Horia Sima in fata Istoriei — 1999

Si i 9 a . i t: * pi > Sp - | y i Y A i i 
spălat pa Si “ : au A | AA 
b N Ă Ş: i) d Pa 4 ; Y 


Xe 


[macina pete sp 


i Fi 


pai vez n RZA En a CREDE 27 ai 


Dn deal >? al e dt i In ata au ta e 


2 aumidaa itinerant 


e ai tă 


ÎN FAȚA ISTORIE 


EDITURA DOSOFTEI . î...- 15 


st a 48 


CEI 


Sp Pe ae 


HORIA SIMA 
ÎN 
FAȚA ISTORIEI 


STUDII ȘI DOCUMENTE 


Editor: Stela Cheptea 


BUCUREŞTI 
EDITURA JONAUR 
1999 


Colecţia 


LA UNIY, 
ra R CO A NIANSI IN ORE HI5 STORY 
VOL. 76 


(Coordonator: Gl. Buzatu 


MODEST OMAGIU 
DOMNULUI 


Ingin er Auricâ IONESCU, 


Un aprig luptător 
pentru 
DREPT, DREPTATE si ADE VAR 


Alte lucrări în colecția 


* Colectiv, “Procesul” lui Corneliu Zelea Codreanu 
(mai, 1938), 1994 (vol. 25) 


* Colectiv, Radiografia dreptei româneşti (1927-1941), 
1996 (vol. 32) 


* Faust Brădescu, Scurtă analiză spectrală a 
Mişcării Legionare, 1996 (vol. 35) 


* Horia Sima, Mişcarea Legionară şi Monarhia, 
1997 (vol. 41) 


* Colectiv, Evenimentele din ianuarie 1941 în arhivele 
germane şi române, I-Il, 1998-1999 (vols. 57, 63) 


Precuvântare 


Istoria şi istoriografia Mişcării Legionare sunt, 
deja, extrem de bogate şi de cunoscute, în România şi în 
întreaga lume, graţie îndeosebi rolului jucat de Legiune pe 
scena politică a Bucureştilor în anii '20-'40 şi, de 
asemenea, datorită marilor spirite care s-au înrolat în 
Mişcare în perioada respectivă - Nae Ionescu, Mircea 
Eliade, Emil Cioran şi atâția alții. Până în prezent au fost 
studiate şi vaiorificate majoritatea aspectelor privind 
trecutul Gărzii de Fier şi doctrina legionară. S-au publicat, 
de asemenea, numeroase volume de documente, bibliografii 
ŞI, mai Cu seamă, lucrări memorialistice, acestea din urmă 
extrem de numeroase şi de o calitate variată. 

Cu toate acestea, unele probleme. ale istoriei 
legionare au fost şi au rămas în umbră. Între acestea, 
indiscutabil, pe un loc de seamă se află şi acelea pe care 
prezentul volum îşi propune să le abordeze: A fost sau nu, 
C Misc SE2ai i 1940 si 1993 


6 
Mihail Moruzov? Succesele şi acţiunile lui Horia Sima în 
Ta S iv? 
Aa ri 5 
A ) . bo oe. ? ? Altfel SDuS, ce 


anume a fost mai întâi Horia Sima: lider politic E a 
legionar ori, io II d trădător al Mişcării fondate 
iuni ăpitan: | 
a pd Sea pa şi altora la fel de numeroase i e 
dificile, încearcă să le răspundă studiile Sindoca ag e 
reunite în acest volum, intitulat, nu întâmplător, ci 
Sima în faţa istoriei>>. După cum cititorul se eu si 
cu uşurinţă, studiile în discuție aparțin în at SL su, 
istorici profesionişti. Să sperăm că demons stu i, 
răspunsurile lor, şi nu numai ale lor, vor fi mai 

ngătoare! : 
Peer Oul exprimă, şi pe această cale, a Visit 
colegilor Sorin Damean, Silviu B. Moldovan Apa e 
Sandache pentru sprijinul acordat în procesar 
capitole ale prezentului volum. 


] ianuarie 1999 


GH. BUZATU, C. CIUCANU, CRISTIAN SANDACHE: 


C Z. CODREANU SI HORIA SIMA 


CZ. CODREANU! 


Fondatorul şi patronul de fapt şi spiritual al "Legiunii Arhanghelul 
Mihail", proclamat, tocmai de aceea, Căpitan al organizaţiei. Îşi trage obârşia 
dintr-o familie de răzeşi moldoveni, din satul Ideşti (ținutul Storojineţ, nordul 
Bucovinei). Bunicul său a fost pădurar (Codreanu), iar tatăl, lon Zelea 
Codreanu, trece în 1898 din Bucovina ocupată de imperiul dualist austro-ungar 
în Vechiul Regat, devenind, la Huşi, profesor de limba germană la liceul din 
localitate, unde, în 1902, se căsătoreşte cu Elisa Brauner, româncă ortodoxă, cu 
vagi strămoşi germani. Şcoala primară o face la laşi şi la Huşi, Liceul Militar la 
Mănăstirea Dealul (1912-1926) şi participă ca voluntar, alături de tatăl său, cu 
Regimentul 25 Infanterie Vaslui, la marele război al unității naţionale 
(operaţiunile de pe Valea Oituzului). La 1 septembrie 1917 îşi reia studiile, de 
data aceasta la Şcoala Militară din Botoşani, iar clasele VII-VIII le efectuează 
la Huşi. Din toamna anului 1919 este student al Facultăţii de Drept a 
Universităţii din laşi. Tot atunci, intră în formațiunea anticomunistă "Garda 
Conştinţei Naţionale” a lui C. Pancu, participă la acţiunile acestuia, după cum 
se avântă şi în mişcarea studenţească, fiind ales preşedinte al Societăţii 
Studenţilor în Drept din laşi (1921). Prin acţiunile sale şi ale colegilor săi se 
realizează, în mai 1922, "Asociaţia Studenţilor Creştini", în locul Centrului 
Studenţesc din Iaşi. După trecerea examenelor de licenţă în drept la 22 iume 
1922, în toamnă pleacă în Germania pentru continuarea studiilor. În ţară survin 
intre timp manifestaţiile studenţeşti din decembrie 1922 care au culminat, la 10 
ale lunii respective, cu congresul de la Bucureşti, unde s-a fixat un program în 
zece puncte având la bază rmumerus clausus, pentru atingerea căruia studenţii 


1 Apud Gh. Buzatu, Comeliu Ciucanu, Cristian Sandache, Radiografia dreptei 


româneşti (1927-1941). Bucuresti, Editura FFPress. 1996. pp 83-90 


declară grevă generală. În amintirile sale asupra perioadei, reunite în volumul 
Pentru legionari, CZC va consemna că 10 decembne 1922 a marcat ziua 
"declarării războiului sfânt”. În context, el se decide să revină în țară. la parte 
activă la organizarea unei mari adunări la laşi, la 4 martie 1923, când s-a creat, 
într-o atmosferă de entuziasm, "Liga Apărării Naţional-Creştine”, al cărei 
preşedinte a fost proclamat profesorul A. C. Cuza. La sfârşitul aceleiaşi luni, o 
dată cu adoptarea şi promulgarea Constituţiei României Mari, CZC organizează 
noi manifestații la lași, fapt pentru care a fost arestat pentru prima dată. În 
octombrie 1923, tot la laşi, CZC şi Ion. Moţa, Corneliu Georgescu, A. 
Vernichescu, Leonida Bendac, Radu Mironovici şi Tudose Popescu au hotărât 
"pedepsirea" politicienilor vinovaţi de "trădarea" intereselor neamului românesc 
prin adoptarea Constituţiei din martie acelaşi an, iar aceasta, chipurile, în folosul 
evreilor. Acesta a fost faimosul "complot studenţesc", care aduce participanţilor 
o nouă perioadă de recluziune, la Văcăreşti. Procesul, desfăşurat în martie 
viitor, se termină cu achitarea "complotiştilor". Între timp, la Iaşi, survin 
puternice conflicte între studenţii naţionalişti şi C. Manciu, prefectul poliţiei 
locale şi agent provocator al Siguranţei şi al unor cercuri şi interese obscure. 
Revenirea lui CZC la Iaşi a fost de natură să ascută divergenţele, mai ales că 
studenţii inaugurează prima tabără de muncă, la Ungheni, pentru confecţionarea 
de cărămizi necesare ridicănii unui cămin la Râpa Galbenă. Studenţii, în frunte 
cu CZC, sunt arestaţi şi maltrataţi de poliţie. La 25 octombrie 1924, în "ziua 
fatală”, cum o denumeşte în amintiri, CZC îl împuşcă pe C. Manciu în localul 
Judecătonei din laşi. Este imediat arestat şi întemnițat în lanţuri la Galata, iar în 
ziua următoare veni rândul "Văcăreştenilor” Ion I. Moţa, Ilie Gârneaţă, Tudose 


| 
| 


Popescu, Radu Mironovici şi, de asemenea, al profesorului Ion Zelea Codreanu, | 
cu toţii încarceraţi tot la Galata. Pregătirile pentru proces (stabilit iniţial la laşi, | 
mutat apoi la Focşani şi, finalmente, la Turnu Severin) au coincis cu manifestații | 
în centrele studenţeşti. Verdictul de achitare, pronunțat la 26 mai 1925 de | 


Curtea cu Juri a fost primit cu entuziasm de opinia publică, îndeosebi în centrele 


universitare. CZC, după ce se căsătoreşte cu Elena Ilinoiu la Focşani, revine la | 
laşi, unde se continuă construcţia căminului studenţesc de la Râpa Galbenă. În | 
septembrie 1925, CZC şi soția, urmaţi după două săptămâni de Ion LI. Moţa, 

pleacă în Franţa, la Grenoble, pentru desăvârşirea studiilor - CZC pentru un | 


doctorat în economie, iar Moţa pentru licenţă. Stagiul în străinătate este adesea 
întrerupt de reveninle în ţară, soldate cu implicarea profundă în bătăliile politice 
- alegenle parlamentare generale din 1926, desprinderea de gruparea 
profesorului A. C. Cuza etc. În luna mai 1927, CZC părăseşte definitiv 


Grenoble şi, abia revenit la laşi, înfiinţează, împreună cu cîţiva "Văcăreşteni” 
(lon |. Moţa, Ilie Gârneaţă, Corneliu Georgescu şi Radu Mironovici), în seara 
zilei de 24 iunie, LEGIUNEA ARHANGHELUL MIHAIL. La | august 
1927, apare publicaţia bilunară "Pământul Strămoşesc", organ al Legiunii. După 
trei ani, în iunie 1930, din iniţiativa lui CZC s-a constituit GARDA DE FIER, 
ca organizație politică a Legiunii în lupta anticomunistă şi pentru organizarea 
societăţii româneşti potnvit ideologiei legionare. La 31 august 1931, în cursul 
alegerilor parţiale din judeţul Neamţ, CZC este ales pentru prima dată în 
Parlament, iar, după un an, la alegerile parlamentare generale din 17 iulie 1932, 
el triumfă alături de alți patru legionari. In anii 1931-1933, Garda de Fier a fost 
dizolvată în trei rânduri, astfel că, în 1935, CZC, proclamat în răstimp şi 
recunoscut unanim drept Căpitanul Mişcănii Legionare, decide înfiinţarea 
PARTIDULUI "TOTUL PENTRU ŢARĂ", a cărui preşedinţie a fost 
încredinţată generalului Gh. Cantacuzino-Grănicerul. Anii 1935-1937 au coincis 
cu extinderea ML în ţară, momentul de vârf fiind ilustrat de triumful în alegenle 
parlamentare generale de la 20 decembrie 1937, când gruparea politică 
legionară, obținând 478 368 voturi (după unele informaţii, cifrele au fost 
diminuate, în realitate succesul fiind cu mult mai important), s-a plasat pe locul 
al treilea între partidele importante din România, imediat după PN. L.şiP N. 
Ţ. Ultenor instalării dictaturii Regelui Carol al II-lea, la 10 februane 1938, CZC 
a fost arestat, în aprilie acelaşi an, înscenându-i-se succesiv două procese, în 
aprilie şi, apoi, în mai 1938. A fost condamnat, la 27 ma: 1938, la 10 ani muncă 
silnică, 6 ani degradare civică, 5 000 lei amendă şi 2 000 lei cheltuieli de 
judecată. CZC a fost închis iniţial la Jilava, apoi la Doftana şi, finalmente, la 
închisoarea din R. Sărat, de unde a fost scos, în noaptea de 29-30 noiembrie 
1938, împreună cu încă 13 camarazi - Nicadorii şi Decemirii -, pentru a fi 
transportaţi la Jilava. Pe drum, în dreptul pădurii Tâncăbeşti, toţi cei 14 deținuți 
politici au avut aceeaşi soartă: au fost ştrangulaţi de către poliţiştii instruiți şi 
plătiţi anume "din înalt ordin”, care pornise, în fond, prin Armand Călinescu, de 
la însuşi Regele Carol al II-lea şi se difuzase prin membrii camarilei şi ai 
guvernului său. Cnma a provocat puternice emoţii în ţară şi a avut implicaţii 
externe, mai cu seamă pe planul raporturilor cu Germania lui Adolf Hitler. Nu 
mai vorbim de faptul că, pe planul politicii interne, onbila crimă politică 
imperfectă şi inutilă a avut grave consecințe, căci, în loc de-a se solda cu 
rezultatul scontat (de către Suveran şi oamenii săi), în mod practic a dezbinat 
țara, surprinsă ca atare de anul fatidic 1940. Mai ales că, între timp, crima din 
noaptea Sfântului Andrei a fost succedată de altele, de-o parte şi de alta. În 


10 


ceea ce-l priveşte pe CZC, la 27 noiembrie 1940, aşadar în plină guvernare 
legionaro-antonesciană, "procesul" său din 1938 avea să fie revizuit, iar 
sentinţa de condamnare - anulată. 


1 - Scrieri. 


- Scrisori Studenje şti din închisoare: 9 octombrie 1923-30 martie 
1924, laşi, 1925. 

- Discursul la Mesaj, în Dezbaterile Adunării Deputaţilor, 3 
decembne 1931. 

- Declaraţia la Mesaj, în noiembne 1933, pp. 107-112. 

- Circulări. (Scrisori, sfaturi, gânduri), Bucureşti, 1933 (mai multe 
ediţii ultenoare). 

- Circulările Câpitanului, 1934-1937, Bucureşti, 1937. 

- Circulări şi manifeste, Bucureşti, 1936, 1941 [mai multe ediţii 
ulterioare, în exil şi în limbile română şi străină: ed. a III-a, Madrid, 1951, ed. 
a IV-a, Salzburg, 1951, ed. a V-a, Miinchen, Editura lon Mării, 1981(Col. 
"Europa"), Circolari e Manifesti, Roma, 1981). 

- C&ticica şefului de cuib, Bucureşti, 1933 [cu numeroase ediţii 
ulterioare, în țară şi în exil, în româneşte şi în italiană: laşi, 1940; Salzburg, 
1952 (Col. "Omul nou”, 11), Miinchen, 1971 (Col. "Omul nou", 41), Miinchen, 
1987 (Col. "Europa”), Miami Beach, 1991 (Col. "Omul nou”, 49), // Capo di 
Cuib, Padova, 1974 şi 1981, Manual del Jefe, Barcelona, 1984, Legion: The 
Nest Leader's Manual, Rising, Press). 

- Însemnări de la Jilava, Rostock, 1942, tipărită de membrii Grupului 
Grigore Pihu [cu numeroase ediţii ultenoare, în ţară şi în exil: Linz, 1951, cu 
prefaţă de Hona Sima (Col. "Omul nou”, 4), Munchen, 1968 (Col. "Omul nou", 
35), Munchen, 1994 (Col. "Europa”), cu anexe (inclusiv declaraţia jandarmului 
Sârbu, din noiembrie 1940, în faţa Curţii de Casaţie din Bucureşti, despre 
asasinarea lui CZC (pp. 69-71), ed. a V-a, îngnjită de Radu- Dan Vlad, 
Bucureşti, Editura Majadahonda, 1995, cu postafaţă şi anexe de editor, în Duiliu 
Sfinţescu şi colab., eds., Corneliu Zelea Codreamu. 1899-1938, ed. a III-a 
citată, pp. 141-175, în "Formula AS", Bucureşti, an. 11/1992, în Kurt Treptow, 
Gh. Buzatu, eds., “Procesul” lui Corneliu Zelea Codreanu, ed. citată, 
fragmente din Jurnal 1938. În limbi străine: Mussolini e Codreanu, Palermo, 

1942, Diario del carcere, Padova, 1970 şi 1982; Diario de Jilava, ed. N 
Roşca, Barcelona, 1952, Diario de la cârcel, Buenos Aires, 1974, 


d d A d d A E E 


1] 


Aufzeichhungen im Kerker, Munchen, 1984 (Col. "Europa”), Journal de 
prison, introducere şi traducere de Faust Brădescu, cuvânt înainte de Horia 
Sima, Puiseaux, 1986, Anotacoes da prisao de Jilava, Rio de Janeiro, 1988] 

- Pentru legionari, volumul I, Sibiu, Editura "Totul pentru Ţară”, 
Tipografia Vestemean, 1936, 492 p., lucrare memonalistică, cupnnzând 
expunerea evenimentelor de pină la 1933, penoada ulterioară formând materia 
volumul II, care nu a mai fost scris. Volumul întâi a fost redactat de CZC la 
Carmen Sylva, între 6 decembrie 1935 şi aprilie 1936, el apărând pe piaţă, prin 
grija deosebită a lui N. Petraşcu, la 1 octombnie 1936, fiind considerat din start 
ŞI rămas până în prezent "cartea de căpătâi a Mişcării Legionare" (cf 
Cronologie legionară, Miami Beach, 1990, p. 25) O dovadă în sensul 
menţionat o constituie numeroasele ediţii, în ţară şi în exil, în româneşte şi în 
lhmbi de circulație internaționale, care au urmat celei onginale din 1936 
Salzburg, 1951 (Col. "Omul nou", 9), Munchen, 1968 (Col. "Omul nou", 36). 
Miami Beach, 1990 (Col. "Omul nou", 47), Timişoara, Editura Gordian, 1993 
(Col. "Documente istorice sechestrate”), cu o postfață semnată de Hona Sima 
despre Destinul scrierilor legionare (pp. 477-482). Ediţu în limbi străine. La 
Garde de Fer (Pour les Legionnaires), Paris, 1938 şi Panis, 1971, Grenoble, 
1972 (Col. "Omul nou"), Eiserne Garde, Berlin, 1939; Miinchen, 1970, Col 
"Omul nou”, 38; Munchen, 1972, ed. Ion Măr, Munchen, 1987 (Col 
"Europa"), Guardia di Hierro (Para los Legionarios). Madnd, 1940 şi ed a II- 
a Munchen, 1972 (Col. "Omul nou"), Guardia di Ferro (Per i Legionari), 
Padova, 1972; For My Legionaries (The Iron Guard), Madnd, 1976, tipănt de 
Liberty Bell Publications, USA 

- Adevărul în procesul Câpitanului, Sibiu, 1938. Lucrarea s-a tipănt 
clandestin, la Tipografia "Oastea Domnului" din Sibiu, iar în replică autorităţile 
au închis stabilimentul şi au condamnat pe cei vinovaţi, în frunte cu proprietarul, 
Titus Tnifa, la pedepse între 1 Şi 3 ani închisoare. În zilele “procesului”, presa 
timpului a valorificat în detaliu stenograme ale dezbatenlor (cf "Umiversul") 
După peste 40 de ani, volumul din 1938 a fost reeditat pnn grija lu Traian 
Golea în SUA: Mişcarea Legionară, Adevărul în procesul Câpitanului, Miami 
Beach, 1980, 250 p (Col. "Omul nou", 43). A se vedea şi: Duiliu Sfinţescu şi 
colab., eds, Corneliu Zelea Codreanu. 1899-1938, ed a II-a citată, pp 273- 
411 şi, de asemenea, Kurt Treptow, Gh. Buzatu, eds , "Procesul" lu: Corneliu 
Zelea Codreanu (mai, 1938), laşi, 1994, pp 3-200 (probabil textul reconstituit 
cel mai bine al dezbatenlor). De remarcat că, la scurt timp după înscenarea de 
la Bucureşti, a apărut în Franţa un volum, desigur prin gnja cercunlor de la 


Bucureşti interesate în condamnarea şi compromiterea lui CZC, lucru ce se 
desprinde lesne din examinarea lucrăni. Le Procăs de Cornelius Zelinsky 
Codreano condamne pour trahison, rebellion et instigation ă 10 ans de travaux 
forces. Mai 1938, Pans, Editions SAPR.I, 1938, 74 p. + anexe. Despre 


revizuirea "procesului" lui CZC din ma: 1938, vezi Hona Sima, Era liberrăţii, 
IL, editia Gordian, 1995, pp. 23-56. 


2. Lucrăn despre: 


- Ion Banea, ('pitanul, Sibiu, Tip. Vestemean, 1936 (în care propune 


un portret cvasi-hagiografic al lu: CZC). Lucrarea a cunoscut mai multe ediţii, | 


în ţară şi exil, ultima fiind recentă: Timişoara, Editura Gordian, 1995. 


- L B Tua, Garda de Fier, Bucureşti, Tip. "Bucovina", 1940 (ed 
onginală - Firenze, 1938). 


- Lucian Predescu, Enciclopedia Cugetarea, Anexa 1940, p. 940- 
94 |(retpăntă - 1999). 


- Paul Guiraud, Codreanu si Garda de Fier, ed. a IIl-a, prefață loan 
Scurtu, Bucureşti, Editura Majadahonda, 1998 


- Tomas Escolar, Jesus Nieto, Vida y doctrina de Corneliu Codreanu, 
Barcelona-Madnd, 1941. 


- Hona Sima, Antologie legionară VII, passim. 


p. 39-40. 


Carpaţu, 1958 


- ldem, Actualitatea Câpitanului, în "Gazeta de Vest. Almanah 1995", i 


- Corneliu Zelea Codreanu. 20 de ani de la moarte, Madnd, Editura | 


- Corneliu Zelea Codheanu în perspectiva a douzzeci de ani, Madnd, | 
|] 


Editura Libertatea, 1959 


1966 


- Corneliu Zelea Codreanu. Prezent, Madnd, Editura Dacoromania, | 


- Carlo Sburlat, Codreanu, e! Capitan (Vida e muerte de Codreanu), | 


Barcelona, 1970 
- Idem, Codreanu e la Guardia di Ferro, Barcelona, 1977. 
- Idem, Codreanu, il Capitano, Roma, 1970. 


- Mărturii despre Căpitan. Patruzeci de ani de la moarte (1938-1978), 
Madnid, Editura Dacia, 1978 


- Căpitanul, mit al poeților, Madnd, 1964. 


_ Mircea Nicolau, 55 de ani de la asasinarea lui C. Z. Codreanu, în 
"Gazeta de Vest", noiembne 1993, p. 18. 

- Faust Brădescu, C. Z. Codreunu, erou neocosmogon, în "Gazeta de 
Vest", iunie 1995, p. 17 (orig. - Madnd, 1987). 

- dem, Corneliu Zelea Codreanu, le "Capitaine”, în "Totalite”, Pans, 
nos. 18-19, pp. 32-40. 

- "Gazeta de Vest", august 1994, p. 30. 

_ Michel Mourre, Dictionnaire..., IL, C, p. 1 032. 

- "Puncte cardinale", nr. 7-8/1995, p. 9. 

_ Denami Haider, Gânduri despre C&pitan, în "Cuvântul Românesc", 
septembrie/1994. 

- Valeriu C. Neştian, Breviarul Mişcării Legionare (în manuscris). 

- Francisco Veiga, Istoria Gărzii de Fier. 1919-1941, ed. Humanitas, 
1993 (ed. orig. - 1989). 


3. Gânduri despre Căpitan: 


- lon Banea: " . El oglindește întregul destin al neamului nostru” (cf. 
Căpitanul, ed. a I-a, Sibiu, 1937, p. 5). 

- Francisco Veiga. ".. La 21 de ani, trăsătunle esenţiale ale 
personalităţii sale erau deja definite. Aspectul său fizic extrem de atrăgător era 
0 bună scrisoare de recomandare: de statură înaltă, într-o ţară cu oameni scunzi, 
atletic şi cu o figură de o rară frumuseţe clasică, străină de timp. Într-un fel, 
toate acestea l-au caracterizat întotdeauna drept un om de acţiune; unu: militant 
care a locuit o vreme împreună cu el îi spunea adeseori că <<ar prefera să taie 
lemne decât să scne>> Nu a ajuns niciodată să fie un z0on politikon: decizule 
sale de anvergură au fost mereu impulsive şi aproape niciodată viclene. În 
realitate, în loc să o ia înaintea evenimentelor prefera să le răspundă: dar aceasta 
nu vrea să sugereze că era un naiv. Fişa lui personală de la Şcoala Mihtară din 
Botoşani îl defineşte, dintr-un punct de vedere militar care l-a marcat în întreaga 
sa viaţă, ca <<hotărât la fapte şi energic>> şi îl califica drept un <<bun 
comandant de pluton>>. Spus cu alte cuvinte, un om tenace, bun organizator, 
planuri simple, flexibile şi idei clare. Printre aceste aptitudini se număra şi cea 
de a lega şi reutiliza influenţe eterogene, idei şi atitudini de provenienţă difentă 
şi slab elaborate. Uneori putea părea un om deosebit de complex. În realitate, 


marele lui succes se datora întotdeauna simplităţii concepției şi realizării” (op. 
ciL., p. 51). 


HORIA SIMA: 


Fiu al lu: Gheorghe Sima, profesor şi director al unui liceu particular 
din Bucureşti, şi al Silwei Raţiu, absolventă a unui liceu religios. Studii în drept, 
litere şi filosofie, student al lui Nae lonescu, la metafizică şi logică. A intrat în 
ML în octombrie 1927, în cuibul condus de Andrei Ionescu, din care au făcut 
parte mai mulţi vuton comandanţi legionari: Iordache Nicoară, lon Belgea, Iosif 
Dumitru. Din toamna lui 1932, profesor de română la liceul din Caransebeş, 
unde şi-a început intensa-i activitate legionară. În 1935, fu numit şef al Regiunii 
IX legionare Banat, iar în iunie-septembrie 1936 conduce tabăra de la Băile 


E PE e RE a 0 De e 


Herculane. După arestarea lu: CZC în aprilie 1938 face parte din grupul | 
coordonator al activităţii ML, pentru ca, la reorganizarea din iunie, să fie | 


desemnat de lon Belgea ca răspunzător pentru legăturile cu organizaţiile 


legionare din provincie. După arestarea şi eliberarea întâmplătoare a lui C__ 


Papanace, care i-a succedat lui lon Belgea la comandă, el i-a trecut conducerea | 


lui Sima, la 23 iule 1938, până la reorganizarea din octombrie 1938 a 
Comandamentului legionar, cuprinzând pe prof. Vasile Christescu, Alexandru 
Cantacuzino, preotul 1: Dumitrescu-Borşa, Honia Sima, C. Papanace şi N. 
Petraşcu. Din închisoarea de la R. Sărat, CZC, prin soţia sa, transmite că numea 
în fruntea Comandamentului de prigoană pe Vasile Chnstescu, ajutat de Hona 
Sima şi C_Papanace. În perioada ce a precedat ori în aceea care a succedat 
asasinării Căpitanului la 30 noiembnie 1938, Honia Sima a fost adeptul unor 
acţiuni violente faţă de provocănle autorităților carliste. S-a afirmat, nu fără 
oarecare temei, că respectiva măsură a încurajat lichidarea lui CZC, iar, după 
aceea, intensa prigoană antilegionară din 1938-1939. Imediat după asasinarea 
prof. Vasile Christescu, la 4 februanie 1939 Hona Sima, însoţit de Ile Smultea 
şi Alexandru Popovici, pleacă în Germania, unde, în luna mai, legionani îşi vor 
desemna un Comandament (C. Papanace, Hona Sima, lon Victor Vojen, Victor 
Silaghi, Alexandru Constant şi preotul |. Dumitrescu-Borşa), cel din urmă fiind 
desemnat şef al grupului, iar Honia Sima responsabil de legătunle cu ţara. În 
august-septembnie 1939, deci în perioada care a coincis cu suprimarea primului 
ministru Armand Călinescu de către aşa-zişii Răzbunători, Horia Sima s-a aflat 
în ţară. Peste câteva luni, în ianuarie 1940, C. Papanace şi Horia Sima devin 
liderii Grupului legionar de la Berlin. În luna mai 1940, revine în ţară, este 
arestat, iar în continuare are convorbiri cu şefii Siguranţei şi ai Serviciului 


Apud Gh. Buzatu. Corel Ciucanu. Cristian Sandache, Radiografia dreptei 
românești (1927-1941). pp. 134-138. 


Secret Român, apoi cu colaboratoni lui Carol al II-lea şi, finalmente, cu 
Suveranul însuşi. Admite "colaborarea" oferită de Suveran şi, la 23 sume 1940, 
recomandă legionarilor înscnerea lor în Partidul Națiunii, tocmai format în locul 
Frontului Renaşteru Naţionale. În consecinţă, la 28 iunie 1940, Hona Sima este 
cupnns în guvernul condus de Gh. Tătărescu (ca ministru subsecretar de stat la 
Educaye Naţională), iar, la formarea noului guvern | Gigurtu, hderul legionar 
obţine ma: multe portofolii pentru sine (Culte şi Arte) şi pentru ai săi (Vasile 
Noveanu, Augustin Bidianu, la Inventarul Avuţiei Statului şi, respectiv, la 
Finanţe, ca subsecretar de stat), dar demisionează după numai trei zile, în 
momentul în care Carol al II-lea n-a îmbrăţişat ideea unui cabinet majontar 
legionar Lui Hona Sima i-a succedat la Culte şi Arte Radu Budişteanu, iar 
Vasile Noveanu şi August Bidianu au refuzat pentru moment să-i urmeze gestul, 
constituindu-se într-un pretins "grup legionar carlist” În lunile august- 
septembrleă Hona Sima a Jucat un rol deosebit în pregătirea şi declanşarea 
"revoluției legionare" soldată cu abdicarea Suveranului şi prăbuşirea regimului 
carlist. În cursul tratativelor din noaptea de 5-6 septembrie 1940, de la Braşov, 
cu trimisul generalului lon Antonescu, Miha: Antonescu, a acceptat cooperarea 
la guvern, iar în după-amiaza zilei de 6 septembne 1940 a fost proclamat oficial 
de către ai săi şef al ML, cu titlul de Comandant, spre deosebire de CZC, care 
fusese Căpitanul organizaţiei. La 14 septembne 1940, cind România a fost 
proclamată stat naţional-legionar şi s-a format guvernul legionaro- 
antonescian, Comandantul a fost desemnat vice-preşedinte al cabinetului. 
generalul lon Antonescu fiind preşedintele Consiliului de Miniştn şi Conducător 
al statului român. Colaborarea Antonescu-Sima nu a funcționat de la bun- 
inceput, iar în 1941, în urma rebeliunii din 21-23 ianuarie, legionari - care au 
pretins şi pretind (iar, în acest sens, trimitem la lucrănle memonalistice datorate 
chiar Comandantului) cum că generalul lon Antonescu ar fi organizat el însuși 
o lovitură de stat împotriva lor - au fost eliminaţi de la putere. Majontatea 
legionarilor care s-au aflat în fruntea ostilităților au luat de îndată drumul 
exilului în Germania, unde la început au "beneficiat" de domicilu oblhgatori, iar 
din 1942, mai cu seamă după tentativa din decembne a lui Hona Sima de-a 
părăsi Germania şi de-a se stabil în Italia, de internăni în lagărele de 
concentrare, şi anume unele dintre cele ma: faimoase după război - 
Berkenbruck, dar îndeosebi Dachau şi Buchenwald "Ahatul” german îşi aduce 
aminte de Hona Sima şi legionarii săi instantaneu în momentul cotituni 
României din 23 august 1944. Ei sînt scoşi din lagăre, iar Hona Sima se 
adresează, la 26 august 1944, de la Radio Donau. cu un Apel către poporul 


I % e 


TOMân A Urmat pei Oada 'Ormări unei Armate Naţionale care a luptat alătun 
de trupele germane Impotnva celor sovietice şi aceea a existenţei Guvernului 
Naţional Român de la Viena (decembne 1944-mai 1945), perioadă în care 


grupului Ilie Gârneaţă- Vasile laşinschi-Constantin Papanace, car 
se despnnde dintr-un Comunicat inclus în documentarul Ho 


la Societatea "Mica" 


dă 


îi 
SĂ 


ji 
4 
a] 


îă 


In ansamblu, activitatea lui Horia Sima este dominată de bănuiala | 


cooperării cu M. Moruzov (aproximativ între 1938 | 
1 1940 d 

(involuntară?) pentru uciderea lui CZ Codreanu. A sepia 

I. Lucrări, 

- Omul nou. 
autorului, 1949. 

- Menirea naţionalismului, Salamanca, 195| itare: 
Editura Vremea Imex, 1993 : i lei dale 

- Cazul lorga-Madgearu, Madnd, Editura 
Miami Beach, 1992 (Col "Omul nou”, 54) 

- Circulări din Exil [193.1-196 7], Madnd, 1970 

- Pentru ce am pierdut Răboiul din Răi S Cul i 
| : i Ş am cz&ut în robia 
comunistă, extras din "Buletinul C omitetului Naţional Româno-Amencan” 20 
aprilie 1972; supliment "Gazeta de Vest”, septembrie 1995. 


Flemente de doctrină legionară Madnd, Editura 


Carpaţi, 1961, ed. a [l-a - 


sum. | - Ce este comunismul?, Madrid, Editura Dacia, 1972, ed. a Il-a - 
* Timişoara, Editura Gordian, 1994. 


E 
ME 


er 


seara 


m i - Histoire du Mouvement Legionnare, Rio de Janeiro, Editura Dacia, 
1972 (Deşi s-a menţionat că era volumul I al /sroriei, următoarele nu au mai 


tomână: /storia Mişcăii Legionare, traducere de Valeriu C. Neştian, 
Timişoara, Editura Gordian, 1994.) 

- 23 august 1944: Desființarea istorică a națiunii române, Madrid, 
1974 (în colaborare cu dr. Faust Brădescu). 

- An Interview with Horia Sima, Commander-in-Chief of the 
Archangel Michael, [?], 1977, 26 p. 

- Tehnica de luptă contru comunismului, Miinchen, 1979. 

- Doctrina legionară Madnid, Editura Mişcării Legionare, 1980, ed. 


| i a Il-a - Bucureşti, Editura Majadahonda, 1995 


- Antologie legionară Opera publicistică în şapte volume. 1950-1992. 
I-VII, selectată şi îngrijită de Victor Corbuţ, revizuită şi tipăntă de Traian 
Golea, Miami Beach, 1994 (Col. "Omul nou”, numerele 61-67). 


Memorialistica: 


- Sfârșitul unei domnii sângeroase (10 decembrie 1939-6 septembrie 
19:40), Madnd, Editura Mişcăni Legionare, 1977 

- Fra Libertăţii (Statul Naţional Legionar), |, Madnd, Editura Mişcăni 
Legionare, 1982, ediția a II-a - Timişoara, Editura Gordian, 1994 

- Era Libertăţii (Statul Naţional Legionar), Ul, Madrid, Editura 
Mişcări Legionare, 1986, ed a Il-a - Timişoara, Editura Gordian, 1995 

- Prizonieri ai Puterilor Axei, Madnd, Editura Mişcării Legionare, 
1990 

- Guvernul Naţional Român de la Viena, Madnd, Editura Mişcării 
Legionare, 1994 


2. Lucrăn despre: 


18 


- Faust Brădescu, Horia Sima. Un destin... O misiune..., Paris, Editura 
Petroşneana, 1991 

- Valeriu C. Neştian, Horia Sima, în "Gazeta de Vest", mai 1994, p. 
5-6 

- Ovidiu Guleş, Horia Sima, în "Gazeta de Vest”, mai 1995, p 17-18 

- Cronologie Hona Sima, în "Gazeta de Vest", iune 1993, pp. 22-30 

- Valeriu C. Neştian, Fără Horia Sima, în "Gazeta de Vest", martie 
1994, p. 5 şi urm. 

- "Gazeta de Vest", ma: 1994, p. 27, idem, iume 1994 şi mule 1995 

- George Popescu, I/n filozof al istoriei: Horia Sima, Bucureşti, 
Editura Majadahonda, 1995 

- Prof. dr. Nicolae Ihescu, ed, Horia Sima şi raporturile lui cu 
Mişcarea Legionară. Documente, Bucureşti, 1993. 


3. Opinu despre: 


"” 


- lon Boieru: Viaţa lui Hona Sima a fost un adevărat şir de 
evenimente, prin care s-a încrustat prezenţa legionară pe răbojul istoriei, nu ca 
o simplă legendă, ci ca o realitate autentic românească" (cf. La moariea lui 
Horia Sima, în "Curierul Românesc", septembnie 1993) 


- Prof. univ. Nicolae Iliescu: ”. Horia Sima s-a găsit în fruntea 
Mişcării Legionare în urma unui concurs de împrejurări excepţionale. Forul 
legionar a acceptat această stare de lucruri pentru a facilita reorganizarea 
Statului român după abdicarea lui Carol al II-lea şi dezastrul rezultat de pe urma 
cedării a unei pătrimi din teritoriul Ţării. În nici un caz însă şi sub nici un motiv 
această acceptare nu a fost înţeleasă ca o investitură de autontate absolută, 
deasupra legilor de onoare şi de morală sau deasupra intereselor naţionale. 
Abaterile lui Horia Sima de la aceste legi esenţiale au fost atâtea şi de natură aşa 
de gravă, încât gradele legionare şi legionarii aflaţi în exil au fost puşi în situaţia 
de revedea întreaga structură a Mişcării şi de a lua deciziile care se 
impuneau. "(cf Comunicatul din 1953, în Horia Sima şi raporturile lui cu 
Mişcarea Legionară, p. 3) 


a N 00 
19 
CONSTANTIN PAPANACE: 

ai î ASI = > 3 


Primul Comandament legionar format la 30 aprile 1938, după 
arestarea şi condamnarea Căpitanului pentru ultragiu, a fost pus sub conducerea 
Comandantului Bunei Vestiri Radu Mironovici. În acest timp, eu mă găseam 
încă în provincie. Mă deplasasem o singură dată la Bucureşti pentru a încerca 
prin doctorul Ţopa, care era secretarul general al partidului lui Iorga, să intervin 
pe lângă acesta să facă o declarație publică prin care să se atenueze efectul 
primei sentințe din 19 aprihe acelaşi an, când Căpitanul fusese condamnat la 6 
luni de închisoare pentru ultragiu, sentință care a servit de pretext pentru 
declararea marii prigoane. Aceasta înainte de pronunțarea sentinței în marele 
proces înscenat pentru trădare împotriva Căpitanului, la 23 mai 1938. Avocat 
Liseta Gheorghiu, care vedea situația disperată, considera miraculoasă o 
asemenea intervenție din partea lui Iorga, ce/ care a înlesnit - poate inconştient 
- declanşarea planului represiv împotriva Căpitanului şi a Mişcării Legionare 
Doctorul Petre Țopa, în dorința de a se repara prima greşeală a lui Iorga, se 
angajase cu ardoare în sensul dorit. Mi-a comunicat după câtva timp că a fost 
avertizat şi chiar amenințat de către Armand Călinescu să renunţe la asemenea 
încercări pe lângă lorga, dacă nu vrea să sufere şi el personal grave consecinţe 
Se vede că, prin vreo indiscreție din partea apărării, chestiunea a transpirat şi 
Călinescu a luat toate măsurile de a o preveni. La 27 mai 1938 Căpitanul este 


i) 


Apud Constantin Papanace, Cazul işcarea Legionară. Ultima 
discuţie încordată avută cu fostul Comandant. Bucureşti, Editura Elisavaros, 1998. 
pp. 13-22. Text apărut postum. prin gnja lui Carol Papanace (Bucureşti. Editura 
Elisavaros, 1998) 


E m. - . 
condamnat la 10 ani muncă silnică, 6 luni degradare civilă, 5 000 lei amendă şi 
2.000 lei cheltuieli de judecată. 

N-a trecut mult timp şi a fost arestat şi Radu Mironovici. Mutându-mă 
cu domucilul la Bucureşti, am putut fi prezent, la 16 iunie, la şedinţa convocată 


de Ion Belgea, pentru reorganizarea Comandamentului. Mai erau prezenţi, pe | 


lângă lon Belgea, lordache Nicoară, Hona Sima, pe care l-am cunoscut 
personal atunci pentru prima dată, lon Antomu, care ne găzduia, şi Gh. 
Dragomir Jilava. Lui lordache Nicoară i s-a dat conducerea C apitalei, iar Horia 
Sima a fost însărcinat să țină legăturile cu legionarii din provincie. Cu Ion 
Belgea ne cunoşteam bine încă din timpul luptelor studenţeşti, iar, mai târziu, 
din întâlninle pe care de multe on le-am avut la consfătuirile cu Căpitanul. 
Camarazii care se întâlniseră în şedinţele anterioare îşi exprimaseră și 


schimbaseră gândun privitoare la situația creată Mişcării Legionare după | 


arestarea şi condamanarea Căpitanului. De aceea Belgea m-a rugat să expun 


cum judec eu situația creată Mişcării Legionare după condamnarea Căpitanului 
In esență părerea mea a fost următoarea: 


In judecarea situației trebuie luată, ca bază, poziția pe care se fixase 


Căpitanul când a renunţa! la rezistenţa activă sau la plecarea peste granită şi 
s-a lăsat să fie arestat [..] lon Belgea, care avea atunci conducerea 
Comandamentului, a fost complet de acord cu tezele expuse. Era mulțumit 
văzând că părenle noastre concordă. De altfel, aceasta era și linia indicată de 


Căpitan. De asemenea şi ceilalți camarazi, printre care şi Hona Sima, nu au 
ndicat nici o obiecțiune. - 


MU ile şi ismul lui Horia Si 


Dar n-a trecut mult şi Hona Sima a început să-și facă de cap, 
mişcându-se pe o lime de acțiune diametral opusă. Profitând şi abuzând de 


faptul că avea legăturile cu organizațiile legionare din provincie, a început să 
cheme la Bucureşti cadrele legionare din fiecare judeţ, pentru a pregăti actiuni 
feroriSle, fără știrea Comandamentului. Am aflat de aceste pregătin de la unii 
camarazi macedoneni care veniseră la Bucureşti împreună cu alți camarazi din 
Dobrogea Se vorbise chiar de un plan de lovitură de stat în care erau indicate 
ca obiective de atac centrele vitale publice ca Poşta, Cazarama jandarmilor de 
pe strada Ștefan cel Mare etc , aşa cum se arăta în cartea lu: Curzio Malaparte 
pe atunci la modă 


EI 


La prima întâlnire pe care am avut-o, i-am reproșat lui Sima procedeul |. 
său incorect prin abatarea de la mia indicată de Căpitan şi adoptată de 
Comandament Dar, pe lângă acest act de nedisciplină, mai era şi considerația 
unui periculos diletantism, ca să nu spunem infanlilism. Într-un moment când 
toți agenții de care dispunea statul încăput acum pe mâna lui Carol-Călinescu, 
aduşi chiar din străinătate, fuseseră concentrați mai ales la București, cu ochi 
ațintiți asupra legionanlor, era foarte probabil - dacă nu chiar sigur - ca toate 
aceste mişcăn de cadre legionare să fie observate de poliția carlistă organizată 
de un expert versat ca Moruzov. 

Este de presupus că tolerarea lor urmărea două obiective. 

a) O încercare de lovitură de stat, concepută atât de puenil, oferea 
prilejul politic lui Carol să secere masa de legionan aleşi dar nearestați până 
atunci, 

b) Această răzmență ratată putea constitui un alibi şi o justificare 
pentru masacrarea cadrelor legionare în frunte cu Căpitanul aflat zălog în 
închisori și lagăre de concentrare 

Când Hona Sima concepea asemenea acțiuni năstruşnice era 
responsabil sau "iresponsabil lată o întrebare care - aşa cum vom vedea mai 


” departe - se va pune mereu în legătură cu “acrivismul Iu pe teren legionar Şi 


acest fapt va justifica o anumită rezervă în legătură cu mobilul acțiunilor sale. 

Pentru o mai bună edificare, cazul cu “teronsmul'” lui Sima, amintit mai 
sus, l-am venficat ulteror şi prin alte surse. Un camarad care a jucat un rol 
important în cadrul studențimii legionare din Cluj îm spunea, în această 
privință, că a fost chemat pe la începutul lui iulie 1938 la Bucureşti de Hona 
Sima pentru o acțiune de pedepsire a responsabililor de atunci pentru pngoana 
dezlănţuită împotriva Mişcăni Legionare. Întâlmrea a avut loc în strada N 
Cobălcescu. Au mai fost prezenți acolo Alex Morariu, Eugen Necnlescu, el şi 
alți câțiva camarazi La câteva zile după aceea ni s-a comunicat, tot de Hona 
Sima, că proiectata achiune a fost amânată până la noi dispozițiuni. 

Poate această amânare va fi făcut-o ca urmare a reacţiunii noastre de 
care am amintit, căci mai târziu el a reluat acest joc, periculos pentru Căpitan 
şi camarazii săi aflați zălog. Este necesar. să fie precizat că, în timpul când 
proiecta acțiuni ca aceea amintită mai sus, atât Vasile Chnstescu cât şi 
Alexandni Cantacuzino, care evadaseră la 18 iunie din trenul ce-i transporta de 
la Ciuc, să găseau încă ascunși în regiunea Braşovului şi nu luaseră legătura cu 
Comandamentul legionar, astfel că se exclude o influență a acestora 


-— 


Sesizat de asemenea achuni, pe cât de ineficace pe atât de primejdioase 
şi dăunătoare, Căpitanul a reafirmat linia non-wolenţei fizice sau verbale, fixată 
dintru început, care şi-a găsit expresia în răspunsul dat lu: Alecu Cantacuzino 
când acesta a cerut “dezlegare pentru o acţiune” << Nu numai că nu-l dezleg, 
dar îl leg >>. 

Cu toate aceste dispoziții categonce, Hona Sima, abuzând de faptul că 
avea în mână legăturile cu cadrele legionare atât din Bucureşti cât şi din restul 
țăru, proceda tocmai pe dos. Cum declara un şef al regionale: din sudul 
Ardealului, numit chiar de Horia Sima, convocat fiind de acesta pe la începutul 
toamnei lui 1938, i s-au dat dispoziţii pentru dezlănţuirea unor acțiuni teronste 
în acea regiune. Întrucât el nu era de acord cu asemenea acțiuni, s-a întors în 
capitala regiunii sale şi s-a consfătuit cu camarazii din grupul conducător de 
acolo Şi aceştia au fost contra unor asemenea acțiuni care contraziceau 
dispoziţiile Căpitanului de până atunci şi l-au întrebat dacă Hona Sima are sau 
nu dezlegare de la Căpitan pentru astfel de acțiuni. Şeful regional, ducându-se 
din nou la Bucureşti şi reîntâlnindu-l pe Sima, după ce i-a arătat părerea celor 
de acolo, i-a repetat întrebarea “Are dezlegare de la Căpitan?” Atunci Sima 
intat i-a răspuns: “Dacă tu şi cei din subordinea ta nu vreți să executați ordinele 
pe care le primiţi, să vă daţi la o parte! Eu voi acționa cu alți camarazi” 

Văzând că nici această măsură nu impresionează pe interlocutor, Hona 
Sima a spus: “Da, am dezlegare de la Căpitan”. El a recurs la minciună ca să-i 
antreneze într-o acțiune dăunătoare, şi Căpitanului, şi Mişcăm Legionare 
Aceştia însă n-au luat în considerare ordinul lu: Sima, fiindcă n-au crezut în 
afirmația cu dezlegarea. 

Dar, paralel cu asemenea mistificare de a induce în eroare pe legionani, 
Sima recurgea la dezinformare, spre a-l determina pe Căpitan să modifice linia 
non-wolentă pe care se fixase de la început, spre a câştiga timp şi a apuca o 
conjunctură mai favorabilă Mişcării Legionare In acest scop transmitea 
Căpitanului ştirea că “moți ar fi într-o stare pre-revoluponară şi aşteaptă un 
semnal pentru a se răscula” Căpitanul a răspuns. “Chiar dacă ar fi aşa, legionarii 
să nu se pună în fruntea acestei mişcări, ci numa! să o secundeze'” 

Am redat aceste trei cazu din diferite faze ale luptei din marea 
prigoană (şi ar mai fi şi altele) spre a se vedea felul cunios, ca să nu spunem 
suspect, cum acest om - abuzând de faptul că avea legături cu organizaţiile din 
provincie - nu respecta nici indicațiile Căpitanului şi mici decizule 
Comandamentului. Din această cauză s-au iscat de multe on ciocniri între noi 
Dar ele n-au mers până la ruptură. Un asemenea fapt trebuia evitat, mai ales în 


O OO OCOCOCOCOCOCOCOO_ OO O OO». 


plină pngoană, care, după cum s-a dovedit cu alte mişcări revoluționare, duc la 
lupte intestine, de multe ori catastrofale S-a preferat să se mențină contactul 


“spre a conjura inițiative şi mai dezastruoase. Prin vemrea la Bucureşti a 


comandanților legionar evadați, Vasile Chnstescu şi Alexandru Cantacuzino. 
structura Comandamentului s-a schimbat, mărindu-şi baza Dar, întrucât 
numărul mare constituia un neajuns tot mai serios, pe măsură ce pngoana se 
accentua, Căpitanul, prin doamna Codreanu, cu care ne-am întâlnit într-o 
maşină, de față fiind Nicoleta şi Gh Dragomir-Jilava, ne-a comunicat 

“Comanda să o ia Vasile Christescu. Să fie ajutat de Horia Sima, 
pentru Ardeal, şi să se sfătuiască cu Papanace”. 

Acelaşi lucru mi l-a spus şi Vasile Chnistescu când, întâlnindu-ne, mi-a 
arătat chiar o hârtie scnsă cu litere de tipar primită tot pnn d-na Codreanu. Sima 
comite un fals când, în ( 'ronologia legionară ce a publicat-o în 1953, în colecția 
“Omul Nou”, scnie textual 

“La proxima vizită ce o face d-na Elena Codreanu Căpitanului, 
la Râmnicu Sărat, acesta numește în fruntea Comandamentului de 
prigoană pe Vasile Christescu și Horia Sima” (pag 161). 

O alterare intenționată de aceeaşi natură se observă şi la pagina 157, 
când scrie că, după arestarea lui Belgea, “îl urmează în fruntea 
Comandamentului lon Antoniu și, după arestarea lui, C. Papanace” 

Adevărul este că lon Antoniu, comandant-ajutor, n-a avut ŞI NICI nu 
putea avea această sarcină într-un comandament alcătuit numa! din comandanti 
legionan plini ! 


Dar şi după ultima reorganizare a Comandamentului dispozițiile 
Căpitanului au rămas neschimbate 

După conferința de la Munchen între germani, englezi şi francezii. n- 
am găsit oportune manifestăn de natură a inta pe Carol şi clica lui. acum când 
evenimentele interne, mai ales acum când poziția Germaniei ieşise considerabil 
intăntă. Desigur, duşmani câinoşi ai Căpitanului şi ai Mişcări Legionare de 
tipul lui Călinescu, acum derutați, nu se vor resemna uşor Şi pentru 
eventualitatea că ar încerca, cu ocazia călătonei regelui Carol în străinătate, o 
suprimare a Căpitanului, am găsit necesar să dezmințim pnntr-un comunicat o 
asemenea uneltire, comunicat pe care l-am conceput chiar eu personal şi care 
a fost răspândit în 10-13 noiembrie Cam tot atunci poliția răspândește în 
facsumul un manifest luat Căpitanului de către autontăți prin care legionani erau 
indemnați să păstreze linişte şi ordine (Cronologia legionară, p 164) Dacă, 


E ae ce ip ate în 
Și itaheni 


într-adevăr, autontățle au făcut această operațe, faptul devenea extrem de 
semnifica. se crea un alibi Căpitanului spre a-i preveni orice imputare. După 
aceste două manifestăn preventive şi necesare, normal şi înțelept era să se 
păstreze lniştea şi ordinea preconizate de Căpitan. Hona Sima însă, abuzând de 


faptul că deținea legătunle, procedează în sens contranu: determină apanția unui 
manifest al studențimii bucureştene în care sunt atacate regimul ŞI politica lui 
Carol al ll-lea. Tot în acest sens apare şi un manifest al studențimii bucovinene, 
cu atacun şi mai wolente. Mai grav: la 28 noiembne se produce atentatul contra 
rectorului Universităţii din Cluj - Ştefănescu-Goangă. Asistăm, deci, la acțiuni 
teronste al căror caracter provocator apare evident. 

Pnn ele nu numai că se anulează alibiul creat prin îndemnul C ăpitanului 
de a se păstra nişte şi ordine, dar se oferă un alibiu cuplului asasin Carol- 
Călinescu de a-şi pune în aplicare planul lor criminal, derutat la un moment dat 
de întorsătura luată în politica externă după conferința de la Munchen Un 
simptom evident al acestei derutăn îl constituia şi faptul solicitări, de către 
autoritățile respective, a manifestului pentru “linişte şi ordine” de care am 
amintit Mai mult. se crea o situația delicată pentru Căpitan, căci se năştea 
alternativa 

a) Sau cuvântul lu: nu mai are nic: o autontate, 

b) Sau îndemnul pentru “ordine şi linişte” ar fi fost expedient formal 
pe care l-ar fi anulat cu alte ordine secrete. 

Se pune, deci, şi de data aceasta întrebarea: Acţiunea teroristă 
declanșată de Sima, contrar dispozițiunilor date de Căpitan pentru “linişte 
și ordine”, a fost responsabilă sau iresponsabilă? 

In ceea ce mă priveşte am fost hotărât împotnva unor asemenea fapte 
nechibzuite şi dăunătoare Mişcării. Pe manuscensul broşuri scnse atunci de 
Vasile Christescu, intitulată Po/inca externă a României după acordul de la 
Mhinchen, pe care autorul mi l-a dat, înainte de tipănre, spre a-l citi şi face 
observațiile mele, am scns la sfârşit și o notă cam în sensul următor 

“În momentele pe care le străbate Mişcarea Legionară eroismul cel mai 
mare este acela de a nu face pe viteazul” 

Mă refeream la năzbâtule lu: Sima pe care Christescu, care avea acum 
conducerea Comandamentului, nu căuta să-l înfrâneze cu toată energia De 
altfel, această atitudine a mea, fixată încă de la început, de a face tot posibilul 
spre a câştiga timp, era cunoscută şi de alți camarazi gradați (Gh Dragomir- 
Jilava, N Pătraşcu, N  Şeitan etc), care, deşi nu făceau parte din 
Comandament, totuşi participau sporadic la unele întâlnin 


DRAGOȘ ZAMFIRESCU: 


O dată cu declanşarea celui de-al doilea război mondial, la | 


" septembne 1939 - prin atacarea Poloniei de către Germania - speranţele 


legionarilor într-un ajutor extern au sporit, acest lucru fiind exprimat într-un 
manifest tipărit la 2 septembne 1939 şi răspândit în ma: multe localităţi din ţară: 


<<Camarazi! 


A sosit şi ziua mult aşteptată, ziua împlinirii tuturor visurilor 
legionarilor. Puternica noastră spnijinitoare, Germania naţional-socialistă se 
găseşte în război cu puterile iudeo-democratice. Fiecare legionar şi pneten al 
Legiunii are sfânta datorie de a împiedica pe actuali conducători de a intra 
contra Germaniei. Avem toate mijloacele, no: suntem sute de mu, de la aliata 
noastră vom primi ajutor nelimitat. Camarazu noştn care se află în Germania 
pregătesc totul, aceste pregătini se fac atât de- matematic încât în 12 ore, de la 
primirea ordinului, vom avea guvern legionar şi vom fi stăpâni noi în această 
jară. Ţineţi contact permanent între toate unităule, însă numa: pin oameni 
SIgurI>>. 


În zilele de 16 şi 17 septembne au loc în laşi ma: multe şedinţe de cuib 
legionare, mascate sub forma unor şedinţe de spintism“. Ca măsură de 
prevedere, autontățile au fixat - la 20 septembne - domiciliul obligatoriu de un 
an de zile, la Vaslui şi Miercurea-Ciuc, ma: multor legionari, care avuseseră 
funcții de conducere în mişcare: Constantin Marcov, loan Drăgulin, loan Botez, 
Petre Nicolau, Gheorghe Alexandru, Alexandru Alexandrescu, Niţă Nedelcu, 
loan lacobiu, Vasile Roşca” 


?  Apud Dragoş Zamfirescu, Legiunea Arhanghelul Mihail de la mit la reahtate. 


Bucureşti. Editura Enciclopedică. 1997, pp. 269-277. 


* Arhivele Naţionale Române. Bucureşti, Fond Ministerul Justiţiei. Direcţia judiciară, 
dosar 20/1939. vol. II. f 248 (In continuare, se va cita: ANIC). 


"Ibidem. Fond Documentar (Ministerul de Inteme). dosar 4. ff 6-116 


E 335 


26 


La 21 septembre 1939, primul ministru Armand Călinescu a fost 
asasinat de o echipă de legionan alcătuită din. Mit: Dumitrescu, Cezar Popescu, 
Traian Popescu, Gheorghe Paraschivescu, lon Moldoveanu, lon R. Ionescu, 
Ovidiu Isaia, lon Vasiliu şi Vasile Pânzaniu?. Cunoscutul om politic - "I'homme 
d'acier", cum l-au numit gazetanii francezi Jerome şi Jean Tharaud?, datorită 
intransigenţei sale - a căzut victimă planurilor criminale, realizate la Berlin de 
Horia Sima în colaborare cu nazişti". Implicarea directă în complot a lu: Horia 


Sima a fost demonstrată de declaraţiile făcute, ultenior, de către doi comandanţi | 


legionari, Mihail Vârfureanu" şi Nicolae Cojocaru'?, precum şi de ceea ce 
spunea Eugen Cnistescu la aşa-numitul "proces al marii trădăn naţionale" din 
1946: "atunci când Armand Călinescu a fost suprimat, Hona Sima se găsea 
în ţară, pe acolo, pe lângă acest local şi privea dacă maşina îşi execută bine 
misiunea. Aceasta este realitatea. În loc ca Sima să fie suprimat, s-au început o 
serie de tratative între Moruzov şi ei pentru formarea unui guvern pur 
legionar..." 

Neintrând în detalule asasinatului - s-a scris de fapt destul de amănunţit 
în legătură cu acest aspect - trebuie să subliniem meticulozitatea cu care a fost 
pregătit şi fanatismul celor ce au fost implicaţi, care, după ce au ocupat postul 
de Radiodifuziune şi au anunţat țării întregi "isprava", s-au predat autorităţilor 
Inainte de comiterea asasinatului, asasini au tipănt şi trimis în mai multe 
localități din ţară Scrisoarea echipei care a pedepsit pe Armand Călinescu', 
unde îşi motivau acţiunea, considerând că numai aşa puteau fi răzbunaţi 
"martirii legionari” Noul prim-ministru, generalul Gheorghe Argeşanu, a 
ordonat măsuri extreme în semn de represalu, asasini fiind executaţi chiar pe 
locul unde comiseseră asasinatul'*. 


* Ibidem, dosar 28 . vol. f.8; Grigore Gafencu, Însemnări politice. Bucureşti, 


Editura Humanitas. 1991, pp.336-338; "Magazin istonc”. IX. 1979. nr.7. pp. 9, 43- 
44: Arhivele Naţionale lași, Fond Prefectura Judeţului laşi. dosar 1/1936. (17 
"Magazin istoric". |. 1967, nr.7. p.61 


19 Ibidem. pp.71-76 


IN Vlădescu, Asasinarele de la Jilava. Snagov şi Strejnic. Bucureşti, 1942. pp. 155, 
201. Vezi. în acest volum, relatările ing. A lonescu 


ANIC. Fond Documentar(Ministerul de Interne), dosar 38, f 164 


Procesul marii trădări nafionale, Bucureşti. 1946. p. 176. 
ANIC, Fond Documentar( Ministerul de Interne), dosar 38. f 164. 


"Anale de istone”, Bucureşti. |. 1985. nr.4. pp.65-70. 


OO OO COC O OȘ- 


Generalul lon Bengliu transmitea la 21 septembrie, în toată ţara, 
ordinul telegrafic cifrat nr. 28 098, al cărui conţinut era următorul: "Din ordinul 
guvernului, până mâine dimineaţă, câte 3 legionan de pe tentonul legiuni vor 
fi executaţi şi lăsaţi 24 de ore expuşi vedeni publicului, sub santinele, având în 
apropiere o rezervă destul de puternică pentru a face faţă oricărei eventualităţi 
Acei trei din fiecare judeţ vor fi aleşi numa: dintre ce: mai compromişi şi ce ma! 
penculoşi din mişcarea legionară, pe răspunderea Comandantului de Legiune, 
de comun acord cu prefectul judeţului, excluzându-i în once caz pe cel ce fac 
parte din Frontul Renaşteru Naponale, în mijlocul locului unde vor fi expuşi se 
va pune o plancardă foarte vizibilă pe care se va scne. «Aceasta va fi de aici 
înainte soarta asasinilor, trădătonlor de ţară» Până mâine dimineaţă, ora 5, 
operaţiunea va fi terminată şi se va raporta numele lor”!* 

În urma represaliilor dictate de guvern au fost executaţi peste 300 de 
legionari!” în toată țara, făcându-se arestări masive şi în rândul elevilor şi 
studenţilor cu vederi legionare!* Femeilor încadrate în legiune | s-a fixat 
domiciliu obligatonu la Sadacha'” Până la 17 octombne 1939 s-au intocmit liste 
complete cu legionari mobilizați, ofiţen şi grade infenoare, sau cu acei ce 
manifestaseră simpatn pentru mişcarea legionară”. Până la jumătatea lunn 
octombrie fuseseră arestaţi în toată țara 410 simpatizanți ai legiuni” 

Spre sfârşitul lunii octombne, legionarul Nicolae Cojocaru, împreună 
cu alți "camarazi" aflaţi în libertate, încearcă o normalizare a relaţiilor cu Regele, 
pentru a fi eliberaţi aproximativ 2 000 de legionan, aflaţi în închisoare la acea 
dată? Cei amintiţi au avut de aseinenea întreveden cu Gheorghe Brătianu, Dinu 
Brătianu, lulu Maniu, Alexandru Va:da-Voevod şi Mihail Ghelmegeanu. Au 
fost elhberaţi atunci legionari I.C Manea şi Constantin Stoicănescu, Carol al Il- 
lea încercând să-i orienteze pe legionan spre înscrierea în Frontul Renaşteni 
Naponale”. Tratativele vor continua în luna decembne, prin intermediul lui 


ANIC. Fond Documentar(Ministerul de Interne). dosar 79. f.365 


ANIC. Fond Prefectura Judeţului lași. dosar 1/1939. f 108. ANIC. Fond Ministerul 
Justiţiei, Direcţia judiciară, dosar 6/1941. vol I.f 12 


ANIC. Fond Documentar( Ministerul de Interne). dosar 79. [1-14 

'9 Ibidem. dosar 4. (42 

% Ibidem. dosar 4. f 42 

"Ibidem, £ 315 

Ibidem. Fond Documentar (Ministerul de Interne). dosar 38. f 164-165 
5 Ibidem. 


“= SN b: 


Ernest Urdăreanu, fund implicaţi de astă dată şi legionari care fugiseră in 
Germama?* Aceştia fuseseră cazați, o parte la castelul Vogelsang, alţi în 
Bavana, un grup de 8 legionan fusese trimis în Polonia, luând legătura cu dr. 


Frank, al în Ungana” - precum şi inginerul Nicolau de la Răzleţi şi Tudor | 


Rădulescu de la Muncitorii legionan:* 

Pentru preîntimpinarea unor acte de violenţă, la 5 decembrie 1939 au 
avut loc în toată țara razii generale ale poliţiei, în localurile publice, gări, 
hotelun, trenun şi autobuze”. Pentru controlul permanent al situaţiei, la 21 


colaborare”, alcătuit din prefectul judeţului, primul-procuror civil, primul- 
procuror militar, şeful poliţiei şi comandantul legiunii de jandarmi, ce urma să 
ună cel puţin o şedinţă pe săptămână pentru analizarea situaţiei 

Pentru a obține informaţi: permanente privind ceea ce se întâmpla în 
România, autontăile germane au organizat un serviciu de corespondenţă între 
legionari aflați în Germania şi ce: din România, sediul fiind în locuinţa lui 
Bruno Scholtz din Rudigerstrasse, 40, Lichtenberg, începând cu ziua de 21 
decembne 1939%* 

In luna tanuanie a anulu: 1940, se raporta la Bucureşti, din mai multe 
judeţe - Bălţi, Covurlui, Trei Scaune - că mişcarea legionară este complet 
dezorganizată, majontatea legionanlor dând declaraţii de loialitate faţă de regim, 
mul dintre ei înscnindu-se în Frontul Renaşteni Naţionale. 

Cu toate acestea, legionari aflaţi în libertate erau urmănți permanent 
de către organele de poliție Prefectura judeţului laşi comunica la Bucureşti în 
ziua de 21 februane 1940. "Legionarii au lansat zvonul că la 27 februane ac 
se va incerca o rebehune cu caracter comunist, la care vor participa, izolat, 
elemente legionare"? Prefectunle judeţelor întocmeau rapoarte regulate, 
refentoare la mişcarea legionară, în această perioadă înregistrându-se un 
sentiment de teamă şi dezamăgire la foşti membn a: Gărzii de Fier Elocvent, 
din acest punct de vedere, este materialul realizat de Prefectura judeţului 


Ibidem 

Ibidem. Fond Documentar( Ministerul de Interne), dosar 79, [ 335. 
Ibidem. dosar 38, [ 166 

Ibidem, dosar 79. [ 339 

Ibidem. dosar 78. f 397 


dosar 193/1940, f. 10 


Ibidem, Fond Ministerul de Interne. dosar 149/1940, [. 2; dosar 162/1940, fT 5,7: 


0Q 


" Roman. “Încă de la sfârşitul anului precedent s-a constatat că efectul măsurilor 


luate de guvern împotriva acestei mişcări a făcut ca fosta grupare legionară să 
piardă legătunile cu centrul şi cu ceilalţi exponenţi ai partidului, care continuau 
a mai agita în ţară chestiunea ce a dus la dezbinare. Acestei situaţii i-a urmat 


”. dezbinarea exponenţilor locali şi chiar desolidanzănle. La lichidarea grupări 


legionare ca unitate politică a mai activat şi faptul că membrii, de teama 


răspunderilor căutau să-și împartă vina, iar alţii să se acuze între el. Asasinarea 
“ fostului prim-ministru, Armand Călinescu, a surprins neplăcut majoritatea 


XI 
2 
3 
i 
ji 


as foşti i, având conştiinţa urmărilor. Azi cadrele legionare sunt 
decembne 1939 s-a hotărât constituirea în fiecare judeţ a unui "Consiliu de P. foştilor membn legionari, a DS i 


dezbinate. Ele sunt senos stăpânite de teama că eventuale încercăn criminale ale 
membrilor fostului partid ar putea duce la represalii şi mai riguroase. Se mai 


| găsesc încă şi astăzi foşti legionari care au rămas credincioşi ideii legionare. Aşa, 


- de curând s-a descopent într-o comună(Cuza-Vodă) că preotul Veniamin 
“ Florescu, cu ocazia slujbelor religioase(la ieşirea cu Sfintele Daruri), pomeneşte 


Si 


pe legionarii morţi, Moţa şi Marin, şi nu pomeneşte nimic de M.S. Regele şi 
membrii famile: regale. Contra acestuia s-au dresat acte de dare în judecată. 
Acesta este însă un caz izolat"* 

Din judeţele Prahova”, Tulcea” şi Vlaşca” erau tnmise la Bucureşti 


.. rapoarte asemănătoare, referitoare la mişcarea legionară 


Contextul european - în care puterea Germaniei fusese confirmată de 


- victoniile obţinute pe difenite frontun la începutul războiului - a determinat o 


reorientare a atitudinii lu: Carol al II-lea faţă de legionan. Astfel, în luna 


 februanie, are loc reluarea contactelor - prin intermedian - cu grupul de legionari 


aflaţi la Berlin. În apnlie 1940, o delegaţie alcătuită din legionari Nicolae 


Cojocaru, dr. Rudeanu şi Constantin Stoicănescu a plecat la Berlin, nu înainte 


de a trece pe la Rege, asigurându-l că se va obține de la "camarazii" plecaţi o 
declaraţie de supunere, în scris**. 

Emisaniu legionan au fost găzduiţi la Berlin, la un anume Tit: Cnstescu,. 
de unde au trecut şi pe la Legajia română. În timpul întrevederilor pe care le-au 


” avut cei aflaţi în Germania, s-a constatat că nu există o unitate de veden şi 


Si 


X Ibidem. dosar 207/1940. î 6 
"Ibidem, dosar 177/1940, [f 24. 64.96 
Ibidem, dosar 211/1940. ff 1-6 


Ibidem, dosar 198/1940, ff 12-38 


"Ibidem, Fond Documentar (Ministerul de Interne). dosar 38. ff 166-167 


30 


conducere în rândul legionanlor plecaţi din ţară, ma: mul dintre ei 
manifestându-şi veleităţile de şefie la conducerea mişcării*S. 

Aşadar, în primăvara anulu: 1940, Carol al II-lea a proclamat, din 
motive lesne de înţeles, aşa-numita politică de conciliere națională, care avea în 
vedere, în primul rând, atenuarea divergenţelor cu legionarii şi găsirea unor 
mijloace de colaborare, sperându-se într-o influențare pozitivă a atitudinii 
Germaniei faţă de România. A început, în aceste condiţii, eliberarea treptată a 
legionarilor aflaţi în închisori“ sau având domiciliu obligatoriu”. 

Concomitent, Carol al II-lea a avut o întrevedere cu reprezentantul 
Germaniei la Bucureşti, Wilhelm Fabricius, pe care l-a anunţat - aprilie 1940 - 
că renunţă la garanţule anglo-franceze - practic acestea nici nu mai existau la 
data respectivă -, dorind să realizeze o înţelegere cu Germania. 

In mai 1940, Horia Sima este prins şi arestat împreună cu Nicolae 
Pătraşcu în momentul când încercau să revină clandestin în țară. Evenimentului 
nu ! s-a făcut nici o publicitate, între Rege şi Hona Sima având loc discuţii în 
legătură cu stabilirea principiilor ce trebuiau să stea la baza unei: colaborăn 
viitoare. "* La începutul lunii iunie circulau deja zvonuri în legătură cu 
întoarcerea (i țară a comandanților legionari, aceştia urmând să facă parte din 
noul guvern” 

Între timp avusese loc capitularea Franţei în faţa Germaniei, ceea ce 
însemna că încă un aliat de nădejde al României - la data respectivă cel puţin din 
punct de vedere moral - era pierdut şi izolarea ţării din punct de vedere politic 
ŞI economic atingea cote îngrijorătoare 

Aflat în Bucureşti, Horia Sima se întâlneşte la 6 sume, lângă biserica 
albaneză, cu Nicolae Cojocaru şi Nicolae Pătraşcu, liderul legionar afirmând că 
a sosit în ţară ca să schimbe politica externă a României faţă de Axă “ 
Atitudinea autontăţilor faţă de legionan se schimbă total - în urma noilor ordine 
primite -, la 27 iunie 1940 fund permisă organizarea unui parastas la biserica 
Sfinţi Apostoli din Bucureşti, la care au luat parte peste 500 de persoane, în 


"Ibidem. ff 168-169. 
** Gh. Zaharia, C-tin Botoran, Politica de apărare napională a Româmei în contextul 
european interbelic. 1919-1939, Bucureşt. Editura Militară. 1981. p 328. 

ANIC. Fond Documentar( Ministerul de Interne). dosar 6, ff. 201-202 

** Ibidem. dosar 28, vol II. f 38. 

Ibidem. dosar 38, f 109 


“9 Ibidem. f. 174. 


3? 


31 


frunte cu Vasile Noveanu, Ilie Gârneaţă, Horia Codreanu, Cătălin Codreanu, 
i Radu Gyr, Ştefan Zăvoianu, Virgil Ionescu, Alexandru Livezeanu, Mihail 


Manoilescu“!. După ceremonie, cei prezenţi au plecat la mormintele lui Nae 
lonescu şi Zizi Cantacuzino-Grănicerul. Încurajaţi de atitudinea autorităţilor, 
studenţii de la Facultatea de Litere au declanşat o operaţiune de strângere de 
fonduri, în vederea ridicării a două monumente în cinstea lui C.Z. Codreanu şi 
a lui Nae Ionescu“. În urma apelului făcut de Horia Sima, principalele căpetenu 
legionare - lon Z. Codreanu, Ilie Gârneaţă, Corneliu Georgescu, Radu 
Mironovici, Şerban Milcoveanu, Hona Cosmovici, Ie Vlad Sturza, Ştefan 
Zăvoianu, Vasile Noveanu, Alexandru Ghica - s-au înscris în Partidul Națiunii”, 
in semn de credinţă faţă de Carol al II-lea. La 23 rume 1940, Horia Sima adresa 
o "chemare" către toţi legionarii, al cărei conţinut era următorul: 


"Camarazi! 

Lumea se clatină din temelii şi în curând va urma o nouă aşezare a 
neamurilor şi ţărilor. Patria noastră ar putea fi şi ea încercată. Întru ocrotirea 
pământului ei sfânt, din îndemnul Majestății Sale Regele şi sub înalta lui 
conducere, s-a întemeiat «Partidul Naţiunu», ca organizaţie unică şi totalitară, 
menită să facă faţă împrejurănlor ce pot veni. Drept aceea, ordon tuturor 
camarazilor şi prietenilor să se înscrie de îndată în «Partidul Națiuni», unde ca 


soldaţi devotați ai lui să-şi servească cu credinţă, cu toate puterile lor Ţara şi 


Regele ei, să aştepte în linişte şi cu încredere deplină viitorul şi să înălțăm zi şi 
noapte rugăciuni pentru binele Patriei şi Regelui"* 

Datonită accentuării presiunilor germane, la 28 iunie 1940 are loc 
remanierea guvernului Tătărescu, prilej cu care Hona Sima este numit ministru 
subsecretar de stat la Ministerul Educaţiei Naţionale? Prin acest act Garda de 
Fier devenea, indirect, pentru pnma dată de la înfiinţarea ei, un partid politic de 
guvernământ - deşi teoretic ea nu exista la această dată! -, influența factorului 
extern - Germania - fiind determinantă 


"Ibidem. dosar 38. fT 111-112 
“2 Ibidem 


9 


Lucrețiu Pătrăşcanu, Sub trei dictaturi. Bucureşti. Editura Forum. 1945, p. 155. 
“Ibidem. 


“* loan Scurtu. Contribuţii privind viafa politică din România. Bucureşti. Editura 


Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1988. p. 474 


2 


i «. „ ț 
._ — 


cabinet în frunte cu Ion Gigurtu. Legionarii au primit trei locuri: Horia Sima: 


ministrul Cultelor şi Artelor, Vasile Noveanu - ministrul Inventarului Avuţia 
Naţionale, Augustin Bidianu - subsecretar de stat la Ministerul de Finanţe“). 
Spnjiniţi puternic de Germania, legionari au considerat că măsurile propuse dep. 


guvernul lon Gigurtu“ pentru conducerea țării nu corespund dorințelor lor 


Astfel că, la 7 iulie, Horia Sima îşi prezenta demisia în următorii termeni Îi. 
"Generaţia nouă şi fosta Mişcare Lepionară declină răspunderea greşelilori 
trecutului şi nu înţelege să-şi asume vinovăţii care nu-i aparțin; da, aceastăp. 


= ax 


generaţie este hotărâtă să-şi pună pieptul şi sufletul pentru salvarea țăru. Eaf 
rămâne mai departe legată de suveranul ei, Regele Carol al II-lea, şi aşteaptăț . 


cuvântul lui regesc" După trei zile - la 9 iulie - gestul său va fi aprobat şi de 


ceilalți legionari ce făceau parte din guvern - Radu Budişteanu (care-i luase 


locul), Vasile Noveanu şi Augustin Bideanu - care Şi-au prezentat demisuile cu 


următoare motivaţie: se continua procesul de bolşevizare a României, atitudinea. 
de duşmâănie faţă de legionari continua; aceştia doreau un guvern "sincer 


naționalist"? 


România trecea în acest timp prin momente foarte grele, fiind la un past. 


de a dispare de pe harta Europei, datorită pretențiilor teritoriale ale Ungariei, 
Uniunu Sovietice şi Bulganei. Într-un timp foarte scurt - două luni de zile- 


statul român a pierdut Basarabia, Cadrilaterul şi Nordul Transilvaniei, tenitoriulț 


său reducându-se cu 34%, iar potenţialul economic fiind serios afectat: capitalul 
investit în industrie se reducea cu 10%, valoarea producției industriale cu 15%, 
exploatarea minereurilor de fier cu 3,5%, producţia de cărbune cu 10%, de 
argint cu 87%, de sare cu 14%, de aur cu 36%, de cupru cu 94%, de plumb cu 
100%, de zinc cu 100%45%0 

Acţionând "în culise”, după prezentarea demisiei din guvernul Gigurtu, 
Hona Sima s-a prezentat la Palat în ziua de 20 iulie 1940, însoţit de o delegaţie 
de legionari, pentru a i se încredința misiunea de formare a unui nou guvern”, 


16 


p.3l 


+47 


48 


ANIC. Fond Ministerul de Interne. dosar 440/1940. vol. II, f 4 
Ibidem, Fond Documentar(Ministerul de Interne), dosar 14. f 65. 


1 
s0 
f 92 

Ioan Scurtu. op cit,. p 476 


sI 


În ziua de 4 iulie 1940, Carol al II-lea a decis să formeze un nou Ţ 


Nichifor Crainic. Zi/e albe-Zile negr Memorii. |, Bucureşti. Editura Gândirea, 191| 


Ibidem, Fond Preşedinţia Consiliului de Miniştri. Cabinet militar, dosar 335/1941, 


OT Â.[ 


nereuşind, însă, să ajungă la o înţelegere cu Carol al II-lea La | septembrie este 
tpănt un manifest legionar, semnat de Horia Sima, prin care se cerea Regelui 
să abdice“?, Viorel Trifa răspândind printre studenţi un alt manifest unde Carol 
al II-lea era denumit "tâlharul tâlhanlor”* 

Pentru ca spnjinul Germamei să fie cât mai mare în aceste momente, 
Idenul legionar adresa un mesaj "puterilor Axei”, în care preciza "Mişcarea 
legionară îşi exprimă din nou ataşamentul e: profund pentru putenle Axe: şi 
încrederea nestrămutată în spiritul de dreptate care va prezida la alcătuirea 
Europei de mâine. Mişcarea legionară cere spnjinul putenlor Axei în aceste 
clipe când tragedia internă ameninţă să rupă echilibrul țări” 

În zilele de 3 septembrie şi 4 septembrie 1940, în mai multe localităţi 
din ţară - Bucureşti, Braşov, Constanţa, Bod - legionari trec la atacun armate 
impotriva instituţiilor de stat şi posturilor de radio, încercând să le ocupe“ 
Pentru sponrea atmosfere: de teamă şi nesiguranţă, în faţa Palatului Regal se 
trag focuri de revolver. Deşi în unele cazuri au suferit pierdeni - 23 de răniţi la 
Constanţa“ - unităţile militare au intervenit prompt, în dimineaţa zile: de 4 
septembne situația începând să se normalizeze” Ministrul Germaniei la 
Bucureşti transmitea deja la Berlin că revolta Gărzu de Fier trebuia considerată 
eşuată. 

În faţa situației amintite, Carol al II-lea a hotărât să încredinţeze 
mandatul pentru formarea unui nou guvern generalului lon Antonescu, cu care 
fusese de fapt în conflict, fixându- domiciliu obligatoriu la mănăstirea Bistriţa. 
Acesta avusese cu lulu Manu o discuue pe această temă, în ziua de | 
septembnie, la Ploieşti** Cunoscut pentru calitățile şi corectitudinea sa, generalul 
lon Antonescu prezenta avantajul că avea credibilitate, atât în rândunle 
legionanlor, cât şi în faţa reprezentanților Germaniei aflați la Bucureşti. În seara 
zle: de 4 septembne, noul pnm-ministru adresa o "Proclamaţie către ţară”, prin 
care îndemna la ordine şi disciplină "Români! Vrajba să înceteze De onunde 


* ANIC, Fond Documentar( Ministerul de Interne), dosar 14. f 75. 


5 Ibidem, f 66 
* Ibidem. Fond Ministerul de Interne, dosar 4/1940, £ 1 
* “Timpul”. [V_ nr 2102 din $ septembrie 1940 


Mihai Fătu. lon Spălăţelu. Garda de Fier. organizape terorisră de up fascist. 
Bucureşti, Editura Politică, 1980. p. 262 
"Magazin istonc”. Il. nr 4, 1968. p 82 


loan Scurtu. op cir, p 486 


% 


» 


34 


ŞI prin oncine. Lupta să fie numai pentru stat Înțelegerea ŞI clemenţa regală au 
înlesnit chiar şi ultimele frământăn să se închidă fără sancțiuni, într-un suflu de 
hbertate. Pngoninile au încetat. Acum tinereţea, nădejdea curată a neamului, 
trebuie să-şi îndeplinească datoria Faţa lumii se schimbă. Najiunea noastră să-şi 
dovedească prezenja în istone"” A doua zi, printr-un decret regal, se suspenda 
» Constituţia promulgată cu doi ani în urmă şi se dizolvau corpurile legiuitoare“ 


In urma consfătuirilor dintre generalul lon Antonescu şi liderii. 


Partdului Naţional Liberal, Partidului: Naţional- Ţărănesc şi Mişcăni Legionare, 
s-a ajuns la concluzia că singura soluţie pentru rezolvarea problemelor cu care 
se confrunta ţara era abdicarea lui Carol al II-lea“! acest lucru fiind discutat în 
cadrul întrevedenu dintre Iuliu Maniu şi generalul lon Antonescu, încă din ziua 
de 1 septembrie“. Înlăturarea lui Carol al II-lea era în concordanţă şi cu 
dorinţele Germaniei, Wilhelm Fabricius declarându-i lui: Mihail Manoilescu că 
nu pune prea mare temei pe rămânerea Regelui la conducerea țării” 

In noaptea de $ spre 6 septembrie 1940 i-a fost înmânată regelui, pnn 
intermediul colonelului Elefterescu, o scrisoare, unde i se propunea să abdice, 
în caz contrar existând pericolul izbucnirii unui război civils* 

După consultări cu apropiații săi, Carol al II-lea şi-a dat seama că nu 
mai putea face faţă situaţiei create în ţară, în dimineaţa zilei de 6 septembne el 
a semnat actul de abdicare, după ce a primit asigurăn că va fi lăsat să plece unde 
va don. Prin acest act“, prinţul moştenitor Mihai devenea Regele României, iar 
generalul lon Antonescu a fost numit "conducător al statului”, având puteri 
dictatoriale 

Iniţiativa generalului lon Antonescu de a cere abdicarea lu: Carol al II- 
lea fusese adusă, se pare, la cunoştinţa legaţiilor Germaniei şi Italiei la Bucureşti, 


59 


George Magherescu, Adevărul despre Mareșalul Antonescu. Bucureşti. Editura 
Păunescu. 1991. p. 118. 


“Timpul”. IV. nr. 1203 din $ septembrie 1940 

Elcodor Focşăneanu. Istoria constitufională a României. 1859-1991. Bucureşti. 
Editura Humanitas. 1992. p 77 

A. Simion. Regimul politic din România in perioada septembrie 1940-ianuarie 
1941. Cluj-Napoca. Editura Dacia, 1977. p 23. 

“Ibidem. p 30 

loan Scurtu. op cir. p. 489 


"Curentul". XIII. nr 4517 din 8 septembne 194 
ANIC. Fond Ministerul de Interne, dosar 4/1940, f. 5. 


62 


_ E ai E ———uj E ——— a LL — i Le —— 


35 


cu o zi înainte - 5 septembrie - având loc întrevederi cu Fabricius, ministrul 
Reichului, şi Ghigi, ministrul Italiei”. 

După ce a încercat să formeze un guvern de uniune naţională“?, în care 
să intre reprezentanţi ai PN.L., PN.Ţ. şi Mişcării Legionare, datorită 
intransigenţei legionanilor şi faptului că i-au fost ofeniţi "oameni de mâna a 
doua” din partea partidelor istonce, generalul lon Antonescu a hotărât să se 
bazeze pe legionan, "care nu fuseseră compromişi în regimul trecut”. Astfel, la 
14 septembne, se constituia noul guvern în care legionarii deţineau majoritatea 
posturilor - cu excepţia ministerelor economice şi militare -, statul român fiind 
proclamat "Stat Naţional-Legionar”. 


“Ibidem, Fond Preşedinţia Consiliului de Miniştri, dosar 589/1940, £. 55 


“* loan Scurtu, op crt, p. 436 


AURICĂ IONESCU: 


Prin mai-iunie 1939 am fost chemat la Ploieşti de Cezar (Bebe) 
Popescu, pentru o consfătuire importantă, în casa lui părintească. 
Intermedierea mi-a făcut-o Nelu Moldoveanu, membru al echipei de 


pedepsire a lui Armand Călinescu, care era total lipsă din raza de urmărire: 
poliției ploieştene şi bucureştene. 


ştund că vom fi în curând întrerupți, a ținut să mi se adreseze repede, îngrijorată 
ŞI hotărâtă în adâncimea sufletului: <<Domnule Aurică, dacă D-ta ŞI cei doi fu 
ai mei nu veţi răzbuna omorârea mişelească a Căpitanului sufletului românesc, 
atunci, ca să știi, eu, cu mâinile mele, îi voi ştrangula în timpul somnului pe cai 
doi fii ai mei şi să nu uitaţi, ca răzbunarea să fie completă, ea se va râsfrânge 
asupra tuturor vinovaţilor principali, Domnule Aurică>>. 

Eu am fost incapabil să scot o vorbă și amuţisem. Noroc că măsuța, pe 
care se afla delicateţa cu apa răcontoare, a început să se mişte uşor și o voce 
înceată a articulat: <<Mamă, lasă-l pe Aurică, el ştie totul ce trebuie să facă!>> 
Și, după ce măsuţa a fost încet împinsă într-un colț al salonaşului şi covoraşul 
tras deoparte, a apărut voios şi bucuros, puţin palid la față, datorită lipsei de 


mişcați Doamna, cu o disciplinată stăpânire de sine, ne-a spus: 
<<Vă las singuni, aşa cum e bine, să aranjaţi ca totul să iasă bine. > 


DO e E > 
Text inedit. 


Şi a plecat ca o supusă credincioasă momentelor, sperând în succesul 
faptelor ce trebuiau să urmeze 

Eu eram în posesia unei grenade ofensive şi a unor revolvere itahene 
bine testate, pentru acțiunea grupei mele dâmboviţene, iar Bebe ştia de ele şi mi- 
a cerut să la predau grupei lor, căutând să mă convingă că, la ei fund, ar fi ma: 
bine, când momentele de acțiune vor fi propice, dându-mi anumite amănunte 
de care eu nu ştiam şi m-am convins. 

Ma târziu (după zece zile), printr-o aventură de neuitat şi datorită unu! 
extraordinar şofer din cadrul organizației legionare de şoferi, recomandat de un 
coleg şi un legionar, ce-mi era total necunoscut, am dus la bun sfârşit această 
grea misiune 

Insoțit de un sac de cartofi, în care se găseau revolverele, m-am suit în 


maşina lui Bebe. Şoferul nu s-a uitat la mine on la sac l-am dat <<Bună 
seara>> şi, cu <<Doamne, ajută!>>, am plecat spre Ploieşti. Totul se afla în 
"mânile şoferului. Acesta cunoştea exact toate colturile de pe şoseaua Bucureşti- 


Ploieşti Pe tot timpul mersului până la Ploieşti n-am schimbat absolut mici o 
vorbă, ci amândoi eram extrem de atenți la cele din față şi de pe margini Sigur 
că fiecare din noi eram pregăti să nu ne dăm vu pe mâinile eventualilor 
eninuitori. Dar, repet, n-am schimbat o vorbă pe drum şi aveam o încredere 
reciprocă de nedescns şi o convingere în Dumnezeu că ne va ajuta pentru lucrul 
urmănt 

Ar fi multe de sens După ducerea la <<bun sfârşit>> a predăru sacului 
prețios, în timp de două minute, unei perechi tinere ce simula doi îndrăgostiți, 


pe o bancă a străzi care pronea din fața Găr Ploieşti spre centrul oraşului, 


şoferul urmănnd cu atenție toate mişcănle mele pentru ca, eventual, să-mi sară 
în ajutor, am revenit în maşină şi am pornit în tăcere până la colțul Străzu 
Cobălcescu cu Strada Berzei, unde, la rugămintea mea, şoferul a opnt, ne-am 
„dat jos amândoi, fără să fie prea iluminat locul şi, atunci, cu lacrimi în ochi ŞI 


 bemurându-ne genunchi ne-am îmbrățişat fără nici o vorbă Nu ne-am întrebat 
> înpnvința numelor noastre Nici azi nu-i cunosc numele şoferului ocazional ŞI 


regret enorm lucrul acesta Dar evenimentele din ultimele zile ale regimului 


jură în cotlonuliuride ta sfat aa dă, Bebe. Ne-am îmbrățișat, amândoi regelui asasin Carol II s-au precipitat enorm şi am tot crezut că totul se va limşt 


„ne vom căuta reciproc Dar a venit revoluția din ianuane 1941. după care eu 


atrebuit să părăsesc iubita mea Ţară, plecând în Germania, unde, după multe 


 sulennţe, mă aflu şi astăzi, tot sperând să mă înapoiez de unde-am plecat! Dar 


“Dumnezeu e mare! 


38 39 


A La subiectele discutate cu Bebe s-a pus şi problema persoanei lu: Mihail 
VARFUREANU, de care se ştia că, numai datontă lui, ca agent informator al 
Siguranței din Bucureşti în problema unfăririi legionanlor ce urmăreau 
răzbunarea ucide Căpitanului, căzuseră în chinuri groaznice celebra Nicoleta 
Niculescu, şefa Organizației legionare feminine pe toată țara, de asemenea, 
echipa de achune a lui Enache NADOLE ANU, fost de coleg de liceu cu mine $ 
La chinunle lor groaznice şi la împuşcarea lor Armand Călinescu a ținut să asiste 
personal spre a-şi satisface plăcerea diabolică de fiară. 

Ne cunoscusem binişor în campama electorală pentru alegenle 
parlamentare celebre din decembne 1937 pe Mihail Vârfureanu ŞI eram, față de 
Bebe, oarecum sceptic asupra adevărului dacă el era ori nu agent al Siguranței 

Bebe a observat bine acest scepticism al meu ŞI, imediat, a făcut un plan 
de a-l venfica, cu pericolul vieții şi al planurilor mele de acțiune Rubedenia lu 
de la Pohpa Ploieşti trebuia să aibă oarecare activitate antilegionară, ca să nu 
cadă sub bănuiala de a acopen sau de a tăcea prea mult în procesele de urmănrt 
antilegionare. De aceea, după ce m-a întrebat pe mine dacă am ceva dificultăți 
cu pohța bucureşteană şi, spunându-i că nu, a plănuit el, Bebe, va anunța 
rubedenia lui din Poliţia Ploieşti, că Nelu Moldoveanu se va întâlni cu Cineva, 
necunoscut de el (adică cu mine) şi ar vrea să ştie dacă acel cineva (adică eu) se 
află on nu pe lista neagră a Siguranţei din Bucureşti: Bebe, spunea el, era Sigul 
că la întâlmrea mea cu Nelu Moldoveanu (întâlnire numa: de formă) avea să se 
prezinte şi Mihail Vârfureanu, care, între timp, avansase în grad în cadnu 
Siguranţei, secția urmănre legionari. 

În ziua şi la ora stabilite, la un colț al Pieţii Universității din București 
a venit, punctual, Nelu Moldoveanu. Am stat de vorbă cinci minute, așteptând 
să apară şi Mihail Vârfureanu Doar ce a plecat Nelu Moldoveanu şi văd că 
Mihail Vârfureanu sare dintr-un tramvai ce era în mers şi vine direct spre mine 
Am făcut-o pe miratul că-l revăd şi m-a întrebat ce mai fac şi cum o duc” l-am 
spus că am aşteptat un fost coleg, dar n-a venit. El a replicat: <<Da, ştiu, lumea 
este nepunctuală.. >> Şi a inceput să se îndepărteze de mine, iar eu l-am întreba! 
dacă era adevărat ceva despre existența Căpitanului în Germania 

Or, se ştia că Siguranța noastră întărea pe cât putea acest zvon, ca să 
oprească diverse echipe legionare să răzbune moartea Căpitanului M 
Vârfureanu, tot îndepărtându-se de mine şi eu făcând câțiva paşi după el, îmi 
răspunse hotărât. << Da, da, în mod sigur trăieşte! >> 

În Germania era fugit pe atunci, în 1939. V Vojen, care fusese ales 
deputat al județului Dâmboviţa şi el cădea, precum atâha legionan dâmbovwiţeni, 


in grija lui M. Vârfureanu. L-am chestionat pe acesta dacă a auzit ceva de 
Vojen” EI m-a asigurat: <<Da, da, e acolo cu Căpitanul!>> 

A doua zi m-am reîntâlnit cu Nelu Moldoveanu şi i-am povestit cele 
intâmplate cu M. Vârfureanu. Am zâmbit amândoi, acru. Bebe căpătase 
dreptate în privinţa celor susținute de el despre M. Vârfureanu. 

Ce este finalmente cu acest Mihail Vârfureanu”? Nu se poate neglija că. 
în lucrările lui C. Papanace, sunt dovedite legătunle lui Hona Sima cu M 
Vârfureanu, mai mult chiar, conlucrarea lor în perioada tulbure a anilor 1939- 
1940. : 


Vezi, în special. Constanuin Papanace, Fără Căpitan. ed. citată. p 134 A nu se 


neglija prof. D. Găzdaru, în “Pământul Strămoşesc nr 5/19797p5”200 (relatare 
despre legătunile lui Hona Sima cu M. Moruzov, reproduse în Anexa documentară 
de la sfârşitul volumului) 


NICOLAE MELANU: 


ROMAN” 


Rezultatele obţinute de către Serviciul Secret în aceşti ani [anu “30), 
precum şi în ani care au urmat, nu se datorau numai dezvoltări aparatului, 
creşteni numenice a acestuia. O mare contribuţie la aceste izbânzi şi-a adus-o şi 
agentura pe care acest organism reuşise să şi-o creeze. 

De altfel, încă din anii de început Serviciul Secret a acordat o atenţie 
deosebită recrutări şi formării unei agenturi puternice, capabilă să pătrundă în 
locunle cele ma: dificile O astfel de agentură a putut fi creată, pusă pe picioare, 
datontă respectănii, în general, a unor cerinţe de selecție. De pildă, în momentul 
alegeri vutorului informator se cerea ca cel vizat să întrunească cumulativ mai 
multe calităţi. "să fie un element perfect cinstit... un om de încredere, fiindcă 
orice scăpare din vedere, voluntară sau involuntară - preciza Serviciul Secret - 
are repercusiuni foarte man asupra acţiunii în totalul ei, dusă de un serviciu (de 
informaţii] sau de o ţară” "Să fie discret în toate ocaziile”, "Să fie un perfect 
cunoscător al mediului” în care urma să activeze, "Să înţeleagă problema, să 
sesizeze momentele, să intercepteze faptele”, "Dacă nu are pregătirea necesară - 
mai subhma Serviciul Secret - nu va reuşi niciodată să transmită Serviciului... 
ştirile de care acesta are nevoie”, "Informaţiile [transmise] vor fi tardive... 
incomplete ., poate eronate" şi, în acest fel, "Serviciul va sufen"”? 

Se mai cerea, de asemenea, pe cât era posibil ca cei vzaţi să aibă 
înclinații, cât de cât, spre o astfel de activitate. Să cunoască una sau mai multe 
limbi străine. lar, în cazul celor ce urmau a fi recrutați pentru urmărirea sau 
infiltrarea în serviciile de spionaj străin, să fie devotați țări până la sacnficiu”. 

Vtorul informator era punctat, studiat de către agentul indicator(cadru 
al Serviciului Secret). După ce se constata că cel vizat îndeplinea condiţule 
amintite era predat pentru recrutare "agentului recrutor” "Predarea" se făcea în 
aşa fel încât să nu se ajungă la deconspirarea "indicatorului" 


7 


Apud Colonel Nicolae Meianu, Istoria Serviciului nformatii 


Române, manuscris inedit (1973) 


Arhiva Ministerului de Interne. Bucureşti. dos. F. D, vol 2, ff 4-11 (În continuare, 
se va cita Arhiva M1.) 


12 


LS 


„il 


Recrutorul, la rândul său, nu trecea nici el dintr-o dată la recrutare. El 
trebuia, mai întâi, după ce îl contacta pe candidat să intre "în discuţii politice" 
cu acesta, să-i studieze "caracterul" şi să ia "act de slăbiciunile sale mai 


pronunţate”. 


"În timpul acestor convorbiri şi imediat după aceea nu i se încredința 


“m un fel de însărcinări, totul - după cum preciza Serviciul Secret - urma să se 


reducă la relaţii personale de prietenie. Dacă era posibil, se recomanda ca 


acestuia să i se facă unele "servicii cu caracter pur administrativ”, dându-i-se de 
. înţeles că astfel de "favoruri" se fac numai pentru el. 


"La angajarea informatorilor, atrăgea atenţia Serviciul Secret, se 


impune o atenţie deosebită”. "Dacă aceştia par dubioşi... să fie puşi la încercare 


timp mai îndelungat"”?. 


În cazul că şi recrutorul se convingea că cel vizat corespundea scopului 


propus, atunci se trecea la recrutarea propriu-zisă. | se "comunica în mod 
secret" misiunea, făcându-i-se cunoscut că "şefii au încredere în el şi, ca atare”, 
| se cere şi din partea sa să se oblige în scris, iar uneori numai verbal că se 


angajează să comunice totul, nu de frică ci din îndemnul conştiinţei"”*. 


Odată recrutat, informatorul nu era introdus imediat în secție, ci era 


. supus veriticării atât prin agentul indicator cât şi prin alte mijloace de care 
dispunea Serviciul Secret. Pe timpul verificării, noul recrutat ţinea legătura cu 
agentul recmtor. Dacă se constata că informatorul în cauză este de bună 
i. credință, capabil, principial, se preda în legătura angajată Serviciului Secret care 


lucra cu agentura. Predarea se făcea fie direct, fie prin intermediul unei parole 
sau, în alte cazuri, atât informatorul cât şi angajatul Serviciului Secret rămâneau 


"necunoscuţi, organizându-se legătura prin căsuţă poştală. În acest caz, 
" informatorul rămânea cunoscut numai celui ce-l recrutase şi, după acte, de către 


şeful secţiei de informaţii sau contrainformaţii din cadrul Serviciului Secret. 
Aşa s-a ajuns ca mulți angajaţi ai Serviciului Secret să lucreze ani de 
zile cu o sene de informatoni fără a-i cunoaşte decât după indicativ sau nume 
conspirativ. Acest sistem de lucru cu agentura purta denumirea de "bază 
personală”. 
Erau însă şi cazuni când se trecea la recrutarea unor elemente suspecte. 


 Indeosebi atunci când se descoperea "o locuimţă conspirativă” folosită de 
spionajul advers. In astfel de situaţii, Serviciul Secret cerea cadrelor sale să 


“facă uz de toate mijloacele admisibile pentru ţinerea în supraveghere" a 


» Arhiva M.I., dos. FD. nr. 1146. vol. 19, ff. 6-13 
"Ibidem 


42 


persoanei în cauză, "iar, când se aduna matenal doveditor suficient, se cerea să 
fie atrasă de partea noastră" [a gazdei respective], 'promiţându-i-se în schimb o 
bună recompensă şi deplină discreţie". Nu se mergea deci pe linia destrămării, 
ci a folosirii acestui canal. 

"In caz de opunere - preciza Serviciul Secret - să fie ameninţată cu 
arestarea imediată şi expulzarea întregii familii din zona" respectivă. 

Agentura de care a dispus Serviciul Secret se compunea din două mari 
ramuri, Şi anume: Agentura internă şi Agentura externă. La rândul lor aceste 
agenturi erau formate din: informatori observatori ficşi, incidentali, locali, 
mobili, temporari, voluntani, propagandişti, cercetaşi, sedentari, de rezervă etc. 

Informatorii "observatori" aveau misiune să observe peste tot, în 
cercul lor de prieteni, de cunoscuţi, din cadrul întreprinderilor sau al instituţiilor 
unde lucrau, dacă se iveau fapte sau indicii contrare ordinei de stat statornicite. 
Unii dintre aceştia erau îndrumați să urmărească "viaţa extra-profesională a 
difentelor persoane" ce deţineau funcţii importante şi care, prin forţa funcţiunii 
lor, deţineau sau manipulau "secrete, documente sau produse secrete". 
Urmănirea acestei categorii de persoane se făcea însă cu scop preventiv. Agentul 
observator trebuia să descopere "relaţule, societăţile" ce le frecventau persoanele 
în cauză, "legăturile şi slăbiciunile" acestora, în scopul de a le "feni tentaţiulor 
sau curselor întinse de către elementele ce lucrau conspirativ(adică agenţii 
serviciilor de spionaj străine - n.n.)"””. Deşi urmărirea nu se făcea numai în 
scopul descoperirii agenţilor spionajului străin şi depistării acelora ce le furnizau 


cu ştiinţă sau fără ştiinţă date şi secrete de stat, ci şi pentru a preveni pe cei | 


predispuşi la asemenea acţiuni. Astfel de informaton au fost recrutaţi îndeosebi 
în obiectivele economice care veneau în contact cu voiajorii sau specialiştu 
firmelor străine. 

O altă categorie de agenţi informatori observatori erau însărcinaţi cu 
misiuni speciale, de o parte şi de alta a frontierelor ţării. Ei trebuiau să culeagă 
informaţii asupra statelor vecine, privind eventuale amplasări de trupe la graniţa 
noastră, strecurarea de agenţi etc. 

Informatorii "incidentali” sau "ocazionali”. Această categone de 
informaton era folosită, în special, pentru verificarea unor informaţii obținute 
prin alte surse. După cum îi arată şi denumirea, la aceştia nu se apela decât în 


'5 Ibidem. 


'% Biblioteca ML - C. Brezoiescu, Enciclopedie în domeniul informativ, £. 16. 


” Ibidem. 


43 


anumite situaţii şi anume atunci când prin sursele existente nu se putea clanfica 
o problemă sau alta. În aceste cazuri Serviciul Secret se oprea asupra unor 
persoane cu posibilităţi. Informatori incidentali erau atraşi în vederea executănii 
unor astfel de misiuni, fie în mod conştient, când li se punea problema exact, fie 
inconştient, când erau antrenați la o astfel de activitate sub un pretext oarecare. 
De regulă în această categorie intrau: "servitorii, şoferii şi personalul de serviciu 
care trăiau în anturajul celor urmăriţi"”?. 

Informatorii "locali". Era categona de informaton cea mai numeroasă. 
Ea cuprindea informatori care acționau într-o anumită localitate, loc de muncă 
şi domiciliu. Informatorii locali desfăşurau activitate informativă cu caracter 
multilateral, urmărind activitatea desfăşurată de către partidele politice existente 
într-o localitate sau alta, actele de sabotaj, starea de spint a populaţiei etc. Ei se 
foloseau în culegerea de informaţii de la: rude, cunoscuţi sau prieteni, fără ca 
aceştia să aibă vreo cunoştinţă despre îndeletnicirea lor. Informatoni locali erau 
îndrumați să pătrundă cât mai mult în rândul organizaţiilor şi grupănlor politice 
existente în acea vreme şi, în special, în cadrul mişcăni comuniste şi 
muncitoreşti. Unii dintre aceştia erau dinijaţi să urmărească chiar unele cadre de 
conducere ale Partidului Comunist din România şi Partidului Social Democrat. 
Aşa a fost cazul informatorului evreu "Zaharia", care, prin anul 1938, fusese 
însărcinat de către Niky Ştefănescu, adjunctul lu: Moruzov, să-l urmărească pe 
Lucrețiu Pătrăşcanu. În acest scop, în luna decembrie 1938, "Zahana”, 
împreună cu o pnetenă a sa, s-a deplasat la vila "Zamora" din Predeal, unde se 
găsea Pătrăşcanu cu domiciliul forţat. Vizita urma să se facă sub pretextul că el, 
"Zahania", a venit să-l felicite "cu ocazia sărbătonlor de Crăciun. Alibiul ales nu 
s-a dovedit prea fericit, lucru altfel sesizat chiar şi de către informator. 

"Pătrăşcanu când m-a văzut a rămas surprins, fapt ce m-a sensibilizat - 
arată ceva mai târziu "Zaharia" - eu ştiindu-mă cu musca pe căciulă şi bănuind 
că poate ştie că sunt informator. Din această cauză nici n-am rămas mult”. 

Sigur, evlavia lui "Zahana" pentru "sărbătorile creştineşti” era destul 
de deşucheată. Deplasarea sa de la Bucureşti numai pentru atâta lucru (mai ales 
că el nici nu respecta astfel de sărbători, fiind de naţionalitate evreu) a trezit încă 
de la început suspiciuni. 

Alţi agenţi informatori din această categone au reuşit, chiar, să se 
infiltreze în unele organizaţii locale sau centrale muncitoreşti. Aşa a fost cazul 
numitului “AL.” care după 23 august 1944 reuşise să ajungă într-o funcțiune 
înaltă de stat. Acesta furnizase informaţii în trecut atât Siguranţei, cât şi 


Arhiva MI.dosFD nr 212. vol. 2,f 22. 


23333333 


Serweiului Secret. Sau cum a fost cazul numitului S.N. care fusese recrutat ca 
rezidentul spionajului german de pe Valea Prahovei. 

Informatorii "mobili" făceau parte din acea categorie de agenţi "care 
prin legătunle, cunoştinţele, meseria"? şi aptitudinile ce le aveau, puteau 
"executa misiuni informative în mai multe localităţi, obiective şi medii (comis- 
voiajon, negustori ambulanți, artiştii scamatori, ... ziariştii etc."*0 Această 
categone de informaton n-a fost folosită numai în interiorul țăni, ci antenele ei 
au fost îndreptate îndeosebi pentru culegerea de informaţii din afară. Acestei 
ultme laturi Serviciul Secret i-a acordat o mare atenţie. De aici şi preocuparea 
de a găsi şi recruta cât mai mulţi informatori de acest gen. Un astfel de 
informator a fost şi numitul "L", de profesie negustor, cu domiciliul în Sulina”. 
Agenţii informaton mobili au mai fost recrutaţi şi din alte categorii de persoane 
în afara celor indicate mai sus, cum ar fi de pildă: pescari din Delta Dunării, 
marinan de pe unele vase româneşti şi străine (de pe Marea Neagră şi Dunăre 
etc ). Aceştia, cu ocazia deplasănlor ce le făceau cu vasele pe Mare sau Dunăre, 
intrau în posesia a o sene de informaţii pe care apoi, când ajungeau în porturile 
respective, le predau omului de legătură al Serviciului Secret. Informatorii 
mobil erau instruiți ca în interior să culeagă, de regulă, informaţii cu caracter 
general pnivind starea de spirit a populaţiei, pulsul economic într-o regiune sau 
alta a ţăru, intenţule difentelor grupări politice, descoperirea eventualilor spioni 
care căutau să culeagă date din domeniul economic, politic, social etc. Cei care 
acționau peste hotare trebuiau să culeagă date şi informaţii prin observare 
directă, prin folosirea presei şi publicaţiile editate în ţara cu care veneau în 
contact, prin exploatarea în orb a interlocutorilor, precum şi prin alte mijloace??. 

Informatorii “obligaţi”. În această categone erau "încadraţi"(simbolic 
vorbind) acei informatori care erau constrânşi să lucreze cu Serviciul Secret. 
Obhgaa de a lucra cu Serviciul Secret era fie “materială”, fie "morală". 
Materială era atunci "când [informatorului] i s-au dat bani pe care nu-i mai 
putea rambursa"* Morală, se socotea în acele cazuri când informatorul fără să- 
şi dea seama, a fost atras în mrejele colaborăni cu Serviciul Secret, "aducând 
material, ce 1-a fost retnbuit sub o formă oarecare, i s-au găsit sau se cunosc 


Bibhoteca M.I.- C. Brezoiescu, Enciclopedie în domeniul informativ, p. 16. 


% Ibidem. 
5 Arhiva MI. dos. FA. 20904, vol 1. f 194. 
*: Arh MI dos FA. 20904. vol 2, f 30 


Bibhoteca MI. - C. Brezoiescu, Enciclopedia în domeniul informativ. £. 17. 


E Aa n n a ff 


forme compromiţătoare... etc."**. Prin acesț procedeu au fost atrase în agentura 
Serviciului Secret atât persoane din intenorul țării, în special unii dintre membrii 
diferitelor organizaţii şi grupări politice, cât şi persoane de peste hotare, cetăţeni 
a! diferitelor state străine. Recrutarea unor astfel de informatori a constituit însă 
o metodă secundară şi nu principală. Informatorii obligaţi nu întotdeauna 


prezentau suficientă încredere. Aşa s-au petrecut lucrurile cu informatorul 


"Domnul 1”, care "a fost descoperit că juca un rol dublu lucrând, şi pentru 
$.S.L., şi pentru"* o putere străină. 

Informatorii “temporari”. Această categorie de informatori se 
aseamănă mult cu informatori incidentali, care de obicei erau recrutaţi pentru 


indeplinirea unei singure misiuni informative, după care se înceta legătura cu ei. 


Faţă de aceştia însă, informatorii temporari se deosebeau prin faptul că puteau 
fi folosiţi în rezolvarea mai multor acţiuni. Puteau fi întrebuinţaţi un timp mai 


i îndelungat sau mai puţin îndelungat, avându-se ca criteriu priceperea şi 


posibilitățile fiecăruia. Pentru serviciile aduse, ei erau recompensaţi "sub diverse 


- forme materiale sau morale"t€. Serviciul Secret a folosit astfel de informatori 


ori de câte ori nevoile informative au cerut. 
Informatorii "voluntari" erau acei informatori care îşi ofereau serviciile 
aparatului informativ în mod voluntar sau la propunerea unui angajat al acestuia, 


"dintr-un sentiment patriotic, ideologic, religios etc."*”. Îndeosebi, astfel de 
informatori au fost recrutaţi dintre persoanele ce făceau dese călătorii în unele 
 țăn din Europa, fie datorită profesiei, fie altor împrejurări. Informatorii voluntari 
|... care sprijineau, în aceste condiţii, organele informative româneşti, de regulă nu 


pretindeau şi nici nu vroiau să primească vreo recompensă. Ei considerau 
această acţiune ca o datorie a lor faţă de ţară. Sigur, această categorie nu 
cuprindea numai elemente cinstite, dornice să-şi sprijine poporul împotriva unor 


“acţiuni potrivnice din afară, în ea s-au mai găsit şi altfel de "informatori 


voluntari”, care în decursul anilor şi-au oferit serviciile organelor informative, 
în scopul trădării intereselor celor împilaţi. Aşa a procedat, de pildă, numitul 


" Soltinschi, fost inginer şi apoi director al minei de cărbuni din Cozla(Caraş- 


Severin), care se oferise să furnizeze date "în legătură cu starea de spint a 
muncitorilor de la mina"** unde lucra. 


“ Jbidem, f. 17]. 
" Arh. MI,dos.FA. 17714, vol. 1, f. 20(verso). 
Biblioteca M.I. - C. Brezoiescu, Enciclopedie în domeniul informativ. £. 18. 


"Ibidem. 
" Arh MI, dos FA nr. 20904,vol 1, f 193(verso). 


= ] 4 
Ț 


46 


47 
Serviciului Secret Român, au constituit una din sursele cele mai importante de 
formare ale acestui aparat. 
pi: Informatorii "de rezervă”. Aceşti informatori au fost recrutaţi şi 
pregătiţi în tainele activităţii informative în special în perioada dintre cele două 
războaie mondiale. Ei trebuiau să intre în acţiune numai în momentul izbucnirii 
războiului, având ca rază de acţiune atât teritoriul propriu, în cazul în care era 
ocupat de inamic, cât şi teritoriul inamic. Informatorii de rezervă ce urmau să 
| intre în acţiune pe teritoriul inamic erau recrutaţi şi lăsaţi în conservare pe acesta 
încă din timp de pace sau, în caz de război, în timpul când o parte din teritoriul 
amintit s-ar fi aflat sub ocupaţia trupelor noastre. 
e Serviciul Secret a folosit această categorie de informatori îndeosebi pe 
| “teritoriul Ardealului de Nord, cedat Ungariei horthyste prin Dictatul de la Viena. 
de către Serviciul Secret. Aceştia erau agenţi trimişi cu diferite misiuni k: Scopul acestei categoni de agenţi, după cum se vede, era intrarea 
informative peste hotare. Ei au fost folosiţi atât în timp de război, în anii 1916-f timediat în acţiune a agenturii proprii în cazul când teritoriul naţional ar fi fost 
1919, cât şi în timp de pace. Spre deosebire de ceilalţi, informatorii cercetași | încălcat de către trupele adverse şi să transmită informaţii despre concentrările 
erau în prealabil mult mai temeinic instruiți. Ei erau pregătiţi asupra tehnici [E :de forțe, despre intenţiile celeilalte părţi, despre eventualele pregătiri de atac etc. 
culegerii informaţiilor, asupra modului cum să le transmită Centrului, cum să st [5 iLipsa unei asemenea rețele de rezervă a adus mari prejudicii trupelor române în 
comporte, cum să acţioneze în diverse situaţii etc. Unii dintre aceştia erau primul război mondial, pe timpul ocupării vremelnice a unei părţi din tentoriul 
pregătiţi şi dotați cu aparate de radio -emisie-recepţie, cu ajutorul căror naţional de către inamic. Informatorii de rezervă nu erau recrutaţi însă de 
trebuiau să transmită datele culese. Agenţii cercetaşi aveau misiunea să culeagă . oriunde, ci de regulă dintre locuitorii unui anumit teritoriu, urmând ca apoi să 
informaţii în special cu caracter militar şi, pe cât era posibil, şi informaţii e +fie lăsaţi să lucreze tot pe raza acestuia. Din rândul acestora însă se alegeau, de 
economice şi cu caracter general. În timp de pace aceştia erau trecuţi peste (5. obicei, aceiaşi care, în caz de război, prin profesia lor, vârstă etc. rămâneau pe 
graniţă prin diferite procedee: clandestin; sub acoperirea de "vizitatori la rude”; “loc şi nu erau concentrabili. 
"turişti"; ca "membri în diferite delegaţii" etc. Informatorilor cercetași, pe lângă SI) Informatorii de rezervă erau instruiți şi pregătiţi din vreme înainte de 
o pregătire de specialitate temeinică, li se mai cerea să cunoască bine şi limba [E „ase ajunge la situația amintită. Erau dotați cu aparate de radio-emisie-recepţie, 
ţării unde erau trimişi, obiceiurile, portul etc., trebuiau să acţioneze în aşa fel :cu ajutorul cărora în caz de necesitate să poată intra de îndată în legătură cu 
încât prezenţa lor într-o localitate sau alta să nu dea de bănuit. Se mai cerea de fe - organul informativ respectiv. În prealabil, aceştia erau instruiți asupra modului 
asemenea să fie oameni curajoşi, abili şi să prezinte suficientă încredere ca să nu 'cum să mânuiască aparatele din dotare, cum să folosească cifrul etc. Crearea 
divulge părții adverse misiunea primită. Serviciul Secret a folosit între cele două unei astfel de reţele de "rezervă" cerea însă o muncă migăloasă. 
războaie mondiale, în mod intens, această categorie de informatori. 9 In afara acestor categorii mai erau cunoscuţi "informatorii oficiali” şi 
Informatorii “sedentari” erau informatorii atraşi la colaborare de către E „Finformatorii auxiliari”. 
angajaţii Serviciului Secret pe teritoriul unor state străine din rândul cetăţenilor Categoria "informatorilor oficiali” era formată dintr-o "serie de 
acestora. După recrutare, informatorii sedentari erau daţi în legătura rezidenţilor i /funcționari care, < <conform legii> >, erau “obligați a furniza informaţiuni 
Serviciului Secret, existenţi în ţara respectivă, sau se ţinea legătura cu ei direct | 'organelor polițienești”. (Preotul, notarul comunal, pretorul, primarul, 
prin angajaţii ce îi recrutaseră. Legătura şi într-un caz şi în altul se ținea atât $ “învățătorul etc.)"? 
personal cât şi prin metode impersonale. Astfel de agenţi informatori, recrutaţi 


în scopul pătrunderii în anumite obiective din ţară ce se aflau în atenţia 
i WArhiva MI, dos FD nr 212, vol. 2, £ 22 


Informatorii "propagandişti”. Astfel de informaton Serviciul Secre 
ŞI i-a creat mai târziu faţă de alte servicii informative străine. Rostul creării 
acestora s-a impus în special în urma acţiunilor întreprinse de către serviciile de 
spionaj germane, iredentiste maghiare şi altele care, după primul război mondial 
şi îndeosebi în preajma celui de-al doilea, trimiseseră în România o întreagă 
pleiadă de asemenea informatori, care răspândeau propaganda nazistă şi 
iredentistă maghiară, ştiri false, alarmante, menite să creeze panică în rândul 
populaţiei etc. Ca o contramăsură Serviciul Secret şi-a creat şi el o astfel de 
reţea pe care a dirijat-o să acţioneze îndeosebi în partea de nord a ţării, unde 
trebuia să combată, prin metode specifice, iredentismul horthyst. Acţiunea s-a 
desfăşurat din plin până la intervenirea odiosului dictat de la Viena. 

Informatorii "cercetaşi” erau o altă categorie de informatori folosită 


Ş 


E48 j E Ş i ! S j L 49 


“Informatorii ocazionali” erau socotiți unii "funcţionari de stat sau d partide SErice. Şi, Pinenpela. o aură "specializată" î în era comunistă 


comună": "factorul poştal, guardul comunal, cantonierii, picherii etc."*. + și muncitorească. Sunt recrutaţi informatori pentru probleme de contraspionaj, 
În ce-i priveşte aceştia din urmă, Serviciul Secret atrăgea atenţia căi 5 de contrasabotaj ori pe linia sectelor şi cultelor. Şi aşa mai departe. 
întrebuinţarea lor "trebuie să se ţină seama că majoritatea sunt clectal E Alegerea acestora se face şi ea în raport de obiectivul urmărit. De pildă, 


nepregătite, indiscrete şi coruptibile”. Aceasta pentru a nu se deconspira cum 
o acțiune sau alta. 


E pentru supravegherea intenţiilor şi acţiunilor puse la cale de către organizaţia 
5 anarho-teronstă legionară, se recrutau informatori tot din rândul acestora. Şi nu 
. orice elemente, ci, de regulă, se acţiona asupra unora ce făceau parte din 
PE conducerea acestei organizaţii, care prin însăşi poziţia lor cunoşteau tot ceea ce 
i se punea la cale. Aşa s-a ajuns la recrutarea lui Horia Sima, una dintre 
căpeteniile legionare, precum şi a altora. 
“În cadrul Legiunii - arăta Gheorghe Cristescu, fost director în 
erviciul Secret - Moruzov [recte - Serviciul Secret] avea informatori mulţi, 
! începând cu Horia Sima, pe care îl plătea cu marea sumă de 900 000 lei lunar". 
“Desigur, asupra sumei cu care se zice că era plătit Hona Sima, pentru 
materialele informative furnizate, Gheorghe Cristescu putea oarecum exagera. 
Nu acelaşi lucru se putea spune însă şi despre colaborarea căpetenie legionare 
“amintite cu Serviciul Secret. În această direcţie nu există dubiu. Legăturile lui 
i “ Horia Sima cu Serviciul Secret mai erau cunoscute Şi de alți angajaţi ai acestui 
organ. 


Categonule de informaton amintite nu au fost însă instituite prin vre 
act normativ, ci ele s-au conturat în decursul anilor. S-au încetățenit î 
vocabularul acelora ce desfăşurau activitate informativă, pentru că treb 
reţinut faptul că aceste denumini nu erau folosite numai de către Servicii 
Secret, ci şi de către celelalte organe cu profilul asemănător(Siguranţa, Secţi 
a Il-a a M.St.M. şi Jandarmeria). Această clasificare, deşi nu era oficială, şHă 
avut la timpul său importanţa respectivă. Organul informativ, cunoscând 
informaton are într-o categone sau alta, avea posibilitatea ca în cazul îndeplini 
unor misiuni să apeleze la aceia care dispuneau de posibilităţile cele 
adecvate. 

a) Agentura internă”. "a “Întâlnirile” lui Horia Sima cu şeful Serviciului Secret aveau loc, aşa 

După cum aminteam, una din ramurile de bază ale agenturii Serviciuluăz> după cum arăta Gheorghe Şerbu, fost funcționar superior în Serviciul Secret”, 
Secret o constituia agentura internă E 


"5 la di. Moruzov acasă, la birou [la sediul acestui aparat] şi în oraş"”. 
În anii de început, agentura de care dispunea Serviciul Secret pe pla 


intern şi chiar extern nu s-a remarcat prea mult; desfăşura o activitate ştea Ţ Tot refentor la acest aspect, locotenentul-colonel Ionescu Micandru, 

lipsită de importanţă. Aceasta din lipsa unei agentuni de calitate. Cu timpul îns i “unul din oamenii de bază ai Serviciului Secret, arăta în luna septembne 1940 că 
pe măsură ce au trecut anii şi s-au introdus de către Mihail Moruzov nişă "în ultimul timp [şeful Serviciului Secret) a sprijinit pe dl. Horia Sima, pe care 
norme stricte de selecţionare, agentura internă a Serviciului Secret a început si n prezentat regelui Carol al II-lea... Aceasta se petrecea în luna mai 1940, când 
şi schimbe înfăţişarea. Mai întâi au fost recrutaţi o serie de agenţi informatoni i Hona Sima venise din Germania cu gândul să-l asasineze şi pe rege, pentru a 
apropierea graniţelor, în special agenţi informatoni ficşi, "observaton” şi loca d E iza,î în acest fel, politicienii români să alăture în totalitate România la carul 
Au mai fost recrutaţi o serie de agenţi mobili, care aveau posibilitatea să colină. politicii naziste. În această perioadă, Horia Sima nu era numai informatorul 
țara în lung şi lat, îndeosebi din rândul voiajonlor comercial, negustoniloi să Serwciului Secret, ci şi al Gestapoului german. El căuta deci să acţioneze în 
pescarilor, etc. SA conformitate şi cu ordinele acestuia. "Pe dl. Horia Sima - arată mai departe 

Apoi, Serviciul Secret şi-a creat, cu timpul, o agentură numeroasăi E Ionescu Micandru, referindu-se la legăturile acestuia cu Serviciul Secret - l-am 


toate regiunile ţării. Începe să se contureze o specializare a acesteia. Întâlnisă > văzut cu fostul şef al Serviciului Secret: o dată la sediul Serviciului Secret şi altă 
de acum informatori care acționau în problema legionară, PN.Ţ. sau a 


RE a î  ArivaMI,dos FA 17474.vol. 1. f. 42 
Arhiva MI, dos. FA.. nr. 16 175, vol. 2. f. 12. Și » Arhiva MI, dos FA 20954, vol 4, f 331(verso). 
| 
i 


„as 


50 5] 
dată la restaurantul <<Mon Jardin>>"; "am mai auzit că dl. Hona Sima a mai * i impreună cu Siguranţa, o serie de conducători. Horia Sima, prin colaborarea cu 
fost şi acasă la fostul şef”. I Serviciul Secret, urmărea şi el să scape de toți capii mai de seamă al Mişcării 
Că Hona Sima a fost, într-adevăr, informator al Serviciului Secret, mai !- 
pledează şi alt fapt. La 25 ianuarie 1939, "a doua zi, după împuşcarea lui Vasile 1 
Christescu"S, una din căpeteniile legionare, şeful Serviciului Secret caută să-l "E. 
ferească pe Horia Sima de represiunile lui Gabriel Marinescu, prefectul Poliţiei 
Capitalei. În acest scop, Moruzov îl caută degrabă la telefon pe Victor Biriş*, 


Serviciul Secier,ă însă, nu se rezuma numai ja ăzirga, lui Hona Sima, 
ia supravegherea organizaţiei legionare. Mai recrutase şi alţi informatori de 
| aceeaşi talie. De pildă, Gheorghe Cristescu arată că în acelaşi scop mai erau 
omul de încredere al lui Honia Sima, şi-i cere să vină în "maximum cincisprezece fe folosiţi: "Mile Lefter - comandant legionar; Radu Mironovici; un frate de-al lui 
minute” la Podul Elefterie. Nu cu mult timp în urmă, Biriş fusese şi el pus în Mille Lefter, tot comandant legionar şi el; pe un anume Panait, secretar la 
legătură cu şeful Serviciului Secret de către Horia Sima. Ştia de acum şi el câte 


a ee âte 1 senatul Legiunii şi alţii"? 
ceva din "cealaltă activitate a şefului său. Având în vedere cele întâmplate, Biriş Pe lângă unele căpetenii legionare, Serviciul Secret mai dirijase unii 
s-a prezentat la întâlnire cu oarecare teamă. 


"5 informatori din anturajul acestora, cum erau "Domnul colonel”, care în anii 
Şeful Serviciului Secret îl aştepta. L-a invitat în maşină. Aci l-a pus în - Atel primise misiunea să urmărească legăturile generalului Ion Antonescu 
temă cu faptul că "oameni lui Parizianu [inspector de poliţie] sunt şi ei pe i 
urmele lui Horia Sima” şi nu are cum să-l prevină. PD misiunea să culeagă informaţii din rândul "cercurilor conducătoare... ale 
"Ar fi o catastrofă - a precizat Moruzov - dacă ar fi arestat şi ar afla ' prganizaţiei legionare şi îndeosebi în cercurile din jurul prof. Nae Ionescu. 

Gabnel Marinescu de legăturile dintre noi”. S-ar deconspira o parte din reţeaua E directorul ziarului Cuvântu/"1%, unul dintre ideologii de seamă ai organizaţiei 
i egionare etc. 

Ş O reţea destul ie numeroasă fusese creată şi pentru urmănrea 
Î Partidului i Naţional "Țărănesc, PNL, gruparea Goga-Cuza şi altele. Şi din cadrul 
acestora fuseseră recrutaţi o serie de personalităţi sus-puse. 
e: "În ceea ce priveşte legăturile informative interne - precizează Florin 
î Becescu, fost şef al Secţiei contrainformaţii din Serviciul Secret -, fără a le putea 
ă aprecia nuanţa, amintesc (subliniază Becescu - n.n.)... o serie de probleme care 
| veneau în contact cu (şeful Serviciului Secret - n.n. ) şi pe care le-am văzut în 
biroul său, la serviciu sau la domiciliu”!“. Şi, în continuare, citează pe Eugen 
i Titeanu, fost fruntaş liberal, pe colonelul Traian lonescu, Cristian Nicolaescu - 
PP dir. Banca Urbană; general rezervă Seinescu; C. Bursan şi alţii. 
: Eugen Titeanu primise numele conspirativ "Antonescu". 
ju +; Despre acelaşi lucru, arăta şi Gheorghe Şerbu, precizând că: şeful 
i Serviciului Secret, făcea vizite "la ele acasă sau veneau la birou la domnia sa” 
0 serie de personalităţi politice burgheze. Printre "vizitatori" sau "vizitaţi" erau 
indicaţi: Gheorghe Brătianu, Iuliu Maniu, Al. Vaida-Voevod, generalul N. 
| Samsanovici, generalul P. Anghelescu, Grigore Gafencu, M. Manoilescu, 


"Arhiva MI „dos FA.„nr 17474, vol. 1.f 42. 
1 ldem, dos. FA..nr 17714, vol. 1, f. 35. 
: % Arhiva MI „dos FA, nr 20954. vol. 21, f 126 (verso) 


= 


infiltrată în organizaţia legionară. "Spune-i să plece imediat în Germania - a 
continuat şeful Serviciului Secret -, că, deocamdată, nu pot face nimic pentru 
el"*. La despărţire Moruzov i-a înmânat lui Biriş şi "un plic cu nişte bani”, 
spunându-i să-i dea lui Honia Sima din partea s.a. 
Faptul că Hona Sima a fost informator al Serviciului Secret este atestat 5 
şi de un document al vremii din care rezultă că, "revenind în ţară [în anul 1939), ! 
Honia-Sima. ., caporal în Rgt.:17 infanterie, a fost chemat la concentrare. Şeful ! 
Serviciului Secret, Moruzov, a cerut Ministrului ca acest caporal (Hona Sima) ! 
să fie detaşat pe timpul concentrării la Serviciul Secret, deoarece făcea parte din 
acest serviciu. Acest lucru a fost aprobat””. : 


Prin Horia Sima, Serviciul Secret a reuşit în această vreme să 
controleze în mare măsură organizaţia legionară, să aresteze şi chiar să elimine, 


*. Ibidem, £. 12. 

5 Idem, dos. F.O. 65093, vol. 1, f. 489. 
Vezi în anexa documentară a volumului. 
” Idem, dos. FO, nr. 65093, vol. 1, f. 489. 


% Vezi documentul editat recent de Cristian Troncotă: raportul lui M. Moruzov din 31 
august 1940 (este inclus în acest volum, în anexa documentară). - 


0 ÎI j O O O O ză | d 4 [A 


inginer I. Gigurtu, generalul A. Aldea, generalul N. Coroamă, profesorul Gh. conducerilor acestor partide, Suveranul i-a manevrat cu o persistenţă diabolică 
Cuza, Hona Sima (despre care am mai vorbit), inginer Macovei, de la C.F.R, pe unul contra altora. 
Victor Cădere"'* şi mulţi alţii. Sigur, nu se poate spune că aceştia au fost toți Serviciul Secret, pentru a-şi întări poziţia şi pentru a intra Şi mai mult 
informatori ai Serviciului Secret. Unii dintre ei n-au fost, dar venind în contadi> În grațiile Palatului, ştia şi el cum să-şi vândă marfa. De fiecare dată când îl 
cu şeful acestui aparat, după cum e lesne de înţeles, ori de câte ori s-a simţi informa pe rege, nu uita să pună şi câte o picătură de venin pe rană. 
nevoia au fost exploataţi în orb sau voluntar. Nu odată, mulţi din cei amintiţi De pildă, în iunie 1937, raportându-i lui Carol al II-lea că în cercurile 
fără să-şi dea seama, au furnizat Serviciului Secret o serie de informaţii daf» naţional-ţărăniste se "comentează de câtăva vreme, cu deosebită persistenţă” 
rândul grupărilor sau partidelor politice din care făceau parte. Unii însă făceau chestiunea refuzului "SKODA" de a mai livra armamentul comandat, din cauză 
oficiul de informaton cu bună ştiinţă, fie pentru primirea unor stipendii (care nui. că planul motorizării armatei române întocmit de statul nostru major în acord 
erau deloc neglijabile), fie pentru ca prin Serviciul Secret să-şi atingă anumit 5. cu statul major cehoslovac ar fi ajuns în mâinile Germaniei, ţinea să precizeze 
scopuri. În acest sens este foarte semnificativă declaraţia locotenent-colonelului fe că: 
Ionescu Micandru, care în anul 1940 arăta că: <<Fără a avea probe serioase, A "Se spune... că autorul acestei delaţiuni(adică trădări -n.n.) ar fi 
asupra muncii şi modalităţile de plată cred că primeau unele subvenţii”: i inginerul Malaxa", iar pentru a atinge sensibilitatea regelui sublinia că 
a) Eugen Titeanu, după ce fusese înlocuit de la Ministerul Propagandei. "lupiştii” (fracțiunea din jurul dr. N. Lupu -n.n.) insinuează, în dreapta şi în 
b) Fostul ministru la Moscova Dianu, pe timpul cât era în funcţiune>> 5 stânga, că faptul n-ar fi fost posibil dacă “Suveranul ar fi ştiut să-şi aleagă mai 
Cel în cauză în această vreme printre altele a <<acoperit trimiterea la Moscowf bine oamenii şi dacă anumite oscilaţiuni ale politicii noastre externe n-ar fi 
a 4 agenţi ai S.S.>> E stimulat" simpatule unor oameni ca Malaxa pentru Germania”. 
<<c) Probabil fostul ministru (plenipotenţiar - n.n.) Davidescu>>, E. In anul 1938, agentura Serviciului Secret care acţiona în mediul PN.Ţ. 
<<d) Colonelul Rusescu pe timpul cât a fost la Palat>>"* şi alţii .. Bă sesiza că se conturează şi mai mult divergenţele de păreri dintre cele trei curente 
Tot lonescu-Micandru mai preciza că şeful Serviciului Secret ave. existente în cadrul acestui partid. Primul curent era grupat în jurul lui Iuliu 
legătun mai curente "din lumea politică şi militară” cu: <<dl. Tătărescu (auzit), i Maniu, care milita pentru colaborarea cu organizaţia legionară; al doilea curent 
dl. Gafencu(auzit şi văzut odată vorbind), dl. Cădere Victor(auzit); dl. amird A era grupat în jurul dr. Lupu, iar al treilea în jurul lu: Mihalache, care era, în 
Păiş(auzit - că a fost şi la sediul S.S.), DI. Manoilescu(auzit)>>1%*. /[B. această perioadă, împotriva colaborării cu legionarii şi pentnu o apropiere de 
Aşa a ajuns Serviciul Secret să cunoască tot ce se discută sau se pune E fonele de stânga. În acest sens Serviciul Secret raporta că: <<La întrunirea 
la cale în cadrul conduceni Partidelor Naţional-Ţărănesc, Liberal sau altele 5“ foştilor conducători ai Partidului Naţional "Ţărănesc, care au participat la 
îndeosebi după 10 februarie 1938, când s-a instaurat dictatura carlistă. inaugurarea comunei model organizată de Ion Mihalache, din partea Basarabiei 
Prin aceste “antene”, Serviciul Secret ţinea la curent pe regele Card” au participat: Halipa, Bago, Crihan şi Holban... Cu această ocazie - continuă 
al II-lea, care încă din anul 1930 îi dăduse şefului Serviciului Secret "misiunfi raportul Serviciului Secret - s-a discutat într-o întrunire secretă tactica de 
strict confidenţiale" care vizau "dezmembrarea Partidelor Naţional Ţărănesc şii> acţiune contra guvernului şi a regimului politic actual (era vorba de dictatura 
Liberal". Unii dintre conducătorii acestora contribuiseră la alungarea regelui carlistă]: S-a admis în principiu, colaborarea cu Partidul Comunist din 
din ţară, cu ani în urmă. De altfel, în decursul domniei lui Carol al II-lea, E, România>> 
cunoscând prin intermediul Serviciului Secret divergenjele de păreri din cadnifie Serviciul Secret l-a mai pus în temă pe rege cu boicotul întreprins de 
ș Maniu cu ocazia vizitei sale la Londra şi Paris, cu poziția PN.Ţ. faţă de 
"9. măsurile luate în luna noiembrie 1938 împotriva căpeteniilor legionare 


Ă TE Arhiva MI, dos FD.nr 2. vol 126, f 74 


'% dem, vol. 13, f. 331. 
1% Arhiva M.L., dos. FA., nr. 20954, vol. 4, f. 9-12. 


104. Jbidem. 
19% Arhiva M.., dos. FA.. nr. 17474, vol. 4, f. 15 (verso). 


În ce pnveşte acţiunile liberalilor, Serviciul Secret stabilise că bi: 
"Partizanii lui Dinu Brătuanu, parte din ei încrezători în şef, unii complg E! 
dezorientaţi, iar alţii indiferenți, nu mai întreprind nici o acţiune politică”!%. p. 


19% Ibidem, f. 320. 


S4 


8) 


IL] 


d iZtea 


53 


_GRISTIAN TRONCOTĂ: 


MIHAIL MORYU iz 


La 10 februarie 1938 a fost instaurat în România un regim politic, 
numit iniţial în istoriografie "de dictatură regală"!*, şi mai recent "de autoritate 
monarhică sau al monarhiei active"!!0, care a durat până la 6 septembrie 1940 
În” opinia profesorului .loan Scurtu, acest regim a avut "un caracter 


''antidemocratic, hibrid, în care regele era figura dominantă, intervenind efectiv 


în activitatea de guvernare"!!! Pe aceste considerente "regimul instaurat de 
Carol al II-lea nu poate fi numit de «autentică dictatură», în care regele 
proclamat «capul statului» decide, iar miniştrii execută”. În perioada celor 21 4e 
luni cât a durat acest regim, s-a desfăşuri:t "un proces de consultare în care, de 
regulă, punctul de vedere al lui Carol al II-lea era acceptat de guverm”!"? 

În demersul nostru ne interesează rolul şi locul lui Mihail Moruzov și 
a] Serviciului Secret în angrenajul puteri:, poziţia faţă de Mişcarea Legyonară - 
cel mai temut adversar politic al regimului carlist - Şi cum s-a ajuns la sfârşitul 
fără glone al celui care timp de mai bine de 16 ani fusese "eminenţa cenuşie” a 


frontului secret din România 


PERMANENȚELE STATUIUI 


'* Apud Cristian Troncotă, Mihail Moruzov Şi Serviciul Secret de Informaţii al 
Armatei Române, ediția a II-a, revăzută şi adăugită, Bucureşti, Editura Evenirmetul 


Românesc, 1997, pp. 122-159 (cf. şi ediţia l-a, Bucureşti, Editura INI, 1996, pp. 129- 
173). 


9 Vezi: Lucrețiu Pătrășcanu, Sub trei dictaturi, Bucureşti, 1996. pp. 7-146: Eliza 
Campus, Criza politică a dictaturii regale, în "Studii şi articole de istorie”, vol. IV. 
1962, pp 3-33: Al. Gh. Savu, Dictanra regală 1938-1940), Editura Politică. 
Bucureşti, 1970; Florea Nedelcu, Viafa poiitică din România în preajma instaurăui 
dictaturii regale, Editura Dacia, Cluj, 1973. 


119 Joan Scurtu, Istoria României în anii 1918-1940. Evolupa regimului politic de la 
democraţie la dictatură Editura didactică şi pedagogică, R.A., Bucureşti, 1996. p 
164 


1, Ibidem 


| u'2Jbidem 


| ) J j i 6 ! j ; i 
Studiind cu atenţie memonalistica legionară, atât cea elaborată înainte 
de 1989 cât şi după, constatăm că numele lui Mihail Moruzov apare frecvent. | 
Şi este normal să fie aşa, având în vedere că însuşi Comandantul Mişcănii 
Legionare, Hona Sima, recunoscuse de la început că eroismul legionarilor "se * 
încleştase într-o luptă inegală cu tehnica poliţienească a lui Moruzov"!"?. 

Din Însemnările zilnice ale regelui Carol al II-lea aflăm că, înainte de 
instaurarea regimului personal, suveranul primea informaţii de la sursa "Haiduc". 
- numele conspirativ al prinţesei Lucia Caragea(confidenta intimă a reginei . 
Mana) - despre intenţule puciste ale Gărzii de Fier sau atentatele puse la cale de 
gardişt ce vizau suprimarea "Duduii"(Elena Lupescu). Chiar dacă regele Carol! 
al II-lea aprecia astfel de informaţii ca fiind exagerate nu pregeta totuşi să ia 
măsuri de stnctă supraveghere a legionarilor. Obsedat parcă de posibilitatea sau | 
iminenţa unor astfel de atentate, suspiciunile suveranului se manifestau chiar şi 
atunci când gardiştii stăteau cuminţi, percepând situaţia ca o " linişte înaintea 
furtunu”. Colonelul, devenit ulterior general, Gabriel Marinescu - prefectul! 
Poliției Capitalei(din 23 februarie 1937) - era consultat permanent în această. 
chestiune şi avea la dispoziţie fondun special destinate şi 200 de oameni gata de 
a interveni la nevoiel!?. 

Mişcarea Legionară a făcut obiectul preocupănlor lu: Mihail Moruzov 
şi ale Serviciului Secret începând abia cu anul 1938, odată cu instaurarea 
regimului autontar al regelui Carol al II-lea. Documentele de arhivă atestă, fără 
dubiu, că s-a produs atunci o nouă reorganizare a Serviciului Secret. S-a întănt 
în special Secţia a Il-a Contrainformaţii, ce a preluat o serie de probleme 
politice care până atunci erau de competența Corpului Detectivilor!'* din 


"3 Horia Sima, Sfârşitul unei domnii sângeroase(10 decembrie 1939-6 septembrie 
1940), ediţia a II-a, Miami Beach, Colecţia "Omul nou", 1990, p. 30. 


Vezi Carol al II-lea, Între datorie şi pasiune. Însemnări zilnice, vol. 1, 1904-1939, 
Ediţie îngrijită de Marcel-Dumitru Ciucă şi Narcis Dorin lon, Editura Silex, 
Bucureşti, 1995, pp.150-152. 

Corpul Detectivilor era o structură în cadrul Siguranţei, înființată în anul 1931, prin 
reorganizarea Brigăzilor centrale de siguranţă. A desfăşurat activitate de culegere a 
informaţiilor prin toate procedeele: agentură secretă, filaj, supraveghere, interceptăni 
telefonice şi de corespondență etc. Avea, de asemenea, atribuţii în domeniul prevenini 
şi descoperirii infracțiunilor contra ordinii publice şi a siguranţei statului. Era 
subordonat nemijlocit Direcţiei Poliţiei de Siguranţă, fiind organul ei informativ de 

teren, de căutare şi culegere a informaţiilor. Îşi desfăşura activitatea/Cu precădere în 
Capitală, dar acţiona uneori şi în provincie prin echipe volante. C.D. era organizat pt 
erupe, secțiuni, echipe şi birouri. Grupa | urmărea organizaţiile şi partidele de dreapta 


Ma 


Î Ă Î )) | 57 h N 


i iguranţa statului. În cadrul Grupei a III-a din Secţia a [l-a Contrainformaţii 


i funcţiona subechipa care se ocupa de "extrema dreaptă", în sensul că procura 


"informaţii despre activitatea partidelor şi organizaţiilor politice interzise prin 
îi Decretul-lege din 31 martie 1938'*, printre care: Mişcarea Legionară, Corpul 


"Pi Studenţesc Legionar, Partidul Naţional-Socialist din România(Ştefan 
i Tătărescu), Partidul Muncitoresc Creştin, Uniunea Naţională a Studenţilor 


î Români, Corpul legionar Moţa-Marin(Alexandru Cantacuzino), Corpul 


i foștilor militari etc." 


ip Cu toate acestea, şi avem în vedere documentele elaborate de Serviciul 


Secret, adică notele, rapoartele, buletinele şi sintezele despre Mişcarea 


Legionară, în perioada februarie 1938-septembrie 1940, lipsesc din unităţile 
“arhivistice unde ar fi trebuit clasate, ceea ce presupune că ele au fost vizate în 
primul rând de Mihail Moruzov atunci când a procedat în noaptea de 5 spre 6 
septembne 1940 la distrugerea unor matenale. Ne gândim că ele conţineau 
obabil listele cu agenţi speciali sau surse ocazionale din rândul legionarilor, 
eventual date compromiţătoare despre membn marcanţi ai Gărzii de Fier. Nu 
fost greu lui Moruzov să intuiască faptul că evenimentele din 3-5 septembrie 


| 11940, care au contnbuit decisiv la prăbuşirea regimului carlist, şi numite de 
i pnncipalii protagonişti - generalul Ion Antonescu şi Horia Sima - "revoluţie 


A iti 


"şi extrema dreaptă, asociaţiile fără scop lucrativ, sectele religioase nerecunoscute 


ali legal, corpurile profesionale şi lojele francmasonice. Grupa a Il-a(mai numită şi 


E Brigada Mobilă) se ocupa cu cercetarea infracţiunilor de drept comun(în special 
e Dă furturi, tâlhănii, falsuri etc.). Grupa a III-a supraveghea organizaţiile şi partidele 
er politice ale minorităţilor naţionale(maghiară, germană, bulgară, ucraineană, rusă. 


în evreiască etc.) suspecte că desfăşoară acţiuni contra intereselor statului. Grupa a IV-a 


5 urmărea mişcănle şi partidele politice de stânga şi extrema stângă. Grupa a V-a avea 
îî* atnbuţii exclusive de filaj. Grupa a VI-a avea în preocupări paza familiei regale şi a 
za! inalților demnitari. C.D. a mai avut în schema de organizare şi două echipe speciale: 
5 "una care se ocupa de problemele economice şi a doua autorizată cu interceptările 
3». telefonice. Această din urmă echipă a funcţionat în localul Societăţii Anonime a 
er Telefoanelor, iar interceptările erau solicitate de Direcţia Generală a Poliţiei, Direcţia 
3 +: Poliţiei de Siguranţă, Serviciul Secret, Marele Stat Major, Parchetul Militar şi Civil. 
3 "Monitorul Oficial”, nr. 75 din 31 martie 1938. 

îvii* Arhivele Naţionale ale României, Bucureşti, fond P. C. M.-S. S. L.: Politica internă, 
î + dosar nr. 12/1938, f. 349 (În continuare, se va cita: Arh. N.C. = Arhiva Naţională 
Istorică Centrală). 


9 — — 


58 59 


legionară"!!! vor duce la instalarea unui guvem cu participarea und considerat necesare aceste precizări întrucât ne vom referi în continuare de mai 


reprezentanţi ai Mişcării. Într-o atare situaţie, Mihail Moruzov a raţionat şi apa “mute ori-lA acest text. 
a acţionat în consecinţă: documentele care-i puneau pe legionan într-o postuii e Memonialiştii legionan auton ai celor două volume de la Aiud!'? 
incomodă trebuiau distruse. -A apreciau că Mihail Moruzov ar fi fost un "regizor" şi "uneltitor mârşav la 
„_ Pentru a avea o imagine cât mai apropiată de adevărul istoric asupni porunca Palatului”, şi că împreună cu Ernest Urdăreanu juca rolul de "prime 
raporturilor dintre Mihail Moruzov şi Mişcarea Legionară, dar şi pentru viori în orchestra odioasă a regelui”, sau chiar că devenise la un moment dat 
încerca o delimitare a ficţiunii de adevăr, va trebui să apelăm, pe de o parte, i “Conducătorul ocultei Palatului”. La rândul lui, Horia Sima menţiona că 
izvoarele memonalistice legionare chiar dacă acestea sunt uneori contradicton Moruzov împreună cu Urdăreanu, Elena Lupescu şi Carol al II-lea formau 
şi tendenţioase sau suspecte de a ascunde un interes politic, iar pe de altă pa "permanenţa statului”, în sensul că rămâneau puternici pe poziţiile lor în vreme 
va trebui să le coroborăm şi să le confruntăm cu alte surse memonialistice şi dai ice oamenii politici se succedau la guvern. În opinia aceluiaşi memorialist, 
atestate documentar. Memonialistica legionară este bogat reprezentată, ca d 'Moruzov era "un misterios personaj" care ar fi "exercitat o imensă putere în 
altfel şi istonografia problemei, fapt pentru care nu emitem pretenţii d 


stat"!?, şi "unul dintre intimii Palatului". Prin sintagma "permanenţele 
exhaustivitate. Vom avea în atenţie, însă, doar lucrările cele mai semnificati statului”, Horia Sima înţelegea "un cadru imuabil al statului de care depindea 


şi recent apărute. 1 'angrenajul lu", iar "Moruzov era unul dintre aceşti favoriţi"!”. Într-un alt pasaj 

Înainte de a intra în fo iul problemei să mai amintim că legiona Horia Sima revine şi precizează că în contextul evenimentelor de la sfârşitul 
arestaţi de regimul comunist şi internaţi în penitenciarul Aiud au fost supuşi lunii august şi începutul lunii septembne 1940 "s-a verificat că el [Moruzov- 
timpul detenţiei la reeducarea prin "autoanaliză""'*, în urma căreia s-a produsfie nn.),î împreună cu Niky Ştefănescu nu aparţineau «permanenţelor statului» cum 
voluminoasă lucrare în două volume cu ferecături metalice, scriere olografiăi îşi imaginau”, întrucât "ei trăiau în lumea zeilor de jos în timp ce în Olimp 
şi numeroase picturi în acuarelă, ce constituie o prezentare caricaturizată a unge :guvena numai treimea Regele-Urdăreanu-Elena Lupescu"? Raporturile dintre 
momente şi personaje din istoria Gărzii de Fier, în care se simte din plin roi işcarea Legionară şi "triada" din conducerea statului mai sunt descnise de 
"educatorilor" comunişti. Cu toate acestea, lucrarea - care începând cu lur ona Sima în felul următor: "Toate «permanenţele» statului, în frunte cu Regele, 
martie 1995 este publicată în foileton, sub titlul "Legionari despre Legiune”, 55. jucau cu cărţi măsluite. Voiau să înhame mişcarea la carul regimului pentru a-l 
coloanele revistei săptămânale "Timpul" - conţine şi unele puncte de vede scoate din prăpastia în care căzuse, fără să se gândească la ţara şi suferinţele ei 
despre poziţia lui Moruzov în structura de putere a regimului carlist. A Când însă erau descoperiţi, aşa cum procedasem eu cu demisia mea, atunci 


dădeau înapoi. În sinea lor se simțeau vinovaţi şi îmi dădeau dreptate, dar nici 


îi 
i Al 


"7 Vezi: Mareşalul lon Antonescu, Istoria mă va judeca, scrieri inedite, stul 
“introductiv de general-maior Mircea A gapie. Documente selectate şi pregătite pent 
tipar de maior Constantin Hlihor, Bucureşti, 1993, p. 163, Horia Sima, op. cit, 
434. Lucrețiu Pătrăşcanu, primul teoretician care a analizat, e adevărat dintr 
perspectivă marxistă, regimul de dictatură regală, aprecia că evenimentele din 38 
septembrie 1940 nu pot fi considerate ca o "revoluţie legionară”, întrucât a fost 
realitate, o ridicare spontană de protest a unor largi categorii sociale nemulţumite 
politica regelui Carol al II-lea, iar generalul lon Antonescu şi câțiva legionari 
insinuat în calitate de conducători ai acestor revolte. Mişcarea Legionară - în opini 
aceluiaşi autor - era la acea dată prea mult slăbită şi fără influenţa în mase pentru 
fi capabilă să organizeze o revoluţie.(Lucreţiu Pătrășcanu, op. cit., p. 124 şi urm)” 2 ibid .. 

nt, Vezi pe larg la: Constantin Aioanei, Cristian Troncotă, Modelul reeducării pe Pe 
autoanaliză Aiud şi Gherla 1960-1964. în: "Arhivele totalitarismului”, nr. 2/19 Ibidem, p. 221. 
pp. 60-73. "+ Ibidem, p. 426 


"În legătură cu istoria Mişcării Legionare scrisă la Aiud de către cei aflaţi în ultimii 


ani de detenţie, colectivul de coordonare al lucrării a beneficiat de concursul unui 
număr important de colaboratori: 64 redactori, 15 deţinuţi care au conceput ilustraţia, 
34 graficieni, 3 corectori(probabil care au stilizat şi concentrat textele) şi $ auton ai 


basoreliefului de pe copertă. Numele lor figurează în deschiderea cărții. ("Timpul”. 
„an VI,nr. 11, 22-29 martie 1995). 


ij 


1 "Timpul", nr 7/1996, pp. 12-13. 
î P:! Horia Sima, op cit. p. 395 


i 


0 Ş LG . 1 


îi  Înce priveşte rolul lui Ernest Urdăreanu în angrenajul puterii, mult mai 
* important decât cel al lui Moruzov, este atestat şi documentar. Să amintim mai 

"întâi nota din 3 mai 1940 întocmită de Moruzov în legătură cu întâlnirea şi 
discuţiile purtate cu maiorul dr. Wagner. Când ofiţerul german I-a întrebat pe 
5 Moruzov - din însărcinarea lui Canaris - dacă România va accepta un sprijin 
î armat german în cazul în care anglo-francezii vor distruge zonele şi 
5 stabilimentele petrolifere, şeful Serviciului Secret îi răspunde că problema 
E "depăşeşte cadrul atribuţiilor sale" şi nu-şi permite să o discute. Canaris ştia prea 
bine limitele de competenţă ale unui şef de serviciu secret de informaţii, dar i s-a 
sdresat lui Moruzov în speranţa că-l va îndruma spre acea persoană cu care se 
i putea discuta problema, şi în acelaşi timp îi oferea garanţii de păstrare a 
secretului. Cu ocazia celei de a doua vizite la Bucureşti a amiralului Canaris, 28 
mai 1940, acesta a avut întrevederi, atât cu Moruzov - căruia îi pune la 
ÎI dispoziţie informaţii despre dispozitivele Armatei Roşii la graniţa cu România 
dar a discutat şi cu Ernest Urdăreanu un set de cu totul alte probleme. Apoi, 
Canaris l-a rugat pe Moruzov să-i transmită mareşalului Palatului întreaga sa 
compasiune şi să-l asigure că, ori de câte ori va veni în România va discuta 
Separat cu Urdăreanu "chiar şi pentru câteva minute”, întrucât acest lucru este 
absolut necesar”. Din consemnările zilnice ale regelui Carol al II-lea ni se 
dezvăluie că Urdăreanu şi Canaris discutau chestiunile ce țineau de noua 
orientare politică a României, respectiv apropierea de Germania'*. De 
asemenea, din Raportul întocmit de von Killinger la 28 iunie 1940 rezultă că în 
momentul în care emisarul german i-a prezentat lui Moruzov punctul de vedere 
“al Reich-ului privind atitudinea României - de a ceda - faţă de agresiunea 
sovietică, şeful Serviciului Secret îi recomandă o întrevedere cu Urdăreanu, 
'confidentul regelui", ceea ce înseamnă că nu era de competenţa sa să se 


nu cutezau Să facă pasul decisiv, încredințând guvernul mişcării, de teamă să nu. 
piardă controlul puterii"""*. Mihail Sturdza, cel care a îndeplinit funcţia de 
ministru al Afacerilor Externe în guvernul naţional-legionar afirma şi el că 
"Moruzov era până la aşa punct intim cu Carol, încât beneficia de prerogativă 
atât de rar acordată, de a-l întovărăşi la toate vânătorile regale". Cel mai. 
prohfic memonalist legionar din ultimii şase ani, doctorul Şerban Milcoveanu,| 
prezent deseori în publicistică cu dezvăluiri "şocante", apreciază că printre 
"permanenjele statului” s-au numărat Elena Lupescu, Ernest Urdăreanu, Mihail! 
Moruzov, Gabniel Marinescu şi Jean Pangal!. ui 
Se pot considera toate acestea suficiente exemple pentru a reliefa că: 
Mihail Moruzov a fost perceput de memorialiştii legionari ca o personalitateli 
importantă, dar şi de temut, a regimului carlist, ceea ce corespunde adevărului. 
Ficpiunea s-a cuibărit doar în relatările acelora care au căutat cu tot dinadinsul” 
să-i supradimensioneze puterea, plasându-l nemeritat pe locul celor care luau 
sau sugerau decizule. Desigur că plasarea lu Moruzov în rândul "primelor 
viori, mai poate fi perceput, fără să se forţeze lucrurile, ca având mai degrabă! 
un rol consultativ şi de execuţie. 

Oncum, interesantă este disjungerea pe care Comandantul legionanilor 
o face între Moruzov, pe de o parte, şi Ernest Urdăreanu şi Elena Lupescu pt 
de altă parte. Faptul că în perioada regimului carlist situaţia Elenei Lupescu 
devenise "mai tare decât oncând", îl remarcase şi fruntaşul naţional-ţărănist! 
Valer Pop, care, pe acest considerent a şi avut curajul să-i declare limpede 
suveranului, în audiența din 23 iulie 1940, că "regimul totalitar în România este 
numai o formă fără conţinut, mai mult o parodie decât o realitate"!2%. Moruzo 
avea o altă opinie despre rolul Elenei Lupescu printre factori de putere. Ea 
rezultă din următoarea replică pe care şeful Serviciului Secret se pare că i-ar fi 
servit-o lui Honia Sima, şi care avea, desigur, scopul de a o proteja pe favorita [5 pronunţe într-o chestiune de maximă gravitate pentru soarta țării. Mihail 
suveranului: "Dacă doamna Lupescu nu se amestecă în afacerile statului, e o fi Moruzov nu era omul care să paseze problemele importante de a căror 
chestiune particulară a Regelui"!>. ÎN rezolvare putea să profite în consolidarea propriei poziţii, dar efectiv chestiunea 
 lidepăşea limitele de competenţă. E adevărat că acelaşi document mai atestă şi 
25 Jpidem, p. 314 | să "faptul că von Killinger discutase timp de 4 ore cu Moruzov câteva probleme 
SI alge za importante, printre care şi aceea a constituirii în România a noului Partid al 

'% Mihail Sturdza, România şi sfârşitul Europei. Amintiri din jara pierdută, Fronde, .- 
Alba-Iulia, Paris, 1994, p. 175 i Ră 
121 Vezi Dr. Şezban Milcoveanu, Corneliu Z Codreanu altceva decât Horia Sima, vol. 

1, Bucureşti, 1996, p. 110. 


J 
4 


E W, Carol al Il-lea, jnire datorie şi pasiune. Însemnări zilnice, vol. 2, 1939-1940, Ediţie 
1% Valer Pop, Băâălia pentru Ardeal, Editura Colosseum, Bucureşti, 4991, p. 56. + îngrijită de Marcel-Dumitru Ciucă şi Narcis Dorin Ion, Casa de editură şi presă 
'* Hona Sima, op. cit, p. 314. "Şansa", Bucureşti, 1996, pp 178-179 


— 


62 
Națiunii”. Chestiunea era de competenţa lui Moruzov, numai în măsura în 
care, în calitate de director general al Serviciului Secret, trebuia să cunoască din 


monarhului. 

» Carol al II-lea recunoaşte, la un moment dat, că într-o problemă de stat 
- numirea unui ministru - a "adoptat ideea Duduii". Au fost şi situaţii de mare 
tensiune politică pe plan intern şi în relaţiile internaţionale, ca de exemplu în 


ziua de 11 aprilie 1939, când, după ce a primit rapoartele miniştrilor, Carol al Il- Ș. 
RE se Ș : ri i credinţa şi dragostea ce mi-a arătat-o în acest timp, fiind stâlpul moral de care 


“am putut să mă reazem în toate aceste clipe grele. El, pentru incontestabila 
muncă depusă în serviciul meu şi al ţării”. Şi parcă în completarea acestor 
însemnări, Pamfil Șeicaru ne dezvăluie: "Regele Carol al II-lea, în afară de 
. “Siguranţa generală, de Biroul 1 de la Statul Major, unde elementul cel mai 
i preţios era Mişa Moruzov, dispunea şi de un Serviciu Secret personal[ condus 
de Ernest Urdăreanu - n.n.], aşa cum Elena Lupescu îşi formase un serviciu 


lea a purtat "o lungă discuţie cu Urdăreanu şi Duduia asupra situaţiei generale", 
Urdăreanu era de părere că România trebuia să-şi aranjeze situaţia faţă de 
Germania pentru a putea rămâne neutră într-un eventual conflict, iar în cazul 
unui atac german armata română n-ar fi putut rezista mai mult de două luni. El 
era convins că dacă germanii "nu vor fi atacați direct, nu vor mişca". Câtă 
influenţă au avut aceste evaluări, făcute de Urdăreanu, ne mărturiseşte însuşi 
Carol al II-lea: "Duduia şi cu mine suntem de altă părere, deşi recunoscând 


dreptatea premiselor sale, consider totuşi că e ceva ce lipseşte şi care este Ș 
peremptoniu pentru răsturnarea logicii mele. N-o pot formula încă, dar o simt 
în subconştientul şi în sufletul meu şi o simt foarte puternic”. Trei zile mai târziu, 


imediat după aflarea  declaraţilor anglo-franceze privind garantarea fără 
reciprocitate a independenţei României, Carol al II-lea s-a consultat mai întâi cu 
miniştrii, Armand Călinescu şi Grigore Gafencu, după care a analizat situaţia şi 
orientarea politicii externe faţă de Germania cu Ernest Urdăreanu. Intors la 
culcare "discuţia a continuat cu Duduia”. Câtă competenţă avea favorita regelui 
în probleme de strategie şi politică militară e mai puţin important, dar cert 
rămâne faptul că nu numai Carol al al o consulta, ci şi ei îi plăcea să se 


131 La 21 iunie se promulgase 0 lege prin care Frontul Ristea Nijidiiale și se 


transforma în partidul unic, totalitar, Partidul Națiunii. Circulara nr. 1 a Partidului 
Națiunii mai arăta că regele este conducătorul suprem al acestui partid, declarat 


statului major al partidului, iar la 5 iulie Ion Gigurtu a devenit el şeful acestui stat 
major. În aceeași circulară se prevedea funcţionarea mai departe a gărzilor naţionale 
sub conducerea generalului Petre Georgescu(apud Eliza Campus,Criza politică a 
dictaturii regale, p. 14). 


+ 


63 


amestece unegfi în problemele de stat. Următorul pasaj din mărtunsinle lui 


Carol al II-lea este elocvent: "Pe la 16, Duduia telefonează că trebuie neapărat 


timp orice demers politic pentru a fi măsură să analizeze efectele pe plan intern | Li mă vază Începe a discuta despre tema lui Urdăreanu, pare că el a convins-o, 


şi internaţional, iar pe baza lor să-şi fundamenteze măsurile de siguranţă. La fai! 
trebuie înţelese toate celelalte demersuri ale lui Moruzov, când îl găsim cu un Ș 
pas înaintea diplomaţiei. Nu el concepea politica externă sau internă a României, 
dar avea calitatea de a anticipa şi cunoaşte din timp intenţiile politice ale; Ş Ie Ea Sa pei = 
9 Emest Urdăreanu erau oamenii cei mai apropiaţi şi de încredere este următorul: 
î*După masă, [joi 6 iunie - n.n.], confer încă Duduii şi lui Urdăreanu 
"sComanderia Pentru Merit», Duduii, însemnul special pentru doamne, dar în 
"briliante, foarte frumos lucrat de Weiss. Am convingerea că din toate decoraţiule 


“atit a pisat-o. Discuţia devine amară şi eu mi-am pierdut cumpătul, îmi pare rău. 
Eii i-a fost teamă că în Consiliul de astăzi(15 aprilie 1939 - n.n.], se vor lua 


tărâri definitive asupra viitorului”. Dar pasajul cel mai semnificativ din 
mnările zilnice ale regelui Carol al II-lea, ce atestă că Elena Lupescu şi 


te le dau, acestea sunt cele mai meritate. Ei, pentru nesfârşitul devotament, 


'seoret de informaţii”. În faţa acestor atestări documentare, orice încercare de a-l 
plasa pe Moruzov printre intimui, ori oamenii de încredere ai regelui Carol al Il- 


! Jea în sensul că se implica în luarea deciziilor sau că le putea influenţa ori sugera, 
Ş i or fi total ineficiente în stabilirea adevărului istoric, iar despre cei care au făcut 
deja acest lucru, putem afirma că s-au lăsat să mult seduşi de ficțiune. 


ir: 


4. CRIME ŞI ATROCITĂȚI 

pă. 

4 O altă problemă ce trebuie să ne reţină atenţia la acest capitol se referă 
la cnmele săvârşite, atât de partea legionarilor cât şi de cea a puterii, şi care a 
| fost poziţia sau implicarea lui Mihail Moruzov şi a Serviciului Secret în astfel de 
| evenimente. 


În perioada regimului "monarhiei autoritare”, pe scena politică 


românească s-au petrecut într-adevăr câteva evenimente de o cruzime greu de 
E FEZA ; Calificat. La 28 noiembrie o echipă de legionari a încercat să-l asasineze pe 
instituţie de drept public. Tot în ziua de 21 Ernest fost ful 

e e ag unic Erste UIOBIGarE 21054 Mii îipe | Flonan Ștefănescu-Goangă, rectorul Universităţii din Cluj. În atari împrejurări, 
regele Carol al II-lea, impresionat şi de faptul că Hitler îi sugerase - în timpul 


iMzitei de la sfârşitul lunii noiembrie 1938, la Berchtesgaden - aducerea 


E GA 


legionanilor la putere, ceea ce echivala cu prăbuşirea regimului instaurat 
februarie 1938, a decis măsuri represive contra Gărzii de Fier. În noaptea 


29130 noiembrie 1938 au fost omorâţi de jandarmi - sub motivul "fugii de ş 


escortă” -, Corneliu Z. Codreanu, asasinii lui 1.G. Duca, aşa-numiţii "Ni cadoife 


A 


Şi asasinii lui M. Stelescu, "Decemvirii”, în timp ce erau transportaţi cu | 
camion de la "inchisoarea Râmnicu Sărat la penitenciarul Jilava de lânş 
Bucureşti'?. Pentru a-şi răzbuna Căpitanul, un grup de legionari conduşi 
avocatul Miti Dumitrescu l-a asasinat în ziua de 21 septembrie 1939 pe p 
ministru Armand Călinescu'*. În replică, regele, după ce a numit imediat (ă 
nou preşedinte de Consiliu, în persoana generalului Gheorghe Argeşeanu, a | 
măsuri drastice împotriva Mişcării Legionare, în urma cărora au fost ucise fă 
judecată în jur de 500 de persoane'". Acestea sunt pe scurt faptele, să veda 
ce spun izvoarele memonalistice legionare şi câtă veridicitate li se poate acori 
prin confruntarea cu alte surse, în legătură cu implicarea Serviciului Secret Și 
lu: Mihail Moruzov. 


Să consemnăm mai întâi că despre implicarea şefului Servicului Sec SIL. 
în asasinarea lui Comeliu Z. Codreanu, avem, în afara memorialisticii legionarii aj 


informaţii contradictoni ce rezultă din însuşi comportamentul şi afirmaţiile 
Moruzov. Semnificativ în acest sens este următorul pasaj din declaraj 


colonelului Gheorghe Petrescu dată la 15 februarie 1941 în faţa judecătorilor d i 


instrucție: "Moruzov a plecat la Londra, însoţind pe fostul Rege Carol al Il 
în vizita oficială făcută la 29 noiembrie 1938. S-a înapoiat la Bucureşti(o zi dup 
întoarcerea Regelui), adică în ziua când după amiaza s-a anunţat la radi 
asasinarea Căpitanului(C.Z. Codreanu) şi a celorlaţi legionari. În după amiai 


zilei, la Serviciu, îl găsesc pe Moruzov extrem de agitat, foarte nervos şi-i 


spune că oamenii noştri politici de la conducere şi-au pierdut capul şi ţ 
«asasinatul acesta constituie cea mai mare greşeală politică de când exis 
România». După câtva timp, de la un fost şef al meu, care se întâlnise q 
Moruzov întâmplător, aflu că Moruzov a afirmat că asemenea acte sunt d 
multe on necesare şi corpului omenesc, sacrificând un membru, pentru a sal 


7 Vezi "Universul" din 2 decembrie 1938. 

1%. Vezi "Universul" din 23 septembrie 1939. 

154 Vezi pe larg Ştefan Palaghiţă, Garda de Fier spre reînvierea României, But 
Aires, 1951, pp. 110-113; Paul al României, Carol al Il-lea. Rege al Români 
Bucureşti, Editura Hokding Reporter, 1991, pp. 202-205; Mihail Sturdza, op. cit., p 
159-160; Legitimiratea asasinatului în masă, în "Gazeta de Vest", nr. 22/1993, pp 


36-37; Legionarii împuşcaţi la drumul mare, în "Gazeta ap nr. 26/1993, pp 
13-18. 


i setez iri _ za) 


65 


Testul şi viaţa individului(parafrazând Evanghelia). Când a fost sincer Moruzov 
2 unei când a făcut afirmaţia de mai sus, sau în urmă, când a făcut una 
ontradictorie ? În orice caz, nu cred că el să fi avut un rol direct în hotărârea 
'de'asasinare care se pare că s-a luat în lipsa lui"!35. 
Dim. Deci, nici colonelul Gheorghe Petrescu, unul din intimii colaboratori 
'ai ui Moruzov şi cel ce îndeplinise misiuni informative de extremă dificultate în 
E Beneficiul statului român, nu ştia adevărul. Din relatările sale fiecare putea să 
“înțeleagă ce vrea, după cum le dictau interesele, câmpul imaginaţiei şi al ficţiunii 
fiind larg deschis. Eugen Cristescu, cel ce i-a succedat lui Moruzov la 
“conducerea S.S.I. şi care ne-a lăsat câteva pagini critice despre activitatea şi 
personalitatea fostului şef al Servicului Secret, s-a situat de partea celor care nu- 
i/toncepeau în afara evenimentului. “În perioada de represiune a Mişcării 
„egionare, 1938-1939 - spune Eugen Cristescu -, aceştia[Niky Ştefănescu şi 
Gheorghe Comşa transferați de la Serviciul Ceai la Corpul Detectivilor din 
Siguranţă - n.n.], cu autorizarea şi îndemnul lui Moruzov, care urmărea să 
dapteze grațiile lui Călinescu, întrebuinţează violenţa sub toate formele, 
ngând până la suprimarea mai multor conducători legionari, sub acopenrea 
adării de sub escortă» sau a «sinuciderii prin ştrangulare»"!*. 
ir Doctorul Şerban Milcoveanu, unul dintre cei mai importanţi 
memonialişti legionan în viaţă, deşi nu formulează clar, sugerează totuşi, în 
din confesiunile şi analizele domniei sale, că o parte din răutăţile care s-au 
petrecut în societatea românească din acea perioadă au avut la bază colaborarea 
idintre Mihail Moruzov şi Horia Sima, aspect asupra căruia vom reveni într-un 
ibcapitol separat. Aici ne reţine atenţia menţiunea că: "în noiembrie 1938, prin 
ezlănţuirea anarhiei în Transilvania, Horia Sima a oferit lui Mihail Moruzov, 
justificarea executării lui Corneliu Z. Codreanu, ca presupusă singura soluţie de 
stopa aşa zisa«ordine publică»"!*. Deci o teză foarte apropiată de cea 
formulată de Eugen Cristescu. Autorii lucrării publicate sub titlul "Legionani 
idespre Legiune", se pare că şi-au "însuşit" şi ei aceeaşi viziune: "Prin serviciul 
îlui: Moruzov, Carol al II-lea avea asigurarea că Horia Sima şi-a dus la 
îndeplinire misiunea ce-i fusese încredinţată, de a provoca condiţii favorabile 
- justificăni ucideri lu: Codreanu şi, că, deocamdată, nu vor întrepninde nimic 


DIArh SRI, fond "Y", dosar nr. 20954, vol. 21, î. 24. 


Eugen Cristescu, Organizarea şi activitatea Serviciului Special de Informaţii, în 
Cristian Troncotă, Eugen Cristescu, asul serviciilor secrete româneşti. Memorii, 
1916-1944, Bucureşti, Editura Roza Vântunlor, 1995, p. 145. 

» "Învierea" nr. 4/1994, p 98 


„sas ese a 


a 


66 


altceva". Editorul acestui text pare şi el convins de implicarea lu: Moruzov în 
asasinarea Căpitanului Gărzii de Fier. Ca argument, invocă nota din ll mai 
1949, redactată de un informator al Secuntăţu, care stătuse în celulă cu Ion 
Gigurtu şi în care se relata că fostul ministru "condamnă pe Sima, pe care-l. 
consideră un criminal, ce, împreună cu Moruzov, ar fi omorât pe Codreanu, 
care poate era cinstit"!*. Prin urmare, afirmaţiile lui lon Gigurtu aflat în detenție E 
par pentru unii credibile pe considerente că nu ştia cu cine stă de vorbă, iar în i 
calitatea sa de fost preşedinte al Consiliului de Miniştri era îndreptăţit - fapt 
pentru care i se acordă credibilitate - să cunoască multe din culisele puteri. 
Pentru a păstra echilibrul, să notăm că Horia Sima a negat orice amestec al său. 
în provocarea evenimentelor anarhice din Transilvania care au fost luate ca 
pretext de către putere pentru asasinarea lui Codreanu. | 
Într-o lucrare publicată recent, doctorul Şerban Milcoveanu reia ș 
analizează mai pe larg conjunctura în care s-a produs asasinarea lui Codreanuli 
şi represiunea asupra Mişcării Legionare. Mai întâi, domnia sa precizează că 
"În tabăra Puterii de Stat, Armand Călinescu, Victor Iamandi, Gavril 
Marinescu, Mihail Moruzov şi Niky Ştefănescu concepeau progresia în tra 
etape: a) etapa lagăre-închisori, b) etapa asasinăni lui Corneliu Z. Codreanu: 
Stat Major Legionar, c) etapa masacrării în masă a tuturor legionarilor din 
lagăre şi din libertate"! Apoi, autorul fixează în timp şi data când şefii» 
Serviciului Secret ar fi conceput planul: "Complotul de uzurpare a conduceri, 
deci de eliminare a conducerii legionare, Corneliu Z. Codreanu-ing. Gh. Climt 
era pregătit de Mihail Moruzov mult înainte, dar practic şi concret a început în 
iunie 1938 şi a fost identificat şi demascat în iulie 1938"1*. Coroborând cel 
două texte şi ţinând cont de faptul că primele arestări masive în rândurile ă 
Mişcării Legionare şi internarea în penitenciarele de la Tismana, Dragomirna ș 
Miercurea-Ciuc s-au făcut la 17 aprilie 1938 - după cum ne spune acelaș Ă 
autor'? - precum şi de condamnarea lui Codreanu prin procesul din 25-27 ma 
1938, înseamnă că Mihail Moruzov nu a fost implicat, cel puţin în primi” 
secvenţă a planului de represiune contra legionarilor, respectiv "etapa lagăre 


si 


i 


"E "Timpul", nr. 5/199%,p.1l. 


'% Ibidem, nr. 6/1996,p. 13. 


140 Dr. Şerban Milcoveanu, Corneliu Z. Codreanu altceva decât Horia Sima, vol. |, p 
36. 


'41 Ibidem, p. 9%. 
112. Ibidem, p. 36 


az Pee] . 


67 


închisori”. Există însă şi un alt pasaj din aceeaşi lucrare în care doctorul Şerban 
Să Milcoveanu - reproducând o informaţie aflată se pare de la un martor ocular - 
i. ne sugerează că Moruzov n-ar fi fost implicat nici în a doua etapă a represiunii, 


respectiv asasinarea lui Codreanu şi a Statului Major Legionar. Iată textul: 


i "Aproape patruzeci de ani mai târziu am aflat de la Amedeu Bădescu de faţă la 


discuţie că «executarea» lui Corneliu Z. Codreanu a fost decisă în dimineaţa de 


“1 octombrie 1938 în imobilul Ministerului de Justiţie de Armand Călinescu şi 
i. Victor lamandi, cu justificarea: «Englezii i-au dat lui Hitler mână liberă în 
România. Aceasta înseamnă că va trebui să-i dăm drumul lui Codreanu şi cu 
- popularitatea lui ajunge la guvern în câteva luni. Codreanu trebuie să dispară 
* înainte ca Acordul de la Miinchen să-şi facă efectele în România»"!“. Dacă e să 
|. dăm credibilitate acestei afirmaţii, înseamnă că decizia de asasinare a lui 
“Codreanu poate fi pusă în responsabilitatea lui Armand Călinescu - la acea dată 


Preşedinte al Consiliului de Miniştri - şi lui Victor lamandi, ministrul de Justiţie, 


- sub presiunea evenimentelor internaţionale. Cu toate acestea, autorul revine 


imediat şi, în contextul dezvoltării tezei potrivit căreia "regele Carol II era nu 
numai un mare imoral, corupt şi vicios, dar şi un mare instabil”, ajunge la 
'concluzia că "Armand Călinescu, Mihail Moruzov - nu fără consensul lui Victor 
'lamandi, Gavnlă Marinescu, Niky Ştefănescu şi poate Jean Pangal - au 
„conceput începerea războiului civil dintre Stat şi Naţiune pentru a-l obliga pe 
lex-regele Carol II să nu-şi schimbe hotărârea şi să rămână la executarea lui 
Corneliu Z. Codreanu"!*. Plasarea lui Mihail Moruzov în rândul celor care l-ar 


i fiinfluenţat pe regele Carol al II-lea să ia decizia eliminării Căpitanului ni: se 
- Ipare nejustificată, nu numai pentru că vine în contradicţie cu textele citate 
anterior, ci mai ales pentru că trebuie să se ţină cont că la acea dată şeful 
«Serviciului Secret nu se afla în țară, el revenind - după cum am văzut că rezultă 
 sdin relatănle de necontestat ale lui Gheorghe Petrescu - abia a doua zi după 
|. „producerea asasinatului. 


Dar lucrarea doctorului Şerban Milcoveanu ne mai oferă şi un alt 


- iargument - în opinia noastră cel mai solid - prin care Moruzov ar trebui mai 
“ “degrabă exclus decât implicat în luarea on influențarea deciziei de asasinare a 
“lui Codreanu: 


"În vara 1946, diplomaţii Victor Rădulescu-Pogoneanu şi Gngore 


> Niculescu-Buzeşti mi-au pus sub ochi să citesc următorul pasaj din memoriile 


'% Ibidem, p. 126. 
'* Ibidem, p 127 


lui Armand Călinescu, găsite la 23 august 1944 în casa de fier a locuinţei de la 
Băneasa a generalului |. Antonescu. 
Citez ce am văzut cu ochii mei: 
“Gavnlă la mine: Codreanu şi Maniu. 
Eu: Numai Codreanu, Maniu nu». 
Data textului: «28 Noiembrie 1938». 5 
Nu există decât o singură interpretare şi o singură concluzie. Ex-regele 
Carol II a vrut asasinarea lui luliu Maniu odată cu asasinarea lui Corneliu 7. 
Codreanu şi a ordonat indirect, sub formă de sugestie, prin «homo regius, 
generalul Gavnilă Marinescu"1*5. j 
Istoricul Florin Constantiniu a atras atenţia'“, pe bună dreptate, că 
textul citat de domnul Milcoveanu se aseamănă cu următoarea consemnare din 
jurnalul lui Armand Călinescu: i 
"13 noiembrie. Convorbire cu Urdăreanu. 
Codreanu şi Maniu. Eu nu la Maniu". 
Foarte posibil ca memorialistul legionar să fi confundat data de 13 cu 
cea de 28 noiembne şi pe Urdăreanu cu Gavrilă Marinescu, de fapt tot un 


“homo regius”. Cert rămâne faptul că Armand Călinescu s-a opus ca liderul 5 


P.N.Ţ. - lulu Maniu -, şi el un adversar politic al regelui Carol al II-lea, să fie 


elhminat fizic împreună cu Codreanu şi că a ţinut să consemneze în Jurnalul său 
cât mai lapidar o problemă secretă. Dar ceea ce ne interesează pe noi în primul 


Şi în primul rând este că numele lui Moruzov nu apare. i 
Se poate spune că ne aflăm şi în acest caz în faţa unor suspiciuni, 
bazate pe simple deducţii speculative în ce priveşte amestecul lu: Mihail 


Moruzov în asasinarea Căpitanului Mişcării Legionare. Foarte posibil să avem E 
de-a face şi cu un reflex al celor interesaţi să culpabilizeze din orice amănunt pe fe 

şeful Serviciului Secret de Informaţii, făcându-l răspunzător de tot ceea ce se Ă 
întâmplă râu în societate. Desigur că istoricul trebuie să evite atât postura E. 
procurorului cât şi pe cea a avocatului apărării, dar în acest caz, trebuie fi 
menţionat că memonaliştii anti-Moruzov trec prea uşor peste Declaraţia e 
maiorului Dinulescu, făcută în faţa Comisiei de anchetă instituită de Înalta Curte 
de Casaţie din Bucureşti, în noiembrie 1940, pentru a stabili adevărul în legătură Ș- 


1% Ibidem, p. 137. 


1% Vezi Florin Constantiniu, A vrut Carol al II-lea s4l asasineze pe luliu Maniu?, în pe 


"C N.M.", nr. 262/1996, p. 6. 


'+ Armand Călmescu, Însemnări politice, Bucureşti, Editura Humfânitas, 1990, p.401.P. 


„II 


cu asasinatul din 29/30 noiembrie 1938. În acest document întâlnim formulat cu 
5 clantate: "Eu [maior Dinulescu - n.n.] am declarat celor 14 jandarmi [care 
* luaseră parte la execuţie - n.n.] că ceea ce făcuseră fusese dispus de către Curtea 
5 Marţială şi că a fost o datorie patriotică(sic!) importantă"!*. Precizarea este cât 
"se poate de limpede, şi greu contestabilă, ceea ce naşte o întrebare firească. 
Dacă Moruzov ar fi fost implicat în vreun fel în asasinarea lui Corneliu Z. 
î. Codreanu, ce a împiedicat Comisia de anchetă să documenteze acest fapt? Avea 
Î totul la dispoziţie, inclusiv posibilitatea de a-i ancheta pe foştii funcţionari ai 
î. Serviciului Secret, şi se pare că s-a şi făcut acest lucru, dar n-a rezultat nimic 
î concret. A fost însă implicată Curtea Marţială, ceea ce înseamnă că această 
î instituţie avea capacitatea să-şi asume responsabilitatea, într-o perioadă în care 
î era cât se poate de comod să se eschiveze şi să arunce vina pe Moruzov şi pe 
> Serviciul Secret. Dar n-a făcut-o, din simplul motiv că Moruzov nu a fost 


Ş î creierul" acţiunii. De altfel, la 2 septembrie 1939, Gheorghe Brătianu a oferit 


îi G6ning următoarea explicaţie despre lichidarea lui Codreanu: "la întoarcerea 
regelui în ţară, i s-a făcut un raport despre acţiunile Gărzii, care l-a impresionat 
î la extrem şi aşa s-a ajuns la hotărârea decapitării Mişcării Legionare"! 
Ep u Este cazul să aducem în discuţie şi un alt izvor memorialistic echilibrat 
și i valoros pnn bogăţia de date pe care o pune la dispoziţia istoriografiei, şi 
“anume, lucrarea Fără Căpitan a lui Constantin Papanace, unul dintre cei mai 
productivi autori legionari din exil şi care a cunoscut cel mai bine împrejurănle 
şi tensiunile din viaţa politică românească în care s-a produs asasinarea lui 
|. Corneliu Z. Codreanu. După arestarea lui Ion Belgea, în vara anului 1938. 
î Papanace a preluat conducerea Comandamentului de prigoană. 

El a fost şi un fel de şef al serviciului informativ al Mişcării Legionare, 
î întrucât a condus în cadrul Comandamentului sectorul de centralizare şi 
coordonare a informaţiilor politice. In lucrarea sa memonalistică aminteşte 
5 “despre desele ciocniri între legionari şi organele de poliţie şi siguranţă, de Niky 
Î Ştefănescu de la Corpul Detectivilor care conducea metodele brutale în 


>. anchetarea legionarilor arestaţi, dar nu menţionează nicăieri despre Moruzov şi 
îi Serviciul Secret. Cu excepţia unei fine aluzii de la stârşitul lucrănii, Constantin 
 Papanace nu-l face direct responsabil pe Horia Sima de _pProvocarea 


evenimentelor din Transilvania, care l-au impresionat atât de mult pe Carol al 


14 Din luptele tineretului român 1919. Culegere de texte, Bucureşti, Editura Fundaţiei 
|. Buna Vestire, 1993. p982 


j. '* Apud Livia Dandara, România în vâltoarea anului 1939, Bucureşti, Editura 
Ştinţifică şi Enciclopedică, 1985, p. 74 


” Vă — 
-. : = 
a 


70 


II-lea încât a dat dispoziţie să fie asasinat Codreanu. Memonalistul legionar 
descrie cu lux de amănunte eforturile pe care le-a depus în temperarea "spiritului 
revoluţionar” al lui Alexandru Cantacuzino, Vasile Christescu şi Horia Sima. 
Aceştia, prin tonul foarte dur şi ameninţător folosit în redactarea unor manifeste, 
circulare şi memorii difuzate legionarilor, precum şi prin planurile aventuriste 
ce aveau ca principal obiectiv răsturnarea regelui printr-o lovitură de stat se 
abăteau de la tactica politicii de expectativă, ordonată de Codreanu. În opinia 
lui Papanace un rol esenţial în imprimarea unui spirit activ în cadrul mişcării l-a 
avut fanatismul ce cuprinsese pe mulţi tineri legionari care nu-şi găseau "nici un 
rost să supravieţuiască, Căpitanului'"". Iată şi o explicaţie mai în detaliu pe care 
ne-o oferă memonalistul: "Căpitanul a răscolit un dinamism în legionari atât de 
puternic încât numai el îi putea stăpâni. Mereu s-a făcut educaţia faptei şi a 
iniţiativei. Orice stare pe loc era considerată ca un sacrilegiu pentru legionari. 
Această tendinţă intrase în sânge la toţi”. "Din toate punctele de vedere- ne mai 
spune C, Papanace-, psihoza era «dinamică», de multe ori chiar indiferent de 
direcție"!*!. 
Există deci şi argumente fundamentate documentar în baza cărora se 
poate susţine că Moruzov nu a fost implicat în asasinarea Căpitanului şi nu a 
provocat dezordinele folosite ca pretext pentru punerea în aplicare a aşa-zisului 
plan progresiv "în trei etape" - un veritabil "război civil între stat şi naţiune” - ce 
avea ca obiectiv exterminarea Mişcăni Legionare. 
În legătură cu atentatul din 21 septembne 1939, a cărui victimă a căzul 
Armand Călinescu, Radu Lobei, fost şef de cabinet al primului ministru român, 
îşi exprima opinia într-un articol publicat în ziarul parizian "Le Monde" din 21 
septembrie 1939, că Mihail Moruzov ar fi fost implicat. Doctorul Şerban 
Milcoveanu preia ideea şi încearcă să o explice în sensul că evenimentul trebuie 
pus în legătură cu colaborarea S.S.1.-Abwehr şi interesele Germaniei în 
România. Cauza atentatului ar fi constat în intenţiile primului ministru român de 
a pune în aplicare ordinul Angliei şi Franţei ca România să-şi autodistrugă 
întreaga industrie petroliferă, aşa cum procedase şi în primul război mondial”. 


Aceeaşi teză este reluată de domnul Milcoveanu într-un alt pasaj în care vine şi : 


cu amănunte: "Trebuie făcută distincţie netă între « creierul care a concepul 


atentatul» şi « mâna care a executat atentatul». În opinia domniei sale "creierul" 


' Constantin, Papanace, Fără Căpitan. Conducerea în a doua prigoană, Cetatea 


Eternă, Editura Armatolii, 1984, p. 90. 


15 Ibidem, pp. 92-93. 
'52 "Învierea", nr. 4/1994,p.7 


»se sase e 


7I 


atentatului nu putea fi decât trioul Carol al II-lea, Urdăreanu şi Moruzov 
Aceştia au pregătit şi urmărit în teren execuţia, după următorul scenariu: 
"scoaterea din folosinţă a Cadillac-ului blindat şi înlocuirea şoferului lon Druţă 
cu şoferul Vasile Joiţa"!*. Ernest Urdăreanu s-ar fi aflat în maşina nr. 3, în 
spatele maşinii cu legionari care au executat asasinatul, iar Mihail MI oo 
"supraveghind terenul cu o lunetă de la fereastra unei case"!**. Cu altă ocazie 
acelaşi memonalist formulează tranşant: "La 21 septembrie 1939 Hona Sima ; 
oferit lui Mihail Moruzov echipa Miti Dumitrescu pentru atentatul împotriva 
primului ministru Armand Călinescu, care organiza distrugerea întregii industrii 
petrolifere române şi care nu putea fi altfel eliminat, întrucât era «omul politic» 
al Angliei şi Franţei, patroanele României. Iar Mihail Moruzov l-a plătit pe 
Horia Sima: primo cu eficace imunitate în raport cu aparatul represiv al 
Siguranţei, Poliţiei şi Jandarmenei şi secundo cu vidul în ierarhia Mişcării 
Legionare şi cu recomandarea la Palatul Regal pentru aşa-zisa destindere ŞI 
colaborare"!5S. -. 

"Teza Lobei-Milcoveanu", potrivit căreia regele Carol al II-lea. Ernest 
Urdăreanu şi Mihail Moruzov ar fi fost în spatele atentatului din 21 septembne 
1939 e greu de acceptat în condiţiile confruntării ei cu alte surse documentare. 
Sunt ŞI memorialişti care susţin că atât Carol al II-lea cât şi Moruzov au fost 
surprinşi de atentatul contra lui Armand Călinescu. lată ce ne povesteşte 
Veniamin Moruzov: 

"Era ora prânzului. M. Moruzov lua masa la locuinţa lui din str. Sofiei 
La un moment dat, muzica de la radioul care funcţiona se întrerupe brusc şi 
vocea unuia dintre asasinii legionari, care reuşise să se strecoare până la postul 
de emisie, anunţă «asasinarea premierului român». Moruzov scapă lingura din 


'3 Ibidem. p. 320 
'% Ibidem 


iz Ibidem, p. 98. Despre o combinaţie Carol al II-lea - Mihail Moruzov în asasinarea 
lui Armand Călinescu a făcut refenre şi dl. general(r.) Neagu Cosma, reținând-o însă 
ca ipoteză şi precizând că nu există dovezi: "Să se fi pus Moruzov de acord cu regele. 
să sacrifice principalul pion de rezistență împotriva legionarilor şi implicit. al 
nemților, pentru a demonstra Berlinului că el, regele, este gata să facă concesii, dacă 
1 se garantează Viaţa şi tronul ? Se poate ajunge şi la o asemenca concluzie, deşi 
dovezi directe nu există. Simple supoziţii bazate pe întâmplănle cel puţin bizare, care 
au avut loc în tragica zi de 21 septembre 1939". [Neagu Cosma, Culisele Palatului 


Regal. Un aventurier pe iron Carol al Il-lea(1930-1940), Bucureşti. Editura 
Globus, 1990, p 278] 


E Ţ Ţ TI (3 | 


mână, se repede la telefon şi, prin firul cu Siguranţa Generală, Grupul 
Detectivilor, îi stngă în receptor lui Niky Ştefănescu: «Ce faceţi acolo, dormiţi 
? În timp ce în plină zi, sub ochii voştri, legionarii îşi fac de cap ? În câteva 
momente ne întâlnim acolo !», spune Moruzov şi dintr-un salt îşi ia pălăna de 
pe cuier, intră în Mercedesul ce staţiona în faţa casei şi dispare în plină 
inteză"156, 

Gngore Gafencu consemnează reacţia regelui la aflarea ştirii asasinării 
lui Armand Călinescu, în felul următor: "Regele m-a primit numaidecât. Era alb, 
ca ŞI mine, şi, ca şi mine până în fundul sufletului tulburat - Nu-l pot înlocui cu 
nimeni!... au fost cele dintâi cuvinte ale lui"!*7. În însemnănle sale zilnice, Carol 
al Il-lea îl confirmă din plin pe Gngore Gafencu: "Pierderea aceasta a 
Preşedintelui de Consiliu, Armand Călinescu, este ireparabilă, n-am găsit la noi 
în ţară pe cineva care să fi corespuns mai bine misiunii cu care fusese însărcinat. 
Pentru mine personal este o pierdere de neînlocuit, puteam să fiu liniştit cu el, 
era energic, capabil, spint politic clar, care vedea departe şi lua măsuri potrivite 
situaţiei lor. Pe lângă aceasta, îmi va aduce nesfârşite complicaţii politice, atât 
interne cât şi externe. Înlocuirea lui va fi o problemă între cele mai grele şi 
delicate"!s&. 

Interesant şi de data aceasta, Hona Sima oferă altă explicație. El 
porneşte de la cele două teze contradictorii care au fost formulate şi mediatizate 
în presă şi la radio după producerea asasinatului. Prima vanantă, formulată de 


propaganda engleză, făcea Germania responsabilă de acest atentat cu scopul de 


a cotropi mai uşor România, asasinarea lui Armand Călinescu reprezentând 
astfel preludiul invaziei germane în România. Menţionăm fugitiv că această 
explicaţie a fost combătută chiar şi de Lucrețiu Pătrăşcanu, primul teoretician 
care a făcut o evaluare a acelor evenimente, e adevărat, de pe o poziţie partinică 
Ş militant marxistă. Argumentul adus este însă valabil. "Pentru simplul motiv că, 
în momentul în care s-a produs, Germania era în imposibilitate să provoace sau 
să susțină în od efectiv o schimbare de regim în România, în sensul intereselor 
ei imediate. Singura explicație justă este că acest asasinat a fost opera 
conducătonlor gardişti care aveau răspunderea mişcării”. După cum vom vedea 
imediat, Hona Sima s-a situat pe o poziţie identică cu cea a lui Pătrăşcanu 


15 Apud Ion Pavelescu, Enigma Moruzov. Cel ma! mare spion din istoria României, 
p. 147. 


'* Gmgore Gafencu, Însemnări politice, Bucureşti, Editura Humanitas, 1991, p. 327 
1% Carol al Il-lea. Însemnări zilnice, vol. IL, pp 4-5 


ai 


4, 


| 7 PA | | fi A : 


radio s-a anunţat chiar că "elemente din Garda de Fier, agenţi ai Intelligence 
Service-ului au asasinat pe prietenul Germaniei, Armand Călinescu”, comentariu 


„preluat zilele următoare şi de presa germană. Opinia lui Horia Sima este că 


ambele versiuni sunt false: "Nici germanii, nici englezii nu fuseseră amestecați 


dada ati rtpete, 


în atentatul contra lui Călinescu. Noi eram victima războiului propagandistic 
dintre cele două puteri. Căderea lui Călinescu n-are nimic de a face cu situaţia 
internaţională din acel moment. Armand Călinescu putea să cadă tot aşa de bine 
în februane 1939, în martie 1939, în vara lui 1939. Era un episod al luptei ce a 
izbucnit între mişcare şi regimul de teroare al Regelui Carol. Nenumărate 
incercări de a-l dobori pe Armand Călinescu s-au făcut înainte de Miti 
Dumitrescu, unele cunoscute, altele mai puţin cunoscute. Mai multe echipe de 
legionari, formate din elemente tot atât de hotărâte ca şi acelea aflate sub 
comanda lui Miti Dumitrescu". Concluzia lui Horia Sima este că, după 
uciderea lui Codreanu, toată lumea se aştepta ca legionarii să-şi răzbune 
Căpitanul, fapt pentru care "Miti Dumitrescu n-a fost în serviciul nici unei puteri 
străine, ci şi-a făcut datona faţă de Neam şi Legiune, pedepsind pe ucigașul lui 
Corneliu Codreanu"! 

Această explicaţie pare a sugera că nu a fost vorba de nici un fel de 
implicare a lui Mihail Moruzov şi a Serviciului Secret, concluzie formulată, să 
nu uităm, de cel mai autorizat şi responsabil om de faptele Mişcării Legionare, 
care, fără îndoială că dacă ar fi ştiut ceva ar fi avut tot interesul să-l dezvăluie. 
De altfel, Horia Sima şi-a asumat responsabilitatea, recunoscând că asasinarea 
lui Armand Călinescu a fost "opera" legionarilor: 

"Planul de înlăturare a lui Armand Călinescu a fost făunt în țară, 
împreună cu Vasile Christescu'“', după asasinarea Căpitanului, care prevedea un 


' Horia Sima, op. cir., p. 25. 


'% Jbidem. pp. 25-26. [Vezi pe larg Alina Tudor, Vasile Christescu(1902-1939), în 
"Arhivele totalitarsimului”, an III, nr. 2/1995, pp. 189-191). 


1% Datorită activităţii sale politice în Mişcarea Legionară, Vasile Christescu(1902- 
1939) a intrat temporar într-un con de umbră pentru istoriografia românească. 
Eminent student al lui Vasile Pârvan, a studiat la Facultatea de Litere şi Filosofie din 
Bucureşti, arheologia şi istona antică, studii pe care le-a aprofundat ulterior la Berlin 
prin specializarea în preistorie. Printre contribuţiile sale remarcabile în domeniul 
istoriei antice şi arheologiei, bazate pe o bogată documentare amintim: Viaţa 


“A doua variantă a fost formulată de guvernul german, pentru a “za 
5 contracara efectele propagandei bntanice în România. Potrivit acestei teze 
5 complicii Gărzii de Fier la asasinarea primului ministru ar fi fost englezii. La 


Si rea ce 09 EEE 0 di 


. 


74 75 
mare atac asupra Capitalei, cu toate forţele disponibile din provincie. Acţiunea 
concepută de comandamentul de pngoană, nu se limita la Capitală, ci trebuia să 
se desfăşoare în mai toate oraşele unde Mişcarea dispunea de suficiente 
concentrări. Pe de altă parte se urmărea ca revolta să aibă un caracter naţional. 
Impresia asupra Regelui şi guvernului ar fi fost mult mai puternică, când s-ar fi 
aflat că focul s-a aprins din mai multe părţi deodată şi toată ţara s-ar fi ndicat 
împotnva lui. Atacul era proiectat să se desfăşoare în trei valuri succesive, la 
scurte intervale: mai întâi grupuni restrânse de legionari pregătite în mare taină 
trebuiau să-şi facă prima breşă în autoritatea regimului, pe urmele lor să 
năvălească mulțimea legionară şi în cele din urmă, atmosfera revoluționară o 
dată creată, înseşi masele populare să fie antrenate în luptă”. 

După cum se poate constata, a existat într-adevăr un plan bine pus la 
punct, numai că el a vizat o ţintă politică foarte clară, şi anume, răsturnarea 
regimului carlist, ceea ce exclude prezenţa lui: Carol al II-lea, Ernest Urdăreanu 


| consemna: "Nu cred să fi fost vreodată : atâta seninătate în acceptarea morţi 
| Nici o slăbiciune, nici o tresărire a instinctului de viaţă, “Arma lor - „propna lor 
i cenuşă, preconizată 'dejion - n.n. JMoţa - s-a dovedit mai puternică decât toate 


y Dumitrescu, şi a camarazilor săi"! Acelaşi fanatism, întâlnit, de regulă, la 
să “grupurile ce execută atentate teroriste cu ţintă politică şi în scop de răzbunare, 
i rezultă şi din relatările autorului legionar Nicu Crăcea. Acesta ne asigură că din 
i echipa care a executat atentatul "erau prezenţi numai 8, al 9-lea a venit singur 
Î şi s-a predat ca să fie solidar cu cei care l-au răzbunat pe Căpitan"!*. E bine 
“ cunoscut că cei 9 legionari, dintre care 2 avocaţi, 2 munciton şi S studenţi, s-au 
4 predat de bună voie Prefecturii Poliţiei Capitalei, după care au fost executați la 
locul crimei şi expuşi privirii trecătorilor timp de 3 zile. Cert este că fanatismul 
i. legionarilor se amplificase încă din mai 1938 odată cu condamnarea la 10 ani 
temniţă grea a lui Comeliu Z. Codreanu şi a atins cote paroxistice la aflarea ştinii 
şi a lui Mihail Moruzov printre iniţiatorii lui. De asemenea, nu trebuie omis din şi că fusese împuşcat. "Vestea asasinării Căpitanului - ne spune C. Papanace - a 
vedere nici faptul că în asasinarea lui Armand Călinescu, un rol important l-a E: zguduit profund lumea şi, bineînţeles, cu deosebire pe legionari. Mulţi nu au ma: 
jucat fanatismul ce cuprinsese întreaga Mişcare Legionară, şi în primul rând îi văzut alt sens pentru existenţa lor, decât răzbunarea"!S. Chiar ar şi cerebralul C. 
echipa numită Răzbunătonii ce a executat atentatul. In acest sens, Gone i. Papanace, „impreună cu prietenii Şi € colaboratorii săi apropiaţi dintre legionarii 
„cuminţi, | la aflarea veştu i despre asasinarea lui Codreanu, au izbucnit: "Ne venea 
să urtăm, să ieşim pe stradă, să tragem în oricine ne ieşea în cale. În această ţară, 


economică a Daciei romane, Piteşti, 1929, Istoria militară a Daciei romane, E. in care n n-a putut trăi Căpitanul, nimeni nu mai merită să trăiască". 
Bucureşti, 1937; Les stations prthistoriques du lac du Boian, în "Dacia, [1(1925), 5%” În noaptea de 21-22 septembrie 1939, sub preşedinţia noului prim- 


Vădastra, în "Dacia", III-VI(1927- 5. 
pp. 249-303, Les stations prehistoriques de Vădastra, ela ( ministru, generalul Gheorghe Argeşeanu, poreclit "Ghiţă Ostaşul”, s-a 


1932), pp. 167- 225; Le tresor de monnaies de Săpata de Jos et la date du limes 
romain de la Valachie, în "Istros”, 1(1934), I, pp.73-83; Dacia sub Hadrian şi E desfăşurat şedinţa Consiliului de Minişti. Gngore Gafencu, în calitate de 


Antonius Pius, în "Convorbiri literare”, LXIX(1936), pp. 442-451. Dacă sub ministru de Externe, a sfătuit Consiliul "să nu se facă fapte de sângeroasă 

aspectul documentării aceste lucrări sunt depășite astăzi, din punct de vedere al 5 răzbunare” şi "să nu se mai verse sânge între Rege şi țară”. Răzbunarea cerea 

interpretării sunt încă de actualitate. Împreună cu Alexandru Cantacuzino a scns Ă din nou răzbunare şi "alunecam astfel pe calea unui măcel între români”. Cu 

lucrarea Adevărul în Procesul lui Codreanu Z. Corneliu, mai 1938. Între 25 iunie . îndreptățire aprecia diplomatul român că "statul nu poate face decât dreptate”, 

I 4 iulie Sti ee ae lea E ti son i Irena UI * în cadrul legu'S*. Din păcate opiniile sale erau fie tardiv exprimate, fie că nu au 
orpului ucureşti şi a 9 ani , A tari = E Ş 

a reuşit să evadeze împreună cu A ep dru Cantacuzino, intrând în clandestinitate, ] os luate în consideraţie, întrucât, după cum precizează acelaşi Gngore 

La_3__noiembrie _1938 i _s-a_ încredințat. de. către. C. Papanace conducerea e 

Comandamentului de Prigoană, devenind astfel Comandant al Mişcării Legionare, 

până în ianuarie 1939. Şi-a găsit sfârşitul în împrejurări tragice. La 29 ianuarie 1939, 5. 

în urma descinderii inopinate a Siguranţei, pentru a se apăra, s-a lansat sui 1 Ibidem, p. 246 

schimb de focuri cu poliţiştii ind să omoare doi, dar fiind răpus de un treilea, pe, 

nume Otto Reiner, cena eg de la Prefectura Poliţiei Capitalei. Presa carlistă k fa Constantin Papanace, op. cit., p. 119 

a relatat cu lux de amănunte împrejurările morţii sale, pentru a impresiona pi Ibidem. p. 116 

legionarii care urmăreau o eventuală lovitură de stat. Gngore Gafencu, op. cir.p 338 


Apud Nicu Crăcea, Dezvăluiri legionare. Bucureşti, Editura Fundaţiei "Buna 
Vestire”, 1995, p. 268 


) 


Gafencu, "generalul Marinescu ne-a lăsat să înțelegem, fără a ne cere de altfel, 
= pază = : X167 A 
nici sfatul, nici aprobarea, că represiunea va fi straşnică “. | 
Memonaliştii legionar care s-au "reeducat" la Aiud susţin că în cadnul 
Consiliului s-ar fi prezentat şi o listă cu personalităţile din conducerea Mişcăni 
Legionare care urmau să fie executate fără judecată şi că această listă ar fi fost 
întocmită de însuşi Horia Sima şi Mihail Moruzov. Ținta politică a unei astfel 
de relatăn este prea străvezie. Totuşi se aduce următorul argument: "Faptul că 
Moruzov, împreună cu Hona Sima, a întocmit lista l-a relatat unul din 
colaboratori lui Moruzov, iar existenţa ei la Palat au certificat-o declaraţiile lui 
Ionel Dumitrescu, fostul secretar al macabrei şedinţe ținută de acest Consiliu"!5, 
Dacă este să acceptăm aceste argumente - trecând evident peste 
substratul politic al răfuielu între "simişti” şi "codrenişti" - va trebui să 
recunoaştem că Mihail Moruzov ne apare, cum e şi firesc, ca un simplu 
executant. | s-a cerut să prezinte o listă cu legionarii marcanţi şi s-a supus. 
Oricum, nu el avea competența de a hotări efectuarea represaliilor, iar, în 
calitate de şef al Serviciului Secret, singura contribuţie nu putea fi alta decât să 
pună la dispoziţia factorilor decizionali, informaţiile de care dispunea. Se pare 
însă că Serviciul Secret condus de Mihail Moruzov nu a fost singura instituţie 
care a dinjat un flux informativ consistent despre fruntaşii Mişcăni Legionare 
către factomi de decizie constituţionali ai statului. Spre exemplificare, autonul 
legionar Nicu Crăcea - vorbind despre noul prim-ministru, generalul Gheorghe 
Argeşeanu, însărcinat cu represaliile asupra fruntașilor legionari aflaţi în lagăre 
ŞI spitale, precum şi cu executarea a câte 3-5 legionari de fiecare judeţ - ne 
dezvăluie că această acţiune s-a realizat "după listele ce fuseseră întocmite 
dinainte de Armand Călinescu şi Gabnel Marinescu"! Fără intenţia de ai 
scuza, se poate spune că generali Gheorghe Argeşeanu şi Gabnel Marinescu, 
au fost la rândul lor simpli executanţi ai deciziei luate de rege. Fiind un regim 
autoritar, voinţa suveranului era lege. Carol al II-lea a fost cel care a hotărât 
represiunea, aspect ce rezultă din următorul pasaj al Însemnărilor zilnice 
"Această stare de lucruri nu se poate tolera, vor trebui luate nişte măsuri drastice 
să se curme această chestie. Lupta s-a deschis din nou, e o luptă pe viaţă şi pe 
moarte, este momentul de a hotărî cine pe cine... (sic!)"'79. Se poate afirma că 
prin această consemnare Carol al II-lea şi-a asumat întreaga responsabilitate în 


'*7 Ibidem, p. 337 
'* "Timpul", nr. 7/1996, p. 13 


1% Nicu Crăcea, op. cil., p. 246. 


170 


zi 
Carol al II-lea, op cir, p 4. 


i 


faţa posterităţii în ce priveşte represaliile nelegale contra Mişcării Legionare. 
i Astfel de procedee, prin care s-a încercat stoparea ascensiunii legionarilor la: 
î putere, au avut mai degrabă un efect contrar. Pe de o parte, s-a adâncit şi mai 
* mult prăpastia între tron şi oponenții politici purtători ai martiriului Căpitanului, 
| ceea cea făcut ca orice încercare de a se realiza o apropiere de perspectivă să 
fe sortită de la început eşecului, cum de altfel aveau să se petreacă evenimentele , 
! în primăvara anului 1940, când perfidia şi lipsa de sinceritate din partea ambelor 
tabere a ieşit din nou la iveală. Aşa-zisa înţelegere dintre Carol al II-lea ŞI Hona 
i (Sima a fost percepută doar ca un moment de armistițiu, în funcţie de evoluţia 
“situaţiei internaţionale, fiecare în parte aşteptând doar momentul oportun ca să 
| lovească decisiv pe la spate. Pe de altă parte, represiunea în afara legii patronată 
î ide Carol al II-lea a contribuit la martirizarea Gărzii de Fier în general, precum 
în a multor legionari în particular - membri marcanţi sau simpatizanți ai Mişcării 
i. care de altfel, judecaţi fiecare în parte după faptele şi crezul lor, poate că n-ar 
5 fi meritat o asemenea aureolă. 

E, Memorialiştii legionari, în special cei "antisimişti”, s-au străduit cu 
î tobstinaţie să-l prezinte pe Moruzov ca un "odios" personaj, implicat în toate 
* igrozăviile petrecute în societatea românească din timpul regimului carlist. De 
 lexemplu, doctorul Şerban Milcoveanu - care merită desigur consideraţie pentru 
“strădaniile domniei sale de a aduce la lumină multe din tenebrele vIEţii politice 
româneşti, dar care recurge din nefericire prea des la ficțiune, ceea ce mai mult 
ingreunează misiunea istoricului, fără probe documentare, afirma că profesorul 
Nae lonescu ar fi căzut victimă, în ziua de 15 martie 1940, graţie tot unui 
complot pus la cale de Mihail Moruzov. Cu argumente demne de tematica unui 
î- roman poliţist, memorialistul ne oferă următoarele amănunte: 

> "Profesorul Nae Ionescu, care la acea dată era unanim recunoscut 
î ;drept şeful politic al Mişcării Legionare şi concurentul lui Mihail Moruzov în 
posibilitatea obţinerii alianţei cu Reichul III. Profesorul Nae Ionescu suferea de 
î cardiopatie ischemică dureroasă şi a fost asasinat de agentul secret Nicolae 
i Tenianu, cu două țigăn hipernicotinizate oferite la sfârşitul unei mese drept 
î denicotenizate, deci inofensive. Asasinatul a fost organizat de Mihail Moruzov 
 ișinu cu certitudine, dar cu probabilitate a avut aprobarea ex-regelui Carol al II- 
„lea, care vedea în el o piedică la manipularea legionarilor şi la anexarea 


Mişcăru"!! 


JI 


] 


În paginile acestei lucrări, precum Şi în anexă am adus suficiente probe 
tare ce atestă fără dubu că Mihail Moruzov şi Serviciul Secret realizase 


E 
E „documen 


e vip SER ge E ta) 
1 "Invierea", Bucureşti, nr. 4/1994, pp. 10-11 


Sti 
i 


DER azi fe 


78 


o apropiere de Germania încă din februarie 1937, prin efectuarea schimbului de. 
informaţii cu Abwehr-ul, ceea ce exclude orice fel de suspiciune privind of 
eventuală rivalitate sau gelozie faţă de un profesor universitar, fie el şi de talu 
unui Nae lonescu, de aşa natură încât să se ajungă la un asasinat. Deci nu 
asasinatul în sine e contestabil - care la drept vorbind, până la proba contrarie, 
1 se poate da credibilitate -, ci motivaţia pin care se încearcă implicarea lu. 
Moruzov şi a Serviciului Secret. i 

O altă ficţiune pe care doctorul Şerban Milcoveanu o mediatizează on k 
de câte on are ocazia se referă la aşa-zisul "testament politic” al lui Mihali. 
Moruzov. Conţinutul acestui "testament" - dictat de Moruzov domnulu 
Milcoveanu într-una din zilele când şeful Serviciului Secret se afla arestat 
Prefectura Poliție: Capitalei - s-ar rezuma la faptul că "Antonescu ucide numa 
din plăcerea de a ucide" şi că "vă va ucide şi pe voi legionarii”, sfatul său fiinte 
ca legionanii să se ducă la Berlin şi să se înțeleagă cu Hitler înainte ca Antonesa 


Ea 


să o facă. "Nemţii nu au nici un fel de interes în politica internă a ţării. Nuif. 
interesează decât exportunle şi politica externă. Vă veţi putea înţelege cu af 
perfect” , ar mai fi spus Moruzov în "testamentul" său dictat domnului 
Milcoveanu!”?. Teza este desigur contestabilă din multe puncte de vedere. An 
mai spus că rolul istoricului nu este de a polemiza cu un izvor memorialistic. ERE. 
poate să-l accepte sau nu după ce îl supune verificărilor. În atari condiţii nt 
rezumăm a spune doar că e greu de crezut că Mihail Moruzov, care, în timpul 
arestării şi până la asasinarea sa în noaptea de 26-27 noiembrie 1940 în cel 
nr. 1 de la închisoarea Jilava, a refuzat să facă vreo declaraţie scrisă sau verbal 


în timpul anchetei să aibă o întrevedere cu Conducătorul statului, respectiv a i 
generalul lon Antonescu, ceea ce nu i s-a permis. Ca urmare, destăinuirile | 
Moruzov în faţa unui tânăr legionar - Şerban Milcoveanu - care probabil făcu 
de gardă în faţa celulei, şi pe care, evident că nu avea de unde să-l cunoasc 
pentru a-i căpăta încrederea, pare greu credibilă. 

Despre afirmaţia că germanii n-ar fi fost interesaţi în politica internă 
României, probabil că nici domnul Milcoveanu nu crede în ea. Faţă de ce 
prezentate în capitolul III al acestei lucrări şi de documentele anexei, mai pute 
adăuga şi alte aspecte. Istoricul german Andreas Hillgruber, bazat pe sur 
memonialistice (relatările făcute în 28 octombrie 1952 şi respectiv la IE 
octombrie 1953 de fostul ministru plempotenţiar la Bucureşti, dr. Wilheln 
Fabricius, şi de fostul însărcinat special cu probleme economice la Legaţi 


7 Vezi "Arhivele totalitarismului”, Bucureşti, an II, nr. 4/1994, p. 291. 


i 
E, 
i! 


3 pe 7 [ 
în Id a - 


„satui Ei ca — 


Ea 


79 


„ germană, dr. Herman Neubacher) a arătat că al III-lea Reich a intervenit prin 


oficialităţile din capitala României pe lângă regele Carol al II-lea pentru ca 


generalului Ion Antonescu să nu i se întâmple vreun “accident”, întrucât ar face 
„0 impresie foarte proastă la Cartierul General german'”?. După numirea în 
i. funcţia de Conducător al statului, prin Înalt Decret Regal, primul lucru pe care 
» generalul lon Antonescu l-a făcut a fost să le mulţumească celor doi miniştn 
germani, întrucât fără intervenţia lor putea să fi avut un sfârşit identic cu cel al 


lui Corneliu Zelea Codreanu!" 


Deci al III-lea Reich urmărea cu atenţie evenimentele din România, iar 


? 


„prin diferite metode intervenea pentru a influenţa cursul politicii interne în 


"sensul dont de regimul de la Berlin. Semnificativ în acest sens este următorul 
„eveniment relatat de Lucrețiu Pătrăşcanu : 


"În luna iulie 1938, în urma unor percheziţii efectuate de siguranţă în 


| “birourile reprezentanţilor comerciali ale cunoscutei firme germane 
i sl G.Farbenindustrie» - la «Romani!» şi «Bayer» a fost descoperită o bogată 
i arhivă. Au fost găsite câteva dosare, cu o serie de chitanţe şi copii de scnson, 

toate relative la finanţarea presei antisemite şi a Și sanizațulor de extremă 


E Germania. Totalul sumelor distribuite în curs de câteva luni E intermediul 
“acestor reprezentanţi se ridică la peste 4 000 000 lei. 


Între documentele confiscate se află şi copia unei scrisori tnmise la 


“prin care se cerea mărirea subvenţiei acordată Gărzii de Fier, întrucât 
în faţa Comisiei de anchetă, s-ar fi destăinuit unui tânăr necunoscut. EI a cenifie „organizaţia avea să treacă o epocă plină de greutăţi”"S. 

"îi Andreas Hillgruber, Hirler, Regele Carol al II-lea şi Mareșalul Antonescu. 
în București, Humanitas, 1993, pp. 110-111. 


A Ibidem. 
A 


1% Lucrețiu Pătrășcanu, op. cit., p. 49. Întrucât L. Pătrăşcanu nu a indicat sursa e greu 


de stabilit de unde deţinea informaţiile respective, cu atât mai mult cu cât 
menţionează că datorită intervenţiei Legaţiei germane, cenzura din România a 
împiedicat să apară vreo ştire, iar presa străină a trecut şi ea sub tăcere chestiunea în 
ciuda faptului că agenţia Havas de la Bucureşti întocmise o lungă telegramă cu toate 
amănuntele despre rezultatul percheziţiei. Ceea ce ştim este că primele indicii despre 
finanţarea organizaţiilor de extremă dreapta din România de către cercun politice 
interesate de la Berlin au :eşit la iveală încă din martie 1937(vezi Carol II. op. cit.. p 
151) şi s-au amplificat în timpul procesului din mai 1938 al lui Codreanu(vez Kurt 
Treptow, Gh. Buzatu, Procesul” lui Corneliu Zelea Codreanu - Mai 1938, laşi 
1994, passim). În faţa străinilor Carol al II-lea lua apărarea Gărzu de Fier In 


Bu j ÎL 


Însemnările zilniceţvol. 1, p. 171), povesteşte că în ziua de 17 aprilie 1937 I-a primiţ 
în audienţă pe Arthur Cummings, redactor şef al ziarului "News Chronicle", om 
inteligent şi " ca toţi occidentalii, foarte interesat despre chestiunea Gărzilor de Fier, 
pe care le acuză de a fi stipendiate de Germania”. Suveranul i-a oferit explicaţii 
despre originea Mişcării Legionare şi "bunul ei fundament moral", chiar dacă aveau 
o notă antisemită "din cauza ovreiului specific de la noi”. Tot cu acea ocazie, Carol 
al Il-lea a dezminţit în faţa ziaristului britanic că Garda de Fier ar fi stipendiată de, 
germani(;bidem). Octavian Goga, în calitate de Preşedinte al Consiliului de Miniștri, 
s-a pronunţat la 3 ianuarie 1938 - într-o convorbire cu Ministrul plenipotenţiar 
german, în numele Guvemului român - că solicită sistarea oricărui sprijin din parteg, 
Reichului către Garda de Fier(Mircea Muşat, Ion Ardeleanu, România după Mare 
Unire, vol. II, partea a II-a, noiembrie 1933-septembrie 1940, Bucureşti, 1988, p. 
1426). La 20 mai 1938, dr. W. Fabricius raportase la Berlin secretarului de stat 
Weizăcker: "Procesul împotriva lui Codreanu ca Şi a altor conducători ai Gărzii de 
Fier este pentru noi de-a dreptul penibil, pe de o parte din cauza documentelor găsite 
la Codreanu, arătând legăturile cu Fuhrerul, pe de altă parte din cauză că în Garda de 
Fier sunt urmăriţi aceia care ne stau alături din punct de vedere ideologic" (Eliz 
Campus, op. cit., p. 18). La 26 aprilie 1939, Grigore Gafencu aflase din cele mai 
înalte cercuni politice ale regimului de la Berlin că "Garda e înmormântată la ei"( Carol 
al II-lea, op. cit, vol. 1, p. 340). În lucrarea sa memorialistică, Radu Lecca menţiona 
că ştia de la Frederich Weber, atașat de presă la Bucureşti al ziarului "Vălkischer 
Beobachter” că "partidul legionar, renăscut după dizolvare sub firma Zoru/ pentru 
fară, continuă să primească ajutoare de la Himmler, Goebbels şi Streicher"(Radu 
Lecca, Eu i-am salvat pe evreii din România, Bucureşti, Editura Roza Vânturilor, 
1994, p. 100). În schimb, istoricul german Armin Heinen, autorul unei consistente 
monografii consacrată istoriei Mişcării Legionare, susţine inexistenţa finanţării de 
către Hitler a Gărzii de Fier, atâta timp cât Codreanu s-a aflat la conducerea ei(vezi 
Armin Heinen, Die Legion "Erzengel Michael” in Rumânien. Soziale Bewegung und 
Politische Organization. Ein Beitrag zum Problem des Internationalen Faschismus, 
Miinchen, R. Oldenborg Veriag, 1986, passim). Pe o poziţie asemănătoare se situează 
şi istoricul spaniol Francisco Veiga, care consideră că protectorii străini, Partidul 
Naţional Fascist italian şi Partidul Naţional-Socialist german, i-au ocolit pe legionari, Be 
unele sume fiind dirijate prin diferite firme spre Partidul Naţional Creştin al lui E 
Octavian Goga şi A.C. Cuza(vezi Francisco Veiga, Istoria Gărzii de Fier, 1919... pa aa Că a 8-a Serie aia 3 
1941. Mistica ultranaponalismului, Bucureşti, Editura Humanitas, 1993, pp. 251- BE. Dee cane e ao Cai atoni e iulib acut 1993 pp da 1693 
255). Istoricul american de origine română Radu Ioanid, deşi nu a acordat un spaţiu i... ucrareaa fost retipărită - din motive greu de înţeles - sub titlul Procesul lui Ion 
mai larg acestei probleme, a menţionat fugitiv că “influența nazistă(ideologică şi e „. Antonescu. Ediţie îngrijită de loana Cracă, Bucureşti, 1995. 
financiară) asupra fenomenului fascist românesc a fost puternică", "dar ea a fost E; 
aproape nulă la apariţia acestei mişcări şi a devenit puternică abia după venirea lui i A" Vezi Procesul Mareşalului Antonescu. Documente, 3 vols., ediţie prefațată şi 
Hitler a putere şi, mai ales, după întoarcerea în România a legionarilor fugiţi în [E , îngrijită de Marcel-Dumitru Ciucă, Cuvânt înainte de Iosif Constantin Drăgan, 
Germania în urma asasinării lui Armand Călinescu"(Radu loanid, Sabia Bucureşti. Editura Saeculum, 1.0. şi Europa Nova, 1995-1998. 


, Şi pentru a nu lăsa impresia că admitem teza potrivit căreia generalul 
"lon Antonescu, devenit din august 1941 mareşal, ar fi un "vampir" însetat de 
sânge, precum legendarul Dracula, după cum ni-l prezintă domnul Milcoveanu, 
W trebui să amintim că în Memoriul adresat Tribunalului Poporului, cel care a 
/ îndeplinit funcția de Conducător al statului român în perioada 6 septembrie 
1194-23 august 1944, şi-a asumat întreaga responsabilitate a guvernării, cu 
excepţia crimelor!"$. Mai mult, mareşalul Ion Antonescu nu a fost deferit 
Tribunalului internaţional de la Niirnberg spre a fi judecat pentru crime de 
'Tăzboi. EI a fost judecat de un Tribunal "naţional", aşa-zis al poporului, în 

i Tealitate un tribunal marionetă al regimului comunist instaurat la 6 martie 1945 

* evrajutorul ocupantului sovietic. Lipsa probelor a fost atât de evidentă, încât 

editorii Procesului marii trădări naţionale, publicat sub formă de volum la 

"Editura Eminescu în noiembrie 1946, au fost nevoiţi să recurgă la amputări de 

texte şi falsuri grosolane, pentru a "convinge" pe cititori”. Acum, când s-a 
“ realizat publicarea integrală în ediţie critică a documentelor procesului din mai 
':1946!"%, ne putem da seama de netemeinicia capetelor de acuzare, deopotrivă 
cu sentinţa care l-a condamnat pe lon Antonescu la moarte pentru aşa-zise 
i )crime de război" şi un aşa-zis "dezastru al ţării”. Să mai amintim că, o dată cu 
i “Sfârşitul războiului rece, numeroase şcoli istonografice cu tradiţie, atât din Est 
cât şi din Vest, au abandonat maniera ideologizantă de a reproduce tezele 
; formulate de "Mani învingători" care i-au judecat pe cei învinşi, ceea ce nu 
| exclude ci dimpotrivă implică accentele critice dar de pe poziţii obiective. Există 
"desigur şi excepţii de partea unora care au rămas convinşi de vechile teze, 
i“ ocumentele publicate după 1990 neavând pentru ei o altă semnificaţie decât că 


Arhanghelului Mihail. Ideologia fascistă în România, Bucureşti. Editura Diogene, 
1994, p. 54). 


Vezi Memoriul depus onor Tribunalului Poporului la 15. V 1946 de lon 


Fa 


Li 
+ — — — . 3 35 .— -- - * * 
82 83 
| ae N | Zope apti pei Zară i 
ar ascunde un obscur interes politic de sorginte naționalistă şi cu un văd. » O altă teză întâlnită des în memorialistic | 


egionară se referă la aşa-zisul 
rol de agent dublu jucat de Mihail Moruzov. Doctorul Şerban Milcoveanu 
“ evaluează acest aspect ca având consecințe extrem de grave pentru statul 
î român: "Moartea naţiunilor şi dispanţia statelor sunt spionii dubli şi cum să nu 
întocmit dosare despre viața intimă a unor personalităţi politice care se situau pei €adă România când Mihail Moruzov, şeful S. S.L. colabora egal de distrugător 
o poziţie contrară, sau incomodă Palatului, pentru a le folosi ca element di cu N.K.VD., Abwebr şi Intelligence Service. În lucrarea Legionarii despre 
şantaj în momentele de oportunitate, ceea ce a făcut să-şi depăşească în acest fd î Legiune întâlnim teza formulată astfel: "Insuşi Moruzov era un agent dublu, 
atribuţiile sale de şef al Serviciului Secret, fixate prin regulamente. E adevărați care lucra deopotrivă, atât cu Gestapo-ul, cât şi cu serviciul englez"1*%. Nu e 
că faptele lui Moruzov, din acest punct de vedere nu sunt singulare, istoria greu de constatat pentru cei avizaţi că astfel de formulări dezvăluie confuzia 
serviciilor secrete de informaţii oferindu-ne şi de data aceasta exemple care se face între agentul dublu, de obicei o persoană care datorită constrângeni 
suficiente. Dar de aici, şi până la a-l face răspunzător pe Moruzov de crimei a care e supus ori în schimbul unor mari avantaje matenale transmite informaţii 
săvârşite în societatea românească fie de partea legionarilor, fie de cea a puteri, 

este un drum foarte lung, şi care nu poate fi parcurs decât apelând la ficţiune [BE schimbul de informaţii, practică veche şi des uzitată în activitatea unor astfel de 
La fel ca şi Eugen Cristescu, Mihail Moruzov şi-a făcut de-a lungul timpulă instituţii. Schimbul de informaţii intră, de regulă, în competenţa directă a şefului 
numeroşi adversari, care ulterior, în funcţie de interese conjuncturale, au awi unui serviciu secret şi se realizează în domenii de interes reciproc cu aprobarea 
posibilitatea ori au fost forţaţi să spună vrute şi nevrute, în vreme ce oamenii li - factorilor decizionali ai statului. Fără a stărui asupra acestui aspect, ne vom 
de încredere din S.S.]. care cunoşteau realitatea au fost împiedicaţi să-şi exprimă hmita a sublinia doar că S.S.L-ul a făcut schimb de informaţu mai întâi cu 


liber opiniile, iar atunci când au apucat s-o facă în scris, documentele încăputtiăe seniciile specializate din Anglia şi Franţa, apoi cu cele germane şi italiene. De 
pe mâna autorităţilor au fost bine ferecate on împrăştiate în diverse unită 


asemenea, având în vedere tratatele politico-militare ale României cu statele din 
arhivistice, într-un sistem care şi astăzi îngreunează nespus de mult aducerea l + Mica Înţelegere şi Înțelegerea Balcanică, S.S 1. a realizat schimburi de informaţii 
la lumină spre a fi puse la dispoziţia cercetări. În lipsa lor, memorialistic 


eu servicii similare din Cehoslovacia, Polonia Şi lugoslavia. Documente de 
interesată politic sau care urmăreşte să plătească poliţe, oi să recupereze ce st arhivă atestă că S S.1. a mai făcut schimb de informaţii şi cu serviciul finlandez 
mai poate din prestigiul unei organizaţii politice, face mari deserviă 


și Chiar cu cel japonez. Turcia Şi-a organizat serviciile secrete de informaţii în 
istoriografiei, şi de ce nu chiar memoriei unor personalităţi politice ataşate sinod „ acea penioadă, luând ca model Serviciul Secret de Informaţii al armatei române, 
acelei ideologii, atunci când printre relatările veridice strecoară cu subtilitațe i ceea ce presupune existenţa unor relaţii de colaborare în domeniu, bazate pe 
fil ui “incredere. Deci nu poate fi vorba de trădare, ci de o practică ce implică o 
colaborare între servicii secrete de informaţii, în probleme de interes comun. 
Mai mult, faptul că Serviciul Secret de informaţii român a fost solicitat în 
schimbul de informaţii, înseamnă înainte de toate că dispunea de un flux 
'B informativ de interes sub aspect valonc. Ca urmare, va trebui să recunoaştem 
tu obiectivitate că ne aflăm în faţa unei experienţe a activităţii S S.1, care în 
mod normal, fără ură şi părtinire, ar trebui nu blamată, ci dimpotrivă valonficată 
* din plin, în părţile ei pozitive, atât sub aspect teoretic, cât şi practic. 
E» Colaborarea "distrugătoare" a lui Moruzov cu NKVD -ul sovietic 
“rămâne o afirmaţie, neputând fi acoperită documentar sau susținută pnn 
“argumente logice 1 se poate opune tot o sursă memorialistică. Este vorba de 


e Timpul nr. 6/19%96, pl? 


caracter diversionist!”?. 


Revenind, putem spune că Mihail Moruzov a avut desigur păcatele lu 
de care nu-l poate absolvi nimeni. Aşa cum am mai spus la locul potrivit, 


mA 


1 De exemplu, chiar în România, domnul Zigu Ornea, de altfel un reputat autor p 
tărâmul istoriografiei, percepe până şi publicarea în ediţie românească a lucră | 
memorialistice întocanită în anii '50 de generalul lon Gheorghe, Calea României spri 
statul satelit, dar cu titlul schimbat: Un dictator nefericit. Mareșalul lon Antones 
ediţie şi studiu introductiv de Stelian Neagoe, Bucureşti, Editura Machiavelli, 199% 
ca o "reabilitare" a lui lon Antonescu, ceea ce în opinia domniei sale ar fi un luci 
"grav"(vezi "România literară”, 14-20 august 1996, p. 9). Dar poziția cea mă 
stângistă o întâlnim în lucrarea lui Eduard Mezincescu, Mareșalul Antonescu 
catastrofa României, Bucureşti, Editura Artemis, 1993. 


YI (E 


) 


a II-a Contrainformaţii din Serviciul Secret şi devenit în martie 1945 director 
general al S.S.1., spunea că fusese folosit de Moruzov cu bune rezultate în 
problema "francmasoneniei"!*!. În declaraţia dată la 18 februarie 1941 în faţa 
judecătorului de instrucţie - Al.M. Ionescu -, întrebat dacă ştie ceva în legătură 


relatănle lui Gheorghe Kuntescu, despre care N.D. Stănescu fost şef al Secţiei Î | 


i 


E 


* a misiunii lui lonescu Micandru 


cu activitatea lui Moruzov în calitate de "spion sovietic", Kintescu răspunde; Și 


"Nu am fost aşa[de intim - n.n.] în apropierea lui Moruzov pentru a putea să 
trag, o concluzie. Ce pot să spun însă este că am auzit uneori(subl. - n.n.) 


vorbindu-se că ar fi agent sovietic, însă prin faptul că dovezi nu auzisem că ar [i 
exista, nu am dat importanţă. Cu această ocazie îmi vine în minte următorul 


lucru. Colonelul Aronovici din cavalerie, care a murit mai mult sau mai puţiri 
curios, în legătură cu moartea sa, s-a spus că ar fi fost omorât de oamenii lui 


Moruzov, pentru că [acesta, colonelul Aronovici] ar fi avut dovezi de vinovăţie 
împotriva lui Moruzov'!*?. 


Deci şi această declaraţie, formulată într-o atmosferă de vădită ostilitate 
contra lui Moruzov, iese din sfera zvonurilor şi a suspiciunii. Dacă e să aducem 
în discuţie documentele de informare ale Serviciului Secret în legătură cu [ 


acţiunile Partidului Comunist din România, şi relațiile cu Cominternul, presiunile 
făcute de Armata Roşie la frontiera de est a ţării, dar mai ales concluziile din 
Expozeul lu: Moruzov prezentat lui Canaris, se conturează teza că pe Frontul 
de Est existau în problema sovietică surse şi agenţi bine plasați, iar pe baza 
informaţulor furnizate se puteau face evaluări de interes pentru politica şi 
strategia de apărare a ţării. Dacă Mihail Moruzov ar fi fost spion sovietic, 
notele, rapoartele, buletinele şi sintezele informative ale Serviciului Secret 
român în legătură cu spaţiul şi acţiunea U.R S.S. contra României ar mai fi avul 
consistenţă ? Să-i fi pus N.K.V.D.-ul pe tavă lui Moruzov toate informaţiile de 
care România avea nevoie pentru a-şi fundamenta politica de apărare pt 
Frontiera de Est ? Faptul că factorii decizionali ai statului român nu au găsit 
mijloace preventive şi soluţii politico-diplomatice şi militare de aşa natură încât 
să neutralizeze sursele de risc ce se conturau dinspre spaţiul sovietic înainte de 
a se ajunge la agresiunea din 26 iunie 1940 şi pierderea Basarabiei, nordul 


Bucovinei Şi a ținutului Herţa, este o problemă care ţine de competențele S.S.I., 


p 


[ 
N Ș «] [i 
5 | | i 


* 


În ce priveşte raporturile lui Moruzov cu Gestapo-ul, avem la 
dispoziţie până acum doar câteva documente. Raportul întocmit de Niky 
Ştefănescu în legătură cu vizita făcută Ip sediul Gestapo-ului în februarie 1937 
este un document ce ne dezvăluie că ne aflăm în faţa unei acţiuni de acoperire 
1 Un alt document este Raportul întocmit de 
Mihail Moruzov despre rezultatele vizitei întreprinse în Germania în perioada 
25 februanie-S martie 1940, şi care face referire la atenția care 1 s-a acordat din 
partea Poliţiei Sociale a Reich-ului, adică Gestapo-ul. În continuare, Moruzov 


a întocmit şi nota din 11 martie 1940 în care precizează că în timpul vizitei în 
i Germania a avut o întrevedere cu dr. Best, şeful Gestapo-ului din sectorul 


! Berlin. Acesta din urmă i-a atras atenţia şefului Serviciului Secret român că 


= za, 
ale 


Fi piata 


ca să nu mai vorbim de aşa-zisa "trădare" a lui Moruzov în calitate de spion fi. 


sovietic. 


Vezi "Magazin Istonc", nr. 1/1991 


12 Arh SRI,fond"Y". dosar nr. 20954, vol. 21, f. 92 verso. 


A 


i e ga Ge ce sori CEI DCR Ec NVidia Dia 2 dă 


"ministrul român la Berlin nu era agreat de cercurile oficiale germane din cauza 
sentimentelor sale francofile, manifestate în mod pronunţat”, ceea ce era în 
detrimentul "bunelor relaţii pe care Germania dorea să le aibă cu România”. În 


“schimb, dr. Best îi atrage atenţia lui Moruzov că locotenet-colonelul Octav 
- Vorobchievici - ataşatul militar român la Berlin - crease "o excelentă impresie”. 


Şi tot în legătură cu Gestapo-ul mai poate fi luat în discuţie şi un alt document. 
“Astfel, Nota Serviciului Secret din 6 octombne 1939 fusese obținută pe baza 
informaţiilor primite de la "elementul nostru de legătură cu Serviciul de 
informaţii al Japoniei, cu sediul la Bucureşti”. Agentul de legătură japonez 
'atrăsese atenţia Serviciului Secret român că ziarista germană Edith von Coller 
“avea în realitate "misiunea de a informa Gestapo-ul asupra activităţi difentelor 
legaţi din Capitală şi de a supraveghea pe cât posibil activitatea diplomatică a 
“ţănlor aliate şi prietene Reich-ului"!**. Singura sursă memorialistică despre 
relaţiile lui Moruzov cu Gestapo-ul aparţine lui Eugen Cristescu. Acesta ne 
'spune că: "Între Gestapo(Geheime Stats Polizei) şi Abwehr existau mari fricţiuni 
'Și ele se resimţeau şi pe teritoriul român. Moruzov colaborase cu Abwehrul şi 
"deci era rău privit de Geissler, care avea strânse legături cu legionarii"1*5. 

În faţa acestor atestări documentare se poate formula şi susţine teza că 
Moruzov a colaborat distrugător cu Gestapo-ul ? Personal, consider că e greu 
'de răspuns afirmativ la această întrebare 


15 Arh. N.LC.. fond PC.M.-S.S.1..Politica externă a României, dosar nr. 2/1937 


1 Arhiva Ministerului Afacerilor Externe, Bucureşti, fond 71 România, dosar nr. 


62, f. 681. 


|. !** Eugen Cristescu. op cir,p 146. 


- 


O O d d E A 
Ş TE 0 


86 87 


COLABORAREA DINTRE MORUZOV ŞI HORIA SIMA + mai 1940 - n.n.], în urma unor angajamente luate faţă de Forul Conducător al 


|, statului[regele Carol al II-lea - n.n.]", ocazie cu care s-a ordonat "să fie pus în 


În legătură cu raporturile dintre Mihail Moruzov şi Hona Sima, sefi. Hbertate” şi "să se întreprindă prin elemente fost legionare indicate de d-sa şi pe 
poate afirma că memorialistica legionară le-a acordat, de asemenea, spaţii largi. - răspunderea d-sale o propagandă în ţară, răspândindu-se formula: «Credinţă 


Doctorul Şerban Milcoveanu apreciază că Horia Sima nu a fost agent sau pentru Rege şi în slujba intereselor ţării»”. Paralel cu această misiune, celor 12 
subaltern al lui Moruzov, ci un ambițios, lacom de putere, care, fără scrupule ; 


| ] î legionari încadraţi în Serviciul S "li s-a dat şi însărcinarea să culeagă informaţii 
morale a intrat în "colaborare reciproc avantajoasă"!*$. Este exemplul cel ma 


lul ) prin legătunile ce au în toate stratunle sociale, în ce priveşte propaganda 
elocvent ce ne dezvăluie, pe de o parte, interesul unui memorialist de 1 comunistă, teroristă, iredentistă”. Deosebit de interesantă este şi precizarea că 


reconstitui adevărul istoric, şi, pe de altă parte, perspectiva din care priveşti. rezultatul activităţii lor se afla consemnat "într-un dosar alăturat Referatului” 
fiule '[. dosar care din nefericire nu se identifică în unitatea arhivistică respectivă ceea 
Să precizăm mai întâi că a-ţi ajuta ţara prin colaborare cu Servicul. ce presupune că a fost distrus sau sustras în împrejurănii greu de reconstituit. În 
Secret nu e o probă de decădere morală, ci dimpotrivă, în toate timpunile şi în. fine, concluzia Referatului întocmit de directorul general al Serviciului Secret 
toate statele - după cum dovedeşte istoria serviciilor secrete - o astfel de fapt. este că "toată acţiunea s-a executat conform ordinelor primite şi s-a raportat 
este privită fie ca un exemplu de patriotism, fie ca o atitudine de loialitate fai. locul în drept”, şi că "este de neînțeles cum dintr-o acţiune ordonată în interes 
de interesele statului. Chiar şi cei care, în funcţie de propriile convingen politicii. de stat se interperetează şi [se încearcă - n.n.] să se facă deducţii”. Argumentele 
ori de conjunctură, nu au agreat un anumit regim sau formă de organizană. hui Mihail Moruzov se pare că nu au convins, întrucât cei care "interpretau" şi 
statală, au recunoscut că sprijinul acordat serviciilor secrete de informaţii să. "făceau deducţii" erau în orice caz mai influenţi pe lângă rege. În acest fel ne 
poate baza înainte de toate pe îndatoririle morale ale bunilor cetăţeni. Despre 0 putem explica şi următorul pasaj din Însemnările zilnice ale regelui Carol al [I- 
decădere morală se poate vorbi doar în cazul în care nu se manifestă sinceritattă.. lea, pentru ziua de 2 septembrie 1940, când suveranul îşi aducea aminte pentru 
în respectarea acestor principii sau 'când nu se asigură confidenţialitatetă: prima oară de Moruzov: "S-au făcut schimbări la Poliţie, unde s-a constatat că 
legăturii, atât din partea serviciului de informaţii, cât şi din cea a onorabilului “Moruzov şi Niky Ştefănescu susțineau pe legionari şi, în special, pe Hona Sima; 
cetăţean. Tot astfel mai poate fi caracterizată şi colaborarea serviciilor secret au fost ambii retraşi la M St M"!* Iată deci un aspect fundamental 
când se urmăreşte realizarea propriilor scopuri prin victimizarea altora. * documentar ce vine să susţină că într-un fel este privită realitatea faptelor din 
Despre relaţiile cu şeful Serviciului Secret, Horia Sima susţine că ek. interiorul unui serviciu secret de informaţii şi cu totul altfel din afara lui 
datează din primăvara anului 1940, când, aflat în arestul Poliţiei Capitala. respectiv, în cazul de faţă din punctul de vedere al factorului de putere 
Moruzov l-a contactat din însărcinarea Palatului pentru a-i propune un post * Acceptarea colaborării cu Mihail Moruzov a fost explicată de Hona 
ministerial în scopul de a se pune capăt conflictelor sângeroase între Mişcarti Sima în felul următor: "El[Moruzov - n.n.] vedea în mine elementul 
Legionară şi regimul lui Carol al Il-lea'”. Afirmațiile fostului comandant i indispensabil pentru garantarea Regelui de loialitatea mişcării, fiind legat de el 
Mişcării Legionare se confirmă şi documentar. Este vorba despre Referatul RE prin recunoştinţa ce o datoram că m-a scăpat de la moarten1s5. 
31 august 1940 întocmit de Mihail Moruzov, privind clanficarea situaţi + Adevărul e că în activitatea de informaţii pe lângă acţiunile pozitive 
militare a 12 membri de frunte ai Mişcării Legionare, printre care şi Horia S 5 eficiente şi revelatorii se strecoară şi o grămadă de erori. Una dintre ele, în cazul 
ce apare primul pe listă. Documentul atestă că "pentru aranjarea situaţiei militară analizat, se pare că a fost diagnosticul pe care Mihail Moruzov la pus în 


Ministerul Apărării Naţionale a ordonat detaşarea acestor elemente la Cabine legătură cu colaborarea sa cu Horia Sima. După opinia doctorului Şerban 
şi, apoi - în mod secret - repartizaţi la Serviciul S". Încadrat în timp, aces 


CAGE SAIT si i Milcoveanu, greşeala ar fi constat "în primul rând pentru că i-a ignorat ambiția 
eveniment s-a petrecut "după înapoierea domnului Horia Sima în ţară[deci 


de a deveni el dictatorul Statului Român, în plus de şeful Mişcăni Legionare, şi 
E “Invierea”, nr. 4/1994, p. 98. 
137 Horia Sima, op. cir, pp. 212-234. 


11 Regele Carol al II-lea, op cir, p. 253 
' Horia Sima, op. cir „p 228 


55 


în al doilea rând pentru că i-a subevaluat viclenia de a părea unealtă subordonată 
până reuşeşte să-i înfigă mortal cuțitul în spate"!*. Probabil că acest din urmă 
aspect l-a avut în vedere memonialistul citat, atunci când vorbea „despre 
decăderea morală a lui Horia Sima. i 

Colaborarea între Horia Sima şi Mihail Moruzov s-a făcut în primul 
rând pe considerente politice, urmărite de Palat şi într-un plan secundar s-a; 
urmărit şi activitatea de informaţii specifică Serviciului Secret. Ca om politic, 
reprezentant de frunte al unei organizaţii cu o ideologie ultranaţionalistă şi 
practici teroriste, Horia Sima s-a dovedit incapabil de a-şi respecta "contractul', 
politic cu Palatul. Ca agent de informaţii însă nu avem date din care să rezulte 
Că şi-a încălcat contractul cu Serviciul Secret. Nu ne putem pronunţa nici asupn. 
calităţii informaţiilor furnizate de el şi ceilalţi 11 fruntaşi legionari încadraţi în 
Serviciul Secret întrucât documentele s-au pierdut, sau în orice caz nu au fost 
identificate până în prezent. Dar faptul că Moruzov le invocă drept argument: 
într-un document oficial, pentru a-şi dovedi loialitatea faţă de factorul de putere 
constituțional - lasă impresia că materialele informative respective prezentau 
interes. 

Faptul că Horia Sima nu i-a salvat viaţa lui Momzov constituie o altă 
problemă ce necesită un comentariu separat. În primul rând nu era de datona 
lui ca agent al Serviciului Secret să încerce o astfel de tentativă. Datoria lui era 
să ofere informaţii de calitate şi în domeniile stabilite. În al doilea rând, ajuns 
vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri în guvernul naţional-legionar instaurat 
prin Înalt Decret Regal, la 14 septembrie 1940, Horia Sima dispunea totuşi de 
posibilități limitate de manevră pentru a lua pe cont propriu o astfel de acţiune 
delicată, dar şi periculoasă având în vedere adversităţile greu de reconciliat, între 
Moruzov şi lon Antonescu. Şeful Serviciului Secret întocmise un dosar 
compromiţător despre doamna Liţa Baranga, mama generalului Ion Antonescu, 
ŞI-I regizase aşa-numitul proces de bigamie doamnei Maria Antonescu. Se part 
însă că nici generalul lon Antonescu nu rămăsese pasiv în faţa manevrelor 


oculte ale lui Moruzov. După cum ne informează istoricul american Lam. 


Watts, "pledoaria lui Antonescu împotriva lui Moruzov era inatacabilă, întrucât 
Antonescu strângea de un deceniu dovezi despre delictele sale“!"!. Ion 
Antonescu dorea astfel să-l aducă pe Moruzov în faţa justiţiei pentru a da 
socoteală de încălcarea atribuţiilor sale în calitate de şef al Serviciului Secret. În 


1% “Invierea”, nr. 471994. p.8. 


Vezi Larry L. Watts. O Casandră a României.lon Antonescu și lupta pentru 
reformă 1918-1941. Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale Române, pp. 305-306. 


191 


lă L b9 
al treilea rând, nici Antonescu şi nici Hona Sima nu reuşeau în toamna ânului 
1940, cu toate eforturile depuse, să domolească fanatismul legionar. Unii 
legyonari căutau să se răzbune sângeros pe toţi oamenii devotați fostului regim 
i. carlist, printre care şi Mihail Moruzov. Pentru a-l salva pe Moruzov, Hona Sima 
nu putea invoca decât colaborarea sa cu Serviciul Secret, ceea ce era periculos 
în sensul că-l situa într-o postură dificilă atât faţă de lon Antonescu cât şi faţă 
„de masa de rând a legionanlor. Oricum, un astfel de demers nu putea fi realizat, 
i „chiar dacă ar fi depăşit nscunile de circumstanţă, fără deconspirarea contractului 
Î- cu Serviciul Secret. Toate acestea au constituit motivele care l-au determinat pe 
“Horia Sima la o atitudine pasivă, sau în ori şi ce caz destul de rezervată faţă de 
Î. arestarea şi ulterior asasinarea lui Moruzov, În al patrulea rând, un "ghimpe" 
i :impotnva lui Moruzov avea şi amiralul Canaris, şeful Abwehrului, nemulțumit 
3 „de faptul că şeful Serviciului Secret român s-a dovedit neascultător atunci când, 
5 Ja Veneţia, în ziua de 4 septembrie 1940 fusese avertizat să nu se reîntoarcă în 
ţară până nu se limpezeşte situaţia”? Demnitarul german cunoştea la acea dată 
3 conţinutul documentelor descoperite de germani în iunie 1940 la Charite sur 
Loire - datorită neglijenţei condamnabile a serviciilor secrete franceze - printre 
i „care se aflau şi planurile de incendiere a zonei petrolifere din România elaborate 
de specialişti anglo-francezi cu acordul M. St. M. al armatei române, pentru 
sabotarea maşinii de război germane, aspect asupra căruia Moruzov păstrase 
tăcerea - după cum era şi normal - în relaţiile cu Abwehrul. Dovada, că la 8 
5 'septembne Canaris a venit la Bucureşti, a luat legătura direct cu generalul lon 
* “Antonescu, perfectând căile de continuare a colaborăni între Abwehr şi S.S.1., 
dar fără să se intereseze de Moruzov. Acest aspect rezultă din nota de 
î convorbire!” între amiralul Canaris şi generalul Ion Antonescu, întocmită de 
| icolonelul N. Vlădescu, cel care-l înlocuia temporar pe Moruzov la comanda 
“Serviciului Secret. E adevărat că surse memorialistice legionare, în special 
“Mihail Sturdza" şi Horia Sima!S5, demonstrează exact contranul, şi anume că 
“amiralul Canaris s-a interesat fie direct fie prin oamenii de încredere despre viaţa 
i „lui Moruzov, urmărind să-l salveze. E foarte greu de crezut că dacă amiralul 
Canaris, prin influenţa şi prestigiul de care se bucura atunci, ar fi fost sincer 
î interesat să-i salveze viaţa lui Moruzov, n-ar fi reuşit. Oncum, în toamna anului 
1 Ven Mihail Sturdza, op cir.,p. 171. 
3!» Arh SRI, fond "D”, dosarnr. 3717.f£.31. 
1 Mihail Sturdza, op. cit, pp. 173-175. 


1». Horia Sima, Era libertăți. Statul napional legionar, Madnd, vol. Il, Editura 


î Mişcării Legionare, 1986. pp 168-169 


a 


90 


91 


1940 a existat o concentrare de interese mai degrabă contrară decât favorabilă 
lui Moruzov. Mulţi îi doreau pieirea. Cel mai responsabil este însuşi Moruzov 
care, în activitatea sa informativă, şi-a depăşit uneori atribuţiile de şef a 


7 pentru instituţia pe care a fondat-o şi condus-o, dar coroborat cu 
dă comportamentul etalat ori de câte ori i se ivea ocazia de a-şi da importanţă cu 
„în a i . Ori atr aceea ce ştie şi ar putea să realizeze, Mihail Moruzov a creat celor din jur mai 
Serviciului Secret, lansându-se în complicate jocuri politice. Orpoliul său multă derută decât claritate. De aici şi câmpul larg lăsat interpretărilor, precum 
nemăsurat, ca şi aerele de vedetă a frontului secret, i-au creat falsa impresie R- şi felul diversificat în care a fost perceput şi analizat. De asemenea, nu e poate 
este de neînlocuit şi că dintr-o astfel de postură îşi poate permite orice. Cu 0. ierta nici haosul în care a lăsat Serviciul Secret odată cu arestarea sa. Un 
astfel de mentalitate n-ar fi reuşit să se impună nici în condiţii normale de pactie adevărat director general al serviciului de informaţii, preocupat şi grijuliu de 
şi într-un regim stabil. Vremurile i-au fost şi din acest punct de vedertiie „soarta instituţiei, ar fi trebuit s-o pregătească din timp pentru a face faţă sau a se 
potrivnice. România trecea printr-o profundă criză manifestată atât pe plaifi. adapta rapid la orice situaţie. Or, după Moruzov, multe aspecte fundamentale 
intern, cât şi în raportunile diplomatice, iar Europa se afla în plin războL î din activitatea de informaţii au trebuit regândite şi reorganizate pe alte baze 
Moruzov a incercat să întrebuinţeze la maximum mijloacele ce i-au stat L “Toate acestea au alimentat din plin imaginaţia adversarilor săi şi ai Serviciului 
îndemînă, precum şi întreaga sa experienţă acumulată încă din timpul primului 


„Secret, care au căutat să-i proiecteze personali î ină di i 
Liei 7 : Za Ce hai lee > S Zi nalitatea într-o lumină dintre cel 
război mondial, şi chiar prestigiul său şi al Serviciului clădit cu atâta trudă, dați „sumbre şi misterioase. A fost criticat cu asprime pentru nereuşitele lui fă oni 
n-a reuşit să câştige confruntarea finală cu forţele ostile, pentru a depăşi criz. z 


Rea culca si ohirștlul i fără plode: ea E ot Ea cerci : pus în sarcină şi alte "grozăvii” de care însă nu poate fi făcut răspunzător, cel 
beneficiul instituţiei şi al statului român ar fi meritat O soartă mai bună. ă 

Grava eroare a lui Mihail Moruzov a fost că s-a lăsat prea mul 
preocupat de jocurile de culise, de câştigarea favorurilor Casei Regale, def 
compromiterea adversarilor politici ai regelui Carol al II-lea. Prea îndrăgostit def 
operaţiile pur tehnice ale Serviciului Secret(recrutarea, dirijarea şi infiltrarei 3 
agenţilor, combinaţiule şi legendele informative, contrapropaganda Și 
dezinformarea, interceptările de înscnsuni şi convorbiri etc. în care si 
recunoaştem era un maestru), Moruzov a neglijat tocmai menirea fundamental 
a unui şef al Intelligence-ului: preocuparea pentru analiza profundă şi obiectivi 
a situaţiei geostrategice şi geopolitice a ţării şi elaborarea prognozelor pe terme 
scurt, mediu şi îndepărtat pe care să le supună atenţiei factonlor politia 
constituționali, responsabili de soarta țării, iar activitatea întregului aparat 4 
informaţii să fie direcţionată spre un asemenea obiectiv. Că n-a realizat ace 
lucru, cea mai bună dovadă o constituie însuşi sfârşitul lui Moruzov. Euge 
Cristescu a surprins cu realism acest aspect: "Moruzov se încurcase de mult 
rețeaua de intrigi politice interne. Conducând serviciul numai pe ba 
experimentale şi neavând nici cultură politică, nici profesională, confundati 
informaţia politică cu politica propriu-zisă şi jocul informaţiilor cu jocul politei: 
EI cade astfel şi în cascada de intrigi dintre serviciile străine de informaţii copi 
disputau influenţa în ţara noastră”. 

Prevalându-se permanent de necesitatea păstrării secretului i 
activitatea de informaţii, ceea ce a fost un lucru bun şi de absolută utilite 


ION PAVELESCU: 


SECRETE FAŢĂ DE MORUZOV!* 4 


[n 


ii 

Nu vom intra aici în lungi investigaţii privind patogeneza mişcărilor de. 
extremă dreaptă de la noi din rândul cărora s-a remarcat prin fanatismul, 
şovinismul şi cruzimea ei Garda de Fier. Există, în această privinţă, o literatură. 
destul de bogată şi de diversă datorată atât istoricilor cu simpatii de dreapta cât. 
Şi, mai ales, celor cu simpatii de stânga. În linii generale, se poate accepta. 
formula destul de şocantă lansată:de către un politolog, occidental şi potrivit. 
căreia, pe plan european, "fascismul a reprezentat cea mai proastă investiţie. 
făcută de burghezie" şi aceasta nu doar pentru că progenitura s-a întors 
împotriva celor ce i-au asigurat venirea pe lume, ci mai cu seamă, pentru că, 
depăşindu-şi rolul atnbuit - acela de a anihila pătrunderea în rândul maselora. 
ideilor de stânga - ea şi-a descoperit vocaţii mântuitoare propagând înlăturarea 
aşa-numitei plutocraţii şi impunerea statului imaginat de către ea ca model unic, 
apt să instituie o conducere autoritară şi să înmormânteze pentru totdeauna! 
cucerinle revoluţiei franceze identificate, în forma lor modemă, în sistemul 
democratic de guvernământ. Fundalul pe care se proiectează o asemenea 
evoluţie îl constituie haosul de după primul război mondial, dezamăgirea ce! 
stăpânea ţănile învinse şi, nu mai puţin, anumite state învingătoare pe care 
sistemul de tratate de la Versailles nu le satisfăcea, debusolarea tineretului după 
întoarcerea sa din tranşee, spaima burgheziei de a nu se pomeni în situaţia! 
claselor ce conduseseră până nu demult Rusia şi care acum cunoşteau o mizerie . 
indescnptibilă. Ţara unde s-a născut cea dintâi mişcare capabilă să 
înmănuncheze într-o sinteză cât de cât coerentă aceste tendinţe şi idei - Italia. 
Personalitatea care a părut a întruni trăsăturile specifice pentru homo fascistus -! 
Mussolini. Să nu uităm că, la începuturile sale, însuşi Hitler umbla să-i ceară o” 
fotografie cu autograf. 


'%  Apud Ion Pavelescu, Enigma Moruzov. Cel mai mare spion din istoria României, | 
laşi, Editura Gaudeamus, 1993, pp. 141-156. 


93 


SP În România extrema dreaptă a prins mai greu. E adevărat că Unirea 


cea Mare, satsfăcând supremul deziderat naţional, nu adusese în toate stratunle - 
acea conştiinţă că, odată adunate înlăuntrul unora şi aceleaşi fruntarii, energiile 
*- naţiunii se vor fructifica plenar. Domneau incertitudinea, o anumită insecuritate 
i. socială, teama că marii vulpoi, politicienii fără scrupule vor pune din nou mâna 


pe toate pârghiile puterii. 

TR Dezamăgirea a cuprins mai întâi tineretul, extinzându-se treptat şi 
“asupra altor categorii dezavantajate. Spre a-l parafraza pe Mihail Sebastian, 
” ocazia coagulănii acestor nemulțumiri şi resentimente într-o mişcare cu oarecare 
“ pretenţii au constituit-o tulburările de la 1923 când studenţimea din capitală a 
| spart câteva geamuri şi câteva capete de evrei, găsind un ţap ispăşitor pentru 
| țoate relele de care sufeream - străinii. 

Mentorul acestui curent, deopotrivă şovin şi fanatic, l-a constituit 
| politician A.C. Cuza, un personaj contradictoriu, temut ca debateur 


vicleanu 


î- parlamentar, poet veleitar, polemist plin de spontaneitate şi, mai presus de orce, 


un antisemit incorigibil. În organizaţia ce abia se înfinpa şi-a găsit locul un alt 
i universitar ieşean, lon Zelea Codreanu, originar din Huşi dar care cobora din 


î. Galiţia şi, după cum s-a demonstrat în Cruciada Românismului, editată de Mihai 


p 


i Stelescu, arborele său genealogic cuprindea nu puţini evrei-khazari. De altfel, 
"numele său adevărat era Zelinski şi, după cum nota undeva Isaac Peltz, insul 
i. vorbea destul de stricat româneşte. 
unu, Dacăbătrânul Codreanu mai putea fi acceptat ca un om de înţeles, fiul 
i hui mai mare, Corneliu, a depăşit cu totul măsura, s-a declarat un autoluminat, 
| a pretins că generaţia vârstnică nu mai era în stare de nimic, numai tineretul 
"poate mântui ţara de toate păcatele, pentru aceasta postulând folosirea violenţei, 
| ca metodă politică curentă şi demolarea structurilor tradiţionale, ca obiectiv ce 


î trebuia atins prin orice mijloace. Un mistic înfumurat şi un şovin fanatic(deşi 


* indigenizat de curând) - iată cine voia să remodeleze moralmente noua 
î generaţie. Faptul că, spre deosebire de cei pe care îi sortea pieini ca fiind 
i nedemni a se numi români se numărau oameni cu atestate autohtone... de la 
* începutul începuturilor, în vreme ce el, îndată ce trecea de tatăl său, se împiedica 


î- de Brauner şi de Anteci nu-l deranja câtuşi de puţin. "Străinii sunt cei mai răi 


* dintre naţionalişti", nota cu marea sa înţelepciune de ţăran român Marin Preda. 
“ Maitnst şi cu urmări mult mai grave este faptul că această adunătură de lumpeni 
i sa autodeclarat un fel de supraconştiinţă a naţiunii având tendinţa de a da 
3 tuturor lecţii de patnotism şi dovedind un sectanism şi o intoleranţă cumplite faţă 
i de toate celelalte curente, inclusiv faţă de mişcarea din care au descins - 


- = 


Y 


94 


cuzismul. Zelinski-Codreanu şi-a creat propria sa fracțiune lansând-o în viaţa fi 
politică sub numele de Liga Arhanghelului Mihail. Nu are rost să reiterăm aici 
drumul pe care l-a urmat şi care a fost presărat, la propriu şi la figurat, cu 
cadavre. Nu are rost să trecem în revistă toate avatarurile, scoaterea în afan 
legui, schimbarea denumirii, utilizarea sa în toate acţiunile diversioniste pe care 
puterea le concepea pentru a-şi acoperi incuriile. De ajuns, pentru a ilustra 6. 
traseul pe care l-a urmat şi profilul cameleonic pe care şi l-a compus, săi. 
reamintim, ceea ce, îndeobşte se ştie şi anume că într-un moment de mar fi. 
sinceritate Al. Vaida-Voevod a făcut public faptul că cei ce nu încetau să se [5 
compare cu îngerii pretinzând că nu aveau nici o chemare pentru cele materiale, 
sincerele lor preocupări fiind doar de ordin moral, erau stipendiaţi din vistieria E. 
Ministerului de Interne şi-şi declanşau sinistrele represalii la ordinul dat de 
acesta. i 
Ceea ce trebuie să remarcăm este faptul că, navigând destul timp hf 
periferia vieţii politice, Garda de Fier a început brusc să intereseze cercurile 
naţional-socialiste din Germania, după venirea lui Hitler la putere în 1933. Şi cu Fă 
toate că era structurată pe pricapiul fasciilor mussoliniene, ea nu a întârziat să-și 
ajusteze ideile în funcţie de orientarea pe care o promova noul centru de putere. 
De altfel, Codreanu nu a ezitat să declare că, în cazul venirii sale la putere, e. 
România va avea în 48 de ore un tratat cu Germania şi Italia. Din această clipă, 
autorităţile au înţeles clar că monstrul pe care îl zămisliseră şi îl toleraseră 
începea să le scape de sub control. El îşi aroga dreptul la iniţiative proprii şi nu 
ascundea că va mătura din calea sa sistemul democraţiei parlamentare pe cart 
îl considera perimat într-o' epocă desemnată de legionari ca fiind ceai 
dictatunilor. Pentru cercurile guvernante s-a deschis un nou front de luptă sprt 
a-şi păstra poziţiile pe care le deţineau. De unde până atunci erau convinşi ă 
pericolul nu putea veni pentru ei decât dinspre stânga - şi asta cu atât mai mul 
cu cât ne aflam în imediata vecinătate a imperiului sovietic - acum se dovede 
că de fapt, extrema dreaptă era nu numai mai virulentă dar şi mai bine susţinuli 
pentru a înlătura sistemul parlamentar. Se ştie că regele Carol a cochetat un 
timp cu ideile de a prelua el însuşi conducerea legionarilor şi de a deveni un fd 
de Mussolini local. Întâmpinând dificultăţi din partea lui Codreanu, a invental 
propriul său regim autonitar, regim care mergea până acolo încât calchia inclusi 
formele exterioare de manifestare a demagogii fascizante - uniformele, salutul 
roman, trecenle în revistă, semimilitarizarea unor mari sectoare ale vieţi 
publice. Sinistră perioadă. i 


y 


* Gărzii d 
““urze 


95 


Dar se punea problema dacă promotorii dictaturii de dreapta de la noi - 


„ organizaţule de tip fascist, în primul rând Garda de Fier - vor accepta resemnaţi 
să li se confişte accesoriile ideologice şi formele de manifestare. Sondajele 
” întreprinse au demonstrat că aceştia nu numai că nu erau dispuşi să-şi 


abandoneze zestrea agonisită cu atâta trudă "intelectuală", ei îl trecuseră de mult 


la index pe rege, coabitarea lui cu Magda Lupescu fiind folosită ca un excelent 
pretext pentru a se sădi în conştiinţa aderenţilor şi simpatizanţilor că, sub 
„presiunea "ocultei” Carol trădase. Trecerea lui pe lista neagră însemna, implicit, 


posibilitatea de a-l înlătura prin asasinare. 
Problema care s-a pus pentru S$.S.I. - şi tocmai de aici încolo începe 


„rolul lui Mihail Moruzov - a fost cum să se cunoască planurile legiunii atât de 
î bine camufiate, în general, şi cum să se acţioneze pentru a le înlătura. E 
| 'domeniul în care el a obţinut, probabil, cele mai bune rezultate din cariera sa, 


succese care, până la urmă, i-au atras sfârşitul prematur. Pentru a urmări 


-. ingeniozitatea de care a dat dovadă marele maestru al combinațiilor dispunem 


de două surse. Prima este o mărturie a lui Veniamin Moruzov, iar a doua este 


| iolucrare de dată recentă datorată lui Constantin Papanace şi apărută în Italia în 
ceea ce se numeşte "Biblioteca Verde". 


a Să ne oprim pe rând la cele două mărturii. Veniamin Moruzov, care, 


“lucrând alături de unchiul său, era, în genere, la curent cu acţiunile acestuia, 
"credea a şt că se putea trasa următorul tablou. 

i 
3 Decretul nr. 1422 din 30 martie 1938 privind dizolvarea organizaţiilor politice, 
“iar în 16 aprilie 1938 s-a dispus arestarea lui Corneliu Zelea Codreanu şi a altor 
i conducători legionari. În noaptea de 29-30 noiembrie 1938 cu ocazia 
î “transferăni lui Codreanu şi a unui grup de 13 conducători legionari de la 


„inchisoarea de la Râmnicu Sărat la Jilava, toţi au fost lhehidaţi, sub pretextul 
î “fugii de sub escortă. 


În "Monitorul Oficial" numărul 75 din 31 martie 1938 a fost publicat 


Se ţ 


Pentru Hona Sima suprimarea lui Codreanu şi a altor căpetenii ale 
e Fier a însemnat realizarea unuia din principalele sale țeluri. În urma 
lilor lui, pentru preluarea şefiei Gărzii de Fier, trebuia să facă pasul cel 
mare, recunoaşterea sa ca şef suprem. După situaţia creată în decembrie 1938, 
onia Sima începe să pregătească o aşa-zisă lovitură de stat, ce urma să aibă loc 
la 6 ianuarie 1939. Dar la 4 ianuarie complotul a fost descoperit. În urma acestei 


“situaţii au fost operate arestări. Hona Sima reuşeşte să fugă în Germania. 


Di 


După ce Cehoslovacia a fost cotropită de armatele lui Hitler, 


diplomaţia românească a urmărit concomitent consolidarea securităţii țării prin 


colaborăni cu Anglia, Franţa şi U.R.S.S. De această conjunctură va profita 
Germania nazistă în ceea ce priveşte România. Planul subjugării României 
începe în martie 1939 prin încercarea de suprimare a lui Carol al II-lea şi a lui 
Armand Călinescu susținători ai alianței României cu Anglia şi Franţa şi în 
acelaşi timp obstacolul captăni României în sfera de interese a Germaniei. 


Gestapoul, pnn Himmler, îl atrage ca executant al celor hotărâte de ei pe Horia! 


Sima. 


Cea dintâi victimă a fost pnmul-ministra Armand Călinescu. Asasinarea : 
lui este pregătită la Berlin, sub îndrumarea din umbră a lui Horia Sima, care în. 


19 august 1939 intră clandestin în ţară în vederea săvârşirii acestui act criminal. 
La 21 septembre, asasinatul a fost înfăptuit de legionarul terorist Miti 
Dumitrescu împreună cu alţi nouă camarazi. Crima este impusă de interesele 
germane prin intermediul Gestapoului, pentru netezirea drumului către putere 
a lui Hona Sima şi a colaboratorilor săi. 

Era ora prânzului. M. Moruzov lua masa la locuinţa lui din str. Sofiei. 
La un moment dat, muzica de la radioul care funcţiona se întrerupe brusc şi 
vocea unuia dintre asasinii legionari, care reuşise să se strecoare până la postul 
de emisie, anunţă "asasinarea premierului român". Moruzov scapă lingura din 


mână, se repede la telefon şi prin firul cu Siguranţa Generală, Grupul 


Detectivilor, îi stngă în receptor lui Niki Ştefănescu: "Ce faceţi acolo, dormiţi? 
În timp ce în plină zi, sub ochii voştri, legionarii îşi fac de cap? În câteva 
momente ne întâlnim acolo!" spune Moruzov şi dintr-un salt îşi ia pălăria de pe 
cuier intră în Mercedesul ce staţiona în faţa casei şi dispare în plină viteză. Dar 
Garda de Fier se răfuise cu acela care desfăşurase o intensă activitate contra 
instaurării regimului nazist în ţară. 

După 21 septembrie, noul cabinet prezidat de generalul Gheorghe 


Argeşanu, ministru de interne fiind Gabriel Marinescu, începea curățirea și 


înlăturarea elementelor legionare. Represiunea lua însă o turnură cu totul aparte. 
Sunt înlăturați tocmai cei cunoscuţi ca apropiaţi lui Codreanu, libeni rămânând 
cei conduşi de Hona Sima, mai: periculoşi, mai răzbunătoni şi cu totul vânduți 
Germaniei lui Himmler şi Hess. 


Hona Sima, fire avidă de avantaje matenale, dominat de o sete de Ș 
putere crâncenă va face totul fără a avea procese de conştiinţă. Trădător de ţară, 


faţă de propna-i credinţă, faţă de Gestapo, care-l ocrotea şi-l folosea ca unealtă 
fidelă, va fi folosit totuşi ca agent al S.S. 


cooperarea între toate statele din zona balcanică şi centrală a Europei şia 


| 
«i 
y 


TĂ 
EI ăi 


* naziștii puneau la cale în legătură cu România. 


zu 


Voruzov l-a contactat pe Horia Sima ca agent al Serviciului Secret, 


"având tot interesul să fie bine informat ashpra activităţii conducătorilor Gărzii 
de Fier, 


] 
FI: 


acţiunilor periculoase şi neaşteptate ale acestora. 

De aceea Moruzov va plăti îndeajuns ca H. Sima, la rândul lui, prin 
jocul dublu ce-l făcea cu Germania, să-l informeze de intenţiile Gestapoului, ce 
gândeau să facă în ţara noastră, ce crime se unelteau şi tot ceea ce Himmler şi 


“Într-o seară din toamna anului 1939 - notează Veniamin Moruzov - 
unchiul meu mă întreabă dacă am maşina acasă deoarece vrea să facem o 


plimbare împreună. Îmi atrage atenţia să fiu înarmat. Finalul drumului parcurs 
a fost restaurantul «Mon-Jardin». Ajunşi îmi spune: «Veniamin vei ocupa o masă 
în apropierea mea şi multă atenţie în jur». Nu peste mult timp, apare un individ 
cu o figură de adolescent care ia loc la masa lui Moruzov şi conversează cu 
acesta îndelung. După aceea se scoală, cu privirea temătoare se uită în jur şi 
dispare. Mai târziu Moruzov se îndreaptă spre maşină. În drum spre casă îmi 


spune: «Ştii cu cine am stat de vorbă? Se numeşte Horia Sima, şef legionar, care 
mi-a dat şi îmi dă în continuare serioase bătăi de cap. Reţine-i figura, să nu-l 
uiţi». 
Presiunile germane asupra țării noastre se intensificau, încercând totul 
ca să ne oblige să aderăm la Axa Roma-Berlin. 
Carol al II-lea, în calculele avute mai de mult, se gândeşte la o 
apropiere de Garda de Fier. Prin Moruzov, regele era informat asupra situaţiei 


- interne a acestora, a rivalităţilor existente şi veleităţilor lui Hona Sima. În final, 
- Carol îl va prefera pe Horia Sima, care în calitate de colaborator al Serviciului 


Special de Informaţii române părea cel mai indicat pentru atenuarea 


- animozităţilor în relaţiile cu Hitler, dat fiind poziţia de care Hona Sima se 
* bucura în Germania. 


Regele Carol dă directive, impune şi ordonă, urmărind o consolidare 
a dictaturii sale, prin colaborarea cu căpeteniile legionare. Moruzov, contra 


. voinței sale, e impulsionat de rege să facă această apropiere. EL va fi forţat să-l 
-. protejeze pe Horia Sima, înlesnindu-i calea spre Carol, spre greşitele calcule 
- politice ale acestuia. Dar în același timp, prin S.S.I., dictatura regală va înfrâna 


ŞI ține la respect pe filogermanii şi gardiştii din ţară. 

În luna mai 1940, Horia Sima şi legionarul Nicolae Pătraşcu au intrat 
clandestin în ţară, au fost depistaţi de organele de siguranţă şi arestaţi. Aduşi la 
Bucureşti, sunt anchetați de cei din Ministerul de Interne unde Hona Sima, 


“tratat ca un infractor, va preciza legăturile pe care le au legionarii la Berlin cu 


î 3 i DD 3 3 —_ O > : 


[2223 


98 99 


unii din membni guvernului german, precum şi misiunea din partea legionanilor 
din Germania, de a veni în ţară pentru a lua legătura cu camarazii de aici în 
vederea destindeni începute. Cei din Ministerul de Interne au însă convingerea 
că H. Sima a venit în ţară pentru organizarea unui complot împotriva regelui. 
Este acuzat de trădare de patrie, de colaborare cu Reichul hitlerist şi se 
hotărăşte: împuşcarea lui Hona Sima şi a tuturor celor care se vor dovedi că au 
lucrat cu el sau îi ascultau ordinele. 

Dar ministrul nu era la curent cu intenţiile regelui şi scopurile lui 
Moruzov referitor la revenirea în ţară a lui Horia Sima. 

Pentru mascarea rolului lui Moruzov în reîntoarcerea în ţară a acestuia 
şi perfectarea apropieni lui de Carol, Horia Sima este supus unui interogatoriu 
la Corpul Detectivilor de la Siguranţa Generală a Statului care urmărea pirieieă 
de acord asupra următoarelor puncte: 

« dezarmarea şi identificarea teroriştilor legionari din ţară; 

- găsirea de mijloace pentru aducerea din Germania a întregului grup 
terorist al lui Horia Sima». 

În aceste zile, are loc o întrevedere a lui Horia Sima cu o serie de 
delegaţi legionari, cărora le cere să risipească suspiciunile dintre legionari și 
autoritatea constituită, deoarece mişcarea va fi pusă în serviciul suveranului țăni. 
şi încadrată în Frontul Renaşterii Naţionale. ) 

La 31 august 1940, Moruzov afirma într-un referat următoarele: «După. 
înapoierea d-lui Horia Sima în ţară în urma unor angajamente luate faţă de fonul, 
conducător al statului s-a ordonat următoarele: Să fie pus în libertate, să se, 
întreprindă prin elemente foste legionare o propagandă în țară răspândindu-se 
formula credinţă pentru rege şi în slujba intereselor ţării». 

În ziua de 29 mai 1940, Horia Sima este primit de regele Carol, iar în 
iunie, în cabinetul prezidat de G. Tătărescu va fi numit subsecretar de stat [) 
Ministerul Educaţiei Naţionale. 

În scurt timp, pe 4 iulie, în cabinetul lui Ion Gigurtu, Horia Sima v 
deveni Ministru al Cultelor şi Artelor. i 

Carol al II-lea este convins că treburile cu legionarii s-au terminat, dar. 
Sima, cu falsitatea ce-l caracterizează, nu-i face jocul, el urmărea să ajungi 
creierul eminent, prin care ţintea conducerea acestei ţări cu un guvern de 
dictatură fascistă sub imperiul ideilor impuse de Himmler şi de regimul nazist, 
Încrezător în triumful lui, demisionează din guvernul Gigurtu şi pe 20 iulie, se 
prezintă la Palat în fruntea unei delegaţii legionare şi cere lui Carol să-i fie 
încredinţată formarea unui nou guvern. Regele nu acceptă!". | 


Interesant şi demn de subliniat este faptul că toate afirmaţiile lui 
i Veniamin Moruzov sunt confirmate de sursa legionară citată. Întreaga lucrare 
|. scrisă de către Constantin Papanace se constituie într-un lung lamento, într-o 
dare de seamă destinată posterităţii şi care relatează avatarurile pe care le-a 
* cunoscut Legiunea cu puţin înainte de şi imediat ce a fost supnimat Corneliu 
& Zelea Codreanu. Trebuie să facem abstracție de stil, un amestec de profetism 
biblic şi de expresii bombastice, amalgam tipic pentru toţi aceşti lideri gardişti 
Ii care pierduseră, parcă, facultatea de a se exprima omeneşte adoptând o formă 
ji de discurs exaltat aproape de nesuportat de către un om normal şi cu oarecare 
pretenţii culturale. 

îi Trebuie, de asemenea, să ne facem că nu observăm referințele pe care 
i“ şi le dau unul altuia legionarii. Cutare era plin de candoare specifică pentru 
| membrii Legiunii. Altul se dovedea aproape un geniu organizatoric. Un al 
treilea, din dorinţa de a demonstra că nu putea fi bănuit de lipsă de curaj, că 

> lasă deoparte orice prudenţă şi desface un pachet trimis de comitagii bulgari, cu 
- care prilej sare puţin în aer. Un al patrulea, cu toate că e pus în gardă că s-ar 
- putea să i se fi întins o cursă de către poliţie, se duce la o întâlnire într-adevăr 
i fatală. Explicaţia: apucase să-şi dea cuvântul. Comentariul autorului: "naivitatea 
tipică pentru un legionar”. Un al cincilea, care pregătea nişte nevinovate 
* aruncătoare de flăcări pentru a se lua cu asalt palatul regal, ori un depozit de 
î arme, părea, în viaţa de toate zilele şi printre ai săi, vesel şi ferice ca un nou 
născut. Nici nu ai bănui că e vorba despre oamenii ce alcătuiseră liste negre şi 
3 echipe ale morţii pentru lichidarea adversarilor politici. Nici nu ai crede că 
î asemenea indivizi şi-au hărțuit un fost camarad numai pentru că s-a desprins din 
i 3 propriile lor rânduri şi a dezvăluit câteva adevăruri incomode despre şeful 
* zeificat al organizaţiei. 

AI Citând, pentru datele de ordin istoric pe care le conţine, această carte 
“ne-am adus, fără să vrem, aminte e o lucrare datorată marelui scriitor Albert 
i Maltz - Curentul subteran. Acolo e vorba, la un moment dat, de unul dintre cei 
mai feroci poliţişti puşi să supravegheze şi să gâtuiască mişcarea sindicală ce 
î devenise stânjenitoare pentru stăpânire. În timp ce-l ţinea la arest pe liderul 
i. capturat, lider ce urma să fie lichidat sub un pretext oarecare, copoiul mângâia 
i o pisică oploşită cine ştie cum prin secţia prin care îşi făcea veacul. Pisica era 
i gestantă şi, ne spune Maltz, când polițistul trecea cu mâna peste burta ei 
alintând-o, se simțea cum laptele începea să-i umple mamelele. Polițistul 
percepea emoţionat miracolul vieţii animale. Soarta pnzonierului său nu-i 
inspira însă nici un fel de sentimente umane ci doar o ură aproape bestială 


| | j | 


Să-i lăsăm însă pe legionani - care nu se aflau ca profil etic prea departe 
de acest poliţist pervers - şi să nu ne mai mirăm de psihologia lor atât de 
particulară. Să vedem ce elemente conţin paginile tipărite în "Biblioteca Verde" 
cu privire la acest episod din existenţa Legiunii care îi va preceda sfârşitul atât 
de lipsit de glorie. Revelaţiile sunt realmente senzaţionale. 

Incepuse marea prigoană. Corneliu Zelea Codreanu se simţea izolat şi 
d-l Papanace, stabilit cu domiciliul forţat la Călăraşi, unde lucra la secţia 
financiară şi unde ne dă a înţelege că demonstrase cinstea şi corectitudinea de 
care funcţionani roşi de corupţie de dinaintea lui nu prea auziseră, vine în 
Capitală şi vede pentru ultima oară în libertate pe idolul său. Era o duminică. 
Eroul nostru nu putea lipsi de la liturghia pe care o asculta prin tradiţie, la 
Bisenca Sf. Ilie-Gorgani. Şedea, evident, drept "ca o lumânare”. Din întâmplare 
ŞI nu tocmai, prin preajma sa se afla şi Nicoleta cu un grup de legionare. 
Nicoleta, e un lucru ştiut, o dubla în anumite probleme intime pe doamna 
Codreanu, care nu se supăra, în mişcare şeful avea libertate deplină, inclusiv 
plăcerea de a-şi înşela nevasta, mai cu seamă că o făcea cu o militantă fanatică. 
Tocmai numita Nicoleta a făcut oficiile de recepţie opinând că bine a făcut 
macedoneanul că şi-a părăsit locul surghiunului şi s-a repezit până la Bucureşti 
pentru că prin lume începuse să circule un zvon perfid - Căpitanul s-ar fi răcit 
cu aromânii. lată, prezenţa unui om marcant ca Papanace în preajma lui, 
dezminte de facto o astfel de aserţiune deplasată. Cei doi lideri, anturaţi şi de 
legionarele fidele, se duc să prânzească la Casa Verde, prilej de a se trece în 
revistă situaţia politică şi a se incrimina politicienii decrepiţi şi cameleonii. 
Atmosfera e încărcată. Scrisoare adresată de către Codreanu lui lorga a delanşat 
un scandal tenbil. Regele pare a dori să se folosească de ocazie spre a-şi pune 
în aplicare planurile diabolice de suprimare a Legiunii. Domnul Papanace se 
gândeşte la un plan ingenios de dezamorsare a crizei. După ce Codreanu s-a 
pomenit într-adevăr arestat şi dus la Jilava, unde 1 s-a rezervat un tratament 
destinat celor vizaţi spre exterminare, se va monta, desigur, un proces iar el e 
de părere că un personaj ce funcţionase cândva ca secretar al profesorului Iorga, 
dr. 'Ţopa, ar putea depune ca martor în favoarea Căpitanului, ca să nu spunem 
ce servicii teribile ar mai putea aduce dacă s-ar hotărî să-l contacteze, chiar pe 
istoric, cine ştie, poate îşi retrage plângerea. Planul nu dă rezultate, oculta - 
aceeaşi dementă ocultă - îşi vâră coada şi lorpa îşi menţine capetele de acuzaţie. 
Colenc, precum îl ştim, nu ar fi exclus ca, aflând ce i se cerea, să fi tunat şi să 
fi fulgerat împotriva celor ale căror intenţii se aflau la nivelul gramaticii lor 
rudimentare. Are loc procesul. Codreanu e acuzat de trădare şi condamnat la 


BE 


A 
3 


Li 


îV 


zece ani închisoare. Între el şi mişcare se stabileşte un releu. Toţi ar vrea să-l 
ajute să evadeze. Dar Căpitanul, care propovăduia pentru alţii mântuirea prin - 
suferință, nu poate oferi spectacolul laşităţii proprii, ori, cine ştie, nu prea avea 
încredere în reuşita tentativei şi nu le acceptă propunerile. Poate conta pe un 
miracol. 

În schimb, alţi doi lideri legionari - Vasile Christescu şi Alecu 
Cantacuzino -,aflaţi şi ei în detenţie, nu-şi fac probleme, prind un moment ori 
folosesc o complicitate şi evadează. Se ascund pe la Braşov, apoi unul sau 
amândoi se aciuiază prin Capitală. Lideri Legiunii se dau, cum se spune, la 
fund. 

Asta nu înseamnă că încetează de a mai face politică. Dimpotrivă. Se 
adună cum pot, pe lângă Hala Traian, pe str. Labirint, prin Colentina. Cu pnilegul 
uneia dintre aceste consfătuin de taină, d-l Papanace îl cunoaşte pe Horia Sima. 
Portretul pe care i-l desemnează trădează o antipatie abia mascată. "Prima 
impresie care mi-a făcut-o - scrie - a fost a unui profesor corect, cu înfăţişare 
însă slăbănoagă, vocea oarecum stinsă şi o surzenie evidentă, exprima mai mult 
anemia decât energia. Unele crispăn ale feţei, pe care le-am remarcat când 
expunea situaţia reorganizării şi ticul nervos care le însoțea, trăda un zbucium 
interior nemărtunisit”. Mamă ce se mai studiau aceşti arhangheli unul pe altul! 
Interesante sunt şi remarcile următoare: «El spunea când "Corneliu Codreanu”, 
când "omul acesta" şi învinuia pe "domnii de la Bucureşti”, adică anturajul 
Căpitanului care nu l-a informat exact. Am simţit însă în aceste tânguin aluzii 
veninoase, în special la adresa lui Chme şi nu mi-a plăcut. (Această primă 
impresie nu am putut-o corecta nici mai târziu. Ba mai mult s-a adâncit)"». 

Lucrunile se precipită. Căpitanul dă de belea. Apo: cade victimă 
"răzbunăni regelui dement şi pnmului-ministru estropiat”, ca să-l parafrazăm 
chiar pe autor. Ce e mai curios, rând pe rând, oamenii stăpânini pun mâna şi pe 
ceilalţi hden. Profesorul Vasile Christescu este prins într-o ambuscadă şi este 
sfârtecat de gloanţe. Belgea se duce la întâlnirea la care îl chemase un timocean 
Şi poliţia pune mâna pe el. Inginerul Clime e arestat sub un pretext oarecare. 
Conducerea pe care acesta o gira din ordinul Căpitanului, îi revine d-lui 
Papanace. Cu prilejul investirii, surprinde o scrâşnire de dinţi a aceluiaşi Hona 
Sima. Spera să pună mâna el pe şefie. Prigoana se întețeşte. Cad şi alte capete. 
Din arestul în care sunt internaţi vin ştin sinistre. Oamenii lui Niky Ştefănescu, 
mâna dreaptă a lui Mihail Moruzov, îl bat la cap pe Iordache Nicoară până îi 
rup tendoanele. Nu se glumea. Situaţia ajunsese la un punct de răscruce - care 
pe care. 


„o 


102 


După un şir de cădeni şi întâmplăn care semnificau tot atâtea lovitun 


de moarte pentru Legiune, d-l Papanace ajunge să spună: "Nu mai ştiam ce să f 
zic. Să fi pătruns oare adversarul până în cercul nostru cel mai intim? La această | 


îndoială în inimă şi cu gândul la vutorul Legiunii, îmi dădeam seama şi mai mult 
- chinuitor aproape - de copleşitoarele greutăţi, după cum şi de covârşitoarea 
datorie, răspundere ce ne incumbă - nu numai nouă, celor de la conducere, ci 
şi fiecărui legionar în parte - pe drumul nou pe care trebuia să păşim de acum 
înainte, pe drumul ... Fără Căpitan”. 

Multe sunt gândurile care se nasc firesc după ce parcurgi paginile 
acestei cărţi datorate unuia dintre liderii legionari marcanţi. Nu trebuie pierdul 
din vedere că broşura a fost scrisă în lagărul de la Buchenwald, în 1943, şi avea 
drept scop să-i pună în gardă pe legionari să nu se încreadă în Horia Sima cart 
îşi atinsese scopul, ajunsese şeful Legiunii, fusese vicepreşedinte al Consiliului 
de Miniştri şi se aflase la o jumătate de pas de puterea absolută. Dacă ar fi avul 


un dram de minte în plus şi nu s-ar fi grăbit în asemenea hal poate se trezea fe 


conducător al statului. Cu atât mai semnificativ ni se pare demersul lui 


Papanace. Păziţi-vă, cel în care vă încredinţaţi e un trădător cu vechi state de i. 


serviciu. N-are mamă, n-are tată, n-are patrie adorată. Puterea şi numai puterea, 
iată ce-l interesează. 

Moruzov calculase bine până la un punct. Acest om era devorat de 
donnţa de a ajunge în frunte. Pe ea mizase ajungând să cunoască absolut toate 


secretele Legiunii. Din calculele sale exclusese însă faptul că, odată ajuns li 6. 


putere, insul se va grăbi să scape şi de el. Ori îşi făcuse o asemenea socoteali 
dar credea că geniul său manevrier îl va scăpa. Să nu ne grăbim. 

Deocamdată, să reținem că, în ceea ce priveşte dreapta, se descurcast 
de minune. 


LE 5 5 5 SA 


103 
CONSTANTIN PAPANACE: 
ADI AAA LIN ELA AIA Ce 


METAMOREOZĂRI SIMISTE:” 


Vom încerca pe scurt să arătăm cum au decurs tratativele destinderii 
şi cum teroristul Horia Sima este pentru prima dată arestat, dar nu ca să fie 


„asasinat, ca atâţia legionari, ci promovat ca şef al Mişcării Legionare. 


i Încă de la începutul anului 1940, Regele Carol al II-lea, iniţiază o 
. politică de apropiere de Mişcarea Legionară, primind o delegaţie formată din 
"Comandanții "Bunei Vestiri” lie Gârneaţă, Corneliu Georgescu, Radu 
ş + Mironovici şi Comandanții Legionari Augustin Bidianu şi doctorul Vasile 
1 Noveanu. 

4 O altă delegaţie formată de Radu Mironovici şi Augustin Bidianu urma 
„„să vină la Berlin, spre a lua contact cu grupul din Germania. 

Spre a le crea un alibi preventiv, am hotărât să fixăm poziția noastră 


politică înaintea sosirii acelei delegaţii. 


SI In acest scop, Horia Sima cu un grup restrâns de legionari, a ţinut, în 
+ ziua de 17 martie 1940, o şedinţă la Tempelhoff, iar în ziua de 24 a aceleiaşi luni 
intr-o şedinţă generală cu toţi camarazii, după ce am comemorat pe Nae 
„Ionescu, s-a semnat de toţi cei prezenţi, un document prin care se preciza 
“poziţia Mişcănii Legionare faţă de aşa zisa împăcare între Garda de Fier şi 
fe regimul lui Carol al II-lea. 
La 28 martie 1940, soseşte la Berlin delegaţia legionară anunțată, 
formată „din Radu Mironovici şi Constantin Stoicănescu. De la Radu 
[i Mironovici, am aflat că trebuia să vină cu Bidianu, dar că, în ultimul moment, 
! a fost înlocuit cu Stoicănescu de către cei de la Siguranţă. 
n : După ce le-am arătat care este poziţia la care ne-am fixat noi şi, după 
ce impreună am avut o audienţă la Stableiterul Schukedanz de la secţia 
“+ partidului: condus de Rosenberg, unde am arătat care este rostul real al acestei 
ii 


iu 


-. 


Pit pasere 0 Sin tea te 
'" Apud Constantin Papanace, Cazul Horia Sima și Mișcarea Legionară (Ultima 
i discuție încordată avută cu fostul Comandant), £. [Bucureşti], Editura Elisavaros. 
îm 1998, pp 39-59. 

ae 


04 105, 


i i 4 | A | L 


ofensivă germană pe frontul de vest care s-a terminat prin capitularea Franţei. . 
i „Sima însă a plecat imediat. A doua zi citind în ziare despre nişte arestăn de 
legionari în Banatul sârbesc, am chemat pe Ponta, care ştia parcursul drumului 


delepaţii, s-au întors în ţară. Trebuia să comunice poziţia pe care ne-am fixal 
noi, precum şi rațiunile unei asemenea poziţii. 
Din discuţiile avute cu această delegaţie, m-a izbit o spusă a lui fe 


Stoicănescu care cred că i-a scăpat involuntar: "Grăbeşte-te, Horio, că [i-o ia 
înainte Noveanu!". 

AM REŢINUT ACESTE VORBE, dar tâlcul lor complet l-am deslușit 
mai târziu, după cele ce au urmat. 

La 2 mai 1940, soseşte la Berlin o a doua delegaţie. În locul lui 
Mironovici, de data aceasta a venit Augustin Bidianu, dar însoţit de acelaj 
Stoicănescu. În discuţiile avute cu Bidianu, au fost şi momente încordate mii 
ales când am cnticat cu seventate atitudinea lor prea remisivă faţă de Carol. 


Unele din aceste momente le menţionează şi N. Pătraşcu în amintirile sale, Dia fi 
viaţa legionară. Scne el textual: "Cel mai neîmpăcat, cu tot ce se proiecta, en să 
i iei îi prezentase poliţiei pe cei din Țară. Apărea clar că, în felul acesta, el tindea 


Constantin Papanace. El nu consideră toate această acţiune de aşa zis 


destindere, decât ca o încercare a guvernului de a se folosi de Mişcare. Venind 
vorba despre memoriul înaintat regelui Carol al II-lea, Papanace îl găsea ma £ 


puţin demn decât acela al lui Ion Mihalache. 


Naţionale, răspunse Bideanu. 

- Aceasta nu înseamnă nimic. O s-o îmbrăcaţi şi voi mai târziu, î 
replicat clătinând din cap şi plin de gnji Papanace”. 

Am reprodus acest citat spre a vedea de câtă rea credinţă este Sima fe 
când scrie că: "Niciodată Papanace n-a condamnat pe acest trio carlist(n.n. este 


vorba de Noveanu, Bidianu şi Budişteanu), care s-a făcut vinovat PD E 
participarea în guvernul care a cedat Ardealul". Şi doar el a fost prezent când e 
î + Rege. Totuşi, n-am exclus şi ipoteza unor simulări tactice din partea lui Sima de 


am făcut aceste imputări lui Augustin Bidianu, care mai târziu îmbrăcase ş 


uniforma "Frontului Renaşterii Naţionale"! Aceeaşi atitudine voi adopta şi faţi E 
î + destăinuinle de mai târziu ale lu: Victor Binşş, documente, etc. spre a putea avea 
î oimagine mai exactă. 


de Sima atunci când va colabora cu Carol. 
Prin această a doua delegaţie, atât subsemnatul cât şi Horia Sima am 


trimis Regelui Carol al II-lea câte un memoriu prin care se precizează punctul e 
de vedere al Mişcării Legionare în politica externă. După câteva zile, delegaţu e 
s-a înapoiat în Ţară. Cam în acelaşi timp, fără ştirea ei, sau mai bine zis a luă 
Bidianu, a plecat şi Horia Sima, cu Nicolae Pătraşcu şi alţi câţiva partizani de 55 
ai săi, spre Ţară. Inainte de plecare, a venit la mine acasă(stăteam atunci pt fe 
Niebhurtstrasse) şi am stat mai mult de vorbă. Părerea mea a fost să-şi mi 
amâne întrucâtva plecarea, fiindcă există simptome că sunt în pregătire 
evenimente importante. Şi, într-adevăr, după vreo săptămână, s-a pornit mare fi 


> Itrasat, să plece mediat după Sima şi să-l anunţe, spre a nu cădea în capcană. 
î «Acesta î însă şi-a continuat drumul. La 19 mai este arestat de jandarmi, la 13 iunie 


este eliberat, la 18 are audienţă la rege, la 23 cere printr-un manifest legionarilor 
să se înscrie în partidul "Națiunii" al lu: Carol al II-lea, iar la 28 iunie este numit 


* subsecretar de stat la Ministerul Educaţiei Naţionale. Ca într-o operetă bufă, 
Sima s-a metamorfozat din "teronst teribil", în "colaboraţionist” sau, mai bine 
i zis, "servitor plecat al Majestății Sale”, Călăul Căpitanului nostru. Mai mult: el 

„trimite la Berlin o delegaţie formată de oamenii săi de casă, Stoicănescu şi 

 ; Borobaru, cu misiunea de a convinge pe camarazii din Germania să se întoarcă 


în Țară sau să se mute în altă țară. Aceasta, după ce îi scoase din clandestinitate 


"să supraliciteze pe Noveanu, adică "să o ia înaintea lui”. 


( Începea, deci, să prindă mai multă consistenţă ipoteza că totul a fost 
io regizare făcută de poliţia specială a lui Carol. O serie de fapte convergeau în 
- Da, dar Mihalache a îmbrăcat uniforma Partidului Renaşteri fe 
; Părintele Dumitrescu-Borşa, transpirată de la Victor Biriş, că Sima ar fi avut 
î contact, între prima şi a doua delegaţie, cu Niky Ştefănescu şi Moruzov, la 
ă + Berlin, precum şi faptul că, atunci când plecase spre Ţară, luase valută de la 
3 tunul Negoiescu pe care noi îl suspectam. Acesta era la Berlin reprezentantul lui 


„acest sens: punerea pe fir a lui Stoicănescu în cele două delegaţii, ştirea dată de 


- Macovei, Directorul General al Căilor Ferate şi omul Lupeştii etc. Toate aceste 
„d trezeau multe îndoieli şi semne de întrebare. Mai ales că unii din oamenii 
lui Sima nu se sfiau să impute Căpitanului atitudinea de a nu se fi apropiat de 


a ieşi din încurcătura în care s-a vârât. Atunci, nu se cunoşteau alte date, ca 


Toate aceste fapte vin să confirme mărturia lui Victor Biriş, cel pe care 
Doamna Codreanu îl semnalase că era pe cale să trădeze pe Vasile Christescu 
„şi de la care Părintele lon Dumitrescu-Borşa aflase de întâlnirile lui Sima cu 
' Moruzov şi Niky Ştefănescu înainte de a porni spre ţară cu un grup de legionan. 

Se vede că de aranjamentul făcut cu Moruzov nu ştia decât poliţia 

specială a lui Carol, fiind total ignorat de Siguranţa Oficială a Statului. Aşa se 
explică unele peripeții pe care le-a avut la întoarcere, când la 19 mai a fost 
arestat de jandarmi. Imediat însă a fost luat sub protecţia lui Moruzov, cu care 


107 


, i y 
- 


106 


se întâlnise la Berlin, şi la 13 iunie a fost eliberat. La 18 iunie este primit 3) In vutorul ma: îndepărtat, pentru repararea dezastrului, am precizat 
audienţă de Carol II, iar la 23 ale aceleiaşi luni lansează un manifest căt jica răspuns acelora care au venit să ne cheme în Țară: <<Pentru aceste 
legionari, cerându-le să se înscrie în Partidul Națiunii, nou înfiinţat duși iconsiderente, ar fi o adevărată cnmă, dacă toate cadrele legionare ar fi angajate 
dizolvarea Frontului Renaştenii. Spre a se vedea cât de mult a fost amesteca într-o întreprindere extrem de dubioasă, chiar de la inceputul ei. De aceea, 
Ministerul de Interne în această afacere, amintim de o întâmplare hazlie sf pentru cazul întâi, acţiunea pentru evitarea dezastrului, nu poate avea şansa de 
titularului acestui minister, Ghelmegeanu. Pi îi peuşită decât numai dacă în interesul Țări, al Dinastiei şi al Neamului: românesc, 

Într-o audienţă avută de o delegaţie legionară, pe când Ghelmegeamfă. - regele face un sacnficiu şi abdică în favoarea voievodului Mihai care se bucură 
perora pedepsele straşnice care îl aşteaptă pe Horia Sima, cineva i-a spus câţ [ude simpatii în generaţia tânără şi care poate face în mod real o nouă orientare 
fost văzut plimbându-se pe Calea Victoriei. morală şi politică atât pe planul intern cât şi pe cel extern>>1*. 

Caracterul de operetă bufă a întregei acestei afaceri a apărut evident fi 5: A doua şedinţă generală cu camarazii din Germania s-a ținut după o 

În această lumină “legământul” luat de Sima unor camarazi can săptămână, adică în ziua de 30 iunie 1940. În intervalul scurs de la pnma 
"trebuiau să intre imediat în luptă pentru biruinţa legionară" apare ca o farsă ţ „A gedință, sovieticii au ocupat Basarabia, Bucovina de Nord şi ţinutul Herţei, fără 
sinistră. a ca regimul carlisto-politicianist să opună vreo rezistenţă. Se realizase temerea 
“exprimată în prima şedinţă. În această şedinţă, după ce s-a fixat "POZIŢIA 
ŞCĂRII FAŢĂ DE AUTORII DEZASTRULUI ȚĂRII", denunţând că 5 
balţi duşmani de moarte stau pata să sfâşie din TERITORIUL ŢĂRII", 
(precizează că, numai prin înlăturarea lui Carol, se pot evita alte nenorociri 
E pentru Ţară. S-a hotărât: 


> 


Referindu-se la cei care duc tratative cu Carol al II-lea, asasini 
Căpitanului, scrie: "În faţa încercărilor de ademenire şi ale tuturor uneltinlu fă 
duşmane care urmăresc nimicirea spiritului adevărat al Mişcării Legionafi 
reprezentat prin Corneliu Codreanu şi lon Moţa, în faţa mişeliei unora dintnfi. 
foştii legionan care s-au pus în slujba trădării de Neam şi Legiune, grupul di 
camarazi, aflat astăzi împreună, hotărăşte să se împotrivească cu toată energii îi <<1) Nici un legionar care nu se găseşte prizonier în mâinile poliţiei lui 
şi să continue lupta cu cea mai mare înverşunare”. 1 Carol al II-lea nu trebuie să se înscrie în aşa-zisul Partid al Națiunii, adică ultima 
Dar acest "legământ" nu l-a împiedicat pe acest saltimbanc să și diversiune inventată de Carol prin care încearcă să se salvaze; 
transforme, după câtva timp, în unealta făţişă a călăului Căpitanului şi se 2) Nici un legionar aflat în străinătate nu trebuie să se întoarcă în Ţară, 


îndemne pe legionari să se înscrie în aşa-zisul "Partid al Națiunii”. Vi mai ales că încă nu sunt lămurite adevăratele intenţii ce le urmăreşte regele 
Prin aceasta el nu făcea altceva decât ceea ce făcuse şi Noveanu pt Carol al II-lea faţă de Mişcarea Legionară; 

care el îl denigrase. Deci, cu asemenea abdicăni, acţiunea lui nu era de fd E 3) Începând de astăzi, toți legionarii aflaţi în străinătate se consideră 

"extrem de periculoasă şi grea", cum vrea el s-o prezinte, mai ales că se afla sii & mobilizați spre a apăra cauza neamului românesc, acolo unde va fi necesar, 

aripa protectoare a lui Moruzov, prin care se montase întreaga comedie i r 4) Toţi legionarii care înțeleg să rămână mai departe pe linia de luptă 


Dimpotrivă, în acest partid el râvnea să joace un rol asemănător cu al lu ta Mişcării trasată de Căpitan, vor lua cunoştinţă de cele arătate mai sus şi vor 
Călinescu, dacă n-ar fi venit presiunile legionarilor liberi de la Berlin ca su îsemna>>, 
împiedice. A Dată în Berlin, 30 iunie 1940. 

Ca prime măsuri de punere în gardă, au fost două întruniri d N: Această luare de poziţie contrasta cu faptul acceptării lui Horia Sima 
camarazilor din Germania. Prima a avut loc la 24 i iunie 1940, de faţă fiind și “a 28 iunie de a intra în guvernul Tătărescu al lui Carol al II-lea ca subsecretar 
delegaţii lui Sima şi anume Stoicănescu şi Borobaru. În expunerea făcută, dup ide stat la Ministerul Educaţiei Naţionale. Situaţia nu se schimbă esenţial nici 
ce am arătat "direcţiile spre care se pot îndrepta eforturile legionarilor: "Do după demisia lui Tătărescu şi formarea guvernului Gigurtu în care, pe lângă 

1) Una imediat de evitare a dezastrului, pai atu legionar Mihail Manoilescu, la externe, mai participau ca miniştri 

2) În viitorul apropiat pentru atenuarea dezastrului şi 


5 in Vez Orientări politice în primul Exil(1939-1940), Biblioteca Verde, nr. 9, Editura 
” Armatolii, Cetatea Eternă, 1953, pp. 30-32. 


i a! d ga — 
o, = ? Ş : i și 2 ă 


110 II] 


i Legionare să se lepede de Căpitanul său încarcerat şi să urmeze pe Rege..."2% 
După întoarcerea lui în Țară, când a fost lansat de regele Carol ca "Şef al 
Mișcării Legionare", poate ar fi continuat să coopereze pentru realizarea 
i intenţiilor carliste, dacă nu venea "avertismentul" german de care am amintit Şi 
i poziţia fermă a Conducerii Legionare din Exil pentru abdicarea Regelui Carol 
III ca singura soluţie care ar mai fi putut evita dezastrul iminent cu ciopârţirea 


direct şi apoi difuzat. S-a ales calea trimiterii prin Părintele Palaghiţă în Țară, 
pentru două motive: Â 

a) Să ia cunoştinţă fruntaşi legionari din Ţară în frunte cu tatăl 
Căpitanului, inclusiv Sima, spre a nu fi surprinşi; "Aj 

b) să constituie o presiune chiar dacă nu se difuzează, pentru cei cart 
colaborau în guvernul lui Carol II (Noveanu, Bidianu, Budişteanu) sau s 
menţine într-o poziţie ambiguă (Sima), gata să o "ia înaintea lui Noveanu', k 
prima ocazie, punându-se din nou, la dispoziţia "Majestății sale”. ş 

5) Atitudinea de intransigenţă a celor din Exil, departe de a fi ut 
pericol pentru cei care se arătau remesivi faţă de Carol, constituia o siguranții 
pentru aceştia care-i erau cunoscuţi, de alţii necunoscuți. 4] 

De altfel, însuşi Sima recunoştea mai târziu necesitatea afirmării 
publice a unei asemenea poziţii de intransigenţă care, prin forţa împrejurăriloți 
revenea în sarcina Conducerii legionare, ce nu se afla prizonieră în mâinile h 
Carol. Dar, pe lângă acest caracter general, atitudinea intransigentă şi 
Conducerii legionare din străinătate servea şi lui Sima personal, în ipoteza d | 
acţiunea lui "revoluţionară" nu era făcută de convenienţă cu Carol, cu scopul dă 
a masca o tainică colaborare. În acest caz, i se oferea o garanţie pentru viaţa lu. 
Oamenii lui Carol cu care colabora (Moruzov etc.) ar fi găsit inutilă o suprimarți 
a lui, din moment ce s-a dovedit atât de remisiv şi pata de a se preta la orice. 
numai spre a parveni. Se înţelege că el era de preferat faţă de "intransigenţiii 
care cereau în mod public abdicarea Regelui Carol. În ipoteza însă că el, Sima, 
fie că a avut vechi angajamente cu asasinul Căpitanului, fie că înclina acum sptți 
o acomodare cu acesta, intransigenţa conducerii legionarilor liberi Hi 
împiedicat să alunece pe drumul dezonoarei. Împins de nepotolita lui sete de! 
parvenire putea deveni un al doilea Armand Călinescu. Această presupunere m 
este gratuită dacă se ţine seamă că, încă de atunci, oamenii lui începuseră săi 
impute Căpitanului lipsa lui de "realism politic”, imputare pe care mai târzii, 
luase forme ofensatoare. Sima cunoştea intenţiile lui Carol. Cum s-a relevatși 
în hotărârea în care s-a fixat Poziţia Mişcării Legionare față de aşa-ziăă 
împăcare între Garda de Fier şi regimul actual din România, luată la Berlin ] 
24 martie 1940, hotărâre semnată de legionarii aflaţi în primul exil la Berlus 
inclusiv Horia Sima, scopul lui Carol era îndoit: "În primul rând exterminare 
Căpitanului şi în al doilea rând captarea Mişcării creată de el. Printre alte indică) 
ale acestei intenţii a fost şi mărturisirea făcută de Istrate Micescu în niște 
sugestii transmise Conducerii Legionare în septembrie 1938, după întrevederi 
avute cu Regele Carol la o vânătoare din Ardeal, prin care recomanda Mişcăni 


EI» Aceste presiuni l-au determinat să renunțe la tentativele de a mai 
Încerca repatrierea sau risipirea în alte Țări a legionarilor refugiaţi în Germania. 
| Mai mult, el s-a grăbit să ia cu mine direct legăturile întrerupte după colaborarea 
lui cu Carol, trimițând în acest scop pe Nicolae Predescu, care îşi făcea 
i doctoratul la Berlin, spre a ne asigura că merge pe linia fixată împreună, înainte 
i de a pleca din Germania. Se producea o nouă metamorfoză, prin ieşirea lui din 
ambiguitate. De aceea, când în toiul evenimentelor politice care se precipitau am 
fost întrebat urgent de către cercurile germane de mare răspundere cu cine 
intre exponenţii armatei române (era vorba în mod special de Mareşalul Prezan 
îşi de generalul Antonescu) Mişcarea Legionară ar putea colabora mai bine, 
ijnând seama de unele atitudini incerte ale generalului Antonescu, în guvernarea 
(Goga-Călinescu-Miron Cristea, am preferat, arătând într-o notă scrisă şi 
i motivele, pe Mareşalul Prezan. În acelaşi timp însă, am ţinut să precizez că, dat 
; Bind situația fluidă din Țară, fruntaşii legionari aflaţi pe teren(mă refeream la 
profesorul Ion Zelea Codreanu, Horia Sima etc.) ar putea decide mai bine, fiind 
i "cunoştinţă directă de cauză. Prin aceasta, se dădea girul acestora spre a 
“Eționa cu mai multă eficacitate. 

al Eforturi disperate se făceau atunci spre a preveni o nouă ciopârţire a 
Țări înlesnită de iresponsabila duplicitate politică a lui Carol al II-lea. Adică de 
A preveni şi nu de a specula o catastrofă naţională. Aceasta a fost preocuparea 
oastră de căpetenie în primul nostru exil. Aşa că "Papanace nu întreținea la 
B lin o agitaţie sterilă”, cum scrie Sima „ Ci ducea o acţiune absolut necesară 
pentru a salva interesele naţionale împiedicând în acelaşi timp pe Sima să-şi 
de Vârşească o nouă greşeală, dacă nu chiar o trădare a intereselor naţionale. 
nu Incoerent ca întotdeauna, prin imputările sale, el nu-şi da seama că îşi 
uorezeşte propria-i poziţie din actualul exil. Căci i s-ar putea răspunde 
Biosindu-i propriile cuvinte: "Fără a avea habar de situaţia din ţară şi fără a se 
3 Vezi Buletinul Informativ, nr. 6 din 8 septembrie 1940 - Berlin), reprodus în 


5 Orlentări Politice în primul Exil(1939-1940), din Colecţia "Biblioteca Verde", nr 
î 9,pp. 12-14 


l2 


osteni să coboare în arenă, pentru a lua singur taurul comunist de coarne. Sima! 
întreține la Madrid(adică din postul cel mai îndepărtat şi mai sigur din Europa) 
o agitaţie sterilă”. If 

Drept vorbind, nu este chiar aşa de sterilă pe plan personal şi material; 
căci el, tnmiţând pe alți "să ia taurul de coame”, face în realitate o bună afacere 
primeşte despăgubini apreciabile de la serviciile respective, pentru orice camarad. 
sacrificat. Un trafic dezgustător! Cu o astfel de intransigenţă(n.n. rentabilă), i 
"dărâmă(spre a folosi propna lui expresie) şi ultima speranță de mântuire 
neamului de acest regim sângeros", fiindcă sacrifică în mod criminal luptători 
de valoare şi greu de înlocuit prin combinaţiile ce le făcu cu elemente suspecte 
cum s-a dovedit în "cazul Philby” - care în realitate sunt în slujba Anticriştilori 

Pentru a acoperi acest trafic, el are grijă să preamărească ditirambic;, 
din când în când, marea jertfă a camarazilor căzuţi în misiuni. 4 

Jertfa lor este prin ea însăşi înălțătoare şi va fi fecundă pentru neam; 
Dar Sima se preface că nu ştie de dezgustul ce-l manifesta Ică Tănase în 
preajma plecăni, cum ne mărturisea un camarad, ce urma să fie paraşutat pentni 
Sima şi şleahta hui! "Aceştia pe care-i vedeţi huzurind şi benchetuind în Cament, 
de alătun sunt cioclii Legiunii”. A plecat amărât de cele ce vedea, dar el ş 
camarazu hui s-au jertfit bucuroşi pentru idealurile Mişcării Legionare vizionati! 
de Căpitan şi sfinţită de jertfa lui şi de a miilor de camarazi căzuţi în luptă. q 

Nătânge insinuări simiste. Sdrenţuit de atâtea metamorfozări şi renegări 
care preamăresc suspiciunea, Horia Sima recurge la denaturări de fapte și 
insinuăn perfide, spre a stârni confuzii şi denigra. "Spovedania Părintelui 
Palaghiţă, pe care i-o atribuie Octavian Roşu în declaraţia sa în sensul de 
zădărnici pin orice mijloc, iar dacă-i nevoie chiar denunţând pe Horia Simaş 
acţiunea care voia să o ducă", o nătângă născocire. Sima a recurs la acest ori 
neserios(adevărată hahaleră) despre care ne atrăgea atenţia, când venea la 
Berkenbruck să fim circumspecţi, căci este suspect... fiindcă se pretează la orice. 
Desigur, Părintele Palaghiţă nefiind în viaţă, nu mai poate pune la punct mişelia, 
O va pune la punct însă - fără să vrea - însuşi Sima. Acesta, în oarba lui pornire, 
a uitat ce a scris în aceiaşi broşură, când precizează că "Papanace mă ataca de 
ce am acceptat colaborarea cu Regele Carol". Or, dacă eu îl atacam pe acest! 
motiv, înseamnă că presupuneam că el a renunţat la "acţiunea contra Regelui 
Carol”. Este o logică elementară la mintea cocoşului. Nu însă şi a Profesorului 
nostru de logică! Aci, avem de a face cu o rea credinţă paternă. De altfel faptul 
că această insinuare perfidă a fost plasată tocmai la încheierea broşuri, 
sugerează ideea că scopul principal al acestui pamflet a fost să strecoare 


i armean. S-au pitulat prin mirişte spre a se “conserva”, 


3 


cititorului superficial sau neatent convingerea că "Papanace sabota pregătirile 
din Țară mergând până la, de necrezuta perfidie, ca să alarmeze regimul"(p. 44). 
| in Dar, admitem ipotetic, ca preotul Palaghiţă ar fi făcut această 
"spovedanie" ce i-o atribuie şi Sima şi valetul său pe care o ia drept adevărată. 
În acest caz, eroii noştri, spre a fi consecvenţi, ar trebui să ia ca lucruri 
' adevărate toate celelalte "spovedanii” pe care le face în cartea sa combătută de 
| ei cu atâta înverşunare. Şi în această ipoteză, logica profesorului nostru de 
" logică cam şchioapătă. Afară, bineînţeles, în cazul când este de rea credinţă. 

Hi... Că povestea cu "spovedania" Părintelui Palaghiţă este o născocire 
i nătângă se-poate deduce şi dintr-un alt fapt. Dacă, într-adevăr, eu aş fi uneltit 
să denunţ acţiunea lui Sima de a "forţa pe rege să abdice", cum pretind eroii 
4 noștri, atunci era firesc să pun în gardă cel puţin pe legionarii macedoneni, cu 

care eram în directă legătură. Or, grupul legionar din Cadnlater condus de Nicu 

'Bujin şi cel studenţesc de Ionel Zeană, a jucat la 3 septembrie un rol de prim 


ordin în acţiunea de la Constanţa. Fratele meu Gula (mort mai târziu în lagărul 


"lde la Buchenwald), s-a distins la ocuparea Prefecturii. Şi în vreme ce aceşti 


E legionari macedoneni din Cadrilater sau alţii din Judeţul Constanţa; ca Atanase 
3 ; Chircu, se avântau hotărâți în luptă, "oamenii Comandantului” Sima, neisprăviţi 


i ca și dânsul au dat bir cu fugiţii, lepădându-şi armele, în css unui zarzavagiu 


imitând exemplul 
î *Comandantului" lor, care la Braşov, în vreme ce camarazii porneau la asalt, el 


stătea călare pe noua graniţă, gata de a o tuli în caz de nereuşită. Din cei trei 


| legionan căzuţi în acţiunea de la Constanţa: Ardeleanu, Caporani Cnstu şi 
i Cavachi Ilie, doi sunt macedoneni, fii de colonişti din Cadrilater. Nici aceste 
î. jertfe nu vă împiedică să faceţi insinuăni perfide, "Şerpi veninoşi” ce sunteţi. 
pun : 


ABDICAREA REGELUI CAROL AL II-LEA 


4 tunu . Prăbuşirea graniţelor "Ţării prin zmulgerea Basarabiei, a unei părţi din 


“Bucovina, a ținutului Herţei, a Transilvaniei de nord şi a Dobrogei de sud, au 
Î creat condiţiile pentru izgonirea sceleratului de rege. Dar el n-a fost tradus în 
 fipj justiţiei spre a-şi primi pedeapsa mentată pentru toate fărădelegile comise 
* Nici poporul n-a fost lăsat să-şi facă singur justiţia, aşa cum se întâmplă în istorie 


î cucălăii neamurilor. Se scrie în broşura simistă ca încheiere, la sfârşit: "La radio 
î ascultam imnurile şi cântecele legionare ale biruinţei noastre..." Dar, ca o ironie 


is] 


- 


- PD i D—— O -îș met Pomej F--A 
h (| d 
Ă | | | a ey Cp 
a 4 
- 
' 


114 115 


a soartei, în vreme ce aceste cântece de "biruinţă” umpleau văzduhul unei Țăn 
sfâşiate, Regele asasin, cu ibovnica lui "Lupeasca” şi cu un tren special încărcal 
cu multe comori nestimate(tablouri şi alte obiecte preţioase) jefuite din. 
patrimoniul statului Român, pornea nestingherit, cu alai, din Gara de Nord, spre. 
Occident, unde îşi va continua viaţa în scandaluni şi urgii. "Biruitorul" Sima nu, 
numai că n-a făcut nimic să împiedice acest provocator spectacol, dar a trimis, 
emisari de ai săi ca pe traseul pe unde trecea trenul special, în direcţia judeţului. 
său, Timişoara, ca nu cumva să i se întâmple vreun rău. Căci era suficient ca ea m Ea 2 sefi z00 8, ARE 
cineva să schimbe într-o gară un macaz, pentru ca praful şi pulberea să se aleagă, î 91 din aprilie pa n eee 9 Piticul, saecadia Sa 
de acest scelerat şi şleahta care îl însoțea. Cele câteva focuri de armă care, cum ÎN: mai ales în vi aţa publică națională sau aro aci , ce ee te on - 
se spune, s-au tras asupra trenului în fugă, dacă n-au fost un gest spontan d simulate pentru scopuri diversioniste... Deseori. aceste pa za coafliae 
unor legionari nedisciplinaţi, desigur au fost o înscenare pentru diversiune, 25, inspirate şi orchestrate în cadrul unui joc TA, TE Tila a e ale sunt 
cum se întâmplă în operetele bufe. E ' protagoniştii nu-l cunosc. Sunt chiar cazuri când aceşti (pro P i pe care nici 
Pentru explicarea acestui fapt s-ar putea pune alternativ două ipoteză E. în real conflict, detestându-se sau urân Arc pezet i tagonişti) se găsesc 
a) Sau "biruința! n-a fost a "noastră" ele pi tztate Poul îl drevi fi î însă, provenind din acelaşi loc, suprapun simularea pentru a E ar 
de fapt, în mâinile lui Antonescu şi Sima a trebuit să ţină seamă de aranjamentul î face peste capul lor. EREZIE Eee i pe = ea terţilor, se 
făcut de acesta cu Regele fugar, E ZA, : | intern am putea aminti de cazul Carol al II-lea- Antonescu: nu et tie, 
b) Sau dacă "biruinţa" a fost într-adevăr a "noastră", atunci trebuie d | fel de îndoială că aceştia se detestau SEE ditai aia A e fi nici un 
presupunem că a fost o complicitate a lui Sima, fapt ce s-ar putea pune ini impiedicat ca puterea cu în i cei asaraful Seatal 5. doza ceasta însă n-a 
corelaţie cu multe atitudini suspecte ale acestuia, atât din timpul prigoanei cart e transferată intactă de la 
a dus la asasinarea. Căpitanului, cât şi din timpul când, prins la trecerea graniţă, 
în loc să aibă soarta legionarilor împuşcaţi, a fost căftănit de către asasini 


i a Dacă mai multe din cele relatate mai sus de Sima n- 
i fantezii specifice lui, când ia dorinţele drept realităţi, atunci se 
5 întrebarea: Cum de Antonescu, un om atât de vindicativ, şi însuşi Sima I-au lăsat 
- Carol, după ce "ultima lui perfidie fusese descoperită”, să plece cu alaiul 
î amintit? O explicaţie plauzibilă s-ar găsi numai dacă am presupune că toţi aceşti 


protagonişti” aflaţi în divergențe, erau mişcaţi de sforile tr iaşi forță 
Ata aj e trase de aceiaşi forță 


ar fi expresia unei 
pune şi mai vârtos 


unul la celălat, spre a se urmări şi în conjunctura Axei obiectivul fixat de cei din 


că exterminarea Mişcării Legionare"(Colecţia ORIENTĂRI, vol. III, p. 


Căpitanului ca ministru şi lansat ca şef al Mişcării Legionare. Ie Această forţă ocultă, indifer: 
SARI out atei i : E, > ent de numele sub care s-ar cam 
Problema se complică căpătând încă un alt aspect dacă s-ar ţine seani operează la rece, ca la un joc de şah îşi sacrifică ră 2 că ai %& 
de o mărturie făcută recent de Horia Sima, referitor la o contralovitură de stă, Î apere poziţii în alte sectoare mult mai iso lata E EA Se să-şi 
pe care o pregătea Carol la S septembrie împotriva lui ANII ONES UI “simplă unealtă, probabil Şantajat cu cine ştie ce divulgări Saale rel ecaa 


Conducător al Statului, precum şi împotriva Mişcării Legionare. Scrie Sima în 
"Tara şi Exilul" din iulie-august 1973, cu ocazia morţii lui Ghenea: "Rege 
Carol încearcă o ultimă manevră. Chemă pe generalul Mihail - un devotat lui 
la Palat şi îi cere să aducă din provincie în Capitală trupe pe ai căror comandanj 
se poate bizui, şi cu ajutorul lor să aresteze pe Antonescu. În acelaşi Im 
vechile cadre ale Poliţiei şi Siguranţei primiseră dispoziţii, prin oameni & 
încredere ai Palatului, să procedeze la arestarea legionarilor..." Situaţia ed 
gravă. Sesizat, Antonescu "contramandează aceste ordine şi cere delegaţie să 
mobilizeze forţele legionare din Capitală. Apoi, transmite acea faimos 
scrisoare regelui la orele 4 dimineaţa, cerându-i abdicarea... Generalul însuși st 
afla în pericol de moarte”. “4 


i] ._. . . 

a activitatea lui din timpul prigoanei, care a dus la ştrangularea Căpitanului şi 
(in cirea marei părţi din elita legionară, putea să oprească plecarea lui Carol 
“a donând oamenilor săi din regiunea Banatului al cărei şef era, să schimbe ă 
jvim am spus - un simplu macaz la o şină de fier! El nu numai că n-a făcut 
aceasta dar a dat dispoziţii să-i asigure o liberă plecare. 

3 + Folosind propriile lui expresii, am putea la rândul nostru spune, bazaţi 
'p fapte de netăgăduit, că Sima "cerea abdicarea Regelui Carol dar în ascuns a 
vutliza de serviciile acestuia", îi înlesnea plecarea cu alai din Ţară, după ce i-a 
„decu at floarea tineretului, i-a jefuit bogăţiile şi i-a prăbuşit graniţele. În această 


, "Marşunile legionare” la care se referă tipul neserios care, împreună cu 


"SU 
să, 


Sima, a născocit povestea cu "spovedania preotului Palaghiţă”, apar - cum 
spune Eminescu - ca “râsul la mormânt". 

La oricâte tertipuri ar recurge Horia Sima, într-o zi se vor avea 
răspunsuri, pe bază de documente de netăgăduit, clare şi pentru cei mai 
"întârziaţi” ! Căci adevărul nu poate fi înăbuşit, oricâte diversiuni şi minciuni s- 


spre a vedea că impostura în care se găseşte nu poate dura mult timp şi, 
reflectând asupra faptelor sale "responsabile" sau iresponsabile, care au oferit 


călăilor să lovească crunt în mişcare, să tragă singur consecinţele acestor fapte | 


nedemne pentru orice om de onoare. Şi cu atât mai mult pentru un 
"Comandant" legionar. Cât priveşte bietul paravan, de care se serveşte cu atâta 
neomenie, trebuie lăsat în pace căci şi în postura de paravan în care a decăzut, 
ŞI aşa stârneşte destulă compătimire şi amărăciune amestecată cu dezgust. Să 
sperăm că se va dezmetici şi el, spre a nu-şi compromite în mod definitiv 
frumosul trecut de "muşchetar”, din începuturile Mişcării Căpitanului. Încheind 
acest răspuns, găsesc necesar să fac unele precizări. În broşura de care este 
vorba ni se impută că "de 30 de ani îmi pierd timpul ca să demonstrez că 
Comandantul e rău..." Este şi firesc dacă el de 30 de ani lucrează, conştient sau 
inconştient, să distrugă fizic şi moral sublima Mişcare a Căpitanului sfinţită cu 
sângele de martir al lui şi al miilor de camarazi morţi pentru Legiune. Este o 
datorie elementară pentru oricine este fidel Căpitanului şi principiilor. sale 
morale şi politice care ne-au adunat în Mişcarea Legionară. Cu atât mai mult, 
cu cât însuşi Căpitanul ne avertizează. Scrie El referindu-se la "pericolul 
amestecului în cadrul Mişcării al unor elemente compromiţătoare şi 
primejdioase. O mişcare niciodată nu moare din cauza duşmanilor din afară. Ea 
moare din cauza duşmanilor dinlăuntru. Ca orice organism omenesc..... Omul 
moare din cauza toxinelor interne. Moare intoxicat”. Or, simismul a fost cea mai 
nimicitoare toxină infiltrată de duşmani în organismul tânăr şi sănătos al Mişcării 
Legionare, căci alterează însăşi substanţa legionară. Nu se poate face nimic 
constructiv pe plan legionar şi românesc, dacă această toxină nu este în prealabil 
neutralizată şi eliminată. Când în cetatea legionară s-au infiltrat inamici 
camuflaţi în cămaşe verde, prima datone a legionanlor care au rămas fideli 
pnncipulor de bază ale Mişcăni Căpitanului este să demaşte şi să facă inofensive 
asemenea infiltraţii. Numai după aceea se pot duce cu succes bătălii pe alte 
planuri exterioare, adică în afară de cetatea legionară. Şi această datone o au 
toți legionani care vor să fie demn: de numele ce-l poartă, mai ales dacă au 
respirat atmosfera senină şi înălţătoare din timpunle căpităneşti. Numai pnn 


d 


[7 


11] 


dăinuirea principiilor de adevărată viaţă legionară se pot justifica atât jertfele din 
trecut cât şi cele de viitor. Combinaţiile şmechereşti de a te pune în serviciul 


i. unuia şi al altuia, de "a avea posibilităţi de mişcare", înseamnă pervertirea şi 


moartea Mişcării prin intoxicarea pe care o denunța Căpitanul. Şi, pentru a 


* apăra Mişcarea de această primejdie mortală, am luptat şi vom lupta, oricâte 
ar îngrămădi pentru sufocarea lui. De aceea, îi dorim lui Horia Sima să trăiască Îi 


adversităţi s-ar ivi în cale. Este o datorie care ne-o impune jurământul legionar 

făcut pe sicriile lui MOȚA şi MARIN; 
"Să apărăm Mişcarea Legionară, cu toată puterea noastră, împotriva 

a tot ce ar putea s-o ducă pe căi de compromisuri sau compromitere, sau 


"împotriva a tot ce ar putea să-i scadă, măcar, înalta linie morală." 


ji Numai pe această linie se pot avea adevărate biruinţi legionare. 


118 


S-a stabilit cu precizie că acceptarea dictatului de la Viena de către 


guvernul condus de |. Gigurtu a marcat falimentul regimului politic instaurat de | 


Regele Carol II la 10 februarie 1938%2. În contextul nemulțumirii generale din 
august-septembnie 1940, la 3 septembrie Carol II reuşeste să-l convoace la Palat 


pe lon Antonescu, iar, în acord cu opiniile vehiculate în cercurile politice, > : 
diplomatice şi militare din Bucuresti, în raport cu care generalul devenise “omul 


a 


zilei”, trecând peste propriile-i îndoieli?%, îi încredințează mandatul formării 
unui nou guvern. Rezervat pentru moment, lon Antonescu, în temeiul discuțiilor 
antenoare cu reprezentanţi din conducerile PNT si PNL ori cu liderii Mişcării 
Legionare”* şi al unor contacte cu Legația Germaniei din Bucuresti?5, a 


* Apud Gh. Buzatu şi colab., Evenimentele din ianuarie 1941 în arhivele germane 
şi române, L-Il, Bucureşti, Editura Majadahonda, 1998-1999. 
2% Despre condiţiile prăbuşirii regimului carlist si instaurarea regimului legionaro- 
antonescian, în septembrie 1940, vezi mai ales: A. Simion, Regimul politic din 


România în perioada septembrie 1940-ianuarie 1941, Cluj-Napoca, Editura Dacia, ; 


1976, p. 9-46; Mircea Muşat, lon Ardeleanu, România după Marea Unire, N, 


Bucureşti, Editura Ştiinţifică si Enciclopedică, 1988, p. 1 316 şi urm.; loan Scurtu, | 
Istoria României în anii 1918-1940. Evoluţia regimului politic de la democrație la * 
dictatură, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică, 1996, pp. 177-188, Mihai. 
Fătu, Consens pentru salvarea națională (septembrie 1940-august 1944), 
Bucuresti, Editura MAI, 1996, pp. 20-31: loan Scurtu, Gh. Buzatu, Istoria. 
Românilor în secolul XX. 1918-1948. Bucureşti, Editura Paideia, 1999, p. 360-361. 


2% Carol al II-lea, Între pasiune şi datorie. Însemnări zilnice, Il, 1939-1940, Bucureşti, | 
Editura Şansa, 1996, p. 254 (Însemnare din 3 septembrie 1940: “Sunt încă foarte E. 

P, "Investim pe Domnul General lon Antonescu, Preşedintele Consiliului de Miniştn. 

5, cu depline puteri pentru conducerea Statului Român”). 

|»! Cf Preşedinţia Consiliului de Ministri, Pe marginea prăpastiei, |, ediţia a II-a de 

p» loan Scurtu, Bucureşti, Editura Scripta, 1992, pp. 46-50. 


îndoit asupra persoanei lui ”). 


*% La “procesul” său din 1946, chestionat pe tema formării guvernului cu participarea 
legionarilor, lon Antonescu a precizat: “Am format guvernul cu oameni care mi S-au 
pus la dispoziție si militari [...] Şi am dat legionarilor minimum posibil ce puteam 


119 


“ următoare să solicite depline puteri pentru conducerea statului. Le-a obținut a 
|. doua zi, la S septembrie 1940, printr-un decret semnat de Carol 112%, care încă 
i. nu înțelesese că de fapt se consumau ultimele 24 de ore ale domniei sale, în 
- condițule în care în noaptea de 5-6 septembne 1940 noul premier îi va cere, în 
4 cursul unei audiențe de aproape două ceasuri, abdicarea imediată în favoarea 
* fiului săi Mihai. A urmat, în zorii zilei de 6 septembrie 1940, o scrisoare 
“ ultimativă a generalului trimisă Repelui, care, la ora 6,10, a admis în sfârşit să 
î semneze actul de abdicare 
i. depuse jurământul de credință față de țară şi neam, ca rege al tuturor românilor. 
| Generalul Ion Antonescu a obținut fără dificultate reconfirmarea deplinelor 
Ș puteri în calitatea-i de prim-ministru, pentru ca apoi să se autointituleze 


*. În aceeaşi zi, succesorul lui Carol 11, Mihai 1, 


să dăm. Au fost discuțiuni foarte violente... ” (cf. Procesul Mareşalului Antonescu 
Documente. vol. |, ediţie Marcel-Dumitru Ciucă, Bucureşti. Editura Saeculum 1.0. 


> Editura Europa Nova, 1995, p. 189). 


„MR 
25 Vezi Akten zur deutschen auswârtigen Politik 1918-1945. Serie D: 1937- 1945, vol. 
î , XV1,Bonn,Gebr. Hermes KG, 1964, p. 19-20 (telegrama nr. 1 525 din 4 septembrie 


1940, Fabricius către MAE din Berlin). A. Simion, Regimul politic... pp. 18-20; 


: u Andreas Hillgruber, Hitler, Regele Carol si Mareşalul Antonescu. Relaţiile 
,  germano-române (1938-1944), ediţie Stelian Neagoe, Bucureşti, Editura Humanitas. 
1, 1994, p. 130. Din telegrama mentionată a lui Fabricius din 4 septembrie 1940, 
î 4. reținem: *... Generalul Antonescu m-a chemat de două ori pentru a discuta situația. 
î „, Planul său tinde spre formarea unui guvern cu Garda de Fier Şi cu câțiva miniştri 
1, acceptabili pentru noi, cu excluderea regelui şi a clicii sale, dar fără a cere încă 
1, abdicarea lui[...] În înțelegere cu colegul meu italian şi având în vedere că numai 
i +. mâna forte a generalului şi o hotărâre rapidă poate salva țara de haos, l-am sfătuit pe 
1. Antonescu să-şi asume drepturi dictatoriale, să înlăture anturajul regelui, urât de către 


-, fară şi să ordone miniştrilor şi secretarilor de stat să rămână la posturile lor până la 
|, rezolvarea definitivă a problemei cabinetului şi a problemei eventualei abdicări a 


„+ „regelui, iar el să guverneze în mod autoritar” (ADAP 1918-1945. vol. XI/1, p.19). 
1. Vezi si România în anii celui de-al doilea război mondial, |, Bucuresti, Editura 
P - Militară, 1989,p.309. 


ai Vezi Gh. Buzatu şi colaboratori, eds., Maresalul Antonescu în fata istoriei, |, laşi. 


Editura B.A.I., 1990, p. 85 (Articolul 2 din DL nr. 3 053/5 septembrie 1940 


] 


Conducător al Statului Român”*. Guvernarea lui lon Antonescu va cuprinde 
două perioade distincte”: pentru început, în răstimpul septembrie 1940. 
ianuanie 1941, generalul a condus în colaborare cu legionarii, pentru ca ulterio k 
din ianuarie 1941 şi până în august 1944, să renunţe la un cabinet de colora 
politică, impunând unul militar”'*. La 14 septembrie 1940, Ion Antonescusi 
d 1 
*% Ibidem. «A 
"A, Simion, Regimul politic... passim; idem, Preliminarii politico-diplomatice ab) 
insurecției române din August 1944, Cluj-Napoca, Editura Dacia, 1979, p. 14 
urm.; lon Şuţa, România la cumpăna istoriei, pp. 94-99. Gh. Buzatu, România di 
războiul mondial din 1939-1945, lasi, Centrul de Istorie şi Civilizație Europeani, 
1995, p. 17, România în anii celui de-al doilea război mondial, |, Bucureşti, Editunii 
Militară, 1989, p. 307 şi urm., unde aflăm şi unele aserţiuni ce se impun af) 
regândite: “A ducerea generalului Ion Antonescu în fruntea guvernului român a fost. 
[...] o soluţie impusă de cercurile conducătoare de la Berlin şi acceptată de vârfurile; 
burgheziei române care vedeau în el <<rezerva politică>> pentru acei ani dramatiă, 
[...] In ciuda opoziţiei tot mai energice a maselor populare, vieţii politice intemei 
românesti i-a fost imprimat un curs contrar tradițiilor şi opţiunilor întregului nostre 
popor...” (ibidem. p. 309). De asemenea, regimul din 1940-1941 a fost denumit fă, 
reticență “fascist” (cf. Gh. Zaharia, lon Cupşa, Participarea României li 
înfrângerea Germaniei naziste, Bucureşti, Editura Politică, 1985, p. 45). Despre; 
regimul legionaro-antonescian, vezi Andreas Hillgruber, Hitler, Regele Carol şi. 
Mareşalul Antonescu, p.132 si urm.; Larry L. Watts, O Casandră a României. lo) 4 
Antonescu şi lupta pentru reformă. 1916-1941, Bucureşti, Editura Fundaţii 
Culturale Române, 1994, pp. 299-368; Gh. Buzatu, ed., România cu şi fărl; 
Antonescu, laşi, Editura Moldova, 1991, passim; Preşedinţia Consiliului de Miniştn,, 
Pe marginea prăpastiei. 21-23 ianuarie 1942, l-I, ediţia |, Bucureşti, 1941, ediţia) 
a Il-a, Bucureşti, Editura Scripta, 1992; Mareşal Ion Antonescu, Un A.B.C. di 
anticomunismului românesc, |, ediţie Gh. Buzatu, laşi, Editura Moldova, 1992, 3 
passim; |. C. Drăgan, ed., Antonescu. Mareșalul României şi răsboaiele di i, 
reîntregire, L-Il, Veneţia, Editura Nagard, 1986-1988; Horia Sima, Era libertății BR. 
Statul national legionar, I-II, ediţia a II-a, Timişoara, Editura Gordian, 1995; Mihai 
Sturdza, România şi sfârşitul Europei. Amintiri din țara pierdută, ediția a I-a în BE 
limba română, Alba lulia - Paris, Fronde, 1994; Gheorghe Barbul, Memorial, 
Antonescu. Al treilea om al Axei, ediţie V. FI. Dobrinescu, laşi, Institutul European, 
1992; George Magherescu, Adevărul despre Mareșalul Antonescu, |, Bucura 
Editura Păunescu, 1991. i 
În istoriografia de dinainte de 1989, puvernările |. Antonescu din 1940-1944 au fost, 
tratate, în linii generale, nediferențiat, fiind calificate pe rând fasciste (regimul du 30 
1940-1941) şi apoi militaro-fasciste (regimul din 1941-1944). În acest sens, rețineri RE. 
aserțiunea după care: “Regimul politic statomicit (în ianuarie 1941) a fost un regim! 


ȘI 


A 


4 


14] 
E! 


210 


proclamat România stat național-legionar. Cabinet 
precădere din elemente legionare în frunte cu Horia Sima, Comandantul 
“Mişcării Legionare, ca vice-premier”", şi-a propus dintru bun început să 
i realizeze “o schimbare totală de front” a politicii interne şi externe a 
“României 
| Jegionaro-antonescian a fost de totală şi neîntârziată aliniere la Axa Berlin- 
* Roma-Tokyo?'3, situaţie întărită la 23 noiembrie 1940, când România a aderat 
pla Pactul Tripartit?'*, fapt care a consolidat poziţia lui Ion Antonescu pe lângă 


;p:46: A. Simion, Regimul politic din România... 


1 format tota 


?2 În domeniul politicii externe, reorientarea înfăptuită de regimul 


totalitar de dictatură militară- ar (subl.. autorilor)” Ga Gh. Zaharia, lon 
5 Cupsa, Participarea României la înfrângerea Germaniei fasciste, Bucureşti, 
Editura Politică, 1985, p. 51). Toate aceste aspecte au fost dezvoltate (şi denaturate) 
într-o lucrare specială: Mihai Fătu, Conrribuţii la studierea regimului politic din 
România (septembrie 1940-august 1944), Bucureşti, Editura Politică, 1984); autorul 
şi-a reconsiderat ulterior poziţia (vezi M. Fătu, Consens pe salvarea natională... 
passim). S-au avansat însă şi opinii care au desconsiderat caracterul presupus fascist 
al regimului antonescian (vezi Al. Gh. Savu, Gh. Buzatu s.a.) i 


SĂ 
î2' .Cf. Gh. Buzatu, Corneliu Ciucanu, Cristian Sandache, sii glie zare 
4 „româneşti (1927-1941), Bucureşti, FFPress, 1996, p. 60-61. 


în Vezi Horia Sima, Era libertării, |, p. 26 şi urm. Din 1 Apelul lansat la 15 septembrie 


"1940 către legionari de către Horia Sima: “... Începem mobilizarea tuturor 


si dizurdat românești, încep ceasurile grele ale NES: jertfelor pentru refacerea 
Țării şi cucerirea ei din adâncuri, începe munca aspră și fără odihnă, începe 
organizarea în locul haosului care ne-a stăpânit până acum” (;bidem. p. 30). 

| *5 A se vedea interviul acordat de lon Antonescu oficiosului german “Vălkischer 


Beobachter” din 13 noiembrie 1940. 


i a lon Șuţa, România la cumpăna istoriei. August '44. Bucuresti, Editura Ştiinţifică, 


1991, pp. 109, 393-394; Florin Constantiniu, Alesandru Duju, Mihai Retegan, 
România în război. 1941-1945. Un destin istoric, Bucureşti, Editura Militară, 1995, 
-pp. 140-146; Gh. Buzatu şi colab, 
eds., Mareșalul Antonescu în fata istoriei. |, pp. 134- 153. Stenograma germană a 
întrevederii Hitler-Antonescu din 23 noiembrie 1940 cuprinde aceste precizări: *... 
El|Antonescu] va continua să organizeze cu energie armata română şi, în primăvară, 
ca va fi gata de luptă. România nu cere decât ca frontierele ei să fie restabilitate” 
(ibidem, p. 152). Nu a lipsit nici angajamentul lui Antonescu de a merge “cu Axa 
până la sfârşit” (cf. Andreas Hillgruber, ed., Les entretiens secrets de Hitler. 
Septembre 1939-Decembre 1941, Paris, Fayard, 1969, p. 373, nota 4). Despre 
convorbirile lui |. Antonescu la Berlin, în noiembrie 1940, cu prilejul aderăni 
României la Axă, vezi îndeosebi: Akten zur deutschen auswăârtigen Politik 1918- 
1945, Sene D: 1937-1945, vol. XI, pp 554-560, 576-577: Andreas Hillgruber, ed., 


cizcu 


4 | | A 7 [A 
za - 


122 123 


i cunoscută, după cum antecedentele și consecințele lor. În asemenea context, 
recentele contribuții reuşesc să corecteze anume detalii ori să furnizeze noi 
E informaţii:, dar nicidecum să schimbe tabloul de ansamblu. În acest cadru se 

15 înscnu şi unele dintre documentele inedite descoperite în arhivele române şi 

i germane valorificate în 1998-199921%. 

fa Desigur, deosebit de interesant este raportul din 31 ianuarie 1941 

“linttulat Prezentare generală a situaţiei politice interne din România, elaborat 

în baza valorificării surselor poliției politice naziste (SD, din cadrul RSHA, 


România din ianuarie 1941215. 


Nu se află în intenția noastră analiza globală a condiţiilor care au | 
condus la conflictul dintre generalul Ion Antonescu şi Mişcarea Legionară îi în 
ianuarie 1941. O bogată literatură (monografii, studii, lucrări memorialistice, - dependent de H. Himmler şi R. Heydrich)”?. După eliminarea Legiunii de pe 
volume de documente, cronologii etc.), română şi străină, a fost şi este E iscena vieţii politice de către Ion Antonescu, acesta apărea în viziunea trimişilor 
iscuți ine. i Berlinului un “naţionalist burghez, un general de excepţie”, dar care, cu 
"E istemul său de gândire [...] primitiv, nu avea experiență politică și 
“diplomatică şi nici o concepţie proprie și, de aceea, nu era în stare să 
“perceapă esența unei mișcări revoluționare ideologice, aşa cum trebuia 
apreciată Legiunea. De la numirea sa în funcția de șef al Statului, 
fAntonescu a fost şi este înconjurat de democrați burghezo-liberali de 
lorientare occidentală, masoni, persoane care, datorită obligațiilor 
pitaliste, sunt aservite evreilor, englezilor şi elementelor înrudite cu 
ia”'*, Cu observaţia că nu toate aceste considerații se pot susține în stadiul 


Antonescu-Hitler. Corespondenţă şi întâlniri inedite (1940-1944), 1, Bucureşti, 
Editura Cozia, 1991, pp. 35-45, 52-53; Mihail Sturdza, România şi sfârșitul) 
Europei... pp. 194-198; Gheorghe Barbul, Memorial Antonescu..., pp. 19-27. În, 
scrisoarea trimisă lui iuliu Maniu la 22 iunie 1941 ca răspuns la memoriile acestuia. 
din 4 decembne1940, 27 februarie şi 4 aprilie 1941, generalul lon Antonescu a 
precizat: “Aderarea noastră la Pactul Tripartit nu s-a făcut pentru garantarea 
hotarelor noastre actuale, pentru că acestea erau într-adevăr garantate prin schimbul 
de note intervenit în legătură cu arbitrajul de la Viena. Ea s-a făcut [...] tocmai pent 
a ni se da posibilitatea de a pune la timpul său în discuţie revendicările noastre | 
îndreptăţite;, regimul actual nu recunoaşte graniţele actuale ciuntite şi înţelege să! 
reprezinte, ceea ce a făcut şi până acum, legitimitatea revendicărilor româneşti totale, | 
în care intră şi întregirea graniţelor sfârtecate” (vezi luliu Maniu, lon Antonescu, 
Opinii şi confruntări politice. 1940-1944. ediție lon Calafeteanu, Cluj- Napoca 
Editura Dacia, 1994, p. 66-67). 


"15 Gh. Buzatu, România şi război mondial din 1939-1945, p. 18. 


5 Editura Hasefer, 1996, p. 418 şi urm. (Cap. XI - De la 6 septembrie la 6 martie). 
, Larry S. Watts, O Casandră a României. Ion Antonescu şi lupta pentru reformă 
(1918-1941), traducere, Bucureşti, Editura Fundaţiei Culturale Române, 1994, p. 299 
îşi urm. (Cap. VI - Statul naţional-legionar); Centrul de Studii şi Documentare al 
| Mişcării Legionare, Semicentenarul Mişcării Legionare. Legiunea în imagini. 
” Albumele Traian Borobaru, Madrid, Editura Mişcării Legionare, 1977. 


j a Cf. Dragoş Zamfirescu, Legiunea Arhanghelul Mihail de la mit la realitate. 
Bucureşti, Editura Enci lopedică, 1997, 300- Weh htul 
215 Vezi, în acest sens, lucrările menţionate în bibliografia Radiografiei dreptei! ad Pp- Eh teza li dag cutu 


 * în marş demonstrativpe străzile Bucureştilor. în “Magazin istoric”, nr. 1/1996, 
româneşti (1927-1941), pp. 11-50. Dintre cărțile publicate, reținem: Preşedinţia, fur 9.1 4, e disillotro Beesturiată după stiai tipărit î în “Militărpeschiichtlicie 
Consiliului de Miniştri, Pe marginea prăpastiei, L-Il, ediţiile 1942 si 1992; Horia 3 Mitteilungen”, 2/1994, Oldenbourg). 

Sima, Era Libertăţii, II, ediţia a II-a, Timişoara, Editura Gordian, 1995, p. Ils, patte i 
urm. (Cap. VI - Lovitura de stat a generalului Antonescu): idem, Prizonieri aie... Vezi Radu-Dan Vlad şi colab, eds., Evenimentele din ianuarie 1941 în arhivele 
Puterilor Axei, ediţia a II-a, Timişoara, Editura Gordian. 1995, p. 7 si urm (Cap.l- germane şi române, I-II, Bucureşti, Editura Majadahonda, 1998-1999, 176 + 250 
Fuga în necunoscut), Armin Heinen, Die Legion “Erzengel Michael” in Rumânien. FE. : p. | £ adi => | 
Soziale Bewegung und politische Organisation. Ein Beitrag zum Problem des 1%? Despre organizarea si functionarea serviciilor secrete politice ale Reichului nazist, 
internationalen Faschismus. Miinchen, R. Oldenbourg Verlag, 1986; A. Simion, | cf. Gh. Buzatu, Din istoria secretă a celui de-al doilea război mondial. II, 
Regimul politic..., ediţia citată, p. 244 şi urm. (Cap. Rebeliunea legionară din 21-23 FE. Bucuresti, Editura Enciclopedică, 1995, pp. 77-80. 

ianuarie 1941. Sfârşitul “mariajului” Antonescu-Legiune), Nicolas M. Nagy- e :* Vezi Radu-Dan Vlad şi colab.. eds., Evenimentele din ianuarie 1941 în arhivele 
Talavera, O istorie a fascismului în Ungaria şi România, traducere, Bucureşti, 3 germane şi române, |, pp. 84-99. 


(e 3 a ti [Z ps [2 n Rs 
4 li l | ji 5 4 
i | | A : L i Î 


1941 (Braşov) - se extind pe mai multe pagini, exprimând un adevăr 
Imcontestabil, și anume că ruptura lon Antonescu-Horia Sima era inevitabilă: 
in. Pe de o parte, șeful statului, un vechi soldat, dur cu sine şi cu cei din 
“jurul său, strict în planuri și acţiuni, intolerant faţă de compromisuri, 
îvând înaintea ochilor doar scopul, complet apolitic. De partea cealaltă, 
Ltpusul său, tânărul şef al Legiunii, idealist, plin de planuri şi de o dăruire 
entuziastă și mistic-religioasă pentru cauză, şef al unei armate de legionari 
î[..], elită a unei mase umane [...], elementul pe scheletul căruia urma să fie 
"construit noul stat legionar”. Statul pe care şi-au propus a-l clădi aceştia din 
iunmă era “departe de ce a visat şi a proiectat Căpitanul lor ucis (în 1938], 
i Comeliu Codreanu”. Generalul Phleps relevă rostunile Apelului către Țară 
"lansat de on Antonescu după rebeliunea legionară, la 26 ianuarie 19417%, şi 
din care semnatarul a intuit cu claritate că generalul promisese să păstreze 
i spiritul legionar” dar ... fără legionari! Era de domeniul realului faptul că 
Î seful statului nu mai putea “redeştepta” Mişcarea Legionară, cât timp 
Ivlegionarii români rămân credincioşi şefului lor, Horia Sima”. 

Consideraţiile lui Eric Phleps nu neglijau rolul armatei române ori al trupelor 
i germane în acţiunea generalului lon Antonescu, relevând o situație indubitabilă: 

4. Deja nu mai este un stat legionar, ci miroase a dictatură militară!” 
4, +... Totla 28 ianuarie 1941, deci o dată cu generalul Phleps, Andreas 

i Schmidt, cunoscutul lider al Grupului Etnic German din România””, se adresa 
poliţiei politice a Reichului nazist (RSHA). În opinia lui Schmidt, situația 
i devenise critică în România încă înainte de 25 decembrie 1940, lucru pe care-l 

 comunicase tuturor celor interesați. Expeditorul pretindea că intervenise chiar 
pe lângă lon Antonescu “să încerce să se înțeleagă cu Sima pentru a 

“restabili linistea și ordinea în țară”. În prezența lui Wilhelm Fabricius, 

Î pretindea expeditorul, el discutase cu Conducătorul Statului, după vizita sa la 
A Hitler, la 14 ianuarie 1941. Sigur pe el de faptul că îşi consolidase poziția la 
Ei £ 


i 2 Vezi Mareşal lon Antonescu, Un A.B.C. al anticomunismului românesc, |, ediţie 


documentației actuale, vom remarca, totuşi, bănuielile reținute în privinţa la 
Wilhelm Fabricius, ministrul Reichului la Bucureşti, până în ianuarie 1941, când 
a fost înlocuit cu Manfred von Killinger. Cel dintâi era “diplomat de carieră 
de şcoală veche, maestru al metodelor și tacticilor acesteia” “De dea 


k] 


ntregul admirator onest al Fiihrerului”, care însă “este și astăzi împotrivi 
național-socialismului ca ideologie și, de aceea, este incapabil să înțeleagii 
o mișcare precum cea a legionarilor, cu care nu numai că nu întreține nid 
un fel de legături interne, dar pe care i-a combătut ani de zile ca diplomil. 
[21]. Nu este scutit de imputaţii nici Horia Sima. Potrivit autorului raportului 
în discuție, decisivă pentru acțiunea lui Ion Antonescu s-a dovedit vizita făcut 
de general hu Adolf Hitler la 14 ianuarie 1941, la care Horia Sima a fost invitat, 
dar finalmente a renunțat. După vizită, Antonescu a considerat că “a venit 
momentul de a concentra pe deplin puterea în mâna sa prin măsuri 
speciale”. Onentarea Conducătorului Statului român spre Berlin fusese 
categorică, lucru ce reieşea dintr-o declarație confidențială făcută nimănui, 
altcuiva decât hderului PNT, Iuliu Maniu: “Pe baza situației momentane dia, 
Europa, trebuie să merg pe mâna Germaniei. Dacă Germania câştigi] 
[războiul], am calculat corect; dacă va câștiga Anglia, eu mă împuște, dat, 
Dv., d-le Maniu, vă deziceţi de mine, iar România se va afla din noi 
[precum în 1918) de partea învingătorului”. Raportul expune evoluțiile dia 
21-24 ianuarie 1941 din România, rolul lui Hermann Neubacher în depuneri 
armelor de către Horia Sima şi legionari, intervenţia finală a lui Manfred vos 
Kullinger, sosit “întâmplător” la Bucureşti chiar în cursul evenimentelor. Horia 
Sima şi-a mărturisit personal încrederea fată de Heinrich Himmler, iar los 
Antonescu a instituit un guvern care “va încerca să restabilească ordine 
internă cu ajutorul mijloacelor militare de putere”, iar aceasta în timp ces 
conchidea autorul, necunoscut, al raportului examinat - “majoritate 
poporului român urmează în prezent Legiunea din punct de veder! 
politic”. Date concrete priveau numărul total al victimelor (aproximativ o mit 
de oameni) şi situația liderilor legionari aflați “în siguranță”, adică ascunși ci 
ajutorul şi de către poliția politică a Reichului”?!, precum: Horia Sima înşişi, C. 
Papanace, Ilie Gârneaţă , V. laşinschi, N. Pătraşcu, Viorel Trifa, Cornelu fă. 
Georgescu, Radu Mironovici, Mihail Sturdza ș.a. 5 *» Despre activitatea acestuia, vezi Wolfgang Miege, Das Drirte Reich und die 
Un interesant examen al realităților politice româneşti din 1940-194| Rupee | Mi Vu apt ligi Se e cd e alta ee 
PR - : . .. 222 : : A & ankfurt ză > . -> 
îl datorăm generalului Enic Phleps. Consideraţiile sale“? - datate 28 ianuane ge gen casti ca Hinles Rege Je Carol-şi Mareșalul Antonescu, p. 146- 
21 Ibidem, p. 91-92. E 147. 


* Ibidem, pp. 71075. 4 ' Radu-Dan Vald şi colab., eds , Evenimentele... |, p. 78 şi urm. 


W 


'” Gh. Buzatu, laşi, Editura Moldova, 1992, pp. 125-130. a 
pa Realitate care, după cum am menţionat, a fost confirmată de istorici. 


i, 


: 


126 


Fuhrer, Antonescu a replicat că, “în cazul în care Legiunea nu i se supune în 
totalitate, o va distruge”. S-a apelat şi la Sima, care a admis că se impuneau, | 
“negocieri calme”, ceea ce nu a fost posibil, Antonescu fiind susținut - fățiș ori 
nu - de Wilhelm Fabricius, Veturia Goga, Mihai Antonescu ş.a. În consecință, 
ruptura Antonescu-Sima “s-a adâncit și mai mult”. Conflictul deschis sf 
izbucnit atunci când generalul a aprobat folosirea trupelor pentru “a contracara, 
demonstrațiile Legiunii” 


Să 


„ care, în fapt, coincideau cu declanşarea rebeliunii 


Militare germane din România, al cărui comandant, generalul Erik Hansen ia 
adresat o scrisoare lui Horia Sima “din care reieşea clar faptul că Fiihrerul 
îl va sprijini pe Antonescu și că dorința Reichului este de ordinei 
liniste”. Susținerea lui Antonescu de către Hitler intervenea, aşa după cum fi 
a dovedit cu multe decenii în urmă istoricul german Andreas Hillgruber, în 
contextul în care planurile Wehrmachtului vizând sud-estul Europei ori Rusia. 
(operațiunile “Marița” si “Barbarossa”) nu suportau nici un fel de amânare?4 
Sprijinul Wehrmachtului avea să fie efectiv la 22-24 ianuarie 19412. Sub 
acest aspect, mărturia lui Andreas Schmidt este categorică şi, ca atare, 0 
reținem?%: “... Este extrem de important de știut că nu interventii 
militarilor iomini a silit Legiunea să revină la ordine, ci acest lucru st 
datorează exclusiv negocierilor duse de Neubacher şi, mai ales, prezențe 
i 
*2 Ibidem. 
28 Andreas Hillgruber, Hitler, Regele Carol şi Mareșalul Antonescu, p. 149 şi urm. 
*% Ibidem, p. 157-158. A 


230 “Vezi şi alte probe incluse de dr. Jean Ancel în colecția de documentate editată în |? 
volume (cf. Documents Concerning the Fate of Romanian Jewry during îh 
Holocaust, IX, New York, The Beate Klarsfeld Foundation, 1986, passim). Se 
publică, între altele, minuta întrevederii Hitler-Antonescu din 14 ianuarie 194|, 


exprimat “convingerea nestrămu 


180). Cf. minuta germană a întrevederii (Gh. Buzatu şi colab., eds., Mareșal 
Antonescu în faţa istoriei, L, pp. 174-176). Surprindem declaraţia lui Hitler în sensul 


că el a estimat că Antonescu era “singurul” care putea să conducă destinul Boală AN 


(ibidem, p. 176). 


Ș “să amâne cât se putea ciocnirea cu Garda până când ar fi ajuns von 


"Killinger [la București] cu indicații și împuterniciri depline din partea 
4 iFăbrerului”. 
impresia şi convingerea că preferau “să rezolve lucrurile în grabă și să treacă 
Bla acţiune împotriva Gărzii cât mai repede posibil”, iar Horia Sima “nu 
î putea oferi membrilor Gărzii nici o concesie pe care ar fi făcut-o 
| lgeneralului pe baza căreia să-i liniștească în legătură cu perspectivele de 
viitor ale Gărzii în România. Aşa că lucrurile și-au urmat cursul”2>, astfel 
E că încheiem noi - conflictul a fost inevitabil. 


| 2? Radu-Dan Vlad şi colab., eds., Evenimentele... 


127 


|. și intervenţiei armatei germane (sublinierile noastre - Gh.B.)”2!. Sei impun 
4 atenţiei informațiile despre vizita lui Andreas Schmidt la Bucureşti în zilele de 
i 24-25 ianuarie 1941, pentru primirea şi discuțiile cu noul ministru al Reichului 
în România, Manfred von Killinger. De la acesta, Schmidt a aflat un lucru cât 
i se poate de clar: “* 
î în ceea ce-l priveste [pe von Killinger], el este absolut convins că numai 


.. Că Reichul îl sprijină pe Antonescu în totalitate şi că, 


i Sima este vinovat de tot haosul”. 


4, 


După evenimente, mai precis la 19 februarie 1941, dr. Schlotterer a 


informat cabinetul Fiihrerului în privinţa conflictului Antonescu-Sima, de-acum 
î consumat. Raportul dr. Schlotterer cuprinde mai mult capitole””, pe care le 


amintim: 1) Garda de Fier și generalul Ion Antonescu; 2) Rolul Legaţiei 


i germane; 3) Rebeliunea Gărzii de Fier; 4) Putea fi micșorat numărul 


incidentelor? Comentând opiniile vehiculate în Germania, în sensul că Garda 


de Fier provocase “evenimentele sângeroase” din ianuarie 1941, informatorul 
"E nu-l scuza pe generalul Ion Antonescu, care avea “o contribuţie cel putin tot 
5 atât de mare ca Garda însăși”. Anterior rebeliunii, conducerea Legiunii fusese, 
E încet dar sigur, “înlăturată din afacerile Statului”. În sfârşit, în ianuarie 1941, 


 'generalul Antonescu ar fi evitat vărsarea de sânge, dacă “şi-ar fi putut permite 


Or, generalul Antonescu şi Wilhelm Fabricius au consolidat 


De îndată după rebeliune, între serviciile secrete politice şi militare 


i. germane (SD VI si Abwehr), bine implantate în România încă din penoada 
dictată de general după întoarcerea sa la Bucureşti. Cu acel prilej, Fiihrerul şi, î! 


|» Refenitor la comportamentul Grupului Etnic German în timpul rebeliunii (al 
p. 150; Gh. Buzatu și colab., eds., Mareșalul Antonescu în fata istoriei. |, pp. 17% pe A rele i bug npui us nat 
] 


„ “haosului”, după părerea lui Schmidt), el a fost “exemplar. Germanii și-au 


E Ă continuat munca într-o ordine perfectă și, prin comportarea lor, au influențat 


menținerea liniștii şi ordinii în Transilvania și Banat. În nici un oraş din 
Transilvania şi Banat nu s-a ajuns la ciocniri între populația civilă şi militari 
sau legionari, Așa cum a fost cazul în toate orașele din Regat”. 

„1, pp. 136-139. 

: Ibidem, p. 139. 


| n f F : E ț 


a scăpat de aceeaşi acuzație, pe care însă a respins-o - amplu şi documentat 


într-un raport din 6 martie 1941 destinat ministrului de externe al celui de-al II. 
lea Reich, Joachim von Ribbentrop. Din răspunsul său:*, supunem atenției acesț i 
pasaj extrem de semnificativ: “Influența comunistilor şi a Serviciului Special i 
de Informaţii a fost dovedită [în provocarea evenimentelor). Am studiat cu! 
atenție situaţia din rapoarte şi nenumărate convorbiri şi cred că nu m-am | 
înşelat. De unde provin cele o sută pistoale-mitraliere americane dintre 
cele mai moderne, aflate în posesia legionarilor? De ce peste 150 de evrei. 
au fost uciși și jefuiți? De ce 180 de “trecători” au murit? Nu numai. 
aceasta este cauza pentru care vulgul s-a dezlănțuit. Nenumăraţi. 
sunt arestați și judecați pentru furt, jaf şi crimă. 
Regulamentele bolşevicilor despre modul cum se declanşează revoltele sunt. 


“legionari” 


bine cunoscute, deci, pe lângă încercarea de acaparare a puterii și 
instituirea celei mai aprige terori în rândul populației. De unde proveneau 
marile sume de bani? S-a dovedit că ele veneau din Basarabia. În mod! 
clar, comuniştii au fost înarmați de agenți ruși“. La Ambasada |Leeaţii) 
rusă [din Bucureşti] s-au adăpostit doi legionari...»2%5 


| Ibidem, pp. 143-149. 
*% Problema este încă în discuţie. Din investigaţiile noastre în arhiva Cabinetului 


Militar al Mareşalului Ion Antonescu, care se mai află parţial la Moscova, am! 
descoperit documente despre tentativa lui Eugen Cristescu, seful Serviciului Special 
de Informații, de a aduna probe în sensul respectiv (cf. Gh. Buzatu, Românii în; 
arhivele Kremlinului, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 1996, p. 167 şi urm)! 


“* Radu-Dan Vlad şi colab., eds., Evenimentele .., |, p. 143. Din acelaşi raport al lui 
Manfred von Killinger socotim ca fiind de o semnificație decisivă aprecieri 
diplomatului german despre cooperarea Abwehrului cu Serviciul Român d 
Informaţii (Wilhelm Canaris și, respectiv, M. Moruzov) în 1939-1940 pentru 
apărarea zonei petrolifere a României, de importanţă vitală pentru Reichul 
nazist aflat în plin război (cf. Cristian Troncotă, Mihai] Moruzov şi Serviciul 
Român de Informaţii al Armatei Române. Studii şi documente, Bucureşti, Editun 
INI, 1996: ediția a Il-a - Bucureşti, 1998. Gh. Buzatu, O istorie a petrolului 
românesc, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1998, passim). 


anterioară, S-au manifestat divergențe serioase în privința aprecierii cauzelor și. 
consecințelor celor petrecute, s-au stabilit responsabihtăți, mai mult ori mai. 
putin reale. La fel în ceea ce priveşte rostul corpului diplomatic german acreditat | 
la Bucuresti. După cum s-a observat, ministrul Wilhelm Fabricius a fost acuzaţ 
ca fiind ... pro-antonescian. Nici succesorul acestuia, Manfred von Killinger, nu. 


IT 


snj.5, „+ Este netăgăduit că analiza documentelor diplomatice ne apropie mult 
$ de esența evenimentelor desfăşurate în România în ianuarie 1941. Nu este cazul, 
;desigur, să apelăm la bogata corespondenţă schimbată între Legația Germaniei 


din București şi Berlin în perioada septembrie 1940-ianuane 1941 publicată în 
“cunoscuta şi ampla colecție Ahten zur deutschen auswărtigen Politik:"”. Se 


fureține, în traducere, telegrama nr. 27 din 7 ianuarie a ministrului Wilhelm 
i Fabnicius destinată lui Joachim von Ribbentrop?” şi din care reținem că, deja la 
îndata, respectivă, 


“încrederea generalului [lon Antonescu] în ceea ce-l 


i privește pe Sima este grav afectată. El se plânge că acesta n-a știut să 


faridice prestigiul Legiunii în ochii poporului şi că, în cele patru luni de la 
preluarea: puterii, ar fi compromis Mişcarea în modul cel mai grav[...] 
“IGeneralul este hotărât ca, în cazul când Sima nu va face în curând ordine 
[in Mișcarea Legionară], să facă în așa fel ca acesta să fie înlăturat de către 
proprii săi legionari. Acest lucru n-ar fi greu, întrucât legionarii s-au 
| iscindat în mai multe grupuri, iar prestigiul lui Sima este în descreştere”2>. 


În rapon cu documentele germane: cunoscute, deosebit de 


iti Ape se dovedesc răspunsunile foştilor diplomați acreditați de al III-lea 
"Reich la Bucureşti în epoca cercetată, în mod special Wilhelm Fabricius, şeful 
"Legaţiei:* 
economice 
i generalul Ion Antonescu??. În 1952- 1953, amândoi, în calitățile pe care le-au 
i deţinut, 
+ Contemporană din Munchen, iar precizările lor - valorificate deja de Andreas 
„Hilgruber - le considerăm de mare interes pentru abordarea evenimentelor din 
 ianuane 1941 de la Bucureşti. Astfel, Wilhelm Fabncius s-a referit la activitatea 
i 

72, Din seria D:1937-1945, vezi vol. XI/2: Bonn; Gebr, Hermes KG, 1964 

224 Ibidem. pp 874-875 

7% Ibidem. p. 874 

E 10 


5 


«ca 


„ şi. Hermann Neubacher, . 


însărcinatul special cu probleme 
23241 


Ambu au stabilit şi menţinut “strânse legătun de încredere” cu 


au 'răspuns la chestionarul 


reputatului. Institut de Istorie 


Ministrul Reichului în penoda 29 aprilie 1936-13 decembrie 1940, urmat de 
Manfred von Kullinger, numit la 24 decembrie 1940, dar instalat la post la 24 lanuanie 
1941 şi rămas în funcție până la 23 August 1944 


1 În anii 1940-1943. pai 
Vezi Andreas Hhllgruber, Hitler. Regele Carol şi Mareșalul Antonescu. p. ||| 


4) 


Că 


130 
sa în România în documentul datat 8 octombne 19522. El a menționat despre, 
generalul lon Antonescu - pe care îl cunoscuse “foarte bine” - că “a fost uaj ij 
om care prin toate faptele sale urmărea servirea patriei sale. El a trăiț 
simplu şi modest și urmărea ca, în contextul conflagrației, să poată obțin; 
cât mai multe avantaje pentru poporul său”. Despre Hona Sima, în schimb, 
sublinia că “a fost un fanatic al Mișcării sale [...] Fără îndoială sunt conri 
că Horia Sima, la început, a avut intenția de a colabora în mod loial ca, 
Antonescu. Schimbarea atitudinii lui Horia Sima de mai târziu o pun pt. 
seama Partidului nazist [din Germania). De acolo i-a fost sugerată ideea) 
ca Mişcarea Legionară să urmărească să obțină în curând, singură, 
conducerea statului. Acest lucru, trebuie să spun, că a fost o miopit. 
politică, o greșeală de neadmis, deoarece Garda în conducerea ei nu, 
dispunea de personalităţi, care să fi fost capabile să preia guvernarea! 
țării”. Fabricius avea să relateze că asasinarea maiorului Doening, din cadnl 
Misiunii Militare germane, la 19 ianuane 1941”*, a constituit pretextul, 
conflictului deschis dintre Antonescu şi legionan, nemulțumiți de destituirea! 
ministrului de inteme C Petrovicescu De îndată după ce a survenit ireparabilul,i 
la 21 ianuarie 1941, Antonescu l-a chemat la el pe Fabricius şi I-a rugat di 
stabilească legătura telefonică cu Berghof, unde se afla Adolf Hitler. A răspunş 
la telefon Joachim von Ribbentrop, care a transmis răspunsul Fuhrerulu 
“Potrivit concepției Berghof-ului să se ia măsuri drastice pentru lichidarea! 
situației create. Mai apoi, Legiunea să fie întemeiată din nou, sub 
conducerea lui Antonescu. Generalul a transmis mulțumiri, 
Fiihrerului...”2*5 În continuare, acționând potrivit directivelor Berlinului, 
Fabricius s-a consfătuit cu generalul Hansen, care, în calitatea sa de şeful 
Misiunii Militare germane, a fost instruit să scoată unitățile de tancuri pe străzik 
Bucureştilor, aceasta “ca o demonstrație de forță”. Berlinul a fost înştiințat, 
iar efectul a fost “excelent”. tă 

La 15 iulie 1953 a fost rândul dr. Hermann Neubacher să răspundă i e 
ancheta Institutului de Istorie Contemporană din Munchen. Documentul'S 


e 
SĂ 


în ianuarie 1941, in legătură cu care îşi precizează rolul: “Poziţia mea n 


2% Dan Radu Vlad, Gh. Buzatu şi colab., eds., Evenimentele..., doc. nr. 38 
24 Andreas Hillgruber, op.cu.. p 156. 

1% Radu-Dan Vlad şi colab . eds . Evenimentele..., l.p. 156-157. 

2% Ibidem 


E 


4 
pg: 


se referă strict la țelunile misiunii sale la Bucureşti şi la evenimentele survenite. | 


| 


| 


131 


Ă „conflictul Mareșal-Garda de Fier era foarte simplă: eu am intervenit în 


jîncetarea vărsărilor de sânge inutile și nu am influențat cu nimic noua 
„dezvoltare a evenimentelor”? 


In comparație cu relatănle diplomaților, mărtunile lui Erik Hansen2* - 


- produse la solicitarea aceluiaşi Institut de Istorie Contemporană din Munchen 
„- cuprind mult mai numeroase detaliu şi prezintă un grad sporit de exactitate 
„Redactate sub forma unui raport, datat 30 iulie 1956, depozițiile fostului şef al 


Misiuni Militare germane din România poartă chiar un caracter polemic cu 


“ „declarațiile lu: H. Neubacher, cu lucrănle lu Andreas Hillgruber:” şi Ion 


Gheorghe", apărute între timp. Vom consemna că Erik Hansen s-a ocupat pe 
larg de evenimentele care au condus la evenimentele din ianuarie 1941, iar, în 
„context, atât de cauzele mai îndepărtate, cât şi de cele nemijlocite - asasinarea 


“maiorului Doering, destituirea generalului C. Petrovicescu şa Din punctul 


nostru de vedere, ca şi pentru înţelegerea derulăni faptelor de un mare interes 


sunt paginule privind întrevederile generalului german cu Ion Antonescu şi, mai 
î „ales, convorbirea telefonică cu Joachim von Ribbentrop din seara de 22 ianuarie 
1941. Reproducem din ceea ce memonalistul pretinde că i-ar fi declarat atunci 


„(cu aproximație) ministrul de externe al celui de-al III-lea Reich “Antonescu, 
„după cum probabil ştiţi, ne-a întrebat prin Fabricius dacă el, în situația 
dată a rebeliunii legionare, ar deține în continuare deplina încredere a 


Ș „Fiihrerului. In caz contrar, el ar demisiona și ar ceda locul său Gărzii. 
"Dacă Hitler însă îi dă lui mână liberă, atunci trebuie - ceea ce este hotărât 
„nsă facă - să reprime puciul. Pregătirile corespunzătoare ar fi efectuate. 


Inainte ca Hitler să adopte o decizie a sa, ei (Hitler și von Ribbentrop) ar 
dori - mai ales că ministrul (Wilhelm Fabricius) nu este de găsit şi eu 
[Hansen] tocmai sunt la îndemână - să audă încăodată părerea mea despre 
ambele personalități (Antonescu și Simaj”. Hansen a notat că 


ti pă > a 
- „ recomandănle” date în pnwinţa lui Antonescu şi Sima au marcat singurele 


momente în care s-a implicat în politică. Pe Antonescu, precizează el, “l-am 
descris ca fiind acel om care știe să guverneze țara cu voință hotărâtă și 


Ibidem. pp. 158-160. 


4 Ibidem. pp 161-174 


'* Prima ediţie germană apăruse în 1954 


250 o R : : : 
Vezi (n dictator nefericit Mareșalul Antonescu (Calea Românie: spre Statul 


satelit). edițe Stelian Neagoe. Bucureşti. Editura Machiavelli. 1996. pp. 151-157 
(subcapitolul intitulat Rebeliunea Gărzii de Fier) Ediţia onginală. în limba germană 
a memorulor generalului lon Gheorghe a apărut la Heidelberg în 1952 


mână puternică, chiar dacă nu este deosebit de popular. 


şi ar avea o încăpățânare categorică. Dar ar fi, după părerea mea, garanția 


pentru ordine şi securitate în țară”. Referitor la Hona Sima, Enck Hansen 
i-a subliniat lui von Ribbentrop perfidia sa, lipsa sa de popularitate, & 
neputinţa de a prelua conducerea României, în afară, poate, decât pentru ao 


arunca în haos. Joachim von Ribbentrop a solicitat, în continuare, un răgaz: î 
pentru a se consulta cu Hitler, după care i-a transmis lui Hansen prin telefon:? 
“Transmiteţi imediat lui Antonescu, din însărcinarea lui Hitler, că acesta 
are în continuare cea mai deplină încredere față de el și, în consecință, îi 


lasă libertatea absolută de a acționa cum crede de cuviință. Hitler îi: 4 


asa armatei și! | 
poporului sunt, fără dubiu, alături de el. EI ar fi, desigur, uneori necioplit. 


UNI 


a 


Î Sima, cel dintâi s-a adresat Comandantului Mişcării Legionare: i 


i! 


= 


fm, 


E) 


„Orice 
î] dezacord între Legiune şi General este o nenorocire, este un prăpăd pentru 
j 4 + însuşi neamul nostru. Acest prăpăd trebuie să-l evităm. Şi această ascultare 


! a. Legiunii o cer de la toți şi contez pe sprijinul D-tale "2. De asemenea, în 
'; Apelul adresat legionarilor cu prilejul Anului Nou 1941, Antonescu a insistat: 
“... Țara are nevoie de linişte, de muncă, de înfrățire. Am pierdut ani multi şi 


+ ușor în zbucium, în delăsare, în vrajbă[...] Regimul naţional-legionar trebuie 
|; să redea Neamului toate îndatoririle şi toate drepturile '**, 


După cum este 


p. cunoscut, ineluctabilul s-a produs, determinat de cauze profunde ŞI în condițu 


doreşte deplin succes în acest sens. El sfătuiește pe Antonescu să procedeze i 


la fel ca, la timpul său, el [Hitler] la puciul lui [Ernst] Roehm:*!, anume să-i 


înlăture pe conducătorii răzvrătiți, dar să păstreze garda ca atare și săse Ș 


pună el însuşi în fruntea ei”. În continuare, Hansen, însoțit de Fabnicius, s-a 
prezentat la Preşedinția Consiliului de Miniştri, unde i-a transmis generalului”. : 
Antonescu “consimțământul lui Hitler” - decizia de-a acționa împotriva - 


călduros” pentru mesajul primit, precizând că atacul, deja pregătit, avea să. 
înceapă “curând”. 


care, pe deplin, nu sunt încă cunoscute, nu numai cititorului, ci și istoncilor. 


Conflictul din ianuarie 1941 a fost “anunţat” de schimbul de mesaje 


, Horia Sima-lon Antonescu din 16-21 octombrie şi 28-31 octombrie 19407, 
" cea debutat din inițiativa celui dintâi, care a insistat ca structura economică a 


statului român să fie “adaptată” caracterului politic al noului regim național- 
“ legionar. Generalul s-a declarat uimit şi mâhnit, considerând că problema a fost 


Documentele provenind din arhivele militare române descriu Sale cei 
au urmat. In acest loc, tnmitem la darea de seamă a comandantului Regimentul 


29 Infanterie PA. privind evenimentele din Capitală dintre 20 şi 25 ianuarie | * Horia Sima, în replică, a considerat că deja nu .mai era posibilă blocarea 


194122 


Am stăruit antenior asupra premiselor şi desfăşurării evenimentelor din / 


21-24 ianuane 1941 Confictul dintre generalul Ion Antonescu și Legiune, după 


cum am constatat, s-a agravat continuu în cursul guvernăni din septembne - 


1940-anuane 1941”. Cu puțin timp înaintea divorțului lon Antonescu-Hona 


* Ernst Rochm. sef în funcțiune al S.A., a fost asasinat la 30 iunie 1934 (cf Wilham 
L. Sharer. Le [1l-e Reich des origines ă la chutre. Paris, Stock. 1967. p 235 şi urm) 


* Radu-Dan Vlad şi colab.. eds . Evenimentele. l. pp. 100-105 


' Referitor la această problemă şi la criza din ianuarie 1941. vezi A. Heinen. op cir. 
p 447 şi urm . Mareşal lon Antonescu, l/n A B C. al anncomunismului românesc, 
|. edipe Gh Buzatu. laşi. Editura Moldova. 1992. 


Yi 


A 


î  pusăccu “brutalitate”. Era dezamăgit de colaborarea cu legionarii, de vreme ce: 
legionanlor Conducătorul statului, radiind de bucurie, a mulțumit “deosebit de. Ş 


sa 


în fiecare zi aflu un nou incident, descopăr un nou aci de provocare, o nouă 


dezordine”. În consecință, generalul propune lui Sima “pentru ultima oară”, 


în scris, ieşirea din “vag ”, încetarea actelor de dezordine; pretindea deschis să 
ise acorde “roată libertatea şi toată autoritatea în conducerea Țării ", căci nu 
mai întrevedea funcționarea pe mai deparțe a unui regim “cu două capete '*". 
revoluției legionare”. Generalul Antonescu a revenit asupra considerentelor 
mai vechi, subliniind: “7rebuie unitate în conducere. Nu se poate doi şefi de 
orchestră să conducă în acelaşi timp aceeaşi orchestră. În primul rând, trebuie 
separată guvernarea de partid. Trebuie ca atât guvernul, cât şi partidul să 
aibă încrederea totală şi să asculte, în toate, de acelaşi om Oferta (din 31 
octombne 1940) era cât se poate de clară: Guvernul şi Regimul trebuiau să 
asculte de o singură persoană, care se autopropunea, generalul Antonescu'”. 


4 Ibidem, p. 226 ( ianuarie 1941). 

5 Ibidem, p. 239. 

'% Radu-Dan Vlad şi colab.. eds., Evenimentele 
5 Ibidem, p. $I. 

'% Ibidem, p. 52-53. 


5 Ibidem, pp. 54-57 


„IL, doc. nr. 7, 8.10._1l 


= = A i = E mai mi mi 
A 


134 


Propunerea nefiind acceptată, conflictul Antonescu-Sima avea să se acutizeze 
în săptămânile şi în lunile următoare. 


Legația Germaniei din Bucureşti a urmănt îndeaproape evoluția * 
conflictului generalul Antonescu-Legiune"“. Ministrul Fabricius a făcut * 
importante erori de apreciere. Deja la 3 ianuarie 1941, el încă mai considera că * 
între Antonescu şi Sima intervenise doar '“'o oarecare încordare ”, care, însă, nu - 
putea fi decât . . simptomatică””. S-a impus, evident, ca evenimentele survenite” 
să fie apreciate în contextul relaţiilor statornicite între Berlin şi Bucureşti. de 
îndată după 6 septembrie 1940“. Ion Antonescu însuşi, în ianuarie 1941, a ținut * 
să precizeze locul României în tabăra Axei, la care aderase, cum se ştie, în - 
noiembrie 1940 la Berlin. Astfel, într-un memorandum transmis Berlinului cu - 
prilejul vizitei sale la Hitler din 14 ianuarie 1941, Antonescu s-a angajat să |] 


abordeze cele patru domenii. decisive de care, credea el, depindea integrarea 


României, în, sistemul german - militar, economic, diplomatic şi politic:%.' 3 


Generalul întrevedea că România trebuia să devină pentr Marele Reich 
“punctul central de securitate şi activitate pentru întreaga zonă a Europei[...]! 


În calitate de țară agrară cu potenţial industrial, economia României este! > 


complementară față de economia Germaniei... "95% Este lipsit de îndoială că 


asemenea proiecte au avut menirea să câştige bunăvoința Fiihrerului în favoarea Ş 
sa, ceea ce va rezulta la 21-23 ianuarie 1941. Să reținem că şeful guvernului; SF 
român n-a pierdut din vedere nici problema Mişcănii Legionare, el declarându-se î 
dispus să-şi asume “deplina responsabilitate " în România, ceea ce presupunea Î 
şi faptul că: “Legiunea trebuie să.colaboreze cu generalul în eforturile lui de: Ş 
a reconstrui statul şi de a reorganiza Legiunea, părăsind bazele ei mistice şi! Î 
" E: 


activităţile secrete şi adoptând un program serios... '"* 


Un raport al aceluiaşi Wilhelm  Fabricius cuprindea informaţii şi: > 
comentarii. semnificative despre asasinatele de la Jilava și după asasinarea * 
profesorilor N. Iorga şi Virgil Madgearu. Generalul Antonescu - ne confirmă! E 
diplomatul: german - a intervenit neîntârziat, pretinzând lui Horia Sima să 
dezavueze actele de represiune; el a ameninţat chiar cu instaurarea unei. * 


Ibidem, doc. nr. 11-16. 18-19. 
Ibidem, p. 14-15. 
Ibidem, doc. rir. 6, 16. 
Ibidem, pp 76-79. 
Ibidem. 
Ibidem 


SPRE e 
SE XE 


p Pa za 


135 


 “dctaturi militare ”. Relativ la condiţule tragice ale dispariției marelui istoric N. 
3 lorga, diplomatul german a consemnat în telegrama cu nr. 2 594 din 29 
noiembrie 1940: “Încă de ieri s-a aflat că profesorul lorga a fost răpit de către 
Legiune din vila sa de la Sinaia şi că a dispărut. Astăzi (28 noiembrie 1940] 
vel a fost găsit mort în Valea Prahovei, lovit de şase gloanțe; Iorga era 
i considerat drept adversar al Gărzii de Fier, iar aceasta îl făcea răspunzător 
pentru politica dezastruoasă a ultimului regim, ca fiind cel mai intim sfetnic 
i al Regelui Carol. În cercurile ştiinţifice româneşti el a jucat un rol important 
'[...] El ne ura şi combătea prin viu grai și scris naţional-socialismul "2%. 
AN În ianuarie 1941, pregătirea vizitei lui Antonescu în Germania” şi apoi 
î convorbirile cu Hitler?** se instalează în atenţia cititorului. Au fost de cea mai 
mare importanță pentru Antonescu, în perspectiva evenimentelor din 21-23 
ianuarie 1941, observaţiile finale ale lui Hitler din cursul convorbirii de la 
- Obersalzberg. Reţinem din minuta întocmită de Paul Schmidt!” după reuniunea 
Î din 14 ianuarie 1941: “Fiihrerul a declarat că, după părerea sa, este imposibil 
de a guverna în România împotriva Gărzii de Fier. Cu toate acestea, în cele 
î din urmă, Antonescu va fi nevoit să devină, de asemenea, şi conducătorul 
| Gărzii de Fier şi lucrul cel mai bun ar fi dacă dorința aceasta ar fi prezentată 
ui Antonescu chiar din partea Gărzii de Fier. Dar, orice s-ar întâmpla, el 
(Fiihrerul) este convins că Antonescu este singurul om capabil de a călăuzi 
i destinele României (subl. ns. - Gh. B.)"2". O asemenea declaraţie din partea lui 
“Adolf Hitler atesta, indiscutabil, că Antonescu câștigase suportul Berlinului cu 
i cel puţin o săptămână înainte de reglarea conturilor cu Garda de Fier! Fapt ce 
i a resimțit imediat în scrisoarea din 15 ianuarie 1941 destinată de Antonescu 
p li Sima: “...Vreți să mergeţi astfel înainte, mergeţi singuri, dar nu cu 
generalul Antonescu. El nu şi-a închiriat onoarea şi trecutul lui nepătat, cum 
iun negustor închiriază o firmă cu vad reputat. El a intrat în arena politică 
j pentru a saiva Țara, nu pentru a o duce la un dezastru şi mai mare". 


Ea 


EA 


1% Ibidem, pp. 69-71. 
PD >» Ibidem, doc. nr. 19-20. 
+ Ibidem, pp. 82-88. 


Ş A se confrunta cu notele dictate personal de Antonescu (apud Vasile Arimia. lon 
Ardeleanu, Ștefan Lache, eds. Antonescu-Hitler Corespondenţă şi întâlniri inedite 
1940-1944. 1, Bucureşti, Editura Cozia, 1991, pp. 79-82) 


 * Radu-Dan Vlad şi colab. eds, Evenimentele. „ II, p. 88 
1"! Ibidem, pp 79-82, 


Bucureşti, Conducătorului Statului Român, în sensul că: 


țintă. 


2. Generalul Antonescu, ca şef al Statului, ar trebui să poze pini 
legionarii rebeli ca rebeli şi să declare că nu tratează cu rebelii. A d 


3. În afară de aceasta, Generalul ar trebui să ceară retragere, 
imediată şi dizolvarea tuturor formațiilor legionare [...] 08 


4. Încă din această noapie, Generalul ar trebui să proclame stareal. 
excepțională şi să ordone arestarea tuturor capilor participanţi la rebeliunesiă 
5. Generalul Antonescu ar trebui să se proclame imediat conducătof; 


2327 22, 


al Legiunii ni 


Ministrul Fabricius s-a grăbit să confirme primirea documentului ii 


transmiterea conținutului lui personal generalului Antonescu, care s-a declarați, 
încântat i) a exprimat recunoştinţă: E 
.. Generalul Antonescu mulţumeşte călduros ministrului de eri 

/al racier pentru propunerile făcute şi pentru interesul pe care ele îl 
reflectă. Propunerile concordă în întregime cu vederile sale... "2" e MĂ 
Despre desfăşurarea evenimentelor din 21-23 ianuarie 1941 în. 
Bucureşti on în țară als dispune. de unele dintre comunicările; i 
“ ori de rapoarte ulterioare?'S, de instrucțiunile 


colaboratorilor Legaţiei germane” 
lui Joachim von Ribbentrop din 25 ianuarie 1941” ori de “apelurile” lansate de”, 


către cele două tabere aflate în război - legionarii şi Antonescu?”. ese i 


E, 
A 


despre acest document). 
5 Ibidem, p. 90. 


“armistițiului” în ziua de 23 ianuarie 1941). 
“2 Ibidem, doc. nr. 32-33 
"'% Ibidem, p 99-100 
> Ibidem. pp. 92-95 


Premisele fiind în acest fel asigurate, în noaptea de 22-23 ianuarie 1941. 
nu au ma! constituit o surpriză “recomandările” transmise de ministrul deți 
externe al Reichului, Joachim von Ribbentrop, prin Legația Germaniei din! 35. 
„vb 

“1. Întrucât între generalul Antonescu şi Legiune a curs sânge, ni 
mai este loc pentru jumătăţi de măsură. Numai măsuri radicale pot dice la. 


[374 


* semnificativ raiitul șefului Statului Major al Misiunii Militare german€ în 
*. România, general Arthur Hauffe, care-a asigurat Comandamentul Suprem al 
5 Wehrmachtului (0.K.W.) că forțele din subordine nu se implicaseră în conflict. 


|. Singură, prezenţa lor, a determinat ca “/uptele:să fie întrerupte "2%. Dar, în rest, 
î. trupele germane “n-au fost de loc utilizate; la trupa germană s-au înregistra! 
i. doi răniţi, loviti din greşeală prin focuri de armă'*?. Aşa după cum a rezultat 
5 însă din cercetările ulterioare au fost implicate unele servicii secrete din Berlin, 
| în speță S.D., reprezentat la fața locului, de exemplu, prin SS-iştii von 


Bolschwing, Koenen, Washinowski ş.a.7* Un document esenţial şi amplu, 
datând din februarie 1941, a fost întocmit de faimosul Serviciu Special de 
Informaţii al lui- Eugen Cristescu:!. Au fost interesante precizările atitudinilor 


î. Berlinului şi Romei: şi consultările lui Antonescu pentru constituirea unei noi 
î echipe guvernamentale?” La 27 ianuarie 1941, noul ministru german la 
i - Bucureşti, Manfred von Kilhnger, a informat Beriinul despre tratamentul 
i rezervat de Antonescu lidenilor Gărzii de Fier (Horia Sima ş.a.) - câte cinci ani 
E închisoare. ori executarea pedepsei în Germania, mai puțin generalul C. 
; crovieeseu. În noul cabinet format nu erau incluşi legionari, ci doar 


“persoane apropiate de Legiune ""*5. Tot von Killinger a dezvăluit că Horia 


E Sima se. afla încă în libertate şi că avea să încerce a-l contacta. Unii liden 
Pe fuseseră surprinşi să afle abia atunci că, la 14 ianuarie 1941, Hona 


', Sima de asemenea fusese invitat o dată cu Ion Antonescu de către Adolf Hitler 
i „ în Germania. Diplomatul nazist, pentru care: cele întâmplate la 21-23 ianuane 
"1941 reprezentau. o - “incercare de revoluţie. [legionară] ", conchidea, în 


ă  consecină, că “Horia Sima intenţiona! a păstrat tăcerea în legătură cu această 


„invitație şi încă de pe atunci a fost hotărât planul de a încerca o revoltă". 


O aci ie see i 2 Ibidem, p. 98-99. 
2 Ibidem, p. 88-89 (telegrama nr. 165 din 22 ianuarie 1941, vezi, mai jos, discuţii BE. 


3: [bidem. 


; 3 Ibidem, p 157 şi urm. 

PP + Ibidem pp 163-175. 

+ Ibidem, pp. 90-92, doc nr. 26-27 (notele semnate de dr. Gerhard Steltzer) şi doc. nr! 
37 (pp. 101-104, informare semnată dr. Hermann Neubacher, care, cum se ştie, a avul - 


A “2 [bidem. pp. 105, 106-107. S-a apreciat că “incidentele” izbucnite “au fost opera 
un rol important ca mijlocitor între legionari şi oamenii lui Antonescu în realizarea 


propagandei străine”! 
4 Ibidem. p 105-106. 
4 Ibidem, p 107-108. Ve şi doc nr 50 
55 Ibidem, p. 107-108. 
Ibidem, p 108. 


- 


i ai] A E 
i) +| E «| ă| pi | + 
- a A = 4 ş “ : B i “ 

a — : 


138 139 


în. Numeroase dintre documentele descoperite şi valorificate”? cuprind 
'îmiteri la acțiunea “subversivă”, pro-comunistă, a lui D. Groza, comandantul 
Corpului Muncitoresc Legionar. El apare chiar ca “agent al Moscovei”, unde, 
foarte probabil, s-ar fi retras după 23 ianuarie 1941. Am dovedit nu demult 
totala netemeinicie a unor atare susțineri'*. Cele mai multe mărturii privesc 


În sfârşit, la 29 ianuarie 1941, lon Antonescu s-a adresat tuturor misiunilor! 
României din străinătate, calificând “u/timele evenimente ” survenite drepti 
rebeliune, ea soldându-se cu crime şi jafuri comise de “răzvrătiți "2. Ordinea ; 
fusese “complet restabilită, datorită devotamentului indefectibil al armatei”, 
iar rostul noului guvern de militari era “/ichidarea definitivă a rebeliunii prin 
sancţionarea autorilor ei responsabili şi prin reprimarea, printr-o acțiune Mirtatea legionarilor după 23 ianuanie 1941%*. 

vigilentă, a oricărei noi veleităţi de tulburare a ordinii de stat”, iar, pe plan îi; -u Unul dintre cele mai ilustrative documente, datat 19 mai 1943, reflectă 
extern, prin situarea “fără şovăire ... alături de Puterile Axei ai Programul fă futuatia numerică a celor condamnaţi între 1932 şi 1943 pentru infracțiuni în 
lui Antonescu în perioada de după 21-23 ianuarie 1941 a fost îndelung dezbătut! Bi gătură cu siguranța statului român'**. Din datele centralizate, desprindem că 
cu ministrul von Killinger:*, care a înțeles explicațiile date, pentru ca, apoi, să-ilă În răstimpul precizat s-au dictat 17 113 condamnări, dintre care 2 284 pentru 
comunice hui von Ribbentrop concluziile proprii pe marginea evenimentelor: “:Wătomunişti (13,3%) şi 9 369 (54,7%) pentru legionari, mai cu seamă în anii 
Legionarii au fost cu totul lipsiţi de o conducere politică. Ei nu şi-au dată e 38-1942. Este nerecomandabilă orice generalizare a situației, dar, într-o 
seama că prin rebeliunea lor ar fi putut impinge România în prăpastie, dar şilă i ință, putem conchide că România, aflată pe atunci în plin război cu URSS, 
că au periclitat în modul cel mai grav desfăşurarea armatei germane. După ăi dovedea mai degrabă Al stat d e sintE A ua pun E Sur oa 


cum reiese din convorbirile numeroase pe care le-am avut cu legionarii aflaţi” 
în libertate, Horia Sima s-a temut să vină la Salzburg [la 14 ianuarie 1941], 
pentru ca să evite o discuţie comună în fața Fiihrerului. Din punct de vedere “ 
ideologic; şi propagandistic, planul pentru răsturnarea lui Antonescu a fost a i! - Subliniem că în istoriografie s-a desfăsurat şi se desfăsoară o amplă 
definitivat încă de atunci (subl. ns. - Gh. B.). Anturajul său /al lui Sima]- care. discuţie. pnivind caracterul evenimentelor din ianuane 1941. Se cuvine să 
era pentru îndepărtarea lui Antonescu, mai ales elementele influențate din fețnem:că majontatea istoricilor români şi străini sunt de acord cu faptul că în 
partea. rusească, îndeosebi. conducătorul muncitorilor. [D.] Groza, şi perioada 21-3 ianuarie a survenit o rebeliune a Mișcării Legionare împotriva 
conducătorul studenţilor, [V.] Trifa” - l-a întărit în această părere. La'Wăgeneralului lon Antonescu, vizând eliminarea acestuia şi a pârghiilor de 
Salzburg, Antonescu n-a vorbit deschis, pentru a nu discredita Legiunea în usținere ale regimului aflate de partea sa (armata, serviciile secrete, principalele 
ochii Fiihrerului, cu toate că îi era clar că va ajunge la o dispută (subl. ns. IE ministere, administrația în genere). Desigur că, sub acest aspect, câteva aspecte 
Gh. B. ) Amintesc o CA din memoriul său, care Sună astfel: = = Preiau iebuie luate în consideraţie. Astfel, Constantin I. Kinţescu, probabil cel dintâi 
2G ăSpurdi gal aud Să gi ) 7 ă istoric român senos al prezenței României pe fronturile celui de-al doilea război 


mondial, a destinat un subcapitol special, în lucrarea întocmită prin anii “50 şi 
în 


i - - E = & 4 
(subl. lui von  Killinger - Gh. B. pai 


E, 
Ei 


m Ibidem. pp. 107-108, 157 


. ” Vezi Gh. Buzatu, Mircea Chinţoiu, eds., Agresiunea comunismului în România 
5 ' Documente din arhivele secrete (1944-1989). Il, Bucureşti. Editura Paideia. 1998, 
p. 26 şi urm 


Pie Ă i Radu-Dan Vlad şi colab , eds.. Evenimentele... Il, doc nr 54. 5-57. 61. 65. 67. 69. 
Informaţii inexacte p „14, 88, 90-91, 93-95, 97-102, 104-105, 111. 3, 115, 116-118. 121. 127 
*! Ibidem. pp. 118-121 (telegrama nr. 314 din || februarie 1941) 


% Ibidem, p. 109-110. 
2% Ibidem, p. 110. 
*% Ibidem, p. 116-117. 


29%) 


în Ibidem, pp 243-247. Documentul se rehpăreşte în anexa acestui volum 


”——————.— 


9) 
apărută postum, Rebeliunii legionare:*, a cărei desfăşurare o descrie corect. 
Autorul, referindu-se la cauzele evenimentelor, reținea: “... Legionariii 
precipită mișcarea. Manifestațiile de stradă se transformă [la 21 ianuarie 
1941] în rebeliune cu arma în mână. Ei pun mâna pe trei centrelă 
principale: pe Prefectura Poliţiei - unde au refuzat a primi pe noul preferi 
numit de Antonescu -, pe Ministerul de Interne și pe cazarma gardiștilor. 
[gardienilor], pe care le transformă în citadele apărate cu arme ție 
mitraliere; din cazarma gardiștilor pornește. atacul contra Președinției, 
Consiliului de Ministri, vecină. În diferite puncte - piețe și răspântii - ale 
Capitalei se angajează lupte violente între unitățile legionare, pe deci. 
parte, şi între poliție şi armată, trimise să restabilească ordinea, pe de altă. 
parte[...] În după-amiaza zilei de 22 ianuarie și în timpul nopții ce i-a. 
urmat Bucureştii au avut aspectul unui oraș în plină revoluție:”. Străzi 
centrale erau în stăpânirea unităților legionare înarmate; Antonescu ezită. 
încă să procedeze la măsuri extreme şi continuă tratativele 


.. La 23 ianuarie, rebeliunea atinge paroxismul. Manifestele legionarilor Î 


numesc pe ministrii antonescieni <<vânduți jidanilor>> și-i amenintă că î î 


nu vor scăpa nici în gaură de șarpe. Încurajați de ceea ce ei cred căe i 
slăbiciune din partea guvernului, măresc violența atacului; punctele; 
strategice sunt ocupate de mitraliere care trag asupra armatei; unele din: 
ele sunt servite de intelectuali cunoscuți, de profesori ori de asistenți). 


universitari. Antonescu replică, anihilând acțiunile criminale ale unor 
răzvrătiți, în majoritatea lor copilandri inconstienți. El purcede astăzi la: Ș 


represiune fără cruțare: tunurile şi tancurile au acum cuvântul... "2 4. 

Peste decenii, Aurică Simion, într-o lucrare specială, s-a ocupat dei i 
asemenea de rebeliunea legionară. El i-a surprins cauzele, explorând 4 
demersunle hui Antonescu în scopul obținerii sprijinului lui Adolf Hitler pentru - 
divorțul de legionari”? Revenit din Germania, generalul Antonescu - observa 4 


2% Vezi Constantin 1. Kirițescu, România în al doilea război mondial, |, edițe Gh. 4 
Buzatu, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic, 1995, pp. 177-182. i 


*% Remarcăm că paginile lui Constantin 1. Kirițescu au şi valoarea relatărilor unui | 
PD ** Ibidem. p 2S8siurm. 


martor ocular al faptelor surprinse. ! 
** Constatin |. Kiritescu, op. cit.. |, p. 178-179. 


ianuarie 1941. p. 236 şi urm. Pentru susținerea demonstraţiei sale, A. Simion 
recurgea la amintirile lui Gh. Barbul (cf. Memorial Antonescu. Al treilea om al Axei, 
ediție V. FI. Dobrinescu, laşi, Institutul European, 1992. pp. 35-37) şi la minuta 


* Aurică Simion - “era hotărât să se debaraseze de DRP IE COT ca 
* joviturii s-a hotărât de către Horia Sima şi statul-major al Legiunii“, pretextu 


[cu legionarii| & 


ZI] 


Şi 


îi pnncipal constituindu-l demiterea generalului C. Petrovicescu de la conducerea 
“Ministerului de Interne în 20 ianuarie 1941%2. Declanșarea rebeliunii a fost 


isurprinsă nu numai de către autontăţile antonesciene, ci şi de generalul Erik 
Hansen într-un raport trimis Berlinului şi din care cităm: “În fapt era vorba de 


lo rebeliune împotriva conducerii statului, chiar dacă acest lucru nu era 


exprimat explicit”””. Desfăşurarea rebeliunii este amplu relatată, după cum 
este examinată reacția Berlinului, care, rapid dar sigur, s-a concretizat E 
P dezaprobarea acțiunii Gărzii de Fier şi în dispoziții ferme pentru ne[ae! e 
Misiunii Militare de a-l susţine pe generalul Ion Antonescu". In chip natural, 


îi» Aurică Simion, precum numeroşi alți istorici, a considerat că pentru precizarea 


atitudinii lui Adolf Hitler în sprijinul lui Ion Antonescu decisivă şi ilustrativă a 


i Ribbentrop la 22 ianuane 1941 
fost telegrama expediată de Joachim von iz 
a n ecaţiă iile din Bucureşti. Faptul se desprindea categoric în paragrafele 
A 2 si 4% ale telegramei decisive a lui von Ribbentrop din 22 ianuarie 1941:*. 


'' germană a întrevederii Hitler-Antonescu din 14 ianuarie 1941, când a evidenţiat că 
|. se impunea ca generalul “să devină, de asemenea, și conducătorul Gărzii de Fier 
1. Apoi, Fiihrerul a continuat: “... Dar, orice s-ar. întâmpla, ei [Fâhrerul) este convins 
„că Antonescu este singurul om capabil de a călăuzi destinele României (ibidem, 
a p 241). Vezi documentul original, în Akten zur deutschen auswărtigen Politik 1918- 

"1945, Serie D: 1937-1945, vol. XI/2, Bonn, Gebr. Hermes KG, 1964, pp. 905-911: 
acelaşi document, minuta Schmidt, în traducere franceză în Andreas Hillgruber, ed., 
* "Les entreriens secrets de Hitler. Septembre 1939-Decembre 1941, Paris, 1969, pp. 
În! 432.441. Vezi, în volumul de faţă, minuta dictată de lon Antonescu personal după 
NI: + întâlnirea cu Adolf Hitler la Obersalzberg, în prezenta lui Joachim von Ribbentrop, 
îi». W. Keitel, W. Fabricius, Manfred von Killinger şi A. Jodl. 


0 A Simion, Regimul politic... p. 244. 
">! Ibidem, p. 245. 
i * Ibidem.p. 247 
» Ibidem, p. 248. 


*5 Telegrama nr. 165/22 ianuarie 1941 a lui Joachim von Ribbentrop a fost transmisă 


Î. „3 i în cursul noptii şi recepţionată de Legatie la ora 3, în dimineaţa zilei de 
3 Vezi A. Simion, Regimul politic din România în perioada septembrie 1940. 


23 ianuarie 1941 (vezi mai jos). | e 
5 Vezi telegrama, în traducere, în Evenimentele „Il, p 88-89 Documentul original în 
Akten zur deuischen auswărtigen Poliuk.... vol.:XI/2, p. 972-973. 


LEILA 


142 


143 


N 


Între timp, lon Antonescu se pregătise să dispună reprimară fii 
rebeliunii”. În acele condiţii, un rol important l-au avut emisarii Reichului: 
Erik Hansen, Manfred von Killinger şi, îndeosebi, H. Neubacher*!. UB 
întrebarea de ce Antonescu a obținut susținerea lui Hitler, Aurică Simion a dă, A 
un răspuns precis, care s-a dovedit a fi ulterior comun tuturor istoricilot Be 
- a apreciat Aurică Simion, citându-l pe Hf : 
Neubacher - consideră că persoana generalului Antonescu reprezint E 


“Conducerea Reichului 


garanția cea mai sigură pentru ordine, într-o țară care este de cea mă 
mare importanță pentru economia de război germană...” Este interesaili 
de reținut că şi Constantin I. Kinţţescu a rețținut că Adolf Hitler “permis 

lui Ion Antonescu înăbuşirea rebeliunii legionare"! 


| 


Gh. Barbul, cunoscutul memorialist şi traducător al lui Ion Antones 
la întrevederile sale cu Adolf Hitler, a descris după război evenimentele 


LE: 
7 
0 


discuție. Nu ne ocupăm decât de un episod pe care îl socotim esențial E 


momentul în care Hitler s-a decis să apeleze la Antonescu. În seara del 


ianuarie 1941, Gh. Barbul a tradus convorbirea telefonică directă Hit 


Antonescu. Desprindem din Memorialul său: 

%... După câteva momente, recunoscui, la celălalt capăt al firul 
vocea cancelarului german. Fiihrerul făcea, la Antonescu, (în limă 
germană] un apel stăruitor, rugându-l să restabilească ordinea cât ni 
repede cu putință. Dacă generalul avea nevoie, el putea să ceară sprijină 
unităților Wehrmachtului staționate în România. Hansen primise ordini 
să se pună la dispoziția sa. Antonescu asculta, vizibil satisfăcut, ceea ce ăi 
îi traduceam [în româneste). <<Spuneţi-i că ordinea va fi restabilită în] 
de or>> [...] Heil Antonescu! Heil Hitler! - răspunsei eu, fără a aștepi 
ordinul șefului meu. <<De ce salutați cu Heil Hitler, mă întrebă aces 
încruntându-și sprâncenele, ești cumva german?>> Comunicându-i d 
Hitler î gratificase la rândul său cu un Heil, el se linişti. Dispoziţiile pentr; 
luptă erau deja pregătite. Ora “H” fu fixată pentru a doua zi, la cită 
dimineața...” 


5 Cf. A. Simion, Regimul politic..., p. 165-166. 
*% Ibidem, pp. 266-269. 


"Hermann Neubacher, Sonderaufirag Siidost 1940-1945. Bericht eines fliegenă 
Diplomaten, Berlin - Frankfurt am Main, Musterschmidt Verlag, 1956, p. 57. 


"19 Cf. Constantin |. Kirițescu, România... |,p. 181. 
"1 Gh. Barbul, Memorial Antonescu. p. 53. 


și 
A 


In numeroase alte lucrări se întâlnesc detalii şi consideraţii privitoare 
. “la intervenţia Berlinului în favoarea generalului Ion Antonescu în ianuarie 
194pP2. 


W 1 
| 
j 


i 


| Subliniem că, pe de altă parte, în literatura legionară îndeosebi s-a 
 , acreditat punctul de vedere potrivit căruia, în ianuarie 1941, nu Horia Sima şi 
i «statul său major au declanşat rebeliunea, ci că, dimpotrivă, lon Antonescu ar 


AER 


1 , E “fi pregătit şi înfăptuit o lovitură de stat menită să elimine Mișcarea 
15  Legionară de la putere. În primul rând, Horia Sima, în memoriile sale, a 


i rezervat un capitol aparte Loviturii de stat a generalului Antonescu”? Fostul 
5 i Comandant al Legiunii a apreciat că generalul lon Antonescu a “recurs la 
î sforță”?!4, că el şi-a creat din timp o nouă camarilă, înstrăinată de neam“. 
5 + Explicaţiile lui Horia Sima nu se susțin din punct de vedere documentar: 

îm Su. Un front anti-legionar, întins şi puternic, s-a închegat în 
+săptămânile care au premers loviturii de stat. România nu putea fi scoasă 
î e în acel moment din Axă - armată germană era în România, iar Antonescu 
i semnase Pactul Tripartit - dar se putea slăbi baza operativă a Axei la 
9] Bucuresti, prin ruptura generalului de Mișcare. Odată acest succes inițial 
* 1 obținut, generalul putea fi ușor manevrat mai târziu de aceleași forțe [...) 
"„Formidabila coaliţie își avea centrul de greutate în străinătate, 
. "sprijinindu-se în interiorul țării pe serviciile secrete ale Angliei, Statelor 
„1 VĂ 


Lă 


Si Vezi, mai ales, Andreas Hillgruber, Hitler, Regele Carol şi Mareșalul Antonescu. 

+ p.149şiurm.; Larry L. Watts, O Casandră a României... pp. 343-368; Gh. Buzatu 

î “şicolab,, eds., Mareșalul Antonescu în fata istoriei, |, p. 191-192 (telegrama cifrată 
nr. 165 a lui von Ribbentrop către Legația germană din Bucureşti, 22 ianuarie 1941): 
Platon Chimoagă, Istoria politică şi militară a războiului României contra Rusiei 
Sovietice. 22 iunie 1941-23 August 1944, ediția a III-a, laşi, Fides, 1997, p. 71 şi 
urm., Klaus Schoemerr, Pehrmachtul în marș demonstrativ pe străzile 
Bucureştilor. în “Magazin istoric”, nr. 1/1996. pp. 9-14, 19. A se consulta şi 
corespondenţa diplomatică schimbată în ianuarie 1941 pe canalul Berlin-Bucureşti 

- (cf. ADAP 1918-1945. vol. XI/2, Bonn, Gebr. Hermes KG. 1964, passim). Vasile 
Arimia şi colab., eds., Anronescu-Hiler.... |, p. 74 


"Cf Horia Sima, Era libertăţii, II, p. LII şi urm (Cap VI). 
"* Ibidem, p. Ll3. 


iad 
| 
Î “să 


'» Ibidem. 


Vi 


cadrelor cariiste şi puternicele organizații evreieşti[...] Arcul monstruoasei - 
coaliții mergea mai departe, acaparând și anturajul lui Antonescu, unde 
a găsit un mediu favorabil, din cauza mănunchiului de intriganți din juru 
Președinției (Consiliului de Miniştri[. Elementele agreate de Antonescu ai 


ațâțau din toate puterile pe acesta ca să se separe de Miscare <<căci toată ş consecinţe pentru România, a evaluat Sima, care, pe de altă parte, a calificat 


Ş triumful lui Antonescu drept “io calamitate istorică, pe care o suportăm până 
e |. astăzi (în 1986, când a apărut ediția princeps a memoriilor) 
Hona Sima a considerat ca fiind “greu de înţeles” decizia lui Hitler de 8 Î 


țara e cu el>>. Mai rămânea să fie captată şi piesa principală, 
Conducătorul Statului, pentru ca să se producă ciocnirea cu Mişcarea”, 
a miza pe Antonescu'!!. Era convins că, finalmente, Hitler înțelesese “cine e 
agresorul şi cine sunt victimele”. Ca atare, opina Sima, numai un “gând ascuns”. 
l-a determinat pe Hitler. Ce anume? “N-a fost - scria el - nici persoana lui 
Antonescu care l-a impresionat, nici eventualele noastre greșeli, nici 
ostilitatea lui Fabricius, nici mulțimea de informaţii deformate prin prisma - 
agenților străini... Era ceva mai mult. Probabil că îi convenea lui Hitler ca 
Mişcarea Legionară să fie îndepărtată de pe scenariul politic al României, 
pentru ca să nu impieteze cu exuberanța ei naționalistă asupra rolului ce - 
trebuie să joace Germania în sud-estul european. Legiunea era .un Ă 
partener incomod, în timp ce Antonescu o figură tranzitorie, care putea fi 
uşor dominat până la sfârşitul războiului”?!*.. Consideraţiile expuse nui 
trebuie ignorate, dar ele, în fond, ascund eroarea fundamentală a lui Horia Sima - 


destituirea prefecților legionari de către Antonescu, trecerea la acţiune și 
represiunea antonesciană, atitudinea armatei, intervenţia lui Hitler şi a Regelui 


Mihai |, consecinţele”? Intervenţia Fuhrerului a apărut în viziunea lui Horia 


315 Ibidem. 

>! Ibidem. p. l14 

"E [bidem 

"* Ibidem. pp 114-133. 


i Sima în forma sa ultimativă"*0, iar supunerea a fost acceptată “de teama de a 
nu se produce ciocniri între soldaţii germani și legionari”"”!. Motivele au 


Unite şi Uniunii Sovietice. Îngloba apoi partidele politice, resturile ; 


- antilegionar” al lui |. Antonescu”, despre “puciul lui Antonescu 
i rebeliunea lui Antonescu “împotriva statului legionar”*%. Cel mai recent, dr. 
E Faust Brădescu a expus din aceeaşi perspectivă evenimentele din ianuane 
i 119417. Autorul se dovedeşte tranşant în aprecieri: “Un lucru trebuie să fie 
î lar de la început: Lovitura de stat de la 21 ianuarie 1941 n-a fost 
pregătită şi nici organizată de Mişcarea Legionară”**. Autorul dezvăluie 
. mobilurile acțiunii lui Antonescu: “Generalul Antonescu dorea ca Garda de 
|. Fier să.depindă de el, recunoscându-l ca şef unic. A încercat să câștige 
simpatia maselor legionare, îmbrăcând cămașa verde, încercând să 
* vorbească și să se comporte ca un legionar, făcând totul pentru a-l 
* îndepărta pe Horia Sima. Eforturi zadarnice, căci nu avea nicidecum 
Spa - Ă î calitățile unei asemenea reușite. A cerut chiar ca forțele legionare să-l 
şi a Legiunii în ceea ce privea sprijinul Berlinului: al III-lea Reich se afla într-un 

război total, iar pentru liderii nazişti nu mai contau categoric afinităţile politice 4 
ori ideologice cu Garda de Fier, ci statul român, întruchipat în acea perioadă 
de lon Antonescu. Horia Sima a evocat, de asemenea, toate etapele ce au Și 
condus la lovitura de stat a lui lon Antonescu: întrevederea Hitler-Antonescu ' 8 
de la Obersalzberg, adunările legionare din tară, asasinarea maiorului german ! 
Doering, destituirea generalului Petrovicescu, intervenția studențimii legionare, 


E 


S 


fezidat însă în eşecul efectiv. Pentru -Antonescu, avantajul obtinut ar fi fost 
umai aparent, întrucât, în realitate, după 24 ianuanie 1941 el “a decăzut în 
categoria mizerabilă de vasal al Fiihrerului”””. Eșecul Legiunii a avut grave 


59323 r 


Într-o serie de alte lucrări aflăm aprecieri similare despre “puciul militar 
"5 ori despre 


> Ibidem, pp. 128-130. 
2 Ibidem, p. 129. 


2 Ibidem, p. 130. 


- * Ibidem, p. 134. 


41 Cf. V. Blănaru-Flamură, Generalul Antonescu şi cămaşa verde legionară. |. 


Bucureşti, Fundaţia Culturală Buna Vestire, 1995, p. 90 şi urm. 


5 Cf Mihail Sturdza, Amintiri din tara pierdută... p. 213 şi urm. 
î » Cf Stefan Palaghiţă, Garda de Fier spre reînvierea României. ediția a II-a. 


Bucureşti, Editura Roza Vânturilor, 1993. p. 161. 

Vezi Viziunea integrală a revoluției legionare, Bucureşti, Editura Majadahonda, 
1997, Guvernul de la Viena . Continuarea statului român national legionar, 1944- 
1945. Bucureşti, Editura Majadahonda şi, îndeosebi, Scurtă analiză spectrală a 
Mişcării Legionare. Bucureşti, Editura Majadahonda. 1996, pp. 127-145 (Cap. 
Lovitura de stat a generalului Antonescu) 


* [bidem, p. 127 


146 


recunoască şef suprem al Miscării, tentativă care, de asemenea, a fost un 


eşec total. Generalului nu-i mai rămânea decât să elimine Garda de Fier | 


prin viclenie, pentru a-și satisface orgoliul si ambiția fără margini”, | 


Faust Brădescu contrapune teonei rebeliunii legionare, lansată de en | 
Antonescu şi de adepții săi, conceptul loviturii de stat”. Nu se ignoră rostul | 


intervenţiei Berlinului, apreciindu-se că, în noaptea de 22-23 ianuarie 1941, “cei 


germanii (subl. dr. F.B.)>*”. 


Se poate conchide, în temeiul faptelor prezentate şi analizate, ca fiind Ş 
incontestabil că numai! prin investigațiile viitoare ale istoricilor români şi străini 
se va contribui determinant la elucidarea tuturor aspectelor referitoare la | 
În acest context, apariția volumelor dej 
documente depistate în arhivele române şi germane, care s-au aflat şi la baza 
examenului nostru, este de cel mai mare interes ştiinţific. 19 

odinioară şi care, în aceşti ani, însumează - după modelul bine ştiut al lu: Mihai 
P Fătuşilon Spălăţelu (vezi Garda de Fier - organizaţie teroristă de tip fascist, 
Ș două ediţu, Bucureşti, 1971-1980) - lucrăn semnate de Radu Ioanid(Sabra 
i E Arhanghelului Mihail. Ideologia fascistă în România, Bucureşti, 1994), Radu 
Ş Flonan şi colaboratorii(/deea care ucide. Dimensiunile ideologiei legionare, 


evenimentele din ianuane 1941. 


"Ibidem, p. 133. 
9 Ibidem. p. 138 
1 Ibidem. p. 144 


Zi io ru 


ai cai 


147 


: DUMITRU GROZA: 


1 
Li 


| EEST 

În ultimii ani, cercetarea fenomenului legionar a înregistrat rezultate 
deosebite. Ocultată sau pur şi simplu falsificată timp de decenii, istonei Mişcăni 
Legionare i-au fost consacrate în răstimp numeroase studii şi cărţi, pentru a nu 


“ ne. referi la articolele apărute în presă ori la dezbaten publice organizate, 
. televizate sau nu. Astfel de dezbateri au avut loc, nu demult la Iaşi, în zilele de 
î 24-25 iunie 1997. Vom observa că, în aprecierea fenomenului legionar, punctele 
de vedere continuă să fie extrem de controversate, iar unele opinii exprimate 
i. „diferă prea puţin, ca să nu spunem de fel, de "demonstraţiile” de prin anii '50 de 
î up M. Roller ş.a. Este incontestabil că, într-o privinţă, avem de-a face cu o 


literatură de propagandă antilegionară, în spiritul publicaţiei "Glasul patnei” de 


Bucureşti, 1994), Zigu Omea(Anii treizeci. Extrema dreaptă românească, două 
ediţii, Bucureşti, 1995-1996), iar, recent, C. Petculescu ş.a. În acelaşi timp, 
deopotrivă cu importante traduceri(N.M. Nagy-Talavera, Eugen Weber, 


$ Michelle Rallo, Fr. Veiga iar, în pregătire, Armin Heinen), au apărut contribuţii 
P cesupun analizei istoria legionară, precum Legiunea Arhanghelului Mihail de 


Ţ la mi! la realitate(Dragoş Zamfirescu, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 1997), 
P Garda, Căpitanul și Arhanghelul din cer... 


O istorie obiectivă a Mişcării 
Legionare(G.T. Pop, 2 volume, Bucureşti, 1995-1996), Radiografia Dreptei 


Ă române şti, 1927-1941(volum colectiv, Bucureşti, 1996) şi, cu totul recent, 


Legionarii noştri(lon Coja, Bucureşti, 1997). Aşa după cum am avut prilejul să 


2 Apud Agresiunea comunismului în România, vol. ll, Documente din arhivele 
secrete: 1944-1989, Ediţie îngnjită de Dr Gh. Buzatu şi Mircea Chinţoiu, Bucureşti, 
Editura Paideia, 1998, pp. 26-44 


5 


subliniem, Cărţi precum acestea din urmă nu-şi propun "nici reabilitarea, după i 
cum discreditarea Mişcăni Legionare, pe motivul că aceasta ar fi la modă ori d. 
de aceasta ar depinde intrarea României în Europa(?!)", ci un ţel "cât se poate N 
de simplu şi real: informarea cititorului român în privinţa apariţiei. 
manifestănilor şi consecinţelor activităţii Mişcării Legionare [...], surprinderea 
faptelor în contextul intem şi internaţional în care ele s-au produs" (cf, 5 
Radiografia...„ ediția citată mai sus, p. 7). Oricum, în condiţiile existente, după - Ş 
deschiderea arhivelor române şi străine şi în lipsa cenzurii, discuţiile pe tema - 
istonei legionare se pot desfăşura liber, nu mai fucţionează "principiul" de prin 
1950 al hu Jules Perahim, care vedea. . un legionar în fiecare român!!! Ceea ce - 
nu înseamnă că excepţiile nu-şi ma: află rostul. Domnul Profesor lon Cojaa 3 
surprins cu exactitate, în Legionarii noştri (ediția citată mai sus, p. 7), tocmai Ş 
această situaţie: 00 
"Ceea ce te umple de mirare atunci când începi să afli mai multe despre 
legionan este faptul că legionarii au fost loviți din toate direcţiile. Au făcut ani 
grei de puşcăne după 23 august 1944, dar şi înainte de venirea la putere a E 
comuniștilor! De comunişti, că s-au purtat cum s-au purtat cu legionarii, nue ă 
de mirare, căci legionarii au apărut în viaţa noastră politică exact ca replică la 335 
pericolul bolşevic, dar e greu de înţeles de ce a fost atâta înverșunare şi atâta - 
violenţă împotriva legionarilor înainte de 1944. Unii legionari afirmă chiar că 
violențele antilegionare au fost mai man în vremea lui Carol II! Oricum, înainte 
de 1944, regimul de detenţie a fost în mod evident mai dur pentru legionari | 
decât pentru comunişti! Şi tot aşa mai departe, după 1944, regimul de detenţie - 
a fost mai dur pentru legionari decât pentru cealalţi! Culmea, o serie de 
legionan, deţinuţi politici înainte de 1944, condamnaţi. politic de regimul E. 
antonescian | ..] au rămas în temniţă şi după «Eliberarea din august 1944». Unii 
dintre aceştia au fost eliberaţi abia în 1944, se pare!... Aşadar, între feluritele 5 
regimuni şi guvernări care s-au succedat în România în ultimii 60 de ani(iau în ; 
calcul şi ultimii şapte ani postrevoluţionari) s-ar părea că există un element de - 
continuitate, un punct comun în comportamentul lor politic: Ș 
antilegionarismul!". 
Din istona legionară, unul dintre momentele cele mai: dezbătute a fost Ș 
ŞI a rămas cel legat de “guvernul constituit şi condus de Horia Sima, la Viena, . 
în 1944-1945. Episodului i-au fost consacrate lucrări importante, unele cu - 
caracter memonalistc, aparținând chiar lui Hona Sima(vezi Guvernul Naţional 
Român de la Viena, Madnd, 1994) on d-rului Faust Brădescu(vezi Guvernul i 
de la Viena. Continuarea statului român naţional-legionar, 1944-1945, . 


Madrid, 1989, ediție definitivă - Bucureşti, Majadahonda, 1997). Acţiunea de 
"constituire a "guvernului", declanşată, cu acordul lui Adolf Hitler, de îndată 
“după lovitura de stat de la 23 august 1944 din Bucureşti, a fost afirmată de 
“ comandantul Legiunii în faimoasa Proclamaţie către fară, citită şi difuzată de 
Radio Donau din Viena în seara de 26 august 1944. Cum era şi firesc, 
majoritatea foştilor "actori", politicieni şi mulitan, au pus în discuţie /egirimitatea 


49 


"guvernului" de la Viena, proclamat şi funcţionând în opoziţie cu cel legal de 


"la Bucureşti, instituit conform principiilor Constituţiei din 1923, repusă în 
“ funcţiune imediat după răsturnarea regimului antonescian. Hona Sima însuşi, 
Î. într-un rând, mai precis în Memoriul adresat la 24 aprilie 1949 Regelui Mihai 
“în exil, a abordat problema respectivă, admițând, la atâuia Su de la evenimente, 
i că guvernul de la Viena nu-şi putea "aroga titlul legitimităţii (vezi Hona Sima, 
ş Mişcarea Legionară şi Monarhia, laşi, Editura “Agora”, 1997, p. 66). Dar tot 


el a observat că, în perioada august 1944-martie 1945, sub regimul ocupaţiei 


ională âniei n-a mai funcţionat "în condiţii 
” UR.S.S., suveranitatea naţională a României n-a ţ ţ 


normale", Regele Mihai 1 şi guvernele de la Bucureşti, C. Sănătescu şi N. 


" Rădescu erau "prizonierii unei puteri străine", de unde şi această concluzie: 
"», Atunci înseamnă că nici baza legală a guvernului de la Bucureşti nu mai 
- poate fi invocată cu atât succes pentru a arunca oprobiul contra 


guvernului de la Viena"(;bidem). Discuţiile antamate în privinţa "guvernului" 


- din 1944-1945 au atras, nu atât pe adversarii politici declaraţi ai Mişcării 
i Legionare ori pe istorici, ci, deopotnvă, pe cei în cauză, deci pe legionanii înşişi, 
] aflaţi, după cum se ştie, după terminarea conflictului mondial din 1939-1945 în 
serioasă dispută, divizați fiind între simişti şi anti-simişti. DUMITRU 


GROZA(1913-1997), de profesie desenator tehnic, fost comandant al Corpului 


- Muncitoresc Legionar, participant la numeroase acţiuni ale Mişcăni Legionare 


atât înainte, cât şi în timpul guvernării legionaro-antonesciene din 1940-1941, 


Î incriminat la un moment dat ca "element sigur” infiltrat de PC.R. şi de Kremlin 


în rândurile Legiunii, plecat după rebeliunea din 1941 în Germania şi trimis în 
lagărele naziste, mai apoi, după război, deţinut politic în România(1947-1964), 


sa înrolat între anti-simişti. Dintr-o asemenea perspectivă, D. Groza a stăruit 


asupra problemelor legate de activitatea "guvemului de la Viena, în cel din urmă 


interviu acordat, în decembne 1996, Domnului Mircea Tarcea, preşedintele 
i Asociaţiei Foştilor Deținuți Politici din România, filiala Hunedoara. Am mai 
" avut ocazia să valorificăm intervenţiile lui D. Groza(vezi Radiografia... pp. 
385-394). Înainte de decesul său, în februarie a.c., stabilisem în repetate rânduri 
să ne întâlnim; nu a fost posibil, din motive independente de voinţa noastră 


Ye 


151 


7799999 yi 


150 


Acordând interviul pe care-l publicăm în anexă, D. Groza şi-a exprimat dorința ; care putea fi luată de forțele politice responsabile existente în țară în acel 


Ari să ajungă la cunoştinţa noastră. Ceea ce s-a realizat, în iunie a.c., prină - moment, cu umplicația directă a Comandantului Suprem al Armatei, Majestatea 
bunăvoința D-lui Cezar Tănase din Cluj-Napoca. Îi mulţumim şi pe această | ş Sa Regele Mihai I: E 
| Se ştie că în după-amiaza acelei zile s-a dat Proclamaţia către Ţară 


cale pentru bunăvoință, după cum mulţumirile noastre se cuvin D-lui Mircea E , 
Tarcea, pentru iniţiativele şi eforturile Domniei Sale întru reconstituirea faptelor Ș semnată de Rege, prin care s-a acordat şi o amnistie generală pentru toţi 


trecutului "care şi cum a fost”. „9 deţinuţi politici, fără excepţie. 
i 10 Într-un alt plan: "un 23 august invers" - Reichul german constatând că 


ş |. România e pierdută ca aliată, a decis să facă apel la Horia Sima, încercând într-o 
3 contrabalanţă constituirea unu: Guvern Naţional sub preşedinţia acestuia, 
i. recurgând astfel la legionarii români refugiaţi în Germania după rebeliunea din 
3 1941, ţinuţi ca ostateci în lagăre şi folosiţi ca mână de lucru în fabncile 
File de istorie: GUVERNUL NAŢIONAL ROMÂN DE LA VIENA i & producătoare de matenal de război. Aceştia erau de fapt o armă de manevră 
3 folosită de Hitler faţă de Mareşalul Antonescu. 

Despre Guvernul Naţional Român de la Viena s-a mai scris, însă, B“ Şi cum? ne-o-mărturiseşte Horia Sima în volumele de aminti pe care 
Ea i oră ente cuprinse în perioada ultimelor cinci decenii, s-a scris E le semnează, Prizonieri ai Puterilor Axei şi Guvernul Naţional Român de la 

> Viena, un memento al colaborări Mişcării Legionare cu Puterile Axei, în finalul 


tendenţios şi de pe poziţii partizane, recurgându-se uneori la mistificarea CE i 


ascunderea adevărului istoric, fără a ne mai referi la barierile ridicate de cenzun FE celui de-al doilea război mondial, după cum etichetează cartea însuşi autorul. 


puterii comuniste până în decembrie 1989 sau chiar după aceea, care au făcut + Izolat de restul legionarilor, în urma fugii în Italia din decembne 1942 
P și readucerea în Germania, este închis în lagărul de la Sachsenhausen- 


imposibil accesul la sursele de informare. ŢI 
O reconstituire de întâmplări, oameni şi împrejurări venind de la cat * Oranienburg, de unde, în 24 august 1944 a fost scos şi condus la sediul central 
| al Gestapo-ului din Berlin. În biroul generalului Heinrich Muller, şeful Direcţiei 


care au trăit în mijlocul acestor evenimente sau au îndeplinit un roli n, “vai 
mecanismul lor, devine cu atât mai mult necesară. Este ceea ce îşi propune ţi IV din Reichssicherheitshauptamt - = Serviciul de Siguranţă al Reichului, avea să 
afle de evenimentele petrecute în România. Acolo i se propune de a lua 


materialul de faţă, o modestă contribuţie în sprijinul cercetării istorice. A 
Câteva consideraţii asupra evenimentelor premergătoare momentul conducerea unui Guvern Naţional şi să continue lupta alături de Germania. Ş: 
istoric în discuţie, precum şi o succintă prezentare în succesiune a acestora i | răspunsul i îl reținem din volumul Prizonieri ai Puterilor Axei: "Am răspuns 
impune. i imediat că în faţa nou situaţii create în România şi a ruperii alianţei cu Germania 
( eu nu pot decât să-mi fac datoria. "2% 
br »» Urmare a acestei declaraţu este condus la Cartierul General al 
Ş Fuhrerului în Prusia Orientală, unde a avut câte o întrevedere cu Himmler, 
: căruia îi declară: "Eu sunt gata să-mi asum răspunderea unui Guvern care să 
7 continue lupta alături de germani..." În după-amiaza aceleiaşi zile are loc o 
ducând la instaurarea brutală a regimului comunist, cu urmările cunoscute, E = Întâlnire cu Ministrul de Externe von Ribbentrop, la rugămintea căruia lansează 
În fapt, un act salvator al Regelui şi al partidelor istorice. Moment iun manifest către ţară, prin postul de radio Donau, din al cărui conţinut îşi 
depăşirii graniţei de răsărit la 20 august 1944 de către armatele sovietice a fos, | amunteşte că se referea la chemarea la rezistenţă a întregului popor şi a forțelor 
determinant în luarea unei poziţii de salvare a ceea ce mai putea fi salvat, pent E. sănătoase ale naţiunii, pentru a îndigui invazia bolşevică. 
evitarea dezastrului ce ameninţa dispariţia noastră ca stat naţional. În acesti 


PD vor 
context se poate afirma că actul de la 23 august 1944 a fost singura alternativi d i Prizonieri ai Puterilor Axei. Madnd, Editura Mişcăni Legionare, 1990. 


Groza, fost comandant al Corpului Muncitoresc Legionar ] 


În retrospectivă 23 august 1944 ne apare o schimbare de guveni 
normală sau o lovitură de stat? După unii, lovitură de stat prin care s-a rupi 
alianţa cu Germania, teritoriul României fiind aruncat pradă invaziei ruseşti 
independenţa țării fiind grav ameninţată. Abandonarea de către aliaţii occidentak 
cu care s-au dus tratative pentru ieşirea României din război, anterior acestuit, 


IN 


y 52 


De aici ia drumul a doua zi spre Viena şi de acolo la Budapesta, unde 


avea să afle că Ribbentrop se gândise şi alesese ca sediu al Guvernului Naţional 3 
Român de rezistenţă oraşul Arad. Planul cade din cauza înaintăni vertiginoast 


a trupelor sovieto-române şi se stabileşte la Viena, unde sunt aduşi de nemți toţii 


legionanii din lagăre, fără excepţie, pentru realizarea acestui program. 0 E 
În ansamblul unor frământă şi conflicte intervenite atât în masa. 


legionanlor cât ş cu autontăţile germane, pe care Horia Sima le redă cu lux de 
amănunte în volumul citat mai sus, care poartă numele acţiunii, guvernul si 
constituie la 10 decembne 1944, şi după ce îşi marchează "apoteoza", urmează. 


după aproape trei lun: "amurgul" determinat de inevitabilul final al războiului, 


Şi acum încerc să abordez unele amănunte pe care le consider mii. 


semnificatve şi importante în definirea acelui eveniment, şi care au căzut diregi E 


sub incidenţa cunoaşteni de către interlocutorul în cauză. 
- În calitatea pe care o aveaţi în acel moment (23 august 1944] 


n.n.), ca făcând parte din grupul de comandă al legionarilor refugiaţi în 
Germania, unde aţi fost şi care a fost reacţia Dvs. şi a celor din grup când) ; 


aţi aflat Proclamația Regelui către Țară? 
- Împreună cu Ilie  Gârneaţă, Corneliu Georgescu, Mile Lefter, Vasile, 


laşinschi, Constantin _Papanace, Nicolae Pătraşcu, Pătraşcu, Viorel Trifa, Nicolae, 


Horodniceanu, Constantin Stoicănescu, Vir il Mihăilescu şi TE Smmuitea, nt 


aflam î în lagărul nazist de concentrare de la Dachau. Câţiva dintre noi, printre. 


care şi eu, fiind în sala de mese în seara acelei zile, am auzit la radio comunicatul j 
Regelui căte țară. Ne aşteptam să se întâmple ceva. Totuşi am rămas surprinși, 


ŞI impresionați de cele auzite, fiind îngrijoraţi de soarta ţării şi gândul nostru s-a 


îndreptat spre camarazii aflaţi în închisoni, înțelegând că prin amnistia generală 3 


anunţată aceştia urmează a fi puşi în libertate. Z 


- Fiind divizați în două tabere, unii pro-Sima precum: Corneliu 
Georgescu, Vasile laşinschi, Nicolae Petraşcu, Constantin Stoicănescu şi Ilie. 
Smultea, iar ceilalţi: Ilie Gârneaţă, Mile Lefter, Constantin Papanace, Nicolae î 


Horodniceanu, Viorel Trifa, Virgil Mihăilescu şi eu, D-tru Groza, am reacţionat 


difent. 


Primii au luat o poziţie favorabilă lui, iar noi ne-am pus următoarele | 
probleme: convinşi fiind că războiul e pierdut de nemți şi că în ţară s-a hotărât 


i rebeliune. 


E: să 
Ş Sachsenhausen, ca măsură luată de autorităţile germane după fuga 
Ă acestuia în Italia în decembrie 1942, a mai existat vreun contact între 


VI 


- În seara zilei de 26 august emis prin postul de radio Donau, , 
manifestul către ţară al lui Horia Sima. Cum a fost recepționat, cunoscând | 
că nemţii v-au ţinut în lagăre până atunci şi că urma să deveniți din Ș 
prizonieri aliaţii lor, şi să mai şi continuaţi războiul alături de aceştia? 13 0 


1.5 | 


j . i » 3 , x : __ > 
' întoarcerea armelor împotriva acestora, să nu ne grăbim a lua hotărân înainte 
e a ne edifica asupra situaţiei create, dându-ne seama că orice gest al nostru 
poate însemna noi tragedii pentru cei aflaţi în ţară, cu care trebuia să luăm 


î legătura. 


Comunicatul lui Sima ne-a surprins de-a dreptul. Nu ne aşteptam, |; 
i deoarece EC iRIpI ta dest di cO e Dlalora a dati aa 

: “legionară, atâta timp cât în fruntea acesteia se află Horia Sima. af 

i „La această veste remarc gestul lui Constantin Papanace, care şi-a pus 

Y mâinile î în cap, spunând: "O prostie mai mare ca aceasta nu se poate face, să 

vedeţi ce o să urmeze”. Şi într-adevăr, un alt comunicat dat de noile autontăţi 


'4 de la Bucureşti anunţa, după câteva zile, un amendament la decretul. de 
amnistie, prin care se exceptau de la amnistia generală cei care au participat la 


- După internarea lui Horia Sima la Buchenwald şi apoi la 


i Grupul de Conducere Legionar şi acesta? 


Ș , - Trebuie reţinut, pentru a elimina orice confuzie, că, de la fuga în Italia 


Buia 


|. din decembrie 1942 a lui Horia Sima şi readucerea acestuia în Germania, Grupul 
de Condu Conducere Legionar a fost complet izolat, nemaiexistând nici un. contact nici 
i cu acesta, nici cu ceilalţi legionari. internaţi în lagăre în Germania sau în ţară. 


(8 


Bi, Am reţinut afirmaţia Dvs. "fiind divizați în două tabere, unii 
ş e pro-Sima... şi ceilalţi..." De ce şi cum s-a ajuns la această situaţie? 

„| 4 - Lucrurile sunt mai complicate şi adevărul pare de multe on incredibil. 

În momentul în care armatele germane şi cele române înregistrau înfrângen la 

î Stalingrad, 7 Antonescu şi-a dat seama că o să urmeze situaţii foarte grele şi că 

 in'aci in această situaţie el nu se va putea. sprijini pe nici un pată politic din țară, 

| nemți - = cum + era a firesc să-şi pună. ŞI. această. ipoteză, să caute. o. înţelegere cu 

ea Legionară. În acest scop a luat contact cu Dr. Vasile Noveanu - fost 

" şef al jud. Arad, după cum declară Augustin Bidianu - Comandant Legionar, 


i. fost Ministru subsecretar de stat la Finanţe în guvernul Gigurtu [afirmaţie făcută 


de acesta în închisoarea Aiud în toamna anului 1963, în secția a doua, nn.], 
formând o delegaţie care urma să ia contact cu Comandamentul Legionar din 

i Germania de la Berkenbnick, care să înceapă tratative de colaborare, fund 

| dispus să cedeze locuri în guvern şi de prefecţi, să desființeze unităţile 


PD disciplinare militare trimise pe frontul de răsănit(unităţi cu legionan tnmişi pe 


154 || i 155 


front în linia 1, ca S Sărata) şi să-i elibereze pe legionari din lagăre şi închisori. | Î Astfel, după discuţia prealabilă asupra situaţiei create, Papanace şi-a expus 
| În concluzie, să înceteze orice acţiune ostilă Mişcăni Legionare, cu o singură | punctul de vedere. Una dintre soluţule prezentate: chiar în situaţia creată, pentru 
condiţie: Comandamentul Mişcării Legionare să delege orice altă persoană E. anu înăspri raporturile noastre cu nemjii, socotea necesar să primim delegaţia 
pentru a colabora, în afară de Horia Sima, în care nu avea nici un fel dj | şisăle facem observaţia; bine, Domnilor, pe de-o parte veniţi să discutaţi cu noi 
încredere. și, pe de altă parte, întreprindeţi un complot la Rostock? Am fost cu toţii de 
Toate acestea au fost aduse la cunoştinţa Comandamentului de cătrț | acord, luăm hotărârea de a primi delegaţia. În această situaţie, Horia Sima şi 

un ofiţer german, Ahrens, unul dintre oamenii generalului Miller, şeful 4 | Stoicănescu, dându-și seama de urmări, când cu toţii vom cunoaşte realitatea, 
Gestapo-ului din Berlin, care era însărcinat cu supravegherea SEE nefiind vorba de nici un complot, au hotărât în secret fuga lui Horia Sima în 
Comandamentului. Urmare acestui fapt s-au adunat spre a se consfătui ȘI a lua | talia, împreună cu Traian Borobaru. Prin C. Stoicănescu îşi procură un 
o decizie Forul şi membnii Comandamentului în frunte cu Horia Sima, C.. i. paşaport de la un 'heamţ originar din România, Klein(amănunt aflat mai târziu), 
Papanace, Vasile laşinschi, Ilie Gârneaţă, Corneliu Georgescu(membrii Forului % cu ajutorul căruia a trecut în Italia. Era în 16 decembrie 1942. În dimineaţa 
Legionar, n.n.) şi Nic. Horodniceanu, Viorel Trifa, C-tin Stoicănescu, Dumitru E. următoare, noi îl aştepta, la dejun şi el nu a venit, fugise de seara. Timpul 
Groza, Virgil Mihăilescu, Gh. Dragomir-Jilava, Ilie Smultea şi Traian A : î wecând, făcându-se ora 11-12, ne-am temut că peste noapte, ieşind la plimbare, 
Borobaru(membri î în Comandament, n.n.). După lungi discuţii s-a hotărât să Î au venit complotiştii şi l-au lichidat. Şi astfel întreg Comandamentul s-a pus în 
primim delegaţia şi să începem tratative, ceea ce ne-au atras atenţia că e bine si 3 mişcare, căutându-l prin pădurea de molizi din apropierea vilei în care eram 
discutăm cu aceasta chiar dacă nu ajungem la o înţelegere pentru a nu-i obligă FE. cazaţi, în fiunte cu Vasile laşinschi care şi-a dat seama că nu este lucru curat și 
pe ei să ia anumite măsuri împotriva noastră la cererea lui Antonescu, în sensul FE a anunțat pe ofiţerul care ne supraveghea, Untersturmfiihrerul Hartig, că Hona 

îngrădini unor libertăţi de care ne bucuram. Am fost cu toţii de acord pentru a 4 Sima a dispărut şi că ne temem că a fost ucis. 

se discuta, Hona Şima fiind de acord chiar cu condiţia pusă de Antonescu, ca Acesta l-a anunţat imediat pe şeful Gestapo-ului din Berlin „Beneralul 
o altă persoană să fie delegată în locul lui. Şi aici intervine elementul esenţial: E "Miller, care a dat ordin imediat ca să ne strângă pe toţi în clădire şi să nu ne mai 
pe față Horia Sima a fost de acord, însă în taină, împreună cu C-tin Stoicănescu, BE permită ieşirea. Eram cu toţii îngrijoraţi şi presupuneam că ne-a munt 
lansând lozinca: "ori cu Horia Sima sau dacă nu, să se prăpădească totul”, a E Comandantul, punându-ne întrebarea ce s-a întâmplat? În afară de Stoicănescu, 
încercat să torpileze acţiunea de împăcare. Şi astfel, C-tin Stoicănescu a lual, care manifesta veselie şi fredona încet cântece. După o oră au sosit mai multe 
legătura cu Nic. Petraşcu, şeful Grupului Legionar din lagărul de la Rostock, în i |. maşini ale Gestapo-ului şi ni s-a pus în vedere ca fiecare să-şi ia asupră-şi pena 
secret totul, nu se ştie precis ce au discutat şi au aranjat împreună, dar după; ide dinţi şi pasta, în rest nimic, urcându-ne câte unul-doi în maşini, depunându- 
câteva zile, după o nouă întâlnire Stoicănescu-Petraşcu, acesta ne-a adus 5 ne pc toţi cei 12 rămaşi în arestul Gestapo-ului din Berlin. După câteva ore am 
cutremurătoarea veste că la Rostock s-a descoperit un complot al oamenilor FE fost transferați la închisoarea Spandau(din Berlin, n.n.) separat, câte unul în 
trimişi de Antonescu pentru a ucide pe Horia Sima şi întregul Comandamenl E celulă, de unde am fost luaţi la anchetă să declarăm unde este Sima, spunându- 
Legionar. Toate acestea le-am crezut întrucât între noi, până atunci, nu au | î ni-se că situaţia este foarte gravă şi că a fost informat şi Antonescu, care se teme 
existat disensiuni sau neînţelegeri şi C. Stoicănescu ni s-a adresat foarte hotărât E. ca Sima să nu se întoarcă în ţară spre a întreprinde acţiuni ce devin grave, ţara 
"uite ce face Antonescu, pe de-o parte vrea cu noi împăcarea, pe de altă parte find în vreme de război. Ne amenințau spunând: ce contează viața unor oameni 
trimite oameni să ne omoare”, toate fiind plăsmuiri puse la cale "Ce hotărâţii în fă valoare(ohne Ehre) în hmp ce sângele soldaţilor germani curge pe toate 
acest caz?" Era normal, după presupunerea lor, că noi vom respinge propunerea E fronturile, iar noi le creăm probleme atât de grave. Adevărul era că nici unul 
lui Antonescu. Eram cu toţii îndreptaţi spre poziţia pe care va înțelege să o ia (-. "nu ştiam ce s-a întâmplat, în afară do Stoicănescu. Am fost ameninţaţi că vom 
| tin Papanac e diseca întotdeauna. problemele şi găsea soluțiile cele mai. "A executaţi dacă nu mărtunsim unde este Horia Sima. Mie, de exemplu, la 
Livia în toate : problemele. Nouă, celorlalţi, şi chiar lui Horia Sima nu ne mai anchetă mi s-a pus în vedere că sunt condamnat la moarte în țară şi că în cazul 
rămânea decât alegerea uneia dintre soluțiile găsite şi prezentate de acesta 3 că nu voi denunța unde este Sima sentința va fi executată acolo Stoicănescu şi- 


„A 
tă 

£ 

Lă 


a dat seama că nemţii nu glumesc şi că situaţia e gravă. Astfel a declarat că di 
singur ştie unde este Hona Sima, că el a pregătit fuga în Italia, precizând că eh 
la Roma, în locuinţa unei doamne Bucur, speaker la Radio Roma pentru î 
emisiunea în limba română. Sima a fost găsit astfel şi readus în Germania ln 4 
Buchenwald, de unde a fost transferat în lagărul de la Sachsenhausem. 
Oranienburg, amănunt pe care aveam să-l aflăm de la autorităţile acestui lagăr 
unde am fost duşi în decembrie 1942 şi izolaţi într-o baracă specială. Un 
colonel, al cărui nume nu mi-l amintesc şi care a fost condamnat la moarte și ş 
executat, ne-a spus că Horia Sima nu e mort şi că a fost adus din Italia, fiind 
internat în alt lagăr. q 

Aflând aceste lucrun, Fonul Legionar, înfiinţat din iniţiativa lui Horia. 
Sima în anul 1941 la Berkenbnick în dorinţa de menţinere a unităţii şi al cărui. 
şef a fost el însuşi până la fugă, în componenţa Comandanţilor Legionari numiţi - 
de Căpitan, Şi anume: Vasile Iaşinschi, (C-tin Papanace, Corneliu Georgescu și $ 
Ihe Gârneaţă, şi faţă de care şi-a luat angajamentul de a nu întreprinde nicio. 
acţiune înainte de a se pune de acord cu Forul, a luat măsura destituirii lui Horia - 
Sima din funcţia de Comandant al Mişcării 


Bulgaria, a dat o declaraţie prin care sub cuvânt de onoare Şi-a luat 
angajamentul că în cursul şederii în Germania nu va întreprinde nici o activitate & 
politică şi că se va abţine de la orice acţiune care ar putea dăuna situaţiei din ș 
România. lar noi, ceilalţi, ne-am preluat faţă de Serviciul de Siguranţă al. 
Reichului obligaţia de a nu părăsi locul de internare, declaraţie făcută de altfel - 
ŞI de Sima. ii 4 

Acuzat de dezbinările intervenite în grupul legionarilor din lagărul de ă 
la Rostock, a fost înlocuit şi Nic. Petraşcu de la conducerea Secretariatului 
General al Mişcării, iar Constantin Stoicănescu, care s-a făcut vinovat de | 
influenţa exercitată asupra lui Sima, pe care l-am determinat să fugă, [s-a decis) 4 
să fie exclus din Mişcare până la întoarcerea în ţară, când urma să fie judecat de i 
un juriu special. Înainte ca hotărârea să fie prezentată autorităților germane, - 
propunerea a fost discutată şi cu restul grupului de comandă( Viorel Trifa, Nic. 3 
Horodniceanu, Virgal Mihăilescu, Ile Smultea, D-tru Groza), discutându-se cu - 


hecare în mod individual pentru a nu se ajunge la dezbinări, fiind cu toţii de & i 
acord cu hotărârea luată. E 
- Şi, totuşi, cum s-a ajuns la dezbinare? a 


- Mult mai târziu. După câteva săptămâni am fost transportaţi la | 


Dachau, la Buchenwald urmând să sosească legionani internaţi de la Rostock. E! 


„Şi aici trebuie să fac o + 
precizare: după rebeliunea din ianuarie 1941, Horia Sima a ajuns la Sofia, în - 


57 
"Aici a fost adus şi Stoicănescu, care a fost izolat de către grup Şi ocolit. Acesta 
a inceput însă o campanie de reabilitare a lui Sima şi, prin tot felul de urzeli, a 


| izbutit dezbinarea grupului, coalizându-se cu el la început liie Smultea, apoi 


Vasile Iaşinschi şi Corneliu Georgescu. De cealaltă parte: Ilie “Gârneaţă, 
(Constantin Papanace,. Dragomir-Jilava, Nicolae Horodniceanu, Viorel Trifa, 
Virgil Mihăilescu şi eu. În vara lui '44 ni s-a alăturat Mile Lefter, adus împreună 
cu Nicolae Petraşcu, acesta din urmă alăturându-se grupului Stoicănescu. La 
"începutul anului 1944, Ile Gârneaţă a încercat o reconciliere în cadrul grupului, 
"fără a reuşi însă, poziţia grupului advers fiind: că e bine să se facă ruptura în 


5 Legiune şi fiecare să-şi urmeze calea conform liberei lui voințe. Astfel, Forul 


i Legionar în componenţa grupului Ilie Gârneaţă, Papanace şi ceilalţi au hotărât 


că decizia de înlocuire a lui Sima rămâne definitivă şi că linia Mişcăni nu poate 


“fi decât cea trasată de Căpitan, Forul preluând conducerea Mişcării în 
* continuare. 

mu + - Şi acum să ne întoarcem între sârmele ghimpate, de unde am 
“ajuns în vârtejul războiului, aşa cum o afirmă metaforic Horia Sima. Care 
“su fost măsurile dispuse de nemți după mesajul către ţară al acestuia? 

- Imediat după comunicatul lui Sima, a fost scos dintre noi, de către 
conducerea lagărului, Constantin Stoicănescu, mai târziu aflând că aceasta s-a 
întâmplat la cererea lui Sima, care vroia ca pnn el să se informeze de atmosfera 
creată în grup după fuga lui în Italia, precum şi de atitudinea luată de noi în 
“urma comunicatului pe care el l-a dat către țară. După puţină vreme am fost 
Î anunţaţi să ne facem bagajele, că vom fi transportaţi la Viena, fără a motiva de 
ce. Prinşi în atitudinea ce trebuia să o luăm faţă de autontăţile germane, cât ŞI 
; faţă de Sima, ne găseam într-o mare dilemă şi socoteam că e mai bine să 
rămânem mai departe în lagăr, invocând către nemți că nu avem încredere în 
"cuvântul lui Horia Sima. Situaţia era foarte delicată Pe de-o parte, intervenea 
reacţia autorităţilor germane faţă de noi ca urmare a atitudinii ce urma să o luăm 
contrară voinţei lor, iar, pe de altă parte, lipsa de încredere în cuvântul lui Sima, 
> fapt pe care de altfel l-am adus la cunoştinţa conduceni lagărului, care ne-a 
> replicat: "acestea sunt chestiuni care vă privesc pe Dvs., noi avem dispoziţie să 
vă ducem la Viena", ceea ce s-a şi întâmplat. 

j - Cum aţi fost trataţi în momentul sosirii la Viena de cei care se 
ocupau de primirea şi organizarea celor sosiți din lagăre? taie 

- Ajunşi la Viena, încă de la gară am fost separați, pro-Simiştii fund 
i. cazaţi în cele mai bune hotelun, iar noi, aşa-zisul grup disident, încartinuiţi într-o 
cazarmă la penifena oraşului. În această situație ne găseşte prof. Ernst 


: 


SE “ | 


158 


Gamilischeg, fost Director al Institututui German de la Bucureşti, profesor de j 
filologie romanică, [care] vorbea perfect româneşte. Un om de suflet care nu era 
naţional-socialist. Avea însă misiunea din partea nemților de a se ocupa de. | 
problema legionară, precum şi de formarea Guvernului Naţional Român. Acesta 
avea interesul de a forma o unitate a legionanilor ieşiţi din lagăre, în vederea E 
realizării programului iniţiat. Astfel a luat legătura cu Viorel Trifa, care ne E 
reprezenta în relaţiile cu autorităţile germane, cunoscând la perfecţie limba SE 
germană. Din discuţiile dintre ei doi, a reieşit realitatea raporturilor noastre cu 

Sima şi, la intervenţia lui, am fost şi noi repartizaţi în hoteluri de categoria a Il-a 
şi a III-a, reţinând că din grupul nostru numai V. Trifa şi eu am fost cazaţi la. 
Hotel Kummer, un hotel de categona a II-a din Mariahilfenstrasse, ceilalţi ca 


hoteluri. Din aceasta se deduce atitudinea lui Sima faţă de noi, el fiind cazat la FE 
cel mai luxuriant hotel, la Imperial. a 

- Tumultul evenimentelor acelor zile i-a surprins pe piei as p 
după cum aţi afirmat, împărţiţi în două tabere. Dezorientarea era desigur & 
generală, având în vedere situaţia disperată în care se găsea fiecare. Vi E ă 
întreb, totuşi, cum au reacţionat aceştia, după sosirea la Viena? 

- Trebuie să clarific dintru început poziţiile legionarilor veniţi la Ă 
Buchenwald, arătând că cei care erau împotriva lui Sima ne-au contactat pe noi, 
aşa-zişii disidenţi, pentru a-i orienta ce aveau de făcut. Le-am So puaa “Fi situaţia ă 


p zu. 


PI IR 


Este de reținut E că, prin poziţia sa, Horia Sima dispunea acum de; 
resursele ce erau necesare existenţei, ca spaţii de cazare, cartele de masă, bani E 
de buzunar şi chiar de libertatea fiecăruia, situaţie ce i-a obligat pe cei mai mulți, 
împotriva voinţei lor, să i se supună. Numai aşa se explică marea majoritate a; 
celor care au aderat la acţiunea lui şi între aceştia erau nu numai legionari ci şi 
prizonieri aflaţi în lagărele naziste sau refugiaţi din ţară. grilă 

- Care a fost atitudinea manifestată de grupul disident faţă dt 
iniţiativa luată de Horia Sima de formare a unui Guvern Naţional, lipsa dej 
unitate presupunând existenţa unor frământări şi tendinţe în conflict. 


- Relev în acest sens cele două întâlniri ce au avut loc între grupul. |. factorii determinanţi care v-au condus la această concluzie şi ce obiective 


disident şi Horia Sima, pe care le consider esenţiale şi care clanfică poza 
fiecăruia. Acestea au avut loc la Hotel Imperial, în cabinetul prof. [Ernest]! 
Gamilischeg. La întâlnire au luat parte Ilie Gârneaţă, Mile Lefter şi Constantin, i. 


î călcându-şi cuvântul de onoare 


nu va întreprinde nici o acţiune fără acordul acestuia, prin acţiunile lui aducând 
13 daune grave Mişcăni. Nu s-a ajuns la nici o înţelegere. 
EL 


159 


i | Papanace,.iar, de cealaltă parte, Horia Sima, Corneliu Georgescu şi Vasile 


„laşinschi. După ce Hona Sima şi-a expus punctul de vedere, Constantin 


Papanace i i-a replicat: "Situaţia în care se găseşte ţara este atât de gravă, 
4 încât noi trebuie să ne gândim cât mai profund la orice pas pe care-l 


- facem, pentru a nu provoca agravarea situaţiei din ţară, impunându-se în 


î. acelaşi timp o legătură cu aceştia, pentru ca tot ceea ce se va întreprinde 


să se facă de comun acord”. I-a imputat toate 
i angajamentul luat față 


lile pe care le-a comis 
de Forul Legionar, că 


upă câteva zile a avut loc o a doua întâlnire. Prof. Gamilischeg 


(Ş stăruia să se ajungă la un consens în vederea formării Guvernului, cu 
i participarea nu numai a legionarilor, ci şi cu alţii din rândul celor refugiaţi din 
Ş lară sau chiar dintre prizonierii aflaţi în lagărele germane. 


Anterior acestei întâlniri, cei din grupul aşa-zis disident ne-am 
consfătuit şi am ajuns la convingerea că este inutilă formarea unui guvern 
naţional şi a unei armate naţionale, după cum voiau Sima şi prof. Gamilischeg. 
n această situaţie s-a propus alcătuirea unui Comitet Naţional, care să nu fie 
prezidat de un legionar, ci de o personalitate neutră, reflectând asupra persoanei 


Mi itropolitului Puiu Visarion, sosit de curând în Viena, şi care se justifica pe 
deplin în acest rol, venind ca faţă bisericească fără un trecut politic. De 
: 4 "asemenea, am înclinat eventual spre un general, oprindu-ne asupra gen. lon 
5 Gheorghe, fostul ambasador al lui Antonescu la Berlin. În ambele cazuri, nu ne 
E consultasem cu aceştia, ei intrând în obiectivul nostru ca personalități pe deplin 
î ineutre şi potrivite rolului în soluţia aleasă, iar noi, legionanii, indiferent de ce 
i parte ne situăm, să le oferim concursul după propna voinţă a fiecăruia. 
JL 
vedere de către Constantin Papanace, care, şi de această dată, i-a imputat 
acţiunile de care se făcea vinovat din anul 1938, cu consecinţele grave 
i cunoscute. Nu s-a ajuns la nici un rezultat, fiecare păstrându-şi opiniile propri 
p ş s-au despărțit fără a-şi mai întinde mâna. 


La întâlnire i s-a făcut cunoscut lui Horia Sima punctul nostru de 


- În viziunea grupului din care făceaţi parte, aşa-zisul. grup 
disident, a intrat necesitatea formării unui Comitet Naţional. Care au fost 


| se urmăreau a fi realizate prin aceasta? 
er 


- Ne găseam la o răspântie, într-un moment când frontul de est şi cel 


| "de vest se strângeau ca un brâu de foc în jurul nostru. Eram conştienţi că 


A co 


161 


al vreunui legionar care să fi ajuns în lagăr din cauza acestuia 
| afirmaţie fără susţinere, nu citează nici un nume. 

Într-adevăr, între noi, "aşa-zisul grup disident” faţă de atitudinea şi 
| acţiunile lui Sima, am discutat necesitatea formării unui Comitet Naţional, în 
“funtea căruia să fie o persoană neutră şi în această situaţie am reflectat ipotetic 
și asupra persoanei gen. lon Gheorghe, având în vedere prestigiul acestuia de 
| care se bucura mai ales printre prizonierii şi refugiații militari din Occident. 

- Soluţia generalului Gheorghe a căzut şi ea deoarece von 
4 Ribbentrop şi-a dat seama că, cu alegerea gen. Gheorghe s-ar fi pierdut 
sprijinul marii majorităţi a legionarilor... Mintea_iscoditoare_a lui 
i Papanace nu s-a lășat. înfrântă. Atunci şi-a pus ochii pe Mitropolitul 
warion Pui Mi see Papanace l-a prezentat pe Mitropolitul V Visarion ca fiind 
figura cea mai reprezentativă a poporului român peste hotare, care ar 
* putea mobiliza atât pe românii pribegi, cât şi pe cei din ţară. 

Ea Formula Mitropolitului Visarion a fost analizată de experții de la 
|. Ministerul de Externe German, păând mai apropiată de interesele Germaniei. 

| Dar până la urmă a fost abandonată şi ea. Forurile superioare şi-au dal seama 


războiul se apropie de sfârşit, înfrângerea Germaniei fiind previzibilă. Am ă 
socotit ca fiind lipsită de discernământ o acţiune în direcția Guvern - Armată i 
Naţională. În ţară, închisorile erau pline cu legionari, iar armata români. 
sângera pe pământ românesc, pentru recucerirea Ardealului de Nord. Nu 
puteam concepe să ne înbrăcăm camarazii în uniforme germane şi să-i trimitem & 
să moară şi să-şi omoare fraţii. Mai puteam colabora cu nemţii, după ce, înă 
ianuane 1941, l-au spnjinit pe Antonescu împotriva noastră, fiind trataţi apoi aș 
cum ne-au tratat, indiferent de motivul internării noastre în lagăre? Le 

Astfel, înfiinţarea unui Comitet Naţional de ajutorare îşi avea singuri 
rațiune de a fi de folos tuturor celor care aveau nevoie de sprijin material sal, 
spiritual şi se aflau acum în aceeaşi barcă a disperării, în căutare de adăpost şi. 
hrană, sau pnzonien în lagărele naziste. 408 

- Formarea Guvernului Naţional s-a făcut pe fondul und. 
atmosfere de frământări care au îmbrăcat forme acute, în mijlocul căror - 
Horia Sima îl introduce pe Constantin Papanace, ca autor al unor intrigi. 
"Urzeala_de_intrigi_a_lui_Papanace_nu..a..putut. împiedica formarea 
Guvernului dar a întârziat cu o lună de zile constituirea lui" sau "trebuie să ; 
i recunosc lui Papanace o extremă dexteritate în a înnoda fel de fel de Bncă eu nu Dica fi înlocuit ca lider al rezistenței contra năvălitorilor 
intrigi. Inepuizabil î în a duce lumea noastră în eroare. Din nefericire toali 3 poza 
această risipă de inteligență şi talent a cheltuit-o în sens negativ. Pe el 1 - Puteţi face câteva referiri la relaţiile stabilite între grupul 
interesa cum să mă elimine pe mine şi nu cum să ajute naţiei în restriște..." E iiceat şi Mitropolitul Puiu Visarion ? 

Şi_în_acest cadru tentativa, lui Constantin Papanace pe lângă - Aşa după cum am mai afirmat, Mitropolitul Visarion Puiu a intrat aa 
autorităţile germane de a numi în fruntea Guvernului.pe generalul lo E „viziunea noastră în varianta propusă de înfiinţare a unui Comitet Naţional, în 
Gheorghe, cu care pretinde că acesta a luat legătura după cele două Ș fruntea căruia îl găseam potrivit, având în vedere marea lui personalitate în 
întâlniri ale grupului disident cu Sima. Şi menţioncază: "Prin generalul XE. rândul Bisericii Ortodoxe. 

Gheorghe, Papanace a făcut să ajungă la. Ministerul.de Externe German un XE ; + Eu personal nu-mi amintesc să fi avut loc vreo întrevedere între Sfinţia 
întreg arsenal de informaţii, demonstrând că eu _nu_dispun în fară de E Sa şi Papanace. Ceea ce pot afirma cu precizie este că, după formarea 
suprafața politică necesară pentru a influența cursul evenimehtelor în i |. Guvernului Naţional de către Sima, Viorel Trifa a fost invitat împreună cu mine 
J/avoarea Germaniei... Papanace i-a sugera! o serie de nume care ar putet 3 la Kitzbuhel, unde mitropolitul îşi avea reşedinţa şi unde am discutat asupra 
elimina prezența mea în fruntea Guvernului”. ! $ poziţiei Sfinţiei Sale faţă de Guvernul Naţional care se formase (10 decembrie 

- Cunoscând situaţia de facto, ce puteţi afirma? 4 E 1944, nn). La o parte din discuţii a asistat şi ataşatul special al Guvernului 

- Sunt uluit. Este pentru prima dată când iau cunoştinţă de acest BE Naţional pe lângă Înalt Preasfinţitul Puiu Visarion, un teolog, Alexandru 
amănunt. Este o simplă fabulaţie, ca multe altele din cuprinsul scrierilor lui & Ionescu, din Feteşti-lalomiţa. Mitropolitul a manifestat o atitudine foarte 
Sima. Pot afirma cu toată certitudinea că nici Papanace, nici ceilalți aşa-ziși | “3 binevoitoare, chiar prietenoasă faţă de noi, ne-a întâmpinat cu braţele întinse. 
disidenţi nu am avut nici un contact cu gen. Ion Gheorahe, fostul ambasador, E. Pe mine mă vedea pentru prima dată: “E! să fie Groza cel vestit în fară ?, citând 
nici în perioada cât am fost în Germania, nici în timpul şederii la Viena Î din versunle lui Alecsandri. "E/, robul lui Dumnezeu, Sfinția Voastră”, am 
„ Activitatea acestuia a fost oficială şi recunoscută public. Nu cunosc nici un caz E | răspuns eu Am luat masa împreună şi ne-am întreţinut în discuţie mai bine de 


ar. 


162 


o jumătate de zi, printre care ne-a relatat despre întâlnirea pe care a avut-o cu 
Sima, ce i-a propus să intre în Guvern ca Ministru al Cultelor, însă a refuza! 
categoric, afirmând : "Am socotit că în calitatea pe care o am este de datoria 
mea să mă ocup de partea spirituală a tuturor românilor aflaţi acum aici." En 


convins că războiul este pierdut şi că orice acţiune politică sau militară în | 


direcţia gândirii lui Sima va avea urmări grave pentru ţară. Ne-a expus punctul 


de vedere asupra prezentului, prevăzând că vor urma încercări şi vremuri grek Ş. 
pentru toţi. Ne-a felicitat că s-au găsit oameni cu judecata limpede care nu s-au 
subordonat actului nechibzuit al lui Sima. Faţă de Mişcare nu şi-a manifestat nia Ş 


ataşament, nici ostilitate. Şi trebuie să menţionez că s-a bucurat de sprijin din 


partea clerului catolic în timpul evenimentelor finale, care l-au dus lao. 
mănăstire din nordul Italiei, oferindu-i ospitalitate şi unde mai târziu, alături de Și 
Viorel Trifa, C. Papanace, I.Gârneaţă, Pr. Ştefan Palaghiţă, Mile Lefter şi alţi, Ș 


ne-am găsit sprijin pribegiei noastre. 


Şi mai adaug un amănunt: într-o întâlnire pe care am avut-o la Viera Ă 
cu Corneliu Georgescu, acesta a încercat să mă convingă că, dacă nemţii vot & 
pierde războiul, atitudinea aliaţilor faţă de noi, legionarii, va fi aceeași. 


indiferenţă că am colaborat sau nu până la sfârşit cu aceştia. A fost, de altfel, o 
justificare care aparţinea tuturor celor care au aderat la acţiunea lui Sima. l-am 


răspuns că dacă judecata iminentă, la care se referă, va fi făcută într-adevăr d | 


către aliaţii occidentali, aceasta să se răsfrângă asupra noastră, a celor care am 


avut un rol de conducere în Mişcare, fără a mai atrage vinovăția şi asupn Ș 
acelora care au fost de bună credinţă şi ne-au acordat încredere, pe care, de Ş 


altfel, n-am meritat-o. 
Nu ne-am întins mâna şi nu ne-am revăzut niciodată. 
- În urzeala de intrigi a lui Constantin. Papanace, Horia Simai, 


introduce şi pe Viorel Trifa. "În Viorel Trifa Papanace şi-a găsit un ferveni, ş 
adept al acțiunilor. Ii. N-am în jeles niciodată de ce la Viena s-a pus cu atâu; E 
pasiune în slujba lui Papanace” şi referindu-se la un anume rol al acestuia, 
. pentru a Ș. 


"să ia contact cu personalitățile nelegionare apărute la Viena .. 
convinge că formula Sima în fruntea Guvernului este neviabilă”. 


Aţi trăit alături de Viorel Trifa şi l-aţi cunoscut. Puteţi face câteva i 
referiri legate de personalitatea acestuia şi de termenii în care acesta s ş 


găsea cu Horia Sima ? 


- Aţi evocat numele unuia dintre cei mai apropiaţi camarazi ai me 4 
Vremunile de urgie abătute asupra noastră ne-au creat legături sufleteşti durabile Și 
chiar dincolo de moarte. Personalitatea lui a fost atât de mare încât cred cănu fi 


163 


aş găsi vorbe potnvite la înălțimea acesteia. Moţ din Câmpeni, încă din şcoala 
pnmară, unchiul său, Părintele Iosif Trifa, întemeietor al Oastei Domnului de la 
Sibiu, şi-a dat seama de calităţile nepotului pe care I-a ajutat şi îndrumat pentru 
a-l continua opera sa creştină. Inscris astfel pe acest drum, se impune chiar din 
primul an la Facultatea de Teologie de la Chişinău, fiind ales preşedinte al 
Comitetului Studenţesc. Orator plin de talent, se face cunoscut şi la Bucureşti, 
unde, înainte de a termina facultatea, Corneliu Zelea Codreanu, "Căpitanul", a 
stăruit să se transfere, fiind ales astfel Preşedinte al Centrului Studenţesc Creştin 
din Bucureşti. Din această perioadă datează cunoaşterea noastră. În refugiu la 
Berkenbnick, fiind singurul din grup care vorbea germana la perfecție, servea 
ca translator în relaţiile cu nemți. 

Până la fuga lui Hona Sima, păstram atitudinea unei unități hpsite de 
conflicte. 

La Viena fiind, el era acela care făcea legătura între grupul disident şi 
prof. Gamulischeg, cu care se împnetenise. Acesta, după eşecul întâlnirilor dintre 
Sima şi grupul disident, a ţinut să-i mijlocească lui V. Trifa o întâlnire cu Honia 
Sima. Şi iată ce spunea Trifa: "Așa după cum am stabilit cu prof. Gamillscheg 
dimineaţa la nouă fără cinci minute, m-am prezentat la Hotel Imperial, unde 
profesorul m-a invitat în biroul lui şi unde am aşteptat sosirea lui Sima. 
Reflectam în mintea mea că nemaivizându-l de la fugă dacă mă imbrăţişează 
il imbrăţişez şi eu, iar dacă îmi întinde mâna i-o întind şi eu. După cinci sau 
zece minute, făă a bate la uşă, intră ca o furtună şi când dă cu ochii de mine 
a începul să strige: “Auzi, domnule Profesor, abominabil, merg până acolo 
încât fac propagandă printre refugiații din țară să nu adere la Guvern şi la 
Armata Naţională, că nemţii au pierdut războiul». În afirmaţia lui era ceva 
foarte grav, fiind vreme de război. La care profesorul Gamilischeg îi spune: 
"Dar eu din discuţiile cu Dl. Trifa n-am înţeles acest lucru”. Trifa numai la aşa 
ceva nu s-a aşteptat şi, indignat de atitudinea lu: Sima, s-a adresat lui 
Gamilischeg; "Vedeţi, domnule Profesor, cu cine să te împaci, cu cine să 
colaborezi?”. Sima a ridicat capul sus, a întors spatele şi fără a saluta a ieşit 
trântind uşa. După plecarea acestuia, Gamilischeg şi-a exprimat regretul pentru 
cele întâmplate. 

- Există unele afirmaţii făcute, de Horia Sima, cu referire la 
Constantin Papanace, care împietează asupra personalității acestuia şi pe 
care le sintetizează expresia: "Atâta lipsă de caracter n-am vizut în viața 


mea, necum la un pretins fruntaş al Legiunii” 


e a CUI E 


4 


/-aş ruga să faceţi câteva._referiri-legate de personalitatea lui 
Constantin Papanace...... 

- Am trăit alătuni de Constantin. Papanace. vreme de patru ani, sub 
acelaşi acoperiş şi la aceeaşi masă. Îl cunosc foarte bine şi pot afirma, fără nici 


La una din rarele şedinţe de lucru care se țineau în vila de la 
Berkenbnick, unde eram cazaţi, printre altele Horia Sima s-a exprimat astfel: 


"Mişcarea Legionară s-a născut prin jertfe şi a crescut prin jertfe Şi morminte,. | 


care, pentru a nu-şi pierde valoarea, trebuiesc improspătate”, la care C. 
Papanace a ripostat: "Dacă trebuie împrospăate mereu, ce căutăm noi aici, de 
ce nu am rămas în fară pentru a le împrospăa ierarhic de sus în jos, numai 
Proștii rămaşi în fară şi pe front să le împrospăteze, şi noi să stăm la adâposi 
la mii de kilometri de orice pericol?” 

O altă scenă: toţi cei din grup(grupul de comandă, n.n.) ne-am luat 
angajamentul față de nemți la solicitarea acestora, că nu vom părăsi localitatea 
respectivă(Berkenbnick, n.n.) pe o rază de cinci kilometri, incluzând în această 
arie şi un orăşel, care de fapt se găsea la o distanţă de opt kilometri şi unde 
aveam permisiunea de a merge pentru spectacole. De asemenea, ni s-a interzis 
de a lua legătura cu restul: camarazilor ce se aflau în nordul Germaniei, la 
Rostock, sau cu alţi concetăţeni ce soseau din ţară. Toate acestea, numai cu 
preavizul autontăţilor. De la început, Constantin Stoicănescu n-a respectat acest 
angajament. Pleca de cel puţin trei ori pe săptămână la Berlin şi se întorcea 
dimineaţa pentru a fi prezent la masă. Astfel, a luat legătura cu un grup de 
români ce se aflau în casa familiei Ponta la Berlin, stabilind legături şi cu cei de 
la Rostock, ce făceau acelaș lucru prin Nicolae Petraşcu. Constantin Papanace, 
sesizând cazul şi dându-şi seama că aceasta se făcea de comun acord cu Horia 
Sima, i-a făcut observaţie, spunând următoarele: "Un legionar, când îşi ia un 
angajament Şi îşi dă cuvântul de onoare, indiferent faţă de cine, e obligat să-l 
respecle” La care, C. Stoicănescu i-a răspuns: "Astea sunt chestiuni de 
bucătărie morală“, iar C. Papanace ripostează; "Pentru aceste chestiuni de 
bucătărie morală a murit Căpitanul şi cei mai buni camarazi ai noştri” 

ŞI o alta: după fuga lui Horia Sima în Italia, în lagărul de la 
Buchenwald, înainte de a se lua hotărârea de înlocuire a lui Sima din funcția de 


l ii 
9 comandantşia lui Nic. Petraşcu de la Secretariatul General al Mişcării, precum 
| şi excluderea din Mişcarea lui C-tin Stoicănescu, Ilie Gârneaţă, în calitate de 
fondator al Mişcării, fiind primul în ierarhie după lonel Maţa între Comandanții 
Bunei-Vestini, i-a propus lui Papanace să preia conducerea Mişcării ca fiind cel 
mai indicat, la care acesta i-a răspuns: 
+4 "- Hainele Câpitanului sunt prea mari ca să le îmbrac eu. Pe Capitan 
ŞI mul poate înlocui unul singur, indiferent cine e el, ci numai o institufie z 
ir “- Bine, lasă atunci să le îmbrace un infirm moral Şi fizic, care nu a 
încăput înt-o fară atunci când i-a fost pielea în pericol şi a încâpul în 
iul unei maşini”. 
e aa Horia Sima, pentru a se salva, fuge la Braşov, unde 
este dus în portbagajul unei maşini de Andreas Schmidt, şeful Grupului Etnic 
Î German din România- precizare făcută de interlocutor). | 
Pi Acesta a fost Comandantul Legionar Constantin Papanace, căruia eu 
"personal îi port mai mult decât o stimă şi îl consider la acelaşi nivel cu ing. 
Clime şi lon Banea. Personal, dacă nu aş fi trăit în mijlocul evenimentelor, nu 
aş fi cunoscut nici eu adevărata realitate şi rămâneam, desigur un supus al lui 
Sima ca mulţi alţii care, de altfel, sunt de bună credinţă faţă de Mişcarea 
Legionară. 

- Pe linia disidenţei este încadrat şi cazul Vălimăreanu, despre care 
$ Horia Sima afirmă: "Nu ştiu din ce moment şi pentru care motiv a alunecat 
Î Petre Vitimăreanu pe linia disidenpilor" şi, mergând mai departe, tot Horia 
Ș Sima conchide: "Petre Vălimăreanu nu mai credea în victoria Germaniei şi 

nu era dispus să se expună consecin felor finalului... în cazul capitulării 
Germaniei ce părea inevitabil. V|[ălimăreanu) mu putea fi învinuit de 
autorităţile aliate de colaborare cu regimul național-socialist... odată trecută 
furtuna, el îşi va căuta o nouă orientare în cadrul |umii ce se va statornici 
după ră&boi”. 

L-aţi cunoscut personal, ce puteţi spune legat de acest caz ? 

- L-am cunoscut la Viena, după angajarea conflictului cu Sima, fiind 
şi el scos din hotelul în care a fost cazat, datorită atitudinii pe care a avut-o faţă 
de acţiunea lui Sima atât în ceea ce privește Guvernul Naţional, pe care îl 
considera dăunător, prevăzând consecinţele la care era expusă Mişcarea 
Legionară în situaţia capitulării Germaniei, cât şi a modului în care Sima 
acordase gradele legionare. caii 

Rămas în stradă, l-am primit în camera mea, dormind amândoi în 
acelaşi pat mai multe nopți. Mi-a mărtunsit că i-a înaintat tre: memoni lui Sima, 


îi î 
4 


77777 


166 


prin care şi-a expus opiniile atât ca legionar cât ŞI ca om politic. Ceea ce am 
reţinut mai important este argumentaţia lui Hona Sima prin care acesta ilic&r că 
să-l convingă că nemţii vor câştiga războiul, menţionând trei argumente: 

1. Germania va câştiga războiul pentru că noi vrem să-l câştige, la care 
comentam cu Vălimăreanu mai apoi: dar ceilalţi, inamicul, nu vrea să-l câştige, 
şi concluzia se impunea prin contrapunere. , 

2. Rolul imponderabilului, la care comentam, acesta îl poate favoriza 
şi pe inamic, nu numai pe noi. = | : 

3. Armele noi pe care le posedă nemţii cu care vor intra în acţiune ŞI 
vor schimba soarta frontului. Aici parcă argumentaţia părea mai justificată, dar 
incertitudinea era aşa de mare, încât nici nemţii nu mai credeau într-un 
asemenea miracol. Ss 

Petre Vălimăreanu, ca mulţi alţii în dezacord cu Hona Sima, a 
completat lista disidenţei. iei SE 

- Faţă de misiunea pe care şi-a asumat-o Horia Sima privind 
formarea unei Armate Naţionale şi a Guvernului Naţional, acesta afirmă 
că grupul disident nu numai că a avut o atitudine de rezervă dar a început 
o campanie de sabotare a activităţilor Guvernului de la Viena. 
" Îndoctrinaţi de Papanace toată ziua băeau străzile Vienei sau vizitau lagăre 


să nu adere la Guvernul nostru şi nici să se înroleze în armata naţională”. 
Ca făcând parte din acel grup, ce puteţi afirma ? 


acţiunea lui Sima. 


Eram supravegheați nu numai de nemți, ci şi de oamenii lui Sima, i 
cunoscută fiind poziţia noastră. Mai ales că am fost informaţi că lon Popa din | 
Simeria, Comandant ajutor făcut de Căpitan, a înființat o poliţie, de altfel o 


continuare a unei sarcini pe care a avut-o în ţară în 1940, în timpul guvernării, 


prin care se culegeau informaţii şi se întreprindeau acţiuni de supraveghere, în | 
baza cărora se dispuneau acţiuni de supraveghere, în baza cărora se dispuneau „mac 
Ș venindşi V Tnfa 


măsuri în consecinţă. 


De acest lucru am fost preveniţi prin legionarii Teodoru şi Zotu. 


Teodoru venise din ţară, iar Zotu din lagărul Buchenwald. Faţă de Sima, Zotu 


ŞYYYyryrr 


167 


avea o poziţie de neaderare şi trebuie să amintesc că atât el, cât şi Tibi 
Teodorescu şi-au depus gradele conferite de acesta. 

- Poziţiile celor două grupuri legionare sunt cunoscute. Se pune 
insă o întrebare: care a fost reacţia lui Horia Sima faţă de cei care nu au 
aderat la acţiunea sa ? 

- Când prof. Gamillscheg a ajuns la concluzia că nu se mai poate face 
nimic, îl informează şi pe Himmler, care, la propunerea lui Sima, a hotărât 


|. arestarea şi internarea noastră în lagărul de la Erlangen. Gamillscheg a încercat 
să ne protejeze în sensul ca autontăţile să nu ia măsuri împotriva noastră. Dar 
| acestea n-au întârziat în a fi luate de Hona Sima, care, sprijinit de Gestapo, s-a 


dezlănţuit împotriva propriilor camarazi neaderenţi şi într-o noapte, în plină 


iarnă, i-a scos di le în stradă. Printre aceştia se aflau ]lie 


Gâmeaţă, C. Papanace, V. Trifa, Mile Lefter, Petre Vălimăreanu şi alţii. Unii, 


| fără funcţii, consideraţi mai mărunți, cca. 30-40, au fost duşi în afara Vienei la 
săpat tranşee. Majoritatea erau macedoneni, între ei fiind Nic. Iliescu, Nic. 


Bujin, fratele lu: Horodniceanu etc. În acea noapte, mă găseam în aceeaşi 


„. cameră la hotel Kiimmer, cu Viorel Trifa. Văzând că pe el l-au scos şi pe mine 


nu, am gândit că s-a făcut o greşeală. Dimineaţa am luat legătura cu ceilalți, ce 


| se refugiaseră în gări şi pe la cunoscuţi, şi care au hotărât să rămân la hotel spre 
de refugiaţi şi unde găseau vreun român îl băteau la cap cu argumentele lor “Ş 


a le fi de ajutor. 
Impresionat de aceste măsuri, prof Gamillscheg intervine pe lângă 


$ autorităţi şi reuşeşte să-l încadreze pe V. Trifa ca lector la Universitatea din 

_ Nu este adevărată afirmaţia lui Sima. Eram preocupaţi de soarta “Ş 
noastră a tuturor şi speram ca timpul să lămurească situaţia pentru toţi. Din ii 
partea grupului aşa-zis disident nu s-a întreprins o asemenea acţiune. Pe ce! care ii 
ne vizitau, aşa după cum am mai afirmat, spre a ne cere părerea, i-am sfătuit 
procedeze după propria lor voinţă, fără a le sugera altă poziţie vis-r-vis de - 


Innsbruck, pe Virgil Mihăilescu bibliotecar la Frankfurt am Main şi pe V 
Horodniceanu referent la o instituţie. Pe Papanace şi pe Gârneaţă spunea că nu-i 
poate ajuta, deoarece s-ar opune Sima categoric. 

- Cum aţi ajuns în această situaţie aţi mărturisit. Ce s-a întâmplat 
în continuare ? 


- Evenimentele au decis atât soarta noastră cât Şi pe cea a Guvernului 


> Naţional, imprăştiindu-ne pe toţi. Între timp, macedonenii lui Papanace au luat 


legătura cu Comitetul Naţional Albanez, constituit de aceştia în spnjinul 


"albanezilor aflaţi în refugiu şi în lagăre, de unde au obţinut acte, cu ajutorul 


cărora am trecut cu toţii în Italia, la Salo, în nord, o localitate situată pe 
marginea lacului Gardone Rivera, găsind adăpost la avocatul Muşii, un 
macedonean, împreună cu Gâmeaţă, Papanace, Nic. Iliescu şi alții, mai târziu 


28 


prin Italia. 


Grupului nostru i s-au alăturat cca. 50-60 de legionari, mulţi dintre ei 
macedoneni, care s-au salvat prin fugă, unii au rămas risipiţi prin Austria, alți Ş 
Ș întreprinsă de cei din ţară care şi-au asumat răspunderea pentru a mai salva ceea 
- Aşa după cum am precizat dintru început, m-am oprit în acest $ 


dialog cu Dvs. numai asupra acelor amănunte care au intrat în sfera Dv, Ș 


de cunoaştere. În final, vreau să mă refer la câteva probleme legate de. | 


tema în discuţie. 


Ca o consecinţă a evenimentelor petrecute în România, h j 4 
propunerea Reichului Horia Sima acceptă să continue războiul alături de | 


Germania. Este o hotărâre care aparţine voinţei lui, fără a fi impusă sau $ 


luată sub presiune, motivând: “am răpuns imediat că în faţa noii situaţi Ș 
eu nu pot sămi fac decât datoria în spiritul Ș 


create în România... 


festamentului lăsat de Căpitan". Este o justificare aparţinând unei linii Ş 
trasate de însuşi întemeietorul Mişcării, Corneliu Zelea Codreanu. Ce 


explicaţie daţi acestei afirmaţii? 


- Da, însă problema îmbracă un alt aspect. Era în vara anului 1937, Ș 
când mă găseam împreună cu Căpitanul la sediul din Str. Gutenberg. Printre alte '& 


probleme ndicate într-o discuţie, unul din noi i-a pus întrebarea că, dacă ţara va 
cădea în mâna năvălitonlor roşu din Răsănt, noi, legionarii, ce vom face ? Şi 


atunci Căpitanul a răspuns: "Datoria noastră de creştini şi buni români este de * j 


a ne retrage în munţi, unde vom lupta cu arma în mână până la moarte”. 
Acesta era sacrificiul suprem înţeles de Căpitan, considerat mai apoi ca 
un cuvânt testamentar al acestuia. 


- Se ştie că Mareşalul Antonescu, în încercarea de a scoate. j 
România din marele impas în care se găsea, şi-a motivat soluţia politică * 


aleasă ca fiind aceea "care să permită ieşirea din situaţie ca oameni de 
onoare şi nu prin acte care ar dezonora pentru vecie fara şi pe conducătorii j 


ei”. 


Transpusă în plan moral, acţiunea lui Horia Sima, prin carea 4 
angajat Mişcarea Legionară de a continua războiul alături de Germania ! 


până la capăt, poate fi înţeleasă ca un act de onoare faţă de un fost aliat 


sau ca un protest contra situaţiei politice stabilite în ţară prin actul dela ! 


23 august ? 


- Indiferent de conjunctură, evenimente şi uneori chiar de principii, 
interesele majore ale neamului sunt cele care condiţionează poziţiile şi acţiunile Ș 
pe care trebuie să le întreprindă sau nu acei care mai mult sau mai puţin îş | 


asumă anumite răspunden 


169 


Momentul de atunci impunea tuturor celor care se aflau dincolo de 
graniţele ţării şi dispuneau de autontate să se orienteze spre a susţine acţiunea 


ce se mai putea salva în faţa dezastrului ce nu mai putea fi evitat altfel. Orice 
acţiune contrară nu poate fi considerată decât ca un act împotriva intereselor 
jănu. 

Ca poziţie faţă de Germania, Mişcarea Legionară nu avea NICI O 
obligaţie morală. Trebuie să plecăm de la premisa că noi, legionarii, am fost 
dezonoraji de către nemți. În 1941 l-au sprijinit pe Antonescu împotriva noastră 
şi nu au luat nici o atitudine faţă de miile de arestări în rândul legionanilor care 
au înfundat puşcăriile sau au fost trimişi pe front în detaşamente speciale, aşa- 
zisele "detaşamente ale morţii". Pe noi, care ne-am refugiat în Germania, ne-au 
internat în lagărele lor de concentrare, cu sau fără motiv, alături de toţi duşmanii 
nazismului, fiind trataţi la fel cu aceştia. Prin atitudinea lor ne-au umilit, 
demonstrând astfel că Mişcarea Legionară a fost considerată de aceştia străină 
intereselor Germaniei. În obiectivul lor, noi am intrat doar ca un element de 

şantaj faţă de Antonescu. Apelul la formarea unu: Guvern Naţional a fost un act 
întreprins în acel moment de disperare, o încercare a sinistratului prins de funa 
valurilor, care mai speră într-un miracol. 

De ce onoare mai putea fi vorba ? Actul în sine explică nu numai lipsa 
de discernământ a lui Sima, dar şi lipsa lui de scrupule pe care a manifestat-o în 
toate acţiunile lui, prin care a urmărit în permanenţă satisfacerea unui orgoliu 
personal, "acela de a conduce", indiferent de consecinţe. 

- Consideraţi că Horia Sima mai deţinea o autoritate în acel 
moment, care să-i acorde dreptul de a angaja Mişcarea Legionară într-o 
asemenea acţiune, atunci când, după propria-i expresie, "nu se mai zărea 
nici o geană de lumină” 

- Din punctul de vedere al pnincipulor legionare, Hona Sima şi-a 
pierdut autoritatea în momentul când nu şi-a respectat cuvântul de onoare şi mă 
refer nu numai la momentul fugii în Italia, ci şi la faptul că, întotdeauna când 
persoana lui a fost în pericol, a ştiut să se sustragă acestuia, lăsând răspunderea 
pe seama altora. La acuzaţiile şi faptele la care a contribuit sau iniţiat, el nu a 
răspuns niciodată în faţa unei instanţe sau a unui juniu de onoare. Şi pot să dau 
exemple: la 3 septembne 1940, când a avut loc lovitura de stat împotnva lui 
Carol[al II-lea) s-a retras la Braşov, aproape de graniţă, fiind pregătit ca în caz 
de eşec să fugă. La 21 ianuane 1941, când, după ce a dispus măsunle cunoscute 
urmate de dezastru în consecinţă, a dispărut în loc de a-şi asuma răspunderea 


170 


faptelor, fără a mai vorbi de colaborarea cu "călăul Căpitanului” din anul 1938 
căruia îi întinde mâna intrând în guvernul Gigurtu. În acel august 1944 s-a 
implicat luând o decizie fără a se consulta cu Forul Legionar, iar, după 
deznodământ, dispare în necunoscut. 

- În mijlocul furtunii corabia Reichului se clătina din temelii. La 
începutul lunii aprilie 1945 situaţia devenise nesigură. Budapesta căzuse 
şi Ungaria a fost ocupată în întregime de trupele sovietice. Americanii se 
apropiau de linia munţilor pe la pasul Brenero. Situaţia impunea luarea 
unei decizii şi atunci Horia Sima hotărăşte ruperea rândurilor de către 
legionarii şi mebrii guvernului aflaţi încă la Alt-Aussee, justificând: "Mi 
frământam cu mintea cum era mai bine să procedăm... dar ce vor face 
americanii cu noi, nu ne vor preda ruşilor sau guvernului din România?... 
şi am ajuns la concluzia că e mai bine să se împrăștie care încotro”. La 
începutul lunii mai, evenimentele îl surprind în munţi, angajat cu un 
număr restrâns de legionari alături de Eichman(ofiţerul însărcinat cu 
transportul evreilor din Ungaria la Auschwitz, n.n.) în realizarea unui 
reduit de rezistenţă, când află că americanii au intrat în Alt-Aussee şi 


atunci intervine decizia actului final: "Acum nu se mai pune problema | 


rezisten jei în munți, ci cum să ne pierdem urma cât mai Sus posibil, pentru 
a nu fi descoperipi de americani”, marcând, totodată, momentul final: "un 
ubim act al colaborării noastre cu Reichul se încheiase... am fost mul pumi ţi 
sufletește că ne-am făcut datoria de aliat până la capă”. 

Desigur că dramatismul situaţiei impunea luarea unei decizii de 


salvare. Angajarea în acest act a fost făcută, aşa cum a fost, acesta urmând | 


a fi supus judecății istoriei. Totuşi, din punct de vedere al principiilor 
legionare, ce decizie consideraţi că ar fi fost potrivită momentului ? 

- Asemenea altor momente la care m-am refent, şi în acest caz lui 
Horia Sima i-a lipsit tăria morală. Rupe rândurile dispărând, fără a avea forţa de 
a se prezenta în faţa unei instanţe internaţionale spre a justifica actul de 
colaborare cu nemţii în acel final de război şi pentru a demonstra în acelaşi timp 
incompatibilitatea dintre Mişcarea Legionară şi mişcările de tip fascist sau nazist. 
Fără a intenţiona să-l elogiez pe Antonescu care ne-a pricinuit atâta suferinţă, 
dar acesta a sfârşit în faţa plutonului de execuţie cu demnitate, în timp ce Sima 
s-a dat la fund ca un laş, dispărând în necunoscut. Sima a părăsit de mult linia 
spiritualităţii şi a principiilor legionare. Poziţia adoptată şi în acest caz este 
elocventă. Şi numai în această ipostază trebuie înţeleasă şi mulțumirea 
sufletească declarată de Sima. 


171 


- În partea finală a cărţii, autorul relevă rolul pe care l-a avut 
Guvernul Naţional de la Viena în perspectiva istoriei, punând în prim- 
planul acestei viziuni salvarea onoarei naţionale şi făurirea mişcării de 
rezistenţă. 

Cum interpretaţi această evaluare? 

- Este de neimaginat să atribui nişte merite excepţionale Guvernului 
Român de la Viena. Mă simt de-a dreptul încrâncenat de acțiunile inițiate şi 
consecinţele cunoscute. Ce menite poţi să-i atnbui, când se ştie că legionarii au 
fost scoşi din lagăre şi folosiţi în acele momente de mare dramatism ale 
sfârşitului războiului. Şi mă refer în special la recurgerea nemților de a forma din 
resursele umane aflate pe drumuri şi în lagărele lor, batalioane pe care să le 
trimită să lupte împotriva propriilor lor fraţi care sângerau pentru eliberarea 
Ardealului de Nord prin jertfele a mii de morţi, printre care 120 de elevi de la 
Şcoala Militară din Păuliş, care au murit cu arma în mână. Obiectivul de a forma 
o armată naţională e cunoscut. Dar putem reflecta asupra acestuia printr-o 
comparaţie şi vreau să accentuez; există vreo diferenţă între divizule "Tudor 
Vladimirescu" şi "Hona, Cloşca şi Crişan” formate de către Ana Pauker din 
prizonierii români aflaţi în lagăre în Rusia şi puse în slujba lui Stalin să lupte pe 
front împotriva armatei române şi batalioanele formate şi angajate în luptă în 
Germania? Şi nu putem desprinde decât o singură concluzie: divizule formate 
în Rusia aveau în perspectivă victona, pe când cele amintite, catastrofa, şi cu 
atât mai grav cu cât au fost formate în numele şi sub egida Mişcării Legionare. 

Despre angajarea celor trimişi în ţară pentru a crea o bază de rezistenţă 
impotriva comunismului, acţiunile lor vizau ţinte militare de sabotare a frontului 


Î şi mă gândesc la ce au dus toate acestea? Zeci de legionan aruncaţi cu 


paraşutele din avioane, unii rătăcind fără nici o ţintă, alții rămânând atârnaţi în 
copaci în bătaia puştilor, având parte de un sfârşit tragic sau de ani grei de 


inchisoare, alătun de toți acei care le-au acordat un ajutor. 


Ar fi aberant să se recunoască [faptul] că făunrea mişcăni de rezistenţă 


din România este un merit al Guvernului Naţional de la Viena, aşa după cum 
| susține Sima. Am subevalua jertfa celor care, indiferent de culoare politică, 


religie, apartenenţă etnică sau rang social, au înţeles să ia atitudine faţă de 


regimul comunist instalat la putere prin fraudă îm 1945. Personalităţi şi oameni 


aparținând partidelor istorice, scriitori şi oameni de artă, militan de caneră, 
intelectuali de seamă, munciton, ţărani, elevi şi studenţi au constituit marea 


masă a mişcăni de rezistenţă din ţară. Şi în înfrățire cu aceştia, un mare număr 


de legionan şi o mare cantitate de suferință. Pe meterezele munţilor au strălucit 


72, 


E au constituit verticalitatea acestui Popor, şi nu cei care s-au pus în solda und 
puteri străine, rătăcind mai apoi prin necunoscut. 


Şi mă cutremur mai ales la gândul că eroarea unor subordonări i-a dă | 
pe cei mai mulți în faţa morţii. Nu pot să nu mă gândesc la soarta lui los - 


Samoilă, a lui lon Golea şi Ică Tănase, paraşutaţi după 1950, care, prinşi, au leroarea comunistă, că va ateriza în fruntea unui grup de luptători curajoşi în 


SE oi anchete brcâciuie SS ec ulei unice brie 195 3 ai a "lanţul Munţilor Carpaţi, unde va organiza rezistenţa şi lupta împotriva 


ei, încă 10 morminte şi un număr mare de victime care au luat drumul Ș 
închisonlor, pe când cei care i-au trimis stăteau la adăpost la mii de kilometri de $ 


țară. 


Să cutezi mai apoi a afirma că însăşi revoluţia din decembrie '89 a foş 
ecoul acțiunilor Guvernului Naţional din anul 1944 de la Viena, să-mi fie iertat, 


este de-a dreptul simptomul unei patologii incurabile. 


- Puteţi face o comparaţie între modul în care s-a săvârşit din viață 
întemeietorul Mişcării Legionare, Corneliu Zelea Codreanu, şi 


continuatorul acestuia, Comandantul Horia Sima? 


- A face o comparaţie între sfârșitul Căpitanului şi Comandantul Horia | 
Sima este un sacrilegiu. Chiar şi numai când te gândeşti la sfârşitul lor. În | 
floarea vârstei, Căpitanul moare ca un martir şi erou în mijlocul oștenilor lui cei 4 


mai bum. Honia Sima, bătrân, în pragul a 90 de ani, după mai bine de cincizeci 
de ani de rătăcire, sfârşeşte într-un fotoliu comod, cu zece paşapoarte false în 
buzunar, lasând în urma lui dihonie şi confuzie. 


- Aţi rămas ca o statuie dăltuită în cremene, spre a rezista . 


viforniţelor vremii şi a supravieţui temniţelor comuniste. Chiar dacă 
lumina ochilor vi s-a stins, ochii minţii v-au rămas limpezi. Privind la toate 


câte s-au întâmplat până la această vârstă octogenară pe care o aveţi, | 


consideraţi că mai aveţi ceva de spus? 


- Nu ştiu dacă avocatul Laurian Țâlnaru mai trăieşte, dacă nu sun | 


singurul rămas în viaţă din corpul de elită Moţa-Marin şi mă văd îndreptăţit să 
afirm că prin voia lui Dumnezeu am rămas ca un predestinat spre a rosti 
adevărul celor ce vor adevărul. Ceilalţi, oricine ar fi, indiferent de ce parte s-ar 
afla, ce argumente şi motive invocă, mai devreme sau mai târziu se Vor 
reîntoarce şi ei. Adevărul îi va aduna pe toţi care năzuiesc spre acesta, la acea 


5 - . .” . a E îi A P, NR my: by PE PE il ând la bază 
figunle semeţe ale colonelului Uţă şi Dabija, a generalului Arsenescu, a lui Pun - |Bclie ilie cra st leu, ui ai git Ai eo ct 

Gogu şi Gavnlă, a fraților Amnăuţoiu, a lui Paragină şi mulţi alţii, care au muri LA 
cu arma în mână sau au sfârșit în faţa plutoanelor de execuţie. Ei au înţeles jertfă 
nu pnn impulsuni venite din afară, ci prin dragoste de neam, glie şi Dumnezei 


3 


Ă, tea”. 
«instea sufletească onoarea Și dragos i g 
Şi precizez: încă de la înlocuirea lui Horia Sima de către Forul 


“Legionar, hotărâre la care am aderat şi eu, mi-am propus să nu scriu niciodată 
Î o frază sau să rostesc o vorbă, prin care să-l critic pentru actele pe care ca 
| săvârşit. Speram că într-o zi va avea totuşi forța morală să săvârşească ea a 
"măreț, prin care să se realizeze unitatea şi armonia, aşa după cum a 


Eee mai ales în anii cumpliţi, când ne găseam în temințe şi ţara sub 


comunismului. Sau, acolo, în Apus fiind, să se prezinte în faţa unei instanţe 
nternaţionale şi să-şi asume răspunderea acţiunilor din timpul când Şi-a asumat 
răspunderea Mişcării. Dar n-a fost să fie aşa, a trăit şi s-a sfârşit aşa după cum 
-a înţeles rosturile propriei vieţi. : = 
E Şi mă văd obligat să precizez că nu i-am purtat nici un fel de 
resentimente, făcând cunoscut faptul că, după 1990, mi-a trimis verbal mai 
multe mesaje de împăcare la care am răspuns, că sunt de acord să nză impac 
cu oricine, în limita principiilor etern valabile: adevă, dreptate şi gre Ă 
Dumnezeu ne-a despărţit fără să ne întindem mâna. Rămâne ca îndurarea ui 
să se aştearnă peste sufletele noastre, să aşeze in noi eterna pace, linişte şi 
armonie, în vasta şi dreapta Sa împărăție. ra i E 
Mărturisesc toate acestea, pentru ca generaţiile viitoare să cunoască 
adevărul şi, pe temelia sănătoasă lăsată de Căpitan, să clădească o nouă Dreaptă 
Creştină, în alianţa unei democraţii social-creştine. 
a - Vă mulţumesc şi sper să mai putem deschide şi alte file din 
zbuciumata istorie a generaţiei căreia i-aţi aparţinut. 


Hunedoara, decembne 1996 


Tarcea Mircea, 
preşedinte A.FD PR. Hunedoara 


174 


POST-SCRIPTUM: M-am străduit să răspund fără nici o reticeni Ș 
tuturor întrebănilor ce mi s-au pus de către interlocutorul meu. Atât în închisoare 
cât şi după aceea, am reflectat la toate câte au fost, aşa cum au fost, ţinând | j 
seama şi de opiniile altora, pentru a nu ajunge la concluzii false care d. 
incrimineze pe cineva. Înţeleg spre folosul tuturor celor care au împărtășt & 


Ă 
ă 


acelaşi ideal sau celor care încearcă să desluşească tainele legate de-a lungul | ; 


anilor, a drumunilor parcurse, să rostesc adevărul chiar dacă acesta va fi mă | 
mult sau mai puţin înţeles de unii. O înţeleg ca o ultimă datorie faţă de jertfă 


martirilor noştri. 1 


Doamne, fă ca din suferinţele şi jertfele tuturor să răsară în această țari 


o holdă spirituală din care să se cuminece generaţiile care vin după noi. 


DUMITRU GROZA 


. 


N îi 


175 


ȘERBAN MILCOVEANU: 


Încă nu se ştie cum a ajuns Hona Sima la colaborarea reciproc 
avantajoasă cu Mihai Moruzov”* Obhgaha asumată şi înfăptuită de Hona 
Sima a fost să organizeze şi să dezlănțuie în provincie o anarhie generală 
care să justufice executarea la 30 noiembrie 1938 a lui Corneliu Zelea 
Codreanu ca unică soluţie de menţinere a ordinii publice şi de apărare a 
Siguranţei Statului. Hotărârea de asasinare a lui Corneliu Z. Codreanu a venit 
după Acordul de la Munchen de la 30 septembrie 1938 şi a fost luată într-un 
Consiliu secret de la Palatul Regal la 10 octombrie 1938. La toți le era frică de 
instabilitatea de caracter a lui Carol II şi pentru a-l obliga la menținerea 
hotărârii Mihail Moruzov a organizat prin Honia Sima atentatele, incendule, 


3 bombeleși manifestele, toate fără raționalitate, din luna noiembrie 1938 Idem 


atentatul din 21 septembrie 1939 a fost executat de <<mână legionară>> 
furnizată de Hona Sima sau închiriată de la Horia Sima, dar el a reuşit 
mulțumită cererii ex-regelui Carol II ca Armand Călinescu să-i împrumute 
Cadillacul blindat primit dar din USA și mulțumită ordinului dat de Mihail 
Moruzov şoferului Vasile Joița să stopeze în fața micului obstacol in loc să 
accelreze viteze cât mai departe. Dovadă de organizare a atentatului de către 
Palatul Regal şi Serviciul Secret este că în spatele automobilului cu legionaru 
mergea automobilul cu Ernest Urdăreanu în chip de inspector al cnmei""" 


LE TȚI ICE SETE AI 
Respectăm sublinierele din textele onginale 


"5 Dr Şerban Milcoveanu, Războrul dintre Stat şi Nanune, |. Bucureşti. Tipografia 


Editurii Crater, 1997, p 48 


dt i e cd 


XXX 


' 
[; 


d | 


i 


Pentru săvârşirea actelor anarhice justificatoare [ce au precedat) 
asasinarea lui C. Z. Codreanu] a fost însărcinat Horia Sima, despre care nimeni; 


a | ist | izat şi intală asată ână la stadiul 
la închisoarea Râmnicu Sărat căpitanul dr. Adrian Petrescu, dentist din Buzău, 3. nu s-a sesizat şi dereglarea mintală a fost lăsată a se dezvolta până la sta 
3 de explozie antimorală şi antisocială din toamna 1938. 
membru al Serviciul Secret de Informaţii condus de Mihail Moruzov. Aşa cum 


x pr 
puii: 


care s-a prezentat drept emisar secret al lui Horia Sima şi care, în realitate, era ă 


ne-a declarat dr. Paul Craja, prezent în cabinetul medical, căpitanul dr. Adrian - 
Petrescu a exprimat o cerere de aprobare a <<acțiunii revoluționare>> din ă 
partea lui Hona Sima <<care nu mai poate ține în frâu mulțimile revoltate>> şi 


4 
j 
Și 


Și 


a 


IP [3 [ 


[177 


“Această psihoză paranoia nu vine din senin pe bază de hazard, ci este 
o deviere antimorală şi antisocială a Inteligenţei supusă la supraconcentrare 


| şi solicitată la supra-tensionare. 


Toţi legionarii din epoca aceea 1931-1937 au fost în supra-concentrare 


şi în supra-tenstonare, dar firul s-a rupt şi creierul a explodat numai la Hona 
nu ştia la epoca aceea că este în legătură de complicitate cu Mihail Moruzov, 4 


i j i ifestări nimeni 
Pentru obținerea aprobări actele anarhice de către Corneliu Z. Codreanu a venit E si Într-adevăr, au existat trei mici manifestări premergătoare, dar 


Sima, care dinainte era excepțional la inteligență şi cultură. 


Absolut tot ce a gândit şi tot ce a făcut Horia Sima, din vara 1938, a 


fost inversul firescului, inversul utilului şi inversul raționalului. Psiho-patologia 
explică pentru ce paranoia apare la inteligenți şi nu la proşti, şi la'culți şi nu la 


3 inculți, dar psiho-sociologia nu poate 
Cornehu Z. Codreanu a interzis categonc, ordonând să părăsească Mişcarea - 


legaonară cei în imposibilitatea să rabde şi să aştepte. Dialogul dintre căpitanul 1 


dr. Adnan Petrescu şi Cornehu Z. Codreanu a fost înregistrat de un microfon  - 


ascuns în instalația de asistență dentară" 


*X+ 


explica contagiozitatea: raționării 
antilogice şi executarea deciziilor suicidare în Mişcarea Legionară cu atât de 
mulți şi cu atât de valoroşi intelectuali universitari. 

Lumină s-a făcut foarte târziu. 


E Prima lumină s-a făcut în 1960 în închisoarea Aiud când principalul 


sau colaborator din anii 1938-1940 a dezvăluit rețeaua secretă evident reciproc 


| avantajoasă dintre Horia Sima şi Mihail Moruzov, şeful Serviciului Secret de 
Informații. 


În 1938, Corneliu: Z. Codreanu, ing. Gh. Chme şi preot:.lon 


3 Dumitrescu-Borşa au angajat Mişcarea Legionară într-o bătălie în care victona 


În Mişcarea Legionară, Hona Sima a fost încadrat în 1930 în cuibul 4 3 


fondat de nemuntorul jurist Andre: lonescu şi a fost promovat în 1935 
comandant legionar de către Corneliu Z. Codreanu. În această din urmă 
funcție el era subordonat direct inginerului Gheorghe Clime şi preotului Ion 
Dumitrescu-Borşa, care conduceau partidul <<Totul pentru Ţară>>. 

Excepționala intelhgență şi bogata cultură ale lui Hona Sima nu sunt 
străine şi s-ar putea să fi fost determinante în ce s-a întâmplat începând cu 1938 
cu mintea sa 

Paranoia este o psihoză de hipertrofiere monstruoasă a Eului, care 
astfel înlocuieşte în raționamente şi în decizi. toatelegile societății, toate 
principiile moralei şi chiar întreaga realitate existentă de jur-împrejur 


336 


ldem, Războiul dintre Stat și Nariune. |. Bucureşu. Tipografia Editurii Crater, 
199%, p. 79-80 


urma să fie obţinută prin <<tăcere, suferință ŞI răbdare>>. Aceasta pentru că 
factorul Timp lucra în favoarea Mişcări Legionare şi noile împrejurări militare, 
politice şi economice o arătau drept unică soluție de păstrare a independenţei 
naționale şi de apărare a granițelor etnice. În închisoarea Râmnicu Sărat, spre 
sfârşitul lui octombrie 1938, ing. Gh. Chme a venit la vizitele celulelor noastre 
individuale şi ne-a arătat să citim o circulară a lui Corneliu Z Codreanu. Prima 
frază se referea la responsabilitatea asumată de regele Carol II în aplicarea 
dictaturii şi teroarei şi adoua frază se referea la situația politică a Mişcăni 


| Legionare <<când vor veni să ne caute în închisori şi lagăre>>. 


Ca atare: interesul Mişcărmi Legionare era linişte în afară pe măsura 
'sufennței din lagăre şi închison, iar interesul dictaturii ex-regelui Carol Il erau 
dezordinile şi atentatele care să precipite sfârșitul înfruntării înainte ca 
necesitățile politicii externe să oblige respectiva adaptare în cadre şi în şistem a 
politicii interne SI 


— 


178 


Activitatea anarhică, etichetată <<gimnastica revoluționară>> dn Ş 
noiembne 1938, a fost justificarea necesară pentru împingerea Teroarti Ș 
carliste de la etapa I a lagărelor şi închisonlor la etapa II a asasinării lu € 
Corneliu Z. Codreanu, iar atentatul din 21 septembrie 1939 împotriva i 
primului ministru Armand Călinescu a fost exact ce necesita Teroarea carlistă 


pentru a trece la etapa III a masacrului în lagăre, în închisori şi pe străzi. 


diagnosticul de agent conștient ambiționând şefia prin provocare de vid. 
La fel, mai departe în 1940-1941. 


Insurecția armată făcută de Mişcarea Legionară în noaptea de 34 Ș. 
septembrie 1940 pentru abdicarea regelui Carol II, vinovat de pierderea a trei E 
granițe etnice şi a trei provincii istorice. Această insurecție armată a fos Ș 
organizată de Horia Sima din însărcinarea Comandanților Bunei Vestini şi este 
întrebarea dacă s-a vrut scopul de a determina abdicarea sau s-a vrut un Ș 
spectacol de teatru, justificând primirea şefiei. Revoluția, la fel ca războiul, are 
întotdeauna o singură direcție de atac, şi anume postul de comandă a Ș 
dușmanului. Deci, firesc şi necesar era o concentrare la București, și nuo 
risipire la Braşov şi Constanța, şi un atac asupra Palatului Regal, şi nu asupn & 
câtorva instituții din provincie. Dovadă că Hona Sima n-a crezut în insurecți 
armată şi n-a vrut scopul declarat e faptul că, în dimineaţa de 4 septembne i 


1940, se pregătea să părăsească România şi să treacă clandestin în tentorul | i fi un rău social. Inteligent de la natură şi cultivat prin învățământ, el a avut 


Ș neşansa să facă în 1938 o paranoia explozivă şi care paranoia l-a făcut: 
Ruperea de realitate, confuzia decizulor, plutirea în haos și & 


iresponsabilitatea suicidară au fost mai mult decât evidente pe parcursul celor E 


cedat Unganei. 


127 de zile ale pseudo-guvernănii legionare. 
Eram în <<Noua Ordine Europeană>> 
Adolf Hitler şi Reichul III pregăteau războiul antibolşevic. 


Generalul Ion Antonescu şi filo-englezii din România s-au adaptat 
perfect realității şi în modul cel mai convingător au jucat cartea germanăa i 
ordinii interne, a producției economice, a siguranţei transportunlor şi a 
stabilității sociale. lar Hora Sima, și, prin el, Mişcarea Legionară, au jucat, 
în modul cel mai demonstrativ, cartea engleză, concretizată în lozinca lui W. . j 


Churchill: <<Daţi foc Europei>>. 


[ea] 


d 4 legitimi pentru ceea ce socotea el că trebuie; 


179 


Între Cornelu Z. Codreanu şi Horia Sima diferența este categorică 
În ciuda formelor exterioare şi a modului de exprimare, e! sunt la poli opuși. 


î Aceeaşi Mişcare Legionare într-un fel a fost înțeleasă de Corneliu Codreanu 
și în alt fel exact inversa fost înțeleasă de Horia Sima. Diagnosticul diferențial 
se impune de la sine şi /sforia Românilor va trebui să consemneze existența a 
"E două Mişcări Legionare: una după chipul și asemănarea lu: Corneliu Z 

Absolut tot ce a făcut Hona Sima în 1938 şi 1939 este activitate de E Codreanu şi alt după chipul şi asemănarea lui Horia Sima. Prima până în 
agent provocator, şi atât de evident în scopul de distrugere a Mişcări E î 
Legionare, şi în scopul de exterminare a ierarhiei legionare, încât ar putea depăși E dezamăgire a Națiunii. 
diagnosticul de agent inconştient determinat de paranoia și ar putea obliga E 


1938, ca mare speranță a Națiunii, şi a doua după 1940 ca marea 


[...] 


Explicația nu-i sociologică, ci e psihologică: Corneliu Z Codreanu a 
fost un erou, din categoria martirilor şi mucenicilor, şi Hona Sima a fost un 
paranoic care a făcut inconștient ceea ce conștient n-ar fi făcut”. 


+ 


Considerat individual, Horia Sima este un caz medical!" înainte de a 


a) să identifice Mișcarea Legionară cu propria lui persoană, 
b) să sacrifice viața lui Corneliu Z. Codreanu şi a celorlalți şefi 


 » 1dem, Corneliu Z Codreanu altceva decât Hora Sima. i, Bucureşti. Tipografia 


Editurii Crater. 1996, pp. 38-43 


„9 "Deja în 1941, anchetat de autonităţile antonesciene, lon Zelea Codreanu. tatăl 


Căpitanului. a vorbit despre “pofta bolnavă şi satanică [a lui Horia Sima] de a 
conduce el Legiunea” (vezi Asasinatele de la Jilava..., Snagov şi Strejnicul 26-27 
noiembrie 1940. ediţia a Il-a. Bucureşti. Editura Scnpta. 1992, p. 190) [Nota 
editorului | 


ir a 


19) 


4 


C) să nu aibă scrupule în colaborări”, (să aibă] chiar convenții cu E 
Mihail Moruzov în 1938-1940, cu Heinrich Himmler în 15 septembrie 1940: 3. 
19 ianuane 1941, cu CIA în 21 ianuarie 1941 ca răspuns la lovitura de stată ] 
generalului |. Antonescu, tot cu CIA în evenimentele dintre 1947 şi 1953 E i 
culmea moralității, cu Securitatea din Bucureşti din 1968 în continuare:*s 


Visu 20 oa id 


Cu acelaşi pnlej, lon Zelea Codreanu I-a desemnat, din cadrul Legiunii, “cel mai 


negru, mai cinic şi mai satanic trădător care a existat vreodată pe lume de la Iuda j 


Iscanoteanul încoace”, apoi “uzurpator” şi “mincinos”, aflat “sub inspirația lui & 


Satan” (:bidem. p. 190-191) [Nota editorului]. 


'* Idem, Corneliu Z. Codreanu altceva decât Horia Sima, |. Bucureşti. Tipografia 


Editurii Crater. 1996. p 134-135 


ANEXE DOCUMENTARE 


Documentele anexate, cu excepţia paginilor 


3 memorialistice semnate de Horia Sima, provin în marea lor 
Ş - majoritate din arhivele române şi sunt inedite (păstrate în 
“3 fondurile Arhivelor Naţionale ale României, ale Arhivelor 
“3 Militare Române şi ale Arhivei Serviciului Secret de 
3 Informaţii/SRI - toate din Bucureşti). Numai unele dintre ele fost 


valorificate ori sunt în curs de tipărire. În această situaţie este şi 


' Referatul datat 31 august 1940, semnat de M. Moruzov, care 
“3 atestă indubitabil activitatea informativă a grupului legionar 
3 coordonat de Horia Sima în 1940. Documentul respectiv a fost 
4 - valorificat prin grija istoricului Cristian Troncotă în anul 1996. 

Ș Este lipsit de orice îndoială că, pe măsura descoperirii de noi şi 


noi documente, în arhivele din România şi din străinătate, istoria 
totală şi globală a Mişcării Legionare va putea să fie, în sfârşit, 
reconstituită şi oferită cititorului însetat de adevăr. 

Totul în folosul Adevărului istoric! 


.. ov” 


DD O E E E E 


183 
Anexa | 
1940 - C Citez ă după Horia Sima: De | 
B li A G ul de la Bucureşti”“ bu 


- Aprile-mai 1940: Horia Sima şi grupul legionarilor din Berlin 
pregătesc revenirea în țară, unde trebuia să împiedice continuarea “politicii 
externe funeste” şi care putea avea consecințe tragice pentru România'” 


- 5 mai 1940: Hona Suna şi mai mulți legionari părăsesc Germania, cu 
destinaţia România, prin lugoslavia. 


- 19 mai 1940: După trecerea clandestină a graniței, Hona Sima este 
arestat de jandarmi la Clopodia (județul Timiș) şi depus la Legiunea de Jandarmi 
din Timişoara“, iar apoi, la 21 mai 1940, transportat la Bucureşti“ 


- 21 mai 1940: Horia Sima este introdus la generalul Ion Bengliu*. 
- În aceeaşi zi, tot la Inspectoratul de Jandarmi, Hona Sima se 
întâlneşte cu Mihail Ghelmegeanu, ministrul de Interne" Hona Sima 
precizează că avea de gând să împiedice continuarea onentăni externe a 
Românie: “prin orice mijloace, revoluție, atentat, dacă acestea erau ultimele 


argumente” M. Ghelmegeanu îi declară lui Sima că-l va trece la Siguranță 
pentru anchetă?**. 


1 Surse: Cronologie legionară, Miami Beach, 1992 (colecția “Omul nou”). Horia 
Sima, Sfârșitul unei domnii sângeroase (10 decembrie 1939-6 septembrie 1940), 
ediția a II-a, Miami Beach, 1990 (Colecţia “Omul Nou”). 


2 Horia Sima, Sfârșitul unei domnii sângeroase, p. 172 (declarație a lui Hona Sima 
făcută lui M. Ghelmegeanu, la 21 mai 1940) | 


'» Ibidem, p. 158 
"1 Ibidem. p. 162 
%5 Ibidem. p 170-171. 
% Ibidem. pp 171-175 
Ibidem. p 172. 
"Ibidem, p. 174. 


Y “BI 


| U 4 | 


- În aceeaşi zi, Hona Sima este transferat la sediul Siguranţei din SE 
Bucureşti. 
- 21-25 mai 1940; Hora Sima este condus la şeful Siguranței, Niky - 
Ştefănescu, pe care - în Memoriile sale - îl confundă pentru început cu. 3 
Mihail Moruzov, şeful Serviciului Secret Român”. Memorialistul Horia Sima 
pretinde că abia apoi şi-a dat seama de eroare... Au urmat patru zile de anchetă, Ş 
cu participarea lui Ştefănescu, împreună cu care s-au evocat “tragicele * 
întâmplări legionare” din 1938-1939%. Din cele relatate, Sima i-a spus anume - 
detalu lui Ştefănescu, iar altele nu. A recunoscut, între altele, că C. Z. Codreanu, - 
închis fiind la R. Sărat, a menţinut contactul cu Vasile Christescu în exterior prin - 
d-na Codreanu, de asemenea, Sima a indicat numele unor oameni politici sau + 
militari cu care Legiunea s-a aflat în contacte în 1938-1939 - Al. Vaida: E 
Voievod, generalul Moruzzi, Valer Pop”. Ştefănescu vorbeşte numai în - 


Ştefănescu se exprimă fără reticenţe: “- Aceasta a fost greşala capitală și 
fatală a lui Corneliu Codreanu. Evenimentele nu mai îngăduiau nici o 
temporizare. Regele instaurase regimul său personal. Codreanu n-a înțeles - 
că acest regim nu poate să funcționeze cu el în opoziţie şi în libertate, — 
Regele voia să îl introducă în guvern. Nu exista pentru Codreanu o altă . 
alternativă în acel moment [primăva 1938) decât sau în guvern sau în - 
închisoare. Cum şi-a închipuit Codreanu că o să fie lăsat liber pentru a 
forma un front comun cu luliu Maniu? Aceasta ar fi însemnat 90% din 


Finalmente, Niky Ştefănescu supune lui Horia Sima propunerea de “înțelegere”. 
*- D-le Sima, trebuie să ne înţelegem. Situaţia grea a țării nu mai permite 
să ne sfâșiem între noi. D-ta reprezenți la ora actuală factorul esenţial în 
acţiunea de destindere dintre Rege şi Mișcare..."% De asemenea, îi 
dezvăluie că el ... nu este Mihail Moruzov, spre marea surprindere a 
memonalistului!955 


Ibidem, p. 
» Ibidem, p 

Ibidem, p. 
* Ibidem, p. 
Ibidem, p. 
Ibidem, p 
Ibidem. p. 


177. 
179 
188-189 
191 

190 
194. 
197 


18 


- 26.mai 1940: Horia Sima este prezentat lui Mihail Moruzov. El 


relatează, surprins, ca şi cum nu l-ar fi întâlnit până atunci: “... Auzisem atâtea 


despre Moruzov, dar nimic precis. Realitatea se amesteca cu legenda. In 


"orice caz, pentru legionari întrupa sistemul organizat de: Armand 
* Călinescu pentru distrugerea Mișcării. Simpla evocare a numelui său 


inspira groază... Când a intrat Moruzov, Niky Ştefănescu s-a sculat în 


|. picioare și eu am urmat aceeași mișcare. Am înţeles din comportamentul 


lui că era subalternul lui Moruzov şi nu făcea decât să execute ordinele 


| acestuia. Moruzov mi-a strâns mâna cu un surâs binevoitor. Avea ochi 
4 albaștri, cu câteva șuvițe de păr blond pe cap. Ceea ce m-a izbit din primul 
| moment a fost fața lui lătăreață, aproape turtită; dezvăluind o ascendență 
 davo-mongolă. Figura lui deprimantă contrasta cu înfățișarea elegantă a 
lui Niky Ștefănescu, care avea trăsăturile. regulate şi un aer seniorial. 
termeni extremi: “organizația de pistolari” a lui Sima'2. Despre C. Z. Codreanu, „+; | 


- D-le Sima, am auzit atâtea de d-ta. 
- Mai mult rele decât bune, l-am întrerupt eu. 
- ste adevărat. Ai fost un adversar de talie. Ai fost unicul care a 


Ş ținut în șah întreg sistemul nostru de siguranţă, jCustoaLE polițiile şi 
" jandarmeriile din țară. Acum ne găsim față în față... = In continuare, 
j pretinde Sima; Moruzov s-a interesat despre modul în care era “privit” Carol Il 
' laBerlin. Sima ar fi declarat: “- D-le Moruzov, Regele Carol este rău văzut 
5 la Berlin. Atât asasinarea lui Corneliu: Codreanu cât și masacrele din 
3 septembrie [1939] au provocat puternice reacțiuni care erau pe punctul să 

iți ii i : a : mo 3 
aL Ploaie me beer ee lente e leu E | a fost considerată la Berlin ca o acțiune îndreptată contra politicii externe 


se termine cu o intervehţie militară în România. Prigonirea Gărzii de Fier 


a Germaniei, făcând parte din sistemul de încercuire al ei, preconizat de 


| democrațiile occidentale. Această convingere a fost întprită: prin 
3 acceptarea garanțiilor engleze de către România aprilie 1939]... Cum 
politica Regelui carol a creat grave probleme Reichului, prin acel amestec 


de ostilitate și duplicitate, tare mi-e teamă ca România să nu iasă prost din 
această confruntare, cu hotarele ciuntite. Numai o energică şi imediată 


3 redresarea politicii noastre externe, în sensul unei apropieri de Berlin, ne 


mai poate salva de la catastrofă..." În continuare, Sima este chestionat de 
ce venise clandestin în țară. Liderul legionar ar fi răspuns. “ - N-am căutat să- 


3 miușurez situaţia mea personală, ci să ușurez situația țării. Am văzut că 


Regel nici după campania din Polonia nu renunţă la ostilitatea față de 


% Ibidem. p 198 


ÎŞ n hidem.p 198-199 


9999999 


186 


187 


Germania, ci așteaptă un moment prielnic pentru a se alinia democraţiilor / 
vestice. Nici în primăvara anului 1940 n-am observat o schimbare în 3 arestul Siguranţei, iar prizonierul a avut noi şi noi discuții cu Niky Ştefănescu. 
politica externă a regimului, deși între timp se produsese fulgerătoare 33 Intervine așa-zisa “fază politică” a discuțiilor. Sima este vizitat de C. 
ocupaţie a Danemarcii și Norvegiei. Acuma, incontestabil, se speculează și î Ş Stoicănescu, iar, împreună, au o întâlnire cu Moruzov şi Ştefănescu'* 
se speră că ofensiva germană să fie oprită în Vest. Un alt calcul greșit, 3 Stoicănescu dă asigurări că venise de la Berlin să convingă pe legionarii din țară, 
Concesiunile de ordin economic nu pot compensa o politică clară și 3 inclusiv pe Sima, să contribuie la formarea “frontului intern” ŞI să renunțe la 
categorică alături de Puterile Axei. Ce poate urma, după toate aceste 3 opoziție”. 
tensiuni, decât o ciocnire frontală între Reich și România care va ducela i - Imediat după | iunie 1940, Hona Sima se întâlneşte iarăşi cu M 
disparița României ca Stat independent? Datoria noastră, mi-a spus, 4 i. Moruzov, în prezența lui Niky Ştefănescu Moruzov radia de satisfacție mai ales 
legionarilor liberi din afara țării este să împiedicăm cu orice preț acest E in urma schimbării lui Gngore Gafencu de la conducerea Externelor României, 


deznodământ tragic, făcând orice pentru a răsturna regimul care. |. fiind convins că România se îndrepta deja spre Axă Sima a apreciat doar că 


patronează această politică de sinucidere. Am venit cu gândul de a săvârți 3. era “primul pas”, trebuind să se acţioneze rapid şi decisiv, mai ales că Franta se 
orice, chiar şi un atentat contra Regelui, dacă ar putea servi la evitarta afla în pragul catastrofei“. Atunci, Moruzov se destăinuie: “ - D-le Sima, uite 
catastrofei naționale. Nu m-am sfiit să declar aceasta nici d-lui Ministru 33. de ce am venit acum. Ne-ar interesa să știm cum ai vedea d-ta participarea 
Gheimegeanu'"*. M. Moruzov asigură că Regele, “de multă vreme”, vrea si. Mişcării Legionare la viața politică a țării? În ce condiții s-ar putea face 
reorienteze România pe plan extern, iar factorii de conducere de la Bucureşti FE trecerea de la actualul stadiu de destindere la o colaborare a legionarilor 
doreau ca legionarii “să ajute” ori, cel puțin, să nu mai constituie “un obstacol”, „cu Regele? Nu e destul să ne orientăm spre Axă, ci trebuie să se știe la 
“în acţiunea de apropiere de Axă. Recunosc că situaţia externă este gravi E 


Berlin că toate forțele naționale fac bloc în jurul Regelui" Sima impune 
şi că graniţele țării sunt amenințate. Noi facem apel - se adresează șelul 33. numai să nu i se solicite o declarație semnată pe tema celor ce avea de declarat. 


SRS-ului lui Sima - la patriotismul dv. ca, trecând peste ce a fost, să găsim 3. Moruzov şi Ştefănescu acceptă**, numai cu condiția să nu : se ceară Regelui să 
împreună o modalitate de colaborare pentru a ușura situaţia externăi 3. renunțe la regimul autoritar de guvernare”. Sima cere un nou partid, în locul 
României'**?. Sima ia act de hotărârea Bucureştilor de a se onenta ferm spre “Frontului Renaşterii Naționale”. Legionani ar putea intra în noul partid care 
Axă. Este păcat de timpul pierdut. Atunci, Moruzov observă: “- A existat un E. nu ar mai avea uniformă şi ar avea alte semne distinctive'* Propunerile NES aaa 
moment Codreanu în 1938, care s-a pierdut, Regele preferând teroarea lui E» 
Armand Călinescu”. Sima întrerupe: *- Acum ne aflăm într-un alt moment 
de răscruce, care coincide cu arestarea mea. Nu știu ce veți face cu min, & ; Bi 

i : PP 5 idem, pp. 201-212. 
dar, dacă nu se va realiza un front intern puternic pentru a rezist E 
presiunii externe, ţara va fi ciopârțită și nici regimul nu se va mai pute & Despre colaborarea Hona Sima - Mihail Moruzov, vezi studiul din prezentul volum 
menținea”. Cu aceasta, s-a încheiat prima întâlnirea“ a lui Sima cu * intocmit numai pe bază de documente necunoscute din arhiva SRI şi semnat de 


- In zilele care au urmat s-a imbunătățit regimul lui Horia Sima în 


5 O istoricul Cristi ă 
Moruzov'!. D ricul Cristian Troncotă 
Ibidem. p. 212-213. 
- Ibidem. p.213. 
*% Ibidem, p. 200 "Ibidem 
9. Ibidem, p. 200-201. „E Ibidem 
*% Despre “politica de conciliere” Legiune-regimul lui Carol II, vezi, mai sus, studiul. j * Ibidem. p 214 
istoricului Dragoş Zamfirescu Ibidem 


5 Ibidem, p. 201. 


no 


Ibidem, p. 214-215. 


8 189 


1 s-au părut “rezonabile” lui Moruzov”. În seara respectivă, Sima a fost  oi.: - După 14 iunie 1940 a urmat, în adevăr, punerea în libertate GaUnOI, 
tranportat cu maşina lui Niky Ştefănescu la o adresă particulară din Bucureşti legionari notorii”, au urmat discuţiile lui Sima:cu legionarii, iar, în final, mai 
unde s-a reîntâlnit cu M. Moruzov şi, de asemenea, cu generalul Coroamă. S-au Ș precis la:18 iunie 1940, invitarea sa la Palatul Regal din Bucureşti într-o 
continuat discuțiile despre soluțiile reorganizării politice a țării? 3 audiență chiar la ... Carol II'%. La Palat, Sima a fost primit de Urdăreanu, care-l 
- În zilele următoare, Horia Sima se reîntâlnește cu Niky Ştefănescu (7 . “ anunță că urma “momentul culimnant” din viața sa, ceea ce Sima a acceptat. 
iunie 1940)”, cu M. Ghelmegeanu (la 12 şi 13 iunie 1940) şi, tot la 13 iunie ş Era invitat - a precizat Urdăreanu - să-i prezinte Regelui “programul” său! 
1940, cu Ernest Urdăreanu, ministrul Palatului și, desigur, omul Regelui Carol. :  Reţinem din descrierea făcută de Sima: “... Intră mai întâi Urdăreanu și mă 
I[5. Urdăreanu îi comunică: “- D-le Sima, suntem în preajma unei decizii Ș Anunţă. Intru şi eu.după el și salut pe Rege cu braţul sus, așa cum mi s-a 
grave. Majestatea Sa este dispus să ofere tineretului legionar oportunitates i |. recomandat, adăugând <<Să trăiţi, Majestate>>. Regele se afla la biroul 
să se afirme în viața politică. Majestatea Sa iubeşte tineretul şi v-a apărut. său; aşezat în fundul camerei. Urdăreanu se retrage. Regeşe îmi face semn 
cât a putut. Dar au intervenit anumite situații când nu s-a mai putut 3 să mă apropriu de biroul său, aşezat fundul camerei, şi să iau loc peun 
opune acelara care reclamau măsuri energice”, Legionarii au dosti 3 scaun din faţa lui. Ne privim un minut. O figură cuceritoare şi amabilă. 
chemaţi, prin Sima, că contribuie la “salvarea Țării şi a Tronului”. Îi oferă lui 5. Ochi albaștri, părul blond și buclat. Incă tânăr. Un om în floarea vârstei. 
Sima să fie pus în libertate, iar acesta - ignorând ceea ce îndeplinise Regele: E Surâde ca să-mi dezarmeze timiditatea, iar eu fac eforturi ca să topesc 
Asasin în 1938-1939 pe seama legionarilor - s-a angajat purs şi simplu: “- D-l4 3 ghiața dintre noi. Regele e clam. Scoate o ţigară şi o aprinde tacticos. Nici 
Ministru, nu veți regreta niciodată. Eu îmi mențin angajamentele luate, Ș | eu.nu mă las mai prejos. Îl privesc în ochi, fără să dau semne de 
Dar vă rog și pe dv. Să întreprindeți toți paşii necesari și cât mai în grabă nervozitate. Aştept să deschidă el vorba. 
pentru a înlesni integrarea României în Axă. Sunteţi informat dt . - Ei, ce ai să-mi spui,d-le Sima. la de la început lucrurile. 
concepția mea de politică internă şi externă şi nu aştept decât momentul A |. + l-am vorbit aproape două ore. M-a ascultat neclintit. Ca o statuie. 
când, odată liber, să pot lucra cu tot elanul pentru aplicarea acestor 4 Din când în când câte o observație, la care replicam. M-a lăsat să-mi 
acorduri”””. Rezultă cât de colo inabilitatea lui Sima ca memorialist. 'e] 3. descarc tot sufletul[...] Am început cu lupta mea şi cu atitudinea mea față 


ai 
1 


vorbeşte de nişte “acorduri” cu oamenii Regelui Carol II, deci cu asasinii lui 3 
Codreanu și ai camarazilor săi!!! Rezultatul celor realizate prin compromis s-a E 


văzut imediat: în seara aceleiaşi zile, de 13 iunie 1940, Horia Sima a fost pus în - 
bertate””* .. Urmau toți ceilalți legionari, inclusiv din lagăre şi închisori, prin | 


“deel. 
ş - Majestate, ştiţi că am fost un mare duşman al Majestății 
|. Voastre. Astăzi împrejurările reclamă să fim împreună, pentru a ne putea 
" salva țara, amenințată la hotare. 


Regele a dat din cap. l-am făcut apoi un istoric al Legiunii până 
la prigoana din 1938. 

- Eu v-am apărat, a observat Regele, dar Codreanu a refuzat să 
colaboreze cu mine. Și apoi, când ați început să faceți acte de teroare, nu 
v-am mai putut apăra. 

Nu puteam să-l contrazic, arătându-i că prigoana a început în 
1938, când nu se săvârșise nici un act de violență. Și atunci am deviat 
Atenţia spre Armand Călinescu. 


decrete de grațiere succesive. 


Ibidem. p. 215. 
Ibidem, p. 216 şi urm. 
Ibidem. p. 219. 
Ibidem, pp. 221-223. 
Ibidem, p. 223. 
Ibidem. 

Ibidem, p. 224. 
Ibidem, p. 224-225. 


| Ibidem. pp 226-244 
* Ibidem. p 245 şi urm 
Ibidem, p 247 


- - = . 


190 


- Cred că responsabilul principal pentru cele întâmplate este [| 
Armand Călinescu, care a împiedicat sistematic orice contact al Mișcării Ş 
cu Majestatea Voastră. Toată cariera politică a lui Armand Călinescu era Ş 


strâns legată de prigonirea Mişcării Legionare și aceasta din 1933. Dacă 


viața constituțională s-ar fi desfășurat normal, Armand Călinescu ar fi i 
rămas o figură periferică a politicii româneşti. Dar interesele lui Armand $ 
Călinescu și ale Majestății Voastre nu coincideau. Călinescu era un 4 
aventurier politic. În vreme ce el voia să extragă din prigonirea Mişcării | 
maximum de avantagii pentru sine, Majestatea Voastră reprezentați & 
permanenţele națiunii, care sunt pe deasupra oricăror contingențe politice. Ş 
Armand Călinescu a creat această stare de tensiune între Coroană și Țară, 
pentru. a demonstra Majestății Voastre că prezența lui în fruntea 
guvernului este indispensabilă, atât pentru securitatea personală 2 $ 
Majestății Voastre cât și pentru garantarea Tronului. "E 

Diagnosticul meu nu era exact. Separaţia de răspunderi nu era 
reală, dar interpretarea dată de mine asupra evenimentelor a înregistrat-o | 
cu satisfacție..."*? În continuare, Sima a insistat asupra politicii externe, cerând E 
apropierea necondiționată de Berlin, pent ca România să se sustragă Ş 
“apetitului sovietic” Aici intervine Regele: “ - Acum vedeţi că tot într-acolo 3 
mergem. Orientarea spre Axă a devenit politica mea. Dar trebuie să nt Ş. se inscrie în Partidul Națiunii, creat în ajun=*: 
prezentăm în bloc în fața străinătății””"”. Mai departe, Sima a expus Regelu 
“teoria noului partid”. Regele cere ajutorul “tineretului”, pentru că “nu avea 


334 


oameni”, “vechea generație” î 


1 decepționase”*. Sima revine, făcându-l 


responsabil de toate pe Armand Călinescu. Regele acceptă: *...- Bine, d-k 8 la Educaţia Naţională în guvernul condus de Gh. Tătărescu:%, 


Sima. Mă bucur de dispoziția legionarilor de a intra în ordine și dea 3 
colabora cu regimul. Voi proceda la constituirea noului partid şi aceasta | E 
foarte curând**. Dar un lucru să ştiţi: Eu sunt șeful vostru. “ță 
Nu mi-am dat seama atunci la ce se gândea el. i 
- Bineînţeles, Majestate. Nu poate fi altcineva șeful acestei țări Ș 
decât Majestatea Voastră. Şi acum îmi îngăduiți şi mie o rugăminte. Mai; 
sunt legionari în închisori. Ar trebui grațiați şi aceștia..." Regele a promis 
E "Ibidem. p.250. 


2 Ibidem, p. 241-248. 
% Ibidem, p. 248-249 
4 Ibidem. p. 249 


385 


* Hona Sima. Sfârşitul unei domnii sângeroase, p. 249 


- Antonescu'*%; 


La 21 iunie 1940 s-a semnat decretul-regal pentru crearea Partidului Națiunii. $ 


— - mină Dani ui 2 Pg iati 


191 


grațierea legionarilor. Astfel, audiența s-a terminat. Sima revine în cabinetul lui 
Urdăreanu: * - Ei, ce spui, d-le Sima? Ce impresie ţi-a făcut Majestatea Sa 
Regele? - D-le Ministru, sunt copleșit. Mai întâi, tinerețea lui. Apoi, 


judecata lui clară. Apoi, libertatea de care m-am bucurat pentru a-i 
” expune toate problemele, inclusiv cele mai dificile. E un om de înțeles. Sunt 
Ș copleșit. N-am să uit niciodată acest moment. Trebuie să facem totul, şi 

"dv, și noi, ca să salvăm situația regelui, ca garant al unității și 


independenţei naționale. 
In acel moment vorbeam încă răpit de convorbirea ce-am avut-o. 


” Regele Carol era un om încântător, o personalitate fascinantă. De o vastă 
> cultură, perfect cunoscător al mecanismului statal și de o inteligență 
. superioară tuturor oamenilor politici ai României pe care i-am cunoscut 


mai târziu. 

Mă gândeam atunci ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi avut loc 
întâlnirea dintre Rege și Căpitan?...”»” = 

- Într-adevăr, după cum este bine cunoscut şi stabilit de istorici, după 
18 iunie 1940 a urmat acţiunea lui Hona Sima pentru “salvarea” Regelui 
Carol II. A s-a concretizat între altele în 


- 23 iunie 1940: Apelul lu: Sima către legionari pentru a 
- 27 iunie 1940; întâlnirea lu: Sima cu generalul lon 


- 28 iunie 1940: numirea lui: Sima ca subsecretar de stat 


- 2 iulie 1940: căderea guvernului Gh. Tătărescu; 
- 3 iulie 1940: formarea cabinetului 1. Gigurtu, cu Horia 


« Sima titular la Culte şi Arte şi alți legionari la diverse departamente (Vasile 
> Noveanu şi A. Bidian)"; 


- 7 iulie 1940; demisia lui Hona Sima din noul guvern*?. 


"Ibidem, p. 255. 
Ibidem. p. 277 şi urm. 
Ibidem. p. 282. 


-»! Ibidem. p 292. 


Ibidem. p. 299 şi urm. 


79 9 * 


- 16 august 1940; Hona Sima din nou în audiențăh i 


Regele-Asasin Carol Il'*, solicitând, de data aceasta, să i se încredințezt 


formarea unui guvern. De remarcat că aranjarea vizitei s-a realizat Şi prin M. 
Moruzov!** 


Legionare! 


2 Ibidem, p. 337 şi urm 
9 Ibidem. p 338. 


i 3 | 
- A urmat, în sfârşit, după dictatul de la Viena din 30 su zUsi 1940, j E 54| 
declanşarea revoluției legionare în septembrie 1940, în care Horia Sima . 


jucat rolul cunoscut și s-a autopropulsat Comandant al. Mișcării i 


PITT ss... 


Anexa 2 
4 LLă | a ş IE a 
B ste 
; = € HI - 9 
$, . A ' 2: = - i. . A . Fa - [i 
General |. Antonescu: [. ] Viaţa mea a fost un calvar pe timpul acestor 


” 5:luni, pentru că. tot ce. clădeam ziua în timpul nopții: era+dărâmat: de 
- neînțelegerea oamenilor cu care am fost nevoit să pornesc 'la.drum. Țara 
întreagă s-a mirat că generalul Antonescu a făcut, la-6 septembne, pasul pe care 


l-a făcut. Cred.că nu este nevoie să-l explic în fața dv. Am explicat aceasta în 
faţa țării. N-am putut spune totul deocamdată: Dar am tratat această problemă 
de politică internă a neamului românesc ca un-doctor, care tratează un bolnav 


SI erav Am socotit că neamul românesc suferea de:o boală: gravă. Poporul 


românesc, aproape în unanimitatea, lui - şi mă găseam şi eu printre aceştia, 
luase partea celor care se găseau într-o pngoană groaznică. Mişcarea legionară 
avea părți bune; care intrau în structura mea sufletească şi credeam că luptă cu 


33 patnotisin, cu fanatism, pentru naționalism, pentru cinste şi pentnu ordine, şi, în 


realitate, au [legionarii] luptat în sens contrar. 
Desigur. că în această Mişcare Legionară, al cănu ar Sase de 


la elita nahunn până la ultimul țăran, s-au; găsit elemente foarte bune, care au 
„ fost însă invadate şi copleşite în ultimul timp de cele mai: rele elemente ale 
' neamului românesc, deoarece conducerea Mişcării legionare a găsit de cuvintță, 


la 6: septembrie, să deschidă porțile celor de jos:şi să închidă aceste porți celor 
de sus, elitelor. În acest fel, Mişcarea a fost invadată de puhoiul care vine din 
stradă: Am atras atenția conducătorilor Mişcări asupra pencolului pe care îl 
prezenta această atitudine şi pentru Legiune, şi pentru Guvern; şi. pentru Stat, 
dar toată lupta mea a fost zadarnică, pentru că erau cu totul inconştienți sau 


erau de rea-credință on, mai bine zis, şi una, şi alta. 


Dec, am fost nevoit să merg, la 6;septembne, cu Ea ineai pentru că 
așa voia țara Dacă atunci aş fi făcut un guvern.de uniune națională; pentru că 
aşa cereau interesele țări, aş fi anuncat țara într-un război civil. 

A fost o luptă foarte apngă între mine şi Hona Sima, ca să dau Statului 
Legionar titulatura <<Stat Naponal Legionar>>. Hona Sima voia să- spunem 
numa! <<Stat Legionar>> Nu mi-am dat seama atunci că omul acesta era de 


194 


structură internațională”, dar acum găsesc explicațiunea acestei rezistenţe pe j 


tare am întâlnit-o la el şi la toată conducerea legionară în zilele de 5, 6 şi 7 
septembne anul trecut. 


N-am făcut guvernul pe care l-am alcătuit acum'* la 27 noiembrie - 
adică atunci când s-au produs odioasele crime, şi în special cea mai odioasă pe . 


care o va înregistra istoria neamului nostru: uciderea mişelească a profesonlor 


Nicolae Iorga şi Virgil Madgearu -, n-am făcut atunci acest guvern pentru că, * 


în acel moment, era, din nenorocire, o mistică: majontatea populaţiuni: noastre 
aproba aceste masacre, pentru că spunea că pedeapsa era mentată. Deşi eram 


împins atunci de forțele creatoare ale națiunii către un guvem de militari, am $ 


găsit, totuşi, că nu este momentul pentru aceasta. Cunoşteam situațiunea şi-mi 
spuneam că vor ajunge, la un moment dat, când se vor uza total în fața opiniei 
publice şi va veni divorțul dintre mine şi ei; nu mi-am închipuit însă că acest 
divorţ se va lichida printr-o tragedie pentru neamul acesta. 

Dar, s-a sfârşit. Eu sunt hotărât, mai mult decât oricând, să duc lupta 
care mi-a căzut pe umeri pentru salvarea acestui neam. Nu voi cunoaşte piedică 
şi nu mă voi opri înaintea nici unei greutăți, pentru a pune ordine în toată țara, 
pentru a pune toată lumea la muncă, căci numai astfel putem îndrepta ţara și o 
putem salva. 

Vă pot spune - şi este chiar un avertisment grav pe care vi-l dau - că 
țara aceasta, dacă în lupta odioasă care s-a deschis între mine şi legionari şi între 
legionari şi Statul Român, dacă s-ar fi lichidat [sfârşit] în avantajul legionarilor, 


țara aceasta n-ar fi fost la discreţia lor, ci la discreţia germanilor şi am fi avul 3 


protectorat german = 
Vă pot adăuga că d-l [Manfred von] Killinger, ministrul Germaniei, a 


E 
K 


JI 


p 
ÎN 


E 


195 


Marcel-Dumitru Ciucă, Aurelan Teodorescu şi Bogdan Florin Popovici, 
Bucureşti, 1998, pp 89-91) 


Sia ăi Asi 


[+] 

General lon Antonescu: Am dat instrucțiuni, ieri, în această privință 
nu trebuiesc arestați toți foştii prefecți. Chiar şi cei care s-au baricadat în 
Prefectuni au făcut aşa pentru că au primit ordine de la Horia Sima - deşi Hona 
Sima depusese şi el jurământ înaintea mea şi eu eram şeful regimului legionar, 
de care, mai întâi, trebuiau să asculte prefecții. 

Trebuiesc arestați, mai cu seamă, oamenii care au făcut Jafun [...] Nu 
trebuie să ținem oameni nevinovați în condiții detestabile, pentru că îi omorâm 
noi. Ce interes avem să ținem atâtți români arestați! A fost un vânt de nebunie 
care a bântuit toată țara [...] 


(ibidem, p. 107) 


Şedi C iliului de Cabi j âmbătă. 8 fel . 


[..] 
General C. Niculescu: D-le general, ma: putem lăsa portrele lu: Hona 


” Sima? 


venit la mine şi mi-a spus. <<Din ordin vă comunic că, dacă dv. Dispăreţi, dintr- 


o cauză sau alta, nu se ştie ce se va întâmpla cu neamul românesc şi vă rogsă SE un text scns la maşină. E <<testamentul lui>> în care spune: <<Suntem puțini, 


luaţi toate măsurile de pază, ca să nu vă gândiţi numai la persoana dv, ci la 
Statul Român, la soarta lui>> 


înainte de toate, eu sunt un român, un cetățean al acestei țări şi mă doare când | 
aud că existența unui neam depinde de o singură persoană [...] 


(Arhivele Naţionale ale României, Sienogramele şedinţelor Consiliului | 


"5 Mai precis intenaționalistă! 
'% La 27 ianuaric 1941 


și 
e. 
fi 


General lon Antonescu: Pe acestea să le scoateţi afară Încetul cu 
incetul, vor dispare şi acelea ale lui (C. Z.] Codreanu 
General Em. Leoveanu. Am găsit sub un portre mare al lu: Codreanu 


“ Armată este multă, dar nu trebuie să ne lăsăm. vom triumfa>> Dedsubt e 


ke 


i 


"3 semnătura lui Codreanu. 
Acesta este un lucru care poate flata pe cineva, dar pe mine nu, căci, 


General lon Antonescu: Trebuie căutat autorul, cu toată energia, şi 
prins. De asemenea, să fie prinşi cei care răspândesc manifeste comunist. Toată 
chestiunea este să vă organizați impreună, Poliția, Jandarmena şi Armata. Să 
pnndem câțiva vinovați şi să vedeți dv dacă mai lansează cineva vreun manifest 


i [..] 


de Miniştri. Guvernarea lon Antonescu, Il, lamuarie-martie 1941, ediție Ş 


| 


(ibidem, p 205). 


Sint Cpusiiului de Ministri d ia ebriiel9 


6 


RI Ș i 
General lon Antonescu: Probabil că l-a dat [ordinul “privind 


concentrarea legionanlor] Miha: Antonescu. Vom discuta azi după-amiază 
problema. Legionarul este uncetățean care aredrepturi şi datorii în Stat. Aceste 


obligați de concentrare trebuie să fie normale, ca şi pentru ceilalți cetățeni. Eu 
nu recurg la metodele Regelui Carol [al II-lea], n-am nevoie de aceasta. Dacă 


țara vrea dezordine, s-o arate: prin plebiscit. Dacă țara spune: <<Vrem pe Hona ! 
Sima şi pe cutare>>, foarte bine; să vie Horia Sima. Informaţiile mele sunt că 


A 


27 NCN vru iai 


nu ştiu câți la sută vor voi pe Hona Sima. Nu că mă pun în paralelă cu Hona Î 
Sima, dar în principiu, căci, dacă învingea Hona Sima, astăzi Ţara Românească - 
era total pierdută. Unguri ar fi ocupat Transilvania - şi de aceea n-au vrut să i 
trateze până acum cheshunea refugiaților -, ruşii ar fi ocupat Moldova şi nemții - j 


Muntenia. A fost o explozie a națiunii întregi, care trebuia să vină. A venit, dar 
acum am terminati ..) 


(ibidem, p. 380) 


. .p. 


E] 
General |. Popescu: În legătură cu plebiscitul, sunt unele curente, 


foarte reduse, care vor să provoace să nu se ia parte la vot. : 


General lon Antonescu: Foarte bine. Găsiţi pe vinovați şi aplicaţi legea 


Dacă națiunea aceasta se pretează la astfel de lucruri, eu fac un alt plebiscit, ; 


spun. <<Eu mă retrag şi desemnaţi persoana care să-mi ia locul>>. Eu nu cer 


nimănui nimic: Ce se scne acum în gazetă nu este pus la cale de mine Eunu - 


plătesc ziarelor nici un ban. Dacă națiunea nu vrea pe generalul Antonescu, voi 
spune: <<Desemnaţi pe cine vreţi, pe [Iuliu] Maniu, pe Hona Sima, pe Zelea 
Codreanu sau pe cine ştie ce tâlhar de om. Eu mă dau la o parte>> 
sai a 5 
e: Dintre rebel importanți au mai rămas să fie 
punşi 36 a Pisa ae : 
General lon Antonescu Nu sunt fugiți! | 
General Radu Gherghe: Afară de [N ] Pătraşcu, cred că ceilalți, nu, 


după informaţiile mele 


General lon Antonescu: Nici Hona Sima nu este fugit 


Îi: î 

General Radu Gherghe: Nu. Dispun de fonduri „enorme şi au în 
sprijinul lor o mână de fanatici sau alți interesaţi, pentru că sunt foarte bine 
plătiți. : 

General Rodng Modreanu: Nu ştiu cu legaţuile... 
it General lon Antonescu: Cred că este exclus în ce pnveşte Legația 
Germaniei și a Italiei, iar Legația Japoniei nu cred să facă treaba aceasta. Legația 
germană şi italiană şi-au luat angajamentul în fața mea şi, dacă îi prind, sar. Au 
venit ordine foarte categorice referitoare la atitudinea lor în această chestiune 
Toate sunt zvonuri pe care le lansează cei interesați, dar nu este nici un dubiu 
în această privință Au veni dispoziții şi de la Hitler, şi de la Ribbentrop, şi de 
la Goenng. . a 
General Rodng Modreanu: Dar tratările ce le-au avut, în [strada] C 
A. Rosetti. 21, cu delegații german”?  : 

General lon Antonescu: Când? 

General Rodrig Modreanu: Săptămâna trecută 

„ General lon Antonescu: Nu există. | 
General Rodrig Modreanu. Am data precisă, numărul maşinu şi cine 

a intrat şi a vorbit ia 

General lon Antonescu: Cui i-ai dat aceasta” 

General Rodng Modreanu: Lui [Eugen] Cnstescu 

General lon Antonescu: Cristescu se ocupă de Serviciul Special de 
Informaţii în afară [de ţară). El este pentru contraspionaj. Trebuie să o dai aici, 
la Siguranță şi la prefectul Poliție: Capitalei. Să ie: d-ta, d-le prefect, însemnare 
şi să 1ei chestiunea aceasta 

Sunt unii [legionan) adăpostiți la ei [la nemți], aici, dar pe aceştia îi ştiu 
pe nume, mi i-a dat Legația germană. Îi trimit în Germania, în afară de [V ] 
Trifa, care rămâne aici. Am convenit să fie tnmişi în lagăre, unde le urmănm 
activitatea. Ştiu şi în ce case sunt. _ 

General Rodng Modreanu: N-am ştiut acest lucru 

General lon Antonescu Am informaţi că Hona Sima se găseşte în 
țară 
General Rodng Modreanu. Este în Bucureşti, căci aici se poate 


ascunde foarte bine 


[...] 


(1bidem. pp. 461-462, 478-479). 


rr 


198 


Nichifor Crainic: Mi s-a spus că acest patnmoniu legionar este . 


cumpărat cu banii Statului 


General lon Antonescu: l-amdat Legiunii 50 milioane [lei] din banii - 
Statului, 220 milioane din banii Străjii Țării, care erau tot banii Statului, şi apoi - 
alții. L-am chemat pe Horia Sima şi i-am spus: <<Îţi dau bani de la Stat, să fie Î 
mânuiţi cu control. Sunt informat că se petrec nereguli şi în scurtă vreme voi - 


tnmite un control>>. 
Am urmănt această chestiune şi am văzut că Horia Sima nu a ţinut 


seamă de acest semnal de alarmă al meu. În ianuarie [1941] l-am chemat din - 


nou Şi i-am spus: <<A venit sorocul. Voi trimite control, care va fi foarte sever 


şi toți cei care au mânuit neregulat banii Statului vor trage consecinţele. Eu nu ; 


pot acuza pe cei din trecut [de sub regimul Carol II] şi să-i acoper pe cei din 
prezent, care mânuiescu şi mai neregulat banii>>. Şi cred că una din cauzele 


care a grăbit acțiunea lor de revoltă [din 21-23 ianuarie 1941] a fost aceasta, ca î 


şi cealaltă, când i-am ameninţat cu plebiscitul, ca țara să aleagă între generalul 
Antonescu şi linia lui [a lui Hona Sima] şi sistemul legionar şi linia lui [...] 


(ibidem, p. 587). 
 Sedi Consiliului de Ministri d i. 18 ie 1941: 
E) 


General lon Antonescu: Dacă s-ar lua în considerare toate zvonunle 3 
care circulă, ar trebui ca în fiecare zi să umplem paginile tuturor gazetelor cu * 
comunicatele Preşedinției. Eu tratez cu Mişcarea Legionară! Tratez cu toți î 
oamenii cumsecade. Îmi trebuie un reazim, pentru că nu pot să mă sprijin numai & 


pe Armată şi pe plebiscit. Îi trebuie Statului acestuia o structură politică. Şi, dacă 


eu nu vreau să-mi formez un partid politic, trebuie totuşi să constitui o structură Ș 
Statului. Din ce se va compune această structură”? Din toate elementele bune ale 


nației, care vor voi să vie să colaboreze. Pe cei care nu vor voi să vie îi voi forța 
cu Legea muncii, obligatone. Dacă X poate să facă ceva şi nu vrea să dea nici 


un concurs Statului, va fi silit s-o facă. Sunt oameni care refuză să-şi dea - 


concursul, nu pentru că nu vor să colaboreze cu generalul Antonescu, ci din 


laşitate, pentru că nu ştiu ce se va întâmpla mâine. E tragic, e ruşinos, dar așa 


este 


199 


Pe când Regele Carol [al II-lea) era ascultat de foştii oameni politici, 
care i se supuneau ca nişte sclavi, pentru că le era frică să nu fie scoşi din 
Consiliile de Administraţie, eu n-am persecutat pe nimeni, nici pe cei care au 
votat contra mea, nici pe ceilalți dinainte: n-am urmănit pe nimeni. 

[. .] Un organism politic trebuie constituit în țara aceasta. Tratez cu 
legionarii! Tratez cu toate elementele bune, dintre care unele au fost ținute în 
umbră chiar de Hona Sima, pentru că aveau altă mentalitate, altă cultură şi altă 
structură morală şi urmau alt drum decât acela care s-a urmat Oamenii aceştia 


"dece să fie îndepărtați? 


[...] 


(ibidem, p 633) 


GARDA DE FIER 


Avem credinţa nestrămutată în 
ŞI în tine, Căpitane, Ș 


victoria Legiunii 
de aceea vom învinge! 


Ce este Garda de Fier ? 


Garda de Fier este cea mai tânără organizație de România şi, totuşi, cea Ș 


mai puternică din punct de vedere al conducerii, 


Ea a luat naştere în închisoarea Văcăreşti în timpul când şeful Legiunii ă 
impreună cu ceilal şase conducători sufereau consecințele perversităţii 
conducătonlor țări. Numirea de “Legiunea Arhanghelul Mihail” a fost luată - 


după icoana Sf. Arhanghel! Mihail din Mănăstirea închisorii 


In 1929 capătă subnumurea de Garda de Fier, care nu este altceva decât 4 
avangarda de luptă a Lemuunn. Ea a fost desființată de două ori. odată sub 
Naţonal- Țărămști în 1930 ŞI, a doua oară, sub guvernul lorga-Argetoianu la 3 


7 marte 1932. Aceste desființări au fost găsite ilegale de către Justiția Ţării 
In 193.1 ne-am prezentat pentru prima oară în alegen generale. 


Atunci am căpătat încrederea a 36 000 de cetățeni creştini, fără să luăm . 


vreun loc în Parlament 

După trei luni, în septembne 1931 se fac alegeri parțiale la Neamj, 
unde am bătut cu spiritul nostru de vitejie legionară toate partidele politice cu 
o majoritate zdrobitoare de 11 000 votun, trimițând în Parlamentul Ţări pe 
şeful Legiunn Cornehu Zelea Codreanu 

Imediat, după cinci luni, avem o a doua alegere parțială la Tutova 
Acolo batem iarăşi toate parndele cu aproape 6 000 votun, tnmițând în 
Parlament pe vajnicul luptător prof. lon Zelea Codreanu 


2U 


In alegenle generale ce au urmat în iule 1932; căpătăm, în cele 36 de - 
judeţe în care am candidaţ, încrederea a 73. 000 cetăţeni, trimițând de astă dată 
in Parlament cinci deputați: pe Căpitanul nostru Corneliu Codreanu, deputat de 
Cahul, prof. lon Zelea-Codreanu, deputat de Tutova, Mihail Stelescu, deputat 
de Covurlui, Nuţu Eşanu, deputat de Neamţ, şi col. Neculce, deputat de 
Suceava. : i arati 
kii Semnul sub care ne-am prezentat în alegen este... 
LL 


ILI (Trei linu orizontale peste care sunt trecute trei inu verticale) 


„+ Bazată pe disciphnă şi ierarhie, organizația noastră tinde să cupnndă 
toate masele populare, nefăcând diferența. de clasă socială. 

Garda de Fier este aceea care va aduce la îndeplinire crearea unui nou 
stat, purificat, în care să domnească omul capabil şi muncitor. = fa 

Ea nu face diferență între plugar, muncitor, profesionist. liber sau altă 
ramură de activitate. Toţi sunt egali în dreptunle pe care le cucereşte fiecare pnn 
munca propne : 

Garda de Fier face o singură diferență şi numai una |. omul capabil, 
productiv în latura brută sau intelectuală şi 2. omul neproductiv, intermediarul 
sau speculantul. oa : 

Pnmul se va ridica după puterea lui de energie şi muncă cinstită. 

La urmă nimeni nu-i va putea contesta dreptunle câştigate 

Al doilea va îi distrus prin evoluție. : 

Garda de Fier este o armată nouă, cu sistem nou de organizare şi cu 
principii noi de luptă şi face apel la toate elementele neamului. 

Statul Legionar se va forma din oameni hotărâți şi va low fără milă în 
cei ce vor căuta să ne submineze. 

Legionarii trebuie să fie productivi. şi creaton. 

Garda de Fier va introduce pedeapsa cu moartea pentru toți trădătoru 
şi toți şnapanii care au defraudat statul 

Va desființa partidele pohtice 

Va reînwa adevărata morală creştină punficând Bisenca 

Va desființa Parlamentul [..., înlocuindu-l cu altul după sistemul] 
corporativ gratuit i. 

Va stârpi societănle secrete - Franemasonena - care lucrează în contra 
intereselor României 


O. — — —_ — . 


202 203 

Va distruge lupta de clasă. In vitorul Stat Legionar toate clasele vor 
conlucra pentru a realiza o Românie înnoită şi fenicită. 

Va distruge capitalul parazit şi străin, integrând un capital productiv și 
românesc. 

“Statul Legionar va crea o aristocrațiune nouă, aristocrațiunea muncii, 
a cinstei şi a geniului” Comuniştii spun că suntem o grupare a boienlor şi a 
burghezilor. Voi însă să ştiţi că grupele legionare active şi cele care determină 
organizația noastră nu sunt formate decât din muncitoni nevoiaşi şi țăranii care 
duc amarul vremurilor de astăzi așteptând de la Garda de Fier o reînoire a vieţii, 
noi nu făgăduim nimic nimănui. Fiecare se va ridica prin capabilitatea lui de 
lucru. 


Să fu om de acțiune. Oamenii îndoielnici n-au ce căuta între noi. Cu 
o sută de oameni hotărâți să se sacrifice poți învinge mai repede, decât cu o mie 
de oameni îndoielnici. 


Căpitanul 


Conducătorul Gărzn de Fier este Corneliu Zelea Codreanu. El este 
exponentul decisiv izvorât din zbuciumul nevoilor de după război. Sacrificiul de 
sine, abnegația de care a dat dovadă o cunosc cu toții. Zilele de închisoare ce le- 
a făcut, fără să fie condamnat vreodată, nu le-a făcut decât pentru nevoiaşi, 
pentru dezrobirea oropsiților. 

A fost închis la Galata-laşi, Focşani, Văcăreşti şi în multe alte temnițe 
EI este omul cu voința fermă, omul dinamic, omul acțiunilor, nu al vorbelor 
Vorba este pentru cei slabi care nu au alt mijloc de apărare 

Autontatea lui e cunoscută, firească de altfel, şi izvorâtă din mişcănle 
naționaliste pe care le-a condus după război. 

Printre fruntaşi sunt. profesor lon Zelea Codreanu, Cnstache Solomon 
profesor universitar, T. Brăileanu, lon Moţa, avocat; Ihe Gârneaţă, Sa. 
Corneliu Georgescu, Radu Mironovici, inginer loan Blanaru; preot rr: 
Dumitrescu, loan Banea, licențiat în Drept; doctorand în Medicină Victor 


Silaghe, avocat Mihai Stelescu; Neculai Totu, Traian Cotgă;, Tănase Antoche 
mesenaş etc. 


Statul Legionar va fi format din marea săracă, vom fi frați la bine şi la 
rău. ““Toţi vor mânca aceeaşi pâine neagră şi aceeaşi masă săracă pe care o 
mănâncă muncitorul, căci unii trăiesc cu şampanie şi icre negre, iar alții n-au nici 
măcar mămăligă” 
Comerțului i se va da altă turnătură decât cea de astăzi. Activitatea 
speculativă pe care o practică toate magazinele cu patroni jidovi a ajuns la Î 
marginea răbdări. 
Comercianții creştini sunt concurați cu neruşinare de către jdovw. 
Astfel, încetul cu încetul au început să dispară pieţele şi magazinele cura! ! 
româneşti. Prin întronarea regimului nou preconizat de Garda de Fier, comerțul ! 
românesc va lua aceeași extindere ca în trecut. E destul să pomenim că pe strada 
Lipscani acum cincizeci de ani, toate magazinele vestite ale hpscamlor erau 
româneşti, astăzi nu vei găsi decât cel mult trei, restul toate jidoveşti 
Mizeria cuprinde tot mai mult pe muncitoni şi țărani. 
Regimul democratic de astăzi i-a adus la sapă de lemn. 
N-aveţi decât să treceţi pe la marginea oraşelor ca să vedeți cum trăiesc i 
cei nevoiaşi [...] 4 
Garda de Fier este nepătată. Deci să fii mândru că intri în această | 
organizație. i 
Dacă vrei să vii între noi trebuie să fi convins de acțiunea noastră. Să ! 
speri în reinvierea Patnei. 
Să fi viteaz şi om capabil de orice sacrificiu. Căci interesele Legiunii 
sunt ale noastre ale tuturora. 
Să fii hotărât Legionani să fie un zid de neînvins. Duşmanii să se 
teamă de tine. 


Spiritul organizației 


Spintul organizației este acela al vitejiei 

Pnn vitejie ne deosebim de partidele politice. Legionarul nu ştie ce este 
teama. EI este un element cu totul aparte de ceilalți. EI este capabil de once 
Legionarul are o abnegaţie de sine cu care trebuie să înspăimânte pe un 
nelegionar. Prin vitejia noastră vom cuceni România Nouă. Fricoşii nu au ce 
căuta între noi. Spartanii, un popor vechi - [de] acum câteva mii de ani - pe cei 
fricoşi şi slăbănogi îi aruncau într-o prăpastie. Noi ne lepădăm de ei, nu avem 
nevoie de asemenea elemente. Un Caracter cu spint larg. Un bun organizator 
un larg vizionar Aceasta trebuie să fie legionarul. 


Victorule nu le vom câştiga decât prin vitejia ş: caracterul nostru. 


4 


„Nu ne temem de nimeni. Vom fi alungați și batjoconți, iar aceasta nu ; 
ne va putea impiedica să mergem înainte. Numai laşii se ascund ŞI nu vor să we . 


la atac. Legionarii întotdeauna sunt acolo unde lupta este mai înverşunată. 
Credința în victona Legiunu ne va aduce la capătul biruinţei. 
Această credință fermă o avem şi nu ne poate scoate nimeni din cap 
Ea trăieşte în noi, curge în vinele noastre 
Cuibul este baza fundamentală a Organizației. 


Este cea mai mică unitate legionară. Aci se dau 
mişcări ŞI activității. 


| Nici un legionar, din orice categorie ar face parte, de la membnul 
politic la parlamentan şi ocupând orice funcțiune în ierarhia legionară, de la - 


şeful Legiunii, nu va rămâne în afara cuibului. Cine n 


I u este în cuib ne este 
legionar şi nu este în Legiune. 


(Arhivele SRI, fond “D”, dosar 15, filele 13-29, 162-184) 


pnmele noțiuni ale 


Anexa 4 ip 


REFERAT 


După înapoierea domnului Horia Sima în -ţară, în urma unor 
aranjamente luat față de Forul Conducător al statului, s-a ordonat următoarele 

1. Să fie pus în libertate. Și 

2. Să se întreprindă prin elemente foste legionare, indicate de D-sa şi 
pe răspunderea D-sale, o propagandă în țară, răspândindu-se - formula: 
<<Credinţă pentru Rege şi în slujba intereselor Ţării>>. 

In executarea acestui ordin, d-l Hona Sima mi-a prezentat o listă de 11 
persoane, din 40 câți am cerut (sublimat în textul onginal), în frunte cu D-sa, 
pentru a li se clanfica situația militară şi a fi puşi în posibilitatea de a executa 
aceste ordine în 

Aceștia sunt: Horia Gh. Sima, Augustin, Bidianu, Radu 
Mironovici, Corneliu Georgescu, Ilie Colhon, Mile Lefter, Emil Popa, 
Constantin Stoicănescu, Seman B. Traian, Simion Lefter, lon |. Bârsan 
(subl editorului) 

In ceea ce priveşte partea jundică, în legătură cu latura penală, s-a 
hotărât acordarea amnistiei, ceea ce s-a făcut. 

Pentru aranjarea situapei militare, Ministerul Apărăm Naţionale a 
ordonat detașarea acestor elemente la Cabinet şi, apoi, în mod secret, repartizați 
la Serviciul Secret 

La prezentarea în serviciul ordonat, am îndeplinit forma disciplinară, 
însărcinând cu aceasta pe d-l colonel N Vlădescu, fără ca personal sau să 
vorbesc cu el, pentru executarea misiunilor-pe care s-au angajat pe cuvânt de 
onoare, iar pentru once abaten vor pnmi sancțiuni legale 

Paralel cu misiunea de mai sus, acestora li s-a mai dat şi însărcinarea 
să culeagă informați, pnn legătunle ce au în toate straturile sociale, în ce 


206 


pnveşte propaganda comunistă, teronstă, iredentistă. Rezultatul activități lor se 


află consemnat în alăturatul dosar. 


În legătură cu lotul de la Berlin, d-l [M.] Ghelmegeanu mi-a spus d 
este neapărată nevoie ca să se clarifice situaţia lor. Cum demersurile făcute nu 


au dat rezultate, cei vizați, ezitând a avea contact cu Legația noastră din capitala - 
Reichului,s-au exprimat că singurul element în care au încredere este cel militar. - 

D-I Victor Moldovanu, secretar general, a apelat la d-l colonel [Octav] ă 
Vorobchievici, ataşatul nostru militar de la Berlin, care i-a adunat în jurul său . 


şi a reuşit să-i aducă la simțământul de conştiinţă națională, reuşind să li se i 
schimbe atitudinea, cu excepția a trei din ei. 


Profitând de ocazia venini în țară a d-lui colonel Vorobchievici, s-a - 
cerut d-lui Horia Sima să-şi dea părerea ce este de făcut cu grupa separatistă. 


Consfătuirea a avut loc la d-l general Coroamă. Rezultatul a fost că separatiști - 
să fie abandonaţi deocamdată, neprezentând importanță, căci nici D-sa [Hora & 
Sima] nu-i poate convinge. 

n concluzie: 


Toată acţiunea s-a excutat conform ordinelor primite şi s-a raport - 
locului în drept”. Este neînțeles cum dintr-o acţiune ordonată în interes de stat « 


se interpretează şi se fac deducții. 


O singură explicație poate să fie: Ori ne află în fața unei acţiuni de 


provocare, ori de necunoaştere a realităților. 
În orice caz, trebuie să se angheteze cu toată severitatea aceste cazuri 


să se dea satisfacţii pentru cei nevinovați şi să se aplice cele mai severe sancpaă A 


pentru oricare ar fi vinovatul. 


) 3% intreaga țară 


31 august 1940 


Director General, 


M. Moruzov 


(Arhiva S.R.1., Bucureşti, fond “D”, dosar nr. 1, filele 241-24,. 


Cnstan Troncotă, Mihail Moruzov şi Serviciul Secret de Informaţii al Armatei 5 
Române. Studii şi documente, ediția 1, Bucureşti, Editura INI, 1996, p. 489.) 
490, doc. Nr. 131). 


1 Este neîndoielnic, că M. Moruzov a primit ordin şi a raportat despre acţiunea 
trădătoare a grupului Horia Sima numai Regelui Carol II. 


fă Hy 


207 


Anexa 5 


Eihrerului Adolf Hitlecla întâl lin 14 1931, (E 


[] 

În domeniul politicii interne, România are nevoie de linişte şi ordine, 
pentru ca să poată înfăptui o operație defensivă sau ofensivă şi să facă față cu 
certitudine viitorului. 

Generalul Antonescu este gata să-şi asume deplina responsabilitate”*, 
cu condiția ca să poată exercita o autonitate completă şi unică în privința ordinii 
politice interne. 

Convins de rolul ce revine Legiunii, generalul Antonescu şi-a bazat 
regimul său*” numai şi în mod exclusiv pe Legiune, excluzând toate celelalte 
grupuri politice. Deşi este general de corp de armată, el a îmbrăcat în mod 
oficial cămaşa verde'* pentru a arăta strânsa lui apropiere de Legiune. 

EI activează pentru Legiune şi pentru revoluția național-legionară. 

Elemente nepregătite sau trimise de comunişti poartă răspunderea 
pentru pierderea de popularitate a Legiunii, pentru haosul economic care a 
urmat şi pentru creşterea primejdie de anarhie, în timp ce propaganda 
comunistă se intensifică. 

Dacă astăzi generalul ar întemeia un nou partid, el ar fi urmat de 


Cu toate acestea, el nu doreşte să aibă un partid convențional, cu 


forțele într-un echilibru static, ci doreşte dinamismul reformator al unei revoluții 
naționale. 


Se excludea, în acest mod, once posibilitate de colaborare cu Horia Sima. 


În acest fel, în chip voit. generalul Antonescu făcea o eroare ce nu convenea 
legionanlor: excluderea acestora dintr-un regum pe care deja. înainte de rebeliunea din 
lanuane 1941. îl considera ca fiind doar a! său! 


“9 În manifestările de la 6 octombrie 1940 (Bucureşti) şi 8 noicmbne 1940 (laşi) 


i 


exercite în realitate împuternicinle acordate lui pnn Decretul Constituțional din - 
septembne [1940]: conducerea regimului național legionar şi autontate unică. . 
El trebuie să ia asupra: sa reorganizarea “Statului, cu ajutonil, 3 
elementelor senoase, şi să organizeze Legiunea, restabilind în ea, cu ajutonul 3 
unei no: concepții şi organizări, elita pierdută care a munt în timpul luptei, 
Pentru a avea posibilitatea să dobândească aceastam el va trebui să. 
exercite controlul absolut în guvern - exact aşa cum ar fi făcut (C. Z.] Codreanu 3 
-, cu scopul de a înlocui: elementele nepregătite, radicale sau anarhice din 
Legiune cu alte elemente ale ordinii. 


El va trebui să fie singura persoană care să mențină contactul cu î 
străinătatea. 

Pe vutor, Parudul Naional-Socialis din Germania trebuie să acționeze ă 
numai prin intermediul generalului Antonescu, în așa fel încât anumite elemente 
legionare să nu-şi facă impresia că, recurgând la acţiuni directe, vor găsi sprijin ă 
pentru once fel de revoluție sau-revoltă internă. 

Legiunea trebuie să colaboreze cu generalul îneforturile lui de a 
reconstitui Statul şi de a reorganiza Legiunea, părăsind bazele ei mistice ŞI ă 
activitățile secrete, şi adoptând un program serios, înfăptuit de membri care au - 
fost pregătiți în scopul acesta. Ca 


Cu această condiție, generalul Antonescu este gata să-și asume deplina * 
responsabilitate. 


(Arhivele Naţionale Române, Bucureşti, fond Președinția Consiliului 
de Mimiştn, dosar 10/1941, filele 150-156, Vasile Arimia, Ion. Ardeleanu, 
Ştefan Lache, eds., Anronescu-Hirler. Corespondenţă şi întâlniri inedite. 1940- 
1944, 1, Bucureşti, Editura Coza, 1991, p 78-79) 


În fapt, decretele regale care-i acordau puteri-nelimitate: nr. 3 053 din 5 septembrie î 


1940, semnat de Carol [1, nr. 3 072 din 7 septembne 1940, semnat de Mihai |. 


Trumutere la "vechea pardă” a Mişcării Legionare, în frunte cu insuşi CZ. Codreanu, 
pierdută în anii cutremurătoarei represiuni carliste (1938-1939) 


402 


Cu scopul de a avea posibilitatea să dobândească aceasta, el trebuie să Ş 


Anexa 


(Extrase) 


Telegramă (în clar) 


Nr. 314 din 11.2.[1941] 


Prin intermediul Consulului General Wuster 
Către Ministrul de Externe al Reichului 


Descrierea transmisă prin telegrama nr. 346 a Biroului Ribbentrop din 
|] februanie corespunde, în linii mari, faptelor, şi mă declar pe deplin acord cu 
dv Doresc însă să mai adaug următoarele: 


Legionarii au fost*” cu totul lipsiți de o conducere politică. Ei nu Şi-au 
dat seama că prin rebeliunea lor ar fi putut împinge România în prăpastie, dar 
şi că au periclitat în modul cel mai grav desfăşurarea armatei germane. După 
cum reiese din convorbinle numeroase pe care le-am avut cu legionari aflați în 
libertate, Hona Sima s-a temut să vină la Salzburg“, pentru ca să evite o 
discuție comună [cu Antonescu] în fața Fuhrerului. Din punct de vedere 
ideologic şi propagandistic, planul pentru răsturnarea lui Antonescu a fost 
definitivat încă de atunci. Anturajului său [al lui Sima], care era pentru 
îndepărtarea lui Antonescu, mai ales elementele influențate din partea rusească, 
indeosebi conducătorul muncitorilor, [D.] Groza, şi conducătorul studenților 
[V.) Tnfa, l-a întărit în această părere 

La Salzburg, Antonescu n-a vorbit deschis, pentru a nu discredita 
Legiunea în ochii Fuhrerului, cu toate că îi era clar că va ajunge la o dispută 
Amintesc o frază din memonul său, care sună astfel: “Preiau intreaga 


A x 


* În cursul evenimentelor din 21-23 ianuane 194| 


%4 La 14 anuane 1941 


210 


z A y » 


Această frază dovedeşte că, deja atunci, el [Antonescu] a bănuit cele 
ce s-au întâmplat. 


[i] 


Legionarii au făcut următoarele greșeli: 


] 


|. Ei au primit în Legiune pe toți acei care s-au îmbulzit să intre, printre 4 


alțu şi vagabonzi, şi infracton, fără a-i venfica măcar. 

2. Hona Sima, un slăbănog, s-a lăsat captat şi influențat de către 
elementele plătite de către ruşi şi englezi, astfel că n-a venit la Salzburg. 

3. În loc să desăvârşească partidul pe linia doctrinei legionare, 
legionani au râvnit cu toate mijloacele la putere în Stat, fără a dispune de forţele 
necesare. 

4. Ei au subestimat cu totul persoana lui Antonescu, crezând-l un 
slăbănog. Cazul este tocmai contranul. Poziţia lui Antonescu s-a întărit imediat, 


în momentul când, în urma dispoziției Fihrerului“*, Wehrmachtul german și 


14 


Armata română l-au susținut. În urma acestui fapt şi legionarii s-au hotărât să $ 


depună armele. 


5. Legiunea n-a folosit marea şansă care i s-a ofent prin revoluția din $ 
septembrie [1940] cu ajutorul lui Antonescu. Ea n-a înţeles că revoluţia trebuie Î 


urmată de evoluție, ci a revoluţionat mai departe, urmând ideologia ei mistică, 
exaltată. 


Eu sunt de părere că, în spatele rebeliunii, în mod direct nu se află * 


germani, dar că o bună parte dintre germani sunt coautori morali, prin aceea că 


le-au dat impuls legionarilor să atace pe Antonescu. Judecând după încercările 


de mediere, care au început imediat, mi-am dat seama care sunt acele cercuri. 
Sunt reprezentanții de aici ai Serviciului de Siguranţă (S.D.), o parte dintre ei 


[iz ez: 


cetățeni germani, care aparţin organizaţiei din străinătate şi, probabil, unii care $ 


aparțin Leyaţiei [germane din Bucureşti], fiind apropiați de Siguranţă. Mai 
trebuie adăugat că [W.] Fabricius'% n-a ştiut să-şi impună conducerea [...] 
Antonescu este decis 
1. Să meargă împreună cu Germania, once s-ar întâmpla, din 
convingere politică absolută. 


“05 La 22 ianuarie 194| 
“%  Predecesorul lui Manfred von Killinger la Bucureşti 


PARI 


2. Armata are încredere în el, cu atât mai mult cu cât linia sa politică 
pro-germană nu s-a baza pe faptul că dorea să dea dreptate Legiuni, ci el 
dovedeşte că aceasta se bazează pe convingere. 

3. N-a fost împuşcat nimeni. Antonescu nu vrea, în nici un caz, să se 
întoarcă la vechile metode. El se conduce strict după lege. 

4 EI a aprobat ca o parte din conducătoni, care se află încă sub 
supravegherea Siguranței, să plece în exil în Germania De cele necesare'” mă 
voi ocupa eu Antonescu este hotărât să decreteze o mare amnistie. 

5 El este lămurit că guvernul actual“” este un guvern de tranziție 

6. El vrea să construiască noul Stat român pe baza ideologiei legionare, 
deoarece ştie că există numai două ieşiri: sau comunismul sau național- 
socialismul 

7. El este deja în legătură cu conducăton ai Legiunii în care el are 
incredere şi care, la rândul lor, se bucură de încrederea legionarilor, cu scopul 
de a reorganiza şi reforma Legiunea. 

Ma: sunt de adăugat următoarele 

Antonescu este pe deplin stăpân pe situație El ține legătura 
permanentă cu mine şi cu generali germani şi are incredere în noi 


[..] 


(Arhivele Nahonale ale României, Bucureşti, fond 10, dosar 9 G, filele 
33-36) 


„——— 


Lui - Ş 
Pentru emigrarea legionanlor in Germania! 


“% Format la 27 ianuane 1941. 


MINISTERUL REGAL AL AFACERILOR STRĂINE" 


Excelenței Sale 
Domnului Manfred von Killinger 


Trimisul Germaniei 


Stimate Domnule Ministru, 


In cursul convorbinlor ce le-am avut în ultimul timp v-am expus 
concluziile la care am ajuns - privitor la felul corespunzător al pedepsim câtorva 
responsabili de rebeliunea“! din ianuane -, acțiune ce primejduia nu numai statul 
român, dar şi interesele Reichului în aceste regiuni. 

Pentru a evita o nouă întețire a pasiunilor şi pentru a nu crea o situație 
dificilă printr-o condamnare publică a acelor elemente care au ocupat funcțu 
importante în Stat, consider necesar să renunţ la o sentință oficială împotriva 
lor In consecință, doresc să trimit în Germania câțiva instigaton ai rebeliunii din 
ianuanie şi, în primul rând, pe acei membn ai guvernului care îi poartă 
răspunderea - fie pnn participarea lor directă la pregătirea acestei acțiuni, fie pe 
câ! indirecte, prin pasivitatea şi indulgența ce au manifestat față de urzelile 
elementelor anarhiste -, sperând, fără îndoială, că, dacă conjurația reuşeşte, se 


“Scrisoarea a fost transmisă în copie, prin telegramă fulger. Reichsfihrerului SS, 
Heinrich Himmler 


“9 În acel moment, la 25 februarie 1941. premierul lon Antonescu era şi titular al 
Externelor la Bucureşti (ianuane-iume 1941) 


4l Bă 
” Termenul era cel preterat de regimul antonescian 


130 1 


vor putea număr printre cei ce vor beneficia de avantaje Durata detențiunu lor 
va fi de cinci ani, şi anume de trei ani în lagăre şi de doi ani în locuri de muncă. 
Ar fi indicat ca pe timpul deportării să fie ținuți sub cea mai strictă supraveghere 
a autorităților germane, astfel încât să nu poată părăsi locul de internare, 
cheltuielile modestei lor întrețineri urmând a fi acoperite de către guvernul 
român. 

În acest sens, am onoarea să vă rog să binevoiți a interveni pe lângă 
Guvernul Reichului să-și dea asentimentul şi sî contribuie la punerea în aplicare 
a acestor măsuri. În cazul că Guvernul german va fi de acord, v-aş fi îndatorat 
dacă mi-aţi indica legăturile ce le-aţi destina în acest scop Lista celor ce 
urmează să fie internați cuprinde. 

1. În primul rând acei membn ai fostului guvern“! de care este vorba 
mai sus, şi anume: Horia Sima, Traian Brăileanu, V. lașinski, Corneliu 
Georgescu şi C, Papanace. 

2. De asemenea, ar urma să fie internați toți acei care, după rebeliune, 
s-au refugiat pe tenitonul Reichului, indiferent dacă figurează sau nu pe lista 
menţionată. Aş fi îndatorat autorităților Reichului german dacă mi-ar emite o 
stă cât mai cuprinzătoare a acelor români refugiați în Germania 

3 Mai rămân participanții la rebeliune care s-au refugiat la cetățeni 
români de origine germană sau la cetățeni germani aflați în Româma 

Cred că este, într-adevăr, în interesul relațiilor româno-germane, 
dorința mea cea mai sinceră fiind să le dau cea mai largă extindere, ca și în cel 
al întănni sentimentelor reciproce de încredere în opinia publică a ambelor 
popoare, să se evite once publicitate în această chestiune. Voi lua în acest sens 
toate măsunile necesare. În acest scop, am recurs la această soluție în virtutea 
căreia participanții la rebeliune din această ultimă categona îşi vor absolvi 
culpabilitatea pnn deportarea lor în Germania. Bineînţeles, că durata detențiunii 
forțate a persoanelor din această categone va corespunde termenului pedepsei 
ce va fi pronunțată de autontățile româneşti. Până atunci, următoarele persoane 
au fost identificate ca aparținând acestei categoni: Stoianovici, Mihăilescu, 
Axente şi Balaban În măsura în care Excelența Voastră poate dispune de 
cercetănle respective, colaborarea dv la stabihrea numelor ce urmează a fi 
trecute pe lista mi-ar fi deosebit de prețioasă 


“2: Guvernul lon Antonescu-Hona Sima din penoada 14 septembne 1940-21 ianuane 
194]. 


214 


Cazul Viorel Trifa, unul din ce: mai wnovaţi instigatoni ai rebeliunii 
şi un exponent notonu al mişcăni comuniste din România“"”, merită să fie 
îndeosebi menționat. Este absolut necesar ca Trifa să fie pedepsit cu cea ma 
mare severitate, deoarece gravitatea vinii sale şi primejdia ce o prezintăpentnu 
siguranța Statului român sunt cu totul deosebite. Tnfa n-a putut fi descopeni 


mirii caii 


până în prezent şi autontățile româneşti sunt în căutarea lui. Este de cea ma ; 
mare importanţă ca el să nu fie primit în Germania şi să nu i se înlesneascăo - 
refuguere în țara dv. Nu mă îndoiesc că-mi veţi acorda în această privință întreg 


spnjinul necesar în acest sens pe lângă autoritățile germane şi dându-le lămunile * 


necesare cu privire la cazul Trifa. În înţelegere cu (Dumitru) Groza, un al 
agent comunist notonu“!* 


eroare cu privire la adevăratele țeluri ale acestui ațâțător aflat în legătură cu 


studenți aparținând activități revoluționare a muncitorimii comuniste care s-au - 


infiltrat în ultimul timp în Mişcarea Legionară. Cred de prisos să subliniem că 


, Inifa a încercat :să inducă Mişcarea [Legionară) în ! 


întănrea ordinu în România, care nu poate fi decât de folos intereselor germane 


în Sud-Est, depinde în cea mai mare parte de aplicarea eficientă a măsunlor 
amintite. 

Vă rog, Stimate D-le Ministru, să primiți asigurarea deosebite: mele 
stime. 


/ss/ General Antonescu 


(Biblioteca Academiei Române, Bucureşti, Arhiva Istorică, fond XIV, Î 


dosar | 1313, filele 50-52, Vasile Armia, lon Ardeleanu, Ştefan Lache, eds, 3 


Antonescu-Hitler. Corespondenţă şi întâlniri inedite. 1940-1944, I, Bucureşti, * 


Editura Cozia, 1991, pp 83-85). 


“13 Afirmaţie total eronată 


111 Eroare nejustificată 


Gara! Ac sua cicnătat acc 


215 


Anexa 8 


aice ciuc io aif e Aaa acea a S itre Ministerul de Fat lin Beriin (B i 2 
februarie 1941) 


Nr. 4, Bucureşti, 26 februane 1941 
Strict secret 


Subiectul: raportul adresat Ministrului de Externe [al Reichului] pnvind 
participarea germanilor la încercarea de revoluție organizată de legionan. 

Ţin să raportez următoarele, ca răspuns la telegrama “secuntate 
specială - anexa A” către ministrul [Manfred] von Kullinger din 25 ianuane 
(1941), în care ministrului (Wilhelm) Fabncius, ministrului: [Hermann] 
Neubacher şi mie ni s-a ordonat să raportăm ce elemente sunt prezente din cele 
care au sprijinit rebeliunea legionanlor, deoarece aceştia se bizuie pe spnjinul 
Germaniei. 

Am raportat pe scrut prin teletype că nu bănuiesc pe nici un german ca 
fund implicat în tentativa de revoluție, însă unele cercuri germane au contribuit 
prin comportarea lor la realizarea acestei tentative. Aceştia sunt reprezentanții 
SD-ului, conducătoni SS-iști von Bolschwing, Kriminalrat SS Geissler, lideni 
SS-işti Koenen şi Washinowski, cât şi ataşatul pentru problemele agricole, 
conducătorul SS-ist de la departamentul Economic al Legaţiei, Wenzel. În plus, 
eu consider ca fund implicați şi câțiva membri din AO, ca Cristoph, Streiter, cât 
şi reprezentantul DNB-ului, Schickert, acesta din urmă fiind implicat mai mult 
din cunozitate jurnalistică 

Motivele care, după o îndelungă observație, m-au determinat să mă 
opresc asupra acestora sunt următoarele 

|. Când am venit la Bucureşt se şi efectuase o sene de arestăn. Nu am 
avut timp suficient la dispoziție pentru a vorbi cu ministrul Fabncius. Pnmul 
care m-a convocat a fost conducătorul SS-ist von Bolschwing. El a protestat 
impotriva arestării legionanlor şi a încercat să-mi dovedească că legionani au 
dreptate şi m-a rugat să intervin pentru a-l convinge pe generalul Antonescu să-i 
elibereze pe pnzomeni 

2. Același lucru, folosind aceleaşi argumente, l-a făcut şi ataşatul nostru 
pentru problemele agncole, hderul SS-ist Krautde, cât şi conducătorul SS-ist 


Wenzel şi zianstul Cnstoph. Am tras concluzia din aceste intervenții că aceştia 
trebuie să aibă legătun strânse cu Legiunea şi că ei au aprobat acțiunea 
legionanlor, în timp ce încercau să-l minimalizeze pe Antonescu în ochii mei, 
care, după cum spuneau ei, este înconjurat de francmasoni. 

3. Conducătorul SS-ist, contele Meran, care aparține serviciului SD, 
a avut relații foarte strânse cu legionarii. Conforma declarațiilor slae personale, 
el a luat parte la o ceremonie deosebită, la care 13 legionari (şofeni) au depus 
jurământul la domiciliul contesei Cantacuzino, o fanatică turbată, la car ei, adică 
şoferu, au Jurat pe pistol şi pe Biblie să-l împuşte pe Antonescu. Eu sunt de 
părere că nu trebuie să acordăm o importanță prea mare acestui act fanatic, 
chiar dacă el este simptomatic. 

4. Conducătorul SS-ist Wachinowski, şef de serviciu în cadrul SD-ului, 
a furnizat provizii legionarilor care se ascund. 

5. Tot astfel, locțitorul de Landesgruppenleiter Langenecker şi 
membrul de partid Knoll, care este omul de legătură al Legaţiei, a sprijinit cu 
înfocare pe legionan. Deşi nu mai sunt legionan ascunşi la membrii AO, aceştia 
m-au rugat în repetate rândun să ajut aproximativ 30 de legionari să fugă în 
Germania. Membrul de partid Knoll a negociat cu liderii legionari care în 
prezent se ascund, în vederea aplanănii conflictului dintre Legiune şi Antonescu. 
EI a acționat conform instrucțiunilor mele. Este plauzibil să presupunem că 
Knoll, care a fost pus astfel în situația de a acontinua contactul, are cele mai 
strânse legătuni cu Legmnea Oamenii care se ascund nu permit nimănui din 
afară să se apropie de ei 

6. Von Bolschwing, reprezentantul SD-ului, m-a asigurat de loialitatea 
sa absolută şi de ajutor în încercarea de a duce la bun sfârşit campania de 
pacificare, însă mi-a destăinuit faptul că el ascunde 9 legionari, cotaţi ca fiind 
conducăton principali (şi nu 3, cum declară Berlinul), într-o clădire 
extratentonală a Legaţiei Numai după ce românii mi-au atras atenția şi după 
raportul meu înaintat la Berlin, el a recunoscut acest lucru față de mine, 
pretinzând că nu a vrut să mă amestece şi pe mine în această afacere. Situaţia 
s-a înrăutățit şi mai mult, tocmai datorită acestei lipse de încredere manifestată 
față de mine, deoarece conducătoni legionan au trebuit să stea pe un teren 

extratentonal timp de săptămâni, fără ca eu să am posibilitatea de a-i scoate de 
acolo. Nu pot să fac lucrul acesta nici în prezent, deoarece, la drept vorbind, nu 
pot să-i trimit să fie măcelăriți. În primele zile, o aplanarea a conflictului ar fi 
fost mult mai uşor de realizat. Problema a devenit extrem de dificilă atunci când 
generalul Antonescu a trimis un intermediar ca să-mi spună în față că 


» 
? 


217 5 
conducătorii legionari sunt tăinuiți pe strada P., adică în casa SD-ului, pe teren 
extrateritonial german. Aş don să adaug, că emițătorul secret al SD-ulu: se mai 
află încă în această casă şi continuă să fie folosit. EI se află instalat acolo la 
propunerea mea şi cu aprobarea ministrului de externe al Reichului, de când am 
fost însărcinat cu o misiune specială în cursul iernii trecute. 

Din pricina operațiunilor din timpul războiului s-a dat ordin ca acest 
transmițător să fie demontat on, cel puțin, să nu rămână pe teren extratenitorial 
Acest ordin al ministrului de eexterne al Reichului nu a fost urmat 
Transmiţătorul continuă să funcționeze la vechiul sediu. 58. | 

7. Încă o dovadă că există o legătură strânsă între SD şi legionani este 
furnizată de împrejurarea că la cartierul general al rebelilor s-a putut ajunge, în 
vederea negocierilor peentru capitulare şi încetarea focului [în 23 ianuane 
1941], numai cu ajutorul SD-ului. Ministrul Neubacher, care a fost principalul 
mediator, confirmă acest lucru. Discuţiile care au început au avut loc în biroul 
lu: Bolschwing, în casa SD-ului. Această casă este binecunoscută legionanlor 
Într-adevăr, ulterior conducăton legionari au fost ascunşi aici. Aceştia sunt 
următorii: Papanace, laşinschi, Stoicănescu, Mihăilescu, Axente, Borobaru, 
Trifa, Gârneaţă şi Georgescu. Cu excepția lui Georgescu şi Tnfa, toți au fost 
transferați în Germania, lucru care nu se putea realiza fără ajutorul Misiunii 
Militare Bolschwing, afirmă că el nu putea expune pe aceşti conducătoni, în 
urma negocierilor de armistițiu. Lucrul acesta poate că este adevărat. Faptul că 
aceştia au fost ascunşi în această casă extrateritoială dovedeşte însă cât de 
strâns era legat acest grup SD de conducerea Legiunii şi, în special, de acei care 
au condus rebeliunea. 

8. Atunci când, după o penoadă apreciabilă, am descopent că 
legionarii sunt ascunşi de reprezentanții SD-ului, iar Bolschwing a trebuit să 
recunoască acest lucru în fața mea, el mi-a făcut impresia că este cu totul uimit 
și avea lacnmi în ochi, deşi în alte împrejurăni a dat dovadă ci este un om brav 
Nu am putut să evit impresia că el este profund mişcat, ca cineva care a sufenit 
o profundă dezamăgire şi o înfrângere şi în prezent consideră bătălia ca 
iremediabil pierdută 

9. Kriminalsrat Geissler, care a jucat un rol destul de neplăcut, a fost 
omul de legătură al poliției legionare El a declarat în mod publşic, declarație pe 
care au aflat-o şi românii, că uciderea celor 72 [în realitate, 64] de pnzonieni de 
la Jilava a constituit o manifestarea absolut justificată a justipei populare. Când 
l-am întrebat dacă lucrul acesta este adevărat, el a remarcat că, de altfel, aceasta 


218 


este şi părerea Fuhrerului. L-am sfătuit să păstreze tăcerea asupra cestui fapt, 
chiar dacă aceasta este realitatea. 


Geassler a venit la mine şi m-a informat că Gruppenfuhrerul Heydnich 
l-a chemat la el şi i-a cerut ca să mă convingă să depun toate eforturile pentru 
a obține eliberarea lu: Ghica şi Maimuca, funcționan supenori în cadrul poliției 
legionare, care se află în prezent sub arest. Am făcut lucrul acesta şi a trebuit să 
aflu, spre stupefacția mea, că asupra lor s-au găsit materiale care atestă rolul lor 
în favoarea duşmanilor Germaniei. La anexa | (nu se găsit în arhivele germane) 
se găsesc fotostate şi traduceri care relevă că Maimuca a ținut sub continuă 
observație desfăşurarea trupelor germane şi a transmis toate acestea prin radio, 
la început în mod direct, iar mai apoi prin cod. Astfel, datontă activității lui 
Maimuca, englezii au fost permanent informați asupra trupelor germane care 
soseau. El a transmis informații pnivind efectivul trupelor şi armamentul cu care 
au fost dotate. Stabilirea acestor fapte nu a fost absolut necesară, în special cu 
privire la trupele germane, deoarece Marele Stat Major a fost ținut la curent 
Chiar în timpul războiului mondial, Maimuca a lucrat pentru SSI. 

Natural că am renunțat să intervin pentru aceşti doi oameni. 

10. Geissler i-a cerut Kanzler-urului meu să transfere 3 milioane lei 
pentru conducătoni legiunii, pe care între timp am reuşit să-i scot din țară. 
Această suma echivala cu aproximativ 60 000 mărci. Kanzler-ul Blucher mi-a 
raportat asupra acestui fapt. 

Am dat instrucţiuni ca să primesc o declarație scrisă de la Geissler, în 
care să arate că aceşti baninu reprezintă fonduri ale Legiunii şi nic: bani furați 
şi ca ei să constituie propnetatea absolut particulară a celor care au plecat din 
țară. Nu am primit această confirmare scrisă şi, în consecință, am interzis acest 
transfer. Dacă în urma acestor evenimente, Geissler se oferă să-i ajute pe 
conducătorii legionari, relaţiile dintre ei trebuie să fie deosebit de strânse. 

11. L-am întrebat pe Bolschwing despre locul unde se află în prezent 
Honia Sima. El mi-a spus că cunoaşte acest loc, însă şi-a dat cuvântul de onoare 
să nu dezvăluie nimic. Acste angajament al lu: Bolschwing este încă o dovadă 
asupra relațiilor care implică o anumittă loialitate între SD şi Legiunea. Îmi este 
imposobili să susțin că faptul acesta a ieşit la iveală numai în urma puciului 
Desigur că aceste relații au exustat şi antenior şi, având în vedere releațiile bazate 
pe loialitate şi prietenie, sunt convins că planul pentru viitor a fost discutat în 
aceste cercun şi că, în consecinţă, SD-ul trebuie să fi ştiut că ei luptă impotriva 
lui Antonescu şi că intenționează să-l doboare. 


219 


12. Mai departe, am aflat următorul fapt care indică cât de departe a 
ajuns deja propaganda împotriva lui Antonescu în cercunle germane. 

Cu ocazia unei adunări care a avut loc la Legaţie înainte de puci, 
Reichsschulungsleiterul Schmidt, auzind că Antonescu este gripat şi nu mai 
poate veni, a remarcat: <<Să sperăm că va sucomba în urma acestei răceli. 
Ar fi cel mai bun lucru pe care l-ar putea face>>. Ministrul Neubacher a 
trebuit să-i atragă atenţia lui Schmidt că ar fi mai bine dacă nu ar face astfel de 
observaţii. Din acest fapt reiese că Schmidt a fost deja influențat împotriva lu: 
Antonescu, încât şi-a permis să facă o astfel de observație 


Din aceste fapte este evident că. 


]. Se poate dovedi o participare directă a cercurilor germane le 
rebehune. 

2. SD-ul a avut relațne strânse cu Legiunea, iar SD trebuie să fi ştiut 
de tensiunea dintre Legiune şi Antonescu 

3 SD-ul trebuia să oprească încercănle disperate ale legionarilor de a-l 
răsturna pe Antonescu. Lucrul acesta nu s-a făcut. Desigur că Legiunea a fost 
încurajată de această atitudine a SD-ului 

4. AO-ul a contnbuit de asemenea la tentative de a-i face pe legionan 
să creadă că Germania îi sprijină pe ei şi nu pe Antonescu,, altfel nu s-ar putea 
explica speranțele nutnte de cei care s-au ascuns şi nici remarca 
Reichsshulungsreiterului Schmidt. Chiar şi acum, Langenecker doreşte ca eu să 
ajut 30 de legionari să treacă frontiera. Aceştia nu sunt ascunşi de germani 
aparținând Reichului. 


In concluzie, convingerea mea este că 


1. Cercunile germane nu au participat direct la tentativa de revoluție. 

II. Ar fi trebuit să fie de datora noastră, a germanilor, să împiedicăm 
pe legionari să facă un astfel de pas hpsit de sens. Lucrul acesta nu s-a făcut 

III. În efortul de a-l elimina pe Antonescu, legionari au fost sprijiniți, 
din punct de vedere moral, de către SD, de membni: Legaţiei, care au legătun 
cu SD-ul, de un anumit număr de zianşti germani, cât şi de către AO (aici eu 
trec cu vederea ajutorul acordat de ruşi şi de SSI) 


, 
| 


IV. Legionani erau convinşi că vor fi spnjiniți de germani în efortul loc 
de onstaurare a unui stat legionar. Dezamăgirea lor a fost imensă când au aflat 
că Fuhrerul a anunţat că armata germană îl susține pe Antonescu. 

V. O parte din legionanii turbaţi, nevoind să ştie de nimic, i-au numit 
pe germani trădători, adică (spun ei) au fost trădați de oameni care gândesc ca 
ei, care le cunoşteau, le-au aprobat planurile şi i-au asigurat că în cazul unei 
acțiuni le vor acorda tot ajutorul necesar 

La anexe am inclus un raport al unui vechi legionar [nu s- 
arhivele germane], în care se încearcă să dovedească faptul că An 
inițiat revoluția, însă indirect, el dovedeşte că Legiunea s- 
pe Antonescu prin toate mijloacele posibile. 

O sene de rapoarte provenind de la Marele Stat Major Român, a căror 
autenticitate nu se poate însă verifica, declară următoarele 

!. Bloschwng, Gesssler, Krautle 

2. Hona Sima a crezut cu fermi 
Gestapo, Geissler 

Până în prezent nu am încercat în mod i 
aceste declarații de la persoanele arestat Nici românii nu mi-au comunicat 
NIMIC, deoarece ei cunosc Simpaua ce o nutresc pentru legionarii decenți, lucru 
pe care îl spun fățiş tuturor, inclusiv lui Antonescu 


a găsit în 
tonescu a 
a străduit să-l elimine 


şi Koenen au luat parte la insurecție 
tate că va primi ajutorul agentului de 


ntenționat să aflu ceva despre 


von Kilhnger 


(Akten zur deuischen auswăârtigen Polirik 1918-1945, Sene D, Band 
XII/1, Gottingen, 1970, pp. 171-176, doc. nr 94) 


Anexa 9 


SERVICIUL SPECIAL DE INFORMAŢII 
DARE DE SEAMĂ 


- Studiu - 


De la declarațule făcute de Horia Sima la parastasul de la sec ş 
până la începutul rebeliunii timpul este scurt: 20.1X 1940 - 21 ianuanie 
san În septembrie, la Predeal, Hona Sima a cerut legionarilor recunoştinţă 
ŞI ue de generalul Antonescu; în ianuanie, la Bucureşti, seara ta 
a ațâțat legionani care au cerut înlăturarea generalului Antonescu cu gu 
său şi instaurarea unui regim legionar exclusiv. 


XXX 


În primele zile care s-au succedat abdicări de la ? spa 
Legiunea nu a revendicat guvernarea, articolul lu: lon Zelea Co i Csi 
“Porunca Vremii”, prin care cerea legionanlor timp pentru a se pregăti ES i 
conducere, este revelatonu. Totuşi, între manifestul redactat de Hona ti = 
princ care înfățişa abdicarea ca un rezultat numai al acțiuni Legiunu, es A 
contrast izbitor cu adevărul arătat de manifestul d-lui Eerieiaa Agtopege Cere 
a prezentat opiniei publice faptele în mod cronologic, ca temeiun ce E Bu : 
suferi interpretarea şi excludeau contrazicerea. Totuşi, rep  Sae = 
afişării manifestului lui Hona Sima după publicarea SA 2 scie Ş 
Antonescu azi apare ca un indiciu că Hona Sima, din pnmele zile, 


15 La 20 septembne 1940. 


* Y, E . * 
„.. 


222 


conteste rezultatele obținute de d-l general Antonescu, arogându-şi-le cu o 
îndrăzneală puțin exphcabilă atunci. 

Ca manifestare publică de supunere față de d-l general Antonescu 
apare actul solemn al declarațulor de la Predeal (20 septembrie 1940), când cere 
legionanilor recunoştinţă şi credință față de d-l general Antonescu, pentru că i-a 
înălțat şi onorat cu participarea la guvernarea țării. 

Cu toate acestea, trebuie să fie reținut că, deşi d-l general Antonescu 
este şeful Statului Legionar, totuşi nu a fost recunoscut şi nu apare în acelaşi 
timp nici un indiciu spre a ! se recunoaşte şi calitatea de comandant al Mişcăni 
legionare. Din contra, din atitudine şi comportare, Horia Sima manifestă până 
la evidență tendința de a apare pe primul plan. 

In acest timp, începe opera de destrămare a administraţiei, abil 
camuflată sub necesitatea epurării, a reorganizării Statului, tinzând a domina 
politica internă prin acapararea tuturor posturilor de conducere ale autorităţii şi 
instituțule publice, urmărind în special instituțiile cu atribuțiuni administrative şi 
de ordine în Stat. 

De asemenea, spre a stimul zelul partizanilor şi a crea datorii de 
recunoştinţă, se încep introducerile masive de partizani în posturile de 
conducere ale vieții şi activității economice. 

[:] 

Conducătorii legionari puşi în fnuntea direcțiilor şi instituţiilor de stat 
nu au calificare prin nici un fel de atribut de superioritate: studii, experienţă, 
prestigiu personal. Singurul titlu: <<om de încredere>> al lui Hona Sima, 
singurul ment: a adus servicii Legiunii 

Funcționarea aparatului de ordine şi siguranță devine cu totul 

„subiectivă, urmănnd numai: scopunile particulariste ale conducerii legionare: 

- răzbunare, 

- teronzare, 

- stăpânire. 

[..] 


In lumea satelor, propaganda a uzat de eterna formulă a demagogiei 


care atrage pe săteni: promisiuni pentru împroprietărire şi, dacă la oraşe, unde. 


presa este mai răspândită, numele Conducătorului Statului este foarte mult în 
circulație, la sate nu s-a vorbit decât despre Comandantul Legiunii - Horia Sima. 
Ambița nemăsurată şi dorințade a rămâne în capul Statului a lui Horia 


Sima l-a făcut să ia strânse legături cu lumea muncitoare, fond de unde 


223 


propaganda comunistă şi-a racolat totdeauna cei mai siguri şi mai numeroși 
aderenți. 

Aprobarea dată de Hona Sima ca reorganizarea Corpului Muncitorimii 
Legionare să fie făcută sub comanda lui [D.] Groza, militant comunist de 
notorietate“!*, este o acţiune foarte simptomatică. Înscrierile în acest corp sunt 
masive. Munciton, foşti aderenți ai partidelor socialiste sau democrate, sunt 
primiţi, organizați în cuiburi, educați şi instruiți. 


Uciderea de la Jilava pare a fi fost patronată de fostul prefect de poliție, 
col. [Ştefan] Zăvoianu, şi comandantul Corpului Muncitorilor Legionan, [D.] 
Groza. Cu toate aceste procedee în afară de lege, extremiştii sunt nemulțumiți 
şi propagă înlocuirea d-lui general Antonescu din îndemnul lui Zăvoianu şi 
Groza [...] Parte din legionani care trebuiau să fie dezarmați, nu au depus 
armele. Nemulțumirile clocotesc în rândurile lor. Horia Sima nu stăpâneşte 
Mişcarea. EI lucrează însă pe linii ascunse spre a-şi ajunge scopul ambițiilor sale: 
să fie el Conducătorul Statului. Căutând aderenți, află o serie întreagă de 
persoane interesate, care denigrează pe Conducătorul Statului sub tot felul de 
motive imaginare. În același timp, încearcă a afla o formulă care să împace pe 
nemulțumiți: rămaşi în afară de încadrarea în diferit posturi de stat şi particulare. 

În cele din urmă, Hona Sima s-a hotărât: 

- Va lua măsuni spre a-şi întări poziția; 

- Explică îndrăzneala lui Zăvoianu de a se baricada în Prefectură [de 
Poliție] şi a lui [Al.] Ghica de a se baricada la Siguranţă, când Conducătorul 
Statului i-a înlocuit; 

- Şi cum s-ar explica îndrăzneala lui (C.] Petrovicescu de a menține 
chestor la Brăila pe Mazilu, când Conducătorul Statului l-a aruncat afară din 
post, dând comunicat public? Numai prin încurajările lui Horia Sima s-a putut 
ajunge la situații atât de stranii cu tendință vădită de a ruina prestigiul 
Conducătorului Statului. Pentru aceasta poate să facă orice, uzând de toate 
mijloacele: minte pe d-l general Antonescu, îi nesocoteşte dispoziţiunile date şi 
îndeamnă să se comită fărădelegile 

Caută să-şi asigure mijloace suficiente de acțiune: 

- întreg aparatul de ordine şi siguranță (mai puțin Jandarmena, trecută 
asupra M.A.N.); 

- formațiunile paramilitare legionare, 

- Corpul Muncitoresc Legionar; 


"€ Apreciere ncintemeiată (veri în continuare) 


24 | 


- cuiburile diferitelor organizații, 
- Frățule de Cruce 


In acest scop, cu un cerc restrâns, încep pregătirile: 
Hona Sima va conduce şi va executa propaganda în provincie. 


Generalul Petrovicescu, cu Al. Ghica şi Maimuca vor organiza - 


înarmarea în Bucureşti] ..] i î 


propri săi partizani. Contra cui? 


Actul însemnat al înarmănii fund terminat, se trece la organizarea | 


propriu-zisă a execuției mişcăni. 
Organizațiile din Capitală sunt pregătite pentru mişcarea de stradă. 


Ma, trebuie însă ca şi provincia să fie ațâțată, controlată şi îndrumată, Ş 


şi atunci Hona Sima porneşte în turneu de întruniri: 

La 2 decembrie [1940] - întruniri la Alba Iulia. 

La 14 decembne - la Constanţa. 

La 21 decembne - la Pătârlagele Buzău. 

La 25 decembnie - Timişoara, Lugoj, Caransebeş. 

La 3 ianuarie [1941] - la Predeal. 

Opinia publică trebuie ațâțată, eventualele opoziții trebuiesc intimidate, 
apare comunicatul refentor la descinderea de la sediul masonilor, la 13 ianuarie 
[1941] 

=] 

Evenimentele se precipită. 

Joi, 16 ianuarie, şefi de cuib din Bureşti sunt adunaţi sub preşedinția 
lu: [N] Pătraşcu. În ziua de 19 ianuanie o notă informativă spune[...] 

Conducătorul Statului decide desființarea comsiilor de românizare, spre 
a curma abuzurile săvârşite. 

Se produce uciderea maiorului german Doering, rămasă fără urmări de 
cercetare legală timp de nouă ore. 

Ministrul Petrovicescu este înlocuit, înlocuit mai este Directorul 
General al Polițiilor, Al. Ghica, şi Directorul Maimuca[...] 

Se trece şi la prevenirea provinciei, prefecţii de judeţe sunt convocați 
la Bucureşti de către Mişcarea Legionară. Se primesc rapoarte, se dau ultimele 
instrucțiuni, se fac ultimele socoteli asupra raporturilor de forțe între partizani 
prezumtivi ai Conducătonulu Statului şi Comandantul Legiunii. În unanimitate, 


+ Semnat de Hona Sima. în marul “Cuvântul”. 


Se hotărăşte a da lovitura de stat, spre a aşeza un regim legionar î 


2 = E 


toți sunt pentnu Comandant, fapt lesne explicabil, fund toți complicii tolerați şi 
încurajați la abuzun de protectorii lor, Hona Sima şi Petrovicescu. Suburbanele 
Capitalei au mare importanţă, Petrovicescu personal va face inițierea primanlor 
asupra misiunilor care le revin 

si analiza faptelor şi informaţiunilor obținute până în prezent, reies 
câteva observațiuni principale: 

- acțiuneade înlăturare a d-lui general Antonescu este pornită de foarte 
mult timp, 

- pregătirea mişcării s-a făcut într-un cerc foarte restrâns de 
conducători [legionari]; 

- organele subalterne au executat dispozițiuni care, în mod apparent, 
nu aveau legătură, în ansamblu, acțiunea a fost bine închegată, 

- masa executanților a fost dusă în centrele de rezistență fără a şti ce are 
de făcut, 

- conducători nu s-au aşteptat la o rezistență şi represiune atât de 
ferme[...] 


CONCLUZII 


[...] Este necesară o severă şi neiertătoare reprimare în cadrul legilor. 
Trebuie a curăți toată administrația de stat de toate elementele introduse pnn 
regimul de eri, elemente care au avut un scop unic: a distruge Statul Român. 
Legiunea, atât de grav compromisă, prin conducăton care au nesocotit soarta 
țăni, prin intelectuali care în mod pasiv nu au făcut opoziție intențiilor 
nimicitoare ale conducătorilor, prin masele legionare dovedite elemente de 
anarhie, Legiunea nu mai are nici o rațiune de a subzista ca organ de conducere 
în Stat. Ca organ politic să urmeze soarta celorlalte partide. Statul Român 
trebuie refăcut cu elemente naționaliste cu cugetul echilibrat, pătrunse de simțul 
ordinei şi luminate cu temeinică pregătire şi experiență dovedită în ramura 
activității lor. Aparatul de Stat trebuie refăcut, bazându-l pe elemente devotate, 
capabile, cinstitte, competente Trebuiesc luate măsun care să le redea 
încrederea pierdută pnn teroarea exercitată asupra lor de legionari [. .] Armata 
şi toate serviciile de ordine să rămână în afară de once acțiune şi activitate 
politică, fiind organe la dispoziția directă a Conducătorului Statului 


(Arhivele Naţionale ale României, Bucureşti, fond Preşedința 
Consihului de Miniştn, dosar | 243) 


“În continuare, se prezintă fapte din 19-21 sanuanie 1941, cu preocuparea de a se 


insista asupra nitativelor Vşcărniu Leplonare 


A a L A N E) Y 
a 3 
APĂ E 
Sa 


226 


Anexa 10 


N Nei nostru nu am avut acte de rebeliune şi nici dintre capu 
rebelilor din altă parte nu s-a constatat o activitatea propnu-zisă 

S-a constatat că în sânul organizației legionare s-au format două 
fracțiuni, şi anume: fracțiunea lon Zelea Codreanu şi fracțiunea Hona Sima 


În sectorul nostru, fracțiunea lon Zelea Codreanu este în minoritate | 


față de fracțiunea Hona Sima, care este reprezentată pnin elementele tinere, pe 
când ceilalți sunt reprezentați prin elementele mai: vârstmice, deci şi mai 
moderate, însă cu ma: multă rezistență în spiritul de jertfă. 

Fracțiunea lon Zelea Codreanu tinde la o împăcare a actualei conduceri 
de stat cu principiile legionare, urmând ca aceste principii în vitor să fie baza 
întregului nostru aparat de stat impus de la conductătorul Statului, Mişcarea 
legionară (urmând) să-şi continue activitatea începând cu verificarea cadrelor, 
iar din cadrele verificate să aleagă conducătorii României de mâine 

Fracțiunea Hona Sima susține că ei nu au greşit cu nimic față de 
Conducătorul Statului, domnul general Antonescu, şi că la mijloc a fost o 


lucrătură a duşmanilor Legiunii, care au căutat să sape o prăpastie între 
Legiunea şi domnul general Antonescu, ceea ce le-a şi reuşit. Recunosc că s-au | 


făcut anumite preşeli şi din partea conducătorilor lor,dar aceste greşeli urmau 
să fie înlăturate 


[..] 


(Radu-Dan Vlad şi colab , eds , F-venimentele din ianuarie 1941 în 


arhivele germane şi române, Il. Bucureşti, Editura Majadahonda, 1999, p ! 


180) 


227 


Anexa || 


23] 

În cercurile legionare inițiate se afirmă că Hona Sima se află la 
Frankfurt/Main, unde este ţinut în îndeaproape supraveghere de agenți 
Gestapo-ului, deoarece pregăteşte o acțiune pentru România 

Din discuțule ce au avut loc între studenții legionari, rezultă că d-na 
Charlotte Ropală, secretară la un cabinet de la Preşedinţia Consiliului de 
Miniştri, soția lu: Cătălin Ropală, predă legionarilor multe lucrări informative 
privitoare la Mişcarea Legionară şi face dese intervenții pentru scăparea 
legionanilor arestaţi 

Conducerea Mişcăni Legionare pregăteşte o acțiune în stil mare pentru 
a pregăti opima publică pentru o reacțiune față de autonităuile desemnate cu 
judecarea în curând a principalilor conducăton legionan, în fnunte cu generalul 
[Constantin] Petrovicescu 

Conducerea Mişcării Legionare a făcut cunoscut prin agenți devotați 
tuturor studenților arestați în legătură cu manifestația din ziua de 10 Mai să 
declare că au participat la această manifestaţie care era îndreptată contra 
agitațuilor democrate care au loc în Universitate|.. ] 


(Arhiva SRI, Bucureşti, fond “D”. dosar nr |] 012, fila 229) 


Anexa 12 


consilier Răsnovanu despre colaborarea lui Horia Sima cu M, Moruzov | 


[...] Din ziua de 12 noiembne 1940, când din ordinul evident al Ă 


numitului Sima s-a încercat din nou un atentat în contra mea ŞI în contra fiului 


meu Decebal, la sediul [Mişcăni Legionare] din strada Gutenberg, unde venisem - 


să-mi reiau funcțiunea de locţiitor părintesc al Căpitanului; 


De la sechestrarea în aceeaşi zi şi în acelaşi loc a celor vreo zece î 
camarazi care mă însoțeau şi care au fost Schingiuiți şi amenințați cu moartea - 


timp de aproape o lune de zile; 


De la asedierea casei mele în noaptea de 12 spre 13 noiembne 1940 de - 
o ceată numeroasă înarmată trimisă de acelaşi ins, de la arestarea ŞI sechetsrarea - 


fiuluimmeu Hona şi a ginerelui meu inspector G. Ciurescu, în ziua de 13 
noiembne 1940; 


De la arestarea în aceeaşi zi a preotului Dumitrescu-Borşa, secretar 


general al Legiunu şi mâna dreaptă a Căpitanului şi singurul rămas în viață 
dintre voluntani eroi din Spania, şi a comandantului legionar dr. Ciorogaru şi 
a multor alți legionari, bănuiți de a-mi fi prieteni, de la maltratarea sălbatică şi 
necontenita lor amenințare cu moartea timp de peste două luni de zile, 

De la constatarea treptată că acel Sima îndepărtează prin minciună și 
vicleme Legiunea şi întreaga Mişcare de la calea morală şi sfântă a Căpitanului 
ŞI că prin abuzul administrativ al forței lui de vicepreşedinte al Consiliului de 
Miniştri o împinge în direcția diametral opusă măreţei ținte a Legiunii, 

Apoi de la aflarea treptată a uluitoarelor ştin că el de mult se afla în 
strânse legături cu Moruzov, omul Lupeascăi și al tuturor prigonitorilor 
noștri, că el fiind însărcinat de Căpitan din închisoare să facă numai 
legătura în mod provizoriu între diferitele grupuri de legionari liberi 
ascunși - ca unul ce era cel mai șters și mai necunoscut ca acțiune 
legionară de agenții prigonitorilor -, prin minciună și-a asumat rolul de 
conducător. În care pseudo-calitate mințind că lucrează după indicația 
Căpitanului a pus la cale diferite atentate în mai multe părți ale țării, în 


contra dispozițiunilor mereu repetate ale Căpitanului de a se păstra cea 
mai exemplară linişte; 


2 


Se vede limpede că atentatele și tulburările ordânduite de Sima 
treabuia ca pretext acelor care puseseră la cale asasinarea Căpitanului şi 
a atâtor fruntași legionari, floare a neamului. Se vede limpede că numai 
inspirarea lui Moruzov putea să-l determine pe Sima să lucreze din 
răsputeri la omorârea Căpitanului, stârnidu-i-se și pofta bolnavă şi 
satanică de a conduce el Legiunea; 

În sfârșit de la aflarea treptată şi prin deducție logică a faptului 
că el este autorul indirect, dar conștient și perseverent, al asasinării 
tuturor martirilor noștri legionari de la 1938 încoace; 

De la toate acestea, n-au fost alte raportun între mine şi insul Sima 
decât raportul de la cel mai chinuit şi îndurerat înfățişător al Legiunii la cel mai 
negru, mai cinic şi mai satanic trădător care a existat vreodată în lume de la luda, 
Iscarioteanul încoace! 


(Asasiatele de la Jilava ..., Snagov și Sirejnicul. 26-27 noiembrie 
1940, ediția a II-a, Bucureşti, Editura Senpta, 1992, p. 189-190, ediția | - 
Bucureşti, Monitorul Oficial şi Imprnimenile Statului, Imprimena Centrală, 
1941) 


230 


Anexa 13 


E i lictată de Mihai A Ă 


liscutii HI Goering (Berlin. 26 noiembrie 1941) 


L] 


credeți cu prezența unor unități germane“! este o garanție?>> 


<<Cu comuniştii de legionari ați terminat”>> 


I-am spus Reichsmareşalului că România îşi stăpâneşte singură destinul, 
că n-are nevoie de concursul armatei germane pentru ordinea internă şi că, dacă 4 
Mareşalul Antonescu este lăsat să conducă singur interesele Româmei, fără nici ă 
un fel de amestec de nici o natură, aşa cum este potrivit, îi poate garanta 
Mareşalului Goering că nici un soldat german n-are ce să caute în România și A 


că interesele germane vor fi mult mai bine servite 


Tulburănile care au avut loc în ianuarie 1941 sunt datorate şi unui ] 
amestec german nepotrivit care a exaltat, a indus în eroare sau a încurajat unele î 


elemente ale răzvrătini 


Reichsmareşalul îm: răspunde că e de acord, că cunoaşte aceste lucrun Î 
din nefericire şi că-și îngăduie sugestia amicală de a folosi cea mai fermă Ș 
autontate pentru a reprima orice încercarede rezistență, sabotaj sau dezordine, * 


adăugând <<Ştiu că aceste lucruri nu sunt uşoare şi agreabile>> 


[.] 


(Arhivele Naţonale ale României, Bucureşti, fond Preşedinţia j 
Consihului de Miniştri, dosar 106/1941, filele 12-20, Vasile Armia, lon Ă 
Ardeleanu, Ştefan Lache, eds , Anronescu-Hitler. Corespondenţă şi întâluri A 


inedite. 1940-1944, |. Bucureşti, Editura Cozia, 1991, p. 136-137) 


- : A > i 
“2 In fond. misiunile militare terestră, navală și aenană sosite in România cu incepere - 


de la 12 octombne 1940 


Reichsmareşalul Goering a întrerupt firul expuneri asupra unităților & 
(militare germane din România) pentru a mă întreba <<Dar pentru ordinea * 
internă, ținând seama că armata română este mobilizată dincolo de Nistru, nu î 


231 


Anexa 14 


i ELIOT o ea te îi Rib! Cerin 76 iii 


[) 

D-sa [Joachim von Ribbentrop] mi-a adăugat că,datontă acestui 
respect [al Germanmiei față de Mareșalul lon Antonescu], şi-a asumat onoarea 
Germaniei, în împrejurănle tulbun din ianuane trecut [1941], să-şi mărtunsească 
simpatia şi deplina sa încredere în Mareşalul Antonescu şi în acțiunea sa politică 

D-l von Ribbentrop, cu toată tăcerea mea, s-a simțit obligat să suțină 
mai larg punctul de vedere german în chestiunea legionară, vorbindu-mi de 
increderea nemărginită a Fuhrerului în Mareşalul Antonescu încă de la prima 
întrevedere şi în poziția fermă luată pentru România Mareşalului Antonescu, în 
ianuanie anul trecut, când împrejurările tulbun au putut să arate realitatea 
Germaniei 

De asemenea, D-sa face aluzie la invitația făcută de Fuhrerul Adolf 
Hitler lu: Hona Sima împreună cu d-l Mareşal Antonescu anul trecut Din 
atitudinea acestuia a avut de la început o perspectivă asupra împrejurănlor şi 
poziție personale a d-lui: Mareşal Antonescu şi a lui Hona Sima 

In legătură cu aceasta, d-l von Ribbentrop îmi pomeneşte despre 
atitudinea Fuhrerului atunci când, (Hona Sima) în Germania fiind, a înaintat un 
memonu politic Fuhrerului (spre sfârşitul primăveri 1941) Fuhrerul, nu numai 
că nu a citit memonul, dar, de îndată ce a aflat de el. a dat dispoziții ca Hona 
Sima să fie internat, întrucât nu permite legionanlor din Germania, şi cu atât mai | 
puțin lui Hona Sima, nici un fel de manifestăn pohtice 

2] 

(Arhivele Naţionale ale României, Bucureşti, fond Preşedinta 
Consihului de Mimştri, dosar 106/1941, filele 2-10, Vasile Anmia, lon 
Ardeleanu, Ștefan Lache, eds , Antonescu-Hirler. Corespondenţă şi întâlnuri 
inedite. 1940-1944, 1, Bucureşti, Editura Cozia. 1991, p 141-142) 


] 
| 
; 
| 
| 


| 


Anexa 15 


L] 

Fuhrerul atinge în treacăt problema legionară. 

Vorbeşte în termeni foarte aspri despre Hona Sima. 

Repetă în termeni asemănăton formula d-lui [Joachim] von Ribbentrop 
că Germania nu se amestecă în problemele interne, că a avut o simpatie pentru 
toți cei care în România, foarte puțini până anul trecut, au sprijinit politica 
externă germană cu adeziunea lor, dar că, evident, aceasta nu însemnează nici 
dreptul germaniei de a se introduce în problemele interne româneşti împotriva 
curentelor populare sau a resentimentelor populare, nici dreptul de a se cere ca 
să nu respecte oamenii de onoare“ care înțeleg lupta germană şi leagă 
interesele lor naționale de această luptă în mod senos şi constructiv 

In legătură cu aceeaşi atitudine, Fuhrerul Adolf Hitler în convorbirea 
sa îmi spune cu oarecare ironie: <<Hona Sima se voia conducător în România. 
Intr-o țară nu este loc pentru doi conducători, ci numai pentru unui şi era 
glumeţ ca Hona să aspire la acest lucru, atunci când Mareșalul Antonescu se 
găsea la conducerea Ţări. 

Cu Mareşalul Antonescu m-am înţeles foarte bine. 

Am admirat în el pe cel mai fanatic apărător al unui popor şi un general 
de mare calitate 

M-am legat de el şi rămân legat 

Doresc însă să câştig nu numa: stima şi încrederea Mareşalului 
Atonescu, ci iubirea şi increderea întregului popor român şi voi face totul pentru 
aceasta>> 


(lon Calafeteanu, Româm Ja Hitler, Bucureşti, Editura Univers 
Enciclopedic, 1999, p 101-102) 


* După notele dictate, la revenirea la Bucureşti, de câtre Mihai Antonescu, ministrul 


Afacenlor Străine al României şi vicepreşedintele Consihului de Mimştn 


“1 Refenre. dintre români. în primul rând la lon şi Mihai Antonescu! 


Anexa 16 


Antonescu (Rastenburg, LI februarie 1942)'2 


[.] 

În continuarea discuţiei, [Mareşalul Ion) Antonescu a atins probleme 
de politică internă El mulţumeşte Fuhrerului pentru măsurile legae pe care, 
după cum este informat, le-a luat Germania pentru a pune capăt echivocului 
privitor la Legiune Întregul popor român este potrivnic Legiunii şi-i pune pe 
aceeaşi: tresptă cu comunişti El (Antonescu) speră că Legiunea e foarte stnct 
supravegheată”, fiindcă el consideră absolut posibil ca ordine de conspirații să 
ajungă din Germania, pe căi ascunse, la legionarii români 

Fuhrerul răspunde că i-a primit pe legionani români în Germania“ fără 
nici o plăcere. Însă, în împrejurănle de atunci, pentru Antonescu, a fost mai bine 
ca oamenii pe care ar fi trebuit să-i condamne la moarte să iasă din Româma El 
îl asigură pe Antonescu că în cazul în care Hona Sima şi-ar călca cuvântul de 
onoare şi s-ar manifesta într-un sens îndreptat împotriva lui Antonescu, el 
(Fuhrerul) l-ar expulza în România sau ar da el însuşi ordin să fie împuşcat. 
El(Fuhrerul) îşi dă cuvântul de onoare lui Antonescu că el nu va permite ca de 
pe pământ german să se pună la cale comploturi împotriva unui aliat. Dealtfel, 
nu i-a plăcut niciodată caracterul lu: Horia Sima, în special după intermezzoul 
ciudat cu invitația la Berchtesgaden“, şi-l consideră neloial 

Antonescu mulţumeşte Fuhrerului şi aminteşte, în legătură cu aceasta, 
spnjinul pe care legyonaru români l-au primit din partea cetățenilor germani din 
România şi din afara ei 

(lon Calafeteanu, Români la Huler, Bucureşti, Editura Univers 
Enciclopedic, 1999, p 124-125) 


1 Stenograma a fost întocmită de Paul Otto Schmidt, translatorul oficial al lui Adolf 
Hitler 


Era la câteva săptămâni după evadarea lui Horia Sima din Germania şi recapturarea 
lu 


42) 


“4 După evenimentele din 21-23 ianuane 1941 


*9 Din 14 ianuane 1941. când numai lon Antonescu s-a prezentat la întrevederea cu 
Adolf hitler, iar Hora Sima a declinat invitața Fuhrerului 


234 


Anexa 17 


Notă a Chesturii Poliţiei din Ploieşti pe tema “Legionarii îi urăsc 
pe germani” (9 martie 1942) 


CHESTURA POLIȚIEI PLOIEŞTI Sursa: 
» BIROUL SIGURANŢEI Onginea informației. S.A.I. 
Rezumatul note: informative Valoarea sursei: Senoasă 


Legionari! ii urăsc pe germani Venficarea. Venficată 


NOTĂ INFORMATIVĂ 
Nr. 54 din 9 martie 1942 


Din cercun de foşti legionan, ne parvine informația că legionarii urăsc 


grozav pe germani şi, mai ales, pe Fuhrer, pe care îl califică drept <<trădător>>, 
de două ori 

Prima oară, pentru că a hotărât pn <<arbitrajul de la Viena>> cedarea 
Ardealului de Nord la ungun 

A doua oară, cu ocazia rebeliuni de la 21-23 ianuane 1941, când ei 


[legionarii] au voit să răstoarne pe Conducătorul Statului, contând la această . 
acțiune pe concursul promis al trupelor germane din România şi când au rămas | 


foarte dezamăgați, văzând că Fuhrerul îi lasă la o parte şi acordă tot spnjinul său 
Conducătorului 

În timpul de față, legionani incearcă să facă propagandă împotriva 
participări României la campania din Rusia, pentru <<a nu mai fi trădaț şi a 
treia oară, vărsând sângele românesc pentru Reich, fără ca acesta să dea vreo 
garanție de retrocedare a Ardealului de Nord>> 

Faptul că Fuhrerul a acordat la începutul războiului cu URSS comanda 
supremă a Frontului de Sud, incluzând şi trupele germane, d-lui Mareșal 
Antonescu a fost comentat în cercunle legionare ca o surpriză foarte dureroasă 

După o informație recentă, legionarii fac alzn iromce la adresa 
germanilor, exprimându-se că: <<am scăpat de jidani şi am dat peste mama 
jdanlor>> 


ra ra retea 2 - —p „x 


235 


Ei justifică această afirmaţie că germanii, acaparând majoritatea 
intreprinderilor industnale şi comerciale din ţară şi angajând personal de 
conducere numai sus, românii au rămas să slugărească şi nemților, după cum 
slugăreau şi evreilor în trecut. 


(Arhiva SRI, Bucureşti, fond “D”, dosar 7 494, fila 70. Radu-Dan 
Vlad şi colab, eds., Evenimentele din ranuarie 1941 în arhivele germane şi 
române, ll, Bucureşti, Editura Majadahonda, 1999, p 242). 


Anexa 18 


[În colțul din stânga sus al documentului onginal:] 


SUMAR: 
= Clasarea chestiunei din punct de vedere penal al afacerei 
privitoare pe 
MORUZOV M., ȘTEFĂNESCU NIKY şi 15 ofiţeri. 


[Avizul tiltularului Ministerului Apărării Naţionale:] 
Văzut. A se clasa dosarul. 


/ss/ [Constantin| Pantazi 
1942. VIII. 12 


NOTA 


Nr. 1 611 din 8 august 1942 


PARCHETUL GENERAL AL CURŢII MILITARE DE CASARE ŞI 
JUSTIȚIE, potnvit ordinelor Ministerului Apărării Naţionale, a întreprins o 
cercetare cu caracter general față de activitatea lui M. MORUZOV, fost şef al 
Serviciului Secret al Armatei, N ŞTEFĂNESCU, zis NIK Y, fost director de 
Siguranță, intendent It. colonel PANDELE IOAN, precum şi a 15 ofițen, vizați 
de un denunța al căpitanului Sănătescu - mai târziu maior -, tar actualmente 
condamnat de TribunalulMilitar al Comadamentului Militar al Capitalei, la 1$ 


2 anii 
ani muncă silnică, degradare militară şi cinci ani degradare civică, pentru - 
“INSURECȚIE ARMATĂ” şi la cinci ani închisoare corecțională, doi ani 
interdicție şi destituire, pentru “FALS IN ACTE PUBLICE” 


În rezumat, chestiunile care urmau să fie elucidate de această cercetare 
au fost: 


| - Dosarele anchetei, primite de la Marele Stat Major al Armatei, 
privitoare la trecutul lu M. MORUZOV între anu 1916-1925 şi cazierul de 
serviciu nr. 723 

II - Gestiunea fondurilor Serviciului Secret al Armatei, gestionar M 
MORUZOV. 

III - Fotocopierea dicționarului cifrat A.M. 1936 încredinţat ataşatului 
militar român de la Roma. 

IV - Afacerea de la Centrul de Recrutare Bucureşti pnvind pe M 
MORUZOV, care, în calitatea sa de şef al Serviciului Secret al Armatei, ar fi 
încercat să împiedice introducerea unei reforme în legătură cu reorganizarea 
Cercunlor de recrutare şi a unor sisteme de lucru ce interesau mobilizarea 
armatei 

V - Memonul capitanului Sănătescu privind activitatea lu M 
MORUZOV, contrane intereselor țării şi alte chestiuni conexe. 

VI - Situaţia ofițerilor vizați de memoriul aceluiaşi ofițer - căpitanul 
Sănătescu - în legătură cu M. MORUZOV 

VII - În special precizarea situației intendent lt. colonel Pandele loan, 
din Ministerul Apărăni Naționale, în legătură cu un fond de 20 000 000 lei, 
primit de M. Moruzov 

„VIII - Situația lui N. ŞTEFĂNESCU, zis NIKY, în legătură cu M 
MORUZOV 


Din cercetănle urmate în cauză, se constată următoarele 


1. MIHAIL MORUZOV, zis MIŞU, zis INGINERUL ŞTEFĂNESCU, 
născut la Tulcea la 16.11 1887, de origine etnică ucrainean, şi-a început cariera 
în 1919 ca agent special de Siguranță. Deşi a avut la bază numai 3-4 clase 
secundare a putut ajunge şef al Serviciului Secret al Armatei, datontă 
numeroaselor şi vanatelor cunoştinţe de specialitate şi perseverentei voințe de 
a ajunge o personalitate în lumea detectivă 


ae 


— — — — — i 


_ RR PE 


238 
Din studiul dosarelor Marelui: Stat Major reiese 


a) Majoritatea actelor pnvesc pe fratele lui M. MORUZOV, când 
acesta era în subordine la Inspectoratul de Siguranță Dobrogea 

b) O parte din acte privesc contrabanda de 200 000 ruble făcută de 
agenții lui Moruzov la Constantinopol. 

În legătură cu această chestiune stă şi un raport de ultragiu al 
Prefectului Poliției Constanţa, care pretindea că a fost insultat de Moruzov 
Chestiunea a fost soluționată de Parchetul Tnbunalulu: Constanţa, pnn 
neurmărire 

A fost însă revocat din funcțiune, iar după cinci an: repnmt şi detaşat 
la Ministerul de Război pentru organizarea unei serviciu secret de informații, 
acopent. 

c) Că Moruzov, găsindu-se în 1918 în Basarabia, în calitate de agent 
informator, a salvat viața d-lui general Dragu. 

d) Dosarul nr. 2 cuprinde ancheta împotriva lui Moruzov şi a agenților 
lui făcută de d-l general Mironescu, din care rezultă că: 


- Întimpul Războiului de Întregire, M. Moruzov a avut o 
atitudine favorabilă şi prietenească față de Comisiunea bulgară din Dobrogea. 

- M Moruzov a fost bănuit - dar nu dovedit - că încă înainte de 
anul 1913 ar fi fost angajat în serviciul de spionaj bulgar şi german 

- A fost bănuit că, în 1917-1918, ar fi avut legătuni cu comitetul 
revoluționar rus din sudul Basarabiei, în timp ce serviciul său informativ pentru 
armata română era fără însemnătate. 


II. Gestiunea fondurilor Serviciului: Secret al Armatei, ce formează 
obiectul unui dosar compus din 700 pagini şi numeroase anexe, cuprinde în 
esenţă 


- Sumele bănuite a fi fost însuşite de M. Moruzov 

- Averea mobilă şi imobiă achiziționată în dauna Statului fie pe 
numele lui M. Moruzov, fie pe numele altor persoane 

- Sumele deturnate din fondunle secrete și imprumutate la 
funcționari, precum şi sumele însuşite din gestiunea Serviciului Seecret, cu care 
M. Moruzov înţelesese că facă acte de binefacere la diferite persoane particulare 
sau publice 


239 


Pe baza actelor, intocmite şi insușite in totul de Comisiunea pentru 
venificarea fondurilor secrete şi de ordine publică, Comisiunea a emis mandat 
de arestare impotriva lui M. Moruzov, iar la scurt interval de timp a trimis 
chestiunea pentru judecată înaintea Comusie: Speciale de pe lângă Înalta Curte 
de Casaţie şi Justiţie 


III. Fotocopierea dicționarului secret A.M. 1936 încredinţat ataşatului 
român de la Roma 

Luându-se de bază unele investigațiunifăcute de Marele Stat Major 
pnvind fotocopierea dicționarului cifrat s-au continuat cercetările până la data 
când a început să se întrevadă care erau faptele suspecte în această afacere şi 
care mai înainte dădeau aparența că M Moruzov ar fi lucrat în serviciul de 
informați al unui stat străin. 

Din acel moment însă, conturându-se elementele une: afacen de 
spionaj, s-a raportat cazul Ministerului, pentru-a se aprecia şi ordona dacă 
actualmente esteoportun să se continue ancheta până la elucidare, mai ales că, 
în speță, era vorba de un stat străin ahat şi amic. (Raportul nr. 212 din 91 1941, 
aflat în copieladosarul D , fila 108 ) 

Pnn ordinul nr 1 305 din | [111941 al Ministerului Apărămi Naţionale, 
Direcţia Justiţiei Militare, s-a comunicat hotărârea d-lui Ministru care a dispus 
ca cercetănle relative la această chestiune să fie opnte 


IV Printr-o notă informativă, aflată la dosarul E , fila 1, se arată că 
Serviciul “S” condus de M MORUZOV - în apnhie 1939 - a intreprins o 
criminală acțiune în legătură cu studule şi propunerile colonelului Pârvulescu 
Nicolae 

Chestiunea aceasta avea de scop - probabil în interesul lu M Moruzov 
- să saboteze înfăptuirea reformelor propuse de numitul colonel, reforme ce 
vizau reorganizarea Cercunlor de recrutare şi a unor sisteme de lucru ce 
interesau direct mobilizarea armatei şi care fuseseră experimentate de Cercul de 
Recrutare Bucureşti cu aprobarea Marelui Stat Major al Armatei 

In acest scop - adaugă nota informativă - Serviciul *S”, pnntr-un agent 
al său, a reuşit că provoace o descindere la Cerc, înscenând mituirea unui 
fruntaş, în timp ce căpitanul magistrat Filipescu, de la Serviciul Secret, a intrat 
in posesia studulor colonelului Pârvulescu şi, în acest mod, s-a putut stânjeni 
înfăptuirea lui 


— —— 0 


Această chestiune, kchidată ca cercetare, s-a înaintat Direcției Justiției | 


Militare cu raportul nr. 255 din14.1V.1941 şi a fost clasată 


V. Memonul căpitanului Sănătescu - mai târziu maior - a avut ca 


obiect principal să stabilească convingerea că M. Moruzov ar fi lucrat în mod 
interesat pentru URSS şi în dauna Statului Român. În afară de aceasta ţinea să 
evidenpeze pe lângă reaua credință a fostului şef al Serviciului “S” și 
incapacitatea acestuia în matenie de informații. 

426 

Moruzov “, cercetarea acestor chestiuni s-a făcut în mod obişnuit şi amănunțit 


pentru a se stabili dacă afirmațiunile - unele dintre ele foarte vagi - corespund 
adevărului. 


Deși cercetănle asupra gestiunii s-au terminat, intervenind decesul lu ă 


In rezumat, din acestea rezultă că Mihail Moruzov, om cu multă - 


expenenţă în matene informativă - expenență ce datează încă din anul 1913-, | 


a ajuns şeful Serviciului Secret al Armatei, a organizat acest serviciu, dându-i 
o extindere foarte mare în ţară şi străinătate. 

Serviciul ES aduna informații din toate domeniile, militar, politic, 
social şi particular, vizând chiar viața privată a multor persoane de stat. 

Pnn importanța serviciului ce conducea, prin marile fonduri ce mânuia 


- fără vreun control serios din parteaorganelor respective - M. Moruzov | 


câştigase de partea sa numeroase persoane influente. Ceva ma: mult, el însuși 


devenise un factor imporțant, care influența hotărânle organelor superioare în - 
ceea ce pnvea alegenilea persoanelor pentru psturile înalte ale Statului şi decide - 


de soarta unora dintre cele aflate charîn funcțiune. 

Datorită sistemului de a fi justificat foarte sumar şi numai faţă de 
Ministerul Apărăni Naţionale fondunle ce : se puneau la dispoziţie, Moruzov a 
avut posibihtatea să achiziționeze o însemnată avere personală 

Abil pentru a pregăti terenul în perspectiva unei eventuale 
schimbări de regim, în ultima vreme pregătise apropierea dintre legionari 
şi fostul Rege Carol II. In acest scop era în contact strâns cu Horia Sima, 
cu care se dovedește a fi avut câteva întâlniri și discuţiuni secrete“. 


Mai era în legătură cu cele mai importante personalități politice şi 
militare din ţară 


“* In fapt, Moruzov a fost asasinat la Jilava în noaptea de 26/27 noiembrie 1940 


427 ad ? 
Vezi. in acest sens, unele informaţii, bine autocenzurate, chiar în Memoriile lui 


Hona Sima 


24 


Există bănuiala că stipendia cu fondun băneşti numeroase persoane 
influente pentru obținerea informațunilor şi pentru a fi favorabile sieşi 

Activitatea lui M. Moruzov ca şef al Serviciului “S” de-a lungul 
umpului a avut unele părți de natură dubioasă care merg până la bănuiala că ar 
fi servit interesele altor state străine, dar ele sunt insuficient precizate de cei care 
le arată Ca atare, nu se pot concretiza în acuzațiuni temeinice de natură să 
constituie o înaltă trădare şi nici nu s-au putut lămun definitiv din cauza morții 


celui vizat 


VI În memoriul căpitanului Sănătescu sunt arătați un număr de 15 
ofițen ca principali colaboraton ai lui M. Moruzov, care au fost plătiți de şeful 
Serviciului “S” şi uni dintre ei numiţi, grație influențe: acestuia, ataşați milita, 
ŞI anume: ă 

Maior Dumitrescu lon, maior (azi It colonel) lonescu Micandru, 
colonel lonescu-Mangu, It. colonel Diaconescu 1., maior Moisescu V, maior 
Constantinescu 1, colonel Creţulescu Ilie, colonel G. Petrescu, ataşat militar la 
Roma, lt. col. Budiş Alex, ataşat militar la Atena, lt. col. Vorobchievici 
[Octavian], ataşat militar la Berlin, căpitan Iliescu G., ajutor ataşat militar la 
Londra, căpitan Ionescu Virgil, ajutor ataşat militar la Berna, ma'or Boian, 
ajutor ataşat militar la Pans şi lt. col. Cristea, ataşat militar la Paris. 

Din cercetările urmate în cauză s-au stabilit următoarele [ ] 

VIII Situaţia lu N ŞTEFĂNESCU, zis NIKY, în legătură cu M 
Moruzov. 

Numitul a fost aduse de Moruzov la Serviciul “S” al Armatei, întrucât 
era un polițist iscusit, sârguitor şi devotat serviciului. Nu are nici un amestesc în 
chestiunea fondurilor administrate de Moruzov şi mici cu activitatea acestuia N 
ŞTEFĂNESCU a fost întrebuințat în serviciul de contraspionaj. La | apnhe 

1937 a fost avansat Director clasa l-a şi după aproape o lună detaşat la 
Ministerul de Interne, Direcția Generală a Polpei. De la acea dată nu a mai fost 
sub ordinele lui Moruzov. - 

N ŞTEFĂNESCU era înfoarte bune raportun de pnetenie cu Moruzov 
Şi așa se şi explică faptul că afost adus la Bucureşti, iar în 1937 l-a recomandat 
spre a fi detaşat la Direcția Generală a Poliției 

Numitul a fost omorât, ca şi Moruzov, de către legionan lainchisoarea 
Mihtară hlava 

În concluzie, din cele expuse mai sus, rezultă că, în prezent, cercetarea 
privitoare pe M. Moruzov nu mai interesează decât ca piesă pur intormativăm 


242 


în legătură cu trecutul său, întrucât chiar dacă ar fi fost vorba de fapte penale, 
potrivit art. 163 Cod Penal, moartea invinuitului stinge încnminarea faptei 
comise. 

În aceeaşi situație se află şi N. ȘTEFĂNESCU, zis NIKY. 

Ceea ce rămâne de actualitate este chestiunea fondunlor însuşite de M 
Moruzov din patnmoniul Statului şi petru care s-au luat, din vreme, măsurile 
legale 

[4] 

Având în vedere cele de mai sus, suntem de părere a se clasa prezenta 
afacere. 


DIRECTORUL JUSTIŢIEI MILITARE 
COLONEL MAGISTRAT 


1. G. Aramă 


(Arhivele Militare Române, Bucureşti, fond Direcţia Justiţiei Militare, 
dosar nr. 2 417, filele 1-12). 


La a a a a a, 


24 


Anexa 19 


[5] 

Foarte cordial, d-l [Joachim] von Ribbentrop a avut cuvinte pline de 
amabilitate pentru Mareşalul Antonescu, elogii pentru armata noastră, 
mărturisiri pline de stimă pentru guvern şi pentru opera neamului românesc în 
genere 

Mi-a vorbitm fără să fi deschis [Mihai Antonescu] măcar cuvântul, 
despre experiența legionară şi despre evadarea lu: Hona Sima'2, la care n-am 
răspuns decât amintind că țara a trecut prin împrejurăn grave, dar că sunt 
mulțumit că prestigiul Mareşalului şi strădania noastră au putut să stăvilească ŞI 
să asigure unitatea morală a Regatului. 


D-l von Ribbentrop mi-a vorbit plin de cordialitate despre intențiunea 
sa de a veni în Româniat?. 


[...] 


(lon Calafeteanu, Româm la Hitler Bucureşti, Editura Univers 
Enciclopedic, 1999, p. 135-136). 


“Este surprinzător, întrucât evadarea lui Horia Sima avea să se producă abia la 17 
decembne 1942, astfel că, la 23 septembrie 1942, când Mihai Antonescu s-a întâlnit 
cu von Ribbentrop i in audiența de rămas bun, nu putea fi vorba decât de zvonunle 
care circulau în Germania pe tema planunlor hderului în funcție al Mişcâni 
Lepionare 


“Această intenpe a liderului diplomației germane nu avea să se concretuzeze nicicând 
până la 23 august 1944. 


te o ie i ee au Se DAS ME ai] 


Anexa 20 


0 ii AI iar] 


ÎS uăiie:1043 (Cometa Ceara] fu Râstahuie! 


Fuhrerul, care l-a primit pe Antonescu stând în picioare ŞI a rămas 


astfel în tot timpul intrevedeni, care a durat trei ore şi jumătate,a început imediat . 
să vorbească despre problema Hona Sima, pe care vrea să o clarifice încă 
înainte de a intra în discuțiile propnu-zise. El a subliniat că, personal, dintre - 


legionan, în afară de aceia pe care Antonescu i-a prezentat într-o viziță 
antenoară**! 


de a reliza o înțelegere între amândoi, asemănătoare cu cea înfăptuită la timpul 
său între el şi feldmareşalul von Hindenburg. Modul în care Horia Sima, sun un 


pretext, nu a dat curs invitației, îl arată ca un om fără caracter ŞI în ochii | 
Fuhrerului a demonstrat clar că Hona Sima nu ar putea niciodată să devină - 
conducătorul României. El (Fuhrerul) s-a decis atunci fără rezerve pentru | 
Antonescu şi au fost date ordine clare**? cu privire la această luare de poziție 


către autontățile interesate din Germama. Aceste dispoziții vor fi urmate 


intocmai, chiar şi atunci când Fuhrerul n-ar mai fi în wată De aceea, el - 
(Fuhrerul) a fost indignat când a auzit că în România s-a afirmat că autontăţile * 


germane ar fi mijlocit fugalu: Hona Sima şi l-ar fi încurajat în acest sens, ba 
chiar că el însuşi ar fi implicat în această afacere. El nu este omul care ÎŞI 
schimbă ahați de la o zi la alta** Dacă s-a declarat o dată pentru cineva, el 


* După nota întocmită de acelaşi Paul Otto Schmidt. 


"1 Refenre la prima wată a lui lon Antonescu la Berlin (22-24 noiembnie 1940), când 


a fost însoțit de Mihail Sturdza, ministrul legionar al Externelor în acea vreme. 


"2 La 14 ianuane 194| 


433 
Este foarte important ceea ce recunoaşte Adolf Hitler în pnvinţa optiunii sale în 


folosul persoanei generalului lon Antonescu, opțiune care a contat decisiv în cursul 
aşa-numite rebehuni din 21-23 ianuane 1941 Atunci, intervenția categorică a 
Fuhrerului s-a produs la 22 ianuarie 1941. iar rezultatul s-a văzut în faimoasa 
telegramă adresată imediat Legaţiei germâne din Bucureşti pentru a-l susține pe 
general vizavi de lepionan. 


a Și totuşi. cazunile au fost numeroase în istona celui de-al III-lea Reich, precum, 
indeosebi, în alele care au precedat nemijlocit semnarea faimosului Pact de 
neagresiune Germama-URSS din 23 august 1939 


— zi 


_> Du cunoaşte pe nimeni, şi nici pe Horia Sima. EI l-a invitat pe | 
acesta o dată, împreună cu Mareșalul Antonescu, la Obersalzberg**?, cu intenția 


—. CN n E d 


rămâne credincios acestuia. Când Hona Sima a fost din nou arestat”, el 
(Fuhrerul) a dat ordin ca la întoarcerea lui în Germania să fie impuşcat, l-a 
revocat [ordinul] totuşi imediat, când i s-a comunicat că Mareşalul Antonescu 
a afirmat că împuşcarea lui Hona Sima este o precondiție pentru colaborarea în 
continuare între Germania şi România, căci el nu are obiceiul de accepta astfel 
de condiții Acum va decide spontan ce trebuie să se întâmple cu Hona Sima şi 
urmează pur şi simplu să-i comunice decizia sa 

Antonescu, care a ascultat cu oarecare surpnndere expunerea 
Fuhrerului, făcută pe un ton foarte hotărât, a contestat să fi făcut vreo legătură 
între evadarea lu: Horia Sima şi Fuhrer. EI a vorbit numai de responsabilitatea 
organelor de supraveghere germane şi d-l Killinger trebuie să fi înțeles total 
grețit declarațiile sale. El roagă ca acesta să fie invitatla întrevedere şi, în 
prezenţa sa (a lui Antonescu), să raportezeîncă o dată Fuhrerului ceea ce a 
declarat Mareşalul în această chestiune. Antonescu contestă, de asemenea, că 
ar fi pus condiţia ca Hora Sima să fie împuşcat şi că de aceasta ar depinde în 
continuare colaborarea dintre Germania şi România. ŞI aici el trebuie să spună 
că este vorba de o eroare a ministrului german. 

Fuhrerul a dat curs cereri lui Antonescu de a-l inwita pe ministrul 
german la o întrevedere şi a răspuns numai că el îi dă lu: Antonescu garanția că 
Hona Sima nu va ajunge vu în Româma. In desfăşurarea în continuare a 
convorbiri a mai avut loc un larg schimb de opinii între Fuhrer şi Mareşalul 
Antonescu asupra situației legionanlor Antonescu a explicat că în România 
Hona Sima este respins de toți Chiar şi legionarii sunt împotnva lui. De aceea, 
el nu ar putea niciodată să devină conducătorul României. Pin atitudinea sa, el 
a împiedicat leguunea română să se încadreze în noul stat. El (Antonescu) roagă 
numai ca Germania să facă un gest clar în problema Legiunii. El a lăsat să se 
ințeleagă că se gândeşte la predarea tuturor legionanlor, care se mai găsesc încă 
în Germania 

Fuhrerul nu a respins aceasta, ce-i drept, dar a declarat că unu legionan 
sunt angajați în industna de armament germană (uzinele Heinkel, Rostock) şi 
nu se poate lipsi de ei acolo, aşa că nu se pune problema predări acestor 
legionan Problema dacă şi când s-ar putea preda României restul acestor 
legyonan, Fuhrerul a lăsat-o deschisă, fără să ia totuşi o poziție clară de 
respingere [...] 


(lon Calafeteanu, Româm la Hitler. Bucureşti, Editura Univers 
Enciclopedic, 1999, pp 171-173) 


1% După capturarea lui în ltaha. 


246 


Anexa 21| 


Marssalului Ion Antonescu la Cartierul General al lui Adolf Hitler la 10-11 1943 


[..] 

În ce pnveşte situația politică internă, pot să vă spun numai atât: că, 
trimițând un mesaj, care era destul de aspru, pe care eu însumi [Mihai 
Antonescu] l-am sens, d-lui von Ribbentrop în ceasul când am aflat că Horia 
Sima evadase din Germania“, am primit din partea d-lui von Ribbentrop 
explicațiuni, de îndată ce am început convorbirea 

D-l Mareşal Antonescu, în aceeaşi vreme, le primea din partea 
Fuhrerului, fără mc: o solicitare din partea D-sale şi nici din partea mea 

D-l von Ribbentrop a spus că Fuhrerul a fost foarte mâhnit pentru că 
am putut o clipă să ezităm poate în judecarea respectului pe care îl poartă 
Mareşalului Antonescu şi guvernului său, că, desigur, au fost unele neglijențe 
ale organelor subalterne, care au fost grav pedepsite 

Mi s-a făcut o comparație. 

M: s-a spus: amintiți-vă cazul Giraud“, el a putut evada de pe 
tentonul nostru şi dați-vă seama că nici Fuhrerul şi nici vreunul din no: nu am 
fi putut să-i înlesnim această evadare 

S-au făcut greşeli, ele vor fi aspru pedepsite 

Ceea ce trebuie să se ştie este că Fuhrerul şi guvernul Reichului nu fac 
act de dezonoare şi nu pot să-şi îngăduie vreun echivoc sau vreun amestec în 
politica internă 

Răspunsul meu a fost acesta 


“** Hona Sima a evadat din lagăr la 17 decembne 1942 şi a plecat în ltaha După mai 
multe le, abia la 24 decembne 1942, ministrul german la Bucureşti. Manlred von 
Kilhinger, a informat oficial guvernul român despre fuga lu: Hona Sima! 

“1 Generalul francez Henri Giraud, prizonier la nemți. reuşise de asemenea în 1942 să 
evadeze pentru a se alătura Mişcăni lu: Charles de Gaulle 


247 


Este o problemă pe care o va discuta d-l Mareşal şi asupra căreia eu nu 
mă țin obligat să discut, fiindcă obligațunile vă aparțin dv, nu mie, dar 
netrecându-mi niciodată prin minte că Fuhrerul ar fi putut face acest lucru 
personal, pentru că, întâi, n-aş mai fi avut ce căuta aici şi, în al doilea rând, aş 
fi fost deznădăjduit de situația Europei, că nu prin mijloace de circ poate fi 
realizată viața unui continent şi istona unei civilizații 

De aceea, în această privință pot să vă spun că s-au luat toate măsurile 

Rămăsese să continuăm această convorbire 

După aceea n-am ma! discutat-o, pentru că d-l Mareşal o discutase cu 
Fuhrerul. 

Asupra a ceea ce pot să vă spun este că Fuhrerul a ajuns să vorbească 
de însăşi împuşcarea lui Hora Sima ca expresie a lealității sale şi onoarei pe care 
o datoreşte poporului român 

Este un lucru pe care vi-l transmit cu caracter confidențial 

Oficial, eu nu puteam nici să discut împuşcarea lui Hona Sima, mici să 
cer aducerea în România. 

Am spus. conform regulilor dreptului internațional, când cineva pleacă 
de pe un tentonu pe un alt teritoriu şi când este expus extrădării statul național 
este acela care are dreptul de a i se satisface cererea de extrădare 

Este singurul punct de vedere pe care l-am exprimat eu 


[...] 


(lon Calafeteanu, Româm la Hitler Bucureşti, Editura Univers 
Enciclopedic, 1999, p 165-166) 


Anexa 22 


Aa . . - ad e ..: 433 . Ă 
Mini E cana i Apărării N pi ITI ASTE. 
MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE Nr 259 


Direcția Justiției Mihtare 19 mai 1943 
SITUAȚIE NUMERICĂ 


de infractorii condamnați în ultimii zece ani, pentru infracțiuni 
în legătură cu siguranța Statului 


Infractunea Anotimpul 
lanuane- Apnle- luhe- Octombne- 
Marie lume Septembne  Decembne 
Anul 1932 
Spionaj 5 - 2 6 
Trădăton 2 4 2 15 
Comunişti 13 16 9 26 
Legionan - - - 
Alte organizații 
subversive 18 28 3 - 
Teronşti - - = = 
Sabotaj - = = = 
Defeuism - - î = 
Colportaj - = = = 
Sectanţi 8 7) 3 - 


3 Matenalul a fost prezentat prin adresa nr 461 887/1943. 


Anul 1933 


Spioni 
Trădătoni 
Comunişti 
Legionani 


3 
16 
42 
s$ 


Alte organizații 


subversive 
Teronşti 
Sabotaj 
Defetism 
Colportaj 
Sectanți 


Anul 1934 


Sproni 
Trădăton 
Comunşti 
Legionan 


3 


WM ! 


3 
10 
22 
7 


Alte organizați 


subversive 
Teronşti 
Sabotaj 
Defetism 
Colportaj 
Sectanți 


Anul 1935 


Spiom 
Trădăton 
Comunişti 
Legionan 


16 
] 


2 


l 
5 
65 


Alte organizați 


subversive 


259 


22 
78 


102 


-— 72 Sa 


Teronşti - 
Sabotaj - 
Defetism - 
Colportaj  - 
Sectanți 3 


Anul 1936 


Spioni 2 
Trădătoni - 
Comunişui 59 
Legionari 3 
Alte organizați 
subversive 7 
Teronşti - 
Sabotaj - 
Defetism - 
Colportaj  - 
Sectanți 4 


Anul 1937 


Spioni 3 
Trădătoni 4 
Comumşt 37 
Legionan  - 
Alte organizați 
subversive 17 


Teronşti | 
Sabotaj l 
Defetism | 
Colportaj  - 
Sectanţi LI 
Anul 1938 


Spion: 5 
Trădăton 23 
Comunişti 45 
Legionan 38 
Alte organizații 
subversive 35 
Teronşti - 
Sabotaj ] 
Defetism - 
Colportaj - 
Sectanți 18 


Anul 1939 


Spioni 5 
Trădăton 9 
Comunişti 29 
Legionan 323 
Alte organizaţii 
subversive 52 
Teronşti - 
Sabotaj - 
Defetism - 
Colportaj 28 
Sectanți | 54 


Anul 1940 


Spioni 5 
Trădătoni 17 
Comuniştii 39 
Lepionan  7l 
Alte organizați 
subversive Il 
Teronşti 2 
Sabotaj 2 
Defetism ] 


sai e 


283 


205 


139 


37 
06 


Colpontaj 60 


Sectanți 151 
Anul 1941 
Spioni i) 
Trădăton LI 


Comumşti 76 
Legionar 1604 
Alte organizați 


subversive 14 
Teronşt 5 
Sabotaj 20 
Defetism 23 
Colportaj 27 
Sectanți 6] 
Anul 1942 
Spioni LO 
Trădăton 14 


Comunişti 44 
Legionan 294 
Alte organizați 
subversive 78 


Teronşti 9 
Sabotaj 14 
Defetism 12 
Colportaj 47 
Sectanți 177 
Anul 1943 
Sproni 9 
Trădăton 139 


Comunişti 79 
Legionari 106 


372 


3 


d) 


76 


66 
98 
72 
1641 


66 
46 
92 
34 
115 
100 


137 


20 
56 


128 


845 


100 


Alte organizații 
subversive 74 


Teronşti 6 

Sabotaj 1] 
Defetism 46 
Colportaj 90 


Sectanți 228 


GENERAL MAGISTRAT 
Aramă G loan 
Şeful Biroului Jundic 
Lt. Col. Magistrat 
Gh. Donosă. 


(Arhivele Militare Române, Bucureşti, fond Direcția Justiție: Militare, 
dosar nr. 2 417, filele 193-197, Radu-Dan Vlad şi colaboraton, eds, 
Evenimentele din ianuarie 1941 în arhivele germane şi române, Il, Bucureşti, 
Editura Majadahonda, 1999, pp. 243-247) 


254 


Anexa 23 


După instaurarea regimului socialist în U.R S.S. influența marxistă se 
simte mai puternic în România, iar datorită dezastruoasei situații economice în 
urma războiului capitalist“, aceste noi idei prind tot mai mult teren în rândurile 
proletanatului, care trece la greve şi răscoale pentru înlăturarea stănii de fapt. 

Cercurile regaliste, capitaliste, mosiereşti şi burgheze, pentru a 
contracara curentul revoluționar, caută să înființeze mişcări naţionaliste cu 
caracter antisemit şi anticomunist. 

O astfel de mişcare națională este “Garda Conştiinței Naţionale”, 
înfunțată în anul 1919 la laşi de către Gheorghe Pancu, în care şi-a făcut 
ucenicia Corneliu Zelea Codreanu, inițiatorul mişcării legionare, considerat de 
legionari “Căpitanul” 

În anul 1924 Corneliu Zelea Codreanu întemeiază, la laşi, o organizație 
denumită “Frățiile de Cruce” din care face parte un grup de studenți. 


13% Materialul ce urmează a fost întocmit la nivelul din 1949 al Securității Şi, după cum 
se poate lesne observa, poartă toate amprentele instituţiei şi “spiritului epocii de 
început a “construcţiei socialismului” în România. Copia folosită de noi a fost 
înaintată. prin adresa nr. 114/1$ 943 din 10 septembne 1949 de către Direcţiunea 
Regională a Securităţii Ploieşti. din cadrul Ministerului Afacerilor 
Inteme(Direcţiunea Generală a Securităţii Poporului), Biroului de Securitate din 
Văleni, cu aceste indicaţii speciale: “Matenalul va fi studiat de dv. amănunțit şi 
prelucrat cu oamenii din subordine ce lucrează în problema legionară, pentru 
documentare. şi va fi păstrat în casa de [ier a unităţii.Confirmaţi primirea şi raportați 
de executarea prelucrării”. Mişcarea Legionară, după cum relevă documentul tipănt 
in continuare, devenise “unul dintre obiectivele cele mai importante” ale 
Securității şi nu reprezenta altceva decât un “instrument de luptă al 
imperialismului împotria regimului nostru [socialist]!!! 


+ Războiul mondial din 1914-1918 


255 


Activitatea acestei organizații este exclusiv naționalistă, membn 
acesteia luând parte activă la toate grevele și mişcările studenţeşti, în vedere: 
aplicăru “numerus clausus” în facultăți, cu care ocazie s-a format un comploi 
contra elementelor de stânga. 

C. Z Codreanu, împreună cu unele elemente de frunte din organizația 
mai sus amintită, formează în 1927 organizația “Legiunea Arhanghelului 
Mihail”, asumându-și conducerea acesteia. 

In anul 1931, Codreanu, voind să dea un caracter politic acestei 
organizațu, transformă “Legiunea Arhanghelului Mihail” în “Partidul Garda de 
Fier”, care în anul 1932 (1933) este dizolvat de I.G. Duca din cauza organizării 
sale quasi- militare, a agitaţiilor anarhice şi a atentatelor comise de unii dintre 
membni. 

Ca urmare a acestei măsuri o echipă de trei legionan denumiți 
“micadoni” împușcă pe peronul Gării Sinaia pe I.G. Duca. 

In anul 1933, o dată cu venirea la putere-a lui Hitler, Codreanu declară 
fățiş că mişcarea legionară este atașată politicei Germaniei 

In anul 1935 ia ființă “Partidul Totul Pentru Ţară”, condus tot de 
Codreanu“, iar pentru a acapara bunurile evreieşti se pun bazele comerțului 
legionar 

O dată cu înființarea acestui partid, în anul 1936 o serie de comandanți 
legionani, pentru a-şi arăta ataşamentul față de hitlenşti şi fascişti, plecă să lupte 
voluntar în armatele lui Franco de pe frontul din Spania. 

In anul 1937, partidele aşa-zise istorice, pentru a-și crea o situaţie 
favorabilă în detrimentul regalității, caută a da o amploare Pratidulu: “Totul 
Pentru Țară”, care avea o situație anticarlistă, deoarece Carol căuta să doboare 
mişcarea legionară pentru a-şi elibera drumul spre dictatură. 

In acest scop, PN.Ţ -Maniu încheie, cu ocazia alegenlor din 1937, un 
pact de neagresiune cu partidul “Totul Pentru Ţară”, pregătindu-i în acest fel 
venirea la putere din anul 1940 | 

In anul 1938, partidul “Totul pentru Țară” este formal autodizolvat de 
Codreanu, care continuă totuşi să întrețină clandestin activitatea, pentru care 
fapt este condamnat la 10 an: muncă silnică. 

In procesul acestuia, Iuliu Maniu a depus ca martor al apărăni 


“Formal, lider al partidului cra generalu) Gheorghe [= Zizi] Cantacuzon-Grănicerul. 


urmat de inginerul Gh Clime 


Lă 


6 


2 


In acelaşi an, din cauza actelor de terorism săvârşite de uni membn 


fanateci ai mişcări legionare, Codreanu este împuşcat de către guvern şi se - 


porneşte, aşa cum o numesc legionarii, “pngoana legionară” 


In urma acestor măsun, pentru a se pune la adăpost, parte din 4 


comandanți mişcăni fug la Berlin, de unde mențin legătura cu cei rămaşi în țară 
In anul 1939, o aşa-numită “Echipă a Morți” 


fapt atrage după sine represiuni din partea guvernului de atunci, care trece A 
împuşcarea a câte 3-4 legionan din fiecare județ şi lagăre. 


In anul 1940, Germania hitleristă, care voia să facă din România o bază î 


militară şi o poartă de trecere spre Uniunea Sovietică, tnmite în țară pe Hona 
Sima, care ajunge ministru în guvernul Gigurtu 

In numai o lună de zile de la instalarea în acest post Hona Sima 
demisionează“ şi începe să organizeze centre de rezistență în ţară, cerând 
abdicarea regelui Carol Il. 

In această acțiune legionanii au fost totalmente spnjiniți de Hitler, care 
şi-a dat seama că Regele Carol II, care era cel mai mare moşier din România, 
îşi avea majontatea avenlor sale în Franța, Anglia şi America, constituie o 
baneră în drumul Germaniei, pentru instaurarea unui regim de dictatură fascistă. 

Astfel, la 6 septembne 1940, regele abdică şi se instaurează regimul 
antonescian afectat întru totul hitlerismului; iar la data de 14 sepicinbrie, 1940 
se proclamă “Stat Nahonal Legionar”. 

Odată venită la putere mişcarea legionară îşi arată adevărata ei fan, 
dând drumul pe stradă bandelor de asasini şi jefuiton. 

Totodată, pune în practică omentarea sa politică către Germania 
hitlenistă, deschizând larg porțile jale trupelor germane, care pătrund în Balcani 
până la granița U.R.S.S 

La 21 ianuane 1941, se declanşează rebeliunea legionară, care a fost 
o speculație a nemților care aveau numai de câştigat din acestă rebeliune 
Aceasta a fost declanşată în scopul îndepărtăni lui Antonescu şi a instaurăni 
unui regim de dictatură legionară. 

Hitler l-a preferat pe Antonescu şi i-a încredințat puterea, deoarece a 
văzut că acesta dispune de armata țării. 

Eşuând rebeliunea, mişcarea legionară se disecă în două grupe 
legionare O parte din legionan fug în Germania pentru a-şi continua activitatea, 


+42 În fapt, după numai trei zile 


, formată în parte din E 
elemente legionare venite din Germania, asasinează pe Armand Călinescu Acest - 


punându-se în acelaşi timp în serviciul de spionaj al lui Hitler, şi o parte rămân 
în țară, fie camuflați, fie făcând un act de supunere lui Antonescu. 

Elementele rămase în ţară trec treptat la organizare, menținând 
legătunle cu cei plecați în străinătate, care formează un comandament legionar, 
care din acel moment şi până în prezent conduc acțiunea legionară din țară 

In timpul de la 1941 şi până la 1944 acțiunea legionară a fost dusă 
paralel atât pe plan intern cât şi pe plan extern. Astfel, legionari din țară au 
plecat pe front unde au produs jafuri şi asasinate în U.R S.S 

Cei din Germania au continuat politica lor deşănțată de supunere față 
de Hitler, făcând în acelaşi timp o propagandă intensă la radio “Donau” în 
favoarea Germaniei 


Activitatea legionară de la 23 august 1944 până la 10 decembrie 
1945 


A doua zi după încetarea ostilităților înțre Româma şi URSS. şi 
îndreptarea forțelor armate române împotriva armatelor germane, adică la data 
de 24 august 1944, Horia Sima împreună cu clica sa de trădăton fugiți din țară, 
au format la Viena un guvern numit “Naţional Român”, înființând totodată şi 
o armată, compusă din elemente legionare, dezerton, militan şi tehnicieni aflați 
în Germania pentru specializare 

Această armată a luptat activ alătun de Germania impotnva armatelor 
sovietice. 

In ceea ce pnveşte legionari rămaşi în ţară, în umpul războiului 
antisovietic, aceştia, credincioşi testamentului lui Codreanu, care sfătuia pe 
leguonan ca după moartea lui să colaboreze. cu Maniu, au trecut după 23 august 
1944 în rândunle Partidului Naţional Țărănesc-Maniu, având în frunte 
comandanți legionan ca: Horațiu Comăniciu, Semergiu şi | T Pădureanu 

Conlucrând cu Partidul Nahonal: Țărănesc, pentru slăbirea spatelui 
frontului antihitlerist, elemente legionare neacceptate în acest partid se 
încadrează în gărzile lui lulu Maniu, comițând cunoscutele atrocități în Ardealul 
de Nord, oglndind încă o dată metodele fasciste pe care legionam le-au 
imprimat P.N.Ț -ului 

In acelaşi timp, echipe legionare, dotate cu armament şi aparate de 
transmisie, au fost lansate cu paraşute în spatele frontului sowietic, in scopul de 
a comite acte de sabotaj şi de teroare, de a face spionaj, de a organiza centre de 
rezistență şi de a sabota aphcarea armistițiului 


258 


Elementele legionare, odată ajunse în țară, formează un comandament 
al mişcăni sub conducerea lui N. Petraşcu, care se pune imediat în legătură cu 
legionari aflați în țară şi îşi începe acțiunea de sabotaj în favoarea Germaniei 
hitleniste. 

Cauzele care au determinat nereuşita scopurilor cu care legionani 
fuseseră trimişi în țară au fost următoarele 

- în primul rând centrele de rezistență nu şi-au putut dezlănțui actele 
de sabotaj şi teronste, deoarece se aştepta un ordin din Germania şi o 
contraofensivă a armatelor acesteia. 

Acest lucru însă nu a fost posibil, întrucât victonoasa Armată Roşie 
reuşise să pună pe fugă armatele hitleriste, creind astfel un gol destul de mare 
între acestea şi centrele de rezistență legionare, gol în care nu se mai putea face 
legătura. 

- în al doilea rând, măsunile luate de autontățile administrative înterne, 
cari au trecut imediat la depistarea acestor centre de rezistență, arestând şi 
internând în lagăre o bună parte din legionan. 

Dintre misiunile cu care aceste echipe fuseseră trimise în țară, singura 
care a fost într-o oarecare măsură îndeplinită a fost aceea de spionaj 

Totodată, elementele legionare, spnjinite de capitaliştii şi reacţiunea din 
țară, căutau să învrăjbească masa muncitoare şi țărănimea împotriva Uniuni 
Sovietice şi a regimului. 

In acest scop, legionarii au pnimit misiunea ca la oraş să pătrundă în 
întreprinderi pentru spargerea unității sindicale muncitoreşti, iar, la sate, prin 
lansarea difentelor zvonuni alarmiste şi prin ațâțarea țărănimu în contra 
naționalităților conlocuitoare (în special în contra evreilor şi ungunlor), să caute 
să întrețină în sânul masei ţărăneşti o atmosferă de ostilitate împotnva 
regimului““” 

Dacă la oraşe încercănle lor au fost zădărnicite de vigulenţa şi conştiinţa 
muncitorilor din fabnici şi uzine care i-a demascat, la sate, încurajați fund de 
elementele moşiereşti şi chiaburi, care aveau interese comune cu legionarii, au 
reuşit pe alocuri să câştige unele elemente ale țărănimii. 

O dată cu capitualarea necondiționată a Germaniei, mişcarea legionară 
îşi dă seama că trebuie să schimbe tactica folosită până atunci 

In această situație, comandamentul legionar intern trece la o activitate 
de organizare conspirativă, pentru a îndepărta atenția autoritpăților. 


% Fra vorba, evident, de regimul socialist! 


= —— iz E n. zi 


259 


Căutând să mascheze activitatea legionarilor şi să dea aparenţa une 
renunțăni la crezul legionar, la data de 6 august 1945, Nicolae Petraşcu lansează 
circulară pentru toți legionaniu “din lăuntru şi din afara inchisonlor” în care arată 
că mişcarea legionară trebuie să se supună dispozițiunilor Guvernului şi să 
respecte orpanizațule politice democratice, pe care el le recomandă ca “bune şi 
folositoare țări” 

Guvernul, în dorința de a asigura liniştita dezvoltare a dreptunlor 
cetăţeneşti, cât şi pentru a da posibilitatea tuturor legionanlor să se încadreze în 
muncă, dechide la data de 30 septembrie 1945 porțile închisonlor, desființează 
lagărele de internare, iar, la data de 10 decembne 1945, Ministerul Afacerilor 
Inteme dă un comunicat în care arată că se dă posibilitatea tuturor legionanlor 
de a intra în legalitate. 


Activitatea legionară de la 10 decembrie 1945 până la operațiile 
din 14/15 mai 1948 


In urma comunicatului Ministerului Afacenlor Interne din 10 
decembne 1945, parte dintre legionari care compuneau centrele de rezistenţă, 
pentru a se salva şi pentru a putea continua în condițiuni cât mai bune activitatea 
de organizare, s-au prezentat şi au depus armamentul şi matenalul explozibil ce 
posedau 

Alţii însă, cum e cazul [cu] Nicolae Târziu, Verga Afilon şi Ovidiu 
Găină, au rămas în ilegalitate, pentiu a putea duce cu legionani din lagăre 
activitatea lor de subminare a regimului democratic. 

Pentru ca într-o eventuală schimbare de regim să nu se poată reproşa | 
mişcării legyonare că a acceptat total comunicatul Ministerului de Interne, cât 
ŞI pentru a cimenta legătura existentă dintre mişcarea legionară şi partidele 
istorice, Petraşcu a dispus ca unul din intimii săi colaboraton, anume Gheorghe 
Manu, să intre în mişcarea de rezistență a partidelor istonce. 

Un alt scop pentru care Gheorghe Manu a intrat în mişcarea de 
rezistență, a fost ca acesta să dinamizeze activitatea acestei mişcăn şi să | 


conlucreze cu partidele istorice in slujba impenalismului străin şi a capitalismului 
intern 


Totodată, Hona Suma, pus de acum în slujba polticu impenalsmului 
anglo-american, tnmite prin difenți cunen (ex Eugen Teodorescu, Drauoş 
Hotmic) ordine precise de reorganizare, activizare Şi spionaj, în cadrul subversiv 
al mişcări lemonare 


Astfel se ajunge ca legionani din țară şi străinătate, care până mai ien 
fuseseră în slujba Germaniei hitlenste, să-şi schimbe stăpânul, să treacă în 
serviciul impenalismului anglo-amencan, care era direct interesat pentru 
susținerea elementului legionar în țară la noi. 

In această penoadă de timp activitatea mişcăni legionare se rezuma la 
strângerea de cotizați între membn, iar comandanții mențineau un contract 
permanent între ei. 

Fiecare membru avea datona să-şi facă singur o educaţie legionară și 
să nu uite niciodată ce este legionar. 

Cercunle conducătoare din Anglia și America, văzând că partidele 
istonce nu pot rezista programului clasei muncitoare, aruncă în luptă mişcarea 
legionară 

Astfel, în anul 1946 se primesc ordine din străinătate ca legionarii să 
caute să pătrundă în rândunle clasei muncitoare, unde să încerce o spargere a 
unități sindicale muncitoreşti. 

Această acțiune a durat până în anul 1947, când s-a trecut în mod 
hotărât la reorganizarea cadrelor vechi legionare. 

Organele de Siguranţă, în primăvara anului 1947, trecând la unele 
operațiuni în nordul Moldovei, au stabilit la cercetări că mişcarea legionară este 
organizată şi că activează după vechiul plan legionar trasat de Codreanu, 
adaptat însă la noua conjunctură politică internă şi externă. 

Tot cu acest prilej s-a mai stabilit că elemente legionare fac serviciul de 
cunen cu străinătatea şi că aceştia nu erau altceva decât agenți ai Serviciului de 
spionaj anglo-amencan din țară. 

Pătrunzându-se ma: adânc informativ în rândunle mişcăni legionare, 
s-a putut stabil că legionani lui Petraşcu, dându-și sema că în ţară se păsesc 
adversari ai lui Hona Sima, au căuta să-i grupeze pe aceștia în jurul lui Radu 
Mironovici, ajungând astfel să-i reactiveze 

Deci, mişcarea legionară, contând pe un conflict armat între Uniunea 
Sovietică şi anglo-americani, a trecut al reactivizarea de noi cadre şi la 
înarmarea acestora, în speranța că, la declanşarea conflictului, mişcarea 
legionară să fie gata a intra în acțiune, alătun de anglo-amencani. 

Recrutarea şi organizarea s-a făcut după principule vechi legionare 
astfel 

La recrutarea elementelor se are în vedere tineretul intelectual, atenția 
îndreptându-se asupra elementelor moşiereşti şi capitaliste, care avea infiltrate 
ura față de clasa muncitoare - şovinism şi naționalism. 


Din punct de vedere organizatonic, mişcarea legionară îmbracă haina 
unei organizații quasi-militare, activitatea ducându-se pe corpun şi unități, 
membri săi activând în spiritul aşa-zisei discipline fasciste, care face din 
legionari teronşti şi asasini 

Codreanu a arătat că Legiunea este o organizație naționalistă 
extremistă, alcătuită quasi-milităreşte cu caracter ofensiv. 

Legiune este antisemită, anticomunistă, urmărind distrugerea 
comunismului şi elhminarea evreilor din țară. Ea activează fie fățiş, fie clandestin. 

In organizare se pleacă de la cuib, care este cea mai mică unitate şi se 
ajunge la corpuri, organizații şi regionale. 

Cuibul este unitatea inițială de organizare şi este format din 3-15 
persoane în legalitate şi 3-5 persoane în ilegalitate 

Cuibunle dintr-un judeţ formeză din punct de vedere paramilitar un 
batalion, care este divizat în companii şi plutoane 

Pe bază de cuib au fost formate următoarele organizații ale mișcăni 
legionare: 

- Corpul legionar, care înglobează tineri până la 28 ani de la sate, unde 
nu există frăție de cruce; 

- Frățule de cruce - FD.C. - pentru tineretul şcolăresc între 14-20 ani; 

- Cetățuile de fete şi femei, 

- Corpul studenţesc legionar - C.S.L. 

- Corpul răzleți - C.R. - care înglobează elementele intelectuale de la 
oraşe, 

- Organizația politică legionară, care înglobează toți vârstnici dintr-un 
judeţ, 

- Regionala legionară este unitatea superioară care înglobează mai 
multe județe 

Pe toată penoada de timp de la 10 decembrie 1945 până la 14 mai 
1948 mişcarea legionară internă a avut ca sarcină principală culegerea de 
informații şi plasarea lor, pnn elementele legionare din străinătate, anglo- 
americanilor. 

De asemenea, susținerea totală a acțiunilor politice legale sau ilegale 
a partidelor istonce în slujba capitalismului şi a spionajului imperialist. 

Constatându-se informativ că mişcarea legyonară desfășoară o activitate 
periculoasă Republic Populare Române, se hotărăşte ca în noaptea de 14/]5 
mai 1948 să se treacă la depistarea organizației mişcăni legionare clandestine, 
procedându-se la descinden, percheziți şi la reținerea elementelor legionare 


262 


Operațiunile de la data de 14/15 mai 1948 și activitatea Mişcării 
Legionare de la 15 mai până în prezent 


Cu prilejul perchezițiilor inițial făcute la operații s-a găsit suficient 
matenal de probaţiune. 

Pe măsură ce ancheta elementelor reținute a fost adâncită, s-au găsit 
man cantități de armament, munițiuni, matenal exploziv, aparate radio-emisie 
şi recepție, matenial doctrinar interzis, fişe şi matenal informativ cu caracter 
politic, militar şi economic, schiţe ale instituțiunilor, schițe şi hărți topografice 
militare, centun, uniforme şi steaguri legionare. 

Arătăm că tot acest matenal nu a fost găsit la elementele vizate şi 
cunoscute de organele Secuntăţii, ci la elementele perifence cărora le fuseseră 
date spre păstrare de către cei dintâi. 

Cercetănle au stabilit, aşa după cum arătau şi informaţiile antenoare 
operațiunilor, existența a două organizații legionare, prima condusă de Nicolae 
Petraşcu şi, a doua, de Radu Mironovici. 


Organizaţia legionară N. Petrașcu 


La adăpostul comunicatului M.A.I. din 10 decembne 1945, Nicolae 
Petraşcu a trecut în anul 1946 la regruparea şi reorganizarea elementelor vechi 
legionare, având ca pnm scop educarea lor în spint legionar, pentru ca în 1947 
să păşească la activizarea acestora pe linia informativă de spionaj şi teronsm 
după vechiul sistem organizatonc legionar. 

Metoda de lucru era aceea ca între corpuri să fie o separație absolută, 
în interiorul acestora să se lucreze tot aşa (de la om la om), folosindu-se pe o 
sacră foarte întinsă nume conspirative. 

Lima dată legionarilor activişti era aceea de a se încadra în organizațiile 
democratice de masă, unde să se evidențieze pentru a distruge în acest fel 
vigilența şi a se putea continua la acest adăpost activitatea legionară. 

Dar adevărata activitate a mişcăni legionare era aceea informativă și 
de spionaj, în care scop elementele legionare erau împrăşhate pe întreg cuprinsul 
țăâni, formând o rețea organizată de spionaj 

Modul de lucru al acestui Serviciu de spionaj, care îşi avea sediul în 
Bucureşti şi care era pus direct în slujba anglo-americanilor, era următorul 


203 


- se colectau informaţii de către echipele informative, se predau şefulu 
de grup în stare brută, iar acesta le preda conducătorului Serviciului de 
informaţi, pentru a le prelucra într-un buletin informativ 

- buletinul informativ era înmânat comandanților din interior, cra 
transcris de căte aceştia cu cerneală simpatică şi prin cunien speciali transmis in 
străinătate comandanților externi. pentru a-l preda anglo-amercanilor 

- aici era din nou prelucrat în interesul capitaliştilor apuseni şi era dat 
în presă şi radio, urmărindu-se prin aceasta compromiterea regimurilor 
democrate 

Dar, în afară de spionaj, s-a stabilit că organizația legionară a lui 
Nicolae Petraşcu a îmbrăcat şi haina teroristă şi de sabotaj 

Astfel, in taberele ținute cu elementele legionare in munți s-a făcut 
activiştilor un instructaj teronst de sabotaj şi partizanat, pnn exerciții cu 
matenale explozibile, arme, hărți şi altele 

Cuvântul de ordine pentru fiecare legionar al organizației Petraşcu era 
conspirativitatea, misticismul relgios şi spiritul de jertfă 


Organizaţia lui Radu Mironovici 


Din cercetări, grupul Mironovici se prezintă mai puțin conturat şi cu 
o extindere ma mică decât cel al lui Petraşcu 

Sistemul organizatonc şi ideologic sunt identice grupului Petraşcu, 
ambele urmănnd aceleaşi scopun 

Existau însă deosebin din punct de vedere al metodei de lucru 

Aşa după cum am mai arătat, orgamzația lu: Radu Mironovici a luat 
funță pentru a putea fi reactivizate elementele legionare care erau potrivnice lui 
Hona Sima 

Cercetănle au confirmat amploarea pe care o luase mişcarea legionară, 
stabilind caractenul e: teronst şi de spionaj 

Mişcarea legionară. cu toate lowtunle pnmite, continuă să activeze sub 
comanda lui Nistor Chioreanu, ajutat de şefi regionalelor legionare, şi anume: 
Secu Şerban, şeful repyonale; Ardeal, Florescu Ştefan, zis Puiu, şeful regionalei 
Banat, Bălănescu Gabriel, şeful regionale: Moldova, şi Munteanu Nelu, şeful 
Corpului Studenţesc Legionar pe tară 


E, 


Sau Sp 


Nistor Choreanu dă dispozihuni pentru o şi mai mare rezistență activă 
în caz de război, precum şi de organizarea de echipe teronste care urmau să 
comită atentate împotnva fruntaşilor partidului" şi a Guvernului 

In țară se conturează noi organizații la Bucureşti, Braşov, Cluj, Arad, 
umişoara, Craiova, laşi şi Constanţa 

Mişcarea legionară nu-şi alegea mijloacele Având nevoie de fonduni, 
in ziua de 16 iunie 1948 o bandă legionară condusă de studentul Obreja 
Spindon şi Stoica lon lonuţ, la care s-au adăugat şi alți doi studenți, au dat o 
lovitură la Palatul CFR. din capitală, furând suma de 17 milioane lei 

Jaful a fost aprobat de comandantul Nistor Chioreanu care I-a 
“prauficat” pe cei care l-au comis cu titlul de “evanghelişti” 

In acest scop noul comandant era preocupat de luarea legăturii cu 
strâinătatea pentru primirea noilor instrucțiuni. Acest lucru nu le reuşeşte 
deoarece Nistor Chioreanu şi acei can trebuiau să plece în străinătate sunt 
arestați 

Din cauza loviturilor din ce în ce mei puternice pe care le-au pnimit, 
legyonanii încearcă unele evaziuni pentru cadrele rămase libere ŞI cunoscute de 
Secuntate 

Astfel, se formează lotun de legionani can urmau să fie trimişi 
clandestin în Germana, prin lugoslawa Dintre aceştia reuşeşte să fugă în 
Iugoslavia un lot compus din legionarii Nae Cnstescu, Popa lon, Rotaru N. şi 
ing Semergiu Dumitru 

Pnn luna octombne-noiembnie 1948, din lpsa cadrelor de conducere, 
numiți Florescu Ştefan, zis Puiu, Secu Şerban, Bălănescu Gabnel, rămaşi 
nearestați, îşi asumă rolul de conducăton ai organizației legionare din ţară, 
fiecare dintre ei dinjând în mod independent câte o regională, sfătuindu-se 
numai în cazuri speciale 

La sfârşitul lunn noiembrie 1948, fiind arestată în capitală o parte din 
conducerea legionară, organizația ia măsun de adâncirea conspirativității. In 
acest scop sunt întrebuințați ca elemente tehnice elemente legionare cu activitate 
periferică în trecut, de ongine socială mic-burgheză sau chiar muncitorească, 
necunoscuți organelor Secuntăţu 

Incă după 10 decembne 1945, conducerea legionară a avut un sfătuitor 
care dădea consilule necesare în problemele importante ce se puneau 
organizației 


—— 


“Era in discupe, desipur, singurul paruid pohtic admis în 1949 Partidul Muncitoresc 
Român! 


>. = _ 


Astfel, comandantul legionar Constantin Gane, fost membru al 
Senatului legionar şi ministru legionar la Atena, era sfătuitor al lui N. Petrașcu, 
iar după arestarea acestuia el a fost consultat de către conducătorii legionari 

Pnn luna octombne 1948 sosesc în țară cunerii legionan Luca 
Damaschin şi Păunescu loan, cu misiunea de a transmite noile directive ale 
comandamentului din străinătate, cu privire la organizare şi spionaj şi pentru a 
restabili legătura între comandamentul din străinătate şi organizația legionară din 
țară 

Aceştia mai aveau misiunea de a culege informațiuni din țară şi a duce 
în străinătate pe Constantin Gane, 

In luna decembne 1948, Luca Damaschin, Păunescu lon şi Constantin 
Gane sunt arestați 

La sfârşitul luni ianuane 1949, se dă o nouă lovitură mişcăni legionare, 
fiind arestați Florescu Ştefan, zis Puiu, Secu Şerban, Bălănescu Gabnel şi alte 
elemente ale conducerii din țară Aa 

De menționat că în cursul acestor arestări legionar au opus rezistență 
armată în majontatea cazunlor 

Din cercetănle făcute asupra celor arestați s-a stabilit că organizația 
legionară luase hotărârea să creeze un grup militar din foste elemente legionare, 
prin care urmărea să-şi procure armament şi munițu. S-a mai stabilit că în 
Ardeal organizațule legionare dinjau bandele din munți cu ajutorul cărora 
trebuiau să ducă acțiuni teronste 

Concomitent cu această acțiune din Ardeal, se constată că în Banat 
bandele legionare teronste din munț se găseau în subordinele organizației 
legionare care le susținea şi dinja activitatea 

In urma acestor arestăn legionarii rămaşi liben îşi crează dublun în 
rândunle elementelor necunoscute de autontăți, pentru ca în cazul când e: vor 
părăsi țara sau vor fi arestați, aceştia să le ia locul în conducere 

O dată cu vemrea primăveri anului 1949, se constată că organizația 
legionară şi-a îndreptat atenția asupra muncitorilor şi micilor mesenași, deoarece 
activitatea acestora devine din zi în zi mai: accentuată Se ma: constată. de 
asemenea, că legaonani, în speranța unui nou război, pun un accent deosebit pe 
bandele din munți, care erau formate din elemente legionare urmănte, ofițen 
deblocați, funcțhonan deblocați etc 

Astfel, întețesc propaganda lor pentru război şi împotriva regimului, 
reuşind să influenţeze pe alocun țărani mujlocaşi şi chiar săraci 


a d 


206 


Organele Secuntăți dau, în lunile apnihie şi mai, lovitun puternice 
bandelor din munți, reuşind în acelaşi timp să le depisteze şi legăturile de la 
oraşe 


În prezent legionari îşi continuă activitatea, bazându-se pe vechile 
cadre Organizațule lor, rănte de lowitunle primite, încearcă să-şi ducă waţa mai 
departe Ș 

Cauzele care au determinat reactivarea mişcării legionare nu au 
dispărut : 

Instrument de luptă al impenalsmului împotriva regimului nostru, 
rămăşiţele mişcării legionare încearcă să-şi ducă mai departe activitatea lor 
criminală 

Mişcarea legionară, ieri în slujba Germamei hitleriste. azi în slujba 
impenaliştlor anglo-amencani, duşmani neimpăcați ai regimului nostru, rămâne 
şi mai departe unul dintre obiectivele noastre cele ma: importante 


(Arhivele Mihtare Române, Bucureşti, fond 7 494, filele 2-15, 62-67, 
70) 


Anexa 24 


[. ]<<Clubul Mare>> l-am văzut ŞI eu în anul 1962, luna decembne 
Acolo am fost adus într-o seară din decembne şi eu, dar nu ştiam pentru ce Mi- 
era fncă, fiindcă era după închidere Asta era considerată ceva grav în 
închisoare, după regulament, nu se poate scoate din celulă un deținut [..] Când 
m-au adus în Club m-au aşezat cam la fund În față erau grade legionare şi alte 
personalități Am stat fără să mă MIŞC, aşa cum mi-a spus milițianul, căci 
răspundea de mine și de tot ce voi face acolo în sală|. ) Am stat mult ŞI am 
aşteptat pe Victor Binş să văd ce o să vorbească în autocntica sa. Acuma ştiam 
că pentru el s-a făcut acest tămbălău În închisoarea Aiud nimic nu rămânea 
neştut. Top cititori să ştie că totul se afla cu mare sacnficiu, cu o maredoză de 
risc[ . ] Eu îl cunoşteam bine pe Victor Biniş.Mulț de la Aiud l-au studiat pe 
Victor Binş, însă şi eu foarte mult, după cum veți vedea, nu numai din ce voi 
scne acum despre autocritica sa, pe care au auzit-o toți cei 500-600 de 
persoane, care era în sală, dar şi din altele care s-au întâmplat din cauza luu. la 
inchisoarea din Aiud. după 23 august 1944 ŞI înainte sub lon Antonescu 


e eee sd e, 

"Textul aminuinlor nu a fost redactat decăt parţial (în cazul de față în “Onentân”. 
Erding/Bavana, an XV, nr. 133 din ianuane-martie 1972) Andrei Rigea s-a afla! 
timp de aproape 23 de ani in inchisoare. fiind eliberat in vara anului 1964 A fost 
membru al Mişcării Legionare cu incepere din toamna anului 1930, alătun de Stene 
Ciumet. lancu Caranica. Gngore Pihu ş a. După “rebehunea' din ianuane 1941 a 
fost arestat. condamnat şi încarcerat la Aiud A transmis urmaşilor Aminurile de la 
Aiud “ca pe un testament”. cu rugămintea de a fi publicate Capitolul. din care 
reținem unele fragmente. se intitulează Clubul Mare de la inchisoarea Aiud 
(Camera 353) Autocrinca hu Victor Biriş Problema fundamentală care se ndică in 
privinţa depoznţulor lui Victor Binş şa. făcute sub controlul ŞI în prezența 
reprezentanților Securităţii. pnveşte netăgăduit credibilitatea lor Detalule. după 
cum se va vedea (Victor Biriş, D Groza). sunt deosebit de interesante. dar 
credibilitatea sursei care a admis să “vorbească” in momente specifice rămâne 
Tocmai de aceea. se impune că aceste surse să fie coroborate - astfel cum am rcah/al 
ID acest voluni - cu diverse mârturii, indeosebi cu documentele de epocă 


După o oră de aşteptare, care mi s-a părut foarte mult de credeam că 
nu se mai termină, au intrat cu toți, în număr de 13... Liniştea a fost şi mai 
mare. În frunte era colonelul Crăciun, directorul închisori, cu statul lui major, 
tot o bestie în haine de colonel, securist Am fost tare impresionat văzându-i 
îmbrăcați în haine cimle foarte bune, cum se vedea din fund de la mine A 
inceput să vorbească colonelul Crăciun, dar foarte scurt, făcând o deschiderea 
a cortinei, cum se zice, şi a dat cuvântul lu: Dumitrescu-Borşa, primul. După 
aceea a fat cuvântul lui lon Vojen şi, al treilea, Victor Binş. Despre autocntica 
celorlalti am să scnu altă dată. Acum mă lmitez la Victor Binş pe scurt Nu pot 
să descnu starea mea sufletească după ce i-am auzit pe pănntele Dumitrescu- 
Borşa şi pe lon Vojen. Frâna rațiuni îmi oprea clocotul intenorului meu 
sufletesc. Ştiam multe fapte reprobabile făcute de Binş şi Sima Acum şi în vara 
anului 1962 a vrut să facă ceva, dar nu l-a ajutat Dumnezeu, căci multe rele a 
comis în waţă impotriva Mişcăr Legionare şi a Căpitanului 

Imi [re]vin mie rândul şi datona sfântă de a arăta românilor din refugiu 
[exul] ce fel de om a fost Victor Binş şi pnetenul său [Horia Sima) întru rele şi 
trădăn .. Au provocat multe nenorocin, multe fapte rele, nedemne de un om, 
un judecător, un doctor în drept şi un român. Nu se opreau amândoi la trădănle 
care le comiteau împotnva românilor de acelaşi sânge ca şi ei. Ce sânge au avut 
ei doi, Binş şi Sima, dacă au făcut această rrădare a profesorului Vasile 
Christescu” Pe lângă aceasta, Sima spune în <<Mărturii despre legiune>> (pag 
250, rândul 36) cu ocazia lui 3 septembrie 1940. “Nu era vorba de un atac 
propnu-zis, ci de o imobilizare pnn surprindere, crearea unei: clime de confuzie 
cu ajutorul unor ofițeni devotați nouă” 

Am amintit de Sima aici, căci în această autocntică a lui Binş e vorba 
numai de Sima. Nimic nu făceau unul - nici un rău - fără celălalt. Erau doi frați 
siamezi şi se mişcau ca doi frați siamezi, lpiţi, legați unul de altul Din această 
autocntică vom studia cazul Biniş şi vom descopen unele lucrun abominabile, 
care s-au întâmpla în legătură cu el, omul lui Gabriel Marinescu, şi cu omorârea 
acasă a profesorului Vasile Chnistescu. În acelaşi timp, îl vom studia şi pe Sima, 
ca omul lui Carol al II-lea şi al lu: Moruzov, şeful Serviciului Secret român 

Aş păcătui foarte mult dacă nu scnu adevărul... [Colonelul Crăciun] îi 
dă cuvântul lui Victor Binş Vorbeşte clar și apăsat. Intră direct în subiect 
Vorbeşte scurt şi precis Nu am putut observa din fizionomia sa dacă era 
emoționat. Are o față puhavă, bine făcut, gras, părul des şi mare, ochii man 
proeminenți, ieşiţi din orbinte Nu perorează ca ceilalți, părintele Dumitrescu- 
Borşa şi lon Vojen. Redau pe scurt 


4 Spune cum a putut să intre în Mişcarea legionară tocmai după ce s-a 
autodizolvat în februane 1938 

5. Spune că el [Victor Biniş] demult a fost agent informator al lui 
Gabriel Marinescu şi legătura o făcea lon Dumitrescu, Director General, şeful 
Bngăzi I-a de spionaj. Horia Sima era agentul informator al lui Carol al II- 
lea și legătura o făcea prin Moruzov, șeful Serviciului Secret român. 

6. Amândoi, [Victor Biriș] cu Sima, au denunţat pe profesorul 
Vasile Christescu unde era camuflat și se ascundea. Astfel a fost ușor 
încercuit în casa sa și împușcat“. Așa s-a întâmplat şi cu ceilalți legionari 
denunțaţi de ei... / 

8. In ziua de 27 noiembrie 1940 el [Victor Biriș) a format echipa 
de legionari de la poliție cu care a executat pe cei arestați și închiși la 
Jilava“ care au sugrumat pe Căpitan, Nicadori şi Decemviri şi ceilalți de 
la 22 septembrie 1939, din lagăre, închisori și câte trei de fiecare județ. 
Punctul acesta l-a povestit amintind cum a procedat și cum au decurs 
executările, dând amănunte precise. Cu ocazia reînhumării osemintelor 
Căpitanului, Nicadorilor și Decemvirilor a venit la noi în țară o delegație 
a Partidului Naţional-Socialist din Germania, printre care și Baldur von 
Schirach, șeful tineretului național-socialist. Se aflase că acesta a avut şi 
o misiune specială de îndeplinit, aşa cum i se ceruse de [Heinrich) 
Himmler, şi anume să ceară lui Sima pe Moruzov ca să-l ducă în 
Germania pentru a fi cercetat de Partidul Naţional Socialist ce legături și 
ce ştie despre Canaris, șeful Serviciului Secret german“. Himmler îl 
bănuia pe Canaris că trădează încă de atunci“, Hitler însă, invers, avea 
mare încredere în Canaris. Sima, cum a auzit de acest lucru, și-a dat 
seama că Moruzov în fața lui Himmler va spune, în afară de cele în 
legătură cu Canaris, și de legăturile ce le are Sima cu Carol al II-lea şi cu 
Moruzov însuși. Atunci l-a chemat imediat pe Biriș - aceasta după înseşi 


*% La 26 ianuarie 1939 


1% Vezi lista completă a celor impuşcaţi la Jilava, în frunte cu M. Moruzov, Victor 


lamand;, Gabnel Mannescu. Gh Argeşanu. lon Benghu. Niky Ştefănescu ş.a. în 
Ordonanța definitivă a Tnbunalului Militar al CMC Bucureşti din 1941 
(Asasinatele de la Jilava. Snagov şi Strejnicul 26-27 noiembrie 1940. ediţia a II- 
a. Bucureşti, Editura Scnpta, 1992, p. 33) 


"În fapt. şeful Serviciului Militar Secret german (Abwehr) 


** Faptul. cercetat de către toți biografii amiralului Wilhelm Canans. nu a lost dovedit 
pe deplin meicând 


210 


mărturisirile sale - și-i spune să formeze o echipă de legionari din poliție 
şi să execute pe toți cei care erau acolo (la Jilava), cam 84. Victor Biriş, 
care se găsea în aceeași situație ca Sima, ca să nu fie descoperiți, e executat 
ordinul. S-a dus la poliție și le-a spus: <<Să mergem să răzbunăm pe 
Căpitan!>> Şi, cu această minciună, a înflăcărat pe legionarii care erau în 
poliție şi i-a dus la Jilava. Mai întâi au cercetat toate camerele unde erau 
închiși Murozov, Gabriel Marinescu, general Bengliu, general|colonel) 
Gherovici, maior Macoveanu și alți ofițeri și subofițeri [...] Victor Biriș a 
mai spus că, în caz că va fi liber, se pune la dispoziţia Securităţii, devenind 
agent informator. 

9 A început să înşirue tot felul de atacun împotriva Mişcării 
Legionare, aducând în acelaşi timp elogii Partidului Comunist, care, singurul, 
prin şeful şi guvernanţii săi a făcut din România o țară frumoasă ca soarele de 
pe cer. A arătat toate fabncile pe care le-a vizitat în oraşele din România, mai 
ales în Bucureşti, cu blocuri ridicate în toate cartierele mărginaşe, care aveau 
faimă rea altădată. Nimeni nu avea voie să spună părțile negative ale Partidului, 
ca de exemplu închisoarea Piteşti, Gherla, Jilava, Aiud, omorârea lui: Pătrăşcanu, 
Flueraş, Manu, Gheorghe Brătianu, Gh. Mironescu, Constantin Angelescu, 
ministrul Instrucțiunii, etc."%%0 

(Andre: Rigea, Martiri şi 1scarioți. Amintiri din închisoarea de la 
Aiud, în Onentăn pentru legionan, Erding/Bavania, anul XV, nr 133, tanuarie- 
martie 1972, pp. 4-9, urmate de Câteva observaţii ale editorului, pp. 9-11, o 
discuţie pe marginea credibilității sursei Victor Biriş). 


Re E aie ia eee eee e 

150 Victor Biriş avea să fie, după eliberarea din inchisoare. ucis la Securitate. care însă 
1-a înscenat o sinucidere în Gara Mediaş. Hona Sima însuşi a aflat şi comental 
dezvăluirile lu: Victor Biriş din 1962. el a afirmat că Securitatea îl supusese. la 
inchisoarea din Suceava. unui “regim special”. unde avea să aleagă intre moarte sau 
“înmuierea” lui. După şase luni de tratament în subteranele închisorii a ieşi un alt 
Victor Biriș. o “epavă omenească”. "o altă fiinţă care reacționa ca un automat”. ceea 
ce însemna că pe declaraţiile sale nu se putea pune temei A fost phmbat. alături de 
alți legionari. prin țară. pentru a admira “realizările” PCR. iar poi dus la Aiud, unde 
aveau să se facă dezvăluirile. În anul 1964. Victor Biriş a beneficiat printre cei dintâi 
de amnistia penerală (cf. Horia Sima. Ultimul discurs al lui Biriş. in “ara şi Exilul”. 
ianuane-februane 1972, reupânt în Hora Sima. Antologie legionară Opera 
publicistică in şapte volume. |. Miami Beach. 1994. pp 228-234) 


E] „Au „m zaasai Pe) Leia) 
. - -— _ Ea —> 


27| 
Anexa 25 


Stimate Domnule Aurel lonescu. 


Am primit scrisoarea dumitale şi trebuie să-ți mulțumesc pentru bani 
trimişi, dar în acelaşi timp să te rog să nu mai repeți niciodată acest lucru 
deoarece mă simt foarte prost 

Cunoşteam faptul că cei trei fuseseră mâna dreaptă a Căpitanului 


precum şi rolul generalului (Gheorghe=Zizi] Cantacuzino [Grănicerul]“”, însă 
acest era singurul care sta cu el în birou 


(82) 
= Despre colaborarea Hona Sima - [Mihail] Moruzov - Nich 
Constantinescu'* din păcate ştiu destul de putin | 
După condamnarea lotului Mareșal Antonescu'“, a venit la noi acasă 
doamna Cnstescu, soța lui Eugen Cristescu, care pnntre multe altele mi-a spus 
că ştie de la soțul e: următoarele Eugen Cristescu a fost numit Şef al Si ZE ei 
Statului trei zile după arestarea lui Moruzov - Nichi Constantinescu: sa 
Horia Sima era prim-ministru“, a fost cunos să-i citească dosarul, dar nu l-a 
găsit. Cele tre: zile în care nu era nimeni şef vechiul aparat de Ec cai a girat 
Siguranţa Statului. Întrebându-i pe aceştia despre dosarul lui Hona Si ci 
au afirmat că nu ştu mmic Abia după un an şi Jumătat, Eugen Cnstescu a aflat 


452 Eroare. i l E 
Sf n realitate fiind vorba de Niky Ştefănescu. şef al Siguranţei şi şef de seche 


Bucureşti, 17 mai 1946 
“4 La 5 septembrie 1940 


4 


155 a A Atat Apă Rgt z 
Eroare: Vice-prim-ministru, şetul Guvernul fiind Generalul lon Antonescu. 


A N ii m a Da 


că intreaga arhivă a tost făcută în dublu exemplar şi a aflat locul acestui depozit 
care nu era la Siguranța Statului. Atunci, citind dosarul lui Hona Sima, a aflat 
că era agentul lui Moruzov și al lui Nichi Constantinescu încă din 1938 
Doamna Cnstescu nu ştia nimic mai mult. Deoarece această ştire este de mâna 
a doua, nu o pot afirma cu certitudine 

Desigur, acest dosar al lui Hona Sima se află 
care este vechea Securitate, dar probabil că în mom 
interesul SRI de a-l da publicității [...] 


ŞI astăzi în mâinule SRI, 
entul de față nu este în 


[...] 

Cu această scenă fantezistă** îşi încheie Horia Sima bluful. Care-i 
realitatea o ştim din declarația lui Biriş păstrată în Arhivele Statului, în dosarul 
nr. 65093, şi utilizată de noi în Pământul Strămoşesc, nr. 7, pagina 68 şi urm., 
pentru a dovedi că Hona Sima <<lucra>> cu Moruzov încă din septembrie 
1938. Tot aşa de precisă ca a lui [Victor] Biriş, dar mai cuprinzătoare“, este o 
mărtune trimisă la Secretanatul Pământului Strămoşesc cu data New York 10 
aprilie 1978. Încă nu suntem autonzați să publicăm detalii refentoare la 
proveniența ei. Deocamdată îi dăm conținutul în rezumat: 

Există la Londra un fost căpitan, Gh[eorghe) Dr|eve], 
care îmi scrie despre Horia Sima că, fiind orfan de tată și dorind să 
studieze Literele la București, dar neavând bani să se întreție, aintratca 
mic agent în serviciile lui Moruzov. La primirea lefii și la iscălirea statelor 
de plată a fost văzut mai mulți ani la șir de către It. col. Valeriu 
Constantinescu din cavalerie, care și el primea leafă de la Moruzov. 

În concluzie, legăturile lu Horia Sima cu Moruzov sunt cu mult 
antenoare anului 1938. Alibiul este, deci, o chestiue răsuflată complet. Cineva 
din legionari care au contribuit la demoascarea primă a imoralitățu se întreba 
melancolic deunăzi ce va gândi legionărimea când va afla că nevrednicul care 
a condus-o a fost un abominabil rrădător! 


456 î 


(“Pământul Strămoşesc”, nr 5, 19709, p. 200) 


15 Relatare despre întâlnirea cu Niky Ştefănescu 


%1 Ve, mai sus, declurape lui Victor Biriş în relatarea lui D. Groza. 


Ră AAAAAAALAEIAAA 


274 


Anexa 27 


SEE era acurcit ue Dumitru rata (6st caaiuauc al Cornii FE Pie: 95 


Reporter: Ce s-a întâmplat la Aiud, în primăvara anului 1963, 
la secția a II-a, cu ocazia aşa-ziselor “auto-analize”? 
D. Groza: Ne aflam într-o cameră specială, în care au fost strânşi mai 
mulți 
A. Grade legionare (grade conferite de Căpitan) printre care: 
1. Radu Mironovici; 2. Preot Dumitrescu Borşa 
3. losif Costea, 4 Augustin Bidianu 
5 Victor Vojen, 6. Tache Savin 
7. Dumitru Chica, 8. Androne Bulhac 
9. Dumitru Groza 


B. Legionari : 


1. Ie Niculescu, 2 Luca Dumitrescu 

3. Nistor Chioreanu, 4 Hristofor Dancu (călugăr) 

5. lon Agapie, 6. Ion Rusu 

7. Călin Aurel, 8. Mircea Dumitrescu 

9. Victor Biniş, 10. Radu Budişteanu 

11. Ing. Parpalac (şef de cameră), 

12. lon Damian (învățător), 13. Mureşanu (ajutor şef de cameră) 
14. Constantin (Titi) Cnstescu 

15. Gheorghe Sârbu (ajutor al lui Ie Niculescu) 


C. Nelegionari 
|. Preot Dumitru Stăniloae, 2 Petre Pandrea 


În fața tuturor acestora, Victor Biriş'* a făcut următoarele declaraţii. 


“* După alte relatăn, în decembrie 1962 


“9 Remarcăm că declarația lui Victor Biriş, făcută în închisoare, s-a realizat practic sub 
controlul Secuntății, pe atunci pe când. în 1962-1964, să făceau aşa-zisele autocritici 
ale “foştilor” în vederea eliberării lor. Ve insă despre Victor Binş şi rolul său în 


275 


În vara anului 1938 am însoțit pe Horia Sima în Grădina Botanic. 
din București, în care avea o întâlnire cu un domn inginer, pe min: 
rugându-mă să rămân în urma lor pentru a le asigura paza. Din discuțiile 
lor am auzit următoarele: <<Dragă Horia, e momentul să acţionezi, trebuie 
să acționezi!>> Au discutat și alte lucruri, pe care eu nu le-am înțeles 
După circa 16-20 de minute de discuţii, şi-au strâns mâna și s-au despărțit 
I-am întrebat după aceea cine era respectivul <<domn>>? <<Mihai 
Moruzov!>> - mi-a răspuns Sima. Eu știam cine era acel <<domn>>, da 
am vrut să aflu dacă-mi va spune adevărul. Urmare acestei discuţii: s-a 
văzut efectele. 


Referitor la <<cazul Jilava>>, Biriş afirmă: 


În zilele când se opera deshumarea Căpitanului și Nicadorilor, e 
a informat pe Sima că auzise la Preşedinţia Consiliului de Miniștri că 
generalul lon Antonescu intenţionează să transfere deținuții din 
închisoarea Jilava la Văcărești pentru a-i pune la adăpost. Temându-se că 
Moruzov, la un viitor proces ce urma să-l facă Antonescu, ar putea 
dezvălui raporturile lui cu Horia Sima, au căzut amândoi [Horia Sima şi 
Victor Biriş) de acord să-i suprime pe toți cei care au contribuit la 


asasinarea Căpitanului și [la asasinarea) tuturor legionarilor uciși în 
perioada de prigoană“'“. 


(Gh Buzatu, Corneliu Ciucanu, Cnstian Sandache, Radiografia 
dreptei româneşti. 1927-1941, Bucureşti, Editurii FFPress, 1996, p 393-394) 


menținerea relației Hona Sima-M. Moruzov, în acest volum. reconstituirea lui N 


Meianu pe baza documentelor inedite din arhivele Ministerului de Interne al 
României 


“Despre depoaţule lui Victor Binş în 1962 vez, mai sus, Andrei Ripea. Clubu/ Mare 
de la închisoareu Aiud (Cumera 353) Autocritca lui Victor Biriş 


E ia „e OI 


* — - > —. Lui 


CUPRINSUL 


“ Tipar executat de 
S.C. DOSOFTEI S.A. lași 
Str, Sf. Lazăr nr. 49 


Telefon: 032/137060 


| 


ap Da rul ai Ș: 
j 7) i 
sa pd £ 4 
pu - . > 
SP O ae le Ra pi iai ai i dalta o ma! a a d 
| - E sa 


Istoria Mişcării Legionare estc, deja, extrem de bogată şi 
cunoscută, în România şi în întreaga lume, grație îndeosebi rolului jucat de 
Legiune pe scena politică a Bucureştilor în anii '20-40, şi nu numai atât, 
precum şi datorită marilor spirite care s-au înrolat în Mişcare de-a lungul 
anilor - Nae Ionescu, Mircea Eliade, Emil Cioran şi atâţia alţii. Până în 
prezent au fost studiate importante capitole din trecutul Gărzii de Fier. S-au 
publicat numeroase monografii şi sinteze, culegeri de studii şi articole, 
contribuţii disparate, volume de documente, bibliografii şi, mai cu seamă, 
lucrări memorialistice, acestea din urmă deosebit de numeroase şi de o 
calitate variată. Cu toate acestea, unele probleme ale istoriei legionare au 
fost şi au rămaSîn umbră. Între acestea, indiscutabil, pe un loc de seamă se 


află şi acelea pe care prezentul'volum îşi propune să le abordeze: 
* A fost sau nu, mai cu seamă în perioada | 938-1940, Horia Sima, 


fostul Comandânt al Mişcării Legionare dintre 1940 şi 1993, colaborator 


al faimosului Serviciu Secret Român condus de Mihail Moruzov? 

* Succesele şi acțiunile lui Horia Sima în epocă se explică cumva 
prin faptul respeztiv? | 

*A fost vinovat, în vreun fel, Horia Sima de moartea lui Corneliu 


- 


Zelea Codreami;.fondatorul, inegalabilul şi, deocamdată, unicul Căpitan 


al Mişcării Legionare? = 

* Altfel spus, ce anume a fost mai întâi Horia Sima: lider politic ori 
spion, legionar ori, dimpotrivă, trădător al Mişcării fondate la 24 iunie 
1927de Căpitan? | 

Acestor probleme, şi altora la fel de numeroase şi de dificile, 
încearcă să le răspundă studiile şi documentele reunite în acest volum, 


intitulat, nu întâmplător „Horia Sima în fața istoriei“. 


ISBN 973-9135-85-4