Transilvania_1931_062_009_012

Anul 62.  Septemvrie-—Decemurie 1931. Nr. 9-12. 


TRANSILVANIA 


Organul societății culturale „Astra“. 


Cuvântul de desehidere 


al 
vicepreședintelui „Astrei“, di Dr. G. Preda, 


la adunarea generală din Sft.-Gheorghe, 13 Septemvrie 1931. 


Onorafă Adunare Generală, 


Starea de boală a iubitului nostru președinte dl Vasile Goldiș 
îl pune şi de astădată în imposibilitate să prezideze această mă- 
reață adunare generală. 

Prin o scrisoare trimisă din localitatea balneară — Balaton 
Füred, la 23 August, a. c., D-sa, indicând ca motiv gravitatea boalei, 
ne roagă să luăm la cunoştinţă demisia sa din postul de președinte. 

Comitetul Central, în ședința din 5 Septemvrie, a. c., luând 
la cunoștință conţinutul scrisoarei și-a exprimat adânca sa părere 
de rău asupra hotărârei nestrămutate a președintelui, pe care o 
comunicase deja și M. S. Regelui, preşedintele nostru de onoare. 
Comitetul dispune ca demisia să fie transpusă adunării generale 
cu propunerea de a se ruga călduros dl Președinte să continue 
a conduce şi mai departe Asociaţia noastră, 

Scrisoarea de demisie a mult stimatului nostru președinte oglin- 
deşte marea sa personalitate, interesul și'dragostea ce a purtat și o 
poartă Asociaţiei noastre. Cred că ea vă va fi cunoscută la timpul său, 
din partea comisiei ce o veţi institui cu propunerile necesare. 

În conformitate cu art. 26 din statute și ca unul ce pentru 
moment sunt singurul vicepreședinte al „Astrei“, imi revine 
dreptul şi obligaţia să substitui pe dl președinte. 

Deosebita atenţie și dragoste, cu care am fost încunjurat 
ori de câte ori s'au ivit ocaziuni să vizitez despărțămintele Dv. 
şi să cercetez activitatea Dv.; bunavoință și concilianță pusă în 
discuţiile din adunările acestor despărțăminte (la cari am luat 
parte), constituesc pentru mine garanții suficiente, că sarcina cu 
care sunt onorat prin statute şi de către Comitet, — oricât de 
rea ar apărea, — va fi prin Dv. mult ușurată, 


117 | 


oo 
“sait 


nawai 


Onorată Adunare Generală, 


Tradițiile „Astrei” fac ca preşedintele ei, în cuvântarea de: 
deschidere a adunării generale, să atingă probleme ce au legături | 
cu scopurile sau activitatea acestei Asociaţii culturale, : 


Substituind pe dl președinte îmi iau permisiunea să atrag. 
prin câteva cuvinte atenţia Dv, asupra importantei probleme mo- 
rale care privește tot atât de mult activitatea și progresul „Astrei“, 
cât și activitatea și progresul țărei noastre, Ei 

Știm cu toții, că două sunt căile pe cari se deschid perspec- * 
tivele progresului. Una este cunoașterea cât mai profundă a na- : 
turei, proprietățile materiei și energiei, acţiunile și reacţiunile fi- 
zico-chimice, ca și fenomenele ce ne încunțură; cunoaștere, 
care poate da pe fiecare an copiilor noștri, avantaje mult mai 
mari decât acele de cari ne bucurăm noi; cunoaștere prin care 
se extinde și se perfecționează instrucția noastră. Alta este forța 
morală care ridică sau superiorizează pe om, îl fac din ce în ce 
mai capabil să evolueze, să aprecieze și să se bucure de privile- 
giile vieţii sale pământeşti; este forța care complectează instrucția 
noastră, făcând să se realizeze principiul că acolo unde intră lu- 
mina întră și adevărata plăcere, adevărata mulțumire sufletească.. 


Progresul material, efectul îmbogăţirei intelectualității ome- 
nești, progres prin care se pătrunde natura cu scop de a cerceta 
și găsi comoditățile unei vieți mai bune, mai civilizate, este acel 
ce ne permite astăzi să vedem deosebirea de aspect și confort 
de traiu între: omul primitiv ieşit din cavernă, acoperit parţial 
cu blana de animal; cetăţeanul roman ieșit din palatul luxos cu 
toga sa purpurie ; cavalerul medieval cu peruca, mânecuțele pline 
de dantele, cu pantalonii scurți și pantofi subțiri (gata să scoată 
sabia pentru orice jignire a onoarei) și între omul modern, con- 
timporan fie că el șade la biuroul său în vestă sau sacou, lucrând 
sau ascultând veşti venite dela mii de kilometri (în câteva zeci 
din o secundă), fie că stă în halat alb, cercetând la microscop 
celula vieţuindă sau la lupa astronomică mișcarea și evoluţia 
astrilor, fie că se preumblă în frac negru prin saloane luxoase, 
culise diplomatice cu ușurința cu care un aviator în haina de 
piele, străbate văzduhul peste mări și țări, 

Acestui progres material, venit de pe urma desvoltării in-- 
telectuale, acestui progres întru câtva exterior ființei umane și 
umanității nu corespunde oare astăzi şi în acelaș grad un progres 
moral, un progres interior acestei ființe, acestei umanităţi ? 

Nimeni nu pune la îndoială faptul, că evoluţia intelectuală 
generatorie atâtor descoperiri și invenţiuni, nu a avut și o evoluţie 
morală, 

Istoria filozofiei și aceea a doctrinelor morale dovedesc această. 
evoluţie. 


j 


118 


Morala instinctelor și a necesităţilor, morala plăcerei şi a 
interesului, morala individualistă, s'a modificat în cursul vremii în 
o morală ce are la bază altruismul cu sentimentul umanităţii. 

Diferiţi filosofi și moralişti — de altfel — au propagat şi 
propagă o morală fie pe baza utilitarismului, a dreptului pozitiv, 
a ştiinţei experimentale a moravurilor, etc. cu acelaș entuziasm 
şi cu aceiaș forță, cu care misionari creștini și reprezentanţi ai bi- 
sericei noastre au propovăduit și propovăduesc morala religioasă, 
morala creștină, 


Oricare ar fi fost însă mijlocul de aplicaţie a moralei, această 
evoluţie morală a adus treptat cu ea o adaptaţie permanentă a 
fiinţei noastre la rolurile ce trebuie să le joace în diferitele me- 
diuri şi în diferitele momente sau epoci ale vieţii. 


Instinctul de a judeca spontan binele și răul, a suferit cu 
timpul transformări în conștiința noastră. El s'a superiorizat pe 
măsura misiunei noastre de a munci şi de a obţine un cât mai 
mare bine de pe urma acestei munci, 


Această superiorizare s'a efectuat nu numai în înţelesul con- 
servărei, apărării și desvoltării ființei noastre, dar și în acela al 
conservării, apărării și desvoltării speciei noastre umane, 


Astăzi am putea zice că ideile morale desvoltate sub apa- 
rența progresului, nu sunt decât niște adaptaţiuni la funcțiuni și 
că nu există indivizi sau popoare cari trăiesc, ci o umanitate care 
trăiește în acești indivizi și popoare, Mai mult încă: putem spune 
că această umanitate, această universalitate este aceea care co- 
mandă de cele mai multe ori partea particulară din fiecare in- 
divid sau popor. 

Datorită evoluţiei și progresului moral, astăzi constatăm că 
linşajul public a dispărut şi că publicul nu mai râde — precum 
râdea odinioară — la umilirea, maltratarea sau pedepsirea unui 
nenorocit, Poporul nu mai aplaudă gestul ca unul din ei să fie 
ucis, Servitorii chiar nu mai surâd când unul din ei este batjo- 
corit sau pălmuit de stăpân. O solidaritate împinge pe toţi la 
apărarea semenului, camaradului, apărându-se prin aceasta și 
pe ei. 

Graţie progresului moral, altruismul neutralizează egoismul 
animal din sufletul celui avut, Fiecare generaţie găsește pe bogătaș 
nu numai mai instruit și mai muncitor, dar mai înţelegător, mai 
social, mai compătimitor, Priviţi chiar astăzi, — numeroasele liste 
de subscripţie care abundă prin birourile noastre, numeroasele con- 
dici și condicuţe purtate de indivizi prin localurile publice (pentru 
ridicări de biserici, școli, monumente, etc.) și veţi vedea că ele 
sunt încă pline de semnături. Este de ajuns ca un jurnal să des- 
chidă vreo rubrică de subscripţie pentru vre-un nenorocit pentru. 
ca sumele venite (chiar anonim) să aflueze. 


119 1% 


Asociaţia nu-şi datorește oare averea sa mecenațţilor de eri ? 
și dacă cei de astăzi se arată mai rar (din motivele ce vi le voiu 
expune), nu putem afirma că ei lipsesc cu desăvârșire, 

Datorită acestui progres moral, legislatorii au făcut legi so- 
ciale prin cari se ating proprietăţile și veniturile individuale, prin 
cari se garantează vieața şi sănătatea muncitorului contra acci- 
dentelor și boalelor, prin cari i se asigură bătrânețele, etc. 


Totuşi astăzi (după marele răsboiu) dacă urmărim din punct 
de vedere moral vieaţa individului, a familiei şi cea socială, atât 
din țara noastră, cât și din alte multe țări, vom constata că aproape 
intreaga lume trece prin o criză morală. 

Foarte mulți indivizi singuratici sau grupaţi în diferite me- 
diuri sociale, dovedesc prin conduita lor o slăbire a idealului 
moral, dovedesc că înţeleg binele numai în felul lor, iar mijloacele 
practice pentru limitarea răului nu le iau în considerare. 

Curba progresului moral din epoca prezentă nu se supra- 
pune curbei progresului intelectual (respectiv celui material), fapt 
care are o repercursiune puternică mai ales în propaganda culturală. 


Prin analogie cu ceeace se petrece în organismul ființei noa- 
stre, unde curbele de creștere fizică și psihică nu se suprapun 
şi curbele morale și intelectuale din individ sau societate, afec- 
tându-se reciproc, conduc spre un antagonism care face ca stag- 
narea, micșorarea sau regresul uneia să coincidă de cele mai 
multeori cu mersul înainte cu mărirea sau progresul celeilalte. 


O scurtă privire istorică din epocele vieţii omenești, ne aduce 
convingerea nu numai a succesiunei paroxistice a acestor curbe, 
dar şi a variaţiei fazelor uneia asupra celeilalte. 

La început a dobândit omul repede pe lângă cunoștințele 
câtorva arme necesare captărei pradei și pe acele ale unui confort 
destul de simplu al vieţii. Acestui început de progres material îi 
urmează o stagnare seculară sau milenară, în care timp se clarifică 
o conștiință morală prin ideile altruistice, familiare, religioase, etc. 


În faza istorică, când progresele materiale iau o revanșă pu- 
ternică, progresul moral nu poate urma imediat celui intelectual 
cu acelaș tren, cu aceeași viteză, 

Nu poate urma, deoarece odată cu progresul material, se 
mărește și vârtejul intereselor şi patimilor cari se înlănțuesc cu 
atât mai tare cu cât germenii ambiţiunei, ai parvenirei repezi, ai 
îmbopăţirei precoce și excesive, păstrează în diferitele mediuri o 
virulență fără seamă. 

Febra de idei și plăceri din această epocă de progres ma- 
terial dă biciu continuu instinctului de conservare individuală, 
făcând să troneze viciul, excesul, abuzul, egoismul, târgul con- 
științei, etc. 


120 


„săi 


Cu cât curba intelectuală și de progres material se apropie 
de paroxism, cu atât criza morală este mai puternică și mai de- 
cepționantă. | 

Priviţi paroxismul curbei materiale de astăzi venit cu atâtea 
descoperiri și invenţiuni aplicate și vedeţi cum din punct de ve- 
dere moral, mulţi indivizi cred că fericirea constă în a găsi cât 
mai ușor grăuntele de piper care să-i facă mai picantă vieaţa, 
Acest picantism al vieţii îi aduce o plăcută excitație fizică și 
psihică. Pentru menţinerea acestei plăceri are nevoie însă, să 
adaoge zilnic un bob de piper mai mult și astfel ajunge la o in- 
toxicare sensuală morală, care duce cu timpul la scăderea perso- 
nalităţei sale. Obișnuința odată căpătată, desintoxicarea se face cu 
Greu, iar recidivele sunt de temut. 

Moralitatea scăzută din epoca prezentă nu atinge negreşit 
pe toți indivizii sau toate societățile. 

Există mai mult un desechilibru moral cu o medie în avan- 
tajul răului. 

Nu am putea preciza cât va dura acest desechilibru, deoarece 
nu se pot ști exact împrejurările și nici timpul când progresul 
material va staționa, lăsând cursul liber progresului moral, 

O întrebare însă care se pune pentru noi, ar fi: dacă trebuie 
să așteptăm liniștiți venirea acestor împrejurări prielnice desvol- 
tărei curbei morale sau să acţionăm intensiv spre a accelera 
această venire ? Și în acest din urmă.caz pe ce sar putea baza 
necesitatea intervenției noastre și ce efecte ar avea pentru pre- 
zent și viitor ? 

Vieaţa din univers, ca și cea din om nu exprimă -- precum 
ştim — decât conflictul părților contrarii, decât lupta între bine 
şi rău (binele însemnând creaţie progres, iar răul distrugere, ruină), 
Această luptă constitue izvorul mișcărei, acela al energiei sau al 
forței vii, 

În univers, ca și în om, există o rezultantă a triumfului bi- 
nelui. Această rezultantă se arată în mod permanent în univers 
și mai puţin permanent la om. 

Un individ nu poate fi clasat ca agent pozitiv sau negativ 
al vieţei, decât numai în raport cu această rezultantă. 

Cele mai frumoase calităţi pot deci să se intâlnească în 
acelaş individ alături de oarecare defecte şi cele mai rele naturi 
omeneşti pot avea şi oarecari calităţi, 

Cum binele îl identificăm cu plăcerea și răul cu durerea 
şi cum răul fiind necesar stimulărei binelui nu trebuie și nu poate 
fi distrus complect, urmează ca acțiunea noastră să se mărginească 
la o limitare a acţiunei răului, deci la o înlesnire a victoriei binelui. 

Ca membrii ai „Astrei”, ca soldaţi ai armatei pozitive a 
binelui, suntem pătrunși de credinţa că principiul contingenţei do- 


121 


mină pretutindeni şi că această contingență universală poate fi 
exploatată pentru ajungerea scopului nostru, Această contingență 
ne indică că fiecare din noi poartă în sine puterea binelui și răului 
şi numai excitaţiile venite din afară (din lume) scot prin luptă la 
iveală una din aceste puteri. Nu avem deci decât să știm să lu- 
crăm asupra acestor excitațiuni, în scop de a înlesni triumful 
binelui, 

Prin această operă a noastră desvoltăm mecanica psihologică 
după care individul lucrează conform rezultantei planului uni- 
versal însă cu aparate proprii ființei sale și în acelaș timp favo- 
rizăm menţinerea echilibrului moral din om și prin el din so- 
cietate, 

Nu vom intra în detaliile metodelor de educaţie de învăţă- 
mânat moral, atât de bine cunoscute multora din Dv. 


Ţin numai a atrage atenţia asupra tradiţiei morale dela 
„Astra“, asupra moralei creștine care — stă la baza propagandei 
noastre, asupra acelei morale, care — prin opoziţie cu celelalte mo- 
rale recomandate de moraliști — pășește fără oscilațiuni pe calea 
pe care a apucat dela început. Credincios acestei bune tradiţii, 
aduc îndemnul de a  persevera pe această cale morală, căci 
numai așa vom ajunge mai repede și fără întreruperea curbei 
progresului material, la o epocă de progres moral. Numai prin 
această perseverare vom ajunge la vremea, când cineva va îi so- 
cotit de bun nu numai când iubește familia sau pe ai săi, dar 
când sufere la suferința vecinului, când lacrimile semenului aduc 
o vibrare sau palpitare a inimei, când din atelier, câmp de agri- 
cultură, birou, etc, se va duce lupta pentru limitarea puterei 
egoismului, când de pe toate terenurile : științific, literar, economic 
şi mai ales politic de partid, se va lucra în înțelesul ca și celui 
mai mic, mai slab să i-se înlesnească posibilitatea de ridicare, 
posibilitățile unei vieţi mai bune şi a unei morți cât mai în- 
depărtate. 

Progresul moral al secolelor trecute care a adus organizarea 
mutualităţii, o asanare a uzinelor, o codificare a muncei, cu asi- 
gurarea existenţei muncitorului, o interzicere a supliciului anima- 
lelor, o ocrotire a mamei și copilului, etc. îmi dă speranţe în 
achiziţiile morale ale vieţii viitoare, îmi dă încredere că această 
viaţă va fi mai mult lipsită de mizerii și nedreptate și copiii no- 
ștri se vor bucura de ea cu mai multă mulţumire decât ne 
bucurăm noi cei de astăzi, care pentru restabilirea echilibrului 
moral a vieții avem de înfruntat atâtea greutăți, atâtea piedeci, 
atâtea decepții. Dealtfel acestea din urmă nu trebuie să ne de- 
scurajeze, | 

Nu trebuie să șovăim nici în fața complexităţii problemei, 
nici la măsurile nedrepte luate de alţii, nici la victoria intermi- 
tentă a răului. Să vrem și să fim hotărâți să luptăm cu adevărat 


122 


pe teren moral şi îndemnând și pe cei mari şi pe cei mici să ac- 
ționeze ìn sensul de a respecta şi a se face respectaţi, îndemnându-i 
să se obișnuiască a se stăpâni, să se obișnuiască a face sforțări 
spre bine, frumos și adevăr, dând pretutindeni exemplu și cu si- 
Suranţă că vom sfârşi prin a stabili un echilibru moral în oa- 
menii și societăţile ce le compun, cu siguranță că vom parveni 
să întronăm autoritatea morală, atât de necesară vremurilor de 
„astăzi, 


123 


Cuvânt rostit de prof. l. Lupaş 


la adunarea generală din Sit.-Gheorghe, 1931, 


Inalt Prea Sfinţite, 
Onor. Adunare Generală ! 


În cuvântul de deschidere ni s'a arătat motivul pentru care: 
întrunirea anuală a membrilor Asociaţiunii noastre e lipsită și 
acum, ca şi în anul trecut, de prezenţa dlui președinte Vasile 
Goldiș, 

Cred că sunt în asentimentul tuturor, exprimând adânca pă- 
rere de rău, că starea debilitată a sănătăţii continuă să-l ţină pe 
președintele nostru departe de conducerea Asociaţiunii, Departe, 
bine înţeles, numai trupește, căci gândul şi sufletul său a fost și 
este necontenit alături de toţi ceice se găsesc în serviciul acestei 
societăţi de cultură și educaţie naţională, fie în locuri de condu- 
cere și de răspundere, fie în acelea de muncă anonimă, închinată 
permanentelor ei scopuri de a face să se afirme și să triumfe 
ideea românismului în toate regiunile Patriei întregite. 

De trei decenii şi mai bine membrii Asociaţiunii se obişnui- 
seră să vadă pe Vasile Goldiș, — fostul profesor al liceului Andreiu 
Șaguna din Brașov —- totdeauna în cele dintâi rânduri ale lup- 
tătorilor pentru propăşirea culturală şi desrobirea politică a po- 
porului român, Deaceea încrederea desăvârșită, cu care unanimi- 
tatea voturilor s'a îndreptat acum 8 ani spre dânsul, proclamându-l 
în adunarea dela Timișoara, cu însuflețire, președinte în locul 
decedatului Andreiu Bârseanu, na putut fi o surprindere pentru 
ceice cunoșteau împrejurările de viață culturală din Transilvania. 

Chiar dela înființare Asociaţiunea noastră a înțeles să dea 
membrilor ei, pe lângă stimulente de progres intelectual şi o în- 
grijire deosebită a disciplinei sufleteşti, de neapărată trebuinţă în 
orice societate bine organizată. Deaceea s'a silit să încetățenească 
la conducerea ei înainte de toate o pronunţată directivă religioasă- 
culturală, directivă dată prin activitatea celor doi preoți nemuri- 
tori: Andreiu Şaguna și Timoteiu Cipariu, apoi o metodă specifică, 
pe care am putea-o numi tradiția încrederii în conducători. 


124 


Această tradiție s'a afirmat uneori în măsură deplină, încât 
membrii Asociaţiunii păreau aplicaţi a renunța cu totul la dreptul 
criticei. Alteori s'au ivit însă încercări de a sdruncina încrederea 
mulţimii în conducători. Asemenea încercări au fost frecvente în 
anii din urmă, când un curent de criticism nedrept și exagerat 
începuse a izbi, cu nestăpânită învolburare a patimilor profane, 
în oricine reprezenta în viaţa noastră publică o valoare reală sau 
o autoritate consacrată. 


Dar nici acest impetuos curent de hipercriticism nu a putut 
împiedeca metoda tradițională de încredere în conducători de a 
se afirma în chip strălucit la alegerea președintelui Vasile Goldiș 
în 1923, ca şi la cele două realegeri, în 1925 și 1930. Socotim 
că metoda aceasta, probată prin o îndelungată practică în sinul 
Asociaţiunii noastre, merită un cuvânt de apărare, când se ivesc 
porniri de a o surpa cu orice preţ și cu orice mijloace. Neamu- 
rile cu rol de conducere au știut să respecte tradiția încrederii 
în conducători şi cu ajutorul ei au fost în stare să atingă culmi 
de progres moral şi material. 


Nu vom cere nimănui sacrificiul de a renunţa la dreptul 
firesc al criticei, dar în interesul echilibrului normal și al disci- 
plinei sufletești a neamului nostru trebuie să pretindem totdeauna, 
ca orice critică să fie îngrădită în limitele adevărului și să nu 
depăşească graniţele bunei-cuviinţe. 


Ținând seamă de acest postulat elementar, oricine își va da 
osteneala să cerceteze progresele realizate de Asociaţiune în ul- 
timul deceniu și să le compare cu cele de mai înainte, va putea 
să se convingă că presidenţia lui Vasile Goldiș nu este lipsită 
de notele esenţiale imprimat= acestei societăţi de către antece- 
sorii săi în scaunul presidenţial. Ea a fost și este, în toate pri- 
vințele, de valoare și importanţă egală cu cele mai fecunde și mai 
binecuvântate dintre cele nouă prezidenții, câte s'au perândat la 
conducerea acestui așezămănt dela 1861—1923. 


Dacă o vom compara cu prezidenţia lui Şaguna sau cu a 
lui Cipariu, cu a lui Iacob Bologa sau cu a lui Barițiu și Andreiu 
Bârseanu, vom vedea că prezidentia lui Vasile Goldiș a păstrat 
şi augmentat cu adaosuri neprețuite moştenirea înaintaşilor săi, 
nefiind lipsită nici de nota religioasă a devotamentului sacerdotal, 
moștenit dela Șaguna și Cipariu, nici de râvna și stăruința, mo- 
ştenită dela Bologa în opera de organizare, nici de orizontul larg 
și de entuziasmul literar-publicistic, moştenit dela Barițiu și Bâr- 
seanu. La toate acestea a mai adaos dl Vasile Goldiș un spirit 
de conciliațiune și de largă înţelegere a tuturor problemelor, im- 
puse de cerinţele moderne. Astiel a izbutit a contribui în măsură 
însemnată la noua îndrumare a Astrei şi la prudenta ei înca- 
drare în realităţile sociale-culturale ale României întregite. 


129 


Cu prilejul alegerii sale ca președinte, făcea dl V. Goldiș în 
adunarea generală dela Timișoara declaraţia solemnă că treimea, 
ce-i călăuzește sufletul, va fi neamul, tronul și credința. Cum a. 
luptat el pentru desrobirea și proprășirea neamului, cum a servit 
tronul unităţii noastre naționale, cum a păzit credinţa străbună e 
în cunoștința vie și lămurită a contemporanilor capabili să urmă- 
rească cu atenţiune trează și să cântărească drept și obiectiv va- 
loarea oamenilor după fapte, nu după vorbe. 


Ca președinte al Asociaţiunii a străbătut nu numai judeţele 
de dincoace de munți, ci și o bună parte a altor regiuni condu- 
ătorii cărora şi-au manifestat dorința de a.se alipi, prin acțiu- 
nile lor culturale, organismului viguros şi încercat al acestei so- 
cietăţi, 

Pentru cei aplicaţi a se lăsa convinși mai mult de graiul 
cifrelor, decât de alte afirmaţiuni doveditoare, să-mi fie îngăduit 
a aminti aici câteva cifre, cari miau fost puse la dispoziţie de 
biroul central din Sibiu, prin dl secretar literar Horia P. Pe- 
trescu, spre a invedera o parte măcar din progresele realizate 
de Asociaţiune în ultimii opt ani. La 1923 numărul despărțămin- 
telor era 100 azi este 154; numărul membrilor fondatori era 591 
azi este 1005; al celor pe viaţă a sporit dela 2069 la 3968; nu- 
mărul broşurilor apărute în Biblioteca poporală a Asociaţiunii a 
sporit dela 710 la 189, al celor publicate în Biblioteca Astra dela 
8 la 17, iar secţiunile literare-știinţifice au tipărit până acum 75 
lucrări din domeniul feluritelor specialități. 


Din concesiunile de cinematografe, acordate Astrei printr'un 
regulament elaborat de dl V. Goldiș în calitate de ministru al 
cultelor şi artelor, s'a încassat în cursul anilor 1927-31 suma 
de 6,268.716 Lei, cu ajutorul cărora a putut face faţă multiplelor 
cerințe, chiar și în împrejurările critice ale anilor 1928—30, când 
vitregia vremilor și a oamenilor dela cârma: României întregite 
pricinuise Asociaţiunii clipe de îngrijorare, 


De asupra tuturor rezultatelor ultimului deceniu se înalță 
faptul celei mai vaste expansiuni, atinse de organizarea despăr- 
țămintelor și regionalelor Asociaţiunii în timpul prezidenţiei lui 
Vasile Goldiș: la Apus până la Tisa, la Răsărit până la Nistru 
şi la Miază-zi până în Dobrogea. 


Toate aceste constatări, — în deplină conformitate cu ade- 
vărul pe care nu-l va putea întuneca nici o ingratitudine, — 
arată oricui are ochi să vadă și minte să înțeleagă, că răstimpul 
dela 1923—1931 însemnează în analele Asociaţiunii o epocă de 
progres necontestat, la a cărui realizare a contribuit efectiv pre- 
ședintele Vasile Goldiș. Spre suferinţele şi speranţele lui de în- 
sănătoșire se cuvine să îndreptăm cugetele noastre cu evlavie și 


126 


recunoștință, după cum și sufletul lui se îndreaptă în aceste clipe 
spre toţi cei întruniţi aici în slujba adevărată a culturii românești. 
(Aplauze.) 

Insaș slujba aceasta se întărește în convingerea, că pentru 
împrejurările, în cari e chemată Asociaţiunea să-și ducă la înde- 
plinire programul său de educaţie obștească, increderea în con- 
ducătorii probaţi e o metodă preferabilă hipercriticismului cu 
orice preţ, (Aplauze.) 

În numele secţiunii istorice, al cărei membru este dl V. Goldiş, 
de aproape 4 decenii, propun a i se trimite din această adunare 
generală următoarea telegramă : 


Vasile Goldiș 


„președintele Asociaţiunii, fost ministru 
Arad 


Membrii Asociaţiunii, intruniţi în adunarea generală a anului 
1931, exprimă adânca lor părere de rău, că starea de convales- 
cență vă împiedecă a prezida această întrunire și roagă pe Atot- 
puternicul să vă dăruiască sănătate deplină spre a putea cârmui 
şi în viitor destinele Asociaţiunii cu aceeaş însuflețire şi cu acelaş 
devotament, cu care ați reuşit a o îndruma în ultimii opt ani pe 
calea progresului vădit în toate domeniile ei de activitate. 


Vicepreşedinte PREDA. 


(Aplauze puternice și îndelung repetate.) 


127 


Către un nou ideal. 
Conferenţă ţinută la Congresul Astrei la Sit.-Gheorghe (1931). 


Subiectul conferenţei mele a fost atins, sub diferite laturi, 
de mai mulți vorbitori, cum vor vedea îndată aceia cari au asistat 
la cele două ședințe de până acum, ale Astrei. Pentru mine faptul 
acesta e o satisfacție şi o încurajare şi în aceeaşi vreme, prilej 
de sinceră bucurie, E o dovadă că mi-am ales bine subiectul 
conierenţei și că simţirea românească e şi azi puternic unitară, 
cu toate constatările potrivnice pe care le fac aceia cari nu în- 
teleg realitatea naţională de azi. Când atâţia cărturari distinși din 
regiuni atât de îndepărtate ale românismului vin și constată ace- 
leași necesități și porunci ale zilei de azi și directive pentru lupta 
de mâine, avem dovada dată că inima noastră bate și azi la fel 
și că idealul zilei de mâine va fi făurit, întreg și luminos, de sim- 
țirea unitară a neamului românesc. Toţi vorbitorii în cadrele fe- 
stivităților Astrei din acest an au vorbit de necesitatea unei cre- 
dinţe și nădejdi în ziua de mâine, în vitalitatea și viitorul nea- 
mului nostru. Această necesitate care duce necondiţionat la fău- 
rirea unui nou ideal, n'a fost simțită până acum atât de adânc 
de către societatea românească şi atât de imperios. După unire, 
realizat fiind idealul unităţii naţionale, societatea noastră s'a lăsat 
condusă de instincte, puse cele mai multe în slujba așezării ma- 
teriale a vieții românești, Şi cum elementele acestei așezări au 
fost luate ca singura ţintă a vieții private și publice de după 
unire şi cum ele prin însăși natura lor sunt potrivnice oricărei 
idealizări a vieţii și potrivite să reducă valoarea umană precum 
şi să schimbe repede pe frați în dujmani, s'a ajuns la acel conflict 
greu de interese şi la dușmănii cari la un moment dat au putut 
lăsa impresia că unitatea românească e primejduită. Şi de ani de 
zile se ridică atâţia proroci cari ne vestesc distrămarea, pornind 
dela constatările lor greșite, — prilejuite de fenomenul schițat 
mai sus — că înainte de unire era mai multă simţire şi energie 
românească, de amândouă laturile Carpaţilor, mai multă unitate 
decât azi. 


128 


Realizările vieţii românești de după unire se pot asemăna 
cu materialele deosebite cari se adună pentru o nouă construcție 
de proporţii mari. Cine vede munţii de nisip, zidurile de cără- 
mizi, sacii de beton, materialul lemnos de construcţie, nu-și poate 
da seama cum se va așeza fiecare într'o construcție unitară. Dar 
vine arhitectul cu planul lui, cu îndrumările lui, cu mintea şi pu- 
terea sa de creaţie și dovedește că nimic nu-i de prisos din ma- 
terialul fără formă adunat pentru noua clădire și-i dă fiecăruia 
locul unde poate fi folositor. ` 

Azi, dacă vom arunca cea mai grabnică privire asupra as- 
pectului vieţii românești, la doisprăzece ani dela unire, va trebui 
să constatăm, dacă suntem de bună credinţă, că am adunat un 
material bogat pentru clădirea vieţii românești. Am crescut în 
avuţie, în cultură, în suflet și energie românească. Dar acest ma- 
terial zace încă în mare parte, fără formă, material brut, în preajma 
noului edificiu al Statului naţional. Nu avem încă arhitectul care 
să pună fiecare energie și bogăţie de simţire naţională, la locul ei. 
Ceeace este arhitectul pentru o clădire, e idealul pentru creaţia 
în viaţa naţională a noului Stat român. Acest ideal nu sa cri- 
stalizat deplin până acum, dar el începe să fie simţit tot mai mult 
azi şi simţit la fel pe întreaga întindere a ţării cum dovedește și 
congresul de-acum al Astrei. Și aceasta trebuie să fie o mare 
bucurie și temeiu puternic de optimism pentru noi toți. 


O nouă credinţă, o nădejde tare în viitorul nostru, — iată 
strigătul care se aude azi și care anunţă ivirea noului ideal, a 
puterii care va polariza energiile românești de azi, care le va da 
formă, punându-o pe fiecare la locul unde poate creia. Printre 
grămezile norilor grei de roadă, dar fără formă nici directivă, 
țișnes. întâiele fulgere, după cari se va porni asaltul ceresc și se 
va descărca și ploaia binefăcătoare și se va lumina sus, cerul, 
cu astri cei tineri. Numai idealul împrumută disciplina gândului, 
a simțirii și a voinţii naţionale. Și numai această disciplină creiază, 
rodeşte, numai sub controlul ei haosul se schimbă în vieață ordonată. 

Dacă azi se pare multora că românismul e în declin faţă de 
ce a fost înainte de unire, mergând până la tâmpita afirmaţie că 
unirea ne-a stricat unitatea simțirii; dacă azi sunt atâția cari par 
a fi la marginea răbdării, în faţa greutăților sub cari ne încovoiem 
nu numai noi ci lumea întreagă; dacă ne-au sporit amarnic pesi- 
miștii, cei cari așteaptă dela o zi la alta prăbușirea, — este dată 
dovada sigură că toți aceștia nu mai au nici o credinţă, nici un 
ideal, nici o nădejde. Lor le lipsește armatura spirituală, acea 
disciplină a gândului, a sîmţirii şi a voinţii naționale de care am 
pomenit, Dacă vieaţa lor întreagă de după unire se reduce la 
lupta pentru pâne, la îmbogăţire și parvenire, dacă în această 
luptă n'au cunoscut decât patimile elementare ale instinctului de 
conservare, e limpede că ei nu pot decât să desnădăjduiască vă- 


129 


zându-și primeijduită averea, poziţia socială sau politică câștigată. 
Cu ce vor rezista dacă sunt numai materie şi patimi primordiale ? 
Luptele mari ale vieții nu se dau cu materia, ci cu spiritul și nu cu. 
poftele instinctuale, ci cu virtuțile sufletului. 


Cei ce văd prăbușirea ori o adulmecă sunt întâia oară ei 
înșiși niște prăbușiți moralmente. Fi nu mai au duh, de aceea li 
se pare că nu mai are nici naţia. Ei nu mai cred în viitor, de aceea 
li se pare că viitorul neamului e în primejdie. 


Și nu mai au credință fiindcă nu s'au înarmat decât cu ma- 
terie și cu patimile ei. Și nu au puterea sufletească potrivită să 
dea vieață materialului adunat de ei, să-l disciplineze, să-l pună 
pe fiecare la locul lui și cad sub povara propriului haos, 

- Nu simţirea românească și unitatea ei āu slăbit după unire, 
ci disciplina sufletească ce naște dintr'un ideal. Și tot din lipsa 
acestei discipline purtăm cu mai puţină răbdare greutăţile de azi 
decât le-am purtat pe cele dinaintea unirii, 


În ultimul veac românismul de pe amândouă laturile Car- 
paţilor n'a avut de suportat greutăţi mai mici decât cele de azi. 
E de-ajuns să aruncăm o privire fugară asupra istoriei acelui veac, 
pentru a vedea unde eram în 1800 și unde am ajuns în 1900, în 
toate provinciile românești. Dar acel veac nu se caracterizează 
numai prin delăturarea obstacolelor ce ni sau pus în drum, ci 
și prin o uriașă muncă constructivă în toate ramurile vieţii na- 
tionale, printr'o îndelungă răbdare susținută de credinţa întrun 
viitor mai bun, în realizarea unităţii politice a neamului. 

Cine ar cuteza să afirme că în vremea răsboiului şi pe 
fronturile de luptă și la spatele lor nam avut de biruit greutăţi 
enasemănat mai mari decât cele de azi? Și totuși atunci cu toții 
am suferit și am luptat fără murmur, dintro tâmpire a simțirii și 
animați de o mare și caldă credinţă în biruința finală. 

lată dovedit adevărul că armatura spirituală e aceea care 
dă tărie popoarelor, credinţa și nădejdea, cu un cuvânt idealul 
de vieață fără care nu putem trăi, fără care energiile, oricât de 
mari, se macină zadarnic, fără putință de creiare, iar sufletul 
ajunge olog. 

lată pentru ce sunt azi atâția cari văd în culori întunecate 
și prezentul și viitorul şi se refugiază în trecutul așa de umilit 
față de ziua de azi. 


* 
+ * 


Idealul nou, credința de azi și de mâne a neamului nostru 
nu poate fi decât unul singur: păstrarea moştenirii la care am 
ajuns cu prețul atâtor jertfe prin consolidarea Statului român şi 
deplina înflorire a spiritului românesc liber în cadrele acestui Stat, 


Elementele acestui ideal, menit după convingerea noastră 
să ne dea o nouă disciplină sufletească, sunt, în linii mari, 1. Apre- 


130 


ciarea realității româneşti de azi, la justa ei valoare; 2. Cunoa- 
șterea acestei realități; 3. O autonomie etică superioară; 4. Cre- 
dința şi nădejdea in viitorul tot mai strălucit al neamului. 


__ După cum vedeţi ceeace socotesc eu ca «lemente ale noului 
ideal naţional sunt, așa zicând, lucruri comune, de toate zilele, 
de cari ne împiedecăm la fiecare pas. Nu sunt cristalizări de înalte 
cercetări teoretice, ci sunt valori împinse în conștiință de o nor- 
mală intuiţie, la indemâna oricărui suflet românesc. 


Să trecem la examinarea, pe rând, a acestor elemente ale 
noului ideal naţional. 


1, Apreciarea realității românești de azi, la justa ei valoare. 


Pentru a ști păstra şi folosi orice bun din lume e cu totul 
necesar să-l știi aprecia, adică să ai conștiința valorii lui, să ştii 
cât trage la cântarul străduințelor și posibilităților de înfăptuire 
omeneşti. Nebunul va arunca piatra prețioasă în fântână; nepri- 
ceputul va da bulgărul de aur pentru un cuţit ori un șirag de 
mărgele ; moștenitorul unei averi imense, care nu știe nici cu ce 
preț a fost adunată, nici ce realizări superbe sar putea face cu 
ea, o toacă fără folos în câţiva ani. 


Toţi aceștia sunt indiferenți față de bunul ce-l au în pose- 
siune, necunoscându-i valoarea. De aceea nu numai că-l pierd 
în grabă, dar și câtă vreme l-au avut, nu au simțit nici o bucurie, 
nici o creștere a puterilor lor, pe care le-ar fi putut-o da va- 
loarea productivă a bunului avut. Ei rămân apatici şi sterpi în 
faţa izvorului care putea improspăta o vieaţă. Conștiinfa că ai, 
că posezi ceva care te ajută la muncă și creaţie, îți mărește for- 
tele spirituale, un cald optimism îți învălue sufletul, credinţa în 
izbândă se înalță puternică. 

Lipsa acestei conștiințe face fără nici o valoare avuţia pe 
care o ai şi pentru tine şi pentru ea. Tu vei rămânea sterp de 
gând nou și de simţire, iar avuţia ta se va risipi în cele patru 
vânturi. 

Odată cu unirea nația noastră întreagă a ajuns la o avuţie, 
la o comoară nepreţuită, care e a tuturora și a fiecăruia din noi. 
Comoara e realitatea românească de azi: unirea politică. Cât e 
de prețios acest prag de argint peste care a trecut românismul, 
în drumul spre pragul de aur al evoluţiei și istoriei sale, — ne 
putem da seama toţi cei de azi din jertfele de veacuri aduse de 
neam pentru realitatea de azi. A luminat întunerecul veacurilor, 
putând fi călăuză strămoșilor pe drumul drept. 


Ce preţ are epoca istorică ce se deschide românismului se 
poate cunoaște din suprema încordare a unui neam de mucenici 
în războiul mondial, 


Avem ori nu avem alt bun mare în România de azi: dar 
pe acesta îl avem cu toții; Statul nostru întregit și liber. Indife- 


131 


rent de alte bogății ce ne-au sporit, dar comoara cea mai mare 
o posedăm, piatra prețioasă ceu mai scumpă a nizuințelor noastre 
bimilenare. E un fapt ce nu se poate nega. E realitatea în care 
trăim azi cu toții. 

Când a strălucit mai întâi acest fapt istoric în toată măreţia 
lui, i s'a cunoscut pe o clipă şi prețul. A fost o serbătoare şi o 
înfrățire românească dela Nistru la Tisa, dela Carpaţi la Dunăre 
şi la Marea cea mare, o fost o izbugnire a unei bucurii mai mult 
decât pământeşti. Câţi n'au spus atunci cu lacrimi în ochi și în 
glas: „Acum slobozește Doamne pe robul tău în pace, că văzură 
ochii mei“... 


Azi avem cu toţii aceiași ochi dar nu mai vedem aceeași 
minune. Pentru că faptul istoric nu-l mai apreciem la dreapta lui 
valoare. Faptul a rămas acelaşi, ba s'a și întărit, a crescut, dar 
nu mai avem noi aceiași ochi. La 1918 o năvală de simţire instinc- 
tivă ne-a deschis ochii tuturora și am știut aprecia comoara câști- 
gată; de-aceea ne-am şi bucurat de ea, am crezut în ea, am 
pipăit'o, am dorit-o și am voit-o vecinică. 


Azi valul de simţire s'a retras în adâncurile fiinţei naţio- 
nale și avem nevoe de o voință conștiență și mai ales deo 
vedere limpede și o simţire sinceră, pentru a înțelege că faptul 
istoric, diamantul câștigurilor noastre de până azi, e neclintit. Ori- 
câte valuri trecătoare ar bate la poalele muntelui, muntele rămâne 
neclintit și privește senin în înălțimile ceriului. 


Cu un foarte neinsemnat efort sufletesc fiecare ne putem 
readuce zilnic în conştiinţă valoarea actului unirii. Va îi de-ajuns 
să ne gândim fiecare ce am fost ca singuratici, ca societate, ca 
neam înainte de unire. Ce a fost cultura românească în atâtea 
provincii, ce a fost averea românească, ce am însemnat noi în 
administraţie, în justiție, in negoț, în industrie. Pentru cine vărsam 
aurul și sângele nostru. Să ne gândim cum ni se părea că suntem 
mari şi buni români pentru simplul fapt că nu ne uitam limba 
şi protestam împotriva asupritorilor. Să ne gândim mai ales că 
poate nici unul din cei ce am activat românește inainte de unire, 
nu speram ca în vieaţa noastră să trăim în Statul nostru naţional. 
Să vedem că numai la gândul acestei posibilităţi ni se lumina 
vieaţa, ne creștea sufletul, Și nu din intrezărirea unor favoruri per- 
sonale, a unui traiu mai fără griji, ci numai din dorirea binelui 
mai mare, a libertăţii, pentru neamul întreg. 


Rămânând sinceri, cât de ușor am învia minunea în con- 
știința noastră şi ce element de optimism, de bucurie şi de nădejde 
s'ar adăuga îndată sufletului nostru în biruirea valurilor tulburi 
de azi cari bat în zidurile lumii întregi, Cum ne-ar crește puterea 
de răbdare şi credința! Cuin am semăna în fiecare zi cu românul 
din ceasul înfăptuirii unirii. 


132 


Nenorocirea e că mulți au dat repede uitării realitatea ro- 
mânească în care trăesc. Au o avuţie nepreţuită pe care o discon- 
_sideră. Au un mărgăritar pe care de mult l-au aruncat în tină. 
Au un bulgăr de aur pe care nu-l folosesc, fiindcă nu-l mai știu 
aprecia la justa lui valoare și câţiva nebuni l-ar da în schimbul 
unui cuţit ruginit. Trăesc zilnic iu realitatea românească ce con- 
stitue realizarea unui ideal de veacuri, se împiedecă de ea la tot 
pasul și nu o mai văd. 


La poalele muntelui au început, a doua zi după unire, în- 
cleștarea valurilor patimilor instinctuale. Vederea limpede s'a în- 
tunecat, simţirea nobilă a fost dată la fund de atâtea pofte. Și în 
frământarea celor doisprezece ani dela unire, puţini mai văd unire, 
ci numai frământare, Și mai mulţi simţesc numai frământarea, și 
întru nimic faptul unirii. 

Și așa nici nu pot vedea realizările unirii, decum să le 
aprecieze ! 

Drumeţul care cu mare trudă ajunge în vârful muntelui, iar 
acolo, în înălțimile senine, în aerul curat, aproape de Dumnezeu, 
nu are nici o dorință decât să-și deschidă sacul, să mânânce, 
să doarmă apoi, iar după ce se va fi deșteptat să coboare de 
unde a plecat, este un om pierdut, un falş drumeţ! Nici un folos 
nu are din greul său urcuş. Drumeţul adevărat nu se va maul- 
tumi ajuns pe pisc, să-și sature foamea trupului și să și-l hodi- 
nească, ci va stărui să-și potolească și setea spiritului vădită prin 
lăcomia ochilor. El a urcat muntele nu de dragul ostenelii ci 
pentru a vedea de pe culme până departe, până unde poate 
bate ochiul. El soarbe frumusețile naturii ce i se deschid la pi- 
cioare și pe cari de jos nu le-a putut vedea decât parţial. Şi 
când ochiul a ajuns la marginile cercetării sale, își iea ochianul 
şi descopere frumuseți nouă. Și nu se grăbeşte să coboare, voind 
să se întărească cu aerul proaspăt, să soarbă tăcerile misterioase 
și să se coboare alt om, mai viu, mai sprinten, mai sănătos, 
mai tare. 

Mulţi din neamul nostru n'au știut, ajungând pe culmea 
înfăptuirii idealului naţional, nici să privească departe, nici să 
soarbă aerul proaspăt, nici să se însenineze de înălțimile cerului, . 
ci sau grăbit să ospăteze, să se hodinească și să coboare in 
negura dela poale pentru a se cufunda exclusiv în frământarea 
vieții materiale pentru o pâine, o slujbă, o ambiţie, o patimă. 

Dar generația de azi trebuie să aprecieze în fiecare zi faptul 
unirii la justa lui valoare. Să-şi dea seama de comoara ce o are. 
Moștenitorul unei mari averi, cum am spus, dacă nu știe nici 
cât de greu s'a câștigat, nici ce preţ are, o toacă în grabă şi, 
mai mult, nu are pe urma ei nici o mare bucurie a vieţii. Co- 
moara noastră naţională, moştenirea noastră, e realitatea româ- 
nească de azi şi ori cine îi simte prețul, creşte în putere, în 


133 2 


energie şi în bucuria vieţii. Orice greutăţi ar fi azi de întimpinat, 
am şti că avem o comoară pentru care se plătește să te lupţi 
decenii, dacă părinții, pentru câștigarea ei, au luptat și au suferit. 
- veacuri. 


Cât de uşor am putea spune fiecare: „Ce ne pasă nouă de 
greutăţile de azi când trăim în ţara noastră liberă și suferim pentru 
consolidarea ei, adică pentru viitorul nostru. Ce-mi pasă mie că 
nu ajung azi într'o slujbă pe care o doresc, la o poziţie socială 
pe care o râvnesc, când știu că înainte cu doisprezece ani nici 
nu mă puteam gândi la așa ceva!“ 


Şi iată cum apreciarea la justa ei valoare a realității ro- 
mâneşti de azi intră ca factor constitutiv al noului ideal românesc. 


Este chiar punctul de plecare al noului ideal. Cine spune 
azi: era mai bine înainte de unire, subt raport naţional; cine 
dorește ce a fost; cine nu cunoaște preţul actului istoric, nu va 
putea nici creia în România mare, nici nu va putea nădăjdui în 
ziua de mâne, pe care n'o dorește, ci va rămânea un element de 
demoralizare al conștiinţii și al energiei naţionale. 


Nu pot crede in ceeace nu apreciez ca vrednic de crezare. 
Inceputul bun pleacă dela această cântărire justă a avuţiei zilei 
de azi, 

Dar nu e suficient a aprecia la justa valoare numai însuşi 
actul istoric al unirii. E nevoie să apreciem şi realizările româ- 
nești dela unire și până azi, pentru a cântări just însuși actul 
în sine, 


+ + 


E o grea tâmpenie și o răsunătoare superficialitate să spui 
că dela unire până azi forțele românismului au scăzut în loc să 
crească. Luaţi oricare oraș, mare sau mic, de pe întinderea ţării 
și veţi vedea că azi putem aduna câteva sute de români, dacă 
nu câteva mii. Cine ar fi gândit înainte cu treisprezece ani că 
s'ar putea ţinea o adunare românească, a Astrei bunăoară, în 
Sf. Gheorghe sau în Satu mare? Puteam număra pe degete, în 
multe orașe dela periferii pe aceia cari se mărturiseau români, 
sau chiar erau români. Azi nu mai există localitate în care să nu 
te poţi înțelege bine în limba românească, în tot cuprinsul ţării, 
Numărul nostru crește biruitor pretutindenea, fără a face vr'o 
silă cetăţenilor de alt neam, 


Odată cu creșterea în răspândire, limba românească, a 
crescut în cei 13 ani și în calitate, în frumuseţe. Până în cele 
mai ascunse cătune s'a ridicat școala românească. Sute de mii 
de elevi învaţă din aceleași manuale, aud aceeași rostire şi peste 
graiul greoiu, plin de străinismul bătrânilor, se ridică tot mai bi-- 
ruitor graiul cel dulce și curat al tinerimei, 


134 


Școala și armata de 13 ani sunt cei mai puternici factori 
pentru unificarea limbii, pentru frumuseţa și bogăţia ei, 


Facă oricine o singură paralelă : înainte de unire graniţele 
limbii ni se strâmtau mereu și în aceeași vreme și graniţele na- 
ionale; ungurii, rutenii, cu limba lor se apropiau biruitori de 
massele compacte românești, înghițind pe românii răsleţiți, Cul- 
tura rusească nu mai era numai la Nistru, ajunsese la Prut, Cea 
ungurească nu se oprise în Satu mare, pătrunsese până la Cluj 
şi Brașov. lar acum, de 13 ani, asistăm la fenomenul diametral 
opus: limba și cultura noastră sunt în drum de cucerire pașnică. 

Dacă am avea numai această lature a realității românești, 
nu am avea un motiv puternic să fim fericiți, cu toate greutăţile 
cari sunt urmări mondiale ale răsboiului? Rămânând cum am 
fost înainte de 1918, cine nu ar avea sentimentul că mergeam 
spre pierderi naţionale ireparabile ? 

Dar unitatea națională nu ne-a dat numai creșterea peste 
așteptările noastre, a li »bii și culturii românești. Pătura noastră 
intelectuală a crescut cu sute de mii, numărul analfabeţilor a 
scăzut; pământul strămoșesc de două milenii a intrat în stăpâ- 
nirea ţăranului prin reforma agrară; în sute și mii de sate unde 
nu se mânca pâine decât la sărbători, azi se mânâncă zilnic, 

lar de-asupra tuturora — deplina libertate naţională. Cine, 
luând în seamă, aceste bunuri aduse de unitatea naţională, va 
cuteza să spună că era mai bine de noi înainte de unire? Cine 
nu va putea fi mulțumit și fericit preţuind ce avem azi, făcând 
comparaţia între trecut şi prezent ? 

Și cine nu-și va lua credinţă și îndelungă răbdare din marea 
realitate românească de azi şi din realizările sale ? 

Mai poate fi cineva între noi copleșit de pesimism, când 
vede și simte ce bogăţie imensă a câștigat și el odată cu neamul 
întreg ? 

Dar adevărurile aceste elementare. nu trebuesc uitate. Ele 
trebue privite în faţă cu sinceritate. Și trebue repetate generaţiei 
tinere. 

In chipul acesta apreciarea și cunoașterea realității româ- 
nești de azi se ridică la rolul de element constitutiv al noului 
ideal românesc. Idealul este: păstrarea și consolidarea moştenirii, 
lar pentru a o păstra și consolida e nevoie mai întâi să știm 
prețui moștenirea. 

Trebuie să ne intre în conștiință, ca un factor viu, actul 
istoric pe care mulţi l-am pus la archivă, a doua zi după unire. 

* + 


2. Al doilea element al noului ideal naţional este cunoa- 
șterea împrumutată a ţării, a poporului, a trecutului și a prezen- 
tului românesc, 


135 2* 


Înainte de unire această cunoaștere era destul de grea, iar 
pentru cei mai mulți chiar imposibilă. Graniţe ne despărțeau și 
opreliştele asupritorilor. Mijloacele materiale ne opreau și lipsa 
conștiinții românești în multe regiuni. Culturile străine cari ne 
ademeniseră ne făceau să nu dorim ceeace era al nostru; mi- 
rajul Vienei, Budapestei, Petrogradului era pentru mulți mai pu- 
ternic decât acela al Bucureştilor. 


Un popor care și-a făurit statul său naţional trebuie să se 
cunoască reciproc în toate provinciile. Nu e de ajuns să spună 
într'o clipă de însuflețire; Hai să dăm mână cu mână cei cu inimă 
română! E nevoie ca fiecare să simţim în deaproapele nostru 
român un adevărat frate, pentru ca mâna să nu se întindă Îră- 
țește numai pentru horă, ci și pentru muncă şi luptă. Dar pentru 
ca ardeleanul să simtă în muntean, moldovean, basarabean, do- 
brogean şi bucovinean un adevărat frate, trebuie să-i cunoască, 
Și aceștia la fel, fiecare, la rând pe ceilalţi. 

Marea datorie a anilor de după unire era chiar această cu- 
noaștere împrumutată a pământului şi a neamului. Elementul pu- 
ternic al păstrării şi consolidării moştenirei, adică al noului ideal, 
este această cunoaştere din care ne-am îi ales fiecare cu convin- 
gerea că ne-am ridicat cu toţii, în toate clasele sociale, de amân- 
două latur'le Carpaţilor, din aceeși colibă păstorească, din aceeași 
casă simplă de munte sau de șes, dintr'un neam nobil de plugari 
şi păstori, cu rădăcini străvechi pe aceste plaiuri, Deosebirile dela 
provincie la provincie, în ce priveşte limba, caracterul, bogăţia, 
istețimea, hărnicia, — sunt calități sau defecte accidentale, care 
pu sdruncină unitatea și cari sau născut datorilă împrejurărilor 
deosebite între cari sau desvoltat diferite ramuri ale neamului 
nostru. Nu avem nici un motiv just pentru a ne ţinea unii mai 
mult decât alţii, pentru a disprețui pe românii din alte provincii, 
îndată ce ne cunoaștem istoria naţională din toate provinciile. 

Cei ca i au trăit sub stăpânirea austro-ungară nu ar mai 
simți nic: un îndemn sau chiar plăcere să facă cnmparaţie, bună- 
oară, între satele din Ardeal şi cele din vechia Țară, dacă vor 
şti din istorie că dincolo de Carpaţi năvălirile barbare au ţinut 
până în veacul al XIX, că România abia şi-a scuturat suzerani- 
tatea Turciei de cincizeci de ani. Şi cei de dincolo nu ne-ar mai 
numi în batjocură mocani etc, pentru lipsa noastră de cultură și de 
m-niere elegante când ar cunoaște trecutul nostru de veacuri. 
Românul născut și crescut la Oradea-mare nu s'ar simţi micșorat 
văzând o capitală de judeţ de-a doua mână din Țară și compa- 
rându-o cu locul său de naștere. 

Vorba greoaie, limba împestrițată cu ungurismul sau sla- 
vonismul, n'ar mai fi prilej de batjocură în mintea bucureștea- 
nului care ar cunoaște iureșul străin care s'a dat împotriva limbii 
noastre în provincii, 


136 


Schimbarea deasă a domnilor din Principatele Române n'ar 
mai fi motiv de dispreţ al istoriei naţionale, când fiecare ar cu- 
noaște nenorocirea grea care năştea aceste schimbări, 


Cu un cuvânt: o cunoaștere împrumutată cât mai adâncă 
ne-ar duce la drag=stea adevărată de frate: Am ajunge în scurtă. 
vreme la convingerea că nu suntem nici ungureni, nici mocani, 
nici greci, nici bulgari, nici ţigani, ci același trunchiu cu aceleași 
ramuri. Frunzele arborelui naţional, sau chiar crengile lui, au 
adăpostit și paraziți, după felul seminţe: adusă din cele patru 
vânturi la încrucișarea drumurilor alor două continente. Dar noi 
am fost, suntem și am rămas același neam unitar, cu aceeași strug- 
tură materială, cu același spirit, care ne-a dat aceeaș limbă, lege, 
latini. Cu toţii am fost legănați în aceleași doine, am ascultat dela 
bunici aceleași povești, am chiuit aceleași strigături, ne-am vin- 
decat cu aceleași descântece, ne-am păstrat aceeași datină, lege 
şi cruce. 

Tot ce s'a agăţat străin de noi, nu ne-a putut altera fiinţa 
etnică. Și dacă pe alocuri râul vieții naționale e tulburat încă, la 
margini, de părăiașe străine, matca lui a fost și este mereu lim- 
pede și puternică în adâncimi clare și răcoroasă pentru a limpezi 
şi undele dela maluri. 

Și dacă istoricește și după adevăr aceasta e realitatea pentru 
ce aș fi nenorocit că un român are nume grecesc, unguresc, ru- 
sesc, ori poate chiar și o parte din mentalitatea lui streină ? Va 
veni vremea limpezirii desăvârșite pentru toți. 

Dar pentru a judeca aşa, e nevoe să ne cunoaştem cu trecut, 
cu prezent, cu râuri și munţi, cu păduri și câmpii, cu mănăstiri 
și cetăţi, cu tot sbuciumul bimilenar de amândouă laturile Car- 
paţilor, cu biruinţele și înfrângerile românismului de pretutindenea. 


Numai așa vom ști și vom simţi adânc ce am fost în trecut, 
ce suntem azi şi ce vom putea fi în viitor. Odată o generaţie în- 
treagă românească s'a însuilețit de istoria romanilor, Din acel 
romantism politic a răsărit în bună parte regenerarea conștiinţii 
naţionale. După unire e epoca în care un neam întreg trebuie 
să se aprindă de dorința de a se cunoaşte până în cel mai de- 
părtat trecut, pentru a putea aprinde luceleri călăuzitori în viitor. 

Din nenorocire acei cari se urăsc azi, — învrăjbiţi de in- 
terese materiale și de politică —- îndefinitiv tot interes material 
și ambiţie — nu vor să se cunoască! De treisprezece ani suntem 
în unitatea naţională și avem bucureșteni cari nu ştiu nici cu o 
iotă mai mult din istoria și geografia Ardealului, Basarabiei etc, 
decât au ştiut înainte de unire. Şi avem ardeleni cari nau avut 
dorinţa într'un deceniu să vadă samita României, să citească o 
carte de istorie, un cronicar. 

O carte bună de literatură românească e citită de 5—6 mii 
de oameni. Literatura mai veche n'o mai citeşte nime. Cum să 


132 


ne cunoaștem dacă nu ne folosim de mijloacele cari ne stau la 
îndemână ? | 

Dacă fiecare român, cunoscându-şi cultura și neamul, ar 
avea convingerea pe care o au atâţia străini cari ne cunosc că: 
poporul nostru e unul dintre cele mai inteligente ale Europei, 
modest, îndelungrăbdător, harnic; că literatura şi arta noastră 
poporală e de o adâncă vechime și nobleţă; că mănăstirile noa- 
stre sunt comori de artă bizantină; că ostașul nostru, din veacuri 
până azi, e de-o putere de rezistență fără păreche, că am fost 
şi suntem un element de pace şi că nu am prădat niciodată 
avutul altuia, — am avea puternice motive să fim mândri și op- 
timiști și hotărâți să ne făurim un mare viitor, 

Element hotărâtor în idealul nou este deci această cunoa- 
ștere a noastră ca neam şi ca ţară, ca trecut și prezent. 

Când vom începe să ne cunoaștem în chipul acesta temeinic, 
vor înceta urile și batjocurile și va începe munca îrățească, 

+ 


* + 

Cunoscându-ne trecutul, ca ţară și popor, ca și prezentul, 
ca şi valoarea actului istoric al unirii și realizările ei, se va adăuga 
dela sine al treilea element al noului ideal: 

3, O autonomie morală seperioară, adică un puternic re- 
gulator etic al tuturor faptelor noastre. 

Cunoscând bogăţia moştenirii și felul cum această moștenire 
s'a câștigat, ca și realizările ei, vom descoperi în ea şi în energia 
naţională ce a realizat-o puterile noastre de desvoltare în viitor. 
Vom vedea că avem ce păstra şi cu ce desăvârși; că nu suntem 
nici săraci, nici epuizați sufletește şi ne vom pune pe muncă con- 
structivă, cu încredere în steaua noastră. 

Dar pentru aceasta muncă avem nevoie de partea cea mai 
bună din noi, din pricina condițiilor de vieață, a multor prăbu- 
şiri etice, de după răsboiu. Aici este piatra de încercare pentru 
întregul nostru viitor: felul muncii, al creiaţiei, al faptelor noastre, 

Azi trăim în deplină libertate. Toate piedecile propășirii noa- 
stre au căzut; toate ușile ne stau deschise. Azi nu ne mai po- 
runcește nime. Și urmarea grea de consecințe a acestui fapt este 
că azi: 

Trebuie să ne știm porunci fiecare nouă înşine. Pe acest 
principiu se clădeşte viitorul ori-cărui popor liber. Pe el se înte- 
meiază şi viitorul nostru. 

O autonomie morală superioară pentru fiecare, nu altfel de 
autonomii! iată ce ne cere instinctul de conservare și consolidare, 
ca şi conștiința și voința de a ne făuri un viitor mai bun. Când 
fiecare Român nu va mai săvârși nici o faptă în contradicţie cu 
conştiinţa sa, și etică și românească, nu mai avem pentru ce să 
ne temem de viitor. 


138 


E mai greu azi decât în trecut să fii om cinstit şi muncitor 
harnic. Nu mai stărui asupra motivelcr, mi-e destul cel pomenit: 
azi ne sunt deschise toate uşile. Ca să nu te clatini azi pe pragul 
greșeli, e nevoie să ai un puternic factor etic în tine: cinstea pe 
care ţi-o dai tu singur, aprecierea umanității şi a românismului 
din tine. In libertate nu mai valorează nimic ce nu e săvârșit de 
bunăvoie, pentru binele însuși; nu mai încrestează un merit fuga 
de greșală de teama pedepsei, 

Popoarele libere ale căror mădulare nu se știu pedepsi sin- 
gure, înainte de à le sancţiona legea, cari nu se feresc de imoral 
și nedreptate din porunca conştiinţii lor, ci numai de frica legii, — 
sunt menite peirii, 

Tipul nou românesc trebuie să fie cetățeanul! înzestrat cu această 
autonomie etică. Temeiul ei, la un popor aşa de vechiu creștin 
cum suntem noi, nu cred că poate fi altul decât etica lui Hristos, 
Dacă cineva crede că poate pune principiul înaltei umanităţi în 
locul ei, n'are decât s'o facă. Și această înaltă umanitate e tot 
de esenţă creștină, . 

Un adevăr e sigur: moștenirea națională o putem păstra și 
consolida numai cu oameni morali în cel mai înalt înţeles al cu- 
vântului,  Pentrucă numai ei pot da faptele sănătoare, întregi, 

x 


x * 

4, Dacă vom avea cele trei elemente de mai sus ale idea- 
lului național, vom simţi și pe al patrulea: o nouă credinţă şi nă- 
dejde în viitorul românismului. Când ne cunoaștem ce am fost, ce 
suntem și vedem ce putem face, ca oameni noui eticește, este cu 
neputinţă să nu credem și să nu nădăjduim. Cei lipsiţi de ele- 
. mentele pomenite se tem și de umbra lor. Nu se mișcă încă nime 
la Nistru sau la Tisa, dar lor li se năzare şi-ţi spun: „Să vezi 
cum ne dăm peste cap! Să vezi cum vom ajunge de unde am 
plecat!“ 

Să ajungem de unde am plecat? Dar cursul evoluţiei și 
desăvârșirea vieţii popoarelor se poate opri, ori se poate întoarce 
înapoi ? Principii drepte realizate odată în istorie sau mai pră- 
pădit din cauze externe ? Izvoarele cari au pornit din munte și 
s'au închinat în râul greu de ape ce doinește domol pe șesuri, 
se mai întorc la obârşie ? 

Dar, în definitiv, ce am putea pierde noi? O recunoaștere ex- 
ternă a unității? Noi de două milenii suntem tot ţară și neam româ- 
nesc, cum ne-am găsit acum! Acest pământ și neam nu ni-l 
poate primejdui nime, decât noi înșine: dacă nu vom fi vrednici 
de noul ideal al naţiei noastre. Dacă nu vom umplea țara cu 
tipul românului a cărui lege supremă e cinstea şi omenia sa şi 
conştiinţa datoriei româneşti. Nu ne va fi greu să umplem ţara 
cu acest tip nou. În realitate el nu e nou. Odată și la ţară de 
multeori și azi, cinstea românului era lege scrisă, în economie, în 


189 


oierit, în nesoţul străvechiu românesc. Un român nu se atingea. 
de lucrul altui român. Se dădeau în credință vite și mărfuri pe 
cari, ori contravaloarea lor, nu le mai vedeau cu lunile sau cu 
anii, Și nu se înșelau, nu se păgubeau unii pe alţii. 

La adunările generale ale Astrei s'au făcut și se fac expo- 
ziţii de industrie casnică, de produse agricole, de vite sau de 
copii. Azi, în afară de Astra, sunt destule instituţii nou creiate, 
diferitele camere de agricultură, comerţ etc., cari pot face astfel 
de expoziţii. Ne gândim ce inovaţie folositoare ar fi dacă pe 
viitor Astra, cu prilejul congreselor sale, ne-ar înfățișa cele mai 
frumoase eticește exemplare umane. Din fiecare sat al despărță- 
mântului în care se ţine congresul să fie adus ca model țăranul 
cel mai deștept, mai cinstit și mai harnic; din despărțământul 
întreg preotul cel mai bun, învățătorul cel mai harnic, advocatul, 
medicul etc. cari au dat dovadă că sunt conduşi de-o etică su- 
perioară, că ştiu să-şi poruncească singuri, sunt harnici și factori 
reali ai propășirii naţionale, 

Să fie aduși in fața congresului ca pilde de oameni ce ne 
trebuie, să-i cunoaștem, să le mulțumim. „Astra“ le-ar putea da 
câte-o diplomă de onoare. 

De oameni întregi avem mai întâi nevoie în România mare, 
un element adesea lăsat în umbră, disconsiderat szi. Purcezând 
la revelarea lor Astra ar face azi cel mai bun și nobil serviciu patriei. 

x 


* * 

Păstrarea moştenirii și consolidarea ei, înflorirea întreagă a 
spiritului românesc în cadrele Statului național este, desigur, noul 
ideal căruia trebuie să-i slujim după unire şi care să ne lumineze 
şi să ne înalțe vieața. Putinţa de a sluji acestui ideal naște din, 
factorii lui constitutivi amintiţi: apreciarea realității românești de 
azi la justa ei valoare, dimpreună cu realizările acestei realități, 
cunoașterea trecutului ţării și a poporului românesc de pretutin- 
denea ; tipul românului cetăţean liber, născut dintro autonomie 
etică superioară; o nouă credință și nădejde în destoinicia nea- 
mului către un viitor mai mare. 

Înarmaţi sufletește cu această nouă credinţă, suntem datori 
să ne punem numai decât la muncă. Nu putem spune: noi am 
făcut răsboiul, suntem o generaţie ostenită. Noi nu mai putem 
da noul tip de român cetățean liber. Să-l dea și să clădească 
generaţiile cari vor veni după noi. 

Clădirea viitorului începe cu opera, cu fapta noastră, de 
voim ori ba. Și înzadar ar pune generaţiile ce vor veni pietre 
tari în zidul nou, dacă noi cei de azi punem chiar la temeiul 
clădirii putregaiul faptelor noastre, tot edificiul se poate prăbuși 
din cauza materialului așezat de noi. 

l I. AGÂRBICEANU. 


140 


Adunarea generală dela 
Sfântul-Gheorghe (1931). 


Adunarea generală a Societăţii noastre sa ţinut în anul 
acesta în orășelul din săcuime Sî.-Gheorghe, în zilele de 13 și 
14 Septemvrie,. 

Membrii comitetului central, în frunte cu dl vicepreședinte 
Dr. Gh. Preda, au sosit Sâmbătă, în 12 Sept., la orele 16,30, 
fiind primiţi, în gara frumos pavoazată și împodobită, de repre- 
zentanţii tuturor instituţiilor din Si.-Gheorghe. In numele orașului 
și al cetăţenilor a vorbit primarul orașului, dl Dr. loan Popa. Ju- 
dețul a fost reprezentat prin dl prefect Grigore Popescu, autori- 
tăţile militare prin dl Lt.-colonel Paţa, despărțământul „Astrei“ 
St.-Gheorghe prin comitetul despărţ., în frunte cu dl preşedinte 
M. Tigoianu, 

DI Dr. Gh. Preda a adus salutul „Astrei“, exprimând bu- 
curia centrului de a putea ținea adunarea sa generală în acest oraș. 

Intr'un lung șir de automobile şi trăsuri au fost duși mai 
apoi oaspeţii în localul cel nou al despărțământului „Astrei” S$- 
Gheorghe, unde au fost bineventaţi de dl președ. M. Tigoianu și 
de unde au fost repartizaţi mai apoi pe la hotele și la locuinţele 
localnicilor. 

Seara, la ora 20, s'a ţinut tradiționala „Seară de cunoştinţă” 
— aici în restaurantul „Zăblău”, — unde la masa întinsă și la ariile 
naționale ale unui taraf de lăutari, sau apropiat. localnicii de ` 
oaspeți, făcând cunoștință și discutând modalităţile de manifestare 
in cele două zile ale adunării generale, 

Ca la toate adunările generale ale „Astrei“, înainte de a 
se începe şedinţa I, s'au ţinut servicii divine în amândouă bise- 
ricile româneşti, în cea gr.-or. și în cea gr.-cat, 

In biserica gr.-or. română a slujit însuș I. Pr. Si, Sa Mitro- 
politul Ardealului, membru în comiteiul central al „Astrei“, 
Dr. Nicolae Bălan. |. Pr. St. Sa a fost înconjurat de următorii 
părinţi protopopi: Dr. Iosif Blaga, Dr, Vas. Bologa, V. Nistor, Ra- 
firoiu și de preoţii: L Curcubătă, L Popoviciu, E. Ticușan și 
|. Paştina. L Pr. Sf. Sa a fost primit în biserică de ofiţeri și de 
un pluton dela „Şcoala militară specială“ din localitate, iar muzica a 
cântat atât la intrare, cât și la ieșirea din biserică, Răspunsurile 


141 


la Sf. Liturghie le-a dat corul bine disciplinat al școalei normale 
de fete din St.-Gheorghe.”) 

“La sfârșitul Si. Liturghii, după invocarea Duhului sfânt, a 
ținut L Pr. Sf. Sa o predică ocazională, luând ca motto pe Ap. 
Pavel (epistola către Efezeni 4, 22—24}: „ca să lăpădaţi voi pe 
omul cel vechi, carele se strică după poftele inșelăciunii.., şi să 
vă îmbrăcaţi în omul cel nou — care după Dumnezeu sa zidit, 
după dreptate și în slințenia adevărului“. Cuvântarea a făcut o. 
adâncă impresie, mai cu seamă asupra intelectualilor. I, Pr. Sf. Sa 
a implorat binecuvântarea Cerului asupra tuturor celor de faţă, 
veniţi la congresul „Astrei” — apoi a împărțit anafora, 

În biserica gr.-cat. a servit cu fast deosebit reprezentantul 
L Pr. Sf. Sale Mitropolitului Dr. Vas. Suciu, reverendisimul domn, 
canonicul Dr. Jacob Popa, cu păr. canonic. I. Agârbiceanu. Păr. 
I. Agârbiceanu a ţinut predica ocazională, ridicând sufletele as- 
cultătorilor. 

După serviciile divine tot publicul s'a îndreptat spre sala 
festivă a Prefecturii unde —- la ora 11, — s'a deschis I. ședință. 


Şedinţa T. 


Președinte al şedinţelor I şi H a fost di Dr. Gh. Preda, 
având la stânga și la dreapta pe reprezentanţii bisericilor româ- 
nești şi pe reprezentanții înșirați mai jos. 

Pe tribună au luat loc din comitetul central domnii: |. Agâr- 
biceanu, Mitrop. Dr. Nic. Bălan, Dr. Ilie Beu, Gh. Bosdan-Duică, 
Dr. Vas. Bologa, Dr. Tiberiu Brediceanu, Dr. Nic. Colan. Dr. L 
Lupaș, Alexandru Lupeanu-Melin, Dr. Liviu lonaşiu, Dr. Voicu 
Niţescu, canon. Dr. lacob Popa, I. U. Soricu, Dr. Coriolan Suciu 
şi Silviu Țeposu, 

Reprezentanţii guvernului, ai autorităților civile şi militare, 
ai societăților culturale au fost: 

L Pr. Sf. Sa Mitropolitul Dr. Nicolae Bălan (reprez. bisericii 
ortodoxe); Rever. dn Dr. lacob Popa, canonic (reprez. bisericii 
sr.-cat. române); Gr. Popescu, prefectul judeţului (reprezentantul 
guvernului); Dr. loan Popa, primarul orașului Sî.-Gheorghe; Ema- 
noil Bucuţa, reprez, Ministerului Instrucțiunii și dir. „Educaţiei 
Poporului“ ; Cincinat Pavelescu, reprez. Ministerului de justiţie şi 
al „Societăţii Scriitorilor Români“ ; Lt.-colonel Paţa, reprez. Armatei; 
gen. Traian Moșoiu, reprez. luptătorilor; gen. loan Manolescu, 
preşed. „Centralei Caselor Naţionale“ București; prof. univ. Marin 
Ștefănescu, preşedintele soc. „Cultul Patriei“; dna Maria Popescu- 
Bogdan, reprezentanta „Uniunii femeilor române“; dna Jeana 
colonel Fodoreanu, reprezentanta soc. „Principele Mircea“-Turda. 


") Menţionăm aici că a fost hirotosit în decursul slujbei presbiterul 
L Ratiroiu din Tg -Săcuilor întru duhovnic, iar prof. Vasile Popa întru diacon. 


Spa 


Reprezentanţii despărțămintelor „Asociaţiunii“ : domnii: I. U. 
Soricu, desp. Bucureşti; Dr. Nic. Căliman, I. Colan, desp. Brașov; 
I. Curcubătă, desp. Budila; Dr. Gh. Repede, desp. Caransebeş; 
Dr. Mirăescu, desp. Cetatea Albă, Basarabia; Dr. Atanasie Popa, 
desp. Cluj; Dr. V. Stroescu, Dr. Culca, desp. Covasna; Con- 
stantin Sporea, desp. Deva; Dr. Ilarie Holom ; I. Negruţiu, Cornel 
Schiau, desp. Dumbrăveni; Pantelimon Bratu, desp. Mercurea; 
V. Farago, desp. Mercurea-Ciuc; Traian Ţăranu, desp. Orşova; 
Dr, Eugen Nicoară, desp. Reghin; Dr. Gavriil Barbu, desp. Satu- 
mare; Atanasie Boldor, desp. Săcele; Silviu Țeposu, Dr. Liviu 
lonaşiu, desp. Sibiiu; Horia Teculescu, desp. Târnava-mare; Ale- 
xandru Lupeanu-Melin, Dr. |. Bianu, desp. Târnava-mică, Dr. loan 
Pandrea, Dr. Octavian Fulea, desp. Tg.-Mureş; Dr. Valeriu Bidu, 
Corneliu Năstase, loan Olteanu, loan Dima, desp. Tg.-Săcuesc; 
Mihail Tigoianu, desp. Treiscaune. 

Afară de aceștia au mai fost de faţă mulți membri ai „Astrei“ 
din Sf.-Gheorghe şi din alte localități. 

Presa a fost reprezentată prin corespondenţi ziarelor: „Uni- 
versul“, „Adevărul“, „Dimineaţa“, „Curentul“ și „Cuvântul“. 

DI preşedinte Dr. Gh. Preda, a deschis adunarea generală 
cu un discurs mai lung, pe care-l publicăm în întregime într'alt loc 
al numărului de faţă. Discursul a fost subliniat de multeori de 
furtunoase aplauze, mai cu seamă la pasagiile unde ʻe cere o 
colaborare cinstită pentru salvarea vieţii noastre culturale, 

Apoi s'au trimis, la propunerea dlui președinte al adunării 
Dr. Gh. Preda, următoarele telegrame: 


|. „Maiestăţii Sale Regelui Carol al II-lea“. 
Sinaia 
Membrii „Astrei“, întruniţi în adunarea generală din orașul 
SfL.- Gheorghe, roagă pe Augustul și iubitul lor Preşedinte de 
onoare să primească omagiile de devotament și urările de bine. 
Trăiască Majestatea Sa şi întreaga dinastie! 


Vicepreşedinte Dr. GH. PREDA. 


Il. „Nicolae lorga" 


ministru-președinie 


București. 
Membrii „Astrei“, adunaţi la Sft.-Gheorghe, la adunarea ge- 


nerală, trimit marelui animator, sfetnicului cultural din vremuri 
de restrişte şi din vremuri de bucurie, urările lor de bine. Fiţi 
apostolul cultural până la adânci bătrâneţe, spre bucuria nea- 


mului întreg. 
Vicepreşedinte Dr. GH. PREDA. 


143 


După ce dl prof. univ. Dr I. Lupaş a adus elogii activității 
dlui președinte Vasile Goldiș, în mijlocul aplauzelor unanime (vor- 
birea dlui Dr. I. Lupaș e tipărită întralt loc, în numărul de faţă), 
s'a hotărit expediarea următoarei telegrame : 


III. Vasile Goldiș 


reședintele „Astrei“, fosi minisiru 
7 » 


Arad 


Membrii Asociaţiunii, întruniți în adunarea generală a anului 
1931, exprimă adânca lor părere de rău că starea de convales- 
cență Vă împiedecă a prezida această întrunire și roagă pe Atot- 
puternicul să Vă dăruiască sănătate deplină, spre a putea cârmui 
și în viitor destinele Asociaţiunii cu aceeaș însuflețire şi cu acelaş 
devotament cu care aţi reuşit a o îndruma în ultimii 8 ani pe 
calea progresului vădit în toare domeniile ei de activitate. 


Vicepreşedinte PREDA. 


După stabilirea listei reprezentanţilor mai sus-numiţi a dat 
cuvântul dl preşedinte I. Pr. Sf. Sale Mitrop. Dr. Nic. Bălan. 
|. Pr. Sf. Sa, ca reprezentant al bisericii ortodoxe române, a sa-. 
lutat și binecuvântat lucrările adunării, relevând marea datorie 
de a acţiona prin ţinuturile unde limba românească pierde te- 
renul. Mână în mână cu biserica, factorul principal în trecut și 
în viitor pentru menţinerea sufletului românesc, „Asira“ va putea 
avea succesele dorite de întreagă suflarea românească. Pe locui- 
torii acestui colț de pământ îi îndeamnă să nu-și uite limba și 
legea strămoşească, 

În absenţa |. Pr. Si. Sale Mitropolitului gr.-cat. român 
Dr. Vasile Suciu, a vorbit reverendisimul domn canonic Dr. Iacob 
Popa, aducând salutul I. Pr. Sf. Sale și insistând asupra însem- 
nătăţii creștinismului la cimentarea Statului celui nou. Rev. ca 
nonic a adus binecuvântarea arhierească pentru activitatea cât 
mai rodnică a soc, „Astra“. 

DI prefect al judeţului Grigore Popescu, a exprimat în nu- 
mele guvernului Țării şi al poporului din jud. Treiscaune salutul 
călduros vechei instituții culturale, promițând solicitudinea guver- 
nului în propaganda culturală ce o întreprinde „Astra“ în ţinutul 
săculesc, i 

În numele Ministerului Instrucțiunii şi al societății „Educația 
Poporului“ di Emanoil Bucuţa, a promis tot sprijinul posibil, ac- 
centuând că legăturile între Ministerul Instrucțiunii şi soc. „Astra” 
sunt mai strânse decât cu alte instituţii culturale. Reprezentantul 
Ministerului Instrucțiunii este dator de a nu lipsi dela adunările 
„Astrei“ culturale, 


144 


In numele armatei, al dlui general, comandantul garnizoanei 
St.-Gheorghe și al corpului ofițeresc, a vorbit dl /ocot.-colonel 
Paţa, ia: în numele foştilor luptători eroi în răsboiul pentru în- 
tregirea neamului di Traian Moșoiu. Dl gen. Tr. Moșoiu a ţinut 
să constate, în mijlocul aplauzelor unanime, că în urma activi- 
tăţii culturale a „Astrei“ a găsit în Ardeal armata română un 
popor sufletește pregătit pentru întregirea și consolidarea Patriei 
şi Neamului românesc, . 


In numele soc, „Cultul Patriei“ a vorbit preşedintele acestei 
societăți, dl prof. univ. Marin Ștefănescu. A adus salutul „Cul- 
tului Patriei“, constatând că atât „Centrala Caselor Naţionale“ de 
sub conducerea vrednicului ei președ. gen. Z. Manolescu, cât şi 
soc. „Cultul Patriei“ au fost inspirate la înființare de activitatea 
„Astrei“, A arătat mai apoi cu cât elan au pornit soldaţii români 
să elibereze ţinuturile fraților lor din Ardeal, Doamna Maria Po- 
pescu-Bogdan (Braşov) a rostit cuvinte simţite și pline de avânt, 
în numele „Uniunii femeilor române“, aducând totodată şi salutul 
dnei Maria B. Baiulescu, președinta subsecției femenine la secţiile 
„Astrei”. Doamna Jeana colonel Teodoreanu (Turda) a adus sa- 
lutul societăţii „Principele Mircea“ din Turda, rugând „Astra“ să 
creeze o secţie pentru formarea mlădițelor sănătoase și ocrotirea 
copiilor neamului nostru. A mai vorbit dna Smara (Smaranda 
Gheorghiu) din București, apoi preşedintele despărțământului Trei- 
scaune al „Astrei“, dl Mihail Tigoianu, care a mulțumit comite- 
tului central pentru alegerea norocoasă a orașului Sf. Gheorghe, 
A adus mulțumite tuturor cari au ostenit să vină, ca niște crai- 
nici culturali, în acest ţinut, care va trebui cercetat de aici îna- 
inte tot mai des, ca să se poată manifesta astfel cum o dorim cu 
toţii, 

D] preşed. Preda a prezentat mai apoi raportul general ti- 
părit. Adun. gen. l-a considerat de cetit și s'a trecut la alt punct, 

La propunerea dlui M. Ogreanu s'au ales comisiunile dife- 
rite precum urmează: 

1, Comisiunea pentru examinarea raportului general: domnii 
Mihail Tigoianu, Dr. Iosif Blaga, A. Caliani, Aurel Nistor, P. 
Marcu, C. Sporea, maior Crăciunescu și gen. I. Manolescu; 

2, Comisiunea pentru censurarea socotelilor pe anul 1930 şi 
a proiectului de buget pe anul 1932: domnii Eugen Sibianu, Virgil 
Popescu, Gheorghe Curcă și N. Negruţiu; 

3. Comisiunea pentru înscrierea de membri noui:. domnii 
Li.-col, Enescu, Mihail Ogreanu și I. Trifan; 

4, Comisiunea pentru modificarea art. 21 din Statute şi în- 
tregirea art. 13 din Pragmatica de serviciu: domnii: Dr, L Bianu, 
Dr. Gh. Repede, Dr. Miron Creţiu, Dr, Constantin Moldovan și 
Atanasie Popa. 


145 


Comisiunea pentru examinarea propunerilor, intrate în ter- 
minul reglementar, nu s'a mai ales, deoarece n'a fost înaintată 
nici o propunere, 

5. Comisiunea pentru întregirea comitetului central: domnii: 
Gh. Bogdan-Duică, Dr. C. Bucșan, Dr. I. Popa, ing. Mihalache şi 
Dr. Eugen Nicoară; 

6. Juriul pentru premiarea obiectelor din expoziţie: doamnele: 
și domnii: dna M. Tigoianu, dna Lt-colonel Paţa, dna Vasilescu, 
dl Dr. Tiberiu Brediceanu, protop. Rafiroiu și protop. Hodârnău. 

Terminându-se punctele dela ordinea zilei din ședința I., dl 
președ. Preda a mulțumit reprezentanţilor bisericilor, autorităților 
și societăţilor surori, presei și tuturor membrilor și oaspeţilor, in- 
sistând la fiecare, în parte, la ideile sulevate în discursul de bine- 
ventare, 

Cu aceasta s'a închis adunarea generală, ședința L 


* * 


Conductul etnografic a avut loc la ora 15, în piața 
„Regina Maria“. 

Cu toate că cerul era înnorat, câtă vreme a defilat poporul, 
n'a plouat de loc. 

In faţa tribunei din piață, unde sau RE Pe membrii din 
comitetul central al „Astrei“, cu 'ceilalți oaspeţi şi cu căpeteniile 
orașului şi județului Treiscaune, au defilat timp de !/: de oră 
reprezentanţii românismului din ţinutul acesta. 

Conductul a fost o manifestare impunătoare și înălțătoare 
de inimi, 

În fruntea alaiului au defilat cu steagurile în bătaia vântului 
învățătorii şi învățătoarele din județ, în număr de peste o sută, 
având ca conducător pe vrednicul și inimosul revizor şcolar, 
Mihail Ogreanu. Au urmat şcolarii și școlărițele din Sft- 
Gheorghe, apoi sătenii români, reprezentanţi ai comunelor Văl- 
cele, Chichiș, Dobolii de jos, Lunca Câlnicului, Băcel, Araci, 
Bixad, Zagon, Hăghig, Arini, Covasna ş. a. Cară frumos împo- 
dobite, călăreți, nunţi și — la urma convoiului — ciobani cu o 
turmă de oi, căreia nu i-au lipsit nici buciumele și nici măgărușul. 

De sigur — portul curat românesc lipsea dintrunele co- 
mune, luându-i locul hainele dela oraș — și vorba românească 
lipsea de pe buza unora, cu toţii însă mărturisiau: suntem români 
şi vrem să rămânem români! Chiar și numele de Aldea, Bogdan, 
Laza, Murgu, Basarab ș. a. adevereau că famiile acestor țărani 
sunt românești. 

După ce a trecut convoiul festiv sau adunat cu toţii în 
dosul tribunei principale, unde membrul în comitetul central, di 
prof. univ., cunoscutul nostru istoric, di Dr. I. Lupaș, a vorbit 


145 


poporului adunat, și românește și în limba maghiară, arătând ce: 
este şi cum lucrează „Astra“ pentru înaintarea poporului. 
k 


În sala teatrului orăşenesc s'a dat mai apoi, la ora 21 seara, 
un „Festival artistic“ care a reușit peste așteptări de 
bine. A fost o manifestaţie culturală, care îţi impune respect. In 
fața unei săli tixite, a unui public atent și entuziast, s'a desfășurat 
programul următor: 

Imnul regal, executat de corul învăţătorilor cu ochesira filar- 
monică. (Dirigent dl C. Becarian, prof. de muzică.) 

Conferenţa: „Către un nou ideal“ a secretarului secțiunilor 
„Astrei“, di Z. Agârbiceanu, canonic. (Conferența aceasta se ti- 
părește în întregime în numărul de față al „Astrei“, Nu mai 
trebuie să accentuăm cât de reușită a fost conferența — cetitorii 
vor putea cântări ei înșiși valoarea argumentelor și logica confe- 
renţiarului apreciat.) 

„Romanul“, cor, executat de corul învăţătorilor din Treiscaune, 

„Imnul Astrei" — recitare. 

Dansuri naționale, executate de elevele cl. VI—VII ale 
Şcoalei normale. 

Concert I de Bruch, solo de vioară, executat de dl prof, 
Becarian. 

„Fluierul lui lancu“, poem original, recitat de secr., lit. al 
„Astrei“, di Horia Petra-Petrescu. 

„Dorule!" şi „La fântână“, coruri — executate de corul in- 
vățătorilor din Treiscaune. 

După o pauză de zece minute a urmat partea a doua a 
programului : 

„Neue Blumen“, uvertură de B. Leopold — executată de 
„Filarmonica Astrei“. 

„Zetirul“, cor, executată de corul învăţătorilor, 

Elegia d Massenet, trio, executat de * , 

„Caprice viennois” de F. Kreisler, executat de „Orchestra 
filarmonică a Astrei“. 

Atât corul învăţătorilor, cât și orchestra și elevele, împreună 
cu soliștii au escelat, stârnind ropote îndreptăţite de aplauze. 

A urmat tradiționalul dans până în zorii zilei. 


A doua şedinţă. 


A doua şedinţă a adunării generale s'a deschis la ora 10, 
Luni, 14 Sept, în sala festivă a Prefecturii. Președinte al ședinței: 
di Dr. Gh. Preda. Deschizând ședința dl președinte a dat cu- 
vântul dlui secretar-administrator Nicolae Băilă, ca să citească 
telegramele și scrisorile de felicitare. 

Telegrame şi scrisori de felicitare și aderare au sosit dela 
următorii: di Nicolae Iorga, ministru-președinte și preşedintele 


147 


„Ligii culturale“ ; dl Dr. Valeriu Pop, ministrul Ardealului; P. S, Sa 
Episc. Nicolae Ivan (Cluj); P. S. Sa Episc. Roman Ciorogariu 
(Oradea); P. S. Sa Episc. Traian Badescu (Caransebeș); P. S. Sa 
Dr. Alex. Nicolescu (Lugoj); P. S. Sa Episc. Dr. Alex. Russu 
(Episc. Maramureșului); dl Dr. Isopescu-Grecul, rectorul Univer- 
sității din Cernăuţi; dl Dr. Iuliu Haţieganu, rectorul Universităţii 
din Cluj; dl prof. univ, Dr. Bărbat, preşed. „Extensiunii Univer- 
sitare“, Cluj; dl colonel Gh. Bacaloglu, președ. soc. culturale 
„Cele trei Crişuri", Oradea; dl Z. Pelivan, președ. Regionalei 
„Astra Basarabeană”, Chişinău ; di Teodor Costescu, preşed. „Pa- 
latului Cultural“, Turnu-Severin; păr. protopop I. Simu, Sebeș; 
prof. Dr. Mihail Șerban, rectorul Acad. de agric., Cluj; Dr. V. Ilea, 
preşed. desp. Sighet; dl Ascaniu Crişan, v.-preș. desp. Arad și 
dl Nic. Bogdan, dir. de lic. Cluj. 

După cetirea telegramelor a salutat păr. protopop Aurel 
Nistor (Sî.-Gheorghe) „Astra“ în numele „Ligii culturale", ară- 
tând că dsa s'a pus în fruntea unei secţii a „Ligii“ in Sf.-Gheorghe, 
nu ca să contracareze interesele „Astrei“, ci ca să faciliteze prospe- 
ritatea culturală românească a ținutului, 

Tot dl Aurel Nistor a vorbit mai apoi ca referent al „Co- 
misiei încredințate cu examinarea raportului general“. Di refent 
şi-a exprimat deosebita bucurie pentru alegerea orașului Sf.- 
Gheorghe ca loc de întrunire, întrucât până acum Si.-Gheorghe 
nu s'a bucurat de această mare cinste. Apoi a adus elogii con- 
ducerii „Astrei“, în special dlui Dr. Gh. Preda, care în absenţa 
dlui Vas. Goldiș și fiind di Dr. Oct. Russu dimisionat din postul 
de vice-președ., a prezidat singur. Dl Nistor a constatat mai apoi 
că „Comitetul central şi-a îndeplinit conștienţios datoria“ în tim- 
purile acestea grele, de transiție și că bilanţul mai redus este în- 
dreptăţit, 

Pentru ca satele să fie întro legătură mai continuă și mai 
strânsă și ca să fie o conducere unitară pe întreg teritorul de 
activitate al „Astrei", mai ales pentru a avea totdeauna un con- 
tact direct și imediat cu realitatea rurală -- raportorul cere în 
numele comisiei un „conferenţiar cultural“, 

Ridicarea unui cămin cultural la Cluj e pe deplin îndreptățită. 

În ceeace privește propaganda culturală în săcuime, comi- 
siunea e de părere că conducătorii despărțămintelor din teritorul 
săcuiesc vor trebui să lucreze braţ la braţ, după acelaș plan şi 
să înainteze comitetului central, în scris, propuneri concrete. 

O rezolvare tot așa de favorabilă cere comisiunea dela co- 
mitetul central in ceeace privește ajutorarea Regionalelor din Ba- 
sarabia și Dobrogea, unde primejdia desnaţionalizării populaţiei 
românești este destul de pronunţată, 

Comisiunea pledează pentru o informaţie cât mai amplă 
despre frumoasa şi intensiva activitate a despărțămintelor active, 
ca exemplul bun să servească drept stimulent și altor despărțăminte. 


146 


Comisiunea insistă ca „Astra“ să întreprindă paşii necesari 
ca să aibă pe C. F. R. bilete de liber parcurs, pentru ca pro- 
paganda culturală să nu sufere din lipsa acestor bilete, cere mai 
apoi ca să se tipărească în „Biblioteca poporală a Asociaţiunii“ 
piese teatrale poporale bune pentru popor, deoarece este mare 
lipsa în privinţa pieselor poporale. 

Comisia cere ca sistemul din anul acesta de a tipări lista 
în rubrici a conferenţelor şi a conferenţiarilor, să fie menținut, 
deoarece astfel se evidenţiază mai bine temele tratate și se poate 
naște o emulaţie nobilă în alegerea temelor. 

Raportorul propune să se exprime mulțumiri donatorilor din 
anii trecuţi și să se aprobe raportul general pe anul 1930/31. 

Deschizându-se discuţia la raportul general, reprezentantul 
despărțământului Cetatea Albă (Basarabia), dl Dr. Mirăescu, a 
schiţat istoricul înființării acestui despărțământ, a descris în colori 
vii bucuriile și durerile despărțământului (câștigarea de fonduri 
prin ţinerea unor festivaluri și baluri, trimiterea cărţilor bune și 
pe la târgurile de ţară, prin colportori ambulanți, sprijinirea ele- 
vilor orfani şi săraci) și a apelat la centrul „Astrei” ca să tri- 
mită cât mai multe publicaţii de ale „Astrei“ în Basarabia, în 
special despărţ. Cetatea Albă. 

Dl inspector şcolar Atanasie Popa (Cluj) a ținut o vorbire 
mai lungă, plină de avânt şi de sfaturi practice. A pledat pentru 
ducerea în îndeplinire a cererilor dlui Mirăescu din Cetatea Albă, 
deoarece ţinutul Basarabiei trebuie să ne fie scump tuturora şi 
salvarea lui din mrejele ideilor subversive o problemă capitală 
de politică culturală. A cerut mai apoi ca adunările generale ale 
„Astrei” să se ţină, de obiceiu, tot în alte și alte regiuni, pe unde 
pulsaţia vieţii intelectuale lasă de dorit. DI prof. G. Bogdan- 
Duică, a făcut propunerea - - şi ea a fost primită — ca lumi- 
noasele puncte de vedere ale dlui Atanasie Popa să fie așternute 
pe hârtie și trimise comitetului central, spre deliberare. 

DI Dr. Vasile Bologa a rug: adunarea generală ca să pri- 
mească propunerile referentului comisiunii pentru examinarea ra- 
portului general, atât în general, cât și în special, urmând ca co- 
mitetul central să caute soluționarea acestor propuneri în modul 
cel mai satisfăcător, 

DI președinte Dr Gh. Preda a dat unele explicaţii cu privire 
la propunerile comisiunii, că d. e. din lipsa de mijloace materiale, 
nu se poate gândi „Astra“, deocamdată, la angajarea unui con- 
ferenţiar ; că s'au făcut încercări cu colportajul, dar fără de re- 
zultatele dorite — ceeace nu însemnează că „Astra“ va aban- 
dona ideia —; că „Astra“ va căuta să publice în „Biblioteca“ 
ei „poporală“ piese teatrale poporale vrednice de jucat. 

Adun. gen. a luat act de raportul general și de propune- 
rile comisiei de censurare - urmând ca comitetul central să le 
satisfacă, în marginile posibilităţii. 


409 3 


A urmat raportul comisiei pentru întregirea comitetului 
central. Raportor a fost dl prof. univ. G. Bogdan-Duică; dsa a 
cetit următorul proces verbal: „1. Comisia este de părere că, 
privitor la demisia dlui V. Goldiș, adunarea generală să nu pri- 
mească demisia dlui preşedinte şi să-l roage a rămânea şi de 
aici înainte conducător prim al „Astrei“ ; 2. Pentru dl Octavian 
Russu propune ca adunarea să primească demisia din comitetul 
central, să-i mulțămească pentru serviciile aduse „Astrei“ și să 
aleagă în locul dsale pe dl Nicolae Togan, protopop gr. cat. Sibiiu”, ` 

Adun. gen. a primit, fără de discuţie, propunerile comisiunii. 

DI Fugen Sibianu a fost raportorul comisiunii pentru cen- 
surarea socotelilor pe anul 1930 şi a bugetului pe anul 1932, 
Comisia a aflat gestiunea pe anul 1930 a „Astrei“ șia „Interna- 
tului“ pe anul școlar 1930/1 în ordine și a propus ca pentru po- 
ziţiile din activul bilanţului „Astrei“ și „Internatului“, luat sub 
titlul de „răs punzătorii“ şi „taxe restante“ să se creieze din ex- 
cedente un fond de acoperire a acestor creanţe, Adunarea ge- 
nerală, la propunerea comisiunii, a dat descărcare comit. central 
pentru gestiunea financiară a „Astrei“ re anul 1930 și pentru 
gestiunea financiară a „Internatului“ de fete pe anul 1930/1, a 
aprobat totodată proiectul de buget pe anul 1932. 

DI Dr. I. Bianu, raportorul comisiunii pentru modificarea 
art. 21 din Statute și întregirea art. 13 din Pragmatica de serviciu, 
a propus modificarea art. 21 — până la modificarea radicală a 
Statutelor „Astrei“ — în modul următor: „Deciziuni valabile se 
pot lua în comitet numai dacă la ședința plenară participă, afară 
de prezident, cel puţin acelaș număr de membri, care se cere 
pentru ședința ordinară sau extraordinară, adecă șase (6) membri“, 

In ceeace privește întregirea art. 13 din Pragmatica de 
serviciu a funcționarilor „Astrei“, sa propus amendamentul ur- 
mător: „Persoane trecute de vârsta de 50 de ani nu pot fi an- 
gajate în nici o funcţiune retribuită de Asociaţiune“. Adunarea 
generală a primit în întregime propunerile. 

DI Lt-col. Enescu, raportorul comisiunii pentru înscrierea 
de membri noi, a promis în numele comisiunii că va face apel 
la toţi funcţionarii autorităţilor civile și militare din Sit.-Gheorghe 
și că despre rezultatul apelului de înscriere va refera comitetului 
central. S'a primit cu plăcere. 

Invitări ca să se ţină adun. gen. a primit „Astra” din partea 
a trei oraşe: 7g.-Mureş (prin Dr. loan Pantea, adv.); Braşov (prin 
Dr. Nic. Căliman, med.); Deva (prin di C. Sporea, dir, Şc, norm.) 
S'a lăsat în grija comitetului central alegerea. 

DI preşed. Preda — terminându-se ordinea de zi — a mul- 
fumit călduros tuturora, organizatorilor, dlui prefect, dlui primar 
şi societăţilor, pentru buna primire. 


150 


Masa comună din 13 Sept. a început la ora 2, în sala 
„Teatrului orășenesc”. Au luat parte peste 300 de persoane, dom- 
nind în mijlocul oaspeţilor și localnicilor o armonie desăvârșită, 
In timpul banchetului a cântat muzica școalei de infanterie. 


Întâiul toast l-a ţinut I Pr. St. Sa Mitropolitul Nicolae. 
IL Pr, St. Sa a spus că în acele momente întreaga asistenţă își: 
îndreaptă gândul spre președintele de onoare al „Astrei”, M. Sa 
Regele Carol Il, asigurându-L de devotamentul ei și făgăduindu-l 
că „Astra“ va fi întotdeauna în fruntea instituțiilor care vrea să 
cimenteze Statul acesta. 


DI Gh. Bogdan-Duică a salutat pe propagandiștii culturali 
ai „Astrei” din ținuturile săcuiești și le-a dorit succes în munca 
întreprinsă. Dl general I. Manolescu, președintele „Caselor Na- 
tionale", și-a exprimat satisfacția sufletească, văzând propaganda 
culturală a „Astrei“ iubite într'un ţinut ca acesta. In numele dlui 
ministru de justiție Hamangiu și al „Societăţii Scriitorilor Români”, 
dl Cincinat Pavelescu, a ridicat paharul în cinstea „Astrei”. 


Seria discursurilor — fiind timpul înaintat și nemai putând 
să vie alţii la cuvânt — a terminat-o dl Dr. Gh. Preda, care 
şi-a exprimat deosebita satisfacție, văzând această strălucită ma- 
nifestație culturală. A evidenţiat meritul despărțământului local, 
care în frunte cu entuziastul ei președinte, dl Zigoianu, a aranjat 
totul spre mulțumirea tuturora. DI Preda a ridicat paharul în să- 
nătatea comitetului aranjator şi a învăţătorilor și învățătoarelor 
de prin sate și oraș, cari şi-au priceput chemarea culturală într'un 
mod desăvârșit, L 

Şedinţa festivă a Secţiilor ştiinţifice-literare s'a 
ţinut la 5, tot în sala festivă a Prefecturii. Conferenţiar a fost di 
profesor Sabin Opreanu din Cluj. D-sa a conferenţiat despre 
„Ținutul Săcuilor”, Studiile de până acum ale dlui Sabin Opreanu 
despre ţinutul acesta — au dovedit că a adâncit problemele, de 
aceea a şi fost rugat din partea conducerii „Astrei“ să vorbească 
despre tema aceasta din prilejul adunării noastre generale. | 


Dl S. Opreanu și-a publicat și în cadrele „Astrei observa- 
țiile dsale judicioase despre „Ținutul Săcuilor” (v. Biblioteca 
Secţiunii geografico-etnografice, Nr, 1: „Săcuizarea Românilor prin 
religie“, Cluj, 1927.) 

După conferenţiar a luat cuvântul di G. Bogdan-Duică, adu- 
când elogii antevorbitorului și dorind să lanseze câteva gânduri, 
vrednice de a fi exprimate din prilejul acesta. 


Di Bogdan-Duică constată că monografiile comunelor și a ți- 
nuturilor din România sunt prea puţin numeroase, după răsboiu, 
şi că ar fi o datorie de onoare a învăţătorilor, a preoților și tu- 


151 3* 


turor intelectualilor noștri, cari mânuiesc cât de cât peana, ca să 
contribuie ca monografii de acestea cu cercetări de etnografie 
românească să apară cât mai multe, Numai astfel ne vom putea 
cunoaşte ţara, ca să o îndrăgim. 

DI preşed. Dr. Gh. Preda, a mulțumit atât conferenţiarului, 
cât și dlui Gh. Bogdan-Duică pentru luminoasele expuneri şi a 
închis ședința festivă în aplauzele asistenței numeroase. 


Expoziţia dela şcoala primară din Sjt.-Gheorghe. 


O frumoasă expoziţie a fost aranjată în 4 săli ale şcoalei 
de stat primare, Trebuie să menţionăm străduința neobosită — de 
multe săptămâni — ale președintelui despărțământului, dl Mihail 
Tigoianu, primpreşedinte al Tribunalului, ca expoziţia să fie cât 
mai reuşită. A cutreerat întreg judeţul împreună cu preotul Iosif 
Popovici, fofografiind aproape toate bisericile româneşti, multe 
case culturale, cari au fost înainte școale confesionale românești 
și case parohiale. Aceste fotogra'ii au fost aranjate, cu mult gust 
de di președinte al despărțământului, cu ajutorul secretarului 
I. Ticuşan şi al entuziastului păr. protopop Aurel Nistor. Relevăm 
între aceste iotograiii pe ale vechilor biserici ortodoxe din Iarăşi 
(1760), Chirchiș (1784), Beleni (1780), Zagon, Bicfalău, etc., ale 
bisericilor gr. catolice din Arcuș, Ghelinţa, Lisneu și Turda. A 
atras deosebita atenţiune biserica rom. catolică din Sânzieni, edi- 
ficată la 1401 de Alexandru cel Bun, voevodul Moldovei. Se 
vedea clar pe un perete exterior sculptura boierului moldovean 
din stema Moldovei. 

În acelaș timp pe o masă erau adunate în mănunchiu che- 
stionarele din aproape toate comunele româneşti, cu datele nece- 
sare unei monografii ale judeţului din punct de vedere românesc. 
Pe un părete erau fixate trei hărți cu datele statistice compara- 
tive ale românilor ortodoxi şi greco-catolici din anii 1760, 1804 
şi 1931; Hărțile au fost lucrate pe baza datelor culese de păr. 
protopop Aurel Nistor, de dl E. Bosin, directorul Camerei de 
agricultură. 

În aceiași sală erau expuse icoane vechi şi cărți vechi reli- 
gioase, din parohiile ortodoxe Arini, Arpătac, Hăghig, Vălcele, 
Bicsad, Bicialău, Ozun, Lisneu, din parohia gr. cat., Lisneu. Ase- 
menea erau costume, cusături şi alte obiecte vechi țărănești din 
Arpătac, larăși, Arini, Hăghig, Băcel și Lunca Câlnicului. Adunate 
şi trimise de preoții satelor precum şi cusături naţionale din 
Vălcele, Covasna și Zagon, adunate și expuse de dna Eugenia 
Vasilescu, directoara școalei normale de fete din Sf. Gheorghe. 

În a doua sală era expoziția despărțământului Covasna cu 
diferite obiecte din fruntașa comună Covasna. Această expoziţie 


152 


era punctul de atracţie al vizitatorilor. Meritul reușitei este în 
mare parte al însutleţitului președinte al despărțământului Co- 
vasna, dl loan Culcă, avocat. Rar ţi se dă ocazie să vezi atâta 
devotament, însufleţire și tenacitate câtă a dovedit dsa. Cu o 
dragoste de artist, preocupat numai de arta sa, a alergat, a 
muncit, săptămâni întregi, până și-a văzut visul împlinit. O sală 
întreagă era aranjată numai cu lucruri expuse din o singură co- 
mună, arătând într'o icoană vie felul de viaţă al mocanilor co- 
văsneni, vestiți în intreaga țară ca producători de cea mai bună 
brânză și cașcaval din lapte de oaie. Erau expuse toate produ- 
sele stânei ciobănești, cu toate obiectele de fabricaţie și de pază; 
lâna în toate fazele ei de prelucrare, cu câteva răsboaie, la cari 
țeseau fetițe de 8 ani, vârtelniţe, „rischitoare“, furci de tors, scăr- 
mănătoare etc., toate puse în lucrare de mâni meștere de fete 
și femei. 

Piei de urși, mistreți, lupi, vulpi, râși ete., vulturi, ulii, puș- 
caţi în munţii Covasnei, împodobiau'pereţii, Intr'un colț, între stânci, 
un izvor natural de „borviz” ; din apa curgătoare se ridicau be- 
șicuţele borvizului, aşa cum, se vede, de fapt în Covasna. 

În a treia sală erau expuse produsele regiei C. A. M. din 
SH.-Gheorghe. Directorul ing. Ștefan Mihalache, un neobosit 
membru al comitetului despărțământului „Astrei“, a aranjat în 
mod artistic toate produsele fabricei de tutun, începând dela frun- 
zele late de tutun până la cea mai mică ţigaretă. 

În aceeași sală erau expuse produsele fabricei de țesătorie 
IL Klinger, din Sit.- Gheorghe, cari au stors admiraţia vizitatorilor, 
Dela diferitele pânzeturi simple, de olandă fină, până la mușa- 
male, în cele mai variate culori și calităţi, găsiai tot ce e necesar 
într'o casă, 

În altă parte a sălii erau araniate toate apele minerale (bor- 
vizuri) din cuprinsul judeţului: Vălcele, Matild, Perla (Bodoc), 
Maria (Malnaș), Salutaris, Gioria, Regina, Horgas, etc. 

În sala a 4-a era expoziția camerei de agricultură condusă 
de protopopul Aurel Nistor şi a asociafiunei agricole, aranjată 
cu mult gust și pricepere. Într'o parte a sălii erau aranjate pro- 
dusele agricole din judej, între cari escelau soiuri foarte variate 
de grâu de toamnă și primăvară, de porumb și cartofi, cari se 
cultivă în măsură mare. A atras atenţiunea vizitatorilor exem 
plarele minunate de plante de porumb de Canada, aclimatizat în 
ferma Iosif Tolh din Hăghig, cari aveau fire de 3 metri lungime, 
cu câte 5—6 ştulei, cu boabe mari și cu coceanul foarte subţire, 
dând o producţie de 2500 kgr. la jugăr (peste 4000 kgr. la hectar), 
Asemenea erau admirate plantele: varză de furaj, recoltate din 
susnumita fermă și a lui Alexandru Boer din Hăghig. Erau re- 
zultatul primei încercări, cu o reușită peste așteptare, dând o 
recoltă de 30.000 kgr. la jugăr; câte-un fir avea înălțimea de 


153 


140 m. și o greutate de -7—10 kgr. Foarte instructiv a fost un 
tablou comparativ al produselor agricole din județ, alcătuit de 
Dr. loan Popa, președintele comisiei interimare a orașului Sit.- 
Gheorghe. 

In cealaltă jumătate a sălii era arătată în mod sugestiv si- 
tuaţia tragică a agriculturii din lumea întreagă. S'a expus d. e. 
500 kgr. de grâu (produsul mediu al unui jugăr în anul 1931, în 
urma ploilor prea multe) din vânzarea cărora un sătean nu-și 
poate cumpăra decât o pereche de cisme. Pe o parte-a cânta- 
rului era grâul, pe alta perechea de cisme. In altă parte erau 
expuse 100 kgr. grâu şi alături toate obiectele de sticlă ne- 
cesițate, ce se puteau cumpăra cu preţul grâului: o cutie de 
zahăr, două fiară de plug, o sticluță de medicină, etc.; asemenea 
era expusă o sticlă de lapte cu echivalentele: 1 decilitru oțet, 
ifa kgr. borviz, o cutie de chibrituri, 8 nasturi, 3 peniţe, 1 creion, 
1 1/2 buc. ţigaretă, 4 agrafe etc. 

Vizitatorii au înţeles din aceste tablouri comparative situația 
disperată a agriculturii, rămânând adânc impresionați, 

Intreaga expoziţie a fost deschisă Duminecă și Luni și pusă 
cu intrare gratuită la dispoziţia vizitatorilor, cari au fost în număr 
de peste 7000. 

Premiarea obiectelor arătate la „Expoziţia“ din Școala pri- 
mară de Stat, 

Comisia instituită în șed. I. a adunării generale, după ce a 
trecut în revistă generală toate obiectele expuse, a dat următoa- 
rele patru premii: 

Premiul I: Despărțământului Covasna al „Astrei“, pentru 
produsele expuse; 

Premiul II: Camerei de agricultură a județului Treiscaune ; 

Premiul III: Fabricii de tutun din Sf.-Gheorghe ; 

Premiul IV: Fabricii de ţesut Klinger din Si.-Gheorghe. 


154 


Cvvinte regale. 


La adunarea generală dela Caransebeș (Noemvrie 1930) 
M. S Regele nostru Carol ul II-lea, preşedintele de onoare 
al Societăţii noastre, a rostit cuvinte, cari ar trebui să se întipărească 
în conștiința tuturora. M. Sa a spus: 

„Orice instituţie, care-și face întreaga sa datorie, o consider 
„ca un colaborator al fiecărei zile. Mai ales în aceste zile, când 
„mijloacele restrânse ale Statului nu-i permit a-și îndeplini toată 
„datoria către școală, asociaţiile culturale în cap cu „Astra“ au 
„rol covârșitor, Acolo unde nu poate pătrunde școala, să pă- 
„trundă asociaţiile cultuiale. Chiar în timpuri normale rolul lor 
„nu e să înveţe buchile pe copii, ci să complecteze rolul școalei 
„în viaţa de Stat și de toate zilele, să aducă școala în viața co- 
„tidiană a mulţimei. Trecutul atât de frumos al acestei Asociaţii 
„nu poate fi decât cea mai mare chezășie că-și înțelege rostul său 
„în popor și Stat“, 


155 


Voci de presă despre „Astra“ culturală. 


Insemnătatea rolului, care l-a jucat „Astra“ în trecut și 
marea misiune ce o are și în zilele noastre au fost accentuate 
din prilejul adunării generale dela Sit.-Gheorghe de oameni cu 
competinţă. 

Ne facem o deosebită plăcere de a reproduce din vocile 
de presă câteva specimene caracteristice, ca să rămână și în ana- 
lele „Astrei“ dovadă despre sentimentele ce le nutresc cei buni 
ai noștri față de societatea noastră, 

Publicăm escerpte din articolele următorilor domni (după 
alfabet): Dr. I. Lupaș, Valeriu Moldovan, I. Simionescu. 

DI Dr. L Lupay a scris în „Universul“ două foiletoane 
(13 și 14Sept, 931) intitulate : „7 decenii de organizare culturală româ- 
nească în Transilvania“. După ce a schițat trecutul „Astrei“, ca- 
racterizând pe diferiţii conducători, termină astfel: 

„Examinând progresele Asociaţiunii pentru literatura română 
şi cultura poporului român în acest răstimp de 7 decenii (1861- -1931), 
putem constata că activitatea ei de până acum a trecut prin două 
faze distincte : faza consolidării (1861---1896) și faza expansiunii 
(1896-1931). 

„Dela 1861—1896, timp de 35 de ani fiind conducătorii ei 
preocupaţi de consolidarea acestei instituţiuni în graniţele istorice 
ale Transilvaniei, au organizat despărțămintele, au înfiinţat școala 
civilă de fete din Sibiiu, au distribuit burse pentru studenţi, aju- 
toare pentru școli, biblioteci și meseriași, au organizat expoziţiuni 
cu scop de a îndemna poporul la muncă sistematică și productivă. 

„Dela 1896--1931 au intins propaganda culturală și de or- 
Sanizare peste granițele Transilvaniei de odinioară, ținând, la 1896, 
cea dintâi adunare generală în Banat (Lugoj), apoi în Bihor, la 
Beiuș (1898), la Oradea-mare (1920), în Maramureș la Sighet (1921). 
Aceste năzuinţi de expansiune s'au afirmat și mai mult după anul 
1924, când fosta Asociaţiune arădană, la îndemnul dlui Vasile 
Goldiș, sa contopit cu Asociațiunea din Sibiiu, transformându-se 


156 


într'un despărțământ al acesteia. Tot atunci s'a devis şi expansiunea 
Asociaţiunii spre Răsărit, în Basarabia, unde fusese invitată de cătră 
Arhiepiscopul și Mitropolitul Gurie, cu prilejul adunării comemo- 
rative dela Câmpeni. 

„Astfel președinția lui Vasile Goldiș, pe lângă serbările de 
înfrățire del. Bucureşti și dela Breaza (1924), pe lângă come- 
morarea lui Avram Iancu la Ţebea, Câmpeni și Cluj (1924), s'a 
inaugurat prin două importante etape de expansiune: una spre 
Apus, până la Tisa, cealaltă spre Răsărit, până la Nistru. 

„In cursul celor șapte decenii, conducătorii Asociaţiunii, dela 
Andrei Șaguna până la Vasile Goldiș, au dat numeroase dovezi 
ale acelorași însușiri, pe cari Alexandru Odobescu le descoperise: 
multă prudenţă, multă abnegaţiune și mult patriotism concentrat. 
Cu astfel de însușiri au fost în stare să creeze o luminoasă tra- 
diție de progres și să trezească sentimentele de încredere ale po- 
porului în viitorul acestui așezământ cultural, considerat cu drept 
cuvânt ca un al doilea altar“. 

Dl Valeriu Moldovan a scris în ziarul „Patria“ din Cluj un 
foileton, întitulat: „Anul jubilar al „Astrei“ (10 Sept. 931), din 
care cităm următoarele părți marcante: 

„Se împlinesc 70 de ani dela cea dintâi adunare generală, 
ținută la Sibiu, unde intelectualii ardeleni, în frunte cu cei doi 
arhierei Șaguna și Șuluţiu, au pus temelie definitivă puternicului 
așezământ de cultură românească și de solidaritate naţională 
numit „Asociaţiunea  Transilvană pentru literatura română şi 
cultura poporului român“. 

„n zilele de 28, 29 August s'au împlinit 20 de ani dela mă- 
reaţa și neuitata adunare generală ţinută la Blaj, din prilejul ju- 
bileului de o jumătate de veac dela întemeierea „Astrei“. 

„Cei cari au avut fericirea să asiste la această din urmă 
adunare, cetind aceste rânduri, vor resimţi de sigur fiorii de en- 
tuziasm și de mândrie naţională, cari sau înstăpânit asupra noa- 
stră în cele două zile petrecute la Blaj. 

„Imi aduc aminte cum însuși corespondentul celei mai şovine 
gazete ungurești „celebra „Budapesti Hirlap“, nu s'a putut eschiva 
de sub vraja şi măreţia acestei manifestaţiuni, recunbscând că la 
Blaj a fost ceva mai mult decât o simplă manifestare culturală. 
La Blaj —— scria corespondentul -— am văzut manifestarea plină 
de vigoare a unui neam, a unei Națiuni, 

„Este bine și util, ca în zilele noastre de maximă desagre- 
sare sufletească, să ne întoarcem la „cele trecute vremi” și din 
reamintirea lor să dobândim puteri nouă pentru viitor. 

„Adunarea jubilară dela Blaj a însemnat punctul de culmi- 
naţiune, secerişul bogat al sămânţei de unitate și solidaritate na- 
țională, aruncată în pământul mănos al neamului la 1861. 


157 


„A fost o clipă neuitată, când toţi arhiereii români din Ar- 
deal şi Bănat, în frunte cu cei doi mitropoliți, loan Meţianu dela 
Sibiiu și Victor Mihali dela Blaj, au trecut îmbrăcaţi în pompoa- 
sele lor ornate, scăldate în soare, printre zecile de mii de ţărani 
și intelectuali, în drumul lor triumfal dela reședința mitropolitană 
până la catedrală, 

„Nu a rămas ochiu, care să nu lăcrimeze și suflet, care să 
nu vibreze la gândul, că i-a fost dat să asiste la o clipă istorică, 


„Am simţit cu toţii că în momentul acela s'a pus cunună pe 
o operă, superioară în valoarea ei, chiar asiduă muncii literare 
și culturale de-o jumătate de veac. Am știut că „Astra“ noastră 
a biruit atunci peste păcatele și boalele, inerente la un popor 
tânăr, abia trezit la viaţă obștească conştientă, boală care se 
cheamă : desbinare politică și confesională. 


„Din nefericire hidra, pe-atunci numai cu două capete, cel po- 
litic și cel confesional, nu a sucombat definitiv, Ba mai mult, se 
pare, că dela Unire încoace, i-a mai crescut un cap, cel al des- 
binării pe tema de „regăţeni“ şi „ardeleni“. 


„Azi, mai mult ca ori când, aceste trei capete hâdoase par 
a stăpâni asupra noastră şi tind a nimici rezultatele frumoase de 
solidaritate națională, cari formează activul nemuritor al activităţii 
de şapte decenii ale „Astrei“, 


„În mijlocul crizei economice şi sufleşti, în care ne sbatem 
şi a nervosităţii generale și fatale sub auspiciile cărora ne pregătim 
să serbăm la Sft.-Gheorghe 70 de ani de viaţă ai „Astrei“, nu e 
permis să ne lăsăm prada desnădejdii, care se exprimă în formula 
„grija zilei de azi și teama zilei de mâine“. 

Neamul nostru a trecut victorios peste alte crize materiale 
şi morale, mult mai grozave decât cele de acum. 

„Jam alios vidimus ventos". 

„Şi-apoi, cine are ochi de văzut, trebuie să constate, că se 
ivesc, timide, zorile unor vremi mai bune. 

„„.Faptul că însuşi în sânul „Astrei“ oameni bine pregătiţi și 
cu suflet frăţesc, veniți din vechiul regat, sunt primiţi cu drag și 
ridicaţi la cele mai înalte posturi de conducere, cum este cazul 
vrednicului vicepreşedinte Dr. Preda sau al primpreședintelui tri- 
bunalului din Sit.-Gheorghe, care stă în fruntea despărțământului 
din acest oraș, trebuie să ne umple inimile de bucurie și de în- 
credere în viitor, 

„Am îi foarte fericiți dacă adunarea jubilară dela Sft.-Gheorghe 
ar însemna un început de revenire la vechile tradiții de solidari- 
tate politică, confesională și naţională, imperativele categorice 
pentru toți câți au muncit în cadrele iubitei și venerabilei noastre 
mAstre”, 


158 


„Să ne lăpădăm deci măcar pe o clipă „de toată grija cea 
lumească“, de tot ce ne desparte în tabere politice, confesionale 
şi regionale și toți întrun cuget și o simţire, să ne grupăm în 
jurul drapelului nepângărit al „Asociaţiunii pentru literatura ro- 
mână şi cultura poporului român”, care în Dumineca viitoare va 
descinde pentru prima oară într'un ţinut, azi înstrăinat și va îm- 
prăștia câteva raze de cultură românească printre puținii pioneri 
ce îi avem la Sft. Gheorghe. 

„Va fi cel mai frumos prinos, ce-l vom aduce „Astrei“ ju- 
bilare“. 

DI T. Simionescu a publicat în „Universul” (1 Oct. 1931) 
un foileton, întitulat: „Astra“. Cităm câteva pasagii. 


„Asociaţiunea pentru literatura română și cultura poporului 
român” a rămas de fapt cea mai statornică societate culturală, 
din întreaga Românie. I s'ar putea alătura, ca urmărind acelaș 
scop, Ateneul Român ori Liga culturală. Cel dintâi are un câmp 
de acţiune mult prea restrâns; cea de a doua o activitate cu 
multe intermitențe. 

„Ca mijloace de propagandă culturală, Asociaţiunea poate îi 
luată drept exemplu. Planul de luptă împotriva întunerecului 
mulţimii și mai ales împotriva indolenţii sufleteşti, ce a cuprins 
pe cei mai mulți apropiaţi ei, este desăvârșit, 


„Din sediul central, rămas la Sibiiu de unde a pornit iniția- 
tiva, se întind cărări bătute, spre sediile înființate nu numai în 
orașele mai de seamă, dar până în satele cele mai depărtate. 
După unire au trecut și Carpaţii; au ajuns până în Basarabia, 
unde s2 simte încă imperioasa nevoie a unei intensificări cultu- 
rale. Așa numitele Despărțăminte ale Astrei, sunt focare de ra- 
diare locală, mai eficace decât cea pornită numai dela sediul 
central. Publicaţiuni de tot soiul, teoretice și practice, sunt răs- 
pândite cu profuziune. Conferenţiari plătiţi intr'o vreme, benevoli 
azi, împânzesc ţara, răscolind prin puterea mai vie a vorbei en- 
tuziaste, sufletele aplecate spre lâncezeală. Intensificarea culturală 
nu este lăsată numai în seama învăţătorilor, ca dincoace de Car- 
paţi. Îmbucurător e că iau parte intelectuali de toate categoriile: 
profesori, advocaţi, medici, preoţi. Profesorii universitari din Cluj 
numai într'o iarnă au ţinut peste 20 conferințe la sate, pentru 

` popor. , 

` „Adunările generale anuale nu au loc la sediul principal, ci 
în oraşe diferite. Sunt prilejuri de trezire ori de manifestare et- 
nică, aşa cum a fost anul acesta, la Sft. Gheorghe. 

„Nici una din asociatiunile culturale din restul României nu 
desfășoară o activitate atât de meticulos studiată, după un plan 
bine stabilit și pe cât posibil în întregime urmărit. Ce e al Ce- 
sarului e de dat Cesarului. 


159 


„Dar iarăşi e adevărat. că activitatea Asociaţiei slăbește. Apa- 
renţele au rămas aceleași; intensitatea este micșorată. Și e trist 
pentru ţara întreagă, în sine, dar mai ales în comparaţie cu ve- 
cinii noştri cehoslovaci. Cauzele sunt multiple, Una este molip- 
sirea, tute săvârșită, că asemenea asociaţiuni trebuesc susținute 
numai de stat. Cei care mai înainte deschideau fără murmur 
baerile pungii, acum leagă cu zece noduri. Deşi greșită, concep- 
țiunea aceasta prin drăcească propagandă, prinde tot mai adânci 
rădăcini. Altă cauză, cum am atins-o mai sus, e de natură politică. 
Încercarea unora de a trage folos şi din prestigiul moral al Astrei, 
câştigat pe vremea idealismului național, a dus la desbinarea for- 
telor și chiar la lovituri directe, cum a fost tăierea subvenţiunii' 


„Totuși dacă Astra îşi duce încă traiul, păstrând tradiţia vre- 
murilor de înălțare, se datorește conducătorilor ei din vremea de 
după Unire: Andrei Bârseanu și Vasile Goldiș, dintre puţinii, 
dacă nu ultimii, care au păstrat drept stea magică a vieţii lor, 
acel naționalism integral, pe care am fost deprinși să-l admirăm 
în şcoală prin apoteozarea faptelor unui Bărnuţiu. 


„Nu lau întinat luându-l drept piedestal a! ambiţiunilor per- 
sonale hipertrofiate, I-au slujit cu credinţă şi tărie, adesea cu eroism, 
până la cea din urmă clipă, cu convingerea deplină și pildui- 
toare, că așa se cuvine să înţelegem sprijinul datorit de fiecare 
întăririi neamului, într'o vreme când oricât de slabă desbinare 
poate aduce ameninţarea de năruire a tot ce s'a câștigat cu atâtea 
sacrificii de vieți. 


„Scrisoarea de pe patul suferinţii, adresată de către dl V. 
Goldiș, preşedintele Astrei, M. Sale Regelui Carol al II-lea, cu- 
prinde în ea ceva epic. Sincera expresiune a sentimentelor de 
adevărat naționalism, care i-a călăuzit viaţa-i sobră, închinată bi- 
nelui obştesc, în mijlocul deslănțuirii sgomotoase a tot soiul de 
ambiţiuni restrânse, sună ca și trâmbiţa judecății de apoi. 

„Vorbele lui se adresează nouă, tuturora; ţării în!regi. Este 
vreme de reculegere şi de îndreptare a acţiunii fiecăruia spre 
salvarea și întărirea neamului, dacă în sufletul nostru a mai rămas 
ceva din naționalismul înaintaşilor evocaţi numai la zile mari“. 


160 


este 


Din „Biblioteca poporală a „Asociațiunii 


am tipărit în decursul anului 1931 următoarele numere: 


Pentru cei ce vreau să declame poezii naționale, patriotice : 

L U. Soricu: Îngerul a strigat. (No. 181) 

Pentru cei ce vreau să se împrietinească cu literatura ro- 
mână şi vreau să ştie cine au fost și ce au scris poeții V. Alec- 
sandri, Gh. Coşbuc şi Grig. Alexandrescu : 

I. Agârbiceanu; „Marii cântereți ai neamului“. (No. 182) 

Pentru cei ce se interesează de istoria neamului românesc : 

„Arhanghelul dela Turda“ de A. Nanu. (No. 183). (Vederea 
lui Mihai Viteazul, povestire istorică.) 

Pentru cei ce doresc sfaturi medicale : 

„Ce trebuie să ştim despre boalele molipsitoare” de Dr. Iosif 
Stoichiția. (No. 184) 

Pentru cei ce vreau să cunoască viafa şi sbuciumul fraților 
noştri de pe Valea Someşului: 

„Copiii Ursuţului“, povestiri de loan Pop-Reteganul. (No. 185) 

Pentru cei ce vreau să afle câte ceva din istoria romanilor: 

„Biografii romane I.“ de Grube, în trad. lui Nicolae Petra- 
Petrescu. (No. 186) 

Cei ce vreau să aibă un calendar folositor și cu material 
de lectură beletristică, economică ; „Calendarul Astrei” pe 1932, 
redactat de Horia Petra-Petrescu. (No. 187) 

Pentru cei ce vreau să aibă îndrumări despre rostul diferitelor 
cântece religioase și tipicul Si. Liturghii : 

„Tâlcuirea Sfintei Liturghii“ de păr. Dr. Nic. Terchilă. (No. 188) 

Pentru cei ce vreau să citească sfaturile purcese dela inimă 
„ale marelui nostru îndrumător cultural prof. Nicolae Iorga: 


161 


„Pentru țăranul român“, articole de Nic. Iorga. (No. 189) 

Pentru cei ce se ocupă cu pomăritul și ar vrea să aibă 
sfaturi practice : 

„Cultura pomilor, după clima, poziţia și solul grădinei“, de 
Ieronim Mardan. (No. 190) 

După cum se vede din cele comunicate mai sus, „Bibl. pop. 
a Asoc.” a tipărit în anul 1931: 

a) poezii de declamat, patriotice ; 

b) 3 conierenţe despre poeţii mari români; 

c) o povestire istorică din istoria românilor; 

d) siaturi medicale; 

e) povestiri din viața ţăranilor de pe Valea Someșului; 

f) schiţe din istoria romanilor; 

g) un calendar pentru popor; 

h) o broșură religioasă; 

i) sfaturi pentru ţăranul român — educaţie cetățenească; 

k) sfaturi în legătură cu pomăritul. 

Broșurile cele mai multe cu ilustraţiuni și cu coperte colo- 
rate, costă câte 10 (zece) Lei. (Singur „Calendarul“, de 200 pag. 
15 Lei.) 

Toţi, cărora le zace la inimă răspândirea cărţii celei bune 
în massele poporului dela sate, să răspândească aceste publicaţiuni. 

Dacă nu le găsesc în librăriile orașului lor să comande nu- 
merele dela „Astra“ culturală, Sibiiu, str. Șaguna 6. 


162 


Revista „TRANSILVANIA“ 


Cuprinsul anului 
1931 
Anul al 62-lea. 


163 


Cuprinsul anului 1931. 


Pagina 
Convocarea la adunarea generală dela Sit.-Gheorghe. . . 1 
Raportul general pe anul de gestiune 1930/4 . . . . . 3 
Anexa L: Raportul Secţiunilor Ştiinţifice-literare . . . 26 
Anexa IL: Socotelile „Asociaţiunii“ pe anul 1930. . . 48 
Anexa HIL; Bugetul pe anul 1932. . . . 65 
Anexa IV.: Activitatea despărțămintelor în anul 1930/31 78 
Anexa V.: Tabloul terenurilor de case naționale . . . 107 
Anexa VL: Tabloul bursierilor „Asociațiunii”. . . . . 108 
Anexa VII.: Tabloul membrilor decedați. . . . . . . 110 
Anexa VIIL: Tabloul sumar al membrilor . 111 
Cuvântul de deschidere la adun. gen. Sit. “Gheorghe « al dlui 
vice-președinte Dr. Gh. Preda, . . . 117 
Cuvântul rostit de dl prof. Dr. î. Lupaș . . „124 
Către un nou ideal, conferință ţinută la adunarea generală 
de dl Z. Agârbiceanu an .. . 128 
Adunarea generală dela Sfântul- -Gheorghe (1931) a.. 144 
Expoziția dela Şcoala primară (Sft. pane Ie) aa a i 52 
Cuvinte regale în aa ze sia au Je a ULBS 
Voci de presă despre „Astra” "culturală : 
D! Dr. I. Lupaș. . m ae dai a be i i 2156 
DI Dr. Valeriu Moldovan . . . . . . 1 . e e 157 
DI I. Simionescu. . poau k Ya w aa atasati 159 
„Biblioteca poporală a „Asociaţiunii" în 1931 , . . . , 161 


164