi mai întâi definiția „artei poporale”, Știința, 
care se ocupă cu ea este relativ, tinără, abia în decursul secolului 
al XIX-lea au început savanții să dea atenţie „artei poporale“, ca 
obiect de studiu, 

„Născută în circumstanțe primitive de vieaţă socială şi eco- 
nomică, este o artă de caracter colectiv, comună la grupuri 
etnice întregi, bazându-se pe forme colective de vieaţă economică 
și socială, Trăsăturile cele mai caracteristice ale artei poporale 
sunt: anonimatul creaţiunilor ei, spontaneitatea ei, tradiționalismul, 
care domină desvoltarea ei — aceste caracteristici disting hotărît 
domeniul artei acesteia în antiteză cu ceea ce obișnuim să numim 
„marea artă“, cu caracter conştient şi individualist“, 

Ca să se evidenţieze cât de importante sunt temele tratate 
în volumul de față, este deajuns să se citeze titlurile capitolelor 
speciale: 

|, Arta poporală în vieața contemporană. (Decadenţa artei po- 
porale. Cauzele decadenţei. Cauzele economice-industriale. Cauzele 
de ordin social. Cauzele culturale. Cauzele religioase.) 

IL Utilizarea artei poporale în timpul liber al muncitorilor, 
este ea cu putință? Prin ce mijloace s'ar putea realiza? (Consi- 
deraţii dè ordin general, Muncitorul şi arta poporală, Mijloace de 
realizare : a) Cosrdonarea iniţiativelor, activităţii și instituțiilor exi- 
stente în fiecare ţară, privitoare la problema artei poporale; 


353 


b) Crearea unei atmosfere favorabile în păturile muncitoreşti; c) 
Măsuri practice de aplicat,) 

III, Acţiunea întreprinsă în diferite ţări pentru a desvolta 
educația artistică şi salvarea artei poporale. (Germania, Austria, 
Belgia, Canada, Danemarca, Statele Unite Americane, Finlanda, 
Franţa, Anglia, Ungaria, Italia, Letonia, Mexico, Polonia, România, 
Suedia, Elveţia, Cehoslovacia, Jugoslavia.) 

Colaborarea posibilă între organizația Cooperării Internaţio- 
nale și Biroul Internaţional al Muncii, 

In partea a doua își dă seama „Comisia Internaţionalelor de 
Arte Poporale” despre ancheta purtată de Institut, 

In partea a treia urmează studiile asupra întrebuinţării tim- 
pului liber al muncitorimii, în legătură cu arta poporală, în dife- 
ritele ţări (cele înşirate mai sus.) 

La sfârşit de tot, ca partea a patra, urmează o bogată bi- 
bliografie din ţările indicate. 

In cele ce urmează se referează numai despre o parte o cărții, 

Cari sunt cauzele decadenţei artei poporale ? Decadenţa este 
un „fapt recunoscut“, luându-se cuvântul „decadenţă” ca termin 
în sens tradițional — dar această „decadență“ variază, dela o 
ţară la alta, 

Ancheta actuală a fost purtată pentru ca să se lămurească 
problema: muncitorimea de pe la orașe cum ar putea să se în- 
deletnicească în orele sale libere cu un lucru manual, în care arta 
poporală a fiecărui popor să aibă un rol precumpănitor ? 

„Am spus, — declară cel ce scrie darea de seamă-rezumat 
al anchetei, — am spus că decadenţa artelor poporale este admisă 
de toţi; după cum nimic nu este ce nu se poate schimba pe lumea 
aceasta, e sigur că dacă nu vor obveni fapte noui, această deca- 
dență va merge accentuându-se cu repeziciune şi va ajunge la o 
diminuare din ce în ce tot mai marcată, în curând poate irepa- 
rabilă, a patrimoniului încă în fiinţă a manifestărilor artistice po- 
porale şi tradiționale“. 

Remediile trebue să fie „urgente şi eficace“ — dar inainte 
de toate trebue stabilită diagnoza. 

Cauzele decadenței artelor poporale sunt „numeroase, com- 
plexe și profunde“. Cele mai însemnate își au originea în organi- 
zaţia economică şi industrială a civilizaţiei noastre contemporane — 
altele îşi au obârşia în condiţiile sociale de faţă, fie nivelul la care 


354 


a ajuns poporul respectiv în cultura modernă, fie în felul care este 
spiritul omenesc de astăzi în stare să primească şi să profeseze 
doctrinele religioase, 

La cauzele economice-industriale se accentuiază primejdia 
„standardizării“. „Producţia modernă nu poate să scape de stan- 
dardizare: lucrul oferit de maşină este aici cu totul predominant — 
orice element inutil este suprimat. fiindcă este costisitor, începând cu 
lucrarea artistică, lucrare ce cere mai mult intervenţia specială, 
directă, a mânii omenești, condusă de gustul decoraţiei, care pur- 
cede din instinct, dela rasă și din tradiţie“, 

E trist că se observă în zilele noastre aproape în toate ţă- 
rile aceleași vestminte, aceleaşi obiecte pentru amenajarea locuin- 
telor, aceeași tehnică în construcții și aceleaşi instrumente de lucru, 
Plăcerile, sporturile, lectura, participarea la evenimentele politice, 
apărarea intereselor de clasă socială şi lucrul în uzine — obosesc 
şi micşorează forţele spirituale, Desvoltarea urbană este primej- 
dioasă artei poporale, dacă edilii nu se vor îngriji ca acestei arte 
să i se dea atenţia cuvenită, 
| Inainte de toate este trebuință de un „climat economic“, 
care să dea putinţa ca arta poporală să inilorească, 

„In epoca actuală grâul, lânurile, bumbacurile, diferitele so- 
iuri de lemn, fierul, materiile colorante şi atâtea alte materii prime, 
precum și seria fără de sfârşit de articole confecţionate cu maşina 
și, în consecinţă, lipsite de orice trăsătură de originalitate, care 
să-ți poată să-ţi aducă aminte de ţara de origine — trec cu ușu- 
rința cea mai mare, dintr'o ţară întralta, fără de a fi oprite de 
munţi sau de mări, Odinioară constituiau munţii şi mările, dim- 
potrivă, obstacole respectabile. Liberului exerciţiu al transporturilor 
şi al schimburilor îi opuneau bariere de tot felul: absenţa drumu- 
rilor, starea lor impracticabilă sau încă nesiguranța lor și războiul, 
aproape permanent, între un popor şi altul, Fiecare grup etnic era 
silit de împrejurări să se izoleze, să organizeze într'o manieră ge- 
nerală economia sa proprie, în limitele teritoriului său şi pe baza 
materiilor prime și a resurselor în obiecte și în capacități umane, 
pe cari le putea da colectivităţii teritoriul respectiv. Astfel aveau 
pieţele de comerţ un aspect așa-zicând local; erau alimentate mai 
cu seamă de teritoritoriile naţionale sau regionale şi acele din 
obiectele necesare vieții, cari erau executate de mâna omenească 
erau fructele spontane şi originale ale aceleiaşi țări şi ale aceleiași 


355 


rase, Flora, fauna, peisagiul lor, legendele, picturile, istoria, religia, 
poezia fiecărei ţări, tehnica sa tradiţională, transmisă în decurs de 
secole, din generaţie în generaţie, dădeau obiectelor acestora un 
caracter special, de care nu te puteai înşela, deoarece el era ex- 
presia văzută a elementului și a sentimentului frumosului, scos 
la iveală din izvoarele originale ale aceleiași țări şi din munca 
colectivă a populației sale“, 

La „cauzele de ordin social“ se spune: 

„Egalitatea civilă și politică a tuturor cetățenilor a favorizat, 
fără putinţa de a o trage la îndoială, tendinţa instinctivă, pe care: 
o au oamenii de a fi egali, nu în totdeauna pe cei mai buni dintre 
ei, ci cel puţin pe cei mai bogaţi, pe aceia, cari se bucură de 
consideraţia cea mai mare. 

„Astfel moda, care, — într'alte vremuri — era diferită, după 
clasele sociale, tinde a se generaliza, —- să se reducă la o formă 
unică. Cetăţenii din pături mijlocii sau sărace urmează moda celor 
din pături cu dare de mână: locuitorii dela țară vreau să co- 
pieze moda celor dela oraş. De aici triumful uniformităţii, 
asupra diferențelor etnice caracteristice, plăcute şi pitoreşti ale 
trecutului. Pentru păturile poporale adaptarea modelor păturilor 
cu dare de mână și a populaţiei urbane — însemnează alirmarea 
egalităţii lor cu aceste pături și populații: dimpotrivă, ca să pă- 
strezi costumele tradiţionale însemnează să sancţionezi într'un fel 
oareșcare o inferioritate de clasă socială, pe care trebue mai de 
grabă să te grăbeşti a o lăpăda“, 

Din cap. „Cauzele culturale“ : 

„Elevaţia vrednică de remarcat, în epoca noastră și în toate 
țările civilizate, a nivelului mijlociu al culturii, n'a fost favorabilă 
artelor poporale, Ai putea chiar spune că cunoașterea mai răs- 
pândită şi mai sigură a evenimentelor vieții curente, a istoriei oa- 
menilor, a fenomenelor naturii — au sleit, încet pe încetul, multe 
izvoare, foarte abundente, de imagini și de idei, iubite oamenilor 
primitivi, Idei și imagini, cari, cu toate că au fost inspirate 
de o mulțime nemăsurată de erori, de credinţe copilărești, de su- 
perstiţii seculare, erau interpretate cu dragoste şi cu un incompa- 
rabil sentiment pentru frumos, de fantazia feciorească, arzătoare și 
nesecată a poporului, în limbajul formelor și al sunetelor, în de- 
coraţia figurată, în muzică și în joc, Influențele oculte, atribuite 
anumitor pietri, proprietățile misterioase, binefăcătoare sau răufă- 


356 


cătoare, ale anumitor plante şi flori, puterea salutară sau omori-- 
toare, ce se recunoștea unor animale, unor ape, unor astri — con-- 
stituiau un izvor de cunoştinţe foarte bogate pentru pătura popo- 
rală şi chiar şi pentru alte pături sociale, Aceste diferite categorii 
de cunoștințe câştigau în importanţă, nu numai în virtutea numă- 
rului lor foarte răspândit, ci şi pentrucă rezultau de aici: practice,. 
acţiuni și obiceiuri în strânsă legătu-ă cu bunătăţile și relele esen- 
țiale ale vieţii, cu ideia primitivă a plăcerii și a durerii, a iubirii,. 
a forței, a slăbiciunii. Şi deoarece poți spune despre ţărani că, 
asemenea copiilor, simţesc trebuința de nestăpânit de a materializa,. 
cel puţin semne și forme exterioare, patrimoniul lor spiritual, de 
aceea aveau acele izvoare, pe cât de numeroase, pe atât de abun- 
dente de gândire, cari își găseau expresia spontană în limbajul ar- 
tistic primitiv, plin de icoane, strălucit, 

„Civilizaţia şi ştiinţa, străbătând în zilele noastre, în diferite 
Srade, în toate mediile societăților moderne, au risipit în mare 
măsură aceste cețuri aurite, din cari fantazia poporală se alimenta 
atât de din plin alte-dăţi, 

„Poezia poporală religioasă, cântecele despre faptele cava- 
lerilor (chansons de gestes), fabulele — transmise de Evul Mediu, 
olereau, de asemenea, meșterilor izvoare preţioase de inspiraţie, 
de unde scoteau, fie subiecte pentru recitările lor glumețe sau mi- 
stice, fie tipuri de personaţii sfinte sau profane și imagini de ani- 
male fabuloase, cu cari își împodobeau produsele artei lor: lemn 
sculptat, picturi decorative, covoare, broderii, metale lucrate în. 
relief. Astăzi s'au pierdut, în mare parte, în mijlocul păturilor po- 
porale, cunoaşterea și gustul după această poezie, iar subiectele 
create de ele sunt — de asemenea — date uitării. Se găseşte încă 
o palidă amintire în rarele lucrări păstrate până 'n zilete noastre: 
umilului pictor poporal sicilian îi place încă și acuma să zugră- 
vească, cum o făceau străbunii, căruțele din Palermo cu scene 
scoase din aventurile ciclului (cavalerilor medievali) Artus sau re- 


2h 


prezentând fapte eroice de ale paladinilor Franței“. 

Cauzele religioase. „Credințele religioase au fost și ele, în 
toate timpurile, izvoare extrem de abundente de sentimente și idei, 
pe cari imaginaţia vie (scânteietoare) poporală îşi făcea o plăcere 
să le exprime din plin în limbajul artistic primitiv, La începu- 
turile sale n'a disprețuit civilizaţia creştină de a primi, cu adap- 
tările trebuincioase, elementele de obârșie din civilizațiile mai vechi ?- 


357 


“mituri, legende, personificări de fenomene naturale, rituri bazate 
pe succesiunea anotimpurilor, materializări de ale luptei între bine 
şi rău, ţinuturi misterioase de dincolo de vieață, Aceste izvoare 
se asociau și se confundau cu acelea, care aparţineau la propriu 
creștinismului, evenimente relatate în evanghelii, vieţi de ale mar- 
tirilor şi de ale eroilor credinții — iar arta poporală scotea dela 
unele şi dela altele elemente nesecate de expresii artistice, Repre- 
zentaţiile sfinte, organizate de însuşi poporul, în Evul Mediu, în 
biserici sau în faţa lor, interpretând naşterea sau patimile lui Hri- 
stos, au fost originea îndepărtată a teatrului modern. .., ,„Vieața 
religioasă a popoarelor, eliberându-se din ce in ce mai mult de 
superstiţiile moștenite de epoca din copilărie a umanităţii, lipsește 
arta poporală de izvoare de inspiraţie foarte importantă și ia, în- 
tr'acelaşi timp, rațiunea de existenţă la un mare număr de astfel 


de manifestări”, H. P.-P. 


Romanul-foileton 


Lectura poporului. Bunul scriitor, romancier-nuvelist francez 
René Bazin scria, în „Chestiunile“ sale „literare şi sociale“ (în 
1906), despre „Lectura poporului“. Idei vrednice de remarcat. 
Analiza influința romanelor-foileton asupra lectorilor — romane de 
care publica și „Universul”, pe vremuri — și constata că scriitorii- 
romancieri de romane-foileton câștigă sume frumoase, ajungând cu 
scrisul lor până unde n'au ajuns vreodată maiestrii literaturii fran- 
ceze, Scriitorii de romane-foileton: „interesează, fac pe cetitor să 
plângă, înveselesc, plictisesc (aşa) un popor întreg; ei sunt adevă- 
raţii creatori şi adevărații susținători ai unei anumite prese, inve- 
stiți cu o putere mai nemijlocită asupra destinelor ei decât toți 
scriitorii politici, economiștii, criticii, riporterii și corespondenţii re- 
dacţiei“, Un administrator general al unei foi cu roman-toileton 
i-a mărturisit că tirajul foii scădea sau sporea după cum începea 
romanul-foileton, atrăgător sau plicticos, 

De sigur, susține R. B., nu poţi vorbi de „trumuseţea“ şi de 
„Srandoarea” unui foileton, nu poţi „celebra stilul lui Ponson du 
Terrail, armonia perioadelor la Xavier de Montepin, nu poţi căuta 
printre geniile greceşti, latine sau franceze, filiaţia literară a d-lui 
Gaboriau (toți au fost traduși și la noi, pe vremuri). Dar acuza 


358 


adusă împotriva lor că n'ar cuprinde operele lor nici o artă i se 
pare lui R, B. „prea absolută”, 

„Poţi să nu-i citești, ai dreptul la aşa ceva: nu trebue să-i 
calomniezi. Nu sunt artiști compleţi, de sigur; nu contează mai 
mult în literatură decât lăutarii în muzică, Cu toate acestea, lău- 
tarii fac să joace mulțimea”, 

Poţi să râzi şi să te miri de banalitatea istoriilor și de sim- 
plicitatea cetitorilor — deoarece fenomenul ce se desprinde este 
însemnat, fiind „captivaţi și reţinute“ de astfel de povestiri mulți 
cetitori — e mai bine să ştiricești, să cauţi meritul scriitorului de 
a câștiga publicul cititor, 

lată caracteristicele foiletoniștilor acestora : 


a) au un simţ exact de mișcare dramatică; 

b) cunosc oribilul și spăimântătorul; 

c) se pricep să descurce o jurubiță încâlcită ; 

d) au îndemânarea de a lăsa morţi pe câmpul de bătaie a 
acțiunii eroi, cari renasc; 

e) se pricep să suspende acţiunea pe câtăva vreme, ca să 
sporească curiozitatea ; 

f) au predilecție faţă de tipul onorabil al mamelor bune, al 
micilor lucrătoare laborioase și faţă de amorurile eterne — cali- 
tăţi, cari nu sunt atât de disprețuit pe cât se crede, 

Câte unii scriitori dau dovadă chiar și de o oareșicare doză 
de psihologie. 

Influința lor asupra cetitorilor este mare, de invidiat, 


* 
+ * 


„Îmi aduc aminte de o Duminecă“, scrie R. B., „mă urcasem 
pe creasta unei coline, de unde se întindea privirea, aproape la 
infinit, peste ţarini, toate cultivate, printre cari satele păreau numai 
nişte puncte aibe, pierdute în mijlocul secerișului”, 

După ce descrie frumuseţea naturii, urmează: „Pe două dru- 
muri paralele, cari tăiau valea, în josul colinei, treceau doi oa- 
meni, Unul vindea ziare și sufla întrun corn de aramă; celalalt 
împingea un cărucior,,, în care avea mărunțișuri de vânzare... 
făcând sgomot dintr'o trompetă în formă de scoică, 


„Cel ce vindea mărunțișuri nu avea trecere — în schimb toţi 
alergau la vânzătorul de ziare, curioși să se informeze şi să ci- 
tească foiletonul cu romanul din el. 


359 


„Orăşenii, amploiaţii, muncitorii, micii rentieri şi burghezi -- sunt 
şi mai dornici de această literatură și ea acţionează asupra lor şi 
mai mult, din cauza supleţei și a vioiciunii mai mari a spiritului oră- 
şenesc, Înformaţi-vă în cel mai modest debit de tutun, la cel mai ne- 
însemnat depozit de ziare şi întrebaţi care este numărul de romane 
ilustrate vândute ; care e numărul de fascicole numite „de lux“, cari 
conţin opera pretinșilor „maestri ai romanului“; numărul foilor coti- 
diane cu trei foiletoane — vândut într'o săptămână. Veţi afla un 
total spăimântător de mare. 

„Astfel romanul-foileton este baza lecturii, principalul element 
de distracţie intelectuală a unei enorme mase de bărbaţi și femei, 
Şi — deoarece această distracţie ocupă aproape întreg timpul liber 
ce lasă munca, plimbarea și cârciuma, — urmează că însași edu- 
cația poporală, instrucţia adulţilor, se face prin romanul-ioileton”, 


Bibliografie. 


Reviste, ziare: 


„Neamul Românesc“, XXVII, Nrii: 13, 
14—15, 16—17, 19. 

„Căminul Cultural“, V, Nrii: 4, 5, 6, 
1, 8, 9, Sept. 

„Revista Teologică“, XXIX, Nrii: 7—8, 
9, 10—11, Oct.—Noemvrie. 

«Şcoala Ţăranului”, |, Nrii: 1, 2, 3, 
4—5. 

„Junimea Literară", XXVII, Nrii: 1—12. 

„Tribuna noastră“, VL. Nrii: 1. 2, 3, 
4, 5—6, 25—26. 

„Ev. nou“, I, Nrii: 1—2, 3—4. 

„Cele trei Crișuri“, XX, Nrii: 7—8 

„Gregorianum“, XX, fasc. H. 

„Ramuri“, XXXI, Nrii: 5-6. 

„Hotarul“, VI, Nrii: 4—8 

„L'Europa Orientale“, XIX, fascicolele: 
V—VI, VIi—X, 

„Arhivele Olteniei“, XVII, Nrii: 97- 100, 
XVIII, 101— 103. 


„Luceafărul“, Timişoara, V, seria: H, 

«Viaţa Basarabiei“, VIII, Nrii: 6, 7--8. 

„Convorbiri Literare", LXXII, Nr.: 5. 

„Satul, YX, Nrii: 104—105. 

„Gazeta Cărților“, VIH, Nrii: 
19-—22. 

„Cultura Creştină“, XIX, Nrii: 5—6, 
7-8. 

„Revista Ştiinţifică V. Adamachii“, XXV. 
Aprilie—lunie 1939. 

„Răsăritul“, XXI, Nrii: 7—8. 

„Făt-Frumos“, XIV, Nr.: 3. 

„Népünk és Nyelviink“, XI, Nrii: 1—6, 


1—2, 


Cărţi: 

Biblioteca „Albina“: P. Ispirescu : Ispră- 
vile și vieaţa lui Mihai Viteazul, 

A. Sacerdoţeanu : Regele nostru. 


Ştefan Pascu: Românii dela granița 
Nord-Vestică. 


360 


Sumarul buletinului de tehnică a culturii 


Agârbiceanu I.: 
D. Al.: 
Preda Dr. Gh. : 


Stăniloae D.: 


» Transilvania“ 
Anul 1939 *) 


Articole de fond. 


Comandamente ale zilelor de azi — — 5-6: 306 
O şedinţă solemnă a Comitetului Central 1; 1 
Împerativele categorice ale vremurilor de 

astăzi  — — — — — — — 5%; 301 
+ L P. S. Sa Patriarhul Dr. Miron Cristea 2; 65 


Figuri și fapte pilduitoare din trecut. 


Bologa Vasile Dr.: 


Breazu Ion: 


Agârbiceanu I.: 


t 


Bologa L.: 


Breazu lon : 
Dima Al.: 


» "e 


Goșieanu losif, Insp.: 


Inceputul revoluţiei din 1848/49 în ju- 


dețul Alba — — — — — — l; 29 
Inceputul revoluţiei din 1848/49 în ju- 

deţul Alba — — — — — — 3; 83 
Inceputul revoluției din 1848/49 în ju- 

dețul Alba — — — — — — 3; 134 
Un omagiu al Moldovenilor pentru Gh. 

Bariț (1843) — — — — — — 3; 132 


Indrumări culturale. 


„Artra” și Serviciul Social — — — 1; 15 
Cu gândul la viitor — — ~ — — 2; 69 
Manifestaţii artistice la sate — — — 3; 142 
Lectura. Baza psihologică şi rolul ei edu- 

cativ-instructiv — — -~ — — 56; 31 
Port, dans și cântec în programul „Astrei” 2; 77 
Tâlcul unei noui legiuiri : Serviciul Social 1; 23 
Arta populară ca factor educativ — — 2: 74 
Cunoașterea satului prin Căminul Cultural 3; 146 
Schița unui program iniţial de muncă 

pentru Căminele Culturale ale „Astrei“ 3; 150 


*) Prima cifră indică numărul revistei, a doua numărul paginilor. 


361 


Gusti Dimitrie : Reguli călăuzitoare pentru vieaţă și pentru 


ceasul de azi al României — — — 1; 8 
Preda Dr. G.: Imprejurări ce-au condiţionat apariţia 

Legii Serviciului Social— — — — 1; 10 
Stoichiţia Dr. I.: Câteva sugestii pentru crearea de Că- 

mine Culturale ————— 1: 19 


Pagina eugenică, demografică şi biopolitică. 


Comşia Dr. Ovidiu: Ocrotirea familiei pentru binele neamului 3; 167 
Făcăoaru Dr. L: Inteligența naturală în raport cu clasele 

sociale  — — — — — — — l; 36 

H oc Selecţiunea valorilor biologice— — — 3; 161 
Râmneanţu Dr. P.: Problema căsătoriilor mixte în oraşele din 

Transilvania in perioada dela 1920—1937 2; 91 


Material pentru conferinţe, şezători, etc. 


Boitoş Olimpiu : În amintirea Eroilor căzuți — — — 3; 170 
Dascălul Petrea : Privelişte asupra vieţii sufleteşti a satului 1; 40 
m g Mai multă incredere în puterile noastre 2; 95 


t A Vremuri grele... Oameni pentru ele. 
Schiţă pentru o conferinţă de arzătoare 
actualitate — — — — — — 56; 317 


Din activitatea „Astrei“ culturale. 


Breazu Jon: Şcoala superioară țărănească a „Astrei“, 

din Şimleul-Silvaniei (jud. Sălaj) — — 1; 49 
B. I.: Inaugurarea muncii pe teren în ținutul 

Someş — a S 177 
a La Lugoj cu „Astra Bănăţeană“ — — 3; 178 
Cronicar : Două expoziţii ale „Astrei“ la Cluj  — 5-6; 324 
D. Al. Adunarea generală administrativă a „Aso- 

ciațiunii” — 5-6; 338 


Moga Dr. G. şi Băilă N.: Activitatea Comitetului Central: — — ; 200 


4 

Moldovan Dr. I. și Băilă N: Convocare. — — — — — — 4; 193 
Moldovan Dr. Iuliu: Introducere — 4; 195 
K aaae Activitatea Secț. ştiinţifice ale „Astrei“ 4; 211 
à Activitatea despărțămintelor — — — 4; 223 
» Bilanţ general al Asociaţiunii pe anul 1938 4; 265. 

` Bilanţ general al Internatului de fete al 
Asociaţiunii pe anul 1938/39 — — 4; 279 
E Proiect de buget pe anul 1939 — — 4; 283 

i; Tabloul bursierilor „Asociaţiunii pe anul 
1938/39 — — — — — — 4; 288 

ñ Tabloul sumar al conf. şi preleg. pop. 
după categoria materiilor — — — 4; 291 


362 


Naghiu Iosif E. : 


Moldovan Dr. Iuliu : 


P. H. P.: 


Tabloul sumar al preleg. pop., al biblio- 
tecilor pop. şi al desp. central-jud. şi 
de plasă cu prezența lor — — — 

Tabloul membrilor decedați — — —- 

Tabloul sumar al membrilor „Asociaţiunii“ 
pe anul 1938/39 — — — — — 

Cercetări monografice in Munţii Apu- 
seni (1939). — — — ~ — — 


Material informativ și cronici. 


Spicuiri din activitatea despărțămintelor : 
Serbarea Unirii la Mediaş — — — 
Di Aurel P. Bănuţ 
Cinstirea d-lui Preşedinte D. Gusti la Sibiu 
Organizarea Serviciului Social in ţinutul 
Mureşului — — — — — — — 
Tipăriturile Fundaţiei Culturale „Princi- 
cipele Carol" — — — — — — 


Despărţământul Iza al „ô strei” Maramureş 
v „Astra“ din Gherla — 


m Gârbou — — — — 

5 Huedinului — — — 

M Ocland -- — — — 

RI Pecica a = 
Școala ţărănească a desp. Tinca-Bihor 
Intregiri la rapoartele anuale: Despărţă- 
mântul central-judeţean Zalău — — 
Despărţământul Vinţul de jos — — 
i Chioar — — — — 

din Miercurea Nirajului 


ji Orşova — — — — 
Activitatea despărţ. central al județului 
Năsăud-Bistrița = 
Instrucţiuni, privind aplicarea prin „Astra“, 
a legii Serviciului Social în ţinuturile ; 
Someș, Mureș, Timiş. Circulara Nr. 3 


+ Romul Simu — — — — — — 
+ Ion Neagoe — — ~ ~ — — 
Şapte piese teatrale pentru popor— — 
Şomajul intelectual = == 

Jubileul unei reviste : Nr. 100 din „Satul” 
O carte cu poveşti — — — — — 
„Biblioteca Satului" de Emanoil Bucuţa 
Casele culturale din America — — — 


Sărbătorirea lui Jon Pop-Reteganul la Cluj 5-6; 


363 


5-6 
5-6 
5-6 
5-6 
5-6 


1 
1 
1 
1 . 
l 
1 
1 
1 


1 
> 


' 

g 
, 
> 


5-6; 


2 
1 
1 
1 
3 
3 
3 
1 
1 
6 


. 
> 


> 


> 


292: 
295 


296 


344 


57 
59 
59 


59 


60 


57 
57 


58 
58 
58 
58 
58 


350 
351 
351 
351 
351 


351 


102 
56 
57 
62 

183 

185 

186 
63 
64 

347 


Lupta pentru salvarea bunurilor folklo- 
ristice, în general ale „artei poporale“ 
Romanul-toileton. Lectura poporului — 
Darul simbolic al M. Sale Regelui— — 
Serbările Restauraţiei — — — — 
Congresul Şcolilor ţărăneşti — — — 
s Căminelor Culturale-— — — 
Consfătuirea conducătorilor Căminelor Cul- 
turale -- = — = m- 
Cinstirea memoriei lui Ion Pop-Reteganul 
Reuniunea de muzică „Hermania” şi-a 
serbat aniversarea de 100 ani — -—- 
Şcoli şi cursuri țărănești in anul 1937— 38 
Din activitatea „Astrei“ — — — — 
Sumarul buletinului de tehnică a culturii 
„Transilvania“ pe anul 1939 — — 


364 


352 
358 
126 
126 
128 
128 


128 
128 


182 
182 
182 


361