Marin Barbulescu — Centrul Studentesc Legionar Timisoara — Madrid 1988

MARIN BARBULESCU 


CENTRUL STUDENTESC 
LEGIONAR TIMIȘOARA 


MĂRTURII PENTRU ISTORIE 


EDITURA MIŞCĂRII LEGIONARE 


MARIN BĂRBULESCU 


CENTRUL STUDENŢESC 
LEGIONAR TIMIȘOARA 


MĂRTURII PENTRU ISTORIE 


EDITURA MIŞCĂRII LEGIONARE 
Madrid, 1988 


pene bip MOTTO 


| „ui Şeoala spirituală a «Omului Nou» nu 
mari, până îs: cota mal este-un fel de curs preparator, indispen- 
ou sabil activităţii politice, un fel de şcoală 
Miscăzii Legiasare de cadre, ci înseamnă necontenita stră- 
pu duință a sufletului de a se depăși pe sine 
i insuși, de a-și birui impulsurile inferioa- 
iu re, lăsând loe liber numai avânturilor 
ju Studenta Iu sale celor.mai: generoase. 
m m Horia Sima: «Omul nou», pag. 18, 
sii se. ejimina teama pmped:; 1949. 2 4 
anal. la graul dei șinia pohrebi 
sora dură ae organite patra i in 200% 
sale: se. sohimba clr3atal licai Fi îmâr tai d 
cădeau. După sutoesul alegerilur dr 15 
mut 06-de- loturi de deputat, e mii Piata + 
suptimarea constituției, lisaloarea peria e i e ua 
condăninasia Dămitanalui in oovnsta ppt e a 
gionară. delia Timisoara a inirai eu aim ea me 
regimul, suferind -gsele pierderi. Bile ma meet 
citie făcute mimt-iufățivale de Iata stai re: Ata asa) 
teie ei tragice. Piguri: de dragi Oumubeante, ti Sa mpa pen 
ateții peniru totdeauna, dnvoratr de meripnă rabie ma e 
gim: serierat; ajtat tn -siapta iată a i 


UN SUPRAVIEȚUITOR AL PRIGOANELOR 


Imtre puţinii camarazi de Jront cari au supraviețuit prigoanelor 
deslănțuite contra Legiunii în perioada 1938-1944, este și autorul 
acestor memorii, Marin Bărbulescu. 

A aparținut Centrului, Studenţesc Legionar Timișoara, acelui 
grup de tineri dela Politehnica din acest oraș cari s'au înrolat 
în Mișcare de timpuriu şi au adus o contribuţie. decisivă la răs- 
pândirea crezului. legionar. în această regiune. 

Când am descins în această parte a României în 1932, Banatul 
nu avea decât o vagă cunoștință despre isprăvile temerare ale lui 
Corneliu Codreanu. Se svonea ceva, se aștepta să vină şi prin Mân- 
drele sate bănăţene. echipele. de cămăși verzi, cu cântacele lor 
duioase, în cari se îngemânau jalea cu eroismul și nădejdea de 
mai bine pentru masele obidite, dar abia după prigoana din 1933- 
1934 au căzut obloanele cari țineau lumea în întuneric. și s'au 
revărsat, ca o binecuvântare. a. cerului, formaţiile de tineri legio- 
nari, până în cele mai îndepărtate cătune. In câțiva ani, 1933- 
1937, Banatul a devenit una din cele: mai. puternice regiuni. ale 
Mişcării Legionare. 

Cum. spune foarte. bine 'Marin- Bărbulescu în. memoriile. lui, 
această adeziune și convertire. a maselor româneşti din Banat la 
idealurile: Mişcării nu ar. Ji. fost posibilă fără de ezistența Ceniru- 
lui Studenţesc Legionar dela Timișoara. Oriunde era nevoie să 
se; înfrunte un pericol, să se pătrundă într'un teren necunoscut, 
să :se- elimine teama populaţiei de poliție și de jandarmi; se făcea 
apel. la. grupul legionar dela. Politehnică. Aceștia reprezentau. re- 
zerva dură. a organizației noastre şi când apăreau studenții prin 
sate se. schimba climatul local şi toate amenințările. şi opreliștile 
cădeau. După-succesul alegerilor din 1937, când Mișcarea a 'obți- 
nut 66.de locuri de deputat, a venit înghetțul carlist: dictatura, 
suprimarea constituţiei, disolvarea partidelor, şi apoi arestarea. şi 
condamnarea Căpitanului. In această prigoană, studențimea. le- 
gionară-dela Timişoara a intrat cu aceeaşi vigoare în luptă cu 
regimul, suferind. grele. pierderi. Etapele. acestei lupte. şi sacrifi- 
ciile făcute sunt înfăţişate de Marin Bărbulescu în toate amănun- 
tele ei tragice. Figuri'de dragi camarazi au dispărut în. floarea 
vieții pentru totdeauna, devorate de molohul nesăţios al unui re- 
gim. scelerat, aflat în slujba inamicilor. patriei. Marin. Bărbulescu 


a scăpat printr'o pură întâmplare să nu cadă şi el victimă asast 
natelor din Septembrie 1939. SL 

ă scurtul popas al guvernarii Se i 
fa eta ei cerea şi îşi reia un nou avânt Spră un viitor data 
de speranțe, alt crivăț 'se abate asupra Legiunii : dr gi UMOIIEE 
ciană. Din nou se umplu imchisorile de legionari și mii dintre ei 
își pierd viața, fie în fața plutoanelor. de execuție fie trimiși pe 
front cu ordine speciale. - 

Marin Bărbulescu o victimă predilectă și a acestei prigoane 
trebue să se ascundă. Isbucnind războiul din răsărit, el crede, îm- 
preună cu alţi camarazi, că este o datorie a lui să se predea auto- 
rităților, cerând să fie trimis” pe front. Deși era liber în clandes- 
tinitate, deși putea să treacă oricând. frontiera în Jugoslavia, ca 
atâția alți legionari, Bărbulescu consideră că datoria lui este să 
fie alături de acei cari își varsă sângele în Basarabia. Dar în loc 
să jie felicitat pentru gestul său și să i se îndeplinească dorința, 
e arestat şi condamnat la 6 ani închisoare. 

Im tot cursul guvernării antonesciente, el este prizonierul. re- 
gimului” și îşi petrece viața” îndărătul „ăbrelelor. "Și din această 
încleștare cu suferința și mizeria, scapă la limită, exact cum s'a 
întâmplat şi în cursul prigoanei carliste. In 13: August 1944 este 
eliberat” din închisoare 'pe baza unui decret de amnistie pentru 
studenți. Dacă ar mai fi întârziat cateva zile acest decret, lar fi 
prins” viforul bolşevic şi ar fi rămas în închisoare ca atâția alți 
camarazi, până în 1964. Ş se, 

Și acum ultima etapă a vieții lui în țară. Odată eliberat, re- 
vine la Timişoara şi începe împreună cu alți studenţi 'reorgani- 
zarea regiunii. Din nou Centru! Studențesc Legionar Timișoara, 
decimat în cele două prigoane, își reia vechea hii funcțiune, de 
motor al Banatului. Această acțiune era cu atât mai necesară cu, 
cât la 23 August 1944 se anunță desprinderea României de Ger- 
mania și fraternizarea ei cu armatele sovietice. Evenimentele 'se 
succed întrun ritm vertiginos. In scurtă vreme tancurile sovietice 
pătrund pela Orșova în Banăt, Nemţii nu le pot opune decât nişte 
slabe formaţiuni, la cari se adaugă şi un grup de voluntari ro- 
mâni. Intre aceștia se ajlă și Marin Bărbulescu. După 0 încer- 
care nereușită de'a pătrunde în Timișoara, formația mixtă ger- 
mano-română se retrage spre Banatul sârbesc. IDD « 

De aici, urmăriți de puhoiul bolșevic, care 'se apropia 'de Jron- 
tieră, Marin Bărbulescu cu refugiații români du” prins ultimul 


legionare, când țara reinvie 


tren care pleca dela Jimbolia trecând peste Ungaria şi au ajuns la 
Viena, sediul guvernului național român. Pentru a treia oară se 
salvează la limită, când simţea respirația balaurului din spate. 
Permanent cu fața la dușman, Marin Bărbulescu a scăpat prin- 
tr'o minune din încercănile prin cari a trecut. Și dacă e azi prin- 
tre noi și ne-a dăruit această carte, e mâna lui Dumnezeu, care l-a 
cruțat peniru a reînvia viața eroică a camarazilor lui, căzuţi pen- 
tru Neam și Cristos. 


Horia Sima 


CUVANT - INAINTE 


Desvoltarea Centrului Studenţesc Legionar Timișoara a fost 
lentă, cu multă întârziere față de celelalte centre studențești, dar 
sigură, așa că după 1935 devine motorul de acţiune în toată re- 
giunea Banatului. 

Prin tipul de organizare specific și educaţia ce și-a însușit-o, 
Centrul se va prezenta matur in luptele din prigoana 1938-1940, 
prin elementele ce se vor impune tuturor cari i-au cunoscut. 

Sunt elementele cari au înscris pagini de istorie prin credința, 
devotamentul și dăruirea lor. 

Unii au căzut mai devreme, încleștaţi în lupte cu forțele răului 
ce măcinau ţara și-i pregăteau mormântul; alţii, eroic, pe mete- 
rezele cele mai inaintate în războiul din răsărit, ce Neamul a dus 
contra molohului moscovit, iar dacă unii au rămas în viață încă, 
este probabil din voinţa Divină ca ei să mărturisească pe cei 
dintâi. 

Se vor desprinde elemente ce se ridică pe inălțimi, aleși printre 
«marii anonimi», cum ar zice... un alt mare anonim, Comandantul 
Legionar, Mircea Muşetescu. 


Numele lor s'a înscris în cartea de aur a acestui Centru Stu- 


dențesc... 


Gheorghe Constantin, 
Oreste 'Totoescu, 
Muica Daba, 

Petru Vârlan, 

cu numele de prisoană, 
«Negru», 

Bumbăruș Olteanu, 
Gheorghe Ercuța, 

Ion Căpăţ, 

Gheorghe Ferăstrău, 
Ion Rentea, 
Gheorghe Silion, 
Petruș Stănescu, 

Ion Constantin, 
Streinu Dragomir, 
Onofrei Ungureanu, 
Gheorghe Fira, 


Nicu Pârâu, 
Dumitru Crihană, 
Liviu Păcuraru, 
Virgil Gheorghiu, 
Alexandru 'Topciu, 
Dan Milcoveanu, 
Costel Bărbulescu, 
Gheorghe Croitoru, 
Octavian Craiciovici, 
Constantin Bodea, 
Petru Huţanu, 

Chiu Trifu, 

Ion Cioară, 

Leonte Cojocaru, 
Costică Constantinescu, 
Eugen Manolescu... 


t grup prin permanenta lui 
loviturile în apărarea celorlalţi. Tumultos, ager, 


a l-am cunoscut pe «Compu», cum fusese 
E, Fleschin, Ghiţă Constantin, Ungureanu 


Eugen Necrelescu, depășește aces 


căutare de a primi 
cu voinţă fără a jigni, asc 
potezat de ceilalți samurâ!, 
Gone e ip Aaa din București, la sfârșitul a ul 
i în luptele din Prigoana 
ps dese ACE capuaA A Bi a cărui comandă a avut-o 
pie reorganizării ce s'a inițiat după 30 Aprilie 38. 
Pleiada acestui Centru 0 reprezintă : 
— Mircea Dimitriu. 
— Augustin Micu. 
— Petru Fleschin. 
— Alexandru Tănase. 
— Gheorghe Clement. 
— Tuliu Bașiu. 
— Gheorghe Brahonschi. 


Mircea Dimitriu 


Originar din Panciu, moldovean cumpănit, muncitor în câmpul 
ce-l desțelenește cu toată dârzenia, fără a fi agresiv. 

Prezent, fără a fi sâcâitor, negociază construcția cu toată arta 
diplomaţiei. 7 i 

Această aplicaţie i-a atras porecla de «Macul-RoŞU»; lansată de 
Fleschin, întrun grup de camarazi, ce asistau. la desfășurarea 
filmului, opera, lui Alex. Dumas, «Le Chevalier de Maison Rouge». 

Veghează asupra unităţii, prevenind orice încercare, de abatere 
dela linia trasată. IN preiei 

Cu toată modestia, roadele muncii sale le atribue mai de grabă 
calităţii aluatului prelucrat. ; ] 

Este un catalizator de potenţe. 


Augustin Micu 


Fecior de preot, originar din ținutul Dejului. 

Gusti, cum ii zicea cu atâta ginsășie bunul său camarad Cle- 
ment, cu o față serafică, blând, gingaș, avea eleganța luptătorului 
de cea mai pură rasă. i 


Din toată ființa lui emana acea putere mistică ce te învălue, 
te pătrunde ca o mireasmă divină, alinându-ți orice necaz, orice 
suferință. 

Aceeași senzație de ușurare, ca o trezire la o altă viață, am avut 
când, din fericire, m'am găsit în fața Părintelui Doară, din Vâlcea 
și în fața Comandantului Legionar, Iordache Nicoară. 

Caracterul, munca, disciplina, credința lui, atât religioasă cât 
și în destinul legionar, impun acelor ce se apropiau de el. 

Un izvor de apă vie la care mulţi au reușit să se adape. 


Petru Fleschin 


Pentru carura lui, blond, cu un păr scurt, creţ, par'că frizat, 
colegii l-au botezat «Friț». Venea de prin plaiurile Sibiului. 

Inteligent, muncitor, corect, era un luptător de prima linie. 

Preocuparea lui pentru destinul Legiunii o ascundea sub o 
mască flegmatică, gata la o glumă, la un chef cât și la cele mai 
grele încercări. 

Era un bun organizator. Avea. simţul responsabilității. de. cel 
mai înalt ordin. 

Dacă a greșit față de cineva, recunoștea franc, fără vorbă 
multă, fără explicaţii. 

Prin această caracteristică, prin energia ce revărsa, atrăgea şi 
angaja în drumul lui ca și cum așa era, firesc. 

Fleschin era o locomotivă continuu sub presiune, gata să stră- 
bată și munţii. 


Alexandru Tănase 


Ică, pentru toată lumea cu care a venit în contact. Originar din 
Mehedinţi, băiat vânjos, cu o întățișare sportivă, cu ochi mari 
adumbriți de sprâncene stufoase. 

Inteligent, vioi, Ică avea o putere de muncă extraordinară. 

Perseverent, cu mult bun simţ, de o modestie exemplară, impune 
și atrage simpatiile celor ce se găsesc în drumul lui, chiar când 
apriori cineva îi era ostil. 

Era un excelent luptător, viteaz, gata de a se dărui pentru a 
apăra pe cei mai slabi sau mai tineri. 


ji 


r'o continuă mMiş- 


o exteriorizeze. Intr 
a Neamului până 


uferinţa fără să O 
> luptele de inălțare 


primea S 
îl duce în 


care, dinamică lui i 

la ultimele limite. 
Viteaz intre viteji, 

pe altarul unui ideal. 


ilitatea omului ce jertfeşte 


Ică avea sensibil 


Gheorghe Clement 
Geo pentru noi, era originar din 


mijlocie, apărea vânjos. „E 
Prin firea lui plândă, prin corectitudinea cât și devotamentul 


lui, atrăgea și prietenie și respect. | | , 
Geo era preocupat în continuu de reușita celorlalţi, cu simpli- 


citatea ţăranului sănătos, credincios şi cu mult pun simţ. 
Nimic nu-l îndepărtează dela drumul ce și-a trasat, chiar de 


s'ar revărsa toate zăgazurile cerului peste el. 


Făgăraș. De talie mai degrabă 


Tuliu Bașiu 


Venea dintr'o familie modestă, adânc creştină, tatăl preot unit, 


in Coştei, aproape de Lugoj, Banat. 
Tuliu, înalt, prezenta 0 înfățișare robustă, demnă, însă Nu 


arogantă. 

Un spirit cartezian, dublat de cel religios, avea sensibilitatea 
omului sobru. 

Era corect în toată accepțiunea cuvântului, cu 
ceilalți. 

Conștient de responsabilitatea isto 
compromisuri nici în închisori nici în 
Rusia și nici când. 


el însuși și cu 


rică ce poartă, nu admitea 
lagărele de prizonierat din 


Gheorghe Brahonschi 


Stejar. bucovinean, mucalit, țăran de cremene, cum ar fi zis 
poetul Aron Cotruș. 

Dorul, răscoala, viforul ce îi clocotea cu atâta ardoare în piept, 
le revărsa prin doinele, horele și bătutele haiducești, cu neintrecută 
măestrie, din fluerul lui celebru, o ţeavă de fier. 
ep si but contra regimului moscovit, devine o figură ien. 

inând piept neînfricat și tentaţii 
ea a Ș țiilor și oprimărilor în iadul 


— 12 — 


CAIETUL Nr. 


CENTRUL STUDENŢESC 
LEGIONAR TIMISOARA 


1. ORIGINILE CENTRULUI STUDENȚESC TIMIȘOARA. 
PRIMELE INJGHEBARI LEGIONARE 


Alături de celelalte centre, Iași, Cluj, Cernăuţi, București, de 
veche tradiție universitară, Centrul Studenţesc Timișoara, își face 
apariția pe scena luptelor naţionale cu multă întârziere; iar în 
istoria Mișcării Legionare încă și mai târziu. 

In Timișoara, cu un comerț relativ bine desvoltat și cu ten- 
dința de a-și mări potenţialul industrial, mediul universitar s'a 
creat după 1925, când s'a deschis Școala Politehnică cu primul ei 
rector, matematicianul Traian Lalescu, cred, bănățean de origine. 

Avea două secţii: 

Secţia de Mine și 

Secţia, de. Electro-Mecanică. 

După 1930 a luat fiinţă și o secţie de «Arte-Frumoase», depen- 
dentă de Facultatea din Cluj. 

Abia prin 1932 se ajunge la capacitatea maximă, de 400-450 ae 
studenţi înscriși. 

Frământările, luptele naţionale, la cari erau angajate de mulţi 
ani celelalte centre, au avut răsunet și în acest proaspăt centru 
universitar. 

Studenţii, în majoritate desigur, erau naționaliști. Arborau cu- 
lorile «cuziste», reminiscențe depe timpul «LANC»-ului. 

Câţiva dintre ei erau mai activi, cu precădere toamna, odată 
cu sosirea noilor înscriși, în vederea alegerilor de comitet. 

Intre celalalte curente, «grupul liberal» de 30 până la 40 de 
membri ce se făceau cunoscuți, în majoritate olteni, tot cu ocazia 
alegerilor, se arătau în vervă, probabil pentru a justifica bursele 
ce primeau dela partid, dealtfel singura lor trăsătură de unire. 

Printre tinerii ardeleni, puţini se arătau a fi, după regiunea 
lor, fie cu Iuliu Maniu fie cu Alexandru Vaida Voevod; însă fără 
organizare activă. j 
_ Printre studenţii basarabeni, cei de origine rusă, cât și câțiva 
studenţi de origine maghiari se arătau, mai bine zis, încercau să 
activeze sub eticheta de «progresiști». 

Dar studenţii de origine israelită?.,. Pur și simplu se prezentau 
foarţe puţini și chiar de reușeau, unu-doi, rar terminau anul. Unul 
singur a reușit să stea trei ani. 


ANI ȘI 


veneau cu recomandaţii. Pro- 
am zice azi, alergici 
cazul ovreilor. 
pt, acela de a fi 


ermis cu bani, 
m omagiul nostru, erâu, 
i ji ice natură și nu numai în 
la intervenţii de orice că că 
Respectivii postulanți zi ret singur 
ji i rio. 
sută în sută respinși cu 
er a cel puțin până prin 1940, este Alpi SE 
sitar Baze nu a eliberat o diplomă vreunui & Ele) 


Cum totul le eră P 
fesorii, cărora le aduce 


]'centru univer- 
ţ de origine 


israelită. 
Li 
+ 
ucerea asociaţiei au creat un fel 


iver i dela cond : 
ie n din piesa de teatru «Heidelbergul 


de spirit romantic, în genul celui 
de Altădată». 

In fond, toată ma 
patriotarde cu ocazie s 
Unirii Principatelor, 10 


nifestaţia lor se reducea la câtevă discursuri 
ăxrbătorilor naţionale, 24 Ianuarie, Ziua 
Mai, Ziua Independenţii și a Rezgalităţii 
României, sau a celor studențești, la începutul lui Noembrie, când 
se făcea cu fast primirea în Asociaţia Studenţilor Creștini a «bobo- 
cilor», adică cei proaspeţi veniți pe băncile universitare. 

La 10 Decembrie, Ziua Studenţimii, toată studențimea română 
comemora luptele dela 1922. 

O astfel de comemorare se incepea cu un «Te Deum» la cate- 
drala ortodoxă din cartierul Fabrică. | 

Dela căminul Politehnicei spre catedrală și invers, studențimea 
în coloană, având în frunte steagul trei culori, pe care era brodat 
cu fir de aur emblema Centrului, apoi membrii Comitetului; cu 
președintele, fiecare cu banderola corespunzătoare funcţiei, urma 
parcursul prin centrul orașului. 

Pe tot parcursul se cânta Imnul Studenţesc, Pe-al, Nostru 
Steag, etc... și între ele, se scanda, așa ca un vuet.., jos ji- da- nii... 
jos ji- da- nii... A E ăi; Să 

Te-Deum-ul odată terminat, în fața Catedralei se intona 
«Trăiască Regele», apoi Preşedintele Centrului arăta, semnificaţia 
zilei ce se comemora, eventual și alți vorbitori completau impor- 
tanța zilei. a | | 

Ajunși din nou la Cămin, se ţineau alte cuvântări, se intindea 
cu veselie și Hora Unirii, apoi toată asistența, cu satisfacția da- 
toriei implinite, se îndrepta spre cantină, unde se servea o masă 
colegială. 


La masa de onoare cu Președintele centrului se așezau invitaţii, 
Rectorul, Profesorii, câţi acceptau: 

Președintele aducea mulțumiri: invitaţilor, în: onoarea cărora 
ridica paharul in aplauzele asistenţei, se citeau telegramele trimise 
în numele Centrului cât și cele primite. 

Pe măsura ce ospăţul se intindea, limbile se deslegau, se cânta 
și Gaudeamus Igitur și altele la modă la ocazii vesele... între 
vecinii de masă se închegau discuţii, de una, de alta, chiar și eve- 
nimentele la ordinea zilei... 

Erau-puţini, acei ce prelungeau «agapâ» și incă mai puţini, 
acei cari o prelungeau în oraș. 

Studenţii, in majoritatea lor, aveau resurse așa, de reduse că 
nu puteau să-și permită luxul chefurilor prelungite. Veniseră aici 
cu voința de a-și insuși o bună pregătire pentru a-și onora meseria 
aleasă. 

Corpul profesoral avea un nivel: destul de ridicat. Dintre ei 
aduceau, cu: toată autoritatea de altfel, experiența întreprinderii 
ce, unul sau altul conducea. Alţii: aprofundau și ridicau la nivel 
cât mai înalt cercetările de laborator. 

Voiu aminti dintre cei mai proeminenţi între 1930 și 1940: 


Aurel Cândea, de Chimie; Ion Magheru, de Fizică; 

Ion Cristescu, de Termodinamică ; 

Pompiliu Nicolau, de Hidraulică; Costică Teodorescu, apoi 
Nădășan, de Rezistenţa Materialelor; Ion Protopopescu, de 
Construcţii ; Lupan de Cazane, Arhitectul Vlad de Geometrie 
Descriptivă ; Severineanu, de Motoare Termice; Baconi, de 
Tehnologie; Mișu Ghermănescu, Mat. Sup. 

Ovidiu Ţino, de Geometrie Analitică; Andronescu, zis «Na- 
bla», după simbolul ce întrebuința în lecţiile de Teorie Vec- 
torială, necesară cursului ce ilustra, de Electrotehnică. 


In general profesorii erau apropiaţi de studenții lor, le împăr- 
tășau sau cel puţin aprobau ideile lor; unii erau chiar angajaţi 
in luptele naţionale. Unul singur se declara «progresist», Ilie Mur: 
gulescu, Conferenţiar. 


* 
.. 


Prin 1932-1933 se simte un alt suflu odată cu apariția și înce- 
putul de afirmare a unui grupuleţ de legionari, în acele timpuri 
sub denumirea de «gardiști», adică membri în Garda de Fier. 


u cu recomandaţii. Pro- 
am zice azi, alergici 


fesorii, CĂTOTă 
la intervenții 


Sa Ss 

espectivii post“ - prio. + 

aa sută în sută. Tespin5 d te singurul centru univer- 
ap 


: es 
in până prin 1940; a iei 

unicate iti o. diplomă vreunui absolvent de origine 
sitar care nu â 


israelită. 
* 
se 
rea asociaţiei au creat un fel 


nduce 
dela co u «Heidelbergul 


i comitete - 
Bee genul celui din piesa de teatr 


de spirit romantic, în 


de Altădată». 
In fond, toată manifestați 


patriotarde cu ocazie sărbăt 
Unirii Principatelor, 10 Mai, 


a lor se reducea la câteva discursuri 
oilor naţionale, 24 Ianuarie, Ziua 
Ziua Independenții și a Regalităţii 
României, sau a celor studențești, la începutul lui Noembrie, când 
se făcea cu fast primirea în Asociaţia Studenţilor Creștini a «bobo- 
oilor», adică cei proaspeţi veniţi pe păncile universitare. 

La 10 Decembrie, Ziua Studenţimii, toată studențimea, română 


comemora, luptele dela 1922. 
O astfel de comemorare: se începea cu un «Te Deum» la cate- 
drala ortodoxă din cartierul Fabrică. )I 
Dela căminul Politehnicei spre catedrală și invers, studențimea 
în coloană, având în frunte steagul trei culori, pe care: era brodat 
cu fir de aur emblema Centrului, apoi membrii, Comitetului: cu 
președintele, fiecare cu banderola corespunzătoare funcţiei, urma 
parcursul prin centrul orașului. j 
Pe tot parcursul se cânta Imnul Studenţesc, „Pe-al Nostru 
Steag, etc... și între ele, se scanda, așa ca un vuet... jos ji- da» nii... 
jos ji- da- nii... Nil PIATA 
N fe ul Odată terminat, în faţa Catedralei se intona 
ZI i ie. ra apoi ea da Centrului arăta semnificația 
ora, eventual și alți vorbitori d teo plate : 
tanța zilei. ț cinta i opiecuti pati ses 
Ajunși din n Xmi 2070 St ” 
i ea a N dp se țineau alte cuvântări, se intindea 
toriei implinite, se re pie asistenţa, cu satisfacția da- 
colegială. pre cantină, unde se servea 0 masă 
i ÎN Tiptrog " Ţ 


— 16 = 


La masa de onoare cu Președintele centrului se așezau invitaţii, 
Rectorul, Profesorii, câți acceptau. 

Președintele aducea mulțumiri invitaţilor, în onoarea cărora 
ridica paharul în aplauzele asistenței, se citeau telegramele trimise 
în numele Centrului cât și cele primite. 

Pe măsura ce ospăţul se întindea, limbile se deslegau, se cânta 
și Gaudeamus Igitur şi altele la modă la ocazii vesele... între 
vecinii de masă, se închegau discuţii, de una, de alta, chiar și eve- 
nimentele la ordinea zilei... 

Erau puţini, acei ce prelungeau «agapa» și încă mai puţini, 
acei cari o prelungeau în oraș. 

Studenţii, în majoritatea lor, aveau resurse așa de reduse că 
nu puteau să-și permită luxul. chefurilor prelungite. Veniseră aici 
cu voinţa, de a-și însuși o bună pregătire pentru a-și onora meseria 
aleasă. 

Corpul profesoral avea un nivel: destul de ridicat. Dintre ei 
aduceau, cu toată autoritatea de altfel, experienţa întreprinderii 
ce. unul sau'altul conducea. Alţii aprofundau și ridicau la nivel 
cât mai înalt cercetările de laborator. 

Voiu aminti dintre cei mai proeminenţi între 1930 și 1940: 


Aurel Cândea, de Chimie; Ion Magheru, de Fizică; 

Ton Cristescu, de Termodinamică ; 

Pompiliu Nicolau, de Hidraulică; Costică Teodorescu, apoi 
Nădășan, de Rezistenţa Materialelor; Ion Protopopescu, de 
Construcţii ; Lupan de Cazane, Arhitectul Vlad de Geometrie 
Descriptivă ; Severineanu, de Motoare Termice; Baconi, de 
Tehnologie; Mișu Ghermănescu, Mat. Sup. 

Ovidiu 'Țino, de Geometrie Analitică; Andronescu, zis uNa- 
bla», după simbolul ce întrebuința în lecţiile de Teorie Vec- 
torială, necesară cursului ce ilustra, de Electrotehnică. 


In general profesorii erau apropiaţi de studenţii lor, le împăr- 
tășau sau cel puţin aprobau ideile lor; unii erau chiar angajaţi 
în luptele naţionale. Unul singur se declara «progresist», Ilie Mur- 
gulescu, Conferenţiar. 


e 
.*. 


Prin 1932-1933 se simte un alt suflu odată cu apariția și înce 
putul de afirmare a unui grupuleţ de legionari, în acele timpuri 
sub denumirea de «gardiști», adică membri în Garda de Fier. 


PE Ri 


de comitet, în Noembrie 33, afirmarea pie 
trage adeziuni prin seriozitatea 9) 40) ij 
t în vederea activităţii imediate, câ 
a se încadra acţiunii generale a întregei stu- 


Cu ocazia alegerilor 
tui grupuleţ surprinde și a : 
melor aduse în discuţie, ată 


şi în timp, pentru 


dențimi române. 


Ca studenţii din Centrul Timișoara, cunoscut liniștit şi aplecat 


3 Sea a 3 
mama sore pregătirea protesonală, 8 e deh ÎNV a 
exterioare, a contribuit și contactu i | sasi 
iversitare, în timpul vacanţelor sau cu ocazia congr 

iii dar îi ales necazurile, nemulțumirile și mizeria din 

ili sau orașul lor. de 
isi ma suferea criza economică, a068) Criză, teribilă Sa 
sguduit lumea intreagă. Asta nu deranja nici învârtelile oamenilor 
partidului la guvern nici gheșefturile și nici afacerile veroase. 

Insă bietului român, fiecare zi îi mărea mizeria. Tot ce LA ia 
oferi stomacurilor din ce în ce mai goale, era un boţ de mămăligă 
cel muia într'o zeamă de varză și, de nu o avea, într'o z0armă 
de mujdei, adică apă sărată, în care sa fiert o ciușcă-două de 
ardei iute, eventual și un căţel de usturoi. 

De se întâmpla să aducă dela târg, pentru copilașii înfometați, 
o bucăţică de pâine neagră, O adevărată sărbătoare. Cea mai mică 
fărâmitură era adunată cu multă religiozitate ; fiind tare ca piatra, 
nu rareori cu un amestec de rumeguș de lemne, ca în Maramureș, 
la spart, se făcea fărâmituri. 


Când un grup social încerca să-și ceară dreptul la o pâine, gu- 
vernul răspundea cu dușul de apă a pompelor puse în baterie de 
pompieri, ca în cazul invalizilor și văduvelor de războiu, drept 
recunoștință pentru sacrificiile ce-au făcut ca să realizeze România 
Mare. Sau a scos armata să împroaște cu rafale de mitralieră, 
ca în cazul greviștilor dela atelierele căilor ferate din Griviţa, in 
Februarie 1933. 

O singură voce se ridică în apărarea lor, aceea a tânărului 
deputat Corneliu Zelea Codreanu, Șeful Mișcării Legionare, cunos- 
cută sub denumirea de Gârda de Fier. e ÎN 

Citez din cartea sa «Pentru Legionari» + 


— 18 — 


la 


«... scârbit până în adâncul inimii de atitudinea comunistilor 
din Partidul Naţional Țărănesc, care aplaudau măsura guvernului, 
m'am ridicat la tribună și am simţit de a mea datorie să vorbesc 
după cum urmează : 

«E rău că nenorociţii de muncitori au ieșit în stradă, dar e mai 
rău şi de ei și de neamul nostru dacă în fața nedreptăţii strigă- 
toare la cer n'ar ieși, ci şi-ar pleca resemnaţi capul în jug, lăsând 
țara pe mâna unor politicieni exploatatori.»... țin să afirm că mie, 
ca și tuturor oamenilor de bun simţ din această țară, nu ne este 
frică de comunism sau de bolșevism. Nouă ne este frică de altceva, 
de faptul că oamenii dela acele ateliere nu au ce mânca; le este 
foame...» și în continuare: «Mie, în al doilea rând, mi-e frică şi 
de altceva: de setea de-dreptate. Atunci D-voastră veţi trebui să 
satisfaceţi aceste două: foamea și setea de dreptate». 


LE] 


Poporul necăjit de mizeria în care se scufunda zi de zi, privea 
cu amărăciune perindarea guvernelor la cârma țării, uitând repede 
promisiunile, și cu câtă mărinimie, făcute înainte de alegeri. 

Insă, ca să ascundă și incapacitatea și afacerile veroase în cari 
se înfundau acoliţii lor, iar pe de altă parte ca să: mulțumească 
«influenţele binevoitoare», camarila dela palatul regal, bancherii, 
ale căror cadouri rotunjeau bine veniturile, înfeodaţi subver- 
siunii internaţionale, fiecare guvern deslănţuia, cu furie cresc- 
cândă, opresiuni și prigoane distrugătoare contra Mișcării Legio- 
nare, adică în contra Gărzii de Fier. 

Toate mijloacele de atac erau întrebuințate cu măestrie, calom- 
nia lansată direct şi prin presă, cea de partid și mai ales a ofici- 
nelor iudaice. Inscenare de procese sub tot felul de acuzaţii: fa- 
brică de bani falşi, în solda străinilor, a lui Hitler, a Moscovei..., 
conspirație contra ordinei publice..., pregătire de lovitură de stat, 
ca să întroneze dictatura... 


see JEN 20 


ie 


9. PRIMELE DIZOLVARI ALE LEGIUNII 


fiind Ministru de Interne, 


i ihalache, 
În Ianuarie 1931, Ion Miha ainu mnăfaEDon: 


dul Naţional'Părănesc era la guvern, 
it de paie a dizolvat organizația «Garda de et roti 
Automat, poliţia și jandarmeria au fost asvârlite as LA ei i 
au confiscat arhivele și au închis sediile, iar. prin pere iezi ei 
casele legionarilor ( gardiștilor) se căuta, în ciuda realităţii, « 


cumente compromițătoare». 


In contra tuturor probelor, a sentințelor de achitare unanime 


pronunțate fie de Tribunal fie de Curtea de Apel fie de Curtea 


de Casaţie, guvernul nu numai că nu revine asupra actului de 
dizolvare, ci, din contră, intensifică măsurile arbitrare de a ia 
dica membrii Gărzii de Fier dela orice manifestare politică sub 
orice formă, folosind desigur poliția sau jandarmeria. 

Apoi, și în Martie 1932, noul guvern Iorga-Argetoianu își va face 
o onoare în a dizolva «Garda de Fier». 

Căpitanul, Corneliu Zelea Codreanu, deși deputat, ales în ju- 
dețul Neamț, în alegerile parțiale în luna August 1931, sub eticheta 
de «Gruparea Corneliu Zelea Codreanu», în parlament a fost îm- 
piedicat să protesteze contra acestei decizii, ce era flagrant în 
contradicţie cu achitările pronunțate de diversele instanțe jude- 


cătorești. 


3. VAIDA VOEVOD PRIM MINISTRU. MARȘUL 
LEGIONARILOR IN ARDEAL ȘI BANAT 


Anul 1933 nu aduce o cât de mică îmbunătățire; guvernul Iorga- 
Argetoianu, zis și guvern de tehnicieni, fusese înlocuit încă din 
Iunie 1932 cu un guvern condus de marele luptător ardelean de 
pe timpul Austro-Unsariei, Alexandru Vaida-Voevod. 

In primăvara acestui an, 1933, o echipă de legionari, în frunte 
cu Nicu Constantinescu, 'Țocu, Iovin, preoții Dumitrescu Borșa și 
Duminecă Ionescu, Adochiței, Savin... în total vre-o 18, au plecat 
cu «Căprioara», camioneta lor, spre Banat și sudul Ardealului în 


propagandă. Două puncte erau înscrise în program : Reșiţa-Banat, 
și eius Ardeale ca să pregătească reuniuni la cari veneau să vor- 
bească, tânărul deputat Corneliu Codreanu, tatăl său, profesorul 


Ion Zelea Codreanu, în plus, cei din echipă: Constantinescu, 'Tocu 
sau Savin... ! 


Au plecat cu veselie că să afirme determinarea lor de a indura 
toate greutățile unei astfel de întreprinderi. Toţi erau săraci; pu- 
ținii bani ce-i aveau dela prieteni erau necesari pentru benzină 
și întreţinerea camionetei. S'au botezat «Echipa Morţii». 

Acești tineri se considerau purtătorii unei «noi credințe», cum 
descrie Nicu Iancu, în versurile închinate lor, «Echipa Morţii». 

Ei au simțit și suferința și strigătul desnădăjduit al bietului 
popor : 


«E jale multă'n țară, 
Căci străinul e stăpân, 
Cerșetor la el acasă 

A ajuns bietul român.»... 


Insă din ordinul subsecretarului de stat la Interne, Armand 
Călinescu, poliția și jandarmeria își fac onoarea de a împiedica 
prin toate mijloacele balada acestor tineri și mijlocul cel mai 
apropiat a înăbuși orice pretenție era de a-i aresta și a deschide 
procese sub acuzația de «provocări și stricarea ordinei publice». 

Justiţia, pe atunci încă independentă, atât cea dela Arad, în 
Iunie, cât şi cea dela Alba-Iulia, în Iulie, a trebuit să dea sentinţe 
de achitare, de oarece probele aduse inculpau deadreptul pe jan- 
darmi, pentru abuz de putere și creare de dezordine. 

Ura lui Călinescu nu se împiedică de aceste sentințe; din or- 
dinul lui, 200 tineri, adunaţi în regiunea Vișani ca să construiască 
un baraj de. îndiguire a apelor râului Buzău, sunt bătuţi in mod 
barbar, apoi arestaţi și închiși la Râmnicul-Sărat. 

Căpitanul, Corneliu Zelea Codreanu, Şeful Mișcării Legionare, 
deputat în parlamentul român, în scrisoarea de protest adresată 
Primului-Ministru, Alex: Vaida Voevod, după ce a denunțat săl- 
băticiile autorităţilor, enunțând faptele petrecute, a lămurit în 
felul următor scopul acelei tabere, citez: 

4... era chemarea. tinereţii noastre în slujba marilor nevoi de 
faptă sănătoasă... 


ESP, | 53 


eee a 


astre în slujba marilor nevoi de 
omânie puternică ar putea ieși 


din munca noastră a tuturora... 
fac decât să contribue in schimb la 


ier. Şeful 
reşterea. curentului de popularitate pentru Garda de e sa a 
Sg Codreanu, nu era de loc pe placul «cama Ș 
atât mai puţin al subversiunii internaţionale. 


era chemarea tinereţii no 
gina că o R 


(ei 
acei care își pot ima 
din mila altora Și nu CU 

"roate aceste opresiuni nu 


4. GUVERNUL DUCA. A TREIA DIZOLVARE A GARZII 
DE FIER. TEROARE FARA PRECEDENT 


In Noembrie 1933 este instalat un. alt; guvern la cârma țării. 
Prim-Ministru figurează șeful partidului liberal de atunci, 1. G. Du 
ca; în sfârșit partidul liberal a ieșit din carantină, fiind iarăși 
agreat de Rege. 

„Cei ce nu cunoșteau dedesubtul acestui «eveniment», revenirea 
partidului liberal la cârma ţării, au crezut: că situaţia se va îmbu- 
nătăți; doar lansaseră pe sub mână ideea, că —de câte ori liberalii 
ajung la putere, aduc bani—. Probabil, însă cu ce preţ și cu ce 
angajamente? 

„ Acest nou guvern nu va întârzia să le arate... Ca de obiceiu 
desființează parlamentul și fixează noi alegeri pentru 20 Decem- 
brie 1933. 

Poliția și Jândarmeria primesc consemnul de a împiedica pe 
legionari -(sardiști) dela orice manifestaţie sau propagandă po- 
litică..- 

"Tensiunea crește, lumea, începe să fie neliniștită; un vânt rece 
par'că s'a abătut asupra ţării, se precipită o nouă prigoană, contra, 
legionarilor, cu fiecare zi mai aspră. Se trece chiar la eliminarea 
directă a persoanei umane. 

„La mânuirea bastoanelor, vinelor de bou, a patului de pușcă, 
„se adaugă focul de armă. 

Studentul Virgil Teodorescu este împușcat la Constanţa, în 
22 Noembrie, în timp ce lipea afișe; asasinul, gardian public, 
probabil avansat, poate chiar decoraț pentru bravură. 

n: calita Sicilia 


=— 22 — 


La Iași studenţii legionari, baricadaţi in cămin, erau încon- 
juraţi de armată. Din lumea care, în spatele armatei, aștepta cu 
infrigurare desnodământul, şoferul Niţă Constantin iși îngădue, 
ce sacrilegiu?, să arunce câteva pâini celor asediați. Acest gest 
creștinesc a fost sancționat pe loc cu un glonte, în ziua de 28 
Noembrie. 


In 9 Decembrie este asasinat Nicolae Bălăianu, plugar din ju- 
dețul Vlașca. 

Goana după «gardiști» continuă cu toată iuria, totuși ei vor 
reuși să depună candidaturi în 66 judeţe, sub eticheta de «Gru- 
parea Corneliu Zelea Codreanu». 

In noaptea de 9-10 Decembrie, printr'un Jurnal al Consiliului 
de Miniștri, guvernul, în linia celorlalte, și el dizolvă Mișcarea Le- 
gionară, Garda de Fier, și, prin alt Jurnal ulterior, Gruparea 
Corneliu Zelea, Codreanu. 

Sediile sunt închise, documentaţia, și arhivele confiscate, casele 
legionarilor sunt răscolite, în goană după «documente compromi- 
țătoare». Pruntaşii, cel puţin socotiți așa, arestaţi... 

In ziua de 10 Decembrie, serbată. de toată studențimea, română 
în amintirea, erei 1922, după Te-Deum, în faţa Catedralei din car- 
tierul Fabrică, președintele Centrului Studenţesc, Inginerul Lungu, 
cuzist, a adus la cunoștința studențimii actul de dizolvare a «Gărzii 
de Fier», și arestările de membri începute în timpul nopții, pe 
întreaga ţară, din ordinul d-lui I. G. Duca. 

Cu toată demnitatea, în modul cel mai solemn, a lansat în nu- 
mele său personal și al studențimii din Centrul Timișoara pro- 
testul lor contra actului de dizolvare și, cu atât mai mult, contra 
arestărilor arbitrare. 


Amintește că sunt garantate, prin Constituţie, libertatea de 
expresie, libertatea. religioasă și libertatea politică; în consecință, 
apartenența politică nu este un delict și, ca atare, toate arestările 
trebuesc suspendate. 

Pentru, imediat, a propus, ca toată studențimea să, se îndrepte 
spre Prefectura Judeţului, ca o delegaţie împreună cu dânsul să 
prezinte d-lui Prefect protestul studențimii contra actului de dizol- 
vare cât și cererea de eliberare imediată a celor arestaţi. 

La Prefectură, în tot timpul tratativelor, studenții, masaţi în 
stradă, cântau cântece patriotice și între; ele lansau diverse slo- 
gane... desigur și: «jos liberalii»... și: «jos jidanii». 


i 'ba marilor nevoi de 

i ii noastre în slujba „de 

area, tinereţii no Sa nt: elitei 

i Sie m: imagina că: O Românie puternică ar p Ş 
și ă ra.»... 

E sii a şi nu din munca noastră a ele E MRI 
Se ar aceste opresiuni nu fac decât să conuri ee 0at 
e 

pui curentului de popularitate pentru Garda de 
creş 


ilei» şi cu 
ei, Corneliu Codreanu, nu era de loc pe placul «camarilei» $ 
atât mai puţin al subversiunii internaționale. 


4. GUVERNUL DUCA. A TREIA DIZOLVARE A GARZII 
DE FIER. TEROARE FARA PRECEDENT 


In Noembrie 1933 este instalat un alt guvern la cârma țării. 
Prim-Ministru figurează şeful partidului liberal de atunci, 18 G. Du: 
ca; în sfârşit partidul liberal a ieșit din carantină, fiind iarăși 
agreat de Rege. 

Cei ce nu cunoșteau dedesubtul acestui «eveniment», revenirea 
partidului liberal la cârma, ţării, au crezut; că situaţia se va îmbu- 
nătăți ; doar lansaseră pe sub mână ideea, că —de câte ori liberalii 
ajung la putere, aduc bani—. Probabil, însă cu ce preț și cu' ce 
angajamente? 

Acest nou guvern nu va întârzia să le arate... Ca de obiceiu 
desființează parlamentul și fixează noi alegeri pentru 20 Decem- 
brie 1933. 

Poliția și Jandarmeria primesc consemnul de a împiedica pe 
legionari -(gardiști) dela, orice manifestaţie sau propagandă  po- 
litică. | 

Tensiunea crește, lumea începe să fie neliniștită ; un vânt rece 
par'că s'a abătut asupra ţării, se precipită o nouă prigoană. contra, 
legionarilor, cu fiecare zi mai aspră. Se trece chiar la eliminarea 
directă a persoanei umane. | i 

La mânuirea bastoanelor, vinelor de bou, a patului” de pușcă, 
se adaugă focul de armă. d ol i 

Studentul Virgil Teodorescu este împușcat la Constanţa, în 
22 Noembrie, în timp ce lipea afișe; asasinul, gardian public, 
probabil avansat, poate chiar decorat pentru bravură, 

Li „dă ie: ja 
e 9 e 


La Iași studenții legionari, baricadaţi în cămin, erau încon- 
juraţi de armată. Din lumea care, în spatele armatei, aștepta cu 
înfrigurare desnodământul, șoferul Niţă Constantin își îngădue, 
ce sacrilegiu?, să arunce câteva pâini celor asediați. Acest gest 
creștinesc a fost sancționat pe loc cu un glonte, în ziua, de 28 
Noembrie. 

In 9 Decembrie este asasinat Nicolae Bălăianu, plugar din ju- 
dețul Vlașca. 

Goana după «gardiști» continuă cu toată furia, totuși ei vor 
reuși să depună candidaturi în 66 judeţe, sub eticheta de «Gru- 
parea Corneliu Zelea Codreanu». 

In noaptea de 9-10 Decembrie, printr'un Jurnal al Consiliului 
de Miniștri, guvernul, în linia celorlalte, și el dizolvă Mișcarea, Le- 
gionară, Garda de Fier, și, prin alt Jurnal ulterior, Gruparea 
Corneliu Zelea Codreanu. 

Sediile sunt închise, documentaţia și arhivele confiscate, casele 
legionarilor sunt răscolite, în goană după «documente compromi- 
țătoare». Fruntașii, cel puţin socotiți așa, arestați... 

In ziua, de 10 Decembrie, serbată. de toată studenţimea română 
în amintirea erei 1922, după Te-Deum, în faţa Catedralei din car- 
tierul Fabrică, președintele Centrului Studenţesc, Inginerul Lungu, 
cuzist, a adus la cunoștința studenţimii actul de dizolvare a «Gărzii 
de Fier», și arestările de membri începute în timpul nopții, pe 
întreaga ţară, din ordinul d-lui I. G. Duca. 

Cu toată demnitatea, în modul cel mai solemn, a lansat în nu- 
mele său personal și al studențimii din Centrul Timișoara pro- 
testul lor contra actului de dizolvare și, cu atât mai mult, contra 
arestărilor arbitrare. 

Amintește că sunt garantate, prin Constituţie, libertatea de 
expresie, libertatea religioasă și libertatea politică; în consecință, 
apartenența politică nu este un delict și, ca atare, toate arestările 
trebuesc suspendate. 

Pentru, imediat, a propus, ca toată studențimea să. se indrepte 
spre Prefectura Judeţului, ca o delegaţie împreună cu dânsul să 
prezinte d-lui Prefect protestul studenţimii contra actului de dizol- 
vare cât și cererea, de eliberare imediată a celor arestaţi. 

La Prefectură, în tot timpul tratativelor, studenţii, masaţi în 
stradă, cântau cântece patriotice și între. ele lansau diverse. slo- 
gane... desigur și: «jos liberalii»... şi: «jos jidanii». 


SE pă 


ă i seg Pre: 

După aproape patru ore de discuţie, EEE parcări 
i nostinţă că s'a O in! a 

fect. Președintele a adus la cunoș cat o tORSEtiIEĂ şa 


iată i i işti ce se 
imediată a doi sau trei gardiș ză Sac E SA 
sedii și promisiunea ae a fi eliberați cei ce se găseau la pe 


i ât şi cei ile de jandarmi. - 
tenciar cât și cel dela posturi 3 E 
Acest succes a fost răsplătit cu urale. Apoi In coloană toată 


asistența s'a indreptat spre căminul Politehnicei, la a cărui can- 
ină s'a it tradiționala agapă. i 

paie ei iu grupușorul. de legionari ce se remar- 
case. în Noembrie cu ocazia, alegerilor, de comitet, a, fost. foarte 
activ, reușind prin lămuriri şi argumente pine. susținute să deter- 
mine întreg centrul să ia această poziţie de protest masiv. 5 

Desigur. că, dupăce studenţimea s'a liniștit, în timpul nopţii 
au fost din nou arestaţi cei ce fuseseră eliberaţi ziua. 

Evenimentele încep să se precipite ; tensiunea e în creştere ga- 
lopantă. 

In urma acestor evenimente, consiliul profesoral universitar, 
sesizat de autorităţile superioare, nu a admis eliminarea studen- 
ţilor membri în «Garda, de Fier». 

La prima, oră de Fizică, după ședința consiliului, profesorul Ion 
Magheru ne-a adus la cunoștință decizia lor şi a, justifieat-o în 
felul următor : 

— Credinţa politică nu este un delict; în consecinţă, studenţii 
nu pot fi îndepărtați dela, cursuri, dela, lucrările pracţice, dela lu- 
crările de laborator și, cu atâţ mai puţin, să fie împiedicaţi a se 
prezenta la examene. 


* 
-. 


Tată că evenimentele aduc la lumină că și în acest colț, de ţară, 
bine cuvântat de Dumnezeu, sămânța legionară începe să prindă, 
să se desvolte și să dea roade. 

De prin 1930, profesorul de liceu, Ilie Ghenadie, legionar cu 
săcușorul de pământ, animă cu alți profesori un cenaclu, la care, 
cu timpul, au început să participe și ceva studenți. 

In acest cadru, pe lângă literatură, se tratau între altele şi 
problemele politice la, ordinea zilei. Se analiza acţiunea lui Cor- 
neliu Zelea Codreanu contra comunismului, cât 'Şi chemarea la 
o participare a tineretului român, de orice apartenență politică 
în cadrul grupării de luptă denumită «Garda de Fier». 


= Ba 


O par ă: Ili : 
ia PR IN Ilie Ghenadie este cel ce a determinat pe colegul 
pentru alegeri o“ mosou să accepte a candida pe lista ce s'a depus 
i pat st sub Celei «Gruparea Corneliu Zelea Coareanuy. 
„ respectat; și iubi A 4 
ce Pie aria și iubit de toată lumea care a avut 
I i, sămâă 
Piata ata ai Sepia aruncată de Ilie Ghenadie, a prins, va 
Ș oade sub îngriji i a Sri văi 
pitice ingrijirea și munca neobosită a lui Mircea 
El este primul «gardist» veni 
z enit la $Şco i ică di imi 
sDorayisii ul bei Școala Politehnică din Timi- 


Astfel după un an, adică în 4 i 
„du j oamna anul ături 
Mircea Dimitriu se găseau: eseu 


— Micu Augustin. 

— Gheorghe Clement. 
— Tatu Emil. 

— Rentea Ion. 

— Dan Traian. 

— Dan Milcoveanu. 
— Ing. Novac. 


Cu noua serie de studenţi, venită în Noembrie, se alătură: 


— Eugen Necrelescu. 

— Marin Iliescu. 

— Teodor Humiţa. 

— Nicolae Pârâu. 

— “Gheorghe Silion. 

—  Petruş Stănescu și Gheorghe Constantin. 


Munca, acestui grup de legionari era ingreunată, ei înșiși tre- 


buind să-și facă-ucenicia, cum S'ar zice, de lipsa de scrieri și: presă 
proprie: 


Totuși găsesc un sprijin în: 


„— Pământul Strămoşesc, singurul ziar legionar, și când putea 
să apară; 
„— Cuvântul Studenţesc, scos de Uniunea Studenţilor ; 
— Calendarul, ziar al cărui director era Profesorul universitar, 


Nichifor Crainic; 


00 


Cuvântul, ziar condus de gânditorul și Profesor universitar, 


Jonescu ; a Ă 
— A revista la care colaborau Mihail Polihroniade, Alexan: 


dru Constant, Ion Vojen, Radu Gyr, Vasile i ii 
sile Marin, Vladimir Dumitrescu, pictorul Basarab, ] on 
ţa, grup ce apoi s'a încadrat în Mișcarea Legionară... 


Până la deslănţuirea prigoanei, studenții locatari ai căminului 
Politehnicei se obișnuiseră, aș zice, să aștepte serile de SAraDătă 
şi Duminecă, să asculte marșurile și cântecele cu cari se întorcea, 
grupul legionar dela întrunirile, fie din oraș fie din sate. 


* 
»* 


Anul 1933 se sfârșește sub semnul ilegalităţilor și al teroarei 
deslănțuite din «ordin superior». 

Incep să se cunoască dedesubturile venirii la putere a libera- 
lilor. Li s'a pus qin străinătate condiţia să fie eliminat pericolul 
legionar. 

Umilinţa la care au fost supuși legionarii și familiile lor, țara 
întreagă, la ordinul bancherilor străini, a avut, urmări, căci s'a 
călcat în picioare toată demnitatea umană, voit şi cu ură. 

Trei tineri, cari trăiseră toată sama umilințelor, Nicolae Cons- 
tantinescu, Ion Caranica și Doru Belimace, s'au ridicat năpraznic 
și au pedepsit pe acel ce avea și își asumase toată responsabilitatea 
umilinţelor și teroarei declanșate, pe însuși șeful guvernului, 
I. G. Duca. 

Primul Ministru, 1. G. Duca a căzut sub sloanțele acestor tineri, 
pe peronul gării Sinaia, în noaptea de 29-30 Decembrie '1933. 

Cei trei, Nicadorii, botezați astfel de camarazii lor, prin pres- 
curtarea numelor, au fulgerat cu sabie de foc, pentrucă istoria, să 

înregistreze că «încălcarea demnității și umilirea fără margini a 
unei nații, sunt și vor fi în veci arse cu fier roșu»... ! 
După ce și-au indeplinit această sacră misiune, s'au prezentat, 
autorităţilor, pentru a răspunde în fața legii de actul lor... 
Tensiunea crește, asasinatele continuă, se promulgă o lege prin 
care sa instituit starea de asediu și incă având efect retroactiv. 
„In baza acestei legi, trimiterea în judecată a revenit justiţiei 
militare ; în opunere cu cea civilă, se sconta, să se obțină condam- 
nări, nu numai a celor trei, ci și a intregului grup de conducere. 


— 126 — 


dramei la care asista nația ; 
su: d 
aparatul polițienesc pentru a fi asasinat 


1JeBiguD mijloacele de presă 1e lipsesc. Axa, Calendarul, Cuvân- 
tul, cari avuseseră curajul să le ia apărarea, erau suspendate și 
cei doi directori, Nichifor Crainic Și Nae Ionescu, impreună cu 
redacția Axei, au fost încarceraţi la Jilava. | 

In schimb, toată presa de stânga, direct în slujba subteranei 
judeo-comuniste, spumega de ură, creind astfel o psihoză de nesi- 
guranță. 

Printre politicieni și responsabili, adică înalte autorităţi, nu 
se înregistrează vreun semn de protest, cu excepția protestului 
ridicat în parlament de Octavian Goga și Grigore Iunian, contra 
asasinatelor executate de poliție; se descoperise trupul lui Sterie 
Ciumeti, asasinat pentrucă nu a știut sau nu a vrut să desvălue 
unde ar fi ascuns Corneliu Codreanu. 

Cu procesul din 17 Martie 1934, Legiunea va fi nimicită? 

Iată că și justiția militară, consiliul format din generali, între 
acuzaţi fiind și generalul Gheorghe Cantacuzino Grănicerul, gă- 
sind acuzaţiile contra Mișcării cât și a căpeteniilor ei lipsite de 
orice fundament, prin sentința de achitare ce a pronunțat, a ri- 
sipit orice îndoială. 

Este ultima instanță de judecată care a refuzat orice influență 
exterioară și a dat sentințele de achitare pentru Mișcare și căpe- 
teniile ei, liber și în profundă cunoștință asupra adevărului. 

Sentinţele se înscriu în lungul șir de sentinţe de achitare, pro- 
nunţate de instanţele civile pe întreg cuprinsul ţării, ca dovadă 
că probele aduse incriminau mai degrabă autoritățile de neres- 
pectarea legilor. 


* 
e 


Se merge către sfârșitul anului 1934 cu multă amărăciune. 
Lumea își revenea cu greu de sub strânsoarea teroarei ce trecuse 
ca un uragan devastator... 

In toamna acelui an, printre noii veniţi în Centrul Legionar 
Timișoara, voiu aminti pe: 

— Daba Muică, de origine bănăţean, venea dela București, unde 
cred că făcuse un an de matematici. Pusese arestat in Decembrie 


E pe 


E a Ra 0 os ru CSR 2 


s cu o boală de piept, de care nu sa putut 


trecut, când s'a ale Sp 
indeca până la pătrâneţe. 
5 _— petru Fleschin, potezat «Friț» 


de colegi pentru carură Și 
frate de cruce, apoi 


ibiu. Fusese 
a se un an la Facul- 


i, originar depe 
plpoe a din Cluj, unde urma 


încadrat în grupul legionar 
tatea de Matematici. 


: ta in 
__ Totoescu Oreste, bucovinean de origine. Avea vocea puț 


i i ă spun 
stinsă, dând impresia de o intonaţie nemţțească. Nu i paie 
4 A: 

ă - t «arpafleghes», nici azi n 
dacă pentru asta l-au boteza In 
at a a Nașul cred că a fost tot Fleschin, după obiceiul ca 
De aici înainte, toamna, an de an, rândurile se măreau cu Si 
mente ce veneau din alte centre, cu fraţii de cruce, CALA terminânc 
liceul, se înscriau la Universitate, cât și cu prietenii care-și exprl- 


mau dorința. i 
Prietenii era incadraţi după un timp d 
tire. Era necesar : 
_— Ca fiecare să fie conștient de sarcina grea la care se angaja, 
drumul legionar, fiind lung, presărat cu multe și mari greutăți, 
drum de sacrificii; Pid 

— pentru o cunoaștere mai profundă a personalităţilor, de- 
fecte și calităţi, dar mai ales, capacitatea de a se transforma, de 
devenire spre «omul nou». stii 

Printre acești prieteni deveniți legionari, încă din 1934-1935, 
voiu cita pe: 

— Babiţă Lacea, Tică Paraschivescu, Niţu Nicolau, Ion Boeru, 
Ion Vanca, Gheorghe Arcuţa. Ghebhart, Romi Davidescu, dela 
Politehnică, 

— Mărcuș și Chira, dela Artele Frumoase. 


estul de lung de pregă- 


5. CONGRESUL STUDENŢESC DELA CRAIOVA 


In luna Aprilie 1935, cum era la inceputul vacanței de Paşti, 
majoritatea studenţilor din Centrul Timișoara au participat la 
congresul studențesc ce a avut loc la Craiova. 

Cei ce-au participat, nu vor uita toată viața lor acel congres, 


— 28 -— 


8 crab dl AL lie E ae se simtă schimbări profunde 
: problemele ce se desbăteau, pro- 
funzimea desbaterilor şi concepţia de ansamblu. 

Este primul congres la care imensa majoritate se confirmă a fi 
legionară. 

Erau cunoscuţi sub eticheta de «gardiști», adică membri în 
Garda de Fier. Această organizaţie a fost înființată în Iunie 1930, 
când Corneliu Zelea Codreanu a lansat un manifest adresat între- 
gului tineret român, de orice apartenență politică, să se unească 
pentru a face zid de apărare contra pericolului ce vine din răsărit. 

Cum toți legionarii au aderat la acest instrument de luptă 
anticomunist, s'au făcut cunoscuţi a fi membri ai Gărzii de Fier, 
adică gardiști. 

Congresul studențesc dela Craiova rămâne înscris cu litere de 
aur în analele studențești. 

O revărsare de lumină, o feerie de culori, imperechere de minţi 
eminente, luptători cu tradiţie, tinere vlăstare ce înfloreau și îm- 
preună oficiau pe altarul Neamului. 

Am ajuns la Craiova a treia zi a congresului, venind acasă în 
vacanţa de Paști. 

Dela coborirea din tren, în gară, simt o altă atmosferă decât 
cea, obișnuită. 

Pe măsură ce înaintam pe drum spre casă, depe feţele lumii 
ce întâlneam descopeream o mulțumire și speranţă o voioșie ași, 
zice, îmbietoare. O transfigurare ce mai simțisem în copilărie, în 
1925, când toţi craiovenii alergau la gară să întâmpine trenul «cu 
studienţii ce însoțeau pe Zelea Codreanu dela Turnu-Severin, unde 
fusese judecat și achitat de oamenii de omenie și buni români». 

Deslegarea enigmei am avut-o acasă, unde am găsit aceeași 
atmosferă de nestăpânită bucurie. 

Cu ce însufleţire îmi vorbeau despre «tinerii noștri studienți» ! 
Feţi Frumoși și Ilene Cosânzene, par'că veniți pe roibi inaripaţi, 
ca în basmele ce le lesănase copilăria. 

In după amiaza acelei zile, mi-am îndreptat pașii spre amfi- 
teatrul Colegiului Carol I, unde congresul, fiind ultima zi, se pre- 
sătea să încheie lucrările. 

Piaţa imensă din fața Colegiului era neincăpătoare pentru 
lumea care se adunase în mare sărbătoare, în mijlocul căreia mi- 
şunau costumele naționale, petale în mii de culori, mai străluci- 
toare prin asistența cămășilor verzi. 


ELSE N 


De 


n. Cu greu am reușit să intru la balcon. 


re se ascultau conferințele, melo- 
o muzică ce te pătrundea 


Amfiteatrul era arhi-pli 

Feeria de culori, evlavia cu ca 
diile psalmodiate de miile î piepiuri, 
ăi i lăuntrică fibră. „sf = 
A Casa iezii A pentru mine și probabil și pentru alții, 
ntru viitor, un drum fără întoarcere. 

Se adunase depe toate meleagurile țării floarea E aci să 
mânesc, elita luptătoare, nădejdea de mâine, [o) pa car 
e de aur în analele studențimii române : 


pân 
Acolo, acele mome 
au fost o revelaţie, un gaj pe 


înscris cu liter 


— Traian Cotigă, 

— Gheorghe Furdui, 
— Ion Antoniu, Pâsu, 
Şerban Milcoveanu, 
— Toader Ioraș, 

— Iosif Bozântan, 

— Filon Lauric, 

— Prof. Mărie, 

— Emil Bulbuc, 

— Vasile Posteucă. 


6. PARTIDUL «TOTUL PENTRU ȚARA» 


Dacă anul 1934, mai precis, după marele proces, prezintă istori- 
cului perioada, să zicem, de armistițiu, se explică prin aceea că 
atât camarila, șef de filă, Magda Wolf Lupescu, botezată Elena, 
cât și subversiunea internațională, în urma eșecului suferit, vor 
revizui planul de atac și, în timp ce vor pregăti metodic lovituri 
mortale, pentru a elimina pentru totdeauna inamicul de moarte, 
Corneliu Codreanu, și cu el, însăși Mișcarea Legionară. 

In același timp, Mișcarea își leagă rănile, înalță rugăciuni de 
mulțumire, construește școli, cămine, sanatorii... munca voluntară 
ce demonstrează o altă concepție de redresare a unei ţări. 

Cu anul 1935, activitatea politică este reluaţă în cadrul par- 


tidului «Totul Pentru Țară», având ca președinte pe Generalul 
Gheorghe Cantacuzino Grănicerul, 


i 9000 ap fenomen, un fel de șuvoiu de 

Este o revărsare de tai i rea ieri e 

S Ata Și dragoste pentru un viitor, la care 
toată lumea aspiră și pe care! mulțimea româriească îl credea. po- 
sibil numai prin acești tineri ai lui Codreanu... 

EI credea că salvarea, din drumul ce duce Țara în prăpastie, 
nu poate fi așteptată dela politicianismul veros, vândut și corupt 
până în măduva oaselor, ci numai dela el însăși, 
marea românului într'alt om, «om nou», citez: 

— un om cu calități de erou. Un uriaș în mijlocul istoriei noas- 
tre, care să lupte, 

— şi să biruiască impotriva dușmanilor Patriei; lupta și bi- 
ruința sa, trebuind să se prelungească și dincolo, asupra inamici- 
lor nevăzuţi, asupra răului... 

Iată piatra fundamentală, omul: misiunea. Mișcării este aceea 
de a crea mediul în care să se plămădească acest erou al credinței, 
al muncii, al corectitudinii, al responsabilităţii... 


dela transfor- 


Apar reviste și ziare cari aduc în colțurile cele mai îndepărtate 
ale țării noutăţi, evenimente din interior și din străinătate. 

Se desprinde o alţă concepție, un alt spirit în tâlmăcirea eveni- 
mentelor cât și poziția fermă pentru asumarea responsabilității 
actelor din partea celor ce s'au ridicat în posturi: de comandă, de 
actele lor depinzând tot viitorul țării. 

Poeţii prind cu pana lor măiastră acest nou suflu, iar muzicanții 
creiază melodii ce vor ţâșni din mii de piepturi, glorificând vitejia 
străbună și trezind credința și nădejdea într'un viitor demn de 
trecutul acestui neam. 

— Cântaţi, spunea Căpitanul în tabăra dela Carmen Sylva, 
Iulie 1935, 

— cântecul deschide inima, face pe om mai bun, mai primitor, 

— hoţul când se duce la furat nu cântă, are inima împietrită, 

— cântecul este armonie... 

Cu această ocazie ne-a învăţat cântecul «Inainte», care, după 
explicaţiile Căpitanului, fusese discursul unui ofițer, prin 1917, 
ce a ţinut oamenilor de sub comanda lui, înainte de a pleca la 
atacul liniilor inamice : 


au ŞE 


— Copiii mei înaintând, 
la mine luaţi aminte . 
și atâta doar s'aveţi în gând, 
'mainte, tot înainte. 


_— Misel nici unul nu-i din voi, 
căci ochiul meu nu minte, 
copii rușinea e'napoi, 'napoi, 
victoria e "nainte. 


+ 
*-* 


In timpul celor două săptămâni de vacanţă, studenții au adus 
în familia lor noul duh cu care se împărtășiseră la congresul dela 
Craiova, cât şi hotărârea de a munci la zidirea unui viitor sigur 
și sănătos pentru neamul lor. vizei 

La Facultate se simte un ceva nou, mai multă aplicaţie, o do» 
rință mai mare de a pregăti cât mai bine lucrările și examenele 
de sfârsit de an. Cei mai în vârstă par'că își găseau cu plăcere 
timp ca să dea sfaturi și să-i ajute pe tineri în pregătirea lucrărilor. 

Grupul legionar va câștiga în adâncime și se va întări prin 
noi adeziuni. An de an se vor încadra elemente cari, prin munca, 
atitudinea intransigentă și jertfa lor, au contribuit la înscrierea 
glorioasă a Centrului Studenţesc Legionar Timișoara, alături de 
celelalte Centre în Istoria Mișcării Legionare. 

Timpul îl împart între pregătirea profesională, cât și educaţia 
proprie în cadrul cuibului sau să împărtășească, în orașe și la 
sate, noul crez. 

De aici înainte incepe să devină un ajutor preţios organizației 
de Timiș, ca apoi, în timp, să devină motorul regiunii Banat. 

Comuniunea care se va creia între legionarii studenţi şi cei 
din organizaţia orașului, devenită mai apoi grupul răsleţi și grupul 
muncitoresc, se va dovedi indestruetibilă. 

Când erau împreună, doi-trei, pe drumuri, în reuniuni, în mar 
șuri, în șantiere sau tabere, dece nu chiar la un chef cu bun vin, 
nu puteai distinge, care este student și care este muncitor. 

Se înscriu nume despre cari vom afirma că ne-au fost părtași 
îrățește și la bucurii și la greu, au adus aceleași sacrificii, au murit 
dintre ei impreună cu dragii lor camarazi studenţi. 

Citez, fără o ordine prealabilă, o parte dintre ei, aducând oma- 
giul întregului grup; 


te A Car A 


— Gavrilă Brindescu, 


Ferdinand Ghe 
— Pavel Boaru, stiu 


Ion Popa, Marcu, 
— Alexandru Cocora, Toader Udrea, Sabău, 
— Remetean, Valeriu Galu, Zăriu, 
— Gheorghe Dragomir, Gheorghe Dana, Pârva, 
—, Gheorghe Simicin, Ion Simicin, Jiblea, 
— Valer Vinţan, Jebeleanu, Văţeanu, 
— Vasile Jurca, Iancu Vasiu, Ion 'Tolcea, 


1. ORGANIZAREA CENTRULUI STUDENȚESC 
LEGIONAR TIMIȘOARA 


Din punct de vedere al organizării, Centrul Studențesc Legionar 
Timişoara, a fost o experienţă unică în ţară. 

Şi aici unitatea de bază era cuibul. La început de an, adică în 
luna Noembrie, toate elementele legionare, vechi sau noi venite 
în centru, erau repartizate pe cuiburi, astfel că majoritatea dintre 
ei să fie din același an școlar. Ca urmare, unitatea putea să-și 
aranjeze cu ușurință programul de lucru, ca să răspundă necesi- 
tăților de luptă legionară. 

Şefii acestor cuiburi formau un cuib, «cuibul central». 

Şeful cuibului central, cât și ajutorul lui, în același timp era 
Şeful, respectiv Şeful-ajutor, al Centrului Studenţesc Legionar. 

Puncţiile de șef de cuib, casier, etc... erau îndeplinite timp 
de un an. 

Funcţiile de Şef și Şef-ajutor al cuibului central, erau înde- 
plinite, prin rotaţie, de membrii acestui cuib, numai pe timp de 
o lună de zile. 

Astfel organizat, Centrul Studenţesc Legionar constituia o uni- 
tate de luptă în cadrul Regiunii Banat. Adică nu depindea direct 
de comandamentul studențesc dela București. 

Firul conducător pentru această organizare, autor și executant, 
fiind Mircea Dimitriu, ajutat de Micu Augustin, era expus după 
cum urmează: 

— Legionarul trebuie să depună maximum de efort, atât ca 
să-și însușească bine meseria ce a ales, trebuind să fie bun în 


ă tie prezent în permanență în lupta de 
a lui însuși și a celor din Jur; 
_— fiecare trebuie să sacrifice din puţinul timp eta io 
rămâne faţă de cel necesar pentru CUrsur1 și pregătirea ti , 
cu atât mai mult acel ce ocupă și îndeplinește o funcţie z: 

— ca urmare, cerându-se eforturi în plus, Peuiă Ca să nu Zie 
periclitaţă pregătirea profesională, se limitează se INDIILE, funcţia. 

— Funcţia pe timp limitat permite fiecăruia să o îndeplinească, 
aş zice în termeni tehnici, cu maximum de randament. zi 
In cuibul central s'au luat toate deciziile, erau discutate mijloa- 
cele, timpul și efectivele ce trebuiau angajate pentru acţiunile 
propuse, fie că erau inițiative proprii sau cerute de autoritatea su- 
perioară. 

Funcţia de Şef, respectiv Șef-ajutor, al cuibului central, limitată 
numai la o lună de zile, a permis să facă această școală de co- 
mandă unui bun grup de elemente. 

Astfel s'a putut realiza, într'un timp relativ scurt, o pregătire 
intensă a elementelor, desvoltând calităţile personale de adaptare : 

— De a fi comandat, 

— de a comanda, cât și 

— simţul responsabilităţii, în angajarea de acțiuni. 

La sfârșitul lunei, Șeful cuibului central, înainta Șefului de 
Regiune, raportul de activitate. 

Raportul cuprindea : 

— O sinteză a rapoartelor săptămânale ale șefilor de cuib; 

— 0 expunere scurtă a realizării iniţiativelor proprii sau a 
eventualelor ordine primite; 

— observaţii personale; 

— propunere de noi iniţiative și cererea de aprobare pentru 
executarea lor; 

— numele legionarilor cari preluau respectiv funcția de Şef, 
Şef-ajutor al Centrului, pe luna ce urma. 

Tipul acesta de organizare a fost supus Şetului Regiunii Banat, 


Comandant Legionar, Horia Sima, care apoi a obținut aprobarea 
Căpitanului. i 


toate, adică exemplu. S 
transformare spre omul nou, 


Centrul Studenţesc Legionar Timișoara, 
tivat până la auto-dizolvarea din 1938, când 
prigoană în contra Mișcării Legionare. 


astfel organizat, a ac- 
s'a deslănțuit o nouă 


— 34 — 


Astfel, intrun timp relativ. scurt, 1932, primul legionar venit 
în Centru, Mircea Dimitriu, 1938, auto-dizolvarea a 8-10 cuiburi, 
s'a, reușit să fie pregătită o pleiadă de luptători ce au stat dârzi 
în viforniță, pe meterezele cele mai înaintate. 

Cei ce-au îndeplinit o funcţie, au făcut-o în toată umilința, 
conștienți de obligaţiile ce luau față de camarazii lor, de unitate, 
de neam. 

Se rugau Dumnezeului părinților noștri să le dea putere ca să 
ducă la bun sfârşit misiunile încredințate și să fie vrednici de 
încrederea ce li s'a acordat. 

Putem spune cu mândrie că în Centrul Studenţesc Legionar 
Timișoara nu sau cunoscut nici certuri, nici goană după șefie, 
pentrucă considerau misiunea lor ca o încercare extrem de grea. 

Amintesc șefii de cuib din această perioadă, indiferent de or- 
dinea sosirii lor în Centru sau adeziunea lor la Mișcare: 


— Mircea Dimitriu 

— Augustin Micu 

— Gheorghe Clement 
— Bibiţă Lacea 

— Tuliu Bașiu 

— Petru Fleschin 

— Eugen Necrelescu 

— Gheorghe Constantin 
— Petruș Stănescu 

— Ion Constantin 

— Marin Bărbulescu 

— Dragomir Streinu 

— Daba Muică 

—  Curuleac 

— Ică Tănase 

— Gheorghe Brahonschi 


.. 


Educaţia se făcea în cadrul cuibului, reuniune de prieteni, mi- 
nimul trei, maximum treisprezece, ce au aceleași aspirații și preo- 
cupări pentru viitorul țării. 


face primii pași de cunoaș- 


i aspiră spre omul nou, id AȘ 
ape N, A legeri a rostului Și datoriei 


tere a unei alte lumi, a unei alte înțe 
fiecăruia. | A 4 x 
Dintr'un început, aici în cuib, el învaţă că nu are decât un 
singur drept, acela de a da totul, de a sacrifica totul pentru a asi- 
gura, înfăptuirea unei țări «ca soarele sfânt de pe cer). Să 

In această ţară, unde românului i se făcea educaţia capitulării, 
gen —capul plecat sabia nu-l tae—, a lașităţii și a iresponsabili- 
tății, Căpitanul opune: 


_— Omul viteaz, stăpân pe el şi pe propria lui soartă, 

— omul ce răspunde cu capul de actele lui, 

— şi nu pregetă să ardă cu fierul roșu mișelia și trădarea, 

— omului de cafenea îi opune omul de muncă, 

— omului de învârteli și afacerist îi opune omul cinstit în toată 
accepțiunea cuvântului, 

— omului inberb și plin de el, ii opune omul cu bun simț floarea 
virtuţilor românești, cum zicea el, 

— spiritului negativ, de veșnică nemulțumire și de desbinare 
îi opune: 

— încrederea în șefi, 

— camaraderia, acea forță a sufletului care unește într'o sfântă 
frăţie pe toţi luptătorii, 

— disciplina, acea forță exterioară care armonizează toate voin- 


țele în vederea realizării aceluiaș scop (Vezi C. S. C., pag. 42 
ed 71). 


Și mai departe spune: 


— In timp ce încrederea în șefi și camaraderia vin de jos în 
sus, disciplina vine de sus în jos; astfel este asigurată uni- 
tatea indispensabilă și luptei și victoriei... 


Lă 
LE i 


Şedinţa de cuib, normal odată pe săptămână, este momentul 


de reculegere, de închinare și de jertfire, de cunoast ie și 
Și I ere 
a celorlalți. s iad 


x Fiecare, aplecat în adâncul sufletului său, aduce mica lui ofran- 
dă, conștient că se pun cărămizi la înălțarea României Noi. 


îi A 0. ei RR AI 


Elementele dinamice, implinind și funcţia de Şef (Şef de cuib 
sau al cuibului central), își completau educaţia și în sensul de 
comandă, de responsabilitate pentru grupul în subordine când 
era să fie angajat in diverse acțiuni. 

Comanda unui grup mic cere eforturi, sacrificiu de timp, însă 
și înțelepciune ca să poată modela caracterele atât de diferite, 
pentru a asigura înțelegere și importanţa unei acţiuni, dar mai 
ales conlucrarea unitară cu tot elanul, la împlinirea ei. 

Șeful de cuib trebue să aibă multă răbdare, să cumpănească 
bine posibilităţile fiecărui camarad, și să incerce să potenţializeze 
părticica aceea bună, Divină, ce este în fiecare din noi. 

EI va reuși, mai puțin sau mai bine, pe măsura umilinţei lui 
în fața uriașei sarcini ce și-a luat pe umeri, dar mai ales, dăruirea 
și dragostea cu care o îndeplinește. 


In sistemul specific de organizare, șeful unui cuib avea posi- 
bilitatea, în cuibul central, să confrunte cu ceilalți șefi de cuib 
problemele ce se iveau în unitatea lui, eventual şi a altora. Se dis- 
cuta soluția dată de fiecare sau se preconiza una. 

Aici, din rapoartele șefilor de cuib, se constata evoluţia fiecărui 
element încadrat, atât a pregătirii pe plan profesional cât și a 
capacităţii de a se integra grupului. 

Se discutau, la şedinţele! cuibului central, noutăţile culese de 
fiecare, 'ordinele- sosite dela autoritatea superioară, organizarea 
și executarea lor sau a iniţiativelor pentru cari se obținuse 
aprobare. 

Planul unei acţiuni era pregătit astfel, ca să fie realizat cu cel 
mai mic număr de elemente, însă cu cea mai mare eficacitate. 

La ședințele cuibului central, în afară de șefii cuiburilor exis- 
tente, începând cu toamna anului 1936, iau parte şi cei doi vechi 
șefi de cuib, Mircea Dimitriu și Augustin Micu, proaspăt ridicaţi 
la gradul de Comandant-Ajutor Legionar, cât și Şeful grupului FDC 
(Frăția de Cruce) din Timişoara și imprejurimi, Onofrei Ungu- 
reanu, originar din Bucovina, și apoi urmașul său, Dumitru 
Crihană, originar din Galaţi. 

Aceștia doi au fost ridicaţi la gradul de Instructor Legionar, 
însă în cadrul FDC. 


a s0ea 


DR pe ere Rate 


In cadrul centrului studenţesc, au mai fost ridicaţi la gradul 
de Instructor Legionar, Petru Fleschin Și CUI cat! eter 
Şeful Regiunii Banat, Horia Sima, & justificat ace p 

nătate de ridicări în grad, cam în felul următor: 


— Am propus pentru ridicări în grad un număr extrem de cale 
de legionari, pentru a marca simbolic și trăirea, fenomen ui 
legionar și gradul de dăruire, puterea de sacrificiu, ce incep 
să emane cu intensitate tot mai mare în această regiune. 


8. TABERE ȘI ŞANTIERE 


In vara anului 1935 este o înflorire nemai întâlnită până aici 
de șantiere şi tabere de muncă voluntară. Se fac aici o fântână, 
dincolo cărămizi, fie pentru o şcoală, fie pentru o casă a unei 
văduve sau o casă de odihnă, în bună dispoziţie și cu drag, ceiace 
exprimau prin cântecul «Dealul Negru», de Mișu Gaftoiu: 


— Se stinge var, se scoate piatră 
și din păduri se taie brazi 
șin cântece legionare, 
lucrează dragii camarazi. 


Iar Ștefan Curcă, șeful taberii dela Chintău, lângă Cluj, unde 
se făceau cărămizi, în versuri de o simplicitate rară, dă lâ'1lu- 
mină toată filozofia taberilor : 


— Clădim din zori și până'n seară, 
clădim can vremuri strămoșești, 
clădim pe piatra unghiulară, 
altarul vrerii românești... 


„Şi bardul tinereţii legionare, Radu Gyr, cu suflet de crin și 
fruntea ca un iezer carpatin, mărturiseşte : 


— Cu braţele suim in soare 
catapetesme pentru veac. 
Le zidim din stânci, din foc, din mare 
și dârz le tencuim cu sânge dac. 


— 38 — 


Aici, in tabere, adevărate universităţi de educaţie spre devenire 
a, omului nou, prin cunoașterea și respectul reciproc, tineri și bă- 
trâni, muncitori și intelectuali, se câștigă increderea și se întăreşte 
spiritul de unitate, indispensabil în drumul ce au de străbătut 
pentru a clădi un viitor demn neamului lor. 


L 
Li 


Astfel, în toamnă, cei câţiva cari am participat în vreuna sau 
alta din tabere, am adus cu noi roadele experienții trăite, pe cari 
le-am împărtășit și celorlalți camarazi. 

Nicu Pârâu a lucrat în tabăra dela Bărăteaz-Banat, inițiată 
și condusă de advocatul Dr. Ilie Radu, unde sa construit; o casă 
culturală. 

Eugen Necrelescu, Petru Fleschin, Gheorghe Constantin, poate 
şi Costică Constantinescu, au adus noutăţile din tabăra dela 
Chintău sub comanda celui ce va fi printre «Decemviri», Ștefan 
Curcă. 

Petruș Stănescu a lucrat în tabăra dela Drăgășani, unde se 
făceau cărămizi pentru Catedrală. 

Ion: Constantin a participat, în luna August, în tabăra dela 
Carmen-Sylva, sub comanda Căpitanului. 

Eu am luat parte, în luna Iulie, în tabăra din Carmen-Sylva, 
apoi primele zece zile din luna Ausgust, în tabăra dela Arnota; 
aici se tăia în stâncă drum spre mânăstire. Comanda o avea Ando- 
nescu dela Iași; advocatul Leaţu, comanda șantierul. 

La Arnota am avut ocazia să-i cunosc pe Crânganu și pe cei 
trei mușchetari Stângă, Manta și Strugaru. Ceahlăi și Parânsi, 
îi priveam cu toată admiraţia, feţi frumoși coboriți din negura 
istoriei. Amintesc dela Carmen-Sylva pe Tudose, Gh. Istrate, Cara- 
tănase, Vasile Posteucă, farmacistul Popovici, cuartetul Hoinic, 
Părintele Cucuetu, Ing. Eugen Ionică, Polihroniade, Vasile Marin, 
Alexandru Cantacuzino... Nicoleta Nicolescu, Lucia Trandafir, 
Sofica Nicolete, Olimpia Zeana... 

La Arnota am mai cunoscut pe Bozântan, Monoranu, Remus 
'Pincoca, din grupul ieșenilor: Dintre cei originari din Oltenia, pe 
Zeuroiu, Părintele Doara, Victor Belici, Radu Gyr, care a venit 
în «inspecţie» și ne-a ţinut o conferință. 


* 
.. 


— 39 — 


De 


i hârtie 

Din cele ce mi s'au întipărit e ga iti ni îți 

aie: cir garcea preocupările Căpitanului, 

acei ara ape i cu ceilalți este grea, ati a a cu 
Es ă j ă și â iți v Aa 

periei e au Si cil oii îi unii er pe drum gre- 

şit, în iad de vom ajunse, ne vom bate, vom învinge și vom 1€ȘI 


mul cel bun... î 
i se «Omul nou» trebuie să aibă conștiința faptelor lui. Nea- 


mul românesc este sătul de lipsa de răspundere, lipsa de răspun- 
dere în mânuirea banului public sau în conducerea politică a in- 
tereselor vitale... 

_—— Dacă ai greșit trebue să plătești...» mm 

EI insista ca fiecare legionar să dea toată atenţia Și să măsoare 
bine consecințele actelor sale, pentrucă poate angaja, clar Tăs- 
punderea grupului de care aparţine, și, după caz, chiar răspun- 
derea întregei organizaţii legionare. De aceea, astfel: 

—— Sper că niciun legionar nu se va face vinovat de un astfel 
de act necusetat. 

4... Legionarul angajează Legiunea prin actele lui, față de 
care trebuie să răspundă...» 


9. COMPLOTUL STELESCU 


Spuneam ceva mai sus că această perioadă este aparent liniș- 
tită; coaliția dușmană însă nu face decât să-și afineze planul de 
distrugere. 

Se atacă indirect, adică lovitura va fi dată perfid din interior. 
Și a reușit să atragă pe tânărul deputat Mihail Stelescu, culti- 
vându-i ambiția, lăsându-l să creadă că este predestinat să conducă. 

Complotul a fost desvăluit în 5 Septembrie 1934. Actul acesta, 
de trădare l-a îndurerat pe Căpitan, deși era conștient că dușmanul 
va utiliza și acest mijloc, și spune: 


(să stăm răniţi în mândria noastră și onoarea noastră de 
armată... 


«De acum cu aceasţă pată vom 
mântul istoriei...» 


rămâne și vom intra în mor- 


Nicio Jena) dărâmarea prin interior nereușind, se complotează 
mai departe, în căutare de alte mijloace. 

Către sfârșitul lunei Iulie, 1935, la Carmen-Sylva, Căpitanul 
a primit informații despre manoperile  Lupeascăi, la care sunt 
asociaţi, între alții, și miniștrii Inculeţ și Iamandi. 

In fața frontului, 300 la 400 de legionari, Căpitanul a adus la 
cunoștină informaţiile primite şi dupăce a înfierat trădarea prin 
care neamul românesc a fost doboriţ ori de câte ori a încercat 
cineva să-l ridice; prin trădare au pierit Ion Vodă cel Cumplit, 
Mihai Viteazul, Horia, Cloșca și Crișan, Tudor Vladimirescu. .. 
continuă: «nu-mi este frică de moarte. Cred că nu s'a născut încă 
mâna care să se ridice să mă suprime. Insă, pentru viitorul acestui 
neam, dacă actul se întâmplă, Legionarii trebue să mă răsbune. 

«Neamul care nu este capabil să extirpe din sânul lui mișelia, 
și trădarea, 'este putred și menit pieirii.» 

In primele zile din luna August, mi-a confirmat Ion Constantin. 
Căpitanul a primit amănunte în ce privea complotul ce se urzea; 
unde-i sunt picioarele ii va sta capul, ar fi zis Lupeasca. 

Domnul Moţa, prezent în tabără încă din ultimele zile de Iulie, 
a“ cerut, celor. 300-400 legionari aliniaţi în front, să se lege prin 
jurământ că vor răsbuna orice încercare de asasinare a Căpita- 
nului: 

— Cei ce se vor atinge de un singur fir de păr de-al lui, vor fi 
pedepsiți ei și până în a șaptea generaţie; răsbunarea noastră 
va fi exemplară în veac.» 


10. NAE IONESCU LA LUGOJ 


In” toamna anului 1935, un grup din Centrul Studenţesc ne 
deplasăm la Ohaba Forsgaci, unde se sfințea o fântână ridicată 
de legionarii din localitate. 

“Prumuseţea în această comună era înțelegerea, lipsa de velei- 
tăţi confesionale intre cele două biserici, ortodoxă și unită. 

Se datora celor doi preoți, Boldur, ortodox și Virgil Puşcașu, 
unit, amândoi legionari. 


După ce s'au terminat ceremoniile, câţiva fie da Se 
sa Fleschin, Ni s'a alăturat și i 
lescu, Petruș Stănescu, Lugoj. Voiam să ajungem la timp 
nescu, am plecat în marș spre Lius ri a pazit iai et focal 
ca să asistăm, să-l cunoaştem ȘI să sI za ință 
Nae Ionescu, care fusese invitat să țină o) conferință. A cerinta 

Am ajuns cu câteva minute înainte de a începe. Con 

i în sala teatrului. a 
i: ia aie așezat pe scaune, că se produce un fel de dute-vino. 
In. cele din urmă, Olaru, șeful garnizoanei locale, vine la; grupul 
nostru și ne informează că poliția vrea să împiedice (despăi darea? 
motiv, cămăşile verzi din sală riscă să fie atacate, iar ei nu au 
suficiente forțe ca să împiedice atacul. i 

Privim jur împrejur, trecem toată 'sala, ca să zic așa, în revistă. 
Nici unde nu vedem cel puţin una. Bancurile începuseră să țâş- 
nească şi-l aud pe Necrelescu: 

— Hei! Marine, ieşi din arenă că te atacă... taurii. 

Aveam pe sub haină cămașa vopsită verde și sigur gulerul era, 
vizibil, ceeace probabil «a speriat pe binevoitori». 

Am luat dela ceilalți câteva batiste și am acoperit gulerul ca 
să nu mai fie văzut. Eu însă nu am mai fost capabil să ascult 
conferința și am ieșit; 

După conferință, cu Stoicănescu în frunte, am mers la hotel, 
unde era găzduit Profesorul. Cu Timișorenii au venit și cei din 
Lugoj, advocatul Streinu, Profesorul Olaru, Profesorul Mităr, cred 
și Eugen Hodoș, și incă doi-trei, ale căror nume nu mi le amintesc. 

Cum avea în faţă legionari, după ce a'dat câteva răspunsuri, 
ca să înțelegem ce vrea să spună, a vorbit de marii educatori! ce-i 
cunoaște în lume, între cari și Corneliu Codreanu. Ca încheere 
a mărturisit : 

— „.„. vedeţi, am impresia că de vre-o treizeci de ani fac cultură. 
Incerc să desprind fenomenele, să schițez o soluţie logică și totuși 
nu sunt zece cari să zică ceva ca mine. 

ab urmaţi-l pe Corneliu Codreanu, el duce barca. 

Vor mai fi greutăţi prin cari veţi trece, însă el singur ştie unde 


și cum vă duce, căci trăește momentul istoric, îl absoarbe. prin 
toţi porii. 


N :-+ A urma unor evenimente, după toată logica, el ar trebui 
reacționeze de o anumită manieră. Spre surprinderea mea, a 


reacţionat cu totul altfel După mine 
Ş era 0 cat; ă și i 
rezultatul a fost așa cum el l-a prevăzut. a e mun 


— 49 — 


le o atăt RI 


Intrebării mele, pe ce criteriu sa bazat, căci după toată logica 


era greșit, și totuși a avut dreptate, după puţină gândire, mi-a 
răspuns: i 


«Așa mi-a venit mie»... 

— Cu altă ocazie, la fel contrar logicei, şi a fost așa cum el 
a prevăzut. 

Curios, iar îmi răspunde: «așa mi-a venit mie». 

— ... alte evenimente, reacționează, contrar după logica mea, 
el a avut dreptate. 

De astă dată îi zic, «nu-mi mai spune că așa ţi-a venit dumitale... 

— „Vezi dumneata în jurul meu este lume de tot felul, tineri, 
bătrâni, muncitori, profesori, ingineri, de toate categoriile. Stau 
de vorbă cu ei și ascult, cum văd ei, care ar fi soluția. Apoi fie că 


aleg pe cea mai bună fie că fac o sinteză; eu însă îmi iau răs- 
punderea și o aplic. 


* 
Li 


Activitatea Centrului legionar se va lărgi și va deveni un ajutor 
preţios celorlalte formaţiuni în cadrul Regiunii Banat. 

"Astfel cuiburile își înscriu în programul lor o rubrică, deplasări 
şi marșuri, fie individual fie în cadrul Centrului. 

Mergeam la început în satele cari aveau o cât de mică organi- 
zaţie legionară. 

Apropierea și bucuria întâlnirii iau proporții de sărbătoare. 
Marșurile și cântecele noastre adunau în jur multă lume, tineri 
şi bătrâni, în cari se luminau alte orizonturi și noi speranțe. 

Deseori, satele vecine dornice a se împărtăşi cu această cre- 
dinţă, ne invitau, chiar organizau primiri frumoase. 

Noi nu știam să ţinem discursuri, vorbeam cu ei în limba lor, 
iar cântecele îi pătrundeau în adâncul fibrei lor... 


— e timpul să pretindem azi dreptate, 
pentru săraci, orfani, și obijduiţi, 
căci veacuri lungi ne-au copleșit dușmanii, 
şi ne-au sfruntat păgâni nelegiuiți.» 
Versurile de mai sus fac parte din: 


— Imnul Legiunii Arhanghelul Mihail - de Justin Ilieșu. 


DR 


ndă și nedreptăţile ce s'au 

român, legionarul dă alarma și ridică 
] căruia îl cheamă ca frățeşte să se ridice 
scă la clădirea unui viitor mai bun. 


Dela o tristă realitate, mizeria crescă: 


abătut pe capul pietului 
un steag de luptă, în juru 
contra acestei stări și să muncea 


__ dar elătina-vom munţi din temelie, 
cu pieptul nostru râuri vom opri, 

— şi ne vom scoate neamul din robie, 
sculaţi Români, la luptă frați Români. 


Schimbarea nu putea veni de aiurea, ci dela tine însuţi, să 
muncești continuu și cu drag. Să respecţi munca celuilalt, să res- 
pecţi omul și să-l ajuţi la nevoe. să fii bun și răbdător cu aproapele 
tău şi aspru și neingăduitor cu tine însuţi. Să ai încredere in tine 
și viitorul pe care-l construești. Să lupţi contra lașităţii și a, mi: 
şeliei. Să cultivi onoarea, cinstea și bunul simț, calități strămoșești. 
Să fii erou în toate, să te simţi stăpân pe glia și casa ta, adică 
să devii un om nou. 


* 
LA 


Şcoala minunată ce este Mișcarea Legionară inculcă indivi- 
dului sentimentul de responsabilitate. El trebuie să. fie conștient 
de actele lui și dacă a greșit, plătește; iată rostul pedepsei: 

— ... legionarul va trebui să spună: 

«Am greșit, dar am plătit. Nu sunt dator nimănui cu nimic». 
Din Pedeapsa Legionară. i 

Și mai departe, nu este rușinos că plătești prin pedeapsă un 
rău care l-ai făcut: 2 

— Nu, Este ceva sfânt, pentrucă restabilești o dreptate pe care 
tu ai rupt-o, un echilibru pe care l-ai desființat. 

Legionarul face încă un alt pas spre înscăunarea românului 
în poziţiile pierdute, între ele, comerțul. Cu ocazia deschiderii 
cooperativei, Căpitanul va zice: 

— Să arătăm ţării acesteia că s'a născut însfârșit o mână de 
tineri pe acest pământ românesc, crescuţi în credința legionară, 
care ne incumetăm să ne măsurăm în vrednicie cu oricine... 


. parle Căpitanului ne dau imbold și noi obiecţive de rea- 
izat. 


— 44 — 


Intram în anul 1936 cu noi speranțe; 
îndreaptă masiv către Mișcarea Legionară. 


Satele bănăţene încep să răsune de cântecele aducătoare de 
alte orizonturi, cântecele legionare: 


lumea românească se 


— E ziua deşteptării, înainte, 
la luptă Legiunea ne-a chemat, 
să apărăm cu piepturile noastre 
pământul ce de mici ne-a legănat. 
(«Inainte», de Viorica Lăzărescu.) 


căci așa cum spun frații din Storojineţ: 


— Pământul țării noastre geme, 
pământul care ne-a hrănit, 
pământul nostru strigă ; 
de jidovime cutropit... 


Ne-am angajat într'o luptă titanică de redresare, în toate do- 
meniile, prin muncă, credință, dragoste și jertfă, cum zic în marșul 
lor, frații Tecuceni: 


— Credință am jurat, 
pe viață ne-am legat, 
ca să luptăm, tineri, bătrâni, 
la noi să fim stăpâni... 


Cei vizaţi vor încerca să sfărâme munca și vrerea noastră, 
o ştim şi de aceea nimic nu ne oprește. Că urlă dușmanii în cărare, 
cum zice Părintele Cucuetu: 


— Las'să urle, las'să seamă 
și să drapene cu ghiara, 
nouă nu ne este teamă, 
atunci când ne cheamă țara... 


Drumul legionar. este foarte greu, spune Căpitanul, plin de 
suferinţă, de lacrimi, de dureri, alegoric : 

Trece peste muntele suferinţei, trece prin pădurea cu fiare săl- 
batice și trece prin mlaștina desnădejdii. 


vu 


uri inima caldă, plină 


ăsește alăt - 
Cafe pă vie», care dă puteri 


In toate aceste încercări, 
de dragoste a unui camarad, este «isvor de a 
i nădejde. 2 
: Peste viforul dușman, ei pășesc cu frunte 
Rădulescu și Puiu Traian: 


a sus cum știu, Virgil 


__ Nici ziduri reci de temnițe, nici sânge, 
nu-i vor putea opri din calea lor, 
căci nouă viața nimeni nu O poate'nfrânse, 
în falnicul ei marș biruitor... 

— Drapelul sus și rândurile strânse, 
Legiunea trecen'n viu Și aspru pas, 
cei ce-au căzut uciși de gloanţele dușmane, 
pășesc în rând cu cei ce-au rămas... 


11. CONGRESUL STUDENȚESC DELA TARGU-MUREȘ 


Pe măsură ce Legiunea merge spre profunzimile sufletului ro- 
mânesc, subversiunea atacă prin presa devotată, prin denigrări 
și mistificări, prin comploturi. 

In această atmosferă se va ține congresul studențesc la Târgu- 
Mureș, în 2-3 Aprilie 1936. 

Conegresul s'a ţinut prin hotărirea dârză a studenţimii; autori- 
tăţile au căutat prin toate mijloacele, mai mult sau mai puţin 
diabolice, ca să-l împiedice. 

Pentru a înlătura orice provocare, s'a creiat o poliţie  studen- 
țească puternică, din grupe de legionari din diverse centre, toate 
sub conducerea lui Ștefan Curcă. [1 

Grupul timișorean a fost atașat acestei poliții. La conducerea 
grupului, de aproape patruzeci de elemente, era atunci Micu Au- 
gustin; ca ajutor îl avea, cred, pe Eugen Necrelescu. 

Poliția studențească a asigurat desfășurarea înlăturând orice 
provocare. A reușit să impiedece atât cele câteva capete seci, ce 
Ci ir Atel a ri geamuri și să urle slogane.... Jos 
desfășoare ședințele con = ie pina de i cet 

sresului. Au fost descoperite două pachete 


— 46 — 


de explozibil, bombe meșteșugite de niște tineri ce se declarau a fi 
«democrați». 

„Congresul ţinut în Târgu-Mureş a fost sobru, impresionant prin 
afirmarea studențimii române în crezul legionar. 

In memorabila, ședință a Drapelului negru, pentrucă drapelul 
Uniunii studențești era invăluit cu crep negru, semn de doliu, 
președintele ei, Gheorghe Furdui, a, deschis solemn desbaterile de- 
nunțând manevrele prin cari se incearcă destrămarea, Legiunii, 
și pregătirile de asasinare a Căpitanului, 

Gheorghe Furdui a denunțat incercarea insăși a Regelui de a-l 
îndepărta pe Moţa de Căpitan. Astfel i se dădea de înțeles că va 
avea drum deschis spre roluri... importante... în cadrul audiențţii 
la care a fost chemat. Ieșind dela o audienţă, dupăce a refuzat 
categoric propunerile, s'a dus la Carmen-Sylva unde se afla, Căpi- 
tanul, și i-a adus la cunoștință cele descrise mai sus. Este ceeace 
Carol II nu i-a iertat. 

In continuare, a declarat că studențimea face, în jurul lui Cor- 
neliu Codreanu, zid viu de apărare. 

Toţi preşedinţii de Centre au vorbit în același sens, declarându- 
se mobilizați. 

Iosif Bozântan, cutremurat de gravitatea răspunderii, declară : 

«Iartă-ne Căpitane, pentru prima oară nu te vom asculta, ne 
asumăm toată răspunderea...» 

Declaraţia finală a fost în sensul că studențimea se constitue 
în'echipe de pedepsire a fiecăruia ce se va face vinovat de complot, 
că l-a urzit, că l-a înlesnit, că l-a executat. 

Se citește lista celor ce s'au descoperit de a complota: 


— Magda (Elena) Wolf Lupescu, amanta regelui, 
Iamandi, Inculeţ, Titulescu... 

— Victor Antonescu, Valer Roman... 
Gen. Dumitrescu, comandantul Jandarmeriei, 
Eugen Cristescu, Șetul Siguranţei, 
Moruzov, Şeful Serviciului Secret, 
Colonel, apoi General, Gabriel Marinescu, 


Din Centrul Studenţesc Timișoara, Eugen Necrelescu și Petru 
Fleschin s'au prezentat lui Furdui anunțându-i decizia lor de a 
constitui o echipă; de nu, să fie admiși în orice echipă existentă. 


de fi ee 


ua 


forma 0 echipă se gândeau la Gheorghe 


Probabil că pentru A Onofrei Ungureanu, Oreste 


i ică tinescu, 

tin, Costică Constan S rel 
e cae Ion Constantin... poate chiar ȘI elemente din Srup 
muncitoresc... 


„* 


Ceeace nu se înțelegea pe atunci, se NA înțelege Rp E i 

Deja din toamna anului 1935 se incearcă interzicerea a ca or 
de muncă. Prin decizia Sf. Sinod, sub preșidenţia Patriarhului 
Miron Cristea, Ministrul Cultelor, Victor Iamandi, înterzice mun- 

i ilor pentru biserici. 

ia uit diirast din 2 Decembrie 35, Generalul Gheorghe 
Cantacuzino Grănicerul, preşedintele partidului «Totul Pentru 
'Țară», a protestat contra acestei decizii incompatibilă cu atitu- 
dinea, creştină. 

In Aprilie 37, Prințul Nicolae este surghiunit de Rege, desigur 
sub influența Lupeascăi, căreia Prințul nu i se plecase. 

In acest context, studențimea bucureșteană a lansat proteste, 
cari au fost adoptate de toate celelalte centre. 

La Timișoara s'a profitat de ocazia unei conferințe la teatrul 
naţional, devenit apoi operă, a unui profesor universitar american, 
de origine român, venit în vizită. A vorbit despre felul cum se face 
educaţia studenţilor în universităţile americane. 

La sfârșitul conferinței, câțiva studenţi legionari și camarazi 
din grupul muncitoresc au aruncat de sus dela galerie și balcoane, 
manifeste de protest în favoarea Prințului Nicolae. 

Imediat, băieții au părăsit teatrul, profitând de ieșirea publi- 
cului. 

Deși poliția era prezentă în sală, probabil a prevăzut ceva, însă 
nu știa ce se va întâmpla. A reacționat cu puţină întârziere, din 
care cauză nu a reușit să facă vreo arestare. 

Din curiozitate, camaradul Ion Cioară a revenit, s'a oprit pe 
trotoarul opus și privea lumea, ieșind. 

i Un Bo git l-a recunoscut, îl văzuse aplecat pe balustradă sus 
când sau aruncat manifestele și el a primit pe cap pachetul pe 
care-l scăpase Cioară. 


Cazul era grav pentru bietul Cioară: ris i imi 
ia ; risca să fie eliminat dela 


— 48 — 


(ihcorgne Ș inicin Și Valer Vinţan, s'au prezentat la poliţie unde 
au declarat că ei au aruncat manifestele, scoțând astfel din impas 
pe Cioară. 


Cei doi, după dresarea actelor, au fost eliberaţi. Procesul lor 
s'a judecat la Galaţi prin 1938. 


* 
.. 


In activitatea cuiburilor studențești, ca și a oricărui cuib le- 
gionar, se inscrie şi colportajul, adică răspândirea de cărţi și re- 
viste. Apăruse la Cluj, sub direcția lui Banea, «Glasul Strămo- 
şesc», apoi «Cranii de Lemn», articolele lui Ion Moţa, adunate 
în volum, la Sibiu. 

De aici inainte vor răsări în multe colţuri ale ţării reviste. Ici 
«Braţul de Fier», Moţa reia ziarul «Libertatea», el a tradus și 
«Inţelepţii Sionului», dincolo, «Iconar»..., apogeul desigur în 1937, 
apăruse și «Porunca Vremii», dar mai ales primul volum scris 
de Căpitan, «Pentru Legionari»... 

Poeți și muzicanți, scriitori și artiști, mână'n mână, despică 
veacul și clădesc pe piatra unghiulară, o ţară ca soarele sfânt 
de pe cer. 

Răsună câmpiile, văile și munţii de imnul tinereţii legionare, 
ieșit sub pana măiâstră a lui Radu Gyr, muzica de Ion Mânzatu, 
ce a isbucnit în pasul istoric, lare și apăsat, al românului, cum 
zicea Căpitanul... 


— Sfântă tinerețe legionară, 
Cu piept călit de fier și sufletul de crin, 


Era o întrecere extraordinară, o explozie de pene măiestre care 
fiecare aducea ofranda minunată, un fel de... 


— iureş ne'ntrânat de primăvară, 
cu fruntea ca un iezăr carpatin. 


Numele lor s'au înscris în istorie. 

Radu Gyr, pictorul Basarab, Alexandru Cantacuzino, Vasile 
Marin, Mihail Polihroniade, Valeriu Cârdu, Traian Brăileanu, Nae 
Ionescu; Constantin Noica, Emil Cioran, Traian Herseni, Filon 
Lauric —spadasinul-—, Emil Bulbuc, Vasile Posteucă, Ion Ionică... 


3463 


12. TABARA DELA BAILE-HERCULANE 


Centrul studenţesc legionar este invitat de șeful regiunii, dom- 
nul Comandant Horia Sima, să prevadă în programul de vară, 
stagii pentru taberele sau șantierele anunțate, cu precădere, Ta- 
băra dela Băile Herculane. 

Cuibul central a înaintat un tablou cu previziunile indicate de 
fiecare element, în funcţie de terminarea examenelor, lucrărilor 
de laborator şi timpul de practică în diverse industrii. 

Astfel în ziua de deschidere, 2 sau 3 Iulie, cu Nicu Pârâu și 
Costică Constantinescu, am ajuns de dimineaţă în gara Băilor, 
unde am găsit pe camaradul Handrabura cu încă trei-patru, veniți 
dela Lugoj și Caransebeș. Bucuroși de revedere, făcem cunoștință 
cu ceilalţi, învățătorul Linţu, student la Teologie, Trica... 

Iată că ajunge și Comandantul, ne urează bun venit și după 
ce a dat mâna cu fiecare, ne conduce la locul unde vom instala 
tabăra. 

Locul se afla pe versantul opus al orașului, care rămânea în 
vale, spre est. Era o donaţie, iar Mișcarea l-a destinat pentru cons- 
truirea unui sanatoriu. 

Pentru organizarea taberii, dupăce am dat informaţii despre 
taberele prin cari unii dintre noi trecusem, a stabilit următoarele: 


— Obiectivul spiritual, acela imprimat de Căpitan, o școală de 
inaltă ținută și educaţie legionară, în respectul reciproc, 
lucrează impreună legionari de vârste diferite, din diverse 
regiuni, de meserii diferite, profesori, studenţi, meseriași, în 
uzine sau ateliere, doctori, advocaţi, ţărani... 

— Obiectivul material, munca manuală, 
pregătirea terenului în vederea clădirii unei case de odihnă și 
ingrijirea sănătății pentru legionari și familiile lor. 


Responsabilitatea implinirii obiectivelor citate, sub direcţia sa, 
revine direct celor ce sunt și vor fi prezenţi în' tabără. 
Bunul mers va fi asigurat de: | / 


— Sergentul de zi, 
mari, mai import 


numit astfel din modestie, în tabere mai 
ante, se numea «ofițer». 


Această funcţie va fi implinită prin rotaţie, zi de zi, de cei ce 
au mai lucrat în tabere, şi de cei ce aveau funcţie în organizaţie, 
șef de cuib, de sector, de grup, etc... 


Spre deosebire de «ofițerul de zi», din alte tabere, aici rolul 
sergentului de zi era puţin ingrat, tocmai prin importanța, res- 
ponsabilităţii atribuite. 

Cel puţin în ziua de serviciu, trebuia să fie cel mai disciplinat, 
să vegheze ca toți să fie sculaţi, ca, după ce și-au făcut toaleta 


și au luat ceaiul, să fie gata pentru raport, la orele 8, când intra 
Comandantul în tabără. 


Raportul, în fața frontului format de cei prezenţi, cuprindea 
efectivul gata în așteptarea ordinelor. Dupăce se dădea ordinul 
de repaus, raportul era completat prin eventuale plecări sau sosiri, 
problemele ce s'ar fi ivit, după caz, soluția dată, sau a se da, 
eventuale probleme de aprovizionare cu unelte, materiale pentru 
construcţie, hrană, etc... 

Sergentului de zi îi revenea misiunea să vegheze la bunul mers 
al lucrului, să asigure ajutorul necesar, nu întotdeauna plăcut, 
bucătarului. 


Acesta avea misiunea să potolească războiul stomacurilor ce-și 
cereau cu insistență dreptul de a măcina sub atacul din abundență 
al aierului oxigenat și pătrunzător, aier de munte. 


Cu toată arta trebuia să combine cu puţinătatea sorturilor, baza 
fiind fasolea uscată, cartofii, ceapa și usturoiul, ceva mai mult 
decât carne... 

Spre norocul nostru, cei ce am fost prezenţi, cel puţin în luna 
Iulie, Căzănescu sau Cazansiu, așa ceva, student cred la Cluj, sa 
oferit și a asigurat buna funcționare a bucătăriei, ca un «cordon 
bleu». 

Seara, în fața frontului, Comandantul, era sau nu prezent, 
sergentul de zi preda celui ce urma să preia funcţia. 

Domnul Comandant, a avut această concepţie, de a ne lăsa 
responsabilitatea. Nicio constrângere printr'o prezență permanen- 
tă ; seara se întorcea în oraș, unde doamna se instalase pentru băi, 
fără a neglija observaţia atentă a evoluţiei și bunul mers: 

Ținea permanent contact cu organizaţiile desemnate să ali- 
menteze tabăra, în ce priveau uneltele, materialul de construcţie, 


hrana... 


— 51 — 


chiderea unei alte tabere, la 


i ătea și des jet 
In același timp preg Ș să prelucreze cărămizile nece- 


Topleţ, dacă nu mă înșel, destinată 

sare construcţiei sanatorului. mpi A 
Având cel mai mare număr de zile de tabars printre cei pre- 

zenţi, Comandantul mi-a încredințat funcţia de sergent de zi. 

Până spre seară, cu noi sosiți, am fost în jurul a 20 de persoane. 
Imi amintesc de Gheorghe Clement, Tică Paraschivescu, Da Mil 
coveanu, din centrul Timișoara, Buru dela Domaşnea, iri) ori- 
ginar din Mehedinţi, probabil, era învățător, de pe lângă Caran- 
sebeș, încă unii de cari nu-mi amintesc numele pentrucă au stat 
puţine zile cu noi. 

Din capul locului, grija ne-a fost să curățim, apoi să ridicăm 
un acoperiș ca să să ne adăpostim de roua dimineţilor cât și de ploi. 

Abia că am fixat patru stâlpi pe o bucată de teren destul de 
plat, ce am ales pentru ceeace vom numi pompos «cabana» noastră, 
că o ploaie repede ne-a udat până la piele. 

Cum ploaia a trecut, am reușit să fixăm acoperișul înclinat și 
tapisat cu iarba ce adunasem. 

Ca să urcăm lucrurile și să ne încălzim, am aprins un foc în 
mijlocul «cabanei». In jurul focului, așezați cum s'a putut, am 
potolit stomacurile ce dădeau semne de nerăbdare. Apa, ceapa, 
ceva slănină și o bucăţică de brânză, le-a fost leacul. 

După povești și glume, am dormit toți înghesuiți în jurul 
focului. 

Nu mult după miezul nopţii, de jur împrejur, întuneric par'că 
negru de nepătruns, într'o liniște ce se întâlnește numai la munte, 
ca, din măruntaele pământului, o voce înăbușită... 

da AD det ars" cleie 
pare că se apropie... arde... arde mă... ceva mai distinct... Linţu,.. 
învă-ţă-toru... arde... mă... Linţu... 
. Cei cu somnul mai ușor se ridică în cot și ascultă, oare ce se 
întâmplă !?... Arde mă, aici Lințu învătătoru... 


Acum vocea era aproape, mai tare și 


par'că suna așa cu frică 
crescândă. iiansnture 


Toţi am sărit în sus, cineva a aprins un felinar 
Bietul Linţu avea picioarele aproape jar. Cum un altul, cred 


Dan Milcoveanu, își întinsese picioarele peste e] și fiind înghesuiți 


Linţu nu mai putea să Și le retr ii 
agă. Pantof ăsură înci 
PE A CN SA rata 1, pe măsură ce se încin- 


a DY 


m = a Au ate i SII 


Dupăce ne-am lămurit, şi bietul Linţu și-a revenit, am isbucnit; 
în hohote de râs, bancurile țâșnind din toate părțile, așa că am 
adormit către dimineaţă. 


Li 
-* 


Zi de zi, terenul nostru începea să fie un șantier curat, cu alei 
în perspectivă, cabana a fost mai împrejmuită, un adevărat adă- 
post, alături o magazie de alimente și o bucătărie model pentru 
șeful bucătar, o altă cabană în vederea celor ce veneau să mă- 
rească grupul. 

Intr'adevăr grupul a ajuns repede spre patruzeci ; terenul părea 
un furnicar, se lucra cu voioșie, în cântece, istorisiri și bancuri... 

Din grupul timișorean au mai venit Necrelescu, Fleschin, Petruș 
Stănescu, alții au fost în luna August, ca Totoescu, Ion Cons- 
tantin... 

In zilele acelea de mijloc de Iulie, am avut bucuria să primim 
în vizită pe Colonelul Zăvoianu. 

A venit, condus de Comandant. Curios, privea cu atenţie, cerea 
explicaţii. Se minuna de îndemânarea noastră cu care am făcut 
o grădină plăcută și prietenoasă. 

Cu câtă atenţie, ascultam vorbele lui, cel ce a avut în mână 
viața Căpitanului și cu el, destinul unei generaţii întregi. 

In tot timpul, legionarii se simțeau mândri când se găseau 
in faţa unei personalităţi, unei figuri, ce se proiecta în istorie. 

Se apropiau cu tot respectul, îi ascultau cu nesaţ vorbele. Se 
simțeau impărtășiți cu bunătatea și dragostea ce radiau în toată 
modestia lor. 


-. 


Intr'o seară, cred 16 Iulie, băieții cari se aventuraseră prin băi, 
auziseră că niște legionari au împușcat pe cineva. Așa se svonise 
și ei nu știau, mai bine zis, nu au crezut, prea multe se aruncau 
în “spinarea legionarilor. 

A doua zi, Comandantul a adus ziare în cari se arăta că un 
grup de gardiști a omorit pe fostul deputat Mihail Stelescu. Acesta 
a plecat din rândurile lor, când s'a convins de jocul și ambițiile 
lui Zelinscki Codreanu... 

Zece legionari s'au ridicat năpraznic să pedepsească trădarea. 

Poetul Radu Gyr va striga cu atâta durere: 


— 53 — 


_— O, neam al meu pătut cu viscol şi cenușe, 
ini lanţuri sub zăvoare ai gemut fi 
şi când ai vrut să frânsi Tobie și cătuș 
trădarea a venit și te-a vândut, 
Ce greu blestem şi ce osândă, 
ţi-a scris cu sânge'nalta stea, a urat] 
mișei şi slugi s'au strâns cu toţii ca să vândă, 
pe cei ce vrură mântuirea ta. 


Când, în toamna anului 1934, Stelescu a 1ost judecat SiS un 
juriu de onoare pentru pregătirea asasinării Căpitanului, i sa dat 
posibilitatea să răscumpere crima de care se făcea vinovat. | 

Ca ultimul simbriaș al coaliţiei și subteranei, a atacat sub toate 
formele, cu ipocrizie, cu răutate și mult venin prin ziarul său, 
Cruciada Românismului, scos cu mult lux, hârtie de cea mai bună 
calitate, ce niciun alt ziar nu-și permitea. 

S'a făcut vinovat de calomnie, de complot de asasinare, de tră- 
dare a credinței pe care o slujise, 


13. DECEMVIRII 


Printre cei zece imi fusese dat să cunosc indirect sau direct, 
pe trei. 

Iosif Bozântan, m'a impresionat prin afirmarea lui dârză și 
gata de a pedepsi orice încercare de a asasina pe Căpitan; în 
vestita ședință a «Drapelului negru», a congresului studențimii 
dela 'Târgu-Mureș. | 

Ştefan Curcă, l-am cunoscut în tabără la Chintău, lângă Cluj, 
cu ocazia unei vizite. El era de altfel șeful acelei tabere. 


Am ajuns la Cluj în urma unui anunț în Cuvântul Studenţesc, 


că domnul Moţa va ţine o conferință, pe ziua de 29 Iunie ——1935—, 
în sala teatrului. | 


Insă Moţa nu a putut să vorbească Ardealului. I s'a, interzis, 
sub motivul că ungurii ar fi anunţat represalii. 


= 03 


L-am mai văzut pe Curcă, după un an dela congresul studențesc 
dela Târgu-Mureș; avea misiunea ordinei. 


Atletic cun era, am rămas cu impresia unui om dârz, stăpân 
și bine infipt în glia strămoșească. 


Pe Ion Caratănase l-am cunoscut în Vinerea, Mare a Paștelui 
1935, la sediu, în Gutenberg, 3. 


Cercul studenţesc doljean, sub impulsul lui Nicolae Roșulescu 
și Nicoleta Nicolescu, a proiectat o serie de conferințe, insoţite de 
un mic program, pentru a menține spiritul ce se crease cu ocazia 


congresului studențesc, ce avusese loc la, Craiova, câteva zile mai 
inainte. 


Ca, prim conferențiar a fost ales Preotul Profesor. universitar, 
Grigore Cristescu, originar din Craiova. 

In urma unei discuţii cu Nicoleta, am plecat la București pentru 
a prezenta invitația. Ca să ajuns la Părintele Cristescu, fiindcă 
nu cunoșteam suficient Bucureștii, a fost mai simplu să mă pre- 
zint la sediu să cer, de este posibil, un ghid. 

Astfel am făcut cunoștință cu Ion Caratănase, care, în acel 
timp, se ocupa cu treburile biroului, a fost impresia mea. 

Care era adevărata lui misiune nu am știut, însă după aproape 
două luni și jumătate, prin 4 Iulie, în drum spre Carmen-Sylva, 
am trecut pela sediu, unde l-am regăsit în același biurou. 

Peste câteva zile a sosit și el în tabără, unde mai erau sora 
și mama lui. 

Ultima oară am stat de vorbă cu el, cu ocazia vizitei ce-a făcut-o 
în Timișoara, la sfârșitul lui Mai, poate începutul lui Iunie, 
anul 1936. 

Spunea că este în drum prin diverse centre să-și întâlnească 
prieteni vechi și să cunoască și din cei de cari a auzit mult bine. 

Aici, ca și în alte părţi, a.stat de vorbă, mai degrabă cu fiecare 
în parte. 

Mircea Dimitriu, se cunoșteau de câţiva ani, făcea prezentările. 

Când-a ajuns'la mine, Caratănase i-a luat-o inainte: 

— He! Suntem cunoștințe: vechi... 

Şi zâmbind, i-a povestit cât; de stângaciu am fost, cu un an 
înainte, când m'am prezentat să-i cer un ghid care să mă con- 
ducă prin București... 

„.. Adică, nu au trecut nici două luni dela această vizită. 


Di 


—— _—————.—_—_. Sr 


se centre, plus încer- 


i prin dive 
ele lui p şi Petru 


pa izit j 
Aguiuirigeae Ca E ţ atât Eusen Necrelescu cât 


cările insistente ce au făcu 
Fleschin. rr, 

Este posibil ca el să 
Mureș, după şedinţa D 
pedepsire cu elementele 
şoara. Dacă nu li se permite, 
echipă în formație. ; 

Ce le-a răspuns? Știu l 

Ton Caratănase era aspru CU el însuși, 
stiu. In ce mă priveşte, cred că mă trata în frat 
ajutat să meargă pe picioarele lui. 

O amintire hazlie. Când Radu Gyr ne-a cunoscut, pe Petruș 
Stănescu și pe mine, se uită prin ochelarii lui groși la cei din jur, 
și cu toată seriozitatea, le spune: 

— Tată cei trei... Mu... stă... Cioși... 

Caratănase, Petruș Stănescu, și Marin Bărbulescu. Pentru Radu 


Gyr, toţi trei aveam mustața tăiată în acelaș fel, arătând ca și 


trase cu un creion... 
Şi poetul va nota pentru istorie, Bozântan, Curcă, Carătanase 


şi ceilalţi șapte: 


a exprimată la Târgu- 
rapelului negru, de a forma O echipă de 
gata de jertfă, ce cunosc din centrul Timi- 
cel puţin ei să fie încadraţi într'o 


ji ti reafirmat dorinţ 


doar că au avut alt destin... 
poate şi cu ceilalți, nu 
e mai mic, ce trebue 


„zece trăznete în: mânie 
l-au fulgerat pe trădător... 
Pentru cine? Pentru ce?... 

„ cutremură-te Neam de atâta vitejie, 
cei zece i-au croit alt viitor... 


14. PLUGOVA 


Una din acţiunile ce-au avut răsunet în regiune a fost parti- 
ciparea grupului de legionari din tabăra dela Herculane la ridi- 
carea troiței în satul fruntaș, Plugova, din judeţul Severin. 

In această localitate legionarii din 10c Și imprejurimi ridicaseră 
o troiță pentru închinăciune și mulțumire Dumnezeului părinţilor 
noștri, cum a făcut românul dealungul secolelor. 


— 56 — 


„920 ME ERE 790 


Lepul EX SA Uisie ide Piaţă în mijlocul satului. Insă jandarmii 
au scos-o de pe soclu și au lăsat-o pe pămânţ, se cae 
unui notar localnic. ta fi ante iz 

pei dă aul â anunțat pe camarazii din Plugova de partici- 
parea noastră și a altor grupe de legionari, ce vor veni din impre- 
jurimi, dela Caransebeș și Lugoj. . 4 

Sa fixat ziua ȘI ora, cred, într'o Sâmbătă, la orele trei după 
masă; insuși satul a fost anunțat. 

Cei din tabăra am plecat cu o camionetă. In decursul parcur- 
sului ne: opream prin localități. Cântecele noastre atrăgeau lumea 
căreia îi explicam rostul și locul unde ne indreptam, lansând și 
invitaţia de a lua parte la ceremonia de ridicare și sfințire a troiței 
in Plugova. ă 

In drum s'au adăugat alţi legionari; astfel băieţii Preotului 
Colojoară din Mehadica; cel mare, student la Politehnică, făcea 
parte din grup, cel mic era încă elev de liceu, frate de cruce. 

Consemnul de adunare a fost ca legionarii să se prezinte în 
două grupe, fiecare la o intrare a satului. 

De partea noastră eram peste 60, în coloane indiene, una la 
mijloc, alte două de fiecare parte. 

La intrarea, cealaltă a satului, erau grupaţi cel puţin tot atât. 
Incolonaţi, au început, cum se zicea, cu cântecul înainte, să măr- 
săluiască spre centru. 

Coloanele, dintr'o parte şi cealaltă, inaintau cu pas larg și 
apăsat, pasul istoric, pas de stăpân pe glia sa. 

Plugova răsuna de Ștefan Vodă, de Sfântă Tinerețe, de Urlă 
dușmanii în cărare... 

La început, lumea din sat era speriată. Un grup de jandarmi, 
sub comanda unui ofițer și plutonieri majori, luaseră poziţie în 
jurul troiței, cu intenţia de a se opune manifestaţiei noastre. 

Femeile, ca toate mamele ce-și iubesc copii, au venit in calea 
noastră să ne roage 'să nu înaintăm că Sar putea ca jandarmii 
să ne omoare. 

Chiar am fost ameninţaţi cu cuțitul de un beat. 

Dela primele ameninţări, un camarad preot l-a luat intr'o curte 
și i-a arătat dece am venit acolo și ce ne propunem să facem 
pentru binele țării. Mai târziu a venit, rușinat că a putut crede, 
sub imperiul răchiei desigur, minciunile ce i-au debitat : că suntem 
necredincioși, că am venit să dărâmăm biserica, și că suntem vân- 


duți străinilor... 


e AISI oa 


trâns multă lume săteni și din împrejurimi. Cu sufletul 
S'a str: E 


pr ] x ii ţ ţă. 
: : > să = 
Coloanele ce-au intr at în piaţa aceea venind din cele două pal i 


la ordinul Comandantului sau așezat iN careu, având la ML] Oc 
, 
iţ ] x ânt : : ăd : i : ] 


în vârful puștilor. 

Comandantul a vorbi 
neamului românesc ridicarea de 
cruce de drumuri. 

A iînfierat actul barbar a 
manilor de moarte ai neamului, se o 
doboară. : 

După aceea, înfriguraţi, am cântat: 

«Cu noi este Dumnezeu», și cu o voce cum până aici nu o auzisem, 


t scurt, arătând ce a insemnat în istoria 
piserici și cruci (troițe), la răs- 


] autorităţilor cari, în aplauzele duș- 
pun la ridicarea lor și le 


a tunat: «să 
«Camarazi, deschideţi cămășile, 


«ei au baionete, : | 
«noi, noi avem pieptul, în care bate inima de român, cu credința, 


în Christos, gata de jertfă pentru țară și neamul nostru... 
«cu toată smerenia, dar hotăriţi, înaintați să ridicăm troița... 


Cele patru laturi, incep să înainteze. spre mijlocul careului. 
Jandarmii se retrag, găsindu-se spate în spate, cu picioarele pe 
troiță. 

In cele din urmă, când am început să ridicăm troiță, jandarmii 
depășiți au trebuit să se retragă fără niciun alt incident. 

Dupăce am fixat-o în locul ei, preoţii prezenți au binecuvântat 
şi stropit cu apă sfințită troița, locul și lumea ce se adunase acum 
aproape. 

Sătenii se închinau și erau fericiți că au văzut cu ochii lor 
minunea, să inaintezi cu pieptul gol contra baionetelor. 

Cântecul legionar a mai răsunat un timp, apoi a venit ordinul 
de retragere spre locurile de plecare. ă 

Am reluat drumul spre centrele noastre. Grupul a reintrat în 
tabără ca să-și continue opera. 

Vestea celor petrecute la Plugova s'a dus, cum se zice, din 
munte în munte, adică în tot ținutul Severinului. i 

Iar noi inscriam pe răbojul sufletelor noastre o altă victorie... 

«Garda, Căpitanul, ne, preschimbă'n șoimi de. fier,..» 


— 58 — 


In toamna anului 1936, după ter 
lor de laborator, grupul legionar î 
cuiburi, marșuri prin satele vecine 

Intâlnirea cu legionarii dela sa 
tructivă. Astfel, în satul Belinț, e 
un om mai în vârstă, făcuse ră 
voluntar. Rămăsese înscris în « 
mai târziu ajuns general. 

Se numea Lăzărel Lăzărescu, nume ce 
un bătrânel sfătos, o bucurie să 


minarea examenelor și lucrări- 
Și reia activitatea, educaţia în 
sau mai îndepărtate. 

te era de multe ori chiar ins- 
omună fruntașe, am descoperit 
zboiul pe frontul din Italia ca 
Fasciile» Căpitanului Băgulescu, 


-și luase ca voluntar. Era 
! -l asculți povestind despre luptele 
ce-a dus. Zicea că este printre cei mai săraci din comună. Poate! 
Podul casei lui era un depozit enorm de cărți, reviste și ziare, o 
avere mai mare decât două-trei jugăre de pământ. 

Tot în acest sat mă imprietenisem cu trei flăcăi: Adam, Cărăbaș 
şi Fleacă. 

Dintre ei, Fleacă era mai sărac, Cărăbaș era amator de vână- 
toare, Adam era ceva mai bogat, însurat și tată a doi copii. 

Cu ei trei, voiu fi mereu pe drumuri, dela Belinț la Teș și 
împrejurimi. Pot să spun că aproape toată regiunea, aceea ne cu- 
noștea, ne primeau cu bucurie. Evenimentele din Ianuarie 1938, 
mau prins cu ei pe undeva, că abia ne-a ajuns un curier cu ordinul 
să reintrăm de urgenţă. 

Plănuisem cu ei, pentru campania aceea, să o facem în Oltenia. 
In schimbul lor, Roșulescu ar fi. trimis trei flăcăi din Dolj. 

Oltenii ar fi avut ocazia să cunoască munca şi organizarea 
bănăţenilor, iar aceştia ar fi înţeles importanța familiei mai nu- 
meroase, cu trei, patru copii. Bănăţenii cu politica lor de unu și 
doi copii erau în pericol să scadă ca populaţie și le lua locul colo- 
niștii ce aveau cel puţin trei copii. 

Din păcate, evenimentele ne-au împiedicat să realizăm acest 
plan, la care Nicu Roșulescu, șeful județului Dolj, a fost de acoră. 


* 
Li 


Incadrări se făceau cu multă sgârcenie in plus, de cei ce veneau 
din alte unităţi, frăție de cruce, sau din alte centre. 

Grupul de pregătire în schimb era destul de mare, ceeace a ușu- 
rat ca, la alegerile de comitet să se aleagă legionari și prietenii lor. 

Nu se căuta număr, ci calitate, adică cei ce după un timp su- 
ficient de pregătire, ajungeau să se identifice cu aspirațile lor în 
cadrul legionar. 


pp 


re ce ne făceau bucurie, în majoritate 


valoa : pct 
pungi edenica d i buni în luptele legionare. Voiu aminti, 


bursieri, bune la carte și apo 
șefi de an: 
Chiu Trifu, Eugen 
O paranteză. După 
Profesorul Marinescu, 


spunea: atat N 
— Ii aştept eu pe acești pierdevară la examene... 


Iată că examenele au luat sfârșit și ceilalți nerăbdători, vă- 
u-l cu o faţă întunecată, jurai că i s'au înecat corăbiile, i-au 


Manolescu, Ică Tănase, Novac... A 
lovitura de stat a lui Antonescu, în 1941, 


în discuţia avută cu ceilalți profesori, le 


zând 
pus întrebări, rezultatul? “ 

— .... In viaţa mea nu am dat așa de mari note și încă unui așa 
de mare număr de candidaţi, toţi legionari... pierdevară' ăştia, 
cum au făcut? Şi... când au avut timp să se pregătească astfel!... 

In acel timp, grupul demonstrează nu numai maturitate, ci și 
trăire profundă a fenomenului legionar. Adică fapta și gândirea 
erau armonizate ; altfel nu ar fi putut obţine adeziunea unui spirit 
cartezian și încadrarea lui Tuliu Bașiu, dublat de un spirit religios 
profund. Venea dintr'o familie profund creștină. Tatăl preot unit, 
preot sacerdot și nu simplu lefegiu, deci crescut în respectul pentru 
cele de dincolo și cele de aici. Sentimentul onoarei cât și al datoriei 
erau la el calităţi naturale. 


* 
Li 


Grupe de 15 până la 20 de legionari străbăteau, Sâmbăta și 
Dumineca, în direcţia Vinga, apoi spre Sânnicolau-Mare, unde 
am fost găzduiţi de familia I. Simicin, spre Lipova, spre Comloșul 
Mare... 

i O grupă cu Dragomir Streinu făcea să răsune văile și dealurile 
in spre Oraviţa... 

Ș Un grup de cel puţin 40 de legionari a avut onoarea de a face 
să vibreze, din toate fibrele, Lugojul în două rânduri. 

Cred că prima oară a fost pela sfârșitul lui Octombrie 36, cu 
ocazia unei conferințe la teatru ce ţinea Radu Gyr, în cadrul 
manifestaţiilor organizate de Ateneul di j i i 

n Li 
esemăprue ugoj, sub preșidenția 
In piața gării, sub comanda lui Micu Augustin, ajutat de Eugen 
N sa) ne-am aranjat, după obiceiul nostru, în trei coloane 
ene, una în mijlocul celorlalte două, cu spaţii largi între co- 


— 60 — 


pp ce AT e RI 


loane cât și intre cei din fiecare ă 
j coloană. Cei 
ne priveau, credeau că suntem de trei ori sal ide pie 

Cu pasul maiestos de stăpâni, conștienți de misi ! ă 

E olozab spre centru, mire misiunea noastră, 
in“ 0 liniște profundă, punctată doar d 
pasul cadențat. : ri 

Cămășile verzi, ordinea, sobrietat i ţi 

, , ea și ținut i ă, im- 
cc ! a maiestoasă, im: 

Lugojenii, surprinși în primele moment 
hotăriţi, încep să ne însoțească. 

Ajunși în centru, se dă tonul și iată răsună Lugojul de Ștefan 
vodă, Marșul Legionarilor Tecuceni, Imnul tinereții legionare 
Urlă dușmanii în cărare; astfel am străbătut orașul în lung și 
în lat. 

Lugojenii curioși, apoi încântați, se revărsau spre teatru. 

Grupul s'a retras pe malul Timișului, unde era sediul local. 

Ne-au prmit legionarii din garnizoană, cu șefii lor, Prof. Olaru 

și Orbulescu. 
; Comandantul, Şeful Regiunii Banat, a constatat că am intrat 
în. Lugoj cu stângăcie, dar ne-am reveniţ repede și prin voioșie, 
entuziasmul crescând și maiestatea gesturilor, am câștigat inimile 
Lugojenilor... 

Al doilea marș la Lugoj, l-am executat cu ocazia alegerilor din 
1937, un grup cel puţin tot atât de numeros, sub conducerea lui 
Mircea Dimitriu și Augustin Micu. 

Cu această ocazie, am coborit din tren cu o gară înainte, de 
unde am pornit pe jos spre oraș. 


e cu sfială, apoi mai 


15. POLITICA EXTERNA 


Politica externă începe să neliniștească, mai ales când s'a aflat 
planul de a permite trupelor rusești să treacă peste teritorii româ- 
nești spre Cehoslovacia, în ajutor, când aceasta ar fi atacată. 

Pentrucă de felul cum este condusă politica externă depinde 
viitorul "Ţării și al Neamului, Căpitanul a adresat un memoriu, 
cu data de 5 Noembrie 1936: 

—M. 8. Regelui, Oamenilor politici și Țării. 


Ei a 


EI justifică prin aceea că 
«... este îngrozitor să ne 
fi să fim condamnaţi a asis 
Mari, pentru a 
«plăti păcatele 


țineretul de astăzi, ar 


ândim că noi, Ă, ar 
sau ciuntirea României 


i la împărțirea 


unei infame politici externe. 
«Nu există : Mica Inţelegere $ şi nieiDaţelegei€ 
dovedește că n'a înţeles nimic. 
în acestea, d lumi. Sub presiunea lor, în clipa 
«Faţă în faţă stau numai două 
zi ci lomatice se vor nărui că niște castele de carton.» 
E set cere Regelui ai oamenilor politici să-și asume 
telor politice, pen rucă : 

ja nai per a Se bună sau rea nu atunci când ea se pretează 
la demonstraţii 
«teoretice, ci atunci cân 
Et fica luna Mai a lansat un protest contra politicei lui 'Titu- 
lescu de a lăsa trecerea trupelor rusești: 

„ apropierea de Rusia. Este un gest de trădare pe care poporul 
român îl face 
«față de Dumnezeu și față de ordinea morală a cestei lumi, ... 
«gestul nostru murdărește în fața istoriei obrazul poporului român, 
îl desonorează...» 

O altă profeție: 

«Numai cu sânge, cu sânge mult, vom mai putea în viitor să ne 
«răscumpărăm onoarea pierdută... 

«De vor intra trupele rusești pe la noi și vor ieși învingătoare, în 
«numele Diavolului, cine poate să creadă, unde este mintea care 
«să susțină că ele vor pleca dela noi, înainte de a ne sataniza, 
«adică bolșeviza?...» 

Memoriul este de o luciditate cum rar s'a întâlnit la oamenii 
politici, o expunere clară a desfășurării evenimentelor, însoţită de 
cererea ca fiecare să-și asume responsabilitatea actelor lor, căci.. 
«în momentul unei eventuale catastrofe, Țara ar Bote şi cui 
«aparțin răspunderile și natura sancțiunii. ) 

Cum actele de politică externă concordă cu fă Duis ce au 
manifestat politicienii români în politica internă, contra tinere- 
tului naţionalist al țării din ordinul iudeo-masoneriei, cere: 

«Para întreagă trebue să se cutremure, să se înalțe și să infrunte 
«pe cei cari îi pregătesc moartea, să impună scoaterea politicei 


Balcanică. Cine crede 


d rezultatele ei sunt bune sau fatale pen- 


«românești interne și externe de sub infl 
«neriei, comunismului Și iudaismului.» 


Câtă înţelepciune, insă cum zicea Ga 
ticienilor români : 


uenta și comanda maso- 


ndi, aplicație perfectă poli- 


— Nu este mai orb decât cel ce nu vrea să vadă 


16. OFENSIVA LEGIUNII. CREȘTEREA CURENTULUI 
LEGIONAR 


Audienţa crescândă a Mișcării în lumea românească, taberele 
și șantierele aduc o altă notă in realţiile «om-interes», mai nou, 
deschiderea spre o altă perspectivă în și prin comerț, atâtea mo- 
tive în plus ca subterana iudeo-comunistă să deslănțue alte atacuri. 

Intocmai celui din urmă simbriaș, autorităţile, la ordinul sub- 
teranei, nu refuză de la lua măsuri cât mai odioase pentru a îimpie- 
dica acest marș înainte. 

Prin adunarea Sinodului sub oblăduirea Patriarhului Miron 
Cristea și a Ministrului Cultelor, Iamandi, se interzice orice muncă 
pentru biserici. 

De aici, nu ne mai mirăm că jandarmii doboară și calcă în 
picioare troiţele, pentrucă erau ridicate de legionari; mai grav, 
au profanat, aruncând şi călcând în picioare osemintele rămase 
din timpul luptelor ce au dat ostașii în 1916-1918.. 

Legionarii sub. conducerea Comandantului Legionar, Profesor 
Ion Dobre, pe muntele Susai, au adunat sfintele oseminte și vroiau 
să ridice un mausoleu în cinstea, acestor eroi uitaţi pe locul unde 
au căzut, ca să făurească România Mare, 

Generalul Cantacuzino Grănicerul, în numele partidului, «To- 
tul Pentru 'Țară», a lansat proteste cu toată forța. Căpitanul cere 
pedepsirea jandarmilor vinovaţi de profanare și scoaterea jandar- 
meriei din cadrul armatei, ca rușinea să nu cadă asupra acesteia, 
Cererea nu era pentru. a se răzbuna, -ci ca ispășire a păcatului 
comis; altfel, profeție: 

„se vor abate nenorociri asupra noastră... 


— 63 — 


a ae Pee Aa ore votat Bl 


i i i u mai 
j j a tiner tului, ca $ 
S'au creiat organisme de incadrare ere an 


i influența legionară. dp nu | 
Zi Aa i ai «premilităria», pentru tinerii dela 18 la 21 ani. 


Pentru cei mai tineri s'a creat «Străjeria», cu marele «străjer», 

ca : : ai 

Carol al II-lea și în subordine, Maiorul Sidorovici, za up — 
Totul fiind prin obligaţie, plus mijloacele enorme, 


suflet, fără nicio aplicaţie, în ce privea nevoile și durerile celui 
; 


dit. ma | 
a si s'a impus ca, pentru orice fel de tabără, aprobarea autori- 
ţăților să fie obţinută; iar pentru a 0 obține, trebuia să fie con- 
dusă de un militar sau un comandant OETR. 


-* 


In marșul înainte al Mișcării voiu aminti două evenimente 
cari se vor dovedi a fi fost o clară viziune a Căpitanului. 

Infiinţarea, pe ziua de 25 Octombrie 1936, a unei noi unități 
«Corpul Muncitorilor, Legionari», sub comanda Inginerului, Co- 
mandant al Bunei Vestiri, Gheorghe Clime. 

Justificarea este desigur şi prin asemănarea cu studențimea, 
prin poziţia specifică a lor, cât și al frontului de luptă ce le revine 
în masa muncitorimii românești, asaltată din toate părţile pentru 
a fi comunizată. 

Reacţiunea sănătoasă a muncitorimii, incepând cu Pancu la 
Iași, apoi aderarea în număr crescând, cu fiecare an, sunt deter- 
minante in organizarea acestui corp specific de luptă. 

In circulara de înființare, Căpitanul dă programul: 

— Să dăm tot ce avem pentru neamul nostru, luptând din toate 
puterile împotriva tuturor acelora ce-l fură, exploatează și deso- 
norează, amenințându-i existența... 

Muncitorimea, ca oricare altă parte, își are locul și drepturile 
ei în și prin Neam, nicidecum contra lui și cu atât mai puţin pe 
deasupra lui. rii 

Ori, de atunci, în cursul vremilor trăite, s'a dovedit că munci- 
torimea românească a înţeles perfect noua concepție. S'a integrat, 
a luptat fără șovăire, a fost și se menține pe cele mai înaintate 


metereze, a suferit cu Legiunea, a jertfit și jertfește cu ea pentru 
Neamul nostru. 


e 


Bardul Legiunii, Radu Gyr, va tâlmăci intrun imn nemuritor 
sbuciumul și vrerea ei nouă: 
din toiul besnelor adânci, 
din greu și aspru vuet de ciocane, 
incovoiaţi de foame și nevoi, 
din sgură de furnale și cazane, 
flămânzi ne ridicăm și goi. 


La luptă muncitori, 
zidari de veacuri viitoare, 
cu frunţiile în soare, 
ne inălțăm. biruitori. 


Accentul muzical inscris de Ion: Mânzatu este cutremurător, 
te ridică pe inălțimi însorite și îţi dă un impuls formidabil de a 
intra în focul luptei. 

Se pare că din partea comuniștilor s'a încercat să, se compună 
un alt imn, care să depășeasca Imnul legionar, însăși Internaţio- 
nala lor neputându-i fi opusă... 


Al doilea eveniment a fost autorizaţia Căpitanului, pe ziua de 
6 Noembrie aceluiași an, ca să ia ființă «Asociaţia Prietenilor 
Legionari». 

In fruntea asociaţiei erau personalităţi ce se manifestaseră 
a fi cu totul în acord cu principiile, viziunea și obiectivele: de înde- 
plinit ce-și fixase Mișcarea Lesionară. 

Căpitanul avea conștiinta clară că, în contextul vremurilor, 
unei imense mulțimi de persoane nu-i era posibil, din cauze di- 
verse, să se încadreze direct în rândurile active ale Mișcării. 

Insă, spiritual, erau cu noi și, din poziţiile lor sociale, puteau 
și aduceau multe și mari servicii și nici n'au pregetat să aducă 
însăși Jertfa lor. 

Astfel, Căpitanul a creat acest mijloc necesar și suficient pentru 
ei, o armată de imensă modestie, ca să li se recunoască, atunci 
când va fi cazul, în biruința legionară, meritele și dreptul de a se 
încadra în rândurile active. 


ate centrele universitare, studen- 


i în to h 
La 10 Decembrie 1936, ca 1 ca riificcatecăti tu același fast 


țimea timişoreană comemorează, 
i in 1922. d a 
E dale ontra atitudinii studenţilor ovrei, 


i i ltat c 
Generaţia dela 22 s'a revo dinii Su 
ah vădite, fiind fermentul de răspândire al comunis- 


mului, în număr disproporționat. Scânteia a BO rEU) ea At aie 
la Facultatea de Medicină, ovreii nu au admis să se iacă disecţii 

ști. 
i na cin toate centrele universitare s'a ridicat și a cerut 
să se aplice proporţionalitatea, adică «numerus clausus». | 

Curios că, în Rusia Sovietică, fiind inscris in Constituţie, se 
aplică cu toată rigoarea, şi din câte CUNOS0, până azi nimeni nu 
a protestat şi nimeni nu-i acuză pe ruși de a fi retrograzi sau 
huligani. 

Coloanele studențești, cu drapel și comitet în frunte, au pornit 
dela căminul Politehnicei spre Catedrala Ortodoxă din cartierul 
Fabrică, trecând prin centrul și arterele principale. 

Imnul studenţesc și cântecele legionare răsună, pe tot parcursul, 
la dus și la întors, dupăce s'a terminat slujba religioasă. 

Comitetul ales la începutul lui Noembrie, compus din legionari 
și prietenii lor, a invitat să ia parte la această comemorare o repre- 
zentanță a grupului muncitoresc, recent organizat în Corp. 

In cantina Politehnicei, pe scena împodobită cu tricolor, în 
fața comitetului și a delegației muncitorești, președintele a rea- 
mintit semnificaţia luptelor din 22, cari sub alte forme sunt con- 
tinuate atât de studențime cât și de muncitorime. Astfel aduce, 
adresându-se delegaţiei, salutul frăţesc al studențimii și urări de 
victorie. 

Pavel Boaru a răspuns în numele delegaţiei, aducând asigurarea 
și hotărirea legionarilor muncitori de a fi prezenţi în cele mai 
înaintate posturi de încleștare pentru dreptatea poporului necăjit. 

Apoi Președintele a amintit că de puţin timp o echipă în frunte 
cu Ion Moţa, președinte de onoare al studențimii, se găsește în 
Spania pentru a combate, alături de spanioli, comunismul ateu, 
care de va invinge, Europa întreagă va fi sub călcâiul rusesc. 
Er nene Pola sunt cu ei, suntem gata în orice 

La urmă a Cp, alee E î zi. Sion (Bă 
onoare al Asociaţiei Spa ri ii =iș F09p i aieza ale 

nţilor Creștini-Români din Timișoara. 


— 66 — 


Sala a răspuns cu ovaţii prelungite la această propunere. Uria- 


șul Bănică le era cunoscut, doar cu 
i aproape 15-20 de zile î 
își luase rămas bun. e în urmă 


După licență, la Cluj, 
financiară. Astfel numit 
al Timișoarei. 

Din povestirile celor puţini ce avuseseră ocazia să-l cunoască 
la Cluj, știam că Bănică era luptătorul dârz, în primele linii la 
greu, aspru și viteaz, par'că ieșit din basmele copilăriei noastre. 

Intr'adevăr, petrecând mai tot timpul la Timișoara, am început 
să-l cunoaștem. Bănică impresiona nu numai prin talia lui de uriaș, 
peste 2 m., mai mult, prin blândeţea ce radia, bucuria de a te 
întâlni și a-ţi vorbi. 

Ne adunam în jurul lui ca puii de găină, fericiţi că este intre 
noi, să ne povestească, cu simplicitatea omului ce dă totul, luptele 


la, cari luase parte, căci Bănică era prin excelenţă deschizător 
de drumuri. 


Bănică Dobre a intrat în administrația 
in județul Timiș, a devenit și cetățean 


17. ECHIPA LEGIONARA DIN SPANIA. CADEREA 
LUI MOȚA ȘI MARIN 


In măsura în care activitatea Mișcării se desvoltă pe diverse 
planuri, pentru perfecţionarea educaţiei, se ridică alte piedici din 
partea adversă. 

Pentru a lovi în tineretul legionar, sunt închise cantinele și că- 
minurile studențești, chiar și Universitățile vor fi închise, iar con- 
ducătorii asociaţiilor studențești devin obiectul a diverse procese. 

Literatura legionară este îmbogăţită cu apariția cărții «Pentru 
Lezgionari», prin care Căpitanul, în plină bătălie, aduce mărturie 
și explică semnificația luptelor purtate. Trasează drum de viitor 
prin jaloanele de doctrină ce-a fixat. 

Din bisericile și troițele ridicate sau se vor mai ridica, se reia 
tradiţia creștină cu plecarea unei echipe în Spania, «unde se trăgea 
cu mitraliera în obrazul lui. Christos», se reinoadă istoria dela 
Ștefan cel Mare, «atletul lui Christos». 

Echipa de şapte comandanți legionari, ce-a avut mai strălucit 
Mișcarea, Ion Moţa, Vasile Marin, Gheorghe Clime, Neculai Totu, 


— 61 — 


Pe i a tr o AM 


i itres 
Alexandru Cantacuzino, Bănică Dobre și Preotul Ion Dum cu 


Bora: este condusă de viteazul General 


eastă elită, între elite, NO Se 
a vă Cantacuzino Grănicerul, print imperial, făuritor cu pro 


i ău sâ mâniei Mari. 
riul său sânge al RO meg RR 
ă Dimensiunea actului în sine, act istoric al Mişcării și cu ea al 


Poporului Român, va fi probabil tţemelie pentru existența și vii- 
torul său ca Neam Românesc. 2 A 

In creulara din 23 Decembrie 1936, către toţi legionarii, Mem- 
prii şi Prietenii Mișcării Naţionale, Căpitanul fixează momentul 
în felul următor: Ş | 
«... Neamul care de bună voie, pleacă la mii de kilometri de pă- 
mântul natal, spre a lupta pentru o credință, oricare ar fi ea, 
este un neam care nu poate să moară niciodată...» 
Iar ca incheere: Seat 
«... în cer, în morminte, în grele închisori și în războiu, la mar- 
ginea pământului, pretutindeni, legionarul stă de strajă». 


LA] 


In dimineața de 17 Ianuarie 1937, în cantina Politehnicei, s'au 
adunat Centrul Studenţesc, organizația legionară din Timișoara, 
Corpul Muncitoresc, în frunte cu Costi Stoicănescu, Ilie Ghenadie, 
Ilie Radu, Advocatul Negru, Profesorul Vinţan, Boaru, Ion Simi- 
cin, Remetean, Brindescu, Zăriu, Marcu și atâţi ce au putut fi 
anunțați. 

Feţele tuturor erau crispate de durere; se svonise că ar fi căzut 
în Spania, Moţa și Marin. 

Confirmarea 0 vom avea prin citirea circularei, cu data de 15 
Ianuarie, prin care Căpitanul aducea la cunoștință sfâșietoarea 
veste: Ion Moța și Vasile Marin: 

«Au adormit pentru totdeauna pe frontul dela Majadahonda pen- 
tru apărarea Mântuitorului Isus Christos». 
... Dumnezeu să primească jertfa lor!» 


Ei au căzut în luptele grele ce s'au dat în acel sector, în ziua 
de 13 Ianuarie, | 


In poziție de drepți, cu brațul ridicat spre soare, la apelul făcut 
am răspuns pentru: 


Ion Moţa... Prezent! 
Vasile Marin... Prezent! 


Necrelescu, cu lacrimile curgâ 
gând pe obraz, mai j 
a dat tonul Imnului Legionarilor Căzuţi : tag ii 


Plânge printre ramuri luna, 
nopţile's pustii, 

căci te-ai dus pe totdeauna, 
și n'ai să mai vii. 


Bate vântul peste ape 
trece timpul greu, 

noi mereu te plângem frate, 
iar tu dormi mereu. 


Toţi rămânem incleștați, par'că nu mai avem suflu în noi, 
nimeni nu mișcă, ne privim și nu ne vedem..., de când a încetat 
cântecul?... Prezent, ei nu sunt cu noi, prezent... printre noi... 

Gândul imi sboară, văd ca azi, pe Vasile Marin cu pălăria lui 
pleoștită, de paie, cu eșarfă la brâu, tricolor de ofiţer de serviciu, 
in tabăra dela Carmen-Sylva, în Iulie 35, sau în fruntea coloanelor, 
alături de Alecu Cantacuzino, Cristian Tel, etc... în marșul ce 
am făcut spre Techirghiol și Eforie... 


Moţa! Da... el nu a avut dreptul să vorbească, în Iunie 35, 
Clujului din România Mare, pentrucă nu au permis ungurii. 

In «Hrubele lui Străulea» a vorbit... a vorbit legionarilor, domol 
cu toată căldura sufletului său, despre «ardeleni» și «regățeni». 
Sigur ardelenii au luptat sub împărăția străină ca să realizeze 
conștința unităţii românești, insă ardelenii să nu uite jertfa regă- 
țenilor pentru realizarea României Mari. Noi ardelenii deci le 
suntem datori, suntem fraţi români, pentru aceea în Mișcarea 
Legionară nu există ardeleni, regățeni, bucovineni... toți, legionari, 
români, sub comanda Căpitanului pe care l-am recunoscut. și-l 
urmăm fără șovăire,.. și poetul va psalmodia: 


Obuzele tună, improaşcă oţel... 
tancuri pornesc ca din iad. 

Şi Moţa en frunte, Marin lângă el, 
roșii granatele cad... 


e ee ee n Re i 


Moţa, în şanţ, plin de sânge, 
şoptește, murind, rugăolusicâ 
«Moartea la pieptu-i ne strânge 
să crească mai mândră Legiunea; 
Să faci Căpitane o "Ţară 
ca soarele sfânt depe cer». 


- 
+ 


Generalul Cantacuzino, barba şi părul mai alb de eee 
în primele zile de Februarie, aduce echipa din Spania, i , 
e ie 7 este cutremurată. Mulțimile, în straele cele mai 
curate si scumpe, din depărtări, din văi, din munţi, vin și se 
închină prinților de pe scut, făcându-le drum imperial, drumul 
de întoarcere. 5 A 

Sunau buciumul și tulnicile din creastă în creastă drumul im- 
părătesc, luat de cei doi prinți în lupta titanică cu balaurul dis- 
trugător. Bă: 

Pentru ultima parte a drumului, dela Deva spre Capitală, s'a 
alăturat gărzilor însoțitoare și un grup din Centrul Studenţesc 
Legionar din Timișoara. Imi amintesc de Micu Augustin, Mircea 
Dimitriu, Eugen Necrelescu, Petru Fleschin, Gheorghe Constantin, 
Curuleac cel mai în vârstă, Gheorghe Clement, Onofrei Ungureanu, 
Ion Constantin, Dumitru Crihana... 

Grupul, în totalitatea lui, de 60 de elemente incadrate, va fi 
prezent în ziua de 13 Februarie, când s'a desfășurat ceremonia de 
ultim adio dela, Biserica Sf. Ilie Gorgani, la Casa Verde, unde au 
fost așezați pentru vecie în mausoleul ridicat de gradele legionare. 

Grupul sub comanda lui Petruș Stănescu, șeful de atunci al 
cuibului central, ajutat de subsemnatul, a fost repartizat de Şeful 
de ceremonie, în formaţia de cordoane. 

Astfel, în prima parte a ceremoniei, grupul a făcut cordon la 
una din intrările spre Biserica Sf. Ilie Gorgani, cu misiunea să 
dirijeze invitaţii la locul prevăzut în program. 

După ceremonia din Biserică, se formează cortegiul, având în 
frunte moți și munteni, sunând din buciume ultima, parte a dru- 
mului împărățesc... o cruce vie de legionari, preoţi în odăjdii, din 
cădelniţele cărora se ridica spre cer fumul de tămâie și mirodenii 
spre jertfa de veci; carul împodobit cu cetină de brad, pe care au 


fost așezate sicriile învelițe în tricolor, 
nant de legionari; Căpitanul, cu cei c 
în Spania, în uniformele avute pe fr 
nare și apoi coloane de legionari ven 
pentru a aduce ultimul lor saluţ. 
Cordoanele, de o parte și de alta, se deplasau în același timp 
dealungul trotoarelor, ințesate de lume, din Capitală și din pro- 


vincie, ce venise să se închine și să mărturisească speranța în 
viitor. 


tras de un număr impresio- 
inci din echipa ce a luptat 
onf. Invitaţi, gradele legio- 
iți din toate colțurile “Ţării, 


* 
LL i 


Mișcarea Legionară dă impresia unui râu clocotind, ce se în- 
groașe prin aportul apelor năvalnice coborând dela izvoare... 

In aceeași măsură, autorităţile, sub impulsul din umbră al sub- 
versiunei iudeo-comuniste, prin măsuri discriminatorii, încearcă 
să se opună marșului înainte. 

Cum am mai spus mai sus, au decretat închiderea, după ei, 
a «focarelor» legionare de agitaţie, cantinele și căminele studen- 
țești și, găsind măsura, insuficientă, au inchis și Universitățile, 
trimițând la familiile lor zecile de mii de studenți. 

Răspândesc, în vederea măsurilor grave ce vor lua, că nu vor 
mai admite să se petreacă dezordini... cum au fost cele din Fe- 
bruarie... că legionarii complotează... pentru a instaura dictatura... 

Ceeace determină pe Căpitan să spună, de care desordine este 
vorba? Ceremoniile desfășurate?!! Martoră este Țara întreagă că 
au fost conduse într'o ordine perfectă... 

Complot? Dictatura? Nu concordă cu spiritul și concepţia le- 
gionară. Iată ce spune în circulara din 26 Februarie 1937, adresată 
Şefilor de regiuni: 

«Mișcarea Legionară nu poate birui, decât odată cu desăvârşirea 
unui proces interior, de conștiință a Națiunii Române. Când acest 
proces va cuprinde pe majoritatea Românilor și se va desăvârși, 
biruința va veni atunci automat, fără comploturi și fără lovituri 
de stat.» 

Probabil că luaseră cunoștință de legământul gradelor legio- 
nare, în fața sicrielor celor doi martiri, cu introducerea Căpita- 
nului, între altele: 

«,.. să punem pe Moţa și Marin baza viitoarei elite românești, care, 
«ea, va fi chemată să facă din Neamul acesta, ceeace abia între- 
zărește mintea noastră»... 


că a fi elită legionară, în limbajul 


eles sa: . 
fii vinge, ci inseamnă : 


i iura că aţi în Aa e 
RUSI umai a lupta și a în 


i n 
«nostru, nu inseamna - £ : A 
«permanenta jertfire de sine în slujba neamului, ... 


Pentru protipendada politicianistă, o astfel de ra ri se 
va, realiza, nu va putea fi nici manevrată și încă mal p să, 
oricari ar fi mijloacele ce s'ar întrebuința. i | 

Se urmăreşte prin toate mijloacele îndepărtarea, tineretului de 
Mișcarea Legionară. 

Iată o nouă constrânegere: s'a decretat incadrarea p 
a tineretului, premilităria. 

Pentrucă tineretul iubește tabăra de muncă, este servit prin 
taberele. organizate prin premilitărie. 

Experienţa a fost cred concludentă: legionarii s'au folosit și 
în caârul acesta pentru a demonstra, dacă mai era nevoe, că, în 
orice împrejurare, în orice organism va fi încadrat, el este la el 


aramilitară 


acasa. 

Eu însumi am luat parte la o astfel de tabără, organizată 
aproape la marginea Judeţului Timiș, către granița cu Judeţul 
Severin, nu departe de Făget. 

Din primele zile ne-am descoperit mai mulți că suntem legio- 
nari. Ceilalţi ascultau cu nesaţ tot ce noi povesteam. Tot timpul 
liber, Sâmbăta și Dumineca, grupul nostru pleca în vizită prin 
satele vecine. 

Intr'o zi, Maiorul Haica, pus aici pentru că era «bun în grad», 
om de treabă, deși fusese anunţat ca mâncător de legionari, îmi 
vorbește separat de ceilalți: 

— Măi, atenţie, sunt două capre râioase, fii prudent. 

— Domnule Maior, îi răspund, dacă vă gândiţi la acești doi, 
Ianu și Rică, puteţi fi liniștit. 

— Voi aveţi pe Belzebut cu voi? De unde, și cum de știi?... 

— Foarte simplu, din prima zi am discutat deschis. Ei sunt 
singurii cari au arătat prea mult zel și a patra zi au mărturisit că 
ei sunt obligați să dea informaţii. Le-am urat tot succesul; cum 
tot ce facem este spre binele neamului nostru, facem. deschis și 
deci nu avem ce ascunde. Le-am cerut doar atât: să spună ade- 
vărul, să nu adauge minciuni. 

Sunteţi... și a plecat spre cortul lui de comandă, dând din 
mâini și umeri ca și cum ar fi descoperit o mare extravaganţă... 


— 12 — 


Li : . 

s, preotul localnic 
țânăr. 

Pa isca vo no mac ae a Per 

ş ȘI cu cei ce cred ca noi, fiind 
legionari. 

Cu multă bunătate, a început să ne povestească, cu o emoție 
ce încerca să ascundă, inceputul lui de paroh, cu cinci ani în urmă 
când fusese numit în acest sa. 

Găsise ușa bisericii cu scânduri de-a curmeziș, bătute în cuie, 
ca să nu mai fie deschisă. Satul o paragină, sătenii nu mai lucrau, 
mai mult beţi, pradă sectelor, juraseră să nu mai primească preot. 
Nici in casa parohială nu au vrut să-l lase, deși în căruţă avea 
soţia cu copilul de abia câteva luni, ce-l ținea în braţe, tremurând 
de frig in ploaia rece, măruntă și repede de toamnă... 

De jur imprejur, toate ușile rămâneau închise... Numai la mar- 
ginea satului, un ţigan l-a adăpostit din milă pentru copil, Casa 
era mai degrabă un grajd dărâmat și cu deschizături prin care 
sufla vântul ce pătrundea prin oalele subțiri. 

Drept mulțumire, cu soția au început să curețe şi să repare, 
așa că au făcut adăpostul mai omenesc. Apoi a inceput să ajute 
câte o bătrânică, fie la spart de lemne, fie la curăţenie, fie la alte 
munci. Incet, incet a intrat în vorbă cu unul cu altul, lucrând și 
la câmp, la recolte și astfel a spart ghiaţa. 

Cum Dumineca şi Sărbătorile făcea slujba în faţa Bisericii, la 
început nu era decât soţia și țiganul, cari asistau, apoi câte o babă; 
după aproape un an și jumătate, i-au deschis Casa Parohială și 
dupa aceea, se împliniseră deja doi ani, au deschis și Biserica. Din 
an în an, Biserica s'a umplut de săteni, bucuroși și mândri, căci 
acum casele lor infloriseră. 

I-am spus că ne crește inima de bucurie, admirăm munca sa 
de apostolat și să o continue. 


„ încă destul de 


AID a 


18. ABUZURILE GUVERNULUI. MASURI ILEGALE. 
MIȘCAREA SUPORTA NEDREPTAȚILE 
ȘI MERGE INAINTE 


La sfârșitul lui Septembrie, începutul lui Octombrie, suntem 
invitaţi de Crihană la o ședință de noapte a grupului PDC din 
Timișoara. A a 

Era un fel de tradiţie a grupului studenţesc, ca rând pe rând, 
să luăm parte la ședințele, marșurile și bătăliile diverselor unităţi. 

In felul acesta ne cunoșteam bine unii pe alții și prietenia se 
întărea, adică acel ciment ce caracterizează camaraderia noastră. 

Un grup cu Necrelescu, Ghiţă Constantin, Petruș Stănescu și 
Fleschin, plecăm seara după orele opt. Cum Necrelescu avea indi- 
caţiile, ne țineam după el, sglobii fără să facem totuși gălăgie, 
ca să nu atragem atenţii indiscrete ; oarecum voiam să lăsăm im- 
presia că ne îndreptăm spre un chef, cum obișnuiau atâția studenți. 

Scopul călătoriei noastre îl cunoșteam, nu însă locul; de aici 
un complex de senzaţii. Deoparte bucurie pentrucă am fost invi- 
taţi, de alta, simțeam că ne cuprinde un fel de înfrisurare. Cauza 
să fi fost oarecum misterul din jur, gândul să nu avem surprize 
neplăcute, sau efectul ce-l producea înaintarea în negura beznă 
a nopţii, mai ales când nu ai obișnuința marșului de noapte. Este 
ceeace-ți provoacă o încordare și asculţirea nervilor cu o multi: 
plicare a dimensiunilor. 

Ieșisem de mult din oraș, mergeam astfel peste câmp, de cât 
timp?... 

Probabil că eram aproape de locul adunării. Cineva ne-a oprit, 
apoi dupăce ne-a recunoscut, ne-a condus undeva, la o fermă. Mai 
târziu am aflat că aparținea familiei Cioflec. 

In camera cea mai mare, erau așezați pe mănunchiuri și frăţii, 
întreg Grupul FDC. 

Au mai sosit in același timp cu noi, venind pe alt drum, Augus- 
tin Micu, Gheorghe Clement, Costică Constantinescu, Oreste 'To- 
toescu, conduși de Onofrei Ungureanu, acum Inspector FDC; de 
puțin timp, doar că predase lui Crihană Șefia Grupului. 

Fiind prezenți toți cei ce trebuiau, 
ee E, ACR scorul, obișnuit în astfel de ocazii, 

, ui Ungureanu. 
Așa S'a deschis ședința lor. 


Crihană ordonă grupului 


EA Ie 


Se Aaa a0 "09 


uCoplii ne-au impresionat, cu fața lor angelică. Pascinaţi de 
taina ce incearcă să descifreze, aveau încrunţări de oameni maturi 

Privindu-i, îmi reveneau în minte cuvintele Șefului Frăţiilor 
pe Țară, Gheorghe Istrate, într'una din ședințele congresului dela 
Târgu-Mureș, cu un an mai înainte: «Este datoria noastră (a stu- 
denţilor) să avem srije de fraţii cari se ridică, să le călăuzim 
pașii, ferindu-le sufletele curate de otrava educaţiei iudeo - ma- 
sonice». 


Dintre ei am reținut chipuri ce mai târziu voiu avea ocazia 
să cunosc personal: 

Tupi Oprin, Nicolae Moroaica, Casapu, Căpăț, Răchițanu, Pe- 
trovici, Viorel Demian, Marius Cioflec. 

S'au citit înaintări din stadiul de pregătire, în înmănunchieri, 
alţii în frăţii... apoi așezați pe jos, ca în jurul focului, au început 
« poveștile ) 833) 

Viorel Demian și Marius Cioflec au citit impresiile lor din tim- 
pul verii, când luaseră parte la școala de cadre ce se ţinuse sub 
comanda lui Gheorghe Istrate. 

Expunerile lor nu au fost numai o simplă înșirare de cele vă- 
zute sau auzite, nu numai impresii, ci și încercări de a răspunde 
întrebărilor și frământărilor personale însăși. 

Marius Cioflec, cu glas de adolescent, timbru spre bariton, ci- 
tește curgător, cu punctuație bine apăsată, fraze scurte, sobru, 
aplecaț mai mult să analizeze faptele, evenimentele, decât să dea 
libertate penei să sboare pe aripile gândului. 

Viorel Demian, este contrar lui Marius. Vorbește cu tot sufletul, 
aproape liric, farmecă, vrăjește. 

Comentariul lui Necrelescu, în drum spre cămin: 

— Marius este raţional, spirit analitic, în timp ce Viorel, este 
numai suflet... 

Mai târziu voiu cunoaște mai bine pe Marius Cioflec. Părinţii 
lui erau profesori de liceu, tatăl foarte respectat, era inspector 
școlar. Marius, unicul lor copil, era toată existența lor. ă 

Marius avea o cultură aleasă, o inteligență superioară; sub 
ochelarii lui de miop, dădea impresia unui tip rece, calculat. 

In fond sufletul lui vibra ca o vioară ale cărei coarde sunt 
încopeiate cu o surdină, ca melodia ei fermecată să nu delecteze 


urechi profane... 


— 15 — 


cae Vale Aa 


19. MOARTEA GENERALULUI OANTACUZINO-GRANICERUL 


In luna aceea de Octombrie, Mişcarea Legionară e din FLONI 
în doliu: va da cu toată tristeţea ultimul omagiu Generalului 
Gheorghe Cantacuzino Grănicerul. | 

A fost condus la cimitirul Belu, la locul de vecie. rs 

Funeraliile au fost organizate de comandamentul militar, ge- 
neralul având şi decorația cea mai înaltă pe atunci, Mihai Viteazul. 

Pentrucă portul uniformelor fusese interzis, legionarii veniţi 
depe întinsul "Țării, erau în civil. S'au remarcat totuși prin disci- 
plina lor. 

Căpitanul, întrun impermeabil negru, era urmat de o coloană 
impunătoare de legionari, în impermeabile negre. 

Centrul Studenţesc Legionar din Timișoara, sub comanda lui 
Necrelescu, a fost prezent ca să dea ultimul onor viteazului General. 


Acest suflet de erou, ce iubea cu atâta pasiune Neamul, pentru 
care toată viața sa a luptat, a găsit rostul și împlinirea în mijlocul 
tineretului de care era atât de mândru. 

Prima oară l-am văzut pe General în Iulie 1935; treceam spre 
Carmen-Sylva și Caratănase îmi ceruse să-l aştept, căci ar putea 
să-mi dea ceva scrisori să le duc Căpitanului. 

Așteptam in curte de câteva minute, când văd o persoană cu 
barba albă, vesel par'că sărea pe un picior și-i spunea celui ce-l 
insoțea, era Colonelul Zăvoianu, probabil că veneau dela vre-un 
proces. 


— ».. îi scriu lui Corneliu, să știi că el înțelege, să vezi că o să 
câştigăm... 

In curte se plimba un tânăr destul de inalt, cu aier suferind. 
Cum l-a văzut Generalul, s'a repezit la el și luându-l de braţ, con- 
tinuă plimbarea, întrebând cum se simte, dacă a văzut doctorul... 

3 Dragă Pavelescu, aștept pensia, mâine. sau poimâine, îţi 
voiu da ca să mergi să te îngrijești... 

„După puțin timp, Caratănase mă prezintă Generalului, care 
mă ia cu dânsul la etaj, unde avea biroul. Deja dela mijlocul 
scării, începe să strige: 

— Popo, este gata scrisoarea? Unde este?... 

Ajunși în birou, Preotul Bor: 


URS şa, secretarul, se invârtea ca svâr- 
luga în jurul biroului. 


up a 


— Pune-le într'un plic, im 
nu se pierd... 

Imi întinde plicul, apropiindu-se de mine: 

— Il dai Căpitanului.., aj grije... e 

— Cui i-l dai?... 

— Căpitanului in mână, domnule General.. 

— Bătându-mă pe umăr... Cui i-] dai? 

— Căpitanului dom... 

— Să ştii numai lui trebue să-i dai plicul, auzi, lui... 

— Da tu ai bani? Popoooo! Unde-s banii? Po... 

«Uite portmoneul, Domnule General, şi Părintele îi întinde 
portmoneul ce-l luase depe un colț de birou. Generalul îl desface 
și scoate două monede de 20 Lei, 

— Am bani, Domnule General, incerc eu să-i spun... 

Imi întinde cele două monede: «Ține! ia, ca dela tatăl tău...» 

M'a împins ușor spre ușe. Imi dăduseră lacrimile. Salut și plec. 
Nu aveam un an, când tatăl meu a plecat pe front în Moldova, 
unde a și murit, nu-l cunoșteam. 


— «Ca dela tatăl tău... și azi îmi sună vocea lui: si îmi va 
suna până în veci... 


preună cu a Doamnei Codreanu, așa 


20. PREGATIRI PENTRU ALEGERI 


Centrul studenţesc legionar, în grupe mai mici, cu elemente 
din alte corpuri, muncitori sau răsleți, sau în grupe mai mari, de 
20-30 de elemente, în anumite ocazii, cutreerau ca albinele tot 
Banatul. 

Se anunţase noi alegeri pentru 20 Decembrie 1937. 

«Totul, Pentru 'Țară», expresia politică a Mișcării, anunță par- 
ticiparea la alegeri și depunere de candidaturi în fiecare județ. 

O ocazie pentru Căpitan de a da o semnificaţie, de educație 
civică acelor. alegeri. 

Citez din apelul către șefii de județe: Lasă 
«I. Dumneavoastră, șefii de judeţe, veţi candida ultimii pe listă. 
«Pentrucă voiesc să distrug mentalitatea că un judeţ este proprie- 
«tatea politică a unui șef județean, în care acesta își învestește 


1 RR ai e e RE pe pe SU 


ital, pentru a și-l recupera mai târziu din diurne, intervenții 
«cap > > 


«și afaceri. 
«II. Eu nu voiu candi 
«depe listă. | 
«III. Am fixat candidaturile... i 
«alege dintre cei mai apți, pentru in 


damentar. = i a Se 
at Parlamentul nu este o răsplată... ci un câmp de luptă, în 


«care eu am obligaţia de a trimite pe cei mai apți, pentru a duce 
«upta în cele mai bune condițiuni și pentru a obține victoria. 
«V.. Pentru a fi biruitori, trebuie să incepem prin a ne birui 
«pe noi... 

«VI. ... Candidaţii vor fi aruncaţi în județe necunoscute... deoa- 
«rece niciun legionar nu va avea voie să se ocupe de satisfacerea 
«intereselor sau afacerilor diverselor rude, cumetri, partizani. Celor 
«ce urmăresc satisfacerea unor atari interese le veţi comunica 
«hotărit că nu au a vota cu Mișcarea Legionară... 

«VII. Am invitat să candideze pe listele noastre... mai multe per- 
«sonalități... nu pentrucă avem nevoie, ci pentrucă generația noas- 
«tră voiește să le aducă un omagiu pentru atitudinea lor față 
«de neam...» 

In acest sens, de înaltă ţinută, trebuie văzut și așa zisul pact 
pentru alegeri, cu șefii celor două partide, Iuliu Maniu și Gheorghe 
Brătianu, cu cari sa pactat fiind oameni corecți. 

Cu excepția celor cu guvernul liberal, putem zice că pactul a 
permis pentru prima oară în România, alegeri relativ liniștite. 


da nicăieri în fruntea listelor, ci al doilea 


un singur interes... acela de a 
deplinirea funcțţiunii de par- 


Ultimele două săptămâni până la alegeri, un grup de zece- 
doisprezece studenți, am colindat judeţul Caraș, în lung și în lat. 
Dragomir Streinu, originar din Comorâște, era ghidul nostru. 

La Oraviţa ne-au primit Octavian Roșu, Ghili Iepure, Mihai 
Manciu, Alexa Marșavila, Ion Cerbu, încă unul-doi, ale căror nume 
nu-mi mai amintesc. 

Pe Cerbu îl mai văzusem: venea din când în. când la Daba 
Muică la Cămin. La fel venea, încă ceva mai des, Octavian Roșu. 
El se imprietenise și cu Fleschin,  Necrelescu, Ghiţă Constantin 


ă nu mai puţin rar petreceau o noapte întreagă în fața unui pahar 
e vin. 


sa 00 OI 


Acești băieţi au știut și să chetui 
în primele linii de luptă, fără să pr 

Cum trecusem prin Anina, Bocșa, 
ne biciuiau feţele, am prins o gripă e 
pe eee A Tie] zile inainte de alegeri, am reluat 

: ş : srljesc; două săptămâni nu voiu 
mai scoate nasul de sub pătură, îmi ziceam... 

La Cămin dau peste 'Totoescu. In luna aceea era Șeful cuibului 
central și, deci, al Centrului Studențesc Legionar, 

«... Bine că ai venit; trebuie să pleci imediat la Lugoj. Coman- 
dantul a cerut.o echipă cu toată urgenţa, ca să meargă la o secţie 
de vot, unde încă nu a trecut niciuna. Am șoptit, am venit să 
stau două săptămâni în pat, nu pot nici să mai vorbesc... 

— Nu am pe altul. Pleci cu Nicu Pârâu și cu «puștiu», adică 
Virgil Gheorghiu, originar din Constanţa. Bine, mă lași să dorm 
un ceas, ei să fie gata de plecare. 

Comandantul ne-a trimis, în seara aceea, cu cineva din Lugoj, 
întrun sat vecin pentru o mică anchetă. Cu câteva zile înainte 
fusese un fel de revoluţie, din care cauză au fost instalați jan- 
darmi, 20-30 cel puţin, «pentru a menţine ordinea». 

Am ajuns acolo seara, pela orele 6-7; în Decembrie era deja 
noapte. 

Abia ne-am apropiat de poarta casei lui Ioța Lupu, șeful gar- 
nizoanei din localitate, că ne-au luat în primire o hărmălae de 
câini. De-am fi intrat pe poartă ne-ar fi sfâșiat. Nu am intrat 
decât dupăce Ioţa i-a închis. 

Prin întuneric, cum am văzut cum scăpărau ochii gazdei, mi-am 
zis: să-l ferească sfântul pe cel ce ar vrea să-l calce pe picior... 
la lumină ne-a apărut un bărbat voinic și voluntar. 

Dela el am reușit să avem o imagine a micei lor «revoluţii». 

Liberalii din localitate au prins de veste că 4-5 sardiști sunt 
în primărie ; vroiau să ajungă la o înţelegere cu primarul, pentru 
o adunare ce era să se țină înainte de alegeri. 

“Au înconjurat primăria și au început să tragă în cei din interior 
prin ferești. Trăgeau cu puști de vânătoare de toate calibrele, ca 
la războiu. 

Unul mai tânăr, dela primele focuri, a reușit să fugă și a dat 
alarma. 

Asttel legionarii și prietenii lor au înconjurat, la rândul lor 
pe cei ce atacau. Acum 'se trăgea din față, din spate, din toate 


ască, cum au știuţ și să fie 
ecupețească jertfa lor. 

Sasca, vântul rece și zăpada 
ă și vocea, mi s'a, stins; vor- 


i dl 


numai ce s'a anunțat sosirea jandarmilor, che- 


n telefon. 
așa că ja 


părțile. Au încetat 
mați de primar pri 
Toţi s'au retras, â$ ARO 
din primărie, nici beligeranţi şi cu a 
au fost obligaţi să înceapă ancheta numa lea 
si afisat ordonanța de depunere a armelor la pri ie. 
După o astfel de desfășurare de focuri, ca prin i bleetae = au 
fost nici morţi și nici răniţi, în afară de doi dintre cei din primărie, 


însă destul de ușor. 
La întrebarea noa 

din lașitate, ci din solidaritate con 

lor nu le convine în ajun de alegeri și ni 


să recunoască vina de a fi atacat. 
Iată «revoluția» lor, ce a doua zi, la Lugoj, am expus-o dom- 


ndarmii nu au găsit, în afară de cei 
tât mai puţin arme. Deaceea 
i dupăce au avut întăriri 


stră dece s'au retras, ne-au asigurat că nu 
tra jandarmilor, pentrucă nici 
ci liberalilor cari trebuiau 


nului Comandant. 


Suntem deci în ajunul zilei de votare și conform instrucțiunilor 
date de Comandant, am luat drumul spre Făget, unde am ajuns 
pe la orele două după amiază. Intrăm în sat şi continuăm șoseaua 
spre capătul celălalt. De sus cădea zăpadă, pe. jos noroiul ne 
făcea să alunecăm. Nici câinii nu ieșeau pe afară. 

Nu am văzut niciun afiș, în afară de al liberalilor. Când întâm- 
plător vedeam pe cineva la o uşe sau la o poartă, în: minutul ur- 
mător dispăreau în spatele ușilor închise. i 

Nimeni nu voia să stea de vorbă. Nu ințelegeam. Care este oare 
cauza?... i 

Incet, încet, ne apropiem de celălalt capăt al satului. Intre noi 
am ajuns la concluzia că singurul lucru: de făcut era să 'lipim 
afișele ce le aveam cu noi la cele două intrări și apoi să căutăm 
în afară adăpost, o șură cu pae, sau căpițe de coceni de porumb. 

Privim cu ochii mari, nu înțelegeam ce-i cu matahala ieșită 
dintr'o curte și gesticulând... i 

tm Bine ați venit, măi fraţilor, veniţi! Intraţi! Intraţi aici la 
mine, ce bine! 3 i 

Pi Nu credeam că mai răsbate cineva până la noi... 

Dă mâna cu noi, din puţin că nu ne-a îmbrățișat. - 

— Sunt șeful Partidului Naţional "Țărănesc din Făget. 


— 80 — 


Ne izeziIra din toropeala frigului și ii. răspundem, odată cu 
mulţumirile noastre că cineva îndrăznește să n PE : 
suntem legionari. e vorbească. Noi 

— Veniţi, fraţilor, veniţi... 

Intrăm după el din curte i DA pe p 
La mijloc o pei și două ep ca ei si erou e 

. i Pe dă sistența gazdei, luăm loc în 
jur și soția aduce niște colaci, adică prăjituri, iar dintr'o sticlă 
ne toarnă câte un pahar de vin. 

Incepem să ne desmorțim puţin, apoi, dupăce am făcut onorul 
casei, la întrebările noastre, șeful ne-a descris situaţia din localitate. 

Pretorul și cu socrul lui, mari liberali, terorizează lumea pur 
şi simplu. Din cauza lor, nici ei nici legionarii și nici alţii nu au 
putut să facă propagandă sau să lipească afișe. El a încercat să 
afișeze noaptea, insă a doua zi erau toate rupte sau acoperite cu 
afișe liberale. 

In cunoștința situaţiei, plecăm indată să lipim afişele; prin- 
zând curaj, vine cu noi și șeful țărănist ca să lipească și pe ale lor. 

Către seară, primim in ajutor pe Ion Varga, din grupul stu- 
denţesc și un camarad din Lugoj. Astfel a luat proporții grupa 
noastră de șoc. 

Intunerecul, dar mai mult ploaia cu zăpadă, ce ne biciuia obra- 
jii, ne mână spre adăpost, la ţărânistul nostru. 

Doar reușisem să expun situația noilor veniţi, că bate cineva 
la ușe. Gazda deschide, vedem un ofiţer și doi soldaţi în ţinută 
de câmpanie, cască și baioneta la pușcă. 

Ofiţerul, un locotenent, cere să vorbească domnilor legionari. 

Dupăce am făcut prezentările, s'a scuzat că ne deranjează, 
însă crede că este de datoria lui, deoarece a primit vizita șefilor 
liberali din localitate. Aceștia acuză pe domnii legionari că vor 
să terorizeze lumea, chiar să fure și să schimbe urna cu voturi. 
Ii afirmaseră că de nu ar fi avut treburi la Lugoj, ca să reintre 
așa târziu, legionarii nu ar fi pus piciorul în sat. Il previn că la 
cea mai mică încercare a legionarilor, ei sunt gata să intervină... 

Le-am răspuns, spunea în continuare ofițerul: 

— Domnilor, până la ora aceasta, nimeni nu a venit să-mi 
raporteze că domnii legionari ar fi făcut măcar un gest prin care 
să deranjeze ordinea. 

Le voiu spune și lor ca și dumneavoastră că, atâta timp cât 
eu sunt aici, eu asigur ordinea și nu admit intervenţia din partea 


nimănui... 


RR a bea aa ul N sot OI Pe 3 atat e + ARN 


macel ot 


in partea noastră, am răspuns: a pohoai | 
pi nula Locotenent, ne bucurăm Și Vă felicităm pentru ati- 


tudinea imparţială cât și ferma voință de a asigura ordinea, și 


desfășurarea corectă a al 

— In ce ne privește, nu a 
nu am provocat și nici nu ne s 
Insă nu admitem, oricine ar fi, 


ca pe sclavi. a saci 
_— Deci suntem clari, din partea noastră aveţi toată încrederea. 


Nici nu vom provoca. Și Varga a adăugat. cea 

— Spuneţi-le să-i ferească sfântul să facă o trăznăle: 

— Aveţi cuvântul meu, ne spune ofițerul, că nu voiu tolera 
nicio desordine și cu atât mai puţin furt sau orice neregulă. 

Ne-am luat rămas bun și a plecat bucuros că nu va avea greu- 
tăţi din partea «domnilor legionari». 

Intre noi am aranjat ca a doua zi de dimineață, cât mai de 
vreme, să facem de gardă ca afișele să nu fie deșirate. 

Gazda, pretindea că el cunoaște bine lumea din plasă, așa că 
liberalii vor câștiga până la 3000 de voturi, ei țărăniștii, poate 
1500-1800, iar voi legionarii, veţi avea probabil, aproape 200 de 
voturi. 

A doua zi ne-am luat postul, câte doi la fiecare capăt al satului. 
Afișele erau neatinse... și nimeni care să ne deranjeze. Oare ce 
le-a spus Locotenentul?... 

Incep să vină căruţe cu săteni din imprejurimi. Cu sticlele de 
ţuică își dădeau curaj; se părea că liberalii fuseseră darnici. Când 
ajungeau în fața noastră, aveam impresia, cel puţin, că unii 
par'că se scuturau, ca, și cum ceva îi trezea. Mulţi strigau ura, ura! 
Dar pentru cine?... 

Iată că avem și ajutoare, camarazi săteni ce se opresc și rămân 
de vorbă, apoi pe rând îi trimitem a-și face datoria de cetăţeni, 
adică să voteze și să rămână la ordinele celui ce era la «postul 
de comandă», cum pompos am botezat casa șefului țărănist. 

După orele zece, fiind convinși că nimeni nu mai încearcă să 
rupă afişele, am ridicat pichetele și ne-am strâns la o oarecare 
distanță de localul de votare. 

Când am ajuns, mi se spune că a fost în vizită, ca să constate 
cum decurg alegerile, domnul Comandant al Bunei Vestiri, Ilie 


Gârneaţă, ce era candidat, însoţit, cred, de Olaru, șeful Judeţului 
Severin. 


egerilor. aa 
m venit să turburăm apele nimănui, 


ţă în fire să provocăm pe cineva. 
să terorizeze lumea și să o trateze 


— 82 — 


A fost și un mic incidenţ;: 

2 gl i: un țăran beat a lovit cu 0 bâtă aripa 
maşinei ce cemarase, dupăce vizitatorii au urcat A % 
s'a observat, deoarece imediat a fost luat de cifievi Pa pa: SI Ii 

A 4 a și i 
casă peste drum, de unde doi preoți, dupăce au A! ri într'o 
ceva gazdei, se îndreaptă spre noi. eta 

urprins plăcut, pe amâ i îi 

S 1: p » pe amândoi îi cunoșteam, unul era, cel ce ne 
povestise cum a readus satul la biserică Și pe calea muncii 

Celălalt, legionar, ne-am întâlnit la Plugova, în 36, când am 
ridicat troiţa. 

a: Părinte, N zic în glumă, ești îngerul păzitor, ne scapi de 
toți beţivii!... 

— He, dând din umeri, ca Și când nu făcuse mare bravură, să- 
rac, nenorocit. Ii ia răchia minţile, i-am dat drumul prin curtea 
vecinului, să se ducă la el acasă, peste câmp... 

Neam strâns mâna, iar când a încercat să prezinte pe însoțitor, 
îi iau înainte; 

— Suntem cunoștințe. vechi, din vară... și continui. Bucuria, 
emoția, nu găsesc cuvinte să exprim așa cum am simţit admiraţia 
pentru preotul ce a reușit să răstoarne zicala, să faci ce zice popa 
şi nu ce face. Mă ia de braț și aproape șoptit: 

— Iartă-mă, mi-a fost așa de rușine, când aţi trecut, că nu 
am îndrăznit să vă spun că și eu sunt legionar... n'am făcut nimic 
mai mult, nimic pentru Legiune... 

Il privesc lung, descopeream o altă față, fericit: 

— Camarade, îi zic, Dumnezeu să-ți ajute, faci cu mult. mai 
mult decât noi... 

Seara, târziu, după ce s'au anunţat rezultatele, ne-am luat 
rămas bun dela gazdă și un camarad ce avea căruță și doi-trei 
alți din același sat, ne-au condus la gara din Lugoj. 

Şetul țărănist nu ştia ce să spună, ca și cum ar îi primit o lo- 
vitură. de ciocan în cap: contrar pronosticului ce făcuse, pentru 
el s'a soldat cu un adevărat dezastru. 


Ordinea de mărime a cifrelor a fost în jurul a: 
2000-2500 voturi pentru Liberali 


1200-1600 ... Totul Pentru "Țară 
300- 450 .... Naţional-Țărănesc... 


a GORE 


i si mai ales, lumea cealaltă, surpriza 
r cu prea puţini legionari încadrați, în 
erat de echipele noastre, a dat astfel 
de rezultat! A fost suficientă prezența noastră cu o zi inainte ca 
să dea curaj lumii aceleia terorizate și abrutizate, cu răchie și 
falsele promisiuni de îmbunătățire, ce cu atâta mărinimie propa- 


gau toţi trepădușii partidelor. i 5 
Pe 'Țara întreagă a fost O adevărată avalanșă. 


In schimb, pentru no 
a fost mare. In acest secto 
plus, fără să fi fost cutre 


21. GUVERNUL GOGA 


Odihna ne-a fost de scurtă durată. Cu ocazia vacanței de Cră- 
ciun și Anul Nou, am mers fiecare pela casele noastre. 

Peste tot noi speranțe. Bietul Român începe să nădăjduiască 
o zi mai luminoasă. Totuși se desprinde, par'că venită din adân- 
curi, o neliniște, ceva care se va deslănțui! Ce?... 

O noutate, un nou guvern, cu nuanță naționalistă. Guvern 
Goga-Cuza. 

Mișcarea Legionară, în ultima jumătate a anului 1937, prin 
activitatea pe diversele axe, comerț, atitudini și poziţii luate în 
politica externă, în politica internă, școli de primari, de prefecţi, 
comisii de studii pentru afacerile Interne, Finanţe, Comerţ, Ins- 
trucțiune, Externe, Culte..., și chiar pentru Constituţia, Legionară 
a României... plus, am zice, plebiscitul exprimat în alegerile din 
20 Decembrie, dă impresia că se pregătește să preia conducerea 
Țării. 

De aici precipitarea de măsuri guvernamentale cu singurul 
obiectiv: să împiedece ascensiunea, Legiunii. 

Guvernul a anunțat noi alegeri pentru Martie 1938. 

Pentru această nouă campanie, grupul studențesc reia dru- 
murile bătute cu puțin timp mai înainte. Redublăm de atenție, 
căci măsurile autorităţilor devin tot mai severe. 

Avem deja pe Dragomir Streinu eliminat dela cursuri din cauza 
activității «politice». 
muie apa anala ce gater e 
legionarilor. Sunt oprite sau ai mă i a i i a a 
perfectă legalitate. Legionarii i Ins ci e îl ceai 

4 sunt înconjurați, sub ochii jandar- 


— 84 — 


milor; cu o ură diabolică îi lovese și cum 
făcută, se trece la asasinate. 

Acestui val de ură şi de mișelii, Căpitanul răspunde cu retra- 
gerea, tuturor echipelor depe teren și retragerea totală din alegeri. 

Urmarea a fost destituirea suvernului Goga-Cuza, și formarea 
unui nou cabinet, sub preșidenția Patriarhului Miron Cristea. 

Evenimentele incep să se precipite. 

Despre guvernul concediat, cu toaţă durerea, Căpitanul va tre- 
pui să spună în circulara dată la 11 Februarie 1938... 

— In linia guvernelor trecute, acesta face parte dintre acelea 
care s'a purtat cu mai multă mișelie. 

— Şi acum. pentru tot acest trecut, un sfat: Nu uitaţi. Nu 
uitaţi pe cei ce v'au schinziuit, lovit, ofensat și omorit camarazii. 
Dumnezeu v'a dat memorie, uzaţi de ea. 

Prin circulara Nr. 145 din 11 Februarie 1938, Căpitanul desvălue 
incercarea lui Istrate Micescu, Ministru de Justiţie, de a determina 
pe Ion V. Emilian, cuzist, prefect de Neamţ să organizeze asasi- 
narea lui Codreanu, «din inalte rațiuni de stat». 

Poate și exemplul încercării lui Stelescu, ce a avut sfârșitul 
știut, poate că Emilian nu concepea o astfel de monstruozitate, 
un lucru este cert, personal l-a avertizat pe Căpitan. 

De aici, pentru a preveni, Căpitanul cere legionarilor, ca in 
tabăra dela Carmen-Sylva, în 35: 

«4... rog' să nu se interpreteze greșit această circulară, să nu se 
creadă că mi-e teamă de moarte. 

Şeful Legiunii râde de moarte și nu se păzește de ea. 

— Fac această circulară pentrucă vreau să fiu răzbunat. 

— Așa cum v'a spus Moţa. 

«Și nu dintr'o poftă personală de răzbunare, ci pentrucă am 
convingerea. că veţi face un mare bine naţiei românești...» 


pofta nu le este satis- 


29. INSTAURAREA DICTATURII REGALE 


In acest început de an, 1938, se adună nori negri peste Europa, 
încă şi mai negrii peste ţara noastră. 'Toate- formaţiile politice, 


mai puţin Mișcarea Legionară, fuseseră destrămate, iar politicienii, 
au bine izolaţi. 


ce nu au fost compromiși în afacerile de tot felul, er 


Ca să învingă și ultima cetate de rezistență, ie i îndemână 
pigmei servili fără scrupule, regele felon va fereca țara în cătu- 
sele dictaturii, prin noua constituție, a cărei aprobare a obținut-o 
sub teroarea baionetelor. Cel ce a îndrăznit să zică «nu», a fost 
scos din slujba ce avea și înregistrat ca —periculos pentru stat—. 

Moda a fost desigur satisfăcută, partid unic, uniforme, consi- 
lieri regali... i $ 

Corneliu Codreanu, care tot timpul, pe toate tonurile și cu toate 
mijloacele, fusese denunțat că uneltește să răstoarne ordinea, în 
stat, constată că acuzatorii însăși au terminat prin a da lovitura, 
de stat. Constatări ce le face lui Alexandru Vaida Voevod, Ministru 
și consilier regal, prin scrisoarea din 22 Februarie 38, cităm: 
Ai Priviţi-ne pe noi în cadrul legalităţii și uitaţi-vă la Dvs., cum 
termină cei mai mari disprețuitori de lege... 

— Sperjurul... 

— «4. asupra intregii Dvs. generaţii politice planează sper- 
jurul... 

— Trist exemplu, ingrozitor pentru Biserica Ortodoxă, care 
patronează un asemenea act și pentru neamul nostru... 

— Ce grozăvie cuprind aceste cuvinte: 

— Infractori și sperjuri; ... 

— Actuala constituţie este o piatră de mormânt peste viața 
nației românești». 

Profeţie ce oamenii politici și cei responsabili în treburile țării 
nu au înțeles-o, orbiţi fiind de propriile lor ambiţii. 


++ 


In tam-tam-ul atacurilor spumegânde, ale presei aservită 'sub- 
versiunii comuniste, se adaugă cu o ură diabolică și vocea «marelui 
istoric», Nicolae Iorga, dela cateară și prin ziarul său «Neamul 
Românesc». 

Lipsa de caracter a «marelui istoric» şi acţiunea sa de infamă 
calomniere pusă în slujba asasinilor tineretului legionar, sunt stig- 
matizate în fața Neamului și a istoriei, în scrisoarea deschisă ce 
i-a adresat-o Căpitanul, pe data de 26 Martie 1938. 

Din această memorabilă scrisoare cităm: 

a din adâncul unui suflet lovit şi nedreptăţit, îţi strig și îţi 
voi striga din adâncul gropii ești un necinstiţ sufletește.» 


23. ARESTAREA CAPITANULUI 


Cu data de 17 Aprilie a anului 38, când 0 
s'a deschis vânătoarea de căpetenii legiona 
Dragomirna, Ciuc, Cazărmi și forturi, sun 
mulţimea legionarilor arestaţi. 

Mai mult ca oricând, versurile lui Ilie Niţu sunt cutremură- 
toare: 


ăpitanul a fost arestat, 
re. Lagăre la Tismana, 
t neîncăpătoare pentru 


— ... intrigi perfide, oculte, urzit-au, 
neamul în floare să mi-l zugrume ; 
fără'ndurare, flăcăi închis-au, 
flăcăi ucis-au și țara geme. 


— ... geme pământul, apele, vântul 
munții și codrii noștri străbuni. 
geme Jilava, neagra închisoare, 
ca fost sortită pentru români. 


Căpitanul a fost repede judecat de un tribunal militar, legea 
de asediu fiind permanent în vigoare, și îl condamnă la 6 luni 
închisoare, pentru... «insultă» la adresa... «marelui istoric»... 

Poarta, abuzurilor, a persecuțiilor pline de o ură nemai întâlnită 
până aici, a schingiuirilor și asasinatelor, este larg deschisă. 

Se dozează cu toată atenţia. Sunt angajate forţe enorme pentru 
reușita barbariei distrugătoare şi sugrumarea oricărei veleități de 
opunere. 

"Tara este înmărmurită. Politicienii... îndată ce legionarii. nu 
pot, să le mai încurce ițele, credeau că automat vor fi chemaţi la 
destinele "Ţării. 

Din orbire și laşitate, ei n'au putut pricepe că, prin actele lor 
de până aici și prin... «impotenţa de a prevedea»... în fața istoriei 
sunt tot; atât de vinovaţi ca și tăptașii direcţi, cu regele felon în 
frunte, pentru nenorocirile și dezastrele. ce se vor abate asupra 
țării românești, ca urmare a deșănțatei lor politici... 


— 81 — 


iniți i Corneliu Zelea Codreanu. 
Un nou proces s'a inițiat contra lui Co 


O nouă etapă... te 
Sentința, o condamnare de 10 ani muncă silnică, etc. ... 


Nicio rezistență, niciun glas, niciun protest, O apatie totală... 

De aici inainte se procedează la executarea actului final: Drama 
se va consuma în noaptea de 29-30 Noembrie, în pădurea dela 
Tâncăbești. A ; 

Şi pentru a se șterge urmele, delictului, liturghia diavolească 
se continuă în încinta fortului dela Jilava, unde groapa este aco- 
perită cu tone de beton, dupăce vărsaseră din abundență vedre 
de acid sulfuric... 

"Tara este în intunerec, subversiunea comunistă a reușit să de- 
gajeze drumul... 


-. 


După importanța măsurilor și teroarea crescândă, legionarii au 
conștiința clară că se pregătește asasinarea Căpitanului și cu ea, 
nimicirea Mișcării. 

De aici înainte, un singur gând îi preocupă, cum să-l scoată 
din ghiara călăului. 

Fără legături, fiecarea în colţul lui, strângea din pumni și urla 
în el de durere, găsindu-se lipsit de mijloace de a acţiona imediat 
și dur, 

Ne dădeam seama și de slăbiciunea noastră, căci nu am avut 
nici educaţia și nici predilecție pentru terorism. 

Până aici, cei dintre noi ce au asumat greaua sarcină de a 
pedepsi atât mișelia cât și trădarea, au făcut-o nu din gustul de 
răzbunare, ci pentru necesitatea de a crea și desvolta sentimentul 
de răspundere. 

Sufletul nostru ne indemna să nu mai ținem cont de nimic, 
orice ar veni, de sar revărsa Marea Neagră, viscolele cele mai 
teribile de s'ar deslănțui, noi trebue 'să: lovim puternic să răsune 
istoria... 

Tâmplele ne svâcneau... un tam-tam ne 'sfredelea creerul... !* 
nu uitaţi... nu uitaţi... aveți memorie... nu uitaţi pe cei ce v'au 
omorit camarazii... aveți memorie... nu uitaţi... 

So ări 0 a să mă răzbunaţi... aţi jurat la Carmen- 
11... aveți memorie... să nu uitaţi... 


su ppatiii 


La Timișoara nu ne găseam locu 
prăselele de revolver, fălcile par'că n 

Fleschin, altădată gata de a spune 
de granit. 

Ghiţă Constantin, băiatul popii din Șcheii Brașovului, de na- 
tură nu prea vorbăreț, acum amuţise, numai. ochii ii sclipeau 

Petruș Stănescu și el amuţise.., să 

Clement Geo par'că învineţit, avea aierul unei stafii ambu- 
lante... 

Gusti, Augustin Micu, cu zâmbetul lui serafic, par'că ar fi vrut 
să ne insufle o volbură de curaj... 

De ne găseam doi-trei la un loc, cum niciunul dintre noi nu 
scotea 0 vorbă, dădeam din. umeri cu durere și repede ne răspân- 
deam. Nimic nu vedeam în jur nici pe unde ne duceau picioarele... 

Cât timp a trecut?... O veșnicie... 


l, strângeam pumnii ca pe 
e erau încleștate. 


o glumă, par'că era o stâncă 


* 
.. 


Intr'o. după amiază, cred prin jurul lui 25 Aprilie, paşii mă 
duc în camera lui Petruș Stănescu... 
„Intru, salut din cap pe cei din cameră, eu rămânând cu mâna 
pe clanță, gata de plecare. Stănescu era lângă fereastră, privea... 
în gol. Pleschin era întins pe pat, cu mâinile sub cap, cu ochii pe 
tavan, par'că descifra 'stelele depe cer. Un jeratic interior îl 
mistuia... 

Mă proptesc de ușe, plimb' ochii dela unul'la altul, fără între- 
bare, fără răspuns. 

Cât timp?... Nu știu... 

: în momentul când am deschis usa să plec, aud, ca venind 

din adâncuri... 

— "Măi, sunteţi gata de moarte?... 

Petruș la fereastră se intoarce ca o sfârlează, în pragul ușii 
mă întorc și eu... 

— Ce-ai zis? 

— Am strigat în aceleași timp ca'la o bagheta magică... 

„Iar Fleschin, că împins de un resort, sărind din pat: 

— Sunteţi gata de moarte?... 

"Dacă. ne-ar fi invitat la un chef, la o nuntă, sau mai știu eu 
ce, probabil că n'ar fi reușit să ne deslege limbile și să ne des- 
crețească frunţile... parcă ne renășteam... viața ne lua... 


Ne explicăm... sigur... 

Fleschin își făcuse socotelile... a d, 

Petruș Stănescu, admite că nu este pregătit, nici nu înţelege 
si nici nu vrea să moară... | 

In ce mă privește, îi mărturisesc că nu mi-am pus problema, 
deoarece nu am senzaţia ei. O consider ca un accident ce, poate 
sau nu, să se întâmple și deci iată dece nu mă preocupă. 

Știu un singur lucru: drumul în Legiune este pentru mine 
fără întoarcere... 


24. REORGANIZAREA CENTRULUI SIUDENȚESC 
IN CLANDESTINITATE 


Decizia a fost repede luată: 

— Vom reorganiza centrul studențesc, numai cu elemente gata 
de luptă şi de jertfă, piramidal, în grup de trei cu un șef, ca să 
fie redus la maximum pericolul de a fi descoperiți. 

— Vom reorganiza regiunea, Fleschin la centru, eu la Reșița, 
cu tendința de a organiza județul Caraș, cu ajutorul lui Dragomir 
Streinu... 

Petruș Stănescu va reorganiza, județul Arad... 

Micu Augustin va lua comanda județului Timiș... 

Tuliu Bașiu, probabil va coopera la reorganizarea judeţului 
Severin... 

Așa se face că am plecat imediat la Reșița unde am luat con- 
tact cu o veche cunoștință, Inginerul Emil Tatu. Vasile Iovin, 
vechiu legionar, cutreerase cu vestita, «Echipa Morţii» toată ţara. 
Acum era, ca atâţia alţii, dus în lagăr. Mai cunoscusem pe Traian 
Plițcu, funcționar, probabil, la uzinele Reșița, în acele timpuri. 
Cred că era concentrat undeva pe graniță, așa că nu l-am putut 
întâlni. 

Este rezultatul ce i-am adus lui Fleschin. 

| Fără tranziție, Pleschin mă trimite la Lugoj: pentru instruc- 
țiuni dela Ştab... Acum înțelegeam veselia cu care mă primise. 


In ajun eu eram la Reșiţă; el a primit, prin cineva, dela Dl. Co- 
mandant Horia Sima, cererea să i se trimi 
pentru instrucțiuni. 


tă de urgență un curier 


2). 


Comandantul Horia Sima fiind 
i Pr i i i 
rimise consemnul din parte rs see cl BgaD 
p ra al VARA i k autorităților să nu părăsească do- 
mic! contacte poliţi i icili i 
sa politice, adică domiciliu obligator 
Am luat trenul spre Lugoj, astfel ca, 
Acest semn venit din partea Ștabului, 
urmă Eugen Necrelescu, ne-a dat aripi la Picioare, dar mai ales 
încredere, siguranță interioară că suntem pe drum bun 
Ieșind din gara Lugoj, Ștabul trece pe lângă mine șoptindu-mi: 
— Urmează-l pe grăsunul din faţă... 
Ceeace am și făcut și așa că am ajuns undeva în c 
lui, la advocatul Streinu. 


să ajung la ora indicată. 
așa îl botezase cu ani în 


entrul orașu- 


+ 


Ordinele ce am primit prin intermediul advocatului Streinu, 
erau în sensul celor ce noi am conceput să executăm, adică: 

— Reorganizarea centrului studențesc, a judeţelor, deci, a re- 
giunii ; 

— întinderea de legături spre București și Cluj, 

— pregătire de gazde pentru cei ce trebuiesc adăpostiţi, fie că 
sunt în trecere fie că sunt în pericol de a fi arestaţi; 

— gazdă, în cel mai scurt timp, pentru Ștab, adică însuși, Co- 
mandantul, căruia în decursul prigoanei, îi vom da numele de 
«Bătrânul» ; 

— să se ţie gata mijlocul de a fi condus la București, imediat 
ce va sosi la Timişoara; 

— Micu Ausustin şi Fleschin au răspunderea totală a execu- 
tării punctelor expuse mai sus. 

Forte de cele ce noi ne luasem angajament și reorganizarea 
începută, am asigurat pe Comandant că: 

"— Am început să realizăm organizarea ; | 

— avem elemente plecate la Cluj și București, pentru a lua și 

i e cu cei încă în libertate; pa 
a iata întreprinde să realizăm și celelalte, în primă 
instanţă, mijlocul de transport spre destinaţia dorită, Ss 

Ca o confirmare a celor de mai sus, este faptul, spre ono 

i 'Timi ă 1 a fost prezent la adunarea din 
centrului Timișoara, că Ștabu 


— 91 — 


DR zau pe aa 


30 Aprilie în Bucureşti, la care au luat parte personalităţi legio- 
nare ce nu fuseseră încă arestate. Au fost în această adunare, 
sub conducerea Comandantului Legionar al Bunei Vestiri, Radu 
Mironovici, unul dintre cei cinci întemeetori ai Mișcării: 

— Ion Belgea, Iordache Nicoară, Nicoleta Nicolescu, Victor 
Dragomirescu, Ion Antoniu (Pâsu), Valeriu Cârdu, Andrei Ionescu, 
Ion Victor Vojen, Viorel Trifa, Stelian Stănicel, Titi Cristescu, 
Lucia Trandafir, Horia Sima... 

S'a discutat situaţia creată prin prigoana ce a fost deslănțuită. 

Au decis să se ia legături cu toate grupele de legionari depe 
cuprinsul ţării, să fie incadrate ca să poată acționa cu toată ener- 
gia la lămurirea opiniei românești, cum imi recomanda Coman- 
dantul Ion Belgea, obiectivul imperativ fiind: 

— Salvarea Căpitanului. 

In continuare s'a decis cer mai vizaţi, fiind prea cunoscuţi, 
să se ascundă, pentru a fi liberi și deci disponibili în orice moment 
pentru nevoile luptei ce se angajează. 

Fiecare dintre cei prezenți s'a angajat cu o misiune proprie. 
Un grup restrâns a avut misiunea de a coordona toate acțiunile, 
grup sub șefia lui Radu Mironovici, cu Ion Belgea, Ion' Antoniu, 
Iordache Nicoară și Horia Sima. 

Iordache Nicoară a avut misiunea de a reorganiza și ţine legă- 
turile cu grupele legionare din Capitală. 

Horia Sima a avut misiunea de-a reorganiza și a menține legă: 
turi cu grupele legionare depe intreg cuprinsul țării. 


* 
a i 


Pentru reorganizarea grupului studențesc, Fleschin- avea la 
îndemână pe Petruș Stănescu, Gheorghe Constantin, Gheorghe 
Clement, eu insumi, Costică, Constantinescu, Dumitru. Crihana, 
Onofrei Ungureanu, Bumbăruș Olteanu, Ică Tănase, Daba Muică. 

Fiecare a format câte-un-cuib cu cei mai apropiaţi camarazi. 
Eu am avut pe Gheorghe Croitoru, Ion Rotaru, poreclit «Răţoiu» 
și Gheorghe Ferăstrău. [ 

Dintru început Micu Augustin se va ocupa. de reorganizarea 
Judeţului Timiș, cu ajutorul lui Ion Simicin, șeful: grupului de 
muncitori, care cunoștea foarte bine și lumea legionară din judeţ, 


apoi advocatul Munteanu, printre puţinii din grupul răsleți, mai 
puțin vizat de poliţie. 


7-2 vite 9 


Momentan, elemente, ca să zic, de 
Oreste, Ion Constantin, Tuliu Bașiu, era. 
maţi să-și facă serviciul militar, fie că 
dintre aceștia, o fost Dragomir Streinu care, eliminat din școală 
a rămas în Caraș cu misiunea de a organiza grupele de 1e ariei 
disponibile. Eu am primit misiunea de: aiva 

«Curier central pentru Oltenia». 
titlu, unde explic pentruce mi s'a încr 
misiunea dată. 

Mircea Dimitriu, cum s'a deslănțuit prigoana, nu a mai revenit 
la Timișoara. După un timp de contacte și legături, atât în Mol- 
dova cât și la București, starea fizică nu-i permitea să riște rigoarea 
arestărilor, a trebuit să treacă granița. Astfel se va găsi în grupul 
de legionari refugiaţi din Berlin. 


primă linie, ca, Totoescu 
U, fie concentrați, fie che- 
Teveniseră la centru. Unul 


Vezi notele mele, cu același 
edințat și cum am indeplinit 


+. 


Spuneam, cu altă ocazie, că nu se poate vorbi, oricari ar fi 
acțiunile duse de centrul studențesc, altfel decât citând și cama- 
razii muncitori. Am zice că s'au angajat în luptele din 38 prin 
necondiționata lor credință în Căpitan și Mișcare, însă și prin 
prietenia ce se legase de mult timp între ei și legionarii studenți. 

Acești oameni, în toată simplicitatea lor, s'au ridicat pe culmi 
prin spiritul lor de dăruire şi sacrificiu. 

Mulţi dintre ei au avut parte de suferinți, arestaţi, schingiuiţi, 
câțiva au plătit cu viața, iar cei ce au scăpat, cu aceeași credință 
au continuat lupta. 

Pentru onoarea acestui grup, amintesc câţiva: 

„— Ion Simicin, vechiu și activ, care ajunsese să fie cunoscut 
și de copiii mici dela sate sau locurile atât de bătute; este cauza 
ce l-a determinat pe Micu Augustin pentru reorganizare să utili- 
zeze cunoștințele lui fără să-i permită să ia parte activă. Fiind 
Slab și brunet, Simicin a fost botezat cu porecla de «FPederweiss», 
«Negusu», «Gandi». 

— Faptul că nu i s'a dat rol de comandă nu a fost de altfel 
decât o protecţie pentru organizaţie, căci el a suferit și arestări 
Și schinsiuiri. : 

— Gavrilă Brindescu, va fi pânăce a căzut în luptele cu se- 
curitatea comunistă, pe meterezele cele mai înaintate. 


— 93 — 


— Jon 'Tolcea și Iancu Vasiu, când au fost pe punctul de a fi 
arestaţi datorită activităţii lor, au fost nevoiţi să se refugieze. Așa 
se face că sunt printre cei șaptesprezece, la Berlin, ce S au angajat 
să ducă lupta sub direcţia Comandantului pentru dărâmarea re- 
selui felon. i ) 

— Ferdinand Ghedeon, probabil din familie de loreni coloni- 
zată în Banat pe timpul Mariei Thereza, împărăteasa Austro- 
Ungariei. 

Nu mult după arestările din toată țara, Ghedeon a căutat să-l 
întâlnească pe Fleschin căruia, la sfârșitul discuţiei, i-a spus cu 
toată gravitatea: 

«Dacă faceţi vre-o acţiune fără mine te împușc.» 

— Cocora, originar din Banatul dela Sârbi, avea familie și 
în reorganizare nu a fost încadrat, ceeace l-a nemulțumit. Intâl- 
nindu-l pe Gheorghe Simicin, i se mărturisește că și el este capabil 
să-l răzbune pe Căpitan. O va face de unul singur, când se anun- 
țase deja, că va sosi regele la Timișoara. 

Cocora nu a sărit în aier cu regele, pentrucă vizita la Timișoara 
a fost anulată; insă va cădea sub rafalele asasine împreună cu 
Toader Udrea și șoferul Gheorghe Dragomir. 


In cele de mai inainte am dat câteva cazuri, am avut Ccunoş- 
tință de atâtea dealungul țării, pentru a mărturisi starea de spirit 
din acele vremuri. Reiese astfel forța de jos în sus care determină 
luarea de poziţie necondiționată, pe care s'au sprijinit de sus în 
jos toate acțiunile. 

Așa se explică valurile de legionari cari se aruncau în luptă, 
deși în față era o forță cu mii de mijloace de distrugere... căci: 


— Moartea, numai moartea legionară 
ne este cea mai scumpă 
nuntă dintre nunți... 

— nu-i temniță să ne'nspăimânte 
nici chin, nici vitorul dușman. 
De cădem cu toți, izbiţi în frunte 
ni-i dragă moartea pentru Căpitan 


— 94 — 


D> 5 


Reorganizarea ge Prigoană a grupului studen 
fost realizată, aș zice, cu mână de meșter, 

Cu puţine excepții, au cerut să fie încadr: 
înainte de dizolvare. Insă vor fi angajaţi direc 
de manifeste, curieri pentru legături cu. dive 
rotaţie. Astfel erau repede înlocuiţi cei ce pl 
la, diverse unităţi fie cu misiuni încredințate 
dela București. 

Paralel, au fost stabilite legături cu toate grupele din regiune, 
cu centre pe județ: Oraviţa, Lugoj, Arad. 

In vederea ofensivei de informare și angajare a opiniei publice 
românești, sunt chemaţi la Comandament; 

— Gheorghe Clement, cu misiuni spre Ardeal, legături şi ali- 
mentare cu manifeste, asigură difuzarea broșurei «Adevărul în 
procesul lui Corneliu Codreanu», asigură, ca să zic, treabă de curier, 
spre Deva, Oradia-Mare, Arad, Timișoara, Craiova, înlocuind pe 
cei din grupul bănăţean; 

— Noaghea, Grama, Todan, Afilon Dorca, Nuţu Aurel... 

La începutul lui Ianuarie 39, Clement reintră, făcuse circuitul 
Deva, fără să știe, că între timp a fost descoperită locuința din 
Aureliu 14 și astfel a căzut în plasa poliţiei. 

După cercetările dela Siguranța Generală, Clement a fost tri- 
mis la Cluj, unde după alte «cercetări de aproape», este condamnat 
pentru participare și coordonare de acte teroriste, atentate, în 
localitate cât și împrejurimi, Oradia-Mare, Alba-Iulia... 

In August 1939 îl vom întâlni la închisoarea civilă din Brașov. 
Venea dela Cluj cu Doctorul Vornica. . 

— Micu Augustin, va prelua conducerea organizaţiei din Capi- 
tală, după arestarea lui Iordache Nicoară. A avut ca ajutoare: 

— La, Răsleţi, pe Ilie Niculescu, iar la Grupul Muncitoresc pe 
advocatul Pavlescu, care înlocuise pe Groza, ce fusese arestat. 

Micu a fost arestat pela jumătatea lui Ianuarie cu Ovidiu 
Biriș, Virgil Borzea și Elena Bagdad. In beciurile Prefecturii de 
Poliţie a fost schingiuit cu un turnichet. Strângeau capul până 
a plesni. . 

itata astfel de «ședință», nu mai erai stăpân pe rii o agate 

Mai apoi, agenţii povesteau cu oarecare admiraţie a i par 
ședință, Micu probabil și-a dat seama că ar îi irina p eter 
voinței lui, s'a repezit să ia revolverul unuia din 


împuște. 


țesc legionar a 


aţi toţi cei ce erau 
t pe teren, împărțire 
rse grupe, etc., prin 
ecau fie concentrați 
de Comandamentul 


— 95 — 


ÎN eee 


Micu a fost dus, fiind considerat printre pistolarii lui Horia 


Î ă i Ciuc. 
ima, în lagărul dela Miercurea Ciu a | 

Sea Gheorghe Constantin, va fi în permanență zi București, 
pentru diverse misiuni, cel puţin din Noembrie 38 până la arestarea 
lui în 4-5 Februarie 1939, în strada Cobălcescu, unde la 3 Februarie 
a fost arestat Marius Cioflec. | 

Ei au fost transportați în lagăr la Miercurea-Ciuc, eu la Craio- 
va, unde fusesem condamnat în lipsă. | 

_— In «Curier central pentru Oltenia» descriu acele timpuri, 
arestarea și urmările. 

— Fleschin, Gheorghe Silion și Costică Constantinescu, după 
arestarea lor din Octombrie 38, în Uranus, au trebuit să reintre 
la Timișoara. 


* 
Li 


Spuneam ceva mai înainte, că reorganizarea s'a făcut cu mână 
de meșter. O discreţie rar întâlnită, efectele acţiunii de lămurire 
in opinia publică îngrijorau poliţia, fără să aibă vreo certitudine. 

Intre legionari nu putuse fi strecurat vreun informator și 
peste toate încercările nici printre ceilalți, nelegionari. Insăși cor- 
pul profesoral ii acoperea. 

In discuţiile ce se inodau, pe măsură ce evenimentele se înrăută- 
ţeau, erau dintre profesori cari ne încredințau că nu mai este salva: 
re decât, cum îi spunea Pompiliu Nicolau lui Micu, sau Moș Lupan 
la Sibiu, lui Clement, dacă este eliminat Regele Carol și clica lui. 

Pentru manifestele răspândite și mai târziu exploziile de gre- 
nade, la Timișoara, Reșița, etc... au fost făcute arestări; numai 
Fleschin și Petruș Stănescu, dintre studenți; Popa Ion și Ghedeon, 
dintre muncitori, Remetean, dintre răsleţi; foarte târziu, pe cale 
foarte ocolită și cu totul întâmplătoare, mai bine zis din greșala 
bietului Tiponuţ, frate de cruce, cred dela Oradea-Mâre. 

Tiponuţ, în peregrinările lui de curier, ar fi întâlnit la Cluj 
pe Petruș Stănescu. 

Sunt două versiuni. 

— Tiponuţ ar fi notat adresa lui Stănescu dela Timișoara, fără 
nume fără localitate, suficient însă ca poliţia, când a fost arestat, 
să găsească și localitatea, și corespondentul ; 

— a doua versiune ar fi că la întâlnirea dela Cluj, s'au foto- 


grafiat, La arestarea lui Tiponuț, poliția găsind fotografia cu ei 
doi, a întins cercetările și la Timișoara. 


— 96 — 


25. LUPTA SE GENERALIZEAZA 


Incleștarea cu dictatura este din ce în 
cese contra elementelor de conducere, cu G 
te, contra elementelor studențești... 

Arestări din comandamentul de prigoană. Rând pe rând, cad 
Radu Mironovici, Ion Belgea, Ion Antoniu Pâsu, mai târziu, Ior- 
dache Nicoară. 

Comandamentul reușind reorganizarea pe întreaga ţară, a tre- 
cut la informarea opiniei românești, prin publicarea memoriilor 
şi manifestelor adresate, după caz, Regelui, primului ministru, 
Miron Cristea, ţării. 

In broșura, «Adevărul in procesul lui Corneliu Zelea Codreanu» 
se demonstrează absurditatea acuzațiilor cât și a verdictului de 
condamnare pe baza unor acte străine, autorul lor recunoscând 
apartenenţa și chiar voind să depună în faţa curţii de judecată. 

După toate cercetările făcuie, niciun avertisment nu a fost 
luat în considerație și s'a mers orbește la asasinat. Comandamentul 
decide să lucreze la răsturnarea Regelui. 

Paharul suferinţei trebuia să fie băut până la fund. Labora- 
torul, unde se pregăteau aruncătoarele de flăcări, a sărit în aier; 
zeci de legionari sunt arestaţi. Așa că încă dela începutul lui Ia- 
nuarie 39, legăturile între Comandament și organizaţie erau din 
ce în ce mai greu de realizat. 

Schingiuirile și asasinatele urmau într'o cadență infernală. 

Astfel, grupul Fleschin, Petruș Stănescu, Ghedeon, Popa Ion, 
Remetean, va fi schingiuit, în așa fel că Ghedeon și Fleschin, 
după fotografiile găsite in 40, rămăseseră cu degetele mâinilor 
ciuntite dela jumătate. 

Prin Februarie 39, după cercetările dela Cluj, au fost duși în 
pădurea de lângă Huedin și împușcați: 

— Fleschin Petru, Petruş Stănescu, Ferdinand Ghedeon, Popa 
Ion, Locotenent Borzea, Petre Aurel, Prof. Hodrea şi fratele de 
cruce, Gruiţă. 

Voiu aminti aici și pe ceilalți ares 
același timp: 

— La Reşiţa, Dragomir Streinu, 
Blaj, Moise Denciu și Mihai Stăniloae, 
cin, din grupul muncitoresc... 


ce mai puternică. Pro- 
heorghe Clime în frun- 


taţi, pentru acţiuni, din 


ain centrul studenţesc, Traian 
din localitate, și Ion Simi- 


— 931 — 


Pe aaa aa 


ta: Mihai Manciu, Ion Chirilă, Ion Băiaș... 

ca plec i Moise Şoinu, Gheorghe Busuioc, Tancu Ro 

â ii inda... 
sc e MP Jimon și Dumitru Stoenescu... 

x Sei schingiuirile au fost conduse sub' ordinele pre- 

i iție, Grita. i 

iese E 1940, o echipă condusă de Onofrei-Ungureanu, 
după cercetări amănunțite, abia au reușit a găsi unde se ascunsese, 
căci, imediat după 6 Septembrie, Grita a căutat să se facă ne- 
văzut. Când, însfârșit, echipa s'a prezentat să-l aresteze, a găsit 
o locă, o stafie, fără aspect de om, o fiară încolţită, tremura din 
toate mădularele, cuprins de o frică teribilă că nici nu mai putea 
vorbi, scotea numai niște mârâituri. 

Băieţii se uitau la el și nu puteau înțelege că au în fața lor pe 
faimosul «mâncător de legionari», pe odiosul schingiuitor... 

Scârbiți de mârșevia și lașitatea acestui iresponsabil, decăzut 
în stare de sub-om, s'au ferit nici măcar să-l atingă, l-au lăsat în 
mocirla în care se afla. 

Cei din Caraș, au avut parte să fie schingiuiţi, cu o bestialitate 
de neinchipuit, de plutonierul major de jandarmi, Ciopor. 

In 40 după instalarea legionarilor, o echipă din poliţia, legio- 
nară, l-a arestat ca să fie trimis în judecată, pentru actele lui 
criminale. 

Dragomir Streinu, unul dintre cei ce fusese trecut prin moara 
lui Ciopor, acum era șeful organizaţiei legionare din Caraș, i-a 
spus, în rezumat: 

— Vezi, d-le Ciopor, ieri ne-ai schingiuit pentrucă noi eram 
gata să dărâmăm țara, așa ne-o repetai. Iată acum vezi că cei ceţi 
băgaseră în cap asta s'au dovedit a fi ei criminalii. 

«Ne-ai schingiuit, noi te iertăm. In schimb cei ce au acționat 
contra, intereslor “Țării și ale Neamului vor trebui să răspundă cu 
capul lor. 


Eşti liber, roagă-te lui Dumnezeu să-ți ierte păcatele...» 


* 
Li 


La comanda grupului T 
brie 40, au activat rând 
adică între două concen 


imișoara, între Aprilie 38 și Octom- 
pe rând, și de câte ori era liber un loc, 
trări, sau misiuni, etc.: 


— 98 — 


pr 


—Pleschin Petru, Ion Constantin, Totoesc 
că, Ică Tănase. 

Reorganizarea și impulsul combatiy sunt 
Fleschin. Meritul celorlalți este de a fi asigur 
a fi lărgit cercul de acţiuni. 

Intre altele, Centrul a asigurat găzduire şi locuri de trecere 
a frontierii celor. ce erau amenințați să-și piardă viața, 

In această misiune se distinge Petru Vârlan, cu numele de 
imprumut, «Negru». 

Astfel sunt treceri prin: 

— Lăţunaș, Judeţul Caraş; 

— Jimbolia, Comloșul Mare și Beba Veche, Jud. Timiș. 

Petru Vârlan și Traian Borobaru au trecut în Banatul Sârbesc 
unde au asigurat găzduire pentru cei ce se refugiau, pe timp limitat 
sau în trecere spre Germania. 

Misiunea lor a avut succesul mai mult decât așteptat, pentrucă 
duhul legionar trecuse cu ani în urmă: unul dintre semănători, 
era Pavel Onciu, peste frontiera arbitrară ce desparte Banatul 
în două. 


u Oreste, Daba Mui- 


desigur opera, lui 
at continuitatea, și 


+ 
-+ 


Incleştarea între legionari și forțele ridicate, între David și 
Goliat, este atât de puternică, nimicitoare, corolarul sperat cu 
atâta ură, dărâmarea totală a Mișcării Legionare. 

Arestările masive, schingiuirile, asasinatele, n'au reușit decât 
să aducă valuri-valuri de legionâri, cari mărturiseau credința lor. 

Sbirii, osteniţi de schingiuirile la cari s'au dedat cu bestialitate, 
cred că au ajuns să culeagă roadele lor. 4) 

Incepând cu Februarie-Martie 1939, ei cred că au învins omul 
de fier. de, 

«Omul de oţel», așa era văzut asasinul Armand Călinescu; putea 
să-și poarte hoitul în lunsul și în latul țării, fericit că și-a servit 
ji t i amantei, capul lui Ion 

— Iar Irod a putut să ofere, j Iu : 

Eram înecaţi id mlașştina desnădejdii, ici și colo se formează 
grupe ce au un singur gând: să pedepsească rit ere : 

La Timișoara, Totoescu organizează 0 echipă ei rea 

— 'Tuliu Bașiu, Ion Constantin, Iancu Vasiu și Ion ; 


— 199) — 


Işi propuseseră să pedepsească pe «Irod» și simbriașii lui, oame- 
nii de lovitură din guvern sau alături, cu uz As participării lor 
la serbările de jubileu al orașului, la care ȘI anunţase prezența. 

Acest grup nu a reușit decât datorită anulării vizitei anunțate. 

Grupul lui Miti Dumitrescu va reuși să fulgere «omul de oțel», 
atunci când își sorbea din plin bravura scelerată. 

Grup de prahoveni, ai căror camarazi au suferit chinuri îngro- 
zitoare, se ridică năpraznic, ceeace tâlmăcește Ion 'Țolescu, prin 


versurile lui : 


Prin temniţi negre și grea urgie, 
prin vadul morții întunecat, 

peste văzduhuri și veșnicie, 

fulger năpraznic ne-am ridicat. 


Prin brațul nostru, fără cruţare, 
Sfântul Arhanghel a pedepsit, 


26. FIII PRAHOVEI. ASASINATE IN MASA 


Fiii Prahovei au răzbunat pe Căpitan în ziua de 21 Septem- 
brie 1939. 
Groparii tineretului —esența Neamului românese—, în panică 
Și cuprinși de o frică morbidă, ordonă asasinate în masă: 

— Așa pier trădătorii, afișat la capul trupurilor. întinse pe pie- 
țele publice. 


„In ura lor credeau că este și lecție și mijloc de a opri în fașe 
orice altă încercare. 


Nu puteau să-și închipuie că răsturnarea va fi accelerată prin 
actul lor nesăbuit. 


Centrul Timișoara ca toate centrele de i ţ rii a dat 
5 Fi pe cuprinsul ă » 


— Pleschin și Petruș Stănescu, asasinați în Fudtctai. 


Micu Augustin și Gheorghe Constanti i di 
. a 
Pilde i ntin, cu cei din lagărul dela 


—. 100 — 


| 
| 


E 


003 Gheorghe Clement, Scos din închisoarea centrală 
vului, de o echipă a siguranței din București. To ape lei 
Capitală l-au schingiuit și adus in stare de inconștienţă, 1- eee 
cat în focul crematorului, pe ziua de 12 Octombrie 1939 said 

Alături de ei și-au dat tribuţ dragii lor camarazi muncitori: 

— Ferdinand Ghedeon și Popa Ion, asasinați cu cei dela 
Huedin ; 

_— Alexandru Cocora, Toader Udrea și Gheorghe Dragomir 
asasinați și expuși în piaţa din cartierul Fabrică al Timișoarei, 
pe ziua de 22 Septembrie 1939. 

„din adâncuri se aude vocea Căpitanului: 

— «Acei ce vor cădea dintre voi, vor avea nume şi morminte 
de eroi. 

«Iar cei ce ne vor ucide, vor purta nume de trădători și vor fi 
plestemaţi din neam în neam.» 


217. ALTE FILIERE DESCOPERITE IN BANAT. 
GROAZA AUTORITAȚILOR 


O caracteristică a Centrului Timișoara este perseverența în 
munca de albine, la refacerea legăturilor și înjshebarea de noi 
unităţi de acţiune. 

__Cu toată sârguinţa, reinoadă pânza de paianjen întinsă peste 
tot Banatul, mai departe spre Huniedoara, Sibiu, chiar şi în Ol- 
tenia, izolată încă dela arestarea mea din Februarie 39. 

Reluarea legăturilor cu Oltenia a fost în sarcina lui Ică Tănase, 
ajutat de fratele meu Costel (familiar dela Constantin). 

Când prin Decembrie 39-Ianuarie 40, poliția a dat de urmele 
lor, își dă seama că au fost predaţi de Aldea dela Craiova. (Vezi 
cele ce 'redau în «Curier Central Pentru Oltenia».) 

Intre cei arestaţi, voiu aminti pe cei mai vizaţi: 

— Ică "Tănase, Tuliu Bașiu, Ion Protopopescu, Profesor de 
Construcţii la Politehnică, Ion Simicin, Costel Bărbulescu... 

Cu fiecare zi arestările încep să se întindă spre groaza anche- 
tatorilor. Alte filiere, alte grupe. Cum! Şi de unde?!! Doar nu 
trecuseră, trei luni dela baia de sânge prin care se credea că Miș- 
carea a fost îngropată pentru totdeauna, 


— 101 — 


——— — LL —— — 7” — "O DVO O 


S'a auzit că au fost făcute peste 500 arestări Si anchetatorii nu 
au avut certitudinea că au ajuns a dă de capăt. | 

Astfel se explică dece au fost duși la Gaugisiim iai ineecă, pre- 
fectul de poliţie al Capitalei, dacă nu chiar ministru de interne 
i sia acestor arestări a fost repede intuită de Ică Tănase 
cel puţin: 

Două căi au fost cari au concurat, una prin arestarea lui Hedeș, 
dela Arad, care revenea din Banatul Sârbesc, de unde a trebuiţ 
să fugă ; fiind tuberculos, a fost descoperit în spitalul unde încerca 
să se înorijească. 

Cealaltă cale a fost Aldea dela Craiova, care lucrase cu poliţia. 

In discuţiile cu anchetatorii, Ică se arată dârz. Cu un aier su- 
perior și mândru (vezi mărturia lui Ion Simicin), le-ar fi declarat : 

— «Să nu credeţi că prin aceste câteva arestări ați învins Miș- 
carea Legionară ; 

— ea are resurse inepuizabile, 

— nu puteţi omori atâţi cât sunt gata să mai facă echipe, ca 
Miti Dumitrescu...» 

Şi ca să le demonstreze cele spuse a descoperit o mică parte din 
legături ce a condus la arestările celor 500 de persoane. 


Se incepuse timid o destindere, spre dovadă unele eliberări din 
lagăre. Insă în Februarie-Martie, se mărește par'că acest suflu de 
destindere. 


Cauza, probabil prăbușirea înțelegerilor exterioare, însă și, tea- 
ma, căci «Irod» nu mai găsește între oamenii politici, servili cari 
să-și riște pielea; mai mult, recentele arestări de noi «bande de 


pistolari» le dă convingerea că singura, soluție este să ajunsă la 
o colaborare cu legionarii. 


Evenimentele se precipită, se impune o altă orientare politică, 
la care trebuie să fie părtașe și Legiunea. 

Este explicaţia, ce se aduce pentru. contactele și. discuțiile. cu 
fruntașii legionari: Noveanu, Bidianu... 

„Pentru cei ce mânuiau sforile, aveau de câștigat vederilor lor, 
atât pe legionarii depe teren, nenumăraţii «pistolari» liberi pe tot 
cuprinsul țării cât și acei din Germani 

In acest context, se află că Domnul Horia Sina, şi Domnul Ni- 


colae Pătrașcu au fost arestaţi la graniţă, în Banat, pe unde încer- 
cau să reintre în Țară. 


— 102 — 


venirea în țară a Domnului Horia si y 
gândit multora din cei ce, de d aia Sima a dat probabil de 
părtași și la crimele contra legiona 
dezastru pentru ţară. 

Dacă erau convinși că au eliminat majoritatea celor intrarist- 
genţi din Mișcare, că cei rămași, seuduiți și de evenimentele tra- 
gice și de situaţia disperată a ţării în contextul evenimentelor, 
sunt dispuși la colaborare, nu aveau posibilitatea și cu atât mai 
puțin siguranța că cei din închisori, cei necontrolaţi din libertate și 
mai ales cei din Germania, se vor angaja pe drumul de colaborare. 

Pentru cei mai avizaţi și zic eu, cei mai vizaţi, Nichi Ştefănescu, 
Directorul Siguranţei și Moruzof, Șeful Serviciului Secret, dealtfel 
patron peste toate poliţiile de stat, sosirea și arestarea Domnului 
Sima, este o mană cerească. Au în mână singurul om care va fi 
capabil să însume toate forțele legionare. 

Cu câtva timp mai înainte, dacă Domnul Horia Sima ar fi 
căzut în mâna lor, l-ar fi ciuruit de gloanțe, ca pe Vasile Cristescu. 

Oare arestările din Banat le-a amintit versurile lui Ștefan 
Curcă, «Ardealul tânăr legionar», ce răsunaseră pe toate văile, în 
munţi și pe câmpii: 


pe sau de departe, fuseseră 
ilor și la actele politice de 


— din inimă legionară, 
țâșnește strigăt haiducesc, 
care străbate 'ntreaga țară, 
întreg poporul românesc. 

— peste trădările din țară, 
vrem uragan răzbunător; 
vrem Românie legionară, 
vrem Căpitan conducător. 


28. HALUCINANTA DESVOLTARE A EVENIMENTELOR 


Din Mai evenimentele politice se desfășoară întrun mod halu- 
a te eliberat; 

— 13 Iunie, Domnul Horia Sima este elib at; 

— 18 Iunie, Domnul Horia Sima este primit în audiență de 


Rege ; 


— 1103 — 


ii 


__ 23 Iunie, Domnul Horia Sima lansează un manifest prin 
care cere legionarilor și oamenilor de bine să se înscrie în «Parţi- 
dul Națiunii», noul partid lansat de Rege; 

_— 28 Iunie, Domnul Horia Sima, numit în guvern; 

— 3 Iulie guvern Gigurtu în care sunt și legionari, Dnii Horia 
Sima, Vasile Noveanu, și Augustin Bidianu; prieten, Mihail Ma- 
noilescu, ministru de externe. 

— 7 Iulie, Domnul Horia Sima dimisionează din postul de mi- 
nistru ; 

— 9 Iulie, este numit ministru Domnul Radu Budișteanu. 

Dacă cei interesați, gândind că Domnul Horia Sima ar avea 
asentimentul Germaniei, doar venea de acolo, căutau să aibă girul 
lui casă inhame Legiunea la căruța Regelui, pentru masa legio- 
nară, era cel ce ridicase steagul și ducea lupta pentru afirmarea 
Mișcării Legionare. 

Ori, nici în momentele de mare pericol pentru însăși existența 
țării ca stat independent, Mișcarea nu este chemată să aducă 
forța ei. Ci se urmărește numai să fie făcută părtașe, prin prezența 
puţinelor elemente, la dezastrul ce se va abate ca urmare a actelor 
de politică criminală ce o duseseră și pe care Mișcarea în diverse 
ocazii o combătuse. 

Este cauza pentru care Comandantul se hotărăște a ridica ţara 
ca să forțeze pe Rege să abidice. 

De aici, manifestările din 3-6 Septembrie 1940. 


29. PREGATIRI PENTRU REVOLUŢIE 


In ziua de 3 Septembrie 1940, au fost aduși la Timișoara peste 
500 de. persoane din tot judeţul. Concentrarea aranjață și dirijată 
de Aron Valer, Ică Tănase, Tuliu Bașiu și Ion Simicin, cu obiec- 
tivul să ocupe instituţiile publice și să manifesteze pentru abdi- 
carea Regelui. 

Faţă de alte centre din țară, cari au intrat în acţiune, la Timi- 
şoara a fost cea mai mare concentrare de elemențe gata de a 


acţiona. Intervenţia lor ar fi cântărit greu în balanța evenimente- 
lor ulterioare. 


— 104 — 


ci a tur cc tii 


Ocuparea instituţiilor Sar fi fă ei 4 
țăţile, poliţie, jandarmerie, Edi a nici-o rezistență, autori- 
organizate, din întâmplare, chiar în e aa cu manifestaţiile 
festaţia lor era de protest contra Italiei și 
toare de cedarea Ardealului prin arbitrajul d 
să doboare statuia «lupoaicei» din centrul 

Autorităţile nu sau priceput; această concentrare și totusi 
seara târziu, cu strângere de inimă, mulțimea a primit ordin să 
se retragă, fiecare la casa lui, în așteptare de alte dispoziţii i 

Pentru începerea acțiunii ă 'si FE Si: 
semnalul convenit A, Re pace Bea sir 
lângă Brașov. ei 

Echipa ce trebuia să ocupe radio Bod, a intâmpinat rezistența 
jandarmilor și, ca atare, nu a reușit să dea semnalul. 

Interpretarea a fost că probabil sa amânat din cine știe ce 
cauză, în ultimele momente și cum o altă cale de informare ur- 
gentă nu aveau, ca să nu provoace prejudicii Mișcării, printr'o 
acţiune prematură, au dispus retragerea... 

Arhanghelul Mihail a ocrotit și a ajutat Mișcarea Legionară 
să învingă forțele răului. Regele felon a fost silit să abdice, o satis- 
facție poporului zăvorit prin dicatura instalată în ultimii doi ani. 

Tara respiră. Cu entuziasm primește noua ordine. Din adâncuri 
ies cohorte verzi, izbucnesc par'că la lumină, mărturisind pentru 
cei ce se jertfiseră ca să aducă această victorie. 

In marea lor credință, Valeriu Cârdu, inainte de a fi asasinat, 
va mărturisi: 


Germaniei, răspunză- 
ela Viena; voiau chiar 
Timișoarei, 


— Purtăm cătușele haine, 
cu fruntea sus între zăbrele. 
Ușor trec ceasurile grele, 
când biruința sfântă vine. 


Iar în refran va izbucni: 


— Sa prăbușit de-acum dușmanul, 
se 'nalță "n zări minunea. 
ză) Strigaţi «Trăiască Legiunea, 
și Neamul sfânt şi Căpitanul... 
Și Radu Gu, prin pana lui măiastră, în versurile dedicate 
biruinţii, va psalmodia: 


— 1057— 


ii 


— bătuţi de crivățul nebun, 
duși în surghiun, 
am sângerat. 
cu carnea ruptă în fășii, 
mucenicii, 
ne-au inspirat. 
temniţi reci: Tismana și Ciuc, 
și Dragomirna, lumini aduc. 
se strânse și vifore și nori, 
biruitori, 
călcăm pe zori... 

—Venim cântând din închisori, 
învingători... 


*» 
.. 


In așteptarea indrumărilor dela Centru, Valeriu Aron începe 
reorganizarea Regiunii, cu ajutorul elementelor încercate din Cen- 
trul Studenţesc Legionar: 


— Ică Tănase, pentru Jud. Timiș; 
Ion Constantin pentru Jud. Arad; 
Dragomir Streinu pentru Jud. Caraș. 


Pentru Jud. Severin, a fost Profesorul Olaru. 

Ică Tănase a numit la grupul de muncitori, un legionar de 
multă încredere: Gavrilă Brindescu. 

La reorganizarea Centrului Studenţesc Legionar, a numit pe 
Bumbăruș Olteanu, ce se distinsese în prigoana 38-40. 

Crihană Dumitru, care înainte de 38 avusese grija Frăţiilor de 
Cruce din Timișoara, este angajat de Ică, desigur cu aprobarea 
lui Aron, la reorganizarea Grupului de Răzleţi. 

Regiunea având o industrie și un comerţ în plină desvoltare, 
prezenta și o problemă gingașe, aceea a muncitorilor; de aici nu- 
mirea lui Ion Simicin ca Președinte al Camerii de Muncă. 

Lumea respiră cu nesaţ, libertatea de care fusese lipsită atâta 
amar de vreme. Bucuria, speranța și increderea pentru o zi mai 
bună, izbucnesc pe fețele lor; oameni, femei, tineri și bătrâni, sunt 


sata să răstoarne și munţii ca să clă 
4 ) clădească... 
sfânt de pe cer... că... O ţară ca soarele 


— 106 — 


pc a 0 al tat 


30. CENTRUL STUDENȚESC IN TIMP 


UL 
LEGIONARE GUVERNARII 


Aaa GE rea A naealuiiul ducele Facultăţi aparținând Univer- 

sităţii clujene au fost retrase la Timișoara. Astfel medi pai“ 
versitar, studenți, profesori, etc., s'a lărgit cu mult că 
ce fusese cu puţin timp mai inainte. 

Munca de reorganizare se face pe Facultăţi. Misiunea. lor era 
triplă: 

— Să-și facă studiile cât mai bine, pentru a fi cei mai buni 
în meseria lor, 

— să-și facă educaţia in cuib, spre devenire a ceeace școala 
legionară dorește: un' om nou, 

— să ţină la dispoziţia organizaţiei, pentru diverse acțiuni, 
elemente bine pregătite. 

Exemple, poliţia legionară sub conducerea lui Onofrei Ungu- 
reanu, atașată Inspectoratului de Poliție, un număr oarecare pen- 
tru comisari de românizare, la ordinele Prefectului... 

Anticipez, după enervările ce s'au iscat în urma rebeliunii anto- 
nesciene, în plin consiliu profesoral Prof. Marinescu declară în 
gura, mare: 

— Ti aștept la examene pe acești pierdevară, despre legionarii 
pe cari nu-i iubea de loc. 

Venită seziunea de examene, luna Iunie, mulţi așteptau rezul- 
tatele. 

Către sfârşitul seziunii, într'o zi, în cancelaria Politehnicei, Pro- 
fesorul Marinescu începe să peroreze: 

— Când au avut timp acești pierdevară să rumege cursurile?!... 
Când? 

— In viaţa mea de profesor nu am fost obligat să dau atâtea 
note, cele mai mari, și cui credeţi?!... Cui?! 

— Acestor pierdevară, răspunde un mucalit, Profesorul Cris- 
tescu, de Termodinamică, prieten ce imbrăcase chiar cămașa verde. 
A fost cea mai extraordinară seziune și prin tensiune și pa 
rezultatele ce au stârnit admiraţia chiar a multor profesori ce 
încă mai aveau reticenţe față de legionari. 


față 'de ceea 


— 107 — 


31. IN RAZBOIU 


Legionarii acestui Centru vor şti să fie tot atât de prezenţi și 
în războiul ce va duce ţara contra inamicului secular, ca să-și 
afirme din nou că Basarabia și Bucovina au fost și sunt parte 
integrantă din teritoriul și Neamul românesc. 

La trecerea Prutului, primul rănit, picioarele i-au fost secerate, 
a-căzut, Liviu Păcuraru. 

Absolvent, nu a așteptat să-și prezinte proectul pentru diplomă, 
a cerut să plece pe front. 

Rectoratul, drept omagiu pentru toţi ce intrau 'sau-vor intra 
in focul luptelor, i-a înmânat diploma de inginer. 

Unii au fost decoraţi pentru vitejia lor şi capacitatea de dăruire. 
Cazul lui- Onofrei Ungureanu, in luptele din Crimeia, Ică Tănase 
în cadrul batalioanelor dela Sărata... 

Alţii, răniți, ca Gheorghe Fira, sau au căzut, ca fratele: meu 
Costel, în luptele cu partizanii, la Simferopol... 

Luptele lor se inscriu în cartea istoriei pentru a pregăti și a 
salva Neamul dela prăpastia în care regele felon și politicieni orbiți 
de propria vanitate l-au prăvălit. Sacrificiile lor vor continua și 
în luptele de rezistenţă contra cutropitorului venit să ne satanizeze. 

Din acest Centru, un Gheorghe Brahonschi, a mânuit; atât gre- 
nadele cât și rezistența la orice incercare: de compromis: 


— 108 — 


CAIETUL Nr, 2 


PRIGOANA 
lunie 1938 - Septembrie 1940 


CURIER CENTRAL PENTRU OLTENIA 


1. CURIER PENTRU OLTENIA 


In a doua jumătate a lunei Iunie 1938 FI 
dela Domnul Comandant Horia Sima să mă 
ce aveam în cadrul de reorganizare în Cen 


eschin primește ordin 
elibereze de misiunea 


4 (19) trul Timișoara. 
Rostul era, odață eliberat de angajamentul de acolo, să fiu la 


dispoziția Comandamentului Central, pentru alte misiuni 


La Dre iui: unde am plecat după trei-patru zile, aveam. o 
adresă unde m'am prezentat. Acolo am. găsit o veche cunoștință 
pe Inginerul Gheorghe Foale, originar, din Beba Veche Judeţul 
Timiş. ă 

Ne ievedeam, după aproape un an. Bucuroși, depănăm aminţiri, 
schimbăm noutăţi despre prietenii mai ales cei din Banat, doar 
le aduceam proaspete. Am ajuns repede la situația momentului 
ce ne preocupa pe toți. 

Camaradul Foale m'a condus la o altă adresă, unde am dat 
peste Eugen Necrelescu și Bubi Moraru dela Cluj, «compii», cum 
erau porecliți. 

O paranteză, peste câtva timp, probabil că fuseseră arestaţi 
undeva unde nu aveau ce căuta, căci la o întâlnire, aud pe Co- 
mandant spunând cu amărăciune, furios dar și cu o nuanță de 
admiraţie : 

«Auzi, compii ăștia, nebuni! Să se ducă în gura lupului să vadă 
cât îi sunt de ascuţiţi colții!» 

Intâlnirea cu Domnul Comandant era fixată pentru orele două 
după amiază, undeva la o răscruce de drumuri, în plin București. 

La un minut-două, apare Comandantul cu o persoană, care, 
probabil, îi aducea ceva noutăţi din vre-un colţ din Țară. La câțiva 
metri în spate, erau urmaţi de alte două persoane, dintre cari 
am recunoscut pe Comandantul Ion Belgea; l-am văzut de departe, 


cu ocazia alegerilor, în Banat. 
Cu această ocazie, îi sunt prezentat. La întrebările puse, i-am 
expus neliniștea noastră, relativ la arestarea Căpitanului, mai 
precis convingerea că se merse, cu pași repezi, la asasinarea a 
Cu intenția de a mă liniști, Comandantul Belgea îmi spune: 
«Tocmai de aceea trebuie să lămurim să mișcăm Opinia ina 
blică românească, să producem 0 avalanşe care să împiedice nele- 


giuirea,. 


—Ni= 


«Toate forțele legionare trebuiesc angajate în această bătălie. 
Pentru care, reorganizarea ce am inceput trebuie să fie realizată 
cât mai repede. Vom reuși, aveţi toată încrederea, nu disperaţi...» 

După o strângere voioasă de mână, pleacă spre persoana cu 
care venise. 

Am rămas cu Domnul Comandant, Horia Sima. Mă văzuse 
estul de des în timpul campaniei electorale și, de curând, aproape 
o lună, ieşind din sara Lugoj, a trecut pe lângă mine, șoptindu-mi 
să-l urmez pe grăsunul din față. 

Grăsunul ce-l voiu întâlni mai târziu, Iulie 1941, la inchisoarea 
militară din Timişoara, apoi prin acele trei ce au urmat, Deva, 
Alba-Iulia și Aiud, era advocatul Eugen Hodoș. 

El m'a condus la advocatul Străinu, care mi-a transmis, din 
partea Domnului Comandant, Horia Sima, ordine pentru Fleschin, 
în legătură cu reorganizarea Centrului Legionar Studențesc cât 
și extinderea pe întreaga regiune Banat. 

De astă dată mă lămurește dece a cerut lui Fleschin să mă 
lase liber la ordinele Centrului. 

Evenimentele sunt grave, îmi spune dânsul, de aceea, este ab- 
solut necesar ca toate forțele legionare să fie dirijate într'un singur 
scop: salvarea Căpitanului și a Țării dela dezastrul ce i se pre- 
gătește. Şi continuă: 

«,,. iată, în reorganizarea ce am întreprins, am reușit să am 
legături sigure cu toate provinciile, în afară de Oltenia.» 

«Pentru asta te-am chemat. Să te instalezi acolo și să faci legă- 
tură cu Centrul.» 

Am stabilit să mă instalez la Craiova, adică la mine, căci 
aveam familia acolo. Voiu studia situaţia, legionarii prezenţi, starea 
de spirit în legătură cu evenimentele, disponibilitatea pentru în- 
cadrarea în acțiuni. Răspuns, termen. 7 zile. 

In drum spre Craiova, gândul îmi sbura cu ani în urmă, la 
tabăra din Carmen-Sylva, Iulie-1935 și apoi la Arnota, în August. 
Cu aceste ocazii am avut marea cinste, zic hărăzit; cu noroc, să 
cunose figuri de legendă și personalităţi ce au făcut și au intrat 
în istorie, alături de cari noi ceilalți ne vedeam mărunți, ei Ceahlăi 
și Parângi. 


i In cele două tabere, am cunoscut o serie de studenți olteni, 
în plus de cei câțiva foști colegi de liceu, 


— 112 — 


cete ue II 


pe atunei am cunoscut și ceva lume din organizaţi 
Oraiova, în puţinele zile când veneam ganizația dela 
Oare câţi voiu putea regăsi și ce 


* 
.. 


Situaţia ce am găsit la Craiova: 

Nicolae Roșulescu, Comandant Ajutor, licențiat al Academiei 
Comerciale, fost șef al Judeţului Dolj, dacă nu mă înșel chiar al 
regiunii Oltenia, era arestat și dus în lagăr. 4 

Dumitru Bărbulescu, Comandant Ajutor, croitor de lux, am 
zice azi «Haute Couture», ajutorul lui N. Roșulescu, era și el în 
lagăr. O paranteză, nicio legătură de familie cu a mea. 

Am găsit pe loc: 

Advocat Titi Şegărceanu, cred, șef al organizaţiei de Craiova. 

Căpitan de rezervă Ungureanu, tatăl prietenilor mei din copi- 
lărie, Marioara de vârsta mea, și fratele ei mai mic, Mișu, amândoi 
studenţi la București. 

Grigoriţă Roşu, văr cu Roșulescu, avea un atelier de mobile, 
cred că era instructor legionar. 

Voicu, rudă cu Ungurenii, avea un magazin de ștofe, poate 
singurul magazin românesc de pe strada zisă a lipscanilor. 

_ Constantin Tănăsescu, instructor legionar, mecanic în garajul 
lui Vâlcea, cred alt văr de-al lui Roșulescu, și el legionar destul 
de vechiu. 

Matei Aldea, instructor legionar, era funcţionar la Banca Co- 
merțului a familiei Neamţu, unde lucrau de mulţi ani una din 
mătușile mele, Eugenia și soţul ei, nenea Mișu Florița; prin ei 
dealtfel am știut că Aldea este din Craiova. 

Doctorul Grigoriu, fratele lui, bun legionar, murise cu vre-o 
doi ani mai în urmă de tuberculoză. Doctorul Trifan, frate cu 
advocatul Traian Trifan dela Brașov. Din Aprilie când sau des- 
lănţuit arestările, aceștia ocoleau orice contact cu vreun legionar. 
" George Alexandrescu, instructor legionar, se afla concentrat 
undeva pe zonă. ; - 

" Dintre studenți, voiu întâlni ceva mai târziu, pe iati 
reanu, Petropol, Mișu Popescu, Nati Cojocaru, ee e ee 
Dan sau Marcel Preoţescu. De Silviu Vintilă, am E că IM iz 
stagiul militar ca şi Cristea Şegărceanu. Aaa iapă Nicolas 
situație ar fi avut Manolescu-Puţuri, teolog, nici 


— 113 — 


ÎN 


m coca aa 0 de în 


Manolescu-Puţuri, și, cu atât mai puţin, despre Sara Ta Ma- 
olavit sau despre Iorgu Trifănescu, fostul SU EI es de liceu. 

Din judeţ, nu cunoșteam decât foarte puțini. De Preotul Par. 
vănescu se spunea că a fost dus în lagăr, ca și de „Poenaru, un 
ţăran vioiu, bun gospodar. Era greu să afli ceva, căci legăturile 
erau întrerupte. 

Despre Iulică Stănescu dela Mârșani, Comandant Legionar, 
alături de Căpitan, de prin 1924, cu săcușorul de pământ, nimeni 
nu a știut ceva. Intâmplător, mai târziu, l-am întâlnit pe centrul 
Craiovei. Era profesor la Galaţi și tocmai venise pentru câteva 
zile, în vacanţă, la Mârșani. 

In aceste condiţii, se impunea deci să se încerce o reluare de 
legături, pentru a cunoaște, situația și o reorganizare a elemente- 
lor prezente, în măsura în care au voinţa de a se angaja. 

Dacă nu se incercase ceva, am dedus din discuţiile cu Titi 
Șegărceanu și Căpitanul Ungureanu, se datora faptului că fiecare 
ar îi vrut să o facă insă ca șef, mai mult, confirmat de vreo 
autoritate superioară. 

Lumea din afară, chiar și prietenii (Doljul a fost unul din jude- 
țele ce a dat voturi în masă), dădeau impresia, de teamă, de aştep- 
tare închisă, și totuși par'că ar fi așteptat ceva. Ce?... 

Noi legionarii trebuia să le arătăm ce așteptau... 

Am plecat la București, și prin Nicolae Popa, funcționar la 
Vacuum Oil Comp., ce-mi fusese indicat pentru legătură, am ajuns 
la Domnul Comandant. 

I-am expus situația ce am găsit la Craiova. A fost de acord cu 
concluzia mea că se poate încerca o reorganizare la Craiova, în 
măsura în care pot fi determinaţi Titi Şegărceanu și Căpitanul 
Ungureanu să colaboreze. Pentru aceasta, însă era, necesară inter- 
venția unei persoane care să le impună. 

Iată dece Domnul Comandant, Horia Sima, s'a deplasat la 
Craiova, după câteva zile dela acest raport, 

Domnul Comandanţ a stat 
Titi Şegărceanu, Căpitanul U: 
seara, cu puțin înainte de a 
Matei Aldea. 


de vorbă cu fiecare în parte, cu 
ngureanu, Advocatul, Sgoanţă, și 
pleca spre gară, l-am prezentat pe 


După expunerea situaţiei, a cerut fiecăruia să, se angajeze în 
munca, de'a trezi opinia românească ca să ia poziție contra poli- 
ticei ce va duce “Țara la dezastru. A obținut angajamentul atât 


— 114 — 


DN, 


al lui Titi Segărceanu cât și al Căpitânului Ungureanu să cola- 
poreze astfel ca acţiunile unuia să nu jeneze pe ale celuilalt. 

Ca să le reducă susceptibilităţile, i-a asigurat că legătura cu 
dânsul și ei, se va face cu toată certitudinea, 
mă «curier-central». 

Astfel, abia pela începutul lui Iulie, se pot descifra pașii anemici 
de reorganizare la Craiova, cu speranța că se vor desfășura, legă- 
turi în tot județul, mai ales că încep să apară și studenţii ce vin 
în vacanță. Citez pe Mișu Ungureanu, Petropol, Naţi Cojocaru 
ce mi-au dat sprijin pe timpul cât au stat în Craiova. 

Cu Tănăsescu nu am luat contact direct. De o parte nu am 
avut nici când ocazia să ne cunoaștem, poate din cauza aierului 
său rece, distant, eventual și sub influența lui Aldea. Dealtfel nu 
trebuia să intru în conflict cu Șegărceanu sau cu Ungureanu. 
Pentru același motiv de interferență în domeniul lor, nu am luat 
contact cu ceilalţi, Grigoriţă Roșu, Voicu, Vâlcea, Rafael Stancu, 
și alți cunoscuți. ae i rien 

Matei Aldea primise misiunea de a reorganiza atât muncitorii 
cât și funcţionarii, adică cei ce nu intrau în cadrul de organizare 
a lui Titi Şegărceanu sau Căpitan Ungureanu... 


prin mine, numindu- 


Care era situaţia în celelalte judeţe oltene? Județul e sie 
Cunoscusem pe Gheorghe Serafim, student la Teologie, Sa 
cu ocazia congresului studenţilor olteni. Se spunea că ar fi îos 
dus în lagăr. dă ; 
La colegii mei dela Timișoara, Ică Tănase, Topciu, pai ea 
pescu ori Viorel Băiatu, nu era posibil să fac apel fără apro 
deep; i ag lo. 
Comandantului, ei fiind angajaţi aco ş 
Mai auzisem de o bună legionară, Petriţa, studentă la Bu 
cureşti. 
udă colegul meu Petropol o cunoștea, bine dela Eee tii 
când am dat de el, l-am trimis la Turnu-Severin să o a = va 
I-am cerut: Petriţei, prin Petropol, să 'se cate paie 
mente sar putea dispune atât la 'Turnu-Severin 
pentru a încerca o reorganizare. 
Petriţa a înțeles obiectul cere 
ei în vacanţă avea contacte. Poa 


rii mele, probabil că dela sosirea 
te a găsit un STUp format, căci 


= 115 — 


la câteva zile, o surpriză plăcută. Am avut vizita ani dela, 
șantierul naval din Turnu-Severin, Victor i Ar lu. 

Am avut ocazia să ne cunoaștem. Ştiam că este un vechiu le 
gionar, Comandant Ajutor, credeam că a fost dus în lagăr din 
care cauză nu l-am căutat direct. N 

După ce ne-am lămurit despre ce este vorba, am stabilit ca să 
intensifice reorganizarea întregului judeţ și să stabilească legătura 
cu mine prin curier. 

Astfel voiu avea pentru centru: progresul de reorganizare, 
starea de spirit a lumii legionare și a opiniei românești, dela ei. 
Voiu face eforturi pentru a strânge cotizaţii, pe cari să mi le 
trimită din două în două săptămâni. Din partea mea curieru] le 
va aduce noutăţile și cerințele avute dela centru. 

Ne-am despărțit cu bucuria întâlnirii cu cineva care se găsește 
deja pe drumul ce te-ai angajat și tu. 

A fost prima întâlnire și ultima, căci urgia vremurilor nu ne-a 
mai permis alta... 

Judeţul Gorj. 


In afară de Bibiţă, absolvent al Politehnicei din Timișoara, 
originar din Târgu-Jiu, mai cunoscusem la tabăra dela Arnota, 
pe Sguroiu, student la Iași. După câte am înţeles, ne mai văzu- 
sesm și la congresul studenților olteni. 

Bibiță Lacea era pe undeva, lă o mină pe Valea Petroșanilor, 
deci de niciun folos pentruce trebuia să întreprind. 

Despre Sguroiu cei dela Craiova nu știau absolut nimic, dacă 
a fost sau nu arestat, nici chiar dacă este sau nu din Gorj. 

Ca și pentru celelalte judeţe, am căutat prin ocaziile ce aveam 
la îndemână, adică Nati Cojocaru, Petropol, Mișu Ungureanu, să 
găsesc o cale, o poartă de intrare şi în acest judeţ. 

Rezultatul a fost că dela Târgu-Jiu am avut vizita camara- 
dului Șerban Constantin. 

Din cele ce am vorbit, am re 
contacte între ei, între cari 
îndrumări dela, centru. 


Ne-am înțeles că peste opt-zece zile 
ce vor realiza, starea de spirit din tot 
pentru cotizații și curier pentru legăt 

Incep să cred că și în Oltenia se g. 
contribuţia în lupta ce s'a! încins, 

Judeţul Vâlcea. 


ținut că erau câţiva ce aveau 
și Preotul Motomancea, însă așteptau 


să-mi dea o situaţie a celor 
judeţul, eforturi constante 
ura cu mine. 


ăsesc oameni gata să-și dea 


| 
| 
| 


sp. 2000ă O 


victor Belici, din grupul de studen 
Necrelescu și Fleschin, l-am cunoscut la 
dus în lagăr. Tot în lagăr se găsea și Ad 
dela Drăgășani, Comandant Ajutor și 
puţin așa am fost informat. 

Aici mi-a venit în ajutor Mişu Ungureanu. Cu ocazia, nunții 
sorei lui, Marioara, cu un coleg, fiul unui preot de pe lângă Dră- 
gășani, mi-a făcut cunoștința cu un alt invitat, ca și mine, Nelu 
Abagiu. i 

Dânsul era student, dacă nu chiar absolvent al Academiei Co- 
merciale. Cunoștea lumea legionară. Mi-a spus că şi Părintele 
Doară era arestat. 

I-am cerut să strângă legături cu cât mai mulți legionari, să 
se organizeze pe grupe mici și omogene. Pentru început va ține 
legătura cu mine în timpul lunei August prin Mișu Ungureanu, 
apoi, vor trebui să desemneze curierul lor. 

A doua zi, la întoarcerea spre Craiova, mă întrebam dacă n'ar 
fi bine să fac apel și la Petruș Stănescu, originar sau cel puțin 
familia lui era din Ocnele-Mari. Insă el era prea angajat în reor- 
ganizarea Banatului cu Fleschin. Trebuia, ca și ine :cazulomeu, 
aprobare. Apoi s'ar putea ca și el, ca și mine, să nu aibă priză în 
aceste locuri; activitatea noastră a fost în Banat, aici doar în 
trecere. 

Judeţul Romanați. i 138 
sai Aveam puţine cunoștințe în această parte a Olteniei. Costică 
Constantinescu era angajat în centrul Timișoara cu Fleschin. Cu- 
noscusem.. la Arnota, pe frații de cruce Horia Oprovici, Biega... 
în 1935.. Acum ce fac? Unde sunt? Cine ar putea ști? j i 

Mai cunoscusem un camarad, când veneam in vacanţă Ea ce 
teva zile, Dobre, cred învăţător. Dar nu eram sigur că. este a 
Romanați. Credeam că am să știu ceva prin Titi deea 
EI mi-a vorbit de advocatul Ricman, dela Corabia; erau dealtfe 
o familie de proprietari: Ti e 
+ In'lipsa de altceva, am. coborit la Corabia, sioniste ii 

ă iti îmi spusese c: 
eu căutam pe advocatul, de care iti N pa enduro erei 
și am dat de-fratele; mai în vârstă: 
Flo mape imi ă dresa mea 
ti, i-am lăsat a 

Cum. advocatul era plecat la pi re eretic ta 
cu rugămintea „ca să-mi fixeze pe cât de 
vedere. 


ți dela Cluj, și prieten cu 
tabăra dela Arnota, fusese 
vocatul Victor Bărbulescu, 
fost șef al județului ; cel 


— A — 


Surpriza a fost că mi-a venit în vizită Dl. “Senator Ricman. 
Probabil că aflaseră dela Şegărceanu, cine sunt și dece i-am vizitaţ. 

Ştiu că Senatorul Ricman s'a angajat în luptă alături de noi, 
mai mult decât advocatul. A > TE ti 

Este judeţul cu care am avut cea mai bună legătură prin Pro- 
fesorul Pârvănescu, originar din Craiova. Pârvănescu, intre două- 
zeci și cinci-treizeci de ani, îl cunoscusem prin Nati Cojocaru. Era 
profesor la Liceul din Caracal, unde se ducea la începutul săptă- 
mânii și revenea la Craiova Sâmbăta și Dumineca. Era în legătură 
cu inginerul «Zăgane», eu așa am reținut, care reuşise să refacă 
grupe de legionari. Probabil că și frații Ricman au intrat în legă- 
tură cu el, ceeace îi indicasem prin Pârvănescu. Prin poziția lui 
a fost curierul ideal... 


In toată luna Iulie am lucrat deci la stabilire de legături cu 
puncte centrale în fiecare judeţ. 

Dela începutul lunei August aceste puncte încep să-si întindă 
aria lor de legături. De altă parte, frecvența rapoartelor cu punctul 
central devine regulată. 

La mine acasă, strada Remus n. 11, pe lângă curierii centrelor, 
sau cei trimiși de Comandant, am avut și vizita de persoane... 
în căutare de legături cu centrul. Faţă de unele cazuri, ce nu-mi 
inspirau încredere, a trebuit să joc pe omul preocupat de el și 
degajat de tot ce nu este în raport cu el. Memoram cele'ce aflam 
dela ei și apoi informam persoanele ce normal trebuiau să le cu- 
noască. 

Insă am avut şi ocazii de persoane a căror vizită era bine 
venită. Astfel am cunoscut și colaborat cu Manolescu, pedagog 
la Şcoala Normală de Invăţători din Craiova. Era șetul Frăției 
de Cruce dela această școală Și venea din partea legionarei Naţi 
Cojocaru. Era verișor cu Nicolae Manolescu-Puţuri, fostul meu 
coleg de liceu, cunoscut la sediul din București, după 1935. De 
situația acestuia, dela începutul prigoanei, nici el 

Acest grup a început să activeze în măsura î 


reintrat la școală, la inceputul lunei Septembrie. 
cunoștea această legătură, au lu 
jaţi, nici chiar bănuiți, 


nu știa. 

n care elevii au 
Cum nimeni nu 
crat efectiv și fără să fie deran- 
până prin luna Decembrie. 


— V18 — 


0 MIRARE 


i Ea ȘI. Venise practicanţ la 
laboratorul Liceului Militar din Craig 
mele era locotenent. 


Așa s'a făcut că Tismănaru a fost printre invitaţi. Cum nu 
cunoșteam bine ideile lor, m'am mulțumit să aflu că Tismănaru 
cunoaște pe Crânganu, pe Tudose, vestitul trio de mușchetari, 
Manta -Stânsă și Strugaru... legionari unu și unu. 

Voiam ca mai târziu să cunosc prin el situația, eventual con- 
tact cu Frăția de Cruce dela Liceu. 

Despre Frăţiile de Cruce nu am vorbit nici cu Şegărceanu sau 
cu Căpitanul Ungureanu și nici cu Aldea ; cu atât mai puţin despre 
aceea dela Liceul Militar... 


2. INTALNIRI LA BUCUREȘTI 


La întâlnirile dela București, am avut ocazia să cunosc pe 
Comandantul Ion Belgea, apoi pe Iordache Nicoară. Acest om m'a 
impresionat prin bunătatea, seninătatea și increderea, ce radia. 
In faţa lui, oricât de necăjit ai fi fost, totul se topea, aveai impresia 
că un fluid binefăcător te pătrunde. Când îți vorbea, era o muzică 
ce-ţi umplea sufletul, alinând ca un balsam: st 

A fața a trei persoane am avut această, senzație: Părintele 
Doară dela Hurez Vâlcea, Inginer Augustin Micu, insă cel mai 
profund, Iordache Nicoară. 

Tot la una din aceste întâlniri, am cunoscut pe priza 
Nicolae Pătrașcu, venit proaspăt dela Sibiu. Din cele pei i: 
alți camarazi. și din scrierile legionare, știam de ia aici ia 
Comandanțul ce era acum. Acum am avut posibilitatea să-i 
prezentat. ; de A ș 
 T-am povestit cum puţin înainte am avut vizita see pr 
Popescu-Păunescu sau așa ceva. El voia să știe neapăr 
cunosc pe Comandantul Nicolae ate de nare trebe ce et 
 Spunându:i că nu-l cunosc şi nici nu cred e ser dotare E 
a sărit în sus, ca și cum aș fi făcut un sacrilegiu, 
cunoști pe marele Comandant Pătrașcu»... 


— 119 — 


Cum nu ştiam nici cine este și nici cine l-a indreptat la mine, 
am căutat să mă scap repede de el. ă 

Domnul Pătraşcu a făcut haz. Mi-a spus că-l cunoaște bine pe 
acest tânăr. Un tânăr puţin exaltat, care nu vedea și nu cunoștea 
decât pe Comandantul Pătrașcu. Din această cauză nu-l încadrase 
în reorganizarea ce-a făcut în regiunea Sibiu. 

Repede însă centrul discuţiei noastre a fost situația in care 
ne găseam, groaza ce aveam că se va ajunge cu pași repezi la, 
asasinarea Căpitanului. In timp ce noi nu suntem capabili să-l 
salvăm din mâinile celor ce-i pregătesc groapa. Tocmai îmi spune... 

«Când am ajuns aici, în plin comandament, am bătut cu pum- 
nul în masă, cerându-le dece nu l-au scos pe Căpitan din ghiarele 
călăilor... 

«Răspunsul a fost că au pregătit totul, insă Căpitanul a refuzat 
categoric această ieșire. Din această cauză nu a acționat contra 
voinţei lui. Căpitanul —a, urlat—, nu este al lui, este al Țării, este 
al Neamului. Trebue scos cu sau fără voia lui, de este nevoie, 
trebue băgat în sac, legat și scos pe umeri, dar trebue scos...» 

Clocotul din pieptul lui m'a impresionat. Acest om era drumul 
de credință ce trebue fără șovăire să-l urmăm. 

De atunci de câte ori soarta ne-a pus în față, pentru mine era 
o adevărată sărbătoare. 

Am întâlnit și cunoștințe mai vechi, Ilie Rotea, Viorel Boboro- 
dea, Remus 'Țincoca, Gheorghe Clement, Augustin Micu, Marius 
Cioflec ce mă ducea la întâlniri, fisuri noi pentru mine, Lică 
Popovici, Ilie Smultea, Ghiţă Biriș, Nicolae Făgădaru, Andrei Va: 
sile, Laurenţiu Vereș, Nuţu Aurel... 

Nuțu mi-a rămas înscris în sufleţ. O fire blândă, firavă, ca, 
o trestie pe care vântul ar răpune-o, și totuși cu 0 voinţă. extraor- 
dinară. : 

Se angajase în Mișcarea Legionară cu dragoste și nădejde de 
a contribui cu o cărămidă la ridicarea, Neamului pe culmile la cari 
îndemnauw Căpitanul și Moţa. In prigoană s'a avântat în lupta în 
care Mișcarea a fost aruncată cu o credință nestrămutată în vic- 
toria ei. Moartea îi era, și mireasă și răscumpărare a păcatelor 
săvârșite de un strămoș ce trădase pe Horia, Cloșca și Crișan. 

Nuţu a plătit cu sângele lui, căzând răpus alături de nelipsiții 
lui prieteni, Marius Cioflec, Coriolan Todan, Iosif Grama, Virgil 


Noaghea, în lagărul dela Miercurea Ciuc, în noaptea de 21-22 Sep: 
tembrie 1939. gi i 


— 1120 — 


în 950 RSS TR e 


ince RR 


3, O- RIVALITATE SUSPECTA. su 


NTEM 
DE POLIȚIE URMARIȚI 


Reorganizarea întreprinsă nu se desfă 
țineală, afară de Judeţul Romanați. 

pe la sfârşitul lunei August, inceputul lui Septembrie, am avut 
impresia că celelalte județe aveau legături direct 
insă nu cu Domnul Comandant, Horia Sima. 

Cu Titi Şegărceanu și Căpitanul Ungureanu, relațiile erau co- 
recte; fiecare încerca să nu fie depășit de celălalt. 

Cu Aldea, aveam, aș zice, întâlniri mai dese. Imi dădea ra- 
poarte despre rezultatele obținute. Erau destul de bune, avea chiar 
în perspectivă formarea unei cetăţui. 

Mă bucuram de increderea ce i-am dat-o. Gândeam că vom 
avea un. grup omogen și în pregătire a răspunde și a face față 
tuturor greutăților impuse de prigoana deslănțuită contra Mișcării. 
„Prin a doua jumătate'a lunii Iulie, Aldea incepe să se plângă 
de greutățile ce-i face camaradul Tănăsescu. 

Credeam că este o rivalitate între cei doi instructori legionari... 
Insă la fiecare întâlnire venea cu plângeri noi. Tănăsescu, după 
Aldea, ar fi organizat un grup de ucenici cari urmăresc pas cu 
pas şi activitatea sa și a celor pe care el'i-a reorganizat. Cum 
aveam. deplină încredere, în Aldea, am hotărit să intervin. 

Cum voiu rezolva acest diferend cu Tănăsescu? Apelez la Titi 
Şegărceanu sau: discut direct, eu insumi... norocul este cu mine. 
'“Intămplător, “spre jumătatea lui August, am dat cu ochii de 
Iulică Stănescu, în plin centru al Craiovei. =8 
"Bucuroși de această revedere neașteptată, schimbăm noutăţile 
ce aveam. Așa am aflat că venea dela Galaţi, unde era profesor și 
va sta câteva zile la Mârșâni, acasă. i 

"Am profitat de ocazie și i-am povestit necazurile cemi pa 
Tănăsescu. Izam rugat ca el cu autoritatea ce are să intervină și 
să-l liniștească. 

(Tănăsescu s'a apărat în fața | să 
pe mine și pe Aldea, că-i facem greutăţi. EL va 
noastre... Î 

"I-a dat asigurări lui Iulică Stănescu, 

avea nicio greutate. 


Șura decât cu multă ince- 


e la București, 


ui Iulică Stănescu, acuzându-ne, 
plăti prostiile 


că din partea lui nu voiu 


2 — 


Este adevărat că din partea lui nu am avut vreo greutate; în 
schimb mi-a transmis, în două rânduri, că el are greutăţi cu po- 
liţia din cauza asitațiilor noastre. 

Târziu de tot voiu înţelege plângerile lui. Voiu mai afla mar- 
tiriul ce a indurat, care era cu atât mai greu că pe €l se grefa si 
neințelegerea camarazilor lui... 

Către sfârșitul lunei August, am o senzație curioasă, ceva, ca 
şi cum se țesea ceva în jur. Imi ziceam că probabil, fără voia mea, 
încep să sufăr de spionită... 

Este curios cum în astfel de cazuri se naște, am zice, încă un 
simț, poate că simțul de conservare, ceva vag este drept, însă care 
iți ascute par'că atenţia și instinctiv să simți un pericol. Intr'un 
articol intitulat  «Provincialul în Capitală», în revista Dacia, am 
descris cum instinctiv am reușit să scăpăm dintr'o plasă a po- 
liţiei... 

Apoi am constatat că atât mama cât și mătușile, surorile ei, 
de câte ori ieșeau seara în curte, pentru o treabă sau alta, reintrau 
in casă cu un aier aproape speriat. Par'că simțeau ceva în jur, 
o prezență ce totuși nu puteau distinge. 

Aceeași impresie am. avut şi eu însumi; de câteva, ori chiar 
m'am luat după vre-o siluetă ce încercam. cel puţin să o recunosc, 
dar se topea în grădina care era destul, de mare, in jurul casei. 

Cum în cartier se produceau furturi, din când în când noi mai 
avusesem o astfel de neplăcere nocturnă, am crezut că este poate 
pregătirea unei noi incursiuni. 

| Ceeace m'a decis să fiu prudent, chiar să mut locul de întâl- 
niri, adică să mut cartierul, a fost insistența cu care era; observat 
de peste drum, din dosul perdelelor, tot ce se petrecea la mine. 

Peste drum, erau în chirie două surori, una lucra la Prefectura, 
Judeţului, a doua, mai tânără, făcea, se pare, o școală de infirmiere. 
Erau aici de peste un an. Aveau aierul de a fi așezate. In afară 
de serviciul lor, nu le cunoșteam vreo legătură. Ori, de câtva timp, 
au inceput să vină însoţite de un tânăr. La început se mulțumeau 
să mai vorbească vreo câteva minute, el în stradă și ele în cameră, 
la fereastră. Incetul cu încetul, vizitele se prelungesc, sunt mai 
dese chiar și în timpul zilei, nu la fereastră, ci în casă. 


Pe mine a inceput să mă intrige faptul că, din spatele perde- 


Adi ZA nu le scăpa nicio mișcare ce se făcea peste drum, adică 
a mine. 


— 122 — 


Da 


Desigur că ruerat făcea plăcere Curioz 
arestarea mea că in îond fusese aranj 
surprinde, în activitate de Ssubversiune, 
ajutor Bratu, citire. 

Probabil că toate acestea m'au hotăriţ să-mi 
în alt cartier. 

Ca familia să nu se neliniștească, am pregătit, ca în fiecare 
an la acea epocă, plecarea, la Timișoara pentru examene. 

pe schimbarea domiciliului am cerut ajutor dela 'T 
ceanu. I-am cerut Băemi găsească 0 casă sigură pentru 
prezece Octombrie, adică la întoarcerea mea, 

Am fixat plecarea mea la Timișoara pentru douăzeci și cinci 
Septembrie. 

Am anunţat curierii că după această dată să aștepte să-i 
chem eu. 

In acelaș sens, l-am prevenit și pe Aldea. Manolescu, pentru 
Frăția de Cruce, primea material și instrucțiuni, prin Nati Co- 
jocaru. 

In timp ce făceam pregătirile, primesc prin Geo Gheorghe 
Clement, manifestul lansat, cred, de Alecu Cantacuzino, cu ocazia 
zilei Căpitanului, 13 Septembrie. 

Am. trimis judeţelor, pentru multiplicare și răspândire înce- 
pând cu data de 25. Septembrie. e colsen 

Aldea îmi promisese să vină pela ora prânzului, în ziua ple 
cării mele: Mă anunţase că a fost vizitat de poliţie, atât acasă 
cât şi la birou. Cum nu s'a găsit nimic compromițător, nu l-au 
deranjat mai mult. : 

Pela orele două-trei, după masă, Mitu Şegărceanu, fratele de 
cruce, mi-a adus cotizaţiile dela Titi. y i 

i “Cum Aldea nu venise, îi dau lui Mitu Şegărceanu manifestele 
pentru Aldea, căci se cunoşteau bine. Le 

Spre seară, un ceas-două inainte de plecare, Tae Aldea şi-mi 
spu i i 2 Nu ştia. 
spune că, Mitu a fost arestat. Cum și de ce E 

Eu l-am prevenit că-i dădusem lui Mitu un pachet de manife 


pentru el. Să le caute, de poate. 


itatea, lor, Voiu afla după 
at un post fix, «pentru a, 
Suspecții», dela comisarul- 


aranjez 0 locuința 


iti Şegăr- 
zece-cins- 


— 123 — 


4. LA TIMIŞOARA ŞI BUCUREȘTI 


Arestarea lui Mitu Șegărceanu ma intărit in hotărirea mea 
de a schimba de adresă. 

Seara mi-am luat rămas bun dela mama și mătuși. In drum 
spre gară, voiam să iau trenul de 10 seara. Printr'o trecere între 
două case, am intrat în strada cealaltă, la o verișoară de-a mamei. 
Mi-a dat ceva pachete pentru fetele și nepoatele dela Timișoara. 

Dimineaţa, după sosirea la Timișoara, am tras direct la aceste 
verișoare; ele locuiau in apropierea gării Domnița Elena. Le-am 
dat pachetele lor cât și mărunţișuri din Craiova. Cu una cu alta, 
s'a făcut seară și am rămas la ele de am dormit. 

A doua zi am luat drumul spre Căminul Politechnicei. 

Nu departe de Cămin, imi iese în față Fleschin și mă duce fără 
să intrăm. 

Mă întreabă de unde vin și ce s'a putut intâmpla, căci peste 
noapte am fost căutat de poliţie. 

Mi-am dat seama că trebuie să fie in legătură cu arestarea lui 
Mitu Şegărceanu. 

I-am povestit tot ce știam, cum am avut impresia că se ţese 
o plasă în jurul meu, hotărirea de a schimba de cartier, etc... 

Ultimele evenimente, deci mă întăresc în această hotărire. 
Insă nu voiu pleca direct la Craiova, voiu trece mai întâi pela 


București, să aduc la cunoștință noua situație, Domnului Coman- 
dant, Horia Sima. 


La București îl găsesc pe Marius Cioflec, locuia aproape de 
Gara de Nord. 

Lui Marius îi cer să aranjeze să-l văd pe Domnul Comandant, 
ca să-i expun noua situaţie, cât și o propunere de o alță legătură 
cu Centrul. 


Până am putut să-l întâlnesc pe Domnul Comandant, am rămas 
la Marius, vre-o zece zile. 

Cu el am cunoscut în strada Uranus, 
Biriș. Am găsit și cunoștințe vechi. 


Intr'o zi, gazda lui Marius ne-a făcut o vizită. După cum ne-a 
tratat mi-am dat seama că îl indrăgise ca și cum i-ar fi fost copilul 


ei. Ne-a povestit de feciorul ei că se vede foarte rar, fiind comisar 
de poliție. Era mereu pe drumuri. 


pe Nae Făgădaru și Ghiţă 


— 124 — 


DR 


Da 


Am ascultat cu toată atenția cuvenită Și ni s'a părut o ete 
an Li i x CPR i = 
nitate până s'a terminat această vizită... Marius aștepta cab 
din provincie. i 


Şieu- lam, lăsat pe “Marius, plecând 1a- plimbare, Fără un 

dupreois; A Ă cezekoflaa Uranus, Mă indrept spre locuința băie- 
ților. Când să intru pe poartă, simt o liniște neobișnuită. Un domn 
ce venea din fundul curții, Cu 0 vioară sub braț, ajungând în 
dreptul meu, fără să mă privească, imi zice: «aseară a fost nuntă 
aici...». Surprins, nu intru și am continuat drumul. Am crezut 
că nu au avut eleganța de a mă invita și pe mine. Seara i-am 
povestit lui Marius isprava lor și părerea mea de rău. 

Seara următoare, când Marius a intrat acasă 
un aier glumeţ și totuși preocupat: 

«Eh! Eh! Şugubeaţă nuntă, noroc că nu ai fost, ai fi ajuns și 
tu la sdup cu ceilalți... 

«A fost o descindere a poliţiei și i-a luat pentru «legitimare», 
pe cei ce se găseau acolo, Silion, Constantinescu și Fleschin, cel 
puţin de ei imi amintesc. Ilie Rotea reușise să fugă pe fereastră, 
așa că el este cel ce a dat alarma.» 

Silion, Constantinescu și Pleschin au justificat prezența lor 
la București. Fiind studenţi la Şcoala Politechnica din Timișoara 
au venit să. facă mutarea, ca să termine studiile la o școală cu 
mai mare renume. Au fost eliberaţi, nu erau incă în fișele lor, 
cu sfatul că tot mai prudent ar fi ca să-și termine studiile la 
Timișoara... 

In zilele acelea, timp frumos, intr'o dimineaţă aud un avion 
zburând foarte jos și apoi o lovitură puternică. ; 

Mă plec pe fereastră să văd ce s'a întâmplat. In stradă văd 
lume fugind în sus, strada era puţin în pantă. Mi-am dat seama 
că avionul căzuse. Am aflat apoi că pilotul a sburat jos ca să-și 
salute logodnica și a pierdut controlul. (pai 

8 Pa 2 aud că mă strigă cineva din stradă, şi-mi 
face chiar semn cu mâna, semn pati și pie Sotie tei 

"Am coborit căci recunoscusem, eee eri 
imi făcea semne pe Locotenentul Emil George Sa sarea 
1 de Geniu, din Craiova. Este Mișu Ungureanu 
noștință. 

"Locotenentul Georgescu simpatiza cu 
că ar fi dispus să ne ajute. Printre relați 


„ îmi spune, cu 


Mișcarea și am înțeles 
ile lui, am cunoscut doi 


— 125 — 


locotenenţi: de unul îmi aduc încă aminte; Marin Popescu, din 
Regimentul de Artilerie, de cari spunea că sunt și ei simpatizanți. 
Dupăce am schimbat noutățile, i-am pus problema delicată 
de a mă găzdui câteva zile. I-am explicat că vreau să-mi găsesc 
o gazdă ca să nu mai revin acasă, să-mi pierd oarecum urma. 
Bucuros că poate să facă ceva pentru noi, fără discuţie, a fost 
de acord. 
Ne-am despărțit cu promisiunea că mă aşteaptă. 


5. DIN NOU LA CRAIOVA 


La întâlnirea ce am avut, am expus Domnului Comandant cele 
întâmplate în ultimul timp la Craiova, cât și proectul meu de 
a mă instala în alt cartier. 

Domnul Comandant a aprobat noul meu plan cât și curier pe 
camaradul Tolcea, din grupul muncitoresc timişorean. 

Pe camaradul Ion Tolcea îl cunoșteam bine, am fost deseori 
împreună pe drumurile bănățene, în marșuri și în propagandă, 
în timpul alegerilor. 

Ajung la Craiova spre sfârșitul lunei Octombrie. Primele zile 
am stat la Locotenentul Georgescu, apoi, prin Titi Şegărniceanu, 
am fost găzduit de advocatul Vâlcu Vlad. Iar în primele zile ale 
lunei Noembrie, voiu avea o cameră la o doamnă, nu departe de 
cartierul cazărmilor. Veniturile ei erau chiriile depe cele patru- 
cinci camere ce avea disponibile. 

Aici, în chirie, mai erau advocaţii stagiari, Bădici și Nica, prie- 
teni cu Şegărceanu și Vâlcu, și prieteni legionari. 

Bădici m'a prezentat gazdei, Marin Marinescu. Originar din 
Reșița, a venit la Şcoala de Ofiţeri de Artilerie de Rezervă. (Adică 
elev teterist cum se spunea.) 

A mai venit în chirie un tânăr, care în mod discret ma făcut 
să înţeleg că mă cunoștea de când a intrat la Liceul Carol I, unde 
eu în ultima clasă, eram chestor general. 

Privindu-l mai atent, mi-am adus aminte de el, avea 'ochii negri 
ca murele și sprâncenele par'că desemnate. Atunci mic pirpiriu, 
acum înalt, voinic. Iși făcea serviciul militar în adevăr la Şcoala 
de Ofiţeri de Rezervă. Am rămas, să! zic așa, în bună vecinătate. 


— 126 — 


DO 


Ea 


Am reușit apoi să-l instalez 
egărceanu. Gazda lui a fost deo Tia, ei. na prin Titi 
Radu Gyr. Acolo a stat până prin jumătatea a, 506, tg poetului 
cembrie, când a trebuit; să plece. se promulgase o lege ca unei De- 
fiecărui proprietar să declare persoanele. ce locuiesc turul 
ocupația. i reni 


Poliția și jandarmeria au tăcut vizite din casă în casă, în fiecare 
. : > 4 

încăpere, «pentru statistică». Sperau astfel să vâneze pe cei ce 

pregătesc revoluţia. Tolcea le-a justificaţ că este în căutare de 


lucru. Pentrucă nu reușise să găsească, poliția i-a cerut să pără- 
sească Craiova. 


Personal, cum plecam «la cazarmă» dimineața și reveneam 
seara, am reușit să mă strecor. Cred că a fost gazda care a «ne- 


glijat» să mă treacă printre locatari. Doar nu era să bată toba 
că stă în chirie «Prinţul Cantacuzino». 


Gazda era o femee inteligentă și avea, spirit de observaţie. Din 
primele zile, a început să mă întrebe de una, de alta, de fami- 
lie, etc. Am răspuns corect cu puţin accent bănățean, doar eram 
din Reşiţa. Deși plecam dimineața și reintram seara, și-a dat 
seama că este altceva și nici decum serviciul militar. Oarecum 
mirat de atâta atenţie din partea gazdei, desvălui încurcătura lui 
Bădici. 

Râzând îmi spune că este normal. «Cum este curioasă, m'a des- 
cusut. Simţea ceva și nu știa ce. Voia să știe și ca so liniștesc, 
i-am. spus să fie mândră că locuește la ea, Prinţul Cantacuzino, 
numai din modestie, se prezintă Marinescu...». 

Am. rămas tablou, mi-am făcut cruce, mă uit de-aproape la el 
şi-l întreb dacă nu este nebun. Iată cum pot să o păţesc rău de 
tot, poate mai rău decât aș fi luat pentru propriile mele acte... 
"” Lucrurile, totuși din această parte, sau petrecut bine. Gazda 
a reţinut ce a vrut. = 

"Mai important era să-l nu-l contrazică pe Bădici, viitorul si- 
nere; nu de mult se logodise cu fata ei, Puc. 

: Prin 'Tolcea, am primit câteva exemplare din manifestul semnat 
de Alecu Cantacuzino. | Si REt 

„Se cerea revizuirea procesului Căpitanului. ceea Bă 
pronunțată în contra tuturor probelor Și a mărturii 
diseră lipsa de adevăr a acuzațiilor. 


=> 41 


Am dat pentru multiplicare. și răspândire, Profesorului Pâr- 
vănescu, pentru Județul Romanați, lui Manolescu pentru grupa, 
lui de frați de cruce, pentru Craiova, ceea ce au și făcut. 

Cu celelalte judeţe nu reușisem să reiau legături, Mișu Un- 
gureanu, Petropol, Nati Cojocaru, Traian Firulescu, etc., erau ple- 
cați la studii, la București. 

Cu Titi Şegărceanu, legătura era ușoară prin Bădici. 

Pe Căpitanul Ungureanu l-am lăsat să stea liniștit, aflând că 
ar fi avut o operaţie. 

In schimb, am avut câteva întâlniri cu Aldea, I-am cerut insis- 
tent un efort în ce privește strângerea de bani, avem nevoie de 
fonduri cât mai mari pentru a face față cererilor ce lupta. ne 
impunea. 

Imi promitea. Este drept că bani nu am văzut, dar în schimb îmi 
da asigurări că are câţiva băeţi cu el, sata să tragă cu pistolul în 
acela sau aceia, în orice moment, ce eu îi voiu desemna culpabili. 

I-am cerut să fie liniștiți, să nu facă mai rău prin vreun act 
necugetat. 


6. ASASINAREA CAPITANULUI 


In exterior nori negri se ridică. Infrigurarea, atacurile, nervo- 
zitatea cresc. Toate avertismentele nu au fost suficiente. Faptul 
că legionarii nu au răspuns dur, cum toată lumea aștepta, subver- 
siunea comunistă a împins metodic și fără întrerupere la asasi- 
narea Căpitanului. i 

Nicio voce nu se ridică să protesteze și, cu atât mai puţin, de 
apărare. 

Din lașitate și orbire, dar mai ales din impotența lor de, a pre- 
vedea, politicienii n'au înţeles că prin actele lor și girul dat sunt 
în fața istoriei responsabili și tot atât de vinovaţi ca și tăptaşii 
direcţi, cu Regele Felon în frunte, pentru dezastrul și nenorocirile 
ce se vor abate asupra Țării, 
pe iti sg în noaptea de 29-30 Noembrie, în pădurea 
e Ş ru a se șterge urmele delictului, liturghia diavo- 

că se continuă în incinta fortului Jilava, un glonț în ceafa 


— 128 — 


Au ia ic ARII 


iecărui «fugitiv», și groapa este a, ită 
35 se vărsase din abundență ee dei de beton după 

Țara este în intuneric, jidovimea jubilează, sup. 
it, deacum drumul este liber... i 

Ee calciu daci 54 dimineața, dupăce a auzit la radio, a venit 
la mine. Scena mi-a rămas. Negru, străveziu, s'a prăvălit pe scaun 
şi ca din fund de prăpastie, îmi șopește: 

«Codreanu este mort, l-au împușcat... 

— Care Codreanu? întreb, Horia, Decebal?,.. 

«Corneliu Codreanu Și un grup ce transportau de dimineaţă... 
așa au spus la radio. î 

«Au voit să fugă de sub pază... 

«Şi i-au împușcat pe toţi...» 

O tăcere de mormânt se așează peste noi... 

Gândul îmi sboară cu ani în urmă, în 1935, când dupăce fusese 
avertizat că Lupeasca a pus la cale un nou asasinat, ne spunea: 

«Şeful Legiunii râde de moarte, nu cred că s'a născut mâna 
care să ridice pistolul asupra mea. 

«Dacă totuși s'ar întâmpla, vă cer să mă răzbunaţi. O cer nu 
pentru mine, ci pentru binele acestui Neam...» 

Nu puteam înţelege, simţisem, ne-am sbătut să impiedicăm ne- 
legiuirea, și acum faptul era așa de monstruos că nu-l acceptam, 
nu ne era posibil să credem. 

„Rămân cu ochii fixaţi în gol, mă trezesc șoptind nu este po- 
sibil, nu este posibil... 

Vâlcu par'că se trezește, se ridică și gârbov, parcă îmbătrânit 
cu o sută de ani, dând din cap, ca ieșind dintr'o mare nenorocire, 
pleacă... 

Imediat, Comandamentul a cerut legionarilor liniște şi stăpâ- 
nire de sine printr'un manifest în care mai. spunea: 

«... până nu se va întuneca cerul românesc peste sufletele noas- 
tre, Căpitanul nu poate muri. Il avem şi trăieşte între noi...» 


subversiunea a reu- 


* 
„+ 


Autorităţile încearcă să reducă efectul acestui Se Sprite 
lansând svonuri că nu este mort. Un grup cu Locotenen'u 


Gârcineanu' ar fi reușit să-l răpească şi ar Grea ei 
că acum Codreanu se găsește pe undeva prin AlBanit, P 


va fi ajuns în Germania. 


— 9 — 


—_D_— . DVS O 


Toate aceste încercări le intreţineau ca să preintâmpine even- 
tuale răzbunări din partea legionarilor. 

Pe de altă parte, ziarele în solda subversiunii, aduc laude lui 
Călinescu —omul de oțel care a reușit să doboare Garda de Fier. 

Toate forţele, poliţia, sisuranţa, serviciul armatei, jandarmeria, 
sunt deslănțuite cu toată ura contra legionarilor. 

Făceau descinderi, arestau, schingiuiau, omorau şi nu mai dă- 
deau de capăt. 

Valuri de legionari cădeau, altele le inlocuiau și ce îi îngrozea 
era că, în imensa lor majoritate, erau relativ noi, necunoscuţi, 
cari nici măcar mau avut norocul să-l cunoască și să-l vadă pe 
Căpitan, cum erau cei vechi. Aceștia, cunoscuţii erau deja în lagăre, 
în închisori și prea puţini liberi, însă sub bună supraveghere. 

Acești tineri legionari credeau în Căpitan și erau fericiţi pentru 
a-l servi. 

Deveniseră spaima poliției, care din ură și frică sau dedat la 
schingiuiri şi torturi nemai închipuite. Doctorului Vornica, dela, 
Cluj, după trei luni îi supurau încă picioarele, găurile din talpă 
se deschideau deasupra labei. Mișu Dumitrescu, dela, Prahova, nu 
scotea, nicio vorbă, il porecliseră, Mahatma Gandi. Iordache Ni- 
coară și Groza, șeful muncitorilor în București, fuseseră torturați 
întrun mod barbar. Lui Fleschin și Ghedeon, le rămăseseră la 
mâini cioanțele degetelor. Lui Nae Făgădaru, se pare că după 
ce l-au schingiuit, i-au tăiat picioarele. cu securea, apoi a fost îm- 
pușcat împreună cu Petre Andrei și Bica Anania... 


1. PARASESC CRAIOVA ȘI MA ATAȘEZ 
GRUPULUI BUCUREȘTI 


Pela începutul lunei Ianuarie 1939, am avut vizita lui Nuţu 
Aurel. Făcuse circuitul Deva, Oradia, Timişoara, și acum la Craio- 
va, să ne anunţe căderea adreselor din Minotaurul si Aureliu 14. 

„Am, trecut în revistă ultimele evenimente. Deplângem atâţi 
prieteni cari căzuseră, în ghiara poliţiei. 
A dit îmi Yprbise,de lipsa de elemențe pregătite pentru la- 
Fete „la rugat să mă anunțe Comandantului că sunt voluntar. 
u știam încă de nenorocirea cu explozia laboratorului. 


— 130 — 


Am fixat cu el, să aştept răspuns cel m 
mâni. Insă, cu sau fără răspuns, voiu fi la 
săptămâni. 

Cum pu ara îi Biciur Curier, ars luat că o aprobare a pro 
punerii iele și, Pta părăsit Craiova, prin 21-22 Tanuarie. 

Ajuns la București sunt desorientat. Numai cu greu mi-am adus 
aminte de adresa unde doar cu câteva luni mai inainte îl întâl- 
nisem pe Inginerul Poale. Am sunat la ușe. A ieșit o doamnă ce-mi 
spune că Inginerul Foale nu mai locuiește acolo de mult, poate... 
să fie anul. 

De neînchipuit, cum pe atunci, noțiunea timpului scăpa sim- 
țurilor noastre. 

Necăjit, nu știam unde şi de cine să dau... 

'Trec dintr'o stradă în alta, și în alta, și pe o alta încep să cobor. 
Pe placă văd scris Strada Cobălcescu. Mergând la vale, la o răs- 
cruce, văd așteptând ceva, tramvai, autobuz, pe Ghiţă Constantin, 
coleg de Facultate și primul meu șef de cuib. 

Nu ne văzusem de câteva luni. Răsuflu că în cele din urmă 
am găsit un cunoscut. Bucuroși de revedere, pentru el surpriză, 
căci nu mai știa nimic despre mine. Pentru mine, poate că el să-mi 
dea, vreo îndrumare. 

Mergem tot pe Cobălcescu și nu departe, intrăm; îmi spune 
că stă cu Marius Cioflec. Pot să mă odihnesc; îmi dă ceva de mân- 
care şi pleacă. 

Către seară intră Ghiţă și, ceva mai târziu, Marius Cioilec. 

Le povestec ce vânt m'aduce. Cum mă ințelesesem cu Nuţu 
Aurel, neprimind răspuns am luat trenul și am venit. 

Din discuţia cu ei am dedus că Nuţu, plecat să anunţe căderea 
adreselor Minotaurului și Aureliu 14, probabil nu știa că şi cea 
din Bucovina 2 căzuse. In consecință, venind dela Craiova, s'a 
dus acolo şi a fost arestat, căci nimeni nu-l mai văzuse. 

"Toate pierderile, băieţi și laborator..., mai grav, încă nu dădeau 
de Comandant, înscriseseră pe feţele lor un aier aproape de des- 
nădejde. Cu asasinarea Profesorului Vasile Cristescu, după aceea 
a aruncătoarelor de flăcări, dezastru în toate compartimentele, 
creşte desnădejdea noastră. 

Marius, Ghiţă, zi de zi, aleargă să 
la Comandant. Seara intrau obosiţi, 

adâncea mai mult... 


ai târziu în două săptă- 
București exact în două 


găsească o cale să ajunsă 
dărâmaţi, desnădejdea se 


— 1 = 


— —._PI 1...” 7” 7 7. IV 


E. esteticii i o ii ea ee sac 


Incet, se nasc în noi întrebări, Unde este Cora nd BLU dece 
nu-i dăm de urmă. Oare a căzut și el? După unele svonuri S'ar 
părea că unii ar fi dat declaraţii de supunere, chiar ar îndemna 
o totală supunere!!?... 

Intr'o seară intră Marius ceva mai liniștit. Reuşise să găsească 
o persoană, care eventual ar putea să-l pună în contact cu Coman- 
dantul. Aveau a doua zi o întâlnire. 

Se pare că era un doctor, atât ne-a spus Marius. Ceeace-l fră- 
mânta, a fost discuţia cu acest doctor; ce crede Marius, dacă el 
şi cei pe care îi cunoaște vor să continue lupta, să o continue chiar 
și în lipsa Comandantului!!!?... 

Ce semnificaţie, ce vor cu aceste intrebări și presupuneri?! ! 1... 

Oare nu se prepară vre-un atentat contra lui? Ne sfătuim, toţi 
trei și-l rugăm pe Marius să ducă acestui Domn, nici azi nu am 
aflat cine a îost, răspunsul nostru, care era în esenţa lui, drama 
din sufletele noastre: 

— Avem convingerea că se urmărește asasinarea Comandan- 
tului. După toate pierderile, suferinţele și asasinatele, al Căpita- 
nului și cel mai proaspăt, al Profesorului Cristescu, alt dezastru 
nu mai putem și nici nu mai vrem să acceptăm. 

— In afară de Comandant, nu acceptăm nici de a lucra cu 
altcineva şi, cu atât mai puţin, de a primi ordine. Noi trei suntem 
capabili să mai adunăm —cel puțin zece— două zeci de nebuni, 
vom trage cu pistoalele mai înainte în cei dintre noi ce-i credem 
vinovaţi și de ne mai rămân gloanțe, vom trăzni și în călăii noștri... 


se 


Dacă profesia noastră de credință a avut darul, ca să zic așa, 
să desghețe încrederea în noi, cei ce ne încercau, nu știu. Insă 
Marius s'a întors, către seară, cu promisiunea că a doua zi va, 
avea preciziuni. 1 s'a dat un alt loc de întâlnire. De astă dată 
Marius, a reintrat fericit că a vorbit cu Domnul Comandant. 

Marius i-a raportat Comandantului că și eu sunt cu el și Ghiţă 
Constantin. Când i-a dat adresa unde stăm, a cerut să ne mutăm 
imediat, căci era cunoscută de poliție, aici stătuseră Necrelescu 
și Bubi Moraru. 

Problema locuinței era foarte grea cu dispozițiile legii, cari 
obligau pe propietari să anunțe și să justifice orice schimbare. 


— 132 — 


In ce mă privea, prin Traian Firulescu, ce loc 
promisiunea unui student din Caracal, Iones 
Frumoase, să stau'cu el după 5 Februarie. 

Mai trebuia să găsim o gazdă pentru Ghiţă, căci Marius primise 
ordin să-şi facă bagajele, cum am zice, ca în două-trei zile să 
plece peste graniță, în același grup cu Domnul Comandant. 

Lui Ghiţă și mie, ne-a cerut să mergem pe a doua zi la întâlnire 
unde vom primi dispoziţii. 


uia la sora lui, aveam 
Cu, cred, tot la Artele 


In după masa zilei de 2 Februarie, am fost la acea întâlnire, 
unde am fost prezentat unei persoane ce nici nu văzusem şi nici 
nu am avut ocazia să 0 cunosc probabil că Ghiţă știa cine este. 

Imi luasem un obiceiu să nu întreb; ascultam ce mi se spune 
şi atât. Cum nimeni nu mi-a spus cine este, am tăcut. 

Lui Ghiţă i-a cerut să meargă la Timișoara pentru a pregăti 
toate elementele ce pot fi disponibile, să fie. gata pentru momentul 
când vor fi chemaţi. Doar atât mi-a spus Ghiţă seara, când ne-am 
găsit acasă; a făcut un mic pachet și a plecat să prindă trenul. 

Mie mi-a cerut să pregătesc trei băieţi deciși, să fie în așteptare 
pentru când îmi va cere să-i aduc. 


-. 


Pentrucă personal nu-mi era posibil să revin la Craiova, am 
decis să-l trimit pe Traian Firulescu. 

Am trecut pela sora lui și cum-el nu era acasă, i-am cerut să 
mă aștepte a doua zi dimineaţa. Așa că în seara aceea de 3 Fe- 
bruarie, Firulescu a. plecat la Craiova să-i ceară lui Mișu Walas, 
prieten cu el și al lui Aldea, să se pregătească cu revolvere și 
muniţie. In plus, unul pentru mine. 

Reintrat în camera, din Cobălcescu, singur, în așteptare, gân- 
durile sboară cu o viteză nebună. E 
Oare ce păcate a făcut Neamul acesta. să fie aşa de urgisit! sie ca 
tineretului, prin ce are mai bun, nobil, zace pământ. Cu pi i 
sunt asvârliți în inchisori, în lagăre casă fie apoi asasinați, 
au, fost, atâţia, și, însuși Căpitanul. eo 
"Oameni de treabă și conștienți de dezastrul în oana acră 
cată țara, își dau seama dece şi cui îi revine respo 


— 133 — 


Dece nu ridică vocea? Dece se mulțumesc doar să arate cu degetul 
e- vinovaţi? fă 
i ce ea Pompiliu Nicolau, îi spunea lui Micu Augustin, asis- 
tentul său la catedra de Hidraulică, singurul vinovat este Regele. 
In acelaşi sens, Profesorul de Cazane, Lupan, spunea lui Gheor- 

ghe Clement, într'o întâlnire la Sibiu... 


8. ARESTAREA. LA SIGURANTA IN BULEVARDUL PACHE 


Marius a intrat seara târziu, obosit și nu prea în apele lui, 
cred că era cam zece seara. 

Avusese o zi grea, umblase mult, însă își pregătise totul ca in 
două zile să plece. 

Dacă a trecut o jumătate de oră, că ușa camerei noastre este 
deschisă și cineva intră: 

— Unde este Necrelescu...? 

Ne uităm la el. Auzim pe coridor mai multe persoane. Poliție 
—cine sunteţi voi?—, ne întreabă. Scot carnetul meu de student 
la Politechnică din Timișoara. La întrebarea lui ce caut aici, răs- 
pund, ca și colegii mei de altă dată, că doresc să mă înscriu la 
București. 

Când a luat legitimaţia lui Marius, am avut impresia că a sărit 
de un metru dela pământ, strigând: 

— Fane, uite-l pe Marius Cioflec, Marius... 

Au mai intrat în cameră încă doi-trei, comisarul Fane Geor- 
gescu și vestita lui «echipă volantă», Mănăilă, Streza, Curelea, 
Obreja... 

Ne-au luat cu mașinile, brecurile lor, și ne-au dus undeva în 
București. Cum nu cunoșteam, voiu afla peste câteva zile. Câte? 
Că suntem la Siguranţă, în Bulevardul Pache. 

Fiecare am fost duși întrun birot și au început cercetările... 

Mie repede mi-au găsit apelul poliției din Craiova, pentrucă 
fusesem condamnat în lipsă, 

Au început «cercetările de aproape», 
laţi, câţi erau, mă luau pe rând în primir 
întrebărilor ce-mi punea. 


Ț 


adică cei patru-cinci gea- 
e. Fiecare voia să răspund 


— 194 


„Didi Ca 3 


Mi-au pus sub ochi o fotografie cu un bărbos, N 
ip E „Nu c 
văzut vre-odată în viața mea, cel 10 Re E aul 


d aa i puțin așa cu barbă lungă stu- 
foasă. Cum mă intreba dacă nu cumva este Horia Sima, am dat 
din umeri și am admis că s'ar putea, nu-l cunosc. Corecţiunea nu 


se făcea, așteptată. Dece nu le spun adevărul că îl cunosc bine pe 
Gâţă, că doar am fost cu el la Oradia Mare sau la Alba Iulia şi 
am pus bombe în Sinagogă?... 

Oredeau că le: voiu spune că și Horia Sima este, fie deghizat, 
cu barbă, fie cu mustăţi, cu ochelari sau cine știe cum îmbrăcat, 
în cerșetor sau poate, mai știi cu sutană de preot?!1! 

Probabil că așa îl căutau și nu natural cum se purta. 

Mai târziu au arătat o fotografie mică, ceva ca fotografie la 
minut, totuși destul de clară. După «multe nazuri», a trebuit să-l 
recunosc. Nu se putea altfel, doar mi-au spus: «ai fost de atâta timp 
la Timișoara, el a fost șeful vostru în Banat...» Pentrucă am zis 
că nu-l mai văzusem din timpul alegerilor, mi-au întors-o. Atunci 
ce-ai căutat la București? 

Am voit să mi se piardă urma, nu voiam să stau la pușcărie 
pentru niște manifeste ce am dat unui zevzec. 

Nu pot spune că m'au crezut, probabil că pe ei nu-i interesa 
chestia manifestelor; era pentru acei dela Craiova. 

Mă îngrozea însă, acum îmi dădeam seama, ceeace cunoșteam 
și nu ar fi trebuit să cunosc. Sigur când le aflam, era plăcut. Acum? 
Dece le știu! 

Cu această nenorocită încercare am învăţat lecţia și o aplic. 

Să nu cunosc decât ce este necesar numai pentru mine, adică în 
sarcina mea direct. 
- Deaceea mă chinuiam să găsesc. portițe de scăpare. Insă cum 
mă, strângeau cu ușa, trebuia, trebuia să. accept lucruri cari nu 
aveau nicio importanță și mai ales urmări. De aceea am acceptat 
a spune că aveam lesătură cu fostul meu coleg Eugen Necrelescu. 
Niciun. pericol, era deja în lagăr. In ce priveau manifestele, am 
admis că mi le-a adus prietenul și superiorul meu, Clement. 

Mai târziu, când l-am întâlnit pe Clement, în închisoarea Sea: 
trală, din Brașov. și i-am povestit, râdea de, «greutatea ce i 
pus-o. în spinare»; a 

(Măi; dacă aşi fi avut numai manifestele e a a stemei 
la capăt: Aveam în sarcină așa grele acuzaţii că asta 
luat-o. în considerație». 


— 1935 — 


Desigur, fiecare dintre noi avea această teamă groaznică, sub 
intensitatea «cercetării de aproape», să nu cumva să scape ceva 
ce ar îngreuna situația altora, mai ales a celor anchetați în același 
timp şi cu atât mai inverșunat pentru cei ce se găseau incă liberi, 
în acţiuni. 

Când mi-au pus întrebări despre grenadele aruncate la Timi- 
şoara, Oradia, Alba-Iulia, am făcut și eu pe prostul, am râs și apoi 
le-am spus că «nu am umblat cu arme în toată viața mea, așa, că 
de aveam vre-o grenadă în mână cu siguranță săream cu ea cu 
tot. Mă credeţi sau nu, este tot una, mă omoriţi, însă nu știu 
absolut nimic». 

Probabil că la dosarul meu nu aveau prea multe și poate le 
venise ceva dela Craiova, de au început să mă întrebe unde am 
stat intre cele două treceri pela Marius Cioflec. 

Nu se inșelau, gazda lui Marius, cea din Octombrie, mă des: 
crisese bine. 

După multe ezitări și dându-mi seama că; sunt informați, am 
dat numele gazdei și adresa dela Craiova. 

Gazda, nu putea să sufere o altă neplăcere decât să dea'o de: 
claraţie că a avut chiriaș corect, pleca dimineaţa, şi reintra seara 
după serviciu. Se numea Marinescu, originar. din Banat, liniștit, 
fără relaţii, poate a venit odată cu un domn, probabil tot bănă- 
țean, căci vorbea cu accentul lor. Acestea le-am aflat prin Aprilie 
următor, când am fost eliberat. 

Speram că astfel să se afle la Craiova. Cei ce lucraseră cu mine 
să-și ia măsuri de apărare, cât și familia să știe că sunt încă în 
viață. 

Aceste declaraţii se făceau încet, cu reluări, intre două ședințe 
de bătaie la tălpi cu ranga. La fiecare lovitură vedeai focuri de 
artificii, sau de «mângâiere» cu un dulap de fier, sau cu zidul în 
care mi-am lăsat amprenta, capului. 

i Ma uimit însă în tot timpul cercetărilor descoperirea luptei 
între creer, care lucra vertiginos cum să găsească mijloace de a 
scăpa cât mai ușor, adică grija să nu cumva să aduci vreun de- 
zastru, cum am spus mai înainte, și fizicul ce suferea. schingiuirile. 

„Aveam impresia că nu este al meu. Până la această încercare, 
mă credeam slab, că de mă atinge o să izbucnesc în lacrimi, ba 
chiar sub tortură voiu urla ca din gură de șarpe cum s'ar zice... 

Ingrozit constat, ca și cum era altul sub lovituri și nu eu, că 
nu-mi dă nicio lacrimă, că oricât mă sforțam- să urlu, crezând 


— 136 — 


N 


E 


că astfel aș putea eventual să sca 


mu-mi ieșeau decât niște icniri, gemete. seci. Mă întrebam dacă 
nu cumva am surzit și nu mă aud? Sau mi-am pierdut glasul. Oare 
m'au lovit așa de tare că mortificat nu mai am simţul durerii?! 

Dozearm iii icpinasă cad in nesimţire... Când a inceput să sară 
depe masă scândura, ce mi-o așezaseră pe piept, credeam că voiu 
cădea repede în nesimţire, chiar poate voiu muri, și eram fericit 
că am să scap din ghiara lor fără să mă compromit cu vreo slă- 
piciune... 

Cât timp a durat, nu știu, o veșnicie?!! Lampa electrică nu 
se stingea, lumina zilei nu pătrundea și nici intunerecul nopții... 

La un moment dat, am avut impresia, știu eu, că ar fi sătui 
de atâtea schingiuiri!!! Şi m'au lăsat mai liniștit, dupăce mi-au 
dat de înţeles că am să dau tot din mine celor dela Craiova, cari 
mă așteaptă ca pe pâinea caldă. Acolo o să fac comparaţie și o să-i 
regret, că ei au fost foarte gentili cu mine. 

Am semnat o declarație, pe care ei o bătuseră la maşină, au 
plecat cu ea, eu trebuind să aștept, să fiu coborit la beci, in aștep- 
tarea transferării la Craiova. 

Cât timp mau lăsat aici cu gândurile mele? Ce s'a intâmplat 
cu Marius? Oare Ghiţă Constantin a aflat ceva, va fi întârziat 
mai mult la Timișoara, a reușit? Ce? Cum?... Incep să mă neli- 
niștesc... 

„Şi iată că'intră pe ușe un domn înalt, puţin negricios la faţă, 
părul încărunţit, cu o pereche de ochelari fumurii, ochii nu-i ve- 
deam, însă simțeam că mă priveşte ca și cum ar fi vrut să citească 
în-mine ca într'o carte. Se pare că ar fi fost Moruzof, în persoană. 
După câtva timp îmi spune, punându-mi un chestionar sub ochi: 

— Răspunzi cu toată atenţia la aceste intrebări, declaraţia 
făcută este fără noimă, plină de minciuni, probă că nu spui cu 
cine ai lucrat, la ce acţiuni ai luat parte..., este bună de aruncat 
la coșul de gunoi, avem la dosar tot ce te privește. | 

După ce a plecat, parcurg chestionarul lăsat. Erau cel puţin 
25-30 de întrebări: te 

Doar câteva mă priveau direct, de când am intrat în Mișcare, 
ce-rol am avut până în 1938, ce am făcut din 1938, cum de mă 
găsesc amestecat în acţiuni teroriste... ş past Pegenie 

'Toate celelalte at erau în legătură cu N Dea 
lam cunoscut, cu ce ocazie, ce persoane erau cu €i, e 4 
atitudine avea şi ce acţiuni a dus până in 1938... 


P mai ușor din incurcătură, 


— 937: — 


După Aprilie 1938, unde l-am întâlnit, cu cine era, dece, ce a 
cerut dela mine, sub ce motiv, etc... se 

Cu multă caznă am răspuns la unele, adică nu mare lucru. 
Nu au fost mulțumiți deloc. Au întrebat dacă nu cumva îmi bat 
joc de ei și-i cred idioţi. Să-mi bag minţile în cap și să o completez. 

După câteva ore când au revenit, nu avansasem cu nicio iotă, 
în direcţia în care presupuneau ei. 

Le-am spus să facă ce vor că nu știu mai mult. Presupun că 
la dosarul meu, nu aveau altceva decât chestia dela Craiova cu 
manifestele pentru care eram condamnat în lipsă, la un an. Pe ei 
nu-i interesa, de aceea m'au dus jos în celulă, în așteptare pentru 
a fi transferat la Craiova. 


- 
. 


Am fost închis in prima celulă liberă, apoi au adus pe Marius 
în celula de lângă mine, și, probabil, după o zi pe Ghiţă Constantin. 

Surprinși, l-am întrebat cum s'a întâmplat? Eh, simplu, spune 
el. Cum nu știam nimic, am venit direct la Cobălcescu, și cum 
am lăsat un post să vadă cine mai vine, m'au arestat. 

In celelalte celule, erau Afilon Dorca, Danielescu Zisu, Noashea, 
soţia unui șofer care l-ar fi condus sau l-ar fi găzduit pe Coman: 
dant, așa o acuzau. 


Dorca ne-a șoptit că sus la etaj se” găsesc locotenenţii Borzea 
și Nicolae Dumitrescu. 

In franțuzește am vorbit cu Marius. Dosarul lui era încărcat. 
A refuzat în bloc. Mi-a spus că a văzut, când l-au adus jos, un 
grup de băieţi lângă fântâna din curte, între cari, Nuţu, Todan, 
Grama, și aici eram la Siguranţă, în Bulevardul Pache. 

Peste două-trei zile, am fost scos din celulă ca să mă transfere 
la Craiova. Le-am șoptit tuturor «noroc și pe curând». Nu bănuiam 
că sunt ultimele cuvinte ce le-am adresat; în această viaţă. Toţi 
au fost asasinați în noaptea de 21-22 Septembrie 1939. 

Cu mult mai târziu, cred prin 1956, cu Valer Vințan, care în 
timpul prigoanei din 1938 a activat sub numele de «Cerbu», depă- 
nând amintirile, am ajuns și la arestarea noastră, din 3 Februarie. 

Valer Vinţan mi-a confirmat că Marius făcea. parte din lotul 
ce trebuia să plece în zilele acelea. Insă în ajun, seara, a avut 
o întâlnire cu un camarad, nu-și mai aducea aminte numele, sau 
eu nu l-am reținut, sau simţit urmăriți, au încercat să-și piardă 


— Ta8— 


a. Cum și-au dat seama că n y ărti ă 
Ai fixaseră o altă întâlnire cf pla. pia a a 

Ori, a doua zi, Marius nu a fost la î 
că nu a putut să scape de urmăritor, q 

Abia de data aceasta am avut explicația, pe de-o parte, oarecum 
neliniștea ce emana din Marius la sosire, pe de altă parte, intrarea 
poliției peste noi așa de repede, poate o jumătate de oră, 

E] nu a, reușit să-l observe pe agent, care probabil a anunțat 
unde a intrat unul din suspecți și echipa volantă a ajuns repede 
peste noi... 


ntâlnire și așa s'a dedus 
eci, a fost arestaţ. 


9.  TRANSFERAT LA CRAIOVA 


"" Dela București am fost transferat la Craiova, după 10 Februarie. 
Intre doi agenţi, cu cătușele la mâini, am ajuns cu trenul dimi- 
neaţăa și dela gară, pe jos, ne-am îndreptat spre Siguranţă. 
"In faţa unei vitrine, mă întrebam cine este cel ce se vede în ea? 
Nebărbierit, murdar, cu cearcăne la ochi, nu mai avusesem ocazia 
să dau măcar cu câţiva stropi de apă pe faţă. Semnele oboselii 
erau mai mult decât bătătoare la ochi. In cele două trei zile, cât 
am'stat la celulă, numai odihnă nu am avut! Tresăream la orice 
mișcare ; orice! ușe deschisă sau inchisă mă făcea să sar „depe 
priciul de lemn. Teama pentru soarta dragilor camarazi de alături, 
Marius, Ghiţă, Dorca, Noaghea, Zisu, era mai mare decât pentru 
ropria-ţi soartă. IT 
a ina la» Siguranţă, m'âu dus în biroul Comisarului usa 
Bratu. Un tip roșcat, nu prea înalt, însă bine legat. Avea un ca : 
în colțul gurii, mai de grabă un rânjet, ce-ţi da impresia de tate 
și viclenie. Din basmele copilăriei. aflasem, FA dă cel mai bin 
să 'te ferești de «roşeaţi», că sunt răi și vicleni. eee 
Ș „rete cea Sea plăcere îi era să dea, așa, sec, două e 
lovituri celui ce a intrat în «pregătirea» lui, săi plezneas 
pia privit: lung. Sa minunat că eu sunt «teroristul» ce le-a dat 
atât de lucru!! j 
/Toatăibanda de agenţi s'a perindat 
pe altă dihanie și mă înjurau de mă trece 
pela noi. 


prin birou. Mă priveau ca 
au Dunărea, cum se spune 


— 035 — 


Pentru a mă prinde și aresta, era pus un premiu. Fiecare ay 
fi vrut să-l câștige. In schimb erau mereu chemaţi la ordine, că 
sunt incapabili; mai rău, erau amenințați cu ștergerea depe ta 
blourile de avansare. 

Acestea le-am aflat, prin 42-43, la închisoarea Aiud, unde am 
întâlnit doi dintre ei, Stancu și un altul, mic și negricios, crea 
că se numea Predoaica. 

Cum ei erau bănuiţi de a fi simpatizanți, i-au ținut deoparte 
și ocupați numai în direcția comuniștilor, a, sectelor și a Cerșe- 
torilor. 

După perioada, aș spune, a grădinei zoologice, s'a trecuţ la, 
«cercetarea» mai serioasă. Pregătirea a început prin trimiterea 
mea la, beci, intr'o celulă în care, normal, încăpeau 4-5 persoane. 
Acum erau înghesuiți vre-o 20 de oameni. 

Erau aduși aici, unii peste alţii, beţivi, escroci, hoţi de buzunare, 
sectanți adventiști, baptiști, cerșetori... 

Când au înțeles că sunt legionar, cu respect au făcut loc și 
să-l fi ferit sfântul să mă buzunărească vre-unul, cum le era obi- 
ceiul între ei, acela ar fi plătit scump îndrăzneala. 


Intâmplător, un cerșetor, unijambist, fusese anunţat că va fi 
pus în libertate. 


Pe atunci, cerșetoria era un delict, îi ziceau delict de vagabon- 
daj. După 24 de ore de detenţie, le dădeau drumul, fără să. se preo- 
cupe care este cauza că au ajuns în mizeria în care nimeni, dealtfel, 
nu se complăcea. 

In șoaptă, l-am rugat să treacă pela o mătușă să-i spună că 
m'a văzut și unde, să-mi aducă schimburi și mașină de ras; îi era 
Ușor să o găsească, ea fiind casieră la bancă. 

Incercarea a reușit, căci ziua următoare eliberării unijambis- 
tului, s'a prezentat Chestorului, cu cele ce cerusem, o altă mătușe, 
Ecaterina, colonelul familiei, cum o botezaseră surorile, pentru 
aierului ei, puţin arogant, și nici decum pentrucă soțul ei fusese 
ofițer. i 

După prezentări, mai târziu, mi-a povestit; scena; a întins lu- 
crurile aduse și i-a cerut să mi le trimită imediat jos, să mă schimb, 
să-mi fac o stare prezentabilă, ca să poată să-mi vorbească. 

Chestorul Surprins, a dat ordin gardianului de serviciu să-mi 
aducă lucrurile și dupăce l-a consultaţ pe Bratu, s'a scuzat că 
nu poate să-i dea aprobare să mă vadă, pentrucă ancheta nu s'a 


— 140 — 


inat. De altfel, a adăugaţ el, O isi 4 

us la Consiliul de Războiu, O «simplă formalitate», și va fi 

Ancheta, «simplă formalitate», 
durat câteva zile. Ca să-mi demons 
de aproape», le aplicau nenorociţil 

Noaptea nu se putea dormi din cauza urletelor. Ziua era mai sec 

Unui, predicator adventist, luat Ia cercetări, după Ophuziee cita 
nute, de când l-a adus și până l-au dus, i-au spart falca de jos, și 
fața îi era plină de sânge. 

Norocul lui a fost că advocatul a reușit să-l scoată din mâna 
lor, chiar în după masa aceleași zile. 

Au depus plângere și au făcut proces, la care am fost citat ca 
martor, cu care ocazie mi-a arătat gura plină de sârme, proteze, 
falca fiindu-i spartă în trei locuri. 


când caldă, când rece, a mai 
treze că Știu să facă «cerceţări 
or ce le căzuse in mână. 


După câteva zile, de când eram în «cercetări, simple formali- 
tăţi», Comisarul Ajutor, Bratu, rânjind, imi spune: de 
«Altă trăznae de-a voastră: Nadoleanu și câțiva au fost prinși 
la Iași și cum aveau buzunarele pline de pistoale, au fost împușcați 
pe loc»... 
Mă uit la el, lung, dau din umeri, și-l întreb: 
_— Asta de unde o mai scoți?!!... 

Mă întrebam cine vor fi fost? De alte nume nu a vorbit. De 
Nadoleanu nu numai că nu știam nimic, însă nu auzisem nimic 
nici printre cei dela Timișoara, Fleschin, Necrelescu, Mircea Di- 
mitriu, cari cunoșteau atâta lume legionară! | 

Dacă cineva mi-ar fi tras pielea depe mine, bucăţică cu bucă- 
țică, nu aş fi putut spune că îl cunosc, sau măcar că aș fi auzit 
de acest (tiu 4 

rit Stpe3 per luni, prin Iulie-August, la închisoarea i aa a 
Braşov, un camarad, cred sila pa cae Costache Fulger, 
mi-a vorbit, între alţii, și despre Nadoleanu. Ș 
Din Eta pleda făcut-o abia atunci am realizat ze se 
care îl întâlnisem în ajunul arestării cu Marius împreună, 

însu j A 
„neta cu câteva luni în urmă. Fulger mă priveşte 
mirat și-i zic: nu, n'am știut. 


— 41 — 


Ati cn: a ca 3, A 


10. LA CONSILIUL DE RAZBOIU DIN CRAIOVA 


Surpriză. Intr'o seară mă îmbarcă şi numai dupăce am recu- 
noscut locurile, am înțeles că ne îndreptăm spre Consiliul de 
Războiu. 

Aici voiu înțelege dece. Scontau pe efectul de surpriză. 

Aveau informaţii din toată Oltenia că sau format grupe de 
legionari, ca să împartă manifeste, că probabil se strâng fonduri, 
poate chiar și arme, aveau și unele amănunte, ca discuția, mea, 
cu mătușe-mea în seara plecării spre Timișoara ; agentul ascultase 
sub fereastră, însă nu aveau probe materiale. Declaraţiile mele 
nu le aduceau absolut nimic, în afară că am dat manifeste lui 
Mitu Şegărceanu și eu însumi am împrăștiat în Craiova. 

Și surpriză a fost că am văzut pe fereastră, într'un birou, pe 
Titi Șegărceanu, iar în altul pe Locotenentul Georgescu și cei doi 
prieteni ai lui. 

Pentru mine s'a pus întrebarea: dece? Şi apoi, cum? 

In ce privește pe Titi Şegărceanu, o logică ar fi în legătură cu 
fratele lui, Mitu. 


Dar ofițerii? Să mă fi văzut cineva intrând la Georgescu, fără 
să-mi dau seama?!! 


La confruntare am negat orice colaborare cu nu importă care 
dintre ei. 

Pe Titi Șegărceanu, l-am cunoscut altădată prin fratele lui, 
Cristea, de vârsta mea, pe care nu-l mai văzusem de peste un an. 
Aflasem că-și face serviciul militar, atât și nimic mai mult. 


In ce priveau ofițerii, pe ceilalți doi, i-am cunoscut la Locote- 
nentul Georgescu, la care fusesem invitat prin vară, cu ocazia, pro- 
babil, a onomasticei doamnei Georgescu. 


Declaraţia mea a corespuns oarecum cu ale lor. Zic, oarecum, 
și mă voiu lămuri abia la proces, adică eu, Titi Şegărceanu, Loco- 
tenentul Georgescu și cei doi prieteni ai lui. 

Am fost acuzaţi că eu și Titi Șegărceanu voiam să reorganizăm 

«formaţia dizolvată», iar ofițerii că m'au găzduit, cel puţin Geor- 
Sescu, m'au ţinut ascuns, deși a fost comunicat în Monitorul Ofi- 


cial că sunt căutat pentru condamnare în lipsă, pentru acte de 
terorism. 


— 142 — 


De DE BE ORE PI Aa 


După confruntarea cu ei, 
închisoarea militară, cu ordin 
la, proces. 

Acolo l-am cunoscut pe Doctorul Vorni 
purau încă picioarele, deși trecuseră peste 
schingiuit. 

EI nu era izolat ca noi, așa că prin el s'a reușit să ne lămurim 
în ce consta divergența declaraţiilor noastre. 

Era vorba de aniversarea ce s'a serbat în vară și deci înainte 
de a fi fost eu condamnat, și nu onomastica ce s'a ţinut la Sfântul 
Nicolae, adică la 6 Decembrie, deci după condamnarea mea. 

Procesul a avut loc spre sfârșitul lui Martie, poate începutul 
lui Aprilie. 

Am fost cel mai hărțuit în tot timpul acestui unic proces, în 
analele Tribunalului Miliţar din Craiova, cum afirma colonelul 
Popescu Cetate, președintele de atunci. 

Imi reproșau că mă desmint, că am fost la Georgescu, şi că am 
cunoscut pe ceilalți, cu ajutorul cărora puneam la cale să infectăm 
armata... 

In cele din urmă, neavând probe ca să susțină acuzaţia, au 
trebuit să admită că nu am fost decât o singură dată la Georgescu, 
în vară, cu ocazia aniversării, și nu în Decembrie, la onomastică. 
Iată că s'a reușit să se ridice «divergența» declaraţiilor. 

Numai că vor continua să ne acuze de complot. Dovada o vor 
încerca printr'un act teatral. Au adus un martor... pe Traian 
Firulescu... 

Va să zică Bratu îmi rezervă mereu surprize... doar, doar, mă 
va desghioca din coconul în care m'am închis. Imi demonstra că 
are multe tururi în mâna lui, 

La confruntarea ce a avut loc în plină ședință, Firulescu a 
declarat că a lucrat cu mine, că i-am dat manifeste și le-am împăr- 
țit. Pe ceilalți nu-i cunoștea. 3 

Pentru această afirmare a lui, deși eu nu i-am acceptat afir- 
maţia, Firulescu, din martor, a devenit inculpat. A fost și el ju- 
decat și condamnat... 


Procurorul militar ne- 
ul precis de a ne ține 


a trimis la 
izolaţi până 


ca, adus dela Cluj. Ii su- 
trei luni de când fusese 


Firulescu 8 luni 
Titi Şegărceanu 6 luni 
Marin Bărbulescu 2 ani 


achitat, cu majoritate 


[6 Georgescu ini 
Locotenent g achitaţi, cu unanimitate. 


Cei doi locotenenţi 


— 143 — 


Advocaţii noştri, Sgoanţă și alţii, au introdus un recurs în st 
saţie, care a fost câștigat în virtutea selucrului judecat—, adică 
pentru absolut aceleași acuzaţii, răspândire de manil€56 PATA fost 
condamnat a doua oară și încă o altă pedeapsă. 

Rejudecarea a fost trimisă la Tribunalul Militar din Brașov. 

Important era pentru Titi Şegărceanu, care a fost condamnat 
pe prezumția că știa de activitatea mea; altfel eu nu puteam da 
manifeste fratelui său mai mic Mitu, simpla logică, fără bază 
materială. 

Mai important era însă pentru Locotenentul Georgescu, fiind 
achitat numai cu majoritate, cu prezumția că totuși era în legă- 
tură cu mine, risca să fi pus în disponibilitate, adică scos din 
cadrele active ale armatei. 

După citirea sentinței, ofiţerii au fost imediat puși în libertate, 
Titi Şegărceanu și Traian Firulescu au fost duși la inchisoarea 
militară, apoi trimiși la Brașov, iar pe mine mau trimis la închi- 
soarea civilă din Craiova și de acolo la Brașov. 

O enigmă a fost apariţia “lui Firulescu... 

La închisoarea civilă din Craiova, am găsit o singură persoană 
cunoscută, Mitu Şegărceanu. 

Ceilalţi legionari erau din Mușcel, Olt, Argeș, chiar Prahova. 
Din judeţul Dolj, erau numai doi, un frate de cruce, Nelu Popescu 
și unchiul său, cred, că se chema Chiriţescu, nimeni din restul 
Olteniei. 

Nelu Popescu și unchiul său înălțaseră o troiță undeva la răs- 
cruce de drumuri; jandarmii au dat-o jos; peste noapte ei au 
ridicat-o. 

După câteva ridicări, noaptea, jandarmii i-au pândit și i-au 
arestat. Natural i-au adus impreună cu «corpul delict», adică cu 
troiță cu tot, la Tribunalul Militar. 

Am cunoscut atunci pe Dinu Paul, cred din Prahova, era şeful 
legionarilor din inchisoare, blond, înalt, voinic cu ochi sfredelitori. 

Am fost dus direct în celula lui. Aici mai era un altul ceva 
brunet, nu-i mai rețin numele, moldovean, comandant ajutor. 

Toată noaptea am stat de. vorbă; aș zice, că Dinu Paul: îmi 
punea întrebări și eu răspundeam. 

Am mai cunoscut pe advocatul Duţescu, pe învățătorul Ștefan 


Bărbat, pe care îl voiu întâlni peste câţiva ani și cu fratele lui, 
Alexandru, la Aiud. 1 


— 144 — 


ae 


Mai era unul Potea, creq cey 

ment, ţăran, fratele. Inginerului ei = făgărășanul Cle- 
Imi aduc aminte de fraţii de cruce din Slati ment. | 
Vasile Găman şi Dumitru Neapa. na Olt, Ion Mânzu, 

Sunt nume! ce Iau râmas inscrise în memorie. Gândesc la 
atâtea fapte și întâmplări ca și la atâţia dintre noi 
de za ce-am avut 
ocazia in peregrinările mele dealungul anilor să-i întâlnesc, să îm- 
părtășesc cu ei și necazuri și bucurii. i 

Constat că unele nume nu-mi mai Tevin în memorie, ca și o 
seamă de întâmplări, după cum alte nume și întâmplări pp atât 
de clare, ca și cum sar fi petrecut acum câteva ceasuri. 

Acestea le-am trăit cu atâta intensitate că s'au înscris așa, de 
puternic că dealungul anilor nu au scăzut. Mai mult, am impresia 
că au fost un fel de opreliște pentru altele ceva mai apropiate 
din punct de vedere cronologic. 

“Aici aduc omasiu lui Dinu Paul, nu numai pentru prestigiul 
față de direcţie știind să impună, ci mai ales pentru educaţia, 
ce-a iniţiat, unitatea și disciplina ce-a, obținut-o dela elemente așa 
de deosebite și ca vârstă și ca mentalitate. 

Educaţia era oarecum în sensul celei făcute în Frăţiile de Cruce. 

Cu câtă grije se aplica fiecare să-și depene amintirile la minutul 
prietenei sau să explice dece a intrat în rândurile legionare. 


11. REJUDECAREA PROCESULUI LA BRAȘOV 


Prin luna Iunie poate Iulie, am fost trimis la Brașov pentru 
rejudecarea, procesului, în urma decizei date de Curtea de Casaţie. 
„A fost un drum lung și penibil cu duba ce a făcut circuitul 
Turnu-Severin, Timişoara, Arad, Deva, Brașov. 
La închisoarea centrală, am cerut să fiu impreună cu legionari, 
în cazul că erau. Ă - 
Am fost repartizat într'o cameră comună, în care se găseau 
aproape 10-12 legionari. a 
10 Aici am san pe Ion. Cosmoiu din Brașov, Borcoman . Vasile, 
din 'Târnava-Mică, Coca Georgescu din Focșani, Costache aice 
cred, învăţător. din Neamţ, Gheorghe Creţu, îrate. de cruce, to 


— 145 — 


din: Neamţ; din Bacău era fratele de cruce Krupenski și Adam, 
care afirma că este de origine ceangău. Din Prahova au fost Moş 
Marin Chiriţescu; era bucătarul camerii. Gheorghe Cuma, func- 
tionar, Volănescu contabil, Willi Giintler, sas de origine, Anghel, 
E a fost poreclit «pițulă», prietenul său Vasile Priam; aceștia 
doi, de pela Moreni. Tot cu ei era și Ion Gornea, originar din 
Ialomiţa; era în atelierele C.F. R., dela Cluj și a fost arestat 
si condamnat pentru şi în cadrul acțiunilor petrecute în acea 
regiune. Mai erau vre-o doi-trei ale căror nume îmi scapă. Sus, 
la etajul de deasupra, în celulă individuală, era Ion Ghimbă- 
şeanu din Brașov. Dela ei am aflat că Bârsan, șeful lor, se eliberase 
cu câteva zile mai înainte de sosirea mea. 

Din capul locului am avut senzaţia că este o atmosferă greoaie, 
ceva ce nu mergea, față de ce trăisem la Craiova. 

Ion Cosmoiu care îndeplinea, să zic, rol de șef, fire blândă, 
visătoare, puţin neîndemânatec, nu se putea impune, tinerilor 
vii şi sburdalnici, cum erau Krupenski și mai ales Gheorghe 
Creţu... 

Mai mult, direcţia, primul gardian și însăși gardienii, îi tratau 
ca pe deţinuţii de drept comun, ceeace desigur revolta mai, ales 
pe cei tineri. 

Le-am povestit ce cunoscusem la Craiova, cum erau respectaţi, 
şi organizarea lor, total separați de dreptul comun. 

Ne-am sfătuit să schimbăm și aici situaţia, căci certurile lui 
Cuma, cu direcția sau cu gardienii nu puteau să aducă vreo im: 
bunătăţire. 

Incercarea să pornească dela noi, să dăm atenţie cuvenită atât 
direcției cât și personalului, ca să le putem pretinde să ne respecte 
şi chiar să le reamintim că suntem deţinuţi politici şi nu de drept 
comun, ceeace desigur revolta mai ales pe cei tineri. 

Cum au continuat să ne trateze ca până atunci, într'o zi ne-am 
baricadat în camera noastră și am cerut să vină Primul Procuror 
dela Curtea de Apel; eram informați că este om dintr'o bucată. 
K La încercările direcției să deschidem ușa ca să discutăm, am 
răspuns că nu acceptăm decât Domnului Procuror. 

A A doua zi dimineața, pela orele zece, am vazut pe fereastră 
câteva persoane ce erau primite atât de gardieni cât și de director 
cu toată atenţia. i 


A venit O persoană la ușă și ne-a spus că Domnul Președinte 


— 146 — 


aşteaptă în biroul Directorului să vină 
expună doleanțele. 


Delegaţia s'a ales repede: Cosmoiu, Borcoman, Gornea, Creţu 
ȘI eu. 

Ne-am prezentat la biroul Directorului unde erau vreo trei 
persoane in plus. 

La întrebarea celui ce probabil era Președinte, fiecare a spus 
ce-l durea, tratament ca de drept comun, obligaţi 'să ieşim la plim- 
pare și să ne mișcăm în cerc, că am vrea să facem mici lucruri 
de mână și nu ni s'a permis uneltele necesare, de exemplul tra- 
foraj... 

Când m'a întrebat ce am de spus, i-am explicat că am fost adus 
de puţin timp. Am găsit anormal a fi trataţi ca deţinuţi de drept 
comun. Pentru o schimbare, am convenit cu ceilalți camarazi să 
facem noi primii pași, adică să dăm respectul cuvenit autorităţii, 
ca, la rândul lor, să ne trateze ca deţinuţi politici ce în realitate 
suntem. Probabil au luat drept slăbiciune din partea noastră, așa că 
s'a:continuat cu același tratament, poate chiar ceva mai accentuat. 

Deci Dumneavoastră ați început să vă comportaţi cu deferență, 
cum, dealtfel era și normal, reia Preşedintele. Bine... și se adre- 
sează Primului-Gardian: 

— Ai înţeles Domnule Prim-Gardian; de azi înainte vei răs- 
punde la politeța Domnilor. Gardiști, vă veţi purta cu omenia ce 
li se cuvine, dânșii, trebuie să înțelegeți, nu sunt deţinuţi de drept 
comun. 

Am mulțumit, am salutat, apoi am coborit; în cameră și am 
adus; la cunoștință celorlalți noua situaţie ce ni s'a acceptat. 
După puţin timp, au sosit și Titi Şegărceanu cu Traian Firu- 
lescu pentru procesul'ce se va rejudeca, spre: sfârșitul lui August. 

De astă dată lucrurile au fost mai simple; nu mai era presiunea 
ca altă dată la Oraiova. Fără alte probe, acuzaţiile contra. lui Titi 
Şegărceanu şi, mai ales, în ce privea, pe Locotenentul Georgescu, 
au căzut. Firulescu, pentrucă s'a încăpățânat să menţină declarația 
că a. avut manifeste, s'a ales cu o condamnare de 6. luni, așa că 
peste puţin timp a fost eliberat. pă 

" Locotenentul Georgescu, a fost achitat cu «unanimitate». Astfel, 
riscul de a fi scos din cadrele active ale armatei, a fost îndepărtat. 

Tiţi Şegărceanu a fost achitat; în consecință, a fost pus în 
libertate imediat. 

Așa că am rămas cu Firulescu, la Brașov, 


o delegaţie a noastră să-i 


un timp. 


— 141 — 


ic: e NR BAN taca cl Eat A 


12. “MASACRELE DELA 21 SEPTEMBRIE 


Intre timp au venit Inginerul Gheorghe Clement şi Doctorul 
Vornica, pentru mine cunoștințe vechi. Lui Voimnică încă îi mai 
supura un picior, din care cauză se deplasa greoi: : 

După puţin timp au fost aduși Toader Ioraș și Paul Mărculescu. 

Ei doi au stat în celule la etajul de deasupra, căci în camera 
comună nu mai era loc. 

Atmosfera era plăcută, se lucra traforaj, se curățeau oase din 
cari se făceau cruciulițe, troițe splendide, și ouă potcovite pe cari 
Firulescu le picta cu măestria lui de artist: 

Lectura a început să fie de predilecție tuturor cât și depănările 
de amintiri ; cei mai ascultați, și încă cu atâta atenţie, erau Gheor- 
ghe Clement, dar, mai ales, Ioraș. 

Intr'o zi, 21 Septembrie, nu ni se deschid ușile ca. de obiceiu; 
am observat o liniște lugubră, ceva neobișnuit... 

Singur Coca Georgescu fusese scos la infirmerie și apoi la plim- 
barea zilnică, fiind bolnav de piept. 

Cum își făcuse relaţii printre cei ce lucrau la atelierul de nuele, 
dela ei a aflat că s'a comunicat la radio că o echipă de legionari 
a împușcat pe Armand Călinescu... 

Au trecut câteva zile negre, nu știam ce se petrece... apoi am 
aflat că peste tot au fost omoriți mulți legionari... 

Au reinceput să se scurgă zilele, însă nu mai era ambianța 
de dinainte. 

Chiar frecușurile cu direcția se multiplică. Şi iată că în 11 Oc- 
tombrie, Gheorghe Cuma a fost chemat la direcţie şi apoi nimeni 
nu l-a văzut. Prin deţinuţii dela atelierul de nuele, am aflat că 
l-au dus cu o dubă. 


Nu înțelegeam nimic, Cuma trebuia să se elibereze peste o zi 
două. De ce l-au luat? 

_Cuma, fiind cam vorbăreţ și mai ales, la un pahar de vin, ce-i 
plăcea de altfel, nu a fost reluat în reorganizația ce s'a făcut după 
Aprilie 38. 

Ca să le arate că și el este capabil, a găsit un manifest, l-a 
multiplicat și a început să-l împrăștie. Din nefericire, a fost sur- 
prins, arestat și condamnat la un ân,. 

Când a doua zi, 12 Octombrie, au chemat la direcție pe Gheor- 
ghe Clement, toată camera a vuit, dar, mai ales, cei tineri, Creţu, 


— 148 — 


Krupenski, să ne opunem la ieșirea din 
ni se comunică dece și pentruce?11! 

Gheorghe Clement a mulțumit tuturor 
arătată, însă a cerut ca să ne Supunem pentru a ne feri de contra 
măsuri grele. Lui nu-i este frică nici de moarte și după ce ne-a 
privit lung, a plecat... 

La 13 Octombrie l-au luat pe Paul Mărculescu. Coca Georgescu, 
prin deţinuţii dela atelier, a reușit să dea o telegramă la logodnica 
lui Paul Mărculescu, pentru a interveni; Coca Georgescu o CUNOȘ- 
tea și-i mai trimisese vești. 

Aflasem acum că erau dube dela Siguranța din București ce 
vin și-i ridică. 

De aici, dimineața când venea Primul Gardian la control, era 
întrebat: azi cui îi vine rândul, lui Ioraș sau cui? Dădea din umeri 
cu un aier foarte abătut și pleca... 

Să fi intervenit, prin familia ei, logodnica lui Mărculescu? Nu 
am știut. In schimb ridicările nu au mai continuat. 

Târziu am aflat că primii doi, Cuma și Clement, fuseseră schin- 
giuiţi în drum spre București și aruncaţi în cuptorul crematorului. 

Paul Mărculescu, în adevăr a fost salvat de justeţe... 

S'a aflat și cauza acestor ridicări. Directorul și contabilul închi- 
sorii au făcut rapoarte la Siguranţă că sunt legionari asasini în 
închisoare, foarte violenţi. Ei nu-i pot stăpâni și nu vor să răs- 
pundă de ce vor face. 

Ioraș i-a reproșat cu toată vehemenţa, făcându-l pe Director 
însuşi” vinovat de asasinarea lor, pentru care va veni vremea, și 
în scurt timp, să plătească odioasa crimă: 


cameră, cel puțin până 


pentru prietenia și stima 


13. DIN NOU IN INCHISOAREA CRAIOVA, PENTRU 
A-MI ISPAȘI PEDEAPSA 


Prin Noembrie, spre sfârșitul lunei, am ajuns la Craiova. Aici, 
la închisoarea centrală, am găsit pe Nelu Popescu, Preotul călugăr 
dela Metropolis din Sibiu, Marinescu, și Doctorul Dumitru Uţă, 
din grupul clujean; ceilalţi se eliberaseră probabil. ziR'] 

„"Uţă primise. tot felul de medicamente, inerijea chiar și din cei 
de drept comun; 'se ocupa însă de aproape de Nelu Popescu, ce 


— (149 — 


rinsese un reumatism. In fiecare zi îi administra injecții de calciu 
p ţ 


oare destul de slabă și pe zi ce trecea se tacă i 

Prin Decembrie, Uţă a fost transferat, la Aiud sau la Văcărești. 

ă i eram decât trei. 
picante î de două ori pe săptămână Și ne aducea, de-ale 
mâncării ; era un regal, mai ales mămăliguța la cuptor cu brânză 
şi unt. : i : 

Poate la începutul lui Ianuarie 1940, a fost, adus la închisoarea, 
din Craiova, Petre Vălimăreanu din Muscel. 

A fost primit în grupul nostru cu aceeaşi dragă prietenie ca 
oricărui camarad. 

Incetul cu încetul a început să ne persifleze, pentrucă ajun- 
sesem să ţinem post negru trei zile pe săptămână, Luni, Miercuri 
şi Vineri. 

EI, teolog, își bate joc de noi pentrucă postim! Poate exageram. 
Posibil, însă nu ne-a făcut plăcere. 

Pentru noi era și o necesitate interioară cât și o profilacţie; 
mâncarea dela cazan nu era numai greu de digerat, însă carnea, 
când era, puţea și aproape întotdeauna era stricată. Este ce ne-a 
determinat într'o zi cu Nelu să ducem ciubărul cu varză şi carnea 
stricată, de puţea la distanţă, la direcție, unde l-am invitat pe 
Director să o mănânce el. 

Din tot sbuciumul nostru, toate acţiunile întreprinse, nimic nu 
era bun pentru Vălimăreanu. 

— Tot ce sa reușit, spunea el, a fost să fie întărâtat Regele 
şi camarila să asasineze Mișcarea. 

Trebuia să fi fost organizat un grup de vreo două sute de pis- 
tolari cari să-l împuște pe Rege, cât și guvernul, chiar dacă ar fi 
murit până la unul. 

Desigur că era ușor. să preconizezi ca alţii să se sacrifice. 

Curios că în «victorie», s'a, găsit bine șef, de judeţ, la Muşcel, 
ca apoi în Germania, în lagăr, să se complacă în rândurile ele- 
mentelor de conducere! 

Insă când a fost vorba eventual să meargă, ca atâţia alţii, 
la i naţională și cu perspectiva de a duce lupta pe front, 
a găsit iar nod în papură ca să critice și să nu fie de acord. 

Mam intrebat, când a, fost cinstit acest 0m?... 
sa Din convorbirile cu ai mei, am aflat că fratele meu Costel, Ică 

nase, probabil și alții, au fost arestaţi la Timișoara. Cum și 


=— 1150 = 


ni Dn a 100 FANII 


de ce? Nu știau să-mi spună, doar ex în 4i z: 
iei lui August, “Tănase a fi îi ci e ii d verii, pela sfâr- 
ja miar pâves riecakuroizoțiivă div dir image 7 pai 
Tata a murit în Moldova, unde se retrăsese cu serviciul dela căil 
ferate, căci era mobilizat la postul lui. Nu s'a, măritat ca, 6 E 
fim rău trataţi de un tată vitreg. Pensia era prea mică pentru noi 
trei ; ajutorul a fost din partea surorilor ei, cari ne-au îngrijit cu 
atât devotament ca și cum eram copiii lor. 

Când nu reușiseră să mă prindă, au arestat-o pe mama şi pe 
fratele meu Costel; i-au ținut arestaţi aproape două săptămâni. 
Le-au dat drumul neavând nimic contra lor. 

I-am întrebat pe Bratu, când am fost adus dela București, care 
a fost mobilul? Mi-a răspuns: credeam că dragostea pentru ei te 
va determina a te preda. 

— Mă credeai atât de prost? I-am răspuns. Ştiam că trebue 
să le daţi drumul; ei nu erau la curent cu ce făceam eu. 

Costel, cu doi ani mai mic, venise și el la Politechnica din Timi: 
șoara. Fleschin l-a pregătit și-l-a încadrat în cuibul lui. 

Am reușit să aflu dela mama că, după arestări, în Decembrie 39- 
Ianuarie 40, grupul lor, adică fratele, Ică Tănase și alţii, ar fi fost 
duși la București. Apoi prin „Februarie, ar fi fost aduși. la Timi- 
șoara, la, închisoarea militară. 

Mătușa mea, pe filiera liberală, ea lucra la Banca Comerţului, 
a familiei Neamţu, a primit asigurarea că, vor fi puși în libertate 
foarte curând. 

Mi-a transmis din partea lui Ică, am înțeles că i-a vizitat, să 
fiu atent căci Aldea este acela care a pus poliția pe urmele lor. 

„Cum și de unde a ştiut sau a aflat?!!! Nu știau să-mi spună. 

Nu puteam crede, mă voiu lămuri când voiu da de ei. 

Tată motiv de frământare. Și dacă Ică are probe? Oare nu mam 
înșelat eu când i-am acordat încredere așa de mare lui Aldea? 

Pe măsură ce întorceam problema pe toate feţele, mi se lă- 
mureau anumite puncte obscure, la cari nu găsisem încă des- 
legare... 


— 151 — 


14. ELIBERAREA. MARTIE 1940. URMARIREA CONTINUA 


Către sfârșitul lui Martie 1940, împlinindu-se condamnarea de 


un an, am fost eliberat. i j 

Fapt neobişnuit, însă nu mi-au dat actele de eliberare, ci unui 
agent care m'a condus la Siguranţă. Motivul?... Domnul Inspector 
General ţinea să mă cunoască personal. 

Un domn, între două vârste, puţin cu burtă, afabil, cel puţin 
așa s'a arătat, m'a întrebat cum am trecut timpul, ce am de gând 
să fac, speră că o să se şteargă toate neînțelegerile, că toată lumea, 
şi, mai ales tineretul, va pune umărul ca să servească ţara în 
aceste vremuri ce se anunță foarte, foarte grele... 

Spunându-i că voiu încerca, să-mi continui studiile, ma felicitat, 
şi s'a oferit, în caz că am dificultăți, să mă ajute în măsura posi- 
bilităţii, să nu-l ocolesc... 

Posibilităţile nu erau la el, ci mai sus, căci numai cu vreun 
decret de amnistie, ete... am fi putut să ne înscriem la cursuri, 
doar am fost eliminați pentru activitate politică. 

Primul eliminat pentru activitate politică, la Politechnica din 
Timișoara, a fost Dragomir Streinu, prin 1937-1938, cu ocazia ale- 
gerilor... 

Dela Siguranţă am luat-o spre casă. Ce curioasă senzaţie! Ve- 
deam lume în jur și par'că nu o vedeam. Ne mișcam ca niște 
marionete... 

Iată mă regăsesc in familie, mama, mătușile. De cât timp nu 
am mai îost aici? Un veac?... Din Septembrie 38 și acum începutul 
lui Aprilie 40, câte evenimente! Câte încercări! Ce blestem apasă, 
atât de cumplit pe neamul nostru că a trebuit sacrificiul unei 
generaţii întregi, în ce a avut mai bun și mai nobil? Care este 
rostul nostru celor ce mai suntem încă în viaţă?.,. 
zi Bucuria nu a fost numai faptul că mă regăseam acasă, liber, ci 
că descopeream, pe măsură ce povesteau, transformarea lor. 

Incercările prin cari au trecut atât pentru mine cât și pentru 
fratele, de câteva luni, au răspuns cu toată mândria și fără nici 
un fel de complex. 


Imi aduceam aminte de cuvintele Căpitanului, în tabăra dela 
Carmen-Sylva: 


— 152 — 


ze ee e e 


Cetin bună propagandă ne-au făcut-o adversarii pri i 
goanele la cari ne-au supus; ei au deschis ochii lumii Prin pri- 
vins-o de adevărul și dreptatea, AIE umii și au con- 

Povesteau cu toată voloșia cum agenţii pândeau, în caz că voit 
reveni acasă, să mă prindă. Lumea, ce trecea pe strada, ini 
de necaz, nu atât că unora li se cerea să se legitimeze, ci eezhei 
că ii trăgeau de mustăţi sau de barbă ca să se asigure RI acediuit- 
false: Agenţii credeau că Sunt deghizat fie cu barbă fie cu mustăţi, 
în cerșetor și, mai știi chiar în femee. Este ce le-a descreţit trun- 
ile, după necazurile ce induraseră. 

Lăsasem 1a închisoar e pe Nelu Popescu și Părintele Marinescu, 
cât și pe cei noi sosiți, grupul studenților implicaţi în atentatul 
contra colonelului Cristescu, sbirul legionarilor din Bucovina, din- 
tre cari îmi amintesc de Mihai Stănescu, Lututovici, Rahmistriuc, 
Zus, Danciu... 

Pentru apovizionarea lor am rugat pe Nati Cojocaru să țină 
cont și de noii veniți pentrucă ea incepuse să se ocupe de cei 
închiși. 

Nati Cojocaru obținuse ajutorul lui Cună, șeful Frăției de 
Cruce dela Liceul Militar, pe care voiu avea ocazia să-l cunosc 
abia prin 6-7 Septembrie. 

Am început apoi să ies prin oraș, făceam vizite rudelor, mătuși, 
verișori şi, câte puţin, chiar și prin centru. Salutam cunoștințe, 
schimbam câteva cuvinte și treceam mai departe. 

Observasem că, peste drum, postul fix era în activitate. De câte 
ori ieşeam în oraș, trebuia să fie cineva, care mai de aproape, 
mai de departe, mă însoțea. Şi foarte des, când ajungeam pe 
centru, așa ca din întâmplare, mă întâlnea Comisarul Ajutor, 
Bratu. 

Imi dădeam seama că nu-mi putea ierta că îi răsturnasem toa- 
te planurile, și, ca urmare, faţă de superiori l-am descoperit, că 
este incapabil. 

Cu ura aceasta în el, probabil căuta să adune, în speranța unui 
moment, material ca să-mi pună iarăși mâna în gât, și cu ce 
plăcere!... : 

«Curtenia» aceasta atât de asiduă a lui Bratu m'a determinat 
să fiu foarte atent, mai ales dacă erau contacte cu lumea legionară. 

La orice eveniment, intern. sau extern, mai important eram 
pus la un fel de -interogator, fără niciun fel de jenă. 


— 153 -— 


Când s'a aflat de debarcarea nemților în Danemarca și Nor- 
vegia, interogatorul a fost cam acesta : dilcraip 

__ De ce au făcut nemții acest act, care este semnificaţia, ce 
urmări vor avea?.... Mă întrebam unde vrea să ajungă? 

Abia la două-trei zile am înțeles, când în discuţie a introdus 
ipoteza că ar interveni și Franța și Anglia contra nemților și astfel 
pericolul de a satisface iridenta maghiară s'ar îndepărta... 

Mi-am adus aminte de o ceartă care cu puțin nu a ieșit cu 
bătae, când la închisoare am dat de fratele mai mare al unui fost 
coleg de liceu. Fusese condamnat pentru «l&se majeste». Fiind beat, 
întrun restaurant, a spus cam tare că Berilă (cum era poreclit 
Carol al II-lea, îl luase sura pe dinainte), nu va ceda nicio brazdă 
din jurul Capitalei ; restul, Ardealul da, însă fără boanshine, cât 
priveşte Basarabia, nu avem decât de câștigat; nu se vor mai face 
chete pentru foametea ce bântue aici dela alipire și până acum. Cul- 
mea era că treaz fiind, căuta să ne aducă probe, să ne convingă. 

Ne-am dat seama că așa li se făcuse educaţia, și în felul. acesta 
orice ar veni, nu se va ridica vreo rezistenţă. Se va accepta. și că 
poate se va zice: 

— Uf, bine că am scăpat... 


15. DESTINDEREA 


Intr'una din primele zile când am început să ies spre centru, 
pe strada Sfântul Gheorghe Nou, văd în fața mea, mergând în 
acceiași direcţie, o figură cunoscută, pe advocatul Bădici. 

Cu pași repezi mă apropii și îl iau de braţ. Se oprește. Cum, 
cine are îndrăzneala să-l ia de braț. Când mă vede, mă priveşte 
lung, face un pas într'o parte, mă priveşte ca pe o altă arătare, 
își face cruce și-l aud murmurând: 

— «Tu?... Tu nu ești mort?... Mai trăiești?... Din ce groapă 
te-ai ridicat?.., 

Ne-am îmbrățișat de bucurie că ne revedem. I-am spus ce pe- 
trecusem, fiind la Brașov, unde se rejudecase procesul. Poâte că 
a fost o cauză că nu am fost printre sutele de legionari  asa- 
sinaţi, în 21-22 Septembrie 1939, ca represalii pentrucă o echipă 
de legionari a îndrăznit să pedepsească călăul pentru crimele lui. 


— 154 — 


— «Măi, am crezut că ești morţ, 
pe ici pe colo, desigur cu multă p 
«Soacră-mea ţi-a, făcut şi para 
«Ce bucurie o să aibă când îi voiu a 


Neam despărţit cu 'această notă veselă, EI era puţini teatral 
mai ales cu gazda, de care am aflat că-i devenise soacră. , 

se aude că destinderea începe să se accentueze, că ar fi fost 
o) delegaţie de. legionari primită de Rege, că apoi lagărele ar fi 
fost închise, deoarece toți deţinuţii au fost eliberați. Că se va lua 
în cercetare Și cbzule celor din închisori și se face apel ca toată 
lumea să se unească în jurul Regelui” pentru a lucra, umăr la 
umăr, la ridicarea Ţării. 

Dar iată că evenimentele se precipită. Nemţii au invadat Olan- 
da, Belgia și se îndreaptă “fulgerător spre Franța... 

Câţi nu sperau, ca Bratu, că nemții își vor rupe dinţii de astă 
dată: linia Maginot este de neinvins. 

O' veste însă, care ne tae suflul. Către sfârșitul lunei Mai înce- 
putul lunei Iunie, Horia Sima ar fi intrat în ţară, și sar găsi la 
secret. 

"Peste vre-o zece-cinsprezece zile, se svonește că Domnul Horia 
Sima este liber, ba chiar că a fost în audienţă la Rese. Mai năz- 
drăvan, a lansat un apel ca toți legionarii și oamenii cinstiţi și 
iubitori de patrie să se înscrie în noul partid, «Partidul Națiunii», 
în fruntea căruia este însuși Regele. 

Fără niciun menajament, Bratu m'a luat de sus: 

:—.datţă.că. şi Horia Sima sa înclinat! Regelui, ce zici?... 

«Te-ai înscris, în Partidul Naţunii?... 

— Că Domnul Horia Sima a acceptat să conlucreze cu Resele, 
este un lucru foarte bun, cel puțin la ora aceasta; dacă. se mai 
întârzia, sunt convins că ţara nu ar fi putut rezista norilor negri 
ce ne ameninţă să ne sgudue din toate țâtânile... 

«In.ce. privește noul partid, văd că celălalt a fost desființat, 
nu m'am înscris și nici nu mă grăbesc. 

«Ştii, am fost înscris în Partidul Totul Pentru Țară și m'am 
ales cu-un an de: pușcărie, pentru manifeste... acum în gli gi 
eu de treburile mele, cum zice românul, când te-ai ars cu supă 
sufli și în iaurt...» 


— 55 — 


Nu cred că a înghiţit ce i-am debitat, însă aici se te com: 
petința lui și poate îi convenea că astfel putea avea pentru viitor 
încă nt... 
azeri ds ceva mai mult; decât svonuri. Și din slabe con- 
tacte, în aşteptarea. sosirii studenţilor, ce-ar veni eventual în va- 
canţă, că nu erau legături nici între cei prezenţi și nici cu o auto- 
ritate sau vreun comandament, dacă exista. 

Auzisem că Dumitru Bărbulescu a fost eliberat cu câteva luni 
mai înainte şi redeschisese atelierul lui de croitorie. Vedea multă 
lume, era văzut de multă lume și din oraș și din județ. 

Astfel am aterizat şi eu într'o zi în atelierul lui. 

Ne revedeam după atâta timp, de pela sfârșitul anului 1937, 
când am fost în vacanţă de Crăcium, în familie. 

Am depănat amintiri, despre cei ce am întâlnit eu în închisori, 
el în lagăre. 

Revenind la actualitate, era bucuros de mersul destinderii. In 
curând Mișcarea va fi chemată să îndeplinească, prin elementele 
ei de valoare, roluri importante în conducerea, afacerilor Statului. 

Insă repede a alunecat într'un fel de discurs, aș zice monolog, 
contra lui Nicolae Roșulescu. 


M'a frapat acest lucru căci, la încă două-trei vizite ce i-am 
făcut, nimic nu era actual sau mai important, decât, nemulțumirea 
ce-și exprima; o adevărată obsesie, la adresa, lui Roșulescu. 

Ce debita, el, în fond se reducea la o acuzaţie: necontrolată; 
spunea dealtfel că aștepta lămuriri. d 

In lagăr, Dumitru Bărbulescu și Nicolae Roșulescu, după ais- 
cuții lungi și laborioase, își luaseră angajamentul solemn, ca acel 
care va fi pus mai întâi în libertate, va executa anumite lucruri. 

Ori Roșulescu a fost eliberat cel dintâi, și, contra aşteptărilor, 
nu a îndeplinit angajamentele. Ce? Care era natura acestor anga- 
jamente? Nu voiu ști nicicând. Fa 

Roșulescu fiind la București, cred că se angajase într'un ser- 
viciu economic; nu am avut ocazia să aflu dela el despre ce ar 
fi Vorba. Astfel nu puteam judeca și nici să-mi lămurese supărarea, 
ca să nu zic, ranchiuna lui Dumitru. 

Poate că angajamentele ce luaseră, erau bazate, în parte sau 
în totalitatea lor, pe anumite premize valabile atunci, însă cari pro- 
babil nu mai corespundeau momentului, după eliberarea lui din 
lagăr. Deci a putut găsi o altă situație, cu alte elemente de a ju: 


— 156 — 


„piramidă. 


ziei lor de altă dată. 
Ceeace știu insă sigur este că această rare; 
i anc ă Ă 4 
Bărbulescu a fost o piatră de moară hiună a lui Dumitru 
preocupare; pe deasupra lui nu s'a 
de legături între cei prezenți și, cu atâ 


Din toate frământările, un fapt pozitiv, e 
mandant nu numai că este in viață, dar în 
Gândeam că s'ar putea să mă cheme, p 
Bunul Dumnezeu, ca dela cel mai mic până 1a cel tai mare, fie. 
care în locul lui să ne împlinim misiunea, rostul nostru, 
Cum voiu răspunde! Ce pot aduce? In jur, vid să te îngro- 
zești ! 
„ Şegărceanu era concentrat, de Căpitanul Ungureanu, ca să aflu 
ceva, aşteptam sosirea lui Mișu. 

Profesorul, Pârvănescu, ne văzusem întâmplător, era în drum 
spre regiment, pe zonă. 

De Manolescu dela Școala Normală aflasem prin Nati Cojocaru 
că fusese numit într'un post pe undeva prin Moldova. 

Cu Aldea așteptam să am precizări dela Ică Tănase și fra- 
tele meu. 

O mică bucurie. Am întâlnit o veche cunoștință, Nenati, venit 
de la Școala de Ofiţeri de Rezervă de Artilerie din Craiova. Ne 
cunoşteam dela tabăra din Carmen-Sylva, în 1935, el făcând parte 
din vestitul cuartet al lui Hoinic. 


senţial, Domnul Co- 
plină bătălie. 
robabil că așa a voit 


16. CEDAREA BASARABIEI 


| Nori intunecoși se acuimulaseră deasupra țării și un prim trăz- 
net se abate asupra ei: ultimatul rus din 26 Iunie 1940, prin cate 
România era somată să retrocedeze Basarabia, plus Bucovina de 
Nord, ca: despăgubiri pentru timpul de ocupaţie românească. 
'Gonsiliul de Coroană a aprobat cedarea în 27 Iunie. Rușii intra- 
seră deja în Basarabia, deși se prevăzuseră patru zile pentru eva- 
cuare. 


— 151 — 


Unde sunt alianțele, Mica Inţelegere, Ințelegerea Balacanică? 

Incă din 1936, Corneliu Codreanu spunea: i cat 

«Nu există: Mica Inţelegere şi nici Inţelegere Balcanică. Cine 
crede în acestea, dovedeşte că n'a înţeles nimic...» PIN 

Polonia împărţită, pentru a câta oară?., Acum România, dă 
primul tribut, este începutul suferințelor, va plăti cu lacrimi multe 
si orbirea și lașitatea, lăsând să fie schinsiuiți și asasinați acei 
ca își închinaseră viața pentru a o servi și a o ridica spre culmi 
împărăteşti. 

Iată o ocazie pe care Bratu nu o pierde. Mă invită să le fac 
declaraţii; era în compania a încă a două-trei persoane. 

— Ce atitudini pot fi luate? 

— Cum va reacţiona lumea politică? 

— Ce măsuri se pot lua? 

— Ce urmări pot fi prevăzute, atât în “interior, 'cât-și în 
exterior?... 

Domnilor, le răspund, momentul este prea grav, ca să cred că 
mă luaţi peste picior, nu sunt nici profesor'ca să ţin cursuri de 
istorie şi nici un ghicitor în boabe. Vă dau părerea mea umilă, 
de român, al cărui tată a murit la datorie ca să se ridice România 
Mare, în a cărui cinste eu însumi am închinat viața. 

Lumea politică ce-a condus destinele ţării până acum să-și pună 
cenușe pe cap: poartă toată responsabilitatea dezastrului. - 

Lumea cinstită, cea care în taină s'a dedicat, căci din fericire 
mai sunt oameni de credință, corecți, şi sata să servească intere- 
sele țării, să-și dea mâna și în jurul tronului să pună umărul 
să scoată căruța din împotmoleală spre uscat. 

In ce privesc urmările exterioare! Este suficient să auzi hăr- 
mălaia iridentei maghiare și acţiunile comitagiilor bulgari, ca să 
ne dăm seama. 

Singura cale pentru a face față este măcar acum, în acest; ceas, 
să ne prezentăm un bloc unit ce va rezista tuturor furtunilor... 

Incep să sosească, veşti rele în legătură, cu retragerea, trupelor 
cât și a celor ce fug din calea molohului. rus. | 

Se vorbește de unităţi dezarmate şi trimise cu direcţia spre 
Siberia, de ofițeri atrași de evrei şi omoriţi, de înverșunarea ovrei- 
lor de a lovi și chiar —ce înjosire—, aruncau murdării pe bieţii 


soldaţi, ce fuseseră siliți să. se retragă în condiții atât de umi- 
litoare. 


— 158 — 


eu DEC BI 


Ia acele; timpuri, pe centrul Craiovei, am văzut doi tineri 4 
prăcaţi în costume bucovinene, Singuratici, dis oi tineri, îm- 

Portul lor, ce, nu ştiu prin e Cl cutau cu mult calm. 
sar putea să fie legionari. 

Dupăce le-am cerut scuze că între 
văzut că le face plăcere că cineva din 
de ei, am intrat în vorbă. 

Ne-am prezentat. Unul dintre ei, Zelea Nicul 
în refugiu mai târziu; de prietenul lui nu-mi 

Ei erau refugiați din Bucovina cu familiile și 
cum se desfășoară evenimentele. 

I-am întrebat dacă au cunoștință de soarta unor prieteni buco- 
vineni, studenţi la Politechnica din Timișoara, Totoescu Oreste, 
Ungureanu Onofrei și Cojocaru Leonte. Au răspuns cu părere 
de rău că nu pot să-mi dea vre-o informaţie, pentrucă nu avuseseră 
ocazia să-i cunoască. 

In schimb cunoșteau pe Jitaru, pe Nemțanu, pe Zelinschi, prin- 
tre cei opt-zece studenți din Cernăuţi, aduși în 1935 la închi- 
soarea militară, pentru a fi judecaţi de Tribunalul Militar din 
Craiova. 

Astfel am înţeles că au cunoștințe printre lesionari, le-am re- 
marcat cu toată plăcerea că eu insumi sunt legionar și încă de 
puţin timp, după un an de închisoare, sunt în libertate. 

“Aşa ne-am deschis inimile. I-am mai văzut de două ori și apoi 
le-am pierdut urma. 

Evenimentele se: desfășoară din ce'în ce mai repede. Domnul 
Horia Sima a fost numit; Sub-Secretar de Stat la Ministerul Cul- 
telor, în guvernul Tătărăscu. 

Oare se merge cu pași repezi spre o angajare a Mișcării în afa- 
cerile de conducere a Statului?... 

Un nou suvern sub preșidenţia Domnului Gigârtu, pe ziua de 
3 Iulie, având ca miniștri, între alţii, pe Mihail Manoilescu, Ni- 
chifor Crainic, Horia Sima, Vasile Noveanu, Augustin Bidianu... 
Adică trei legionari. Al : 

Curios, nici un minister politic, ca să zic, adică minister i 
care se exprimă concepția de guvernare, nu este atribuit Mișcării! 

"Nu cumva este o altă lucrătură a subversiunii? e: 
"Peste câteva zile se înregistrează demisia Domnului E i 
"Nu cumva este un început de răspuns E sea al piiuee 

In acest caz și ceilalţi miniștri legionari vor p 


Tup discuţia lor, și cum am 
partea, locului se interesează 


ae, îl voiu întâlni 


amintesc numele. 
așteptau să vadă 


== 159 — 


'Toate cad şi nu se mai înțelege nimic, un altul intră in guvern, 
Radu Budişteanu. Iarăși trei miniștri legionari!!!... 

Incepe să circule svonul că nu este înțelegere, nici între Horia 
Sima şi Rege, însă nici între el și ceilalți trei. 

Horia Sima ar fi cerut ca și ceilalţi să demisioneze. S'ar părea 
că ei consideră că nu ar fi o altă posibilitate decât colaborarea 
cu Regele. 


Unde ne va duce această colaborare? Ce rol vor juca, și, prin 
ei, Mișcarea? Căci cererile ungurilor și bulgarilor se pare că vor 
fi discutate de Primul Ministru Gigurtu și Ministrul de Externe, 
Mihail Manoilescu, invitaţi în Germania. 

Două comisii duc tratative: cu Ungurii, la Turnu-Severin, cu 
Bulgarii, la Craiova. 


Foștii noștri aliați sunt la pământ, suntem ca puii golași, sin- 
guri, învinși fără să avem drept de apel, fără să fi dat vreo. câţ 
de mică luptă de apărare! 


Se cunoștea de mult propaganda iridentei maghiare. A- fost 
tratată cu ușurință, ni s'a făcut educaţia că noi nu avem nici 
o pretenţie teritorială, lăsăm câinii să latre la lună... 

Numai că au lătrat bine; au un sprijin în Contele Ciano, Minis- 
trul de Externe italian, în plus, ginerele lui: Mussolini. 

Dacă mai amintim că în primul războiu mondial și ungurii și 
bulgarii, au fost de partea nemților, că şi acum sunt aliaţi, nicio 
indoială că vor fi răsplătiți pentru consecvența lor. 

Ne iîndreptăm repede spre-un dictat germano-italian... 

Va, cere vreodată Neamul socoteală celor: ce cu atâta irespon- 
sabilitate l-au aruncat în groapă?... 

In mijlocul acestor frământări, nu am nimic pozitiv nici chiar 
dela Dumitru Bărbulescu ce dăduse 0 raită pela București, după 
care se arăta oarecum optimist. Dela fratele și 'deci, dela: grupul 
timișorean, nu știam decât că sunt la cursuri și se prepară de 
examene. 

Așa mă găsește Nicolae Mazilescu, trimis de' Comandant să-mi 
aducă la cunoștință că dorește să mă vadă. oii 

De bucurie că insfârșit voiu avea probabil răspuns la întrebările 
ce mă frământau, am și plănuit plecarea, în aceeași seară. Nu 


numai că am uitat orice precauţie să-l iscodesc, era prima oară 


că-l vedeam, însă și de postul fix din fața casei, și «însoțitorii» 
obișnuiți. 


— 160 — 


atac, RE Ra 


Crsaeă aie SM A Ș SA Venit în ajutor, involuntar, căci dimi- 
neața a cerut lăptăresei să-i aducă lapte și unt, că mâine zi 
nevoie să pregătească prăjituri, fiindcă impreună. cu Esizeha 
familiei au ocazia să-mi serbeze ziua, 

Cum am lipsit numai ziua respectivă, 
Bratu nu s'a sesizat de absența mea, 

In orice caz, am plecat seara totuși cu 
fiu stânjenit. 

Către ziuă, apropiindu-se de București, asigurat că nu este 
vreun agent după mine, l-am căutat pe Nae Mazilescu. La Bu- 
curești, întâlnirea fiind pentru după masă, am intrat într'o cafe- 
nea, ce ținea un camarad macedonean, Cuţumina, nu departe de 
Gara de Nord. 

Am luat câte o cafea și cornuri. La câteva minute se îndreaptă 
spre noi, recunoscuse pe Mazilescu, un vlăjgan înalt. Mazilescu 
ne prezintă. Așa am făcut cunoștință cu Doctorul Apostolescu. 
I-am spus că ştiam de mult despre el dela colegii și camarazii mei 
Pleschin, Necrelescu... sub porecla de «Contele». Poate era imbră- 
cat mai elegant sau pentru felul lui de a merge?... 

După masă, ne îndreptăm agale spre locul de întâlnire. 

„I-am povestit lui Nae Mazilescu cum l-am cunoscut la tabăra 
din Carmen-Sylva pe vărul său, Nelu Mazilescu, student la Far- 
macie pe atunci. Din primele clipe ne-am ciocnit, pentruce? Cred 
că nu eram obișnuit nici cu ordinea și nici cu viața în comun. 
Apoi, datorită înţelegerii lui, am devenit, aș zice, buni prieteni, 
adică am învăţat să-l respect și să-l preţuiesc... 


bănuiesc, că deaceea 


precauţie, aşa ca să nu 


17. PREGATIRI PENTRU REVOLUȚIE 
Nerăbdarea creștea pe măsură ce ne apropiem de locul de în- 
tâlnire. 

Bucuria, de a mă gasi iarăși în fața Domnului Sarat 
adumbrită de sărăcia cu care mă prezentam. Sarei ge 
un astfel de moment și, pe cât am putut, am încerc 


ă i pi 
câțiva să fim gata a răspunde la apel.. = A 
Tată-l1... Mă pironesc pe 10c, gata să-l salut ca în vremuri ci 


salutul nostru... 


— 161 — 


Era să fac o 'gată, noroc că mi-a luat-o inainte, aproape m'a 
luat în brațe, astfel că nimeni din Jur su a dat seama... 
Mă trage după dânsul, imi pune întrebări... Este extraordinar 
cum se perindă par'că în faţa ochilor întâlnirile de altă dată, 
valurile de; legionari ce căzuseră, pe mulţi Ii văzuseni Cu dânsul, 
cum toți tremuram pentru viaţa lui, zilele Gal ii uarie 39, înspăi- 
mântătoare, pur și simplu. Cu bietul Marius și Ghiţă Constantin, 
când în cele din urmă, îi dădusem de urmă și reluam cu incredere 
firul, nenorocirea cade pe capul nostru... 
Ne-a înghiţit pământul !... Comandantul? Nimic... Bănuiam că 
se află pe undeva, altfel... ce orchestrație am fi avut!!!... 
Insăși asasinatele la cari sau dedat cu atâta sălbăticie era 
mai mult ca sigur din furie, dar și frica, ce le-am băgat în oase... 
Am răspuns că sunt sănătos, că am fost eliberat la începutul 
lui Aprilie, stau deocamdată acasă, la Craiova, în așteptare să 
mă reinscriu la cursuri. 
La, întrebările asupra situaţiei momentului, ce se vorbeşte, care 
este atitudinea lumii legionare și a omului depe stradă? 


Toată lumea este cu sufletul la gură, simte că vin mari ne- 
norociri, dă impresia că primind 0 lovitură în moalele capului, 
nu mai pricepe nimic... Şi așteaptă. Ce?..: Un ajutor, o'rază de 
lumină... un miracol?... 

Legionari? Câţiva ce am întâlnit în atelierul lui Dumitru Băr- 
bulescu, fără legături nici între ei Și nici cu centrul. 

— Care este semnificaţia miniștrilor legionari, cum trebuie 
înțeles că unul iși dă demisia, și ceilalți doi, nu; mai mult, altul 
intră în loc. 

Nu știu dacă am reușit să-i dau un tablou util, poate avea, infor: 
mații și din alte părți... 


„Cum sigur timpul îi era măsurat, a făcut o expunere scurtă 
insă clară a situaţiei ; 


fie adusă la remorca Regelui. Am intraţ ca să ajung: să: facem 


ninţă. Tocmai in această cauză, cre- 
e ceasuri dramatice pentru însăşi rexis- 


— 162, — 


DD 75 


ea j ital ului Regele Primește să angajeze Mișcarea, să-i dea 
direcția unei noi orientări politice, interne și externe. 

«Constat că se incearcă să facă părtașe: Mişcarea 14 dezastrul 
cedărilor, opera lor, la care noi nu avem nicio responsabilitate. 

«Nu mă îndoiesc, spunea mai departe, Că, în ura lui, Regele 
așteaptă un moment favorabil pentru o altă lovitură de graţie. 

«Mai facem o ultimă incercare, să-l convingem că soluția dată 
de noi este valabilă; este adevărat că cei trei legionari, nepre- 
zentând demisiile lor, îngreunează situaţia, 

«Iată în câteva trăsături situaţia; trebuie să aveţi încredere 
şi să vă pregătiți pentru evenimentele ce vor impune să fim pre- 
zenți.» 

Mi-a dat o altă întâlnire, peste cinci zile, ca să-i aduc o situație 
clară și la ce am putea să ne angajăm în caz dur... 

Plec, aș zice, cu aripi la picioare. Trebuie, fără discuţie, să 
sgâlțâi puţin pe fraţii prezenţi, ca și noi, să răspundem. cererilor 
ce ni s'ar face. , 

Un punct slab pentru mine, în bucuria revederii și câștigat de 
problemele puse. Nu mi-a trecut prin cap să-l previn că, datorită 
supravegherii continui, la care mă onorează Comisarul Bratu, nu 
am libertatea de a mă mișca decât cu foarte mare atenţie. Voiu 
vedea, poate nu va fi greu... . . 

La întoarcere, fac un mic ocol la Caracal, ca să stau de vorbă 
cu vechiul meu coleg și camarad, Costică Constantinescu. 

Din păcate, nu era acasă, se găsea la niște rude, pe undeva 
prin judeţ. I-am lăsat câteva rânduri, prin cari îl invitam să vină 
urgent la Craiova, ca să ne sfătuim pentru viitor. Mbs 

Nu știu, a presimţit ceva! Sau prezică era cui: Dc: si 
Timişoara, fapt este că-fără să-mi răspundă sau, Ce puț 
prevină, a, plecat acolo. Ș . 

Am căutat pe cei doi tineri bucovineni. Nu m Aa tipla 
probabil își căutau să-și clarifice situația școlară $ 
jocaru nu se găsea pe loc. fct eee EI 0 AS e 

Cu multă atenţie caut și am intâlnire at A setaindesă 

situaţia și eventual va trebui să E Ru due în '01+ altădată trai 
telor legionare prezente. Aveam e sp cd printre teteriști. 
cerea să-l țin la curent că are câțiva cam 


Şi-i cer noutăţi. 
Desamăsirea nu po S 
numai sugestii, ci orice legătură... 


i ă uzat categoric nu 
t s'o descriu, când a ref 


a Li: Cina 


NE ec 


a 


„tivi si disperat de eșecurile avute, mă 
căi resimţiri și disp 
Cu inima grea de p 4 


S j Bărbulescu. 
e patrie E de urechile altora, problema reorgani- 
Jesc , 


ş ind în faţă situaţia creată. 
zării elementelor za eta a iz di în Britiire: EU-vine 

Nici nu rc di SE pe Comandantul Horia Sima și i-a spus 
i nra ecua acord nici î îi ai vreo reorganizare și nici să 

at Ă colaborării. 

a ca sl mie nimănui să treacă pe deasupra lui. 
astă pe Nicolae Roșulescu să se explice. Nu mai vrea să facă 
o altă tristă experiență... E 

Am ieșit năucit. Nu puteam înțelege ! Lie de o amărăciune toț 
ce ieșea din gura lui, că te întrebai ce s'a întâmplat de este atâţ 
de înăcrit? i ga, 

Nu-l recunoşteam. Un luptător vechiu, Dacă Iulică Stănescu, 
este poate primul legionar din Dolj, Bartolomeu Livezeanu, Nicolae 
Roşulescu și Nicoleta Nicolescu, aduc munca lor în timpul vacan- 
ţelor, Dumitru Bărbulescu este motorul permanent. 

Toate ușile mi s'au inchis. Studenţii, unii erau fie concentrați 
fie că își făceau stagiul, iar alții, puţini, ca Nati și Firulescu, erau 
la București. 

Teșirea lui Dumitru Bărbulescu pusă în cumpănă, să zic, cu 
inerția ce am întâmpinat cu un an și jumătate în urmă, m'au 
dus la disperare. 

Mă prezint Domnului Comandant, îi aduc la cunoștință nereu- 
şita mea totală, pe care se grefa și supravegherea «amicală» a lui 
Bratu şi a camaradului Dumitru Bărbulescu. 

Neliniștit, probabil nu atât de nulitatea rezultatului ce-i adu- 
ceam, ci mai ales ca poliţia să: se alarmeze, tocmai când avea ne 
voe de toată libertatea de mișcare: mi-a tăiat scurt: 

«Te duci acasă și nu te miști. Nu te mişti, ai înțeles?... 

Sentința este grea, o lespede de mormânt... O voiu executa, 
mă îngrop... capacitatea de a urni vagoanele din loc mi-a fost 
șubredă... am crezut în cei mai în vârstă, mai vechi în luptă și 
încă confirmaţi prin gradele ce arborau,,. 


7 AED age a mu a a 


18. SE INTAMPLA CEVA... EMISIA D 


ELA BOD 
INTRERUPTA miste, 


Așteptam cu infrigurare. Pe zi ce trece 
nu a surprins câtuşi de puţin din deplas 
că mai avea în plus și sarcina supravegh 
Bulgară... 


mă conving că Bratu 
ările mele; este drept 
erii Comisiei Româno- 


In seara de 3 Septembrie 1940, cum era timpul frumos, stăteam 
proptit de gard și priveam strada, când aud că mă stri 


i j gă un vecin, 
fost plutonier major, acum la pensie: 


— Să știi că se intâmplă ceva. Emisia dela Bod a fost între- 
ruptă... Ce poate să fie?... Poate va fi vre-o pană electrică, răspund. 
De este scurtă, o să înceapă să difuzeze, altfel... 

Să fie un semnal? 


Fără să atrag atenţia familiei, sub motivul că e cald, mai stau 
afară. Incep să mă destind. Dacă este ceva serios, cu siguranţă 
că voiu. avea vizita lui Bratu, așa că mă va. găsi pregătit. 

Târziu, după miezul nopţii, crezând că a fost o falsă alarmă, 
hotărisem. chiar să mă culc, o mașină se oprește în faţa casei, 
și două-trei persoane bat la poartă. 

Răsuflu ușurat, în gândul meu bucurie că alarma era adevărată. 

Bratu, cu încă doi agenţi, mă invită să-i urmez. Liniştesc pe 
mama și mătuși. Nu poate să fie ceva grav. Bratu însuși, rânjind 
ca de obiceiu, le asigură că voiu fi repede adus acasă. 

La Siguranţă, am fost dus într'o sală mare, la etaj, unde mai 


erau câţiva, Dumitru Bărbulescu, Dr. Grigoroiu, Voicu, Rafailă 
Stancu... 


__Până spre ziuă au fost aduși şi din judeţ, așa că până la orele 
șapte-opt, eram aproape 30-40 de arestaţi. Printre cei aduşi dela 
sate, era şi Părintele Pârvănescu. 

De când am intrat în'sală, au incetat să mai aducă vreo vorbă, 
in afară de Părintele Pârvănescu, care se mișca cu multă ușurință, 
dela unul la, altul. și Rafailă Stancu, ce din capul locului, a venit 
alături de mine. 

„Am.stat, de vorbă de una de alta, nu ne văzusem de cel puţin 
doi-ani: M/a intrebat dacă ştiam ceva şi cum a văzut că sunt foarte 
liniștit, nu a insistat. 


— 165 — 


u am avut 0 surpriză. Mă întreabă de 


ănesc ge E 
E nimic? El avea O echipă de feciori gata să-l 


: Ă i-a spus : CPE 
ce nimeni nu i-a SP sola Mânăstirea Bistriţa. 


Cu Părintele Pâr 


scoată sai reproş făcuse şi lui Dumitru Bărbulescu, cu 
Probabi 


i înainte. 
i ul de lung ceva mai înain | i 
care ge it doar m'am uitat lun la Dumitru; mă între- 
desi ufletul lui... 


trece în. S z : ; 
ser ştiam. Către ziuă, intr'un colț pe șoptite, i-amspus 


: x sti Cum toate porţile mi sau inchis, din nici 
N Aaa boii A? Su, licărire de interes pentru viitorul dramatic 
ai ia am închis durerea în. mine și am așteptat să suterim 
şi să ispășim ceeace numesc dezeriarea, moastră,,. 

Mi-a, reproșat că nu am avut încredere Sări caut, ar di chemat 
pe Alexandrescu şi încă doitrei siguri,.. insă, i-am răspuns, pe 
deoparte că nu puteam trece peste Dumitru, pe dealtă parte, am 
fost prevenit că Aldea, din grupul vostru, ar fi informat poliţia... 
Stancu a dat din cap, apoi s'a închis mut, vedeam că ceva cloco- 
tește în adâncuri... 

Cu fiecare nou sosit de prin sate se incerca să se desprindă 
ceva, oare ce se svonește?... Așa, până la prânz, când intră la noi 
Prefectul judeţului, Șeful Siguranţei și ceva agenţi. 

Prefectul a făcut apel la patriotismul nostru, să avem răbdare, 
să nu le îngreunăm sarcina; din partea lui a dat ordine să ni se 
aducă ceva mâncare, se scuză că vom fi serviţi cu mezeluri, roșii, 
ceapă, brânză, slănină, nu are cum să aducă mâncări calde. In 
curând se va decide și de soarta noastră... 

Ce s'a putut întâmpla ca să avem parte de astfel de,., bună- 
voință... ori este cina inainte de execuţie!.,. Totuși, frunţile se 
descreţesc... 

In aceeași seară, Prefectul judeţului, cu același alai ca la amiazi, 
ne aduce la cunoștință că din ordinul noului Şef de Guvern, Ge- 
neralul Antonescu, suntem puși în libertate, rugându-ne, în fața 
situației grele în care se găsește "Țara, să ne unim, că personal 
nu ne-a fost ostil, a făcut tot ce a fost posibil să fim trataţi corect... 

Am plecat dela Siguranţă toți, incet spre centru. Doar la câţiva 
pași. Limbile au început să se deslege, se fac tot felul de presu- 
puneri... ) 

Curios, nu'se degaja nici entuziasm, planuri, mai mult sau 


mai puțin realiste, și cu atât mai puţin vreo propunere de orga 
nizare... 


=— 166 — 


Doga II 


Cele douăzeci de ore petrecute, poate fără să ne dă 
ne-au presat așa de puternic incât nu rriep ia 


Fram ca un boxeur năucit de lovitur 
ultima sforțare, extrem de dureroasă r 
de învingător... 

Ne-am desprins greu unii de al 
dat mâna cu toţi, și mai lung, 
ne aşteaptă... 

Cu greu am adormit către ziuă. Impresia că abia am închis 
ochii, când mă izbește lumina puternică a soarelui. Mama des- 


chisese ferestrele larg și urletele radiourilor din jur, toți vecinii 
le deschiseseră la maximum. 


percepeam noua realitațe. 
ile primite, nu pricepe că 
eușise și-i dădea deci titlul 


ţii, am plecat acasă dupăce am 
cu Dumitru, căci un drum nou 


19. MANIFESTAȚIA DELA 6 SEPTEMBRIE 


Se anunţă că Regele Carol al II-lea a abdicat în favoarea fiului 
său Mihai... 

Plec spre centru către Dumitru Bărbulescu. Pe drum lumea dă 
impresia că s'a înviorat, fețele atât de crispate până atunci, sunt 
mai destinse. Se împlinise oare cea așteptat?... 

Atelierul lui Dumitru Bărbulescu era prea mic să primească 
mulțimea, ce, din minut în minut, creștea. In stradă lumea gălă- 
gioasă, veselă «Am invins», se aud pe'ici pe colo, probabil debitate 
de îndrăzneți strategi... 

Cu greu ajung până la Dumitru, hărțuit de unii și de alţii. Abia 
a reușit să-mi spună că soseşte Nicu Roșulescu și mâine, adică 
"7 Septembrie, pela orele. 8 dimineaţa, vom face o mare manifes- 
taţie... 

Intr'adevăr. In această zi, în faţa Prefecturii, găsesc o mulțime 
ce umplea piața din față și incă veneau pe toate străzile ce se 
deschideau aici... 

Pe treptele din fața palatului, văd un grup între cari recunosc 
pe Roșulescu, Gheorghe Boiangiu, Titi Șegărceanu, primise pro- 
babil o permisie, Dumitru Bărbulescu, Vâlcu Vlad... 

Cu un megafon în mână, Nicu Roșulescu vorbește arătând 
semnificaţia” zilei, alungarea -celui 'ce: a asasinat elita neamului 
și, în megalomania lui, a adus "Țara la ruină. 


— 167 — 


Face apel ca toată lumea, impreună cu Mișcarea Lesionară să 
manifesteze voința lor de a munci cu cel mai înalt devotament 
la, redresarea Țării... . : : 

Apoi a cerut legionarilor să facă o coloană ce va străbate stră- 
zile Craiovei să aducă vestea de o nouă speranță, să vuiască 
«Getatea Banilor» de cântecul verde... 

S'a manifestat până târziu, aveai impresia că se așteaptă ceva, 
sau că acest moment nu ar vrea să se mai sfârșească. Era în ati- 
tudinea acestei lumi și demnitate și explozie reținută, de bucuria, 
de care fusese de atâţia amar de ani lipsită, furată, desmoștenită 
chiar... 


In fuga trenului spre Timișoara, par'că se desfășura moment 
cu moment tot ce trăisem în timpul acesta, din Iunie 1938 până 
la 6 Septembrie 1940. 

Venisem cu hotărirea să angajez, în mersul evenimentelor, cel 
puţin parte din potenţialul ce exista în lumea olteană. 

Nu am reușit decât slabe pâlpâiri. 

Esenţialul, cred eu, este că în Banat existau un centru motor, 
studențimea legionară, și o locomotivă, grupul muncitoresc, ce au 
mărșăluit și s'au format împreună. 

In Oltenia, studenţii veneau doar în vacanţă, în vizită şi nu 
aveau aceeași priză. 

Eu insumi, afară de câteva nume, nu cunoșteam mare lucru; 
de sate, nici nu mai vorbesc. 

In Banat, mai ales în Timiș aș fi putut, din sat în sat, să trec 
să bat la o poartă cunoscută, pe când în Dolj, mă găseam ca într'o 
junglă, în care nu știam nici cum să pătrund, mai puţin să găsesc 
o cunoștință. 

In cadrul frământărilor din Oltenia se inscrie și drama, Aldea... 
Alexandrescu : se legaseră cu încă doi-trei prieteni; fraţi de cruce, 
ca în vremurile străbune, așa, au crezut ei, prin amestecul sânse- 
lui. Ori au constatat, la un moment dat, că Aldea se îndepărtează 
de ei și de felul lor de a se comporta pâna aici. Mai grav, se dove- 


deşte că dădea informaţii poliţiei: 'vezi cazul Aldea-Alexandrescu, 
descris aparte. 


— 168 — 


Sp linee aa opee i 


Oltenia a dat și ea un mare trib 
y ut de sânge: ae 
ţea, de 21-22 Septembrie 1939, judeţul Dolj: a asasinați în noap- 
nache Ion și Poenaru Ilie; » Mozarlescu Ilie, Ştetă- 
Jud. Gorj: Şerban Constantin, M 


tomancea Grigore; nteanu Gheorghe, Preot Mo- 
Jud. Mehedinţi: Geacu Hristu Petre 
= „G Îi y 
tor Gheorghiu; heorghevici N., Ing. Vic: 


Jud. Romanați: Niculescu Gheorghe, Gic 
de cruce, Horia Oprovici. 

Petruș Stănesou, din Ocnele Mari-Vâlcea, studenţ la Politech- 
nica din "Timișoara, în grupul format de. Fleschin impușcati în 
pădurea Huedin-Cluj, în noaptea de 13-14 Februarie 1939; 

Jud. Vâlcea; Vasilescu Nicolae, Preoții Diaconescu Dumitru şi 
Nicolaescu Aurel. 

Tot în zorii zilei de 21-22 Septembrie au fost asasinați în lagăr: 

— Cornel Ungureanu, din Craiova, licenţiat în litere. 

— Rădulescu Virgil, din Caracal, licenţiat, ziarist, Comandant 
Legionar. In acea, noapte, când maiorul de jandarmi le spune că 
sunt mutaţi în alt lagăr, el i-a replicat: 

«Hai, domnule, fii odată sincer în viața dumitale și spune-ne 
că ne duci la moarte. Nu fii canalie și în fața morţii noastre!» 

— Nicoleta Nicolescu, licenţiată, Comandant Legionar, Șefa 
Cetăţuilor, a căzut în mâna poliţiei prin trădarea lui Vârfureanu ; 
schingiuită, omorită, apoi aruncată in cuptorul crematorului, în 
10 Iunie 1939... 

Sunt nume cari rămân înscrise în istoria Mișcării din Oltenia : 
"i Iulică Stănescu, încă din 1924 se găsește alături de Căpitan; 

— Nicoleta Nicolescu, cunoscută de «curier al Căpitanului», 
în prigoana din 1933; 

— Radu Demetrescu Gyr, poet, cu măestria lui cântă și durerea 
Și bucuria şi speranţa: 

Cântec de leagăn, Cântecul Decemvirilor, cunoscut şi sub nu- 
mele de «Răzbunare» ; 

Imnul Eroilor Moţa-Marin,; 

Marșul legionarilor olteni, Marșul Muncitorilor; ş 

Imnul tinereţii legionare, Imnul Biruinţii, numai câteva, cari 
au răsunat pe toate drumurile, în câmpii, pe dealuri, prin: vă, 
prin munţi și în sufletele noastre, când stam zăvoriţi în ee 

— Bartolomeu. Livezeanu, energic, aș spune, spirit Iese i 
prăvieţuitor: dela Râmnicu Sărat, luptă 'cu vitejie, ca atâția, legi! 


ă Dumitreasca, fratele 


— (169 — 


nari şi cade prizonier, cunoscând astfel și GAsA PRICE rusești; este 
autorul cântecului închinat eroilor Moţa-Marin : 

Chemarea Jertfei... A octia 

După gustul meu, trenul merge cam prea încet... Sper să găsesc 
un loc în cămin, apoi voiu vedea pe Secretarul Politechnicei, pen- 
tru a mă reinserie la cursuri. Mă voiu înfunda în bibliotecă. să 
revizuiesc materiile, căci mai am de dat examene la cari nu am 
putut să mă prezint... 

Voiu munci cu toată nălejdea să ajung la proiect și, deci, la 
diplomă ; legionarul trebuie să fie tot așa de bun și în meseria lui. 

Cu cât drag ne ajuta Geo, așa ii spuneam lui Clement, să pre- 
parăm examenele!... 

Doar pentru asta am plecat dela Craiova. Intre două telefoane, 
abia prin 10 Septembrie, am reușit să vorbesc cu Roșulescu. 

I-am întrebat dacă are nevoie de serviciile mele în cadrul 'reor- 
ganizării, la care muncește fără odihnă. Altfel, sunt decis să reiau 
cursurile la Yimișoara. 

— Nu pot decât să te felicit, mi-a răspuns, și să-ți urez tot 
succesul... scuzându-se că nu are timp mai mult. 

Ne-am despărțit, dupăce și eu i-am dorit succes în munca ce 
depune. 

Așa se face că în 13 Septembrie 1940, am aterizat la Timișoara. 

Acolo am dat peste Ică Tănase și Valeriu Aron, cari munceau 
din greu și fără odihnă la 'reorganizarea atât a judeţului cât; şi 
a regiunii Banat. 

Aveau nevoie de multe elemente pentru rest și, cu bucuria reve- 
derii, drept «bine ai venit», ca și cum nu aș fi fost absent dintre 
ei timp de doi ani: 

— Pleci la Comloș, peste un ceas, vezi ce este... 

De aici începe o altă pagină... 


20. DRAMA ALEXANDRESCU-ALDEA -! 


Prin Februarie 1940, eram incă-la inchiso 
mei, că fratele: Costel, Ică Tănase 
cembrie ' 39-Ianuarie' 40, transporta 


are, am aflat prin ai 
şi alţii erau “arestaţi din De- 
i la București, apoi au fost 


— 1110 — 


Ș ansmis, astfel i j 
atent că Aldea. Este acela ce a intormaţ goi aia înțeles să, fiu 


Cum și de unde a știut Ică? Ai mei n 
prie 1940, între două trenuri, eu pleca 
tele, venise acasă, făcuse practică în 
ce se întâmplase. 


Ică primise misiunea de a stabili legături cu 
disponibile la Craiova și Oltenia. 

In acest scop a venit, sub acoperișul că tace practică, la uzina 
din Craiova. 

Prin Costel, a luat legătura cu Aldea, pe care îl cunoscuse prin 
mine. Mai mult, imi aduceam aminte că fratele, in timpul verii, 
a fost la mine, la vorbitor, adică sala în care deținutul vorbește 
cu cei ce vin în vizită. Cu acea ocazie, m'a întrebat cu cine cred 
că s'ar putea lua contact, dacă ar fi necesar. 

Cum singurul prezent la ora, aceea, i-am recomandat pe Aldea. 

Așa se face că Ică Tănase a luat legătura, prin fratele meu, 
cu Aldea. 

Când au fost arestaţi, agenţii au venit la Căminul Politechnicei 
şi i-au conectat prin parola de recunoaștere: —Schmol Pasta—. 
Surpriza, natural, a fost după recunoaștere, când s'au văzut 
arestaţi. 

Ică înţelege imediat că poliţia a fost bine informată de Aldea. 
El singur, cunoștea parola, căci Aldea însăși o alesese. 

Primul. deci, care nu s'a îndoit că Aldea a. fost informatorul 
poliţiei, a fost, Ică, Tănase. : 

In ce':mă privea, nu puteam crede, nu înțelegseam cum Aldea, 
atât de isteţ, muncitor; cu merite recunoscute prin gradul dat, 
de Instructor, legionar, a putut lucra cu poliția! 

Am avut atâta incredere in acest om, incât l-am recomandat 
Domnului Comaridant Horia Simia, cu ocazia unei vizite ce a făcut 
lă Craiova, în Iunie/1938,'ca «omul în care am încredere mai multă 
de cât în mine însumi». 

"Este greu de admis. In schimb, încetul cu încetul se lămureau 
în “gândul meu atâtea puncte obscure, la cari nu aveam răspuns. 

"Constat că partea, cu puncte: obscure: este SR eeneia eteaiaăr 


în legătură cu Aldea; 


U știau. Târziu, prin Septem- 
m la Timișoara, Costel, fra- 
uzină toată vara, am aflat 


elemente legionare 


— VU — 


Poliţia nu avea informaţii; de exemplu, despre activitatea Pare 
fesorului Pârvănescu, nici de a lui Manolescu dela Școala Normală, 
nici de legăturile cu celelalte, judeţe: ui i 

Iată cazul lui Firulescu; nu știa cum de poliţia a ajuns la el. 
Când l-au luat la cercetări şi i-au vorbit şi de mine, imi spunea 
când am fost amândoi la Brașov, a răsuflat și le-a spus că mă 
cunoaște, doar i-am dat manifeste pe cari le-a împrăștiat. La, intre- 
barea mea nedumerită, căci nici când nu i-am dat manifeste, mi-a 
răspuns că pentru el a fost salvare; altfel puteau să-i pună în 
spinare alte lucruri mai grave, la cari lua parte în cadrul grupului 
dela Artele Frumoase, 

In ce privește ofițerii, probabil fără să-mi fi dat seama că am 
fost urmărit. 

Imi aduceam aminte de Tănăsescu, ce mi se plânsese că el 
este mereu deranjat de poliţie. Oare așa zisele grupe de ucenici 
organizate de Tănăsescu, așa afirmase Aldea, nu au fost opera 
lui ca să mă pună în conflict cu Tănăsescu? 

Ce au insemnat așa zisele percheziţii la el și la biurou? Dar 
postul fix și reţeaua in jurul meu? 

Prin Noembrie, după victorie, eu incă din 13 Septembrie eram 
la Timișoara, am primit o scrisoare dela Firulescu, prin care îmi 
confirmă că la ancheta ce au făcut, au găsit documente prin cari 
s'a stabilit că Aldea era informator. 

I-am răspuns să fie foarte atenţi să nu fie un joc al poliției ca 
să ne intoxice. i 

Prin vara anului 1942, poate începutul lui 1943, ajuns la Aiud 
și întâlnindu-l pe Iulică Stănescu, mi-a lămurit cazul Aldea. 

Aldea cu alţi patru prieteni, prin 1932, au intrat în Mișcare 
și s'au legat frați de cruce, ca în vremurile vechi. Tot ce ar fi făcut 
trebuia să aducă la cunoștința celorlalți, chiar și de ar fi fost să 
umble cu vre-o fată, să se însoare, ste... Băieți buni, între cari și 
George Alexandrescu. Eră un grup omogen și dădeau rezultate, 
așa că au'și avansat, la gradul de instructor legionar. 

Insă ceilalți au observat că, Aldea s'a: schimbat. Nu mai avea 
aceeași francheţă ca până aici. Evenimentele din 38 și apoi din 39, 
nu le-a plăcut de loc. Mai mult, Iulică, după evenimentele. dela 
3-6 Septembrie 40, a adunat; vre-o 10 băieți, între-cari- si Alexan- 
drescu și Aldea. Sub jurământ s'au legat să fie atenţi să nu'scape 
fără a fi pedepsiţi cei: ce-'se vor dovedi că sunt; din poliție, din 
jandarmi, executanţi și cei ce au dat ordinele. Ori, poliţia avea 


— 172 — 


Deea eee 


informaţia. Când i-au ceruţ lui Ala ă 
sub diverse motive. ca să se justifice, a amânat 
I-am spus lui Iulică de viziţ 
F a mea pri : 
făcut lui Aldea cu George Zice dat 4 Ianuarie 1941, ce am 
stat vre-o două-trei zile în ft Me Rafilă Stancu. Eu am 
i ii]. e nuiam a fi ulţi 

pei vicii am rugat jetA idea) 25 ut fie e git dea a 
probe contra acuzațiilor ce se pun în spinare ă, să aducă 

Răspunsul lui a fost: a lui. 

a pe a irbulERAGRIE ja! puţină răbdare, poate până la 
Paști, când cu câțiva prieteni voiu arăta cina - ET e 
trădători...» cine sunt adevărații 

Am plecat toți trei nedumeriți, ce-a vruţ să spună?! 

Tocmai imi spune Iulică, după a ra 
drescu și-a adus aminte și deaceea, 
s'a hotărit să-l pedepsească. 

I-a urmărit pas cu pas. Aldea a incercat să 
într'o prăvălie, Alexandrescu a intrat peste el și 
s'a împușcat și el... 


șa zisa «Rebeliune», Alexan- 
ținând cont de tot ce știa, 


scape, s'a refugiat 
l-a impușcat, apoi 


— 113 — 


CAIETUL Ne. 3 


13 Septembrie 1940 . 13 Septembrie 1941 


UN POPAS DE INCHINACIUNE 
ȘI SPERANTE 


| 


1. REORGANIZAREA REGIUNII BANAT, PROBLEMELE 
IVITE IN GUVERNARE 


„Sala de lucru a Comitetului Asociaţiei Studenţilor dela Că- 
minul Politechnicei, devenise «sediu». Era un dute-vino de dimi- 
neața până seara țârzău. O muncă de salahori, duceau Aron și 
Ică Tănase. Erau hărțuiţi cu tot felul de probleme, de reorgani- 
zare, cât și de prezervarea instituțiilor publice, primărie, prefec- 
tură, poliție, sau economice. 

S'a simţit imediat nevoia a avea o permanenţă, care să poată 
coordona și distribui informaţiile, în vederea măsurilor de a re- 
zolva problemele puse. 

In acest scop, Ică îmi cere să-l secundez. Aducem ca secretar 
pe colegul și camaradul nostru, Gh. Ercuță, prezent în acțiunile 
grupului, în timpul prigoanei carliste. i 

Vom fi mai la larg, aș zice, în sediul ce s'a închiriat, un mic 
imobil, nou construit, pe malul Canalului Bega. 

Entuziasmul popular aproape ne copleșea. Se formau cuiburi, 
cu și fără legionari, cu experiența vieţii de cuib. Se inițiau adunări, 
marșuri, adunare de materii prime, fie de fier vechiu fie de îmbră- 
căminte, în vederea ajutorului legionar. 

Am depus o muncă extraordinar de grea să ajungem să ordo- 
năm şi să încadrăm, în mod corect, conform tradiției legionare, 
cuiburi de maximum 13 membri și nu de 80, cum ne-a fost dat să 
vedem în unele locuri. 

Din nefericire, cu evenimentele din 21 Ianuarie 1941, roadele 
acestei munci nu le-am putut culege. 

Se nasc probleme în legătură cu întreprinderile evreești. Evreii 
sunt cuprinși de frică din momentul când, s'a schimbat regimul 
și Mișcarea, Legionară a recăpătat libertatea; mai mult, venea la 
conducere. 

De aici au început necazuri cu minoritatea germană, care voia 
să cumpere. bunurile, evreești. Exemplul, hotelul și restaurantul 
Loyd, din centrul Timișoarei; în cele din urmă, a fost cumpărat 
de familia Damian. 

Cu numirea Domnului Pătrașcu, Secretar General al Mișcării, 
se precizează o nouă restructurare și stabilire de legături perma- 


nente cu Secretariatul. 


— 191 — 


Către sfârșitul lunei Octombrie, s'a fixat: 
— Şef de Regiune... Preot Virgil Puşcaş, 
— Şetul Jud. Timiș, Ing. Tuliu Bașiu. 
Aron Valer, a fost numit în cădea i 

ă fost numit în Inspectoratul Muncii. I 
a ari şefii de unităţi, adică de plasă, de grupe, 
muncitoresc, răsleţi, etc., intrată în funcţie, a permis o prezentare 

unitară, disciplinată și o mobilizare extrem de rapidă. 

Așa am reușit să organizăm 0 delegație de peste 1090 de per- 
soane, bărbați și femei, cari, in costume naționale, cari în cămăși 
verzi, în vederea marei manifestații din 6 Octombrie, la București. 
Inștiinţarea telefonică, am primit-o în seara zilei de 3 Octombrie. 
Organizarea celor două trenuri, pentru a transporta această mul- 
ţime; dus și intors, a fost opera camarazilor dela căile ferate. 

Ceeace impresiona, chiar și pe detractorii noștri, era formidabila 
ordine, entuziasmul cu care mergeau în pas. Dela sediu la gară, 
lung timp se înălțau marșurile legionare, vuia orașul de: 

Ştefan Vodă, Sfântă Tinerețe Legionară, Urlă Dușmanii, Dealul 
Negru... 

Permanenţa la sediu, am asigurat-o cu Ercuţă. La fel ne-am 
simţit oarecum par'că deposedaţi de bucuria participării. şi cu 
ocazia manifestaţiilor dela 8 Noembrie, dela Iași. In glumă ne 
ziceam că suntem de serviciu permanent... 

Primim cu multă bucurie dela Grupul Răsleţi știrea că Pro- 
fesorul Ion Cristescu, de Termodinamică la Politechnică, împreună 
cu prietenii lui, profesori, conferenţiari, etc., au cerut să le per- 
mitem să facă un cuib. Ceeace desigur s'a aprobat. Profesorul și 
dintre ceilalți ne-au susținut de câţiva ani și aveau toată simpatia 
legionarilor studenţi. : 

Ne-a intrigat însă cererea insistentă ca să fie numit ca Șef al 
cuibului lor legionarul Gheorghe Dana. 

Camaradul Dana era cunoscut de mulți ani. In permanență 
prezent în bătăliile legionare, isteţ, și destul de inteligent, cu mult 
bun simţ. TOM 

Meseria lui era de laborant, chiar în laboratorul Profesorului 


Comandant Ajutor: 


Inspector General. Ică 


Cristescu. 


Nedumerirea noastră ne-a spulberat-o însuși” Profesorul. Eram 
cu'Tuliu Başiu, plecând dela sediu spre cămin. I-am întâlnit pe 


e Sau în discuţie, între altele, ne explică dece 'a' cerut! pe 
ana. Iviahrai 
luă 40 


— 118 — 


08 acut 5 tre e a AI 


— Eu şi ceilalți nu am avuţ feri 
dela Căpitan. Un intelectual, Dta,, 
altul, ar putea să o deformeze, trec 

— Sunt convins că Dana, in sim 
tura, așa cum a primit-o el, 


Este ceeace mă interesează. Iată cauza pentru care l-am ceruţ 
pe Dana... 


cirea să primim învățătura 
de exemplu, Dle. Bașiu, sau 
ând-o, prin prizma personală. 
plitatea lui, ne va reda învăță- 


* 
.. 


In entuziasmul 107, unii neofiți, adică acei ce acum intraseră 
întrun cuib, deranjau oarecum în cadrul lor de lucru. 

De aici critici ce ne veneau, fie la sediu fie în discuţii particu- 
lare. Unele erau sincere, pornite din dorința de mai bine, prin 
simpatia ce ne-o purtau, altele, răuvoitoare, să ne scoată în față 
neprevederile noastre. 

Le ascultam cu toată atenţia și controlam realitatea, aducând 
îmbunătăţirea, acolo unde era necesară. 

Astfel, Șeful Judeţului, Tuliu Bașiu, la propunerea mea, a cerut 
şefilor de unităţi să interzică, sub riscul de sancțiuni severe, orice 
participare la ședințe, marșuri, adunări de orice natură, in timpul 
orelor de lucru. Adică se jertfește din timpul liber și nu cel de 
lucru in meseria lui. Dece? 

Cum eram cel ce ţinea legătura intre organizaţie și Prefect, 
Comandant! Ajutor, cu săcușorul de pământ, Ilie Ghenadie, aștep- 
tând să intru în cabinetul lui, un domn mă ia deoparte și-mi spune 
să fim prudenţi. Procesul de muncă începe să sufere din cauza 
deselor ședințe, marșuri, adunări, etc., la cari o mulțime de lucră- 
tori iau parte, părăsind locul ce-l au în producţie, fără să gân- 
dească la urmări. 

Imi spune: «Vă daţi seama ce dezastru poate să se producă în 
cazul când cazanele sub presiune sunt lăsate, fără o cât de mică 
supraveghere? Dânsul avea o frabrică de pile electrice; tocmai avu- 
sese de rezolvat această problemă a supravegherii cazanelor. din 
atelierele lui. In cazul unei catastrofe, va fi pierdută o unitate eco- 
nomică ; lucrătorii însăși in șomaj. Cred că nu este aceasta intenția 
Dumneavoastră.» 

I-am mulțumit pentru bunăvoința ce-a avut ca să ne aducă 
la cunoștință observăţiile corecte și oportune. Am dat toată asi- 
gurarea că imediat voiu transmite șefului meu 'ca să amintească 
dispoziţiile, dealtfel în concordanță cu tradiţia și concepția legio- 


— 119 — 


nară, ca, toate activităţile, şedinţe, marșuri, etc i e ae ae 
în afara timpului de lucru, fiecare sacrificând in timpul său 
liber. In caz excepţional, inainte de a părăsi locul de lucru, trebue 
să asigure și continuitatea. și protecţia uneltelor sal 

După această chemare la ordine, ca să'zic, făcută de Camaradul 
Bașiu, nu am mai avut astfel de observații din afară și nici ierarhic 
dela şefii de unități. E - 

Venea lume la sediu cu fel de fel de cereri, de slujbe, salarii 
mai mari, înaintări, locuinţe, ajutoare, etc. 

Ascultam cu toată atenţia, trebuia să ne înarmăm cu foarte 
multă răbdare, ca: 

Fie să îndrumăm postulanții la autoritățile competente fie, 
după caz, la Ajutorul Legionar, fie să explicăm, mărturisesc, era 
greu să convingem, că noi legionarii am luptat și vom continua 
lupta contra nepotismului, a intervențiilor în favoarea unuia sau 
a altuia. Noi suntem și luptăm ca fiecare, după capacitatea lui, 
să aibă locul și răsplata ce merită. 

Pentru refugiații din teritoriile cedate aveam atenţia înzecită. 
Pierduseră tot ce le era mai scump ; pământul lor de naștere, unde 
fuseseră îngropaţi moșii și strămoșii lor. 

Aduceau cu ei frica de atrocitățile la cari s'a dedat armata 
maghiară, pe măsură ce înainta în teritoriile cedate, prin arbitrajul 
dela Viena. 

O rază de lumină. Se nasc noi speranțe în sufletele lor și ale 
noastre cu discursul ce a ţinut la Brașov Domnul Comandant 
Horia Sima. 

După ce a denunţat lumii întregi atrocitățile ungurești, a lansat 
un avertisment și o profesie de credință: 

«Credem că cei 1.400.000 de Români din Ardealul ocupat au 
dreptul la viață și traiu omenesc. 

«Convinşi de dreptatea noastră, stăpâni pe voința noastră, 


nimeni nu ne va putea opri să făurim poporului nostru viitorul 
pe care îl merită...» 


Li 
Li 


O problemă delicată ni se pune în legătură directă cu prietenii 
noștri din Banatul Sârbesc. | 


Dealungul prigoanei 38-40 au adăpostit și au dat ajutor celor 
ce se refugiau la ei. Pentru ei era și datorie şi mândrie să poată 
arăta dragostea, încrederea și convingerea în dreptatea, legionară. 


— 180 — 


Venise la ei duhul legionar prin feciorii ce-si ile i 
ţara mamă, licee sau facultăţi. Erau convinsi i făceau școlile în 
A ; Ş i că,i 3 
giunea va acţiona cu toată vigi 4 dacie 


și cultura lor. 

Noua situaţie, le da avânţ 
educaţie legionară. 

Ca să indepărtăm pericolul de a avea difi 
autorităţile sârbești, am convenit: 

Să nu se manifesteze sub nicio formă, atât timp cât nu sa 


ajuns, prin convenţie dela Stat la Stat, la dreptul de a se organiza 
și manifesta ca legionari. 


ȘI incep să organizeze cuiburi de 


cultăţi premature cu 


O singură legătură, pentru inceput, camaradul nostru Bure 
Pantea. 


Aceste precauţiuni, au fost de mare folos ulterior, după eveni- 
mentele din Ianuarie 1941. 


2. PROBLEMA. EVREEASCA. COMISARII DE ROMANIZARE 


Dupăce s'a publicat legea prin- care se instituiau comisari de 
românizare pe lângă întreprinderi, cât și expropierea bunurilor 
rurale evreești, Prefectul județului, Ilie Ghenadie, a adunat pe 
cei ce fuseseră propuşi și numiţi comisari de românizare, ca să 
le dea directivele conform. noilor. legi. 

Cu aplicarea pe teren sigur nu a fost ușor, căci neavând o pre- 
gătire corespunzătoare, în afară de bunăvoința de a servi cât mai 
bine, s'au făcut şi greșeli: de interpretare: 

Probabil spre sfârșitul lui Octombrie, eram încă în sediul depe 
malul Begheiului, se- prezintă. o; doamnă. A intrat în sediu foarte 
timid. Am-avut impresia că înainta spre biurou cu frică, privea 
dela ușe ca și cum avea teamă să nu o lovească cineva. 

— Bună ziua doamnă, îi zic, doriţi vre-o informaţie sau căutaţi 
pe cineva? 

Parcă-a înghiţit un nod că înstârșit a reușit să spună că ar 
vrea să discute cu domnul Şef legionar. 


— 181 — 


__ Domnul Inginer Bașiu, şeful judeţului este în deplasare, însă 
pot să iau notă ca să-i transmit, în cazul că personal nu aș putea 


să dau vre-un răspuns. A ei - zzĂ 
După un moment de ezitare, parcă și-a luat inima în dinți, 


cum se spune, mai ales dupăce am invitat-o să ia loc și m'am 


așezât la biurou ca să iau note. 
Se recomandă, doamna Goldenberg sau așa ceva. Atunci nu 


mi-a venit în gând să notez numele și mai puţin să-l rețin, advo- 
cată în barou, vine în această calitate să înainteze o plângere din 
partea unui client. 

Era cazul unei crescătorii de porci, într'un sat la câţiva kilo- 
metri de Timișoara. A fost blocată de echipa de expropiere, conţrar 
legii de expropiere rurală, mai mult chiar și mobilier, veselă, etc, 

Pe măsură ce-mi, pleda, să zic, obiectul plânsgerii am. observat 
că se liniștise. 

Am promis că voiu cere lămuriri și îi voiu da rezultatul a doua, 
zi la aceeași oră. 

Avea dreptate. Insa, spre surpriza mea, camaradul din comisie 
fusese rău sfătuit de cineva care în fond voia să cumpere crescă- 
toria respectivă. I-am atras atenţia că a depășit limitele prevăzute 
de lege și să atenueze măsurile ce este sata să ia. 

Doamnei Goldenberg i-am spus că in urma informaţiilor ce-am 
primit dela comisie, declaraţiile sale au fost de bună credinţă. 
Actele fiind inaintate la Prefectură, are calea recursului pe lângă 
Domnul Prefect, 

La câteva zile, doamna advocat vine cu o altă cerere. Era vorba, 
cred, de o lemnărie, la Jebel. 

In urmă cecetărilor ce-am făcut, interpretarea camaradului din 
comisia respectivă era și logică și încadrată în directivele primite. 
Se putea eventual discuta întinderea aplicării. Este ce i-am explicat 
doamnei și, natural, din punct de vedere juridic, avea calea des- 
chisă a recursului pe lângă prefect. | ţ 

Cum nu am mai văzut-o venind cu vreo altă, cauză să pledeze, 
am crezut că a mai avut cazuri în litigiu sau că neprimind) vreo 

rezolvare prin noi, s'a adresat direct Prefecturii! 

După câteva zile, seara dupăce 'terminasem lucrul” 'la sediu, 
ca de obiceiu, cu Bașiu și Ercuţă, secretarul, ne îndreptam spre 
masă la proaspătul restaurant! legionar «Elity. "Profesorul Cris- 
tescu, bucuros că a dat de noi, ne întinde mână și ne spune: 


— 182 — 


ÎN eco n eameat sa III 


Sata Vă căutam Să vă feliciţ pen 
ţi, întrebăm despre ce este vorba. 

— Proprietarii mei sunţ ovrei e Îege esil a 
a lor, advocată, care le-a ti > ina, ie ue, rai at 

îi A e a A : V m a fost de bine 

primită de șefii legionari la sediu, cum i-au ascultat plâ i 
pentru clienţii ei și că nici unde nu a fost tratată p ângerile 
ganţă. Imi creștea inima de Ton firea aia ratată cu atâta ele- 

— Ni s'a spus tot timpul că rani ? ret j a 

2 : : 1 sunt răi, fiorosi, mân- 
cători de OvIRi? ori ce constatăm? Sunt foarte corecţi și se poartă 
cu mult mai bine decât alții... 

La felicitările profesorului am răspuns că în comportarea noas- 
tră nu a fost altceva decât comportarea normală. a legionarului, 
adică, demnă, corectă și cu bun simț faţă de orice persoană și în 
orice ocazie. 

Cum fiecare problemă își are rezolvarea ei, și problema evreias- 
că își are rezolvarea ei, care vine, cum spunea Căpitanul, odată 
cu problemele românești. 

Intruna din zilele de Noembrie, se prezintă Prefectului, in 
audiență, Dl. Filderman, președintele comunităţii evreești din Ti- 
mișoara și împrejurimi. 

Prefectul își făcea socoteala că va trebui să asculte cu multă 
răbdare o mulțime! de văicăreli și, ca buchetul să fie complet, 
plângeri pentru nedreptăţile ce-ar suferi scumpii săi corelisionari. 

Spre marea lui surpriză, Prefectul Ghenadie, povestea mai târ- 
ziu, a ascultat un discurs plin de aprobări și laude pentru compor- 
tarea domnilor legionari, ca să termine cu propunerea unui fel 
de pact sau cam așa ceva: 

— Domnule Prefect, coreligionarii mei, eu aduc expresia lor, 
sau convins că dumneavoastră legionarii sunteți oameni foarte 
de treabă, ne trataţi pe toţi cetăţenii fără distincţie. In sprijinul 
celor spuse, a relatat: 

— Cazul cu doamna advocat. A fost primită la sediul legionar 
de: domni șefi, cu eleganță au ascultat doleanţele ei și i-au răs- 
puns; corect. i 

— Cazul legionarilor atașați punctelor de vamă (doar ca asis- 
tenți). “Tipic este cazul dela Jimbolia» (G). Coreligionarii mi-au 
povestit că au încercat să introducă marfă, ca de obiceiu, fără 
declaraţie. Acum vameșii au trebuit să le facă procese verbale 
Şi dl. legionar le-a spus că trebuie să plăteascăiațnenda: la Sine 
șoara, unde își vor'lua marta După aceea, într'adevăr au primi 


tru frumoasa comportare. Mira- 


— 183 — 


i ări nda şi dreptul de import le-a 

i contrar așteptărilor, ame de in 

m zii mult mai puţin decât sperțurile de altădată. In con: 

tu Domnule Prefect, în numele coreligionarilor mei vin să 

iată un pact, că și voi, ca și noi, sunteţi naționaliști, să facem 

un pact ca dela soldat la soldat... Ă 
Prefectul Ghenadie, după o pauză de c 


în scurt, următoarele: neg 
— Legionarii s'au purtat întotdeauna corect, cu eleganţă și 


bun simţ, așa cum au primit educația, Domnule: Filderman. Este 
curios că numai acum aţi aflat. Vii astăzi să-nu propui un pact 
dela soldat la soldat, azi după ce aţi asasinat pe Corneliu Codreanu 
şi atâta tineret, elita Neamului românesc... Trebuia, RELO Îi recu- 
noscut înainte şi nu așa de târziu. Deacum trebuie să vă integrați 
şi să vă supuneţi legilor românești. 

Este vorba de Gheorghe Firea, coleg din liceu cu fratele meu, 
amândoi luaţi în cuib de Fleschin; se dusese vestea până la Roma 
despre purtarea lui, încât mulți voiajori treceau special prin Jim- 
bolia. 


âteva clipe, i-a răspuns, 


3. O RECEPŢIE LA CASA GERMANA 


Către sfârșitul lunei Octombrie, suntem invitați, autoritățile 
și conducerea legionară, la Casa Germană, unde Comunitatea hit- 
leristă dădea o recepţie în onoarea Grupului de Comandă al divi- 
ziei, venită in Banat, in cadrul Misiunii Germane, conform înţe- 
legerii între cele două guverne. 

Printre autorități, Prefectul Ilie Ghenadie; Primarul Timișoa 
rei, Doctor Advocat, Radu; Chestorul de poliţie, Căpitanul de arti- 
lerie, Vasile Comănescu; în delegaţia legionară, Șeful regiunii Ba- 
nat, Părintele Virgil Pușcașu ; Șeful judeţului, Inginerul Tuliu Ba- 
şiu; Șeful Centrului Studenţesc Legionar, Bumbăruș Olteanu ; Pre- 
ședintele Asociaţiei Studenţilor, Eugen Manolescu; Şeful Grupului 
Răzleţi, Dumitru Crihană; Şeful Grupului Muncitoresc, Gavrilă 
Brindescu, ce erau insoțiți de colaboratori apropiaţi. 

Din Conducerea Comunităţi Germane, am avut 6cazia să cu: 
nosc pe însuși Șeful lor (Gauleiter), Profesor Valentin, pe ajutorul 
său, Frauenhofer, şi pe Şeful studenților germani, Rossch. 


— 184 — 


AT ri ati Pee: 20 


Din grupul ofițerilor germani 
ani, doar pe Şetul diviziei 
lic) Ş diviziei, General 
Cu o zi mai înainte, văzusem o coloană 


Fa ai Ș de au ile i 
cu militari germani, tomobile încărcate 


trecând. prin cent i 
ș Tul orașului. Un convoiu 
normal și tot atât de normal se arăța lumea depe stradă. Rar se 


vedea, ici și colo, vre-un spectator care ridica mâna să 
Probabil cetățean din comunitatea germană. 

După cuvântările ținute, prin cari s'au felicitat și au exprimat 
dorința ca înţelegerea româno-germană să fie  indestructibilă 
să-și aducă roadele pentru cauza celor două popoare, oaspeţii îm- 
preună cu gazdele. s'au întreținut în jurul meselor încărcate cu 
gustări, însoţite de băuturi. Discuţiile s'au intins desigur asupra 
evenimentelor la ordinea zilei. 

Prefectul Ghenadie a avut o întrevedere cu Generalul Hube, 
vechiu național-socialist, care sa arătat interesat de dualitatea 
General Antonescu-Mișcarea legionară. 

Generalul Hube i-a descris dificultățile ce-a avut de întâmpinat 
Hitler la începutul guvernării, sub Președintele Statului de atunci, 
Mareșalul Hindenburg. 

In concluzie, sfătuia prudență și fermitate in relaţiile cu cei 
din jurul Mișcării și, cu atât mai mult, cu și faţă de Generalul 
Antonescu. 

Afisarea ostentativă a minorităţii hitleriste și inceputul de pre- 
tenţii, cari apoi se afirmau, din ce în ce mai stăruitor, pentru 
acapararea 'de bunuri evreești, a fost semn de neliniște pentru 
noi. Simicin, la Camera de Muncă, Prefectul Ghenadie, erau 
mereu asaltaţi de: Șefii Comunităţii Germane, cu cereri și pro- 
teste, uneori chiar vehemente. 

Ne veneau în minte, cuvintele lui Ion Moţa, în articolul pu- 
blicat în revista «AXA», din 15 Octombrie 1933, «Hitlerismul Ger- 
manilor din România»: 

«Unui hitlerism, în ghilimele, condiționat și limitat de intere- 
sele românești, nu avem dreptul să ne opunem, un alt hitlerism, 
nelimitat nu este însă îngăduit Saşilor noștri...» 

Mai târziu ne-am dat seama că cel puţin o parte din Condu- 
cerea Comunităţii Germane din România, atrasă de strălucirea, 
în''acele momente, a Germaniei, erau pâr'că prinși de vertigiu, 
simțind forţa în spate... Se vedeau chiar înscriși în planul de 
geo-politică. al Marelui Reich, pe care încep să-și bazeze argu- 
mentaţia. 


-i salute. 


— 185 — 


RL ace De PDA Da 


Astfel, într'o intrevedere cu Şeful ( Gauleiter) de atunci, Var 
j din cele avansate, cu un aier 
lentin, Prefectul Ghenadie a dedus, e Mars i 

igo a NI x Reich, ca să elimine in viitor cearta 
mândru și ferm, că Marele , treia 
între Românii și” Unguri; ve crea “un stăt tânpon, cuprinzând 
Transilvania, Banatul și Bucovina. Cum și Ungurii și Românii 
sunt în minoritate, conducerea 0 vor avea ei, Comunitatea Ger- 
mană... ai > - ; 

Când mai târziu Ghenadie ne povestea și incepea să se înfurie, 
ne dădeam seama cu câtă durere ascultase cele de mai sus... 

In același sens mi-a vorbit pela începutul lunei Ianuarie 41, 
Roesch, Şeful Studenţilor Germani. Acesta a mers mai departe: 

«Marele Reich nu va mai tolera în coastele lui poporul barbar 
ce sunt ungurii şi-i va trimite în Golful Finic, de unde au venit, 
cât și slovenii, în leagănul lor slav. 

«In ce privește pe români, în compensatie vor primi Trans- 
nistria, ca să-și aşeze connaţionalii, ce nu ar mai vrea să rămână, 
în Statul Tampon...» 

Prefectul Ghenadie a raportat Ministerului, și, la ordinul Ge- 
neralului Antonescu, Ministerul de Externe a inaintat un protest. 

Rezultatul a. fost înlocuirea Gauleiter-ului, căruia i-au dat do- 
miciliu obligator in satul lui Valcani, iar consătenii aveau ordin 
să nu-i dea bunăziua. Cu puţin nu a fost împușcat, pentru 
trădare. 

Muncim, muncim cu toată energia. Cu Ercuţă, secretarul, îm- 
părţisem lucrul de biurou, așa că făceam. o echipă sârguincioasă. 

Partea cea mai ingrată o avea el: să primească, să repartizeze 
şi să transmită curierul. EI trebuia să bată la mașină răspunsurile, 
ordinele către diversele unităţi, tablourile cu situaţia săptămânală 
a diverselor realizări, cât și tablourile: cu situația organizației pe 
luna trecută. Apoi și serierea informațiilor ce ne veneau, cu ra 
poartele șefilor de unități, dupăce le văzusem împreună și aveam 
acordul Șefului, adică Tuliu Bașiu. 

In ce mă priveşte, asiguram audiențele, notam obiectul conver- 
sâţiilor și cele telefonice, răspunsurile date, sau, în așteptarea, 
Șefului, căruia de altfel îi aduceam la cunoștință toată activitatea 
de peste zi; era o conferință în trei, schițam programul pentru 
a'doua zi. 

| Sigur că ni se întâmpla ca dimineața, Ercuţă și cu mine, să 
ajungem spre 8.30-9 la sediu. : 


— 186 — 


aie «2 ate mara e ui 


Tuliu Bașiu, spirit cartezian 
i „era la bi i 
eventual ajuta sau nota informaţiile ce > n si uoia programul, 
intrarea noastră, privea mai întâiu i Easa să-i găsim. La 
pineţele' ce i le adresam, ij... Apol„răspăriiebijă 

Nu uita că aseară am lucr ână si 

Și, intr'o “zi, spre Meat al us zie pe IA i 
zori E ul , că ne privește 

ct Bine, bine! Tată, aici, aveţi fiecare un deșteptător. O să vă 
ajute sa. vă treziţi mal ușor. Și, ca un copil, ce savurează farsa, 
le-dă drumul să sune, cu siguranța că puteau să te trezească dir, 
cel mai adânc somn. 

Rar se intâmpla ca el să poată rămânea la sediu câteva ore. 
Astfel, după o mică consfătuire, trebuia să plece pe teren, la vre-o 
ședință cu Șeful Regiunii, la București, la reuniune cu Secretarul 
General, Domnul Pătrașcu, sau în delegație, etc. 

El a organizat un grup de muncă voluntară, a cumpărat unelte 
și chiar o camionetă 'de transport. 

Rostul acestui grup'era să asigure un ajutor de mână de lucru 
unde era nevoie; tot acest grup muncea la ferma dela marginea 
orașului, fermă oferită de familia Cioflec, asasinat în 22 Septem- 
brie 39, la Miercurea-Ciuc. 


4. MUNCA DE BIROU. COLABORAREA CU PREFECTUL 
GHENADIE 


Munca de cârtiţă: o ducea camaradul Ercuţă. El era permanent 
la sediu. Când plecam și eu în judeţ,-trebuia să facă și primirile, 
adică lucrul meu. 

In fiecare săptămână, dacă era nevoie, de două ori, mergeam 
la întâlnire cu Prefectul Ghenadie, ca să-l ţin la curent de pro- 
blemele noastre. Măsurile ce luam să fie în concordanță nu numai 
cu vederile funcţiunii ce avea, ci și cu ale legionarului cu experien- 
ță ce era. 4 

"Astfel, măsurile ce lua Prefectul și dispoziţiile luate pe intreaga 
organizaţie judeţeană 'se completau. In corolar, rapoartele șefilor 
de plasă sau de unități expresie vie a realității, demonstrau entu- 
ziasmul, ardorea în muncă, speranța şi încrederea în viitor. 


— 181 — 


e dădea par'că forțe inzecite cât și con- 


i nouă n a, N A 
Este ceeace ș e-ar fi posibil să mutăm și munţii, de 


vingerea că, împreună, n 
este necesar.;. 


In cadrul colaborării cu Prefectul, la una din întrevederi, prin 


Noembrie spre Decembrie, i-am pus intrebarea dacă este la curent 
că telefonul nostru, adică cel dela sediu, este apoultată Văzându-l 
surprins şi cerându-mi detalii, i-am spus ce știam: 

— După ce ne-am mutat în noul sediu, la” Elit, am constatat 
că de câte ori ridicam receptorul, aveam impresia, unui vid. Intr'un 
început, am crezut că este ceva deranjat, fie pe linie fie a receptor. 
Cum și-a dat seama și Ercuţă, am cerut să fie sobimbat și aparatul 
și receptorul. Anomalia desigur a persistat. Insă cum nu aveam 
nimic, de ascuns, nu ne-am mai preocupat. Aveam atâtea de făcut. 

Râzând, la despărțire, i-am spus: 

— Poate şi telefonul depe masă să-ți fie în scurt circuit... 

Prinși în volbura misiunii noastre, uitasem pur și simplu, când 
pela inceputul lui Ianuarie, Prefectul Ghenadie mă informează 
că, după cercetări discrete, s'a găsit că suntem ascultați din ordinul 
Generalului Bârzotescu, Șeful Diviziei, dacă nu “Șeful Regiunii 
Militare. Va cere lămuriri Ministerului de Interne. 

Le-am povestit, lui Bașiu și Ercuţă. Ne intrebam care să fie 
motivul unei astfel de curiozităţi, poate este sarcina lor, fiind 
intr'o regiune de graniță. 

Ceeace le doream, era ca să fie corecţi, în eventualitatea că 
înaintează rapoarte. 


5. MOARTEA LUI EUGEN NECRELESCU ȘI 
ARON VALERIU. CUTREMURUL 


Ziua de 8 Noembrie, Sfinţii Arhangheli: Mihail și Gavril, ziua 
Legiunii, se sărbătorește la Iași, de unde a pornit Mișcarea. Iaşii, 
leagănul naţionalismului românesc. 

Printr'o proclamaţie, Comandantul a anunțat că începând cu 
data de 8 Noembrie, Iașii vor deveni: «Orașul Mișcării Legionare». 

Impreună cu-delegația Centrului Studențesc Legionar, a plecat 


şi L delegație numeroasă a organizaţiei judeţene, sub conducerea 
lui Başiu. i 2 EDritrttt 1 i ; 


— 1188 — 


însemnătatea, zilei. Hi în ședințe de cuib, ama evocat 


Ziua insă ne-a fost indoliată ; in a; i 
; Jun, printr'un telefon primi 
la erat Studențesc, am aflat că Eugen Necrelescu și fate =: 
leriu au fost victimele unui accident de mașină, Balet ră cu 3 
mobilul la Iași, amândoi fiina fite 


aitiai inspectori de poliţi sii 
autorităţile locale, pentru sigur poliție, ca să ajute 


€ anța personalităților ce vor fi pre- 
zente. Accidentul s'ar fi produs în regiunea Focșanilor : 


Pierderi, noi pierderi, cu fiecare zi, cu fiecari 
pierderi ! ! 

Cu inima strânsă de durere, 
și rămân prezenţi, căci: « 
ce au rămas...». 


e realizare, și noi 


pentru acești dragi camarazi, sunt 
„„„. Cel ce-au căzut, pășesc în rând cu cei 


Naţia aceasta trebuie că are multe de plătit; altă nenorocire 
se abate peste ea. Cutremurul din 10 Noembrie. 

Cel mai greu a fost în sudul Moldovei Și în regiunea. sub- 
carpatică a Munteniei. La Bucureşti, un edificiu s'a, prăbușit în 
întregime. Hotelul Carlton. Panciu a fost aproape total distrus; 
se pare că epicentrul a fost în această regiune. 

O nouă bătălie, pe care legionarii vor trebui să o câștige in 
timp record, căci iarna bate la ușe. Trebuie: să fie organizate și 
încartiruirea sinistraţilor și ajutoare pentru reparații, cât și cură- 
țirea terenului ca să se ridice noi locuințe... 

«.,. clădim din zori și până!n seară», 

Căci: 

«.... noi, legionarii lui Codreanu, 

din muncă ne-am făcut un crez...» 


6. LOVITURA DELA SEDIU 


Este probabil că în cartea suferințelor ne este înscris să suferim 
şi din partea fraţilor noștri. ş 
Auzim că s'a încercat o lovitură la sediul central din București, 
de către Profesorul Ion Zelea Codreanu și că ar fi ceva morți 


— 189 — 


PR ae a aa || 


printre cei ce erau de pază. Tatăl Căpitanului' pretindea acum 
zi ul Mișcării. 
că el este Şef i timă şi admiraţie pentru Profesor, su- 


'Toţi legionarii aveam s | 
terinţele şi umilinţele la cari a fost supus de un regim blestemat, 


Demnitatea cu care a suferit atâtea pierderi, ginerele, Ton Moţa 
în Spania, feciorii, Corneliu și Ion asasinați... A i 

Ne închinăm în faţa durerii acestor părinți atâț de incercaţi.. 
Insă nu înţelegeam pe cei ce se strânseseră în imediata lui apro- 
piere și-l sfătuiau greșit, pentru un drum, Care nu era al nostru, 
mai mult, putea să producă și mari încurcături. Aceștia, sau erau 
cu totul în afară de trăirea legionară sau erau, pur și simplu, 
criminali. i 

Căpitanul spunea că Mișcarea evoluiază in timp. El a creat-o. 
La un moment dat, se pare că a spus: «Ea nu-mi aparţine». Iar 
Nicolae Pătrașcu, în vara lui 38, afirma Grupului de Comandă: 
«Căpitanul nu este al lui, este al Neamului...». Adică, Mișcarea 
nu aparţine vreunei persoane şi nici unui srup adhoc. 

In momentul în care a fost pus în imposibilitate să conducă, 
pentrucă îi presăteau mormântul, Mişcarea Legionară a dat lupta, 
s'a încleștat până la ultima suflare... Valuri, valuri, au luptat și 
au căzut în încleștarea cu forțele diabolic de distrugătoare. Când 
au crezut că au ingenunchiat-o pentru totdeauna, o mână de Fii 
ai Prahovei fulgeră pe cel ce se credea de: oţel. 

Groparii, in demenţa lor, au mai asasinat și-au făcut să curgă 
sângele curat al elitei noastre, în ultima lovitură, lovitura de graţie. 

Iată că cel ce ridicase steagul pe'baricade, îl fâlfâie sus. și, în 
iureş de cavaler medieval, dărâmă viermina. i 

El a realizat raza de lumină, de speranță, de” pedepsire, de 
reînviere. it iar tt i 

«Cine ar fi cutezat, va nota mai târziu Posteucă, să spună în 38, 
39 și chiar în 40, că va învia Căpitanul?...» 

Dușmanii Mișcării l-au temut, au pus bani grei, dacă aveau 
și capul lui, domneau în absolută liniște. Insă Mișcarea l-a urmat, 
iar la 6 Septembrie 40, prin vocea Comandantului Bunei Vestiri, 
unul din cei 5 făuritori ai ei, în prezența Forului Legionar, Cor- 
neliu Georgescu, l-a salutat ca Şef al Mișcării, urmaș al Căpita- 
nului, pe el, Comandantul Legionar Horia Sima. . : 

Istoria este implacabilă. In Mișcarea Legionară, funcţia su- 
premă nu se trânsinite prin filiație, nu poate fi nici apanajul unui 
Srup, fie el de mari somităţi, nici prin-votul' cine: știe cărei caste. 


— 190 — 


funcţia supremă. 
Iată de ce nu este suficient să spui : 
la mine...». 
Mișcarea Legionară are legile ei intrinsec 
să le trăiești intens, să te idenţifici cu ele... 


«Drepţi, ascultă comanda 


i, trebuie să le simţi, 


1.  INHUMAREA CAPITANULUI 


Cu tot entuziasmul, cu toată revărsarea de forțe, cu toate rezul- 
tatele ce începeau să se intrezărească, din adâncul nostru par'că 
se ridica o neliniște, simțeam par'că ceva nedefinit, ceva ca un fel 
de frână invizibilă. 

Rănile erau încă adânci. Cei ce le provocaseră, oare, vor fi che- 
maţi să răspundă? Nu pentru noi, individul ce a suferit în carnea 
lui, nu! Ci pentru acest Neam, căruia i-au omorit pe cei mai buni 
fii, pentru această Țară, ce-au dărâmat-o, au sfâșiat-o în bucăți, 
și au trădat-o... 

Ingenunchem la Predeal, în fața mormintelor ce reușim să 
dăm ca loc de veci camarazilor noștri asasinați la Miercurea-Ciuc, 
la Brașov, la Vaslui și cei dela Bucureşti, mistuiţi în focul crema 
torului, în care unii au fost aruncaţi încă în viață, deși fuseseră 
schingiuiţi întrun mod barbar. 

Aducem omagiul nostru, dela București, la Deva, Părintelui 
Moţa, luptător în prima linie pe baricadele românismului sub im- 
periul Austro-Unsar. Făuritor al României Mari, a cărei oligarhie 
înfeudată cu regele felon subversiunii iudeo-comuniste, l-au hulit, 
l-au prigonit şi, culmea meschinăriei, l-au adus cu forța în Con- 
siliul de Coroană, ca să fie prezent, părtaş al cedărilor și desmem- 
brării teritoriului național. 

Suntem pietrificaţi de durere la știrea că echipa ce lucrase 
ziua și noaptea de 26 spre 27 Noembrie, la ridicarea tonelor de 
beton ce acopereau groapa, ajungând să dea la o parte țărâna, 
s'au cutremurat la vederea trupurilor, în parte arse de vitriolul 


— 191 — 


i 


fusese turnat pentru â şterge urma crimei. Ca magnetizaţă de 
CA curent, la gândul că vinovaţii sunt ţeferi, aici, alături, a trecut 
Li 
i ilavei și i-au executat. 
în cazematele Jilavei Și ! k notă 
In istorie, revoluțiile au făcut să curgă sângele din abundenţ ă, 
atât al tiranilor cât și al celor ce împilaseră, dar au fost și răz- 
bunări personale. pile stie 
Revoluţia noastră, am plătit-o cu încă alte jertfe. Ne-am înhă- 
mat la munca de refacere a țării. Personal nu ne-am răzbunat. 
ele Neamului, să fie aduşi în fața Justiţiei, 


Așteptam ca, în num i e: 3 
să fie judecaţi și condamnați, chiar după legile lor, pe cari cu 


atâta ușurință le căleaseră în picioare. 
De ce nu s'a dat această satisfacție, mai bine zis, o reparaţie 


legitimă a Neamului, ce fusese cu atâta ură încătușat?... Cine avea 
interes?... 

In ziua de 30 Noembrie 40, doi ani dela asasinarea lor, Căpi- 
tanul, Nicadorii și Decemvirii, pe scut, străbat Bucureștii, conduși 
de preoți în odăjdii, din ale căror cădelnițe se ridică miresme de 
tămâie. Familii, autorităţi, reprezentanţe și mii de camarazi au 
venit să mărturisească datoria împlinită, credința și nestrămutata 
lor hotărire de a rămâne neclintiți în slujba Neamului, urmând 
prezicerea lui Valeriu Cârdu: 


«Peste furtuna vremii. bate, 

un ceas de plată și dreptate. 

Ni-l cer străbunii și părinţii, 

cântaţi! E ceasul biruinţii 
Refren 


S'a prăbușit de-acum dușmânul, 
se' nalță'n zări minunea. 
Strigați: Trăiască Legiunea 

și Neamul sfânt și Căpitanul. 


Școala de Gădre făcea progrese cu pași de gigant. Se ţineau 
şedinţe de două ori pe lună, cu șefii și ajutoarele lor, adică șefii 


de sectoare, plăși, cât și acei ce trebuiau să-i înlocuiască la înce- 
putul anului viitor. i ţ 


— 192 — 


E DEEE 


Era necesar ca elementele desemna 
după 6 Septembrie, să se cunoască între 
nistraţie, adică redactare de rapoarte 
nului mers al organizaţiei. Inţelegere 
ordinei, a disciplinei, cu dragoste și ac 
spre devenire a omului nou; 

Am iniţiat și o școală de primari. Pentru aceasta am făcut 
apel, in afară de cadre legionare, pentru educația mă legionară 
la, notari și advocaţi, pentru a le înlesni înțelegerea actelor acm 
nistrative. Deci primarii, și cei ce puteau să fie aleși, câştigau 
aici cunoștințe minime necesare de admnistraţie, casă asigure 
o bună gospodărie a comunei. Se arăta importanța colaborării 
cu serviciile tehnice de agronomie, silvică, precum și cu serviciile 
veterinare. 


te în funcțiile respective, 
ele. Să învețe puţină admi- 
de activitate, necesare bu- 
a rolului ce au, realizarea 
ceptare voluntară, educaţia 


8. GRAVELE EVENIMENTE DELA BUCUREŞTI. 
INLOCUIREA GENERALULUI PETROVICESCU 


In 19 Ianuarie 1941 suntem informaţi că la București a fost asa- 
sinat în ajun un maior german, probabil de subversiunea engleză. 

Spre seară am convocat garnizoana Timișoara cât și Grupul 
Studenţesc, ca să manifestăm în centrul orașului. 

In fața teatrului, s'au ţinut discursuri prin cari se înfiera actul 
criminal, se cereau măsuri drastice că să fie arestați și judecaţi 
autorii crimei, cât și pentru apărarea însăşi a securității Statului. 

S'a cerut guvernului, ca prin convenţii, să se întărească prie- 
tenia şi colaborarea româno-germană. 

A doua zi, 20 Ianuarie, aflăm că Generalul Petrovicescu a fost 
înlocuit la: Ministerul de Interne. Mai aflăm că prefecții și șefii 
de poliţie, fuseseră convocați la Minister, în București. 

Cum Şeful de Regiune și Şetul Județului erau la București, 
pentru reuniunile extraordinare, la Secretariatul General al Miș- 
cării, am luat iniţiativa, cu şefii Corpului Muncitoresc, Răzleţi și 
Studenţi, să manifestăm simpatia noastră Generalului Petro- 
vicescu, pentru atitudinea lui corectă şi demnă faţă de „Mișcarea 
Legionară, cât și manifestaţie de protest contra înlocuirii lui. 


— 193 — 


9. ARMATA INTRA IN AOȚIUNE LA TIMIŞOARA. 
LEGIONARII REOCUPA PREFECTURA. UNITAȚILE 
MILITARE FPRATERNIZEAZA CU MIȘCAREA 


La 21 Ianuarie dimineața, au sosit dela București, Șeful Re- 
giunii și Șeful Judeţului. Au adus cu ei manifestul lansat de stu- 
dențimea din București, prin care se protesta contră asasinării 
maiorului german și se cerea pedepsirea celor vinovaţi. 

Inţelegem, cu alte cuvinte, că se încearcă manevre de îndepăr- 
tare între Generalul Antonescu și Mișcare. Speram ca lucrăturile 
din umbră să nu aibă influență așa de puternică, să meargă până 
la ruptură. Am multiplicat și răspândit și noi acest manifest. 

Către seară suntem informaţi că unităţi din Regimentul de 
Vânători, campează, în piața din faţa Prefecturii. 

Dela Chestură vine vestea că s'a prezentat un ofițer să preia, 
conducerea, Şefii de poliţie și Prefecţii legionari fiind demiși din 
posturile lor. 

Chestorul Comănescu, revenit dela București, a oferit un birou 
ofițerului ce se prezentase, Maiorul Micu, noul numit. Comănescu 
i-a recomandat să nu părăsească biuroul și a desemnat un planton 
în fața ușii. 

In așteptarea desfășurării evenimentelor, Tuliu Bașiu a cerut 
unităţilor dn garnizoană să fie sata a răspunde la orice apel. 

Cum școala de primari, în ziua aceia a fost închisă, cei-ce o 
urmau au revenit, însoţiţi. de camarazii din comunele: respective. 
Așa că am avut la îndemână, către seara de 21- Ianuarie, peste 
3000 de legionari. 

Natural, cel mai omogen și ușor de concentrat, Centrul Stu- 
denţesc, a detașat o grupă cu misiunea de apărare a Chesturii, 
la ordinele lui Comănescu. 

Situaţia la Prefectură era mai gravă. Șeful de Cabinet al Pre- 
fectului Ghenadie ne-a anunțat că Prefectura a fost ocupată de 
militari. 

Un grup de legionari, sub conducerea lui Ică Tănase, însoţit de 
şeful de cabinet, este trimis ca să readucă ordinea, 

Ajunși în fața locului, militarii nu le-a permis să intre în Pre- 
fectură. Cum piaţa era înțesată de militari, s'au retras, au ocolit 
și pe strada din spate, forțând o fereastră, au intrat în Prefectură. 


— 194 — 


ARE EEE IE, 


Plantoanele militare din faţa birouri] 
opus decât o mică rezistenţă. 

Ică Tănase a obligat pe militari să 
nizat apărarea cu elementele venite cu 
pit celor din piața Prefecturii : 

«Incercarea de a ocupa institu 
lovitură de stat.» 

Indeamnă pe militari să se retragă, să nu se lase ad 
de cei ce nu se simt bine cu noua ordine, 
ţeranei iudeo-comuniste... 

«Para este în drum de refacere și are nevoie de toate fortele 
ca să facă faţă pericolului ce se ridică din ce în ce mai amenințător 
la frontiere.» 

O coloană de peste 1000 de legionari, condusă de însuși Bașiu, 
manifestează în oraș, apoi se apropie de piața Prefecturii și încon- 
joară lumea ce era adunată în jurul militarilor, ce așteptau desigur 
să le vină noi ordine. 

Răsuna piața de cântecele legionare: Ştefan Vodă, Sfântă Ti- 
nerețe Legionară, Urlă dușmanii... 

In urale și aplauze, s'a încins și hore. Militarii nu mai înțe- 
legeau nimic. S'au amestecat cu legionarii, le-au predat armele, 
mulți erau, dacă nu legionari, cel puţin prieteni. 

Armele au fost strânse și duse'la căminul studențesc. 

Târziu, spre miezul nopții, coloana legionară sa retras spre 
sediu. Conform deciziei luate de șefi, s'a hotărit menţinerea efec- 
tivelor mobilizate. 


or, fiind surprinse, nu au 


părăsească localul, a orga- 
el, apoi dela balcon, a vor- 


țiile de stat se aseamănă cu o 


emeniţi 
să nu facă jocul sub- 


10. CONCENTRARE LA SEDIU. TRATATIVE INTRE 
OFIŢERII GERMANI, DELEGAŢI AI ARMATEI 
ŞI LEGIONARI 


Am avut responsabilitatea masei legionare, cred peste 3000, 
repartizată la Teatru, Chestura fiind alături, unde se ţinea în 
permanenţă consiliul, ce voiu numi Statul Major, adică Părintele 
Pușcaș, Tuliu Bașiu, Vasile Comănescu, Brindescu, şeful Grupului 
Muncitoresc, Crihană, șeful Grupului Răzleţi, la care se va alătura 
Ilie Ghenadie, venit în grabă dela București. Cu ei se afla un grup 
de studenţi. Restul studenţilor era la Căminul Politechnicei. 


— 195 — 


e ai aa alea e 1 E ee | 


vidual elemente ce cunoşteau orașul, ca să 
maţii dela personalități 
dă realitatea pentru ce armata este pusă în 


Se trimiteau indi te, 
observe eventuale mișcări, să aducă infor 


ce căutau să desprin 


eastă falsă poziţie. A i 
ac Astfel a venit informaţia că Generalul Bârzotescu este decis 


să instaleze cu forța ofițerii desemnaţi in posturile lor, că vor sau 
nu legionarii. i . sos 

Conducătorii minorității germane ziceau că așteaptă să se clari- 
fice situația. Au inceput să ne viziteze ofițeri germani, cei ce cu- 
noscuseră atât pe Ilie Ghenadie, în calitate de prefect, cât și pe 
Comănescu, în calitate de Chestor de Poliţie. 

Masa aceasta de oameni, înghesuită în clădirea ce avea altă 
destinație decât o astfel de incartiruire, a fost perfect de calmă, 
demnă și hotărită. 

Cu elemente ce cunoșteam bine, am organizat echipe mici de 
planton la toate intrările, ieșirile, spre stradă, sau spre 'balcoa- 
nele exterioare și la ferestre. 

Echipelor dela uși le-am cerut să le mențină închise, să nu 
permită nici intrări nici ieşiri din local. Am fixat o singură uşă, 
pe unde se putea ieși sau intra, cu autorizația mea. Singurii autori- 
zaţi să intre și să iasă, fără prezența mea, erau curierii. Tuturor 
echipelor dela uși și, mai ales, celor dela fereștri, le-am recomandat, 
în cazul că am fi atacați de armată, să strige soldaților: 

— Suntem în Stat legionar, noi nu părăsim instituţiile publice, 
nu avem dece să ne luptăm cu voi, suntem români ca voi, suntem 
fraţi, ne iubim ţara ca și voi, nu faceţi plăcerea dușmanilor... 

Ceva mai târziu, dupăce trecusem pela toate echipele, vine un 
camarad cam speriat şi-mi raportează că la echipa lor, la o fere- 
satră dela etaj, a trecut un «camarad» ce le-a spus că o să fim 
atacați, în care caz, să strizăm: ui 

— Trageţi canalii, vânduţilor, vă vom ciurui pielea ca lui Ar- 
mand Călinescu.!... 


Cum cel ce-mi raporta îmi era cunoscut, serios, cumpătat, mi-am 
dat seama că este o provocare. 


— Cine-este, îl cunoşti? l-am întrebat. Arată-mi-l, este-nebun? 
Sau provocator? 


Nici când nu am fost atât de furios, că m'am auzit murmurând : 
— Il iîmpușe!... Il impușe!... i 


Am căutat tot teatrul, prin cele mai ascunse unghiuri și n'am 
dat de el. Par'că îl înghițise pământul, 


— 196 — 


E TEEN 


A doua zi, 22 Ianuarie, am avut surpriza să vedem în capătul 


celălalt al bulevardului pe malul B i 
; egheiului, i i 
indreptate spre teatru și Chestură. e i Mite peiiea 


Am Spus mai sus că legionarii. fuseseră 
prefecți și şefi de poliţie. Cei numiți, 
mire, au fost refuzaţi de legionarii 
tuţii. 

Generalul Bârzotescu s'a deslănțuit când i s'a raportat că Pre: 
fectura a iost reluată de legionari, că militarii fuseseră dezarmaţi 
și scoși din local. Incă și mai grav, fuseseră  dezarmate și unită- 
țile ce campau în piața Prefecturii. 

Din aceste motive a dispus și instalarea de unități de artilerie. 
Dispozitivul de incercuire fiind întărit cu armament greu, îi per: 
mitea să dea asaltul în orice moment, ca, să indepărteze pe cei ce 
cu atâta încăpățânare i se opuneau. 

In situația nou creată, noi am rămas pe poziţiile ocupate. Tuliu 
Baţiu venea să ne informeze de cele ce intreprinde. Statul Major 
Legionar. să; ceară eventual elemente pentru a indeplini diverse 
misiuni. 

Toată ziua 'de 22 Ianuarie am rămas fiecare pe poziţiile respec- 
tive, în așteptarea evoluției evenimentelor în restul țării. Trimitem 
grupe reduse de trei până la cinci legionari, să ne aducă vești din 
restul orașului, stare de ''spirit, atitudini, desfășurarea - forțelor 
militare, etc: «Statul Major» încearcă, prin personalităţi, să ajungă 
la o înţelegere cu Generalul: Bârzotescu. 

Printr'o echipă venită; dela căminul studențesc am primit in- 
formaţia că elevii dela Școala de Ofiţeri au pus tunuri indreptate 
spre! edificiul Diviziei. In caz că suntem atacați, ei vor intra în 
acţiune: | 

Cu Tuliu-Bașiu, am insistat pe lângă studenţii ce ne aduseseră 
noutatea; să: reia contact cu Şeful grupului de elevi, să-i transmită 
din partea; conducerii legionare ordinul ferm de a sta liniștiți orice 
s'ar intâmpla. Trebuie: să se: comporte aşa casă nu se audă de 
superiorii lor. In primul rând pentru a nu compromite cariera 
lor, în al doilea rând, vor fi: mult mai necesari și-vor „aduce mari 
servicii dupăce şi-au luat gradul. 

Ştirile ce; ne sosese.nu sunt imbucurătoare; La Lugoj, la Caran- 
sebeș, aceeaşi. situaţie; -faţă'm faţă legionarii, apărând instituţiile 
Statului, și militarii să ne. ocupe prin forță;- din. ordinul: Condu- 
cătorului. 


înlocuiţi cu militari, 
prezentându-se să ia în pri- 
cari lucrau în aceste insţi- 


— 19 — 


i 


ii tatului. să provoace 
nd Conducătorul S E 
Nacela e] decât că vrea să instaleze 
rebeli 

ae i că încep să se vadă din ce in ce mai! des mici 
unităţi germane. Către seară, chiar își fac apariţia ofiţeri germani 


la Chestura de poliție, ca să stabilească contacte cu ai de 

comandă legionar. Unii, puțini de altfel, cunoscuseră pe Ghenadie, 

veneau ca prieteni, ceilalți, trei sau patru, în frunte cu ua colonel, 

veneau trimiși din ordinul ierarhiei lor, ca să sfătuiască pe legio- 
i să fie moderați. 

ca i a ara o delegaţie la cartierul lor, un hotel 

t de centru, ca să înceapă tratativele cu Generalul Băr- 


țelege alti 


apropia 
zotescu. 


11. 92 IANUARIE PE POZIŢIE. DESCONCENTRAREA ȘI 
EVACUAREA CLADIRILOR PUBLICE IN 23 IANUARIE, 
IN URMA ORDINULUI VENIT DELA HORIA SIMA 


Delegaţia legionară a fost compusă din Prefectul Ilie Ghenadie, 
Chestorul Vasile Comănescu, Şeful de Regiune, Părintele Puşcaş 
și Şeful Județului, Tuliu Bașiu, numai în primele discuţii. 

Un prim contact, aș spune tripartit, adică legionarii, Generalul 
Bârzotescu, însoţit de doi-trei ofițeri, și gazdele, ofițerii germani, 
cred, în jurul orelor 4 dimineața. Delegaţia legionară a declarat 
că nu acceptă discuţii sub amenințarea armelor. In consecință, 
cere să fie retrase imediat trupele din piețele publice. 

La intervenţia nemților, Generalul Bârzotescu a primit să re- 
tragă efectivele, va lăsa un minimum, obișnuit dealtfel, de pază 
a diverselor instituţii, cu o condiție absolută : legionarii să predea 
armele luate dela soldaţi, inainte de ora 8 dimineaţa. In numele 
legionarilor, Ilie Ghenadie și-a luat angajamentul, însă predarea 
se va face aici, la misiune. i , 

După acest preambul, comisiile s'au angajat să reia discuţiile 
la orele 8. Tuliu Bașiu cu Bumbăruș Olteanu, au organizat adu- 
cerea armelor la orele 7.30. Au fost predate ofițerului român de- 
semnat să le preia. 


— 1198 — 


Elton o. re 


Cum am observat că trupele în 
să dăm drumul muncitorilor ca Să-și reia lucrul în ateli i uzini 
funcţionarii să-și reia locurile in biurouri, primarii ai 2 uzină, 
primari, notarii, adică o serie de priorităţi. pita 

Continuăm să degajem teatrul. Cuvântul de ordine a fo t 
toţi legionarii să reintre la casele lor în cel mai scurt tirg sa 
aștepte noutăți cu încredere. Am fost îndreptăţiți la e db SAE 
concentrare, mai ales că după orele 7 am aflat că Domnul Co- 
mandant ar fi lansat un ordin de retragere a tuturor legionarilor 

Toată retragerea s'a realizat în ordine, cu mult calm. Insă ea 
un sâmbure de amărăciune. Vibrau în sufletele noastre versurile 
lui Radu Gyr, din Cântecul Decemvirilor, «Răzbunare» : 


cep să se retragă, am început 


«O neam al meu bătut cu viscol și cenușe, 
în lanțuri sub zăvoare ai gemut, 

și când ai vrut să frângi robie și cătușe, 
trădarea a venit și te-a vândut. 

Ce greu blestem și ce osândă, 

ţi-a scris cu sânge'nalta stea, 

mișei și slugi s'au strâns cu toţii ca să vândă 
pe cei ce vrură mântuirea ta.» 


Discuţiile au fost reluate, conform ansajamentului, la orele 8. 
Au fost aspre și, mai ales grele, în ce priveau pe legionari, ce re- 
proșeau militarilor de a face jocul celor ce nu le place noua ordine 
de redresare a Ţării. 

Misiunea germană a cerut o întrerupere a discuţiilor, deoarece 
erau în curs ordine ce primeau în legătură cu situația de care 
se preocupau delegaţiile. După orele 9 se reiau discuţiile. Misiunea 
germană informează că Domnul Horia Sima a lansat un ordin 
de retragere a tuturor legionarilor. 

Conform înțelegerii cu Generalul Dumitrescu, comandantul 
corpului de armată dela Sibiu, de care depindea Divizia cu sediul 
la Timișoara, s'au precizat următoarele: 

— Autorităţile militare sunt însărcinate cu paza instituțiilor 
și asigurarea ordinei ; 

— legionarii: trebuie să se retragă, sunt liberi; 

—se va proceda la arestarea și judecarea persoanelor ce sau 
dedat la furturi și crime. 

Rămăsese doar să se redacteze protocolul. 


— 199 — 


37 Oa act ÎN Oa ea e Ca tăi ot a  „ SRI 


ae PETE 


U ARESTAREA LEGIONARILOR. 


ATIRI PENTR 
ia i I ŢINE ANGAJAMENTUL 


ANTONESCU NU-Ș 


In acest timp, spre. orele; 10, am ajuns la Misiunea, germană, 
Imediat am cerut cu insistență să fie informat Domnul Ilie Ghe- 
nadie că trebuie să-l văd cu toată urgenţa. roi, 

A ieşit din sala de conferinţe, ne-am retras intr un colţ unde 
i-am reprodus ceeace imi destăinuise, cu cel mult: o jumătate de 
oră mai înainte, un student, coleg cu fratele și simpatizant. 

EI prepara copiii lui Romniceanu, tatăl lor, locotenent-colonel, 
în Statul Major al Diviziei, In calitatea lui de preparator al co- 
piilor se afla în ajun seara, în casa lui Romniceanu. Erau invitaţi 
la masă câţiva ofițeri, prieteni ai, casei. 

Subiectul discuţiilor a. fost, desigur, evenimentele la ordinea 
zilei. La, îngrijorarea unora s'a, răspuns că totul va intra; în ordine : 

— Legionarii vor fi puși la pas; 

— șefii actuali vor fi eliminaţi, iar pentru rest, 

— comandantul închisorii militare și directorul închisorii civile 
au primit ordine ca să pregătească imediat, celule pentru încar- 
cerarea legionarilor ; 

— recalcitranţii vor fi condamnaţi la pedepse de temniţă, până 
le va trece pofta... | 

Auzind cele de mai.sus, asigurând de toată. încrederea sursei, 
furios Ilie Ghenadie a intrat în sala de conferinţe și l-a apostrofat 
pe Generalul Bârzotescu, cerându-i explicaţii asupra ordinelor date 
celor, două închisori, etc... 

Generalul Bârzotescu a plecat, proferând ameninţări la. adresa 
oricui ar încerca să-i pună, bețe în roate... 


13. O DELEGAȚIE LEGIONARA LA SIBIU. 
CONVORBIREA CU GENERALUL HUBE 


Ofițerii germani au fost surprinși de noua! întorsătură. Con- 
ferința a eșuat. Ilie Ghenadie cere imediat să fim transportaţi, 


o delegaţie, impreună cu Comănescu, la Sibiu, în' audienţă. la 
Generalul Hube. i ” i 


— 200 — 


Ilie Ghenadie mi-a ceruţ să pac 
parintele Puşcaş și. Bașiu plecase Lan, Mi delegaţie; pentrucă 
se reclamau în contul organizaţiei ; în iau ră măsurile ce 

sie And A 3 i ce adusesem 
ultimile informaţii. Așa s'a făcut că am plecat cu ei c ină 
germană la Sibiu. u 0 mașină 

Pentruoăila poduri; ele inerucișeri de drumuri, pichete româ- 
neşti controlau mașinile, însoțitorii ne-au daţ capele și mantale 
germane.  Ocupanţii din mașină apărând militari germani, piche- 
tele sti dădeau drumul fără nici un alt control. Am ajuns seara 
târziu la cartierul Generalului Hube, in centrul Sibiului, Hotel 
Traian. 

Urcând scara destul de largă spre etaj, unde ne conduceau 
plantoanele germane, vedem coborind câteva persoane ce însoțeau 
pe Iuliu Maniu. Surpriza a fost de talie, când ni s'a spus că Domnul 
Maniu locuiește într'un apartament la un etaj superior. 

Am fost introduși într'o sală înțesaţă de lume. Printre cei pre- 
zenţi descoperim cunoștințe vechi: Ilie Rotea, Viorel Boborodea, 
Ion Fleșeriu, Mitu Banea, «comandantul ţăranilor ardeleni», cum 
își zicea cu toată candoarea mucalită, și alţii, pe cari îi cunoștea 
Ilie Ghenadie. 

Peste puţin timp a intrat în sală Generalul Hube, insoţit de 
câţiva ofițeri din statul său major, ne-a salutat, apoi în atitudinea 
lui marțială, a debitat, scurt și clar cam acestea, în traducere: 

— «Domnilor, conform înțelegerii şi angajamentelor ce a luat 
Domnul General Dumitrescu, Comandantul Corpului de Armată, 
instituţiile, paza lor și asigurarea ordinei, o exercită armata. 

«Legionarii sunt liberi să se intoarcă la casele lor; nu vor fi 
urmăriţi, arestaţi și judecaţi decât cei ce au furat sau au făcut 
crime. 

«In consecință, sunteţi invitați să părăsiți imediat Cartierul 
General.» 

Ce duș!!... 


14. INTOARCEREA LA TIMIȘOARA. INCEP ARESTARILE 


In jurul nostru au venit ofițeri germani cu oferta să ne ajute 
în măsura posibilităților lor. Nu mai era nimic de aşteptat. Intram, 
deci într'o nouă prigoană. A câta și până când? 


— (201 — 


Hotărim să ne refugiem spre Germania; poate ne Va îi posibil 
ibuim la lămurirea situaţiei. acte 

2 Sr ră și Comănescu au avut oferta, unui ofiţer german, 
ce pleca a doua zi spre Budapesta. In ce mă privea, Ar fost luat 
în primire de un ofiţer ce pleca să transmită curier DORUUEIOR 
lor pe ruta : Deva, Arad și mai departe, cred, până la Viena. Iată-mă 
în camioneta lor. Mi-au făcut un fel de culcuș de paie și niște 
pături pe deasupra ca să rezist la frig. oh 

Tnţelegeam puţin din cele ce-mi spuneau, Iisă nu reușeam să 
le răspund ce aș fi dorit. Au împărțit cu mine din conservele lor. 
Obosit, după atâtea zile de tensiune, în leagănul camionetei mai 
mult am adormit. 

In jurul orelor 4 după masă, camioneta a intrat, în ultimul lor 
post până la frontieră, în Arad. La răscruci de drumuri, de câteva 
ori, au fost obligați să se oprească. Am început să mă întreb ce 
rost am să plec în necunoscut? Ilie Ghenadie, Comănescu și alţii, 
vor putea aduce foloase Mișcării. Nu este necesară prezența mea... 
Este mai bine să rămân... Voiu vedea... 

Inainte de a ajunse la postul lor, le-am mulțumit, și, cum înce- 
tinise bine, am sărit din camionetă. Iau imediat drumul în direcția 
Timișoarei. Ajungând spre pod, am încetinit și constat că paza 
este făcută de plantoane la fiecare cap, însă nu se ocupa de lumea 
care trecea într'un sens sâu in celălalt. 

Am luat drumul ca omul ce se întoarce acasă. Dupăce a înce- 
put să se întunece, aveam grije să mă îndepărtez de drum când 
vedeam lumini la distanțe, aşa ca să nu fiu văzut. Satele le oco- 
leam, de teama să nu dau nas în nas cu jandarmii. Să ocolesc 
Vinga, ce calvar! 

Orășel mai mult, era o colonie de bulgari din timpul Mariei 
Tereza. Ei se ocupau cu grădinăria, duceau zarzavaturi pe piața 
Timișoarei și a Aradului. Tot câmpul era brăzdat de mici canaluri, 
pentru a iriga apa necesară. Toate aceste canaluri treceau cu aju- 
torul jsheaburilor de lemn apa la locurile prevăzute. Acum, în 
Ianuarie, totul era înghețat, însă nu destul ca să pot trece direct 
canalele. Cu multă. orije mă cățţăram pe jehiaburile de lemn. 

Se lăsase o ceaţă destul de deasă, incât la o distanță oarecare 
totul lua proporţii... Insfârșit, spre dimineaţă, reușisem să scap 
de acățătoarele bulgarilor. La câţiva kilometri: am dat de niște 


clăi de coceni de păpușoi. Bucuros, într'una rai îndepărtată, mi-am 
făcut loc și am adormit. ) 


— 202 — 


Târziu, ma trezit frigul, însă 
logul înainte de a'se intuneca 


ci dau de figuri cunoscute. 
nu le venea să creadă. Știau 


Sunt liniștit. Se uitau la mine, par'că 
că au fost arestaţi, Bașiu, Craiciovici, B 
«Poporul», Horia Gheorghiţă, redactorul Și alţii. Ne credeau si pe 
noi printre cei arestaţi. Le-am explicat ce se întâmplase și cum 


am venit dela Arad pe jos, mai mult pe câmpuri. Am mâncat ceva 
apoi am plecat în oraș. , 


oldea, directorul ziarului 


"+ 


La Căminul Politechnicei, la etajul trei, m'am întins pe locul 
ce aveam încă din Septembrie. După cursuri, am căutat in primul 
rând pe Ercuţă ca să aflu situaţia prezenţă. 

Apoi l-am, văzut pe Costică Bodea. Cu Bașiu căzusem de. acord, 
intre cele,două. ședințe tripartite dela Hotel Savoy, unde era mi- 
siunea, germană, că cel mai puţin vizat din exterior. este Bodea. 
Un tip mucalit, dădea mai mult impresia de a avea capul in lună. 
Sub, această mască, avea, o inteligență. ascuţită, o judecată rece, 
metodic, în acţuni, pentru care am, găsit că. este cel mai nimerit 
să aibă conducerea organizaţiei în lipsa noastră. 

Imi confirmă pe-cei arestaţi. Sunt și dela sate aduși la închi 

soarea militară, unde se face triere. Nu-știau de Ghenadie, Comă- 
nescu, Părintele. Puşcaş, Pârva, secretarul dela Regiune. Alţii din 
oraș au plecat, primind ordine -de- concentrare. Nu știa nimic de 
Ion Simicin. Totoescu plecase la București. 
"5 0u'o zi mai'înainte, s'au făcut câteva arestări, chiar în timpul 
cursurilor; Printre cei arestaţi, erau: Ică Tănase, Virgil Gheorghiu, 
zis petardă, fratele, Fira Gheorghe, în total, circa zece, dintre cei 
cari luaseră parte la ocuparea Prefecturii sau a Chesturii. Nu au 
fost reţinuţi decât Ică Tănase și Virgil Gheorghiu. 


— 203 — 


Maiorul Micu, noul Chestor, l-a rugaţ 
rat să mă vadă. Să nu-l evit. Dece? 
-mi bag capul în gura lupului, 
văd cât îi sunt de ascu- 


Fratele meu mi-a spus Că M 
să-mi transmită că vrea neapă i 
Nu voiu şti nici când, Doar nu o să X 
cum a spus altădată Comandantul, ca să 


țiţi colții. 


15. REORGANIZAREA IN CLANDESTINITATE. PREGATIRI 
PENTRU TRECEREA IN JUGOSLAVIA 


Ajutat de Ercuţă şi Bodea, incep un fel prospecţiune a celor 
ce sunt incă pe loc. Centrul Studenţesc, pentru moment, rămâne 
sub conducerea lui Bumbăruş Olteanu; mai târziu va alterna cu 
Totoescu și Daba Muică, în funcţie de prezența lor în Timişoara. 
Pentru Răzleţi, Crihană este prezent, legăturile, natural, erau mai 
discrete; la Grupul Muncitoresc erau elemente bune; am ales pe 
Zăriu. Erau și Marcu Remetean şi Dana, Ursu și, Madincea, Vi- 
talaru. 

Nimeni nu a dat de Simicin nici de Brindescu și nici de Ion 
Tolcea. Mai târziu voiu ști că cei doi din urmă trecuseră graniţa, 
ducând calvarul celorlalți în Germania. De Ion Simicin voiu afla 
târziu, în luna Iunie, că este ascuns undeva în marginea Timișoarei. 

A trebuit să intervin energic ca să opresc în fașă tendința ce 
au avut unii camarazi să se predea autorităţilor, fiindcă: 

— Sunt legionari, au luat parte la manifestații, au fost intre 
cei ce au ocupat, fie Teatrul, care, dela sosirea celor din Cluj, 
devenise Operă fie între cei dela Chestură sau dela Prefectură. 
Cazul tipic al Secretarului Şcoalei Politechnice, Cristeţ. Camarazii 
din același cuib îl obligau să anunţe... 

I-am întâlnit în toată graba și am convenit următoarele: 

— Postul ce ocupi este foarte important pentru studenţi în 
general și cu atât mai mult pentru studenţii legionari ; 

— în consecinţă, îţi dau ordin, să te menţii în post atât cât 
îţi va fi posibil sau după un eventual ordin dela conducerea. le- 
gionară ; 


— deci te vei menţine, chiar-de -va. fi. nevoie- să negi că ești 
legionar; i 


— 1204 — 


9: 4 £ stari vanat A 


DE: i i in j a 
“d a pipa din jur că acesta este ordinul meu 
gi e c 3 Î 4 
ţ oniormeze ; vor înțelege mai târziu sensul acestui 
î» în ci 


iv toţi să fie gata pentru momentul câ 
aducă aportul lor pentru binele Legiunii ; 

— cine crede că este necesar să facă 
condiţie, să declare că nu este legionar; alt 
din Mișcare, oricine ar fi el,.. 

O problemă ce ne-am pus imediat să rezolvăm a fost stabili- 
rea de puncte de trecere, cât și gazde, pentru acei ce vor veni din 
restul țării, pentru timpul necesar. 

Aveam un cămânad, administratorul unei moșii, care se întin- 
dea până la frontieră, la Cenad. Cred că am reușit să iau legătura 
cu el prin Văţeanu. Știu că acest punct a fost sigur și utilizat 
corect. 

Vasile Jurca ne asigura treceri cu trenul prin Jimbolia. Cu el 
trebuia să fim atenţi, căci făcuse 'servicii și inainte de 40. 

O posibilitate de trecut, numai în cazuri speciale, când siguranța 
trebuia să fie sută in sută, am aranjat-o cu Bure Pantea, din Ba- 
natul Jogoslav. Ei veneau cu mărfuri încărcate pe bărci, pe Beghei, 
până la Timișoara, unde apoi încărcau ceeace importau, pentru 
uzul comerțului lor. Cel ce a avut în sarcină această operaţie, a fost 
camaradul Dumitru Crihană. 

E] a făcut aceasta cu toată grija, mă consulta de câte ori avea 
vre-o greutate, sau probleme de conștiință. 

Deseori mă întrebam dacă și în alte părţi din țară se petrec 
aceleași atitudini, ca să nu zic fenomene, ca la Timișoara. 

In afară de primele arestări, imediat: după încetarea «ostilită- 
ților», poliția nu căuta sistematic pe acei dintre noi cari nu căzu- 
sem în mâna lor. In orice caz, nu cu aceeași ardoare, vezi ură, 
ca. în 38-40. Astfel, într'o zi, pela orele 2 după masă, la cămin, 
a venit o echipă formată din jandarmi și polițiști să «viziteze» 
camerele. Mă găseam în camera mea. Auzind voci pe coridor, des- 
chid ușa, și-i văd privind, în lungul coridorului, pe scări, în sus, 
în jos, ca și cum erau încurcaţi. 

Când. au văzut; că este totuși cineva, o persoană, se îndreaptă 
spre mine, se prezintă: comisar-ajutor... fii atât de bun și ne 
însoțește ca să putem. «vizita» camerele... 

— Cu plăcere, îi răspund. 


nd vor fi solicitați să 


teatru, este liber, cu o 
fel, voiu cere eliminarea 


— 205 — 


Au intrat in toate camerele. In cămin nu se ţineau ușile în- 
cuiate. Priveau pe mesele de lucru, în Și pe dulapuri, în spatele 
dulapurilor pe sub paturi, fără să deranjeze lucrurile dela locul lor: 

Cum la etajul superior nu au găsit pe nimeni, am fost invitat 
să fiu bun să-i însoțesc, scuzându-se: 


_— Gă' abuzează de timpul..: de lucru... > ne 
Dupăce au. trecut în revistă toate camerele, la capătul scărilor 


si-au luat rămas bun, mulțumindu-mi ȘI încă! odată cerându-și 
scuze pentru... Ultimul, comisarul-ajutor, îmi dă mâna și bucuros 
că operația s'a terminat cu bine, îmi zice: 

— La revedere, Domnule Bărbulescu... 

Am privit lung cum scoborau scările și mi-am zis: mă confundă 


cu fratele. FRA n 9 
In urma acestei «vizite», am părăsit căminul ca să găsesc re- 


fugiu la camaradul Iancu Vasiu. 

Umblând într'o parte și alta, pe jos sau cu tramvaiul, într'o 
zi văd pe camaradul Marcu în discuţie cu un tip. Mergeau, se 
opreau... spre cartierul Fabrică. Eram, în tramvai, pe platforma 
din spate. Marcu, probabil m'a zărit, că s'a intors cu faţa către 
tip, de care, sub un motiv oarecare, s'a despărţit, și acum, venea, 
cu pași repezi să mă ajungă. Eu veneam din Piaţa Traian. Obser- 
vând cu ce grabă s'a angajat în direcţia mea, la prima staţie am 
coborit din tramvai și i-am venit în întâmpinare. 

— Domnule, ești nebun? Te plimbi așa! Știi cine era tipul? 
Un agent dela siguranţă, 

Avea dreptate. Insă... 

Cred că au fost două cauze: : 

— Poliţia fusese, aș spune, intoarsă pe dos și nu mai avea 
aceeași motivare ca sub Carol, poate chiar își păzeau pielea, «Cu 
nebunii ăștia nu se știe!». 

— Poate o reacție, oarecum de sabotare, deoarece în fața di- 
verselor instituţii se găseau de planton brecuri germane, mai mult 
sau mai puțin blindate. 

Sigur că eră un fel de contradicţie... in speranță. Noi nu uitam 
măsurile prevăzute, cari au avut aplicarea lor 'cu toată strictețea. 

Am început să fim atenți ca elementele noastre, diă cauză 
acestei atitudini «simpatice», să nu se demobilizeze. Am! merge 
spre dezastru, mai ales că 's'a început să se învârtească în capul 
nostru legături de întâmplări, oarecum cauze și efecte... "Regele 
Carol în turneul prin Europa, ultimul''popas afost Ia Hitler... 


— 206 — 


fac aeieui tre A AD 


Timpul, evenimentele, vor. confirma, Și cât de greu, in insăsi 
carnea noastră, ; şi 


Dintr'un inceput axa de rezolvat o problemă spinoasă. Nu aveam 
o oarecare indrumare in ordine ierarhică. Insă experienţa ne învă- 
țase că legionarii au în spiritul lor acest simţ, al. regrupării, în 
așteptare. Astfel putem fi de folos Mișcării în orice moment pentru 
acţiuni în strategia ei. Pentru acel moment să fim deci pregătiţi. 

Trebuia să ne angajăm toţi cei ce ne găseam prezenți. Aveam 
chiar norocul să se găsească, aici la Timișoara, Gheorghe Voicu 
(Vereş), asistent sau conferențiar, refugiat cu Facultatea dela Cluj. 

In seara când Bașiu mi-a cerut să cazez majoritatea legionarilor 
în teatru, Totoescu ne prezintă pe Comandantul Legionar, Voicu... 

Indirect făcusem cunoștință prin 38, din povestirile lui Lauren- 
țiu Vereș. In timpul întâlnirilor la București, venise la Marius 
Cioflec. 

Laurenţiu imi spunea că ei sunt trei frați. Cel mai mic, Tiberiu, 
ce fusese Președintele studenților clujeni, este mai mult gură mare 
decât legionar. EI, Laurenţiu, fusese comunist, s'a convertit le- 
gionar, pentrucă, a găsit că Mișcarea este pur românească. 

— Gheorghe, fratele cel mare, da! Acesta este legionar, o spu- 
nea cu atâta admiraţie. Și ca să mă convinsă, Laurenţiu continuă : 

— Pentruca să fie. șeful secţiei Cluj din Corpul Moţa-Marin, 
Domnul Banea a cerut telegrafic Căpitanului să acorde lui Gheor- 
ghe. Voicu gradul de Comandant Legionar. 

I-am povestit aceste amintiri, cu ocazia primei vizite ce am 
început să-i fac, cred, spre sfârșitul lunei Februarie. 

Scopul vizitei era să legăm relaţiile între noi cei din Timișoara 
Şi dânsul. Voiam să-i aduc la cunoștință cele ce am intreprins, 
să ne dea sfaturi și, mai ales, să ia conducerea, fiind cel mai mare 
grad printre noi. Este în ordinea legionară și trebuie să se respecte 
aceasta: cel mai mare grad să ia conducerea până când. condu- 


cerea centrală ia decizii cărora dăm ascultare. 


— 207 — 


a 


i că refuza să ia condu- 
i ăcută. Nu numai că 
urpriza a fost neplăcută - VIN pia At 
te însă chiar orice participaţie; mai sa știi talia biteze 
j a, 
zitici a ceeace s'a făcut, de s'a ajuns la si ma : 
; Am ascultat cu toată atenţia până «a golit tot sacul», cum se 
a 


ti acu ta ini NANA Ce post? Ce funcție? 

e Niciun past! nicio funcție, îmi răspunde, Na ind ici 
oarecum mirat. Nu am fost chemat, nu mi să ABC 0 ţa nimic 
din partea conducerii. Eu nu am obiceiul nici să mă impun nici 


= : 3 AR p ] = ri 
să dau din coate ca să mă înfru t AB masă 

Da Rău că cei dela Conducere, ZIC €u, nu au făcut a el ] zi 

» D a ser 


Po: 3 y ii ă: 
Mr e if făcut foarte rău, că dintr'o modestie dusă 
la exces, ai lipsit Mișcarea de competința, de care avea; atâta 
nevoie, de munca Dumitale, pentru realizări pasta Și, mai ales, 
să impiedici să se facă atâtea greșeli... Nu voiu înţelege nici când, 
ca din modestie să nu pui umărul ca să ducem carul legionar cu 
bine spre îndeplinirea idealului ce ne-a hrănit... Din modestie, 
să-ți lași fratele să cadă în greșeală, să nu-l sfătuiești, să nu-i 
deschizi ochii asupra răului ce ar urma, din modestie să-l lași să 
se infunde, atunci unde este dragostea, unde este inima de frate, 
izvor de apă vie în incercările prin cari trecem?... 


L) 
+ 


După câteva zile de discuţie cu Ercuţă despre intorsătura ce o 
lua apropierea noastră de Comandantul Legionar Voicu, decidem ca 
împreună să mai pledăm pentru necesitatea de a colabora. 

Astfel, într'o Sâmbătă, după masă fiind liber, i-am făcut o 
vizită. Discuţia am reluat-o pe aceeași temă, însă aducea mereu 
aceleași argumente, astfel că după două ore de discuţii, ne aflam 
la același punct mort. Ca încheiere, inâinte de a ne lua rămas 
bun, în numele acelor ce ne angajasem în reorganizare, i-am de- 
clarat: 

— Ne-am luat angajamentul ca să facem munca de reorgani- 
zare, în așteptare de îndrumări din partea Comandantului sau 
imputernicitului lui; i 

— Suntem conștienți și ne luăm angajamentul ca mâine, sau 
când Legiunea va cere socoteală, vom răspunde cu capul de actele 
noastre, însă pe bancă, alături de noi, te vom chema să răspunzi 


— 208 — 


acţiunile noastre, greșeli în 

Prin Martie, începutul lui Aprilie, 
victor Corbuţiu, legionar cunoscut ; f 
venea, să. cunoască situaţia, întinder 
posibilitatea de trecere a frontierii. 

Pentru noi a fost un bun sprijin. I-am ex 
pe lângă Comandantul Gheorghe Voicu. 
rugăm să stea de vorbă cu Voicu, să nu-l slăbească până nu acceptă 
să lucreze cu noi. Am fost bucuroși când Victor Corbuţiu ne-a aa 
întâlnire la Voicu! Reușise în oarecare măsură, cel puţin așa ni 
s'a părut. Voicu ne-a asigurat că stă la, dispoziţia noastră. Iși va 
da, avizul asupra problemelor și a felului de rezolvare ; în Achi nb 
nu primește să aibă direct conducerea, pentrucă nu a avut timp să 
cunoască lumea... 

De aici înainte, cu regularitate matematică, de două ori pe 
săptămână, îi expuneam situația și ascultam părerile ce ni le 
avansa... 

Colaborarea cu Voicu ne-a adus și liniște și încredere în acţiu- 
nile intreprinse, dar mai ales făceam față mai ușor celor ce în 10c 
de orice, doar criticau... 


aflu dela Crihană că a sosiţ 
usese numit Prefect la Fălciu. 
ea reorganizării, dar mai ales, 


pus încercările noastre 
Cum se cunose bine, îl 


16. 'OPENSIVA GUVERNULUI. INFORMAȚII DIN REGIUNE. 
ACTIVITATEA DOAMNELOR DIN REGIUNE 


Incepem. să avem. informaţii din toată regiunea. La Arad au 
fost ceva arestări. Nu știam nimic de Ilie Rotea, Prefectul Jude- 
țului. In schimb am avut o întâlnire cu Ion Constantin, Şeful Ju- 
dețului. Iși pregătea reorganizarea. Mai târziu, el, Rotea și Alexan- 
dru Blaga, ajutorul lui Ion, sau refugiat în Germania. 

La Oravița s'au. operat: câteva arestări. Dragomir Străinu, 
Traian Blaj, Mihai Manciu, Alexa Marșavila, Găvăgină... 

In Severin, printre; cei: arestaţi, Profesorul Mităr, Prefectul Ju- 
deţului, Eugen Hodoș, Dumitru Jura, Preotul Lazăr... 

La Lugoj, tânărul Hodoș, frate cu Eugen, nu a suportat să rein- 
tre în noua prigoană și, în -dispersare, s'a sinucis. 


— 209 — 


e 


La, București se declanșase goana după legionari. Se fac multe 
arestări, s'a decretat pedeapsa cu moartea pentru purtătorii de 
arme, Oare Antonescu avea frică? IȘi aducea aminte de Căji. 


nescu?... 
Doi tineri funcţionari la C.A 
condamnaţi la moarte și executați, 


găsit la fiecare o armă. | 
După multe încercări la București, 'Totoescu revine la Timi- 


şoara şi ne aduce vestea că s'a format un grup de comandă, se 
spune, în urma instrucțiilor date de Domnul Comandant. In com- 
poziţia lui ar intra Preotul Boldeanu, Corbuţiu, Iosif Costea. Din 
cele ce spunea Totoescu, se vedea dela o poștă că nu-l suferea 
pe Preotul Boldeanu: 

— Auzi, Mareșalul Prezan s'a oferit să intervină la Antonescu! 
Pentru a cunoaște punctul de vedere al Mişcării a cerut ca cineva 
autorizat să vină să-i aducă lămuriri, chiar să-i răspundă între- 
bărilor ce ar pune. S'a prezentat Preotul Boldeanu... O catastrofă! 
Ce a putut răspunde Mareșalului? Cum i s'a prezentat?!! Sigur 
este că Mareșalul a renunțat... 

Nu am reuşit să aflu mai mult dela Totoescu. De câte ori adu- 
ceam vorba, aşa se iînfuria că nu mai putea să vorbească. Se bâl- 
bâia că nu-l mai înţelegeai nimic. 

Cred că, prin Aprilie-Mai, primim un manifest să îl multiplicăm 
și să-l răspândim. Am multiplicat întrun număr mic, le-am nu- 
merotat, apoi le-am înmânat șefilor de unități, cu ordinul să-l res- 
tituie dupăce membrii din unitatea respectivă au luat cunoștință. 
In felul acesta niciun exemplar nu s'a rătăcit, apoi le-am ars. 

De ce? Mai mult, dupăce am discutat cu Totoescu și însuși 
Comandantul Voicu a fost de acord cu noi, prin curier am cerut 
Centrului să nu aștepte răspândire de manifeste, deoarece se peri- 
clitează eșafodajul făcut pentru cazare și treceră peste: frontiere. 
4 Aveam impresia că în toată țara s'a, dus vestea că este suficient 
să cobori din tren in: gara Domniţa-Elena și ești imediat luat și 
trecut peste frontieră. Venea prea multă lume, fără niciun fel de 
legătură, mulți necunoscuţi: și fără motiv valabil: Era un risc 
A nor Trebuia neapărat să înceteze acest roiu 
răm zeita pie od 5 = li site it a 

i uzate cu lux prin radio și ă 

Insă, probabil, că Dumnezeu. le încurcă E seat ARTA 
vileag o mulţime de 'așa zise manopete i e ani nemti i 

ale legionarilor. Voind să 


M., Gheorghiu și Negrea, au fost 
pentrucă la percheziție s'a 


— 20 — 


ÎN IAR cc aie ama aaa 


facă prea bine, adică să ne nimicească definitiv 

i u ştiute de j ; » expuneau fapte 
nu A Populaţie cum S'au petrecut și nu cum ne în: 

(nucaz tâpiei, Sa anunțat că la Arad, la Ajutorul Legionar, s'au 
descoperit vagoane de marfă furate, pentru uzul personal, deși 
destinația iniţială fusese pentru ajutorul refugiaților, Sa pile 
perit că au fost subtilizate sume enorme, ce dealtfel au rari stoarse 
dela ovrei, cât și din fondurile speciale, probabil dela Prefectură... 

Tot Aradul știa că, Doctorul Moldovanu —feciorul îi fusese asa- 
sinat— de o cinste exemplară, cunoscut și respectat de toată lumea, 
a condus această instituţie legionară. 

Ajutoarele, în bani și materiale, erau donațiile făcute cu atâta 
entuziasm de Arădeni. Erau înscrise și contabilizate, la intrare 
proveniența, la ieșire persoana sau persoanele ce au beneficiat, 
confirmând prin semnătură. 

Tocmai opera de ajutor, sub patronajul Doctorului Moldovanu, 
făcuse admiraţia unanimă. Mai mult, imediat ce s'a instalat noul 
prefect, Doctorul Moldovanu s'a prezentat și i-a expus situația 
la Ajutorul Legionar. 

Prefectul nu numai că i-a mulţumit, felicitându-l pentru altruis- 
mul cu care a dus această operă de binefacere și ca arecunoștință 
a propus ca Doctorul Moldovanu să fie medaliat. 

Când s'a produs atacul mârșav, însuși Prefectul s'a scandalizat. 
Astfel lumea nu a mai crezut. 

Aduc aici omagiu doamnelor, nu numai că au ajutat soților 
lor. în munca, și luptele în, cari. erau încleștaţi,. ci, mai ales că 
în tot timpul munceau. ca albinele la lămurirea și obținerea de 
ajutoare din cercurile ce, frecventau. Numesc doamnele: 

Stoicănescu, soţia lui Ilie Ghenadie, soția, Părintelui Pușcaș, 
Sofi Borobaru, sora lui Traian Borobaru, mai târziu, soția cama- 
radului și colegului Ion Constantin. 

Intre ele, Doamna Puşcaş, după evenimentele din Ianuarie, deși 
aștepta, cred, al patrulea copil, a trebuit să ducă o luptă foarte 
grea, ca să demonstreze că acuzaţia ce-i aducea, era falsă. Doamna 
Vâturia, de furt "46 documente, în contul unei puteri străine, pe 
când lucra in cadrul Ajutorului, sub patronajul Doamnei Anto- 
nescu. : 

A fost un ajutor ceresc perspicacitatea că 
care a găsit în actele avansate de acuzare, 
măsluirii adevărului... 


pitanului anchetator, 
firul. întortochiat: al 


| 


— 211 — 


Da 


t încadrată în Cetăţuie. A făcuţ 


; iu să fi fos j 
Soti Borobaru, nu știu s țitoare a celor ce trebuiau con- 


treabă de curier, de gazdă, de inso 
duși la o gazdă sau a trece ftontjer aj A, 

Munca enormă ce a depus cu aia modestie, îi inj si dra- 
goste, ce o întăreau în prezența Sa permanentă în luptele noastre, 
au fost pentru noi și indemn și incurajare. 


Pentru ea totul era foarte natural, aproape că iți dădea impre- 
sia de inconştiență, în raport cu pericolul chiar de moarte ce o 
pândea la fiecare pas. 

Candoarea în comportarea, ei cât și numele ei, după tață. de 
Saiman, origine turcească, au ferit-o de arestări. In regimul comu- 
nist a fost arestată, ca toți acei ce cu o ocazie sau alta au fost în 
legătură cu Mişcarea, Legionară. 


Sofi, prin faptele ei, munca depusă, prin credința și prezența 
ei permanentă, au înscris-o în rândul legionarilor de front... 


17. LEGIONARII TIMIŞORENI DECID SA IASA DIN 
CLANDESTINITATE PENTRU A MERGE PE FRONT 


Incepe să se simtă o oarecare nervozitate. Concentrări se fac 
din ce în ce mai masiv. Trebuie angajat cu toată urgenţa un pro- 
ces de inlocuire prin elemente ce sunt susceptibile să rămână pe loc. 


Trimiterea de trupe spre Prut, cât și concentrarea de trupe 
germane, ne anunță că evenimentele în răsărit aduc începerea 
ostilităților. „IS | 


In 22 Iunie 1941, trupele române; și germane, deschid ostilitățile 
cu Rusia sovietică, trecând Pruţul, Reocuparea Basarabiei era, re- 


vanșa umilințelor îndurațe în 40, când, fusese cedată de, regele 
felon. [işi ! b 
Armata fusese umilită nu numai prin actul cedării, datorită 
unei politici de trădare, ci fizic, de către- ovreii! 
in serviciul sovietic. Au'atacat unități dispersate, 


murdării, chiar au atras ofițeri, pe cari i- 


cari. conspiraseră 
au'aruncat chiar 
au. asâsinat. Nimeni nu: 


— 212 — 


Ic eta to aia 


s'a scandalizat, Insă când au reve 
pe colo, populația jidovească, răz 


In acest context, neamul se găsește în luptă cu sovieticii. Iși 
șterge rușinea la care fusese adus. Lupta contra: comunismului ce 
de totdeauna am profesat, putem noi legionarii să facem rezis- 
tență contra actualei guvernări? 

Oricari ar fi cauzele. certei noastre cu Antonescu, incleştarea, 
in care se găsește țara primează. Gândurile acestea încep să le 
desbat cu Dumitru Crihană, apoi cu Totoescu. Ajungem la convin- 
gerea unei imediate ieșiri din situaţia, de clandestinitate și anga- 
jarea pe front... 

Că suntem pe drum bun, ne dă incredere veştile aduse din alte 
regiuni, unde legionarii au ajuns la aceeași concluzie; 

Surprins, văd'că intră pe ușe Părintele Pușcaș. Stăteam atunci 
la camaradul Vasiu. Spun surprins, pentrucă eram. convins că din 
capul locului, dânsul, Ilie Ghenadie, Comănescu, Ion Simicin... 
trecuseră frontiera; secretul a fost bine păstrat... 

Părintele Pușcaș venea și din partea lui Ghenadie să-mi impăr- 
tăşească aceleași preocupări. Dânșii ajunseseră la aceeași concluzie 
că trebuie să facem acest act istoric, de încetare a ostilităților cu 
Antonescu, și angajarea pentru a intra-in focul luptelor pe front. 

Am întors problema pe toaţe părţile. Una este ceeace noi con- 
cepem, alta; poate; să fie; primirea din; partea lui Antonescu. Ar 
putea. foarte bine să ne arunce în temniţă, refuzând să ne dea 
dreptul angajării în lupte!! 

Ne-am despărțit cu promisiunea de a expune Domnului Ghe- 
nadie, cele discutate și acordul meu, în principiu. 

După puţin timp. dela plecarea Părintelui Pușcaș, vine cineva 
din partea lui; Ion Simicin, cu rugămintea. să-l întâlnesc, pentrucă 
are să-mi facă- o propunere; 

O' nouă apariţie! Cum, câţi mai sunt? De ce nu mi sa spus? 
Mai târziu am aflat căei cunoșteau activitatea mea, mai ales se 
minunau că mă plimb cu atâta desinvoltură prin oraș: 


— 213 — 


ginea orașului nu departe de Vasiu. 


Bucuroși de revedere, trecuseră cam șase luni a e ci fost 
împreună în teatru, și acum!... a propan€ 5 n E fa eat 
tasem cu Părintele Pușcaş: Rămânem, înfeleși că SA a de 
veste de îndată ce am noutăţi dela părintele Pușcaș și enadie. 


Iși găsise refugiu, la mar 


Entuziasmul: nostru începe să scadă în urma informaţiilor ce 
ne vin din toate părţile. ș E 

Autorităţile nu acordă legionarilor decât dreptul «de a intra 
în temniță»... : 

Prin 'Totoescu informez resulai pe Părintele Pușcaș și Ghena- 
die; dânșii primeau prin alte căi aceleași rele noutăţi. 

Ghenadie, prin Părintele Puşcaş, îmi cere să așteptăm încă 
două-trei zile pentru decizie. 

Iată că am o surpriză de talie din partea gazdei mele, Iancu 
Vasiu. Simt că are ceva, din ce în ce maâi nervos, bombănește, se 
împiedică în toate... 

— Franc, spune-mi ce ai, care-i necazul, hai dăi drumul, ii zic. 
Incepe “să mă măsoare de sus în jos și de jos în sus, ca și când 
atunci mă vedea... 

— Mă întrebi ce am? Imi răspunde cu o furie crescândă. 

— Ce învârtiţi? Ce suciți? 'Țineţi secret faţă de mine!! 

— Am ajuns să aflu dela lumea depe stradă manoperile 
voastre... | 

Pe măsură ce îmi descărca, să zic sacul, toate ipotezele ce 
încercam cădeau; nu înțelegeam despre ce este vorba... 

— Spune, omule, clar că nu pricep nimic, replic eu. 

— Nu pricepi? Cum așa nu pricepi? Ce șușotiți voi? Am stat 
de vorbă cu Oprișa, ştii ziaristul dela «Biruința» lui Mihăilescu 
(ziar cuzist). El mi-a spus ce vreți să faceți... 

— Cum așa? EI știe ce vrem noi să facem? 

— Dara-a! Acum trei zile ne-am întâlnit pe Corso (Bulevardul 
Regele Ferdinand). Cu entuziasm mi-a spus ce se vorbește de toată 
lumea în oraş. Că Ghenadie, Comănescu, Părintele Pușcaș, Ică 
Tănase, Pârva, Simicin, Bărbulescu, Bașiu, și mulți alții, vor forma 


unități ca să meargă pe front... Numai Mișcarea Legionară este 
capabilă de asemenea acte!,.. | i 


— 214 — 


er 


La indoiala mea, Vasiu m'a asi 


i A gurat că E 
ce i-a debitat Oprișa cu trei zile mai Epir exagerează ; este 


Ea Curios! Acum trei zile nu știam unde sunt ceilalți, nici 
gândesc și, cu atât mai puţin, ce vom face De C alţi, nici ce 
pârva? Nimic, Ică și Bașiu, sunţ la închisoare, nu e omănescu și 
Cu Părintele Pușcaș, Ghenadie și Simicin dia id LE gândesc. 
când încercăm să desprindem ce vom facă Tei zile de 


A pe . Adică, noi încă 
știam unul de altul și nici ce o să facem, în schimb Oprișa ea 
I-am explicat lui Vasiu discuţiile avute cu Părintele 4 ai = 


Ion Simicin. Impreună cu Ilie Ghenadie am fost frământaţi de 
aceleași idei, mai bine zis, una: să marcăm prezența Mișcării Le- 
gionare în lupta ce duce Neamul românesc. 

Ori, Oprișa ţi-a expus cum ne vede el și, desigur, multă lume 
adică, neapărat prezenţi pe baricade contra comunismului, așa 
cum ne găsim dela înființarea Mişcării Legionare... 


In urma, acestei revelații, era măsulitor pentru noi că lumea 
avea viziunea atitudinei legionarilor, ca Oprișa, prezenţi in luptele 
contra. bolșevicilor, însă imediat pentru noi constituia un pericol. 
Ajungând la urechile poliției, pot să ne culeagă, fără să avem 
câștigul prezentării spontane și, deci, asocierii voluntare la luptele 
depe front. 

Imediat am cerut o întrevedere Părintelui Pușcaș. După ce i-am 
expus situația, cum se prezenta prin prizma ce. reflecta viziunea 
gen Oprișa, am scos în evidență pericolul de a fi arestaţi și con- 
secințele. 

Ca să marcăm, totuși, voința noastră pentru istorie, eu și Ion 
Simicin, ne predăm ; natural că vom motiva prin dorința noastră 
de a contribui la lupta în care. este incleştat Neamul. Astfel vom 
putea acoperi retragerea „lor, a Părintelui: Puşcaş și Ghenadie, 
peste graniţă. 

L-am rugat să împărtășească imediat lui Ghenadie propunere 
mea. cu singura. condiţie, ce-o fac în genunchi, să treacă” imediat 
tronţiera. După două ore, am avut răspunsul Părintelui Pușcaș 
şi acordul lui Ghenadie. 


— 215. — 


a e a Rp e a ea 


18. PREDAREA 


am fost la Simicin. Dupăce am depănat tot ce 
a ne preda, ca ei, Ghenadie și Părintele 


lo de frontieră, i-am cerut acordul. 


Către seară, 
știam cât și propunerea de 
Pușcaș, să se retragă dinco in 

Răspunsul i-a. fost: plecăm imediat... Nu, zic eu... Mâine la, 
orele.10, astă seară este prea târziu... 

Cu ajutorul lui Crihană, am organizat un fel de... grup de inso- 
ţire și deschidere a drumului până la Tribunalul Militar, ca să 
nu cădem în mâinile vreunui polițist. 

Astfel, pe ziua de 28 Iunie 1941, la orele zece, am ajuns la Tri- 
bunalul. Militar. Numai când ne-am apropiat de tribunal încep 
câteva, persoane să se apropie de noi. Dece ne era teamnă nu scă- 
pasem; Ion era cunoscut ca un cal breaz. Suntem introduși de 
planton la un grefier, căruia îi spunem că. suntem legionari și 
vrem să ne predăm ca să putem merge pe front. Pentru aceasta, 
avem declaraţii pe cari vrem să le înmânăm direct Domnului 
Președinte. 

Ne răspunde că nu se poate, că Tribunalul care judecase cazurile 
noastre se găsea la Sibiu. In consecință, trebuie să ne prezentăm 
la Sibiu. 

Am cerut cu toată hotărirea să fim duşi în audientă direct la 
domnul președinte. Ceeace au și făcut. Probabil să scape de ne- 
buni... 

Președintele, Colonelul Câmpeanu, om blând de caracter, avu- 
sesem ocazia să-l apreciez cu ocazia procesului meu ce s'a reju- 
decat la Brașov, în vara anului 1939, ascultă cu bunăvoință păsul 
nostru. Spre confirmarea celor ce ii adresasem, i-am întins declara- 
țiile noastre, adică aproximativ : 

— In momentul de față, când Neamul se află în luptă, ca să-și 
afirme dreptul său istoric contra, comunismului, dușman ce întot- 
deauna a fost combătut de Mișcarea Legionâră, noi venim să de- 
clarăm că renunțăm la orice activitatea politică, ne aliniem acelei 
de azi a Neamului în luptă, pentru care cerem să fim trimiși pe 
front alături de fraţii noștri. In cazul că Dumnezeu ne va ajuta 

să revenim întregi, sănătoși, la terminarea războiului, vom veni 
să implini timpul de temniţă la care am fost condamnaţi... 

Dupăce a citit declaraţiile, le restitue Și încearcă să ne 'con- 


— 216 — 


ingă să mergem la Sibi 
pipe îș Sibiu, unde se găsesc dos 
cari am fost judecaţi. axele noastre, după 


s'au prezentat voluntar, în vederea, icinării 
a Ă ; E particip: A 
cinţă, sunt liberi de a circula pentru-a Sa pe fronţ 
Militar cu reședința la Sibiu. enta la 
Organele de poliţie și siguranță, civile si mi 
3 » Civile ș i S 
forma acestor dispoziţii... 5 militare, se vor con- 
—„Nu- am. nicio autorizaţie::să; vă, eliberez, un astfel de act 
răspunde Președintele, cu' ceva în glasul lui, parcă der act, 
nu ne poate ajuta,., egret că 
— Este singura posibilitate, să vă duceți la Sibiu. Ne întinde 
mâna și ne conduce la -ușe, 7 


* 
»* 


Cu Ion Simicin plecăm buimăciţi; nu inţelegeam, mai bine zis 
contraria previziunile noastre... Și dincolo de poartă, privim. în 
lung și'n lat, dacă nu este vreun pericol pentru libertatea noastră. 

Camarazii ce ne asiguraseră „protecţia la venire, după un timp 
de aşteptare, s'au retras crezând că: am fost primiţi. Găsindu-ne 
singuri, decidem să reintrăm separat fiecare la gazda. lui. 

Am luat: contact imediat; cu' Totoescu și Crihană, le-am adus 
la cunoștinţă- cele-ce s'au întâmplat, ceeace trebuie transmis ime- 
diat Părintelui Puşcaș și Ilie Ghenadie. 

In noua situație, riscul de a fi arestaţi este prea mare ca să 
mai întârziem trecerea frontierii. In consecință, îi rog să se hotă- 
rască și să-mi fixeze data plecării în cel mai scurt timp. 

Crihană i-a informat pe Părintele Pușcaș și Ilie Ghenadie. 
Totoescu se duce să-l informeze pe Profesorul Ion Cristescu. Dece? 
Mai târziu m'a lămurit. Profesorul ceruse lui Totoescu să-l țină 
la curent de «împlinirea frumoaselor noastre proiecte», despre cari 
auzise prin- oraș; cam în/acelaș timp cu Oprișa. 

Forte, cu aceste informaţii, Profesorul se prezintă la Chestură 
și vorbește. cu: Maiorul Micu, căruia îi reproșează lipsa de ințele- 
gere-a marilor momente, când toate forţele vii ale naţiei trebuiesc 
folosite, mai ales când se prezintă voluntar, renunțând la cearta 
momentană, cu gândul nobil de a merge și sacrifica pe front. 

După ce i-a povestit refuzul ce-am avut la Tribunalul Militar, 
Maiorul Micu l-a rugat: pe! Profesor să ne anunţe că ne primește 
indediat! şi va interveni favorabil: pentru. cererea noastră. 


— 217 — 


e o E e e 


so mici orele cinci după masă 

ana E metal plităa să intru iar în 
să ne prezentăm la Chestură. ip dritre 
> i imn ei spre Chestură, vine Totoescu în 

ti pia să ne aducă la cunoștință, din partea Colonelului 
Caibezii că ne aşteaptă să ne prezentăm lui în cel mai scurt 
rep întrebările noastre, Totoescu ne spune că a fost căutat de 
urgență de Doamna Câmpeanu prin Doamna Ghenadie. I-a spus 
că soţul ei, după plecarea noastră a raportat Generalului Bârzo- 
tescu, însă până să ajungă raportul, a fost informat telefonic de 
Maiorul Micu. Furios Generalul, prin telefon, a dat ordin Colone- 
lului Câmpeanu să aresteze pe cei ce-i lăsase liberi, termen până 
seara la orele opt. In cazul că pu-i arestează in termenul fixat, 
el, Colonelul Câmpeanu, va fi arestat. K 

Alegerea nu a fost ușoară. De o parte era angajamentul Profe- 
sorului față de Maiorul Micu, de cealaltă, era "mai gravă, însăși 
situația Colonelului. Nu aveam niciun interes să-i facem neplăceri ; 
avusesem ocazia, cum am spus mai sus, să-mi dau seama de omul 
insăși, mai mult, soţia lui era prietenă a Mișcării, o afirmase 
Doamna, Ghenadie. 

Iată dece Totoescu ne-a condus cu un taxi direct la Tribunalul 
Militar; unde ne-am prezentat aproape la orele șase seara, adică 
două ore înainte de termenul Generalului Bârzotescu. 


19. ARESTAREA 


De astă dată ni se fac actele. Am insistat a ne înscrie în pro- 
cesul verbal că: Ii j siae 

— Ne-am prezentat din proprie inițiativă pentru” a fi trimiși 
pe front ca să luptăm alături de fraţii noștri contra comunismului 
invadator.., | - 

Formalităţile de încarcerare terminate, am fost duși în aripa 
inchisorii militare rezervată legionarilor. i 

Aici am găsit pe Profesorul Mităr, Prefectul judeţului Severin, 
Profesorul Dumitru Jura, Advocatul Eugen Hodoș, Mișu Popovici, 


— 218 — 


victor 'Pâru, Casapu de; legionari E 
A Sp 1 ji 
Imi scapă numele lor deoarece am stat Si 
în bună parte, au fost repede elibera; + 1V puţin acolo și ei, 
ție. ce fusese dat cu ocazia Sfint 


Erau amnistiaţi cei ce aveau pedepse de maxim 5 ani 
detenţie simplă: In baza acestui decret, sa eliberat, de « căi 
, ş exemplu 


Qasapu Ap p) ion Simicin; în ce mă privea având 
de 6 ani detenţie simplă, nu mi se aplica, , O condamnare 


Intr'una din zile, fiind la gretă, da îi : 
veche, Maiorul Moldoveanu. In vara, anului fe Uogtința 
în completul care m'a judecat, era doar Căpitan. 

uGoivânt te aduce pe aici? Mă întreabă, în timp ce-mi intinde 
mâna; nu cumva ai făcut vre-o trăznae! 

— Nu, Domnule Maior, iată dece sunt a 
că am fost condamnat în' lipsă, pentrucă o 
conducere, iar acum, împreună cu prietenul 
venit să fim trimiși pe front... 

— Bine, am să caut să-ți văd situaţia, să facem revizuirea pro- 
cesului. Dacă obținem o condamnare până la 5 ani maximum de 
detenție simplă, poate intra în cadrul decretului de amnistie... 

A doua' zi, Maiorul Moldovanu m'a chemat să-mi spună că 
dosarul se găsește la Casaţie, pentru recursul făcut de Bașiu, Krai- 
ciovici, Gheorghiu, etc. A telegrafiat ca, după sentință, dosarul să 
revină iar la Timișoara. Numai atunci se va rejudeca și cazul meu. 

Desigur i-am mulțumit, ştiam ceva precis, aşa, că am transmis 
pentru Ghenadie și Părintele Pușcas rugămintea, de nu sunt hotă- 
riţi să plece dincolo, cel puţin să aștepte rejudecarea noastră. In 
cazul că obțin o reducere de pedeapsă, va fi o jurisprudență de 
care s'ar putea să beneficieze și dânșii. 


elor Paști, 


ici. Ii povestesc scurt 
cupasem o funcție în 
meu, Ion Simicin, am 


In aşteptarea rejudecării, cu ceilalți camarazi depănăm firul 
evenimentelor, mai vechi și mai recente. Ne bucuram pentru cei 
că “se eliberau, iar celor ce erau transferați la alte închisorile 
doream să stea, cât mai puţin intre cele patru ziduri. : 

“Abia “trecuseră. 6-7 zile că este adus între noi Demian cel mic, 
student la Medicină. Pusese prins împărțind manifeste. 


— 1219 — 


E iei dat ur MPR! 


e întâmplase între timp de s'au dedat iar la 


i ; zboiu si 
i Î i la actuală; stare de r Şi, 

ăs pândire de manifeste, in situaț : : î 
T ai ales, pericol ca să. fie căutați mai activ, Ghenadie Ș Pușca. 


Prin fratele meu, venit în vizită, am transmis lui Bumbăruș 


Olteanu, să ia măsuri să -o impiedece pe viitor. Ia eottețertoi At 


că se trecuse peste Bumbăruș. Insă la o o fer și 
gura căscată, când au intrat în camera rivâsttă dia x: ăi 
şi Ghenadie. Adică nici două săptămâni nu trecuse ae ând, 
cu Simicin, am luat drumul închisorii, ca să le acopăr e : rea... 

— Bine Domnilor, neaţi jucat? Dece nu ați așteptat cel puţin 

ă? . » 
te call ara repede arestaţi, răspunde Ghenadie. Mai mult, 
nu vreau să mai am deaface cu nemţii: Simt că începe să se 
înfurie. Se cred. invingătorii - lumii, își “aleg colaboratorii cari le 
servesc cel mai bine interesele lor; ei sunt Caruzii că a trebuit să 
cedăm lui Antonescu. Fără. intervenţia armatei» germane, Anto 
nescu trebuia să cedeze. Adu-ţi aminte: de primirea Generalului 
Hube la. Sibiu, iar camarazii acolo prezenți au confirmi că în 
toate părţile au cedat în fața intervenției “germane. Apoi goana 
diriguitorilor minorității: germane să acapareze punurile jldoveș: 
ti!!! Şi statul lor tampon între români și unguri? Nu vreau să mai 
aud de ei... Mai bine mor' aici... i 


Nu pricepeam ce s 


20. ' CONDAMNAREA 


Actele noastre de prezentare autorităţilor, mai ales a lui Ghe- 
nadie și Părintelui Pușcaș, erau comentate în oraș cu entuziasm, 
așa cum îi spusese ziaristul Oprișa lui Iancu Vasiu: 

— Singuri legionarii sunt capabili de a se ridica deasupra mi- 
cimii oamenilor, să înfrângă nedreptăţile create după 21 Ianuarie 
și-să ceară a fi trimiși:pe front... 

Şi, probabil, tocmai din această cauză, pentru: noi lucrurile 
se precipită. In scurt timp, suntem anunțați că tribunalul va: reju- 
deca procesul nostru: . in 9 pai 

Nu ințelegeam cum ne pot judeca fără dosare, doar ne spuseseră 
că sunt la Sibiu; în plus era; și un'recurs în Casaţie: 


— 1220 — 


VOM ata „omnae 


Intrebărilor noastre s'a ră 
proceselor rămase totuși aici 

Intr'adevăr am fost judec 
ne-au menţinut pedepsele date vi 

Prin advocaţii noștri, am aria Sia ele 
neralului Bârzotescu de a; ţi judecați în A pa 
menținerea pedepselor. 

Se spunea că Generalul Bârzo 
fostul prefect, s'a predat, a cerut 

De când cu tratativele în cursu 
cinos în fața ofițerilor germani, 
moarte... 

Ne mira astfel de atutudini din 


27 police desetjota an eat Ric dn prorocinle sua 
zi A aa ; servindu-l, s'au făcut 
părtași și, ca atare, rămân în istorie tot atât de vinovaţi ! 

Ce s'a petrecut în sufletul Colonelului Uţă, care, la Caransebes 
a pus tunurile în bătaie contra legionarilor? Când Țara a fost 
aruncată în ghiarele Sovietelor, a făcut rezistență în munţi alături 
de aceia pe cari fusese gata să-i nimicească. 

Dar Colonelul Manea dela Ploiești, distribuia pedepse cu ne- 
minuita. Că erau sau nu de competența Tribunalului Militar, nu 
avea nicio importanță ; el judeca și dădea sentința. 

A fost un caz de o neinţelegere vicinală, care din eroare a fost 
adusă în fața Tribunalului Militar. Advocatul acuzatului, face 
opoziție menţionând că nu este de competința Tribunalului Militar. 
Deci nu poate să judece. La care, Colonelul Manea ar fi răspuns: 

— Ce vorbesţi Domnule? Nu pot judeca. Ai să vezi. 

— Grefier, citește procesul verbal. La sfârșitul lecturii, fără 
vre-un moment de gândire, Colonelul anunţă : 

— 20 de ani de muncă silnică! 

— Eh! Ai văzut Domnule că pot judeca? 

Mai târziu, comuniștii l-au condamnat și l-au închis la Aiud. 
Când a ajuns la închisoare, a intrebat, cu groază, dacă sunt și 
legionari. Desigur, i s'a răspuns afirmativ... 

Ce s'a petrecut în sufletul lui? Nimic nu-l mișcase, dezastrul 
Țării! Suterinţele miilor de oameni, nimic! Doar teama de legiona- 
ri, este tot ce a purtat, până ce a murit sub patul din celulă. 


E se vor Seryi ă 
în arhive VI de «minutele, 


aţi, mai bine zis o formalitate, căci 
anterioare, 

inul expres al Ge- 
mai scurţ timp și 


tescu auzind că 
să-l trimită imedi 
l cărora Ghenadi 
Bârzotescu. îi 


Ilie Ghenadie, 
at la ocne. 

e l-a făcut min- 
purta o ură de 


partea unora din cadrele su- 


* 
„e 


— 221 — 


Sentinţele anunțate, pedepsele anterioare; erau menținute, 


adică: 
Ion Simicin î.en e 5 ani detenţie simplă, 
Marin Bărbulescu ... -.: 6 ani detenţie simpla, 
Virgil Pușcaș ... s.a: 10 ani temniţă grea, 


Ilie Ghenadie ... ... --: 10 ani temniță grea. 


Ion Simicin este pus imediat în libertate, în baza decretului 


de amnistie. 
Noi ceilalți, suntem transferați la închisoarea civilă, de unde 


oi am fost trimiși la închisoarea centrală din Deva. 


ap 
Așa am început peregrinarea prin închisorile: 


| Deva, Alba-Iulia, Aiud... Alte pagini de istorie... 


Cu Simon Lefter, fredonăm : 


„ Iarăşi noaptea s'a lăsat 
cantr'un trist mormânt, 
printre gratii mai răsbat 
fulgi aduși de vânt, 
în celula'n care zac 


CAIETUL Ne. 4 


FOBIA ANTONESCIANA -VISCOLUL 


Septembrie 1941 - Octombrie 1944 


Ca ot e pn Da 


TE garmin, 


1. IN INCHISOAREA DEVA 


Iată-ne la „poarta închisorii. centrale din D 
sboară cu arii urmă; 1933, ultima clasă de E tt lia 
am plecat în excursie. Cu un autobuz am parcur upă examene, 
privelişti splendide : f S un circuit cu 
— Turnu-Severin, Orșova, Băile Hercul 
Timișoara, Arad, Deva, Petroșani, 
și retur, la Craiova. : 


ane, Caransebeş, Lugoj, 
pe Valea Jiului la Târgu-Jiu 


In autobuz, colegii fumau ca șerpii, puteai Să tai fumul cu cuţi- 
tul. Nefumători eram doi-trei, cel mult. Am răbdat un timp, nu 
a fost chip să-l temperăm, așa că furioși, le-am cerut: 

— Serviţi-ne cu țigări! Am răbdat destul; nu mai suportăm să 
fim coșul vostru... (Numai după doi ani am început să fumez.) 

Pe acest parcurs am remarcat ceva, bizar. Am poposit la hoteluri 
cu embleme ce se sfârșeau..., «de aur»: Viţelul de aur, Boul de aur, 
Cocoșul de aur... 

Am mai vizitat Deva pela sfârșitul lui 35, inceputul lui 36, când 
l-am însoţit pe camaradul Ion Rentea. Am încercat să organizăm 
un «Bal», în numele asociației studențești dela Politechnica din 
Timișoara. 

Cu această ocazie, Rentea m'a prezentat cunoștințelor sale. 
Așa am cunoscut pe advocatul Iosif Costea, Ilie Colhon, Ilie Rotea, 
Virgil Boborodea. 

Aici, la închisoarea Deva, am găsit cunoștințe vechi: Tuliu 
Bașiu, Octavian Craiciovici, Virgil Gheorghiu, Costică Constan- 
tinescu, Paian și Raita, ţărani din Timiș, Profesorul Gheorghe 
Boldea, Directorul ziarului «Poporul», al Regiunii Banat, Horia 
Gheorghiţă, redactorul ziarului, deși nu-era legionar, a fost con- 
damnat pentrucă la proces l-a apărat pe Directorul său. 

Apoi am cunoscut legionari aduși din alte părți: 

Profesorul Creangă, fost prefect în Târnava Mare; Radu Leon- 
te, teolog, advocatul Iacob Stănilă. s 

Din Prahova, îmi amintesc de Gheorghe Bangu, voinic, puţin 
adus de spate, fiind înalt, se apleca către cei din jur mai scunzi. 

Mai era un număr de 20 ucenici, frați de cruce, la cari se ală- 
turau cam 10 tineri dela școala de mecanici de aiiejitaaicla A a 
Dintre aceștia, am reţinut pe Popazu, Rotaru, acum prin sâr 0ă 


— 225 — 


e Pee 


aia agitau "9 See Sam" P- 


Vlăduţ venit în Franţa, Matei, despre care Ică Tănase a confirmat 
că s'a înrolat in Armata Naţională și pe Oder, în lupte, a fost rănit, 

Cu educaţia acestor frați de cruce, se ocupă studentul Săndu- 
lescu. Tatăl lui, colonel, era comandantul regimentului de tancuri 
din Târgovişte. 20 tere Au 

In afara comunităţii legionare, am cunoscut doi ingineri petro- 
liști, din Câmpina, doi căpitani şi un plutonier major. Erau aici, 
probabil prin forța împrejurărilor, fiind oameni de omenie, capul 
de acuzaţie, oh ce crimă!, ar fi ajutat pe legionari. 

Din prima zi când au sosit, legionarii au format srup și au 
consimţit ca şef, purtătorul lor. de cuvânt, pe lângă. direcţie, pe 
Profesorul Creangă. Profesorul, de o modestie rară, era un om calm 
și cu multă căldură sufletească. 

Grupul s'a măriț repede, căci ne-au ajuns, venind dela Timi- 
şoara, Eugen Hodoș, Dumitru Jura, Mișu Popovici, Victor 'Țâru, 
Andrei Hașiu, Părintele Lazăr... 


2. GENERALUL PETROVICESCU 


Personalitatea cea mai marcantă a fost Domnul General Pe- 
trovicescu. Admirat și respectat de noi legionarii, impunea prin 
atitudinea, înțelegerea și omenia față de toţi, fără aier acresiv, 
însă nici înclinat spre vreo favoare. “ 

Când a intrat pe poarta închisorii, s'a prezentat prefectul 
județului, Colonel. activ, scuzându-se. Tinând cont de situația 
creată, l-a asigurat că-i stă la dispoziţie pentru tot ce ar avea, 
nevoie. iul : 

Generalul, dupăce Prefectul a schițat doar oferta, să zicem, 
de regim de favoare, i-a mulțumit pentru amabilitâtea cu care l-a 
întâmpinat, însă nu acceptă o altă favoare decât tratamentul 
normal aplicat tuturor deținuților legionari. 

Este drept că Prefectul venea deseori. să-l viziteze... Generalul 
își făcea orele lui de plimbare în curtea închisorii, cu un pas! re- 
gulat, ca și cum oficia la altar. Pe măsură ce trecea timpul, avea 
un aier de preocupare, cauza probabilă, știrile ce primea... 


Avea o aplicaţie să cunoască lumea „din. jur, cu gândurile și 
preocupările fiecăruia. 


— 226 — 


mai mult, și nu de ură Propri 
Deseori venea în camerele 
fie la Ilie Ghenadie. 
Când îl prindeam în bune dis 
maniile lui, ura de care. era cap 
— Este aşa de orgolios, spun 
punie; să știți că orgoliul lui nemăsurat îi va at 
ciri, va ajunge chiar între gratii... De voiu trăi, mă voiu q 
nârâi: Câine roșu! Ai ajuns după gratii... Ai. ajuns cade E, 
vârit altă daţă pe noi, din orgoliu, dar mai ales din i e cea 
de a-ți cunoaște adevărații prieteni... Mai târziu, întradevăr ză 
tonescu a ajuns după gratii, fiina «criminal de războiu». iaz 
Generalul Petrovicescu a depus ca martor, In noblețea lui su- 
fleţească, a avut cuvinte de aprobare pentru acțiunile patriotice 
prin cari Antonescu a împlinit voința nației românești, de a relua 
provinciile răpite... 


Poziţii, ne vorb 
abil, de orgoliu 
ea dânsul, că q 


ea, de Antonescu, 
nemăsuraţ,,, 

â impresia de ne- 
rage mari nenoro- 


3. SOARTA LUI ANTONESCU 


Mă întreb dacă Antonescu, în acele momente, când era judecat 
şi-i aduceau vini pentru actele ce conştiincios le făcuse, a realizat, 
ce prăpastie își deschisese singur sub picioare. 

In acele momente capitale pentru-viitorul Neamului și al Țării, 
îndepărtează Mişcarea Lesionară, cu o ură diabolică. Deslănțue 
prigoana de nimicire totală, fără să bănuiască: măcar un moment 
că singur s'a rupt din nație. 

Desigur a speculat pe disciplina armatei, mai ales pe sprijinul 
acelora din cadrele superioare, cari erau părtași la dezastrul adus 
de politica nenorocită -a -Regelui felon, prin incapacitatea de a 
înţelege înlănţuirea evenimentelor în istorie. Ş £ 

Avea și sprijinul german, forța ce se încumetase să ie 
și: să înjehebeze: un imperiu... fără să înţeleagă câtuţi de puţin 
că este doar obiect de șantaj... î 

„Pentru obiectivul sira reluarea, provinciilor rea 
tabilirea onoarei batjocorite, am zice, a avut consensul "Țării. Ins 


— 221 — 


ÎN 


lipsit motorul care ar fi putut să dinarnizeze, să potenjializeze 
a 


i sus popular. 
la maximum acest consen : Sp af, E. 
Au fost porsonalităţi cari au încercat să-i deschidă ochii asupra 


E aa din guvern, Colonelul Dragomir, care avea Ministerul 
Coordinării Economice, a cerut lui Antonescu să-l readucă legio- 
harii ce a avut în subordine... «Când am avut acești băieți, îi 
explica Ministrul Dragomir, le-am plătit numai drumul ; cum fă. 
ceau, nu știu, insă aprovizionările erau asigurate. Azi, cu cei noi 
aduși în locul legionarilor, plătesc drumul și întreţinere boierește 
pe teren, triplu cel puţin; îmi vin cu mâna goală, nicio aprovizio- 
nare... In cel mai bun caz, materii și materiale dispersate și în 
cantități minuscule...» 

Se pare că, pentru moment, Antonescu se arăta preocupat de 
soarta... copiiilor, suferă, trebuie să li se dea posibilitatea să mun- 
cească din plin pentru Țară, să fie scoși... practic, însă?... 


4. INTALNIREA CU RADU MIRONOVICI 


Târziu, prin luna Octombrie-Noembrie, a fost adus la Deva, 
Domnul Radu Mironovici, Comandant al Bunei Vestiri, și unul 
dintre cei cinci fondatori ai Mișcării Legionare, împreună cu Cor- 
neliu Zelea Codreanu, Ion Moţa, Ilie Gârneaţă, Corneliu Georgescu. 

Pentru noi legionarii, aș zice, a fost zi de sărbătoare, făcând 
excepție de împrejurările nedorite ca întâlnirea să fie în cadrul 
închisorii. Puţini dintre noi cei prezenţi, în acele zile, cari au avut 
bucuria să-l fi cunoscut personal mai înainte și în alte condiții. 

Absorbeam cuvintele lui, ce ni le adresa cu tot calmul, de o 
blândețe ce surprindea prin contrast cu ce era în mintea noastră, 
Căci pe ei, întemeetorii, ținând cont de încercările la cari erau 
supuși, ii imaginam duri, aspri cu ei înșiși și cu lumea ce-i în- 
conjura. [ 

Ne interesa părerea lui, actuala ieșire din impasul în care 
ne găseam în acele timpuri, ce impuneau ca toate forţele vii ale 


Neamului să fie convergente în aceeași direcție, a luptei în care 
era încleștat, 


— 228 — 


pător al lui Antonescu, câţ și ai 
nagii din jurul lui. 

Ca să ilustreze cele de mai Sus, a povestit i i : 
de generali. Este uşor de înțeles cu a por Ra iii 
prezenţi in camera lui Ilie Ghenadie, Părinţele Virgil Taia 
fesorul Creangă, Tuliu Bașiu, Părintele Lazăr, Eugen Es ii 
mitru (Tie) Jura, Iacob Stănilă, Radu Leonte, Tavi Cale ai 
Virgil Gheorghiu; nu-mi amintesc să mai fi fost și alţi invitați. 

— 4... generalii, spunea Domnul Mironovici, și-au dat seama 
că vidul lăsat de Mișcarea Legionară se resimte cu fiecare zi mai 
mult în toate compartimentele de stat... moralul opiniei publice 
românești, în plină scădere, ce se resfrânge chiar și asupra trupelor 
ce se indreaptă spre front... au mai observat că se petrec o serie de 
acte, ce aduc mai degrabă a sabotaj, fără ca oficial să se dea o cât 
de sumară explicaţie... ceeace a determinat grupul de generali să 
atragă atenţia lui Antonescu, vizând să determine și o apropiere 
cu Mișcarea Legionară. 

«S'au prezentat lui Antonescu, și, dupăce i-au expus situaţia 
așa cum 0 simțeau ei, crezând că au reușit să-l convingă, i-au cerut 
libertatea să intre imediat în discuţii cu o personalitate legionară...» 


5. O INCERCARE DE APROPIERE DE GENERAL 


Deci, cu acordul lui Antonescu, grupul de generali, a luat con- 
tact cu Domnul Radu Mironovici, cunoscut personal al unora 
dintre ei. 

I-au expus Domnului Mironovici, ceeace expuseseră și Condu- 
cătorului, situaţia reală “văzută. de ei, din care au tras concluzia 
necesităţii apropierii cu Mișcarea Legionară, spre binele țării. 

Fiind convinși că și Mișcarea este' gata să contribuie efectiv, 
îac apel. la el, Radu Mironovici, ca să angajeze discuţii cu Anto- 
nescu pentru a se realiza apropierea, și dece nu, colaborarea. 


— 1229 — 


ntru toată munca ce depun 


Domnul Mironovici le-a mulțumit pe i 
în folosul 'Țării. Personal este dispus să se angajeze, in orice mo- 


ment, la această muncă de înţelegere și apropiere. Greutatea şi 
piedicile nu vor fi ridicate de Mișcarea Legionară. Vor fi opera 
personagiilor. nefaste din jurul Conducătorului. e 

In măsura în care influența lor poate fi neutralizată, in special, 
dacă poate fi îndepărtat Colonelul Rioșanu, se poate spera o posi- 


bilitate de înțelegere. seal d 
Intoarsă problema pe toate cusăturile, au convenit că vor de 


pune eforturi pentru a neutraliza influențele” dăunătoare. 

La presiunea grupului de generali, Antonescu promite indepăr- 
tarea Colonelului Rioșanu și, ca să-i convingă, le spune: 

— «Zilele acestea, Colonelul pleacă să-și facă stagiul pe front, 
ca toţi ofițerii, în urma ordinului dat prin Statul Major, pe întrea- 
ga armată...» 

Astfel, în vederea discuţiilor, terenul părea a fi bine pregătit. 

La întâlnirea ce fixase însuși Antonescu, grupul de generali și 
Domnul Radu Mironovici, in timp ce așteptau în salon să intre 
în audienţă, spre surprinderea lor văd pe Colonelul Rioșanu ieșind 
radios din biroul preșidenţial. 

Domnul Radu Mironovici, ridicând din umeri, s'a întors către 
generali şi le-a făcut din cap ca și cum ar fi spus «nu cred că mai 


este ceva de făcut !»... 
Indată ce au intrat în birou, Antonescu a inceput să le vor- 


bească de munca enormă ce trebuie să depună ; este singur, nimeni 
nu-l ajută, nimeni nu-l înțelege, că tot ce face este numai în in- 
teresul 'Țării... Iată, este gata să dea ocazie legionarilor să aducă 


energia lor în folosul Ţării... 
— «Este tot ce am de spus, Domnule Mironovici, să-ţi angajezi 


camarazii la munca asta constructivă...» 

— «Pentru ca să putem angaja legionarii la această «muncă 
constructivă», a răspuns Domnul Mironovici, trebuie să le daţi 
posibilitatea să fie liberi, nu urmăriți sub acuzaţii ce nu merită. 
Cei din inchisori să fie elberați și repuși in drepturile lor...» 

— «Bine, Domnule Mironovici, ii răspunde, consideră că toate 
sunt îndeplinite. Imediat voiu de ordinele necesare. In consecință, 
apucați-vă de treabă, toate problemele s'au rezolvat...» 

— «Mai este una, reia Domnul Mironovici, să-mi permiteţi să 
plec în Germania, să-l întâlnesc pe Horia Sima, să-i expun înțele- 
gerea ce a reieșit din aceste convorbiri, ca să-și dea acordul...» 


— 230 — 


E 


Conducătorul, a săriţ în Sus ca, 
bd 3 - ars.. 
«Pentru ce al nevoie de aprobarea. vi: 
meetorii Legiunii ! "Toată i fi gi lui? Doar ești între înte- 
SĂ 2 pi Spectă,! 
îi iapa ia Sima este Șeful iza al 
„Fără a i 
br ari ina lui nu poţ să angajez ad P ; 
o fac pers , cât sunt eu de dili tă Chiar dacă 
pabil decât Aria din cei mai apropiați 5-10 A i d pre 
mult... legionarii pe el îl urmează, și i, pe LE pu 
, mine... 
Accesul de furie ce l-a cuprins pe Antonescu a în i i 
Mironovici, nu a mai permis continuarea, discuții a au 
or. 


reia Domnul Miro: 


6. VIAȚA IN INCHISOARE 


Noi toţi legionarii veniţi în închisoarea Deva, ca in toate cele: 
lalte închisori, și în toate timpurile, am constituit o unitate legio- 
nară. Şeful unităţii, Profesorul Creangă, a primit această Aaa 
voluntar consimțită, din momentul când a sosit aici cu primii 
legionari. 

Pe lângă obligaţiile ce incumbă unui șef legionar, de a păstra 
unitatea, armonia în grup, de a ușura educaţia... avea și pe aceea 
de'a fi purtătorul nostru de cuvânt pe lângă direcția închisorii. 

Am fost încartiruiți într'o aripă a închisorii, izolaţi de dreptul 
comun. Având în vedere în plus și personalitatea Generalului Pe- 
trovicescu, direcția nu a menținut pentru aripa legionară decât 
doi, trei gardieni, ce făceau serviciul prin rotație; să aducă fie 
curierul fie că însoțea pe cel ce era chemat să-și ia în primire pa- 
chetul sosit prin poștă fie că însoțea deținuții bucătari, când adu- 
ceau mâncarea. 

Hrana, ca la toate inchisorile, consta dintr'un turtoiu pe zi, in 
făină de porumb necernută, dimineaţa o cafea, mai mult apă nea- 
gră; singura calitate era de a fi caldă; la prânz și seara, câte un 
castron de ciorbă lungă de arpacaș, de fasole, doar câteva boabe 
de castron sau ciorbă de varză acră cu o bucăţică de carne. 

Prin îngrijirea magazionerului nostru, primeam fiecare un Su- 
pliment ce avea darul să liniștească stomacurile, chiar. și celor 


mai mâncăcioşi. 
— 3 — 


li i pe Au tm e Pi 


Această magazie comună a fost creată încă dela început, la, 


i ă care au aderat toți, chiar și 
Profesorului Creangă, la der: r $ 
salitari și mea fiecare, fie direct la vorbitor 


ilitarii și cei doi ingineri. Ce pri i 
rari Sea ieri alimentele erau predate direct la magazia 
noastră. Așa că şi cei ce nu primeau pachete, erau SEna pi otodstae 
plimentul atât de savurat. a : E 

Este de altfel secretul prin care atmosfera de multă prietenie 
şi încredere a rămas întipărită în amintirea celor ce am fost 
în închisoarea dela Deva. 

De necrezut, insă numai în inchisoare, am putut înțelege im- 
portanța hranei pentru menţinerea armoniei într'o comunitate. 
Cu atât mai gravă este influenţa hranei, atât prin calitate cât și 
prin cantitate, asupra indivizilor ce nu sunt ancoraţi într'o cre- 
dință și nu sunt pătrunși de un ideal căruia se pot sacrifica până 
la epuizarea totală. 

Anticipez, voiu avea ocazia la Aiud, să văd mii de dezertori, 
numai piele și os, cadavre ambulante. Se aplecau să ia și o coaje 
de cartofi din gunoi, ca un animal, atât de indobitociţi că nu 
simțeau loviturile administrate de gardieni cu bâte mai groase 
decât mâna. 

O priveliște îngrozitoare; nu se putea suporta, din om normal 
ajungeai nebun. Şi acești nenorociți au fost îmbarcaţi, duși la 
Centrul Sărata, ca apoi, după o instrucție nemiloasă, să fie tri- 
miși carne de tun, pe front... 

Grija esențială a fost curăţenia, singurul mijloc de a lupta 
contra, milioanelor de ploșnițe. De altfel în toate închisorile prin 
cari am fost trambalaţi, a trebuit să ducem războiu crâncen contra 
acestei plăgi, cohortele de'ploșnițe. 

In fiecare zi măturam camerile, ștergeam praful, aranjam pă- 
turile sau priciurile de lemn, rogojinele sau paturile, dupăce veri- 
ficam absența ploșnițelor. 

Sâmbăta făceam curăţenia profundă, adică scuturam tot, spă- 
lam dușumeaua, pereții, apoi, ungeam cu petrol păturile și dușu- 
meaua, lăsam ceva petrol în cutii de conserve în cari introduceam 
picioarele paturilor. Precauţie necesară ca să nu urce ploșnițele 
în pat, numai că în imaginaţia lor prolifică, ne atacau în picaj, 
pornind depe înălțimea tavanului, prin surprindere, fără urletele 
îngrozitoare ale avioanelor «Ștucay. 

După natura fiecăruia, sufeream, mai mult sau mai puţin de 
mușcăturile lor, mai bine zis, ne obișnuiam, mai mult sau mâi puţin. 


— 232 — 


E 


Domnul Ilie Ghenadie suferea eno 
migăloasă vânătoare, de mulţe ori noa a E if 
dulce, sărea în sus și mormăia,: iai note 

— De unde a mai putuţ ieși?, 

Cu o astfel de ocazie, imi punea într 
torturat de ploșniţe... Zâmbind, îi răspu 

— Ele simt că sunt în pericol de moar 
In schimb văd cu cât deliciu se înfrupt 
administrează... Cred că intrun palat c 
gură ploșniţă, întrun colţ, undeva, în 
și veţi fi atacat... 

In afară de curăţenie și plimbările reglementare in curtea închi 
sorii, fiecare trecea timpul sub diverse aplicaţii: joc de sati piara 
țenii jucau «șeptica» sau moara. Apoi educaţia își avea ce) mai 
important rol. 

Studentul Săndulescu se ocupa de educaţia specifică fraților 
de cruce. 

Noi, ceilalți, ne mulțumeam să ascultăm istorisirile și experien- 
țele celor mai vechi dintre noi. 


după cea mai 
Ta somnul mai 


ebarea dacă Și eu sunţ 
nd: 

te în cazul că mă mușcă. 
ă din mușcăturile ce vă 
u 100 de camere Și O sin- 
prima noapte vă va găsi 


7. TRANSFERAȚI LA ALBA-IULIA 


Către sfârşitul lunei Decembrie, am fost anunţaţi că vom fi 
transferați la Alba-Iulia. La începutul lui Ianuarie 1942, am plecat 
primul grup, eu și Bangu, ceva mai vârstnici decât cei 20 de uce- 
nici; toți aveam condamnări până la 6-8 ani. 

Cum aveam experienţa închisorilor din 39-40, am sfătuit pe 
tinerii mei camarazi să fie atenţi căci, felul cum ne prezentăm, 
va, fi determinant pentru tot timpul ce vom petrece în noua închi- 
soare... Priezi 

— Va fi normal ca, dând respectul cuvenit autorităților inchi- 
sorii, noi uniţi şi fără complexe să cerem să fim trataţi ca deținuți 
politici şi nu de drept comun. 

După legile impuse de Antonescu, 
«detenție simplă» -erau considerate ca 
„ete sr detenţii qe drept comun. In ape 


numai condamnările de 
detenţie politică; celelalte 
cinţă, nicio 


— 233 — 


a ee E il 


De e are Aer Cod 


deosebire de tratament aplicat legionarilor sau borfașilor ori cri- 
minalilor. R 

Vom vedea mai târziu că nu era o întâmplare. 

Toţi au fost de acord cu punctul nasu de vedere. Camaradului 
Bansu, știindu-l că din puţin se mânie și pl devine violent, 
lam rugat să se abţină dela orice replică dură. NI 

La Alba-Iulia, am ajuns seara, după orele 18, adică după închi- 
derea reglementară. Din această cauză, nu am avut dreptul la, 
mâncare, decât incepând cu ziua următoare. 

Ne-au cazat într'o sală comună, la etaj, în aripa din fund a 
închisorii. 

Un gardian mai ţanţoș, cere să facem front, căci venea în 
inspecție «domnul gardian», căruia trebuie să-i strisăm, cum scrie 
la regulament : 

— Să trăiţi! 

Am sfătuit pe tinerii mei camarazi ca în această primă seară 
să stăm în faţa patului ce fiecare şi-a ales, iar în ce privește salutul 
că vine primul gardian sau altcineva, să-i răspundem cu. «bună 
seara». 

Practic erau doi prim-gardieni, unul burtos și sură mare, fost 
plutonier; altfel om de treabă. Un altul, slab ca o momie în uni- 
forma, lui, mai aspru; nimic în afară de regulament. 

Acesta ne-a primit în această primă seară. A rămas surprins că 
nu suntem aliniaţi în front, poziţie, răspuns, etc., dupăcum serie 
la regulament... 

Am făcut un pas spre dânsul, i-am declarat în linii generale 
cam acestea: 

— Domnule prim-gardian, regulamentul de care vorbii, este 
făcut pentru deținuții de drept: comun. Trebuie să luaţi act că 
suntem deținuți politici, vă dăm respectul cuvenit funcţiei ce înde- 
pliniţi, însă vă cerem, ca la rândul vostru, să ne respectaţi... 


8. O NOUA ATMOSFERA 


A doua zi la deschidere, orele 6 dimineața, gardianul mă anunță 
că după orele 9 mă va duce la raport, la domnul director. 

Intre timp, vine în vizită, un câmarad adus cu două zile mai 
devreme și cazat în aripa dinspre tribunal, Era advocatţul Paul 


— 1234 — 


i noutăţil Bucuroși de întâlni 
schimbat țile ce fiecare aducea de unde : aia am 
â grupului, fiind 
nostru de cuvânţ 
ându-mi eu aierul 

Se Sunt pipa Gracie ca să am grije și de alţii 

A promis să-mi fie de ajutor in orice problemă ce s'ar ivi ni 
a acceptat să meargă impreună la, raporțul cepe, chiar 
numeau întrevederile cu domnul director. ei 

Decum am intrat în biroul directorial, am 
nat; de frică! Dece? 

In timpul discuţiei, am priceput cauza, Din momentul în care 
Direcţia Generală l-a prevenit să pregătească încartiruirea a circa 
100 legionari, s'a speriat! 

Pe scurt, ne roagă să nu-i facem necazuri, nu va sta de vorbă 
decât cu unul sau doi reprezentanţi pentru orice doleanță am 
avea. 

In înțelegere cu Paul Cojocaru, am formulat doleanțele noastre, 
în sensul următor; 

— Suntem deţinuţi politici, cerem ca personalul să se com- 
porte ca atare faţă de noi; 

— Să fim încartiruiţi într'o aripă, izolaţi de deţinuţii de drept 
comun ; 

— Alimentele să ne fie predate în natură şi noi vom asigura 
pregătirea hranei, pentru care avem nevoie de o cameră liberă 
pentru bucătărie și una pentru alimente; SA. d 

— Orice măsură, înainte de a fi aplicată, să fim preveniţi și 
să o discutăm; ION la 

— In măsură în care aceste deziderate sunt îndeplinite, îi dăm 
asigurârea formală că nici nu se va simți în oraş că are aici atâţia 
deţinuţi legionari. i pietei ARI 

tra directorul a dat ordin primului-gardian să ne ins- 
în iari ină i de ne organizăm cum 
taleze “în 'aripa/ vecină cu tribunalul, un 
dorim. rest .: 
""Mai'târziu am aflat că directorul era guinea a 
legionari din' localitate. De aici panică lui! să n 
taxat de conivenţă cu legionarii!! 


lsy i 


simţit că este domi- 


— 1235 — 


ra ea RR ul 


9. RELAȚIILE CU EXTERIORUL 


In așteptarea celorlalți, să i cai camerele ; în plus, la parter, 
ătărie și zie de alimente. j dn. 
citări Și maci Ce dei Domnul Ghenadie, Parintele 
Pușcaș, Tuliu Bașiu, Craiciovici, Gheorghiu, zis petardă, Jura, 

Hodoș, Andrei Hașiu... 

De aici inainte, aproape la două-trei zile, au debarcat altre gru- 
pe, nu numai dela Deva, ci și din alte închisori. Dela cei ce au venit, 
am înţeles că domnii Radu Mironovici și General Petrovicescu, 
deocamdată au rămas la Deva, care va fi loc de concentrare pentru 
fraţii de cruce cu pedepse mai mici de 10 ani. 

După sosirea lor și instalarea terminată, Domnul Ilie Ghenadie 
și Părintele Pușcaș au preluat comanda întregului grup. Camara- 
dul Andrei Hașiu a luat sarcina, ce a dus-o cu brio, de bucătar 
și magazioner. 

Din curiozitate, primul-gardian, a gusțat mâncarea dela, cazanul 
nostru. Nu putea să-i intre în cap că este posibil să pregătim o 
astfel de mâncare cu miros așa de plăcut și de o savoare «ca la 
restaurant» !... Ceeace nu reușesc nici pe departe cei dela dreptul 
comun, deși primesc aceleași alimente !... 

Rețeta era simplă: la legionari alimentele erau întrebuințate 
in totalitatea lor și împărțite în, mod egal fiecăruia, tânăr sau 
mai în vârstă, cu sau fără o distincție de grad ori funcţiune. La 
dreptul comun, se înfruptau mai întâiu cei ce pregăteau la, bucă- 
tărie, iar la împărţit cei ce aveau norocul să fie serviţi la începutul 
ciubărului, căci pe măsură ce se ajungea spre fund, porţiile se 
micșorau și aduceau mai mult a apă colorață, puţin. caldă. 

Din primele zile, când am fost instalaţi în această aripă a închi- 
sorii, un tânăr gardian, în jurul a 30 de ani, sa remarcat prin com: 
portarea lui, să zic, severă, mai bine zis, în.cadrul, regulamentului. 

Intr'o seară, fiind de serviciu Micu, așa-l: chema, îmi strecoară 
prin vizetă un pachețel, făcându-mi semn să nu vorbesc. Vizeta 
este deschiderea din ușa celulei prin care, din coridor, se poate 
privi în interior. Este acoperită cu: o ușită de tinichea, ce poate 
îi inchisă și deschisă pe dinafară. [ 

„n primele clipe sunt puţin nedumerit, apoi deschid pacheţelul, 
in care găsesc bani și câteva rânduri dela camaradul Cătană, șeful 


— 1236 — 


Noua e 


rnizoanei Alba-Iulia. Dupăe x i 
ieri imi șopteşte: pâce a văzut că am terminat cu cititul, 

— 'Te rog să fii atent, am nevast 

Numai Domnul Ilie Ghenadie 
garnizoana locală. Din experiența fă 
cipiul că fiecare nu trebuie să ști 
destinat. 

Având dreptul să îmbunătăţim aprovizio 
au fost un ajutor de preţ, căci puţine erau fa 
permită drumul până la Alba-Iulia. Mai m 
pachete prin poștă. Prin aceste familii, 
alimente, imbrăcăminte călduroasă, cărți 
literatură, etc... 

Toate alimentele erau predate la magazia lui H. 
punătăţi tainul fiecăruia. 

Sub acest aspect al întreținerii, ne simțeam ca și colegienii în 
internat. Este ce dispunea spiritele spre optimism, cu atât mai 
mult că știrile din afară, succesele depe front, etc... intreţineau 
şi întăreau speranțe. Din puţin că nu-ţi demonstrau că ieșim afară 
şi chiar vom. fi chemaţi să preluăm răspunderi... 

Am stăruit mult pe lângă Domnul Ilie Ghenadie cât și pe lângă 
Părintele Puşcaş să fie atenţi să nu se desvolte aceste «euforisme», 
să nu fim treziţi de o realitate, să zicem, ce ne-ar desamăgi. Sus- 
ţineam că este mai important ca fiecare să se pregătească să re- 
ziste dealungul anilor înscriși în condamnări, la capăt să iasă 
sănătos, în plină forță, sata de a fi pe baricade. 

Dacă se schimbă situația în bine mai de vreme, bucuria va fi 
mare. Astfel, cel puţin, nu vom avea deziluzii. 

Este ceea ce mi-a atras, din partea Părintelui Puşcaş, o fire 
optimistă dealtfel, că sunt culmea pesimismului. 

Din nefericire, mai veneau și știri neplăcute. Radu Mehala, 
funcționar din garda financiară la Oraviţa, apoi învățătorul Zaha- 
ria, cred din Ialomiţa, au primit înştiinţare că nevestele lor au 
divorțat. Greu de suportat astfel de drame. 


e mai mult decâţ ceeace îi este 


narea, banii primiți 
miliile ce puteau să-și 
ulte erau ce trimiteau 
Sarnizoanele. trimiteau 
pentru citit, în general, 


așiu, spre a im- 


— 231 — 


10. NOUL DIRECTOR AL INCHISORILOR 


Prin luna Martie, avem vizita noului Director General al închi- 
sorilor, Lit. Colonel Petrescu. 3 Dea 

Nu putusem încă descifra această preluare a închisorilor de 
către militari. Prin vizita lui Petrescu, avem un prim avertisment. 

Pentru vizită, suntem toţi în faţa, celulelor respective, gardienii 
şi în mijlocul sălii, primul-gardian. Dl. Ghenadie îmi șopteşte: 
și ce mai vrea și ăsta? 

Primul-gardian salută pe Directorul General, care a sosit urmaţ 
de directorul închisorii și câțiva gardieni înarmaţi și cu vine groase 
de bou. Acești gardieni, obișnuit, erau atașați numai la aripa drep- 
tului comun. Ce căutau aici?... 

Salutul reglementar din partea primului-gardian : 

— Să trăiţi, Domnule Director General... 

— Bună ziua, răspundem noi, deținuții legionari. 

Lt. Col. Petrescu furios, întreabă pe un tânăr camarad: 

— De ce nu saluţi cu «să trăiţi», prescris de regulament? 

— In loc de salutul reglamentâr, impersonal şi neomenos, am 
spus «bună ziua», cu drag și omenie. A răspuns tânărul nostru 
camarad, un blond, cu ochii albaștri, cred, de prin Bihor. 

— Vă învăţ eu să vă supuneţi regulamentului, a inceput să 
urle Petrescu și, spre convingere, ordonă 'primului-gardian, să-i 
administreze pe loc, pe fundul sol, 25 lovituri de curea, 

Revoltat, încerc să fac un pas înainte, să-i spun că tânărul 
camarad a urmat instrucţiunile mele. 

Domnul Ilie Ghenadie, probabil că a simţit, mă ţintuește pe 
loc și-mi șoptește aspru: «Nu mișca!... 

Rămași singuri în celulă, imi reproșează : 

— Nu ţi-ai dat seama că a vrut să ne provoace? Asta aștepta, 
să răspundem.!,.. i ) 

Când s'au deschis celulele pentru plimbare, Domnul Ghenadie 
a trecut pe la fiecare și i-a felicitat că nu au răspuns la provocare, 
mai ales pe tânărul nostru camarad pentru demnitatea cu care 
a făcut faţă. 

Prin gardianul Micu, am avut ecoul, ce a confirmat intuiţia 
lui Ghenadie. Din cele ce spunea Micu, reiese că Petrescu muş- 
truluise gardienii înainte de a veni în celular, că nu-și fac datoria, 
că el este informat că legionarii pregătesc o revoltă ca să fugă 


— 238 — 


in închisoare. In co ință 
din ! in consecință, a, Concentraţ 
dreptul comun, i-a înarmaţ și cu vi in plus gardienii dela 


11. IN INCHISOAREA AIUD 


Ceeace se pregătea, începe a se realiza. 'umă Ă 
Aprilie 1942, suntem mutaţi la inchisoarea iata =. FA 

Dela vizita lui Petrescu incercam să descifrăm care este sită 
ficaţia aducerii de Eni Ati la conducerea închisorilor? 

se adaugă o alta și mai gravă. La Aiud, legionarii sunt împăr- 
ţiți în două grupe, după afirmaţiile camaradului Măntăluţă, adus 
la, Alba-Iulia pela inceputul lui Aprilie. Advocatul Măntăluță a 
fost Prefectul Județului Prahova în timpul Statului Legionar; deci 
din grupul prahovenilor. 

Plecam grupe, grupe, la Aiud, frământaţi de a găsi cheia acestor 
probleme, luând hotărirea de a nu adera, cel puţin abănățenii», 
nici la un grup nici la celălalt. Vom păstra bună vecinătate cu 
toţi, iar domnii Ghenadie, Profesorul Creangă și Părintele Pușcaș, 
se vor strădui să contribuie la edificarea unităţii legionarilor 
din Aiud. 

Erau aproape 800 de legionari în această închisoare, insă într'o 
continuă deplasare. Unii veneau, alţii era trimiși spre alte închiso- 
ri, la Ocnele Mari, la Suceava, la Văcărești, la Brașov, ete. Unii 
sunt aduși iarăși la Aiud, așa Chiriac Anatol și Nicolae Cristescu, 
dela Ocnele-Mari, Preotul Vasile Boldeanu, dela Văcărești, unde a 
fost retrimis după un scurt popas; * 

Insă și la Direcţia închisorii, sunt mutații. Noi am găsit direc” 
tor pe vestitul Mănaru, om dur și aspru cu deţinuţii, reputaţia și-o 
făcuse cu ani înainte. Interesant, cele câteva zile cât a mai stat 
la Aiud a dat impresia că, cel puţin, nouă legionarilor, ar Vrea 
să ne ușureze regimul, o aplicare din ce în ce mai omenoasă a regu- 
lamentului... 


—289. — 


ÎN 


Nei a - 


nit un alt director civil, blând, 


x la Suceava. A ve ec 
Mănaru a plecat schimbat cu un militar, Maio- 


neavând ștofă de sbir; a fost repede 


rul de Justiție, Munteanu. R R 
Suntem surprinși de bonomia ce arată Maiorul Munteanu. Dă, 


multă. libertate, celulele nu mai sunt inchise decât seară, la orele 
sase, şi deschise dimineața. Ne permite să stăm cât este timp fru- 
mos în curte sau într'o sală unde se pot organiza conferinţe, re 
Arată multă deferență pentru Maiorul Sănătescu, ţinea, cont de 
personalitatea Prințului Alexandru Ghica... Mai târziu, ne-am 
dat seama că a fost o perioadă de observaţie... 


12. SE INCEARCA SPARGEREA UNITAȚII LEGIONARE 


Dela sosirea noastră la Aiud, Dl. Ilie Ghenadie și Părintele 
Pușcaș au inceput să se informeze, pentru a cunoaște și înțelege 
problemele puse și cauzele ce au dus la împărțirea legionarilor 
în grupe. 

Grupul din jurul lui Ilie Niculescu, între cari Iacobescu, dela 
Radio; Măntăluţă, Ing. Iosifescu, Gabi Popescu, frate cu Cezar 
şi Traian din echipa lui Miti Dumitrescu, Chiriac Anatolie, Nicolae 
Cristescu, Iulică Stănescu, veteranul din Dolj, etc. 

In jurul lui Șerban Rogojanu, citez pe Mihalexe, Ică Tănase, 
Străinu Dragomir, Fănică Straja. 

Insă se desprinde o altă realitate: majoritatea nu se găsea nici 
intrun grup nici în celălalt. Nu erau preocupaţi deloc de tezele 
celor două grupe. 

Grupul din jurul lui Ilie Niculescu, din momentul intrării pe 
poarta închisorii Aiudului, aș zice, au adoptat o atitudine dârză, 
chiar provocatoare, neadmițând să dea declaraţii de a merge pe 
front, cu atât mai puțin de desolidarizare de Mişcarea legionară. 
Nu renunță la activitatea legionară, ședințe, cântece, etc... 

Majoritatea, dintre ei aveau condamnări de «temniță grea», 
dela 10 la 20 de ani, așa că orice altă condamnare, eu sisuranţă 
că ar fi fost contopită cu cea de bază. 

Aveai impresia că acest grup trăiește in afară de realitate, pro- 
babil că informaţiile strecurate cu toată candoarea. de Maiorul 


— 240 — 


lucra, 
Ideea lui Rogojanu, și a celor qi 


să dea declaraţii pentru a merge p 
la o renunțare momentană de aţi 
posibilitatea eliberării, cu preţul 
legionară. 

In acest sens, trebuie văzut actul lui ş 
a somat un îrate de cruce să ia depe peret 
tului. Cum fratele de cruce nu a voi jo Anti arte 5 
găsea, putând să fie condamnat la Meir anl Rl pericol se 
grafia în bucățele, ca să fie ușor de răspândit. De dis a 
gomir a fost marcat cu pecetea că este contra CAS Ad Aa g: 

Spuneam mai inainte că erau departe d i pă 
de cruce recalcitrant nu a avut pe veti Ceapa aie 
'Poţea, și-a salvat capul simulând nebunia. 

Din când în când, direcţia închisorii ordona percheziţii, așa 
zisa, vânătoare după, lămpile de petrol, de. spirt denaturat sau 
reșouri electrice. La una din aceste percheziții, au găsit la Țoţea 
desene reprezentând un fel de piaţă plină cu spânzurători, cu 
figurine la capătul corzilor. La, una din mijloc, ceva mai înaltă, 
o figurină, în haine militare. 

Procesul ce sa făcut ar fi avut ca urmare condamnarea la 
moarte, în baza decretului din Februarie 1941, pentru pregătirea 
de atentate la viaţa Conducătorului. 

Salvarea a fost că imediat după percheziție, 'Poţea a fost sfătuit 
să simuleze nebunia. A făcut-o cu atâta aplicaţie, că ne-am întrebat 
dacă nu cumva devenise cu adevărat nebun. 

După cazul 'Țotea, s'a înţeles că nu trebuie întinsă coarda prea 
mult. 

Maiorul Sănătescu, din biroul de informaţii al armatei, con- 
damnat pentru ajutorul dat legionarilor, frate cu Generatul Sănă- 
tescu, Mareșal al Palatului Regal, reușise să strecoare grupului 
din jurul lui Niculescu ideea de o grabnică schimbare a situației: 
Abia în 1944, după așa zisul «armistițiu», se va vedea cui a servit... 
Singur Paul Cojocaru, venit cu noi dela Alba-Iulia şi atașat 
lor prin afinități vechi, nu credea; mai mult, în bătaie de joc; le 
reproşa, că se văd deja în ministere și nu văd realitatea... 


edr lui, era să nu provoace 

ront, chiar dacă 
acă este neces 

[i . ali 

rmaţie legionară, Adică, vedeau 

renunțării la orice activitate 


treinu Dragomir, când 
e fotografia Comandan- 


— 241 — 


it aa 2 it ii 


13. FIGURI DELA AIUD 


u în jurul a 800 de legionari. Aici am 
Stănescu, cel mai vechiu legionar din 


Dolj. Cu el erau Stancu şi Predoaica, din poliţia Craiovei, Căpi- 
tanul Săndulescu. Ne-am cunoscut la vărul meu incă de când erau 
colegi la liceul militar din Craiova. In Septembrie 1940, am aflat 
că este legionar; făcuse chiar inchisoare la Lugoj. De aș fi știut 
în 38, când am început reorganizarea la Craiova că el este legionar, 
poate s'ar fi schimbat multe! Am cunoscut pe studentul medici- 
nist Gheorghe Dincă, originar din Craiova. 

Dincă şi Aurel Cosma, dela. Cluj, se imprieteniseră cu Ică 
Tănase. Nu am bănuit atunci că în 1953 vor da o mână de ajutor 
grupului Ică Tănase-Golea, a căror soartă au împărtășit-o. 

Am dat de o cunoştinţă veche, Ștefan Bărbat. Prima întâlnire 
a fost în 1939, la inchisoarea din Craiova. De astă dată avea cu 
el şi pe fratele lui mai mic, tot învăţător, Alexandru Bărbat. 

Voiu cunoaşte aici pe Profesorul Ion Ștefănescu, Ioniţă Bâr- 
leanu, bun jucător de șah. Mai bun jucător de șah era tânărul 
Alexandrescu, ce era cunoscut în turneele din țară, din acele tim- 
puri. Alţi jucători buni de șah erau Locotenentul de artilerie Du- 
minecă Florea, Gheorghe Boldea, Tudor, un vlăjsan cu părul tăiat 
scurt şi o mustață țepoasă, cu picioarele goale și tălpici de lemn. 

Am cunoscut pe cei doi Grig. Merceanu, alți tineri, Birghilescu, 
Vlădăreanu, Halmaehi, Malcazian, Pană. 

Părintele Florea, cred din Para Bârsei, organizase o splendoare 
de cor, ce dădea răspunsuri preotului, în capela închisorii, la Sfânta 
Liturghie. 

Două figuri interesante erau advocatul Trifan cât și Marian, 
fost Şef de județ al Brașovului. Incetul cu încetul, ei se vor 
singulariza, chiar vor face prozeliți. Cu Biblia în mână, susțin 
ideea că suntem restul de elită legionară și nu avem dreptul să 
facem alte sacrificii. Sunt suficiente cele ale Căpitanului, Nica- 
dorilor și Decemvirilor, deoparte, a lui Ion Moța și Marin, de altă 
parte, cât şi pleiada din lagăre și depe întreg cuprinsul 'Țării, în 
noaptea 21/22 Septembrie 1939. i i 

Ei poate aveau o intuiție, insă o expuneau greșit. Şi nu erau 
de înțeles, deoarece, în concepţia legionară, o eliţă ce nu mai este 
capabilă de jertfă, încetează de a mai fi elită... 


In Celularul din Aiud era 
întâlnit pe Profesorul Iulică 


— 242 — 


e a ma 


Imi aduc aminte de admiraţia ce stârnea tel 
, A $ ăi 
Gpandorul IsPăşescu:nSe găsea aici așa, stiaizAs 
plătească, pentrucă în Septembrie 19 Ub ntonescu să răs- 
dărâme vermina din capul Țării și 
x 7 ȘI, ca urmare 
Conducător. ; » Antonescu să ajungă 


A A mpuri la Ai 
uita pe Gheorghe Andriţoiu, dacă am dăși e ll tea 
, ent sau 


conferentiar dela Universitatea din, .. Cluj. Inalt, în hai 
gate de vieţaș, cu o mustață groasă alungită de a cesare văr 
dădea, un aier sever, îmi reamintea oarecum atitudinea gr ce-i 
Curcă, camaradul lui din grupul clujean. Totuși era sape e 
permeabil la bancuri și istorii hazlii, mai ales că se lua la între e 
cu sprințarul colocatar de celulă, Ilie Vlad Sturza. ia 
Nu uit nici pe Mircea Nicolau, fost Inspector pe Oltenia, în 
timpul guvernării legionare. Z 
Sunt nume cari imi scapă; de alții mi-am reamintit cu ocazia 
unui eveniment; astfel este cazul cu Samoilă, ce s'a încadrat în 
echipa Ică-Golea,. Alte nume vor apare cu ocazia întâmplărilor din 
închisoare, fiind ei înșiși actorii... 


14. CRIZA IN COMANDAMENTUL DE PRIGOANA 


Tot timpul cât s'a putut, fie la Deva fie la Alba-Iulia, cât și 
la, Aiud am avut această cinste de a împărți celula cu Domnul 
Ghenadie. Increderea și, aș zice, camaraderia ce mi-a acordat-o, s'a 
datorat faptului că pe timpul cât a funcţionat ca Prefect la Timi- 
șoara, din partea organizaţiei, am fost veriga de legătură. Ii adu- 
ceam noutăţi și discutam problemele noastre, luam avizul lui și-l 
expuneam șefului meu, Tuliu Bașiu; astfel a existat o concordanță 
perfectă între măsurile luate de cele două autorități. Incă dela 
discuţia cu delegaţia germană și cu Generalul Bârzotescu, i-am 
adus; informaţii, despre pregătirile închisorilor pentru a primi le- 
gionari, apoi pe drumul împreună la Sibiu, la Hube, s'a adâncit 
încrederea lui. y 

„Astfel.am cunoscut; munca ce-a depus-o și sbiciumul ce l-a avut 
ca să cunoască în profunzimea; lor problemele cât și cauzele ce 
au determinat ruperea unităţii legionare. 


— 243 — 


Ri 


A 


n NL n Ip O -P- —-- Tv 


te tezele celor două grupe, inițial, apoi al 


Apolară tati iasa un al patrulea, cu Preotul 


treilea Trifan-Marian Și, ceva mai târziu, 
Ștefan Palaghiţă. 

Munca depusă de Dl Ilie Serbia ei 
i ă u rezultat îimbuc . 

A stătea în 33 mai aruncau anatema. O cooperare intre 
corifei, la cari se adaugă și noii veniţi, adică Ilie Ghenadie, arii 
tele Pușcaș și Prof. Creangă. O strânsă Colaborare pentru a veni 
în ajutor celor ce aveau nevoie, fie pentru medicamente fie pentru 
supliment de hrană ca să evite debilitarea fizică, pentrucă nu 
aveau de unde primi vreun ajuror. 

Scurtul timp cât a poposit Părintele Boldeanu a permis Dlui 
Ghenadie să întrezărească o altă faţetă, desbinări în Comanda- 
mentul de Prigoană. 

Cei din Comandament, încă liberi, contestau Părintelui Bol- 
deanu, din momentul când a fost arestat, să mai aibă iniţiative 
de comandă. Ceeace Părintele Boldeanu refuză, căci, fiind Se- 
cretar General Ajutor, de drept are sarcina de a comanda, în lipsa 
Comandantului și a Secretarului General. 

Ilie Niculescu pretindea că el are mai multe posibilități de 
comandă decât toţi ceilalţi, deoarece prin legăturile ce le are, este 
bine şi repede informat de tot ce se petrece. Are la îndemână: 

— Informaţii din anturajul lui Mihai Antonescu, prin Ropală, 
a cărui soție este șefa de cabinet și nepoată a lui Mihai Antonescu ; 

— Informaţii dela Palatul Regal, prin Maiorul Sănătescu, al 
cărui frate era Mareșal la Palat; 

— Este ascultat de cei din Comandamentul de afară, ce au 
pe Iosif Costea în fruntea lor. 


ajutat de Părintele Pușcaș 


15. UN CONGRES LEGIONAR, 


Deși avea motiv'să fie mulțumit, căci munca depusă a început 
să dea roade, și viața comună a legionarilor începuse să fie o reali- 
tate, Dl Ilie Ghenadie era neliniștit. Noutăţile 'ce 'răzbeau până 
la noi aveau acest dar. AU! arsi 

Entuziasmul cu care s'a primit știrea trecerii Prutului, pentru 
a relua Basarabia, smulsă din trupul "Țării în vara anului 1940, 
se diluiază. : ) te Ur daci 


— 244 — 


Până aici, presa și radio anun : 
rusești ce se predau in masă, sute pentări Spectaculare, armațe 
bravură pe uscat și în aier. 

Se laudă temeritatea aviatorilor noștri, 
cu aviatorii germani. Lui Agarici, ce reu 
nătoare, i.s'a făcut chiar și un cântec. 

Incet, incet nu se mai aude despre el, ca, 
activ! 

Auzim că dupăce trupele românești au trecut P 
cat ovrei ce au putut găsi, spălând astfel umilința, 
gerii din 40. Populaţia ovreiască a atacat trup 
retragere, nu numai cu invective ordinare, le a 
însă atrăgea mai ales ofițeri mai izolați și-i omo 
din Basarabia au plătit actele lor. 

Neliniștitoare sunt și știrile ce ne fac să înțelegem că anturajul 
lui Antonescu duce o campanie de a câștiga personalităţi. legio- 
nare, socotite in opoziție cu Horia Sima. In acest sens trebuie să 
ințelegem și libertatea ţinerii unui congres, în Noembrie 41, așa 
ceva, la Craiova, unde trebuia să fie declarat Antonescu, Şetul 
Legiunii. 

Se vorbea insistent că: 

— Bidianu cât și Părintele Dumitrescu Borșa au declinat orice 
amestec; 

— Dl. Gheorghe Ciorogaru, găsindu-se condamnat cu domiciliu 
forțat. dat, de Horia Sima, deși a contestat aceasta, aşteaptă ca 
DI. Horia Sima, să-i ridice condamnarea; 

— Dl. Radu Budișteanu, căruia i-au oferit ministere, la alegere, 
chiar și reprezentanță diplomatică, ar fi refuzat, pentrucă” deși 
nu a avut aceleași: păreri, constată că Dl. Horia Sima a avut 
dreptate... 

— Generalul Băgulescu, descoperindu-se că este gata să ia Se- 
cretariatul Mișcării, însă nu acceptă să împărtășească conducerea 
cu nimeni, a fost trimis în-surghiun la Tokio, atașat militar sau 
ministru plenipotenţiar... 

— La aşa zisul Congres dela Craiova, bătrânul Profesor Co- 
dreanu, dupăce a aruncat toate anatemele, -s'a declarat «Şeful 
Spiritual-al- Mișcării Legionare». i 

Nu puteam să fim siguri de autenticitatea. acestor informaţii. 
S'a impus însă o certitudine : Antonescu nu a reușit în noua ma- 
nevră de a avea Şefia Mișcării. 


» mai că se intreceau 
Șise perfomanțe asemă- 


Şi cum nu-ar mai fi 


Tutul, au impuş- 
din timpul retra- 
ele românești, in 
Tunca și murdării, 
Tau... Acum, ovreii 


— 245 — 


Pe a) 


EEE 


16, LA SARATA... PENTRU REABILITARE 


irile că legionari și chiar prietenii noștri con- 


i grave sunt și srl x 
sue ră imediat trimiși la unităţi angajate sau în curs de 


a fi angajate pe front, cu ordin de a fi menținuţi i linia, întâia. 
Semnificaţia?... Oare sunt trimiși carne de tun? , 
Ni s'a refuzat dreptul de, a participa și a duce, forța noastră 

în lupta in care era încleștat Neamul! ia aus 

“ Straniu acest personaj! Nu a găsit, timp Sly aicio procedură 
pentru a judeca pe responsabilii de dezastrul "Țării și asasinii tine- 
retului românesc ! In schimb a găsit cu toaţă urgenţa să dea în Fe- 

bruarie 41 un decret ce prevedea condamnarea, dA moarte, ce a 

aplicat fără întârziere contra legionarilor. In Iulie 41, Tribunalul 

Militar din Bucureşti a judecat, și condamnat la moarte pe Colo- 

nelul Zăvoianu și legionarii ce pedepsiseră pe responsabilii de asa- 

sinate, închiși la Jilava, în Noembrie. 40, când s'a procedat la des- 
groparea Căpitanului şi Decemvirilor. 

O altă perfidie! Se decretează trimiterea deţinuţilor pe front, 
pentru «reabilitare». ' 

In consecință, în luna Iunie 1942 încep trimiteri de deţinuţi la 
Centrul de Instrucție Sărata, ca, după o pregătire intensivă, să fie 
trimiși pe front. 

Au fost trimiși tot felul de asasini, de hoţi, de toate categoriile, 
și dezertorii, ce erau înghesuiți cu miile, în partea veche, zarca, 
a închisorii. tă t ! 

Intre primii trimiși la Sărata, au fost: € 

— Comandorul' Isbășescu, din Marina națională. 

— Locotenent Duminecă Florea, ofiţer de Artilerie. 

-— Locotenent Nicu Popescu, ofițer. activ, fratele 'camaradului 
Ovidiu Popescu, azi în Canada. - i Hal În i 
— "Căpitanul Ion Săndulescu, ofițer activ. ! | 
— Asistent sau Conferenţiar Universităr, Gheorghe Anăriţoiu. 
")— Asistent Universitar, Inginer Alexandru (Ică ) Tănase. 
— Licenţiat, Ilie Vlad Sturza, (370 3915 
— Vlădăreanu... Rând pe rând, au fost t 
se vorbea, un lot de 200 de legionari. 7 I 
"Imensa majoritate a legionarilor, erau fie o 
țeri de rezervă, subofițeri T.R. 1 


rimiși, cel puțin, așa 


fițeri “activi fie ofi- 
p - i i TI = 


— 246 — 


E 


Toţi au fost trimiși, cu gradul 
eventual, post mortem. căci ord a a reabilitare... 
pe front, in prima linie, în unitățile speciale fo să fie menținuţi 
deţinuţi, fără dreptul de a fi înlocuiți și nici raza numai din 
fost pierderile. Tași oricari ar fi 
Tradus în limbaj curent, au fost trim 


Două lumi! Una, a responsabililor, ce au calculat cu o lipsă 
tală de respect uman, imperturbabil, trimițându-i Ia Spate to- 
laltă, a acestor tineri entuziaști și gata să se dăruiască e Cea- 
rarea, și gloria Neamului lor. oră i 

Văd și azi, cât de fericit era Locotenentul 
când a fost anunțat să-și facă bagajul că plea 

— Bagajul meu, a răspuns, 
pentru această clipă... 


iși «carne de tun». 


Duminecă Florea, 
că pe frontţ,,, 
a fost și este gata de totdeauna 


Isbucnirea de bucurie a lui Duminecă Florea era după o luptă 
crâncenă. ce dădea 'cu el însuși, deoarece temnița îi slăbise plă- 
mânii și avea teamă că va fi un motiv de opreliște... în drumul 
spre nunta cea mare... 

Cum au fost primiţi și trataţi în centrul de instrucţie Sărata, 
redau-ce mi-a împărtășit Ică Tănase, și am publicat în “Țara și 
Exilul», anul XI, N* 9-10, Iulie-August 1975. (Profit pentru a aduce 
o rectificare, cum urmează: Va sta în Aiud până în Iunie 1942 
și nu 1943.) 

«... Mizeriile veneau dela comandantul companiei, la care fu- 
sese repartizat. Din clipa în care l-a văzut, acest căpitan i-a spus 
deschis lui Ică.: 

— «Aici îți vei lăsa oasele. La cea mai mică mișcare, te impușc. 
Tu nu m'âi împușcat, când am fost unul în fața altuia, la Prefec- 
tura din "Timișoara, în Ianuarie 1941; aici însă, eu te lichidez.» 


17. INMULȚIREA DEZERTORILOR ȘI CAUZELE EI 


Numărul enorm de mare de dezertori ne-a dat mult de gândit. 
Fiind izolaţi, nu am avut posibilitatea să aflăm dela ei cauza. 
Sigur războiul modern este foarte dur de suportat. Totuşi nt 
lașitatea... nu justificau ele singure; probabil că subversiv pă 
campanie contra războiului, a sacrificiilor inutile pentru țară. 


— 247 — 


i [ 


i in delegați, în 
i i artide politice, prin de e [ 
Se svonise chiar că vechile P PL UMABEMuI tr apele 


frunte cu Iuliu Maniu, au cerut Condu : 

româneşti pe Nistru. Am reluat Basarabia, mal departe nu avem 

niciun interes... ata sia 
Ce se petrecea în mintea acestor nenorociţi, înghesuiți ca sar- 


delele în camere umede, linniți de foame și ultima lor vlagă, suptă 


ili loșnite? 
pe Sarei miere luase măsura ca un legionar de serviciu 
prin rotaţie să asiste la bucătăria generală, dela deschidere şi 
până seara, la închidere, pentru â impiedica furtul alimentelor. 
Practic nu vedeai decât ce voiau să vezi atât gardienii de serviciu 
cât și deţinuţii cu serviciul permanent de bucătari. O formă inuti- 
lă, căci nu puteai să intervii cu nimic. 

Cu o astfel de ocazie, am văzut dezertorii ce încercau să se 
încălzească la soare. O pădure de schelete! 

Piele și os! De vedeau o coajă de cartofi în gunoiu, se repezau 
să o-ia. Foamea îi prefăcuse în animale. Ca să-i impiedice, gar- 
dienii îi loveau cu toată forța cu pari de lemn, mai groși decât 
un braţ de om și nenorociţii doar icneau, însă nu se mișcau până 
nu înghițeau coaja, ca și cum ar fi fost un trofeu de mare preţ. 

Erau aduși în grup de aproape 50 de inși la curățat cartofi. 
Stăteau gardienii intre ei, ca să-i impiedice de a mânca cartofi 
cruzi. Unii dintre ei au reușit să bage coji de cartofi în saboții 
de lemn. M'a îngrozit murdăria din saboţi și depe picioare. Băteau 
gardienii cu parii lor până reușeau să-i facă să arunce măcar în 
parte din cojile vârite în saboţi... Asemenea scene te urmăresc 
toată viaţa... 

Și totuși, am aflat mai târziu, aceste ființe, reduse la stare de 
sub animal, ca și ceilalți deţinuţi de drept comun, au fost inerijiți, 
sfătuiți și reeducaţi de legionari. Astfel că adunătura fără Dum- 
nezeu, fără o cât de mică dragoste de Neam, încă mai puţină 
pentru aproapele lui, după perioada de instrucţie, ajunşi pe linia 
frontului, nu numai că nu au dezertat, ci au luptat cu multă vi- 
tejie, au murit mai degrabă decât să cadă prizonieri. 

Credința, dragostea de Neam și Țară, cinstea și puterea de 
sacrificiu a legionarilor, sau impus tuturor. 


— 248 — 


[Dear aa, 


E 


Prin luna August, într'o Sâmbă : 
= ? mbătă dimi 
țat celula, am spus cu altă ocazie, câţ Sr rai du 
am ieșit în curte să scuturăm păturile gălos era 
Timpul încă frumos, soarele străl 
Țe “ ucea, o căldură binară 
Nu depuneam nicio grabă să scuturăm Dat binefăcătoare. 
un huruit. Privim în jur; spre surprinde » Când auzim ca 


F ati Ani a a Tea noastră r 
decât câţiva întârziaţi ca noi. Toată lumea itzliME cata erau 
' . 5 u 
Huruitul, mai puternic, venea tocmai din celular a 


— Adună păturile! imi strigă Dl. Ghenadie și, cât îi ți 
picioarele, a fugit să intre în celular... Până ce am La af pa 
le-am împachetat, huruitul a inceput să se stinsă, așa N 
cele 10-15 minute, când am intrat în celular, se Pol se a 
liniște, doar se auzeau zăvoarele cu cari gardienii fchlacaaa6E: 
lulele. 

— Ce s'a intâmplat? intreb pe gardianul Gâlea, ce se găsea 
in fața intrării gesticulând... 


— Rrrrep... Tep... de... era el gângăvit, acum însă abia am 
înțeles că trebuie să intrăm în celule... 


Pâce am cură- 
Dl. Ghenaaie, 


Pe coridor, Dl. Ghenadie, Primul-gardian, încă un gardian, nu 
sunt sigur de mai era în plus vreun legionar, toţi privind cori- 
doarele superioare. 

Intr'un. târziu, vine şi Dl. Ghenadie; gardianul a inchis ușa 
celulei cu zăvorul. 

Mi-am dat seama că fierbea. Nu-şi găsea locul, cum se spune. 

— Am ajuns la timp, îmi spune, altfel am fi fost masacrați... 
pentru răzvrătire. 

» Camarâdul LENE, șef: de poliţie, într'una din Târnave, fiind 
la' plimbare, în curtea dintre celular și birourile administrative, 
a auzit că cineva, dela o fereastră a direcției, îl strigă. Natural că 
Lene s'a apropiat de fereastră să vadă de ce este chemat. 

— Eu sunt soția Maiorului Munteanu, se recomandă din birou; 
te rog să-ţi ţii nevasta în frâu, a continuat Dna, îmi strică casa! 

— Cum asta? întrebă furios Lene... 

— Da, da, reia Dna Munteanu, soția și încă două, dupăce 
vă fac vizită, seara, se întâlnesc în oraș cu Munteanu, Maiorul 
Muscă şi Colonelul Petrescu şi petrec toată noaptea... 


— (249 — 


Sega 70 e 00 a 


a primit bietul Lene, și, ori- 


închipuit ce lovitură 
Este ușor de închipuit C să-ţi debiteze astfel de «sfa- 


care altul, închis între patru ziduri, 

i» i ia directorului... . . 
stat fetorr cr celular, s'a suit Ia etaj și a început să urle că 
Munteanu și clica Patrescu profită, când vin soțiile la vorbitor, 
să le depraveze... La urletele lui Lene s'au adăugat și alte urlete, 
de infierare a criminalilor,.. ITI 

— Nu le ajunge că ne ţin închiși, ne dărâmă și ce aveam scump, 
familiile... 

_— Este vuetul ce am. auzit când. eram in curte... continuă 
Dl. Ghenadie. Când am ajuns la intrarea celularului văd pe Gâlea 
și Primul-gardian, ieşind în goană, să-mi spună ce. se petrece. 

— Este răzvrătire, alerg să cer ajutoare, a răspuns... 

— Nu Dle Prim, vin-o cu mine să-i închidem în celule și se va 
linişti tot... L-am târit după mine și am urlat la legionari să intre 
imediat in celulele lor, să fie liniștiți, până ce vom afla cauzele... 

— N'am răcnit așa în viața mea, spune Dl. Ghenadie, să aprin- 
dem o lumânare, căci Dumnezeu ne-a ajutat să scăpăm din planul 
diabolic pus la cale. 

— Militarii dela conducerea închisorilor, probabil la îndemnul 
altora din spate, au vrut să demonstreze lui Antonescu visilența 
lor. Legionarii se răzvrătesc, ca să fugă din închisori și să-l asa- 
sineze. 3 £ 

— Dacă Primul-gardian ar fi ajuns să dea alarma, Maiorul 
Munteanu, în fruntea unei companii de jandarmi pregătită, dădea 
asaltul, până ce «reușea să înece răzvrătirea», așa îl dădăcise 
Maiorul Munteanu pe Primul-gardian. 

— Am fost avertizați de afară, de câteva zile, continuă Dl. Ghe- 
nadie, că o companie de jandarmi a fost adusă în plus la întărirea 
pazei, căci se pregătește ceva... Nu știam ce! De aceea observam 
cu atenție orice mișcare, am văzut că turelele au fost întărite cu 
puști mitraliere, primele semne ce întăreau informaţia... Insă nu bă- 
nuiam, nici cum și nici când se va declanșa o operaţie oarecare! Şi 
ne întrebam dacă nu este destinată dezertorilor... Numai când am 
auzit huruitul în celular, s'a lămurit că se joacă soarta noastră... 

Urmările. Maiorul Munteanu a venit să constate că este liniște; 
mai mult, toate celulele zăvorite. -- b € Ţ 

De acum inainte, regimul se înăsprește, se aplică regulamen- 
tul cu toată rigoarea lui, deci, regim celular, în concordanță cu 
felul de condamnare... Pia 


i i 


— 250 — 


1._ 1_____ NEI ERE ee 2 e, 


E 


19. TEZA LUI TRAIAN TRIFAN 


Către sfârșitul lui Noembrie ( 
cembrie, suntem scoși din celular i 
draţi de gardieni, noi în rânduri > 
pază puștile mitraliere indreptate spre zaț Sus la turelele de 

Maiorul Munteanu, foarte grav, cu un i eset 
tură, însoţit de Primul-gardian. vi Stol ce-i atârna la cen- 

» Vine la o distanță ati : 
în faţa frontului. nţă de câţiva pași 

Dupăce se plânge că la munca lui i fe. 
pedepselor, excepția câtorva, e ee Se implinirea, 
trebui urmat de toți, ne comportăm inconștient. In i a 
poartă Dl. Mareșal Antonescu; ne aduce la cui obtii i sa cz 
terile pentru front, spre reabilitare, continuă reni 

Domnul-Trifan, alături de el, DI. Marian, au ieșit în faţa fron- 
tului și au cerut legionarilor să refuze să mai fie trimiși pe front 
căci orice jertfă nu mai poate depăși jerttele lui Moţa și Marin, 
cât și: a Căpitanului și a celor 300, în Septembrie 1939. Cu orice 
nouă jertfă se reduce la neant și bruma de elită ce a scăpat până 
în prezent. Cu biblia în mână, ne face demonstraţia și ne adjură 
să o conservăm... 

Se vedea că Maiorului Munteanu nu-i displăcea chiar discursul 
Domnului Trifan, totuși, probabil că deranja o Totiță a planului 
întocmit! Căci ii taie firul și întreabă dacă mai este cineva care 
ar'avea ceva de spus. 

i Eu! Strigă din spatele frontului, camarâdul Lene... care 
incearcă 'să ajungă în față. 

"Maiorul Munteanu își scoate pistolul şi pleacă spre direcție ca 
să-și aducă în ajutor jandarmii, în timp ce Lene își continuă acu- 
zaţiile lui... 

DI. Ghenadie îi cere lui Rogojanu să se ducă să-l liniștească pe 
Maior, iar nouă, celorlalţi, ne-a cerut să intrăm liniștiți în celular... 

Nu mult după acest incident, domnii Trifan și Marian au fost 
trimişi la Suceava. 1 3% 

"Ei, în profesia, lor” de credinţă, erau sinceri. Nu cadra însă cu 
concepţiar legionară despre elită. In plus; nu au înțeles că furni- 
zează motiv ce servea manoperele lui Munteanu, deși în cazul de 
față 'stricasej fiiniăcă nu-ă fost prevăzut în desfășurarea «inciden- 
tului cu caracter de răzvrătire»... 


1942), 
n curţe 
ca la a 


poate Începutul lui De 
a opusă biurourilor, inca. 


— 9251 — 


va E MIRI 


ÎN ae 2 AER 


Trifan și Marian, anticipez, după mărturia camaradului 
Anatol Chiriac, la Suceava, după 23 August 44, cum rușii se apro- 
piau, un gardian le-a deschis poarta şi le-a spus Să fugă să nu 
cadă prizonieri... Directorul, cu tot personalul îȘi luase valea... 
După aproape. 10 zile, sau prezentat la închisoarea Aiud pentru 


încarcerare. 


20. LEGIONARI FUGARI 


Ştirile de afară sunt filtrate. Frontul? A apărut... generalul 
«iarnă» şi cu el contra-ofensiva, rușilor. Iată dece s'a recurs la 
trimiterea deţinuţilor pentru reabilitare; frontul avea nevoie de 
carne de tun, cât și mijloc sigur de a nimici pe cei ce ar putea, 
să ceară socoteală. 

Inamicul, adică legionarii, trebuia anihilat... De: aici provo- 
cările vor continua. 

Către sfârșitul lui Ianuarie 1943, eventual începutul lui Fe- 
bruarie, aliniați în curtea celularului, legionarii au trebuit să as- 
culte invectivele Maiorului Munteanu. 

Ne-a acuzat că la mărinimia Mareşalului, care ne-a permis să 
mergem pe front, să combatem comunismul, așa cum ne-am lăudat 
intotdeauna, profităm ca să fugim, să dezertăm, mai rușinos decât 
hoţii, cu scopul de a complota și, poate, mai știi, organiza asasi- 
narea Mareșalului. Şi că nu sunt vorbe în vânt, a dat citire ordi- 
nului de arestare, lansat contra celor ce au dezertat, intre cari 
îmi amintesc de: Pană, Malcasian, Boris Străjeniuc, Văcaru, Ică 
Tănase... 

In consecinţă, până la noi ordine, se întrerupe trimiterea la 
Centrul de Instrucție Sărata, pe timpul necesar, pentru arestarea 
fugarilor. 

Suntem consternaţi ! Ce ascunde? Ne pregătesc; ce?... Nu putem 
inghiți gogorița cu dezertarea! Aflasem doar-că Ică Tănase a fost 
rănit pe front, poate o fi fost dus- intrun spital german, deci 
explicația de a-i fi pierdut” urma,.. 259:X 

"Despre ceilalţi, este drept, au plecat dela Aiud, abia la sfârşitul 
lui Decembrie sau începutul lui Ianuarie. 1943; 


— 252 — 


E 


U: : ii dela direcția, înc 
nare, pericol permanenţ en Ea aura 
că au reușit pentru momenţ să 
cerea un stagiu tuturor ofițerilor activi 

Cu mult mai târziu, s'a, aflat că, întraa 
Străjeniuc, Văcaru, se pare, cam 10 inși pe 
Sărata, s'au ascuns și, când a fost posibil a : 

Au făcut-o în urma ordinului dat de Păzinţ 
ficarea a fost că trimiterea pe front 


nescu voia să nimicească până la ul 


: Pană, Malcasian, 
C să se prezinte la 
trecut granița. 

ele Boldeanu Justi 
a . Justi- 
era mijlocul prin care Anto- 
timul legionar. 


: egionari la Să 
datorește unui alt plan ce s'a plăsmuit, adică ri e das E E 
șantaj. 


roni ce-au survenit mai târziu, au desvăluit acest plan 

Din nefericire, au fost elemente cari s'au 
țesea cu atâta ură contra Mișcării. 

O paranteză! Când dintr'un motiv sau altul 
acord cu conducerea legionară, oricâţ de inteligent vei explica, 
oricât vei nega apartenenţa, oricari ar fi actele prin cari vrei să 
dovedești că eşti altul, nu numai că adversarii nu cred, eventual 
se servesc de tine, de este necesar, apoi îţi dă cu piciorul în fund 
pentrucă nu-ți iartă în veac că ai fost legionar. 

Subversiva comunistă a semănat atâta ură că nici azi, lu- 
mea, politică românească nu are conștiința nenorocirilor și de- 
zastrului în care a fost imbrâncit Neamul și "Țara; are o singură 
adversitate, ca să nu zic altfel, contra Mișcării Legionare, contra 
legionarilor. 

Şi se întreține cu multă perseveranță de cei ce își clădesc o si- 
tuaţie, o poziţie de viitor, prin atacuri meschine, prin răstâlmăciri 
pline de ură, căci cu cât îi sunt balele mai veninoase contra Miș- 
cării, cu atât va fi mai bine răsplătit. 

Să nu se uite că, în Țară, regimul comunist a dus și duce luptă 
de nimicire a tot ce a fost legionar și chiar ce a fost întâmplător, 
cândva, în legătură cu legionarii. 


prins în plasa ce se 


„» nu mai ești de 


— 253 — 


21. VITEJIA LEGIONARILOR PE FRONT 


In acelaş timp, în opinia românească nu se găsesc cuvinte de 
laudă la adresa legionarilor, singurii cari au această superioritate 
de a se dărui fără să țină seama de neajunsurile la:cari au fost 
supuși. 

Se trec din gură în gură vitejiile legionarilor, în luptele crân- 
cene ce se duceau contra comunismului moscovit. 

Astfel se preamăreşte eroismul de epopee al Comandorului 
Isbăşescu, ce a căzut în fruntea unității lui, fără a ceda un pas, 
avalanșei bolșevice deslănțuite la Cotul Donului. 

Gheorghe Andriţoiu, veșnic la mitralieră, imbărbăta camarazii 
lui, spunăndu-le să fie mânari că se bat ca şi Moţa și Marin, contra, 
aceluiași dușman, ei în Spania, și noi aici, pe pământul lor, la ei 
acasă. 

Mitraliera lui Andriţoiu nu sa oprit decât dupăce puzderia, 
de tancuri, l-au strivit, amestecându-l cu țărâna, ce luase aspectul 
unui câmp peste care au trecut plusgurile. 

La Capul Cubanului, avalanșa rusă a dat peste cap unităţile 
noastre! Se bate în retragere, nici ordine, nici legături de coman- 
dament! Frica, goana, doar instinctul de a se conserva... Cum 
dintre ofițeri unii căzuseră sub ploaia de gloanțe și obuze, alţii 
fugiseră spre o altă linie de rezistenţă. Duminecă Florea, ajutat 
de Nicu Popescu, reușesc să adune în jurul lor, un srup important 
de oameni, cu cari opresc fuga oarbă și injehebează ordine în 
mișcări. : E 

Mai mult, își permit să atace, adică reiau ofensiva, Ajung la 
un sat rusesc ocupat de trupe bolșevice. Dupăce, au; observat şi- 
tuaţia, sau împărțit în. două grupul, ce;intre timp crescuse, la un 
efectiv mai mare decât o companie, unasub conducerea lui Nicu 
Popescu, cealaltă a lui Duminecă Florea. Au, înconjuraţ satul, așa 
că au atacat trupele bolșevice din, două părţi... „.. 

Fiid surprinși de violența atacului, rușii, s'au, retras. Poziţia a, 
fost întărită cu unități românești și germane. 

Când ofițerii germani au vizitat frontul, recunoscând și îndrăz- 
neala și calitatea operației executate cu toată măestria, au vrut 
să cunoască pe autori. Surpriza lor a fost și mai mare, când li s'a 
răspuns că soldații Duminecă Florea și Nicu Popescu au conceput 


— 254 — 


+. ÎI EI NOII al e pa 


şi condus operaţiile, amândoi căza A 
pul atacului... fSzând în truntea grupelor, în ţ 
in tim. 


meu, a căzut ciuruiţ. 


Sigur că epopeea, camarazilor Noștri ne 
însă și întristare, pentru pierdere aducea 


O mânsâiere, 
mamele noastre, ale tuturor ma 


i e indrepta la, 
a pierdeau feciorii pe 
Z : 5 a ărăpi i 
ce mumai ele știu să suporte... Multe, ca, şi PE Suferinţi 
GO! copii în braţe „și-ă plâns bărbatul, căzut la datorie d Mai Ș. 
, Oldova, 
sah tai zh nge feciorii i itati 
pentrucă, in cinstea ȘI pilda tatălui lor, ei luptă d ie 
fie stăpân pe glia lui și o Țară ca soarele sfânt de pe cer bal ci 
plânge pe fiul cel mare, din nou în ocne şi pe cel mic (a isi 
ner, în loc de a-i fi de sprijin zilelor ce mai are căzut în 1 E 
îl aduce pe scut... : adi 


Mamele, marea oaste tăcută, au dat exemple sublime de dra- 
goste, dăruire și sacrificiu pe altarul Neamului. 

Plecăm genunchii în faţa mamei ce la reinmormântarea celor 
doi feciori aasasinaţi, Cezar și Traian Popescu, cari cu Miti Du- 
mitrescu răzbunaseră pe Căpitanul lor, oferea și pe al treilea 
copil, ca să lupte și să, se sacrifice pentru victoria Legiunii... 


22. EXPERIENȚA LUI ȘTEFAN PALAGHIȚA 


Regimul continuă să se iînăsprească. Aveam impresia că pe 
măsură ce se adâncea mitul legionar, poate tocmai din această 
cauză, furia. Antonescienilor se înteţește contra noastră, 

„Acum avem să facem o altă tristă experienţă. Incepe să se 
afirme un alț grup, în jurul Preotului: Ștefan Palaghiţă. Câtva 
timp nu am înțeles ce urmăreau. 

Deseori, pe coridor, când ieșea la plimbare, Palaghiţă, cu pum- 
nul spre; unele celule strigă în gura mare: «O să staţi aici cât este 
scris în condamnare, aici o să vă putrezească oasele...». 


— 255 — 


Puia e e o emite 


Aprilie 1943. Intr'o zi, vine Rogo- 


janu la Dl. Ghenadie; gardianul ii deschide ușa, şi amândoi se 
îndepărtează pe coridor. Surprins, am aşteptat, intoarcerea Dlui 
Ghenadie ; doar trecuse destul timp de când nu ne mai era, permis 
să se treacă dela o celulă la alta. Cei dela același etaj ne vedeam, 
în general, de două ori pe zi, la plimbare. Unul sau altul, cu bună- 
voinţa. gardianului, mai putea trece la alt etaj, când mergeam să 
curăţim tinetele şi să ne facem 0 brumă de toaletă, dar mai ales 
Sâmbăta, când dimineaţa o petreceam să facem curăţenia amă- 
nunţită a celulelor... , i 

După o jumătate de oră, a venit Dl. Ghenadie, Furios, nu-și 
găsea locul; îmi spune: 

— Imediat, după masă, vom cere gardienilor să ne dea hârtie, 
ca să dăm declaraţii... 

Din explicaţiile ce-au urmat, am reţinut că un frate de cruce, 
câștigat de grupul Palaghiţă, speriat, sa strecurat în celula lui 
Rosojanu, căruia i-a povestit ce știa că se pregăteşte. Palaghiţă 
a trecut la fiecare din grup, îndemnăndu-l să dea declarație, prin 
care cere guvernului să judece pe Horia Sima, că se face vinovat 
de inaltă trădare. Mai departe i-a explicat, în baza acestor de- 
claraţii, suvernul va obţine dela nemți extrădarea lui Horia Sima, 
care va fi extrădat și condamnat la moarte. Ca urmare, Mișcarea 
Legionară, adică ei, vor fi chemaţi să-și dea concursul guvernului. 

Rogojanu, dându-și seama de dezastrul ce se petrece, a cerut 
tânărului frate de cruce să stea liniștit în celula lui, să nu se dea 
de gol că a desvăluit ce ştia; îi va da indicaţii mai târziu de ce va 
avea de făcut. 

Cu Rogojanu, Dl. Ghenadie a văzut pe Părintele Pușcaș și pe 
Profesorul Creangă, cărora le-a expus cele de mai sus. De comun 
acord, au stabilit să se dea lovitura acestei manevre odioase. Fie- 
care va trece dela om la om, din afara celor angajaţi cu Preotul 
Palaghiță, să-i inștiințeze de ce se pregătește, și, ca apărare să 
dea fiecare o declaraţie simplă, cu următorul conţinut: 

«Subsemnatul... condamnat la... ani de... cer să fiu trimis pe 
front, să lupt contra comunismului invadator și dacă la sfârșitul 
războiului, cu ajutorul lui Dumnezeu, am scăpat cu viaţă, mă reîn- 
torc la inchisoare, să-mi termin anii la cari am fost condamnat.»... 

Gardienji fuseseră instruiți de Maiorul Munteanu ca. să per- 
mită legionarilor să se consulte, ca, să le înlesnească predarea de 
declarații. Natural că neprecizând căror legionari 'să le permită 


Ne apropiem de sfârșitul lunei 


— 256 — 


0 III 


E 


a se mișca liber, gardianii ȘI 3 
Pușcaș, al ina spin UBlăakviee Rogojanu, Ghenadie 
Când Primul-gardian a inmâ : 
lui Munteanu, acesta le-a Betiioteneloa pupat Maioru- 
Insă pe măsură ce a inceput să citească decir = unei victorii. 
mâinile de păr. Numai câteva erau în sensul ie Sa luat cu 
poate spune că aproape în totalitaţe legionarii aa de ei, se 
lor simple, numai de a merge pe front ăi dar n declaraţiile 
odioasă. / Jucat manevra 


23. OPRESIUNEA DIN INCHISORI SE INTEŢEȘTE 


Nori negri pe frontul de est, ofensiva rusă, armata Mareșalului 
von Paulus suferă reversul... sunt noutăți triste ce ajung în recile 
noastre celule... 

In același ritm, opresiunea asupra noastră se face mai simțită. 
Celularul este întors pe dos. Un grup de 60 legionari, cei mai re- 
prezentativi, au fost luaţi și izolaţi în pavilionul vechiu, ZARCA. 

Voiu reaminti din cei ce am cunoscut bine: 

Ilie Niculescu, nu-mi amintesc dacă Dl. Ghica era prezent la 
Aiud în acel timp; Iacobescu, Paul Cojocaru, Gaby Popescu, Iulică 
Stănescu, Prof. Ion Ştefănescu, Mihalexe, Straja, Lens, Mircea 
Nicolau, Anatol Chiriac, Nicolae Cristescu, Rogojanu, Dragomir 
Streinu, Iacob Stănilă, Radu Leonte, Profesorul Creangă, Măn- 
tăluţă, Eugen Hodoș, Tie, Jura, Părintele Virgil Pușcaș, Profesorul 
Ilie Ghenadie... 

La, instalarea lor în zarcă, Maiorul Munteanu le-a adus la cu- 
noștință cu toată gravitatea că: 

— Sunteţi aici, ca să, plătiţi cu capul, în cazul că se atentează 
la viața Mareșalului Antonescu... 

Ce perspectivă de masacru... | 

In celulă cu mine, a fost adus învățătorul Constantin Grecu, 

= : ui cu bun simţ, Avea 
originar din Vrancea. Un băiat inalt, slăbuț, arteră 
o condamnare de trei ani temniţă grea. Pentru aceasta, deș 


— 251 — 


e Ne 


Dei ae a 7 7MIRae 


condamnare: mai-mică de 5 ani; nu-a intrat în cadrul imnistiei 


din Aprilie-Mai 1941, ce îngloba numai detenţia simplă: | 

Contrar prevederilor, oarbe, voit. întreţinute, orice perspectivă 
de a fi eliberaţi, inainte de termen, mai ştii, poate chemaţi Ia cola- 
borare/.... începe să slăbească; mai grav, firile mai puţin pre: 
gătite pentru durată, dau semne de oboseală, de depresiune... 

Câtă durere a produs în sufletele noastre când un tânăr preot 
ardelean a inceput să dea semne de depresiune... 

Vina, fără discuţie, o purta opresiunea autorităţilor, insă mă 
revolta și lipsa de prevedere a acelor dintre noi cari își luaseră rol 
de buni auguri. 

Din experienţa anului de închisoare, în 1939-1940, am învăţat 
că, odată intrat pe poarta închisorii, trebuie, în mod imperativ, 
să te preocupi de un singur lucru: 

— Sănătatea fizică și morală ; astfel, ca la eliberare, după ori 
câţi ani petrecuţi în temniţă, să fii în plinătatea forțelor ca să 
răspunzi chemării ce-ţi va face Legiunea. 

De aici, sănătatea multora a început să ne preocupe. Mijloacele 
noastre au fost reduse la puţin lucru în urma atâtor schimbări. 

Camaradul Grecu, mai avea puțin de stat în temniţă. Pe la 
începutul lui Ianuarie 1944, venind dela infirmerie, necăjit până 
la disperare, îmi spune că l-au găsit că are tuberculoză, începuse 
chiar să scuipe sânge. Ca urmare, mă roagă să fiu atent, să nu 
mai iîntrebuințez lucruri de-ale lui. El are să fie foarte prudent, 
ca să nu mă îmbolnăvesc și eu. 

Am simţit în mine, ca și cum mi-a înfipt un cuţit. Cu un calm, 
că aproape nu mă recunoșteam zămbind, ii răspund: ă 

— Oricât m'ași păzi, dacă intr'adevăr ai tuberculoză, o am, Și 
eu cu siguranţă. Ceeace eu sunt convins, este că temniţă, eveni- 
mentele și starea de oprimare la care suntem supuși, țe-au slăbit. 
Cum peste puţin vei fi eliberat, cu înerijire şi aier curat dela 
munte, totul va intra în ordine. Te vei mira, chiar de rapiditatea 
transformării. In consecință, eu nu-mi schimb apucăturile și nici 
nu mă gândesc să mă feresc, neavând niciun motiv de a mă ne- 
liniști. 14 sIsi 

La aproape o lună, când s'a eliberat, luminat parcă la faţă, 
camaradul Grecu, emoţionat, pentru rămas bun: îmi mulțumește 
că i-am dat curaj, astfel că şi-a revenit; mai mult, de câteva zile, 
nu mai scuipa sânge.,,, Xtinu 


) 


— 258 — 


A E 


Am mulțumit Bunului Dumneze 
teama și să continui același compo 
insufla câtuși de puțin curaj, 


U că mi-a daţ 


tăria! să învi 
rtament faţa q â să înving 


e el, ca Să-i pot 


24. 'RUPEREA FRONTULUI. ELIBERAREA 


mal LE ia atarăi Puhoiul rusesc se apropie cu mare viteză 
de. Nistru. Se vorbește că se organizează rezistența în Moldov 
| unde s'au făcut întărituri şi dotaţie cu armament nou... a, 
| Sub această icBatiei sont anunțat că în baza unui decret de 

amnistie pentru studenţi, mi se fac actele aa eliberare. 
Așa că la 13 August 1944, am ieşit pe poarta închisorii 
| de un agent de poliţie, care ma condus la gară, de unde 
trenul cu direcţia Timișoara. 

Aici am dat de Ică Tănase. Bucuroși de întâlnire. Am povestit 
ce fiecare dintre noi a trăit. El aterizase la Timişoara cu vre-o 
10-15 zile mai înainte. Din cauză că a fost rănit pe frontul rusesc, 
adus la un spital și dupăce rănile au inceput să se vindece, L-au 
lăsat la vatră... 

Din prima, zi când am ajuns la Timișoara, am trecut la, Secre- 
tariatul Politechnicei, am făcuţ, înscrierea și am avut carnetul de 
student, legitimaţie necesară ca să nu am, eventual, dificultăți 
cu poliția. 

Pe coridor întâlnesc pe Profesorul Nădășan, de Rezistența Ma- 
terialelor. Bucuros, imi dă mâna și la întrebarea lui răspund: 

— Vin dela închisoare... Am făcut înscrierea ca să mă pot pre 
zentă la examene, între cari și a doua parte a rezistenții de ma- 
teriale...' Vreau să câștig din timpul pierdut... 

— Când vrei, mă anunţi, să stăm de vorbă, sunt convins că 
ai pregătit suticient de bine și partea doua... Zâmbind, îmi întinde 
mâna... | 

"Surprins, privesc lung cum se îndepărtează... Hm! Curios!... 
Ce vrea să zică?... 
Evenimentele n'ău fai Tăsat timp să ne revedem. 


i 


însoțit 
am luat 


— 259 — 


| E 


Nae e ARII 


IŞOARA 
25. REORGANIZAREA GARNIZOANEI TIMIŞ 


nu așteaptă să primească ordine, 


i ionar 
10 Tepes OriR a eta iai organizaţie, ce elemente sunţ 


începe să caute ce a mai rămas Qin $* 
Per IER, sipilicea, d SE ze it, fiind sau pe îront sau 

Cunoştinţele de altă dată nu le-a găsi , e a cicata 
poate, undeva la practică. Dintre tinerii studenţi iezi TEA a 
ca să se adreseze lor. Primele informaţii, despre unii Și alții, le-a 
luat. dela Cristeţu, secretarul Politechnicei. i 

Cu sosirea mea, suntem doi ce ne înnămăm la Eau nică, Prin Ian- 
cu Vasiu, vom încerca să găsim ce a mai rămas din Grupul Munci- 
toresc. Dăm de Camaradul Florescu, din Grupul «Răzleţi», abia, 
sosit dela regiment pentru câteva zile. 

Sofi Borobaru, ca tot “timpul, ne dă ajutor să luăm legături 
la sate, mai ales la Banloc, unde are și rude. 

Prin ea, voiu cunoaște un camarad, Popa sau Popescu, care 
lucra la, uzina electrică. 

Băiatul îi făcea curte și stăruia să se insoare, numai că Sofi 
refuza, nu pentrucă nu-i plăcea băiatul, ci se considera legată de 
Boris Străjeniuc, cu care s'a logodit, când era fugar spre Ger- 
mania. Toate insistențele au fost zadarnice; ea nu â vrut în ruptul 
capului să-şi calce cuvântul dat: «Numai dacă Boris îmi dă des- 
legare», răspundea ea cu toată mândria. 

Prin Sofi, am luat legătura cu Doamna soţia Dlui Ghenadie 
și cu Doamna Pușcaș, soţia Părintelui Pușcaș, 

Camaradul Dumitru Crihană, de cum a sosit dela Brăila, aflând 
dela Cristeţu că suntem în Timișoara, a venit să ne vadă. 


Aflăm că, între timp, s'a însurat, are nevoie de ceva timp ca 
să se instaleze; apoi se va inhăma și el cu noi. O altă cunoştinţă 
de care dăm, este Gicu Fira. Era încă în uniformă de ofiţer, însă 
abătut. Ne arată mâna, cred, stânga, anchilozată, în urma rănilor 
ce a avut în luptele cu partizanii, la Simferopol, declarat invalid 
și lăsat la vatră. A venit la Timișoara să-și ridice diploma dela 
Secretariatul Politechnicei. Apoi se va duce la Craiova, să-și îmbră- 
țișeze mama și surorile, după mai bine de trei ani. 


Gândim că după începutul lui Septembrie, vom întâlni din ce 
în ce mai multă lume. 


— 260 — 


00 Aaaa 


Ştirile depe front sunt din ce (n 
Prut... Nemţii promit arme noi... 


aa z ; Opinia : „4 ajuns la, 
nici speranță... Se instalează frica; nu Fim al Nici încredere, 
se șoptește din gură în gură... ine, totul se dărâmă 


26. PUNCTE DE TRECERE SPRE FRONTIERA 


O preocupare majoră a fost să refac 
tierii. Nu putem ști când se va impune o 
să fie asigurată. Aveam in ileiie Jimbolia; trebuia, să dăm de 
camaradul Jurca. Am trimis pe cineva, cred, sora lui Vasa Jeb 
leanu, la Comloș, să dea de Ghiţă: Ciorbă. 3 

Voiam să trimit pe Sofi Borobaru la Lăţunaș, 
de este vreo posibilitate. 

Intr'o zi, cum mă îndreptam spre Fabrică, nu departe de Poştă, 
dau cu ochii de un camarad ce știam că este administratorul unei 
moșii ce se găsește pe frontiera cu Ungaria, la Cenad. 

După bucuria întâlnirii, confirmând că este încă administrator 
la moșia din Cenad, i-am cerut să vină în fiecare săptămână la 
Timişoara, să ne vedem, ca să asigure, eventual, treceri de cama- 
razi peste frontieră. 

La Sofi Borobaru, întâlnesc pe camaradul Lungu, prahovean 
și pe Titi Gâţă, veniţi dela București. 

Când am, dat mâna și s'a recomandat Titi Gâţă, am surâs, şi, 
la intrebarea dece surâd, i-am. răspuns: 

— In Februarie 1939, am mâncat o bătaie bună pentru Titi 
Gâţă şi nu te cunoșteam; ce voiu păţi acum că te cunosc! 

Ei au venit să găsească posibilităţi de legătură și de trecere 
peste. frontieră; sunt legionari în. situaţie grea. De sunt arestați 
s'ar putea. să fie impușcaţi. Se svoneşte că în curând va fi o schim- 
bare... In ce fel?... Ca urmare, se prevede o deplasare a puținelor 
forțe existente spre vest. 

: Camaradul Toma. Simion a reușit să stabilească legătura cu 
DI. Comandant al Bunei Vestiri, ce se; găsește la Sibiu. i 
„Domnul Radu. Mironovici a cerut să. fie informat amănunțit 
despre tot:ce se petrece și măsurile prevăzute. 


puncte de trecere a fron- 
astfel de necesitate, însă 


să vadă cu Neagu 


— 261 — 


Da a e 


irea unui Mic grup, ce va fi 
legătura între noi și cei din 
până la Dl. Mironovici, 


Cădem de acord să pregătim prim 
adus de camaradul Lungu. El va ţine 
Bucureşti, Titi Gâţă... și, mai departe, 
ai Pa isăi străbatem Timișoara în lung și lat, să dăm 
de camarazi și să organizăm gazde... 

Lumea pe stradă, cu fețele crispate, 
în fața unui prăpăd... 


dă impresia că se găsește 


27.23 AUGUST. SOARTA CELOR DIN INCHISORI 


In această atmosferă grea, în ziua de 23 August 1944... se aude 
la radio că România a încetat ostilitățile cu Rusia Sovietică... Ce 
se întâmplă? Armistiţiu! Depunerea armelor fără condiţii, cum 
cerea Churchill nemților? Ce?... Răsună în urechile noastre cu- 
vintele Căpitanului, încă din 1936: 

«... de vor intra trupele rusești pela noi și vor ieși învingătoare, 
unde este mintea care să susțină că ele. vor pleca dela noi, înainte 
de a ne sataniza, adică bolșeviza. Consecinţele?...» 

Se aude că aliaților germani li s'a dat 24 de ore să părăsească 
teritoriul Țării. Drept represalii, avioane germane ar fi bombardat 
Palatul Regal... Trupele rusești au profitat că în față nu au mai 
avut rezistență și au făcut prizoniere armatele din calea lor. Cu 
repeziciune se apropiau de București. Lumea fuge îngrozită... 

Ofițerii cari au reușit să fugă din fața rușilor, dau alarma și 
caută să-și salveze familiile în cazărmi. 

Pe măsura ce înaintează rușii, înaintează teroarea. Probabil 
că așa s'a petrecut și sub năvălirile barbare! 

Mareșalul Antonescu a fost arestat chiar în Palat și predat lui 
Bodnăraș, ce fugise la Moscova. Un nou guvern, ce are prim mi- 
nistru pe Generalul Sănătescu, Mareșalul Palatului... 

Toată lumea privește cu desnădejde cerul, doar, doar se vor 
arăta avioanele americane, ce vor lansa parașutiști şi trupe de 
ocupaţie, căci Giula Maniu, așa a spus... 

/rDoanina Pușcaș, cu un curâj extraordinar, ajunge la închisoarea 
Aiud și reușește să-l vadă pe soț. Părintele Pușcaș a putut să-i spună 


— 262 — 


CEI 


II 


că în ziua de 23 August, comuni AIR 
direcției să-i elibereze imediaţ. car «i Sanizaţi i 


legionari continuă' să fie reținuți mai departe 
Așa că au început goana să readucă la închis 
Părintele Pușcaș, a declarat că ei di 

de bine seama; soarta lor este pecetl 


28. RADIO DONAU. TRECEREA IN BANATUL SARBESC 


pi Ni se spune că la Radio Donau se difuzează cântece legionare. 

m cerut soţiei lui Vasiu să asculte postul Și să noteze tot ce aude 
PE ar cai sner pat ua gta a MIR 
ALR i pta contra comunismului 
invadator, alături de legionari şi camarazii nemți... 

Inaintarea rusească a depășit Bucureștii, și, cu toată viteza, se 
apropie de Turnu-Severin. 

In sudul Dunării, trupele germane încep retragerea, însă au 
mari pierderi în luptele cu partizanii sârbi. 

Răsuflăm când a dat peste noi camaradul Jurea. L-am convins 
să ajungă la Dl. Radu Mironovici să-l anunţe că: 

— Noi suntem gata să ne retragem in munți să pregătim rezis- 
tența contra ocupantului ; 

— Prin el, Jurca, îi asigurăm trecerea în Banatul Sârbesc. 

Jurca ne aduce următorul răspuns dela Dl. Mironovici: 

In cazul că suntem în: posesie de armament greu cu stoc impor- 
tant de muniții, se poate organiza o rezistenţă ; altfel cu pușcoace 
și câteva pistoale nu se poate... 

Să-i “transmitem imediat orice ordin sosit dela Comandant. 
Dânsul se îndreaptă spre Sighișoara. 

1 In“ jurul lui10 Septembrie, primim ordin. dela Dl. Pătrașcu, 
prin curier special, camaradul Bologa, să trecem imediat toți legio- 
narii prezenţi, in Banatul Sârbesc: 

Fim asr Jurca reia drumul spre inima Ardealului; za Dieu 
mită Dlui Mironovici conținutul ordinului primit și că Dna 


— 1263 — 


i CO 


E E 


plecat dela Brad, impreună cu fami- 


ia Arad... ză 
E dela Brad, venit cu familia, la 


luca, soția Comandantului, a 
lia Vasile Iasinschi, în direc : 
Un camarad, șeful garnizoanei 


imi ceastă știre. a ș E 
e tei a sai a) die și Pușcaș să se pregătească 


să le-trecem imediat dincolo de frontieră. Au cerut răgaz de două 
zile. Am convenit cu dânsele să fie conduse de Sofi Borobaru. 

Doamna Puşcaş, abia sosise de undeva, din Ardeal, unde a în- 
tâlnit pe Dr. Lupu, șeful partidului agrar, cunoscut pentru inclina” 
țiile spre stânga, cu speranța că ar putea interveni pentru eli- 
berarea legionarilor... Decepţie... Nu credea că ar putea avea o 
cât de mică influenţă... A promis totuși să incerce in favoarea, 
Părintelui... 

Camaradul Crihană, a refuzat să plece; la fel camaradul Flo- 
rescu... Vasiu își ia familia și o duce la Foeni, satul lor natal. 
Numai el era moț. , 

Aşteptăm cu nerăbdare să vină dela București Lungu, poate 
și alți legionari. 


29. ACȚIUNEA COMANICIU 


Ştirile se răspândesc cu repeziciunea firului de telegraf. Hora- 
ţiu Comaniciu a lansat un apel către legionari să se inscrie în Par- 
tidul Naţional-Țărănesc, sub aripa lui Iuliu Maniu, omul pentru 
care însuși Căpitanul avea o mare stimă... 

Astă a nimerit-o cu oiștea în gard, bombănește Ică. 

Părerea mea, completez eu, este că nu a înţeles nimic. Cum 
poate să creadă că legionarii se adăpostesc sub umbrela lui Maniu? 
Unde? La Bădăcin? Una este să aibă stima Căpitanului, pen- 
trucă era corect, de caracter, alta este să se angajeze legionarii 
în partidul lui. Nu era nevoie să faci Legiune timp de 17 ani: Mai 
mult, Comaniciu nu cunoaște răspunsul ce i-a dat Căpitanul lui 
Vaida, când s'a despărțit de Maniu și a format un partid al lui, 
cu emblema de naționalist, și cu numerus clausus în program, etc. 

“In luna Iulie 1935, în tabăra dela Carmen-Sylva, ne-a desvăluit 
din întrevederea ce avusese cu Vaida. Pentrucă noul partid are 


— 1264 — 


II 


aceleași Răzuinţi naționaliste, Propune ca cp , 
se unească. € două partide să 

— După ce l-am ascultat cu aten 

— Faceţi o mare greșală in acest moment, căci 
că aș fi acord pentru a realiza o singură gri „C ci 
s'ar forma patru. O parte din cei ce astăzi Fei i 
acord să se unească cu legionarii, la fe] din ici i : 
vor găsi unii cari nu vor vrea să stea la un loc cu e eenarilon se 
vom ieși fiecare foarte slăbit, Și fenomenul este nor nii Dvs, Deci, 
Dvs. aveţi o altă concepție asupra atâtor Probleme mal, deoarece 
cu concepția noastră. » AN comparaţie 

— Inţelepciunea ne spune să rămânem fieca 
să ducem lupta pentru a ridica acest Neam. Să credeți că n 
deloc pretenţia că suntem singurii cari putem aduce Fiare ea 
vare. Ne 'vom bucura, din inimă să fiţi Dvs., Domnule Vaida, sau 
oricare alt om politic. 

— Nu vă vom face nici-o greutate. Din contră, când prin ac- 
tele Dv. ne vom convinge că aţi schimbat moravurile în politica 
noastră, că realizările nu sunt numai pe hârtie, că poporul nu 
mai suferă, ci a ajuns să fie stăpân pe munca și avutul lui, că 
interesele vitale ale Țării sunt apărate cu toată demnitatea, in 
scurt, că realizaţi ceeace de atâta vreme Neamul românesc cere 
și are dreptul să spere, noi legionarii, ne vom. pierde in masa 
Neamului. 

— Insă, in cazul că nici Dy. nu veţi reuşi, atunci acest Neam 
privind în zare, va vedea o luminiţă care arde încă pentru el. 

— Această luminiţă va crește și-l va cuprinde. Este Mișcarea 
Legionară, care arde pentru el, ultima lui nădejde, ultima lui 
salvare... 

Iată dece spun că Horaţiu Comanici nu a înţeles nimic din 
spiritul şi concepția legionară. El nu a trăit fenomenul legionar; 
unde 'se dovedeşte că nu este suficient doar să îmbraci cămașa 
verde ; trebuie o trăire adâncă, să te identifici cu credința în Neam, 
Atunci nu-ţi vei mai permite jonglerii. Proba, nu am auzit că ar 
fi fost cinci legionari, legionari și nu septembriști, cari să fi ade 
rat cu el. 


ție pe Dl. Vaida, i-am Tăspuns ; 


; Presupunând 
n mod practic, 
ează n'ar fi de 


Te unde ne găsim 


— 1265 — 


30. HOARDELE ROȘII SE APROPIE DE TIMIŞOARA. 
TRECEREA FRONTIEREI 


Ştirile sunt din ce în ce mai grave. Pe unde trece hoarda bol- 
şevică, lasă numai jale, furturi, omoruri, femeile de orice vârstă, 
nu scapă de ocupantul bestial... 

Hoardele se apropie de Timişoara. Noi încă nu am reușit să 
determinăm Doamnele Ghenadie și Pușcaș să se angajeze în drum 
spre frontieră. 

Camaradul Bologa a venit cu ordin dela Dl. Pătrașcu; ne pre- 
sează să plecăm ca să fim cel mai târziu la întâlnire, la Chichinda, 
pe ziua de 13 Septembrie. 

Determin pe Camaradul Crihană să dirijeze spre Comloș numai 
pe legionarii ce va aduce camaradul Lungu, eventual, Titi Gâţă 
sau Toma Simion. 

Sofi Borobaru, cu ajutorul băiatului ce-i făcea curte, să înso- 
țească pe Doamnele Ghenadie și Pușcaș, dacă se decid; de nu, ei 
doi, să treacă prin Jimbolia, după indicaţiile lăsate de camaradul 
Jurca. 

In această hărmălae, ne trezim cu un grup venind de la Bucu- 
rești, ca să-i trecem granița. Erau 4-5 băieţi, între cari, imi amintesc 
de Constantin Jucan, pentrucă ne-am săsit mai târziu în refugiu. 

După sfatul lui Bologa, le-am dat indicaţia să ia trenul pentru 
Jimbolia, însă la stația Cărpinis să coboare, în partea opusă a 
gării, când se dă semnalul de plecarea trenului, exact când urcă 
grănicerii pentru control până la Jimbolia. 

Apoi, prin lanul de porumb, să se îndrepte cu atenție spre 
granița sârbească. 

Era ziua de 13 Septembrie. Cu inima strânsă că nu am mai 
avut vești nici dela Toma Simion și nici dela Dl. Mironovici, cu Ică 
Tănase și Bologa, cu tren de seara, am, plecat, spre Jimbolia. 

La Cărpiniș, am procedat, dupăcum. dădusem indicaţii grupei 
cu Jucan. 

Prin lanul de porumb ne indreptăm spre graniță. Oricât de 
atenți, porumbul uscat la atingerea noastră ne da impresia că 
produce sgomote infernale... 

La un moment dat, simţim că nu departe, spre dreapta, paralel 
aproape cu noi, se produce la fel un fâșâit de porumb. Ne oprim; 


— 266 — 


E 


par'că şi de partea celalaltă se 
împătrită, ssomutul mergea î 

Intr'un timp, târziu, Bolo 
mai este cazul să ne ferim, mai 


oprea s 
fe Somotul, Porneam 
pas cu noi,,, cu atenţie 


ama că ce auz 


prin porumb, erau din cauza lor. Eli, ca Și noi 
Ș „se 


putut, totuși, în linștea nopţii, orice sgomot ia 
Cu toţii am ajuns în saţ, Primăria și. două 
toase erau luminate și vedeam nemți c | ă 
Tea Sa Are e se pregătea zi 

Suntem intâmpinaţi de cunoștințe, șvabi ata ari pet 

ei dela “Timișoara. Șeful lor, dacă nu mă r j i și 
hofer. ă înșel, se numea Frauen. 


Sosește și Domnul Pătrașcu; am avuţ imi 


; = . ie presia cu cineva 
o motocicletă. Când ne-a văzut Domnul Pătrașcu, ne-a luat = 
braţe, ne strângea la pie nai 


ptul lui ca și cum nu mai s ase să 
a E perase să 
vadă în această lume. Be 


Este drept, că din Iunie-Iulie 1938, nu am mai avut ocazia să 
ne întâlnim... 

—'Măi, cum aţi scăpat? ne întreabă cu. toață căldura unui 
frate; ieri a venit unul, Hașiu, și ne-a spus că rușii au intrat în 
Timișoara, au făcut prăpăd, au spânzurat lume între cari: Simicin, 
Pârva, Tănase, Bărbulescu... 

— Ruşii au ajuns la marginea orașului, vor intra dimineața, 
i-am răspuns. 

Bucurie de intâlnirea cu cei ce insoţeau pe Dl. Pătrașcu: Gavri- 
lă Brindescu și Ion 'Tolcea... Dela ei am aflat că au fost scoși din 
lagăre imediat ce s'a aflat că România a depus armele... 


eam, sgomotele 
fereau cât au 

proporții. 

-trei case mai ară. 


31. REORGANIZAREA REZISTENȚEI IMPREUNA 
CU GERMANII 


Din preparativele ce se fac în jurul nostru cu multă i Ap N 
îmi dău seama că sunt preparative de luptă. In ce uta Ati 
Ică este trimis: de Dl. Pătrașcu către Vârșeț, cu 0 m0 


condusă, de un camarâd din Banatul Sârbesc, 


Pavel Onciu. Acolo, 


— 267 — 


A : ia, si stima reciprocă 
in acele zile de Septembrie, s'a legat prietenia: $ + 


între Ică Tănase și Pavel Onciu. x 
Misiunea lor era de a ţine legă : = 
mane, spre. a uşura, situaţia refugiaților, mai ales'că/un! grup de 
legionari, cu Octavian Roșu, se indreptase spre Oravița. In plus, 
să dirijeze către Chichinda, toată lumea ce vrea să se alăture 
legionarilor, pentru a continua lupta contra bolșevismului. 

DI. Pătraşcu mă ia la o parte și-mi şoptește: 

— Prietenii nemți vor să-ți ceară informaţii, probabil despre 
situaţia ce cunoști ; fii atent la cele ce răspunzi, noi nu ne pretăm 
a fi informatorii cuiva... 

Intr'adevăr, am fost rugat de nemți să stăm de vorbă. Intre- 
bărilor lor am arătat că opinia publică nu știa la ce sfinţi să se 
mai închine; sentimentului de frică și teroare, sa adăugat sen- 
timentul de desnădejde și neputinţă... «Ce-o fi, o fi!... Iși zic... 
asta ne este soarta». Lumea este amorfă, ca și cum așteaptă să 
fie dusă la abator. 

In ce privește o inaintare de trupe germane spre Timișoara, 
cred că trupele românești existente acolo se vor opune, poate con- 
tra sentimentului lor de simpatie, insă la presiunea din spate a 
rușilor ce se găsesc în marginea orașului. 

De-ar fi avut loco inaintare germană cu două zile inainte, 
când au apărut cele două-trei avioane pe cerul Timișoarei, cu si- 
guranță că ostașii români nu sar fi opus. S'a pierdut ocazia, acum 
este prea târziu... 

Prietenii Şvabi au susținut că nu se poate să întâmpine rezis- 
tență din partea camarazilor români... Vom inainta cu o coloană 
cu mult tam-tam... pe unde o să trecem, lumea ni se va alătura, 
vom ajunge la marginea Timișoarei, cu o-mare forță... » 

Acum am înșeles dece era necesar să ajungem la întâlnire 
cu Dl. Pătrașcu, cel mai târziu, în ziua de 13 Septembrie... Intr'o 
cameră pe paturi întinse pe pae, alături de ceilalți camarazi, am 
adormit. Cât? Am avut impresia că doar câteva clipe!! Către ore- 
le 4, ssomote de motoare, ne fac să sărim în sus... 

Ni se spune că s'a dat plecarea coloanei cu direcția Timișoara. 
Câteva camioane cu soldaţi, trase de tractoare, rechiziţionate dela 
ţăranii din jur. Soldaţii în două căruţe, trase cu tractoare. Noi, 
adică Brindescu, Tolcea, cei trei-patru cu Jucan, şi tineri din Ba- 
natul Sârbesc, între cari imi amintesc de Tudor Ghiţă, Gheorghe 
și Vichentie Ocolișanu, sub conducerea mea. 


tura cu diversele unități ger- 


— 268 — 


1" AQ ORI RO Ia se aa 


Am rămas surprins de re 
apropia de Timișoara, fără 


pe poziţie, căci în faţă au apăru 
Surpriza a fost că veneau în c 
de luptă. Unitatea asta românea 
în faţa coloanei noastre. 
Căpitanul ce comanda compani intă 
A venit cu unitatea lui ca să, pe pre paul DREVE, 
pantului rus... nemți contra ocu- 
După o consfătuire cu Frauenhofer, 
și unitatea lui este incadrată în dispoz 
șoară la apropierea de marginea orașului, Cartierul Mehala 


Au trecut în atac cele 5-6 tancuri ușoare nemțești, în spate] 
lor avansau tinerii germani și, in rezervă, era unitatea lui a ele 
la care s'au atașat tinerii noștri: iaz 


Planul nostru este: repede oprit. In față, tot felul de armament 


greu și noa puțin greu, începe să verse foc. Tanchetele nemţești 
bat repede în retragerea; ofiţeri și dintre servanti au fost răniţi 
iar pedeștrii se retrag și ei. 4 

Către seară, ne oprim la niște ferme. Nemţii ne cer dacă putem 
să trimitem pe cineva 'să pătrundă până în Timișoara ca să veri- 
îice care este situaţia și starea de spirit, în urma acestei incursiuni. 

Camaradul Brindescu a cerut autorizația să plece-el, ca să-și 
poată să-și vadă și familia, după 'o absență de aproape patru ani. 
I-am dat carnetul meu de student, legitimaţie proaspătă, pentru 
cazul că are- nevoie să se! justifice. 

Brindescu'a reușit să ajunsă acasă, însă evenimentele nu i-am 
mai permis să reia drumul spre apus. A rămas, a luat parte la rezis- 
tență ce s'a organizat, a căzut la Oraviţa cu o grenadă în mână. 

Cu 'Tolcea stabilesc un punct de legătură la Jimbolia. De aici, 
cu o căruţă cu un cal, nu știu de unde a făcut el achiziția, am ince- 
put să colindăm satele din jur. Așa am ajuns la Comloșul Mare, 
unde am întâlnit ultima oară pe Părintele Bărbulescu, pe camara- 
dul Dogaru și soţia lui, mama Măria. Ghiţă Ciorbă era plecat la 
Timişoara ca să aducă pe cei ce ar fi venit să treacă frontiera. 

Cu apropierea rușilor, a trebuit să ne retragem Și de aici. 


oloană de marș, 
Scă s'a oprit nu ii 
uns 


Primim oferta Căpitanului 
itivul de luptă ce se desfă- 


— 269 — 


"10959 EEODEII e TE Da 


32, LA VIENA 


Retragerea este de o amploare mai mare, căci! trupele germane 
din sud, sosesc din ce în ce mai multe, cu direcția "Ungaria... 

Asa că și noi, hai să zic, coloana româno-șvăbească, la Jimbolia, 
am fost urcați întrun tren german, ce ne-a dus peste Budapesta 
și am coborit, în jurul lui 14 Octombrie 1944, în sara Ostbahnof, 
în Viena.. 

Suntem duși întrun regiment de pioneri. Cazărmi spațioase. 
Românii, suntem cazaţi întrun bloc, la etaj, într'o“'sală mare, 
unde am găsit și alți refugiați români. 

Aproape de amiază, avem vizita Domnului Comandant Horia 
Sima, însoțit de câţiva. băieţi, printre cari, o veche cunoștință, 
Traian Borobaru. 

Dupăce a dat mâna cu fiecare din cei prezenți și le-a cerut 
amănunte din locul de unde veneau. Dl. Comandant a vorbit” de 
continuarea luptei contra comunismului. Pentru eliberarea "Țării, | 
se formează o armată națională, sub oblăduirea Guvernului 'Na- 
țional Român... CUPRINSUL 

Acestui Guvern, iniţiat de Șeful Mișcării Ie aloe se dato- 
rește acte de resonanţă istorică: 

— Instalarea la Oraviţa, la Ia ipac bari județului | 
Caraș, a lui Octavian Roșu și grupului 'ce l-a însoțit; la care, s'au 
alăturat legionarii din garnizoană. și împrejurimi, | Streinu Dra- 
gomir,. Alexandru Marșavila, Ion Cerbu, advocatul Bălan, Puiu 
Poenaru, Luca Damaschin... i 

— Embrionul de armată națională, Is şi ostași români 
cu Căpitanul Dreve, ce sa. afirmat în colaborare cu' Şvabii: din 
Banat, în unitatea încadrată dispozitivului german, din regiune, 
cu ocazia incursiunii spre Timișoara, între 13 și 20 Septembrie 1944. 


— 210 — 


Pag. 


CAIETUL Nr. 1 SEA 
CENTRUL STUDENȚESC LEGIONAR TIMIŞOARA SI) 13 
1, Originile Centrului Studenţesc Timișoara. Primele 
injghebări legionare ... ... ... „ee cca re ee e AAA Tang 
2. Primele dizolvări ale Tolna: FORD RAC 20 
3. Vaida Voevod Prim Ministru. Marșul Ei oi hoaii în 
Ardeal și Banat . Aer 20 
4. Guvernul Duca. A “reia dizolvare. a "Gărzii E iar 
Teroare fără precedent, . ta AC) „17 praga ab 22 
5. ' Consresul Studenţesc dela Cralovali tutti i teiul 28 
6. Partidul «Totul Pentru Ţară» ... ... 30 
7. Organizarea Centrului Studenţesc Legionar. Timai- 
SOATEi da eat <a sui tis: atei tacita usa BOU EL ERAI 33 
8. ' Tabere şi şantiere. gi Atata at ERAI CUB IT RD =0070.2 CEl a 38 
9£1 Complotul Stelesicui suzana paza a At in VOLT, Oa9Ră 40 
10. ' Nae Ionescu la Lugoj . d Sal. BAIBIA 4l 
11..! Congresul Studenţesc dela Târgu-Mureş .. Aia 46 
12. ' Tabăra dela Băile Herculane ...... ... ee. 50 
14. Plugova, .. arte a 56 
15. Politica păternă TE PEO- 61 
16. ! Ofensiva Legiunii. Creşterea ciazen ului legionara 63 
17: Echipa, legionară. din Spania. Căderea lui Moţa și şi 
Marin . dă 
1821 Abuzurile “Guvernului, “Măsuri “ilegale. Mişcarea Si 
portă nedreptăţile şi merge inainte . a. Asa is; 
19. Moartea Generalului Cantacuzino - Grănicerul -. A 
20; |! Pregătiri pentru alegeri ... ... „ee ee e e aq 
21. ' Guvernul Goga ... ... ... sase A.aleh, apte ia it 


22. ' Instaurarea dictaturii le 


— 1213 — 


if 


7 0OROIIIE 


23. 
24. 


25. 
26. 
27. 
28. 
29. 
30. 
31. 


=== 
sa 9 m 


RRIRH=R 
PAD UP 


19; 


20. 


= 
oo semnea m he 


” Se întâmplă ceva.. 


Arestarea Căpitanului ... ... .. 
Reorganizarea Centrului Studenţesc 
nitate . ş RE e 

Lupta se 5 genera iei te ae ata E 
Fiii Prahovei. Asasinate în masă ... ... 
Alte filiere descoperite în Banat. Groaza autorităților. 
Halucinanta desvoltare a evenimentelor ... ... :.. i. 
Pregătiri pentru revoluție ... ... ... 

Centrul Studenţesc în timpul Cre BEaE EI n&gionaire dă 
IN TĂZDOLUI n sa ta ca Aa eta 0 Saal 0 aoleu oa allee ae e 


op clandesti- 


CAIETUL Nr. 2 
PRIGOANA. Iunie 1938-Septembrie 1940 


CURIER CENTRAL PENTRU OLTENIA ... ..........-. 


Curier.pentru. Oltenia. ...... mase. ÎPS SARI. ALEA 
Intâlniri la București ....... ... 
O rivalitate suspectă. Suntem urmăriți de imăliţie Di 
La Timișoara și București ... . 

Din nou la Craiova . cope op ID apa NOR d pi ăi 
Asasinarea Căpitanului ice pa bă Ț9IJALAŞ. 19. 5 


Părăsesc Craiova și mă atașez grupului: Buditești! (AȚIO: 


Arestarea. La Siguranţă în Bulevardul Pache-3.0... 
Transferat. la.Craiovă-i73147 3135. 399/9042. ÎU29%21 
La Consiliul de Fiazpaiu. din''Craiova 2/13, Sia. 


Rejudecarea procesului. la. Brașov. .... mea a IRI 


Masacrele dela 21 Septembrie... 


Din nou în închisoarea Craiova, pentru « a-mi i sei JE! 
pedeapsaravoieal iu! LARA axizaatO 


Eliberarea. -Mărtie 1940. Ximaăfirazi! civic ! 


Destinderea sn pa e ta pt a Ve 
Cedarea Basarabiei 321, pie A. dl 
Pregătiri pentru revela 


ruptă .. dă IA, Iri iii Ga 


Manitestaţia dela 6 Septembrie , see sas RODIE. NUTAVII 


Drama Alexandrescu-Aldea ....; 


— 1214 — 


Pag. 


87 


90 

(dr? 
100 
101 
103 
104 
107 
108 


"152 
1154 


LA 157 
de DiL BI1O 

Emisia dela) Bod a i tost între 
1165: 
12167 
ai 1704 


„161 


149! 


or 
| 


CAIETUL Nr. 3 


13 Septembrie 1940-13 Septembrie 1941 


UN POPAS DE INCHINACIUNE ȘI SPERANȚE 


10. 


11. 


12. 
13. 


14. 
15. 


16. 
17. 
18. 


19. 
20. 


Reorganizarea Regiunii Banat. Problemele. iviţe în 
guvernare . SI 

Problema evreească. Comisii die: rornânizare adie 
O recepţie la Casa Germană ... ..... n 
Muncă de birou. Colaborarea cu Prefectul Ghenadie, 
Moartea lui Eugen Necrelescu și Aron Valeriu. Cu- 
tremurul . : 

Lovitura dela, Sediu . 

Inhumarea Căpitanului .. 

Gravele evenimente dela Bucureşti, Inlocuirea Gene: 
ralului Petrovicescu . a 

Armata intră în acţiune la Tirnișoara. Legionarii. ze re- 
ocupă Prefectura. Unităţile militare fraternizează cu 
Mișcarea .. : 

Concentrare la, sediu. 'Tratative între; oieri germa- 
ni, delegaţi ai armatei și legionari ...... -.. 

22 Ianuarie pe poziție. Desconcentrarea și evacuarea 
clădirilor publice în 23 Ianuarie, în urma ordinului 
venit dela Horia Sima ... ..... 

Pregătiri pentru arestarea jeg OD rilor „Antonesei 
nu-și ţine angajamentul .. E 

O delegaţie legionară la Sibiu. Convorbirea e cu „Ge: 
neralul Hube, .... ...933 paita bee 
Intoarcerea la Timişoara. Incep: “arestările: NI ETER 
Reorganizarea în clandestinitate. Pregătiri pentru 
trecerea în Jugoslavia ... ... . 

Ofensiva guvernului. xatormalii pă Regiune. Act 
vitatea Doamnelor din Regiune ... ..- 

Legionarii timişoreni decid să iasă din ciandestini- 
tate pentru: a merge pe front . Li 
Predarea a a ca E Ano cun ani aa a aaa SN Dona adi a 
Arestareaamree aro. Xrnararai IA/000iaa7. BOB ie 
Condamnarea, e me Ida aaa 299 aa ei ii 


— 215 — 


194 


195 


Pag. 
CAIETUL Nr. 4 
FOBIA ANTONESCIANA-VISCOLUL [pie GAURA at 223 
Septembrie 1941-Octombrie 1944 
1. In inchisoarea Deva ee e e 225 
2... Generalul Petrovicescu .. aa LRt at Picate 226 
3. Soarta lui Antonescu . jo 221 
4. Intâinirea cu Radu Minanoșitiii TIS) BERI 81 ay 228 
5. "O încercare de apropiere de General .. 229 
6. Viaţa în închisoare . 1919 231 ES MANUSCRITO. 
7... 'Transferaţi la Alba ip 233 
8.10 nouă atmosferă ... sie eee eee eee ee eee ee e 234 
9. Relaţiile cu exteriorul ... ... ... ... -.: 236 
10. Noul Director al închisorilor ... ... ... see ee e e er. 238 
11. In închisoarea Aiud . ă E 239 
12. Se încearcă SR Earete unităţii legionare E INIIL SIR 240 
13. Figuri dela Aiud . să i 242 
14. Criză în e Pin de Deo cae ve AIBA 243 
15. Un Coneres Legionar .. III ai, 244 
16. La Sărata... pentru ieabilitaei: 2 I9ISITIS 18 lI83I:20 246 
17. Inmulţirea dezertorilor și cauzele ei ... ... ... ... ... 247 
18. O încercare de revoltă în închisoare ... ...... ... ... 249 
1921 Teza lui: Tralan Trilane ie sn ae A Oa POA 1 o 251 
20. legionari fugari ... ...... 39100912 MIRO, ITI 252 
21. Vitejia legionarilor pe ftonti. HRISISLABILG, DEL) Ei 254 
22. Experienţa lui Ștefan Palaghiţă .. „SIRHOIRII. 9iisasiab 0255 
23. Opresiunea din închisori se întețeşte ... ... ... ....... 257 
24. Ruperea frontului. Eliberarea ... ... ... e ee a a. 259 
25. Reorganizarea garnizoanei Timișoara ... ... ... ... ... 260 
26. Puncte de trecere spre frontieră ... ... ... ee 261 
27. 23 August. Soarta celor din închisori .., ... ... 262 
28. Radio Donau. Trecerea în Banatul Sârbesc ... ... ... 263 
29. Acţiunea Comaniciu ........ 265 
30.  Hoardele roșii se Done de Timișoara, Precereă tron- 
iza gs ȘI 266 
31. Eeoretiiarta rezistenței. împreună . cu i germatit l29TA 268 
325* Da Viena; ceea ai sanitara dpi ae aaa dac e BEIRIIIȚIBDI 270 
— 216 -— 


ERATA 
Pagina Rânaul în loc de se citegte 
16 13 ocazie ocazia 
19 1 comuni ptilo x comuni zanţilor 
22 1 ... era etce era un îndemn pentru 
toată ţara pi un îndemn 
pentr 
235 20 erei 1922 celor din 1922 
28 25-26 Babişa, Niu, Arcuza Bibiţă, Mipu, Ercuţă 
30 25 fila fil 
50 25 „„ în timp ce ; în timp; 
47 11 pe Moţa pe el (Furdui) 
47 13 dela o audienţă dela audiența 
48 14 Aprilie 37 Aprilie 36 
52 19 uxre uscăm 
52 36 aproape jar aproape în jar 
55 1 un an dela un an la 
65 15 de la lua de a lua 
91 1 Profesor de Liceu Profesor la Liceul 
115 57 Manolescu Puzuri Gheo rghe Boiangiu 
116 11 Voiu Vor 
127 32 să-l st 
157 6 depe masă scândura depe masă pe scândura 
158 17 am au 
141 8 îl AGRIEI a Aa 0 De l-au : dus şi până l-au 
eee e adus, 
149 32 Metropolis Hi tropolia 
157 24 dela la 
167 25 7 Septembrie 6 Septembrie 
184 15 Fi rea Ti ra 
197 17 Baţiu „. întreprinde. Başiu cc. întreprinde, 
211 21 arecunogtinia recunoştinţa 
211 34 acuzaţia ce=i aducea era falsă acuzaţia 
era falsă, ce-i aducea Dama se 
222 13 Simon Simion 
225 22 Virgil Boborodea Viorel Boborodea 
227 4+ 236 Craiciovici Kraiciovici 
234 13 "domul Gardian! "gomnul Prim-Gardian! 
242 23 Grig Merceanu ,oo Grig Merceanu conductor 
tehnic şi Pop Grigore frate 
de cruce,alţii 
265 5 asfi acord ap fi de acord 
269 29 nu i-am nu i-au 


EEE za 


i ț epicii 


+ 
ari 
je 
Ţ 


zii 
ipac ETA 
, să 


Ad 


gina 

iai Ci 
A 

aa Sel boa 
Sa 3% . 


Ana 


ji 


LA 
se 
SE 


7 


gi