Ovidiu Gaina — Lupta legionarilor in Bucovina 1945 — Buenos Aires 2002

OVIDIU GAINA 
(Stan M. Popescu) 


mm, 

mmsmfo 


CU UN EPILOG 
pentru 

TINERII CARE IN ANUL 2037 VOR AVEA 15-25 ANI 

EDITURA MYRNA 
Buenos Aires, 2002 





De acelas autor: Ovidiu Gaina 
(Stan M. Popescu) 

1) “El hambre de Dios* (De 
Pascal a Sainte Exupery) Edi¬ 
torial Perlado, BuenosAires, 
100 pâg., 1955. 

2) “Introduccion a la Filosofîa 
de la Historia*, Ed. Luis Laserre, 
Buenos Aires, 150 pâg., 1961. 

3) “Auge y Ocaso de la Aristo- 
cracia’, Editorial Sala, Madrid, 
Espana, 200 pâg., 1974. 

4) “Autopsia de la democracia* 
Un estudio de la Anti-religion, 
Editorial Euthymia, Buenos 
Aires, 497 pâg., 1984. 

5) “La obsesion por el cambio* 
Editorial Euthymia, Buenos 
Aires, 258 pâg., 1988. 

6) “Cultura y Libertad*, Edito¬ 
rial Euthymia, Buenos Aires, 
244 pâg., 1990. 

7) “Psicologia de la Politica* 
Editorial Euthymia, Buenos 
Aires, 218 pâg., 1991. 

8) "Democratizacion de la Cul¬ 
tura*, Editorial Euthymia, Bue¬ 
nos Aires, 210 pâg., 1992. 


f\\ 


V 


<U> 


CK 6-LcJ^* e-Cc ^ 


















Ovidiu Gaina 
(Stan M. Popescu) 


LUPTA ÎMPOTRIVA SOVIETELOR 
IN MUNŢII BUCOVINEI 


% 


S C t 






A/ 






V 




% 




Editura Euthymia 
Buenos Aires 2002 







© by Editura Euthymia. Queda hecho el deposito que marca la ley 
11.723 

Printed in Argentina 


LUPTA ÎMPOTRIVA SOVIETELOR 
IN MUNŢII BUCOVINEI 


Ovidiu Gaina 
(Stan M. Popescu) 









1. CUVÂNT ÎNAINTE SI NUMELE 
LEGIONARILOR PARAŞUTATE 







11 


* 





Ovidiu Gaina (Stan M. Popescu) 


1. CIJVANT ÎNAINTE 


In anul 1953, când ma aflam cu Constantin Zus la 
Schliersee (la vreo 80 km. depărtare de Miinchen), 
si aşteptam sa fim instruiţi ca parasutisti si luptători 
in munţii Bucovinei), Comandantul Horia Sima ma 
ruga sa-mi scriu amintirile luptei date in Bucovina 
si Maramureş cu ocazia primei parasutare care 
avusese loc la25 Martie, 1945 (in fruntea unei echipe 
de şapte camarazi, unindu-ne pe Giumalau si Rarau 
cu Şutea Alexandru , care ne aştepta cu alţi camarazi). 
Cateva saptamani după aceia, ajungând la Londra 
(unde trebuia sa fim instruiţi in mânuirea armelor 
moderne, tacticei de guerrilla, cartografie, etc.), in 
orele libere, seara, mi-am scris amintirile luptelor 
din munţi intre anii 1945-46. Erau vreo 40 de pagini, 
pe care le dădusem mai târziu Comandantului Horia 
Sima, care le incredinta lui Borobaru, cred, pentru a 
fi publicate. 

In 1979-80 cu ocazia vizitei făcute la Asunci6n 
(Paraguay) la congresul anti-comunist, Horia Sima 
imi comunica ca amintirile luptei din 1945-46 le 
pierduse Borobaru . si ma ruga sa le scriu din nou... 

Acum, după atatia ani m'am decis sa 


9 







Lupta Împotriva Sovietelor in Munţii Bucovinei 


reconstruiesc macar parte din acele zile de lupte date 
in Bucovina si Maramureş. 

îmi dau seama de slăbirea memoriei... Au trecut 
cam cincizeci si sase de ani, de-atunci! Sunt anumite 
fapte si evenimente cari mi-au ramas parca sapate 
in granitul memoriei: 

atacurile, luptele, ţipetele de durere, vaetele 
sfâşietoare a lui Radu sau Oprea , la fel ca si degetele 
de la piciorele noastre inghetate după o zi intreaga 
de urcuş si coboris... Sau cântecele si rugăciunile 
inainte de lupte... In schimb s au sters anumite date, 
in care s'au petrecut evenimentele. Nu-mi pot 
reconstrui cronologia exacta . 

Am o explicaţie: Intensitatea trăirilor cu cat e 
mai adanca cu atata obişnuieşte sa suctioneze (sau 
sa sugă) conţinutul pârtilor secundare. Uneori 
fenomenul se resfrange pe intregul episod, 
îmi amintesc, insa, cu multa dragoste (si uneori cu 
impresionante detalii) de toti aceia care ne-au ajutat 
in lupte (fie cu găzduirea, alimente, haine, curieri, 
fie cu imbarbata): familia Cucu . familia Corduneanu . 
familia Cozan, familia Costineanu . familia Saghin . 
familia Cotlarciuc (prin fii sau fice) toata familia si 
rudele lui Alexandru Şutea , iar in Bucureşti: familia 
lui Mihai (?) de pe strata Sf. . Ana, N° 10) cu cele 
doua fetite de 5 ani (Margelus) si alta de 7 ani; Fam. 
d-na Balanescu . mama eroului Mihai Balanescu. a 


io 


Ovidiu Gaina (Stan M. Popescu) 


ziaritului Gabriel Balanescu si a ficei, Zizi . care m'au 
adăpostit in timp ce ma pregăteam sa fug peste hotare, 
fam. lui Nelu Rusu (cunoscut avocat bucurestean si 
legionar dintr'o bucata), familia Aurica Popescu . si 
familia ţăranului din Arad , chiar pe graniţa cu 
Ungaria, care ne-a adăpostit si ajutat pe camaradul 
de drum Rusu si pe mine, atunci pe ziua de 6 Iunie 
1946, când am trecut frontiera ungureasca, in drum 
spre Viena. 

In acest “Cuvânt înainte” simt si o adanca emoţie 
când mi-amitesc de aceşti şapte legionari cari nrfau 
insotit si au indurat cele mai neaşteptate lipsuri in 
primele zile după parasutare: 

CINE AU FOST LEGIONARII PARAŞI JTATf 

(25 Martie,1945) 


1 • GHERASE AUREL. 23-24 ani, student Fac. de 
Drept., născut in nordul Bucovinei. Logodit cu sora 
eroului legionar Dragos Popovici (ucis de politia 
lui Carol, pe la spate). Cam 1,67 m. inaltime. Fata 
rotunda, ochii negrii, vioi, mereu cu un suris pe 
buze. Uneori schiţa un gest de fina ironie. Foarte 
glumeţ. Isi exprima ideile cu o claritate meridiana. 
Avea o sclipitoare inteligenta si o frumoasa cul¬ 
tura. In FDC invatase toate marşurile si cântecele 


n 





























Lupta împotriva Sovietelor in Munţii Bucovinei 


legionare, pe care le canta cu entuziasm. 

Invatase radiotelegrafia si se destaca in asa fel, 
incat nemţii voiau sa-1 angajeze in Cartierul 
“Fiihrer”-ului... Reuşi sa-1 “scoleasca” puţin pe 
Macovei, care il făcu pe adjutantul, imprietenindu- 
se “la catarama”. Botezaseră aparatul “Tica”, si 
se chemau unul pe altul cu “Mâi Tica!”. 

2. MACOVEI IOAN . 37-40 de ani. Muncitor, avea 
ceva studii tehnice si mecanice. Născut in regiunea 
Bucureşti, dintr'o familie de săteni instariti. Vorbea 
cu o uşurinţa extraordinara si avea talentul de a 
ne imita pe fiecare dintre noi (nu numai in gesturi, 
ci si in felul de a vorbi si rade). Era parca ceva 
mai mic in statura decât Gherase, insa foarte ager 
si dinamic. Invata cu multa uşurinţa manevrarea 
aparatului. In timpul antrenamentului cu armele, 
trebuia sa dezarmam toate piesele mitralierii grele 
cu ochii inchisi, si sa le montam din nou, tot cu 
ochii inchisi, reuşi sa faca operaţia in 58 de 
secunde, deşteptă admiraţia locotenentului german 
si aplauzele noastre... 

3. MTRCEA ALEXANDRU , de 24-25 de ani, 
student (cred la Fac. de Drept din Cluj, daca nu 
ma insei). Născut in Nordul Transilvaniei. Era ceva 
mai inalt decât Gherase (cam l,73-175cm.) Parul 


12 


Ovidiu Gaina (Stan M. Popescu) 


şaten, ochii verzui, era miop si purta mereu 
ochelari. Era cel mai tăcut si gânditor din tot 
grupul. Foarte bun camarad; Săritor si amabil. Era 
iubit de noi toti. Canta cu mult entuziasm marşurile 
noastre. Si, daca nu ma insei impreuna cu Gherase 
fusese unicul care cunoştea marşul lui Mihai 
Viteazul: 

“Ca un glob de aur, luna strălucea...” îmi facea 
impresia ca in timpul primelor doua-trei zile de 
frig si foame, pretexta ca nu mai avea pofta de 
mancare si-si impartea bucăţică de pane si slănină 
cu Macovei sau Gherase (amandoi de contextura 
fizica inferioara a celorlalţi. 

4) OPREA MITU . de 35-37 ani, voinic, cam de 
1,78-1,80 inaltime, născut cred in regiunea Olteniei. 
Cu ceva studii secundare, fusese sergent in armata 
naţionala. Avea o fata rotunda, ochii albaştrii închişi 
si patrul negru, creţ. Foarte săritor. Mi-a făcut 
impresia ca nu avea multa “vechime” in Mişcare, 
deoarece cunoştea mai puţin cântecele noastre, dar 
era foarte disciplinat, bun camarad si prietenos. Lua 
parte la glumele celorlalţi si se oferea mereu când 
era vorba de a face de garda o ora sau doua mai 
mult. Cred ca era cel mai bun tintas dintre noi toti, 
avand o mare indemanare in reparaţii de tot felul 
(chiar la carpitul hainelor rupte...). 


13 







Lupta împotriva Sovietelor in Munţii Bucovinei 


5) RADU IOAN . de 22-23 de ani, student, fara sa 
fi putut da examene din cauza exiului. Născut in 
regiunea Munteniei, crescuse insa pe undeva in 
Moldova, deoarece avea accent moldovean. Avea 
parul mare si fuet castaniu deschis, dat pe spate, 
iar ochii verzui. Figura lui de atlet (avea cam 1,83- 
1,85) cu umerii largi si braţe musculoase, fusese 
unul dintre “campionii” atletismului la 
Fichtenhein. In Buchenwald facea parte din grupul 
“tinerilor” de varstatui “Popicu”, Visoianu, etc. 
Avea o mare rezistenta fizica si se oferea mereu, 
oridecate ori era vorba de a inlocui pe cineva 

noapte de “garda”, sau sa vegheze si sa urmareasca 
pe cineva necunoscut in 'marşul nostru spre 
Giumalau. 

6) TINTA ILIE . cam de 24-25 de ani, student in 
teologie, născut in regiunea Ploestiului. Era unul 
din cei mai scunzi (cam de 1,65 -1,67 m., dar de 
contextura puternica (apropae atletica), cu o voce 
blanda si privire duioasa, era exemplul viu al 
viitorului preot legiomar. Ne-a invatat rugăciunea 
Sfanţului Efrem Şirul, pe care am incorporat-o ca 
ruga zilnica alaturi de “Tatal nostru”. Psalmul 50, 
Psalmul 50, si “Nascatoare de Dumnezeu, 
Bucurâte! Domnul este cu tine!”, etc. 

Intr'o seara, inainte de a ne “culca” in zapada. 


14 


Ovidiu Gaina (Stan M. Popescu) 


sub copaci, privindu-1 cum isi aranja Ruck-Sack- 
ul pentru a dormi, mi-am amintit de Lucian 
Caramlau . care cu vocea lui dulce ne canta in 
temnita din Chisinau “Miedor de munţi de 
caraiman”. începui sa fredonez. Ţinta ma privi 
uimit: “De unde stiti doina noastra?” Ii povesti 
episodul cu chisinau, iar mai apoi cu echipele care 
le formasem pentru cucerirea, postului de radio 
Bod si Braşov, la care luase parte, ca şeful unei 
echipe de ploesteni si Lucian Caramlau. Ceilalţi 
ascultau doina pe care Ţinta continua s'o 
fredoneze. 

7) VISOIANU Iosif . cam de 21-23 de ani. Student. 
Născut in Vechiul Regat, cu un puternic accent 
muntean. Foarte inalt (cam 1,82-1,84) si voinic, 
cu un piept de luptător de circ. Fata cu ten inchis. 
Parea, mai curând ars de soare, permanent. Parul 
negnu. Ochii sclipitori negrii. Privirea limpede. 
Era afabil si prietenos cu toata lumea. Glumea si 
radea mai ales cu Radu, pe spinarea lui Mircea, 
dar nici acesta nu ramanea mai prejos, si nimerea 
cu cate o ironie sa producă hohotele noastre. 
Visoianu se oferea mereu sa ajute, mai ales, ne 
ajuta pe noi, in timpul marsurilot neintrerupte prin 
zapada care ajungea uneori la un metru si cincizeci, 
sau trecard paraiele inghetate, care cedau, iar 


15 












Lupta împotriva Sovietelor in Munţii Bucovinei 


bocancii nostrii se umpleau de o apa cate ne 
zguduia fiinţa din rărunchi... A fost unicul legionar 
pe care, intalnindu-1 intamplator pe strada (in timp 
ce-mi pregăteam cu cam. Rusu fuga spre Viena), 
l-am putut invita sa intre in casa lui “Mihai” (am 
uitat numele de familie, dar dansul, care mai 
trăieşte -sunt convins - ma iarta!) si sa analizam 
situaţia lui si a celorlalţi camarazi, după ruşinosul 
“Tratat” de pace ce avusese loc intre Nicolae 
Petrascu si Ana Pauker. 


16 


2. PREGĂTIREA PENTRU 
PARASUTARE (INSTRUCŢIA 
MILITARA,SEDINTELE 
LEGIONARE CU PREGĂTIREA 
MORALA SI SPIRITUALA) 




Ovidiu Gaina (Stan M. Popescu) 


2. PREGĂTIREA PENTRIJ PARASUTARH 


Aşteptam cu infrigurare ziua instiintarii 
parasutarii mele cu şapte camarazi. Pana atunci, timp 
de cateva luni fusesem al doilea sef 1} al unei grupe 
de o suta douăzeci de camarazi care faceam instrucţie 
pentru lupta in munţii Carpati. Instructorii militari 
erau ofiţeri si sub-ofiteri germani. Doi vorbeau 
româneşte. De dimineaţa pana seara la ora 19 - cu 
o intrerupere de doua ore la amiazi- eram instruiţi 
in mânuirea armelor atat de fabricaţie germana, cat 
si rusa si engleza. 

Intr o buna zi (era la mijlocul lunei Februarie 
1945), Comandantul Horia Sima, in fata D-lui 
Iasinschi si a lui Comeliu Georgescu imi comunica 
ca trebuia sa inceapa lupta in munţii Bucovinei. 
Aşteptam cu mare emoţie acest moment. Ştiam ca 
Şutea ma aştepta pe Giumalau (asa cum convenisem 
cu el). Citind lista celor şapte camarazi care tre- 
buian sa ma insoteasca, am ramas puţin surprins. Intre 
aceştia, majoritatea erau sub comanda mea in Centrul 
de Instrucţie Korneuburg, dar crezusem ca 
Comandantul Sima mi-ar fi “dăruit” ca luptători de 

1) Şeful grupului era Vjrgil Pop?, avea acelas grad, dar era mai in 
varsta cu sase ani. 


19 









Lupta împotriva Sovietelor in Munţii Bucovinei 


guerrilla camarazii 2 * care fuseseră in cuibul meu atat 
in Rostock, cat si in Buchewald (unii chiar făcuseră 
parte din “Gărzile Incazarmate” din Bucureşti (1940- 
Febraurie 194IV Dumitru Leonties, Dragos Hoinic , 
Alexandru Rachmistriuc. Leonid Lututovici, Nicu 
Antonovici. Constantin Zus. Nicolae Zelea, Dumitru 
Neaga. Otiliu Isar . etc.. 

M’am uitat tăcut citind lista, am recunoscut 
numele celor din Korneuburg si a lui Aurel Gherase 
(făcuse parte din FDC din Storojinet, când eram 
Şeful unitatii) si n'am zis decât: “Am inteles, voi 
incepe şedinţele chiar mâine!” 

INSTRUCŢIA MILITARĂ 
SFDINTELE SI PREGĂTIREA SPIRITUAIA SI 

MORALA 


In fiecare zi, ne adunam intr'o baraca si ne 
pregăteam sufleteşte in şedinţe afara instrucţia 
militară. In timpul şedinţelor îi invatam sa cânte 
marşurile legionre. Majoritatea cunoşteau numai 
“Sculaţi romani la lupta bate ora (Imnul Legiunii 

2) Numai după cateva zile de şedinţe, cântece si instrucţie militară de 
paraşutism, am mulţumit Bunului Dumnezeu ca am cunoscut mai bine 
aceşti şapte camarazi, legionari si luptători, a căror suflete nobile si 
desinteresate nicicând nu le voi uita! 


20 


Ovidiu Gaina (Stan M. Popescu) 


Arhanghelul Mihail) si se rugau numai cu “Tatal 
Nostru”. I-am invatat toate cântecele de vitejie. 
Citiam capitole din “Pentru Legionari”, ”Carticica 
Şefului de Cuib”, “Cranii de Lemn”, “Testamentul 
lui Moţa”, "însemnări de la Jilava” si “Cartea FDC” 
a lui Istrate. Intr'o zi, in timp ce cantam, un plutonier 
german imi aduse o carte in velita intr'o hârtie alba. 
Mare mi-a fost surpriza când am constatat ca era 
“Acatistul si Paraclisul Mt icii Domnului” pe care 
il împrumutasem badiei Ioan Fucan . puţine zile inainte 
de a fi puşi in libertate din închisoarea Chisinau, 
conform amnistiei decretate de Carol, odata cu 
cedarea Basarabiei si a Bucovinei de Nord, 
bolşevicilor, in urma “protocolului” Molotov- 
Ribentropp. La despărţire uitasem sa i-o cer. Badea 
Jucan fu movilizat (avea carm 42 de ani, dar noi ii 
spuneam “bade”...) si pleca pe front (1941) asa ca 
nu am mai ştiut nimic de soarta lui. El aflase insa ca 
eram la Viena, si prinţ'un membru al “Abwehr”- ului 
sau “SD”, mi-1 trimise la Viena. Pe a doua pagina 
scrisese: “Fiir Herr Gaina”. 

Nu-mi venea sa cred. “Acatistul si Paraclisul" il 
primisem cadou de la o legionara ieşeană in luna 
Iulie 1939, in timp ce eram închis in închisoarea 
Militară din Iaşi, impre una cu badea Jucan, un var 
de-al lui (Vasile Jucan si Vasile Bodai). Aşteptam 
sa fim condamnaţi deoarece trimisesem o scrisoare 


21 




















Lupta Împotriva Sovietelor in Munţii Bucovinei 


cerând “Marelui Voevod Mihai” sa intervină pentru 
a se inceta cu arestările... Camarada ieseana ne aduse 
pâine si branza, impreuna cu Acatistul. Nu mi-a lasat 
numele, dar si acum, după 63 de ani imi amintesc de 
aceasta nobila camarada cu adanca recunoştinţa, 
deoarece acest Acatist mi-a fost un nepreţuit insotitor 
zilnic, si mi-a permis sa invat pe de rost frumoasele 
rugăciuni: “O prea luminate nor”, “Stapana mea Prea 
Binecuvântata”, “Psalmul 142” si sa-mi improspatez 
“Psalmul 50”. 

Cu excepţia acelor patru ani si jumătate (Iulie, 1940 
si Februarie 1945) acest “Acatist si Paraclis al 
Maicii Domnului” m'a insotit pretutindeni, tot timpul, 
in orice călătorie, in orice împrejurare, zi de zi... 
Chiar si acuma! 

Le-am povestit camarazilor impartasindu-le 
bucuria de a ma intalni cu Acatistul după atata vreme 
(prin minunata intamplare care i-a permis lui Jucan 
sa intalneasca pe front pe cineva, care sa ma gaseasca 
si sa-mi faca fericirea reîntâlnirii cu Acatistul meu 
iubit! Din acea zi ne rugam cu totii,dimineata si seara. 
Ilie Ţinta , studentul in Teologie ne invatase o scurta 
si inaltatoare rugăciune a Sf.Efrem Siriul pe care o 
adaugasem la celelalte rugăciuni. Rugăciunile 
zilnice, comentariile pe marginea lecturii a 
capitolelor alese din cărţile legionare, precum si 


22 


Ovidiu Gaina (Stan M. Popescu) 


cântecele si marşurile legionare, ne-au strâns 
sufleteşte si ne-au permis sa ne cunoaştem si respec¬ 
tam unii pe alţii. 

Ma simţeam bine cu echipa mea. Aveam mare 
incredere ca misiunea noastra o vom duce la bun 
sfarsit. Mai ales ca eram gata sa ne sacrificam vieţile . 

In mod paralel, o ora sau doua pe zi faceam 
excercitii de tragere la tinta, aruncarea grenadei si 
demontarea si montarea mitralierelor ce trebuia sa 
le luam cu noi, un afara puştilor mitralierelor, 
revolverleor si armelor speciale, (“Panzerfaust”). 

Căpitanul Muller ne vizita din când in când si 
asculta marşurile noastre legionare, Cateva zile 
înainte de plecare ma intreba cate kilograme de 
şocolata voiam sa transportam in bombele de provizii 
si muniţii. Când i-am răspuns ca preferam un 
“Panzerfaust” in plus, ma privi cu stupefacţie: “Ştii 
ce inseamna sa renunţi la un aliment ca şocolata, 
intr'o “expediţie de risc suprem? M'm uitat drept in 
ochii lui si i-am răspuns: bolşevicii au ocupat parte 
din tara, iar noi vom avea doua categorii de inamici: 
jandarmeria, politia si armata romana vanduta 
aliaţilor (deci bolşevicilor) si NKWD-ul deci avem 
nevoc de Panzerfaust”... Muller a acceptat si eram 
sigur ca doua, din cele patru bombe cu provizii, vor 
conţine cateva “Panzerfaust”. 

Căpitanul Muller imi adusese si cateva broşuri 


23 








Lupta împotriva Sovietelor in Munţii Bucovinei 


cari conţineau tehnica si tactica luptei de guerrilla. 
Le traduceam camarazilor capitolele mai importante 
pentru a se familiariza cu mişcările si luptele in munţi. 

Nu puteam evita contactele cu alţi camarazi, sub¬ 
ofiţeri sau ofiţeri germani născuţi in Romania, sau 
cu legionarii care refuzară sa intre in lupta de 
guerrilla. Afara de asta, ştirile depe front nu erau 
incurajatoare. Dimpotrivă. Aceste realitati ar fi putut 
produce o delăsare si o descurajare in inimele celor 
şapte camarazi pa care-i comandam. Noi insa aveam 
un obiectiv sfanţ: lupta pentru dezrobirea patriei 
noastre ! Nu ne interesau ştirile cari veneau de la 
“Oberkommando der Wehrmachfnici ziarele, nici 
ştirile de la radio BBC, nimic. 

Ne pregăteam pentru a muri luptând pentru Patria 

noastra. Capitan si Moţa! Ne pregăteam de a ne da 
viata pentru Christos. asa cum făcuse Moţa si Marin ! 

Aceştia călătoriră trei mii de kilometrii pentru a-si 
jertfi vieţile in apararea Crucii! 

Noi, insa, avem fericirea sa murim pe pamantul 

patriei noastre si s-o stropim cu sângele nostru in 

apararea Crucii si a Mântuitorului , pe care forţele 
satanice ale comunismului si masoneniei voiau sa le 
distrugă! Aceasta realitate, aceasta idee, repeţi ta in 
fiece şedinţa, si intanita de marşurile legionare si 
de rugăciuni, ne-au permis sa facem abstracţie de 
orice calcule cu pierderea războiului, sau manevrele 


24 


Ovidiu Gaina (Stan M. Popescu) 


politice naţionale sau internaţionale. Noi vibram 
unison si in deplina concordanta cu voinţa 
nesdruncinata de a lupta vitejeşte impotriva 
vrăjmaşilor Neamului nostru si a credinţei noastre 
Strămoşeşti! 


i 


r. 


25 




















3. PARASUTAREA DE ZIUA 
BUNEI VESTIRI: 

25 MARTIE, 1945. 




Ovidiu Gaina (Stan M. Popescu) 


3. PARASUTAREA (25 Martie. 19451 
ZIUA “BUNEIVESTIRI” 


Convenisem şa fim paraşutaţi pe muntele 
GIUMALAU . Studiasem hărţile militare si aveam 
convingerea ca, in caz de aterizare fortata (din cauza 
artileriei antiaeriene, sau un motiv de forţa majora) 
ne convenea Giumalaul. Avea o fasie de 600 metrii 
fara pădure, iar terenul nu era accidentat. Evitasem 
intenţionat sa fim aruncaţi pe Rarau. Duşmanii 
cunoşteau atracţia speciala pe care o exercita Raraul 
asupra legionarilor. In contactele si conversaţiile 
avute cu acela care trebuia sa ma secundeze in lupta 
- Alexandru Şutea - ajunsesem la concluzia ca nu 
era bine sa comunicam autoritatilor germane (adica 
şefii aviaţiei germane dedicata luptei de guerrilla), 
decât o zi inainte de zbor. 

După şedinţa, trebuia sa controlam fiecare efectele 
personale, armele, cartuşierele, lanternele si cele 
doua grenade. In timp ce ne urcam in Liberator-ul 
american, reparat si “adaptat” pentru transporturile 
de parasutisti, incepuram sa cantam toate cântecele 
legionare, in timp ce ne asurzeau motoarele. Pilotul 
si ajutorul cred ca erau germani din Transilvania, 
deoarece ne priveau cu simpatie si uneori ne aruncau 
cate o vorba romaneasca. 


29 











Lupta împotriva Sovietelor in Munţii Bucovinei 


Cam pe la orele 2 dimineaţa avionul isi lua zborul. 
Noi cantam “Sculaţi Romani, la lupta bate ora!”. 
Eram aşezaţi fata in fata, patru si patru, in interior se 
vedeau doua bombe de aprovizionare. Eram sigur 
ca conţineau mitrelierele, “Panzerfaust” - ele cerute, 
muniţiile, hainele civile, medicamentele, alimentele 
si “sacurile”. 

Co-pilotul se apropie si-mi “şopti” la ureche ca 
sa- le explic ca peste puţin vor incepe exploziile 
artileriei anti-aeriene sovietice si ungureşti, deoarece 
ne apropiam de Budapesta. “Avionul e mare, - imi 
explica copilotul - dar exploziile artileriei 
antiaeriene pot sa aibe “efecte de bal”. Voia sa le 
explic camarazilor sa se aştepte la zguduiri puternice. 

Intr'adevar, abia trecură cateva minute, ca cerul 
se aprise cu exploziile artileriei antiaeriene, iar noi 
simţirăm zguduiri puternice. Prin geamurile 
avionului aveam un spectacol unic: exploziile 
alternau cu luminile farurilor galbene si albastre, care 
urmăreau avionul nostru, ca si când l-ar fi insotit nu 
pentru al dobori ci pentru a-1 “sărbători” si “ferici”. 
Noi incepuram sa cantam marşul: “Sa sune iarasi 
goarna! Steagul sa fâlfâie in vânt! De-acun avem 

o viata noua spre biruinţa acelas gând ! 

Mi s'a părut ca răspunsul nostru nu le-a căzut bine 
ruşilor si ungurilor, deoarece avionul incepu sa 
geama din toate incheieturile, obligandu-ne a ne agata 

30 


Ovidiu Gaina (Stan M. Popescu) 


de banei, ca sa nu ne lovim cu capul de acoperiş. Ne 
uitam unul la altul, zimbind si continuam: 


“Pentru 'n Roman căzut duşmanul 
Sa sape sute de morminte. 
Oştean al României mele, 

Mergi inainte, inainte! 


“Cu-ape albastre si cu holde 
Asteapta tara sa te-alinte 
Oştean al României mele, 
Mergi inainte!” 


La un moment dat o bubuitura puternica din afara 
avionului ne obligară sa ne agatam cu amble mâini 
de banei, si sa ne aranjam din nou “rucksackul”, cartu¬ 
şiera, bidonul, si pusca-mitraliera. Dar numai cateva 
clipe, deoarece incepuram alt marş: 


“Urla duşmanii 'n carare 
Si-si arate 'n rânjet colţii 
Noi pasim, pasim cu nepăsare 
Si voioşi, voioşi in fata morţii! 


31 










Lupta Împotriva Sovietelor in Munţii Bucovinei 


“Las'sa urle, las'sa geama, 

Si sa drapene cu ghiara 
Noua nu ne este teama 
Atunci când ne chiama tara!” 


Pilotul il chema pe auxiliar si vorbiră la ureche. 
Când se intoarse langa mine ma intreba daca 
cântecele noastre “strigate” din tot sufletul nu ne-ar 
putea istovi si irosi forţele in momentul căderii cu 
paraşutele. I-am răspuns, ca dimpotrivă, ne ajuta sa 
ne simţim si mai bine, si incepuram “Cântecul 
Eroilor Mot-aMarin”: 


“Sunt ruguri si flăcări. E Spania'nscrum. 
Gloanţele cad in altar. 

In negrele şanţuri cu sânge si fum, 

Ploua cu schije si jar. 


“Printre reţele, 

Mine, srapnele, 

Schijele ploua fier de sus. 
Loviţi in frunte, 

Cu braţe frânte. 

Cad legionarii lui Isus... 
“Moţa in sânt plin de sânge, 


32 


Ovidiu Gaina (Stan M. Popescu) 


Şopteşte murind rugăciunea: 

- “Moartea la pieptu-i ne strânge 

Sa creasca mai mandra Legiunea. 

Sa faci. Căpitane, o tara. 

Ca soarele sfanţ de pe cer!” 

Nu ştiu daca mi s'a părut, sau a fost o simpla 
impresie: Auxiliarul pilotului a lăcrimat. 

N'am mai avut timp sa ma gândesc. Pilotul făcu 
semn. Trebuiram sa ne pregătim pentru a fi aruncaţi. 
Primul am fost eu. Se deschise poarta. Un aer inghetat 
umplu avionul. Auxiliarul pilotului imi striga la 
ureche: “Hals und Beinbruch! Kamerad Legionar! 

Un vând rece si fulgi inghetati imi pătrunseră in 
obraji. Paraşuta se deschise: 
începui sa ma rog: “Milueste-ma Dumnezeule, 
după mare mila Ta...” 


33 

















4. ARUNCAŢI PE MUNTELE 
MĂGURĂ (MARAMUREŞ)... 
NU PE GIUMALAU. 



Ovidiu Gaina (Stan M. Popescu) 


4. FURAM ARUNCAT! PF MUNTFI F. MĂGURĂ 

NUPEGIIIMAT ATUM 

După ce ne-am adunat intre nişte brazi, sus de tot, 
pe Măgură, ne-am hotarit sa nu ne amarim prea mult: 
trebuia sa ajungem pe Giumalau. Ne-am făcut 
inventariul: nu aveam alimente. Pesmetii aduşi de 
Xinta si de Mircea se impartira frateste. 

Ne alinearam, făcurăm rugăciunile, si incepu 
marşul prin zapada inalta de un metru si jumătate. 
Gresala mea a fost ca luasem o pastila (un 
comprimat) pe care ni-1 oferise Căpitanul Miiller 
(cred ca asta era numele) pentru a rezista somnului 
in timpul de veghe sau a luptei. îmi era somn si foame. 
Mergeam unul după altul prin zapada alba si tăcută. 
La un moment dat am dat ordinul de oprire. Le-am 
explicat ca trebuia sa ne indepartam cat se putea de 
repede, deoarece rusii trebuie sa fi fost informaţi de 
sosirea noastra. Numai asa mi explicam faptul ca 
Gherase, cu ajutorul lui Macovei nu primiră nici un 
răspuns de la Wiener Neustadt. Iar faptul ca nemţii 
aruncara bombele cu haine, muniţii, mitraliere, 
grenade, medicamente si alimente fara paraşute, 
insemna ca le era indiferenta soarata noastra. Nu 
puturăm salva decât nişte cutii cu muniţii de mitra¬ 
liere, iar acestea căzură dela 900 metrii si impreuna 
cu restul proviziilor se imprastiara pe o raza de 


37 










Lupta împotriva Sovietelor in Munţii Bucovinei 


cateva sute de metrii, aco;'erindu-se de zapada. 

Aceasta era realitatea noastra si trebuia sa facem 
fata imprej urări lor cu seninătate si credinţa ca 
Dumnezeu ne va ajuta, deoarece luptam pentru o 
cauza nobila. Deci: sa cantam “Sfanta Tinereţe 
Legionara”! Si asa am făcut. Am cantat, am făcut 
cateva exerciţii fizice, si am cantat din nou: ‘Sculaţi 
Romani la lupta bate ora!”, apoi am continuat marşul, 
conform busolei si harţei: direcţia Giumalau (adica 
Bucovina) unde ne aştepta Alexandru Şutea cu cati va 
camarazi inarmati. 

Oprea avu o idee care nu mi s'a părut rea: afara 
de busola Sa urcam culmile ici-colo pentru a ne 
asegura mai bine de direcţia pe care mergeam. Cu 

tot frigul si vântul inghetat, ne-am oprit din nou. Ne¬ 
am orientat din nou, si din nou am luat-o la drum 
cântând uneori, alteori tacand si gâfâind. 

Mergeam pe o culme inzapezita. Când am ajuns 
in vârf, o tranşee in forma de cruce ne opri. Nemţii 
sau romanii trebuira sa fi luptat pe acel vârf de munte, 
deoarece transea fusese foarte bine sapata, deci avura 
timp pentru a o pregăti si rezista. Ne-am oprit. Ţinta 
a rostit nugaciunea care ne-a plăcut la toti (a Sfanţului 
Efrem SiriuP . apoi: Psalmul 50 si Psalmul 142 si 
Tatal nostru. Apoi din nou “Sfanta Tinereţe Legio¬ 
nara”. Apoi “Sufletul in noi se zbate pentru Neamul 


38 


Ovidiu Gaina (Stan M. Popescu) 


Romanesc... Cu totii pomit-am la luptas viteaza, vrem 
tara s'o salvam, moarte cea crunta la toti veghează 
napoi nu ne dam...! Dinnou cateva exerciţii fizice, 
si din nou marşul prin zapada si vânt... 

Simţeam ca-mi amorţesc degetele picioarelor de 
frig. Armele si grenadele imi atarnau greu in 
buzunare si pe spate... La un moment dat a trebuit sa 
trecem un pârâu sau un mic lac. Un-1 puturăm evita 
iar agua inchetata ne pătrunse pana peste glesne, si 
chiar mai sus... 

Dar Dumnezeu ne-a ajutat. Sus pe creasta se vedea 
ceva asa ca o coliba mica. Am gâfâit, ne-am sfortat, 
am urcat cu anevoie, dar am ajuns: acolo era 
salvarea: o coliba improvizata, dar avea asa ceva 
care se parea o soba, formata din nişte pietre si 
cateva cărămizi... Mircea Alexandru ne invita sa 
rupem crengi din brazii inchirciti care erau foarte 
aproape de coliba. Se făcu focul!!! ne asezaram toti 
in cerc cu picioarele spre foc! Mircea. Radu. 
Visoianu si Macovei ne desfacura cordelele dela 
bocanci. Noi făcurăm la fel cu acei patru. 
Observarăm ca lui Mircea ii inghetase degetul cel 
mare de la un picior. Nici al meu nu era mai sănătos. 

După rugăciuni, Radu Ioan se oferi sa stea de 
veche pana la trei dimi-neata... Se schimba cu 
Visoianu, care stătu de veghe pana la cinci, apoi veni 
rândul meu, pana la şapte, iar Macoveiu era ultimul 


39 


















Lupta împotriva Sovietelor in Munţii Bucovinei 


pana la orele noua când trebuia sa ne preparam pentru 
rugăciuni si sa continua marşul spre Giumalau. 

Tot timpul avuram grija ca focul sa nu se stingă. 
Dormeam spate in spate cate doi. Ne era somn, dar 
aveam senzaţia ca dormeam sau ne odihneam, 
deoarece focul ardea... 

PRIMA ÎNTÂLNIRE CU O FIINŢA 

OMENEASCA 


Era 26 de Martie, 1945. Micul nostru convoiu se 
mişca cu greu, dar mergeam cum puteam. Ne era 
foame si frig. Mergeam urmând indicaţiile prietenei 
noastre busola si a harţei militare. Cred ca era cam 
ora douăsprezece... I-am rugat sa ne oprim. Le-am 
spus ca e imposibil sa nu invingem deoarece o zi 
inainte - 25 Martie - fusese ziua Bunei Vestiri . Maica 
Domnului ne va ajuta sa ajungem la Giumalau! Am 
cantat “Sfanta Tinereţe Legionara” iar când sa 
reincepem marşul, din fata, cam la o suta de metrii 
venea un taran in direcţia noastra. După ce ne-am 
salutat, l-am văzut surprins ca vorbeam româneşte. 
Avea dreptate eram imbracati toti ca parasutisti 
nemţi. Hainele noastre civile impachete in bombele 
cu alimente, etc. fusera răspândite pe toata suprafaţa 
muntelui ...Ar fi trebuit sa pierdem doua sau trei zile 
numai in căutatul resturilor din bombele aruncate... 


40 


Ovidiu Gaina (Stan M. Popescu) 


I-am explicat ţăranului situaţia. Era un 
maramureşean cam de vreo 50 de ani, indesat cam 
de statura lui Gherase . ochii cenuşii, mustata scurta 
căruntă si privirea energica. Venea din sat (nu-mi 
amintesc numele satului) si se indrepta la un sat 
vecin, ca sa viziteze fiica si ginerele. In timp ce 
vorbeam ne privea cu multa curiozitate, mai ales ca 
observase - după pronunţare - ca Oprea avea un 
accent desosebit de-al meu sau de acela al lui Radu . 
Mi-a trăsnit prin cap sa-1 rog sa ne calauzeasca spre 
satul ginerelui cu speranţa sa putem manca (eram 
istoviţi de nemancare) si sa ne schimbam, cumpărând 
haine taranesti si - pentru unii din noi - ghete si 
ciorapi. Taranul mi-a răspuns ca avea o idee mai 
buna: mergea singur in satul ginerelui si ne aducea 
intr'o caruta tot ce aveam nevoie. Pretexta ca daca 
intra cu noi si lumea vedea uniformele de parasu¬ 
tisti ar fi in stare sa refuze vanzarea alimentelor... 

M'am uitat drept in ochii lui. I-am răspuns ca-1 
credem. Deci il vom aştepta, dar cu condiţia sa ne 
dea o idee de timpul aşteptării. “Doua ore, sau doua 
ore si jumătate, cel mult, ne-a răspuns. Ne-am uitat 
pe harta. Era un sat apropiat. Nu-mi amintesc de 
numele satului, dar imi amintesc ca eram destul de 
aproape de de munţii nostrii bucovineni. Acest lucru 
nTa liniştit. I-am răspuns: “Bine, te aşteptam!” Dar 
nu i-am dat bani. 


41 










Lupta împotriva Sovietelor in Munţii Bucovinei 


După ce s'a indepartat, Macovei m'a intreba: “Nu- 
i dam bani?”. “Nu! i-am răspuns” Omul este incorect! 
Nu merita incredere!” Ceilalţi ma aprobara. 
Cetăţeanului ii era teama de jandarmi, si de noi, in 
acelas timp. Nu ne credea, sau daca ne credea, prefera 
sa nu ne ajute... Frica era mai puternica decât 
omenia.. . 

Ne-am uitat din nou pe harta. Nu eram prea 
departe. Făcusem socoteala ca daca Maica Domnului 
ne permitea sa rezistam, cam intr'o zi si jumătate de 
marş ajungeam aproape de Giumalau. înainte de asta 
trebuia sa trecem printr'un sat, sau mai bine zis era 
vorba de un cătun. Topisem zapada pentru a bea o 
apa calda, fara ceai... Apoi, incet, le-am explicat 
planul: Vom cobori, si vom lua contact cu taranii 
cătunului sau satului. 

înainte de a intra in sat, am hotarit ca cinci 
camarazi, sub comanda lui Oprea sa stea ascunsi 
observând ce se intampla după intrarea noastra in 
prima casa . Dumnezeu a vrut sa intram (impreuna 
cu Gherase si Radu Ioan ) in saracacioasa casa a unui 
vrednic maramureşean. După ce i-am explicat cine 
suntem, dece am fost paraşutaţi, si care era misiunea 
noastra, i-am cerut informaţii asupra situaţiei din sat. 
Taranul se uita cam curios la uniformele noastre de 
parasutisti nemţi dar vazandu-ne fetele supte de 
foame si vinete de frig si istoveala ne-a poftit sa ne 


42 


Ovidiu Gaina (Stan M. Popescu) 


aşezam pe patul bucătăriei, apoi, cu glas domol: 
“Noi ştiam ca ati sosit. Un vecin din satul. .. ne-a 
spus ca au scris gazetele inca acum trei-patru zile ...” 
Doua zile inainte de parasutare guvernul controlat 
de comunişti era informat de misiunea noastra!... 

Nu-mi venea sa cred. Banuiam insa ca era vorba 
de alta echipa trimisa de Mişcarea Legionara. Totuşi 
ma intrebam cum ar fi putut Sima sa trimită doua 
echipe de legionari in nordul tarii, când era nevoie 
de luptători si in Muntenie, Moldova, Basarabia, 
Oltenia, banat si Transilvania... Am asociat acest 
lucru cu imposibilitatea lui Aurel Gherase de a se 
comunica cu Austria si n'am mai indraznit sa gândesc 
mai departe... 

Un tanar voinic intra in casa. “E ful meu” imi 
explica taranul, apoi se indrepta spre tanar si-i 
explica cine eram. Acesta ne privi cu neincredere. 
La un moment dat mi se păru, chiar, ca in privire se 
strecurase o umbra de dispreţ. M'am indreptat spre 
tanar si i-am explicat ca legionarii doresc libertatea 
tarii si a romanilor si lupta pentru aceasta libertate. 
Nu a mai zis nimic. Taranul aştepta parca ceva. 

I-am explicat ca aveam nevoie de alimente si de 
haine. N'am indraznit sa adaug ca aveam nevoie si 
de arme si munţii ...Si bine am făcut! 

Taranul ne-a dat o adresa, adica ne-a indrumat, cum 
sa ajungem la un bogatas, care avea multe vite si porci... 


43 













Lupta Împotriva Sovietelor in Munţii Bucovinei 


Multumindu-i ne-am despărţit. Totuşi nu-mi venea 
sa cred de faptul ca taranul nu ne-a ofirit nici un 
pahar cu apa. In Bucovina, când ploua iar noi 
(părinţii cu fraţii mei) ne aflam pe drum spre 
Stulpicani, si ne prindeau ploile cu piatra de obicei 
ne opream fata unei case gospodăreşti si ne aşezam 
in balconul casei, pana ieşea stapanul sau soţia 
acestuia, cerandu-le permis sa aşteptam pana după 
ce trecea potopul. Taranul sau soţia acestuia, accepta 
cu plăcere si ne aducea o cana cu apa si o farfurie 
cu dulceaţa (de obiceiu de cireşe, sau capsune). 
Aceasta primire “omeneasca” n'am intalnit-nicaeri 
in alte tari pe cari le-am vizitat, fie ca turist, fie ca 
profesor-conferentiar. La primiri si purtări ca aceasta 
se referea Căpitanul pe Rarau sau la Carmen Sylva 
când ne vorbea de pastrarea spiritului de OMENIE 
romaneasca ca un tezaur dăruit de Cel de Sus 
neamului romanesc. 

La intoareere l-am insarcinat pe Oprea si pe 
Visoianu sa-1 viziteze pe taranul “bogatas” al 
cătunului, pentru cumpărarea alimentelor. Avurăm 
mai mult noroc. Sosiră cu pâini, branza, unt si camat. 
Aflara ca satul se afla cam la vreo cinci kilometrii 
de cătun, si ca exista un post de jandarmi, intarit cu 
soldaţi ruşi... In timp ce mancam Visoianu ne povesti 
impresiile avute cu ocazia cumpărării alimentelor: 
“Nu ne-au primit bine. Daca n'am fi avut puştile 


44 


Gvidiu Gaina (Stan M. Popescu) 


mitralierele cu noi, cred ca ne-ar fi refuzat, pur si 
simplu”... Oprea , fu de aceias părere: “Ne-au privit 
cu “ciuda” si “frica" in aceias timp. Sunt convins ca 
imediat, ce ne-am îndepărtat au comunicat postului 
de jandarmi si soldaţilor sovietici ca “parasutistii 
asteptati” si anunţaţi prin radio si ziarele din 
Bucureşti au sosit in Maramureş, si nu pe Giumalau, 
asa cum era firesc...” 

Eram convins si eu ca nu aveam mult timp pentru 
a ne odihni. 

Ne indreptaram spre vârful muntelui de unde 
puteam controla situaţia, in caz ca “bogătaşul” ne-a 
denunţat, iar jandarmii si rusii ar decide sa ne 
urmareasca cu scopul de a ne face prizioneri sau a 
ne nimici. 


45 











5. “A’ NCEPUT VIFORNIŢA CEA 
MARE...!” 



V 



Ovidiu Gaina (Stan M. Popescu) 


5. “ A’ NCEPUT VIFORNIŢA CEA MARE...!* 


Abia ajunşi pe vârful muntelui ne'am “ospatat” 
si am făcut planul de lupta. Eram sigur ca rusii cu 
jandarmeria noastra ne vor ataca. Aşteptaseră 
parasutarea noastra iar faptul ca luasem contact cu 
taranii era o dovada de hotarirea noastra de lupta. 
De pe vârful muntelui (unde reuşisem sa ne 
adăpostim intr'o cocioaba şubreda) aveam o viziune 
panoramica spre celelalte culmi si, in special, spre 
cararea care ducea la cătun. Am hotarit ca doi 
camarazi (Macovei si Mircea) sa se ascunda in 
spatele unui tufiş cam la doua sute de metrii de vârful 
muntelui. In apropierea cocioabei erau nişte brazi si 
tufăriş unde s'au ascuns Oprea si Gherase . Toţi 
camarazii aveau armele (puştile - mitraliere si 
revolverele). Ne lipseau mitralierele modeme pe 
care nemţii le “impachetara” impreuna cu muniţiile, 
medicamentele, alimentele si hainele civile... si care 
căzură fara paraşute! Ne lipseau... 

înainte de a -si lua fiecare locul de lupta, făcui o 
mica şedinţa cu jurământul, apelul morţilor, Cântecul 
Legiunii (“Sculaţi Romani la lupta bate ora!”) si 
cateva minute de indrumare (in cazul morţii mele 
şefia luptei trebuia s'o ia Alexandru Şutea , dar pana 
la intalnirea cu acesta trebuia ascultat Oprea , care 


49 









Lupta împotriva Sovietelor in Munţii Bucovinei 


avea mai mult experienţa ca fost sergent in armata 
naţionala. La sfârşitul şedinţei strigai: “ Drepţi ! 
Pentru onor inainte!” Camarazi, din acest moment 
echipa noastra, inainte de orice ciocnire cu duşmanul 
va avea ca indreptar următoarele gânduri a lui Moţa : 
“Totala aservire a interesului personal 
interesului colectiv, hotarirea de a-ti da 
pieptul tau zdrobit 

pentru a sluji ia temelia biruinţei pe care o 
visezi , numai din aceasta transfigurare 
sufleteasca poate tasni victoria ta student 
roman! Când vei spune cumpliţilor tai duşmani: 

nu-mi pasa daca me veţi zdrobi sau nu. un¬ 
irii pasa daca voi vedea sau nu ziua biruinţei, 
dar sunt sig ur ca JERTFA MEA VA ADUCE 

PRĂBUŞIREA VOASTRA, Şl CÂND 
PORNEŞTI Şl TE MENŢII PANA LA 
CAPAT PE ACEASTA HOTARIRE 
SENINA. NU ÎNCAPE NICI O ÎNDOIALA 

CA PORŢI IN TINE O FORŢA PE CARE 
NICI O TEHNICA REPRE SIVA un o poate 
birui. SPIRITUL DE JERTFA ESTE 
ESENŢIALUL! Avem cu totii la dispoziţie 
cea mai formidabila dinamita , cel mai 
iresistibil instrument de lupta, mai puternica 

decât tancurile si mitralierele: este 
PROPRIA NOASTRA GENUSA! Nici o 


50 


Ovidiu Gaina (Stan M. Popescu) 


putere din lume nu va putea evita prăbuşirea 

atunci când şe menţine pe cenuşa unor 
luptători viteji CĂZUŢI PENTRU 
DREPTATE SI DUMNEZEU’” 


Şedinţa s'a incheiat cu cântecul: “Sa sune iarasi 
goarna! Steagul sa fâlfâie in vânt, 

“De-acum avem cu toti o viata noua 
Spre biruinţa acelas gând. 

Pentr'un roman căzut, duşmanul 
Sa sape sute de morminte. 

Oştean al României mele, 

Mergi inainte! înainte!.” 

“Gând fulgera'n văzduh obuzul 
Si las'o urma de lumina, 

Sa sti ca-i mare neputinţa 
Acolo'n tabara străină. 

Dar tu-acolo ai o tara, 

Si leagănele tale sfinte, 

Obuzul va cadea in urma 
Iar tu vei merge inainte!.” 

In ultimul moment imi trăsni prin cap ca soldaţii ruşi 
ar putea sa realizeze o manevra de invaluire, si sa 
ne atace si din spatele muntelui, asa ca Visoianu cu 


51 







































































Lupta împotriva Sovietelor in Munţii Bucovinei 


Radu intrara in padureata din partea opusa cătunului 
(de unde aşteptam noi atacul). 

Se intuneca de-abinelea. Fiecare isi pregăti armele 
si muniţia de rezerva. Eu ma plimbam intre cele trei 
posturi de lupta. îmi facea bine, deoarece, in treacat 
ma desmorteam. Le spuneam: “Vor veni sigur ca vor 
veni! Dar se vor apropia cu teama si cu grija de a 
nu-si risca viata. Au castigat războiul si asteapta sa- 
si vada familiile, deci nu mai au chef de lupta!” Si 
intr'adevar, asa era. Aflasem, mai târziu spusele unui 
ucrainian din NKDW, (multe luni după ciocnire) in 
cercul unor romani ucrainieni stabiliţi in Câmpulung 
si Humor. 

Ţinta era insarcinat cu alimentarea de muniţii a 
posturilor de lupta. In timp ce eu ma apropiam de un 
grup, Ţinta trebuia sa faca acelas lucru cu grupul 
opus, pentru a cunoaşte situaţia permanent. 

Cam pe la doua dimineaţa se auzi puşca mitraliera 
a grupului nostru din partea opusa satului. Radu si 
Visoianu aşteptară “poterele” roşii pana când se 
apropiara la vreo patruzeci de metrii si incepura sa 
traga. Auziră gemete, apoi duşmanii răspunseră cu 
“katiusele”. Ma apropiai si incepui sa trag si eu in 
grupul duşman. Ţinta se cobori sa sprijine echipa 
Macovei-Mircea (care aştepta atacul dinspre cătun.) 
Deodata simţi o căldură la mana stanga. Un glonte 
imi atinse suprafaţa degetului gros, producandu-mi 


52 


Ovidiu Gaina (Stan M. Popescu) 


o rana de-alungul degetului inspre incheitura si 
plesnindu-mi vana. Scoasei batista si legai rana cum 
putui. Din tufărişul apropiat cu cătunul (destinat sa 
sprijineasca atacul mal masiv) se asuzi un strigat de 
durere. Ţinta imi aduse veste: Oprea fusese rănit in 
osul soldului stâng si sangera mult. Cred insa, ca 
duşmanul trebuie sa fi suferit pierderi serioase, 
deoarece se auzeau gemete si injuraturi rusesti. 
N'aveam timp sa legam rănile vrăjmaşului. Visoianu 
si Radu , in postul opus cătunului reuşiră sa raneasca 
grav cel puţin patru duşmani. Restul, doi sau trei se 
retraseră. “Prada noastra de razboiu: patru katiuse 
si gamelele (unele cu votka...). 

începea sa se zareasca de ziuă. Ţăcănitul 
mitralierelor, katiuselor, si a puştilor mitraliere a 
noastre se auzeau tot mai rar din partea cătunului, 
împreuna cu Visoianu si Radu ne apropiaram de cătun 
si reuşirăm sa surprindem un grup destul de numeros 
de ruşi (nu eram sigur ca era vorba numai de ruşi, 
sau de jandarmii nostrii cari sprijineau duşmanii). 
Grija mea mare era rana lui Oprea, trebuia sa-1 
scoatem din postul de lupta si sa-1 ajutam cumva 
bandajandu-1, sau ducandu-1 la vreun medic. Din 
fericire jandarmii si rusii se retraseră spre cătun. 
Lasasera trei cadavre cu respectivle katiuse si game¬ 
le. Unul din morţi avea si un pacheţel cu alcohol si 
bandaj, spre norocul nostru. 


53 
















Lupta împotriva Sovietelor in Munţii Bucovinei 


O dîra (şuviţa) de sânge marca drumul in retragere 
a duşmanilor invinsi. Grija noastra cea mare era insa 
rana serioasa a lui Oprea , 
începuse “viforniţa cea mare!”. 


♦ * • ' ‘ ; 




54 






6. ÎNTÂLNIREA CU ALEXANDRU 
ŞUTEA SI DOI CAMARAZI IN 
CASA BRIGADIERULUI 
SILVIC NICHIFOREL OREST, 
PE MUNTELE GIUMALAU. 





Ovidiu Gaina (Stan M. Popescu) 


6. ÎNTÂLNIREA cu şutea si doi camarazi 
IN CASA BRIGADIERULUI SILVIC 
NICHIFORFEL OREST 

pe muntele GIUMALAU 

Maica Domnului nostru Iisus Christos ne-a ajutat. 
După marşurile prin zapada, paraie si culmi 
inzapezite, vânturi red si foame, ajunserăm la casa 
Brigadierului silvic Nichiforel Orest . Un barbat de 
vreo 35-38 de ani, cu un mic defect la un picior, 
căsătorit si cu o fetita de 2 ani, aflase de parasutarea 
noastra... din ziarele din Bucureşti 0 . Casa era 
incapatoare, cu trei dormitoare, bucătărie, si un sub¬ 
sol pentru alimente. 

Aprovizionarea se facea cu o trasurica si un cal, 
care transporta odata la saptamana cele necesare 
pentru întreţinerea familiei si a servitoarei. 

Pentru intaia oara după zile întregi de somn, 
imbracati, am putut face baie si sa ne bărbierim. 
Mancarea calda si friptura pregătită de soţia 
Brigadierului au însemnat o sarbatoare pentru bietele 
noastre stomahuri. 

Convorbirile cu Alexandru Şutea si cei doi 
camarazi din garnizoana Iacobeni (sau Mestecanis, 

1) Unul din ziare pusese un titlu pare cu ştirea: “Din Germania soseste 
Ovidiu Gaina cu o echipa de parasutisti inarmati pana'n dinţi, si vor 
cadea pe Giumalau in aceste zile!” Intelligence Service, NKDW sau 
CIA aflasera înainte ca noi sa fi fost paraşutaţi! 


57 














Lupta împotriva Sovietelor in Munţii Bucovinei 


nu-mi amintesc bine) au avut un caracter de surpriza 
si urgenta, in acelas timp. Surpriza, pentruca nu-si 
puteau inchipui ca nişte aviatori experţi ca nemţii sa 
ne fi aruncat pe muntele Măgură in Maramureş, inloc 
pe Giumalau... Urgenta, deoarece informatorii 
garnizoanei legionare din Iacobeni (unde traia Şutea) 
aflara ca in Campulung-Buc. aparu o noua companie 
de ruşi, cu insigne de NKDW., deci erau pregătiţi sa 
ne atace, sau sa se apere... Şutea ne manifesta ca 
prietenul Nichiforel Orest era convins ca in Wiener 
Neustadt, Korneuburg si Wiena rusii aveau 
informatori cari transmiteau toate mişcările grupelor 
legionare de guerrilla autoritarilor sovietice din 
Romania si Ministerului de Interne. Numai asa putură 
afla de parasutarea noastra... Unicul lucru pe care 
nu-1 putură afla si transmite fu motivul pentru care 
pilotul avionului nostru nu ne arunca pe Giumalau, 
ci in munţii Maramureşului... 

La cateva sute de metrii numai de casa lui 
Nichiforel . era o lunca unde se intalneau, in mod 
poetic si prietenos, serpuitul a patru paraie limpezi, 
formând un pârâu mai măricel, de o trasnparenta si 
frumuseţe nemai intalnita 2) . Acolo ne aplecam pe 
brânci si ne “adapam” setea ca vacile si caii... Numai 

2) Autorul acestor amintiri a călătorit prin America de sud, Mexic, 
SUA, Canada, Japonia, China, India, Tahilandia, Africa de Nord si de 
sud, Sueda, Danemarca, Alppi bavarezi, Italia, Spania, Portugalia, Anglia, 
etc., insa colt frumos si poetic ca “ Patru Paraie ” n'a intalnit! 


58 


Ovidiu Gaina (Stan M. Popescu) 


din dorinţa de a simţi limpezimea si raceala apei, 
odata cu muzicalul clipocit si melodioasele soptiri, 
amestecate cu cantul paserilor. 

Alexandru Şutea , vazandu-ne atat de entuziasmat! 
cu “Patru Paraie” si cu prietenoasa primire a lui 
Nichiforel Orest . ne-a propus sa ne construiască 
cabana pentru dormit si şedinţe, cam la doi kilometrii 
depărtare pe o colina impadurita, de unde se putea 
domina o buna parte din munte. 

Asa se ajunse la hotarirea de clădire a cabanei, 
care ne adăposti si ne ajuta sa ne organizam cuiburile 
si garnizoanele din judeţul Campulung-Buc. si sa 
organizam apararea, când armata sovietica voi sa 
ne distrugă cu motivul expediţiei organizate in Capul 
Satului si cu ocazia careia căzu primul nostru 
camarad. Radu Ioan . ei, insa pierdură cinci soldaţi 
si cari va răniri. 


59 













7. O FIGURA DE HAIDUC 
LEGIONAR: 
ALEXANDRU ŞUTEA 



Ovidiu Gaina (Stan M. Popescu) 


7. O FIGURA DE HAIDUC LEGIONAR: 

ALEXANDRU ŞUTEA 


Pana acum trei patru ani ne scriam inca. Ultima 
dovada de credinţa legionara si creştineasca pe care 
a dat-o a fost acum vreo cativa ani, când a dinamizat 
pe toti camarazii si prietenii pentru a strânge 
fondurile necesare in vederea reedificarii schitului 
Mestecanis. 

Născut intre munţii Iacobenilor si Mestecanisului 
când ne-am intalnit aproape de “Patru Paraje”, in 
casa Brigadierului Silvic Nichiforel Orest , avea 
aproximativ 38-40 de ani. înalt (intre 1,80 si 1,83) 
voinic cu par castaniu inchis, ochii negrii vioi. Avea 
o voce plăcută de bariton si canta doine 
campulungene si moldovene. Avea insa si talent 
pentru a improviza poezii, carora le adauga cate o 
doina din fluer 0 . 

Deşi avea foarte puţine studii secundare, cetea 
mereu (nu numai literatura legionara si religioasa ci 
chiar operele lui Creanga, Odobescu si Eminescu) 

Dumnezeu ii dăruise insa, si alte calitati: tragea 
la tinta cu mare precizie, nu numai cu arma, ci si cu 
mitraliera si revolverul. Ştia sa prepare o caprioara 
sau un miel la gratar, sau sa-i “afume” după cel mai 

1) Doina din fluer pe care o canta apoi - daca bine- mi amintesc: “E o 
doina de la munte, doina unui dor pribeag...” 


63 










Lupta împotriva Sovietelor in Munţii Bucovinei 


autentic stil “vanatoresc”. Cunoştea toate potecile 
si izvoarele. II insotise si pe Capitan si pe Moţa - in 
vizita- uneori impreunacu Dl .Vasile Iasinschi. Radu 
Mironovici si Ilie Garneata. sau Cornelin 

Georgescu ) in cele mai frumoase si mai pitoreşti 
poeni cu izvoare reci, si unde se retrăgea Căpitanul 
ca sa se roage si unde numai cerbii se adapau. 
Fusese unul din cei mai vechi şefi de cuib din 
regiunea Iacobeni 2) , si se reliefa ca cel mai activ 
din judeţ. Căpitanul il ridica la gradul de Instructor 
Legionar. Când Căpitanul ordona ridicarea si 
construirea cabanei Legionarilor Răniţi” pe Rarau 
(1934-1937), Şutea , alaturi de fraţii Erhan din Capul 
Satului fu unul din cei mai activi “cioplitori de 
bârne”. Si la ridicarea casei unui legionar sarac cu 
sase copii, la marginea oraşului Campulung-Bnc.. 
Şutea s'a evidenţiat prin repeziciunea cu care 
cioplea bârnele pentru a le aranja, apoi, una peste 
alta. Toţi il admiram si-1 iubeam. 


2) In timp ce eram Sefu! Frăţiilor de Cruce din jud. Campulung-Buc., 
Căpitanul schimba in fiecare an şefia judeţelor, iar in Câmpulung D-l 
av. V. Saghin (care-1 inlocuia pe fostur sef de Judeţ, Const. Ursescu 
ma numi Secretarul Mişcării pe tot judeţul. In aceasta calitate vizitam 
fiecare plasa si garnizoana, pentru a strânge raporturile lunare si a le 
trimite la Centru, in Bucureşti. Şeful Plasei Iacobeni, Al. Şutea era cel 
mai corect si mai activ deoarece in timpul cuprins intre finea lui 1936 si 
inceputul 1938, infiintase inca noua cuiburi! 


64 


8. ORGANIZAREA PENTRU 
VIITOARELE ACŢIUNI DE 
GUERRILLA 





















Ovidiu Gaina (Stan M. Popescu) 


8. ORGANIZAREA PENTRU VIITOARELE 

ACŢIUNI DE GUERRILLA 


Dintru inceput activitatea noastra, după toata 
odiseia, avu un carăcter de reorganizare a 
legionarilor in vederea luptei de guerrilla. Şutea lua 
contact cu cele mai importante garnizoane din judeţul 
Câmpulung care făcuseră parte din plasa pe care o 
organizase inainte. Apoi am trimis curieri in Vatra 
Domei. Vama. Vatra Moldovitei. Gura Humorului. 

Sahla. Capul Satului. Manastirea Humorului. Vai 

Centrul oraşului Câmpulung (unde ne-a fost de mare 
ajutor Petrache Corduneanu cu rudele). Din fiecare 
garnizoana am reuşit sa numim un curier fix si un sef 
de aprovizionare cu alimente, arme si munţii. Lumea 
dela sate avea incredere in legionari si-i considera 
ca salvatori impotriva sovietelor si a comuniştilor 
de origini dubioase pe care armata sovietica si 
proaspeţii şefi de politie si comisari comunişti ii 
inscaunara in posturi de comanda in locul foştilor 
şefi de politie si de jandarmerie. 

Cu ajutorul nepreţuit a lui Şutea si a şefilor de 
cuiburi pe care ii convocase, grupul Legionar de 
guerrilla putu avea o cabana propie in mijlocul unei 
păduri dese, cam la vreo o mie cinci sute de metrii 
depărtare de “Patru Paraie” si la cateva sute de 
metrii mai departe de casa prietenului nostru 


67 













Lupta împotriva Sovietelor in Munţii Bucovinei 


Brigadierul Silvic Nichiforel Orest . 

Grupul nostru paraşutat a ramas uimit de viteza 
cu care Şutea si cei cinci şefi de garnizoane din munţi, 
reuşiră sa ridice cabana: trei zile! era cam 
doisprezece metrii de lunga, pe opt metrii de larga, 
si avea si o camera la primul etaj unde ţineam muni¬ 
ţiile si grenadele. 

După toate surprizele dureroase petrecute in 
Maramureş, cu lipsurile de imbracaminte, alimente 
si odihna, cabana ni se parea un adevarat palat. 
Puteam dormi fiecare in patul lui, aveam cuverturi 
cu care ne acopeream, si ne putem schimba rufele... 
Atatea frumoase comodităţi si plăcute surprize ne 
aşteptau odata cu inauguarea cabanei! Puteam manca 
ciorba si carne fripta de caprioara, si fructe! Iar 
dimineaţa puteam bea lapte fiert si pâine cu unt! * * 3) . 

Am reinnoit obiceiul şedinţelor, incorporând pe 
curieri si şefii de garnizoane la şedinţele noastre, 
care aveau loc zilnic, si la care participau chiar si 
nouii membrii reclutati de şefii de garnizoane. Acest 
lucru nu insemna insa, ca piendeam din vedere 
masurile de vigilanta si permanentele ştiri si 
informaţii sosite, fie din Câmpulung, Gura Humorului, 
Vama, Vatra Moldovitei sau Manastirea Humoraului, 
sau Suceava si Bucureşti. 

Faptul ca prin lecturi si comentarii nouii membrii 


3) Ultima oara fusese cateva ore inainte de parasutare! 
68 


Ovidiu Gaina (Stan M. Popescu) 


se simţeau tot mai identificaţi cu lupta legionara, ne 
permiteau sa extindem tot mai mult nevoia unei lupte 
de durata contra ocupaţiei bolşevice. Am observat - 
impreuna cu cei şapte camarazi 4) si Alexandru Şutea 
cat de mult ii impresionau cântecele legionane, si 
interesul si bunăvoinţă aratata de nouii membrii 
pentru a invata “Sculaţi Romani la lupta...”, “Ştefan 
Vodă al Moldovei”, “Sa sune iaras goarna!”, sau 
“Sunt ruguri si flăcări...!” 

Grija noastra mare, insa, constituia faptul 
putinatatii muniţiilor. Armele aduse erau in parte 
rusesti si ne lipseau muniţiile. Curierii si informatorii 
nostrii 5) ne ţineau la curent si cu ştirile captate de 
posturile de radio (aparatul nostru l-am “pensionat” 
din cauza numeroaselor căderi inzapada si in paraie, 
in timpul grelelor zile petrecute in Maramureş). 

Aprovizionarea cu alimente ne-a fost asigurata in 
parte prin cumpărarea de vite, pe care le-am dat la 

5) încet, reuşisem sa luam contact si cu foştii “Sumanele negre”, care 
se oferiseră sa colaboreze in acest senz. Afara de asta, cativa dintre 
nouii funcţionari numiţi de către autoritatile comuniste ne ţineau la curent 
cu mişcările de trupe sovietice si de informaţiile pe care acestea le 

aveau despre noi (pe care noi, intenţionat le servirăm pentru derutare). 

Ne sosiră primele ştiri de intenţiile lui Macoveiciuc de a ne cere sa-1 
incorporam luptei de guerrila. 

4) Oprea se recuperase in parte. Se mişca cu bastonul. Prin bunăvoinţă 
si dragostea familiei brigadierului silvic Nichiforel Orest si a curierilor 

comandaţi de Şutea , obţinusem medicamente si atentie medica in casa 
unui medic simpatizant al Mişcării. 


69 

















Lupta Împotriva Sovietelor in Munţii Bucovinei 


pasunat nepretui-lui - nostro amic Nichiforel Orest 
(Brigadierul silvic) si, in parte, prin aprovizionarea 
regulata cu fructe cu ajutorul curierilor şefilor de 
garnizoane. 




70 


9. ARMATA SOVIETICA 
HOTARITA 

SA DISTRUGĂ GUERRILLA 
LEGIONARA 







Ovidiu Gaina (Stan M. Popescu) 


9. ARMATA SOVIETICA HOTARITA SA 

DISTRUGĂ GUERRILLA LEGIONARA 


Unul din camarazii din Capul Satului afla 
printr'un ucrainian care interlegea limba rusa, ca 
unitatea sovietica ceru informaţii de la politia 
comunista despre Brigadierul Silvic Nichiforel 
Orest . cerând, in acelas timp contractarea urmi 
tarancunoscator a munţilor Giumalau si Rarau. 

Abia sesizaţi i-am comunicat lui Nichiforel ştirea, 
rugandu-1 sa ascunda tot ce avea compromiţător, si 
intrebandu-1 de gradul de incredere pe care il avea 
in servitoare. Cred ca nu trecură mai mult de doua 
sau trei zile când, intr'o dimineaţa la sase, camaradul 
care facea garda la cabana, ma trezi, comunicandu- 
mi ca servitoarea voia sa-mi vorbească. Foarte 
agitata si speriata imi povesti pe scurt ca puţin inainte 
sosi un camion rus, care-1 aresta pe Nichiforel si pe 
soţie, ducandu-i la Câmpulung sau altundeva. 

Am ajuns la concluzia ca ciocnirea era inevitabila. 
Poate ca, presionat, Nichiforel . sa Fi mărturisit locul 
cabanei noastre, iar aceştia sa ne atace noaptea, sau 
prin surprindere, in orice moment. Şutea pleca imediat 
la Iacobeni pentru a aduce ajutoare, si trimise un 
camarad care venise din Vama (sau Vatra Moldovitei, 
nu-mi amintesc bine) pentru a moviliza doua sau trei 
cuiburi cu arme, sau cel puţin cu revolvere. 


73 











Lupta împotriva Sovietelor in Munţii Bucovinei 


Suspectam ca NKWD-ul voia sa ne surprindă. Am 
impartit camarazii in doua grupuri: unul sub comanda 
lui Şutea , compus din zece camarazi, al doile sub 
comanda mea, tot cu zece luptători. La aceştia ma 
gandeam sa mai adaugam pe aceia ce ii aşteptam 
din celelalte localitati. Imediat ce se intoarse Şutea , 
ii explicai planul. Aveam harta militară a regiunii si 
ne indreptaram imediat inspre drumul care duce dela 
casa lui Nichiforel pana la primul sat (unde banuiam 
ca se opriseră duşmanii pentru a ne surprinde). 

Am avut norocul sa ne sosească inca cinci 
camarazi din cuiburile garnizoanei Vatra Domei si 
Neagra Sarului . Aveau revolvere, iar noi le dădusem 
si trei grenade. Reprezentau rezerva noastra, in caz 
ca nu reuşeam sa facem fata duşmanilor. 

începui sa desemnez pe hârtie locurile noastre de 
panda si rezistenta, sau atac. Ma gandeam ca daca 
Nichiforel. presionat, le spune ca in cabana sunt 
numai douăzeci de legionari, ne face un serviciu. 
Daca insa exagerează numărul, rusii vor trimite un 
batalion intreg... Trebuia deci sa planuim o rezistenta 
care sa-i deruteze si sa renunţe la urmărirea noastra, 
iar intre timp, puteam sa movilizam toate 
garnizoanele legionare din judeţul Câmpulung si 
poate chiar din Suceava si Radauti. 

Camaradul nostru trimis intre sat si casa lui 
Nichiforel pentru a ne instiinta de mişcările rusesti, 


74 


Ovidiu Gaina (Stan M. Popescu) 


avea, la vreo 400 de metrii posibilitatea sa 
instiinteze alt camarad care urcat intr'un brad ne putea 
face semn cu o panza alba daca se apropiau 
camioanele cu ruşi. 

Spre seara, sosi o surpriza: Nichiforel si soţia 
veniră intr'o carata a unui taran prieten al familiei. 
Erau teferi. Doamna parea ceva mai palida si 
suferinda. Nichiforel . surizand isi târî piciorul ceva 
mai incet decât obişnuia. Ne povesti ca-1 interogara 
despre “forţele antipopulare si fasciste” stabilite 
apropae de “Patra Paraie” deci in jurisdicţia silvica 
de competinta lui. El le vorbi pe şleau si le povesti 
ca nu dormeam in casa lui, ci in pădure si ca ne 
alimentam cu vanatul... 

Nichiforel avea insa siguranţa ca aveau de gând 
sa ne atace foarte curând. Coincideam perfect. 

Am tinut o consfătuire cu toti camarazii si 
ajunserăm la concluzia ca armata sovietica trebuia 
sa sosească chiar in dimineaţa care urma. 

Nu mâ inselasem. 


75 


















10. “PENTR’UN ROMAN CĂZUT, 
DUŞMANUL SA SAPE SUTE 
DE MORMINTE, 

“OŞTEAN AL ROMÂNIEI 
MELE, MERGI ÎNAINTE! 
ÎNAINTE!” 








Ovidiu Gaina (Stan M. Popescu) 


10. “PEPTRUOJN ROMAN CĂZUT. DUŞMANUL 

SA SAPE SUTE DE MORMINTE. OŞTEAN AL 

ROMÂNIEI MELE. MERGI ÎNAINTE!” 

Ne-am impartit in doua grupe. Şutea cu zece 
camarazi (intre care erau Ilie Ţinta . Oprea . Gherase . 
si şapte camarazi din garnizoanele Iacobeni, 
Manastirea Humorului si Sahla), iar eu cu alţi zece 
(eu Radu Ioan . Mircea Alexandru. Visoianu si 
Macovei . impreuna cu sase camarazi din 
garnizoanele Capul Satului, Neagra Sarului si Vatra 
Domei) Şutea cu camarazii care-1 insoteau lua poziţie 
pe dealul care dadea la răsărit, eu luai poziţie pe 
dealul opus, in mijloc şerpuia drumul de munte, 
ingust, pe care trebuia sa vina jandarmii, armata si 
NKWD-ul (de care eram informat ca sosise 
imbracati de civil). Cam la vreo 400 de metrii, inspre 
Câmpulung, era o cotitura si de acolo un camarad 
trebuia sa ne dea semnal cu un ştergar alb, când 
asculta zgomotul camioanelor, sau apropierea trupei 
rusesti si a jandarmilor. 

Ma uitai la ceas. Erau orele cinci si ceva dimineaţa. 
Se zarea de ziua. Eram convins ca vor sosi. Informatorul 
nostru (prieten cu Peţrache) fiind pensionar din 
jandarmrie avea contacte cu şeful Jandarmeriei din oraş 
si ne comunica ca veneau doua camioane cu jandarmi 
romani si “civili” ruşi, inarmati “pana'n dinţi...” 


79 

















Lupta împotriva Sovietelor in Munţii Bucovinei 


Echipa lui Şutea statea ascunsa intre copaci ceva 
mai aproape de cotitura drumului (inspre oraş), 
grupul meu, aşezat intre brazi, ceva mai aproape de 
drum, dar mai indepartati de oraş. La apariţia 
camioanelor, Şutea trebuia sa aştepte ca acestea sa 
treaca si sa se apropie de noi. Abia când erau in 
dreptul nostru trebuia sa dau ordin de atac. Ici, colo, 
ma sculam si vizitam poziţia fiecăruia din grupul 
meu. Fiecare statea aciuat in spatele unui arbor cu 
puşca mitraliera preparata. Cred ca numai Visoianu 
si Macovei aveau fiecare cate o grenada, dar le 
puteau arunca numai la ordinul meu, când ne 
apropiam de camioane, in cazul in care terminam 
muniţiile. 

Daca erau mulţi si aveau mitraliere grele cu ei, 
atunci Şutea trebuia sa se apropie si sa-i luam intre 
doua focuri. Daca nu se predau, trebuiau nimiciţi 
fara mila. 

Acesta era planul nostru. Dormisem numai cinci 
ore. înainte de a lua poziţie pe dealuri băusem ceai. 
Ne era foame, dar nu avusesem timp de a ne alimenta. 
Emoţia si înfrigurarea erau prea mari. înainte de a 
pomi spre poziţiile noastre, in “baraca” noastra am 
ingenunchiar si Ilie Ţinta , citi cu voce tare “Doamne 
si Stapanual vieţii mele” (de Sf. Efrem Şirul) , apoi 
Psalmul 50 si 120. Am încheiat cu “Stapana mea 
Prea Binecuvântata, folositoarea neamului omenesc” 


80 


Ovidiu Gaina (Stan M. Popescu) 


si “Sfanta Tinereţe Legionara”. In atitudinea si ochii 
fiecăruia vedeam credinţa si hotarirea. Celor cinci 
camarazi, destinaţi sa ne îngroape daca cadeam, si 
sa lege rănile celor răniţi îi rugasem sa se retraga 
imediaţi la garnizoanele lor (adica in localităţile de 
unde proveneau) si sa se pregătească pentru 
continuarea luptei armate ocupând jandarmeriile si 
confiscând armele, cu scopul de a se retrage in munţi. 

Erau emoţionaţi. Mi-amintesc, in special, de ochii 
nepotului lui badea Jucan, un tanar de 17 ani din 
Manastirea Humorului si de fratele mai mic a lui 
Cozan, care nu implinise inca 15 ani, dar se alipise 
grupului nostru cu entuziasmul Fratelui de Cruce. 

Timid, aparu soarele. Aşteptam cu înfrigurare 
ciocnirea cu duşmanii neamului nostru. Făcui o mica 
inspecţie, trecând îngustul drum si urcând dealul unde 
statea Şutea cu ceilalţi camarazi. Pe fata lor citiam 
aceias incordare si hotarire nezdruncinata. Ia şopti 
ureche lui Şutea “După aceasta bătălie, cele ce 
urmeaza vor fi mai uşoare!... “Glumeţ, cum era, imi 
răspunse: “Credeţi ca după lecţia pe care le vom da 
acuma se vor încumeta sa mai intre in munţi?” 

Abia intors la postul meu, se auzi zgomotul 
motoarelor. Camaradul trimis sa ne dea semnalul, 
ridica ştergarul alb si-1 agita. Dădui ordinul sa se 
camufleze cat mai bine. 

Erau doua camioane militare cu soldaţi (sau 


81 
















Lupta împotriva Sovietelor in Munţii Bucovinei 


jandarmi) inarmati. Pastrau o distanta de vreo 50 de 
metrii unul de altul. Fiecare avea instalata o mitraliera 
grea pe acoperişul şoferului. Cativa aveau lunete 
(ocheane) si scrutau pădurile unde stateam noi, toti 
aveau “katiuse” sau arme automate. Când se apropie 
primul camion putui distinge ca mai era o mitraliera 
grea, instalata in spatele camionului. 

Nu avui timp de comparaţie. Dădui ordin: “foc”! 
Am tintit pe acela care trebui sa manuiasca mitraliera 
depe acoperişul camionului din fata. Nimeri bine. 
Glontele meu il făcu sa cada pe o parte. In 
fierbinţeala luptei si tacanitul mitralierii din camionul 
care urma, nu-mi dădui seama ca unii dintre soldaţi 
săriră din camion si incercara sa se apropie de noi 
in timp ce alţii se ascunseră sub camion pentru a se 
proteja si a putea sa răspundă cu katiusele lor. 

Cred ca intraseră puţin in panica, mai ales după ce 
Şutea dădu ordin sa-i lovească din spate. Cativa 
soldaţi voind sa se apropie de noi, urcând dealul, 
căzură morţi sau răniţi. Numarai cinci. Deodata insa, 
Visoianu sau Mircea tipara alarmaţi: “A căzut Radu!”. 
îmi paraşi postul de lupta si din cateva salturi ajunsei 
la Radu . Căzuse insangerat. Din partea dreapta a 
pieptului tisnea sângele. Nu murise. “Nu-i important, 
şopti Radu , continuaţi!” Nu aveam bandaje. Mi-am 
indreptat arma spre camioane si 1 -am rugat pe Mircea 
sa-1 ingrijeasca cum putea pe Radu . 


82 


Ovidiu Gaina (Stan M. Popescu) 


Soldaţii cari voiau sa se ascunda sub camioane 
sau sa se apropie de noi erau tot mai putini. 
Majoritatea căzuseră morţi sau răniţi. Nu ştiu daca 
trecură cinci sau zece minute dela strigatul disperat 
a lui Visoianu, când se auzi o explozie de mina. 

întreaga pădure se cutremura. Eram convins ca 
rusii aduseseră cu dânşii mine portatile pe care le 
aruncase spre noi. Ma gandeam ca s'ar fi putut sa nu 
fi fost mina, ci un tun portatil. 

N'am avut insa timp sa ma gândesc prea mult. 
Trageam cu arma in camioane, când se apropie pe 
la spate Visoianu si-mi striga: “A murit Radu ! a vrut 
sa se indeparteze de noi ca sa nu ne impiedice cu 
prezenta lui si a calcat pe o mina! ” 

Ma apropiai de locul unde muri Radu . Era in 
spatele copacilor unde eram noi adapostiti si de unde 
trageam in duşmani Radu se tirise singur inspre vârful 
colinei, pentru a ieşi din raza focului. Dădu peste o 
mina si muri: un braţ si un picior statea la vreo 70- 
80 de centimetrii de trupul insangerat. 

Scena ma orbise de durere. Nu ştiam ce sa fac: 
sa-i adun mana si piciorul pentru a-i complecta 
trupul, sa conţinu cu plânsul in hohote, sa dau 
semnalul retragerii, sa strig din toate puterile: “la 
atac! Sa-i ucidem pana la ultimul rus!”. Visoianu 
aduna piciorul si mana spre trupul primului nostru 
erou. Ma privi, cu fata inundata de lacrami. Ii făcui 


83 




















Lupta împotriva Sovietelor in Munţii Bucovinei 


semn sa ne intoarcem la postul de lupta. Jos, rusii 
isi ridicau doi răniţi si-i transportară in camionul 
din spate. Intre timp ceilalţi trageau inspre noi si 
inspre camarazii conduşi de Şutea , pe colina din fata. 
Am intetit lupta cu puştile mitraliere. Unul din noi 
arunca o grenada, care explota in camionul părăsit 
de comunişti. Părăsind vreo cinci cadavre, duşmanii 
se retraseră in camionul care pomi inspre sat en toata 
viteza. 

Moartea lui Radu a fost unicul lucru care ne-a 
acopoerit de durere si tristete. Nu ne interesa 
infrangerea duşmanului in acele momente. Nu puteam 
sa simţim nici cea mai neinsemnata satisfacţie pentru 
infrangerea duşmanilor. 

înmormântarea s'a făcut aproape de colina unde 
muri Radu , langâ mica poiana cu flori de munte. Ilie 
Ţinta , studentul in teologia, a rostit rugăciunile, iar 
noi am cantat: “Sunt ruguri si flăcări, e Spania'n 
scrum...”, apoi “Jertfa ati căzut, idealului sfanţ, in 
lupta contra aceluias duşman...”, iar la sfarsit am 
intonat imnul pe care nu dorisem nicicând sa-1 
intonam: “Plânge printre ramuni luna... Nopţile's 
pustii...” 


84 


11. “WER REITET SO SPAT 
DURCH NACHT UND WIND? 
ES IST DER VATER MIT 
SEINEN KIND... 
INCORPORAREA LUI 
VLADIMIR MACOVEICIUC SI 
A FIULUI ACESTUIA LA 
LUPTA DE GUERRILLA 
LEGIONARA. 











Ovidiu Gaina (Stan M. Popescu) 


11. “WER REITET SO SPAT DURCH NACHT 

UNDWIND? 

ES IST PER VATER MIT SEINEN KTND.. 

“Incorporarea lui Macoveiciuc si a fiului 
acestuia la lupta de “guerrilla legionara” 

Aflasem de isprăvile si actele de vitejie a lui 
Macoveiciuc . După intrarerea trupelor sovietice in 
oraşul Câmpulung (12 septembrie 1944) si semnarea 
armistiţiului la Moscova intre Romania si Uniunea 
Sovietica, incepura si unele reactiuni de partizani. 
Macoveiciuc incepuse lupta de partizani în jud 
Radauti in luna Mai, 1944. Iar in luna Iunie reuşeşte 
sa lichideze un grup de ofiţeri de stat major si doua 
plutoane sovietice de escorta. In luna Iulie a anului 
1945 Macoveiciuc este tradat de unul din partizani 
de sub comanda lui (Tudosi Simion), iar NKWD-ul 
ataca casa unde se afla Macoveiciuc (in Câmpulung 
Bucovina), insa acesta scapa si-mi cere prin curierii 
nostrii sa-1 primesc sa faca parte din 1 upta legionara 
de guerrilla. 

Intr'o seara, in luna Iulie, 1945 in timp ce ploua, 
Alenxandru Şutea il intalneste pe Macoveiciuc si pe 
fiul acestiia, si-i aduce la cabana de la “Patru 
Paraie”. Amândoi imi făcură o buna impresie. 


87 













Lupta împotriva Sovietelor in Munţii Bucovinei 


Wladimir Macoveiciuc era inalt, cam tot atat de inalt 
ca Şutea , de vreo 40 de ani, o fata uscata, taiata in 
piatra, par des pe spate de culoare castaniu inchis, 
privire energica, pătrunzătoare. Mi-a făcut o buna 
impresie si faptul ca dintru inceput a recunoscut ca 
nu fusese legionar, ci numai simpatizant. O buna 
impresie mi-a făcut si fiul, Silvestru Macoveiciuc. 
un tanat cam de vreo 19-20 de ani, cu o fata si mai 
apriga si energica ca a lui Wladimir. 

înainte de cina, in timpuli rugăciunii, amandoi s'au 
inchinat cu evlavie, iar după ce-am mancat, la lectura 
unui Capitol din cartea Căpitanului, amandoi au 
ascultat cu interes; la fel când am cantat “Sfanta 
Tinereţe Legioara”, mi s'a părut ca Silvestru mişca 
buzele incercand sa cânte. 

Macoveiciuc avusese ceva legaturi cu Filon 
Laurec . unul din cei mai cunoscuţi legionari din 
Cernăuţi, care se afla pe atuncia in Bucureşti. Dar 
Laurec un ajunsese sa-1 integreze in Legiune. In 
timpul saptamanilor petrecute impreuna (cred can'au 
fost mai mult de trei), dispărea cu fiul, si uneori, 
prin curierul nostru, lua contact cu informatorii care 
îi comunicau de mişcările poterelor de comunişti, 
începu sa se integreze tot mai mult in grup. Citea 
Cărticică Şefului de Cuib si Cartea Căpitanului si 
ingana marşurile legionare. 

Intre timp, insa, un curier din Bucureşti sosi cu 


88 


Ovidiu Gaina (Stan M. Popescu) 


informaţia ca Petrascu intra in contact cu agenţii 
guvernului. Ştirea ne-a zguduit, mai ales ca venea 
confitmata si de un camarad pe care il cunoscusem 
la Rostock si Buchenwald (Calin) si in care aveam 
mare incredere. Acesta imprastie zvonul ca “totul 
era pentru binele legionarilor”, si ca acesta totul 
se referea la o “intelegere” cu “autoritatile” care 
funcţionau sub oblăduirea si “inteleapta’ si 
“Patriotica” şefie a Anei Pauker ... 

Oricum, in Câmpulung si Radauti informatorii si 
curierii nostrii ne transmisera ştirea ca NKWD-ul, 
alarmat de intarirea guerrillei legionare, se pregătea 
de o ofensiva in stil mare, cu o ampla invaluire a 
munţilor Giumalau si Rarau, pentru a ne zdrobi. Acest 
lucru ma convinse de nevoia unei măriri a numărului 
de luptători permanenţi in cabana “Patru Paraie” si 
in micile garnizoane din satele mai izolate in creerul 
munţilor, unde NKDW-ul nu se incumeta sa se 
apropie fara sa rişte mari pierderi. 


89 












12. PACTUL INTRE PETRASCU 
SI ANA PAUKER. 






Ovidiu Gaina (Stan M. Popescu) 


19 PA CITI II. INTRE PETRASCU SI ANA 

PAUKER 

“Atunci a răspuns Pavel: “Ce faceţi de 
plângeţi si-mi sfasiati inima! Căci eu 
sunt gata nu numai sa fiu legat, ci sa si 
mor in Ierusalim, pentru Numele 
Domnului Iisus! 

FAPTE. 21. 12-13 
“Adhuc sub judice lis est” 

(Horatius) 

Vica Negules cu m'a insotit pana in apropierea 
casei unde locuia Petrascu , iar Ghioreanu irria luat 
in primire . Fara multe formalităţii Petrascu a intrat 
in miezui chestiunii. I-am răspuns ca nu sunt de acord 
cu pactul făcut, deoarece socoteam ca nu era un pact, 
ci un “ultimat” dat de Ana Pauker, pe care Petrascu 
l-a acceptat. Mi-a replicat ca era un “pact de onoare”. 
Am surâs. I-am răspuns ca, in tot cazul “intelegerea” 
cu şefa partidului comunist si guvernul comunist 
putea avea caracterul unei “intelegeri” in care dansul, 
Petrascu. se comprometea cu Chioreanu (odata prinşi 
si incoltiti) ca sa nu mai realizeze nici o activitate 
de “reorganizare” a Mişcării (asa cum il insarcinase 

93 















Lupta împotriva Sovietelor in Munţii Bucovinei 


Comandantul Sima) , in schimbul libertăţii si, in 
schimbul incercarii de a “convinge” pe “uniidintre 
şefii gue rrillei legionare”, de a depune armele. - 
“Sigur, adaugai eu, obţinerea libertăţii Dv. si a lui 
Chioreanu este importanta, dar importanta e nula de 
vreme ce v'ati compromis sa nu realizaţi nici un fel 
de activitate legionara” ... 

La gesturile de incruntare si mişcare nervoase a 
mâinilor lui Chioreanu . Petrasc u imi striga: “Ce vrei 
sa-mi insinuezi? Ca ma fac comunist?” 

-Nicidecum. Departe de mine aceste gânduri. 
Voiam numai sa va spun, ca aveţi tot dreptul “sa 
luptati pentru obţinerea libertăţii - odata arestaţi -, 
dar nu c red ca aveaţi dreptul de a va compromite ca 

şa va obligaţi s'o faceţi si in numele nostru a 

legionarilor luptători in munţi...!” Ar fi trebuit sa ne 
consultaţi, sa ne intrebati si pe noi, daca eram sau 
nu de acord...” Daca, după lupta, reusesc sa plec in 
Occident, voi fi obligat sa-i raportez Comandantului 
Sima de cele intamplate”... adaugai eu. 

Petrascu nu-si putu stapani supararea, iar 
Chioreanu parea gata sa expoloteze. După ce-i făcu 
semn acestuia sa se liniştească, striga: “Daca pleci 
iti dau adresa lui Puiu Traian din Viena, si daca il 
vezi pe Comandant si-mi reproşează pactul, spune-i 
din partea mea ca as fi fost curios sa vad ce ar fi 
tăcut el in locul meu! Si intreaba-t din partea mea - 


94 


Ovidiu Gaina (Stan M. Popescu) 


“Dece n'ati venit Dv. sa reorganizaţi Mişcarea in 
Romania?” 

“Sa vezi, ce-ti va răspunde, as fi foarte curios sa 
ştiu ce ti-ar putea răspunde!” repeta Petrascu 
privindu-ma drept in ochi. 

Chioreanu se scula depe scaun nervos, parca ar fi 
vrut sa intervină. Petrascu i-a făcut un semn de 
liniştire. Chioreanu 1 -a ascu 1 tat ca un elev ascultător. 

“Dar daca va desautorizeaza, si declara oficial 
ca nu sunteti şeful Mişcării Legionare din tara. Si ca 
nu aveţi dreptul sa faceţi pacte cu Ana Pauker?” il 
intrebai eu. 

Petrascu stătu pe gânduri cateva secunde. Apoi, 
mai calm, ca si când ar fi dorit sa sublinieze fiecare 
cuvânt imi spuse: “In cazul acesta sa numească pe 
altul in locul meu, dar daca nu gaseste pe nimeni, iţi 
repet: invita-1 din partea mea sa vina el aici! Sa vina 

si sa reorganizeze Mişcarea Legionara din tara! Dar 

nu uita sa-i descrii actuala situaţie! Nu uita sa-i spui 
ca nu suntem urmăriţi de Siguranţa si de Jandarmii 
lui Carol, ci de Serviciul de spionaj al Uniurni 
Sovietice, NKDW-ul, plus vechiul aparat de 
siguranţa carlist si serviciile de inteligenta a puterilor 
occidentale. Spune-i ca Ana Pauker nu e Lupeasca . 
Stalin nu-i Carol . NKWD-ul nu-i Moruzof ! Actuala 
armata romana este supusa Rusiei Sovietice, care 
ne-a inundat pamantul cu tancurile si regimentele 


95 




































Lupta împotriva Sovietelor in Munţii Bucovinei 


blindate...! Spune-i, indeamna-1 din partea mea: sa 
vina el si sa faca alt fel de pact! Ce aştepta Sima? 
Ca eu sa vin, sa-i reorganizez Mişcarea iar el sa ia 
guvernul ca in 1940!?” 

Ultimele cuvinte fura pronunţate cu manie si 
revolta. M'am simtit incomod. Nu ştiam cum sa repar 
cruzimea observaţiilor mele, bazate in ipoteticele 
reactiuni a Comandantului Sima ... 

Mi-am zis: evident sunt vinovat, n'ar fi trebuit sa- 
i amintesc de eventualele si ipoteticele observaţii a 
lui Sima . Nici nu trebuiam sa-i reproşez ca făcu un 
pact cu duşmanul de moarte al Neamului si a Mişcării 

numai pentru a-si salva libertatea lui si a lui 

Chioreanu! Circumstanţele cu totul speciale il 
obligară sa semneze... 

M'am ridicat de pe scaun. Mi-a adus adresa lui 
Puiu Traian si mi-a dorit succes la drum. Când ajunsei 
la usa, ma intreba: “Pleci inta la munte?” 
-“Evident!” i-am răspuns. 


96 


13. “I WANDERED LONELY, 
AS A CLOUD...” 
























Ovidiu Gaina (Stan M. Popescu) 


13. “IWANDERED LONELY AS AS CLOIJD. 

Foarte curios, Vica me descusu cu tactul cunoscut. 
Vazandu-ma abatut si amarat, adauga: “Ce sa-i faci, 
Ovidiule? Asta este realitate! Nimic nu mai putem 
schimba!” Si continua sa-mi vorbească, amintindu- 
mi de alte situaţii, de Berckenbriick, Berlin, 
Fichtenhain, etc. Sau de celelate echipe din munţi si 
de “datoria noastra” de a cruţa cat mai multe vieţi 
omeneşti... 

Nu-1 mai puteam asculta. Eram revoltat si intristat, 
in acelas timp. Aveam o intalnire cu Aurel Gherase 
la opt seara. Daca unul din noi nu putea sosi la timp, 
urma sa ne vedem a doua zi la opt dimineaţa in acelas 
loc. Făcui tot posibilul pentru a intarzia. Nu mai 
aveam nici rabdarea, nici pacea sufleteasca pentru 
a justifica hotarirea lui Petrascu de a face pactul cu 
Ana Parker si a ne face de ras... 

Eram flamand, intrai intr'on restaurant sărăcăcios. 
In timp ce aşteptam chelnerul, mi-am dat seama ca 
nu-mi era foame. Nu mai eram flamand, ci voiam sa 
cutreer străzile. Ma ridicai, inainte ca sa mai dau 
ochii cu chelnerul. 

Era seara, cam pe la opt. Ma gandeam cum sa 
ajung a doua zi la intalnirea cu Gherase . Formulam 
ideile mai potrivite pentnu ca el sa le transmită 
imediat lui Şutea , si celorlalţi camarazi din munţi. 


99 














Luptu împotriva Sovietelor in Munţii Bucovinei 


După un timp, obosit, ma gândi sa ma aşez pe o banca 
undeva. In fata mea erau porţile unui cimitir. Ma 
gaseam intr'un cartier indepartat de centrul 
Bucurestiului. încercai sa deschid poarta. Nu era 
inchisa cu cheie. Intrai pătrunsei in mijlocul 
cimitirului. Ma aşezai pe o lespede de mormânt. Luna 
imi lumina o enorma cruce de marmora. Acolo zacea 
cineva cu un nume si pronume. Pe mormântul lui Radu 
Ioan putusem face o cruce de lemn, modesta, intre 
brazi... Nu cunoşteam pe nimeri din familia lui. Nu 
ştiam adresa rudelor. Unica familie care-1 plangea 
eram noi... 

Radu Ioan odihnea singur, intre brazi. Murise cu 
arma in mana si fata la duşman! 

D-l Comandant Petrascu si Chioreanu, traiau. Daca 
ar fi luptat ar fi murit, poate, sau poate ar fi trăit. Au 
vrut insa sa traiasca. Si traesc. Si Radu Ioan a vrut 
sa traiasca. Dar nu oricum: si a murit tăcut si viteaz. 
Asa “cu arma in mana, si fata la duşman”... 
“Legionares sua fata habent” . 

Ma gandeam ca ar fi mai bine sa ma intorc la “Patru 
Paraie”, la cabana si sa le comunic ca pactul 
Petrascu-Ana Pauker avea valoare numai pentru 
grupul din Bucureşti si Braşov, deci pentru un sector 
al Mişcării Legionare si ca noi, aparţineam Mişcării 
Legionare comandata de Sima deoarece el in numele 
Căpitanului si a lui Moţa ne insarcinase sa luptam in 


100 


Ovidiu Gaina (Stan M. Popescu) 


munţii Bucovinei impotriva comunismului, si nu 
Petrascu !... 

Luna dispăru in spatele unor nori intunecati. 
Crucile care ma inconjurau abia le puteam distinge, 
îmi aminti de jertfa lui Moţa ... Traia bine in tara. 
Avea mult succes ca avocat! Avea o soţie 
credincioasa si nobila. Avea doi copilaşi ca doi 
ingerasi... Si era tanar. Tanar, si strălucit ca 
inteligenta si creativitate. 

A renunţat la familie. La dragostea soţiei si a 
copiilor! La admiraţia si stransa prietenie cu 
camarazii si Capitan ! 

Moţa a făcut un pact de sacrifiu! A renunţat la 
viata pamanteasca in apararea credinţei creştineşti 
si a dragostei pentru tara. Legiune si Cristos. 

Noi trebuia sa ascultam de “vocea” şefilor si sa 
subscriem un pact de supunere fata de vrăjmăşii de 
moarte a Neamului si a lui Cristos! 

Ma intrebam: Ce se intampla cu noi? Pofta de a 
ne prelungi viata in sclavie era atat de nesatioasa 
incat suntem gata sa ...facem orice! Adică sa 
renunţam la orice, numai ca sa supravieţuim ? Cine 
si ce a contribuit la anestesierea claritatii mintale a 
legionanismului? Cine ne-a convins de necesitatea 
de a ne alimenta cu ingredientele diluării capacitatii 
noastre de a percepe nobleţea spirituala la care nici 
o fiinţa lucida nu poate renunţa? 


101 




















Lupta împotriva Sovietelor in Munţii Bucovinei 


Ma întrebam si de motivele desfigurării 
conceptelor care l-au făcut pe Petrascu sa 
interpreteze ca întunericul este lumina, iar lumina 
intunerec. 

Deodata m'am gândit la Vica . Era atat de tandru 
in explicaţiile cu care incerca sa justifice pactul cu 
Ana Pauker . incat, cu o nevinovăţie aproape 
copilăreasca trecu de la justificările semnării 
capitularii (asa o numeam eu) la întrebarea: “Suntem 
aproape de stadiul “Unirii Tricolor”, vrei sa-1 
vizitam?” 

Intr'un fel il intelegeam. El isi făcu “datoria”. Si 
Petrascu “isi făcu datoria”. Era o datorie care se 
mişca pe meridianele componentelor si vectorilor 
compromisurilor... 

încercai sa ma sprijin mai bine de cruce. Un 
vanticel rece imi pătrunse in spate. După o noapte 
fara prea multa odihna, ma ridicai cu hotarirea de a 
ma întoarce la cabana de la “Patru Paraie”. Acolo 
vom sta de vorba cu totii si vom decide. 

Dimineaţa il rugai pe Gherase sa mai aştepte 
cateva zile, pana când vom hotari intre toti, acolo in 
munţii nostrii! 


102 


14. întoarcerea la cabana 

“PATRU PARAIE” 












Ovidiu Gaina (Stan M. Popescu) 


14 INOARCHREA LA CABANA 

“PATRU PARAIE” 


Gherase n'a inteles prea bine situaţia noastra, dar 
s'a supus, asa cum au facut-o si ceilalţi camarazi. 
Am plecat din nou cu trenurile de marfa . Nu ne costau 
mult. Mituiam pe amploiaţi, intarziam o zi mai mult, 
dar nu aveam grija pericolului de a fi sesizaţi si 
descoperiţi de autoritati. 

Tot drumul nTam gândit si rasgandit la situaţia 
noastra dramatica. Trebuia sa riscam si sa continuam 
lupta singuri? La decizia noastra de nesupunere la 
ordinul comandamentului improvizat ar fi fost imitata 
si de celelalte grupuri de guerrilla legionara? După 
explicaţiile date de Petrascu si informaţiile culese 
in Bucureşti, (pe care mi le oferise Vica si cativa 
camarazi care-1 secundau in aceasta) celelalte grupuri 
de legionari paraşutaţi ascultau de Petrascu fara sa 
cricneasca. II considerau ca pe un adevarat 
“Comandant” cu mare simt politic si extraordinara 
abilitate diplomatica. Mai ales (sau numai?) aceia 
din Braşov si Sibiu, deoarece nu prea era cunoscut 
in restul tarii. 

Petrascu mai avea si “faima” intre braşoveni si 
sibieni ca fiind om dintr'o bucata” avea calitati 
superioare lui Horia Sima ; intre acestea, ca era om 
de curaj...! Deşi il cunoscusem bine inca din Rostock 




105 











Lupta împotriva Sovietelor in Munţii Bucovinei 


(unde il ajutam in conversaţiile cu Wilms si Schlimnri 
nas putea spune ca era mai inteligent ca Sima : mai 
curând, as putea afirma ca se complectau: Sima era 
mai inteligent si mai “vulpoi”, iar Petrascu era mai 
calcutat, mai raţional si poate ceva mai curajos. N'as 
putea spune insa, ca unul era mai ambiţios decât 
celalalt... In nişte momente de “prietenie” si incredere 
aratata la Rostock, in timp ce-1 aşteptam pe 
reprezentantul lui NSDAP, Schlim . mi-a istorisit cum 
de a reuşit sa editeze “Pentru Legionari”, fara ca 
politia sa fi aflat. Intre alte informaţii, mi-a 
“strecurat” una care mi-a dovedit enorma incredere 
pe care o avuse in acel moment: mi-a destăinuit 
multele greşeli, si “erorile de necrezut” făcute de 
Capitan in manuscris! Si cat de strălucit scria Horia 
Sima , fiind considerat un adevarat stilist!... 

Cred ca n am fost unicul caruia Petrascu - in 
momentele de “febra a destăinuirii trecutului” - i-a 
incredintat părerile si “obiectivele” observaţii 
comparative despre Capitan si Sima ... In doua sau 
trei ocazii, “destăinuirile” avura loc in prezenta 
“delfinului” Chioreanu . care aproba cu o inteleapta 
aplecare din cap...Cei cari au avut fericirea sa fie 
consideraţi insa depozitarii autentici si de mare 
incredere a “mărturisirilor” lui Petrascu au fost 
tinerii camarazi din sudul Transilvaniei, si cativa 
ploesteni si bucuresteni. 


106 


Ovidiu Gaina (Stan M. Popescu) 


Tot drumul făcut in trenul de marfa spre 
Câmpulung, i-am expus lui Gherase toate punctele 
de vedere “pro” si “contra” asupra deciziei de a 
“pacta” cu Ana Pauker . Argunentul cel mai “critic” 
pe care il menţionam (nu numai lui Gherase ci si, 
puţin după aceia, lui Şutea . Visoianu , Oprea , Mircea, 
Ţinta si Macoveri era: Daca acceptam sa-1 ascultam 
pe Petrascu, Ana Pauker , Patrascanu , Gheorghiu-Dei 
etc... vor profita ca nu-i combatem si ne vor “fisa” 
tăcut. Ne vor urmări pas cu pas , in ocupaţiile noastre, 
in locurile pe care le frecventam, prieteniile, etc., 
iar când vor fi organizat aparatul polietenesc si noua 
jandarmerie comunista, ne vor aresta si ne vor 
nimici!... Vor face exact asa cum a făcut Carol când 
permitea cate o “destindere” sau Antonescu după 
rebeliunea sa inscenata in mod magistral cu ajutorul 
naiv si efectiv al germanilor “national-socialisti”...! 
Deosebirea insa va fi spectaculara: Când ne arestau 
poterile carliste, guvernele aveau aplauzele presei 
streine apusene si naţionale!!! Noi eram cam singuri, 
pentruca micile informaţii cari ar putea aparea ca 
proteste, in unele publicaţii puţin răspândite in 
Occident nu influenţau cat de cat pentru imbunatatirea 
situaţiei noastre in lagare sau puşcării! Daca ne-ar 
aresta, insa comuniştii si ne-ar intemnita si ucide, 
vor avea insa de data aceasta tot sprijinul presei si 
guvernelor occidentale pentru a intari forţele nouii 


107 




































Lupta împotriva Sovietelor in Munţii Bucovinei 


democraţii “socialiste” si “progresiste”. Ne vom găsi 
incercuiti, singuri, intre gratiile temniţelor de la 
Galata, Doftana, Ayud, ca pe vremuri...Si nu ne vor 
permite macar sa asistam la slujbele religioase a 
inchisorilor, deoarece “autoritatile patriarhale si 
episcopale” vor fi primit ordine sa nu aiba contacte 
cu “fii rataciti”, sau “ periculoşi Neamului” si 
“Streini de Neam”... Iar odata ieşiţi din inchisori 
(aceia cari vor supravieţui) vom fi consideraţi ca 
“paria”... 

Toate aceste idei le transmiteam lui Gherase . se 
pare, cu speranţa subconstienta de a ma lamuri si a- 
mi limpezi gândurile inundate de revolta, indoieli, 
proteste, si imbracate de flăcări invapaiate de manie 
neputincioasa... Gherase ma privea cu aparenta de 
linişte. Parca aştepta sa ajung la o concluzie, sau la 
o decizie... 

Trenul inainta cu anevoie. In fiecare gara, in fiecare 
statie neinsemnata se oprea. Orele treceau cu anevoie. 
La un moment dat Gherase imi spune: “Badie, iti 
aminteşti când am participat la inmormantarea 
Generalului Cantacuzino - Grănicerul , in scurta 
şcoala de cadre la care am participat (organizata de 
Gh. Gh. Istrate! au venit pentru o ora si Alex . 
Cantacuzino. Totu si Bănică Dohre . si ne-au invatat 
sa cantam marşul lui “TERCIO” unitatea in care 
luptau Mota-Marin si ceilalţi? “Da. imi aminteam 


108 


Ovidiu Gaina (Stan M. Popescu) 


perfect., “Iti mai aduci aminte?” Ma intreba din nou. 
Si incepuram sa cantam. Vocile noastre erau anulate 
de zgomotele vagoanelor de marfa, dar noi ne 
ascultam unul pe altul: 

“Soy valiente y leal legionario, 

Soy soldado de la brava Legion! 

“Pesa'n mi alma doliente calvario 
Que en el fuego buşea redencion 


“Legionario! De bravura sin igual, 

Legionario sabe luchar, legionario sabe morir!” 

Amândoi ne-am amintit de Radu Ioan . După un 
timp ma intreba: “Stefureac, din Câmpulung se numea 
FDC-istul care iti propunea in 1937, sa cereţi lui 
Franco sa va primească in Tercio ca sa participaţi 
alaturi de tinerii din Falanga spaniola la lupta, ca 
reprezentanţi al tineretului legionar, pentru pentru 
solidarizare”...? Intr'adevar, asa se intampla. Noi, 
atunci nu ne dadeam seama cat de imposibil era ca 
Franco sa afle, prin micul si improvizatul aparat de 
TFF pe care-1 fabricase Stefureac cu talentul ingenios 
pe care il avea, cine eram noi, si ca nu obţinusem 
nici macar aprobarea lui Gh. Gh. Istrate. necum aceea 
a Căpitanului!... 


109 























Lupta împotriva Sovietelor in Munţii Bucovinei 


Spre orele patru dimineaţa ajunsem la Suceava. 
Ştiam ca acolo trebuia sa ne urcam in alt tren marfa, 
care sa ne duca la Câmpulung. Ne-am ascuns după 
nişte copaci la marginea gării, aşteptând ca 
“ceferistul” sa ne indice cu care “marfar” sa 
continuam drumul spre Câmpulung. 

începu sa ploua. Ne-am aranjat cum am putut ca 
sa nu ne pătrundă apa pana la grenatele ce le aveam 
sub camasa, lipite de piept. Urcaţi din nou intr'un 
vagon de marfa, lui Gherase ii trăsneşte in minte 
idea; “Dar daca am merge la Bucureşti si i-am 
sechestra pe aceştia doi: Petrascu si Chioreanu . 
aducandu-i la “ Patru Paraie ” cu noi?... Nici un 
legionar liber care lupta sau rezista in munţi, n'ar 
mai avea obligaţia sa asculte de doi legionari cari 
au semnat in mod rusinos ceva fara incuviintarea 
noastra si a celorlalţi!” Idea nu era rea, dar realizarea 
ei insemna o serie intreaga de alte complicaţii si 
incurcaturi... II intrebai: “Ce-ar face Comandantul 
Sima daca ar afla acest lucru”? 

Gherase se gândi o clipa si-mi veni cu un răspuns 
care nu ma uimi, nici nu ma surprinse: “Comandantul 
ar fi obligat sa vina in tara si sa conducă guerrilla 
legionara, pana la victoria finala!”... 

In acea vreme (Iulie 1945, cred) nimeni nu-si 
imagina lipsa de curaj si bărbăţie a lui Horia Sima ! 


110 


15.“ICH HATT' EIN KAMERAD, 
EINEN BESS' REN FIND'ST 
DU NICHT...” 


111 












Ovidiu Gaina (Stan M. Popescu) 


15. “ TCH H ATT EINEN KAMERAD, EINEN 
BF.SST*EN FIND^ST DU NICHT... ” 

ÎNGROPAREA ARMELOR 
TN AŞTEPTAREA UNEI NOUIPARASUTARI 

“Ilperd lTionneur honteusement 
Qui le veut avoir faussement”. 

Isopet deLvon 

Ajunşi la “Patru paraie” ne primi Oprea care facea 
de garda cam la doua sute de metrii de cabana. Ma 
intreba curios si desconcertat in acelas timp: “Ati 
aflat ştirea?” Gherase se uita la mine intrebator, eu 
la el si mai intrebator. Credeam ca căzuseră in lupta 
unii dintre camarazi. “Ati fost atacati din nou?” 
intrebai alarmat. Nu, nu era vorba de un atac a 
NKDW-ului. Cel puţin, nu sub forma obişnuita. 
Petrache . camaradul de mare incredere care ne 
aducea ştiri si muniţii când aveam nevoie, aflase de 
la un curier din Câmpulung ca şeful Politiei transmise 
ştirea “oficiala” ca Ministrul de interne ajunse la o 
“intelegere” cu şeful legionarilor Petrascu ca aceştia 
sa depună armele in schimbul libertăţii ... sugerând 
guerrillei legionare sa procedeze conform pactului...! 
Ştirea sosise trei zile inainte, deci o zi după ce luasem 
cu Gherase trenul de marfa ca sa ajungem la 
Gampulung. NKDW-ul si politia comunista fuseseră 


113 





















Lupta împotriva Sovietelor in Munţii Bucovinei 


atat de convinşi ca eram dispusi sa ne supunem 
ordinului si intelegerii Petrascu-Ana Pauker . incat 
trimisera chiar o “patrula” de vreo 25 de NKWD- 
isti, pe o poteca din spatele Giumalaului cu intenţia 
de a lua in primire armele... 

Şutea si ceilalţi camarazi, insa, ii primiră cum se 
cuvine: cu o ploaie de gloanţe in timp ce cantau 
“Garda, Căpitanul, ne preschimba'n şoimi de fer, 
Tara, Căpitanul, si Arhanghelul din cer!” Surprinşi 
si ingroziti de reactiunea legionara, comuniştii 
sovietici se retraseră in mare graba, fara sa răspundă 
prea mult. Apoi, după cateva ore ii intrebara pe 
curierii noştri si informatorii lor, “cum de nu se supun 
legionarii ordinelor Şefului lor din Bucureşti?” 

La şedinţa generala tinuta in cabana l-am rugat 
pe Macoveiciuc si pe fiu, sa ne scuze, deoarece 
tratam o chestiune exclusiv legionara. Ne-au inteles. 
După ce le-am expus camarazilor cu detalii 
conversaţia avuta cu Petrascu si Chioreanu . 
(adaugand si aceea avuta inainte si după, cu Vica), 
i-am rugat sa mediteze si sa reflecteze cu linişte, 
inainte de a-si da parerea fiecare in parte. In total 
eram cincizeci. Majoritatea au fost de părere ca 
trebuia sa acceptam ordinul lui Petrascu . conform 
legii dfsciplinii . Cam a patra parte considerau ca 
Petrascu nu trebuia sa fie ascultat, devreme ce dădu 
ordinui sub presiunea “siguranţei” si politiei secrete 


114 


Ovidiu Gaina (Stan M. Popescu) 


a Anei Pauker si Patrascanu . 

Gativa camarazi ajunseră chiar sa-1 declare 
“trădător”, deoarece datoria lui, odata prins, ar fi 
fost sa declare adevărul: ca era numai reprezentantul 
lui Horia Sima pe teritoriul României si nu era şeful 
Mişcării Legionare, cativa specificau următoarea 
realitate: ca Petrascu nu avea nici o autoritate asupra 
Guerrillei legionare, el. stand ascuns, si trăind alaturi 

de soţie si prieteni, fara nici o grija ... 

A invins grupul majoritar: legea disciplinii. Am 
procedat la deschiderea şedinţei de educaţie zilnica: 
jurământul, evocaria martirilor a si eroilor, “Sculaţi 
romani la lupta bate ora!”, lectura din cartea 
Căpitanului si “Cranii de Lemn”, iar din “Cărticică 
Şefului de Cuib” am analizat legile legionare. 

Şedinţa a durat patru ore si jumătate. 

Am decis: predarea tuturor revolverelor vechi si 
a grenadelor si Katiuselor confiscate de la NKDW- 
isti in luptele avute. Celelalte arme le vom retine si 
ingropa . Le vom ingropa si nimeni nu le va descoperi. 

Seara, am strâns toate puştile mitraliere germane 
si muntiile, si grenadele individuale primite ca 
parasutisti. Am făcut doua mari legaturi invelite in 
paturi, iar spre seara pornirăm - Şutea si eu - inspre 
muntele ales, in apropierea Iacobenilor. 

După trei ore de anevoioase urcuşuri si coboriri, 
ne-am aşezat sa ne odihnim puţin. Şutea se uita in 


115 



























Lupta împotriva Sovietelor in Munţii Bucovinei 


pamant. După un timp i-am vorbit ca si lui Gherase . 
I-am expus toate framantarile mele. Toate indoielile 
si i-am dat sincerele mele păreri, fara sa-i ascund 
nimic. Aveam in fata un om de mare credinţa 
legionara care il cunoscuse pe Capitan mai bine ca 

mine, si care dăduse dovezi de mare sacrificii 
personale in serviciul legionarismului . 

începu ploaie. O polaie măruntă si deasa. Cautaram 
un tufiş mai des. Urcaram pe o colina acooperita de 
un grup de brazi deşi. începurăm sa ne rugam. Pupa 
psalmii 50 si 142. am rugat-o pe Sfanta Mama a 

Mântuitorului sa ne ocrotească si sa ne inspire. 

Am simtit ca ne-a ascultat . 

M'am obligat sa ma intorc. tot ca parasutist . Nu 
eram sigur daca ne vor trimite francezii, englezii sau 
nord-amenicanii, dar aveam convingerea ca Romania 
nu va fi abandonata in mâinile comuniştilor. Locul 
armelor ingropate le cunosc numai eu. Suteas^a stins 
acumcativa ani, S'a stins după ce si-aimplinit visul: 

sa reclădească schitul Mestecanis . In anul 1953, când 
serviciile Inteligence-Service si Cia hotarira sa ma 
antreneze pentru a fi paraşutat din nou in Carpatii 
din nordul tarii, an reuşit sa ma pun in contact cu 
Şutea si sa-i comunic ca in puţine saptamani vom 
desgropa armele. In Aprilie 1954 am primit răspunsul 
lui Şutea : Armele stateau ascunse in acelas loc. 

Ne-au aşteptat insa zadarnic. Philbv . al doilea sef 


116 


Ovidiu Gaina (Stan M. Popescu) 


al Intelligence-Service-ului comunicase in 1953, data 
si locul parasutarii echipei Samoila-Tanase, puţine 
saptamani inainte de parasutarea mea si a lui 
Constantin Zus . divulgând autoritatilor comuniste 
din Moscova, iar acestea guvernului comunist din 
Bucureşti, data precisa si locul in care Intelligence- 
Service-ului trebuia sa ne arunce cu paraşutele pe 
muntele Rarau. 

N'au aflat nicicând cine ne aştepta, si unde erau 
ingropate armele. In momentul in care scriu aceste 
rânduri parca simt umbra lui Alexandru Şutea care 
citeşte: 

“ Ich hatCein Kamerad. einen bessTen find^st Du 

nicht...” 


117 




























16. DUPĂ ÎNGROPAREA 

ARMELOR: ÎNTOARCEREA IN 
OCCIDENT SI CONVORBIRILE 
CU HORIA SIMA: 

“VOI REORGANIZA 
MIŞCAREA PE NOUI BAZE!” 



» 



Ovidiu Gaina (Stan M. Popescu) 


\6 ÎNTOARCEREA IN OCCIDENT: HORIA 

SIMA VL DECLARA TRĂDĂTOR 

PF. PFTRASCU si decide:. 

“ VOI RFORG ANT7.A MIŞCAREA PE ALTE BAZE ” 

“Hoc volo, sic jubeo, sit pro ratione 
voluntas” 

Juvenal (Satire) 

“Ab uno disce omnes” 

Virgil (Eneida) 

“Tu Tas voulu Geroge Dandin!” 

Moliere 


Ajutat de bunul camarad Rusu si de un taran 
proprietar al unei gospodarii chiar pe hotarul cu 
Ungaria (jud. Arad), am reuşit sa ajung la Viena. 
Pniu Traian m'a primit cu o adevarata căldură 
camaradereasca. După ce ma ascultat a adaugat 
laconic: “Nu ma surprinde, asa cum ii cunosc pe 
amandoi ne puteam aştepta la asa ceva...!” M'a pus 
un contact cu camarazii din Linz, care au reuşit sa 
ma conducă la Munchen. Aici m'au primit cu multa 


121 











Lupta împotriva Sovietelor in Munţii Bucovinei 


bucurie, respectând dorinţa mea de a nu vorbi, pana 
nu ma intalneam cu comandantul Sima . Atât Vasile 
Mai lat cat si Mircea Dimitriv s'au insarcinat sa ma 
calauzeasca si insoteasca pentru a trece Alpii, in 
Italia. Amândoi au avut atitudini extrem de 
camaradereşti. 

Calauza mea care era Mircea Dimitriu . cunoştea 
bine potecile care ne duceau spre Italia precum si 
locurile de popas. Mircea facea parte din “staff-ul” 
cel mai credincios al comandantului Sima , fiind unul 
dintre aceia care il insotira in trecerea frontierei spre 
Germania, prin anii 1939-40, după uciderea lui 
Calinescu. Era cunoscut ca un credincios tovaras in 
viata subversiva, (de “cartita”). Deşi fusese inaintat 
in grad de Capitan, si avusese antecedente de luptător 
(pe aceias linie cu Opris . Nelu Roth . Apostolescn . 
etc.) viata de “cartita” si credincios urmaş a “ new- 
deal simist, il izolase oarecum de viata legionarilor 
care fuseseră intemnitati, inchisi in lagare, chinuiţi 
prin beciurile Prefecturilor de Politie sau a posturilor 
de jandarmi. Era considerat - si se considera pe sine 
insusi - ca “special”. Noi, in Buchenwald, cel puţin 
asa il catalogam. 

Nu era prea sociabil, dar când intalnea pe cineva 
care ii “cadea bine”, sau era dispus sa-1 asculte 
conversa si-si “deschidea sufletul” insa numai in ce 
privea “activitatea legionara, stil Sima : informaţii 


122 


Orichu Gaina (Stern M. Popescu) 


asupra “adversarilor”, “Duşmanilor” a “legionarilor 
suspecţi”, a “adversarilor Comandantului”, sau a 
“indecişilor”. De statura mijlocie, uscat ochii 
castani, parul rar cu intrări, mergea ceva incovoiat 
cu o mica inclinatie a capului, care dadea impresia 
unei persoane chinuite si apasate de complexe. După 
moartea Iui Sugă, şeful camarazilor simisti din 
Germania Comandantul imi scrise ştirea alarmat 0 
si, parca intrebandu-ma: “Nu am pe cine sa pun”... 
Când, in realitate, in Germania - acum douăzeci si 
ceva de ani mai traiau Vasile Mailat , Mi Dimitriu , 
Ghermani . etc., fiecare dintre cei menţionaţi avand 
poate mai multe merite - ca trecut de luptători sau ca 
pregătire intelectuala - decât Dr. Sugă . Totuşi Sima 
ar fi preferat un camarad cu caracterul si trasaturile 
morale a dispărutului Sugă , care avea si “darul” 
special de a-i transmite părerile secrete a celorlalţi 
care il incojurau pe comandant... 

Tehnicele si obişnuinţa de a intrebuinta cele mai 
diabolice viclenii cu scopul de a denigra cele mal 
curate fiinţe si - en mod paralel - de a ridica in cer 
indivizii suspectaţi de acte si acţiuni infame, 

1) De Dr. Sugă amintisem in “Legionarismul intre Paideia si Politica”, 
ca un caz tipic de egolatrie cuya personalitate autosuficiente a fost 
incurajata de permanentele laude si ridicări “in grad” (de simplu 
“membru” ajunsese in putini, foarte putini ani, sa fie “Comandant 
Generai”, deşi unicul merit era sa stranga “cotizaţiile” si sa “reprezinte 
comunitatea romaneasca” in fata autoritarilor germane!... 


123 



























Lupta împotriva Sovietelor in Munţii Bucovinei 


comandantul Sima le considera ca acceptabile, daca 
erau prezentate ca atare de către şefii “regionali”, 
Su gă, Bradescu sau Ciuntu (Canada). Regretatul Dr, 
Alexandru Ronnett . ne descrie in mod patetic cum 
proceda Sima , 2) chiar după ce afla de vreo incalcare 
frapanta si ruşinoasa a legilor legionare: “După 
conversaţia avuta cu Sima la Madrid-scrie Dr. 
Alexandru E. Ronnett. acesta a decis trimiterea unei 
“comisii” de cercetare (camaradul Loghiade din 
Montreal si Ion Halmaghi din Pittsburg). Ne-am 
intalnit cu aceştia doi, si impreuna cu Mircea. fratele 
meu, in casa camaradului Emil Brad . După şedinţa, 
au decis sa stea de vorba si cu alţi legionari, iar 

2) lata ce scrie Dr. Alexandru E. Ronnett . in broşura “O pacoste sau 
un destin vitreg” (Chicago, Illinois, USA, Iulie, 2001); pag. 26/27: 
“Lumea legionara din Chicago fusese stimata si respectata pana la 
sosirea lui Predeşcu. Activitatea acestuia, cu educaţia precara izvo¬ 
rî ta din anormalitatea psiho-mintala si ordinele, sugestiile si “poruncile” 
care le primea de la Giuntu, a ajuns la un moment dat sa schimbe 
imaginea despre legionari pe care au avut-o iniţial romanii stabiliţi in 
Chicago. Intr'o buna zi, locţiitorul lui Giuntu, Predeşcu il chema la 
telefon pe Ştefan Teodom si incepu sa-1 insulte. Acesta avuse inspiraţia 
sa înregistreze conversaţia, permitandu-mi sa ascult si eu invectivele 
grosolane, adresate lui Victor Gorbut . lui Mircea (fratelui meu Michael 
E. Ronnett ) si mie. Acestea au durat timp de o jumătate de ora! Cu 
ocazia călătoriei mele la Madrid, l-am vizitat pe Comandatul Sima si 
l-am rugat sa asculte caseta. In timp ce asculta invectivele. Sima nu- 
si putu ascunde stupoarea. L-am rugat sa ia masuri urgente pentru ca 
Miscaea Legionara sa nu fie obligata a suporta asemenea umilinţe si 
scandaluri ruşinoase. Pentru mine, aestia doi, Ciuntu si Predeşcu erau 
doua exemple nefaste pentru Romaia si pentru Legiune”. 




124 


Ovidiu Gaina (Stan M. Popescu) 


apoi sa trimită un raport amanuntit lui Sima. 
Rezultatul : după cateva luni, analizand si “studiind” 
raportul primit de la Loghiade si Halmaghi, Hori a 
Sima in mod solemn A HOTARIT SA = I ACORDE 
GRADUL DE COMANDANT = AJUTOR lui 

Predeşcu ! Asa ne-am dat seama mulţi dintre 
legionarii din U.S.A. si Canada ca exilul legionar 
traia o etapa de inversiune de valeri!” 3) . 

In micul grup de camarazi (dar “foşti legionari’) 
condus de Horia Sima incepu a domni o clima de 
interacţiuni politice, pastrandu-se numai anumite 
nume, numiri, convenienţe, salutul “Traiasca 
Legiunea si Căpitanul”, Majadahonda, Tancabesti, 
“Mişcare de reinnoire morala si creştineasca”, si 
alte cuvinte si expresii grandilocuente scrise sau 
pronunţate cu pathos pentru a camufla, deghiza si 
masca lipsa de autenticitate in trăirile reale a foştilor 
camarazi in credinţa...! 

Camarazii care au avut ocazia sa urmareasca - in 
ultimii treizeci-patruzeci de ani - “circularile”, 
scrisorile cu citări a acelora distinşi in luptele 
pentru “recolectare” si strângere de bani, isi dau 
seama de crescânda tendinţa de politicianizare, nu 
numai a stilului de trăiri, ci chiar a limbajului 
intrebuintat (mai ales in scrisori!). 

In Roma ma primita cu mult interes si simpatie 

3) Idem , pag. 27. 

125 










































Lupta Împotriva Sovietelor in Munţii Bucovinei 


si evidenta curiozitate - Dr. Emil Bulbuc Tăvi Roşu 
si Ionel Roşu. Locuiau intr'un apartament central, 
iar logodnica lui Ionel Roşu (Silvana) impreuna cu 
o cucoana (probabil propietara sau prietena lui Tăvi ) 
pregăteau mancarea si ingrijeau de toti. Puţine ore 
după sosirea mea, aparu si Lica Popovici 4 >. “Trebue 
sa plecam la Florenţa. Comandantul vrea sa te vada!” 
imi spuse. 

A doua zi ma aştepta Florenţa. Fu o adevarata 
sarbatoare vizita mea in oraşul pentru care 
d'Annunzio luptase atata si cu intreg talentul, epentru 
a-[schimba numele din “Firenze” in “Florenza”, insa 

4) Hoţia Sima avea un “staff” permanent compus din bănăţenii, prieteni 
intimi: Octavia n Roşu. Traian Borobaru. Lica Popovici. P. Ponta. La 
acest “staff’apartineau si ardelenii din sudul Transilvaniei: N. Petrascu. 
Hie Olteanu, Ghioreanu. care il insotira in timpul semi-guvemarii cu 
Antonescu, si mai târziu in exil. In decursul anilor (intre 1955 si 1980) 
il părăsiră atat Borobaru. cat si Tăvi Roşu si Lica Popovici . deoarece 
Sima a crezut ca F. Bradescu . Sugă . Mai lat . Ghermani. Leonties. Tr 
Opescu erau “mai necesari” pentru “continuarea luptei”. Lupta 
subterana (sistem: “cartita”) pentru ca sa menţină temperatura necesara 
in suflete are nevoie, insa de “stimulente.. .Gradele noui inventate, si 
nouile decoraţii sau inaintanle in funcţii” (cu absorbirea de noui 
“regiuni”) nu aveau, si nici nu au efecte pozitive in persoanele doritoare 
de a se simţi “preţuite”, valorate si “respectate”, nu in intenericul 
galeriilor sapete de cârtite, unde un-i public, nici lumini... 

Numai un Manzala Dumitru a dispreţuit “urcările in grad” si decoraţiile 
când a cerut doua zile de concediu pentru a le dedica “datoriei de 
legionar” prezentandu-se la patru dimineaţa pe şantier unde se cladea 
“Casa Verde”, “pentru ca sa-mi fac datoria de legionar cu toata 
conştiinţa”, cum citim in “Circularile Căpitanului” (Circulara Nr 95 
P-198) 


126 


Ovidiu Gaina (Stan M. Popescu) 


fara succes. Primele doua zile, plimbările cu Lica 
Popovici si cu A. Popescu (un tanar legionar de 
douăzeci de ani) au insemnat pentru mine o inviorare 
fizica si animica. Mi-a făcut impresia ca nu era un 
oraş pentru oameni maturi, ci numai pentru copii care- 
si petreceau vocanta minunandu-se. 

Lica Popovici ma paraşi promitandu-mi ca a doua 
zi ma va conduce la Sima . Intre timp, il ruga pe 
Popescu sa ma prezinte gazdei unde trebuia sa dorm 
si sa mananc multe zile... Ne oprirăm pe “ Via dei 
Malcontenti ” (nu-mi amintesc numărul). Pe poarta 
era o placa metalica cu numele - probabil al 
edificiului sau al “gazdei”, nu-i dădui importanta. 
Aveam in mintea mea numai vraja frumuseţii lui 
Ponte Vecchio, a Santa Maria del Fiore, si a tuturor 
statuilor, palatelor si operelor de arta si ma gandeam 
ce fericit ma voi simţi sa-i cer lui Giovanni Papini o 
intrevedere cat de scurta, macar...! • 

Intrarăm intr'o sala foarte mare cu vreo treizeci 
de paturi aşezate ca la armata, alineate si acoperite 
cu cerseafuri albe. Un domn de vreo sasezeci de 
ani, imbracat intr'un costum negru, ii dădu mana lui 
Popescu . care ma prezenta. “Ah, exclama italianul, 
dar e vorba de un tanar! Eu credeam ca vei aduce pe 
cineva un varsta!”... După prezentare italianul ii 
arata lui Popescu care ar fi patul in care voi putea 
dormi, si se retrase surizand. Popescu imi explica 


127 









































Lupta împotriva Sovietelor in Munţii Bucovinei 




despre ce era vorba. Trebuia sa dorm in compania 
bătrânilor. Ma aflam intr'un azil de batrani. Popescu 
imi promise ca se va muta pe un pat alaturi de al 
meu ca sa nu ma simt prea strein... îmi explica ca 
batranii vin numai spre seara ca sa doarma, deoarece 
peste zi cersesc prin oraş... 

Plecasem din tara cu o geanta, doua camasi, 
izmene, cravata, ciorapi de schimb, cartea “Acatistul 
si paraclisul Maicii Domnului”, peria de dinţi si 
săpun... Când mergeam pe strada oricine ra fi crezut 
ca vorba de un amploiat ce iese din birou si se 
indreapta spre casa... 

Popescu ma privi mirat si ma intreba oarecum 
desorientat: “Dar geamandanele unde sunt?” “In tara” 
i-am răspuns zâmbind... 

încet m'am lămurit care era situaţia. El obţinuse 
dreptul de a locui in azilul Bătrânilor prin ajutorul 
lui IRA 5) . Avea “dreptul” la masa si casa. Adică 
manca la amiazi si seara, impreuna cu batranii. 
Datorita prieteniei cu Administratorul casei 
geriatrice puteam si eu sa “traesc” in compania 
bătrânilor si a lui Popescu ... Lica Popovici traia, 
(probabil) impreuna cu Horia Sima intr'o casa, la 
vreo 20 de minute de azil. Intrebandu-1 amănunte, 
Popescu m'a rugat sa-1 scuz deoarece nu putea de 

5) “IRA”, a fost “Asociaţia Internaţionala a Refugiaţilor”, care se 
ocupa de “deplasaţi”... 


128 


Ovidiu Gaina (Stan M. Popescu) 


alte date, din ordinul lui Lica Popovici.. . 

In fiecare zi eram vizitat de Popovici . Ne plimbam 
si ma “iscodea”. Ii povesteam imagini din tara, 
situaţia economica, mizeria, inflaţia,... Ii vorbeam 
despre orice, numai de situaţia legionarilor, sau de 
lupta din munţi nu-i vorbeam nici un cuvânt, 
deoarece doream sa-i comunic numai comandantului, 
si nimănui altcuiva... Vedeam ca nu se simtia bine, 
dar il tratam cum merita. Mi-aminteam de viata lui 
din Rostock si Buchenwald: era o figura stearsa, se 
mişca numai cu bănăţenii, un facea altceva decât sa- 
1 insoteasca pe Petrascu la plimbare si sa-1 imite pe 
Chioreanu . Acesta se lauda uneori ca contribuise la 
tipărirea cârtii Căpitanului (deşi in circulara aparuta 
in ‘Circulari” nu apare numele lui), dar Popovici nu 
avea cu ce sa se laude (bănăţenii au faima de 
laudarosi, intre legionari...). 

Intr'o zi, Lica Popovici imi spune ca “Ştabul” 
doreşte sa-i scriu un rezumat al evenimentelor 
petrecute. “Cum sa nu?” i-am răspuns, “chiar mâine 
il vei avea!” Popovici ramase surprins de 
repeziciunea răspunsului meu.” - Nu trebuie sa te 
grăbeşti, “Şeful” vrea sa cunossca amănuntele 
faptelor si actelor tale din munţi, si, cele intamplate 
cu Petrascu deci ai timp suficient!” 

Peste zi am scris cam trei pagini rezumând cam 
tot ce-i povestisem lui Popovici . iar despre luptele 


129 



















Lupta împotriva Sovietelor in Munţii Bucovinei 


din munţi i-am adaugat cred o singura fraza subliniind 
vitejia si integritatea morala a camarazilor (amintind 
si de moartea “cu arma in mana si fata la duşman” a 
lui Radu Ioan. Nici un detaliu. 

Popovici avu bunul simt sa nu deschidă plicul in 
fata mea. Vorbirăm banalitati, iar la despărţire imi 
spuse in treacat: “Ştabul probabil sa te primească in 
una din aceste zile”... Aurel Popescu imi povesti ca 
in Florenţa mai sunt “ceva romani” pe care nu-i 
cunoscuse, dar care - seguramente - ma vor cunoaşte 
după ce voi sta de vorba cu Comandantul. La scurt 
timp, avui bucuria de a ma intalni cu Nicu Cracea si 
Flora : doi stâlpi! 

Sosi si ziua intrevederii. Sima locuia intr'un 
apartament. Ma primi cu afabilitate si un “Bine ai 
venit, eroule!”. După o clipa numai, intra in tema: 
“Povesteşte, domnule! Ce s'a intamplat in tara cu 
Petrascu ?” Isi stapanea mania. începui sa-i istorisesc 
situaţia. In timp ce-i povesteam, mi-am amintit de 
cele aflate in timpul călătoriei intre Linz si Munchen 
si, mai ales la Munchen. Serviciile de inteligenta 
francez si englez colaborau, intru catva cu Mişcarea 
legionara, deoarece o credea viitoare aliata contra 
Rusiei Sovietice. In acele momente se mai duceau 
tratative asupra “sferelor de influente”: in Grecia 
50% influenta occidentala si 50% sovietica, in 
Romania 25% occidentala si 75% sovietica (după 

130 


Ovidiu Gaina (Stan M. Popescu) 


cateva luni numai. Rusia se instapani 100% de 
Romania!...) etc., Nu-mi amintesc cu precizie daca 
speranţele unui viitor conflict intre occidentali si 
sovietici erau alimentate de Churchill sau numai de 
convingerile pre-elaborate si prefabricate de tarile 
ocupate de comunişti..., un lucru imi amintesc cu 
mare precizie: discursurile lui Roosevelt in 
Washington nu aveau nuanţe schimbate in declaraţiile 
lui Truman...: “Europa trebuie sa se obişnuiască cu 
gândul ca democraţia socialista nu este prea 
deosebita de aceea a noastra, “occidentala”., .sau: 
“trebuie sa recunoaştem ca comunismul sovietic este 
o forma democratica de guvernare cu care Europa 
Occidentala trebue sa se obişnuiască...” totuşi se 
parea ca serviciile de inteligenta occidentale erau 
incantate cu ajutorul dat de legionarii ramaşi in sfera: 
occidentala! 

Tradarea lui Petrascu si a lui Chioreanu căzu ca 
un dus de apa inghetata pe capul lui Sima . In fata 
serviciilor franceze si anglo-saxone “pactul”, cu Ana 
Pauker insemna o slăbire a influentei occidentale in 
afacerile interne ale României, si, in acelas timp, o 
scădere in credinţa ce o avuseseră pana atunci in 
integritatea morala a legionarilor si in fanatismul de 
care dăduseră dovada in apararea axiologiei 
creştine. 

“Dar cum asa? Cum s'a intamplat? Cine a 


131 



















Lupta împotriva Sovietelor in Mumii Bucovinei 


intervenit in hotarirea nebuneasca a lui Petrascu ? 
Cine l-a convins sa trădeze Mişcarea?” întrebările 
curgeau una după alta, iar ochii lui Horia Sima 
aruncau scântei de manioasa neputinţa. 

îmi inchipuiam ca si prestigiul lui personal, ca 
sef al Mişcării trebuia sa fi scăzut in fata, nu numai 
a legionarilor, ci si a serviciilor de inteligenta 
occidentale, si ma simţeam solidar cu revolta 
manifestata, mai ales ca o trăisem in Bucureşti si pe 

Giumalau . Pentru a doua sau a treia oara m'am simtit 
vinovat ca am acceptat sa părăsesc lupta in munţi, in 
loc sa continuam si sa murim toti fara sa ne sinchisim 
de camarazii care urmaseră decizia de “pactare” a 
lui Petrascu . Nu-mi pusesem intrebarea daca moartea 
noastra acolo pe Giumalau ar fi servit... Insa pe 
măsură ce Sima isi manifesta revolta si-mi cerea 
amănunte asupra “tratativelor”, intervenţiilor lui Vica 
Negulescu. si opiniilor celorlalţi din jurul 
“comandamentului” condus de Petrascu . mi s'a părut 
ca trebuia sa-i mărturisesc hotarirea luata împreuna 
cu Şutea : îngroparea armelor si muniţiilor, in 
aşteptarea unei noui parasutari, pentru continuarea 
luptei, fara pacte, odata ce voi fi vorbit si decis 
împreuna cu Horia Sima . 

L-am întrerupt si i-am expus planul: daca puterile 
occidentale ajunseră la o colaborare prin serviciile 
de inteligenta cu Mişcarea Legionara, atunci nimic 


132 


Ovidiu Gaina (Stan M. Popescu) 


nu-i pierdut, deoarece am putea relua lupta intr'un 
moment de “amorţeala” a vigilantei NKWD-ului 
Anei PauKer ... 

M'a ascultat; la început ceva absent, apoi, ca si 
când s'ar fi trezit din somn mi-a răspuns cu o voce 
care voia sa fie liniştitoare: “Nu, acum nu e timpul 
de gesturi pripite!” Ma privi iscoditor cateva 
secunde, ca si cum ar dorit sa pătrundă nu miezul 
propunerii mele, ci “dedesuptul”. Apoi, deodata: 
“Cum te-ai gândit, când ai decis cu Şutea sa desgropi 
armele si sa continauti lupta?” 

- Adevărul este ca aşteptam intaiu sa aflu ordinul 
Dv. Voiam sa cunosc planurile de lupta a Dv... “ Aveţi 
de gând sa-1 dezavuaţi pe Petrascu si sa conduceţi 

lupta din munţi ? Daca e asa, noi v'am urma cu tot 
entuziasmul. Am re-chema sub arme pe toti camarazii 
din garnizoanele judeţului Câmpulung, iar 
Macoveiciuc ar aduce alţi cetateni de credinţa din 
judeţul Radauti. Sunt convins ca am mobiliza cel 
puţin cinci sute de luptători legionari. Guerrilla 
noastra ar ajunge sa mobilizeze si judeţele Suceava, 
Storojinet si Cernăuţi...!” 

A urmat o apasatoare tăcere. Eu as fi continuat, 
daca intuiţia nu mi-ar fi dictat sa nu mai vorbesc. Sa 
tac. Sa aştept, deoarece Sima voia sa vorbească. Si 
asa a fost. A vorbit. Atât vocea cat si cuvintele 
exprimate m'au convins de inutilitatea incercarii 


133 

























Lupta împotriva Sovietelor in Munţii Bucovinei 


mele de a-1 convinge sa conducă lupta de guerrilla 
legionara...” - Nu-i momentul ca sa luam decizii 
grăbite! camarade Ovidiu, acuma trebuie sa aşteptam 
si sa “pândim”, sa vedem “efectele” pactului. Sa 
vedem “ efectele politice” ... Consecinţele pe plan 
politic si naţional. Urmanile pe plan internaţional 
de scurta si lunga durata ...” 

-Dar, domnule Comandant, ganditi-va ca duşmanii 
inca nu s'au organizat, sunt in cautare de metoade si 
de soluţii, de mijloace de convingere si de 
constrângere... Vor sa câştige timp cu acest pact intre 
Ana Pauken si Petrascu ... Vor sa ne sugrume in 
momentul in care ne vom convinge ca nu reprezintă 
nici un pericol pentru creştinism, românism si legio- 
narism...! Nu aveţi idee cu cat interes au citit taranii 
din Câmpulung cele cincisprezece sau douăzeci de 
linii din manifestul pe care noi l-am imprastiat in 
lunile Mai si Iunie, anul 1945 in care terminaţi cu 
“Roman i! Armele voastre in inimile duşmanilor! ” 

si ne intrebau “ Când vine Horia Sima sa conducă 
războiul contra comuniştilor? ” 

Ma privi surprins si complăcut. Ochii ii străluceau 
de fericire. Zâmbi. Timp de un minut sau doua păru 
ca se gandea la formularea răspunsului. Eu taceam 
aşteptând infrigunat un răspuns de mare comandant 
legionar, asa cum l-as fi aşteptat de la Alexandru 
Cantacuzino. Neculai Totu. Banea . Asa cum l-a 


134 


Ovidiu Gaina (Stan M. Popescu) 


descris Leonties in marşul compus de Radu Tarabuta 
in “Gărzile incazarmata”, in decembrie 1940: “Avem 
un Capitan, ca un Arhanghel Sfanţ, si-un Comandant 
viteaz , pe Horia! ... Si mii de oseminte sfinte in 
mormânt”... 

“-Nu-i momentul politic!” fu răspunsul. 

Apoi, ca si când s'ar fi gândit tot timpul la altceva, 
izbucni: “-Ei nu! Cum sa capituleze Petrasc u? Asta 
nu-i nici macar capitulare! Asta e altceva, camarade 
Ovidiu! Asta e tradare ! Nu putea dispune de voinţa 
de lupta si de credinţa voastra in biruinţa, in baza 
jertfelor vieţilor sutelor sau miilor de luptători in 
mnnti! Asta e tradare ! sublinie strigând. 

Ochii ii sclipeau de revolta. Eu eram de acord, nu 
din acel moment, ci din clipa in care ma despartisem 
de Petrascu . In momentul in care Petrascu se infuriase 
la idea ca Sima l-ar putea condamna pentru semnarea 
“ pactului politic” , fara sa tina cont de situaţia 
confuza, haotica si nesigura in care se afla guvernul 
improvizat, regele infricosat, partidul comunist in 
febra organizării (si a grabei de a-si aduna un număr 
cat mai mare de “tovarasi”), trupele sovietice grăbite 
sa termine cat mai repede cu războiul (dar in acelas 
timp sa zdrobească orice rezistenta legionara), 
rămăşiţele guvernelor si partidelor politice 
innabusite de potopul evenimentelor voiau sa obţină 
sprijinul Franţei, Angliei si Statelor-Unite pentru a 


135 





























Lupta împotriva Sovietelor in Munţii Bucovinei 


se salva de puhoiul marxist-comunist-sovietic... Si 
pe deasupra o inflaţie nemiloasa. 

Petrascu se credea jucând rolul unui “pro-consul” 
cu imputerniciri fara graniţe. A crezut ca “îi 
convenea” sa faca “pactul politic”, deaorece acesta 
ii oferea posibilitatea si “dreptul” de a fi liber, trăind 
fara grija de a “se păzi”, si a trai “subversiv”. 

“A trai liber” si “a fi liber” insemna pentru 
Petrascu, Chioreanu, Negulescu. Calin. Enachescu. 
prinţesa Ileana si ceilalţi (intre prieteni, curieri si 
rude) un ideal care putea fi realizat printr'o simpla 
semnătură a lui Petrascu.. . Daca o facea (si o făcu) 
toti cei din “grupul de comanda”, curieri, gazde, 
simpatizanţi, toti, isi puteau relua activitatile in mod 
liber. Puteau intra “in normalitate”, fara sa se 
sinchisească de camarazii care luptau in munţii 
Bucovinei, Maramureşului, Apuseni! 

In mintea lui Petrascu . cine nu voia sa se supună 
“pactului” si nu voia sa-1 asculte: “ treaba lui!.. ” insa 
se infuriâ rau când, in timpul converstiei cu mine, 
lasai sa “plutească” in aer gândul ca Horia Sima 1- 
ar fi putut condamna ca “ Trădător” ! Faptul ca ceilalţi 
legionarii din Occident (nu numai simistii, ci chiar 
si: romanii nepolitizati) ar fi putut eticheta “ pactul 
politic ” ca o simpla “ capitulare ruşinoasa ”, sau, mai 
mult (“ horribile dictu et auditu ’”): o “tradare!”, il 
scotea din fire... 


136 


Ovidiu Gaina (Stan M. Popcscu) 


Cam in acel moment, furios, si vehement, Petrascu 
imi sugeră sa-1 intreb pe Sima din partea lui Petrascu : 
“De ce n'ai venit Dta. sa reorganizezei Mişcarea 
Legionara in tara?...” “Spune-i din partea mea, - 
continua Petrascu . sa vina acuma in tara si sa profite 
de destinderea pe baza acestui pact, si sa “faca alt 
pact!” . Când ii descrisei scena lui Sima , acesta 
ramase uluit. îmi făcu impresia la un moment dat, ca 
inmarmurirea interioara il laşa fara răspuns. Apoi, 
după cateva minute de tăcere imi spuse: “ Trebuie sa 
organizez Mişcarea Legionara pe alte baze! ” 

Imi vorbi de revoia de a imprastia camarazii in 
Franţa, Spania, Anglia, Germania, si chiar America, 
daoarece “pentru o buna bucata de vreme nu ne mai 
putem gândi la acţiuni directe”. Imi aminti de Nicolae 
Cracea . care se pregătea sa plece in tara “ ca sa 
repare tot râul făcut de Petrascu ” (adauga parca in 
şoapta). Punea mari speranţe in activitatea si 
personalitatea acestui stâlp de credinţa! Ma intreba 
ce părere aveam despre un tanar student, Decebal 
Andrei . Nu avusesem contact prea mult, nici la 
Rstock, nici la Fichtenhain, dar in saptamanile in 
care ii fusesem sef - împreuna cu V. Popa, in grupul 
in care pregăteam pe viitorii parasutisti (pentru 
operaţiile speciale, putusem constata ca era foarte 
inteligent, disciplinat si sociabil cu camarazii de 
aceias varsta ( Popicu. Enachescu. Gogu Munteanu, 


137 

































Lupta împotriva Sovietelor in Munţii Bucovinei 


Fifi Visoianu si alţii). Dovedi si multa uşurinţa in 
mânuirea diferitelor arme si chiar a explozivelor, 
Sima ma asculta cu satisfacţie si-mi destăinui intenţia: 
il trimitea in tara ca sa faca parte din “ reorganizarea 
Mişcării pe alte baze” . Cu acest scop Decebal se 
casatori cu o italianca, care avea ceva legaturi cu 
consulatul italian din Bucureşti, iar acest fapt ar fi 
uşurat cumva activitatea de reorganizare a lui 
Decebal . alaturi de Nicu Cracea 6) sau sub comanda 
acestuia. 

Aşadar aceste trimiteri in tara (Cracea si Decebal) 
insemnau primii paşi daţi de Sima pentru 
“reorganizarea pe alte baze”... 

întors in Roma m'am intalnit in apartamentul lui 
Bulbuc (cred) cu Tăvi Roşu. Ionel Roşu. Lica 
Popovici . logodnica lui Ionel Roşu . Silvana . Aurel 
Popescu. Decebal Andrei , soţia acestuia, si nu sunt 
sigur daca venise si Mircea Dimitruu. Decebal 
primise instrucţiuni dela Sima sa ma roage sa-1 
pregătesc cu informaţiile asupra situaţiei din tara, 
ceva adrese, posibilităţi de deplasare fara riscul de 
a fi controlat, si legaturi cu lumea guerrillei 
bucovinene... Ii dădui toate informaţiile, fara sa 
menţionez nimic de camarazii din munţi, si fara sa-i 

6) Nicu Cracea . preot si aprig luptător legioar, a publicat cinci volume 
cu amintirile luptei in tara in timpul si după “pactul” Petrascu-Ana 
Pauker. Cititonul acestor linii este invitat sa cumpere amintirile acestui 
exemplu de integritate morala si legionara! 

138 


Ovidiu Gaina (Stan M. Popescu) 


ofer legaturi de importanta cu Moldova si Bucovina. 
Am avut insa precauţia de a-i sublinia ca toti, absolut 
toţi din Bucureşti, Ploesti si regiunea unde traiau 
prietenii si camarazii lui Petrascu si Chioreanu (adica 
Braşov si Sibiu) erau, nu numai cunoscuţi, ci urmăriţi 
pas cu pas de către organele siguranţei comuniste a 
Anei Pauker . deşi exista faimosul pact a lui 
Petrascu !.. Soţia lui Decebal se apropie si, ghicind 
ca era vorba de viitoarea activitate subversiva a 
soţului, adauga: “Eu ca italianca voi putea face” 
“legaturi” deoarece voi vizita zilnic consulatul italian 
si ici, colo, ambasada Italiei. Voi avea relaţii sociale 
cu alţi italieni stabiliţi in Bucureşti... si voi fi de 
folos lui Decebal ...” 7) 8 . 

“ Reorganizarea Mişcării Legionare pe noui baze ” 

a terminat in tara, inainte de a lua flinta. Guvernul 
Anei Pauker si a lui Gheroghuu-Dej procedară 
“ planmassig ”: la un an si jumătate dela intrare in 
vigoare a pactului incepura cele mai crâncene 
prigoane, iar in 1948 Romania suferi cea mai 
sângeroasa prigoana impotriva legionarilor 8). 

7) Experienţa “Decebal Andrei ” a avut triste rezultate. A fost descoperit 
după puţin timp, a fost chinuit si s'a transformat in informator (după ce 
1 -a tradat pe Dragos Hoinic) . Ceausescu, ca “recunoştinţa” i-a permis 
sa se intoarca in occident cu soţia, iar Decebal . cinstit, i-a rugat pe 
camarazi sa nu se apropie de el! După cate ştiu, traeste retras in Brazilia. 

8) Recomandam cititorilor cărţile de amintiri a Dr. Ion Carja cu 
descrierile diavoleşti a metoadelor intrebuintale pentru schimonosirea 
sentimente 1 or positive. 


139 










































Lupta împotriva Sovietelor in Munţii Bucovinei 


Nicicând, in istoria Mişcărilor de reinviere morala 
si creştina nu s'a amintit de o sistematica si satanica 
desfigurare a atitudinilor mintale 9) si a golirii 
capacitatii de elaborare a gândirii obiective . Aceasta 
atenuare a darului de obiectivitate, influenţează 
procesul de creaţie, distrugând ceia ce se inchegase, 
si risipind coeziunea pentru a cadea in haos si 
dezorganizare, conform unei legi fatale a ritmului de 
destrămare . Dar alt tragic aspect care se observa in 
viata camarazilor supusi “reeducării” este extinderea 
dubiosului, rezultat din ruginirea intuiţiei , asupra 
capacitatii de sinteza, ceiace usureaza treptata disolutie 
a capacitatii de creaţie, bazata in profunditatea trăiri¬ 
lor, a sentimentelor positive fata de aproape; in 
schimb, se incheaga tot mai mult dragostea de sine; 
egolatria luând proporţii patologice datorita faptului 

de sobreapreciere a “Ego”-ului . 


9) Soljenitzin nici pe departe na reuşit sa descrie consecinţele psiho- 
mintale suferite de populaţiile “arhipelagului” sovietic, deoarece rusii 
fuseseră ceva mai umani cu compatrioţii lor, sau pentruca adversarii 
ruşi ai comunismului erau lipsditi de un nucleu aglutinam a unei credinţe, 
asa cum o avuram si o avem noi legionarii In Ramania! 

In tara (Mai -Iunie, 1999) când am reuşit sa vizitez tara si sa iau 
contact cu lumea “exlegionara” si cu micile ramasite legionare, an 
constatat un fel de “delăsare” in incercarile de gândire analitica făcută 
asupra idealurilor legionare. Mi s'a părut ca ideile de “jertfa” si 
“intoarcere la icoana”, curaj in fata pericolului, sau seninătate in 
prezenta riscului de a pierde libertatea fizica, reprezentau si reprezintă 
un fel de “ ieşire din timp ”, nişte simple idei perimate, roase si ruginite 
de cele mai variate nuanţe de relativism... 


140 


Ovidiu Gaina (Stan M. Popescu) 


Diminuarea evocării imaginilor, simboalelor, 
alegoriilor si metaforelor impiedeca, in mod treptat, 
reconcilierea cu emoţiile si sentimentele nobile fata 
de ambianta. Atât activitatile laborale zilnice, cat si 
interacţiunile cu celelalte persoane sunt insotite de 
senzaţiile unui fatalism morbid. Evident nu toti 
camarazii ieşiţi din şcolile “reeducării” comuniste 
suferă de aceasta oxidare a personalităţii. Din 
pacate, insa, marea majoritate dintre “reeducaţi” 
dovedesc o ruginire a sentimentelor nobile . 

Asa ne explicam indepartarea majorităţii 
camarazilor “re-educati” de stilul de viata legionara 
si-in mod paralel-o tăcută si subterana antipatie fata 
de tot ce insemna si inseamna inca nobleţe 
sufleteasca, spirit de jertfa , si pregătire permanenta 
pentru infruntarea pericolului când e vorba de 
apararea virtuţilor creştine si a invataturilor 

capitanesti ! l0) . 

10) E Suficient sa menţionam numai fenomenul de ruginire volitiva si 
de sărăcire a imaginaţiei putinilor “reeducaţi” de la revistele sau 
publicaţiile cari apar. Din anul 1990 si pana la începutul anului 2002 
unica activitate se mărgineşte la repetirea stereotipata a panegiricurilor, 
si la copierea unor articole sau lucrări apartinand legionarilor si 
fruntaşilor legionari de acum sasezeci sau şaptezeci de ani... Nici unui 
“reeducat” nu i-a trăsnit prin cap ca ar merita sa faca un act sau gest 
eroic, chiar daca ar fi arestat de politie sau jandarmerie!!! Nici un 
“re-educat” nu are curajul de a imita legionarii ... din simplul motiv 
pentruca nu se mai simt legionari . Sunt umbre, care isi apara pensiunea 
si liniştea... Nici macar n'au curajul sa se adune doua-trei sute (nu 


141 



























Lupta împotriva Sovietelor in Munţii Bucovinei 


E adevarat insa, ca, in parte, sunt vinovaţi si foştii 
legionari (educaţi in duh simist), care din exil, 
intrând in contact cu “reeducaţii” le-au dat ca 
exemplu posibilitatea de a voiaja pe “contul 
simismului” la Majadahonda, si daruindu-le parte 
din banii obţinuţi dela serviciile CIA si Intelligence 
in urma jertfelor legionarilor ucişi de guvernele 
comuniste in 1953. Cu acei hani re-educatii si-an 
găsit “Un rost” in viata: revista lunara...! In 
doisprezece ani de libertate ! 

“ Organizarea Mişcării pe alte baze ” proclamata 
de Sima in Italia (in urma trădării lui Petrascu si 
Chioreanu) a dat ca rezultat un conglomerat de 
persoane “politice” care se complac in rolul de 
“ participant observer ” a politicii romaneşti, a căror 
activitate a intrat sub conul stărilor cataleptice 
(catalepsia e un sindrom care se caracterizează prin 
suspendarea activitatiilor voluntare...). 

E interesant paralelismul existent intre 
desfigurarea personalităţii germanilor sub ocupaţia 
comunismului (1945-1990) si aceia a legionarilor 
intemnitati si “re-educati” de către “educatorii” 

mai vorbim de doua sau trei mii!) pentru a protesta in fata Patriarhiei 
(nu zic in fata Preşedinţiei Consiliului de Miniştrii, sau a Predintelui 
Republicii) cerând ca preotul IHe Lacatusu . mort la 22 Iulie 1983, 
care după atatia ani este neputrezit si cu mireazama . sa fie declarat 
sfanţ, cu acelas drept cu care fusese declarat alt preot, nelegionar!!! 


142 


Ovidiu Gaina (Stan M. Popescu) 


marxişti 10 . Legionarii ieşiţi din temniţele de 
“reeducare” nu pot ascunde trăirile de resentiment, 
invidie si amaraciune când se intalnesc cu legio¬ 
narii din exil 12) . Expectativele lor sunt mereu a 
primi probe de admiraţie amestecata cu compasiune 
si stima pentru cei sasesprezece ani de temnite. 
Chiar si rezultatele ruşinoase a “reeducatiei” si 
degradările morale la care se supusera voluntar 
numai ca sa scape de temnita si sa fie “liberi”, foştii 
camarazii le considera ca fiind demne de a fi 
registrate ca probe de “martiriu” si, ca atare, 
admirate de exilaţi...! 

11) Colegii de la Universităţile din Bonn, Miinster si MUnchen mi-au 
martunisit ca exista o reala deosebire de mentalitate in atitudinile mintale 
a ştiinţificilor celor doua Germanii. In timp ce in Germania ocupata de 
comunişti, psihologia rămăsese in urma oprinduse la Pavlov . in 
Germania occidentala avansase si reusise sa intreaca chiar, in anumite 
sectoare de investigaţii pe nordamenicani. Insa deosebirile intre cele 
doua mentalitati se observau in trăirile afective, când e vorba de 
intalnirea intre ambele sectoare : in timp ce atitudinea celor din West 
era de prietenie si tendinţa de a ajuta si fi de folos fata de cei din Est, 
aceştia insa nu puteau ascunde invidia si dispoziţii le animice rău¬ 
voitoare, cu reţinute izbucniri de reproş. Un psicolog german-oriental 
nu crezu ca teoriâ lui Pavlov un mai era valabila in mod exclusiv, pana 
când nu fu invitat de către Inst. de Psihologie din Ziirich asistând la 
experimentul cu cobaii si fiind obligat sa recunoască realitatea. 

(cam 350-360) 

12) Ne referim la camarazii cari nu l-au urmat pe Horia Sima (după 
ruşinosul act de autodegradare), si nu la acei 83 care l-au urmat (chiar 
intre aceştia au fost unii din cei mai “legaţi” sufleteşte, care l-au părăsit 
in ultimele patru decenii; exemple: Borobaru L. Popovici, Ihe Olteanu. 
Octavian Roşu . Fleseriu Ioan . intre alţii) 


143 




























Lupta împotriva Sovietelor in Munţii Bucovinei 


Asa se explica cum in 1990 Sima nu s'a incumetat 
sa intre in tara ca sa “ia frânele Mişcării in mâini”, 
lasandu-i pe Petrascu . Chioreanu si alţii sa “refaca” 
Mişcarea sub alte numiri. Intre “reeducaţi” nu traiau 
mulţi “Hoinic !” Daca supravieţuiau, nu erau bine 
văzuţi de reeducaţii cari ridicaseră drapelele 
diferitelor “legiuni”, dar fara invataturile Căpitanului 
si ale lui Moţa . 

Diferitele grupuri si grupuleţe, sau “cuiburi” care 
vor sa se declare moştenitorii victorioasei si 
martinizatei Legiuni “Arhanghelul Mihai”, de 
doisprezece ani se “opintesc” si se străduiesc şa 
“faca un” nou partid “gardist” sau “legionar”, in timp 
ce actualii şefi a serviciilor de securitate, spionaj, 
“ordine”, si paza a democraţiei marxiste, asista cu 
satisfacţie la bâlciul organizat in mod copilăros de 
către “reeducaţi”... 

Reeducaţii trăiesc intre un resentiment adolescent 
si un sentiment de frustrare proteica . Isi dau seama 
si recunosc ca traesc din rămăşiţele speranţelor care 
le fuseseră sădite cu satanica dibăcie atunci, in lunile 
de “re-educare”.. . Acum se afla intre Scvlla si 
Charvbda : nu-i cred nici foştii “re-educatori” si 
actuali funcţionari comunişti sub alte nume, nici 
legionarii crescuţi in spiritu capitanesc si a lui 
Moţa ...! 

Unicii gata sa-i “inteleaga” sunt bietele ramasite 


144 


Ovidiu Gaina (Stan M. Popescu) 


simiste hotarite sa-si gaseasca “un loc” in luptele 
politice pentru a “ajunge la putere”... 


145 



























17. EPILOG 





Ovidiu Gaina (Stan M. Popescu) 


17. EPILOG PENTRU TINERII CARI IN ANIJL 
2037 VOR AVEA INTRE 15 SI 25 DE ANI 


Comunismul sovietic isi dădu seama, in primii 
ani de instapanire, de greutatea nimicirii 
creştinismului in Romania, si hotari sa-1 desfigureze 
pas cu pas. Reusise sa impună ca atat Patriarhul, cat 
si Mitropolitii si Episcopii sa fie numiţi numai cu 
aprobarea guvernului comunist. Apoi, incet, reuşi 
sa desprestigieze transcendenta ceremoniilor 
religioase cu ajutorul tineretului comunist (la 
terminarea slujbelor religioase adolescenţii din 
“Tineretul comunist” aşteptau ieşirea credincioşilor 
din Biserica pentru ca sa-i huiduiasca...). Ca sa 
infricoseze autoritatile Bisericii ortodoxe, aresta 
episcopii si preoţii Bicericii “Unite” si catolice, 
inchizandu-le bisericile si condamnând la inchisoare 
pe episcopi... 

Comunismul instaurat de Ana Pauker. Pastrascanu. 
Gheorhiu-Dej si Ceausescu (1945-1990) precum si 
continuatorul marximului, instaurat sub alt nume, 
(după 1990 si pana azi: 2002) au reuşit sa păstreze 
alianţa cu “clericii” (adica Patriarhul si “ierarhiile” 
oficiale) precum si cu “vârfurile” forţelor armate, 
in baza marelui “secret ” conţinut in cunoscutele 
“ dosare. ” Acestea au darul de a “incremeni” de 

149 
















Lupta împotriva Sovietelor in Muniii Bucovinei 


groaza, pe oricine, numai la gândul ca s'ar putea 
revela si pune la cunoştinţa publicului roman si 
streinatatii, secretul continuităţii marxismului in 
Romania, si a metamorfozei sau “metanoiei” 
ideologiei comuniste in ideologia democratica, si a 
foştilor fruntaşi (de “virf”) marxişti in actuali 
“liberali” si “conservatori.” 

“ Dosarele ” conţin numele, pronumele, studiile, 
ocupaţiile, adresele si numirile in funcţiile de Stat, 
in timpul marxismului . Dar mai conţin inca ceva: 
antecedentele ca me-mbru al “Partidului” comunist 
(data intrării, cine l-a prezentat si recomandat, 
activitatea ca “activist”, meritele ca membru al 
Partidului Comunist si eventualele condecoratii, sau 
onorurile primite in diversele “congrese comuniste” 
din Romania si streinatate...). 

“ Dosarele ” foştilor legionari, “scoliti” in Centrele 
de Reeducare din Aiud si alte temnite, conţin, afara 
de datele personale: studii, funcţiuni sau profesiune, 
etc.), toate datele referitoare la activitatea legionara 
(funcţiuni, grad, rude legionare, prieteni simpatizanţi, 
calatorii, legaturi, relaţii “secrete”, etc.). Conţin si 
datele si orele “mărturisirilor”, “desavuarilor”. 

“criticelor” aduse Căpitanului, lui Moţa. 

vacarestenilor si tuturor gradelor legionare cari s'au 
jertfit eroic pentru Neam si Christos. Evident, conţin, 
mai ales expresiile si “mărturisirile” degradante, care 

150 


Ovidiu Gaina (Stan M. Popescu) 


i-au făcut sa roseasca de ruşine - probabil - chiar 
de sângeroşii calai ai NKWD-ului romanesc... 

Numai asa ne putem explica prelungirea teroarei 
morale exercitata de marxiştii romani prin 
ameninţarea revelării continuturilor “dosarelor”. Tot 
asa ne explicam de cum au intrat sub conul intunecos 
al ruşinii foştii membrii ai Mişcării Legionare, 
intemnitati si condamnaţi numai pentru a fi fost 
inscrisi in Legiunea “Arhanghelul Mihail”, cari, după 
mulţi ani de închisoare, nefiind capabili de a rezista, 
au preferat a se a se supune unei ruşinoase “re¬ 
educări”, adica a renegării totale de tot ce era sfanţ 
in şcoala legionara (credinţa in Dumnezeu, in legile 
de onoare, demnitate, integritate morala, vitejie si 
sacrifiu pentru Tara si Neam, si, in acelas timp, 
jurăminte de “regret si renunţare la tot trecutul, 
considerat in slujba diavoleştilor asupritori ai 
“muncitorilor” si a sfintelor principii “ marxisto- 
leniniste-staliniste-ceausiste ...” Este, insa adevarat 
ca marea majoritate a condamnaţilor membrii ai 
Mişcării, fuseseră simplii “ septembristi ”. adica 
inscrisi in Mişcare in luna septembrie 1940, când 
Legiunea colaborase cu Antonescu (in timpul 
dramaticei pierderi a Basarabiei, Bucovinei de nord, 
si a unei mari parti a Transilvaniei), si când celor 
inscrisi nu li se cereau nici un fel de antecedente de 
credinţa, demnitate si conduita morala. Din 


151 



























Lupta Împotriva Sovietelor in Munţii Bucovinei 


nefericire, in afara de scesti membrii “septembristi”, 
s'au găsit cativa cari ajunseseră sa fie grade 
legionare, cu trecut de luptători, si, din pacate, si 
aceştia i-au ridicat in slava pe călăii si asupritorii 
Neamului! 

Voi, tineri compatrioţi ai anului 2037 . citind aceste 
rânduri, amintiti-va ca o suta de ani inainte au murit 
eroic pe frontul spaniol , impotriva armatelor 
bolşevice si atee, doi distinşi avocaţi, jurişti si 
ziarişti romani: Ionel Moţa si Vasile Marin , cari, 
impreuna cu alţi cinci fruntaşi legionari si intelectuali 
(comanadanti ai “ Legiunii Arhanghelul Mihail ”. 
condusa de martirul Neamului Romanesc, Cornel iu 
Zelea Codreanu l au format o echipa de voluntari 
luptând eroic pe frontul spaniol, la Majadahonda 
(Madrid) au căzut vitejeşte la 13 Ianuarie, 1937 “cu 
arma in mana si fata la duşman ”! “Căpitanul” nostru, 
Comeliu Zelea Codreanu a fost arestat de către regele 
“ calau ”, ateu si francmason, Carol II . si inscenandu- 
i un proces de “inalta tradare” il condamnară la 
douăzeci de ani munca silnica, iar numai la cateva 
luni după intemnitare, pretextând o mutare la alta 
temnita, pe drum, il strangulară pe la spate impreuna 
cu alţi zeci de fruntaşi si intelectuali legionari, de 
inalta valoare morala! (29 noviembre, 1938). 

Eroica lupta, incoronata cu cutremuratoarea 
moarte a lui Ionel Moţa si Vasile Marin la 13 de 


152 


Ovidiu Gaina (Stan M. Popcscu) 


Ianuarie 1937 a emoţionat toata Europa Creştina. 
Chiar si Franţa, condusa pe vremea aceia de un 
guvern de stanga, moartea voluntara a comandanţilor 
legionari a impresinat adanc cercurile oficial in asa 
fel sincat au permis ca echipa legionara impreuna 
cu corpurile neinsufletite a eroilor nostrii, sa treaca 
prin teritoriul Franţei fara formalităţile de rigoare, 
care ar fi durat doua saptamani. 

Ajunşi in tara, sicriele au fost duse in tren prin 
toate oraşele importante din Romania. Zeci si sute 
de mii de legionari si romani simpatizanţi le-au dat 
onorul pe tot traectul. La inmormantarea avuta la 
Bucureşti au luat parte o suta de mii de legionari si 
simpatizanţi, iar sicriile au fost ingropate la “Casa 
Verde”, in fata careia s'a construit in mod provizoriu 
o capela de lemn, in care au fost aşezate sicriele. 

Puţine luni după inmormantarea in fata Casei Verzi, 
Bucurestiul suferi o ploaie torenţiala, cu tunete si 
fulgere. Un fulger provoca aprinderea si arderea 
totala a baldachinului care acoperea sicriele, dar se 
produse o minune : schelăria de lemn care acoperea 
sicriele si crucea din vârful schelăriei nu suferira 
nici o ardere: ramasera intacte ! Ca si cum Dumnezeu 
ar fi dorit sa arate lumii intregi ca mormintele celor 
doi eroi trebuiau sa fie salvate... Cred ca era prima 
minune evidenta , registrata in lumea romaneasca 
după multe decenii sau secole...! Presa masona si 

153 


























Lupta împotriva Sovietelor in Munţii Bucovinei 


“ierarhia eclesiasta” nu scoaseră o singura vorba... 

Patriarhul Miron Cristea, numai la cateva luni după 
inmormantarea eroilor Mota-Marin . ca sa spijine si 
intareasca partidul politic injghebat de Regele mason 
Carol II, a dat o declaraţie prin radio si in presa 
condusa de masoni, in care afirma ca era timpul ca 
romanii sa-si dea seama de pericolul reprezentat de 
Tineretul “Strein de Neam si Tara”, si “zăpăcit” 
(legionarii)!!! 

Pactul si alianţa stabilita intre regele Carol II si 
Patriarhul Miron Cristea impotriva “Legiunii 
Arhanghelul Mihail” a fost “transmis” si in timpul 
ocupaţiei sovietice urmaşii fostului Patriarh au pactat 
cu succesivele guverne (Ana Pauker, Patrascanu, 
Gheorghiu-Dej si Ceausescu). Garanţia ca nu exista 
nici un pericol de “rupere” a secretei alianţe, este 
permanenta “dosarelor ”. înţelegerile secrete intre 
servitorii Leviathanului si pretinşii “pastori” a turmei 
creştine da un caracter de imperturbabila continuitate 
in apararea “statului quo”. 

Patriarhul “Teoctist” (cel cu musca pe căciulă) 
poate fi liniştit. Preotul legionar-martir Lacatusu nu 
va fi declarat sfanţ, atata timp cat “dosarele” raman 
secrete si nimeni nu indrazneste sa le deschidă si sa 
le publice. Ca si cum condiţia de “sfanţ” sau 
“mirean” ar depinde de secreta alianţa marxista- 
clericala...! 


154 


Ovidiu Gama (Stan M. Popescu) 


Ultimii patriarhi romani sunt convinşi ca au 
“salvat” Biserica lui Christos facand iscusite 
“alianţe” si secrete “intelegeri” cu marxismul- 
comunismul-masoneria. 

Unicul lucru care ii pune pe gânduri pe Patriarhi 
si subalterni este acesta: daca dânşii (mai marii 
Bisericii) au “salvat” Biserica lui Christos, cum de 
Domnul nostru Jisus Christos nua recunoscut acest 
“sacrificiu” (salvarea prin “pact” a Bisericii) prin 
“neputrezirea” si “mireazma” macar a unuia dintre 
Patriarhi, in aceşti ultimi patrusute de ani...? In 
schimb, il fac sfanţ pe un biet preot legionar, care a 
murit schimonosit de batai si suferinţe, in temniţele 
“aliatului” Patriarhiei...? 

Vedeţi, dragi din anul 2037, dece va invit sa cititi, 
sa va rugaţi, si sa aveţi o viata curata, inspirandu-va 
in sacrificiul suprem al Mântuitorului si moartea 
eroica a lui Moţa si Marin , si in martiriul Căpitanului 
nostru Comeliu Zelea Codreanu ? Numai cu ruga si 
jertfa se ajunge la culmea aducătoare de lumina. Numai 
o viata dedicata jertfei pentru aproape, Neam si 
Christos merita sa fie trăită! Când veţi ajunge la 
vârstele noastre (70.80 sau 90 de ani nimic un va va 

bucura atat de mult ca amintirea jertfelor aduse 

idealului pentru imbogatirea spirituala a Neamului 
nostru creştin, care timp de o mie de ani a fost sentinela 
a civilizaţiei si culturii europene impotriva bărbilor. 


155 






















Lupta împotriva Sovietelor in Munţii Bucovinei 


Tineri ai anului 2037! Răscoliţi bibliotecile si 
librăriile, cititi cărţile scrise de martirii si eroii 
legionari (“Pentru Legionari”, “Cărticică Şefului de 
cuib”, “însemnările dela Jilava”, “Circulari si 
manifeste”, “Testamentul lui Moţa”, “Cranii de 
Lemn”, “Crez de generaţie”, etc.)! Numai asa veţi 
cunoaşte trecutul glorios al patriei noastre intre anti 
1927 si 1945 care a insemnat o adevarata renaştere 
a spiritualităţii sufletului si a fiinţei patriei noastre . 

Inspirandu-va in jertfele sutelor si miilor de eroi 
legionari, s'ar putea ca unul din voi sa ridice din 
nou “Streagurile triunfatoare” a Romanilor dovedind 
lumii intregi ca spiritul de jertfa mai exista, si ca 
intre romani mai traesc “ Lăcătuşi ” care murind 
sfartecati in temnite primesc “neputrezirea” si 
“mireazma ” aducătoare de sfinţenie! 

Va amintim, dragi tineri ai anului 2037 ca in anul 
1938, cu entuziasta aprobare a Patriarhului Miron 
Cristea, Carol (“regele calau”) gandindu-se ca mai 
târziu corpul neinsufletit al Căpitanului ar putea fi 
obiect de pelerinaj si adorare, l-a desfigurat si l-a 
astupat cu o pătură groasa de var, pentru a nu fi 
recunoscut de nimeni, ascunzandu-1 in curtea unei 
temnite (Jilava). Aceiaşi “inalti” ierarhi si Patriarhi, 
- continuând si cu guvernele Anei Pauker, Patrascanu, 
Gheorghiu-Dej si Ceausescu, aceleaşi “fratesti 
relaţii” au hotarit ca atat trupul desfigurat al 

156 


Ovidiu Gaina (Stan M. Popescu) 


Căpitanului , cat si rămăşiţele sfinte ale lui Moţa si 
Marin sa dispara definitiv, si le-au aruncat in mijlocul 
Marii Negre! 

Dragi tineri ai anului 2037 . crima de distrugere a 
sfintelor ramasite a Căpitanului . Moţa si Marin nu 
au fost motivata numai de faptul ca acestea ar fi 
constituit un obiect de pelerinaj si adorare a 
legionarilor si romanilor credincioşi, ci mai ales , 
de faptul ca Domnul nostru Iisus Christos, primind 
sufletele lor, ar fi putut dărui trupurilor lor 
“ neputrezirea ” si “ mireazma ”!!! 

Aceasta perspectiva i-a ingrozit după ce citiseră 
in “Testamentul” lui Moţa : “Mor, Comeliu, cu tot 
elanul si toata fericirea, pentru Hristos si Legiune.” 
(p. 15): 

“Sa faci, mai Comeliu, din tara noastra o tara 
frumoasa ca un soare, si puternica si ascultătoare de 
Dumnezeu!” (p. 17) 

“La riscul nostru, la jertfa noastra din dragoste 
pentru Hristos, vom fi fericiţi a afla ca si ai nostrii 
iau parte prin barbatia de a trece prin cateva zile 
grele, si a nu se laşa copleşiţi, căci ar parea ca ne- 
au făcut sa uitam datorinta noastra către Dumnezeu, 
in al cărui obraz se trage azi cu mitraliera, si datorinta 
noastra fata de neamul nostru, a cărui soarta atarna 
si ea atat de mult de lupta hotaritoare care se 
desfasoara azi in Spania” (p. 22). 


157 






















Lupta împotriva Sovietelor in Munţii Bucovinei 


“Biruinţa morala pe care noi o vom castiga in 
Spania - cu orice jertfe . - va fi mai mare pentru 
lupta naţionala, decât tot ce am putea face restul vieţii 
noastre, ba si dincolo de ea... Acesta e adevărul ” 

(pag. 23) 

“Dar aceasta mântuire a tarii noastre de pacostea 
stăpânirii lui Anticrist, atama de vrednicia noastra! 
Dumnezeu a spus ca Biserica nu va fi doborita nici 

de porţile iadului, pentruca Dumnezeu a avut 
incredere in vrednicia oamenilor, in alipirea lor de 
Dumnezeu ... 

“Sa nu lasam pe urmaşii nostrii sa piarda 
binefacerile sufleteşti ale Naşterii Mântuitorului! 

Sa nu le lasam o tara fara Biserici, fara icoane, 
fara ocrotirea manii lui Dumnezeu! Sa nu lasam 
copiilor nostrii o viata in care vor fi pierdut pe 

Cristos ” (pag. 27). 


158 





















LUPTA ÎMPOTRIVA SOVIETELOR 


IN MUNŢII BUCOVINEI 


Tabla de materii 






Ovidiu Gaina (Stan M. Popescu) 


Tabla de materii 

1. Cuvânt inainte si numele legionarilor paraşutaţi. 

2. Pregătirea pentru parasutare (instrucţia 
militară,şedinţele legionare cu pregătirea morala 
si spirituala) 

3. Parasutarea de ziua Bunei Vestiri: 25 Martie, 
1945. 

4. Aruncaţi pe muntele Măgură (Maramureş)... nu 
pe Giumalau. 

5. “A’nceput viforniţa cea mare...!” 

6. întâlnirea cu Alexandru Şutea si doi camarazi in 
casa brigadierului Silvic Nichiforel Orest, pe 
muntele Giumalau. 

7. O figura de haiduc legionar: Alexandru Şutea 

8. Organizarea pentru viitoarele acţiuni de guerri- 
11a 


163 







Lupta împotriva Sovietelor in Munţii Bucovinei 


9. Armata sovietica hotarita sa distrugă guerrilla 
legionara 

10. “Pentr’un roman căzut, duşmanul sa sape sute de 

morminte, “Oştean al României mele, mergi 
inainte! înainte!” 

11. “Wer reitet so spat durch Nacht und Wind? Es 
ist der Vater mit seinen Kind... Incorporarea lui 
Vladimir Macoveiciuc si a fiului acestuia la 
lupta de guerrilla legionara. 

12. Pactul intre Petrascu si Ana Pauker. 

13. “I wandered lonely, as a cloud...” 

14. întoarcerea la cabana “Patru Paraie” 

15. “Ich hatt' ein Kamerad, einen bess' ren find'st 
Du nicht...” 

16. După ingroparea armelor: întoarcerea in 
Occident si convorbirile cu Horia Sima: “Voi 
reorganiza Mişcarea pe noui baze!” 

17. Epilog 


164 








Esta Edici6n 

con una tirada de 500 ejemplares 
se termino de imprimir 
en marzo de 2002 en 
Artes Grâficas Negri S.R.L. 

Chacabuco 1036/38 
C1069AAV - Buenos Aires 
Argentina 




9) *Ley, Libertad, Hybris", Edi¬ 
torial Euthymia, Buenos Aires, 
295 pag., 1993. 

10) “Voluntad Divina y Demo- 
cracia", Editorial Euthymia, 
Buenos Aires, 345 pâg., 1995. 

11) “Teoria de la Historia", Edi¬ 
torial Euthymia, Buenos Aires, 
281 pag., 1995. 

12) “Cristianismo o Democra- 
cia\ Editorial Euthymia, Bue¬ 
nos Aires, 398 pâg., 1998. 

13) “Los grandes enemigos del 
equilibrio interior" Editorial 
Euthymia, Buenos Aires, 416 
pâg., 2000. 

In limba romana: 

1) “Legionarismul sau trairea 
virtuţilor", Editorial Euthymia, 
Buenos Aires, 245 pâg., 2001. 

2) “Crâmpeie din sbuciumul 
exilului", Editorial Euthymia, 
Buenos Aires, 70 pâg., 2001. 

3) “Legionarismul intre Paicfea 
si Politica", Editorial Euthymia, 
Buenos Aires, 83 pâg., 2001 









Ovidiu Gaina (Stan M. Popescu) 


“ LUPTA LEGIONARIA ÎMPOTRIVA INVAZIEI SOVIETICE IN 
BUCOVINA ” 

Sub tipar, in limba spaniola: “In cautarea grădinii interiore” 
(“En buşea del jardîn interior”), Editura Myrna, Buenos Aires. 

Lucrări ştiinţifice publicate in reviste de specialitate din Statele 
Unite, Germania, Japonia si Spania: 

1) “La Psicologia Industrial como puente anîmico entre 
empleadores y empleados”, en revista Ingenieria Internacio- 
nal, de Mc Graw-Hill, New York, tomo 20, N° 5, 1961, USA. 

2) “La psicologia demuestra la convivencia de los metodos de 
seleccion”, en revista Ingenieria Internacional, de Mc Graw- 
Hill, New York, tomo 20, N° 7, 1961, USA. 

3) “La evaluacion de las tareas”, en revista Ingenieria Interna- 
cional, de Mc Graw-Hill, New York, tomo 20, N° 6, 1961, USA. 

4) “La psicologia laboral y el psicodiagnâstico”, en revista Inge- 

nieria Internacional, de Mc Graw-Hill, New York, tomo 20, N° 
8, 1961, USA. 

5) “Die Dynamik der argentinischer Arbeitsgruppen”, (traducido 

del espanol al alemân por Dipl. Psych. M. Smollny) en FORFA 
BRIEFE, Forschung Institut fur Arbeitspsychologie, Braun- 
schwieg, Anual, XI, N° 6, 1962, Alemania. 

6) “Ueber die Griinde des Unbehagens beim arbeitenden 
Menschen”, en revista Pracktische Psychologie, Gesselschaft 
fur Pracktische Psychologie, Hamburg, N° 6, 1963, Alemania. 

7) “A theory regarding the hypothetic existence of an individual 

rhythm in the energetic expansion of thinking, feeling and 
acting”, en revista PSYCHOLOGIA, An International Journal 
of Psychology in Orient, Univ. Kyoto, N° 6, pâgs. 155-163, 
1963, N° 6, Kyoto, Japon. 

8) “Los dirigentes fabriles. Aspectos de una investigacion argen¬ 

tina”, en Boletin del Instituto Nacional Cientifico de 
Racionalizacion del Trabajo, enero 1963, Ano XVI, N° 172, 
Madrid, Espana. 

9) “La formacion y la evolucion de un grupo de trabţjo”, en Re¬ 

vista de Psicologia General y Aplicada, pâgs. 310-312, del 
Instituto Nacional de Psicologia, Universidad Central de Ma¬ 
drid, enero 1965, Nros.76-77, Madrid, Espana. 

_ 1 J 


Dar soarta a hotărât altfel lucrurile După sărbătorile 
Crăciunului, ne-am pomenit la Florenţa cu legionarul Ovidiu 
Găină, care venea din Ţară. L-am pus în legătură cu Horia 
Sima - dar cu Găină nu ne-am mai văzut (abia în 1995). 

După Anul nou (1947) ne-am întâlnit cu Horia Sima, 
care mi-a spus că are ceva să-mi comunice: din Ţară, Găină 
a adus vestea că Nicolae Pătraşcu, care este şeful 
legionarilor din Ţară, ne strică toate planurile. Pătraşcu a 
fost eliberat din închisoare, împreună cu Niocolae 
Chioreanu, şi a făcut o înţelegere cu comuniştii - un pact de 
neagresiune, ca legionarii să-i ajutăm pe comunişti în 
alegeri, iar legionarii care mai sunt în închisori să fie 
eliberaţi. 

Redau în întregime convorbirea cu Comandantul Horia 
Sima asupra acestei chestiuni: 

H.S.: Nimeni din cei cu care am vorbit nu vrea să 
meargă în Ţară. Mergi tu? Am toată încrederea în tine că vei 
reuşi să îndeplineşti această misiune. Te duci în ţară, îl 
declari pe Pătraşcu trădător şi începi reorganizarea Mişcării!. 

N.C.: Eu nu pot să-l declar trădător pe Pătraşcu! 

H.S.: Bine, eu îl declar trădător. Eu vreau să iau 
legătură cu Aliaţii, iar Pătrşcu îmi face greutăţi; trebuia să 
mă întrebe ce vrea să facă Te duci în ţară şi pui lucrurile la 
punct, în numele meu. 

N.C.: Nu ştiu ce să fac cu soţia mea, care a venit din 
Bulgaria? 

H.S.: Stai de vorbă cu ea dacă vrea să meargă în 
Ţară, bine, dar o poţi lăsa şi aici, că nu vei rămâne acolo! 
Stai cu un picior în barcă 

N C.: Mai bine o iau cu mine, căci nu ştiu ce se 
întâmplă! Dacă a venit aici după mine, va veni şi în Ţară. 

Şi în clipa aceea m-am hotărât să plec. „Dacă sorţii au 
căzut pe Matia, trebuie să plec, să-mi îndeplinesc destinul!" 
l-am spus lui Horia Sima 

♦ 


110 


Când am ajuns acasă, i-am spus soţiei mele că 
trebuie să plec în ţară. Soţia mea a rămas pe gânduri, fără 
să poată spune un cuvânt. în cele din urmă, mi-a răspuns că 
trebuia s-o întreb şi pe dânsa. Eu i-am răspuns că oricare 
era răspunsul ei, eu trebuie să plec în ţară. „Ai vrea să rămâi 
în Italia sau în altă parte?” Mi-a răspuns că pentru asta „am 
plecat din Bulgaria, ca să rămân în Italia? Oriunde te duci tu, 
eu voi merge cu tine!" Ne-am liniştit şi am început să ne 
pregătim de plecare. „Ne-am mâncat fericirea” a zis ea. 

Horia Sima înainte de plecarea mea în ţară, m-a numit 
comandant legionar. 


DIN NOU ÎN ŢARA 

Eu fusesem condamnat de generalul Antonescu la 
cinci ani închisoare. Mă întrebam dacă nu voi fi arestat chiar 
când voi întră în România, poate va trebui să trec graniţa 
clandestin Dar în acele zile a venit din ţară o comisie 
formată din Gh. Tătărăscu, ministru de externe al României, 
urmat de general Gheorghe, fost ministru plenipotenţiar al 
României în Germania Această comisie a trecut prin multe 
oraşe din Italia şi anunţau că românii din exil se pot întoarce 
în Ţară fără să fie judecaţi. Aşa că puteam să intru în ţară 
fără nici o greutate 

Nu ştiam că legionarii nu se bucură de această lege 
• (lamandi). Necunoscând acest lucru, m-am prezentat 
legaţiei române din Roma, şi am obţinut paşaport pentru 
intrarea noastră în Ţară. 

în Roma l-am întâlnit pe dr. Emil Bulbuc, care făcuse 
un an de închisoare în Italia, pentru că fusese numit ministru 
plenipotenţiar al guvernului de la Viena - la Milano şi pe 
Alexandru Gregorian (care condusese în ţară revista 
„Sfarmă piatră”) iar în Italia fusese consilier de presă, la 
Milano. 




Cât am fost la Roma am auzit că Gogu Puiu, legionar 
din Dobrogea fusese arestat (că semăna cu Horia Sima), şi 
apoi eliberat, când şi-au dat seama că fusese arestat din 
greşeală. 

Tot în Roma am luat parte la căsătoria legionarului 
Andrei Decebal, cu o infirmieră italiancă din Roma, unde 
ne-am întâlnit cu mulţi camarazi. 


♦ 


în curând am plecat în Ţară cu un transport de evrei 
care se întorceau în România. Trenul a plecat din oraşul 
Rimini, din Italia, sub pază militară. 

La sosirea trenului nostru în România, ziarele din 
Timişoara anunţau că în Ţară a sosit un tren fantomă, cu 
legionari de-ai iui Horia Sima. Legionarii am fost conduşi la 
chestura poliţiei pentru triere, iar după câteva zile am fost 
transportaţi în lanţuri la Bucureşti: Gh. Forţu, Andrei 
Decebal, Gh. Profenţa, Dumitru Bacu, Eugen Dimitrov şi 
Nicolae Crăcea 

în Bucureşti am fost conduşi direct la Ministerul de 
Interne la şeful Siguranţei Nicolski, care personal m-a dus la 
subsolul închisorii de la etajul trei, chiar în camera în care 
stătuse arestat Generalul Antonescu. 

N-am fost scos niciodată la anchetă, ci ne trimiteau 
întrebările la care trebuia să răspund în scris. Chestionarul 
mi se trimitea prin agentul siguranţei, Bulz, (un ardelean). în 
cameră aveam un pat cu somieră şi o masă de scris iar 
alături o altă cameră cu baie şi cu WC. 

După câteva zile am fost chemat la o întrevedere de 
generalul Nicolski, în biroul lui, unde se mai găsea o 
doamnă era Ana Pauker, ministru de externe în guvernul 
comunist Nicolski m-a pus în curent cu legăturile care le are 
cu Nicolae Pătraşcu, şeful mişcării legionare şi cu avocatul 
Valeriu Negulescu. ajutorul lui Pătraşcu. 


H2 


Nicolski mi-a spus că au ajuns la o înţelegere, un pact 
de neagresiune, ca guvernul să elibereze pe legionarii 
condamnaţi de Antonescu, iar legionarii să nu voteze cu 
opoziţia (ţărănişti şi liberali) şi chiar dacă nu votează cu 
comuniştii să se abţină de la vot, ajutând astfel stânga 
comunistă să poată câştiga alegerile. 

Nicolski mi-a spus că ei au pus în libertate parte din 
legionari, dar ei nu sunt sinceri cu noi, ci se organizează 
contra noastră. Şi astfel şi noi am oprit eliberarea 
legionarilor. Eu i-am răspuns d-lui Nicolski că nu ştiu nimic 
despre acest lucru şi nu mă amestec, eu am venit în Ţară 
pentru că sunt bolnav şi nu mă interesează politica. Eu, nici 
în străinătate nu am avut legături cu legionarii, am fost în 
lagăr la englezi şi am venit în ţară să-mi caut de sănătate în 
încheiere Nicolskimi-a spus „vom trăi şi vom vedea". 

Aceasta a fost singura întrevedere pe care am avut-o 
cu Nicolski. 

♦ 

După câteva zile am fost chemat la subsol, să stau de 
vorbă cu avocatul Valeriu Negulescu, într-un birou de la 
parter Negulescu înainte de a-mi spune ceva mi-a făcut 
semn să fiu atent la ce vorbesc, aşa că am vorbit despre 
lucruri fără importanţă. Soţia mea m-a vizitat de mai multe 
ori, însoţită de avocatul Negulescu şi prietenul meu de la 
fabrica „Vulcan” - Ion Popescu - şi de sora mea, Florica 
Popescu. 

La o lună de zile de la arestare, în sâmbăta Floriilor 
1947 am fost pus în libertate şi imediat am plecat la părinţii 
mei în comuna Băneasa - Teleorman, unde am stat până în 
toamnă, când am revenit în Bucureşti, şi am locuit la o soră 
de-a soţiei mele până în primăvara anului 1948. 

Când am revenit la Bucureşti, l-am întâlnit pe Nicolae 
Pătraşcu, în casă la Vică Negulescu. l-am spus că Horia 
Sima mi-a spus că pactul făcut de Pătraşcu cu comuniştii 
este în detrimentul Mişcării legionare, pentru că în 
străinătate se duce o politică de apropiere cu anglo - 


113 



americanii, că acţiunea lui Pătraşcu este împotriva 
intereselor Legiunii, iar Horia Sima este împotriva acţiunii lui 
Pătraşcu şi îl face vinovat pentru această iniţiativă contra 
intereselor Mişcării. Pătraşcu nu trebuia să înceapă această 
acţiune fără ştirea şi aprobarea comandantului Mişcării. 

Nicolae Pătraşcu mi-a răspuns „de ce nu a venit Sima 
în ţară să vadă cum stau lucrurile şi te-a trimis pe tine şi cu 
muierea după tine?” Eu am vorbit cu Petru Groza, şeful 
guvernului, comunist, care mi-a promis că „legionarii n-au de 
ce să se teamă, pentru că guvernul comunist nu are nimic 
cu ei, dacă nu ne fac greutăţi." 

Eu i-am răspuns să nu se plângă de „muierea” mea, 
care este o luptătoare, un soldat devotat Mişcării, este 
verişoară cu Doru Belimace, care vine din Bulgaria nu ca să 
ne încurce, ci ca să lupte, să lupte alături de noi, pentru 
binele Mişcării şi al Neamului nostru. 

Nicolae Pătraşcu s-a jenat pentru cele spuse şi m-a 
felicitat că şi printre soţiile noastre se găsesc astfel de 
luptătoare gata de jertfă pentru binele ţării şi al patriei 
noastre. 

ARESTAREA DIN 14 MAI 1948 

Am fost arestat noaptea târziu şi purtat la Prefectura 
Poliţiei d>n Bucureşti, unde am stat cu Sandu Mazilu şi un 
român macedonean: Petre Guli, un om mai în vârstă, bine 
cunoscut în rândurile aromânilor. 

După câteva zile am fost duşi cu dubele poliţieneşti în 
fortul 13 Jilava, al cărui director era avocatul Berezovschi 
fiul preotului basarabean care a compus melodia rugăciunii 
Tatăl nostru, are se cântă şi astăzi în bisericile noastre. 

Am stat câtva timp în reduitul închisorii şi apoi în 
camera nr. 8 din rândurile închisorii, împreună cu Dr Alex 
Cârstea, fruntaş al partidului naţional ţărănist şi cu legionarii 


Nicu Crăcea 


DEZVĂLUIRI 

LEGIONARE 

IO 

TTT 

5 


EDITURA ELISAVAROS 
Bucureşti, 2001