Petre Valimareanu — Strategiile predestinatului — 1994

STltATliiGIILE PREDE^iTINATULUI 


Generaţia ce trebuia să înfrunte în ţară primul şoc al barbariei asiatice fu¬ 
sese decimată în valorile ei cele mai autentice prin ^rija cuplului Karol-Wolf, 
ajutat cu zel de protipendada democraţiei noastre balcanice, interesată sau in¬ 
conştientă, şi chiar de zelul câtorva rătăciţi prin Mişcare, la fel de Inconşti¬ 
enţi sau de interesaţi- Generaţia următoare a crescut sub neîndurătorul obroc al 
partidului poten'^iat de Marx şi dirijat de Moscova, valorile ei s “^au încovoiat 
sub vremi sau au vecjetat la subsol, cu slabe posibilităţi de desvoltare a "talan¬ 
tului”. 

Pentru cei de azi s^au întredeschis nişte obloane, pe unde mai filtrează câte 
ceva, de care cei dotaţi caută să profite. Tinerii umblă avizi după adevăruri ce 
le-au fost până acum ascunse sau răstălmăcite. 

Cei mai mulţi se interesează de Mişcarea Legionară, de care au auzit lucruri 
contradictorii, mergând dela azurul cerului până la talpa iadului, - dar treaba 
nu e simplă, căci nu arar se “^ntâmplă să cadă^n mreaja otrăvită a unor pretinşi le¬ 
gionari, din tagma celor ce au dus Mişcarea de pe culmile căpităneşti in mlaştina 
ruşinii şi acum stau la panda, abuzând besmetic de curăţia şi lipsa de informaţie 
cinstită şi de experienţă a noilor vlăstare, ca să nu se mai iasă din noroi. 

Aşa ne-a fost dat să citim, într'o gazetă tinerească, cum Căpitanul, ne mai 
ştiind probabil cura să-şi omoare vremea în singurătatea închisorii, se del^'u.''!:iat‘cu 
lustruiri de pietre, - numai aşa, pentru plăcerea de a putea mâzgăli pe ele nume¬ 
le de Sima: ce vreţi, capriciu de licean îndrăgostit... Intr'alt loc vedem pe Si¬ 
ma indicat deadreptul, de către Căpitan, ca urmaş al său la comandă, - şi asta 
într^un timp când trăiau Clime, Banea, Vasile Cristescu, Yăcăreştenii! - şi în 
care, dacă s^ar fi întocmit o listă de o sută de eventue.li succesori,, nu ştim daca 
Sima încăpea în ea..* 

Imperativul verificării atente a unei informaţii, înainte de a o încredinţa 
tiparului, îl simte orice condeier cinstit şi care ţine la prestigiul publicaţiei 
sale; altfel, se ajunge la..* pietre lustruite, - seu, cum am văzut altundeva, la 
adevărate blasfemii, cu întinarea unor valori naţionale, - ca în cazul profesoru-^ 
lui Ion Selea Codreanu, pe care un ţîngău îşi permite să-l taxeze de "senil": iată 
la ce necuviinţă ajunge unul din tinerii încăpuţi pe mâinile şcoalei simiste^ - 
tineri ce se proclama totuşi, în fiecare pagină şi rând, ahtiaţi după adevăr! i^ai 
profesorul Codreanu merită un loc în panteonul naţiunii - nu pentrucă e tatăl Căpj.- 
tanului,. ci pentru propriu-i trecut de dârză şi necurmată luptă românească* iiil a 
fost alături*de A.C. Cuza şi Eicolae lorga, fundator al partidului naţional-demo- 
crat înainte de primul război mondial, deputat naţionalist de Suceava (e vorba de 
Suceava Vechiului Kegat, cu capitala Fălticeni), cinstind Camera cu verbul său 
scăpărător de românism şi înfloritul strai bucovinean, în mai multe legislaturi, 

— şi ofiţer superior de front în războiul ce ne—a rotunjit ţara "de la Nistru pân 
la Tisa".. 

Demobilizat, aleargala Cernăuţi spre a participa la actul Unirii Bucovinei. 
Sosirea sa e anunţată de Dimitrie llermeliuc, viitor adversar politic, rector al 
Universităţii şi primar liberal al Cernăuţilor, la 29 Noembrie 191B, pe prima pa-^ 
gină din "Glasul Bucovinei", în aceşti termeni: "Unul dintre cei mai intransigenţi 
idealişti ai neamului nostru, neînduplecat prin nicio întorsătură a vremii şi lup¬ 
tând fără răgaz şi fără şovăire pentru drepturile clasei ţărăneşti din rânaurile 
căreia sridicat şi al cărei port curat ca sufletul ţărănimii il poartă mereu, 
a sosit ierL la Cernăuţi pentru a se bucura de fericirea ţărişoarei sale, la a 
cărei realizare a contribuit o viaţă întreagă.*. El are mângâierea duioasă a 
tătorului dârz,, care-şi vede împlinită ideea pentru care a purtat un steag ce nu 
l-a aplecai nimănui şi niciodată. Maiorul român, viteazul decorat de atâtea ori 
în asprimea glorioasă a frontului, ţăranul, fiu al acestor plaiuri..."In România 
Mare, Profesorul a fost de mai multe ori deputat al Ligii Apărării Naţionale Greş 
tine, prezidată de A.C. Cuza. Căpitanul însuşi, când s'a ivit Mişcarea, - oprind 
pe membrii familiei sale, pentru motive binecuvântate să intre în ea, a exceptat 
totuşi pe tatăl său, pentru bunul motiv că acesta îi fusese dascăl şi înaintaş la 
lupta românească; dar se vede că nu citise unele foi tinereşti de azi... 

Bătrânul a colindat apoi, alături de tineretul legionar, toate puşcăriile de¬ 
mocraţiei noastre de pomină, pierzând în luptă trei feciori: pe Corneliu, pe^Hori.Q' 
şi pe Ion, cum şi pe ginere, pe soţul fiicei sale Iridenta, Ion Moţa, căzut în 
prima linie pe frontul anticomunist din bpania... Să ii mai existat in neamul ro¬ 
mânesc, dela zămislirea lui, şi in oricare alt neam, un tată mai îndurerat?... E— 
bine, pentru Sima şi-a lui ceată, acest OM era doar un "senil"! Unde s'o fi refu¬ 
giat bunul simţ, dacă nici printre cei ce se pretind legionari nu-şi mai găseşte 
loc? Cum şi-a putut permite junele să scrie aşa de uşuratec despre un om care. 




pe lângă uriaşe merite în încleştarea pentru dăinuire, putea să-i fie bunic sau 
străbunic? Senil, bătrânul? Chiar de-ar fi fost aşa, n'ar fi nicio mirare, având 
în vedere nesfârşitu-i şir de jertfe şi suferinţe, toate pe altarul Neamului şi- 
al Tării. 

Dar bătrânul n'a fost niciun moment senil; el a avut mintea limpede până în 
clina morţii, când abia trecuse de 60 de ani, solid ancorat pe cei mai solizi 
stâlpi ai dăinuirii româneşti: credinţa în Dumnezeu şi. o fierbinte dragoste de 
Neamul şi Tara Românească! '"Senil" a devenit el, în propaganda şoptită_la ^eche 
pe la colţuri, ca lâ Rostock, numai după ce a denunţat impostura simistă; pană 
atunci,, fusese "bun". Adică atâta timp cât. a putut fi amăgit c ar fi trăind "Cor- 
neliu",, undeva, într'un loc misterios, ştiut numai de Sima, care-1 va readuce La 
momentul oportun: era răgazul de care avea nevoie uzurpatorul pentru, consolidarea 

mult râvnitei şefii. _ . t inytn 

In acest răstimp l-am în.tâlni.t pe iBătrân de două ori. Odată,, prin. lunue 1940» 

când, abia ieşit din temniţă,; văd pe prima pagină a "Universului" un comunicat 
prin care Sima "ordona" legionariloXiSă.SC înscrie în "partidul naţiunii", partidul 
monstrului ce ne ucisese Căpitanul! Am plecat glonţ la Bucureşti şi^m.-am. dus la 
dânsul,, în Floreascş, unde trăgea la ginerele său Ciurescu, ca să-l întreb cine l-a 
autorizat pe acel doinn, "după toate cele" să mai dea şi ordine în^Legi.une! Dar 
profesorul .trăia încă sub vraja amăgirii, - vrajă din care până în Iulie tot. nu 
se lecuise,, când l-am auzit la Sf. SpiridOn, la un parastas pentru Alecu Cantacu- 
zino, vorbind domol, parcă şoptit, cu ochii rouraţi de speranţă, privind pierdut 

spre boltă: "Si... cine ştie?... cine ştie...". i* 

Curând însă şi-a dat seama de barbaria cu care-i fusese batjocorită cunplita-i 
s\iferinţă - şi a luat. atitudine clară, denunţând deschis, bărbăteşte şi fără peri 
pe limbă, impostura. El*pomeneşte astfel, într'o declaraţia, de maltratările sufe¬ 
rite în No.em.hrie 1940 "din ardinul evident al n\xmitului. Sima",, cu constatarea că 
"acel Sima îndepărtează prin viclenie şi minciună Legiunea..- dela calea morală 
şi sfântă a Căpitanului"; de "aflarea treptată a uluitoarelor ştiri că Sima da 
mult. se află în strânse legături cu Moruzov, omul Lupească! şi al tuturor prigpni 
terilor noştri"; că Sima "fiind însărcinat de Căpitan din închiseare să facă nu¬ 
mai legătura, în mod provizor, dintre diferite grupuri de legionari liberi ascunşi 
- ca unul ce era cel mai şters şi mai necunoscut ca acţiune legio^ră de agenţii 
prigonitorilor,. — prin nuLnciună şi—a asumat rolul de conducător, ÎQ care psei^o ca 
litate, minţind că lucrează după indicaţia Căpitanului, a pus la cale diferrta 
atentate în diferite părţi ale ţării, în contra dispoziţiunilor mereu repetate al 
Căpitanului de a se păstra cea mai exemplară linişte. Se vede bine că atentatele 
şi tulburările orând^te de Sima trebuiau ca pretext acelora care puseseră la cale 
asasinarea Căpitanului şi a atâtor fruntaşi legionari, floare a neamului. Se vede 
Umpede că numai inspirarea lui Moruzov putea să-l determine pe Sima să luoreze 
din răsputeri la omorîrea Căpitanului, stârnindu-i-se şi pofta bolnavă şr satanic 
de a conduce el Legiunea... El este autorul indirect, dar conştient şi perseverent 
al asasinării tuturor martirilor noştri legionari de la 1958 încoace". Ca urmare 
acestor constatări, de-atunci "n'au. mai fost. alte raporturi cu insul Sima decât 
raportul dela cel mai chinuit şi îndurerat înfăţişăior al Legiunii la cel mai ne¬ 
gru, mai cinic şi mai satanic trădător care a existat vreodată în lume, dela Iuda 

Iscări o teanul încoace!". . t • 

Profesorul pomeneşte şi de arestarea, la 15 Noembrie 1940, a preotului Dumi- 
t‘»'escu-Borşa, secretarul general al Legiunii Căpitanulxii, singurul rămas in viaţă 
din echipa dela Majadahonda a lui Moţa. Printre ultimii legionari pe cari i-am v㬠
zut la plecarea din ţară a fost, alături de Chică Andriţoiu din Godenii Muscelului, 
prins de sbirii lui Antonescu pe podul dintre Giurgiu şi Rusciuc, in încercarea ae 
a se salva de furia lui Antonescu, şi închis la Jilava, - şi de Ionel Turcanu, 
acea figură de Iximină a camarazilor bucovineni, - şi părintele Borşa... Locuia 
într'o şandrama din fundul unei curţi neîngrijite, prin Colentina parcă... Ca să 
mai vorbim, a scos o măsuţă şi două scaune afaiă, a adus cafea şi mi-a povestit 
cum a fost: "într'o maşină plină de băieţi "importanţi" şi crunţi, eu centuri di¬ 
agonale şi pistoale, m'abs pornit spre Piteşti,, am trecut^Oltul la Slatina şi am 
ajunsîn. nişte codri întunecaţi. Acolo se opreau din loc în loc şi, dându-se. jos 
din maşină,, se uitau când la mine când la vreun copac mai arătos, ae parcă ne li^u 
măsura; apoi, părând nu tocmai mulţumiţi, porneam mai departe. Scena s a repetat ^ 
de mai multe ori. Până la urmă m.'au încuiat într'o casă izolată, cu. păzitor la uşa. 
Aşa am stat câteva săptămâni!", - a încheiat duhovnicul lui Moţa şi '"^^rin. 

Pe Ionel Turcanu îl cunoscusem la căminul de refugiaţi din B\ilevardul Dom^ţe 
pe care-1 conduceam, din încredinţarea "Concordiei", pentru fraţii^din .asarabia 
şi Bucovina, scăpaţi de prăpădul rusesc. Când ne-am revăzut, după incnisoare,. s a 


5 

descărcat de tot ce îl rodea,, cu toate calificativele ce-i mocneau în suflet la 
adresa lui Sima,"acest năuc Iresponsabil, care a târât Mişcarea prin toate hârtoa¬ 
pele şi noroaiele! Dragă camarade, frate, mă duc pe front - a încheiat el, după un 

potop de adjective piperate -, decis să nu mă mai întorc! Mi-e ruşine să mai_dau 
ochi cu arcaşii mei, - cărora atâta le-am vorbitde>o Legi\ine de giganţi, ca. până la 

urmă să ne poticnim în paţachia asta, la mâna un\ii paranoic, care a împins Mişca-' 

rea într'un abis moral fără Ieşire". Si'n adevăr că nu s'a mai întors; am auzit cfi 
s'ar fi prăpădit prin Crimea, aşa cum Andriţoiu avea să cadă la Stalingrad... 

In lumina celor de mai sus se înţelege acum. de ce Bătrânul a devenit brusc, 
în propaganda simistă,. inoculată unor vlăstare fragede şi fără apărare,, un "senil". 
Procedeul se va aplica de altfel tuturor potenţialilor indicaţi la şefie,, cari. vor 
deveni rând pe rând,, cu tehnica şoptitului la ureche, desfrânaţi, beţivi, hoţi, 
curvari,. - tehnică aplicată mai ales la Rostock pe seama celor câţiva comandanţi 
ai Căpitanului ce se salvaseră din urgia antonesciană. Sloganul cel mai insistent 
ce se inocula unor suflete fragede, pe la colţul barăcilor, era cel de "drojdia 
Căpitanului şi spuma comandantului". Iniţiativă de zeloşi? Nici decum; căci, ajun¬ 
şi la Viena, toţi lăudătorii au fost încărcaţi de Sima cu grade şi decoraţii! P㬠
cat, numai, că defăinjarea şoptită a fost cu atâta uşurinţă însuşită de nişte apri- 
gi exploratori de adevăruri.*.• • 

Ultima trăznaie însă, depistată tot de prin foile acestora, e descoperirea 
cauzei pentru care Hitler a pierdut războiul: pentru că — risum teneatis! —na 
ascultat de sfaturile strategice ale lui Sima! Vinovat de mutarea istoriei este 
deci numai Fiihrerul, - care nici măcar n'a catadicsit să cunoască pe omul conside¬ 
rat de el drept "confuz şi necopt", - lăsându-1 pe seama unui dregător,, să-i dea 
acesta titlul pe care îl ratase când cu "rebeliunea" şi după care jinduia încă de 
pe când studia poarca prin praful Oboruliii, cocându-şi mintea la lumina"romanelor 
de 15 lei", pe care oamenii le uitau de obicei prin trenuri; Himmler l-a făcut 
deci "primministru" peste un hotel din Viena, îngrijindu-se şi destăinui necesar, 
"pentru el şi a lui ceată, tot voinici cu mintea lată". Si-asa, s'a pierdut bum- 
tate de război ... 

Primul său act de guvernământ, pentru alungarea ruşilor din ţară - şi desigur 
cel mai important din toată "guvernarea", a fost, - după modelul ţiganului care, 
ajuns împărat, întâi pe tat'su l-a spânzurat - alungarea din hoteluri şi ştergerea 
de la cartele a celor consideraţi ca adversari: Gârneaţă, Papanace, Lefter, Trifa, 
Groza, Şeitan,, Horodniceanu, etc., cari s'au pomenit cu geamantanele în stradă. 
Uimiţi de originala demonstraţie de omenie românească, cu care ne făleam. Nemţii 
sîngrijit atunci ei de acest grup, încredinţundu—1, pentru cele de treb u i n ţă, 
profesorului Galillscheg. Pe stradă a rămas, până la urmă, doar subsemnatul, care 
nu aparţinea gjrupului, — urmând să mă strecor pe furiş prin hoteluri, la prieteni, 
mai ales la Anton Roşu,, care avea în cameră o canapea în plus, - iar pentru hrană 
alt camarad. Omăt, m'a ajutat la Vânzarea cismelor ofiţereşti. Cel mai mult m'a 
găzduit Nea Nae Crivăţ, marinar brăilean, pe un şlep apucat^de evenimente la Maria 
Ellend, pe Dunăre la vale. Mă prevenise Papanace,. râzând, c'am păţesc ca nişt® 

oşteni de-ai lui Aii Paşa: acesta, informat de nişte certuri între ai săi, s'a dus 
la ei şi le—a poruncit să se separe în două tabere,, după opinii. La mijloc însă 
au. mai rămas câţiva nehotărîţi. Ce e cu voi? Păii noi, nu isuntem nici cu unii nici 
cu alţii..» Spânzuraţi-i - a poruncit Aii, că din cauza lor nu vă înţelegeţi... 

Si nu eram cu acest grup, care acum avea dreptate, pentru că pe şefii lui îi con¬ 
sideram vinovaţi de grăbita recunoaştere, în 1940, a şefiei uzurpatorului, — ceea 
ce derutase întreaga Legiune, socotind că vor fi ştiind ei ceva ce nu ştiam, noi.. 
Nu ştiau nimic, dar faţă de forţele ce-1 împingeau pe Sima la şefie, a'au temut, 
cxim au căutat mai apoi să se desvinovăţească,, ca nu cumva să se piardă unitatea 
Mişcării. Aceasta dispoziţia a Căpitanului a fost insă fals interpretată,, deoarec® 
unitatea, ca să fie de folos, se face numai între aceia cari gândesc şi lucrează 
la fel; altfel, s'ar fi putut face la fel de bine şi cu Stelescu, ba - de ce nu? - 
chiar cu Lupeasca şi cu Călinescu... Când mai târziu, după hazoasa fugă în Italia» 
au crezut sosit momentul unei clarificări, debarcând pe aventurier, era târziu, 
căci acesta avusese destul timp să-şi întărească partida personală,. - şi nici au 
era momentul potrivit, sub presiunea Nemţilor şi în plin război,, aşa c au^trebuLt 
s'aştepte pe 23 August, când o parte s'au separat definitiv, în aceleaşi împreju¬ 
rări nefavorabile şi cu acelaşi rezultat de care se temeau în 1940 şi care ar fi 
fost mult mai util atunci . 

Dar nici de Sima nu mă despărţisem formal, din motivele de mai sus,, aşteptând 
un moment mai favorabil clarificărilor decât răfuială sub presiunea nemţilor şi 
în vâltoarea de după 25 August. Aceasta era de altfel atitudinea marei majorităţi» 
aşa că Sima se înşela când se lăuda cu ultimii legionari sosiţi dela Rostock. la 




6 

Bu.cli6nw2,ld in Ianu£Lri6 1.944^ cax* aa 'traca.'t masiv la grapa sai când zarea s *^a mai. 
liniştit şi au aflat de "dosar", aproape toţ4. aceştia L-au părăsit. Pe mina însă 
mă trata de duşman, în urma unor memorii ce-i trimesesem la Viena şi'n care-i a- 
txăgeam atenţia asupra decăderii în care ajunsese Legiunea. Lui îi trebuiau numai 
executanţL fără şovăire. Cu căpitanul se putea discuta,, cu Sima ba. Cănd l-am în¬ 
trebat odată pe Căpitan ce crede despre soarta fraţilor din Macedonia, mi-a răs¬ 
puns prompt că trebuiesc aduşi în ţară, căci din cauza şovinismului orb al state¬ 
lor balcanice vor dispărea, pe când, aduşi în ţară, vor întări puterea aşa de a- 
meninţată a românilor. Si când ir-am replicat c'^ar fi o crimă să—i ridicăm de pe 
nişte vetre unde s'au omenit de când există, părăsind vechile lor plaiuri, nu s'a 
supărat deloc, dar mi-a repetat că problema, oricât de dramatică, oscilează nu 
între a fi şi a nu fi. La fel de binevoitor mi-a explicat structura Mişcării Le¬ 
gionare, când i-am prezentat propunerea de colaborare a profesorului Grigore Porţu 
de care m'am ocupat cu alt prilej. 

Dar am comis poate deja o impietate, având aerul unei paralele între Codreanu 
şi... ce i-a urmat. Sima, obişnuit numai cu lingăi şi furios că cineva a "îndrăs- 
nit" să-i atragă atenţia asupra unor răspunderi, - când m'a zărit la Aussee, ulti¬ 
ma reşedinţă a "guvernului" sau în fugă şi. unde aveam mulţi prieteni - reamintesc 
că nici nu mă despărţisem formal de grupul său, nici el nu mă dăduse afară - l-a 
apucat toate furiile şi a poruncit, lapidar lui Fleşeriu: Să dispară! Ce-a înţeles 
să spună cu asta,Ghiţă Costea, care mi—a povestit mai apoi faptul, în. prezenţa 
doctorului Andrei, la Paris, n a ştiut să-mi spună. Le sigur, cu fanaticii dresaţi 
în pepinieră, şi în atmosfera turbure a oricărui sfârşit de război, lucrul n'a fi 
greu de înţeles. Int^''o astfel de atmosferă au pierit, fără să se ştie nimic pre¬ 
cis despre împrejurări şi, la unii, chiar de soarta lor, Corneliu Georgescu, de¬ 
dus mai mult din urmele lăsate dintr'o operaţie la genunchi; profesorul Ion Ionică 
şi Vladimir Cristi, fost membru al Sfatului Tării şi ministru,, dispărut fără 'urmă 
pe potecile Alpilor dintre Austria şi Italia; Radu Miliai, căpetenie printre mun¬ 
citorii legionari şi prieten cu Dumitru Groza, şi învăţătorul Plăeşanu din Bana- 
^^1 rnstreinat, văzuţi ultima oară coborînd din tren spre seară şi îndrumându—se 
pe o potecă în sus din marginea pădurii; etc. Corneliu Georgescu urma, pe spusa 
domnului Gârneaţă,, să se întâlnească cu acesta, ca vechi camarazi ai Căpitanului, 
să vadă ce mai rămâne de făcut; era însoţit de Puiu Traian, care l-a lăsat în ga¬ 
ră la Kittersill, el urmând să Înnopteze altundeva... Le-atunci nu l-a mai văzut 
nimeni . 

♦ 

După eşuarea încercării cu. Stelescu, scenariul uciderii Căpitanului a fost a- 
aum organizat ca cea mai perfectă dintre crime. Garant şi iniţiator, chiar capul 
statului, Karol-Wolf. In jurul său, într'un pompos "consiliu regal", somităţile 
politicii noastre "democratice", foşti primminiştri şi personalităţi, ca lorga, 
Vaida, Averescu, Argetoianu, Mironescu, lamandi, etc., — cărora li s^a impus nişt® 
uniforme,caraghioase cât vreţi dar cari aveau darul de a-i "uniformiza", dând 
poporului impresia unei solidarităţi în faţa cine ştie căror mari primejdii pentru 
ţară... Chiar de—ar fi vrut să refuze, nu puteau, căci cei mai mulţi erau pasibili 
de şantaj. Povestea prof. Sângeorgiu dlui D.Em.Popa, într'un articol publicat în 
"Vatra", cum l-au înghesuit pe lorga în uniforma pompierilor, cu. şapca de "muscal" 
pe vârful capului. Intr'o zi se prezintă la el Argetoianu, care-i. "destăinuie" că 
Karol ar fi având pe birou un dosar foarte compromiţător al unuia din. fii, şi c'ar 
fi dispus să închidă un achi dacă şl "Domnul Profesor" a'ar arăta mai "înţelegător" 
Si lorga n'a avut încotro. Ducându-se la Palat pentru jurământ, în uniforma aceea 
ridicolă, Argetoianu l-ar fi "complimentat": Frumos vă prinde Domnule Profesor, 
uniforma...^La care lorga a replicat ţavnos: Acum, că mi l-ai pus în gură, şi m'au 
silit să-l înghit, mai treacă-meargă; dar să pretinzi să spun că mi-a mai şi pl㬠
cut, s prea de tot. 

In capul guvernului a fost pus însuşi şeful Bisericii, patriarhul Miron. Exe¬ 
cutant, cel mai iidel dintre slugoi. Armând Călinescu, a cărui carieră depindea 
exclusiv de mila regală. Cu această strălucire acoperire, Karol a putut purcede 
liniştit la demolarea democraţiei, câtă era, desfiinţând partidele şi im.punând, 
prin "vot obştesc", o nouă constituţie, croită pe măsura criminalităţii planurilof. 
Cât a fost votul liber se vede dintr^un singur dar foarte elocvent exemplu: în ju — 
deţul Făgăraş, voturi contrara au fost anunţate doar vreo 400-, - când 400 fuseseră, 
într'o singură comună din judeţ, la Arpaşul de Jos, unde tot satul a votat contra! 

Admiţând c'ar fi vrut să refuze, nici patriarhul Miron n'ar fi putut-o face, 
când în spate îi stătea unul din cele mai murdare dosare, începând cu îndemnul 
adresat soldaţilor ardeleni la intrarea României în război pentru liberarea Ardea¬ 
lului, ca episcop de Ca.rao3ebeş, de a lupta pentru "patria maghiară", - şi până la 


7 

nesfârşitul lanţ de desfrânări, când, precum asigura la Rostock George Racoveanu, 
care-i văzuse dosarul, de pat nu-i scăpa seara nici nepoatele! "Closetul” - ca să 
întrebuinţăm o expresie a lui Seicaru într'un caz similar ce se ascundea sub stră" 
lucitoarele veştminte patriarhiceşti, l-a prins bine Păstorel în epitaful ce i-a 
făcut la moarte: "Aici zace'n groapa asta 'Fostu-amant al doamnei Rasta - A bise¬ 
ricii ocară - Si-a bugetului povară". Iată ce figură^a^ales masoneria palatului 
ca să prezideze, ca primministru, KAREA CRIMA, mai târând^ noroi şi prestigiul 

bisericii * ^ 

Maşina crimei era aşadar bine pusă la punct. Mai lipsea din ea o Iudă din în¬ 
săşi Mişcarea. Căci, nu se ştie prin ce blestem misterios, la crimele istorice 
trebuie să participe şi careva din tabăra victimei. Mereu ne-am întrebat ce nevo¬ 
ie era de luda la prinderea lui Isus, când Acesta predica de ani de zile in tem¬ 
ple şi în publicai era cunoscut de toţi. In treaba de care ne ocupăm insă, treaba 
se prezintă mai altfel. Toate crimele au ţinut să se acopere cu motivări idealis¬ 
te.. Codreanu trebuia arestat, pentru justificare şi mânjire, ca trădător de ţară, 
la a cărei salvare sărise... camarila! Lucru de necrezut? Ba nici decum - in so¬ 
coteala criminalilor, cari contau pe efectul ce trebuia să facă asupra populaţiei 
strălucitu stat-major ce înconjura pe "maestatea sa", unde toţi "oamenii ^ari şi 
daseră mâna pentru salvarea patriei. Dar pentru asta trebuia demonstrat ca patria 
era în adevăr în primejdie. Or, tocmai aici apare importanţa rolului Iudei din Le 
giune. Pe de o parte el trebuia să furnizeze, cu acţiunile sale, "dnvezi" ca ţara, 
în care stau să năvălească ruşi, bulgari şi unguri, e pe buza prăpastiei, iar pe 
de alta scotea la suprafaţă, pentru executare, elementele de acţiune ce-ar ii sc㬠
pat de arestări. ^ - j. • • 

Doi sunt stâlpii pe cari s^’a sprijint Horia Sima in tot ce-a întreprins, uria¬ 
şa indignare generală împotriva nedreptăţii strigătoare la cer ce se face Mişcării 
- şi imposibilitatea pentru legionari de a putea concepe că ordinele primite de 
la Sima porneau dintr'o gleavă înfierbântată de spiritul aventurii şi că el ar fi 
altceva decât transmitătorul ordinelor Căpitanului. Căci paralel se^procedase la 
ai'estarea şi condamnarea Căpitanului şi la totala lui izolare, aşa încât să nu ma 
poată da ordine şi dispoziţii în anarhia ce avea să urmeze. Pentru acelaş motiv 
au arestat şi condamnat, izolându-i, pe câţi au putut pune mana din strâlucitul 
său stat-major, şi o bună parte din legionarii mai cunoscuţi, izolaţi m lagăre. 


Astfel, în nişte declaraţii făcute presei la 21 Februarie 1938 apărute şi în 
circulara 148, el spune clar că "Partidul Totul pentru Tara" nu mai există. Toţi 
cei legaţi până în prezent juridiceşte de acest partid... sunt deslegaţi de toa¬ 
te aceste legături... Toate funcţiunile sunt desfiinţate. Sediile se^închid şi se 
dau proprietarilor... Moi nu voim să întrebuinţăm forţa , liu voim să întrebxiinţăm 
violenţa. Ne ste suficientă experienţa din trecut, când fără voia noastră am fost 
atraşi pe calea violenţei. La orice violentare noi nu mai răspun dem în niciun .fel; 
suportăm... Lovit ură de stat nu voim să dăm ... Tineretul de astăzi are prea adânc 
înfiptă conştiinţa misiunii sale istorice şi a ^spunderii sale, pentru a face 
acte necugetate care să transforme Romania într'o Spanie însângerată... In timpul 
liber care ni se deschide îndemn pe toţi tinerii să studieze cât mai profund în 
direcţia meseriei lor". 

In acelaş sens scrie Căpitanul profesorului lorga, la 26 Martie 1938* "vor 
care ne acuzaţi de violenţă, după ce aţi întrebuinţat contra noastră cele mai maii 
violenţe, împingându-ne la disperare şi păcat, - voi, cărăra, dacă cineva v ar fi 
dat numai o palmă, aţi fi reacţionat la fel ca mine, fără să mai fi trecut prin 
chinurile fizice şi umilinţele prin care am trecut noi, voi necinstiţilor sufle¬ 
teşte, vă vom dovedi acum că nu vom reacţiona în niciun fel la toate provocările 
voastre. Nu să ne închideţi comerţul nostru, să ne înăbuşiţi avântul, - ci să ne 
bateţi la tălpi , să ne ucideţi cu pietre , să ne spânzuraţi cu tălpile în şuş şi 
să ni le bateţi în cuie şi să ne supuneţi la cele mai mari v unilinţi, nu veţi in-» 
tâmpina nici Dv, D6le Prof. lorga, şi nici ceilalţi toţi cari v'aţi as^at răs¬ 
punderea unei sângeroase şi nedrepte opresiuni, nu numai nicio vi olenţă, ci nici 
măcar o opunere" . Legiunea si-a dizolvat-o din dragoste de ţară, pentru că nu a 
vrut să răspundă"provocării de război care i s a trimis", scrie Căpitanul la 22 
Februarie 1938 lui Al. Vaida Voevod. 

"Puterilor vrăjmaşe, din afara hotarelor sau dinlăuntru, care-şi închipuie că 
legionarii le pot face jocul printr'un început de răsmeriţă - spune Căpitanul alt 

undeva- le răspund că se înşeală". . j 4 .x 

La proces, aceeaş clară atitudine: "Nu ne-a trecut prin gând, niciodată, să 
declanşom un război civil... nici să facem o turburare cât de mică, primejdia d.in 






















8 

răsărit pândindu-ne fiecare greşeală , fiecare pas". In jurnalul său dela Jilava, 
notează la Io Iunie 1958: "Căpitanul Tărăneanu dela Consiliul de Război a venit 
să cerceteze dacă am trimis eu din închisoare un manifest prin care am îndemnat 
oamenii mei la "răzbunare". Era apocrif, bineînţeles. Ara dat o declaraţie în a- 
cest sens!". In adevăr, şi din închisoare, în extrem de rele ocazii când a mai 
putut comunica afară, mai mult telegrafic, cuvântul de ordine a fost: "linişte 
deplină 1" 

Dar dacă acestea aUvfost dispoziţiile omului de răspundere^ care vedea depar¬ 
te, optase pentru pacAl^^ cine a fost nemernicul care a îndrăsnit să le calce 
în picioare, răsturnând doctrina şi furnizând, prin acte de provocare, minore în 
esenţa lor d«»amplificate în importanţă de cei ce aveau interesul, pretextul uci¬ 
derii Căpitanului? DI Sima dă acum de înţeles, acum când după Decembrie 1989» ca¬ 
marazii cu ani grei de închisoare ar putea să-i ceară în fine socoteală, c'ar fi 
fost mai mulţi, ba chiar că el n'ar fi fost decât un simplu executant al de^cizii- 
lor unui fel de for. Se poate, dar legăturile cu provincia de unde-şi recofta cu 
predilecţie executanţii, cea mai aptă de a paraliza intenţiile criminale ale Pa¬ 
latului, numai el le avea şi, dacă era împotriva arderii unei păduri, sau sina¬ 
gogi, a unei fabrici teatru, ar trebui să se arate ce-a întreprins dânsul în func¬ 
ţia pe care o avea, pentruca aceste lucruri să nu se întâmple* Pe de altă parte, 
e singurul care, protejat de nu se ştie cum. din ce ori poate^rhanghelul sau Mo- 
ruzov - n'a fost niciodată prins şi a.profitat, de pe urma sângerosului rezultat 
al acestor iresponsabile acte de provocare. Deaceia deci obligatorie întrebarea: 
"Cui prodest?", cu ca^e juriştii romani începeau orice cercetări pe câmpul crimi¬ 
nal. Aici zicem noi... 

Odată căzut Căpitanul, pe dl Sima l-a apucat un alt delir: al răzbunării: căci 
obrazul Mişcării nu putea suferi un afront... In acest timp însă,, cam tot. statul- 
major al Legiunii se afla în lagăre şi. închisori la îndemâna opresorilor. Zadarnic 
inginerul Clime l-a avertizat să-şi bage minţile în cap: cei închişi - a senten- 
ţiat Sima - sunt ca şi pierduţi - şi a mers înainte* Floare de legionărlme a căzut 
în aceste nebune încercări - căci, ca şi cei cu atentatele de dinainte, nimeni nu 
credea că Sima face toate acestea din capul lui,, fără ştirea Căpitanului, recte a 
Dlul Clime. Toţi cădeau,, doar Sima, unicul!, se salva. Si graba era raare^ căci, 
din victorie în victorie, nemţii se apropiau de graniţele României, - atentatul 
contra lui Călinescu a "'a produs cam odată cu căderea Poloniei ! Si scopul a fost a 
tins: în noaptea următoare au fost ucişi peste JOO ^.e fruntaşi legionari, în cap 
cu camarazii lui Moţa , cruţaţi de pârjolul din Spania dar ucişi de Carol. Sima 
pretinde că nici aici n'a avut niclun amestec. Dar întrec broşură de preamărire 
a lui Mi ti Duraitrescu, întocmită la Rostock de Mişu Tase., cuvântul lui Mi ti, la 
Rostock, afirmă negru pe alb, în prefaţă, că Mi ti "a lucrat din ordin". Din al cui 
ordin? Mi ti a plecat dela i^erlin cu deslegarea de a ucide împreună pe Carol şi pe 
Călinescu! Era unica chezăşie,, şi nici aceasta chiar deplină» de supravieţuire a 
camarazilor din închisori. Dar Sima, cum singur spune, a sosit în ţară cu 5 săpt㬠
mâni înainte de atentat şi, în tot acest timp, nu l-a văzut niciodată pe Mi ti, 
i-deea de a ucide numai, pe unul din îndrăciţi, ca să aibă apoi pe cine să răzbune? 
Si ce-or fi căutat să anunţe la radio un eveniment care s'ar fi aflat oricum, dacă 
acest anunţ nu era cumva semnalul de răscoală, de care vorbeşte Sima? Iar dacă Si¬ 
ma nu l-a contactat deloc în cele 5 săptămâni, cura de-a arătat atâta desinteres 
faţă de evenimentul pe care-1 ştia pus la cale şi care avea să aibă consecinţe aşa 
de catastrofale? Nu era el responsabil de legăturile cu ţara? Dar răscoala, proba¬ 
bil promisă, n'a avut loc, ci a venit măcelul prevăzut. Legiunea lui Mi ti a rămas 
fără şefi şi calea spre şefie a rămas de-acum liberă pentru aspiraţia la gloria 
lui Lucifer. 

De regulă, în orice acţiune învinge cel cu iniţiativa, căci îşi alege momentul 
şi mişloacele cele mai potrivite, surprinzând astfel adversarul, dar asta este va¬ 
labil numai când acţiunea este cinstită. Cum să califici faptul că uciderea lui 
Călinescu s'a făcut când lagărele gemeau de mulţimea legionarilor închişi? Si-apci 
un om ca Fundatorul Legiunii nu putea fi prin nimic răzbunat; maximum ce se putea 
era uciderea principalului vinovat, a lui Karol, şi nu a slugii, căci slugi găsea 
Karol câte voia - cum a şi găsit imediat "belind" toată noaptea la legionari, aşa 
cum s'a exprimat unul din"prea plecaţi) servitori", Gabriel Marinescu. 

Dar cruţarea lui Karol era imperioasă, căci numai el putea să libereze locul 
spre şefie. Când Sima a fost şi el, în fine "prins", - în loc să ia cuminte drumul 
crematoriului,, ca toţi ceilalţi, a fost dus direct în guvern! Recunoştinţa n'a în 
târziat, la rândul ei, să se arate: când ^arol a trebuit să plece, a plecat cu tot 
ce jefuise, sub ochiiiiimiţi ai legionarilor. Ocazii de "răzbunare" ar fi mai fost : 
s'a găsit mai apoi în' Portugalia, singur şi fără pază, iar Sima mal avea pe-atunci 






9 ^ 

ceva oameni "de credinţă": dar asasinatul n'ar fi mai servit acum la nimic, Sima 
îşi atinsese deja scopul. 

La 23 Iunie 1940, Sima se găsea recunoscut ca şef al Legiunii numai de Karol 
cu camarila sa, de Moruzov şi Liki Stefănescu, cari tratau cu el ca şi cum ar fi^ 
avut deja această calitate. In graba de a parveni, el dă un comunicat, publicat în 
toate ziarele, în care "ordonă" legionarilor să se înscrie în "partidul naţiunii , 
partidul ucigaşului atâtor camarazi. 

Hai pupând odată mâna noului patron, încă aburindă de sângele Căpitanului şi 
al atâtor mii, pătrunde şi "^n guvern, dar mai apoi, văzandu-i poziţia extrem de şu¬ 
brezită în urma sfartecării ţării, organizeză "lovitura" din 3 lieptembrie. Cum a 
'brganizat^o", se poate vedea în articolul lui Victor Apostolescu, şeful sectorului 
braşov, publicat în "Pământul strămoşesc" (Bs Aires,4,1978): obişnuita improviza¬ 
ţie, producătoare însă de morţi; şi morţi, au fost! In acest timp. Sima pandea de 
pe noua frontieră cu ungurii, gata s'o sbughească în caz de eşec. 

Căpitanul, deşi înconjurat de un superb stat-major, declarase că nu-i gata de 
guvernare. Sima însă, debărăsat de elita Căpitanului şi înconjurat mai mult de sep- 
tembriştii săi, împinşi în Legiune fără respectarea niciunuia din criteriile legiţ^ 
nare, s'a crezut cel mai indicat şi pregătit să guverneze. Dar guvernarea a fost 
un dezastru pentru ţară şi o nouă - şi foarte profundă - scădere pentru Legiune. 

Mişcarea suferise nedreptăţi cumplite şi promisese să guverneze după legi, în 
tr'un stat de drept. Putea să fie lorga oricât de vinovat, dar, într'un stat ce 
vrea respectat, judecata n^o face omul de pe stradă, ci justiţia. Altfel, care ar 
mai fi diferenţa? Or, justiţia aplicată de oamenii lui Sima seamănă mai mult a ră 
fuială între bande. Siroa n'a fost capabil să se desbare de duhul terorist şi anar¬ 
hic, spre a deveni un om de stat. :n această atmosferă, ucigaşii nici n au mai si^ 
ţi t nevoia să se predea, ca că sut juili-iice, si s au dat la fund. Dar aici apare 
încă una din crimele lui Sima faţă de Legiune, căci a preferat să salveze pe vino¬ 
vaţi, puţin păsandu-i de obrazul Mişcării, pentru al cărei crez creştin muriseră 
mii şi mii. Si-aşa Mişcarea va duce în opate,pe nedrept, cât va trăi, nişte cada¬ 
vre, căci şeful ei de-atunci, refuzând s'o apere, ea apare solidară cu fapta câtor¬ 
va besmetici. Despre Madgearu, nimeni nu ştie nici măcar de ce a fost ucis, căci, 
dacă pedepsirea vinelor ajungea la nivelul lui,, de simplu opozant, atunci ar fi 
trebuit măcelăriţi câteva mii! Cât despre cei dela Jilava, unde viermuia cioaca 
lui Karol, se pare că aceştia au avut ghinionul ca, printre ei, să se afle Moruzov, 
care ştia prea multe despre bărbăteasca carieră a lui Sima... 

Bruscul salt dela poarca din Obor la preşedenţia Consiliului, fie şi doar ca 
vice, a ameţit rău pe omul nedeprins cu înălţimile. Dac'a trecut el peste Codrea- 
nu, peste Clime, Banca, Cantacuzino şi atâtea alte culmi, Antonescu rămânea o sim - 
plăbagatelă. Cumetria a început să scârţâie de timpuriu, în curând aveau să-şi^ 
comunice doar prin răvaşe... 0 clarificare se impunea, grăbită şi de evenimentele 
externe, arbitru, prin forţa împrejurărilor devenea Hitler. Acesta primea dela An¬ 
tonescu trupe, grâu şi petrol, necesare ca aerul într un război; dela Sima sfaturi 
strategice cu priviri peste veacuri. .. Antonescu cunoştea de-acum greutatea re¬ 
ală a omului de care voia să se debaraseze; el mai era şi cătrănit de faptul că, 
incapabil să ia măsuri în cazutile lorga-Madgearu şi Jilava, rămânea implicit com¬ 
plice, ba chiar răspunzător direct, ca şef al Statului, de ne-legiutele masacre. 
Obosit de o experienţă stearpă şi cunoscându-şi omul, mărunt la suflet şi la trup 
dar cu veleităţi fără măsură, l-a provocat direct, destitUindu.-! prefecţii şi alţi 
mari demnitari. Sima, care se socotea indispensabil, crezând că a căzut în cursă,ţ 
- a sosit momentul, scoţând în stradă pe muncitori şi pe studenţi, iar el sdat 
la fund, aşa cum făcuse şi la 3 Septembrie, când aştepta rezultatul "loviturii" 
la marginea Braşovului, pe noua.frontieră a guvernului ain’Dngaria, gata sa fugă 
la nevoie. Antonescu, două zile nu s'a mişcat. încercările de aplanare din acest 
timp ăiveauîn cap aceeaşi cerere: Sima ca primministru. . . In"tratativele" prin in 
terpuşi cerea un singur lucru: să fie... prim ministru. Antonescu l-a lăsat să 
fiarbă două zile, apoi a scos armata, si ce nu încăpuse într^'o şefie uzurpată prin 
dispariţia căpeteniilor consacrate, şi într'un guvern în care n'^avea nimic de fă~ 
cut decât să sublinească pe general în lipsă, a încăput taman bine în cufărul unui 
sas, cu care a fugit din Bucureşti, dirijându-se tot spre "înalta Poartă" dela 
Berlin, distribuitoare de portofolii şi lăsând în urmă, comform tradiţiei persona¬ 
le, multe gropi proaspete şi temniţele pline stup. 

R 0 S T 0 C K 

Aici, o mică paranteză: Ne mai ştiind cum să—şi preamărească şeful, brigadirii de 
la Rostock ârirQau cu fală câ Sima e'singurul om politic din lume care a reiusoat 
invitaţia lui Hitler, în toamna anului 1940, - dar fără să explice cum te înţelegi 



cu un aliat fără să stai de vorbă: prin semne? prin telepatie? dai cu bobii? In 
realitate însă, pe cât spuneau pe-atunci cei "bine informaţi", nu mersese la Ber¬ 
lin pentrucă uniforma comandantului ad-lioc nu—1 arăta destul de "cocoş", iar să fa 
că alta nu mai era timp; ac\im însă, când intrase la apă, tot spre î'iihrer s'a în¬ 
dreptat, dar acesta îl cântărise deja şi îi pusese diagnosticul; "confuz^ şi necopt". 

Cine a făcut deci rebeliunea? De când lumea e lume o face cel ce-şi scoate oa - 
menii în stradă. Antonescu a fost destul de abil să împingă pe Sima la această ne - 
săbuinţă, de ale cărei urmări, n^a mai putut scăpa. Si—apoi, de ce—ar fi făcut An— 
tonescu rebeliune, când era capul Statului? Ce—ar fi mai avut de câştigat? Pe când 
Sima nu s'ar mai fi oprit nici la... preşedenţia Europei, ba chiar a universului, 
trecând şi peste Tron şi peste Dumnezeu... ... 

Interesant, pentru psihologia insului, că n'a fost om sosit din ţară şi întâl¬ 
nit de Sima, care să nu fie întrebat; Ce zice lumea de mine? De frica anonimatului 
şi setea ca numele să-i rămână mereu în circulaţie, la un moment dat i-a venit 
gândul năstruşnic să plece în Italia, căcându-şi cuvântul de onoare că nu va păr㬠
si ţara de asii şi punând în dificultate şi grupul de legionari, din Germania. Voia 
să... "tratese" cu Hussolini; dar acesta, socotind ceva mai importantă alianţa cu 
Germania, nu s'a deranjat nici măcar să-l primească ci a însărcinat cu "tratative 
le" pe uşier. Rezultatele n'au fost tocmai mulţumitoare pentru Simai.căci dacă a- 
ventura nu s^a soldat cu morţi, ea a căşunat la arestarea tuturor familiilor legio 
nare din ţară, căci în primul tim-p nu s a ştiut unde—a fugit, "nebunul* , iar jum㬠
tate din grupul dela Rostock a fost dus pe loc la Buchenwald. 


PROPAGANDA 0 GATEAU RUSII INSISI 

0 ——————y————————— 

A mai încercat apoi, pe dolari, să-şi pună numele în circulaţie la un festival 
internaţional din Bucureşti, trimiţând acolo nişte paraşutiştia căror principală 
misiune era să împartă oaspeţilor străini manifeste lămuritoare asupra tristei si¬ 
tuaţii din ţară, treabă pe care o puteau foarte bine face camarazii, de acolo, in¬ 
finit mai numeroşi şi mai adăpostiţi; dar atunci, unde ar fi mai fost morţii şi 
cine ar fi mai vorbit de Sima? In adevăr, lichidaţi au fost nu numai cei paraşuta¬ 
ţi, ci şi gazdele lor, iar Sima a putut proceda liniştit la parastase. 

Cam în acelaş timp începuse să răsufle "chestia" de la Paris. Teama de scandal 
ar fi contribuit şi ea la trimiterea paraşutiştilo¥, in nădejdea că bravura lor 
ar acoperi murdăria adulterului. Căci în timp ce camarazii din ţară sufereau in¬ 
fernul şi mureau, şeful lor rşi. îndulcea amarul cu soţia camaradului ce—1 găzduia 
şi care, pantru a nu-i lipsi chiar nimic, căra cu spinarea saci cu cărbuni de vân¬ 
zare. Notăm că nu e singurul caz de acest fel, în eroica biografie a "comandantu¬ 
lui"; dacă numai de aceasta s'a vorbit, e că numai aceasta a lăsat urme. Sima 
n^avea nici măcar scuza "omenească", căci echipele trimise de el în ţară, — dacă 
n'^au putut stăvili năvala rusească, au adus însă la Viena, ca trofeu, iarăşi cu 
mulţi jertfiţi, ca Mişu Tase, două neveste de ştabi, una din ele fiind chiar Doa¬ 
mna Elvira Horia Sima. Neveste mai aveau nu—i vorbă, şi alţi camarazi, dar nu aşa 
de importante. Când, în Februarie 1954, am publicat "dosarul ruşinii", eram con¬ 
vins că nu mai rămâne lângă Sima nici măcar un frăţior de cruce; căci nu poţi să - 
predici o mişcare axată pe morală, având în fruntea ei un imoral; s, ar supăra până 
şi Păcală.... Din cei vreo zece comandanţi, legionari, doar unul, implicat în mis¬ 
terioasa dispariţie a lui Coneliu Georgescu, a rămas cu Sima; dintre ceilalţi le¬ 
gionari, proporţia a f.ost cam aceeaşi. Aşadar, unii au contin\iat să predice o le¬ 
giune lipsită de morală. Căpitanul, m'am. gândit atunci, a fost ucis înainte de a- 
şi fi. desăvârşii opera, aşa că unii au rămas cum. i—a apucat vremea, deci neispr㬠
viţi, - la cari trebuie să mai adăogăm pe septembrişti, legaţi direct de Horia 
Sima, - carele.,. în ciuda gradului,, s'a dovedit cel mai ne-isprăvit. In ciuda legi 
lor legionare, destul de răspicate în materie, el a refuzat cu hotărîre să se las® 
de şefie, câştigată cu atâta sudoare. Puţin i-a păsat de destrămare, ba chiar spu¬ 
nea, fără să-i pese că-şi jigneşte şi puţinii parteneri, că el e... şira spinării 
neamului,, şi că, chiar de-ar rămâne singur, el este legiunea!».. Si s'a ajuns urid 
s'a ajuns!. 

Astăzi a început să se vorbească de "împăcări". Părerea mea e că Legiunea e 
deja una, legionari fiind cei ce împlinesc sau se-- ştiăduienc; măcar pentru princi¬ 
piile legionare. Să nu se creadă că suntem o organizaţie de sfinţi, dar vrem ca 
măcar cel ce ţine sus steagul lui Codreanu şi Moţa să aibă mâinile cât mai albe. 

La prestigiul moral al şefilor ţineau şi partidele politice, care nu mergeau cu 
morala chiar "în vârf de băţ", dar aveau în cap un luliu Maniu, un Brătianu, wn 
Averescu. Siraiştii însă, cari la o dramatică cotitură an înţeles să sprijine im¬ 
postura, au dovedit deja, prin asta, că n'au înţeles nici abeceul Legiunii 

mai trebui în vecii vecilor primiţi 


deci, n'au nimic în comun ou ea, aşa că n ar 



11 

în Legiune. Pentru puterile lui Sima, Legiunea era la prea ameţitoare înălţimi, - 
pe care, neputăndu-le atinge, a coborît Legiunea la anemicul său nivel; dar la 
acest nivel, târât de toate mizeriile sufleteşti, nu-i nicio greutate să se ajungă. 
Poate deaceea unii tineri au preferat siraismul, care se poate atinge fără efort, - 
agăţând de stindarde, în locul pajurei lui Corneliu Codreanu, pupăza l\ii Sima. 

Zic unii că n'ar trebui să se mai ocupe nimeni de persoana acestuia,, după deces 
E fals, pentrucă Sima a intrat în istorie, iar istoria se ocupă de toţi protagoni 
ştii ei, după cazul fiecăruia. Se vorbeşte de Isus şi de Iuda, de loan Vodă cel 
Cximplit şi de Ieremia Golia, de Căpitan şi de Mihai Stelescu. Să rezumăm şi noi 
strategi^'e dlui Sima, ca să pricepem de ce Hitler n o fi ţinut seama de "teiinica 


lor. 

I. In vara anului 1958, Sima pune la cale o furibundă campanie de acte teroris¬ 
te, minore în sine dar foarte valabile ca acte de provocare, o serie de incendii^ 
în păduri, fabrici teatre şi sinagogi, culminând cu încercarea de asasinare a lui 
Goangă. PaKube ; uciderea lui Corneliu Codreanu, a Nicadorilor şi a decemvirilor; 

căştigul ; Zero] - . . j 

II. Acţiunea de "răzbunare" dela 21 Septembrie 1959* Pagubă : înainte^de-a reu - 
şi, pier mai multe echipe; apoi, întreaga echipă a lui Mi ti D\imitrescu, în fine 
Statul Major al Legiunii de la Râmnicu Sărat, în frunte cu inginerul Clime, dr. 
Banea, Alecu fcantacuzino, Totu, etc., căpeteniile închise la Braşov, Vaslu., Mrer - 
curea Ciucului, plus câţiva legionari de fiecare judeţ - total, vreo 400; caştx - 

fTul ; Zero] , ^ . 

III. Rebeliunea pentru confiscarea puterii. Pagubă ; alungarea dela guvern, ex¬ 
cluderea dela războiul contra comunismului, zeci de morminte, sute de fugari, mii 

de condamnări; câ.vti/?ul : Zexe! ' 4 . 

IV. Fuga în Italia, rezultat al aceleiaşi "iluminări" obscure. Pagubg.; sute 
de legionari îngrămădiţi la Buchenwald şi Dachau, mii de oameni închişi în ţară; 

câştigul ; Zero! . .... .i 

V. Pactul cu comuniştii a fest şi el, desigur, rezultatul unor intuLţir rlu- 

minate", cum ar zice Brădescu. Paftaibe ; alţi morţi şi alţi întemniţaţi; câştigu j.; 

'Zi 01*0 ^ 

Ne limităm aci cu bilanţul catastrofelor provocate de Sima. Să le fi ştiut 
rlitler, de-a preferat să piardă războiul şi fără sfaturile strategice ale celuia 
de la Mândra? Interesantă lipsa de analiză din partea unor tineri, cari preferă 
să'nghită nemstecat tot ce li se oferă, mergând până a afirma că Sima a salvat 
Mişcarea din decăderea ei, fără să se întrebe nicicum a salvat-o, nici cine o a- 
runcase în aceea prăpastie a decăderii, inversând total rolurile. 

Interesant de observat cum funcţionează glagoarea simistă. Când a murit Doam¬ 
na Sima, Traian Popescu făcea vinovat, în "Carpaţii" săi, pe redactorul Vetrei, 
care i-a produs multă amărăciune publicând "Dosarul ruşinii". Aşadar nu cel ce co¬ 
mite porcăria e de vină, ci cel ce o denunţă; nu hoţul e de vină, ci cel ce strigă 
"hoţiiî". Acelaş Traian Popescu care se fălea, în acelaş loc, cum Antonescu l-ar 
fi ridicat de pe baricadele rebeliunii pentru a-1 trimite ca ataşat comercial la 
Bratislava! Minciuna fiind dela diavolul, eaafăcut totdeauna casă bună cu cea¬ 
ta simistă. cea .mai gogonată dintre toate a fost interpretarea dată "răzbunării" 
Căpitanului."Acesta, model de patriotism luminat şi minte clară şi bun simţ, na 
putut nicideexim concepe că, dacă e el ucis, ai săi să dea foc ţării. Va fi vroit, 
probabil, să-şi intimideze adversarii, oprindu-i dela o mişelie. Chiar un^simist 
notoriu, ca Sturza, vedea răzbunarea doar ca o împlinire, într'o eventuală guver¬ 
nare, a gândurilor căpităneşti. 0 răzbunare adevărată prin moartea lui Călinescu 
nic nu era de conceput, dată fiind uriaşa statură a Căpitanului ce apărea mai de-^ 
grabă ca o ofensă. Dacă chiar trebuia răzbunat Căpitanul prin asasinat, atunci ra.i 
nimum ce se putea face era uciderea nu a grăjdarului, ci a celui dela care por¬ 
nea porunca, adică a lui Karol-Wolf, vinovatul principal alături de Sima; iar a- 
cestuia,, dacă mai avea vreun strop de conştiinţă, cistit vcrblnd, ştia sin^r ce-i 
rămânea de făcut. Aşa, uciderea numai a lui Călinescu n'a răzbunat ci numai a o- 
fensat pe Căpitan, punându-1 pe acelaş cântar cu acea pocitură, parcă geamăn cu 
Sijna: ambii mărunţei şi gheboşi, cu aceeaşi vocaţie a sângelui îmbelşugat şi în¬ 
semnaţi dela natură: chior unul, surd celălalt. 0 răzbunare totuşi a fost, dar nu 
a Căpitanului ci a nebunului. Ce e o răzbunare a arătat Karol, care şi-a răzbuna 
sluga cu vârf şi îndesat, ucigând într^o noapte floare de legionărime, tot ce ţi¬ 
nea anume în acest scop prin lagăre şi închisori, cu un supliment de 
te judeţele! Dar de asta nu pomeneşte niciun simist. De aceasta nici Mi ti Dumitres 
cu, prezentat ca un ora întreg, nu a fost conştient. Nu vom şti niciodată ce i sa 
spus, căci Sima n'a avut niciun interes s'o facă„dar cătând el mai apoi să se es 
bage, după ce-şi făcuse un merit din "răzbunare", afirmă undeva că pe Miti nu l-a 













12 

mai văzut în ultimele săptămâni înainte de atentat, fiind ocupat cu organizarea 
unei răscoale; e de dedus că acesta va fi fost rostul anunţării dela radio, ca 
semnal al începerii acelei răscoale - pe care Sima nu mai avea acum, niciuji in¬ 
teres, când dr-umul spre şefie i se liberase prin atâtea ucideri^ s''o deslănţuie, 
aşa că s'a întors liniştit la Berlin. 

Dar pe Sima îl prindem cu şoalda de multe ori. 

Intr'^un interviu, din 2 Septembrie, Dumitru Groza afirmă că la închisoare, în 
faţa mai multor deţinuţi (Radu Mironovici,. pr. Borşa^ Vojen, Aurel Călin, Budiş- 
teanu, Ti ti Cristescu, pr. Stăniloaie, Petre Pandrea, eta.). Victor Brriş a de¬ 
clarat, printre altele, că în vara anului 193 Q> aflându-se în grădina botanică 
din Bucureşti cu Moruzov şi Sima, cărora le făcea paza, a auzit, din discuţia lor 
de 15-2o de minute,, următoarele: "Dragă Horia, e momentul să acţionezi, trebue să 
acţionezi!*'. Mai apoi - continuă Biriş„ ajuns între timp şeful poliţiei de stat 
auzind că Antonescu vrea să transfere pe deţinuţii dela Jilava la Văcăreşti.,, ca... 
să-i pună la adăpost,, şi *'temându-se ca Moruzov,. la un viitor proces„ ar putea 
desvălui raporturile lui cu Horia Sima, au căzut amândoi de acord să-i. suprime pe- 
toţi cei cari au contribuit la asasinarea Căpitanului şi a tuturor legionarilor^. 

In acest scop’^Biriş a înlocuit garda muncitorească cu subalterni ai lui> câţi au 
încăput în două bricuri. 

Că şeful Legiunii se juca de-a pietricelele găsim şi în "Anii de groază din 
România comunistă",, \mde dl Virgil Mateiaş vorbeşte la pg.34i6 de "'învestirea dată 
de Căpitan atunci când i-a trimis generj^lului Dumitru Coroama o pietricică,, adusă 
dela închisoare de soţia Căpitanului,, pe care el scrisese cuvântul "MISCATI-VA**’, 
piatră pe care Generalul trebuia să- i-o dea lui Sima: "La cererea Generalului > eu 
însumi l-am căutat pe Horia Sima, pentru a-i da acel mesaj". Numai că, pusă în 
cauză. Doamna Codreanu desininte categoric! Dela Râmnic dânsa a adus nu pietricele 
pentru grădiniţa de copii a lui Sima, ci un bilet în care EL recomandă tocmai pe 
dos de ce pretinde Mateiaş,, "linişte, linişte, linişte" şi "să nu se încerce nimic 
care ar agita spiritele". La o şedinţă de comandament din grădina lui Ti ti Cris¬ 
tescu dela Obor,, la care a participat Papanace, Borşa, Horodniceanu, Dragomir-Ji- 
lava şi Sima - confirmă dl Stănicel, fost secretar al Căpitanului -, "rai s ^a ar㬠
tat, nota (adusă de Doamna Codreanu). Am recunoscut imediat scrisul Căpitanului. 
Rândurile conţineau un ordin categoric: "linişte, linişte, linişte"» E o spoveda¬ 
nie făcută ca sub patrafir, cu umbra Căpitanului de faţă. Cum însă dl Mateiaş tre¬ 
ce drept un om serios, n'^ar mai rămâne decât două ipoteze: sau editura simistă de¬ 
la Madrid, care i-a tipărit cartea, şi-a permis să "colaboreze", interpelând baza¬ 
conia de mai sus (fapt întărit şi de insistentele adaose, după fiecare pomenire a 
numelui de Sima, "comandantul Mişcării Legionare" - caşicum s'ar mai fi îndoit ci¬ 
neva...), dar atunci autorul, ca om de onoare, ar fi trebuit să desraintă; sau ci¬ 
neva de pe la Siguranţă, în cadirul de creare a mitului Sima, şi-a râs de buna cre¬ 
dinţă a Generalului şi a dlui Mateiaş, încredinţându-le o piatră de pe prundul 
gârlii, cu ridicola didascalie, justificativă pentru iresponsabilele acte alei. lui 
Sima, dar şi pentru răspunderea morală a Căpitanului în toate aiurelile de pe te¬ 
ren. îndemnul fabricat de Sima şi tramandat de "oameni de credinţă" contrazice 
toate dispoziţiile? autentice date de Căpitan. Si-apoi, ce nevoie ar fi mai fost de 
un atare ordin, când, în turbata-i deslănţuire teroristă. Sima chiar se prea mişca?" 
Dar, noi la urma urmei, chiar de-am lua de bună aceea poveste de adormit copii, 
"Mişcaţi-vă" nu-i nici de cum o indicaţie spre şefie, - care încă nici nu era libe¬ 
ră - ei văzându -1 acum ce poate, tot îl îndemnau să-şi intensifice talentele... 

Cum ar fi putut să fie altfel, când în aceea epocă trăiau Clime, Borcea, Cantacu- 
zino, etc.j — Iar,, de să fi fost o listă cu o sută de potenţiali succesori,, nici nu 
e sigur că Sima ar fi intrat în ea?... 

De altfel Sima n'a făcut niciodată economie de minciuni. Se ştie cum. l-a am㬠
git pe bătrânul Codreanu, lăsându-1 să creadă, până şi-a întărit poziţia, c'ar fi 
trăind Căpitanul şi va veni la timpul oportun. In "Prizonier al puterilor axei" 
(pg. 126 ) afirmă la pg.l26, că soţia i.-"a fost găzduită la Doamna Codreanu, soţia 
Căpitanului",, care ar fi şi intervenit la Ică Antonescu pentru Doamna Sima, învi¬ 
nuită că şi-ar fi însuşit nişte bijuterii confiscate când cu "românizările". Până 
la urmă, scrie textual dl Sima, "bijuteriile respective au fost trimise înapoi de 
soţia mea la Siguranţă": în bună logică, - dacă le-a restituit, înseamnă că le-a 
avut! Doamna Codreanu însă desminte respicat şl ai-ci: "N'am avut relaţii de pirLet^f- 
nie cu D-na Elvira Sima, nu am adăpostit-o niciodată în locuinţa mea, aşa cum pre¬ 
tinde D-1 Horia Sima - şi n'am intervenit niciodată pe lângă Ion Antonescu sau 
altă autoritate în sprijinul sau defavoarea D-nei Elvira Horia Sima,, Clar, nu?... 
Trucaje găsim şi în "Legiunea în imagini", unde perioada Codreanu cuprinde 54 de 
pagini, iar cea simistă... 134!. La paginile 5^9 Şl 64, Doamna Codreanu apare,, la 


13 

Berlin, în primul plan însoţită de... Horia Sima: era vremea datului din coate în 
cursa spre şefie, Doamna Codreanu afirmă însă că pozele sunt false! La pagina 4&f 
o fotografie în care"Căpitanul salută pe cei ce merg spre marea biruinţă*' e data¬ 
tă 1938 , vrând să sugereze un fel de dare în primire... Numai că în ea apare şi 
Generalul Cantacuzino, mort în Octombrie 1957î 

Afirma Sima, vorbind de rebeliune, că "au fost şi capitale da judeţ în care 
ocuparea prefecturilor de armată s^a făcut fără nicio împotrivire, ca de plidă în 
Dâmboviţa, Muscel sau Oltenia^ dar aceste trofee antonesciene reprezentau a mino¬ 
ritate pe aria întinsă a ţării'.*. Si-aicea Sima minte conştient, căci nu. se poate 
să nu fi cunoscut adevărul, când primul lucru ce ni s'a cerut la sosirea la Rov 
stock a fost un raport amănunţit asupra decursului rebeliunii în judeţ. Nemulţumi¬ 
rea lui Sima trebuie că provenea din alt motiv: că la Câmpulung nu fusese vărsare 
de sânge! căci tot ce spusese Căpitanul, ceace-i mersese mai mult la inima lui Si¬ 
ma, în înterpretare personală, e afirmaţia că victoria legionară e condiţionată 
de cantitatea de jertfe. Si-atunci s'a pus cu tot zelul pe pravocat de jertfe! ale 
altora, bineînţeles^ căci trebuia să mai si rămână cineva, ca să comande. EI pro¬ 
voca şi se pitea. La 5^^eptembrie, singur spune c^a stat ascuns la un sas în mar¬ 
ginea Braşovului,, şi când a aflat dezastrul a luat-o la fugă spre noua graniţă cu 
Ungaria; l-a întors din drum gazda, care tocmai asculta la radio întorsăt ..a cu 
Antonescu, care prelua puterea. La rebeliune, nu ne-a trimis niciun fel do dispo¬ 
ziţii. "Unde rr.ă aflam eu în timpul acesta? scrie el singur: Nici pe baricade în 
mijlocul camarazilor şi nici la vreun centru legionar de comandă al Capitalei. 
Pierdusem contactul cu miniştrii, şi căpeteniile mişcării. Umblam singur din loc 
în loc, din casă în casă, căutându-mi adăpost pe unde puteam. Ideea mea fixă era 
să nu cad în mâna zbirilor lui Antonescu, ştiind că, dacă mă prind, mă lichidează 
în învălmăşeala evenimentelor de atunci" (şi ce se făcea Brădescu fără şef?) "Dar 
mai important decât aceasta - continuă Sima - era ca legionarii să ştie că sunt 
în viaţă şi libertate" Cât despre ei, puteau să crape toţi*.. 

Dar nici aceştia nu erau de bronz. îmi povestea Paul Popescu cum a ajuns. eoL 
să se lepede de satana, Aflându-se cu Sima în regiunea Cuneo, de unde urmau să 
treacă clandestin, călăuziţi de doctorul Bulbuc, în Franţa ,. - un băetan, văzându-i 
bine îmbrăcaţi şi cu geamantane, i-a luat drept contrabandişti şi i-a somat, întin- 
zând puşca, să-i predea tot. Hai rămăsese o geantă, pe care băiatul o cerea ame¬ 
ninţător. Umilit de jena situaţiei. Bulbuc a început înaintarea, strigând: Ti-am 
dat tot, ia-o şi p^astal lao!... Mergeau în monoton, el având în spate pe Popescu, 
iar Popescu pe... Sima. înfricoşat, băiatul a tras şi Bulbuc a căzut fulgerat. Mi 
părut grozav de rău de pierderea, unui om de mare valoare - îmi apunea Paul Popescu, 
dar m^am vindecat şi eu de şef! De-atunci nu mi-a mai trebuit. Un comandant care 
se ascunde după un frate de cruce, n'a fost neam de neamul lui legionar. Si-atunci 
mi-am explicat multe... 

La rebeliune, lipsind total îndrumările "de sus",, am dedus, din cele dela radio, 
că-i ceva care nu merge. Am telefonat la judeţele vecine, nici ei nTaveau nicio 
dispoziţe dela Centru. Mă aflam la învăţătorul Chiriţescu din Mărăcineni cu un ca¬ 
mion de căciuli, cojoace şi opinci pentru săraci, când un strejar m'a anunţat că 
sunt chemat la telefon la primărie: Giiică Andriţoiu,. ajutorul meu, mă anunţa că 
la Câmpulung s'a prezentat un colonel, venit cu o trupă dela Slatina, şi cere pre¬ 
fectura. Am deşertat aci camionul, crezând că mă întorc repede, şi am plecat să 
văd de ce e vorba. Prefectul, lipsea şi el, fiind convocat la Bucureşti. Am conve¬ 
nit cu colonelul că-i vorba, desigur, de o "ceartă în familie",, care în câteva 
zile se rezolvă, aşa că n^are rost să ne punem rău unii cu alţii. Să rămânem deci 
fiecare "cu arma la picior", pană s^or lămuri lucrurile la Bucureşti. Am convocat 
imediat prin telefon toate organizaţiile săteşti şi au venit ca la 3 OOO de oameni, 
înarmaţi ca pe vremea lui Negru Vodă. Ostaşii defilau cântând pe nişte străzi, 
noi la fel pe altele, şi nu ne întâlneam niciodată. Când, la 25 Ianuarie, a venit 

ordin dela Sima, am avut o şedinţă de despărţire la Ateneu, unde mulţi plângeau 

de atâta nenoroc, iar spre seară prefectura a fost predată fără prezenţa mea, căci 
n^am crezut de bine să consacru oficial, prin funcţia mea, o înfrângere legionară 
de care nu eram cu nimic vinovat. 

La cateva zile pornea spre închisoarea Craiovei un frumos buchet de 25 de oa¬ 
meni din toate clasele sociale: şeful judeţului şi ajutorul său, prefectul, Dur- 
duc dela poliţie, preşedintele tribunalului judeţean, Dragomirescu, judecătorul 
Oprescu, preoţii Enescu, Savu dela Chilii şi Galca, prof. Felix Klein, Buftea, 

studenţi, ţărani şi muncitori. Am protestat în faţa judecăţii, spunând că la Câm¬ 

pulung a fost unul singur care a dat ordin şi 3^^^ cari au executat! Si-atunci: or, 
este judecat, numai cel oe a. dat ordin, adică eu, ori sunt judecaţi toţi executanţii; 
prezenţa numai a acestor 25 n'^are niciun rost, ei fiind la fel de vinovaţi - sau 



nevinovaţi - ca tot restul până la 3000. Mai remarc că în apărare, fără să fi fost 
rugat, a venit ca martor şi noul prefect, depunând în favoarea noastră. Ceea ce 
i-a atras riposta preşedintelui, col. Popescu-Cetate; Vă daţi seama Domnule Colo¬ 
nel, că cu astfel de afirmaţii sunteţi pasibil de a apărea în faţa Consiliulxii de 
Război? 0 fi - a răspuns acesta calm; dar dacă nu erau aceşti tineri mintoşi, se. 
întâmpla şi la noi ce s"a întâmplat în alte părţi... Regret că am uitat numele, - 
căci acest ofiţer demn ar fi meritat să apară pe toate calendarele naţionale, - 
alături de numele celor 7 ofiţeri-prefecţi cari, în urgia epocei carlist^e, au re¬ 
fuzat totuşi,. în noaptea de 21/22 Septembrie 1959» să execute ordinul telefoxxic de a 
ucide oameni nevinovaţi, cerând ordin scris... aşa că'n 7 judeţe, şi în plină eră 
de teroare carlistă, nu a fost împuşcat nimeni! 

Tribunalul trebuia totuş să ne condamne, c'aşa era porunca - pentru intimidarje 
şi răzbunare. Maiorul Cozma, procurorul, declara în rechizitoriu că-i pare rău că 
funcţia îl obligă să ceară condamnarea... Au fost totuş câteva achitări câteva a- 
menzi, tar condamnările, sub 5 ani. Si-am auzit apoi că tribunalul a fost admones¬ 
tat pentru "blândeţea " arătată. Din închisoare am ieşit după o amnestie, dar cu 
domiciliu obligatoriu. Toate acestea le ştia dl Sima când a scris ce-a scris. Dac' 
am predat prefectura la*-comandă, de ce ne—or fi mai plimbat pe la Craiova?... ^ 

Dar zelul mincinos al şefului a molipsit şi pe trupeţii "de credinţă". Intr'un 
extras fotokopiat dintr'o publicaţie timişoreană, "Gazeta de Vest" (februarie 1993)i 
trimis de un prieten, văd un interviu al lut Nistor Chioreanu, comandant legionar 
în promoţia lui Sima, din care aflu că, la Rostock,, "lui Boeru 1 sau alăturat vreo 
trei legionari; un profesor din Berlin, doctorul Apostolescu şi Petre Vălimăreanu 
Pe chestia asta ne-am certat urît cu ei. Noi nu puteam în ruptul capului să îng㬠
duim ca această crimă politică împotriva lui lorga,, cu efecte incalculabile pentru 
ţară, să fie aplaudată şi glorificată". Dacă-i aşa, dl Chioreanu trebuia să se cer¬ 
te nu cu Apostolescu şi Vălimăreanu, ci cu Sima... Căci. el l-a acoperit pe Boeru, 
lăsând ca mârşevia să planeze asupra Mişcării în vecii vecilor, deşi aceasta n'are 
absolut nicio legătură cu uciderea lui lorga, ea fiind isprava personală a lui Bo- 
eru; dar ocrotirea acordată acestuia de* c-ătre Suna naşte nişte legitime semne de 
întrebare, intr'o broşură scoasă de Ghiţă Costea asupra acestui caz, inspirată şi 
- credem - chiar redactată de ocrotitorul său, şi'n care Boeru e comparat cu Toren¬ 
te şi Munteanu, găsim că "e uşor a face pe eroul la adăpostul regimului legionar" ; 
"în Germania, cine putea să împiedice executarea cererii de extrădare... decât 
blocul compact al Mişcării? "; "n'ar fi cutezat nimeni să-l aresteze atâta vreme 
cât Mişcarea era la putere" ; "nimeni nu-1 urmărea până la 23 Ianuarie 1941" ; 
r.u săvârşeşte o acţiune de răzbunare pe socoteala lui,, creind Mişcării o sitiiaţie 
teribilă şi fără să-şi asume niciun risc personal , căci Mişcarea ae afla la putS'g' 
re" . Că bine mai cunoştea Boeru pe Sima, de vreme ce era atât de sigur de impuni¬ 
tate! Fapt e că "comandantul" l-a "confinat" la Sinaia, unde merg boierii vara să 
schieze,, "pentru a ocroti viaţa oamenilor politici"! 

Aici mai găsim, şi o afirmaţie de tot hazul; aflând de ridicarea lui. lorga» 
"comandantul umblase toată noaptea după el ca să-l împiedice dela săvârşirea fa.p- 
tei.". Si cum Tara Românească avea vreo 500»000 kilometri pătraţi... Dar a.propoj 
de unde cunoştea Sima intenţiile lui Boeru?... 

îmi spune comandantul; dacă Boeru s'ar fi predat Justiţiei, ne-ar fi uşurat 
mult situaţia. Eu am aşteptat acest gest. Eu nu'-puteam, aă-i cer acest gest... .^in 
c-onsideratii de etică legionară "; dar acesta "a lăsat ca toată greutatea faj>t_ej- 
lui stupide să cadă asupra Mişcării" ; soarta lui "va depinde de modul cum se va 
rezolva chestiunea, în ansamblul ei, de către Conducătorul Statului", încheie, se¬ 
nin dl Sima, uitând că nu Boeru şi Antonescu aveau răspunderea Mişcării, ci el 
era cel dintâi obligat s'o apere "de orice compromis şi compromitere"! In dilemă, 
el a lăsat cadavrul în cârca Legiunii, luându-1 din spinarea unui gregar... 

Unde e minciuna lui Chioreanu? La Rostock, eram vreo patru sute, şi oamenii 
se grupau, intim, după regiuni,, după relaţiile sau prieteniile anterioare, după 
auiburi formate după aceleaşi criterii. Aşa se face că pe unii nici nu ştiam cum 
îi chema, iar cu Boeru nu cred să fi vorbit de patru ori în cei patru ani de co¬ 
abitare forţată. Mai des l-am văzut după bombardamentul dela BuchenwalcL» când 
lân^ Viena ,, la Pischamend, trăgeam la aceeaşi gazdă Dr. Stitzf cu el, ou Ili« 
OLteanu şi Mişu ‘î'aaa şi alţii; dar Chioreanu nu: mai era aici, ca să ne ^^udă,.. 

? glorificările "'...Boeru îmi reproşa răvaşele trimise lui Sima la Viena, '"aoum, 
când. el e aşa de prins ou probleme serioase"; Tase„ în schimb,, zicea că e bine ca. 
şeful să ştie ce 'Sâ'ntâmplâ'în Legiune; 

Am auzit că Chioreanu s'a apucat să facă în ţară \xn partid; dacă şi acolo a 
proceda la fel de "onest", nu-i garantăm niciun succes. Acolo, malalea azi, tre-. 
boa să troheiâ adevărul -r altfel,--ar fi să credem că şi numele său e minciună, de. 













15 

derivund el nu de la Tara Chicarului, ci dela vreun beteşug lumesc, pe care“l 

avea şi Căiinescu... 

Afară de cazul că va avea şi acolo noroc să dea peste tineri ahtiaţi de adevăruri-» 
de publicat £2iră obliga ţia /reunei verificări... 

Cât despre Apostolescu, pe care-1 cunosc de vreme îndelungată, fiind satele 
noastre vecine, şi pe care l-am ştiut totdeauna ca om dintr'o bucată, nu l-am b㬠
nuit niciodată ca admirator al "gloriei" lui Eoeru; noroc cu dl Chioreanu, care 
ne-a informat "cinstit"... 

Aşadar, cu Boeru n'am avut niciodată niciun fel de raporturi. Dar nu ce 

i-a năzărit odată,, că tam-nesam a scos o publicaţie. Grosuţă, lunguiaţă şi plina 
de arhangheli pe copertă, având ca obiectiv declarat distrugerea Vetrei şi a redac¬ 
torului ei. După 5-6 nximere însă a încetat, din lipsa de ecou, şi de partener de 
ţigănie. Căci noi nu i-am răspuns niciodată. I-am pus numai, o întrebară de 4-5 
rânduri. Căci se întâmplase ceva mai înainte, cu ocazia unoi solemnităţi la Biblio¬ 
teca din Freiburg, la care venisem şi eu dela Roma, ca unii fruntaşi legionari 
(Gârneaţă, Papanace, Enescu, Mihăilescu, Racoveanu, cam vreo zece cu toţii), să se 
întâlnească pe dealul ^insus de localul pus la dispoziţia bibliotecii de Prinţul 
Nicolae, la o masă sub un stejar bătrân din curtea unui restaurant, să se pună 
problema volumului II din "Pentru Legionari". Boeru a opinat atunci că cel ■ xi in 
dicat cu redactarea ar fi...recactoiul Vetrei, punct de vedere adoptat de uo^i. 

Eu am acceptat, dar cu condiţia să mi se pună material la dispoziţie, iar eu să 
fac numai un fel de proiect, pe care să-l întregească toţi cei ce cunosc mai bine 
lucrurile. La realizare nu s'a ajuns, din lipsă de material suficient. Boeru afir 
ma acum,.printre injuriile pe care mi le aducea, că sunt analfabet. întrebarea maa 
era: cum de am ajuns la această lamentabilă situaţie, după ce fusesem socotit,^ 
chiar de Boeru, drept cel mai indicat să fiu,, nici mai mult nici mai puţin decât 
continuatorul scrisului Căpitanului? Răspunsul îl mai aştept şi astăzi... 

Prin 1967 Boeru m'a dat în judecată la tribunalul din Munchen, pentru o între - 
bare ce i se făcea în Vatra nr.lOl, pg.27: De ce la Rostock şi Fichtenhain se f㬠
lea cu uciderea lui lorga, iar acum caută să se desbage? A avut însă grijă să ac - 
ţioneze cu întârziere, aşa că din cauza pi’escripţiei, procesul nu s'a mai judecat, 
iar Boeru s'a putut lăuda c'a reacţionat... 

Gelos pe gloria întru minciună a chioreanului, Brădescu nu se lasă nici el mai 
prejos, precum vedem în acelaş număr al aceleeaşi publicaţii tinereşti, unde se 
întreabă îndurerat: "Nu e oare curios că, în această perioadă de mari şi necontes¬ 
tate,. sacrificii,. SINGURII LEGIONARI ce-au realizat ceva conform gândurilor căpiţă " 
aeşti şi singurii ce sunt loviţi, condamnaţi şi mai aleiî Împiedicaţi să-şi facă da¬ 
toria de cetăţeni, SUNTEM NOI, cei activi şi fideli conducătorulid. legitim, al Miş¬ 
cării? Pe când un N.I., un P.V. şi alţii din aceeaşi tagmă, se pot pre-umbla în Ro¬ 
mânia după vrere, pentru a pune în mişcare (fără nici o impiedicare oficială) o 
anumită Legiune. .dar ce-au făcut ei oare în răstimpul dintre 1941 Şi 1969? Nu-i 
greu de ghicit, işi-au făcut cariere şi au înjurat de mama focului pe Horia Sima şi 
pe cei ce l-au urmat în lupta ce a dus împotriva comunismului ce cotropise ţara.."» 
încep prin a-1 scuza pe dl Brădescu, că soarta l-a privat de ocazia de a se coace 
ca legionar: fiind mereu în străinătate, n'a avut nicio ocazie de a gusta ca şi 
Sima, nici din ardoarea taberelor, nici din deliciile închisorilcr; Or, spune şi 
Gârcineanu, "de la temniţă înainte începe adevărata verificare legionară", aşa că 
nu i-a rămas decât să povăţuiască pe alţii, prin scris, cum să facă să fie... bun 
legionari. Prima minciună, în citatul citat, e că mă plimb în ţară "după vrere", 
deşi eu nu-mi văd ţara de peste 5,2 de ani! Pe urmă, pe câte ştiu, "după vrere" se 
plimbă acolo toată lumea, inclusiv vistavoii lui Sima, şi nu cred că asta ar con¬ 
stitui vre,b vină. Singurii cari au fost daţi afară au fost redactorii "Cuvântului 
Românesc" din Canada, dar aceia nu sunt simişti! Cât despre "carieră", eu o mai 
aştept încă... Dar că Iliescu cinsteşte o catedră universitară la Harvard, asta 
numai pe un simist înveterat poate să-l supere. Im amintesc, la Rostock, - studen 
ţii şi bacalaureaţii noştri, - deşi nemţii se oferiseră să-i trimită la universi¬ 
tăţi (căci aveau cu ce-şi îmbogăţi acolo mintea, spre a fi apoi şi mai folositori), 
ai noştri i-au băgat în fabiică: pentrucă, ziceau ei, n'ar fi frumos ca în timp 
ce camarazii în ţară suferă prin închisori sau mor pe front, noi să ne luminăm 
mintea în loc să-i tragem la baros... A trebuit să ajung eu, printr'un norocos 
schimb de împrejurări, şef al garnizoanei, ca să-i scot imediat pe tLneri de prin 
fabrici şi să-i trimit, pe socoteala grupului, la studii. Dar când al Brădescu a- 
firmă că singurii legionari cari au realizat ceva în exil sunt sectanţii lui Sima, 
abuzează barbar de necunoaşterea în ţară a activităţii de aici. Mai întâi, legio¬ 
nar e cel ce trăLeşte conform legilor legionare, legi călcate toate în picioare 
de Sima însuşi. Si-apoi, realizările lor sunt numai vânturări de vorbe tipărite. 






16 

pline de teorii şi de falsă istorie. Cea mai importantă realizare a lor a fost 
cea din "dosar", dar că asta ar avea vreo legătură cu lupta... anticomunistă, sau 
cu niscai "gânduri căpităneşti", asta numai în optica simistă poate încăpea. Rea¬ 
lizări au fost în exil, dar toate înfăptuite de legionari, deci antisimişti prin 
definiţie. 

COPIII CAPITAKULI3I 

închisorile, pentru sufletele predispuse la reflexie şi adânciri, sunt o ade¬ 
vărată "academie", cum au fost botezate, mai mult ca un "haz de necaz", de înşişi 
cei ce, constrânşi de grozăvia inumanului regim, îşi caută scăparea în gândire, 
şi'n conversaţii de nivel. Uneori, cu profit. Căci de-acî au ţâşnit câteva cărţi 
celebre,, şi mulţi au ieşit cu o mai largă viziune a eternelor realităţi. Aşa se 
face că unii din foştii persecutori ai Mişcării, venind acolo în contact direct cu 
legionarii,, cari n'au ţinut seamă de trecut ci i-au ajutat curat frăţeşte, s'au 
căit de neomeniile făcute. Se spune astfel că Ion Mihalache ., între alţii, regre-ta-^ 
că n'a cunoscut bine pe legionari la vremea sa, iar Petre Pandrea le lua chiar apă 
rarea în contra calomniilor. 

Dar pentru a ajunge la asemenea concluzii cinstite, era necesară o predispozi—- 
ţie de cinste sufleteaSbă. Cui n'o avea, nu-i rămâne decât să confirme constatareav 
populară, că "ce naşte din pisică, şoareci mănâncă"* Aşa se face că în Exil, pe 
lângă oameni de talia Domnului Penescu ,. cari nu pierd o clipă din vedere obd^ecti- 
vul principal,- au venit şi inşi cari, proclamându-se zgomotos ca anticomunişti, 
trag C.U sete în*.. Garda de Fier, adică în principalul adversar de totdeauna al 
regimului ucigaş din ţară. KeschirĂrie lor n'are hotar. Se spune că unul din ei„ 
cu aspect de bulibaşă,., ar fi respins cu. greaţă, aproape ofensat,, coliva ce i se 
oferea 1^ un parastas al lui Corneliu Codreanul Altul, tip ţigănos, anticomunist 
la fel de dârz bine'nţeles,. editează un pamflet, infam şi mincinos,, contra..* 
Mişcării anticomuniste! Un levantin se delectează în a identifica în fiecare se.- 
cătură ceauşistă un...- "comandant legionar" (de al cărui nume însă nimeni n'a 
auzit în Legiune!), dar acesta n'a trecut prin proba focului. Cum n'a trecut nici 
acel Kremer din America, care a sccr nit tot felul de murdării, contra episcopului 
Triia^ vinovat de a fi fost legionar şi, ca atare„de a-şi fi transfarmat Eparhia 
într'un bastion antimarxist.. De s'ar lua după astfel de suflete de smoală. Dum¬ 
nezeu n'ar mai găsi îndurarea de a se pleca asupra soartei bietei noastre Românii: 

De unde atâta ură şi mişelie? Că presa din Sărindar căta să compromită cu 
tot felul de mârşăvii mândrul stăvilar verde din calea colonizării unui pămân.t„ 
pe care noi îl locuiam de când este el locuit, e explicabil. Ba chiar normal, am 
zice. Mai ales că stăvilarul obstacola şi expansiunea comunistă dincoace de Nistrit* 
Cum. să ne explicăm însă atitudinea unor victime ale regimului de ocupaţie,, pentru 
care, ajunse în libertate, lupta contra comunismului pare mai mult un alibi• ca 
să poată izbi şi mai crunt în cea mai decisă citadelă anticomunistă?.. 

Fapt e că, vrem nu vrem, în Exil nimic serios nu s'a făcut şi nu se poate facâ 
fără legionari, din cauza numărului lor, a calităţii, vigoarei, energiei, a cur㬠
ţeniei de cuget. Mulţi dintre ei sunt aici de vreo patruzeci de ani,, dar nimic 
n'a slăbit dârzenia şi fapta lor. Unde te'ntorci, în tot ce e de fală, vezi urma 
lor„ în tot ce este românesc^ şi anticomunist. Am mai avut prilej să pomenim da 
nume ca Wurmbrand„ DanieLopoi„ Sergiu Grossu, Korne, Cârje,. Grigore Dumitrescu, 
sau de eroii dela Berna. Dar aici am vrea să pomenim numai sectorul legionar: pen— 
trucă având ei de înfruntat coaliţia universală a forţelor oculte, legionarii mai 
suferă şi discriminări,, chiar din partea unor compatrioţi, ca "fascişti": nume cu 
care n'au nimic comun, afară de răspicata atitudine anticarxistă. Discriminară cu 
atât mai nedreaptă,, cu cât, precum am spus, mai nu. există reali zare mai serioasă a 
Exilului, care să n'aibă la bază mult hulitul element legionar. Astfel, siifletul 
Societăţii Academice Române a fost legionarul Mircea Popescu ; rezistenţa româno- 
americană e centrată pe Episcopia condusă de legionarul Trifa ; rezistenţa din Pa¬ 
ris are ca pivot tot Biserica, condusă de un legionar, Boldeanu ; Căminul Cultural 
din Madrid, construit şi gospodărit de legionarul lasinschi , azi condus de legio:^ 
naiul. Şeitan ; Biblioteca din Freiburg are ca c-titor pe legionarul Virgil Mihăile - 
scu; Episcopia Română Ortodoxă din Germania e condusă de preotul D.Em Popa , tot 
legionar, cu publicaţia "Zori de zi", redactată de D.C .Amzăr ; numele legionarxilui 
Di mi trie Găzdaru e prezent în toate congresele şi lucrările Bngvistica; savantul 
Mircea Eliade ,. victimă cândva a demenţei carliste, e citat peste tot unde e vorba 
de istoria religiilor şi Bteratiurăjde numeie legionarului Paul Costin Deleanu e le. 
gată existenţa Centrului Român de cercetări din Paris, urmat apoi de legionarul 
Fiii ti ; reconstrucţia oraşului San Juan (Argentina), după cutremur, e legată de 
numele inginerului legionar N. Horodnicoanu ; în acelaş oraş, o stradă;, poartă deja 

numele legionarului Andrei Costin; "Piteştii", cartea care a demascat cu atata 



















răsunet ororile comuniste, e opera legionarului Dumitru Bacu ; la Milano, legiona- 

i^ichi Constantinescu conduce viguroasa revistă anticomunistă "Alternativa na¬ 
ţionale"; dacă la "Vatra Românească" există o troiţă în memoria miilor de Români 
morţi în Siberia, ea e fapta ţăranului Dimit rie" Nimi^e a nu , fost însuşi deportat 
acolo, despre care a publicat şi foarte interesante amintiri; "Exilul solidar"din 
New York, e condusă de legionarul Petre Mihai1 ; "Drum" din America, de legionarul 
Posteucă,, apoi de Halmaghi ; "Vatra" din Freiburg, e fapta altor legionari; cauza 
Românilor de peste hotare e susţinută, prin scrieri şi memorii, de legionarii Pa - 
panaceZahu Pană mai apoi Sava Gârleanu ^ etc.; de refugiaţii din lagărele din Au¬ 
stria se ocupă legionara Dorina Gabor; legionarul Matei Horbotă ia parte re^gulat. 
la toate congresele mondiale anticomuniste; cu banii cheltuiţi pentru refugiaţi, 
doctorul Apostolescu şi-ar fi putut construi o vilă; legionari ca Nae Iliescu , Râ 
uţâ , Lozovan , cinstesc catedre universitare; singurul mare demnitar de ieri, care 
a crezut de datoria sa să ducă alinare în lagărele de refugiaţi. Prinţul Nicolae , 
a făcut-o cu colaborarea legionarului Enescu , editor cu legionarul Horia Sta- 

maţu, al revistei "Fapta"; legionai*ul Guşa, Fleşeriu^ Măruţă , sunt editori, cunos¬ 
cuţi în tot exilul; legionarul Ciufecu întreţine, prin societatea "Fărşerotul" 
(America), flacăra dragostei de vechile noastre plaiuri din -^alcani; legionarul 
Chirăni a popularizat, în sferele politice din Chile, crezul şi optica legionară; 
C-ontribuţia unor legionari ca Bulumete ţ Ovidiu Popescu ^ basarabescu , Ilie Muntea ¬ 
nul Graţian Radu , Indrieş » Gheorghe lordache , Dirm,.^prezentă oriunde e nevoe, la 
fel ca a lui " moş Ciobanu "; francezii de pe Valea Loirei cunosc dezastrul românesc 
din versurile legionarului Traian Miron , apărute în revistele locale. In străda¬ 
niile din Elveţia pentru o biserică română liberă, dăm în primele rânduri de dr. 
Corbu . Ci dacă "Lupta Românească", organul CNR-ului, a putut în fine să apară, se 
datoreşte tot abnegaţiei şi jertfei legionarului Constantinescu dela Milano. Su¬ 
fletul Congresului Limbii Române e preotul, legionar, Nicolae' Tănase , editor al 
"Troiţei"; tot în Canada mai iese "Curierul Român", condus de legionarul Petre Su l 
tana ; în Brazilia, I.G. Dimitriu edita "Inşir*'te, mărgărite"^ Nu mai cităm revis¬ 
tele legionare propriu zise, ca "Pământul strămoşesc",, sau "Ori-entări".. Chiar în¬ 
făptuirile nelegionare, ca Fundaţia dela Paris, ori publicaţii ca Stindardul, Li¬ 
mite, America, Solia, Tara şi Exilul, Romania, Carpaţii, Curierul Romanesc, ori 
"Tara" lui Alexandru Gregorian, nu s'’au putut lipsi de colaborarea, esenţială, a 
unor legionari. In cercul dlui Raţiu, cu buletinul său, se âflă legionarul Silviu 
Crăciun , fost chiar şef de judeţ, ba şi Gheorghe Beza , cel care a tras pe vremuri 
în subsecretarul C. Angelescu, care proteja pe bulgari în Cadrilater: de rămânea 
la noi, ar fi fost "asasin"; acolo însă e foarte preţuit... Nu ştim câţi refugiaţi 
or fi ajuns să poarte, la butonieră, prestigioasa "Legiune de onoare"; noi cunoaş¬ 
tem numai unul, pe dr. Vasile Andrei, legionar.Am auzit c'’ar fi avut-o şi docto¬ 
rul Keţianu , tot fost legionar. Nu ştim câţi refugiaţi au obţinut "Crucea de fier" 
în lupta contra comunismului; noi cunoaştem numai unul: pe părintele Popa dela 
Freiburg, legionar. "Cuvântul" lui Nae lonescu a putut să reapară în Exil datorită 
legionarului Gh. Racoveanu . Dacă Exilul are o gazetă care să stea cu cinste al㬠
turi de marile cotidiane apusene, o datoreşte legionarilor Eugen Barsan şi Gh. 

Bă1aşu ,.cari cu boerească generozitate pun coloanele "Cuvântul Romanesc" la dispo¬ 
ziţia tuturor, pană şi a detractorilor neleali ai Mişcării. Asta în timp ce, pen¬ 
tru ei înşişi, legionarii se mulţumesc cu un modest "Curier informativ". Si ce să 
mai spunem de CNR, al Cv.-î^ai principal:jr.otQr e secretarul său, legionarul N. Guguia - 
nu , iar în Germania Augustin -^idianu ? Sigur că multe date ne scapă, cele de mai 
sus fiind în dună parte dintr'o Vatră mai veche, aşa că ne scuzăm la cei nedrept㬠
ţiţi . 

Dar cât suflet, câtă abnegaţie au cerut toate aceste înfăptuiri! Si câte sacri 
ficii, consimţite din dragul luptei pentru neam şi ţară, măcar că, acolo, ei nu a 
vuseserâ parte decât de temniţe şi schingiuiri! Niciun obstachl nu. le—a oprit avan 
tul, acestor copii ai Căpitanului, în a da "totul pentri ţară , - pe când, de pil¬ 
dă,. "România" comitetului v.işoenist, care se sprijinea doar pe pomana americană,, 
şi-a încetat apariţia îndată ce a'nţărcat Bălaia: "lupta" cu tarif n'avea cura suprs. 
vieţui închiderii de robinet. Alţi politicieni se^ndeasă acum la moştenire* Vor 
comitet "democrat", dar cu ignorarea voinţei Exilului; pretind să reprezinte Ex^^r 
lul,. dar realizările Exilului sunt cele de mai sus, aproape toate legionare; afir¬ 
mă că se vor orienta după starea de spirit din ţară, dar, cu puţine excepţii, se 
fac a nu şti că cel puţin trei sferturi din victimele regimului de ocupaţie sunt 
legionarii.- Si, cum nu poate să existe luptă fără luptători, iar cei mai capabili 
de luptă s^au vădit a fi legionari, excJ^ierea sau ignorarea lor duce la o dilemă, 
din care nu-i. ieşire: ideatorii noilor formule - ori n'au ni-ci o poftă de luptă. 
















































18 

ci numai să ‘'ciupească'*, pe unde or putea (în numele unor principii. "înaLta.", na¬ 
tural) ^ ori. se leagănă în Iluzia de a patea tutela nişte oameni,, cari, chiar şi 
în situaţia dată, au făcut atâtea impunătoare lucruri. Aşadar: o. nouă impostură, 
sau. o crasă naivitate! Lacă-i vorba de "domnia poporului", apoi n'a existat orga¬ 
nizaţie în Homănia care să iubească mai mult pe cel obijduit, să lupte mai desin- 
teresat, să interpreteze mai just aspiraţiile maselor, mergâng chiar pana la sa¬ 
crificiul suprem, decât Mişcarea Legionară, Nu noi avem nevoe a fi "băgaţi, in sea¬ 
mă"; dar un comitet serios nu se poate sprijini, pentru a fi valabil şi viabil„ 
decât pe realităţile şi valorile naţionale din Exil, Altfel,, s^ar repeta 
trista experienţă din trecut,, cu marele abis dintre un corni tet-fantomă şl exilul 
viu* Sperăm deaceea că până la urmă "porunca vremii" va învinge,, şi. drămuirile pe 
procente vor înceta. Altfel, ce sens mai are o democraţie atât de trâmbiţată? preo 
pinenţii au ocazia să-şl arate sinceritatea convingerilor, şi a Intenţli-lor* Le¬ 
gionarii au răspuns, doar,, la un apel, dar n'au aşteptat acest apel ca să se înha¬ 
mă la treabă. Cum. s'a văz.ut,, o învinge până la urmă strâm-timea de vederi? Asta nu 
va împiedeca activitatea,, în continuare, a celor cu dragoste de neam, capacitatea 
dăruirii şi desinteres. Ei vor purta mai departe, în furtună,, steagul Tărll„ ne¬ 
atins de coaliţia de smoală,, din Est şi Vest, incapabilă să bareze drumul destinu¬ 
lui. E vorba de copiii Căpitanului,, a cărora nici asasinarea l\ii,. nici trădările, 
ce au urmat,; nici vrăşmăşlile coalizate,, cu toi zidul lor de ură şi de mişelle, 
nu le-au slăbit elanul de a da totul pentru ţară! 

Legiuneşi va trăi cat va trăi neamul românesc, "A creda că odată cu dispariţia 
Iul Corneliu Codreanu se va nărui şi opera lui. - spune. Nae lonescu într'a scrisoa¬ 
re prin 1956 (istoria Mişcării Legionare, pg.543)t 2-^ însemna să ne facem o slabă 
Idee despre adâncimea acestei opere* Minunea pe care a făcut-o Crneliu. Codreanu e 
aşa de mare, că do-acum îl depăşeşte şi pe el". 

"Trădarea aceasta a lui Sima„ ca şi trădarea celorlalte ţinte sfinte ale Le¬ 
giunii şi trădarea Duhului Căpitanului,, au r\iinat până în temelii Legiunea - afir¬ 
mă bătrânul profesor. Codreanu , Eu însă spun, după Sf, Apostol Pavel„ că dacă Le¬ 
giunea este dela oameni, ea va pieri; iar dacă este dela Dumnez-eu,. atunci toate 
trădările,, prigoanele şi vicleniile oamenilor şi ale iadului nu o vor putea ogxi 
să se refacă, să crească şi să se facă să ne strălxicească Patria "ca soarele da 
pe ceriu"* Iar eu cred şi mărturisesc, că Legiunea este dela Dumnezeu"* 

- E uimitoare asemănarea dintre Călinescu şi Sima. Amândoi frumuşel la chip, mă 
runţei şi cu ifose de ghebă; Amândoi veleitari fără frâu, indiferent de mormanul 
cadavrelor necesare în scopul parvenirii; amândoi "însemnaţi" de natură: unul 
chior, celălalt surd* Dacă este să găsim o diferenţă,, apoi aceasta^1 în favoarea 
lui Călinescu, care, chiar dacă Doamna Adela apărea într'o revistă,, "Braţul de 
fier"’ parcă, într'o poziţie jenantă cu bancherul Kaufman, personal nu şl-a pătat 
familia. Si-apoi Călinescu îşi alegea victimele dintre adversari, nu dintre ca¬ 
marazi! El şi-a servit patronul, nu l-a trădat! 

- Piăzbunarea Căpitanului? E cea mai mare mistificare a secolului* Statura lui 
Codreanu nu putea fi răzbunată, în conştiinţa legionarilor,, cu o biată paţachie, 

0 răzbunare totuşi a fost - şi tot în noaptea de 21/22 Septembrie: Carol şi-a răz¬ 
bunat cumplit valetul, ucigând floare de legionărime! Asta - da! răzbunare. Cum a 
fost posibilă această teribilă mistificare, care făcea din pigmeu un erou? Cum se 
putea pretinde răzbunat Căpitanul,, prin dispariţia întregului său stat-major?... 

Cel mai important bastion roman de luptă anticomunistă din America,. Episcopia 
Română, e opera lui Vlorel Trifa ; cea mai faimoasă bibliotecă română din lumea li¬ 
beră, cea dela Freiburg, e opera lui Virgil Mihăilescu ; biserica Romană din Paris, 
ruptă de Patriarhia ceauşistă,. a fost condusă de preoţii Părvănescu ,. Graţlan şi 
Boldeanu ; cea mai bună gazetă din exil. Cuvântul Românesc,, e opera lui Gh>, Bă laş u 
şi Eugen Bârsan ; Căminul Moţa-Marin din Aravaca, zidit sub cârma lui Vasile lasin - 
schi . a fost condus în continuare de N. Şeitan şi Mărcuş ; sufletul Soc. Acad, Ro¬ 
mâne a fost Mircea Popescu ; viciar al bisericii exilului din Germania a preot D.Em 
Popa ; prof D. Găzdaru a ajuns faimos în toată America de Sud; de numele l\ii Paul 
Costin Deleanu e legat Centrul Român de Cercetări din Paris; prima desvălulr.e a a- 
trocităţilor dela Piteşti e. opera lui D. Bacu ; refacerea oraşului. San Juan din 
Argentina,, după cutremur, unde o stradă poartă numele lui Andrei Costiji,. e o,pera 
inginerilor N. Horodniceanu . Caba şi Dobjanski ; troiţa dela Episcopia din America, 
în memoria miilor de români morţi în Siberia, e opera ţăranului bucavlnean D* Nl - 
migean . care şi-a publicat şi amintirile din robie; Soc, "Fâeşerot\il" din America 
are ca motor pe prof,. Reli Ciufecu ; sufletul CNR a fost N, Guguianu , - al Congre¬ 
sului Limbii Române păr. M* lănase * care edita şî "Troiţa"; G.. Racoveanu a scos 
în exil "Cuvântul" lui Nae lonescu; editura lui Nichi Constantinescu , "Coresl" a 
































scos zeci de volume.si am putea continua cu alte niime din activul exilului: Kugen 
Popescu, dr. V. Apostolescu, dr. Vasile Andrei (Cavaler al Legiunii de onoare),' 

D.C, Amzăr, Mircea Eliade,, Virgil lonescu, Ilie Gârneaţă, Zahu Pană (care a pus în 
circulaţie poeziile din închisori^, Lemostene Eacu, Petre Mlhail (care a «cos^ 

"Exilul Solidar"), Vixgil Popa, Ion Guşa, L'orina Gabor, Gh. Tase, K. Iliescu (car© 
onorează o catedră la Harvard, ctitor, cu Mircea Popescu, Bujin, Adameşteanu şi 
alţii al Vetrei de la Roma),. Duiliu Sfinţescu,. Minai Enescu, Horia Stamatu, dr. Al. 
Bidianu, w. Uaranica, Lozovan,, Mardarie Popinciuc, Demostene Nolla, dr. Octavian 
Buhociu, Petre Gheorghioni, N. arnăutu,. Gh. Tase, C. Spanache, Hoj.hodă şi mulţi 
alţii, ca să nu mai vorbim de Gh. Bulumete, Ovidiu Popescu, Cola Chirani, V. Ba- 
sarabescu. Petre Indrieş, Ilie Munteanu, Gh. lordache, Gh. Bocioagă, Petre Dinu, 

Al. Frunză, etc., cari au ajutat, cu banul trudei lor, oriunde au văzut o treabă 
românească. Ei bine, toţi aceştia erau legionari - şi toţi,, absolut toţi, contrari 

infantilismelor simisteî... . o- 

Dar iată că dintr'o broşură Leşitâ anul trecut la Bucureşti: "Horia Sima şi- 
raporturile lui cu Mişcarea Legionară", aflăm un fapt uluitor. Povesteşte docto¬ 
rul Zeana c\im pe la jumătatea lui Octombrie 193®»- deci cu o lună şi jumătate ina= 
inte de asasinarea Căpitanului,. Sima a convocat în Calea Rahovei pe şefii atuden- 
ţimii legionare şi ^ cu imaginaţia sa prolifică şi morbul "acţiunii" ,.^le—a comuni¬ 
cat iminenţa invadării Ardealului de către unguri şi că, pentru a o îm.pie^.ca^ 
trebuie asasinat Călinescu. Deci el lua hotărîri. peste capul Căpitanul^ încă de 
pe timpul vieţii acestuia! La obiecţia dlui Zeana că se periclitează viaţa celor 
închişi,, Sima a replicat, patriotard, că "Ardealul preţxiieşte mult mai mult decât 
capul Căpitanului" şi, pentru "acţiurte", le-a dat o adresă de unde au ridicat "un 
revorver,. mare, lung şi greu... cu 12 gloanţe, dar care era defect"; ceea ce se- In 
cadra perfect în obişnui ta strategie a "comandantului". Dar ungurii, prinşi de 
panică,, n'au nai venit... . 

Din cele de mai sus se desprinde însă un lucru foarte grav. Cine era Călinescu., 
Cel mai fidel executor al parancilor regale; lovind în el,. întărâtai la maximum pe 
regftrcare reacţiona dezordonat şi impulsiv,, ajutat in aceasta şi de pudredu—i an¬ 
turaj, în frunte cu Lupeasca şi cu Gavrilă Marinescu. Iată deci soluţia, fără greş 
de a scăpa dintr^un condei de toată elita legionară,, pusă între zăbrele anume pen¬ 
tru aşa împrejurări. Pentru atingerea acestui scop, orice pretext ar fi fost bun. 
Pretextul"răzbunării" Căpitanului a fost o excelentă ocazie de eliminare a frun¬ 
taşilor legionari şi deschiderea căii spre şefie. Desigur că Ardealul pentru noi 
toţi,, inclusiv pentru Corneliu Codreanu, era mai scump decât capul oricui! n\imai 
că ameninţarea cu invazia era o născocire. Si-apoi de ce—ar fi trebuit înlăturat 
Călinescu,, când puterea de decizie se concentra în mâinile lui Carol, devenit dic¬ 
tator tocmai în acest scop? Dar aceasta, s'a văzut şi la 21 Septembrie, trebuia 
cruţat, fiind singurul ce-ar fi putut ordona masacrul! Să nu uităm că fr\intaşii 
legionari se găseau de un an şi jumătate zăbreliţi, fără a li se fi clintit un 
singur fir de păr în acest lung răstimp, şi că au fost executaţi exact în ziua ex- • 
ecu.tării lui Armând Călinescu, - şi Căpitanul însuşi n'a căzut decât după atentat- 
uL.dela Cluj, nereuşit în sine dar foarte reuşit ca act de provocare. Dacă graba 
Iui Sima de a se debarasa de căpetenii şi a-şi netezi dr\imul nu şi-a atins scopul 
cu imaginara năvală ungurească şi râvnitaa zgândărire a maniei regelui, - "n'a 
trecut mult - notează dl Zeana - şi în luna KoembrLe au izbucnit actele teroriste 
organizate de Koria Sima în mai multe localităţi din Ardeal: Cluj,. Oradea, Turda, 
Huedin, extinse şi în Bucovina la Cernăuţi şi în Banat la Timişoara... Cornandamant - 
ul legionar, condus de Profesorul Vasile Cristescu, a fost pus pur şjL;..simplu în 
faţa unui fapt împlinit, ale căr\ii consecinţe funeste pentru viaţa Căpitanului şi 
a celorlalţi fruntaşi legionari erau previzibile". 

Alarmat de nebuniile da-afară. Căpitanul profită de o vizită a Doamnei, stre.rr 
curându-i un bilet cu reconfirmarea dispoziţiilor de dinainte de arestare; "Lini¬ 
şte, linişte, linişte", dar turbarea deslănţuită continua cu furie. 

In legătură cu "barbaria" d-lui Sima adaog şi eu o amintire personală. Pe Toa- 
der loraş l-am cunoscut, într'o diiminică de August 1954, la cărămidăria din Ciule¬ 
şti, la marginea Capitalei, condusă de Ion. Caratănase, care-şi. adusese la lucru 
toată familia, - unde am mai cunoscut, printre alţii, pe viitorul decemvir Ion Sta¬ 
te Grigore, pe ing. Ionică (ucis mai apoi la Braşov), ing. Horodniceanu, Laurian 
Tâlnariu, învăţătorul Boborodea, dna dr. VranY, etc. Auzisem însă de el. când cu 
procesul Duca, unde, înlesnit de părintele Duminică lonescu, comandant legionar, 

(şi tatăl lui Vlaicu), am putut asista la câteva şedinţe. Adus ca martor şi între 
bat de preşedinte dacă-i cunoaşte pe Nicadori şi e prieten cu^ei, a răspuns că îi 
cunoaşte foarte bine, dar prieten cu ei nu mai este! De ce? s a mirat generalul 
Ignat. Pentrucă, a răspuns loraş, nu m.'au luat şi pe mine cu ei la Sinaia! Răspun- 


20 

sul a făcut ocolul presei - şi al ţării - iar el a fost momentan arestat. La tab㬠
ră venea numai duminica, să-şi vadă camarazii, oăci între timp,, student fiind, îşi 
găsise un post de paznic la un muzeu. Mai apoi a urmat nunta lui în tabăra dela 
Carmen Silva, cu studenta Marioara Pascu^ fiică de gospodari din Bărăgan, cununaţ 
de Alecu Oantacuzino. Dar ea fusese precedată de laborioase "tratative'*^ între Gr㬠
nicer şi viitorul socru, om cu scaun la cap, mai realist decât mulţi, oameni cu pr© 
tenţii, - al căror ecou a stârnit hazul general* închis şi el după cu. arestarea 
Căpitanului,, auzeam la Crai ova c'ar fi spus că dacă întâlneşte pe Sima "bagă briş- 
ca'n el" pentru catastrofele ce-a provocat! Sef de judeţ la Ialomiţa,, după rebeli¬ 
une a luat şi el calea pribegiei. Ne-am întâlnit la Belgrad, împreună am ajuna pe 
ţărmurile Balticei, m^a avut oaspe de Bună Vestire 1945 într'un lagăr de priz,onie- 
ri români la Kaisersteinbruck, Austria, unde recruta ostaşi pentru "armata naţio¬ 
nală", iar după război ne-am revăzut în Italia* Se aciuise pe lângă "nobildonna", 
("contesa", îi ziceam noi) Giulia Adelasio,, la Bergamo, - care între alte proprie¬ 
tăţi-,. toate prevăzute cu case "colonice",. avea şi un conac de vară,, înzestrat cu 
un parc frumos şi mare,, la Răni ca,, nu prea departe de oraş. Aci. a scris ou carte: 
"II mondo arde ad una stessa fiamma",, în care arăta italienilor,, pre limba lor,, 
mizeriile noastre interne dela Rostock şi Buchenwald.. Cartea cred că s/a vândut 
bine, căci era înfăşurată într'o banderolă roşu-alb-verde,. pe care era scria: 
"cosiî morî la Principessa Mafalda" (fiica lui Victor Emanuel III şi sora regelui 
de-atunci, Umberto II), măcar că de Mafalda era vorba numai în ultimele două foi... 
Fusese rănită mortal în bombardamentul din 24 August 1945* Se găsea închisă într/o 
curte alături de lagărul nostru. Se auzeau, peste zid,, voci de femei, dar nu ştiam 
cine era acolo. De curiozitate, unul din noi,. Veste jac, a aruncat o minge într'un 
copac înalt, apoi s'a urcat pană în vârf ca s'o ia, - şi-aşa,, aruncându-şi ochii 
într'acolo, a zărit o doamnă distinsă, care discuta cu altele ce-i stăteau în jur» 

Pe la Bergamo şi Ranica s'au perindat, în trecere sau chiar cu săptămânile, 
mai mulţi legionari: Gârneaţă, Bulbuc,.. Lucia Trandafir, R. Iliescu, Clement Mun- 
teanu, Biega (romănăţean, pierdut apoi prin intensităţile Braziliei). 

Prin vara 1947 ajung cu. autostopul la Ranica. îmi deschide subreta "contesei", 
Felicita, care, ca niciodată, rămână încurcată*. Se scuză şi dispare., ca după câtv 
timp să apară loraş. S'a întâmplat ceva? întreb euj trebue să plecf Nu! răspunde 
el moale î acum c ^ai venit, rămâi cât vrei, este aici şi comandirul şi,, când a au¬ 
zit de tine, 1—au apucat pandaliile. Aplecat într o vie, la o casă colonică, unde 
are să se simtă bine. Dar pe unde a ieşit? întreb, eu; căci pe-aici nu l-am văzut! 
Hei - răspunde el mucalit - casa mai are uşi şi pe la bucătărie, şi chiar, ferestre 

Ce îi stârnise panica? La Viena îi scrisesem trei răvaşe, în care-i arătasem 
povârnişul pe care o luase Mişcarea. Mai apoi,^ la spartul târgului,, — zăriadu—mă 
la Aussee, unde "guvernul" său. fusese dus într'o poziţie mai... strategică,, a în-*- 
trebat mânios: Ce e cu ăsta aici? Să dispară!Porunca, oricât de echi-vocă, exa pe¬ 
riculoasă,. "dispariţiile",. în epoci tulburi,, nefiind chiar o raritate. Nici astăzi 
nu se ştie cum a dispărut Corneliu ^eorgescu,. în timp ce,, după spusa d-l.ui Gaxnea- 
ţă, studia modalitatea de a se întâlni cu acesta, pentru a vedea împreună, cu răs¬ 
punderea de fondatori de Legiune, ce mai rămâne de făcut* In aceeaşi ceţoasă at¬ 
mosferă au dispărut Radu Hihai, fruntaş al corpului muncitoresc legionar şi intim 
al iui Groza, şi învăţătorul Plăeşanu din Banatul înstreinat; ultima oară fuseseră 
văzuţi coborînd din tren şi îndrumându-se, pe înserat, pe o potecă din marginea 
unei păduri. Si tot astfel au dispărut fruntaşul basarabean Vasile Cristr şi pra- 
fesorul Ionică, fratele inginerului dela Braşov, de a cărui împuşcare îl ţinea 
răspunzător pe Sima, - ambii, dispăruţi pe potecile ce duceau peste Alpi în Italia 

îngerul meu păzitor a fost - de asta sunt convins! - Ghiţă Costea, care, împo¬ 
triva ordinului transmis prin Fleşeri-u., a ţinut să mă însoţească, prin ploaie, 
prin păduri, cale lungă pană la gară, unde a mai aşteptat câteva ore, până m.'a vă- 
z.ut în tren. Dar pedeapsa n'a întârziat, căci a doua zi a trebuit să plece şi el, 
aşa rănit cum se afla după bombardamentul dela Buchenwald. - De ce, la Ranica, 

Sima s'a eschivat dela o discuţie francă? Era cea mai bună ocazie să se explice 
bărbăteşte,. - în loc să fugă, spre consternarea gazdelor, pe uşa de servicLu? •... 

Prin unele foi "tinereşti" se profilează reproşul făcut legionarilor c/ar fi 
lipsiţi- de recunoştinţă faţă de Sima care .ar fi scos Mişcarea din nu ştim. ce v㬠
găuni, ducând-o pe culmi ameţitoare. Nu ni se spune însă cinecn*dusese în străfun¬ 
duri, nici de ce culmi este vorba. Culmea şi-o atinsese Legiunea la vremea ares¬ 
tării Căpitanului, cu splendida pletoră de intelectuali, admirabxliiL corp muncito¬ 
resc, quasi unanimitatea tineretului universitar, romanizarea comerţului, sutele 
de taber-şi şantiere; jumătatea de milion de voturi, pe lângă procentul câtuşi de 
puţin neglijabil, are o imensă valoare intrinsecă, reprezentând chintesenţa aon- 


21 

centraţi sub numele de Sima. In acest abis s'a rămas pună azi» Căci nici cel mai 
încarnat simist nu poate să pretindă că provocările ce-au înlesnit uciderea căpe¬ 
teniilor legionare, omorurile fără judecata din timpul guvernăxii Sima, barbarii¬ 
le dela Rostock, adulterele şefului predicator de spiritualităţi - ar cooistitui 
altfel de culmi decât cea a objecţiei şi a neruşinării. 

Zic unii că desvăluirea netrebniciilor ar dăuna Mişcării. Noi credem dimpo^ 
trivă: că organismul capabil să-şi elimine singur toxinele, fără s^aştepte să -1 
arate alţii cu degetul, dovedeşte sănătate morală şi vitalitate. Aceeaşi proble¬ 
mă s'a pus când cu publicarea cărţii lui Bacu despre ororile dela Piteşti, a c㬠
ror cunoaştere ar înjosi neamul romanesc. Autorul a convocat atunci zece prieteni 
la Paris, ca sa le ceară părerea. Dintre toţi, doar Demostene Nacu şi cu. mine am 
fost pentru publicare, argumentând că orice pădure îşi are uscături şi că, de alt¬ 
fel,, chiar dacă printre torţionari au fost şi dintre uscăturile "naţionale'*, ma¬ 
joritatea erau evrei, ţigani şi .unguri, - şi că, în tot .cazul, punând la îndemâna 
orişicul cunoaşterea ororilor din ţară, câştigul va fi mult mai mare decât paguba? 
Cartea s'a publicat, şi a avut ecoul cunoscut* Apelul la "spălatul rufelor în fa¬ 
milie" ar fi trebuit adresat lui Sima, care a avut destul timp să o facă. Să nu 
so uitecădela comiterea porcăriei până la publicarea ei în Vatra au trecut nu ma 
puţin de b ani! In tot acest răgaz, - în loc să aranjeze treaba cu discreţie. Sima 
n'a făcut decât să cate a-şi întări poziţia, pe baza gugumăniei că el ar fi... 
şira spinării neamului, deşi vedea bine cum, din pricina lui, se ajunge la o nouă 
fărâmiţare* Părăsit masiv de legionari, a folosit din plin golul din sufletele 
c.rude, încercând pe rămaşi cu. funcţii şi grade inventate ad-hoc, încât în. ceata 
lui nu se mai'aflau, soldaţi, ci numai... mareşali... Ce, e de colea să fii şef 
peste Australia, Brazilia, Canada —.ceva mai dihai decât regina imperiului brita¬ 
nic - chiar dacă în subordine n.'aveal decât nevasta şi copiii?... Spălatul rufe¬ 
lor în familie e excelent, când nu serveşte numai ca pretext ca să nu le speli 
niciodată! Si Sima nu le-a spălat, - nici chiar când a răzbit duhoarea din dosar!.. 

Remarca unii că sectanţii simişti sunt mai activi decât legionarii. Prin nu 
ştim ce secret a orânduirilor eterne, în adevăr că Răul este ofensiv. Pe unde hă- 
lăduiau arhanghelii, când Nichipercea şutulea pe Eva? "Martorii lui lehova" um¬ 
blă din casă^n casă, pe când preoţii noştri se limitează la altar. Noi am invorat 
o viaţă întreagă pe Arhanghelul Mihail - dar nu l-am văzut niciodată pe teLreu", 
în. timp ce diavolul e prezent peste tot - şi vorba părintelui Palaghi.ţă, nu cu 
noarne şi coadă, ci ascuns după cele mai sofisticate farduri.. "Iliuţă Activu^" 
din Caragiale e cea mai perfectă înfăţişare a lui Sima. Abia s'au întredeschis 
puţin obloanele în ţară, că şi.-a şi trimis vistavoii s'arate umbrelor din inchi- 
sori cât de viteaz şi mare a fost el pe aici. E ultima-i şi poate cea mai mare 
dintre crime: aceea de a fi otrăvit nişte suflete imaculate,, set-oase după adevăr. 
Tinerii ce vor avea cinstea sufletească şi tăria lui Pavel din Tars,, Panait Istra¬ 
te, sau Petre Tuţea,, sau Petre Pandrea, se vor salva; alţii, din tagma celor ce 
au mereu dreptate,, se vor încăpăţâna să rămână pe poziţia pe care au fost fixaţi 
de cei interesaţi în impostură. 


.Fetxe Vălimăreanu