N. Arnautu — Amintiri, Contributii la Istoria Miscarii Legionare — 1974 Buenos Aires

H. tiutcudu 


AMINTIRI 

Contribuţii la Istoria Mişcării 

* T 

Legionare 

Voi. i 







\ 


4 A 








Pe copertă: Spre biserică. 

Tabăra Carmen Sylva 1935: In prima linie: Av. Ion Alexandrescu şi Av. N. 
Arnăutu, Comandanţi Ajutori; Av. AJecu Cantacuzino, Comandant Legionar; 
Ing. Nae Horodniceanu, Comandant Ajutor, şi Comandanţii Legionari Av. 
X. Şeitan şi Zăpadă. 





AMINTIRI 


COROBORATE SI COMENTATE 


H. Atotăuiu 


AMINTIRI 

Contribuţii la Istoria Mişcării 
Legionare 

Voi. i 


Editura Cupei Rotnancst 

BUENOS AIRES - ARGENTINA - 1974 









Queda hecho el deposito que previene la Ley N ? 11.723 

IMPRESO EN LA ARGENTINA 
PR1NTED IN ARGENTINA 















Este libro se termlnd de imprimir en el mes de Diciembre de 1973, en los Talleres 
Grâflcoa Yunque S. R. L., Combate de los Pozos 968, Buenos Alres - Argentina 







închin această lucrare, în semn de recunoştinţă 
şi respect, bădiei ILIE GABNEATA, ca omagiu 
pentru lupta lui de o jumătate de secol în slujba 
cauzei încercatului nostru neam românesc. 



ILIE GARNEATA 

< omandant al Bunei Vestiri, unul din cei cinei FUNDATORI 
AI MIŞCĂRII LEGIONARE. 


INTRODUCERE 


M am hotarit să seriu, însă nu din plăcerea de a face literatură, 
cu din impulsul intim care-mi cere să intervin pentru ca lumina ade¬ 
vărului sa fie restabilită acolo undb întunericul luciferic, servind 
interese mea nedivulgate, caută să se impună. Amintirile mele mult 
mai ample aş fi dorit să le fac cunoscut mai târziu, dar provocările 
şi insultele trebuie să primească răspuns repede. 

Datoria ce am simţit pentru Tara mea m’a determinat, acum 21 
de ani, sa demasc obiectivele ruseşti de politică externă în legătură cu 
Komama, prm cele două lucrări: Noi şiRuşii, iar apoi Dome invasions 
russes en Roumanie (vezi Anexa, pp. 150-159). 

Scriu acum ca să restabilesc anumite adevăruri denaturate total 
de Sima, individul care în mod tâlhăresc, cu ajutorul duşmanilor, a 
ajuns m Iruntea Mişcării Legionare ca să o distrugă. 

In revista “Tara şi Exilul” (1972), ce apare la Madrid sub 
conducerea lm, el a semnat un articol intitulat “La un an dela moar¬ 
tea lui Ilie Gameaţă”. Un gest de provocare, de profanator de mor- 
mrnte. Ce este şi mai grav: el încearcă să demonstreze că Ilie 
■arneaţa ar fi fost “o biată zdreanţă legionară”. încearcă adică să 
distrugă pe înşişi creatorii Legiunii. De aceea găsesc cu cale că tră- 
;. a *°, ru J , S,ma demascat. Să fie ţintuit pe răbojul infamiei, 

tiindca dementul a început să se lupte cu morţii şi cu propriile sale 
vactime Cum e nebun deabinelea, răspunde şi Preotului St. Pălăghiţă 
a 20 de ani după moartea acestuia. Las la o parte infantilismul ro- 
mantic al lm Sima, «om mic la trup şi la suflet, surd la propriu 
' . Dgura.t ’ ^ ar re P u Pnă lipsa lui de ruşine. Nu a avut curajul să-l 
atace pe Ilie Gârneaţă cât timp a fost în viaţă, ci numai după trece¬ 
rea acestuia m eternitate (Mai, 1971), la Miinchen. 

. . s p. rm ca s ă-l apăr, fiindcă nu are nevoie să fie apărat. Traiec- 

toria vieţii lm este suficientă: fundator al Mişcării Legionare împreună 
Lomeliu Zelea Codreanu şi intim colaborator, începând cu luptele 


10 


Nicolae I. Arnautu 


studenţeşti din 1922, poziţia lui de rezistenţă ce ne-a lăsat mărturie, 
însăşi activitatea sa de o întreagă viaţă ca un stegar al exilului, toate 
îl înalţă şi îl fixează pe o poziţie de martir al luptei de reală desrobirc 
a Neamului nostru. 

Poveştile lui Sima, cu imaginaţii copilăreşti, nu vor avea în viitor 
valoare de document. Nu m’ar surprinde să aflu eă acest autor de 
infamii va termina într’o bună zi ca N. Pătraşcu. Gestul necreştinesc al 
acestui 4 4 Secretar General”, de a-şi lua viaţa prin 44 ştreang”, a fost 
un semn de lămurire în conştiinţa sa şi un semnal pentru toţi legio¬ 
narii, căci şi el a fost o victimă, înşelat probabil în buna sa credinţă, 
sprijinind cu atâta câinie la conducere pe Horia Sima. Suferinţele lui 
N. Patraşcu în închisori au fost permanente coşmaruri, din momen¬ 
tul în care a ascultat cu propriile sale urechi 44 Autocritica”, făcută 
în camera 353, acel denumit 44 Clubul mare dela închisoarea Aiud”, 
unde Victor Biriş a mărturisit că el şi lloria Sima au fost agenţi 
acoperiţi ai asasinului Carol II. Imaginea ştreangului i-a pendulat 
prin faţa ochilor ca un act final al mizerei sale existenţe. 

Ani şi ani am asistat, după terminarea celui de al doilea răsboiu 
mondial, cum în publicaţiile legionare, retipărite, Sima se străduia să 
apară drept 44 comandant” al Mişcării. 

La începutul anului 1943, se găseau deţinute în lagărul Buchen- 
wald două grupe de legionari, fără a şti una de alta. Ambele au hotărît 
lămurirea confuziei care-1 prezenta pe Sima drept şef al Mişcării. 

Grupul de Comandă dela Berkenbruck, închis în lagărul Buchen- 
wald, şi-a precizat hotărîrea astfel: 

4 4 întruniţi astăzi, 1 Ianuarie 1943, în număr admis de împrejurări, 
luând cunoştinţă de plecarea şi renunţarea la comandă a lui Sima, a 
hotărît următoarele: 

1) Cei trei fundatori al Mişcării Legionare (din cinci câţi au 
fost în total) aflaţi în viaţă şi anume: Comandanţii Bunei Vestiri 
Ilie Gârneaţă, Corneliu Georgescu şi Radu Mironovici, preiau grija 
conducerii spirituale a Mişcării, în scopul menţinerii ei pe linia fixată 
de Căpitan, linie care formează instanţa supremă a Mişcării Legionare 
pentru toate problemele care interesează liniile mari şi colaborează 
în mod strâns cu Forul Legionar. 

2) Forul Legionar preia grija conducerii Mişcării. Desemnează 
în funcţie de şef al Mişcării Legionare pe Comandantul Legionar Va- 
sile Iasinschi, iar ca locţiitor al acestuia pe Comandantul Legionar 
C. Papanace” 

Este cazul să menţionez că întregul grup de comandă era de mult 


Amintiri 


11 


separat de Sima, înainte încă de ieşirea din Tară. La Buchenwald 
şi apoi la Dachau s’a dat pe faţă o situaţie care nu mai putea fi 
acoperită de cuminţenie, împiedecând adesea pe legionari de a opera 
direct în această problemă. 

Tot în acelaşi timp, alt grup de legionari, care se găsea în alt 
sector al Buchenwaldului, a hotărît din proprie iniţiativă desavuarea 
imposturii lui Sima. Este drept că acestă decizie a fost luată doar de 
circa 20 %. Calitativ, procentajul însemna foarte mult. Printre aceştia, 
care l-au înlăturat atunci pe Sima se găseau: Comandantul Bunei 
Vestiri Mile Lefter, Comandanţii legionari Nicolae Şeitan şi Gh. Dra- 
gomir-Jilava, comandanţii ajutori Nicolae Smărăndescu, Nicolae Ta- 
nase şi Nicolae Arnăutu, instructorii legionari Stavre Cuţumina, 
Nicolae Bujin, D. Arţăreanu, D. Tărăoiu; prof. I. G. Dimitriu, prof. 
Ilaralambie Ianovici, Dr. D. Teodorescu, cpt. Vasile Comănescu, Gh. 
Ghiţea; Nicolae Caranica şi Ion Voinea, ambii farmacişti; C. Călin 
si D. Predescu, avocaţi; Pascal Marcu, Iancu Adamicu, Mircea Achim, 
Gh. Rozu, Gh. Papanace, Adrian Brătianu, Cunea, Varduli, Bărbu- 
lescu, St. Logigan, Pimen Ceacâru, etc. 

Preot. Vasile Boldeanu, comandant legionar, preot St. Pălăghiţă, 
Stelian Stănicel, Matei IIojbotă-Hatmanul, Petre Valimăreanu, Ion 
Tolescu, Stoian, Sorin Pavel (prof. universitar), ing. Atanasiu şi ing. 
Prundeanu, prof. Clain, Mişu Tase, dr. med. Ghiţă Stoia, Octavian 
Frunză, fraţii Constantinescu, Gavrilă Ionescu s.a. s’au despărţit la 
Viena, în acelaşi an. 

Zece ani mai târziu, 1953, alt lot s’a lămurit: Vasile Iasinschi, 
comandant legionar; comandanţi ajutori dr. med. Victor Apostolescu, 
av. Laurian Tâlnariu, av. Virgil Popa, lic. economie Traian Boeru; 
instructorii legionari: dr. med. Vasile Andrei, Mituş Iosifescu, (ing. 
agronom), Paul Costin Deleanu (filosof), Horia Stamatu (poet), ş.a. 

După aceste avalanşe. Sima nu a mai apărut pe nicăieri până în 
1965, când începu din nou să iasă la lumină. In tot acest timp, doar 
cei câţiva 4 brigadiri’ din jurul său se mai agitau, retipărind o serie de 
lucrări. Aici este cazul să arăt că s’a încercat, pe unde s’a putut, 
falsificarea datelor destinate unei Istorii a Mişcării Legionare. 

Sper ca mica mea contribuţie să îndrepte acele falsuri, fiind în 
acelaşi timp un aviz. 

Totuşi, marea enigmă a acestor dezastre a rămas nedezlegată, N’a 
putut înţelege nimeni cârdăşia atât de încâlcită a acestui trio: SIMA, 
PATRAŞCU, STOICANESCU. 

Prin acţiunea acestora o generaţie de români a fost măcelărită şi 


12 


Nicolae I. Arnăutu 


scoasă din făgaşul şi momentul ei istoric, fiind proiectată, ca o am⬠
nare (în cazul când este dela Dumnezeu), într’un viitor indeter- 
minabil. 

Mi-am adus aminte de o indiscreţie a lui N. Pătraşcu, pe când 
vroia să demonstreze ascendenţa sa asupra lui Sima şi/poate, chiar 
dreptul la succesiune. I-am cerut lui Dumitru Tărăoiu, acu-s ÎS ani, 
s’o precizeze în scris. Redau acest schimb de scrisori edificatoare. 

Bs. Aires, 12 Noembrie 1955 


Dragă Tărăoiu, 

Ani primit scrisoarea ta din 4 Noembrie crt. şi te voiu servi din 
momentul ce reuşesc să iau contact cu avocatul tău. Iţi scriu acuma 
pentru a te ruga să-mi lămureşti nişte declaraţii intime făcute ţie de 
A. Paţraşcu in Germania şi anume in ce împrejurări,fiindcă as 
vrea să le am mai clare. In lagărul Buchemvald fiind în 1943, mi-ai 
spus ca in timp ce era student proectase împreună cu Iloria Sima şi 
fu C. Stoicănescu să facă un partid politic. Vreau să ştiu dacă erau 
încadraţi în Mişcare când încolţise în sufletul lor această dorinţă, 
pentru a-mi forma părerile mele, despre aceste trei persoane, în mod 
definitiv. 

Văd că încă locuieşti la Oprescu. Te rog transmite-i salutări din 
partea mea şi pentru tine un salut cu o îmbrăţişare. 

(ss) N. Arnăutu. 

y w San Jos6 1121, 3*, C 

lata răspunsul primit. 

D. Tărăoiu 

rua Franca Pinto 434 
(Vila Mariana) 

8ao Paulo , Brazilia 

20 Noembrie 1955 

Dlui N. Arnăutu 
San Jose 1121, 3<\ C 
Buenos Aires , Argentina 

Dragă Arnăutu, 

Am primit scrisoarea ta din 12 crt. Tţi mulţumesc pentru iuţeala 
cu care mi-ai răspuns. 


Amintiri 


13 

Ai dreptate. Mi-amintesc acel moment al destăinuirilor, când ţi-am 
povestit faptul la care te referi. Aşa este. L-am cunoscut pe Ma- 
cavei în două împrejurări, dar în ambele a trebuit să-l întreb (cum 
mi se ceruse s’o fac) care puteau fi consecinţele, asupra vieţii în¬ 
temeietorului Mişcării Legionare mai ales, dacă se trecea la executarea 
ordinelor sale (incendierea de păduri în Bucovina, atentatul contra 
lui Stefănescu-Goangă, etc.) [...] 

Prins şi eu de nemţi, în trenul care ne scotea din Tară (acel tren 
de fiihreri, ţi-1 aminteşti încăî), l-am auzit pe Pătraşcu zicând: “Dar 
pe ăsta, cin ’l-o mai fi adus ? La Rostock, însă, când a avut nevoie 
să-mi dovedească poziţia sa lângă Sima şi că nu putea fi clintit, mi-a 
destăinuit ceeace am notat imediat, iar acum redau chiar cu vorbele 
lui: 

“Să n ai teamă, Horia face tot ce-i cer. Eu ştiu şi pot să-l conving, 
înainte de a intra în Mişcarea Legionară, pe când eram studenţi, am 
plănuit înfiinţarea unui partid politic. Eram trei: Comandantul, Stoi¬ 
cănescu şi cu mine. Am format nucleul şi ne-am legat să nu ne des¬ 
părţim niciodată. Luni de zile am lucrat la stabilirea programului, la 
forma de organizare, la felul de acţiune. Am ajuns însă la concluzia 
că ar fi durat prea mult timp crearea şi desvoltarea unei astfel de 
grupări. Si atunci am hotărît să intrăm toţi trei într’un partid exis¬ 
tent luptând însă mereu împreună. După alte consfătuiri, ne-am oprit 
asupra Mişcării Legionare şi am intrat în ea. După cum vezi Dum¬ 
neata, legăturile noastre sunt foarte puternice. Să nu te îndoeşti de 
cuvântul meu”. 

Intr altă ordine de idei şi-a arătat dispreţul, atunci fără expli¬ 
caţie: “Cartea lui Codreanu era plină de greşeli. Eu l-am corec¬ 
tat” [...] 

Mi-am dat seama că izbutiseră într’adevăr să ajungă unde cu 
atata nerăbdare ţintiseră: la conducerea unei Mişcări create de 
alţii. Aşa pot fi înţelese acele reci acţiuni calculate anume ca să 
provoace decapitarea Mişcării: sprijinul nevăzut dar oportun şi efi- 
eient al duşmanilor care arestau elementele înţelepte (ţi-aminteşti de 
strigătul auzit de prof. I. G. Dimitriu la Siguranţă în 1938, după 
arestarea Bădiţei Nicoară: “Mai au înţelepţi printre ei! Nu fac nici 
o prostie !), mentalitatea străină Mişcării, nerespectarea dispozi¬ 
ţiilor şefului ei, pretenţia de a avea dreptul “să-i dea foc”, toate aces¬ 
tea cuprinse în acel “Nou Plan de Acţiune”. 

Eu nu mai am nici o îndoială. No mai pot avea. Te rog să nu faci 


14 


Nioolae I. Arnautu 


uz de această scrisoare decât numai dacă şi când într’adevăr va fi 
nevoie. Concluziile la care am ajuns îmi produc o tristeţe amară. 

Deocamdată nu uita ce te-am rugat în scrisoarea precedentă: ia 
contactul cu dr. Lehmann (caile Reconquista), căci sunt foarte inte¬ 
resat să ştiu dacă a putut obţine pentru mine, în loc de indemni¬ 
zaţie pentru arestarea la Buchenwald, bursa de studii cerută pentru 
Germania. Scrie-mi, te rog, la aceeaşi adresă. încă stau la Rică. 
Mulţumesc. 

Cu mult drag 

(ss) D. Tărăoiu 


Privind prin această fereastră deschisă abea acum şi analizând cu 
un criteriu matur, ne apare în faţa ochilor o panoramă cum rareori s’a 
putut înregistra în Istorie. 

Până ieri n aveam decât presupuneri şi mărturii incomplete ca 
să poată oferi greutate documentară, deşi Sima a fost eliminat, în 
1936, din Mişcarea Legionară pe timp de 5 ani de către însuşi Corne- 
liu Zelea Codreanu. Instigaţiile lui Sima atunci ca şi ale celorlalţi 
agenţi infiltraţi în Mişcare sunt cunoscute: Căpitanul nu ştie să con¬ 
ducă, ne pune rău cu toată lumea, ne periclităm carierele şi, din 
cauza lui, nu vom guverna; Moţa nu e bun; trebuie să facem ceva, 
altfel Codreanu şi cu oamenii lui ne duc de râpă (*), etc. 

Interpretând, azi, prin prizma indiscreţiei lui Nicolae Pătraşcu 
consemnată de Dumitru Tărăoiu, prin mărturiile lui Andrei Rigea şi 
M. Calciu, prin cartea Pr. Ştefan Pălăghiţă şi trăirile mele, tragedia 
de proporţii naţionale a Mişcării Legionare a încetat de a mai fi o 
enigmă. Cu această cheie, la care se vor adăoga multe alte documente 
şi mărturii, vom putea deslega marea necunoscută şi pune sub re¬ 
flector cauza unui dezastru printre ai cărui supravieţuitori avem no¬ 
rocul, dar şi nenorocul şi răspunderea să ne numărăm. 


„ G) Revista Milenii, Anul II Ediţie Specială, p. 2 ; Australia, 1972, Redactor 
Al, Calciu. 


LA UNIVERSITATE 
1929-1933 


Contactul meu cu Mişcarea Legionară l-am avut de pe când eram 
elev la liceul din Tulcea, oraşul natal. Odată luat bacalaureatul, în 
1929, m’am înscris la Facultatea de Drept a Universităţii din Bucu¬ 
reşti. Acolo am cunoscut pe Andrei Ionescu, Traian Cotigă, Ficătă, 
Virgil Rădulescu, etc. fruntaşi ai Mişcării Studenţeşti şi foarte buni 
oratori. Prin ei, Legiunea câştiga mulţi aderenţi. Din cauza taxelor 
prea mari, însă, m’am transferat la Iaşi. Acţiunea de captare a 
studenţimii începu la Bucureşti de sus în jos. La Iaşi lupta a fost foar¬ 
te grea, deoarece ‘Liga Apărării Naţionale Creştine’ (LANC), sub 
conducerea prof. A. C. Cuza, domina toate centrele. 

Garnizoana legionară din Iaşi avea, între anii 1930 şi 1931, nu¬ 
mai patru cuiburi, şi nici acestea complete. Şeful unuia dintre ele 
eram eu. Comandantul nostru era Dr. med. Ion Banea, doctorand în 
Drept. Ne reuneam adesea in casa Căpitanului, din strada Florilor, 
unde ţineam şedinţe conduse chiar de acesta. Era obiceiul ca după 
şedinţă să luăm masa cu toţii împreună. Cum această zi cădea cam 
totdeauna Vinerea, ni se servea o ciorbă de fasole cu mămăligă şi 
murături. Deabea în toamna anului 1932, Grupul nostru Studenţesc a 
crescut în număr şi calitate. Soseau tinerii absolvenţi ai “Frăţiilor de 
Cruce”, pregătiţi în licee. Alegerile de la Cercul Studenţesc al Fa¬ 
cultăţii de Drept le-am pierdut numai cu o diferenţă de un vot. Atun¬ 
ci ne-am organizat ca să putem da bătălia de a câştiga conducerea 
Centrului. 

Intr’o zi, pe când eram reuniţi în Căminul Studenţesc de pe P㬠
curari, Mociulschi, fostul preşedinte al Centrului, văzându-se în mino¬ 
ritate, a ridicat şedinţa şi s’a retras din adunare. A doua zi a semnat 
un comunicat, anunţând că ar fi fost ales ca preşedinte un student la 
Agronomie originar din Jud. Tulcea, Virgil Gavrilescu, transferat 
anume de la Bucureşti. Desigur că nu ne-am lăsat manevraţi. Am 
făcut îndată un Apel către studenţi şi i-am convocat la Râpa Galbenă, 
căminul nostru. Cu această ocazie s’a reînfiinţat‘Asociaţia Studenţilor 


16 


Nicolae I. Arnautu 


Creştini , al cărei întemeietor a fost Căpitanul, in 1922, iar Ilie 
Garneaţa primul ei preşedinte. S’a fixat data alegerilor. Ion Banea 
a candidat la preşedinţie, iar eu şi încă un camarad din Galaţi ca 
vice-preşedinţi. După votare am fost invitaţi de Rectorul Universită- 
tu, pro . Brătescu. Acesta ne-a întrebat pe fiecare cum stăteam cu 
examenele şi a fost foarte surprins să afle că eram la zi cu ele. 

Toate reuniunile noastre studenţeşti erau prezidate de Ilie Gâr- 
neaţa. 

Căpitanul se consulta cu noi, făcându-ne să luăm parte la noile 
iniţiative, cum a fost cumpărarea tipografiei pe care, apoi, am trans- 
portat-o cu braţele noastre în subsolul de la Râpa Galbenă. Acolo 
eram strânşi, in jurul maşinilor, când s’a liotărît reapariţia Pămân¬ 
tului btramoşesc. Căpitanul ne-a întrebat pe fiecare cum ni se părea 
ca ar fi trebuit să fie: în formă de revistă ori de ziar, în câte pagini, 
etc. La stârnit s a oprit la opinia camaradului care demonstrase im¬ 
portanţa şi avantajul formatului de revistă. Aceste conversaţii lăsau 
impresia că noi eram colaboratorii Căpitanului. 

Intr o dimineaţă m am întâlnit cu Căpitanul în faţa căminului 
nostru. Se^ vedea că simţea nevoia să comenteze cu cineva numirea lui 
Hitler in funcţia de Cancelar al Germaniei. Eu mă arătam încântat de 
aceasta veste. El, însă, îmi supuse: “Pentru Mişcarea noastră va fi 
oarte greu, căci de acum înainte politicienii vor pregăti si alte per¬ 
secuţii contra noastră” 

La alegerile parţiale din judeţul Tutova. 1932, echipele noastre 
au fost maltratate de jandarmi. Grupul, în care călătoream spre Bârlad 
împreună cu Ion Banea, a trebuit să se întoarcă din cauza marilor 
zăpezi. Ajunşi din nou la Iaşi, am fost informaţi de incidentele petre 
cute in Tutova. Inmediat s a lansat un manifest către studenţime, 
convocându-o la o manifestaţie de protest. In această adunare, eu am 
atacat în mod violent guvernul, propunând să pornim în marş spre 
Burlad. Procurorul şi Maiorul de jandarmi pătrunseseră in sală pentru 
a ne împiedeca. Ilie Gârneaţă şi Ion Banea au declarat procurorului că 
limitele noastre de toleranţă ajunseseră la sfârşit. Rolul lui Ilie Gâr¬ 
neaţă, însă, era să se găsească o soluţie de reconciliere, fiindcă pro¬ 
curorul avea ordin de arestarea participanţilor.Blândeţea de moldo¬ 
vean a lui Ilie Gârneaţă era naturală, născută odată cu caracterul 
celor ce trăiau în acel oraş al Culturii româneşti. Această calitate l-a 
determinat pe procuror să cedeze. Este frumos de remarcat că marea 
iamihe moldoveană de la Iaşi trăia în bune relaţii chiar atunci când 
îi despărţeau principii ori ideologii politice. 


Amintiri 


17 


IN BASARABIA 

De Sf. Paşti, 1933, am format o echipă cu care am trecut în Ba¬ 
sarabia, pe la Ungheni, cu scopul de a recruta adepţi pentru Mişcare. 
Atunci am cunoscut sufletul nobil şi generos al ţăranilor basarabeni, 
ce ne primeau cu căldură prin casele lor, oferindu-ne locurile cele mai 
bune pentru odihnă. Preocupările lor chinuitoare pentru un viitor 
mai bun îi făceau să se întărească în nădejdea că tinerii studenţi vor 
putea realiza, candva, o stare de prosperitate pentru ei şi mai ales 
pentru copiii lor. 

Mişcarea Legionară era necunoscută, în timp ce Cuzismul repre¬ 
zenta o forţă organizată tot de studenţime cu ani în turmă. Am 
început prin a le explica faptul ca Garda de Pier nu mai avea legături 
cu partidul prof. Cuza. Cum aceşti ţărani auzeau pentru prima oară 
cântece de luptă, prin care erau îndemnaţi să se trezească şi să por¬ 
nească cu noi, ei au fost cuprinşi de entuziasm. Marşurile de vitejie au 
jucat un mare rol in lămurirea ţăranilor din Basarabia, ce se sbăteau 
în mizerie ca şi cei de pe celelalte meleaguri româneşti. 


INCIDENTELE CU ELEMENTE CUZISTE 

După înapoierea la Iaşi din marşul făcut în judeţul Bălţi —era 
într o Duminică—, mă plimbam cu camaradul Sturza pe strada Vasile 
Conta. Trecând prin faţa sediului cuzist, am fost insultat. Din in¬ 
teriorul sediului apărură pe neaşteptate două persoane cu ciomege 
şi începură să mă lovească. înghesuit într'un gard, am încercat să 
mă apăr. Gardul, însă, a cedat, rupându-se pe o lungime de 3 m. C㬠
zusem la pământ. Numai în momentul acela a intervenit şi Sturza. 
n sfârşit incidentul cauzat de succesul avut de marşul nostru in ju¬ 
deţul Bălţi s’a calmat. La Râpa Galbenă, am povestit cele întâmplate 
•J sa .^ uat hotărî rea de a merge la sediul cuzist, cerându-le socoteală. 

junşi in iaţa porţii, am început prin a le sparge geamurile de la 
intrarea principală. Surpriza înoastră na fost mică, deoarece din 
^ec iu au apărut vreo 50 de inşi. Ne aflam în inferioritate numerică. 

» i S rac a e Conta şj Lăpuşneanu s’a încins toiul luptei, până 
trăsnr- intervenit Poliţia. Fiind grav rănit, am fost condus într’o 
irasura la circumscripţie, impreună cu tot grupul cât şi cu vreo 
iŞ i. resa a dat a doua zi o extraordinară extensiune 


18 


Nioolae î. ArnautU 


acestei hărţueli. însuşi Nicolae Iorga ne-a dedicat un articol în Neamul 
Românesc, intitulat: Incidente studenţeşti ia Iaşi: lupta între românii 
Mociulschi şi Arnăutu . Ironia a stârnit hohote în Iaşi. Iorga însă a 
avut o scăpare. El n’ar fi trebuit să uite a semna aşa cum făcea 
strămoşul său: Arghiropol. Ar fi creat o poantă perfectă. 

Am fost, deci, deţinuţi cu toţii, dar în camere separate, la 
închisoarea Galata, unde prof. A. C. Cuza şi-a vizitat pe ai săi, iar 
Căpitanul pe ai noştri. Aici am aflat că la sediul cuzist se concentrase 
o adunare prezidată de George Cuza, desbătând curajul nostru de a 
pătrunde tocmai în cetăţuia lor din Basarabia. Apariţia noastră, eram 
doar şapte, a avut darul să provoace acel incident. 


ACTIVITATEA IN JUDEŢUL TULCEA 
1933 

Şcoala primară şi liceul le-am terminat la Tulcea, fiind înregi¬ 
mentat în curentul naţionalist al vremii. Student, mai apoi, am început 
să cutreier judeţul în lung şi în lat, împărtăşind ţăranilor credinţa le¬ 
gionară. Le spuneam eă fiii lor, acum studenţi, nemulţumiţi de felul 
cum mergeau treburile în Tară, s’au organizat şi au început lupta. 

Jandarmii nu ne permiteau să vorbim mulţimilor. Cu toate aces¬ 
tea, voiau să ne asculte. Toţi doreau să afle ce era Garda de Fier. In 
vara anului 1933, am organizat o echipă de studenţi între care N. 
Constantinescu, învăţătorul C. Dănulescu şi alţi tineri toţi din Tul¬ 
cea. Ţăranii ne-au primit cu căldură în comunele Niculiţel, Jijila, 
Măcin, Casimcea, Babadag, Cerna şi Topolog, unde am aflat că un 
camion de jandarmi era pe urmele noastre. Marşurile ce făcusem în 
zigzag prin comune îi derutaseră. In comuna Topolog, însă, am fost 
încercuiţi yşi arestaţi. Topologul este un sat cu oameni înstăriţi, mo¬ 
cani cu o puternică conştiinţă naţională. Tot satul deci s’a adunat la 
Primărie, unde eram anchetaţi şi aşteptau să vadă rezultatul. Ţăranii 
începuseră discuţii aprinse şi, cu toate că se făcuse noapte, nu se 
retrăgeau pe la vetrele lor. In faţa acestei situaţii, autorităţile au ajuns 
la o inţelegere cu noi: să renunţăm a continua marşul şi să părăsim co¬ 
muna în libertate. Cum ne găseam deja la sfârşitul planului nostru de 
propagandă, nu ne-a costat nimic să acceptăm. Locuitorii satului ne-au 
invitat pe la casele lor până a doua zi, când am plecat. 

Spre toamnă, m’am întors la Iaşi, prezentându-mă la ultimele 
examene şi obţinând diploma de licenţiat. Din nou la Tulcea, m'am 


Amintiri 19 

înscris în Barou. Imediat am început pregătirile pentru alegerile fixate 
in Decembrie. 


CAMPANIA ELECTORALA - BARICADAREA LA TULCEA 

Ing. Virgil Ionescu, şeful Dobrogei, îmi fixase ziua de întâlnire 
în comuna Casimcea, punctul pe unde el intra din judeţul Constan¬ 
ţa cu două camioane de legionari. Am colindat împreună satele, cântând 
marşurile noastre de luptă şi propovăduindu-ne credinţa. In Topolog 
am fost întâmpinat de procurorul Condrache, reprezentantul puterii 
executive, şi de Maiorul de jandarmi, obligându-ne să mergem la Tulcea 
în calitate de arestaţi. Ei, cu un automobil,voiajau în faţa camioane¬ 
lor noastre, iar după noi veneau cele două brickuri ale jandarmilor. 
In trecerea prin pădurea Topologului, coborînd într’o vâlcea, şoferul 
a dat alarma, strigând că frânele nu funcţionau. Am început să sărim 
din camion, care a izbit în acelaşi timp maşina procurorului. Ne-a cos¬ 
tat mult să-l convingem că n’a fost mai mult decât un accident, ce ar 
fi putut să aibă consecinţe foarte grave pentru toţi. In acest timp am 
luat hotărîrea să nu ne oprim la Legiunea de Jandarmi, ci să conti¬ 
nuăm spre centrul oraşului şi să intrăm în restaurantul Bristol, de 
unde să cerem prezenţa Judecătorului de Instrucţie. Odată insta¬ 
laţi pe la mese, am cerut de mâncare. Pe o distanţă de 300 m. în jurul 
restaurantului, circulaţia fusese interzisă. După vreo două ore, pe 
la 10 noaptea, a sosit reprezentatul Justiţiei. Acesta ne-a întrebat, 
politicos, dacă ne-am supune unui mandat de arestare pe 24 de ore, 
pentru ca el să aibă timpul necesar de a studia dosarul cu pricina. 
Noaptea, deci, am petrecut-o în închisoarea oraşului. A doua zi, spre 
seară, am fost conduşi la Judecătorul de Instrucţie şi eliberaţi. Aces¬ 
ta însă l-a avertizat pe Virgil Ionescu, spunându-i că la ieşire am 
putea fi din nou arestaţi. Prefectul, Tigău, făcuse mari presiuni asupra 
îui, ca să confirme mandatele de arestare. 

Intre timp am fost invitaţi de prefect în cabinetul său, unde ne-a 
comunicat că nu ne mai permitea să facem propagandă şi ne-a cerut 
ca cele două camioane să se retragă unul spre Constanţa, iar celălat 
spre Brăila. Eu am acceptat, dar am comis prin aceasta o greşală, 
îindcă autorităţile le-au făcut mari dificultăţi la retragere. 

La 9 Decembrie 1933, în urma condiţiilor puse de cercurile finan¬ 
ciare pariziene lui I. G. Duca, Mişcarea Legionară a fost desfiinţată, 
mr membrii ei din întreaga Tară au fost arestaţi. Si la Tulcea furăm 


20 


Nioolae I. Arnautu 


înghesuiţi în beciurile Poliţiei, iar după 29 Decembrie, când Nicolae 
Constantinescu, din Galaţi, Iancu Caranica şi Doru Belimace l-au 
împuşcat la Sinaia pe Primul Ministru, am fost conduşi la închisoa¬ 
rea oraşului. Mai târziu, am fost transferat la Bucureşti şi deţinut 
la Siguranţa Statului, de unde, după o săptămână, mau dus la Jilava. 


1934-1937 

TABARA DE PE MUNTELE RARAU 

După procesul cel mare, în care Nicadorii, luându-şi răspunderea 
personală, au fost condamnaţi la muncă silnică pe viaţă, Căpitanul şi 
toţi fruntaşii Mişcării au fost achitaţi de Consiliul de Războiu. 

Şeful Legiunii a luat atunci hotărîrea să înfiinţeze pe muntele 
Rarău o tabără de muncă voluntară, pentru construirea unei case de 
odihnă. 

Din această tabără mi-au rămas întipărite în minte patru în¬ 
tâmplări: 1. în drum, prin pădure spre Rarău, m’am întâlnit cu 
Nicoleta Nicolescu şi cu prof. Vasile Cristescu; 2. vizita lui Ghelme- 
geanu, omul lui Carol II, trimis la faţa locului, ea să vadă ce făceau le¬ 
gionarii; 3. vizita unei doamne, pe care Căpitanul n’o cunoştea, dar, 
uitându-se în ochii ei, i-a spus: ‘‘Dumneata, nu eşti sora prof. Cons- 
tantinescu-Iaşi?; 4. sosirea lui Ionel Moţa. 

Spre seară m’am întâlnit cu Căpitanul şi cu Moţa, în drum spre 
satul de la poalele Rarăului. M’au invitat să-i însoţesc şi să coborim 
împreună. Cerul se înnourase şi noaptea căzuse pe neaşteptate. Am in¬ 
trat într’o casă cunoscută. Gazda ne-a primit cu drag. Căpitanul le-a 
comunicat că urma să rămânem noaptea la ei. Cât despre mâncare, 
aceasta nu era o problemă, spunea Căpitanul glumind, că el se mul¬ 
ţumea doar cu mămăligă, brânză şi ceva smântână, iar de-ar mai fi 
avut şi niscai fragi, n ’ar fi fost tocmai aşa de rău. In odaie erau numai 
două paturi. Moţa s’a oferit să doarmă aşternându-şi pe podea. La fel 
am făcut şi eu. Căpitanul n’a acceptat. A lăsat paturile pentru noi, 
iar el s’a culcat jos. Moţa venise acolo ca să-l informeze de trădarea 
lui Mihail Stelescu, fapt care se petrecuse în tabăra de la Budachi. 


Amintiri 


21 


ASOCIAŢIA GENERAŢIEI MIŞCĂRII 
STUDENTESTI DE LA 1922 

In Aprilie 1935, am fost convocaţi în Palatul Mediciniştilor. 
Toţi cei care am avut funcţiuni de conducere în Asociaţie ori Cen¬ 
trele studenţeşti am fost declaraţi membrii de drept. Ionel Moţa a 
fost ales preşedinte, iar după 1937 i-a urmat Ilie Gârneaţă. 

In ziua de 23 Mai 1935, îmi scria Căpitanul: 

“Arnăutu, este nevoie la Centru, urgent, de 30.000 lei. Rog 
strânge cât poţi şi expediază pe adresa General Cantacuzino Grăni¬ 
cerul, Imprimeriei 3, Bucureşti. Tie şi tuturora multă voie bună, ura¬ 
re şi incredere. Cu drag Corneliu Zelea Codreanu”. 





.. -v-T-. 

ţ #• it Aş 


■ ■ ‘ ' 

.. */,< V . ♦ t 

> 

< r / •' < «,*•». /*• * 

. : r ' - > v > 

t-w. *' -v -A 


**> 

•v * 

L tlM 


. C- 7 v. A Mu. ^ 

. - / 

r >a / v x 4 - 





22 


Nioolae I. Arnautu 


TABARA DE LA CARMEN SILVA, 1935 



Tabara Carmen Sylva 1935: Echipele de lucru: General Cantacuzino Grăni¬ 
cerul cu Sica Popescu; Mile Lefter cu Prof. C. Topa şi N. Şeitan cu Pictorul 
Basarab. 


Cu ocazia înfiinţării acestei tabere, unde am lucrat circa 10 zile 
fusesem numit la Tulcea şef al Centrului de Aprovizionare N 9 13, iar 
Teodorescu de la Măcin, şef al Centrului de Aprovizionare N 9 14. 



1935: Tabara Carmen Sylva: Prof. Ion Dobre, Comandant Legionar- Pictorul 

\t ^ r .°f ^ unc an; Prof. C. Topa; Ing. Gh. Clime, Comandant ul Bunei 

Vestiri; in picioare in fund Av. N. Arnăutu. 


Amintiri 


23 


îmi scria Căpitanul în August de la Carmen Svlva: 

“Dragă Arnăutule. Am auzit că eşti bolnav. Du-te la munte, un¬ 
deva. Predealul este admirabil. In orice caz scrie-mi ce faci şi dacă ai 
nevoie de ceva. Noi suntem bine cu toţii. Vom rămâne în tabără până 
pe la 15 Sept. Cu mult drag Comeliu Z. Codreanu”. 


-rr 



■ lf y/ L' 


i, K 

C' X 

> . , 

f- "*4i 

-~(g, <Jj| 

r' * / <-• \ A ; T 


'v 




1 ’U4^. 


~ / y 

; . trsfosfa > 


TABARA ISACCEA 
1936 

In vara anului următor, am pus, la Tulcea, bazele unei tabere: o 
fabrică de cărămizi, unde în orele libere mă ocupam de formarea şefi¬ 
lor de cuiburi din sate. Cărămizile le-am donat şcolilor din apropiere, 
pentru reparaţiile necesare. Spre toamnă, autorităţile ne-au desfiinţat 

tabăra. 



24 


Nioolae r. Arnautu 


PREZINT DOUA DOCUMENTE 
Comitetul de construcţie de pe lângă şcoala 
din Pr. Nicolae-Isaccea Nr. 5 (21 Sept. 1936) 

Domnule Preşedinte, 

Având de lucrat, din nou-două săli de clasă, cancelarie şi săliţă 
la şcoala din Pr. Nicolae-resPectos vă rugăm să bine voiţi a dispune să 
se dea dela Tabăra dm Isaccea 2000 (Două mii) cărămizi pentru sus 
zisa şcoala in mod gratuit - necesare la ferestrele şi hornurile scoalei 
Cum această şcoală se ridică cu ajutorul Ministerului Instruc- 
ţiunei şi bună voinţa locuitorilor, credem că ne veţi aprobaşi Dv 
aceste cărămizi necesare clădirei unui local de cultură naţională. 

C. BARBANEAGRA D. IORDACHESCU 

Preşedinte Secretar 

D-Sale Dlui Preşedinte al Partidului “Totul pentru Tară” Tulcea 

/ ’" <******* C ^ 

V* *••***> X: 

oj ţwvt^vufU v — 

C'JL-W^v. Pi <J» ^tceV^r ^Vte<- 

W^ oUăSv-,' ^ PvXtvt^ 'kAÎj . - 


Va ^ ;, - r/ \V 
VS.I. t'U/ 


A***. 


vU*o ,v? c qx 


Amintiri 


25 


Pe această cerere la 22 Septembrie 1936 se dă următoarea rezoluţie 
“Aprob 2000 cărămizi pentru construcţia şcoaleişi se vor elibera de 
către Comandantul Taberei ”. 

La 25 Sept. 1936 acelaş comitet trimite următoarea adresa Nr. 12: 

Domnule Preşedinte, 

Avem onoare a vă aduce pe această cale viile noastre mulţumiri 
pentru ajutorul ce aţi bine voit de a da la construcţia noului local din 
Sub. Pr. Nicolae-Isaccea, dând 2000 (două mii) cărămizi, dela tabăra 
4 ‘Isaccea'’ necesare la ferestrele şi hornurile noului local. 

C. BARBANEAGRA D. IORDACHESCU 

Preşedinte Secretar 


6 

45 $<ik~+tcu JjSC. ~ 


\L; 


fi’C\.**nA4. /*. AX .L'O * 4 * ^ t f-V* J 

\fJ « *• %%*($£•<»« Irî, .<«. 

j<lţ’ !«. Ăixsj-a. D 

Xttd./JU. j3l+u ()/A . -f-T • ^K^lţ, • « 

.d^V'-1A -* f M ^ f 

^ * 4 .f/f< it^KÂ^rzic X 4 Ai 

*t«ru£t. Y+'jJmI JJtooX, — i/ 

Tyeâxî.’uif 





Amintiri 


27 


SCHIMBAREA CADRELOR 
1937 

Spune Căpitanul în Circulara din 1 Ianuarie 1937: 

''După dogma legionară toate funcţiile au fost schimbate, cu o 
singură excepţie, Dl General Cantacuzino, pe care îl rugăm, noi tine¬ 
retul legionar al acestei ţări, să ne mai prezideze un an, ca un omagiu 
pentru sufletul său viteaz şi pentru dragostea care ne-a arătat. 
Luându-ne obligaţia de a-i ridica această sarcină oricând, în timpul 
anului”. 

Cum la Tulcea eram de câţiva ani şeful judeţului, am găsii pri¬ 
lejul să recomand, în locul meu, pe Vasilian, preot la Catedrala 
oraşului. Gândul meu era să dau Mişcării, prin această numire, un 
mai mare prestigiu în faţa tulcenilor. 

La 12 Februarie, în calitate de Comandant Ajutor, am depus 
“Jurământul Gradelor Legionare”în faţa trupurilor fără viaţă ale lui 
Moţa-Marin, în biserica Ilie Gorgani, din Bucureşti. 

Prin Circulara N 9 76, Căpitanul ne-a comunicat că autorităţile 
doreau un program minim străjeresc în taberele legionare. Mare 
Străjer era însuşi Carol II. In legătură cu această exigenţă, ne spunea: 

“Subsemnatul cu întreaga Mişcare Legionară refuz să mă supun 
acestei invitaţii. [...] îmi face impresia că Domnii aceştia vor veni 
într'o bună zi să ne trimită şi un şef de partid”. 

La 9 Octombrie, după înmormântarea Generalului Gh. Cantacu- 
zino-Grănicerul, m'am dus la sediul din strada Gutemberg. La un 
moment dat, au apărut Puiu Traian şi apoi Ing. Virgil Ionescu, sub- 
şeful şi şeful Regionalei Dobrogea. Ing. Ionescu m'a rugat să preg㬠
tesc o listă cu propuneri de avansări în judeţul Tulcea. La fel, mi-a 
cerut să mă trec şi pe mine pe listă, pentru a fi avansat la gradul de 
comandant legionar. Lista trebuia făcută în ordinea gradelor şi a 
vechimii. Eram sigur că aceste propuneri urmau să fie susţinute de 
Virgil Ionescu în calitatea pe care o deţinea. Chemat în sala unde se 
găsea Căpitanul, am constatat cu surpriză că nici Virgil Ionescu nici 
Puiu Traian n 'au susţinut lista confecţionată la sugestia şi ordinul 


lor. M'am aflat într’o situaţie penibilă, Căpitanul având impresia 
că mă propusesem pe mine însumi. Am încercat să mă apăr, dar el 
ira acceptat să mă asculte. Virgil Ionescu şi cu Puiu Traian n’au 
intervenit nici măcar cu un gest. Prin manevra lor am fost pus în 
ridicol. De faţă fiind atunci şi prof. Nae Ionescu, spre a nu-1 pune pe 
Căpitan nici măcar într'o aparenţă urîtă, m’am retras fără să mai in¬ 
sist. Pe Nae Ionescu l-am lămurit mai târziu, în lagăr. 

Niciodată nu m 'am gândit că propriii mei camarazi vor face astfel 
de maşinaţii. Observasem cum între timp reuşiseră să-l atragă pe preo¬ 
tul Vasilian, element nou în Mişcare, împingându-1 contra mea. Mai 
târziu, în 1940-1941, mi-am dat seama de ce mă puseseră în acea situaţie 
atât de stupidă faţă de Căpitan. Prefectul de atunci, Şeful organi¬ 
zaţiei politice, Chestorul Poliţiei, Ajutorul de Primar cât şi un grup 
denumit Poliţia Legionară,toţi erau de la Constanţa lui Virgil Io¬ 
nescu şi Puiu Traian. Nici un tulcean. 



PRIGOANA CEA MARE 
1938-1964 


Vn dement, Carol II, impus ca rege după ce si-a detronat fiul, 
Mihai I, a nesocotit Constituţia Tării şi, în loc să domnească, a ins¬ 
taurat tirania bunului său plac. El a provocat rupturi în aşa zisele 
partide politice istorice, Liberal şi Naţional-Tărănesc, iar în celelalte 
a infiltrat iscoadele. S a înconjurat de persoane nereprezentative care 
il adulau numai, ori se prefăceau a pierde la poeker. In Palatul Regal 
şi-a introdus târfa, Duduia, cum o numeau viclenii din jur. Se punea 
dm ce în ce mai mult în circulaţie epitetele: Restauratorul, Omul 
Providenţial, Salvatorul, Fără egal în toată lumea, Regele culturii, 
Zeul Soare al României, etc. Winston Churchill se exprimase: 4 ‘Carol 
este omul aşa cum ne trebuie nouă să fie” Mai întâiu au fost rupţi 
liberalii în trei: George Brătianu a format un alt partid liberal, apoi 
Tătărăscu, iar Vintilă Brătianu a rămas doar cu vechea firmă. Pe 
Naţional -Ţărănişti i-a fărâmiţat. S-a rupt întâiu Vaida, apoi Tunian, 
iar Iuliu Maniu a fost scos dela şefia partidului. In 1937 România 
avea 52 de formaţiuni politice. Nicicând nu s’a văzut în Istorie o mai 
mare fragmentare pentru a domina. 

S'a fixat alegerile pentru 20 Decembrie 1937. Guţă Tătărăscu, cel 
care stătuse patru ani la putere, a fost susţinut din nou de Carol TI 
pentru o nouă perioadă de alţi patru ani. Naţional-Tărănistii erau în 
fierbere şi, pentru că fuseseră înşelaţi de Rege, l-au adus din nou pe 
Tuliu Maniu la conducerea partidului. Prin această schimbare, calculele 
Palatului încep să fie năruite. 

Intre 20 şi 25 Novembrie s’a încheiat un pact de neagresiune 
şi o înţelegere întru apărarea libertăţii cetăţeneşti şi a corectitudinii 
alegerilor. S au înţeles atunci: Corneliu Zelea Codreanu, ş'fui Mişcării 
Legionare, Tuliu Maniu, Preşedintele Partidului Naţional-Tărănesc, 
si George Brătianu, Şeful Partidului Naţional Liberal. In ziua de 
27 Nov., a aderat la acelaş pact de neagresiune şi Constantin Argeto- 
ianu. Din Memoriile acestuia ( 2 ) aflăm de asemenea: 

(2) Magazin Istoric, anul II, Nr. 1, pg. 62, Bucureşti, 1968. 


Amintiri 


29 


“In lagărul guvernamental, îngrijorarea în ce priveşte rezultatul 
alegerilor e tot mai mare [... ] Dar mai presus de toate, guvernul e 
uzat [...] Apare din ce în ce mai cert, că nu va putea lua cele 40 % 
din voturi, necesare formarii unei majorităţi [...]. Ministerul de In¬ 
terne a dat ieri o ordonanţă prin care dispune urmărirea imediată a 
turor celor care vor atăca direct persoana majestăţii sale regelui sau 
pe membrii familiei regale sau monarhia 1 . [...] ^ace parte din fa¬ 
milie şi d-na Lupescu?” 

“18 Dec. 1937. Termometrul alegerilor: Curentul pentru Naţional 
Ţărănişti, inexistent acum Şase săptămâni, şi care a reînviat după 
realegerea lui Maniu la şefie, e în constantă creştere. Continuele şi cu¬ 
rajoasele declaraţii “anticamariliste” pe care dl prezident le împrăştie 
dincoace şi dincolo de munţi atrag mulţimea. Dacă dinamismul na¬ 
ţional ţărăniştilor le sporeşte popularitatea în schimb “cuminţenia” 
gardiştilor, care până acum nu au dovedit curajul electoral ce se 
aştepta dela ei, le-a cam depărtat masele. La începutul campaniei 
electorale, nu se vorbea decât de ei, acum mult mai puţin. Gogo-cuziştii 
sînt în mare scădere. Mai pretutindeni le iau gardiştii aderenţii. Despre 
averescani, despre iunianişti şi despre noi ce să mai vorbim? [...]. Pe 
liberali îi înjură toată lumea, aşa încât sînt asiguraţi de cei 40 % 

“21 Dec. 1937. Azi dimineaţă la 6, am fost deşteptat la telefon. 
T T n prieten dela Ministerul de Interne mi-a dat următoarele infor¬ 
maţii asupra rezultatelor alegerilor până la acea ora: guvernul 32 %, 
Garda de Fier 22 %, Naţional Ţărănişti 18 %. După 10 minute tele¬ 
fonul meu a încetat din viaţă. 

“22 Dec. 1937. Guvernul n’a publicat rezultatele oficiale nici ieri 
la 5, după cum făgăduise, nici la 7,30 cum se angajase la 5, nici chiar 
azi dimeneaţă.E fără precedent în analele noastre politice [...]. Dar 
mai este ceva fără precedent în politica românească: guvernul a pier¬ 
dut alegerile. Si astfel se explică tăcerea lui [...] Din cîte se ştie 
pînă acum, cele mai multe voturi, după guvern, le are Garda de Fier, 
apoi foarte aproape, naţional-ţărăniştii. 

”23 Dec. 1937. La Palat şi in lagărul guvernamental domneşte pa¬ 
nica şi deznădejdea [...]. Alegeri noi sînt excluse, căci ar da o ma¬ 
joritate zdrobitoare Gărzii de Fier, ieşită moralmente victorioasă 
şi cu avânt— din alegerile săvârşite. Si astfel stând lucrurile, des- 
curcă-te, majestate! N-ai vrut guvern totalitar când te-am sfătuit eu 
Şi puteai să-l faci; fă-1 acum împotriva formidabilelor curente ce s-au 
manifestat în alegeri. Fă-1 sprijinit pe armată, căci altă ieşire 


30 


Nioolae I. Arnautu 


nl ai n Lv, 3 * ? Unde să scoţi Cămaşa, iubită majestate? Si nu numai 
pe a ct-talo, dar şi pe a Duduei? 

Rp J’^ 4 D< f 1937 - Pranasovici [ministru de Interne] a înaintat 
Regelui un lung raport prin care arată că nu se mai poate garanta 

adminktlt '“q 1 ’ r ardismul ’ a P ăt ™ns până şi în rândurile 

f ? h ° tant numirea unui ^neral activ în fruntea 
Siguranţei Generale şi angajarea a doi artişti dela ‘Inteligence Servi- 

1 Londra > ca consilieri tehnici pentru reformarea politiei si 
serviciilor dependente. Au pierdut toţi capul, hotărît. ' ? 

în " 7 * 1937 \ M * s ‘ a povestit de o partidă de poker la Duduia, 

n ®? r - ° St 0 , intaInire ’ între Gavrilă Marinescu şi Urdăreanu. 
După o licitare animată, Gavrilă a cerut 80.000 de lei; Urdăreanu a 
primit şi a cerut plus 80.000 —adică în total 160.000,00 de lei. Gavrilă 
a ţinut şi au bătut cărţile. Urdăreanu avea secvenţă regală iar ad¬ 
versarul sau carre de aşi’. O sută şasezeci de mii de lei pe o carte 
când cu caţiva ani înainte împuşcai francul— iată una din minunile 
restauraţiei . Trăiască regele brelanului! 

maro ? ° eC ' 1! ! 37 ' ' •' 3 ?® ieri du P a - a miază, de la mie şi până la 

mare lumea petrece înjurând. Pe majestatea sa, bineînţeles [ ] a 

venit Blumenfeld la mine, speriat şi tremurând, să mă anunţe că ‘avem’ 
un guvern Goga şi să mă întrebe dacă trebuie să părăsească Bucures- 
tiul imediat sau nu, de frica lagărului de concentrare! \ ] i-atii 

spus^ca guvernul Goga nu poate fi decât o născocire, o glumă [ ] 

cu'totu'l ££* Pe Tege de îneoItit ’ nu puteam să cred că-şi pierduse 

i “ 9 Pî C ^ 1937 ' t.-- 1 - Singurul imbold, care a împins pe reee în 
alegere*! lui Goga, a fost frica de Maniu şi de Garda de Fier 
Jatarascu ar fi afirmat duminică regelui, că această înfrângere ar fi 
fost consecinţa lipsei de concurs din partea jandarmeriei, a armatei, 

a magistraţilor şi a multor funcţionari contaminaţi de gardism. A 

aratat regelui că Garda de Pier a pătruns adânc în armată”. 

Aşa s’a terminat anul 1087. 

Cuvintele lui Comeliu Codreanu, pe când i se comunica în mod 
euforic succesele electorale au fost: “Am înflorit prea timpuriu. Ca un 
piersic in iarna . Reamintesc cele spuse de el în 1932: “Pentru Mis 
carea noastră va fi foarte greu, căci de acum înainte politicienii vor 
pregăti şi alte persecuţii contra noastră”. In acea ocazie, Hitler fusese 
numit Cancelar al Germaniei. 


Amintiri 


31 


ANUL 1938 - PRELIMINARII 

In luna Ianuarie, Corneliu Zelea Codreanu a oferit noului guvern 
tot sprijinul său, “ca să nu cadă în mrejele Palatului, compromiţând 
idea naţională”. Octavia^n Goga, 1 'poetul pătimirii noastre”, a respins 
însă oferta. Se zice că în casa lui Giugurtu, cumnat al lui Ionel Moţa, 
s’ar fi ajuns la o înţelegere, ceeace ar fi precipitat căderea lui Goga, 
care, puţin după aceea, a murit în condiţii misterioase ca urmare a unei 
mârşave cârdăşii între Veturia, nevastă-sa, Generalul Ion Antonescu, 
Maria, soţia acestuia, şi Ică Antonescu. 

Căpitanul a renuţat la idea de a lua drumul pribegiei ca refugiat 
politic. Atâtea exemple din Istoria noastră cât şi cazurile concrete din 
vremea lui l-au determinat să rămână pe loc şi chiar în închisoare. 
A respins de asemenea propunerea de a aştepta desfăşurarea istorică, 
îmbrăcat în straie armâneşti undeva prin Munţii Macedoniei. Aromânii 
aveau tradiţie în acest sens. De mult, pe când luptau între ei fiii unui 
sultan pentru tronul rămas vacant, unul dintre pretendenţi a ajuns 
fugar pe meleagurile lor şi a cerut lucru de cioban. Văzându-1 numai, 
celnicul şi-a dat seama de calitatea aceluia. L-a primit, dar ca musafir 
fără să-l pună la nici o muncă şi păzindu-1 ca pe un oaspete de onoare 
toţi din toate căpitanatele valahe. Iar când a ajuns sultan, i-a răsplătit 
recunoscându-le Vlahilor faimosul lor Drept consuetudinar. Codreanu 
nu a primit nici această soluţie. Si nici din închisoare n’a vrut să 
evadeze. Credea într’o soluţie în funcţie de doi factori: desăvârşirea 
procesului de conştiinţă naţională şi desfăşurarea favorabilă a con¬ 
juncturii politice europene, in care sens a trimis depeşile cunoscute: 
una lui Hitler, iar alta lui Musolini. Legionarii, deci, nu trebuiau să 
acţioneze în nici un fel, chiar fiind “bătuţi la tălpi”, cum se expri¬ 
mase el. 

Lui Octavian Goga i-a urmat, ca şef al guvernului, Patriarhul 
României, Miron Cristea, care a început prigoana, patronând toate 
fărădelegile. Biserica, deci, a acceptat să se aservească Statului. Eter¬ 
nul a fost subordonat temporalului. Greu păcat cu grave consecinţe. 

După această compromitere a Bisericii noastre, s’a înfiinţat un 
“partid unic”, cum sugerase Argetoianu, sub şefia lui Carol II. In 
noua formaţiune a fost atras şi Argetoianu, care s’a exprimat, cu acel 
cunoscut cinism al său, despre Frontul Renaşterii Naţionale: “Bordel 
nou cu curve bătrâne”! 


32 


Nicolae I. Arnautu 

Corneliu Zelea-Codreanu a fost condamnat la 6 luni închisoare 
intr un proces de calomnie intentat de Nicolae Iorga. Acesta în care 
ordinul lui Codreanu era să nu se arunce nici măcar cu o floare 
spumegase cândva public: “Cine-i acesta de-mi răpeşte popularitatea'’? 
De data aceasta, faimoasa “calomnie” de care fusese acuzat era 
scrisoarea de răspuns în care-i spunea că i-a urmat sfatul şi sa coborît 
in propria conştiinţă, unde a văzut un drum greu de suferinţe, răni şi 
lupte pentru neamul său, terminând cu aceeaşi invitaţie: “Acum 
eoboară-te şi Dumneata şi spune-mi ce vezi” (domnule Iorga). 

Acestei condamnări, ca să-l aibă prins, i-a urmat alta "de 10 ani 
munca silnică. In Jurnalul său de la Jilava, Codreanu exclamă: “Dar 
Dumnezeu vede şi va răsplăti”. 


LAGARUL DE CONCENTRARE MIERCUREA CIUCULUI 

, I “ tre 16 S 1 17 Aprilie 1938 au început arestările in toată Tara 
Ma găseam la podgoria unui coleg, la Sarica. Aici am fost informat 
ca jandarmii ma cautau m toate părţile. întors la Tulcea, am aflat de 
arestarea Căpitanului. Eram urmărit pas cu pas, iar in primele zile 
ale lunii Mai am fost arestat şi internat în lagărul de la Miercurea 
Dineului. Cei peste 60 de deputaţi legionari, reprezentanţii poporului, 
au fost trimişi la mănăstirile Tismana şi Dragoinirna, pe când preoţii 
au fost închişi la Sadaclâia. 

Cum Căpitanul, in diverse împrejurări, fixase poziţia Mişcării pe 
o linie de non-violenţă şi chiar desfiinţase “Partidul Totul Pentru 
lara , noi consideram drept o mare onoare să suferim alături de el 

In timp ce eram transportat spre lagărul de concentrare, as fi putut 
sa fug. ^ 

. . ^P re f ' mc > in stare de arest, eram însoţit de un sergent de po¬ 
liţie. Mi-amintesc o coincidenţă fericită. In vaporul cu care treceam 
Dunarea, se găsea o fiinţă scumpă mie, o profesoară de la Tulcea, care 
voiaja la Buzău unde avea catedra. Ajunşi la Galaţi, concetăţeanca 
mea, din proprie iniţiativă, l-a rugat pe sergent să-mi permită a eălă- 
r C -\T ™ trenul ra P id - El 11U s’a opus, iar ea l-a convins că la orele 
id şi 30, când trenul personal în care călătorea el va sosi în gara 
Buzău, eu îl vom aştepta pe peronul gării, ca să continuăm spre Ciuc. 
i oliţistul a procedat cu multă uşurinţă, desigur. De aceea, când trenul 
a intrat in gara Buzău, mă căuta cu disperare de pe scările vagonului. 

In felul acesta legionarii au înţeles să meargă pe drumul sufe- 


Amintiri 33 

,iuţii. Simpatia Tării era deja cu noi şi totul pleda în favoarea 
Mişcării. In 1938, Căpitanul a fixat poziţia Mişcării şi drumul de ur¬ 
mat pe care trebuiau să-l parcurgă membrii ei. "Puterilor vrăjmaşe 
din afara hotarelor sau dinlăuntru, care-şi inchipue că legionarii ie 
pot face jocul printr’un început de răsmeriţă, le răspund că se înşea¬ 
lă [...]. Tineretul de astăzi are prea adânc înfiptă conştiinţa 
misiunii lui istorice şi a răspunderii sale, pentru a face acte necugetate, 
cart' să transforme România într’o Spanie sângerată”. 

Scria Căpitanul către Prof. Nicolae Iorga" 

Nu să ne închideţi comerţul nostru, să ne înăbuşiţi avântul, ci 
să ne bateţi la tălpi, să ne trimiteţi în Tnsula Şerpilor, să ne ue’ide- 
ţi cu Pietre, să ne spânzuraţi cu picioarele în sus şi să le bateţi in 
cuie, să ne supuneţi la cele mai mari umilinţi, nu veţi întâmpina [...] 
toţi cei care v aţi asumat răspunderea unei sângeroase şi nedrepte 
opresiuni, nu numai nici o violenţă, ci nici măcar o opunere”. 

In însemnările Căpitanlui de la Jilava, citim următoarele în ul¬ 
timul lui cuvânt pronunţat în faţa Tribunalului Militar care îl judeca 
acuzându-1 de trădare: 

“Am dovedit cu principii, fapte şi martori, că nici nu ne-a trecut 
prin gând nicodată să declanşăm un războiu civil. Dar nu numai atât, 
nici măcar să facem o tulburare cât de mică, primejdia de la răsărit 
pandindu-ne fiecare greşală, fiecare pas”. 


LAGARUL MIERCUREA CIUCULUI 

Lagărul de concentrare fusese instalat în clădirea Scolii Normale 
unde eram păziţi dc soldaţi. Era înconjurat cu un gard de sârmă 
jjnimpată larg de trei metri. Frumuseţile naturale şi faptul că ne 
. m m regiunea cu minoritate etnică secuiască, motivul care deter¬ 
minase alegerea acestui loc, contribuiau mult la tristeţea noastră. Cu 
p am greşit noi ca să fie condamnat pentru ‘trădare’ Căpitanul 
fundatorul şi Şeful unei mişcări naţionaliste? Unii camarazi, prin în- 
n ' i ’ 1 eon formaţia lor, păreau născuţi pentru o viaţă de închisoare: câi¬ 
ni’- aeu tU al tii re arătau înrăiţi, gata de certuri, asumându-şi toc- 
si l,? ee ? t a rol . u l d e gardieni ai Mişcării. Alt grup îl formau cei buni 
Băl». nZ1 ( 11 mintea la locul ei. Unul dintre aceştia era Grigore Pihu. 
s . nav fiin .d> mă oprea totdeauna la geamul pe pervazul căruia stătea 
1 IJlmt > Lmdeă îi plăcea să stea de vorbă cu mine. Contribuia la 


34 


Nioolae I. Arnautu 


aceasta şi faptul că ne erau interzise corespondenţa, lectura şi orice 
joc ce ar fi putut constitui o distracţie. 

Viaţa în lagăr era monotonă, majoritatea dintre noi fiind în 
floarea vârstei. Eu eram o fire agitată şi făceam mulţi kilometri dând 
târcoale în curtea lagărului, pentru a-mi potoli nervii. îmi aduc aminte 
de fraţii Serafim, căci făceau masaje cu gaz oricui avea nevoie. Erau 
din parohia bucureşteană a Părintelui Ştefan Pălăghiţă, de prin Pan- 
telimon. Intr un timp m am apucat şi eu să cioplesc cruciuliţe din lemn 
ori din oase. Altă zi studiaţi viaţa unei familii de furnici, urmărindu- 
Je cum îşi îndeplinea fiecare destinul în cadrul grupului în care îşi du¬ 
cea traiul. Noaptea ne adunam întruna din săli, unde Pălăghiţă ne 
depăna noveşti din viaţa lui, arătându-ne cum fusese arestat împreună 
cu groparul, mai apoi cu dascălul şi atâtea altele. Frumoase şi fine 
îonterinţe ne ţinea Radu Demetrescu-Gyr, un mare suflet de artist şi 
poet al neamului nostru. Toate acestea pe ascuns şi în şoaptă. 

Cum spuneam, viaţa în lagăr era monotonă, până când intr’o zi 
a fost ridicat un grup dintre noi, în frunte cu Ing. Gh. Clime, ca să 
fie judecaţi de Consiliul de Războiu. 


LAGARUL DE LA VASLUI 

In toamna anului 1938, un al doilea grup de aproximativ 30 de 
legionari am fost ridicaţi din lagărul de la Miercurea Ciucului, în tre- 
nuri-dube, speciale pentru deţinuţii comuni, şi duşi spre ţintă necu¬ 
noscută. In sfârşit, după o călătorie de 24 de ore, km ajuns în lagărul 
/ a ^ lui > fiinţat de scurtă vreme. Si acest loc nu fusese ales la%oia 
întâmplării. Vaslui era judeţul unde Mişcarea obţinuse cel mai mic 
număr de voturi pe Tară. Am găsit aici manifestându-se aceeas linie 
de respectare a dispoziţiunilor de linişte date de Căpitan, îmbrăţişate 
natural, de toţi legionarii. 

De două ori am chemat la Corpul de Gardă, de către şeful 
militar, Colonelul Ionescu. O doamnă, farmacistă, îmi trimetea fru¬ 
moase scrisori, iar el mi le dădea să le citesc. Cum spuseiu cu altă 
ocazie, nu aveam drept la corespondenţă cu familiile noastre. Scriso¬ 
area aceasta, însă, oferea temnicierului meu prilejul de a deschide 
problema, întrebându-mă de ce nu dădeam declaraţie ca să ieşim în 
libertate. I-am explicat Colonelului, că din nenorocire ni se cerea o 
declaraţie degradantă şi că, deci, nu o puteam semna. “Cum pot eu, 
îi spuneam, să mă desolidarizez de mişcarea din care am făcut parte? 


Amintiri 


35 


Nu are nici un sens să-l părăsesc pe Codreanu, pe care eu, în mod 
voluntar, l-am ales ca şef al meu”. Si, în continuare, i-am pus pro¬ 
blema: ce-ar face el, dacă ar fi în locul meu şi i s‘ar cere să se deso¬ 
lidarizeze de instituţia armatei, pe care el din proprie iniţiativă a 
ales-o, şi dacă i s’ar mai cere să-l înjure şi pe Carol al 2-lea? La veni¬ 
rea celei de a doua scrisori, am fost invitat din nou şi au avut loc 
aceleaşi conversaţii cu Colonelul. In plus, aghiotantul său, un căpitan, 
era originar din Niculiţel, judeţul Tulcea, şi se arăta foarte amabil 
faţă de mine în special. 

Pe la începutul lunii Noembrie, un afiş anunţa pe tablă o nouă 
formulă: “Declar pe cuvânt de onoare, că mă abţin dela orice activi¬ 
tate politică”. Scurtă şi tentatoare. Zece legionari din diferite puncte 
ale Tării, la ordinele lui Pâsu Antoniu, şeful nostru acolo, au dat 
această declaraţie şi au fost puşi în libertate. Căpitanul jandarm din 
judeţul meu mi-a ieşit înainte pe sală şi mi-a spus: “Profită şi sem- 
neazăză această declaraţie, imediat”! 

In lagăr începuseră frămntări. Printre agitatori, cel mai înverşu¬ 
nat era Constantin Stoicănescu, care se opunea din răsputeri. Din 
nenorocire s’a alcătuit un grup ce a început a teroriza pe camarazii 
care se pronunţau in favoarea acestei declaraţii cerute, deşi era ono¬ 
rabilă şi considerată ca utilă. In acest fel s’a declanşat conflictul din 
mijlocul nostru, provocat de Stoicănescu. 

De la Căpitan venise ordin să se dea acea declaraţie, ceeace nu se 
putea trâmbiţa. Stoicănescu ştia, dar acţiona conştient împotrivă. Agi¬ 
taţia provocată de el a cuprins tot lagărul. S’au ţinut adunări, iar 
Stoicănescu, după ce formase grupul opozitor, susţinea acum ca de¬ 
claraţia să fie dată “de toţi sau de niciunul”. Cei care se pronun¬ 
ţau pentru declaraţie erau izolaţi într’o cameră denumită“lăgăruţ”. 

Au învins, până la urmă, acei care susţineau darea declaraţiilor 
în bloc. Colonelul a fost invitat şi am semnat formula respectivă. In 
sala de mese, fiecare şi-a iscălit declaraţia amintită şi a prezentat-o 
Colonelului Ionescu. Din cauza agitaţiilor din Tară, însă, provocate 
de acel nenorocit “Nou Plan de Acţiune” al lui Horia Sima, care-şi 
imaginase că l-ar fi putut scoate pe Căpitan din închisoare, împotriva 
Voinţei sale exprimate public, prin agitaţiile şi atentatele ce el înce¬ 
puse a le pune în aplicare, guvernul nu s’a mai arătat dispus să eli¬ 
bereze pe legionari. Relaţiile dintre noi şi temnicierii noştri erau tense. 
Colonelul trebuia să intre în lagăr însoţit de soldaţi cu baioneta pusă 
şi cu puşti mitraliere. Se ajunsese, într’un timp, de nu se mai putea 
face apelul zilnic, aşa cum îi cerea datoria lui. 


36 


Nioolae I. Arnautu 


ir t . Iat \ r C . a l eva fragmente din cele povestite de Comandantul Bunei 
estin, Vacăreşteanul Ilie Gârneaţă, la Freiburg i.Br., între 12-18 
Iulie 1958, inedite până în Iulie 1972: 

, . Autorităţile au găsit cu cale să înfiinţeze prin Sept. lagărul 
dela Vaslui, unde erau trimişi în ultimul timp cei descoperiţi ca le¬ 
gionari. Acolo au fost aduşi în trei serii grupuri de legionari dela 
Cmc. Sustragandu-i de sub influenţa “Academiei Legionare”, cum se 
botezase Legarul Ciuc, se spera să le reducă tenacitatea si să-i împingă 
la declaraţii de compromis. Această atitudine suprapunându-se dispo¬ 
ziţiilor.secrete venite dela Căpitan, am căutat să o folosesc. La plecarea 
tiecarui grup sa dat comanda unui comandant legionar din cei plecaţi 
eu dispoziţia expresă ca, dacă li se cere o declaraţie in sensul că w 
obhga sa nu mai activeze în Mişcare, fără desolidarizarea de Căpitan, 
s o iaca Ajunşi la Vaslui, comandanţii respectivi, Antoniu, Copu- 
zeanu, Ventonic n’au ştiut să se înţeleagă asupra conducerii lagărului. 
U serie de comandanţi ajutori, care ştiau dispoziţiile, au făcut o incer- 
cfire de a ieşi dând câte o declaraţie aşa cum li se indicase. Rezultatul 
a tost ca N. Strugariu, Roşculeţ şi alţii 2 sau 3 au fost puşi in li¬ 
bertate. Eşirea din lagăr în aceste condiţii ar fi îngrăşat numărul celor 
de pe teren, ar fi fost o garanţie de păstrarea dispoziţiilor Căpitanului 
şi in acelaşi timp oferea posibilităţi de îngrijorare regimului dacă ar 
\ avut _ intenţia să-l suprime pe Căpitan. Această posibilitate a fost 
sabotata de Stoicănescu, care, fixându-se în aparenţă pe o linie de 
intransigenţă absolută, a pledat pentru o declaraţie colectivă lucru 
ce nu a fast admis de autorităţi. Opera de distrugere, pe care Sima a 
lacut-o cu cei liberi, a relizat-o Stoicănescu începând de la acea dată 
in lagar. Vom vedea mai departe acţiunea lui suspectă şi nefastă 
Intre timp Sima continua nestingherit afară acţiunea de tulburare 
punând Ia cale comploturi ridicole şi anunţând revoluţii imaginare.’ 
Deşi niiormaţi in parte de aceste periculoase agitaţii, noi din la^ăr 
n aveam nici un fel de posibilitate să le oprim. Plecarea Regelui la 
Londra, mutarea ultimului grup (al patrulea) de la Ciuc, cu tot 
comandamentul la \ aslui, câteva ziare ce ne-au parvenit şi câteva 
veşti strigate peste sârmă de elevii din frăţiile dela Vaslui, iie-au dat 
prilej de nelinişte şi îngrijorări, ne dădeam seama că afară se 
prepara ceva. Ajunşi la 24 Noembrie 1938, la Vaslui situaţia în inte¬ 
riorul lagărului era de nemulţumire generală, răsvrătire intre legio¬ 
nari şi ruperea raporturilor cu conducerea militară a lagărului. In 
câteva zile relaţiile între legionari au devenit normale. [...]. Agita¬ 
ţiile şi nebuniile ce se făceau cu atăcarea unui rabin, a unei sinagogi, 


Amintiri 


37 


sau atacul rectorului Stefănescu-Goangă ne dădeau convingerea că o 
mână criminală lucrează afară in sânul legionariloi fără să ştim precis 
cine este. Mulţi dintre noi am aflat adevărul foarte târziu în orice 
caz după venirea în Tară a grupului legionar dela Berlin, după cons¬ 
tituirea Guvernului Antonescu. 

“In această stare de spirit şi preocupări ne-a fost înmânat un ziar 
in ziua de 1 Dec. 1938, din care am aflat de asasinarea Căpitanului, 
Nicadorilor şi Decemvirilor’’ ( 3 ). 

împrejurarea de atunci a rămas, totuşi, neclară pentru mulţi 
legionari, deşi s’a scurs un sfert de veac. Intercalez aici protestul 
meu adresat lui Ghiţă Costea (recte Iloria Sima) cât şi precizările 
lui Traian Boeru. 


Buenos Aires, 17 August 1963 

Domnule Costea, 

Iţi scriu pentru a restabili un adevăr şi nu ca să fac polemică 
cu Dta, fiindcă îţi cunosc pregătirea intelectuală şi de aceea ştiu că 
altcineva va răspunde rândurilor mele, iar Dta vei iscăli orice ca şi 
în cazul broşurei: “o punere la punct —Răspunderile lui Traian 
Boeru în cazul Iorga— Madgearu”. 

Nu mă gândesc să-l apăr pe Traian Boeru şi, ca atare, să nu fie 
luată prezenta ca o apărare. N’am fost prieten cu el, dar nici nu pot 
să accept difuzarea calomniei ce i se aduce, la pag. 8 al. 1, când se 
afirmă: “In lagărul Vaslui, unde am fost împreună, s’a strecurat 
câne-câneşte... Mă întreb până astăzi ce pene a lăsat Boeru în 
mâna poliţiei”. 

Ca şi Dta, am fost şi eu în lagărul dela Vaslui şi pentrucă te 
întrebi şi astăzi “ce pene a lăsat Boeru” (ca să-ţi curm coşmarul care 
nu te lasă să dormi), te lămuresc, cu rugămintea de a repara rândurile 
calomnioase de la pagina citată, dacă într’adevăr eşti cinstit sufle¬ 
teşte când spui la pag. 30: “Există un patrimoniu comun de apărat, 
istoric şi spiritual, peste orice divergenţe actuale...” 

Ştiu de la Pâsu Antoniu, care în acel timp era şeful legionarilor 
din lagărul de la Vaslui, că a dat ordin la 10 fruntaşi legionari, din 
diferite părţi ale ţării, să dea declaraţia cerută de autorităţi, pen¬ 
tru că aşa credea el că este în interesul Legiunii. 

Cum formula primă, afişată de autorităţile militare, de a ne 

( 3 ) Orientări, Nr. 134, anul XV, p. 11, Erding-Bavaria. 



38 


Nioolae I. Arnautu 


esolidariza de Capitan şi de Mişcare, nu fusese luată în considera¬ 
ţie de nici un legionar, paznicii noştri au schimbat aceasta formulă în 
sensul următor: Declar pe cuvânt de onoare că mă voiu abţine a 
face propaganda politică. v 

. Temerea Comandamentul legionar din lagăr era că autorităţile 

vo . r .f a faca nu A mai triere - Pentru a pune la probă sinceri¬ 
tatea paznicilor, Pasu Antoniu a dat ordin ca 10 legionari —de care 
vorbesc mai sus— aleşi din toate unghiurile ţării, elemente cu un 
trecut în Mişcare şi de credinţă legionară, să dea declaraţie, dintre 
care facea parte şi Boeru. Spre surprinderea multora —după cum 
vad şi a d-tale— cei 10 au fost eliberaţi. 

. . ^ ceasta echipă a părăsit lagărul înainte de a fi ucis Căpitanul şi 

înaintea mea şi a d-tale. 7 

Motivele pentru care a dat ordin Antoniu ca cei 10 să dea decla¬ 
raţie şi sa îasa dm lagăr mi le-a mărturisit chiar atunci. Si să nu 
uitam, ca acest martir al Legiunii, Pâsu Antoniu, a rămas în lagăr 
şi a fost asasinat m noaptea de 21/22 Sept. împreună cu alţi camarazi 
ce au fost ucişi mişeleşte. 

D -ta, D-le Costea, erai atuncea un muşchetar. Nu aveai acces Ia 
informaţii, nu era. consultat şi nici nu ţi se făcea confidenţe de con¬ 
ducerea grupului legionar. 

Cu stimă, Avocat N. Arnăutu 

N ; B \ In conformitate cu cele învăţate de la Căpitan se trimite 
o copie şi D-lui Traian Boeru, cu care n’am avu t P corespondenţă 
şi mm nu l-am mai văzut din lagărul dela Buchenwald, acum 20 de 
am, când raporturile erau, după cum ştii, “câne-câneşte”. 

uţm timp după aceea, Traian Boeru mi-a trimis scrisoarea pe 
care o reproduc. F 


„ v , Miinchen, 6 Septembrie 1963 

Draga camarade Arnăutu, 

M a impresionat foarte plăcut rândurile sincere şi deschise ce i-ai 
scris lui Costea Nu ştiu dacă exprimându-ţi mulţumiri călduroase, 
asta nu ar scadea din gestul cavaleresc ce ai făcut. Oricum ar fi, eu 
iţi raman îndatorat. 

Vreau insă să-mi permit să completez spusele Dtale pentru a 
vedea cat de gravă e vina voită a lui Horia Sima. 

1) Ieşirea noastră (a celor 10) din lagăr era urmarea unei dis- 


Amintiri 


39 


■ poziţii venite prin soţia pictorului Basarab dela Comandamentul de 
I afară, recte H. Sima. 

2) P. A. spunea: nu forma şi nici chiar fondul declaraţiei e 
determinant, ci faptul că cei ce o dau se rup de grupul legionar, fac 
un act contra voinţii comunităţii. Deaceea puţin timp după ce noi 
am dat declaraţia, s’a dat una în comun în sala de mese. Rezultatul a 
fost nul. Dar lumea legionară din lagăr nu a priceput nimic, şi P. A. 
a fost pus de atunci la stâlpul infamiei şi nici în biruinţă el n’a fost 

■ reabilitat. Asta nu-1 interesa pe H. S. 

3) Ieşind afară eu am lucrat cu H. S. L-am văzut cu Gandhi 
Teodorescu şi Miti Dumitrescu de nenumărate ori. Mai mult, trebuia 
cu cei doi să conduc echipa care trebuia să atace palatul regal la lovi- 

: tura din Ianuarie. Astea toate le ştie H. S. f. bine. Astea agravează 
enorm poziţia lui în cele ce scrie contra mea. 

In broşura în cauză sunt cel puţin 20 de neadevăruri pe care voit 
le scrie pt.a mă distruge, pt.că ii e frică, “că voiu face carieră’’. Nebu¬ 
nul! El nu ştie că eu în M. L. n’am avut nici o funcţie (în afară de 
şef de cuib) şi niciodată nu am acceptat (deşi mi s’a oferit) asta. 
Aceeaşi atitudiine voiu avea şi în viitor, pentrucă eu cred că obli¬ 
gaţiile cari decurg din asta sunt prea mari. Si eu nu am calităţi sufi¬ 
ciente să fiu la înălţimea acestei misiuni. 

Trăiască Legiunea şi Căpitanul, 

Traian Boeru 

[N. N. Sublinierile sunt originale.] 

Precizez că ordinul ajuns la Ilie Gărneaţă venea dela Căpitan pe 
o filiera tangenţială cu acel Comandament, înainte de a cădea total 
sub dominaţia lui Sima, fiind acesta unul dintre componenţi. Acel 
“recte H. S.” trebuie redus la acea circumstanţă. 

In luna Dec. 1938, după asasinarea Căpitanului, cei 318 legionari 
internaţi în lagărul Vaslui, am semnat un apel către camarazii din 
libertate, îndemnându-i la linişte. Intre semnatari figurau Coman¬ 
danţii Bunei Vestiri llie Gărneaţă, Corneliu Georgescu, Badu Mirono- 
f viei şi Mile Lefter. Apelul nostru a apărut în presa din Tară. 

Comentează Sima, cu sofistica lui: “Sa afirmat că Gărneaţă n’a 
f voit să se amestece, pentrucă nu aproba linia de acţiune a Comanda¬ 
mentului Liber. Dar şi în acest caz avea datoria să intervină pentru 
a corecta sau combate această direcţie” ( 4 ). 

(4) Tara si Exilul, anul 8, Nr. 7-8, p. 7, Madrid, 1972. 


40 


Nioo lae I. Arnautu 


tt , consideră Horia Sima că apelul celor ]»„• • j- 

Vaslui, apărut în ziare însemn» „ 1 color 418 legionari din lagărul 
damentului Libeî” ° “ rec,1,re * » '«"'batere a “Coma., 

total dispoziţiile Căpitanlui. imprimând pe de de a nesocofi 

jurul sau un duh total străin Legiunii si Ltn' * *?*, parte celor di ” 
te discuţiile liniştite sau violente ”t ’ ac ^ onau< ^ de capul său. Toa- 

şedmtele comandamentului nu l-au°mai'rolT 1 *' amenin t arile din 
disciplina legionară, chiar şi după ce Dl Ph n remcadra P e Sima ÎJ1 
cat sa-1 arunce în Dâmbovfţa acuzându 1 ^ f Dra f omir ' Jllava a 'w»r- 
t a Căpitanului din închisoare” («) faptele sale ameninţă via- 


Argentin^'lST^ 114 ^ ^ Fer ' SprC Beinviere * României, p . 96> Bs ^ 


ACŢIUNEA DE DESTINDERE 
1939-1940 


Această acţiune de destindere —întreprinsă în 1939 de către Ilie 
Qârneaţă şi dr. Vasile Noveanu— a avut ca scop desfiinţarea lagăre¬ 
lor şi eliberarea camarazilor din închisori. Mişcarea nu fusese angaja¬ 
tă şi deci nu s’a făcut nici un compromis. 

Grupul Legionar din Germania, compus din nouă comandanţi 
legionari, şase comandanţi-ajutori şi trei instructori-legionari, trebuia 
sa rămănă in Germania ca o rezervă a Mişcării şi să observe cum 
se desfăşurau etapele destinderii. Numai doi dintre ei, comandanţii 
Horia Sima şi Nicolae Pătraşcu, au dezertat de pe poziţia adoptată 
de legionarii dela Berlin, pătrunzând în Tară cu gânduri necinstite. 
Dela 9 Mai 1940, deci, data când s’a înscenat acea aureolă de arestaţi 
în împrejurări romantice a lui Sima şi Pătraşcu, au început compro¬ 
misurile. Această dezertare a creat Mişcării o situaţie grea şi a fost 
târîtă pe linia de compromisuri tocmai in momentul când situaţia 
regelui asasin se prăbuşea odată cu graniţele Tării. 

La 23 Iunie, numai cu o zi înainte de ziua de 24 Iunie, zi când 
Mişcarea Legionară împlinea 13 ani de existenţă, Sima a dat ordin 
Legionarlor care ascultau încă de el, printr’un manifest, ca să se 
înscrie în “Partdul Naţiunii”, al cărui sef era însusi asasinul Căpita¬ 
nului. 

La 26 iunie 1940, Rusia, printr’un ultimatum, a pretius Basara¬ 
bia şi Bucovina de Nord, pe care Carol II le-a cedat, fără a încerca 
nicio rezistenţă. 

La 28 Iunie, Sima a acceptat să intre în noul guvern, depunând 
jurământ de fidelitate regelui asasin. 

4 Iulie. S a format guvernul Giugurtu. Sima, fără autorizaţia 
“Forului Legionar” şi fără de ştiinţa acestuia, a primit să între ca 
Ministru al Cultelor, compromiţându-i şi pe comandantul legionar 
Bidianu, cât şi pe dr. Vasile Noveanu, care au acceptat câte un post 
de ministru, jurând câteşitrei fidelitate lui Carol II, 




42 


Nioolae I. Arnautu 


9 Iulie. A fost arestat Gen. Ion Antonescu, ea o manevră a Pala¬ 
tului spre a i se pregăti o bună atmosferă, vizându-se rolul ce trebuia 
să-l joace mai târziu. 

Urmează oferta Colonelului Lupaşcu. Venit din Partea lui Carol 
II, s’a presentat Comandantului Bunei Vestiri Mile Lefter şi i-a oferit 
în guvernul Giugurtu 6 ministere şi 6 subsecretariate de stat, spu- 
nându-i că regele il aştepta la Palat ca să prezinte lista noilor miniştri. 
Mile Lefter a comunicat Forului Legionar această ofertă. Forul n’a 
acceptat-o. 

Am reprodus cronologic toate datele, ca să se vadă compromisurile 
în care Sima angaja Mişcarea, după prăbuşirea graniţelor Tării, pro¬ 
bând o totală iresponsabilitate. A trebuit şi de data aceasta să inter¬ 
vină Ilie Gârneaţă, ca să distanţeze Mişcarea Legionară de regele asa¬ 
sin, din nenorocire, însă, fără succes. 

Pe ziua de 5 Sept., Carol II a semnat decretul N 9 3052: “Investim 
pe Gen. I. Antonescu, preşedintele Consiliului de Miniştri, cu depline 
puteri la conducerea Statului , \ Si tot aici este cazul să arăt că Sima 
făcuse combinaţii cu Antonescu, fără ştiinţa şi autorizaţia “Forului 
Legionar”. 

La 6 Sept., a fost proclamat ca rege Mihai I, fiul asasinului. In 
această zi de 6 septembrie, Carol al II a părăsit Tara, ducând cu el 
17 vagoane încărcate cu parte din tezaurul naţional. IJnii legionari, 
dornici de răsbunare, l-au urmărit ca să-l suprime, dar au fost opriţi 
de către Sima. 

Aşa s’a ajuns la 14 Sept., când a apărut faimosul decret iscălit de 
noul rege, Mihai I, care suna astfel: 

i ‘ Am decretat şi decretăm : 

1. Statul Român devine stat naţional legionar. 

2. Mişcarea Legionară este singura Mişcare recunoscută în noul 
stat, având ca ţel ridicarea morală a poporului român şi desvoltarea 
puterilor lui creatoare. 

3. Domnul General Ion Antonescu este conducătorul Statului 
Naţional Legionar şi şeful regimului legionar. 

4. Domnul Iloria Sima este comandantul Mişcării Legionare 

5. Cu începere dela data acestui decret, orice luptă între fraţi 
încetează 9 \ 

Sima a fost, aşadar, impus de către Carol II, la conducerea 
Mişcării, fiind consacrat prin decret lege de către Generalul Ion An- 


Amintiri 


43 


tonescu. înconjurat de oportuniştii săi, Sima a avut tot timpul o sin¬ 
gură preocupare: consolidarea la şefie şi în posturile unde se cocoţa¬ 
seră lansaţi de duşmanii Mişcării. 

Punctul 5 al decretului citat mai sus este un model de perfidie: 
Sima s’a angajat să şteargă cu buretele suferinţele unui neam întreg, 
din care n’a lipsit, pe lângă asasinate oribile, nici aruncarea unor 
camarazi de vii în crematoriu, punându-se la adăpost legal ca să nu 
fie tras la răspundere. Si o începuse prin a-1 salva pe însuşi asasinul 
Căpitanului. 

Subliniez încăodată viziunea clară a lui Corneliu Zelea-Codrea- 
nu, când scrisese în 1937: 

“îmi face impresia că Domnii aceştia vor veni într’o bună zi să 
ne trimită şi un şef de partid”. 

AVENTURA DELA 3 SEPT. 1940 

Actorii principali se găseau la graniţă, gata să fugă. Am aflat 
mult mai târziu, dela însuşi Sima: 

“Borobaru a plecat cu Stoicănescu la Cluj, pentru a îndeplini o 
importantă misiune care afecta noua situaţie creată prin cedarea Ar¬ 
dealului de Nord Ungurilor” ( 6 ). 

Din cercetările făcute de noi, Sima nu a luat parte activă, în nici 
un moment, la încercările făcute de legionari la Braşov. Ne-o spune 
clar cronicarul oficial al lui Sima, Preotul St. Pălăghiţă: 

“însoţit de Stoicănescu şi de Borobaru, a fugit în judeţul 
Braşov, la graniţă, pentru ca în caz de nereuşită să poată trece în 
Ungaria. Cine răspundea de toate acestea? Sima avea să fie numai 
eroul. El n’a răspuns de nici una din marile lui trădări” [...] ( 7 ) 

Din sursele aceluiaşi cronicar oficial, aflăm că Sima apelase la 
Dumitru Groza, şeful Corpului Muncitoresc Legionar, ca să-i dea 
concursul, “comunicându-i că s’a hotărît să facă revoluţie [.. .1. Groza 
i-a pus la dispoziţie o echipă de 11 legionari [...] Sima îi ceruse lui 
Groza să stea deoparte, fiindcă s’ar putea intâmPla ca acţiunea să 
nu reuşească, iar el ar avea nevoie de Groza mai târziu” ( 8 ). 

Tot în jurul lui 1 Sept., s’a prezentat la Tulcea studentul Obreja, 
vorbindu-mi de lovitura de stat ce se pregătea. I-am răspuns că la 

( 6 ) Tara şi Exilul, Anul 7, Nr. 11-12, p. 4. 

(7) St. Pălăghiţă, op. cit., p. 130, 

(8) Idem, p. 128, 


44 Nioolae I. Arnautu 

Tuleea nu se va da nici o lovitură şi că ar fi mai bine să-şi vadă de tre¬ 
burile lui. 

Este drept că executanţii aşa zisei revoluţii au fost în totalitatea 
lor legionari. Fusese însă instrumentată din afara Mişcării. Capii 
acestei aventuri se găseau dinainte călare pe graniţele Tării. Era Statul 
Major al Armatei cel care a agitat această acţiune, considerând că 
regele Carol II nu mai putea stăpâni situaţia. Ca şi în alte împrejurări, 
şi de data aceasta au fost utilizaţi agitatorii, căci Forul Legionar nu 
a ştiut nimic. 

In oraşele de provincie, militarii tratau direct cu legionarii. 
Posibilitatea soluţiei cu Antonescu ne-o strecurau în discuţiile zilni¬ 
ce. Iată ce precizări aduce Romuls Boilă, în “România în ultimii 50 
de ani” ( 9 ) în legătură cu abdicarea lui Carol II: 

“ Opinia publică era în culmea indignării. Maniu şi Brătianu, în 
înţelegere cu Antonescu, care deţinea o mare autoritate asupra ar¬ 
matei, hotărîse atunci să silească pe Carol la abdicare, să reziste cu 
armele împotriva ocupării Ardealului de Nord pentru a-1 salva even¬ 
tual, dar în orice caz pentru a nu lăsa să se prăbuşească respectul de 
sine al Tării şi al Oştirii, şi în sfârşit, lucrând de comun acord, să 
asigure Statului un miez de autoritate”. 

St. Pălăghiţă are aceeaşi părere: 

”Sima a speculat foarte mult în guvernarea sa această lovitură 
care i-a creat pretinsul mit de erou. Ea n’a fost decât o copi¬ 
lărie” ( 10 ). 

Prin Statul Major, Gen. Antonescu a ordonat agenţilor infil¬ 
traţi în Legiune să se organizeze manifestaţii în seara zilei de 5 Sept. 
Toate erau aranjate în înţelegere cu Carol cel Ucigaş, căruia i se ga¬ 
rantase eişirea din Tară cu averea încărcată în cele 17 vagoane şi cu 
târfa lui. H. Sima, C. Stoicănescu şi Trăian Borobaru, care se aflau 
şi ei gata să fugă în străinătate, au apărut, însă la lumina zilei ca eroi 
providenţiali în Bucureşti, în dimineaţa zilei de 6 Sept. 

Este tragedia unei generaţii româneşti căzută la discreţia acestor 
trei demenţe: Carol al II lea cel Ucigaş, Gen. Antonescu şi H. Sima. 
Teatrul fusese regizat din aceleaşi culise, având printre mascaţi 
şi personagii în cămăşi verzi. 


(0) Almanahul Bisericei Unite, p. 40, U.S.A., 1965. 
(io) St. Pălăghiţă, op. cit., p. 128, 


Amintiri 


45 


SIMA SI ABDICAREA LUI CAROL CEL UCIGAŞ 

In ziua de 6 Sept. 1940, Carol II părăsea Tara într’un tren 
compus din 17 vagoane încărcate cu bijuterii, lingouri, opere de artă. 
Momentul marei reparaţii ce se cuvenea dată Neamului, al echilibrării, 
al răzbunării era tocmai acesta: graniţele Tării se prăbuşiseră din 
cauza inepţiei, servilismului şi îngâmfării acestui degenerat venetic. 
Sosise momentul să fie spălată ruşinea adusă poporului român. Nu 
guvernul ne interesa pe noi legionarii în acel moment. 

In casa Colonelului Ştefan Zăvoianu a sunat telefonul. Vasile 
Iovin a cerut să vorbească cu Horia Sima. 1 se comunică acestuia că 
în jumătate de oră trenul cu regele asasin va trece prin gara lor spre 
Curtici. Sima i-a ordonat lui Vasile Iovin: 

“Lăsaţi-1 să plece. Nu trebuie făcut absolut nimic. Lăsaţi-1 să 
părăsească Tara”, adăogă închizând telefonul. “Să nu ne punem rău 
cu Mihai I”, se justifică el faţă de Forul Legionar care era reunit 
acolo şi care n ? a mai putut interveni. 


TULCEA IN TIMPUL GUVERNĂRII SIMISTE 


Acest judeţ fusese clasificat, după alegerile din 1937, printre 
primele din Tară. Era părerea Căpitanului. Avea patru comandanţi- 
ajutori şi patru mstructori-legionari, cărora li se adăoga o pleiadă de 
intelectuali: preoţi, profesori, avocaţi, învăţători. Totuşi în func¬ 
ţiunile publice au fost numite persoane aduse din afara' judeţului. 

Ne-am trezit cu o invazie din judeţul vecin, din Constanţa. Cei 
de acolo ca să-şi rezerve locurile bune, de mult râvneau să-si plaseze 
o sene de elemente la Tulcea. Campania de intrigi printre tulcenii 
pe care-i formasem începuse încă din 1937, şi anume din momentul 
când recomandasem pe preotul Vasilian la funcţia de şef al jude¬ 
ţului. Când se făcuseră gradările, de care amintesc în altă parte, ei 
încercaseră să mă prezinte într’o lumină dubioasă faţă de Căpitan 
Atitudinea lor s’a lămurit abia în 1940. 

Fără a fi nici măcar consultat, m’am pomenit la Tulcea cu un 
prefect provenit din Constanţa, Mitică Predescu, care, cu toate că mă 
cunoştea, timp de o săptămână nu m’a vizitat. In sfârşit, i-am primit 
vizita, ca să mă întrebe pe cine să numească primar al oraşului, fiindcă 
ajutorul de primar fusese numit un coleg, avocat, refugiat din judeţul 
Caliacra de curând cedat Bulgariei. L-am recomandat pe prof. Stratu- 
!at. Prefectul a fost de acord, iar eu l-am chemat imediat la mine 
aeasa. In prezenţa mea i-a făcut oferta, iar Stratulat a acceptat-o. 

iipa cateva zile m-a vizitat din nou, ca să-mi spună că vroia să dea 
o satisfacţie Tulcei numindu-mă pe mine primar. Am încercat a-1 face 
sa priceapă că eu nu-mi puteam bate joc de prof. Stratulat şi că 
trebuia să-l numească neapărat pe el, aşa cum se hotărîse. In timpul 
discuţiei mi-a mai spus că pe Vasilian l-au găsit că ar fi fost agentul 
lui Moruzoff. I-am răspuns că eu nu puteam crede şi-l somam să-mi 
iacă dovada. Mi-a amintit că acesta nu se purtase corect cu mine în 
1937. I-am ripostat că eu nu puteam să lovesc în acest camarad, care 


Amintiri 47 

era să fie ucis alături de mine, deşi în trecut m’a ofensat prin com¬ 
portarea lui. 

Cu această ocazie îmi mărturisea Predescu, că dela Prefectură dis¬ 
păruseră toate dosarele care tratau săptămânal măsurile de represiune 
contra legionarilor. Se ştie că în toate cele 71 de judeţe ale Tării, 
funcţionau comisiuni formate din prefect, comandantul militar al 
garnizoanei, procurorul, şeful jandarmeriei şi chestorul, care ţineau 
şedinţe tratând exclusiv situaţia legionarilor locali. Predescu a dat 
tuturor funcţionarilor un ultimatum de 24 de ore, spunându-le că 
vor fi exoneraţi, dacă nu apăreau dosarele. 

Nu mi-a fost greu să pricep ce anume căutau ei în acele dosare. 
Vroiau o justificare pentru faptul că au năpădit alt judeţ, deşi această 
organizaţie avea ierarhia sa proprie. 

Mi-a destăinuit, însă, cu aceaşi ocazie, că mă găsise marcat in 
acele dosare ca periculos şi că la prima oportunitate trebuia să fiu 
împuşcat, fiindcă toate încercările făcute de a mă îndepărta de 
Mişcare nu dăduseră rezultatele dorite. Mi-a spus că aflaseră din acele 
dosare ofertele ce mi se făcuse după ieşirea mea din lagăre în 1939, 
de a fi primar al oraşului, apoi prefect al judeţului, precum şi faptul 
că nu răspunsesem nici tentatoarei perspective de a intra într’o vilă 
pe marginea unui lac la marginea oraşului Tulcea. Fuseseră construite 
acete vile în timp ce legionarii erau deţinuşi la Ciuc, la Vaslui, la Sa- 
daclaia, Jilava şi Doftana. Moruzoff, care le finanţase, după cum 
apărea din registre, poseda el însuşi una pe marginea lacului, având 
o piscicultura şi o moară, ambele ca ornamente urbanistice. îmi amin¬ 
tesc cum arhitectul Brătescu, omul lui Moruzoff, îmi oferise cons¬ 
truirea unei asemenea vile pentru mine, ca încurajare, spunea el, 
pentru tinerele elemente tulcene valoroase. In timp ce noi, cei din 
provincie, respingeam tentaţiile, Sima accepta să fie ministru în dic¬ 
tatura lui Carol II, ucigaş al Căpitanului. 


SE HOTARISE ARESTAREA MEA 

Trebuia să fiu arestat. întâlnirea mea cu Nicolae Pătraşcu, acum 
în noua funcţie de ‘secretar general’ al Mişcării, numit de Sima, a 
avut loc la 19 Ianuarie 1941 la Tulcea. Venise ca orator la adunările 
ce fuseseră fixate pentru a se demonstra ataşamentul faţă de Ger¬ 
mania, deoarece Sima nu răspunsese invitaţiei de a-1 vizita pe Hitler 
la Salzburg, unde s’a prezentat Ion Antonescu singur. 


48 


Nicolae I. Arnautu 


După ce s’a terminat adunarea publică, am fost convocaţi la 
I refectură. Acolo eu am expus într’un mod violent invadarea judeţului 
Tulcea cu persoane nepregătite aduse din Constanţa. 

Mai târziu, în lagărul dela Buchenwald, fostul prefect, Mitică 
I redescu, luase şi el atitudine contra lui Sima. Ne găseam acum 
amândoi pe aceeaşi linie. Intr o scară mi-a povestit cum Pătrascu, în 
aceeaşi noapte de 19 Ianuarie 1941, hotărîse arestarea mea. cum şi 
locul unde trebuia să fiu deţinut de către ei: moara lui Moruzoff. Tot 
acolo urmau să fie deţinuţi comandantul legionar, Preot Ion Dumitres- 
cu-Borşa, Dr. I. Ciorogariu, cât şi mulţi alţii, ca să fie supusi unei 
reeducări". ’ 

. Teribilă soartă îmi doreau falşii mei camarazi. Trebuia să fiu 
încarcerat tocmai în casa celui care, ca duşman, mă notase pe lista 
celor ce urmau să fie măcelăriţi pentru credinţa legionară. 

Acestea au fost preocupările lui Sima şi Pătrascu, ambii mărun¬ 
ţi profesori de liceu, cu mentalitate de şcolari. Ei au găsit rezis¬ 
tenţă la foarte mulţi gradaţi de către Căpitan.Cu puţin înainte, în 
luna octombrie, l-am întâlnit la Bucureşti pe Andrei Ionescu, coman¬ 
dant legionar, fostul şef de cuib al lui Sima. Am priceput târziu ce 
a vrut să-mi spună.: “Stau încă pe din afară şi ca mine se găsesc foarte 
mulţi fruntaşi legionari”. 


"REGIMUL LEGIONAR" 1940-1941 

La puţin timp după formarea guvernului, Sima şi Antonescu nu 
se mai puteau suferi unul pe altul. La Preşedinţie, când era nevoie 
sa se consulte, o făceau prin bileţele. Era târziu, însă. El n’ascultase 
de Porul Legionar, care decisese ca Mişcarea să nu ia parte la guvern. 
Nici măcar n a sesizat de ce vechile partide au refuzat să participe 
intr o formaţiune de uniune naţională. Nici că Antonescu fusese lăsat 
de Carol II ca să continuie politica lui de exterminare a acestei 
Mişcări de reînnoire naţională. 

Numai la două luni dela formarea guvernului, Generalul Petrovi- 
ceseu, ministrul de interne, şi Ing. Mareş, ministru de Agricultură, 
prezenţi la înmormântarea Protoiereului Ion Moţa, care decedase la 
20 Noembrie, au avut o gravă discuţie cu privire la viitorul Mişcării. 
Ne spune Sima, că Mareş l-a sondat pe Petrovicescu, vrând să afle 
care ar fi atitudinea lui în cazul unui conflict între conducătorul 


Amintiri 


49 


Statului, Antonescu, şi Mişcare [...]. Gen. Petroviescu s’a arătat 
mult mai îngrijorat decât mine in urma acestei convorbiri” ( 11 ). 

La 22 Noembrie, Gen Antonescu l-a vizitat pe Hitler la Berlin, 
însoţit de ministrul de Externe, legionarul Sturza, care în timpul 
întrevederii a fost lăsat de Gen Antonescu să facă anticameră. A doua 
zi, la o masă oficială, alături de Ribbentrop, acesta i-a spus lui Sturza 
pe un ton foarte grav: “Ascultă-mă bine, Mişcarea Dv. să nu intre 
nicodată în conflict cu Armata, căci va fi zdrobită”. O zi după aceea, 
la altă masă oficială, Hitler i s’a adresat cu un aer sever: '‘Dum¬ 
neavoastră nu ştiţi cine este Generalul Antonescu;nu aţi fi putut găsi 
un mai mare patriot pentru a vă conduce” ( 12 ). Cum le-o fi vorbit 
Antonescu? 

Cam în acelaş timp, am comunicat prin Mitică Predescu, prefectul 
judeţului Tulcea, conversaţia mea cu subşeful Garnizoanei Militare, 
Lt. Colonel, care m’a avertizat: “Stai la o parte, cum ai stat până 
acuma, fiindcă în curând vor zbura multe capete”. 


REVOLUŢIE LA TULCEA 

21 Ianuarie 1941. Un grup de camarazi a venit la mine să mă 
anunţe că ceva sa întâmplat la Bucureşti. Prefectul s’a deplasat la 
Constanţa, iar şeful garnizoanei legionare, Mitei Dobrin, a luat-o după 
el. La fel au procedat toţi cei care formau poliţia legionară. M’am dus 
la Prefectură şi acolo am găsit o telegramă adresată prefectului prin 
care i se cerea să ocupe Prefectura, să ia măsuri de siguranţă şi să 
dispună paza tuturor instituţiilor. 

Cum telegrama nu conţinea numele prefectului, iar acesta lipsea 
din localitate, am telefonat la toate comunele din judeţ, ca să vină 
ţăranii înarmaţi spre Tulcea. Cei din oraş ne-am baricadat în Pre¬ 
fectură, blocând singura intrare existentă. Am chemat la Chestură, 
de unde mi-a răspuns un ofiţer. Am cerut să vorbesc cu chestorul şi 
mi l-a dat la telefon, ca să-mi spună că era arestat. Spre seară, am 
fost înconjuraţi de armată şi somaţi să ne predăm. N’am acceptat. 
Au încercat să ia Prefectura cu asalt. Trăgeau cu armele din toate 
părţile Tavanul clădirii a fost ciuruit, iar noi acoperiţi cu moloz. Am 
răspuns cu singura armă ce am găsit acolo: o vechitură de mitra- 

(11) Tara şi Exilul, p. 27, Dec. 1960. 

(12) Gen. Platon Chimoagă, Istoria Politică şi MUitară a Răsboiului României 
contra Rusiei Sovietice, p. 105, Ed. Carpaţi, Madrid. 






50 


Nioolae I. Arnautu 


lieră. După aproape jumătate de oră, schimburile de focuri au încetat. 
Eu, în timpul acesta, vorbeam la telefon cu diversele comune şi chemam 
lumea din toate părţile spre oraş. In multe locuri, chiar jandarmii 
i-au înarmat. 

Intr’un târziu am fost chemat la telefon de Col. lonaşcu, 
ţ arn l zoane i militare. I-am spus că îl fac responsabil de tot ce 
s’a întâmplat, eu fiind în posesia unei telegrame, adresată prefectului, 
prin care Ministerul de Interne cerea să ocupăm toate instituţiile. 
Deaceea, până nu se lămurea situaţia, noi aveam de gând să nu 
părăsim edificiul. Prefectura a rămas înconjurată trei zile şi trei 
nopţi de către Armată. Au avut gentileţea să ne trimită mâncare şi 
medicamente. 

In ziua de 23 Ianuarie, către seară, a sosit Generalul Avramescu 
însoţit de un colonel german, Staudinger. Au cerut să vorbească cu 
mine. Am acceptat, însă cu condiţia ca numai ei doi să se apropie de 
intrarea Prefecturii. 

Generalul Avramescu mi-a spus, cu lacrimi în ochi, că Ruşii 
deabea aşteptau să treacă Dunărea şi să ocupe Dobrogea. Mă rugat 
să nu facem dificultăţi Tării şi să încetăm orice fel de acţiune. Mi-a 
dat cuvântul de onoare că toţi vom fi liberi şi că nu vom avea nici o 
neplăcere. De asemenea Colonelul german şi-a dat şi el acelaşi fel de 
cuvânt. Tot odată mi-a cerut să iau cunoştinţă de următoarea adresă 
ce mi-a fost înmânată: 

“ Domnului N. Arnăutu, 

Cu onoare vi se trimite în copie adresa de mai jos pentru a lua 
cunoştinţă. 

Comandantul Garnizoanei Tulcea 
Colonel C. lonaşcu 

COPIE Nr. 13262/23 Ianuarie 1941 

DIVIZIA 10 Infanterie 
către 

Garnizoana Tulcea. 

Se transmite mai jos în copie ordinul Nr. 18063 din 23 Ianuarie 
1941 al Marelui Stat Major Secţia 3-a, comunicat cu ordinul Corpului 
2 Armată Nr. 38589/941. 

Din ordinul Preşidenţiei Consiliului de Miniştri (Domnul Gene¬ 
ral Steflea) se transmite următoarea comunicare primită dela Misiunea 
Germană. 


Amintiri 


51 


COMUNICARE • 

S a dat instrucţiuni celor mai vechi ofiţeri germani din Garni¬ 
zoanele unde sunt trupe germane să se comunice şefilor legionari că 
în urma unor convorbiri între Dl Gen I. Antonescu şi Domnul Gen 
Hansen, ca până în dimineaţa de 23/1/1941 să predea autorităţile 
publice (Prefecturile, Chesturile, Telefoanele, oficiile telegrafice şi 
armele inclusiv pistoalele. 

In aceste condiţiuni Domnul General Antonescu le asigură liber¬ 
tatea; în caz contrar începând de azi dimineaţă Armata Română va 
proceda cu armele contra lor în toată ţara. 

S’au dat instrucţiuni trupelor să susţină peste tot autorităţile 
instalate de Domnul General Antonescu. 

p. Şeful Secţiei 3-a 
Colonel (ss) Lupescu 
p. conformitate 
Plut. Major 
Ionică C. Ştefan”. 

Tulcea a fost ultimul judeţ din ţară care a capitulat. Toată lumea 
a părăsit Prefectura. Fiecare ne-am dus pe la casele noastre. La 
orele 3 dim. am fost arestat şi condus la Chestură de o comisiune 
poliţienească. Cum numai la o sută de metri de casa mea locuia Colo¬ 
nelul german Staudinger, soţia mea, care vorbea perfect limba ger¬ 
mană, i-a cerut audienţă. Aghiotantul a primit-o imediat, iar Colonelul 
să dus la şeful Garnizoanei, Col. C. lonaşcu care locuia alături la 
numai 10 m. distanţă. Soţia mea, Felicia, a făcut pe interpreta. Stau¬ 
dinger i-a spus lui lonaşcu că ‘‘un colonel german când îşi dă cuvântul 
de onoare şi-l ţine până la ultima picătură de sânge. In cazul Dlui 
Arnăutu, eu împreună cu Generalul Avramescu ne-am dat cuvântul 
de onoare că nu i se va întâmpla nimic. Deaceea am venit să obţin 
libertatea lui”. Colonelul C. lonaşcu a avut convorbiri telefonice cu 
Bucureştiul. Si, în sfârşit, i-a cerut scuze neamţului, declarând că 
la mijloc nă fost altceva decât o simplă neinţelegere. Erau orele 3 
dimineaţa. 

A treia conversaţie ocazională avută cu Col. lonaşcu, după ce-mi 
spusese că se făceau mari presiuni în special din partea unor colegi 
de ai mei din Barou ca să fiu din nou arestat, mă sfătuit să plec 
pentru câtva timp din Tulcea. 

27 Februarie. Azi dimineaţă, fiind singur în Barou, să apropiat 







52 


Nioolae I. Arnautu 


de mine Decanul, av. Drăghici, comunicându-mi că a sosit ordin să 
fiu arestat. Tot atunci am fost chemat de Staudinger, prin interme¬ 
diul unei doamne, ca să-l vizitez imediat. Dela Tribunal m’am dus 
direct la birourile lui, unde m’a primit fără nici o întârziere. Mi-a spus 
că m’ar putea trimite în Germania, deoarece lucrurile s’au schimbat 
total. Numai acceptând această propunere mă mai putea ajuta. I-am 
răspuns că nu mă simt pregătit sufleteşte pentru o asemenea hotărî- 
re. El mi-a adăogat că din clipa în care părăseam casa puteam fi 
arestat, iar el nu mai putea să facă nimic pentru mine, fiindcă între 
timp îi sosiseră alte ordine. El şi-a dat seama că nu împărtăşeam această 
idee şi că rezistam. A mai încercat să mă convingă să plec, vorbin- 
du-mi de o absenţă din Tară de numai trei luni de zile, în care inter¬ 
val urma să fiu repartizat la diferite Ministere pentru specializare. 
Văzând că nu mă hotărâm, m’a rugat să telefonez soţiei, invitându-o 
şi pe ea ca să stăm de vorbă împreună. Soţia a insistat şi ea ca să 
accept. Eu, însă, tot nu mă puteam decide. I-am cerut timp de gân¬ 
dire până după masă. Mi-a răspuns acelaş lucru: “Plecat de aici, nu 
te mai pot ajuta”. Mi-a promis s’o aducă pe Felicia de asemenea, 
dar pe altă rută, întâlnindu-ne la Berlin. Până la urmă, m’am hotărît 
să pornesc şi eu în necunoscut. Căpitanul neamţ Dingeldei a rămas să 
mă însoţească într’o maşină, în aceeaşi noapte, spre Bucureşti. Mi s’a 
dat o uniformă de ofiţer german şi la orele 21 am pornit spre Măcin, 
unde am rămas peste noapte. Acolo, în fosta Judecătorie, se instalase 
o unitate germană. 

1 Martie. Plebiscit. Ţăranii se duceau la vot şi strada era plină 
de cetăţeni. Pentru a nu fi recunoscut, dela uşă şi până la automobilul 
din stradă, două rânduri de soldaţi nemţi m’au salutat cu mâna ridi¬ 
cată. Am trecut Dunărea pela Ghecet spre Brăila. Pela orele 12 
noaptea am ajuns la Bucureşti, fiind dus direct la Gestapo, unde se 
mai găseau doi legionari aduşi din Iaşi: Ing. Graur şi Suţu. Până 
in seara de 5 Martie am locuit în acelaş loc cu aceşti doi camarazi 
moldoveni. 

5 Martie. Au început să fie aduşi camarazi din diferit părţi. Seara 
am fost urcaţi într’un camion, pe drum am mai ridicat câţiva prinşi în 
aceeaşi situaţie şi am pornit-o spre gară unde se găsea un tren mi¬ 
litar german. Consemnul dat nouă de către nemţi era ca să răspundem 
mereu, dacă ne vorbea cineva, cu un ‘Jawohl\ Furăm introduşi, 42 
legionari, în două vagoane. Unul era de clasa 2-a şi altul de a treia, 
agăţate la un tren de marfă. Ofiţerul care ne ducea în bejenie spre 
Germania era acelaş Dingeldei, ce plecase cu mine din Tulcea, 


Amintiri 


53 


Trenul mergea foarte încet. Se ţâra. Numai în Tară am călătorit până 
la graniţă timp de 5 zile şi 6 nopţi. In Vatra Domei am ajuns 
spre seară şi am fost garaţi până dimineaţa pe o linie moartă, 
linie ce părea un simbol. De acolo am trecut în Transilvania ce¬ 
dată Ungariei. In timpul călătoriei prin Tară nu ni s’a permis 
să coborîm din vagoane şi nici să apărem pe le ferestre. Trecerea 
noastră prin defileurile Carpaţilor Păduroşi ne-a făcut să tremurăm 
de frig şi să ne cutremurăm, cum nu făcusem nicodată în viaţa mea. La 
Budapesta am ajuns in ziua de 11 Martie, unde am dormit o noapte 
în gară. In sfârşit, vagoanele noastre au fost anexate la o locomotivă 
şi astfel a început să ne vină oleacă de căldură. In ziua de 12 Martie 
am pornit spre Viena şi am ajuns în gara Franz Joseph pe la orele 
16. Vârîţi în nişte autobuze am fost transportaţi la Gestapo, unde sea- 



Bcrkcnbruck 1941: Jos: Tâlnariu Lauriaii, Felicia Petra, Stavre Cuţumina, Dodu. 
In picioare: Ghimbăşanu, O. Găina,Ion Roth, Cengher, N. Caranica, N. Bujin, 
N. Horodniceanu şi Viorel Trifa. 


ra ni s’a oferit o masă bogată. Un neamţ cu gradul de căpitan ne-a 
ars un discurs, comunicându-ne că eram “oaspeţii lui Ilimmler”, că 
a vorbit la telefon cu Ilie Gârneaţă şi Constantin Papanace, care se 
găseau la Berlin, şi ne urau bunvenit, că ei locuiau la hotelurile cele 
mai luxoase. Ne-a rugat, însă, prudent, să-i scuzăm că nu ne puteau 
găzdui şi pe noi în astfel de minunăţii, deoarece a doua zi se sărbătorea 
Anschluss-ul, unirea Austriei cu Germania, şi sosiseră foarte mulţi 



54 


Nioolae I. Arnautu 


invitaţi. A doua zi, 13 Martie, am pornit spre Berlin în două vagoane 
de clasa, l-a,. Pe drum începu să se svonească, nu ştiu cum, că nu eram 
duşi chiar la Berlin, ci undeva prin apropiere, cu un domiciliu obli¬ 
gatoriu, poate^ chiar un lagăr. Spre seară am ajuns la Frankfurt am 
Oder. Cu doua autobuze furăm duşi pe o autostradă şi apoi, printr’o 
pădure, ne-au lăsat intr’o casă la marginea unei ape curgătoare. In 
acest grup au călătorit: Cornel iu Georgescu, Nic. Pătraseu, Gh. Dra- 
gomir-Jilava, Nic. Şeitan, Puiu Traian, Cristian Omăt, Anton 
Goranescu, Victor Apostolescu, Stelian Stănicel, Ghiţă Stoia, Eugen 
Teodorescu, Laurian Tâlnariu, Viorel Trifa, Dumitru Tărăoiu, Du- 
mitru Groza, Stavre Cuţumina, Nic. Horodniceanu, St. Logigan, Gh. 
Ghiţea, Nic. Bujin, Nic. Predescu, Graur, N. Caranica, Virgil Mihăi- 
lescu, Ghimbaşeanu, Humiţă, Ovidiu Găina, Ion Roth, Crişu Axente 
Dodu, Cengher, Suţu, N. Popa, etc. Râul din faţa casei se’ numeşte 
Spree, iar localitatea Berkenbruck ara Spree. 

_ 16 M ar hc. Mi-au spus camarazii că soţia mea din Berlin m’a 

cautat la telefon şi că urma să fiu chemat din nou după amiază. 
Intr adevar mi-a comunicat că venea să mă viziteze, iar eu i-am dat 
adresa lui Caraivan din Berlin. 

17 Marti\ A sosit Felicia, soţia mea, însoţită de Caraivan. Dela 
acesta am aflat că Bădia Ilie Gârneaţă habar n’avea că noi ajunse¬ 
serăm in Germania. Nouă neamţul ne spusese că vorbise cu el la te¬ 
lefon şi că ne transmisese urarea de “bunt venit”. Ce-or fi vrut să 
însemne aceste minciuni? 



Amintiri 55 

17 Aprilie. Un nou svon: vom pleca din Berkenbruck. Unde? Nu 
se ştia. 

19 Aprilie. Au fost aduşi la Berkenbruck: Ilie Gârneaţă, Vasile 
Iasinschi, Constantin Papanace, Horia Sima, C. Stoicănescu şi Ilie 
Smultea. Cu ei a venit şi Legath, de la Kriminalpolizei, care se ocupa 
de legionarii ajunşi prin Germania. Acesta ne-a citit numele celor 
care vor pleca la Rostock. Rămâneau la Berkenbruck: Ilie Gârneaţă, 
Corneliu Georgescu, Vasile Iasinschi, Const. Papanace, Horia Sima, 
Gh. Dragomir-Jilava, N. Horodniceanu, Viorel Trifa, Dumitru Groza, 
Virgil Mihăilescu, C. Stoicănescu şi Ilie Smultea. Fiind cu soţie, mi 
s’a admis să locuiesc la Berlin. 

21 Aprilie. Cu ocazia Sf. Paşti am revenit la Berkenbruck, unde 
am petrecut cu tot grupul, iar seara m’am întors la Berlin. 



Berkenbruck 1941: Ilie Gârneaţă, C. Papanace, Corneliu Georgescu, Dtru Groza 
Tiana Silon, Horia Sima, Ilie Smultea, Felicia Petra, Lucia Trandafir, Vasile 
Iasinschi, Gh. Dragomir-Jilava, Virgil Mihăilescu, Mircea Dimitriu. 










MUSAFIRI CU DOMICILII' OBLIGATORIU 


Din când în când mai respiram, fiecare în felul lui, noi, aceşti 
“oaspeţi” ai lui Himmler. 

Au trecut aproape o sută de ani, de când tinerii dela 1848 au 
avut cam aceeaşi soartă, fiind surghiuniţi în Turcia, centrul politic 
de care depindeam atunci, atât noi dobrogenii cât şi Principatele Mol¬ 
dova şi Valahia. Ei au avut aceeaşi soartă fiind de asemenea ‘invi¬ 
taţii’ Sultanului, al cărui turban îl purta acum Himmler. Am arătat 
cum ofiţerul german Dingeldei, care a plecat cu mine din Tulcea, a 
transportat tot grupul de legionari pe care Gestapo-ul îi expedia în 
Germania. Tot la Tulcea fuseseră predaţi Turcilor revoluţionarii din 



BERKENBRUCK, 1D41: Humiţă, Dr. V. Apostolescu, Ing. 
Graur şi N. Arnăutu. 


Amintiri 


57 


1848. Acest oraş pare să fie predestinat ca drum de trecere spre su¬ 
ferinţe al tineretului român. Iată ce a consemnat Radu Rosetti despre 
cei dela 1848: 

* ‘Turcii i-au tratat foarte cu omenie si i-ar fi ţinut bucuroşi la 
Tarigrad, dar ambasada rusească i-a silit să li se fixese o reşedinţă 
care să samene mai mult a exil [...] i-a trimis la Brusa [...] primind 
titlul de Musafiri ai Sultanului”( 13 ). 

Vremurile s’au schimbat şi trebuia de ţinut pas cu ele. Acest om 
'predestinat’ H. Sima, zice Preotul St. Pălăghiţă, a încăput cocoloşit în 
lada pentru bagaje a maşinii lui Andreas Schmit, şeful Saşilor din 
România, care l-a trecut astfel, făcut ghem, peste graniţă. 


GRUPUL LEGIONAR DIN BERLIN 

In locuinţa mea din Varzinerstrasse 4, Wilsmerdorf, a luat naşte¬ 
re, cu timpul, garnizoana legionară din Berlin, condusă de ing. Nae 
Smărăndescu, figură senină şi energică, unul dintre secretarii C㬠
pitanului. Preocuparea noastră era să explicăm personaliăţilor ger¬ 
mane tragedia Mişcării Legionare. Eu lucram ca speaker la postul de 
radio ‘*Donau*’ din Berlin. La fel, Smărăndescu. 



La Berlin 1941: Felicia Petra, Dna Caraivan, Lucia Trandafir, Constantin Zaharia- 
Duhu, Ing. Nae Smărăndescu, N. Arnăutu, Ing. Caraivan, Socariciu şi Ma- 
rinescu. 


( 13 ) Radu Rosetti, Amintiri, voi. 2, p. 145, Bucureşti. 


58 


Nioolae I. Arnautu 


Fără a avea legături cu Tara sau cu familiile noastre, am primit 
la “Postul de Radio Berlin" o scrisoare din Tulcea, adresată mie, dar 
pentru Cornel Constantinescu. Fraţii lui de Cruce îi comunicau că, 
după refugiul nostru în străinătate, au depus jurământul pe ‘Buna 
Vestire', cel mai înalt grad în ierarhia Mişcării. Am comentat întâm¬ 
plarea. După scurtă vreme, Smărăndescu mi-a cerut să tăinuesc, 
să nu mai amintesc faptul acesta, fiindcă Sima s’a arătat indispus în 
faţa lui Stoicănescu. 

Cum Sima nu era propriu-zius cunoscut în cercurile germane, 
deşi stătuse doi ani acolo în primul refugiu, Stoicănescu i a propus 
lui Smărăndescu să-i prepare o biografie pe care legionarii, ce luau 
?ontact cu nemţi, să le-o strecoare. Această biografie, romanţată, a fost 
apoi trasă la multiplicator. Intre timp m’a chemat Smărăndescu 
spunându-mi să încetez răspândirea broşurii, fiindcă nu era completă 
şi trebuia de adăogat afirmaţia că Sima fusese lăsat de către Căpitan 
ca urmaş al lui. Se mai introducea un fals. 

Deseori mă chema la telefon Stoicănescu, chestionându-mă de unii 
camarazi, dar fără să salute şi fără să se anunţe. întrebând cu 
cine aveam onoarea să stau de vorbă, mi se răpundea că ştiam eu 
cu cine vorbeam. Desigur că ii trânteam receptorul. încăpăţânat, mă 
chema din nou, tratându-1 la fel pe această puşlama ce-o cunoşteam 
încă din lagărul dela Vaslui. La Berlin, orice legionar sau simpatizant 
sosea, imediat trebuia să ia contact cu acest Stoicănescu, ce fusese 
supranumit “spuma comandantului". 

Intr’o seară mă aflam la Academia Română din Berlin. Directorul 
ei, prof. Sextil Puşcariu, se găsea în Tară, iar în locul său rămăsese 
ginerele lui, Manoilescu. Intr'o conversaţie de grup, a intervenit Ma- 
noilescu, adrtatându-sie legionarilor Aurel Răifţă şi dr. Untaru cu 
“Dumneavoastră, Comandanţii". Aşa ştia el, fiindcă însărcinările ce 
le îndeplineau le făceau în calitatea aceasta. Mai târziu, când s’au 
lămurit asupra valorii morale a lui Stoicănescu şi a lui Sima, i-au 
părăsit. 

In legătură cu această circumstanţă, Ilie Gârneaţă ne-a lăsat scris: 

“Cei fără o suficientă pregătire legionară au ajuns pradă facilă 
a ariviştilor cari căutau partizani cu ajutorul cărora să-şi menţină si¬ 
tuaţiile personale create de împrejurări. Multe suflete curate, care ar 
fi putut să fie foarte utile luptei româneşti, au fost deviate şi s'a îm¬ 
piedecat realizarea acelei armonii atât de necesare între Românii ex¬ 
patriaţi. Alţii au fost dezamăgiţi şi sau menţinut retraşi pentrucă 


Amintiri 


59 


n’au vrut să facă negoţ pe mormintele camarazilor. Iar în contra 
celora care ar fi putut să strice socoteala ariviştilor s’a dus sistematic 
o acţiune de izolare. “Noile metode de luptă" au fost folosite nu numai 
contra adversarilor, ci şi contra elementelor formate de Căpitan, unele 
din ele de înaltă trăire legionară" ( 14 ). 



BERLIN, 1941: Un cuib din grupul Berlin. 


GRUPUL DE COMANDA DELA BERKENBRUCK 

Nemţii acordaseră acestui grup o libertate relativă. Herr Hartig, 
ofiţer din SS, invalid, întors fără un braţ de pe frontul rusesc, avea 
răspunderea acestui grup. Libertatea lor era condiţionată. Se legaseră 
toţi pe cuvânt de onoare de a nu părăsi localitatea fără aprobarea 
autorităţilor. Condiţiile, normale, în ce priveşte calitatea juridică de 
refugiat politic, erau tolerabile, iar noi nu putusem altceva decât să 
le acceptăm. Nemţii aveau nevoie de trupele române în războiul contra 
Rusiei, pe când noi nu mai contam în acea conflagraţie interna¬ 
ţională. 

Cei care locuiau la Berlin şi Berkenbruck, trăiam cu intensitate 
( 14 ) Pământul Strămoşesc, Serie 2, Anul 1952, p. 215, Bs. Aires. 



60 


Nicolae I. Arnautu 


tragedia Mişcării. Din Tară veneau veşti disperate. In închisorile lui 
Antonescu se găseau circa 60.000 de legionari, unii condamnaţi pe 
viaţă, alţii la moarte si apoi împuşcaţi. 



BERLIN, 1942: Av. N. Arnăutu şi Ing. Aurel Răuţă, la munca 
agricolă voluntară. 

Se căuta justificarea legală pentru ca Legiunea să poată fi deci¬ 
mată. Asasinatele depăşiseră cu mult saldul revoluţiei ţărăneşti din 
1907. Si astfel au fost concepute acele odioase ‘Batalioane de Reabili¬ 
tare ’, prin care se continua omorurile, de data aceasta în numele lui 
Dumnezeu şi al Patriei. Legionarii, mulţi dintre ei aflaţi între în¬ 
chisoare şi aceste unităţi speciale, preferau frontul, unde primeau 
misiuni “ca să nu se mai întoarcă vii”, cum glăsuia ordinul Marelui 
Stat Major Român. Parte din cazuri sunt menţionate de Pălăghiţă în 
cartea sa citată. 

Situaţia disperată în care fuseseră aruncaţi părea să nu-1 intere¬ 
seze pe Sima. In fond, nu-1 interesa. Această grea misiune i-a revenit 


Amintiri 


61 


tot lui Ilie Gârneaţă. Sima, şi în acele condiţii, continua să pretindă 
integrarea Mişcării în Stat şi întoarcerea legionarilor din Germania, 
însuşi Sima ne spune acum ce-i cereau nemţii atunci: 

“Problema care ni se punea aici tuturor şi mie în special era 
foarte gravă. După ce am ajuns la Berkenbruck, Ministrul de Externe 
german a început presiuni prin fel de fel de emisari oficiali şi semio¬ 
ficiali, ca eu să plec dela conducerea Legiunii [...]. Nu era vorba 
de persoana mea, ci de totalitatea Mişcării, a cărei distrugere se ur¬ 
mărea cu ferocitate”, continuă infantilul comandat să dea probe de 
megalomanie ( 1B ). 

Noi ştim cum erau atăcaţi, prin şoapte, toţi câţi încercau să amin¬ 
tească măcar autoritatea Căpitanului şi problema camarazilor noştri 
nefericiţi,sacrificaţi fără noimă în Tară. Erau bârfiţi şi declaraţi de 
trădători, fiindcă nu stăteau pe poziţia lui de rezistenţă personală. 

La 12 Martie 1942, Rademacher a sosit în vizită la Berkenbruck. 
Acest reprezentant al Ministerului de Externe german a trebuit să ia 
notă de o propunere formulată de Stoieănescu: “Să se reînfiinţeze 
partidul ‘Totul pentru Tară', căci facem o distincţie între partid şi 
Mişcare [... ] iar şefia partidului să fie rezervată Mareşalului An¬ 
tonescu”. Răspunsul lui Rademacher a fost cel puţin de om informat: 
“Cred că Mareşalul nu are nevoie de partid [...]. Nu ştiu dacă le¬ 
gionarii din Tară vor mai putea fi convinşi să dea sprinjinul lor lui 
Antonescu” ( 16 ). 

Nicăieri Sima n ? a spus cum a salvat Mişcarea dela “distrugerea 
ce se urmărea cu ferocitate”. Noi ştim că aceiaşi nemţi l-au dărâmat 
în 1941 şi l-au utilizat apoi in 1944 ca pe o păpuşe. El a fost mereu 
sluga marilor jocuri nenorocite pentru noi, dar pe care nu le-a pri¬ 
ceput ori a trebuit să le dea curs, ale lui Carol II, ale lui Ion Anto¬ 
nescu şi ale Nemţilor, fiind utilizat şi stors ca o biată otreapă. Mi s'a 
făcut milă de el, când, ducându-mă într’o zi la Gestapo din Berlin să 
cer autorizaţie pentru a vizita pe camarazii dela Rostock, l-am găsit 
în birourile comisarului Legath unde încerca în mod plângăreţ să-l 
convingă pe neamţ de loialitatea lui faţă de Ilitler, implorând ajutor 
ca să rămână pe mai departe la şefia Legiunii. Mircea Dimitriu, care 
lua parte la acea discuţie, nemaiputând suporta milogeala lui, a ieşit 
în sală şi m’a găsit pe mine ascultând fără voia mea. 

Sima a tăcut. Nu ne-a spus ce s’a întâmplat cu camarazii din “Ba- 


(15) Tara şi Exilul, p. 15, 1972. 
(15) Orientări, Nr. 123, p. 7, 1969. 



62 


Nioolae I. Arnautu 


talioanele de Reabilitare”, la fel nimic de soarta sutelor de mii de 
legionari aruncaţi pradă închisorilor. 

Ii răspund eu acum, după ce i-au mai răspuns şi alţii: cei din 
acele “batalione” au căzut ca eroi pe front, ori supravieţuiesc ca 
mari mutilaţi, iar cei din închisori, câţi au mai rezistat, au fost elibe¬ 
raţi abea în 1964, unii după 23 de ani, ca nişte epave. 


GRUPUL LEGIONAR ROSTOCK 
1941-1943 

Acest grup a fost deplasat dela Berkenbruck, din cei 42 sosiţi la 
început. Cu timpul i s’au alăturat alţi refugiaţi, printre care coman¬ 
dantul Bunei Vestiri Mile Lefter, Alex. Randa, Paul Costin Deleanu, 
Horia Stamatu, Ion Tolescu, Duiliu Sfinţescu, Dumitru Mihăescu, 
Vasile Mailat, Gavrilă Ionescu, Vasile Coman, M. Calciu, Ion Potecaşu, 
I. G. Dimitriu, cpt. Vasile Comănescu, etc. 

Ei aveau ca şef pe Nic. Pătraşcu, care reprezenta noul duh, cel 
simist, introdus în Mişcare. Mile Lefter primea toate onorurile ca 
cel mai înalt grad, dar în şoaptă, pe furiş, era ironizat cu porecla de 
‘Comandant al Bunei Mâncări' pentru faptul că se arătase profund 
cunoscător al bucătăriei naţionale, aşa cum fuseseră, între alţii, Mihail 



Rostock 1941: Pascal Marcu, Mile Lefter, Felicia Petra, Eugen Teodorescu, N. 
Arnăutu, Ion Tucan. 












Amintiri 


63 

Kogălniceanu, Costache Negruzzi şi Păstorel Teodoreanu. Uitaseră că 
era un luptător din primele momente al Legiunii. 

Grupul a crescut ajungând la circa 400. După statisticele făcute, 
numai 75 % îndeplineau condiţiile de refugiaţi politici. Restul, cel 
puţin, erau elemente aduse de Sima cu scopul de a-şi continua ma¬ 
nevrele. 

Cum se putea ajunge în grupul dela Rostock, ne spune însuşi 
cronicarul oficial, Preot St. Pălăghiţă: 

“Nici un refugiat, ce se dădea drept legionar, nu era trimis de 
germani la Rostock, decât după ce Sima şi ai lui îl recunoşteau ca ata¬ 
re [... ] şi numai după confirmarea acestora, Gestapo-ul le trimitea 
pe noul refugiat. Nu puteau intra acolo, deci, agenţi de-ai lui An- 
tonescu 9 \ 

Cel puţin nu era uşor. Se cunosc cazuri de legionari care au fost 
respinşi sub această acuzare, ţinuţi închişi de nemţi şi anchetaţi ca 
atare. 

Un alt cronicar de-al lui Sima, Nicolae Teban, ne dă date în le¬ 
gătură cu agitaţiile dela Rostock : 

“Fiindcă la Rostock începuseră oaerecari nemulţumiri, pe care 
conducerea locală nu le mai putea stăpâni (aceasta datorită agenţilor 
trimişi de Eugen Cristescu) au venit la faţa locului, prin Martie 1942, 
Domnii Comeliu Georgescu şi Vasile Iasinschi, însoţiţi de comisarul 
Legath şi de reprezentantul Ministerului de Externe german, Rade- 
macher, ca să vadă şi să audă personal ce se petrece acolo [...]. După 
plecarea Dior V. I. şi C. G. am avut puţină linişte. Dar după aceea, 
agitaţiile au reînceput, căci uneltele se găseau în mijlocul nostru, 
manevrate dela Bucureşti. încrederea, disciplina a început din nou 
să slăbească, pe măsură ce exilul se prelungea [...]. Sima, când ne 
întâlnea pela Berlin, ne dădea mereu îndemnuri şi dispoziţii ca să ne 
abţinem dela agitaţii sterile" ( 17 ). 

lată lupii transformaţi în mieluşei, supranumiţi, de atunci, bri- 
gadiri. 

Cum văzurăm, Sima, prin Pătraşcu, nu mai putea să stăpânească 
pe legionarii dela Rostock. Plecarea lui Sima dela conducerea Mişcării 
era o soluţie pentru a se evita ruptura. S’a încercat atunci înlocuirea 
lui Pătraşcu, tot cu acelaş scop: salvarea lui Sima. Atât Vasile Andrei 
cât şi alţii l-au convins pe Sima de această necesitate. In acest sens 
fusese trimis Corneliu Georgescu, ceeace ascunde Teban, ca să-l înlo- 

( 17 ) Mărturii despre Legiune, p. 220. Ed. Dacia, Rio Janeiro, 1967. 


64 


Nioolae I. Arnautu 


cuiaseă pe N. Pătraşcu, care declarase chiar atunci în faţa lui N. Ca- 
ranica: “Nu plec! Mai bine dau foc Legiunii”! Corneliu Georgescu 
ir a stat decât o zi, fiind rechemat. 

COMPLOTUL DELA ROSTOCK 

In timp ce Sima îşi făcea preparativele ca să fugă în Italia, par¬ 
tizanii săi dela Rostock pregăteau o înscenare de complot. Au fost 
schingiuiţi atunci mai mulţi legionari. Nu erau personalităţi ale Mişc㬠
rii. Erau însă camarazii noştri care în felul lor îşi făcuseră datoria, 
deşi unii dintre ei fuseseră deja pervertiţi de ‘duhul simist\ 

Ne lămureşte tot Preotul Pălăghiţă: 

Aşa zisul ‘complot’ a fost un monument de ticăloşie brigadirească. 
Din dosarul anchetei se vede că brigadirii au urmărit să obţină prin 
schingiuiri ‘dovezi’ pentru două învinuiri: 

1. Agenţi de-ai lui Antonescu, împreună cu câţiva legionari, ar 
fi pus la cale omorîrea lui Sima, Pătraşcu şi a tuturor gradelor legio¬ 
nare din Rostock; 

2. Voiau să arate că în acest complot erau amestecate şi elemente 
din conducerea Mişcării, ce se aflau la Berkenbruck [...1. Toţi cei 
utilizaţi mai înainte de către Pătraşcu pentru urmărirea legionarilor 
fuseseră implicaţi în zisul complot. Erau zece la număr: Serbu, Va- 
silescu, Câmpeanu, Grosariu, Georgescu, Gheorghiu, Fănică Popescu- 
Portofel, etc. Astfel Câmpeanu era pus să-l spioneze pe Stavre Cuţu- 
mina, şeful său la Corpul Muncitoresc, pe Tibi Teodorescu şi pe Nac 
Tudose. Ca să-şi poată îndeplini mai bine misiunea încredinţată a 
primit ca ajutor pe Gheorghiu, groaznic schingiuit la ‘cercetări’. Aces¬ 
tora, Romulus Opriş le-a dat porecla de ‘Mexicani’ ( 18 ). 

“13 Dec. 1942. înainte de orele 5 dim. a fost arestat din nou 
Pătraşcu şi un grup de circa 40 de prieteni ai lui: Iancu Fleşeriu, 
Puiu Traian, Eugen Teodorescu, cei ce înscenaseră complotul şi tăcu¬ 
seră ancheta. Procurorul îl invită pe Mile Lefter să ia comanda gru¬ 
pului din Rostock. Acesta, întrucât invitaţia venea din afara Legiunii, 
refuză protestând [...] fapt care a atras şi arestarea sa”, cât şi a 
altor legionari, printe care: Nicolae Şeitan, N. Caraniea, Gh. Ghiţea, 
Dumitru Tărăoiu, Dodu, Bujin, Varduli, etc. Au fost apoi toţi in¬ 
ternaţi la Sportpalast, de unde au fost transferaţi în direcţie pentru 
ei necunoscută. 

(18) St. Pălăghiţă, op. cit., p. 194. 


Amintiri 


65 


FUGA LUI SIMA IN ITALIA 

In urma fugii lui Sima în Italia, însoţit fiind de Tiana Silion 
amlm cu paşapoartele lui Clain şi al soţiei acestuia, legionarii aflaţi 
pe teritoriul german au fost arestaţi. Grupul de comandă dela Ber- 
kenbruck a fost umilit pe sălile puşcăriilor: erau vârîţi în closete, cu 
aţa la pereţi şi mâinile in sus, apoi scoşi din nou din closete 
şi, sub pretextul că intrau persoane străine, repetau înjosirea 

Grupul dela Rostock a fost împărţit în două: o parte a fost in¬ 
ternata la Buchenwald, iar restul a rămas pe loc, supus unui re*nm 
înăsprit de muncă. 

Cei din Berlin am fost încarceraţi la închisoarea Alexander Platz 
m total 12 legionari, iar la secţia femeilor a fost deţinută soţia mea în 
aceeaşi celulă cu Lucia Trandafir. 

u. I* 1 ziua de 18 Dec., la orele 22, când terminasem lucrul meu la 
Radio Donau, am fost arestat chiar în edificiul de transmisiune, in¬ 
trodus intr’o cabină, făcându-mi-se percheziţie corporală Am fost 
apoi transportat la comiseria din Friedenau (Berlin), unde după câtva 
timp a fost adusă şi soţia mea. La orele treidimeneaţa am fost băga¬ 
ţi intr o dubă, cu care am colindat, nu ştiu de ce, 34 ore pe la toate 
secţiile de poliţie din Berlin. La orele şase dim. am ajuns la Ale¬ 
xander Platz, fiind introdus în beciul închisorii. Pe Felicia au separat-o 
de mine, ducându-o la secţia de femei. In jurul meu se auzea vorbind 
numai franţuzeşte. Ridicând capul în sus, pentru a vedea paturile 
suprapuse, la al patrulea etaj l-am zărit cocoţat pe Nae Smărăndescu 
Îmi facea semn să mă sui la el. Nu ştiam ce s’a întâmplat. Dece, 
şi aici in Germania, unde avusesem impresia că ne aflam în siguranţă, 
trebuia să suferim carcere şi închisorii Din întrebările ce ne făceau 
autorităţile, combinate cu aceleaşi întrebări făcute lui Smărăndescu, 
am tras concluzia că Sima a şters-o din Germania. A doua zi de dimi¬ 
neaţa am fost scos din celula dela beciu, un loc de tranziţie, si izolat 
mtr’o cameră mare, fiind singurul român acolo. 


IN DRUM SPRE BUCHENWALD 
1943 


8 Ianuarie. Furăm strânşi, cei 12 legionari, într o singură cameră. 
După 21 de zile de carceră, izolaţi unul de altul in aceeaşi închisoare, 
am început să ne spunem necazurile. Nicu Atanasiu ne-a povestit cum 
a fost arestat, cum a fost apoi dus la Viena ca să fie prins Traian 
Borobaru, care fugise cu paşaportul lui ori al lui Prundeanu. Ne-a 
relatat apoi conversaţia avută în închisoare cu Tiana Silion. Tiana 
spunea cu lux de amănunte cum a vorbit cu Vasile Iasinschi la telefon 
şi că acesta a îndemnat-o să declare totul. Am aflat că Generalul 
Miiller, unul din ajutoarele lui Himmler, l-a asigurat pe Atanasiu ca 
şi capul lui era gata să sboare. Tot atunci ni s’a comunicat ca în- 
susi Sima a fost arestat în Italia şi adus în Germania. Adresa lui acolo 
a fost dată autorităţilor de însuşi C. Stoicănescu, cel care concepuse, 
plănuise şi organizase această aventură. 

Prin plecarea lui Sima s’a rezolvat problema conducem aparente 
dar încâlcită a Mişcării Legionare din străinătate. Un iresponsabil 
care a produs destulă suferinţă aproape în toate familiile de Romani. 
Gestul lui Sima, insă, le-a dat nemţilor pe mai departe o arma de 
şantaj contra Tării. Chiar în luna aceasta erau în torn la Berlin trata¬ 
tivele economice, iar noi continuam să fim. marfă, de schimb con ra 
intereselor Neamului, ce nu s’a putut opri pe Nistru, ori pe ug. 
Antonescu a umplut din nou puşcăriile înăsprind i egimu • v 

Motivul pentru care a fugit Sima era clar pentru noi. In lagarul 
dela Rostock, legionarii nu mai puteau suporta situaţia umilitoare m 
care ajunsese Mişcarea. Protestele şi nemulţumirile creşteau m fie¬ 
care zi. Din Tară ne veneau veşti din închisoare, din toate închisorile 
si fronturile. Suferinţele deveniseră insuportabile. Sima era presat 
din toate părţile să predea comanda Mişcării. Se întrevedea tragerea 
lui la răspundere şi chiar pedepsirea lui Fuga a fost bine calculata. 
Marea parte a legionarilor, dintr’o anumită interpretare a disciplinei, 


Amintiri 


67 


trebuia sa se solidarizeze alături de el, speculându-se o lege formulată 
;am ambiguu: “Urmează-ţi şeful şi la bine şi la rău”, fără să o tre¬ 
cem pnn sita Legicei şi nici a Dialecticei, ca să-i prindem viaţa din 
spatele schematismului aparent. 


IN LAGARUL BUCHENWALD 
1943-1944 

.9 Ianuarie, 1943. Am fost conduşi cu duba la gara Anhalter. De 
acolo pana la Weimar am călătorit 4 ore. Apoi am fost conduşi în 
lagarul Buchenwald, distanţă de 8 km. Am văzut primele uniforme ale 
deţinuţilor. Peste cateva minute ne vom reduce fiecare la câte un 
număr. Ne-au introdus dincolo de sârmele ghimpate. Un bloc cu parter 
şi etaj, înconjurat cu toate măsurile de siguranţă, în mijlocul fai¬ 
mosului Buchenwald, era noul nostru domiciliu. Acolo fuseseră cazaţi 
cu puţine zii* înaintea noastră camarazii arestaţi la Rostock Si aici 
au început frământările. Pătraşcu a trebuit să predea comanda gru- 
pului. Traian Boeru şi Vasile Hanu erau gata să-l bată. Atunci a fost 
rugat Mile Lefter să ia comanda. N. Pătraşcu a fost scos afară din 
grup. Totuşi gestul acesta ne-a produs durere. Oricum, era si el ca¬ 
maradul nostru. 

^ Lagărul este la o înălţime de 480 m. Temperatura, plăcută. Chiar 
la începutul lui Februarie, aş putea spune că aici începea primăvara. 

u mai ningea şi nici nu ploua. Seara însă era răcoroasă, imediat după 
apusul soarelui. 

. Deşteptarea se dădea la orele 5 dim. La 5,45, apelul. Ne încolonam 
m curtea lagărului, unde un plutonier SS făcea numărătoarea La 
orele 7 ni se aducea micul dejun. Apoi, sala de mese era transformată 
m salon de lectură. Dela orele 10-12 aveam voie să ieşim prin mica 
curte a lagărului. Ne păzeau soldaţi germani. Mulţi din ei ştiau limba 
romana, insă nu vorbeau cu noi. La orele 12 ni se servea prânzul 
adus in nişte marmite. Intre orele 15-17 aveam din nou dreptul la 
doua ore de mişcare prin curte. La orele 18, cina. Apoi fiecare făcea 
ce î se parca mai bme, ori ce-1 liniştea: se juca şah, bridge, etc. La ore¬ 
le 22 se dadea culcarea, stingându-se luminile. Din curte se auzea 
lătratul câinilor poliţişti, care ne păzeau alături de sentinele. Fiecare 
soldat era dublat de un câine lup dresat. 

6 Februarie. Trei camarazi au cerut prin scris să fie scoşi din 
grupul nostru: Nic. Caranica, fratele Nîcadorului Iancu, Dumitru 


68 


Nicolae I. Arnautu 


Predescu şi Stavre Cuţumina. Ei au fost mutaţi in alt bloc vecin, 
peste drum aş putea zice. 

7 Februarie . A sosit Gen. Miiller, care, in numele Reichului, ne-a 
făcut cunoscut următoarea comunicare: 

“Dacă vă găsiţi aici nu este vina guvernului german. Vă g㬠
siţi aici, pentrucă vreo câţiva dintre camarazii Dvoastră şi-au călcat 
cuvântul de onoare părăsind Germania. Guvernul v a primit ca re¬ 
fugiaţi politici, iar condiţiile au fost impuse de situaţia politică. \a 
trebui să vă abţinui dela orice activitate politică. In caz de abatere, 
Guvernul german va fi nevoit ca pe cei vinovaţi să vă extrădeze. Nu 
ajută nici o cârtire şi nici o plângere. Trebuie să suportaţi consecin¬ 
ţele. Veţi fi încradaţi într’un proces de muncă. Am fost ieri la cama¬ 
razii Dv de la Rostock, care şi-au exprimat dorinţa să meargă să lupte 
cu armele. Nu se poate. Vă mulţumesc că m aţi ascultat . 

Am aflat dela camarazi că la Rostock s’a făcut multe greşeli. 
Chestiunea cu complotul s’a redus la o inscenare, ce, dela propoiţiile 
incendierii Reichstagului, s’a desumflat ca un balonaş de săpun. Jus¬ 
tificase fuga lui Sima, dar numai pentru mentalitatea lui de cercetaş 
?u pantalonaşi scurţi. Faptul că Nic. Pătraşcu a ordonat arestări, 
cercetări şi apoi schingiuirea unor camarazi acte samavolnice in stat 
străin, i-a indispus, desigur, pe nemţi. 


“MAI BINE DAU FOC MIŞCĂRII” 

Reproduc din Jurnalul scris de mine în Buchenwald. 

10 Februarie 1943 . Viaţa în lagăr a început să fie agitată. Stăm 
între sârme ghimpate şi majoritatea dintre noi sunt tineri. Gândurile 
treceau printre garduri şi zăbrele afară spre Tară, la cei dragi. Ce 
destin parcurgem noi, legionarii? Câte un camarad este surprins cu 
ochii pironiţi într’o carte, nu întoarce nici măcar o foaie^ Visul ori 
gândul ce-1 frământa se vedea că l-a împietrit. Era poate căsătorit, avea 
copii şi după doi ani de pribegie, căuta să le regăsească figura, un 
zâmbet, să-i sară în braţe, să-i spună ‘tată’. 

Fuseserăm prinşi, luaţi ca ostateci din Tară, amăgiţi. îngroziţi^de 
lagărele şi temniţele româneşti, nu ne-am găsit linişte peste graniţă. 

La sfârşitul lunii Ianuarie, Pătraşcu a fost readus în lagăr cu 
noi. Mile Lefter l-a băgat şi pe el în front, ca pe oricare. 

După vizita Generalului Miiller, Pătraşcu se agita, se urca la etaj, 


Amintiri 


69 


cobora din nou, şuşotea cu unul, ba cu altul, având o faţă de om 
chinuit. Dece această agitaţie? Se putea face trei presupuneri: 

1. Aducerea lui Sima din Italia însemna destrămarea totală a 
planurilor ce-şi făcuseră; 

2. Instrucţiunile lăsate de Sima erau contrarii împrejurării şi 
faptului că nu mai puteau domina grupul; 

3. Om ambiţios fiind, se considera şi el i predestinat’ şi nu pu¬ 
tea suporta să fie subordonat; se simţea prost fiindcă Mile Lefter l-a 
degradat, băgându-1 în trupa pe care o comanda? 

26 Februarie. Pătraşcu nu-şi mai găsea locul. A afirmat că, dacă 
nu i se redă şefia, el “va da foc Mişcării”. Aceeaşi expresie incendia¬ 
ră, şablon, ce-i scăpase şi la Rostock faţă de N. Caranica. Oare de 
ani de zile, ce fac ei altceva decât să-i dea foc şi să-l aţâţe? Si pentru 
el, Legiunea a devenit o abstracţie, iar noi trebuia să fim arşi ca’ntr’un 
holocaust, de dragul maniei lui. 

28 Februarie . Dl Lefter convoacă o şedinţă pe garnizoană. La 
această şedinţă, roagă să nu se mai cânte marşuri. “Trebuie să înţele¬ 
gem momentele grele prin care trecem. Gesturile noastre ne pot în- 
greuia viaţa. Au fost prigoane în care nu aţi cântat, iar dragostea 
pentru Căpitan a rămas purtată în suflet. Faceţi şi acum la fel. Am 
auzit că un camarad s’a exprimat că are să-mi suprime viaţa”. Răs¬ 
punde atunci o voce din grup: “Sigur că vă suprimăm ,, . Este Toader 
Ioraş. In continuare, Traian Boeru îi spune lui Lefter: “Băeţii nu 
vor să-i mai conduceţi dvoastră”. 

1 Martie. Un camarad anunţă adunarea gradelor. II întreb pe 
Lefter pentru ce se face această convocare. îmi spune: “Fiindcă nu 
am voit să predau comanda grupului”. 

Mă duc la acea şedinţă. Vorbeşte Puiu Traian şi spune că în 
urma anarhiei produse in grup şi pentru a pune capăt, frământărilor, 
el a decis să ia comanda grupului şi ne ordona să-l ascultăm. Cer 
cuvântul. îmi arăt indignarea pentru cele petrecute atât ieri cât şi 
azi, atât în Tară cât şi peste graniţă. “Suntem în continuarea unui 
fel de anarhie care s’a instaurat de câtva timp în Mişcare”. Puiu 
Traian mă invită să tac. Continui să protestez, referindu-mă la legii? 
legionare, la ierarhia lor, la răspunderi. Ii spun că tocmai ce face el 
este anarhizare. Puiu Traian mă elimină din grup. Părăsesc şedinţa. 
A fost singurul protest manifestat în această adunare. Toţi ceilalţi au 
ascultat. Noi sisteme şi-au făcut loc în Mişcare. Iosif Dumitru ne-a 
fost prezentat drept ‘comandant legionar’. La această adunare a avut 
ieruşinarea să afirme: “Mile Lefter s’a retras de bunăvoie şi, deci, 


70 


Nioolae I. Arnautu 


tot ce se petrece este un fapt normal”. Regretabil, însă, că unele 
grade legionare, precum Toader Ioraş şi Traian Boeru, ambii coman- 
danţi-ajutori de-ai Căpitanului afirmă: unul că într’adevăr vor 
suprima viaţa comandantului Bunei Vestiri, Mile Lefter, iar celălalt 
că “băeţii”, trupa nouă, ‘bobocii’, dictează. Ambii cunoşteau îndoel- 
nica provenienţă a acestora. 

13-16 Martie. Când am fost internat în lagăr, la 9 Ianuarie, am 
găsit numai 127 de legionari. Eu am primit numărul 133. Am devenit 
o cifră. Gestapo-ul trimite mereu camarazi dela Rostock, la cererea 
lui Ghiţă Costea, şeful de acolo, ajutat la comandă de Petre Vălimă- 
reanu. De curând a fast adus Dumitru Arţăreanu, instructor legionar, 
pentrucă se pronunţase împotriva lui Sima. In prezent suntem vreo 
două sute. Dela acesta aflăm ca acelaşi General Miiller a avut acolo 
grave cuvinte la adresa lui Sima. Numele lui a fost pronunţat de 
câteva ori. “Suferiţi cu toţii din cauza lui”, îşi încheiase comunicarea. 

22 Martie. Lună de sbucium şi frământări. Enervează în primul 
rând atitudinea celor intraţi în Mişcare abea în Sept. 1940, în timpul 
aşa zisei guvernări legionare, scurtă de patru luni şi 15 zile, ca şi 
cum ar dori să facă merite. Toţi vorbesc despre Neam, despre Patrie, 
fără să treacă dincolo ca să înţeleagă adevărata criză prin care trece 
poporul român, ce de doi ani se luptă pe viaţă şi pe moarte cu 
Ruşii, iar pe front intern cu un complex de probleme social-economice 
agravate de starea de războiu. 

Cei care au încercat la Berkenbruck şi Rostock să scoată Mişcarea 
din situaţia umilitoare în care a adus-o Sima cu acoliţii săi, Pătraşcu 
şi Stoicănescu, sunt taxaţi imediat de trădători, laşi ori agenţi. Gru¬ 
pul de comandă dela Berkenbruck a pus problema găsirii unei soluţii 
pentru camarazii noştri, aflaţi în închisorile din Tară. Pe Sima, însă, 
îl preocupa numai să stea în fruntea Mişcării. Aceşti ‘predestinaţi’, 
cum le plăcea să se socotească, tremurau numai la gândul că nu se 
vor mai întâlni niciodată cu poziţiile unde fuseseră înălţaţi prin decret- 
lege * 

Azi l-am auzit pe Iancu Fleşeriu spunând lui Lefter că ar fi 
bine să se ceară Comandantului Militar al Lagărului Buchenwald, 
SS Standartenfiihrer Pister, ca cei scoşi din mijlocul nostru să fie 
băgaţi la Bunker, cel mai aspru regim celular, în uniforme vărgate. 
Mi-a plăcut răspunsul primit: “Sunt români, iar eu nu pot fi delator. 
De ce n’o faci Dumneata?”. 

Un alt element nou, Petre Ponta, desenator tehnic, care-1 cunos¬ 
cuse pe Sima în primul refugiu în Germania, era acum om de încre¬ 


Amintiri 


71 


dere. Tinereii din lagăr ce ştiau acest lucru îi fac curte. In sala de 
mese i se adresează cu “Domnule Comandant Ponta”. Pare să nu-i 
displacă. Si pentru acesta, pentru care viaţa Mişcării începea cu Sima, 
toată ierarhia legionară n’ar fi decât nişte “biete zdrenţe”, aşa cum 
auzise dela acel trio Sima-Pătraşcu-Stoicănescu. Azi a ridicat mâna 
să-l lovească pe Liviu Toader, o fire sensibilă. La apelul dela orele 
17, acesta lipseşte. A fost găsit în dormitor, cu un briceag înfipt în 
burtă. încercare de sinucidere, după toate aparenţele. Vine Pister şi 
ne vorbeşte în felul următor: 

“Camarazi! Un naţional-socialist, când săvârşeşte un asemenea 
act, este socotit un laş. Si în Mişcarea Dv faptul este calificat la fel. 
Un laş nu mai poate rămâne în rândurile Dstră”. 

Pătraşcu comentează declaraţiile colonelului Pister: 

“A dat interpretarea de act disperat făcut de un luptător ajuns 
în asemenea umilinţe. Chestiunea a ieşit bine. Cineva trebuie să stea 
în apropierea lui Liviu Toader, ca să nu facă cumva vreo altă prostie. 
Efectul produs e bun pentru situaţia în care ne aflăm noi”. 

25 Martie. Din grup sunt scoşi 17 camarazi bolnavi de piept. îmi 
spune Vasile Andrei, că acel comportament faţă de Ijefter l-a enervat 
într’atâta, încât tot ce căpătase în kilograme în ultimele trei săptăm⬠
ni a pierdut în două zile. Aceşti camarazi bolnavi, obligaţi să trăiască 
împreună cu noi, suferă enorm şi boala lor se agravează. Au plecat: 
Vasile Andrei, Gh. Ghiţea, Dumitru Tărăoiu, Nic. Bujin, Gigi Bădu- 
lescu, Vasile Basarabescu, Tudor Dacu, Ghiţă Bulumete, Mihai Teo- 
dorescu, etc. 

30 Martie. Aparent, linişte. Sufletele tuturora clocotesc, însă. Pe 
feţele camarazilor se observă tristeţe, sunt nervoşi şi nestăpâniţi. 
Doi din camarazii cu care am convieţuit la Berlin, ing. Velescu şi Nini 
Paul, nu mă mai salută. 

1 Aprilie. De câteva zlie, Wilms a sosit in Lagăr. Este poliţistul 
din Rostock, însărcinat cu paza legionarilor. Nic. Pătraşcu a stat în 
contact zilnic cu el aproape doi ani. Astăzi i-a făcut percheziţie lui 
Puiu Traian. Ce se întâmplase? Iordache Stefănescu, din Constanţa, 
făcuse un denunţ: Puiu Traian îi ceruse la Rostock câteva scrisori 
originale, ce le avea dela Căpitan. Si nu i le mai înapoiase. Puiu Traian 
îşi dă cuvântul de onoare cum că n’ar avea aceste scrisori. Furios, Wilms 
îi spune: “Cuvânt de onoare? Dela 18 Decembrie 1942, Garda de Fier 
nu mai are cuvânt de onoare”. Poliţistul face aluzie la fuga lui Sima 
în Italia. Mă întreb, însă: au avut şi mai au nemţii vreun cuvânt? Aici 
este cazul să menţionez că la Berlin, într’o bună zi, Virgil Mihăilescu 


72 


Nicolae I. Arnautu 


mi-a cerut două scrisori ce le aveam de pe vremuri, scrise mie de 
Căpitan. Zicea că vroia doar să le arate celor dela Berkenbruck. La fel 
s’a procedat şi cu cele două scrisori pe care le avea Adrian Brătianu, 
tot dela Căpitan. Sima a rămas cu originalele, iar noi cu fotocopiile 
acelor documente. Iordache Stefănescu n’a avut nici măcar fericirea 
să rămână cu fotocopii. 

Camaradul Sârbu l-a acuzat pe Pătraşcu că Tar fi maltratat pe 
Roşu, internat acum într’un Ospiciu, şi că ar fi dat ordin ca nimeni 
să nu mai aibă contact cu el. Sârbu a afirmat că ordinul dat de P㬠
traşcu a provocat în acest tânăr muncitor o mare depresiune sufle¬ 
tească. Singur printre străini, era acum umilit de propriii sai camarazi. 
Pătraşcu este mereu atăcat de Wilms. Am impresia că acel caz, 
Roşu, este doar un pretext. La un moment dat, îi spune: 

“Lasă, Herr Pătraşcu, că noi cunoaştem >i afirmaţiile făcute în 
legătură cu defunctul Codreanu”! 

La Rostock, fruntaşul naţional-socialist Schlimm, într’o dis¬ 
cuţie cu Pătraşcu, i-a sugerat acestuia ca Sima să se retragă dela con¬ 
ducerea Mişcării. Enervat, Pătraşcu i-a răspuns: 

“Autorul moral al asasinării lui Corneliu Zelea Codreanu este 
Ministerul de Externe german, care nu l-a sprijinit pe Căpitan, atunci 
când regele Carol II se întorcea din Anglia şi era primit in audienţă 
de către Fiihrer”. 

Prin această afirmaţie, Pătraşcu vroia să dea de înţeles că acum 
nemţii urmăreau să-l sacrifice pe Sima într’un mod similar. Wilms 
insulta Mişcarea, iar Pătraşcu, în noua circumstanţă, tăcea. 

Tot în această zi, Mile Lefter este chemat de Pister. îmi trimite 
vorbă să-l văd imediat la Infirmerie, unde stătea izolat de aproape 
o lună de zile, şi mă roagă să rămân pe patul lui, copiind nişte note. 
In fond, situaţia era alta. Odată cu instalarea lui acolo, o serie de 
‘brigadiri’ se aranjeaseră să fie puşi în aceeaşi cameră. Cum Lefter 
trebuia acum să lipsească, ii era teamă să nu-i fie scotocite geaman¬ 
tanele. Aşa proceda noua elită a lui Sima. Cum părăsea camera cinci 
minute, cum găsea totul răvăşit. Lui E. Bârsan, internat şi el tot la 
Infirmerie, i-au dispărut nişte note. Caietele lui apărură după câteva 
zile. Nu găsiseră nimic important în ele. Azi, Lefter a lipsit cam trei 
ore. In acest răstimp am asistat la un caz grav. Camaradul Preda, 
student în Teologie, a avut o criză de inimă, care m’a impresionat. Se 
svârcolea între viaţă si moarte. Victor Apostolescu, medicul, i-a dat 
repede două injecţii, iar alţi camarazi îi făceau freeţii. Durerile lui 
trebuie să fie sfâşietoare, căci i-a apărut o lacrimă pe gene. După aproa¬ 


Amintiri 


73 


pe jumătate de oră de criză, şi-a revenit. Mâinile nu le mai poate 
mişca, lot timpul acesta eu am stat pe patul lui Lefter şi mă prefăceam 
că scoteam note, copiind. Nu deranjam pe nimeni. La un moment dat se 
apropie de mine \ ictor Apostolescu. Mi se adresează atât de neomenos, 
încât^ nu-1 mai recunoaşteam. “Pleacă, hai, nu mai sta aici”, îmi 
strigă. încerc să-i spun că m ’a lăsat Lefter sa-i copiez ceva. Aposto¬ 
lescu, congestionat, repetă acum într’o formă şi mai agresivă: “Pleacă, 
odată, că nu mă mai ţin nervii”. Pentru a evita un scandal, plec! 
Iau însă cu mine geamantanul si servieta lui Lefter. Nu ştiu dacă doc¬ 
torul şi-a dat seama sau a simţit ceva, când m ’a văzut ieşind cu baga¬ 
jele. Ce i-ar mai fi cotrobăit brigadirii manuscrisele! I-am scutit însă 
de această sadică plăcere. 

Abia întors dela Colonelul Pister, imediat a comunicat că a luat 
din nou comanda grupului. Lagărul este în plină fierbere. Timp de 
aproape o lună de zile, Pister a refuzat să primească pe vreunul dintre 
cei depuşi. V ilms a anchetat şi a insultat Mişcarea cum i-a plăcut. 

2 Aprilie . împreună cu Nic. Şeitan mă aflu în vizită la dl Lefter. 
Vine şi Puiu Traian, care-i face următoarea declaraţie: 

“Dle Comandant, cele comunicate de Dv. le-am discutat azi toată 
noaptea. Răspunsul lui Pătraşcu şi al celorlalţi este că se supun co¬ 
menzii Dvoastra şi că vor face toate sforţările ca toţi camarazii să în¬ 
ţeleagă situaţia ce s’a creat, luptând fiecare pentru păstrarea uni¬ 
tăţii grupului”. 

In continuare a adăogat, foarte emoţionat, că va trebui de făcut 
etorturi de cel puţin un an, pentru a se repara greşelile comise acum 
o lună. 

8 Aprilie. încolonaţi, la orele 9 dim., plecăm spre baie. îmi spune 
Bujin că a stat de vorbă cu cei care s’au izolat de grup, vreo 30 /de 
legionari. A vorbit cu Dumitru Predescu, N. Caranica şi cu Stavre 
Cuţumina. Aceştia spuseseră că Serbu i-a declarat lui Wilms cum 
N.^ Pătraşcu l-a trimis în calitate de curier în Tară, dându-i 400 de 
mărci pentru drum. Complotul dela Rostock a fost o înscenare, pentru 
a motiva fuga lui Sima. Dacă nu interveneau autorităţile germane, 
ar fi fost schingiuiţi mulţi alţi camarazi. 

!) Aprilie . împreună cu un alt camarad fac de serviciu pe dor¬ 
mitor. Misiunea noastră pe o zi este următoarea: la 5 şi 30 de minute 
se anunţă deşteptarea. La orele 6 şi 30 se face apelul. Urmează cafeaua 
tăia zahăr, renumitul surogat german, Ersatzkafee, cu miere sin¬ 
tetică, alt surogat. Lrma apoi maturatul dormitorului şi curăţenia 
lavabouiui. Celeilalte aripi a barăcii îi revine o sarcină mai grea, aceea 





74 


Nioolae I. Arnautu 


de a spăla closetul, fiindcă este lipit de dormitorul lor. La orele 22, 
după stingere, începem curăţenia sălii de mese. 

10 Aprilie. Un nou client a fost adus în lagărul nostru: Toma 
Bebi. A vrut să treacă şi el în Italia, după Sima, Pe care soarta a vrut 
să nu-1 ajungă. Pe ziua de 12 Ianuarie a părăsit oraşul Rostock, cu in¬ 
tenţia de a se duce la Roma. La Vilacli, oraş pe graniţă, a fost prins 
de nemţi. La început a spus că era italian, crezând că poate-1 vor tri¬ 
mite dincolo. N’a mers. A declarat apoi că era bulgar, iar după aceea 
că era din Grecia, adică din Macedonia, După o lună de mizerii n’a 
mai avut încotro şi a recunoscut că a fugit din lagărul dela Rostock 
şi că era român. Fiind legionar, l-au trimis cu primul tren la Bu- 
chenwald. Până aici însă a durat câteva săptămâni. Cu această ocazie a 
cunoscut închisorile din Vilach, Klagenfurt, Viena, Linz, Praga, apoi 
Egerhof Weimar şi acum se află printre noi în faimosul Buchenwald. 

14 Aprilie Un singur om nu-şi găseşte linişte, continuă aceeaşi 
agitaţie, se sue la etaj, coboară în curte, scrâşneşte din măsele, se în- 
crâncenează, se bagă prin colţuri şi vorbeşte nervos. Repetă ultima lui 
lozincă: “Dau foc Legiunii”, dar nimeni nu mai pare dispus să-i 
încredinţeze conducerea grupului nostru. Astăzi, Colonelul Pister i-a 
arătat lui Lefter o cerere făcută de Pătraşcu, ca să fie mutat din 
lagăr, iscălind ca ‘Secretar General’ al Mişcării. Pister i-a replicat 
furios, că aici nu există secretari generali, ci refugiaţi români. Această 
cerere i-a fost înmânată lui Lefter ca să i-o restituie. Tot azi, Sebastian 
Mocanu a ţinut o conferinţă despre ‘Moţi\ 

18 Aprilie. Eri seară a avut loc o discuţie în Spălător, între Lau- 
rian Tâlnariu, Toader Ioraş, Ion Roth şi Mihăiţă. Tâlnariu îi reamin¬ 
teşte lui Ioraş cum acesta îl înjura pe Sima înainte de Sept. 1940, 
acuzându-1 că era vinovat de uciderea Căpitanului. Si, îndată ce Sima 
i-a dat un oscior de ros în zisa guvernare, Ioraş şi-a schimbat părerea. 
Acum îl înjură pe Mile Lefter. Tâlnariu îl acuză şi Ţ>e Pătraşcu de ne¬ 
norocirea în care se găseşte Mişcarea. Aminteşte cum acesta i-a decla¬ 
rat trădători de asemenea pe Lefter, Bidianu, Vasile Noveanu, Preot 
Dumitrescu-Borşa, Ion Dobre, Radu Budişteanu; iar pe tatăl Căpita¬ 
nului, prof. Ion Zelea-Codreanu, l-au scos până şi nebun. Arată apoi 
scandalul organizat contra lui Lefter la 28 Februarie. Ioraş încearcă 
să-l convingă pe Tâlnariu că “ieşirea băeţilor a fost spontană”. In¬ 
tervine Roth, care demască pe Pătraşcu, spunând că totul a fost pus 
la cale de acesta cu o zi înainte, când Pătraşcu l-a făcut şi pe el atent 
despre cele ce urmau să se petreacă în adunare. 

4 Mai. Floriile. Atâtea aduceri aminte. Cinci ani dela începutul 


Amintiri 


75 


uriaşei prigoane. Cât va mai ţine? In Tară, lumea se întoarce dela 
Biserică cu rămurele de salcie în mână şi în suflet cu duhul lui Cristos. 
O mare tristeţe ni se pogoară peste inimile amărite. Ne gândim fiecare. 
Unde? Dar unde nu ne gândim? Slujba făcută de preotul I. Potecaşu, 
reculegerea şi corul trezesc în noi atâtea amintiri duioase. Cântă ru¬ 
găciunile tipicului călugăresc, Ghiţă Racoveanu. închid ochii şi mă 
văd într’o Mănăstire de călugări chinoviţi: 

“Apărătoarei, Doamne, pentru biruinţă mulţămiri, mântuindu-ne 
de nevoi!” 

Gândul îmi sboară spre Tară şi zic în gândul meu: “Apără-ne 
pe toţi, Sfântă Fecioară, că nu vrem răul Tării şi al Neamului nostru”. 

5 Mai. Azi a sosit Pister aducându-1 pe Sârbu şi pe Marian 
Georgescu. I-a cerut lui Lefter să comunice în faţa grupului 
că aşa zişii ‘complotişti’ sunt nevinovaţi. Ancheta făcută de Gestapo 
a stabilit că totul a fost o înscenare. Niciunul dintre anchetatorii dela 
Rostock n’a protestat şi doară se aflau cu toţii de faţă. 

11 Mai. Sfintele Paşti. Mile Lefter a dat mâna cu toţi din grup. 

24 Mai. Emil Popa este chemat de Pister, ca să vorbească la te¬ 
lefon cu Tiana, logodnica sa. I s’a comunicat atunci că Hitler nu inten¬ 
ţionează a colabora cu Sima. I se cere ca cei zece ‘Mexicani’, până 
acum izolaţi într un colţ de baracă, să fie repartizaţi în cele patru 
dormitoare. Emil Popa este însărcinat cu executarea. 

19-20 Iunie. Mari frământări. încă nu se ştie unde a fost dus 
Pătraşcu, scos din grup la 21 Aprilie. 

23 Iunie. Soseşte Ahrens cu soţiile camarazilor. Sunt instalate 
intr o baracă, amenajată pentru viaţă de familie. Câţiva dintre noi, 
mai norocoşi, se vor linişti. 

2 Iulie. Din dormitorul în care locuieşte Mile Lefter, elemente 
simiste, în mod demonstrativ, îşi ridică paturile şi se înghesuie prin 
colţuri, făcând gol în jurul lui. 

4 Iulie. Pister ia personal comanda lagărului nostru, al grupului. 
Ca om al său de legătură îl foloseşte pe Alexandru Randa. Paturile 
ridicate în ziua de 2 Iulie sunt aduse toate înapoi, cu posesorii îm¬ 
preună. Fiecare şi-a făcut mutarea. Au rămas caraghioşi, trebuind să 
doarmă din nou în camera ‘trădătorului’ Mile Lefter! 

12 Iulie. Dumitru Iosif trimite lui Himmler o scrisoare-memoriu, 
semnată de mulţi, prin care se solidariza cu Sima. Urmează grave 
tulburări între semnatari şi nesemnatari. Atunci a intervenit un 
pluton SS-Waffen care ne desparte în două grupe ce stăteam gata să ne 
încăierăm total. Pentru nemţi suntem: Grupa Mare (simiştii), for- 


76 


Nicolae I. Arnautu 


mată din 120 de inşi; apoi Grupa Mică (antisimiatii), formată din 60. 
Nouă, nesemnatarilor, ni se rezervă Dormitorul nr. 4, lângă Infirmerie 
şi Corpul de Gardă. Cu noi erau şi cei zece 'complotişti’. Prin exten¬ 
siune, suntem numiţ cu toţii 'Mexicani’. Cei care nu am semnat în 
favoarea lui Sima, după această nouă situaţie, ne desolidarizăm ime¬ 
diat, tot în scris, dar individual, de acţiunile trecute, prezente şi 
viitoare ale lui Sima, recunoscând doar autoritatea Fundatorilor şi a 
Forului Legionar. 

Prezint Colonelului o cerere, solicitând să fiu scos din grup, având 
nevoie de linişte, deoarece mă simt prost cu sănătatea. După amiază 
a venit un medic şi m’a examinat. împreună cu dl Lefter sunteam 
mutaţi într’o baracă, despărţită de lagarul nostru căruia i s’a zis, din 
motive administrative, Fichtenhain, numai printr'un zid. Aici locui¬ 
seră cei din Grupul de Comandă dela Berkenbruck înainte de a fi 
duşi în Lagărul dela Dachau, adică din Ianuarie până la 25 Februarie 
1943. Apoi, a mai trecut pe aici şi grupul celor 17 camarazi bolnavi 
de tuberculoză pulmonară. Lefter şi eu am primit fiecare câte o cameră. 

18 Iulie. Grupa noastră, compusă acum din 65, a comunicat Co¬ 
lonelului că se solidarizează cu Mile lefter, acesta fiind gradul cel 
mai înalt din Lagăr. 

14 August. In baraca unde locuiesc de aproape o lună cu Mile 
Lefter, au fost aduse 46 de paturi. Ne comunică Pister că astăzi vor 
fi aduşi aici Daladier, Ijeon Blum cu soţiile şi cu alte personalităţi 
franceze. Tot astăzi suntem ridicaţi şi mutaţi la Infirmeria din inte¬ 
riorul Lagărului propriu-zis. 

27 Decembrie. Mile Lefter este transferat in Lagărul de la 
Dachau, unde se află Grupul de Comandă dela Berkenbruck. 

31 Decembrie. Sunt dus din nou în lagăr lângă camarazii mei, 
adică din nou în Fichtenhain. 


1944 

26 Ianuarie. Ultimii 90 de legionari ce se mai găseau la Rostock 
sunt internaţi acum cu noi. Din nou, împreună. Dumitru Iosif ne-a 
declarat ca 'trădători’ în faţa noilor veniţi. In fruntea grupului se 
află Dumitru Iosif, considerat 'comandant legionar’. Si, din nenoro¬ 
cire, în acest grup se găsesc comandanţi ajutori de-ai Căpitanului 
acceptând situaţia: Stelian Stanicei, Victor Apostoleseu, Traian Boeru, 
Virgil Popa, Aurelian Tâlnariu, Emil Popa, Toader Ioraş, Vasile Pos¬ 
teucă, Matei Hojbotă-Hatmanul, Eugen Teodorescu, etc. 


Amintiri 


77 


27 Ianuarie. Traian Boeru, într’o conversaţie cu Constantin Radu, 
a spus că în Tară ne va împuşca cu propria-i mână. 

3 Februarie. Doamna Ponta, de origină germană din Berlin, a 
fost internată de asemenea. La ultima vizită ce făcuse soţului, a fost 
prinsă scoţând scrisori din lagar, pentru a fi trimise în Tară şi la 
Rostock. Acesta a fost motivul pentru care s’a luat hotărîrea ca şi cei 
din Rostock să fie transferaţi la Buchenwald. 

5 Februarie. Sosejşte Colonelul Pister şi ne face cunoscut că de 
mâine nu ni se mai trimite mâncarea, deoarece Dumitru Tosif i-a 
comunicat prin scris că grupul din jurul său, Grupa Mare, a declarat 
greva foamei. Aceste alimente vor fi date germanilor care suferă. Mai 
departe, spune că după ce Doamna Ponta a fost prinsă cu scrisorile 
scoase din lagăr, SS-Reichsfiihrer Heinrich Himmler a hotărît con¬ 
centrarea tuturor legionarilor la Buchenwald. Dumitru Iosif şi Tiana 
Silion sunt ridicaţi şi trimişi la 'Bunker’, acel strict regim celular. 

6 Februarie. In urma evenimentelor petrecute in ultimul timp, 
Nic. Şeitan a trimis Comandantului Militar al lagărului următoarea 
adresă: 

“In faţa ultimelor evenimente petrecute în acest lagăr, declar în 
numele meu şi al camarazilor mei, că noi nu participăm în nici o acţiune 
întreprinsă de Grupul situat pe poziţia de rezistenţă în slujba fos¬ 
tului comandant Horia Sima. Pentru orice asemenea acţiuni noi res¬ 
pingem orice răspundere”. 

w 10 Februarie. Gula Papanace mi-a dat să citesc o comunicare f㬠
cută de fratele său, Constantin Papanace, comandant legionar, datată 
la 10 Martie 1942 în Berkenbruck, ascultată atunci de tot grupul de 
comandă, inclusiv de Sima. Era intitulată: După un an de exil 
—Popas de orientare — Judecarea situaţiei —Criza politică din Ro¬ 
mânia în ciclul Conjuncturilor Germane. Extrag partea de care Sima 
n’a ţinut seamă: 

‘In ipoteza când Mişcarea Legionară sau elemente legionare cu¬ 
noscute şi-ar pierde răbdarea şi, desconsiderând conjunctura de răs- 
boiu a fazei actuale, ar încerca să iasă din acest cadru şi să activeze 
pe teren, simplul fapt al activării, indiferent în ce fel şi peste capul 
celor care ne dau ospitalitate, fiind considerat perturbător şi dăunător, 
este suficient ca să determine în aceste momente critice o răsturnare 
a situaţiei de fapt, amintită mai sus, total şi definitiv în detrimentul 
Mişcării Legionare”. 

11 Februarie. După cinci zile, grupul care a declarat greva foamei 



78 


Nioolae I. Arnautu 


a capitulat. Pe cine mai putea impresiona atunci şi acolo o astfel de 
grevă? Ce au vrut să demonstreze prin acest gest? 

14 Februarie. Azi am citit câteva numere dintr’o revistă ce apărea 
clandestin în sânul grupului dela Rostock, în timp ce noi ne găseam 
internaţi la Buchenwald, scrisă în totalitatea ei de un tânăr student 
la Silvicultură, Dumitru Popa. Revista e intitulată: Vocea Refugia¬ 
tului Naţionale. In N p din 29 Noembrie, anunţă: 

“Contopire de ministere. In seara de 26 Nov., Dl M. Tase, mi¬ 
nistru secretar de stat la departamentul îndestulării bardahanelor şi 
adinterim la M. de Răsboiu a fost chemat telefonic la Palat unde i s’a 
adus la cunoştinţă de însăşi M. S. numirea excelenţei sale si în fruntea 
Ministerului Poliţiilor şi al Jandcrmeriei ce a funcţionat până acum 
in mod secret. Armata, poliţia, Jandarmeria si îndestularea bardaha- 
nelor fiind înmănunchiate azi, de un bărbat de stat de mână forte, 
lasă să se vadă din partea regimului dorinţa nestrămutată ca li¬ 
niştea umililor să fie asigurată împotriva tuturor atacurilor din afară, 
mai ales acum când foamea a început să scoată capul prin diferite col¬ 
turi ale ţării [...]. Noi credem că prin unirea tuturor forţelor na¬ 
ţiunii in mâna unui singur om, greu încercat, mare mutilat de răsboiu 
din luptele dela Arţăreni, victoria nu poate fi decât a noastră”. 

Din cauză că Dumitru Arţăreanu luase atitudine contra aventurii 
lui Sima, a fost atacat in timpul nopţii de o bandă de brigadiri con¬ 
dusă de Tase. Arţăreanu s’a apărat cu un cuţit, desfigurându-i obra¬ 
zul lui Tase, încât acum poartă o cicatrice ca semn al acelor vremuri. 

Tot Mitică Popa este autorul unei poezii intitulată “Fără Titlu”: 

Intr’o cameră din Lagăr, nu-i nevoie s’o mai spui, 

A venit o păsărică din înaltul cerului, 

C’a simţit că locatarii aveau câte-o păsărea 
Ba mai mică, ba mai mare şi-apoi se gândea şi ea 
C’ar putea s’o ducă bine într’atâtea păsărele [...] 

A rămas în umbra vremii Casablanca, Agadir. 

Astăzi lumea preamăreşte nume sfânt de brigadir. 

Păsărică sta uimită şi privea mai mult la pături, 

Cuin se strâng, se’ntind în cute, apoi se aruncă’n lături 
Si lăsau să ias’afară capete înfumurate, 

Ochi sgâiţi, feţe crispate, 

Nebuniţi pe jumătate 


Amintiri 


79 


Si strigând ca’n groaza morţii: Tine-1, vere,! Dă-i la mir! 

Ia-1 de coarne şi-l trânteşte! Nu te lăsa, brigadir! 

Ce-a mai fost, Dumnezeu ştie, că la nimeni n’a mai spus. 

E destul că’n miez de toamnă şi-a luat sborul şi s’a dus. 

Do atunci în orice seară prin pădure cete, cete, 

Brigadiri armaţi cu bâte vor să prindă un sticlete, 

Ce sboară din cracă’n cracă şi tot cântă în delir: 

Brigadir, brigadir, 

In acelaşi Nr., o epigramă lui Pascal Marcu: 

O cameră întreagă 
Plângea când ai plecat, 

Dar nu pe tine, dragă, 

Ci fierul de călcat! 

Un brigadir îl atăcase cu maşina de călcat pe un legionar care 
se pronunţase în contra greşelilor lui Sima. 

28 Februarie. Azi mi-a povestit farmacistul Ion Voinea, originar 
din Giurgiu, cum era urmărit la Rostock. Nu ştia nimic, dar proprie¬ 
tarul farmaciei unde lucra i-a spus că era urmărit in fiecare zi de o 
persoană, ce se lua mereu după el. “Farmacistul îmi arată pe cel care 
mă urmărea. Stătea postat într’un colţ. Mă duc la el şi-l iau pe ro¬ 
mâneşte. îmi spune că-i legionar şi că se cheamă Ogrin. —Si ce faci 
pe aici? Stau. —Nu lucrezi? —Nu. Sunt poet! Atunci îi ard două 
pajme şi Ogrin o rupe la fugă. —Mama ta de puşlama! Pe mine să 
mă urmăreşti tu?. Chestiunea mi-a creat probleme. Brigadirii, prin 
Ghiţă Costea, au cerut nemţilor să mă trimită în lagăr la Buchenwald. 
Cu multă greutate a obţinut patronul meu să mai rămân pe loc ceva 
timp.” 

29 Februarie. O figură simpatică este ing. Bârsan. In 1940, acesta 
l-a înlocuit pe consulul onorific al României din Miinchen. Luna tre¬ 
cută, şi-a sărbătorit ziua de naştere. Conlocatarii ‘mexicani’ i-au făcut 
o manifestaţie de simpatie. Mişcat, le-a mulţumit, urându-le apoi no¬ 
roc şi promiţând că în Mai va redeschide Consulatul, “eliberând 
paşapoarte oricui va dori să se întoarcă acasă”. Un ropot de aplauze. 
I s’a dat titlul de “Consul Onorific de Fichtenhain”. 

In dormitor n’avem nici o sobă, dar în sala de mese avem două. 
Lângă una stă mereu prof. I. G. Dimitriu, iar lângă cealaltă Moş 
Iordache Stefănescu. Când aceştia doi se apropiau de scaunele lor, 
ceilalţi se sculau. Mă aciuesc lângă Domnul Profesor, o figură aleasă. 


80 


Nioolae I. Arnautu 


Azi a fost în vervă şi ne-a întreţinut cu glume descreţindu-ne oleacă 
frunţile. Ii cunosc din lagărul Vaslui. Seara ne-a vorbit despre “ Su¬ 
fletul Japonez”. 

3 Martie. Profesorul, singurul cu acest titlu exclusiv, celorlalţi 
adăogându-le totdeauna numele, cum e cazul lui Ianovici, eminent 
clasicist şi fost director al gimnaziului din Cernavodă, îmi vorbeşte de 
insomnia ce avusese ieri noapte. “Te-a deranjat cumva sforăitul meu?”, 
îl întreb. “Sforăitul dumitale, răspunde el, l-aş putea compara cu un 
solo plăcut. E sinistru să nu poţi adormi şi să auzi pe unii camarazi 
care gem în somn. Suferă cumplit. E frig în dormitor, un frig care 
se strecoară până în măduva oaselor. Starea răsboiului a ajuns la un 
punct tragic pentru ţara noastră. îmi revine în minte toată istoria, 
cu prea cucernicii ei voevozi, ctitori de biserici, mănăstirile noastre, 
monumente de artă şi lăcaşuri de cultură veche românească din Mol¬ 
dova mai ales”. 

Ceeace este groaznic noaptea în dormitorul nostru, e manifestarea 
atâtor subconştienturi. Unii murmură rugăciuni, alţii scrâşnesc din 
dinţi şi îngână frânturi de vorbe. Nu ştiu cum ar Putea cineva să le 
ierarhizeze suferinţele. Ii cunosc bine. Mai fiecare a mâncat câte o 
bătaie la Poliţie, iar alţii au fost schingiuiţi de propriii lor cama¬ 
razi. Viaţa de toate zilele cu durerile şi amintirile de peste ani ale 
Unor oameni cu o singură mare vină: nesfârşită iubire de Tară. 
Ajungem neoameni, fără să ne dăm seama? 

8 Martie. Azi au revenit în grup Tiana Silion, acum Doamna Emil 
Popa după căsătoria lor în lagăr, şi Dumitru Iosif. In locul lor au 
fost ridicaţi Viorel Boborodea şi Franşois Culică, pentru a ispăşi ace¬ 
eaşi pedeapsă dată de Nemţi. 

9 Martie. Altă figură distinsă este Nicolae Caranica, farmacist, în 
vârstă de 47 de ani. Un suflet ales, împăciuitor şi bun camarad. Mă 
roagă să iau un scaun şi să stau lângă el, ca să-mi spună o întâmpla¬ 
re nostimă. “Aeu-s câteva seri mă culc, ca de obiceiu, la orele 20 şi 30. 
Mă trezeşte, însă, sgomotul camarazilor şi lumina din dormitor. Văd 
doi camarazi îmbrăcându-se. Mă scol, îmi pun ciorapii şi încep să mă 
îmbrac şi eu. In timp ce făceam această operaţie îi văd pe cei doi, care 
se îmbrăcaseră, intrând sub pături. îmi scot ciorapii din picioare şi 
mă culc din nou. Uitându-mă la ceas, îmi dau seama că e ora de 
culcare. Aşa sunt timpurile. Eu ştiam că omul se desbracă când se 
culcă, dar frigul din dormitor ne-a schimbat obiceiul. Acum ne îm¬ 
brăcăm cu ce avem, la culcare. Am râs de această întâmplare şi nram 
culcat din nou”. 


Amintiri 


81 


[a rtic. Huş» au ajuns pe Bug. Sunt aproape de Tara noastră. 
Dela varsta de 20 an., când an, intrat în Legiune, mi-am petrecut 
rn e î prin ?• lagăre de concentrare. îmi reamintesc de 

„ , t 7 e CC S - C . f ' ace , au Ia Berkenbruck am Spree, pentru salvarea 
ln VWi 1 P T ?cănile dl " Tară ' Reu ? ise R ădia Gârneaţă, cu concursul 

ion.I T r 0Ve , an T T Ş1 - a ! 1U1 Bidianu - să elibereze P* legionari din pri¬ 
goana lui Carol II, câţi mai rămăseseră. De data aceasta n’a izbutit, 

dm cauza mafiei ce se consideră destinată să conducă Mişcarea. 

8 Martir. Culică şi Boborodea au fost readuşi în lagăr. In locul 
lor pleaca ziaristul Ghiţă Racoveanu şi Ion Bodoc. 

. . I 6 M f u '. Creţele mele cu notele din lunile Aprilie si Maiu mi-au 
fost furate din dulap. Le refac. 

nar TotfS’ ÎW• î ". lagăp Gh ‘ Dragomir-Jilava, comandant legio- 

b, ^rnm!i i " a ?K U U -‘ Sima ae stran S în jurul lui, rugându-1 să treacă 
g upul lor. Ghimbaşeanu n spune că noi suntem trădători El vine 

msa, la noi. Dela el aflăm că cei dela Berkenbruck i-au ridicat lui’ 
oima comanda. 

20 Matu. Dimineaţa. în faţa frontului, Virgil Popa comunică 

f,! U [ >U • sunis ! : nouă mişelie s’a prodas. Comandantul Legionar 

trădătoriî^” m,r aVa 3 VCnit dek DachaU Şi S ’ a stabilit în K™pul 

21 Maiu. Astăzi la orele 10 şi 30, pictorul Aurel Chira, însotit de 

tori°evî’ T U -° St Chem ? ţi la Comandamentul Militar pentru a se’căsă- 

tor He i InCa U " ce . taţea . n care vrea să se fericească în lagăr. Căsă- 
t rnle celor mai mulţi dintre noi se sfărmaseră. In Tară au fost 

igate femeile^ sa divorţeze. Erau chemaţi unul după altul să sem¬ 
neze consimţământul. De curând i-a venit rândul prof. I. G. Dimitriu 
In camarad sosit dm ţară îi adusese trista veste: autorităţile ii obli- 

sluibă fem a n^f Ceară - Căd ’ de n ’° făcea - 0 dădeaa afară din 

2Jp P f Tî de liceu), iar copiilor nuli se permitea să mai 

• - 1 ' r „° e ‘ so, ’i 1 s a mtors palid, după ce semnase, si-a spălat fata 

% ~ CU J ara °’ U căru r zicea Generaţie, începură sa cânte 

cuse la îe. !î u . dent ^‘ ; N-am participat. La Berlin se petre¬ 

cuse la tel. Aurel Chira, msa îşi avea rezervele sale. Am aflat apoi 

de ce casatorul civilă cu Veronica nu s’a putut face. In faţa ofiţerului 
că da-< f; P1Ct0rUl " 0Stru a răsPuns cu on ‘villeicht’, adică ‘poate 
i-a rămas poS. ** gande?tl ”’ ba spus neam H. Si Vil ^ht 

3 Iunie. La orele 1 dimeneaţa, Masowski vociferează prin curte- 
bunt eu nebun, sau voi? Mă sculaţi la ora aceasta”» Apoi intră in 



S2 


Nioolae I. Arnautu 


dormitorul nostru. ''—Unde este Herr Smărăndescu? Aveţi un pat 
liber aici? Trebuie să-l aduc pe Negoiescu la Dvs. Spune că nu mai 
poate trăi dincolo”. Brigadirii îl dăduseră afară în plină noapte din 
dormitorul N 9 3, după ce-i trăseseră o bătaie. Smărăndescu s’a opus ; 
spunând că” avem nevoie de linişte”. Alaltăieri a mai avut loc un 
incident între Vasile Coman, Vasile Olteanu şi Moş Roşu. Doi dintre 
ei voiseră să treacă în “Grupa Mică”. 

4 Iunie . Negoiescu se plimbă foarte agitat. încearcă să-l calmeze 
Virgil Popa, Vasile Pasca şi Ovidiu Popescu. Pe lângă cele contun- 
dente, argumentul lor suprem este că “pune în joc onoarea Legiunii . 
La fel li se spusese şi celor 10 'complotişti’ dela Rostock. După ce i-au 
schingiuit într’un hal de nedescris, încât au fost scoşi de Poliţie pe 
targă, unul dintre ‘anchetatori’ le-a spus că “s’a greşit, dar este în 
joc Legiunea şi onoarea ei”, adică să se recunoască vinovaţi de 
'complot’. Parcă nemţii nu-şi aduceau aminte de incendierea Reichs¬ 
tagului ! 

6 Iunie. Anglo-americanii au debarcat în Franţa. 

7 Iulie. Ing. Lepădatu vrea să părăsească şi el grupul brigadi- 
resc. In acest sens a scris autorităţilor germane. La apel nu mai vrea 
să intre în front, lângă ceilalţi. Cere să i se dea haine vărgate şi să fie 
trimis la deţinuţii comuni. Noi nu-1 primim. Dumitru Iosif, Mircea Di- 
mitriu şi Virgil Velescu încearcă să-l convingă a renunţa la hotârîrea 
luată. 

8 Iunie. Şeitan trebuie să predea lui Gh. Dragomir-Jilava şefia 
grupului. O împrospătare firească, la care eu m am opus. 

19 Iunie. Azi a fost adus în lagăr şi teologul Zaharia Constantin, 
zis Duhu, cum îl botezasem în lagărele dela Vaslui şi dela Miercurea 
Ciucului. Afară de faptul că-i pirpiriu, e şi foarte slab. A iost arestat 
la Paris acu-s şapte luni de zile. Din închisoare în închisoare : abea 
acum a ajuns la Buchenwald. 

21 Iunie. A sosit în lagăr un nou comandant legionar: Preotul 
Vasile Boldeanu. M’a sărutat. La fel a procedat şi cu alţi camarazi. 
Toader Ioraş îi spune pe loc că a luat otravă dela mine. Răspund că 
n’au importanţă vorbele lui, căci l’am considerat totdeauna drept un 
om neserios. La fel mă ofensează cu vorbe grele şi Ovidiu Găină. Le 
este teamă să nu treacă şi acesta tot la noi. 

24 Iunie. Boldeanu a venit să ne viziteze, povestindu-ne cum a 
fugit din închisorile antonesciene şi cum, trei luni mai înainte, a fost 
arestat de nemţi în Banatul Sârbesc. Până acum trei săptămâni a 


Amintiri 


83 


fost ţinut într’o închisoare din Belgrad. Din puşcărie în puşcărie, 
în sfârşit ajunse la Buchenwald. Sărbătorim Ziua Legiunii. 

7 Iulie. Danielache vrea să prezinte nemţilor decizia sa de a părăsi 
Grupul brigadir simist. 

20 August La orele 3 dim. a murit Gigi Bădulescu, doctorand 
în Medicină. Ne părăseşte în vârstă de 26 de ani. S’a stins departe de 
Tară şi de cei dragi. Făcea parte din grupul simist, dar nu vorbea 
decât de împăcare. Intrase în Legiune în Sept. 1940. Mare tristeţe. 
Nic. Şeitan ne-a reprezentat la despărţire. Brigadirii au încercat să-l 
împiedece. 

22 August. Comunicatul german: La nord-vest de Iaşi, lupte 
grele. Au fost distruse 220 tancuri ruseşti, fără să se mai spună can¬ 
titatea celor germane. Pământul românesc n’a fost cruţat nici de data 
aceasta. 

23 August. Orele 17, aflu la Radio: “Oraşul Iaşi este pierdut”, 
laşul în care mi-am făcut studiile universitare şi în care sufletul 
meu s’a călit în spiritualitatea legionară, azi a căzut în mâinile Ruşilor, 
ceeace nu s’a mai putut evita cum s’a reuşit în 1917. Tara noastră se 
sbate între viaţă şi moarte. Cine îi va fi oare salvatorul şi cu ce 
preţ? Noi n’o mai putem ajuta. A învins reversul monedei. 


MOARTEA LA BIJCHENWALD 

24 Aiigust. Zilnic treceau avioane pe deasupra lagărului Buchen- 
wald, bombardând localităţile vecine. Nu credeam că ar putea să vină 
şi rândul nostru. Nemţii ne sfătuiseră să începem săpatul unui şanţ 
de apărare. Nimeni n ’a vrut să apuce casmalele ce ni le aduseseră. Doar 
Nicolae Tănase, comandant-a jutor, şi câţiva * ‘Mexicani” au răspuns 
acestei măsuri de prudenţă. Nemţii ştiau ei ceva. De aceea ne pro¬ 
puseseră aceasta încă din luna Iunie. 

Sunt orele 12, pauza de amiază. Ieşisem din Atelierul de reparat 
binocluri şi stăteam puţin întinşi la soare, prin curte. încep să apară 
avioane americane la o înălţime de circa 5.000 de m. Câteva rachete 
lasă pe cer dâre albe chiar deasupra noastră. Din direcţia opusă sosesc 
alte avioane, care lansează alte dâre de fum. Si altele. Lagărul nostru 
este cuprins într’un careu. Ne dăm seama că a fost indicat locul unde 
trebuie să se descarce bombele. Stau în apropierea acelui şanţ, făcut 
de camarazii mei şi privesc sborul avioanelor. Apare un nou val de 
avioane care lasă alt lanţ de fum alb, apoi văd destul de clar cum 
aruncă bombele, fiindcă, în contact cu razele solare, strălucesc. Un vuiet 
sinistru a cuprins această vale, anunţând moartea în toată regiunea. 
Bombele cad în apropierea lagărului nostru, chiar lângă bărăci. In 
cea de alături, una explodează taman în locul unde a fost deţinut Mile 
Lefter, iar acum stă Prinţesa Mafalda de Savoia cu o damă de com¬ 
panie. Presiunea exploziilor ne-a aruncat jos. M am lipit de pământ. 
Am amuţit. Cerul s’a întunecat. In apropierea mea, la distanţă de un 
metru, Anton Gorănescu ţipă cu o voce sfâşietoare. Un camarad ne-a 
strigat că i-a fost retezat un picior. O nouă ploaie de bombe incendiare 
şi explosive sboară iar pe deasupra noastră. Bombele, apropiindu-se de 
pământ, vuiesc infernal. Gorănescu a amuţit şi el, cu toate durerile 
ce-i sfâşie inima. De data aceasta simţim că au căzut chiar în curtea 
noastră. Bărăcile de lemn au început să troznească şi-i acoperă pe cei 
care au rămas în interiorul lor. Baraca noastră s’a prăbuşit şi ea. 


Amintiri 85 

Şanţul făcut de acei camarazi prudenţi este lângă dormitorul N 9 3. 
Am sărit în el. Fusese plin de apă, după ultima ploaie, iar acum 
era plin şi cu brigadiri, aşa că sunt deasupra. Alte bombe, ploaie de 
pietre şi cărămizi cad peste tot. Un bolovan mă izbeşte în spate. îmi 
fac loc sub salteau pe care unii şi-o puseseră peste cap ca protecţie Un 
lânăr student nu-şi pierduse de tot curajul, căci mai putea murmura 
nişte rugăciuni. Jur împrejur totul pare scenă de răsboiu. Plin de 
noroiu şi ud până la piele, ies din şanţul salvator şi o iau la goană 
in picioarele goale spre Bunkerul cel mare, care se găsea afară din 
Fichtenhain. Se depune praful, începe să .se lumineze. Curtea este de 
nerecunoscut. Si în lavaboul nostru căzuse o bombă ce n’a explodat 
însă. Acolo se adăpostiseră Ştefan Logigan şi Dumitru Tărăoiu. Cor¬ 
pul de gardă şi Infirmeria au fost distruse. Arborele uriaş dela poartă 
a fost scos din rădăcini, dar a rămas tot în picioare, ca un păzitor 
simbolic al lagărului, ca un martor. 

Şoseaua asfaltată e acoperită de moloz. îmi clănţănesc dinţii. De 
frig ori de emoţie? Frigul nu se justifică în luna lui Cuptor. Logigan 
îmi oferă cămaşa lui, el rămânând numai în haină. Baraca, în care 
locuieşte Mafalda, arde. Nu s’a salvat. Mă duc să văd ce s’a întâmplat 
cu ceilalţi camarazi. Şeitan, primul întâlnit, este rănit şi mă roagă 
să-i salvez unele lucruri personale, de va fi cu putinţă. La întoarcere 
îl găsesc căzut la pământ. E rănit destul de grav, dar n’a scos nici 
măcar un oftat. Doi camarazi îi dau primele ajutoare. 11 văd pe 
Brătianu cu un alt camarad ducând un cadavru: este farmacistul 
Ion Voinea. 

îmi spun camarazii că av. Constantin Călin, bunul lui prieten 
din copilărie, văzând că Voinea a fost lovit de o schijă, a ieşit din 
adăpost ca să-l ajute. O altă schijă l-a rănit grav şi pe el, perforându-i 
pântecele. Dus la Spital, a murit în chinuri groaznice. M’am dus la 
locul unde fusese ucis Voinea. In spatele barăcii noastre, pe o pătură, 
îi rămăseseră doar creierii împrăştiaţi. 

Lângă un copac din faţă, sprijinit, stătea Gula, cum îi ziceam 
cu toţii, adică Gheorge Papanace. Rănit grav. Un bolovan ori o schijă 
îi rupsese partea dintre şolduri şi genunchi. Pe obrajii lui, numai 
durere. Cuminte, cum a fost totdeauna, e şi acum. N’a scos nici o 
lacrimă, nici un protest. Incere să-l ajut, dar el, conştient de stare 
lui, zice: “Lasă-mă”! Până la urmă, pe o targă improvizată, se lasă 
transportat la Spitalul de campanie de către Toma Bebi şi Cola 
Chirani. » ’ 

Gula Papanace şi Călin au murit pe mesele de intervenţie chirur- 



86 


Nioolae I. Arnautu 


gicală, fără ca medicii să-i mai poată ajuta. Din Grupa Mare au de¬ 
cedat Constantin Graur şi Constantin Zaharia-Duhu. Moartea lor a 
fost fulgerătoare. Un camarad care s’adus la morgă, i-a găsit pe Voi- 
nea şi Călin alături, aşa cum fuseseră o viaţă întreagă. 

Din fericire, din cele peste 120 de bombe care au căzut de jur- 
împrejurul Fichtenhain-ului, numai 15 au nimerit interiorul curţii 
noastre. Răniţi grav au fost: Nicolae Şeitan, Rozu, Vică Negulescu, 
tustrei avocaţi, Anton Gorănescu, Bogdan Ion şi Ghiţă Costea. Răni¬ 
ţi mai uşor, vreo 15, iar vreo 30 izbiţi cu bolovane şi cărămizi din 
zidul ce împrejmuia baraca izolată. 

Mafalda de Savoia cu dama de companie au murit în timpul aces¬ 
tui bombardament. Intr’o vilă din faţa lagărului nostru, a fost 
ucis Thelmann, şeful comuniştilor germani. 

Bilanţul vitejiei americane în Buchenwald: peste 8.000 de morţi. 

Bilanţul vitejiei lui Sima: 5 morţi şi circa 50 de răniţi, plus in¬ 
finita înlănţuire din Tară, cauzate de imbecilitatea lui criminală, dar 
şi de lipsa noastră de maturitate. 

In Buhenwald, însă, niciunul din cei care săpaseră şanţul de pro¬ 
tecţie n’avusese loc în el. Dar, de asemenea, niciunul dintre ei n’a 
fost nici măcar zgârâiat. 


ELIBERAREA. AMENINŢAREA TEMNICIERILOR 

25 August. Noaptea, dormitam în pădure. Nepăziţi, de data aceas¬ 
ta. La orele 10, altă alarmă. împreună cu prof. Ianovici şi câţiva 
maiştri dela Atelier fugim în toate părţile. Am găsit manifeste lan¬ 
sate de avioanele americane, iscălite de Mareşalul von Paulus. De ase¬ 
menea tichete alimentare pentru carne, unt, etc. bine falsificate. Tot 
azi ni se face cunoscut, că, din ordin superior, suntem liberi. Liberi, 
însă... încă nu ştim ce s’a întâmplat. Aflăm că România le-a dat 
lovitura în ziua de 23 August. Pister, temnieierul nostru, care s’a 
purtat corect şi elegant, are şi alte ordine, pe care trebuie să le ducă 
la îndeplinire. El încearcă disperat să ne unească, să pună cele două 
grupe împreună. Nu reuşeşte. Urmează ameniţări. Prin Masowski ni 
se comunică, din partea lui Otto, acesta din partea lui Pister, Pister 
dela Hîmmler, că cei din Grupa Mică vom fi duşi legaţi la Viena. 
Acesta era răspunsul la atitudinea noastră răspicată: cu Sima am ter- 
minat-o, pentru totdeauna, aşa cum însuşi Hitler declarase că el nu-i 
va întinde mâna niciodată, şi că suntem dispuşi a rămâne în lagăr. 


Amintiri 


87 


27 August. Evenimentele din Tară şi eliberarea noastră în ase¬ 
menea împrejurări nu însemnau pentru noi veselie. Ni s’a comunicat 
decizia de a fi duşi la Viena. 

28 August. La orele 17, un tren din gara Buchenwald se pune în 
mişcare. Călătorim spre aşa zisa libertate, după 21 de luni. Itinerariul 
trece prin Jena, Niirenberg, Linz. La vederea Dunării m’am tulburat, 
amintindu-mi de oraşul meu natal şi al copilăriei: Tulcea. 

29 August. Viena. 

30 August. Mă îndrept cu subteraneul spre gara dela Schweden 
Platz, ca să mă interesez de cei dela Dachau. Zăresc din depărtare 
pe Corneliu Georgescu, Ilie Smultea şi Nicolae Pătraşcu, care vse în¬ 
dreptau spre Gestapo, situat aproape. Apar apoi Bădia Gârneaţă, 
Mile Lefter, Constantin Papanace, Dumitru Groza, Virgil Mihăilescu, 
Nicolae Ilorodniceanu şi Viorel Trifa. Mă apropii de ei. Papanace se 



I*a Vieua 1944: N. Smărăndescu, Gh. Dragomir Jilava, C. Papanace, Ilie 
Gârneaţă, Matei Hojbotă, Dumitra Groza, Virgil Mihăilescu, şi N. Arnautu. 





88 


Nioolae I. Arnautu 


reazamă de un zid şi toti se strâng in jurul lui. E galben la fată. Pare 
bolnav. Pornim toţi spre Gestapo, pentru a ni se face formele de eli¬ 
berare. Lui C. Papanace iar i se face rău. Leşină. Faţa lui are culoarea 
cerii. Sunt speriat. Ne grăbim să-l ajutăm. II descheiem la piept, îi 
scoatem cravata, îi iacem frecţii, masaje. îşi revine şi se smuceşte din 
mâinile noastre, ridicându-se în picoare. Este rugat să mai stea jos 
pe treptele unor scări. In momentul când m’am întâlnit cu ei, a aflat 
de moartea lui Gula în bombardamentul dela Buchenwald. 

. „ nou spre Gestapo, dar după numai câţiva paşi, 

iarăşi cade. Durerea l-a copleşit. Ii dăm primele ajutoare, işi re- 
\ ine şi, cu demnitatea luptătorului care nu se dă învins, vrea să se 
scoale în picioare. De data aceasta il ţinem cu forţa liniştit. Aşteptăm 
să se^ recompună. Tn sfârşit ni se fac formele la Gestapo, fiind decla¬ 
raţi in libertate. Seara ne-am întâlnit cu toţii în restaurantul Johann 
Strauss. 


O NOUA PRIGOANA - LAGARUL DELA ERLANGEN 

31 August. Prin Dr. Mathyas, reprezentantul Ministerului de Ex¬ 
terne Pe lângă Sima, suntem invitaţi la o reuniune legionară. Grupul 
nostru refuză să participe. începe alt fel de prigonire, din partea lui 
Sima, prin nemţi. 

13 octobrit, Suntem obligaţi să părăsim camerele ce ocupăm în 
Hotel Bellevue. Deci, aruncaţi în stradă. Mă cheamă Mathvas, ea să 
ma întrebe care-i poziţia mea faţă de Sima. Ii răspund că' eu m’am 
despărţit de acest individ şi că nu mai este şeful Mişcării Legionare. 
Mi-a cerut să reiau legăturile. I-am răspuns categoric că asta nu se va 
întâmpla niciodată. “—Atunci, îmi spune, va trebui să părăseşti 
postul de speaker ce-1 ai la Radio Viena, ca să intri în Armata Naţio- 
nala ce va organiza Sima”. —“Postul dela Radio, îi dau replica, îl 

pot paraşi m orice moment, însă în aşa zisa Armată Naţ ională a lui 

Sima nu voiu intra niciodată”. 

In seara aceasta, 11 ie Gârneaţă, Mile Lefter, C. Papanace şi 
Ghiţea, care locuiseră în Hotel Bellevue, dorm în gara Franz Joseph 
şi în micul parc din faţa. Măsura a fost luată pentru toţi cei din asa 
zisa “Grupă Mică”. 

13 Octombrie. Sunt chemat din nou de Mathyas. îmi aduce la 
cunoştinţă că pot rămâne pe mai departe la Postul de Radio, dar că 
trebuie să mă pun bine cu Sima. Cu această ocazie îi povestesc unde au 


Amintiri 


89 


dormit camarazii mei care au fost daţi afară din hotele Surprins de 
informaţia mea, pune mâna pe telefon şi comunică celor deb Exter 
ne deaoarece măsura n’a fost generală, ei numai pentru noi Acolo a 

jVoefomi aSCa <T mai . d x Parte ’ între aItii ’ Toader Ior ««- 

‘ O cto ™ b rte. Se continua cu dormitul prin gări şi parcuri Ori 
j*um, trăim mtr o libertate, cum n’am mai avut-o de 21 de luni. ' 

9 Decembrie. Seara, suntem invitaţi la o serbare muzicală Prof 
GamUlschegg i se adresează lui Sima cu ‘Domnule Preşedinte al Con 

SI to^l C , M,n¥ri ’ In aee,a * '"«• Dl Gârneaţă CSpanace 
9 f,iupul nostru prezent acolo părăsesc sala. 


1945 

române, ii primate ^foaT Gamillsch 5^> 9) cunoscător al limbii 

Gârneaţă va trriii * - 1 w 0ce ‘ aces * a °cazie, le spune că errupul 

ta Naţională Viena ' Cei ^ ™r intra în Arma- 

un* vor fi integraţi ™ i».r’„ localitate 

pont™ ^rZinT"' 8 '-" le * ă, "'’ ă ™ domiciliului forţat 

.CSToTi* “ C t “ “ mli !*"*•«•• O uouă suferinţă se 
S foLort/tK o ‘‘ m 'Te* 1 n " m ’ i '««ite şi închisori, 

medical II ..... i.' . “ - P ° f ' ? amiU 8 clle ^f, P e baz » unui certificat 

mMii trimitibidu mă ^ epra , l,a a lIU un tra,an,e„t contra renmaS 
•'«. fi II, intr'o «calitate balneo-climntică. îmi răsnumle- 

—- £ZZi M Ltâ'l,rZ]‘, S^tSTri” ?"*** 

I* 8 '" 1 .'" mal ,ar71 « ea povestea internării la Krlan.cn ar ''fi"V.sl 
11 «rprof. Oamillachegi, să treacă in mfrei tespectW 






GUVERNUL NATIONAL - LA VIENA 
1944-1945 

Scos din închisoarea germană la 24 August 1944, Sima a fost 
trimis la cartierul general al lui Hitler. De asta s’a îngrijit Gen. Muller. 
înainte, însă, ca să ajungă acolo, deja se anunţase în ziare formarea 
unui “ guvern naţional român”. Marionetele, cobaii şi paiaţele fuse¬ 
seră scoase dela naftalină. Si cu toate că Ilitler na vrut să-i facă 
onoarea de a-1 primi în Cartierul lui din Prusia Orientală, Sima 
afirmă că ar fi sburat la Viena şi apoi la Budapesta cu avionul per¬ 
sonal al Fiihrerului. 

Rostul sborului lui Sima cu avionul la Budepesta ar fi fost ca să-şi 
stabilească Guvernul la Arad, pe pământul Tării, însă guvernul german 
îşi dăduse seama că dorinţa aventurierului era irealizabilă, din care 
motiv l-a adus din nou la Viena. Odată ajuns acolo, îi trimise Hitler 
o depeşă urgentă, ne spune Sima, în care l-ar fi întrebat, fără să-şi fi 
dat seama de ridicol, “dacă dispune de elemente pentru a închide 
păsurile din Transilvania”. Aici urmează jocuri de cuvinte în legătură 
cu strategia lui Sima şi propunerea făcută de acesta: “Pentru acest 
scop, am pus la dispoziţia lui Hitler pe cel mai bun om pe care îl 
aveam, C. Stoicănescu Acest ultim şi nou-nouţ “Plan de acţiune” 
al lui Sima se pare că l-a impresionat aşa de mult pe Hitler, încât 
acesta “abia primit răspunsul meu a şi dispus trimiterea lui Stoică- 
nescu [...]. La sfârşitul lui Ianuarie 1945,pregătirile erau aşa de 
înaintate, încât s’a hotărît întoarcerea lui în Germania, pentru a ex¬ 
pune Fiihrerului planul de realizarea contraloviturii. Acest plan, de 
o construcţie genială, depăşea cu mult însăşi misiunea cu care fusese 
trimis în ţară. Dacă s’ar fi realizat, armata sovietică ar fi suferit 
una din cele mai mari catastrofe din istoria răsboiului [...]. întreg 
spaţiul carpato-danubian ar fi fost eliberat dintr’o singură lovitură 
şi, probabil, avalanşa nu s’ar fi oprit până la Nistru [...]. Bătălia 


Amintiri 


91 

depe “Câmpiile Catalaunice”, cum o numeau entuziasmaţi de gran¬ 
dioasa perspectivă, ar fi alungat pe Ruşi din întreg Sud-estul euro- 
pean [ j Acest plan nu s’a putut realiza din cauza unui trădă- 

i i • m- U POt S . ă daU în cadrul acestui studiu toate amănuntele 
planului. Tm numai să precizez că planul era perfect” ( 19 ). 

Cei care nu-1 cunosc bine pe Sima şi au citit planurile lui de 
acţiune, ar putea crede că se află în faţa unui mare strateg militar si 
?? P.?! ltlc ' Trebuie s ă fiu clar dela început că Sima a pierdut toate 
bătăliile politice. De cele militare nu mai vorbesc, căci n ’a luat parte 
nic! macar la manevre, pe când era simplu soldat. Cunoaştem primul 
aou 1 lan de Acţiune” al lui Sima, care era tot aşa de ‘perfect’, 
ieşit din fantazia aceluiaşi Stoicănescu, şi care trebuia să ducă la eli¬ 
berarea Căpitanului, dar a dus la asasinarea acestuia. Dece n’a fost 
pas in practică acel ‘plan genial’? Simplu. Aflăm că planurile se găsesc 
încă în mâinile lui Sima. De ce nu le-a prezentat el lui Hitler? Aştep¬ 
tăm să le dea în vileag, cum Promite mai sus. 



SALO, Italia, 1946: Dumitru Qroza, Ilie Oârneaţă şi Const. 

Papanace. 

( 19 ) Buletinul Comitetului Naţional Român, p. 45, U.S.A. 




92 


Nioolae I. Arnautu 


Pavel Onciu, cronicarul militar al lui Sima, ne vorbeşte de C. Stoi- 
cănescu, marele strateg. In “Ultima acţiune şi retragere” cu misiunea 
“fixată dela Viena” în “Regiunea Târgu Mureş —Aiud”, dar “din 
nefericire şi această misiune a eşuat din cauza repeziciunii cu care s’a 
produs răsturnarea frontului [...]. La sfâişitul lunii Septembrie, 
Comandamentul german începe retragerea. Trebuia să ne supunem 
şi noi inevitabilului” ţ 20 ). 


HORIA SIMA SI NEMŢII 

1. “Campania de intrigi a Gen. Antonescu contra Mişcării a în¬ 
tâlnit la Berlin un teren favorabil” ( 21 ). 

2. “Eu însumi am primit în noaptea de 22/23 Ianuarie 1941 un 
ultimatum din partea lui Ilitler” ( 22 ). 

3. “Noi eram rebelii, proscrişii cei în afară de lege, victime ale 
conspiraţiei lor” C 28 ). 

4. “Am fost scoşi dela putere cu sprijinul Hitleriştilor în 1941, 
pentru a poposi apoi în lagărele de concentrare germane” ( 24 ). 

5. “Când am ajuns în Germania, la începutul lui Aprilie 1941, 
am avut o cruntă decepţie [...] eram prizonieri politici; orice ac¬ 
tivitate politică ne era interzisă, orice contact cu ţara, chiar cu fami¬ 
liile noastre. Ni s’a fixat domiciliu obligatoriu” C 25 ). 

6. “Ei voiau să acapareze totul şi noi eram speriaţi de întinderea 
pretenţiilor lor [...]. întâlnea la noi o opoziţie hotărîtă la politica 
lor imperialistă. Iată pentru ce Germanii n‘au văzut cu un ochiu favo¬ 
rabil victoria legionară în România” ( 2fl ). 

8. “Hitler l-a sprijinit pe Antonescu ca să ne alunge dela putere 
şi să se năpustească ca o fiară contra tineretului legionar, pentru a 
distruge şi “ultimele resturi” ale Gărzii de Fier” ( 27 ). 

9. “După ce am ajuns la Berkenbruck, Ministerul de Externe 
German a început presiuni prin fel de fel de emisari oficiali, şi semi¬ 
oficiali ca să plec dela conducerea Legiunii” ( 28 ). 

10. “La 2 Nov. 1941, i-am declarat [delegatului Ministerului de 
Externe, Franz Rademacher, n. n.], că ţin ladispoziţia Ministerului de 

(20) Mărturii despre Legiune, p. 143, 1967. (21) Tara şi Exilul, p. 10, 1966. 

(22) Ibidem, p. 10. (23) Ibidem, p. 12. (24) Ibidem, p. 15. 

(25) Ibidem, p. 13. (2«) Tara şi Exilul, p. 10, 1968. (27) Idem, p. 2. 

(28) Tara şi Exilul, p. 15, 1972. 


Amintiri 


93 


Externe German renunţarea mea la şefie, dacă se rezolvă concomitent 
chestiunea Mişcării Legionare. Condiţionam plecarea mea de la con¬ 
ducere de normalizarea raporturilor dintre Mişcare si Antonescu f ] 
Guvernul german trebuia să obţină mai întâiu dela Antonescu rein¬ 
tegrarea Mişcării in Stat şi întoarcerea legionarilor din Germania, 
şi dacă eu sunt o piedecă principală în calea acestei împăcări şi a re¬ 
luam colaborării cu Germania, atunci să fie sigur că mă retrag” ( 20 ). 

11. Noi urmăream o Românie puternică; ei urmăreau o Românie 
slaba, care putea fi mai uşor integrată în sfera lor de influenţă după 
un războiu victorios” ţ 80 ). 

12. înţelegeam să fim prigoniţi de Carol şi chiar de Antonescu 
dar e de neconceput ca însăşi Germania Naţionalistă să ne trateze ca 
pe nişte duşmani” ( 81 ). 

A “Singurul interes ce-1 aveau Germanii cu noi era ca, din 
când în când, să se servească de noi, ca de o sperietoare, când Anto¬ 
nescu încerca să se opună cererilor lor [...] Nu numai noi eram în 
prizonieratul lor, dar şi Antonescu era prizonierul lor” (“). 

14. “Mai făceam constatarea că eram folosiţi ca piesă de santai 
contra lui Antonescu” (**). 

lf: “Pentru noi, in acel moment, nu ne erau prieteni, ci mai 
degrabă adversari. Noi continuam să mergem cu ei, în virtutea luptei 
comune contra bolşevismului dar treburile noastre finale se se¬ 
parau” (*■*). 

16. Nu aveam deloc certitudinea că sacrificiile noastre, din tară 
şi din Germania, serveau cauzei răsboiului” (* e ). 

17. “In ţară, Antonescu dispuse arestarea preventivă a mii de 
legionari şi internarea lor” (**). 

18. “Mussolini, la cererea lui Hitler, dispune arestarea şi predarea 
mea agenţilor germani care mă transportă cu avionul Ia Berlin” ( ,T ). 

19. ‘‘După catastrofa dela 23 August, m'a însoţit [e vorba de 
Traian Borobaru] la Cartierul General al Fuhrerului în Prusia Orien¬ 
tală şi apoi cu avionul personal al lui Hitler la Viena si de acolo la 
Budapesta” (* 8 ). 

Prins, însă, într un interview, prin 1966, a trebuit să recunoască 
neapărat, că a fost invitat la Cartierul Fuhererului din Rostenburg, 

(2») Ibidem, p. 15. (30) Ibidem, p. 16. (si) Ibidem, p. 30. 

IU*) p ’ 18> (“) Ibidem, P- 19. (*«) Ibidem, p. 16 . 

(««) Ibidem, p. 19. (36) Ibidem, p. 20. (37) Ibidem, p 20 

( 3H ) Ibidem, p. 4, 1972. 


94 Nioolae I. Arnautu 

Prusia Orientală, dar că: “Am văzut pe Himmler şi pe Ribbentrop, 
dar nu pe Hitler” ( ,39 ). 

După această versiune răsboinică a lui Sima, nenorocirea lui Hitler 
ar fi fost că C. Stoicănescu, care aranjase cu Gen. Avramescu să răs¬ 
toarne frontul, a căzut cu avionul şi din cauza aceasta nu au putut 
să stăvilească năvălirea ruşilor 

Este vorba de acelaşi Hitler care, la 22 Iunie 1941, în discursul 
prin care anunţa declararea răsboiului contra Rusiei, a spus despre 
conducerea de atunci a Mişcării LegionareCapete necoapte şi con¬ 
fuze”. 

La 27 Decembrie 1942, Ciano, tocmai acesta, s’a bucurat în ‘Me¬ 
moriile’ sale de arestarea şi trimiterea lui Sima în Germania, expri- 
mându-se destul de. plastic: “Un mascalzone di meno”, pe româneşte, 
‘Un derbedeu mai puţin’. 

Istoria îşi are cu siguranţă umorul ei negru, cătrănit. 




Roma 1945: N. Şeitan, N. Caraiiica, Gh. Ghiţea şi Nicolae Bujin. 


(3») Tara şi Exilul, p. 13, 1966. 


ORDINELE CĂPITANULUI AU FOST TRADATE 

După arestarea Căpitanului la 17 Aprilie 1938, Radu Mironovici, 
rămas liber, a constituit un grup de comandă cu scopul de a coordona 
informarea legionarilor şi de a menţine legăturile. Fu însă arestat în 
luna Iunie, urmându-i lordache Nieoară, prof. universitar. După 
puţine zile, căzu prins. L-a înlocuit Ion Belgea, originar din Timoc. 
Scurtă vreme după aceasta, fu arestat. In locul său a urmat Constantin 
Papanace, care, fiind arestat şi el, la 25 Iulie, şi eliberat după aceea, 
s a retras în provincie, de unde, mai târziu, s’a refugiat în Germania. 
Căzuseră unul după altul şi la intervale foarte scurte, parcă era un 
făcut, toţi cei care nu s'ar fi abătut de la ordinul şi gândirea lui Corneliu 
Zelea Codreanu. 

De curând sosise la Bucureşti şi N. Pătraşcu. Acesta, împreună 
cu prietenul său, Iloria Sima, ambii necunoscuţi în cercurile Capitalei, 
s au ocupat de legăturile cu restul Tării. Odată ajunşi aceştia, arest㬠
rile au încetat. Din acest moment s’a imprimat legionarilor “un duh 
cu totul străin Legiunii”. Atitudinea fixată de Căpitan, aceea de non- 
violenţă, nu trebuia schimbată sub nici un motiv, ci observată cu atât 
mai mult cu cât toată ierarhia legionară se afla în mâinile duşmanilor. 
Evenimentele europene, cursul lor, erau în favoarea Mişcării, ceeace 
avea să se profileze în Martie 1939 la graniţa de nord a României. 

Este drept că lovitura de stat dela 12 Februarie 1938, prin care 
Carol II asuma puteri dictatoriale, era îndreptată exclusiv contra 
Mişcării. Nu este mai puţin adevărat, că, dacă tactica de non-vio- 
lemţă a Căpitanului era ţinută în seamă cu responsabilitate de toţi le¬ 
gionarii, s’ar fi putut evita acţiunea duşmanilor, nedându-li-se nici 
măcar pretexte. 

Din poziţia sa de cronicar oficial al lui Sima, Preotul St. Pă- 
lăghiţă spune: 

“Iloria Sima ori n’a înţeles, ori n’a vrut să înţeleagă planul tac¬ 
tic şi strategic al Căpitanului, şi asta fie de rea credinţă, fie, în sfâr- 








96 


Nioolae I. Arnautu 


şit, pentrucă el este stăpânit de un spirit romantic-revoluţionar de 
o exaltare bolnavă, un neastâmpăr nervos şi pripit” ţ 40 ). 

'Noul Plan de Acţiune' făurit de cei trei, dar atribuit lui Sima, 
prin care îl acuza pe Armând Călinescu de om al Moscovei cu instruc¬ 
ţiuni precise de sabotajuri şi atentate, ar fi trebuit să aibă ca rezultat, 
după capul lui, eliberarea Căpitanului. Acest plan a fost discutat in 
casa legionarului Titi Cristescu şi a fost combătut de comandantul 
legionar Preotul Ion Dumitrescu-Borşa, care susţinea că acest plan 
convine întru totul duşmanilor Mişcării şi că aceştia deabea aşteptau 
aţâţări pentru a trece la asasinate. 


TERORISM, BOMBE, ATENTATE, INCENDII 

Elemente cu aceeaşi structură ca a lui Sima, ori infiltraţi, ori 
fără educaţie legionară sedimentată, cum este cazul noului cronicar, 
Ovidiu Târlea, care spune că abea în 26 Octombrie 1938 a intrat în 
Mişcare, deci cu o lună înainte de asasinarea Căpitanului, sau ca “Miti 
Dumitrescu [...] care nu a îmbrăcat încă niciodată cămaşa verde ( 41 ), 
au fost elemente utilizate în răsbunări mărunte şi fără rost, dar foar¬ 
te necesare pentru planurile duşmanilor. O bombă a fost pusă într’un 
teatru din Timişoara, s’a dinamitat uzina de apă din Cluj, au fost 
incendiate diferite întreprinderi forestiere în Bucovina şi s’a încercat 
a se pune foc sondelor de pe Valea Prahovei. 

Autorităţile au cerut intervenţia Căpitanului. Acesta a dat o 
circulară la 13 Noembrie, care a apărut în facsimile în mai toate zia¬ 
rele, cerându-se legionarilor linişte. Sima i-a negat valoarea, susţinând 
că "din închisoare nu putea da altă circulară în alţi termini”. Cu 
această sofisticărie, Sima îşi justifică actele nebuneşti, trecând peste 
acelaşi conţinut semnat şi publicat de Căpitan pe când era în liber¬ 
tate, chiar înainte de autodizolvarea partidului ‘Totul pentru Tară’. 


ATENTATUL CONTRA RECTORULUI 
STEEANESCU - GOANGA 

Sima susţinea că prin noua lui acţiune de violenţă Căpitanul ar 
fi putut fi eliberat. In acest scop, zice el, organizase o serie de acte, 


(40) Palăghiţă, op. cit., p. 97. 

(41) Mărturii despre Legiune, p. 209. 


Amintiri 


97 


atentate şi incendii ordonate şi controlate de el însusi şi pe care 
le-am amintit, m parte, mai sus. ' * P 

Redau cele povestite, cu mulţi ani în urmă. într’un grup la Bu- 

a'ZV^^ a limitru Tarăoiu - Câteva săptămâni înainte a fi 
asasinat Căpitanul, Sima vroia să-i întrebe pe legionarii din Clui 

tătU "m eunTeÎT™- " ,Că Ir St f tan escu.Goangă, rectorul Universi- 
aţn, aşa cum el trimisese ordine in repetate rânduri. Tărăoiu activa 

iS d?" 1 para , lel ,^ a zlselor Comandamente. Se bucura de Privi¬ 
legiul de a nu depinde de nimeni, în afara ierarhiei corpului din care 
facea parte şi pe care- 1 reprezenta. Sima aflase că cineva urma să facă 
o călătorie m Ardeal, trecând prin Cluj. A cerut deci să-i fie prezentat 
eeeace s’a petrecut, printr’un sistem de releu,i cercetăseşti sSe 
din jurul Siguranţei Statului. “Te întâlneşti încăodată cu Macave'u 

dame e ,,r n Te 8a,Un Tării * face parte di ” actualul coman- 

c • 1; u ; r C0,np0rta J a ’ a ? ia ^ a ”> 1 W La întâlnire, după 

ascultat dispoziţia de transmis, Tărăoiu, de acord cu ceeace i se 
ceruse din parte Maniei Căpitanului, l-a întrebat pe Sima ce credea 
despre sensul unui asemenea act şi mai ales despre urmarea ce p^tea 

midez^ w Caroni" S ? a \' a răspuns că voia să-l inti- 

p : rol î’ atacan du-i pe cel mai bun prieten al său Stefă 
(seu-Goanga, şi obţinând astfel eliberarea Căpitanului. Macaveiu i-a 
cerut sa transmită asigurările lui că nimic rău nu se va întâmpla şi 

tură cu sefnM ^ r “ pu 4 nd , erea - L * Clu -Î- Tărăoiu a fost pus în legă 

tura cu şeful iegion 31 - ai ArdealuJui.Veres, cu Vasile Andrei şeful 

Ştato,™,, .«a,, cât şi c» alte fu,„.,1! de «„„ci. W 

venea > °a *“ I * n "“ uin,iti “* f«t« insistenţei ce le 

de fântnl ei “ ' T'’™ 1 "' 1 “ <™ » nebunie curată, afară 

««Wnd «STauSt “T 

I a , cu y antul - a explicat că nu o vor face nici de data aceasta 

I-a cerut apm sa se comunice lui Macaveiu decizia lor: “Nu executăm’ 

l°ZT\ Un curier spe « ia ’ a l nostru la Bucuri cu toaTe 

explicaţiile . Aici se termină cele relatate de Tărăoiu 

. a trei , z ' le d «P ă atentatul săvârşit contra lui Goangă doar -rav 

cuse pe “rîJL S r ft mt0 rV din vizitele întreprinse în străinătate. Tre- 
P a londra, unde făcuse bună impresie mai ales lui Churchill 
are se exprimase: acesta e omul aşa cum ne trebuie! Dela Londra a 



98 


Nioolae I. Arnautu 


fost primit de Ilitler, care i-a declarat că nu se amestecă în treburile 
lui. O comisiune economică germană trata cu una romanească şi se 
pare că se aşteptau la nişte avantaje nebănuite. Dela graniţă, pe 
pământ unguresc, Carol II i-a cerut lui Armând Călinescu executarea 
ordinelor lăsate. Astfel, în noaptea de 29/30 Noembrie 1938, Căpita¬ 
nul împreună cu alţi 13 camarazi fură scoşi din închisoarea Râmnicul 
Sărat, suiţi într’un camion deschis,aşezaţi pe bănci, legaţi cu mâi¬ 
nile la spate, având fiecare câte un jandarm înapoia sa. In drum spre 
Bucureşti, când treceau prin Pădurea Tâncăbeşti, la un semnal cu 
aprindere de lanternă al maiorului de jandarmi, Roşianu (un evreu 
botezat, cu nume rumânizat), care voiaja într’un automobil, cei 13 
subofiţeri au scos funiile din buzunare şi i-auştrangulat. Au fost 
apoi ciuruiţi de gloanţe, iar cadavrele transportate la Jilava. A doua 
zi guvernul a dat un comunicat prin care anunţa că un grup de le¬ 
gionari ar fi încercat să-i elibereze. Tentativa n ’ar fi reuşit, iar Căpita¬ 
nul, Nicadorii şi Decemvirii ar fi căzut în această luptă. La Jilava au 
fost aruncaţi într’o groapă comună, săpată dinainte. Peste corpurile 
lor, ca dorinţă expresă ce venea prin Elena Wolff-Lupescu, Duduia de 
care vorbea Argetoianu în * Memoriile ’ sale, a fost aruncată o imensă 
cantitate de acid sulfuric. Această răsbunare a metresei regale trebuia 
să şteargă orice urmă a trecerii lor prin această lume. După aceea, au 
fost acoperiţi cu o enormă Placă de ciment, turnată atunci peste ei. 

Este urmarea acţiunii lui Sima la Cluj. Preotul Ştefan Pălă- 
ghiţă afirmă categoric în lucrarea sa că Sima a dat ordinul respectiv, 
că Vasile Andrei şi-a manifestat în diferite împrejurări părerea de rău 
că nu a împiedecat imbecilitatea: “La două zile după acest atentat, 
s’a primit un alt ordin dela Sima în care revenea asupra primului 
său ordin ” ( 42 ). 

Evenimentele din 1938/1939, în legătură cu Istoria mult încer¬ 
catei noastre Mişcări şi cu asasinarea Căpitanului, trebuiesc definitiv 
lămurite. 

Ne oferă Dr. Vasile Andrei în “precizarea” sa date ce coincid, în 
general, cu cele făcute subsemnatului şi cu cele relatate de D. Tărăoiu. 
Este drept că precizarea sa nu are nici o introducere, si nici dată certă. 
Este posibil, desigur, ca lui Ghiţă Costea să nu-i fi convenit, din care 
cauză s’o mai fi adaptat, scurtând-o. Dau extrase din acea ‘precizare’ 
publicată: 


(42) st. Pălăghiţă, op. cit., p. 102. 


Amintiri 


99 


“De cele ce aveau să se întâmple pe ziua de 27 Noembrie 1938, 
am lost înştiinţat cu o zi înainte la vorbitor, de camaradul Aurel 
Lăscăianu^ unul din cei doi studenţi care urmau să pedepsească a doua 
zi pe Stefănescu-Goangă”. Vorbind despre studentul Ion Pop, al doilea 
executant al lui Goangă, ne spune Vasile Andrei în aceleaşi ‘preci¬ 
zări': “studentul Ion Pop era hotârît să-l pedepsească cu mult înainte 
iar acţiunea lui a coincis cu dorinţa de pedepsine liotărîtă de supe¬ 
riorii săi şi că această dorinţă proprie nu a fost niciodată influenţată si 
nici determinată de acest ordin” (**). 

Apărarea este naivă. Logica nu funcţionează, ceeace justifică 
bănuiala că precizarea este prefăcută şi pre-făcută dar şi “prefăcută”. 
Ordinul a existat, iar dispoziţia lui Ion Pop nu s’a văzut deloc in¬ 
fluenţată. Dispoziţia sufletească a lui nu s’a văzut, oare, încurajată? 
Ordinul a pus, desigur, benzină pe spuza din vatra lui Ion Pop. 

V as il e Andrei nu ne dă numele proprii al acestor superiori, 
fapt prin care se încearcă complicarea mai multora la acel ordin. Noi 
stabilim, însă, că ordinul a emanat dela o singură persoană, pe nume 
Iloria Sima. Afirmă Vasile Andrei însusi în Precizarea sa la 
punctul 4): 

“Peste o săptămână este adus în celula noastră prof. Gh. Vereş, 
care mi-a atirmat, că dr. Vucu, trimis special dela Bucureşti cu ordinul 
ca executarea lui Goangă să nu aibă loc, ar fi ajuns prea târziu la 
Cluj” ( 44 ). 

Că nu mai rămâne nici o îndoială de vinovăţia lui Sima, ne-o 
coroborează un alt fapt, povestit tot în Buchenwald de acelaşi Dumitru 
Tărăoiu. L-a cunoscut pe Macaveiu, pseudonimul de atunci al lui 
Sima, cam în aceleaşi împrejurări. Trebuia să călătorească spre Cer¬ 
năuţi. F usese trimis la Macaveiu ca acesta să-i indice un mesaju verbal 
pentru av. Grigoraş. Trebuia să-l întrebe, din partea lui, dece n’a dat 
curs ordinelor primite referitoare la incendierea pădurilor de acolo, si 
dece n’a trecut la executarea atentatelor indicate dela Bucureşti de 
către el? Tărăoiu a luat contact prin intermediul lui Radu Zus, în a 
cărui lamilie a fost găzduit chiar. Furia lui Grigoraş un om calm 
şi foarte aşezat, era de nedescris: “I-am trimis răspuns că nu-i ne¬ 
cesar, nici legionăreşte. Ordinele Căpitanului sunt clare şi peste ele nu 


n *n C08tea, n Carte !; P xf 0t “ 1U î 8t ‘ O analiză şi un răspuns, 

p. 28. Bibi. Docum. Generaţia Nouă. Madrid, 1972. F 

( 44 ) Idem, p. 29. 



100 


Nioolae I. Arnautu 


se poate trece”. Si de data aceasta, la Bucureşti, Tărăoiu îi pusese lui 
Sima aceleaşi întrebări ca în cazul Goangă: care vor fi urmările, ce 
rost aveau agitaţiile, cum vor repercuta asupra vieţii Căpitanului ? A 
primit acelaşi răspuns. “Nu cred că se va întâmpla nimic rău, îmi 
asum totală răspundere”. Auzindu-le, Grigoraş a izbucnit: “Dacă-i 
ucis Căpitanul, ce valoare au vorbele lui Macaveiu”! Sima a utilizat 
după aceea curieri personali, nu de ocazie ca Tărăoiu. 



La Koma 1946 lângă Forul Mussolini: N. Arnăutu, 
N. Şeitan, Mile Lefter şi Iii© Gârneaţâ 


DUPĂ ASASINAREA CĂPITANULUI 




Ne spune Sima, caro nici o zi nu a stat în lagărele de concentrare 
■.earliste, ca legionarii au căzut în cea mai neagră disperare [...], 
această credinţă se dilua, pierzându-şi punctul de sprijin exte- 
| rior [...]. Mai poate exista Legiunea? [...]. p e destrămarea Mis- 
I carii contau duşmanii” («). Sima nu spune, însă, cine i-a furnizat 
I informaţiile descrise atât de teatral. Pentru cei caro îi cunosc antura- 

t n î 1 ne es * e & reu demascăm sursele: Constantin Stoicănescu si 
i Octavian Roşu. 

Căpitanul a creat Mişcarea în adâncime. Este drept că s’a primit 
o mare lovitură prin uciderea Lui, dar nici unul dintre noi nu a avut 
| gesturi de disperare, de sfâşiere şi de prăbuşire în lagărul Vaslui, 
Bde exemplu, unde mă aflam atunci. Mişcarea s’a ridicat din toate 
î masacrele suferite. După asasinarea Căpitanului, susţinea prof. Nae 
Uonescu: Mişcarea este instrumentul unor realităţi organice si va 
ţ supravieţui ’ \ 

Apelul către legionarii liberi, dat în Dec. 1938 în lagărul Vaslui 
- nu era un gest de capitulare, ci un act de înţelepciune. Fusese semnat 

I de , V 1 ® Gameaţă, Corneliu Georgescu şi Radu Mironovici înaintea 
celorlalţi 315 care au urmat. 

m m Prof. Vasile Cristescu dăduse, la 1 Decembrie 1938, un apel de 
I Rnişte, care era făcut în aceiaşi termini cu cel semnat în lagărul dela 
■ Vaslui. Coincidenţa aceasta însemna lichidarea * Noului Plan de Ac- 
ţnine’ sirnist, ceeace nu convenea, probabil, inamicilor, şi mai puţin 
ui Sima. Alecu Cantacuzino şi Vasile Cristescu deciseseră lichidarea 
|tizica a lui Sima. Deaceea Vasile Cristescu a fost sacrificat prin 
trădarea a doi oameni co-agenţi de-ai lui Sima: Obreja ( 46 ) şi Victor 
»Biriş ( ), iar Alecu rearestat. Sima şi-a continuat “acţiunea”, pro- 
■Tocand a doua decapitare a Mişcării in frunte cu ing. Gheorge Clime. 

( 45 ) Tara şi Exilul, p. 2, 1972. 

O* 6 ) St. Pălăgliiţă, op. cit., p. 107. 

(47) Orientări, Nr. 133, p. 7, 1972, 






102 


Nioolae I. Arnautu 


După ieşirea din lagărul dela Vaslui, în 1939, Tlie Gârneaţă a primit 
vizita unui maior din Reg 25 Inf., care i-a mulţumit că, prin Apelul 
semnat, a fost împiedecat de a fi transformat in criminal ordinar, 
căci batalionul său primise ordinul de a-i asasina pe toţi cei din Lagar. 
In urma acelui Apel, a fost trimis din nou la Regiment O 8 ). 

Acelaşi romantic întârziat, Sima, ne spune ce a însemnat llie 

Gârneaţă pentru Mişcare în 1940: v . 

“Prin adeziunea dela 14 Iulie (adeziune nu la persoana mea, căci 
nu eram atunci şef al Legiunii, ci la politica de distanţare faţă de Re¬ 
gele Carol) llie Gârneaţă a avut un moment mare în viaţa lui. Pe plan 
legionar, după ce fusese întemeietor al Legiunii, acum devenise un 
reîntemeietor al ei [...] ferise Mişcarea să cadă în compromisurile 

cedărilor teritoriale” ( 49 ). . 

Aşadar a fost iarăşi nevoie ca llie Gârneaţă sa scoata Mişcarea, 
la 14 Iulie 1940, din nenorocirile şi compromisurile în care o varise 
însusi Sima, deşi, cum o mărturiseşte, nu era atunci “şef al Le¬ 
giunii”, denumire ce i se va da prin decretul regal din 14 Sept. 

Dar, dacă nu era, dece a acţionat ca şi când ar fi fost? In virtutea 
intenţiei cu care intrase in Mişcare, cu gânduri haine, împreuna cu 
N. Pătraşcu şi C. Stoicănescu? 


SIMA, BIRIS, STOICĂNESCU, N. PATRASCU, O. ROŞU 

Pătraşcu se refugiase la Berlin. _ 

In Tara vedem acelaş careu: Sima, Biriş, Stoicănescu, ltoşu, m 
1938 şi până în 1941, acţionând împreună.Mărturiseşte Octa-vian Roşu: 

“Dela ştirea asasinării Căpitanului, în lagărul Vaslui^ niciodată 
nu ara simţit aievea aş putea spune fizic, senzaţia destrămării Mişc㬠
rii [...] Toţi trei: Stoicănescu, Biriş şi cu mine, ne deslănţuim atun¬ 
ci la contra atac, între avalanşe de argumente, intr’o pledoarie ce iz¬ 
bucnea ca un clocot din inimile noastre, într’o logică «transa, 
implacabilă, aproape un rechizitoriu. In cuvintele noastre se reflecta 
nu numai recunoştinţa faţă de omul care ne-a dus la splendida biruin¬ 
ţă dela 6 Sept., dieterminând renaşterea Mişcării din propia ei ce¬ 
rnise” ( 50 ). 


(48) St. Pălăghiţă, op. cit., p_. 105. 
(4®) Tara şi Exilul, p. 11, 1972. 

( 50 ) Mărturii despre Legiune, p. 156, 


Amintiri 


103 


Compoziţie de elev de gimnaziu, care a auzit că dela anul vor face 
şi 1 Logică \ Tot acest fantezist, care după moartea Căpitanului, zice, 
a văzut Mişcarea destrămată, ne mai redă alte momente de isterie: 

“Cu un uşier trimit un bilet lui Biriş să vină imediat. Intre 
timp, îl pun la curent pe Comandant cu telefonul primit. Intre Biriş 
şi Stoicănescu, Comandantul cu faţa crispată, mă întreabă răstit, aproa¬ 
pe strigând: Tu eşti sigur c ’ai înţeles bine ce ţi-a spus jandar¬ 
mul? [...] —Au găsit cadavrul prof. Iorga asasinat cu armă de 
foc [...], Comandantul, Biriş, Stoicănescu se uită încremeniţi unul 
la altul, fără a scoate un cuvânt [... ] ne punem fel de fel de în¬ 
trebări. Cine a făcut-o? Din iniţiativa cui?” ( 61 ). 

Aşa lucrau noile autorităţi în statul antonescian ca să ne dăm 
seama cine fusese vicepreşedinte, cine ajunsese să lege şi să deslege în 
numele Mişcării. Acest careu, doi cu funcţii înalte în stat, un vice¬ 
preşedinte de consiliu, Sima, şi un secretar general la Interne, Victor 
Biriş, impreună cu alţi doi parveniţi in fruntea Mişcării acţionează: 

“Plecăm pe Valea Prahovei în căutarea celor doi dispăruţi [...] 
Coborîm în goană scările Preşedinţiei, ne urcăm în maşină şi coman¬ 
dantul strigă... La Ploieşti [... ] De Madgearu nu se ştie încă ni¬ 
mic, iar, pe de altă parte, dacă nu punem mâna pe nebunii iştia, sunt 
în stare să săvârşească şi alte asasinate [... ] îmi dau perfect de bine 
seama dacă nu reuşim în câteva ore să punem mâna pe autorii şi ins¬ 
tigatorii acestor asasinate [...] se extind şi în alte judeţe, mulţi le¬ 
gionari crezându-se îndreptăţiţi să răzbune pe camarazii lor [...]. 
Comandantul nu concepea ca un legionar să se poată pune în slujba 
unei conspiraţii străine’’ ţ® 2 ). 

Ne-a fost dat s’o auzim şi p’asta: un jandarm ce are legătură 
directă cu Preşedinţia Consiliului de Miniştri şi un vicepreşedinte 
care pleacă cu maşina în urmărirea unor presupuşi doi asasini disp㬠
ruţi. Să-l credem, oare? Deşi gura... lui nu poate grăi altceva, strigând 
caragealeşte: “La Ploieşti”!, decât adevărul (uneori). 


( 51 ) Ibidem, p. 156. 
( 82 ) Ibidem, p. 156. 




COLABORATORII LUI HORI A SIMA: 1938-1939 


Ii voi trata pe fiecare în parte. 

Mihai Vârfureanu 

Ne spune Sima că Mihai Vârfureanu “a fost captat de inamic, 
devenind cel mai bun informator al poliţiei [... ] Cum el era şeful unei 
subunităţi studenţeşti, nu avea legătură directă cu mine” (® 3 ). 

Deci Sima, într’un articol, intitulat 4 ‘In Memoriam Dr. Mircea 
Muşetescu”, face o paranteză şi se desvinovăteşte, afirmând că n’a 
avut legături cu Vârfureanu, cel care a lucrat în prigoana din 1938 
sub conducerea lui directă şi care ajunsese la sfârşitul aceluiaşi an 
şeful studenţimii legionare din Bucureşti. 

Tot el ne mai spune: “Felul lui Vârfureanu de a lucra dădea mai 
mare randament, căci el ţintea cadrele superioare ale Mişcării" ( 54 ). 
Care erau acele cadre superioare ale Mişcării? Sima nu le numeşte. 
La fel caută să ne asigure că nici după căderea Nicoletei Nicolescu 
“nu s’a limpezit situaţia şi că demascarea lui Vârfureanu a făcut-o C. 
Stoicănescu, “geniu combinativ” [...] şi a fost o piesă măiastră a 
lui Stoicănescu” ( 55 ). 

Noi ştim dela Nicolae Popa că în beciurile Poliţiei, unde erau 
arestaţi Nicoleta Nicolescu şi el, mai târziu a fost adus Vârfureanu. 
—“Daca Vârfureanu a trădat, suntem pierduţi”, i-a spus atunci Ni¬ 
coleta. Aceasta avusese, în casa lui Nicolae Popa, două întâlniri cu 
Vârfureanu, în lunile mai şi iunie, conversaţii la care el n’a luat parte, 
ci a aşteptat afară. Ultima dată, un agent de Poliţie a vrut să intre 
cu forţa peste ei în camera unde vorbeau. Faptul i-a fost comunicat 
lui Vârfureanu, dar acesta nu a dat importanţa cuvenită. Au plecat 
împreună din casa lui Nicolae Popa, iar felul prelungit de a-i săruta 
mâna Nicoletei la colţul străzii era semnalul că trebuia să fie arestată. 
Probabil că-i dăduse legătura ce-o căuta. Acelaşi agent a trecut apoi 
prin faţa casei lui, unde în acelaşi timp alţii îi arestau pe el. 

Modul lui Sima de a se apăra este deadreptul demn de milă. 
Altfel nu se explică uşurinţa cu care trece peste un fapt de mare im¬ 
portanţă, ce nu putem crede să-l fi uitat. La Berlin, împreună cu alţi 

( 53 ) Ibidem, p. 249. 

( 54 ) Ibidem, p. 249. 

( 55 ) Ibidem, p. 250. 


Amintiri 


105 


6 comandanţi legionari, 4 comandanti-ajutori şi doi instructori-legio- 
nari a iscălit cu mână proprie în ziua de 24 Martie 1940 un act de- 
nominat “Poziţia Mişcării Legionare faţă de aşa zisa împăcare intre 
Garda de Fier şi regimul actual din România ”. Se face o precizare 
la punctul 2): “pretextul de execuţia legionarilor intransigenţi era 
să fie găsit cu ocazia unor atentate simulate de agenţi provocatori, 
Printre altele sunt indicii că Vârfureanu făcea parte din agenţii pro¬ 
vocatori, manevrând în acest scop o echipă din care făceau parte şi 
câţiva legionari de bună credinţă” ( 56 ). 

Natural că lui Sima nu-i convine să amintească ceeace semnase 
atunci la Berlin, fiindcă tot în acest punct 2) se trata chestia uciderii 
lui Armând Călinescu şi consecinţele dezastruoase pentru Mişcare la 
fel şi acţiunea lui Carol II de a relua “vechiul plan de compromitere 
a Mişcării Legionare prin captare şi umilire, după ce atâta timp a con¬ 
testat însăşi existenţa acestei Mişcări 

Ne mai povesteşte şi Ovidiu Târlea, noul cronicar al lui Sima, 
confidenţele ce i-au fost făcute de avocatul Vasile Florescu în legătură 
cu complotul organizat de Sima de “Ziua Bobotezii” 1939, şi anume: 

“De câtva timp sunt în contact cu Centrul. Se pregăteşte pedep¬ 
sirea pe scară intensă a întregului guvern, în frunte cu Carol al 
Il-lea. Suntem organizaţi pe echipe, fiecare în misiune specială. S'a 
ales deja data acţiunii: “Ziua Bobotezii”. Fac parte din echipa lui 
Nicu Crăcea” ( 57 ). 

Si, mai departe, ne spune că în Tanuarie 1939 au fost prinşi câţiva 
dintre complotişti şi anume din Grupul legionar Bănăţean: 

“Această ştire am auzit-o mai întâi seara, la Radio, şi a doua zi 
fu confirmată în ziare [...]. Având fixată o întâlnire [povesteşte el 
arestarea lui Bucur Stănescu] la o anumită adresă, sună şi uşa îi e des¬ 
chisă de un necunoscut. In interiorul camerei, alte două persoane, 
aşezate în jurul unei mese, jucau table. Si-a dat imediat seama că a 
căzut în mana agenţiloi de poliţie, dar era prea târziu. Aceeaşi soartă 
au avut-o apoi şi alţii, care au sosit la acea adresă” ( 58 ). 

Târlea nu ne aduce la cunoştinţă măsurile luate de Sima şi nici 
dacă a fost identificat trădătorul. Din câte se ştie au fost ucişi în ziua 
de 4 Ianuarie 1939, în beciurile Poliţiei din Bucureşti, 11 bănăţeni, 
încă nu ne mai lămureşte Târlea, dacă şeful acestui complot a cla¬ 
rificat vreodată cine dintre oamenii săi trimetea pe complotişti în 

(56) Orientări, Nr. 96, p. 5. 

(57) Mărturii despre Legiune, p. 197, 

( 58 ) Idem, p. 198, 


106 


Nioolae I. Arnautu 


mâinile Poliţiei? Se ştie că “Planurile Complotului” erau magistral 
organizate de însuşi Sima. Cine, oare, îi putea împinge pe aceştia 
direct în capcana poliţiştilor? 

Soţia Căpitanului îl informase pe Gh. Dragomir-Jilava despre o 
conversaţie interceptată pe unul din culoarele Prefecturii Poliţiei. Vic¬ 
tor Biriş îi promitea acolo, lui Jean Dumitrescu, Şeful Brigăzii de 
Spionaj, că-i va da adresa cerută. 

Gh. Dragomir-Jilava trebuia să aibă o întâlnire cu II. Sima în 
Str. Vaselor colţ cu Ştefan cel Mare, ca să stabilească de comun acord, 
mutarea imediată a lui Vasile Cristescu. 

Ajuns la locul hotârît, nu l-a găsit pe Sima. A văzut însă un grup 
de trei legionari, dintre care unul era Ing. Micu, şeful Grupului Răs- 
leţi din Bucureşti. Toţi trei erau înconjuraţi de câţiva inşi aflân- 
du-se sub stare de arest. Unul din ei a strigat: “Ascultă, Andrei, fii 
atent că vine încă unul”. Când a trecut pe lângă Ing. Micu, acesta 
tocmai spunea agentului :“Ti-am dat toţi banii ce-am avut”, pronun¬ 
ţând şi semnalul de primejdie, ca să priceapă Dragomir: “Ce faci 
Doctore”? Imediat Dragomir a recunoscut în cel cu căciulă ţuguiată, 
cu care vorbea Micu, pe Mahlenski, ce fusese cândva eliminat din 
Legiune, iar acum era în slujba Siguranţei. In acel moment, s’a oprit 
un taxi chiar lângă el. Dragomir s’a suit împreună cu o fată care 
îl însoţea şi au pornit-o spre centrul Capitalei. Locul la şefia corpului 
Răzleţi l-a preluat, imediat, av. Radu Ghenea, agent al statului Major. 

Prin Prof. Virgil Mihăilescu, Dragomir a aranjat o altă întâlnire 
pentru a doua zi în Piaţa Berzei. S’a dus deghizat cu un palton cu 
guler de nutrie, un fular alb, gambetă tip Habig şi ochelari cu rame 
groase. Nici aici, H. Sima n’a apărut. In schimb îl aştepta acelaşi 
Mahlenski, care nu l-a putut recunoaşte. 

In aceste zile a fost descoperit ascunzişul, cunoscut numai de 
Sima, al Prof. Vasile Cristescu, unde acesta a fost asasinat. 

Mai târziu, în refugiu la Berlin, Dragomir l-a întrebat pe Sima 
dece nu s’a prezentat, primind răspunsul: “La prima întâlnire eram 
într’o cârciumă, de unde, pe fereastră, am văzut toată scena”. 
— “Dar la a doua întâlnire, în Piaţa Berzei”? La aceasta însă n’a 
primit nici o lămurire. 

Sima, care lucra cu agentul acoperit Victor Biriş şi cu Vârfurea- 
nu, se face cum că nu putea descifra această enigmă, lăsând să cadă 
toată vina pe fatalitate. 

Despre acele împrejurări a scris şi adevăratul cronicar al lui 
Sima, adică Preotul Ştefan Pălăghiţă; 


Amintiri 


107 


“O altă mare vină a lui Sima era şi aceea că mare parte din 
elementele folosite de el erau neverificate, iar între ele mişunau şi 
mulţi agenţi de poliţie. Din această cauză au fost şi aţâţi legionari 
arestaţi şi împuşcaţi. E de ajuns să amintesc că într’o vreme el în¬ 
credinţase unui cunoscut agent de poliţie, numit Vârfureanu, care era 
în centrul pregătirilor pentru lovitura de stat plănuită, toate legătu¬ 
rile [...]. Ori Sima era tolerat de poliţie pentru ca prin agitaţiile sale 
să scoată la suprafaţă mereu în serii noi forţele vii ale Mişcării, ca 
astfel să poată fi arestate şi nimicite, ori avea legături directe cu 
Siguranţa” ( 59 ). 


VICTOR BIRIŞ, ALT AGENT ACOPERIT 

Căpitanul interzisese legionarilor orice activitate politică. Poziţia 
lui a fost fixată: 

“Puterilor vrăjmaşe din afara hotarelor sau dinlăuntru, care-şi 
închipue că legionarii le pot face jocul printr’un început de răsmeriţă, 
le răspund că se înşeală”. 

Imediat, însă, apăru un personagiu sinistru, Victor Biriş, care 
n’a avut niciodată nimic comun cu Mişcarea Legionară. Despre această 
stranie persoană, Horia Sima avea să spună textual: “Victor Biriş 
ştia ce vrea şi pe cuvântul lui te poţi bizui până la moarte”. 

Sima publicase un articol (Febr., 1972), pregătindu-şi desvino- 
văţirea. După el, Victor Biriş ar fi fost chemat de Corneliu Codreanu 
ca să-l felicite pentrucă se pronunţase ostentativ la simulacrul de 
votare, nesecretă, a nouei Constituţii prezentată într’un fel de plebiscit 
(Febr. 1938), autorul ei fiind Istrate Micescu, cel care urmărea prin 
aceasta să justifice transformarea Statului în dictatura carlistă, aşa 
cum îi sugerase lui Carol II cinicul fără pereche, C. Argetoianu. 

Tot cu oarecare abilitate ne vorbeşte de bunul său prieten, Oc- 
tavian Roşu, amintind că i-ar fi citit Memoriile, inedite, de unde re¬ 
zultă că el ar fi acela care l’ar fi relaţionat cu Mişcarea pe Victor 
Biriş, prezentându-1 Căpitanului. 

După spusele lui Sima, Victor Biriş “a venit la Bucureşti [in 
Martie, 1938] pentru a-şi pune serviciile la dispoziţia Conducerii Le¬ 
gionare Libere. S’a îngrijit mai întâiu de copiii părintelui Borşa, 


( 59 ) st. Pălăghiţă, op. cit., p. 99, 


108 Nioolae I. Arnautu 

rămaşi fără bani, fără mijloace, lipsiţi de îngrijirea unui tată fugărit 
din casă în casă” ( 0O ). 

Ne apare suspectă această falsă milă a lui Sima, manifestată în 
1972, referitoare tocmai la omul pe care îl defăimează oricând şi 
oriunde. 

Insă noi mai ştim că pe acest ‘ 1 Preot Borşa”, în scurta guverna¬ 
re, zisă legionară deşi decretul din 6 Sept 1940 o atribuie în întregime 
lui Antonescu, Sima îl arestase, procedând cu acest suflet exact ca şi 
regele asasin, lăsându-i copiii fără tată şi fără bani şi fără mâncare. 
Aflăm din declaraţiile făcute de tatăl Căpitanului, prof. Ion Zelea 
Codreanu, înaintea Judecătorului de Instrucţie, după ‘rebeliunea’ lui 
Sima, în 1941: 

“Dela sechestrarea în aceeaşi zi şi în acelaşi loc a celor 10 cama¬ 
razi care mă însoţeau şi care au fost schingiuiţi şi ameninţaţi cu 
moartea timp de aproape o lună de zile, dela asedierea casei mele în 
noaptea de 12/13 Noembrie 1940 de o ceată numeroasă înarmată, tri¬ 
misă de acelaşi ins, dela arestarea şi schingiuirea fiului meu Horia 
şi a ginerelui meu ing. Gh. Giugurtu în ziua de 13 Noembrie; dela 
arestarea în aceaşi zi a preotului Dumitrescu-Borşa” [...] ( 61 ). 

Tot în legătură cu Biriş au apărut şi alte amintiri publicate, ale 
lui Andrei Rigea, cel care a stat aproape un sfert de secol întemniţat 
în special la Aiud, după acea agitaţie avortată a lui Sima în Ianuarie 
1941, când Gen Antonescu şi-a însuşit prin violenţă atât toată pute¬ 
rea în Stat, cât şi toate răspunderile. Si din aceste date reiese că în¬ 
suşi Sima este acela care l-a relaţionat pe Victor Biriş cu frunta¬ 
şii Mişcării. 

Ne Povesteşte Sima, cum în luna Decembrie 1938 se găsea adăpostit 
în casa lui Victor Biriş, în momentul când a fost arestat acela de către 
Jean Dumitrescu, Director General şi şef al Brigăzii I de Spionaj. Se 
afla “în acel timp la gazda lui, aş fi putut fi descoperit imediat f...] 
dar el mai cunoştea şi alte domicilii din Capitală unde stăteau as¬ 
cunşi alţi membri ai Comandamentului legionar [...]. Era în luna 
Decembrie, după asasinarea Căpitanului. Intr’una din aceste zile, mă 
aflam la el şi după masă a plecat în oraş [... ] poliţia i-a simţit acti¬ 
vitatea şi legăturile cu Comandamentul Legionar şi l-a arestat [...] 
şi supus unui interogatoriu strâns de către faimosul Jean Dumi- 
trescu” ( 62 ). 

(<*>) Tara şi Exilul, p. 1-2, 1972. 

(«1) Orientări, p. 4, 1961. 

(«2) Tara şi Exilul, Nr. 3-4, Anul 8, p. 3, 1972. 


Amintiri 


109 


Aici Sima vrea să treacă asupra lui Biriş totala răspundere a 
împuşcării lui Vasile Cristescu. 

De aceste legături nefaste ale lui Sima cu agenţi acoperiţi sau le¬ 
gături directe cu Moruzoff, aflăm anumite fapte dela Tatăl Căpita¬ 
nului semnate în faţa aceluiaşi judecător de instrucţie. Prof. Codreanu 
şi-a manifestat simpatia, la început, pentru Sima şi l-a sprijinit, până 
când şi-a dat seama că fusese minţit cu neruşinare. Sima îl asigurase 
că: “L-am pus în siguranţă pe Căpitan”. După aceea, Moş Zagreb, 
cum toată Tara îi spunea cu dragoste, a trecut la o atitudine critică 
în ce priveşte informaţiile adoptând chiar un limbaj violent: 

“Apoi dela aflarea treptată a uluitoarelor ştiri, că el de mult se 
afla în strânsă legătură cu Moruzoff, omul Lupeascăi şi al tuturor 
prigonitorilor noştri [...] a pus la cale diferite atentate în mai multe 
părţi ale Tării în contra dispoziţiilor mereu repetate ale Căpitanului 
de a păstra cea mai exemplară linişte. Se vede limpede că numai ins- 
pirarea lui Moruzoff putea să-l determine pe Sima să lucreze din 
răsputeri la omorîrea Căpitanului stârnindu-i-se pofta bolnavă şi 
satanică de a conduce el Legiunea. In sfârşit dela aflarea treptată 
şi prin deducţie logică a faptului că el este autorul indirect, dar 
conştient şi perseverent, al asasinării tuturor martirilor noştri le¬ 
gionari dela 1938 încoace. Dela toate aceste, n’au fost alte raporturi 
între mine şi insul Sima decât raportul dela cel mai chinuit şi îndure¬ 
rat membru al Legiunii, la cel mai negru, mai cinic şi mai satanic 
trădător, care a existat vreodată în lume dela Iuda Iscarioteanul în¬ 
coace” (**). 


(03) Asasinatele dela Jilava, p. 255, Buc., 1941. 


ÎNTOARCEREA DIN INFERN (A LUI ANDREI RIGEA) 
—Clubul cel Mare, Camera 353— 


Un alt martor întors din Infern, e vorba de Andrei Rigea, care a 
trecut prin carcerele României timp de 23 de ani în şir, publică alte 
amănunte şi probe în lucrarea sa intitulată ‘Autocritica lui \ictor 
Biriş’. Câteva fragmente: 

“Dela aşa zisul ‘Club mare dela închisoarea Aiud’ (camera 353). 
A mărturisit Victor Biriş, că, înţelegându-se cu Iloria Sima s’au dus 
împreună la Casa Verde, unde era Căpitanul, înainte de 25 Martie 
1938 [...]. Horia Sima era cunoscut de Căpitan, el fiind şeful Regio¬ 
nalei Banat. Aşa au ajuns şi s’au prezentat amândoi în faţa Căpita¬ 
nului [...] Căpitanul l-a ascultat atent pe Biriş, s’a uitat drept la 
Sima şi le-a spus să meargă împreună cu ceilalţi şi să intre în p㬠
mânt [...]. Aşa a luat legătura cu Părintele Dumitrescu-Borşa, prof. 
Vasile Cristescu şi ceilalţi. Spune că el de mult a fost agent infor¬ 
mator al lui Gabriel Marinescu şi legătura o făcea cu JeanDumitrescu, 
Director General, Şeful Brigăzii I-a de spionaj. Horia Sima era agentul 
informator al lui Carol al II-lea şi legătura o făcea prin Moruzoff, 
şeful Serviciului Secret român. Amândoi cu Sima au denunţat pe prof. 
Vasile Cristescu unde era camuflat şi se ascundea. Astfel a fost 
uşor încercuit în casa sa şi împuşcat [...]. In ziua de 27 Noembrie 
1940 [...] cu ocazia reînhumării osemintelor Căpitanului [...] a 
venit la noi în Tară [...]. Bal dur von Schirach [...]. Acesta a avut 
o misiune specială, să ceară lui Sima pe Moruzoff ca să-l ducă în Ger¬ 
mania [...]. Himmler îl bănuia pe Canaris că trădează [...]. Hitler, 
însă, invers, avea mare încredere în Canaris. Sima, cum a auzit de 
acest lucru şi-a dat seama că Moruzoff în faţa lui Himmler va spune, 
în afară de cele în legătură cu Canaris, şi de legăturile ce le are 
Sima cu Carol al II-lea şi cu Moruzoff însuşi. Atunci l-a chemat ime¬ 
diat pe Biriş, acesta, după înseşi mărturisirile sale, îi spune să for¬ 


Amintiri 


111 


meze o echipă de legionari din poliţie şi să execute pe toţi cei care 
3rau acolo, cam 84. Victor Biriş, care se găsea in aceeaşi situaţie cu Si¬ 
ma, ca să nu fie descoperiţi, a executat ordinul [...]. Mai întâi au 
cercetat toate camerele unde erau închişi Moruzoff, Gabriel Marinescu, 
Gen. Gherovici, Maior Milcoveanu şi alţi ofiţeri şi subofiţeri. Au în¬ 
semnat celulele unde trebuia să se deschidă şi să-i împuşte [...]. Aşa 
au procedat după cum le spusese Victor Biriş pornind toţi dintr’o 
dată şi au împuşcat pe toţi, lăsând pe Vârfureanu şi Macedo-Româ 
ni [...]. Oamenii fiind aprinşi de ură şi mânie au cerut voie să se 
întoarcă încă odată să vadă nu cumva a rămas vreunul viu? Li s’a 
dat voie şi acum când s’au întors a doua oară l-au împuşcat pe Vârfu¬ 
reanu şi pe Macedo-Români” (**). 

După cum vedem, celula lui Vârfureanu nu fusese marcată. El 
ar fi fost cruţat, împreună cu acei trei aromâni, care trădaseră în 
Fraşari ascunzişul camaradului Costa Manganiţa, căsătorit cu sora lui 
Spiru Popescu asasinat în aceeaşi zi la Vaslui. Odata cu Manganiţa 
au fost executaţi Misa Memu şi Cola Nastu ţărani din Fraşari. 

însuşi Sima ne povesteşte, că “In toamna anului 1940, rolurile 
s au inversat. Biriş era secretar general la Interne, iar Jean Dumitrescu 
se găsea închis în subsolul Prefecturii Poliţiei'’ ţ 65 ). 

Aşa că Vârfureanu şi Jean Dumitrescu, complicii de ieri ai lui 
Victor Biriş, fuseseră puşi mai la adăpost. Vârfureanu n’a scăpat, dar 
Jean Dumitrescu a avut ocazia să-şi reia serviciul, după 24 Ianuarie 
1941, continuându-şi cu mai multă vrajbă misiunea sub Gen. An- 
tonescu. Din alte informaţii rezultă că, fără ştirea lui Biriş. Jean Du¬ 
mitrescu fusese scos din beciul Prefecturii Poliţiei şi pedepsit, dar 
nu mortal. Găsit la timp, fu salvat. 

Nu credem în povestea lui Victor Biriş, după care Sima i-ar fi 
dat ordin să execute pe cei arestaţi la Jilava, aceştia fiind vinovaţi de 
atâtea asasinate. Biriş a urmărit, prin acest act de eroism care nu le 
aparţine, să atenueze ura legionarilor contra lui, în închisoarea Aiud, 
şi a lui Sima după ce au fost identificaţi ca agenţi ai lui Gavrilă Ma¬ 
rinescu şi ai lui Moruzoff, ceea ce nu se mai putea nega. Credem numai 
în cererea Germaniei de a-1 avea pe Moruzoff şi în panica ce i-a cuprins 
la gândul că urmau să fie descoperiţi. 

Ca şi în cazul Iorga-Madgearu, Sima n’a ştiut nimic despre ceea 
ce se plănuise pentru pedepsirea asasinilor închişi la Jilava. Din infor- 

(«•*) Orientări, Nr. 133, p. 8. 

(«6) Tara şi Exilul, p. 4, 1972. 


112 


Nioolae I. Arnautu 


maţiile mele rezultă că alţii sunt autorii. Sima se simţea obligat faţă 
de Decretul dela 14 Sept. 1940, prin care Mihai I şi Antonescu îl 
numiseră şef al Mişcării. Acel ‘‘ model de perfidie, prin care Sima se 
angaja să şteargă cu buretele suferinţele unei generaţii”, scăpând de 
la pedepsire pe torturatori şi criminali, nu-i permitea atunci un act 
ca cel petrecut la Jilava, în noaptea de 27 Noembrie. In acel moment, 
Sima era preocupat de consolidarea şefiei, unde ajunsese prin trădări, 
fiind susţinut de duşmanii Mişcării Legionare. 

Cum s'a sfârşit acest complice al lui Sima? Până acum au fost 
culese următoarele versiuni: 1) într'un acces de căinţă, şi-ar fi pus 
capăt zilelor, aruncându-se sub roţile unei locomotive ce manevra 
în gara Mediaş; 2) legionarii, îngroziţi de blestemăţiile mărturisite* 
l-ar fi svârlit pe acest mişel sub roţile unui tren; 3) cea dată de dr. 
Ion Cârje, ca svon, după care Securitatea s'ar fi descotorosit de el 
împingându-1 în faţa unui tren în mers la intrarea în aceeaşi gară, 
Mediaş. Cea mai neverosimilă este această ultimă versiune, pe care 
Sima o rotunjeşte. El afirmă că însuşi Ceauşescu, prin Securitate, ar 
fi încercat lichidarea totală a Mişcării Legionare trimiţându-1 pe 
Victor Biriş într’o misiune specială şi anume aceea de a-1 asasina pe 
el. Sima, în Spania, ca şi cum fără năzbâtiile lui s’ar opri istoria din 
mers. 


CAMERA RECALCITRANŢILOR —LAGARUL TURBAŢILOR— 

C. STOICANESCU 

Expresiile acestea, vrând să sublinieze ‘vitejie', le găsesc în cartea 
‘Mărturii despre Legiune 1927-1967', apărută sub conducerea ‘duhului' 
simist la Rio de Janeiro (Brazilia). 

Ne spune Sima despre Stoicănescu: 

“A susţinut moralul populaţiei din lagăre [...] el s'a opus cu cea 
mai mare înverşunare a ieşi din lagăr pe poarta din dos, dând 
declaraţii umilitoare care desfiinţau moral şi politic pe semnatarii 
lor [...] Scăpat de a fi împuşcat în noaptea de 21/22 Sept. 1939 
printr'un miracol, a ieşit din lagăr cu un prestigiu imens" ( 66 ). 

După cum am văzut în altă parte, acest suspect personagiu a 
apărut ca agitator în lagărul Vaslui, înainte de a fi împuşcat Căpi¬ 
tanul, deci în Oct. 1938, când temnicierii noştri militari erau dispuşi 


(66) Idem, p. 8, 1972. 


Amintiri 


113 


să elibereze o parte din legionari, cerându-ne o declaraţie onorabilă al 
cărui conţinut scurt l-am reprodus mai înainte. Nu cereau mai mult. 

Cei care au fost deţinuţi in lagărul Vaslui între lunile Oct.- 
Noemvrie 1938, uşi aduc aminte că in camerele de la primul etaj, acest 
agitator, care se fixase pe o linie intransigentă, pleda pentru o poziţie 
de rezistenţă. Cine era C. Stoicănescu în acel moment, ne spune tot 
Sima: ‘‘necunoscut în restul ţării”. Mărturiseşte apoi că Stoicănescu 
fusese şeful Jud. Timiş, ascunzându-ne însă faptul că fusese prezentat 
Căpitanului de N. Pătraşcu şi de el (cum se trăgea unul pe altul acel 
trio funest!) şi că această funcţie o deţinuse de puţin timp. 

Aflăm de la Iovin, din aceleaşi ‘Mărturii' fapte interesante: 

‘‘In tot lagărul eram circa 500 legionari. După asasinarea Căpi¬ 
tanului, rând pe rând, marea majoritate au fost obligaţi să dea 
declaraţii de desolidarizare de Garda de Fier. Numai 9 inşi au re¬ 
fuzat să dea, între cari eram şi eu. îmi aduc aminte numai de Stoic㬠
nescu, Iordache Nicoară, Erhan. Numele celorlalţi le-am uitat. Pe 
noi, cei nouă, ne-au mutat în lagărul de la Miercurea Ciucului, zLs 
“lagărul turbaţilor” [...] A venit însă cazul Călinescu şi din echipă 
nu a mai rămas în viaţă decât eu şi Tâlnaru. Restul au fost îm¬ 
puşcaţi împreună cu alte multe sute de martiri ai credinţei legio¬ 
nare” («). 

Laurian Tâlnaru s'a salvat atunci datorită unei erori adminis¬ 
trative, el găsindu-se transferat la închisoarea din Râmnicul Sărat, 
iar numele fiindu-i telegrafiat greşit. Nu ştim cărei circumstanţe se 
datoreşte salvarea lui Moş Vasile Iovin, căci n'o spune, iar Sima ex¬ 
plică cruţarea vieţii lui Stoicănescu nu prin funcţia lui de agent, ci 
printr'un ... miracol! 

Să desluşim însă situaţia de la Vaslui în Noemvrie 1938, câteva 
zile înainte de asasinarea Căpitanului. Numai acesta era, prin urmare, 
minusculul grup al ‘recalcitranţilor', cei care întreţineau starea de 
conflicte şi agitaţii aşa cum convenea doar temnicierilor noştri. ‘‘La¬ 
gărul Turbaţilor”, cum le plăcea acestora să se intituleze fălindu-se, a 
făcut mare rău Legiunii. Ei au apărut ca elemente de dârzenie pe 
plan de totală abnegaţie, cum e cazul lui Iordache Nicoară şi Puiu 
Gârcineanu a căror desinteresată atitudine a servit, indirect, de pa¬ 
ravan pentru scopurile nemărturisite şi inconfesabile ale lui Stoi¬ 
cănescu. 

Avea s'o pună în scris altcineva, Traian Borobaru. Colonelul 

(67) Mărturii despre Legiune, p. 89. 


114 


Nioolae I. Arnautu 


Ionescu, şef al lagărului, îl eliberează pe acesta, în 1939, fără să-i ceară 
semnarea acelei declaraţii. Ceva se pregătea. Sigur că nici Ionescu nu 
ştia de ce trebuia să facă acea excepţie, pe care Borobaru o nu¬ 
meşte ‘simpatie*, o simpatie cam la primă vedere, destul de suspectă 
pentru cititorul obicinuit să desluşească o intrigă literară, căci nu 
printr’o simplă simpatie putea Ionescu, chiar fiind Colonel, să dispună 
de biletele de voie pentru deţinuţii politici de sub paza sa. Datorită 
acelei suspecte ‘simpatii*, deci, Borobaru trebuia scos cu de-a sila din 
lagăr. Dar n-avea bani de drum, fapt de minimă importanţă, căci Co¬ 
lonelul avea soluţia pe buze: l-a chemat pe Stoicănescu şi i-a cerut să-i 
facă simpaticului său rost de bani de ducă, ceea ce s*a şi întâmplat. Alt 
‘miracol* de-al lui Stoicănescu, după ‘credinţa* lui Sima. 

Pe Stoicănescu îl vom vedea, mai târziu, prin birourile lui Ghelme- 
geanu, ministru de interne, în 1940. Chiar Sima ne spune cum acesta 
l-ar fi descoperit pe Vârfureanu, agentul care a jucat acelaş rol ca 
şi el. Povestea lui Sima, care nu poate fi desminţită de vreme ce per- 
sonagiile amintite nu mai sunt în viaţă, este aceasta: 

“Scena demascării s’a petrecut în biroul lui Ghelmegeanu şi a fost 
o piesă măiastră a lui Stoicănescu. Acesta s*a dus la Ghelmegeanu 
pentru a i se plânge că “un oarecare Vârfureanu, agent de poliţie, agită 
lumea contra legionarilor, punând în primejdie acţiunea de destin¬ 
dere. [...] Intenţionat a lăsat de o parte orice menţiune referitoare 
la situaţia lui Vârfureanu de student şi legionar. Cum Ghelmegeanu 
nu cunoştea toată lista agenţilor [...], înfuriat, a pus mâna pe telefon 
şi în prezenţa lui Stoicănescu a cerut explicaţii. 

“E unul acolo, la voi, Vârfureanu!** 

“Este, Dle Ministru, să trăiţi, comisarul Vârfureanu!** 

Stoicănescu i-a comunicat îndată lui Muşetescu ceeace aflase şi 
acesta imediat a luat măsuri de izolarea progresivă a lui Vârfu¬ 
reanu’* ţ 68 ). 

Sima povesteşte toate acestea în articolul comemorativ închinat 
lui Mircea Muşetescu, pentru a demonstra cum Stoicănescu descoperea 
agenţii din Mişcare. Natural că aceste articole şi cele care au urmat 
după eliberarea camarazilor dela Aiud în 1964 prezintă o îndoielnică 
valoare documentară, deoarece în 1967, când apare cartea lui Iovin 
şi altele, deja se aflase că Sima fusese dat pe faţă de Victor Biriş ca 
agent direct al regelui asasin, Carol al II-lea. 

Au trecut de atunci 34 de ani. Actul măreţ al lui Ilie Gârneaţă, 


(G8) Idem, p. 250. 


Amintiri 


115 


Corneliu Georgescu, Radu Mironovici şi Mile Lefter, care împreună 
cu 314 legionari au lansat ‘Apelul’ de linişte către legionarii liberi, 
imediat după asasinarea Căpitanului, a însemnat schimbarea de atitu- 
dinedin acea turbată, pe care o imprimase Sima de din afara Le¬ 
giunii, către una înţeleaptă şi care era cea indicată de Căpitan. In 
felul acesta, deşi târziu, au început eliberările din lagărele de con¬ 
centrare şi acţiunea de destindere cu rezultatele pe care le cunoaştem. 

In ziua de 22/23 Sept. 1939 a fost ucis Armând Călinescu, unul 
dintre executanţii planurilor Monarhiei Hohenzollern de Sigmaringen 
în România. Gestul grupului Miti Dumitrescu de a ocupa Postul de 
Radio din Bucureşti, prin care să comunice actul, şi faptul că s’au 
predat autorităţilor dovedesc că existau suficiente elemente, de sa¬ 
crificiu în cadrul Mişcării. Totuşi, gestul lor nu poate depăşi carac¬ 
terul unei răsbunări ieftine, dar extrem de periculoase. Lăsându-1 în 
viaţă pe sângerosul rege, acesta a organizat, chiar în acea noapte, 
asasinarea fruntaşilor Mişcării în toată ţara. Din închisori şi lagăre 
au fost ucişi: 4 comandanţi ai Bunei Vestiri, 16 comandanţi legionari, 
12 comandanţi-ajutori şi 10 instructori legionari. Cifra nu este exac¬ 
tă, fiindcă numele celor cu grade ucişi este mult mai mare. Tot în 
aceeaşi noapte, regele scelerat a dat ordin ca în cele 71 de judeţe ale 
Tării să fie executaţi între 3 şi 7 legionari. Cadavrele acestora au fost 
aruncate în pieţele publice, fiind expuse văzului copiilor de şcoală, 
aduşi cu rândul la spectacol, şi al duşmanilor poporului nostru. 

Din spitalul dela Râşnov, Braşov, au fost scoşi comandanţii Tra- 
ian Cotigă şi Grigore Pihu, acesta pe targă, împreuna cu alţi legionari 
suferinzi, duşi in apropiere şi asasinaţi in Pădure. 

La Vaslui au fost executaţi 35, în văzul camarazilor din lagăr, 
care aşteptau să le vină şi lor rândul. 

In aceeaşi noapte, 21/22 Sept., au fost ucişi 43 de legionari din la¬ 
gărul Miercurea Ciucului. Cei rămaşi in lagăr auzeau sgomotul mi¬ 
tralierelor. 

Povesteşte Preotul St. Pălăghiţă, in Revista Pământul Strămo¬ 
şesc (Bs. Aires 1952) cum au fost schingiuiţi şi asasinaţi cei 10 Co¬ 
mandanţi deţinuţi în închisoarea Râmnicul Sărat în frunte cu Ing. 
Gh. Clime: “La vreo săptămână a explicat un plutonier ca pe Ing. Gh. 
Clime l-au chinuit groaznic, i-au străpuns mâinile cu baioneta, au^ tăiat 
din el bucăţi de came şi i-au sfărmat apoi capul cu patul puştii, ca să 
declare că el a pus la cale omorirea lui Armând Călinescu”. 

In aceeaşi revistă, Pământul Strămoşesc, aflăm dela Petre Văii- 


116 


Nioolae I. Arnautu 


măreanu următoarele: “Si atunci veni prăpădul. împuşcat Armând 
Călinescu, odată cu el fu îngropată toată floarea Legiunii. Considerat 
şi de autorităţi ca succesor al Căpitanului, inginerul Clime a fost oribil 
torturat să spună că el a dat ordinul de asasinare. Dar pe lângă 
că lucrurile stăteau tocmai pe dos, asta ar fi însemnat, în judecata 
guvernanţilor, oarecum legitimarea măcelului din acea zi. Străpuns 
barbar cu baionetele, inginerul a refuzat cu îndârjire ce ii cereau 
călăii. Vocea lui s’a auzit tot mai slab, şi mai slab: “asta nu... asta 
nu... nu...” Apoi n’a mai fost nimic: omul în care întreaga Legiune 
şi Căpitanul însuşi puseseră atât de mari speranţe, zăcea inert în 
curtea închisorii. In Spania, în luptă dreaptă ca şi pe frontul din 
Moldova, nu căzuse; a trebuit colaborarea strânsă a paranoismului 
regal, cu lipsa de caracter a “democraţilor” români şi cu uşurătatea 
unor zăltaţi, ca să doboare într’o singură zi, alături de vajnica fi¬ 
gură a inginerului Clime, tot ce produsese migăloasa trudă a lui Cor- 
neliu Codreanu”. 

Arăt aici cum mi s’a salvat viaţa atunci. Eram la Tulcea, unde 
fuseserăm arestaţi cam o sută de legionari. Aparte, într’o cameră, 
eram izolaţi trei: Pr. Vasilian, Alexandru Calcandi şi eu. Două zile 
după masacrele din Tară, chestorul Baboianu ne-a invitat în biroul 
lui şi ne-a spus: “Aduceţi mulţumire lui Dumnezeu pentru faptul că 
nu aţi fost împuşcaţi. La Râmnicul Sărat au fost executaţi ing. Gh. 
Clime, Alex. Cantacuzino şi alţii”. 

Vreţi să ştiţi, poate, dece nu s’a dus la îndeplinire ordinul dela Bu¬ 
cureşti ? Colonelul Raţă, prefect al judeţului, fusese înlocuit prin av. 
Serbănescu venit dela Ismail. Acesta, după primirea ordinului tele¬ 
grafic de împuşcare, a convocat la Prefectură pe Maiorul de Jandarmi, 
Popa, pe procurorul Condrache şi pe chestorul Baboianu, ca să le 
comunice că el nu execută un ordin prin telegraf şi că-1 aşteaptă pe cel 
scris. Constituţia este clară în această privinţă. S’au înţeles apoi ca 
toţi patru să dispară din oraş, răspunzând Bucureştiului că erau ple- 
2 aţi prin Judeţ. Mai târziu, mi-a spus Maiorul Popa, că în perma¬ 
nenţă Bucureştiul întreba dacă se executase ordinul respectiv. După 
două zile au comunicat că nu s’a putut executa acel ordin, iar dela 
Ministerul de Interne li s’a răspuns că “bine aţi făcut”. Se îngroziseră 
călăii înşişi. 

Astfel s’a pretins că a fost răsbunat Căpitanul: prin uciderea 
unui depravat, cauzându-se a doua decapitare a Mişcării Legionare. 
In acel moment de nestăpânită furie oficială, o mare parte din cei care 
au fost eliberaţi din lagăre nu au putut fi găsiţi în zilele de 22/23 


Amintiri 


117 


Sept. 1939. In felul acesta a mai fost salvată ceva din ierarhia firească 
a Legiunii. Elemente ca Ianeu Fleşeriu, Octavian Roşu, Traian Boro- 
baru, Constantin Stoicănescu, Ghiţă Costea, Toader Ioraş, V. Iovin, 
care prin agitaţiile lor au expus viaţa atâtor elemente de valoare, au 
fost lăsaţi să activeze. 

Aşa, ca nişte turbaţi de-abinelea, sau comportat totdeauna. Re- 
ferindu-se la animalitatea acestora, Vasile Posteucă scrie comandan- 
tului-legionar Gh. Dragomir-Jilava următoarele rânduri, la 4 Fe¬ 
bruarie 1970: 

[...] “Mi-aduc aminte de clipele acelea când am stat ultima 
dată faţă în faţă. Era în trenul care ne ducea dela Buchenwald la 
Viena. Erai îngrijorat că nebunii din grupul mare vor sări să-i arunce 
din tren pe cei din grupul mic [...] Eram decis să mai sar odată în 
foc. Aşa cum am sărit la Buchenwald când gealaţii lui Ilie Dumitru 
desfăceau securile prevăzute pentru caz de incendiu ca să sară asupra 
fcărăcii unde eraţi voi. Am sărit ca un posedat şi am luat toporul din 
mâna lui Toader Ioraş (pe unde o fi? Tot aştept ca el să se reg㬠
sească’ ’ f... ] 

Aceşti “nebuni”, cum îi caracterizează Posteucă, s'au liniştit ca 
mieluşeii, când si-au dat seama că cei care-ar fi fost svârliţi atunci pe 
ferestre, dacă ar fi încercat, erau tocmai ei. 

Mai sunt încă puţine elemente care se încântă pe sine insele re¬ 
petând lozinci puerile şi perimate: Miti Răsbunătorul; Revoluţia 
de la 3 Septembrie; Sima, eroul care din cenuşă a refăcut Mişcarea; 
Guvernul naţional dela Viena, etc. 

Si, dintr’un anumit punct de vedere, nu fac rău, căci în felul 
acesta menţin întins, către ei, marele deget acuzator al Istoriei, către 
ei in postură de inamici interni ai Mişcării Legionare, fie din rea 
credinnţă, fie din tâmpenie. 


ASASINAREA LUI ARMAND CALIXESCU 


—Crimă perfectă— 

Statul Major al Armatei era planificatorul măsurilor de repre¬ 
salii contra Mişcării Legionare. Paza legionarilor capturaţi in 1938 a 
fost total în mâinile lor. Tot opera lor este şi înscenarea procesului 
contra Căpitanului, care a fost judecat şi condamnat de către un 
Consiliu de Războiu la 10 ani muncă silnică. Toţi cei care ne găseam 
arestaţi în lagărul de la Miercurea Ciucului trebuia să fim duşi la 
Bucureşti în grupuri şi condamnaţi. Primul grup ridicat şi condam¬ 
nat a fost cel cu Ing. Gh. Clime. Nu cunosc cauza ce a împiedecat 
ducerea la sfârşit a acestui plan. Una din cauze poate să fie şi faptul 
că din grupul Ing. Clime, in timp ce erau transportaţi spre Bucureşti, 
au evadat, sărind din tren, prof.Vasile Cristescu şi Alecu Cantacuzino, 
în timp ce Ghiţă Istrati, al treilea, n’a isbutit să-i urmeze. 

Cum fac parte dintre putinii supravieţuitori ai lagărelor car- 
liste, am pus de mult sub lupă pe actorii de atunci. Astăzi, după atâţia 
ani, nu mai am nici o îndoială că agenţii acoperiţi îndeplineau func¬ 
ţiuni duble. însuşi Sima ne vorbeşte de un caz, în speranţa că l-am 
trece, din greşală, tocmai pe el cu vederea: 

“Dacă este real şi faptul că însuşi Bormann a fost spion sovietic, 
atunci să nu mai avem nici un motiv să ne mirăm de strania atitudine 
a lui Hitler” (<»). 

In lagărul Miercurea Ciucului, 1938, a fost identificat ca agent 
acoperit Col. Lupaşcu, de puţină vreme intrat în Mişca re. Legionarii 
au fost avertizaţi. Misiunea lui era pozitivă pentru Statul Major al 
Armatei care l-a vârît între noi. Colonelul Lupaşcu este cel care mai 
târziu, în 1940, ca trimis al lui Carol TI, i-a oferit lui Mile Lefter 
şase ministere şi şase subsecretariate în Guvernul Giugurtu. In mo¬ 
mentul acela, Lefter ar fi putut să Parvină şi să provoace într’adevăr 
o ruptură serioasă în Mişcare. Insă cum Lefter nu a făcut jocul lui 
Carol II, acesta l-a utilizat pe Sima. 

(TO) Bul. Com. Naţ. Rom. American, p. 35, 1972. 


Amintiri 


119 


In lagărul Vaslui, Sept. 1938, agenţii au fost introduşi cu duiu¬ 
mul, unii dintre ei acoperiţi cu câte o funcţie legionară, căpătată în 
timp ce Căpitanul trăia şi chiar cu câte un grad, cum a fost cazul lui 
N. Pătraşcu şi Horia Sima făcuţi comandanţi legionari pentru singu¬ 
rul merit de a se fi îngrijit de publicarea, în ascuns, a cărţii ‘Pentru 
Legionari \ 

Unul din agenţii de la Vaslui, un anume Vasilescu, dădea infor¬ 
maţii zilnice. Pe când le arunca într ’un coş cu gunoi, a fost prins de 
camaradul Vasile Buhai. Agentul a fost eliberat, iar Buhai a fost u- 
cis în lagăr la 21/22 Sept. 1939. 

Alţii, fixaţi pe poziţia de rezistenţă, ajunseseră elementele care 
ţineau legătura cu temnicierii noştri fără ca legionarii să bănuias¬ 
că trădare. 

Pentru a nu fi acuzat de răutăţi, voiu utiliza scrierile apărute sub 
direcţia lui Sima şi chiar cele proprii, ale lui, şi voiu demonstra cum 
Statul Major al Armatei, împreună cu agenţii acoperiţi din lagăr şi 
cu unii legionari de bună credinţă au fost folosiţi ca să săvârşească 
cea mai perfectă crimă: Asasinarea lui Armând Călinescu. 

Ne spune Sima, vorbind de Traian Borobaru: 

“O vevSte sfâşietoare: moartea camaradului şi prietenului nostru 
T. B. [...] căci din 1939 se împleteşte strâns cu propria mea existenţă. 
Cu moartea lui, moare ceva din mine. [...1 A fost funcţionar [de 
plasă, cu 4 clase primare, n.n.] la notariatul cercual. [...] In Sept. 
1938, internat în lagărul Vaslui, unde s’a menţinut pe o linie de in¬ 
transigenţă, alături de cele mai ilustre figuri ale rezistenţei din 
lagăr” ( 70 ). 

Vasile Iovin nu-1 citează printre rezistenţi. Poate că se află printre 
aceia pe care zice că i-a uitat. Pot să afirm, că Traian Borobaru, in 
ciuda articolului omagial al lui Sima, în ultimii ani îl părăsise şi el. 
Cred că Borobaru a fost un om cinstit dar înşelat în buna lui credinţă. 
Aceasta explică sincera lui expunere despre rolul ce-a jucat la asasi¬ 
narea lui Armând Călinescu, cât şi represiunea sângeroasă contra con¬ 
ducerii Mişcării Legionare din toată ţara, represiune ce şi pe el l-a 
înspăimântat. 

Traian Borobaru, fără să-şi dea seama, a fost actor al crimei 
perfect regizată de către Statul Major al Armatei prin intermediul 
şi complicitatea agenţilor acoperiţi. 

“Voiu povesti în continuare, zice Borobaru, ce misiuni am primit 

(70) Tara şi Exilul, p. 2-3, 1972. 



120 


Nioolae I. Arnautu 


dela organizaţie în perioada prigoanei carliste din vara şi toamna 
anului 1939, cum le-am realizat şi cu ce rezultat. 

“Am ieşit din lagărul dela Vaslui în Mai 1939. Când mi s’a co¬ 
municat că sunt liber şi pot părăsi lagărul n’am vrut să ies. Nu 
vroiam să las camarazii de suferinţă şi mai ales pe cei din camerele 9 
şi 15, unde se concentrase sufletul rezistenţei. Atunci m’a chemat 
Colonelul Ionescu, care nu vŞtiu de ce prinsese oarecare simpatie pentru 
mine şi mi-a spus: ‘'Pleacă acuma că nu se ştie dacă vei mai pleca 
vreodată’’. I-am răspuns că nu am bani de drum, crezând că va fi o 
împiedecare. Colonelul l-a chemat pe Stoicănescu şi i-a cerut lui să-mi 
procure banii de drum dela cei care aveau. Stoicănescu mi-a făcut rost 
de 900 de lei şi am plecat” ( 71 ). 

Borobaru, om sincer, nu şi-a dat seama (sau totuşi, târziu, fapt 
pentru care o scrie) dece temnicierul lagărului prinsese simpatie pentru 
el. Nu şi-a pus niciodată întrebarea ce căuta Stoicănescu la Colonel. 
Acesta lăsa să plece tocmai pe unul din rezistenţa "ilustrelor figuri”, 
cum îi califică Sima, fără să-l preocupe scrupulul unei declaraţii prea¬ 
labile de desolidarizare. 

In momentul când Borobaru părăsea lagărul, fusese deja pusă la 
cale asasinarea lui Armând Călinescu, şi vom vedea cum au lucrat 
militarii prin agenţii lor în Mişeare.Cel însărcinat cu împuşcarea lui 
Călinescu trebuia să vină dela Berlin, deci ca trimis din partea nem¬ 
ţilor. Şablon repetat: aşa cum uciderea lui Corneliu Zelea Codreanu, 
deşi decizia se luase la Londra, trebuia să vină ca din partea lui 
Hitler care-1 primise pe Carol II la Berchtesgaden. Sosirea lui Sima 
şi mivşcările acestuia urmau să capete aparenţă legionară. 

Borobaru, abea ajuns acasă, a fost concentrat la Beg. 5 Vânători, 
din Timişoara. Cu toate acestea, autorităţile militare îi permiteau 
deplasări. Citez din mărturisirile sale: 

“Pe la începutul lunii Iunie 1939 [deci la numai două săptămâni 
după punerea lui în libertatel mă cheamă Tot eseu [şeful Org. Timi¬ 
şoara] şi îmi spune să mă pregătesc să plec în Ungaria, ca să aduc 
pe cineva dela Budapesta [...] Mai târziu am făcut legătura cu îna¬ 
poierea lui Miti Dumitrescu în ţară [...]Se vede că se renuţase Ia 
"planul Budapesta”. 

(71) Mărturii despre Legiune, p. 34. 


Echipa Avocat Miti Dumitrecu, executaţi fără judecată, a fost expusă in Piaţa 
Elefterie din Bucureşti. Era formată din: Ovidiu Isaia, fotograf, şi studenţii: 
Nelu Moldovan, Marin Stăneiu!escu, Ion Vafliu, fraţii Traian şi Cesar Po- 
pescu, Gh, Paraschivescu şi Ion Ionescu. _ 






122 


XlCOLAE 1. ARNAUTU 


<4 Pe la sfârşitul lui August 1939, mă cheamă Ion Constantin, care 
îndeplinea un rol important in organizaţie [I. C. aruncase o bomba 
în Teatrul din Timişoara], îmi dă o fotografie şi-mi cere să fac un 
livret militar cu ordin de lăsare la vatră [...] Mi-a fost uşor să re¬ 
cunosc pe Comandantul Horia Sima [.., ] se afla de câteva zile în 
Timişoara [...] Pentru uşurinţa deplasării, avea nevoie de acest do¬ 
cument. Eu lucram la Biroul Mobilizării, eram prieten cu ‘majurul’ 
şi aveam pe mână livretele şi sigilile” ( 72 ). 

Putem înţelege acum de ce Col. Ionescu prinsese simpatie pentru 
Traian Borobaru. La fel, de ce a fost plasat la Biroul Mobilizării având 
acces la sigiliile şi livretele de lăsare la vatră. Si tot Borobaru ne 
lămureşte, în mod naiv, cum autorităţile fac să dispară orice urmă 
de complicitate a militarilor: 

“Intre timp, Ion Constantin [...] care îndeplinea un rol impor¬ 
tant în organizaţie [...] a fost concentrat şi a trebuit să plece pe 
zonă. Zece zile după aceea am primit şi eu ordinul să plec pe zonă [... ] 
am preferat să rămân pe loc, chiar cu riscul de a fi dat dezertor”. 

Trebuia, deci, să dispară orice urmă compromiţătoare şi, mai ales, 
să nu fie descoperit amestecul militarilor în asasinarea celui care, 
după ce le servise la uciderea lui Comeliu Zelea Codreanu, deţinea 
acum, pe lângă postul de Prim Ministru, şi pe acela de Ministru de 
Războiu. Carol cel Asasin trebuia să iasă basma curată. 

Nu uită Borobaru să ne povestească mai departe şi despre rezul¬ 
tatul misiunii sale după asasinarea lui Armând Călinescu: 

“In Timişoara au fost executaţi sumar trei legionari, între care, 
muncitorul Cocora. M’am dus a doua zi la locul unde au fost expuşi 
şi i-am văzut, cutremurându-mă de durere. Pe o tablă era scris: 
“Aşa vor pieri toţi asasinii trădători de Tară”. In 25 Oct. 1939, mă 
aflam la Kikinda [Banatul Sârbesc]. A doua zi spre ziuă, pe la 6 
dimineaţa, aud o bătaie energică în geam [...] Recunosc pe Coman¬ 
dantul, apoi pe Boian si pe Roşu” ( 7S ). 

Cu riscul, deci, “de a fi dat dezertor”, Borobaru trecuse în Ju- 
goslavia, unde, împreună cu Sima (care, acum, avea drumul liber spre 
şefie fără teamă de a fi tras la răspundere), cu Boian (omul Sigu¬ 
ranţei) şi cu Octavian Roşu (scos şi el la timp din lagăr) a luat dru¬ 
mul Berlinului. 

“Dar Dumnezeu vede şi va răsplăti ”, scrisese Căpitanul în 1938 
din celula situată sub cloacele închisorii Jilava. 

(72) Idem, p. 34. 

(73) lbi<lem, p. 35. 


BRIGAD1RUL IANCU FLESERIU 

Tipul denumit ‘brigadir’, atât de plastic prins de Mitică Popa 
m poezia reprodusă, este noul element creat de Sima, după defor- 
măţiile lui sufleteşti: 

“Să urmărească şi spioneze pe camarazii lor [...]. Pătraşcu, şeful 
lor, i-a iormat după structura sa [...]. Ce urmăreau brigadirii? 
Distrugerea până şi a prieteniei dintre doi legionari [... ] Felul lor 
de luptă, în afară de spionaj, este uciderea morală prin calomnii, 
izolarea şi minimalizarea tuturor celor ce nu le admit sistemul” (™). 
,, ,^ a ^°enibrie 1972, Iancu Fleşeriu, printr’o Scrisoare către 

“Orientări Legionare”, iar la 6 Ianuarie 1973 printr’alta către Vasile 
Iasinschi, scrisori pe care le-a mai trimis unui grup de 10-12 persoane 
considerate de el merituoase, încearcă să-şi impună punctul de vedere 
cu privire la conducerea Mişcării. Are şi el, poate, omul lui pe eare-1 
consideră capabil să conducă de unul singur, neadmiţând o conducere 
plurală, colegială. 

Vorbeşte de o lege pe care ar fi stabilit-o Căpitanul la Carmen 
Svlya în 1936, ca răspuns întrebării pusă de comandantul legionar 
Ibrăileanu, lege formulată astfel: 

Când eu nu voiu mai fi, cel mai vrednic dintre voi va lua 
steagul in mână şi vă va conduce la biruinţă”. 

Si continuă Iancu Fleşeriu, care. în loc să stea liniştit ‘pe căma¬ 
şă’, o dă pe brigadireşte : 

“Nu mai este nimeni în viaţă şi printre noi care s’o fi auzit! 
Pentru ce nu le place această lege!’’ 

Cei care l-au cunoscut pe avocatul Ibrăileanu, căruia-i ziceam 
prieteneşte Scaraba, nu cred că el ar fi pus această întrebare. In nici 
U1 * c . az '** formă. Si mai puţin putem crede în vorbele atribuite 

Căpitanului. In acea tabără de muncă au mai fost şi alţi legionari, 
mulţi dintre ei încă în viaţă. Scena a fost descrisă şi publicată de 

( 74 ) st, Pălăghiţi, op. cit., p. 179. 


124 


Nioolae I. Arnautu 


Dumitru Tărăoiu în Pământul Strămoşesc (Buenos Aires, 1952). Ca 
să completez această descriere documentară, îi reamintesc lui Ianeu 
Fle*şeriu că el însuşi a fost, în acel moment, Ofiţer de zi pe Tabără. 
Faptele s’au petrecut în felul următor: 

“Intr’o seară stăteam toţi cei vreo 200 de fraţi strânşi ciorchine 
in jurul Bădiţii [e vorba de comandantul legionar Ghiţă Istrati, şeful 
Frăţiilor de Cruce, doctorand la Academia Comercială]. Tocmai ter¬ 
minase Căpitanul cartea. Ne povestea cât i-a fost de greu să aleagă 
titlul, dar că, în sfârşit, a dat peste ce căuta. Ti va zice, simplu, 
“Pentru Legionari”. “Mi-era să nu mor înainte de a şti Românii 
ee-am vrut şi cine suntem’’ ne spune el. “De-acum pot şi să mor”! 

“Dacă muriţi, pe noi cui ne lăsaţi, Căpitane”? întrebă Lucia T. 
[este vorba de Lucia Trandafir, actualmente în USA]. 

“Mergeţi înainte. Să nu aveţi nici o teamă. Se va găsi cineva ca¬ 
pabil să conducă Legiunea. Legile şcoalei legionare vă vor îndruma”! 

“Dar după ce-1 vom cunoaşte că-i cel adevărat”? întrebă Nicoleta. 
“Cine ştie câţi vor avea această pretenţie”! 

“Unde sunt Văcăreştenii, acolo este Legiunea. După asta să vă 
orientaţi”, fu răspunsul Căpitanului, care a trecut la altă ordine 
de idei ( 75 ). 

E Posibil ca Ianeu Fleşeriu, care era în acea zi Ofiţer de serviciu 
pe Tabără, să nu fi asistat la această conversaţie, să nu o fi auzit, ori 
să nu-i fi captat sensul? Nu i-o fi comentat-o nimeni? Căci această 
lege fusese fixată de Căpitan înainte de acea tabără, ea fiind im¬ 
plicită organizaţiei legionare. Era deci naturală şi normală. 

Fleşeriu ne spune că a reţinut ceva dintr’o discuţie cu Tbrăilca- 
nu, avută în acea zi şi care coincide cu prima parte a legii Carmen 
Sylva. De ce a trunchiat-o? Această mutilare mă îndreptăţeşte să-l 
bănuiesc de rea credinţă, dacă mai adaog şi felul cum îl înjură pe 
Uie Gâmeaţă (Bădia, cum îi ziceau şi ceilalţi Văcăreşteni), chiar şi 
după moarte, în aceiaşi termini cp şi fostul său şef, Sima. Ambii au 
renunţat la tactica atacului mişelese, întru cât necontrolabil, al 
şoaptelor, după ureche, aşa cum au procedat atâţia ani de-arândul. 
Afirmă Ianeu Fleşeriu că Ilie Gârneaţă ar fi avut în 1939, în Lagărul 
Vaslui, “o comportare nedemnă”. La fel de incorectă este şi altă 
acuzaţie, după care “Mironovici şi Corneliu Georgescu nu ar fi 
fost de acord cu Ilie Gârneaţă în lagărul Vaslui şi că s’ar fi mutat în 
altă cameră ca protest”. 

(75) Pământul Strămoşesc, op. cit-, p. 132, 


Amintiri 


125 


Uită Ianeu Fleşeriu că el a aderat la Mişcarea Văcăreştenilor, 
că numai celor ce au fundat Legiunea le corespundea dreptul de a 
fixa o atitudine de acord cu circunstanţa ? 

Ca sa priceapă, îi amintesc un fapt ce cred că nu l-a uitat, cel 
puţin sub aspectul tragic. Văcăreştenii au lucrat totdeauna de acord. 
Chiar atunci când aparenţele erau altele. Si la Viena, 1944-5, Corneliu 
Georgescu a continuat lângă Sima “ca să-l împiedece a face prostii”, 
ceea ce i-a atras moartea suspectă, pe când voia să treacă în Italia, 
unde la sfârşitul războiului urma să se întâlnească cu Ilie Gârneaţă, 
asa cum se înţeleseseră. 

După asasinarea Căpitanului, linia năsărâmbă a “recalcitran¬ 
ţilor” şi a celor “turbaţi”, linie impusă de către duşmanii Mişcării 
prin simism, trebuia nu numai schimbată, ci şi condamnată ca anti- 
legionară. Si cine putea s’o facă atunci şi acolo in mod valid? Singuri 
ei, cei care au fundat Mişcarea, aveau autoritatea morală, calitatea 
şi datoria să se pronunţe. Apelul celor 318 legionari semnat de către 
comandantţii Bunei Vestiri Ilie Gârneaţă, Corneliu Georgescu, Radu 
Mironovici şi Mile Lefter demonstrează dezacordul dela început cu 
acel pretenţios şi nebunesc “Nou Plan de Acţiune” al agitatorului Si¬ 
ma, individ total străin de Legiune şi de spiritul ei. 

Grupul de comandă încarcerat la Buchenwald (1 Ianuarie 1943) 
a procedat în continuare atunci când, luând cunoştinţă de “plecarea 
şi renunţarea la comandă a lui Sima”, a restabilit ierarhia Mişcării 
precizând rolul Forului Legionar şi al celor doi reprezentanţi împu¬ 
terniciţi: ca şef, Vasile Iasinschi, iar ca locţiitor, Constantin Papanace. 

Acestui întârziat la minte, Ianeu Fleşeriu, nici măcar până azi 
nu i-a ajuns timpul să poată judeca cu capul lui. N’a priceput care-a 
fost cauza atâtor asasinate în 1938-1940, şi nici de ce s’a ajuns ca 
Poliţia să controleze prin Sima aproape toată Mişcarea Legionară? 
In această scrisoare, mai afirmă că “pentru activitatea acestuia [Sima] 
din anii 1938-1953 nici un legionar nu trebuie să ridice degetul acu¬ 
zator [...] şi mai puţin cei care au avut funcţiuni [precizarea este 
necesară: se referă numai la acei legionari, o minoritate, care l-au 
acceptat, l-au urmat şi i-au executat ordinele din funcţiunile primite] 
căci cine avea îndoieli trebuia să stea deoparte [cei adevăraţi au stat 
deoparte, nu fiindcă aveau îndoieli, ci fiindcă luaseră poziţie in contra 
demenţei] orice legionar trebue să acopere, răspundă şi apere actele 
Mişcării [de actele ei, dar nu de ale grupului Sima, inclusiv ale lui 
ianeu Fleşeriu] săvârşite până în Nov. 1953 [... ] Aceasta este linia 

corectă şi ca urmare noi nu trebue să ne coborîam la nivelul în care 


126 


Nioolae I. Arnautu 


se bălăceşte incestuosul’’, mai spune el şi suntem de acord cu aceste 
corectări puse între paranteze drepte, căci, deşi nenorocirile au fost 
colective, răspunderile trebuie să cadă exclusiv pe umerii făptaşilor. 

Dece, oare, fixează ca dată anul 1953? Nu cumva fiindcă abea 
atunci a fost în stare să se trezească si el? Iarăşi nu ne spune de ce 
să acceptăm a ne declara complicii lui la asasinarea Căpitanului, când 
acum, după 36 de ani, avem, în sfârşit, toate dovezile de vinovăţia 
acestui arivist? 

Urmează şi un apel la strângerea rândurilor, adresat de Iancu 
Fleşeriu celor zece care au primit copii după scrisorile lui şi care fu¬ 
seseră pe timpuri acoliţii lui Sima. Nu ne îndoim că Iancu Fleşeriu 
are motivele sale, de vreme ce obrazul încă nu i-a crăpat. El uită multe, 
dar a mestecat usturoiul. La Viena, Sima l-a însărcinat să se ocupe 
de viitoarea structură administrativă a Tării, strecurându-i în suflet 
imaginea unui portofoliu ministerial. Bietul Iancu Fleşeriu fura co¬ 
munele dintr’un judeţ ca să le vâre într’altul. Iară când s’a despărţit 
de Sima, a făcut-o mânat de complicaţiile unui conflict bănesc, aşa 
că i-au trebuit 11 ani ca să-şi dea seama că susţinuse şi pe umerii săi 
paranoia unui impostor. 

încă un detaliu povestit de Preotul Ştefan Pălăghiţă despre 
1 Complotul dela Rostock: “Torturarea lui Vasile Basarabescu a durat 
30 ore. Noaptea a urinat sânge din cauza loviturilor cu piciorul ce 
le-a primit dela Fleşeriu” ( 76 ). 

“Sef unic”, cum propune în ultima sa scrisoare, doar un anor¬ 
mal, după atâtea experienţe, mai poate concepe. Numai întemeietorii 
de mişcări se bucură de acest privilegiu natural, iară nu conferit. După 
martirajul lui Corneliu Zelea Codreanu, conducerea nu mai poate fi 
decât colegială. 


(î6) St. P&lăghiţâ, op. cit., p. 205. 


AGENŢIE DE SPIONAJ: Iloria Sima 
1938-1953 


M. Calciu, redactorul publicaţiei ‘Milenii’ din Australia, l-a urmat 
mulţi ani pe Sima, susţinându-1 în lagărul Buchenwald, la Viena, şi 
apoi după al doilea Războiu Mondial. El caracterizeză acţiunea 
lui Sima din 1938 astfel: 

“Dela defetism ei trec la eroism, agresiune, intransigenţă. Sima, 
manevrând un număr de agenţi etherogeni, pune în practică acţiuni 
violente în afara închisorilor; înlăuntrul lor, Stoicănescu şi alţii 
sunt aşii intransigenţei. Prin activitatea susnumiţilor agenţi, duş¬ 
manii noştri capătă mult dorita justificare, o justificare prea 
şubredă, dar justificare de a măcelări mii de români [...]. In ace¬ 
laşi timp agenţii lui Sima prinşi în flagrant delict de dezordini, aten¬ 
tate, încercări de asasinat şi asasinate, sunt cruţaţi. Deasemenea instiga¬ 
torii de teapa lui Stoicănescu sunt trecuţi cu vederea” ( 77 ). 

Eliberaţi din lagărele germane, grupul ce l-a susţinut pe Sima are 
o primă deziluzie. Generalul SS Muller îl face pachet şi îl trimite în 
cartierul lui Adolf Ilitler. Hitler însă refuză să-l primească pe Sima. 
Ne spune acesta că în timpul voiajului spre cartierul lui Hitler deja 
auzise la posturile de radio de formarea unui guvern naţional român. 
Ij . a Viena ’ Sima comunică brigadirilor lui şi legionarilor de bună cre¬ 
dinţă că de acolo a fost dus cu avionul personal al lui Ilitler în Tran¬ 
silvania. Natural că nu comentează ce a discutat cu Hitler, la fel n'a 
spus nimănui cum a identificat că a zburat cu avionul personal al 
acestuia. 

( ei ce 1 au susţinut şi nu l-au părăsit în grelele momente prin 
care treceam ca deţinuţi în închisorile germane, odată ajunşi la Viena 
n'au mai putut să accepte ridicolul. Pentru alţii au trebuit să treacă 
mulţi ani alături de Sima spre a se convinge că nu-i altceva decât un 
uzurpator. Ne-a fost dat să aflăm mai târziu: “Sima semnează Ges- 
tapo-ului din Viena un act ruşinos prin care işi ia obligaţia ca România 


( 77 ) Revista Milenii, p. 2. 



128 


Nioolae I. Arnautu 


să fie condusă de un Partid Naţional Socialist si ca Armata Română să 
fie numită Waffen-SS, fiind condusă de politruci germani” ( 78 ). 

In legătură cu aceasta spune şi Gen. Platon Chimoagă: 

“înţelegerea [...] era ca comandantul acestei Divizii să fie un 
ofiţer aparţinând armatei germane [...] Primul comandant al Divizei 
a fost Col. Ludwig, care apoi a fost înlocuit cu Col. Farstenbach” ( 79 ). 

Unul dintre colaboratorii lui Sima ne oferă date şi îl caracteri¬ 
zează pe fostul lui şef în felul următor: 

“In anul 1945 scrie oferte de spionaj (Crişu Axente le traduce 
în limba franceză) şi prin anumiţi interpuşi le înmânează unor ser¬ 
vicii de specialitate străină” ţ 80 ). 

“In anul 1949, trimite pe Ion Agrin să înmâneze o ofertă de 
spionaj unui maior sovietic. [...] Agentul Sima este membrul unei 
agenţii de spionaj şi face servicii oricui îi plăteşte. El nu poate munci 
ca oricare alt om sănătos şi cinstit pentrucă el nu este nici una nici 
alta. El este slab... El este spion. El face spionaj ca să trăiască” ( h1 )* 

însuşi Sima ne vorbeşte de anumite expediţii, alcătuite de Traian 
Borobaru, ce, “intre anii 1950-1953, a făcut parte din grupul care 
a organizat expediţiile legionare spre Tară şi a suferit cumplit când cei 
plecaţi. Tănase, Golea, Samoilă şi ceilalţi, au căzut în mâinile duş¬ 
manului” ţ** 2 ). Tot 'cumplit’ suferise acest recidivist, pe când îsi 
privea camarazii masacraţi şi expuşi într’o piaţă publică din Timi¬ 
şoara, în 1939. 

Despre activitatea lui Sima in Europa imediat după capitulare, 
a scris şi Pr. Pălăghiţă: 

“Aproape toţi au intrat in serviciile de informaţii, bine plătite, 
ale Americanilor, Englejilor, Francezilor cât şi ale Ruşilor, prin toate 
birourile acestora din Europa şi chiar din Tară, luând dela toţi 
şi dând tuturor informaţii” ţ 83 ). 

Vorbind legionarilor la Freiburg, între 12-18 Iulie 1958, Uie 
Gârneaţă a făcut un amplu expozeu, asupra cazului Sima, din care 
extragem câteva fragmente: 

“Toate străduinţele lui şi toate svârcolirile care costau atâta 
sânge sfânt legionar, s’au săvârşit cu singurul scop de a ajunge sus. 

(78) Idem, p. 3. 

(TO) Gen. Platon Chirnoaga, op. cit., p. 331. 

(80) Revista Milenii, p. 4. 

(81) Idem, p. 5. 

(82) Tara şi Exilul, p. 5, 1972. 

(83) St. Pălăghiţă, op. cit., p. 321. 


Amintiri 


129 


Duşmanii i-au cunoscut această nesăbuită ambiţie dar mai ales lipsa 
lui de dragoste faţă de camarazi, lipsa de scrupule şi a simţului de 
răspundere pe care i le-au cultivat prin oamenii cu care a fost tot timpul 
în contact, care l-au folosit spre a decima Mişcarea şi i-au asigurat via¬ 
ţa. Contactul lui direct cu Moruzoff, şeful serviciului B al Armatei 
şi omul personal al Regelui Carol II lea, căruia acesta din urmă i-a 
pus la dispoziţie sute de milioane de lei, contactul lui Moruzoff cu 
Stoicănescu şi legăturile de prietenie Sima-Stoicănescu cu Vorobchie- 
vici, mâna dreaptă a lui Moruzoff, sunt dovezi irefutabile. întâlnirea 
in 1939 a lui Sima cu Moruzoff într’un tren din suburbiile Berliuului, 
întâlnire confirmată de Biriş şi Preotul Dumitreseu-Borşa în decla¬ 
raţiile sub jurământ făcute in procesele de după rebeliunea din 1941, 
contactul prin Stoicănescu cu Urdăreanu şi apoi direct cu acesta prin 
intervenţia lui Seicaru pledează pentru o acţiune comună. [...] Le¬ 
găturile lui strânse cu aceşti criminali după întoarcere, activitatea 
de desarmare a legionarilor şi posibilităţile ce i s’au oferit să se 
mişte in cursul lunilor Mai şi Iunie; intrarea lui in Guvern după ce¬ 
darea în condiţiile ştiute a Basarabiei şi a Bucovinei de Nord cu o 
parte din Jud. Dorohoi, atunci când grupul care făceam destinderea 
ne jucam capul amânând ofertele lui Carol; reintrarea lui in Guver¬ 
nul Giugurtu şi înţelegerea lui fără ştirea nimănui cu Graiul An- 
tonescu. în Sept. 1940, vădesc setea lui de parvenire cu orice chip 
şi sprijinul ce i s’a acordat” ( M ). 

Cronicarul oficial al lui Sima, St. Pălăghiţă, vorbeşte de prima 
delegaţie legionară sosită la 28 Martie 1940 la Berlin: 

. „ Mişcarea a fost înşelată în buna credinţă, pentrucă această vi* 
zUă a fost aranjată în scopul unei manevre care s’a operat prin 
Stoicănescu, un element dubios şi primejdios. Aceasta se vede şi din 
alt fapt. Din această delegaţie trebuia să facă parte Mironovici si 
Bidianu, iar nu Stoicănescu. Numai în ultima zi a fost substituit, spre 
surprinderea tuturor, Bidianu prin Stoicănescu. De ce? [...] Mi¬ 
siunea lui Stoicănescu nu era cea oficială, ci aceea de a lua contact cu 
Col. Vorobchievici, ataşat militar al României pe lângă Legaţia din 
Berlin şi a-1 pune în contact cu Sima, pentru venirea acestuia în Tară. 
Stoicănescu a jucat totdeauna în Legiune roluri necurate şi mai ales 
a dus la sfărâmarea Legiunii în interior si la prăbuşirea ei dela ‘>1 
Ianuarie 1941” ( M ). 


( 84 ) Orientări, p. 14, 1972. 

(® 5 ) St. Pălăghiţă, op. cit., p. m 



130 


Nicolae I. Arnautu 


‘ARIPA MOALE’ şi ‘ARIPA TARE’ 

‘Aripa slabă’ era denumit grupul de legionari dela Berkenbruek 
care făcea eforturi disperate să se găsească o soluţie sau o destindere 
în Tară. Zăceau în puşcării mai mult de 60.000 de legionari, arestaţi 
după aşa numita rebeliune a lui Sima din Ianuarie 1941. Unităţi 
întregi au fost delatate Poliţiei prin elemente ca Lică Popovici, Sa- 
dovan, ş.a. Această nenorocire se transformase în doctrină, fiind 
numită “prigoana pentru comandant”, sau “prigoana conmandan- 
tului”, avându-şi chiar filosofii ei. 

‘Aripa tare’ se numea grupul care îl sprijinea pe Sima, ca să se 
instaleze definitiv ca şef al Mişcării, trecându-se peste cadavrele ca¬ 
marazilor din închisori şi cei sacrificaţi pe front în ‘Batalioanele de 
Reabilitare’. 

“Aripa moale, spune Sima, având în frunte pe Gâmeaţă, nu 
înţelegeau termenii reali ai situaţiei noastre [...]. Presiunea pentru 
îndepărtarea mea dela Conducerea Legiunii a continuat şi după răs¬ 
punsul ce l-am dat reprezentantului Ministerului de Externe. Nu 
într’o formă oficială, ci pe zeci şi zeci de lovituri piezişe. Aripa Moale 
se făcea cu plăcere acoul acestor informaţii’^ 80 ). 

Este clar că în Tară, după aruncarea Mişcării în ilegalitate şi în 
timp de răsboiu, când fărădelegea nu poate fi controlată şi orice cri¬ 
minal poate fi considerat erou, atât poziţia nemţilor cât şi a lui An- 
tonescu era extrem de delicată. 

Familiile legionarilor arestaţi făceau presiuni, iar cei care răm㬠
seseră în legătură cu Antonescu încercau să se ajungă la o soluţie 
nentru a obţine eliberarea lor din închisori şi lagăre. Aceste aranja¬ 
mente se făceau cu excluderea lui Sima dela conducerea Mişcării. Sima 
redă, totuşi, conversaţiile prof. univ. Eugeai Chirnoagă avute cu Gen 
Antonescu: 

“A fost primit de câteva ori în audienţă de general, care s’a aratat 
dispus să reia colaborarea cu Mişcarea, dacă îi găseşte o echipă de 
oameni serioşi şi nu “zurbagii” pe care i-a avut până acum în 
guvern” ( 87 ). 

Veştile ce ne soseau din Tară la Berlin erau înspăimântătoare. Nu 
se mai putea rezista în închisori, iar între moartea pe front, regizată 

(86) Tara şi Exilul, p. 17, 1972. 

( 87 ) Idem, p. 13, 1965. 


Amintiri 


131 


de Marele Stat Major, şi închisori, legionarii preferau moartea 
şi de aceea cereau să fie înrolaţi în “Batalioanele de Reabilitare”. 

La 3 Iulie 1942, a sosit în Germania dr. Vasile Noveanu, cel care 
contribuise cu succes să se realizeze destinderea, în 1939/1940, şi să 
se obţină desfiinţarea lagărelor de la Vaslui şi Miercurea Ciucului. 
Situaţia de astădată era cu totul alta. Omul ce se considera ‘predes¬ 
tinat’ nu accepta poziţia comandamentului din Tară. Gen. Antonescu, 
care îl numise pe Sima şef prin decret lege, vroia acuma depunerea 
lui în acelaş mod, adică tot ‘legal’. 

Preocupaţi de aceste dramatice veşti, s’au întâlnit la Fiirstenwald, 
lângă Berkenbruek, Comandanţii Bunei Vestiri: Ilie Gâmeaţă, Cor- 
neliu Georgescu şi Mile Lefter, împreună cu Comandanţii legionari 
Vasile Tasinschi, Constantin Papanace şi Horia Sima. După tot felul 
de argumentări, au hotărît să se ia contact cu Gen Antonescu spre 
realizarea destinderii. Sima a fost de acord. Mile Lefter a fost însăr¬ 
cinat să scrie în Tară şi să se înceapă tratativele cu un grup de legio¬ 
nari acceptaţi de Antonescu. Sima se arătase gata să predea conducerea 
Mişcării Legionare. La scurt timp după aceasta, însă, la o şedinţă, el 
revine asupra hotărîrii luate afirmând că este “omul predestinat”, 
şi că pe umerii lui apasă răspunderea Mişcării Legionare”, pentru 
care “ftu înţelege să se dea la o parte” ( 88 ). 


IIORIA SIMA TORPILEAZĂ IMPACAREA 

Mile Lefter a scris două scrisori cu acelaşi conţinut şi a încercat 
să le trimită pe două căi. O scrisoare trebuia să fie expediată din Ros- 
tock, unde aveau legionarii domiciliul obligatoriu, şi anume prin 
Ştefan Popescu. Cea de a doua trebuia să ajungă la Berlin la mine. 
Pentru a fi sigur, mi-a trimis-o prin Lică Popovici, omul de încredere 
al lui Sima. Fiind întrebat dacă mi-a înmânat-o, acesta i-a răspuns 
dlui Lefter că “l-a întâlnit pe Sima la Berlin şi că i-a dat-o lui ca 
să i-o trimită lui Nicolae Arnăutu”. 

Nici una din aceste două scrisori ale lui Lefter nu a plecat din 
Germania, ambele fiind oprite de însuşi Sima. Deabea în lagărul Bu- 
chenwald, în 1943, Lefter a aflat dela Ştefan Popescu ce s’a întâmplat 
cu scrisoarea ce trebuia trimisă în Tară: i-a fost luată de Traian Boeru, 


(88) St. Pălăghiţă, op. cit., p. 176. 


132 Nioolae I. Arnautu 

spunându-i că “se urmărea o acţiune de trădare în contra Coman¬ 
dantului”. 

Această acţiune a lui Sima de a torpila orice încercare de destin¬ 
dere, la lumina datelor de care dispunem azi. a însemnat condamnarea 
pe lungă durată a celor închişi. 

însuşi Sima vorbeşte de corectitudinea ‘aripei slabe’: 

“Intre cele două aripi nu se produsese nici o ruptură, nici o 
ciocnire, nici o fisură măcar. Raporturile erau corecte şi chiar bune. 
Deosebirile se observau când se interpretau evenimentele. Aripa^ moale 
era dispusă a lăsa lest (respectiv a mă sacrifica), fără să se întrebe 
ce va urma după aceea [...]. Eu condiţionam renunţarea mea la con¬ 
ducere, de încetarea prigoanei şi clarificarea problemei legionare 
din Tară” (»). 

In ce mişcare revoluţionară ar fi fost tolerate astfel de potlogării? 

Când au intervenit interesele Poliţiei cu ordine din partea lui 
Himmler, aşa zisa “aripă moale” a reacţionat opunându-se ameste¬ 
cului german în viaţa Mişcării. Datorită acestei prostii nemtesti (ori 
un fin joc psihologic?), Sima si-a prelungit aparenta postură de sef. 

Ne spune Sima că în vara anului 1942 “sondagiile neoficiale, cum 
se procedează în asemenea cazuri, făcute în mijlocul nostru, n’au dus 
la rezultatele dorite de conducerea SS [... ] izbindu-se de rezistenţa 
noastră, evident că acţiunea lui Himmler s’a împotmolit” ( 90 ). 

Sima, constrâns de legionarii din Tară, de legionarii dela Rostock 
şi de cei dela Berkenbruck, a luat decizia, la 16 Dec. 1942, să fugă din 
Germania în Italia, pentru a împiedeca orice acţiune viitoare în afară 
de persoana lui. Omul acesta a dezertat ca un ultim iresponsabil, fără 
ştirea nimănui dintre cei cu care de 20 de luni împărţea domiciliul 
obligatoriu într’o ţară străină şi în timp de răsboiu. 

Cine reprezenta ‘aripa tare’, ne-o destăinuie însuşi Sima: 

”Pe teren acţiona C. Stoicănescu zi şi noapte, realizând un tra¬ 
valiu imens, pentru a spulbera toate uneltirile puse la cale fie de Mi¬ 
nisterul de Externe german, fie de agenţii antonescieni. O luptă surdă 
care s’a soldat cu victoria “Aripei Tari” ( 91 ). 

Numai un anormal mai poate să scrie in 1972 şi la vârsta de 
aproape 70 de ani, considerând aceste tragedii drept victoria unai 
‘aripi’, fie ea şi ‘tare’. De atunci s’au scurs 30 de ani. Rezultatele sunt 


(89) Tara şi Exilul, p. 17, 1972. 

(90) Idem, p. 18. 

(91) Ibidem, p. 17. 


Amintiri 


133 


la vedere: 1. cei aproape o sută de mii de legionari din închisorile 
carliste au fost trecuţi în cele antonesciene, menţinuţi apoi sub coali¬ 
ţia celor dela 23 August 1944 sub Mihai I, ultimul Ilohenzollern în 
România, şi predaţi apoi, după 1947, regimului comunist; cei care au 
putut supravieţui 23 de ani de temniţe, au fost eliberaţi în 1964, 
ca nişte epave; 2. ierarhia Căpitanului nu mai are nimic comun cu 
Sima nici cu simismul, aşa cum, în realitate, n’a avut dintru început, 
Acesta este saldul victoriei “aripii tari”, nu îngăimările lui Sima în 
pragul senilităţii. 





DESTINUL LUI SIMA SI SPIRITUL DELA DOBRINA 


“Ce facem dacă vin bolşevicii peste noi”? Acestea erau preocu¬ 
pările Căpitanului la vârsta de 19 ani. 

“Cu aceste preocupări în pădurea dela Dobrina, împreună cu 
alţi camrazi’ , , au hotărit cum să-şi apere Tara, spunând mai deParte: 

“Părerea mea, asupra căreia au căzut şi ceilalţi de acord, era 
aceasta: dacă armata bolşevică va trece Nistrul şi apoi Prutul ajun¬ 
gând să încalce şi locurile noastre, noi să nu ne supunem, ci înarmaţi 
să ne retragem cu toţii în pădure. Aici să organizăm un centru de 
acţiune şi de rezistenţa, românească, şi prin lovituri date cu măestrie 
să zdruncinăm inamicul, să menţinem o stare de spirit de neplecare 
şi să întreţinem o scânteie de nădejde în mijlocul masei româneşti din 
sate şi din oraşe. Era această pădure un colţ al acelui vestit codru al 
Tigheciului, pe cărările căruia, în decursul istoriei Moldovei, mulţi 
duşmani îşi găsiseră moartea. In mijlocul acestei păduri seculare 
am consfinţit hotărîrea noastră prin jurământ” ţ 98 ). 

Prea des, şi unde trebuie şi unde nu trebuie, Sima vorbeşte de 
spiritul dela Dobrina. Am reprodus, după textul original, gândul C㬠
pitanului care se referă la o eventuală rezistenţă, în acea conjuctură 
din 1919, de nesupunere şi “înarmaţi să ne retragem cu toţii în pădu¬ 
re”. Poziţie extremă luată sub impresia grozăviilor de peste Nistru, o 
reacţiune ca pe vremea cnejilor, frumoasă aşa cum îi stă bine unui 
flăcău plin de vitalitate şi iubire de neam, la vârsta de 19 ani. Atunci. 
Deci nu în altă conjunctură a noastră, cu poporul dăruit într’un 
minut de Churchill ca posesiune rusească de 90 %, conjunctură subor¬ 
donată celei europene şi încadrată în cea mondială după 1945. Ca 
probă că aşa este, că aceasta-i interpretarea “spiritului dela Dobrina”, 
stă faptul că, în aceeaşi perspectivă istorică, acelaşi Corneliu Zelea Co- 
dreanu, dar la vârsta de 38 de ani, a respins idea unei rezistenţe ar¬ 
mate convins că nu ar fi fost în stare să oprească eventualul puhoiu 
rusesc, bolşevic ori ba. In orice caz, nu dela Madrid, nici dela Paris 

( 92 ) C. Z. Codreanu, Pentru Legionari, p. 9, Bucureşti, 1936. 


Amintiri 


135 


din Bois de Boulogne, unde Sima sa retras să lupte din aşternutul 
camaradului Andrei Costin, pe când acesta îl ţinea ascuns în casă 
şi făcea pe salahorul cărând saci de cărbuni, ca să-l întreţină şi pe el. 

“Nu sunt greşelile mele, care au dus Mişcarea în situaţii grele, ci 
destinul legionar e greu şi el crează mişcării situaţii grele. Eu nu am 
făcut decât să interpretez acest destin” ( 93 ). 

Iată-1 deci pe Sima cum se desvinovăţeşte dând în bobi, ca să in¬ 
terpreteze, cu mintea lui îmbâcsită de prejudecăţi, destinul legionar, 
din noua sa postură de paiaţă hitleristă la 24 August 1944. Ne spune: 

“Eram cel mai primejduit. Trebuia să urcăm cu un grup de 
germani în munţii împrejmuitori şi acolo să petrecem câteva luni ex¬ 
puşi de a fi capturaţi sau morţi” ( 94 ). 

Pentru prima dată dela apariţia sa în 1938, Sima se pune în 
poză de luptător legendar şi anume se hotărăşte” să moară în munţi 
sau să fie capturat”. Dar, “spiritul dela Dobrina” nu era pentru el. 
Tot din scrisul său: 

“In serii de 2-34 persoane s'a scurs tot grupul, risipindu-se în 
toată Germania şi Austria, aceeaşi măsură am aplicat-o, si în ceeace 
priveşte pe Miniştrii şi Căpeteniile legionare [...J, aceleaşi dispozi¬ 
ţii legionarilor concentraţi acolo [Dollersheim, n..n.] şi tuturor solda¬ 
ţilor români care ar fi vrut să ne urmeze ” [sublinierea nn.] ( M ). 

Sima spune că a voit să imprime “spiritul dela Dobrina”, când 
s’au hotărît să formeze guvern la Viena şi Armată Naţională: 

“Dacă nu m’aş fi angajat în lupta de eliberare a ţării, după 23 
August, viaţa atâtor legionari ar fi fost cruţată. Dar mai eram atunci 
legionari? Mai reprezentam spiritul dela Dobrina? [...] (° 6 ). 

Autoacuzare si desvinovăţire de şcolar mediocru, interpretând 
... Destinul! 

Gen. Platon Chirnoagă povesteşte şi el cum: 

“Circa 100 legionari voluntari au fost paraşutaţi pe teritoriul 
României pentru a transmite informaţii şi a organiza o rezistenţă ac¬ 
tivă în contra amatei ruse şi a regimului comunist” ( 97 ). 

Nicolae Pătraşcu şi acel grup de 100 de inocenţi ori disperaţi 
ar fi reprezentat spiritul dela Dobrina. Ca să nu par răutăcios, fac 
apel tot la izvoarele oferite de Sima: 

(9Q) Tara şi Exilul, p. 35, 1972. 

(94) Idem, p. 34, 1965. 

(95) Ibidem, p. 33. 

(96) Tara şi Exilul, p. 36, 1972. 

(97) Gen. Platon Chirnoagă, op. cit., p. 332. 




136 


Nicolae I. Arnautu 


X. Pătraşcu a consimţit să dea o circulară prin care se reco¬ 
manda legionarilor să se abţină dela acte ostile contra comutai- 
lor [.In anii următori, 1946-1947, Pătraşcu este supus la puternice 
presiuni chiar din sânul Mişcării, pentru a-şi schimba atitudinea m- 
venind la lima de luptă [...] In diferite puncte ale ţării apoi legio¬ 
narii au continuat resistenţa, retrăgându-se în păduri şi în munţi. Pă- 
raşcu a lasat acestor grupe libertatea de acţiune, neamestecându-se 
m destinul lor. [...] La presiunea Administraţiei, a făcut şi lepăda¬ 
rea de trecutul său [...] Cu inima însângerată, Pătraşcu a făcut 
şi acest ultim gest de umilinţă [...] Declaraţiile făcute la Aiud au 
fost amaraciunea vieţii lui” ( 98 ). 

c- T ^ at u aee - Ste ^’ fără nic * un corr *entariu din partea mea, le spune 
S»na deabea in 969. Preotul Ştefan Pălăghiţă, insă. după ce fusese 
avansat la gradul de comandant legionar, deşi n’a priceput niciodată 
acest act de lichelism de sus în jos, a primit din partea lui Sima 
imediat după aceasta, la 17 Sept. 1944, o misiune, al cărei ordin suna 
asttel, in forma sa scrisă: 

a “Comandantul Legionar Ştefan Pălăghiţă este însărcinat cu 
strângerea şi organizarea întregului material documentar care intere¬ 
sează Istoria Mişcării Legionare [...] (ss) Horia Sima, Vicna” 

Urmarea acestui ordin a fost cartea pe care St, Pălăghiţă a scris-o 
a îena, completandu-o in Italia şi Argentina, unde a apărut în 1950 
(decembrie). Reproduc un pasagiu în legătură cu interpretarea dată 
de Sima acelui “spirit dela Dobrina” formulat de Corneliu Zeloa 
Lodreanu la vârsta de 19 ani, în 1919: 

i • TT D a™ miC ? 10 Dec ‘ 1944 ’ s a fonnat noul guvern sub preşedinţia 
lui H. Sima. In guvernarea din 1940 se declară alături de Germani 
pentru ca in 1942 să fugă din Germania în Italia, ca să organizeze o 
acţiune împotriva lor. In 1944. când i se oferă perspectiva puterii, 
lucrează din nou cu nemţii, ca imediat după terminarea răsboiului, să 
pună pe Toader Ioraş să publice o carte, în Italia, împotriva Germaniei, 
pentruea aşa era atunci moda şi să pârască pe legionarii care au 
1 ornat, opoziţia lui la Viena, că ar fi colaborat cu Germanii. Când 
comuniştii au devenit puternici peste Europa, nu s’a încurcat in nici 
un tel de scrupul, ca să trimită pe intimul său prieten, Nicolae Pă- 
traşcu, pe care îl numise el Secretar al Mişcării, .să meargă în Tară 
spre a se însene împreună cu aderenţii lui Sima în partidul comunist, 
Zls 9 1 facut - Numai că după ce comuniştii s’au folosit de Pătraşcu 

(»8) Tara şi Exilul, p. 27 , Aprilie 1969. 


Amintiri 


137 


spre a scoate la suprafaţă elementele de credinţă, pentru a le extermi¬ 
na sau închide, l-au băgat şi pe el în puşcărie. [...] Dacă acţiunea lui 
Pătraşcu ar fi reuşit, H. Sima şi ai lui s’ar fi dus de mult în Tară 
şi ar fi adresat desigur un memoriu de loialitate Anei Pauckor” (®°). 

Cel care a ştiut să supraveţuiască, sacrificând, însă, mii de 
vieţi în jurul lui, este Sima. Destinul lui nu poate fi prea departe de 
al complicilor săi: ştreangul lui Pătraşcu, unde prezenţa galbenilor, 
ce-ar fi servit de pretext ultimului său gest, are valoare simbolică; 
arderea de viu în foc, cum s’a întâmplat cu Stoicănescu la căderea 
avionului; ori făcut ferfelită sub roţile de tren, ca Victor Biriş. 


(99) St. Pălăghiţă, op. cit., p. 8. 



ÎNTOARCEREA DIN INFERN (A LUI ION CÂRJE) 

—Clubul camera 312— 

Lucrarea dlui Ion Cârje, ‘întoarcerea din Infern’, voi. II, Ed. 
Acţiunea Românească (1972), New York, tipărită în Spania prin in¬ 
termediul lui Faust Brădescu şi sub îngrijirea lui O. Târlea, a ajuns 
pe meleagurile argentiniene deabea în Iulie 1973. Autorul, care nu a 
fost legionar, a cunoscut in 1953-54 şi apoi 1959-1964 viaţa din închi¬ 
sorile României. Credem că manuscrisul a suferit retuşeri fiindcă 
apără anumite elemente, ce probabil era necesar din prizma anumitor 
interese care ne scapă. Tendinţa, însă, este vizibilă. 

Subliniez privilegiul de care s’a bucurat Cârje: înainte de a fi 
închis, el ceruse şi probabil că i se aprobase repatrierea sa în USA, 
locul său de naştere. In această calitate, de cetăţean american, s’a 
simţit apărat, cum era şi firesc, bucurându-se, totuşi, de un tratament 
privilegiat. Nu era supus aceloraşi umilinţe sau nu de acelaşi grad, ci 
tratat drept “Americanul”. Si a mai avut un noroc, pe care dealtfel 
îl subliniază: experienţa sa a durat doar cinci ani, o perioadă relativ 
scurtă în comparaţie cu cea de 15 ori 23 de ani a celorlalţi tovarăşi ai 
săi de temniţe. Acest volum, mai ales, tratează tragedia Mişcării Le¬ 
gionare, concentrată în Aiud, şi are darul ca, împreună cu altele, ca 
de pildă ‘Piteşti’ al lui Dumitru Bacu, să completeze cartea Preotului 
St. Pălăghiţă. 

După virajul României din 1944 (23 August), nemţii au lansat 
cu paraşutele pe Nicolae Pătraşcu, C. Stoicănescu. Nistor Chioreanu, 
Viorel Boborodea, Coniac, Vasile Hanu, Petre Gheorghe, Nicolae Gio- 
san, Gheorghe Parpalac, Mihai Popovici, Constantin Bucur, Ion Boian 
(alias Cârtiţă, alias Moisescu), Ogrin, Aurel Călin, Tibi Teodorescu, 
Vasile Zotu, Aurel Chira, Sebastian Mocanu, Dumitru Iosif, etc. 

Sima, în 1972, precizează: 

“Am dat ordin echipelor care mergeau în Tară să nu facă acte 
de sabotaj [...], ci numai informaţii şi reorganizarea Mişcării. Pă- 


Amintiri 


139 


traşcu, se preocupa, precumpănitor de organizarea Mişcării iar Stoi¬ 
cănescu, precumpănitor cu contactele cu înaltele sfere politice şi mili- 
tare [... ] După tragicul final al misiunii Stoicănescu, guvernul dela 
Viena a continuat paraşutările în ţară” ( 10 °). 

N. Pătraşcu a procedat, în cazul că nu există altă explicaţie, con¬ 
form doctrinei fixată de Sima în 1940, ce atunci a dat rezultate. Ne 
spune Sima care era noua doctrină: 

Când am căzut în mâinile guvernului, în loc să mă suprime, 
mi-a făcut propunerea de a colabora” ( 101 ). 

Este clar, astăzi, că acea înscenare camufla funcţia lui Sima de 
agent care reuşise să provoace decapitarea Mişcării. Trebuia deci să se 
pună mâna pe conducerea ei, încoronarea mârşavei sale acţiuni. Prin 
propunerea de colaborare”, iar apoi prin decretul antonescian, Sima 
a fost cocoţat şi impus la conducerea Mişcării, înainte ca răspunză- 
torii fireşti de soarta ei să fi avut timp de a ieşi din marea confuzie 
lăsată de evenimentele sângeroase prin care trecuseră. 

Cronicarul oficial al lui Sima, St. Pălăghiţă, scrisese în 1950 
despre misiunea acelora: 

Pătraşcu odată ajuns in Tară a dat un manifest, cerând legio¬ 
narilor să devină membri ai partidului comunist, urmându-i exemplul. 
El a locuit în Bucureşti la Sosea în fosta casă a lui Titulescu, având 
maşină la scară şi fiind zilnic nelipsit din Birourile Anei Paucker [...] 
Ei au urmărit şi au pârît Poliţiei numeroşi românişi numeroşi legio¬ 
nari, care nu li s’au suPus şi despre care bănuiau ei că ar fi f‘contra 
comandantului [...] In închisori, cadrele vechi legionare au condam¬ 
nat şi combătut acţiunea nefastă a lui Pătraşcu [...] Hanu, Boboro- 
dea, Călin şi alţi brigadiri au început în mod perfid să se infiltreze 
în rândurile legionarilor, care fiind de bună credinţă au început să 
le comunice unităţile de luptă. Or, cum majoritatea din aceste uni- 
taţi judecau rău pe Sima, s’a ajuns la denunţarea lor. [...] Astfel în 
toamna anului 1948 s’a produs un mare gol în rândurile legionarilor. 
Atunci au căzut şi Bădia Mironovici, Naeu, Griza, Zeana, etc.” ( 102 ). 

„ Acţiunea de degradare a legionarilor, dela Aiud in special, este, 
in fond, operă simistă. 

Reeducarea, acolo, a început in 1962. In acest timp se găseau la 
Aiud legionari deţinuţi de mai bine de 21 de ani, arestaţi încă din 
1941. Ne spune Ion Cârje în lucrarea sa: 

(100) Bul. Com. Naţ. Rom. American, p. 44. 

(îoi) Tara şi Exilul, p. 26, Martie 1966. 

( 102 ) st. Pălăghiţă, op. cit., p. 321, 


140 


Nioolae I. Ahnautu 


“ Celula ultimă, dinspre scări, N 9 312, fusese aleasă să devină sala 
de întruniri sau Clubul acestui sector [...] Am recunoscut pe un fost 
negustor din Sibiu, Dumitru Banea [...1 Acum era cu faţă sbârcită, 
îmbătrânit, cu părul cărunt. Osătura feţei îi rămăsese tot aceeaşi şi da¬ 
torită ei l-am identificat imediat. [...] După vreo două săptămâni, 
ne-am cunoscut cu toţii şi ne-am aflat numele acelora pe care nu-i 
ştiam [...] La câteva minute după ce am intrat în aşa numitul club, 
plutonierul Lungu a distribuit în grabă câte două ţigări celor care 
fumau [...] Colonelul Gh. Crăciun a intrat radios, în celulă. Părea 
extrem de binevoitor. S’a uitat peste noi de câteva ori, zăbovind 
asupra fiecăruia o clipă [...] Si-a oprit ochii asupra lui Dumitru 
Banea şi i s’a adresat aproape prieteneşte. 

—Ascultă Mitule, bine că eşti aici să-ţi dau o veste. Ieri l-am 
văzut pe Nicolae (era vorba de prof. Nicolae Pătraşcu). E ceva mai 
bine. începe să se mişte. (Colonelul Gb. Crăciun era din Sibiu, unde 
Dumitru Banea îşi trăise cea mai mare parte a vieţii lui, originar 
acesta fiind din comuna Vupăr, jud. Sibiu). Făcând o pauză meditată, 
pe care o sublinia cu un zâmbet amestecat de subînţelesuri, adăogâ şi 
o poantă care nu putea să-i lipsească niciodată. 

—Dar să ştii, Mitule, că Nicolae se mişcă şi la minte nu numai 
din înţelepciune. Cel puţin aşa să te porţi şi tu ca el, ca să fiu 
mulţumit de tine. 

Colonelul Crăciun a amplificat apoi convorbirea pe care o avusese 
cu Prof. Nicolae Pătraşcu şi cu avocatul Nistor Chioreanu, acesta fiind 
tot din Sibiu. Prin aceasta a informat asistenţa de faţă asupra con¬ 
tactului pe care îl ţinea cu persoanele marcante din penitenciarul 
Aiud şi care, într’un anumit fel, exercitau o influenţă care nu putea 
fi deloc neglijată asupra unei mari majorităţi dintre deţinuţii în în¬ 
chisori [...]. 

Tema cuvântării lui Crăciun a fost, de data aceasta, organizarea 
Clubului [...] “Aici fiecare poate vorbi tot ce doreşte. Nu se pune 
nici o limită în folosirea cuvintelor” [...] Aceste cuvinte ne-au în¬ 
fiorat pe mulţi. Bănuiam ce se ascundea sub ele şi ne închipuiam până 
unde se puteau extinde limitele vocabularului [...] “Trebuie să fie 
desemnat cineva pentru funcţiunea de conducere a Clubului” [...] 
Ochii i s’au oprit asupra lui Viorel Boborodea. 

—“Dumneata ai fi indicat, i-a zis Crăciun, dar, mi se pare, eşti 
bolnav cu capul”. 

—“Să trăiţi, Domnule Colonel, mă simt mult mai bine. Pe cât 


Amintiri 


141 


mă vor ajuta puterile, voiu încerca să conduc acest Club dacă sunteţi 
de acord”. 

începând de a doua zi, ne-am întâlnit în fiecare zi, dela opt di¬ 
mineaţa până la douăsprezece. La a treia şedinţă, ca din senin, Viorel 
Boborodea s’a anunţat că el ar dori să-şi facă autobiografia în scopul 
de a-şi fixa poziţia faţă de administraţie pentru regimul blând şi pri¬ 
vilegiat pe care i-1 acordase. Nimeni, dintre noi, nu îi ceruse vreo 
confesiune de acest fel. Inspiraţia, prin urmare, se pare că pleca numai 
dela el (ceea ce nu era chiar adevărat). 

A pătimit mult pentru crezul său politic, după cum mărturisea. 
Atât în România cât şi în străinătate, după 1941, când a părăsit ţara. 
A suferit persecuţii, arestări, iar în lagărul din Germania, unde sa 
refugiat, a îndurat umilinţe şi mari nedreptăţi” ( 103 ). 

Până aici, fragmentele sunt din cartea lui Ion Cârje. 

Eu l-am cunoscut pe Viorel Boborodea în lagărul dela Miercurea 
Ciucului şi apoi în cel dela Vaslui, în 1938. Era alături de Stoicănescu, 
opunându-se ca legionarii să dea acea declaraţie foarte onorabilă re¬ 
zumată la o simplă propoziţiune: “Declar că mă abţin dela orice acti¬ 
vitate politică”. 

Viorel Boborodea a fost alături de Nicolae Pătraşcu în a susţine 
pe Sima la conducerea Mişcării şi a fost printre puţinii confiden¬ 
ţi care au ştiut de fuga lui Sima în Italia, de care nu ştiau nimic Co¬ 
mandanţii Bunei Vestiri şi nici comandanţii legionari ce, de peste 
20 de luni, trăiau sub acelaş acoperământ cu acesta. 

Sub data de 28 Iunie 1942, St. Pălăghiţă consemnează: 

“Fleşeriuxi Boborodea au intrat într’un dormitor şi au evacuat 
pe Vasilescu. Dl Lt. Dragomir vorbeşte cu îngrijorare de noua si¬ 
tuaţie [...] El spune că în cameră la Popa Virgil sunt adunaţi: losif 
Dumitru, Puiu Traian, Fleşeriu, Ilanu, Ioraş, Găină, Chioreanu, etc. 
Se discută cum să se dea lovitura ca să se ia act de comandantul 
german că ei sunt cu Sima” ( 1<K ). 

Din nou fragmente din Cârje, dela Aiud: 

“Consider că am mers tot timpul pe un drum greşit în viaţă până 
acum [continuă Boborodea]. Mă lepăd de trecutul meu [...] Consider 
că Mişcarea Legionară, din care am făcut parte, a fost o Mişcare cu 
vădit caracter subversiv, retrograd, antidemocrat, reacţionar şi cri- 

(103) ion Cârja, întoarcerea din Infern, p. 138, U.S.A., 1972. 

(101) St. Pălâghiţă, op. cit., p. 235. 


142 


Nicolae I. Arnautu 


minai. C. Z. Codreanu, fundatorul Mişcării, a ucis. După pilda lui au 
ucis, apoi, zeci şi zeci de tineri” [\ . .1 Lăsându-şi capul în pământ, în 
semn de solemnă reculegere şi moment de emoţie, a încheiat: “Eu am 
început această mărturisire pe deplin conştient că fac bine. Am vrut 
să vă indic un drum la care şi Dvoastră sper să ajungeţi curând, 
prczentându-vă în faţa noastră, pentru a vă fixa poziţia faţă de gu¬ 
vern şi partid”. Viorel Boborodea a vorbit două sau trei zile la rând, 
câteva ore pe zi, până a reuşit să se descopere în întregime [... ] După 
ce Viorel Boborodea şi-a terminat cuvântarea, s’a ridicat din bancă 
Const. Teofănescu, adj untul său şi a spus: [...] “Acolo unde am 
fost cu Dl. Boborodea şi cu încă câţiva care sunt acum în această sală, 
am fost vizitaţi de o persoană importantă [. ..] această persoană ne-a 
vorbit de intenţia regimului de a recupera oamenii închisorilor [...] 
Mâna care ni s’a întins stă în aşteptarea mâinilor noastre” [.. .1 Po¬ 
vestea aicestei mâini mi-a fost dată să o mai aud de zeci do ori [...] 
La Club, Boborodea părea ca un nou născut [... ] şi de acum aştepta 
cu înfrigurare să apară altul pe ring, plin de ridicol, umilit, deza¬ 
probat în taină de cei mai mulţi [... ] Viorel Boborodea şi-a cerut 
permisiunea într’un mod foarte elegant de a i se accepta să pună o 
întrebare [...] 

“Am dori să ştim, dacă între noi se află cineva care doreşte să-şi 
facă autobiografia” [...] Nimeni nu a scos niciun cuvânt. 

“Este cineva în această sală care ar avea vreun motiv oarecare 
să refuze participarea la lucrările noastre de autolămurire?” 

Nimeni nu a vorbit nici de data aceasta. Si fiindcă nici in felul 
acesta Boborodea nu a primit vreun răspuns, a recurs la un şiretlic, pe 
cât de simplu pe atât de neaşteptat şi penibil pentru oameni. A în¬ 
ceput să ia pe fiecare la rând, în ordinea în care eram aşezaţi pe 
bănci. 

—“Domnule Duiliu Stere, Dvoastră înţelegeţi să vă faceţi 
fixarea poziţiei în faţa oamenilor din Club?” 

Fostul secretar al Economiei Naţionale, acel căruia i s’a adresat 
primul, era o figură distinsă şi era considerat printre leaderii ma¬ 
cedoneni, în închisoare, alături de avocatul Dumitru Funda şi acesta 
se bucura de stimă, în general, din partea celor mai mulţi întem¬ 
niţaţi [...] Duiliu Stere a fost surprins de întrebare şi, în primele 
clipe, a bâlbâit câteva cuvinte incoherente, înainte de a fi reuşit să 
dea un răspuns aproximativ evasiv: 

—“Să mă mai gândesc”. 


Amintiri 


143 

Pentrucă Boborodea îl privea cu insistenţă, Duiliu Stere a mai 
adăogat, după o lungă pauză: 

—”Cred că da”. 

Toate răspunsurile următoare s’au dat în această formă, cu mai 
multă sau mai Puţină rezervă şi prudenţă [... ] Răspuns negativ a fost 
din partea lui Puiu Chivulescu [... ] şi un oarecare Radu Leonte, din 
Sighişoara, care era cumnatul lui Duiliu Stere. Soţia lui Radu Leonte 
era sora lui Duiliu Stere, şi acesta era în închisoare cu un mandat 
de 15 sau 20 de ani. Duiliu Stere avea 25 ani temniţă grea iar profe¬ 
sorul Radu Leonte era vieţaş” ( 105 ). 

Cartea trebuie citită, nu citată. Cei care am cunoscut şi alte în¬ 
chisori ştim cum se pun problemele şi inlăuntrul omului, în funcţie 
de împrejurarea lui personală. Duiliu Stere a cântărit ce ar fi însem¬ 
nat un răspuns negativ din partea lui. El şi-a dat seama şi din dis¬ 
cuţiile temnicierului cu Dumitru Banea, cumnatul lui N. Pătraşcu, 
că acesta manevra cluburile, cât şi de faptul că Viorel Boborodea îl 
reprezenta în acel moment. Si la Aiud, Pătraşcu a continuat “să dea 
foc Mişcării”. Tot aşa, Duiliu Stere era informat de felul cum au fost 
insultaţi camarazii din Germania care nu li s’au supus, fiind declaraţi 
trădători. La fel ştia cum grupul de aromâni dela Rostock trebuia 
să fie schingiuit şi declaraţi complotişti, agenţi ai lui Antonescu. Cei 
care stăteau la Aiud încă din 1941, erau informaţi de acţiunile lui P㬠
traşcu, Nistor Chioreanu şi Viorel Boborodea. 

Bebi Toma fusese în Buchenwald. Acum se afla la Aiud. Nu-i greu 
de priceput în reacţiunile sale. Când colonelul Gh. Grăciun le-a co¬ 
municat că şefii au dat acele dispoziţiuni pentru camarazii lor închişi 
acolo cu ei, Bebi Toma i-a răspuns că nu crede şi i-a cerut să-i aducă 
de faţă: “Să vină aici aceşti şefi. Să ne-o spună ei, că din cauza lor stăm 
aici”, consemnează Ion Cârje. 

Nicolae Pătraşcu a vrut, în repetate rânduri, să dea foc întregei 
Mişcări, dacă i se lua o funcţie de secretar. Noi, însă, fiind oameni 
liberi, am denunţat la timp pe aceşti impostori strecuraţi pe furiş în 
Mişcarea legionară, impuşi apoi prin decret ca s’o devieze si distrugă. 

Ne spune apoi Ion Cârje parte din autobiografiile care au urmat 
şi anume a lui Dumitru (Mitu) Banea, Ion Victor Vojen, Preotul Du- 
mitrescu-Borşa, ete. şi ne lasă la urmă, ca mai de efect, pe cea a lui 
N. Pătraşcu. Parcă noi n’am fi ştiut interpreta cuvintele lui Gh. 


(ion) ion Cârje, op. cit., p. 145. 


144 


Nicolae I. Arnautu 


Grăciun adresate lui Mitu Banea, cumnatul lui Pătraşcu, cuvinte re¬ 
produse mai sus: 

‘‘Dar să ştii, Mitule, că Nicolae se mişcă şi la minte, nu numai 
din înţelepciune. Cel puţin aşă să te porţi şi tu ca el, ca să fiu mul¬ 
ţumit de tine ,, ( loe ). 

Ion Cârje mai transmite un fel de mesaj al lui Pătraşcu: 

‘ ‘Uneori comandanţii Mişcării nu s’au păstrat la înălţimea che¬ 
mării lor, folosind organizaţia în scopuri personale, de parvenire sau 
de atingere a unor interese meschine. In înfierarea de mai sus a im¬ 
plicat şi numele lui Horia Sima, de care orice legionar trebuia să se 
desolidarizeze” ( 107 ). 

N. Pătraşcu se referă la imbecilii care le-au făcut jocul, ca ei să 
se popoaţe în fruntea Mişcării. Cine altul cunoştea mai bine acele in¬ 
terese meschine, decât cel care delatase organizaţii întregi şi care nu 
visa altceva decât cum “să dea foc Legiunii”. 

Pătraşcu a trăit la Buchenwald, altă carceră unde s’a urmărit 
lichidarea Mişcării Legionare, fiindcă dacă destinul răsboiului ar fi 
fost altfel, acolo am fi avut cu toţii aceeaşi soartă ca şi camarazii dela 
Aiud. Sfaturile lui Nicolae Pătraşcu, să ne desolidarizăm de Sima, 
au ajuns prea târziu, căci aproape toţi comandanţii Căpitanului l-au 
dezavuat din 1938 şi continuă să-l combată. Pătraşcu, mâna dreaptă a 
lui Sima şi Stoicănescu, acest trio nefast infiltrat în Legiune, este 
responsabil de pierderea a mii de vieţi legionare căzute încă de pe 
vremea regimului cari ist, de suferinţele pricinuite sutelor de mii 
de familii legionare cât şi de compromiterea Mişcării. 

Gestul lui de a se spânzura (şi-a ales modul cel mai adecvat de 
sinucidere, acela al trădătorului) este ultimul lui discurs ce ne-a 
transmis, un gest de mărturisire şi de alarmă în a-1 denunţa pe Sima 
ca pe Iuda Iscarioteanul. 


(100) Idem, p. 343. 
(107) Ibidem, p. 343. 


PREOTUL ŞTEFAN PALAGHITA 


Părerile lui Sima despre Preotul Pălăghiţă, abea în 1972, iscălind 
cu pseudonimul de Ghiţă Costea, vin la spartul târgului: “Deci suntem 
perfect îndreptăţiţi să punem la punct pe impostorul Pălăghi- 
ţă [... ] Pe BIRE îl doare că am dat pe faţă colaborarea Pălăghiţă- 
Leibovici RPR” ( 108 ). 

I leotul Ştefan Pălăghiţă era un năsdrăvan şi vroia să îndeplineas¬ 
că ordinul scris ce i-a dat Sima la Viena, în 1944, acela de strângerea 
materialului pentru o Istorie a Mişcării Legionare. El ştia, în împre- 
jurăiile de după terminarea răsboiului, că numai pe canalul evreiesc 
se putea lua contact în acel moment cu Tara, fiindcă pe ei conta în 
acele situaţii partidul comunist. Prin Leibovici, portarul unui edi¬ 
ficiu din Buenos Aires (deci nu din RPR) şi prin Willy Abramovici 
din Ăluia, Israel, Preotul a luat legătura cu Tara şi în felul acesta a 
avut informaţii proaspete despre manevrele simiste pe care le publică 
în 1950 şi pe care. în parte, le-am reprodus in cursul acestei lucrări. 

Părerile lui Sima, aşadară, subliniază o nouă fază de infantilism 
degenerat în senilitate. 

St. Pălăghiţă rămâne o figură legendară, un preot haiduc de 
tipul lui Popa Şapcă, în lupta lui contra nedreptăţilor ce ne copleşeau 
Tara. Cine l-a cunoscut, ştie că era un om integru, acest fiu de ţăran 
din Carpaţii Păduroşi, om de o înaltă cultură, cu doctoratul in Teologie 
luat la Strasbourg. Extrag dintr’o scrisoare, trimisă la 8 Nov. 1949 
Directorului ziarului simist din Bs. Aires, Curentul Românesc, urm㬠
toarele: “In vinele mele curge sânge nobil de răzeş dela Bor- 
zesti si mă ocup în această ţară cu creşterea vitelor, aşa precum se 
ocupă 80 % din populaţie în frunte cu preşedinţii ei, îndeletnicire pe 
care au avut-o voevozii şi neamul nostru. 

Sunt mândru că nu cerşesc nimănui, că nu linguşesc pe nimeni, 
şi sunt domn ca totdeauna. 

Din câştigul muncii mele susţin Biserica Ortodoxă Română din 
Bs. Aires şi Buletinul ei”. 

( 108 ) Tara şi Exilul, p. 29, 1973. 


146 


Nicolae I. Arnautu 


Pentru lupta lui dârză în apărarea poporului muncitor şi sufe¬ 
rind, el a început să cunoască închisorile României încă din 1925, 
deci înainte ^de înfiinţarea ‘Legiunii Arhanghelul Mihaii’. Apari¬ 
ţia Mişcării, în 1927, având la bază ca grup iniţial cinci tineri, cu un 
program de luptă axat pe necesitatea unui nou tip de om şi de socie¬ 
tate, l-a atras şi pe el. Din acest moment, persecuţiile contra lui s’au 
accentuat pe măsura în care Mişcarea Legionară se dezvolta. A fost 
deţinut în anii 1936, 1937, 1938, 1943-1944: lagărele carliste, Mănăs¬ 
tirea Tismana, Miercurea Ciucului, Vaslui; a cunoscut regimul tem¬ 
niţelor antonesciene, trecând prin toate închisorile totdeauna în lan¬ 
ţuri. Si numai întâmplarea a făcut ca să nu cadă asasinat ca atâţia 
alţi preoţi camarazi de-ai săi. 

A luptat pe front contra Ruşilor, în 1941-1942, fiind confesorul 
Diviziei de Gardă Regală. întors de pe front, şi-a reluat oficiul la 
Parohia din Pantelimon, dar nu a uitat că in închisoarea de la Tg. 
Ocna se găseau întemniţaţi camarazi din parohia sa, bolnavi de tuber¬ 
culoză pulmonară şi că era interzis să fie trataţi cu medicamente. A 
făcut rost de două siringi şi de un pachet cu fiole de calciu. Faptul, 
după noile legiuiri antonesciene, a fost încadrat în “asociere cu cei 
din închisori”. Arestat, pentru aceasta, la 14 August 1942, fu con¬ 
damnat la 3 ani închisoare şi târît cu duba din temniţă în temni¬ 
ţă, ajungând la 15 Ianuarie 1944 la închisoarea din Suceava. Acolo a 
găsit un grup de 150 legionari, care ispăşeau pedepsele în urma con¬ 
flictului cu Antonescu, cel instalat la putere prin complicitatea lui 
Sima. Aici, Pălăghiţă şi-a pus întrebarea dece această injustiţie contra 
generaţiei legionare şi cine purta răspunderea? Cum s’a ajuns la de¬ 
numirea de Stat Naţional Legionar şi cine anume din Mişcare a accep 
tat ca Gen. Antonescu să fie numit şeful acelui Regim hibrid la care 
Legiunea nu a participat nici voit şi nici total? Care era şi este vino¬ 
văţia lui Sima? Acest fel de întrebări şi de răspunsuri le găsim în 
cartea Preotului, St. Pălăghiţă, intitulată: “Garda de Fier —Spre 
învierea României’, unde ne arată deasemenea cum temnicierii aveau 
ordin să predea Ruşilor pe toţi legionarii, dar că o unitate germană în 
retragere i-a eliberat. 

In felul acesta a ajuns la Viena, în 1944. Primele lui contacte aici 
le-a luat cu Sima. întâmplător m’am întâlnit cu el chiar în acele prime 
zile. Ne-am reamintit de lagărele dela Cine şi Vaslui şi, punându-1 la 
curent cu cele întâmplate în Germania, mi-a cerut adresa lui Ilie 
Gârneaţă. 

Iată ce ne spune Sima despre Preotul Pălăghiţă în 1972: 


Amintiri 


147 


“De câte ori am avut discuţie cu el, eram desolat de incapacitatea 
lui de a distinge esenţialul de secundar. Un astfel de om permanent 
chinuit de confuzii, uşor poate deveni unealta unor indivizi fără 
scrupule sau jucăria în mâna duşmanilor Mişcării” ( 109 ). 

Natural că dacă luăm de adevărate povestirile lui O’ctavian Roşu 
despre Moş Chiriţă, publicate în aceeaşi broşura ( uo ), părerile lui Si¬ 
ma ar părea verosimile. Cine însă l-a cunoscut pe acest Preot, ori i-a 
citit cartea, ştie că era integru, asacum sunt ţăranii noştri, şi că nu-1 
putea impresiona sofistica lui Sima. 

In 1944, Sima avea alte păreri despre Preotul Pălăghiţă. Când 
l-a văzut la A iena, sa năpustit asupra lui ca să-i cumpere sufletul, 
avansându-1 direct la gradul de ‘comandant legionar’ şi introducân- 
du-1 imediat în grupul său de comandă format din 13 inşi, aproaPe 
toţi avansaţi la grade inexistente. Preotul nu putea fi momit, nici dus 
cu una ori mai multe avansări, fiindcă el identificase pe marele vi¬ 
novat al tragediei din Mişcare. Problemele care i le punea Pălăghiţă 
erau grave, iar Sima îşi dădea seama că Preotul trebuia câştigat cu 
orice risc, pentru a nu cădea în nucleul legionar al lui Gârneaţă. 
Acesta, care cunoştea bine atât pe Sima cât şi pe Pălăghiţă, a accep¬ 
tat şi a îmbrăţişat punctele susţinute, cu scopul de a-1 convinge că 
nu se putea colabora cu Sima, care, plin de îngâmfare, era preocupat 
numai de propria-i persoană, şi nu de viitorul Mişcării Legionare. Sima 
se trudea ca să-l câştige pe Pălăghiţă şi îi dădea diferite însărci¬ 
nări administrative, în cadrul aşa zisului guvern dela Viena. Păl㬠
ghiţă se afla deci în mijlocul întâmplărilor, cu acces direct la sursele 
de informaţie. 

O ultimă încercare de a-1 cumpăra pe Preotul Pălăghiţă a 
făcut-o Sima la 17 Septembrie 1944, când i-a acordat marea onoare de 
a scrie Istoria Mişcării Legionare, al cărei ordin scris l-am reprodus 
mai înainte. “Nu-i vina mea, va spune el mai târziu, dacă această 
carte n’a fost pe placul lui Sima. Adevărul nu mi-a permis să dau în¬ 
tâmplărilor sensul ce-i convenea lui”. 

Preotul St. Pălăghiţă, din 1938 şi până în 1944, n’a făcut decât 
să se chinuie prin închisorile şi lagărele din România. Oferindu-i Sima 
arhiva lui, in parte secretă, Pălăghiţă a găsit material care i-a în¬ 
tărit convingerea despre marii vinovaţi, ceeace a desvoltat. mai ales în 
capitolul intitulat: 

(109) Gh. Costea, op. cit., p. 22. 

( 110 ) Idem, p. 44-46. 




148 


Nicolae I. Arnautu 


‘‘Cele trei demenţe: Carol II, Horia Sima şi Ion Antonescu” ( lu ). 

In 1972, Sima se arată dezolat de incapacitatea lui şi-l declară 
“impostorul Pălăghiţă”. Dece, însă, tocmai în 1972? Căci ur¬ 
mează o întrebare a oricărui om cu bun simţ şi minte întreabă: 
Dece Sima l-a avansat în 1944 şi dece i-a încredinţat misunea de a 
scrie ‘Istoria Mişcării Legionare'? 



La Roma 1946: Preot St. Pălăghiţă, Ilie Gârneată, N. Şeitan, Mile Lefter. 

Preotului St. Pălăghiţă, Sima îi răspunde cu mare întârziere: 
după 22 de ani şi la 20 de ani după moarte, printr’o schiloadă apărare 
atât pentru el însuşi cât şi pentru camarazii aspru judecaţi de Păl㬠
ghiţă. Stângace şi inocentă îi este Pledoaria, când se referă la 
aşa zisul ‘complot dela Rostock’. Pe aceeaşi sforţare de a se salva agă- 
ţându-se până şi de un paiu, se plasează ieftina lui întrebare: Dece 
Gârneaţă şi în prezent Vasile Iasinschi nu se desolidarizează de această 
lucrare? Sima continuă să viseze, ca o biată vrabie. 

Intr’un punct îi dăm dreptate: Răspunderea totală o are Preotul, 
căci el a executat ordinul lui Sima, la acea dată şeful său. Si a facut-o 
conştiincios. 

Ca o obligaţie morală faţă de acest luptător, care a fost Ştefan 
Pălăghiţă, redau gândul lui despre Legiune în contrast cu portretul pe 
care acesta i l-a schiţat lui Sima în 1950 sub forma scrisă: 


(iii) St. Pălăghiţă, op. cit., p. 105. 


Amintiri 


149 


“Căpitanul rămâne capul nevăzut al Mişcării Legionare. 

Legiunea ar fi fost şi azi unită, dacă [el, Horia Sima] nu apărea 
ca cea mai mare nenorocire pentru ea: un păgân, un întunecat, un 
ambiţios, un arivist, un uzurpator care. în interesul lui personal, a 
jucat rolul lui Iuda pentru Cristos [...] Sima a vărsat cel mai mult 
sânge legionar cu o uşurinţă şi un cinism care te înspăimântă [... ] a 
pierdut toate bătăliile şi aceasta cu jertfe omeneşti colosale. 

Fapt cert este că toate agitaţiile lui Sima au corespuns perfect 
planurilor ticăloase ale duşmanilor Mişcării. 

[...] Mic la trup şi la suflet, surd la propriu şi la figurat, ane¬ 
mic fiziceşte şi foarte debil, dacă nu chiar mort spiritualiceşte a fost 
şi va rămâne totdeauna omul agitaţiilor puerile, neserioase şi nega¬ 
tive [...] 

El nu este decât un instigator din umbră, care arată legionarilor 
obiective false, îi trimite la moarte, iar el cu ai săi, contrar exemplelor 
marilor şefi, se ascunde. 

A adus rilina în Mişcarea Legionară, semănând pretutindeni 
morminte şi pervertind sufletele legionare până la satanizare. El s’a 
făcut vinovat de călcarea liniei legionare, pentru interesul său per¬ 
sonal, prin mijloace infame. De aceea lepădaţi-vă de Sima ‘eroul’ 
interesului personal şi capul mişeilor, fiindcă aşa porunceşte Căpitanul: 

“De aceea, iubiţi camarazi, de acum şi până când va fi viaţă le¬ 
gionară, să ştiţi că unde veţi vedea apărând, fie in sufletul vreunui 
luptător, fie în propriul vostru suflet, rânjetul acestui interes perso¬ 
nal, acolo a încetat de a mai exista Legiunea” ( 112 ). 

f' Sfârşitul primului Volum 




(112) Idem, p. 342-346. 









ANEXA 


CUM A FOST PRIMITA ULTIMA MEA LUCRARE 

Doresc ca acei Români de inimă care mi-au trimis anticipat spri¬ 
jinul lor pilduitor şi pe care-i menţionez la pp. 189-190, să ştie că în¬ 
crederea ce mi-au acordat-o, unii fără a mă cunoaşte personal, n’a fost 
dezisă, ci în mod corect folosită ca o armă civilizată spre binele po¬ 
porului nostru. Ii rog, deci, să se simtă mândri şi solidari cu succesul 
obţinut împreună, ceeace subliniez prin această Anexă. 

Cartea “DOUZE INVASIONS RUSSES EN ROUMANIK”, Ed. 
Cuget Românesc, Bs. Aires 1956, în 8 9 , 190 pp. a fost trimisă în toate 
ţările lumii, tuturor Conducătorilor de State, Primilor Miniştri, Mi¬ 
nisterelor de Externe, Nunţilor Papali, marilor bărbaţi politici, Bi¬ 
bliotecilor Naţionale, organelor de presă scrisă ori radiotelevizată. 
Numai la ziare şi reviste am expediat 57 de exemplare în USA, 12 în 
Israel, 7 în Anglia, 27 în Germania Occidentală, 24 în Italia etc. 

Aproape toţi mi-au răspuns în mod personal ori prin Secretaria¬ 
tele oficiale. Spicuesc cîteva fragmente ce demonstrează răsunetul avut 
şi contribuţia noastră, a Românilor din exil, la schimbările spre bine, 
presionând pe Ruşi să-şi scoată trupele din România. 

Prof. Univ. Ion PROTOPOPESCU - 23 Oct. 1956 Madrid : Stimate 
Domnule Arnăutu, Alaltăeri, Duminică 21 Oct. - mi-a fost înmânat 
la biserică volumul “Douze invasions russes en Rumanie” cu dedicaţia 
datată 29 Iulie în Bs. Aires. Auzisem de apariţia lui însă nu avusesem 
prilejul să-l citesc. Acuma vă şi felicit pentru opera pe care lucrarea 
Dvoastră o reprezintă întru lămurirea lumii care abia ne cunoştea 
din vaga reminiscenţă de geografie didactică. 

Desigur, istoria sbuciumată a neamului nostru, sângeroasele lui 
jertfe ca să apere Apusul (la adăpostul de piepturi moldovalache îşi 
putea creia o civilizaţie proprie şi ridica, în linişte, mândrele catedra¬ 
le cu care se făleşte astăzi), această sbuciumată istorie trebuia să le 
fie înfăţişată ca să-şi dea seama că noi nu ne-am trădat niciodată rostul 
pentru care Dumnezeu ne-a aşezat “în calea tuturor răutăţilor’ . 

Acum le rămâne lor sarcina de a înţelege că “fără o Românie 
puternică, Europa e fără apărare” —cum scria în memoriul de la 
Berlin Ion Brătianu acum o sută de ani. Si să nu mai facă preţ de 
târg din sufletele noastre şi din existenţa ei. 

De bună seamă vor trebui de înfrânt încă multe adversităţi ale 


Amintiri 


15d 


“forţelor oculte” care vor să pună mâna pe stăpânirea lumii şi care 
socotesc pământul ţarii noastre adevăratul “pământ ai făgăduinţii”. 

Dumnezeu să ne ajute şi să ne învrednicească să înţelegem datoria 
noastră aşa cum ai înţeles-o Dumneata şi nu cum fac cei care ne otr㬠
vesc cu politica lor mioapă şi meschină. Cu frăţeşti intru Cristos şi 
Românitate salutări. Prof. Ion Protopopescu. 

Prof. Univ. GRIGORE NANDRIS - 6 Ian. 1956 - Londra: Stimate 
Domnule Arnăutu, mi-a sosit şi cartea ce ai bine voit a-mi trimite. 
Ştiam din presă despre lucrarea Dtale şi evident o aşteptam cu inte¬ 
res. Mă bucur de orice manifestare românească si cu atât mai mult 
apreciez munca Dtale şi te felicit. Cum ai văzut în Pro-Basarabia, fără 
să ştim unul de altul, lucram pe aceeaşi linie şi rezultatul e în fond 
acelaş. Ceea ce am dat în prefaţa la Pro-Basarabia e numai scheletul 
unui studiu pentru care am aglomerat mult material. Ceeace mă inte¬ 
resa pe mine în primul rând nu era partea diplomatică a acelor invazii, 
deşi am cules toate tratatele, —nu ştiu dacă ai văzut în articolele 
din “ America ” (Basarabia victimă a imperialismelor europene)—m’am 
amestecat şi în intrigile diplomaţei; am cules însă mărturii contem¬ 
porane din rapoarte de presă etc. despre suferinţa ţărilor noastre sub 
aceste invazii barbare. 

Se poate ca materialul să nu fie utilizat decât în conferinţe la 
radio, articole de presă, dar el e foarte interesant şi cutremurător de 
tragic. 

Din nenorocire apusenii, în deosebi Englezi, nu trăiesc în istorie. 
Pe ei nu-i interesează ziua de ieri (căci ea îi condamnă pe ei înşişi!) 
Pentru ei are valoare ziua de azi, şi interesul lor economic. Dacă ai 
şti cât de puţin cetesc ei din toată literatura istorică, ai rămânea 
foarte deprimat. Inadevăr sânt foarte încărcat cu lucru, dar sper că 
în viitor voi găsi răgaz să-ţi trimit câteva adrese. Nu e târziu. Cu aleasă 
stimă. G. Nandriş. 

GRIGORE GAFENCU - 30 Iunie 1956 - Paris: Dragă Domnule 
Arnăutu, Ai să fii mirat că primeşti abea acum un răspuns, la cartea 
pe care mi-ai trimis-o la începutul anului. 

Iţi voi mărturisi că în vâltoarea celor ce am de cetit, de scris şi 
de făcut, am făcut greşala să n’o citesc decât abea acum. Cu atât mai 
multă sinceritate îţi pot spune că am luat cunoştinţă de ea cu multă 
plăcere şi mult interes. Idea ca şi cuprinsul lucrării sunt, excelente, 
şi te felicit pentru valoroasa contribuţie pe care ai adus-o astfel lite- 
rflturei noastre de luptă şi de justă informare a străinătăţii. Cu 









152 


Nicolae I. Arnăutu 


toţii ne vom putea folosi în străduinţele noastre de cele ce aminteşti în 
cartea Dtale, nu numai cu multă pătrundere şi pe temeiul unei docu¬ 
mentaţii desăvârşite, dar şi într’o formă aleasă, care te îndeamnă să 
urmăreşti cetirea cu interes până la capăt. 

încă odată, te felicit, şi te rog să primeşti încredinţarea sentimen¬ 
telor mele cele mai bune. Grigore Gafencu. 

General V. PETIN, anciene Chef D’Etat-major du General 
BERTHLOT - 5 Juin 1956 - HAIRONVILLE (MEUSE) Monsieur, 
Excusez-moi de repondre si tardivement â l’envoi du livre que vous 
rrPavez si aimablement adresse [...] et je vous felicite de cette oeuvre 
qui a exige de votre part un formidable travail de documentacion [...] 

Ces Roumains, nous Ies avons vus â l’oevre â nos cotes, en 
1916/18, fiers, braves, fideles. Ils ont partage nos joies, puis nos deuils. 
Soyez surs que nous ne vous oublierons pas. Je sais que vous n’en 
doutez pas, et je ne puis que souscrire pleinement aux quatre demieres 
lignes de votre ouvrage. [...] 

ANTON CRIHAN 13 Oct. 1956 Washington: Dragă Domnule 
Arnăutu [...]. “Ti-am citit şi eu cartea şi îţi spun sincer, o găsesc 
mai presus de orice laude. Partea finală dela p. 175-183, mai ales, 
e cea mai bună execuţie a politicei ruseşti, faţă de cei ce au avut neno¬ 
rocul să le fie vecini, din câte am citit. Meriţi, de asemenea, cele mai 
vii felicitări, pentru energia cu care lupţi, pentru a-ţi răspândi cartea 
în cercuri cât mai largi şi mai cu seamă printre străini, care ar putea 
să ne fie de ajutor. 

H. JEOPFROY, Prof. în Roma şi superiorul Căminului Studen¬ 
ţilor Teologi Francezi, Via Palestro 26. Le 6 Aout, 1956. 

“Bien cher Monsieur et Ami, 

J’ai regu en son temps votre bel ouvrage et j’ai voulu le lire avant 
de vous en dire ma pensee. Ce livre est eloquent, instructif et manifest 
en tont son la force et la vigueur patriotique du peuple roumain que 
rien n a jamais abattu et qui a su conserver au milieu des pires tra- 
verses son energie vitale. Je di que le livre est eloquent non grâce aux 
ressources de Part oratoire mais grâce aux sources de Phistoire dont il 
tait un usage veridique, objectif, claire. Mais depourvu de tout aspect 
inutile. Eloquent aussi par Pimpression qu’il laisse â Pâine du lecteur 
et qui convainc celui-ci que la Roumanie, elle est appelee a jouer un role 
de premier plan par sa civilisation superieure. 

Roumain, romain. L’adage est significatif. 


Amintiri 


153 


Je souhaite q’un jour, ce livre d’histoire puisse devenire livre de 
classe et livre indispensable en toute bibliotheque qui se res¬ 
pecte’ ’. [... ] 

Prof. Marcel FONTAINE - 28 Avril 1956 Paris: Monsieur “Je 
me permets d’ajouter a mes remerciements toutes mes felicitations aussi 
bien pour Pidee que vous avez eue de faire une telle publication que 
pour la fa^on dont vous Pavez menee a bien tant pour le fond que 
pour la forme. J’ai combattu avec vos soldats dans votre pavs en 
1917-18; j’y vu la trahison et Ies contre-coups de la revolution bol- 
chevique j’y ai vecu ensuite trente ans; j’y ai enfin ete temoin de la 
deraiere invasion et de Poccupation russe jusqu’en 1949”. [...] Ur¬ 
mează fragmente din cele 4 pagini cetite la RADIODIFFUSION-TE- 
LEVISION FRANCAISE Chronique de Dimanche - 1856 1956 “Un 
livre oportune - 10 Iunie 1956 de Marcel FONTAINE:” ...In 1856, 
sub nume româneşti încă obscure, dar devenite de atunci încoace ce¬ 
lebre, apăreau în vitrinele librăriilor pariziene volume sau broşuri 
purtând titlurile următoare: “Memoire pour servire â Phistoare de la 
Roumanie”, “L’Autriche, la Turquie et la Moldo-Valachie”... Astăzi 
patrioţii români în exil publică broşuri sau cărţi ce pledează cauza 
ţării lor, nu numai la Paris, dar de asemeni în toată Europa şi în cele 
două Americi. Astfel, la sfârşitul lui 1955, Asociaţia “Pro Basarabia” 
răspândea în publicul occidental o broşură sprijinită pe hărţi, a 
cărei copertă anunţa cuprinsul cu aceste cuvinte “Drepturile na¬ 
ţiunii române asupra Basarabiei şi Bucovinei [...] Sub semnătură 
Prof. Grigore Nandriş [... ] un cuvânt înainte rezuma în 4 mari pa¬ 
gini substanţiale istoria celor 12 invazii ruseşti în România. 

‘ 4 Abia această broşură publicată în limba franceză la Paris, în¬ 
cepuse să-şi facă drum în public, când la celălalt cap al lumii, la Bs. 
Aires, apărea tot în limba Franceză şi asupra aceleaşi teme, un vo¬ 
lum de aproape 200 de pagini mari care ar putea fi numit “ cartea 
centenarului Congresului dela Paris”, deoarece tocmai la începutul 
lui 1956 ea a fost răspândită pe cele două continente [...] 

FUNDAŢIA REGALA UNIVERSITATEA CAROL 1. 12 Aprilie 
1956 - Paris: Stimate Domnule Arnăutu. Vă mulţumim călduros 
pentru interesanta lucrare [...] încercarea de a înfăţişa lumii libere 
—înt.r’o limbă de circulaţie mondială— seria invaziilor ruseşti şi a ocu¬ 
paţiilor ce le-au însoţit, este o operă deosebit de utilă. Astăzi, acest 
capitol dureros este şi mai necesar să fie cunoscut.” [...] 

LOUIS MARIN, Anciene Ministre, 18 Mai 1956: Cher Monsieur 



154 


Nicolae I. Arnautu 


et Ami, Votre livre est, en toute sincerite, un livre etonnant et. extra- 
ordinairement utile a la connaisance de rhistoire de la Roumanie. Je 
vous en felicite chaleureusement [...]” 

J. PAUL - BONCOUR - 13 Juin 1956: Cher Monsieur, Vous ai-je 
remorci de Ten voi de votre livre et de Uamicale dedicace que vous y 
avez ajoutee [...] Je Uemportairai pour le lire a loisir, s’agissant de 
votre cher Pavs avec lequel j’ai eu des liens si particuliers. Bien 
â vous.” 

“LE MARQUIS D’OMERSSON - Ambassadeur de France a bien 
regu le livre ‘Invassiones russes en Roumanie’, que M. Arnautu eu 
l’amabilite de lui envoyer. II l’a lu avec grand interet, admirant la 
serieuse documentation de l’auteur, et l’amour qu’il porte a sa Patrie. 
Le Marquis D’Ommersson garde â la Roumanie un fidel souvenir. II 
remercie M. Arnautu de son fort interessant envoi. Omersson”. 

CHRISTIAN PINEAU - MINISTRE DES AFFAIRES ETRAN- 
GERS Sinceres remerciements pour l’envoi du livre “Douze invasions 
russes en Roumanie”. 

“MARIUS MOUTET - Ancien Ministre” Vous adresse ses vifs 
remerciements pour le tres interessant volume que vous avez bien 
voulu lui adresser “25/5/1956”. 

SECRETARIA DI STATO DI SUA SANTITA - DU VATICAN, 
le 17 Novembre 1956 (Nr. 387383): Monsieur, Le Saint Pere a bien 
re$u, accompagne de votre lettre, l’exemplaire de votre recent ouvra^e: 
“Douze invasions Russses en Roumanie”. 

Sa Saintete a apprecie Ies intentions qui vous ont pousse â ecrire 
ce livre, ainsi que Ies considerations que voas Lui exprimez dans votre 
lettre sur Ies dangers du communisme athee. Comme vous l’aurez 
certainement remarquS, Ies recents evenements internationaux ont fourni 
au Souverain Pontif 1 ’occasion d’adresser au monde sur ce sujet de 
nouveaux et graves avertissements. 

Le Saint Pere agree donc volontiers Uhommage de votre livre, 
vous en remercie et forme des voeux pour la liberation de votre mal- 
heureuse patrie, (ss. A. Dell’Acqua). 

THE RT. REV. VALERIAN D. TRTFA BISHOF, 25 April 
1956 - Jackson, MICHIGAN USA. “Iubite Domnule Arnautu, Rân¬ 
durilor Dtale din 7 Aprilie răspund numai acum, fiind, ca de obiceiu, 
înapoi cu corespondenţa, 


Amintiri 


155 


”Am primit cartea cu ceva întârziere, dar o am şi nu pot decât 
să te felicit pentru bogăţia de informaţie şi serviciul adus României 
subjugate prin publicarea ei. Iţi mulţumesc în mod deosebit şi pentru 
tăeturile din gazete ce mi-ai trimis, ele dându-mi o idee despre fru¬ 
moasa primire ce sa făcut unei cărţi de interes românesc.” [...] 

CARDINAL TISSERANT —EVEQUE d’OSTIE PORTA et 
SANTA RUFINA— Le 2 Novembre 1956, Via Po 25/c, Roma - “Mon¬ 
sieur, J’ai bien re<ju le volume, dont vous m’avez annonce l’envoi par 
votre lettre du 17 septembre. Ayant 6te absent pendant une quinzaine 
pour un voyage au Portugal et en Espagne, c’est seulement aujourd’hui 
que je puis voas ecrire apres avoir examine un peu \ţotre ouvrage. 

Je voas felicite tres sincerement pour l’expose, rigoureusement 
objectif, de l’histoire des relations entre votre pavs et la Russie. II 
est bien exacte que Uimperialisme bolchevique continue directement 
celui des tsars. II n’y a aucune difference dans la politique entre la 
politique du guvemement actuel de Moscou et celui des empereurs. 
Les gouvemements d’aujourd’hui sont plus brutaux, mentent plus ef- 
frontement, ajoutent le pillage â l’occupation militaire. 

Je souhaite que votre ouvrage ait une grande diffusion. [...] 
Ayant re$u personellement beaucoup d’informations directes des 
divers pays se trouvant derriere le Rideau de Fer, je n’ai jamais rien 
cru â ce qui passe pour verite dans les milieux officiels. Malheureu- 
sement, des soucis de procedure, masquant mal une lâchete fonda- 
mentale, nuisent â la cause de la justice. II faut reclamer sans repit la 
liberte pour ceux qui sont opprimes et demander en moine temps le 
secours du Ciel en leur faveur. Avec mes felicitations et mes remer¬ 
ciements, veuillez agr&r, Monsieur, les assurences de ma haute consi- 
deration et de mon devouement.” 

VALERIO CARDENAL VALERI, le 26 Octombre 1956 - ROMA: 
“Monsieur, Je viens voas remercier vivement de l’aimable envoi de 
votre ouvrage: “Douze invasions rasses en Roumanie”. 

La lecture de cet ouvrage a ravive en moi, s’il en etait besoin, 
le souvenir des annees que j’ai passe en votre chere et malheureuse 
patrie. Que de malheurs et souffrances en son histoire. Et cependant 
son peuple est tellement bon, brave, intelligent et genereux. 

Nul doute qu’â l’heure voulue par la Divine Providence votre 
cher pays reviendra â de jours meilleurs dans la paix et dans la libert^. 
C’est dans cet espoir que je vous exprime, Monsieur, avec mes remer- 
ciements et felicitations, l’assurance de mon sincere respect,” 




156 


Nioolae I. Arnautu 


CARDENAL MOTTA, Arcebispo de SAO PAULO, agradece ao 
piegado Sr. Nicolae Arnautu a oferta do seu docunientado livro 
‘‘Douze invassions russes en Roumanie” e afectuosamente abengoa, 
fazendo os melhores votos pela paz e felicidade do querido povo ro- 
meno. Dezembro de 1956.* 

PREMIER MINISTRE D’EGYPTE Gamal Abdel NASSER, le 
30/3/1956, Le Cairo: “Monsieur, J’ai bien re$u votre lettre en date 
de 18 Janvier, 1956, ainsi que Uouvrage et je vous en remercie. Tout 
en vous felicitant de cette oeuvre richement documente, je vous prie 
dagreer mes salutations distinguees.” 

STATSMINISTERN TE/MN - TAGE ERLANDER. President du 
Conseil de Ministre de SUEDE le 28 Marş 1956 - STOCKHOLM: 

Monsieur, J ai re^u votre livre “Douze invasions russes en Roumanie’ 
comme aussi votre lettre se referant â ce livre, et je vous sincerement 
remercie. Je vous prie d’agreer Uexpression de mes sentiments Ies plus 
respecteux.” 

A. VAN ACKER - Le Premier Ministre, le 12 Marş 1956, Bru¬ 
xelles: ‘ ‘ Monsieur, Je viens de recevoir votre lettre du 22 Janvier 1956 
ainsi qu un exemplaire de votre livre ‘Douze invasions russes en Rou¬ 
manie , que vous avez bien voulu me faire parvenir. Je vous remercie 
sincerement pour cette aimable attention”... 

JUSCELINO KUBITSCHECK Presidente da Republica dos Es- 
tados Lnidos do Brasil - 9/3/956: Cumplimenta cordialmente Agradece 
o amavel ofreciiniento do livro intitulado “Douze invasions russes en 
Roumanie”. 

MINSTRO DA GUERRA Gen. HENRIQUE LOTT, 4 de abril 
de 1956 - Rio de Janeiro: “acuso o recebimento de ‘ Douze invasions 
russes en Roumanie’, agradecendo a V S o gentil ofrecimento.” 

PRIME MINISTER - 10 Downing Street WHITELHALL - 
January 24, 1956: “Dear Sir, I write on behalf of the Prime Minister 
to thank you for vour letter of JANUARY 17 which was received ves- 
ţerdav. The Prime Minister was grateful to you for vour kind thought 
in sending him a copy of your book ‘ Twelve Russian Invasions of Ru- 
mania’. Yours truly, P. F. de Zulueta.” 

V ESTERN 3637. - 28, Hide Park Gate - 11 th May 1956 - London 
S. W. 7 “Dear Mr. Arnautu, Sir Winston Churchill wishes you to 


Amintiri 


157 


know that he appreciates your kind thought of sending him your book 
’Douze invasions russes en Roumanie ’ which it has given him interest 
to receive. Yours sincerely, Private Secretarv.” 

MINISTERIO DOS NEGOCIOS ESTRANGEIROS Paul CU- 
NEIIA - 20/III/1956: “Monsieur Nicolae Arnautu, J’ai re$u votre 
aimable lettre du 22 Janvier 1956 et Pexemplaire du livre ‘Douze in¬ 
vasions russes en Roumanie’ que vous avez bien voulu m’offrir. Je 
vous remercie vivement votre gentillesse et je vous assure que je ferai 
sa lecture avec l’interet qui me merite tout ce qui concerne â la situa- 
tion des nations au delâ du ‘rideau de fer’ et, en particulier, au grand 
Pays latin, qui est la Roumanie” ( Portugalia) 

JOURNAL DE GENEVE - Nr. 219, p. 9. Mercredi 19 Sept. 1956: 
“Si l’avant-propos est le ‘cri d’alarme d’un homme dont la patrie a 
et6 mise aux fers’, le texte de ce livre est fait de documents d’archhes 
exposes avec une grande sobriete, mais dont l’enchaînement conduit 
le lecteur â d’utiles reflexions sur Ies constantes de l’ambition territo- 
riales de la Russie.” 

LA METROPOLE Lundi 30 Juillet - 61 annee - Nr. 212, p. 8 - 
BRUXELLES. - Extrag ultima parte: [...] “Le chapitre le plus cap¬ 
tivant de l’ouvrage est celui qui nous depeint —en se servant des 
textes diplomatiques eux-memes— 1 ‘optimisme’ et la naive confiance 
avec lesquels Ies puissances occidentales laisserent tomber dans l’orbite 
sovietique la malhreuse Roumanie, victime de sa reaction â une 
agression contre laquelle ses garants de Versailles n’avaient pu la 
defendre. F. K.” 

REVISTA LATINA - Anno X (Nouva serie) nr. 5 - Maggio 1957 - 
“Nicolae Arnautu ha pubblicato —il primo a ciclostile (Noi şi Ruşii 
1953), in romeno; il secondo (Douze invasions russes en Rouma¬ 
nie 1956), stampato, in francese— per documentare, in base alle 
stesse fonti russe, a trattati diplomatici, a scritti di storici accreditati, 
a memorie di personalitâ politiche, i gravi soprusi che la Russia a con- 
sumato, sia sotto gli zar che sotto il regimc bolscevico, ai darmi del 
popolo romeno [...] L’autore si avvale delle sue fonti, che comenta 
appena (e comunque non si abbandona mai alia retorica), per dimos- 
trare che la Russia ha utilizzato, lungo i secoli, vâri miti —l’ortodossia, 
in funzione antiturca; il panslavismo, in funzione anticivilta ed anti- 
cristeanesimo— al solo scopo di estendere il suo dominio, di dare sfogo 
al suo sfrentato imperialismo.” [...] 


158 


Nioolae I. Arnautu 


REVISTA MILITARE MINISTERO DELLA DIPESA - ESER- 
CITO - Luglio - Agosto 1956 - ROMA: p. 1161. O critică în trei pagini 
iscălită de R. CACCIO şi care termină în felul următor: “I/A [arnau¬ 
tu], profugo romeno in America latina, ha voluto con questa opera 
gettare un grido di allarme contra la sottile ed abile politica moscovita. 
Accettare, o meno, le sue argomentazioni e compito che ogni lettore 
puo proporsi sulla base delle propie riflessioni, esperienze e conos- 
cenze”. 

TERRA DOLTREMARE 2 marzo 1956, p. 7 - Bs. Aires: 
“TUTTAVIA OCCUPATA MILITARMENTE ’\ En cuatro columne 
firma la critica Signore Heros Giusti. 

STINDARDUL, Anul III. Nr. 27/28 Sept. 1956 p. 2: Lucrarea 
este documentată, scrisă într’un stil limpede şi de necontestată valoare. 

BULETINUL MILITAR Anul IV. Nr. 5 Mai 1956 New York. 
p. 31/32 “ Secolele trec dar metodele de luptă şi de penetraţie în Ţările 
pe care le cotropeşte sunt veşnic aceleaşi. Ca şi lupul din fabule care 
ne atrăgeau, în copilărie, lupul ras îşi schimbă părul dar nu năravurile. 
Metodele prin care pătrunde în ţările ce caută să le robească sunt di¬ 
ferite, după cum poate să mascheze ţinta care este neschimbată, fie 
sub culoarea apărărei ‘ortodoxismului’ [...] Cornelia Viforeanu.” 

Umează nenumărate alte scrisori, cât şi comentarii în: 

AMERICA, 27 Martie 1956 - Anul L, Nr. 25, p. 2. 

VATRA, Nr. 58, Iulie-August 1956, p. 22, Roma. 

FAPTA, Anul I, Nr. 3, 1956, P. 6, Madrid. 

VOCEA LIBERTĂŢII, Anul III, Nr. 36, p. 6. 

LA NATION ROUMAINE, Anul IX, Nr. 154, p. 2, Paris. 

HRVATSKA, Ano XI, Nr. 15, 7 Agosto 1957, p. 5. 

CARPATII, Anul III, Nr. 15/16, Sept. 1956-Ianuarie 1957, 
Madrid, semnat de Prof. Dr. I. G. Dimitriu. 

LEGEA - Anul I, Nr. 4 - FREISING Obb. Deutschland: “Din 
partea revistei ‘Cuget Românesc primim cu rugămintea de a publica: 
”Nu ni se cuvin nici felicitări şi nici reproşuri pentru chipul cum se 
prezintă publicului cartea D-lui N. Arnăutu despre ‘invaziile rusesti 
în România’, apărută de curând la Bs. Aires, în limba franceză. Re¬ 
vista Cuget Românesc nu are niciun merit si nici o responsabilitate. 
Toate aparţin exclusiv autorului cărţii” [. ..] (ss) D. Găzdaru 


CUPRINSUL 


Pagina 

INTRODUCERE . 9 

LA UNIVERSITATE, In Basarabia, Incidente cu elementele 
cuziste . 

ACTIVITATEA IN JUD. TULCEA 1933, Campania Electorală, 

Baricadarea la Tulcea . 18 

1934-1937. Tabăra depe Muntele Rarău, Tabăra Carmen Sylva, 

Tabăra Isaccea-Tulcea. 20 

SCHIMBAREA CADRELOR. 1937. Prigoana cea mare 1938-1964 26 

ANUL 1938. Preliminări. Lagărul de concentrare Miercurea Ciu- 

cului. Lagărul Vaslui. Acţiunea de destindere 1939-1940 .... 31 

AVENTURA DELA 3 SEPT. 1940. Sima si abdicarea lui Carol 

cel Ucigaş . 43 

TULCEA IN TIMPUL GUVERNĂRII SIMISTE. Se hotărăşte 
arestarea mea. Regimul legionar 1940-1941. Revoluţie la 
Tulcea . 46 

MUSAFIRI CU DOMICILIUL OBLIGATORIU, Grupul legio¬ 
nar Berlin, Berkembruck. Rostock. Complotul dela Rostock. 

Fuga lui Sima în Italia. 56 

IN DRUM SPRE BUCIIENWALD. Lagărul Buchenwald. 1943- 
1944. Mai bine dau foc Mişcării. Moartea la Buchenwald. 
Ameninţarea temnicierilor . 66 

GUVERNUL NATIONAL LA VIENA. Horia Sima si Nemţii .. 90 










ORDINELE CĂPITANULUI AU FOST TRADATE. Atentat 
contra Rectorului Stefănescu-Goangă. După asasinarea Căpi¬ 
tanului . 95 

SIMA-BIRIS-STOICANESCU. N. Pătrascu. Octavian Roşu- 102 

COLABORATORII LUI H. SIMA: 1938-1939, Mihail Vârfurea- 
nu, Victor Biris alt agent acoperit. întoarcerea din Infern a 
lui Andrei Rigea . 104 

CAMERA RECALCITRANŢILOR. LAGARUL TURBAŢILOR. 

C. STOICANESCU. 112 

ASASINAREA LUI ARMAND CALINESCU. Crimă perfectă .. 118 

BR1GADIRUL IANCU FLESERIU . 123 

AGENŢIE DE SPIONAJ: IIORIA SIMA: 1938-1953 . 127 

ARIPA MOALE SI ARIPA TARE. H, Sima torpilează împăca¬ 
rea. Destinul lui Sima si spiritul dela DOBRINA. 130 

ÎNTOARCEREA DIN INFERN A LUI ION CÂRJE . 138 

PREOTUL ST. PALAGHITA . 145 

ANEXA. Douze invasions russes en Roumanie, Buenos Aires, 1956 150 


Editura Cuqzt iU*na*c*t 

BUENOS AIRES - ARGENTINA 


In această editură au apărut, de acelaşi autor: 


NOI SI RUSII, 1953, 165 pp. Epuizată 

DOUZE INVASIONS RUSSES EN ROUMANIE, 1956, 190 pp., 
preţul 10,— dolari. 

AMINTIRI, Voi. I, 1974, 160 pp., preţul 10,- dolari. 


COMENZILE şi contravaloarea, în cecuri, la ordinul autorului: 
Nicolae Arnăutu, Echeverria 3368/VI/B Bs. Aires - Argentina 










ERATĂ 
A se citi la: 

p. 19, r. 5 : Condurache, în loc de Condrache 

p. 34, r. 24 : Nici, în loc de Si 

p. 40, r. 8 : acţionând, în loc de acţonând 

p. 97, r. 9 : Corpului, în loc de corpului 

p. 108, r. 18: Ciurescu, în loc de Giugurtu 

p. 115, r. 17: Un Comandant al Bunei Vestiri, în loc de 4. 

p. 130, r. 18: ecoul, în loc de acoul 

p. 143, r. 8 : aceasta, în loc de acesta 

p. 128, r. 12: OGRIN, în loc de AGRIN. 

p 16, r 5; Tr. Bratu, ia loc de Bratescu. 

t . 98, r 10; Dinulescu, in loc de Boeianu.