Serban Milcoveanu — Varf de lance, secolul XX — 2006

Academia Română 
INSTITUTUL NAȚIONAL PENTRU STUDIUL TOTALITARISMULUI 


Şerban Milcoveanu 


DE LANCE 
Secolul AX 


ză 
pa 

LA 
E i 
p7 


INSTITUTUL NAȚIONAL PENTRU STUDIUL = 
TOTALITARISMULUI 


COLECȚIA MEMORII 


Vârf de lance. Secolul XX 


AISI Ş 


INSTITUTUL NAȚIONAL PENTRU SERBAN MILCOVEANU 
STUDIUL TOTALITARISMULUI 


Str. Arh. Grigore Cerchez nr. 16, Sector 1, 
Bucureşti 011876 
Tel: 230 6992; 230 6114; Fax: 230 7682 
E-mail: inst.academia O gmail.com 
www,totalitarism.ro 


VÂRF DE LANCE. 
CONSILIUL ȘTIINȚIFIC SECOLUL XX, 


Ilie Bădescu, Petre Bunescu, Gheorghe Buzatu, loan Chiper, .„.. .e. 
Radu  Ciuceanu (Preşedinte), Mihai Cojocaru, Florin Depoziţii de martor al epoci 


Constantiniu, Dinu C. Giurescu, Mihai Golu, Armin Heinen 


(Vicepreşedinte), Vladimir Iliescu, Corneliu Mihai Lungu, Şi relatări de participant la 


Gheorghe Manole, Şerban Milcoveanu, Alexandru Moşanu, 

Mihai Nicolescu, Gheorghe Onişoru, Octavian Roske (Secretar | 

ştiinţific), loan Scurtu, Mircea Suciu, Dumitru Şandru, Florian evenimente 
Tănăsescu, Răzvan Theodorescu, Emil Tocaci, Vitalie Văratic, 

Dorel Zugrăvescu 


EDITAT CU SPRIJINUI 
JI INSTITUTUL NAŢIONAL 
Ă ARISMULUI 
pup AUTORITĂȚII NAȚIONALE PS CA bea saca 
U CERCETARE ȘTIINȚIFICĂ 2006 


COORDONATOR | 
COLECȚIE: Octavian Roske 
REDACTOR: Corneliu Beldiman 


ABREVIERI ŞI INDICE: Corneliu Beldiman 


COPERTA: Corneliu Beldiman 
Vârf de lance de fier descoperit 
în castrul roman de la Slăveni, 
jud. Olt (după Dumitru Tudor, 
Arheologia romană, Editura 
Ştiinţifică, Bucureşti, 1976, 
p. 156, fig. 64) 


CULEGERE: Corneliu Beldiman 
MACHETARE 
COMPUTERIZATĂ: Corneliu Beldiman 


TIPAR EXECUTAT LA Nedea Print S.R.L. Bucureşti 


O INSTITUTUL NAȚIONAL PENTRU STUDIUL 
TOTALITARISMULUI, 2006 


Toate drepturile asupra prezentei ediţii sunt rezervate I.N.S.T. 
Reproducerea integrală sau parțială a textului fără acordul I.N.S.T. 


este interzisă şi se pedepseşte conform legii. Distribuirea în 
străinătate fără acordul I.N.S.T. este interzisă. 


ISBN (10) 973-7861-20-5 
ISBN (13) 978-973-7861-20-7 


CUPRINS 
NOTĂ ASUPRA EDIRNE re A d La cică ct, bas 7 
AD DEVIERE e E E aj 11 
CUM AM CUNOSCUT ȘI CE AM ÎNȚELES DE LA 
CORNELIU Z. CODREANU .........caacoeeceezcaeeneeeaaiaaaadaaaaauă 13 
„SOCIETATEA STUDENȚILOR ÎN MEDICINĂ” DIN BD. SCHITU 
MAGUREANU) 2, no e a E ARE PER MINE ILAC 15 


> 
Win 


CLIME LA FONDAREA „CORPULUI MUNCITORESC LEGIONAR” ..30 
CONCEPȚIA DE POLITICĂ EXTERNĂ A LUI CORNELIU Z. 


CODREANU eta 0 00 0A AER Sta AR Sal ERĂ — cf Ma bela 37 
PACTUL DE NEAGRESIUNE CU P.N.Ţ. — IULIU MANIU ȘI P.N.L. — 
GEORGE IG BRĂTIANU £ 7 e Tai ĂLA n cca aaaauaaă 40 
STRATEGIA LUI CORNELIU Z. CODREANU LA INSTALAREA 
DICTATURII EXSREGELUL CAROL, nano ae see ada ca aa no aaa 47 
TESTAMENTUL POLITIC AL LUI CORNELIU Z. 
GODREANU,(1899=1938);. nioo coa eee ceoaaaaaa aaa ocaedaăa aaa je e iaea asa 57 
COMPLICITATEA LUI HORIA SIMA cecene eee one cana 68 
ÎNCHISOAREA SPECIALĂ RÂMNICU-SĂRAT (| AUGUST —2 
DDEGEMBRIEILO 38) 3 a ea O acd cana UE oa sa E Cup aata a 73 
ATENTATUL CONTRA LUI ARMAND CĂLINESCU LA 21 
SERIE MBRIE193055 ea aaa alde pa adapa aaa soaeaa cena coase sa 99 
INMASACRURIINOCENI ILOR aa e catea e aaa dea) ae cara das cate 159 
5 


CRIME PENTRU ALIBI 


Ă ÎNTREBAREA: PUTE , 
ep RI ANTILEGIONAR DIN 22 SEPTEMBRIE 


ŞI DEGRADANTUL MASACRU A 

1030710 maina alte DINTE Al en enitetaeteneniaeozan 
TESTAMENTUL POLITIC AL LUI MIHAIL MORSE E 
(1885-1940) „mmneuueeueceeeooeceeoooaaeooeeetesetenemaaaannanoototeeanan eee amnate 
TESTAMENTUL POLITIC AL MAREȘALULUI ION 
ANTONESCU (1882-1946) ....ecee acea enneenoneenencanenenenononenenonenenene 205 
INDICE DE PERSOANE ŞI DE LOCURI...ceee aceea neneeneaeene 277 


NOTĂ ASUPRA EDIŢIEI 


Volumul de față, semnat de dr. Şerban Milcoveanu 
şi publicat în colecţia „Memorii” a INST, reuneşte o 
antologie de amintiri, evocări şi reflecţii — publicate în 
ediții de mic tiraj şi circulaţie restrânsă — legate de 
evenimente majore ale istoriei României în secolul 
trecut, la care autorul, nonagenar de o remarcabilă 
vivacitate, a luat parte, în calitate de actor sau martor. 

Cantonat, deopotrivă, în planul evenimentelor 
istorice percepute din culise, al factologiei inedite, al 
politologiei, al socialului, al mentalului colectiv, 
demersul dr. Şerban Milcoveanu este marcat, în mod 
inconfundabil, pe fondul unei vaste culturi generale, de 
prodigioasa memorie şi forță de sinteză a autorului, 
calități puse în slujba reactivării şi etalării critice a 
datelor în lumina realităţii percepute nemijlocit. 

Un loc central ocupă evocarea personalităților 
vremii, pe care dr. Şerban Milcoveanu a avut (între, deja, 
foarte puţinii în viaţă...) posibilitatea de a le cunoaşte 
direct; este vorba atât de membri marcanţi ai Mişcării 
Legionare, mulți dintre ei victime ale represiunii carliste 
şi antonesciene, cât şi de actanţi ai vieții politice şi 
cultural-ştiințifice interbelice. Avatarurile autorului sub 
regimurile totalitare — carlist, antonescian, comunist — au 
generat o experienţă de viață condensată într-o sumă de 
valoroase reflecții. 


EEE 


ntologiei adoptă criteriul eg a 
este marcată de ponderea textelor souieieiiafue 4 Se a 

'umată, abordată din perspectivă internă, a Mişcar 
het de la crearea acestei organizații (24 1unie 
Iei îi nă la execuţia mareșalului Ion Antonescu (| 
iunie 1946); sunt prezente aspectele inserției complexe a 
activităţii Mişcării Legionare în contextul social-politic 
interbelic, precum şi disensiunile grave (prelungite până 
în zilele noastre, având în centru conflictul 
„codrenişti”-,„simişti”), declanşate consecutiv asasinării 
lui Corneliu Zelea Codreanu la 30 noiembrie 1938. 

Punctele de vedere etalate de autor în legătură cu 
episoade majore ale istoriei naţionale şi ale Mişcării 
Legionare sunt incitante prin datele de sursă unică, 
provenind de la un martor direct, aproape centenar. Fără 
îndoială, prin natura contextului din care provin, ele nu 
pot beneficia, adesea, de trimiteri la o documentaţie 
menită a asigura verificarea minimală. 

Aceste reconsiderări pot, însă, deschide piste noi în 
abordarea faptelor discutate, ele trebuind urmărite, 
eventual şi în măsura posibilului, pe direcția 
informaţiilor furnizate de materialele de arhivă sau de 
alte lucrări  memorialistice. Opiniile exprimate 
angajează exclusiv pe autor, căruia îi aparțin şi notele 
infrapaginale. 

Evocările şi reflecţiile lucide, redate pe un ton 
răspicat, ca vârful de lance, au forța şi veridicitatea 
conferite de calitatea esenţială a autorului de participant 
direct şi atent (el aflându-se, de multe ori, în miezul 
pierzi A 0 Geci da 
din Câaiau aRPițea ară indiscutabilă a textelor 

glei de față. 


Structura a 


Lucrarea editată sub egida INST se adaugă astfel, 
benefic, seriei de volume publicate de autor până acum, 
însumând peste 20 de titluri. 


Corneliu Beldiman 


ABREVIERI 


Articol 

Bulevardul 

Căile Ferate Române 

Colonel 

Comuna 

Domnul 

Doctor 

Fără an (de apariţie a cărții) 
Fără editură (de apariţie a cărții) 
Fără loc (de apariţie a cărții) 
Inginer 

Judeţul 

Liga Apărării Naţionale Creştine 
Ministerul Afacerilor Interne 
Majestatea Sa 

North Atlantic Treat Organization 
Nota editorului 

Număr 

Organizaţia Naţiunilor Unite 
Otorinolaringologie 

Pagina (paginile) 

Post de comandă 

Partidul Naţional Liberal 
Partidul Naţional Țărănesc 
Profesor 


7. .._ ——-- 5" 


S.S.l. 


Str. 
U.N.S.C.R. 


U.R.S.S. 


U.S.A. 


Serviciul Special (Secret) de 


Informaţii 

Strada 
Uniunea Naţională a Studenţilor 
Creştini Români ea 
Uniunea Republicilor Socialiste 
Sovietice 

United States of America 


CUM AM CUNOSCUT ŞI CE AM ÎNȚELES 
DE LA CORNELIU Z. CODREANU! 


Oraşul Slatina, jud. Olt. În iunie 1924 au venit de la 
laşi prof. A. C. Cuza şi studenţii moldoveni, basarabeni 
şi bucovineni, cerând ajutorul Olteniei pentru a apăra 
cele trei provincii istorice de infiltrarea, colonizarea ŞI 
suprapunerea de gintă străină. Cererea fiind apel 
național, întreg tineretul idealist şi generos din jud. Olt 
s-a încadrat. în organizaţia locală a Ligii Apărării 
Naţionale Creştine. 

Un an mai târziu în lunie 1925 întreg Liceul „Radu 
Greceanu” ne * alăturăm organizaţiei judeţene a 
„L.A.N.C” pentru a saluta în gara Slatina „Trenul 
Marilor leşeni” care după procesul Corneliu Z. 
Codreanu de la Turnu-Severin se întorceau în „dulcele 
târg al leşilor” la plural. 

Clasa mea a treia de gimnaziu s-a găsit pe peronul 
gării exact în dreptul vagonului de la a cărui fereastră au 
răspuns la salutul nostru: prof. A. C. Cuza, prof. Ion 
Zelea Codreanu şi Corneliu Z. Codreanu. Ultimii doi în 
costum naţional țărănesc. 

Corneliu Z. Codreanu de la fereastra vagonului ne-a 
arătat două bucăţi de lanţ şi ne-a spus: „Cu cătuşe la 


Şerban Milcoveanu, Cum am cunoscut şi ce am înțeles de la 


Corneliu Z. Codreanu, ISBN 973-0-02289-5, t.ed., fl. t.a., p. pat 


lanţ la picioare am fost transportat de la 
je la Focşani la Turnu-Severin. La 
ul în două şi la fel vor rupe toate 


ână mică 
lanturile care țin Națiunea Română sub robie econo 


za IAA iul ei stat România”. 
şi politică în propriul «1 5 iul „Sfântul Sava” 
i. 1934. Studiile la Colegiul „Stantul'; 
Anii 1925-193 at pentru mine 16 


tea de Medicină au însemnat pe 
i ur muncă şi, astfel, nici o participare la Sl 
publică. Nici o participare, dar neîntreruptă prezenţă cu 
mintea și, mai ales, cu sufletul. Am ştiut şi am urmărit 
cele două alegeri parlamentare triumfătoare din jud. 
Tutova şi jud. Neamţ. Ziarul „Curentul” al lui Pamfil 
Şeicaru tuna şi fulgera că tuberculoşii de la sanatoriul 
„Bisericani” erau purtaţi pe targă şi implorau pe țărani să 
le asculte testamentul politic şi să voteze Garda de Fier. 

Am ştiut și am urmărit cele trei ilegalizări şi arestări 
ale Gărzii de Fier din ianuarie 1931, martie 1932 şi 
decembrie 1933: ordonate de Finanţa Internaţională, 
executate slugarnic de guvernele României şi infirmate 
de respectivele instanţe ale Justiţiei Civile. 

În martie 1932 am fost printre cei 10.000 studenţi 
conduși de Traian Cotigă care, manifestând pe Bd. 
Regina Elisabeta, am fost atacați de poliție şi 
Jandarmerie şi-am fost bătuţi cu bice de cauciuc umplute 
cu nisip. În ianuarie 1933 am fost printre. cei 5.000 
studenți conduşi de Mihail Stelescu care ne-am dus să 
instalăm o cruce la Mormântul Soldatului Necunoscut ŞI 
în Parcul „Regele Carol I”; poliţiştii şi jandarmii ne-au 


mâini şi cu acest : 
laşi la Focşani şi d 
proces am rupt lant 


l-am văzut pe stradă pe 
ălărie având boruri foarte 


i legionari și m 
trupa la asalt de cazemate. aia ae ca 


14 


Pe Bd. Regina Elisabeta, printre cinematografe, era 
atelierul fotografic „Buzdugan”.. În vitrină, un mare 
tablou al lui Corneliu Z. Codreanu înconjurat de tricolor 
şi flori. Nişte comisari de la Prefectura Poliţiei Capitalei 
au spart cu ciocanele vitrina şi au azvârlit în noroi 
fotografia. A doua zi, fotografia lui Corneliu Z. 
Codreanu a fost reaşezată în vitrină şi eu am văzut cum 
permanent, ziua şi noaptea, făceau de gardă câte doi 
legionari în cămaşă verde cu centură și diagonală. 


„Societatea Studenţilor în Medicină” 
din Bd. Schitu Măgureanu 2 


În. fiecare. sâmbătă şedinţă ştiinţifică urmată de 
şedinţă cu dezbateri social-politice. Toţi studenţii erau 
naționaliști, dar: partidul la conducere practica metoda 
dictatorială şi partidul în opoziţie cerea regim 
democratic. Metoda -dictatorială era ca adunarea 
generală prin ridicare de mână să aprobe post factum 
hotărârile comitetului. Eu eram partizan al partidului din 
opoziţie, care cerea regim democratic şi anume ca 
deciziile luate de adunarea generală să fie puse în 
aplicare de comitetul conducător. 

La două şedinţe de sâmbătă seara am luat cuvântul şi, 
în baza argumentelor prezentate de mine, adunarea 
generală a anulat hotărârile deja luate şi deja puse în 
practică de comitetul dictatorial. Atunci Comitetul 
Marius Constantinescu s-a înfuriat şi a decis să-mi 
administreze o lovitură de intimidare şi alungare. Practic 
şi concret m-a declarat francmason şi a apelat la ajutorul 
legionarilor din toată Universitatea București. 

Următoarea şedinţă de sâmbăta scara era 
suprapopulată şi se simţea plutind electricitatea. Când 
am luat cuvântul s-au dezlănţuit urletele şi răcnetele şi 


15 


încheiat şedinţa. Această trecere de la rațiune 
E t indignarea generală şi s-a luat 
tetului dictatorial şi alungarea 
Împreună cu George 
loan-Dan  Temeliescu, Matache 


lonescu-Romanaţi, lon Lupaşcu, Ion Cocioba, RAR 
Grigorescu, Gheorghe Mănac, Valerian | n 
George Bungeţeanu, Matei Negrea, Atanasie Novac, 
Basil Săvulescu, Nicolae Cristescu, Cornel Biţă şi mulți 
altii am transformat indignarea pasivă în înverşunare 
activă. Cu multe peripeții, între care procesul de 
reintrare în legalitate la o instanță a Tribunalului 
Bucureşti şi întrunirea foştilor preşedinţi ai Societăţii 
sub conducerea prof. dr. Nicolae Gh. Lupu, în fine s-a 
ajuns la ținerea alegerilor generale şi comitetul prezidat 
de mine a ieşit victorios cu 116 diferență de voturi. 

Acest eveniment al alegerilor de comitet a adus 
ostilitatea legionarilor învinşi şi nelămurirea mea pentru 
ce am fost atacat de legionari şi mai ales nelămurire 
pentru ce dânşii s-au hotărât fără să judece problema şi 
fără audiatur et altera pars! 

Acesta este unul din defectele comportamentale ale 
tinerilor cu entuziasm mai mult decât rațiunea sau cu 
gândire mai puţină decât temperamentul. 

Acum să evoc şi să arăt cum lucrurile s-au lămurit şi 
cum, atât legionarii, cât şi persoana mea, am venit pe 
linia firească. 

„Inceputul lui martie 1935. Bd. Regina Elisabeta. 
Intâmplător, întâlnesc pe principele Alexandru 
ian at d elis din familie şi în alte texte 
ştiu unde şi Gediei tata ae IER anae 
Te 4 ce. Str. Gutenberg 3. Intrăm în curtea 
si si ei Gheorghe Cantacuzino-Grănicerul 
: ui central al Mişcării Legionare. Se găseau 


E 


vacarmu 
la violență a provoca 
hotărârea doborârii comi 
Jegionarilor agresori. 


Rădulescu-Vişina, 


30-40 legionari care discutau între ei în grupuri. M-a 
impresionat seriozitatea lor, aproape gravitate şi 
sobrietatea gesturilor, de fapt atitudinea. Principele 
Alexandru Cantacuzino a fost un om foarte interiorizat şi 
mai mult tăcea decât vorbea. Eu tăceam şi priveam. 

Deodată aud: „Atenţiune, camarazi!” La intrare, pe 
scara de marmură, Corneliu Z. Codreanu şi lângă el 
patru țărani: „Acești frați de ai noştri au venit din 
Maramureş să întrebe pe primul ministru Gheorghe 
Tătărescu pentru ce de atâţia ani nu se judecă procesul 
lor cu un ovrei care le exploatează pădurile strămoşeşti. 
Domnul prim-ministru le-a dat un răspuns cu 
promisiune, dar. fără angajament şi i-a retrimis în 
Maramureş fără să le dea bilete de tren. Ei au venit la noi, 
dar noi suntem tot atât de săraci ca dânşii. Soluţia este să 
facem o chetă şi apelez la bunăvoința voastră să dați ce 
vreți şi ce puteți din puţinul care vă prisosește”. 

Corneliu Z. Codreanu a coborât în curte şi cu 
mâinile întinse a mers din grup în grup. Ajuns în dreptul 
nostru, principele Alexandru Cantacuzino a depus o 
monedă de 20 lei şi, fidel modelului, am depus şi eu o 
monedă 'de 20 lei în mâinile întinse ale Căpitanului. De 
la grupul nostru, Corneliu Z. Codreanu, tot cu mâinile 
întinse, a trecut la alt grup. Principele Alexandru 
Cantacuzino trece în faţa dânsului şi îi spune: „Căpitane! 
Daţi-mi voie să vă prezint pe Şerban Milcoveanu, 
preşedintele «Societăţii Studenților în Medicină»”. 

Am asistat atunci la un gest imposibil de uitat. 
Instantaneu ca fulgerul, Corneliu Z. Codreanu s-a întors 
spre mine şi îmi întinde mâna dreaptă: „Imi pare bine că 
te cunosc şi că te văd aici”. Eu cu emoție: „Căpitane! Eu 
nu sunt legionar”. Corneliu Z. Codreanu: „N-am zis că 
eşti legionar: Am zis numai că îmi pare bine că te cunosc 
şi că te văd aici”. După aceste cuvinte, şi-a continuat 


174 


e 


ii i patru ţărani 
solicitarea de donații pentru cel P 


i de tren. s 
ani det mi-a arătat pe Cui Zis 
eschis frontal către 
Codreanu drept un la ee de. rapidă 
A oa i etula Pentru mine nu era surpriză pentru 
capacitate ea Bizi din iunie 1925, imaginea în minte. 
că exact aşa îi aveam, din 1unie 1742, ini 

Să revenim la problema generală. La data aceea, în 
martie 1935, Universitățile din toată țara. aveau 
Societăţile pe Facultate şi Cercurile pe judeţe cu 
comitete - legionare. Singura excepție eram noi, 
„Societatea Studenţilor în Medicină” care eram tot 
naționaliști ca scop, dar nu cu dictatura, ci cu democrația 
ca mijloc. Situaţia nu era stabilă. Succesele legionare în 
organizațiile studențești proveneau mai puţin din 
programul + Mişcării Legionare şi mai mult din 
înverşunarea împotriva Ministerului Ordinii Publice şi 
Poliţiei Secrete Politice. La Congresul Naţional 
Studenţesc de la Băile Herculane, la începutul lui aprilie 
1934 s-a încercat votarea unei Moţiuni de condamnare a 
lui Corneliu Z. Codreanu şi a Mişcării Legionare: 
Uneltirile poliţiştilor au fost demascate ca atentat la 
dreptul de independenţă al studenţimii şi de autonomie 
al Universităţii şi reacţia de protest a fost votarea listelor 
legionare. 

In această conjunctură de insulă democrată . în 
oceanul legionar sunt contactat de un fost coleg din 
clasele primare, Amedeu Bădescu şi invitat la o 
A noni aa a ml nl 
Slatina a fost premiantul rr arene inteligență şi la 
consfătuirea din Piata C A fe i eu liceului: la 
sI A. Koselti aflu că participanţii 


sunt democrați şi 
pun la cale fonda 
Studenţesc Democrat”. f rea „Frontului 


18 


ai aie. o a 


maramureşeni fără b 
Scena evocată mal sus 


Imi propun preşedinţia, dar eu 


refuz întrucât am sesizat lipsa de sinceritate chiar 
duplicitatea profesională a poliţiştilor. Ulterior am aflat 
că acest „Front Studenţesc Democrat” era 50 % opera 
Siguranţei Generale a Statului şi că singurul lui scop era 
combaterea Mişcării Legionare. 

Inceputul lui aprilie 1935. La data aceea, noi, 
„Societatea Studenţilor în Medicină” eram. angajaţi 
într-o mişcare studențească profesională şi anume în 
legătură cu nostrificarea pentru România a unor diplome 
„bon pour LOrient”, eliberate cu superficialitate şi fără 
responsabilitate de nişte mici universităţi din Occident. 
Această mişcare studențească, din primăvara 1935, n-a 
fost antirasială, dar a deranjat o mare şi prosperă 
„afacere jidovească”. În 1945, evreii cosmopoliţi s-au 
transformat în evrei comunişti şi au cerut pedepsirea 
mea pentru rasism antisemit manifestat în urmă cu 10 
ani. Eu n-am fost invitat nici să mă apăr şi nici să explic, 
dar în 1958, un colonel de Securitate mi-a dezvăluit că, 
după o foarte amplă anchetă, făcută la cererea Partidului 
s-a pus concluzia de inexistență a scopului rasial 
antisemit. Reclamanţii vroiau să obţină contra mea la 
Bucureşti succesul pe care l-au avut în U.S.A. cu alt 
preşedinte al Studenţimii Române, Viorel Trifa, devenit 
Episcopul Valerian. 

Revenim la Bucureşti, începutul lui aprilie 1935. În 
timpul mişcării noastre, limitată în interiorul Facultăţii 
de Medicină au apărut din senin nişte indivizi 
neidentificabili, care triau trecătorii pe stradă şi pe cei 
găsiți a fi evrei pur şi simplu îi azvârleau în Dâmboviţa 
sau în lacul Cişmigiu. Sunt vizitat la „Societate” de Ion 
Rodeanu, preşedintele „Societăţii Studenţilor în 
Teologie”. Era singurul legionar pe care îl cunoşteam 
personal de la şedinţele „Centrului Studenţesc 
Bucureşti”. Un om bun, un om blând, un intelectual 


19 


: “vănean din jud. Sibiu. 
te Aa E i e Mathias Berthelot 
: George Furdui, președintele 

Bucureşti”. Trecând prin 
m nişte necunoscuți luau la i ga 
trecătorii cu intenția de a-i azyvârli în apă. lon ja 

i întreabă dacă îi cunosc pe indivizi eat dest 
re plutonieri de la Serviciul Secret ŞI GOTiIsatI de la 
Prefectura de Poliţie şi se declară «studenți în Medicină» 
sub ordinele d-voastră, ale «Societăţii» . 

M-am îngrozit. Întrevederea cu George Furdui de 
fată fiind colonelul Ştefan Zăvoianu. Mi se explică că 
dezordinile şi anarhia sunt făcute de Poliţie în numele 
Medicinii pentru a nu se da aprobare de convocare' a 
„Congresului Naţional Studenţesc”. Soluţia este un 
comunicat comun, prin care Centrul Studenţesc 
Bucureşti şi Societatea Studenţilor în Medicină 
demascam scopul Siguranţei Generale a Statului şi 
demascam identitatea de poliţişti a bătăuşilor de pe 
stradă. Evident că am semnat. În timpul convorbirii sună 
telefonul și îl aud pe George Furdui relatând: „Lucrurile 
s-au desfășurat exact așa cum aţi prevăzut d-voastră și 
acum ne pregătim de plecare”. Revenind de la telefon, 
George Furdui îmi spune, cu vădită fericire: „La telefon 
a fost Căpitanul”. 

In urma demascării Poliţiei de către comunicatul 
semnat George Furdui şi Șerban Milcoveanu, Ministerul 
Afacerilor Interne n-a mai avut motiv de opunere şi, în 
zilele de 15-17 aprilie 1935, la Craiova a avut loc 
"Congresul Naţional Studenţesc” sub. preşedinţia lui 
Traian Cotigă. 

a i leu 
îicipliAaj nică duli ein pu simeă nelu a e cla 

ŞI concluzia generală ca 
20 


adevărat şi U 
Ion Rodeanu mă invii 
la 0 întrevedere cu 
„Centrului Studenţesc 
Cişmigiu, vedem CU 


studențimea să-și păstreze independenţa, dar să sprijine 
cele două partide neagreate de Forţele Oculte Şi anume 
Liga Apărării Naţionale Creştine a prof. A. C. Cuza şi 
Legiunea Arhanghelul Mihail a lui Corneliu Z. 
Codreanu. Argumentul sprijinirii preferenţiale era însăşi 
sprijinirea preferenţială a Partidului Naţional Liberal şi a 
Partidului Naţional Țărănesc de către Forţele Oculte. 

Dar să revenim la persoana mea şi la subiectul 
prezentei relatări. Trenul studențesc a plecat. din 
Bucureşti seara şi, fiind personal, a oprit câte 5-10 
minute în toate gările mici şi mari de pe traseu. Toţi 
studenții” dormeau, “afară de 50-60 legionari, care 
coborau în gări şi cântau „Ştefan Vodă al Moldovei”, 
„Noi suntem echipa morţii, din Moldova azi venim” şi 
altele create până la acea dată. Eu n-am dormit şi am stat 
la fereastra vagonului, audiind în gări cântecele 
legionare şi meditând la România. 

Mi-am făcut convingerea fermă şi definitivă: 
„Acesta e curentul de. ascensiune socială. Aceasta e 
voinţa Națiunii suverană în propriul Stat. Aici e 
certitudinea de continuare în istorie a României”. La 
plecarea din Bucureşti nu eram legionar şi după 10 ore, 
ajuns la Craiova, devenisem legionar. A fi legionar îmi 
apărea drept datoria de român şi drept datoria de 
intelectual. Nici atunci şi nici ulterior nu m-am gândit la 
cariera politică şi la demnități în Stat. Pur şi simplu, 
răspund la chemarea Națiunii, pur şi simplu misiune de 
îndeplinit şi pur şi simplu obligaţie intelectuală de 
înaintare de la gândire la acțiune. Exact aceeaşi 
concepție, exact acelaşi imbold şi exact aceeași voință 
au avut cei 30.000 tineri intelectuali care, în anii 
1930-1938, ne-am alăturat lui Corneliu Z. Codreanu și 
ne-am încadrat în Mişcarea Legionară. 


21 


E 


dent care a precipitat 


La G > 


cu ; în alegerile de la 
dictatorial pe care i eee uda 
începutul lui martie 1*: matii impotriva mea un 
sunt puşi în Program» ca mea pe motivul că în 
rechizitoriu, cerând pia Ani Saal Mişcării 
aleeolleâi a 3 sa se, - adversari de-ai mei plasați 
eee A că pp să huiduiască în chip 
în sală, întreg date E A 
ae eliminării mele. In mijlocul sa 
Vine la mine studentul la Drept iei ae Se 
din Piteşti) şi îmi şopteşte să mă retrag de la locu iu 
de pe estradă şi să mă salvez fugind pe uşa din spate a 
sălii Teatrul Naţional. N-am căzut în capcana. M-am 
ridicat în picioare cu fața spre con gres. Am aşteptat până 
s-au epuizat huiduielile. Marea majoritate a congresului 
era surprinsă de acest eveniment insolit. ptada 
Am vorbit 8 minute. Am dezvoltat: mai întâi teza 
diferenţei dintre Studenţime corp profesional și Legiune 
partid politic şi apoi teza că la Societatea Studenţilor în 
Medicină nu eu am atacat Legiunea, ci Legiunea m-a 
atacat pe mine. Am încheiat cu adevărul că viitorul e mai 
important decât trecutul şi că destinul Națiunii e solidar, 


lucrurile. 


atât al celor din Legiune, cât şi al celor din afara Legiunii. 


În 8 minute, Congresul s-a schimbat cu 180%. În locul 
huiduielilor aplauze şi ovaţii. Bătălia e câştigată. De pe 
scaun se ridică juristul de la Iași Nicolae Totu, vine pe 
scenă, mă îmbrăţişează şi strigă: „Te simt. Ai acelaşi 
suflet cu noi. Eşti de-al nostru”. 

In mai 1938, în Lagărul de la Miercurea-Ciuc s-a 
descoperit că Petre Dinescu era agent al Siguranţei 
Generale a Statului ŞI avea misiunea să fabrice cu 
comandanți legionari un atentat evident  nereuşit 


împotriva ex-regelui Carol II. 
22 


In octombrie, 1938, la închisoarea Râmnicu-Sărat 
aflu că atunci, in aprilie 1935, la uşa din spate a 
Congresului mă aşteptau nişte bătăuşi, tocmiţi pentru 
mutilare corporală „astfel ca să nu mai poţi apare în faţa 
publicului”. 

Să ne întoarcem la Bucureşti, după terminarea 
Congresului de la Craiova. Literalmente nu-mi amintesc 
cum, luat de elanul general, am intrat în Cuibul Legionar 
condus de George Furdui (1910-1939), geniul generaţiei 
mele şi marea speranță a țării. George Furdui m-a dus la 
sediul din str. Gutenberg 3 pentru a vorbi cu Corneliu Z. 
Codreanu, într-o cameră unde nu erau alte persoane. Eu: 
„„Căpitane! Nu vreau să mă lansez în activitate politică, 
dar vreau să ajut Legiunea, socotind că ea este adevărul 
şi ea e soluţia pentru țara noastră. De aceea cer a fi 
încadrat şi cer să contaţi pe devotamentul, străduinţa şi 
aportul meu”. Corneliu Z Codreanu: „Noi avem legea de 
a nu încadra pe cei care în trecut ne-au atacat. Dar cu 
dumneata ai noștri au greşit şi ai noştri sunt vinovaţi. 
Aşa încât cu atât mai mare valoare are încadrarea 
dumitale şi cu atât mai mare e bucuria noastră”. În timp 
ce dânsul vorbea, se aude un zgomot la fereastră. Apare 
figura lui Ion Rodeanu, care se cățărase pe burlan: 
„Fericirea vieţii mele să văd pe Şerban Milcoveanu 
alături de Căpitan”. 

În zilele următoare: economistul Constantin-Tache 
Savin: „Le-am spus legionarilor de la Medicină că, 
avându-te adversar în alegeri, le-ai făcut onoarea de a-i 
ridica la înălțimea dumitale”. Scriitorul Virgil 
Rădulescu: „Încadrarea dumitale este pentru Legiune 
mai mare avantaj decât dacă ar fi fost să câştigăm 
alegerile de la Societatea Studenţilor în Medicină”. 
Economistul Sandu Valeriu: „Căpitanul a vrut să retragă 
Legiunea din alegerile de la Medicină, dar s-au opus unii 


23 


De 


SA intr-o bătălie €) a 
bine să ne sustragem dintr-o bătă d 
cănu e 


tiv 
pe mo 1 ; uz 
angajată . , ; i Sus evocată, Corneli . 
za : edinţeI mă tr 
La încheierea Sec! » i meu dumneata poți intra 


; i birou pai ol sp 

: i-a spus: „IN E 2Î iinţarea . 
Codreanu 7 gis la uşă Şi fără a aşteplă să ! î 
nd fără a in aprilie 1935 până la 17 aprilie 
legionarilor. Timp de trei am 


nd la discuţii sau fiind în 


orică . : 
Așa s-a întâmplat 
1938, data arestării tuturor Ies! 
în fiecare zi câte 3-4 ore, asistă 


pt ta a fost, din toate punctele de 


i anu 

Corneliu Z. Codre De atata E 
vedere, un om cu totul aparte şi chiar imposibil de imitat 
sau de copiat. Fiecare cuvânt pronunţat avea justificare, 


scop şi oportunitate Şi absolut nimeni nu poate ia au 
fi auzit vorbind la întâmplare sau fără utilitate. iecare 
gest al său avea semnificaţie, simpla sa prezență 
constituia eveniment şi chiar prin tacere reuşca un 
discurs cu efect sau acţiune cu consecinţe. In cei 20 ani 
(1919-1938) de viaţă publică şi de activitate politică a 
lăsat în amintirea contemporanilor o imensitate, poate un 
milion de informaţii, imagini, relatări şi sentimente. Nu 
toate aceste valori de politică devenind istorie au putut fi 
exterminate odată cu neîncetatele percheziții, asasinate 
şi masacre din 10 februarie 1938 până la 22 decembrie 
1989. 

În cadrul misiunii asumate, mă voi limita la cinci 
lucruri care pot fi atât probleme de discutat, cât şi 
evenimente de judecat. Aceste cinci lucruri le-am 
selectat după criteriul obiectiv al nevoii viitorului de a 
învăța din experienţele trăite și de a se înarma cu 
valabilul din trecut. 

Iată cele cinci lucruri selectate: 1) modalitatea lui 
Cca ie 5 exercitare a conducerii; 2) 

clu Z. Codreanu la fondarea 


3) concepţia de 


„Corpului Muncitoresc Legionar”; 
24 


politică externă a lui Corneliu Z. Codreanu; 4) pactul 
dintre Iuliu Maniu, George 1. |. C. Brătianu şi Corneliu Z. 
Codreanu; 5) strategia lui Corneliu Z. Codreanu după 
instituirea dictaturii carliste, 

Acest material informativ şi aceste analize istorice 
sunt numai 0 parte din ce se cunoaşte şi din ce se va 
publica. Vezi coperta 4 a volumului Testamente politice 
ale lui Corneliu Z. Codreanu, Mihail Morusoff, mareşal 
lon Antonescu, general: Aurel Aldea şi a legionarilor 
nonagenari. 

Să analizăm succesiv. 


Modalitatea lui Corneliu Z. Codreanu 
de exercitare a conducerii 


La fel ca în război şi la fel ca în economie, factorul 
decisiv în activitatea social-politică sunt întâi existenţa 
unei conduceri şi apoi capacitatea acestei conduceri. Pe 
front, în linia ], combativitatea trupei este exact 
combativitatea ofițerului care o comandă. Împăratul 
Napoleon I a câştigat 70 de victorii decisive mulțumită, 
între altele, prezenţei personale şi comenzii directe pe 
câmpul. de luptă. În eveninientele din 20-23 ianuarie 
1941 de la Bucureşti, generalul Ion Antonescu a învins, 
între altele, pentru că era comandă activă vizibilă la fața 
locului şi Legiunea a fost învinsă, înainte de toate, prin 
laşitatea personală a lui Horia Sima, care după ce a 
provocat confruntarea s-a ascuns în clandestinitate. 

Exact invers a fost Corneliu Z. Codreanu. Fără 
încetare şi fără ezitare în fruntea legionarilor. Fără 
încetare şi fără ezitare pe câmpul de luptă. Fără încetare 
şi fără ezitare, indiferent de. victorie sau înfrângere. 
După inevitabilul conflict. sângeros cu prefectul de 
poliţie Constantin Manciu, singur s-a prezentat la 


25 


e 


rviciu pentru arestare. La marele ui sa 
gur din proprie inițiativă s-a 
'udecare la Tribunalul Militar București. 
prezentat spre judecă lti-si mici, Corneliu Z. 
În viziunea noastră, a celor mulți Ș , ici Mpa 
Codreanu ni se arată Căpitan SpA dului din 
Vladimirescu şi Avram Iancu şi asemenea Drac 
Munţii Carpaţi şi stejarului din Câmpia E gualal Asta 
Experienţa multimilenară a selecționat imperativu 
operativ de colectivitate a actului de concepție ŞI de 
unipersonalitate a actului de decizie. De aici nu dubla 
comandă, ci dualitatea comenzilor din toate armatele: un 
Stat Major care asigură actul de concepție şi un şef unic 
care asigură actul de decizie. Exact după model militar a 
funcţionat Legiunea Arhanghelul Mihail, devenită 
Mişcarea Legionară cu secţie politică în 1930 „Garda de 
Fier” şi în 1935 „Totul pentru Ţară”. Viaţă 
militaro-monahală în continuarea ambelor surse şi 
ambelor modele: creştinismul activ militant şi 
legendarele Legiuni Romane. În anii 1934-1938, de 
creativitate şi ascensiune, Mişcarea Legionară a avut şi a 
beneficiat de o perfectă conducere, în acelaşi timp 
colectivă şi unitară. 
Sediul de la Palatul Cantacuzino din str. Gutenberg 
3. Corneliu Z. Codreanu, 16 ore din 24 ore prezent în 
biroul său, devenit post de comandă. Iar Statul Major 
Legionar erau cele 30-40 persoane cu dreptul de a intra 
fără a bate la ușă şi fără a aştepta încuviințarea. În 
discuţie liberă Şi critică cu cei 


rocurorul de se 
i de din aprilie 1934, sin 


si Selis dul veniţi din proprie 
inițiativă şi drept proprie fericire, Corneliu Z. Codreanu 


analiza informațiile, discuta problemele, evalua efectele 
Şi lua deciziile. 


lată principalii săi ilieri şi 

palii săi consilieri si col 

la abo 

participau la actele de e y învie 


ing. Gheorghe Clime, j 
26 


oncepție: avocat Ionel |. Moţa, 
urist Vasile Marin, prof. Vasile 


Christescu, principele Alexandru Cantacuzino, avocat 
Nicolae - Totu, ing. Virgil Ionescu, preot Ion 
Dumitrescu-Borşa, avocat Mihail Polihroniade, avocat 
Ioan-Victor Vojen, filolog Ion Belgea, ing. Eugen Ionică, 
prof. Sima Simulescu, economist Dobre Bănică, avocat 
Alexandru Cristian Tell, prof. Radu Demetrescu-Gyr, 
economist Gheorghe  Ciorogaru, avocat Alexandru 
Constant, avocat Radu Budișteanu, avocat Alexandru 
Borcea, avocat Nicolae Coterbic, avocat Traian Coti să, 
teolog George Furdui, economist lon Caratănase. 
economist Grigore Pihu, economist Sterie Ficata, 
economist Iordache Spânu, avocat Victor Puiu 
Gârcineanu, prof. Eugen Chirnoagă, filosof Dumitru 
Amzăr, filosof Ernest Bernea, scriitor Virgil Rădulescu, 
economist Constantin-Tache Savin, economist Sandu 
Valeriu, avocat Bartolomeu Livezeanu, avocat Laurian 
Țâlnaru, ing. Victor Dragomirescu, economist Toma 
Simion, filolog Nicoleta Nicolescu, prof. Anastasia-Sica 
Popescu, dr. Lucia Trandafir, Atena Ianuli, teolog Ştefan 
Georgescu, dr. Paul Craja, avocat Horia Cosmovici, 
teolog George Racoveanu, avocat Andrei Ionescu, fost 
magistrat Napoleon Popescu-Buzău, teolog Viorel Trifa, 
Gheorghe Dragomir-Jilava, dr. Nicolae Roşu, prof. arh. 
Constantin lotzu, regizor Haig Acterian, prof. Stelian 
Teodorescu-Buzău, prof. Paul  Gălăşanu, Petre 
Vălimăreanu, Nicolae Crăcea, pictor Alexandru Basarab, 
pictor Geo Zlotescu, prof. lon Copuzeanu, comerciant 
Gheorghe "Apostolescu, preot Duminică Ionescu, ing. 
Aurel Serafim, Gogu Serafim, economist Mircea Goga, 
ing. Dumitru Funda, economist Petre Tocu, compozitor 
Nelu Manzati, prof. Dragoş Protopopescu, Marietta 
Iordache, Traian Puiu, Eugen Teodorescu-Constanţa, 
ing. Gheorghe Vlad, Petre Bolintineanu, ambasador 
Mihail Sturdza, dr. lonel Zeană, dr. Gheorghe 


27 


a 


i â o 
ati, Grigore Manoilescu, Valeriu Eee 
e Șerban Nicolau, av 

Ion Dobre, dr. Marcel Ghinea, Ing. Aurel 
Axente, prof: 9% Ghica, Androne Bulhac, colonel 
Jonescu, ing. Dumitru . , Predescu, matematician 
Ştefan Zăvoianu, ii Ştefan 

cu etc. | 

Ni pia mai sus evocaţi sunt E to) o 
parte din cei putând fi consideraţi pentru anii 1935-1 38 
Statul Major Legionar. Am consemnat ce-a reținut 
memoria mea după 65 ani de la respectiva epocă, înainte 
de 29 decembrie 1933. In centrul Statului Major 
Legionar eră Ş 
Silaghi. Cu contribuţie şi însemnătate au fost secretarii 
lui Corneliu Z. Codreanu: ing. Nicolae Horodniceanu, 
filolog Ioan Dobrin, ing. Nae Smărăndescu, jurist 
Stelian Stănicel şi Mugur. Aceste persoane veneau la 
sediul din str. Gutenberg 3 şi eu am consemnat ce-am 
văzut cu ochii mei şi ce-am auzit cu urechile mele. 

Corneliu Z. Codreanu se consulta tot zilnic“ cu 
generalul Gheorghe Cantacuzino-Grănicerul şi cu prof. 
lon Zelea Codreanu, dar dânsul se ducea la ei şi eu nu 
i-am văzut venind. 

Corneliu Z. Codreanu se consulta şi punea mare preţ 
pe sfaturile Comandanţilor Bunei Vestiri, membrii 
Senatului Legionar şi şefii celor 10 Regionale teritoriale. 

Pe Horia Sima nu l-am văzut niciodată la sediul 
central din Bucureşti. 

a azg e ie E că SA RE oare Sa 
dictatorială, ci a fost odaia e se tea 
Dania colectivă democrată. 
a i Vot, mai mult sau mai puțin formal, ci prin 

ns de intelect şi prin unitate de conştiinţă: exact ca 


în Armată, unde decizii 
A ziile sunt opera comună 
. . . A 
Major şi a şefului comandant. let 


28 


Dima-Gal S 
Duiliu Sfințescu, avocă 


E 


u economistul. Sterie Ciumetti şi Victor 


După nefasta zi de 27 mai 19387, Mişcarea 
Legionară a intrat mai exact a căzut sub conducerea lui 
Horia Sima. Conducere nu' numai supra-egoistă şi 
multi-eronantă, dar încă „mai grav, duplicitară. 
Sinceritatea a fost marea armă de luptă şi marea unealtă 
de construcţie a legionarilor conduşi de Corneliu Z. 
Codreanu şi Ionel I. Moţa şi continuaţi de Statul Major 
ing. Gheorghe Clime — dr. |. Banea. Duplicitatea în nici 
un fel nu poate fi creatoare şi dacă ne limităm la 
productivitate poate înşela pe unii, dar nu pe toţi şi poate 
înşela o dată, dar nu mereu. 

Aici avem explicaţia celor întâmplate. Până în 27 
mai 1938 sub conducerea lui Corneliu Z. Codreanu şi a 
Statului Major Legionar, Mişcarea Legionară n-a avut 
decât decizii juste şi fapte pozitive; iar după 27 mai 1938 
sub conducerea lui Horia Sima, în opoziţie cu Statul 
Major ing. Gheorghe Clime -— dr. lon Banea, aceeași 
Mişcare Legionară constant a făcut ce nu trebuia şi n-a 
făcut ce trebuia. Toate: partidele politice şi toate 
mişcările sociale sunt, se comportă şi rămân în istorie 
exact după chipul şi asemănarea persoanei care le este 
conducerea. La 26 decembrie 1989 am ridicat steagul şi 
am luat iniţiativa cu determinarea de a ignora şi dacă se 
poate de a uita pe Horia Sima, dar a intervenit ordinul 
Poliţiei Secrete Politice şi scopul actualului cult pentru 
Horia Sima este de a menţine Mişcarea Legionară 
blocată pe linia moartă şi de a lipsi Națiunea Română de 
contribuţia celor mai altruişti, celor mai idealişti şi celor 
mai devotați. 


La 27 mai 1821 a fost asasinat Tudor Vladimirescu. La 27 
mai 1938, în ultima zi a procesului, avocat Lizetta Gheorghiu; 
agenta Poliţiei, inversează răspunsul Căpitanului şi transmite 
legionarilor din exterior pretinsa decizie de a-l nominaliza pe Horia 


Sima drept înlocuitor şi continuator. ZA 


e 


a lui Corneliu 7. Codreanu 

ghe Clime la fondarea 
+ » 

ncitoresc Legionar 


Concepti 
şi a ing. Gheor 
„Corpului Mu 


Unealta de muncă și producție a lui e da = 
Codreanu a fost idealizarea eee astfe AR 
spontan şi total să-i oferim toate resursele ia | e 
activitate şi de sacrificiu. În deceniul premergător celui 
de al doilea război mondial, sintagma lui Ionel 1. Moţa 
„Să faci, Căpitane, o Ţară ca Soarele Sfânt de pe cer” a 
fost o trăire pasionată a viitorului. La fel ca imaginea 
Transilvaniei la 15 august 1916, când Armata Vechiului 
Regat a escaladat Carpaţii s-o elibereze din milenara 
robie şi la fel ca imaginea României din Revoluţia de la 
1848, când Nicolae Bălcescu o vedea şi o adora ca pe 
Logodnica sa. 

În scopul acesta unic de înălțare şi perfecționare a 
României, Corneliu Z. Codreanu a pus în mişcare trei 
programe pe care le-a numit cele trei Revoluții: 
Revoluţia Morală; Revoluţia Naţională; Revoluţia 
Socială. Să explicăm succint. 

Revoluţia Morală. La toate naţiunile şi în toate 
epocile, omul este de la naştere cu embrioane ale tuturor 


embrioane şi unor Propensiuni şi inversul lor să se 


dezvoltă calităţile 
caracter. Corneliu 


legionare, cuiburile, taberele de muncă voluntară şi 
misiunile de îndeplinit sunt treptele scării de ridicare cât 
mai aproape de perfecțiune. 

Cu ajutorul Iubirii şi cu ajutorul încrederii, Corneliu 
Z. Codreanu ne aducea la Școala Educaţiei Eroice şi, ca 
nimeni altul, reușea să ne facă să găsim în noi şi să dăm 
din noi tot ce e mai bun, mai valabil şi mai util. Educaţia 
eroică a fost o realitate poate unică în istoria de 2.000 ani 
a poporului român şi dovadă sunt ofertele voluntare de 
jertfă a libertăţii şi chiar a vieţii. Dacă nu toţi legionarii 
au avut destin de martiri, zeci de mii de legionari pe 
front sau în închisori au ştiut şi au putut accepta cu 
demnitate moartea. Importanța social-politică a 
Revoluţiei Morale e confirmată de istorie, întrucât nu 
caracterele se adună în jurul Inteligenţei, ci inteligenţele 
se adună în jurul Caracterului. 

Revoluţia Naţională. Statul cu numele de „Tara 
Românească” a fost fondat în anul 1330 de Dinastia 
Basarabilor. Statul cu numele de „„Moldova” a fost 
fondat în anul 1343 de Dinastia Muşatinilor. Timp de 
şase secole, până în anul 1918, aici, „în calea răutăţilor” 
din Asia asupra Europei şi aici la „răscrucea” a trei 
imperii cotropitoare, poporul român a trăit cu Idealul şi 
pentru Idealul întregirii neamului într-un stat naţional 
unitar. Cele trei uniri: a Basarabiei la 27 martie 1918, a 
Bucovinei la 28 noiembrie 1918 şi a Transilvaniei la 1 
decembrie 1918 au fost prima noastră Revoluţie 
Naţională şi anume a conţinătorului statal. Succesiv 
Mişcarea Studenţească de la 10 decembrie 1922, Liga 
Apărării Naţionale Creştine de la 4 martie 1923 şi 
Legiunea Arhanghelul Mihail de la 24 iunie 1927 au 
venit cu al doilea Ideal Naţional şi au conceput o a doua 
Revoluţie Naţională şi anume a conținutului uman 
românesc în conţinătorul statal România. 


31 


m 


această a doua Revoluţie 
să fie: promovarea, grganizarea ŞI 
e a -entului de ascensiune socială a fiilor de 
direcționarea curent Jă şi Cultură In clasa 
țărani români RASĂ dinam Timp de 10 secole, 
conducătoare a ROBII i n, istorie: a) mulțumită 
poporul Ace A Alea : ăstrat vie conştiinţa 
boierilor pământeni, Câre au păstra! si miei 
citătii -omane şi b) mulțumită clasei ţărăneşti, 
etnicității daco-romă n i iurat o natalitate 
care în plus de muncitori ŞI soldați a asiguratoi atata 
de 40 la 1.000 de locuitori. În cele două decenii 
interbelice s-a operat un adevărat război de exterminare 
a curentului de ascensiune socială. Cea mai mare 
mortalitate infantilă din Europa şi cele mai mari volume 
de boli sociale din Europa. O statistică făcută în 1933 de 
primul ministru Alexandru Vaida-Voevod a identificat 
anormalitatea a 800.000 de străini cu pașapoarte angajați 
de întreprinderile cu capital străin în dauna 
intelectualilor, tehnicienilor şi muncitorilor autohtoni, 
obligați la şomaj, fără speranță. O statistică. rămasă 
nepublicată a identificat că în anul 1918, evreii posedau 
în România 80 % din bănci, 70 % din comerţ şi 60 “o din 
industrie şi e lege că infrastructura economică decide 
mezostructura socială și aceasta decide suprastructura 
politică. Era Războiul Statului împotriva Națiunii şi se 
mergea spre constituirea Israelului european, stat 
bi-național cu evreii clasă conducătoare-exploatatoare în 
calitate de naţiune învingătoare şi cu românii clasă 
subordonată-exploatată în calitate de națiune învinsă. 
Pentru a stopa această conspirație şi pentru a evita 
această perspectivă a Statului zis România cu altă gintă 
aa a Clanuri ieșea 
Naţională” şi anume a aia i e eria ae st 
conținătorul statal românesc Ai ăi A aie i 
„ Această a doua Revoluţie 


Practic ȘI concret, 


Naţională trebuia 


Naţională nu putea fi încălcarea principiilor de drept şi a 
normelor internaţionale, întrucât noi românii suntem 
națiunea alcătuitoare a Statului şi noi românii suntem 
națiunea răspunzătoare în Istorie. De eventuala 
dispariție a României vinovaţi nu vor fi nici evreii, nici 
țiganii şi nici ungurii şi vor fi numai noi românii. 

Practic şi concret, a doua Revoluţie Naţională consta 
din: a) anularea art. 7 din Protocolul Special Secret din 9 
decembrie 1919, b) o nouă lege a Creditelor Bancare, 
înlocuind capitalul avansat de Finanţa Internaţională 
prin diploma de capacitate eliberată de Universitate, c) 
completarea  socio-politicii vizând multiplicarea 
cantitativă, cu bio-politica vizând optimizarea calitativă, 
d) recomandarea ca legionarii să fondeze familii cu 7 
copii şi asistență ca demografia să urce la 50 milioane 
locuitori şi last but not least, e) acumularea de capital 
românesc şi formarea unei burghezii româneşti. De fapt, 
totul era continuarea amplificată a politicii lui 
Constantin Garoflid în agricultură, a politicii lui Vintilă 1. 
C. Brătianu în industrie şi a politicii lui Spiru Haret în 
învățământ. 

Revoluţia Socială. În iunie 1936 a avut loc la 
Bucureşti, cu defilare pe bulevard, congresul marelui 
„Partid Naţional Ţărănesc”. Congresul era agreat de 
Carol II şi de Poliţie nu pentru felicitarea noului 
președinte Ion Mihalache, ci drept bucurie pentru 
retragerea fostului preşedinte Iuliu Maniu. În lipsă de 
țărani, noua conducere P.N.Ţ. a angajat pe comunişti şi 
pe socialişti să defileze drept ţărănişti autentici. Ajunși 
pe Bd. Ion C. Brătianu, astăzi Bd. Nicolae Bălcescu, 
comuniştii au ridicat pumnul drept în chip de steag 
proletar şi au început să strige lozincile lor între care 
„Jos Garda de Fier” şi „La închisoare cu legionarii”. 
Atunci s-a pornit o bătălie cu pumnii şi picioarele şi 


33 


are au spart coloana manifestanților 


eoionarii de pe trotuare 4”. “aţi. Mă găseam în 
Ma sari pe comunişti ŞI pe socialişti. Mă > roti 
mei i Corneliu Z. Codreanu când 1 s-a ADE 

biroul lui ă sentință de 


sul a spus o adevărat 
t marii criminali ai secolului XX 


becili ai secolului XX”. tă 
Trebuie făcută diferență între originea 
comunismului şi utilizarea comunismului. Comunismul 
a apărut în lume ca produs secundar, neprevăzut ŞI 
nedorit, al capitalismului. Nu al capitalismului social din 
epoca actuală, ci a capitalismului de la sfârșitul sec, al 
XVIII-lea şi începutul sec. al XIX-lea. Aşa-zisul 
capitalism comprador cu unică lege jeluirea naturii şi 
exploatarea oamenilor pentru unicul scop al îmbosgăţirii. 
Karl Marx a studiat istoria şi mecanica acestui 
capitalism primitiv. şi, întorcând cămaşa pe dos, a 
construit sistemul invers al capitalismului de Stat, adică: 
etatizarea instrumentelor de producţie, . dictatura 
proletariatului incult, statul totalitar monolitic şi totul 
drept viitorul mirific şi vârsta de aur a omenirii. 
Comunismul ar fi rămas scris pe hârtie şi uitat în 
biblioteci dacă nu se sesiza Iudaismul mondial. De 4.000 
ani, evreii se socotesc „poporul ales” şi conspiră 
încălecarea altor popoare şi dominaţia paranoică a 
omenirii. Or, statul totalitar al dictaturii comuniste este 
regimul ideal pentru ca o minoritate să stăpânească, să 
guverneze, şi să exploateze majoritatea. neiniţiată. în 
legitatea materialismului istoric. Soluţia problemei nu 
este exterminarea. polițistă a comunismului, ci este 
dreptate pentru clasa muncitoare, Adică încetarea luptei 
de clasă și instituirea armoniei sociale. Nici di 
burgheziei asupra. muncitorimi: re NICI Qiplatura 
MU ŞI nici dictatura 


punere în acord a 
lui general după 


evenimentul. şi dân 
istorie: „Comuniştii sun 
ŞI socialişti sunt marii 1 


muncitorimii asupra burgheziei, ci o 
intereselor. particulare ŞI a interesu 
34 


formula lui Friedrich Wilhelm Hegel: 
antiteza egal sinteza”. 

Pentru marile popoare, comunismul poate fi o 
experienţă de încercat. Dar pentru micile popoare, cum 
este România, comunismul reprezintă . pericolul 
dispariției definitive în  proiectatul . „stat. omogen 
planetar”. Fondatorul naţionalismului românesc. 
Nicolae Bălcescu (1819-1852) ne-a lăsat lege; Națiunea 
e mai importantă ca Libertatea. Pierdută, Libertatea se 
recapătă; dar Națiunea odată distrusă este definitiv 
dispărută”. 

În scopul de a înlocui lupta de clasă prin armonia 
socială, în octombrie 1936, la sediul din str. Gutenberg 3, 
Corneliu Z. Codreanu şi ing. Gheorghe Clime au fondat 
„Corpul Muncitoresc Legionar”. În volumul „„Circulări 
şi Manifeste 1927-1938” la p. 99-100 se găseşte textul 
lui Corneliu Z. Codreanu referitor la „Înființarea 
Corpului Muncitorimii Legionare”. 

În vol. V, încă netipărit, al Arhivei Istorice 
„Învierea”, public, reconstituit după memorie, discursul 
programatic al ing. Gheorghe Clime. Aici în prezentul 
text relatez ce cunosc de la faţa locului. Solicitat de ing. 
Gheorghe  Clime, am preluat conducerea secţiei 
muncitoreşti din „Spitale, policlinici, dispensare şi 
laboratoare”. Mi-am luat ca adjunct pe dr. Dan Crivăţ, 
originar din Dorohoi şi supraeminent medic, în plus de 
mare patriot. Lege organizatorică: toate cuiburile şi toate 
unitățile vor avea în primul an drept conducători numai 
intelectuali cu diplomă universitară. Fiecare va alege 
drept succesori muncitori din respectiva specialitate şi îi 
vor pregăti pentru preluarea conducerii şi astfel 
autoguvernare dovadă de emancipare. Eu am ales drept 
succesor pe camaradul Apostol, laborant la prosectura 
(disecţia cadavrelor şi analiză microscopie) Spitalului 


35 


„Teza plus 


——...—. 


Clime şi-a ales ca 
sta cuie din jud. Hunedoara, 


F.R. Griviţa. Din toate 


â G 
Brâncovenes i. 
succesor pe Dumitru Groza, orlg 


tivă şi anticomunist consecvent. Ce o rișui şi 
E PI. istoricii este exact inversul realității, dânsul 
i lesa intrigii fabricate de ps obs 
prostiei crezută de Joachim von Ribbentrop. 


niciodată în U.R-S.S., în 1941-1944 a fost refugiat în 


Germania, şi sub dictatura comunistă a stat torturat la 
ii iud. 3 
marini i Corpul Muncitoresc” Legionar. In 
1936-1938, succes exploziv. Muncitorii ne-au primit ca 
pe arhanghelii coborâţi din cer. Uzinele” „Nicolae 
Malaxa” şi S.T.B. s-au încadrat în totalitate şi în războiul 
civil din 1944-1945 au fost de partea românilor şi 
împotriva comuniștilor. 

În 1952-1953 mă găseam în celula 8 secret din 
închisoarea Jilava. Co-deţinuţi comisari şi inspectori de 
la fosta Siguranța Generală a Statului. Iată ce mi-a 
mărturisit un inspector, pe nume Gheorghiu: „Marea 
d-voastră lovitură a fost când au aderat la legionarism 
generalul  Cantacuzino-Grănicerul şi principele 
Alexandru Cantacuzino. Ei v-au dat un sediu şi v-au 
adus în centrul vieţii publice. Iar când aţi fondat Corpul 
Muncitoresc Legionar singuri v-aţi semnat sentinţa la 
moarte. Atunci România era sub dictatura burgheziei aşa 
cum acum este sub dictatura muncitorimii şi nici 0 
dictatură nu face concesii şi nu acceptă altceva”. 
ua e PIE N inapt 
către ziatistul Nicolae c: ii d ale, Ion Vitieă 
Memoriile sale iblibal ia ii iioazaii 

j e prin 1980. 


36 


RR 


Concepţia de politică externă a lui 
Corneliu Z. Codreanu 


A fost atât de sincer şi atât de loial declarată public 
încât nu-i greu de expus din partea noastră. Dar n-a fost 
uşor de conceput întrucât întreaga Mişcare Legionară, la 
fel ca întreaga Românie, a fost francofonă Şi 
filo-franceză. Astăzi, după 70 ani, tot nu-i ușor de 
explicat, dat fiind încă mai mare numărul superficialilor 
care nu se gândesc la propria Patrie şi încă mai mare 
numărul oportuniştilor care adoră străinătatea, întrucât 
are Putere şi are Finanţe. 

Subiectul necesită o introducere. Oamenii nu-s nici 
firicele de nisip şi nici vite de tranzacţional cum s-a făcut 
în decembrie 1943 la Teheran, în octombrie 1944 la 
Moscova şi în februarie 1945 la Ialta. Chiar şi popoarele 
sunt ființe vii colective şi creaţii ale lui Dumnezeu. 
Dovadă toate cele patru Sfinte Evanghelii şi dovadă 
însuşi poporul evreu: foarte religios în trăirea interioară 
şi scandalos de ateu în propaganda politică. La toate cele 
trei nivele ierarhice omul, poporul şi omenirea, viața se 
caracterizează şi de fapt constă din Sensibilitate şi 
Reactivitate. Scopul sau poate mai exact rezultatul 
acestora este: adaptare la ce nu poate fi schimbat şi 
optimizarea a ce poate fi transformat. Statele mari şi 
puternice ca „United States of America” îşi pot îngădui 
să facă politica externă care le prelungeşte şi le 
ilustrează politica internă. Dar statele mici şi vulnerabile 
ca România sunt obligate sub sancţiunea morţii să facă 
politica internă cerută drept condiţie de politică externă. 
Ca atare noi, mica Românie: democraţie când Franţa şi 
Anglia sunt Europa, fascism când Italia şi Germania sunt 
Europa, comunism când U.R.S.S. este Europa de Est şi 


37 


a 


-ă derea 
. A A. au răspun = 
aţie plus olobalism când U:S 

democrat A e iri: ș 

şi conducerea întregii ia fost fondat la 24 ianuarie 

A em d IE A = aa . 

român mo | a. împăratului 

See generoasel git tre i iEutope 

II ari III la data aceea arbitrul întreg - 
Napoleon Il 


basador la Paris, Vasile let ia 
Primul nostru ar“, | NapoleonlIl i-a spus: „Nu vă 
cerul sfatul ŞI împăratu TI za ii... Acestea sunt luxul 
ocupați de doctrine ȘI și ia di )ienbebvgâstră 
raarilot popO2* gi pi producție să fiți de folos 
străduiți-vă PR . iuta i toti vă vor proteja”. 
omenirii şi atunci toţi vă vor ajută ŞI “9 istenţa şi 
Aceste trei fraze sunt Sfânta Treime pentru €X (a ş 
i României în istorie. 
iaslori IBN în prima jumătate a sec. XX. Primul 
eveniment macro-istoric cu semnificație de agresiune a 
fost în octombrie 1917 — instalarea regimului comunist 
în Rusia. Al doilea eveniment macro-istoric cu 
semnificaţie de reacțiune a fost în ianuarie 1933 - 
instalarea regimului naţional-socialist în Germania. | 
În anii aceia de furtună şi cutremure, mica şi 
vulnerabila România pentru a supraviețui nu avea de 
ales decât între Germania și U.R.S.S. Tertium non datur. 
Tările Baltice, Polonia, Cehoslovacia şi Iugoslavia nu 
s-au decis pentru a alege şi au devenit victimele ambilor 
beligeranți. Aşezarea geografică între duşmani exclude 
neutralitatea pentru că războiul va fi pe teritoriul tău şi 
pentru că la sfârşit devii victima învingătorului. 
“Comneliu Z. Codreanu a avut inteligență și cultură 
mai mult decât contemporanii săi. U.R.S.S. a fost 
continuarea imperialismului - ruso-țarist: - anexează, 
mega oi pede cânt 
dușmani. Germania i dota pentru aliaţi decât pentru 
României, nu are sc ut si din teritoriul 
op de deznaționalizare, e 
ț , 


38 


anticomunistă şi, poate cel mai important, are armate 
ofensive care fac războiul în afara propriilor granițe. 
Problema nu era alianța cu U.R.S.S. sau alianța cu 
Germania. Problema era să obţii angajamentul 
Germaniei, înainte ca aceasta: a) să se înțeleagă cu Rusia, 
cerând Basarabia şi Moldova; b) să se înțeleagă cu 
Ungaria, cerând Transilvania şi Banatul şi c) să se 
înțeleagă cu Bulgaria, cerând sudul Dobrogei. Tocmai 
pentru a nu se ajunge la cele trei pierderi de graniţe 
etnice şi de teritorii istorice din vara lui 1940, Corneliu Z. 
Codreanu, în noiembrie 1936 s-a pronunțat principial 
pentru alianța cu Germania şi în decembrie 1937 a 
anunțat alianța cu Germania la 48 ore de la preluarea 
guvernului. 

În 1944, Iuliu Maniu a dat publicităţii informaţia că 
în convorbirile sale cu Corneliu Z. Codreanu din 
noiembrie 1937 — martie 1938, acesta i-a declarat a nu 
împărtăşi politica rasistă şi a nu aproba antisemitismul 
violent din Al III-lea Reich. lar noi, care am fost în 
apropierea lui Corneliu Z. Codreanu şi care i-am 
popularizat ideile politice, depunem mărturie că factorul 
hotărâtor a fost apărarea României în inevitabilul război 
dintre Germania naţional-socialistă şi Rusia sovietică. 

Sunt două lucruri de care nu se poate face abstracție 
şi sunt două probleme ale căror soluţii sunt de 
geopolitică. Primo: imperialismul ruso-sovietic este 
continuarea imperialismului ruso-țarist cu justificarea 
comunismului în locul justificării panslavismului. 
Secundo; germanii sunt poporul cel mai productiv şi cel 
mai creativ din Europa şi este firesc, necesar şi util să fie 
la conducerea „Statelor Unite ale Europei”. 


39 


— 7———. >. »"W9 


e cu P.N.I.— uliu Maniu 


gel. ie Brătianu 


eagresiun 
şi P.N.L. - Geor 


Pactul de n 


4 a-l explică întrucât am fost în 


A ĂSUr : At qi 
Sunt în mă lui, atât în faza de concepție, căt şi 
bă 


mijlocul evenimentu 


în faza de aplicate. 
Deceniul 1919-1928 


a fost lupta pe leii pă 

: -:" si capitalul naţional. Bătăha 
moarte între capitalul su ANI Ata AG 
pu eat pa! moartea Regelui Ferdinand 
CSAT i 20 iulie 1927 şi moartea primului miel 
Ionel L. C. Brătianu la 24 noiembrie 1927. Vezi exp rin 
de patografie în cartea mea „Viaţa medicală a ăi OI 
politici”. Al doilea deceniu 1930-1938 a fost tot pinlșă pe 
viață şi pe moarte între Regele Carol II, conspirând 
instituirea dictaturii personale şi Iuliu Maniu, apărând 
democraţia politică şi Constituţia din 9230 continuare a 
celei din 1866. În lupta dintre dictatură şi democraţie, 
regele Carol II a căutat să obțină susținerea de către 
curentul naţionalist şi Corneliu Z. Codreanu a preferat să 
se alăture lui luliu Maniu şi ipso faczo să se păstreze 
regimul democrat. 

Şi acum să expun succesiunea etapelor. 

Carol II a fost exclus la 4 ianuarie 1926 de la 
succesiunea Tronului pentru cauze decisive, bine 
cântărite de primul ministru Ionel I. C. Brătianu și 
acceptate din patriotism de regele Ferdinand I cel Loial 
şi Regina Maria cea Bună. La 6 iunie 1930 a fost adus în 
țară de Masonerie şi la 8 iunie 1930 a fost suit pe Tron de 
Armată mulțumită lipsei de prevedere şi mulțumită 
lipsei de decizie a primului ministru Iuliu Maniu. Acesta 
nu-l voia Rege, dar îl accepta ca Regent cu motivaţia că 
alCI „poate face binele pe care îl promite şi nu poate face 


ă 
âul de care ne temem”. Spre deosebire de Război, 
40 


E 


Politica practică tranzacţia între extreme; dar la fel ca 
Războiul, în Politică jumătăţile de măsură sunt 
întotdeauna neaducătoare de rezolvare şi aducătoare de 
complicaţii. 

La numai 0 lună de la suirea pe Tron, în iulie 1930. 
Carol II începe pregătirile pentru uzurparea Suveranităţii 
Națiunii şi pentru instituirea dictaturii personale. Şi 
anume: 1) pulverizarea celor trei partide de guvernământ: 
2) izolarea, la nevoie lichidarea lui 1. G. Duca şi Iuliu 
Maniu; 3) războiul dintre democraţie. şi naționalism 
pentru reciprocă distrugere; 4) operaţiunea de carolizare, 
constând din plasarea de complici în Armată şi Justiţie şi 
5) anarhizarea vieţii publice pentru ca dânsul să justifice 
dictatura drept salvare. Succesul a fost deplin. 

Asupra lui Corneliu Z. Codreanu, Carol II a aplicat o 
dublă politică: a) chemare la complicitate cu promisiuni 
de avantaje şi b) indirect amenințări şi agresări în scop 
de intimidare. Informaţii concrete în cărţile mele. 

Simţind cum se apropie primejdia şi nevrând să 
cedeze nici din principialitatea pentru naționalism şi nici 
din opţiunea pentru democraţie, Corneliu Z. Codreanu a 
căutat să obțină aliaţi şi protectori. Prima încercare a fost 
cu decanul Baroului de Ilfov, avocatul Didi Micescu, pe 
care Siguranța Generală a Statului l-a asasinat cu curara 
paralizantă a diafragmului pusă în ceaşca de cafea. A 
doua încercare a fost cu Inspectorul  Cavaleriei, 
generalul George  Moruzzi, - care a refuzat, 
îmbolnăvindu-se de infarct miocardic. A treia încercare 
a fost cu prof. Simion Mehedinţi, care nu avea forță 
politică şi cu filosoful Lucian Blaga, care nu s-a arătat 
hotărât. A patra încercare a fost cu generalul Ion 
Antonescu, care era el însuşi candidat la dictatură şi care 
l-a invitat pe Corneliu Z. Codreanu la Predeal. La 
întoarcerea în Bucureşti, comandanții legionari au 


41 


onescu?” Şi Corneliu 


ăcut Ant ia 
întrebat „Ce impresie v-a e Prea ambițios pentru 
EL) E 1 [i 
a răspuns cu | 
7. Codreanu £ 


Pi ă s-a referit la 
folos”. Cel puţin eu n-am înţeles ci încercare a 
= 19) 3 3 i: 0% 3 

a fi de 10l0s ii sau la folosul Țării. A Cinc ere 
folosul Legiun Maniu, care avea imens prestigiu de 
luliu Maniu, so dâtiez 
fost cu upatitei? dar n-avea putere operătivă p că. 
„părinte a , 1 au avut loc funeraliile 


bruarie 193 Se 
ea 1. Moţa şi Vasile Marin, funeralii 
spa e de Carol Il de la fereastra „Socotub” de pe Bd. 


pe atunci Ion C. Brătianu Şi e ada 
Trei zile mai târziu, Corneliu Z. Codreanu est al 
secret la locuința ing. Nicolae Malaxa din la 
Filipescu şi Carol IL, după felicitări pentru construirea 
Mişcării Legionare, îi propune o trarizaeție drept 
colaborare. Şi anume: Corneliu Z. Codreanu săzi predea 
comanda şi legionarii să-l proclame Căpitan în plus de 
Rege şi drept recompensă îi oferă funcția de 
prim-ministru al Guvernului. Corneliu Z. Codreanu 
refuză târgul şi pledează pentru păstrarea Constituţiei şi 
rămânerea în democraţie. Trei zile mai târziu, la 23 
februarie 1937: a) ministrul de interne prodemocrat 
Dumitru luca este eliminat din guvern; b) la 
subsecretariatul Ordinea Publică este numit generalul 
Gavrilă Marinescu, cu program de represiune 
antilegionară și c) subsecretar de Stat la Justiţie este 
numit Aurelian Bentoiu, cu misiune de a înăspri la 


maximum art. 209 din Codul Penal. Ambele primejdii au 
fost puse în practică. 


vizionat 


Prin simplă decizie ministerială, organizaţiile 
studențești au fost declarate ilegale şi s-au confiscat 
sediile, arhivele, eşarfele și steagurile. Cu. poliţişti şi 
Jandarmi: cantinele Studențești au fost închise şi 
câminele studențești au fost evacuate cu azvârlirea 


42 


studenților în stradă, Început de Război civil. 
agresor din ordinul Regelui. 

Eu eram preşedintele „Uniunii Naţionale a 
Studenţilor Creștini Români”. Sunt chemat de Corneliu 
Z. Codreanu, care îmi spune a fi obţinut pentru 12 aprilie 
1937 în casa Bianu din Cluj o audienţă la Iuliu Maniu a 
preşedinţilor de Centre Studențești din toată țara sub 
conducerea mea. Scopul: să-l] încunoştințăm de 
începerea, cu studențimea, a înspăimântătorului Război 
dintre Stat şi Națiune şi să-l] rugăm a ieşi din retragerea la 
Bădăcin, a reintra în viaţa publică, a face un front comun 
al întregii naţiuni şi a bara drumul lui Carol II spre 
dictatură. Urmând a veni Războiul dintre Stat şi Națiune, 
primele victime vom fi noi, preşedinţii Tineretului 
Universitar şi, în calitatea sa de Părinte al Patriei. îl 
implorăm să ne salveze vieţile de la moarte. 

Din Bucureşti am plecat cu Gheorghe Ciorogaru din 
com. Novaci jud. Gorj, doctor în ştiinţele economice din 
Germania. Au venit la Cluj toţi preşedinţii „Centrelor 
Studenţeşti”: Mihai Popovici de la Cernăuţi, Tiberiu 
Voicu-Vereş de la Cluj, Viorel Trifa de la București, 
Manolescu de la Timişoara, Bălan de la Chişinău şi am 
pierdut din memorie preşedintele de la Iaşi. 

Casa Bianu. Ora 8 dimineaţa. Ne-a primit dl. 
Zaharia Boilă. După două minute a intrat dl. Iuliu Maniu: 
aşa cum îl cunoaşte toată lumea: cu prestanța, 
seriozitatea şi bunăvoința lui Thomas Masarik. Eu am 
prezentat membrii delegaţiei. La Gheorghe Ciorogaru, 
Iuliu Maniu a întrebat de eventuala rudenie cu episcopul 
ortodox Roman Ciorogaru de Oradea, rănit în atentatul 
iudeo-comunist din 8' decembrie 1920 din Senatul 
României. La Viorel Trifa, Iuliu Maniu a întrebat de 
eventuala rudenie cu preotul I. Trifa din Sibiu, 
conducătorul organizaţiei „Oastea Domnului”. Celor trei 


43 


Statul 


Laurenţiu şi geologul 
pati An iberiu, doctorul Li 

fraţi. juristul Ai uliu Maniu le cunoştea perfect 
Gheorghe Voicu inute am expus 


: 20 m 

biografia Și activitatea. A i EEE pe tatațiurde 
cum noi organizaţiile Aa ia î-dipiirca a 
pa și pl Și în CENT Nume ca no 
e i: fe nu singurele victime. În final l-am implorat 
primele o aţa publică şi împreună cu Corneliu Z. 
Codreanu să constituie un Front al Națiunii, care să 
oprească conspirația regelui Carol IL şi să împiedice 
autodistrugerea României. 


Juliu Maniu ne-a vorbit timp de patru ore cu 
inegalabilă raționalitate şi cu inegalabilă pasiune. O 
extraordinară îmbinare de logică şi de sentiment. Model 
de inimă fierbinte şi de creier rece. O exemplară ridicare 
a politicii la înălțimea istoriei. A confirmat temerile 
noastre, spunând că şi dânsul are informaţii concrete şi 
nominale ale conspirației de instituire a dictaturii. A 
prevăzut că instituirea dictaturii va aduce Războiul 
dintre Stat şi Națiune şi a afirmat că dictatura de sus în 
Jos a corupţiei şi imoralității e mult mai distrugătoare 
decât dictatura de jos în sus a mulțimilor fanatizate. A 
făcut elogiul democraţiei, care prin confruntarea ideilor 
sfârşeşte prin a aduce adevărul Şi care prin întrecerea 
partidelor duce la optimizarea calitativă a tuturor. A 
adăugat că democraţia lasă deschisă poarta viitorului 
pp ep dear mai util şi că toate dictaturile şi 
set de A stopul devenirii de la prezent la 
idițera al age tă îi calitate de om nu-i este 
de român nu-i este i ii Su omenie ȘI că în calitate 
națiunii. Nu cunoa See i oreniltoricenasafiddin substanța 
dar îi cunoaşte = mi ue Comeliu Z. Codreanu, 
urmărit cu atenţie activitatea na, E AS) întrucât i-a 

In octombrie 1924, 


44 


când s-a întâmplat atentatul împotriva . prefectului 
Poliţiei din Iaşi. Interesul Națiunii și interesul Statului 
fiind deasupra partidelor şi deasupra oamenilor este de 
acord pentru 0 colaborare evident sinceră ŞI loială 
împotriva primejdiei comune a instituirii dictaturii de 
către oricine şi chiar „de către Majestatea Sa Regele”. 
„Şi fratele Alexandru Vaida-Voevod cunoaşte pericolul, 
dar întrucât nu cunoaşte psihologia omului din Rege îşi 
închipuie a rezolva problema numai cu metoda așteptării 
şi persuasiunii”. 

Între dânsul, Iuliu Maniu şi Corneliu Z. Codreanu 
sunt trei deosebiri de care Națiunea Suverană trebuie 
pusă în cunoştinţă înainte de a i se solicita decizie. Prima 
deosebire e de politică externă: „dl. Corneliu Codreanu 
este pentru alianță cu Germania şi Italia, iar eu am 
încredere şi sunt pentru alianță mai departe cu Franţa şi 
Anglia”. A doua deosebire e de politică internă: „Eu sunt 
pentru democraţie, chiar dacă la noi în România 
funcționează cu lipsuri şi defecte, iar dl. Corneliu Z. 
Codreanu vorbeşte de principiul autorităţii şi de 
necesitatea ordinii ca şi cum ar prefera dictatura pe care 
eu 0 resping, chiar dacă e morală şi chiar dacă e 
patriotică”. A treia deosebire se referă la violenţă: „dl. 
Corneliu Z. Codreanu este pentru a răspunde cu violență 
la violență; iar eu sunt pentru legea creştină de a nu 
răspunde la agresiune şi de a accepta suferinţa”. „DI. 
Corneliu Z. Codreanu să mediteze asupra acestor trei 
diferenţe şi înainte de orice înțelegere între noi sunt de 
părere ca Națiunea să fie pusă în cunoştinţă de cauză”. 

Audienţa s-a încheiat după patru ore la amiază. Noi 
am ascultat cu o pietate egală cu cea aflându-ne în tața 
lui Dumnezeu. Fiecare cuvânt şi fiecare idee ni s-au 
introdus pentru totdeauna în minte. Literalmente, Iuliu 
Maniu devenise directorul gândirii noastre şi stăpânul 


45 


E 


ă 64 ani, oasele dânsului 
conştiințelor noa“ dentitate şi fără Cruce» dar Sufletul 
sunt în groapă fără | en sa gel Uiiversitar dă 
dânsului din cer ia 1.4 terminarea audienței, 
atunci l-a adorat 2 e în mei i uitându-se în ochii 
dânsul m-a strâns e pi ee TRele; fi:asspdis 
iu aul gi a mari şi frumoase pentru 
„Împreună vom e a ceuual de atunci mereu 
Tară”. Iuliu Maniu â fost un sfânt ŞI iatbanictată 
regret că delegaţia noastră n-a îngenunchia ( 
STAR lui mai 1937, Iuliu Maniu a plecat la 
Paris pentru a obține colaborarea lui Nicolae Titulescu și 
pentru a explica Franţei şi Angliei,  proteotoarele 
traditionale ale României. Vrând a-l ajuta în demersurile 
sale, am trimis lui Iuliu Maniu la Paris o telegramă în 
numele întregii studenţimi din România: „Abia acum, 
Domnule Preşedinte, noi tineretul ne dăm seama câtă 
dreptate aveţi în tot ce gândiţi şi în tot ce faceţi”. 

Ministrul - Ordinii Publice, generalul - Gavrilă 
Marinescu a decis eliminarea mea din toate 
Universitățile din România, dar decanul Facultăţii de 
Medicină, prof. loan Bălăcescu m-a declarat oficial 
doctor în medicină cu trei ore înainte de convocarea în 
acest scop a Senatului Universitar. 

Colaborarea sub formă de pact de neagresiune 
reciprocă a fost semnată la 25 noiembrie 1937 în casa 
prof. dr. Dimitrie Gerota din str. Gogu Cantacuzino. 
După semnare, Corneliu Z. Codreanu a venit la sediul 
din str. Gutenberg 3, unde îl aşteptam cei 40 legionari cu 
drept liber de intrare. Emoţia era mare şi generală. La 


întrebarea: „Ce impresie v-a făcut Iuliu Maniu?” 
Corneliu Z. Codreanu a răspuns: 


oastre. Astăzi dup 


) 


cumsecad „Un om tare, tare 
bune patul N-are armament pe măsura lucrurilor 

pe care le vrea şi pe măsura dușmanilor răi pe care 
46 


îi are”. La întrebarea „Ce im 
George |. 1. C. Brătianu?”, Corneliu Z Codr 

răspuns: „O! Un înger căzut pe pământ a rit 
sunt mai mult decât onorat și fericit să mă găsesc alăt 
de dânsul”. La întrebarea „Ce impresie v-a căci 
Constantin  Argetoianu?”, Corneliu 7, Caiac . 
răspuns: „E uns cu toate unsorile Raiului 
iadului, după necesitate şi după scop”. | 


presie v-a făcuţ prof. 


pământului Şi 


Strategia lui Corneliu Z. Codreanu 
la instalarea dictaturii ex-regelui Carol II 


Ideea de dictatură o avea Carol II în minte încă din 
1923 şi pentru a-l aduce la realitate şi la responsabilitate, 
primul ministru Ionel I. C. Brătianu l-a trimis, sub 
supraveghere, în călătorie periplanetară. Pregătirile 
pentru instituirea dictaturii le-a început din iulie 1930 şi 
din vara 1933 cu scopul duplicitar de a capta Mişcarea 
Legionară drept bază populară de susținere. 

Un mic, dar diagnosticant amănunt. După succesul 
„Congresului Naţional Studenţesc” din aprilie 1935 de 
la Craiova şi după aderarea „Societăţii Studenţilor în 
Medicină” prin persoana mea, ministrul de Interne lon 
Inculeţ a tras alarmă asupra lui Corneliu Z. Codreanu şi 
Carol II i-a răspuns: „„Laissez-le faire. II nous faut des 
dupes”. 

Revenim la decembrie 1937. lată cum s-au 
precipitat lucrurile. Patru evenimente au determinat pe 
Carol II să nu mai aştepte şi să treacă de la pregătire la 
instituire. Primul eveniment a fost „Pactul” dintre Iuliu 
Maniu, Corneliu Z. Codreanu şi prof. George 1. 1. C. 
Brătianu. Acesta cu semnificaţie de reconstituire ia 
unităţii naţionale şi a voinţei naționale, ca la 24 ianuanie 
1859 şi ca la 15 august 1916. Al doilea eveniment s-a 


47 


ai 


EP 


d. Olt, unde pe lista P.N.I. candida 
Î s-a încercat împiedicarea 
“ari trimişi de la Bucureşti şi 
a să dt A cu voturi, dar eu ca 
td al partidului „Totul pentru Țară” m-am sa ȘI 
fratele meu Dan Milcoveanu a tras focuri de revolver în 
aer avertizând cu „baia de sânge dacă nu se respectă 
legalitatea. Al. treilea eveniment au fost alegerile 
parlamentare din 20 decembrie 1937, când pentru prima 
oară şi pentru singura oară în istoria României, Națiunea 
a răsturnat guvernul voit de Rege şi a votat opoziția cu 
programul de „primat al ordinii morale”. Al patrulea 
eveniment a fost refuzul preşedintelui Înaltei Curți de 
Casaţie şi Justiţie, magistratul Dimitrie Lupu de a 
falsifica rezultatul voturilor chiar cu numai 16.000 
voturi cât îi trebuiau guvernului Gheorghe Tătărescu 
pentru a obține faimoasa „primă electorală din oficiu”. 
Decizia de instituire a dictaturii zisă regală a fost 
luată în dimineața de 22 decembrie 1937. În scopul de a 
preveni dictatura prin neutralizarea  motivaţiei cu 
aşa-zisul „pericol legionar”, Corneliu Z. Codreanu a dat 
Circulara din 23 decembrie 1937 cu: „,... Ordinul de 
închidere a bătăliei electorale... Lupta s-a terminat... 
Mergeţi toţi in corpore la mormintele morților noştri spre 
a le spune că în lupta care s-a dat... Acum pace şi odihnă, 
legionari”. Toată Mişcarea Legionară a înțeles şi s-a 
conformat. Singurul care s-a opus a fost Horia Sima, 
întrucât, după instrucțiunile lui Mihail Morusoff, 
pericolul legionar trebuie să continue pentru ca dictatura 


£ aibă motiv de instalare în faţa atotputernicelor Forțe 
culte. 


Dictaturile nu 
Poliţiei şi Armatei. 
dictaturii ex-Regelui 


petrecut la Slatina, Ju DI 
Nicolae Titulescu. Întâi 


pot fi instituite decât cu ajutorul 
ŞI, realmente, artizanii în teren ai 
Carol II au fost Mihail Morusoff ŞI 


48 


generalul Ion Antonescu. În plus de în 
aportul lui Mihail Morusoff a fost arhiva cu 1.000.000 
dosare individuale Pentru intimidarea, ş 
disciplinarea ŞI la Nevoie paralizarea ofiţerilor din 

Armată, magistraților din Justiţie, ENOS iata 

Universitate, oamenilor politici, funcționarilor de Stat. 

ziariştilor de profesie etc. etc. La arestarea sa, în noaptea 

de 6/7 septembrie 1940, Mihail Morusoft a distrus prin 

ardere cu napalm toate aceste 1.000.000 dosare 

individuale. Generalul Ion Antonescu a fost singurul 

general din Armata Română care a acceptat 

complicitatea cu Carol II. Inaintea lui, Carol II a solicitat 

pe Şeful Marelui Stat Major, generalul Ștefan Ionescu 

zis Ţiganul care: a) a negat „existenţa pericolului 

legionar” şi b) a refuzat operațiunea de politizare şi de 

compromitere a Armatei. Informaţii ample în 

„Memorialul” meu, unde descriu vizita făcută la sediul 

legionar pentru aducerea lui Corneliu Z. Codreanu la 
Palat. 

Constituția nescrisă mai importantă decât 
Constituţia scrisă spune că nimic important nu se face în 
România fără acordul Armatei şi fără acordul 
diplomaţiei anglo-franceze. Carol II a obținut acordul, 
mai exact complicitatea Armatei, numind Ministru al 
Apărării Naţionale pe generalul Ion Antonescu de la 29 
decembrie 1937 până la 30 martie 1938. Ideea din capul 
generalului Ion Antonescu era că „Regele se va ocupa cu 
femeile, chefurile, vânătoarea și distracțiile” și că el va 
exercita dictatura, evident constructiv, patriotic şi cinsut. 
Acordul diplomaţiei anglo-franceze şi,  ipso ao 
sustinerea de către Finanţa Internațională, a venit în 
seara de 8 februarie 1938 şi, instantaneu, guvernul de 
tranzacţie prezidat formal de Octavian Calan 
azVârlit la gunoi şi Armata a ocupat cu ofițeri is pe cb 


formaţii și consilii, 


antajarea, 


49 


—.——————€ 


chiar verificaţi, toate posturile de cORAMeeEe Ale 

poale «i: de Stat. Pentru funcția de/prira ADI nUS: 10 Ar âu 
aparatului de lac Iorga şi generalul Ion Antonescu; 
vrut prof. a aa a naftalină şi instalându-l 
ps Cei ia Miron. Aceasta a fost situația. 
pe Ca el 7. Codreanu. Ce-a gândit! Care i-a fost 
decizia? Îmi permit să răspund, întrucât cunosc. foarte 
bine problema. Responsabilitatea e semnul doveditor al 
Caracterului şi prevederea € semnul dovedi toratal 
Inteligenţei. În viața mea ajunsă la vârsta de 90 ani am 
cunoscut direct şi personal un număr de persoane în jurul 
unui milion. Dacă ne referim la cele două semne 
doveditoare mai sus evocate mă simt îndreptăţit a afirma 
că cel mai inteligent om întâlnit de mine în viaţă a fost şi 
este Corneliu Z. Codreanu. Dovadă este şi strategia pe 
care a conceput-o şi a decis-o în situația de maximă 
periculozitate creată odată cu instituirea dictaturii regale. 
Dictatură  erijată în autoritate, continuând pe Regele 
Carol 1 cel Înţelept, constructorul Statului Modern şi 
continuând pe Regele Ferdinand 1 cel Loial, întregitorul 
Națiunii Române. Dictatura, având acordul Angliei şi 
Franţei, adică a celor două mari naţiuni prietene a 
naţiunii noastre şi a celor două mari state protectoare ale 
statului nostru, în fine dictatură având răspunderea şi 
având puterea Armatei împotriva căreia nu se luptă, ea 
fiind scutul de apărare a Patriei. Cunoscând. aceste 
adevăruri şi ascultând de aceste imperative, Corneliu Z. 
Codreanu şi Statul Major Legionar au decis drept 
strategie: a) retragerea din viața publică; b) imobilitatea 
faţă de autorități şi c) încredere în factorul timp. 
Pe ea ibn 
up SA alui pi Migeagta Legionară: a) 
face pentru Țară; b) fi aci ie vel COSA REALE 

p ară; b) factorul Timp lucrează pentru noi ŞI 
50 


vom câști ga Victoria prin tăcere, suferință şi răbdare ŞI c) 
cine nu înțelege Şi cine nu poate eroismul răbdării să se 
retragă din rândurile active ale Legiunii. 

La] martie 1938 mi se termina stagiul de internat la 
Spitalele Eforiei Civile şi prin vărul meu de la Berlin, 
diplomatul Victor Brabeţeanu, am obținut specializare la 
prof. Bergman de la Spitalul „Charit€”. Găsindu-ne în 
bătălie angajată, am cerut sfatul lui Corneliu Z. 
Codreanu şi dânsul mi-a spus: „Nu dau nici un ordin. 
Fiecare legionar e liber să decidă ce vrea şi ce poate”. 
Am întrebat: „Dacă nu daţi nici un ordin atunci trebuie 
să luăm drept model ce decideţi şi ce faceţi d-voastră”. 
Corneliu Z. Codreanu mi-a răspuns: „Eu stau în Ţară la 
dispoziția autorităţilor şi mă voi conforma la tot ce decid 
cei care au asumat răspunderea”. În baza acestei discuții 
eu am rămas în ţară şi după modelul Căpitanului am 
acceptat arestarea la 17 aprilie 1938 şi condamnarea la 7 
ani închisoare la 30 iunie 1938. 

Aceasta a fost concepţia şi aceasta a fost strategia lui 
Corneliu Z. Codreanu şi a Statului Major Legionar ing. 
Gheorghe Clime = dr. lon Banea în primăvara 1938 la 
instituirea dictaturii Regelui Carol II. Această concepție 
şi această strategie n-au fost dezmințite şi au fost 
dovedite de Corneliu Z. Codreanu până la asasinarea lui 
la 30 noiembrie 1938 şi de Statul Major Legionar ing. 
Gheorghe Clime — dr. 1. Banea până la masacrul din 22 
septembrie 1939. | 

Pentru ce a fost asasinat Corneliu Z. Codreanu şi 
pentru ce a fost masacrat Statul Major Legionar explic în 
altă lucrare exact cu acest titlu. Aici, în completare, 
reproduc dovezile existente. în arhive „cu privire la 
această strategie de a câştiga victoria prin Ce ali ă 
aşteptare sau în propriile cuvinte ale“ Căpitanului: 


îi a ea la oa » in volumul 
„Tăcere, suferință şi răbdare . Reproduc. din 
51 


e o TEDPiZE Ba PR aia = 


i 


._—.—— 3. 


2 
Circulări şi Manifeste” ediția a doua, I94lhpi 255; 236, 


273, 283-284. Er DE tes 
isi, a orară că atât dl. Maniu cât şi subsemnatul 


ciderăm ca 0 crimă orice acțiune sau fapt cate ar 
> atinoă Dinastia, dar să întunece macar 
puerta 0 e in atrăgând atenţia celor 
strălucirea gloriei Sale... Termin atrăgân AS 
care în nechibzuinţa lor încearcă să impinga poe 
spre o dictatură, care aceasta ar echivala cu o nenorocire. 
Cea mai mare înțelepciune este aceea de a şti să ocoleşti 
poziția care ar putea pune Coroana în conflict cu 
națiunea sau cu propriul Ei destin. Corneliu Z. Codreanu, 
Bucureşti 13 ianuarie 1938”. 
Circulara din 8 februarie 1938: „Nu poate nimeni să 
omoare atâţia dintre noi câți suntem în stare să murim 
pentru credința noastră. Dar nu această dovadă trebuie să 
dea Mişcarea Legionară astăzi: a dat-o ieri, va da-o 
mâine. Ea trebuie să facă astăzi dovada înțelepciunii şi 
dovada Ordinii... Atacaţi cum vreţi, loviți cât puteţi. Noi 
nu avem nimic de răspuns și să nu vă fie teamă de nici o 
reacțiune... Noi nu voim să împiedicăm guvernul în 
opera lui de guvernare, lată noi ne dăm în lături. Calea vă 
este deschisă şi liberă. Nimeni n-o să vă facă nici un rău. 
Guvernaţi în pace. Să ştiţi însă că nu vă uităm niciodată, 
că mâna noastră zadarnic o veţi căuta, că ochii noştri vă 
vor privi aşa cum trebuie. Mişcarea Legionară nu are 
nimic de cerut de la Dumneavoastră. Nu are nimic de 
reclamat. Puterile  vrăjmaşe din afara hotarelor sau 
dinlăuntru, care îşi închipuie că legionarii le pot face 
jocul printr-un început de răzmeriță, le răspund că se 
înşeală, Corneliu Z. Codreanu”. 
iti Anunțăm pe membrii că începând cu data de 
astăzi, 21 februarie 1938, Partidul «Totul pentru Ţară» 
nu mai există... Deci suntem aruncati din Raportul de 
Drept în Raportul de Forţă PE acest E P , 
is rd. a, însă, noi nu-l 


Con 


primim. Noi am înţeles să ac 
manifestând credințele noastr ZIC 1 Gat lia 

este interzisă, Rațiunea de e Agia Credinţă ne 
încetat. Noi nu voim să întrebuințărm Pl NeStrt a 
întrebuințăm violența. Ne este suficientă LA să Voira să 
trecut, când fără voia noastră am fost ră i Et ii Ai 
violenţei. La orice violentare, noi nu maj sa A i 
AIG fel: Suportă, Şi chiar atunci când întreaga 
națiune Română este tratată ca o turmă de animale 
inconştiente . 

„Lovitură de Stat nu voim să dăm. Prin esența însăși 
a concepției noastre, noi suntem contra acestui sistem, 
Ea însemnează o atitudine de bruscare, de natură 
exterioară, pe când noi aşteptăm biruința noastră de la 
desăvârşirea în sufletul naţiunii, a unui proces. de 
perfecțiune omenească. Nu voim a întrebuința aceste 
mijloace pentru că tineretul de astăzi are prea adânc 
înfiptă conştiinţa misiunii sale istorice şi a răspunderii 
sale pentru a face acte necugetate, care să transforme 
România într-o Spanie însângerată. Generaţia noastră 
întreagă vede bine mănuşa care i s-a aruncat. Mănuşa 
aruncată va rămâne însă jos. Noi refuzăm s-o ridicăm. 
Ceasul biruinţei noastre încă n-a sunat. E încă ceasul 
lor... Ei poartă răspunderea în faţa lui Dumnezeu şi a 
istoriei. Corneliu Z. Codreanu Bucureşti, 21 februarie 
1938” 

Scrisoare către dl. prof. Nicolae Iorga: „Voi care ne 
acuzaţi de violență, după ce aţi întrebuințat contra 
noastră cele mai mari. violențe,  împingându-ne.. la 
desperare şi păcat, voi, cărora, dacă cineva v-ar fi dat 
numai o palmă, aţi fi reacționat la fel ca mine, fără ca să 
mai fi trecut prin chinurile fizice şi umilințele prin care 
am trecut noi, voi necinstiţilor sufletește, vă vom dovedi 


Honăm. în cadrul legii, 


acum că nu vom reacționa în nici un fel. la. toate 
53 


e 


_ __anchideti comerțul nostru, 
provocările voastre. Nu a ii (a bfarţiel săi 
să ne înăbușiți avântul, CI ut Areiti BAIE sala 
trimiteţi în Insula SC SUA şi să ni le bateţi în cuie, să 
spânzurați cu picior” i ri umilințe. Nu veți întâmpina 
ne supuneți la cele mai ma ! IBpâae su zii 

ici avoastră, domnule Profesor lorga $ ci 
iar fe care v-aţi asumat răspunderea unei 
sai şi nedrepte opresiuni, > rai Tu 2 
violență, ci nici măcar O opunere... Cormehu Za: 
Codreanu Bucureşti 26 martie IES ta 

Toate Războaiele Mondiale sunt primejdii mortale 
pentru micile popoare şi micile state: In primul Război 
Mondial 1914-1918, România a fost la un milimetru de 
dispariție şi ne-au salvat disciplina țărănimii, eroismul 
armatei şi patriotismul conducătorilor, cu toții uniți în 
jurul Regelui Ferdinand 1 cel Loial. Al doilea Război 
Mondial 1939-1945 a constituit o egală primejdie 
mortală. Națiunea şi-a făcut datoria şi a oferit soluția: 
Iuliu Maniu şi Partidul Naţional Ţărănesc, atât timp cât 
Franţa şi Anglia sunt Europa şi Corneliu Z. Codreaenu şi 
Mişcarea Legionară dacă Germania şi Italia devin 
Europa. 

Idem în politica internă. Primejdia consta din 
înstrăinarea comerțului, industriilor și profesiunilor 
libere, ştiindu-se — aşa cum am menţionat mai sus — că 
infrastructura economică decide mezostructura socială şi 
aceasta decide suprastructura politică. ŞI aici, în politica 
internă, Națiunea a avut conştientă, prevedere şi 
ice E ci ai a evita revoluția, soluţia a fost 
calitate şi în cadrul e; li li sa ai ss a SDicu 4 
rONIANCASEĂ Și Să gantâții să construiască o burghezie 
Națiunea şi-a păi iiuaae n la aaa 
rezolvare. Pentru ce y: îti Cin dag ui 

plat altfel? Vom explica în 


54 


roiectata noastră carte: Pentru 
Corneliu Z. Codreanu! Pent 
Major Legionar!” Concret şi nominal: Cine-s ucigasii 
Cu ce complicităţi trădătoare? Din ordinul igo | 
folosul cui? Cunoaştem problema ca martor conști i 
epocii şi ca participant personal la evenimente 
păstrăm Curajul cerut de Adevăr. | 
Milcoveanu Șerban, 13 ianuarie 2001, Bucureşti 
Notă explicativă. Ce-am înţeles de la Comeliu Z 
Codreanu sunt cele care urmează. Sensibilitate şi 
reactivitate pe direcţia pozitivităţii, eficienţei Şi 
constructivității. Inteligența şi cultura sunt obligatorii, 
dar esențialul este mai departe şi anume gândirea care 
înaintează la acţiune şi acțiunea care se sprijină pe 
gândire. Prima sa realizare este de a ne fi dat un scop 
generos. A doua sa realizare este de a fi reuşit unitatea de 
voință. Şi a treia sa realizare este de a-şi fi transformat 
existenţa în steag. Istoria bietului popor român îi este 
recunoscătoare şi depune legământ. Nu aducem 
argumente, ci aducem dovezi. 


E ce a fost asasinat 
ce a fost masacrat Statul 


ent al 
Idem: 


tie Me a d 


TESTAMENTUL POLITIC 
AL LUI CORNELIU Z. CODREANU 
(1899-1938)! 


lată împrejurările care l-au obligat să-l conceapă şi 
să ni-l lase. Nu ca explicare a trecutului, ci ca îndrumare 
în viitor. lar pentru noi e Legământ a cărui respectare e 
rămânerea în Mişcarea Legionară şi a cărui încălcare e 
autoeliminare. 

Cu acordul diplomaţiei anglo-franceze, cu sprijinul 
finanţei internaţionale şi la cererea iudaismului mondial, 
ex-regele Carol II cel Ticălos uzurpă Suveranitatea 
Națiunii şi instituie dictatura personală la 10 februarie 
1938. Complicitatea Poliţiei o avea din oficiu, iar 
complicitatea Armatei 1-a adus-o ministrul de Război, 
generalul Ion Antonescu, care a gândit că ex-regele 
Carol II se va ocupa de chefuri şi distracții şi că el va 
exercita Puterea pentru optimizarea Statului. 

Pentru ratificare în faţa Națiunii şi a Istoriei s-a 
organizat la 24 februarie 1938 un fel de plebiscit sau 
referendum sub forma votării în public şi pe faţă a unui 


! Şerban Milcoveanu, Testamentul politic al lui Corneliu Zelea 
Codreanu (1899-1938). Testamentul politic al lui Mihail Morusoff 
(1885-1940). Testamentul. politic al mareșalului lon Antonescu 
(1882-1946). Testamentul. politic al. generalului Aurel Alde 
(1887-1949). Mesajul Ultimei Speranţe (testamentul legionarilor 


nonagenari), ISBN 973-0-00924-4, f.ed.. Bucureşti, 1999, p. 16-20; 


——.———— CC 


royată. N sii 
5 i a Studenţilor Creştini 
Uniunea Naţională a > > articipe |; 
a. în unanimitate, să nu paruicipe la 
: 7 eu ca Preşedinte şi Steag 
” cu semnificație de împotrivire şi protest. 
să votez „Nu CU SC nu a avut loc în amfiteatrul 
Evenimentul votării lui Bunoete: 
'talului Colțea şi la cererea inspectorului bungcțeanu, 
Splai o vernul, am dat motivaţie scrisă: a) ca 
reprezentând guVernt» +. depsei cu moartea; b) 
medic nu pot accepta instituirea pecep 220) 
ca cetățean nu pot aproba uzurparea Suveranităţii 
Națiunii. E Se > 
După terminarea așa-zisei votări, m-am dus în str. 
Gutenberg 3 să-i relatez lui Corneliu Z. Codreanu cum 
s-au desfăşurat lucrurile şi care a fost reacția publicului. 
L-am găsit îmbrăcat cu paltonul şi gata de plecare cu 
maşina la Predeal. Mi-a spus: „Intră în mașină și îmi 
povesteşti pe drum”. În față şoferul Ilarie şi Căpitanul și 
în fund patru legionari, eu pe genunchii juristului 
Nicolae Totu, consilierul pe linie de Poliţie, Siguranţă şi 
Jandarmerie. După Băneasa s-a văzut că suntem urmăriţi 
de o maşină neagră care încetinea când noi încetineam şi 
accelera când noi acceleram. Cam în apropiere de 
Otopeni maşina urmăritoare ne depăşeşte şi aşezându-se 
transversal ne barează drumul şi ne obligă oprirea. Din 
această maşină coboară 5-6 civili înarmaţi şi în aceeaşi 
secundă cu ei Căpitanul a ieşit din maşină şi a început să 
pt tare, astfel ca să audă trecătorii din căruţe şi de pe 
dai i oii Ciontă din Prefectura Poliţiei 
oaia pd a în buzunar! Comisarul Ciontă 
ince sd oaței Capitalei, nu fi asasin!...”. Cred a 
A a "14 011 aceste fraze şi sigur trebuie să fi 
uzite şi memorate de căruțași și chiar d 
pe jos. Intimidati , IțaŞI ŞI cmar de persoane 
Pet ați, comisarul Ciontă i politistii lui 
Suit în mașina neagră și au n] ŞI poliţiştii lui s-au 
ŞI au plecat spre Bucureşti. Până la 


ua Constituţie oct 


conducător „Ul 
Români” â hotărât c pu 
farsa zisă constituție ŞI sIngu 


58 


DD i 


Predeal DusSa vorbit în maşină decât de acest eveniment, 
în cursul căruia trebuia să fim toți împuşcaţi, întrucât noi 
nu aveam arme să ne apărăm şi întrucât trebuia să treacă 
drept „omor pentru jaf”. 

Aceasta a fost a şasea încercare de asasinare a lui 
Corneliu Z. Codreanu. In alt text încă nepublicat fac o 
descriere amplă şi precisă, iar aici numai le enumăr 
pentru a se înţelege necesitatea Testamentului politic. 

In august 1934, la tabăra legionară Budachi din 
sudul Basarabiei, Mihail Stelescu sugestionează un elev 
de liceu, Cotea, să omoare pe Căpitan şi îl trimite la 
București cu un revolver încărcat. 

În septembrie 1934, agentul Siguranţei Statului cu 
numele de Gheorghiade obţine cianura de potasiu de la 
chimistul Cristian Leu, care urma să fie pusă în paharul 
cu ţuică. pentru Căpitan, invitat la masă 
„camaraderească” de Mihail Stelescu, convins că totul e 
agreat şi aşteptat de Palatul Regal. Cristian Leu e 
membru al Masoneriei şi, cu acordul acesteia, comunică 
lui Corneliu Z. Codreanu, care simultan face reclamaţie 
la Parchetul Militar, fiind sub stare de asediu şi face 
percheziţie cu opt martori, găsind corpul delict. 

În primăvara 1936 se organizează o farsă judiciară la 
Tribunalul din Galaţi şi în acelaşi vagon-dubă sunt 
transportaţi într-un colț Corneliu Z. Codreanu și în alt 
colț Mihail Stelescu. Planul aşa-zisului Minister al 
Justiţiei (în subordinea Siguranţei) era ca cei doi arestați 
să se încaiere şi gardienii, în aplicarea regulamentului de 
ordine interioară, să-i împuşte pe amândoi. Nu s-a putut 
obţine pretextul, întrucât pe parcursul deplasării cu 
personalul de la Bucureşti la Galaţi nici unul n-a scos un 
cuvânt şi amândoi au păstrat tăcerea. 

La 23 februarie 1937 vine subsecretar de Stat la 
Ordinea Publică generalul Gavrilă Marinescu, cu 


59 


—————.€ 


ccății ionare Şi 
am de reprimare â ME a iietu > 
gr Z) U Z 
E A e a organizațiilor studenţeşti: ON pai 
ilegalizar 8 Democraţiei parlamentare intră 


i ial 
tatului de Drept ŞI â! “- i adică ă 
A printe cu 200 viețaşi, condamnaţi Bulo asi ațărittacă 


silnică pe viață pentru crime de CrepbGOmUn: d dag 

Regal de grațiere „pentru bună purtăte » Cacă toţi 
ra cu topoare şi cuțite în sediul legionar din str. 
puri e 3 şi omoară pe Corneliu Zi Codreanu ŞI pe 
toti secretarii şi consilierii aflați acolo. Convenţia nu s-a 
finalizat, întrucât cei 200 viețaşi au cerut ca înainte de 
trecerea la faptă, Decretul Regal de grațiere „pentru 
bună purtare” să fie publicat, cu semnătura Regelui, în 
„Monitorul Oficial” “şi “în ziarele  „Universul”, 
„Curentul”, „Dimineaţa” şi „Adevărul”. In Memoriile 
sale, Armand Călinescu face mențiune: 

Aceasta era situaţia. Ne găseam în plin război al 
Statului contra Națiunii şi în ajunul marii Terori Carliste 
a anilor 1938-1939. 

Înainte de a lua cunoştinţă de Testamentul politic al 
lui Corneliu Z. Codreanu, să analizăm dacă, în caz de 
asasinare, dânsul a înțeles a fi răzbunat prin sancţionarea 
asasinilor sau a fi răzbunat prin înfăptuirea operei sale? 
Nici până astăzi, după 60 de ani, onorâţii istorici şi 
onorații analişti n-au răspuns la întrebarea pentru ce, 
după căderea în alegerile parlamentare din 20 decembrie 
1937 a guvernului național-liberal Gheorghe Tătărescu 
(1886-1957), ex-regele Carol Il (1893-1953) n-a adus la 
guvern nici Partidul Naţional Țărănesc — Iuliu Maniu 
Cf1966) care obținuse 20,40 % din voturi, cu 86 
tale ŞI 10 senatori şi nici partidul „Totul pentru 
jară al Mişcării Legionare, care obținuse 15,59% din 
voturi, cu 66 deputaţi şi 4 senători şi a ad | 
Partidul Naţional-Creştin Octavia Eu ae Aa 

n Goga (1881-1938), 


60 


care obținuse numai 9,15 % 
nici un senator? 

Explic în calitate de martor în epocă. Guvernul 
acesta dintre 29 decembrie 1937 şi 10 februarie 1938, 
aparent condus de Octavian Goga ca prim-ministru şi 
prof. A. C. Cuza (1857-1947) ca ministru de Stat, în 
realitate aparținea ex-regelui Carol II prin ministrul de 
Interne Armand Călinescu (1893-1939), ministrul de 
Externe prof. Istrate Micescu și ministrul de Război 
generalul “Ion Antonescu (1882-1946). Acest guvern 
minoritar avea trei misiuni: a) să alarmeze Occidentul 
pentru a-şi da acordul la uzurparea Suveranităţii. și 
instituirea dictaturii; b) să scoată Armata de la granițe şi 
din cazărmi şi s-o aducă în politică ca bază de susţinere a 
dictaturii şi last but not least, €) să provoace o exterminare 
reciprocă între cele două partide naționaliste: cuziştii şi 
legionarii. Partidul  Naţional-Creştin  prevenise din 
fuziunea între partidul lui Octavian Goga şi „Liga 
Apărării Naţionale Creştine”, prezidată de prof. A. C. 
Cuza. 

Organizaţia de tineret a Ligii era condusă de 
eminentul avocat lon V. Emilian, care în acea guvernare 
a avut demnitatea de prefect al județului Neamţ. lon V. 
Emilian este chemat de şeful său direct, ministrul de 
interne Armand Călinescu, care îl trimite la ministrul de 
Externe Istrate Micescu cu recomandarea să se 
conformeze celor ce i se vor spune. Ministrul de Externe 
Istrate Micescu îi cere „pentru înalte Raţiuni de Stat” şi 
în schimbul unor avantaje materiale să năvălească cu 
organizaţia sa a „lăncierilor” în sediul legionar şi să 
omoare pe Corneliu Z. Codreanu şi pe colaboratori săl. 
Ion V. Emilian nu era nici naiv şi nici mercenar, c! eră un 
mare patriot şi o mare inteligență. Ca atare, a refuzat 
îndeplinirea misiunii „din înalte rațiuni de Stat şi, prin 


din voturi cu 39 deputaţi şi 


61 


a comunicat totul lui Corneliu 
aintat reclamaţie la Parchetul 
Militar, care n-a dat nici o urmare şi a claca 
fără măcar să ceară declaraţie de la Ion -E i 
Vrând să atragă în proiectata dictatură car stă pe 
marele. şi ilustrul general Ion Sichitiu, ministrul de 


Interne Armand Călinescu îl asigură că viitorul = Sigur 
întrucât „Codreanu vă dispare ŞI odată cu el va dispare şi 
Jegionarismul”. meg 

Cele de mai sus au determinat pe Corneliu Z. 
Codreanu să dea Circulara nr. 145 din 11 februarie 1938. 
Reproducem finalul: „De altfel, cred cu tărie că dl. 
Istrate Micescu şi dl. Armand Călinescu sunt expresia și 
în această chestiune a anumitor cercuri pe care voi le 
cunoaşteţi prea bine. Camarazi, Rog să nu se 
interpreteze greşit această circulară, să nu se creadă că 
mi-e teamă de moarte. Şeful Legiunii râde de moarte şi 
nu se păzeşte niciodată de ea. Fac această circulară 
pentru că vreau să fiu răzbunat. Aşa cum v-a spus şi 
organizat Moţa. Şi nu dintr-o poftă personală de 
răzbunare, ci pentru că am convingerea că veţi face un 
mare bine naţiunii româneşti. Corneliu Z. Codreanu 
Bucureşti, 11 februarie 1938”. 

Tot în calitate de martor al epocii de atunci sunt 
dator a consemna și următoarele. Conspiratorii 
antidemocraţi şi  prodictatoriali din subordinea 
ex-regelui Carol II aveau concepția că, dată fiind 
importanța Instituţiei Regale există şi e legitim Dreptul 
de a asasina, dar cei vizaţi n-au nici dreptul de a se apăra 
ŞI nici dreptul de a fi răzbunaţi. Mental de junglă şi nu 
ordine publică de Stat de Drept. 
dt în o mică nomate încă epubieat 

nu a fost asasinat în închisoare prin 


otul Grigore Cristescu, 
7. Codreanu. Aceasta a In 


pre 


Co 


strangulare de jandarmi în noaptea de 29/30 noiembrie 
62 


D503 


1938 din ordinul ex-regelui Carol exec 
de interne Armand Călinescu. În 
d-na Adela Călinescu l-a implora 
execute ordinul Regelui „pentru că legionarii. se vor 
răzbuna și (e vor omori”. Armand Călinescu, îngândurat 
a răspuns: „Nu mal am ce face. Am tras această carte i 
trebuie s-o joc până la capăt”. El însuşi şi-a atras sentința 
de moarte din partea ex-regelui Carol II, când a refuzat 
ordinul de a executa simultan pe Iuliu Maniu, ordin care 
i-a fost transmis la începutul lui noiembrie 1938 de 
Ernest Urdăreanu şi la sfârşitul lui noiembrie 1938 de 
generalul Gavrilă Marinescu. Ne oprim aici cu jungla. 

Revenim la temă şi anume Testamentul politic al lui 
Corneliu Z. Codreanu. Acesta a fost conceput la sfârşitul 
lui februarie şi începutul lui martie 1938. Eu am fost de 
faţă la primele două enunţuri şi pentru al treilea — cel mai 
important — reproduc ce a consemnat, între alții, ilustrul 
prof. Constantin Stoicănescu, asasinat în 1945 în 
închisoarea din Liubianka din Moscova. 

Primul enunț. A avut loc imediat după încercarea 
poliţiştilor, conduşi de comisarul Ciontă, de a-l asasina 


ecutat de ministrul 
Jun, soția acestuia. 
t în genunchi să nu 


„pe şoseaua Băneasa-Otopeni. Corneliu Z. Codreanu ne-a 


spus, în biroul său din str. Gutenberg 3: „Dacă voi fi 
omorât, vă duceţi la dl. Iuliu Maniu şi veţi face ce vă va 
spune dânsul”. Auzit cu urechile mele şi fac depoziție de 
martor. În Mişcarea Legionară, cultul lui Iuliu Maniu era 
foarte vechi şi a fost consolidat pe parcurs, aflând 
motivele pentru care dânsul a demisionat şi mai exact a 
fost demis din demnitatea de prim-ministru: prima dată 
la 10 octombrie 1930 şi a doua oară la 13 ianuarie 1933. 
In alt text voi explica. Idem voi relata audiența noastră a 
studențimii în dimineaţa de 12 aprilie 1937 la 
Cluj-Napoca în casa Bianu de faţă dl. Zaharia Boilă. La 
terminarea audienței, dl. Iuliu Maniu m-a Strâns de 


63 


i 


pus drept mesaj general „Impreună 
frumoase pentru Ţară. . 

37 în casa prof. dr. Dimitrie 
Gerota (1867-1939) se semnează celebrul ral pariu 
şi întrebat de comandanții legionari, “Corneliu Za 
Codreanu l-a descris pe luliu Maniu „Un om tare, tare 
cumsecade, dar n-are armament pe măsura liorurilor 
bune pe care vrea să le facă şi pe măsura duşmanilor răi 

îi are”. 

i iei ră enunț. Metoda lui Corneliu Z. Codreanu era 
de a comenta informaţiile şi de a gândi problemele în 
colectiv cu şefii legionari aflători în acel moment în 
biroul său din str. Gutenberg 3. Printre cei cu dreptul de 
a intra fără să bată la ușă şi să aştepte încuviințarea am 
fost şi eu, când s-a procedat în mai 1935 încadrarea mea 
în Mişcarea Legionară. Într-o seară de la sfârşitul lui 
februarie sau începutul lui martie 1938, Corneliu Z. 
Codreanu ne întreabă: „Ce veţi face voi, dacă eu voi fi 
omorât?” Toţi cei de față am răspuns: „Ne vom duce 


brațul stâng ŞI mi-a spui 
vom face lucruri mari ŞI 
La 25 noiembrie 19 


pentru sfătuire şi hotărâre la Comandanții Bunei Vestiri ”. 


Era vorba de întemeietorii Legiunii Arhanghelul Mihail 
şi anume: Ilie Gârneaţă, Radu Mironovici, Corneliu 
Georgescu, Mile Lefter și, evident, preşedintele 
Senatului Legionar, prof. Traian Brăileanu (1882-1947) 
şi comandantul farmacist Vasile Iasinschi (1892-1978). 
Corneliu Z. Codreanu: „Bine, bine. Dar pe cine veţi 
alege şef în locul meu?” Toţi cei de faţă am răspuns 
prompt, fără ezitare: „Pe dl. ing. Gheorghe Clime”. Ing. 
Gheorghe Clime (1889-1939) era fondator din 1927 şi 
era preşedintele partidului „Totul pentru Ţară”. şi 
comandantul „Corpului Muncitoresc Legionar”. Toate 
calitățile de intelect şi toate virtuțile de caracter plus un 
uriaş capital de experiență şi un preţios. tezaur. de 
înțelepciune. Nota bene: la întrebarea Căpitanului 
64 


SEE ei e Ca 


ai. 


aveam de ales în raport cu pr | 
ÎN De bae mol it euo6rânaee ura 
Alexandru Cantacuzino, asasinat de ci plute dl 
septembrie 1939. Corneliu Z. Codreanu: ada r 22 
decis pentru dl. Clime, dar dl. Clime mă ., e că v-aţi 


tescu, 


. n A . be te Te 
mult pe mine”. Gândind astăzi, după peste 60 de la 
cred că dânsul s-a referit la restrângerea orizontului de 


creativitate şi la limitarea puterii de îndrăzneală pe care 
je aduce prea marea admiraţie şi prea multul respect 
pentru predecesorul socotit model. 

Voi relua problema în analiză. După o mică pauză, 
Corneliu Z. Codreanu a continuat: „E curios că nici unul 
din voi nu s-a gândit la dr. Ion Banea. El conduce 
Legiunea din Transilvania, se descurcă singur în toate 
problemele, n-a fost niciodată nevoie să intervin și sigur 
poate face faţă la orice s-ar întâmpla”. Nu cred că poate 
relata cineva altceva. Numele lui Horia Sima nu era în 
mintea nimănui şi în ierarhia Mişcării Legionare nu 
putea fi decât în urma celor care la București alcătuiau 
Statul Major Legionar şi au fost condamnați la 7 ani 
închisoare în iunie 1938 drept „„complicii” lui Corneliu Z. 
Codreanu. 

După 1989 s-au editat: a) Istoria Mişcării Legionare 
şi b) Cronologia evenimentelor legionare. Din ambele 
lucrări a fost eliminat „Procesul Statului Major 
Legionar” şi anume 20 legionari în frunte cu ing. 
Gheorghe Clime, prof. Vasile Christescu, principele 
Alexandru Cantacuzino etc. Cauza sau mai exact scopul 
acestei eliminări din Istorie şi din Cronologie ar putea îi 
faptul că singurul în viață sunt eu, dr. Şerban 
Milcoveanu. „Minciuna prin omisiune” completează pe 
cea „prin denaturare”. Pentru denaturate trebuie viclenie, 
iar pentru omisiune e suficientă laşitatea. 


EEE 


7... 7" 9 


il-ami 
l-am cunoscut $ 
|: a) ierarhic punea Legiunea deasupra 


b) avea concepția de selecție pe 
A ă în faţa dificultăţilor, necesităților. şi 
câmpul de Mp et să limiteze dreptul de decizie 
primejdiilor şi c) nu a Vrut să EIN Ant a 
şi libertatea de acțiune “a CEO 
St 1936 la tabăra de la Carmen Sylva, dânsul = 
sub forma unui răspuns la o întrebare — a precizat cele 
şase însuşiri indispensabile: devotament, combativitate, 
creativitate, loialitate, tenacitate şi primă din ele iubirea. 

AL treilea enunț. Poate. fi considerat Testamentul 
principal. A avut loc pe la sfârşitul lui martie 1938 şi 
n-am fost de faţă. Îmi făceam stagiul militar în Bucureşti 
ca medic secundar la serviciul de consultaţii medicină 
internă dr. Haralamb Angelescu de la Spitalul 
Brâncovenesc și din cauza votării contra Constituţiei 
carliste am fost trimis cu serviciul militar în comuna 
Nisporeni, jud. Lăpuşna în Basarabia. Ca atare, reproduc 
din arhiva istorică „Învierea” nr. 2 din 1993, p. 14-15 ce 
a consemnat ilustrul nostru martir, prof. Constantin 
Stoicănescu. 

Corneliu Z. Codreanu: „Să presupunem că se abate 
asupra noastră o prigoană mult mai crâncenă decât 
acelea prin care am trecut. Ce vei face dumneata, 
camarade, singur, pierdut într-un colț de Ţară, lipsit de 
orice contact cu şefii tăi, alungați, azvârliţi în închisori, 
ucişi? Cum te vei descurca?” 

Legionarul întrebat: „Cum ați lămurit 
dumneavoastră în «Cărticica şefului de cuib», nu mă voi 
încredința decât propriei mele inițiative şi mă voi feri de 
sugestii străine”. 

E so el ca acea „Dar dacă inițiativa dumitale 
a un mare rău Mişcării Legionare?” 
66 


Aşa cum 
Codreanu, dânsu 
conducătorului el; 


riul re 


nţeles pe Corneliu Z. 


Legionarul intrebat: „Evident că nu, Căpita ă 
voi strădui să nu întreprind nici o acțiune sc ne. Mă 
dăuneze interesului Mişcării şi nici prestieiul ș; putea să 

Corneliu Z. Codreanu: „Ai face o aa a ală 
camarade, dacă te-ai orienta numai după acest ci şeală, 
activitatea dumitale”. Aia 

Legionarul întrebat: „Cum, Căpitane!? Dacă a 
inițiative care să servească cu fidelitate liniei legio 
săvârşesc o greşeală. Cu ce aș putea greşi?” . 

Corneliu Z. Codreanu: „Nu te-ai gândit că ceea ce 
este bun pentru Legiune poate fi rău pentru Neam? Oare 
Legiunea nu are o menire mai înaltă? Nu reprezintă o 
mobilizare de forţe pe linia Neamului?” 

Legionarul întrebat: „Aveţi dreptate, Căpitane. 
Iniţiativele mele vor trebui să primească şi aprobarea 
Neamului. Să-i respecte şi necesităţile lui de viaţă”. 

Corneliu Z. Codreanu: „Da, pentru că s-ar putea 
imagina o cale mai uşoară, un drum mai ocolit, pe unde 
să ne putem strecura, evitând responsabilități naţionale. 
Dar nici cu recunoașterea Națiunii ca indicativ general al 
faptelor noastre n-ai ajuns în miezul adevărului. Persiști 
în greşeli”. 

Legionarul întrebat: „Ce aş mai putea să adaug? 
Căci de îndată ce inițiativa mea e bună și pentru Legiune 
şi pentru Neam, ce s-ar mai opune la realizarea ei? Ce 
obiecțiuni mi s-ar mai putea face?” 

Corneliu Z. Codreanu: „„Mai este o instanță care 
trebuie consultată: Dumnezeu. Căci o acțiune poate fi 
bună pentru Legiune, bună pentru Neam, dar să nu lie 
plăcută lui Dumnezeu, să tăgăduiască spiritul etern al 
Adevărului. Numai când o iniţiativă a întrunit toată sera 
consimțămintelor, începând de la individ şi până la 
Dumnezeu, putem fi siguri de rodnicia ei”. 


Ş lua 
nare, 


ee 


Vorbirea ni se opreşte aici, dar simțirea ia = pla 
mai departe. La fel ca în acțiune, in gândire 

ne pot merg“ 4 re nu-i ce produci la timpul 
si în simţire, valoarea cea mare n i A LOR 
rezent, ci este ce creezi pentru timpul NEHARI e exIstă e 
sira la imediat şi ce devine e îndreptățit la eternitate. 
Ce-i Sublimul? Este perfectibilitatea care a inaintat Sia 
ajuns cel mai aproape de Pertecțiunea cunoscută şi 
recunoscută drept Dumnezeu. Nu credem că se va repeta, 
dar Sublimul a existat cândva aici, pe teritoriul 
Românesc şi aici în poporul român. | 

Noi octogenarii şi nonagenarii ne încheiem viaţa cu 
următoarea depoziţie de martori: sub conducerea lui 
Corneliu Z. Codreanu şi Ionel I. Moţa, Mişcarea 
Legionară a avut mult mai mult sublim decât lipsurile şi 
erorile care i se exploatează cu atâta nedreptate şi cu 
atâta neruşinare. 


Complicitatea lui Horia Sima 


În evenimentul macro-istoric al asasinării - lui 
Corneliu Z. Codreanu de către autoritățile de stat în 
închisoare la 30 noiembrie 1938, Horia Sima a fost 
complice conştient şi voluntar, dar ca însemnătate n-a 
fost mai mult ca o spiță de la a cincea roată a carului. 

Trecerea de la etapa I la etapa II a terorii carliste a 
fost provocată, poate precipitată, de Acordul din 30 
septembrie 1938 de la Miinchen, prin care Anglia şi 
Franța recunoșteau Germaniei egalitate de influenţă în 
România. lar asasinarea lui Corneliu Z. Codreanu a fost 
decisă de „Permanenţele Statului” în şedinţa secretă din 
10 octombrie 1938 de la Palatul Regal. Aceasta cu trei 
măsuri pregătitoare: a) asasinatul să se facă în timpul 
sl i E MAN Carol II, autoinvitat la Londra; b) 

uflat în formă legală de fugă de sub 
68 


3 


escortă sau tentativă de evadare 
precedată de tulburări publice, act 
nereuşite. Complicitatea conştient 
Sima este dovedită de următoarele trei fapte concrete: 
Primul fapt. In ianuarie 1938, ministrul de Război 
generalul Ion Antonescu, a încercat o întrevedere nl 
Regele Carol II şi Corneliu Z. Codreanu. În scopul iai 
evita războiul dintre Stat şi Națiune, Corneliu în 
Codreanu a dat generalului Antonescu o scrisoare a 
care îşi exprima perfecta loialitate şi totala 
disponibilitate față de persoana Regelui Carol II. La 
procesul din mai 1938 de la Tribunalul Militar Bucureşti, 
generalul Ion Antonescu, chemat martor, a avut de 
răspuns la trei întrebări ale lui Corneliu Z. Codreanu. La 
a treia întrebare: „Dacă în discuţiile despre M. S. Regele 
Carol II am arătat sentimente şi gânduri negative sau 
pozitive?”, generalul Antonescu a răspuns conform 
adevărului şi a confirmat sentimentele şi gândurile 
pozitive. În august 1938, Horia Sima stăpân pe pârghiile 
din teren ale Mişcării Legionare, editează stenograma 
procesului, fără a treia întrebare a lui Cormeliu Z. 
Codreanu şi fără al treilea răspuns al generalului Ion 
Antonescu. Explicaţie. Mihail Morusoff se temea de 
instabilitatea psihică a Regelui Carol II şi nu voia bune 
raporturi între Instituţia  Monarhică şi Mişcarea 
Legionară. | 
Al doilea fapt. Cunoscând sau intuind hotărârea din 
10 octombrie 1938 de la Palatul Regal a „Permanenţelor 
Statului”, prof. Vasile Christescu a redactat un memoriu 
amplu şi documentat către Regele Carol II. În acest 
memoriu, amplu şi documentat, prof. Vasile Christescu: 
a) explică utilitatea pentru România a alianței ă 
Germania, când aceasta devine arbitrul ups : 
continentului Europa şi b) ce înseamnă Î0 jusea 


ŞI c) CXecuţia să fie 
e anarhice ŞI atentate 
a ŞI Voită a lui Horia 


69 


ÎN 


— . 


istoriei şi în optica posterității ii Ș it Z. 
Codreanu de către autorităţile Statului e A punderea 
Instituţiei Regale. Acest memoriu, amplu ŞI documentat, 
a fost încredințat generalului George Moruzzi, care avea 
acces liber la Regele Carol II şi care avea foarte mare 
autoritate în Armată. Două zile mai tărziu, Horia Sima 
află de acest memoriu al prof. Vasile Christescu şi, din 
ordinul lui Mihail Morusoff, se duce la generalul George 
Moruzzi şi cere, în numele Comitetului de Prigoană al 
Mişcării Legionare, înapoierea memoriului pentru 
completare şi perfecţionare. Memoriul nu a mai revenit 
la generalul George Moruzzi, care în primăvara lui 1939 
a murit de infarct miocardic. Armand Călinescu, Mihail 
Morusoff, Gavrilă Marinescu şi Victor Iamandi se 
temeau de instabilitatea psihică a regelui Carol II şi nu 
voiau ca Memoriul prof. Vasile Christescu să schimbe 
decizia de asasinare a lui Corneliu Z. Codreanu. Acelaşi 
interes îl avea şi Horia Sima, care nu putea ajunge la 
şefia Mişcării Legionare decât prin dispariţia lui 
Corneliu Z. Codreanu şi a Statului Major Legionar ing. 
Gheorghe Clime — dr. Ion Banea. De reţinut că prof. 
Vasile Christescu, aflat în ilegalitate de la evadarea sa 
din 16 iunie 1938, n-a luat niciodată contact ŞI n-a 
întreţinut nici o legătură cu Horia Sima. Nu sunt si gur, 
dar cred că prof. Vasile Christescu cunoştea ceea ce 
cunoştea ing. Gheorghe Clime şi avea un mare semn de 
întrebare asupra sincerității şi credibilităţii lui Horia 
Sima. 

Al treilea fapt. Când Regele Carol II a asumat 
răspunderea guvernării şi a instituit dictatura personală, 
Corneliu Z. Codreanu şi Statul Major Legionar au 
adaptat tactica replierii. În conformitate cu această 
tactică a replierii, la 21 februarie 1938, partidul „Totul 
pentru Ţară” s-a autodesființat şi cuiburile legionare 
70 


RE lt Ig 


D 7 


şi-au încetat orice. activitate. în teren 
carlistă a decis teroarea de Stat şi | 


Când dict 
- £ Ornirea rx- : 
dintre Stat şi Națiune, Corneliu Z, lasă "4zboiului 


atura 


Codreanu ȘI Statul 
tăcere, Suferință ŞI 
politică de tăcere, 


Major Legionar au decis politica de 
răbdare. In conformitate cu această 
suferință şi răbdare, la 17 aprilie 1938, Corneli 
A a , [174 

Codreanu, Statul Major Legionar ŞI 500. de. lid 
legionari D-au fost arestaţi, ci au acceptat să fie Fa ati 
unii în lagăre de concentrare ŞI primii 20 cu condamnare 
la închisoare. Problema era ca Mişcarea Legionară să nu 
se bage în conflictul dintre Anglia şi Germania pentru 
arbitrajul Europei şi ca să se aştepte desfăşurarea 
factorului timp. Evident se poate discuta dacă acest 
calcul a fost just şi dacă nu s-a subestimat criminalitatea 
Regelui Carol II şi nu s-a supraapreciat perspicacitatea 
Fihrerului Adolf Hitler. Dacă a fost o greşeală, aceasta 
n-a fost de diagnostic, ci a fost de prognostic; ŞI anume — 
cum am spus — de subapreciere a criminalităţii Regelui 
Carol II şi a supraaprecierii. perspicacităţii: Fiihrerului 
Adolf. Hitler. Greşită sau justă, aceasta a fost decizia 
celor cu. legitimitate să conducă Mişcarea Legionară. 
Unul din imperativele strategiei politicii şi războiului 
este ca, sub focul inamicului, să nu se facă schimbări de 
tactică şi de orientare. 

Aşa cum am amintit mai sus, asasinarea lui Corneliu 
Z. Codreanu a fost decisă la 10 octombrie 1938 de 
şedinţa secretă a „Permanenţelor Statului”, cu trei 
condiţii obligatorii. A treia condiţie în răspunderea lui 
Mihail  Morusoff era organizarea prealabilă a unor 
tulburări anarhice care să semnaleze starea de primejdie 
Statală şi care să justifice asasinatul ca unică soluție de 
Păstrare a ordinii + publice. Misiunea aceasta, a 
tulburărilor publice. şi a actelor anarhice Bloş ie 
atentate nereușite, a fost aplicată în teren de Hona Sima 


71 


ua 


ri manipulați ŞI CU poliţişti Lai orar 
de la Mihail Morusoff şi Horia Sima l-a 
transmis în teren, mințind că vine de la Sara 

de Prigoană ŞI mințind că 289 aCor SI lui 
pei Z, Codreanu din închisoarea Râmnicu-Sărat. 
CA en deținut în închisoarea Râmnicu-Sărat şi în 
cărțile mele arăt cum Mihail Morusofi a încercat să 
obțină acordul, deci complicitatea lui Corneliu “Z. 
Codreanu prin medicul dentist militar Adrian Petrescu, 
agent acoperit al Serviciului Secret de Informaţii al 
Armatei. Încercarea n-a reuşit şi Corneliu Z. Codreanu a 
interzis toate actele de anarhie şi a depus la cancelaria 
închisorii o scrisoare publică în care implora legionarii 
din ilegalitate să aibă răbdare şi să păstreze tăcerea. In 
1940-1941, Horia Sima a interzis publicarea acestui 
document, din noiembrie 1938, al lui Corneliu Z. 
Codreanu. 

În cadrul aceleiaşi falsificări a Istoriei, Horia Sima a 
difuzat calomnia cum că, în închisoare, Corneliu Z. 
Codreanu ar fi căzut în depresie psihică cu resemnare 
mistică. Nici astăzi, după 65 ani, nu se cunoaşte că Hona 
Sima a reușit, în noiembrie 1938, să fabrice 23 de acte 
anarhice în Banat, Transilvania şi Bucovina. În mod 
sigur, a utilizat în teren mici legionari fanatici şi la 
comenzi agenți acoperiți ai Poliţiei. 

Eu cunosc două asemenea cazuri. În anii aceia, 
1938-1939, Horia Sima intoxică Comandamentul 
Legionar de Prigoană cu informaţii false şi legionarilor 
liberi încă în ilegalitate le transmite, ca din partea 
Căpitanului şi Statului Major Legionar, ordinul fals de 
tulburări publice şi acte anarhice. Am dovezi concrete de 
la Filon Lauric, Gheorghe Voicu-Vereş, dr. Ionel Zeană 
ŞI ing. Duiliu Sfinţescu. Duplicitate satanică. La 30 
noiembrie 1938, Căpitanul, Nicadorii şi Decemvirii au 
72 


cu legiona 
Ordinul a venit 


iata: iei cc 


Di 


fost. asasinați, nu din. cauza lui Hori 
complicitatea conştientă și voită 
şedinţa din 2 decembrie 1938 
Legionar de Prigoană, ing. Nico] 
spus public lui Horia Sima: 


ria Sima, ci cu 

a lui Horia Sima. La 

a Comandamentului 

i Horodniceanu 1-a 

pentru a fi nenorocirea Miscăti Leo ae Ai Aa 
„Eu sunt calea, adevărul şi viaţa”, lisus, 


Închisoarea Specială Râmnicu-Sărat 
(1 august — 2 decembrie 1938) 


Mi se cer maximum 15 pagini dactilografiate la 
două rânduri. Este o multiplă imposibilitate: întrucât 
acolo au fost întemnițate cele mai valoroase și 
productive căpetenii ale unei generații şi întrucât în acele 
patru luni s-a decis de Stat contra Națiunii soarta 
României pentru următorii 50 ani. 

Actualul  neo-comunism  pseudo-democrat este 
continuarea dictaturii comuniste; dictatura comunistă a 
fost continuarea ocupaţiei sovietice; ocupația sovietică a 
fost urmarea pierderii războiului antisovietic 1941-1944: 
războiul antisovietic a fost urmarea, ca singura soluție 
pentru repatrierea celor trei provincii istorice pierdute în 
vara 1940; pierderile teritoriale din vara 1940 au fost 
urmarea neadaptării, în timp util şi înainte de ireparabil, 
a politicii noastre externe la noile realităţi militare. ale 
continentului Europa. 

Cele patru luni din august până în decembrie 1938 în 
celulele închisorii speciale de la Râmnicu-Sărat au fost 
un adevărat univers de informaţii, de idei, de probleme, 
de analize şi de proiecte. Pe cât posibil de complet SAR 
mod sigur cu sinceritate, expun acest uni Vers, mal exact 
acest tezaur în cartea mea „Pentru ce 4 fost asasinat 
Corneliu Z. Codreanu?”, şi, ocazional, în funcție de 


73 


în Memoriile mele scrise zi de zi până la 22 
n raport cu sarcina căre mi s-a dat, mă 
onstrângerea necesităţii, doar la două 


evenimente, 
decembrie 1989. 1 


A 


limitez, sub c 


-obleme. 
pro Prima problemă şi prima întrebare. Care a fost 


gândirea politică şi planul strategic ale Tui Corneliu Z. 
Codreanu după uzurparea Suverantății Națiunii şi 
instituirea dictaturii personale, la 10 februarie 1938, de 
către ex-regele Carol 11? Cu ce stare psihologică, mai 
exact cu ce mental şi cu ce hotărâre, Corneliu Z, 
Codreanu şi primul lui adjunct, ing. Gheorghe Clime, au 
acceptat arestarea la 17 aprilie 1938 şi condamnarea la 
mulți ani de închisoare, în iunie 1938? 

Răspund la această dublă întrebare. Am fost 
colaboratorul zilnic, din mai 1935 până în aprilie 1938, 
al lui Corneliu Z. Codreanu şi al ing. Gheorghe Clime. 
Am fost unul din cei 40 legionari cu drept de a intra în 
biroul Căpitanului fără să bat la uşă şi cu drept de a asista, 
la nevoie de a participa, la toate discuţiile politice 
colective din biroul său. Aduc depoziţie de martor şi jur 
în faţa lui Dumnezeu, că atât Corneliu Z. Codreanu, cât 
şi Ionel 1. Moţa şi ing. Gheorghe Clime: a) nu aveau scop 
de a institui dictatura populară, după modelul 
național-socialismului din Germania şi fascismului din 
Italia şi b) aveau scopul de a înălța Națiunea şi de a servi 
Tara în paralelism cu Partidul Naţional Țărănesc — Iuliu 
Maniu şi Partidul Naţional Liberal — George I. 1. C. 
Brătianu. Deci, în cadrul democrației politice şi în 
conformitate cu Constituţia din 1923. 

„Minoritatea Vrea şi exercită dictatura în război cu 
majoritatea. Mişcarea Legionară, sub conducerea lui 
Corneliu Z. Codreanu, a avut cea mai mare popularitate 
din istoria României contemporane şi, 
unanimitatea Tineretului universitar de part 
74 


în plus, cu 
ea sa. Sunt în 


DP 


contradicție cu tot ce cred legionarii şi cu ţ 
analiştii. Alegerile parlamentare din Ddidecă A ce spun 
cu 66 deputaţi legionari, au fost o bătălie sei fa | 937, 
pierdută de Mişcarea Legionară Şi, prin ca. d Ap, ci 
Română. Cine a făcut ca mine patru ani războiul şi ci ca 
studiat tratatele de strategie ale generalului Ion Stiti 
şi ale colonelului Mircea Tomescu, ştie că Ft, 
câmpului de bătălie nu este să decidă de partea cui să fie 
Victoria, o este pă recunoască ŞI Să consacre care 
peligerant e învingătorul, în baza înarmării şi organizării, 
deci în baza superiorității deţinute în raportul de forte. 
Deceniul 1930-1940 a fost lupta dintre conspirația 
ex-regelui Carol II de a institui dictatura şi apărarea 
democraţiei politice şi a Constituţiei din 1923 de către 
Părintele Patriei Iuliu Maniu. Corneliu Z. Codreanu şi-a 
făcut datoria faţă de Patrie atunci când a retras 
Naționalismul din instigarea  carlistă împotriva 
Democraţiei şi când, la 25 noiembrie 1937, cu pregătire 
prealabilă din partea U.N.S.C.R. şi a centrelor 
studenţeşti, a încheiat, în casa prof. dr. Dimitrie Gerota, 
pactul electoral cu P.N.Ţ. — Iuliu Maniu şi P.NL. — 
George I. I. C. Brătianu. Bătălia a fost însă câştigată de 
ex-regele Carol II, aflat în alianţa cu Forţele Oculte prin 
Jean Pangal şi având complicitatea Armatei, prin 
generalul Ion Antonescu. Cum am spus mai sus, atunci 
ca întotdeauna, nu electoratul, ci culisele au decis 
victoria. 3 
Aceasta fiind noua realitate din politica intemă â 
României, să ne punem întrebarea ce-au gândit rapeste 
Z. Codreanu şi ing. Gheorghe Clime şi care â i de 
plan strategic pentru noua bătălie în aa da E 
toamna 1936, comandanții legionari discutau i: b 
strategia politică şi eu cu urechile mele l-am au? p 


: mijloacele au 
Corneliu Z. Codreanu: „Metodele ȘI Ei) oaoe 
75 


a ai 


ua . 73 


e rin surpriza întrebuințări lor pe câmpul de îndrumări, eu înțeleg că trebuie să fac ce faceti i 
A E tai în viața publică. Ca atare, nu pot fi și să urmez exact modelul davai A dvoastră 
puiule decât o singură dată Sltene ucide fecăre Codreanu: „Eu aştept să fiu arestat i fe ca & 
nouă bătălie ele trebuie schimbate entuu a avea de închisoare. Aceasta OIICE se va hotări şi orice se A 
partea ta în continuare factorul surpriză i întâmpla. Legionarilor cu nu le spun nici să caci te şi 

România, în primăvara şi vara 1938. Nu este nici să evite închisoarea. Fiecare va hotără ct, 3 
adevărat că Corneliu Z. Codreanu a fost arestat şi e însuşi ce anume să facă”, Închei reproducerea discuţiei 
adevărat că el s-a lăsat arestat şi a acceptat arestarea, „Eu am înţeles că e proiectată și că urmează o nouă 

Iuliu Maniu l-a consiliat să se ascundă și i-a oferit drept pătălie legionară, în cu totul alte condiții şi cu alte 
| gazdă un devotat P.N.Ţ.-ist din nordul Transilvaniei. mijloace „decât cele anterioare. În locul elanului, 
Prin avocatul Hasnaş din Bucureşti, guvernul de la răbdarea. În locul combativităţii, suferința. Nu s-a putut 
Tokyo şi, probabil, însuşi împăratul i-au oferit azil ridicarea României şi prezența ei în Europa, înainte de al 
politic şi întreținere materială în Japonia. Principele doilea război mondial, rămâne să fie soluție de schimb 
Alecu Ghica de la Iași i-a oferit propriul său paşaport, pentru păstrarea independenței naţionale şi pentru 
întrucât fotografiile semănau ca două picături de apă. În apărarea graniţelor etnice atunci când acest inevitabil al 
seara de 16 aprilie 1938, la Casa Verde, admirabila doilea război mondial îşi va pune problema României. 
Nicoleta Nicolescu l-a implorat, căzând în genunchi și De altfel, aceasta era chiar voința şi chiar decizia 
cu ochii în lacrimi, să fugă imediat şi să se ascundă la o Națiunii suverane, al cărui Corp, electoral, la 20 
gazdă sigură în Oltenia. decembrie 1937, a indicat: în linia | pe luliu Maniu 

Să mi se îngăduie a veni şi eu cu depoziție de martor. pentru cât timp Franţa e puterea militară în Europa şi în 
La 28 februarie 1938 îmi terminasem stagiile de externat linia a Il-a Corneliu Z. Codreanu pentru eventualitatea 
şi internat în spitalele Eforiei Civile şi încă dinainte când Germania devine puterea militară a Europei. 
aveam planul specializării în Occident pentru chimia Ca urmare personală a discuţiei mai sus reprodusă: a) 
fizicală în cauzalitatea patologiei interne şi în elaborarea am renunţat la proiectul de specializare profesională în 
farmaco-terapeuticii. Părinţii - fiind bogaţi, aveam străinătate şi b) nu m-am ascuns şi nu m-am exilat, ci am 
asigurată susținerea materială ŞI vărul meu, Victor urmat în închisoare modelul lui Corneliu Z. Codreanu şi 
Brabeţeanu de la Legația noastră din Berlin, îmi ing. Gheorghe Clime. A 
obținuse acceptarea la clinica profesorului Bergman de Câmpul de bătălie nu era afară în legalitate sau n 
la Spitalul „Charite”. Dată fiind - auto-dizolvarea ilegalitate, ci era în interiorul lagărelor şi închisorii cu 
partidului „Totul pentru Țară”, m-am dus să cer noile arme şi anume. răbdarea în locul elanului ă 
aprobare şi reproduc discuţia. Corneliu Z. Codreanu: suferința în locul combativităţii. Mint e fir 
im minei un ori Recap mima pt drpe o stă și un act ai 
CEuByA fi etcaazil în ei Şi cât îl ţine puterea”. aprilie 1938 a lui Corneliu Soros fosti 

» „AD lipsa unui ordin sau a unei Gheorghe Clime. Mint pseuc o 
76 


—_ "- 7 


legionari care îşi justifică gândurile i e aliat 
> iu Z. Codreanu s-a lăsat arestat pi i rut 
că Corneliu 4. “0 un fel nu-i adevărat că după treapta 
i TE o06 asi și Sterie Ciumetti din 1933 şi după 
tăi lonel 1. Moţa şi Vasile Marin din 1937, Corneliu 
7. Codreanu a vrut să adauge incă Sopa ius pa 
scara pe care să se ridice personal şi să strige victorie, 
următorul şef suprem al Mişcării Legionare. 

Corneliu Z. Codreanu n-a fost unul din mulţii 
legionari cu dreptul de a-și sacrifica viața, ci a fost şeful 
Mişcării Legionare cu asumare de responsabilitate şi cu 
asumare de îndatoriri în plus. Un adevărat şef de partid, 
la fel ca un adevărat comandant de armată, are două 
îndatoriri faţă de colaboratori şi subalterni. Prima 
îndatorire: justeţea cauzei şi posibilitatea scopului; iar a 
doua îndatorire: victoria cu cât mai puţine sacrificii de 
vieţi. 

În plus ceva imposibil de uitat. Testamentul lui Ionel 
I. Moţa: „Mor, Corneliu, cu tot elanul ŞI toată fericirea 
pentru Hristos şi Legiune. Nu cer nici răsplată, nici 
nimic, ci doar biruința”. Şi Legământul lui Corneliu Z. 
Codreanu: „Fii, dar, sigur şi dormi liniştit, Moţa, 
legionarii vor birui”. 

A doua problemă și a doua întrebare. Pentru ce a fost 
asasinat Corneliu Z. Codreanu? Cum s-a ajuns la această 
voință şi această hotărâre? În concurența internaţională, 
statele rezistă şi continuă: primo în funcţie de valoarea 


morală a Națiunii şi secundo în funcţie de e 


apacitatea 
creatoare a Elitei. 


In România interbelică, singur 
Corneliu Z. Codreanu a avut puterea sufletească de a 
ridica pe verticală Națiunea cu un Ideal şi vocaţia 
educativă de a crea o Elită valabilă prin transformarea 
oamenilor în eroi. Aceasta fiind realitatea şi el fiind 


78 


III 


DP 


prometeul României, pentru ce s- 
ja asasinarea lui? | 

La prosperitate și la dezvoltar 
autarhie între zidurile chinezeşti, 
producției în comerțul mondial. Specializarea Nu se face 
a întâmplare, ci direcționată după materiile. prime 
disponibile ŞI după resursele de inventivitate ale 
oamenilor. Corneliu Z. Codreanu şi Mişcarea Legionară 
au avut acest program de a scoate România din blocada 
economică aplicată Germaniei ca o cămaşă de forță şi de 
a dezvolta la maximum comerțul reciproc avantajos 
între industria germană şi agricultura românească, astfel 
încât să reuşim saltul la pomicultură, horticultură Și 
animalicultură şi, în continuare, saltul la industria 
alimentară şi la industria farmaceutică. Aceasta fiind 
necesitatea vitală a marilor proprietari şi a gospodăriilor 
ţărăneşti, pentru ce a fost asasinat și pentru ce s-a 
renunţat la dezvoltarea agriculturii? 

Rațiunea de Stat a României moderne este una 
singură şi anume să ne găsim fără încetare în alianță 
politico-militară cu exact cine este realitatea 
politico-militară a Occidentului. Dat fiind nu 
incapacitatea, ci lipsa de voință a Angliei şi a Franţei de 
a apăra granița de est (Istmul Ponto-Baltic) a 
continentului Europa. Noi, România, din epoca celui de 
al doilea război mondial nu aveam de ales decât între 
Germania, care nu deznaționalizează şi U.R-S-S., care 
comunizează. Pentru a ne păstra independența naţională 
ŞI integritatea graniţelor etnice, soluția Raţiunii de State 
alianța cu armatele care luptă dincolo de granițele tale ŞI 
NU cu armatele care aduc războiul pe teritoriul i 
Pentru ce a fost asasinat Corneliu Z. Codreanu, ag 
primul război mondial repeta exact politica din 


? lor patrioţi Ion C: 
Regelui Carol 1 cel Inţelept şi a marilor patrioți Ion 


a decis şi Cum S-a ajuns 


e se ajunge nu prin 
CI prin Specializarea 


79 


E 
D 


ea SAI u: nu alianță cu Turcia Absolut în nici o altă țară di 
Brătianu şi ipaiiaee pa i contra Turciei şi nu abuzurile, fărădelegile, A fiu pl NU S-au petrecut 
contra Rusiei, Cl a MS A aula su dide:Dunăre? E e cutAdn România: întâi în 6 Iesi ăţle Care s-au 
război la nord de rs: oitant decât trecutul şi principala e pcliu Carol II şi apoi în hi sub dictatura 
4 la j sti pă să stea cu fața la trecut, ci e să dictatura generalului Ion Antonescu 3 pe front, sub 
ul tea să asigure viitorul. „Nu Achile e să încercăm a analiza cum ia constituit î 
E amterit Jui Nestor, ci Nestor consilierul lui Achile decizie regală ŞI guvernamentală de a pi pata 
şi, în epoca aceea, la fel ca în toate epocile, Tineretul noiembrie 1938, pe Corneliu Z. Codreanu în mod oficial 
Universitar. ŞI organizaţiile. studenţeşti erau Viitorul cu autoritățile de Stat. În cartea, „Pentru cea fost asasinat 
Țării. Şi atunci pentru ce bătrânii au exterminat tineretul Corneliu Z. Codreanu?" şi în „Memoriile” mele descriu 
şi pentru ce guvernanţii au asasinat pe Corneliu Zi cu toate amănuntele ȘI în perfectă cunoaştere, cele 6 
Codreanu şi au înmormântat însuşi Viitorul Țării? încercări nereuşite de asasinare de pe parcursul celor 
Lucrurile s-au văzut în anii 1945-1947, ai războiului patru ani premergători. Nu există nici un dubiu că pentru 
civil dintre români şi comunişti, când n-a mai fost cine uzurparea suveranităţii Națiunii şi instituirea dictaturii 
să apere Patria Română. personale, ex-regele Carol II a obţinut acordul 
Asasinarea lui Corneliu Z. Codreanu, a Nicadorilor diplomaţiei anglo-franceze, în schimbul — lichidării 
şi a Decemvirilor noaptea, la kilometrul 30 pe şoseaua Mişcării Legionare, socotită „coloana a V-a” în 
Ploieşti-Bucureşti s-a operat din ordinul ex-regelui România a imperialismului german expansionist. La 
Carol II, cu autorităţile de Stat ale Ministerului de data aceea, secretarul general al Foreign Office era 
Interne şi în prezența activă a primului procuror civil evreul lord  Vansitard şi secretarul general al Quai 
Radu Pascu şi a primului procuror militar Vasile Zeciu d'Orsay era evreul Alexis Leger. Prima incertitudine este 
plus reprezentanţii Siguranţei Generale, Prefecturii de dacă ex-regele Carol II a făcut oferta sau dacă 
Poliţie, Serviciului Secret, Inspectoratului Jandarmeriei diplomaţia anglo-franceză a pus această condiție. A 
şi, horribile dictu, ai Palatului Regal. Era oare interesul doua incertitudine este dacă prin lichidare s-a înțeles 
României ca Regele să se transforme în politician care ilegalizare şi claustrare ca în 1931-1933 sau s-a înțeles 
îşi extermină adversarii şi concurenţii? Era oare asasinare, cum s-a întâmplat la 30 noiembrie 1938 şi 
interesul României ca membrii Guvernului, autoritățile masacrare, cum. s-a. întâmplat la 22 septembrie 1939, 
de Stat şi procurorii Justiţiei să se transforme în tot Există argumente pro şi argumente contra pentru toate 
atâtea bande mafiote după modelul lui Al Capone? Era ipotezele. 
oare interesul României să înlocuim Statul de drept cu În august 1938, ex-regele Carol II a dat ziarelor 
Jungla în care fiarele se ucid reciproc? Ce credibilitate în engleze un interviu, în care afirma că prin măsurile luate 
Les poate avea țara în care legile sunt încălcate chiar de „«Garda de Fier» este o biciuşcă bine pusă la saramure, + 
cei obligați să le apere prin respectare şi aplicare? La 18 noiembrie 1938, ex-regele Carol II se A ile i 
Vizită la Londra. Chemat să aducă un dosar, diplomatu 
80 8! 


D car, ui 


a 


Vardala l-a auzit pe ex-regele Cc ie i i Rad 
consilierilor ambasadei: NGONVinge Her pe E SA ca ue 
om de promisiune şi că Codreanu va fi executat”. 
E, pă noiembrie 1938 la Berchtesgaden, ex-regele 
Carol IL a avut o lungă şi furtunoasă discuție cu Fihrerul 
Adolf Hitler şi cu mareșalul Hermann Goering. După 
toate cercetările făcute de mine în literatura politică a 
epocii, primo: ex-regele Carol II s-a dus pentru a testa 
care va fi reacţia Germaniei la asasinarea lui Corneliu Z. 
Codreanu: secundo: Adolf Hitler n-a făcut absolut nici o 
relatare la Mişcarea Legionară şi doar Hermann Gocring 
a cerut sau a consiliat să se acorde regimul cu drepturi de 
deţinuţi politici; tertio: ex-regele Carol II a părăsit 
Germania cu convingerea că nu se va reacționa serios şi 
că se va accepta asasinarea. Corneliu Z. Codreanu era în 
România singurul prieten sincer şi singurul aliat de 
nădejde al Germaniei. 

Nu toți, dar unii şefi superiori ai Inspectoratului 
Jandarmeriei şi ai Ministerului de Interne au făcut, în 
particular, mărturisirea că asasinarea lui Corneliu Z. 
Codreanu trebuia operată şi nu putea fi evitată, „fiind 
cerută de Anglia şi Franţa, care sunt puterile protectoare 
ale României”. 

După 30 noiembrie 1938, ziaristul francez Georges 
Oudard a justificat public asasinarea lui Corneliu Z. 
Codreanu ca „fiind spre binele Franţei”. Dovadă de 
complicitate este şi unanimitatea mass-media din marile 
democraţii occidentale, Care au acceptat şi au difuzat 
drept certă realitate explicația împuşcării legale pentru 
incercare de evadare. 

_ Jurnalul ex-regelui Carol II şi Jurnalul lui Armand 
eu fie amândouă lipsă exact paginile cu 
area lui Corneliu Z. Codreanu. De aici ipoteza că 


aceste pagini au fost vândute de Monica Urdăreanu şi de 
82 


Dn 775 


Barbu Călinescu Şi au fost cumpărate de ce 
nu li se cunoască complicitatea sau p 
asasinarea lui Corneliu Z. Codreanu. 

Când am fost transferați de la închisoarea militară 
Jilava la închisoarea Specială Râmnicu-Sărat, deci în 
primele zile ale lui august 1938, tatăl meu, Jean 
Milcoveanu a cerut audiență la Palatul Regal şi Ernest 
Urdăreanu l-a liniştit, spunându-i: „Legionarii să stea 
liniștiți şi să nu se agite pentru că nu li se va întâmpla 
mai mult decât li s-a întâmplat până acum”. 

În „Memoriile” sale, aflate astăzi în Elveţia, omul 
politic avocatul Adrian Brudariu descrie convorbirile 
sale cu Ernest Urdăreanu şi cu Gavrilă Marinescu 
imediat după masacrul din 22 septembrie 1939. Primul 
s-a arătat indignat şi hotărât să împiedice continuarea 
crimelor şi al doilea era furios că n-a putut avea decât 
300 cadavre şi a anunţat intenția de a asasina 30.000 
legionari. 

Acestea sunt informaţiile pe care le-am recoltat din 
exteriorul Penitenciarului Râmnicu-Sărat. Acum să 
prezint informaţiile şi raționamentele noastre din 
interiorul acestei sinistre închisori, complet izolată sub 
pază şi administraţia Jandarmeriei. Dată fiind limita de 
15 pagini a textului, mă limitez şi eu la informaţiile şi 
raţionamentele indispensabile pentru a răspunde valabil 
la întrebarea menționată mai sus. Cea mai sinistră 
închisoare din România. Micro-celule pentru claustrare 
individuală. Tavan de metal ondulat: vara încingea capul 
până la demență şi iarna menținea în interior gelu a 
exterior. Înfometare perfect organizată. De ale se 
o apă servită rece, uneori cu 3-4 boabe de Ă GI 
alteori cu 3-4 feliuţe de cartofi. Regimul Lia i 
Jandarmii de pază dresați să Li urască drep 
periculoşi comunişti. Plutonieri 


1 interesaţi să 
aternitatea ]a 


de jandarmi cu răngi de 
| 83 


Di 


ată dacă se aude vreo şoaptă sau 
dacă la closet, O dată pe zi, nu mergem alergând. Scop 
ete seci: de a ne aduce la starea de dezasperare şi 

Gagu RISE: Iniţial am crezut că se urmăreşte 
auto-abandonare. Iniți: ş la Misc 
îngenuncherea noastră isa Să „eat le Şcarea 
Legionară şi să ne acuzăm reciproc. Ulterior ne-am dat 
seama că se urmăreşte să ne pierdem prevederea ŞI Să ne 
dăm acordul, deci să ne dovedim complicitatea cu 
activitatea anarhistă şi cu atentatele iresponsabile 
organizate afară de Horia Sima. Victimele Vizate. în 
principal erau Corneliu Z. Codreanu, ca şef al Mişcării 
Legionare şi ing. Gheorghe Clime, ca preşedinte al 
Partidului. 

Exista încă din mai 1938 un fapt concret. foarte 
lămuritor în această problemă. In lagărul de la 
Miercurea-Ciuc se găsea, printre legionari, un spion Şi 
anume studentul sau avocatul Petre Dinescu, originar 
din Piteşti. Acesta a propus comandantului legionar, 
preotul Ion Chivu (din com. Viişoara, jud. Constanţa) o 
echipă de $ legionari importanţi care să evadeze din 
lagăr, să ajungă la Bucureşti, să asiste la parada de 10 
mai şi cu arme furnizate de el să împuşte pe Carol II. În 
minutul premergător evadării, cei 5 legionari. l-au 
imobilizat pe spion şi l-au adus la judecată. Ancheta a 
fost făcută de George Furdui şi Petre. Dinescu a 
mărturisit că totul era o înscenare a Si guranței Generale 
şi că el a primit misiunea de la comisarul Borcea. 

„In lumina acestui fapt concret din mai 1938 şi, dat 
fiind regimul de aducere la dezasperare. din interiorul 
închisorii Râmnicu-Sărat, ing. Gheorghe Clime Şi întreg 
Statul Major Legionar au tras două concluzii. Primo: că 


există poate la Palatul Regal sau poate la 
Comandamentul Armatei o rezistență, vrând să stopeze 
(eroarea carlistă la această p 


rimă etapă a lagărelor şi 
84 


fier amenințând să ne b 


E 


DR 73 


închisorilor. Secundo; Că Arma 
Marinescu, Mihail Morusoff şi V 
de atentate anarhiste justificat 
țeroarea lor mai departe la eta 
etapa III a masacrului. 

Prin vizeta celulei mele 25 de la et 
memorat două discuţii tot de | 
amândouă extrem de importante p 
prognosticul situaţiei în care se gă 
Legionară. 

Discuţia dintre dr. Ion Banea şi ing. Gheorghe Clime. 
Selecţionarea Statului Major Legionar a fost decisă de 
Armand Călinescu şi Siguranța Generală după criteriul 
activității şi capacității de concepţie, presupuse a fi 
limitate la bucureştenii din apropierea sau intimitatea lui 
Corneliu Z. Codreanu. Pe la începutul lui septembrie 
1938 a fost transferat de la închisoarea din Cluj, cu pază 
civilă, “la închisoarea Râmnicu-Sărat cu pază 
jandarmerească, doi comandanţi legionari din provincie 
şi anume dr. lon Banea, şeful organizaţiilor legionare din 
nordul Transilvaniei şi din Universitatea Cluj şi 
căpitanul Emil Şiancu, comandantul organizațiilor 
legionare din sudul Transilvaniei. Dr. Ion Banca a 
raportat ing. Gheorghe Clime că: a) „afară printre 
legionari s-a constituit o stare morbidă de nerăbdare şi 
agitaţie”; b) el „a încercat în toate felurile, dar n-a reuşit 
să readucă la disciplină pe cei aflați sub influența lui 
Horia Sima şi Nicolae Pătraşcu”. În cartea „Pentru ce a 
fost asasinat Corneliu Z. Codreanu?” relatez în 
continuarea discuţiei şi hotărârile ing. Gheorghe (olrper 

Discuţia dintre Nicolae Constantinescu ŞI a 
Gheorghe Clime. Nicolae Constantinescu Aa : 3 
unanim ascultat şi îndrumătorul perfect ut 


ne ând prima echipă 
Nicadorilor şi Decemvirilor, reprezentând p & 


nd Călinescu, Gavrilă 
Ictor Iamandi au Nevoie 
Oare pentru a împinge 
pa Il a asasinatului ŞI la 


aj, am auzit şi am 
a Vizetă la Vizetă, 
entru diagnosticul ŞI 
sea întreaga Mişcare 


E e aa ces 


invincibilă echipă de luptă a Mişcării 

u şi in uni. Nicolae Constantinescu a fos 
zifolți cunoscuţi de mine până la 
a ai (rrtazisal funcționa cu bogăția, cu 

PR ia Anul ordinator electronic din 
DE iu a mi o carte încă netipărită despre 
Ai ea Națiunii Şi drepturile ei ŞI, având celula la 
parter, chiar sub cea a mea, toată noaptea îşi verifica 
tezele şi îşi completa documentarea prin convorbiri 
şoptite la ferestre. Discuţia în cauză cu ing. Gheorghe 
Clime a fost chiar în prima zi de | august 1938 şi eu 
reproduc aici numai o parte. Nicolae Constantinescu era 
furios la culme împotriva Comandamentului legionar 
din ilegalitate și îl acuza nu de trădare, ci de imbecilitate. 
Iată faptele. În iunie 1938, imediat după condamnarea la 
10 ani închisoare a lui Corneliu Z. Codreanu, Nicadorii şi 
Decemvirii au organizat evadarea din închisoarea Aiud 
şi venirea lor la Bucureşti în ilegalitate. Scopul era ca, 
prin existența lor în stare de libertate, să intimideze 
criminalitatea dictaturii carliste şi, astfel, să apere viața 
lui Corneliu Z. Codreanu aflat în detenţie Ia închisoarea 
Doftana. Evadarea era perfect organizată și transportul 
la Bucureşti perfect asigurat. Nicolae Constantinescu, 
prin curier, a încunoştințat Comandamentul legionar din 
ilegalitate şi acesta, fără nici o explicaţie, a interzis 
evadarea. In plus, Nicolae Constantinescu lega 
încunoştințarea Comandamentului Legionar de Prigoană 
de actuala transferare a Nicadorilor şi Decemvirilor din 
închisoarea Aiud, cu pază civilă împrietenită la 
inchisoarea Râmnicu-Sărat, cu pază jandarmerească 
duşmănoasă. „Nicolae Constantinescu întreba pe ing. 
Duca aim Pl aracai 
NeBAlittee În doara er A omandamentul legionar din 
» eu, Şerban Milcoveanu, am 


de sacrifici 
Legionare din acei 
unul din oamenii pe 


86 


D008 


întrebat pe preotul Ion Dumitres 
Vojen şi pe Alexandru Constan 
de acest proiect de evadare de 
Decemviri lor Şi de venire la Bucureşti. Alte informaţii și 
evident raționamentele obligate, în cartea mea Pe ŞI 
ce a fost asasinat Corneliu Z. Codreanu?” sotii 
Acum, să pi Ztiul ceva încă mai reve| 
semnificativ, dar in raport cu situaţia di 
Mişcării Legionare. Constrângerea fizică şi teroarea 
psihică din interiorul închisorii Râmnicu-Sărat au fost 
constante la mMaxIMUum, Cu excepția a 10-12 zile la 
începutul lui octombrie 1938. Oarecum brusc şi fără 
vreo explicație, jandarmii au încetat comportamentul 
agresiv, s-a început scoaterea noastră în curte, chiar 
peste cele 15 minute zise regulamentare ŞI, mirrabile 
dictu, mai mulți laolaltă, cu posibilitate de îmbrăţișare 
camaraderească şi discuţii politice. Idem, mirrabile dictu, 
Inspectoratul “ Jandarmeriei a aprobat familiilor 
solicitante să ne viziteze, aducând rufe şi alimente la 
închisoare. Pe supra-frumoasa d-nă Marioara, soția ing. 
Virgil Ionescu, colonelul Ştefan Gherovici a însoțit-o la 
plecare până la trotuar, dându-i asigurări de pertectă 
respectare a legalității şi dându-i sfaturi cum să se 
rezolve pozitiv întreaga problemă. Părinţii mei erau în 
com. Milcov, jud. Olt şi n-au apucat să afle de aceste 
10-12 zile, să zicem, de fericire. Nu tot atât de brusc, ci 
încă mai brusc, în jurul datei de 12-13 octombrie 1938, 
jandarmii au revenit la duşmănia şi agresivitatea 
dinainte şi s-a reluat în aplicare regimul de maximă 
A CX ei “mă sihică. Câteva 
constrângere fizică şi maximă teroare p ci iei 
zile mai târziu, cred pe la 18-20 octombrie 1958, 
ASA a m : : Scarlat Roşianu, 
în închisoare maiorul de jandarmi trecea 
comandantul Legiunii Râmnicu-Sărat, de E ai şi 
evreiască. EI a deschis vizetele de la toate c 


CU-Borşa, pe loan Victor 
t ŞI NICI unul nu știa ceva 
la Aiud a Nicadorilor Şi 


alor şi mai 
N exterior a 


87 


după 2-3 secunde, le închidea la loc Şi mergea mai 

departe. Numai la celula mea, 25, Sea OEI poate o 

jumătate de minut. M-a chemat la vizetă şi mi-a spus, ca 
din partea lui: „Se introduce pedeapsa cu moartea, Te 

sfătuiesc să dai o. declaraţie de desolidarizare de 

legionari. Cere să fii scos la raport şi să scrii ce trebuie să 
scrii”. Eu am păstrat totală tăcere. Când eşti cel slab şi 

duşmanul este cel tare, metoda de apărare sunt calmul şi 

tăcerea şi nu provocarea sau implorarea. Nicolae 

Constantinescu mi-a spus că, prin vizeta deschisă, 

trebuia să-l scuip în ochi. Raportând ing. Gheorghe 

Clime, cu celula exact în faţa celulei mele, cred a se fi 

tras concluzia politică semnificativă. Acestea sunt toate 
cele ce ştiu despre această aparte şi scurtă perioadă, de la 
1 la 15 octombrie 1938. In cartea „Pentru ce a fost 
asasinat Corneliu Z. Codreanu?” prezint în completare: a) 
suirea pe acoperiş a decemvirilor Gavrilă Bogdan şi lon 
Pele şi convorbirea auzită de mine cu Corneliu Z. 
Codreanu, aflat în curtea sa aparte; b) circulara scrisă pe 
o bucată de hârtie de Corneliu Z. Codreanu şi adusă de 
ing. Gheorghe Clime la fiecare vizetă s-o citim; c) ce 
mi-a comunicat Nicolae Totu dintr-o convorbire secretă 
de câteva minute chiar în celula lui Comeliu Z. 
Codreanu şi d) ce-a reţinut memoria mea din discuţiile 
pertinente cu Nicadorii, Decemvirii şi Statul Major 
Legionar. Cel mai viu îmi amintesc de convorbirile cu 
Iosif Bozântan, recunoscut drept cel mai desăvârşit 
caracter şi cea mai puternică inteligență din generaţia 
căreia îi aparțin. 

Privitor la această perioadă, 1-15 octombrie 1938, 
numai ulterior după ani și ani am căpătat explicarea. La 
30 septembrie 1938 are loc „Conferinţa de la Miinchen”, 
conferință cerută de Neville Chamberlain şi lord Halifax 
din partea Angliei şi Edouard Daladier şi Georges 


88 


| 


»___. 


ponnet din partea Franţei 
formidabila maşină de război aR 
şi să se ruineze di est Şi nu spre 
următoare a sosit la Bucureşti 
Legaţiei noastre de la Londra, încunoștintând ; 

şi Palatul cum Că Anglia și “Franta A guvernul 
Germaniei „egalitate de influență” în fa, U recunoscut 
şi în România. pa de Est, deci 

Depoziţia de martor a lui Amede 
aceea şeful Tineretului P.N.L, de 
controlul lui Victor lamandi. În 
octombrie 1938, el lucra cu Vict 
acestuia din Ministerul de Justiţie ŞI aude următoarea 
convorbire telefonică: Armand Călinescu: „Al aflat ce 
au hotărât proştii ăia la Miinchen?” Victor Iamandi: „Nu 
ştiu nimic”. Armand Călinescu: „În 10 minute sunt în 
biroul d-tale”. Amedeu Bădescu se retrage disciplinat 
din biroul lui Victor Iamandi, dar a auzit Şi a memorat 
primele fraze spuse de Armand Călinescu: „Asta 
înseamnă că în câteva săptămâni va trebui să punem în 
libertate pe Codreanu şi că, în câteva luni, cu 
popularitatea lui, se va instala la guvern. Codreanu 
trebuie să dispară înainte ca «Acordul de la Miinchen» 
să-şi producă efectele aici în România”. 

Trecem peste evenimente. Ulterior, după decembrie 
1938, Marioara V. Ionescu şi Viorica E. Ionică ne-au 
adus separat, dar concordant, informația legată de cum 
s-a hotărât şi ce s-a întâmplat. În jurul datei de 10 
octombrie 1938 a avut loc la Palatul Regal o şedinţă 
ultra-secretă. Nu Consiliu de Coroană cu membrii 
guvernului, foştii prim-miniştri, şefii de partide și 
preşedintele Casaţiei, ca în august 1914 şi în august SA 
Ci aşa-zisele „Permanenţe ale Statului”: ex-regele Car 
II, Armand Călinescu, Mihail Morusoft, Victor Iamanei, 


Pentru a 
Cich-ului II să 
Vest. Chiar în 
raportul teleg 


direcţiona 
SC uzeze 
Noaptea 
grafie a] 


u Bădescu, la data 
Sub îndrumarea ŞI 

dimineaţa de | 
Or lamandi în biroul 


89 


Aaa 


fănescu şi Ernest Urdăreanu. 


-1ă Marinescu, Niki Şte 
glet e fără acordul Armatei” şi 


În România „nimic nu se fac 


din partea Armatei n | 
nici) Nicolae Ciupercă şi şeful Marelui Stat Major, 
l=) 


generalul. Ştefan Jonescu, ci a fost chemat numai 
Comandantul Corpului IL Armată, generalul Gheorghe 
Argeşanu, pe al cărui teritoriu se găseşte Bucureştiul. 
S-a citit lista nominală a celor care eram claustraţi la 
închisoarea Râmnicu-Sărat. La pronunțarea numelui 
Alexandru Cantacuzino, generalul Gheorghe Argeşanu a 
ieşit din disciplina de „baionetă oarbă” şi a spus: „Nu 
putem merge până acolo”. Aceasta este explicația pentru 
ce asasinatul din 30 noiembrie 1938 s-a limitat la 
Căpitan, Nicadori şi Decemviri şi ne-a lăsat pe noi, 
Statul Major Legionar, în viaţă ca ostateci. Laş din 
naştere şi poltron ca întotdeauna, ex-regele Carol II a 
adăugat hotărârea ca asasinatul să aibă loc în timpul 
absenței sale din ţară, când se invitase la Londra şi când 
vizita Parisul”. 

Prima încercare a lui Armand Călinescu a fost să 
organizeze aşa-zisa „împuşcare pentru fugă de sub 
escortă”, în timpul deplasării de la Râmnicu-Sărat la 
Cernăuţi ca martor nu al apărări, ci al acuzării în 
procesul celor 120 de studenţi şi profesori care la 
deschiderea anului universitar cântaseră în picioare 
„Imnurile Legionare”. 

A doua încercare a lui Armand Călinescu a fost să 
organizeze aşa-zisa „împușcare pentru evadare, din 
închisoare”. Noul comandant, căpitanul de. jandarmi 
Iliescu, a propus lui Comeliu Z. Codreanu să evadeze 


într-o uniformă militară şi l-a asigurat de perfecta reuşită. 


2 a pet pila ee, : 

De reținut că nici la Londra şi nici la Paris, ex-regele Carol II 
nu a fost primit în audiență, atât de cei doi prim-miniştri, cât şi de 
a doi miniştri de Externe. Pentru ce i 

9) 


storicii păstrează tăcerea? 


_au fost chemaţi ministrul de Război, 


pela ing. Gheorghe Clime am aflat că 
Codreanu a mulțumit de bunăvointa Ai Cormne| 
ropunerea. Atunci s-a dat o iai î 

către d-na Elena C. Codreanu și Căpitanul de ; 

[liescu a insistat cu sfatul să-] convinsă pe Ce Jandarmi 
Codreanu să-i accepte oferta de evadare ci Zi 
Codreanu din nou a refuzat oferta Şi drept A il 4 
arătat optimismul în legătură cu efectele în pati Şi-a 
„Acordului de la Miinchen”. o Arale 

În paralel ŞI, după opinia mea, nu de către Armand 
Călinescu şi Jandarmerie, ci de către Mihail Morusoff şi 
Ş.S.L. s-a încercat fabricarea de dovezi concrete. a 
complicităţii lui Corneliu Z. Codreanu din interiorul 
închisorii cu activitatea anathică şi atentatele 
iresponsabile organizate de Horia Sima afară, în Banat. 
Transilvania şi Bucovina. 

Fără ca vreunul din noi să fi cerut ŞI în evidentă 
contradicție cu hotărârea deja luată de asasinare, a sosit 
la închisoarea Râmnicu-Sărat căpitanul medic Adrian 
Petrescu din Buzău cu 0 întreagă instalație să ne repare 
dantura. S-a prezentat ca emisar secret al lui Horia Sima 
ŞI în trei şedinţe a cerut cu insistență ca Comeliu Z. 
Codreanu . să încuviințeze, deci să-şi dovedească 
complicitatea cu ceea ce numea „ridicarea revoluționară 
a maselor populare imposibil de oprit, dar încă posibil de 
canalizat”. În aparatura dentistică se găsea camullat un 
microfon, care transmitea spre înregistrare pe bande de 
magnetofon. Primul scop al lui Mihail Morusoff era să 
consolideze hotărârea de asasinare, ştiindu-se că Carol Il 
suferea de instabilitate. psihică şi îşi schimba. bruse 
ordinele. Al doilea scop al lui Mihail Morusoft Sa 
fabrice pentru Națiune, pentru Germania şi pentru dar 
justificarea. că dispariția lui Corneliu Z Codreanu < 


iu Z, 
Ar a refuzat 
[e de vizitare de 


91 


ui 


unica soluție pentru menţinerea ordinii publice. şi 
apărarea statului român. 

În cartea mea „Pentru ce a fost asasinat Corneliu Z, 
Codreanu?” reproduc cuvânt cu cuvânt convorbirile în 
şoaptă dintre Corneliu Z. Codreanu şi căpitanul dr. 
Adrian Petrescu, aşa cum au fost auzite şi memorate de 
dr. Paul Craja, scos din celulă şi adus în cabinet ca 
asistent medical dentar. Tot ce doresc şi tot ce afirm în 
cartea mea vine în contradicţie cu cele consemnate, 
evident cu sinceritate, în memoriile lor publicate, de ing. 
Virgil Ionescu, avocat Radu Budişteanu şi economist 
Constantin Papanace. Dovada de adevăr este în altă 
parte. 

Încă de la primul contact, la sfârşitul lui octombrie 
1938, Corneliu Z. Codreanu a sesizat cursa care i se 
întindea şi a depus la cancelaria închisorii o cerere să se 
dea publicităţii un apel al său către legionarii de afară. 
Nu se ştie încă din a cui hotărâre. Apelul lui Corneliu Z. 
Codreanu a fost tipărit şi afişat pe zidurile din cartierele 
mărginaşe ale Bucureștiului. Horia Sima le-a declarat 
apocrife, dar eu ştiu pertinamente că aceasta era 
concepția ing. Gheorghe Clime, identică cu a lui 
Corneliu Z. Codreanu şi aceasta era strategia decisă în 
unanimitate de Statul Major Legionar. În cele patru luni 
ale pseudo-guvernării legionare (15 septembrie 1940 — 
20 ianuarie 1941) nu s-a dat publicităţii, deci organizat 
s-a ascuns acest apel al lui Corneliu Z. Codreanu de la 
începutul lui noiembrie 1938. Eu am cunoscut conținutul 
numai în 1960, reprodus de Leon Kalustian, care are sau 
care avea o copie în celebra sa arhivă de acte şi 
documente secrete. 

Conform înțelegerii stabilite şi hotărârii luate la 
Bucureşti, Armand Călinescu trebuia să asasineze pe 
Comeliu Z. Codreanu în timpul lipsei din ţară a 


92 


DP 


ex-regelui Carol II. Ajuns de la [ 
ex-regele Carol II cere şi primește ac si cu 
Adolf Hitler pentru o vizi CUM 
perchtesgaden. Atunci, de la Par; 
imite lui Armand Călinescu Ja Bucuresti 
telegramă să nu pună în aplicare plan rești 
vizita de la Berchtesgaden, obţinând 
olitica internă în schimbul orientări; 
exporturilor de petrol şi cereale, din 
teritoriul Germaniei şi ajuns pe teritoriul Cehoslovaciei, 
ex-regele Carol II trimite lui Armand Călinescu la 
Bucureşti a doua telegramă ca să pună în aplicare cele 
hotărâte. 

În vara 1946, în Palatul principelui Barbu Ştirbei, 
diplomaţii Grigore  Niculescu-Buzești şi Victor 
Rădulescu-Pogoneanu: a) mi-au pus în mână, 
„Memoriile” lui Armand Călinescu în versiunea 
originală, fără actualele amputări în text şi b) m-au pus 
să citesc şi să memorez pasajul după exprimarea lor: 
„care vă interesează pe voi legionarii”. lată-l: „28 
noiembrie 1938. Gavrilă la mine: Maniu şi Codreanu. Eu: 
numai Codreanu. Maniu nu”. 

Prima vinovăţie, etichetată incapacitate, a lui 
Armand Călinescu a fost de a nu fi reușit asasinarea zisă 
„legală” a lui Corneliu Z. Codreanu pentru „fugă de sub 
escortă în timpul transportării la tribunalul Cernăuți” sau 
„încercare ncizbutită de evadare din închisoarea 
Râmnicu-Sărat”. A doua vinovăție, etichetată 
indisciplină sau nesupunere, a lui Armand Călinescu : 
fost de a nu fi asasinat pe Iuliu Maniu dupe 
Corneliu Z. Codreanu, deci de a nu fi executat mi 
regal transmis sub formă de propunere de ciori 
Regius, generalul Gavrilă Marinescu. A (relă 


Sata ; Armand 
etichetată “infidelitate “ sau” trădare, 2 Iu 93 


Prima 
ul hotărâț, După 


„mână liberă” în 


spre Germania a 
trenul ieşit din 


ui 


—.———— m 


ăli a fi 
Călinescu a fost de nai u 
nu în timpul lipsei din România a ex-regelui Carol II, ci 


după sosirea la Bucureşti a acestuia, deci cu Rovana de 
complicitate şi responsabilitate. A patra Vino, Sa care 
în fapt, a adus decizia şi organizarea dispariției lui prin 
atentatul reuşit abia la 21 septembrie 1939 a fost decizia 
şi organizarea auto-distrugerii industriei petrolifere 
(sonde, rafinării, depozite şi conducte) drept contribuţie 
a României la „războiul anti-hitlerist 

Revenim la 30 noiembrie 1938. In cartea „Pentru ce 
a fost asasinat Corneliu Z. Codreanu?” descriu. și 
analizez;: a) criteriile de selecţionare avute de colonelul 
Ştefan Gherovici şi testele de încercare aplicate de 
Armand Călinescu pentru cei 16 asasini direcți ai 
Căpitanului, Nicadorilor şi Decemvirilor; b) discuţia 
intimă în camera de culcare între Adela Călinescu, care 
implora în genunchi pe Armand Călinescu, care se 
explica şi se justifica, în noaptea premergătoare celei în 
care a fost asasinat Corneliu Z. Codreanu; c) discuţia 
secretă, la 20 noiembrie 1938, între directorul politic al 
Foreign Office-ului şi diplomatul român anti-carlist 
Ştefan Florescu (Fanache), aflat sub paza S.S.I.-ului 
chiar în suita ex-regelui Carol II; d) explicația, 
într-adevăr, sinistră pentru ce la asasinarea lui Corneliu 
Z. Codreanu: Fiihrerul Adolf Hitler şi regimul 
național-socialist, presupus frate şi prieten, n-a 
reacționat imediat, ci numai după trecerea a trei zile; €) 
nu destăinuirea, ci auto-lăudarea. făcută în februarie 
1940 în închisoarea Râmnicu-Sărat de plutonierul de 
jandarmi Constantin Sârbu cum l-a strangulat . pe 
„Căpitanul vostru”; f)  depoziţia de martor a 
comandorului de marină George  Panteli, care 
întâmplător a auzit convorbirea despre Corneliu Z. 
Codreanu între Armand Călinescu şi ex-regele Carol II 
94 


D> <s5 


asasinat pe Corneliu Z. Codreanu: 


orârea lor din tren î 
la ile 1938; e) e e ţa, Mogoşoaia, 
noie! ul dat în 1953. 3 
închisoarea Jilava, de avocatul Edo. N celula 8 
preşedintele Partidului Sionist revizionise âr Kanner, 
dat în 1959, în cadrul asistenţei medicale E răspunsul 
OQiştea Atanasiu, grad 33 în Ierarhia pace lene 
întrebarea mea asupra factorilor care au decis li la 
lui Corneliu Z. Codreanu; h) ce s-a ştiut şi ce ia 
în interiorul închisorii. speciale Râmnicu-Sărat Asu 
activitatea anarhică şi, atentatele provocate, e E 
de Horia Sima în Banat, Transilvania Şi Bucovina di 
s-a încercat din partea ing. Gheorghe Clime sef e 
preîntâmpina ŞI apoi pentru a le opri; i) ce s-a petrecut 
între noi, prizonierii politici, şi între noi şi paznicii 
jandarmi în ziua de 29 noiembrie 1938, când am simțit 
venind primejdia, în noaptea de 29-30 noiembrie 1938 
când Căpitanul, Nicadorii şi Decemvirii au fost luati din 
mijlocul nostru şi legaţi şi în zilele 30 noiembrie-2 
decembrie 1938 până ce am primit confirmarea oficială 
a asasinatului. 

Atât de mult s-a simțit şi atât de mult s-a gândit încât 
este imposibilitate materială chiar să rezum, în acest text 
limitat răspunsul la întrebarea care a fost strategia lui 
Corneliu Z. Codreanu şi ing. Gheorghe Clime şi la 
întrebarea cum s-a format sau s-a luat decizia 
asasinatului din 29/30 noiembrie 1938. 

Inchei cu reproducerea a trei fraze auzite de mine în 
celulele închisorii în dimineaţa de 1 sau 2 decembrie 
1938. Ing. Eugen Ionică: „E groaznic şi dărâmător acest 
gând că nu-l vom, mai vedea şi nu-l vom mai auzi pe 
Căpitan”. . Ing. Gheorghe Clime: „Prin moartea 
Căpitanului, Legiunea şi-a pierdut genialitatea şi 
Creativitatea şi i-au fost. înfipte pentru (Organa 
rădăcinile în substanţa şi istoria Neamului Românesc. 

95 


la 28 


ui 


DD — 


andru Cantacuzino: „La fel ca Moţa, 
rtfit viaţa, nu ca să-l plângem şi să ne 
a da Legiunii încă un Steag pentru a 


Principele Alex 
Căpitanul şi-a Je 
jelim, ci pentru 


lupta şi a învinge”. 
Să mi se îngăduie a completa cu încă două 


informaţii. La sfârşitul lui decembrie 1938 sau începutul 
lui ianuarie 1939, prof. Nae Ionescu a fost rearestat, 
Înainte de claustrarea în lagăr, Armand Călinescu I-a 
adus în biroul său de la M.A.I. şi l-a întrebat cum vede 
situaţia. În Penitenciarul de la Spitalul Militar Braşov, în 
aprilie 1939, prof. Nae Ionescu ne-a reprodus răspunsul 
pe care l-a dat: „Omorându-l pe Codreanu, ai făcut cea 
mai mare prostie pentru persoana d-tale şi cea mai mare 
greşeală pentru situația Țării. În loc să fim şi să 
conlucrăm toţi laolaltă, pentru ca România să iasă cu 
bine din evenimentele care vin, dumneata ai obligat o 
întreagă generaţie să se întoarcă cu 180 grade de la 
creaţie socială la răzbunare politică şi dumneata ai pornit 
în România războiul întotdeauna pan-distrugător al 
Starului împotriva Națiunii”. 

Mai departe. În septembrie 1939, decanul Baroului 
din Timişoara şi vicepreşedintele Camerei Deputaţilor, 
avocatul Adrian Brudariu se înarmează cu o scrisoare a 
lui Alexandru Vaida-Voevod către primul ministru 
Armand Călinescu şi vine la Bucureşti să obțină 
eliberarea din lagărul de la Miercurea-Ciuc a 
locotenentului Florin P. Gârcineanu. Întrevederea a avut 
loc chiar în Palatul Regal, în cursul unei festivități cu 
mulţi invitaţi. Citind scrisoarea lui Alexandru 
Vaida-Voevod şi ascultând rugămintea lui Adrian 
Brudariu, Armand Călinescu îl arată pe ex-regele Carol 
II, aflat la 8-10 metri distanță: „Ala singur decide toate. 
Eu nu fac decât să-i execut ordinele şi să-i îndeplinesc 
dorințele. Trebuie să vorbim cu el şi să-i obținem 


96 


aprobarea. Te chem să mă însoțeşti Când voi av 
e 


p » ZE pac 
de Iucru cu SL = ele Său a (reia zi a avut loc a 
din 21 pic iabilci 31239; Locotenentul Ho 


Gârcineanu, în lagărul de la Miercurea-Ciuc ŞI avo 

A 2 A s E, 
Victor P. Gârcineanu, în lagărul de la Vaslui au i 
asasinați de jandarmi în noaptea următoare. i 


97 


ATENTATUL 
CONTRA LUI ARMAND CĂLINE 
LA 21 SEPTEMBRIE 1939! pu 


Era inevitabil. Era inevitabil şi, ne permitem a 
adăuga, nu mai putea fi amânat. Nu mai putea fi amânat 
nu în raport cu răzbunarea legionarilor, ci în raport oii 
politica lui Carol II. 

Regimul dintre 10 februarie 1938 şi 6 septembrie 
1940 n-a fost „de autoritate”, cum spun unii istorici de 
sorginte comunistă, ci a fost de dictatură cu veleitate de 
totalitarism numai parțial obținut. Idem n-a fost dictatură 
regală, cum susțin alți istorici de sorginte tot comunistă, 
ci a fost dictatura personală a lui: Carol II, aberaţie 
cromozomică în ereditatea Dinastiei de 
Hohenzollern-Sigmaringen. 

Dictatorii nu se suportă decât pe ei înşişi. Se vor 
singuri şi toți ceilalți simple unelte disciplinate sau cifre 
în mulțimea pusă să ovaţioneze. Dovadă istona 
universală unde toate bicefaliile s-au terminat cu război 
civil de maximă cruzime model Pharsale. 

Armand Călinescu a avut mai multe avertismente. 

Primul avertisment. La 48 de ore după asasinarea lui 
Corneliu Z. Codreanu s-a organizat la Palatul Regal o 


l : j brie 1939 contra 
Şerban Milcoveanu, Atentatul din 21 septem il 
lui Armand Călinescu şi epoca 1930-1950, ISBN 973-0-03045-6, 


f.ed., Bucureşti, 2004, p. 10-89. 99 


Da 


festivitate de sărbătorire a evenimentului. Patronu] 
dictator l-a angajat pe Armand Călinescu, cu plată pe 
față şi cu răsplată în ascuns. Plata pe faţă a fost cumulul a 
trei funcţii majore: ministrul Afacerilor Interne, 
ministrul Apărării Naţionale și primul-ministru a] 
ouvernului. Plată enormă pentru valoarea personală a lui 
Armand Călinescu, care în ierarhia politică de atunci 
avea rang numai de subsecretar de stat. Răsplata 
rezervată pe ascuns se va vedea în rândurile care 
urmează. Aşa cum am spus: era inevitabilă şi nici prea 
mult amânată. 

Armand Călinescu n-a fost decât una din mai 
multele unelte. Unealtă care s-a oferit din proprie 
inițiativă şi anume din lăcomie de celebritate crezută 
glorie şi cu entuziasm nu de om inteligent. Armand 
Călinescu a fost unealtă angajată pe obiectiv limitat în 
timp şi spațiu şi anume asasinarea lui Corneliu Z. 
Codreanu la 30 noiembrie 1938. În ajun, Adela 
Călinescu a căzut în genunchi şi şi-a implorat soțul să nu 
se bage în această afacere. Armand Călinescu a răspuns: 
„Nu am ce face. Am tras această carte şi trebuie s-o joc 
până la capăt”. 

Aşa cum am amintit, două zile după asasinarea lui 
Corneliu Z. Codreanu, la 30 noiembrie 1938, a avut loc 
la Palatul Regal o sărbătorire zisă „naţională” a 
evenimentului. La această sărbătorire au fost invitaţi 
ambasadorii țărilor străine, membrii guvernului Miron 
Cristea şi sute de oameni politici, care trecuseră din 
serviciul democraţiei în serviciul dictaturii. 

lată scena care a fost primul avertisment pentru 
Armand Călinescu. Pe o sofa se găsea regele Carol II, 
având în dreapta pe fostul prim-ministru profesor doctor 
Constantin Angelescu şi în stânga pe fostul 
prim-ministru, dr. Alexandru Vaida-Voevod. În faţa lor, 


100 


REIES a am 


Ja 2-3 m, în picioare, Armand Căline 
şampanie in mâna stângă, perora asu 
pe care-l socotea macro-istoric. Du 
Armand Călinescu, istoria poporulu 
în două: înainte şi după executar 
Codreanu. In continuarea acestei 
Călinescu prevedea instalarea maxi 
România Şi cerea să se recunoască 
merit de însemnătate istorică, Regele Carol 1] pufăia din 
ţigara havană şi asculta fără să scoată Nici un cuvânț, 
După 10 minute de perorare, Armand Călinescu, tot cu 
paharul de şampanie în mâna stângă s-a dus în mijlocul 
invitaţilor să repete acelaşi discurs față de ambasadorii 
țărilor străine. La 10 metri distanță de regele Carol II 
pândea, în tăcere, profesorul Nicolae Iorga. Când 
Armand Călinescu a plecat, imediat s-a apropiat în faţa 
regelui profesorul Nicolae Iorga şi a grăit următoarele: 
„Majestate, ce s-a făcut a fost bine şi este bine. Dar nu 
este suficient şi trebuie ca instituția regală şi persoana 
Majestății Voastre să fie scoase din responsabilitatea 
evenimentului. Vă propun să demiteți pe ministrul de 
Interne Armand Călinescu şi mă ofer eu să preiau 
Ministerul Afacerilor Interne pentru a demonstra opiniei 
publice că Maiestatea Voastră nu are nici o legătură cu 
executarea lui Zelea Codreanu”. La acest discurs al 
profesorului Nicolae Iorga nu au scos nici un cuvânt cele 
trei persoane aşezate pe canapea. Când profesorul 
Nicolae Iorga s-a oprit din discurs, regele Carol Il s-a 
ridicat în picioare şi, fără a spune nici un cuvânt ză 
îndepărtat amestecându-se. printre. sutele de invitați. 
Astfel, profesorul Nicolae lorga a rămas fără răspuns la 
oferta sa de servire. Sursa mea infogmnaflvă d: 
profesorul doctor Constantin Angelescu. La - A Mi 
1946, dânsul m-a chemat, prin ziaristul Mircea Mirescu; 


Scu, cu Paharul de 
pra CVenimentului, 
pă cum argumenta 
1 român se Împarte 
ea lui Corneliu Z 
Susțineri, Armand 
MEI prosperităţi în 
persoanei sale acest 


101 


> 


la domiciliul său din strada C. A. Rosetti nr. 13. Mi-a 
comunicat că şi-a terminat de scris memoriile şi că vrea 
să fie cât mai imparțial cu studenţimea română şi cu 
Mişcarea Legionară. Astfel, îmi reproduce tot ce a scris 
în memoriile sale în legătură cu Mişcarea Legionară și 
cu studenţimea română şi-mi cere mie, ca fost preşedinte 
a] U.N.S.C.R. să îi semnalez eventualele lipsuri şi 
eventualele erori. Cu acest prilej, la 2 ianuarie 1946 mi-a 
descris scena de la Palatul Regal din | decembrie 1938. 
Cele relatate de profesorul Angelescu erau evocate 
complet şi erau analizate obiectiv, încât la solicitarea 
dânsului eu am răspuns: „Nu-i nimic de corectat şi nu-i 
nimic de completat, domnule profesor”. După ştiinţa 
mea, aceste ultraprețioase memorii ale prof. dr. 
Constantin Angelescu au fost găsite de Securitate zidite 
într-un perete al locuinței sale şi în prezent se găsesc 
pierdute în anonimatul arhivei secrete a Serviciului 
Român de Informaţii. 

Al doilea avertisment primit de Armand Călinescu. 
După asasinarea lui Corneliu Z. Codreanu, la 30 
noiembrie 1938, profesorul Nae Ionescu i-a trimis 0 
scrisoare ministrului de Interne Armand Călinescu. În 
această scrisoare îl încunoştința că prin omorârea lui 
Corneliu Z. Codreanu a făcut cel mai mare rău țării şi a 
făcut cea mai proastă afacere a lui. A făcut rău țării 
pentru că a întors cu 180 de grade direcția de acţiune a 
unei întregi generaţii. Cât timp a trăit Corneliu Z. 
Codreanu, această generaţie a tineretului universitar eră 
orientată spre viitor cu obiectivul „Să faci, Căpitane, o 
țară ca Soarele Sfânt de pe cer”. Deci, în serviciul patriei 
şi spre utilitatea patriei. 

După omorârea lui Corneliu Z. Codreanu, în 
totalitate, această generaţie a tineretului universitar s-a 
orientat cu faţa spre trecut pentru a răzbuna şi pentru â 


102 


DD 


pedepsi: Ceea ce nu poate fi spre bi 
comune, România. 

De asemenea, prin uciderea lui | 
Codreanu, Armand Călinescu a făcut Comeliu Z, 
afacere pentru persoana sa întrucât ri pi proastă 
rândul lui omorât de legionari şi întăleăe ari ii 
repudiat de multe foruri din țară şi din Ep pia fi 
mea informativă este chiar profesorul Nae bi Sursa 
februarie 1939, dânsul a fost adus deţinut ea o 
noi legionarii în secția penitenciar a Spitalului Mili 
Braşov. Aici ne-a povestit dânsul explicaţia E Abia 
sale în lagăr. După primirea scrisorii, Armand Călinescu 
l-a adus la Ministerul Afacerilor Interne ŞI i-a cerut să-și 
retragă scrisoarea. Profesorul Nae Ionescu a refuzat Şi 
atunci Armand Călinescu l-a trimis arestat, alături de 
legionari, în secția penitenciar a Spitalului Militar 
Braşov. La întrebarea noastră: „Ce a comentat Armand 
Călinescu?”, profesorul Nae Ionescu ne-a spus: „A rânjit 
aşa cum rânjeşte câinele înainte de a te muşca”. 

Aici este cazul să mai amintesc ceva. În 1958 sau 
1960 am cunoscut, la un anticariat, pe Leon Kalustian, 
care în plus de istoric literar a fost, în 1938-1939, 
colaboratorul cel mai apropiat a lui Armand Călinescu. 


nele patrie; Noastre 


“Leon Kalustian m-a invitat la domiciliul său din strada 


Maria Rosetti nr. 16 sau 18 să îmi arate bogata sa arhivă 
de acte secrete ale României. Printre acestea mi-a arătat 
fotocopia scrisorii profesorului Nae Ionescu către 
Armand Călinescu din decembrie 193 8 sau ianuarie 
1939. Memoria mea nu a păstrat data exactă a scrisorii. 
AL treilea avertisment primit de Armand Călinescu. In 
lunile ianuarie şi februarie 1939 au avut Joc din proprie 
inițiativă şi fără nici o legătură cu conducerea Mişcării 
Legionare un număr de cinci atentate împotivă lui 
Armand Călinescu. Toate aceste cinci atentate au eşuat 


103 


PN 


întrucât Armand Călinescu circula pe străzi într-un 
Cadillac blindat primit în dar din U.S.A. Acest dar nu 
putea fi decât de la iudaismul mondial, ca răsplată pentru 
omorârea lui Corneliu Z. Codreanu. Cei 12-15 atentatori 
au fost prinşi de poliţie şi arşi de vii la Crematoriul 
„Cenuşa” în faţa lui Armand Călinescu, care, desigur, 
era fericit de spectacol. Conducerea legionară a lui Horia 
Sima nu a publicat numele acestor atentatori care din 
proprie inițiativă şi fără nici un fel de ordin şi-au jertfit 
viaţa pentru a fi onoraţi în istorie. Eu am auzit numai de 
numele unui student în Medicină de la Iaşi, poate chiar 
doctor, Nadoleanu. 

Important este următorul fapt. Spre sfârşitul lui 
ianuarie 1939, Horia Sima, în numele comandamentului 
legionar, a redactat şi a difuzat o circulară prin care 
afirma că nu este adevărată asasinarea lui Corneliu Z. 
Codreanu şi că el se găseşte în Germania, unde 
redactează volumul II din cartea sa „Pentru Legionar”. 
Minciună totală. Întrebarea este: pentru ce s-a dat 
această circulară, prima minciună scrisă din istoria 
Mişcării Legionare? Opinia mea de martor al epocii şi de 
cunoscător al oamenilor este că această circulară a fost 
ordonată şi chiar redactată de Mihail Morusoff, şeful 
S.S.L. cu scopul de a înceta suita de atentate spontane, 
imposibil de controlat. La data aceea nu se ştia, dar acum 
se ştie că Horia Sima era în colaborare reciproc 
avantajoasă cu Mihail Morusoff de la S.S.I. Aceste cinci 
atentate spontane confirmau predicțiunea profesorului 
Nae Ionescu şi avertizau pe Armand Călinescu de ce i se 
va întâmpla. 

Textul nostru nu este istoria dictaturii regelui Carol 
II. Prezentul nostru text se ocupă numai cu geneza şi 
înfăptuirea atentatului din 21 septembrie 1939 împotriva 
primului ministru Armand Călinescu. Pe parcursul 


104 


dintre 30 noiembrie 1938 şi 21 se 
acumulau. motive de. ajungere 
Armand Călinescu. In evidență e 
limitativă le evocăm mai jos. 
Nei reci pre cn i maica 
a fo 
de 10 octombrie 1938 la Palatul Regal, u 
a-zisele „Permanenţe ale Statului”, Deci; : 
= urmare a Acordului din 30 ta 
Miinchen, prin care Anglia lui Neville Charibezlal s 
Franța lui Edouard Daladier recunoșteau Ga at 
egalitate de influență în estul Europei și, deci, în 
România. Ca urmare a acestui acord, „Permanentele 
Statului” prevedeau punerea în libertate a lui Corneliu 7. 
Codreanu, care cu imensa lui popularitate n-ar fi 
întârziat să ajungă prim-ministru. 

În şedinţa de la Palatul Regal din 10 octombrie 1938, 
„Permanenţele Statului” luaseră următoarele decizii: a) 
uciderea lui Corneliu Z. Codreanu să fie executată în 
absența din Ţară a lui Carol II, autoinvitat la nişte serbări 
regale de la Londra; b) asasinarea lui Corneliu Z. 
Codreanu să fie precedată de fabricarea de tulburări ale 
ordinii publice şi de atentate nereuşite, astfel ca să fie 
justificare pentru executarea lui Corneliu Z. Codreanu ca 
soluție de, păstrare a ordinii publice şi de apărare a 
siguranței statului; c) a treia decizie era ca asasinarea lui ' 
Corneliu Z. Codreanu să pară legală, drept încercare de 


Ptembrie 1939 se tot 
la CXterminarea lui 
Xemplificativă dar nu 


ş Scu. 
st decisă în ziua 


nde s-au întrunit 


evadare din închisoare sau drept fugă de sub escortă în 


deplasare. 

Armand Călinescu s-a făcut vinovat de neexecutarea 
primei decizii şi a celei de a treia decizii EI a pra i 
ordinul de asasinare a lui Corneliu Z- Codreanu A 
tenul cu Carol II părăsise teritoriul (ETERNE 
găsea pe teritoriul Cehoslovaciei: Carol IL soli 


105 


| 


EEE 


At d Adolf Hitler pentru a testa reactivitatea 
întrevedere CU inarea lui Corneliu Zelea Codreanu. În 
Cer Căi ai var de petrol fără contingentare, Adolf 
schimbul furnizării C p An ă liberă în poliţi 
Hitler i-a acordat lui Carol II „mână ibei politica 
internă a României”. Adică asasinarea lui Corneliu Z, 
Codreanu şi masacrarea Mişcării Legionare. 

Vinovăţia lui Armand Călinescu a fost neexecutarea 
imediată a ordinului şi executarea lui Corneliu Z. 
Codreanu numai după sosirea la Bucureşti a lui Carol II. 
Astfel ca responsabilitatea să fie, în primul rând, a lui 
Carol IL, care a dat ordinul şi în al doilea rând a lui 
Armand Călinescu, executant al ordinului. 

A doua vinovăţie a lui Armand Călinescu a fost 
incapacitatea profesională de a executa pe Corneliu Z. 
Codreanu cu aparenţă de legalitate: fuga de sub escortă 
sau încercare de evadare. Corneliu Z. Codreanu, 
Nicadorii şi Decemvirii au fost executaţi prin 
strangulare de către jandarmi, deci de către autoritățile 
de stat presupuse a respecta legile şi Constituţia. 

Aici este o întrebare: pentru ce Armand Călinescu a 
ales ca modalitate uciderea prin strangulare. În 
Talmudul iudaic, strangularea este recomandată ca 
modalitate optimă de pedepsire a duşmanilor. Este, 
într-adevăr, cea mai groaznică modalitate pentru că pe 
parcurs de mai multe ore ştreangul poate fi alternativ 
strâns şi relaxat, ceea ce este chin în plus pentru victimă. 

Vinovăţia lui Armand Călinescu a fost încă mai 
mare decât cele de mai sus. Carol II a vrut ca, odată cu 
asasinarea lui Corneliu Z. Codreanu să fie asasinat şi 
Arie Maniu, Nu era o inovaţie, întrucât în atentatul din 
Bia Eau că A i ua gi ulei ap ea 
E CI 30. tea triplă contribuţie: împingerea la 

I€r, atragerea în cursă la Sinaia și 


asc rd / 
underea notei informative a lui Alexandru Tale către 
106 


Da 


prefectura Poliţiei Capitalei. În alte texte v 
mai amănunțit. 

Acum, în toamna lui 1938, Carol 1] 
Armand Călinescu de două ori să omoare şi pe Iuli 
Maniu. Prima dată prin mareșalul Palatului ul 
Urdăreanu şi această sugestie de a omori pe Iuliu Mani 
este consemnată de Armand Călinescu în memoriile sale 
ulterior tipărite. A doua încercare a lui Carol II de ă 
obţine asasinarea lui Iuliu Maniu s-a făcut prin generalul 
Gavrilă Marinescu, la data de 29 noiembrie 1938. 
Întrucât din memoriile lui Armand Călinescu lipsesc 
paginile cu asasinarea lui Corneliu Z. Codreanu îmi 
permit să arăt sursa de unde am cu informaţia. În vara lui 
1946 sunt solicitat de diplomatul Grigore 
Niculescu-Buzeşti să dau asistență medicală ilustrei sale 
soţii Ecaterina, fiica principelui Barbu Ştirbei. Dânsa era 
tratată greşit de doi medici evrei și eu am găsit 
adevăratul diagnostic, nu hemoroizi interni, ci cancer 
rectal. Ducându-mă într-o zi la Palatul Știrbei pentru 
asistența medicală a doamnei Ecaterina, l-am găsit pe 
Grigore  Niculescu-Buzeşti în şedinţă de lucru cu 
colaboratorul său, diplomatul Victor 
Rădulescu-Pogoneanu. Grigore Niculescu-Buzeşti m-a 
Tugat să aştept câteva minute pe scaun. Victor 
Rădulescu-Pogoneanu îl întreabă: „l-ai spus lui 
Milcoveanu?”. Grigore Niculescu-Buzeşti: „Nu”. Victor 
Rădulescu Pogoneanu: „Spune-i, că-l interesează”. 
Atunci Grigore Niculescu-Buzeşti s-a dus la un dulap şi 
a scos un dosar gros dactilografiat. Mi l-a pus în brațe ŞI 
mi-a spus: „Citeşte. Sunt memoriile lui Armand 
Călinescu”. Răsfoiam dosarul care avea grosimea unei 
palme. Victor Rădulescu-Pogoneanu se ridică de pe 
scaun şi vine la mine: „Nu-ţi pierde timpul cu ce” 
secundar. Citeşte aici unde te interesează direct”. Imi 


om explica 


a cerut lui 


107 


deschide dosarul la pagina cu următorul text al lui 


Armand Călinescu: „29 noiembrie 1938. Gavrilă la mine: 


Codreanu şi Maniu. Eu: Numai Codreanu, nu ŞI Maniu”, 
Perfectă exprimare că generalul Gavrilă Marinescu îi 
aducea ordinul lui Carol II de exces de zel prin omorârea 
lui Iuliu Maniu simultan cu Corneliu Z. Codreanu. 
Menţionez că acest text de la 29 noiembrie 1938 lipseşte 
din memoriile lui Armand Călinescu, tipărite după 1989. 
Opinia mea este că Adela Călinescu a oferit englezilor 
cumpărarea textului şi că englezii au cumpărat numai 
paginile în care se menţiona amestecul Angliei în 
politica internă a României. Astfel, lipsesc paginile în 
legătură cu instituirea dictaturii la 10 februarie 1938 și 
lipsesc paginile în legătură cu asasinarea lui Corneliu Z. 
Codreanu la 30 noiembrie 1938. Exact aceleaşi pagini 
lipsesc din jurnalul lui Carol II, tipărit în România după 
19809. 

E nevoie de încă o informaţie. L-am întrebat pe 
Grigore Niculescu-Buzeşti de unde are memoriile lui 
Armand Călinescu. lată ce mi-a explicat: „După 
arestarea generalului Antonescu am făcut o percheziţie 
la vila sa din pădurea Băneasa. În casa de fier am găsit 
aceste memorii în manuscris ale lui Armand Călinescu. 
Întrebând, domnul Iuliu Maniu mi-a spus să le predau 
doamnei Adela Călinescu, întrucât dânsa este 
proprietara legală. Eu din proprie iniţiativă mi-am făcut 
o copie dactilografiată”. Încă o dată amintesc că paginile 
cu asasinarea lui Corneliu Z. Codreanu sunt lipsă din ce 
a tipărit doamna Adela Călinescu drept memorii ale 
soțului ei. Nu ştiu în păstrarea cui se găseşte copia 
dactilografiată făcută de Grigore Niculescu-Buzeşti şi 


care, după opinia mea, a fost lăsată în arhiva Palatului 
Ştirbei. 


108 


> 5 


Vipovaia i Armand Călinescu faţă de Carol II 
s-a oprit aici. Este vorba de textuj manuscri nu 
Corneliu Z. Codreanu de la începutul lui e pă al lui 
[ată cum s-au petrecut lucrurile şi eu fac piei RCA 
martor de la faţa locului. De la 1 august 1938 ne a de 
în închisoarea Râmnicu-Sărat, fiecare în câte rasini 
minusculă: Corneliu Z. Codreanu, Nicadorii, Decemvirii 
şi Statul Major Legionar în frunte cu ing. Gheorghe 
Clime; doctor, Ion Banea, principele Alexandru 
Cantacuzino, căpitanul Emil Şiancu, inginer Eugen 
Ionică, jurist Mihai Polihroniade, jurist Alexandru Tell, 
jurist Nicolae Totu, inginer Aurel Serafim, economist 
Dobre Bănică, comerciant Gheorghe Apostolescu, 
profesor Sima Simulescu, avocat Traian Cotigă, teolog 
George Furdui, doctor Paul Craja, inginer Virgil Ionescu, 
jurist Radu Budişteanu şi, cel mai tânăr în vârstă, 
persoana mea. 

La sfârşitul lui octombrie sau la începutul lui 
noiembrie 1938, inginerul Gheorghe Clime primeşte de 
la comandanta Nicoleta Nicolescu următorul mesaj: 
„Horia Sima vrea să se facă şeful Mişcării Legionare şi 
unelteşte asasinarea Căpitanului”. Inginerul Clime a 
comunicat mesajul lui Corneliu Z. Codreanu, care a 
cerut scoaterea la raport şi a depus la cancelaria 
închisorii un text manuscris cu rugămintea de a fi adus la 
cunoştinţa legionarilor liberi de afară. Din câte am aflat 
de la inginerul Gheorghe Clime, Comeliu Z. Codreanu 
cerea legionarilor de afară să se abțină de la orice act 
anarhic şi să respecte strategia stabilită de dânsul ŞI 
anume „suferință, tăcere şi răbdare”. Ceea ce ştiam de la 
Statul Major Legionar era convingerea că factorul timp 
lucrează în favoarea Mişcării Legionare şi că va IS 
momentul să se apeleze la Mişcarea Legionară di ec 
Păstra față de Germania național-socialistă independenţi 

109 


natională a României şi graniţele ei etnice din 1918. 
Această convingere a fost la baza acceptării 
prizonieratului politic în lagăre şi închisori şi a fost la 
baza ordinului de „suferință, tăcere, răbdare”. 

Armand Călinescu a oprit textul lui Corneliu Z, 
Codreanu pentru arhiva sa personală şi cu litere de tipar 
a afişat textul în sute de exemplare pe străzile periferice 
ale Bucureştiului. 

Faptul se pretează la o anumită interpretare 
privitoare la scopurile lui Armand Călinescu. Horia 
Sima, probabil din ordinul lui Mihail Morusoff, a 
declarat textul drept o invenţie a lui Armand Călinescu şi, 
în consecință, a ordonat legionarilor liberi să facă invers, 
adică dezordini publice şi atentate nereuşite. 

Regele Carol II a cerut pentru arhiva sa acest text al 
lui Corneliu Z. Codreanu şi vinovăția lui Armand 
Călinescu a fost de a nu se conforma. După atentatul 
contra lui Armand Călinescu, textul manuscris a trecut 
în proprietatea şefului de cabinet ministerial Radu 
Lobey, care după opinia mea l-a vândut Fundaţiei 
Istorice Hoover din U.S.A. În orice caz, refuzul lui 
Armand Călinescu a fost considerat de către Carol II 
drept o vinovăţie de indisciplină şi de independenţă. 

Vinovăţiile lui Armand Călinescu au mai fost şi 
altele. Eu le cunosc numai parțial şi reproduc, desigur, 
numai o parte. O vinovăţie politică a fost de a nu fi depus 
suficientă activitate pentru organizarea şi funcționarea 
acelui fabricat cu numele „Frontul Renașterii Naţionale”. 
Acesta era menit să devină partidul unic de stat, care să 
imite mişcarea fascistă a lui Benito Mussolini, partidul 
național-socialist al lui Adolf Hitler şi Phalanga a 
generalissimului Franco din Spania. Opinia publică 

desemna „Frontul Renaşterii Naţionale” drept 


„Fărădelegile Regelui Nebun”. În orice caz, Armand 
110 


> 


Călinescu nu credea în acest partid uni 
socotea O fantezie şi O risipă de bani. 

În jurnalul lui Carol II este menţio 
împotriva lui Armand Călinescu şi 
fondurile secrete ale Statului Român e 
fără explicaţii 20.000.000 lei pe zi. S-a 
adevărată această afirmaţie a lui Carol II. Mult mai mult 
cheltuia Mihail Morusoff cu întocmirea de dosa 
individuale pentru disciplinarea Şi şantajarea cl 
conducătoare a României. Vinovăţii financiare ale lui 
Armand Călinescu nu sunt cunoscute şi poate n-au 
existat. De la vărul meu, procurorul Ștefan Șt. Stăncescu 
cunosc numai un caz şi-l reproduc aici. Prin legea de 
reglementare a valutei, în România, preţul aurului la 
Bucureşti devenise simţitor mai mic decât prețul aurului 
la Paris. Sub conducerea fostului ministru, evreul 
Constantin Xeni, s-a constituit o bandă care, prin Banca 
de Scont, cumpăra aurul la Bucureşti şi, prin valiza 
diplomatică a ministrului la Tirana — Albania, îl 
transporta la Paris pentru vânzare la un preț mai mare. 
Banca de Scont era condusă de doi bancheri, Misirliu și 
Gârleşteanu. Într-o noapte, prefectul Poliţiei Capitalei, 
generalul Gavrilă Marinescu, face o descindere la bancă 
şi confiscă 30 de saci cu napoleoni de aur. Constantin 
Xeni fuge în Elveţia, ministrul la Tirana nu se ma 
întoarce în România şi la proces pe banca acuzaților sunt 
numai cei doi bancheri mai sus-amintiți. Procuror in 
proces este Ştefan Şt. Stăncescu. EI se sesizează că cel 
30 de saci cu napoleoni de aur nu au fost predați la 
Banca Naţională şi că se găsesc încă la oa 
Poliției Capitalei. Din partea Procuraturii PS mei 
numele Parchet trimite o adresă la agati re a doua 
Capitalei. Nu i se răspunde. Atunci €l trimite O 


: indicând ziua 
adresă, încunoştințând că va veni personal, în Ye 


C de stat și. 


nată 0 acuzaţie 
anume că AA 
heltuia personal 
T putea să nu fie 


—.—.———— 


şi ora. Venind la Prefectura Poliţiei Capitalei, 9) găseşte 
cu toate uşile şi ferestrele blocate de afişe: „Deparazitare 
cu acid cianhidric”. Deci refuz total de conformare la 
lege. Procurorul Ştefan Şt. Stăncescu se duce să reclame 
la Ministerul de Justiţie şi la Ministerul de Finanţe. 
Ministrul de Justiţie Victor Iamandi” îi spune: „Te 
sfătuiesc să închizi ochii şi să păstrezi tăcere. Altfel rişti 
să ai soarta legionarilor. împuşcaţi drept pedeapsă”. 
Ministrul de Finanţe Mitiţă Constantinescu îi spune: „Şi 
eu te sfătuiesc să închizi ochii şi să păstrezi tăcere. 
Finanţele statului sunt atât de înfloritoare încât nu avem 
nevoie de aceşti 30 de saci cu napoleoni de aur”. 
Procurorul Ştefan Şt. Stăncescu nu s-a lăsat şi a cerut 
audienţă primului ministru Armand Călinescu. Armand 
Călinescu i-a cerut o reclamaţie scrisă din partea 
Procuraturii şi cu acest act oficial s-a dus personal la 
Palatul Regal. Nimeni nu ştie cum s-a desfăşurat discuţia, 
dar Carol II, obligat de Armand Călinescu, a telefonat 
generalului Gavrilă Marinescu să predea Justiţiei cei 30 
de saci cu napoleoni de aur. În alte texte voi povesti cum 
s-a desfăşurat discuţia la Prefectura Poliţiei Capitalei 
dintre procurorul Ştefan Şt. Stăncescu şi generalul 
Gavrilă Marinescu. Aici este de menționat numai 
adevărul că cei 30 de saci cu napoleoni de aur fuseseră 
capturați de generalul Gavrilă Marinescu pentru bună 
împărţire între el şi patronul său, ex-regele Carol II. 

Desigur-mai erau acumulate şi alte vinovăţii ale lui 
Armand Călinescu faţă de Carol al II-lea. În vara 1939 
circula în Bucureşti zvonul că Armand Călinescu este 
căzut în dizgrație şi că foarte curând va fi scos din cele 
trei funcții ale lui: prim ministru, ministru de Interne şi 
ministru de Război. 

Aici să menţionez o mică informaţie putând avea 
însă semnificaţie pentru intenţiile lui Armand Călinescu 


li 2 


> 3 


în raport CU Mişcarea Legionară. La | se 
început îl doilea război mondial cu in 
asupra Poloniei. Noi deținuții politic 
secţia Penitenciar a Spitalului Militar 
datei de 10 septembrie, pe neaşteptate, vine în inspecţie 
eneralul on Bengliu, comandantul Inspectoratului 
Jandarmeriei ŞI colaboratorul nr. 1 al lui Armand 
Călinescu. Generalul lon Bengliu era urmat de 
aghiotanți Şi de şefii Legiunii de Jandarmi Braşov, 
colonelul Brătescu, maiorul Georgescu şi căpitanul 
Chiriacescu. Ajuns în mijlocul nostru, al celor 14 
prizonieri politici, generalul Ion Bengliu se interesează 
dacă masa este bună, dacă cearceafurile sunt schimbate 
la două săptămâni, dacă facem baie săptămânal, dacă 
suntem scoşi la plimbare zilnic şi dacă avem vreo 
reclamaţie de făcut. Nu a fost nici o reclamaţie pentru că 
regimul era perfect legal şi chiar civilizat. În final, 
generalul Ion Bengliu ne-a spus următoarele: „Sper că 
nu mai este pericol personal pentru dumneavoastră. 
Vom vedea cum se va intra în normalitate”. Aceste două 
fraze arată că noi eram ţinuţi ostatici pentru asasinare în 
caz de atentat împotriva lui Carol II sau împotriva lui 
Armand Călinescu şi că acum, la jumătatea lui 
septembrie 1939 s-ar fi schimbat întreaga situație din 
România. Nu pot da mai multe explicații interpretative 
la cuvintele generalului Ion Bengliu. Eu le-am păstrat în 
memorie şi le redau aşa cum le-am auzit. Ciudat este 
faptul că nici inginerul Virgil Ionescu, nici dia 
Radu Budişteanu şi nici inginerul Dumitru-Tache Et i 
nu le menţionează în memoriile lor. S-ar putea să nu îl 
sesizat importanţa faptului. : 
caii la Cecil textului nostru şi anume cum 
: ie 1939. Înainte de a 
a avut loc atentatul din 21 septembrie i ANE 
intra în acest subiect să venim cu 0 do 


ptembrie 19394 
Vazia Germaniei 
1 Ne găseam în 
Braşov. În jurul 


113 


De 


raporturile tensionate din vara 1939 între i Carol 1] 

pet , Armand Călinescu. Faptul este 
sia DEO AMAN le A ditate, ale juristului ș; 
menţionat în memoriile, încă nec Ita > e i Ul ȘI 
omului politic Adrian Brudariu, cu ultimu omiciliu în 
Bulevardul Regele Carol I nr. 56-38, bai -200 lost 
medic curant şi i-am rămas admirator personal. Adrian 
Brudariu a fost originar din laşi, a devenit decanul 
Baroului din judeţul Timiş şi a fost un om politic. de 
mâna întâi în perioada interbelică. Orientare în Partidul 
National Ţărănesc şi colaborator apropiat al doctorului 
Alexandru Vaida-Voevod, cu singura diferenţă că nu era 
membru al Masoneriei, în schimb mare patriot şi mare 
naționalist cu sensibilitate şi chiar receptivitate pentru 
Mişcarea Legionară, recte persoana lui Corneliu Z. 
Codreanu. În perioada în care i-am fost medic curant 
mi-a arătat în text manuscris memoriile sale, care 
acopereau perioada 1914-1968. Aici mi-a citit un pasaj 
privitor la Armand Călinescu şi regele Carol II. Îl redau 
aşa cum l-am auzit. In Moldova a fost o familie cu toţi 
membrii de ambele sexe având inteligență genială şi 
această familie avea numele de Gârcineanu, de la 
comuna Gârcina, judeţul Neamţ. Tatăl era profesor de 
latină şi greacă la un liceu din Iaşi şi toţi fiii erau 
universitari şi celebri în România. Doi din ei şi anume 
juristul Victor P. Gârcineanu şi locotenentul Florin P. 
Gârcineanu făceau parte din Mişcarea Legionară şi în 
anul acela 1939 se găseau prizonieri politici, unul în 
lagărul de la Vaslui şi celălalt în lagărul de la 
Miercurea-Ciuc. Rugat de persoane. din Timişoara, 
avocatul Adrian Brudariu a luat asupra sa misiunea de a 
scoate din lagăr pe locotenentul Florin Gârcineanu. S-a 
dus la Cluj şi a obținut o scrisoare din partea doctorului 
Alexandru  Vaida-Voevod către primul ministru, în 
sensul de a fi pus în libertate locotenentul Florin 
114 


D> si 


Gârcineanu. Avocatul „Adrian Brudariu 
contacta pe Armand Călinescu | 
palatul Regal, unde erau invitate 
epocii. Avocatul Adrian Brud 
Armand Călinescu Scrisoarea 
Vaida-Voevod şi a început să pledeze pentru eliberarea 
din lagăr a locotenentului Florin Gârcineanu.. Primul 
ministru Armand Călinescu, aşezat pe sofa, stătea cu 
ochii pironiți în scrisoarea doctorului Alexandru 
Vaida-Voevod şi. asculta atent pledoaria lui. Adrian 
Brudariu. În final îl arată cu mișcarea feței pe regele 
Carol IL şi îi spune lui Adrian Brudariu: „Ăla decide 
toate şi decide singur. Eu n-am alt rol decât să-i 
îndeplinesc ordinele şi dorințele. La prima şedinţă de 
lucru voi propune şi voi argumenta cu scrisoarea lui 
Vaida-Voevod pentru eliberarea din lagăr a acestui 
locotenent  Gârcineanu. Te voi încunoştința să vii 
împreună cu mine şi să pledezi față de ăla” şi încă o dată 
îl arată cu bărbia pe regele Carol II. Relaţiile erau foarte 
tensionate între Carol II şi Armand Călinescu şi tot 
Bucureştiul se aştepta la căderea în dizgrație a acestuia. 
Forţa lui Armand Călinescu era de a fi omul politic de 
încredere al Angliei şi Franţei. 
Iată cum s-au desfăşurat evenimentele în vara lui 
1939. Pe neaşteptate a sosit la Bucureşti o. comisie 
secretă anglo-franceză de ingineri petrolişti Şi de Se 
superiori sub conducerea unei persoane cu numele ( 
Wenger. Această comisie Wenger a cerut Ropbaieă 
autodistrugerea industriei petrolifere, „astiel asi 
apropiatul şi de fapt proiectatul al doilea torii 
Germania să nu dispună de petrolul dipNAleA e 
singura sursă de petrol de pe continentu îniciaîn 
Această cerere mai fusese adresată ei a 
noiembrie 1916 de către ataşatul militar es 


, l-a putut 
a O sărbătoare de la 


marile Personalităţi ale 
alu 1-a prezentat lui 
doctorului Alexandru 


115 


ua 


Thompson, dar primul ministru Ionel Brătianu nu a vrut 
autodistrugerea pe răspunderea ROMANIEI ! i astfel 
distrugerea industriei petrolifere din Valea Prahovei a 
fost făcută numai de englezi. Autodistrugerea din 
România însemna că la sfârşitul războiului statul TOMân 
urma să despăgubească pe proprietarii sondelor, 
rafinăriilor şi depozitelor. Primul ministru  Ione] 
Brătianu a transferat această responsabilitate asupra 
Angliei. Acum, în iulie 1939, se repetă cererea cu 
insistență ca distrugerea să fie făcută chiar de către 
autoritățile româneşti. În faţa acestei cereri a comisiei 
Wenger, s-au diferențiat două opinii antagonice. Opinia 
primului ministru Armand Călinescu pentru 
autodistrugere totală, astfel ca Germania să nu o poată 
pune în funcțiune decât după 100 de ani. Şi opinia lui 
Mihail Morusoff, şeful S.S.I.-ului, care argumenta: 
„Dacă distrugem industria petroliferă, aducem războiul 
pe teritoriul României pentru că germanii vor veni să o 
repună în funcțiune. Dacă păstrăm industria petroliferă 
şi vindem petrol germanilor, aceştia se vor duce cu 
războiul în altă parte şi vor lăsa România în pace”. Nu 
există informații asupra unei hotărâri unitare a 
guvernanţilor români. Ceea ce se ştie este că, în calitate 
de poltron incurabil şi de duplicitar intratabil, regele 
Carol II a dat două decizii. Pe față şi-a dat acordul pentru 
autodistrugerea industriei petrolifere şi acest acord este 
menționat de Armand Călinescu în jurnalul său, scris cu 
sinceritate şi convingere. Iar pe ascuns a fost de părerea 
lui Mihail Morusoff şi a dat acestuia misiunea să rezolve 
problema industriei petrolifere din România printr-un 
atentat în care să dispară Armand Călinescu, omul de 
încredere al Angliei şi Franţei. 

In baza aprobării oficiale a regelui Carol II, Armand 
Călinescu, în calitate de prim ministru şi de ministru de 
116 


D= 73 


Război a organizat autodistrugerea ind 
din România. Instantaneu, la apăsa 
comandă, Secția 3 Operaţiuni din M 
fost dedublată în A şi B, Subsecţia B 
colonelul Paul Leonida. S-au ocupat toate sondele, toate 
rafinăriile, toate laboratoarele, toate depozitele şi toate 
jpe-line, aparent pentru a le proteja dar în. realitate 
pentru a le distruge la primire a ordinului ierarhic de Ja 
Armand Călinescu. In paralel, Mihail Morusoff. a 
organizat atentatul în urma căruia să dispară Armand 
Călinescu şi astfel să se păstreze industria petroliferă. 

Conform recomandării încă din antichitate: „Este 
mai bine să se facă de alţii ceea ce vrei tu să se facă”. 
Bărbatul de stat suedez Oxenstierna (1583-1654) 
recomanda: „Cel mai bine este să ne folosim de nebunia 
altora”. Celebrul ministru francez Charles Maurice 
Talleyrand (1754-1838) recomanda: „Esenţialul nu este 
ca treaba să se facă, ci este ca altul să ţi-o facă”. 

În baza acestor două recomandări de politologie 
pentru executarea atentatului, Mihail Morusoff — cel mai 
abil vulpoi din istoria serviciilor secrete — a apelat la 
serviciile de profesionist ale lui Horia Sima. Aceasta a 
fost a doua utilizare a lui Horia Sima. Să explicăm ceva 
mai pe larg. În 1930, Horia Sima şi-a făcut serviciul 
militar la Serviciul Secret de Informații al armatei, pe 
care-l conducea Mihail Morusoff. Nu Horia Sima a cerut 
aceasta, ci S.S.I.-ul l-a selecționat şi l-a mobilizat pe el. 
Pentru acest lucru, S.S.].-ul avea două criterii: a) recrutul 
să nu aibă părinţi care să-l influenţeze în alt mod sa 
se ordonă; b) recrutul să fie etilic gi me 
supracultivat, astfel ca să priceapă serviciile a, e, 
Horia Sima îndeplinea ambele condiții. El nu ave | 

: t cu preotu 
legal şi era fiul unei servitoare, făcu platit 
greco-catolic Beleuţă din județul Făgăras 


ustriei petrolifere 
rea butonului de 
arele Stat Major a 
fiind comandată de 


117 


toate studiile universitare. dem Horia Sima a fost șef de 
promoţie la Liceul „Negru Vodă” din Făgăraş ŞI a fost 
şef de promoţie la Facultatea de Litere şi Filosofie din 
Bucureşti. Realmente avea un intelect excepțional şi 
până în 1938 nimeni nu-i cunoştea lipsurile şi defectele 
de caracter. Psihoza cu numele de paranoia i-a apărut 
numai în 1937, fiind sesizată întâi de mine, care am făcut 
greşeala de a nu raporta şi apoi de profesorul Rusalim 
Olaru din Lugoj, care a raportat, dar nu a fost înţeles, 
Revenim la vara lui 1939. 

Prima utilizare de către Mihail Morusoff a lui Horia 
Sima a fost în noiembrie 1938, când a organizat în 
Transilvania şi Bucovina douăzeci şi trei de dezordini 
publice şi atentate anarhice cu care să se justifice 
asasinarea lui Corneliu Z. Codreanu ca „unică soluţie” 
pentru păstrarea ordinii publice şi apărarea siguranţei 
statului. Aceste 23 de atentate făcute de Horia Sima cu 
legionari iresponsabili sau cu agenți de Siguranţă nu au 
fost cauza asasinării lui Corneliu Zelea Codreanu, 
hotărâtă de Carol II şi de Permanenţele Statului în 
şedinţa din 10 septembrie 1938 de la Palatul Regal. 
Aceste 23 de acte anarhice şi atentate iresponsabile erau 
comandate pentru a fi aparentă justificare şi la care 
Horia Sima s-a pretat în scopul său personal de a se face 
şeful Mişcării Legionare. 

Acum, în vara lui 1939, el era din nou solicitat 
pentru acelaşi serviciu de a asuma şi de a afişa în 
răspunderea Mişcării Legionare proiectatul atentat 
împotriva lui Armand Călinescu. Ca mână care să 
execute atentatul a fost găsit un legionar de mare valoare 
morală, dar suficient de fanatic pentru a nu putea raționa 
logic. Acesta era avocatul Miti Dumitrescu din Ploieşti. 
Miti Dumitrescu, în Mişcarea Legionară era în 
subordinea comandantei legionare Nicoleta Nicolescu, 


118 


AO RI Eee 


= 3 


jicenţiată în Litere şi Filosofie Şi origi 
Dânsa era comandanta „Cetăţuilor de Fete Legionare” s; 
era supradevotată conducerii legitime a i 
Legionare: Statul Major Legionar ing. 
__ dr. lon Banea. Întrucât Horia Si; 
circulară minciuna existenţei în Viaţă a lui Corneliu Z, 
Codreanu, Nicoleta Nicolescu l-a trimis pe Miti 
Dumitrescu — legionar necunoscut de Siguranţă — să 
verifice în Germania respectiva informație.  Miti 
Dumitrescu a plecat cu paşaport legal. În Germania a 
aflat adevărul şi s-a hotărât să răzbune moartea 
Căpitanului. Comandamentul legionar din Berlin era 
alcătuit din: preot Ion Dumitrescu-Borşa, economist 
Gheorghe Ciorogaru, economist Constantin Papanace, 
jurist Alexandru Constant, jurist loan Victor Vojen, 
inginer Nicolae Horodniceanu, funcționar Gheorghe 
Dragomir-Jilava, jurist Stelian Stănicel și profesorul 
Horia Sima. Comandamentul de Prigoană a fost de acord 
cu propunerea lui Miti Dumitrescu, dar cu condiția ca în 
atentat să dispară simultan Carol II şi Armand Călinescu. 
Aceasta pentru a împiedica ca cel rămas în viaţă să 
reacționeze cu masacrarea legionarilor ținuți ostatici în 
lagăre şi închisori. pina 
Într-adevăr, noi, legionarii prizonieri politici eram 
ostatici cu sabia lui Damocles deasupra capului FE 
fiecare zi din cei doi ani de detențiune aşteptam Ya E 
omorâţi ca represalii în scop de pedeapsă Mal 
ascuns şi cu insistență, Horia Sima, însărcin gt 
Morusoff. l-a captat şi l-a convins pe Mit mai nu 
pentru un atentat unilateral numai SUN e e Miti 
Călinescu. Foarte probabil l-a feo sp lui 
Dumitrescu că acest atentat nu va îi e - din lagăre 
Carol II sub formă de masacrare a le8I0Na”) N 


ă, Miti 
o nalitate blocată, Mi 

e ai c cu raționalita 
ŞI închisori. Fiind un fanaui sia 


nară din Craiova, 


Mişcării 
Gheorghe Clime 
ma difuzase prin 


—.———— 


> 3 


Dumitrescu l-a crezut pe Horia Sima ŞI sad întors în 
România cu hotărârea de atentat unilateral impotriva lui 
Armand Călinescu. Pentru ca nu cumva Miti Dumitrescu 
să reia contactul cu Comandamentul de Prigoană preot 
Ion Dumitrescu-Borşa de la Berlin, până la granița 
României Miti Dumitrescu a fost flancat, adică pus sub 
control de doi devotați personali ai lui Horia Sima: 
Victor Silaghi şi Ilie Smultea. Aceştia aşa l-au 
îmbrobodit pe Miti Dumitrescu, încât el a plecat din 
Berlin fără măcar să încunoştințeze comitetul de 
conducere preot  lon  Dumitrescu-Borşa.  Miti 
Dumitrescu a ajuns în Bucureşti pe la sfârşitul lui iulie 
1939. Atentatul pentru dispariţia lui Armand Călinescu 
era hotărât la Bucureşti încă de la începutul lui iulie 1939 
sau poate chiar sfârşitul lui iunie 1939. În dinamica 
acestui atentat trebuie diferenţiate: creierul care a 
conceput şi mâna care a executat. Creierul care a 
conceput a fost regele Carol II şi Mihail Morusoff şeful 
atotputernic al S.S.I. lar mâna care e executat a fost 
Horia Sima, autoerijat în şef al Mişcării Legionare şi cu 
putere de a manipula disciplina legionarilor în 
subordine. 

Factorul care a precipitat evenimentele şi a obligat 
dispariţia lui Armand Călinescu a fost cererea Angliei şi 
Franţei ca noi, România, să ne autodistrugem complet şi 
pentru multă vreme industria petroliferă din Valea 
Prahovei. Această industrie petroliferă din România era 
singura sursă de petrol de pe continentul Europa şi, deci, 
era indispensabilă maşinii de război a Germaniei 
național-socialiste. În Bucureşti, Mihail Morusoff era 
deja câştigat pentru colaborarea secretă cu Abwehr-ul 
german şi argumenta perfect convingător: „Dacă ne 
distrugem. industria petroliferă, aducem războiul pe 


teritoriul nostru pentru că germanii vor veni să 0 
120 


reconstruiască. Dacă ne păstrăm indust 
vindem. petrol germanilor, aceştia se 
război în altă parte decât România”, Î 
dispariția primului 10 inistru Armand Călinescu erau trei 
dificultăți de îndepărtat pentru ca acţiunea să reuşească 
Prima dificultate: existența comandantei legionare 
Nicoleta Nicolescu. „A doua, dificultate; Cadillacul 
blindat cu care Armand Călinescu circula pe străzi. A 
treia dificultate: şoferul de încredere al acestuia, Truţă, 
care ar fi putut evita atentatul. Iată cum foarte abilul 
Mihail Morusoff a rezolvat aceste trei dificultăți. din 
calea proiectatului atentat. Nicoleta Nicolescu, originară 
din Craiova şi licenţiată în Litere şi Filosofie era 
comandanta „Cetăţuilor” din toată România, adică a 
domnişoarelor şi doamnelor încadrate în Mişcarea 
Legionară. Avocatul Miti Dumitrescu era în subordinea 
ei, întrucât ea îl convinsese şi îl câştigase pentru 
Mişcarea Legionară. Acceptând misiunea de atentat 
împotriva lui Armand Călinescu, Miti Dumitrescu la 
Berlin îi spusese lui Horia Sima că se contormează 
ordinului cu condiţia de aprobare sau încuviințare din 
partea Nicoletei Nicolescu. Astfel, Horia Sima de la 
Berlin a încunoştințat pe Mihail Morusofi de la 
Bucureşti că Nicoleta Nicolescu trebuie să dispară 
înainte de sosirea în România a lui Miti Dumitrescu. 
Nicoleta Nicolescu se găsea în ilegalitate, cu adresă 
necunoscută de aparatul represiv al dictaturii carlisie Ea 
a fost atrasă în capcană de către Mihail er 
comandantul pus de Horia Sima A APNA: di 
Studenţesc Legionar din Universitatea ia 
Conducătorii legitimi ai Corpului ucenic iron 
erau juriştii Bartolomeu Livezeanu ŞI Pana cir 
Aceştia erau devotați lui Corneliu a şi astfel 
Statului Major Legionar ing. Gheorghe 


ria petroliferă ŞI 
Vor duce să facă 
n atentatul pentru 


121 


.—_——.__. —— — "ci 


aplicau strategia de a câştiga victoria prin „linişte, tăcere, 
suferință şi răbdare”. Refuzând să aplice strategia de 
dezordini publice, acte anarhice şi atentate nereuşite, 
Bartolomeu Livezeanu şi Laurian | âlnaru au fost demişi 
de Horia Sima, care a instalat la conducerea Corpului 
Studenţesc Legionar pe Mihail Vârfureanu, originar din 
judeţul Dâmboviţa. Acesta avea diagnostic prezumtiv de 
agent al Siguranței încă din toamna lui 1935. Dovada 
irefutabilă de agent provocator e dată în iunie, când, 
cățărat pe zidurile închisorii Jilava s-a oferit să facă 
legătura secretă între inginerul Gheorghe Clime, 
claustrat, şi Comandamentul legionar din ilegalitate. 
Această numire a lui Mihail Vârfureanu este încă o 
dovadă concretă şi certă de colaborare secretă a lui Horia 
Sima cu Mihail Morusoff. 

Inventând 0 necesitate de colaborare, Mihail 
Vârfureanu a obţinut o întrevedere în seara de 7 iulie 
1939. Conform înțelegerii, întrevederea a avut loc în 
Piaţa Buzești şi Nicoleta Nicolescu a venit însoţită de 
mai multe camarade, plasate pe străzile adiacente Pieței 
Buzești. Astfel s-a văzut scena arestării ei. În momentul 
când a sosit poliția la faţa locului, Nicoleta Nicolescu a 
încercat să se salveze prin fugă, dar Mihail Vârfureanu a 
prins-o şi a imobilizat-o având mai multă forță fizică. 
Capturată de poliția secretă, Nicoleta Nicolescu a fost 
asasinată de poliţişti pentru a nu povesti nimănui 
existența trădătorului Mihail Vârfureanu în Mişcarea 
Legionară, iar cadavrul ei a fost dus la Crematoriul 
„Cenuşa” şi ars. Actuali istorici socotesc a fi fost un 
eveniment izolat, însă adevărul istoric este altul ŞI 
anume că dispariția ei la 7 iulie 1939 a fost o condiție 
pentru reușita atentatului proiectat îm 


nt potriva primului 
ministru Armand Călinescu. 


122 


DD 


"A doua dificultate în calea atentatul 
plindat cu care Armand Călinescu circu 
august 1939, regele Carol II a ce 
Călinescu să-i imprumute acest Cadillac blindat pentru 
48 de ore şi nui l-a mai restituit, aşteptând din moment 
în moment atentatul proiectat. Armand Călinescu s-a 
conformat, însă nu s-a sesizat de perfidia patronului său 
regele Carol II. Legătura dintre cererea de împrumut a 
Cadillacului blindat şi atentatul din 21 septembrie 1939 
a fost făcută numai ulterior şi eu 0 cunosc din două 
relatări. Prima relatare a fost a lui Leon Kalustian, care 
prin anul 1970 mi-a afirmat categoric complicitatea lui 
Carol II la reuşita atentatului. A doua relatare a fost prin 
1975, când la masă la avocatul Grigore Racoviceanu, 
doamna Adela Călinescu m-a întrebat direct dacă-i cred 
pe regele Carol II şi pe Mihail Morusoff amestecați în 
atentatul împotriva soțului ei. | 

A treia dificultate la reuşita atentatului era şoferul 
Truţă, care avea de la Armand Călinescu ordin să nu 
oprească maşina şi, dimpotrivă, să accelereze Şi g: 
claxoneze pentru alarmă generală. Inlocuirea şoferului 
de încredere Truţă cu şoferul Joița, membru al S.S L.-ului 

= nzitit brie 1939, când din 
s-a făcut numai în ziua de 21 septemonie ! n iicherii 
motive de politică externă, Carol II și Mihai 
au luat decizia atentatului. a e ti 

Mai este nevoie de încă o osie A ei 
Dumitrescu, venit la București cu ordinul ui sie 
de atentat, a fost pus sub controlul apară E pai 
dubios, cu numele Ion Boian. Acest spate ie 
originar din Lipova, județul TIMS Se anizaţiile 

dinainte de 1937, cu Horia Sima și Cu OU via 
legionare din Banat. În cărțile sale Mi d pior 

E: : ar din jude! 

Sima afirmă că Ion Boian ar fi Origin! i 


E 9. 
n anul 195 
e rw: : de numele lui! 

şi afirmă a fi auzit numai de 153 


Ui era Cadillacul 
la pe străzi. La | 
rut lui Armand 


a... O 


N 


Ambele minciuni sunt dovada unei colaborări, cu sco 
negativ, dintre Horia Sima şi lon Boian. Acest Ion Boian 
a fost însoţitorul lui Horia Sima la trecerile frontierei 
dintre România şi Iugoslavia în ianuarie 1938 şi înapoi 
în ţară în 12 august 1939. Cătălin Zelea Codreanu are o 
informaţie prețioasă din teren, cum că la data aceasta, la 
granița româno-iugoslavă, Horia Sima a fost preluat de 
două persoane necunoscute, care l-au luat cu maşina şi 
l-au adus la Bucureşti. Foarte probabil, Horia Sima a fost 
chemat de la Berlin la Bucureşti de către Mihail 
Morusoff pentru a controla voinţa lui Miti Dumitrescu Şi 
a nu-l lăsa să renunțe la atentat. În memoriile sale, 
Nicolae Crăcea, un apropiat al lui Horia Sima, din acea 
epocă, face menţiunea că Ion Boian era inspectorul 
crimei şi că el supraveghease în iulie, august şi 
septembrie pe Miti Dumitrescu. În interviul lui din 
arhiva „Învierea”, juristul Alexandru Borcea raportează 
o discuţie pe care a avut-o în timpul detenţiunii sub 
comunişti cu profesorul Miter din Cluj. Profesorul de 
matematică Miter era în mare prietenie cu Horia Sima şi, 
într-o pădure din apropierea Lugojului, a avut, în ziua de 
13 august 1939, o întrevedere secretă cu Horia Sima, 
venit în ajun din Germania. Întrebat cu ce scop a venit în 
România, Horia Sima a răspuns: „Am venit să-l curăţ pe 
Armand Călinescu”. La observaţia profesorului Miter că 
va urma, drept represalii, masacrarea elitei legionare, 
Horia Sima a răspuns: „Nu am ce să le fac. Le-am trimis 
dispoziție să dea orice declaraţie pentru a fi puşi în 
libertate. Nu m-au ascultat şi nu au dat declaraţiile cerute 
de autorităţi. Nu am ce să le fac. Singuri s-au condamnat 
la moarte”. S-ar putea ca dialogul dintre profesorul 
Miter şi Horia Sima să fie mai precis redat de avocatul 


Alexandru Borcea, decât fac eu doar cu ajutorul 
memoriei. 


124 


pretenția lui Horia Sima, că 
declaraţie puteai fi pus în libertate este o 
contrară realităţii încât o putem etichet 

entru convingerea. debililor mintali. 
condamnat 7 ani în procesul Statului Major Legionar, 
închis la închisoarea Râmnicu-Sărat Şi niciodată de la 17 
aprilie 1938 până la 21 septembrie 1939 Nu ni S-au cerut 
şi nici nu ni se acceptau declarații politice pentru 
eventuala punere în libertate. 

Marea întrebare este pentru ce atentatul contra lui 
Armand Călinescu nu a fost executat pe parcursul lunilor 
iulie, august şi începutul lui septembrie 1939. EI era 
perfect organizat şi complet pus la punct încă de la 1 
august 1939. La data aceea, | august 1939, generalul 
Gavrilă Marinescu, la masă, i-a făcut fratelui său, 
generalul medic Nicolae Marinescu, confidența că va fi 
numit ministrul Ordinii Publice şi că va masacra pe toți 
legionarii din țară. Generalul medic Nicolae Marinescu 
era ministrul Sănătăţii Publice şi el i-a spus fratelui său 
Gavrilă Marinescu: „Dacă vei fi pus să faci aşa ceva, te 
rog a face excepţie cu inginerul Virgil Ionescu. Am 
obligaţii de familie”. Generalul doctor Nicolae 
Marinescu avea ca iubită pe frumoasa „doamnă 
Simpliceanu, care era sora doamnei Maria, x 
inginerului Virgil Ionescu. Eu am informaţia de la iu 
din prima căsătorie al doamnei Simpliceanu. să 

Să încerc a răspunde la întrebarea pentru ce, iar 
trei luni, nu s-a pus în practică decizia a A. 
Primul ministru Armand Călinescu eră lea ai 
român în serviciul Angliei şi Franţei ŞI nu ăi Adolf 
evolua raporturile dintre acestea și Si ini 
Hitler. AI doilea război mondial € 5 e pie 
septembrie 1939 cu invadarea Poloniei ŞI 1 


Si fensiv, 
mah intrat în război, dar nu O 
1939 Anglia şi Franţa au intrat în 1 Să 


printr-o simplă 
afirmaţie atât de 
a drept minciună 
Eu mă găseam 


..———— 


ci defensiv. Armatele lor au luat poziţie de aşteptare pe 
granița de vest a Germaniei şi aceasta însemna că 
urmează ofensiva armatei germane în estul Europei: 
întâi Polonia ca trecere spre U.R.S.S. şi apoi România ca 
unică sursă de petrol. Această strategie de defensivă Şi 
aşteptare a Angliei şi Franţei a arătat României că 
trebuie să se aştepte la agresiune, întâi diplomatică şi 
apoi militară, din partea Germaniei hitleriste. Această 
ipoteză egală cu certitudinea a convins pe Carol II şi pe 
Morusoff să schimbe politica externă a României în sens 
filogerman. Armand Călinescu a înţeles situaţia țării şi 
pericolul pentru el şi la 9 septembrie 1939 şi-a oferit 
demisia din funcţia de prim ministru, ministru de Război 
şi ministru de Interne. Sfătuit de Mihail Morusoff, Carol 
II a refuzat demisia lui Armand Călinescu şi aceasta 
pentru că voia să câştige bunăvoința lui Adolf Hitler cu 
ceva mai mult decât schimbarea guvernului filoenglez 
cu un guvern filogerman. Pentru convingerea lui Adolf 
Hitler de noua politică filogermană a României, Carol II 
şi Mihail Morusoff au hotărât să ofere drept dovadă 
cadavrul lui Armand Călinescu, omul politic de 
încredere al Angliei şi Franţei. Ca atare s-a decis 
atentatul din 21 septembrie 1939, care a mai fost impus 
şi de agresiunea U.R.S.S. din 16 septembrie 1939 asupra 
Poloniei. 

Atentatul contra primului ministru + Armand 
Călinescu era inevitabil: nu din cauza nevoii de 
răzbunare a legionarilor, ci din cauza noii politici a lui 
Carol II şi Mihail Morusoff de a câştiga încrederea lui 


Adolf Hitler oferind drept dovadă cadavrul lui Armand 
Călinescu. 


lată cum s-a desfăşurat în teren operaţiunea 
atentatului. Miti Dumitrescu şi-a recrutat colaboratorii 
dintre studenți legionari originari din judeţul Prahova. 
126 


Di 


[ată identitatea lor: Miti Dumitrescu, 
Marin Stănciulescu, Nelu Moldov 
Traian Popescu-Puiu, Cezar Popes 
Jean lonescu. In totul 9 legion 
kamikadze, care. îşi sacrificau Viața pentru a executa 
ordinul lui Horia Sima, presupus de a fi ordinuj 
conducerii superioare a Mişcării Legionare. Evident, tot 
respectul, toată admirația ŞI toată recunoştinţa națiunii 
pentru eroismul unic în România al acestor 9 tineri 
studenţi din județul Prahova. 

Poate e nevoie de o mică paranteză. Cu 10-14 zile 
înainte de atentat, Miti Dumitrescu i-a comunicat 
ziaristului  Blănaru-Flamură, legionar originar din 
Bucovina cum că: „Va face atentatul contra lui Armand 
Călinescu, deşi Horia Sima l-a interzis”. Faptul mi-a fost 
relatat de ziaristul Blănaru-Flamură în 1990 şi eu l-am 
interpretat drept o diversiune pusă de Horia Sima în gura 
lui Miti Dumitrescu pentru ca responsabilitatea celor 
urmând a se întâmpla să nu fie a lui Horia Sima. În 
noiembrie 1938, Horia Sima a practicat aceeaşi metodă 
cu două ordine contradictorii: întâi atentatul contra 
rectorului Florin Ştefănescu-Goansă de la Cluj şi apoi, 
48 de ore mai târziu, contramandarea ordinului. 
Duplicitatea este una din trăsăturile definitorii ale lui 
Horia Sima. Închidem paranteza şi revenim la atentatul 
din 21 septembrie 1939. 

Armand Călinescu, în Cadillacul neblindat condus 
de şoferul Joița, a plecat de la preşedinţia Consiliului de 
Miniştri pe strada Ştirbei Vodă spre cartierul SE 
la locuința sa din strada Doctor Clunet nr. 12. În EI 
avea un ziarist evreu al cărui nume nu mi-l amintesc Ş 

PET din Calea 
pe care l-a condus la domiciliul acestuia cut 
Plevnei. Apoi maşina a revenit pe strada Ştirbei Vodă ȘI 


a traversat râul Dâmboviţa. 


Gigi Paraschivescu, 
canu, Ion Vasiliu, 
cu, Ovidiu Isaia ŞI 
ari, adevăraţi eroi 


În spatele maşinii lui 
127 


Armand Călinescu veneau două maşini ca din 
întâmplare. În prima maşină se găseau cei 9 legionari, 
care până arunci pândiseră la întretăierea cu strada 
Făgăraş. O străduță mică între strada Ştirbei Vodă şi 
strada Vergiliu. În a doua maşină, la 100 m în urmă, 
venea primul inspector al crimei şi anume mareșalul 
Palatului, colonel Ernest Urdăreanu. Ernest Urdăreanu 
era omul de încredere al lui Carol II. Nu era pentru crime 
şi masacre, dar executând ordinele lui Carol II, a fost 
amestecat în toate crimele şi masacrele, inclusiv în 
încercarea de asasinare a lui Iuliu Maniu. 

Atentatul mai avea doi inspectori ai crimei. Horia 
Sima se găsea în parcul dintre strada Știrbei Vodă şi — pe 


atunci — Bulevardul Ardealului, astăzi al Eroilor Sanitari. 


Nu ştiu dacă era îmbrăcat în chip de ţărancă, cum afirmă 
unii, dar ştiu că stătea pe bancă şi privea spre 
desfăşurarea atentatului. Cel mai important inspector al 
crimei era însuşi Mihail Morusoff. Informaţia am 
primit-o în 190 de la inginerul Radu 
Constantinescu-Claps al cărui medic devenisem la acea 
dată. Inginerul Radu Constantinescu-Claps, domiciliat 
pe Bulevardul Ardealului, în dreptul întretăierii cu strada 
Ştirbei Vodă. La ora 13,30-14,00 a deschis fereastra 
pentru a veni ceva răcoare. Cu această ocazie a văzut 
cum la un apartament vecin se găsesc la o fereastră mai 
multe persoane care supravegheau cu o lunetă strada 
Ştirbei Vodă. Inginerul Radu Constantinescu-Claps nu 
cunoştea nici una din aceste persoane. La data aceea, 
1980, el avea convingerea că aceste persoane erau însuși 
Horia Sima şi un aghiotant al lui, avocatul Radu Ghenea. 
Eu i-am spus şi nu ştiu dacă am reuşit să-l conving să 
respectivele persoane nu erau legionari, ci erau S.$.L.-şti 
în frunte cu Mihail Morusoff. 


128 


” 


Atentatul s-a produs la ora 14,00. câ 
jui Armand Călinescu a ajuns la 
pulevardul Ardealului a apărut 
căruță dintre acelea foarte Simple cu care se transportă 
lapte şi zarzavaturi la domiciliul clienţilor. La apariția 
acestei căruțe, şoferul Joița a stopat și a stat imobil la 
volanul maşinii. Comisarul de poliţie Butnaru cu “sie 
conspirativ Andronie a deschis portiera și a încercat să 
fugă în parcul cu arbori dar a fost împuşcat la 4 m 
distanţă. Atentatorii au deschis portiera şi l-au împuşcat 
pe Armand Călinescu, cadavrul lui rămânând jumătate 
în maşină şi jumătate pe pavaj. Se pare că au tras circa 30 
de gloanţe în Armand Călinescu. Imediat după atentat 
s-au suit în maşina lor şi au plecat spre Radiodifuziunea 
Română din str. General Mathias Berthelot nr. 60. Vom 
relua de aici ce au făcut. Imediat după plecarea 
Jegionarilor a sosit la locul atentatului mașina cu Emnest 
Urdăreanu care a controlat decesul lui Armand 
Călinescu. Prezenţa lui Ernest Urdăreanu a fost sesizată 
de publicul venit la faţa locului şi de nişte sergenți de 
stradă, aduşi de pocniturile revolverelor. În memoriile 
sale, scrise numai cu scop de minciună şi înşelăciune, 
Carol II nu poate ascunde prezența lui Emnest Urdăreanu 
şi explică cum că era la faţa locului „din întâmplare”. 
Explicaţia „din întâmplare” nu stă în picioare, întrucât la 
ora aceea, Ernest Urdăreanu trebuia să fi fost la masa de 
prânz şi în plus nu avea nici un scop de a se găs! !n 
cartierul Cotroceni. Singura explicație este că că 
inspectorul crimei cu misiune din partea lui Carol IL. In 
jurul anului 1975 am fost solicitat să dau asistență 
medicală juristului Sorin Petroniu din strada Frumoasă 
nr. 50 sau 52, care la data aceea, septembrie 1939, era 
IE ; : i-a povestit scena. 
jurist consilier al Palatului Regal. El mi-a PO sata DUă 
Se găseau cu toți la masă şi, printre invitat on 


ind automobilul 
Ă intretăierea cu 
» ImMpinsă din spate, o 


129 


Argetoianu, care distra cu glume, bancuri şi anecdote. 
La ora 14,30 un aghiotant vine şi îi spune regelui Carol 
II: „La radio s-a anunțat executarea domnului 
prim-ministru Armand Călinescu de către o echipă de 
legionari”. Carol II a ascultat comunicarea fără să o 
comenteze sau să se indigneze şi a pronunţat o singură 
frază: „Să fie omorâţi imediat toţi legionarii”. 
Persoanele aflate la masă au intrat toate în stare de 
muțenie fără a se mai auzi vreun cuvânt. 

Revenim la echipa legionară Miti Dumitrescu 
ajunsă la Radiodifuziunea Română din strada General 
Mathias Berthelot nr. 60. Se impune întrebarea pentru ce 
echipa Miti Dumitrescu nu s-a refugiat în anonimat, 
unde era foarte posibil şi s-a dus la Radiodifuziune 
pentru a anunța urbi et orbi executarea primului ministru 
Armand Călinescu şi pentru a anunţa tot urbi er orbi 
responsabilitatea Mişcării Legionare. Ce au făcut 
Nicadorii la 29 decembrie 1933 şi ce au făcut 
Decemvirii la 16 iulie 1936 are explicaţie şi justificare 
că ne găseam într-un stat de drept şi că în acest stat de 
drept urma să aibă loc un proces în care să se prezinte 
justificarea atentatelor săvârşite. Acum, la 21 septembrie 
1939, nu ne găseam într-un stat de drept, ci ne găseam în 
plin război civil între dictatura Regelui Carol II şi 
Națiunea română. Legile războiului civil sunt exact 
legile războiului cu duşmanul pe câmpul de luptă şi ca 
atare nu are nici utilitate şi nici justificare prezentarea 
spre judecare chiar de către duşmanul pe care-l combaţi. 

Ceea ce a făcut echipa Miti Dumitrescu predându-se 
autorităților de stat nu corespunde realității existente 
atunci în România şi are altă explicaţie decât onoarea 
legionară şi justificarea istorică. Echipa Miti Dumitrescu 
a executat un ordin al lui Horia Sima şi care ordin nu a 
fost altceva decât ordinul lui Mihail Morusoff pentru ca 


130 


răspunderea executării lui Armand Călines 
autorităților de stat care au conceput atenta 
Mişcării Legionare care l-a executat. Ce 
Regele Carol nai Miha l _Morusoff pentru ca 
responsabilitatea atentatului să fie autoasumată Şi 
autoproclamată de Mişcarea Legionară? Primul interes 
era un alibi în fața Angliei și Franței. Anglia ŞI Franța 
sunt puterile occidentale zise tutelare ale starului român 
şi la epoca aceea erau încă cu autoritate în Europa şi în 
România. Răspunderea atentatului a. fost azvârlită 
asupra Mişcării Legionare pentru ca ei, Regele Carol II 
şi Mihail Morusoff, să nu fie acuzaţi drept autori ai 
atentatului. Al doilea interes al lui Carol II şi al lui 
Mihail Morusoff era să valorifice sau mai exact să 
exploateze atentatul împotriva primului ministru 
Armand Călinescu pentru a împinge de la etapa a doua la 
etapa a treia operațiunea de exterminare a Mișcării 
Legionare. Dovadă că aceasta se urmărea este informaţia 
noastră că, încă de la începutul lui august 1939, 
generalul Gavrilă Marinescu i-a comunicat fratelui său, 
generalul doctor Nicolae Marinescu că „va fi pus să 
omoare pe toți legionarii”. Acest ordin dat de Horia 
Sima” lui Miti Dumitrescu este o dovadă irefutabilă de 
complicitate conștientă şi voluntară la masacrul ce a 
urmat în mod inevitabil. 

Să evocăm ce s-a întâmplat la Radiodituziune. Sursa 
mea informativă este inginerul Paul Ştiubei, care la data 
aceea, în 1939, era inginerul şef al aparatelor SI 
Radiodifuziune şi care din 1960 încoace este ui : 
meu aici în Bucureşti. lată ce s-a întâmplat. Echipe + e 
Dumitrescu a intrat în localul Radiodifuziun, iar : 
tavan mai multe focuri de reiolierdAesi i pază. 
intimida şi a paraliza presupusă pardă:rp Pie a 
Spre  stupefacția istoriei, această | 


Cu să nu fie a 
interes aveau 


131 


Radiodifuziunii nu avea pază militară şi avea numai doi 
portari, salariați proprii, care controlau intrarea. Echipa 
Miti Dumitrescu s-a dus direct în sala de înregistrare Şi 
difuziune, unde cânta orchestra Radio sub conducerea 
dirijorului Bobescu. Miti Dumitrescu a luat microfonul 
din faţa orchestrei şi a pronunțat următorul mesaj către 
Națiune şi către Istorie: „Astăzi 21 septembrie 1939 ora 
14,30, primul ministru Armand Călinescu a fost executat 
de o echipă legionară de sacrificiu care a făcut Justiţie 
pentru asasinarea lui Corneliu Z. Codreanu la 30 
noiembrie 1938”. Salariaţii Radiodifuziunii au întrerupt 
difuzarea la jumătatea mesajului şi astfel publicul 
ascultător n-a recepționat justificarea atentatului. Odată 
cu exprimarea mesajului, echipa Miti Dumitrescu a 
depus pe podea revolverele şi a ridicat spre tavan ambele 
mâini. Aceasta cu semnificație de predare - către 
autorităţile de stat. Până să vină poliția pentru a-i aresta a 
avut loc un gest nu tocmai onorabil. Directorul general al 
Radiodifuziunii, Ionescu, mi se pare cu prenumele 
Vasile, s-a repezit asupra lui Miti Dumitrescu ŞI i-a tras 
două palme. Miti Dumitrescu nu a ripostat şi a rămas 
mai departe imobil, cu mâinile ridicate spre tavan. 
Poliţia a venit, în frunte cu generalul Gavrilă Marinescu, 
care i-a luat pe legionari şi, în conformitate cu ordinul 
regelui Carol II, i-a împuşcat pe loc cu glonte în ceafă şi 
le-a depus cadavrele chiar la locul atentatului, strada 
Ştirbei Vodă la întretăierea cu Bulevardul Ardealului. 
Toţi cei nouă eroi și martiri care au alcătuit echipa de 
sacrificiu erau originari din județul Prahova şi cred din 
municipiul Ploieşti. Miti Dumitrescu, jurist licenţiat al 
Facultăţii de Drept din Bucureşti şi avocat pledant în 
Baroul de Ilfov. Cred că-i voi obţine fotografia de la o 
rudă a sa, fostă pacientă a mea. Din ceilalți: şase studenți 


132 


O 


Universitatea Bucureşti şi do; munci 


absolvit. E : 

Scriu aceste rânduri cu maxim 
apacitatea lor de sacrificiu ŞI CU maximă indignare 
entru. lipsa de scrupule a lui Horia Sima, care le-a 
exploatat disciplina ŞI le-a murdărit credința. 

Încă o informaţie. La data aceea era mare caniculă în 
Bucureşti. Prefectura Poliţiei Capitalei a montat în jurul 
cadavrelor mai multe tribune pentru ca publicul să 
vizioneze descompunerea cadavrelor. La fața locului au 
venit membrii Guvernului şi alte somităţi ale clasei 
conducătoare. In. „Jurnalul” care a rulat la 
cinematografele din acea epocă s-a putut vedea: cum 
ministrul Educaţiei Naţionale, profesorul Petre Andrei, 
scuipă cadavrele în chip de ură şi pedeapsă post mortem: 
cum fostul prim-ministru. zis „apostolul neamului”, 
profesorul Nicolae Iorga, izbeşte cu gheata în capul 
cadavrelor, aşa cum s-ar juca cu mingea de fotbal. Nu se 
ştie ce s-a întâmplat cu cadavrele celor nouă eroi martiri. 
După toate probabilitățile au fost incinerate la 
Crematoriul „Cenuşa” şi ce a rezultat a fost azvârlit la 
gunoi. 

Încă o informaţie. În jurul anului 1980 am fost 
solicitat să dau-asistență medicală la domiciliu unei 
persoane cu numele Joița. La a doua consultație acesta 
mi-a spus că este originar din jud. Mehedinți şi că a fost 
şoferul de încredere al regelui Carol II. Tot el mi-a i 
că transmitea informaţii personal regelui Carol II, care : 
asculta cu atenţie şi, deci, dovadă de i aa 
disciplină. Mă întreb dacă nu e una şi acecâși cura 
acest şofer Joița pe care regele Garo| : Sa entru a 
Președinției Consiliului de Miniştri (O ANIE ei 

conduce maşina lui Armand Călinescu. ȘI 
atentatul din 21 septembrie 1939. 


tori cu liceu] 


ă admiraţie pentru 
C 


133 


e a ai 


——. — "-S cuy 


Di 


Să descriem ce s-a întâmplat la Palatul Regal. 
Regele Carol II a chemat guvernul şi a nominalizat pe 
generalul Gavrilă Marinescu drept ministru al Ordinii 
Publice cu sediul la Primăria de Verde din Bulevardul 
Banu Manta. Nu se ştie dacă s-a comunicat sau nu 
decizia de represalii sub forma masacrului. Ceea ce se 
ştie este că ministrul Justiţiei, Victor Iamandi, a trimis 
ordin telegrafic către toți procurorii generali din cele 72 
de judeţe ale țării plus cele patru sectoare ale 
Bucureştiului „să nu se sesizeze de cele ce vor urma în 
ziua de 22 septembrie 1939”. 

Privitor la persoana primului ministru nu s-a luat 
hotărâre în faţa miniştrilor convocați la Palat. După 
plecarea acestora, Regele Carol II a luat în mână 
Anuarul Armatei şi a găsit de la început numele 
generalului Gheorghe Argeşanu, comandantul Corpului 
de Armată Bucureşti. Acesta se găsea în Cadrilaterul din 
sudul Dobrogei, unde inspecta unităţile militare de la 
frontiera continuu traversată de comitagiii bulgari 
teroriști. I s-a comunicat să vină ultraurgent la Bucureşti, 
unde a ajuns la ora 22,00. Aici a primit de la Carol II 
investitura de prim ministru şi a depus jurământul în faţa 
patriarhului României, Nicodim. Nici Regele Carol II şi 
nici mareşalul Palatului, Ernest Urdăreanu, nu i-au 
comunicat noului prim-ministru, general Gheorghe 
Argeşanu, ceva despre masacrul contra legionarilor. În 
timp ce era transportat de la Palatul Regal la locuința sa 
din cartierul Cotroceni, str. Dr. Petrini, generalul Gavrilă 
Marinescu i-a spus primului ministru, general Gheorghe 
Argeşanu: „Să nu aveţi nici o grijă, că toate lucrurile 
sunt puse la punct şi vă puteți odihni în linişte până 

mâine dimineață”. Primul ministru, general Gheorghe 
Argeșanu, a aflat despre masacru numai la ora 24,00, 
când l-a chemat la telefon principesa Alexandrina 


134 


Cantacuzino, care aflase de masacru, da 

osibil.. A doua a dimineaţă, general 
Argeşanu a cerut să fie informat şi astfel 
masacrul care avusese loc în timpul nopții 
ginerele său, doctor Grigore Corâciu, care era coleg de 
facultate cu doctorul Paul Craja Şi cu mine. La cererea 
ginerelui său, primul ministru, generalul Gheorghe 
Argeşanu, a cerut prin telefon informaţii despre ce s-a 
întâmplat cu doctorul Şerban Milcoveanu și cu doctorul 
Paul Craja. 30 de ani mai târziu, doctorul Grigore 
Corâciu mi-a relatat scena de mai sus şi mi-a precizat 
două lucruri. Primo: că despre masacru generalul 
Gheorghe Argeşanu a comentat: „Eu va trebui să plătesc 
ce au hotărât şi ce au făcut altii”. Secundo; şi-a exprimat 
mulțumirea că eu, Şerban Milcoveanu, nu am fost 
omorât şi regretul pentru omorârea doctorului Paul 
Craja. 

Revenim la Palatul Regal. După investitura şi 
jurământul primului ministru, general Gheorghe 
Argeşanu, Regele Carol II s-a închis în apartament cu 
Elena Lupescu şi a ordonat să nu fie deranjat de nimeni. 
Principesa Alexandrina Cantacuzino a venit la Palatul 
Regal în jurul orei 23,00 şi a cerut audiență de urgență, 
dar a fost refuzată. Tot în jurul orei 23,00 a venit la Palat 
ministrul de Externe Grigore Gafencu care, nefiind 
primit în audiență, a depus în mâinile lui Ernest 
Urdăreanu o încunoştințare că Ministerul de Externe se 
opune deciziei de masacru drept represalii. Acest 
document este de importanță istorică şi nu pot ta 
explic pentru ce nici până astăzi nu a fost dat a la i 

Masacrarea legionarilor a fost în întregime “e a 
generalului Gavrilă Marinescu, îndeplinită cu săi 
din subordinea sa şi cu jandarmi comandați de 8 


ici. Să ic cine 
Ion Bengliu şi colonelul Ştefan Gherovici. Să explic . 


T nu-l credea 
ul Gheorghe 
a aflat despre 
- Cu el locuia 


A 


sunt aceste două persoane. Colonelul Ştefan Gherovici 
era titularul Direcţiei Politice a Inspectoratului General 
a] Jandarmeriei şi aşa cum l-am cunoscut eu, era mai 
înverşunat decât un simplu salariat al statului. Generalul 
Ion Bengliu era originar din Slatina, căsătorit cu Florica 
Hagiu şi şi-a început cariera militară în Regimentul 3 Olt 
Infanterie din Divizia 11 Artilerie Slatina. Un timp pe 
care nu-l pot preciza a fost directorul Şcolii de Subofiţeri 
de Jandarmi de la Oradea. La sfârşitul lui 1937 era 
comandantul Diviziei 12 Infanterie din Bălţi în 
Basarabia. La constituirea guvernului Octavian Goga 
(29 decembrie 1937), noul ministru de Interne Armand 
Călinescu l-a adus pe generalul Bengliu în Bucureşti şi 
l-a instalat ca om de încredere şi baionetă disciplinată la 
comanda Inspectoratului General al Jandarmeriei. 
Legătura dintre ei erau fraţii Lobey, originari din judeţul 
Gorj. Radu Lobey, nepot al doamnei Armand Călinescu, 
era directorul de cabinet al ministrului de Interne 
Armand Călinescu, iar loan Lobey era ginerele 
generalului lon Bengliu şi directorul de cabinet al 
acestuia la Inspectoratul General al Jandarmeriei. 

Aşa cum am amintit mai sus, masacrul antilegionar 
zis „Noaptea Sfântului Bartolomeu” în România a fost 
efectuat de generalul Gavrilă Marinescu cu poliţiştii din 
Ministerul de Interne şi cu plutonierii din Inspectoratul 
General al Jandarmeriei. Primul ordin a fost dat în jurul 
orei 16,30 şi anume să fie capturați şi împuşcaţi între 3 şi 
5 legionari în fiecare din cele 72 de judeţe ale ţării. Al 
doilea ordin a fost dat în jurul orei 19,00 şi anume: a) să 
fie împuşcaţi toți comandanții legionari din Statul Major 
Legionar aflaţi la închisoarea Râmnicu-Sărat şi la 
Spitalul Militar Braşov; b) să fie împuşcaţi exact 
jumătate din legionarii prizonieri administrativi în 


136 


N 


lagărele de la Miercurea-Ciuc, Vas]u; şi Spit 
Braşov. Pitalul Militar 

În cele ce urmează Voi evoca cum 
masacrul la secţia Penitenciar din s 
Braşov în noaptea aceea zisă a „Sfântul 
pentru România. In paranteză amintim 
de adevăr este apelațiunea „Masacrul Inocenţilor” decât 
„Noaptea Sfântului Bartolomeu” din istoria zbuciu C 
a Franţei. Victimele din România nu aveau absolut mp 
Jegătură cu gruparea Horia Sima ŞI elevii de Pa 
deveniți Ara CILE nu Apoi fi acuzaţi la vârsta lor de 
apartenență nici chiar la Mişcarea Legionară a lui 
Corneliu Z. Codreanu şi Ionel I. Moţa. De aceea îmi 
permit a propune expresia „Masacrul Inocenţilor” în 
locul expresiei „Noaptea Sfântului Bartolomeu” 
cuvenită în istoriografie. 

În cele ce urmează voi evoca ce s-a întâmplat la 
secția penitenciar a Spitalului Militar Braşov. Iată ce 
cunosc direct şi personal. După asasinarea lui Corneliu Z. 
Codreanu la 30 noiembrie 1938, ministrul de Interne 
Armand Călinescu a organizat o secție specială pentru 
legionari bolnavi, în Spitalul Militar Braşov, care poartă 
numele de „Regina Maria”. Aici au fost aduşi legionarii 
bolnavi din lagărele Miercurea-Ciuc şi de la Vaslui unde 
erau fără sentință penală şi chiar de la închisoarea 
Râmnicu-Sărat, unde ne găseam cu sentință penală. 

Tatăl meu, Jean C. Milcoveanu, fost magistrat a 
început intervenţiile pentru salvarea mea imediat după 
data de 30 noiembrie 1938. Nu a avut acces nici la 
generalul Ion Bengliu şi nici la ministrul de Interne 
Armand Călinescu. Acesta din urmă avea un număr 
mare de colaboratori la cabinetul ministerial şi singurul 
care a binevoit să stea de vorbă cu tatăl meu a fost un 


secretar cu numele de Zamfirescu. Tatăl meu i-a spus că 
137 


4 avut loc 
pitalul Militar 
ui Bartolomeu” 


ui 


sufăr de tuberculoză pulmonară Şi a cerut un Consult de 
specialitate. în închisoarea din Râmnicu-Sărat. Acest 
secretar binevoitor Zamtirescu a luat petiția tatălui meu 
şi a intrat în cabinetul lui Armand Călinescu, de unde a 
ieşit cu aprobarea să fiu consultat i închisoare de 0 
comisie medicală în care tatăl meu să-şi nominalizeze 
specialistul în care are încredere. Tatăl meua indicat pe 
doctorul Haralambie Teodoreanu, născut în comuna 
Rădeşti-Olt în 1893 şi la epoca aceea cel mai mare 
specialist din România în fiziologie. Ftizia este numele 
medical dat tuberculozei. Astfel, chiar în decembrie 
1938 am fost scos din celulă şi adus la cancelarie, unde 
am fost examinat de o comisie alcătuită din doi medici 
evrei şi doctorul Haralambie Teodoreanu. Doctorul 
Haralambie Teodoreanu m-a examinat şi a pus 
diagnosticul de infiltrat tuberculos. Unul din medicii 
evrei a exprimat dubiu şi doctorul Haralambie 
Teodoreanu l-a rugat să asculte din nou şi să recepteze 
cragmentele diagnosticante ale tuberculozei. Ambii 
medici evrei nu au făcut opoziție şi au semnat 
procesul-verbal dictat de doctorul Haralambie 
Teodoreanu. Astfel, în ianuarie 1939, am fost adus la 
secția penitenciar a Spitalului Militar Braşov. Aici au 
fost aduşi pentru perioade mai lungi sau mai scurte 
legionari din lagărele de la Miercurea-Ciuc şi Vaslui. 
Intre aceştia profesorul Nae Ionescu, care fusese 
rearestat în urma unei scrisori adresată lui Armand 
Călinescu şi în care scrisoare îi arăta cât de mult rău a 


făcut României prin asasinarea lui Corneliu Z. Codreanu. 


De la închisoarea Râmnicu-Sărat şi desigur prin triaj şi 
consult medical au fost aduşi şi alți deţinuţi, între care: 
ing. Virgil Ionescu, avocatul Radu Budişteanu, căpitanul 
Emil Şiancu, dr. lon Banea, avocat Traian Cotigă şi ing. 
Eugen Ionică. Cei mai mulţi erau însă aduşi din lagărele 
138 


a 


de la Miercurea-Ciuc. și Vaslui 
Roşianu, directorul uzinei de celul 
Zărneşti; jud. Făgăraş. Condiţiile 
bune din toate punctele de vedere, INClusiV masa prim: 
Ja egalitate cu soldaţii şi ofițerii internaţi în FE Arata 
De mare valoare profesională Şi moral 
medical al spitalului: colonelul doctor Save 
comandantul spitalului; maior doctor Octav Sonea, şeful 
secţiei boli infecto-contagioase; Căpitan medic Petre 
Irimescu, şeful secției medicale și locotenent medic 
Dumitru Popescu, ajutorul său; căpitan doctor Pave] 
Ţicuşan, şeful serviciului chirurgical; Căpitan doctor 
Lazarovici, şeful “secției O.R.L.; căpitan sau maior 
Iliescu, şeful laboratorului de radiologie. La epoca aceea 
acest spital militar din Braşov nu avea titular la secția de 
laborator şi doctorul Octavian Sonea a propus — ceea ce 
s-a şi aprobat — ca persoana mea sub pază militară să fie 
utilizată la funcţionarea laboratorului de analize: 
hemograme, sumar de urină, ureea în sânge și reacția 
Bordet-Wasserman. Doctorul Octavian  Sonea m-a 
învățat cum să lucrez şi, timp de nouă luni, am asigurat 
funcționarea laboratorului de analize cu ajutorul unei 
surori unguroaice, Katy şi cu ajutorul unor manuale din 
dotarea spitalului. Trebuie să menţionez deosebita 
simpatie a acestei surori unguroaice, Katy, care 
funcţiona la laborator de 15 ani şi care cunoştea toate 
secretele laboratorului. Pe parcursul celor nouă luni de 
activitate am avut două inspecții care mi-au controlat 
cunoştinţele, dexteritatea şi rezultatele. 950 
Acolo. în secţia penitenciar” a Spitalului Militar 
Braşov eram sub paza Legiunii de Jandarmi a județului 
Braşov. Comandant — colonelul Brătescu, care nu avea 
sensibilitate nici umană şi nici națională şi pa 
dovedit „baionetă oarbă”, capabilă de orice ordin primi 


j intre aceştia ing, 
oză „Nitrogen” de la 
de cazare erau foarte 


ă era corpul 
| Gârcineanu, 


139 


ierarhic. Primul lui adjunct, maiorul Georgescu, care 
mai mult păstra tăcerea decât să exteriorizeze vreg 


atitudine. Al doilea lui adjunct era căpitanul Chiriacescu, 


care avea atât sensibilitate umană, cât şi respect pentru 
inteligență şi cultură. Acest căpitan Chiriacescu a fost 
chiar foarte emoţionat şi poate chiar distrus sufleteşte 
atunci când s-a produs masacrul. La începutul lui 
septembrie 1939 a venit în inspecție chiar generalul Ion 
Bengliu cu suita lui de adjuncți. S-a interesat de 
condițiile noastre de cazare şi a spus o frază după mine 
foarte importantă: „Se pare că nu mai este nici un pericol 
pentru persoanele d-voastră”. 

După asasinarea lui Corneliu Z. Codreanu, noi, 
legionarii din închisori şi din lagăre eram ţinuţi ostateci 
pentru a se împiedica vreun atentat de răzbunare. Când 
se dădea autorizaţia familiilor de a ne vizita, colonelul 
Ştefan Gherovici din Inspectoratul Jandarmeriei mereu 
repeta că toţi vom fi omorâţi ca represalii în caz de 
atentat împotriva Regelui Carol “II “sau împotriva 
primului ministru Armand Călinescu. Astfel, din 30 
noiembrie 1938 până la 21 septembrie 1939 noi toţi cei 
din lagăre şi închisori am. fost ostateci cu sabia lui 
Damocles deasupra capului şi cu aşteptarea morţii în 
fiecare - noapte. Fraza pronunţată de generalul Ion 
Bengliu: „Cred că nu mai este nici un pericol pentru 
persoanele d-voastră” ar fi putut fi interpretată drept o 
schimbare de politică față de Mişcarea Legionară. 
Incepuse al doilea război mondial la 1 septembrie 1939 
şi foarte posibil chiar Armand Călinescu se gândea la o 
altă politică externă decât cea agresiv antigermană. 

Să evoc acum cum s-au petrecut lucrurile la 21-22 
septembrie 1939. În ziua aceea de 21 septembrie 1939 
era foarte cald şi stăteam culcaţi pe paturi în aşteptarea 
răcorii de seară. Dintre noi era vizitat de familie 


140 


N 


inginerul Eugen Necrelescu adus dintr-un Ja 
inginer Necrelescu cra partizanul lui 
încercat de mai multe ori să ne su 
Sima la conducerea Mişcării Legionare. Persoana care-| 
vizita era loana Cantacuzino, apartenentă a fil 
istorice şi mare entuziastă pentru Mişcarea Legionară 

Ea avea un MIC radio portativ ŞI în drum spre Braşov A 
receptat mesajul de la Radiodifuziunea Bucureşti, în 
care echipa Miti Dumitrescu anunţa executarea. lui 
Armand Călinescu drept pedeapsă pentru asasinarea lui 
Corneliu Z. Codreanu. Ioana Cantacuzino i-a comunicat 
Ja întrevedere lui Eugen Necrelescu şi acesta a venit în 
mijlocul nostru strigând informaţia cu entuziasm şi 
aprobare. Noi toți am păstrat tăcerea şi Eugen 
Necrelescu ne-a întrebat pentru ce nu ne asociem la 
bucuria lui. Eu i-am răspuns: „„Tăcem pentru că în 
următoarele ore noi toți vom fi omorâţi drept represalii”. 
Eugen Necrelescu abia în această secundă a răspunsului 
meu a realizat mintal situația noastră a tuturor 
legionarilor de a fi ostatici cu condamnare la eventuală 
omorâre. Convins ca şi noi de cele ce sunt de aşteptat, 
Eugen Necrelescu a renunţat la veselia lui inconștientă și 
ne-a imitat pe toți în păstrarea tăcerii absolute. La ora 
15,30 a venit pe neaşteptate căpitanul de jandarmi 
Chiriacescu. S-a aşezat pe bancă în mijlocul nostru cu o 
figură sumbră şi ne-a spus: „Să sperăm că d-voastră fiind 
în răspunderea autorităţilor de stat nu veți avea de suferit 
ceva rău”. Figura lui sumbră, chiar tristă, contrasta vădit 
Cu jovialitatea şi prietenia cu care venea în mijlocul 
nostru. Căpitanul de jandarmi Chiriacescu a pus pază 
suplimentară la ferestre pentru ca să nu evadeze vreunul 
din noi şi ne-a anunţat că este suprimată plimbarea în 
curtea spitalului şi că nu avem voie să ieşim din a 
devenit celulă de detențiune. Aşa am stat, păstrăn 


găr. Acest 
Horia Sima şi a 
gereze şefia lui Horia 


141 


—.—... >> 


tăcere absolută şi fiecare în patul său, de la CIA 16,00 
până la 23,00. La ora 23,00 în mod brusc a intrat în salon 
colonelul Brătescu cu circa 30 plutonieri de jandarmi. 
Colonelul Brătescu ne-a arătat pe fiecare cu degetul şi 
câte 2 sau 3 jandarmi se repezeau asupra noastră pentru 
imobilizare. Astfel, 7 am. fost împinşi spre fundul 
salonului şi alți 7 legaţi cu mâinile la spate şi scoşi afară 
din salonul-celulă. Scena s-a petrecut în decurs de 2-3 
minute. Luaţi dintre noi şi legaţi au fost: căpitanul Emil 
Şiancu, av. Traian Cotigă, ing. Eugen lonică, muncitorul 
Gheorghe Proca, economistul Grigore Pihu, funcționar 
Iuliu Şuşman, av. lon Herghelegiu. Dintre cei 7 neluați 
de jandarmi: ing. Virgil Ionescu, av. Radu Budişteanu şi 
doctor Şerban  Milcoveanu, care proveneam - din 
închisoarea Râmnicu-Sărat şi din procesul Statului 
Major Legionar. În cele 2-3 minute ale evenimentului 
îmi amintesc următoarele: economistul Grigore Pihu a 
întrebat pe inginerul Dumitru Funda: „Eu merg în rai, 
lângă Căpitan?” „Tu nu ai această şansă şi caută a fi în 
continuarea noastră”. Avocatul Traian Cotigă s-a adresat 
colonelului Brătescu şi jandarmilor: „Sunteţi nişte 
inconştienți întrucât omorâţi pe cei mai buni patrioți şi 
pe cei mai utili ai țării. Vă voi arăta cum îşi oferă viața și 
cum primeşte moartea un comandant al Mişcării 
Legionare”. Inginerul Eugen Ionică a scos din portofel 
fotografia fiicei sale Anca în vârstă de 1 an şi mi-a 
încredințat-o probabil spre a-i fi sfătuitor în viață. Odată 
cu acest gest, a pronunțat fraza: „E aşa de greu să te 
desparţi de cei pe care îi iubeşti”. Aşa cum am amintit, 
evenimentul a ţinut numai câteva minute şi colonelul de 
jandarmi Brătescu a plecat cu cei 7 prizonieri legaţi cu 
mâinile la spate. I-a dus într-o pădure din apropierea 
Braşovului şi i-a omorât prin împuşcare. Ulterior am 
aflat că inginerul Eugen Ionică a scris o scrisoare către 


142 


a 


familie şi a încredințat-o căpitanului 
plângea în timp ce-și făcea datoria 
ulterior am aflat că avocatul Ion Hi 
numai rănit de rafala de gloanțe şi c 
agonie s-a refugiat în pădure, suit înt 
fost găsit după câteva zile de janda 
curtea Legiunii de Jandarmi din oraşul Braşov. P 
adevărul istoric trebuie să menționez că nu Esta sa 
informaţia din memoriile ing. Dumitru Funda cum a a 
30 de jandarmi ar fi venit cu capul camuflat în cagule văi 
au venit cu fața descoperită şi fără nici o teamă de x = 
vreodată recunoscuţi. 

În timpul celor 127 zile ale pseudo-guvernării 
legionare nimeni nu s-a preocupat să-i identifice. pe 
aceşti asasini şi toți şi-au continuat meseria de jandarmi 
în anii ce au urmat. 

A doua zi, 22 septembrie 1939, în cursul dimineții a 
intrat în salonul-celulă de detenţie maiorul de jandarmi 
Georgescu, care părea foarte trist de masacru și care 
avea misiunea să raporteze starea de spirit a celor rămaşi 
în viață. Tot din respect pentru adevărul istoric îmi 
permit a menţiona că eu nu am auzit şi sincer cred a nu fi 
avut loc ceea ce relatează în memoriile sale inginerul 
Dumitru-Tache Funda. El susţine a fi auzit cu urechile 
lui când maiorul de jandarmi Georgescu i-ar fi şoptit 
inginerului Virgil Ionescu: „Maiestatea sa Regele a 
telefonat la legiunea noastră de jandarmi ca d-voastră să 
fiţi ocrotit şi să nu vi se întâmple nimic”. Eu nu am auzit 
această frază şi nici inginerul Virgil Ionescu nu mi-a 
relatat-o în cei 17 ani de prietenie până la plecarea sa din 
țară în emigrație. lar dacă, totuşi, inginerul Dumitru 
Funda a auzit cele ce relatează, foarte probabil a îo5i 
ceva inventat de maiorul Georgescu pentru a ne ridica 
moralul şi a ne ajuta să rezistăm. 


Chiriacescu, Care 
de jandarm, Tot 
erghelegiu a fost 
4, trezindu-se din 
t-un arbore, Aici a 
II ŞI împușcat în 


143 


i 


a RES cute 


Mai departe voi relata adevărata opinie a Regelui 
Carol II despre inginerul Virgil Ionescu. In noaptea de 
22/23. septembrie 1939 din nou a venit colonelul 
Brătescu cu plutonierii lui de jandarmi şi ne-au luat spre 
retrimitere: 4 în lagărul de la Miercurea-Ciuc şi 3 la 
închisoarea Râmnicu-Sărat. Noi aceştia trei din urmă 
eram: ing. Virgil Ionescu, av. Radu Budişteanu și dr. 
Şerban  Milcoveanu. Fiecare eram încadrați de 4 
plutonieri de jandarmi şi cu distanță între noi de mai 
mulţi metri pentru a nu ne face comunicări. Transportul 
nostru de la Spitalul Militar Braşov până la închisoarea 
Râmnicu-Sărat s-a făcut noaptea în totală tăcere din 
partea jandarmilor şi a noastră. La închisoarea 
Râmnicu-Sărat ne-a primit căpitanul de jandarmi 
Adamovici, care în auzul tuturor ne-a strigat: „Voi 
sunteţi nişte trădători ai ţării, noi suntem adevărați 
patrioți şi adevărați naționaliști”. Evident că nu l-am 
contrazis. Am fost băgaţi fiecare în câte o celulă a 
închisorii şi timp de luni de zile nu am fost scoşi nici la 
closet şi nici în curte. Timp de luni de zile noi cei 3 nu 
ne-am văzut şi nu am vorbit. Spre surprinderea noastră 
am găsit în alte celule ale închisorii vreo 5-6 legionari 
necunoscuţi de noi şi cel puţin eu nu ştiu de unde erau 
aduşi. Comunicând de la fereastră la fereastră am aflat 
de la acești legionari necunoscuţi cum a avut loc 
masacrul din noaptea de 21/22 septembrie 1939. 
Asasinul principal era maiorul de jandarmi Scarlat 
Roşianu, evreu de origine și comandantul Legiunii de 
Jandarmi a judeţului Râmnicu-Sărat. Acest maior 
Scarlat Roşianu l-a torturat pe inginerul Gheorghe Clime 
pentru a semna declaraţia că atentatul contra lui Armand 
Călinescu a fost făcut din ordinul Statului Major 
Legionar închis la Râmnicu-Sărat. Adică nu din ordinul 
lui Horia Sima, care el era adevăratul organizator în 


144 


a 5 


teren. Domnul ing. Gheorghe Clime a 
scalparea pielii până la descoperirea e 
înfipt o baionetă în palma st 
Aşa cum am aflat foarte târz 
Sima informase pe ing. Cli 
inginerul Gheorghe Clime îl 
şi absolut. 

Horia Sima repeta cu ing. Gheorghe Glime exact ce 
făcuse, în noiembrie 1938, informându-] pe Corneliu Z 
Codreanu că o să-i obțină complicitatea la cele 23 de 
acte anarhice şi dezordini publice prin care să i se 
dovedească complicitatea. Exact la fel Horia Sima a 
informat de atentat pe ing. Clime şi nu a ţinut seama de 
hotărârea acestuia de interzicere. Aici avem încă o 
dovadă a colaborării reciproc avantajoasă între Horia 
Sima şi Mihail Morusoff în acei ani negri 1938-1939. 
Scopul lui Mihail Morusoff era ca în istorie atentatul 
contra lui Armand Călinescu să fi avut loc nu din ordinul 
şi răspunderea regelui Carol II, ci din ordinul şi 
răspunderea Statului Major Legionar ing. Gheorghe 
Clime. De la cei 5-6 codeţinuti legionari necunoscuți de 
mine am aflat că masacrul a fost operat în mica curte din 
stânga unde înainte de 30 noiembrie 1938 era scos la aer 
Cormeliu Z. Codreanu. Asasinul material a fost 
plutonierul de jandarmi Burghelea care i-a mitraliat cu 
revolverul automat. Nimeni nu ştie dacă martirii au 
pronunțat sau nu vreo frază. Horia Sima şi simiştii au 
inventat şi au pus în circulație o versiune falsă încercând 
a le micşora curajul şi eroismul în fața istoriei. Iată 
numele martirilor asasinați în curtea închisorii de la 
Râmnicu-Sărat în noaptea de 21/22 septembrie 1939: 
ing. Gheorghe Clime, principele Alexandru Cantacuzin9; 
avocat Nicolae Totu, avocat Alexandru Cristian Tell, 
profesor George Furdui, econ 


fost torturat cu 
Opera raniului şi i s-a 
aângă până la străpungere 
Iu de la Vera Totu, Fo 
me de atentatul proiectat şi 
interzisese în mod categoric 


omist. Dobre Bănică, 
145 


avocat Mihail Polihroniade, doctor Paul Craja, profesor 
Sima Simulescu, comerciant Gheorghe Apostolescu, 
economist Gheorghe Istrate, doctor Ion Banea şi inginer 
Aurel Serafim. Aşa cum am amintit cei 5-6 legionari 
imobilizaţi în celulele lor nu mi-au relatat nimic în plus. 

După o mărturisire foarte tardivă a plutonierului de 
jandarmi Eftimiu, martirul Gheorghe Apostolescu nu a 
decedat la primele rafale de mitralieră, ci a fost omorât a 
doua zi de dimineaţă tot de plutonierul de jandarmi 
Burghelea. 

A doua zi, 22 septembrie 1939, căpitanii de 
jandarmi Scarlat Roşianu şi Adamovici au scos cele 13 
cadavre şi le-au expus pe stradă în faţa închisorii sub un 
mare afiş: „Aşa sunt pedepsiţi trădătorii de țară”. Din 
ordinul prefectului mi se pare cu numele de colonel 
Stănculescu şi executând ordinul ministrului Educaţiei 
Naţionale Petre Andrei au fost aduşi la faţa locului şi 
obligaţi să scuipe cadavrele elevii liceului de băieţi 
„Regele Ferdinand !” şi elevii şcolilor primare din 
localitate. Cadavrele au putrezit pe caldarâm din cauza 
căldurii şi apoi au fost transportate în cimitirul din 
localitate şi azvârlite în gropi individuale fără cruce şi 
fără identitate. 

Să evoc în continuare ce ştiu. Aşa cum am amintit 
mai sus nu am avut nici o convorbire cu ing. Virgil 
Ionescu şi cu avocatul Radu Budişteanu, care erau în alte 
celule la distanță. Când a început aşa-zisa destindere 
dintre dictatura Regelui și Mişcarea Legionară, inginerul 
Virgil Ionescu şi avocatul Radu Budişteanu au obţinut, 
prin familiile lor, transferul sub paza prefectului Poliţiei 
Capitalei în câte un spital din Bucureşti: inginerul Virgil 
Ionescu la Sanatoriul Saint-Vicent de Paul de pe 
Şoseaua Aviatorilor şi avocatul Radu Budişteanu la 
Sanatoriul Diaconeselor de pe Bulevardul Ştefan cel 


146 


Ș 


Mare. Părinţii mei, aflaţi în Comuna 
au aflat numai în aprilie 1939 de ace 
obţinut, tot sub paza prefectului 
meu la Sanatoriul Aşezămintel 
paranteză amintim că la acordare 
Basarab Brâncoveanu era foarte 
sufleteşte la tragedia legionarilor. 
În cele ce urmează să evoc ce am trăit 
Râmnicu-Sărat de la sfârşitul lui septembrie 1939 până 
la începutul lui aprilie 1940. Câteva. zile du y i: 
septembrie 1939, cei 5-6 legionari necunoscuți i i apă 
au fost transferați în altă închisoare şi astfel nu am mai 
avut cu cine vorbi de la fereastră. De la sfârşitul lui 
septembrie 1939 până la începutul lui aprilie 1940 nu am 
pronunțat decât de două ori cuvintele „nu ştiu”. lată în ce 
împrejurări. In decembrie 1939 se deschide vizeta 
celulei şi comandantul închisorii, maiorul Cosma. mă 
întreabă: „Ştii pentru ce ai fost exceptat de la executarea 
legionarilor?” Eu: „Nu ştiu”. Maiorul Cosma: „Sunt 
referințe despre capacitatea d-tale ştiinţifică şi ți s-a lăsat 
viaţa pentru a contribui. la promovarea. ştiinţei”. În 
ianuarie 1940 din nou s-a deschis vizeta şi maiorul 
Cosma mă întreabă: „Ce explicaţie ai la faptul că suntem 
56 de jandarmi pentru a păzi în această închisoare decât 
un singur deţinut?” Eu: „Nu ştiu”. Maiorul Cosma: 
„Află că în ţară s-a ajuns la situaţia ca toată lumea să ştie 
că există un loc în România unde se intră vertical pe 
două picioare şi se iese orizontal pe targă”. În februarie 
mi s-a acordat, fără să cer eu, dreptul de a fi scos în curte 
15 minute pentru mişcare cu mâinile la spate. In a şasea 
zi când am ajuns în dreptul unui plutonier el mi-a ȘRusi 
„Eşti cel mai periculos legionar din câţi încă există + 
M-am oprit din mers numai cele câteva secunde pentru 
a-l auzi şi tot în tăcere mi-am continuat mersul în cerc cu 
147 


Milcov, judeţul Olt 
astă posibilitate ŞI au 
de Poliţie, transferul 
or Brâncoveneşti. 
a aprobării, principele 
emoționat şi participa 


În 


la închisoarea 


mâinile la spate. Când am ajuns din nou în dreptul lui, e] 
mi-a spus: „Nu mă întrebi pentru ce zic că eşti cel mai 
periculos legionar?” Nu i-am răspuns mau: continuat 
mersul în cerc. Când am revenit din nou în dreptul lui, e] 
mi-a strigat: „Eşti cel mai periculos legionar pentru că de 
patru luni de zile păstrezi tăcerea şi nu simţi nevoia de a 
vorbi”. Nu i-am răspuns şi am continuat plimbarea în 
cere. Când am revenit din nou în dreptul lui, el din nou 
mi-a strigat: „Eu sunt specialist în legionari. l-am 
depistat la baluri şi şezători prefăcându-mă că sunt 
legionar şi cântând imnurile lor”. Eu nu i-am răspuns și 
am continuat mersul în cerc. Revenind în dreptul lui, el 
mi-a strigat: „Eu sunt cel care i-am sucit - gâtul 
Căpitanului vostru şi l-am trimis pe lumea cealaltă!” Cu 
toată această repetare a provocării, nu am intrat în vorbă 
cu el şi am continuat în tăcere mersul în cerc prin curte. 
În mod evident, jandarmii voiau să aibă răspuns la 
întrebarea venită de la Bucureşti — cum anume mă 
comport. Nimic nu supără mai mult pe poliţişti, pe 
anchetatori şi pe procurori decât tăcerea absolută și 
consecventă a victimei aflată în mâinile lor. Respectivul 
jandarm, am aflat ulterior, se numea Sârbu şi era din 
Legiunea de Jandarmi Ilfov. Aşa cum l-am cunoscut eu, 
era un nemernic care nu avea reprezentare mintală şi 
reflex sufletesc la ce făcuse atunci când a omorât prin 
strangulare pe Corneliu Z. Codreanu. Din toată 
experiența mea de peste 50 de ani, jandarmii şi poliţiştii 
nu sunt ființe umane, ci sunt automate fără gândire şi 
fără simţire. 

În aprilie 1940 am fost adus la Sanatoriul Spitalului 
Brâncovenesc sub paza unor comisari din Prefectura 
Poliției Capitalei. Aici am stat până la 22 iunie 1940 
când am fost eliberat. În aceste trei luni m-au păzit câte 
doi comisari: unul stând în cameră cu mine şi altul stând 


148 


a 7 


e coridor în dreptul uşii. 
păstrat în memorie două nume: Ion Niţulaş, originar 
Botoşani ŞI sufletul cu totul ales aste] că dead din 
prieteni Şi al doilea comisarul Bouleţ, de ofiziee ge 
evreiască ŞI care participase la asasinarea Sofa etnică 
Vasile Christescu, în ianuarie 1939, în strada E tigri 
Jliescu nr. 15. Nu am putut pricepe în nici un fel codor 
putut participa la omorârea profesorului fa 
Pe eu: care era O somitate ştiinţifică și o mândrie a 

Pe parcursul acestor trei luni am fost vizitat de 
membrii familiei și am aflat multe lucruri necunoscute 
de mine. De la doamna Ani Săulescu am aflat că 
asasinarea lui Corneliu Z. Codreanu a fost decisă la 
Palatul Regal în şedinţa din 10 octombrie 1938 a 
aşa-ziselor „Permanenţe ale Statului” ŞI că noi, cei 20 
din Statul Major Legionar, nu am fost omorâţi datorită 
generalului Gheorghe" Argeșanu, care pentru prima şi 
singura dată în cariera lui de 50 de ani a deschis gura şi a 
pronunțat fraza: „Nu putem merge până acolo”. De la 
părinţii mei am aflat cum în fiecare județ al țării au fost 
asasinați între 3 şi 5 legionari drept represalii la atentatul 
contra lui Armand Călinescu. La Slatina a fost asasinat 
elevul de liceu Găman, care, împuşcat, a fost azvârlit 
într-un tufiş al grădinii publice. Nefiind omorât, publicul 
l-a dus la spital şi aici, în timp ce era operat de dr. 
Gheorghe Kiţulescu, au venit poliţiştii, l-au ridicat și 
l-au omorât, azvârlindu-i cadavrul de pe pod în apa 
râului Olt. Cadavrul a fost scos la mal de apă şi, după ce 
familia l-a înmormântat în cimitirul Clocociov, iarăși au 
venit” poliţiştii, care au deshumat cadavrul şi l-au 
înhumat dincolo de Olt, în comuna Slătioara din județul 
ÎN )iie n ptie rpă ceea ion zeft e 


Da 3 pi 
: Îmi amintesc de încă doi comisari: Burtea, 
ŞI Rădulescu zis Virgulă, un mare viclean. 149 


Dintre acești comisari am 


un suflet prietenos 


De 


ati. Acest elev de liceu nu era membru al Mişcării 
Legionare, dar comisarul Gălbenuş de la Siguranţă şi 
comisarul Marinescu de la Poliţie au aplicat textul din 
legislația sovietică zis „al posibilității de complicitate 
intelectuală”.  „„Complicitatea intelectuală” a fost 
socotită culpă încă de atunci sub dictatura regelui Carol 
II, iar pedepsirea prin „incriminarea prin analogie” a fost 
legiferată numai de regimul comunist şi ocupaţia 
sovietică în textul zis articol 2 din Codul Penal. 

În noaptea aceea de 21/22 septembrie 1939 mama 
mea Margareta I. Milcoveanu a fost adusă din comuna 
Milcov la Prefectura oraşului Slatina şi urma a fi 
împuşcată din cauza unei note informative dată în acea 
zi de doamna Emil Râureanu cum că a) echipa Miu 
Dumitrescu ar fi fost găzduită la conacul proprietății 
noastre; b) mama mea s-ar fi exprimat în sensul de 
cunoaştere a atentatului proiectat. La Prefectură se făcea 
sau nu se făcea anchetă, nu ştiu, dar trei prieteni ai tatălui 
meu şi anume avocatul Ilie Ionescu, avocatul Ion Bellu, 
doctor Gheorghe Kiţulescu au intrat în Prefectură şi au 
salvat-o pe mama mea. 

Aici mă opresc cu relatarea acelui macroeveniment 
sinistru din zilele 21 şi 22 septembrie 1939. Continui cu 
analiza lui din punct de vedere istoric. Cele ce s-au 
petrecut la noi în România sunt o mică parte din ce s-a 
petrecut simultan - şi determinant pe plan mondial. 
Această imensă catastrofă a celui de-a doilea război 
mondial era inevitabilă şi a avut o cauzalitate imposibil 
de evitat. Catastrofa primului război mondial a provenit 
din trei contradicții care, toate trei, erau în posibilitatea 
voinţei omeneşti de a le evita. Nu au fost evitate pentru 
că nu s-a vrut. 

Prima contradicţie a fost între Austria şi Rusia 
pentru expansiune prin Peninsula Balcanică în Orientul 


Roman 


150 


_—.—.. 


a 


Mijlociu. Factorul timp favoriza Rusi 
în fiecare an un plus demografic de 5 
care obținuse investiție de capital fran 
armament şi de minerit. Puterile Centrale picta, 
Germania au precipitat conflictul cu Rusia iii ŞI 
în vedere că factorul timp era în favoarea pitt, esti 

A doua contradicţie a fost cea dintre se 
Anglia pe planul militar maritim. La data a 
militară engleză avea superioritate categorică asupra 
marinei militare germane, dar aceasta din urmă. se 
dezvolta şi . creştea Într-un ritm mult superior 
adversarului ei marina militară engleză. Comertul 
mondial necesită şi se bazează pe marina militară, care îi 
asigură securitatea şi buna funcţionare. Splendidul 
imperiu britanic întins pe întreaga planetă a fost, în mare 
parte, urmarea superiorității marinei de război a Angliei 
faţă de, toate celelalte marine din lume. Marele. Stat 
Major german programase războiul de unificare. a 
continentului Europa pentru anul 1922, când marina 
militară germană poseda superioritate suficient de 
intimidantă asupra marinei militare engleze. Cunoscând 
acest proces de devenire, Anglia a înţeles să precipite 
conflictul militar înainte ca să piardă supenoritatea pe 
mări şi oceane asupra Germaniei. 

A treia. contradicţie care a determinat catastrofa 
primului. . război. mondial a + fost în interiorul 
Austro-Ungariei. La Viena era un puternic curent de 
desființare a monarhiei austro-ungare şi de întocmire a 
Mittel-Europa, adică o federaţie de state naţionale în 
jurul exclusiv al Austriei imperiale. În felul acesta, 
ungurii pierdeau poziţia de secund în statul austro-ungar 
ŞI Ungaria devenea în subordinea Austriei la egalitate cu 
celelalte state naţionale: Cehia, Slovacia, Croaţia, 


Slovenia, Bosnia, Herţegovina şi Transilvania. FEniu 
151 


a țaristă, care avea 
000.000 suflete şi 
Cez în industria de 


Germania şi 
ceea, marina 


a ai 


A sei ttirebedă transformare a dualității Austro-Ungare 
în Federaţia Mittel-Europa, eră CâșUgat moştenitoryj 
tronului, arhiducele Franz-Ferdinand. Pentru A 
împiedica această evoluţie, ungurii ȘI în special Tisza =1Ă 
proiectat suprimarea arhiducelui Franz-Ferdinand. 
Acesta a fost atras la Sarajevo şi au fost asmuţiţi 
nationaliştii sârbi să-l împuşte pe stradă. Istoriografia 
mondială nu a precizat încă cât de importantă a fost 
intervenţia şi contribuția ungurilor la declanşarea 
primului război mondial. Fiihrerul Adolf Hitler cunoştea 
această problemă întrucât întotdeauna a fost osti] 
ungurilor şi ipso facto întotdeauna a preferat alianţa cu 
România. 

Cu totul alta a fost geneza, poate mai exact 
determinismul celei de a doua catastrofe — războiul 
mondial dintre 1 septembrie 1939 şi 9 mai 1945. în 
etio-patogenia acestui al doilea război mondial au 
contribuit fiecare cu 33 % responsabilitate: Germania, 
iudaismul mondial şi |. V. Stalin. Să analizăm succesiv. 

Responsabilitatea Germaniei. După primul război 
mondial, Germania învinsă s-a găsit într-o situație 
absolut anormală şi  netolerabilă. Învingătorii 
anglo-francezi au înţeles să prevină recidiva războiului 
mondial prin instituirea unei blocade economice a 
Germaniei. Aceasta în sensul interdicției de a importa 
materii prime şi interdicţiei de a exporta produse finite. 
Ori, Germania trăia tocmai din munca şi inteligența 
poporului german de a transforma materiile prime 
importate în produse finite exportate. Poporul german a 
perceput această blocadă economică drept o cămaşă de 
forță aplicată în mod nedrept şi abuziv. Urmarea acestei 
blocade economice, percepută drept cămaşă de forță, a 
fost reacţia de protest care a generat în Germania 
interbelică un antisemitism ca scop în sine şi mişcarea 


152 


DD 


naţional-socialistă, Judecat obiectiv CI ni 
naţional-socialismul condus de. Adolţ Subiectiv, 
produsul normal al unei situaţii anormale” er a fost 
"asea Germania, cu industria lucrând la i lă SR 
capacitate şi cu 7.000.000 Şomeri. Această imensă, din 
de 7.000.000 Oameni nu avea de ales ice masă 
comunizare, „alături de Rusia gat. între 
național-socialismul Cu program de a străpun sa ear 
economică şi de a restabili comerțul mona) i 
Germaniei. 

O mică paranteză. Aici în România se găsește scrisă 
o mică dovadă a celor de mai sus. În 1931-1932 
guvernul Nicolae Iorga — Constantin Argetoianu â 
găsea în mare dificultate financiară şi grânele noastre 
putrezeau, neputând fi exportate din cauza dumping-ului 
sovietic. Ministrul de Finanţe Constantin Areetoianu 
obţine posibilitatea de a exporta 10.000 vagoane de 
cereale în Germania, cu plata în maşini agricole Şi în 
echipament industrial. In cartea sa de amintiri, „Sub trei 
regi”, Nicolae lorga menţionează că Argetoianu s-a 
deplasat la Paris pentru a cere aprobare la acest export de 
cereale şi că a fost refuzat. Această mică informaţie este 
dovada blocadei economice — cămăşii de forță — aplicate 
Germaniei şi care a provocat explozia protestatară a 
naţional-socialismului. 

Reluăm analiza. Sub conducerea lui Adolt Hitler, 
Germania naţional-socialistă şi-a asumat misiunea de a 
unifica prin forță întregul continent european de la 
Oceanul Atlantic până la Marea Caspică Şi Munţu 
Caucaz. Astfel, Germania, devenită Reichul al III-lea, a 
căpătat 33 9% din responsabilitatea catastrofei 
1939-1945. 

| Responsabilitatea iudaismului. 
diferența dintre sionism şi iudaism. 


Trebuie cunoscută 
Sionismul sunt acei 
153 


ui 


evrei care vor să fondeze şi să aibă un stat național unitar, 
identic şi paralel cu celelalte state naționale sli tare pe de 
planetă. Iudaismul sunt evreii Cale acceptă diaspora 
planetară şi vor să fie un imperiu mondial invizibil, dar 
atotputernic. Conducerea centrală a iudaismului este la 
New-York şi aici unii evrei sunt pentru capitalism și alți 
evrei sunt pentru comunism. Comuniştii vor dominaţia 
economică obținută prin metoda politică şi capitaliştii 
vor dominaţia politică prin metoda economică. Evidenţ 
că există avantaje şi dezavantaje pentru ambele puncte 
de vedere şi de aici actuala sentință - istorică: 
„Comunismul a fost o experiență cu justificare de a fi 
încercată”. La data aceea, în anii 1933-1938, iudaismul 
mondial, cu capitala la New-York, ajunsese la concluzia 
că războiul mondial este singura soluție pentru 
exterminarea național-socialismului — elan al popoarelor 
ariene, exterminarea antisemitismului cronic de pe 
continentul Europa şi pedepsirea poporului german 
vinovat de cele două rele de mai sus. Astfel, în 
responsabilitatea celui de al doilea război mondial, un 
procent de 33 % revine iudaismului mondial, care a 
antrenat uriaşa maşină de război a Statelor Unite ale 
Americii. 

Responsabilitatea lui |. V. Stalin. Regimul comunist 
constând din dictatura proletariatului şi din statul 
totalitar este atât de nefiresc, atât de neproductiv şi atât 
de neomenesc încât nu poate tolera existența termenilor 
de comparaţie şi este obligat la extindere monopolistă 
planetară. În orice țară el nu poate fi instituit decât prin 
violență şi pentru a se consolida necesita transformarea 
oamenilor în obiecte şi generalizarea deşertului 
paralizant. 

Cunoscând aceste lucruri, atât Lenin cât şi Stalin au 
avut în programul lor ieşirea din granițele Rusiei şi 
154 


5 


extinderea pe întreg continentul Euro 
Stalin era ca, într-o primă etapă, să fay 
distrugere a celor două tabere zise bu 
şi în a doua etapă să invadeze Europa c 
care odată cu pacea să instituie comuni ? 
Germania domina punctul de ve cita i olna | 
războiului pe două fronturi: în vest cu Etapa A ci dteed 
în est cu Rusia. In concepţia germanilor, ace re : 
simultan pe două fronturi a fost cauza ff cala 
primul război mondial. Ca atare, obiectivul ui Sta 4 
fost să asigure Germania de a avea pace în est mpi 
încât să se creadă cu un singur front la sesi 
Concretizarea acestei politici a lui Stalin a fost Pactul d 
neagresiune din 23 august 1939, încheiat la propunerea 
insistentă a lui I. V. Stalin şi semnat de cei doi miniştri 
de externe Joachim von Ribbentrop şi V. M. Molotov 
Fără acest pact din 23 august 1939, Hitler n-ar fi tăi 
curajul şi inițiativa azvârlirii Germaniei în catastrofa 
celui de al doilea război mondial. 

Privitor la acest pact sunt două lucruri insuficient 
cunoscute şi noi ne permitem a le menţiona aici poate 
pentru prima dată. Anglia a avut un mare prim-ministru, 
Neville Chamberlain şi un mare ministru de Externe. 
lordul Halifax. Aceştia şi-au dat seama de 
inevitabilitatea războiului şi au conceput o politică 
inversă decât cea a lui Stalin. Împreună cu Edouard 
Daladier şi Georges Bonnet au venit la Miinchen şi la 30 
septembrie 1938 au încheiat cu Adolf Hitler şi Benito 
Mussolini „Acordul de la Miinchen”. În aparenţă, scopul 
acordului era să ofere Germaniei egalitate de influență în 
Europa de Est, inclusiv România; în realitate, scopul 
acordului era să direcționeze maşină de război hitleristă 
într-un război antisovietic pentru distrugere reciprocă ŞI 
astfel, în final, Anglia şi Franţa, cu RER 

155 


Pa. Strategia lu; 
Orizeze reciproca 
T&hezo-capitaliste 
U armata sovietică. 


n 
evitării 


pacea şi să menţină democraţia. 
Această concepție strategică a lui Chamberlain a fost 
răsturnată de iudaismul mondial din America Şi în locu] 
lui la conducerea Angliei a fost instalat Winston 
Ghurchi stan! GU aa DiOEEAIMite = ACR EC TTNINare ema 
national-socialismului şi de extirpare a antisemitismului, 
Ţ. V Stalin a înţeles perfect politica. lui Neville 
Chamberlain. şi, în consecință, el a propus „Pactul 
Ribbentrop-Molotov”. drept replică la „Acordul de la 
Miinchen”. 

A doua informaţie inedită este contribuţia personală 
a  ex-regelui Carol II la reuşita „Pactului 
Ribbentrop-Molotov”. Fiihrerul Adolf. Hitler voia pace 
în vest şi război în est şi aceasta în conformitate cu cartea 
sa „Mein Kampf”. La propunerea lui Stalin, el a rezistat 
din februarie 1939 până în august 1939. In jurul datei de 
17 august 1939 a venit la București o delegaţie 
ultrasecretă trimisă de Adolf Hitler. Această delegaţie a 
fost primită de ministrul de Externe Grigore Gafencu, 
care a înţeles importanţa şi a trimis-o la primul ministru 
şi ministrul de Război Armand, Călinescu. Acesta a 
înţeles şi el importanța şi, prin telefon, a cerut regelui 
Carol II să primească delegaţia şi să ia o decizie. De la 
Armand Călinescu, delegaţia a venit la Palatul Regal şi, 
la intrarea din strada Știrbei Vodă, i s-a spus că regele 
Carol II nu acceptă întrevederea şi, deci, să se întoarcă în 
Germania. Această delegaţie ultrasecretă avertiza 
România că urmează un eveniment macro-istoric din 
care România poate pierde granițele şi independenţa şi 
că acest eveniment macro-istoric poate fi evitat dacă 
România acceptă două cereri ale Germaniei. Prima 
cerere era ca Germania să nu fie limitată în cumpărarea 
de petrol, plătind României valoarea în aur sau mașini. A 
doua cerere a Germaniei era ca Abwehr-ul' german să 


156 


proaspete, să facă 


>. 5 


N 


asticipe cu 50 7% alături 

Informaţii român la paza şi or 
din Valea Prahovei. Foarte pr 
era dinainte decisă în secre 
amiralul Wilhelm Canaris. În 
jui Armand Călinescu, ale lui 
Constantin Argetoianu nu se face nici o menţiune despre 
acest eveniment al misiunii secrete Sermane din 17-] 

august 1939. Eu am informaţia de la profesorul do e: 
on Jovin, care la epoca aceea participa la ctre 

radiologică a lui Armand Călinescu pentru un sia 
gastric incipient. Refuzul regelui Carol II de a primi 
delegaţia germană a fost elementul determinant care a 
convins pe Adolf Hitler pentru „Pactul 
Ribbentrop-Molotov". În vara lui 1940, după colapsul 
militar al Franţei, primul ministru lon Gigurtu şi 
ministrul de Externe Mihail Manoilescu s-au dus la 
Berlin pentru a obţine alianţa protectoare a Germaniei. 
Cu această ocazie, Fiihrerul Adolf Hitler le-a spus; 
„Ceea ce nu pot ierta regelui vostru Carol II este că din 
cauza lui a trebuit să-mi schimb concepția politică 
despre U.R.S.S.” 

Revenim la situaţia particulară a României din 
septembrie 1939. În baza alianțelor tradiționale cu 
Anglia şi Franţa şi în baza celor hotărâte de Nicolae 
Titulescu, România încă de la începutul lui 1935 se 
găsea participantă la așa-zisa „securitate colectivă” care 
nu era altceva decât o cămaşă de forță aplicată 
Germaniei ; naţional-socialiste. În baza apartenenței 
noastre la „securitatea colectivă”, noi, România, am avut 
politică antigermană şi, astfel, am lăsat Germania să se 
înțeleagă cu duşmanii noştri: Ungaria, care vora 
anexarea Transilvaniei şi U.R.S-S., care voia anexarea 
Basarabiei şi a Moldovei până la Munţii Carpaţi: Atunci, 

157 


de Serviciul Secret d 
dinea bazinului petrolife, 
Obabil această colabora 
t de Mihai] Morusoff Şi 
memoriile lui Caro] Il ala 
Grigore Gafencu Şi ale lui 


tor 


pie o Pee ARDE 


în septembrie 1939, s-a văzut în modul cel mai evident 
posibil lipsa de securitate pentru România a planului 
european zis „securitatea colectivă”. Anglia şi Franţa nu 
aveau armate ofensive şi nu puteau reuşi decât un război 
de uzură la granița de vest a Germaniei. lar aici în 
Europa de est nu era altă posibilitate de independență şi 
de integritate decât alianța cu Germania sau cu Rusia. 
Germania nu anexa teritorii, nu deznaţionaliza pe 
autohtoni şi nu instala comunismul; iar U.R.S.S. anexa 
teritorii,  deznaţionaliza pe autohtoni şi  instituia 
comunismul. Cine refuza alianța cu Germania nu putea 
avea decât soarta Cehoslovaciei, Poloniei şi apoi a 
Iugoslaviei. Iar alianța cu U.R.S.S. era pentru România 
absolut imposibilă, întrucât aceasta voia graniţa pe 
Munţii Carpaţi şi expansiunea până la Marea Mediterană. 
Ministrul de Externe Nicolae Titulescu credea sincer în 
succesul „securităţii colective” şi ignora complet 
periculozitatea  U.R.S.S. Cauzalitatea acestei duble 
absenţe de realism politic s-ar putea să fie în parte 
influenţă iudaică şi în parte cauză medicală intimă. Ca 
prim-ministru, Armand Călinescu s-a purtat corect cu 
alianţa noastră tradițională cu Polonia. Primo: a acceptat 
transferarea prin teritoriul românesc la Londra a 
tezaurului de aur al Poloniei. Secundo: a acordat azil 
politic guvernului, populației şi armatei poloneze pe 
teritoriul românesc. Aceste două măsuri ale lui Armand 
Călinescu erau conform cu instinctul național al 
poporului român, dar i-au creat poziția de mare 
vinovăţie față de Reichul al IIL-lea şi Adolf Hitler. Nu 
este exclus ca această poziţie antigermană să fi 
contribuit la decizia lui Carol II şi a lui Mihail Morusoff 
de a precipita atentatul din 21 septembrie 1939. 

Există o informaţie, încă nedovedită documentar, că 
la 9 septembrie 1939, Armand Călinescu şi-a oferit 


158 


demisia pentru ca România să 
alianță protectoare cu Germania. 
pe care o am, regele Carol II 
Armand Călinescu şi aceasta pentru că vai, 
mult decât o simplă retragere de la dt i Ceva mai 
Călinescu. Carol II voia alianța cu Geta, i, Armand 
drept garanție de sinceritate. şi Anda J pui, Și 
demisia lui Armand Călinescu, omul politic sia pu 
ci cadavrul lui Armand Călinescu S că 
peîntoarcerea la politica filo-engleză. Astfel pepe a 
afirma că Armand Călinescu a fost sacrificat biol E 
Carol II şi de Mihail Morusoff pentru a-și ai de 
procente de credibilitate şi şanse de succes ni ţa 
Riihrerului Adolf Hitler — stăpânul întregului rai 
european. Dar participare cauzală la atentat a avuţ : 
pasivitatea militară anglo-franceză. i 
Toată istoria universală este înșelăciune, viclenie şi 
violență de junglă, dar maximum de junglă a fost acest 
teritoriu dintre Rusia și Germania. Fiţi prudenţi! Nu vă 
limitați la memorie întrucât acesta este de sex feminin. 


ei incheia necesara 
Upă sursa informativă 
a refuzat demisia lui 


Masacrul inocenților. 
Legionarii asasinați în noaptea de 21/22 septembrie 
1939 1 


: Noaptea de 21 spre 22 septembrie 1939 sfințește cu 
sângele ei cea mai mare jertfă eroică din istoria 
românilor. 252 legionari, pentru credința lor în opera 
Căpitanului şi în destinul mântuitor al generației de 
astăzi au fost asasinați, săvârşindu-se astfel o crimă 
împotriva întregului neam românesc. Legionarii cei mai 
destoinici, din toate unghiurile țării, din sate Şi Oraşe, au 
adus, cu slava morții lor, întemeierea României 
Legionare. Spiritul lor trebuie să trăiască în făptuirile 
159 


Pf 


noastre. Sângele lor şi durerea să o simţim necontenit, 
Numai astfel le vom da mărirea care li se cuvine. Căci ei 
sunt: Prezenţi, Prezenţi, Prezenţi, în viaţa de astăzi şi 
de-a pururi â României Legionare. 

Asasinaţi la Bucureşti. Christescu Vasile, profesor 
universitar, asasinat de poliție la 26 ianuarie 1939; 
Nicolescu Nicoleta,  şefa legionarelor pe țară. 
Schingiuită în beciurile poliției şi aruncată de vie în 
crematoriu la 10 iulie 1939; Dragomirescu Victor, 
comandant legionar, decorat cu «Crucea Albă». A fost 
ridicat de la Spitalul Închisorii Văcăreşti, schingiuit şi 
aruncat de viu în crematoriu la 22 septembrie 1939. 

Atentatul din Piaţa Sf. Elefterie din Bucureşti. La 21 
septembrie 1939, ora 13, un grup de 9 legionari a 
împuşcat pe ministrul Armand Călinescu, din ordinul 
căruia a fost ucis Corneliu Codreanu împreună cu 13 
legionari: 1. Dumitrescu Miti (avocat); 2. Ionescu Ion 
(student); 3. Isaia Ovidiu (fotograf); 4. Moldoveanu lon 
(student); 5. Paraschivescu Gheorghe (student); 6. 
Popescu Cezar (student); 7. Stănciulescu Marin 
(mecanic); 8. Popescu Traian (student); 9. Vasiliu Ion 
(desenator). După împuşcare, ei au pătruns la postul de 
radio şi au difuzat o declaraţie începând cu următoarele 
cuvinte: „Ne-am făcut o datorie dureroasă din a pedepsi 
pe călăul Căpitanului...” S-au lăsat apoi arestați şi duşi în 
piața indicată, unde pe loc şi fără nici o judecată au fost 
masacrați, iar trupurile lor au fost lăsate în văzul lumii 
vreme de trei zile. Copiii de şcoală şi elevii de liceu au 
fost aduşi să vadă cadavrele. 

Asasinaţi la închisoarea din Râmnicu-Sărat. În noaptea 
de 21/22. septembrie sunt târâți pe rând în curtea 
închisorii şi asasinați: 1. Clime Gheorghe (inginer); 2; 
Cantacuzino Alecu (avocat); 3. Totu Nicolae (avocat); 4 
Tell Alexandru (avocat); 5. Furdui George (doctor în 


160 


N 


teologie); 6- Dobre Bănică (licenţiat); 7, pu. 
Mihail (avocat); 8. Craja Paul eri atala olihroniade 
Sima (profesor); . 10, » 9. Simulescu 


Apostoles 
(comerciant); 11. Istrate Gheorghe (]i caii a Pieorela 
> 12. Banea 


[on (avocat); 13. Serafim Aure] (inginer). P 
Clime, înainte de a-l asasina, călăi l-au ; SA Inginer 
schingiuiri pentru ca să smulgă de la e] per e în 
dat ordin să fie împuşcat Armand i a Că ar fi 
Gheorghe Apostolescu nu l-au atins fe dea Pe 
însă întins pe pământ lângă ceilalți ian stat 
dimineaţă, când au venit călăii să le i lica iile ia 
început să strige: „Ajutor!” Câteva gloanţe acum E ca 
bine, l-au doborât şi pe el la pământ. | pr 
Asasinaţi la Spitalul Militar. din Braşov. Când u 
legionar ce se afla în vreo închisoare, prin beciurile 
poliţiei sau în vreunul din lagărele de concentrare era 
total sleit de boală sau de răul tratament. Când, adică era 
cu un picior în groapă, abia atunci era dus într-un spital 
În această situaţie se găsea acest grup de camarazi 
internaţi în Spitalul Militar din Braşov, în acea noapte de 
sălbatecă furie, au fost treziți din somn şi aşa bolnavi 
cum erau au fost încărcaţi într-un camion şi duși în 
direcția Râşnov. Lângă o pădure maşina se opreşte. 
Bolnavii sunt daţi jos. Trupurile lor istovite au fost 
legate cu funii cum ai lega un snop de grâu şi-apoi 
asasinați: 1. Cotigă Traian (avocat); 2. Ionică Eugen 
(inginer); 3. Şiancu Emil (ofiţer); 4. Pihu Grigore 
(licenţiat); 5. Şuşman Iuliu (funcționar); 6. Herghelegiu 
Ion (avocat); «7. Proca Gheorghe (funcționar). 
Herghelegiu Ion reuşeşte să se desfacă din legătura 
comună şi prin întuneric se retrage în pădurea din spatele 
lor. Când să le încarce cadavrele, asasinii constată că 
unul lipseşte. Vreme de o zi fu căutat. Seara, la radio, se 
promite recompensă persoanei care-l va preda poliţiei 


161 


viu sau mort. În cele din urmă, descoperit într-un copac, 
a fost împuşcat şi dus lângă ceilalți camarazi al lui în 
piaţa oraşului, unde au stat expuşi două zile. 

Asasinaţi în lagărul de concentrare de la 
Miercurea-Ciucului.. În acea noapte sângeroasă, 44 
legionari au fost treziți din somn şi strigați de pe o listă 
de către un ofiţer. Li s-a cerut să se pregătească repede 
că trebuie să plece în alt lagăr: 1. Benec Constantin 
(funcţionar C.F.R.); 2. Biriş Ovidiu (avocat); 3. Borzea 
Titus (student); 4. Buhai Vasile (funcţionar); 5. Cioflec 
Marius (student); 6. Comjic Ştefan (student); 7. Coman 
Constantin Cozmin (student); 8. Gheorghe Constantin 
(student); 9. Constantinescu Dumitru (medic), 10. 
Corbeanu Vasile (student); 11. Dobrin Liviu (medic); 12. 
Dorea Afilon (teolog); 13. Ducaru Dumitru (subinginer); 
14. Enescu lon (funcționar), 15. Felecan Vasile 
(muncitor); 16. Filipov Vasile (student); 17. Gârcineanu 
Florin (ofiţer); 18. Grama Iosif (student); 19. Iordache 
Nicoară (asistent universitar); 20. Macoveschi Ion 
(student); 21. Micu Augustin (inginer); 22. Mincă Ilie 
(ofiţer), 23. Miter Ion (student), 24. Noaghea Virgil 
(student); 25. Nuţiu Aurel (student); 26. Pavelescu 
Alexandru (avocat); 27. Popa Tiberiu (student); 28. 
Popescu Marin (student), 29. Popescu B. Anton 
(funcţionar); 30. Prodea Nicolae (muncitor); 31. 
Rădulescu Virgil (ziarist), 32. Raicu Constantin 
(licenţiat); 33. Stamate Eugen (student); 34. Stegărescu 
Constantin (licenţiat); 35. Strugaru Nicolae (avocat); 36. 
Susai Vasile (licenţiat), 37. Teodorescu Gheorghe 
(sculptor); 38. Tiponuţ Gheorghe (elev); 39. Todan 
Coriolan (student); 40. Ungureanu Corneliu (licenţiat); 
41. Ursu Ion (student); 42. Vasiliu 1. Gh. Galus (ofiţer); 
43. Vilmuş Adam (muncitor); 44. Zanche Petre 
(funcţionar). În fața porţii de sârmă ghimpată s-a format 


162 


Dn 


coloana. La lumina lămpaşelor au fost | 

altul de mâini cu funii. De jur-mpreiur 
agenții-călăi, pornesc spre drumul jertfei | 

Înainte de ieşirea din lagăr, Iordache Nae Supreme 
iubit de toți pentru necuprinsa dragoste şi A cel mai 
revărsa în jurul lui, spune un „Tată] aa î- 
convoiul se pune în mişcare, cei Tămaşi isa Ap 
însoțindu-i cu privirile călăuzite în noapte de zi 
lămpaşelor. Intre tufăriile din apropierea 7 re aa 
aştepta mitraliera. Aci începu să se spună e) i - 
rugăciune. Mitraliera însă n-a lăsat-o să se Rap 
Cei 44 flăcăi legionari români se prăbuşesc, unul aie 
altul, cu rugăciunea pe buze. Unul din ei mai putu striga 
într-o ultimă suflare: „Trăiască Legiunea şi Căpitanul” 
Liniştea nopţii, după încetarea  mitralierei, mai fu 
tulburată de câte un foc de pistol al călăului agent care 
trăgea în acei care încă nu încetaseră de a Tespira. 
Trupurile lor au fost lăsate pe loc două zile, timp în care 
lumea să vină să le privească. După două zile au fost 
ridicaţi şi îngropaţi în satul apropiat, Topliţa. 

Asasinaţi în lagărul de concentrare Vaslui: |. Antoniu 
lon Pâsu (avocat), 2. Belgea lon (avocat); 3. Boboc 
Constantin (student); 4. Borzea Virgil (ofițer); 5. Bujgoli 
Spiru (licenţiat); 6. Busuioc Ion (student); 7. Calopăr 
Mihai (teolog); 8. Cârdu Valeriu (poet); 9. Clime Traian 
(funcționar); 10. Comănescu Nicolae (student); 11. 
Danielescu Zosim (student); 12. Dobre lon Radu 
(muncitor S.T.B.); 14. Gârcineanu Victor Puiu (avocat); 
15. Goga Mircea (student); 16. Maricari Nicolae (ofițer); 
17. Moraru Alexandru Bubi (student); 18. Motoc Mircea 
(student); 19. Nicolicescu Gheorghe (inginer); 20. 
Popescu Spiru (student); 21. Popescu Vasile (student); 
22. Răcman Gogu (student); 23. Rioşanu Petre (inginer); 
24. Spânu Iordache (student); 25. Stahu Teodor (avocat); 


gați unul de 
Incercuiţi de 


163 


190; 26. Şota Stavri (student); 27. Şupila Polisperhon 
(student); 28. Teohari Mircea (student); 29. Tucan Boris 
(student); 30. Tudose Teodor (avocat), 31. Volocaru 
Gheorghe (funcţionar); 32. Zus Radu (student). În lunca 
din faţa clădirii lagărului Vaslui, în acea noapte de sânge 
şi moarte, sunt duşi aceşti camarazi, în ultimul lor drum 
ce mai aveau de păşit în această lume şi în această țară, 
atât de iubită de ei. Legaţi unul de altul cu funii de mâini, 
înconjurați de cei puşi să-i asasineze, sunt scoşi din 
lagărul împrejmuit cu două rânduri de sârmă ghimpată şi 
duşi spre locul unde îi aştepta moartea. 
Sublocotenentul-jandarm  Cinghiţă, care  mânuia 
mitraliera, începe să-i rostogolească de-a valma, unul 
peste altul. Lui Tudose Teodor, gloanţele îi taie mâinile. 
Simţindu-se dezlegat de legătura comună, mai are încă 
putere să fugă. Dar unde? Din urmă îl ajung călăii, îl 
împuşcă din nou şi-apoi îl aruncă peste ceilalți camarazi. 
Vreme de două zile trupurile lor sunt lăsate în văzul 
lumii. Dascălii primeau ordin să aducă pe rând școlile de 
copii ca să privească pe aceşti feciori transformați 
într-un morman de cadavre. Tinerele vlăstare plângeau 
şi li se făcea rău văzând acest spectacol. Astfel voiau 
călăii să imprime teroarea în inima tânără a elevilor. 
După două zile abia, cadavrele au fost îngropate în 
cimitirul de animale din Vaslui. [...] 

Asasinatele de pe tot cuprinsul țării la 21/22 septembrie 
1939. Poliţia şi unităţile de Jandarmerie din. toate 
judeţele au primit, în aceeași noapte, ordinul să aresteze 


Şi să execute imediat, în locuri publice, câte trei legionari. 


Ordinul preciza că, în lipsa celor indicaţi pe listă, vor fi 
executați oricare alţii, pentru a completa numărul, ceea 
ce s-a şi produs în câteva judeţe. Arad: Măduţă loan 
(avocat), Bulboacă loan, Julan Ilie (agricultor); Argeş: 
Pielmuș Ioan (ofiţer), Olteanu Vasile, Amzăr Traian; 


164 


DD 


Bacău: . Condopol Mircea, Mandache A] 
Antonovici Constantin (student); Băi a Ve 
Alexe, Ursache Victor, Gherman Ioan: ai Ondratiuc 
Lazăr, Jude Dumitru; Botoşani: Iftimută re a 
Mihail, Mancoş Gheorghe; Brăila: Bobotă pa Ai 
Udrea Ion; Braşov: Faur loan (profesor), Ce pm 
Lehaciu, Nicolici Nicolae, Papacioc Radu: ge 
Voinea Constantin; Caliacra: Caranica Petre esa 
Popescu Hristu (țăran), Cavachi Dumitru (Student); 
Câmpulung: lrimiciuc Valerian (cojocar), Tăranu Traian, 
Cozan Luchian; Caraş: Borzac Lazăr (muncitor), 
Băleanu lon (funcţionar), Cerbu Iancu; Cornăutie 
Pisarciuc Silvestru, Regwald Francisc, Molotiuc Loan: 
Cetatea Albă: Vlădău Ioan, Păucă V. Dumitru (revizor 
şcolar), Culoglu Damian; Ciuc: Duma Iosif (profesor), 
Caranica Ion, Mirea Ilie; Cluj: Cuibuş Petre. Eremia 
Nicolae; Constanta: Chivu. - lon (preot),  Chiriazi 
Constantin (funcţionar), Mocanu Staicu (preot). 
Secăreanu Ion (preot); Covurlui: Popa Costăchel, 
Croitoru Tudor, Potolea Gheorghe (ofiţer invalid de 
război); Dâmbovita: Niţescu Petre, Lungu Ion (învăţător), 
Gâlmeanu lon (student); Dolj: Horculescu Nicolae, 
Poenaru Ilie, “Ştefănache + loan; Dorohoi: Surugiu 
Gheorghe, Barbu Gheorghe, Honceru Ion; Durostor: 
Nastu Nicolae (ţăran), Manganiţa Constantin (țăran), 
Memu Dionisie (ţăran); Fălciu: Codreanu Ion (inginer), 
Nicolae Emil, Croitoru Vasile; Gorj: Serban Constantin, 
Munteanu Gheorghe (căpitan), Motomancea. Grigore 
(preot); Hotin: Dobuleac Vasile, Dubovinschi Teodor, 
Soroceanu Dumitru Iacob; Hunedoara: Popa. Petre 
(muncitor), Cornea Gheorghe, Sârbu Nicolae; Ialomita: 
Manolescu Grigore, Constantinescu Constantin, Badea 
Traian; Iaşi: Dănilă Nicolae (licenţiat), Leonid Miron 
(preot), Bogdan Elena; Lăpuşna: Diaconescu Vasile 
165 


(colonel), Florescu Sergiu (ziarist), Palamarciuc Jean; 
Maramureş: Butnaru lon, Chirculiţă Dumitru, Belidean 
Mircea (student); Mehedinţi: Gheorghiu Victor, Geacu 
Hristu Petre, Gheorghevici Nicolae; Mureş: Rusu Lacob, 
Paletaş Francisc, Pădureanu Nicolae; Muscel: Nerasan 
Ion (avocat), Stancu Ion; Năsăud: Tonea Simion, Gingan 
Cornel, Tolan Alexandru; Neam: Mahnici Nicolae, 
Avădanei Vasile, Puiu Vasile; Olt: Găman Florea (elev), 
Mânzu Dumitru (student), Preda Gheorghe; Orhei: 
Zalopcinski Grigore, Mocanu Andrei, Răileanu Naum; 
Prahova: Cojocaru Alexandru, Filip Dumitru; Puma: 
State Vasile, Voinea Nicolae, Marin Petre; Roman: 
Creangă Vasile; Romanați: Niculescu Gheorghe, 
Oprovici Horia; Sălaj: Burcaş Augustin; Saru Mare: 
Bozântan Victor (avocat), Jitaru Spiridon; Severin-Lugoj: 
Galescu Pavel (curelar), Ghindă Gheorghe (muncitor), 
Sârbu Damaschin (ţăran), Matici Marin; Soroca: 
Leviţchi Ştefan (elev), Ştiucă Boris, Criclivâi Azarie; 
Suceava: Răuţ lon, Gemeniuc Ion, Jitaru Spiridon 
(student); Târnava Mică: Bârză Gheorghe, Priş loan, 
Codrea Nicolae; Tecuci:  Căsăneanu Gheorghe, 
Teodorescu Spirache, Baciu Vasile (student); Teleorman: 
Abagiu Dumitru (comerciant), Cristea Aristotel, Toader 
Dumitru (comerciant); Tighina: Geidenreich Vladimir, 
Căldare Constantin, Caragancev Ion; Timiş-Torontal: 
Udrea Teodor (croitor), Dragomir Gheorghe (şofer), 
Cocora Alexandru; Trei Scaune: Lascăr Gheorghe 
(inginer), Vrânceanu Gheorghe, Caranica Enache 
(licenţiat); Turda:  Cucerzan Constantin (student), 
Nichita - Augustin (măcelar),  Tonceanu Gheorghe 
(student), Vâlcea: Nicolaescu Aurel (preot), Diaconescu 
Dumitru (preot), Vasilescu Nicolae (tâmplar). Cadavrele 
celor asasinați au fost lăsate timp de trei zile expuse în 
pieţe publice. Elevii din toate şcolile au fost aduşi să le 


166 


E 


vadă şi nici copiii celor ucişi nu 
spectacol. I NU au fost cruțaţi de Ja acest 

Din aceste relatări oficiale Teese că au fost 
numai în noaptea de 21/22 septembrie 
Bucureşti 10 legionari; Spitalul 
legionari; Penitenciarul Râmnicu-s 
Lagărul de la Vaslui 31 legionari şi 
legionari. Deci un total de 252 legi 
singură noapte. 

Ceilalţi eroi şi martiri asasinați în timpul prigoanei 
din 1938-1940 sau omorâţi pentru credința lor legionară 
în anii anteriori au fost pomeniţi în Cronologia legionară 
Unora insă NICI până astăzi nu li s-a putut preciza data şi 
împrejurările în care au fost asasinați. 

(Extras din: Almanahul „Cuvântul”, ziar al Mişcării 
Legionare, | ianuarie 1941; Din luptele tineretului român 
1919-1939. Culegere de texte. Corneliu Zelea Codreanu 
1899-1938, Responsabil pentru alegerea, dispoziţia, 
autenticitatea şi conformitatea textelor care alcătuiesc acest 
volum: Duiliu Sfinţescu, Ediţia a treia, Editura Fundaţiei 
„Buna Vestire”, Bucureşti, 1993, p. 186-195 —n.ed.). 

Nota bene. Din cele 72 judeţe ale României întregite, 
în 11 judeţe nu s-a produs masacrul ordonat de Regele 
Carol II, întrucât prefecţii militari cu grad de colonel au 
cerut ordin scris în loc de ordin telefonic şi întrucât 
Siguranța Generală, legiunile de jandarmi şi chestunle 
de Poliţie s-au subordonat Prefecturii. Opinia noastră 
este că dacă se întârzia 24 de ore, autorităţile altor județe 
ar fi procedat la fel şi nu s-ar fi dovedit posedate de 
panică. Intre judeţele care n-au participat la masacru: jud. 
Alba, jud. Vlaşca, jud. Storojineţ, jud. Ismail, jud. 
Râmnicu-Sărat, jud. Rădăuţi, jud. Cahul, jud. Baia. 

După cercetări din arhive şi după texte de 
memorialistică reiese că scopul ex-regelui Carol II şi â 


uneltelor sale — generalul Gavrilă Marinescu şi miri lg 
1 


asasinați, 
1939, Ia: 
Militar Braşov 7 
rat 13 legionari; 
în restul țării 147 
onari numai într-o 


ud 


Victor lamandi era de a extermina pe absolut toţi 
legionarii, inclusiv familiile lor, astfel ca să dispară 
complet orice urmă de Mişcare Legionară în istoria 
României. Cu alte cuvinte, un adevărat holocaust şi un 
adevărat genocid cu caracter de scop În sine şi nu 
provocat de împrejurări ŞI justificându-se cu 
împrejurările externe. După 15 septembrie 1940, cuibul 
legionar „Axa”, condus de Anton Hoidaş a întocmit un 
plan de ridicare în fiecare capitală de judeţ a unui 
monument având înscrise numele martirilor decedați; iar 
în cele 11 judeţe exceptate de la masacru respectivul 
monument să poarte numele prefecţilor militari care nu 
au executat ordinul ex-regelui Carol II. Acest proiect 
semnat de noi toţi participanţii la cuibul „Axa” a fost 
înaintat conducerii legionare de atunci — Horia Sima şi 
nimeni nu ştie ce s-a întâmplat cu această propunere. 


Crime pentru alibi 


Indiferent dacă e dar al Divinităţii sau reuşită a 
Naturii, primele şi principalele semne ale Vieţii sunt 
Sensibilitatea şi Reactivitatea. Sensibilitatea la ce este 
schimbare, deci nou, în mediul imediat înconjurător şi 
Reactivitate nu ca scop, dar cu rezultat de a păstra şi a 
continua ce-i pozitiv pentru viaţă. Per a contrario: 
moartea şi mai exact încetarea vieții începe cu pierderea 
Sensibilităţii, adică cu indiferența şi cu pierderea 
Reactivității, adică cu inerția. 

În urmă cu 60 de ani am trăit cu toţii faza de 
ascensiune, sub conducerea lui Corneliu Z. Codreanu 
(1899-1938) a Mişcării Legionare. Cea mai ascuţită 
Sensibilitate şi cea mai promptă Reactivitate de care 
poate fi capabilă fiinţa omenească şi de aici concluzia de 
unicat non-repetabil. 


168 


Anul 1991. „Asociaţia Foștilor Deținuți Politia: 
sediul în str. Mântuleasa nr. 10. Gu ju Politici” cu 
„cenaclu literar” activează cu şedinţe A gis de 
centru de studiu și documentare fa ămânale 
eminentului Octavian Tripa şi cu pactici mi ba 
partidele politice şi chiar fără încadrare iarta zi, ei 
prezentă. Se iau în analiză crimele săvârşite în ie 
Statului şi atentatele săvârşite din partea Națiunii, di 
istoria politică a României contemporane, Sco i 
analizei este de a identifica Cauzalitatea, adică îi 
predispozant, factorul determinant, factorul favorizant și 
factorul declanşator sau provocator, în altă exprimare 
etio-patogenia, care este în același timp defect de 
psihologie şi deviere de sociologie. La mai multe cauze 
psiho-sociale, eu adaug o cauză care ar putea fi singulară 
pentru România din epoca respectivă şi anume crima 
săvârşită de guvernanți pentru a simula indienarea 
imposibil de reținut şi pentru a fi alibi de 
non-complicitate la ceva premergător. În sprijinul tezei 
mele am adus două exemple; asasinarea lui Sterie 
Ciumetti în seara de 29 decembrie 1933 şi masacrarea 
Mişcării Legionare în noaptea de 21/22 septembrie 
1939. 

lată cum am explicat. Atentatul din 29 decembne 


un 
ea 
ale 
sau 
mele 


1933 de pe peronul gării Sinaia împotriva primului 


ministru I. G. Duca (1879-1933) n-a putut reuşi decât cu 
complicitatea ex-regelui Carol II (1893-1953) care l-a 
teleghidat şi l-a favorizat, prin generalul Gavrilă 
Marinescu, prefectul Poliției Capitalei. După suirea în 
tren şi plecarea din Gara de Nord a Nicadorilor (Nicolae 
Constantinescu, Iancu Caranica şi Doru Belimace), un 
macedonean informator cu numele de Alexandru Tale a 
înaintat la Prefectura Poliţiei Capitalei o relatare absolut 
completă și generalul Gavrilă Marinescu a întrebat prin 


169 


i 


telefon dacă să înainteze informaţia la Siguranţa 
Generală şi la Inspectoratul J andarmeriei, întrucât trenul 
ieşise de pe teritoriul Bucureştilor. De la Castelul Peleş 
din Sinaia, ex-regele Carol IL i-a ordonat să n-o transmită 
şi să lase lucrurile să se desfăşoare aşa cum s-au 
desfăşurat. Informaţia a fost trimisă lui Eugen Cristescu, 
directorul Siguranţei Generale, dar nu ante factum, Ci post 
factum Şi, deci, a fost complicitate prin culpa in omitendo. 
Cum tot Bucureştiul acuza direct pe generalul Gavrilă 
Marinescu, acesta a ordonat, drept expresie a indignării 
şi drept constituire de alibi, asasinarea primului legionar 
care va fi arestat de Poliţie. Împreună cu Ionel I. Moţa şi 
Vasile Marin, Sterie Ciumetti fusese eliberat din 
închisoarea Jilava în dimineața de 29 decembrie 1933 şi, 
câteva ore mai târziu, în seara aceleiaşi zile de 29 
decembrie 1933, a fost arestat şi asasinat de comisarii 
Panova şi Mateescu, evident din ordinul superior al 
şefului lor, generalul Gavrilă Marinescu. Deci, crimă 
săvârşită de autorităţile de stat asupra unui cetățean 
arestat care se afla sub protecţia legii. Nu poate fi 
invocată altă cauză decât simularea indignării şi 
obţinerea de alibi, întrucât victima era numai de câteva 
ore pusă în libertate şi nu ar fi putut avea nici un fel de 
activitate politică subversivă sau ilegală. 

Masacrul din noaptea 21/22 septembrie 1939. În 
vara 1939, primul ministru Armand Călinescu era deja 
căzut în dizgraţia regală şi aceasta pentru mai multe 
motive, între care: a) incapacitatea de a organiza 
executarea legală pentru tentativă de evadare sau fugă de 
sub escortă a lui Corneliu Z. Codreanu; b) executarea lui 
Corneliu Z. Codreanu după întoarcerea în Țară a regelui 
Carol II şi nu cum îşi luase angajamentul, când acesta 
era încă în străinătate şi c) refuzul de a asasina şi pe Iuliu 


170 


în plus de prim-ministru al guvernului dictatorial 


aniu, aşă cum i-au cerut, Sri | 
„sef Urdăreanu şi apoi fine isi ei regelui, 
Dispariţia lui Armand Călinescu a 
cererea Angliei şi Franţei să ne autod 
industrie petroliferă şi de pregătirile făcute if. 
Călinescu cu subsecția B din Secţia 11 feri 
Marelui Stat Major, cl fiind Ministrul Apărării Naţionale 


ZI întâi 
vrilă Marinescu. 

fost Precipitată de 
IStrugem Întreaga 


Atentatul din 21 septembrie 1939 este cel mai 
complicat din istoria universală şi a avut un creier care a 
conceput şi o mână care a executat. Creierul care a 
conceput în culise şi a organizat în teren au fost: 
ex-regele Carol II, Mihail Morusoff şi Ernest Urdăreanu: 
iar mâna care a asumat publicitatea şi a executat în teren 
a fost Horia Sima, folosind spiritul de sacrificiu şi 
disciplina legionară a echipei Miti Dumitrescu. 

Pentru. ca răspunderea să treacă asupra Mişcării 
Legionare, Horia Sima a ordonat ca echipa Miti 
Dumitrescu să nu fugă, cum putea perfect de bine şi să se 
ducă la Radio-Difuziune unde să anunțe Urbi et Orbi 
evenimentul şi paternitatea. Iar cei 7 legionari atentaton 
au. fost executaţi imediat cu arestarea, pentru ca la 
anchetă să nu divulge complicitatea şoferului Vasile 
Joița, complicitate. care ar fi dus la incriminarea 
Serviciului Secret şi a lui Mihail Morusoff. In noaptea 
care a urmat, 21/22 septembrie 1939, au fost masacrați 
de Jandarmerie şi Poliţie 252 comandanți legionari din 
închisori, din lagăre și de pe străzi, cu cadavrele expuse 
în pieţe şi cu ordinul de a fi scuipate de şcolari. 

Cu ce scop acest ultra-bestial masacru? Cu ce scop 
publicitatea mondială făcută? Nu putea fi. Justiţie, 
întrucât . victimele erau claustrate Sub + P4Z4 
jandarmerească în închisori şi lagăre. Nu putea îi A ge 
guvernământ, întrucât nu ne găseam în război Civil ŞI 

171 


RE 0 d 


întrucât n-au fost dezordini nici înainte Şi nici după. Nu 
poate fi reținută decât o singură explicaţie ŞI anume 
simularea indignării şi construirea unui alibi al regelui 
Carol II faţă de Anglia şi Franța. 

Să ne oprim aici cu analiza. Ne întoarcem la şedinţa 
din 1991 de la „Asociaţia Foştilor Deținuți Politici”. 
Explicaţiile mele rezumate mai sus n-au provocat 
comentarii şi n-au stârnit interes. Nimeni din sală n-a 
luat cuvântul să mă aprobe sau să mă combată şi ordinea 
de zi s-a consumaât cu alți vorbitori şi alte subiecte. 
Lângă mine se găsea ing. Ștefan lacobescu şi la 
terminarea şedinţei am încercat o convorbire asupra 
interpretării mele că Sterie Ciumetti a fost asasinat în 
scop de simulare a indignării şi de confecţionare a unui 
alibi. A ascultat cu politeţe, dar fără atenţie şi în loc de a 
angaja o discuţie critică, a povestit ceva care nu avea 
legătură cu Sterie Ciumetti, dar îl interesa pe dânsul 
personal. Am plecat de la şedinţă complet dezamăgit. 
Dar cu voinţa ca dezamăgirea 'să rămână la nivel de 
persoane şi să nu ducă sau să aducă demobilizarea din 
serviciul restabilirii adevărului istoric. 

Într-adevăr: indiferența şi inerția sunt semne 
premonitorii ale morţii, aşa cum Sensibilitatea şi 
Reactivitatea sunt semne doveditoare ale vieţii. Dar în 
această problemă a Mişcării Legionare de după 
decembrie 1989 mai există ceva şi anume un complot cu 
agenți recrutaţi și cu agenți infiltraţi de 'a “obţine 


inexistența în exterior prin păstrarea confuziei în interior. 


Nu-i posibil să lupţi pentru adevăr şi dreptate în exterior 
fără adevăr şi dreptate în interiorul partidului. Cine nu 
înțelege aceste lucruri ipso facto se dovedeşte fără viață şi 
excepție ar fi să aibă alt scop decât cel afirmat. 
Evenimentul acesta al crimei în scop de alibi politic 
aminteşte de cei trei marinari care din naufragiu s-au 


172 


DD... 


salvat într-o barcă cu provizii de apă ŞI mâncare numai 
pentru puţine zile. De la Orizont nu apare nici o corabie 
salvatoare şi supraviețuirea e o problemă de câte zile mai 
dispun de hrană. Doi se înțeleg din privire ŞI cu hotărâr 
de fiară azvârlă din barcă pe cel de a] treilea rămas pi 
om. Văzând că trec zilele şi nu apare salvarea, cei doi îşi 
pun fiecare problema să azvârle pe celălalt Și să rămână 
singur cu ultimele înghiţituri de apă şi ultimii biscuiţi, 
Fiarele renunţă la somn şi îşi pândesc mișcările, pentru a 
avea avantajul vitezei şi iată omenirea readusă la junelă 
primitivă. y 


Răspuns la întrebarea: 
putea fi evitat înspăimântătorul şi degradantul 
masacru antilegionar din 22 septembrie 1939? 


Întrebarea e legată deopotrivă de epocă şi de oameni. 
De epocă în sensul că „masacrul” a venit aparent ca un 
reflex la atentatul 'din 21 septembrie 1939 împotriva 
primului ministru Armand Călinescu. Şi de oameni, în 
sensul că a fost ordonat şi executat de nişte monştri în 
contradicţie cu omenia sufletului național românesc și 
cu simțul măsurii, prezent de-a lungul întregii noastre 
istorii. 

Mai întâi să analizăm oamenii. Armand Călinescu 
avea ură personală şi invincibilă împotriva lui Corneliu 
Z. Codreanu, care în procesul din aprilie 1934 la 
Tribunalul Militar Bucureşti îl dovedise public a îi 
mincinos, în concepția lui de principal călău, în plus de 
prim-ministru, de ministru de Interne şi ministru de 
Război. Distrugerea Mişcării Legionare era operațiune 
încheiată cu succes şi nu mai era nevoie de noi cadavre. 
Sutele de şefi legionari claustrați în lagăre şi închisori nu 
erau condamnați în aşteptarea execuției, ci erau ostateci 


173 


pentru a paraliza eventualele încercări de a răzbuna pe 
Căpitan şi pentru a intimida Națiunea cu exemplul 
minorităţii pedepsită scop în sine. 

Despre criminalitatea lui Mihail Morusoff nu sunt 
informaţii; iar despre Ernest Urdăreanu sunt informaţii 
certe de a nu fi fost pentru masacru. 

Ministrul Justiţiei Victor Iamandi, întotdeauna. şi 
consecvent a fost pentru cât mai multe crime şi pentru 
cât mai mari masacre. Cei şase legionari asasinați de 
Poliţie şi Jandarmerie în timpul campaniei. electorale 
pentru alegerile parlamentare din 19 noiembrie 1933 au 
fost morţi eronat atribuite primului ministru |. G. Duca şi 
au fost opera personală a lui Victor lamandi în funcția sa 
de ministru al Ordinii Publice. După atentatul din 29 
decembrie 1933 din Gara Sinaia împotriva lui IL. G. Duca, 
Victor lamandi a cerut să preia succesiunea de 
preşedinte al Consiliului de Miniştri şi a anunţat 
programul său de 3.000 cadavre legionare întinse pe 
pavajul străzilor. Bătrânii liberali, în frunte cu 
Constantin I. C. Brătianu şi prof. dr. Constantin 
Angelescu s-au împotrivit cu indignare şi hotărâre şi 
astfel guvernul interimar pentru starea excepțională a 
fost făcut de prof. dr. Constantin Angelescu şi nu de 
Victor lamandi, definit drept „asasinul moral al lui I. G. 
Duca”. La masacrul din 22 septembrie 1939, ministrul 
de Justiţie Victor Iamandi a colaborat cu ordinul ca 
procurorii şi judecătorii să nu se sesizeze şi să achieseze 
prin tăcere. În septembrie 1940 el a fost arestat de Poliţia 
legionară şi în arestul din str. Simonide, el a declarat 
doctorului Victor Apostolescu: „Voi sunteți la guvern şi 
noi suntem la închisoare pentru că nu mi s-a acceptat 
programul meu întâi de 3.000 şi apoi de 30.000 cadavre 
de legionari”. 


174 


N 


Ministrul Ordinii - Publice, 
Marinescu, un specimen Cu totul aparte venit di 
sălbatică în societatea omenească şi de nimeni 
jăcomia de îmbogăţire, în ferocitatea menţ 
comportamentul şi — spunem cu regret — 
activităţilor sale. întâi militare şi apoi 
Poliţiei Capitalei. 

La sfârşitul lui septembrie 1939 avocatul Adri 
Brudariu (originar din laşi) vine în audiență la Palar ; 
Regal şi, în calitate de înalt demnitar al renta 
Renaşterii Naţionale şi al pseudo-Camerei Dei 
încunoştințează pe Ernest Urdăreanu de efectul 
dezastruos în ţară şi în străinătate al masacrului 
antilegionar din 21 septembrie 1939. Ernest Urdăreanu a 
ascultat, părând a fi cu totul de acord cu condamnarea 
masacrului şi l-a trimis să repete protestul „cuvânt cu 
cuvânt” lui Gavrilă Marinescu, instalat în imobilul 
actualei Primării de Verde din Bd. Banu Manta. Gavrilă 
Marinescu a început să țipe şi să urle ca un nebun ieşit 
din balamuc, a arătat sute sau mii de scrisori care îl 
felicitau şi a anunţat că la al doilea prilej va omori 3.000 
legionari şi la al treilea prilej va omori 30.000 legionari. 

Organele de execuţie au fost Poliţia în oraşe şi 
Jandarmeria în sate. Nişte maşini infernale ucigând fără 
a gândi, pentru recompensă de 10.000 lei de cadavru şi 
cu mândria de a executa cu exces de zel ordinele venite 
ierarhic de sus în jos. Totuşi, din 72 prefecți militari de 
judeţ s-au găsit 77 colonei care s-au opus ordinului venit 
de la Bucureşti şi au determinat pe jandarmi şi pe 
poliţişti să nu-l execute în respectivele județe. 
Evenimentul are semnificaţie şi s-a repetat în iulie 1942 
pe front, când dictatorul — generalul Ion Antonescu — â 
ordonat să se grăbească „soluționarea problemei 
legionare” prin împuşcarea cu glonte în ceafă a celor 


generalul Gavrilă 


N jungla 
egalat în 
; alului şi 
in dinamismul 
de prefect a] 


175 


e ei Suite iai 


supraviețuitori din bătălia de la Sevastopol ŞI în 
unanimitate comandanții de unități mari şi mici s-au 
împotrivit respectivului ordin demenţial, care ar fi 
dezorganizat Armata. 

De la sectorul oameni să trecem la evenimentul care 
a precedat în timp şi care a determinat, în aparenţă, 
îngrozitorul masacru din 22 septembrie 1939: atentatul 
din 21 septembrie 1939 împotriva primului ministru 
Armand Călinescu. În structura acestui epocal atentat 
trebuie făcută net diferența între creierul care l-a 
conceput şi mâna care l-a executat. Creierul care l-a 
conceput şi care l-a organiza astfel încât să reușească 
perfect au fost: a) ex-regele Carol II; b) ministrul 
Palatului Ernest Urdăreanu şi c) Mihail Morusoff, şeful 
atotputernic al Serviciului Secret. 

Pentru ce s-a decis atentatul? Armand Călinescu era 
„omul Angliei” şi în această calitate decisese şi 
organizase autodistrugerea întregii industrii petrolifere. 
Obţinuse acordul ex-regelui Carol II, care în laşitatea lui 
nu se opusese şi la Marele Stat Major organizase Secţia 
III-B Operaţiuni colonel Paul Leonida: în aparență 
pentru pază şi în realitate pentru distrugere la ordinul său 
a tuturor sondelor,  rafinăriilor, laboratoarelor, 
depozitelor, conductelor şi cisternelor, astfel ca germanii 
să nu mai aibă petrol timp de zeci de ani. Mihail 
Morusoff, aflat în colaborare încă din martie 1936 cu 
amiralul Canaris, şeful Abwehr-ului, s-a împotrivit cu 
argumentul perfect convingător: - „„Distrugându-ne 
industria petroliferă aducem războiul pe teritoriul nostru, 
întrucât germanii vor veni s-o repună în funcționare, iar 
păstrând industria şi vânzând petrol ţinem războiul 
dincolo de granițele noastre”. lar mâna care a executat 
atentatul a fost închiriată, sau mai exact achiziționată, 
prin Horia Sima de la Mişcarea Legionară. Astfel ca, în 


176 


e 


| 
| 


| 


faţa Angliei şi Franței (forțele tutelare ale R 
asasinarea lui Armand Călinescu să aa 
opera autorităților de Stat şi a dictaturii 
il ci să treacă drept opera de răzbunare a legionarilor. 
deci cu totul din alt motiv decât păstrarea industriei 
petrolifere. Iar înspăimântătorul masacru din Moni 
lagăre şi străzi din următoarea zi, 22 septembrie 1939, 
n-a fost altceva decât un alibi de dovedire a indignării , 
a neparticipării ex-regelui Carol II şi dictaturii Sale. 

La fel ca în noaptea 29/30 decembrie 1933, când 
prefectul Poliţiei Capitalei, generalul Gavrilă Marinescu 
a asasinat pe primul legionar arestat Sterie Ciumetti 
pentru a simula indignarea şi drept alibi că nu el a ascuns 
nota informativă a lui Alexandru Tale şi nu el, din 
ordinul ex-regelui Carol II, a teleghidat de la Bucureşti 
la Sinaia echipa Nicadorilor (Nicolae Constantinescu. 
Iancu Caranica şi Doru Belimace). În 30 decembrie 
1933 pentru alibi a fost suficient un cadavru, în 22 
septembrie 1939 pentru alibi a fost nevoie de 252 
cadavre. 

Pentru ce Horia Sima a recrutat şi a furnizat „mâna 
legionară” (sinceră în fanatismul şi în disciplina ei) este 
o problemă extrem de complicată. Primo: Horia Sima se 
găsea de mai mulţi ani în colaborare reciproc 
avantajoasă cu Mihail Morusoff. Secundo: Statul Major 
Legionar ing. Gheorghe Clime socotea pe Horia Sima 
vinovat de moartea Căpitanului şi acesta urma a fi 
pedepsit pentru indisciplină, dacă nu pentru trădare. 
Tertio: prin masacrarea, la 22 septembrie 1939, a întregii 
ierarhii legionare, se oferea lui Horia Sima să ocupe 
vidul şi să se facă şef. Deci, un fel de plată la serviciul 
făcut. 

Revenim la întrebarea pusă de anchetă şi anume 
dacă putea fi evitat îngrozitorul şi degradantul masacru 

177 


âniei), 
Nu treacă drept 
CX-regelui Caro] 


et Inte tar oma 


tut 0 i ac PE Mi NU Nea N 


antilegionar din 22 septembrie 1939? Nu era în putinţa 
nimănui să evite cererea Angliei şi a Franţei de a ne 
autodistruge. industria petroliferă. Nu era în putinţa | 
nimănui să împiedice criminalitatea de anormal psihic a 
ex-regelui Carol II. Singura posibilitate de evitare a | TESTAMENTUL POLITIC 
masacrului ar fi fost ca „creierul care concepe” să nu AL LUI MIHAIL MORUSOFF 
găsească „mâna care să execute”. Aceasta însemna să nu (1885-19 40)! 
se fi născut Horia Sima sau o dată cu diagnosticul, să-l fi 
lichidat, în timp util şi înainte de ireparabil, camarazii 
legionari din ilegalitate şi apoi din exil. | 
Depoziţie de martor de la faţa locului. 
| La Bucureşti, în dimineaţa de 6 septembrie 1940 s-a 
| produs un eveniment neînțeles de contemporani, dar 
firesc şi inevitabil din punct de vedere istoric. Și anume. 
continuarea ' regimului de dictatură prin metoda 
| schimbării de persoană a dictatorului: În locul ex-regelui 
Carol II, dovedit supracorupt şi, în plus, abandonat de 
Anglia din cauza duplicităţii, se instalează sau poate, 
mai adevărat, e instalat generalul Ion Antonescu, 
cunoscut supervirtuos şi, în plus, cu încrederea 
ambasadorului Wilhelm Fabricius al Germaniei. 
Noul dictator îşi asociază la dictatură Mişcarea 
Legionară numai după 9 zile, şi anume la 15 septembrie 
- 1940: a) după ce s-au terminat operaţiile de evacuare a 
teritoriului din nord-vestul Transilvaniei cedat Ungariei 
şi b) după transferarea de la Bucureşti la laşi a 
generalului prolegionar Dumitru Coroamă şi aducerea 


ş Şerban Milcoveanu, Testamentul politic al lui Corneliu Zelea 
Codreanu (1899-1938). Testamentul politic al lui Mihail Morusofj 
(1885-1940). Testamentul. politic al mareșalului Ion Antonescu 
(1882-1946). Testamentul politic al generalului Aurel Aldea 
(1887-1 949). Mesajul Ultimei Speranţe (testamentul legionarilor 


a nonagenari), ISBN 973-0-00924-4, f.ed., Bucureşti, 1999, p. fa: 


E da RUP e 2 ee e _.—.. ee PN e 


e 


de pe Prut la Otopeni a Diviziei III socotită 
antilegionară. 

Colaborând preferenţial cu ramura Horia Sima în loc 
de ramura lon Zelea Codreanu, însuşi generalul Ion 
Antonescu a direcționat evoluția Mișcării de la politica 
constructivă a fondatorului la politica anarhică, deci 
heterodistructivă şi autodistructivă a impostorului. 

Odată cu miniştrii în guvern, la 15 septembrie 1940 
este instalat colonelul Ştefan Zăvoianu la conducerea 
Prefecturii Poliţiei Capitalei. Ura cea mare şi cu adevărat 
criminală a generalului lon Antonescu împotriva 
ministrului de Interne, generalul Constantin 
Petrovicescu şi împotriva prefectului de . Poliţie, 
colonelul Ştefan Zăvoianu provine din faptul că, deşi 
ofițeri de carieră, ei au optat pentru Legiune şi n-au 
rămas disciplinaţi cu Armata de sub comanda sa. 

Revenim la subiect. Trei zile mai târziu, deci la 18 
septembrie 1940, mă vizitează la cabinetul medical din 
str. Sapienţei 1 comisarul de poliţie Ion Nitulaş, originar 
din Botoşani: „Au venit la Prefectură legionarii, care vor 
menține în serviciu numai pe poliţiştii luaţi sub garanţie 
de legionari. D-voastră ştiţi cum m-am purtat când aţi 
fost la Spitalul Brâncovenesc trei luni sub paza mea şi vă 
rog să mă luaţi sub garanţie şi eu să pot rămâne în 
serviciu”. 

Cu această hotărâre m-am dus a doua zi la 
Prefectură. N-am găsit pe colonelul Ştefan Zăvoianu, de 
a cărui încredere mă bucuram din aprilie 1935 şi m-am 
adresat directorului de cabinet, juristul Stelian Stănicel, 
care decide prompt: „S-a făcut. Nu i se întâmplă nimic. 
Scrie declaraţia de luare sub garanţie şi o punem la 
dosarul său de la personal”. 

In timp ce scriam, îl văd că ia o hârtie şi iese din 
birou. 


180 


- „Unde te duci, ca să-ţi dau 

- „Vino după mine”. 

Alergăm pe culoare și coborâm la 
spunând unui legionar în cămaşă ve 
diagonală: „Deschideţi celula și să vină Morusoff” 

Eu: „Stănicel! Am auzit bine sau fac o confuzie |» 

Stelian Stănicel: „Da! Mihail Morusofe 
S.S.I.-ului”. » Şeful 

Eu: „Cum asta!?” 

Stelian Stănicel: „Acum patru zile, la venirea 
noastră, l-am găsit arestat in această celulă. A fost arestat 
din ordinul d-lui general Ion Antonescu la 6 septembrie 
1940 şi până la noi a fost păzit de soldaţi şi poliţişti”. 

„Se deschide ușa celulei. Și vine în fața noastră 
Mihail Morusoff. Statură puţin sub mijlocie. Corp bine 
armonizat. Mișcări iuți, precise şi măsurate. Păr grizonat 
la” vârsta de 55 de ani. Umerii obrajilor foarte 
proeminenți, deci ereditate mongolă. Ochi albaștri și reci 
foarte severi. Privirea exact ca lama briciului în curs de a 
tăia. | 

Stelian. Stănicel: „Domnule Morusoff, v-am adus 
rezoluția domnului general Antonescu la petiția 
d-voastră. Permiteţi-mi să v-o citesc”. 

Mihail Morusoff: ? 

Stelian Stănicel: „Mihail Morusoff, înainte de a cere 
saltea, cearşaf, pernă şi pătură, să-şi amintească de cei 8 
ofițeri români, pe care în 1919 la Bălţi i-a omorât cu 
mâna lui şi care sunt în pământ fără saltea, fără cearşat, 
fără pernă şi fără pătură”. Scris şi semnat cu mâna sa 
proprie „general lon Antonescu”. 

Prompt, cu ochii închişi, Mihail Morusott se loveşte 
cu palma pe frunte şi spune cu senzaţie de suferință și 
regret în voce: „Antonescu, Antonescu... !” 


garanția?” 


Subsol. Aici î] aud 
rde cu Centură şi 


ae 


de prompt mă străpunge cu privirea şi 
egetul, întreabă: „Cine e dumnealui!?” 
E legionar de-ai noştri. La fel ca 


Apoi la fel 
arătându-mă cu d 
Stelian Stănicel: , 


m Mihail Morusoff se adresează şi cu voce solemnă, ca 
în fața istoriei; spune următoarele, care date fiind 
împrejurările, reprezintă testamentul său politic: 
„Domnilor legionari, vă vorbeşte omul cel mai informat 
din România. Antonescu nu este om. Antonescu e fiară 
de junglă. Antonescu s-a născut pentru ca să omoare. 
Antonescu  juisează când poate să pedepsească. 
Antonescu o să vă omoare pe voi legionarii până nu mai 
rămâneţi nici unul. E firea lui, e necesitatea lui să 
administreze pedepse şi să dea moartea. Dumneavoastră 
legionarii n-aveţi decât o singură şansă de salvare. 
Suiţi-vă în tren, duceţi-vă la Berlin şi înţelegeți-vă cu 
Hitler înainte ca Antonescu să se înțeleagă cu el. Nemţii 
n-au nici un interes în politica internă a României, îi 
interesează numai exporturile de petrol şi cereale, pe 
care le plătesc. Ei au alte interese, care nu privesc 
România. Înțelegerea cu Hitler e singura şansă de 
salvare a dumneavoastră, a legionarilor”. 

Atât a spus Mihai Morusoff şi este enorm. Este cheia 
de a înţelege evenimentele din acea epocă. 

Nu ştiu dacă Stelian Stănicel a raportat mai sus. 
Poate a raportat colonelului Ştefan Zăvoianu şi sigur n-a 
raportat lui Horia Sima. După 1990 am încercat, dar în 
zadar, să confrunt memoria mea cu memoria lui Stelian 
Stănicel. În „Memorialul” scris noaptea, în secret, pe 
timpul dictaturii comuniste, fac consemnare fidelă și 
exactă a celor de mai sus. 

Cred că este în interesul Istoriei şi spre binele 
Națiunii să nu mă opresc aici și să comunic ce ştiu 
despre: a) conflictul dintre generalul Ion Antonescu şi 


182 


Da 


Mihail Morusoff şi b) în ce împrejurări politi 

a pierit Mihai Morusoff în masacrul din re de pulige 
1940 de la închisoarea Jilava. Cu atât măi, E pmca 
actuala biografie a lui Mihail Morusoff şi piu a Sa 
ai Serviciului Secret par a avea ordin Pe ee e 
esenţialul şi să fabrice legende. olcteză 

Conflictul în cauză e foarte vechi şi a începu 

Și put în 
1919, când locotenent-colonel Ion Antonescu era ful 
Secţiei a III-a Operaţiuni a Marelui Stat Major Frei : 
Iaşi şi Mihail Morusoff, la începutul carierei, era a 
Siguranţei Generale a Statului din jud. Bălţi, în i 
Basarabiei. Atunci au dispărut, în condiţii necjucidate 3 
ofiţeri “români şi al 9-lea programat să dispara 
Grigorescu din Râmnicu-Sărat — a depus mărturie 
indicând drept autori o contesă rusoaică proprietară = 
unui castel, unde invita victimele şi pe Mihail Morusoff 
pe poziţie de agent dublu în serviciul C.E.K.A. de la 
Moscova. Anchetatorii. militari au pus concluzie. de 
condamnare la moarte a contesei şi a lui Mihail 
Morusoff, dar anchetatorii civili au invocat principiul 
festis unus, testis nullus Şi au achitat pe cei acuzați, cu 
mutarea lui Mihail Morusoff în centrala de la Bucureşti a 
Siguranţei Generale a Statului. Mai ales că, în anul 1921, 
Mihail Morusoff a capturat un tezaur de bijuterii trimis 
de Internaționala a IIl-a Grigori Zinoviev — Cristian 
Rakovski, drept finanțarea — sponsorizarea Partidului 
Comunist zis Român. 

În 1924, ambasadorul sovietic la Paris, Serge 
Besedovski. „alege. libertatea” şi publică 
cartea „J'accuse”. Printre dezvăluiri, faptul că. „Surete 
Generale de France” trimitea săptămânal la „Siguranța 
Generală a României” un amplu şi detaliat raport 
informativ şi care raport informativ, cu marile secrete, în 


183 


d se 


doar câteva zile de la Bucureşti ajungea la Moscova şi de 
la Moscova ajungea la ambasada sovietică de la Paris, 

În decembrie 1933, prin încrederea lui I. G. Duca, 
generalul Ion. Antonescu ajunge” şeful Marelui Stat 
Major; iar în noiembrie 1934 este demis cu mare scandal 
la cererea Elenei Lupescu, care s-a pretins insultată la un 
banchet în casa lui Richard Franasovici. In cele 11 luni 
de şefie, generalul Ion Antonescu: a) a introdus faimoasa 
rozetă” în Armata Română; b) a vizitat Londra, unde a 
fost primit cu onoruri de vice-rege al României şi c) s-a 
pus să verifice la centimă fondurile secrete ale 
Serviciului Secret.  Mareșalii, amiralii şi generalii 
englezi au întors vizita la Bucureşti. La şedinţa de lucru 
de la Statul Major Român a venit şi Mihail Morusoff să 
asiste, în fundul sălii, cu un scăunel. Generalul Ion 
Antonescu l-a invitat să iasă şi pentru că Mihail 
Morusoft n-a vrut, atunci cu pumnii şi picioarele l-a dat 
afară, “ aruncându-i  scăunelul în cap. Urmarea 
scandalului a fost un decret al Regelui Carol II prin care 
Serviciul Secret — Mihail Morusoff trece din subordinea 
Marelui Stat Major — general lon Antonescu, în 
subordinea Ministerului Apărării” Naţionale — general 
Paul Angelescu, care de la 27 iunie 1934 înlocuise pe 
generalul Nicolae Uică. La 29 decembrie 1937, 
generalul Ion Antonescu devine ministrul Apărării 
Naţionale şi, automat, apare un al doilea decret al 
Regelui Carol II, prin care Serviciul Secret — Mihail 
Morusoff iese de sub comanda militară şi devine de sine 
stătător, cu responsabilitate numai față de Rege ca şef 
suprem absolut al Armatei. 

Între timp, raporturile personale se înrăutăţiseră la 
maximum. La instigarea Elenei Lupescu şi cu aprobarea 
Regelui Carol II, Mihail Morusoff concepe planul 
scoaterii generalului Ion Antonescu din cadrele active 


184 


DD 


ale Armatei, pentru Vinovăţia - de 
Vinovăţie dovedită de căsătoria sa, în 19 
Niculescu, încă nedivorțată de un francez alsacian, cs 

a fost găsit şi convins să facă reclamatie. Astfel; i 
înscenat un celebru proces; nu împotriva Pe ia CE 
Antonescu, ci împotriva Mariei Antonescu şi rege: 
explică pentru ce la instanţele civile, în loc de iale 
militare şi nu pentru bigamie, cum au scris zidit 
cu pretenţie de istorici, ci pentru biandrie care este î- 
noţiune atât în biologie cât şi în drept. Faptul invocat 
drept probă a fost că sentința de divorț pronunțată de p 
instanţă judecătorească din Paris n-avea Operativitate 
juridică, întrucât nu fusese completată cu formalitatea 
obligatorie de „transcriere” prevăzută în toate Codurile 
Civile pentru eventualitatea de răzgândire a divorțaţilor. 
În agitația sa cronică, generalul Ion Antonescu uitase 
această mică formalitate şi această neglijență în 
problemă - personală corespunde cu diagnosticul 
generalului Aurel Aldea pentru problemele militare: „O 
ia razna şi lasă în urmă lucruri nerezolvate”. 

Idem cu infecția sifilitică, în 1911. A ştiut că are 
sifilis primar şi nu s-a tratat; în 1925 i s-a spus că are 
sifilis secundar şi nu s-a tratat; în 1941 face sifilis terțiar, 
sub formă de tabes dorsal şi abia atunci e tratat cu 
malariaterapie şi cu arsenic pentavalent Stovarsol, care, 
mirrabile dictu, au avut succes deplin, chiar demonstrativ. 

Procesul de biandrie. Sub manipularea lui Mihail 
Morusoff şi cu intervenţia Elenei Lupescu, alsacianul 
reclamant a câştigat sentința de anulare a divorțului, atât 
la Judecătoria de sector, cât şi la Tribunalul Capitalei. In 
ultimă instanță, procesul a ajuns la Înalta Curte de 
Casaţie şi Justiţie secția civilă, sub preşedinţia 
magistratului Ştefan Stăncescu, originar din Slatina şi 
descendent din familie boierească. 


»ImMoralitate”, 


28, cu Maria 


185 


A a al 


Între timp, micul dar foarte agerul şi foarte 
inventivul Mihai Antonescu se duce la Paris şi în anul 
acela 1935 obţine la Tribunalul de Sena „transcrierea” 
sentinței de divorț din 1928 a aceluiaşi Tribunal. La 
Bucureşti, sub preşedinţia lui Ştefan Stăncescu, Inalta 
Curte dă pe loc o sentință unică în istoria Justiţiei 
mondiale: casează ambele sentinţe premergătoare, reține 
dosarul, rejudecă cauza în funcţie de noua probă şi în 
unanimitate pronunţă sentință de achitare a d-nei Maria 
Antonescu. Evident, sentința a fost politică, cum era de 
la început întreg procesul, dar nu din simpatie pentru 
generalul Ion Antonescu, ci pentru a demonstra 
independenţa Justiţiei Române față de ingerințele 
Serviciului Secret şi de ordinele sau sugestiile Palatului 
Regal. Prim-ministru era Gheorghe Tătărescu şi 
ministru de Justiţie era Victor Antonescu *, iar 
răzbunarea celor învinşi a fost idem unică în istoria 
Justiţiei: magistratul Ştefan Stăncescu a fost scos la 
pensie pe loc, înainte de împlinirea vârstei legale de 62 
ani. 

Să revenim la războiul dintre generalul Ion 
Antonescu şi polițistul Mihail Morusoff. Acceptarea 
ultimatum-ului sovietic din 26 iunie 1940 şi 
abandonarea, mai mult decât laşă, a Basarabiei, au 
provocat o imensă înverşunare în toată România. Cel 
mai mult a înverşunat duplicitatea ex-regelui Carol II, 
care a ordonat ministrului de Război, general Ion Ilcuş şi 
şefului de Stat Major, generalul Florea Ţenescu să 
prezinte lucrurile ca şi cum Armata refuză să-şi facă 
datoria, iar el în Consiliul de Coroană să treacă, prin 
votul negativ al lui Ernest Urdăreanu şi prin elogiul 


“La 1 februrie 1935 vine ministru de Justiţie Valeriu Pop şi, la 
23 septembrie 1935, vine subsecretar de stat la Ministerul Justiţiei 


Aurelian Bentoiu, cel mai cinstit om cu averea Statului. 
186 


N 


mincinos al lui Nicolae lorga, dar ca 
împotrivit ultimatum-ului şi a vruț 

Sigur şi inevitabil, printre cei 
generalul Jon Antonescu, care a avut |; 
defecte de caracter, dar înaintea acestora a fost cel ma; 
mare patriot dupacea epocă. Hotărât să scoată Țara fi 
prăpastia laşităţii şi corupției, generalul Ion A tt 
iese din tăcerea obligată de disciplină ŞI ia iniţiativa aci 
întrevederi secrete Cu oameni politici. şi ci generali 
comandanți. La 27 iunie 1940 are o întrevedere secretă 
cu Horia Sima în cabinetul medical al marelui chirurg şi 
mare patriot dr. Alexandru Popovici din str. Mântuleasa. 
Trei zile mai târziu este arestat și claustrat sub paza 


£ Care s-a 
“apărarea Basarabiei 
Mal inverşunaţi a fost 


PSuri în gândire ŞI 


jandarmilor la Mănăstirea Bistriţa din jud. Vâlcea. Când 


a devenit dictator, a aflat că arestarea lui a fost cerută de 
Mihail  Morusoff, în baza delaţiunii lui Horia Sima 
despre convorbirea sa secretă din casa dr. Alexandru 
Popovici. Aici avem explicaţia evenimentului aproape 
de neînțeles a înverşunării generalului Ion Antonescu 
împotriva lui Horia Sima şi a războiului fratricid dintre 
Mişcarea Legionară şi Armata Română. 

“ Duplicitatea este defectul care supără cel mai mult şi 
împotriva lui se reacționează ca împotriva trădării. De 
asemenea este de neînțeles succesul pe care l-a avut 
Horia Sima în interiorul Mişcării Legionare, unde 
fondatorii Corneliu Z. Codreanu şi Ionel |. Moţa au decis 
Şi au dovedit că prima însuşire legionară este 
Sinceritatea - cu cele două 'corolare, loialitatea. şi 
devotamentul. Dacă ne-am limita la comportamentul 
celor care i-au fost complici şi care, după mai 1993, îl 
continuă, ar fi imposibil de combătut diagnosticul dă 
proprie alienare şi proprie trădare a Mişcării Legionare 
Cu început de sublim al sufletului naţional românesc: 


187 


Sfârşitul lui August 1940. Mihail Morusoff se 
găseşte la Veneţia în şedinţă secretă prelungită cu 
amiralul Wilhelm Canaris, şeful Abwehr-ului, care este 
Serviciul Secret al Wehrmacht-ului. Nici până astăzi nu 
este elucidată această problemă a absentării din Țară şi 
încă cu prelungire a nr. 2 din ierarhia Statului, exact în 
momentul cel mai critic pentru independenţă şi pentru 
granițe. 

În calitate de martor al epocii şi de participant la 
evenimente, emit trei ipoteze, dar n-am elemente pentru 
a mă pronunța pentru vreuna. 

Prima ipoteză. Cu protecția lui Mihail Morusoff şi cu 
ajutorul Serviciului Secret, Horia Sima a mobilizat și a 
reorganizat sub comanda sa aproape 90 % din Mişcarea 
Legionară aflătoare în Țară. Construirea acestei forțe din 
ce în ce mai puternică şi din ce în ce mai subversivă a 
alarmat la maximum camarila condusă de Elena 
Lupescu şi glăsuind prin Ernest Urdăreanu, care au 
determinat pe Regele Carol II să reia prigoana contra 
legionarilor şi să pedepsească pe Mihail Morusoff 
pentru neprevedere şi incapacitate. În faţa acestui atac 
din spate, e posibil ca Mihail Morusoff să se ducă la 
germani cu rugămintea de luare sub protecţie. 

A doua ipoteză. În conflictul teritorial dintre Ungaria 
şi România, Adolf Hitler şi întreaga Germanie de atunci 
au fost de partea României. Nu numai din cauza 
rasismului abuziv de maghiarizare cu forța a puţinilor 
germani din Ungaria, dar în special din considerente de 
strategie militară: a) controlul militar german asupra 
Munţilor Carpaţi, fortificaţii și dispozitive în războiul cu 
U.R.S.S. şi b) distanță mai aproape de Valea Prahovei, 
singura sursă de petrol de pe continentul Europa, decât 
ajunseseră sovieticii la râul Prut şi fluviul Dunărea după 
anexarea Basarabiei la 27 iunie 1940. După mai multe 


188 


Dn 


oferte zadarnice de alianță și colabora 
Oberkommando Wehrmacht 
România şi să mizeze pe Un 
Transilvanie. Aflând secretul de la amiralul Canari 

Mihail Morusoff a vrut să nu se găsească la cina zi: 
momentele supercritice ale unui ultimatum spa i 
Ungariei cu Germania în spate ca Eee, 
schimbărilor de graniţe. 2 

Aureia ipoteză. La „10 februarie 1938, pentru 
uzurparea Suveranităţii ȘI instituirea dictaturii, reoele 
Carol II a primit acordul Angliei şi al Forțelor Oculte 
promițând exterminarea Mişcării Legionare şi a primit 
sau a solicitat acordul opiniei publice şi aparatului de 
Stat cu promisiunea de a nu pierde nimic din teritorii şi 
de a păstra granițele. Abandonarea Basarabiei, nordului 
Bucovinei şi Ținutului Herţa l-au arătat amăgitor, chiar 
mincinos şi de aici în interiorul României s-a format o 
voință pan-naţională de a pune terminus experienței 
nereuşite a dictaturii carliste. Soluţia exilului temporar 
sau definitiv e dovedită de vânzarea către Statul Român 
a Castelului Peleş, condiție pusă de Regele Carol II la 
formarea guvernului lon Gigurtu la 3 iulie 1940. Chiar 
maiorul Teofil Sidorovici s-a dus la Berlin şi, oferind 
„Straja Ţării”, cu două milioane de membri elevi şi 
profesori, a obținut luarea sub protecţie de către Adolf 
Hitler. Nu este exclus şi e chiar explicabil că Mihail 
Morusoff a fost similar unui şobolan care părăseşte 
corabia în curs de scufundare. 

Oricare ar fi adevărul din aceste trei ipoteze, decizia 
lui Mihail Morusoff de a nu se găsi în Ţară în acele 
momente ultracritice a fost realmente fatală pentru 
persoana sa. Dacă în dimineața de 4 septembrie 1940 i 
se găsea în Bucureşti, Regele Carol II, intrat în panică de 
refuzul generalului Dumitru Coroamă și a generalului 


re, Adolf Hitler Şi 
au decis să renunțe Ja 
garia, cedându-i Întreaga 


189 


ui 


Constantin Nicolescu ca Armata „să înece Bucureştiul în 
sângele legionarilor răsculați”: orice altă soluţie ar fi 
adoptat în afară de guvem general Ion Antonescu. 
Venirea la guvern a generalului lon Antonescu nu putea 
fi decât eliminarea, poate chiar uciderea vechiului său 
duşman de moarte Mihail Morusoff. 

Trecem la fapte. lată cum s-au desfăşurat lucrurile. 
Derulare de film istoric. În ziua de 4 septembrie 1940, 
ora 12, postul de Radio Bucureşti anunță că Regele 
Carol II a însărcinat pe generalul Ion Antonescu cu 
formarea unui nou guvern, deci că acesta are 
atotputernicia de prim-ministru. Mihail Morusoff. se 
găseşte în Italia, ia cunoştinţă de venirea la putere a 
generalului Ion Antonescu, pe care îl credea încă arestat 
şi de la Torino cheamă la telefon la Berlin pe amiralul 
Canaris cu întrebarea „Ce să fac? Să rămân în străinătate 
sau să mă întorc la Bucureşti?” Amiralul Wilhelm 
Canaris răspunde: „Vă întoarceți la Bucureşti. Generalul 
Antonescu nu poate face guvernul decât în colaborare cu 
legionarii şi noi, prin legionari, vom neutraliza pe 
Antonescu din furia lui împotriva d-voastră”. 

Mihail Morusoff a ezitat 48 de ore. Şi el avea 
diagnostic greşit, crezând că Horia Sima îi este 
recunoscător şi chiar devotat, îi dăduse răsplată bănească 
destul de consistentă pentru cele 23 acte anarhice din 
noiembrie 1938, cu care să fie justificată asasinarea în 
închisoare a lui Corneliu Z. Codreanu şi pentru atentatul 
din 21 septembrie 1939 împotriva primului ministru 
Armand Călinescu cu preluarea răspunderii de Mișcarea 
Legionară. La 19 mai 1940, întâmplător Horia Sima este 
arestat de Jandarmerie în com. Comorâște, jud. Caraş şi 
generalul Ion Bengliu şi colonelul Ştefan Gherovici au 
fost opriţi de Mihail Morusoff cu câteva minute înainte 
de ordinul de execuţie din oficiu, fără anchetă, cum era 


190 


O 


regula cu legionarii. Abia în noa 
1940 soseşte în București Mihail 
în gara Chitila, unde îl aştepta Statul Major și d; Ș 
de secţii de la S.S.I. Impreună se de n irectorii 
automobilele la sediul lor central din str. Saita 4 da = 
şedinţă reciproc informativă de o oră Şi se despart fi 5 
noaptea, Cu înțelegerea să revină la serviciu la ora Suliari 
În paranteză un eveniment personal. Din cei 24 
colaboratori, Mihail Morusoff reţine pe unul și îi dă o 
misiune strict confidențială. O valiză mică cu 14 pungi: 
câte una pentru fiecare membru al familiei Morusoff, În 
pungi: bijuterii de maximă valoare şi câte un număr 
reprezentând cifrul unui depozit anonim de valută forte 
Ja bănci din Elveţia. A doua zi dimineaţa, la ieşirea din 
imobil, respectivul e împuşcat de un necunoscut care fi 
lasă cadavrul pe trotuar şi dispare cu valiza încărcată de 
patron. Ancheta făcută de Procuratură, pe atunci 
Parchetul Militar, a concluzionat că unul din 
colaboratori, încă neidentificat, a auzit misiunea 
încredințată de Mihail Morusoff şi a doua zi şi-a ucis 
colegul de serviciu şi şi-a însuşit valiza cu cele 14 
tezaure. In noiembrie 1940, la închisoarea Jilava, Mihail 
Morusoff şi-a organizat evadarea prin corupere cu un 
milion lei şi la vorbitor a cerut aceşti bani familiei. La 
răspunsul că nu s-au primit cele 14 pungi cu bijuterii şi 
valută, i-au apărut lacrimi în ochi, înțelegând că a fost 
trădat de ai lui şi că nu mai are şansă de salvare. Cunosc 
acest fapt de la frumoasa, talentata şi ilustra scriitoare 
Cecilia Dudu născută Morusoff şi nepoată de frate a lui 
Mihail Morusoff. Eu am tratat pe mama ei, de origine 
elveţiană şi domiciliată în str. Dimitrie Cantemir din 

cartierul Dudeşti- Văcăreşti. Închid paranteza. 
lată Cum s-a produs arestarea. După plecarea 
colaboratorilor, deci ora 2 noaptea, Mihail Morusoft nu 
191 


ptea de 5/6 septembrie 
Morusoff ŞI se opreşte 


De 


io 


s-a culcat şi a pus foc imensei arhive cu un milion de 
dosare. Se pare că este prima întrebuințare din lume a 
produsului incendiar „Napalm”, un săpun de aluminiu al 
acizilor naftenici şi al acizilor graşi din uleiul de palmier. 
Întocmirea celor un milion de dosare individuale pentru 
intimidarea şi şantajarea aparatului de Stat şi a clasei 
conducătoare, făcea parte din conspirația Regelui Carol 
II pentru instituirea dictaturii. Ele au fost întocmite din 
1930 până în 1940 de Mihail Morusoff cu fondurile 
secrete ale Armatei, de unde furia generalului Ion 
Antonescu, identificat cu procurarea de armament şi cu 
instruirea trupelor. 

Se întâmplă ceva neobişnuit. Secretarul S$.S.I.-ului, 
comisarul Mircea Vasile este atât de impresionat de 
auto-incendierea arhivei, încât cheamă la telefon Marele 
Stat Major din str. Ştirbei Vodă şi raportează, fără ştirea 
lui Mihail Morusoff. În 1956, la eliberarea din detenţia 
în închisoarea Făgăraş, acest polițist Mircea Vasile a 
venit în asistența mea medicală pentru complex 
tireo-cardiac, adică hipertiroidism funcţional de stress şi 
fibrilaţie atrială tip rapid. Şeful Marelui Stat Major, 
generalul Alexandru  loaniţiu “ transmite informaţia 
generalului on Antonescu, care se găsea la Preşedinţie 
în Palatul Cantacuzino de pe Calea Victoriei. Generalul 
Ion Antonescu cheamă trei ofițeri comandanţi de 
plutoane şi le ordonă textual: „Mihail Morusoff se 
găseşte în Țară la sediul său din str. Saita 4, unde 
distruge arhiva Serviciului Secret... Generalul 
Antonescu decide imediata lui arestare şi închidere... Vă 
luaţi plutoanele şi peste două ore îmi raportați 
executarea misiunii”. Cei trei ofiţeri au luat cu ei pe 
comisarul de poliție Rădulescu, originar din Slatina şi la 
ora 6 dimineața au ocupat sediul din str. Saita 4, unde 
arhiva era deja cenuşă şi au arestat pe Mihail Morusoff, 


192 


DD 


ducându-l sub escortă într-o celulă din 
prefecturii de Poliţie. Evenimentul mi- 
comisarul Rădulescu, prieten din Slat 
Jean Milcoveanu și pe care prin 1960 l-am îngrijit, atâ 
cât se putea, pentru un carcinom de vezică dia Aer 
Arestarea lui Mihail Morusoff a avut Da 
dimineața de 6 septembrie 1940. Chiar a doua zi ui 
septembrie ora 7 dimineaţa, soseşte pe aeroportul 
Băneasa marele Wilhelm Canaris, şeful Abwehr-ului. Î] 
primeşte, din partea  S.S.I.-ului, colonelul 
Jonescu-Micandru şi de la aeroport se duc împreună la 
generalul Ion Antonescu. La întrebarea „ Unde este d]. 
Morusoff?” şi la cererea „Vreau să am întrevedere cu 
dânsul”, generalul lon Antonescu, cu ochii în ochii lui 
Canaris şi fără a clipi sau a roşi, îi răspunde: „Nu știu 
nimic. Nu ştim nici dacă e în străinătate şi nici dacă e în 
Țară... Nimeni nu mi-a raportat şi eu mă voi interesa... 
De îndată ce voi afla ceva vă voi informa la Berlin... Eu 
sunt pentru alianță cu Reichul III şi pentru continuarea 
colaborării cu d-voastră Abwehr-ul”. Marele amiral şi 
marele polițist William Canaris n-a mai avut ce glăsui și 
s-a întors la Berlin aşa cum venise. În Occident sunt 
mieii proşti. Aici, în Est, la Bucureşti la fel ca la 
Moscova sunt marii lupi. 

"La jumătatea lui octombrie 1940, amiralul Wilhelm 
Canaris îi scrie generalului lon Antonescu o scrisoare 
foarte politicoasă, în care se arată îngrijorat de soarta lui 
Mihail  Morusoff şi, conform promisiunii din 7 
septembrie 1940, roagă să fie informat. Scrisoarea a 
venit pe filiera Abwehr — Berlin şi S.S.I. - Bucureşti şi a 
fost înmânată generalului lon Antonescu de către prof. 
Gruia, consilierul juridic al S-S.l. Chiar în faţa prof: 
Gruia, generalul a citit scrisoarea în traducere română, 


subsolul 
a fost povestit de 
ina cu tatăl meu 


193 


ul 


după care a mulţumit pentru întrebare ŞI a promis că va 
răspunde. N-a răspuns niciodată. etiţi 

Generalul Aurel Aldea, încă din 1935, spunea: 

Antonescu s-a născut întâi dictator şi apoi patriot”. Iar 
de când lumea dictatorii au psihologia tuturor drepturilor 
şi a nici unei obligaţii. 

La 8 noiembrie 1940 vine la Berlin V. M. Molotov 
(1890-1986) care cere dreptul de a anexa Moldova până 
la Carpaţi, întrucât moldovenii sunt slavi şi nu români. 
Fiihrerul Adolf Hitler se înfurie de obrăznicie şi decide 
întocmirea „Planului Barbarossa” pentru războiul 
antisovietic. 

La 21 noiembrie 1940, Adolf Hitler invită la Viena 
pe generalul Ion Antonescu şi pe Horia Sima, care nu se 
duce şi trimite pe Constantin Papanace şi pe Vasile 
Iasinschi. 

La 23 noiembrie 1940, prin decizie dictatorială, 
România aderă la Pactul Anti-Komintern şi astfel 
generalul Ion Antonescu devine subordonat Fiihrer-ului 
Adolf Hitler. 

„Planul Barbarossa”. Odessa la sud şi Leningrad la 
nord urmau a fi nu cucerite, ci numai încercuite pentru 
blocarea în inactivitate a trupelor sovietice. Ofensiva 
cuceritoare cu cinci armate de blindate se face pe frontul 
central direcția Varşovia-Smolensk-Moscova. Cucerirea 
Moscovei, mai puţin ca obiectiv politic şi mai mult 
pentru a bloca cumunicaţiile şi transporturile, întrucât 
căile ferate şi marile şosele sunt ca spițele roții, cu 
Moscova drept axă. În continuare, cele cinci armate de 
tancuri coboară pe malul drept al Volgăi, ajung la Marea 
Caspică şi Munţii Caucaz, unde capturează petrolul ŞI 
apoi se întorc spre Ucraina, unde capturează grânarul. 
Totul în 3 luni. Reuşita implică colaborarea populației 
locale, de unde titulatura de război antisovietic şi nu 


194 


c 


antirus. lar pentru a obține despărțirea po Îi 

de regimul comunist s-a oferiţ Mac locale 
specialist în psihologie şi sociologie în pai ca 
rus0-sovietic. imperiu 

În dimineața de 26 noiembrie 194 
avionul la Bucureşti amiralul Wilhelm Canaris. Pr; 
vizită o face la Horia Sima, care este E Met: 
Mişcării Legionare şi vice-preşedinte al guvernului E : 
Îi cere eliberarea din închisoare şi reinstalarea în (ie 
a lui Mihail Morusoff ca absolut indispensabil în uta 
proiectatului război antisovietic. Horia Sima se spală pe 
mâini: „Domnul Morusoff şi generalul Argeşeanu n-au 
fost arestați de Mişcarea Legionară şi sunt prizonierii 
personali ai d-lui general Antonescu. Soluţia problemei 
este să vă duceți la dânsul şi să-i adresaţi direct și 
personal cererea d-voastră”. Totodată îl desemnează pe 
Victor Biriş să-l însoțească pe amiralul Canaris la 
generalul Antonescu şi să răspundă în numele Mişcării 
Legionare la eventuale noi întrebări. 

Cele ce urmează le cunosc direct şi personal de la 
Victor Biriş, cu care, în aprilie-iunie 1941, am fost în 
aceeaşi celulă la închisoarea Malmaison de pe Calea 
Plevnei în vederea  aşa-zisului proces al aşa-zisei 
„rebeliuni legionare” din 21-23 ianuarie 1941. Victor 
Biriş era foarte inteligent, foarte cult, mare patriot şi 
pasionat naţionalist. Nu se îmbolnăvise încă de morbul 
Basedow şi la data aceea — primăvara 1941 — avea 
cenzura minţii egală cu luciditatea şi perspicacitatea. La 
aşa-zisele „reeducări” din închisoarea Aiud în anii 
1960-1962 nu ştiu ce a avut voie şi ce nu a avut voie să 
vorbească, dar eu raportez Istoriei și Națiunii ce mi-a 
relatat sincer şi loial atunci, în primăvara 1941, în celula 
de la Malmaison. Dacă la „reeducările” de la Aiud nu a 
spus nimic din ce mi-a spus mie la Malmaison este 

195 


0 soseşte cu 


Pa il 


pentru că acolo odioasele „reeducări” erau dirijate de 
Securitate şi el, Victor Biriş, a avut voie să vorbească ce 
era în defavoarea Mişcării şi a avut interdicţie să 
vorbească ce era în favoarea Mişcării Legionare. Sunt 
recrutați de Securitate acei foşti legionari care acum, 
după 1990, prezintă „reeducările” drept o bătălie 
legionară şi pretind a se fi vorbit adevărul istoric, când în 
realitate s-a vorbit ce a vrut Securitatea şi nu s-a vorbit 
ce a interzis Securitatea. Teatru regizat de Securitate?. În 
1962, la 5 zile de la eliberare din închisoare, Victor Biriş 
a fost asasinat în gara Mediaş prin îmbrâncire sub roțile 
unei locomotive, nu numai pentru a împiedica planul său 
de a scoate legionarii din închisori prin încadrare în 
muncă productivă în locul evreilor emigrați, dar şi 
pentru a-i astupa gura să nu comunice ce'i s-a interzis să 
vorbească. 

Revenim la dimineața de 26 noiembrie 1940. 
Amiralul W. Canaris, urmat de suită, inclusiv Victor 
Biriş, intră în biroul generalului lon Antonescu. La 
cererea de eliberare din închisoare şi reinstalare în 
funcţie, generalul Ion Antonescu răspunde „nu”, 
pronunțat cu hotărârea care exclude replica. 

La întrebarea „Din ce cauză şi pentru care motiv”, 
generalul lon Antonescu răspunde tot cu tonul care 
exclude replica: „Este în curs de cercetare juridică 
pentru însuşiri ilegale din fondurile secrete şi n-avem 
dreptul să ne amestecăm în treburile Justiției”. 


* Din miile de legionari în curs de prelucrare şi reificare, 350 
au refuzat prezența şi complicitatea la şedinţele de „reeducare” şi 
printre aceşti rezistenți, stânci de granit, au fost: juristul Alexandru 
Constant, originar din Oltenița; principele Alecu Ghica, originar din 
laşi şi avocat Miloiu, originar din Găeşti. Aceşti 350 eroi sunt 
Națiunea. 

196 


Rp 


Dublă minciună: nu era în cur 
judiciară împotriva lui Mihail Morus 
ani de dictatură, el, generalul Ion An 
unul singur toate  sentinţele pron 
Militară. 

La explicaţia amiralului W. Canaris că este interes 
superior pentru repunerea în funcţie a lui. Mihail 
Morusoff, generalul Ion Antonescu a răspuns tot ci % 
excluzând replica: „Succesorul său la conduce d 
Serviciului Secret, dl. Eugen Cristescu, are ordin icefe 
mine să colaboreze camaradereşte cu dumneavo i 
să vă satisfacă toate cererile”. 

Amiralul W. Canaris a venit cu următoarele 
explicații şi precizări: „Nu ne îndoim de capacitatea şi 
bunăvoința d-lui Eugen Cristescu. Dar pe noi nu ne 
interesează şi nu ne amestecăm în politica internă a 
României. Noi vi-l cerem pe dl. Mihail Morusoff” 
pentru războiul antisovietic şi rezolvarea problemelor 
mai departe de Nistru. Şi în acest domeniu, dl. Mihail 
Morusoff e singurul competent şi nimeni nu-l poate 
înlocui, nici dintre noi germanii şi nici dintre d-voastră 
românii”. 

Tot cu ton excluzând replica, generalul lon 
Antonescu — nu degeaba poreclit de colegii din Şcoala 
Militară drept „Câinele Roşu” — a înapoiat voința sa: 
„Problema e închisă, nu mai avem ce discuta în privinta 
lui Mihail Morusoff”. 

Amiralul W. Canaris a înţeles situația și s-a retras 
din biroul generalului Ion Antonescu. Ajuns la ușă, se 
opreşte cu mâna pe clanță şi pronunță fraza fatală: „Pe 
mine m-aţi refuzat, domnule general, dar peste trei zile 
d-voastră îl veţi elibera şi îl veți reinstala, întrucât nu 
Puteți refuza pe Fiihrer, care este şeful d-voastră ierarhic 
în Pactul Anti-Komintern”. 


S nici o anchetă 
Off şi în cei patru 
tonescu a decis de 
unțate de Justiţia 


astră şi 


197 


e a ai 


Ce urmează este încă mai uluitor. După plecarea 
amiralului W. Canaris, generalul Ion Antonescu a 
suspendat complet programul de audienţe şi s-a închis în 


şedinţă secretă cu „Permanenţele” regimului de dictatură: 


Eusen Cristescu, şeful S.S.I.-ului, Mihai Antonescu, 
ministrul de Justiţie,  Piki Vasiliu, comandantul 
Jandarmeriei şi Alexandru Rioşanu, subsecretar la 
Ordinea Publică. A şasea persoană a intra şi a nu ieși, 
deci o. permanență: “după unii generalul Constantin 
Pantazi şi după alţii mai probabil colonelul Mircea 
Elefterescu. Problema de “rezolvat: cum să dispară 
Mihail Morusoff înainte de cererea, imposibil de refuzat, 
a lui Adolf Hitler şi cum această dispariţie să fie cu mâna 
şi pe răspunderea altora decât cei care concep şi 
organizează, fiind primii interesaţi? 

Nu era nevoie de imaginat. Există model de învăţat 
şi acest model este nu departe, ci chiar în Bucureşti şi nu 
mult în urmă, ci Chiar un an înainte. Inteligenţii n-au 
nevoie de experimentat pentru că învaţă din experienţele 
altora. Proștii: nu învaţă nici chiar din propriile 
experiențe şi repetă mereu aceleaşi greşeli, așa cum 
singuri intră în aceleaşi capcane. În vara 1939 trebuia să 
dispară primul ministru şi ministrul de Război Armand 
Călinescu; acesta urma să satisfacă cererea Angliei şi 
Franţei ca noi românii să ne autodistrugem industria 
petroliferă indispensabilă Germaniei şi ca noi România, 
după război, să despăgubim cu miliarde de dolari 
societăţile engleze şi americane proprietare. Dispariţia 
lui Armand Călinescu trebuia să nu pară ca opera 


dictaturii regelui Carol II, obedientă față de Anglia şi 


Franţa, ci să apară ca opera subversivă şi răzbunătoare a 
altora în serviciul Germaniei. Soluţia a fost găsită de 
Mihail Morusoff şi anume Mişcarea Legionară, prin 
agentul provocator inconştient Horia Sima, plătit cu 


198 


Dn 


masacrul de a doua zi, 22 septembri 
ocupat în ierarhia legionară. 

În noiembrie 1940, aceeaşi 
în septembrie 1939. In noiembrie 1940 aceiasi 
manipulat şi de exploatat ca în septemb d ri de 
singură diferență: aceeaşi persoană Mihail Mo 939, 0 
septembrie 1939 pe poziţie de călău şi în oase în 
pe poziţie de victimă. rie 1940 

Şedinţa secretă s-a terminat cu soluția 
şi bună de aplicat. 

26 noiembrie 1940. Ora 19. Generalul . Io 
Antonescu cheamă în birou său şi cu solemnitate în as 
„Domnule, Sima, mâine dimineaţă ora 7, două companii 


e 1939 şi cu Vidul de 


Problemă de Tezolvat, ca 


bine gândită 


A jandarmi preiau în mod total paza închisorii Jilava şi 


începând de mâine dimineață ora 7 nu mai permit picior 
de legionar în preajma închisorii. Am terminat. Nu mai 
am nimic să vă comunic”. 

„In închisoarea Jilava, sub paza Mişcării Legionare, 
se găseau 64 deţinuţi: generalul Gheorghe Argeșanu şi 


Mihail  Morusoff. ca arestați ai generalului Ion 


Antonescu şi 62 jandarmi, poliţişti şi procurori, care la 
30 noiembrie 1938 asasinaseră pe Căpitan, Nicadorii şi 
Decemvirii şi la 22 septembrie 1939 asasinaseră 275 
comandanţi legionari în frunte cu Statul Major ing. 
Gheorghe Clime. 

Sensul frazei pronunțate de generalul Ion Antonescu 
era unul singur şi anume: „Împuşcaţi-i că e singura 
noapte când încă îi aveţi în mână”. 

Imediat, generalul Ion Antonescu s-a suit. în 
automobil şi a plecat la Predeal, evident pentru a nu fi în 
Bucureşti la masacru şi pentru a putea pretinde că n-are 
răspundere. 

Horia Sima s-a conformat sugestiei. A avut și el 
motiv personal să dispară Mihail Morusoff. Națiunea şi 

199 


Istoria nu trebuie să cunoască colaborarea sa cu Mihail 
Morusoff pentru crima din 30 noiembrie 1938 şi pentru 
masacrul din 22 septembrie 1939. Victor Biriş a vrut să 
salveze pe Mihail Morusoff pe considerentul că bătălia e 
acum cu generalul lon Antonescu şi că duşmanul 
duşmanului nostru e aliatul nostru. Horia Sima a refuzat 
propunerea şi a doua zi, 27 noiembrie 1940, când i se 
raporta îndeplinirea misiunii, adică executarea 
masacrului, nu s-a oprit din autobărbierire şi n-a 
pronunțat decât trei cuvinte: „Un dosar închis”. Adică o 
gură astupată cu pământ, pentru că din celula 1 a 
închisorii, Mihail Morusoff de sute de ori a cerut a avea 
întrevedere cu Horia Sima şi Chiar i-a trimis scrisori, una 
aflată de mine prin dr. Victor Apostolescu: toate fără 
răspuns. 

Lucrurile s-au petrecut atât de repede şi atât de 
ascuns, încât Mişcarea Legionară n-a ştiut nimic şi a 
aflat post factum. N-au avut cunoştinţă nici Constantin 
Papanace, socotit nr. 2 în ierarhie şi nici Vasile Tasinschi, 
şeful legionarilor din Bucureşti. Imensa şi importanta 
Mişcare Legionară era condusă de patru ardeleni: Horia 
Sima, Nicolae Pătraşcu, Constantin Stoicănescu şi 
Victor Biriş, plus odioasa Poliţie Legionară cu şef Ion 
Boian zis Moisescu, zis Cârtiţă, care în 1950 a fost 
identificat ofiţer de Securitate infiltrat la partizanii 
anticomuniști din Munţii Făgăraş. Singurul care s-a 
sesizat de ceva neobişnuit a fost comandantul Bunei 
Vestiri, juristul Lefter Mile din Galaţi. S-a luat după 
grupul înarmat plecat din Bucureşti şi când a aflat scopul 
şi a încercat să-i oprească, respectivii l-au imobilizat 
într-o celulă din închisoarea Jilava. N-au ştiut nimic nici 
generalul Constantin Petrovicescu, ministrul de Interne 
şi nici colonelul Ștefan Zăvoianu, prefectul Poliţiei. 


200 


a 


Important şi relevant este 
eneralului lon Antonescu. EI a plecat 
mult decât sigur era ţinut la curent 
Cabinetul. Militar — colonel Mircea E 
Serviciul. Secret — Eugen Cristescu. A doua zi 
noiembrie 1940, la Predeal a primit în audienţă d a 
ofiţerii de legătură cu el a Armelor şi Instituţiilor Si 
În 1962 am devenit medicul colonelului loan ler 
originar din laşi şi locuind în Bucureşti str. Labirint 3, 
La 27 noiembrie 1940 era ofițerul de legătură if 
Jandarmerie şi. Preşedinţie şi mi-a povestit că în 
dimineaţa aceea, la Predeal, generalul Ion Antonescu: a ) 
afişa a nu şti nimic despre masacrul de la Jilava şi b) 
plângea cu lacrimi de crocodil soarta lui „Ghiţă”, adică 
adversarul său în Armată, generalul Gheorghe Argeşanu. 
Iată că scriem în 1999 aceste rânduri şi realmente nu toti 
mincinoşii reuşesc să înşele Istoria. 
Lucrurile - s-au aranjat la Bucureşti printr-o 
tranzacție sinistră. Nu-i de vină nici generalul Ion 
Antonescu, care a determinat masacrul şi nici Horia 
Sima, care abia aştepta să dispară Mihail Morusoif. De 
vină sunt prof. lon Z. Codreanu şi Elena Comeliu 
Codreanu, care cu rudele familiei şi cu legionari 
codrenişti în ziua de 27 noiembrie 1940 ora 10 au 
început să dezgroape cadavrele Căpitanului, Nicadorilor 
şi Decemvirilor şi, indignaţi, au făcut masacrul, care de 
fapt fusese terminat cu 10 ore înainte. Fac depoziție de 
martor de la faţa locului. Eram chemat ca ultimul care îi 
văzusem în viaţă şi: pentru a identifica nominal 
cadavrele. 
Inainte de a încheia şi a semna, 
concluzie, poate definiţie. Ca inteligență 
profesionalism, Mihail Morusoft a fost un exemplar Tar, 


Chiar model. Calomniile debitate de Eugen Cristescu în 
201 


Comportamentul 
la Predeal ŞI mai 
prin telefon de 
lefterescu şi. de 


27 
nă 


să încercăm 0 
ŞI 


pei er 


raportul publicat de Cristian Troncotă este subiectiv şi 
fals. Eu i-am cunoscut pe amândoi: Mihail Morusoff o 
maşină electronică perfectă şi Eugen Cristescu o 


matahală cu brutalitate în decizii şi cu gândire de epuizat. 


Mama lui Eugen Cristescu: evreică din Bacău. De aici 
simpatia comuniştilor cosmetizați în democrați. Mihail 
Morusoff a apărat România exact aşa cum statuile sunt 
interesate să nu li se dărâme soclul susținător. Nicolae 
Titulescu a făcut politică mondialistă, iar Mihail 
Morusoff a făcut spionaj mondialist şi poate, mai exact, 
comerţ de cumpărare şi vânzare a informaţiilor pe întreg 
continentul Europa. Există o Bursă invizibilă, dar 
substanţială, a comerțului de informaţii pe plan mondial. 
În calitate de agent multiplu, Mihail Morusoff a lucrat în 
sens de schimb de informaţii şi de vânzări de ponturi cu 
toate Serviciile Secrete. 

În 1956-1976 am fost medicul ilustrului colonel de 
cavalerie Radu Miclescu, domiciliat în Şoseaua P. 
Kiseleff 35. În 1936, dânsul era ataşat militar la Paris şi a 
fost vizitat de Mihail Morusoff, cu nom de guerre ing. 
Ştefănescu, care aproape ca ordin i-a cerut ca prin 
relaţiile de intimitate cu ofițerii francezi, să sustragă 
planurile celebrelor fortificații Andre Maginot 
(1877-1932) de la granița cu Germania. La întrebarea 
„Pentru ce utilitate la Bucureşti?”, Mihail Morusoff a 
răspuns: „Asta ne priveşte pe noi. Dumneata ca ofiţer ai 
sarcina numai de a executa ordinul şi de a îndeplini 
misiunea”. Col. Radu Miclescu a răspuns: „Nu pot înşela 
încrederea ofițerilor francezi în camarazii lor ofițerii 
români”. Pedeapsa a venit imediat prin transferare la 
Regimentul de Cavalerie din sudul Basarabiei. 

In martie 1940 Serviciul Secret Român a colaborat 
cu Intelligence Service al Angliei la atragerea în cursă a 
col. Joseph Beck, ministrul de Externe al Poloniei şi 


202 


E 


asasinarea lui de necunoscuţi Pe Şoseaua Snagov 
furtul arhivei sale cu: angajamentele Angliei fată ȘI 
polonia în vara 1939. o SI tațdide 

La capitularea de la 22 iunie 1940 
Franceze, germanii au găsit în arhivele Ccaptu 
că Mihail Morusoff spiona Germania 
informaţiile Franţei. 

După primul război mondial, Mihail Morusoff a 
spionat Rusia în favoarea României şi a spionat 
România în favoarea Rusiei. Există suspiciunea că el a 
vândut lui Felix Dzerjinski, şeful C.E.K.A. sovietice. 
fotografia, semnalmentele şi legăturile agentului nostru 
în Rusia, căpitanul Cănănău, care a dispărut fără urme. 
Cine e prietenul tuturor, nu-i prietenul nimănui. 

Milcoveanu Şerban, 14 iulie 1999, Bucureşti. 

Addenda. În fața eternității şi pentru istorie, ce-a 
rămas de pe urma lui Mihail Morusoff? Primo: a rămas 
un nume celebru şi un model profesionist greu egalabil. 
Secundo: a rămas un învățământ şi anume că un mic pas 
greşit poate nărui chiar perfectul. Tertio: a rămas 
neidentificat un ultra-macro-miliardar, hoțul celor 14 
conturi secrete. 

În 1995 am semnalat dlui Cristian Troncotă 
problema de identificare a hoțului şi dânsul mi-a indicat 
pe Emil Haralambie, ca intimul nr. 1 al lui Mihail 
Morusoff. Acest Emil Haralambie e serie cu mine, 
absolvent în 1929 al Liceului „Mihai Viteazul”. In anii 
1968-1978 a apelat la asistența mea medicală în str. 
Murgoci 2 şi, sărmanul de el, era foarte sărac, în plus de 
grav bolnav. Cunoscându-mă drept capabil de tăcere ŞI 
de devotament, circa 20-25 poliţişti din Siguranță Ş 
S.S.I. au apelat la serviciile mele aie 3 E 
îndeplinit datoria profesională, nu le-am Pus ic ra 
întrebări politice şi fac depoziție de martor că tot « 


a Armatei 
rate dovezi 
ŞI vindea 


203 


murit săraci şi amărâţi. La fel de săraci şi la fel de 
amărâţi ca victimele lor preferate, legionarii. Şi exact 
invers ca protejaţii lor dinainte de 23 august 1944, 
comuniştii. 


TESTAMENTUL POLITIC 
AL MAREŞALULUI ION ANTONESCU 
(1882-1946)! 


Toamna 1958. Calea Griviței 7. „Societatea de 
Istoria Medicinei”. Un evreu cu numele nereținut de | 
3 memoria mea face o comunicare, în care susţine că 
Domnitorul Alexandru loan Cuza şi primul ministru 
Mihail Kogălniceanu au fost cei mai periculoşi dușmani 
ai țărănimii şi că împroprietărirea din 2 mai 1864 a avut 
scopul de a demobiliza lupta de clasă şi de a împiedica 
elanul revoluţionar pentru saltul istoric de la exploatarea 
burghezo-moşierească la dictatura proletariatului şi raiul 
comunist”. 


! Şerban Milcoveanu, Testamentul politic al lui Corneliu Zelea 
Codreanu (1899-1938). Testamentul politic al lui Mihail Morusoff 
(1885-1940). Testamentul politic al mareșalului lon Antonescu 
(1882-1946). Testamentul politic al generalului Aurel Aldea 
(1887-1949). Mesajul Ultimei Speranţe (testamentul legionarilor 
nonagenari), ISBN 973-0-00924-4, fed., Bucureşti, 1999, p. 
49-11. 

* În Rusia țaristă a existat o minte luminată şi anume primul 
ministru şi ministrul de Interne Petr Arkadieviteh Stolypine 
| (1862-1911), care şi-a propus să exproprieze marile latifundii şi să 
| împroprietărească clasa țărănească. A fost asasinat la un spectacol 
| de teatru în oraşul Kiev de un ex-terorist trecut în serviciul Okhranei, 


ASA CR i pt E eul 
aşa încât nici astăzi nu se ştie cine a avut interes să dispară singu 
unei burghezii rurale, 


Om capabil de a preveni Revoluţia prin crearea 


de sine-stătătoare. 25 


E E APE e N e —... e 


Dată fiind tăcerea posibil achiesantă a publicului din 
sală, am cerul cuvântul şi am argumentat că Domnitorul 
Alexandru loan Cuza şi primul ministru Mihail 
Kogălniceanu au fost cei mai mari patrioţi ai epocii şi că 
nu s-a putut mai mult în favoarea emancipării ţărănimii 
din cauza Imperiului  ruso-țarist Şi Imperiului 
austro-maghiar, care aşteptau motiv de intervenție şi 
pândeau să-şi împartă România. 

După şedinţă, vine la mine colonel dr. loan 
Popescu-Sibiu şi mă roagă să-l vizitez la cabinetul 
medical din Bd. Schitu Măgureanu nr. 17 etaj II. M-am 
prezentat a doua zi. Îmi vorbeşte “cu voce scăzută 
confidențială. Cu mai multă încredere. decât teamă. 
„V-am invitat să vă dau o informaţie. S-o scrieți. în 
conştiinţă şi s-o păstraţi în memorie. E vorba de 
mareşalul Antonescu. Cu o oră înainte de execuţie, am 
fost trimis de Comandamentul Capitalei la închisoarea 
Jilava pentru a încheia un proces-verbal de păstrare a 
facultăților mintale şi “a stării de responsabilitate 
conform unei exigențe a legii pentru aplicarea pedepsii 
cu moartea. Cu excepţia lui Mihai Antonescu profund 
afectat, toţi erau calmi şi împăcaţi cu destinul. După 
discuţia liberă trebuind a fi consultaţie psihiatrică, 
mareşalul mi-a făcut o declaraţie cu rugămintea de a o 
transmite Națiunii şi Istoriei. Îţi reproduc cele voite şi 
pronunțate de mareşal: „Nu regret nimic, din tot ce-am 
decis şi am făcut. Dacă aş fi pus din nou în aceeaşi 
situaţie, aş decide exact la fel şi aş face exact la fel. 


Regret numai de a mă fi despărţit de Mişcarea Legionară. 


Dacă îi aveam pe legionari lângă mine, la 23 august 
1944 nu eram trădat aşa cum am fost trădat. Nu cer 
grațiere şi mulțumesc Majestății Sale Regelui Mihai că 
în Istoria Neamului Românesc mi-a asigurat poziţia lui 
Mihai Viteazul. Am vrut să spun acestea la proces chiar 


206 


a 


i la ultimul cuvânt, dar nu m-a lăsat 
spun dumitale să le comunici celor p 
îndreptățiţi”.Cred a fi memorat bine c 
comunicat la domiciliul său dr. Ioan Po Zi 

i p= Pescu-Sibiu 
medicul psihiatru al Garnizoanei Bucureşti şi emineni 
om de ştiinţă în plus de valoros patriot scz oz 

Evident în cele relatate de colonel medic loan 
popescu-Sibiu avem Testamentul politic al generalului 
Jon Antonescu, pronunțat Cu O jumătate de oră natale de 
execuţie în după-amiaza de 1 iunie 1946. Nu există alt 
text cu îndreptățire de Testament politic. Iar textele din 
anii premergători, pe care le reproducem mai jos, sunt în 
perfectă concordanță de idei şi sentimente cu ce 
prezentăm noi aici pentru prima oară. 

La 15 mai 1946 în „Memoriu depus Onor. 
Tribunalului Poporului”, generalul Ion Antonescu scrie: 
„Voi spune totuşi în testamentul politic, dacă voi avea 
timpul să-l scriu...”. „Ultimul cuvânt” pronunțat la 
încheierea procesului şi reprodus din memorie de 
Henriette Magherescu şi „Scrisoarea din 31 mai 1946 
către soţie” sunt mult şi spun mult, dar n-au concluziile 
definitive ale unui Testament politic. Le reproducem, 
întrucât persoana generalului lon Antonescu se 
identifică cu Națiunea Română şi face parte din Istoria 
Românilor. Dar mai întâi să analizăm cele încredințate și 
reproduse de colonel medic Ioan Popescu-Sibiu. 

În fața morţii toți oamenii sunt sinceri şi deci 
autentici, în testamente nu se scrie decât adevărul sau în 
cazul cel mai prost ceea ce crezi a fi adevărul. La fel în 
memorii şi jurnale, unde însă se adaogă explicări și 
justificări. În textul dictat de generalul Jon Antonescu 
Sunt patru idei şi anume: 1) ideea de subordonare faţă de 
naţiune, care are Suveranitatea; 2) ideea de perfectă și 
sigură justețe a tot ce s-a făcut anterior; 3) ideea de 


dumnealui, Ti le 


E care îi Socoteşti 
ele ce în 1958 mi-a 


207 


prețuire a legionarilor de care s-a despărțit şi 4) ideea de 
implicare a Majestății Sale Regelui Mihai | în tragedia sa 
personală. Să analizăm pe rând. 

Ideea de subordonare faţă de Națiune. Nimic mare în 
lume şi nimic măreț în istorie nu se face fără identificare 
între persoană şi cauză. Dar nu-i acelaşi lucru să-ți 
identifici persoana cu respectiva cauză, ceea ce e 
altruism şi să identifici cauza cu propria persoană, ceea 
ce e egoism. Din ce categorie făcea parte generalul Ion 
Antonescu? Întreaga lui carieră militară stă dovadă de 
sacrificare a persoanei sale şi de renunțare la propriile 
interese. Cine contestă n-ar reuşi decât să se pună pe sine 
în conflict cu adevărul. Şi să nu fie crezut în semnalarea 
altor lucruri reale. Există însă două observaţii peste care 
nu se poate trece. În 1935-1937, generalul Aurel Aldea a 
comandat Brigada de Artilerie Grea de la Turnu 
Măgurele, care funcțional la manevre şi în operaţii era 
corelată cu Divizia III Infanterie de la Piteşti, de sub 
comanda generalului Ion Antonescu. De la colegul meu 
de liceu Vlădescu, ofițer în Divizia III ştiu că generalul 
Ion Antonescu era de o exigenţă şi o severitate depăşind 
imaginabilul şi că singur generalul Aurel Aldea putea 
să-i ţină piept şi să opună argumente valabile la 
avalanşele de observaţii, acuze şi reproşuri mai mult sau 
mai puţin întemeiate. Ei bine: în familie cu noi, rudele, 
generalul Aurel Aldea de mai multe ori a făcut 
observaţia că generalul. Antonescu „s-a născut întâi 
dictator şi apoi patriot”. 

La sfârşitul lui decembrie 1936, Corneliu Z. 
Codreanu primeşte prin ing. Nicolae Mareş invitaţia de a 
vizita la Predeal pe generalul Ion Antonescu. Ing. 
Nicolae Mareş citise cartea „Pentru. legionari” şi. la 
Predeal era chiriaşul generalului Antonescu. Corneliu Z. 
Codreanu a plecat din Bucureşti cu mare entuziasm şi Cu 


208 


DD 


hotărârea de a oferi generalului 
preşedinţia partidului „Totul pentru 
înseamnă dreptul de a fi prim-ministru în Caz 
legionar. Trei zile mai târziu s-a întors la m e 
găseam în biroul său din str. Gutenberg 3 în 
comandanții legionari: „Ce impresie vaifăciu 
Antonescu?”, Corneliu Z. Codreanu a Coborât ca 
vădită tristeţe şi cu buza de jos umflată de os, cu 
răspuns „Prea ambițios pentru a putea fi de folos” ci 
puțin eu n-am înțeles dacă „de folos” a fost în legătură E 
Legiunea sau în legătură cu Țara? În legătură cu cele 
discutate n-a circulat nici o informaţie şi Corneliu 7 
Codreanu n-a mai spus nimic. Eu n-am auzit Şi nu cita 
în afirmaţia: „„Păziţi-vă de el. E un om primejdios” 
afirmaţie pe care au pus-o în circulație după 1941 
legionarii adepţi ai lui Horia Sima. lată ce se ştie precis. 
Evident, pus de Regele Carol II, ministrul de Război. 
generalul Paul Angelescu a formulat acuzaţia unei relații 
politice neautorizate şi i-a ridicat comanda Diviziei III 
Piteşti. Din ianuarie 1937 până la 29 decembrie 1937, 
generalul Ion Antonescu a primit soldă fără prestație şi a 
stat izolat la locuința sa din str. Postelnicului 21 
Bucureşti. 

In 1965 am cunoscut la d-na Adina Hoisescu din 
actuala str. George Enescu 12 pe Simona Tabacovici, 
care aflând apartenenţa mea politică mi-a povestit una 


on Antonescu 


Țară”, ceea ce 


€ guvern 
eşti și mă 
ntrebat de 
t generalul 


din cele două întâlniri în viaţă cu Corneliu Z. Codreanu. 


Prima, din iulie 1936, la tabăra legionară de la Carmen 
Sylva mi-a povestit-o ilustrul avocat Adrian Brudariu şi 
evident nu era spre marea laudă a genului feminin. Ca 
femeie, Simona Tabacovici era o splendoare şi în ochii 
ei albaștri, într-adevăr, oricine dintre tereştri putea afla 
Cum arată raiul. Simona Tabacovici era confidenta, 
Secretara şi spioana Elenei Lupescu. În palmaresul 


209 


victoriilor sale a fost şi captarea lui Nicolae Titulescu în 
1931 să facă cunoştinţă şi să intre în camarila Elenei 
Lupescu. Atunci, la sfârşitul lui decembrie 1936 este 
chemată de Elena Lupescu, care îi spune de o 
întrevedere politică la ski pe Muntele Susai la Predeal 
între generalul Ion Antonescu şi Corneliu Z. Codreanu și 
îi dă misiune să se bage cu skiul între ei şi să afle ce 
conspiră. În calitate de campioană, Simona Tabacovici 
se azvârle cu skiul între ei, se răstoarnă simulând un 
accident şi se pune pe gemete ca pentru fractură de col 
femural. În calitate de gentleman cu educație engleză, 
generalul Ion Antonescu a ridicat-o de jos şi s-a arătat 
îngrijorat de durerea afişată; dar „Codreanu al dumitale 
n-a făcut nici un gest de sesizare şi de la distanță s-a uitat 
la mine ca la un obiect fără viaţă”. 

În 1969 am devenit medicul curant al d-nei Suzana 
Stanovici din înalta societate a „Bucureştilor de 
altădată” şi în plus eminentă cunoscătoare a problemelor 
politice şi a oamenilor politici. În calitate de prietenă a 
d-nei Maria general Antonescu mi-a spus că Veturia O. 
Goga era agentă plătită a tuturor serviciilor de spionaj 
din lume şi că zilnic informa pe germani de tot ce 
prindeau urechile ei şi de tot ce construia imaginaţia ei 
despre generalul Antonescu. Între altele mi-a povestit ce 
ştie despre întâlnirea de la Predeal la sfârşitul lui 
decembrie 1936. După ce schiaseră toată dimineaţa în 
compania prof. lon Dobre, generalul Ion Antonescu Şi 
Corneliu Z. Codreanu s-au retras într-o cameră de la etaj. 
La parter, Maria general Antonescu şi Suzana Stanovici 
aud din camera de sus răcnete după răcnete ale 
generalului Antonescu şi numai tăcere din partea lui 
Corneliu Z. Codreanu. După plecarea lui Corneliu Z. 
Codreanu, generalul Antonescu e întrebat: „Ce s-a 
întâmplat?” şi acesta în continuare de furie şi vehemenţă 


210 


DD 


relatează: „Auziţi ce susține dobito 
Maria general Antonescu, cu calmul 
dulceața ei în voce, cere precizări 
terapeutic drept abreacție detension 
Antonescu: „Auzi, dobitocul vrea să 
nemţii!!” ...Când i-am spus că Armata 
Germania, dobitocul îmi spune că Armata e a Tării si că 
Țara decide!!!... În mintea lui de dobitoc. nu 153 ca 
Parlamentul e Ţara şi, că dacă eat tsi 
Armata trebuie să se conformeze... Un dobitoc ca 
Codreanu”. în si 

3 “Incăro informație. Verişoara mea primară a fost 
căsătorită cu unul din oamenii perfecţi cunoscuţi de 
mine: ing. lonică Panteli, fiul unui general din Galaţi Şi 
frate cu comandorul de Marină Georgică Panteli. Ing 
Ionică Panteli avea o întreprindere de construcții ci 
şantiere în toată ţara şi o vilă de odihnă la Predeal. 
Această vilă se găsea alături de vila generalului 
Antonescu, de unde prietenia dintre ei. În 1941 primește 
comanda de a construi, în cel mai mare secret, depozitul 
de muniții al Armatei la Valea Iaşului, 30 km nord de 
Piteşti. Pe parcursul anului 1939 şi în primăvara 1940, 
ing. lonică Panteli era de nenumărate ori chemat din 
curtea vilei sale şi generalul Ion Antonescu, cu spume la 
gură şi cu indignare de patriot, îi arăta trenuri cu cisterne 
de petrol în drum spre Germania: „Uite unde se duce 
bogăţia Țării! Uite cum ticăloşii ne-au vândut nemților! 
Uite unde am ajuns la cheremul dușmanilor”. Ing. Ionică 
Panteli îl aproba în calitate de vecin şi cu respect pentru 
grad, dar în intimitate avea ideile şi concepțiile tuturor 
bunilor români: Alianță din sentiment cu Franţa. Alianţă 
din rațiune cu Germania. Duşmanul nostru e numai 
Rusia şi orice alianță e bună care ne apără de agresiunea 
ŞI invazia ei. 


cul ăsta!!9» D-n 
CI proverbia] și cu 


evident în scop 
antă, Generalul 
facem alianță cu 
refuză alianţa cu 


211 


Revenim la Testamentul politic. A doua idee. 
ea de perfectă justeţe a celor din trecut: „Nu 
c din ce-am decis şi ce-am făcut şi dacă aş fi 
ii aş decide la fel şi aş face la fel”. 


Convinger 
regret nimi 
pus în aceleaşi situaț 


Să analizăm. 
Numărul 1. Generaţia de patrioți şi de eroi care ne-a 


întregit România în primul război mondial a fost în 
totalitate pentru democrație şi împotriva dictaturii. 
Democraţia e sistemul legitim de guvernare a naţiunii în 
propriul stat şi e cea mai productivă autoguvernare prin 
cursa de întrecere a părților componente şi prin selecția 
operată asupra ideilor, cadrelor şi programelor. Şi 
democraţia are lipsuri şi defecte, dar are mai puţine şi 
remediabile din toate celelalte regimuri politice, fie 
populare, fie personale. Iar marele ei avantaj este că nu 
închide poarta viitorului, în sensul că prevede 
posibilitate de îndreptare pe cale paşnică şi pentru 
schimbare nu obligă trecerea la violență sau înfrângerea 
în război. 

În România interbelică singura persoană îndreptățită 
a fi eventual dictator era mareșalul Alexandru Averescu, 
iar în consens cu națiunea, el a refuzat să facă în 
România ceea ce în mai 1926 a făcut mareşalul Joseph 
Pilsudski în Polonia. Culmea anormalităţii este că 
singurul cu scop de dictatură era cel mai neîndreptăţit 
din întreaga Românie, şi anume Carol II: dezertor şi 
automutilat în timpul războiului, viață personală de 
neserios şi de imoral şi fără partizani sau aliaţi. Ideea de 
dictatură a avut-o şi a manifestat-o încă din 1923-1924 şi 
aceasta a fost principala cauză a alungării în exil de către 
Părintele Patriei, primul ministru Ionel I. C. Brătianu, în 
consens cu Regele Ferdinand şi cu Regina Maria. 

Toate nenorocirile României au provenit una din 
alta prin determinism direct din moartea la 24 noiembrie 


212 


N 


1927 a primului ministru Ionel 1, C. Bosraa 
vigoare creatoare, la vârsta de 62 în po in plină 
terapeutică unică în istoria medicinii ae a ARE eroare 

La 5 iunie 1930, Carol II este nf 
Masonerie şi la 8 iunie 1930 este instalat 
asentimentul primului ministru  Luliu 
mulţumită lipsei sale de prevedere în ti 
mulţumită neascultării de către propriul să Fm ăi: 
din iulie 1930 a început ste incet fn Incă 
uzurpare a Suveranităţii Națiunii şi de fala : 
dictaturii personale: a) fragmentarea partide] a 
guvernamentale astfel încât să piardă eficienta: A 
izolarea, la nevoie exterminarea marilor ui pe 
politice Vintilă I. C. Brătianu, [. G. Duca, Iuliu Maniu și 
mareşal Averescu; c) instigarea la răfuire nejustificată i 
la reciprocă exterminare a celor două forţe legitime: 
democraţia şi naționalismul; d) organizarea anarhiei Şi 
provocarea haosului pentru a fi invocate drept justificare 
a dictaturii şi ultimă şansă de salvare şi e) întocmirea de 
Mihail Morusoff cu banii Armatei a 1.000.000 dosare 
individuale pentru intimidarea şi şantajul aparatului de 
Stat şi clasei conducătoare. 

Conspirația devenise mai mult decât clară când, de 
pe poziția de Rege, Carol II: a) şi-a dat adeziunea la cele 
trei ilegalizări din ianuarie 1931, martie 1932 şi 
decembrie 1933 a Mişcării Legionare; b) a organizat nu 
numai provocarea, dar şi reuşita atentatului din 29 
decembrie 1933 împotriva primului ministru I. G. Duca; 
€) a instituit la 30 decembrie 1933 starea în asediu în 
toată Țara şi cenzura militară a presei şi editurilor şi d) a 
impus în gimnazii şi licee „Straja Țării” după modelul 
evident al formei şi nu al fondului după Ballila din Italia 
ŞI Hitler Jugend din Germania. 


în țară de 
Rege: Nu cu 
Maniu, ci 
mp util ŞI 


Deta 


Motivul de justificare a Joviturii de Stat a fost reuşita 


în alegerile parlamentare din 20 decembrie 1937 a 


partidului „Totul pentru Țară, So ti Acaut, le 
9%, din totalul voturilor exprimate ŞI a mera 
Deputaţilor. Ceea ce s-â invocat rept mit clu 
legionar” nu era pericol pentru țară, fiind unica salvare a 
independenţei şi a graniţelor în eventualitatea înlocuirii 
Franţei de către Germania în Europa, dar era pericol real 
ŞI sigur pentru conspirația prodictatorială a ex-regelui 
Carol II, întrucât prin Pactul Iuliu Maniu — Comeliu A 
Codreanu din 25 noiembrie 1937 se înlocuia războiul 
civil prin conlucrare sinergică între Democrație şi 
Naţionalism. rasă 

Legionarismul n-a fost pericol pentru Țară, ci a fost 
pericol pentru ex-regele Carol II. Pentru Țară aducea 
curentul de ascensiune socială care să optimizeze clasa 
conducătoare şi să rezolve problema evreiască şi aducea 
în politica externă realismul alianței tactice cu Germania 
devenită Europa. Pentru  ex-Regele Carol II, 
legionarismul a devenit pericol mortal din momentul 
încheierii Pactului cu Iuliu Maniu — P.N.Ţ. și George 1.1. 
C. Brătianu - P.N.L., care transforma națiunea 
pulverizată în națiune solidarizată. 

Alegerile parlamentare au avut loc duminică 20 
Decembrie 1937 şi rezultatul lor 's-a dat publicităţii 
numai Miercuri 23 decembrie 1937. Pentru ce? Pentru 
că ex-regele Carol II a vrut să dea lovitura de Stat la 22 
decembrie 1937 fără să se dea publicităţii rezultatul 
voturilor şi astfel să pună Națiunea în faţa faptului 
împlinit. Pentru reușita loviturii de Stat şi pentru 
instituirea regimului de Dictatură nu-s suficiente 
complicitatea Poliţiei Secrete şi monopolul mass-media; 
mai sunt necesare, chiar indispensabile, cooperarea 
Armatei și sprijinul Finanţei. Cum în România anului de 
214 


DIE 


DD 7 


E 


vârf 1937 evreii administrau 80% din ns 
comerț şi 60 % din industrie, sori e SE 70 % din 
la sine odată CU invocarea »Pericolului ii Venea de 
Enigma o constituie Armata, Di ai : 
Marele Stat Major Cu principalele sale spal, de fapt, 
Informaţii, Operaţiuni și Servicii. La ba. Mobilizare, 
Marelui Stat Major era generalul Ştefan a şeful 
intimitate „Țiganul”, care n-a avut îcoria aă în 
de aceea nici n-a făcut carieră deosebită în cei Di itice şi 
dictaturii  carlisto-antonesciene.. În diileura “i 


decembrie 1937, generalul Ștefan Ionescu-Țiganul e 
chemat la alaiul Regal şi Regele Carol II, în calitate de 
„Cap al oştirii ! îi cere colaborarea pentru „Salvarea țării”, 
Generalul Ştefan Ionescu-Țiganul răspunde că nu vede 
necesitatea de a aduce Armata în politică, întrucât 
misiunea ei este numai de a apăra independența 
naţională şi granițele statale în caz de război. Ex-regele 
Carol II invocă drept dovadă „pericolul legionar” Şi 
generalul Ionescu răspunde că „nu vede în ce ar putea 
legionarismul să fie pericol atât de mare încât să justifice 
schimbarea Constituţiei” şi că „s-ar putea ca dracul să nu 
fie atât de negru pe cât se spune”. 

După o discuţie care n-a ajuns la opinia publică, 
generalul Ionescu obține o întrevedere în trei pentru 
lămurirea lucrurilor şi explicarea pozițiilor. Cu mandat 
de la Rege, generalul Ionescu vine la sediul legionar din 
str. Gutenberg 3 pentru a-l lua pe Corneliu Z. Codreanu 
la Palatul Regal. Mă găseam la sediu şi am văzut scena 
prin peretele de. sticlă dintre biroul lui Corneliu Z. 
Codreanu și camera celor cinci secretari: Nicolae 
Horodniceanu, Ioan Dobrin, Nicolae Sinai 
Stelian Stănicel şi Mugur. Verbal şi în scis, Cu SRI 
Codreanu a răspuns că până la publicarea st a 
alegerilor parlamentare este legat de Pacii! A 

21 


PT 


|. C. Brătianu şi, deci, în caz de 


„niy'ti Gebrge T : 
Maniu Şi la M. S. Regele nu poate veni decât 


necesitate şi chemare 


avută ear roi ânşii. 
IE EDUpĂ caii generalului Ionescu, Commeliu 7 
Codreanu ne-a rechemat în birou şi ne-a comunicat 
situaţia. Majoritatea comandanților legionari au fost de 
acord şi după ştiinţa şi memoria mea singur principalul 
consilier ing. Virgil Ionescu â spus: „N-aţi făcut bine, 
Căpitane! Trebuia să vă duceți ŞI să spuneți băliect Şi 
personal Regelui punctul de vedere al Mişcării . 
Revenim la conspirație. Neavând colaborarea 
Marelui Stat Major, Regele Carol II s-a adresat celor 
şapte comandanți de corpuri de armată şi celor cinci 
inspectori de arme. Toţi l-au refuzat şi numai după şapte 
zile s-a ajuns la înțelegerea cu generalul Ion Antonescu, 
care în ierarhie era numai comandant de divizie şi care la 
data aceea nu avea nici o comandă şi eră „la dispoziția 
ministrului”. Aceasta este explicația pentru ce excepția 
de la regulă; după căderea în alegeri, la 20 decembrie 
1937, a guvernului” Gheorghe Tătărescu, numai după 
nouă zile?, la 29 decembrie 1937, Regele Carol II a 
numit un nou guvern Octavian Goga. Dificultatea n-a 
fost găsirea unui partid şi unor politicieni, ci a fost 
găsirea unui general care să accepte ce a acceptat 
generalul Ion Antonesu şi anume: a) să pregătească 
aducerea Armatei în politică pentru susținerea dictaturii 
şi b) să amăgească cu aparența de colaborare pe 
Octavian Goga şi pe prof. A. C. Cuza până vine din 
străinătate acordul diplomaţiei anglo-franceze pentru 
uzurparea Suveranității şi instituirea dictaturii. 


3 . 

Tot din această cauză rezultatul alegerilor parlamentare a fost 
publicat de „Monitorul Oficial” la mai multe zile după 20 
decembrie 1937. 

216 


E 


Ce l-a determinat pe generalul Io 
nu era homo Regius? Exact diagnosti 
Codreanu: „Prea ambițios pentru ca 
şi raționamentul greşit că „regele Carol 11 se v; 
chefuri, femei şi vânători”, iar „dictatura a z ocupate 
de persoana sa”. Nu există altă explicaţie pita 

Acordul de la Foreign Office şi de laQ ze, 
venit la-9 februarie 1938 şi în câ e Aaa 

798 ŞI în câteva minute s-a deci 
demiterea guvernului provizoriu Octavian Goo i 
numirea guvernului de instituire a dictaturii. tac 

Generalul Ion Antonescu s-a lovit de pretenţia lui 
Nicolae lorga şi, drept soluție a diferendului, Resel 
Carol II l-a scos de la naftalină pe Patriarhul Miron 
Cristea şi l-a pus marionetă mai mult sau mai ae 
inconştientă drept prim-ministru. Nicolae lorea. a 
devenit „consilier regal”. Generalul Ion Atâta a 
rămas ministru de război şi conform celor premergător 
convenite, a scos armata din cazărmi și a nominalizat 
ofițeri de „disciplină oarbă” în toate posturile de 
conducere ale aparatului de Stat. 

La 29 martie 1938 se pune problema de a onora 
promisiunea făcută străinătății de executare a lui 
Corneliu Z. Codreanu: şi de lichidare a Mişcării 
Legionare. În acest scop, guvernul Miron Cristea I cu 
generalul Ion Antonescu la Ministerul de Război e 
înlocuit de - guvernul Miron Cristea II, având la 
Ministerul de Război pe generalul Gheorghe Argeşanu 
şi de la 14 octombrie 1938 pe generalul Nicolae 
Ciupercă. 

Să analizăm mai departe convingerea generalului 
Ion Antonescu de a fi judecat şi de a fi decis în mod just, 
deci neregretabil. Participarea României la războiul 
antisovietic era obligatorie şi a avut susținerea întregii 
Națiuni pentru eliberarea Basarabiei şi Bucovinei, dar 

217 


n Antonescu, care 
cul lui Corneliu ZA 
să poată fi de folos” 


2 RE aIE 


: de Nistru n-a avut aprobarea celor mai mulţi 
mai departe t împotrivirea ambelor partide, Naţionaj 
sen erali şi a dig şi Naţional-Liberal Constantin |, C 
Țărănesc luliu ice î ine bărelidacilupenezalu) A 
Brătianu. Ca â u n-are vinovăţie în ce s-a întâmplat 
Antonesei & A nita noastră legitimă, Nistrul? 
mai departe S raehi şi apoi judecata. Acest război 

ME Dia i 1941. Era sau nu era legitim? Putea 
lee Sa evitat? Trebuia sau nu trebuia să 

Se A E Sunt întrebări de istorie universală şi noi 
Biti ip ja prea mici, atât pentru dreptul de a judeca, 
cât şi pentru capacitatea de a nu greşi. Legea istorică a 
României este de a participa la ce poate fi optimizat şi de 
a ne adapta la ce nu poate fi schimbat. Experienţa de 
2.000 de ani ne-a învățat să avem răbdare pentru că 
binele poate să vină şi până atunci este adevărat ce a spus 
Domnitorul George Bibescu la jumătatea sec. al XIX-lea: 
„Soarta acestei țări este de a fi în veci smerită”. Iar dacă 
Dumnezeu mai tare ca oamenii ne-ar cere a ne spune 
părerea în politica mondială, spunem în acelaşi timp că 
germanii au dreptul de a decide întrucât sunt poporul cel 
mai productiv şi cel mai folositor omenirii şi că toate 
cele 55 popoare din Rusia au drept la libertate fiind toate 
55 victime ale imperialismului țarist ieri şi ale 
imperialismului sovietic astăzi. Iar pentru mâine încă e 
de găsit soluţia care să împace dreptul de decizie al celor 

cu răspunderea omenirii şi dreptul la viaţă al celor 

alcătuind omenirea“. Spunem cele de mai sus pentru a 

explica abținerea noastră de a participa la războaie din 

afara granițelor Noastre sau cu obiective de politică 
mondială. Războiul antisovietic eră o inevitabilitate de 
incat “slot nasi psi 


Într-o emisi 
9 “Misiune; televizată, di. Dan Amedeu Lăzărescu 
Imensiunile  macr 


e ti SA o-istorice ale înlocuirii O.N.U. prin 
în politica mondială. 


semnalat d 
N.A.T.O 
218 


Da 


foarte mult timp. Ruşii sunt un popor cu ca 
de a construi pe verticală ȘI 
satisfăcută, de a se întinde pe 
uleiului: ei se întind până unde pot ajunge, se opresc 
numai unde li se rezistă şi de unde au invadat nu pleacă 
decât alungaţi cu forța. La această ereditate etnică 
neîncetat expansionistă s-a adăugat necesitatea socială 
de „generalizare planetară. Comunismul este atât de 
contrar firii omeneşti şi ordinii naturale încât Singura lui 
şansă de continuare în istorie este exterminarea 
termenilor de comparaţie prin generalizare planetară. 
Primejdia comunistă este atât de gravă şi atât de sigură 
încât nu se poate ca omenirea încă sănătoasă ŞI încă 
validă să nu reacționeze drept proprie apărare şi de la 
împăratul Napoleon 1 se ştie că „atacul este cea mai bună 
apărare”. Nu în numele omenirii, ci în numele Divinității, 
încă dinainte de Adolf Hitler şi de Benitto Mussolini a 
fost lansată şi se cunoştea noţiunea de „cruciada 
antibolşevică”. Corneliu Z. Codreanu a adoptat-o încă 
din 1919 şi nu din motiv ideologic: capitalism sau 
comunism, ci din instinct naţional şi ca reacţie de 
apărare. Suntem o insuliță latină în oceanul slav şi din 


octombrie 1917 - panslavismul a fost înlocuit de 
comunism. 


pacitate mică 
cu nevoie, Niciodată 


orizontală. Asemenea 


De războiul antisovietic generalul Ion Antonescu a 
fost încunoştințat şi el şi-a dat asentimentul, poate mai 
exact şi-a luat angajament: în noiembrie 1940, când la 
Viena a „semnat aderarea României la Pactul 
Anti-Komintern; în ianuarie 1941, când a solicitat 
ajutorul Germaniei pentru alungarea legionarilor pă, 
guvernarea României şi la 12 iunie 1941, când Fiihrerul, 
în calitate de şef. suprem, i-a încredințat comanda 
armatelor româno-germane din sectorul sudic. 


219 


5 aere CR 


| 


poa 


ntele luate de generalul Ion Antonescu, 
at singur pentru întreaga Armată 
Ă Ju a reacţionat generalul Iosif Iacobici, 
întreaga RomânIC, hia militară şi la data aceea ministru] 
cel mai Sus în Sk EI convoacă pentru dimineața de 16 
Apărării Naţiona ka ul Superior al Oştirii, alcătuit din: 
iunie 1941 pi inisterul de Război, generalii de 14 
iii INA Mao comandanții celor şapte Corpuri de 
Marele din teritoriu şi inspectorii de arme din structura 
armată pe un sfert de oră înainte de şedinţă, convoacă 
er său pe generalul Aurel Aldea, comandantul 
Corul 7 Armată Sibiu şi pe generalul Nicolae 
Ciupercă, comandantul Corpului 4 Armată lași: 
Nebunul şi-a luat față de Hitler angajamentul să 
mergem mai departe de Nistru până la Vladivostok. 
Aceasta înseamnă să ne distrugem singuri Armata şi o 
tară fără Armată este o țară fără independență. Nu-] 
putem opri pe nebun decât punându-l în fața unei 
hotărâri unanime a Consiliului, ca după eliberarea 
Basarabiei să ne oprim pe Nistru. Tu, Aldea, vei susţine 
oprirea pe Nistru, tu Ciupercă vei susține pe Aldea, eu 
voi formula textul hotărârii şi o voi pune la vot”. 
Generalul Ion Antonescu a venit la şedinţă furios, 
întrucât în orgoliul său se simţea tras la răspundere, 
adică chemat la raport de o autoritate superioară 
persoanei și voinței sale. El a vorbit 30 de minute, 
relatând ultima sa întrevedere cu Fiihrerul stăpân al 
întregii Europe şi a repetat cele două avantaje pentru 
România: a) să reluăm Basarabia şi nordul Bucovinei şi 
b) să scăpăm de dușmanul ereditar de 300 de ani. 


Generalul Aurel Aldea: „Da! Trebuie să profităm de 
acest război dintre nem 
D 


La ansâj 
hotărând de un 


ar ne oprim pe malul drept al Nistrului şi aşteptăm cu 


Ion Antonescu: „Pentru ce să 


arma la picior”. Generalul 
220 


> 3 


(i şi ruşi şi să ne reluăm Barasabia. 


ne oprim? Ce să aşteptăm?” Gene 
„Armata noastră nu-i echipată pent 
viteză pe spaţii imense. O să alergăm Pe câmpii 
ținându-ne de pulpana nemților, lor nu le Vom fi der 
un ajutor şi noi ne vom distruge armatele numa; i 
fat urile”. Generalul Ion Antonescu: „Nu-i aşa. [ a 
de Nistru, Armata Română va fi ital 


da â îi echipată la egalitate cu 

Armata Germană şi nu va fi infânterist TOMân Care să 
€ : » - 

meargă pe Jos”. Generalul Aurel Aldea: „Un război nu 


poate fi purtat decât în conformitate cu instinctul 
naţional şi cu susținere de către opinia publică. Opinia 
publică susține eliberarea Bararabiei şi Bucovinei, dar 
nu susține un război dincolo de Nistru, care este a] 
Nemţilor şi nu al nostru”. Generalul Ion Antonescu: 
„Care opinie publică? Oamenii englezilor? Oamenii 
jidanilor? Care opinie publică? Politicienii ăia boşorogi 
care au distrus România? Eu nu fac războiul cu ei. Eu fac 


războiul cu tineretul naţionalist care este angajat în 
cruciada anti-bolşevică”. 


ralu] Aure] Aldea: 
TU războiul de mare 


Inainte de a relata mai departe, să ne oprim puțin şi 
să deschidem o paranteză. Prin expresia „tineretul 
naționalist care este angajat în Cruciada anti-bolşevică”, 
generalul Ion Antonescu nu se putea referi decât la 
Mişcarea Legionară şi la declaraţiile de politică externă 
ale lui Corneliu Z. Codreanu în noiembrie 1936 şi în 
decembrie 1937. După evenimentele din 20-23 ianuarie - 
1941, generalul Ion Antonescu a dat ordine: a) primul 
ordin a fost de împuşcare cu gloanţe în ceafă pe loc, fără 
anchetă, odată cu identificarea de legionar pe evidențele 
Poliţiei Secrete din timpul dictaturii ex-regelui Carol II 
ŞI b) al doilea ordin către Parchetul Tribunalului Militar 
Bucureşti la începutul lui iunie 1941 de condamnare la 
moarte a şefilor şi miniştrilor legionari în frunte cu 


221 


N 


„7 


i prof. Traian 
Petrovicescu $ 
generalul Constantin 


Di LS a la şedinţa din 16 iunie 1941 a Consiliului 


Superior al Oştirii. Generalul E IN die Vorbiti, 
|. de tineretul naționalist al țarii. l-aţi 
dorii lei AGE AS bat? Eu l-am întrebat. Aseară 
întrebat sau nu l-ați întrebat: 
am avut la masă pe doctorul Şerban Milcoveanu, care a 
fost Preşedintele Studențimii din toată România. La 
întrebarea mea „Ce opinie are tineretul, naţionalist? 
Răspunsul lui a fost clar şi categoric: «Până la Nistru da. 
de Nistru nu”. 
eee celor relatate de generalul Aurel Aldea, 
generalul Ion Antonescu a intrat într-un acces de 
excitație psiho-motorie greu de descris în cuvinte şi cum 
se întâlneşte numai în clinicile de psihiatrie. Întâi a 
încercat să răstoarne masa de nuc pentru 30 persoane şi, 
neputând, a ridicat în aer scaunul şi a început să 
fugărească pe generali, strigând „Sunt singurul, care 
mi-am luat răspunderea țării. Nici unul din voi n-a 
asumat răspunderea. Eu răspund cu capul, eu comand 
fără condiţii. Nu accept opoziţie şi cine nu acceptă 
hotărârile mele să plece şi dacă nu pleacă îl dau afară”. 
Sursa mea de informaţii este însuşi generalul Aurel 
Aldea, care mi-a relatat două scene macro-istorice în 
dimineaţa de 30 martie 1943, când mi-a încredințat să 
duc pe front la şase generali comandanţi de divizii şi de 
corpuri câte o scrisoare confidențială de solidarizare a 
Armatei cu M. S. Regele Mihai I, în vederea 
inevitabilului eveniment care va fi 23 august 1944. Toţi 
cei şase generali au primit corespondența, m-au privit 
direct în ochi şi prin ochi în suflet şi, la 23 august 1944, 
Armata a fost în totalitate cu Regele şi Ţara. A doua 
scenă macro-istorică relatată de generalul Aurel Aldea 


se referă la procesul aşa-zisei „Rebeliuni legionare” şi la 
222 


RI 


Dn 


E 


ordinul generalului Ion Antonescu să se 
moartea inclusiv pentru 
Petrovicescu şi prof. Traian Brăi 
alt text. 

Ne întoarcem la şedinţa din 
Consiliului Superior al Oştirii. 
răspunderii totale şi în fața angajame 
cu capul, pronunțate public de generalul Ion Antonescu 
cei 30 de generali comandanţi de Corpuri şi inspectori e 
Arme ău părăsit şedinţa, după expresia generalului Ati 
Aldea „ca stolul de potârnichi în fața puştii vânătorului” 
Generalul Aurel Aldea pleacă direct la Sibiu, unde era p. 
C. al Corpului VII Armată. Aici găseşte telegramă să n 
întoarcă imediat la Bucureşti direct la Ministerul de 
Război. Propria sa relatare către mine în martie 1943: 
„Mi-am închipuit că Antonescu a fost scos din accesul 
de nebunie şi că Consiliul îşi reia şedinţa în condiţie de 
calm şi raționalitate”. 

Seara 16 iunie 1941. Ministerul Apărării Naţionale 
din Piaţa Valter Mărăcineanu. La coborârea din 
automobil îl încadrează patru ofiţeri, care îl conduc la 
Direcţia Personal. Aici i se înmâna decizia ministerială 
de reformă din Armată pentru incapacitate, la 
propunerea semnată de generalul Petre Dumitrescu, 
inspector al Armei Artilerie. La ieşirea din Minister îl 
încadrează patru civili comisari la Serviciul Secret, care 
îi arată decizia Ministerului Afacerilor Interne semnată 
de general Dumitru Popescu de domiciliu obligatoriu 
fără termen în com. Drăgăneşti, jud. Olt, sub paza 
Jandarmeriei din localitate. 

Lucrurile nu s-au oprit aici. Trei zile mai târziu, 19 
iunie 1941. Preşedinţia Consiliului de Miniştri din Piaţa 
Victoriei. Sub conducerea generalului lon Antonescu, 
miniştrii nu deliberează angajarea României în războiul 


dea pedepse cu 


generalul Constantin 


leanu. Voi reproduce în 


16 iunie 1941 a 


In fața asumării 
ntului de a răspunde 


223 


Ta "ORE a 


n ariogrei fiecare relatează pregătirile. făcute Şi 
antisovietic: de. respectivul minister în vederea 
deciziile duală : M.S. Regele Mihai 1 a trebuit să afle 
războiului: Seria că România a intrat în război Şi că 
de Sag oraniţe. Ministrul Ordinii Publice, generaluj 
sunt ia prezintă cele cinci liste de prizonieri 
ie în lagărul de la Târgu-Jiu: a) 6.000 
serul din toată țara; b) 600 suspecți de Spionaj 
anglo-american; c) 1.500 aşa-Zişi alarmişti, în special 
din Bucureşti; d) 1.500 legionari din zona operaţiilor 
militare de pe Prut şi e) 20.000 evrei din Iaşi şi zona 
operaţiilor militare. 

Din capul mesei, generalul lon Antonescu ascultă în 
tăcere şi nu scoate decât patru cuvinte „Adaugă-l pe 
doctorul Şerban Milcoveanu”. Neştiind cine sunt, 
generalul Jack Popescu m-a adăugat cu tocul pe lista 
dactilografiată a celor 6.000 comunişti. 

În alt text voi povesti epopeea mea în lagărul de la 
Târgu-Jiu. Pro memoria semnalez: dintre legionari, pe 
Sebastian Erhan din Câmpulung-Moldovenesc şi, dintre 
„alarmişti”, pe regizoarea Marieta Sadova şi pe artista 
Corina Constantinescu. 

„Câinele Roşu” a mai luat trei decizii cu privire la 
persoana mea în acele câteva zile de însemnătate istorică 
pentru România şi pentru război: a) ordin către 
Ministerul Educaţiei Naţionale să fiu dat afară din 
funcția de asistent universitar şi, mirrabile  dictu, 
Consiliul profesoral al Facultăţii de Medicină a refuza! 
să-l execute; b) ordin către Uzinele și Domeniile Reşiţa 
să fiu dat afară din funcţia de medic consultant Şi 
directorii ing. Alexandru Popp şi ing. Gheorghe Z. loan 

-mi ridice gradul de sublocotenent și 


procurorul colonel Marcel Vlădescu a tot amânat până la 
224 


MU e i a 


D055 


23 august 1944 procesul sub motiv că SE AIR 
Bucureşti dovezile de vinovăţie necesare al de la 
sentinței. „Câinele Roşu” n-a aflat că nu zise 
ordinele cu privire la persoana mea. 
Când Se Shi EA legionari pedeapsa cu 
moartea prin trimitere pe front în linia 1, am fost scos di 
lagărul de la Târgu-Jiu și trimis în bătăliile de la Odessa. 
Kerci şi Sevastopol. Dar în loc de moartea Ba 
programată, dar insuficient organizată de Serviciul 
Secret, am primit de la adevărata Armată Română 
„Coroana României”, panglica „Virtute Militară”. și 
„Steaua României”. | 
Să ne întoarcem la Testamentul politic dictat de 
generalul Ion Antonescu la 1 iunie 1946. Ideea că nu 
regretă nimic din ce a decis și din ce-a făcut. Am arătat 
mai sus cum s-a purtat cu generalul Aurel Aldea, care 
era o mare valoare profesională în plus de un mare 
devotament patriotic. În 1910, Armata l-a trimis pentru 
studii de specialitate în Germania şi la manevrele 
armatei germane pe anul 1911 el, simplu locotenent, a 
luat premiul II în arta şi ştiinţa Artileriei. Cea mai 
impresionantă însuşire la generalul Aurel Aldea erau 
gândirea strict raţională şi exprimarea strict concisă. 
Totul legat de realitate şi nimic în afara realității; 
într-adevăr, esenţa perfecțiunii militare este realismul. 
Şi cu alţi generali, dictatorul s-a purtat la fel. Nu 
admitea decât subordonare de obiect şi execuție de 
mecanism. Se ştie că abdicarea ex-regelui Carol Il a fost 
provocată de insurecția armată a legionarilor din noaptea 
de 3/4 septembrie, dar a fost determinată de generalul 
Dumitru Coroamă, comandantul Diviziei de Gardă, care 
a refuzat să execute ordinul de „a îneca Bucureştiul în 
sângele legionarilor răsculați” şi de generalul Constantin 
Nicolescu, ministrul Apărării Naţionale, care a refuzat 


1 Se execută 


225 


II 


a 


să execute ordinul de a aduce trupe din provincie pentru 

-esi Instalat dictator, generalul Ion Antonescu 
LCpIeSI UT a E ala la Bucureşti, Divizi 
şi-a adus de pe Prut, în marş forțat, la d ŞU, Izia 
III Infanterie Piteşti, care îi era devotată personal: La 12 
septembrie 1940, cheamă în audiență pe generalul 
Dumitru Coroamă: „N-ai tras când Carol ţi-a ordonat. 
Nu discut. Dar dacă eu îți ordon, vei trage sau nu vei 
trage în legionari?”. Generalul Coroamă: „Nu iau nici un 
angajament fără să cunosc. Mă voi orienta la fața locului 
după cum va fi situaţia”. Pe loc, generalul Coroamă a 
fost scos din Bucureşti şi trimis la Corpul IV Iași, iar 
Divizia de Gardă trimisă la Prut în locul Diviziei III. În 
iunie 1941 la începerea războiului şi fără nici o 
explicaţie decât bunul plac, generalul Coroamă a fost 
scos din cadrele active ale Armatei şi trimis în comuna 
natală din jud. Neamţ. 

Primăvara 1944. Armata sovietică a trecut Nistrul şi 
Prutul, s-a oprit unde a vrut şi s-a aşezat la pândă pe 
diagonala Moldovei, aliniamentul Paşcani-laşi-Chişinău. 
Generalul lon Antonescu se duce în jud. Neamţ, 
vizitează pe generalul Coroamă, simplu civil şi îi oferă 
comanda Armatei IV, deci al treilea sau al patrulea în 
ierarhie. Generalul Coroamă îi răspunde: „Nu, Ionele! 
Tu ai adus pe ruşi în Ţară, tu să porți răspunderea în 
Istorie. Nu mai căuta complici pentru că singur eşti de 
vină”. Sursa mea informativă este avocatul Scarlat-Ică 
Spirescu, care pentru asistență juridică de calitate. în 
1944 a fost solicitat de generalul Dumitru Coroamă şi în 
1946 de generalul Constantin Petrovicescu. 

Nu cunosc amănunte pentru a expune, dar exact la 
fel s-a purtat generalul Ion Antonescu: cu generalul 
Florea enescu, fost şef al Marelui Stat Major, cu 
generalul Nicolae Ciupercă, fost ministru de Război şi, 
la data demiterii, comandantul Armatei IV şi cu 


226 


a 


generalul Iosif Iacobici, la data demiterii m: 
Război şi şef al Marelui Stat Major. Născut „Ministru de 
şi apoi patriot, după expresia-diagnostic pr dictator 
Aurel Aldea, mareşalul Ion Ati rege Au 
România drept moşia sa personală, se juca ci, a Aa 
ca popicele Ia cârciumă şi trata Armata drept  Eenerli 
mâinile sale. Pe generalul Pastia 1-a trimis ea 2 
moartă pentru vinovăția din Școala Militară, a linie 
19 ani, de a-i fi dat porecla de „Câinele Roşu a 
generalul Cantuniari idem l-a trimis pe linie io 
pentru vinovăția de a fi semnalat eroarea de maia 
militară a atacării Odessei succesiv câte 1-2 divizii în loc 
de simultan toate 15. Dar cea mai mare ură o avea 
împotriva generalului Gheorghe Argeşanu, care la 
naştere îi era mai mic cu un an şi la promoție îi era cu un 
an înainte. Generalul Argeşanu nu era un geniu, dar tatăl 
lui, arhitectul şef al oraşului Slatina l-a trimis la şcoală 
cu doi ani înainte de vârsta de 7 ani şi învățătorii nu s-au 
împotrivit. Istoricii militari ar avea datoria să elucideze 
modalitatea cum a fost scos din cadrele active ale 
Armatei cel mai valoros general al nostru din acea epocă, 
generalul Iosif Iacobici. Nu am siguranța memoriei mele, 
dar în 1970, dintr-o discuţie cu generalul Paul Leonida 
am înțeles că generalul lon Antonescu a cerut 
generalului Iosif Iacobici un raport asupra celor ce 
gândeşte în general despre războiul antisovietic şi acest 
raport l-a înaintat comandantului suprem, Fiihrerul 
Adolf Hitler. Acesta, furios de adevărurile exprimate, a 
decis eliminarea din Armata Română, așa cum a 
eliminat pe mulți alții din Armata germană, cu acuzația 
de dizidență egală cu rebeliunea. 

Revenim la Testamentul politic din 1 iunie 1946 al 
mareşalului Ion Antonescu. Afirmația că nu regretă 
nimic şi că ar decide şi ar face exact la fel. Cum a 


227 


comandat Armata Română din 21 iunie 1941 până la 23 
august 1944. Iunie-iulie 1941. Bătălia de la Țiganca. 
Tiganca este o mică comună pe malul stâng al Prutului, 
deci în Basarabia, în dreptul oraşului Fălciu, deci ceva 
mai sus de jumătatea distanţei dintre laşi şi Galaţi. 
Importantă e aşezarea geografică: satul vizibil e sus pe 
coama unui deal numit promontoriu, întrucât 
prelungeşte spre vest masivul de dealuri şi păduri din 
centrul Basarabiei, iar sub sat, invizibil, un vast teren 
mlăştinos, camuflat de o bogată vegetaţie înşelătoare. La 
examenul de general din anul 1930 s-a dat spre temă 
„Recucerirea Basarabiei” în eventualitatea că armatele 
ruseşti deja o ocupă până la Prut şi Dunăre. Au reuşit şi 
au luat gradul de general toți candidații care au ținut 
seamă de configuraţia terenului: dealurile favorizează 
rezistenţa pe poziţie şi şesurile favorizează înaintarea şi 
manevrarea. Ca atare, pentru recucerirea Basarabiei va 
înainta o armată pe la sud pe direcția Galaţi — Reni — 
Ismail — Bolgrad/Cetatea Albă şi Tighina şi o armată pe 
la nord Suceava — Cernăuţi — Storojineţ — Edineţi — 
Hotin — Soroca — Bălţi şi Tighina, astfel ca invadatorul 
rus să fie prins şi încercuit la mijloc până ce singur se 
predă. Numai colonelul Ion Antonescu a imaginat alt 
plan strategic şi anume: întreaga armată română 
înaintând ca o coloană străpungătoare pe direcţia laşi — 
Ungheni — Chişinău şi Tighina şi apoi lovirea succesivă 
până la zdrobire a duşmanului azvârlit în dreapta şi apoi 
a dușmanului azvârlit în stânga. Comisia examinatoare a 
pus concluzie că acest plan nu ţine seama de relieful 
terenului şi duce la o autodistrugere asemănătoare 
victoriei „ă la Pyrrhus” din anul 279 î.Hr. Colonelul lon 
Antonescu a fost întâi trântit şi apoi trecut, în baza 
intervenţiei la fața locului a mareșalului Constantin 
Prezan. 


228 


DD 


21 iunie 1941. În ultimul moment şi q; 
iniţiativă, generalul Ion Antonescu ș i din Proprie 
Armata IV punctul de escaladare a ia ua pentru 
Oancea, lângă Galaţi, la Țiganca, în aa E ss loc de 
Întâi, Divizia de Gardă general Nica Fălciului, 
Divizia 21 general Nicolae Dăscălescu it i 5 apoi 
imobilizează, țintă fixă, în mlaștină, cu îi ni Ibge 
de gleznele infanteriştilor şi mai sus de osia a 
tunuri şi vehicule. Sus pe deal, în com cai : 
sovieticii aveau mitraliere şi branduri cu care, Ma 
potopului din cer, au trimis la moarte cele două ri 
ajunse țintă fixă în noroi. Sursele mele de Sr . 
preotul Manta de la Sfânta Mănăstire Caşin i 
Bucureşti şi viitorul general lonescu-Saint Cyr, Sacenp 
din Divizia de Gardă şi amândoi cunoscuti în practica 
medicală prin anul 1960. Armata III general Petre 
Dumitrescu a fost braţul stâng din nord, care în vara lui 
1941 a eliberat Bucovina şi Basarabia. 

Actualii istorici militari ascund tragedia de la 
Țiganca ŞI pentru a nu-şi dezminți redactarea 
triumfalistă, ei au înlocuit „trecerea Prutului pe la 
Țiganca” cu „trecerea Prutului pe la Fălciu”. Dar, în 
geografie, judeţul Fălciu, lung de 25 km și cu 2.120 kmp 
e mai cunoscut decât comuna Fălciu, cu 3197 locuitori, 
care, într-adevăr, e aşezată pe Prut. Com. Țiganca din 
jud. Cahul este exact față în față cu com. Fălciu din jud. 
Fălciu, în prezent desființat. 

Bătălia de la Odessa. Războiul antisovietic început 
la 21 iunie 1941 s-a purtat după „Planul Barbarossa”, 
după numele, mai exact, cognomenul împăratului 
german Frederic 1 (1123-1190, domnitor din 1152) şi 
care a fost conceput încă din primul război mondial şi 
definitivat pentru al doilea război mondial. In „Planul 
Barbarossa”, sectorul nordic avea misiunea de a asedia 


229 


ui 


n 


şi a imobiliza armata sovietică la Leningrad, sectorul 
sudic idem avea misiunea de a asedia şi a imobiliza 
armata sovietică la Odessa; în schimb, din sectorul 
central, cinci armate de blindate să înainteze 
supraofensiv pe direcția Varşovia-Smolensk-Moscova şi 
apoi mai departe pe malul drept al Volgăi până la 
Caspica şi Caucaz. În conformitate cu „Planul 
Barbarossa”, Odessa trebuia asediată de pe uscat, dar nu 
cucerită, întrucât nu avea însemnătate nici militară şi 
nici economică. Interesul Înaltului Comandament 
german — Oberkommando Wehrmacht era ca un număr 
cât mai mare de trupe sovietice să stea imobilizat la 
Odessa şi să nu participe la bătăliile decisive din centrul 
teritorial al Rusiei europene. 

Generalul lon Antonescu a vrut ca istoria universală 
să înregistreze şi să glorifice o victorie pur românească 
şi în acest scop a direcționat să cucerească Odessa 
ambele armate române — a IIl-a general Petre 
Dumitrescu şi a IV-a general Nicolae Ciupercă, minus 
Corpul  Vânătorilor de Munte general Gheorghe 
Avramescu care, conform „Planului Barbarossa”, a 
însoţit mai departe Armata Il Germană general 
Schobert şi apoi mareşal Von Manstein. Astfel, Odessa a 
fost atacată spre cucerire de 7 divizii române, amplasate 
pe un dispozitiv în semicerc. 

Am fost acolo ca medic al Regimentului 54 Artilerie 
colonel Ştefan Hălălău din Divizia 8 Cernăuţi general 
Dumitru Carlaonţ şi aceasta din Armata III general Petre 
Dumitrescu. Pot să afirm şi afirm că a fost iadul iadului 
venit asupra pământului. Am participat la bătăliile de la 
Dalnic, Freudenthal, Tatarca, Lubbenthal, Bielovska etc., 
fiecare cu zeci de mii de morţi şi aceştia ofițeri şi soldați 
— cei mai buni dintre noi şi cu toţii mari eroi. La câțiva 
metri în faţa noastră a murit generalul Andrei Nasta, în 


230 


fruntea unui regiment de Infanteri 
profesor de istorie militară la Şc 
jeşeam din tranşee şi se înainta 
imediat în câteva minute dinspre O 
brand în număr şi în ritm de pl 
înceta lupta, terenul era gaură lân 
nimeni n-a putut scăpa cu viaţă, 
bombardament de branduri plus mitraliere. Î 
luni de luptă la Odessa am avut an zi n cele două 
combatanți şi din aceştia au murit le 150,009 
100.000. Cifrele sunt aproximative pentru că A 
militare încă sunt secret istoric. Dacă vreun. istari 
militar sau civil încearcă să elogieze ice 
Odessa sau să glorifice pe generalul Ion Alen & 
afle că prin mine, unul din puţinii ocru sa = 
blestemat de oasele din pământ şi de sufletele din za i 
mai multor zeci de mii de români: o bătălie e a 
inutilă cu încălcarea „Planului Barbarossa” și pe 
deasupra condusă cu încălcarea tuturor principilor 
strategice şi cu vădită inconştiență de autodistrusere 
Odessa a căzut la 17 octombrie 1941. Nu cucerită de 
Armata Română, ci abandonată de Armata Sovietică. 
Comandamentele, trupele şi serviciile sovietice s-au 
urcat în vapoare şi au plecat la Sevastopol şi Kerci exact 
în momentul când formidabila Armată 11 germană a 
mareşalului Erich Lewinski von Manstein (1887-1973) a 
străpuns Istmul Perekop şi a invadat Peninsula Crimeea. 
Ajunşi la liziera Odessei, am aflat cu ochii noştri şi cu 
mâinile noastre secretul forţei de rezistență a sovieticilor. 
Camuflată printre case şi sub arbori, o cale ferată pe care 
circula un singur tren cu 24 vagoane platformă şi pe 
acestea sub camuflaj de verdeață aproape 1.000 branduri 
aruncătoare de mine explozive zburătoare. În câteva 
minute de la începerea înaintării noastre, trenul era adus 


231 


€ ŞI colonelu] Trofi 

oala de Război, Cur 
cu armele în din 
dessa Veneau mine de 
oaie torențială. Când 
d gaură şi realmente 
odată aflat Sub acest 


st răniţi 
atisticile 


ui 


în faţa diviziei ŞI ne acoperea cu mine explozive cu 


frecvenţă de 1.000 la câte 5 secunde. . 
Prima crimă a comandamentului român recte a 


_ din august 1941 mareşalul — Ion 
Antonescu. Nu s-a ştiut nimic despre acest tren. 
Aşa-zisul „Birou II Informaţii” de la divizii ŞI așa-zisul 
Serviciu Secret de Informaţii”, în loc să interogheze 
prizonierii şi dezertorii sovietici pentru a afla de unde 
vine ploaia de mine zburătoare se ocupau cu depistarea 
legionarilor din Armata Română şi cu exterminarea lor 
prin misiuni periculoase sau prin impuşcare din spate. 
La 15 martie 1941 eu am fost arestat în com. Traian-Sat, 
jud. Brăila, unde eram medic la Batalionul 2 Geniu din 
Divizia de Gardă sub protecția din familie a 
comandantului căpitan Anghel Dumitrescu. M-a arestat 
de la Serviciul Secret de Informaţii un locotenent Mircea 
Predescu, venit cu 13 soldaţi. În timpul bătăliei de la 
Odessa, în septembrie 1941, l-am reîntâlnit în spatele 
trupelor combatante cu revolver în mână, desigur pentru 
a împuşca pe cei care nu înaintează suficient de iute 
pentru a nu fi suspectaţi de fugă înapoi. 

A doua crimă a comandamentului român, recte, a 
generalului — din august 1941  mareşalul -— Ion 
Antonescu. Acolo în fața Odessei, pe dispozitiv în 
semicerc, ne găseam 15 divizii, adică aproape întreaga 
armată română. În cele două luni cât timp a ținut bătălia, 
adică asediul, niciodată n-am atacat simultan toate cele 
15 divizii şi întotdeauna s-a atacat succesiv câte 1-2 
divizii. Această antistrategie a îngăduit sovieticilor să 
aducă la fața locului regimentul de tancuri şi trenul cu 
branduri. Atunci pe front şi ani de zile ulterior am auzit 
discuţii în legătură cu această eroare, poate trădare, de a 
ataca succesiv și nu simultan. Abia în 1960 am avut 
explicaţia. Am devenit medicul ilustrei familiei Leonida, 


generalului 


232 


5 


între care ing. Dumitru Leonid 
Leonida. Intrebând, generalul 


A ŞI g 


i Paul 
explicat a fi fost o controversă Ia Înaltul Leonida mi 


Român. Ministrul de Război, 
Marelui Stat Major, generalul 
comandantul Armatei IV, generalul 
dat ordin de asediu fără cucerire: 


-a 
Comandament 
AŞI timp şeful 
Losif Iacobici şi 
Nicolae Ciupercă au 


ate Pia ; ar mareșal 
Antonescu mergea din divizie în divizie îi lon 
4 atac 


şi cucerire cu promisiunea de a acorda al doilea grad 
mareşal al României acelui general Teri deea ae 
divizie va. intra prima în Odessa ŞI va ciimi 
primărie tricolorul românesc. O ambiţie de fanatic 
de paranoic care ne-a costat 100.000 morţi, răniti 
invalizi ŞI care nu ne-a fost cerută de fetele: 
german şi nu era nici necesară şi nici. folositoare 
războiului în general. 

Bătălia de la Sevastopol. Sunt 58 ani de atunci si nu 
cunoaştem ce-a fost în capul lui Adolf Hitler şi idem în 
capul lui 1. V. Stalin de au băgat şi au consumat atâtea 
armate pentru stăpânirea Crimeii, în loc să le utilizeze pe 
frontul central, unde se decidea sfârşitul întregului 
război? La popota ofițerilor se comenta că scopul era 
intimidarea şi cooperarea Turciei, care avea posibilitate 
de a înainta prin Caucaz unde e „burta moale a 
imperiului”. Sunt 58 ani de atunci şi nu cunoaștem 
pentru ce Fiihrerul Adolf Hitler, mareşalul Wilhelm 
Keitel şi mai ales marele amiral Karl Dăânitz nu s-au 
gândit la o flotă de submarine în Marea Neagră. Cu 
numai 10 submarine exercitau control absolut de la 
Delta Dunării la Munţii Caucaz şi ar fi utilizat pe frontul 
din centrul Rusiei jumătatea de milion de combatanți 
blocați pe frontul secundar. Submarinele montate la 
Viena puteau veni pe Dunăre şi simpla lor prezență 


în ace] 


233 


i 


asigura navigația vapoarelor. Cine controlează mările 
g | 


stăpâneşte şi continentele. H 08 
* Bacălia de la Sevastopol a început la 1 iunie 1942 şi 


voi arăta cum s-a terminat la 2 iulie 1942. Am fost la fața 
locului ca medic sublocotenent al batalionului de geniu 
specializat în atac de cazemate din Divizia IV Vânători 
de Munte din Corpul Vânători de Munte general 
Gheorghe Avramescu. Sevastopol e Singapore al 
Europei. Apărarea dinspre mare e asigurată de 24 tunuri 
îngropate în fortificaţie şi cu țeava lungă de 15 metri şi 
diametrul aproape un metru. Apărarea dinspre uscat e 
asigurată de şapte rânduri de cazemate ascunzând tunuri 
antitanc şi mitraliere şi având fiecare în față câmp de 
mine. Pentru cucerirea Sevastopolului erau: legendara 
Armata 11 germană, legendarul Corp de Munte cu patru 
brigăzi devenite divizii prin anexare de artilerie şi încă 2 
poate 3 divizii române aduse ad-hoc. Problema de 
rezolvat era distrugerea celor 7 centuri de cazemate cu 
câmpuri de mină în fața lor. Pentru cazemate, metoda 
germană erau avioanele Stukas, care din înaltul cerului 
coborau fulgerător şi lăsau câte o bombă exact pe bolta 
cazematei ţintită. După distrugerea cazematei, pentru 
câmpul de mine din fața ei metoda germană era să 
împingă cirezi de vite a căror carne după explodarea 
minelor era imediat recoltată şi trimisă cu avioane la 
unități de pe tot frontul germano-sovietic. 

Din motive de ambiţie şi desigur pentru decorații, 
comandamentul român a preluat pentru ostaşii noştri 
sarcina avioanelor Stukas de distrugere a cazematelor. 
lată tehnica văzută cu ochii mei. Pentru o cazemată se 
forma o grupă de 15 ostaşi sub comanda unui 
sublocotenent, cel mult locotenent. Toţi purtau câte un 
pachet de trotil care urma să fie aruncat prin ferestre în 
interiorul cazematei. Trotil e numele prescurtat al 


234 


DD 75 


ie 


explozivului de foarte mare : 
trinitrotoluen. Sub conducerea ofițerului. ş brizantă 
teren în plină noapte, în absolută piăeletig-apa pusa 
şarpele spre cazemată, trebuie să ajungă la o Gia ca 
de 15 metri odată cu prima vizibilitate pere ap e 
retină, deci mult înainte de venirea aurorei şi la d i 
toţi 15 se aruncă asupra cazematei înainte ca a Să 
să prindă auditiv sau vizual de veste. Din cele zuza 
mine, cred că îşi reușea misiunea una din Cinci ai i 
Celelalte patru grupe erau exterminate de mine inainu | 
de a ajunge la cazemate sau de mitraliere când fazioeag 
câteva minute întârziere şi erau văzute sau simţite de 
servanţii cazematei. Cu durere şi cu regret a fi Văzut cum 
la câteva sute de metri în fața mea au fost omorâți de 
mitralierele din interiorul  cazematelor orupa 
locotenentului activ Prica, originar din Oltenia și grupa 
sublocotenentului de rezervă Moise Mărgineanu 
învățător din jud. Alba. 

Comandanții cei mari presau ca aceste cazemate să 
fie cucerite de ostaşi români în ajun de a fi distruse de 
sus de Stukasurile germane. Comandantul nostru 
adjunct, căpitanul Justin Precul, în mod confidențial 
consilia a se evita excesul de zel, întrucât câteva ore mai 
târziu o bombă de avion va rezolva sigur şi iute ce nu se 
va reuşi cu sacrificiu de vieți. În paranteză amintesc că 
germanii acordau „Cruci de Fier” după numărul 
cazematelor atacate indiferent de rezultat, dar ele erau 
luate nu de cei care mureau sau reuşeau, ci de ofițenii de 
la comandamente $. Eroii mor şi triumfă hoţii de 
decoraţii. 


putere 
lui, 


Eee SjiȘAE Iuda fi FOB! 

5 „Crucea de Fier” a locotenentului Prica a fost însuşită de 
maiorul Gheorghe Ionescu, originar din Craiova şi „Crucea de Fier 
a sublocotenentului Moise Mărgineanu a fost însuşită de colonelul 
Grigore Ionescu, originar din Slatina şi stabilit la Bucureşti. 


235 


Cu metodele arătate mai Sus s-a reușit pe parcurs de 
30 de zile să fie cucerite de ostașii români sau să fie 
distruse de Stukas-uri germane şase rânduri de cazemate 
cu câmp de mine în faţă. 

În seara de 1 iulie 1942 se pregătea asaltul decisiv 
asupra ultimei a şaptea centură de fortificaţii. Pentru a se 
înțelege ce urmează să expun planul de atac întocmit de 
mareșalul Von Manstein. Ca regulă generală şi sigur fără 
excepţii, obiectivele dificile şi primejdioase erau 
asumate de germani şi trupele române erau considerate 
ca ajutătoare pentru obiective secundare sau operaţii de 
acoperire. Frontul era un semicerc suficient de adânc 
pentru a avea în față multă trupă de luat în prizonierat. 
Noi românii ocupam segmentul central al semicercului 
şi ni se programase intrarea în acțiune la 2 iulie 1942 ora 
12 ziua. Trupele germane ocupau cele două segmente 
extreme ale semicercului şi li se hotărâse intrarea în 
acţiune la 2 iulie 1942 ora 8 dimineaţa, deci cu 4 ore 
înaintea noastră. Scopul decalajului era colmatarea celor 
două extreme şi prinderea în încercuire a armatei 
sovietice, ţinută pe loc de inactivitatea noastră de pe 
segmentul central. Mareșalul Von Manstein a conceput 
perfect şi a calculat precis, ca pentru oameni cu 
raționalitate normală şi nu şi-a închipuit că trupele 
române sunt sub comanda unui dement, care încalcă 
disciplina şi îşi omoară trupele. 

lată ce s-a întâmplat. Întâi expun ce-am trăit şi, 
astfel, fac depoziţie de martor de la faţa locului şi apoi 
expun ce poate fi stabilit prin interpretare, mai exact prin 
raționare. Fiecare în câte o groapă săpată cu lopata 
Linemann ne-am culcat pe la ora 10 seara. După două 
ore, deci la miezul nopţii sunt deşteptat de un soldat 
străin cu revolver-mitralieră: „Ordin să mă urmezi fără 
armă şi fără raniță”. Pornim în bezna nopții: eu înainte şi 
236 


55 


el cu arma spre spatele meu Şi direcționa 

şoptite. Ajungem la un loc de lic Honându-mă pe 
câmpului de mine aflător în faţa Pl Chiar în faţa 
cazemate a şaptea. Lângă mine Circe i Centuri de 
fel aduse de santinelă de la alte unități 0 persoane, la 
cauza întunericului imposibil de ci a litare şi din 
şoptite, dar autoritare ne ordonă: „Nu a Nişte voci 
„Nu se vorbeşte”. Pe la ora 2 noaptea a Pic tzi ŞI 
nopții suntem împinşi cu mâinile și i Dea în bezna 
ne deplasăm masă compactă ca cirezile sa ŞOplit să 
câmpul de mine. Nimeni nu vorbea, ne fiti Spre 
din spate şi auzeam doar şoptit: „Înainte, isa m, 

Prima minune dumnezeiască. Acest câmp di f 

celei de a şaptea centuri de cazemate nu era ra. iza 
nici o pierdere îl străbatem, încă în întuneric tilde 
dezordonată şi cel puţin eu necunoscând pe ani i 
doua minune dumnezeiască. Urcăm spre dâmbul unde 
odată cu primele firicele de lumină, vedem, imobile, 
cazematele. Ne apropiem având în piept E Sa 
iminentelor gloanţe de mitralieră. Nici un foc de armă 
Cazematele erau goale. Sovieticii le părăsiseră poate d 
Jumătate de oră înainte de sosirea noastră. A treia 
minune dumnezeiască. Intrăm în cazemate. O voce, 
prima ce-o auzeam în noaptea aceea: „Nu puneţi mâna 
pe nimic. Vedeţi unde călcaţi. Sovieticii lasă în urma lor 
mine camuflate în obiecte”. Nu ştiu cine a strigat; poate 
unul dintre noi cu mai multă experiență decât mine, 
poate unul din poliţiştii care ne împinsese din spate şi 
care prinsese milă. Nu a sărit nimeni sub explozie. leşim 
din cazemate. Intrăm în Sevastopol. Mulţime 
dezordonată. Nimeni nu ne conducea. Mergeam înainte 
fără Scop şi fără direcţie, în virtutea inerției în- mişcare 
după ore de împingere în spate sau poate mai credibil 
atraşi poate magnetizați de necunoscut. Nici o casă 


237 


putând fi locuită. Numai ziduri de ruine. Câteva figuri 
omeneşti ascunse prin găuri săpate în stânci asemenea 
cavernelor dinainte de specia noastră. Am impresia că la 
groază bombardamentelor s-a adăugat o uimire absolut 
de neînțeles. Suntem în uniformă militară dar n-avem 
arme, mâinile ne sunt goale, nimeni nu ne comandă și ne 
deplasăm mai mult rătăcind decât mergând. Mă opresc 
în faţa unei găuri săpate în stâncă: trei figuri feminine 
înghesuite una în alta. Eu mă uit la ele şi nu-mi pot 
explica cum au supraviețuit: fără mâncare, fără apă şi cu 
proiectile unul după altul. Ele se uită la mine şi nu-şi pot 
explica cum eu şi cei de lângă mine suntem fără arme şi 
totuşi „teribilii fascişti”. 

Ora 5 dimineața. Este lumină. Văd câțiva dintre noi, 
dar nu cunosc pe nimeni. Deodată apare un grup de 
ofițeri şi soldați reglementar înarmaţi şi bine îmbrăcați. 
Au un mare steag tricolor, pe care îl împlântă pe nişte 
ruine care trebuie să fi fost un palat aristocratic devenit 
primărie sovietică: Sevastopol e victorie românească. A 
fost cucerit de mareşalul Antonescu cu şase ore înainte 
de mareşalul Von Manstein. Dovadă cine a înfipt primul 
steag: nu germanii, ci românii. Se face ora 8 dimineața. 
Fix la această oră şi sub razele tonice ale unui soare 
strălucitor îşi fac apariţia două coloane de tancuri 
înconjurate şi urmate de soldați în splendida uniformă 
germană: una dinspre est şi alta dinspre vest. Nici o 
populaţie civilă. Întreg oraşul numai ruine. Coloanele 
fac joncţiunea chiar în Piaţa Centrală unde era arborat 


tricolorul şi unde în dezordine ne găseam noi câteva sute. 


Am remarcat: nici un salut şi nici o vorbă din partea 
germanilor față de români sau din partea românilor faţă 
de germani. Se aud câteva comenzi scurte. Pe cheiul 
dinspre mare se găsea o uriaşă statuie a lui V. |. Lenin, 
cu pumnul întins spre Occident. Apare un lanț gros ca de 


238 


DD 


vapoare transatlantice. Lanţul e a 


Şezat î 
capetele sunt prinse de câte In Spatele statu 


ş Za e un tanc 
tancurile se pun în mişcare şi, în A, îr Comandă, 
secunde, uriaşa statuie cu pumnul Inute, poate 


amenințând 
are, De fată 
de spectatori 


Occidentul este translată şi azvârlită în 
numai soldaţii germani şi noi pe Site 
uimiți. Armata şi autoritățile sovietice se re li 
de la miezul nopții în vapoare şi submarine i pia 
civilă sau nu mai exista sau era ascunsă Esta 
ruinelor. A Soosolui 
Cum era reglementar şi firesc. m- rai, 
postul de comandă al otto poa a la 
IV Vânători de Munte. Aici se găsea ETER 2 ee 
general — Grigore Ionescu de la Înaltul Cosău tina 
Vânătorilor de Munte. Imi spune să-mi iau Er z | 
urgență şi să-l urmez gata de asistență în caz de re pat 
Se formează o grupă de 8-10 ofiţeri de geniu care E 
studieze cu întocmire de desene celebrele fortificații 
subterane. In paralel cu noi şi cu aceeaşi activitate o 
grupă de ofițeri germani specializați în cazemate şi 
fortificaţii. Aceste fortificaţii ale Sevastopolului erau un 
oraş subteran cu sute de camere şi zeci de culoare. 
Memoria mea n-a reţinut decât ceea ce era în legătură cu 
medicina: a) zeci de mii de fiole de nitrit de amyl 
înfăşurate în tifon pentru spargere şi inhalare ca 
auto-asistență de urgenţă; b) zeci de mii de fiole cafenii 
de nitrit de sodiu 2 % de 20 ml pentru injecție 
intravenoasă şi c) zeci de mii de fiole cu albastru de 
metilen 1 % de 100 ml tot pentru injecție intravenoasă. 
Nici eu şi nici medicul care însoțea comisia de ofițen 
geniști germani nu ne-am putut da seama ce scop au ŞI ce 
utilizare pot avea aceste substanțe, evident arsenal 
terapeutic, În iarna 1942-1943 am reuşit un concediu 
medical în ţară şi consultând ultimele — reviste 
239 


anglo-americane venite la biblioteca clinicii medicale 
prof. dr. Nicolae Gh. Lupu de la Spital Colentina am 
găsit le dernier cri de la science Că nitritul de amyl, nitritul 
de sodiu 2 % şi albastru de metilen | % sunt antidoturile 
intoxicației cu acid cianhidric, un toxic care la câteva 
secunde de la inhalare blochează oxidazele tisulare şi 
omoară prin asfixie internă. Industria 
chimico-farmaceutică din Germania prepară „Ziklon B” 
sub formă de granule care la scoatere din container 
eliberează în atmosferă sub formă de gaz acid cianhidric. 
Din cele identificate de mine reiese că aliaţii 
nord-americani încă dinainte de mai 1942 au ajutat pe 
sovietici să se apere în eventualitatea că germanii ar 
întrebuința în război arma aero-toxică. Spre cunoaştere 
ştiinţifică am publicat cele de mai sus cu titlul „Date 
asupra intoxicației cianhidrice şi a tratamentului ei pe 
câmpul de luptă” în revista „România Medicală” nr. 21 
din 1943 şi, după ştiinţa mea este singura publicaţie pe 
această temă în literatura mondială“. 

Cele două comisii de genişti — cea germană şi cea 
română — au lucrat în subteran de dimineața până seara şi 
au întocmit fiecare câte un dosar cu schițe, măsurători şi 
inventar asupra acestor fortificații grozave şi celebre de 
la Sevastopol. Urma ca rezultatele să fie predate şi 
prezentate comandamentului românesc, recte 
mareșalului Ion Antonescu. La ieşirea din subteran, 
întâlnim un grup de ofițeri superiori şi în mijlocul lor 


S Tot unică publicaţie în literatura mondială a fost lucrarea mea 
cu un caz mortal „Le collapsus vasculaire yperitique et son 
traitement”, publicată în „Bulletins et Memoires de la Socist€ 
Mâdicale des H6pitaux de Bucarest”, No. 3-4, Mars-Avril 1944. 

Nota bene: după 23 august 1944 şi din motive politice — să nu 
supărăm U.R.S.S. — volumul a fost retras din. biblioteci. şi 
redistribuit fără lucrarea mea, caz medical unic în lume. Eu am 


exemplarul cenzurat de guvern. 
240 


DD 


generalul Constantin - Vasiliu-Ră 
Diviziei | Vânători de Munte, Er 
respect şi el spune, cu piciorul ridicat 

pavajul a unui uriaş tun de marină. LE țea 
Kerci sunt două mari, chiar foarte rață i 


Şcânu, 
a asculta 


COmandantu] 
t în tăcere Şi 
Va Tazantă cu 
astopol, ca şi 


nu schimbă cu nimic evoluţia războiului Ctorii. Dar ele 


ȘI sfârșitul luj 
Şilor aliaţi cu 
ngură şansă și 
Ia până în trej 
N ŞI Victoria sau 
tatea trupelor ŞI 


cu înfrângerea germanilor şi victoria ru 
englezii şi americanii. Germanii aveau o si 

anume Blitz-Kriegul care să aducă victo 

Juni, ori războiul este deja trecut de un a 
înfrângerea nu mai depind de combativi 
depind de resursele armamentului”. 

A doua zi pe la amiază, comisia noastră a penis; 
români mergem la comandamentul illa xi 
Antonescu să i se predea dosarul fortificațiilor sub să 
şi săi se răspundă la eventuale întrebări. Eu cu nl 
urgență în continuare anexă la comisia de ofiteri î 
fruntea coloanei, colonelul Grigore Ionescu și după el : 
dacă memoria nu mă  înşeală -— colonelul 
Niculescu: Tapirul, tot din Oltenia. Ajunşi la jumătatea 
scării, se revarsă afară din sala de şedinţe zeci de ofițeri 
superiori, toţi cu figurile încruntate şi toți cu eravitate în 
ochi. Pe lângă noi, coborând scara, general Constantin 
Vasiliu-Răşcanu, spunând însoţitorilor săi colonei și 
maiori: „Dacă Antonescu are ceva cu legionarii, Să 
împuşte la el în Ţară. Nu aici pe front, unde sunt sub 
comanda noastră şi în răspunderea noastră”. În mod clar 
ŞI evident, cei din jurul lui aveau aceeaşi opinie și îl 
aprobau. 

Opresc relatarea aici pentru că atâta cunosc. Faptele 
ŞI evenimentele se cer analizate şi analizele înseamnă 
interpretare. Dumnezeu ne-a dat şi viața ne-a dezvoltat 
inteligență tocmai pentru a extrage semnificaţii şi a trage 
învățăminte şi a nu lăsa ca faptele şi evenimentele să 


241 


a se ua 


alunece pe scoarța creierului aşa cum apa alunecă. pe 


suprafața pietrelor. 


Mareșalul lon Antonescu. Trupele române ocupând 


segmentul central şi trupele germane ocupând cele două 
segmente extreme ale frontului în semicerc. Atacând la 
ora 2 noaptea în loc de ora 12 ziua, mareşalul Ion 
Antonescu: a) a încălcat fără autorizaţie planul tactic 
anterior stabilit şi b) a făcut inutil atacul german de la ora 
8 dimineața pentru că a pus pe fugă trupele sovietice şi 
acestea au ieşit din pungă şi au scăpat din încercuire. 
După toate legile războaielor de 3.000 ani, încălcarea 
voluntară a ordinelor este mai gravă şi mai periculoasă 
decât sustragerea de la executarea ordinelor şi amândouă 
în timp de război pe front în linia ] aduc: a) demiterea din 
funcţia de comandant şi b) trimiterea la Curtea Marţială. 

Poate încă mai grav. Planul pentru ultimul atac şi 
asaltul final a fost întocmit de comandamentul german 
mareşal Von Manstein, cu străpungerea ultimei centuri 
de cazemate la cele două extremităţi ale frontului în 
semicerc şi nu la segmentul central ocupat de trupele 
române şi cu consemn de acțiune patru ore după cele 
germane. Germanii străpungeau altfel decât noi românii 
şi anume: pentru cazemate cu Stukas în picaj şi nu cu 
oameni trimişi mai sigur la moarte decât la reuşită şi 
pentru mine cu turmă de vite care deminează mai sigur şi 
a căror carne se recuperează pentru hrană. Ca atare, în 
seara de 1 iulie 1942 în ajunul ultimului asalt pentru 
presupusul ultim câmp de mine, toate vitele au fost 
trimise la cele două extremităţi cu trupe germane şi nici 
o vită n-a fost trimisă la centrul frontului în: semicerc la 
trupele române. Neavând vite pentru trimis În 
presupusul câmp de mine, ce credeţi că a conceput 
mintea şi a decis voinţa generalului Ion Antonescu? 
Mintea lui a conceput şi voinţa lui a decis înlocuirea 


242 


DD TI 


vitelor prin oameni. Şi care anume oa 
aflați sub comanda şi în răsp 
combatanți, ci legionarii trimişi cu 
să dispară şi aflați în evidenţă, 
discreţia Serviciului Secret şi Bir 
punctele de vedere ale legilor morale 
perfectă „crimă contra umanităţii” 

organizaţiilor mondiale să se sesize ici ta ca 
iii de la Haga să judece. osie II 
această moarte sigură? Ne-au scăpat cele ea] i 
dumnezeieşti: câmpul nu era minat, sovieticii Ea aa 
cazematele şi n-au lăsat în urmă capcane. N-avem da. 
de mulțumit lui Dumnezeu. Este ceea ce fac din 1943 . 
fiecare seară de 1 iulie în intimitate și acum public : 

Să analizăm şi fraza pronunţată de generalul 
Constantin Vasiliu-Răşcanu: „Dacă Antonescu are ceva 
cu legionarii, să-i împuște la el în țară. Nu aici pe front 
unde sunt sub comanda noastră şi în răspunderea 
noastră”. Nu există decât un singur adevăr: a) generalul 
Ion Antonescu a dat ordin ca noi supraviețuitorii să fim 
pe loc împuşcaţi şi b) ofițerii superiori comandanți de 
unități au refuzat să primească acest ordin pe deasupra 
verbal. 

Intrebarea este pentru ce mareşalul Ion Antonescu a 
vrut să ne împuşte pe loc fără anchetă şi fără judecată? 
Lu ştiu de noi cei circa 1.500 adunați noaptea de la 
Divizia IV Vânători de Munte; dar în exact aceeaşi 
situaţie trebuie să fi fost legionarii din celelalte divizii, 
brigăzi şi detaşamente. După apreciere, la 31 martie 
1942 pe front în linia I cu „Ordin special secret am fost 
trimişi din toată țara 15.000 intelectuali univessitari, În 
frunte cu prof. Ion Dobre, regizorul Haig Acterian ȘI 
diplomatul Costi Greceanu. 


meni? Nu soldaţii 
underea ofițerilor 
„Ordin specia] Secreţ 
sub controlul şi. ja 
Ourilor 2. Din toate 


ŞI militare, o 
cu obligarea 


DI ii aa ee 


Sunt două ipoteze. Prima ipoteză. (Mareşălul Ion 
Antonescu era angajat în „soluţia finală a problemei 
legionare. În presupusul câmp. de EOAII GEIEeai tr piris 
noaptea, nu pentru că n-avea vite pentru deminare cu 
copitele, ci cu scopul dinainte voit să ne extermine si să 
rezolve problema. Văzând că Dumnezeu său crezând că 
hazardul n-a acceptat această „soluție finală” a gândit 
s-o realizeze cu glonte în ceafă prin voinţa sa şi prin 
decizia sa. A doua ipoteză. Deminarea cu oameni în loc 
de maşini sau în cazul de faţă în loc de vite constituie o 
perfect calificată „crimă contra umanității”. Această 
„crimă contra umanității” n-a reuşit, dar a fost decisă şi 
încercată, deci are calificare de tentativă care se 
pedepseşte la fel ca reuşita. Cum laşitatea morală 
însoţeşte toate crimele săvârşite sau încercate, noi 
supraviețuitorii trebuia să dispărem pentru ca să nu fie 
reclamanţi la Tribunalul Națiunii şi să nu fie martori 
pentru Tribunalul Istoriei. 

Dezastrul de la Cotul Donului. Este încă de neînțeles 
cum germanii au pierdut cel de al doilea război mondial, 
când beneficiau de învățămintele din primul război 
mondial şi când aveau justificarea, unanim acceptată, să 
scape omenirea de comunism. În 1939-1940 au avut cea 
mai formidabilă şi sigur inegalabilă armată din întreaga 
istorie trecută şi viitoare a omenirii şi din 1939 până în 
1945 poporul german a acceptat mult mai multe 
suferințe în interiorul Germaniei decât cele făcute în 
numele său în afara Germaniei. 

Germania a pierdut războiul din mai multe cauze 
între care: a) nerespectarea principiului naționalităților; 
b) provocarea iudaismului mondial; c) absența 
justificării continentale; d) angajare fără o armă surpriză 
şi last but not least €) concepţia de caporal a lui Hitler că 
posesia teritoriului e mai importantă decât păstrarea 


244 


DD 


armatei, când de 2.000 de ani s 
război e validitatea armatei şi nu 
În aplicarea evident inconşti 
erori de strategie, în toamna | 
aliatele ei erau înşiruite adică 
sea Baltică la Marea Cagiiea i e deea) de la 
diluţie de 1 ostaş pentru 5 metri, air E 
defensivă care pentru a rezista necesită de trei ori ma: 
multă trupă combatantă şi mai multă on del, n 
decât pentru a învinge o armată care e în ala, RE: 
poate desfăşura manevre şi se poate ate a 
punctul ales. ei 
In foamea lui de victorii spectaculoase ŞI în setea lui 
de glorie nemuritoare, mareșalul Ion Antonescu a ce . 
lui Adolf. Hitler un sector românesc sub unica = 
comandă. Din motive subiective iar nu obiective Adolf 
Hitler i-a satisfăcut cererea şi a fixat teritoriul dintre 
Cotul Donului şi fluviul Volga drept sector pur 
românesc. Dar tot din motive subiective iar nu obiective 
mareşalul Ion Antonescu nu şi-a onorat promisiunea şi a 
rămas la Bucureşti să comande de la 1.000 km distantă 
trupele române angajate la Cotul Donului, la Stalinerad, 
în Stepa Kalmucă şi în Munţii Caucaz. La venirea 
toamnei 1942, cu ploi şi noroaie care blochează 
deplasările, Inaltul Comandament Sovietic -— poate 
mareşalul Guergui Konstantinovitch Jukov, care era un 
geniu, poate I. V. Stalin, care avea puterea şi autoritatea 
7 a conceput o lovitură militară de mare anvergură şi cu 
efect nimicitor. Şi anume să secţioneze de la nord şi de la 
sud frontul şi asttel, prin lipsă de aprovizionăni din 
Europa, să captureze toate armatele germano-aliate 
atlătoare la est pe teritoriul Rusiei europene. 
Nikolaev: port la Marea Neagră între Odessa ŞI 
Crimeea. În noaptea de 12 noiembrie 1942, venind din 


3 ci 
ştie Că esenţialu] în 
ntinderea teritoriului 
di a acestei din urmă 
» armata Sermană şi 


Pe poziție 


245 


Caucaz cu submarinele au debarcat trupe sovietice cu 
mitraliere, branduri şi tanchete. 

Cotul Donului: în ziua de 19 noiembrie 1942, pe 
ceață deasă şi frig umed, atac masiv cu 800.000 soldaţi, 
artilerie, branduri şi sute de tancuri dăruite de americani 
şi superioare celor germane. 

Invaziile din sud şi din nord trebuiau să fie dublate 
de atacurile zecilor de mii poate sutelor de mii de 
partizani ascunşi în imensele păduri de mesteacăn şi 
vânaţi de germani pentru muncă forţată în minele şi 
uzinele din Germania. Am fost la fața locului şi opinia 
mea este că puternica armă a partizanilor n-a provenit 
din devotament faţă de regimul sovietic, ci a provenit din 
ocupaţia germană, care a instituit munca obligatorie cu 
trimiterea sub pază, deci în stare de arest, în Germania. 
Se explică pentru ce n-a reuşit joncțiunea dintre trupele 
sovietice care urcau de la Nikolaev şi trupele sovietice 
care coborau de la Cotul Donului. 

În seara de 11 noiembrie 1942, pe neaşteptate şi 
întâmplător, a poposit în Nikolaev pentru o noapte 
Corpul Maghiar de Tancuri Turan III, în drum spre 
Stalingrad. Noaptea s-a produs debarcarea din 
submarine şi atacul partizanilor din păduri. Mica 
garnizoană română din localitate a cerut ajutor şi sutele 
de tancuri Turanus III întâi au strivit trupele abia 
debarcate şi apoi au strivit miile de partizani veniţi din 
păduri. Sursa mea informativă: ing. Iosif Dudaş, cu care 
în 1952-1953 am stat în aceeaşi celulă din închisoarea 
Jilava şi care la 11-12 noiembrie 1942, cu grad de 
căpitan şi funcţie de inginer, era în comandamentul 
Corpului Maghiar de Tancuri Turanus III. 

Să ne referim acum la acţiunea sovietică din nord şi 
anume la atacul de străpungere şi la manevra de 
încercuire de la Cotul Donului. La fața locului au fost 


246 


Da 755 


concentrați circa 800.000 Soldaţi 
tancuri fabricație americană 
seudo-tancuri din carton pentru 
oate 10 zile şi au atacat în dimineaţa d 
1942, când s-a instalat o Ceaţă atât de să 19 noiembrie 
vedea mai departe de-trei metri. Acolo i Incât nu se 
se găseau amplasate pe dispozitiv defensiv REL oul, 
lor de luptă patru divizii de infanterie cu 2 E tehnica 
grad generalul Mihai Lascăr şi aparținânui A Taz inalt 
Petre Dumitrescu. Ambii aceşti generali Rl A 
mareşali ai Armatei Române şi la fel generalul SE 5, 
Avramescu, generalul Nicolae Macici Ai 
Nicolae Dăscălescu şi generalul Corneliu pe 
N-au primit gradul meritat pentru că Ion irita ea, 
voit unic mareşal. e 

Masa celor patru divizii române avea: în Stânga spre 
vest Corpul Expediţionar Ungar şi în dreapta spre E 
Corpul Expediţionar Italian. Îşi spuneau a fi „Armată” 
dar n-aveau calificativul şi ponderea a nouă divizii i 
câte 16.000 combatanți. 

Asupra celor patru divizii româneşti din pustiul 
Cotului Donului şi Volga dintr-odată pe neaşteptate s-au 
revărsat trei . infernuri. Infernul Armatei Sovietice 
atacând, cu armament american superior celui german. 
Infernul necunoscutului adus de o ceață făcând 
imposibil de văzut la doi metri. Şi infernul senzaţiei că în 
spate lipseşte voința de luptă care normal dă de sus în Jos 
Tezistență şi elan. Frontul era declarat sector pur 
românesc sub comanda mareşalului lon Antonescu ŞI 
mareșalul Antonescu stătea în Bucureşti la 1.200 km 
distanță şi ordinul era ca nici măcar 0 companie de 
infanteriști sau un divizion de artilerie să nu-și schimbe 
Poziția fără prealabila sa aprobare. Știind că-i place şi că 
Vrea, linguşitorii din Bucureşti şopteau câ el să audă: 


plus Circa 
derută. 


rca 700 
1.300 
Au aşteptat 


247 


—.—.——— OO 


„Napoleonul românilor”, dar să-mi fie iertată observaţia: 
generalul Bonaparte devenit împăratul Napoleon Il a dat 
70 bătălii cu 68 victorii ŞI în toate aceste 70 bătălii a fost 
pe câmpul de luptă în mijlocul soldaților, sub ploaia de 
proiectile şi în calea gloanţelor. In bătălia de la Arcole 
(15 noiembrie 1796), armata austriacă îşi impune 
superioritatea şi frontul se schimbă instantaneu când 
oeneralul Bonaparte ia în mână steagul şi, luându-o 
înainte, strigă: „După mine, înainte, soldați ai Franţei!”. 
Atacul Armatei n-a fost fără inteligență strategică de 
gradul I. Numai că inteligența serviciilor noastre de 
informaţii n-a fost la aceeaşi înălțime și nu l-a prevăzut 
pentru a evita sau măcar pentru a diminua dezastrul”. 
Frontal presiunea atacatoare a fost astfel dozată încât 
cele patru divizii româneşti să creadă a putea rezista şi să 
rămână pe loc în loc să se replieze. În schimb, presiunea 
Armatei Sovietice a fost puternic străpungătoare la 
extremităţi şi anume în stânga, la joncțiunea cu Corpul 
Expediţionar Ungar şi în dreapta la joncțiunea cu Corpul 
Expediţionar Italian. În perfectă ordine şi sub proprie 
comandă, ungurii s-au repliat spre vest şi au intrat sub 
pulpana protectoare a germanilor. Tot în peifectă ordine 
şi sub proprie comandă, italienii au intrat în tratative cu 
sovieticii şi au trecut în prizonierat cu privilegiul de a-și 
păstra echipamentul de iarnă şi camioanele cu conserve 
trimise de Benito Mussolini. Pe cele două laturi devenite 
teren mai mult sau mai puţin liber, Armata Sovietică a 


7 Cărţile despre Mihail Morusoff, despre Eugen Cristescu şi 
despre istoria Serviciilor Secrete ale lui Cristian Troncotă sunt 
atentate contra adevărului istoric din această epocă şi sunt crime 
contra obligaţiei de sinceritate a cercetării istorice. Dovadă: felul 
cum ocultează sursa informativă a felului cum a fost asasinat, în 
noiembrie 1963, Gheorghe Gheorghiu-Dej, adevăr publicat de mine 
în Arhiva Istorică „Invierea”, nr. 2, 1993, p. 73-82. 

248 


a 


împins două pene de mare 


putere şi 
copul acestor pene era să ȘI CU mare viteză 
să Ză. 


se unească în 


pătăliei Şi astfel să încercuiască cele Ziua a 4-a a 
româneşti şi odată cu ele tunurile şi N tie divizii 
nele. 


Şi acum trădarea se adaugă la ne 
înainte de colmatarea celor două p 
laturi, generalul Mihail Lascăr, în 
divizii, cere aprobare pentru a 
muniţia şi cu camioanele plus pe ios ș 
iasă din iminenta ei i i. Gata fi sa 
prizonierat. Cerere - obligată de necesitate pei 
conformă cu toate legile războiului Şi cu t 
regulamentele militare. În Armată şi, mai ales, în izbi 
comandanții n-au numai dreptul de a-și trimite tru n 
moartea utilă, dar au şi obligaţia de a-și apăra tru i & 
moartea inutilă. A nu trimite trupa la sea fă 
creatoare de victorie este lipsă de Voinţă şi capacitate: iar 
a nu apăra trupa de moartea inutilă care putea fi evitată e 
laşitate egală cu trădarea. 

Iată ce s-a întâmplat. Cererea din teren a generalului 
Mihail Lascăr a fost trimisă la comandamentul Armatei 
III general Petre Dumitrescu. Acesta a judecat că nu este 
în drepturile sale şi în competența sa să hotărască şi a 
transmis cererea mai departe la Marele Cartier General 
de sub şefia generalului Ilie Şteflea, aflător la Rostov, 
unde Donul se varsă în Marea de Azov. Generalul Ilie 
Șteflea avea. toate calităţile şi toate virtuțile: minus 
personalitatea de comandant și minus inteligența politică. 
La întrebarea mea, în 1969, şeful Secţiei III Operaţiuni 
din Marele Stat Major generalul Paul Leonida mi l-a 
caracterizat drept „om de batalion”. Dovadă a lipsei de 
inteligență politică este cochetăria sa din 1943 începând 
cu Partidul Comunist zis Român, pe al câ 


Norocire, Cu 12 ore 
Ene sovietice de pe 
numele. celor patru 
distruge tunurile . şi 


Cerere 


reprezentant I-a mobilizat la cabinetul său de la Marele 
249 


Cartier General şi căruia îi înmâna buletinul zilnic şi 
raportul săptămânal al armatei române fără să-şi pună 
ipoteza transmiterii prin radio la Moscova. Comuniştii 
zişi români, în speță Belu Zilber l-au apărat până în ziua 
de 21 mai 1946, când „consilierii” sovietici au decis 
arestarea lui şi el, marele comandant militar, s-a sinucis 
cu pastila de cianură de potasiu, pe care germanii, în 
timpul războiului, au dat-o tuturor comandanților de 
mari unități. Cu pastila dată generalului Gheorghe 
Avramescu, la 2 martie 1945, pe frontul din vest s-a 
sinucis la arestarea de sovietici frumoasa şi nefericita 
fiică a sa, care şi-a însoţit tot timpul tatăl pe front. 

Revenim la 23 noiembrie 1942. Cererea generalului 
Mihail Lascăr să i se dea aprobarea de a distruge tunurile 
şi de a ieşi din încercuire. Pentru salvare nu erau decât 
12 ore. Generalul Ilie Șteflea de la Rostov, prin fir 
telefonic direct românesc cheamă la Bucureşti Cabinetul 
Militar al mareșalului Ion Antonescu. La telefon 
răspunde  atotputernicul şi  atotştiutorul colonel 
Gheorghe Magherescu, şeful Secţiei III Operaţiuni din 
Cabinetul Militar, acesta din urmă fiind superior Marelui 
Stat Major şi având, singur, monopolul deciziilor. O 
anomalie de dictatură totalitară. Generalul Ilie Şteflea 
cere să vorbească cu mareşalul lon Antonescu. 
Colonelul Gheorghe Magherescu: „Domnul mareșal 
nu-i aici. E plecat la Predeal”. Generâlul Ilie Şteflea: 
„Fă-mi legătura cu Predealul. Este ceva de maximă 
urgență”. Colonelul Gheorghe Magherescu: ,, Nu vă pot 
face legătura pentru că astă-noapte furtuna a distrus toate 
firele telefonice dintre Bucureşti şi Predeal”. Generalul 
Ilie Șteflea: „Atunci relaționează aparatele de radio fără 
fir şi te chem peste o oră pentru convorbire cu domnul 
mareşal”. 


250 


Da 5 


În 1970 am tratat pe d-na in 
provincie a întreprinderii Telefoa 
dânsa a răspuns: „Niciodată vr 
legăturile dintre Bucureşti şi Pre 
eu am fost şefa serviciului şi t 
perfect fără nici o întrerupere”. 

Este absolut neverosimilă ex 
pentru odihnă sau distracţie la Predeal. Primo: sfârși 
lui noiembrie n-are nici soare şi nici zăpadă, ci ip sa: 
urât cu ploaie rece continuă. Secundo: bătălia de la Cotul 
Donului era începută la 19 noiembrie 1942 Şi în a patra 
zi nu-i de conceput să plece în vacanță la Predeal 
propriul comandant al trupelor române. În picioare nu 
poate fi decât o singură explicaţie şi anume că mareşalul 
Jon Antonescu era de față lângă telefon şi el dicta 
colonelului Gheorghe Magherescu ce să răspundă la 
cererea generalului Ilie Șteflea. Răspunsuri în același 
timp mincinoase şi stupide. 

După o oră, generalul Ilie Şteflea revine la telefon. 
Colonelul Gheorghe  Magherescu răspunde: „Încă 
n-avem legătura cu Predealul pentru ca să aveți 
convorbire cu domnul Mareşal”. Generalul Ilie Șteflea: 
„Cum, domnule Magherescu! Furtuna n-a distrus firul 
telefonic 1.000 km între Rostov şi Bucureşti şi 
dumneavoastră n-aţi reuşit într-o oră să restabiliți 
legătura între Bucureşti şi Predeal?” În loc să răspundă 
la întrebare, colonelul Gheorghe Magherescu întreabă: 
„Ce voiaţi să vorbiţi cu domnul mareșal? Spuneţi-mi mie 
Şi eu îi voi transmite de îndată ce se restabileşte legătura 
cu Predealul”. Generalul Ilie Șteflea explică situația 
militară de “la Cotul Donului şi reproduce cere1s4 
generalului Mihail Lascăr să i se dea aprobare pentru 


8. Cârjă?, sefa secției 
ne. La Întrebarea mea 
eo furtună n-a distrus 
deal. În Noiembrie 1942 
elefoanele au funcţionat 


plicaţia cu plecarea 


„0 clau NI d 
Ig e] Intelept. 
Locuia pe Calea Moşilor, spre Bd. Regele Carol | cel Inţ i 


ii 


i de luptă şi ieşirea din iminenta 

încercuire. Colonelul Gheorghe Magherescu: „Daţi 
dumneavoastră această aprobare. Aveţi această calitate 
ca şef al Marelui Cartier General. ŞI, în plus, sunteți pe 
front la fața locului, unde e autorizată iniţiativa cerută de 
necesitate”. Generalul Ilie Șteflea: „Nu pot. Domnul 
Mareşal mi-a interzis chiar deplasarea unei companii sau 
unei divizion fără aprobarea sa personală şi directă. Am 
absolută nevoie de convorbire cu domnul mareșal”, 
Colonelul Gheorghe  Magherescu: „Voi raporta 
domnului Mareşal şi vă vom chema noi de la Bucureşti 
la Rostov”. 

Această convorbire fără concluzie a fost totul după 
ce a fost nimicul. Bucureştiul n-a chemat la telefon 
Rostovul. Generalul Ilie Șteflea şi cei 500 şefi şi şefuleți 
de la Marele Cartier General s-au ascuns în tăcere şi în 
noapte. Cele două pene străpungătoare ale Armatei 
Sovietice au făcut colmatarea exact aşa cum a calculat şi 
cum a avertizat generalul Mihail Lascăr, general 
comandant cu responsabilitate şi adevărat erou al 
Armatei şi al României. 

Un moment de stop. Cele de mai sus nu le cunosc 
din texte scrise de cei cu scop de a minţi sau semnate de 
cei cu scop de a înşela. Istoria contemporană întotdeauna 
a fost prada celor exercitând puterea împotriva 
adevărului şi monopolul învingătorilor cu drept de la 
diavol să redacteze biografia învinşilor. Cele de mai sus, 
chiar toate cele de mai sus le-am adunat pe viu de la cei 
mulți sau puţini care au trăit acele evenimente din 
1941-1945 şi care, în plus, au gândit ce-a fost propriul 
lor destin şi ce este propria lor conştiinţă. Mincinoşii şi 
înşelătorii invocă bibliografie selectată, pentru a nu 
spune trucată, iar noi, neintimidaţi de ura lor, venim cu 
relatări ale participanţilor la evenimente şi cu depoziții 


252 


abandonarea tehnici 


DD 


ale martorilor de la fața locului. Place 
refuzăm a fi complicii istoriografiei 
relatăm nu poate fi nici ignorat pentru că 
şi nici combătut pentru că este adevărul. 

Exact la fel s-a procedat o lună mai tă 
două divizii româneşti în iminență de î 
Stalingrad. Responsabilitatea e dovada Caracterului 
Prevederea e dovada Inteligenţei. Comandantul ae și 
VI germană mareşalul Friedrich von Paulus (1890-1957) 
şi-a dat seama de iminenţa dezastrului de la Stalingrad 
în timp util, înainte de ireparabil, a cerut retragerea de a 
Stalingrad pentru a păstra armata, întotdeauna mai 
importantă decât teritoriul. Cu concepția lui de orad 
inferior că nu se cedează teren şi că poziţia se apără cu 
viața, Adolf Hitler a refuzat manevra de repliere. şi i-a 
administrat drept promisiuni iluzia unor sosiri de forte 
care nu existau în realitate. La data aceea, 1942, Adolf 
Hitler urma un tratament psiho-activant cu Pervitin 
(amphetamină, benzedrină), care pe termen lung 
suprimă contactul cu realitatea şi blochează mintea cu 
iluzii  auto-înşelătoare. Înainte de încercuirea şi 
capitularea de la 2 februarie 1943, simțul de 
responsabilitate l-a făcut pe mareşalul Von Paulus să 
încerce a salva cele două divizii române însoțitoare. 
Acestea nu ajunseseră la Stalingrad din proprie voință și 
pentru scop propriu, ci fuseseră antrenate de 
subordonarea față de germani şi de încrederea în 
germani. 

Pentru a-și salva aliații căzuţi fără voie în cursă, 
mareşalul Von Paulus trimite cu un avion german de la 
Stalingrad la Bucureşti pe generalul Voicu pentru a 
obține de la mareșalul Ion Antonescu acordul ca cele 
două divizii române să iasă în timp util din iminentă 
încercuire care era inevitabilă şi de la căderea !n 


Sau nu place, noj 
(riumfaliste şi ce 


a fost realitatea 


IZiu cu cele 
ncercuire. la 


253 


prizonierat care este moartea. La auzul cererii, mareșalul 
Ion Antonescu a intrat în furie punitivă şi a acuzat pe 
şefii celor două divizii de frică şi laşitate egale cu 
trădarea. În acest scop a ordonat generalului Nicolae 
Tătăranu să plece imediat cu avionul şi să preia comanda 
pentru a cădea în prizonierat cu cele două divizii 
voluntar. sacrificate. Generalul Tătăranu n-a ajuns la 
destinaţie şi acum, după 55 ani, istoriografia militară de 
la Bucureşti îl acuză de trădare; parcă ar fi trădare să nu 
execuţi ordinul iresponsabil al unui dement sau ordinul 
unui laş cu laşitate în fața lui Hitler”. 

Cele două divizii de la Stalingrad au căzut şi ele în 
prizonierat. Prizonieratul la sovietici nu era, la data 
aceea, prizonierat. Între altele pentru că înseși trupele lor 
combatante pe front nu aveau alimente şi sufereau de 
foame. Prizonieratul a avut semn de egalitate cu moartea 
şi la germani, care, la fel, sufereau de carență alimentară. 
Numai în România prizonierii sovietici au fost respectați, 
întrucât, în grupe de câte 30 sub paza unui singur soldat 
român, au fost repartizați la marile proprietăți agricole, 
unde au muncit exemplar şi de unde n-au vrut să plece la 
23 august 1944. Din cele şase divizii române căzute în 
prizonierat şi amenințate cu foamea au fost recrutate 
divizia  pseudo-,, Tudor Vladimirescu” şi divizia 
pseudo-„Horia, Cloşca şi Crişan”. Primul act de trădare 
a avut loc chiar în U.R.S.S., unde au denunțat pe cei care 
se opuneau şi toţi aceşti buni români şi ofițeri patrioţi au 
fost împuşcaţi sub eticheta de „fascişti”"%. Al doilea act 


? Patografia e disciplina care studiază dinamica istoriei în 
funcţie de epidemiile şi demografia la nivelul guvernaților şi în 
funcţie de psihopatii şi vicii la nivelul guvernanţilor. Proiectăm o 
lucrare de specialitate. 

'9 Informaţia o am de la economistul loan-Nelu Grigorescu, 
a Eisae din com. Potcoava, jud. Olt, coleg de clasă la liceul „Radu 


DI 


._.—.. 


Vladi mirescu” 


de trădare al diviziei pseudo-,Tudor 
diviziei pseudo-„Horia, Cloşca şi Crişan” ȘI al 
în Ţară, unde puterea de ocupaţie pirat loc aici 
nu împotriva mareșalului Ion Atitoeăcau l-a utilizat, 
soarta “lor, ci Împotriva generalului ai ăla de 
împotriva Partidului Naţional Țărănesc — ia Aldea, 
împotriva M. S. Regelui Mihai 1, care toți n Maniu şi 
trimiterii Armatei mai departe de Nistru şi A miini 
evite tragedia căderii în prizonierat. Pie 

îi Cani la mareşalul Ion Antonescu. 
trece cu vederea peste uşurinţa cu care a trim; 
în prizonierat cele patru aitza de la ne pia 
la Stalingrad. Nu se poate trece cu vederea peste ici = 
cu care a trimis la moarte prin misiuni ȘI aie e 
15.000 intelectuali universitari prin „ordin etil 
secret” şi cei 5.000 elevi de liceu în batalioanele 990-994 
Nu se sti trece a vederea peste uşurinţa cu care a 
trimis mai depart î ă e 
uşurinţa cu ia s i ata silit ie . 

z ălii de la început 

autodistrugătoare. 

Diagnosticul generalului Aurel Aldea: „Un nebun 
de băgat la balamuc”. Diagnosticul lui Corneliu Z. 
Codreanu: „Prea ambițios pentru a fi de folos”. 
Diagnosticul lui Mihai Morusoff: „Nu este om. E fiară 
de junglă... Omoară oamenii ca pe muște”. Diagnosticul 
colonelului de Cavalerie Radu Miclescu: „Nu are simțul 
măsurii pentru că pe tot parcursul carierei militare 
intotdeauna a fost mare cu exercitare de comenzi și 
niciodată mic să înveţe disciplina”. 

Atât înainte, cât şi după primul război mondial, 
ofițerul Ion Antonescu, /enfant cheri al celor mari și 
„Câinele Roşu” al celor mici putea fi trimis oricând 
ÎN E mi meci ieaiza maipimizarisi „AN ou: acieăeaati bezea 
Greceanu” din Slatina şi şef de administrație financiară Sector 
Verde Bucureşti, 255 


Nu se poate 


pentru studii superioare în străinătate, dar el a refuzat 
pentru că nu se vroia subordonat cu disciplină şi pentru 
că prefera să stea în Țară la comenzi. Bietul Rege 
Ferdinand 1 cel Loial era atât de înfricoşat, încât nu 
semna decizii militare decât după ce afla „ce opinie are 
«Câinele Roşu»?” 

Revenim la Testamentul politic pronunţat de 
mareşalul Ion Antonescu cu 1/2 oră înainte de execuţie 
şi încredinţat medicului colonel loan Popescu-Sibiu. A 
treia idee. Citez: „Regret numai de a mă fi despărţit de 
Mişcarea Legionară. Dacă îi aveam pe legionari lângă 
mine, la 23 august 1944 nu eram trădat aşa cum am fost 
trădat”. Realmente mareşalul Ion Antonescu a fost trădat, 
dar, nota bene, nu din ostilitate împotriva persoanei sale, 
ci pentru că persoana sa nu mai era utilă Ţării. 

La execuţia sa în după-amiaza de 1 iunie 1946 mă 
găseam ca medic la dl. avocat Nicolae Penescu, 
secretarul general al Partidului Naţional Ţărănesc şi 
ministru de Interne în guvernul Constantin Sănătescu II 
(4 noiembrie — 5 decembrie 1944). Dânsul, soția sa 
Fulvia, rudele şi prietenii lor politici erau posomorâți şi 
au avut lacrimi în ochi când le-a venit informația 
executării. În România aşa e situaţia încât toate defectele 
primesc circumstanţe atenuante şi toate vinovăţiile 
capătă oarecare indulgență dacă se simte că eşti patriot şi 
realmente historia est lux  veritatis... Mareşalul Ion 
Antonescu a fost sincer patriot, autentic patriot şi, până 
la un punct, patriot util, chiar indispensabil'”, 

Guvernarea ex-regelui Carol II între 10 februarie 
1938 şi 6 septembrie 1940 are numai lucruri rele, dar 
toate relele au explicaţie şi pot fi considerate cu 


'! În toamna 1940, România nu avea altă soluţie decât ce a 
făcut generalul Ion Antonescu şi, pe drept, istoricul Dan Amedeu 
Lăzărescu îl numeşte „Salvatorul”. 

256 


a 7 


raționalitate pe direcția răului 


ea generalului Ca Scop în sin 
Guvernar g ului Ion Antonescu c, 


între 6 


septembrie 1940 şi 23 august 1944 are un aşa mare 


număr de lucruri imposibil de explicat logic şi z 
flagrantă auto-contradicție, încât nu se Potec atâta 
uşor îndepărta diagnosticul de paranoia Pia dn aşa 
Prima auto-contradicție a mareșalului Attica i 
în legătură cu Partidul Comunist şi a i 
auto-contradicție a mareşalului Antonescu a rai 
Jegătură cu Mişcarea Legionară. Fa 
Să explicăm. Ca toți bunii români şi ca toate 
conştiințele vii, mareşalul Ion Antonescu a fost şi nu 
putea fi altfel decât împotriva Partidului Comunist în 
politica internă Şi împotriva Uniunii Sovietice în politica 
externă. Însuşi Partidul Comunist din România era şi nu 
putea fi decât duşmanul de moarte în general al Armatei 
Regale Române şi în special al mareșalului Ion 
Antonescu: devotat până la identificare cu Armata. 
Auto-contradicţia absolut flagrantă şi neinteligibilă a 
fost între convingerile certe anticomuniste şi faptele 
evident procomuniste ale aceleiaşi persoane, mareșalul 
lon Antonescu, dictatorul absolut atotputernic al 
României din 6 septembrie 1940 până la 23 august 1944. 
În „Noua Ordine Europeană”, instituită de Adolf Hitler 
pe întreg continentul au pierit toate partidele comuniste, 
cu excepția celui din România, care în plus nici nu era 
român, fiind alcătuit 70 % din evrei, 25 % din ungur și 
slavi şi doar 5 % din români, toți de calitate inferioară. În 
cei patru ani ai dictaturii antonesciene şi în cei trei ani al 
războiului antisovietic, membrii Partidului Comunist au 
fost scutiți de jertfa cetățenească a mobilizării pe front ȘI 
au fost păstraţi vii şi nevătămaţi, astfel încât, la 25 
august 1944, Partidul a apărut în viața publică fără nic! > 
pierdere şi cu toate cadrele sale de la 6 septembrie 1940; 


257 


Pentru Lucrețiu Pătrăşcanu, mareşalul Antonescu a 
decis domiciliu obligatoriu în propria sa vilă de la 
Poiana Țapului, lângă Sinaia, cu 12 jandarmi şi 1 ofiţer 
gardă personală permanentă, de la 21 iunie 1941 până la 
23 august 1944. Nimeni n-a intervenit în favoarea 
comuniştilor din România şi luarea lor sub protecţie şi 
apărarea lor de hitlerişti au fost în întregime decizia 
mareşalului lon Antonescu, care se sfătuia din toată 
România numai cu doi oameni: Eugen Cristescu, cu 
mamă evreică şi Mihai Antonescu, un cameleon fără 
scrupule. 

Cu excepţia psihiatrilor, nimeni nu poate aduce vreo 
explicaţie apolitică de protecție şi defavorizare a 
Partidului Comunist de către mareşalul Ion Antonescu. 
La postul de radio „Europa Liberă”, Mircea Carp a 
povestit un eveniment mai mult decât semnificativ. 
Fiind ofiţer activ, surprinde convorbiri secrete. între 
Lucrețiu Pătrăşcanu, plecat liber din domiciliul 
obligatoriu şi generalul Constantin Vasiliu-Răşcanu, 
comandantul Corpului 5 Teritorial. Prin mari intervenții 
ajunge în audiență la mareşalul Ion Antonescu, căruia îi 
comunică secretul unei conspirații între Armată. şi 
comunişti, iar drept unic răspuns mareșalul Antonescu 
spune, fără să-l privească: „Locotenentul Carp n-a văzut 
nimic şi nu cunoaşte nimic”. Cuvinte de dement decis 
pentru sinucidere. 

A doua auto-contradicție a  mareşalului Ion 
Antonescu. Ne referim la epoca de atunci. Fără tineretul 
universitar şi fără Mişcarea Legionară era posibil să 


administrezi aparatul de Stat şi să menţii ordinea publică. 


Dar pentru a reuşi efortul macro-istoric al războiului 
antisovietic şi al reîntregirii României, patriotismul, care 
e conţinătorul statal, nu-i suficient şi se cere completat 
cu naționalismul, care e conţinutul social. Armata arc 


258 


D  —— 


drept axă patriotismul. Legiunea tolea, 
cpt 


naționalismul. Colaborarea e necesară axă 
| ă i E en E 
completarea e firească. Ori mareșalul Ion Ac că 
€Scu în 


olitica externă s-a erijat în exponent 
a făcut război împotriva Uniunii Sovietice. ; arâniăalee 
internă a exterminat Mişcarea Si pila, 
consacrându-se astfel ca duşman al oficiau d 

oate fi decât nefirească și falimentară pa Na 
contradicție între poziția de exponent al patsiotisriniugaa 
politica externă ŞI poziția de dușman al adţionălismului 
în politica internă. Contradicţia dintre patriotism 
naționalism n-a întârziat să se transforme poate ct 
exact să degenereze în războiul dintre Stat ŞI Națiune 
Cauzalitatea e egală vinovăţie. Jumătate din vinovăție ă 
are Horia Sima, cu duplicitatea sa şi cu subversivitatea 
sa. Nu legionarii şi nu Legiunea, ci numai Horia Sima. 
care înşela şi minţea pe toți şi a cărui lăcomie voia 
funcţia de prim-ministru în locul mareșalului Ion 
Antonescu. Idem jumătate de vinovăţie o are mareşalul 
lon Antonescu, care se voia şi, sincer, se credea 
îndreptățit să fie şeful Legiunii, după modelul lui Benito 
Mussolini, Adolf Hitler şi Francisco Franco, care fiecare 
cumula în persoana lor şefia Armatei, şefia Statului și 
şefia „partidului unic”. 

Pentru a se face şeful Mişcării Legionare, mareșalul 
lon Antonescu a practicat anti-psihologia în loc să 
practice  pro-psihologia. Cu  bruschețea devenită 
brutalitate şi cu severitatea devenită ferocitate, a aplicat 
la milionul de membri şi partizani ai Mişcării Legionare 
celebra, dar regretabila politică a lui Alexandru 
Lăpuşneanu: „Dacă voi nu mă vreți, eu vă Vreau. 
Practic şi concret: ameninţări peste amenințări şi 
intimidare peste - intimidare. Legionarii Sunt * 
construcție umană cu mari virtuți de caracter, dar nu cu 


al Patriotismului ŞI 


259 


suficiente calităţi de intelect. Prigoanele mortale cu care 
au fost onoraţi de istorie încă de la apariție — 10 
decembrie 1922 — i-au obligat ca actul de concepţie, deci 
de gândire, să se restrângă la Statul Major din Bucureşti 
şi tot restul Legiunii din provincie să se limiteze la actul 
de execuţie, care solicită caracterul, dar nu solicită 
pentru dezvoltare intelectul. Ca atare, această parte din 
Națiunea Română a fost extraordinară pe latura 
combativităţii şi apoi a rezistenţei, dar a fost deficitară, 
chiar vulnerabilă pe latura unde a fost înşelată de toată 
lumea, începând cu Horia Sima, un impostor în plus de 
un uzurpator şi terminând cu Poliţia Secretă, un duşman 
mai periculos ca iudeo-comunismul. 

Confuzia duce de la sine la paralizie. Claritatea din 
minte e prima condiţie a acţiunii cu eficiență. Din cauza 
duplicităţii şi subversivității lui Horia Sima, Legiunea 
s-a contaminat de la Poliţia Secretă Politică şi astfel, fără 
să-şi dea seama şi împotriva propriei voințe, în minte are 
confuzie în loc de claritate şi în societate e mai mult 
paralizantă decât eficientă. 

Armata şi Legiunea aveau aceeaşi structură 
organizatorică şi aceeaşi funcționalitate, cu concepţia de 
sus în jos şi cu execuţia de jos în sus. De aici eficienţa 
realizatoare în Armată şi tragedia sinucigaşă în Legiune. 
Aşa cum pe front trupa are exact combativitatea 
ofițerului care o comandă, exact la fel în viaţa publică Şi 
în activitatea politică, din 6 septembrie 1940 încoace, 
legionarii s-au comportat după chipul şi asemănarea lui 
Horia Sima. De aici imposibilitatea, atât a Armatei să 
înțeleagă drepturile. şi utilitatea Legiunii, cât şi a 
Legiunii să înțeleagă nevoia de colaborare, care 
înseamnă întâi disciplină şi apoi creativitate. 

Revenim la regretul exprimat în Testament de 
mareșalul Ion Antonescu de a nu fi avut pe legionari 


260 


Da 


._ 


lângă el la 23 august 1944. psiho 
sociologia, mai înainte ca soc 
psihologia. In vara 1940 s-au sele 

entru regruparea legionarilor şi 
prima a lui Horia Sima şi 
Vasile Noveanu şi Augustin Bidianu. În 
Mihail Morusoff a ales şi a promovat condu 
Sima şi idem în septembrie 1940 — poate la Supesti 
ambasadorului Wilhelm  Fabricius -— Beau E 
Antonescu a ales şi a promovat conducerea lui te 
Sima. Cealaltă conducere, a lui Vasile Tetea. 
Augustin Bidianu, în colaborare cu conducerea din m 
Ion  Dumitrescu-Borşa şi Gheorghe Ciorogaru . îşi 
propunea să reconstituie Legiunea după chipul. şi 
asemănarea lui Corneliu Z. Codreanu, evident nu la 
acelaşi nivel, dar din aceeaşi calitate. 

Nu noi cei mici şi mulți suntem de vină că generalul 

Ion Antonescu a ales cartea de joc cu Horia Sima în loc 
de cea pro-codrenistă. Pe drumul tovărăşiei cu Horia 
Sima nu putea exista nici o posibilitate de soluţie 
pozitivă şi de rezolvare dreaptă. Ambiţia sau lăcomia de 
putere a lui Horia Sima avea ca unealtă viclenia, ambiția 
sau lăcomia de putere a generalului Ion Antonescu avea 
ca unealtă violenţa şi de când lumea, pe tot parcursul 
istoriei, viclenia şi violența se aduc una pe alta pentru ca 
împreună să fie iadul asupra oamenilor şi asupra 
popoarelor. 
a 


"2 În după-amiaza zilei de 23 august 1944, Mihai Antonescu a 
Venit din proprie iniţiativă la Palatul Regal pentru a obține un decret 
regal de înființare, în Elveţia, a unui guvern sub preşedinţia sa. La 
arestarea ministrului Ordinii Publice, generalul Piki Vasiliu s-au 
găsit două paşapoarte cu viza de Egipt, pentru el şi o evreică. Şeful 
Poliției Secrete, Eugen Cristescu, a refuzat eliberarea mareșalului 
Ion Antonescu din arestul Palatului Regal şi, cu două eliza 
incercat să fugă în Occident. 


logia determină 
0logia să determine 
CHonat două conduceri 
Teconstituirea Legiunii: 
Nicolae Pătraşcu şi a doua a lui 


mai 1940, 
cerea Horia 


261 


învătământ: dacă vrem să nu vină violenţa trebuie să 
m viclenia şi dacă vrem să nu ne învingă 


nu practică 
bținem de la violenţă. Viclenia şi 


viclenia trebuie să ne a 
violența se aduc una pe cealaltă. 
Conflictul a început cu refuzul generalului Ion 


Antonescu de a se face justiție în legătură cu asasinarea 
lui Cormeliu Z. Codreanu la 30 noiembrie 1938 şi cu 
masacrarea Mişcării Legionare la 22 septembrie 1939. 
Cei 64 arestaţi nu erau toți asasini şi toţi torționari şi ei 
fuseseră arestaţi de legionari, din inițiativă spontană, în 
primele 3-4 zile înainte de venirea Diviziei III în 
Bucureşti şi înainte de atotputernicia generalului Ion 
Antonescu. Aşa se arătau lucrurile, încât părea un şantaj 
politic: „Dacă vă subordonați comenzii mele, fac justiție 
şi n-aveţi justiţie dacă nu veniți sub comanda mea 
directă”. 

Evenimentele din 20-23 ianuarie 1941 au fost întâi o 
lovitură de Stat dată cu mare putere şi cu multă abilitate 
de generalul lon Antonescu şi, apoi, 0 reacție 
protestatară fără organizare şi fără comandă, care a fost 
luată drept „rebeliune legionară”. Scopul generalului 
Antonescu a fost ca, sub lovitura de pumn, Legiunea 
să-şi piardă unitatea şi sfărâmăturile să-şi găsească 
salvarea personală venind sub voința învingătorului. 
Acest scop n-a fost obţinut din cauza ediției speciale a 
ziarului „Cuvântul”, unde cele două editoriale semnate 
de prof. Petre P. Panaitescu şi dr. Șerban Milcoveanu au 
demascat scopul şi au consolidat unitatea. Aceste 
evenimente din 20-23 ianuarie 1941 au demonstrat până 
la evidenţă atât capacitatea generalului Ion Antonescu, 
care a câştigat de partea lui întreaga Românie, cât şi 
incapacitatea lui Horia Sima, care în cele 127 zile de 
pseudo-guvernare legionară sau poate, mai cinstit, de 
guvernare pseudo-legionară, a distrus întreg capitalul 


262 


DD 


moral şi social adunat de Corneliu Z. Codr 
de luptă continuă. Astăzi se știe că, în cad 
Winston Churchill „Daţi foc Europei” 
trimis la Bucureşti 12.000.000, lire. ster] 
provoca anarhia ŞI a instala haosul, dar încă nu suc 
dacă aceşti bani au ajuns la Eugen Cristescu c E 
organizat jafurile şi omorurile din cartierele evreie i i 
au ajuns la Horia Sima, care la 21 ianuarie ISA. 
încercat la Bucureşti ce la Belgrad la 27 mantie 194] i, 
cu bani anglo-americani a reuşit alt dement, general 
Duşan Simovici. 

Odată cu victoria, primul ordin al generalului Ion 
Antonescu a fost: glonte în ceafă simultan cu 
identificarea de pe evidenţele de legionari ale Politiei 
Secrete din timpul dictaturii ex regelui Carol II. Astfel, 
au fost asasinați 400 nevinovaţi prinşi pe stradă sau 
găsiţi la domiciliu, până ce ambasadorul Neubacher şi 
toți generalii români, inclusiv ministrul Ordinii Publice, 
colonelul Alexandru Rioşanu, au reuşit să aducă pe 
învingător la raționalitate şi legalitate. Pentru a 
administra pedeapsa cu moartea în aşa-zisul proces al 
„rebeliunii legionare”, generalul Ion Antonescu s-a 
adresat succesiv la trei generali, urmând a fi anchetator 
şi procuror. Generalul Ion Negulescu, comandantul 
Corpului de Grăniceri a refuzat cu motivația: „În Armată 
am Crescut cu modelul de ofițer perfect şi de bun patriot 
al generalului Constantin Petrovicescu şi nu pot cere 
pedeapsa cu moartea”. Generalul Arthur Vârtejanu, 
comandantul Corpului de Vânători de Munte, a acceptat, 
dar a cerut o compensație imposibil de acceptat şi anume 
eliberarea lui Max Auschnitt şi înapoierea bunurilor 
confiscate de Stat pentru neplata impozitelor. datorate 
inainte de proces. Generalul Aurel Aldea, comandantul 
Corpului VII Sibiu, a păstrat tăcerea când 8 


canu în 20 ani 
ul lozinci lui 
» Foreign Office a 


ine pentru a 


ul 


eneralul 


263 


Antonescu fi ordona pedeapsa cu moartea pentru toți 
şefii legionari. Generalul Aurel Aldea a anchetat două 
luni şi şi-a încheiat raportul de 750 pagini: „Legionarii 
sunt vinovaţi politic pentru incapacitate, dar nu pot fi 
condamnaţi penal pentru că ei au fost provocaţi și s-au 
apărat cum au ştiut şi cum au putut”"?. Eram acuzat în 
proces şi am citit cu ochii mei. Istoriografia de după 
1990 a publicat raportul către Ministerul de Război şi nu 
Rechizitoriul de la Tribunalul Militar. 

La 21 iunie 1941 începe războiul antisovietic, cu 
frontul din Basarabia şi Bucovina sub comanda 
generalului Ion Antonescu. Câteva zile mai târziu, toate 
unitățile până la nivel de regiment şi batalion primesc 
două ordine. Nota bene — horresco referens. Ordin scris: 
„Împuşcaţi orice evreu care apare în fața Armatei 
Române, împuşcaţi orice funcționar al Statului Sovietic 
care apare în faţa Armatei Române. Depistaţi legionarii 
din rândurile unităţii voastre şi exterminaţi-i prin 
misiuni periculoase”. Ordin telefonic: „Nu se aplică 
ordinul scris primit”. Cu ordinul scris, generalul Ion 
Antonescu a făcut teatru: punctul 1 şi punctul 2 pentru a 
căpăta încrederea lui Adolf Hitler şi punctul 3 pentru a 
intimida legionarii să se subordoneze sub comanda lui. 

După 1990, în străinătate, istoricul Dan Amedeu 
Lăzărescu a citit „Jurnalul” lui Josef Goebbels şi acesta 
notează, la începutul lui iulie 1941, comentariul lui 
Adolf Hitler: „Uite că Antonescu ne-a luat-o înainte”. Se 
referea la holocaustul  antievreiesc, care avea 


15 Acesta a fost rechizitoriul de trimitere în Judecata 
Tribunalului Militar Bucureşti. Ca militar, a înaintat raport de 
serviciu la comandă către ministrul de Război, în care acuza pe 
generalul Ion Antonescu de lipsă de autoritate. Raportul este 


publicat de Alesandru Duţu în „Magazin Istoric”. 
264 


.. 


m 


„potrivirea Armatei germane si î îs 
tt ă 95 impotri virea Poporului 

Pe tot parcursul anilor 1949 
militare au „lucrat” în ritm de pret iai ale 
circa 10.000 legionari, în general studenţi a tu 
pedepse între 5 şi 20 ani închisoare. Alea me 

În septembrie 1938, Armand Călinescu minist 
interim la Instrucţia Publică, făcuse, prin daciei i A 
„legea scelerată” care obliga directorii de Asti 
diriginţii de clasă să colaboreze cu Siguranţa Generală i 
depistarea şi condamnarea elevilor din „Frăţiile de 
Cruce”. Atunci, în septembrie 1938, au refuzat să aplice 
legea: Ştefan Pop de la „Sfântul Sava”; Vasile Şuteu de 
la „Dimitrie Cantemir”; loan Roman de la „Mihai 
Viteazul” şi Natalia Adela Leonida de la „Regina Maria”. 
Prompt, prin decret regal, ei au fost pensionaţi înainte de 
împlinirea vârstei de 62 de ani şi, astfel, a fost intimidat 
întreg Corpul Profesoral. 

In 1941, generalul lon Antonescu a reactualizat 
legea şi, de frica mobilizării pe front în linia I, diriginții 
de clasă şi directorii de liceu au colaborat la identificarea 
şi condamnarea, între 5 şi15 ani închisoare a 5.000 elevi 
membri ai „Frăţiilor de Cruce”. Unul cu exces de zel a 
fost profesorul de filosofic Ion Zamfirescu, originar din 
Craiova şi cu catedră la liceul „Gheorghe Lazăr” și la 
liceul „Sfântul Sava”. Dovezile de vinovăţie pentru 
condamnare erau răspunsurile la extemporale şi teze cu 
întrebări subtile fabricate de comisarul Tudor Oproiu şi 
directorul Ionel Stănescu de la Siguranţa Generală. 
Exact ca sub dictatura comunistă şi teroarea stalinistă de 
mai târziu, sentințele erau fixate de Siguranța Generală 
Şi numai pronunțate ca la teatru de Tribunalele Militare. 

în 1943, la Tribunalul Militar de la Deva, procurorul 
colonel Băluță Dumitrescu a găsit insuficiente dovezile 

265 


——.————— 


de vinovăţie furnizate de Siguranţă şi a achitat 18 elevi 
de 15-16 ani de la Liceul „Regele Decebal”. Prompt, 
mareşalul Ion Antonescu â degradat în faţa trupei pe 
colonelul Băluță Dumitrescu şi l-a trimis soldat fără grad 
pe front în linia L. Pentru a intimida pe toată lumea, cazul 
Băluță Dumitrescu a fost publicat în ziare, unde am citit 
şi eu. Ajunşi în închisoare în costum de ocnaş şi cu 
lanţuri la picioare, cei 5.000 sau aproape 5.000 elevi de 
liceu au fost puşi să semneze cerere de reabilitare prin 
trimitere pe front în linia I. Întâi au fost aduşi la Centrul 
de Instrucție de la Sărata, în sudul Basarabiei pentru 
instructaj militar şi încadrare în batalioanele 990, 991, 
992, 993 şi 994. Înainte de plecarea pe front, au venit 
mareşalul Ion Antonescu şi un stat major de generali şi 
colonei pentru a primi în fața lor defilarea celor 
condamnaţi la moarte; exact ca în antichitate, când 
gladiatorii defilau în faţa tribunei oficiale, strigând „Ave, 
Caesar, morituri te salutant!” După defilare s-a strigat 
„Cine are ceva de raportat să iasă din rând şi să se 
prezinte în fața domnului Mareșal”. Din cele 5 
batalioane a ieşit la raport câte un delegat: „Domnule 
Mareşal! Nu ştim pentru ce am fost condamnaţi, nu ştim 
pentru ce am fost aduşi aici şi nu ştim pentru ce suntem 
trimişi pe front”. Cu voce tunătoare pentru a fi bine auzit 
şi bine înţeles de toţi cei din cele 5 batalioane, mareşalul 
lon Antonescu a răspuns: „Aţi fost condamnaţi la 
închisoare şi sunteți trimişi pe front pentru că şefii voştri 
nu mi se subordonează şi pe front veţi muri unul după 
altul până ce şefii voştri de la Berlin mi se vor 
subordona”. Sursa mea informativă este elevul de liceu 
de 17 ani Alexandru Pecican din Arad. 

Din ordinul mareșalului Ion Antonescu, în ianuarie 
şi februarie 1942, Siguranţa Generală a reluat în anchetă 
penală politică pe toți legionarii din ţară. Eu am fost 


266 


. 


N 


anchetat două ore pentru a spune ce activi 
cele 127 zile ale pseudo-guvernării legio 
explica pentru ce n-am fost condamnat 
după „rebeliune”. In ziua de 31 martie | 
la domiciliul meu din str. Sapienţei nr. 
militară, dus în Gara de Nord. Aici e 
legionari, toţi intelectuali universitari şi ; be 
E având soldaţi înarmaţi la uşile dep i 
ofiţeri, poate de la S.S.I., care refuzau a ne Pe pu 
întrebări. Ajungem la Nistru. De la Tighina trecem la 
Tiraspol. Aici ne iau în primire alți ofiţeri, aparent mai 
arătoşi, care ne înmânează fiecăruia câte un ordin de 
mobilizare şi câte o foaie de drum. Eu primesc pentru 
Batalionul 4 Pionieri de cazemate din Divizia IV 
Vânători de Munte. Localitate: Karasubazar în Crimeea. 
la jumătatea distanţei dintre Simferopol şi Kerci. La 
postul de comandă găsesc pe procurorul Alfred Petrescu. 
sublocotenent - cu funcţia “de adjutant ofițer cu 
informațiile şi cel mai bun prieten al meu coleg de clasă 
şi de bancă în 1926-1929 la Colegiul „Sfântul Sava”. 
„Dragă Şerban, de 10 zile ştiu de venirea ta. Ai fost 
precedat de un ordin secret la Biroul II al Diviziei. L-am 
copiat şi citeşte-l pentru ca să şti în ce situaţie te găseşti. 
Citesc: „Vă trimitem pe sublocotenentul medic 
Milcoveanu Şerban până la sfârşitul războiului în linia 1. 
Dacă unitatea voastră e retrasă pentru refacere, îl vărsați 
automat la unitatea care vă înlocuieşte pe poziţie în linia 
L Nu va primi concediu sau permisie pe toată durata 
războiului... Misiunile periculoase i se vor da cu 
precădere şi indiferent de pregătire. În caz de rănire nu 
Va fi evacuat mai departe de ambulanța diviziei 
dumneavoastră. La fiecare sfârşit de lună raportați la 
Secţia a Il-a a Marelui Stat Major dacă mai e în viaţă. 
Din ordin superior, locotenent-colonel Traian Borcescu - 


tate am avut în 
Naăre Şi pentru a 
in procesele de 
942 Sunt arestat 
1 şi, sub escortă 
ram aduși 4.500 


267 


E 


Alfred Petrescu: „Îţi dai seama ce înseamnă acest ordin, 
Pentru ca să te aperi, sfatul meu este să nu porți armă 
pentru ca să nu fie justificare şi să fii întotdeauna însoţit 
pentru ca să fie martori. Aşa cum îl cunosc pe 
comandant, colonelul Grigore Ionescu, nu cred că va 
întreprinde ceva special împotriva ta. Ei nu trebuie să 
ştie că ne cunoaştem și dacă aflu ceva de la Divizie te voi 
încunoştinţa”. 
În octombrie 1942, în bătălia de la Odessa s-a 
încercat asasinarea mea de către căpitanul Fifi 
Moldoveanu, ofiţer cu transmisiunile la Regimentul 54 
Artilerie din Divizia 8 şi care, în 1945, s-a aflat că făcea 
parte din Serviciul Secret de Informaţii. Odată cu mine 
trebuiau să moară sergentul sanitar Popescu din jud. 
Muscel şi patru brancardieri. După toate legile rațiunii, 
nu trebuia să scăpăm şi, totuşi, a fost această şansă, să 
zicem una la un milion. În aprilie 1942 s-a încercat 
asasinarea mea într-un câmp de mine din sudul Crimeii 
de către maiorul de Geniu Gheorghe Ionescu, originar 
din Craiova. Acesta simţise că va fi scos de la comandă 
pentru corupţie (vindea alimentele soldaţilor şi cumpăra 
bijuterii de la civili) şi pentru incapacitate (laşitate în 
faţa inamicului şi confuzie în desfăşurarea operaţiunilor) 
şi s-a gândit să obţină protecţia Serviciului Secret prin 
exces de zel din proprie iniţiativă. Odată cu mine în 
câmpul de mine trebuiau să moară doi brancardieri 
absolut nevinovaţi. Nu am absolut nici o explicaţie cum 
am scăpat cu viață toți trei. În august 1942, acelaşi 
comandant, maiorul Gheorghe Ionescu ne bagă întreg 
serviciul sanitar al batalionului în no man's land dintre 
partizanii sovietici, care mitraliau din faţă şi trupele 
române din spate, care trăgeau deasupra noastră. A se 
reține că, odată cu mine, care eram scopul, trebuiau să 
moară 1l sanitari şi brancardieri, care toți erau 


268 


nevinovaţi. Nevinovaţi în afară de vina de a se fi născut 
în națiunea română şi de a trăi în epoca mareșalului 
Antonescu. 

Am relatat cele de mai Sus ca depoziție de martor de 
la faţa locului. In „Memorialul” meu scris la respectiva 
epocă sau mai aproape de evenimente descriu mai precis 
şi mai complet împrejurările. 

De la problema personală să trec la problema 
generală. Odată cu mine, la 31 martie 1942 au fost 
expediați pe front, cu trei trenuri, circa 4.500 legionari, 
toți universitari din Bucureşti şi, cu cei trimişi din 
provincie, cred că am fost în total circa 15.000, dintre 
care, după cele cunoscute de mine, 14.500 au fost 
omorâţi şi circa 500 au scăpat. Eu am scăpat mulțumită 
hepatitei epidemice icterigenă şi febrei tifoide cu comă 
infecțioasă şi mulțumită medicilor militari col. osif 
Frântz, Vasiliu Ioan şi Sonea Octavian. În 1970, 
anticarul Radu Sterescu mi-a dat „Jurnalul? unui 
legionar anonim, mort pe front în 1943, în care, cu toate 
amănuntele sunt descrise asasinările prin ordin special 
secret şi unde sunt înmormântate victimele cunoscute de 
autor. 

"Ce s-a vrut cu acest masacru de pe Frontul de Est din 
anii 1941-1943? Pentru Siguranța Generală — director 
Ioan Stănescu şi pentru Serviciul Secret — director Eugen 
Cristescu a fost „Soluţia finală a problemei legionare”. 
Pentru mareşalul Ion Antonescu, cu concepția după care 
Oamenii sunt obiecte şi muşte a fost metoda de a se 
impune prin intimidare şi groază pentru ca să fie 
tecunoscut de legionari drept şeful unic absolut al 
Mişcării Legionare. Metoda lui Alexandru Lăpuşneanu: 
„Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau”. De altfel, acelaşi 
SCOp şi aceeaşi metodă le-a avut şi ex-regele Carol II în 
1938-1940. 


269 


E 


În primăvara 1943, mareşalul Ion Antonescu a aflat 
că Armata nu mai execută ordinele sale criminale şi 
aberante cu privire la exterminarea legionarilor. 
profitând de starea de război şi cu privilegiile Armatei în 
război. Ce-a făcut mareşalul Antonescu cu legionarii pe 
front este cea mai calificată „crimă de război”. 

Terminasem concediul medical în țară şi înapoi pe 
front. Medicul şef al Armatei, generalul Mihail 
Capitanovici nu m-a trimis la Batalionul 4 Pionieri de 
Cazemate, ci m-a trimis la Secţia II Medicală din 
Spitalul 7 Campanie de la Simferopol. Din partea 
Serviciului Secret a venit căpitanul medic Iancu Balaban 
să anuleze transferarea mea de la batalion la Spital şi 
generalul dr. Mihail Capitanovici, în faţa mea, i-a 
răspuns: „Spune-i lui Antonescu că, dacă nu respectă 
decizia mea, să mă considere demisionat în aceeaşi clipă 
din răspunderea de medic şef al Armatei”. La fel, 
împăratul Napoleon 1 a trebuit să închidă gura şi să se 
supună disciplinat unui avertisment similar al 
generalului dr. Dominique Jean Larrey (1766-1842), 
chirurgul şef al Marii Armate Franceze'*. 

În Armata Română, la fel ca în toate Armatele din 
lume, după un an de medic la infanterie treci automat la 
ambulanță şi după încă un an de ambulanţă treci automat 
la Spital de Campanie sau la Spital zonă interioară. Eu 
avusesem un an la regiment de artilerie şi un an la 
batalion de infanterie. Aflând că Armata nu-i mai 
execută ordinele, încălcând legile şi regulamentele, 
mareșalul Antonescu şi-a pus întrebarea „Ce va judeca 
istoria şi posteritatea?” Soluţia găsită a fost desființarea 


'* Împăratul Napoleon 1 a coborât de la 21 la 18 ani vârsta de 
recrutare şi încorporare şi generalul medic Larrey i-a demonstrat că 
patologia rezultând din efort va depăși avantajul de mărire numerică 
a trupelor. 

270 


vinovăţiei prin distrugerea probelor 
completarea dispariției martorilor. În iulie | 
de la Secţia II a Marelui Stat Major şi de | 
Secret de Informaţii au venit la fiecare unit 
de pe front şi din Țară. Au luat în cercetare arhivele şi a 
extras, punând pe foc, absolut toate corespondenţele z: 
legionarii. trimişi spre exterminare. La Batalionul 4 
Pionieri de Asalt din Divizia IV Vânători de Munte la 
Karasubazar în Crimeea a venit căpitanul Doru Lambru 
(fratele - generalului Ștefan Lambru). La întrebarea 
sublocotenentului Nicolae Frâncu (arhitect, originar din 
Transilvania), căpitanul Doru Lambru a explicat: „Este 
dorința personală a domnului Mareșal. Pentru ce să 
existe dovezi scrise despre ceva care n-a existat!?” 

Revenim la Testamentul politic al Mareşalului Ion 
Antonescu, dictat medicului psihiatru colonel Ion 
Popescu-Sibiu la 1 iunie 1946, cu o jumătate oră înainte 
de execuţie. Ideea a patra: „Nu cer grațiere şi mulțumesc 
Majestății Sale Regelui Mihai că în Istoria Românilor 
mi-a asigurat poziţia lui Mihai Viteazul”. În cazul de față 
au avut loc numai două acte: a) avertizarea verbală a 
ministrului de Justiţie Lucrețiu Pătrăşcanu către M. S. 
Regele Mihai că, dacă încearcă graţierea „Vă riscaţi 
Tronul” şi b) cererea de grațiere înaintată de mama 
mareşalului, doamna Baranga, cerere care n-a fost 
însuşită de ministrul Justiţiei, Lucrețiu Pătrăşcanu şi care 
n-a ajuns până la M. S. Regele Mihai 1. 

Aşa-zisa judecare şi condamnare la moarte a 
mareșalului Antonescu face parte din inovațiile celui de 
al doilea război şi anume ca, după victorie, învingătorul 
să judece şi să condamne pe învins. Aceasta cu diferența 
că, în Germania, învingătorii n-au găsit unelte de 
€xecuţie pentru punerea în practică şi au trebuit €I 
Personal să fie judecători în plus de procurori, 13r !n 


SCrise în 
943, ofiţeri 
a Serviciul 
ate militară 


271 


PO 


România învingătorul ruso-sovietic a găsit unelte de 
execuţie care să joace teatru sub formă de procurori 
judecători şi anchetatori. Națiunea şi Istoria încă 
aşteaptă numele lichelelor şi jigodiilor care s-au făcut 
uneltele învingătorului în această treabă murdară a 
pseudo-Justiţiei!?. Ideea este astfel concepută şi fraza 
este astfel redactată încât, înainte de a fi un Apel patetic 
la Judecata Istoriei, ele constituie o acuzare completată 
cu dispreţ la adresa M. S. Regelui. 

Mareşalul Ion Antonescu a fost judecat cum a fost 
judecat, evident ilegal şi a fost asasinat aşa cum a fost 
asasinat, evident nedrept. Nu la cererea sau cu 


asentimentul Regelui, ci de puterea de ocupație sovietică, 


în virtutea Dreptului avut de învingător asupra 
învinsului şi nu cu judecători ascultând de Rege, ci cu 
trădători care singuri s-au pus în serviciul duşmanului!. 

Războiul antisovietic a fost decis nu de Rege, care a 
aflat de la Radio Londra, ci de generalul Ion Antonescu, 
care a luat conducerea unică absolută în schimbul 
răspunderii personale totale. Evenimentul de la 23 
august 1944 era inevitabil, fiind unica soluţie de a salva 


'5 În cărți de valoare, recent editate, se afirmă eronat — pentru a 
nu spune mincinos — că M. S. Regele Mihai 1 ar fi semnat punerea în 
execuţie a sentinței de condamnare la moarte a mareșalului Ion 
Antonescu. Această formalitate nu există în nici o constituţie din 
lume şi nici nu-i de conceput practica după care vreo naţiune să-şi 
oblige Regele sau Preşedintele a se face colaboratorul sentințelor 
pronunțate de instanțele de judecată. Singura posibilitate şi singurul 
drept al Capului Statului sunt Decretul de amnistie cu caracter 
general şi dreptul de grațiere cu caracter individual, amândouă nu 
din proprie iniţiativă, ci la cerere prezentată, deci însuşită de 
ministrul Justiţiei în numele întregului guvern. 

15 Practica medicală de urgență m-a adus să cunosc și să tratez 
pe cel care a fost preşedintele Alexandru Voitinovici şi pe cel care a 
fost procurorul Vasile Stoican; primul din laşi şi al doilea din 
Bacău. 

272 


sei ————— 


ce se putea salva în ultimul moment din ultima zi Încă 
din toamna 1944, eu l-am definit „actul de dezesperare al 
condamnatului la moarte”. Germania a pierdut victoria 
în noiembrie 1941 în fața Moscovei, când n-a reușit 
plitz-Kriegul Şi Şi-a asigurat înfrângerea în februarie 
1943 după Stalingrad, când s-a trecut la războiul de 
uzură decis nu de combativitatea armatelor, ci de 
diferenţa în resurse. 

Schimbarea politicii externe şi scoaterea noastră din 
tabăra învinşilor în timp încă posibil şi înainte de 
ireparabilul definitiv trebuia să fie făcute de mareşalul 
lon Antonescu, care avea răspunderea situației . şi 
comanda armatei. Le-a făcut M. S. Regele Mihai la 
cererea lui luliu Maniu şi Constantin 1. C. Brătianu: 
pentru că mareşalul lon Antonescu nici măcar în martie 
1944 după bătălia de la Uman n-a apărat Nistrul graniță 
fortificată de natură în favoarea României şi pentru că 
Armata Sovietică venea năvalnic la Bucureşti să 
instituie ocupaţia militară fără angajarea în răspundere a 
Angliei şi U.S.A. 

Evenimentul era programat pentru 26 august 1944. 
Generalul Aurel Aldea se găsea la Palatul Regal pentru 
Că în seara de 23 august 1944 trecea frontul să semneze, 
în numele Regelui, un Armistiţiu, înainte de a inversa 
frontul şi cu angajamentul sovieticilor de a nu intra în 
Ţară, întrucât problema este rezolvată de români cu 
mijloace proprii. Evenimentul a fost devansat la 23 
august 1944 şi mareşalul Ion Antonescu a trebuit arestat 
din două cauze. Prima cauză: de la Palatul Regal, 
mareşalul Antonescu pleca pe front în Moldova şi la 26 
august 1944, armata urma a se divide între el şi Rege. A 
doua cauză: după ce mult timp a contestat necesitatea 
Armistițiului, mareşalul Antonescu spune Regelui „ŞI 
CU sunt pentru Armistiţiu. De altfel, i-am şi încunoştințat 


273 


O 


pe nemți”. Faptul e real consemnat în memoriile 
ambasadorului Clodius şi aceasta însemna că Hitler 
ocupa România cu planul „Margareta II” înainte de 26 
august 1944. 

Predarea mareșalului Antonescu şi a miniștrilor săi 
în mâinile comuniştilor şi prin aceştia la dispoziţia 
sovieticilor este altă problemă şi s-a produs după 
plecarea M. S. Regelui Mihai la Dobriţa în jud. Gorj. 
Actul acesta absolut neonorabil a fost decis de primul 
ministru, general Constantin Sănătescu, intrat în stare de 
panică când serviciile de radio-ascultare au informat că 
Adolt Hitler a ordonat Armatei germane din Pădurea 
Băneasa să recucerească Bucureştii din mâna „rebelilor” 


şi să reinstaleze la guvernare pe generalul lon Antonescu. 


În momentul - arestării, acesta spusese  secretarilor 
Regelui: „Unde vă stau picioarele acolo vă va sta capul”. 

Evenimentul de la'23 august 1944 a avut loc nu din 
ostilitate față de germani, ci din frică de invazia şi 
ocupaţia sovietică. A trebuit să se obțină implicarea cu 
responsabilitate a Angliei şi a United States of America, 
care în august 1941 au făcut promisiuni şi şi-au luat 
angajamente prin faimoasa „Cartă a Atlanticului”. Pe 
sovietici i-a deranjat mult evenimentul de la 23 august 
1944. Ei veneau ca învingători să instituie de la început 
starea de ocupaţie, cu masacrarea totală a adversarilor şi 
cu jefuirea totală a Țării. Vezi admonestarea făcută lui 
Lucrețiu Pătrășcanu de Andrei Jdanov la Moscova, în 
ajunul semnării Armistițiului de la 12 septembrie 1944. 
Evenimentul de la 23 august 1944, definit de noi, încă de 
atunci, „actul de dezesperare “al condamnatului la 
moarte” trebuie judecat obiectiv de pe poziția României 
şi nu după poziţia subiectivă a prejudecăţilor teoretice 
sau al relațiilor personale. Între două rele s-a ales cea 
mică pentru a evita pe cea mare. Şi în istorie sunt 


274 


imprejurări când amânarea Răului 
împotriva gravității Răului. 
Întrebare: este de intelect sau este de Caracter 
defectul de a nu avea receptivitate pentru adevăr ŞI de a 
| reacţiona cu înverşunare, dacă nu cu violență, când ţi se 
spun lipsurile şi erorile? Mai există şi a treia ipoteză, 
după care defectul este al întregii ființe, ajunsă sub 
posesia răului. 
Dacă e de pus o concluzie, aceasta e motto-ul: 
„Lucrurile sunt botezate la izvorul eternității şi, astfel, 
dincolo de bine şi de rău” (Friedrich Nietzsche, Aşa 
grăit-a Zarathustra, 3, 243). 


este un Succes 


275 


INDICE 
DE PERSOANE ŞI DE LOCURI 


a 

A 

Abagiu, Dumitru - 166 

Achile - 80 

Acterian, Haig : 27, 243 

Adamovici - 144, 146 

Aiud : 36, 86, 195 

Alba, judeţul : 167, 235 

Albania - 111 

Aldea, Aurel : 25, 57, 179, 185, 
194, 205, 208, 220, 221, 222, 
223, 225, 227, 255, 263, 264, 
273 

Alecsandri, Vasile - 38 

Amzăr, Dumitru - 27 

Amzăr, Traian - 164 

Andrei, Petre : 133, 146 

Andronie, vezi Butnaru - 129 

Angelescu, Constantin - 101, 
102, 174 

Angelescu, Haralamb - 66, 100 

Angelescu, Paul : 184, 209 

Anglia » 37, 45,46, 50, 54, 68, 
71,79, 82, 88,89, 105, 108, 
115, 116, 120, 125, 126, 131, 
151, 155, 156, 157, 159,171, 
172, 176, 177,178, 179,189, 
198, 202, 203, 273,274 

Antonescu, Ion : 8,25, 41,42, 
49, 50, 57, 61, 69,75, 81, 108, 


175, 179, 180, 181, 182, 183, 
184, 185, 186, 187, 190, 192, 
193, 194, 195, 196, 197, 198. 
199, 200, 201, 205, 206, 207, 
208, 209, 210, 211, 216,217, 
218, 219, 220, 221, 222, 223, 
224, 225, 226, 227, 228,229, 
230, 231, 232, 233, 238, 240, 
241,242, 243, 244,245, 247, 
250, 251,253, 254, 255, 256, 
257, 258, 259, 260, 261, 262, 
263, 264, 265, 266, 269, 270, 
271, 272, 273, 2174 

Antonescu, Maria - 185, 186, 
210, 211 

Antonescu, Mihai - 186, 198, 
206, 258 

Antonescu, Victor : 186 

Antoniu, lon Pâsu : 163 

Antonovici, Constantin + 165 

Apostol - 35 

Apostolescu, Gheorghe : 27, 109, 
146, 161 

Apostolescu, Victor - 174, 200 

Arcole : 248 

Ardealului, Bulevardul : 128, 
129, 132 

Argeşanu, Gheorghe : 90, 134, 
135, 149, 199, 201, 217, 227 

Argetoianu, Constantin : 47, 130, 
153, 157 

Asia : 3l 


277 


Atanasiu, Oiştea : 95 

Auschnitt, Max » 263 

Austria * 150, 151 

Austro-Ungaria » 151 

Avădanei, Vasile - 166 

Averescu, Alexandru » 212, 213 

Aviatorilor, Şoseaua : 146 

Avramescu, Gheorghe : 230, 
234, 247, 250 

Axente, Crişu - 28 


B 


Bacău - 165, 202, 272 

Baciu, Vasile - 166 

Badea, Traian : 165 

Baia, județul : 167 

Balaban, lancu : 270 

Banat - 39, 72, 91, 95, 123 

Banea, Ion - 29, 51, 65, 70, 85, 
109, 119, 138, 146, 161 

Banu Manta, Bulevardul - 134, 
175 

Baranga, mama lui lon 
Antonescu : 271 

Barbarossa, Planul + 194,229, 
230, 231 

Barbu, Gheorghe - 165 

Bârză, Gheorghe : 166 

Basarab, Alexandru : 27 

Basarabi, dinastia * 31 

Basarabia: 31, 39, 59, 66, 136, 
157, 183, 186, 187, 188, 189, 
202, 217, 220, 228, 229, 264, 
266 

Basedow, boala : 195 

Bădăcin - 43 

Bădescu, Amedeu - 18, 89 

Băile Herculane - 18 

Bălan - 43 

Bălăcescu, loan * 46 

Bălcescu, Nicolae - 30, 35 

Băleanu, lon : 165 

Bălţi - 136, 165, 181, 183, 228 


278 


OO 


Băneasa : 58, 63, 108, 193, 274 
Beck, Joseph : 202 

Beleuţă : 117 

Belgea, Ion : 27, 163 

Belgrad - 263 

Belidean, Mircea : 166 
Belimace, Doru : 169. 177 
Bellu, lon : 150 

Benec, Constantin - 162 


Bengliu, lon - 113, 135, 136, 137, 


140, 190 
Bentoiu, Aurelian : 42, 186 
Berchtesgaden : 82, 93 
Bergman : 51, 76 
Berlin : 51, 76, 119, 120, 121, 
124, 157, 182, 189, 190, 193, 
194, 266 
Bernea, Ernest : 27 
Berthelot, Mathias, General, 
strada + 20, 129, 130 
Besedovski, Serge - 183 
Bianu, lon : 43, 63 
Bidianu, Augustin : 261 
Bielovska - 230 
Bihor, judeţul : 123, 165 
Biriş, Ovidiu - 162 
Biriş, Victor : 195, 196, 200 
Biţă, Cornel : 16 
Blaga, Lucian : 41 
Blănaru-Flamură, lon : 127 
Bobescu, George : 132 
Boboc, Constantin: 163 
Bobotă, Teodor : 165 
Bogdan, Elena: 165 
Bogdan, Gavrilă - 88 
Boian, lon : 123, 124, 200 
Boilă, Zaharia - 43, 63 
Bolgrad : 228 
Bolintineanu, Petre 27 
Bonnet, Georges + 89, 155 
Borcea : 84 
Borcea, Alexandru : 27, 124 
Borcescu, Traian : 267 
Bordeianu, Lehaciu I: * 165 
Bordet- Wasserman, 
reacția : 139 


| 


zac, Lazăr : 165 
a, Titus * 162 
163 


Bo 
Borze (E 
Borzea, Virgil * 

osnia: 1 
E cae 149, 165, 180 


uleţ - 149 
Sani Losif - 88, 166 


Bozântan, Victor - 166 
Brabeţeanu, Victor : 51, 76 
Brâncoveanu, Basarab : 147 
Braşov * 113, 137, 139, 141, 142, 


165 
ila, judeţul : 232 

EA en Traian + 64, 222, 223 

Bratescu - 113, 139, 142, 144 

Brătianu, Constantin I. C. - 174, 
218, 273 

Brătianu, George I.I. C. : 25, 40, 
47, 14, 15, 214,216 

Brătianu, Ion C. : 80 

Brătianu, Ionel I. C. : 40, 47, 116, 

212, 213 

Brătianu, Vintilă 1. C. - 33, 213 

Brudariu, Adrian + 83, 96, 114, 
115, 175, 209 

Bucovina : 31, 72,91, 95, 118, 
127, 189, 217, 220,221, 229, 
264 

Bucureşti - 15, 16, 19, 20, 21,23, 
25, 26, 28, 33, 41, 43, 48, 52, 
53, 54, 55, 58, 59, 62, 65, 66, 
69, 76, 80, 84, 86, 89, 92, 94, 
96, 106, 111, 112, 115,118, 
120, 123, 131, 133, 134, 136, 
141, 146, 148, 156, 167, 173, 
175,177, 179, 183, 184, 186, 
189, 190, 191, 193, 195, 198, 
199, 200, 201, 202, 203, 207, 
208, 221,223, 224, 225, 226, 
229, 235,245, 247, 250, 251, 


253, 255,260, 262, 263, 264, 
269,273 


Budachi - 59 
Budişteanu, Radu - 27,92,109, 


113, 138, 142, 144, 146 
Buhai, Vasile - 16 


Bujgoli, Spiru - 163 
Bulboacă, loan : 164 
Bulgaria - 39 

Bulhac, Androne - 28 
Bungeţeanu, George - 16, 58 
Burcaş, Augustin : 166 
Burghelea - 145, 146 
Burtea - 149 

Busuioc, lon - 163 
Butnaru : 129 
Butnaru, lon - 166 
Buzău : 27,91, 165 


C 


Cadrilater : 134 

Caesar, Caius Iulius : 266 

Cahul, judeţul : 167, 229 

Calopăr, Mihai : 163 

Câmpia Română - 26 

Câmpulung-Moldovenesc - 224 

Canaris, Wilhelm - 157, 176, 
188, 189, 190, 193, 195, 19%, 
197, 198 

Cantacuzino, Alexandrina - 135 

Cantacuzino, Alexandru : 16, 17, 
27, 28, 36, 65, 90, 96, 109, 
145, 160 

Cantacuzino, loana : 141 

Cantacuzino-Grănicerul, 
Gheorghe : 16, 36 

Cantemir, Dimitrie - 191 

Cantuniari - 227 

Capitanovici, Mihail : 270 

Capone, Al : 80 

Caragancev, on : 166 

Carandino, Nicolae : 36 

Caranica, Enache - 166 

Caranica, lancu : 169, 177 

Caranica, lon : 165 

Caranica, Petre - 165 

Caraş, judeţul : 165, 190 

Caratănase, lon : 27 

Cârdu, Valeriu : 28, 163 


Cârjă : 251 

Carlaonț, Dumitru * 230 

Carmen Sylva : 66, 209 

Carol 1, regele României : 14, 50, 
79 

Carol II, regele României : 22, 
33, 40, 41, 42, 43, 44, 47, 48, 
49, 50, 51, 57, 60, 61, 63, 68, 
69,70, 71, 74, 75,80, 81,82, 
84, 89, 90, 91, 93, 94,96,99, 
100, 101, 104, 105, 106, 107, 
108, 109, 110, 111,112, 113; 
114, 115, 116, 118, 119, 120, 
123, 126, 128, 129, 130, 131, 
132, 133, 134, 135, 140, 144, 
145, 150, 156, 157, 158, 159, 
167, 168, 169, 170, 171, 172, 
176, 177, 178, 179, 184, 186, 
188, 189, 190, 192, 198, 209, 
212, 213, 214, 215, 216, 217, 
221, 225, 256, 263, 269 

Carp, Mircea : 258 

Casa Verde : 76 

Castelul Peleş : 170, 189 

Cavachi, Dumitru - 165 

Căldare, Constantin - 166 

Călinescu, Adela : 63, 94, 100, 
108, 136 

Călinescu, Armand : 60, 61, 62, 
63, 70, 82, 85, 89, 90, 91, 92, 
93, 94, 96, 99, 100, 101, 102, 
103, 104, 105, 106, 107, 108, 
109, 110, 111, 112, 113, 114, 
115, 116, 117, 118, 119, 120, 
121, 122, 123, 124, 125, 126, 
127, 128, 129, 130, 131, 132, 
133, 136, 137, 138, 140, 141, 
144, 145, 149, 156, 157, 158, 
159, 160, 161, 170, 171, 173, 
176, 177, 190, 198, 265 

Călinescu, Barbu : 83 

Cănănău - 203 

Căsăneanu, Gheorghe - 166 

Cehia : 151 

Cehoslovacia - 38, 93, 105, 158 

Cerbu, Iancu : 165 

280 


o... 


Cernăuţi : 43, 90, 93, 165, 228, 
230 
Chamberlain, Neville - 88, 105 
155, 156 ” 
Chirculiță, Dumitru - 166 
Chiriacescu : 113, 140, 141 
Chiriazi, Constantin - 165 
Chirnoagă, Eugen : 27 
Chişinău : 43, 226, 228 
Chitila - 191 
Chivu, lon : 84, 165 
Christescu, Vasile - 27, 65, 69, 
10, 149, 160 
Churchill, Winston - 156, 263 
Cinghiţă : 164 
Cioflec, Marius : 162 
Ciontă : 58, 63 
Ciorogaru, Gheorghe : 27, 43, 
119, 261 
Ciorogaru, Roman, 
episcopul : 43 
Cişmigiu, parcul şi lacul : 19, 20 
Ciumetti, Sterie - 28, 78, 169, 
170, 172, 177 
Ciupercă, Nicolae - 90, 217, 220, 
226, 230, 233 
Clime, Gheorghe : 26, 29, 30, 35, 
36, 51, 64, 65, 70, 74, 75,77, 
84, 85, 86, 88, 91, 92, 95, 100, 
119, 121, 122, 144, 145, 160, 
161, 177,199 
Clime, Traian : 163 
Clocociov : 149 
Clodius : 274 
Cluj : 43, 63, 85, 114, 124, 127, 
165 
Cocioba, Ion : 16 
Cocora, Alexandru : 166 
Codrea, Nicolae : 166 
Codreanu Zelea, Cătălin : 124 
Codreanu Zelea, Corneliu : 8, 13; 
14, 15, 17, 18, 20,21, 23, 24, 
25,26, 28, 29, 30, 31, 32, 34, 
35, 37, 38, 39, 40,41, 42. 43, 
44,45, 46, 47, 48,49, 50,51, 
52, 53, 54,55, 58, 59, 60, Gl, 


64, 65, 66, 67, 68, 69, 
e ii 72473, 74, 15,16, 71, 
18,19, 80, 81, 82, 83, 84, 85, 
86, 87, 88, 8, 90, 91, 92, 93, 
94, 95, 96, 99, 100, 101, 102, 
103, 104, 105, 106, 107, 108, 
109, 110, 114, 118, 119, 121, 
132, 137, 138, 140, 141, 145, 
148, 149, 159, 167, 168, 170, 
173, 177, 187, 190, 201, 208, 

209, 210, 211, 214, 215, 216, 

217, 219, 221, 255, 261, 262, 

263 
Codreanu Zelea, Elena : 91, 201 
Codreanu Zelea, Ion : 13, 165, 

180, 201 
Cojocaru, Alexandru : 166 
Coman, Constantin 

Cozmin 162 
Comănescu, Nicolae : 163 
Comjic, Ştefan, alias Bihoreanu, 

Fănică, Popescu, Fănică : 162 
Comorâşte : 190 
Condopol, Mircea : 165 
Condratiuc, Alexe : 165 
Constant, Alexandru - 27, 87, 

119, 196 
Constantinescu, 

Constantin - 165 
Constantinescu, Corina - 224 
Constantinescu, Dumitru : 162 
Constantinescu, Marius - 15 
aul Nicolae : 85, 88, 

177 
Constantinescu-Claps, 

Radu : 128 
Constanţa, județul - 84, 165 
Copuzeanu, Ion : 27 
Corâciu, Grigore ui 135 
Corbeanu, Vasile - 162 
a Gheorghe + 165 

SA a ca 179, 189, 
Cosma : 147 


osmovici, Horia - 27 
Otea - 59 


Coterbic, Nicolae - 27 

Cotigă, Traian - 14,20, 27, 109, 
138, 142, 161 

Cotroceni : 127, 129, 134 

Cotul Donului - 244, 245, 246, 
247, 251, 255 

Cozan, Luchian - 165 

Cozma, Lazăr - 165 

Craiova : 20, 21,23, 47,1 19, 
121, 224, 235, 265. 268 

Craja, Paul : 27, 92, 109, 135, 
146, 161 

Crăcea, Nicolae - 27, 124 

Creangă, Vasile - 166 

Criclivâi, Azarie - 166 

Cristea, Aristotel - 166 

Cristea, Miron, patriarhul 
României - 50, 100, 166. 217 

Cristescu, Eugen : 36, 170, 197. 
198, 201, 202, 258, 261, 263, 
269 

Cristescu, Grigore : 62 

Cristescu, Nicolae - 16, 201, 202, 
248 

Crivăţ, Dan - 35 

Croaţia : 151 

Croitoru, Tudor : 165 

Croitoru, Vasile - 165 

Cucerzan, Constantin - 166 

Cuibuş, Petre : 165 

Culoglu, Damian : 165 

Cuza, A. C. : 13,21, 61,216 

Cuza, Alexandru loan - 205 


D 


Daladier, Edouard : 86, 105, 155 
Dalnic : 230 

Dâmboviţa, judeţul : 122 
Dâmboviţa, râul - 19, 127 
Damocles : 119, 140 
Danielescu, Zosim : 163 
Dănilă, Nicolae - 165 
Dăscălescu, Nicolae - 229, 247 


281 


Dam aaueaag u 


0, 85, 86, 87, 


Decenii, 75: 06,109, 130, 


88, 90, 94, 95, 
199, 201 a 
Delta Dunării : 2 
Demetrescu-Gyr, Radu : 27 
Deva 265 
Diaconescu, Dumitru * 166 
Diaconescu, Vasile » 165 
Dima-Galaţi, Gheorghe * 28 
Dinescu, Petre : 22, s4 
Dobre, Bănică : 27, 109, 145, 
161 
Dobre, Ion - 28, 210, 243 
Dobre, Ion Radu : 163 
Dobrin, loan : 28, 215 
Dobrin, Liviu - 162 
Dobrița - 274 
Dobrogea : 39, 134 
Dobuleac, Vasile : 165 
Doftana - 86 
Dânitz, Karl : 233 
Dorea, Afilon : 162 
Dorohoi : 35, 165 
Dragalina, Corneliu : 247 
Dragomirescu, Victor : 27, 160 
Dragomir-Jilava, Gheorghe : 27, 
119, 166 
Drăgăneşti : 223 
Dubovinschi, Teodor + 165 
Duca, Ion G. : 41, 106, 169, 174, 
184, 213 
Ducaru, Dumitru - 162 
Dudeşti- Văcăreşti, 
cartierul : 191 
Dudu, Cecilia : 191 
Duma, losif - 165 
Duminică-lonescu : 27 
Dumitrescu, Anghel : 232 
Dumitrescu, Băluță : 265 
Dumitrescu, Miti : 118, 119, 120, 
121, 123, 124, 126, 127, 130, 
131, 132, 141, 150, 160, 171 
Dumitrescu, Petre : 223, 229, 
230, 247, 249 
Dumitrescu-Borşa, Ion :27, 87, 
119, 120, 261 
282 


„ML E 


Dunăre : 80, 188, 228, 233 
Duţu, Alesandru : 264 
Dzerjinski, Felix : 203 


d 


E 


Edineţi : 228 

Eftimiu : 146 

Egipt : 261 

Elefterescu, Mircea : 198, 201 

Elveţia - 83, 111, 191, 261 

Enescu, lon : 162 

Eremia, Nicolae : 165 

Erhan, Sebastian : 224 

Eroilor Sanitari, 
Bulevardul : 128 

Europa : 31, 32, 37, 38, 39, 54, 
69, 71,73, 77, 79, 89, 105, 
115, 120, 126, 131, 151, 154, 
155, 158, 188, 202, 214, 234, 
245, 258, 263 


F 


Fabricius, Wilhelm - 179, 261 

Faur, loan : 165 

Făgăraş - 192 

Făgăraş, judeţul : 117, 118, 139, 
200 

Făgăraş, strada + 128 

Fălciu : 165, 228, 229 

Fălciu, judeţul : 229 

Felecan, Vasile - 162 

Ferdinand I, regele 
României : 40, 50, 54, 146, 
212, 256 

Ficata, Sterie - 27 

Filip, Dumitru - 166 

Filipov, Vasile : 162 

Florescu, Sergiu : 166 

Florescu, Ştefan : 94, 166 

Focşani : 14 

Franasovici, Richard - 184 


Franco, Francisco + 110, 259 

Frâncu, Nicolae : 271 

Franța : 37, 45, 46, 50, 54, 68,77, 
79, 82, 89, 105, 115, 116, 120, 
125, 126, 131, 137, 155, 157, 
171, 172, 177, 178, 198, 203, 
211, 214, 248 

Franz-Ferdinand, 
arhiducele - 152 

Frederic | Barbarossa : 229 

Freudenthal : 230 

Frumoasă, strada : 129 

Funda, Dumitru : 27, 113, 142, 
143 

Furdui, George - 20, 23, 27, 84, 
109, 145, 160 


G 


Gafencu, Grigore : 135, 156, 
157 

Galaţi : 59, 200, 211, 228, 229 

Galescu, Pavel : 166 

Gâlmeanu, lon : 165 

Gara de Nord : 169, 267 

Gârcina : 114 

Gârcineanu, familia - 114 

Gârcineanu, Florin Puiu : 96, 97, 
114, 115, 162 

Gârcineanu, Savel : 139 


Gârcineanu, Victor Puiu : 27, 97, 


114, 115, 163 
Gârleşteanu - 111 
Gârneaţă, Ilie : 64 
Garoflid, Constantin - 33 
Găeşti - 196 
Gălăşanu, Paul : 27 
Gălbenuş : 150 
Găman : 149, 166 
Găman, Florea : 166 
Geacu, Hristu Petre : 166 
Geidenreich, Vladimir - 166 
Gemeniuc, Ion : 166 
George Enescu, strada : 209 


III 


Georgescu - 143 

Georgescu, Corneliu - 64 

Ps Ștefan - 27, 113, 140 

a 36,37, 38, 30, 43, 45 

54, 68, 60,71, 74, 71,9. 85. 
89,91,93, 104, 105, 106. 103 
113,115, 119,120, 124, 195! 
126, 151, 152,153, 155, 156 
157, 158, 159, 179, 189.198 
202, 203, 211, 213, 214 319 
225, 240, 244, 246, 271.274, 

Gerota, Dimitrie - 46, 64, 75 

Ghenea, Radu - 128 

Gheorghe, Constantin - 162 

Gheorghevici, Nicolae - 166 

Gheorghiade - 59 

Gheorghiu - 36 

Gheorghiu, Lizetta - 29, 166 

Gheorghiu, Victor - 166 

Gheorghiu-Dej, Gheorghe - 248 

Gherman, loan - 165 

Gherovici, Ştefan - 87, 94, 135. 
136, 140, 190 

Ghica, Alecu - 76 

Ghica, Dumitru - 28, 196 

Ghindă, Gheorghe : 166 

Ghinea, Marcel - 28 

Gigurtu, lon - 157, 189 

Gingan, Cornel - 166 

Goebbels, Josef : 264 

Goering, Hermann : 82 

Goga, Mircea - 27, 163 

Goga, Octavian - 49, 60, 61. 136, 
216;217 

Goga, Veturia : 210 

Gorj, județul - 43, 136, 165, 274 

Grama, losif : 162 

Greceanu, Costi - 13, 243 

Grigorescu : 183 

Grigorescu, Gheorghe : 16 

Grigorescu, loan > 254 

Grigoriu, Mihail» 165 

Griviței, Calea * 205 

Groza, Dumitru - 36 

Gruia : 193 


283 


H 


Haga : 243 

Hagiu, Florica 136 

Halifax, lordul - 88, 155 

Haralambie, Emil : 203 

Haret, Spiru + 33 

Hălălău, Ștefan - 230 

Hegel, Friedrich Wilhelm : 35 

Herghelegiu, lon + 142, 143, 161 

Herţa + 189 

Herţegovina : 151 

Hitler, Adolf : 71, 82, 93, 94, 
106, 110, 125, 126, 152, 153, 
155, 156, 157, 158, 159, 182, 
188, 189, 194, 198, 213,219, 
220, 227, 233, 244, 245,253, 
254, 257, 259,264, 274 

Hohenzollern-Sigmaringen, 
dinastia : 99 

Hoidaş, Anton : 168 

Hoisescu, Adina - 209 

Honceru, Ion : 165 

Hoover, George Edgar : 110 

Horculescu, Nicolae : 165 

Horia, Cloşca şi Crişan, 
Divizia - 254 

Horodniceanu, Nicolae - 28, 73, 
119,215 

Hotin : 165, 228 

Hunedoara, judeţul : 36, 165 


I 


lacobescu, Ştefan - 172 

Iacobici, losif : 220, 227, 233 

Ialta : 37 

Iamandi, Victor * 70, 85, 89, 112, 
134, 168, 174 

Iancu, Avram : 26 

Tanuli, Atena : 27 

lasinschi, Vasile : 64, 194, 200 

Iaşi - 13, 14, 22, 43, 45, 76, 104, 


284 


LEII ee 


114, 165, 175, 179, 183, 196, 
201, 220, 224, 226, 228, 272 
Iftimuţă, Vasile - 165 
Ilarie : 58 
Ilcuş, Ion : 186 
Ilfov, județul : 41, 132, 148 
Iliescu : 90, 91, 139 
Inculeţ, Ion : 47 
Insula Şerpilor : 54 
Joan, Gheorghe Z. : 224 
Ioanițiu, Alexandru : 192 
Ion, Emilian V. : 61, 62 
lonescu, Andrei : 27 
Ionescu, Aurel : 28 
Ionescu, Gheorghe : 268 
Ionescu, Grigore : 235, 239, 241, 
268 
Ionescu, Ilie : 150 
lonescu, lon : 160 
lonescu, Jean : 127 
Ionescu, Marioara : 87, 89, 125 
Ionescu, Nae : 96, 102, 103, 104, 
138 
lonescu, Vasile - 132 
Ionescu, Virgil : 27, 87, 92, 109, 
113, 125, 138, 142, 143, 144, 
146, 216 
lonescu-Micandru : 193 
lonescu-Romanaţi, Matache - 16 
Ionescu-Saint Cyr : 229 
Ionescu-Țiganul, Ştefan : 49, 90, 
215 
Ionică, Eugen : 27, 95, 109, 138, 
142, 161 
Ionică, Viorica : 89 
Iordache, Marietta : 27, 162 
Iorga, Nicolae - 50, 53, 54, 101, 
133, 153, 187, 217 
Iosif, Frantz : 269 
lotzu, Constantin : 27 
Irimescu, Petre : 139 
Irimiciuc, Valerian - 165 
Isaia, Ovidiu : 127, 160 
Ismail - 167, 228 
Israel - 32 
Istmul Perekop : 231 


Istrate, Gheorghe : 61, 62, 146, 
161 

[talia : 37, 45, 54, 74, 190, 213 

luca, Dumitru * 42 

Iugoslavia - 158 


———————— 


J 


Japonia * 76 

Jdanov, Andrei : 274 

Jilava : 36, 83, 95, 122, 170, 183, 
191, 199, 200, 201, 206, 246 

Jitaru, Spiridon - 166 

Joița, Vasile : 123, 127, 129, 133, 
171 

Jovin, lon : 157 

Jude, Dumitru : 165 

Jukov, Guergui 
Konstantinovitch - 245 

Julan, Ilie - 164 


K 


Kalustian, Leon - 92, 103, 123 

Kanner, Edgar - 95 

Karasubazar - 267, 271 

Katy - 139 

Keitel, Wilhelm * 233 

Kerci : 225, 231, 241, 267 

Kiev : 205 

Kiseleff, Şoseaua - 202 

Kiţulescu, Gheorghe : 149, 150 

Kogălniceanu, Mihail - 80, 205, 
206 


L 


Labirint, strada : 201 
Lambru, Doru : 271 

Lambru, Ştefan - 271 

Larrey, Dominique Jean : 270 


DD 


er Gheorghe. 166 

Câr, Mihai] - | 

i) 251, 66, 247, 249, 
auric, Filon. Ip) 

arOVici : 139 

Puşna, județuj - 6 

6, 165 

Puşnean 

pa u, Alexandru. 259, 


Lăzăre 

256, 20 frig 

Lefter, Mile - 64, 209 

Eee Alexis - 8] 
nun, Vladimir Ilici . 1s 

Lentiet sp po 154, 238 

Leonid, Miron - 165 

Leonida, Dumitru - 233 

Leonida, Natalia Adela - 265 

Leonida, Paul - 117,176, 227 
233, 249 

Leu, Cristian - 59 

Leviţchi, Ştefan - 166 

Linemann, lopata - 236 

Liubianka - 63 

Livezeanu, Bartolomeu -27, 121. 
122 

Lobey, loan - 136 

Lobey, Radu - 110, 136 

Londra - 68, 81, 89, 90, 93, 105, 
158, 184, 224,272 

Lubbenthal - 230 

Lugoj : 118, 124, 166 

Lungu, Lon - 165 

Lupaşcu, lon * 16 

Lupescu, Elena - 135, 184, 185, 
188, 209, 210 

Lupu, Dimitrie - 48 

Lupu, Nicolae Gh. - 16, 240 


———— 


M 


Macici, Nicolae * 247 
Macoveschi, Ion + 162 
Magherescu, Gheorghe : 230, 
25], 252 
285 


De 


Magherescu, Henriette » 207 

Mazinot, Andre * 202 

Mahnici, Nicolae * 166 

Malaxa, Nicolae - 36, 42 

Malmaison * 195 

Manciu, Constantin : 25 

Mancoş, Gheorghe 165 

Mandache, Alexandru * 165 

Manganiţa, Constantin : 165 

Maniu, luliu - 25, 33, 39, 40, 41, 
42, 43, 44,45, 46,47, 52, 54 
60, 63, 64, 74, 15,16, 71,93, 
106, 107, 108, 128, 171,213, 
214, 216, 218, 255, 273 

Manoilescu, Grigore : 28 

Manoilescu, Mihail : 157 

Manolescu - 43, 165 

Manolescu, Grigore : 165 

Manstein, Erich Lewinski 
von * 230, 231, 236, 238, 242 

Manta : 229 

Mântuleasa, strada - 169, 187 

Manzati, Nelu : 27 

Mânzu, Dumitru : 166 

Maramureş : 17 

Marea Baltică : 245 

Marea Caspică : 153, 194, 230, 
245 

Marea de Azov : 249 

Marea Mediterană : 158 

Marea Neagră - 233, 245 

Mareş, Nicolae : 208 

Maria, regina României : 40, 
212 

Maricari, Nicolae - 163 

Marin, Petre - 166 

Marin, Vasile : 26, 42, 78, 160, 
162, 166, 170 

Marinescu : 150 

Marinescu, Gavrilă - 42, 46, 59, 
63, 70, 83, 85, 90, 93, 107, 
108, 111, 112, 125, 131, 132, 
134, 135, 136, 167, 169, 170, 
171, 175, 177 

Marinescu, Nicolae - 125, 131 

Marx, Karl : 34 

286 


Ea 1 AIE ae e 


DD 


Masarik, Thomas - 43 

Mateescu : 170 

Matici, Marin : 166 

Măduţă, loan - 164 

Mănac, Gheorghe : 16 

Mănăstirea Bistriţa : 187 

Mănăstirea Caşin : 229 

Mărgineanu, Moise : 235 

Mediaş : 196 

Mehedinţi, judeţul : 41, 133 

Mehedinţi, Simion : 41, 166 

Memu, Dionisie : 165 

Micescu, Didi : 41 

Micescu, Istrate : 61, 62 

Miclescu, Radu : 202, 255 

Micu, Augustin : 162 

Miercurea-Ciuc : 22, 84, 96, 114, 
137, 138, 144 

Mihai I, regele României : 208, 
222, 224, 255, 271, 272 

Mihai Viteazul : 203, 206, 265, 
271 

Mihalache, Ion : 33 

Milcov - 87,147, 150 

Milcoveanu, Dan : 48 

Milcoveanu, Jean : 83, 137, 193 

Milcoveanu, Margareta - 150 

Milcoveanu, Şerban : 7, 13, 17, 
20, 23, 55, 57,65, 16, 86,99, 
107, 135, 142, 144,179, 203, 
205, 222, 224,262, 267 

Miloiu - 196 

Mincă, Ilie - 162 

Mirea, Ilie - 165 

Mirescu, Mircea : 101 

Mironovici, Radu : 64 

Misirliu - 111 

Miter, lon : 124, 162 

Mittel-Europa : 151 

Mocanu, Andrei : 166 

Mocanu, Staicu : 165 

Mogoşoaia : 95 

Moldova - 21, 31, 39, 114, 157, 
194, 226, 273 

Moldoveanu, Fifi : 268 

Moldoveanu, lon : 127, 160 


Molotiuc, loan - 165 

Molotov, Veaceslav 
Mihailovici - 155, 156, 157, 
194 

Moraru, Alexandru Bubi - 163 

Morusoff, Mihail : 25, 48, 49, 57, 
69, 70, 71, 72, 85, 89,91, 104, 
110, 111, 116, 117, 118, 119, 
120, 121, 122, 123, 124, 126, 
128, 130, 131, 145, 157, 158, 
159, 171, 174, 176, 177, 179, 
181, 182, 183, 184, 185, 186, 
187, 188, 189, 190, 191, 192, 
193, 195, 197, 198, 199, 200, 
201, 202, 203, 205, 213, 248, 
255, 261 

Moruzzi, George : 41, 70 

Moscova - 37, 63, 183, 184, 193, 
194, 230, 250, 274 

Moşilor, Calea - 251 

Motoc, Mircea : 163 

Motomancea, Grigore : 165 

Moţa, Ion I. : 26, 29, 30, 42, 62, 
68, 74, 78, 96, 137, 170, 187 

Mugur : 28, 215 

Miinchen : 68, 88, 89, 91, 105, 
155 

Munteanu, Gheorghe : 165 

Muntele Susai : 210 

Munţii Carpaţi : 26, 157, 158, 
188, 194 

Munţii Caucaz - 153, 194, 230, 
233, 245, 246 

Murgoci, strada : 203 

Muscel, județul - 166, 268 

Mussolini, Benito - 110, 155, 
219, 248, 259 

Muşatini, dinastia - 31 


N 


Nadoleanu : 104 
Napoleon Bonaparte : 25, 219, 
248, 270 


„ORI 


Napoleon II]. 38 
Nasta, Andrei - 230 
iza Nicolae - 165 
camţ, județul - 14, 61.14, 
N eresca Eugen . | FĂ 14,226 
grea, Matei - 16 
Negulescu, Ion - 263 
Nerasan, Ion : 166 
Nestor - 80 
Neubacher, Kar] - 263 
ra bu - 154 
iCadorii : 72, 80, 85, 86,87.8 
90,94, 95,106, 109, 130.16 
177, 199, 201 
Nichita, Augustin - 166 
Nicoară, Iordache - 162, 163 
Nicodim, patriarhul 
României - 134 
Nicolae, Emil - 165 
Nicolaescu, Aurel - 166 
Nicolau, Şerban - 28 
Nicolescu, Constantin - 190, 225 
Nicolescu, Nicoleta - 27,76, 109, 
118, 119, 121, 122, 160 
Nicolicescu, Gheorghe - 163 
Nicolici, Nicolae - 165 
Niculescu, Gheorghe - 166 
Niculescu-Buzeşti, 
Ecaterina - 107 
Niculescu-Buzeşti, Grigore - 93, 
107, 108 
Niculescu-Tapirul - 241 
Nietzsche, Friedrich : 275 
Nikolaev 245 
Nisporeni : 66 
Nistru - 197, 218, 220, 221, 222, 
226, 255, 267, 273 
Niţescu, Petre * 165 
Niţulaş, Lon : 149 
Noaghea, Virgil *162 
Novac, Atanasie * 16 
Novaci * 43 
Noveanu, Vasile Ă 261 
Nuţiu, Aurel * 162 


287 


DD 


ine Set ie 
O 


ancea : 229 
Desi Atlantic : 153; 274 n 
Odessa : 194, 225,221, 229, 230, 
231, 232, 233, A 268 
laru, Rusalim: |] 
oile - 13,48, 87, 136, 138, 
147, 149, 223, 254 
Olt, râul : 149 
Olteanu, Vasile : 164 
Oltenia : 13, 76, 235, 241 
Olteniţa - 196 
Oproiu, Tudor : 265 
Oprovici, Horia * 166 
Oradea : 43, 136 
Orientul Mijlociu * 151 
Otopeni : 58, 63, 180 
Oudard, Georges : 82 
Oxenstierna * 117 


P 


Palamarciuc, Jean - 166 

Palatul Regal : 59, 68, 69, 80, 83, 
84, 89, 96, 99, 100, 102, 105, 
112, 115, 118, 129, 134, 135, 
149, 156, 175, 186, 215,261, 
273 

Paletaş, Francisc 166 

Panaitescu, Petre P. - 262 

Pangal, Jean : 75 

Panova : 170 

Pantazi, Constantin : 198 

Panteli, George : 94,211 

Panteli, Ionică : 211 

Papacioc, Radu - 165 

Papanace, Constantin - 92, 119, 
194, 200 

Paraschivescu, Gheorghe : 127, 
160 

Paris : 38, 46, 90, 93, 11 1, 153, 
183, 185, 186, 202 


288 


Pascu, Radu: 80 
Pastia : 227 
Paşcani * 226 
Paulus, Friedrich von : 253 
Pavelescu, Alexandru : 162 
Pădureanu, Nicolae : 166 
Pătraşcu, Nicolae - 85, 200, 261 
Pătrăşcanu, Lucrețiu : 258, 271, 
274 
Păucă, Dumitru V. : 165 
Pecican, Alexandru : 266 
Pele, lon : 88 
Penescu, Nicolae : 256 
Peninsula Balcanică : 150 
Peninsula Crimeea : 231, 245, 
267, 271 
Petrescu, Adrian : 72, 91, 92 
Petrescu, Alfred : 267, 268 
Petrini Dr., strada : 134 
Petroniu, Sorin : 129 
Petrovicescu, Constantin : 180, 
200, 222, 223, 226, 263 
Pharsale - 99 
Piaţa Buzeşti : 122 
Pielmuş, loan - 164 
Pihu, Grigore : 27, 142, 161 
Pilsudski, Joseph - 212 
Pisarciuc, Silvestru - 165 
Piteşti - 22, 84, 208, 209, 211, 
226 
Plevnei, Calea : 127, 195 
Ploieşti - 80, 118, 132 
Poenaru, Ilie - 165 
Poiana Țapului : 258 
Polihroniade, Mihail : 27, 109, 
146, 161 


Polonia : 38, 113, 125, 158, 202, 


203, 212 
Pop, Ştefan : 265 
Pop, Valeriu : 186 
Popa, Costăchel : 165 
Popa, Petre : 165 
Popa, Tiberiu : 162 
Popescu : 268 
Popescu, Anastasia-Sica : 27 
Popescu, Anton B. : 162 


Popescu, Cezar - 127, 160 

Popescu, Dumitru : 139, 223 

Popescu, Hristu - 165 

Popescu, Jack : 224 

Popescu, Marin : 162 

Popescu, Spiru : 163 

Popescu, Traian-Puiu : 127, 160 

Popescu, Valerian : 16 

Popescu, Vasile : 163 

Popescu-Buzău, Napoleon - 27 

Popescu-Sibiu, Ioan : 206, 207, 
256, 271 

Popovici, Alexandru - 187 

Popovici, Mihai : 43 

Popp, Alexandru - 224 

Postelnicului, strada : 209 

Potcoava : 254 

Potolea, Gheorghe - 165 

Prahova, judeţul - 126, 127, 132, 
166 

Precul, Justin - 235 

Preda, Gheorghe : 166 

Predeal : 41, 58, 199, 201, 208, 
210, 211, 250, 251 

Predescu, Mircea : 232 

Predescu, Ştefan : 28 

Prezan, Constantin : 228 

Prica : 235 

Priş, loan : 166 

Proca, Gheorghe - 142, 161 

Prodea, Nicolae - 162 

Protopopescu, Dragoş : 27 

Prut : 180, 188, 224, 226, 228, 
229 

Puiu, Traian - 27 

Puiu, Vasile : 166 

Pyrrhus - 228 


————————————— 


9) 


Quai d'Orsay - 81,217 


N ERE E 


Racoveanu, George : 27 
pe cet, Grigore - 123 
cu, Constantin . 162 
Rakovski, Cristian - 183 
Râmnicu-Sărat - 23, 12, 73, 83 
84, 85, 86, 87,90,91,93 94 
109, 125, 136, 137, 138 143; 
„144, 145,147,183 17 
Râmnicu-Sărat, județul - 167 
Râureanu, Emi] - 150 
Răcman, Gheorghe - 163 
Rădăuţi, județul - 167 
Rădeşti - 138 
Rădulescu - 149, 192. 193 
Rădulescu, Virgil - 23, 27, 162 
Rădulescu-Pogoneanu, 

Victor -93, 107 
Rădulescu-Vişina, George - 16 
Răileanu, Naum - 166 
Răuţ, Ion - 166 
Regele Carol I, Bulevardul - 25] 
Regwald, Francisc - 165 
Reich, Al Treilea - 39. 89 
Reni - 228 
Ribbentrop, Joachim von - 36, 

155, 156, 157 
Rioşanu, Alexandru - 198, 263 
Rioşanu, Petre - 163 
Rodeanu, lon - 19, 20, 23 
Roman, loan - 166, 265 
Romanați, judeţul - 150, 166 
România - 14, 19, 20, 21, 30,31, 

32, 33, 35, 36, 37, 38, 39, 40, 

43, 44, 45, 46, 48, 49, 53, 54, 

68, 69, 73, 74, 75,76, 77,79, 

80, 81, 82, 83, 89, 90, 91,94, 

96, 101, 103, 105, 106, 108, 

110, 111, 113, 114, 115, 116, 

117, 120, 124, 126, 127, 130, 

134, 136, 137, 138, 147, 150, 

152, 153, 155, 156, 157, 159, 

160, 167, 168, 169, 177, 182, 

183, 184, 186, 188, 189, 194, 


289 


RE 0 iii Ci EI Sa ui a 


197, 198, 202, 203, 206, 212, 
214, 217, 218, 219, 220, 221, 
222, 223, 224, 225, 227, 233, 
240, 252, 254, 256, 257, 258, 
262, 272, 273, 274 

Rostov - 249, 250, 251 

Roşianu, Scarlat : 87, 139, 144, 
146 

Roşu, Nicolae : 27 

Roşulescu, Nicolae : 28 

Rusia : 38, 39, 80, 150, 153, 154, 
155, 158, 159, 203, 205, 211, 
218, 230, 233, 245 

Rusu, lacob - 166 


S 


Sadova, Marieta : 224 
Saita, strada - 191, 192 
Sanatoriul Aşezămintelor 
Brâncoveneşti * 147 
Sanatoriul Diaconeselor - 146 
Sanatoriul Saint-Vicent de 
Paul - 146 
Sanatoriul Spitalului 
Brâncovenesc - 148 
Sandu, Valeriu - 23, 27 
Sapienței, strada : 180, 267 
Sarajevo : 152 
Sârbu, Constantin - 94, 148, 165, 
166 
Sârbu, Damaschin : 166 
Sârbu, Nicolae - 165 
Savin, Constantin-Tache : 23, 27 
Sănătescu, Constantin - 256, 274 
Sănătescu, Fulvia : 256 
Sărata - 266 
Săulescu, Ani : 149 
Săvulescu, Basil - 16 
Schitu Măgureanu, 
Bulevardul : 15, 206 
Schobert : 230 
Secăreanu, lon - 165 
Sena : 186 


290 


Serafim, Aurel : 27, 109, 146, 
161 

Serafim, Gogu : 27 

Sevastopol : 176, 225, 231, 233, 
234, 237, 238, 240 

Sfinţescu, Duiliu : 28, 72, 167 

Sibiu : 43, 220, 263 

Sibiu, judeţul : 20, 207, 223 

Sirhitiu, lon : 62, 75 

Sidorovici, Teofil 189 

Silaghi, Victor : 28, 120 

Sima, Horia : 25, 28, 29, 48, 65, 
68, 69, 70, 71, 72, 73, 84, 85, 


91,92, 95, 104, 109, 110, 117, 


118, 119, 120, 121, 122, 123, 
124, 125, 127, 128, 130, 131, 
133, 137, 141, 144, 145, 161, 
168, 171, 176, 177, 178, 180, 
182, 187, 188, 190, 194, 195, 
198, 199, 200, 201, 209, 259, 
260, 261, 262, 263 

Simferopol : 267, 270 

Simion, Toma : 27 

Simonide, strada - 174 

Simovici, Duşan : 263 

Simpliceanu * 125 

Simulescu, Sima : 27, 109, 146, 
161 

Sinaia : 106, 169, 174, 177, 258 

Singapore : 234 

Slatina * 13, 18, 48, 136, 149, 
150, 185, 192, 227, 235, 255 

Slătioara : 149 

Slovacia : 151 

Slovenia : 151 

Smărăndescu, Nicolae : 28, 215 

Smolensk : 194, 230 

Smultea, Ilie : 120 

Snagov, Şoseaua : 203 

Sonea, Octav : 139, 269 

Soroca : 166, 228 

Soroceanu, Dumitru Iacob : 165 

Spânu, Iordache : 27, 163 

Spirescu, Scarlat : 226 

Spitalul Brâncovenesc - 66, 180 

Spitalul Colentina - 240 


Spitalul Colțea - 58 
Spitalul Închisorii 
Văcăreşti : 160 


Spitalul Militar Braşov - 96, 103, 


113, 136, 137, 138, 139, 144, 
161, 167 

Stahu, Teodor : 163 

Stalin, Iosif Visarionovici - 152, 
154, 155, 156, 233, 245 

Stalingrad : 245, 246, 253, 254, 
255, 273 

Stamate, Eugen : 162 

Stancu, lon : 166 

Stanovici, Suzana -210 

State, lon Gr. - 166 

State, Vasile : 166 

Stavri, Şota * 164 

Stăncescu, Ştefan : 111, 112, 
185, 186 

Stănciulescu, Marin - 127, 160 

Stănculescu - 146 

Stănescu, Ionel : 265, 269 

Stănicel, Stelian - 28, 119, 180, 
181, 182, 215 

Stegărescu, Constantin : 162 

Stelescu, Mihail - 14, 59 

Stepa Kalmucă - 245 

Sterescu, Radu - 269 

Stoican, Vasile : 272 

Stoicănescu, Constantin + 63, 66, 
200 

Stolypine, Petr 
Arkadievitch - 205 

Storojineţ, judeţul : 167, 228 

Strugaru, Nicolae : 162 


Stukas, avioanele germane : 234, 


236, 242 
Sturdza, Mihail - 27 
Suceava : 166, 228 
Surugiu, Gheorghe : 165 
Susai, Vasile : 162 


2075 ete 


ȘI 


Șeicaru, Pamfil - 14 
stat Constantin - 165 
tancu, Emil - 85, 109 
aci + 138,142, 


Şova, Nicolae : 229 
Ştefan cel Mare - 21 
Ştefan cel Mare, 

Bulevardul - 147 
Ştefănache, loan - 165 
Ştefănescu, Niki - 90 
Ştefănescu-Goangă, Florin - 127 
Şteflea, Ilie - 249,250, 251, 252 
Știrbei Vodă, strada : 127, 128. 

132, 192 
Ştirbei, Barbu - 93, 107, 156 
Ştiubei, Paul - 131 
Ştiucă, Boris - 166 
Şupila, Polisperhon - 164 
Şuşman, luliu » 142, 161 
Şuteu, Vasile : 265 


———————————————— 


ih 


Tabacovici, Simona - 209, 210 
Tale, Alexandru - 106, 169, 177 
Talleyrand, Charles 
Maurice - 117 
Târgu-Jiu - 224, 225 
Tatarca - 230 
Tătăranu, Nicolae - 254 
Tătărescu, Gheorghe - 17, 48, 60, 
186, 216 
Teheran * 37 
Tell, Alexandru Cristian : 27, 
109, 145, 160 
Temeliescu, loan-Dan : 16 
Teodoreanu, Haralambie * 138 
Teodorescu, Gheorghe - 162 
Teodorescu, Spirache * 166 
Teodorescu, Virgil - 27, 78 
Teodorescu-Buzău, Stelian + 27 


291 


i 


PE mese 


Teodorescu-Constanță, 
Eugen : 27 
Teohari, Mircea 164 
Theodor Iliescu, Aviator, 
strada * 149 
Thompson, lordul 116 
Ticuşan, Pavel * 139 
Tighina - 166, 228; 267 
Timiş, judeţul : 114, 123, 166 
Timişoara * 43, 9, 114 
Tiponuţ, Gheorghe * 162 
Tirana - |ll 
Tiraspol : 267 
Tisza, Istvân - 152 
Titulescu, Nicolae - 46, 48, 157, 
158, 202, 210 
Toader, Dumitru : 166 
Todan, Coriolan - 162 
Tokyo : 76 
Tolan, Alexandru - 166 
Tomescu, Mircea - 75 
Tonceanu, Gheorghe : 166 
Tonea, Simion : 166 
Torino - 190 
Totu, Nicolae : 22, 27, 58, 88, 
109, 145, 160 
Totu, Vera - 145 
Traian-Sat : 232 
Trandafir, Lucia - 27 
Transilvania - 30, 31, 39, 65, 72, 
76, 85, 91,95, 118, 151, 157, 
179, 189, 271 
Trifa, lon - 43 
Trifa, Viorel - 19, 27, 43 
Tripa, Octavian - 169 
Trofin - 231 
Troncotă, Cristian - 202, 203, 
248 
Truţă - 121, 123 
Tucan, Boris : 164 
Tudose, Teodor : 164 
Turcia - 80 
Turnu Măgurele - 208 
Turnu-Severin - 13, 14 
Tutova, judeţul - 14 


292 


TE TEZE ITAA oare 
Ţ 


Țâlnaru, Laurian : 27, 121, 122 
Țăranu, Traian - 165 

Țările Baltice - 38 

Ţenescu, Florea : 186, 226 
Țiganca : 228, 229 

Țocu, Petre : 27 


—————— 


U 


U.R.S.S. + 12, 36, 37, 38,79, 126, 
157, 188, 240, 254, 257, 259 

U.S.A. 12, 19, 37, 38, 104, 110, 
154, 273, 274 

Ucraina - 194 

Udrea, lon : 165 

Udrea, Teodor - 166 

Uică, Nicolae : 184 

Uman : 273 

Ungaria : 39, 151, 157, 179, 188, 
189 

Ungheni : 228 

Ungureanu, Corneliu - 162 

Urdăreanu, Ernest : 63, 83, 90, 
107, 128, 129, 134, 135, 171, 
174, 175, 176, 186, 188 

Urdăreanu, Monica - 82 

Ursache, Victor - 165 

Ursu, lon : 162 


V 


Vaida-Voevod, Alexandru - 32, 
45,96, 100, 114, 115 

Vâlcea, judeţul * 166, 187 

Valea Iaşului - 211 

Valea Prahovei : 115, 120, 157, 
188 

Valerian, episcopul, vezi Trifa, 
Viorel - 19 

Valter Mărăcineanu, Piaţa : 223 


DD 0 


Vansitard - 8] 
Vârfureanu, Mihail : 121, 122 
Varşovia * 194, 230 
Vârtejanu, Arthur : 263 
Vasile, Mircea : 192 
Vasilescu, Nicolae - 166 
Vasiliu, Constantin-Piki - 198, 
261 
Vasiliu, Galus 1. Gh. : 162 
Vasiliu, lon - 127, 160, 269 
Vasiliu-Răşcanu, 
Constantin - 241, 243, 258 
Vaslui - 97, 114, 137, 138, 163, 
167 
Vălimăreanu, Petre : 27 
Veneţia - 188 
Vergiliu, strada : 128 
Victoriei, Calea : 192 
Victoriei, Piaţa - 223 
Viena : 151, 194, 219, 233 
Viişoara * 84 
Vilmuş, Adam : 162 
Vinea, lon : 36 
Virgulă, vezi comisarul 
Rădulescu : 149 
Vlad, Gheorghe : 27 
Vladimirescu, Tudor : 26, 29, 
255 
Vladimirescu, Tudor, 
Divizia : 254 
Vladivostok - 220 
Vlaşca, judeţul : 167 
Vlădău, loan - 165 
Vlădescu - 208 
Vlădescu, Marcel : 224 
Voicu-Vereş, Gheorghe : 44, 72 
Voicu-Vereş, Laurenţiu : 44 
Voicu-Vereş, Tiberiu : 43, 4 


Voinea, Constantin - 165 
Voinea, Nicolae - 166 
Voitinovici, Alexandru - 272 
Vojen, Ion Victor - 27, 87, 119 
Volga * 194, 230, 245, 247 
Volocaru, Gheorghe - 164 
Vrânceanu, Gheorghe - 166 


PI PI 
W 


Wenger - 115 


—————— 


Ă 


Xeni, Constantin - 111 


Z 


Zalopcinski, Grigore - 166 

Zamfirescu - 137 

Zamfirescu, lon - 265 

Zanche, Petre : 162 

Zarathustra - 275 

Zărneşti - 139 

Zăvoianu, Ştefan - 20, 28, 180, 
182, 200 

Zeană, lonel - 27, 72 

Zeciu, Vasile - 80 

Zilber, Belu - 250 

Zinoviev, Grigori - 183 

Zlotescu, Geo - 27 

Zus, Radu - 164 


293 


PUBLICAȚII ÎN COLECȚIILE INST 


Colecţia «Documente» 


“Florian Tănăsescu Ideologie şi structuri comuniste în 

(coord.) România, vol. |. 1917 — 1918, 1995 

Ioan Scurtu (coord.) Totalitarismul de dreapta în România. 
Origini, manifestări evoluţie, vol. |. 1919 
— 1927, 1996 

Radu Ciuceanu Misiunile lui A. 1. Vişinski în România. 

(coord.), Din istoria relaţiilor româno-sovietice 

loan Chiper, 1944 — 1946. Documente secrete, 1997 

Florin Constantiniu, 

Vitalie Văratic 

Florian Tănăsescu Ideologie şi structuri comuniste în 

(coord.) România, Vol. Îl. 9 decembrie 1918 —31 
decembrie 1919, 1997 

Adrian Brişcă, Rezistența armată din Bucovina, vol. |. 

Radu Ciuceanu 1944 — 1950, 1998 

Radu Ciuceanu, Începuturile Mişcării de rezistenţă în 

Octavian Roske, România, vol.I. 11 aprilie 1945 —31 mai 

Cristian Troncotă 1946, 1998 

Dan Cătănuş, Colectivizarea agriculturii în România. 


Octavian Roske Dimensiunea politică, vol. |. 1949 — 1953, 


2000 


Dan Cătănuş, Colectivizarea agriculturii în România. 
_Octavian Roske 3 0535 epresiiica, Vol. 1. 1949 = 19530 2004 

loan Scurtu (coord.), Ideologie şi formaţiuni de dreapta în 

Cristian Troncotă, România, Vol. IL. 25 iunie 1927 — 2 

Natalia Tampa, ianuarie 1931, 2000 

Dana Beldiman 

Florica Dobre, Distrugerea elitei militare sub regimul 


295 


Alesandru Duţu 
Adrian Brişcă 


Florica Dobre, 
Alesandru Duţu 


Vitalie Văratic 


Dan Cătănuş 


Radu Ciuceanu; 
Octavian Roske, 
Cristian Troncotă 
Florian Tănăsescu 
(coord.) 


Cristina Păiuşan, 
Radu Ciuceanu 
Radu Ciuceanu 


Radu Ciuceanu 


Ioan Scurtu (coord.), 
Dana Beldiman, 
Natalia Tampa, 
Corneliu Beldiman, 
Tiberiu Tănase, 
Cristian Troncotă 
Cristina Păiuşan, 
Radu Ciuceanu 


loan Scurtu (coord.), 
Corneliu Beldiman, 
Natalia Tampa, 
Tiberiu Tănase, 
Cristian Troncotă, 


Puiu Dumitru Bordeiu 


296 


a 


ocupației sovietice în România, vol. |. 
1944 — 1946, 2000 
Rezistenţa armată din Bucovina, vol. II, 
1950 — 1952, 2000 
Distrugerea elitei militare sub regimul 
ocupaţiei sovietice în România, vol. Il. 
1947 — 1964, 2001 
Preliminarii ale raptului Basarabiei şi 
nordului Bucovinei, 1938 — 1940, I.N.S.T. 
— Libra, 2000 
Cadrilaterul. Ideologie cominternistă şi 
iredentism bulgar, 2001 
Începuturile Mişcării de rezistență în 
România, Vol. IL. 1 iunie — 18 noiembrie 
1946, 2001 
Ideologie şi structuri comuniste în 
România, Vol. Ul. ] ianuarie 1920—3 
februarie 1921, 2001 
Biserica Ortodoxă Română sub regimul 
comunist, vol. |. 1945 — 1958, 2001 
Regimul penitenciar din România 1940 -— 
1962, 2001 
Mişcarea Naţională de Rezistență din 
Oltenia, vol. 1. 1947 — 1949, 2001 
Ideologie şi formațiuni de dreapta în 
România, vol. IUL. 5 ianuarie 1931 — 7 
iunie 1934, 2002 


The Romanian Orthodox Church under 
the Communist Regime, vol. |. 1945 — 
1958, 2003 

Ideologie şi formaţiuni de dreapta în 
România, vol. IV. 7 iulie 1934 — 30 
martie 1938, 2003 


+ TRI 


Mioara Anton, 
Ioan Chiper 


Radu Ciuceanu, 


Corneliu Mihail Lungu 


(coord.), 


Florin Constantiniu 
(responsabil volum), 


Sever Catalan 
Radu Ciuceanu 


Instaurarea reg 


a imului Ce 
Continuitate şi Auşescu, 


S ruptură în |: 
"OmIEnO-sovietice, INST a & 
Stenogramele şedințelar aa 120083 


cond, :: 
DORI septembrie 1944 „ki 


1945, I.N S.T. - ANR. 2003 26 martie 


Mişcarea Naţională de Rezistență din 
Oltenia, vol. II. 1949 — 1952,2003 


Adrian Brişcă 


Rezistenta armată din Banat 94 
i , i 
vol. | l 5 


A COC REĂe i a aaa 


Dan Cătănuş 


Cristian Troncotă, 
Alin Spânu 
Radu Ciuceanu 


Radu Ciuceanu 


Camelia Ivan Duică 


Adrian Brişcă 
Cristian Troncotă, 
Florin Pintilie, 
Alin Spânu 


Constantin Buchet 


Dana Honciuc 
Beldiman 


Rezistenţa armată din Do 

1960, 2004 Orele us 
Între Beijing şi Moscova. România şi 
conflictul sovieto-chinez, vol. |. 1957 
1965, 2004 

Documente SSI privind spaţiul sovietic, 
22 august 1939 — 23 august 1944, 2004 
Mişcarea Naţională de Rezistență din 
Oltenia, vol. III. 1953-1980, 2004 
Jurnalul unui om liniştit, Nume de cod: 
Artistul, 2005 

Rezistenţa anticomunistă din 
Maramureş. Gruparea Popşa, 1948 — 
1949, 2005 

Jurnalul unui partizan: Vasile Motrescu 
şi Rezistența armată din Bucovina, 2005 
Documente $.S.I. despre poziția şi 
activitățile politice din România în 
perioada regimului autoritar. 6 
septembrie 1940 —23 august 1944, 2005 
Social-democraţia încarcerată. Evoluţii. + 
politice interne şi reacții internaţionale, 
1946 — 1957, 2005 
Statul Naţional Legionar. Septembrie | 
1940 — ianuarie 1941. Cadrul legislativ, 
2005 


297 


E 


IT IER ere IC 


Ioan Scurtu (coord.), 
Corneliu Beldiman, 
Tiberiu Tănase, 
Badea-Florin Pintilie, 
Puiu Dumitru Bordeiu 
Adrian Brişcă 


Cristian Troncotă, 
Alin Spânu, 
Florin Pintilie 


Petre Ţurlea 
Dumitru Şandru 


Dana Beldiman 


Cristian Troncotă 


Dan Cătănuş, Vasile 


Ideologie şi formaţiuni de dreapta în 
România, vol. V. Martie 1938 — 6 
septembrie 1940, 2006 


Rezistența armată din Bucovina, vol. II, 
1952-1958, 2006 

Documente S$.S.I. despre poziţia şi 
activitățile grupurilor politice din 
România. 6 septembrie 1940 — 23 august 
1944, vol. II, 2006 


Colecţia <Studi» 


8 Noiembrie 1945, 2000 

Reforma agrară din 1945 în România, 
2000 

Armata şi Mişcarea Legionară 1927 — 
1947, 2002 

Istoria Securităţii regimului comunist din 
România, 1948 — 1964, 2003 

Lagărul comunist sub imperiul 


Buliga (coord.) destalinizării. 1956, 2006 
Florin Abraham 


Transformarea României: 1989-2006. 


Rolul factorilor externi, 2006 


Alesandru Duţu, 


„„. Colecţia «Dicţionare» 


A aie 2 Mi OANA eee pei Vtoauay Anemia ninti pei 
Eroi români pe Frontul de Răsărit 1941 — 


Florica Dobre 

Paul Caravia (coord.), 
Virgiliu Constantinescu, 
Ştefan Iloaie 

Paul Caravia (coord.), 
Virgiliu Constantinescu, 
Flori Stănescu 

Paul Caravia (coord.), 
Virgiliu Constantinescu, 
Flori Stănescu 


298 


1944, vol. 1, 1995 
Mărturisitorii de după gratii. Slujitori ai 
Bisericii din temnițele comuniste, 1995 


Biserica întemnițată. România 1944 — 
1989, 1998 


The Imprisoned Church. Romania 1944 — 
1989, 1999 


„LII 


Octavian Roske Mecanisme rep 


resive în Români 
(coord.) 1989. Dicţionar bi ia 1945 — 
pi T biografic, vol. |, AG 
Octavian Roske Mecanisme repizii a 
Dresiv i 
(coord.) e în România 1945 — 


1989. Dicţionar bio rafic, vol. Il. D-G 200 
Mecanisme represive în România ] 945 a 
1989, Dicţionar bio i 
grafic, vol. II. H — 
2004 pi 
Octavian Roske Mecanisme represive în România 1945 — 
(coord.) 1989. Dicţionar biografic, vol. IV. M 
2005 | 


Mecanisme represive în România 1945 — 


1989. Dicţionar biografic, vol. V.N=Q. 
2006 


Octavian Roske 
(coord.) 


Octavian Roske 
„(coord.) 


„Colecţia «Memorii» 


Radu Ciuceanu Memorii, vol. IL. Potcoava fără noroc, 


1994 

Gheorghe Jurebie Memorii, vol. |. Pe frontierele identității, 
1995 

Lucian Plapşa Memorii, vol. |. Soarele de la nord, 1996 

Constantin Pantazi Cu Mareşalul până la moarte. Memorii, 
1999 

Andrei Bontaş Cronica pierdută a unui om regăsit, 2001 

Radu Ciuceanu Memorii, vol. II. Pecetea diavolului, 
2002 

Lucian Plapşa Memorii, vol. Il. Popas în iad, 2004 


Mihai Timaru 
Mihai Marcu 


Memorial din cotul Carpaţilor...» 2005 
Cincinalul unui primar comunist ( 1975 — 
1979), 2005 


NEI CIREE E e NA Ale 9/9): 2UU) E E e — 


. 


sira 


7 Colecţia «Dezbateri» 


E a 0 E poa 905 
Dan Cătănuş (coord.)  Româniaşi „Primăvara de la Praga. 200 


Ana-Maria Cătănuş Sfărşitul perioadei liberale a regimului 
(coord.) Ceauşescu: Minirevoluția cultur ală din 
1971, 2005 


299 


Florin Constantiniu, 
Dalila-Lucia Aramă, 
Dan Cătănuş (coord.) 
Florin Constantiniu, 
Dalla Lucia Aramă 
Dan Cătănuş (coord.) 


300 


Un destin şi o viaţă. Omagiu profesorului 


n 
Radu Ciuceanu la 75 de ani, 2003 


Un destin şi o viaţă. Omagiu profesorului 
Radu Ciuceanu la 75 de ani, Ediţia a 
doua revăzută şi adăugită, 2004 


ACADEMIA ROMÂNĂ.» 
ra tr sua 
DISTRUGI 

ZECI, OCUPA 


=) 


ÎTI NAȚIURUL 


(ecentonatr« 


MIȘC Vl DE [: 


As g 


Nina de 


i EPUTUUE 


a 


Crsta: 


IA ROMA, 


A SF 
i „fa 
SS 7 i 
PC cita det 
IASTITI TUL SAUNAL PESTI Sr TOTALTAREU 
spa msi 


SUB REGIMUL ZOMUNIS 


INT PS 


[aa 
"Viefe 


E 


N | PEPORBA AGRAZĂ DEI ÎN ROMÂNIA 


A aobi 


p / 
ACALJEMTA 4OMÂNĂ 


sfera buna 7 | 


301 


Singur împotriva tuturor este pedeapsă 
atunci când nu ai dreptate şi este distincție, 
chiar consacrare atunci când ai adevărul 

de partea ta. Adevărul are semn de egalitate 
cu Dumnezeu. 


Şerban Milcoveanu 


ISBN (10) 973-7861-20-5 
ISBN (13) 978-973-7861-20-7