Documente-SSI-Despre-Viaţa-Politică-Din-Romania 6 Septembrie 1940 – 23 August 1944 — 1940-1942 Vol.I

INSTITUTUL NAŢIONAL PENTRU STUIDIUL TOTALITARISMULUI 


Documente SSI despre viaţa politică din România 
6 septembrie 1940 — 23 august 1944 


Editura INST 
Bucureşti 2005 


Cronologie 


1940 
4 septembrie. Demisia guvernului prezidat de Ion Gigurtu. Generalul Ion 
Antonescu este numit preşedinte al Consiliului de Miniştri. 


5 septembrie. Regele Carol al II-lea cedează generalului Ion Antonescu 
principalele prerogative ale puterii. 


5 septembrie. Declaraţia guvernului Marii Britanii (prin Winston 
Churchill şi lordul Halifax, ministrul de Externe) privind nerecunoaşterea 
Arbitrajului germano-italian de la Viena. 


7 septembrie. Tratatul de frontieră româno-bulgar de la Craiova, prin care 
partea de sud a Dobrogei (,„,Cadrilaterul”, adică judeţele Durostor şi 
Caliacra), intră în componenţa Bulgariei. Negocierile începuseră de la 19 
august, ân speranţa că o rapidă reglementare a litigiului cu Bulgaria, va 
asigura României sprijinul Germaniei în tratativele cu Ungaria; guvernul 
român şi-a dat acordul pentru cedarea Cadrilaterului încă de la 21 august. 


7 — 10 septembrie. Vizită la Bucureşti a amitralului Canaris. La 8 
septembrie are o întrevedere cu generalul lon Antonescu. Conducătorul 
satului român menţionează: „Este de la sine înţeles că noua conducere a 
Serviciului de Informaţii ia asupră-şi toate obligaţiile asupra cărora s-a făcut 
înțelegerea de la Veneţia“. 


8 septembrie. Decret-lege privind infiintarea Serviciului Special de 
Informaţii în subordinea Președinției Consiliului de Miniştri. 


10 septembrie. Iuliu Maniu adresează o telegramă cancelarului Germaniei, 
Adolf Hitler „în numele poporului român din Transilvania”, cerându-i să 
anuleze sentinţa de la Viena, întrucât „nesocoteşte principiul naționalităților şi 
concepțiile cele mai elementare de dreptate, creând în Europa orientală un 
focar de nelişişte, care va fi un izvor de permanentă tulburarea a păcii”, 
subliniind în încheiere că „poporul român nu va accepta niciodată această 
hotărâre, care s-a adus fără consultarea sa”. 


14 septembrie. Printr-un Decret regal, România este proclamată „Stat 
național-legionar”, Ion Antonescu este învestit Conducătorul statului român, 
iar Horia Sima, şeful Mişcării legionare, devine vicepreşedintele Consiliului 


de Miniştri. Se interzice orice activitate politică în afară de aceea a Mişcării 
legionare (care deţine în guvern majoritatea portofoliulor). 


21 septembrie. Constantin I. C. Brătianu adreseasă o primă scrisoare 
generalului lon Antonescu în care prezintă acțiunea politică a Partidului 
Naţional Liberal şi subliniază printre altele că: „Un regim politic care se 
reazămă pe concursul tuturor celor care lucrează în opinia publică cu acelaşi 
scop ca şi dânsul, în loc să fie susținut de un singur partid politic, este 
desigur mai tare şi mai stăpân pe acţiunea sa de refacere a țării”. 


24 septembrie. Iuliu Maniu adresează o crisoare Conducătorului Statului 
prin care-i solicită aprobarea pentru o întrunire publică de protest împotriva 
situației din Transilvania. Generalul Antonescu îi răspunde a doua zi, 
subliniind că o astfel de adunare nu era oportună din următoarele 
considerente. 1) „ar putea să zdruncine seninătatea mândră a demersurilor pe 
care le-a intreprins guvernul şi să lase să se creadă pe de o parte că nu avem 
încredere deplină în aceia la care ne-am adresat, iar pe de altă parte că n-am 
avea întreaga siguranță a drepturilor noastre sau că o parte a cugetelor 
româneşti se ridică protestatatară în contra gravelor împrejurări din Ardeal” ; 
2) „ar putea să deschidă drumul unor manifestări publice pe care m-am 
luptat cu toată puterea, cu întreaga mea onestitate şi cu tot patriotismul să le 
împiedic, pentru a asigura liniştea şi ordinea”. 


5 octombrie. Decret prin care se prevede excluderea din şcolile 
româneşti de toate gradele şi categoriile de stat sau particulare, precum şi din 
şcolile celorlalte minorităţi naţionale de rit creştin a tuturor cetăţenilor 
(personal didactic, administrativ, elevi) născuţi din părinți evrei sau numai 
din tată evreu. Sunt exceptați urmaşii direcți ai voluntarilor, invalizilor şi 
morților din Războiul de Independenţă şi din Primul Război Mondial. 

5 octombrie. Decret-lege pentru trecerea proprietăților rurale evreieşti în 
patrimoniul statului. 


12 octombrie. Sosirea la Bucureşti a conducerii Misiunii Militare 
germane, în urma deciziei lui Hitler de a da curs cererii formulate încă de 
regele Carol al II-lea şi reînnoită de generalul Ion Antonescu. 


21 octombrie. lon Antonescu răspunde unei scrisori a lui Horia Sima 
care criticase politica generalului (16 octombrie), lon Antonescu acuză pe 
legionari de dezorganizarea administraţiei şi economiei. 


28 octombrie. Schimb de scrisori între Horia Sima şi lon Antonescu. 
Şeful Mişcării legionare îl avertizează pe general că adversarii legionarilor 
încearcă să-l influențeze şi îi cere să urmeze „drumul Căpitanului”. Ion 
Antonescu răspunde că „Nu se poate ca doi şefi de orchestră să conducă, în 
acelaşi timp, aceeaşi orchestră. În primul rând trebuie separată guvernarea de 
partid”. 


28 octombrie. Trupele sovietice ocupă ostroavele Tătaru Mic, Dalerul 
Mic, Dalerul Mare şi Maican, de pe braţul Chilia, împiedicând astfel 
navigația navelor româneşti pe acest brat. 


8 noiembrie. Mari manifestații legionare la laşi, cu participarea 
generalului Ion Antonescu şi a lui Horia Sima. Iaşul este proclamat oraş al 
Mişcării legionare. 


9-10 noiembrie. Cutremur de pământ, cu magnitudinea de 7,4 grade pe 
scara Richter. 


12 noiembrie. Decret-lege pentru organizarea Serviciului Special de 
Informaţii, şi numirea lui Eugen Cristescu în funcția de director general. 


14 — 16 noiembrie. Vizita generalului lon Antonescu la Berlin; 
conducătorul statului român rxprimă, în cursul discuțiilor cu Hitler şi J. von 
Ribbentrop, dezacordul față de „arbitrajul” de la Viena, condamnă abuzurile 
şi violenţa autorităților ungare în nordul Transilvaniei şi atrage atenţia că, la 
încheierea războiului, România ca cere satisfacerea cererilor sale legitime. 
Hitler, căruia Ion i-a făcut o foarte bună impresie, declară că „istoria nu se va 
opri la anul 1940”. La 23 noiembrie generalul lon Antonescu semnează 
aderarea României la Pactul Tripartid (încheiat între Germania, Italia şi 
Japonia la 27 septembrie 1940). Ungaria aderase cu două zile înainte la acest 
pact. 


12 noiembrie. Decret-lege pentru românizarea personalului din toate 
întreprinderile şi instituţiile, cu excepția instituțiilor cu caracter religios sau 
cultural, prin care toţi salariaţii evrei urmau să fie concediaţi până la 31 
decembrie 1941. Decretul prevede exceptări în cazul urmaşilor direcți ai 
voluntarilor, invalizilor şi morților din Războiul de Independenţă şi din 
Primul Război Mondial. 


18 noiembrie. Iuliu Maniu, Ion Mihalache şi Gheorghe Brătianu 
adresează o scrisoare generalului lon Antonescu în legătură cu dizolvarea 
abuzivă a asociaţiei Pro Transilvania (luliu Maniu era preşedintele acestei 
asociaţii, iar lon Mihalache şi Gheorghe Brătianu, vicepreşedinţi). 


21 noiembrie. Se înființează Grupul Etnic German (Die deutche 
Volksgruppe) condus de Andreas Schmidt. 


[22] noiembrie. Constantin I. C. Brătianu şi Iuliu Maniu adresează o 
scridâsoare generalului Ion Antonescu cu privire la libertatea de acțiune a 
partidelor politice, subliniind următorul atgument: „Principiul de stat 
totalitar, pe care — după noi, greşit l-a acceptat regimul de azi ca metodă de 
guvernământ — şi care nu a împiedicat guvernul să admită poporului german 
din ţară parsonalitatea juridică şi, în consecință, gruparea lui în autonomia 
națională pentru manifestarea voinţei sale, nu va putea împiedica 
recunoaşterea unui lucru cu mult mai redus pentru însuşi poporul românesc: 
gruparea lui în conformitate cu convingerile sale politice”. 


23 noiembrie. Aderarea României la Pactul Tripartit, semnată de 
generalul Ion Antonescu la Berlin. 


25 noiembrie. Constantin I. C. Brătianu şi iuliu Maniu adresează o 
strisoare generalului lon Antonescu în care formulează întrebarea: „pentru 
cine şi pentru ce aţi iscălit pactul”, având în vedere că „aceste înţelegeri 
exclud desigur o acţiune în contra Rusiei, şi mai cu seamă după înţelegerea 
de la Berlin dintre dnii molotov şi Ribbentrop”. 


26-27 noiembrie. În închisoarea Jilava sunt împuşcaţi de legionari 64 de 
foşti demnitari ai regimului carlist şi participanţi la represiunile 
antilegionare. 


27 noiembrie. Sunt asasinați de legionari marele istoric Nicolae Iorga (pe 
raza judeţului Strejnicu — jud. Prahova) şi economistul Virgil Madgearu (în 
pădurea Snagov). 


3 decembrie. Iuliu Maniu trimite o scrisoare către Ion Antonescu în care, 
referindu-se la satrea de indignare şi de revoltă care a cuprins toate straturile 
societății româneşti în urma crimelor săvârşite de legionari la Jilava, Snagov 
şi Strejnicu, îşi exprimă îngrijorarea față de situația internă a țării şi cere 


„restabilirea autorității puterilor constituționale” şi măsuri destinate să 
asigure cetățenilor redobândirea siguranţei „averii şi vieţii lor”. 


4 decembrie. Semnarea, la Berlin, a unui Acord de colaborare economică 
româno-germană pe zece ani. Refacerea economiei româneşti — prevăzută în 
acord — urma integrarea ei „în cadrul noii ordini economice”, instaurate de 
Reich. 


- Iuliu Maniu adresează o scrisoare generalului Ion Antonescu, referitoare 
la atmosfera de teroare a regimului legionar, în care subliniază printre altele: 
„Tragica întâmplare a asasinatelor săvârşite în ultimul timp şi a goanei 
deschise contra atâtor persone din viața publică reprezintă simptomele unei 
desagregări sufleteşti şi ale unei disoluţii sociale a cărei continuare trebuie 
stăvilită”. 


5 noiembrie. Constantin I, C. Brătianu adresează o scrisoare generalului 
lon Antonescu, cu referire la abuzurile şi crimele regimului legionar, 
subliniind în încheiere că : „Generalul Antonescu, care a luat o mare 
răspundere în fața ţării şi a istoriei, nu-şi va putea îndeplini misiunea decât 
punând capăt anarhiei care amenință chiar existenţa României 
independente”. 


- Decret-lege privitor la statutul militar al evreilor, potrivit căruia 
cetățenii de naționalitate evreiască sunt excluşi de la satisfacerea serviciului 
militar, fiind obligaţi, în schimb, la plata unor taxe militare şi prestarea 
muncii de folos public. 


18 decembrie. C.I.C. Brătianu trimite o scrisoare către generalul Ion 
Antonescu în care atenționează asupra pericolului ce-l reprezintă 
subordonarea economică a României față de Germania nazistă, subliniind că 
„În situaţia de astăzi înţeleg să se concilieze interesele României cu ale 
Germaniei, dar nu să le sacrificăm”.. 


- Cancelarul Adolf Hitler semnează Directiva nr. 21 (Planul „Barbarossa”) 
privind campania împotriva URSS, la care era prevăzută şi participarea 
României. 


28 decembrie. luliu Maniu adresează un Memoriu lui Hitler şi Mussolini 
în care se susţine că Hotărârea arbitrară de la Viena a fost o flagrantă „eroare 
de drept ” şi o „eroare de fapt”. 


1941 


14 ianuarie. Întrevedere Hitler Ion Antonescu la Obersalzberg. 
Conducătorul statului român expune divergențele sale cu legionarii (Horia 
Sima, invitat de Hitler, refuzase să vină la întâlnire), subliniind faptul că 
Mişcarea legionară s-a bolşevitat, în sesul că a primit în rândurile sale mulți 
comunişti şi e dispusă la acțiuni anarhice. Asfel de informaţii le posedau şi 
germanii. Preocupat de stabilitatea politică în România, Hitler acordă 
sprijinul său lui lon Antonescu. 


21 — 23 ianuarie. Rebeliunea legionară împotriva generalului Ion 
Antonescu, având drept scop înlăturarea acestuia şi preluarea întregii puteri 
în stat de către Mişcarea legionară. Dezordini grave au loc în Bucureşti şi în 
alte oraşe ale țării. Legionarii decshid focul şi asupra armatei. În același timp 
rebelii atacă şi devastează magazine şi locuinţe ale evreilor. Hitler îi acordă 
sprijin generalului Inon Antonescu pentru a asigura ordinea în spațiul 
românesc, de interes strategic excepţional, în perspectiva atacării URSS. 


27 ianuarie. Se  formeză un nou guvern, format exclusiv din militari şi 
din tehnicieni, prezidat de generalul Ion Antonescu. 


2 februarie. C.I.C. Brătianu adresează un Memoriu generalului Ion 
Antonescu în care îşi exprimă părerea asupra căilor şi modalităţilor de 
guvernare după înăbuşirea rebeliunii legionare, subliniind că: „Nu trebuie să 
micşoraţi autoritatea incontestabilă ce aţi obținut mai cu seamă ân ultimul 
timp. Nu reînviaţi un partid care a devenit odios în ţară şi să reîncepeţi o 
experienţă care ar putea fi fatală”. 


10 februarie. Marea Britanie rupe relațiile diplomatice cu România, 
extinzând şi asupra ei măsurile de blocadă. 


14 februarie. Abrogarea denumirii României ca „stat naţional-legionar” 
şi interzicerea oricărei activităţi politice. 


21 februarie. Constantin I. C. Brătianu adresează o scrisoare generalului 
Ion Antonescu, referitoare la politica externă a României, în care atrage 


atenția „că nu trebuie, oricare ar fi făgăduielile ce ni s-ar face, să ne angajăm 
în operaţiuni militare care ar slăbi ţara noastră”. În încheiere sublinează că: 
„Nu putem face politică de aventură şi nu trebuie să tablăm pe o singură 
ipoteză. Rezultatul războiului este cel puţin îndoios. România a putut să-şi 
menţină existența tocmai printr-un joc de basculă între marile puteri. Ea 
trebuie pe cât posibil să nu se angajeze prea mult pentru a-şi menaja 
viitorul”. 


27 februarie. Iuliu Maniu adresează o scrisoare generalului Ion 
Antonescu în care explică motivele pentru care PNȚ nu va lua parte la 
plebiscitul organizat de guvern la 2 martie 1941. 


2 — 5 martie. Plebiscitul organizat pentru aprobarea politicii generalului 
Ion Antonescu dă 99,9% răspunsuri afirmative şi 0,1% răspunsuri negative. 


5 martie. Discuţii privind problemele economice şi politice între lon 
Antonescu şi Hermann Göring, la Viena, în cursul cărora conducătorul 
statului român este informat despre intenția Germaniei de a ataca URSS şi i 
se cere concursul militar. 


27 martie. Decret-lege pentru trecerea imobilelor urbane evreieşti în 
patrimoniul statului şi pentru oprirea evreilor de a dobândi proprietăți 
similare sau anumite drepturi reale asupra acestor imobile, exceptaţi fiind 
evreii care au fost răniți, decoraţi sau citați pe ordin de zi pentru acte de 
bravură în războaiele României sau descendenții celor care au murit în 
aceste războaie. 


Martie. lon Antonescu întocmeşte un răspuns cuprinzător la memoriile 
lui C.I.C. Brătianu (din 18 decembrie, 14 şi 21 februarie) cu referire la 
politica externă şi politica economică a României. În finalul răspunsului, |. 
Antonescu subliniază. „am făcut tot ce omeneşte a fost posibil ca să salvez 
România şi pe plan politic şi pe plan economic”; „Dacă vedeți 
dumneavoastră sau altcineva o altă soluţie, practică, imediată şi sigură şi în 
această privință, sunt gata să o accept”; „Dacă însă credeţi, atât 
dumneavoastră cât şi dl Maniu, că puteți face mai mult, luaţi-vă, vă rog, 
răspunderile. Sunt gata să vi le trec”. 


4 aprilie. luliu Maniu adresează o scrisoare lui lon Antonescu în care 
face cunoscută poziția PNȚ față de o eventuală angajare militară a 
României, alături de Germania, împotriva Iugoslaviei. 


6 aprilie. Atacul Wehrmachtului, sprijinit de trupele italiene, ungare şi 
bulgare, împotriva Iugoslaviei. Româna nu participă nici la operaţiile 
militare, nici la ocuparea şi nici la dezmembrarea fostului aliat. 


8 aprilie. Constantin I. C. Brătianu adresează o scrisoare generalului Ion 
antonescu, cu referire la războiul din Iugoslavia, subliniind că : „Singurul 
rozboi admisibil pentru care România at fi acela penru reluarea teritoriului 
pierdut”. 


23 aprilie. Într-un memoriu adresat ţărilor Axei, guvernul român cere 
revizuirea granițelor din Europa de Sud-Est, subliniind că unele ţări din 
această zonă au anexat teritorii în anii 1940-1941 — aluzie evidentă la 
Ungaria şi Bulgaria -, iar echilibrul politic a fost puternic afectat de 
campania din Iugoslavia şi Grecia. 


Aprilie. Amplă sinteză elaborată de SSI, 114 pagini, privind pregătirile de 
război ale URSS. 


3 mai. Decret-lege pentru înființarea Comitetului Naţional de 
Românizare, având ca obiectiv trecerea bunurilor evreieşti intrate în 
patrimoniul statului în seama întreprinzătorilor români. 


16 mai. SSI informează despre dispozitivul forţelor sovietice la graniţa cu 
România. 


17 mai. Este arestat Griimberg Boris (alias Nicolschi Alexandru, cel care 
în 1948 va deveni adjunct al şefului Direcţiei Generale a Securității 
Poporului, în grad de general maior), spion sovietic care avea misiuni de a 
culege informaţii despre: starea de spirit a populației din România; poziția 
strategică şi dotarea armatei române din oraşele Bucureşti, Buzău şi 
Bobotoşani. 


31 mai. SSI informează despre arestările masive făcute de sovietici în 
rândurile funcționarilor români din Basarabia, capetele de acuzare fiind 
imaginare şi fără bază legală. Cei mai mulți dintre arestaţi sunt condamnaţi 
la pedepse foarte grele (deportări în Siberia sau trimiterea în lagărele de 
concentrare). 


10 iunie. 13 000 de români basarabeni sunt ridicați de autoritățile 
sovietice de la căminele lor şi deportaţi în Siberia. 


12 iunie. Întâlnire Hitler-Antonescu la Miinchen. Fiihrerul comunică 
intenţia sa de a ataca în viitorul apropiat (fără a preciza data) URSS; Ion 
Antonescu declară că România va participa la război pentru a recupera 
teritoriile anexate de URSS la 28 iunie 1940. 


14 iunie. Mott Giinther, ministrul SUA la Bucureşti, informează pe 
conducătorii Partidului Naţional Liberal că nu există nici o teamă de război 
între Germania şi URSS şi că toate pregătirile n-au decât un rol 
demonstrativ. 


18 iunie. Hitler informează, printr-o scrisoare, pe Ion Antonescu asupra 
datei începerii războiului împotriva URSS. 


22 iunie. Generalul Ion Antonescu formulează un apmlu răspuns la 
scrisorile succesive adresate de Iuliu Maniu, oferind explicații privind 
politica internă şi externă a guvernului. In final scrisorii subliniază: „Orice 
concepție politică îşi are o justificare teoretică şi o justificare practică, 
verificată prin aplicarea şi rezultatele sale. Teoretic oricine poate să 
considere drept ideală concepţia pe care o reprezintă politica fiind însă o artă 
a guvernării, singură verificarea practică poate da măsura justă a valorii unei 
concepții”. 


- România intră în război, alături de Germania, împotriva URSS. Ion 
Antonescu ordonă armatei să treacă Prutul şi să elibereze Basarabia şi 
Nordul Bucovinei. Sunt angajate în operațiunile militare efecticâvele a două 
armate, care totalizau 12 divizii de infanterie, o divizie blindată şi 6 brigăzi 
independente, precum şi aviația militară (672 de avioane, dintre care 219 de 
bombardament şi 146 de vânătoare) şi forța maritimă (3 distrugătoare, două 
submarine şi alte vase mici.) În întreaga ţară au loc manifestații de sprijin şi 
ceremonii religioase pentru încheierea victorioasă a războiului. 


- LV. Stalin îi transmite lui Ghorghi Dimitrov, secretar general al 
Cominternului, instrucțiuni sumare despre modul de acţiune al partidelor 
comuniste : „În fiecare țară, partidele (comuniste — n.ed.) să desfăşoare 
mişcări în apărarea URSS. Să nu se pună problema revoluţiei socialiste. 
Poporul sovietic duce un război patriotic împotriva Germaniei fasciste. Este 
vorba de zdrobirea fascismului”. 


10 


29 iunie — 1 iulie. În urma deschiderii focului asupra trupelor române şi 
germane de către grupe de diversiune, la Iaşi, în oraş, au loc execuţii sumare 
şi arestări ale locuitorilor evrei. Un mare număr de evrei arestaţi au fost 
îmbarcaţi în trenuri, în vederea deportării, circulând în condiţii inumane 
(aglomerări excesive, lipsă de apă etc.). Potrivit estimărilor, în aceste 
împrejurări circa 4 000 de evrei şi-au pierdut viaţa. 


1 iulie. Gheorghi Dimitrov, secretarul general al Cominternului, trimite lui 
Şeriu Gheorghiev, activist al Comitetului Executiv al Internaționalei 
Comuniste, însărcinat cu menţinerea legăturilor cu Partidele Comuniste din 
România şi Turcia, textul Directivelor Comitetului Extecutiv al 
Internaționalei a III-a. Prin aceste directive, comuniştii erau îndemnați să 
recurgă la acțiuni violente : „Să fie împiedicat în chip energic transportul 
trupelor şi armamentului german, prin distrugerea căilor ferate şi a podurilor. 
Să fie distruse aerodromurile, rezervele de petrol şi depozitele de muniții 
germane. Să fie descompusă armata, încurajându-se, prin toate mijloacele, 
dezertările în masă. Să fie aţâţată ura soldaților români împotriva ocupanților 
germani”. 


2 iulie. Armata a IX germană de pe teritoriul României (comandată de 
generalul Eugen von Schobert) şi Armatele a Il-a şi a IV-a române, 
comandate de generalii Petre Dumitrescu şi Nicolae Ciupercă, au trecut la 
ofensivă în sectorul român al Frontului de Est. Până la 26 iulie trupele 
române au atins Nistrul pe întregul său curs mijlociu şi inferior. 


5 iulie. Eliberarea oraşului Cernăuţi. 
7 iulie. Se încheie eliberarea Bucovinei de Nord. 
16 iulie. Eliberarea oraşului Chişinău. 


18 iulie. Iuliu Maniu adresează o scrisoare lui I. Antonescu şi Mihai 
Antonescu cu referire la organizarea Basarabiei şi Bucovinei de Nord şi în 
care avertizează împotriva continuării operațiunilor militare de către armata 
română dincolo de Nistru, având în vedere alianţa dintre URSS şi Marea 
Britanie, considerată de liderul PNȚ ca viitoare câştigătoare a războiului. În 
finalul scrisorii, Maniu se arată foarte îngrijorat de „zvonurile tot mai 
persistente despre masacre săvârşite asupra populaţiei minoritare, în special 
evreieşti, din Moldova”, exprimându-ţi opinia îndreptățită că: „toate 
cazurile de rebeliune sau trădare națională trebuiesc pe loc şi cu mare 


11 


asprime pedepsite. Măsurile legale care sunt luate pentru a preîntâmpina 
repetarea unor asemenea acțiuni criminale sunt binevenite”. 


27 iulie. Hitler adresează un mesaj lui lon Antonescu, în care, după ce 
constată „concordanța concepţiilor noastre comune” şi „înainte de toate 
hotărârea dvs de a duce până la ultima consecință, alături de Reichul 
german, acest război”, îi solicită colaborarea militară dincolo de Nistru. 


29 iulie. Răspunzând lui Hitler, I. Antonescu declară că va continua 
acțiunile militare alături de Germania, pentru zdrobirea inamicului comun: 
„bolşevismul rus”. Decizia lui I. Antonescu a fost dictată de considerente 
militare (continuarea acţiunilor până la anihilarea inamicului sau până când 
acesta cere pace) şi politice (credinţa că printr-o colaborare totală cu Reichul 
va obţine anularea Dictatului de la Viena). 


[30] Iulie. O amplă replică a lui Iuliu Maniu la răspunsul lui Ion 
Antonescu din 22 iunie 1941. Liderul PNȚ îşi exprimă adânca mâhnie şi 
protestul cel mai categoric față de afirmația Conducătorului Statului potrivit 
căreia „Principala preocupare a partidelor noastre (naţional-ţărănesc şi 
liberal —n.n.), mai ales de la unire încoace, a fost căpătuiala partizanilor, fie 
că erau la putere, fie în opoziţie, dacă aveau influenţă.” Cu sinceritate şi 
realism, maniu se explică: „Dacă s-au găsit oameni politici abuzivi, ieşiţi la 
iveală sub regimul partidelor, şi dacă s-au produs, ceea ce nu contest, din 
partea unora atitudini condamnabile, totuți a acuza pentru aceasta şi a 
înlătura întregul regim democratic şi partidele în totalitatea lor este o mare 
nedreptate şi o fundamentală greşeală politică. Ar însemna acelaşi lucru ca şi 
când cineva, din cauza unor ofițeri abuzivi, ar cere desființarea întregii 
armate !”. În legătură cu situaţia economică a ţării, Maniu se exprimă 
tranşant: „Ceea ce nu vreau eu şi nu poate voi nici un român este ca 
economiceşte să fim aserviţi Germaniei”. 


6 august. Întrevedere Hitler — Antonescu la Berdicev (Ucraina), la 
cartierul general al Comandamentului Grupului de armate „Sud”. Punându- 
se în dezbatere planurile operative, I. Antonescu a fost de acord cu 
participarea armatei române la operaţiile de la aripa de sud a frontului, în 
zona Odessei şi Crimeei. 


19 august. Instituirea de fapt a administraţiei civile româneşti în 


Transnistria (teritoriu dintre Nistru şi Bug), care a continuat până la 29 
ianuarie 1944; prof. Gheorghe Alexianu este numit guvernatoe civil. 


12 


22 august. Ion Antonescu este înaintat la gradul de mareşal. 


25 septembrie. În nota prin care guvernul SUA confirmă primirea notei 
guvernului român din 4 septembrie, privind restabilirea suveranității asupra 
Basarabiei şi Bucovinei de Nord, aceste teritorii sunt calificate drept 
„provincii româneşti”. 


14 — 15 octombrie. În timpul evacurării oraşului Odessa, autorităţile 
sovietice mitraliază circa 700 de oameni, în majoritate basarabeni, pentru 
faptul că nu mai dispun de locuri pe vapoarele destinate evacuărilor. 


16 octombrie. După două luni de lupte grele şi mari sacrificii, trupele 
Armatei a IV-a române cuceresc Odessa. Pierderile, de partea română, s-au 
riticat la 92 545, dintre care 17 729 morți, 63 345 de răniți şi 11 471 
dispăruți, iar de partea sovietică 160-180 000 de morţi şi răniți, şi 66 000 de 
prizonieri luaţi de armata română. Conform evaluărilor, bătălia pentru 
Odessa reprezintă una dintre cele mai mari operaţii de asediu din secolul 
XX. 


17 octombrie. Odessa devine capitala Guvernământului Civil al 
Transnistriei. 


22 octombrie. O explozie — pusă la cale de partizanii societici — distruge 
Comandamentul Militar Român din Odessa, provocând pierderea a 135 
militari (79 ucişi, 43 răniți şi 13 dispăruți), dintre care 128 români şi 7 
germani. Între cei ucişi s-a aflat şi generalul Ion Glogojanu, condantul 
Diviziei 10 infanterie. Ca represalii, militarii români au trecut la execuții 
asupra populaţiei din Odessa prin spânzurare şi mitraliere (la Dalnik la 7 km 
de Odessa, unde fuseseră evacuaţi cu forța un mare număr de evrei). 


23 octombrie — 12 noiembrie. În notele informative intocmite de SSI 
privind starea de spirit a populației din Odessa se întâlnesc referiri la 
abuzurile şi jafurile făcute de soldaţii români, ceea ce a avut drept consecință 
scăderea încrederii populaţiei locale față de autorităţile române. 


25 octombrie. România aderă la Pactul Anticomintern. 


28 octombrie. Marea Britanie avertizează România că, dacă până la 5 
decembrie nu va înceta ostilitățile împotriva URSS, îi va declara război. 


13 


8 noiembrie. Iuliu Maniu sdreseasă o scrisoare mareșalului Ion 
Antonescu prin care explică motivele pentru care PNȚ nu va participa la 
plebiscitul organizat de guvern, menționând printre altele: „Concepţia 
serioasă ce o are partidul naţional țărănesc despre drepturile națiunii şi ale 
cetățenilor care o compun exclude participarea la un simulacru de consultare 
obştească, repetat de trei ori în trei ani şi jumătate”. 


24 noiembrie. Constantin I. C. Brătianu adresează o scrisoare mareşalului 
Ion Antonescu, referitor la situația internă şi externă a României, în care 
subliniază printre altele : „După cum v-am scris altădată, singurul mijloc de 
a reîntregi țara este de a relua cu armele Ardealul dezlipit. Trebuie să fim 
mai tari ca dânşii, care nu şi-au sleit puterile militare în războiul ce-l ducem 
alături de germani, război care nu ştim unde ne va duce şi cum se va sfârşi”. 


Noiembrie. La plebiscit, politica mareşalului a fost validată prin 3 446 
889 voturi pentru şi prin 68 de voturi împotrivă. 


6 decembrie. Marea Britanie declară război României. 


7 decembrie. Japonia atacă prin surprindere baza militară a SUA de la 
Perl Harbor, dezlănțuind războiul în Oceanul Pacific. 


8 decembrie. Canada şi Noua Zeelandă declară război României. 
10 decembrie. Australia declară război României. 
11 decembrie. Uniunea Sud-Africană declară război României. 


12 decembrie. Guvernul român declară război SUA, la insistenţele 
Germaniei şi Italiei. 


17 decembrie. Decret-lege prin care se desfiinţează federația Uniunilor 
Comunităţilor Evreieşti din România şi se creează Centrala Evreilor din 
România sub directivele şi controlul împuternicitului guvernului pentru 
reglementarea regimului evreilor, Ladu Lecca. Conducerea noii organizații 
este numită şi revocată de împuternicitul guvernului. 


1942 


14 


19 ianuarie. C.I.C. Brătianu şi Iuliu Maniu adresează un Memoriu către 
Ion Antonescu în legătură cu necesitatea de a se pune capăt participării 
României la campania din răsărit şi retragerea trupelor române de pe 
teritoriul Uniunii Sovietice. 


26 ianuarie. Informaţii SSI privind sectorul central al Frontului de Est, 
acolo unde Armata Sovietică a trecut deja la acţiuni în spatele frontului cu 
unități regulate de paraşutişti. URSS dispune de 11 Brigăţi de Debarcări 
Aeriene. 


4 februarie. Analiză efectuată la sediul SSI cu şeful Secţiei din România 
a Serviciului de Informaţii al Armatei Germane, colonel Rodl, despre 
„intenţiile probabile ale conducătorilor militari anglo-sovietici”. În legătură 
cu România concluziile formulate se referă la: intenţia aliaților anglo- 
sovietici de a convinge România să încheie o pace separată — acţiune ce ar fi 
găsit sprijinul lui Iuliu Maniu - cu condiţia ca această pace să fie acceptată 
când trupele sovietice vor ajunge cu contraofensiva la Nipru”. 


11 februarie. Întrevedere Hitler-Antonescu la Rastemburg, în cursul 
căreia este discutată situația strategică şi politică, precum şi campania anului 
1942. 


22 februarie. Iuliu Maniu adresează o scrisoare lui Mihai Antonescu 
referitoare la situaţia din Transilvania. 


10-12 aprilie. La MStM şi SSI au loc conferinţe ale ofiţerilor germani 
concluziile formulate: Comandamentul german a subestimat valoarea 
Armatei Sovietice; datorită măsurilor contrainformative luate de organele 
specializate sovietice, Serviciul de Informaţii german nu a putut pătrunde în 
interiorul URSS într-o zonă mai adâncă de 100-150 km de la frontieră. 


18 aprilie. Informaţii SSI privind organizarea nucleelor de spionaj, 
terorism şi propagandă a NKVD-ului în Transnistria. Concluzia formulată: 
„Dacă Sovietele şi-au înjghebat acțiunea subversivă în spatele frontului, în 
teritoriile cucerite, înseamnă un mare pericol la care sunt supuse trupele şi 
autoritățile din aceste teritorii”. 


15 


8 mai. Inceputul ofensivei germano-române pentru recucerirea Peninsului 
Kerci, încheiată la 18 mai. 


1 iulie. Trupele române şi germane ocupă Sevastopolul. 
4 iulie. Se încheie cucerirea Crimeii de către trupele germane şi române. 


18 iulie. Ion Antonescu refuză trimiterea a încă trei divizii pe front, 
invocând tensiunea din relațiile româno-ungare. 


23 iulie. Conferinţă la sediul SSI a colonelului Rodl. Concluziile 
formulată se referă: pe plan extern la necesitatea ca SSI-ul şi Abwher-ul să-şi 
intensifice la maximum acțiunile în Orientul Apropiat; pe plan intern să se 
acorde o mai mare atenţie acțiunilor de sabotaj şi propagandei inamice, 
pentru ca populaţia şi autorităţile să-şi păstreze cel mai desăvârşit calm. 


24 septembrie. Constantin I.C. Brătianu adresează o scrisoare 
mareşalului Ion Antonescu, privind pericolul prelungirii campaniei din 
răsărit. Printre altele, semnatarul scrisorii menţionează: „V-am prevenit în 
mai multe rânduri, în 1941 şi 1942, că România nu trebuie să-şi trimită 
trupele sale în interiorul Rusiei, fără a-şi pune în pericol chiar existenţa sa, 
că ea este ameninţată să fie strivită în conflictul armat a două mari puteri şi 
că, pe de altă parte, situaţia ei economică devine din zi în zi mai critică. V- 
am sfătuit mai târziu să retrageți în interiorul țării trupele noastre de peste 
Nistru şi să le rezervaţi pentru apărarea noastră în contra ungurilor. În loc de 
a asculta apelurile ce v-am făcut, aţi trimis aproape toată armata noastră în 
interiorul Rusiei”. 


25 septembrie. Sub semnătura şefului SSI, Eugen Cristescu, întră în 
vigoare instrucțiunile privind organizarea şi misiunile organelor SSI din 
zona de operații. 


13 octombrie. Consiliul de Miniştri a decis oprirea deportării evreilor din 
România în Polonia, în vederea aplicării „soluţiei finale”. Astfel, 292 149 
evrei din România au rămas în viaţă, prin decizia mareşalului Ion Antonescu, 
indiferent de motivele ei, de a nu pune în aplicare „soluţia finală” cerută 
insistent de autoritățile naziste. 


29 octombrie. Mareşalul Ion Antonescu răspunde printr-o amplă 
scrisoare, 125 pagini, lui C.I.C. Brătianu asupra politicii Partidului Liberal în 


16 


care face comparații cu ceea ce a realizat guvernul său după 6 septembrie 
1940. Se distinge cu uşurinţă starea de nervozitate sub imperiul căreia a fost 
redactată acestă scrisoare. Mareşalul Ion Antonescu şu şi-a îngăduit 
niciodată un asemenea ton față de Iuliu Maniu. 


14 noiembrie. Replica lui Constantin I. C. Brătianu la răspunsul 
mareșalului Ion Antonescu din 29 octombrie 1942, care se încheie cu 
următoarea mențiune: „Propunerea dvs de a vă lua locul la cârma statului, 
când sub ocupaţia străină se declară că «România este Mareșalul 
Antonescu», este desigur o glumă din partea dvs”. 


19 noiembrie. Incepe ofensiva sovietică în Cotul Donului, care provoacă 
mari pierderi Armatei a 3-a române. 


19 noiembrie. Ordin circular al şefului SSI, Eugen Cristescu, privind 
măsurile de prevenire şi scurgere de informaţii secrete. 


20 noiembrie. Începe ofensiva sovietică în Stepa Calmucă. Armata a 4-a 
română se află într-o situaţie critică. Trupele germane şi române din Caucaz 
încep retragerea spre Nord-Vest, în direcția estuarului Kuban, unde vor 
stabili un cap de pod ce va rezista până în toamna anului 1943. 


21 noiembrie. Ordin rezolutiv al mareșalului Ion Antonescu privind 
supravegherea de către SSI a legionarilor refugiaţi în Bulgaria. 


9 decembrie. lon Antonescu adresează feldmareşalului Eric von Manstein 
o scrisoare, în care apără trupele române de acuzaţia de a fi responsabile de 
înfrângerile din bătălia Stalingradului, în curs de desfăşurare, critică sever 
erorile şi conduita militarilor germani şi atrage atenția că, în absenţa unui 
tratat bilateral, România nu are obligaţii militare față de Reich. Apogeul 
crizei de încredere între Înaltele Comandamente român şi german. 


17 


Abrevieri 


a.c. — anul curent 

ACR — Aviația Civilă Română 

AMAE — Arhiva Ministerului Afacerilor Excerne 
ANIC — Arhiva Naţională Istorică Centrală 
A.S. — Alteţea Sa 

ASRI — Arhiva Serviciului Român de Informaţii 
b-dul - bulevardul 

BNR -— Banca Naţională Română 
Cab.Milit.Bir. 2 Inf. — Cabinetul Militar Biroul 2 Informaţii 
CAM — Casa Autonomă a Monopulurilor 
CD — Corpul Detectivilor 

CEC — Casa de Economii şi Consemnaţiuni 
CFR — Căile Ferate Române 

CML — Corpul Muncitoresc Legionar 

crt. — curent 

DGP — Direcţia Generală a Poliţiei 

dl — domnul 

dlui — domnului 

dna — doamna 

dnei doamnei 

Dr. — doctor 

d-sale — domniei sale 

d-sa — domnia sa 

FDC — Frăţiile de Cruce 

FRN — Frontul Renaşterii Naţionale 

GEG — Grupul Etnic German 

ha - hectar 

Jud. — judeţ 

MApN — Ministerul Apărării Naţionale 
MCG — Marele Cartier General 

Min. - Ministerul 

M.R. — Ministerul de Război 

M.S. — Majestatea Sa 


M.St.M. — Marele Stat Major 

nr. — numărul 

PCdR — Partidul Comunist din România 

PCM — Preşedinţia Consiliului de Miniştri 

PNC — Partidul Naţional Creştin 

PNL — Partidul Naţional Liberal 

PNȚ — Partidul Naţional-Țărănesc 

Pref. - Prefectura 

Preşed. Cons. de Miniştri — Preşedinţia Consiliului de Miniştri 
prof. — profesor 

prof. univ. — profesor universitar 

P.S. — Preasființia Sa 

PSD — Partidul Social Democrat 

PTT — Poştă telefon telegraf 

ROS — Uniunea Eliberatoare Rusă 

SDP — Secţia Domeniilor Publice 

Serv. - Serviciu 

SSI — Serviciul Special de Informaţii 

ss. indesc. — semnătură indescifrabilă 

STB — Societatea de Transport Bucureşti 

str. - strada 

SUA (USA) — Statele Unite ale Americii 

UGIR — Uniunea Generală a Industriaşilor Români 
URSS — Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste 
Vice Preş. Cons. Minştri — Vice Preşedintele Consiliului de Miniştri 


1940 


1940 septembrie 10. Notă, din „sursă serioasă”, privind comentariile 
cercurilor comuniste din Bucureşti referitoare la formarea noului guvern. 


Cercurile comuniste şi actualul regim 


Comentând întârzierea completării actualului cabinet ministerial, 
cercurile simpatizanților comunişti din Capitală cred a şti că aceasta se 
datorează următoarelor considerente: 

DI general Ion Antonescu — spun ei — având concentrată în mâinile d-sale 
puterea legislativă, ar intenţiona să realizeze o nouă operă legislativă, după o 
concepție proprie, spre a polariza în mod exclusiv întreaga popularitate şi a 
nu face să se creadă că noile reforme se datorează sugestiei vreuneia din 
eventualele grupări politice colaboratoare. 

Un alt motiv al întârzierii menționate ar fi — după aceleaşi cercuri — 
tratativele pe care Conducătorul Statului le duce în prezent cu fruntaşii 
politici din fosta opoziţie a guvernului trecut, în special cu domnii Iuliu 
Maniu, Dinu şi Gheorghe Brătianu, în vederea încheierii unui acord. 

În prezent, foştii opoziţionişti ar pune condiţii inacceptabile pentru 
Conducătorul Statului şi caracterul dictatorial al regimului politic, pe care dl 
general Antonescu intenționează să-l instaureze. 

După părerea simpatizanților comunişti, aceste condiţii ar fi următoarele: 

- garantarea reînființării fostelor partide politice; 

- garantarea participării cadrelor fostelor partide la opera de 
guvernare; 

- adoptarea unei atitudini de nerecunoaştere şi nerespectare a 
cesiunilor teritoriale făcute Ungariei; 

- înfrânarea influenţei puterilor Axei în viața politică şi economică a 
țării. 

x 


20 


Până în prezent, simpatizanți Mişcării comuniste nu au luat o poziție 
bine definită față de actualul regim. 

Se păstrează atitudinea de expectativă, în credinţa că situația se va 
schimba, deoarece între legionari şi Conducătorul Statului nu ar exista 
acordul necesar, nici în ceea ce priveşte constituirea cabinetului ministerial, 
NICI în privinţa viitoarelor înfăptuiri. 


* ANIC, Fond DGP, dosar 104/1940, f. 10-11. 


1940 septembrie 11. Notă privind comentariile doctorului  Schefer, 
simpatizant comunist şi în relaţii cu Legația Germaniei, referitoare la 
posibilitatea izbucnirii unui conflict germano-sovietic. 


DI Schefer, care este în relații cu personalul de la Legația germană, în 
calitate de medic, iar ca simpatizant comunist este în legătură cu 
conducătorii Mişcării comuniste, a făcut cunoscut, acestora, următoarele: 

În ultimul timp, funcţionarii de la Legația germană afirmă că, în curând, 
va izbucni un conflict între Germania şi Rusia, pentru următoarele 
consideraţii: 

- Germania are interese urgente şi vitale de a pune stăpânire pe 
petrolul şi grânarul din Asia Mică, unde va întâmpina opunerea Rusiei; 

- Frontiera dintre România şi Ungaria a fost fixată sub sugestia 
Germaniei şi conform cu interesele ei, de a fi cât mai aproape de bazinul 
petrolifer din România, cu intenția de a pune uşor stăpânire pe el, în 
eventualitatea unui conflict cu Rusia; 

- Germania consideră armata rusă lipsită de putere combativă, din 
următoarele motive: 

a. Trupa nu are instrucţia şi pregătirea necesară; 

b. Armamentul şi tot materialul de război sunt de proastă calitate; 

c. Comandamentul şi ofițerii superiori sunt mult inferiori cadrelor din 
armata germană. 

- În prezent, germanii fac fortificaţii de-a lungul frontierei cu Rusia, la 


care lucrează în permanenţă trei milioane de oameni. 
x 


x x 


21 


Rusia Sovietică, urmărind stăvilirea expansiunii statelor totalitare în sud- 
estul Europei şi Asia Mică, se va opune acțiunii germane de a pătrunde în 


această regiune. 
x 


x x 


URSS, prevăzând eventualitatea unui conflict cu Germania, a înglobat 
armatele Letoniei, Estoniei şi Lituaniei în Armata Roşie, a realizat un acord 
cu Finlanda, iar în sud-estul Europei contează pe sprijinul Turciei şi al 


Greciei, cu care ar fi stabilit o înțelegere. 
x 


x x 


Conducătorii comunişti susțin că România, având interese comune cu 
Rusia Sovietică şi cu ţările balcanice, vor continua propaganda spre a 
determina guvernul să încheie un pact de asistență mutuală cu URSS şi 
statele balcanice. 


e ANIC, Fond DGP, dosar 104/1940, f. 23-24. 


1940 septembrie 11. Notă - din sursă serioasă - a Direcției Siguranței 
privind atitudinea național-ţărăniştilor faţă de noul guvern. 


În cursul după amiezii de ieri, 10 septembrie a.c., la locuinţa dlui Mihail 
Popovici, a avut loc o consfătuire naţional-ţărănistă, la care au luat parte dnii 
Iuliu Maniu, Mihai Popovici, Chiţă Pop, ing. Ştefan Mihăiescu, dr. Dumitru 
Popovici şi Virgil Solomon. 

Fruntaţii național-țărămişti au discutat atitudinea lor în urma regimului 
instaurat de dl general Ion Antonescu şi au hotărât: 

- Să se dea concursul guvernului şi regimului condus de dl general Ion 
Antonescu, atât timp cât noul guvern nu se va baza pe o singură 
organizaţie politică, cum ar fi aceea a Gărzii de Fier. 

- DI Iuliu Maniu urmează să intervină pe lângă dl general Antonescu 
„spre a arăta Conducătorului staului că, pentru ca noul regim să fie 
viabil, el trebuie să se sprijine pe toate forţele politice de centru şi 
dreapta din ţară”. 


ASRI, fond „d” , dosar nr. 1436, f. 230. 


22 


1940 septembrie 11. Notă - din sursă serioasă - a Direcţiei Siguranţei 
privind opiniile luiliuliu Maniu despre Mişcarea Legionară. 


În dimineaţa de 10 septembrie a.c., dl Iuliu Maniu a fost vizitat de dnii 
Virgil Solomon, general Gabriel Negrei, ing. Ştefan Mihăiescu, Cezar 
Simionescu şi Ghiţă Pop, cae l-au informat că Mişcarea legionară se 
reorganizează intens în întreaga ţară. 

DI luliu Maniu le-a făcut cunoscut că Partidul Naţional-Ţărănesc trebuie 
să păstreze o atitudine rezervată față de Mişcarea legionară, până când se va 
vedea atitudinea dlui general Ion Antonescu în această direcţie. 

Domnia sa şi-a exprimat credința că dl general Ion Antonescu va fi în 
măsură să-şi impună punctul de vedere față de Mişcarea legionară. 

Şeful grupării naţional-țărăniste a subliniat că dl general Ion Antonescu 
este simpatizat de cadrele largi ale Mişcării legionare şi că, dacă se va ivi un 
diferend între Conducătorul Statului şi Mişcarea legionară, el se va datora 
exclusiv conducătorilor Mişcării. 


ASRI, fond „d” , dosar nr. 1521, f.438. 


1940 septembrie 12. Notă — din sursă sigură — a Direcţiei de Siguranţă 
privind atitudinea liberalilor față de viitoarea organizare a statului. 


Cercurile fruntaşilor liberali sunt preocupate de proiectele de guvernare 
ale dlui general Ion Antonescu şi, mai ales, de intenţiile Conducătorului 
statului față de legionari, precum şi față de partidele Liberal şi Național- 
Ţărănesc. 

Aceştia fac pronosticuri asupra viitoarei formuli ministeriale şi a 
structurii statului, deoarece nu cunosc ce sistem va fi abordat: cel corporatist, 

Sistemul lui Salazar sau bicameral. 

Unii dintre liberali cred că ar fi început suspectări împotriva dlui general 
Ion Antonescu, din partea legionarilor. 


ASRI, fond „d” , dosar nr. 1927, f. 44. 


1940 septembrie 12. Notă - din sursă serioasă - a Direcţiei Siguranţei 
privind opiniile luiliuliu Maniu despre constituirea viitorului guvern. 


În zilele de 9 şi 10 septembrie a.c., dl Iuliu Maniu a avut întrevederi cu 


dnii Gheorghe Brătianu, Mihai Popovici, dr, Niicolae Lupu şi Ghiţă Pop, cu 
care a discutat viitoarea formulă ministerială. 


23 


După cele ce se afirmă, dl Iuliu Maniu crede că „rolul actualului 
conducător al statului este de a stabili un echilibru între cele patru organisme 
politice, care au priză în opinia publică românească: Partidul Național- 
Țărănesc, Partidul Liberal, Partidul Naţional-Creştin şi Mişcarea legionară”. 

Ca atare, şeful Partidului Naţional-Țărănesc socoteşte oportun ca viitorul 
guvern să se bazeze pe aceste patru forțe politice, urmînd ca după 
constituirea lui să se decreteze un armistițiu al lupatelor politice. În acest 
mod, la momentul oportun, s-ar putea ajunge la convocarea Corpului 
Electoral, pentru ca ţara să aleagă în libertate regimul pe care îl doreşte. 

„Cred — a mai spus dl Iuliu Maniu — că alegerile s-ar putea face în 
primăvara anului 1941”. 


ASRI, fond „d” , dosar nr. 1521, f. 440. 


1940 septembrie 12. Notă — din sursa Prefecturii Poliţiei — privind 
atitudinea lui Iuliu Maniu față de foştii Consilieri Regali. 


Cercul intimilor dlui Virgil Madgearu discută că dl Iuliu Maniu 
intenționează să sugereze dlui general lon Antonescu acţionarea în judecată 
a foştilor membri ai Consiliului de Coroană, pe care îi socotește 
răspunzători, prin girul pe care l-au dat fostului Rege Carol al II-lea, de toate 
greşelile săvârşite până în prezent. 

Șeful Partidului Naţional-Țărănesc crede că fiecare fost Consilier Regal 
trebuie să arate atitudinea ce a avut în timpul când a fost consultat în marile 
probleme ale țării 

Tot dl luliu Maniu susține însă că o parte din Consilierii Regali a avut în 
timpul fostului regim, o atitudine de opoziţie, iar aceştia vor putea fi 
absolviţi de sancțiuni. 

Printre ei, dl Maniu anumeră pe dnii: profesor A.C. Cuza şi dr. Constantin 
Angelescu. 


ASRI, fond „d” , dosar nr. 1521, f. 444. 


1940 septembrie 13. Notă - din sursă serioasă - a Direcţiei Siguranţei 
despre atitudinea liberalilor faţă de portul uniformelor legionare. 


Cercurile liberale diniste cer ca dl Dinu Brătianu să intervină pe lângă dl 


general Ion Antonescu spre a se interzice portul uniformelor, manifestaţiilor 
şi cântecelor legionare. 


24 


Ei afirmă că „dacă acestea nu vor fi interzise, liberalii vor fi obligați să 
abopte aceleaşi sisteme pentru a putea combate Mişcarea legionară”. 


ASRI, fond „d” , dosar nr. 1927, f. 46. 


1940 septembrie 13. Notă - din sursă serioasă - a Direcţiei Siguranţei 
despre plecarea lui luliu Maniu în Ardeal. 


În urma hotărârii sale de a pleca în ţară, pentru a lua contact cu şefii 
organizațiilor judeţene, în vederea măsurilor de reorganizare a cadrelor 
partidului, dl Iuliu Maniu apărăsit Capitala în ziua de 11 septembrie a.c. 

Înainte de a părăsi Capitala, dl Iuliu Maniui a declarat că este satisfăcut 
de evoluția situaţiei politice interne, cât şi de modul în care dl general Ion 
Antonescu înţelege să facă față problemelor la ordinea zilei, cu atât mai mult 
cu cât „nu va completa guvernul numai cu elemente de o anumită nuanță 
politică”. 


ASRI, fond „d” , dosar nr. 1521, f. 452. 


1940 septembrie 14. Notă, din „sursă serioasă”, privind comentariile 
ziariştilor comunişti din Bucureşti privind componența guvernului. 


Ziariştii comunişti din Capitală şi compunerea viitorului guvern român 


Cercurile ziariştilor comunişti din Capitală pretind a şti că în guvernul ce 
va fi alcătuit de domnul general Ion Antonescu vor intra, între alţii: domnii 
Gheorghe Brătianu! la Ministerul de Externe, Horia Sima la [Ministerul de] 
Interne şi profesor universitar Mihai Antonescu la Economia Naţională. 

Cercurile menționate subliniază că domnul Iuliu Maniu nu va intra în 
viitoarea formaţiune ministerială, rămânând în expectativă, pentru a constitui 
rezerva regimului, în vederea oricărei eventualități. 


* ANIC, Fond DGP, dosar 104/1940, f. 37. 


! Într-adevăr, în timpul negocierilor pentru formarea noului guvern, pe care generalul Ion Antonescu le-a 
avut cu Constantin I. C. Brătianu şi iuliu Maniu, s-a avansat ideea ca Gheorghe Brătianu să ocupe funcția 
de ministru de externe, dar negocierile au eşuat; vezi Scurtu, loan, Gheorghe Brătianu. Activitatea politică, 
în „Dosarele istoriei”, an VIII, nr. 6 (82), 2003, p.10. 


25 


1940 septembrie 20. Notă — a cărei valoare informativă a fost apreciată ca 
probabilă - a Direcţiei Siguranţei despre opinia lui Dinu Brătianu faţă de 
durata regimuuil legionar. 


În cursul zilei de 18 septembrie a.c., dl Dinu Brătianu a fost vizitat de 
mai mulți partizani, printre care: Mircea Djuvara, Vasile Sassu şi Alexandru 
Alimănişteanu. 

În rândurile fruntaţilor liberali se afirmă că dl Dinu Brătianu a făcut, cu 
această ocazie, unele declarații referitoare la actualul regium. 

După ce şi-a manifestat credinţa că dl general Ion Antonescu era singurul 
om indicat la conducerea ţării, în actualele împrejurări. A afirmat că 
guveranarea legionară va fi de scurtă durată, motivând acestă convingere a 
sa pe faptul că „Mişcarea legionară a luat puterea înainte de a fi pregătită 
temeinic pentru guvernare”. 

În încheiere, dl Dinu Brătianu a dat sfaturi partizanilor săi de a nu se 
manifesta, deocamdată, împotriva actelor guvernului, trecând însă, imediat, 
la reorganizarea cadrelor, pentru ca Partidul Liberal să fie pregătit în ipoteza 
că îi va veni mai târziu misiunea de a forma guvernul. 


ASRI, fond „d” , dosar nr. 1927, f. 59. 


1040 septembrie 20. Notă — din sursă verificată — a Direcţiei Siguranţei 
privind atitudinea liberalilor faţă de unele manifestări ale Mişcării 
Legionare. 


Fruntaşii Partidului Liberal, printre care dnii: Dinu Brătianu,Gheorhe 
Brătianu, Alexandru Alimănişteanu, Niculescu-Dorobanţu, Gheorghe Fotino 
şi Ghorghe Căpitanu au avut o consfătuire, în ziua de 19 septembrie, la dna 
Sabina Cantacuzino. 

Cu acest porilej s-a afirmat că „eventualitatea unei ocupări efective a 
României de către trupele germane pare sigură, iar faptul se va produce în 
termen de câteva săptămâni”. 

Cei prezenţi au făcut constatarea că „în prezent există o adevărată invazie 
germană în România”. 

Chestiunea cea mai dezbătută a fost dărâmarea statuilor lui I.G. Duca şi a 
plăcii comemorative din gara Sinaia. 


? Misiunea Militară germană a sosit la Bucureşti în ziua de 12 octombrie 1940. 


26 


Liberalii afirmă că „Duca a fost ministru în guvernul care a realizat 
România Mare, a fost autorul reformei agrare şi, numai pentru aceste fapte, 
memoria sa ar fi trebuit păstrată”. 

Afectaţi de cele întâmplate, fruntații liberali sunt hotărâți să înainteze un 
protest dlui general Ion Antonescu, împotriva modului în care se comportă 
legionarii, în acestă direcție. 


ASRI, fond „d” , dosar nr. 1927, f. 63-64. 


1940 septembrie 21. Notă — din sursă verificată — a Direcţiei Siguranţei 
privind intenţiile naţional-țărăniştilor de a convoca o adunare de protest 
față de atrocitățile comise de administrația maghiară asupra populaţiei 
române din Ardealul ocupat. 


În seara de 20 septembrie a.c., a avut loc la domiciuliul dlui Ghiţă Popp o 
consfătuire intimă a fruntaşilor manişti, din Capitală, la care au luat parte şi 
reprezentanții tineretului. 

Cu acest prilej s-a examinat situaţia politică şi s-a discutat viitoarea 
atitudine a naţional-țărăniştilor. În urma atrocităților săvîrşite de maghiari în 
Ardealul ocupat. 

Ghiţă Popp a comunicat celor prezenţi că dl Iuliu Maniu intenționează să 
organizeze o întrunire publică de protest, în Capitală, probabil în ziua de 29 
septembrie a.c. 

„În acest scop — a precizat el - dl Iuliu Maniu va interveni pe lângă 


993 


Conducătorul statului, cerând autorizația necesară ™. 
ASRI, fond „d” , dosar nr. 1436, f. 250. 


1940 septembrie 23. Notă SSI privind zvonurile care circulă în mediile 
diplomatice, gazetăreşti şi comuniste despre relaţia dintre generalul 
Antonescu şi Mişcarea legionară, poziția guvernului britanic față de 
România şi infiltrarea comuniştilor în Mişcarea legionară, conform 
indicaţiilor de la Moscova. 


In diferite cercuri din Capitală, din toate straturile sociale, circulă 
numeroase versiuni, dintre care se semnalează următoarele: 


3 Într-adevăr, Iuliu Maniu a dresat o crisoare Conducătorului Statului prin care i-a solicitat aprobarea 
pentru o întrunire publică de protest, a național-țărăniştilor, împotriva situației din Transilvania. Generalul 
Antonescu i-a răspuns a doua zi, subliniind că o astfel de adunare nu era oportună ; vezi Mareșalul Ion 
Antonescu epistolarul infernului, avertisment, note şi indice de nume de Mihai Pelin, Editura Viitorul 
Românesc, Bucureşti, 1993, p. 25-28. 


2-1] 


Între generalul Antonescu şi conducerea mişcării legionare ar exista 
disensiuni. În această privinţă, se citează anularea de către Conducătorul 
Statului a două decizii ministeriale: una a fostului ministru Radu Budişteanu, 
mai veche, şi alta din 20 septembrie a.c. a ministrului Vasile Iaşinschi. 
Dualitatea structurală a regimului actual“ nu poate fi de lungă durată şi, din 
fricțiunile existente între Conducătorul Statului şi mişcarea legionară, cel 
care va pierde va fi generalul Antonescu. Generalul Antonescu ar căuta prin 
toate mijloacele să atragă armata de partea sa, iar legionarii se organizează 
cu toată febrilitatea. 

Generalul Antonescu procedează cu scrisorile către ţară la fel ca Ion 
Mihalache cu scrisorile pentru plugari, iar metoda decretelor-legi se 
interpretează ca procedura unui comandant de unitate: ordine rapide, uneori 
contradictorii, schimbătoare de la o zi la alta. Se mai spune că scrisorile ar 
avea un caracter defetist. 

Se consideră ca o greşeală faptul că generalul Antonescu a permis 
fostului rege să plece din ţară cu atâta avere şi, mai ales, învoirea ca Elena 
Lupescu să părăsească ţara cu nenumărate bogății. În general însă, lumea are 
încredere în Conducătorul Statului şi aşteaptă cu nerăbdare îndreptarea 
situației prin autoritatea, cinstea, dreptatea şi energia sa, cu excepția jidanilor 
cărora le-ar conveni adâncirea disensiunilor între generalul Antonescu şi 
Mişcarea legionară. Se crede că generalul Antonescu va rămâne numai 
Conducător al Statului, iar conducerea efectivă a ţării va fi exercitată numai 
de legionari. 

Legionarii ar fi venit la putere printr-un guvern sugerat de Berlin şi 
acceptat fără împotrivire de generalul Antonescu. Soarta țării ar fi, în 
prezent, în mâinile germanilor, care ar dispune în România după bunul lor 
plac. O mare parte din armata germană s-ar afla în România din care s-ar 
intenționa formarea, eventuală, a unei a cincea coloane. Ca localități se 
citează Galaţi, Breaza, Brăila, etc. 

Despre prof. Ion Zelea Codreanu se spune că are dreptate cu afirmaţia sa 
că Legiunea nu trebuia să fie adusă acum la putere, ci abia după un an, când 
țara ar fi fost pregătită. Este acuzat de uşurinţă din cauza afirmației că 
„preferă să piară țara românească, numai Axa să fie învingătoare”. Pe de altă 
parte, se spune că legionarii, chiar dacă nu ar putea face altceva, ar aduce, 


4 Sintagma „dualitatea structurală a regimului” este corectă dacă avem în vedere că, în guvernul instaurat 
la 14 februarie, repartizarea portofoliilor a fost extrem de echilibrată, între legionari, pe de o parte, şi 
tehnicieni şi militari, care alcătuiau polul antonescian, pe de altă parte; vezi pe larg Ottmar Traşcă, Ana- 
Maria Stan, Guvernarea antonesciano-legionară (septembrie 1940 — ianuarie 1941), în „Dosarele istoriei”, 
an VII, nr. 6 (70), 2002, p. 36-37. 


28 


totuşi, un serviciu deosebit ţării împiedicând numai furturile din banii 
publici. 

Mişcarea legionară ar fi alcătuit o echipă de legionari pe care a trimis-o în 
Portugalia pentru suprimarea fostului rege Carol al II-lea, a Elenei Lupescu 
şi a lui Urdăreanu. 

Tineretul legionar este acuzat că nu se ocupă decât de reorganizare, 
nesocotind durerea ţării produsă de cedarea teritoriilor şi maltratării 
românilor din Transilvania de Nord. 

În unele cercuri de pensionari se interpretează ca un indiciu al greutăților 
financiare prin care trece guvernul, faptul întârzierii apariției decretului 
pentru plata salariilor pe luna septembrie. 

În diferite cercuri politice şi gazetăreşti se comentează informaţia după 
care prof. Nicolae Iorga şi dr. Constantin Anghelescu au decis să inițieze o 
acțiune de colaborare împotriva Mişcării legionare. Se mai adaugă că, după 
toate probabilitățile, şi mareşalul Prezan va adera la această acțiune. 

Scumpirea şi lipsa alimentelor s-ar datora exportului care se face în 
Germania. Tendinţa ar fi ca Germania să raționalizeze atât producția, cât şi 
consumația pentru România. 

Uniunea Sovietică nu mai exportă nimic în Germania. Acest fapt 
îngrijorează cercurile berlineze, care caută posibilitățile maxime de 
exploatare a produselor din ţările ocupate de trupele germane şi din ţările 
amice Axei. 

După un zvon din cercurile diplomatice italiene din ţară, von Ribbentrop 
şi contele Ciano ar discuta modalitatea de a obliga Uniunea Sovietică să-şi 
precizeze atitudinea faţă de România. În cercurile Legaţiei bulgare se discută 
că Germania va cere autonomia Ardealului. 

În cercurile politice se afirmă că guvernul din Londra ar considera țara 
noastră ca beligerantă urmând să fie tratată ca atare. Primul obiectiv al 
acțiunii engleze ar fi regiunea petroliferă a României care, după cercurile 
londoneze, ar fi ocupată de coloana a cincea germană. Circulă zvonul că nu 
este exclus ca unități din aviația engleză să facă un raid deasupra Văii 
Prahovei, pentru a bombarda zona petroliferă. Ca o altă măsură de 
represiune a englezilor față de România, li se atribuie intenția ca prin agenţii 
lor ar căuta să taie conductele de petrol, în special cele de la Giurgiu. 

Relativ la politica României față de Axă se apreciază, în cercurile 
simpatizanților Angliei, că tineretul legionar ar fi prea servil față de Berlin şi 
se întreabă ce poziție ar avea România în cazul victoriei engleze. Din 
aceleaşi cercuri s-a lansat versiunea că la Moscova s-ar duce tratative între 
Anglia, Franţa şi URSS referitoare la statutul Dunării. De asemenea, din 


29 


aceeaşi sursă, s-a lansat zvonul că Iuliu Maniu va pleca, în eventualitatea că 
Germania va ocupa ţara noastră, la Londra, unde va forma un guvern român. 

Printre zvonurile care circulă în cercuri diplomatice din Capitală este şi 
acela că guvernul grec ar fi propus Bulgariei începerea unor tratative în 
vederea soluționării chestiunilor teritoriale în litigiul dintre aceste două ţări. 
Bulgaria ar fi dat — pretind a şti unii diplomaţi şi gazetari — un ultimatum 
Turciei, cerând satisfacerea pretențiilor sale teritoriale. Se mai spune, în 
special în cercurile bulgare, că, în curând, se va produce ruperea relațiilor 
dintre Uniunea Sovietică şi Germania. 

În cercurile comuniste se pretinde a şti că între Anglia, Statele Unite ale 
Americii şi Uniunea Sovietică s-ar îndruma o convenţie secretă, în sensul ca, 
la un moment oportun, URSS să ocupe Moldova şi Dobrogea veche, cu 
scopul de a declanşa un conflict armat în Europa de Sud-Est, în care să fie 
angrenată şi Germania. În sensul de mai sus, s-a lansat şi versiunea că Turcia 
va intra, în curând, în război alături de Anglia. 

Acţiunea comunistă în România ar fi în plină desfăşurare. Agenţii 
sovietici, conformându-se indicaţiilor primite de la Moscova, s-ar introduce 
în rândurile legionarilor folosind actuala împrejurare pentru a recruta 
elemente noi şi, în general, pentru a activa sub camuflajul Mişcării 
legionare. 

În legătură cu atitudinea contelui Ciano faţă de Ungaria, se spune că 
aceasta nu ar fi tocmai dezinteresată. Contele Ciano ar fi fost căsătorit cu o 
unguroaică de care a divorţat. Copiii din această căsătorie ar trăi în Ungaria. 
Drept recompensă pentru susținerea revizionismului maghiar, contele Ciano 
ar fi fost împropietărit cu circa 2000 ha pământ în apropiere de Budapesta. 


e ANIC, Fond PCM-Cab. Mil., dosar 63/1940, f. 108-112. 


1940 septembrie 27. Notă — din sursă serioasă — a Direcţiei Siguranţei 
privind atitudinea fruntaşilor naţional-ţărămişti faţă de situaţia politică a 
țării. 


Principalele personalități politice național-ţărăniste şi-au fixat atitudinea 
față de noul regim, după cum urmează. 

DI Iuliu Maniu a afirmat că momentul politic actual nu-i aparține. 
Domnia sa este convins de victoria finală a Angliei şi consideră Partidul 
Naţional-Țărănesc ca o principală forță, ce se va impune de la sine, atunci 
când Marea Britanie îşi va spune cuvântul hotărâtor. 


30 


In vederea acestei eventualități, studiază cu conducătorii național- 
ţărănişti posibilitatea de reorganizare a partidului. De asemenea, are dese 
întâlniti cu dnii Dinu şi Gheorghe Brătianu. 


Șeful Partidului Naţional-Ţărănesc urmăreşte crearea unui puternic 
curent revizionist şi chiar constituirea unei Ligi Revizioniste, având în acest 
sens şi asentimentul fruntaşilor liberali. 

Dr. Nicolae Lupu este vădit nemulţumit de pasivitatea dlui luliu Maniu 
față de evenimente. 

DI Ion Mihalache, care se află la Dobreşti-Muscel, păstrează față de 
evenimente o atitudine de expectativă. 


ASRI, fond „d” , dosar nr. 1436, f. 269. 


1940 octombrie 9. Notă, din „sursă serioasă”, privind intenţia constituirii 
unui guvern român în exil la Londra, la inițiativa lui V. V. Tillea. 


Despre grupul independenţilor de la Londra 


În legătură cu inițiativa grupului aşa-numit al „independenților”, format 
din diferiți bărbaţi politici aflați actualmente în străinătate şi care proiectează 
constituirea unui „guvern român” la Londra, în diferire cercuri politice şi 
gazetăreşti din Capitală se discută că inițiativa acestei acțiuni aparține lui 
V.V. Tilea, în jurul căruia s-au grupat Franasovici, Radu Irimescu, Pangal, 
etc. 

De asemenea, se discută şi despre eventuala adeziune a lui N. Titulescu, 
dar întrucât fostul ministru al afacerilor străine se află actualmente la Cannes 
(Franţa) se arată că nu poate, în prezent, să întreprindă vreo acţiune politică. 

De altfel, cercurile politice care au avut legături cu Titulescu afirmă că 
acesta ar ezita să întreprindă o asemenea acțiune, pe de o parte pentru că ar 
urma să fie dirijată de fostul Rege Carol al II-lea, iar pe de altă parte pentru 
că nu ar dori să îngreuneze acţiunea generalului Antonescu, pentru care are 
sentimente dintre cele mai alese. 


* ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 5/1940, f. 3. 
1940 octombrie 18. Notă — din sursă serioasă — a Direcţiei Siguranţei 


privind consfătuirea fruntaşilor liberali organizată la domiciliul lui Dinu 
Brătianu. 


31 


În seara zilei de 16 octombrie a.c. a avut loc, la domiciliul dlui Dinu 
Brătianu din Bulevardul Regele Alexandru nr. 16, un ceai, la care a au fost 
invitzate personalitățile reprezentative ale Partidului Naţional-Liberal. 

Au participat peste 50 de persoane, prinre care: dr. Constantin Angelescu, 
prof. lon Nistor, Tancred Constantinescu. Gheorghe Brătianu, Bebe 
Brătianu, G. Slama, I. Purcăreanu, V. Vâlsănescu, Atta Constantinescu. Dr. I. 
Constantinescu, V. Sassu, prof. Djuvara, prof, Dorel Dumitrescu, Al. 
Donescu, Tomaziu, V. Roman, C. Toma, Cipăianu, Constantinescu-Bordeni 
şi alții. 

Dinu Brătianu, luând cuvântul, a arătat că Partidul Naţional-Liberal şi-a 
menţinut poziţia în vremurile din urmă într-o aprigă rezistenţă faţă de 
regimul fostului Rege Carol al II-lea şi al sfetnicilor săi care au dus ţara la 
dezastru. 

A dat lămuriri asupra atitudinii adoptată de Domnia sa cu ocazia 
Consiliilor de Coroană, premergătoare conferinței de la Viena, conchizând 
că „Partidul Liberal nu poate fi făcut răspunzător de dezastrul României”. 

A recomandat apoi păstrarea unei strânse legături cu cadrele partidului şi 
neadoptarea nici unei atitudini ostile actualului regim, rămânând ca „în cazul 
când va fi nevoie, conducerea partidului să o facă pe calea memoriilor 
adresate Conducătorului statului”. 

Referindu-se la colaborarea cu Partidul Naţional-Țărănesc, dl Dinu 
Brătianu, a precizat că ea se menţine în aceleaşi condiţii. 

A luat apoi cuvântul dnii: dr. C. Angelescu, dr. Costinescu şi Gheorghe 
Brătianu, care au dat asigurări dlui Dinu Brătianu de tot devotamentul 
membrilor organizațiilor liberale, care vor şti să rămână soldaţi disciplinaţi 
ai partidului, servind astfel interesele națiunii. 

La ora 20,30 consfătuirea a luat sfârşit. 


ASRI, fond „d” , dosar nr. 1927, f. 72-73. 


1940 octombrie 24. Notă — din sursă serioasă — a Direcţiei Siguranţei 
privind plecarea la Dobreşti a lui luliu Maniu. 


În cursul zilei de 24 octombrie a.c., dl Iuliu Maniu urmează a pleca la 
Dobreşti spre a vizita pe dl Ion Mihalache. 

Cu această ocazie, cei doi fruntaşi politici vor întocmi lista şefilor 
organizațiilor judeţene şi vor discuta asupra atitudinii pe care urmează să o 
adopte presa partidului. 


32 


ASRI, fond „d” , dosar nr. 1521, f. 496. 


1940 octombrie 31. Notă — din sursă serioasă — a Direcţiei Siguranţei 
privind plecarea la Blaj a lui Iuliu Maniu. 


În dimineaţa zilei de 30 octombrie a.c., dl Iuliu Maniu a plecat la Blaj, 

Plecarea neaşteptată a şefului Partidului Naţional-Țărănesc a dat naştere, 
în rândurile intimilor săi, la diferite comentarii, majoritatea fiind de acord în 
a crede că dl Maniu face această călătorie în scop de a lua contact cu 
conducătorii Bisericii-Unite. 

DI Iuliu Maniu se va reîntoarce în Bucureşti peste câteva zile. 


ASRI, fond „d” , dosar nr. 1521, f. 501. 


1940 noiembrie 7. Notă — din sursă serioasă — a Direcţiei Siguranţei 
privind intenţiile fruntașilor liberali de a reorganiza partidul pe baza unor 
noi principii. 


Conducerea Partidului Liberal a desemnat o comisie, formată din domnii: 
Gheorghe Brătianu, Djuvara, Alimănişteanu, Tancred Constantinescu, Emil 
Otulescu, C. Dimitriu, C. Toma, I. Lepedatu, Bebe Brătianu şi Atta 
Constantinescu, cu misiunea de a redacta programul de reconstituire a 
partidului, doctrina şi principiile politice de guvernare. 


ASRI, fond „d” , dosar nr. 1927, f. 79. 


1940 noiembrie 8. Notă — din sursă serioasă — a Corpului Detectivilor 
privind refuzul lui Ion Mihalache de a participa la recepţia Legaţiei URSS 
la Bucureşti. 


DI Ion Mihalache fiind invitat la recepţia din ziua de 7 noiembrie a.c., la 
Legația URSS din Bucureşti, [organizată] cu ocazia aniversării revoluției, a 
rugat pe secretarul său să comunice dlui Virgil Madgearu că nu va putea 
participa, pentru a nu da naştere la interpretări, rugându-l totodată să-l scuze 
față de conducătorii Legaţiei Sovietice. 


ASRI, fond „d” , dosar nr. 1436, f. 304. 


1940 noiembrie 19. Notă a Direcţiei de Siguranță privind declarațiile 
făcute de Iuliu Maniu unui ziarist american. 


33 


leri seara s-a prezentat la domnul luliu Maniu un gazetar american, 
confident al lui Roosvelt şi Beneş, care 1-a cerut să dea un interviu pentru 
ziarele mari din America. 

Acest interviu s-a făcut, dl Iuliu Maniu exprimându-și admiraţia pentru dl 
Roosvelt şi succesul obţinut, declarând în acelaşi timp că răspunderea pentru 
toate suferințele îndurate de România a avut-o politica nefastă a fostului 
Rege Carol al II-lea, a cărui domnie constituie capitolul cel ami ruşinos a 
istoriei neamului românesc. 

Crede ferm în victoria Angliei, deci a democraţiei de care este animat 
întregul popor român. 

Roagă pe Roosvelt ca să fie ca şi Wilson în trecut, apărătorul drepturilor 
româneşti. 

Ziaristul a părăsit ţara cu destinaţia Istanbul, de unde va difuza interviul 


x 
x x 


Pentru ziua de 20 noiembrie s-a anunțat o delegație de 15 studenți 
români, care vor să asigure pe dl Iuliu Maniu de adeziunea studențimii 
române conştiente de îndatoririle pe care le are față de viitorul României. 

Concomitent se va preznta şi o delegație a organizației muncitoreşti din 
Capitală. 

Între şvabii din Banat este o mişcare pronunțată şi deja fățişe pentru a se 
declara autonomia lor. 

Ei pregătesc o lovitură. Chestiunea trebuie urmărită cu mare atenție. 


x 
x x 


DI Dionisie Roman cu paşaport maghiar a sosit de la Cluj la Bucureşti cu 
misiuni din partea conducerii românilor din Transilvania, pentru guvern. 
Numitul locuieşte în strada plantelor nr. 9. 


ASRI, fond „d” , dosar nr. 1521, f. 505. 


1940 noiembrie 20. Notă — din sursă serioasă — a Direcției Siguranței 
privind opiniile lui Iuliu Maniu despre Mişcarea legionară. 


DI Iuliu Maniu pretinde a fi informat că, atât ramura Mişcării legionare 
condusă de dl Horia Sima, după cum şi cea condusă de Ion Zelea Codreanu, 


34 


sunt hotărâte a lichida conflictul existent, dar nu printr-o împăcare ci prin 
cucerirea supremaţiei la conducerea Mişcării. 


x 
x x 


DI Iuliu Maniu a afirmat că Mişcarea legionară interpretează greşit 
voința de reorganizare a Partidului Național-Țărănesc şi Liberal, socotind-o 
că ar forma o opoziție antiguvernamentală, deoarece guvernarea actuală este 
o consecință logică a unor considerente de ordin extern şi că ar fi o naivitate 
să se creadă că o astfel de opoziție ar putea îndepărta Mişcarea legionară de 
la conducerea statului, deoarece în actualele împrejurări interne şi externe, 
această mişcare constituie o necesitate în viaţa statului. 

DI Iuliu Maniu subliniază că înlăturarea Mişcării legionare de la 
guvernare, nu va veni din partea unei alte organizaţii politice, ci, dacă se va 
produce — se va produce din cauza dezbinărilor lăuntrice ale Mişcării, care 
de altfel se accentuează din zi în zi. 


ASRI, fond „d” , dosar nr. 1435, f. 311. 


1940 noiembrie 29. Notă, din „sursă serioasă”, privind atitudinea 
partidelor istorice faţă de asasinarea lui Virgil Madgearu. 


Atitudinea grupărilor politice 


Naţional-ţărăniştii 
În cercurile naţional-țărăniste, discutându-se uciderea lui Virgil 
Madgearu, se apreciază în unanimitate că nimic nu putea să îndreptățească 
acest fapt, întrucât fostul ministru de finanţe era unul din adversarii cei mai 
hotărâți ai trecutului regim, iar în martie 1940 i s-a dat domiciliu forţat pe 
motivul că păstrează legături cu legionarii, printre care şi cu dr. Dorin 
Haznaş. 

Aceleaşi cercuri mai relevă că, după 6 septembrie [1940], Virgil 
Madgearu nu a întreprins nici o acţiune contra ordinii constituite în Stat, 
fiind unul care susținea că partidul naţional-țărănesc nu trebuie să ducă nici 
o acţiune care ar putea să fie socotită drept un act de opoziţie față de actualul 
regim. 

În cercurile apropiate lui Iuliu Maniu se discuta, în cursul serii de 28 
noiembrie a.c., că acesta nu este hotărât să întreprindă nici o acţiune violentă 


35 


împotriva actualului regim şi că, întrucât socoteşte momentul de față ca fiind 
tragic, trebuie ca oamenii politici de răspundere să-şi păstreze calmul 
necesar, pentru că interesele naţiunii cer acestora să nu colaboreze la opera 
de anarhizare a ţării. 

Intimilor săi, Iuliu Maniu le-a declarat că este ferm convins că cei 
vinovaţi îşi vor primi în întregime pedeapsa, iar că în ce priveşte fixarea 
definitivă a atitudinii partidului național-țţărănesc nu se va lua o hotărâre 
precisă decât după înmormântarea lui Virgil Madgearu. 

În cursul după-amiezii de 28 noiembrie a.c., cercurile superioare național- 
țărăniste susțineau necesitatea ca Iuliu Maniu să trimită o telegramă 
generalului lon Antonescu, Conducătorul Statului, prin care să protesteze 
contra uciderii lui Virgil Madgearu. 


Liberalii 

În cercurile apropiate lui Dinu Brătianu se afirmă că, printr-un memoriu 
amănunţit care va fi înaintat generalului Antonescu, conducerea grupării 
liberale şi a celei naţional-ţărăniste vor face o largă expunere asupra 
concluziilor ce se pot trage din ultimele evenimente. 

Apropiaţii lui Dinu Brătianu discută că o consecință imediată a celor 
întâmplate în zilele de 26/27 noiembrie a.c. va fi o întărire a colaborării 
dintre gruparea naţional-țărănistă şi cea liberală. 


e ANIC, Fond DGP, dosar 9/1940, f. 81-82. 


1940 noiembrie 29. Notă întocmită de SSI pe baza unor informații 
verificate, despre acțiunile organizaţiei comuniste din Bucureşti şi opiniile 
exprimate de comunişti în legătură cu situația internaţională. 


NOTĂ 
Din cercurile comuniste 


1. Ca răspuns la cererea organizaţiei locale din Capitală a Partidului 
Comunist de a arăta cauzele inactivității din ultimul timp, organizațiile 
raionale au înaintat o serie de rapoarte din care rezultă următoarele: 

Membrii de partid şi simpatizanţii refuză misiunile ce li se încredințează 
şi nu răspund la întâlnirile de legătură din cauza fricii. 

Majoritatea simpatizanţilor partidului refuză orice contact cu partidul 
deoarece sunt suspectaţi de colegii sau cunoscuţii lor legionari. 


36 


Luând cunoştinţă de aceste rapoarte, organizația locală a dat o serie de 
instrucțiuni drastice, subliniind că toți cei ce vor refuza nemotivat misiunile 
încredințate vor fi sancționaţi cu excluderea din partid. 

Instrucţiunile arată că acțiunile partidului trebuie continuate indiferent în 
ce condiții şi cu orice riscuri. 
În special se va pune accentul pe acţiunile pe tema scumpetei şi de 
şablonare a diferite lozinci împotriva regimului şi Mişcării legionare. 


2. În cercurile conducătoare ale organizaţiei locale din Capitală se fac, în 
legătură cu situația politică pe plan internaţional, următoarele comentarii: 

„Acţiunea Italiei în Grecia întâmpină mari greutăţi din cauze de ordin 
intern, dat fiind situaţia economică dificilă în care se găseşte Italia, cât şi din 
cauza ajutorului militar dat grecilor de englezi. 

Războiul din Grecia trebuie privit ca un aspect al luptei ce se dă între 
Londra şi Berlin pentru cucerirea postului de comandă al războiului ce 
urmează a fi dezlănţuit asupra Sovietelor. 

Pretenţiile Bulgariei faţă de Grecia, cât şi faptul că acest stat nu aderă la 
Pactul Tripartit, sunt aspecte ale vizitei lui Molotov la Berlin. 

Pentru restabilirea raportului de forţe față de Axă, dezechilibrat în urma 
acțiunii italiene în Grecia şi a aderării României la Pactul Tripartit, Sovietele 
vor căuta să-şi mărească influenţa în Bulgaria şi Turcia”. 


Verificat 
- comunicat şi Marelui Stat Major 


ANIC, fond DGP, dosar 104/1940, f. 90-91. 


1940 noiembrie 30. Notă informativă întocmită de SSI pentru Marele Stat 
Major cu referire la comentariile şi zvonurile lansate în Capitală de către 
propaganda comunistă. 


NOTĂ 
Comentarii şi zvonuri lansate de propaganda comunistă 
În legătură cu ultimile evenimente de ordin intern şi extern, 


propagandiştii comunişti lansează în diferite variante, potrivite modului în 
care se difuzează, o serie de comentarii şi zvonuri răspândite în scopul de a 


3I 


scădea încrederea opiniei publice în regim, dintre care reproducem pe cele 
mai importante: 

„Cele petrecute la Jilava, în Capitală, la Ploieşti şi în alte oraşe dovedesc 
că actuala conducere a Statului a pierdut frâiele autorităţii, care au trecut în 
mâinile elementelor iresponsabile, fiind începutul actelor de dezordine şi 
anarhie. 

Pământul este neînsămânțat, în contradicție cu asigurările oficiale, iar 
foametea se va adânci pentru populaţia din toate categoriile, mai ales în 
urma trimiterii zilnic de mărfuri şi alimente în Germania, ceea ce sporeşte 
nemulțumirea poporului muncitor. 

Molotov a plecat nemulțumit de la Berlin şi, imediat ce a ajuns la 
Moscova, a înlocuit pe Schwartzew”, ministrul URSS din Germania, 
Uniunea Sovietică rămânând la punctul său de vedere în ce priveşte 
Moldova şi Dobrogea pentru expansiunea spre Balcani 

Pe de altă parte, dacă actele petrecute recent în România se vor repeta şi 
conducerea statului nu va domina situația, nu este eclus ca trupele sovietice 
să vină în Moldova şi Dobrogea atât pentru liniştea țăranilor şi muncitorilor 
din aceste provincii, cât şi pentru a înlătura eventualitatea ca Reichul, care 
are aici interese mari pentru asigurarea produselor petroliere, să nu întindă 
un eventual protectorat şi asupra provinciilor ce se găsesc în calea 
expansiunii URSS spre Strâmtori”. 


Zvonuri 
Comunicat şi Marelui Stat Major 


ANIC, fond DGP, dosar 104/1940, f. 93-04. 


1940 decembrie 3. Notă extras din Buletinul presei străine privind 
relatările ziarului „Neue Zürcher Zeitung” despre evenimentele politice din 
România. 


Ziarul „Neue Ziircher Zeitung”, din 29 noiembrie, relatează că acţiunea 
de suprimare a celor 64 deţinuţi politici de la Jilava se datorează nu numai 
aripii radicale, ci că a fost regizată de întreg corpul de elită al „Răzleţilor”. 
Prin împuşcarea lui Moruzov şi a lui Niki Ştefănescu în localul Prefecturii 
Poliţiei, s-a ajuns la destituirea colonelului Zăvoianu. Cu toate aceste, 
Domnia sa nu a putut fi înlocuit printr-un adjutant regal, rămânând ca prin 


* Corect este Şkcarţev A.A., ambasadorul URSS la Berlin (septembrie 1939-noiembrie 1940). 


38 


intervenția dlui Horia Sima să fie numit dl Radu Mironovici în postul de 
prefect al poliției Capitalei. 


ASRI, fond “d”, dosar nr. 1528, f. 7. 


1941 


1941 ianuarie 3. Notă a SSI privind intenţiile lui Iuliu Maniu de a 
reorganiza Partidul Naţional- Țărănesc. 


Iuliu Maniu a avut în ziua de 2 ianuarie o consfătuire cu Ghiţă Pop, 
căruia i-a comunicat că activitatea Partidului Naţional-Țărănesc trebuie să 
capete cât mai urgent o învoire legală, deoarece din moment în moment 
interesele țării cer ca partidele național-țărănesc şi liberal să constituie o 
rezervă politică. 

În cercurile naţional-ţărăniste se spune că Iuliu Maniu va face o nouă 
intervenţie pentru a obţine autorizarea reorganizării cadrelor partidului. 


ASRI, fond “d”, dosar nr. 1528, f. 7. 


1941 ianuarie 17. Fişa personală a lui Radu Mironovici, prefectul Poliţiei 
Capitalei, întocmită de Legația URSS la Bucureşti şi interceptată de SSI. 


RADU MIRONOVICI 


Radu Mironovici, actualul Prefect al Poliţiei Capitalei, s-a născut în anul 
1899 în Bucovina dintr-o familie modestă de burghezi. A absolvit şcolile 
primară şi secundară în Austro-Ungaria, întrucât pe atunci Bucovina 
aparţinea monarhiei austro-ungare. 

În timpul războiului mondial [1914-1918], el a fugit din Austro-Ungaria 
la laşi, unde s-a înscris la Facultatea de filologie a Universităţii locale, unde 
a cunoscut pe „Căpitanul” Corneliu Zelea Codreanu şi a devenit prietenul şi 
colaboratorul său  nedespărțit, încă înainte de înființarea Legiunii 
[Arhanghelului Mihail]. 

Împreună cu Corneliu Zelea Codreanu, Radu Mironovici a fost dat în 
judecată în legătură cu complotul „celor şapte” împotriva guvernului liberal 


39 


de atunci. A stat mult timp în prevenţie în închisoarea Văcăreşti cu Corneliu 
Zelea Codreanu. Din aceşti şapte văcăreşteni, colaboratorii cei mai apropiaţi 
şi fondatorii Mişcării legionare, au rămas actualmente în viață numai Ilie 
Gârneaţă, comandant legionar, conducătorul aşa-zisului „Ajutor social 
legionar”, M.I. Lefter, numit acum Directorul General la Monitorul Oficial şi 
Radu Mironovici, comandant legionar al corpului „Buna Vestire”, în care se 
numesc numai legionarii aleşi. 

În timpul prigoanei împotriva legionarilor, pornite de primul ministru 
Armand Călinescu, Radu Mironovici a fost arestat şi închis în tabăra de 
concentrare de la Vaslui. 

După victoria Mişcării legionare de la 6 septembrie 1940, Radu 
Mironovici şi-a continuat activitatea în partid fără a pretinde vreun post 
oficial. Abia la 28 noiembrie 1940, după conflictul dintre Comandamentul 
legionar şi Colonelul Zăvoianu, Prefectul Poliţiei Capitalei, din cauza 
împuşcării deţinuţilor politici de la închisoarea militară Jilava, Radu 
Mironovici a fost numit succesorul lui în postul de Prefect al Poliției 
Capitalei. Este primul post politic oficial pe care îl ocupă Radu Mironovici. 

Afară de acest post, Radu Mironovici a mai fost numit, în ultimul timp, şi 
Secretar general al Aviației Civile Române. 

În ceea ce priveşte caracterul său, Radu Mironovici este un om cumpătat 
şi lipsit de răutate. În Comandamentul legionar şi pe timpul Căpitanului el a 
jucat un rol împăciuitor. Actualmente, ca om moderat, aparține grupului 
adepților lui Horia Sima. 


* ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 144/1941, f. 9-10. 


1941 ianuarie 20. Fişa personală a inginerului Constantin Greceanu, 
ministru de Externe, întocmită de Legația URSS la Bucureşti şi interceptată 
de SSI. 


Inginerul Constantin Greceanu 


Inginerul Constantin Greceanu, numit ministru de externe al României, s- 
a născut la Bucureşti în anul 1900, dintr-o familie de „boieri” români. 
Bunicul său, Ştefan Greceanu, a fost un cunoscut istoric român. El a scris — 
între altele — o operă capitală intitulată „Genealogia familiilor de boieri din 
România”. Tatăl noului ministru de externe, Paul Greceanu, a fost mare 
proprietar şi membru al Partidului Conservator. El a candidat pe listele 
acestui partid, fiind ales de câteva ori deputat şi senator. 


40 


Constantin Greceanu a urmat şcoala românească, iar după absolvirea 
Institutului Politehnic din Bucureşti a ocupat postul de inginer inferior la 
uzinele metalurgice „Reşiţa” din Transilvania. Acolo a lucrat aproape tot 
timpul, cu excepția unei scurte perioade, când a trecut în serviciul Căilor 
Ferate Române. După un scurt timp, el a revenit la uzinele „Reşiţa”. Făcând 
serviciul în aceste uzine, Constantin Greceanu a cunoscut şi s-a împrietenit 
cu Horia Sima, după care s-a înscris în Legiune. 

După lovitura de stat de la 6 septembrie 1940, când legionarii au venit la 
putere, Horia Sima, în calitatea sa de Comandant al Legiunii şi vice- 
preşedinte al Consiliului de Miniştri, a propus lui Constantin Greceanu să 
ocupe un post. Constantin Greceanu l-a rugat să-l numească director general 
al Uzinelor Metalurgice „Reşiţa”, însă Horia Sima nu a acceptat acest lucru 
şi l-a numit ministru al României la Berlin. Acum, după plecarea lui Mihail 
Sturdza din postul de ministru de Externe al României, în urma intervenţiei 
lui Horia Sima s-a hotărât ca în acest post să fie numit Constantin Greceanu. 
După cum reiese din cele de mai sus, Constantin Greceanu niciodată nu a 
avut nimic comun cu Corpul Diplomatic. Baza numirii lui o constituie faptul 
că, după înţelegerea inițială dintre Conducătorul Statului român, general 
Antonescu şi Legiune, portofoliul de ministru de Externe trebuia să fie dat 
Legiunii. Legionarii acordă o deosebită importanță acestui portofoliu pentru 
ridicarea prestigiului lor în faţa guvernelor din Berlin şi Roma. 

Înlocuirea lui Mihail Sturdza din postul de ministru de Externe, prin 
numirea lui Constantin Greceanu, este importantă numai pentru că 
portofoliul Ministerului de Externe trece în mâinile legionarului moderat 
Constantin Greceanu, prietenul personal al lui Horia Sima. 


* ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 144/1941, f. 14-15. 


1941 ianuarie 24. Notă privind starea de spirit a populaţiei, partidelor 
politice şi a cercurilor diplomatice din Bucureşti după înăbuşirea rebeliunii 
legionare. 


Starea de spirit din Capitală 


Odată situația clarificată şi ordinea restabilită se poate constata că peste 
atitudinea diferitelor cercuri politice — care privesc lucrurile din punctele lor 
de vedere — se desprinde o stare generală de spirit a întregii populații. 

S-a înregistrat pe temeiul unei anchete întreprinse în majoritatea claselor 
sociale şi care este încă în curs, că populația Capitalei a primit cu un 
sentiment de adâncă uşurare şi mare satisfacție ştirea că generalul Ion 


41 


Antonescu a izbutit să înfrângă rezistenţa rebelilor şi să aibă în mâinile sale 
toate posturile de comandă. 

Indiferent de evoluţia atitudinii diferitelor grupări politice, se poate 
afirma că generalul Antonescu are alături de sine toate straturile importante 
ale societăţii. 

Pentru generalul Antonescu manifestă azi în mod deschis: 

1. toate cercurile ofiţereşti din Bucureşti; 

2. tot corpul funcționarilor de carieră (cu mici excepţii printre 
funcționarii tineri, care au făcut în ultimele patru luni salturi peste ierarhia 
normală şi gradațiile legale, situaţie ce se speră că va fi pusă la punct; 

3. întreaga burghezie alcătuită din industriaşii mari şi mici, 
comercianţi, liberi profesionişti, funcționari particulari, etc.; 

4. muncitorii calificaţi care deţin în fabrici şi ateliere situaţii sigure şi 
care fuseseră copleșiți de elementele necalificate ale proletariatului 
turbulent, devenite de circumstanţă legionar, leneşe, nepricepute, puse pe jaf 
şi agitații permanente; 

5. meseriaşii serioşi, de asemenea, terorizaţi de elementele dubioase 
din breslele lor; 

6. agricultorii mari şi mijlocii, proprietarii urbani, etc. care văzuseră 
ordinea burgheză ameninţată şi averile în perspectivă de a fi pierdute; 

7. ţăranii. După ştirile date de proprietarii agricoli şi diferiți politicieni 
care au cercetat satele — țăranii erau în imensa lor majoritate ostili cu 
desăvârşire legionarilor, care instituiseră la ţară teroarea şi puseseră în 
funcțiuni, în mare parte, elemente declasate, constituind ruşinea satelor; 

8. numeroase cadre legionare superioare şi în trecut naționalist, 
îngrozite de haos şi anarhie, terorizate la rândul lor de elemente extremiste şi 
iresponsabile; 

9. lumea care a avut de suferit, sub diferite forme, teroarea şi jaful. 

În general, se mai remarcă apoi, ca stare de spirit, că azi nu mai este 
nevoie de formule, lozinci goale, fetişuri ideologice, etc., culminate în cele 
trei zile de insurgență, care au convins toate straturile sociale că mai presus 
de orice se află ordinea, siguranţa publică, liniştea socială, noțiuni ce 
altădată nu erau bine lămurite de toată conştiinţa publică, părând vagi şi 
nedefinite, dar care azi apar ca supreme comandamente. 

Se mai desprinde un sentiment general de ostilitate şi groază împotriva 
majorității legionarilor, populaţia constatând că rebelii se compun din 
elementele declasate ale societăţii, instigate de oficine criminale şi care nu 
numai că au opus o rezistență împotriva armatei — ceea ce şi în conştiinţa 
publică este egal cu crimă de înaltă trădare — dar nu s-au dat în lături să 


42 


organizeze un jaf general, să devasteze şi să incendieze cartiere întregi, 
devalizând magazinele şi locuinţele particulare. 

În conştiinţa publică s-a format convingerea că aceste elemente nu au 
constituit o mişcare politică ce vroia să dea o lovitură sau să se apere, ci ca 
bande alcătuite din jefuitori şi criminali. 


În concluzie: 

Întreaga Capitală — cu excepţia celor direct interesaţi — este alături de 
generalul Antonescu, iar Conducătorul Statului având de partea sa opinia 
publică, poate întreprinde orice va crede potrivit pentru salvarea Ţării, 
salvare care nu mai apare azi ca o frază retorică, ci ca o imperioasă 
necesitate națională. 


Reproducem câteva din opiniile diferitelor cercuri din Capitală, urmând 
ca informaţiile asupra opiniilor din alte cercuri să le transmitem pe măsura 
verificării lor: 

Cercurile engleze: 

Se arată indispuse de faptul că nu a persistat starea de anarhie şi haos care 
ar fi dezorganizat viaţa economică sau ar fi dus la prelungirea unui război 
civil. 

Cercurile britanice sperau în dezorganizarea căilor ferate, degradarea 
instalațiilor de petrol, desființarea de fabrici, scăderea producției prin 
perpetuarea anarhiei, etc. 

Se spera — după însăşi formula britanică — într-un „front de haos” în 
spatele frontului german din Balcani. 

Englezii au [constatat]” cu dezamăgire înfrângerea rapidă a rebelilor, 
colaborarea dintre armata germană şi română pentru restabilirea ordinii. 

Unii mai naivi chiar au sperat că o parte din armată va trece de partea 
rebelilor şi se va încinge o luptă între soldații germani şi o parte din armata 
română. 

Totodată, faptul că populația şi-a schimbat sentimentele față de armata 
germană, care — contrar zvonurilor interesate a contribuit la aducerea ordinii 
— nu este pe placul englezilor. 

S-a sperat de către englezi în complicații, care odată evitate dovedesc 
suplimentar că România este ieşită definitiv de sub controlul sau sfera lor de 
agitație. 

Actualmente, de la Legația engleză se răspândeşte versiunea că germanii 
vor prelua administrația, poliția şi siguranța şi că se va institui un Protectorat 
german în România. 


6 În textul original se afla cuvîntul considerat 


43 


Cercurile americane 
Au urmărit evenimentele cu mare interes şi au strâns un bogat material 
documentar. 
În special, corespondenţii şi informatorii americani s-au interesat de ceea 
ce s-a petrecut în cartierele evreieşti (devastări, incendii, jafuri), manifestând 
acelaşi interes pentru problema evreiască. 


Cercurile liberale 
Au primit cu satisfacție restabilirea ordinii iar în prezent au loc 
consfătuiri pentru ca partidul ca atare, să examineze situația. 

Cercurile superioare liberale, înainte de luarea unei hotărâri în această 
privință, anticipează că în noua conjunctură generalul Ion Antonescu, dacă 
va avea nevoie, va găsi sprijin din partea grupării liberale, socotind pe 
Conducătorul Statului că întruchipează ordinea şi liniştea. 

Partidul liberal — afirmă fruntaşii acestuia — fiind un partid burghez nu 
poate să sprijine decât forţele care au luat o atitudine energică în contra 
anarhiei şi haosului, ce se instaurase în ultimul timp în ţară. 

Depinde — declară cercurile liberale — de formula politică la care se va 
opri generalul Antonescu pentru ca o colaborare cât mai largă să fie cu 
putință. 

În unele cercuri liberale afirmaţia Conducătorului Statului că va reface 
Legiunea este atent examinată, în această privință liberalii susținând că nu 
mai poate exista o colaborare sinceră între legionari şi generalul Antonescu 
şi că o parte din legionari văzându-se înfrânți vor recunoaşte de formă şi de 
circumstanţă şefia Conducătorului Statului, pentru a aştepta să dea o lovitură 
la un moment potrivit. 

De asemenea, liberalii califică atitudinea lui Horia Sima drept perfidă şi 
echivocă, punând totodată întrebarea că dacă a putut să oprească rebeliunea, 
atunci de ce nu a făcut-o la timp? 

Cercurile liberale consideră că Horia Sima a aşteptat să vadă cine învinge 
şi relevă că ori de câte ori a fost un moment greu, acesta a dispărut pentru a 
reapare la limpezirea situaţiei. Autoritatea sa — cred liberalii — faţă de 
legionari şi opinia publică este distrusă. 

Elemente mai intransigente din rândurile liberalilor apreciază că nici un 
post important nu mai poate fi încredințat legionarilor, în care nu se poate 
avea încredere. 

Liberalii intransigenți consideră că nici o organizaţie politică sau 
profesională nu poate fi încredințată legionarilor, aceştia dovedindu-se 


44 


iresponsabili şi trimițând în faţa mitralierelor pe adolescenţi pentru a putea 
fanatiza şi organiza jaful. 

Cercurile liberale, făcând o comparație, arată că, întrucât generalul 
Metaxas poate conduce Grecia în cel mai critic moment al ei fără să aibă o 
organizaţie politică, generalul Antonescu se poate declara satisfăcut că are la 
spetele său întreaga opinie publică. 

Aceleaşi cercuri lansează sugestia că spre a da o satisfacție deplină 
opiniei publice şi bărbaţilor care au avut o răspundere în această ţară, trebuie 
sancționaţi asasinii lui Nicolae Iorga şi Virgil Madgearu, spre a se arăta 
peremptoriu că generalul Antonescu a dezaprobat asemenea crime. 

Totodată cercurile liberale presupun că s-au constituit echipe alcătuite din 
Corpul Muncitoresc Legionar pentru a ucide pe fruntaşii presupuşi a fi fost 
un obstacol în calea proiectelor legionare de acaparare exclusivă a treburilor 
publice. 


Cercurile economice germane consideră că restabilirea ordinii este un 
triumf şi comentează că soldaţii germani au colaborat, în interesul ordinii, 
acolo unde a fost nevoie şi au predat imediat instituţiile şi autoritățile 
armatei române. 

Armata germană — arată aceleaşi cecuri — nu se va amesteca în treburile 
interne ale României, zvonurile în această privință fiind o insinuare 
britanică. 


Cercurile economice româneşti aşteaptă ca după terminarea 
operațiunilor de curăţire, Guvernul să restabilească ordinea în fabrici şi 
birouri, activitatea economică să-şi reia cursul său normal, iar elementele de 
sabotaj şi anarhie care au preluat sau s-au strecurat în conducerea 
întreprinderilor să fie înlăturate, pentru ca acționarii sau proprietarii 
adevărați să poată să-şi reia conducerea afacerilor. 

Aceleaşi cercuri arată că elementele comuniste din fabrici, care au 
săvârşit acte de anarhie, trebuie înlăturate şi deşi operaţia va fi grea şi 
dureroasă trebuie făcută până la capăt spre a se evita orice complicații 
viitoare. 

Amestecul comunist este pentru conducătorii de întreprinderi evident şi 
de aceea aceştia consideră că trebuie instituită o altă atmosferă şi stare de 
spirit în fabrici şi birouri. 


In lumea evreiască 


Tulburările au lăsat urme grele ca devastări, incendii, jafuri, schingiuiri. 
Numeroşi mici comercianţi evrei şi-au pierdut complet avutul, însăşi 


45 


economia şi finanţele fiind prin aceasta indirect lovite, iar numeroşi locuitori 
din cartierele evreieşti sunt dispăruți. 

Pe de altă parte, chiar în prezent, mulți conducători evrei stau încă 
ascunşi. 


Cercurile comuniste 

Din discuţiile şi consfătuirile care au avut loc între conducătorii Mişcării 
comuniste în legătură cu ultimele evenimente se desprind următoarele: 

Cercurile superioare comuniste au urmărit cu toată încordarea raporturile 
din ultima vreme dintre Conducerea Statului şi Legiune, iar în prezent nu se 
arată deloc surprinse de evoluţia evenimentelor politice pe care Mişcarea 
comunistă le-a prevăzut încă de la formarea actualului regim. 

Contradicțiile dintre Mişcarea legionară anarhică şi teroristă, iar de altă 
parte generalul Antonescu, personalitate de formaţie militară, nu puteau să 
rămână fără urmări. 

Ceea ce interesează îndeaproape Mişcarea comunistă în aceste momente 
politice, spun cercurile comuniste, este distrugerea regimului anarhic al 
fostei Gărzi de Fier. 

Pe acest drum Mişcarea comunistă ar putea privi chiar favorabil eforturile 
generalului Antonescu, de a cărei guvernare aceste cercuri nu sunt totuşi 
prea optimiste. 

Ceea ce ar putea câştiga mişcarea din această transformare a regimului — 
afirmă cercurile conducătoare comuniste — ar fi promovarea unor elemente 
mai înţelegătoare la conducerea Statului, elemente care ar putea avea şi un 
eventual concurs al maselor populare sau revendicări social-economice._ 

Cercurile comuniste arată că, totuşi, lozinca partidului trebuie şi de aici 
înainte să rămână un „guvern popular”, care ar reprezenta interesele 
adevărate ale claselor producătoare româneşti. 

Conducerea Mişcării comuniste din România a lansat consemnul pentru a 
se propaga că în bună parte nereuşita revoluţiei legionare s-ar datora 
activității Partidului Comunist contra Mişcării legionare, care a constat în 
crearea în cercuri cât mai largi a unui climat de indiferență, nemulțumire şi 
boicot contra oricăror acțiuni ale regimului. 

Partidului Comunist — lansează aceleaşi cercuri — îi rămâne sarcina de-a 
arăta maselor de muncitori, ţărani şi intelectuali din România adevăratele 
cauze şi contradicții care au dus la vărsările de sânge din ultimele zile, iar 
pentru aceasta partidul urmăreşte o mai intensă activitate a aparatului tehnic 
ilegal. 

Partidul Comunist din România, au hotărât conducătorii săi, va cere 
tuturor membrilor şi simpatizanţilor o cât mai strânsă legătură pentru a fi la 


46 


curent cu evoluţia evenimentelor politice şi pentru a acţiona la momentul 
oportun. 


e ANIC, fond IGJ, dosar 8/1941, f. 162-170. 


1941 ianuarie 30. Notă SSI privind programul Comitetului național 
romån de la Londra condus de V.V. Tillea. 


Programul Comitetului din Londra 
Cercuri maniste 


Știm că aşa-zisul comitet național din Londra, condus de dl Tilea, şi-a 
organizat astfel programul său: 

1) Lupta pentru a elibera pe regele Mihai din situația sa actuală; 

2) Asigurarea unei domnii a regelui Mihai pe baze constituționale 
democratice; 

3) Eliberarea României de sub hegemonia germană; 

4) Lupta pentru recâştigarea graniţelor pierdute; 

5) Aşezarea României într-o ordine europeană — asigurată de triumful 
Angliei şi Americii — ordine care să se bizuie pe independența politică, 
economică a poporului român şi pe conlucrarea sa, pe temeiuri egalitare, 
[precum şi pe] națiunile conlocuitoare; 

Maniştii fac următorul comentariu: 

a) Revenirea regelui Carol al II-lea este respinsă de opinia publică 
românească. Regele Carol al II-lea a adus România în situaţia actuală. 

b) Englezii nu vor sprijini revenirea fostului rege Carol al II-lea. 

c) DI Tilea n-are autoritatea de a juca rolul unei vedete internaționale, 
iar în ţară d-sa nu se sprijină decât pe două consilii de administraţie, şi acelea 
trecute la unguri. 


* ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 5/1940, f. 12. 


1941 februarie 4. Fişa personală a generalului Gheorghe Dobre, 
subsecretar de stat la Ministerul Apărării Naţionale, întocmită de Legația 
URSS la Bucureşti şi interceptată de SSI. 


47 


Generalul Gheorghe Dobre 


Generalul Gheorghe Dobre, actualul subsecretar de stat al Ministerului 
Apărării Naţionale, având în sarcina sa partea administrativă, s-a născut într- 
o familie burgheză din Vechiul Regat şi a îmbrăţişat cariera militară. Domnia 
Sa a trecut toate treptele Şcolii Militare, specializându-se în tehnica 
armamentului. Dl General Dobre a fost trimis la Uzinele „„Skoda”, în 
Cehoslovacia, pentru a supraveghea executarea comenzilor ce se efectuau la 
aceste uzine, precum şi la altele, comenzile de armament făcute de România. 
Mai târziu, d-sa a fost însărcinat şi cu recepționarea acestor comenzi, deja 
executate. Executarea misiunii ce i-a fost dată, mai ales pe timpurile cele 
mai grele, şi mai bine l-a atestat ca un specialist perfect în acest domeniu şi 
un ofițer perfect şi corect. 

În baza acestor calităţi, dl General Dobre, la formarea guvernului liberal 
Tătărăscu, ministerul sub care a fost o perioadă «de reînarmare a oștirii», a 
fost numit ca secretar general al Ministerului. 

DI general Antonescu, la formarea guvernului din 14 septembrie 1940, a 
reorganizat Ministerul Înarmării şi Subsecretariatul [de] pe lângă Ministerul 
Apărării Naţionale, numindu-l pe dl general Dobre, [cunoscut] ca un 
specialist desăvârşit şi om de o corectitudine perfectă, ca subsecretar de Stat 
la acest departament. 

DI general Dobre se mândreşte cu faptul că niciodată n-a făcut nici un fel 
de politică şi nici nu se ocupă de aşa ceva, mărginindu-se la activitatea în 
sfera specialități sale. 

În legătură cu instalarea sa, dl general Dobre a spus că în viaţa URSS nu-l 
interesează altceva decât numai chestiuni de armament şi de înarmare a 
Armatei Roşii, însă din nefericire nu are destule date precise pentru a-şi 
putea face o părere precisă. 

La data de 27 ianuarie 1941, la formarea guvernului nou [de către] dl 
general Antonescu, la trecerea României la un regim militar, dlui general 
Dobre i s-a încredinţat postul de ministru al Apărării Naţionale în chestia de 
înarmare şi administraţie a armatei. 


* ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 144/1941, f. 24-25. 
1941 februarie 6. Fişa personală a generalului Iosif Iacobici, 


ministrul Apărării Naţionale, întocmită de Legația URSS la Bucureşti şi 
interceptată de SSI. 


48 


Generalul Iosif Iacobici 


Actualul ministru al Apărării Naţionale române, generalul de corp de 
armată Iosif Iacobici, s-a născut în anul 1881 într-o familie burgheză în 
Banatul românesc, ce pe atunci făcea parte din Imperiul Austro-Ungar. D-sa 
a făcut şcoala militară austriacă, după terminarea căreia a intrat în rândurile 
armatei austro-ungare. În timpul războiului [din 1914-1918] dl general 
Iacobici a activat în rândurile armatei imperiale Austro-Ungare. După 
prăbuşirea imperiului Austro-Ungar, dl general Iacobici, ca român de 
origine, a trecut în armata română, unde s-a remarcat foarte curând, fiind un 
ofițer talentat, înaintând în grade în Regimentul de Vânători de Munte. În 
timpul acela, d-sa a atras atenţia asupra personalităţii sale grație calităților 
sale desăvârşite politice şi administrative al M.S. Regelui, a cărui aghiotant a 
şi fost un timp oarecare. Aşa s-a stabilit după dl general Iacobici reputația 
unui ofiţer talentat şi aghiotant iscusit. 

Întrunind aceste calităţi, dl general Iacobici a fost numit ajutorul şefului 
Marelui Stat Major şi, mai târziu, comandant al Corpului II Armată, 
încartiruit în Bucureşti, a doua slujbă de Gardă Regală. Pe data de 14 
octombrie 1938, M.S. Regele Carol al II-lea l-a numit pe dl general Iacobici 
în post[ul] (atunci creat) de ministru al Înzestrării Armatei. Acest post, dl 
general Iacobici l-a ocupat însă un timp foarte scurt, vreo 3-3"? luni şi, la 1 
februarie 1939 a fost numit de Rege la înaltul post de Inspector al Armatei 
de Uscat. 

La data de 27 ianuarie 1941, dl general Iosif Iacobici a fost numit de 
Conducătorul Statului, dl general Antonescu, în postul de ministru al 
Apărării Naţionale. 

DI general Iacobici, tot timpul carierei sale, a fost un sincer admirator al 
tehnicii militare germane şi, cum spun unele persoane apropiate, în sufletul 
său este mai bine un ofițer austriac decât român. În sferele militare 
româneşti, dl general este considerat ca un ofiţer foarte devotat Coroanei. 

Se crede, în cercurile de mai sus, că numirea dlui general în postul de 
ministru al Apărării Naţionale se datorează legăturilor apropiate ce are d-sa 
cu sferele militare germane, unde este considerat ca omul lor şi se bucură de 
deplină încredere. 

Atitudinea dlui General față de URSS şi Armata Roşie este, până în 
ultimul timp, negativă. 


ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 144/1941, f. 19-20. 


49 


1941 februarie 7. Notă din „sursă posibilă”, privind activitatea 
diplomaților V.V. Tillea şi R. Franasovici în străinătate. 


Activitatea d-lor Tillea şi Franasovici 


Cercurile Legaţiei engleze [din Bucureşti] afirmă că, zilele trecute, V.V. 
Tillea a făcut cunoscut guvernului englez că „opinia publică românească este 
aproape în întregime anglofilă şi alături de marile democraţii. Dovadă este — 
ar fi spus Viorel Tillea — că Mişcarea legionară, duşmană de moarte a 
Angliei, a fost îndepărtată de la conducerea ţării, cu tot asentimentul public. 

Declaraţiile lui V.V. Tillea au făcut impresie deosebită în cercurile 
diplomatice engleze şi în opinia publică londoneză. 

Aceleaşi cercuri discută că dl. Richard Franasovici, fost ministru al 
României la Vichy, a plecat de pe Riviera în Elveţia, unde urmează a avea 
întrevederi cu reprezentanții Ministerului de Externe britanic şi un trimis 
special al lui V. V. Tillea. 


ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 5/1940, f. 9. 


1941 februarie 8. Fişa personală a generalului Radu Rosetti, ministrul 
Educaţiei Naţionale, Cultelor şi Artelor, întocmită de Legația URSS la 
Bucureşti şi interceptată de SSI. 


Generalul Radu Rosetti 


Domnul general Radu Rosetti, ministrul Educaţiei naționale, Cultelor şi 
Artelor, face parte dintr-un neam de familie veche boierească. Este născut în 
anul 1875 în[tr-o] familie boierească moldovenească. Tatăl său, Radu 
Rosetti, mare proprietar, este cunoscut ca mare istoric. 

Radu Rosetti fiul a îmbrățișat cariera militară, terminând Şcoala de Geniu 
Militar şi Şcoala de Artilerie, iar în anii 1904-1906 a urmat cursurile 
Academiei Militare Române, absolvind-o cu laude. Făcând apoi slujbă în 
artilerie, dl Radu Rosetti s-a căsătorit cu sora prințului Barbu Ştirbei, omul 
foarte apropiat de familia regală şi prietenul intim al regelui Ferdinand şi al 
reginei Maria. Cu a doua soră [a prinţului Barbu Ştirbei] a fost căsătorit 
Domnul Ionel I.C. Brătianu, cunoscutul prim-ministru român, cel mai 
strălucit reprezentant al familiei Brătianu şi care este considerat ca unul, 
dacă nu unicul creator al României Mari. Aşa fiind, în timpul domniei 


50 


regelui Ferdinand, dl Radu Rosetti făcea parte din cea mai înaltă societate 
românească. 

După absolvirea Academiei Militare, dl Radu Rosetti a fost profesor de 
tactică la Şcoala de geniu Militar, Şcoala de Ofiţeri de Infanterie şi în 
Academia Militară. Ca ofiţer, a luat parte la războiul româno-bulgar din 
1913, după acest război trecând din cadrele armatei active în Inspectoratul 
Armatei, iar mai târziu a fost numit ca şef al Secţiei de Operații din Marele 
Stat Major. 

Războiul din 1916 l-a făcut, graţie legăturilor familiare, ca ofiţer de 
legătură la Marele Cartier General, lucrând în acest răstimp foarte mult la 
reorganizarea Regimentului 6 Vânători „Mihai Viteazul”. La faza a Il-a a 
războiului, D-sa a primit comanda unui regiment care, sub comanda sa 
directă, a luat parte la lupta de la Mărăşeşti, care a fost o mare victorie 
românească. În această luptă, dl Radu Rosetti, atunci locotenent-colonel, a 
fost grav rănit şi decorat cu decorația „Mihai Viteazu” şi înaintat la gradul de 
colonel. 

Restabilindu-i-se sănătatea, d-sa a fost ataşat la Misiunea [Militară] 
franceză din România sub comanda generalului Berthelot. Împreună cu 
această misiune a plecat în Franţa, intrând în rândurile armatei franceze. S-a 
reîntors în ţară împreună cu dl general Berthelot în anul 1918, după 
semnarea armistițiului, luând parte, împreună cu dl general Berthelot, la 
intrarea triumfală a M.S. Regelui Ferdinand şi a reginei Maria în Bucureşti. 

Intrând din nou în armata română şi fiind înaintat la gradul de general, dl. 
Radu Rosetti a fost numit ataşatul militar pe lângă ambasada română la 
Londra. Terminând această misiune, dl general Radu Rosetti fiind invalid de 
război, în urma rănilor primite la Mărăşeşti, a ieşit la pensie dedicându-se 
lucrărilor de specialitate militară. Dsa este primul organizator al Muzeului 
Militar. 

DI general este autorul mai multor lucrări importante de tactică, strategie 
şi istorie militară. D-sa este considerat ca cel mai mare specialist în materie 
de istorie militară, în baza acestor merite a fost ales ca membru al Academiei 
Române. În ultimii cinci ani, dl general a fost directorul Bibliotecii 
Academiei. Aici a stăruit la complectarea bibliotecii şi a arhivei academice 
cu multe documente importante cu privire la istoria armatei. Dl general 
Rosetti este şi un cunoscător perfect al revoluției din Ardeal din anii 1782 
[şi] 1848. 

De politică propriu-zisă, dl general nu s-a ocupat niciodată, totuşi se 
bucură de reputația de liberal. 

În timpul domniei regelui Carol al II-lea, dl general Rosetti a fost în 
umbră, fiind legat aproape [de] oameni ce erau consideraţi anticarlişti. 


51 


DI general Antonescu l-a cunoscut după lucrările sale la Marele Stat 
Major şi activitatea sa [desfăşurată] la Marele Cartier în timpul războiului 
[din 1916-1919]. 

Atitudinea dlui general Radu Rosetti faţă de URSS este prietenească. D- 
sa a fost în raporturi bune cu fostul Polpred Ostrovschi, fiind mereu invitat la 
toate primirile oficiale de la ambasada URSS. 


* ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 144/1941, f. 29-31. 


1941 februarie 10. Fişa personală a generalului Gheorghe Potopeanu, 
ministrul Economiei Naţionale, întocmită de Legația URSS la Bucureşti şi 
interceptată de SSI. 


Generalul Gheorghe Potopeanu 


Domnul General Gheorghe Potopeanu, ministrul Economiei naţionale, s- 
a născut în anul 1889 într-o familie burgheză din Romanați. Absolvind 
şcoala primară şi cursul liceului, a intrat în Şcoala de Ofiţeri de Artilerie, pe 
care a terminat-o cu laude. leşind sublocotenent, a plecat în Germania pentru 
continuarea studiilor militare. Înapoindu-se din Germania a luat parte la 
războiul din 1916, în timpul căruia a fost înaintat în gradul de căpitan, iar la 
sfârşitul războiului, în anul 1917 (sic!) [a fost] înaintat în gradul de maior. 

În anii 1937-1939, în gradul de colonel, a fost ataşat militar la Paris. În 
anul 1939, la data de 27 februarie, a fost avansat în gradul de General de 
Brigadă, iar în toamna anului 1940 a prezidat comisia mixtă româno-bulgară 
din Craiova, care s-a terminat prin semnarea convenției româno-bulgare prin 
care s-a cedat Dobrogea de Sud Bulgariei. În timpul dezbaterilor 
conferențiare, la discuția chestiunilor extrem de delicate, dl general 
Potopeanu a arătat multă pricepere şi tact, grație cărora tratativele au fost 
duse la bun sfârşit, câştigând mulțumirile guvernelor român şi bulgar. 

În timpul carierei sale militare, dl General Potopeanu a îndeplinit funcţia 
de ajutor de comandant al Marelui Stat major, unde s-a ocupat de chestiuni 
economice, fiind observat şi de dl general Antonescu. 

Aceste împrejurări au servit ca la formarea noului guvern, în data de 27 
Ianuarie 1941, dl general Antonescu l-a însărcinat cu chestiunile economice, 
încredințându-i dlui general Potopeanu Ministerul Economiei Naţionale, mai 
ales că în cercurile militare dl general se bucură de reputaţia unui specialist 
în chestiunile economice. 


52 


e ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 144/1941, f. 36-37. 


1941 februarie 11. Fişa personală a generalului Nicolae Stoenescu, 
ministrul de Finanţe, întocmită de Legația URSS din Bucureşti şi 
interceptată de SSI. 


Generalul Nicolae Stoenescu 


Generalul de brigadă Stoenescu Nicolae, actualul ministru de Finanţe, s-a 
născut în anul 1890 într-o familie bogată burgheză din Craiova, oraşul 
principal al Olteniei, care este considerat ca centrul al proprietarilor mari 
agricoli. 

Nicolae Stoenescu a îmbrăţişat cariera militară trecând toate treptele 
învăţământului militar, a fost unul din ofiţerii de vază ai Marelui Stat Major 
fiind, un timp oarecare, şi ataşat militar pe lângă misiunea diplomatică 
română din Londra. 

În anul 1926, fiind în gradul de maior, a fost numit şef de cabinet militar 
al d-lui general Averescu, care a fost atunci prim ministru al României. În 
anul 1930, când dl general Averescu a fost înaintat la gradul de Mareșal, 
locotenent colonel Nicolae Stoenescu a fost numit aghiotantul său. Acest 
post l-a ocupat până la moartea dlui general Averescu, care în ultimii ani ai 
vieţii sale nu mai făcea politică, trecând în rândurile opoziției contra 
sistemului de guvernământ introdus de regele Carol al II-lea. 

După moartea dlui general Averescu, Nicolae Stoenescu, în anul 1939, a 
fost avansat în gradul de colonel şi numit ca Secretar general în Ministerul 
Apărării Naţionale. Mai târziu, dsa a fost avansat la gradul de general de 
brigadă şi transferat la Marele Stat Major. 

Ca oltean, fiind reprezentantul unei familii burgheze olteneşti, dsa este 
membru activ al Clubului Oltenilor, preşedintele căruia este fost[ul] prim 
ministru Gigurtu, directorul general al unei societăți miniere „Mica”, al cărei 
centru conducător a fost în legături strânse de la început cu Partidul 
averescan, iar mai târziu cu Partidul Agrar al lui Octavian Goga şi la urmă cu 
Partidul Naţional Creştin al lui [A.C.]Cuza. 

Pe de altă parte, dl general Nicolae Stoenescu fiind căsătorit cu fiica 
unuia din cei mai bogați magnați de petrol, Osiceanu, este, bineînţeles, bine 
primit în cercurile petroliste. Această legătură a dlui general Stoenescu cu 
cercurile financiare şi industriale, probabil, au determinat numirea sa în 
postul ce-l ocupă în guvern, format de dl general Antonescu la data de 27 


53 


Ianuarie 1941, care l-a cunoscut încă din timpurile când au lucrat împreună 
la Marele Stat Major. 

Biografia oficială a dlui general Nicolae Stoenescu ne dă următoarele 
date: 

N.S. Stoenescu s-a născut la data de 27 februarie 1890 la Craiova, este 
absolvent al Liceului Regele Carol I din acest oraş, iar după aceasta a urmat 
cursurile Şcolii de Artilerie şi Geniu Militar, ieşind sublocotenent de artilerie 
în anul 1910. În acest grad a luat parte la campania din 1913. Mai târziu, cu 
laude, a făcut Şcoala Specială de practică de artilerie. În gradul de 
locotenent, căpitan şi maior a luat parte la războiul [din] 1916-1918, la 
început ca comandant de baterie, iar mai târziu ca comandant de divizion. 

Pentru vitejie a fost decorat cu mai multe decoraţii româneşti şi străine. 
Imediat după războiul mondial a fost trimis la Paris, pentru a urma cursurile 
militare superioare. După absolvirea acestei şcoli şi după ce s-a înapoiat în 
tară, d-sa a fost numit profesor de tactică în Școala Superioară de Război din 
Bucureşti, unde, sub conducerea lui, au ieşit zece serii de ofiţeri de Stat 
Major. Activitatea sa în această şcoală de înaltă cultură militară s-a terminat 
prin numirea D-sale în postul de Director de Ştiinţe în epoca aceea, când 
înalta şcoală militară din Bucureşti (Academia Militară) a fost reorganizată 
pe baze noi. Mai târziu, domnia sa a comandat Regimentul 4 Artilerie Grea. 

În anul 1939, dl general Stoenescu a fost însărcinat, din cauza 
evenimentelor, cu formarea unei brigăzi de fortificaţii în regiunea Oradea (la 
graniţa ungară). Acest post de comandă, domnia sa l-a primit în luna 
februarie 1940, fiind numit ca Secretarul General al Ministerului Apărării 
Naţionale. În postul acesta, dl general a condus şi a organizat această mare 
operă de fortificare a întregii țări, iar mai târziu a pus temeiul unei 
reorganizări administrative a armatei. Dsa a avut delegaţia din partea 
guvernului, profitând de depline puteri, în timpul evacuării teritoriului cedat 
Ungariei din Ardeal (Transilvania) în toamna anului 1940 unde, graţie 
priceperii şi tactului, a reuşit să salveze o mare parte din avutul statului. 

Mai târziu, a fost delegatul Ministrului Apărării Naţionale în comisia de 
control în chestiunile de înzestrarea armatei, iar după aceasta a fost numit 
comandantul Diviziei moto-mecanizate, post pe care l-a deținut până la 
numirea actuală. 

Nicolae Stoenescu este considerat ca unul dintre cei mai buni scriitori 
militari, iar lucrările sale au ajutat mult la întemeierea noilor doctrine în 
tactica militară românească. Nicolae Stoenescu este membru al Academiei 
Române şi membru la Institutul Științelor Sociale. 


* ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 144/1941, f. 40-43. 


54 


1941 februarie 12. Fişa personală a lui Vasile Dimitriuc, ministru 
subsecretar de stat la Ministerul Economiei Naţionale, întocmită de Legația 
URSS din Bucureşti şi interceptată de SSI. 


Vasile Dimitriuc 


DI Vasile Dimitriuc, actualul subsecretar de stat al Ministerului 
Economiei naționale, în atribuţiunile căruia intră chestiunile păcurei şi a 
minelor, este născut în anul 1900 dintr-o familie burgheză, stabilită în 
România. Străbunii săi au fost ucraineni din Bucovina, de unde şi numele 
său ucrainean. DI Vasile Dimitriuc a făcut şcoala în România, fiind licenţiat 
al Academiei Înaltelor Ştiinţe Economice şi Comerciale. 

Din punct de vedere politic, atât el cât şi toată familia sa, au fost apropiaţi 
Partidului Liberal, profitând de perfecta încredere a atotputernicului — în 
timpurile de atunci — ministrului de Finanţe, dl Mitiţă Constantinescu, care a 
fost în acelaşi timp şi Guvernatorul Băncii Naţionale. Tânărul Vasile 
Dimitriuc a început cariera ca funcționar în Secţiunea Economică a Băncii 
Naţionale Române. Fiind susţinut de dl Mitiţă Constantinescu a fost numit, 
foarte curând, ca şeful Secției Informaţiilor din Banca Naţională Română. La 
începutul anului 1939, dl Dimitriuc a fost delegat la Ministerul Economiei 
Naţionale pentru lucrările de stabilizare a prețurilor. Mai târziu, a fost numit 
ca Secretar General în ministerul nou înființat pentru comerțul exterior. Cu 
venirea la conducerea ţării a dlui general Antonescu şi desfiinţarea acestui 
minister, a fost numit ca subsecretar de stat la Ministerul Economiei 
Naţionale, având în atribuțiunile sale chestiunile fostului comisariat al 
industriei petrolului, având acum întreaga chestiune minieră. 

În ultimul timp, dl Vasile Dimitriuc, care era considerat la Banca 
Naţională ca un specialist desăvârşit al comerțului cu Germania, a fost numit 
ca şeful delegației române la Berlin pentru încheierea noului pact economic 
cu Germania. Dl Vasile Dimitriuc a dus la capăt, cu succes, aceste tratative 
care, după cum se ştie, au dus la încheierea unei noi convenţii între 
Germania şi România şi semnarea unui pact economic germano-român pe 
timp de 10 ani. 

În ceea ce priveşte atitudinea dlui Dimitriuc faţă de URSS, domnia sa 
înțelege că, în noua conjunctură internaţională, România trebuie să întreţină 
relaţii de amiciţie şi de bună vecinătate cu Uniunea Sovietică, fiindcă numai 
aşa fiind poate conta să aibă un comerţ de schimb cu URSS, necesar unei cât 
mai bune dezvoltări a industriei româneşti. 


55 


* ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 144/1941, f. 49-50. 


1941 februarie 13. Notă a SSI privind activitatea desfăşurată de legionari 
în căminele studenţeşti. 


NOTĂ 
Activitatea legionară în că minele studenţeşti 


La Internatul Teologic din str. Radu Vodă nr. 24, se continuă activitatea 
cuiburilor legionare care grupează în jurul conducătorului instituţiei, 
asistentul Georgescu. 

Studenţii de la Şcoala Politehnică aflaţi în căminul de pe Şoseaua 
Kiseleff sunt organizați în cuiburi, care îşi continuă activitatea. 

În căminul legionar care funcţionează în imobilul societăţii petrolifere 
„Concordia” din Bulevardul Domniței nr. 50, se află adăpostite o serie de 
persoane venite cu prilejul rebeliunii şi care actualmente continuă să 
locuiască în acest cămin, desfăşurând totodată o intensă propagandă 
legionară şi organizând şedinţe de cuib. 

Printre cei aflați în această situație se menționează studenţii Sauciuc, 
Rusu Baduşcă, Mocanu şi Malici, câțiva elevi, precum şi două tinere 
legionare: Păuş Victoria şi Masichevici 

În acelaşi cămin locuiesc în condiţii similare: preotul Ionel Mihăilescu, 
adăpostit în camera 13, care în ziua de 22 ianuarie a.c. a împărțit legionarilor 
armament şi muniții aflate depozitate la căminul din strada Antim. 
Lututovici Leonid este atentatorul la viaţa colonelului magistrat Cristescu, 
de la Cernăuţi, originar din comuna Şirăuţii de Jos, judeţul Hotin. 

Lututovici este cunoscut ca făcând parte din gruparea teroristă legionară 
„Sspărgătorii de fronturi”, iar în timpul rebeliunii a activat în provincie, 
organizând insurecții locale. 

Tatăl lui Lututovici este comunist notoriu, actualmente aflat în Basarabia, 
unde a rămas la răpirea acestei provincii de către Soviete. 


Sursă serioasă 
AMAE, fond 71 România, vol. 66, f. 381/382. 
1941 februarie 14. Fişa personală a lui doctorului Petre Tomescu, ministrul 


Muncii, Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale, întocmită de Legația URSS din 
Bucureşti şi interceptată de SSI. 


56 


Petre Tomescu 


Decanul Facultăţii de Medicină a Universităţii din Bucureşti, profesorul 
de boli mintale, doctorul Petre Tomescu, actualul ministru al Muncii, 
Sănătăţii şi Ocrotirilor Sociale, s-a născut în Bucureşti în anul 1896. Este 
licențiat al Facultăţii de Medicină din Bucureşti, specializându-se mai târziu 
în Franţa. După întoarcerea sa din străinătate a primit catedra de profesor de 
boli mintale, la Facultatea de Medicină din Bucureşti. DI profesor Tomescu 
este considerat ca un savant de vază printre tinerii profesori ai generației noi. 
dsa este directorul general al Spitalului Central de boli nervoase din 
Bucureşti. 

DI profesor Tomescu n-a fost niciodată străin de viaţa socială a ţării. La 
început, a activat în domeniul politic împreună cu profesorul Iorga, în a cărui 
gazetă, „Neamul Românesc”, articolele sale apăreau foarte des. 

DI profesor Tomescu a fost conducătorul studenților medicinişti din 
Bucureşti şi a lucrat mult în domeniul realizărilor practice, de exemplu, 
organizarea unei biblioteci complete pentru studenţii medici. În decursul 
carierei sale, dl Profesor Tomescu a stat consecvent pe primul plan al luptei 
naționaliste. 

După revoluţia din Septembrie 1940, dl profesor Tomescu, sub guvernul 
legionar, a fost numit decanul Facultăţii de Medicină din Bucureşti. 

Condeiului său aparţin multe lucrări de specialitate. 


* ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 144/1941, f. 54. 


1941 februarie 14. Notă a SSI despre delegarea lui Corneliu Coposu de a 
ține legătura cu legațiile străine. 


NOTĂ 


DI avocat Coposu din conducerea PNȚ a fost delegat de către Iuliu Maniu 
de a ţine legătura cu toate legaţiile străine ale puterilor demicratice. 


ASRI, fond d, dosar nr. 1528, f. 89; document publicat şi în Istoria Partidului Naţional Țărănesc, 
Documente (1926 - 1947), volum întocmit de Vasile Arimia, Ion Ardeleanu, Alexandru Cebuc, 
Editura ARC 2000, Bucureşti, 1994, p.201. 


1941 februarie 15. Fişa personală a lui Gheorghe Popescu Docan, 


ministrul de Justiție, întocmită de Legația URSS din Bucureşti şi 
interceptată de SSI. 


57 


Gheorghe Popescu Docan 


DI Gheorghe Popescu Docan, actualul ministru de Justiţie, s-a născut la 
15 ianuarie 1892 la Bârlad, În Moldova Occidentală, educaţia a primit-o în 
şcolile româneşti, iar mai târziu a fost licenţiat al Universităţii din Bucureşti, 
Facultatea de Drept. A intrat în magistratură la 1 August 1915, începând 
cariera sa de magistrat ca subliantul judecătorului de instrucție în unul din 
satele judeţului Mehedinţi şi, în decurs de 25 ani, a trecut toate treptele 
ierarhiei din magistratură. 

Fiind membru al Tribunalului din Bucureşti, iar mai târziu membru al 
Înaltei Curți de Apel, a fost un apropiat colaborator al ilustrului ministru de 
Justiţie [Constantin] Hamangiu, cunoscutul redactor al codului românesc. 
Împreună cu Hamangiu, dl Docan a redactat şi jurnalul juridic „Pandectele 
Româneşti”. După moartea lui Hamangiu a continuat şi continuă ediția 
acestei cunoscute reviste, împreună cu colegul său de la Înalta Curte de 
Casaţie, dl N. Georgeanu. 

Ocupând înaltul post de membru al Înaltei Curți de Casaţie şi consimţind 
la propunerea dlui general Antonescu să ocupe postul de ministru al Justiţiei, 
a condiţionat această propunere, conform paragrafului 15 [al] statutului 
organizării juridice, pentru a nu întrerupe cariera sa de înalt magistrat, 
acceptând să ocupe postul de ministru al Justiţiei numai temporar. Aşa fiind, 
postul de ministru de Justiție di Docan îl deţine provizoriu, păstrând în 
acelaşi timp şi calitatea sa de membru al Înaltei Curți de Casaţie. 

În cercurile juridice, dl Docan se bucură de reputaţia unui eminent 
magistrat şi a unui om de o cinste cristalină, având mare prestigiu în 
cercurile magistraţilor români 


e ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 144/1941, f. 57-58. 
1941 februarie 17. Fişa personală a generalului Constantin Pantazi, 


ministru subsecretar de stat la Ministerul Apărării Naţionale, întocmită de 
Legația URSS din Bucureşti şi interceptată de SSI. 


Generalul Constantin Pantazi 
Domnul general Constantin Pantazi, subsecretar de stat la Ministerul 


Apărăii Naţionale cu atribuțiile [privind] Armata de Uscat, este născut în 
anul 1890, într-o familie de militari din Regatul Vechi, a făcut Şcoala 


58 


Militară din ţară ieşind ofiţer de cavalerie. Mai târziu a făcut Academia de 
Război din ţară, cu diplomă de ofițer de stat major. A trecut toate treptele 
ierarhice militare până la comandant de divizie de cavalerie. Se bucură de 
reputație de ofițer strălucit de cavalerie, cu totul străin de intrigi. 

Tocmai graţie acestei reputaţii de care se bucură dl general Pantazi în 
armată, dl general Antonescu formând noul guvern după revoluţia din 4 
septembrie 1940, la numit subsecretar de stat la Ministerul Apărării 
Naţionale pentru treburile Armatei de Uscat, crezând că contra autorităţii de 
care se bucură dl general Pantazi nimeni din dnii ofițeri nu poate obiecta. În 
această misiune, dl general Pantazi are foarte multe de rezolvat cu 
reorganizarea Armatei române, conform instrucțiunilor Misiunii Germane 
existente în România în acest scop. 

DI general Pantazi, ca un perfect ofiţer de cavalerie din timpurile vechi, 
aparține şcolii vechi de ofiţeri care cred că armata nu are voie să facă 
politică ci trebuie să execute ordinele date de guvern, care este singurul 
competent în rezolvarea înaltelor probleme. În legătură cu acestea, dl general 
Pantazi s-a exprimat că nu poate să exprime nici o atitudine faţă de URSS, în 
viaţa particulară fiind ostil principiilor comuniste. 


* ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 144/1941, f. 61-62. 


1941 februarie 17. Fişa personală a generalului lon Sichitiu, ministrul 
Agriculturii şi Domeniilor, întocmită de Legația URSS din Bucureşti şi 
interceptată de SSI. 


Generalul Ion Sichitiu 


Generalul de Corp de Armată Ion Sichitiu, actualul ministru al 
Agriculturii şi Domeniilor, s-a născut în anul 1878 dintr-o familie de mari 
proprietari din judeţul Gorj (Oltenia). Domnia sa a îmbrățișat cariera militară 
trecând toate treptele carierei militare şi ajungând în cele mai înalte posturi 
din Armata Română. 

În ultimii 10 ani, dl general Sichitiu a fost mult timp şeful Marelui Stat 
Major. În legătură cu acest post, a avut grave neînţelegeri cu caracter 
principial cu fostul rege Carol al-Il-lea, în urma cărora a trebuit să 
părăsească postul ce-l deţinea. Aceasta s-a petrecut în condiţii favorabile D- 
lui General Sichitiu, aşa că părăsirea Marelui Stat major n-a fost ultimul 
post, după aceasta fiind numit Inspector General al Armatei. Această numire, 
probabil, nu l-a satisfăcut, fiindcă curând a părăsit şi acest post ieşind la 
pensie. 


59 


DI general Sichitiu a fost totdeauna, după punctele sale de vedere, 
apropiat de Partidul Naţional-Ţărănesc şi foarte curând după ieşirea sa la 
pensie s-a înscris formal ca membru al acestui partid politic. Acest gest a 
fost comentat ca o demonstraţie contra regelui Carol al II-lea, care era 
împotriva acestui partid şi, în special, contra conducătorului acestui partid, 
dl Iuliu Maniu. 

În baza legilor parlamentare de atunci, dl General Sichitiu a căpătat titlul 
de senator de drept, în urma carierei sale. În ultimul parlament românesc, D1 
General Sichitiu, ca senator, în discursul său a arătat toate lipsurile armatei. 
Acest discurs l-a nemulțumit pe fostul rege Carol al II-lea, cu care a rupt 
relațiile definitiv. 

În viaţa sa particulară, dl General Sichitiu este mare proprietar, iar 
gospodăria sa este considerată ca una din cele mai bune din ţară. În cercurile 
militare este văzut ca un ofiţer talentat, un bun organizator şi un om hotărât 
şi de acțiune. 

Atitudinea sa față de URSS poate să fie considerată aproape bună. 


e ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 144/1941, f. 65-66. 


1941 februarie 18. Sinteza notelor informative de la SSI efectuată de 
Direcţia Generală a Poliţiei 


REZUMAT 


Extras din notele informative de la SSI 18 februarie 1941 


1. Situaţia internă 

- S-a observat în ultimul timp, în cercurile lucrătorilor C.F.R. cu 
simpatii pentru comunişti, că au dese legături cu cercurile legionare rebele; 

- Observaţia aceasta confirmă bănuiala că, în timpul insurecției, 
comuniştii au fost aceia care au antrenat elementele legionare slabe; 

- Evreii, nemulțumiți de plecarea Ambasadei engleze, răspândesc 
zvonuri tendențioase în privinţa acțiunii aviației engleze la noi; 

- Se fac fel de fel de supoziţii — toate neîntemeiate — în ceea ce 
priveşte bombardamentul englez. 

2. Situaţia externă 

- Se observă o apropiere tot mai accentuată între iugoslavi şi bulgari; 
aceasta, probabil, în urma intervenţiei URSS; 

- Se pregăteşte de plecare, din Bucureşti, şi Ambasada turcă. 

În concluzie: 


60 


- Aceeaşi situație; 
- In ţară îngrijorări şi frământări provocate de evenimente; 
- Externă, manevrele politice atrag mereu atenţia asupra Balcanilor. 


e ANIC, Fond DGP, dosar 13/1941, f. 7-8. 


1941 februarie 18. Fişa personală a lui Henri Oteteleşeanu, ministru 
subsecretar de stat la Ministerul Educaţiei Naţionale, Cultelor şi Artelor, 
întocmită de Legația URSS din Bucureşti şi interceptată de SSI. 


Henri Oteteleşeanu 


DI Henri Oteteleşeanu, actualul subsecretar de stat la Educaţia Naţională, 
Cultelor şi Artelor, s-a născut în anul 1888 la Râmnicu-Vâlcea, în Regatul 
Vechi şi este licenţiat în Ştiinţele Naturale ale Universităţii din Bucureşti. A 
îmbrățişat cariera de profesor, fiindu-i încredințată catedra la Facultatea de 
Ştiinţe a Universităţii din Bucureşti. Afară de aceasta, a mai fost şi directorul 
Observatorului Meteorologic din Bucureşti. În anii 1926-1928, sub guvernul 
Averescu, a fost şi secretarul general al Ministrului Educaţiei Naţionale. 

În anul 1938 a vrut să organizeze un nou partid politic compus din 
intelectuali, în care scop a lansat un manifest-program al acestui partid, însă 
din cauză că în acel timp a fost în vigoare legea prin care se interzicea 
formarea partidelor politice, afară de partidul unic organizat de M. S. Regele 
Carol al II-lea, Frontul Renaşterii naţionale, dl Oteteleşeanu a fost arestat 
pentru lansarea acestui manifest şi condamnat la un an închisoare, care 
pedeapsă a şi ispăşit-o. 

Sub primul guvern al dlui general Antonescu, procesul său a fost revăzut, 
iar sentința inițială anulată. Principalul sens al manifestului ce a fost lansat 
de dl Oteteleşeanu este exprimarea simpatiei faţă de Mişcarea legionară, care 
sub domnia regelui Carol a fost prigonită. dl Oteteleşeanu considera că: 
„Copii noştri şi-au făcut datoria şi acum e rândul nostru, al părinților, să ne 
facem şi noi datoria la rândul nostru”. 

Însă, după revoluţia legionară, dl Oteteleşeanu i-a condamnat pe rebelii 
legionari şi în discursul său, pronunțat la radio, a spus între altele: „De data 
aceasta îmi permit să spun că copii noştri sunt în mare pericol, noi trebuie să 
împlinim misiunea noastră de părinți venindu-le în ajutor. Lipsa de 
experienţă, influență reavoitoare venită din lături şi închipuirea greşită de 
datorie față de patrie şi neam, i-a făcut pe unii din ei să păşească pe cale 
greşită de răscoală contra ordinei, reprezentată şi condusă de dl general Ion 
Antonescu, Conducătorul Statului Naţional Legionar. 


6l 


Astăzi toţi trebuie să asculte şi să se supună apelului patriotic lansat de dl 
general Antonescu. Se întâmplă din partea unora care, desigur, deservesc 
unele interese străine, acțiuni de distrugerea clădirii noi a statului nostru. 
Însă Statul Naţional-Legionar este o realitate şi el se va dezvolta graţie 
muncii cinstite a tuturor românilor. Un adevărat Stat Naţional-Legionar va fi 
realizat prin voinţa dlui general Antonescu şi a noastră, a tuturora”. 

După cum se aude, numirea dlui Oteteleşeanu în postul pe care-l deţine 
actualmente, s-a produs acestui discurs. 

Atitudinea dlui Oteteleşeanu față de URSS este categoric negativă şi 
crede că sunt adevărate spusele în legătură cu rebeliunea — în sensul că 
aceasta a fost organizată şi subvenţionată cu concursul comuniştilor din 
URSS. 


* ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 144/1941, f. 70-72. 


1941 februarie 19. Sinteza notelor informative de la SSI efectuată de 
Direcţia Generală a Poliției. 


REZUMAT 


Extras din notele informative de la SSI 


1. Situaţia internă 

- Partidul comunist îşi intensifică propaganda, în special în rândurile 
muncitoreşti, şi caută să învrăjbească clasele sociale pe tema situației 
provocată de ruperea relaţiilor cu Anglia; 

- Agenţia „TASS” lansează zvonul că domnul general Antonescu şi-a 
desemnat succesorii în persoana dlor generali [Dimitrie] Popescu [ministrul 
de Interne] şi [Constantin] Pantazi [ministru subsecretar de stat la Ministerul 
Apărării Naţionale]. 

2. Situaţia externă 

- Se semnalează că Coloana S-a germană din Bulgaria ar însemna 
circa 25 000 germani. 


* ANIC, Fond DGP, dosar 13/1941, f. 9. 
1941 februarie 19. Fişa personală a lui Mircea Vulcănescu, ministru 


subsecretar de stat la Ministerul Finanţelor, întocmită de Legația URSS din 
Bucureşti şi interceptată de SSI. 


62 


Mircea Vulcănescu 


Domnul Mircea Vulcănescu, actualul subsecretar de stat la Finanţe, s-a 
născut în anul 1895 în Bucureşti, într-o familie de funcționari. Tatăl său, 
inginerul Vulcănescu, a fost director al Înaltei Şcoli de Meserii şi 
administrator al Secţiei de vânzare a produselor C[asei] A[utonome a] 
M[onopolurilor]. 

Domnul Mircea Vulcănescu şi-a făcut studiile în ţară, fiind licențiat al 
Facultăţii de Filozofie şi Litere din Bucureşti. Domnia Sa este, în acelaşi 
timp, şi doctor în ştiinţele economice. Domnul Mircea Vulcănescu a 
îmbrăţişat, ca şi tatăl său, cariera de funcționar, ocupându-se în acelaşi timp 
şi de literatură. În anul 1929, Domnia Sa a fost numit referent pe lângă 
Ministerul de Finanţe, iar câțiva ani mai târziu a fost avansat la gradul de 
director general al Vămilor. Mai târziu, a fost numit director general al 
Secţiei Datoriilor Publice, post pe care l-a deţinut până la data de 27 ianuarie 
1941, când a fost numit în postul său actual de domnul general Antonescu. 

După cum se vede, domnul Mircea Vulcănescu este un funcționar de 
carieră, toată activitatea sa fiind desfăşurată în domeniul financiar, unde a 
realizat în practică cunoştinţele sale. 

În actualul său post, domnul Mircea Vulcănescu este un mare specialist, 
după afirmaţiile sferelor financiare din Bucureşti. 

Domnul Mircea Vulcănescu niciodată n-a făcut politică, însă este 
cunoscut din cauza următorului incident: Când s-a efectuat plebiscitul noii 
Constituţii româneşti „Regele Carol al II-lea”, în anul 1938, domnul Mircea 
Vulcănescu a avut curaj punând în joc situația sa de funcţionar votând 
deschis contra Constituţiei Regale. Contra aşteptărilor însă, M S. Regele 
Carol al II-lea a lăsat fără urmare acest gest, folosind de cazul acesta pentru 
a sublinia că votarea Constituţiei sale a fost absolut liberă. Pe timpul său, în 
sferele funcționăreşti, s-a vorbit mult de acest caz, stabilindu-se domnului 
Mircea Vulcănescu o reputaţie a unui om independent. 


e ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 144/1941, f. 76-77. 


1941 februarie 20. Sinteza notelor informative zilnice de la SSI efectuată de 
Direcţia Generală a Poliţiei. 


REZUMAT 


Extras din notele informative de la SSI 


63 


1. Situaţia internă 

- Nu se semnalează decât acțiunea partidului Comunist, care continuă 
reorganizarea cadrelor şi menţine acțiunea intensă de propagandă; 

- Asupra situației ce şi-a creat mişcarea legionară prin insurecție şi 
asupra faptului că germanii n-au sprijinit pe legionarii rebeli, comuniştii fac 
aprecieri defavorabile de natură a învrăjbi spiritele; 

- Pentru restul activității din ţară nu se semnalează evenimente 
deosebite. 

2. Situaţia externă 

- Nimic deosebit. 


* ANIC, Fond DGP, dosar 13/1941, f. 10. 


1941 februarie. Dare de seamă asupra rebeliunii de la 21-24 ianuarie 
1941 întocmită de SSI. 


Studiu 


De la declaraţiile făcute de Horia Sima la parastasul de la Predeal şi până 
la începutul rebeliunii timpul este scurt: 20 septembrie — 21 ianuarie, patru 
luni. 

În septembrie la Predeal, Horia Sima a cerut legionarilor recunoştinţă şi 
devotament față de generalul Antonescu; în ianuarie, la Bucureşti, Horia 
Sima a aţâţat legionarii care au cerut înlăturarea generalului Antonescu cu 
guvernul său sau/şi instaurarea unui regim legionar exclusiv. 


x 
x x 


În primele zile care s-au succedat abdicării de la 6 septembrie 1940, 
Legiunea nu a revendicat guvernarea; articolul lui I. Zelea Codereanu din 
„Porunca Vremii”, prin care cerea legionarilor timp spre a se pregăti pentru 
conducere, este revelatoriu. 

Totuşi, manifestul redactat de Horia Sima prin care înfățişa abdicarea ca 
un rezultat numai al acțiunii Legiunii este un contrast izbitor cu adevărul 
arătat de manifestul dlui general Antonescu, care a prezentat opiniei publice 
faptele în mod analogic, ca temeiuri ce nu puteau suferi interpretare şi 
excludeau contrazicerea. Totuşi, repetarea editării şi afişării manifestului 
Horia Sima după publicarea memoriului dlui general Antonescu, apare azi ca 
un indiciu că Horia Sima din primele zile a căutat să conteste rezultatele 


64 


obținute de dl general Antonescu, arogându-şi-le cu o îndrăzneală puţin 
explicabilă atunci. 

Ca manifestare publică de supunere față de dl general Antonescu apare 
actul solemn al declaraţiilor de la Predeal (20 septembrie 1940) când cere 
legionarilor recunoştinţă şi credinţă față de dl general Antonescu pentru că i- 
a înălţat şi onorat cu participarea la guvernarea ţării. 

Cu toate acestea trebuie să fie reținut că, deşi dl general Antonescu este 
Șeful Statului Legionar, totuşi nu a fost recunoscut şi nu apare în tot acest 
timp nici un indiciu spre a i se recunoaşte şi calitatea de Comandant al 
Mişcării legionare. Din contră, din atitudine şi comportare, Horia Sima 
manifestă până la evidenţă tendinţa de a apare în prim plan. 

În acest timp, începe opera de destrămare a administraţiei, abil camuflată, 
sub necesitatea epurării, a reorganizării statului, tinzând a domina politica 
internă, prin acapararea tuturor puterilor de conducere de la autoritățile şi 
instituțiile publice, urmând în special instituţiile cu atribuții administrative şi 
de ordine în stat. 

De asemenea, spre a stimula zelul partizanilor şi a creia datorii de 
recunoştinţă, se încep introducerile masive de partizani în posturile de 
conducere ale vieții şi activității economice. 

Concomitent, tot felul de cereri ale partizanilor sunt satisfăcute la 
autorităţi, nici o consideraţie pentru bazele legale, cu care de multe ori 
cererile erau în contradicţie. 

Se începe recrutarea simpatizanţilor; se caută mărirea numărului de 
membri. Dar, apare un fapt foarte important şi care nu a fost analizat la 
vreme : intelectualii nu sunt aduşi în partid decât cu titlul de simpatizanți. 
În acest timp, oameni fără nici o instrucție sunt admişi membri, încadrați în 
cuiburi şi supuşi dresajului pentru ascultarea prin şedinţele de propagandă 
în cuiburi, marşuri, cunoaşterea armamentului, trageri etc. 

Se creează noi organizaţii legionare: fie paramilitare, gen spărgători de 
fronturi, batalioane de şoc etc; fie de interes obştesc, gen poliția legionară, 
ajutorul legionar, cantinele legionare, cooperative legionare, magazine 
legionare . 

Se trece în mod abuziv şi sub tăcere la luarea în stăpânire a diferitelor 
locuinţe, magazine şi industrii ale minoritarilor evrei. 

Cu această procedură autoritatea de stat trece cu totul sub controlul şi 
conducerea legionară; prestigiul autorităţii este coborât prin exagerarea şi 
generalizarea unor vinovăţii sporadice şi de multe ori fără importanţă ; 
autoritatea statului este anulată prin acte abuzive şi ilegale, comise sub firma 
autorităţii de stat sau prin lipsa sancţiunilor. 


65 


Funcţionarii de stat sunt terorizați prin amenințări permanente şi 
înscenarea de anchete şi vinovăţii imaginare. Nu mai opun nici o rezistenţă 
şi devin executanţi pasivi ai conducătorilor legionari. Cu acest mod de lucru, 
greşelile şi abuzurile sunt din ce în ce mai mari. 

Conducătorii legionari puşi în fruntea direcțiilor şi instituţiilor de stat nu 
au calificare prin nici un fel de atribut de superioritate: studii, experiemţă, 
prestigiu personal. Singurul titlu : „om de încredere” al lui Horia Sima; 
singurul merit: „a adus servicii Legiunii”. 

Funcționarea aparatului de ordine şi siguranță devine cu totul subiectiv, 
urmărind numai scopuri particulare ale conducerii legionare: răzbunare, 
terorizare; stăpânire. 

Pentru aceasta, după instaurarea în posturile de conducere se trece la 
înlocuirea în personalul inferior, prin introduceri masive de legionari în 
Corpul sergenților de oraş, Corpul Detectivilor etc. 

În circumscripţii, şefii de circumscripţii sunt dublaţi de comisari legionari 
şi aşteaptă temători ziua când vot fi licențiați. 

Au fost conducători legionari care au anunţat personal că ei vor lua 
asupra Legiunii organizarea Jandarmeriei legionare la sate. 

Armata încă nu a fost cruţată. Uzând abil de puritatea ideilor naționaliste 
şi-au recrutat simpatizanți, fie prin contact direct, fie indirect (soţie, copii, 
rude). 

Atenţia a fost îndreptată mai ales faţă de ofiţerii tineri şi elevii de la 
şcolile de ofiţeri. Prezenţa în rândurile armatei ale legionarilor, ofiţeri de 
rezervă şi trupă, au înlesnit convertirea şi adeziunea la Mişcarea legionară a 
numeroşi ofițeri activi şi subofiteri. Au fost rătăciri şi printre ofițerii 
superiori, care au mers până la a cere eliminarea din oştire a cadrelor care, 
păstrând linia neutrală a educației militare nu ar simpatiza acțiunea 
legionarilor. 

Propaganda legionară a fost cum nu se poate de insistentă asupra 
tineretului şcolar de ambele sexe, atât din învăţământul universitar cât şi din 
cel superior. 

Contând pe sufletul nevinovat la vârsta când cugetul nu este format, au 
reuşit a reorienta numeroşi aderenţi devotați până la exaltare. 

În lumea satelor propaganda a uzat de eterna formulă a demagogiei, care 
atrage pe săteni. Promisiuni pentru împropietărire. Şi dacă la oraşe unde 
presa este mai răspândită, numele Conducătorului Statului era foarte mult în 
circulație, la sate nu s-a vorbit decât de Comandantul Legiunii, Horia Sima. 

Având ca aderenţi ofițeri de rezervă, instructori la premilitari, această 
instituție de stat devenise oficiul de recrutat partizani. 


66 


Ambiţia nemăsurată şi dorința de a rămâne în capul statului a lui H. Sima, 
l-a făcut să ia strânse legături cu lumea muncitoare, fond de unde 
propaganda comunistă şi-a racolat totdeauna cei mai siguri şi mai numeroşi 
aderenţi. 

Aprobarea dată de H. Sima ca reorganizarea Corpului Muncitorec 
Legionar să fie făcută sub comanda lui Dumitru Grozea, militant comunist 
de notorietate, este un act foarte simptomatic. Înscrierile în acest corp sunt 
masive. Muncitorii, foşti aderenţi ai partidelor socialiste sau democrate sunt 
primiți, organizaţi în cuiburi, educați şi instruiți. 

Marea grabă şi grija ce se punea în a câştiga cât mai mulţi aderenți este 
suspectă. Nu se ia în seamă nici o prevenire asupra faptului că între 
persoanele introduse în C.M.L. majoritatea o formează foştii aderenți ai 
comunismului. H. Sima promite o epurare, însă, primirea de noi membri 
muncitori continuă. 

Pentru a câştiga pe muncitori cu totul de partea cauzei cu prilejul 
nenorocirii produse de cutremur, când supralicitarea cererilor mânii de lucru 
duce la preţuri exagerate pentru reparaţii, Camerele de Muncă sub ordinul 
Comandantului Mişcării legionare fixează pentru muncitorii manuali un tarif 
al orelor de lucru excesiv de ridicat. 

Dar faptul care aduce îngrijorări întregii opinii publice este înarmarea 
progresivă a legionarilor şi spiritul de agresivitate manifestat în orice 
împrejurare, cu motiv, dar mai ales fără motiv. Înarmarea s-a făcut cu 
armatura depusă la organele Ministerului de Interne (chesturi, comisariate, 
jandarmerii) şi la Parchete (corpurile delicte). Portul legionarilor capătă un 
nou atribut: pistolul. Îndrăzneala cadrelor legionare creşte datorită lipsei de 
sancţiuni pentru numeroase abuzuri săvârşite şi unanim cunoscute. Şi atunci 
legionarii adoptă un argument unic: amenințarea. 

Şi prin surpriză de la ameninţare trec la acțiune, suprimând deodată, fără 
judecată, foştii demnitari, închişi la Jilava şi aflați în curs de cercetare. 

Opinia publică este în mare emoție. După abuzurile comise contra 
proprietăților evreieşti, după ridicarea de la domiciliu şi dispariția diferitelor 
persoane, uciderea în masă a deţinuţilor de la Jilava, este un act a cărui 
gravitate este excepțională. Protestele opiniei publice sunt mai acute ca 
totdeauna. Se dă o mare satisfacție: desfiinţarea poliţiei legionare. Dar întreg 
personalul component este înregimentat în Corpul Poliţiei de Stat. Deci, în 
loc de pedeapsă, recompensă, fiind până ieri un organism tolerat, acum 
personalul cu mentalitatea specifică intră într-un organism cu drepturi legale. 

Uciderea de la Jilava pare a fi fost patronată de fostul prefect de poliţie, 
colonelul Zăvoianu şi comandantul C.M.L., Grozea. 


67 


Cu toate aceste procedee în afară de lege, extremiştii sunt nemulțumiți şi 
propagă înlocuirea dlui general Antonescu din îndemnul lui Zăvoianu şi 
Grozea. 

Parte din legionarii care trebuiau să fie dezarmaţi nu au depus armele. 
Nemulţumirile clocotesc în rândurile lor. H. Sima nu stăpâneşte Mişcarea. El 
lucrează însă pe linii ascunse, spre a-şi ajunge scopul ambițiilor sale: să fie 
el Conducătorul statului. 

Căutând aderenţi, află o serie de persoane interesate care denigrează pe 
Conducătorul Statului sub tot felul de motive imaginare. În acelaşi timp, 
încearcă a afla o formulă care să împace pe nemulțumiţii rămaşi în afară de 
încadrarea în diferite posturi la stat şi particulare. 

În cele din urmă, H. Sima s-a hotărât: va lua măsuri spre a-şi întări 
poziția; explică îndrăzneala lui Zăvoianu de a se baricada în prefectură şi a 
lui Ghica de a se baricada la Siguranţă, când Conducătorul Statului i-a 
înlocuit; şi cum s-ar explica îndrăzneala lui Petrovicescu de a menține la 
Brăila pe Mazilu, când Conducătorul Statului l-a arucat în afară de post, 
dând comunicat public? Numai prin încurajările lui H. Sima s-a putut ajunge 
la situații atât de stranii cu tendința vădită de a mina prestigiul 
Conducătorului Statului. Pentru aceasta poate să facă orice, uzând de orice 
mijloace: minte pe dl general Antonescu, îi nesocoteşte dispoziţiile aspre şi 
îndeamnă să se comită toate fărădelegile. 

Caută să-şi asigure mijloace suficiente de acţiune: întreg aparatul de 
ordine şi Siguranță (mai puţin Jandarmeria trecută asupra M.Ap.N.); 
formaţiile paramilitare legionare; Corpul Muncitoresc Legionar; cuiburile 
diferitelor organizații; frățiile de cruce. 

Se hotărăşte a da şi lovitura de stat, spre a aşeza un regim legionar 
integral. 

În acest scop, cu un cerc restrâns încep pregătirile: H. Sima va conduce şi 
va executa propaganda în provincie. 

Generalul Petrovicescu cu Alexandru Ghica şi Maimuca vor organiza 
înarmarea în Bucureşti. 

Anarmarea în provincie se face dezarmând jandarmii, poliția şi capturând 
armele şi muniţiile destinate apărării contra aeronavelor şi a teritoriului şi 
care se afla la fabrici şi autoritățile Ministerului de Interne; de asemenea, 
prin atacul fabricilor de armament şi dezarmarea prin surprindere a forțelor 
armate. 

Astfel, în Bucureşti, Horia Sima dă ordin direct sau indirect, să se dea 
pistoale legionarilor: ... „cât de multe” (a se vedea fotografiile). Poliția 
legionară, Corpul spărgătorilor de fronturi, Corpul Muncitoresc Legionar, 


68 


cuiburile, ... toți cer arme. Motivul: să se apere contra masonilor; să se 
apere contra evreilor. Slabe motivări, triste argumente. 

Din magazinele de arme, muniţiile şi pistoalele sunt vândute legionarilor, 
care obțin autorizația de cumpărare foarte lesnicios. Se tratează chiar cu 
firme cumpărarea, astfel, ajutorul lui Moisescu, legionarul Neculau, a primit 
din partea firmei Zoldi oferta pentru cumpărarea a 1200 revolvere Walter 
(care fusese comandate de firmă în Germania de acum 6 luni). 

Acum trei luni, când au sosit, evenimentele au împiedicat ridicarea 
acestor pistoale, faptă care punea firma în situația de a pierde costul 
comenzii. Cum poliția legionară nu obținuse de la Finanţe autorizaţia de a 
ridica aceste pistoale, legionarul Neculau s-a prezentat Directorului de 
Siguranță Maimuca spre a interveni din partea Siguranţei pentru obţinerea 
revolverelor. 

De comun acord cu Ghica, Maimuca a însărcinat pe comisarul Durghiu 
Petre de a face intervenţiile necesare la Finanţe pentru a obţine eliberarea din 
vamă a revolverelor. 

În baza formelor legale întocmite la Finanţe, s-a prezentat comisarul 
Durghiu la Vamă în ziua de 25 noiembrie şi a ridicat revolverele în număr de 
1200. 

În mod cu torul suspect, când comisarul Durghiu s-a prezentat la Vamă a 
sosit şi o echipă de legionari care au pretins să ia ei revolverele. 

Comisarul a anunțat Siguranţa care a trimis o echipă de agenţi cu care s-a 
transportat la Siguranţa Generală revolverele. 

Chiar în seara aceleiaşi zile, 800 de revolvere, calibru 9 mm, au fost 
încredințate — conform ordinului directorului Maimuca cu asentimentul lui 
Ghica — legionarului Neculau, pentru poliția legionară. 

Cum aceste pistoale nu aveau cartuşe, din acelaşi ordin s-a dat din stocul 
gardienilor publici, 12 000 de cartuşe. 

Restul de 400 pistoale ar urma să se găsească încă la Siguranţa Generală. 

Din stocul armelor confiscate cu ocazia diverselor percheziţii făcute 
înainte de venirea legionarilor la putere, conform dispoziţiilor lui Ghica şi 
Maimuca au fost predate un număr de 120 revolvere (Beretta şi Mauser) 
unor grupe de legionari. 

De asemenea, din acelaşi ordin, serviciul Tehnic al Siguranţei Generale a 
predat tot unor echipe de legionari, 42 pistoale. 

Din stocul Corpului Detectivilor, inspectorul legionar de poliție Costea, 
ataşat pe lângă Ghica, a ridicat 12 revolvere Walter. 

Directorul Maimuca a mai ridicat două pistoale de la doi agenţi pentru 
care s-a încheiat proces-verbal de pierderea armelor 


69 


Depozitele aflate la polițiile din ţară, constituite în urma ordinelor 
generale pentru ridicarea şi predarea armelor, au fost încredințate 
legionarilor din otraşele respective tot în urma unor dispoziții date de 
Siguranţa Generală. 

Ba mai mult, armele sigilate în magazinele de vânzare, au fost predate 
legionarilor, după ridicarea sigiliilor, tot după ordinele Siguranţei Generale. 

Prin tot felul de subterfugii, se scoate la ordinul lui Horia Sima, 
Petrovicescu, Ghica şi Maimuca întreg armamentul aflat dispombil la 
Jandarmi, Siguranţă şi Prefecturi. 

În provincie înarmarea merge mai greu, dar organizând operaţia 
capturării de arme din depozite şi dezarmarea forțelor publice (poliţie, 
jandarmi, armată) se crede că se vor afla arme suficiente. 

În rezumat: guvernul statului legionar care îşi înarmează proprii săi 
partizani. Contra cui ? 


x x 


Actul însemnat al înarmării fiind terminat se trece la organizarea 
propriuzisă a execuției mişcării. 
Organizațiile din Capitală sunt pregătite pentru ieşirea în stradă. 
Mai trebuie ca şi provincia să fie ațâțată, controlată şi îndrumată şi atunci 
H. Sima porneşte în turneu de instruiri. 
La 2 decembrie întruniri la Alba Iulia. 
La 14 decembrie întruniri la Constanţa. 
La 21 decembrie întruniri la Pătârlagele, Lugoj, Caransebeş. 
La 3 ianuarie la Predeal. 
Opinia publică trebuia aţâţată; eventuale opoziții trebuie untimidate; 
apare comunicatul referitor la descinderea de la sediul masonilor, la 13 
ianuarie. 


CUVÂNTUL 
13 ianuarie a.c. 
PENTRU LEGIONARI ŞI TOATĂ 
LUMEA ROMÂNEASCĂ 


ÎN URMA DESCINDERII FăCUTă DE Ministerul Afacerilor Interne, 
prin Direcția Generală a Poliţiilor, pentru descoperirea arhivelor şi 
ramificațiilor masonice din întreaga ţară — DESCINDERI care au avut ca 
rezultat aflarea unui material extraordinar de important -, care va dezvălui 
întregii țări, în scurt timp, groaznica operă de nimicire a neamului nostru 


70 


întreprinsă de Masonerie şi masoni — aceste cercuri interesate şi direct 
vinovate, legate şi manevrate din umbră de agenţii Intelligence Service-ului 
au început să lanseze o serie de zvonuri alarmiste cu scopul evident de a 
creia o atmosferă de neîncredere în jurul regimului legionar. 

Manevra e prea la îndemâna oricui pentru a nu fi observată. 

Recomandăm foştilor masoni şi cercurilor legate de ei, cgalm şi 
seriozitate. Orice fel de nădejdi mai încearcă în legătură cu alte situaţii 
externe sunt iluzorii. Nimeni nu e ameninţat în această ţară, afară de cei care 
vor trece peste interesele legitime ale neamului nostru. 


HORIA SIMA 
Comandantul Mişcării Legionare 
Vice-Preşedinte al Consiliului de Miniştri 


Presiunile aceastea morale ajung să enerveze şi să demoralizeze foartă 
multă lume; rezistenţa pare şubrezită; data loviturii poate fi grăbită 
De la început instrucția legionarilor a fost orientată către acte de 
rebeliune.: exerciții de tragere cu arma şi revolverul se fac nu numai când ies 
în marşuri afară din oraş, ci şi pe terenurile sportive din cuprinsul 
Bucureştilor, spre marea teroare a cetăţenilor (anexăm fotocopii); în cuiburi 
se face teoria şi aplicațiile pentru lupta de stadă după cursul predat la şcoala 
de propagandă din Moscova; în sala de popice a Primăriei de Albastru, 
exercițiile de tragere cu pistolul sunt necurmate spre groaza funcționarilor 
care au trăit săptămâni de teroare sub amenințările „pistolarilor lui Mailat, 
Alex Costache” şi alții. 

Camarazii trebuie încurajați; articolul Judeul la crimă apare ca un imbold 
monstruos, asemenea gândului ce regiza cea mai urâtă faptă din istoria 
neamului. 

Evenimentele se precipită. 

Joi 16 ianuarie şefii de cuib din Bucureşti sunt adunaţi sub preşedinţia 
lui Pătraşcu. În ziua de 19 ianuarie o nată informativă spune: 

Din cea mai bună sursă legionară ni se comunică cele ce urmează: 

„Joia trecută a avut loc şedinţa şefilor de cuib a Gărzii de Fier sub 
preşedinţia lui Pătraşcu, secretar general al Mişcării legionare. De menţionat 
că, cuiburile constituie unitatea cea mai importantă în Legiune, şefii de cuib 
fiind direct răspunzători de activitatea cuiburilor, familiile, subfamiliile, 
divizii, etc., fiind considerate ca unităţi de plan secundar. 

Șefii de cuib au fost convocați pentru a fi încunoştințati de ultimile 
evenimente politice şi a primi îndrumare pentru acțiunea de viitor. 


71 


Pătraşcu a declarat, între altele (dau frazele mai tipice) că: divorțul între 
noi şi General este inevitabil ..., s-a săpat o prăpastie între noi şi generalul 
Antonescu ... Revoluţia noatră este pătată de sângele nostru şi nu contează 
suferințele generalului Antonescu pe lângă suferinţele noatre, ale tuturor. Noi 
suntem mulți şi el este singur. Ştim că vom fi dominați de militari, a adăugat 
dânsul. Ştim că ofițerii superiori sunt cu el, dar ofițerii tineri sunt cun noi. 
Afară de asta să se ştie că avem numai în Bucureşti 21 000 arme şi grenade 
şi că dacă vom fi provocaţi, din fiecare fereascră se va trage. Legionarii să se 
țină strânşi uniți, căci numai unitatea ne poate scăpa din pericolul ce ne 
pândeşte”. 


x 


Conducătorul Statului decide desființarea Comisarilor de românizare, 
spre a curma abuzurile săvârşite. 

Se produce uciderea maiorului german rămasă fără urmări de cercetare 
legală timp de 9 ore. 

Ministrul Petrovicescu este înlocuit. Înlocuit este şi directorul general al 
Po,lițiilor, Alexandru Ghica şi directorul Maimuca. 

În plin centrul Capitaleu se petrece un atentat la hotelul unde domicilia 
Misiunea militară germană, fără ca Siguranța Generală şi Prefectura 
Poliției să aibă cel puțin un agent de supraveghere sau vreo informație de 
prevenire a atentatului. 

Aceeaşi lipsă de informaţii şi măsuri de prevenire ca şi cu ocazia 
asasinatelor din noiembrie. 

Răspunderea cade după toate legile şi uzanţele polițieneşti asupra 
onducătorilor Ministerului Internelor Poliţiei şi Siguranţei. 

Se trece şi la prevenirea provinciei. Prefecţii de judeţe sunt convocați la 
Bucureşti de către Mişcarea legionară. Se primesc rapoarte. Se dau ultimile 
instrucțiuni; se fac ultimile socoteli asupra raporturilor de forţe între 
partizanii prezumtivi ai Conducătorului Statului şi Comandantul Legiunii. În 
unanimitate toți sunt pentru Comandant; fapt lesne explicabil, fund toţi 
complicii tolerați şi încurajați la abuzuri de protectorul lor, Horia Sima şi 
Petrovicescu. Suburbiile Capitalei au mare importanţă. Petrovicescu 
personal va face iniţierea primarilor asupra misiunilor care le revin (Nota 
informativă din 25 ianuarie). 


x x 


Pentru a face impresie — atât asupra partizanilor cât şi asupra opiniei 
publice — se lansează afirmații că Mişcarea legionară este sprijinită de 


12 


germani, iar Conducătorul Statului nu s-ar mai bucura de încrederea Fiher- 
ului (Nota informativă din 25 ianuarie). 

Survine plecarea inopinată a Conducătorului Statului în Germania şi 
întrevederea cu Fiihrer-ul. Comandantul Legiunii refuză plecarea în 
Germania. Statul Major legionar se adună şi deliberează. Deciziile sunt 
grave: vor căuta o primă ocazie spre a-l intimida pe General — care le-a iertat 
toate insultele, jafurile şi abuzurile — şi vor cere constituirea unui guvern pur 
legionar; altfel îl vor răsturna cu forţa. 

Sunt foarte surprinşi de sosirea atât de precipitată a Generalului. Ar fi voit 
poate să mai întârzie câteva zile în care s-ar fi putut desăvârşi lovitura în 
lipsă. 

De aceea, duminică 19 ianuarie se dă alarma legionară; toți membrii 
cuiburilor trebuie să țină contactul din oră în oră cu comandanții direcți. 
Adunările pentru conferințele publice din acea zi cu scopul de a propaga 
motivele unei noi ordini sociale în Europa au avut dublu scop: a capta 
simpatiile germane; a avea un motiv pentru adunarea partizanilor spre a le da 
mai uşor cuvântul de ordine. 

Tot în fiecare zi, mai mulți comandanţi de cuiburi — apropiați ai lui 
Grozea — au plecat cu misiuni în provincie. De notat că au fost aceiaşi care 
mereu făceau deplasări în ţară, fapt ce dă naştere la supoziţia că erau agenţi 
de legătură şi organizatorii rebeliunii în diferite localități. 

Pentru motivele cunoscute, generalul Petrovicescu este înlocuit, luni 20 
ianuarie. Horia Sima bănuind că înlocuirea aceasta ar avea urmări spre a 
înfrânge pe Conducătorul Statului, hotărăşte o desfăşurare de forțe, care să 
intimideze şi să exercite presiuni pentru menţinerea lui Petrivicescu, care-l 
asigura menţinerea aceluiaşi aparat administrativ şi de siguranță. 

Horia Sima invită imediat pe comandanți. Dictează lui V. Trifa textul 
manifestului pe care-l tipăreşte în mii de exemplare şi-l ordonă mişcarea 
studențimii. Grozea primeşte dispoziție ca muncitorimea să se adune în 
strada Romei, pentru garantarea sediului Comandamentului. „Răzleții”, 
„Vestitorii”, „Ajutorul legionar”, „Centrul studenţesc”, au ordin să se adune 
în Piaţa Universităţii. 

Parte din muncitorii din strada Romei au pornit spre Universitate. Se țin 
discursuri, se răspândesc cuvinte de ordine: vrem guvern legionar; trăiască 
preşedintele Horia Sima, Comandantul Legiunii; trăiască generalul 
Antonescu. Sunt însă şi multe glasuri care, profitând de anonimat, strigă: : 
jos Antonescu; moarte masonilor şi jidanilor. Dar manifestația nu şi-a atins 
scopul. 


73 


x x 


Marţi dimineață urmează înlocuirea lui Ghica şi Maimuca, care încurajați 
din trecut nu vor să plece; se baricadează în localul Siguranţei împreună cu 
50 de legionari. 

Se schimbă primele focuri de armă între aceştia şi trupa venită să-l 
evacueze. Se decide înlocuirea prefecților şi primarilor. 

Eventualitatea era prevăzută de Comandamentul Mişcării legionare, 
deoarece în toată ţara se adoptă o acţiune identică: baricadarea şi rezistența 
în incinta autorităților de stat; manifestări ostile şi dezarmarea trupelor care 
ar încerca să pătrundă în administrații; eventual rezistență armată şi atac 
unde se impun acțiunile ofensive; ridicarea partizanilor şi aducerea în 
oraşele de reşedinţă pentru a mări forțele agresive. 

Întocmirea listelor de proscrişi care urmau a fi executaţi după biruinţa 
totală legionară. 


Planul de acţiune al rebelilor a constat principial în: menținerea în 
stăpânire a principalelor autorități de ordine şi siguranță; atacul instituţiilor, 
care erau de partea Conducătorului statului; intimidarea locuitorilor prin 
jafuri, incendii, ucideri; obstrucarea căilor de comunicaţii din Capitală spre a 
împiedica mişcarea carelor de luptă şi mişcarea rapidă a forțelor militare; 
ocuparea telefoanelor şi a telegrafului, în oraş şi la C.F.R. spre a împiedica 
transmiterea informaţiilor şi a ordinelor; ocuparea depozitelor de carburanţi 
spre a-şi asigura o rezervă şi spre a împiedica reaprovizionarea 
automobilelor autorităților; ocuparea şi folosirea staţiilor de radiodifuziune 
ale statului. 


x x 


În provincie prefecții instruiseră primarii asupra misiunilor ce le reveneau 
în caz că regimul legionar ar fi amenințat: să trimită la reşedinţă cât mai 
mulți legionari înarmați, spre a mări numărul celor de la oraşe. 

Dările de seamă ale prefecturilor conţin toate indicaţiile asupra acestui 
act. 


x x 
Pregătirea mişcării s-a făcut însă cu o deosebită doscreție. Sunt foarte 
puţine indicaţii scrise date de şefi. 
Totul s-a aranjat prin comunicări verbale între comandanţi, în exterior 
pregătirea limitându-se numai la indicaţii care trebuiau „să se execute 


74 


orbeşte”, după cum se arată în informaţiile anexe. Sunt semnalate convocări 
de comandanți în Capitală şi provincie, se cunosc trimiteri de curieri pentru 
şefi. 

Executanţii însă trebuiau să păstreze ei contactul cu şefii de cuiburi spre a 
li se face comunicările. Din declaraţiile cunoscute ale legionarilor 
necompromişi prin rebeliune se constată evident că majoritatea executanților 
nu au ştiut rostul adunării lor pe străzi şi la centre, sau sătenii aduşi la oraşe. 

La tară s-a spus: „legionarii de la reşedinţă sunt atacați de jidani şi de 
masoni”. La ora s-a spus: „Generalul a trădat ţara, cedând la ruşilor, sub 
presiunea Fiihrer-ului, încă o bucată din ţară”. 

În Bucureşti însă, datorită faptului că asemenea motive erau controlate 
imediat, conducătorii rebeli au uzat de un fapt pe care fatalitatea l-a aruncat 
în calea nefastelor ambiţii: asasinarea maiorului Doering. 

Deşi faptul trecuse în cercetarea autorităților, totuşi trebuia găsit un motiv 
de scoatere în stradă a partizanilor: „înţelegerea româno-germană periclitată 
de jidani şi masoni, care au ucis pe maiorul german”. 

Textul manifestului semnat de Trifa este totalmente pueril şi ridicol. 

Oricâtă lipsă de discernământ aam atribui masei studenţeşti, care a pornit 
la manifestaţie în urma acestui neserios manifest, nu găsim altă explicaţie 
decât că manifestul a fost numai un pretext de adunare pentru o demonstrație 
cu alte rosturi şi dinainte pregătită. 

De altfel, Ghica aranjase din vreme cu „tovarăşul” Grozea desfăşurarea 
demonstraţiei. Cu această ocazie trebuie reamintit că insurecția de la 
Constanţa din ziua de 4 septembrie 1940 s-a făcut de către manifestanți care 
s-au apropiat de instituițiile atacate, strigând: Trăiască România Mare; Nu 
vrem ţara ciuntită; Vrem război. 

Agitaţia menţinută în sufletul masei partizanilor prin tot felul de întruniri, 
parastase, reînhumări, apologii în şedinţele de cuib au găsit propice noul 
îndemn. Lumea burgheză este ținută în teamă continuă prin acte brutale 
comise asupra minoritarilor, ca şi prin amenințări generalizate. Cadrele 
mobilizate permanent ţin mulțimea sub impresia că Legiunea dispune de 
mari forţe. 


x x 


Insinuări răutăcioase s-au strecurat din cursul conferințelor din ziua de 
duminică 19 ianuarie. Aclamaţiile erau exclusiv pentru Horia Sima. 

Acesta informat socoteşte că momentul a sosit spre a îndrăzni actul cel 
mare, care urma să-i aducă omnipotenţa: masele îl apreciază exclusiv; 
ajutoarele au fost lovite direct prin măsurile de ordine impuse de 


75 


Conducătorul Statului (desființarea comisarilor de românizare; destituirea lui 
Petrovicescu, Ghica şi Maimuca; înlocuirile prefecților şi primarilor. Deci 
suficiente interese lezate spre a se începe lovitura. 

Se agită spiritele contra Conducătorului Statului, se formează zeci de 
echipe ale morţii care să ucidă pe trădători. Între primii: generalul antonescu, 
ministrul Mihai Antonescu, Cancicov, Rioşanu şi directorul general [al SSI 
Eugen] Cristescu. Se pregăteşte uciderea în masă a fosştilor conducători 
politici, acuzaţi că sunt masoni, şi de evrei. 

Lovitura trebuia desăvârşită înainte de a veni noul ministru al 
Germaniei, pe care doreau să-l pună în faţa unui fapt împlinit. Şi cum 
împăcarea cu Generalul nu mai era posibilă, cum noul ministru de Interne 
sigur va ordona să se tragă în legionari, ei vor fi cei care vor ataca. Vor oferi 
lui Killinger a fi conducătorul virtual al Statului spre a-l înlătura pe General 
şi se vor mulțumi numai cu un guvern exclusiv de legionari. 

Manifestările de la radio au zdruncinat echilibrul oamenilor. Totuşi, gărzi 
puternice păzesc căpeteniile legionare. Sunt gânduri pentru convocarea 
Senatului legionar, dar este mai bine a avea forțele în mână. 

Este ziua de 21 ianuarie. Horia Sima dispune convocarea C.M.L. înarmat. 
Agenţii motociclişti circulă în mare agitaţie, făcând legătura între şefi şi 
agenţi. Coloane înarmate de muncitori se îndreaptă spre strada Roma. La 
ora 11, Alexandru ghica este la sediul C.M.L. şi dă dispoziţii. Ajutoarele 
sunt: Trifa, Găină şi Cutzamina. De la Siguranța Generală, Maimuca ăi face 
legătura cu exteriorul şi îi dă informaţii. Inspectorul Baciu, care ocupă 
Siguranţa cu 50 de legionari, îl ajută si îl asigură pe Maimuca. 

Horia Sima nu poate fi găsit însă de autorităţi. De la Secretariatul General 
al mişcării legionare au plecat toți şefii, fiecare se află la sediul destinat prin 
misiune. Armamentul nu mai era. Ultimile arme fuseseră ridicate de la 
Prefectura Poliţiei şi Siguranța Generală şi duse în strada Roma, sediul 
Gutemberg, Casa Verde şi Primăria de Albastru. 

Şi rebeliunea a început şi s-a desfăşurat ân condiţiile cunoscute. 


x 
x x 


Din analiza faptelor şi informațiilor obținute până în prezent, reies câteva 
observaţii principale: 
- Acțiunea de înlăturare a dlui general Antonescu este pornită de foarte 
mult timp. 
- Pregătirea mişcării s-a făcut într-un cerc foarte restrâns de 
conducători. 
- Pregătirea s-a făcut numai prin comunicări şi înţelegeri verbale. 


76 


- Organele subalterne au executat dispoziții care, în mod aparent, nu 
aveau legătură; În ansamblu acţiunea a fost bine închegată. 

- Masa executanţilor a fost dusă în centrele de rezistenţă fără a şti ce are 
de făcut 

- Conducătorii nu s-au aşteptat la o rezistență şi o represiune atât de 
fermă. 

- Cadrele rebele erau demult pregătite, nu însă complet; declanşarea 
circumstanțelor le-a impus punerea în aplicare a planurilor prin 
ocuparea autorităţilor publice, încadrarea în „alcazaruri ” şi luptă de 
stradă, după principiile troțchiste. 

- Comandantul Legiunii a dispărut din primul moment; comandanții de 
căpetenie asemenea lucrau conspirativ. 

- Pe terenul de luptă micii comandanţi de unități, muncitorii, femeile şi 
copii. 

- Jafurile, asasinatele şi devastările dau aspeczul unei rebeliuni cu 
caracter comunist, explicabile de altfel prin infiltrarea în Legiune a 
elementelor de stânga şi a periferiilor Capitalei. 

- O organizație care stă la guver şi totuşi se menține pe baze 
conspirative — revoluționare ca şi atunci când era în opoziție. Ba mai 
mult, sub pretextul ridicat că va fi atacată de masoni şi evrei, se 
înarmează în continuu. Realitatea: înarmarea era îndreptată 
împotriva Conducerii Statului şi a armatei. 

- În fine, un guvern care îşi pregăteşte şi îşi aruncă singur cutia cu 
dinamită sub scaunul ce-l ocupa, ca să se răstoarne pe el însuşi. 

- Caz tipic în toată istoria vremurilor. 


LEGĂTURI CU MIŞCAREA COMUNISTĂ 


Activitatea Partidului comunist în ţară este îndeajuns de cunoscută. 
Adoptând sistemul de propagandă şi investigaţiile informative după climatul 
politic intern, instaurarea noului regim le-a deschis perspectivele unor 
posibilităţi noi de realizări. 

La această împrejurare s-au adăugat ca circumstanţe favorabile lor 
consecințele triste ale tragediei ocupării Basarabiei: depresia morală a 
populaţiei; depresia morală a armatei; dezorganizarea administraţiei de stat 
şi în special a aparatului de ordine. 

De altfel, Partidul comunist are în directivele sale permanente de 
propagandă ca o axiomă, îndemnul de a profita de orice mişcare cu caracter 
social, spre a produce confuzie în credința maselor şi de a-şi introduce în 
cadrele acestor grupări personal de încredere al Partidului comunist, care să 


TT 


militeze foarte activ şi care să creeze fracțiuni externe, cu dublu scop: să 
producă disensiuni şi tulburări în marile formaţiuni politice; să orienteze 
noua mişcare socială pentru a realiza împlinirea directivelor şi intereselor 
URSS. 

De altfel, trebuie să ne reamintim că, interzicerea funcționării ca partid 
politic în țara noastră a comuniştilor nu i-a desființat. Masa socialistă şi parte 
din conducători s-au înscris în gărzile de fier pentru a satisface interese 
importante: ascunderea scopului lor real al activităţiilor; schimbarea 
orientării activității unui partid naționalist şi falsificarea rezultatelor; 
obținerea informaţiilor complete în diferite compartimente ale vieţii sociale; 
obținerea de modificări structurale ale mişcării şi care conduceau în mod 
fortuit la schimbarea în sens favorabil pentru URSS a orientării partidului 
naționalist. 

Aceste deziderate comuniste şi-au aflat cea mai nimerită dezvoltare prin 
conducerea partidului legionar sub incoerența lui Horia Sima, datorită 
ambiţiei sale nemăsurate. Dar la aceasta se adaugă faptul că între H. Sima şi 
conducătorii Partidului comunist au fost relații mult mai vechi. Din acest 
contact au ieşit convingeri care corespundeau ambițiilor şi legături care-l 
ofereau mijloace. Cea mai importantă legătură cu D. Grozea, militant 
comunist, căruia îi ia apărarea în faţa multor încercări şi căruia îi dă 
importanta misiune de a fi conducătorul C.M.L. 

Asipra lui D. Grozea, arhivele Sigurantei şi Ministerului Muncii arătau în 
trecut fața adevărată a acestui individ: unul din cei mai încarnați militanti ai 
extremismului de stânga. 

Rfelaţiile între D. grozea şi H. Sima au fost foarte strânse. Menţinerea 
separaţiei între C.M.L. şi restuş componenței Legiunii este suspectă. 

D. Grozea a avut multe opoziții în partid; H. Sima le-a stins pe toate. 

După directiva lui H. Sima întreaga presă legionară adoptase o ţinută mai 
mult socialistă, gen Marx, decât naționalistă. Este suficient a cerceta colecția 
ziarelor spre a afla articole paralele cu traiectele de propagandă bolşevică. 

Anexăm articolul lui I. Veverca — asistent universitar -, demnitar legionar, 
coleg al lui N. Petraşcu şi intim al lui H. Sima. Nici nu se poate mai 
fulminant articol de tact bolşevic ca acesta; individul candidează la catedra 
lui Madgearu, de a cărui asasinare poate nu este străin. 

Se anexeaxă cazul lui Nicov Boris din Basarabia, trimis de Soviete cu 
misiunea de a se introduce la legionari. 

Se citează cazul cismarului Moga, comunist notoriu din Cernăuţi, care s-a 
refugiat la Siceava. Acum este legionar înfocat după ce a primit 200 mii lei 
de la Ajutorul legionar,spre a se instala. 


78 


Centrul de informaţii Suceava [al SSI — n.n.] a fost obiectul unei atenţii 
speciale din partea unor legionari-comunişti, care au mers până acolo încât 
au „vizitat? — percheziționat, atît sediul cît şi casele conspirative ale 
Centrului. 

Acţiunea a fost condusă de Hotinceanu, şeful poliției Suceava în 
înțelegere cu fostul prefect legionar Gavrilă Ionescu, alias Kis (de origine 
ungară). Executanţii „vizitei” au fost legionarii Krevinski, Cervinski, 
Viskerno Alois care supravegea personal pe şeful Centrului M.St.Major. 

Unii dintre agenţii legionari au încercat a pătrunde între agenţii 
informatori ai Centrului. Agentul polon Cocerhan care a fost recrutat de 
legionarii din Suceava pentru a le furniza informaţii asupra activităţii 
desfăşurată de Centrul suceava. 

Sovietele — cărora orice complicaţii de ordin politic intern din România le 
foloseau — au căutat şi reuşit prin elementele ce se infiltraseră în rândurile 
Mişcării legionare, pe de o parte, să fie informate asupra activităţii interioare 
a Mişcării legionare, iar pe de altă parte de a provoca tot prin aceleaşi 
elemente mişcări şi acțiuni anarhice conforma cu interesele sovietice. 

Influenţa pe care o exercita Partidul comunist din URSS asupra 
întâmplărilor interne din România mergea până acolo încât reuşea să fixeze 
date pentru exercitarea anumitor acţiuni cu caracter terorist în interiorul țării 
noastre. 

Aşa de exemplu, în legătură cu evenimentele de la 26 noiembrie 1940, s-a 
putut observa şi s-a comunicat la timp că, încă de la 20 noiembrie 1940, 
Sovietele au împins spre frontiera noastră de uscat — Bucivuna — batalioanele 
unei întregi divizii de infanterie, plasându-le în satele din imediata apropiere 
a frontierei. Este posibil, că nereuşind acţiunea internă scontată, aceste 
batalioane au fost retrase ulterior, lucru care a avut loc la 20 decembrie 
1940. 

În legătură cu evenimentele de la 21 ianuarie a.c. sunt de semnalat, în 
Bucovina: apariția unui regiment de schiori la Storojineţ; curățirea 
drumurilor de zăpadă, şi în special a drumurilor îndreptate spre frontieră 
(Dovada o constituie rapoartele informative trimise la timpul oportun). 

Evenimentele interne ce s-au produs la 21 ianuarie a.c. erau prezise şi 
scontate de Soviete, probă declaraţia profesorului Cătălin, fost director la 
Liceul român din Storojineţ, refugiat pe teritoriul nostru la data de 22 
ianuarie a.c., căruia procurorul sovietic din cernăuţi, la data de 18 ianuarie 
1941 i-a declarat că „în România peste câteva zile va fi revoluţie” şi „de ce 
pleacă”. 


79 


Se asemenea, cercurile comuniste au propagat în permanenţă partizanilor 
lor: „aşteptaţi 15 ianuarie, se va schimba situația în România prin fapte 
foarte importante ce vor interveni”. 


LEGĂTURI CU UNGARIA 


De la promisiunile de autonomie date odinioară ungurilor şi până la 
înțelegeri asupra rebeliunii nu este decât un pas. Urmând a pune cea mai 
grea problemă Conducătorului Statului, Horia Sima a avut grijă a face să se 
cunoască de către unguri că, în scurtă vreme alta va fi stăpânirea în ţară. 

În acest scop oficialitatea maghiară — guvernul şi Marele Stat Major — din 
Budapesta şi-a constituit, imediat după preluarea puterii de către mişcarea 
legionară, un plan pentru redobândirea întregului Ardeal, sau cel puţin până 
la linia Mureşului, socotind că în România se vor produce „evenimente 
sângeroase” care vor oferi prilej armatei maghiare de a ocupa regiunea 
revenducată sub pretextul apărării conaționalilor. 

În vederea acestor evenimente, Budapesta a împiedicat cu toate 
mijloacele repatrierea maghiarilor din România în Ungaria, a organizat pe 
bază conspirativă Serviciul de autoapărare maghiară înțara noastră: a 
înjghebat „batalioane de muncă obştească”; a aprobat înființarea în ţară a 
secțiunii de „keventişti”; a încredinţat preoților maghiari din România 
misiunea de a înarma credincioşii lor, etc. (Anexe). 

Afirmațiile de mai sus se bazează, printre altele, şi pe următoarele 
informaţii. 

O circulară difuzată de Legația maghiară din Capitală tuturor oficiilor şi 
formațiunilor ungare din România, în care se spunea: „Problema maghiară 
din România, ieşind din cadrul înțelegerilor directe urmează a fi soluționată 
prin concursul altor împrejurări pe care Ungaria le are în vedere cu toati 
vigilenţa” (Anexă). 

Budapesta a trimis Legaţiei maghiare din Capitală numeroase îndemnuri 
pentru difuzare cu textul: „Unguri nu plecaţi ! Rămâneţi acolo şi apărați- 
vă ! Luptaţi pentru redobândirea teritoriului !” (Anexă). 

La 16 octombrie 1940 reprezentanța diplomatică maghiară trimite 
organizațiilor din ţară o nouă circulară, ordonându-le să fie „gata oricând 
pentru apărare şi reacţie” (Anexă). 

În ziua de 5 decembrie 1940 se discută în biroul militar al Legaţiei că „în 
curând vor surveni în România evenimente sângeroase care vor aduce țara 
pe pragul unui război civil” (Anexă). 


80 


La data de 30 decembrie 1940, Serviciul autoapărării maghiare din 
Legaţie dă ordin formațiunilor din ţară să perfecteze organizarea „deoarece 
evenimentele pot schimba situaţia de la o zi la lata” (Anexă). 

(Sub evenimente se înțelegeau „evenimentele interne din România”). 


TÂLHĂRII 


Asupra actelor de tâlhărie, escrocherie şi diverse afaceri veroase, 
executate după 6 septembrie, precum şi în timpul rebeliunii, Serviciul 
[Special de Informaţii — n.n.] a avut multe informaţii, care sunt în anexă. 


RAPORTURILE CU ARMATA 


Între Armată şi Legiune raporturile au fost destul de corecte. Cadrele 
armatei au privit cu ochi îngăduitori partidul care cultivă ideea naţională în 
virtuțile cetăţeneşti. Când s-a văzut însă că, sub cuvinte de demagogie se 
ascundeau faptele cele mai josnice, s-a produs un salutar reviriment. Cadrele 
nu au putut fi înşelate şi au devenit foarte circumspecte. 

Abuzurile, ilegalitățile şi incompetența conducătorilor puşi în fruntea 
treburilor obşteşti au indispus armata. 

Asasinarea lui lorga a consternat-o. 


x 
x x 


Diferite fonduri ce 1 s-au pus la dispoziție şi crearea Ajutorului legionar 
au permis într-o mare măsură Legiunii să-şi creeze a anumită popularitate şi 
să întrețină corpuri legionare încazarmate. 


CONCLUZII 
IERI 


Din expunerea acestor fapre reies concluzii care se impun prin evidența 
lor incontestabilă. 

1. Deşi era partid aflat la guvernarea ţării, totuşi măsurile de organizare 
ale partidului conduse personal de Horia Sima, erau cu caracter absolut 
conspirativ, deci întrutotul nesincer față de ţară, rege şi Conducătorul 
Statului. 

2. Fără nici o justificare oficială, H. Sima a căutat prin orice mijloace a- 
şi înarma partizanii, constituiți în corpuri înarmate, încazarmate — călcând 


81 


Constituţia - sau aflați ca simpli particulari spre a-i întrebuința în scopul de 
a-şi satisface ambițiile personale ale lui şi ale câtorva acoliți. 

3. Horia Sima, cu complicitatea statului major al partidului şi câțiva 
oficiali — Petrovicescu, Zăvoianu, Cosmovici, Pătraşcu, Veverca, Ghica, 
Maimuca, Panaitescu, Borobaru, Constant, Mironovici et. — au dezorganizat 
aparatul de stat al ordinei şi sigurabţei, înlocuind persoanele cele mai 
conştiincioase şi amenințând pe cei mai slabi, introducând în funcții oficiale 
partizani devotați şi făcând să activeze public organizații de poliţie, control 
şi chiar judecată compuse exclusiv din partizani, cu călcarea legilor ţării. 

4. Nu au respectat nici un fel de angajamente luate faţă de Constituţie, 
Rege şi Conducătorul Statului. Astfel s-a ajuns ca legionarii, funcţionari de 
stat, să se constituie în formaţiuni de partid. S-a ajuns la acte de ucidere a 
celor de la Jilava, a lui Madgearu şi Iorga, samavolnicii, jafuri, omoruri pe 
care Justiţia le va vedea în mult timp; impuneri cu forța la conducerea 
intreprinderilor, reaua credinţă a diverşilor înalți funcționari, miniştri, în țară 
şi străinătate. 

5. Horia Sima a fost complice şi îndrumător la toate aceste acțiuni de la 
punctul 4. Totdeauna cerea Conducătorului Statului a nu lua sancțiuni, 
prezentând faptele ca delaţiuni ale iudeo-masonilor ; încuraja acțiunile rele 
spre a-şi obliga partizanii, a-i compromite şi a-i împinge la acţiuni de genul 
rebeliunii, care să-i înplinească şi ambițiile sale personale. 

6. Cu asemenea activitate publică au început a se deslănțui gațiile 
personale şi geloziile. S-au creiat disensiuni pe motive doctrinale. S-au 
împuşcat între ei pentru locuri remunatorii. S-au făcut intrigi pentru înlocuiri 
în posturile de conducere. Totulera regizat de Horia Sima. Peste toate 
măsurile se întindea voinţa lui H. Sima de a-şi impune fidelii săi. Îndemnul 
la răzvrătire contra legilor ţării, H. Sima la inițiat. 

7. Pentru a-şi realiza scopul, toată atenția lui H. Sima a fost către C.M.L. 
şi alte formaţii paramilitare ale partidului, încadrate cu fosşi comunişti şi 
compuse din indivizi fără căpătâi şi foşti comujnişti militanți. 

8. Educaţia luptei de stardă de face oficial în şedinţele de cuib, după 
directivele lui H. Sima, prelegerile făcându-se după traducerea cursului ţinut 
la Şcoala Teroriştilor de la Moscova. În loc de educaţie patriotică se făcea 
educaţia pistolului şi a uciderii fratricide. 

9. Prin samavolniciile în care s-au introdus în viața economică, ţara a fost 
la un pas de dezastrul economic, posturile de înaltă conducere fiind 
încredințate numai după indicaţiile şi cu aprobarea lui Horia Sima, la 
persoane fără nici o competenţă, dar pe care ţinea a-i obliga, înlesnindu-le 
tâlhăriile fără seamă pe care le-au săvârşit. 


82 


10. Au dat cea mai meschină interpretare prezenţei trupelor germane în 
țară, prezentând conducerea superioară germană ca pe o alianță şi o 
îndrumătoare a comandamentului Legiunii. 

În această poziţie, în timpul rebeliunii au anunţat prin radio, presă, afişe 
şi colportări orale că „Hitler este cu noi”, „trupele germane ne vor ajuta”. 

11. Au speculat ultima vizită făcută Fuhrer-ului de generalul Antonescu, 
prezentând-o ca o luare de contact, prin care generalul Antonescu îşi lua 
obligaţia de a primi noi cedări teritoriale ; H. Sima a refuzat a merge în 
Germania spre a nu fi părtaşul unei asemenea acţiuni. 

12. Apreciind cum nu se poate de greşit situația generală politică, au 
crezut că vor reuşi a pune mâna pe putere, cel puţin în Bucureşti şi câteva 
centre importante, aşa ca la venirea lui Killinger să fie ei cei mai tari şi să i 
se recunoască primatul lui H. Sima. 

13. Generalul Antonescu a căutat să realizeze o reformă a statului, inițial. 
Horia Sima i-a pus în faţă numai agreaţii lui, indivizi cu tendinţe excesive, 
înlăturând cu intervenţii ascunse persoanele de pună credinţă şi de 
competență. Samavolniciile săvârşite au izolat apoi Legiunea de simpatia 
opiniei publice. Aşa că, având impresia unei slăbiri a autorităţii, H. Sima a 
cîutat să producă ruptura cu generalul Antonescu şi să-l înlăture. Cum 
Generalul rămăsese singura nădejde şi unicul for de apel al opiniei publice, 
preluarea puterii de la General nu se putea face decât într-un singur mod: 
înlăturarea cu forța. 

14. Informaţii prealabile rebeliunii arătau că se pregăteşte o lovitură de 
stat prin forță, semnele începând cu reaua credință a majorității Cabinetului 
şi terminând cu fermentarea spiritului revoluționar prin presă şi educarea 
membrilor partidului. 

15. Ân ansamblu şi-a organizat o conspirație, instigată şi începută sub 
pretextul de necontrolat al pericolului iudeo-masonic. S-au organizat unități 
înarmate care să dea lovitura şi în care prevalau ca elemente de încredere 
unitățile muncitoreşti şi macedonenii. 

16. Revolta a fost pregătită după metodele troțkiste, prin punerea în 
stăpânirea lor a înaltelor autorități de administraţie şi ordine. Măsurile 
generalului Antonescu, de a înlocui întreg aparatul Ministerului de Interne, 
la centru şi în ţară, a surprins conspirația în curs de pregătire şi a nimicit-o. 

17. Laşa perversitate a conducătorilor legionari s-a văzut în desfăşurarea 
acțiunii. Horia Sima şi statul major rebel au dispărut de la 21 ianuarie. 
Conduceau de la adăpost, din case conspirative. La luptă, în faţa morțiik au 
lăsat pe micii conducători şi cu gloatele, elemente de strânsură şi care în 
bună partze nu ştiau rostul pentru care sunt înghesuiți în „alcazaruri”. 


83 


Intelectualii — profitori sau convinşi — nici nu au participat ; cunoşteau 
gravitatea actului şi nu a putut încerca gravitatea riscurilor. 

De remarcat că participarea masivă macedonenilor şi muncitorilor, 
elemente anarhice-comuniste, în caz de reuşită dădea mişcării aspectul 
prezentat de convingerile lor, deoarece nu ar mai fi putut fi stăpâniţi. 
Asasinatele, jafurile maltratările, incendiile, omorurile săvârşite, arată cum 
s-ar fi orientat mişcarea. 

18. Datorită unei propagande abile, sub masca naţionalismului integral, 
Mişcarea legionară era privită cu simpatie de cadrele armatei române ; au 
avut chiar manifestări de apropiere din partea multor ofiţeri. Din această 
cauză au nutrit speranţa că în armată se vor ivi defecţiuni. Spre a înşela pe 
partizani şi opinia publică, au uzat de speranţa lor, ca de unfapt săvârşit, în 
propaganda din timpul rebeliunii. 

La fel, au bănuit că armata permanentă va fi de partea lor, pe baza unei 
pseudo-similitudini a doctrinei naţional-socialiste cu cea legionară. Astfel au 
îndrăznit şi au încercat să compromită cinstea germană, anunțând că H. Sima 
va veni de la Braşov la Bucureşti alături de Killinger, în marş triumfal alături 
de trupele germane. 


AZI 


Generalul Antonescu a obţinut încrederea ântregii opinii publice şi în 
interior şi în exterior. În mod unanim este recunoscut ca omul de nădejde al 
națiunii române şi împrejurul lui polarizează simpatia şi nădejdea tuturor 
românilor. 


x 

Căpeteniile legionare au dispărut în țară şi străinătate. Cu banii furați, 
tranferați în străinătate sau bine ascunşi în tară: întretin nelinişte în public cu 
svonul de noi lovituri; încearcă regruparea partizanilor la conducerea de 
până ieri sau la jafurile din timpul rebeliunii, spre a-i avea instrument de noi 
lovituri; încearcă a comite, îndeosebi, acte individuale de terorism, care să 
arate atât opiniei publice cât şi germanilor, că generalul Antonescu nu este 
stăpân pe situație. 

Astfel, speră a pregăti o situație confuză, când printr-o lovitură în masă, 
să poată recuceri situațiile pierdute şi profiturile curmate. 


x 


84 


MÂINE 


Este necesară o severă şi neiertătoare reprimare în cadrul legilor. 

Trebuie curăţită toată administrația de stat de toate lementele introduse 
prin regimul de ieri, elemente care au avut un scop unic : a distruge statul 
român. 

Legiunea atât de grav compromisă, prin conducători, care au nesocotit 
soarta ţării, prin intelectuali, care în mod pasiv nu au făcut opoziţie 
intenţiilor nimicitoare ale conducătorilor, prin masele legionare dovedite 
elemente de anarhie, Legiunea nu mai are nici o rațiune de a subzista ca 
organ de conducere în Stat. Ca organ politic să urmeze soarta celorlalte 
partide. 


x 


Statul român trebuie refăcut cu elemente naționaliste cu cugetul 
echilibrat, pătrunşi de sințul ordinei şi luminaţi, cu temeinică pregătire şi 
experiență dovedite în ramura activității lor. 


x 


Aparatul de Stat trebuie refăcut, bazându-se pe elementele devotate, 
capabile, cinstite şi competente. Trebuie luate măsuri care să le redea 
încrederea pierdută prin teroarea exercitată asupra lor de legionari. 


x 


Trebuie revăzute măsurile de ordin economic luate sub regimul legionar, 
care să readucă încrederea capitalului şi muncii devotate a tehnicienilor 
competenți. Această măsură este cheia de boltă a temeliei statului. 


x 


Nimicirea oricăror dendințe de incitare a luptei de clasă, la țară şi oraşe, 
sub diferite motive demagogice, gen reînpropietărire, pericol iudeo-masonic, 
protectorat german etc. 


x 


Terminarea măsurilor de asistență a vagabonzilor şi curățirea radicală a 
oraşelor mari de asemenea elemente, care s-au dovedit a fi mai cruzi decât 
sălbaticii şi gata a profita în orice moment de criza socială. Pentru siguranța 
Capitalei este prima măsură ce trebuie luată imediat şi repede săvârşită. 


x 


85 


Măsurile de siguranță a ordinii publice şi de urmărire a tulburărilor de ieri 
trebuie a fi menținute cu strictețe şi timp îndelungat, pentru a menţine 
încrederea în opinia publică şi a arunca deznădejdea în sufletul mârşav al 
nemernicilor rebeli. 


x 


Armata şi toate serviciile de ordine să rămână în afară de orice acțiune şi 
activitate politică, ele fiind organe la dispoziția directă a Conducătorului 
Statului. 

Numai astfel se va putea realiza echilibrul şi stăpânirea diferitelor 
tendinţe sociale constructive, care vor începe a se ivi cu moderație, în 
spiritul național-social şi care vor trebui a se dezvolta, pentru a nu da 
impresie de stăpânire tiranică, atât opiniei publice interne cât şi celei externe. 


ANIC fonf PCM-SSI, dosar nr. 356/1941, f. 1-39. 


1941 martie 12. Notă SSI, obținută din cercurile liberale, privind 
constituirea unui guvern român în exil, la Londra, condus de V. V. Tillea. 


NOTĂ 


Din cercurile liberale se află că ieri, 11 martie a.c. dimineaţa, între orele 
11-12,30, la Banca Românească s-a ţinut o consfătuire intimă la care au 
participat Mircea Djuvara, George Fotino, Al. Alimănişteanu, V. Sasu şi 
Bebe Brătianu, care n-a stat decât 20 minute. Din câte s-a aflat, discuţiile s- 
au purtat asupra constituirii guvernului român liber Tillea la Londra, sub 
firma Comitetul Naţional al Uniunii Românilor Liberi şi plebiscitul, după 
cifrele obținute de fruntaşii liberali. Astfel, s-a spus că între dl Tillea şi 
guvernul englez s-a încheiat un tratat politic, în sensul acelui semnat cu de 
Gaulle, prin care Anglia garantează refacerea frontierelor României în caz de 
victorie asupra Germaniei. Nu s-ar garanta însă refacerea şi a frontierei cu 
Bulgaria. Înțelegerea dintre dl Tillea şi guvernul englez ar cuprinde 
următoarele: 

1. Se acordă guvernului României Libere un mare împrumut de către 
Anglia. 

2. Se acordă guvernului Tillea dreptul de a avea post de radio la Jaffa 
sau Ierusalim. 

3. Se acordă guvernului Tillea dreptul de a avea un Monitor Oficial. 


86 


4. DI Tillea va patrona editarea unui ziar românesc liber în limba 
engleză şi cu un supliment în limba română. 

5. Şeful guvernului liber va mai edita două publicaţii periodice, una 
săptămânală şi alta lunară. 

6. Guvernul Tillea va avea drept să arboreze ca pavilion tricolorul cu 
banda neagră, ceea ce să simbolizeze România îndoliată. 

7. Guvernul României Libere 1 se va afecta o flotă USA de 10 vase de 
război şi 10 comerciale. 

8. Guvernul Tillea va căpăta din partea Angliei şi a USA 500 de 
avioane. 

9. Guvernul Tillea va avea drept de reprezentantă diplomatică în țările 
care nu recunosc hegemonia germană. 

DI V. V. Tillea ar avea şi concursul fostului rege Carol al II-lea, cu care va 
stabili un plan comun de acţiune. Asupra pretențiilor fostului suveran al 
României cercurile liberale nu au încă precizări. 

Se pare că dl Tillea, printr-un curier secret al Intelligence Service, a 
transmis o circulară confidențială partizanilor şi amicilor săi din ţară, din 
grupul vaidist. Cercurile liberale pretind că dnii Voicu Niţescu şi Aurel Vlad 
şi-ar fi dat asentimentul la acțiunea lui Tillea. Liberalii sunt curioşi să ştie ce 
gândeşte dl Vaida Voevod, protectorul de totdeauna al dlui Tillea, de 
acțiunea întreprinsă de acesta la Londra. Cercurile liberale nu exclus 
posibilitatea ca dl Tillea, prin acel curier, să fi cerut sfaturi de la dl Vaida. 
Pentru a cunoaşte atitudinea dlui Vaida, Bebe Brătianu a propus ca dl Mircea 
Djuvara să ia contact cu fostul prim ministru. 

Funcționarea oficială a guvernului Tillea se va anunţa la Radio Londra şi 
postul românesc din Asia Mică, ca începând de la 1 aprilie 1941, dată până 
la acre se vor fi terminat toate chestiile de amănunt, între care împrumutul şi 
postul de radio, sunt socotite ca cele mai urgente. 

În privinţa plebiscitului, fruntaşii liberali susțin că n-a dat rezultate 
satisfăcătoare, jumătate din voturi fiind contras şi anume 1/4 forțați şi care 
au votat de câte 2-3 ori şi 1/4 abţineri. De la şefii de organizaţii judeţene, 
prin legăturile pe care aceştia le au cu magistrații, liberalii speră să fie în 
posesia adevăratelor cifre înregistrate la plebiscit. 

Sursă sigură 


e ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 5/1940, f. 14-16. 


1941 martie 21. Sinteza notelor informative zilnice de la SSI efectuată de 
Direcţia Generală a Poliției. 


87 


REZUMAT 


Extras din notele informative de la SSI 


1. Situaţia internă 

- Zvonul că populaţia evreiască va fi concentrată în ghetouri a alarmat 
mulți evrei. Problema emigrării însă preocupă intens cercurile lor; 

- Populația din Sibiu şi împrejurimi este alarmată de urcarea 
vertiginoasă a preţurilor şi lipsa articolelor de primă necesitate; 

- Serviciul de informaţii englez — camuflat — continuă încă activitatea 
în zona petroliferă, interesându-se în special de centrele de aprovizionare 
destinate germanilor; 

- Americanii din ţară au primit ordin să nu mai facă tranzacții 
comerciale, ci să-şi transforme averea în valută forte; 

- Legația sovietică se interesează de raporturile economice româno- 
iugoslave; 

- Din cauză că BNR n-a mai publicat bilanţurile sumare, zvonul unei 
probabile inflaţii circulă intens; 

- Cercurile germane din Capitală comentează că încetinirea procesului 
de românizare a vieții noastre interne s-ar datora puternicei urcări a 
plafonului circulaţiei monetare; 

- În rândurile naţional-creştinilor circulă tot mai mult zvonul unei 
colaborări la guvernare. 

2. Situaţia externă 

- Nimic deosebit. 


* ANIC, Fond DGP, dosar 9/1941, f. 2-3. 


1941 martie 25. Sinteza notelor informative zilnice de la SSI 
efectuată de Direcţia Generală a Poliției. 


REZUMAT 


Extras din notele informative de la SSI 


1. Situaţia internă 

- Partidul Comunist, speculând nemulțumirile populației nevoiaşe pe 
tema lipsei alimentelor de primă necesitate, face intensă propagandă în 
rândurile populației menționate, în vederea organizării unei acțiuni de 
protest; 


88 


- Legația maghiară a confirmat o serie de preoți unguri pentru 
Serviciul de Informații maghiar din România; 

- Într-un raport al legaţiei Statelor Unite se apreciază că, în România, 
80% din populaţie a rămas credincioasă Angliei; 

- Partidul Naţional-Socialist german al Grupului Etnic german din 
România şi-a desăvârşit organizarea. 

2. Situaţia externă 

- Se pare că parlamentul iugoslav nu va ratifica aderarea Iugoslaviei la 
Pactul Tripartit; 

- Cercurile anglofile din Capitală apreciază că aviația engleză nu va 
bombarda decât centrele de aprovizionare şi instalaţiile germane din 
România; 

- La Sofia s-au editat o serie de manifeste antisovietice de către 
organizația R.O.S. (Uniunea Eliberatoare Rusă). 


* ANIC, Fond DGP, dosar 9/1941, f. 5-6. 


1941 martie 26. Sinteza notelor informative zilnice de la SSI efectuată de 
Direcţia Generală a Poliţiei. 


REZUMAT 


Extras din notele informative de la SSI 


1. Situaţia internă 

- Guvernul de la Moscova a acordat reprezentanța comercială a lui 
„Techno Export”, organizaţie sovietică pentru comerțul exterior al URSS, 
cunoscutului militant comunist Eufem Mihăileanu; 

- Elementele comuniste de la Atelierele Griviţa C.F.R. intenționează 
să alcătuiască un memoriu în care să expună nemulțumirile lucrătorilor 
ceferişti. Memoriul va fi înaintat Preşedinţiei Consiliului de Miniştri şi 
Direcţiei Generale C.F.R.; 

- Arhiva, documentele şi diferitele bagaje ale Ambasadei turce au fost 
împachetate în cufere şi depuse în subsolul clădirii Ambasadei, astfel ca să 
poată fi expediate la Istambul imediat ce se va primi ordin în acest sens; 

- La castelul contelui Mikes, din apropierea comunei Uioara-Alba ar fi 
sediul conspirativ al iredentiştilor maghiari din regiunea respectivă; 

- Se pare că dl Gheorghe Brătianu este decis să întreprindă o călătorie 
de informare în Reich, cu scopul de a-şi forma o convingere asupra 


89 


intentiilor conducătorilor Germaniei în ceea ce priveşte problema restituirii 
teritoriilor cedate de România; 

- O expunere şi un grafic al modului de funcţionare al serviciului de 
informaţii iugoslav în România. 

2. Situaţia externă 

- Cercurile diplomatice sovietice scontează că un eventual eşec 
german în Balcani ar constitui semnalul răsculării ţărilor ocupate de armatele 
Reichului; 

- Se pare că ar exista o înţelegere secretă maghiaro-sovietică ca — în 
caz de eşec german — URSS să ocupe Moldova, iar Ungaria, Ardealul până 
la Mureş; 

- După declarația comună turco-sovietică, se pare că va urma 
încheierea unui pact de asistență mutuală, prin care URSS îşi va preciza 
spațiul său vital. 


* ANIC, Fond DGP, dosar 13/1941, f. 44-45. 


1941 martie 27. Sinteza notelor informative zilnice de la SSI efectuată de 
Direcţia Generală a Poliţiei. 


REZUMAT 


Extras din notele informative de la SSI 


1. Situaţia internă 

- Consfătuirile comuniştilor din Turnu-Severin se ţin într-un local de 
consumatie din acel oraş; 

- Comuniştii din Capitală, speculând nemulțumirile muncitorilor din 
întreprinderile de încălțăminte şi de la Atelierele Griviţa C.F.R., încearcă să-i 
agite pe tema insuficienţei salariilor; 

- În Capitală se remarcă o intensă activitate a sectei religioase 
adventiste a „Sabatiştilor”; 

- Serviciul de spionaj maghiar, exercitând presiuni asupra românilor 
din teritoriile cedate Ungariei, îi trimit în România, ca refugiaţi, în realitate 
având însă misiuni informative. Pentru cazul când vor încerca să nu se 
reîntoarcă în Ungaria, sunt amenințați că-şi vor expune familiile la măsuri 
represive; 

- Se pare că ministrul von Killinger nu va reveni în ţară; 

- Serviciile de informaţii american şi englez vor distribui fondurile de 
ajutorarea supuşilor străini internaţi în lagăre prin diverse firme comerciale; 


90 


- Pentru ziua de 14 aprilie a.c. a fost convocată, la Oraviţa, o 
consfătuire a reprezentanților oficiilor parohiale maghiare din Ardeal; 

- Propaganda iredentistă maghiară, în Ardeal, continuă prin lansări de 
pamflete revizioniste; 

- Într-o scrisoare expediată în Germania de directorul Institutului 
german de ştiinţe din Capitală se subliniază atitudinea antigermană a 
rectorului şi secretarului Şcolii Politehnice din Bucureşti. 

2. Situaţia externă 

- Se pare că, în Bulgaria, membri organizațiilor contrare unei politici 
externe bulgare alături de Axă se înarmează; 

- SUA. ar fi decisă ca, în urma torpilării primului vas american de 
germani, să declare război Reichului. 


* ANIC, Fond DGP, dosar 13/1941, f. 46-47. 


1941 martie 29. Sinteza notelor informative zilnice de la SSI efectuată de 
Direcţia Generală a Poliţiei. 


REZUMAT 


Extras din notele informative de la SSI 


1. Situaţia internă 

- Noii delegați ai muncitorilor din portul Brăila sunt vechi adepți ai 
ideologiei de extrema stângă, capabili de a antrena muncitorimea din acel 
port la agitaţii dăunătoare statului; 

- Lucrătorii legionari de la Pirotehnia Armatei fac propagandă 
legionară în rândurile celorlalți lucrători. Se pare că această acțiune este 
încurajată de prezenţa în birourile Pirotehniei a căpitanului Popovici 
Constantin, cunoscut cu sentimente legionare şi ostile regimului actual; 

- Continuă a se răspândi în rândurile legionarilor instrucțiunile — 
semnalate anterior — cu privire la modul cum trebuie să se comporte 
legionarii pe timpul „prigoanei; 

- DI Dinu Brătianu consideră că evenimentule ce se vor desfăşura în 
Balcani, în urma loviturii de stat din Iugoslavia, vor avea repercusiuni şi 
asupra României, în sensul redeşteptării sentimentului de independenţă 
național; 

- Comentând declaraţiile dlui general Ion Antonescu, făcute în ziua de 
25 martie a.c., precum şi precizările făcute ulterior, cercurile Legaţiei 


91 


sovietice conchid că revendicările enunțate de Conducătorul Statului vizează 
exclusiv Ungaria; 

- Decretul-lege pentru exproprierea imobilelor urbane evreieşti este 
criticat de dl Dinu Brătianu, pe tema că se dă o nouă lovitură ideii de 
proprietate individuală şi de dl Maniu, pe motivul că cercurile capitaliste 
internaționale aflate sub influența evreiască ne vor fi ostile la refacerea 
graniţelor; 

- În intervalul 15 februarie -15 martie a.c., activitatea iredentei bulgare 
în România s-a intensificat, unul din centrele vizate de această acțiune 
subversivă fiind oraşul Constanţa; 

- Cercurile Legaţiei sovietice din Bucureşti comentează că lovitura de 
stat din lugoslvaia constituie o victorie a Angliei asupra Reichului; 

- Evenimentele din lugoslavia au determinat o intensificare a 
propagandei cercurilor anglofile din Capitală. 

2. Situaţia externă 

- În urma loviturii de stat din Iugoslavia, un conflict armat germano- 
iugoslav pare inevitabil; 

- Guvernul maghiar intensifică acțiunea iredentistă, care vizează 
revendicarea întregului teritoriu ardelean. În acest scop, eficacitatea ungară 
are concursul cercurilor agricole maghiare din România; 

- În caz de război cu puterile Axei, armata iugoslavă va trece în Italia 
unde speră să găsească terenul prielnic pentru provocarea un ei revoluţii 
interne, care va dezagrega sistemul politic al Axei. 


* ANIC, Fond DGP, dosar 13/1941, f. 53-55. 


1941 martie 31. Sinteza notelor informative zilnice de la SSI efectuată de 
Direcţia Generală a Poliției. 


REZUMAT 


Extras din notele informative de la SSI 


1. Situaţia internă 

- Propaganda Partidului Comunist este îndreptată în direcția lămuriri 
opiniei publice asupra evenimentelor din Iugoslavia, pe care le consideră un 
succes comunist sub egida URSS; 

- Evreii au început rugăciuni pentru victoria Angliei; 

- Populaţia din Mediaş [este] îngrijorată din cauza lipsei pronunţate de 
pe piaţă a articolelor de primă necesitate; 


92 


- La C.F.R. comuniştii şi unii legionari extremişti caută să exploateze 
nemulțumirile muncitorilor provocate de insuficienţa salariilor; 

- Pe teritoriul nostru iridenta maghiară a început reorganizarea 
nucleelor de propagandă, în special în Ardeal; 

- Se pare că pe piaţă preţurile au început să cedeze; 

- Circulă zvonul că, în curând, se va da o amnistie generală pentru 
participanţii la rebeliune; aceasta după îndemnul Reichului. 

2. Situaţia externă 

- Legația maghiară din Capitală discută cu îngrijorare soarta relațiilor 
ungaro-iugoslave în urma evenimentelor interne din Iugoslavia 

- Situaţia din Bulgaria nu pare a fi bună; mereu sunt incidente între 
populaţie şi armata germană. 


* ANIC, Fond DGP, dosar 13/1941, f. 56. 


1941 aprilie 1. Sinteza notelor informative zilnice de la SSI efectuată de 
Direcţia Generală a Poliţiei. 


REZUMAT 


Extras din notele informative de la SSI 


1. Situaţia internă 

- Partidul Comunist face aprecieri tendențioase asupra discursului 
recent al Conducătorului Statului, pe care îl consideră ostil Germaniei; 

- Comunitatea Evreilor caută să intervină la Conducătorul Statului 
pentru a obţine unele modificări la Legea exproprierilor urbane; 

- Legația turcă apreciază că economia română este complet subjugată 
de cea germană şi că aceasta este soarta oricărei ţări unde pătrunde armata 
germană; 

- Legația URSS din Bucureşti afirmă că num ai zvonurile tendențioase 
învrăjbesc spiritele şi împiedică o apropiere între URSS şi România. 
Speranţa unui conflict între Germania şi URSS este o iluzie zadarnică; 

- Legația SUA din Bucureşti, într-un raport, califică situația 
economică din România ca foarte gravă; guvernul nemaiavând nici un 
control asupra pieţei şi operaţiunilor comerciale. 

2. Situaţia externă 

- Acţiunea antigermană în Bulgaria este inițiată de ministrul Americii 
la Sofia; 


93 


- Se crede că pentru apărarea strâmtorilor există o înţelegere între 
Turcia şi Soviete. 


* ANIC, Fond DGP, dosar 13/1941, f. 11. 


1941 aprilie 9. Extras din buletinul informativ înaintat Preşedinţiei 
Consiliului de Miniştri referitor la răspândirea de către comunişti a unor 
broşuri. 


Conducerea partidului comunist a tipărit şi răspândit clandestin în 
rândurile membrilor organizaţiilor respective, două noi broşuri de 
propagandă. 

Cea dintâi, intitulată în mod camuflat: Dragii mei copii, de general Ion 
Antonescu, conţine articolul Pentru pacea şi independenţa națională a 
poporului român, datat la 5 ianuarie 1941. 

În esenţă, articolul vorbeşte de subjugarea României de către puterile 
Axei şi de necesitatea de a se duce lupta împotriva puterilor imperialiste, cu 
sprijinul Uniunii Sovietice. 

Se preconizează anumite măsuri pentru atingerea acestui scop. 

A doua broşură are titlul: În umbra marelui Führer, tot de generalul Ion 
Antonescu, conținând articolul: De la regimul legionar la dictatura militară. 

Articolul cuprinde o vehementă critică a programului de guvernământ al 
regimului. 


23 August 1944. Documente, vol. I, Editura Ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1984, p.244- 
245. 


1941 aprilie 11. Fişa personală a inginerului Toma Ghiţulescu, ministru 
subsecretar de stat la Ministerul Economiei Naţionale, întocmită de Legația 
URSS din Bucureşti şi interceptată de SSI. 


Toma Ghiţulescu 


DI inginer Toma Ghiţulescu, nou numit în postul de ministru subsecretar 
de stat la Ministerul Economiei Naţionale, s-a născut în anul 1902, în 
Giurgiu, Vechiul Regat. Domnia sa aparţine unei familii înstărite burgheze. 
Studiile le-a făcut în şcolile din ţară, fiind licenţiat al Şcolii Politehnice, 
Secţia Minieră, din Bucureşti. leşind din Şcoala Politehnică, tânărul inginer 
Toma Ghiţulescu, fiind şi un naţionalist înfocat, a ajuns foarte curând în 
fruntea societăţii „Mica”, cu vestitele mine de aur. 


94 


Sprijinit de dl inginer Gigurtu şi de defunctul Octavian Goga, dl 
Ghiţulescu a fost numit şeful Secţiei Cercetărilor din Institutul Geologic. 
Acest post l-a deținut din 1925 până în 1935. 

În decursul ultimilor cinci ani, dl inginer Ghiţulescu s-a specializat în 
tehnica chimiei miniere şi chimiei metalurgice, atât în ţară cât şi în 
străinătate, fiind în acelaşi timp şi consilier tehnic al societăţii „Mica”, 
deținând în acelaşi timp şi postul de director administrativ al societății 
„Ybalcan-Rodope”. Această perioadă din viaţa sa este cea mai interesantă, 
căci domnia sa s-a ocupat cu mai multe cercetări în ţară şi în străinătate, de 
exemplu în Portugalia şi în Africa Centrală. Tot în aceeaşi perioadă de timp, 
domnia sa a publicat mai multe lucrări ştiinţifice în domeniul specialități 
sale, câştigându-şi şi un renume cunoscut departe de hotare. 

În iulie 1940, cu puţin timp înaintea abdicării fostului rege Carol al II-lea, 
sub guvernul național al dlui Gigurtu, care a fost şi preşedintele societății 
„Mica”, dl inginer Toma Ghiţulescu a fost numit secretar general al 
Ministerului Economiei Naţionale, la care post a rămas până la data de 4 
Aprilie a.c., când s-a produs numirea sa în postul de ministru subsecretar de 
stat la acelaşi departament, în locul dlui Colonel [Nicolae] Dragomir. 

În postul acesta, pe dl Ghiţulescu îl aşteaptă o problemă grea a realizării 
planurilor predecesorului său în domeniu organizării aprovizionării țării, în 
aceste timpuri grele, când economia ţării este zdruncinată din cauza 
evenimentelor internaționale. 


* ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 144/1941, f. 105-106. 


1941 aprilie 12. Sinteza notelor informative zilnice de la SSI, efectuată de 
Direcţia Generală a Poliției. 


REZUMAT 


Extras din notele informative de la SSI 
12 aprilie 1941 


1. Situaţia internă 

- Comuniştii au început propaganda pentru câştigarea muncitorilor 
legionari; 

- Restrângerea cumpărătorilor constituie o frână în evoluția preţurilor 
şi s-a observat, pe alocuri, om reducere a lor. Totuşi, preţurile se menţin 
ridicate din cauza comerțului clandestin; 


95 


- Din cauza situaţiei economice, problema şomajului se pune şi la noi 
din ce în ce mai acut. 

2. Situaţia externă 

- Ungaria pretinde că, pentru asigurarea păcii în sud-estul Europei, se 
vede silită în noua situaţie să repună pe tapet revendicările teritoriale faţă de 
Iugoslavia; 

- Victoria Germanilor în Balcani a făcut să dispară agitatorii care 
lucrau în rândul poporului bulgar; 

- În Bulgaria se continuă arestarea agenţilor comunişti care sunt 
dovediţi că au lucrat după ordinele URSS; 

- Legația iugoslavă caută să împrăştie versiunea că optimismul 
regimului Simovici se baza pe reacţiunea României, Ungariei şi Bulgariei de 
a se elibera şi ajuta pe iugoslavi; 

- Legația iugoslavă afirmă că URSS nu va lăsa cu nici un preţ ca 
Iugoslavia să dispară ca pradă germană; 

- Cercurile Legaţiei Iranului, comentând desfăşurarea şi sfârşitul 
războiului, au ajuns la concluzia că bătălia în Balcani este pierdută de 
englezi, dar pot câştiga războiul numai dacă îl pot prelungi până în 1942 
[subl. ns.]; 

- La Legația SUA se afirmă că, în curând, URSS va ieşi din pasivitate 
şi că aceasta o doreşte atât poporul rus, cât şi armata roşie; 

- Informația primită din America lasă să se înțeleagă că se vorbeşte de 
un imperiu anglo-american; 

- Evenimentele din Balcani au produs panică la Legația SUA, unde se 
văd năruite toate planurile lor de ajutor; 

- La afirmaţia unui român din Ardeal că România este îndurerată de 
pierderile unei părți din Ardeal, un colonel german i-a afirmat că aceasta nu 
va rămâne aşa. 


e ANIC, Fond DGP, dosar 13/1941, f. 30-31. 


1941 aprilie 25. Sinteza notelor informative zilnice de la SSI, efectuată de 
Direcţia Generală a Poliţiei. 


REZUMAT 


Extras din notele informative de la SSI 
25 aprilie 1941 


1. Situaţia internă 


96 


- Cercurile național-țărăniste dezaprobă o eventuală pătrundere a 
armatei româneşti pe teritoriul iugoslav şi o califică de necrezut alături de 
unguri, care s-au repezit să cotropească teritoriile unui stat învins de alte 
armate; 

- La Arad, nemulţumirea populației creşte din cauza lipsei zahărului. 
Țăranii, venind la oraşe cu produsele lor, nu pot să-şi procure nici cea mai 
mică cantitate de zahăr; 

- Lipsa alimentelor — făină, mălai — [se manifestă] aproape complect 
în judeţul Alba. Populaţia din Munţii Apuseni suferă cel mai mult; 

- Discursul dlui von Killinger a avut un efect deprimant asupra 
minoritarilor maghiari, care nutreau speranţa că noi tulburări interne în 
România le vor uşura o acțiune pentru întregirea Ardealului primit; 

- Emigraţia rusă din România începe să se mişte, cu speranța unei 
schimbări de regim în Rusia Sovietică; 

- Piaţa, în ultimul timp, a avut vânzări descurajante pentru 
comercianți. Preţurile, deşi se menţin urcate, n-au înregistrat urcări; 

- Cercurile legionare rebele caută să califice discursul dlui von 
Killinger ca o manevră abilă pentru a adormi vigilența Conducătorului 
Statului. 


2. Situaţia externă 

- URSS şi-a schimbat atitudinea autoritară, în urma ultimelor 
evenimente din Balcani; 

- La Legația iugoslavă demoralizarea stăpâneşte toate spiritele. Toţi 
sunt dezorientați. Legația iugoslavă continuă, cu febrilitate, pregătirile de 
plecare; 

- În cercurile Legaţiei iugoslave se afirmă că Iugoslavia n-a suferit de 
la nimeni răul pe care l-au suferit de la bulgari, singurii care au sprijinit 
totdeauna nenorocirile care s-au abătut asupra poporului iugoslav; 

- La Ankara sunt temeri că Germania va da Turciei un ultimatum, 
pentru a-şi preciza atitudinea; 

- Legația SUA, interesându-se de tratamentul aplicat internaților de la 
Târgu Jiu, lucrează la un raport care va fi difuzat în presa americană şi care 
ne va fi defavorabil; 

- Legația sovietică, comentând discursul dlui von Killinger, arată că 
această declarație este cea mai categorică dovadă că guvernul german 
sprijină pe domnul general Antonescu; 

- Ungaria caută să profite de orice zvon, de orice confuzie. În cercurile 
maghiare din Ardeal se discută că la Belgrad, în arhiva secretă iugoslavă, s- 
ar fi găsit documente compromițătoare în legătură cu atitudinea României 


97 


față de Reich şi Ungaria. Folosind acest prilej, Ungaria caută să pună mai 
insistent chestiunea revizionismului integral. 


e ANIC, Fond DGP, dosar 13/1941, f. 36-37. 


1941 mai 2. Notă a SSI privind acordul între liberali şi naţional-țărănişti în 
problemele de politică externă. 


NOTĂ 


Situaţia în cercurile politice 


În cursul zilei de 1 mai a.c., Maniu, a avut o întrevedere cu Dinu 
Brătianu, ocazie cu care au avut un schimb de vederi asupra situației 
generale, constatând un deplin acord în ce priveşte chestiunea externă. 

Dinu Brătianu a mulţumit lui Maniu pentru hotărârea de a lua parte 
împreună cu fruntaşii național-țărănişti la pelerinajul de la Florica. 


Liberalii 
Lista definitivă a oratorilor care vor lua cuvântul în ziua de 4 mai a.c., la 
pelerinajul de la “Florica” a fost definitiv stabilită. 

Vor vorbi dr. Anghelescu, poate G.G. Mironescu, apoi Pan Halipa, în 
numele Basarabiei, Marmeliuc în numele Bucovinei, Lapedatu în numele 
Ardealului etc. 

Liberalii doresc ca să ia cuvântul şi Maniu şi deşi se fac intervenţii în 
această privință, preşedintele grupării naţional-țărăniste n-a luat încă o 
hotărâre. 

Liberalii se aşteaptă ca şi guvernul să desemneze un reprezentant. 

Potrivit instrucțiunilor date de Dinu Brătianu, durata unui discurs nu 
trebuie să depăşească cinci minute, această regulă făcând excepție pentru 
Maniu. 


Naţional-ţărăniştii 
1. În ziua de 1 mai a.c., la ora 11, fruntaşii naţional-ţărănişti aflaţi în 
capitală, între care Mihai Popovici, Ghiţă Pop, dr. Solomon, Octavian 
Tăsloanu etc., s-au întrunit la locuinţa lui Maniu, luându-se în discuție 
situația creată României după ultimele evenimente din Balcani. 
Mihai Popovici şi Octavian Tăsloanu au arătat că faţă de noile succese ale 
Axei, care azi controlează toată Peninsula Balcanică, gruparea național- 


98 


țărănistă trebuie să țină seama de aceste realități şi să adopte o atitudine 
realistă şi activă, pentru a putea servi mai bine interesele româneşti. 

Maniu a recunoscut celor doi fruntaşi de a pune gruparea în situația de a 
fi folositoare ţării — chiar în această perioadă până la terminarea conflictului 
mondial — este legitimă şi patriotică, dar că această acțiune politică trebuie 
condusă cu pricepere şi prudență. 

„În acţiunea sa revizionistă - a afirmat Maniu - partidul țărănesc s-a 
adresat şi va continua să se adreseze tuturor statelor care pot avea de spus un 
cuvânt asupra graniţelor noastre. 

Cele două memorii înaintate recent lui von Killinger, arată că partidul 
face tot ce-i stă în putință spre a servi marea cauză națională, ia o acţiune 
revizionistă, mai intensă şi mai cuprinzătoare, va începe de îndată ce vom 
găsi forma potrivită. 

Opinia publică de la noi şi din toate ţările, diplomaţia tuturor statelor, fie 
că vor fi învinse, fie că vor fi învingătoare, trebuie să fie convinse că românii 
nu vor înceta niciodată lupta şi că nu va fi linişte până când nu ni se va face 
dreptate”. 

„Personal sunt convins — a mai spus Maniu — că ne aflăm într-o fază a 
războiului foarte depărtată de cea finală şi că trebuie să ne mai aşteptăm la 
multe evenimente şi surprize până la pacea generală care va fi dictată, sunt 
adânc încredinţat, de forțele engleze şi americane. 

Nu cred că în faza actuală, forţele care controlează această parte a 
Europei să se gândească la noi reglementări teritoriale, care ar crea şi adânci 
actualele conflicte şi perturbații economice şi politice. 

De aceea, nu găsesc că recentul demers al guvernului — cu care dealtfel, 
nu sunt de acord fiindcă nu pune ca primă şi cea mai importantă revendicare, 
Ardealul — are sorți de izbândă”. 

„Noi însă vom continua — a încheiat Maniu — lupta noastră pe toate căile 
până ce ni se va face dreptate”. 

2. În ziua de 1 mai a.c., la ora 18, a avut loc la locuinţa lui Ghiţă Pop din 
strada Dionisie 65, prima şedinţă a comitetului de conducere a asociaţiei 
„Cavalerilor Ordinului Ferdinand”, hotărându-se să se alcătuiască un 
memoriu adresat guvernului, care să cuprindă doleanţele membrilor acestui 
ordin. 


Sursă serioasă. 


ASRI, fond “d”, dosar nr.1488, f.415-417. 


1941 mai 6. Notă a SSI privind acţiunile politice ale naţional-țărăniştilor. 


99 


NOTĂ 


De la naţional-ţărănişti 


1. În ziua de 4 mai a.c., după pelerinajul de la Florica a avut loc la 
Dobreşti o şedinţă a biroului grupării naţional-țărăniste, la care au participat 
Maniu, Mihalache, dr. Lupu şi Mihai Popovici, precum şi în mod 
întâmplător Sever Bocu şi Ilie Lazăr. 

Şedinţa a avut ca scop mai mult de a pune la curent pe Mihalache cu 
ultimele acțiuni şi proiecte ale grupării, întrucât fruntaşul țărănist, cu toate 
declarațiile pe care le fac maniştii, se ţine într-o rezervă faţă de acţiunea lui 
Maniu. 

2. Maniu a făcut în cursul zilei de 5 mai a.c. față de prietenii săi un 
comentariu asupra ultimului discurs ţinut de Hitler, ocazie cu care a declarat 
în esenţă că „faţă de elogiile pe care Fiihrerul le-a adus Ungariei şi acţiunii 
sale militare, generalul Antonescu nu mai are să se aştepte la alt răspuns la 
memoriul pe care l-a înaintat prin von Killinger”. 

Hitler — a susținut Maniu — a arătat din nou solidaritatea Reichului cu 
Ungaria şi Bulgaria, lăsând să se înţeleagă în mod vizibil că succesele 
revizioniste obținute de Ungaria nu vor fi atacate de către actualul regim 
german. 

În ce priveşte elogiul pe care Hitler l-a făcut lealităţii generalului 
Antonescu, Maniu a afirmat că „este o compensație sentimentală, fără nici o 
urmare practică pentru ţară”. 

3. Fruntaşii național-ţărănişti au fost informați că se depun stăruințe 
pentru a-l determina pe Mihalache să participe la Consiliul de Stat, care se 
preconizează. 

Maniu a declarat că Mihalache va rezista presiunilor guvernamentale, 
rămânând fidel grupării național-țărăniste, iar că vizita pe care i-a făcut-o 
doamna Antonescu, cât şi cea a ministrului Mihai Antonescu este posibil că 
nu vor avea urmări de ordin politic. 

În legătură cu aceasta este de relevat că Mihalache nu este de acord cu 
acțiunea întreprinsă de Maniu pentru reorganizarea grupării, că a făcut 
obiecţii permanente şi că încearcă să regrupeze în jurul său diferite persoane 
din capitală şi provincie pentru ceea ce numeşte „momentul său”. 

4. Maniştii au luat hotărârea să alcătuiască, un aşa numit „catechism 
naţional”, cu redactarea căruia a fost însărcinat Ghiţă Pop. 


100 


Lucrarea va cuprinde material revizionist, democratic şi anglofil, într-o 
formă populară şi va fi răspândită sub forma unei broşuri. 
fruntaşii național-ţărănişti aduc următoarele obiecții: 

1. Adeziunea diferitelor fracțiuni legionare, n-are însemnătate, atât timp 
cât Horia Sima, va continua politica sa împotriva generalului Antonescu. 
Fostul comandant al Mişcării legionare, poate să-şi modifice momentan 
tactica, însă este puţin probabil că va renunţa la orice acțiune, deoarece — 
după părerea național-țărănistă — are încă cuiburile legionare de partea sa. 

2. Gheorghe Brătianu, nu va intra în componența Consiliului de Stat, 
decât dacă generalul Antonescu va obţine satisfacţii teritoriale, lucru care, 
după părerea maniştilor, cu greu se va întâmpla. 

3. Aderarea lui Mihalache, de asemenea, nu se va produce. 

4. Aderarea lui Cuza, Vaida etc., n-are prea mare însemnătate politică, 
deoarece aceste personalităţi nu mai au vechiul lor ascendent în opinia 
publică. 

5. Maniu şi-a manifestat deseori nemulțumirea că la emisiunea 
românească a postului Londra nu se vorbeşte despre acțiunea sa. 

În urma unui raport făcut de Franklin Mott Gunther, ministrul Statelor 
Unite la Bucureşti, postul de radio Londra a început să vorbească de Maniu. 

Raportul a fost alcătuit şi trimis înainte de Paşti, iar în ultimele patru zile, 
postul de radio Londra a început să se ocupe de activitatea lui Maniu. 


Sursă serioasă. 


ASRI, fond “d”, dosar nr.1528, f.413-415. 


1941 mai 7. Notă a SSI privind divergenţele de opinii între fruntaşii 
naționali-țărănişti în problema tacticii de urmat în acțiunea politică. 


NOTĂ 
De la Naţional-ţărănişti 


1. Maniu nu vrea să dea nici o urmare incidentului de la Florica, când 
Ghiţă Pop, care trebuia să vorbească în numele grupării național-ţărăniste, n- 
a putut lua cuvântul, fiind şters de pe lista oratorilor. 

În legătură cu aceasta Maniu a declarat că totul trebuie atribuit unei 
neînţelegeri şi că acest incident nu trebuie să influenţeze asupra raporturilor 


101 


dintre liberali şi naţional-țărănişti, care — în interesul cauzei comune — 
trebuie să fie strânse. 

Maniştii însă se arată profund afectaşi, discutând că deşi împrejurările 
actuale cer o solidaritate, pe un timp limitat, între cele două grupări, totuşi 
„incidentul reaminteşte ceea ce liberalii au făcut în trecut şi indică ceea ce ar 
fi capabili să facă în viitor”. 

Cu toate această enervare dorința lui Maniu se va respecta ca de obicei. 

2. În legătură cu posibilitatea unei mari acţiuni cu caracter revizionist, 
fruntaşii național-țărănişti arată că în această chestiune, care formează 
preocuparea lor dominantă, există în rândurile conducătorilor grupării 
național-țărăniste două opinii diferite: 

a. Părerea susținută de Mihai Popovici şi împărtăşită de mulți 
fruntaşi manişti, care susține că acțiunea revizionistă trebuie întreprinsă 
numai de către gruparea național-țărănistă, ca „exponenta principală a 
idealului naţional românesc”. 

b. Părerea susținută de Maniu că această acțiune trebuie făcută în 
afară de cadrele grupării naţional-ţărăniste, prin înființarea unei asociații 
speciale, care să poată cuprinde toate grupările şi toate forțele româneşti. 

Independent de soluția care va fi aleasă — arată național-țărăniştii — o 
acțiune revizionistă în stil mare va fi întreprinsă în scurtă vreme. 

În această privinţă Maniu doreşte ca acţiunea să fie astfel desfăşurată, 
încât să nu creeze dificultăți generalului Antonescu şi să se poată dezvolta în 
mod nestingherit. 

Totuşi Maniu şi-a manifestat, faţă de intimii săi, teama că guvernul va 
împiedica de la început o asemenea mişcare. 

3. Fiind îngrijoraţi din cauza zvonurilor despre modificarea atitudinii lui 
Mihalache într-un sens favorabil guvernului, fruntaşii naţional-țărănişti au 
cerut lui Maniu să le comunice impresiile sale în această privință, culese cu 
prilejul ultimei întrevederi avută cu fostul ministru. 

Maniu a asigurat pe partizanii săi că în această chestiune nu vor fi 
surprize. 


Sursă serioasă 
ASRI, fond “d”, dosar nr.1488, f.420-421. 


1941 mai 7. Notă a SSI privind întâlnirea dintre Maniu şi fruntaşul 
basarabean lon Codreanu. 


102 


NOTĂ 


De la naţional-ţărănişti 


1. În ziua de 7 mai a.c., Maniu l-a invitat la dejun pe fruntaşul basarabean 
Moş lon Codreanu, reîntors de curând din provincie de peste Prut. 

La această masă au mai participat şi Mihai Popovici, dr. Lupu, Ghiţă Pop 
etc. 

Cu privire la informaţiile pe care Maniu le-ar fi putut obține de la Moş 
Ion Codreanu asupra situației din provincia de peste Prut, maniştii arată că 
fruntaşul basarabean nu poate da relații decât destul de vagi întrucât de la 
intrarea Armatei Roşii în această provincie a locuit în satul său, iar la 4 
săptămâni după ocuparea Basarabiei a fost arestat în urma unui ordin dat de 
autoritățile superioare sovietice, deşi se opuneau sovietele comunal, raional 
şi regional, nefiind eliberat decât înainte de repatrierea sa. 

2. Maniu a anunţat pe prietenii săi că va pleca la Sibiu în ziua de 8 mai 
a.c., sau cel mai târziu în ziua de 9 mai a.c. În această călătorie va fi însoţit 
de Ghiţă Pop, secretarul general al grupării național-ţărăniste. 

Între alte chestiuni pe care le va avea de rezolvat în Ardeal va fi şi aceea a 
tipăririi “catechismului național”, maniştii socotind că ar fi mai indicat să fie 
imprimat la o tipografie din Transilvania, unde presupun că acest lucru ar 
întâmpina mai puţine dificultăți. 

Până în momentul de faţă, lucrarea nu este încă gata. 


Sursă serioasă. 


ASRI, fond “d”, dosar nr.1488, f.424-425. 


1941 mai 9. Notă a SSI privind noile dispoziții ale Comitetului Central al 
Partidului Comunist din România. 


NOTĂ 
Dispoziţii ale Partidului Comunist 
Faţă de unele percheziții domiciliare efectuate de organele polițienești, 


Comitetul Central al Partidului Comunist a dat organelor subordonate o serie 
de dispoziţii potrivit cărora membrii acestora să înceteze orice activitate 


103 


pentru a evita astfel motive de arestări, care ar duce la descompletarea 
cadrelor mişcării. 

În acest sens, consemnul dat de Mişcarea comunistă este ca încetarea 
oricărei activităţi să fie prelungită până după 10 mai a.c. timp în care 
comuniştii cred că s-ar mai putea efectua noi arestări. 


Sursă serioasă. 


ASRI, fond “d”, dosar nr.1488, f.427. 


1941 mai 10. Notă a SSI atitudinea naţional-țărăniştilor faţă de o posibilă 
remaniere de guvern şi raporturile cu liberalii. 


NOTĂ 


Situaţia în cercurile politice. 
Eventualitatea unor modificări în guvern 


În cercurile politice s-a răspândit zvonul că guvernul se va prezenta într-o 
nouă formă în ziua de 10 mai a.c., numeroase departamente urmând a fi 
ocupate de civili. 

Luând cunoştinţă despre aceste zvonuri, cercurile maniste comentează că 
„Antonescu comite o greşeală formând un guvern din elemente care n-au 
ascendent în opinia publică” şi că „ar trebui să continue cu un guvern de 
militari, care au respectul tuturor, deşi multe din actele politice săvârşite de 
acest guvern nu sunt împărtăşite de ţară”. 

Maniştii formulează presupunerea că noul guvern este rezultatul unor 
sugestii externe. 

Cercurile național-țărăniste au fost informate că lui Mihalache i s-a 
propus să facă parte din noul guvern, dar că fostul ministru a refuzat 
categoric. 

De asemenea, cercurile politice au înregistrat informaţia că făcându-i-se o 
propunere similară profesorului A.C. Cuza acesta a respins-o declarând că 
totdeauna a fost pentru o politică alături de Reich, dar că astăzi constatând că 
această politică a eşuat din punctul de vedere al intereselor româneşti, nu 
poate să participe la un guvern întemeiat pe ideea colaborării cu Axa. 

Cercurile de presă germană comentează ca fiind posibilă soluția după 
care Preşedinţia Consiliului de Miniştri să fie acordată ministrului Mihail 


104 


Antonescu, în această eventualitate generalul Antonescu rămânând 
conducătorul statului. 

Aceleaşi cercuri germane mai sunt informate că odată cu constituirea 
noului guvern se va edicta şi noua Constituţie — care va prevede — între altele 
crearea unui nou organism, Consiliul de Stat. 


Raporturile dintre național-ţărănişti şi liberali 


Apropiaţii lui Iuliu Maniu fund impresionați de atitudinea prea puţin 
amicală a liberalilor în timpul pelerinajului de la „Florica”, au ridicat în fața 
preşedintelui grupării național-ţărăniste problema raporturilor dintre cele 
două grupări, arătând că liberalii nu sunt apți pentru o colaborare naţională, 
fiind animați de fanatismul de partid şi dând dovadă că în faţa intereselor de 
ordin personal, sau economic, sunt gata să trădeze cauza comună. 

Maniu a răspuns la aceste obiecţii, printr-o lungă expunere pe care a 
făcut-o într-una din consfătuirile ce au avut loc în ultimele zile şi cu prilejul 
căreia a recunoscut că liberalii au făcut greşeli şi că deşi faţă de atitudinea 
lor este de aşteptat să se repete asemenea greşeli şi în viitor, totuşi: „noi 
trebuie să trecem peste orice resentimente de partid, sau personale şi să ne 
ridicăm la înălțimea cerută de aceste vremuri istorice”. 

„Este în interesul cauzei noastre să asociem la lupta pe care o 
întreprindem Partidul liberal care reprezintă burghezia Vechiului Regat. 

Bună sau rea, coruptă sau onestă, interesată sau idealistă, capabilă de 
jertfe sau plecată, aceasta este burghezia Vechiului Regat şi noi nu avem ce 
face. 

Să nădăjduim că, cu vremea, se va schimba, putându-se ridica la 
înălțimile de jertfă de care a dat mereu dovadă burghezia ardelenească. 

Până atunci însă, trebuie să facem toate eforturile, trecând peste orice, 
pentru a asigura o colaborare cât mai strânsă şi cât mai activă cu forţele 
liberale”. 

Maniu a îndemnat pe amicii săi să-şi stabilească legături personale printre 
liberali să întrețină în veşnică actualitate ideile naționale revizioniste. 


Incidentul de la Florica 
Liberalii au anunţat că Bebe Brătianu a fost însărcinat să ia contact cu 
Ghiţă Pop, spre a-i explica că incidentul de la „Florica”, din pricina căruia 


fruntaşul național-țărănist n-a putut să vorbească, se datorează unei 
neînţelegeri şi că conducerea liberală regretă cele petrecute. 


105 


Insigna revizionismului românesc 


La pelerinajul de la Florica maniştii purtau la butonieră ca semn 
distinctiv o fundiță tricoloră pe care era aplicat un buton negru. 

Echipa de tineri ardeleni au împărțit în timpul solemnității aceste 
fundiţe tuturor asistenților. 

Maniu a luat hotărârea ca acest semn, tricolorul îndoliat, să devină 
distinctiv al tuturor patrioţilor români, înregimentaţi în acțiunea revizionistă. 

Tinerii ardeleni vor fabrica acest semn în mari cantităţi, pentru a-l 
distribui atât în Ardeal, cât şi în Vechiul Regat. 


Declaraţii făcute de Maniu presei franceze 


Unul dintre ziariştii francezi din Bucureşti a raportat legaţiei că a 
reuşit să obțină de la Iuliu Maniu următoarea declarație: 

„Ca şi Franța, România nu are decât o singură politică, aceea a 
instinctului național şi a libertăţii naționale. 

Tot ce se petrece în afară de acest ideal nu este viabil şi nu poate 
angaja în mod serios nici activitatea şi nici gândurile unui adevărat patriot”. 


Plecarea lui Maniu 
In dimineaţa zilei de 9 mai a.c., Iuliu Maniu însoţit de Ghiţă Pop a 
plecat cu automobilul la Sibiu. 
Sursă serioasă. 
ASRI, fond “d”, dosar nr.1488, f.440-443. 
1941 mai 12. Notă a SSI despre starea de spirit din rândul evreilor. 
NOTĂ 
Evreii din România îşi transportă obiectele de valoare în Ungaria 
Pentru a-şi salva obiectele de valoare ca, aur, briliante, covoare persane 
veritabile etc., majoritatea evreilor din țara noastră încercă să le treacă în 


Ungaria, unde, după afirmaţiile propagandiştilor maghiari, nici un guvern nu 
se va atinge de averea particulară a cetăţenilor, nici chiar de aceea a evreilor. 


106 


În încercările lor evreii sunt sprijiniți în bună parte de preoţii romano- 
catolici maghiari care desfăşoară o intensă propagandă în acest sens, 
urmărind prin aceasta în primul rând să producă daune Statului Român iar în 
al doilea rând să determine pe evrei să se boteze şi să treacă la religia 
catolică. 

În prezent, forte mulţi evrei care încă nu au reuşit să-şi transporte 
obiectele de valoare în Ungaria, le-au depus în păstrare la familiile de unguri 
şi şvabi, aşteptând cu nerăbdare anexarea întregului Ardeal la Ungaria, fapt 
despre a cărui iminență agenţii iredentei maghiare au reuşit să-i convingă în 
întregime. 


Sursă serioasă. 


ASRI, fond “d”, dosar nr.1488, f.430. 


1941 mai 17. Notă a SSI despre unele disensiun între liderii naţiona- 
ţărănişti. 


NOTĂ 
Disensiuni la național-ţărănişti 


Gruparea național-ţărănistă este profund agitată din cauza unei divergențe 
provocată de atitudinea lui Ion Mihalache şi dr. Lupu, faţă de intențiile lui 
Maniu, care doreşte ca gruparea să se mărginească în momentul de faţă la 
două activități principale: 

1. O activitate revizionistă pe tema Ardealului. 
2. O activitate de reorganizare a cadrelor, pentru ca la momentul 
potrivit gruparea să poată dispune de un instrument politic închegat. 
Mihalache şi dr. Lupu consideră încă că gruparea național-țărănistă nu 
trebuie să se izoleze de evenimentele actuale şi nici să nu aibă o atitudine de 
natură să creeze dificultăţi generalului Antonescu. În acest sens dr. Lupu a 
precizat punctul său de vedere, care este şi cel al lui Mihalache: 

„Până la triumful Angliei şi la schimbarea situației internaţionale ne 
aflăm în zona de influență directă a Germaniei. Aceasta este o realitate şi nu 
se poate discuta acum cine are responsabilitatea situaţiei. În starea actuală 
există posibilitatea numai a trei formule politice: formula genneralului 
Antonescu; formula legionară; formula ultimă, protectoratul german. 


107 


Oricine din această ţară, vorbesc de oamenii cuminţi şi responsabili, ar fi 
întrebat care formulă preferă, s-ar obţine acelaşi răspuns favorabil actualei 
formule. 

Este de datoria oricărui factor politic să sprijine, în forma pe care o 
îngăduie poziţia şi trecutul său politic, pe generarul Antonescu, care are o 
misiune foarte înaltă: aceea de a păstra ființa actuală a Statului Românesc şi 
de a putea obţine pentru ţară, toate foloasele, avantajele şi ameliorările ce se 
pot avea printr-o politică alături de Axă. 

Sunt şi eu de părere că nici un membru al partidului nostru nu poate intra 
într-un guvern sub egida Germaniei, deoarece politica partidului nostru este 
fixată definitiv pe linie anglofilă. Aceasta nu înseamnă însă să nu ajutăm, în 
măsura îngăduită de puterile noastre şi de poziția noastră pe generalul 
Antonescu. 

Ceea ce se pregăteşte are aprobarea mea şi a lui Mihalache. Găsesc că 
este bine ca guvernul să alcătuiască un Parlament, în forma care este posibilă 
azi. 

Din consiliul economic, care probabil va fi un fel de Senat, cred că vor 
face parte competențele economice, ce vor avea prilejul să aducă o 
contribuție la activitatea legislativă. Legile vor fi mai bine studiate, 
revendicările şi observaţiile categoriilor profesionale vor putea fi ținute în 
seamă. Consiliul de Stat cred că va fi un fel de Parlament politic. 

Dacă aşa cum este vorba, foştii senatori de drept vor fi numiţi în mod 
automat în acest Consiliu de Stat, atunci nu văd un motiv pentru care nu am 
merge acolo să ne spunem punctul nostru de vedere. Fiecare din noi va şti să 
găsească forma sub care să putem duce o contribuţie la viața de stat. 

Știu că Maniu este contra şi de aceea a plecat în Ardeal, ca să evite o 
discuţie contradictorie cu mine şi Mihalache. Maniu a fost şi împotriva 
faptului ca să intrăm în Parlamentul F.R.N. făcând uz de mandatele noastre 
de senatori de drept, iar dacă n-ar fi existat chestia cu uniformele, am fi fost 
acolo şi am fi dărâmat mai devreme regimul nefast de atunci. 

Dar Maniu nu înţelege avantajul prezenţei noastre şi nu vrea să vadă că 
este nevoie să temperăm sugestiile externe, să nu ne fixăm într-o atitudine 
intransigent anglofilă care, în felul cum o vrea Maniu, aduce numai 
dezavantaje. 

Aşteptăm să se întoarcă Maniu ca să vedem ce spune şi să producem 
argumentele noastre. În orice caz, eu şi Mihalache vom merge la şedinţele 
Consiliului de Stat”. 


In legătură cu manifestările procesului de disensiune din interiorul 
grupării naţional-țărăniste, partizanii lui Maniu arată că aceasta este contra 


108 


participării național-ţărăniste la Consiliul de Stat, întrucât nu concepe decât 
un Parlament ieşit din voința populară. 

Maniştii consideră că n-are nici un sens ca naţional-țărăniştii să întărească 
prin prezenţa lor „autoritatea unei adunări, ieşite dintr-un decret”. 

Maniu — arată partizanii săi — va căuta să convingă pe Mihalache şi Lupu 
de eroarea lor. 

Maniştii discută că dacă însă aceştia vor rămâne intransigenți, Maniu va 
fi constrâns, în cele din urmă, să se lase convins, pentru a nu produce o 
ruptură în partid, „ntre două rele Maniu va alege răul cel mai mic”. 


Sursă serioasă. 


ASRI, fond “d”, dosar nr.1528, f.474-477. 


1941 mai 27. Notă întocmită de SSI despre implicarea unor legionari în 
provocarea grevei minerilor de pe Valea Jiului. 


NOTĂ 
Greva de la Petroşani 


În legătură cu greva de la Petroşani sunt de relevat următoarele: 

În cursul lunilor martie şi aprilie a.c. în repetate rânduri inginerul Aurel 
Băltănoiu de la minele din Brad, județul Hunedoara, cunoscut ca 
organizatorul grupului muncitoresc legionar de la minele unde funcționează, 
a fost văzut la Petroşani unde a luat contact cu muncitorii minieri care 
fuseseră aduşi de la Brad şi de la ale căror nemulțumiri au pornit şi cele ale 
celorlalți, precum şi cu inginerii Petrovici şi Suciu, cunoscuţi ca membrii ai 
Mişcării legionare. 

Cu trei zile înainte de izbucnirea grevei, acelaşi inginer a luat contact atât 
cu muncitorii cât şi cu unii ingineri din direcția minelor. 

În cercurile legionare din Petroşani şi cele de pe Valea Jiului s-a primit cu 
multă satisfacție izbucnirea grevei între muncitorii minieri, comentându-se 
fă,lş că aceste mişcări sunt organizate cu concursul legionarilor, care cu 
orice preţ doresc să provoace greutăți actualului regim pentru „a-i putea 
dovedi incapacitatea de guvernare”. 

De asemenea, legionarii mai susțin că, în curând, vor izbucni agitaţii între 
toți muncitorii, atât din întreprinderile miniere cât şi de la diferite industrii 
mai importante care, „pe lângă faptul că sunt nemulțumiți de actuala 


109 


conducere, primesc un salariu de mizerie din care nu pot să-şi întrețină 
familiile grele”. 

În cercurile legionare se vorbeşte că în curând se vor produce greve cât şi 
eventuale acte de sabotaj la alte întreprinderi, iar de va fi posibil chiar la 
C.F.R. 

Pe de altă parte, în ce priveşte rolul avut de elementele de extremă stângă 
în această grevă, trebuie relevat că din discuţiile lucrătorilor comunişti sau 
simpatizanți de la Atelierele Griviţa C.F.R. se constată un consens pentru ca 
aceştia, în comentariile ce le fac, să prezinte greva de la Petroşani ca o 
urmare firească a situaţiei create prin reducerea unor avantaje ale lucrătorilor 
minieri. 

De altfel, succesul grevei nu ar fi putut fi asigurat fără concursul 
elementelor de extremă stângă, deşi în această privinţă nu sunt indicii” că ar 
fi existat o prealabilă înţelegere oficială între conducătorii celor două mişcări 
extremiste. 


Sursă serioasă 
- Comunicat şi Ministerului Coordinării 


AMAE, fond 71 România, vol. 69, f. 107-108. 


1941 mai 27. Notă întocmită de SSI despre acțiunile provocatoare 
desfăşurate de legionari. 


NOTĂ 


Legionarii au primit ordinul ca să se abţină formal de la orice agitație, 
continuând însă acţiunea de subminare a actualului regim prin provocarea de 
discuţii în tramvaie şi autobuze, la care să ia parte şi setebiştii în legătură cu 
pâinea şi alimentele. 

Agitatorii legionari au dispoziţii ca să îndemne populaţia la revoltă, dar 
personal să nu participe efectiv. 

Scopul acestor agitații este de a accentua nemulțumirile provocate de 
preţul urcat şi de lipsa alimentelor în speranța că vor putea interveni la un 
moment oportun pentru a prelua conducerea treburilor publice. 


Sursă serioasă 


AMAE, fond 71 România, vol. 69, f. 99. 


7 În document indicațiuni. 


110 


1941 iunie 7. Notă a SSI despre consultările liderilor naţional-țărănişti 
privind poziția partidului în eventualitatea unui război contra URSS. 


NOTĂ 
De la naţional-ţărănişti 


În cursul zilei de 6 iunie a.c., au continuat dimineaţa şi după-amiaza, 
discuţiile începute în ajun între Maniu, Mihalache, Mihai Popovici şi dr. 
Lupu, privitoare la atitudinea grupării naţional-țărăniste în eventualitatea 
unui conflict armat germano-sovietic, la care ar participa şi România. 

Mihalache a relatat conversaţia avută recent cu geerarul. Antonescu, iar 
dr. Lupu, de asemenea, a relatat convorbirea avută cu Conducătorul Statului 
în ziua de 5 iunie a.c. 

Mihalache a afirmat că în conversaţia avută cu generalul Antonescu 1-a 
arătat acestuia că dacă situația externă a României rămâne neschimbată, îi 
este imposibil să participe la guvern, însă că dacă se produce războiul 
germano-sovietic şi conducătorul statului constituie un cabinet cu misiunea 
de a recăpăta Basarabia şi Bucovina de Nord, atunci situația se schimbă, 
fruntaşul național-țărănist considerând de datoria sa să decidă gruparea din 
care face parte de a desemna reprezentanţi în acest cabinet de război şi că va 
reflecta dacă este cazul să ia personal parte. 

Fostul ministru al muncii a arătat că a cerut audiență conducătorului 
statului pentru a provoca invalidarea alegerii episcopului de Argeş, pe care a 
obținut-o, cu această ocazie având loc şi o discuţie cu caracter politic. 

Dr. Lupu a declarat că a rămas cu impresia că nici generarul Antonescu 
nu este sigur de iminenţa războiului germano-sovietic, dar că având indicii 
că acest război ar putea surveni a ordonat măsurile cunoscute. 

Din discuţiile celor patru fruntaşi rezultă că atitudinea grupării național- 
țărăniste este fixată la următoarele: 

1. Gruparea național-ţărănistă îşi menţine punctul de vedere de a nu 
participa la o formațiune guvernamentală în împrejurările actuale. 

2. În eventualitatea unui război, pe care conducerea grupării nu o 
crede probabilă, deşi în această privință există ştiri contradictorii, 
personalitățile de seamă ale grupării naţional-țărăniste vor rămâne de 
asemenea, în rezervă, urmând a se examina dacă este cazul să se desemneze 
într-un cabinet de război câteva elemente mai puţin proeminente ale grupării. 

În această eventualitate este de relevat că va triumfa punctul de vedere al 
lui Mihalache. 


111 


3. Deşi Mihalache este binevoitor față de intențiile şi străduinţele 
generalului Antonescu, a fost convins ca personal să se menţină în rezervă. 

4. S-a luat act că generalul Antonescu consideră războiul ca trebuind 
să se producă într-un viitor apropiat, dar s-a ajuns la concluzia că această 
„teză guvernamentală” nu poate determina gruparea la noţiuni politice 
contrarii liniei sale externe, cu atât mai mult cu cât conducerea național- 
țărănistă nu crede în posibilitatea războiului germano-sovietic. 

În rândurile fruntaşilor manişti există convingerea că tatonările din 
ultimul timp, făcute pentru colaborarea naţional-țărăniştilor la opera de 
guvernare, au fost întreprinse având scopul suplimentar ca prin participarea 
grupării naţional-țărăniste într-un viitor guvern să se faciliteze şi participarea 
liberalilor, în special a lui Gheorghe Brătianu. 


Sursă serioasă. 


ASRI, fond “d”, dosar nr.1528, f.568-570. 


1941 iunie 10. Fişa personală a lui Ion C. Marinescu, ministrul Economiei 
Naţionale, întocmită de Legația URSS din Bucureşti şi interceptată de SSI. 


Ion C. Marinescu 


DI Ion C. Marinescu, numit la data de 26 mai 1941 în postul de ministru 
al Economiei Naționale, s-a născut în anul 1886 la București, dintr-o familie 
înstărită. Şcoala a făcut-o în Bucureşti, înscriindu-se la Universitatea din 
Bucureşti, unde a urmat Dreptul. leşind de la Universitate licențiat în Drept, 
s-a înscris în Barou, alegându-şi specialitatea apărarea proceselor petrolifere. 

În curând, a dobândit o bună reputaţie şi numeroasă clientelă, mai ales 
după ce a fost numit jurist-consul al societăţii „Concordia”. În această 
societate, D-sa. a intrat ca şeful Contenciosului, iar mai târziu a fost înaintat 
în postul de director general al societăţii. Trebuie subliniat că societatea 
„Concordia”, înainte de războiul din 1916-1918, a fost sută la sută germană, 
iar după război capitaliştii belgieni au cumpărat toate acțiunile nemţeşti, 
societatea devenind astfel belgiană. În prezent, se termină formalităţile 
pentru răscumpărarea acțiunilor de către capitalul german. Această ultimă 
transformare a societății din nou într-o societatea germană s-a făcut prin şi 
cu ajutorul dlui Marinescu, care este considerat în cercurile nemţeşti ca omul 
lor, bucurându-se de perfectă încredere, ca unul care toată viaţa sa a lucrat cu 
germanii, cărora le-a fost de mare folos. 


112 


Alături de această profesiune principală, dl Marinescu se ocupă şi de alte 
afaceri în domeniul economiei româneşti. Domnia sa a fost preşedintele 
Consiliului de Administraţie al sucursalei din România a automobilelor 
„Fiat”, precum şi preşedintele Consiliului de Administrație al sucursalelor 
societăților „Pirelli” şi „Agnelli”. DI Ion Marinescu a activat şi în viața 
bancară: a fost membru al Consiliului de Administraţie a Băncii Comerciale 
Române şi a Băncii Ilfov. Domnia sa este cunoscut ca întemeietorul unor 
societăți româneşti de electricitate şi carbonifere. Graţie acestei activităţi şi 
bucurându-se de popularitate în cercurile industriale, Domnia sa a fost ales 
vicepreşedintele societăţii Industriaşilor Români, cunoscută sub denumirea 
„UGIR”. În ultimul timp, dl Marinescu, având în vedere cerințele militare, a 
fondat o fabrică de tuburi metalice pentru scopuri militare şi pentru conducte 
de petrol. 

De politică, dl Marinescu nu s-a ocupat niciodată în sensul adevărat al 
cuvântului, simpatizând cercurile apropiate național-ţărăniştilor, păstrând 
relații amicale cu dl Madgearu. Domnia sa a fost ales deputat, iar apoi 
senator, sub ţărănişti, ca reprezentantul industriei. 

Numirea dlui lon Marinescu în postul de ministru al Economiei 
Naţionale, în timpurile grele de astăzi, este primită cu satisfacție în cercurile 
economiei româneşti, care cred că vor avea prin domnia sa un sprijin față de 
industria germană, care în ultimul timp cucereşte piața românească. 

Pe de altă parte, în aceleaşi cercuri se subliniază că, odată cu numirea dlui 
lon Marinescu în Ministerul Economiei naţionale, s-a desfiinţat 
Subsecretariatul Petrolului din acel minister. Prin aceasta, s-a ajuns ca 
petrolul să fie în mâinile şi sub controlul personal al ministrului Economiei 
Naţionale, care în acelaşi timp e şi director general al societăţii „Concordia”. 

În viaţa particulară, dl Ion Marinescu este în relaţii prieteneşti cu dl 
general Antonescu, Conducătorul Statului Român. 

Atitudinea dlui Ion Marinescu față de URSS este indiferentă, însă fără ură 
ascunsă. Se ştie că domnia sa a organizat în localul societății „Concordia” un 
azil pentru refugiații din Basarabia şi nordul Bucovinei, în care locuiesc şi se 
hrănesc circa 100 de refugiați. 


e ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 144/1941, f. 117-119. 


1941 iunie 12. Notă sinteză a SSI despre consultărilepolitice între liderii 
național-țărămişti şi liberali privind circumstanţele unui eventual sprijin 
politic acordat generarului lon Antonescu. 


113 


Situaţia în cercurile politice 


Naţional-ţărăniştii 

În seara de 10 iunie a.c. la locuinţa lui Maniu, a avut loc o consfătuire, la 
care au participat nuanța manistă a grupării național-țărăniste, ocazie cu care 
s-au examinat diferite ipoteze pe care viitorul apropiat le-ar putea provoca. 

Maniu a arătat intimilor săi că Mihalache este hotărât să intre într-un 
cabinet de război, menit să readucă Basarabia împreună cu Bucovina de 
Nord, şi că va fi foarte greu pentru a-l determina să nu participe personal la 
un asemenea cabinet. 

Examinând eventualitatea formării unui asemenea cabinet, Maniu a arătat 
că, după părerea sa, gruparea național-țărănistă ar putea să fie reprezentată 
prin elemente cu mai puţină suprafață, dar că deşi Mihalache nu este de 
acord cu această formulă, totuşi ar dori să intre şi un manist calificat, fie şi 
de suprafață mai redusă, pentru a angaja şi pe preşedintele grupării în 
acțiunea sa. 

În ce priveşte situaţia externă, Maniu a declarat că trebuie aşteptate 
precizii, întrucât lucrurile nu sunt încă clare şi nu se poate bănui desfăşurarea 
lor. 

Revenind la atitudinea lui Mihalache, Maniu a mai arătat că în poziția 
acestuia a intervenit un element nou, fostul ministru reflectând la o 
colaborare cu generarul Antonescu, chiar în afară de ipoteza războiului şi 
anume în condiţii politice interne, când participarea sa la opera de guvernare 
ar înlătura reactualizarea unei formule legionare sau quasi-legionară. 

În cursul dimineţii de 11 iunie a.c., tot la locuinţa preşedintelui grupării 
național-țărăniste s-au întrunit Maniu, dr. Lupu, Mihalache, iar în urmă a 
venit şi Mihai Popovici, cu acest prilej reluându-se discuţiile privitoare la 
desfăşurarea situației externe şi la propunerile de colaborare făcute. 

După această întrevedere maniştii s-au arătat enervaţi de persistenţa lui 
Mihalache. 


Liberalii 
În tot cursul dimineţii de 11 iunie a.c., Gh. Brătianu l-a căutat pe dr. 
Costinescu, pe are l-a găsit abia la ora 13 şi cu care a avut o întrevedere. 
Gheorghe Brătianu i-a expus doctorului Costinescu punctul său de vedere 
cu privire la o colaborare eventuală a generarul Antonescu, solicitându-i 
concursul pentru a influența pe Dinu Brătianu în această chestiune, întrucât 
preşedintele grupării liberale rămâne neclintit la atitudinea sa, ceea ce ar 
putea da naştere la neînţelegeri în familia Brătianu. 


114 


După Gheorghe Brătianu, gruparea liberală trebuie să participe la un act 
istoric menit să aducă Basarabia şi Bucovina de Nord pentru următoarele 
motive: 

1. Dacă războiul nu se produce imediat, sunt motive să se creadă că 
este inevitabil într-un viitor apropiat iar gruparea liberală trebuie să participe 
la organizarea acestei acțiuni. 

2. Dacă gruparea liberală îşi desemnează reprezentanți, la rândul său 
gruparea național-țărănistă va fi reprezentată, între aceşti reprezentanți 
figurând probabil şi Mihalache, iar din moment ce cele două mari organizaţii 
politice vor fi alături, se angajează o răspundere solidară şi polemicile pentru 
viitor sunt evitate. 

3. Dacă cele două grupări nu dau concurs generarului Antonescu, 
acesta probabil va fi în situația să alcătuiască un cabinet cu elemente cuziste, 
cu elemente care au aparținut F.R.N.-ului, cu o fracțiune legionară care ar 
putea fi numeroasă, adică va forma un cabinet pe care Gheorghe Brătianu îl 
socoteşte că va fi lipsit de autoritate şi compus din oameni fără răspunderea 
necesară. 

Pentru aceste motive, Gheorghe Brătianu crede că cele două grupări nu-şi 
pot declina răspunderea într-un moment atât de însemnat. 

Dr. Costinescu a răspuns declarând că, în linii generale, este de acord, dar 
că participarea nu se poate face decât cu asentimentul lui Dinu Brătianu a 
cărei autoritate de şef nu trebuie ştirbită şi că gruparea trebuie să se prezinte 
solidar şi unitar în interiorul său, chiar dacă preşedintele său, personal, s-ar 
rezerva pentru altă politică. 

Despre participarea lui Gheorghe Brătianu în guvern, dr. Constantinescu 
a declarat că aceasta nu trebuie să se producă decât având siguranţa că în 
câteva zile de la constituirea noului cabinet s-ar declara războiul, altfel 
gruparea liberală nu trebuie să se angajeze. 

Totodată, dr. Costinescu a relevat că punctul de vedere al lui Dinu 
Brătianu este că gruparea liberală nu poate gira o administraţie germană, iar 
că dacă războiul s-ar produce în viitor, este timp să se examineze atunci 
situația. 

Cât priveşte preşedinţia consiliului, dr. Costinescu a susţinut că aceasta 
trebuie să revină lui Gheorghe Brătianu, geneneralul Antonescu rămânând 
numai conducătorul statului, întrucât participanţii liberali trebuie să fie siguri 
că vor avea un rol efectiv. 

În această parte a conversaţiei s-a pus în discuţie şi persoana ministrului 
Mihail Antonescu, considerat de cei doi că deţine puteri efective de prim- 
ministru. 


115 


Dr. Costinescu a făgăduit că va solicita cât mai grabnic o întrevedere lui 
Dinu Brătianu pentru a se evita eventuale fricțiuni din interiorul grupării 
liberale. 


Sursă serioasă. 


ASRI, fond “d”, dosar nr.1539, f.74-76. 


1941 iunie 18. Notă a SSI despre opiniile politice ale liderilor naționl- 
ţărănişti privind evoluţia relaţiilor germano-sovietice. 


NOTĂ 
De la naţional-ţărănişti 


1. În cursul zilei de 15 iunie a.c., Maniu a făcut o excursie în 
împrejurimile Capitalei. 

2. În ziua de 16 iunie a.c., apropiații lui Maniu s-au întrunit la 
domiciliul acestuia pentru a avea un schimb de informaţii, prilej cu care 
aducându-i-se la cunoştinţă că s-ar fi ajuns la o înţelegere între URSS şi 
Reich, pe baza căreia Uniunea Sovietică ar adera la noua ordine europeană, 
în cadrul unei mari conferințe ce va avea loc la Viena, preşedintele grupării 
național-țărăniste a declarat că aceste informaţii sunt vechi. 

Maniu a afirmat, că, după informaţiile sale, Germania ar fi dat un 
ultimatum Uniunii Sovietice, trimis după comunicatul agenţiei „Iass”, şi că 
termenul pentru a se răspunde la acest ultimatum expiră în ziua de 18 iunie 
a.c. 

Fostul prim-ministru crede, că dacă cererile germane nu sunt formulate în 
aşa fel încât Sovietele să nu le poată accepta, atunci Stalin va ceda şi 
războiul va fi evitat. 

Maniştii consideră data de 18 iunie a.c., ca fiind ziua critică şi că, în 
cursul acestei zile sau cel mai târziu în 19 iunie a.c., situaţia se va lămuri. 

3. În cursul dimineţii de 17 iunie a.c., Maniu a avut un nou schimb de 
vederi cu amicii săi, cu această ocazie declarând că „buletinul este 
staționar”, dar că cel mai târziu în ziua de 19 iunie a.c., situația se va 
limpezi. 

„Nu se cunosc încă — a spus Maniu — condiţiile formulate de germani, dar 
dacă acestea sunt de ordin teritorial, sovieticii nu vor ceda şi războiul este 
inevitabil, însă dacă condițiile sunt de ordin politic şi economic, sovieticii 
vor ceda”. 


116 


Maniu a îndemnat pe amicii săi să aştepte în linişte desfăşurarea 
evenimentelor şi a declarat că în prezent este preocupat de următoarele 
chestiuni: 

a) Dacă este exact că vor lupta unităţi româneşti amestecate cu unități 
germane şi dincolo de Nistru, eventualitate în legătură cu care Maniu a 
declarat că „atunci vom fi definitivi atraşi într-o acţiune militară alături de 
Axă, ale cărei consecinţe vor fi foarte grele pentru viitorul ţării, întrucât 
englezii nu ne-ar putea reproşa că ne asociem unui război pentru recucerirea 
unor provincii care ne-au fost smulse prin rapt, însă vor condamna o 
colaborare militară de durată, pe fronturi ce nu ne privesc”. 

b) Dacă în legătură cu războiul germano-sovietic va interveni o alianță 
politică şi militară între URSS şi Anglia, caz în care România va fi definitiv 
aşezată pe linia Axei şi în războiul cu Marea Britanie şi America. 

„În acest caz — a afirmat Maniu — poziţia noastră la conferința păcii va fi 
foarte grea”. 

4. De remarcat faptul că de trei zile Maniu repetă invariabil față de toți 
interlocutorii săi fraza „şi în caz de război şi în caz de pace, generarul 
Antonescu va fi păcălit de nemți”. 

5. În legătură cu atitudinea aparte adoptată de unii fruntaşi național- 
ţărănişti față de poziţia de necolaborare cu guvernul a conducerii grupării, 
sunt de precizat următoarele: 

Doctorul Lupu este convins că războiul începe în câteva zile şi că este o 
necesitate de ordin militar şi economic ca germanii să distrugă forța 
sovietică, atâta timp cât o mai pot face. 

„Colaborarea cu Germania este bună” — a declarat doctorul Lupu în 
cursul zilei de 17 iunie a.c. — adăugând că este convins că generarul 
Antonescu va reface teritoriul naţional. 

În privinţa unei eventuale participări la un guvern de război, doctorul 
Lupu a afirmat: 

„Eu nu intru, fiindcă sunt democrat şi mă rezerv, însă dacă ar exista o 
necesitate de stat — de exemplu cazul când germanii ar dori ca toate forțele 
politice ale ţării să fie reprezentate într-un guvern de război — atunci nu mă 
voi putea sustrage acestei datorii. 

Mai există însă o dificultate: am fost trecut pe lista francmasonilor. Am 
participat în adevăr la o singură şedinţă francmasonică, înaintea plecării 
mele în Anglia, însă legătura mea cu francmasonii a fost pentru a servi cauza 
țării. 

N-am fost de atunci pe acolo, pentru că personal detest acest ritual şi nu 1- 
am găsit decât o rațiune: aceea de a lega prietenii cu bărbaţii de stat apuseni, 
în interesul tării”. 


117 


Doctorul Lupu este însă informat că generalul Antonescu nu va mai face 
apel la alte forțe politice. 

Mihalache a afirmat față de apropiații săi că va intra într-un guvern de 
război dacă va mai fi solicitat. 

6. În seara zilei de 17 iunie a.c., a avut loc un festival la sediul 
Societăţii Studenţilor Refugiaţi din B-dul Schitu Măgureanu, la care au 
participat Maniu, Mihai Popovici, Ghiţă Pop, precum şi un număr de soții 
ale diferiților fruntaşi naţional-ţărănişti. 

Doamna Mihai Popovici a anunţat că a colectat suma de 1 milion lei. 

Au luat cuvântul doi studenți refugiați, vorbind despre nevoile şi 
aspiraţiile acestei categorii de studenți. 

A urmat un program de muzică şi poezii patriotice. 

La sfârşit Maniu a mulțumit doamnelor care se îngrijesc de soarta 
studenților refugiaţi, îndemnând la necontenită luptă naţională şi iridentistă 
românească. 

Sursă serioasă. 


ASRI, fond “d”, dosar nr.1528, f.620-623. 


1941 iunie 20. Sinteză informativă a SSI despre sprijinul tacit pe care 
național-ţărăniştii şi liberali intenționau să-l acorde generalului Antonescu 
în eventualitatea unor operații militare la granița româno-sovietică. 


Situaţia în cercurile politice 


Conducerea grupărilor liberală şi național-țărănistă socotesc că — în 
general — din modul cum în ultimele zile evenimentele şi actuala situație au 
fost lăsate să evolueze, ambele grupări se consideră în afara oricărui amestec 
şi că generalul Antonescu intenționează a avea singur întreaga 
responsabilitate. 

Cercurile politice, comentând unele informaţii referitoare la faptul că 
guvernul german ar fi apelat la concursul generalului Antonescu, 
încredinţându-i comanda eventualelor operațiuni militare de la frontiera 
sovieto-română, unde se afirmă că vor opera trupe mixte germano-române, 
apreciază această ofertă ca fiind determinată de intenția Reichului de a 
angaja complet România alături de Axă. 

Fruntaşii celor două grupări, declară că totuşi înțeleg să dea un sprijin 
tacit generalului Antonescu, lăsându-i însă întreaga răspundere politică de 


118 


viitor, reprezentanţii ambelor grupări menţinându-se în rezervă pentru orice 
eventualităţi. 

Maniu a declarat că ar fi fost de dorit ca armata română să nu facă decât 
operaţii de ocupaţie a teritoriilor româneşti, întrucât în acest caz, nimeni n-ar 
fi putut imputa României că şi-a mobilizat forţele spre a reocupa provincii ce 
i-au fost răpite. 

Gheorghe Brătianu s-a exprimat, de asemenea, că ar fi de dorit ca armata 
română să nu fie beligerantă, ci numai o armată de ocupaţie. 

Cu privire la un eventual cabinet de război, apropiații lui arată că acesta 
este indispus, deoarece i s-au făcut propuneri repetate şi insistente, a fost pus 
în divergență cu vechii liberali şi cu Dinu Brătianu şi deci a întâmpinat 
rezistență, era dispus să colaboreze cu generalul Antonescu într-o acțiune 
pentru recucerirea unor părți din teritoriul pierdut, iar azi ofertele au încetat. 

Apropiaţii lui Gheorghe Brătianu atribuie încetarea acestor oferte unei 
acțiuni a ministrului Mihail Antonescu. 

Gheorghe Brătianu, care este căpitan în rezervă, a declarat că va pleca 
într-o zi, două la unitatea sa, Regimentul 24 Artilerie Român, aflată pe zonă 
în sudul Bucovinei. 

În aceeaşi regiune este concentrat şi fruntaşul manist Ghiţă Pop, care va 
părăsi capitala probabil în cursul acestei zile. 


ASRI, fond d, dosar nr. 1539, f. 81-82. 


1941 iunie 22. Sinteză informativă a SSI despre atitudinea de expectativă a 
național-țărăniştilor față de politica generalului Antonescu 


Din cercurile politice 


1. În cursul zilei de 20 iunie a.c. Maniu a avut o întrevedere cu 
Franklin Mott-Gunther, ministrul USA, care l-a anunţat că Statele Unite 
rămân spectatoare în conflictul sovieto-german şi privesc favorabil acțiunea 
de distrugere a comunismului. 

Maniu şi-a exprimat satisfacția, întrucât această atitudine uşurează poziția 
României. 

2. În după-amiaza zilei de 21 iunie a.c. Maniu a dat dispoziţii 
inginerului Ştefan Mihăescu, care deţine şi administrează fondurile secrete 
ale grupării, să verse diverse alocaţii pe timp de două luni, la toate 
persoanele care primesc asemenea sume din partea conducerii național- 
țărăniste. 


119 


Plăţile au fost făcute prin intermediul avocatului Coposu, intim al lui 
Maniu, originar din Sălaj. 

3. În cursul dimineţii de 22 iunie a.c. Maniu a primit pe amicii săi 
aflați în Bucureşti, cărora le-a declarat: 

a. În conjunctura actuală şi până la precizarea intenţiilor germane, 
situația geneneralului Antonescu este puternic consolidată. 

b. Mişcarea legionară poate fi considerată astăzi ca definitiv lichidată, 
deşi dacă mişcarea aceasta ar fi fost condusă de un cap politic, ar fi fost 
astăzi stăpână asupra țării. 

Mişcarea legionară pierde avantajele ce le putea avea prin politica sa 
alături de germani şi nu se mai poate ridica împotriva generalului Antonescu. 

Din punct de vedere intern — a spus Maniu — situaţia generală trebuie 
socotită consolidată. 

c. „Generalul Antonescu — a continuat Maniu — nu trebuie să 
procedeze însă numai ca militar ci şi ca om de stat şi să nu ia în considerare 
exclusiv succesul armelor, ci să caute prin politica sa să garanteze în viitor, 
recâştigarea Basarabiei şi Bucovinei de Nord”. 

„Generalul Antonescu — a precizat Maniu — nu trebuie să ducă trupele 
române dincolo de Nistru, mulțumindu-se a ocupa ținuturile româneşti, 
deoarece în acest mod nimeni nu ne va putea reproşa mâine că am reluat 
ținuturi ce ne fuseseră smulse prin rapt”. 

d. Faptul că Ungaria nu participă la război, dă de gândit şi este de 
văzut dacă după recucerirea Basarabiei şi Bucovinei de Nord, germanii vor 
socoti că mai avem dreptul şi la alte revendicări. 

„Părerea mea — a spus Maniu — este că germanii se vor considera achitaţi 
față de generalul Antonescu”. 

„Mi-e teamă chiar — a adăugat Maniu — că Germania să nu ne ceară 
compensaţii”. 

În încheiere Maniu a repetat convingerea sa că întreaga conştiinţă 
românească trebuie să rămână mobilizată pentru recucerirea Ardealului 
pierdut. 

4. Maniu a înregistrat cu bucurie ştirea că pentru moment nu se face 
nici o alianță militară anglo-sovietică, ceea ce după opinia sa se uşurează 
situația României. 

5. Cu ocazia ultimelor sale declarații Maniu a precizat că gruparea de 
sub conducerea sa rămâne deocamdată în expectativă, neluând pentru 
moment nici o atitudine publică, deşi nu refuză generalului Antonescu 
sprijinul său moral. 

„Personal — a spus Maniu — îmi pare bine că generalul Antonescu capătă 
o satisfacție a străduinţelor sale. 


120 


Dacă vrea însă să rămână în istorie trebuie să se gândească şi la viitor şi 
să aibă mereu în vedere desfăşurarea finală a conflictului mondial”. 

6. Maniu rămâne deocamdată în Bucureşti. 

7. Doctorul Lupu, deşi declarase recent că va rămâne în capitală în 
orice împrejurări, a plecat în seara de 21 iunie a.c. la o moşie din apropierea 
Bucureştiului. 

8. Mihai Popovici se află la Braşov. 

9. Dinu Brătianu se află la Drăgăşani. 

10. Doctorul Costinescu se află la ţară, de unde urmează să se 
înapoieze în capitală probabil în cursul zilei de 22 iunie a.c. 

11. Gheorghe Brătianu se află — după cum s-a semnalat — pe front. 


ASRI, fond “d”, dosar nr.1528, f.637-639. 


1941 iunie 23. Extras din Buletinul informativ întocmit de SSI pentru 
Preşedinţia Consiliului de Miniştri la ora 8,00 cu referire la poziția 
legionarilor faţă de intrarea României în război contra Rusiei Sovietice. 


Din cercurile legionare se află că grupurile C.M.L. de la fabricile 
VITROKERAM de sticlărie din str. Cuţitul de Argint nr. 12, TALPA, str. 
Tăbăcari nr. 7 şi ROMÂNA DE BUMBAC din Colentina nr. 88, compuse în 
majoritate din comunişti infiltrați în Mişcarea legionară, au primit dispoziții 
să fie în permanentă stare de alarmă şi pregătite pentru a activa pe teren. 

Acţiunea este condusă de legionarul instructor Meteleanu Dumitru. 


Sursă posibilă 
- comunicat şi Ministerului Muncii 


AMAE, fond 71 România, vol. 69, f. 368. 


1941 iunie 23. Notă primită de SSI despre încercarea legionarilor de a 
reorganiza o poliție secretă în scopul de a fi la curent cu intenţiile 
autorităţilor faţă de elementele extremiste. 


Din informații primite din surse diferite se constată în prezent tendința de 
reorganizare a poliției secrete legionare, împreună cu serviciul de 
contrainformaţii, în care să fie încadrați membrii fostei poliții legionare, cât 
şi cei care din ordinul Comandamentului clandestin al mişcării şi-au oferit 
serviciile informative organelor de stat. 


121 


Conducătorii acestei poliții vor fi foştii chestori şi foştii comisari de 
poliție din timpul regimului legionar. 

Scopul înființării poliţiei este de a se informa asupra celor presupuşi ca 
adversari ai Legiunii, întocmind „liste negre” în vederea unei eventuale 
răzbunări şi de a fi la curent cu intenţiile autorităţilor de stat față de 
legionarii e4xtremişti. 


Sursă serioasă 
AMAE, fond 71 România, vol. 69, f. 355. 


1941 iunie 23. Extras din Buletinul informativ prezentat Preşedinţiei 
Consiliului de Miniştri la ora 13 referitor la poziţia naţional-țărăniştilor 
faţă de intrarea României în război contra Rusiei Sovietice. 


Naţional-ţărăniştii 


DI Iuliu Maniu este nemulțumit de atitudinea lui Ilie Lazăr care, 
împreună cu câțiva prieteni a manifestat pentru Ardeal, în rândul 
manifestanților din ziua de 22 iunie a.c. care îşi exprimau bucuria pentru 
intrarea în război contra Rusiei. 

Şeful Partidului Naţional-Țărănesc socoteşte că asemenea manifestări nu 
sunt oportune din punctul de vedere al nevoii de a se păstra bunele raporturi 
cu Conducătorul statului şi pentru a nu se creia motive care ar putea pune pe 
dl general Antonescu în situații dificile față de Germania. 

Cercurile conducătoare neţional-țărăniste adaugă că, oricare ar fi 
rezultatul final al războiului cu Anglia, din moment ce România s-a angajat 
pe un drum trebuie să meargă cu onoare şi să profite de orice posibilitate. 


Sursă sigură 


AMAE, fond 71 România, vol. 69, f. 407. 
1941 iunie 24. Notă a SSI despre felul în care Iuliu Maniu înţelegea situația 
internațională a României în urma declanşării operaţiilor militare 


germano-sovietice. 


Din cercurile politice 


122 


1. În seara zilei de 22 iunie a.c., cât şi în cursul zilei de 23 iunie a.c., la 
locuinţa lui Maniu au avut loc numeroase consfătuiri, consacrate de național- 
ţărănişti poziţiei României în urma declaraţiilor lui Churchill, în care 
premierul britanic fixează atitudinea guvernului său faţă de războiul sovieto- 
german şi de ţările care luptă alături de armata Reichului. 

Maniu consideră că poziția României este mai dificilă în urma acestor 
declarații şi că astăzi victoria engleză este mai sigură după ce Germania a 
obţinut un nou adversar puternic. 

„Nu este totul — a spus Maniu — de a cuceri teritorii, ci de a-ţi asigura 
posibilitatea ca acestea să fie recunoscute în viitor”. 

2. În legătură cu declaraţia pe care i-a făcut-o Gunther, ministrul SUA, 
care l-a asigurat că Statele Unite privesc favorabil o acțiune de distrugere a 
comunismului, Maniu socoteşte că Anglia şi Statele Unite vor putea eventual 
să sprijine Sovietele în acest război, pentru a el mări rezistența şi a ţine 
armatele germane cât mai mult ocupate pe frontul răsăritean, dar că America 
nu va face nici o alianță formală cu URSS şi nici nu-şi va lua obligaţii de 
ordin teritorial. 

Maniu nu crede să existe o divergență între Anglia şi America pe această 
chestie, considerând că declaraţiile lui Churchill au ca scop: 

a. Să dea un sprijin moral Uniunii Sovietice, pentru a o îndemna la o 
rezistență cât mai dârză; 

b. Să producă demoralizare în Germania, dezmințind versiunile care 
circulau că un război german contra comunismului ar determina Anglia să 
încheie o pace de compromis. 

3. Referitor la atitudinea politică şi diplomatică a ţării noastre în 
cadrul ultimelor evenimente şi a conflictului armat cu URSS, Maniu 
precizează că România: 

a. Să nu ducă decât un război pentru recucerirea unor teritorii „care i- 
au fost smulse tocmai din cauza înţelegerii sovieto-germane”; 

b. Să se ferească de a intra în conflict direct şi formal cu Anglia şi 
America; 

c. Să nu străbată cu trupele dincolo de Nistru; 

d. Să permită forțelor democratice româneşti un contact cu Anglia şi 
America, pentru a pleda cauza României, „acest lucru putându-se face în cel 
mai deplin secret”. 

Maniu crede că ar putea pleda cauza Basarabiei pe următoarele 
argumente: 

a. La pacea generală din 1919, Anglia şi America au recunoscut 
drepturile româneşti asupra Basarabiei şi Bucovinei; 


123 


b. Cu prilejul garanțiilor oferite României de către Anglia în 1939, 
Marea Britanie a recunoscut pentru a doua oară drepturile României asupra 
teritoriilor ce le ocupa; 

c. Provinciile au aderat la România prin liberă autodeterminare, 
potrivit principiilor americane; 

d. Este adevărat că Rusia bolşevică n-a recunoscut mai târziu alipirea 
Basarabiei, însă se omite un argument, care a fost mereu ignorat în cursul 
discuţiilor asupra drepturilor noastre, anume o declaraţie făcută de Lenin, 
când a luat puterea şi când a spus că popoarele din Rusia „au dreptul la 
autodeterminare, mergând până la despărţirea de Rusia, dacă aceasta este 
voinţa lor”. 

Ghiță Pop, care se afla atunci în Rusia, ştie că această declaraţie a făcut 
atunci o senzație nemaipomenită şi că ar putea fi găsită în arhivele de la 
Paris sau în biblioteca de la Odessa. 

„Ca această acțiune să reuşească — a declarat Maniu — cu toată situația 
grea a României după declarațiile lui Churchill, guvernul trebuie să lucreze 
cu multă înţelegere şi prudenţă”. 

4. Cu prilejul consfătuirii care a avut loc în cursul zilei de 23 iunie a.c. 
la Maniu, s-a emis ideea că preşedintele grupării naţional-țărăniste să 
adreseze generalului Antonescu o scrisoare în care să-şi fixeze atitudinea cu 
privire la război. 

Maniu a fost de acord, declarând că trebuie să mai aştepte atât 
desfăşurarea operaţiilor pentru ca situația să apară mai limpede, cât şi sosirea 
în capitală a lui Mihalache, pentru a lua o hotărâre de acord cu acesta. 

Între timp, Maniu a primit o lungă comunicare cuprinzând răspunsurile la 
memoriile şi scrisorile ce a adresat generalului Antonescu în ultimele luni. 

Maniu i-a invitat în această seară pe amicii săi, spre a citi şi comenta 
comunicarea primită, după care va redacta un răspuns acestei comunicări. 


Sursă serioasă. 


ASRI, fond “d”, dosar nr.1539, f.83-85. 


1941 iunie 26. Notă a SSI despre documentarea făcută de Maniu în vederea 
întocmirii unui memoriu ce urma să fie adresat generaluli lon Antonescu. 


NOTĂ 


Din cercurile politice 


124 


1. Răspunsul pe care Maniu ajutat de Ghiţă Pop şi de câțiva experți 
economici îl pregăteşte la comunicarea primită din partea geneneralului 
Antonescu, a început a căpăta oarecare proporții, din cauza materialului 
adunat. 

Spre a dovedi penetraţia germană în economia românească s-a strâns un 
material documentar, referitor la: 

a. Societăţile achiziționate de germani. 

b. Societăţile create de germani. 

c. Materialul livrat Germaniei şi materialul importat. 

d. Rezervele alimentare ridicate de trupele germane din România. 

e. Sumele cu care România contribuie la întreţinerea întreprinderilor 
germane, exportului spre Germania etc. 

f. Date asupra inflației monetare, ca o consecință a politicii economice 
alături de Axă. 

g. Date asupra scumpetei. 

Dorinţa lui Maniu ca acest memoriu să fie terminat în cursul zilei de 25 
iunie a.c., n-a putut fi realizată. 

Întrucât personal corectează şi reface diverse capitole, Maniu mai rămâne 
câteva zile în București. 

2. De la declarațiile lui Churchill privitoare la atitudinea Angliei față 
de războiul germano-româno-sovietic Maniu este preocupat de viitoarele 
raporturi dintre de o parte România, iar de altă parte Anglia şi Statele Unite. 

Printr-un emisar, Maniu a cerut relații la Legația Americană, iar ca 
urmare în cursul zilei de 24 iunie a.c., a primit vizita lui Houston, de la 
această legație, care i-a precizat că Anglia şi Statele Unite ajută orice ţară 
care se ridică împotriva Germaniei Hitleriste sau care se împotriveşte 
nazismului, iar că acordul anglo-sovietic are un caracter practic imediat, 
nefiind însă o convenţie militară şi politică şi necuprinzând obligații sau 
recunoaşteri de ordin teritorial. 

Situaţia României — a declarat Houston — atârnă de atitudinea şi politica 
pe care va şti să o facă. 

„Deocamdată, România se află într-o situație critică faţă de aliaţi, dar 
există înțelegere pentru poziția sa specială în conflictul cu URSS, totul 
depinzând de politica viitoare a României”. 

Maniştii nu sunt satisfăcuţi cu aceste precizări. 

3. BebeBrătianu, unul din secretarii generali ai grupării liberale a avut 
mai multe întrevederi cu fruntaşii liberali aflați în capitală, cu acest prilej 
dând o serie de lămuriri privitoare la atitudinea grupării faţă de ultimele 
evenimente. 


125 


„Acţiunea de distrugere a comunismului — a declarat în esență Bebe 
Brătianu — trebuie să fie bine primită de liberali. Cu toate acestea nu trebuie 
să existe nici o îndoială asupra rezultatului final, deoarece Anglia şi America 
învingătoare vor impune noile graniţe ale Europei. 

De aceea, România trebuie să fie precaută şi moderată, iar partidul liberal 
rămâne deocamdată în expectativă”. 


Sursă serioasă. 


ASRI, fond “d”, dosar nr.1528, f.658 şi 660-661. 
1941 [iulie 1]. Fișă personală a lui Horia Sima întocmită de SSI. 
Horia Sima 


După actele sale militare, Horia Sima s-a născut în anul 1906, la 
Caransebeş, din părinții Gheorghe şi Silvia. Alte date despre originea sa 
lipsesc, fapt care explică, în mare parte, ivirea a numeroase versiuni în 
legătură cu starea civilă şi descendența sa. După unele versiuni e născut într- 
o comună din judeţul Făgăraş şi se presupune că, după mamă, ar fi 
macedonean. O altă versiune susţine că s-a născut la 1906, în Bucureşti, ca 
fiu al fostului profesor Sima de la Institutul Negulescu şi că a rămas orfan de 
mamă de la naşterea sa, iar de tată la vârsta de 3 ani. A fost crescut de o soră 
a mamei sale, copilărind în cartierul Câmpul Moşilor. În fine, o a treia 
versiune, a cărei sursă se indică a fi însuşi Horia Sima, susţine că mama sa a 
fost spălătoreasă, iar tatăl său necunoscut. 

Ceea ce este precis din cele relatate mai sus se rezumă în următoarele: 
Horia Sima s-a născut în anul 1906 la Bucureşti. Poziţia socială a părinților 
săi nu este clarificată. Are legături de rudenie în judeţul Făgăraş. În ceea ce 
priveşte situația sa militară, se ştie că face parte din contingentul 1928 şi este 
caporal în Regimentul 17 Infanterie. Dat fiind că, deşi avea dreptul la termen 
redus şi la intrarea în Şcoala Ofiţerilor de Rezervă, nu s-a folosit de el şi 
faptul că la regiment n-a putut obține decât gradul de caporal, se poate trage 
concluzia că sentimentele sale naţionaliste nu erau prea puternice, căci altfel 
s-ar fi inspirat din atitudinea Căpitanului, pentru care educarea legionarului 
în spirit militar constituia unul din cele mai mari merite şi distincție. 

În profesiunea sa nu s-a distins cu nimic. În cercurile legionare, care nu 
prea luau în serios arivismul său, era numit „profesoraşul de gimnaziu”. 
Semnificativ este că Horia Sima n-a acceptat ca apropiat pe nici unul dintre 
vechii camarazi şi colaboratori intimi ai lui Corneliu Zelea Codreanu. 


126 


Posturile de comandă încredințate acestora au fost numai de importanţă 
secundară. 
Cariera şi activitatea politică 


Fiind încă student, Horia Sima se înscrie în „legiunea Arhanghelului 
Mihail” imediat după înființarea acestei organizaţii, nu apare însă ca un 
element proeminent. Ca vicepreşedinte al Cercului Studenţesc făgărăşan 
participa — în lipsa preşedintelui — la unele şedinţe ale Centrului Studenţesc 
Bucureşti. Nu ia niciodată cuvântul, nu participă la dezbateri, nu-şi exprimă 
nici o părere. După şedinţe are scurte schimburi de vederi, între patru ochi 
sau în cerc restrâns, cu Ion Belgea exprimându-și de pe atunci înclinația spre 
terorism. După terminarea facultăţii ajunge profesor suplinitor la liceele din 
Lugoj, Caransebeş, Făgăraş. 

Activitatea sa în domeniu politic, în cadrul legiunii, are un caracter 
particular: este un bun executant al ordinelor primite de la Căpitan. În 1932 
obţine gradul de Comandant legionar şi i se încredințează funcția de şef al 
judeţului Caraş. De la această dată până în primăvara anului 1938 nu se 
remarcă prin vreo activitate deosebită, pornirile sale dictatoriale şi teroriste 
se adâncesc între timp, atât ca urmare a lipsei sale de credință politică — 
națională, cât şi a meditațiilor sale care îi confirmă că, neputându-se 
evidenția prin puterile sale intelectuale, va trebui să recurgă la forță brută 
pentru a putea domina. Sub raportul relațiilor personale se ţine departe de 
orice prietenie, păstrând numai raporturile strict necesare executării 
ordinelor primite de la Comandamentul Legionar. 

Primăvara anului 1938 oferă lui Horia Sima primul prilej de a întrevedea 
posibilitatea ascensiunii sale politice prin mijloace teroriste. La 27 mai 1938, 
Corneliu Zelea Codreanu este condamnat la 10 ani muncă silnică şi depus la 
Doftana. Comandamentul Legionar intră în derută şi subversivitate. Horia 
Sima nu deţine loc de frunte în conducerea legionară, dar începe, pornind de 
la periferie spre centru, acțiunea sa pentru acapararea conducerii. Vizitează 
judeţele din Ardeal şi Banat, răspândeşte prin alte judeţe din Vechiul Regat 
(Prahova, Vlaşca, Buzău, Râmnicul Sărat, Dâmboviţa, Dolj, laşi) şi 
Bucovina versiuni despre chemarea sa de a conduce legiunea. 
Comandamentul clandestin al Legiunii, format din Alexandru Cantacuzino şi 
Vasile Cristescu, nu avea cunoştinţă de activitatea subversivă — în raport cu 
legiunea — a lui Horia Sima. În planul lui Horia Sima se cristalizează două 
acțiuni distincte: 

- Un atac permanent la adresa fostului rege Carol al II-lea, prin 
manifeste, agitaţii, lansarea de ştiri, etc., cu scopul de a-şi câştiga ascendență 
asupra mişcării; 


127 


- O acţiune strict teroristă, pentru a provoca reacţii din partea 
autorităţilor, scontând că acestea vor aplica represalii asupra fruntaşilor 
mişcării închişi. În acest mod, spera că îi va putea înlătura din calea 
ascensiunii sale la conducerea legiunii. 

În toamna anului 1938 vine la Bucureşti, asumându-și cu de la sine putere 
conducerea mişcării legionare, rămase fără comandament în urma rearestării 
lui Alexandru Cantacuzino. Lovitura de stat plănuită prin asasinarea regelui 
Carol al II-lea, în vara anului 1938, eşuând, Horia Sima dă ordin pentru 
intensificarea acțiunii teroriste. Atentatul asupra profesorului Ştefănescu- 
Goangă are, ca urmare, împuşcarea lui Corneliu Zelea Codreanu şi a 
celorlalți 13 legionari condamnați. Primul şi cel mai mare obstacol în cale 
ascensiunii lui Horia Sima este înlăturat. Împuşcarea lui Armand Călinescu 
atrage după sine executarea a numeroşi fruntaşi legionari internaţi în lagăre. 
Drumul spre şefia mişcării nu mai putea fi împiedicat de fruntaşii rămaşi în 
viață, aceştia fiind fie lipsiți de inițiativă şi răspundere, fie împiedicaţi de a 
acționa. Atentatele încetează. Horia Sima nu mai avea nevoie de ele — 
deocamdată. 

Urmărit şi adesea expus a fi prins de Poliție, Horia Sima fuge, cu 
concursul unor legionari din lugoslavia, în Germania. Acolo întâmpină o 
opoziție din partea unora dintre legionarii refugiați la Berlin, exclude din 
mişcare [pe] dr. Ciorogaru şi Dumitrescu-Zăpadă, sub învinuirea de 
incorectitudini în manevrarea unor fonduri. Prestigiul său nefiind încă 
suficient pentru consolidarea poziției sale de conducător al mişcării, Horia 
Sima proiectează aducerea în Germania a profesorului Nae Ionescu şi a 
copiilor lui Moţa, pentru a capta simpatia cercurilor germane în favoarea 
legiunii şi, implicit, în favoarea sa. Planul nu reuşeşte. 

În primăvara anului 1940, Horia Sima revine în ţară şi începe cea mai 
dubioasă activitate politică. Acceptă, după multe peripeții, tratative cu 
Frontul Renaşterii naționale, acceptă portofoliul de ministru pentru a 
demisiona după câteva zile, trecând din nou la activitatea conspirativă, până 
la lovitura de stat din 6 septembrie 1940, a cărei merit îl revendică pe 
nedrept. 

Lipsa de iniţiativă, lipsa unui program politic constructiv, lipsa de 
capacitate personală, pornirea vădită de a înlătura de la posturile de 
conducere în stat elementele de valoare dintre legionarii rămaşi în viaţă şi, în 
general, atitudinea lui Horia Sima, ajuns vicepreşedinte al Consiliului de 
Miniştri, determină o tot mai pronunţată discutare a şefiei sale în mişcare. 
Foşti colaboratori apropiaţi ai Căpitanului sunt ţinuţi departe, [iar] unii — 
cazul Ion Zelea Codreanu, Ciorogaru, Dumitrescu-Borşa — sunt arestați. În 


128 


rândurile legionarilor îşi fac loc acuzaţii la dresa lui Horia Sima rezumate, în 
parte, astfel: 

Horia Sima este acuzat că a urmărit înlăturarea Căpitanului, idee care se 
afirmă că s-a născut imediat după condamnarea acestui la 10 ani muncă 
silnică (27 mai 1938). Profitând de atitudinea echivocă a lui Corneliu Zelea 
Codreanu care, la început, pare a fi scontat o intimidare a guvernului prin 
acțiuni teroriste, Horia Sima organizează temeinic echipe de terorişti, 
punându-le în acţiune îndeosebi după ce Căpitanul răspândeşte consemnul: 
„linişte”. Sima speculează şi ştie că guvernul va răspunde la teroare cu 
severitate, fapt întâmplat: Corneliu Zelea Codreanu a fost executat. 

Trădarea față de Căpitan este cu atât mai evidentă, întrucât imediat şi-a 
asumat conducerea înlăturând orice influență a vechilor legionari. Horia 
Sima a trădat legiunea compromițând poziția ei morală, prin pactizarea în 
numele ei cu formațiunile vechiului regim (F.R.N.) şi prin acceptarea unui 
portofoliu ministerial, depunând jurământ de credinţă lui Carol al II-lea pe 
care, câtva timp în urmă, încercase să-l suprime. 

Horia Sima a înlăturat pe vechii legionari de la conducerea Mişcării, 
impunând în locurile de atribuţii efective şi operative elemente improvizate, 
aventurieri devotați lui personal. Membrii familiei Codreanu, comandanții 
Bunei Vestiri şi alții sunt ignorați, chiar ameninţaţi cu suprimarea (Ion 
Codreanu, Ciorogaru, Borşa, etc.). 

Horia Sima este complect lipsit de simţ politic. Nu are program politic, 
nici cunoştinţele necesare fixării unor directive. Horia Sima nu îndrumă o 
operă constructivă şi tolerează dogmatizarea instinctelor bestiale şi criminale 
(asasinatele de la Jilava, Iorga, Madgearu, etc.). Horia Sima s-a folosit de 
situația sa oficială pentru profit în interes personal. A fost unul din 
cumpărătorii acțiunilor de la [ziarul] „Adevărul”. Horia Sima a acaparat, 
prin partizanii săi, numeroase surse de venituri (bănci, întreprinderi, 
magazine, etc.) fără a ține seama de interesele superioare ale statului, care 
reclamau o reorganizare sistematică efectuată prin elemente pregătite. Horia 
Sima imprimă Mişcării legionare [un] caracter comunist. Subordonează pe 
intelectuali muncitorilor lipsiţi de cultură, anarhizând instituții, întreprinderi 
de stat şi particulare. 

Horia Sima îşi dă seama de creşterea nemulțumirilor şi de scăderea 
vertiginoasă a prestigiului său, de aceea declanşează rebeliunea din 21 
ianuarie 1941, cu scopul de a-şi asuma conducerea statului prin înlăturarea 
elementelor de ordine, în frunte cu generalul Antonescu. 


Activitatea teroristă 


129 


Înclinaţiile lui Horia Sima spre întrebuinţarea mijloacelor violente, 
brutale, teroriste se învederează de la începutul apariției sale în Mişcarea 
legionară. Nu este omul vorbelor, gândirii şi frământărilor ideologice şi de 
program constructiv. Dogma legionarismului naţional este pentru el numai 
mantaua pentru facilitarea uneltirilor subversive. Este un bun executant în 
domeniul violențelor, calitate care întăreşte în mintea sa planul de a ajunge 
şef prin teroare. Acțiunea lui Horia Sima de a acapara conducerea exclusivă 
a Mişcării Legionare începe în August 1938. Obiectivele la care îşi propune 
să ajungă prin teroare sunt trei: 

1) Dispariția Căpitanului şi a comandanților legionari închişi, în 
majoritatea cazurilor, în lagăre; 

2) Asumarea conducerii exclusive şi dictatoriale a mişcării; 

3) Cucerirea puterii de stat. 

În vederea acestui întreit scop, Horia Sima organizează teroarea prin 
atentate, crime şi incendii. Din prima serie de acte teroriste se relevă 
următoarele: 

1. 14 octombrie 1938, atentat pe linia [ferată] Timişoara-Radna; 

2. 1 noiembrie 1938, atentat împotriva avocatului Böszörmeny la 
Oradea; 

3. 2 noiembrie 1938, incendierea unui depozit de lemne din Beiuş; 

4. 4 noiembrie 1938, atentat cu bombe la cantina studenţilor evrei din 
Cluj; 

5. 5 noiembrie 1938, tentativa de incendiere a uzinei de Gaz Aerian 
din Cluj; 

6. 12 noiembrie 1938, atentat la fabrica „Textila” din Lugoj; 

7. 16 noiembrie 1938, dinamitarea sinagogii din Reşiţa; 

8. 16 noiembrie 1938, incendierile fabricii de cherestea Pojorâta 
(Câmpulung-| Moldovenesc]), fabricii de cherestea din Vama (Câmpulung- 
[ Moldovenesc]), fabricii de perii din Rădăuţi; 

9. 20 noiembrie 1938, incendiu la depozitul societății „Lomaş” din 
judeţul Severin; 

10. 20 noiembrie 1938, dinamitarea sinagogii din Alba-lulia; 

11. 26 noiembrie 1938, atentat cu grenade la Teatrul Naţional din 
Timişoara; 

12. 27 noiembrie 1938, atentat în cafeneaua „Metropol” din Cluj; 

13. 28 noiembrie 1938, atentat împotriva rectorului Ştefănescu- 
Goangă [şi] asasinarea agentului [de poliție] Gruia. 

Prima serie de atentate se soldează cu apropierea de primul obiectiv 
urmărit de Horia Sima: Căpitanul şi cei 13 legionari condamnaţi sunt 
executaţi. Totuşi, Horia Sima nu este încă şeful necontestat. Lucrând din 


130 


umbră, acum încearcă a se ridica la suprafaţă. Pentru a impresiona 
Comandamentul legionar în derută, Horia Sima ordonă continuarea actelor 
teroriste: 

14. 2 decembrie 1938, incendiu la fabrica de parchete din Caransebeş; 

15. 3 decembrie 1938, incendii în suburbiile Cernăuţilor; 

16. 3 decembrie 1938, atacarea unui depozit de explozibile de la 
Reşiţa; 

17. 4 decembrie 1938, atentat la farmacia din Cristiol-judeţul 
Hunedoara; 

18. 5 decembrie 1938, atentat contra colonelului Cristescu din 
Cernăuţi. 

Aceasta a doua serie de atentate trebuia să aibă ca urmare consacrarea lui 
Horia Sima ca şef necontestat al Legiunii, aşteptare care nu s-a împlinit. O 
parte din comandanții legionari nu sunt de acord şi, pentru a nu produce 
aspect de dezbinare, pleacă în străinătate, cea mai mare parte dintre aceştia 
în Germania. 

Sima încearcă să imprime acţiunii sale teroriste caracterul răzbunării 
indicând, pentru a stimula caracterul teroriştilor, pe fostul rege Carol al II-lea 
ca autor responsabil de moartea Căpitanului. Bazându-se pe 100 de legionari 
terorişti, întocmeşte două proiecte de asasinare a fostului rege, care sunt însă 
dejucate. Nereuşind, fixează ca obiectiv al suprimării pe fostul prim ministru 
Armand Călinescu, însă nici acest plan nu izbuteşte însă. Repetatele eşecuri, 
precum şi criticile tot mai pronunţate în rândurile legionarilor, fac pe Horia 
Sima să deruteze pentru un timp atenţia tuturor, fugind clandestin la Berlin, 
în Februarie 1939. Aici se înconjoară de un nou stat major format din Vojen, 
Horodniceanu, Viorel Trifa, Smultea, Pătraşcu, etc. Între timp, trimite în ţară 
ordinul de regrupare şi instruire a nucleelor teroriste şi ordinul categoric 
pentru suprimarea lui Armand Călinescu. 

Replica guvernului faţă de uciderea fostului prim ministru a fost apreciată 
de Horia Sima ca salutară: nu mai avea a se teme că şefia îi va fi uzurpată de 
foştii colaboratori ai Căpitanului, cei mai mulți fiind executați în lagărele şi 
închisorile unde se aflau închişi. 

În primăvara anului 1940, Horia Sima revine clandestin în ţară, trece prin 
numeroase peripeții, este arestat, eliberat, ajunge ministru, demisionează şi 
trece din nou în conspirație, până la 6 septembrie 1940. Horia Sima şi-a 
ajuns primele două obiective ce-şi fixase a realiza prin teroare. Pentru 
realizarea celui de-al treilea, a încercat lovitura „sui generis” din 21 Ianuarie 
1941, care a eşuat lamentabil. 


e ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 60/1941, f. 1-11. 


131 


1941 iulie 12. Sinteza notelor informative zilnice de la SSI, efectuată 
de Direcţia Generală a Poliției. 


REZUMAT 


Extras din notele informative de la SSI 
12 iulie 1941 


1. Situaţia internă 

- Comuniştii de la Atelierele Griviţa CFR continuă propaganda 
favorabilă URSS [şi] afirmă că, în eventualitatea prăbuşirii bolşevismului, 
masele muncitoreşti vor trece sub dominaţia capitalismului; 

- Evreii nădăjduiesc că în eventualitatea încetării ostilităților din Siria, 
să li se redeschidă drumul Palestinei; 

- Cercurile de gaulliste din Bucureşti vor încerca să profite de ziua de 
14 iulie, sărbătoarea naţională franceză, spre a face propagandă favorabilă 
mişcării lor. 

- Legația americană continuă a acorda ajutoare şi asistență morală 
evreilor. 

2. Situaţia externă 

- Cea mai mare parte a poporului maghiar este împotriva războiului 
maghiaro-sovietic; 

- Se pare că, în curând, flota şi aviația americană vor începe o serie de 
acțiuni militare, spre a da posibilitate Angliei să întreprindă o ofensivă în 
Vest şi în Orientul Apropiat. 


* ANIC, Fond DGP, dosar 13/1941, f. 72-73. 


1941 iulie 19. Sinteza notelor informative zilnice de la SSI, efectuată 
de Direcţia Generală a Poliției. 


REZUMAT 


Extras din notele informative de la SSI 
19 iulie 1941 


1. Situaţia internă 


132 


- Cătălin Codreanu a primit instrucțiuni de la disidența legionară să 
ducă tratative cu Comandamentul nr. 1 Prigoană, condus de Vasile Iaşinschi, 
în vederea unificării mişcării legionare; 

- Cercurile comuniste susţin că acțiunile lor se desfăşoară în condiţii 
bune, deoarece după arestările şi internările în lagăr ale comuniştilor, au 
intrat în acţiune elemente noi, necunoscute încă de autorităţi; 

- Legația bulgară a pus în vedere supuşilor bulgari mobilizabili să 
plece imediat în patrie. 

2. Situaţia externă 

- Cercurile Legaţiei americane cred că după terminarea campaniei din 
Siria, comandamentul militar englez va întrebuința trupe pentru crearea unui 
nou front împotriva Germaniei; 

- Se pare că, în ultimul timp, în politica Bulgariei s-a produs o mare 
schimbare, de natură a primejdui interesele Germaniei şi României. 
Sovieticii ar folosi aerodromurile bulgare, de unde întreprind raiduri asupra 
teritoriului românesc; 

- Turcia procedează la concentrări masive de trupe la graniţa ei 
europeană, ca răspuns la concentrările făcute de Bulgaria la graniţa turcă. 


e ANIC, Fond DGP, dosar 13/1941, f. 82-83. 


1941 iulie 25. Notă a SSI despre suspecți cu atitudine procomunistă din 
Galaţi. 


NOTĂ 


În continuare la seria de indivizi suspecți din Galaţi, semnalăm 
următoarele: 

Emilian Daniolesen, fost Danioliuc, funcţionar la Serv. Hidraulic, Galaţi, 
face propagandă în favoarea URSS-ului, spunând că „sovieticii nu vor pierde 
războiul, fiindcă sunt un popor căruia i se face o cultură aleasă; că sunt bine 
armaţi şi echipați”. 

A mai declarat că ar fi în stare să ia actele Serviciului Hidraulic şi să 
treacă în Rusia. 

Numitul în toamna anului 1940 a vrut să plece în Basarabia, dar a fost 
reținut de inginerul Giurgea pentru motivul că fiind desenator cunoştea 
multe secrete în ceea ce priveşte lucrările de fortificații pe Prut, pe care le 
lucra Serviciul Hidraulic. 

Costică Drogu, comunist notoriu face propagandă printre muncitori în 
favoarea sovietelor. 


133 


Doamna Osaconico, funcțională la Oficiul P.T.T. Galaţi, domiciliată în 
Str. Traian nr.121, este simpatizantă a regimului comunist. 

Osaconico, funcționar P.T.T., cunoscut propagandist al regimului 
comunist. A fost detaşat la Oficiul Focşani, Secţia Ştiri Militare şi apoi mutat 
iarăşi la Galaţi, la aparatul „Hughes”. 

Tănase Taras — născut în comuna Sarykici, jud. Tulcea, căsătorit cu Maria 
Platnic, domiciliat în str. Portului nr.30, unde ţine un birt popular, 
compătimesc pe evrei şi critică măsura luată de autorități de a-i pune să 
măture pe străzi. 


Sursă serioasă 


ASRI, fond “d”, dosar nr.822, f.16. 


1941 iulie 26. Sinteză a SSI despre felul în care Maniu argumentează de ce 
nu este de acord cu politica guvernului condus de lon Antonescu. 


Din cercurile politice 


1. Înainte de a pleca la Braşov, Maniu a făcut unui grup de intimi o 
scurtă expunere cu privire la situația internă, declarând că nu poate fi de 
acord cu politica guvernului, deoarece: 

a. Antrenează ţara într-un război lung şi greu punând-o în conflict cu 
Anglia şi America, „care vor dicta mâine pacea”. 

b. Nu rezistă suficient tendinței germane de a domina şi acapara 
politiceşte şi economiceşte țara „toate măsurile din ultima vreme fiind 
inspirate din sugestii germane iar drepturile de suveranitate ale statului 
român fiind neglijate”. 

c. Încredinţează controlul ținuturilor recucerite forurilor germane, 
evitând a colabora cu elementele refugiate. 

„Basarabia şi Bucovina de Nord — a afirmat Maniu — nu sunt recucerite, 
ci trec de la o administraţie rusească la una germană”. 

Cu aceeaşi ocazie Maniu a susținut că „dacă astăzi, când se dă lupta 
pentru recucerirea provinciilor româneşti lumea n-are ce să spună, mâine, va 
fi altă situație: trupele române se vor afla în interiorul Rusiei, angajate în 
lupte grele, germanii vor intensifica exploatarea economică a ţării, toate 
stocurile de alimente şi mărfuri vor fi luate de germani, iar în ţară mizeria şi 
nemulțumirile se vor adânci într-o măsură considerabilă”. 


134 


Maniu a afirmat că situaţia trebuie considerată ca gravă, iar perspectivele 
de viitor ca fiind şi mai sumbre, deoarece — după părerea sa — „generalul 
Antonescu nu este exclus să fie pus în situaţia de a-şi pierde prestigiul şi 
influenţa ce le-a câştigat prin recucerirea provinciilor pierdute”. 

2. Constantin Toma, intim al lui Gheorghe Brătianu, examinând într- 
un grup de amici politici actuala situaţie internă a declarat că în problema 
războiului, gruparea liberală este de acord cu Maniu, pentru ca România să 
nu se aventureze într-o campanie militară lungă şi grea, ci să se limiteze la 
recucerirea ținuturilor pierdute. 

„România — a afirmat Toma — trebuie să ceară ca administraţia în 
Basarabia şi Bucovina de Nord să fie făcută de către Statul Român, cu o 
colaborare intensă a elementelor locale”. 

Cu aceeaşi ocazie Toma, care este şeful organizației liberale de Iaşi, s-a 
arătat grav impresionat de cele petrecute acolo, ca şi de măsurile luate 
împotriva evreilor în general. 

Toma s-a angajat să convingă pe Gheorghe Brătianu ca să intervină pe 
lângă generalul Antonescu spre a modera măsurile luate împotriva evreilor şi 
aşteaptă ca fruntaşul liberal să revină la Bucureşti pentru câteva zile, spre a 
discuta cu acesta. 

În ce priveşte măsurile luate contra evreilor Toma a declart că după 
părerea sa inițiativa acestora nu aparţine generalului Antonescu. 


Sursă serioasă. 


ASRI, fond “d”, dosar nr.1539, f.128-129. 


1941 iulie 26. Notă informativă primită de SSI de la Direcţia Generală a 
Poliţiei privind situația legionarilor participanți la rebeliune. 


NOTĂ 


135 


Legionari rebeli 


Acţiunea de reconciliere a mişcării legionare cu regimul, întâmpină 
următoarele dificultăți: 
- evenimentele petrecute cu prilejul înmormântării lui Horia 
Codreanu şi 
- frica pe care o au majoritatea legionarilor de eventuala răzbunare a 
partizanilor lui Horia Sima. 
Ultimul motiv este cel mai puternic ce se opune acțiunii duse de 
partizanii reconcilierii. 
Direcţia Generală a Poliţiei urmăreşte chestiunea. 


- Sursă sigură 


Situaţia Mişcăru legionare, din Bucovina, este următoarea: 
Judeţul Suceava 


- Prin desființarea Directoratului Regional al Colonizării şi 
Romanizării şi plecarea din oraşul Suceava a funcţionarilor care încadrau 
această instituţie — în majoritate partizani ai lui Horia Sima — a dispărut unul 
din focarele de propagandă legionară din acea regiune. 

- Legionarii eliberați condiționat — cărora li s-a suspendat executarea 
pedepselor — sunt ţinuţi sub supraveghere. 

- De asemenea, continuă controlul şi supravegherea tinerilor care au 
activat în „Frăţiile de Cruce”. 

- Legionarilor suspecți nu li se acordă vize de deplasare în alte 
localități. 


Judeţele Câmpulung, Baia, Dorohoi şi Botoşani 


Organizațiile legionare sunt aproape descompletate, datorită 
concentrărilor, internărilor în lagăre, vacanțelor şcolare sau activității 
premilitare a membrilor „Frăţiilor de Cruce”. 

În oraşul Cernăuţi, parte din funcționarii municipali sunt legionari, 
partizani ai lui Horia Sima şi conduc cantinele Primăriei. 
Chestori de Poliție Cernăuţi supraveghează activitatea lor. 


136 


Sursă serioasă. 
Sursă Inspectoratul de Poliţie Cernăuţi 


ASRI, fond “d”, dosar nr.822, f.35-36. 


1941 iulie 26. Notă informativă primită de SSI de la Direcţia Generală a 
Poliţiei despre situația legionarilor din Timişoara. 


NOTĂ 


Organizaţia legionară din Timişoara este în căutarea adresei legionarului 
Puşcaşu fost şef al acestei organizaţii care a dispărut după ce a sustras o 
importantă sumă de bani din fondul Ajutorului Legionar. 


Sursă serioasă. 
Comunicat: Direcţia Generală a Poliției 


ASRI, fond “d”, dosar nr.822, f.42. 


1941 iulie 28. Notă informativă primită de SSI de la Inspectoratul General 
al Jandarmeriei despre situaţia legionarilor din Bacău. 


NOTĂ 


La nr.977/941. 

Din investigaţiile întreprinse de organele acestui Serviciu în oraşul 
Bacău, cu privire la faptul că elevii din Frăţiile de Cruce ar fi plecat de la 
domiciliu pentru a face propagandă printre soldaţi ca să nu lupte, s-a 
constatat că acest lucru nu este adevărat şi că elevii din oraş sunt sub 
supravegherea Poliţiei, iar cei din judeţ plecaţi acasă în timpul vacanței şi 
care sunt cunoscuţi a fi activat în Frăţiile de Cruce, au fost semnalați 
Legiunii de Jandarmi pentru a fi ţinuţi sub observație. 


Sursă serioasă. 


ASRI, fond “d”, dosar nr.822, f.52. 


137 


1941 iulie 29. Notă a SSI privind zvonurile lansate de legionarii rămaşi 
credincioşi lui Horia Sima şi aciunile întreprinse de aceştia pentru a-l 
compromite pe generalul Antonescu. 


NOTĂ 


Grupul legionarilor rămaşi credincioşi lui Horia Sima, caută a răspândi 
printre cetățeni diferite zvonuri referitoare la domnul general Antonescu, 
conducătorul statului. 

Astfel, spun că domnul general Antonescu, cu ocazia ultimei vizite făcută 
în Germania, ar fi luat contactul cu Horia Sima, cu care a avut o întrevedere 
aranjată de conducătorii Tineretului German şi ocazie cu care s-a ajuns la un 
acord că, îndată după terminarea războiului cu Rusia, legionarii vor fi 
chemaţi să ia parte la reorganizarea Statului român pe noi baze. Ei susțin că 
colaborarea generalului Antonescu cu legionarii este cerută de actuala 
conducere politică a Reichului, care simpatizează pe legionari, căci de aceea 
a pus la dispoziţia celor refugiați în urma rebeliunii un castel în care au tot 
confortul. 

Ei spun că acest acord intervenit între domnul general Antonescu şi Horia 
Sima a fost confirmat şi de radio „Dunărea”, care a transmis informaţia că în 
curând se vor produce noi schimbări în politica internă a României. 

Totodată, propagă printre locuitori faptul că toate vitejiile făcute în 
războiul cu Rusia au fost făcute numai de legionari, care şi-au arătate prin 
fapte pe câmpul de onoare dragostea pentru ţara lor, iar domnul general 
Antonescu ar fi numai formal comandantul armatelor româno-germane din 
Basarabia în realitate fiind un general din armata germană. 


Sursă serioasă. 


ASRI, fond “d”, dosar nr.822, f.70. 


1941 iulie 31. Notă a SSI privind scenele de violență petrecute la 
înmormântarea lui Horia Codreanu. 


NOTĂ 


In urma celor întâmplate cu prilejul înmormântării lui Horia Codreanu, 
tatăl acestuia, I.Z. Codreanu este într-o stare sufletească de deprimare. 


138 


Având informaţii că cei arestaţi cu acest prilej sunt supuşi unui tratament 
prea dur de către jandarmi, fiind brutalizaţi când sunt conduşi de la 
închisoare la Cabinetul de Instrucție, I.Z. Codreanu caută o posibilitate de a 
le veni în ajutor. 

Cum toate căile, după cum afirmă acesta, îi sunt închise şi nevoind să 
apeleze la vicepreşedintele Consiliului de Miniştri, I.Z. Codreanu a depus în 
ziua de 24 iunie a.c. la Parchetul Curţii Marţiale a capitalei, o petiție, 
alăturată în copie, prin care recapitulând din punctul său de vedere o serie de 
fapte în legătură cu moartea şi înmormântarea lui Horia Codreanu, le dă o 
interpretare personală şi solicită eliberarea celor arestaţi cu ocazia 
incidentelor de la înmormântare, cerând ca în locul lor să fie arestat, întrucât 
se consideră singurul vinovat. 

Această petiție I.Z. Codreanu afirmă că a comunicat-o şi Legaţiei 
Reichului şi că a fost trimisă la Berlin de către reprezentanța diplomatică 
germană. 


DOMNULE PRIM PROPUROR 


În timpul înmormântării corpului fiului meu Horia, asasinat cu mari 
complicități — demascate prin evadarea asasinului „gardian public”, cum şi 
prin modul de rearestare a lui, complicităţi care sper, că se vor putea dovedi 
chiar la actuala instrucție: 

Mi-a fost dat să văd şi să aud — spre mai marea întețire a cumplitei mele 
dureri, după aceasta a patra jertfă a familiei mele pentru Legiune, care numai 
ea singură garantează îndeplinirea sorții Neamului nostru — o serie de fapte, 
care ar constitui ruşine pentru regiunile sălbatice ale Africii, vrednice doar 
de Sovietia Bolşevică, pe care însă oştile Europei creştine împreună cu 
viteaza noastră armată au pornit s-o surpe, ca pe o ruşine a istorie. 

Mi-a fost dat să văd şi să aud că: 

1. După ce domnul Preşedinte ad-interim al Consiliului de Miniştri, 
însoțit de domnul ministru de Război, mi-a prezentat acasă la mine 
condoleanţe în numele guvernului, şi mi-a cerut voie ca guvernul să fie 
reprezentat la înmormântare printr-o delegaţie, spre a dovedi astfel în faţa 
lumii, că Domnia Sa „nu are nici un amestec” (propriile cuvinte) în acest 
asasinat. 

2. După ce domnul Ministru de Interne însoţit de domnul prefect al 
Poliției, a venit la mine acasă, spre a-mi oferi o însemnată sumă de bani ca 
„ajutor pentru o înmormântare demnă”, ceea ce eu bineînţeles n-am putut 
primi. 


139 


3. După ce domnul Preşedinte ad-interim al Consiliului a binevoit a 

trimite în ziua înmormântării o cunună de flori. 
După toate acestea şi încă altele, 

4. Numeroşi agenţi ai „Siguranţei” postați în împrejurimile bisericii 
terorizau lumea, să nu vină la biserică şi cu deosebire la Sfânta Slujbă a 
Prohodului. 

5. În timpul Sfintei Slujbe oficiate de un sobor de preoţi în frunte cu 
Vicarul „Patriarhiei” P.S. Veniamin Ploeşteanu, agenţi ai „Siguranţei” au 
străbătut în biserică, ba chiar şi în Altar, în mod profanator. 

6. La formarea cortegiului în faţa bisericii o agentă provocatoare de la 
„Siguranţă”, cu vociferări jeluitoare a căutat să producă agitaţie şi dezordine, 
dar fiind recunoscută a trebuit să fugă. 

7. În tot parcursul cortegiului provocările roiului de agenţi ai 
„Siguranţei” s-au produs fără întrerupere (până şi insulte grosolane adresate 
din taxiuri la adresa mortului şi a legionarilor din convoi n-au lipsit). 

8. În regiunea cimitirului puternice cordoane de jandarmi au oprit 
publicul numeros al cartierului respectiv de a se alătura cu pietate convoiului 
mortuar. 

9. Ajungând la cimitir, am găsit porțile de fier închise, comunicându- 
mi-se că numai preoții şi familia au voie să conducă corpul mortului la 
mormânt. La protestările mele vehemente s-au deschis porțile, spre a lăsa să 
intre o mică parte din convoi, după care s-au închis din nou. (Am protestat 
din nou, dar lumea fusese de acum împrăștiată cu forța). 

10. În fața mormântului deschis s-a făcut slujba respectivă până la 
rămasul bun prevăzut de ritualul ortodox, când eu m-am adresat mai întâi 
fiului meu asasinat în calitatea lui de Legionar, apoi într-o rugăciune 
improvizată către Tatăl Ceresc, am arătat că noi n-avem dreptul să ne 
răzbunăm singuri, ci aşa cum este scris, să cerem numai răzbunarea lui 
Dumnezeu, după care imediat am început eu a cânta imnul rugăciune al 
“Legionarilor Căzuţi” (unii din mulțime m-au acompaniat). 

11. După o strofă cântată, cineva de la spate a fluierat şi am auzit 
cuvântul „opresc”. Fulgerător am răspuns: „În asemenea condiţii (adică în 
fața trupului fiului meu asasinat, în fața Majestății Morţii şi provocat de 
agenţii şi poliţiştii asasini nu vreau! Şi mulțimea intimidată tăcând, am 
început strofa următoare eu singur! Atunci au început salvele de focuri de 
armă şi de pistoale, iar vocile sălbatice ale agenţilor „Siguranţei” au 
comandat mulțimii „la pământ”. 

12. Țipetele copilaşilor fiului meu asasinat, ale doamnelor, ale fetelor 
şi trântirea în praf a Arhiereului cu întregul Cler în Sfintele Odăjdii, în faţa 
sicriului descoperit, ruperea odăjdiilor de pe unii preoți, ruperea rasei lor, 


140 


legarea şi pălmuirea unor preoți, înjurăturile triviale la adresa mortului, a 
mormântului, a preoţilor, a legionarilor, a doamnelor şi celelalte ruşini fără 
seamăn, au ruşinat se vede unele autorități prezente, de vreme ce am auzit de 
repetate ori: „nu înjuraţi”. Dar înjurăturile totuşi au continuat. Acestea toate 
de până aici mi-a fost dat să le văd şi să le aud personal, dar din nenorocire 
pentru bunul nume al țării noastre le-am auzit nu numai noi, Românii, de 
față, ci şi mai mulţi germani şi italieni îmbrăcaţi civil şi trântiți la pământ şi 
ei. 

Acestea le-am văzut şi auzit eu însumi, însă altele le ştiu cu absolută 
certitudine de la alții. De pildă că: 

13. Cu patru ore înainte, zidul cimitirului a fost înconjurat cu patrule 
de jandarmi, iar interiorul ocupat cu agenți de-ai „Siguranţei” cu poliţişti şi 
jandarmi, toţi pitulaţi pe după morminte. Îndată după intrarea în cimitir, deci 
înainte de a se fi început serviciul religios, tuturor li s-a comandat să încarce 
armele şi li s-au spus cuvintele: „Acuşi intrați în acțiune!”... 

De atunci şi până acum stau arestate sute de persoane în cele mai 
neomenoase condiţii, ca hrană, întreținere, amenințări, insulte şi nedemne 
injurii adresate fetelor. Au fost arestaţi şi copii de 11 ani! (vremile călăului 
legionarilor Armand Călinescu au fost depăşite). 

Şi toate acestea numai pentru că sunt, sau sunt numai bănuiţi de a fi 
legionari de-ai Căpitanului, nu cetaşi simişti! 

Eu nu protestez în contra tuturor acestor procedeuri, căci legionarii numai 
prin martiriu şi suferință vor putea reîntări Legiunea cea adevărată, spre 
binele Neamului nostru. 

Ci eu ţin numai să vă declar, Domnule Prin Procuror, că dacă cu ocazia 
înmormântării fiului meu asasinat, Horia, se vor fi lezat legi — în afară de 
sacrilegiile şi neomeniile mai sus enumerate, ale altora — apoi eu şi numai eu 
le voi fi lezat şi nicidecum participanții. 

Şi de aceea vă rog, Domnule Prim Procuror, să binevoiţi a ordona, ca de 
îndată să fie eliberaţi toți acei arestați cu sutele, nevinovaţi, iar în locul lor să 
fiu arestat eu şi să fiu dat în judecată! În faţa căreia mă voi apăra, de voi găsi 
că va fi cazul. 

În fața legilor, nici vârsta cuiva, nici situaţia şi nici alte considerente nu 
trebuie avute în vedere spre cruţare. În orice caz nu se poate admite ca 
nevinovaţi să ţină locul unui vinovat. 

Căci numai astfel se va putea menţine Majestatea Justiţiei care trebuie să 
rămână de-a pururi „Fundamentum regnorum”. 


Cu înaltă stimă 
ss/lon Zelea Codreanu 


141 


Bucureşti, 24.VI1.941 
Str. Maior Giurăscu 10. 


Sursă serioasă. 


ASRI, fond “d”, dosar nr.822, f.90-95. 


1941 august 5. Notă informativă primită de SSI de la agentul „Damian ” 
despre interesul Legaţiei germane faţă de împrejurările în care a survenit 
decesul lui Horia Codreanu. 


NOTĂ 


I. Z. Codreanu afirmă că după înmormântarea fiului său Horia, Legația 
Germană din Bucureşti a trimis o dactilografă acasă, căreia i-a dictat timp de 
patru ore, despre modul cum s-au succedat faptele cu prilejul împuşcării şi 
înmormântării lui Horia Codreanu. 

Acesta mai afirmă că procedeul Legaţiei germane este foarte bun, fiindcă 
se informează la timp la sursă de tot ce se petrece în România şi mai ales 
despre Mişcarea legionară, pe care cercurile guvernamentale o prezintă într- 
o situație care nu corespunde realității. 


Damian 


Sursă serioasă. 


ASRI, fond “d”, dosar nr.822, f.155. 


1941 august. Notă informativă primită de SSI de la un informator nou, 
privind starea de spirit din rândurile Mişcării legionare. 
de la “informator nou” 
“M. Constantinescu” 
“M. Bistriţeanu” 
prin Kirițescu. 


142 


NOTĂ 


Ministerul Propagandei a dat o circulară secretă către autoritățile şi 
instituțiile publice în care li se făcea cunoscut că — până la 15 august — vor 
sosi în capitală M.S. regele şi conducătorul statului şi că — în consecință — 
trebuie să se pregătească pentru primirea lor. 

Conducerea legionară a fost informată de acest lucru şi a început să agite 
grupurile de legionari rămaşi credincioşi lui H. Sima; această agitație se face 
pe tema „răspunderii” membrilor guvernului în executarea celor vinovaţi de 
rebeliune şi de asasinat. 

Fără ca să se dea un ordin precis, se exaltează „virtuţiile” legionare — 
amintindu-se cu orice prilej de „eroismul echipei Miti Dumitrescu”; prin 
aceasta, cei care se intitulează „conducători” ai legiunii şi care sunt toţi cei 
care au avut grade şi funcții sub Horia Sima, caută să sugereze ideea 
atentatului unora dintre legionarii mai fanatici. Se aşteaptă astfel un act 
disperat, înfăptuit însă în chip cu totul izolat, pentru a nu fi compromişi 
ceilalți legionari. 

Agitaţia este mai pronunţată printre legionarii de la Gaz şi Electricitate, 
care mai au şi nemulțumiri de ordin profesional, legionarii de la Astra- 
Vagoane şi legionarii de la C.E.C. 

Paralel cu aceste agitaţii, legionarii lansează zvonul — fără a preciza însă 
nimic — că „se va întâmpla ceva” încă înainte de 15 august. 

Prin aceasta — ei caută să pregătească opinia publică şi să o deruteze în 
acelaşi timp. 

Conducerea legionară — câtă a mai rămas — este îngrijorată prin faptul că 
pierde teren atât printre muncitori, cât şi printre tinerii intelectuali — în 
favoarea mişcării Blocului Generației de la 1922, condus de doctorul C. 
Dănulescu. 

Din această pricină, legionarii speră într-un act disperat de curaj, săvârşit 
izolat, pentru a putea stăpâni mai departe masele prin teroare. 


Sursă serioasă 


ASRI, fond “d”, dosar nr.822, f.212-213. 
1941 august 12. Notă primită de SSI despre legionarii din închisoarea Aiud. 


NOTĂ 


143 


După cum s-a menţionat în buletinele informative anterioare, se constată 
că legionarii rebeli, aflați în diferite penitenciare, continuă să întrețină o 
strânsă legătură între ei, prin intermediul acelora care sunt mutaţi de la o 
închisoare la alta. 

Un nou caz concret a fost semnalat la penitenciarul Deva, în ziua de 31 
iulie 1941, cu ocazia aducerii legionarului Gerea Florea de la închisoarea 
Aiud. 

Făcându-i-se percheziţie amănunțită, s-a găsit în căptuşeala căciulii o 
scrisoare redactată de dr. Ilie Nicolescu, deţinut la Aiud şi care se intitulează 
„Comandantul legionar al temniţei Aiud” şi adresată fostului general 
Petrovicescu aflat la Penitenciarul Deva. 

Din cuprinsul scrisorii anexată în copie, se observă că deţinuţii legionari 
continuă să fie animați de spiritul revoluţionar şi să creadă în revenirea la 
putere a foştilor conducători rebeli. 


S-a comunicat şi domnului ministru al Justiţiei. 


COPIE 


DOMNULE GENERAL, 


Camarazii sosiți din noul proces al „Gărzii de Fier” au adus înviorătoarea 
ştire că bunul nostru general a fost iarăşi de faţă, mărturisind aceiaşi mare 
dragoste şi înțelegere şi împărtăşind aceiaşi suferință cu tineretul eroic al 
neamului. 

Cei 550 legionari din temnița Aiudului, se gândesc cu multă admiraţie la 
permanenta Dvs dârzenie şi credință în destinul Legiunii şi vă urează multă 
sănătate pentru că sufletul Dvs mare şi tânăr să vadă învierea României 
legionare pentru care aţi jertfit tot ce poate jertfi cel mai ales dintre legionari. 


Să trăiţi Domnule General 


TRĂIASCĂ LEGIUNEA ŞI CĂPITANUL 
1941 iulie 8. 
Comandantul Legionar al Temniţei Aiud 
(ss) Dr. Ilie Nicolescu 
Al dvs cu acelaşi devotament 
(ss) Indescifrabil 


144 


Sursă serioasă 


ASRI, fond “d”, dosar nr.822, f.255-256. 


1941 august 13. Notă informativă primită de SSI despre ordinul circular nr. 
149 al Centrului legionar privind noile marșuri legionare. 


NOTĂ 


Centrul legionar a dat următorul ordin circular: 

1. Toţi legionarii să înveţe câteva marşuri noi, deoarece chiar pe front 
se cântă în tot timpul cântece legionare. Alătur textul celor două marşuri 
legionare noi’. 

2. Când un legionar este chemat la armată pentru a merge pe front, va 
îmbrăca pe dedesubt cămaşa verde, căci chiar în prezent sunt foarte mulți pe 
front, care luptă în cămaşa verde, iar acele cămăşi verzi, care sunt ciuruite de 
gloanţele dușmane, vor fi o dovadă de neînlăturat, prin care ca mâine, când 
va veni biruinţa legionară, se va vedea că legionarii nu sunt comunişti, ci din 
contră luptă contra comuniştilor. 

3. Toţi legionarii, care sunt în prezent, şi se vor mai înscrie, să-şi 
procure — în ascuns — cămăşi verzi (cei ce nu au încă) pentru că marşul 
apropiatei biruinţe legionare, să se facă în frumoasa uniformă verde. 

4. Cântecele legionare noi apar mereu, aproape săptămânal câte 1-2. 


Lungu Aurel 
Sursă serioasă 
ASRI, fond “d”, dosar nr.822, f.272. 
1941 august 13. Notă informativă primită de SSI de la o „Sursă serioasă” 
despre aţiunile agitatorilor legionari. 


NOTĂ 


In ultimul timp se constată în rândurile legionarilor o stare de profundă 
agitație şi efervescenţă, precum şi o serie de consemne şi dispoziții pentru ca 


8 În unitatea arhivistică în care a fost identificat acest document nu se aflau şi anexele respective. 


145 


toți „să fie gata”, anunțându-se în acest sens de către agitatorii legionari că 
biruinţa mişcării este apropiată. 

Situaţia de tensiune este provocată de către diferiți agitatori, care, 
difuzând printre legionari că Ministerul Propagandei a comunicat printr-o 
circulară secretă că M.S. Regele şi Conducătorul Statului vor fi în Capitală 
în jurul datei de 15 august a.c., desfăşoară o vie activitate de insinuări pe 
tema „răspunderii” guvernului în executarea pedepsei capitale a celor ce au 
comis asasinatele din 26 şi 27 noiembrie 1940. 

Fără a se invoca de către agitatori nici un ordin precis dat de organizaţie 
în acest sens, pentru a nu se compromite şi alţi fruntaşi legionari, se observă 
totuşi o acţiune, care, exaltând diferite elemente mai fanatice şi lipsite de 
discernământ, caută să sugereze ideea atentatului. 

Această acțiune de insinuări şi persuasiuni a fost observată că se 
desfăşoară în special față de rudele celor executaţi odată cu colonelul 
Zăvoianu. 

În cadrul aceleiaşi acţiuni de propagandă, se lansează zvonul, lipsit de 
precizii, că „se va întâmpla ceva”, tot în jurul datei de 15 august a.c. 

Din cele expuse mai înainte, rezultă că unii conducători legionari speră 
într-un act necugetat, săvârşit izolat pentru a nu atrage responsabilitatea 
mişcării, urmărind astfel dobândirea unui nou prestigiu de teroare asupra 
maselor, după cum nu este exclusă presupunerea ca această întreagă acțiune 
să se încadreze în planul general de propagandă al Mişcării, având drept 
scop ca, prin zvonuri anunțând fapte ce nu se mai realizează, să se menţină 
încordată atenţia maselor asupra Mişcării legionare şi asupra posibilităților 
acesteia. 


Sursă serioasă 


ASRI, fond “d”, dosar nr.822, f.269-270. 


1941 august 26. Sinteza notelor informative zilnice de la SSI, efectuată de 
Direcţia Generală a Poliţiei. 


REZUMAT 


Extras din notele informative de la SSI 


1. Situaţia internă 


146 


- Pentru a menţine ridicat moralul deţinuţilor comunişti, Partidul 
comunist din România a dat dispoziţii ca acţiunea de ajutorarea lor să fie 
făcută prin femeile evreice, restul membrilor abţinându-se — deocamdată — 
de la orice activitate, care ar putea da naştere la represiuni din partea 
autorităţilor; 

- Evreii din Timişoara intenționează ca — printr-un delegat — să 
înainteze Ministerului de Finanţe un memoriu, solicitând suspendarea pe doi 
ani a legii pentru exproprierea bunurilor urbane evreieşti, spre a le da 
posibilitatea ca, în acest interval, să le vândă exclusiv românilor. De 
asemenea, românizarea întreprinderilor să fie amânată cu 6 luni, acordându- 
se românilor 2/3 din capital şi funcționarii întreprinderilor evreilor, care să 
păstreze 1/3. 

2. Situaţia externă 

- Primul ministru maghiar va pleca la Marele Cartier al Fiihrer-ului 
spre a pune la punct anumite probleme vitale pentru Ungaria, înainte de 
terminarea războiului cu Sovietele; 

- În rândurile intelectualilor maghiari din Cluj s-a înrădăcinat ideea că, 
după terminarea războiului contra Sovietelor, acel oraş va fi retrocedat 
României, ca şi judeţele din Ardealul cedat în care populaţia este în 
majoritate românească; 

- Primul ministru maghiar ar fi răspuns favorabil cererii Înaltului 
Comandament german de a trimite încă 200 000 soldați pe frontul contra 
Sovietelor, dacă Reichul îi garantează că Ardealul cedat nu va fi restituit 
României. 


e ANIC, Fond DGP, dosar 13/1941, f. 84-85. 


1941 august 27. Sinteza notelor informative zilnice de la SSI, efectuată de 
Direcţia Generală a Poliţiei. 


REZUMAT 


Extras din notele informative de la SSI 


1. Situaţia internă 
- Comandamentul clandestin legionar va edita manifeste în vederea 
zilei de 6 septembrie a.c., declarată zi a biruinţei legionare. Prin aceste 


147 


manifeste, care vor fi adresate Armatei şi poporului, se va critica regimul, 
arătându-se că numai prin Mişcarea legionară România va putea păşi alături 
de Germania; 

- Cercurile comuniste — comentând scrisoarea dlui Maniu [adresată] 
guvernului — afirmă că național-țărăniştii şi social-democraţii se găsesc pe 
aceeaşi linie cu comuniştii, în vederea eliberării țării „de sub jugul german”; 

- Comitetul ucrainean, de sub conducerea lui Kawalewscki, este 
împotriva ocupării efective a regiunii transnistrene de către România. 

2. Situaţia externă 

- Nimic important. 


* ANIC, Fond DGP, dosar 13/1941, f. 92. 


1941 august 28. Sinteza notelor informative zilnice de la SSI, efectuată de 
Direcţia Generală a Poliţiei. 


REZUMAT 


Extras din notele informative de la SSI 


1. Situaţia internă 

- Se pare că legionarii au primit o circulară de la refugiații din 
Germania, în care se arată lista legionarilor înrolați voluntari în războiul din 
Est, cu arătarea că Pătraşcu şi Cernea au fost grav răniţi; 

- Arestarea maniştilor a scăzut avântul celor care voiau să răspundă 
prin manifestații festivităților prin care maghiarii vor sărbători dictatul de la 
Viena. Legionarii, reluând ideea maniştilor, vor începe totuşi o propagandă 
în acel sens; 

- Fruntaşul liberal Fotino pregăteşte un manifest în care se va arăta 
atitudinea grupărilor liberală şi național-țărănistă; 

- Trustul „Herman Goering” e în tratative pentru cumpărarea a 
jumătate din acțiunile societăţii „Mica”, prezidată de Gigurtu; 

- Legionarii, foşti comunişti, de la Atelierele Griviţa CFR se reîntore 
la mişcarea comunistă; 

- Comitetul comunist intenționează să determine pe evreii de la 
detaşamentele de muncă să comită acte de sabotaj. 

2. Situaţia externă 

- Nimic important. 


148 


e ANIC, Fond DGP, dosar 13/1941, f. 95-96. 


1941 august 29. Sinteza notelor informative zilnice de la SSI, efectuată de 
Direcţia Generală a Poliţiei. 


REZUMAT 


Extras din notele informative de la SSI 


1. Situaţia internă 

- Naţional-ţărăniştii intenționează să înființeze la Timişoara un centru 
de informaţii privitor la excesele germane şi maghiare; 

- Între reprezentanţii partidului comunist şi cei ai naţional-țărăniştilor 
de stânga ar fi intervenit un acord, privitor la realizarea unui plan de luptă 
comun; 

- Unele întreprinderi trec în tablourile de evrei scutiți de munca de 
folos obştesc persoane ce nu au nimic comun cu ele. Colecturile Loteriei de 
Stat: Aurora, Hermes, Compus & Bassa sunt vizate; 

- La fabricile Apretura, Vitan, Vica, Astra, Beca, Gallia, Mioara, 
Amero I şi II, funcţionarii evrei nu sunt dublaţi de români. 

2. Situaţia externă 

- Dr. Goebels, ministrul Propagandei germane, a intervenit la 
Budapesta pentru sistarea atacurilor de presă contra României. 


* ANIC, Fond DGP, dosar 13/1941, f. 98. 


1941 august 30. Sinteza notelor informative zilnice de la SSI, efectuată de 
Direcţia Generală a Poliţiei. 


REZUMAT 


Extras din notele informative de la SSI 


1. Situaţia internă 

- Între grupările moderate legionare, cel condus de profesorul Ion 
Codreanu, cu toate metodele de lucru subversive şi aderenţele mistice, Ion 
Codreanu poate determina acțiuni vătămătoare ordinii publice. El vădeşte 
sentimente de antipatie faţă de germani. Grupul profesorului Găvănescu 


149 


urmăreşte reconcilierea, însă nu pentru revenirea imediată la putere, ci 
pentru încetarea prigoanei şi reorganizarea cadrelor; 

- În ziua de 6 septembrie a.c., legionarii din grupul Găvănescul vor 
scoate un manifest de îmbărbătare în faţa loviturilor destinului. Dacă va fi 
interzis pelerinajul de la Casa Verde şi cimitirul Predeal, la 7 septembrie a.c. 
se vor strecura în biserici şi se vor manifesta în spirit legionar. Este posibil 
să se şabloneze pe ziduri lozinci legionare; 

- Grupul Codreanu nu se interesează prea mult de ziua de 6 
Septembrie a.c., ci de data de 27 noiembrie, când vor să comemoreze 
moartea lui Corneliu Codreanu şi a celorlalți 12 legionari. Într-una din 
consfătuiri, codreniştii au discutat proiectul asasinării unor militari germani, 
spre a crea dificultăți guvernului; 

- La 3 septembrie a.c., legionarii vor face parastase — la Bisericile Sf. 
Ilie-Gorgani, Rusească şi Precupeţii- Vechi — pentru cei căzuţi acum un an, la 
această dată, la Bucureşti, Braşov şi Constanţa. La 6 septembrie legionarii 
nu vor merge la serviciu; 

- Legația SUA pretinde a fi informată că guvernul român pregăteşte o 
acțiune militară pentru dezrobirea Ardealului. 

2. Situaţia externă 

- Nimic important. 


* ANIC, Fond DGP, dosar 13/1941, f. 101-102. 


1941 septembrie 10. Sinteza notelor informative zilnice de la SSI, efectuată 
de Direcţia Generală a Poliției. 


REZUMAT 


Extras din notele informative de la SSI 


1. Situaţia internă 

- Ancheta întreprinsă de conducătorii acțiunii comuniste printre 
muncitorii din Ploieşti a stabilit că, în acel oraş, acţiunea comunistă 
stagnează; 

- Ministrul maghiar Nagy Laszlo intenționează să părăsească postul de 
la Bucureşti; 

- Bogătaşul maghiar, contele Haller Istvan, din comuna Sânpaul, 
judeţul Târnava Mică, va subvenţiona înființarea unei cooperative destinate 
muncitorimii maghiare; 


150 


- Serviciul secret american din România va lua legătura cu agenții 
comunişti din Bucureşti, în vederea comiterii de acte de sabotaj în industria 
de război şi a transporturilor; 

- Armenii întreprind o anchetă asupra situației în care se găsesc 
conaţionalii lor din Basarabia; 

- Capitala este bine aprovizionată cu legume. Preţurile sunt în 
staționare. Se constată, însă, lipsa de pe piaţă a păturilor şi a paturilor de fier, 
precum şi a produselor metalurgice; 

- Comerţul de bancă e influențat defavorabil din cauza lipsei de 
tranzacţii în domeniul comerțului de cereale cu străinătatea. 

2. Situaţia externă 

- Nimic important. 


* ANIC, Fond DGP, dosar 13/1941, f. 118-119. 


1941 septembrie 10. Notă informativă primită de SSI despre audiența 
doctorului Lupu la conducătorul statului. 


Audienţa doctorului Lupu la Conducătorul Statului 


.... Asupra detaliilor în legătură cu audiența, doctorul Lupu păstrează o 
deplină discreție chiar faţă de prietenii săi personali cărora în mod obişnuit 
le făcea destăinuiri deoarece a constatat în ultimul timp nenumărate 
indiscreții. 

Doctorul Lupu s-a întors mulţumit întrucât după propriile sale declaraţii a 
constatat la mareşalul Antonescu nu numai prietenia personală, dar şi multă 
înțelegere, precum şi intenţii curat patriotice, cu care nu s-ar putea mândri 
mulți dintre aceia care ar fi gata să facă politică alături de Germania. 

După declaraţiile doctorului Lupu, mareşalul Antonescu binemerită de la 
Patrie pentru că a salvat ţara de fostul rege Carol al II-lea şi de legionari, cât 
şi fiindcă în momentul de faţă joacă un rol istoric, în condiţiile cele mai 
bune, pentru ţară. 

Dacă acest rol — a afirmat doctorul Lupu — ar fi revenit legionarilor, 
cuziştilor, lui Gigurtu, Manoilescu etc., ţara ar fi făcut infinit mai multe 
concesiuni Şi situația internă ar fi devenit mult mai grea. 

Între Maniu şi mareşalul Antonescu, doctorul Lupu consideră că, 
împreună cu ramura regăţeană a grupării național-țărăniste reprezentată prin 
Mihalache, Hudiţă etc., are rolul de a adopta o atitudine de mijloc, iar că 


151 


personal are misiunea de a ţine contactul, netezind neînțelegerile, moderând 
fiecare parte, înlăturând conflictele. 

De aceea, doctorul Lupu socoteşte că nu trebuie să participe şi nu va 
participa la conversațiile directe cu cercurile Legaţiei Americane, pentru a 
nu-l pune pe mareşalul Antonescu în situația de a nu-l mai putea primi. 

Doctorul Lupu se consideră apoi obligat şi faţă de conştiinţa sa de a 
recunoaşte, cât şi de a ajuta în limita posibilităților sale misiunea istorică a 
mareşalului Antonescu. 

Totodată însă, doctorul Lupu a declarat că nu poate să conteste curajul şi 
însemnătatea acţiunii lui Maniu, care, în cazul schimbării situaţiei 
internaționale va avea o importanță covârşitoare pentru existența statului 
român. 

Doctorul Lupu a adus la cunoştinţa cercurilor conducătoare național- 
țărăniste că, după impresia sa, a obținut punerea în libertate a lui Ilie Lazăr, 
Leucuţia şi Răchiţan, dând mareşalului Antonescu explicaţii asupra 
activității acestora. 

... Doctorul Lupu a mai făcut cunoscut conducerii național-țărăniste că în 
ce priveşte politica generală poziţiile pot fi precizate astfel: 

Mareşalul Antonescu, este convins de victoria germană cu toate greutăţile 
campaniei de pe frontul sovietic. 

Dacă prevederile se vor adeveri, în acest sens atunci vom anexa nu numai 
Transnistria dar şi probabil unele ţinuturi din Nord, (Pocuția etc.) asupra 
cărora România poate face revendicări istorice. 

În acest caz este posibil ca populaţiile ucrainene, ruse, poloneze etc. vor 
fi împinse spre răsărit iar ţinuturile colonizate cu țărani români, ceea ce va 
face ca poporul român care trăieşte sub presiunea demografică îşi va găsi 
spațiul său. 

Dacă însă împotriva acestor prevederi Germania va cădea (revoluție 
internă în Germania, arme noi descoperite de anglo-americani etc.), atunci 
nu este exclus ca primul rol să fie jucat de gruparea național-ţărănistă. 

În concluzie doctorul Lupu a declarat că este convins că mareșalul 
Antonescu serveşte ţara în împrejurările de azi cu demnitate şi bună credință. 

În viitor dacă situaţia se va schimba doctorul Lupu a afirmat că se va 
simți obligat să apere în fața țării şi a democraţiei europene acţiunea 
mareșalului Antonescu şi să explice rolul pe care a trebuit să-l aibă. 

La întrebarea ce i-a fost pusă asupra motivului pentru care nu dă concurs 
pe față regimului, doctorul Lupu, a replicat: 

„N-ar fi nici un câştig pentru nimeni”. 


152 


Mareşalul Antonescu ar fi suspectat că întreține raporturi de alianță 
politică cu reprezentanţii cei mai calificați ai democraţiei, ar fi poate acuzat 
de masonerie şi filo-iudaism. 

Pe de altă parte doctorul Lupu a mai relevat că în ce îl priveşte personal, 
s-ar compromite în faţa democraţiei, iar acţiunea sa viitoare ar fi din această 
cauză paralizată. 

„Se poate însă întreţine — a adăugat doctorul Lupu — contactul între cel 
două părţi, fiecare servind în felul său ţara şi fiecare având față de celălalt 
respectul şi înţelegerea necesară, peste interesele care se ciocnesc în 
Româma”. 


ASRI, fond “d”, dosar nr.1539, f.145-146. 


1941 septembrie 12. Notă informativă primită de SSI despre expunerea 
făcută apropiaților de doctorul Lupu în legătură cu audiența acordată de 
conducătorul statului. 


De la naţional-ţărănişti 


1. În ziua de 11 septembrie a.c., a avut loc la locuinţa lui Maniu, care 
este reținut în casă de o uşoară răceală, o consfătuire la care au asistat 
Mihalache, sosit în Bucureşti, doctorul Lupu şi Ghiţă Pop. 

Doctorul Lupu a făcut o nouă expunere asupra chestiunilor discutate cu 
prilejul audienței acordate de mareşalul Antonescu. 

Cu această ocazie doctorul Lupu a susținut punctul său de vedere că 
gruparea național-țărănistă trebuie să recunoască rolul pe care-l joacă 
mareşalul Antonescu şi în consecinţă nu trebuie să-i facă dificultăţi, ceea ce 
nu înseamnă — a precizat fostul ministru — că gruparea să nu-şi continue 
politica sa. 

Doctorul Lupu a susținut că acţiunea viitoare a grupării național-ţărăniste 
trebuie desfăşurată în asemenea condiţii încât să nu pună pe mareşalul 
Antonescu în situaţia de a avea dificultăţi cu germanii şi de a lua noi măsuri. 

Doctorul Lupu a arătat că Ilie Lazăr, Leocuţia şi Răchiţan vor fi eliberați 
şi că noile măsuri presupuse că vor fi luate împotriva naţional-țărăniştilor nu 
vor mai avea loc. 

Maniştii pot fi din acest punct de vedere liniştiți. 

2. Asupra poziției pe care o are gruparea național-țărănistă după 
întrevederea dintre mareşalul Antonescu şi doctorul Lupu, partizanii lui 


153 


Maniu reprezentând totdeauna punctul de vedere personal al acestuia, arată 
că: 

a. În urma acestei audienţe s-a produs o uşoară destindere între 
gruparea naţional-ţărănistă şi guvern. 

b. Maniu nu renunţă la acţiunea sa şi nici nu poate aproba în mod 
public politica mareşalului Antonescu, deoarece gruparea național-ţărănistă 
nu poate colabora cu germanii, întrucât consideră că o colaborare cu 
Reichul, în condiţiile actuale atacă suveranitatea şi independenţa naţională... 


ASRI, fond “d”, dosar nr.1539, f.147. 


1941 septembrie 13. Notă informativă primită de SSI despre opiniile 
politice ale lui Dinu Brătianu. 


Din cercurile politice 


Liberalii 
Dinu Brătianu a declarat apropiaților săi că ultimele evenimente 
internaționale 1-au întărit convingerea că Anglia va dicta pacea. 

La fiecare consfătuire sau conversaţie dintre liberali, Dinu Brătianu aduce 
noi argumente în susținerea tezei sale, iar la unele obiecţii care i s-au făcut a 
declarat că nici o înfrângere locală a Angliei nu va schimba rezultatul final. 

În ce priveşte acţiunea de la Odessa, Dinu Brătianu a declarat că deşi ar fi 
fost de dorit ca armatele româneşti să se oprească la Nistru, totuşi recunoaşte 
că pentru securitatea Basarabiei de Sud şi a Dobrogei, această acţiune este 
explicabilă. 

În ce priveşte înălțarea la rangul de mareşal a Conducătorului Statului, 
Dinu Brătianu a adus obiecția că faptul a avut loc înainte de terminarea 
campaniei, dând exemple cu mareşalii Prezan şi Averescu, care au fost 
înălțaţi la acest grad după 12 ani de la război. 


Sursă serioasă 


ASRI, fond “d”, dosar nr.1539, f.148. 


1941 septembrie 17. Sinteza notelor informative zilnice de la SSI, efectuată 
de Direcţia Generală a Poliției. 


154 


REZUMAT 


Extras din notele informative de la SSI 


1. Situaţia internă 

- Comuniştii din Ploieşti au trimis celor din Bucureşti o fotografie 
reprezentând incendiul produs la întreprinderile petrolifere „Vega” din acel 
oraş, în urma unui bombardament aerian; 

- Elementele comuniste de la Atelierele Griviţa CFR desfăşoară 
propagandă în rândurile muncitorilor; 

- Plecarea dlui mareşal Antonescu pe front, anunţată de agenția de 
presă „„Havas”, este considerată ca fiind în legătură cu ofensiva pe care 
trupele române din acel punct urmează să o dezlănţuie; 

- Minoritarii maghiari din România sunt influențați de propaganda 
filoengleză, ce le este infuzată de însăşi oficialitatea maghiară din 
Budapesta; 

- Situația pieţei: aprovizionarea cu fructe şi legume este slabă, 
cantitățile de peşte sunt reduse; restrângerea producţiei de mezeluri s-a 
accentuat; preşurile la articolele de îmbrăcăminte s-au urcat; bocancii se 
vând cu 4500-5000 lei. 

2. Situaţia externă 

- Nimic important. 


e ANIC, Fond DGP, dosar 13/1941, f. 128-129. 


1941 septembrie 24. Sinteza notelor informative zilnice de la SSI, efectuată 
de Direcţia Generală a Poliției. 


REZUMAT 


Extras din notele informative de la SSI 


1. Situaţia internă 

- În şedinţele de celule comuniştii urmează a face propagandă contra 
dlui Mihail Antonescu, pe care îl învinuiesc de reprimarea încercării 
revoluționare de la Iaşi, ca şi de toate hotărârile luate împotriva 
muncitorimil; 


155 


- Legația maghiară a dat dispoziții şefilor comunităților respective să 
nu încurajeze manifestările comuniste ale muncitorimii maghiare din 
România; 

- Intelectualii români din judeţele Alba şi Târnava Mică sunt 
nemulțumiți de faptul că, deşi autorităţile acelor judeţe au refuzat eliberarea 
de paşapoarte lui Elemer Gyarfas şi Szasz Pal, conducătorii minorităţii 
maghiare din România, aceştia au obținut paşapoarte de la autoritățile din 
Bucureşti; 

- Situaţia pieţei: legumele , păsările şi ouăle se găsesc în cantitate 
suficientă, deşi preţurile la detaliu au sporit; pe alocuri, măcelarii de la 
periferie vând carne fără cartele; se simte uleiului comestibil; 

- Populația este alarmată de creşterea continuă a preţurilor. Proiectul 
Ministerului Economiei naționale, de a proceda la o stabilizare a preţurilor, 
este privit cu scepticism; 

- Aprovizionarea fabricilor, cât şi a pieţei, are de suferit din cauza 
insuficientei mijloacelor de transport; 

- În ziua de 23 septembrie a.c. a părăsit Capitala Ernest Gamillscheg, 
directorul Institutului de Cultură româno-germană. 

2. Situaţia externă 

- Nimic important. 


* ANIC, Fond DGP, dosar 13/1941, f. 143-144. 


1941 septembrie 26. Notă a SSI despre întâlnirea ministrului Elveţiei la 
Bucureşti, Rene de Weck, cu Iuliu Maniu şi alți fruntaşi național-ţărănişti. 


Din cercurile politice 


Naţional-ţărăniştii 

1. În seara zilei de 23 septembrie a.c. a avut loc la locuinţa lui Mihai 
Popovici, întrevederea dintre René de Weck, ministrul Elveţiei la Bucureşti 
şi Iuliu Maniu. 

Întrevederea a avut două părţi, la prima participând la discuţii atât Mihai 
Popovici, cât şi Ghiţă Pop, iar a doua conversaţie având loc numai între 
Rene de Weck şi Maniu, lăsaţi singuri în una din încăperile locuinţei. 

S-a discutat: 

a. Situaţia generală a războiului, în legătură cu care s-a constatat o 
identitate de vederi, atât Maniu, cât şi ministrul Elveţiei fiind convinşi de 
victoria finală a Angliei şi Americii, indiferent de fazele ce se vor produce în 
cursul diferitelor campanii. 


156 


b. Situaţia României, ministrul Elveţiei exprimându-şi părerea că Țara 
Românească va avea o situație grea la sfârşitul războiului. 

Maniu a arătat că „aliaţii trebuie să ţină seama de situaţia specială a 
României, care a trecut de partea Axei din cauză că garanţiile britanice n-au 
putut fi traduse în fapt şi trebuie să considere ţara românească ca una aflată 
sub ocupație germană, mai cu seamă că în noua organizare a Europei 
existenţa unei Românii puternice este o condiție de echilibru în Sud-Estul 
european. 

Ministrul Elveţiei a replicat că România s-a angajat prea mult de partea 
Germaniei din punct de vedere militar şi economic şi a făcut concesiuni pe 
toate tărâmurile. 

René de Weck a dat ca exemplu chestiunea evreiască care stârneşte o 
profundă dezaprobare în Anglia şi mai ales în America. 

În ce priveşte planurile anglo-americane cu privire la Sud-Est, este greu 
de făcut precizări — a spus ministrul Elveţiei — deoarece sunt chestiuni greu 
de soluționat, cum sunt de pildă raporturile româno-ungare şi româno- 
bulgare, în care una din părți trebuie să rămână nemulțumită. 

Maniu a replicat că dacă nu se va face dreptate României, nu se va putea 
asigura niciodată liniştea în această parte a Europei, întrucât românii nu vor 
renunța de a fi împreună, în acelaşi stat, orice hotărâre ar lua o conferință de 
pace. 

c. Chestiunea războiului cu URSS a fost, de asemenea, discutată, 
ministrul Elveţiei declarând că nimeni nu înţelege în Occident ce caută 
românii la Odessa şi că începe să se acrediteze ideea că România vrea să 
renunțe la Ardeal, fiindcă obţine compensaţii peste Nistru. 

Maniu a replicat că punctul său de vedere, care este astăzi cunoscut de 
toată lumea, are adeziunea majorității opiniei publice româneşti şi că nu este 
pentru noi anexiuni, ci pentru schimb de populaţie. 

În ce priveşte renunţarea la Ardeal, aceasta nu o poate concepe nici un 
român, deoarece Transilvania este considerată leagănul românismului. 

Întrevederea a durat două ore şi deşi s-a desfăşurat în termeni foarte 
cordiali, Maniu a rămas totuşi nemulțumit deoarece se aştepta ca Rene de 
Weck să-i vorbească despre activitatea pe care o va avea Legația elveţiană 
după plecarea Legaţiei americane şi despre legăturile cu caracter politic şi 
diplomatic cu gruparea național-țărănistă. 

În cursul conversaţiei, Maniu a făcut de mai multe ori aluzie la acest 
subiect, ministrul Elveţiei mulţumindu-se să dea răspunsuri vagi şi evazive. 

După întrevedere, Maniu a declarat lui Ghiţă Pop că întrevederea n-a avut 
importanţa pe care o aştepta, deoarece ministrul Elveţiei s-a mărginit la 
generalități. 


157 


A doua zi, din partea Legaţiei elveţiene s-a precizat că René de Weck a 
dorit să aibă un prim contact cu Maniu, iar că în acest prim contact, n-a putut 
să atingă subiecte grave şi delicate. 

Problemele care interesează în mod special pe Maniu şi pot discuta 
deocamdată cu ministrul Americii, întrucât René de Weck se va ocupa de 
acestea numai după ce Legația americană va pleca şi reprezentantul 
diplomatic elveţian va avea împuterniciri speciale în asemenea chestiuni. 

René de Weck, au arătat cercurile Legaţiei elvețiene, a dorit ca 
întrevederea să aibă loc, pentru ca mai târziu să se afle în raporturi mai 
apropiate cu Maniu. 


Sursă serioasă 


ASRI, fond “d”, dosar nr.1539, f.150-151. 


1941 octombrie 7. Notă a SSI despre reacția cercurilor politice național- 
țărăniste şi liberale faţă de discursul lui von Killinger, ministrul Germaniei 
la Bucureşti. 


Cercurile politice şi discursul ministrului von Killinger 


Discursul recent al ministrului von Killinger a reţinut atenţia cercurilor 
politice din Capitală, prilejuind următoarele comentarii şi hotărâri: 


Naţional-ţărăniştii 


Din discuţiile fruntaşilor național-țărănişti rezultă că aceştia au adoptat o 
atitudine profund dezaprobatoare susținând că: 

l. Ministrul german confirmă expunerea lui Maniu adresată 
mareșalului Antonescu în chestiunea penetraţiei economice germane şi a 
acaparării tuturor produselor româneşti de către oficiile militare şi civile 
germane. 

2. Ministrul german provoacă pentru a treia oară lumea politică 
românească şi în special pe Maniu, deşi guvernul înţelege că trebuie să 
menajeze opinia Ardealului şi a unei mari părți din vechiul Regat, 
reprezentate de preşedintele grupării național-țărăniste. 

3. Von Kullinger nu poate pricepe că prin această atitudine indispune 
pe români şi că la noi nu s-a suferit niciodată amestecul străin, cu atât mai 
puţin în forma întrebuințată de ministrul Reichului. 


158 


Germanii — susțin maniştii — au dificultăţi în toate ţările şi întrucât în 
România, după însăşi mărturisirea lui von Killinger, se bucură de cel mai 
larg sprijin, atunci accentele ministrului Reichului sunt neoportune. 

4. Deoarece în câteva rânduri, von Killinger şi-a exprimat dorinţa să-l 
vadă pe Maniu, această atitudine nu se acordă cu ceea ce reiese din discursul 
său. 

5. Maniu a luat hotărârea să-l însărcineze pe doctorul Lupu ca acesta 
să atragă atenția vicepreşedintelui de Consiliu asupra impresiei făcută de 
discursul lui von Killinger care, „pentru a treia oară, se amestecă direct în 
politica internă şi atacă în mod public gruparea naţional-țărănistă şi pe 
fruntaşii săi”. 

Maniu a insistat ca doctorul Lupu să expună vicepreşedintelui de 
Consiliu că atitudinea ministrului german indispune profund opinia publică 
şi în special pe ardeleni şi că este în interesul guvernului ca von Killinger să 
nu repete gestul făcut. 


Liberalii 


Cercurile liberale relevă afirmația făcută de ministrul Germaniei cum că 
România exportă cantități mari de mărfuri spre Reich, deşi guvernul a 
declarat prin comunicate că trupele germane din România sunt întreținute cu 
mărfuri aduse din afară. 

„Opinia publică — continuă cercurile liberale — care suferă din pricina 
răririi alimentelor şi a scumpetei, a aflat din gura celui mai calificat 
adevărata cauză a crizei economice prin care trecem. 

Aşadar din punct de vedere politic, von Killinger a comis o greşeală, 
deoarece a dat argumente împotriva guvernului român. 

Este însă inadmisibil ca ministrul german să se amestece din nou în 
politica internă românească, atacând oamenii politici români şi dând indicaţii 
românilor despre modul cum trebuie să se poarte în ţara lor. 

Ministrul german se erijează într-un rol, care pune pe mareşalul 
Antonescu şi guvernul român într-o postură gingaşă, furnizând noi 
argumente postului britanic de radio”. 


Sursă serioasă 


ASRI, fond “d”, dosar nr.1539, f.152-153. 


159 


1941 octombrie 23. Notă informativă a SSI despre poziția lui Iuliu Maniu 
faţă de Mişcarea legionară. 


Maniu şi agitația legionară 


La o consfătuire care a avut loc în ziua de 22 octombrie a.c. la domiciliul 
din Capitală al lui Maniu, acesta examinând arestările de legionari operate în 
Pădurea Băneasa, a declarat că — după părerea sa — ne aflăm în faţa unei 
recrudescenţe legionare, iar că în ce-l priveşte are convingerea că întrunirea 
legionară amintită nu constituie un fapt izolat. 

Maniu a declarat că există simptome, denotând că legionarii au început 
din nou să se agite, iar că după informaţiile sale, din Germania sosesc regulat 
emisari aducând ordine şi diferite consemne din partea lui Horia Sima. 

„Cadrele legionare — a declarat Maniu — au fost astfel mobilizate, încât se 
poate crede că astăzi comandamentul suprem al Legiunii se bizuie pe 
anumite lucruri imediat, din moment ce îşi expune oamenii rămaşi liberi. 

Agitaţia a fost întinsă pe front, în fabrici, în ministere, în universități şi 
şcoli”. 

Toate informaţiile pe care le am — a continuat Maniu — arată că legionarii 
sunt pe punctul de a pregăti o mişcare sau o lovitură în stil mare. 

„Această acţiune — a spus Maniu — n-ar putea fi făcută fără ştiinţa şi 
sugestia germanilor. 

Este sigur că germanii consideră că mareşalul Antonescu s-a întărit prea 
mult şi vor să-i pună bețe în roate”. 

„Nu este exclus — a adăugat Maniu — că manifestările mareşalului în 
chestia Ardealului să fi determinat pe germani să provoace noi dificultăți 
guvernului, care să-i ia putinţa de a întreprinde o agitaţie cu caracter extern”. 

“Eu nu cred — a încheiat Maniu — ca Mareşalul să poată face ceva în 
chestiunea Ardealului, deoarece germanii nu pot tolera o agitație sau un 
conflict în dosul frontului, spre a-şi dezorganiza viaţa economică şi 
mijloacele de comunicație. 

Cum guvernul a luat-o prea repede în această chestiune, germanii vor să-i 
creeze noi dificultăți”. 


ASRI, fond “d”, dosar nr.1539, f.157. 


1941 noiembrie 5. Notă SSI, „din sursă seriosă” privind inițierea şi 
organizarea unor acţiuni subversive de către Partidul Comunist. 


160 


NOTĂ 


Noua acţiune comunistă 


Pornind de la convingerea că soarta unui război nu se poate decide numai 
pe calea armelor, Partidul Comunist a luat inițiativa organizării unor acțiuni 
revoluţionare în spatele frontului, în care scop a dat dispoziţii organelor sale 
subordonate pentru încurajarea şi susținerea tuturor eforturilor şi 
iniţiativelor aparținând simpatizanților comunişti. 

În acest sens, conducerea comunistă a încredințat organizarea în celule a 
acestor elemente unui grup de simpatizanți comunişti intelectuali, care au 
dovedit o activitatea revoluţionară apreciabilă, însărcinând totodată alte 
elemente de partid cu supravegherea discretă a acestor noi formațiuni, în 
scopul de a le îndruma şi corecta eventualele abateri de la conduita politică 
strict revoluționară. 

Potrivit acestei dispoziții, membrii simpatizanți au fost organizați în 
grupe de câte 4-5 persoane, în majoritate intelectuali evrei, Partidul 
Comunist realizând, în parte, lărgirea cadrelor sale, descompuse prin 
arestarea şi internarea în lagăr a majorității fruntaşilor mişcării şi să creeze 
un organism capabil de a veni în sprijinul acţiunii „Ajutorul Roşu” prin 
diverse cotizaţii şi subvenții. 

Dintr-o serie de rapoarte primite din partea instructorilor de partid, 
însărcinaţi cu organizarea acestor noi formațiuni, rezultă că, până în prezent, 
s-a reuşit constituirea unei organizaţii conspirative compusă din celule ai 
căror membri sunt în majoritate evrei, urmărind realizarea următoarelor 
obiective: 

l. Pregătirea temeinică a cadrelor mişcării din punct de vedere 
ideologic marxisto-leninist, în scopul de a ridica moralul elementelor de 
partid şi de a le facilita înţelegerea, din punct de vedere doctrinar comunist, a 
evoluției actualului război; 

2. Colectarea fondurilor necesare acţiunii de ajutorare; 

3. Răspândirea materialului de propagandă; 

4. Organizarea unor centre conspirative de tipărire a acestui material. 

Urmărind de aproape activitatea acestei organizații, care ține şedinţe în 
case conspirative, Partidul Comunist intenționează să recruteze elementele 
care, între timp, se dovedesc capabile de acţiuni revoluţionare. 


* ANIC, Fond DGP, dosar 29/1941, f. 5-6. 


161 


1941 noiembrie 5. Notă SSI, „din sursă seriosă”, privind activitatea 
legionarilor în diverse regiuni din țară. 


NOTĂ 


Acţiunea legionarilor rebeli 


1. În vederea organizării cadrelor în ţinuturile recucerite, 
comandamentul mişcării legionare clandestine a delegat pe comandantul 
legionar Stăpânoiu Nicolae, care se află în Basarabia ca trimis al societăţii de 
uleiuri „Hermes”, să ia contact cu membrii mişcării legionare din acea 
regiune. 

2. Se constată că printre salariaţii ceferişti din stația Braşov continuă a 
mai funcționa următorii legionari rebeli: Predică loan, Zeiu Sergiu, Ragea 
Vasile, Sârbu Lazăr, Vlăsceanu Ştefan, Rusu Constantin, Pascu Apostol, 
Nartea Constantin, Onofrei Dumitru, Bondac Nicolae, Maier Vasile şi 
Marinescu Aurel. 

3. La Căminul Studenţesc al Fundațiilor Universitare „I. Stănescu” din 
str. pictor Grigorescu nr. 5, printre agitatorii legionari care desfăşoară o 
intensă activitate legionară sunt şi studenții Pavel Lazăr de la Facultatea de 
Ştiinte şi Florea Dumitru de la Facultatea de Litere. 

4. În cadrul românizării diverselor întreprinderi sub trecutul regim, un 
grup de legionari macedoneni au acaparat forţat o serie de hoteluri din 
Capitală care, ulterior, au devenit focare de propagandă legionară şi sedii de 
cuiburi, în prezent servind drept loc de refugiu pentru diferiți rebeli urmăriți 
de autorităţile de stat şi surse de ajutoare pentru rebeli şi familiile acestora. 
Dintre aceste hoteluri se menţionează: 

- Hotel „New-York”, Calea Griviței 143, proprietatea lui Ciomu 
Nicolae; 

- Hotel „Viena”, Calea Griviței 114, proprietatea lui Belu; 

- Hotel „Roma”, Calea Griviței 180, proprietatea lui Spiru şi Leonida 
Babu; 

- Hotel „Europa”, Calea Griviței 100, proprietatea lui Cresu 
Gheorghe; 

- Hotel „Basarabia”, Calea Griviței 94, proprietatea lui Simu Leonida; 

- Hotel „Braşov”, proprietatea lui Nacu M. Popescu; 

- Hotel „Marna”, proprietatea lui Spiridon Asan. 

5. În rândurile legionarilor din comuna Pângăraţi-Piatra se observă o 
vie agitație de când a venit în acea comună legionarul Pavel Coscariuc care, 
până în ultima vreme, a fost stabilit în Capitală. Numitul se întâlneşte zilnic 


162 


cu soția lui Gheorghe Stanciu, din acea comună, cunoscută ca o legionară 
fanatică. Se menționează că Coscariu face dese curse între Pângărați şi 
Piatra-Neamţ, iar aici, în zilele de sărbători, sunt observați venind cu trenul 
legionari de la Bicaz, Tarcău şi Pângăraţi, care i-au contact cu cei din oraşul 
menționat. 


* ANIC, Fond DGP, dosar 29/1941, f. 3-4. 


1941 noiembrie 5. Sinteza notelor informative zilnice de la SSI, 
efectuată de Direcţia Generală a Poliţiei. 


REZUMAT 


Extras din notele informative de la SSI 


1. Situaţia internă 

- DI Iuliu Maniu va interveni pentru ridicarea suspendării ziarului 
„Ardealul”. În acest scop, azi după-amiază, va avea loc o consfătuire la 
locuinţa sa; 

- Printre refugiații ardeleni circulă un memoriu-protest contra actualei 
conduceri a Asociaţiei Refugiaţilor Ardeleni, a cărei îndepărtare este cerută; 

- Populaţia Capitalei este nemulțumită deoarece — cu toate ştirile 
contrarii apărute în ziare — piața oraşului nu este aprovizionată cu legume. 

2. Situaţia externă 

- Legația americană deține informaţia că autoritățile maghiare din Cluj 
au început să împacheteze arhiva. 


* ANIC, Fond DGP, dosar 13/1941, f. 151. 
1941 noiembrie 6. Notă SSI, „din sursă seriosă ”, privind instrucțiunile date 
de Partidul Comunist pentru desfăşurarea propagandei. 
NOTĂ 
Instrucţiuni de propagandă date de Partidul Comunist 
Comitetul Central al Partidului Comunist a dat, recent, organelor sale 
subordonate o serie de instrucțiuni, cu privire la propaganda pe care acestea 


vor trebui să o desfăşoare în legătură cu mersul operaţiunilor de război 
împotriva bolşevismului. Prin această propagandă, Partidul Comunist 


163 


intenționează să convingă masele muncitoreşti că victoria va fi de partea 
Uniunii Sovietice şi a marilor democraţii, întrucât actualele eforturi depuse 
pe teatrele de luptă de către trupele germane vor duce, în curând, la 
prăbuşirea totală a Germaniei şi a sistemului dictatorial de guvernare. 

În acest sens, prin instrucţiunile date, Partidul Comunist a atras atenţia 
cadrelor sale că, în propaganda ce vor desfăşura, să nu scape din vedere a 
aminti membrilor de partid că şi în războiul trecut Germania, deşi 
victorioasă până în ultimul moment şi luptându-se ca şi acum, pe teritorii 
străine, a trebuit totuşi, până la urmă, să piardă războiul. Astăzi, adaugă 
instrucțiunile date, mai mult ca în războiul trecut, în spatele frontului 
germano-sovietic „se întrevede prăbuşirea coaliției fascisto-hitleriste”, 
întrucât „coloanele victorioase germane de pe câmpurile Uniunii Sovietice 
nu vor putea stăpâni nemulțumirile crescânde ale populaţiei din statele 
ocupate”. 

Faţă de această presupusă situație, Partidul Comunist a atras, de asemeni, 
atenția cadrelor sale ca în propaganda ce vor desfăşura să nu se uite a se 
sublinia faptul că URSS luptă alături de Statele Unite care, în afară de 
resursele sale materiale, aduce în sprijinul Uniunii Sovietice şi o imensă 
contribuție pe plan ideologic, „lupta împotriva regimurilor fascisto- 
hitleriste”. 


* ANIC, Fond DGP, dosar 29/1941, f. 53-54. 


1941 noiembrie 6. Notă informativă primită de SSI cu referire la poziția lui 
Gheorghe Brătianu faţă de situaţia țării. 


Din cercurile politice 


Liberalii 


... În conversațiile pe care le-a avut cu Dinu Brătianu şi cu doctorul 
Costinescu, Ghorghe Brătianu a declarat „că trebuie să se ţină totuşi seama 
că legionarii şi cuziştii reprezintă un curent al opiniei publice. Trebuie să se 
recunoască însă că formula este primejdioasă şi poate atrage consecinţe 
serioase”. 

Această frază, pe care Gheorghe Brătianu a repetat-o de câteva ori, a 
timorat pe Dinu Brătianu şi doctorul Costinescu. 

Doctorul Costinescu, care era un partizan al colaborării şi exercita în 
acest sens o presiune asupra lui Dinu Brătianu, a început să se țină în 


164 


rezervă, deoarece nu vrea să-şi asume o răspundere pe care o socoteşte prea 
mare. 

Dinu Brătianu fiind în ziua de 2 noiembrie a.c. cu doctorul Costinescu la 
o vânătoare şi discutând pe larg problema colaborării, preşedintele grupării 
liberale a spus în esenţă: 

„Aici nu este vorba de situaţii momentane. Trebuie să ţinem seama că ne 
aflăm într-un război care va decide soarta popoarelor pentru 100 de ani. Cine 
face un pas greşit, este lichidat definitiv. Eu am convingerea că anglo- 
americanii câştigă războiul, iar în aceste condiţii nu pot accepta ca un 
Brătianu, reprezentant al partidului şi al familiei, să devină un instrument 
german. Dacă aceasta se întâmplă cu încuviințarea noastră, Partidul hberal 
va avea soarta pe care a avut-o Partidul conservator după războiul trecut”. 

Dinu Brătianu a continuat: 

„Mai intervine încă o dificultate nouă, Gheorghe Brătianu este obligat să 
colaboreze cu legionarii. Aceasta înseamnă că anumite cercuri externe n-au 
renunțat la legionari, fiindcă Mareşalul nu-i doreşte şi nu-i poate dori. 

Am citit Cartea Albă” editată de Preşedinţia Consiliului şi m-am îngrozit. 
Trebuie ca cineva să fie lipsit de discernământ ca să-şi poată închipui că 
legionarii pot să uite şi să ierte opoziția Mareşalului. Acum legionarii se află 
într-o situație dificilă şi plănuiesc a se mulțumi să lichideze regimul 
mareşalului Antonescu în rate. 

Bineînţeles, odată cu mareşalul îl vor lichida şi pe Gheorghe Brătianu. 

Dacă unele sugestii externe n-ar insista pentru colaborarea legionarilor, 
problema internă ar fi mai simplă pentru Gheorghe Brătianu. Problema 
externă ar rămâne însă tot atât de gravă. 

lată motivele care întăresc hotărârea mea de a refuza consimţământul”. 


Sursă serioasă 


ASRI, fond “d”, dosar nr.1539, f.158. 


1941 noiembrie 7. Notă SSI, „din sursă seriosă ”, privind instrucțiunile date 
de Partidul Comunist pentru inițierea unor acțiuni de propagandă în rândul 
tineretului. 


NOTĂ 


” Este vorba despre Cartea Albă a rebeliunii legionare, publicată sub titlul Pe marginea prăpastiei. 


165 


Propagandă comunistă în rândurile tineretului 


Sesizându-se de faptul că, în urma unei convenţii încheiate între 
guvernele român şi german, un număr de 10.000 tineri muncitori români 
urmează să plece în curând în Germania pentru specializare, lucrând acolo 
timp de trei ani pe cheltuiala statului german, Comitetul Central al Partidului 
Comunist a dat, recent, instructorilor de partid care activează pe linie 
muncitorească o serie de dispoziţii privind începerea imediată a unei acțiuni 
de propagandă în rândurile tineretului, în scopul de a-l convinge să se opună 
acestor intenţii. În acest sens, în propaganda ce vor desfăşura, instructorii de 
partid vor căuta să convingă pe tinerii care urmează să plece că, prin această 
măsură, Germania urmăreşte nu specializarea lor care, de altfel, „se poate 
face şi în ţara noastră”, ci educarea lor în spiritul doctrinei național- 
socialiste, făcându-i astfel „asasinii propriilor lor părinți”. 

Faţă de această presupusă intenţie, dispoziţiile date cer instructorilor de 
partid ca, prin orice mijloace posibile, să arate tineretului român care sunt 
adevăratele țeluri urmărite de Reich prin măsura proiectului „deschizându-le 
ochii asupra pericolului ce îi aşteaptă prin educaţia hitleristă”. 


e ANIC, Fond DGP, dosar 29/1941, f. 86-87. 


1941 noiembrie 7. Sinteza notelor informative zilnice de la SSI, efectuată de 
Direcţia Generală a Poliției. 


REZUMAT 


Extras din notele informative de la SSI 


1. Situaţia internă 

- Mişcarea legionară va comemora ziua de 8 noiembrie a.c. în cadrul 
şedinţelor de cuib, unde vor fi evocate jertfele legionarilor. Hotărârea nu 
este, însă, definitivă; 

- În ziua de 4 Noiembrie a.c., în lecţia de deschidere a cursului său, 
profesorul Giurescu a afirmat că hotarul Europei se va termina la Nistru, iar 
românii nu se vor avânta în Estul asiatic ca să stăpânească Transnistria; 

- Profesorul S. Lambrino a refuzat postul de director al Şcolii române 
de la Roma, pe motivul — arătat intimilor săi — că nu ar putea trăi între 
italieni, care îi sunt „neplăcuţi”. 

2. Situaţia externă 

- Nimic deosebit. 


166 


e ANIC, Fond DGP, dosar 13/1941, f. 152. 


1941 noiembrie 13. Sinteză informativă întocmită de SSI pentru Buletinul 
Preşedinţiei Consiliului de Miniştri despre situaţia politică internă. 


Scurtă dare de seamă asupra situaţiei politice interne 


După cucerirea Odessei, sărbătorirea armatei victorioase şi ţinerea 
plebiscitului, fapte de natură a influenţa asupra situației politice interne, 
aceasta se prezintă, schițată sumar, în felul următor: 


I. GRUPĂRILE POLITICE 


Orientarea generală a grupărilor politice este dependentă de atitudinea pe 
care o au față de cele două blocuri de state beligerante şi de ideologiile pe 
care aceste la reprezintă, împărțindu-se în două categorii: 

a. Grupările democratice (gruparea național-țărănistă şi cea liberală) 
ataşate politicii anglofile, din convingerea că România nu-şi va putea reface 
în mod definitiv granițele sale naturale şi recâștiga deplina sa independenţă 
politică şi economică decât odată cu victoria puterilor anglo-saxone. 

b. Grupările cu o ideologie naționalistă (cuziştii, gogiştii, legionarii, 
Blocul Generației de la 1922 etc.), care, din afinitate doctrinară cu național- 
socialismul şi fascismul, preconizează o politică alături de Axă, susținând că 
aceasta va trebui să fie convinsă că asigurarea echilibrului sud-estic şi 
stăvilirea expansiunii panslaviste, impune o Românie mare şi puternică. 

În prima categorie de grupări se observă curente divergente, determinate 
de concepții diferite asupra rolului ce-l are de îndeplinit domnul mareşal 
Antonescu şi de avantajele ce ar putea să rezulte pentru ţară dintr-o 
colaborare mai amicală cu Germania. 

l. La național-țărănişti politica oficială a grupării este fixată de Iuliu 
Maniu, datorită pe de o parte prestigiului său personal, ca şi tradiţiei 
grupării, potrivit căreia, în anumite epoci, preşedintele are întreaga latitudine 
şi toată răspunderea. 

În baza acestei concepții, Iuliu Maniu deţine din partea comitetului de 
conducere puteri depline în ce priveşte atitudinile şi acţiunea grupării, iar din 
scrupule democratice, pur formale, preşedintele grupării supune primului for 
statutar — comitetul de direcţie — chestiunile ce sunt de rezolvat, dar 


167 


întotdeauna, indiferent de opiniile ce se manifestă în cursul dezbaterilor, îşi 
impune punctul său de vedere. 

Cu ocazia ultimelor evenimente, cele două concepții din sânul grupării 
național-ţărăniste s-au evidențiat mai pronunţat: 

a. Maniu şi cu amicii săi (Mihai Popovici, Ghiţă Pop, doctorul 
Solomon, Ilie Lazăr şi întreg grupul ardelean) consideră că domnul mareşal 
Antonescu face o politică rigidă şi fixă, iar că dacă prezența sa este necesară, 
în actuala fază a lucrurilor, pentru a înlătura revenirea legionarilor la 
conducerea treburilor publice, în schimb comite eroarea că nu lasă o mai 
mare libertate grupărilor democratice de a acţiona pe lângă Anglia şi 
America, după exemplul Ungariei. 

Faţă de germani, atitudinea grupului manist a fost precizată în câteva 
rânduri: raporturi corecte şi relaţii economice pe bază de egalitate. 

În acest sens maniştii pretind că raporturile nu se desfăşoară aşa după cum 
le-ar dori. 

b. Doctor N. Lupu reprezintă o concepţie conciliantă, în opoziţie cu 
aceea a lui Maniu, socotind că domnul mareşal Antonescu are de îndeplinit 
un rol imens atât în politica internă, cât şi în cea externă. 

În politica internă, domnul mareşal Antonescu poate împiedica revenirea 
legionarilor sau altor fracțiuni extremiste şi asigura condiții internaționale 
mai bune pentru poporul român. 

Doctorul Lupu susţine că domnul mareşal Antonescu are rolul de a obţine 
toate avantajele printr-o politică alături de Axă, iar eliberarea Basarabiei şi 
Bucovinei de Nord constituie o pildă edificatoare. 

În consecință, doctorul Lupu cere ca gruparea naţional-ţărănistă să dea un 
sprijin indirect domnului mareşal Antonescu şi să nu-i creeze dificultăți de 
natură a-l forța să recurgă la alte soluţii de colaborare. 

c. lon Mihalache se plasează între Maniu şi doctor Lupu. 

Baza concepţiei sale politice fiind ridicarea sub toate formele a păturii 
ţărăneşti, Mihalache a preconizat la început o politică de amiciţie față de 
Germania, cu a cărei colaborare tehnică şi economică socotea că poate 
ajunge țelurile sale. 

Unele măsuri de ordin economic luate în legătură cu raporturile româno- 
germane au impus însă rezerve lui Mihalache. 

Pe de altă parte, Maniu exercită personal asupra lui Mihalache o mare 
înrâurire, iar acesta şi-a luat angajamentul formal ca, indiferent de opiniile ce 
le va avea în diferite chestiuni, să nu întreprindă nici o acţiune care să nu 
aibă asentimentul preşedintelui grupării, deşi față de domnul mareşal 
Antonescu personal nutreşte o admiraţie mărturisită. 


168 


În ce priveşte raporturile de forță din interiorul grupării, Maniu dispune în 
împrejurările actuale de instrumentul politic pe care-l reprezintă gruparea 
național-țărănistă, iar doctor N. Lupu, deşi în divergență de opinii cu 
preşedintele grupării, continuă totuşi să exercite o influență însemnată şi 
poate astfel impune deseori o notă de moderație. 

2. La liberali se remarcă existenţa a două curente: 

a. Curentul Dinu Brătianu, bazat pe aceleaşi concepţii ca cele 
exprimate de Maniu, deosebirea constând în aceea că preşedintele grupării 
național-țărăniste socoteşte că este necesar să marcheze la fiecare prilej 
atitudinea sa pe câtă vreme preşedintele grupării liberale afirmă că deoarece 
țara se află în război nu este oportun să întreprindă acțiuni cu caracter 
politic. 

De altfel, gruparea liberală atât din cauza intereselor economice care o 
leagă permanent de hotărârile forurilor oficiale, cât şi din cauza lipsei de 
dinamism a fracțiunii alcătuite din membrii vârstnici ai grupării, este 
obligată la o atitudine mai pasivă. 

b. Curentul reprezentat de Gheorghe Brătianu, în opoziție cu Dinu 
Brătianu, preconizează o politică de prietenie cu Germania şi chiar de 
colaborare politică, însă cu îndeplinirea următoarelor condiţii: 

„Granițele Regelui Ferdinand” — fiind împotriva expansiunii la 
Răsărit — şi lupta sub toate formele pentru recucerirea Ardealului; 

- completa independență politică şi economică; 

- afirmarea demnităţii naţionale în raporturile cu toate statele. 

Este de precizat că politica filogermană a lui Gheorghe Brătianu trebuie 
înțeleasă ca o reacție față de primejdia rusească, care îl preocupă pe acesta 
de la începutul afirmării sale ca om politic. 

În ce priveşte atitudinea exponenţilor celor două curente faţă de domnul 
mareşal Antonescu, Dinu Brătianu nutreşte sentimente de antipatie, socotind 
că acesta nu manifestă amiciţie şi recunoştinţă față de familia Brătianu. 

Gheorghe Brătianu manifestă sentimente de admiraţie faţă de domnul 
Mareşal, având însă rezerve faţă de o colaborare cu acesta. 


II. PROBLEMA LEGIONARĂ PRIVITĂ DE DIFERITE CERCURI 
POLITICE ŞI SOCIALE 


Maniu şi amicii săi consideră că legionarii constituie o primejdie pentru 


ordinea internă şi externă, fiind un factor de imprevizibil şi constantă 
presiune. 


169 


Doctorul Lupu şi Mihalache, au aceeaşi opinie, însă declară că tocmai de 
aceea domnul mareşal Antonescu trebuie sprijinit, „spre a nu fi silit să facă o 
politică de concurenţă cu legionarii”. 

Liberalii (Dinu Brătianu) consideră pe legionari ca instrumente 
inconştiente, gata oricând să se lase agitaţi contra intereselor României. 

Marea burghezie manifestă o oroare evidentă față de legionari. 

Armata se consideră, de la rebeliune, în conflict direct cu legionarii, iar o 
revenire a acestora nu ar fi exclus să producă reacţii în rândurile ofițerilor 
superiori, care s-ar socoti direct amenințați. 

În rândurile țărănimii aşezate există oroarea şi disprețul înnăscut al 
ţăranului față de elementele periferice puse în fruntea treburilor. 
În corpul funcționăresc şi mica burghezie legionarii reprezintă 
instabilitatea şi nesiguranța. 


II. SPRIJINIREA ACȚIUNI DOMNULUI MAREŞAL 
ANTONESCU 


Sintetizând o serie de rapoarte primite de la informatori din diferite 
grupări politice, profesionale, clase sociale variate, reiese că în prezent, 
domnul mareşal Antonescu poate conta pe următorii factori: 

1. Rezerviştii întorşi de pe front. 

În rândurile demobilizaţilor, independent de fostele încadrări politice ale 
acestora, se constată un profund ataşament şi o nestrămutată încredere în 
conducătorul statului, la formarea cărora stă la bază convingerea că domnul 
mareşal Antonescu a fost „salvatorul Patriei”, nu numai în septembrie 1940, 
când întreaga ţară intrase în anarhie, dar şi în ianuarie a.c. când abuzurile şi 
excesele amenințau organizarea statului, precum şi în iunie a.c., când fiind 
efectiv în fruntea armatelor noastre, a reîntregit țara, mărind-o chiar, înspre 
Răsărit. 

Convingerea tuturor este că, la momentul oportun, reîntregirea se va 
produce şi înspre Apus, în această privință nenumăratele zvonuri — chiar 
dacă momentan neîntemeiate — fiind o dovadă a tendinței şi încrederii 
poporului. 

Aceste sentimente de recunoştinţă şi devotament ale celor reîntorşi de pe 
front, precum şi încrederea pe care o manifestă față de conducătorul statului, 
deşi nu constituie încă un factor politic efectiv, întrucât cei care le 
împărtăşesc nu sunt până în prezent încadraţi în vreo formaţiune politică 
specială, compusă exclusiv din foşti luptători, totuşi constituie un factor nou 
care el însuşi solicită o nouă formă politică. 


170 


De altfel, este de reamintit că şi după trecutul război, cei reîntorşi de pe 
front, cu convingeri politice schimbate, au constituit elementele noilor 
formaţiuni politice, care au anulat sau a transformat radical pe cele vechi. 

În legătură cu foştii luptători şi cu asociaţiile acestora, este de relevat în 
mod insistent că marea majoritate a celor existent în prezent nu pot prezenta 
nici o garanţie de seriozitate, conducătorii lor organizându-le în scopuri de 
beneficii personale iar unii fiind cunoscuţi de la cronica judiciară 
scandaloasă a ziarelor. 

2. Blocul Generației de la 1922, care chiar în prezent este reprezentat 
în guvern. 

Deşi actualmente o parte importantă din conducătorii reprezentativi ai 
acestei grupări, în frunte cu ing. Popescu Botoşani, nu recunosc doctorului 
Dănulescu calitatea de reprezentant în guvern al grupării, totuşi sunt dispuşi 
a da un concurs nelimitat domnului mareşal Antonescu. 

3. Cuziştii, în special Gheorghe Cuza şi amicii săi, dornici să li se 
încredințeze conducerea unor departamente. O atitudine mai reținută 
manifestă personal A.C. Cuza. 

4. Foştii Gogişti, în special grupul dr. Banu — Al. Hodoş şi — mai puţin 
— ing. Gigurtu. 

5. Legionarii moderați, reprezentați prin Vojen, Constant, Dobre, 
Dumitrescu-Zăpadă etc., a căror sinceritate este însă îndoielnică şi asupra 
cărora se afirmă — cel puţin în ce priveşte pe unii — că ar proceda bazaţi pe o 
prealabilă încuviinţare dată de grupul extremist. 

6. La național-țărănişti pe sprijinul indirect al doctorului Lupu şi 
Mihalache şi a câtorva lupişti ca prof. Hudiţă, Mihăescu, Leon etc. 

7. La liberali pe o atitudine conciliantă şi înțelegătoare din partea lui 
Gheorghe Brătianu, a unora dintre fruntaşii vârstnici ca Vasile Sassu, C. 
Dumitriu, grupul Băncii Româneşti, o parte dintre tineretul concentrat în 
gruparea „Păreri Libere” etc. Aceştia consideră că domnul mareşal 
Antonescu îndeplineşte un rol însemnat în împrejurările actuale şi că nu 
trebuie să 1 se facă greutăţi. 

8. Pe exponenţii forţelor producătoare şi muncitoare ale țării: mari 
agricultori, mari industriaşi, funcționari importanţi, burghezia de la oraşe şi 
sate care vrea linişte, comercianți, funcționari etc. 

În general, domnul mareşal Antonescu găseşte în acţiunea sa sprijinul 
factorilor creatori ai ţării, al căror aport poate produce valori pozitive, având 
împotriva sa numai elementele cunoscute de totdeauna ca negativiste sau ca 
structural anarhice. 


ASRI, fond “d”, dosar nr.1539, f.164-168. 


171 


1941 decembrie 16. Notă informativă primită de SSI despre poziția lui Iuliu 
Maniu cu privire la situația României. 


Din cercurile politice 


1. În dimineaţa de 14 decembrie a.c., Iuliu Maniu a primit pe aproape 
toți prietenii săi aflaţi în Capitală, cărora le-a expus punctul său de vedere cu 
privire la actuala conjunctură. 

În afară de cele relatate, Maniu a arătat că — după interpretarea sa — 
potrivit Pactului Tripartit, România nu trebuia să declare război Statelor 
Unite, deoarece nici o putere străină n-a săvârşit un act de agresiune 
împotriva unei ţări din pact. 

„Guvernul român n-are nici măcar scuza — a spus Maniu — de a fi fost 
obligat să facă un act ca urmare a unei obligaţii ce şi-a luat-o prin semnătura 
sa. Guvernul român şi-a pierdut liberul arbitru, deoarece sunt convins că 
numai germanii au impus acest război, potrivnic intereselor țării şi în care 
apărem şi într-o postură ridicolă”. 

„Ştiu precis — a spus Maniu — că mareşalul Antonescu n-a vrut să declare 
război Americii şi că numai în urma presiunii lui Killinger, a făcut acest gest. 
Opinia publică românească, care ştie ce reprezintă America şi cât are de 
datorat Americii, este ostilă hotărârii guvernului”. 


ASRI, fond “d”, dosar nr.1539, f.175-176. 


1941 decembrie 20. Notă informativă primită de SSI despre opiniile 
liderilor naţiona-ţărănişti şi liberali faţă de politica guvernului român. 


NOTĂ 


Din cercurile politice 


1. Printre intimii lui Maniu se discută că scrisoarea acestuia adresată 
domnului mareşal Antonescu cuprinde — în rezumat — următoarele: 

a. Preşedintele grupării național-ţărăniste referindu-se la scrisorile sale 
exterioare şi în special la sugestia făcută ca armata română să nu depăşească 
Nistrul, susține că acest sfat nefiind urmat, România s-a pus într-o poziţie 
externă pe care o apreciază ca dificilă, aflându-se în război cu America şi 


172 


Marea Britanie, socotite ca două forţe considerabile ce vor decide soarta 
lumii şi viitoarea hartă a Europei. 

b. Această situație este considerată în scrisoare, că va avea urmări 
grele, iar guvernul trebuie să fie precaut şi să nu se lase călăuzit decât de 
înaltele considerente ale politicii de stat. 

c. Oricare ar fi interesele aliaţilor noştri actuali, Maniu socoteşte că 
Tara Românească trebuie să urmeze o politică de conservare şi că — dat fiind 
perspectivele viitoare — România trebuie să se prezinte ca o forță militară şi 
economică, capabilă să facă faţă oricăror împrejurări. 

Maniu preconizează deci reorganizarea şi întărirea armatei, precum şi 
măsuri care să conserve potențialul economic în serviciul României. 

2. În ziua de 18 decembrie a.c., Maniu a fost invitatul doctorului Lupu 
la dejun, la masă erau şi două doamne, iar după masă a venit şi Ghiţă Pop. 

Deşi punctele de vedere ale celor doi bărbaţi politici sunt divergente, 
totuşi relaţiile personale dintre doctorul Lupu şi Maniu sunt încă foarte 
cordiale. 

3. Cercurile politice sunt din nou agitate iar noile oferte de colaborare 
făcute unor bărbați politici au provocat concilieri şi discuţii. 

În cursul săptămânii curente a avut loc o întrevedere între Vaida Voevod 
şi Gheorghe Brătianu, la „Institutul German”. 

Întrevederea a fost cerută de Vaida printr-un intermediar lui Constantin 
Toma, care a aranjat întâlnirea. 

Vaida a declarat că personal nu urmăreşte să intre în guvern, dar socoteşte 
că este de datoria lui Gheorghe Brătianu de a găsi o bază de înţelegere cu 
domnul mareşal Antonescu. 

„Administraţia militară — a spus Vaida — provoacă nemulțumiri şi 
consecinţe în organismul economic şi social al țării, iar dacă oamenii politici 
solicitați nu vor da concursul mareşalului, această stare se va agrava”. 

Gheorghe Brătianu a răspuns că personal nu este un „poftitor de 
ministere”, că a fost dispus să colaboreze cu domnul mareşal Antonescu din 
considerente înalte de stat, dar că nu poate accepta o colaborare decât pe 
baza unui program precis, ori Conducătorul Statului nu acceptă alcătuirea 
prealabilă a unui asemenea program. 

Relevând pe de altă parte că şi dificultățile tehnice de colaborare sunt 
foarte grele, Gheorghe Brătianu a făgăduit totuşi că va reexamina 
chestiunea. 

4. În rândurile fruntaşilor georgişti se discută în cerc restrâns că în 
ziua de 19 decembrie a.c., Constantin Toma a fost primit de vicepreşedintele 
Consiliului şi că acesta ar fi adoptat punctul de vedere al necesităţii unei 
colaborări arătând totodată că Gh. Brătianu face dificultăți fiindcă n-acceptă 


173 


pe cuzişti şi alte elemente, că i se pare compromisă fiecare persoană propusă 
ŞI că găseşte mereu motive ca să nu accepte oferta ce 1 se face. 

Toma — discută georgiştii — a arătat că numai pe baza unui program se 
poate ajunge la o colaborare şi a preconizat că vicepreşedintele Consiliului 
să aibă o conversație deschisă şi detaliată cu Gheorghe Brătianu, cu care să 
discute în mod sincer posibilitățile de înţelegere, fiind necesar a se examina 
atât chestiunile de principiu şi program, cât şi cele de persoane. 

5. Gheorghe Brătianu, care a plecat în ziua de 16 decembrie a.c. la laşi 
s-a întors în ziua de 19 decembrie a.c. în Capitală, iar în ziua de 20 
decembrie a.c., dejunează la Constantin Toma, la locuinţa acestuia din urmă, 
str. Poenaru Bordea 7. 

Cu acest prilej — afirmă cercurile georgiste — Toma şi-a propus să discute 
cu Brătianu chestiunile ce i-au fost puse de către vicepreşedintele 
Consiliului. 

6. Părerea personală a lui Toma, care totuşi este partizanul unei 
colaborări, este că o încercare nouă în acest sens nu va reuşi, neputându-se 
ajunge la o înţelegere care să permită intrarea lui Gheorghe Brătianu în 
guvern. 

Toma crede că nu va ajunge la o înţelegere nici în ce priveşte soluția 
ca Gheorghe Brătianu să desemneze câteva personalități din gruparea sa, 
care să colaboreze cu domnul mareşal Antonescu. 


Comunicat: 
- vicepreşedinte Consiliu Miniştri 
- preşedinte Consiliu Miniştri (Cab.Milit.Bir.2.Inf.). 


Sursă serioasă 

ASRI, fond “d”, dosar nr.1533, f.91-95. 

1941 decembrie 22. Notă informativă primită de SSI de la o „sursă 
serioasă”, despre opiniile liderilor naţional-țărănişti şi liberali faţă de 


regimul mareșalului lon Antonescu. 


Din cercurile politice 
1. În ziua de 20 decembrie a.c. Gheorghe Brătianu împreună cu soţia 


sa au fost invitații lui Constantin Toma, la locuinţa acestuia din str. Poenaru 
Bordea nr.7. 


174 


Masa a avut caracterul unui act de prietenie şi a fost în acelaşi timp 
prilejul pentru un schimb minuțios de vederi, între preşedintele şi secretarul 
general al fostei grupări georgiste. 

Din această convorbire a rezultat: 

a. Gheorghe Brătianu este astăzi mai puţin dispus ca oricând să 
participe la o colaborare de guvern. 

b. Dificultățile constau în neînțelegeri programatice şi în 
imposibilitatea unui acord între persoanele chemate să conlucreze. 
domnul mareşal Antonescu şi cu vicepreşedintele Consiliului. 

c. Crede că, în actuala fază a războiului, trebuie să aştepte o 
clarificare, înainte de a lua atitudine. 

d. Nu consimte să ofere domnului mareşal Antonescu câteva persoane 
din gruparea sa pentru a intra în guvern. 

2. Doctorul Lupu, întrebat, fiind în legătură cu zvonurile despre o 
eventuală colaborare a sa la opera de guvernare, a declarat că „lumea a 
înteles rău legăturile sale cu mareşalul”. 

Fostul ministru a declarat că apreciază acțiunea domnului mareşal 
Antonescu pentru cucerirea Basarabiei şi Bucovinei de Nord şi că admite — 
spre deosebire de Maniu — acţiunea pentru ocuparea Transnistriei, care este 
locuită de români. 

Doctorul Lupu a arătat că a folosit legăturile sale personale cu 
conducătorul statului pentru a atenua raporturile dintre guvern şi gruparea 
național-țărănistă, cât şi pentru a semnala guvernului o serie de probleme ca 
şi de cazuri individuale. 

Totodată doctorul Lupu a precizat că îl despart de domnul mareşal 
Antonescu deosebiri fundamentale de ordin doctrinar şi ideologic, care fac 
imposibilă o colaborare, atât din punctul de vedere al conducătorului 
statului, cât şi din punctul de vedere al fostului ministru. 

Doctorul Lupu aşteaptă ca împrejurările să-i rezerve o misiune potrivită 
cu concepțiile sale. 

În ce priveşte pe Mihalache, doctorul Lupu şi-a manifestat convingerea 
fermă că nici acesta nu va accepta colaborarea. 

Cu aceeaşi ocazie doctorul Lupu s-a arătat profund impresionat de 
modificarea situației de pe frontul răsăritean, exprimând temerea despre o 
primejdie sovietică. 

Doctorul Lupu a declarat că este informat că „şi personalitățile de seamă 
germane din Bucureşti sunt încredințate că războiul este pierdut pentru 
Germania”. 


175 


„Va veni o epocă foarte critică — a spus doctorul Lupu — în care mareşalul 
va trebui să dovedească calitățile sale de diplomat şi om de stat, de aceea 
trebuie să ştie cum să manevreze lucrurile de aşa fel încât să nu pericliteze 
interesele ţării”. 

Doctorul Lupu este de acord cu Maniu că domnul mareşal Antonescu 
trebuie să se opună cu orice chip dacă se va pune problema ca la primăvară, 
să organizăm o nouă armată, deoarece — pretinde fostul ministru — sunt 
informaţii că Germania doreşte să încerce o ofensivă de mare amploare, la 
care să pună în joc toate rezervele sale şi ale aliaților săi”. 

„Armata română — a declarat doctorul Lupu — trebuie reorganizată şi 
întărită, însă trebuie să se rezerve numai pentru eventualitățile interesând 
exclusiv Statul român”. 

În această privinţă există un acord deplin între Maniu şi doctorul Lupu. 


Sursă serioasă 


ASRI, fond “d”, dosar nr.1539, f.176-177. 


1941 decembrie 24. Notă informativă primită de SSI şi difuzată apoi 
Preşedinţiei Consiliului de Miniştri despre reacţia lui Iuliu Maniu faţă de 
declaraţiile fostului suveran Carol al II-lea 


NOTĂ 


Din cercurile politice 


Cercurile maniste sunt informate despre conţinutul ultimului interviu 
acordat de fostul Rege Carol al II-lea prin care acesta declara că se consideră 
suveranul legitim al României, că proclamația sa de abdicare nici n-a apărut 
în Monitorul Oficial, deci formele n-au fost îndeplinite, că a fost detronat de 
germani „din cauza politicii sale anglofile şi democratice”. 

Interviul a provocat o profundă indignarea în cercurile maniste, care 
considerau pe fostul rege vinovat de întreaga situație în care s-a aflat şi se 
află România, cât şi de toată situaţia externă şi internă creată ţării noastre de 
un an jumătate încoace. 

Fostul rege a scos cu ajutorul unui preot o gazetă filocarlistă în care se 
susține că normalizarea situației din România nu se poate face decât prin 
înlăturarea crizei dinastice. 


176 


Între altele, directorul gazetei, bazat pe unele mărturisiri ale fostului rege, 
declară că România a făcut prin Gafencu, după cedarea Basarabiei şi 
Bucovinei, propuneri Sovietelor şi că Molotov ar fi transmis aceste 
propuneri Germaniei. 

Maniştii susțin că lucrurile s-au petrecut exact invers şi Molotov a făcut 
propuneri prin Gafencu, iar că fostul Rege Carol al II-lea le-a transmis 
Germaniei. 

Acest lucru — arată maniştii — este în parte confirmat şi în declarațiile 
făcute de Ribbentrop la proclamarea de către Germania a războiului 
împotriva Rusiei. 

Maniştii pretind că ar trebui ca guvernul să opună o contrapropagandă 
acțiunii fostului Rege Carol al II-lea. 


Comunicat: 
- vicepreşedinte Consiliu Miniştri 
- preşedinte Consiliu Miniştri (Cab.Milit.Bir.2.Inf.). 


Sursă serioasă 


ASRI, fond “d”, dosar nr.1533, f.116-117. 


1941 decembrie 31. Notă informativă primită de SSI cu referire la poziţia 
național-țărăşiştilor faţă de Mişcarea legionară. 


NOTĂ 
Cercurile politice şi situaţia legionarilor 


Cercurile național-ţărăniste şi liberale discută cu îngrijorare despre unele 
tratative dintre vicepreşedintele Consiliului şi legionarii moderați ca Al. 
Constant, Budişteanu, Bideanu etc., pentru o destindere internă şi eventuala 
lor intrare în guvern. 

Cercurile politice — şi îndeosebi maniştii — susțin că au unele informaţii 
că, de exemplu, grupul Constant, dacă acceptă colaborarea, o face la ordinul 
expres şi în condițiile stabilite de Horia Sima. 

Se vorbeşte astfel de reînnoirea vechilor condiţii puse ca amnistie, 
eliberări din lagăre, repunere în funcțiuni etc. 


177 


Fără îndeplinirea acestor condiții — pretind cercurile politice a fi 
informate — grupul denumit moderat nu va accepta colaborarea de teama de 
a nu suferi represalii din partea conducerii mişcării. 

Cercurile politice, fără deosebire, văd în eventualitatea stabilirii unui 
acord o sursă de noi tulburări şi complicaţii interne, de natură să zdruncine 
situația. 

Intrarea câtorva legionari în guvern şi în Consiliul de Stat, amnistia, 
repunerile în funcțiuni etc., sunt considerate ca o primă etapă, urmând ca în 
viitorul apropiat să se producă schimbări fundamentale în favoarea 
legionarilor. 

Aceste informații, pe care cercurile politice le dețin din rândurile 
legionare, sunt întărite şi de versiuni asemănătoare provenite din sfere 
germane. 

Pe de altă parte fruntaşii grupărilor politice au înregistrat că legionarii 
moderați afirmă în cercurile lor, că sunt gata să se sacrifice „dacă pot aduce 
o ameliorare a situaţiei camarazilor închişi ori dacă pot stabili o eră de 
tranziție spre un nou regim în care Mişcarea să aibă totul de spus”. 

Pe de altă parte unele cercuri politice sunt înclinate a crede că o eventuală 
reconciliere se va face sub sugestia germană. 

La manişti se fac următoarele comentarii în legătură cu consecințele unei 
reconcilieri: 

l. Aşa zişii legionari moderați nu pot asigura o platformă politică 
guvernului, întrucât reprezintă foarte puţin. 

2. Guvernul va reactualiza toate manevrele şi diversiunile legionare, 
ce se vor exercita chiar din sânul cabinetului. 

Este de ajuns să se ştie câte situaţii creează guvernului un element 
extremist ca Dr. Dănulescu, spre a se presupune ce vor face 4-5 legionari. 

3. În opinia maniştilor, Mişcarea legionară este compromisă, iar 
guvernul o va reînvia şi va redeştepta speranțele tuturor simpatizanţilor, care 
se liniştiseră. 

4. Colaborarea cu legionarii privită astfel, nu va întări guvernul, ci 
dimpotrivă îi va slăbi forța sa interioară. 

Sursă serioasă 


ASRI, fond “d”, dosar nr.1533, f.129-130. 


1942 


178 


1942 ianuarie 3. Extras din Sinteza cronologică a informaţiilor cu 
caracter politic obținute şi difuzate de SSI în 1942 cu referire la opiniile lui 
Iuliu Maniu faţă de relațiile dintre şeful statului şi Mişcarea legionară. 


Din cercurile politice 


... Maniu a declarat că are informaţii cum că imediat după anul nou este 
posibil ca guvernul să fie completat cu trei subsecretari de stat legionari şi că 
circa 50 legionari să fie repuşi în funcții publice, în Capitală şi provincie. 

O amnistie generală — a susținut Maniu -, condiție expresă a înţelegerii, ar 
urma să elibereze din închisori şi lagăre un număr important de legionari, 
arestaţi după rebeliune. 

Informaţiile lui Maniu mai arătau că această înțelegere ar fi fost sugerată 
de cercuri externe, care, după eşuarea tratativelor cu Gheorghe Brătianu şi 
rezultatul negativ la unele propuneri făcute lui Mihalache, au preconizat ca 
guvernul să-şi asigure o bază politică printr-o colaborare cu legionarii aşa- 
zişi moderați. 

Maniu a mai subliniat că după informaţiile sale atitudinea dlui mareşal 
Antonescu în această chestiune este mai refractară, iar că o altă atitudine 
înseamnă „iluzie naivă“, deoarece este greu de presupus că se va putea 
conlucra în linişte cu legionarii. 

În continuare, Maniu a susţinut că „guvernul nu-şi dă seama de starea de 
spirit şi de solidaritatea legionarilor, gata să facă mici concesii pentru a-şi 
cuceri posibilitatea de a da o nouă lovitură“. 

„La Sibiu — a spus Maniu — mi s-a arătat că în închisoarea din Aiud, unde 
se află închişi numeroşi legionari, există printre aceştia o stare de spirit şi o 
înverşunare, care arată că asemenea oameni eliberaţi ar fi şi mai porniţi la 
noi atrocități“. 

Maniu a arătat apoi că un fruntaş legionar i-a declarat că pentru mişcarea 
legionară nu există decât două posibilităţi: 

a) să dea o lovitură de forță, pentru a pune mâna imediat pe putere, 
dar că această posibilitate legionarii o văd îndepărtată; 

b) să caute prin concesii să se infiltreze din nou în posturile de 
conducere şi să pună în stare de libertate pe cei închişi sau numai 
pe o parte din cei închişi, pentru ca printr-o acțiune metodică de 
persuasiune, legionarii să poată să-şi refacă mişcarea şi să se 
pregătească pe îndelete, urmărind ca, la un moment prielnic, să 
pună mâna pe putere, folosind experienţa funestă a rebeliunii. 


179 


Soluţia a doua — a declarat Maniu — este aceea adoptată de conducerea 
mişcării care este gata să folosească pe aşa zişii „legionari moderați“, deşi 
aceştia au colaborat cu fostul Rege Carol al II-lea şi aveau ostilitatea 
conducerii oficiale. 

Maniu a arătat apoi că „eliberarea unei cifre impresionante de asasini“ ar 
pune ţara din nou în stare de primejdie şi nesiguranţă, iar că — după părerea 
sa — germanii, care în diferite chestiuni, ar avea din nou la dispoziție un 
instrument față de guvern. 

„Mişcarea legionară — a declarat Maniu — ar lua iarăşi proporții, fiindcă 
opinia publică şi aparatul de stat ar rămâne cu impresia că dacă după faptele 
îngrozitoare ale rebeliunii, legionarii pot reveni la putere, iar cei care au tras 
în armată şi au comis atrocitățile cunoscute pot fi liberi peste legi — cu toate 
condamnările şi dezavuările publice — atunci sunt într-adevăr stăpâni şi nu 
pot fi împiedicaţi de la nimic“. 

Maniu a relevat apoi ordinul de zi adresat de dl mareşal Antonescu 
armatei „care pare a arăta că informaţiile noastre privind rezistența 
Conducătorului Statului față de această combinație sugerată din exterior sunt 
exacte“. 

Citind un pasaj din textul ordinului de zi, pe care-l subliniase dintr-un 
ziar, Maniu a accentuat că dl mareşal Antonescu a arătat clar şi categoric 
raporturile sale cu legionarii în următoarea frază: 

„Aţi pus la 23 ianuarie 1941 cu pieptul şi cu sângele vostru, pentru 
totdeauna, capăt unui regim, care se arătase în foarte scurt timp a fi mai 
odios decât acela pe care-l prăbuşisem în septembrie“ 

Aceasta ar arăta — a spus Maniu — că Mareşalul păstrează un bun simţ 
politic şi-şi dă seama de atmosfera din ţară. 

„Totul este ca să nu se încreadă în aşa-zişii legionari moderați şi să nu 
pornească, ca şi fostul Rege Carol al II-lea, calea concesiilor şi a 
tranzacţiilor“. 

„În acest caz este pierdut“, a declarat Maniu. 


ASRI, fond d, dodar nr. 1531, f. 291-292. 


1942 ianuarie 12. Notă informativă primită de SSI cu referire la poziţia 
adereților la ideile politice susţinute de Iuliu Maniu faţă de politica 
mareşalului Ion Antonescu. 


Din cercurile politice 


180 


1. În ziua de 10 ianuarie a.c., la ora 13.30 a avut loc la domiciliul lui 
Mihai Petrovici un mare dejun, la care au participat 14 persoane, între alții 
luând parte, Benton — primul secretar al fostei legații Americane -, ajutorul 
său, la Bucureşti — cu doamna, Iuliu Maniu, princepele Barbu Știrbey cu una 
din fiicele sale, dr. Nicolae Lupu etc. 

Masa a fost dată în cinstea lui Benton, care urmează să părăsească ţara, 
împreună cu personalul legaţiei, probabil în ziua de 14 ianuarie a.c. 

După masă, Maniu şi Benton s-au retras într-o cameră, unde au avut o 
lungă conversație. 

„....3. Cu privire la întrevederea de la Dobreşti — care a avut loc cu 
prilejul vizitei pe care Maniu a făcut-o lui Mihalache de Sf. Ion — dr. Lupu, 
care a luat parte, a declarat următoarele: 

a. Maniştii exagerează atunci când afirmă că, cu prilejul acestei 
întrevederi s-a constatat acordul perfect între Mihalache şi Maniu, deoarece 
în realitate, nu era un dezacord, toți naţional-țărăniştii fiind pe aceiaşi linie, 
iar deosebirea constând numai în metode şi în nuanţe. 

„Nici mie şi nici lui Mihalache — a spus dr. Lupu — nu ne place însă că 
Maniu se orientează exclusiv după ceea ce ar dori Anglia. Şi noi suntem 
anglofili şi democrați, dar credem că trebuie să privim lucrurile numai prin 
prisma intereselor româneşti. Dacă aceste interese vin uneori în conflict cu 
interesele Angliei, noi trebuie să o spunem chiar reprezentanţilor acesteia, 
larg şi deschis. Ne afirmăm, astfel şi sprijinul nostru de independenţă şi 
câştigăm şi în prestigiu în faţa lumii, care ne vede liberi şi de sine stătători, 
măcar în conştiinţa noastră“. 

b. Deosebirea — a precizat fostul ministru — mai constă în aceea că 
Mihalache şi dr. Lupu înţeleg rolul şi greutățile dlui mareşal Antonescu, 
asupra acţiunii căruia chiar dacă există unele rezerve, trebuie însă să se 
înțeleagă că nu se putea altfel, deoarece fostul rege Carol al II-lea este cel 
care a trasat aceste linii nenorocite ale politicii externe. 

c. Maniu pare să ignore primejdia rusească şi crede că englezii îi vor 
putea domina pe ruşi. 

„Eu cred — a declarat dr. Lupu — că ruşii sunt mai puternici decât par, 
deoarece au lucrat 20 de ani pentru înarmare şi s-au camuflat cu mare 
abilitate“. 

d. Maniu a căutat să explice lui Mihalache necesitatea de a trimite dlui 
mareşal Antonescu faimoasa scrisoare — redactată şi neexpediată — privitoare 
la declararea stării de război dintre România, Anglia şi America şi deşi 
rândul trecut a fost convins să renunţe, astăzi crede că trebuie să ia atitudine 
scrisă neapărat. 


181 


„ŞI eu şi Mihalache — a arătat dr. Lupu — am fost de părere că chestiunea 
nu are nici o importanță, mai ales după ce America a răspuns prin nota 
cunoscută la declarația de război a României. Maniu pare însă decis să 
trimită scrisoarea“. 

e. „Pentru noi, chestiunea importantă la ordinea zilei este că se cer noi 
trupe pe frontul de Răsărit. Această politică este împotriva sentimentului şi 
intereselor națiunii, întrucât duce la distrugerea floarei tineretului nostru şi a 
tuturor rezervelor noastre de război, în oameni şi materiale“. 

4. Apropiaţii lui Maniu afirmă că acesta este extrem de preocupat de 
negocierile, cu privire la noile trupe pe care România urmează să le trimită 
pe frontul de Răsărit“. 

„Nu este exactă versiunea lansată din sfere germane — afirmă maniştii — 
că nu Hitler ar fi cerut trupe, şi că Mareşalul ar fi fost acela care ar fi oferit 
germanilor noi forțe militare“. 

„Mareşalul are atitudinea sa, acest lucru nu-l putea face, deoarece ştie că 
nu poate să macine în Rusia toată armata română, decât dacă obţine imediat 
avantaje serioase, iar din ecourile venite de la Budapesta rezultă nu numai că 
ungurii nu vor să cedeze nimic din Ardealul Ocupat, dar mai au şi pretenţii 
asupra Ardealului stăpânit de români“. 

Maniştii pretind a fi informaţi că trei divizii româneşti au şi fost trimise în 
Crimeea, unde au contribuit la ameliorarea situaţiei“. 

„Mareşalul — susțin maniştii — se află într-o situaţie dificilă, întrucât, fără 
să obțină ceva în schimb, nu poate trimite noi trupe, deoarece aceasta ar 
însemna să aibă mişcări în ţară“. 

„În Ardeal — continuă aceleaşi cercuri — îşi face drum un curent prin 
popor, care îndeamnă pe țărani să nu se prezinte la mobilizare“. 

„Dar nici această situație nu ne convine, fiindcă poate să ducă la 
dezagregarea armatei şi la slăbirea statului“. 


ASRI, fond d, dodar nr. 1531, f. 296-297. 
1942 ianuarie 14. Notă informativă primită de SSI despre principalele idei 
politice ale Memoriuluil întocmit de luliu Maniu pentru mareşalul lon 
Antonescu. 
Din cercurile politice 
1. Maniu a terminat noua redactare a scrisorii adresată dlui mareşal 


Antonescu, după ce i-a făcut nenumărate modificări, de la declararea stării 
de război între România, Anglia şi America. 


182 


Scrisoarea este concepută în termeni mai rezervaţi şi mai prudenti, 
îndeosebi în urma sfaturilor şi insistențelor depuse de dr. N. Lupu, conţinând 
în esenţă următoarele: 

a.) Un protest față de situaţia creată României prin declararea stării de 
război cu Anglia şi America. 

b.) O examinare a consecinţelor acestui act diplomatic şi militar. 

c.) Examinarea situaţiei față de URSS ca aliată a Angliei şi Americii. 

d.) Scrisoarea înregistrează zvonuri întrebuințând expresia „se spune”, 
„se afirmă”, etc., referitoare la o mobilizare generală pentru ca trupele să fie 
puse la dispoziția Reichului. 

Comentând zvonurile, se afirmă în scrisoare că realizarea lor ar constitui 
o „nenorocire naţională” deoarece Maniu consideră că toate rezervele 
militare ale ţării vor fi decimate, atunci când trebuie păstrate pentru acțiunile 
militare viitoare care interesează țara şi urmăresc reîntregirea. 

Maniu susține că sacrificiile noi, militare şi economice nu sunt justificate 
prin avantaje de ordin teritorial, pe care guvernul nu le poate obţine din 
partea Axei şi că dimpotrivă Ungaria are revendicări noi. 

e.) Maniu preconizează încetarea războiului cu URSS, retragerea tuturor 
trupelor de pe frontul de Răsărit, reorganizarea şi întărirea armatei spre a fi 
pregătită să lupte pentru cucerirea Ardealului. 

Maniu a vizitat în ziua de 13 ianuarie a.c. pe dr. Lupu, căruia i-a citit 
textul definitiv al scrisorii, fiind hotărât să o trimită în câteva zile dlui 
mareşal Antonescu. 

2. Odată cu declararea stării de război între România şi Statele Unite, 
ministrul Elveţiei Rene de Weck, preluând o serie întreagă de însărcinări, a 
organizat servicii speciale care să se ocupe cu chestiunile interesând statele 
reprezentate: America, Anglia, etc., iar un număr de diplomaţi elveţieni au 
primit atribuțiuni secrete: 

Astfel. dr. Fischer, primul secretar al Legaţiei elvețiene, a primit 
însărcinarea specială să ţină contact permanent cu Maniu. 

În ziua de 13 ianuarie a.c. printr-un emisar special Rene de Wech a 
întrebat pe Maniu dacă este mulțumit de contactul pe care îl are cu Fischer, 
sau dacă are de formulat noi doleanţe cu privire la organizarea mai bună a 
acestor legături. 

3. Ştirea circulând în capitală cum că Von Ribbentrop ar fi sosit în 
capitală sau ar sosi în ţară este considerată ca puţin plauzibilă de miniştri, 
care arată că vizita n-ar avea nici un sens, deoarece ministrul de externe 
german n-are ce făgădui guvernului român, în urma vizitei sale la 
Budapesta, ci dimpotrivă n-ar avea să-i aducă la cunoştinţă decât lucruri 
neplăcute. 


183 


După miniştrii, Von Ribbentrop însoţit de contele de Ciano ar veni în 
vizită oficială la Bucureşti numai prin luna Februarie a.c. 

Miniştrii au înregistrat informaţia că la Legația Germană s-a dezmințit 
ziariştilor zvonul privitor la vizita lui Von Ribbentrop la Bucureşti. 


Sursă serioasă 


Comunicat 

- Vice preş. Cons. Miniştri 

-  Preşed. Cons. de Miniştri 
(Cab.Mil.Bir.2 Inf.) 


ASRI fond "d", dosar nr.1533, f. 164 — 166. 


1942 ianuarie 19. Sinteză informativă pe luna decembrie 1941 înaintată 
Preşedinţiei Consiliului de Miniştri referitoare la problema muncitorească şi 
la activitatea comuniştilor. 


Situaţia politico-socială 
Problema muncitorească 


Comandamentele teritoriale şi comandanții militari ai întreprinderilor 
raportează în mod unanim că starea morală a muncitorilor lasă mult de dorit 
din cauza lipsurilor materiale, de hrană, încălțăminte şi îmbrăcăminte, 
precum şi disproporției dintre salariile şi scumpetea excesivă. 

Aceste lipsuri şi în special lipsa făinii de grâu şi porumb la majoritatea 
întreprinderilor fac ca muncitorii de la toate întreprinderile şi în special din 
zona C. 7A să fie nemulțumiți. 

Deşi întreprinderile depun toate eforturile de a asigura hrana 
muncitorilor, totuşi din cauza lipsei mijloacelor de transport şi blocării 
diferitelor articole ele nu pot face faţă nevoilor de hrană şi îmbrăcăminte, 
fapt care produce îngrijorare la conducerea întreprinderilor pentru faptul că 
randamentul de muncă scade la un muncitor slab hrănit şi aproape descult. 

Ca şi până în prezent, situația este mai gravă în regiunea minieră şi 
petroliferă. 

Pe lângă inerentele nemulțumiri în legătură cu insuficiența salariilor şi 
diferitele lipsuri, se mai semnalează încă printre muncitori şi alte 
nemulțumiri, astfel: 


184 


- Muncitorii de la Fabrica de spirt Timişoara sunt nemulțumiți pentru că 
primăria municipiului îi obligă să plătească un impozit de 250 lei lunar, 
echivalentul prestării muncii în natură de 5 zile şi socotesc că acest impozit 
nu ar trebui să fie aplicat muncitorilor din întreprinderile militarizate. 

- Populaţia muncitorească din Valea Jiului întâmpină dificultăți în 
expedierea corespondenţei, negăsind pe piață mărci de asistenţă socială cu 
valori mici, plătind astfel un plus peste valoarea oficială de timbre a 
corespondenţei. 

- Lipsa laptelui necesar pentru copiii muncitorilor din regiunea Petrila- 
Lonea Iscroni, din cauză că în această regiune există în prezent cinci fabrici 
de brânzeturi care captează tot laptele din împrejurimi, lăsând astfel familiile 
muncitorilor fără lapte. 

- Scumpirea tutunului şi a ţigărilor, de asemenea, a nemulțumit pe 
muncitori. |...] 


Comuniştii 


În cursul lunii decembrie, Partidul Comunist a continuat o activitate 
destul de susținută pentru: 

- redresarea moralului scăzut al membrilor; 

- completarea şi pregătirea cadrelor; 

- menținerea stării de agitaţie şi nemulțumirilor, în special în rândurile 
muncitorimil. 

Prin o serie de instrucțiuni s-au pus la dispoziţia instructorilor de partid 
noi teme de propagandă care să fie difuzate în rândurile maselor populare. 

Aceste teme sunt brodate în special pe tema campaniei din Răsărit şi 
situației armatelor Axei a căror situație se caută a se arăta sub o lumină 
defavorabilă şi îngrijorătoare. 

În ce priveşte completarea, organizarea şi pregătirea cadrelor, conducerea 
comunistă, în instrucțiunile date arată că deşi acțiunile represive ale 
autorităţilor au imobilizat un mare număr de militanți comunişti, iar masele 
au fost în cea mai mare parte derutate de puternica ofensivă germană 
împotriva URSS, totuşi mişcarea a continuat să se manifeste. 

Lozinca dată — ţinând seama de momentul considerat favorabil în legătură 
cu situația militară şi politică — este că în momentul de față nici o slăbiciune 
din partea membrilor mişcării nu mai poate fi tolerată. 

Aceleaşi instrucţiuni!” date recent de conducerea Partidului Comunist 
prevăd: 


' Instrucţiunile respective sunt reluate în nota informativă din 28 ianuarie 1942. 


185 


- revenirea la activitatea celulară. Fiecare celulă fiind compusă din trei 
membri; 

- o dată pe săptămână — şeful celulei este obligat să prezinte raport de 
activitate conducătorului organizației comuniste din întreprinderea 
respectivă, care la rândul său, va aduna pe şefii de celule pentru a le 
comunica ordinele Comitetului Central; 

- şefii de raioane să facă toate eforturile pentru a plasa elemente 
comuniste bine pregătite şi ne compromise în întreprinderile principale unde 
organizațiile comuniste sunt mai slabe; 

- evreii lăsați la vatră să fie reactivați şi organizați în jurul partidului spre 
a fi folosiți în acţiunile de sabotaj industrial; 

- propaganda în fabrici să se facă numai de la om la om; 

- să nu mai apară nici un manifest scris cu termeni ofensatori la adresa 
guvernului pentru a nu da ocazia să se ia noi măsuri în contra comuniştilor. 

Instrucţiunile mai prevăd: 

- a se relua vechea temă de agitaţie, arătându-se că lipsurile sunt datorită 
faptului că articolele alimentare şi de primă necesitate sunt trecute peste 
frontieră în Germania, spre a veni în ajutorul populației civile şi armatelor 
germane. 

- a se încerca declanşarea de mişcări turbulente prin muncitorii din 
întreprinderile industriale de interes militar, pentru a produce perturbații în 
special în sistemul de aprovizionare a trupelor române şi germane. 

Din cele arătate rezultă că Partidul Comunist din România, speculând la 
maximum orice eveniment de ordin intern sau extern, intenționează a trece 
la acțiunea susținută pentru a-şi reorganiza, întări şi pregăti cadrele cum şi 
pentru a câştiga cât mai mulți simpatizanți în opinia publică. 


23 August 1944. Documente, vol. I, Editura Ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1984, p. 340- 
342 


1942 ianuarie 25. Notă informativă întocmită de SSI despre acțiunile 
politice ale naţioni-ţărăniştilor. 


NOTĂ 
SITUAȚIA GRUPĂRILOR POLITICE 
Din supravegherea activităţii fruntaşilor grupărilor politice dizolvate 


rezultă că acțiunile acestora s-a desfăşurat în ultimul timp în jurul 
următoarelor obiective principale: 


186 


I I. NAȚIONAL — ȚĂRĂNIŞTII 
1. Activitatea memoramdistă 


Încă de la declararea stării de război între - de o parte - România, iar de 
altă parte — Anglia şi Statele Unite, Maniu a intenţionat să adreseze dlui 
mareşal Antonescu un memoriu în numele grupării naţional — ţărăniste, 
susținând în esență că acesta rămâne la poziția sa externă cunoscută, 
deoarece are convingerea că ne-a fost declarat războiul numai în urma 
presiunilor sovietice şi că la încheierea păcii — pe care preşedintele grupării 
o socoteşte că va fi dictată de puterile democratice apusene — este necesar să 
se poată arăta că opinia publică românească, socotită ca reprezentată prin 
partidul național — țărănesc, nu a fost de acord pentru crearea unor 
asemenea raporturi între noi şi marile democrații. 

Acest memoriu a întâmpinat opoziția chiar a celor mai apropiaţi partizani 
ai lui Maniu, printre care şi Mihai Popovici. 

Ulterior, Maniu, după mai multe transformări de text, şi-a modificat 
proiectul şi convingându-l pe Dinu Brătianu ambii au senat un memoriu a 
cărui temă principală era o atitudine împotriva trimiterii de noi trupe 
româneşti pe frontul sovietic şi care a fost prezentat dlui mareşal Antonescu 
de Gheorghe Brătianu. 

Conducătorul Statului deşi l-a primit pe Gheorghe Brătianu totuşi a 
refuzat a primi memoriul. 


2. Contactul cu reprezentantele diplomatice străine 


Maniu personal cât şi apropiații săi, printre care în special Mihai 
Popovici, au menținut un contact permanent cu cercurile diplomatice 
americane — prin Benton, primul secretar al Legaţiei Statelor Unite — 
elvețiene, prin Rene de Wech şi de Ficher, ministrul şi primul secretar 
elvețian -, precum şi cu ministrul Turciei Suphi TanriGer. 

Cu aceştia au avut schimburi de păreri şi informaţii generale, exercitând 
totodată asupra diplomaților străini o acțiune de persuasiune în sensul că 
România se găseşte astăzi în situația unui stat ocupat de Reich şi că numai 
ca atare trebuie să fie considerată la încheierea păcii ce va fi impusă de 
puterile anglo-americane. 


3. Urmărirea acţiunii fostului Rege Carol al II-lea 


187 


Naţional-ţărăniştii şi în special maniştii au urmărit atent încercările 
fostului Suveran al României de a se prezenta opiniei publice din ţările 
anglo-americane ca o victimă care a avut de suferit după urma atitudinii sale 
democratice şi a ataşamentului său față de Anglia şi Statele Unite. 


4. Condamnarea lui Mureşanu 


Sentința de condamnare dată în procesul tânărului manist Anton 
Ionel Mureşanu care, în calitate de refugiat din Ardealul ocupat se stabilise 
la Bucureşti şi care trimisese o scrisoare insolentă şi injurioasă 
Conducătorului statului, este interpretată de național — țărăniştii ardeleni în 
sensul unei represiuni de ordin politic îndreptată contra maniştilor, guvernul 
fiind şi acuzat că nu permite libera dezvoltare a agitațiunilor iridentiste 
româneşri, desfăşurate de către grupul Maniu. 

În general este de remarcat faptul că în cadrul întregii acţiuni de agitaţie 
şi propagandă depusă de gruparea național — țărănistă, ramura regăţeană, 
reprezentată prin Mihalache şi dr. Lupu s-a arătat mai moderată, fiind 
partizana unei atitudini mai conciliante. 


ASRI fond d. dosar nr. 1533, f.203-205. 


1942 ianuarie 28. Notă informativă primită de SSI cu referire la opiniile 
fruntaşilor naţional-țărănişti despre poziția guvernului român față de 
interesele Germaniei. 


Din cercurile politice 


1. Chestiunea principală care se discută în momentul de față de către 
conducerea național-țărănistă şi liberală este dacă memoriul semnat de 
Maniu şi Dinu Brătianu, trebuie să fie răspândit în public sau măcar adus la 
cunoştinţa partizanilor politici din Capitală şi provincie. 

Părerea lui Maniu este că acest document ar avea o valoare şi consecinţă 
mai reduse dacă n-ar fi difuzat, măcar, în lumea politică şi printre 
intelectuali, pentru ca opinia publică cultă să ia cunoştinţă de atitudinea ce 
şi-au fixat cele două grupări politice. 

Alți fruntaşi ai grupării național-ţărăniste şi liberale, între care Gheorghe 
Brătianu, Mihai Popovici şi Mihalache sunt de părere că trebuie observată o 
mare prudență în această chestiune, întrucât cei surprinşi cu memoriul ar 


188 


putea fi învinuiți de defetism în timp de război şi traduşi în faţa Curtilor 
Marţiale. 

Dacă măsura nu s-ar lua împotriva fruntaşilor grupării — arată susținătorii 
acestui punct de vedere -, în schimb ar putea fi folosită față de alți membri ai 
grupărilor, care ar avea astfel de suferit. 

Maniu a replicat că aceste obiecțiuni sunt desigur întemeiate, dar că într-o 
luptă atât de importantă sunt în mod fatal şi victime. 

Chestiunea este încă în discuţie. 

Memoriul întocmit de Iuliu Maniu şi Dinu Brătianu în chestiunea 
trimiterii de noi trupe pe frontul rusesc a fost remis în mai multe exemplare 
lui René de Weck, ministrul Elveţiei la Bucureşti. 

Semnatarii memoriului au cerut, prin intermediul lui Mihai Popovici, că 
documentul să fie transmis, prin mijloacele pe care legația le are la 
dispoziţie, guvernelor britanic şi american. 

2. Memoriul a fost tradus şi adus la cunoştinţa guvernelor interesate. 

Din aceiaşi sursă s-a precizat că memoriul a mai fost trimis, în urma 
dispoziției lui Maniu, ministrului Turciei şi ministrului Portugaliei la 
Bucureşti. 

Scopul urmărit de Maniu este ca guvernele ţărilor democratice ca şi 
guvernele ţărilor care sunt în zona de influenţă politică anglo-saxonă, să fie 
încunoştinţate de opoziția pe care cele două grupări democratice din 
România o fac faţă de accentuarea colaborării militare cu Germania. 

3. De către cercurile politice naţionaliste se relevă faptul că deşi 
Mureşanu a fost condamnat la 5 ani închisoare, totuşi Ministerul de Finanţe 
l-a pedepsit numai cu pierderea salariului pe 15 zile, hotărâre apărută în 
Monitorul Oficial din 27 ianuarie a.c. 

4. Se constată că atitudinile unor principali fruntaşi național-ţărănişti 
şi liberali s-au modificat în ultima vreme, după cum urmează: 

Mihalache — care păstrase o atitudine de rezervă față de politica net 
anglofilă a lui Maniu — s-a raliat, în ultimul timp, la punctul de vedere al 
preşedintelui grupării național-țărăniste, fiind astăzi pentru o politică 
anglofilă şi împotriva unei accentuări a colaborării militare cu Germania. 

Cu toate acestea Mihalache cere să se observe o atitudine mai 
condescendentă faţă de dl mareşal Antonescu, căruia îi recunoaşte merite 
deosebite. 

Mihai Popovici — care are simpatii şi legături cu Germania — este de 
părere că gruparea nu trebuie să exagereze politica sa anglofilă şi în orice 
caz să nu treacă la acte, de natură a prilejui unele sugestii venite din exterior 
pentru a se lua măsuri împotriva mişcării anglofile. 


189 


Dr N. Lupu este îngrijorat de primejdia sovietică şi de perspectivele 
războiului pe frontul de Răsărit, fiind totodată împotriva trimiterii de noi 
trupe, dar rămânând partizanul unei atitudini conciliante şi binevoitoare față 
de guvern. 

Fostul ministru al Muncii pretinde că tensiunea dintre guvern şi gruparea 
național-ţărănistă se datorează inabilităţii şi — după propria sa expresie - 
„felului ţeapăn“ al emisarului celor două grupări, Gheorghe Brătianu. 

Dr. Lupu a declarat că dlui mareşal Antonescu trebuie ca totdeauna 
cineva să ştie cum să-i prezinte orice chestiune. 

Gheorghe Brătianu, care până recent afirma că victoria germană este un 
fapt cert, a început să aibă în această privință unele îndoieli, datorită cărora 
şi-a impus o atitudine rezervată faţă de germani. 

Fruntaşul liberal este împotriva trimiterii de noi trupe, iar în ce priveşte 
atitudinea sa față de dl mareşal Antonescu, are unele rezerve următoare 
ultimei sale audienţe la Conducătorul Statului. 

Ceilalţi fruntaşi liberali, ca dr. C. Angelescu, V.P. Sassu, I. Nistor, Bebe 
Brătianu, dr. Costinescu etc., au acelaşi punct de vedere ca şi Dinu Brătianu. 

Deosebirea dintre liberali şi național-ţărănişti constă în aceea că pe câtă 
vreme liberalii nu doresc ca raporturile cu germanii să capete un aspect de 
tensiune, național-țărăniştii merg chiar la aceste limite. 


ASRI, fond d, dosar nr. 1539, f. 307-308. 


1942 februarie 9. Notă informativă primită de SSI despre principalele 
aspecte discutate de von Killinger cu profesorul lon Găvănescu. 


În cercurile corespondenţilor de presă germani se discută cu mare interes 
vizita pe care von Killinger, ministrul Germaniei, a făcut-o profesorului Ion 
Găvănescu în cursul zilei de vineri 6 februarie a.c. 

În legătură cu această vizită se fac următoarele comentarii pe baza 
informaţiilor pe care gazetarii germani le au referitoare la discuţia purtată de 
cei doi, timp de două ore: 

Von Killinger ar fi ţinut să precizeze profesorului Ion Găvănescu că 
discursul rostit a fost determinat de faptul că în momentul de față Germania 
este foarte intens preocupată de problema războiului şi ca atare are tot 
interesul să aibă asigurată colaborarea militară a României. De aici 
necesitatea pentru von Killinger de a elogia soldatul român şi toate cadrele 
administrative şi de a fi foarte rezervat în ceea ce priveşte curentele politice 
din țară. 


190 


De asemenea, se mai adaugă că von Killinger ar fi ținut să precizeze 
profesorului lon Găvănescu că atât el cât şi cercurile oficiale de la Berlin 
sunt interesate ca România să fie organizată în spiritul ideilor lui Corneliu 
Codreanu. 

În ceea ce priveşte afirmaţia din discurs că mareşalul Antonescu este gata 
să colaboreze „chiar cu legionarii”, a fost tradusă greşit pentru presa 
română, deoarece von Killinger a declarat că Mareșalul vrea să colaboreze 
„de asemenea şi cu legionarii”, ceea ce este un distinguo bine lămurit. 

Aceleaşi cercuri ale presei germane mai afirmă că von Killinger ar fi 
asigurat pe profesorul lon Găvănescu că el se bucură de un mare prestigiu 
atât în Germania cât şi la Legaţie, şi că el este singurul cu care Mişcarea 
legionară va putea fi refăcută şi pusă în situaţia de a colabora efectiv la opera 
de stat a mareşalului Antonescu, dat fiind că o înţelegere cu Horia Sima este 
o imposibilitate morală şi politică. 

Von Killinger a promis profesorului Ion Găvănescu că va mai veni să-l 
vadă şi că doreşte să aibă cu el un schimb de vederi săptămânal. 


ASRI fond d, dosar nr. 884, f. 8-9. 
1942 februarie 9. Notă a SSI privind activitatea cuiburilor legionare. 


Încadrarea legionarilor în cadrul noii organizări este terminată în 
Capitală. Cuiburile care acum au numai trei membri şi al patrulea este şeful, 
țin şedinţe conform ordinului, de două ori pe săptămână. În şedinţe se citeşte 
din Cărticica şefului de cuib şi şeful de cuib are misiunea de a face 
comentarii explicative la fiecare capitol. 

De curând, comandamentul a dat dispoziţii ca în afară de lectura don 
cărticica şefului de cuib să se caute cu insistenţă a se citi de fiecare întreaga 
literatură legionară. 


ASRI, fond “d”, dosar nr. 884, f. 12. 


1942 februarie 11. Notă informativă întocmită de „Grupa L” a SSI privind 
reacția legionarilor faţă de publicarea lucrării Pe marginea prăpastiei. 
NOTĂ 
Apariţia în comerț a volumelor Pe marginea prăpastiei, sub auspiciile 


Preşedinţiei Consiliului de Miniştri, unde sunt arătate abuzurile şi 


191 


nelegiuirile săvârşite sub regimul legionar, a produs în rândurile legionarilor 
o mare nemulțumire şi o contra propagandă în opinia publică. 

Această carte, susțin legionarii, a fost tipărită la propunerea domnului 
Mihai Antonescu, care este considerat ca şi Stelescu, un trădător al Legiunii 
şi în consecinţă va primi aceeaşi pedeapsă. 

E un sistem de propagandă pentru a pregăti opinia publică contra 
legionarilor şi un nou act de provocare fățişă la adresa Mişcării legionare, 
mai ales acum când se pune problema formării unui guvern, ţara fund 
nemulțumită de regimul militar. Guvernul caută ca pe baza documentelor 
compromițătoare publicate, să excludă Mişcarea de la orice colaborare, mai 
ales că prevede revenirea la putere a regimului legionar, cu ajutorul 
Partidului Naţional Socialist german, la care se bucură de mare încredere. 

Pentru a contracara impresia produsă în opinia publică de această carte, 
cercurile legionare susțin pe deoparte că în curând Comandamentul legionar 
ca edita o broşură în numele Mişcării, în care se va răspunde la toate 
acuzaţiile aduse guvernării legionare ; iar pe de altă parte Comandamentul 
legionar din ţară a dat ordin de a se cumpăra un număr cât mai mare de 
exemplare spre a fi distruse, ordin ce s-a şi executat de organizația C.M.L. 
Secția S.T.B. 

Ân ceea ce priveşte furturile ce li se impută şi ce au fost comise în timpul 
rebeliunii, Mişcarea legionară face o vie propagandă în sensul că aceste 
acuzaţii nu corespund adevărului, deoarece toate obiectele găsite la sediile 
legionare au fost obiecte primite de la diferiți locuitori ca dar pentru ajutorul 
legionar şi nu erau provenite din jafuri şi furturi. 

Recunosc [faptul] că legionarii fugiţi în Germania au plecat cu mari sume 
de bani, însă susțin că din aceste fonduri şi din cele colectate în ţară sunt 
ajutați cei 22 000 de legionari încarcerați în diferite închisori. Sumele se 
trimit din Germania prin ajutorul curierilor care le sunt puşi la dispoziţie de 
germani, în majoritatea cazurilor soldați. 

Acuzaţiile aduse lui Corneliu Z. Codreanu au îndârjit complet cercurile 
legionare, acestea considerând o mare ofensă memoriei Căpitanului. 

Cu toată această propagandă dusă de guvern contra legionarilor, 
Comandamentul consideră că în curând, cu ajutorul învăţătorilor la sate şi a 
profesorilor la oraşe, Legiunea va fi mult mai puternică. 


ASRI fond d, dosar nr. 889, f. 29-30. 


1942 februarie 11. Notă informativă întocmită de SSI despre acţiunile 
echipelor speciale formate din legionari. 


192 


NOTĂ 


În cercurile legionare se afirmă că până în prezent au fost distruse de 
către echipele speciale de legionari peste 1500 volune din cartea 
Comandamentului Militar al Capitalei, intitulată Asasinatele de la Jilava, 
Snagov şi Strejnicul. 

Din provincie n-au sosit încă rapoartele asupra distrugerii acestor cărți de 
către elementele legionare. 


Comunicat: 
-  Preşedinţiei Consiliului de Miniştri 
- Comandamentului Militar al Capitalei 
- Direcției Generale a Poliției 
- Ministerului Afacerilor Interne 


ASRI, fond “d”, dosar nr. 884, f. 28. 


1942 februarie 12. Notă informativă primită de SSI cu referire la 
comentariile politice din rândurilenaţional-ţărăniştilor şi a simpatizanţilor 
legionari. 


NOTĂ 


Intimii lui Iuliu Maniu afirmă că acesta i-a trimis dlui von Killinger o 
scrisoare-răspuns la discursul acestuia ţinut la Aro. 

Nu ştim încă sigur dacă ştirea corespunde realităţii, însă chiar luliu Maniu 
lasă să se înţeleagă că este adevărată. 


La legionari se observă în ultimile zile, fierbere şi activitate febrilă în 
ceea ce priveşte consfătuirile asupra situaţiei politice. În special, legionarii 
intelectuali au zilnic întrevederi, făcând schimb de informaţii, examinând 
evenimentele petrecute în ultimul timp şi trăgând concluzii despre eventuala 
situație a Mişcării legionare. 

Ceea ce a preocupat în ultimile zile, în deosebi, pe fruntaşii legionari 
intelectuali, este vizita dlui mareşal Antonescu la Marele Cartier General al 
Fiihrerului. În legătură cu aceasta legionarii spun următoarele: Conducătorul 
Statului a plecat la Fiihrer în ziua de 9 februarie a.c. Vor discuta bineînţeles, 
în primul rând, chestiuni de ordin militar privitoare la ofensiva din 
primăvară contra Rusiei. Este sigur însă că Mareşalul va primi şi unele 


193 


sugestii în ceea ce priveşte viaţa internă a țării. Deoarece conducerea 
Reichului este nemulțumită de acțiunea politică a politicienilor anglofili şi 
ştiind că pentru a o face inofensivă nu sunt suficiente măsurile ce eventual 
le-ar lua guvernul, ci trebuie contracarată şi de alte elemente politice, va cere 
Conducătorului Statului să înceteze prigoana contra legionarilor. De 
asemenea, nu ar fi exclusă posibilitatea intrării în guvern a câtorva legionari 
din lotul celor ce au avut raporturi bune în permanenţă cu dnii mareşal 
Antonescu şi Mihai Antonescu. Și în acest caz Mişcarea va avea de câştigat 
pentru că la adăpostul colaborării va putea să-şi continuie acţiunea de 
reorganizare cu mult mai uşor decât acum când lucrează numai în 
clandestinitate. Este de reținut faptul că în ultimul timp, acțiunea grupărilor 
aşa-zise ale reconcilierii, numai este privită drept o acțiune de dizitenţă față 
de mişcarea simistă ci se mărturişeşte că toți fruntaşii nu activează decât 
pentru salvarea Mişcării legionare, recte a celor din închisori, şi că nu are 
importanță metoda sau tactica întrebuințată pentru ajungerea scopului. Se 
susţine că un lucru este sigur, anume că atunci când va fi nevoie se va vedea 
că Mişcarea a rămas unitară în jurul lui Horia Sima. 

Odată cu aceasta, se caută a se acredita în masa partizanilor că dl von 
Killinger nu a fost în asentimentul Reichului atunci când în discursul său a 
atacat pe legionari şi că este posibil ca domnia sa să fie rechemat din postul 
de ministru al Reichului la Bucureşti. Dovadă că Mişcarea legionară are o 
poziţie foarte bună în fața conducătorilor Reichului este faptul că la Berlin 
fruntaşii refugiați au acces şi sunt în permanent contact cu toți demnitarii 
național-socialişti — completează explicațiile lor fruntaşi legionari 
intelectuali din Capitală. 

Este de semnalat faptul că acest fel de răstălmăcire a situaţiei nu a avut 
numai darul să ridice moralul legionarilor şi să le dea noi speranţe de viitor, 
ci a produs şi în opinia publică impresie, făcând ca mulți să se îndoiască de 
sinceritatea oficialității germane față de regimul dlui mareşal Antonescu. 
Mai mult, o bună parte din masa credincioasă şi ataşată profund sufleteşte de 
Conducătorul Statului se teme ca nu cumva domnia sa, intrând în conflict cu 
Germania pe chestia Ardealului sau pe altă temă ce priveşte suveranitatea 
Statului, atunci, adică în acest caz, conducerea Reichului să încerce 
schimbarea regimului din România, căutând să-i impună forțat din nou pe 
legionari. Pentru liniştea opiniei publice româneşti ar fi nevoie de unele 
declaraţii făcute, dacă nu personal de dl Adolf Hitler, cel puţin de unul din 
intimii săi colaboratori din Reich. Numai astfel s-ar spulbera teama că 
Germania duce faţă de România o politică de duplicitate. 


ASRI fond d, dosar nr. 884, f. 55-57. 


194 


1942 februarie 12. Notă informativă primită de SSI despre comentariile 
făcute de legionarii din Bucovina în legătură cu discursul ministrului 
Germaniei la Bucureşti, von Killinger. 


NOTĂ 
Legionarii din Bucovina şi discursul dlui von Killinger 


În urma discursului ministrului Germaniei la Bucureşti, legionarii 
bucovineni, care întreţineau propaganda lor şi prin afirmația că Reichul le dă 
şi va continua să le dea tot sprijinul, manifestă dezorientare. 

Totuţi, unii dintre ei nu pierd speranța, mângâindu-se cu ideea că şi acest 
discurs şi cele spuse la adresa legionarilor au numai scopul de a asigura 
prietenia conducătorilor ţării, în acest timp critic pentru germani, din cauza 
situației grele de pe frontul de răsărit, unde este nevoie de concursul 
României pentru a putea rezista până la primăvară. 

La fel ca în 1939, conducătorii Germaniei afirmă că nimeni nu va reuşi să 
tulbure prietenia germano-română, afirmație dictată şi ea de interesele de 
atunci ale Germaniei. 

Pe de altă parte, în cercurile intime legionare, se spune că din cuvintele 
rostite de von Killinger „ ...acei care agită, nu ştiu nimic despre ideile lui 
Codreanu şi nu sunt legionari ...”, reiede că adevărații legionari sunt şi vor 
rămâne bine văzuți şi sprijiniți de Germania. 

Comentarii ca cele de mai sus nu se fac public ci numai în strictă 
intimitate. 


Verificată 


Comunicat: 
-  Preşedinţiei Consiliului de Miniştri 
- Ministerului Apărării Naţionale 
- Marelui Stat Major 


- Ministerului Afacerilor Interne 
ASRI fond d, dosar nr. 884, f. 41-42. 


1942 februarie 12. Notă informativă primită de „Grupa L"din SSI cu 
referire la relaţiile Mişcării legionare cu Legația germană din Bucureşti. 


195 


NOTĂ 


Se anexează o agendă pe anul 1942 distribuită de Legația germană din 
Bucureşti tuturor persoanelor care au legătură cu personalul ei în care, pe 
lângă alte evenimente petrecute în România, se menţionează la rubrica zilei 
de 30 noiembrie următoarele: „1939 C. Codreanu şi 13 legionari principali 
au fost ucişi în România”. 

Este de relevat că aceste agende sunt căutate de către legionari, care 
intenționează să le utilizeze în propaganda lor, arătând că sunt susținuți de 
Marele Reich. 


Verificată 


ASRI fond d, dosar nr. 884, f. 37. 


1942 februarie 19. Notă informativă neverificată primită de SSI despre 
emigrația politică română de la Londra şi poziția Forreign Office-ului față 
de „Comitetul Naţional Român Liber”. 


Cercurile național-ţărăniste şi emigrația politică română 


Maniştii sunt extrem de preocupați de frământările din rândurile 
emigranților români din Londra, în legătură cu organizarea unui Comitet 
Naţional Român Liber. 

Cercurile maniste au fost informate că englezii au fost rău impresionați 
de certurile ivite între foştii carlişti, în frunte cu V.V. Tilea şi reprezentanţii 
democrați români ca Pavel Pavel, Cornel Bianu şi Victor Cornea. 

Maniştii pretindeau conducerea Comitetului, pe motiv că reprezintă un 
pentru sine conducerea Comitetului, deoarece se consideră singura 
personalitate proeminentă şi cu legături serioase în lumea engleză. 

Forreig Office a refuzat să recunoască vreunul din aceste comitete, 
cerând ca, pentru moment, emigranții români să lase la o parte deosebirile de 
politică internă şi să alcătuiască un comitet unic, capabil să întreprindă o 
acțiune temeinică, la fel cu comitetele celorlalte naţiuni reprezntate în 
capitala Angliei. 

În acelaşi timp, englezii au făcut cunoscut lui Maniu următoarele: 

1. Emigranţii de la Londra sunt sub aşteptările guvernului britanic. 


196 


2. Este necesar ca una sau mai multe personalități proeminente din ţară să 
plece la Londra şi în Orientul Apropiat pentru a se putea începe o acțiune 
românească serioasă. 

3. Guvernul britanic socoteşte că o acţiune românescă în afară va deveni 
în scurtă vreme imperioasă. 

În afară de acestea, maniştii arată interes a stabili dacă Grigore Gafencu 
va desfăşura vreo acţiune în străinătate. 


Neverificată 


ASRI fond d, dosar nr. 1533, f. 273-274. 


1942 februarie 24. Notă informativă primită de SSI despre îngrijorarea 
liderilor naţional-țărănişti şi liberali față de angajarea de noi trupe 
româneşti pe frontul de est. 


Din cercurile politice 


Lipsa de preciziuni în legătură cu întrevederea dintre dl mareşal 
Antonescu şi Führer, întreține o agitație excepţională în cercurile 
conducătoare ale grupărilor naţional-ţărăniste şi liberale. 

Maniu a căutat să obțină informaţii cu privire la eventualele angajamente 
ce şi-a luat dl mareşal Antonescu. 

La rândul său, Dinu Brătianu a folosit legăturile pe care le are pentru a 
afla ce anume trupe vor fi trimise pe frontul de răsărit. 

Informaţiile obţinute de cei doi şefi de grupări, ca şi de personalitățile din 
apropierea lor, sunt însă contradictorii şi prin aceasta au produs o adevărată 
derută în cercurile amintite. 

După audiența lui Mihai Popovici la Vice-preşedintele Consiliului, la 
național-ţărănişti s-a discutat că guvernul nu s-a angajat decât să dea un 
număr de trupe egal cu acela pe care-l vor da ungurii. 

Maniu s-a ridicat împotriva trimiterilor de trupe, chiar în această formă, 
dar lucrurile n-au apărut prea grave conducerii național-țărăniste. 

După câteva zile, Maniu a declarat apropiaților săi că din unele informații 
obținute rezultă că s-au propus de către Führer ca să trimitem efective 
numeroase, dar că dl mareşal Antonescu s-a angajat cu mai puţin de jumătate 
din trupele solicitate. 

În cursul zilei de 23 februarie a.c., maniştii se arătau îngrijoraţi, susținând 
că trupele ce vor fi trimise depăşesc orice prevederi. 


197 


În dimineaţa de 24 februarie a.c., a avut loc la Banca Românească 
obişnuitul consiliu de administraţie săptămânal, la care au participat Dinu şi 
Gheorghe Brătianu, V.P. Sassu etc. După consiliu. Dinu Brătianu s-a retras 
cu Gheorghe Brătianu şi V.P. Sassu. Preşedintele grupării liberale a declarat 
că este extrem de îngrijorat, deoarece are următoarele informaţii: 

1. Este probabil ca toate diviziile ce vor rezulta dintr-o mobilizare care va 
avea un caracter quasi-general, vor fi trimise pe frontul de răsărit. 

2. Nu vor rămâne decât 3-4 divizii în Ardeal. 

3. Germanii ar fi refuzat să pună la dispoziția acestor trupe armamentul şi 
munițiile necesare; vor trebui astfel să fie atacate — după unele informaţii — 
rezervele de armament şi muniţie ale armatei noastre, ceea ce înseamnă că la 
toamnă vom rămâne ca şi dezarmaţi. 

4. Sunt informaţii că ungurii au făcut un angajament cu germanii, potrivit 
căruia vor înlocui trupele de ocupaţie din Iugoslavia şi chiar dintr-o regiune 
a Greciei; astfel îşi dau aportul militar, fără a risca un tribut de sânge. 

5. Cercuri de specialitate cu care Dinu Brătianu are legături — a declarat 
acesta — se arată extrem de îngrijorate şi afirmă că în asemenea condiţii, 
până la toamnă, armata română va fi grav împuţinată, iar ţara va rămâne 
eventual descoperită față de primejdiile din viitor. 

Este de dorit — a spus Dini Brătianu — ca germanii să zdrobească pe 
sovietici, fiindcă URSS reprezintă o mare primejdie pentru România. 

Deşi germanii afirmă că în această vară vor desființa puterea militară 
sovietică, preşedintele grupării liberale are îndoieli şi rezerve. 

Dinu Brătianu mai susține că în această campanie formidabilă, aportul 
armatei române este neînsemnat, pe câtă vreme pentru România existenţa şi 
consolidarea armatei sale reprezintă o importanţă extraordinară. 

Faţă de această situaţie, Dinu Brătianu a declarat că se impune din nou 
un demers aurgent, spre a atrage atenția dlui mareşal Antonescu asupra 
„marilor primejdii care ne amenință”. 

Dinu Brătianu s-a consultat cu Gheorghe Brătianu şi cu Sassu, făcând 
următoarele propuneri: 

a.) Gheorghe Brătianu să viziteze pe dl mareşal Antonescu sau pe Vice- 
preşedintele Cinsiliului în acest scop. 

Gheorghe Brătianu a declarat că nu este dispus, în urma primirii ce 1 s-a 
făcut când a prezntat memoriul Maniu-Dinu Brătianu. 

Totodată, Gheorghe Brătianu a declarat că a fost descris cercurilor 
superioare germane într-o lumină greşită ca urmare a faptului că a venit să 
înmâneze dlui mareşal Antonescu un memoriu semnat de Maniu. 

„S-a încercat o intrigă împotriva mea” a spus Gheorghe Brătianu. 


198 


B.) Dinu Brătianu a spus că nu rămâne atunci decât o soluție: să 
alcătuiască o scrisoare pe care să o trimită dlui mareşal Antonescu, deşi 
scrisoarea sa de rândul trecut, făcută în comun cu Maniu, a avut primirea 
cunoscută. 

„Faţă de gravitatea situației — a spus Dinu Brătianu — trebuie să 
intervenim cu orice chip şi să încercăm a împiedica dezastrul armatei 
noastre”. 

Dinu Brătianu a mai declarat că va căuta să vadă pe Maniu pentru a se 
consfătui cu acesta. 


ASRI fond d, dosar nr. 1539, f. 315-316. 


1942 februarie 28. Notă SSI privind atitudinea guvernului american față de 
intenția fostului rege Carol al II-lea de a prelua conducerea „Mişcării 
Românilor Liberi”. 


NOTĂ 


După precizarea atitudinii guvernului englez în chestiunea veleităților 
fostului rege Carol al II-lea, de a se pune în fruntea unei „„Mişcări a 
Românilor Liberi”, precizare făcută printr-o declarație — semnalată — 
răspândită de Agenția „Reuter”, guvernul Statelor Unite a luat la rândul său 
poziţie în aceeaşi chestiune. 

Atitudinea guvernului american a fost exprimată într-un fel cu totul lipsit 
de echivoc de subsecretarul permanent al afacerilor străine Summer Wells, 
care a declarat textual: „Guvernul american nu crede că fostul rege Carol al 
[II-lea al] României este personalitatea potrivită pentru conducerea unei 
«Mişcări a Românilor Liberi» şi nu-l va saluta în această calitate pe teritoriul 
american”. 


e ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 5/1940, f. 32. 


1942 martie 3. Notă informativă întocmită de SSI despre discuţiile politice 
dintre fruntașii naţional-ţărănişti şi liberali. 


NOTĂ 


Din cercurile politice 


199 


1. Maniu a văzut din nou pe Dinu Brătianu şi a avut o întrevedere cu 
Gheorghe Brătianu. 

Faţă de unele informaţii pe care le au cei doi preşedinţi de grupări, că dl 
mareşal Antonescu s-a angajat de a trimite noi trupe masive pe frontul de Est 
şi față de pregătirile ce se fac la noi, să examineze necesitatea unui nou 
demers acum. 

Maniu împreună cu Dinu Brătianu găsesc că este necesar să atragă atenția 
guvernului asupra consecințelor ce presupun că vor decurge din ceea ce 
numesc „decimarea aproape completă a armatei române”. 

În cercurile apropiate conducerilor naţional-țărănistă şi liberală se 
aşteaptă la o nouă scrisoare comună semnată de Maniu şi Dinu Brătianu. 

2. Maniu este din nou bolnav, având o infecţie la falca inferioară. 

În cursul serii de 2 martie a.c. a avut temperatură. Totuşi Maniu a lucrat şi 
a primit vizitele amicilor săi. 

3. Cu prilejul diferitelor vizite pe care le-a primit la domiciliul său, Maniu a 

declarat față de partizanii săi politici, următoarele: 

a. Din informațiile pe care le are rezultă că dl mareşal Antonescu a făcut la 
început rezerve cu privire la cererile de noi trupe formulate de Fiihrer. 

b. Din aceleaşi informaţii reiese că dl mareşal Antonescu şi-a luat 
angajamentul de 

a trimite noi trupe. Trimiterile — după informaţiile lui Maniu — au şi început 

şi nu este exclus să atingă cifre masive. 

c. Situaţia — după opinia preşedintelui grupării național - țărăniste este 
excepţional de gravă, nefiind exclus ca să fie „decimaţi sute de oameni 
pentru interesele germane”. 

4. Cercurile maniste acordă o atenţie specială invitării în Germania a 

inspectorului Justiţiei Militare, generalul Stroia. 

În legătură cu această vizită maniştii formulează diferite ipoteze, printre 
care şi aceea că n-ar fi exclus să se pună în discuţie situația românilor din 
armata maghiară ce au dezertat trecând în armata română. 

Această ipoteză trezeşte un deosebit interes în rândurile naţional — 
țărăniştilor ardeleni. 

5. La sfârşitul săptămânii curente, maniştii proiectează a difuza scrisoarea 

recentă adresată Vice-preşedintelui Consiliului de Miniştri de către Maniu în 

chestiunea atitudinii germanilor din Ardeal şi în legătură cu discursul lui von 

Killinger. 


ASRI fond d, dosar nr. 1533, f.332-333. 


200 


1942 martie 11. Extras din Buletinul informativ difuzat Preşedinţiei 
Consiliului de Miniştrii cu referire la acţiunile politice inițiate de Iuliu 
Maniu. 


SINTEZA ASUPRA ACTIVITĂȚII MAI RECENTE 
A GRUPĂRILOR POLITICE 


Naţional —ţărăniştii 


În centrul activităţii desfăşurată de opoziţie se află gruparea naţional — 
țărănistă, prezidată de luliu Maniu. 

În urmărirea ţelurilor sale, Maniu se foloseşte de mijloacele pe care le 
are la îndemână în împrejurările actuale când activitatea grupării sale este 
legalmente interzisă. 

Redăm principalele acțiuni întreprinse de Maniu în ultimul timp: 

1. Accentuarea colaborării cu gruparea liberală de sub conducerea lui 
Dinu Brătianu, în vederea alcătuirii unui front comun democratic şi 
anglofil, capabil să intervină cu mai multă autoritate în situația de 
azi şi cu tendința de a forma o bază de înţelegere pentru 
eventualitățile de mâine. 

2. O acţiune de persuasiune pe lângă Gheorghe Brătianu, spre a-l 
împiedica pe acesta ca să întreprindă a acţiune personală, în 
contradicție cu cea urmărită de Dinu Brătianu. 

Această acțiune a lui Maniu este întemeiată pe principiul că „nici un 

factor 
politic, cu  aderenţe în opinia publică, nu trebuie să se afle în sfera de 
influență germană”. 

3. Informarea guvernelor democratice asupra luptei dusă de gruparea 
național — ţărănistă în România; în scop au dezvoltat legăturile cu Legația 
Elvețiană, Turcă şi mai puţin Portugheză . 

Aceste legături se întrețin prin Mihai Popovici care aranjează şi contacte 
dese între Maniu şi miniştrii respectivi. 


ASRI, fond d, dosar nr. 1539, f. 324-325. 


1942 martie 26. Notă întocmită de SSI despre atitudinile politice ale 
fruntaţilor național-ţărănişti. 


201 


NOTĂ 


De la naţional — ţărănişti 


În conducerea grupării național- țărăniste au loc importante discuţii cu 
privire la o nouă atitudine a grupării, care este în curs de clarificare. 

Aceste discuţii au pornit de la demersurile lui Mihai Popovici, care a 
anunțat pe ceilalți membrii ai conducerii că a primit sugestii în vederea 
stabilirii unui nou armistițiu cu guvernul şi că potrivit acestor sugestii, 
gruparea naţional — țărănistă 
n-ar părăsi ţelurile şi politica sa, dar ar modera acțiunea întreprinsă până 
acum, care crează dificultăți politicii externe şi militare a regimului. 


Atitudinea doctorului Lupu 


Înainte ca Maniu să se întoarcă din Ardeal, Mihai Popovici a făcut o 
vizită doctorului Lupu, căruia i-a expus această propunere, adăugând că 
Maniu nu se va reântoarce, decât chemat de ceilalți membrii ai conducerii, 
când aceştia ar socoti necesară prezența sa în Bucureşti. 

Maniu ar sta astfel la o parte, lăsând gruparea sub conducerea lui 
Mihalache, Mihai Popovici şi doctorului Lupu, iar cum primul din aceştia 
lipseşte din Bucureşti, sub conducerea celorlalți doi. 

Doctorul Lupu a răspuns că nu poate accepta conducerea unui armistițiu, 
fiindcă n-ar avea nimic de condus şi că nu-şi poate lua răspunderea acestei 
atitudini, deoarece ar trebui să fie în prealabil examinată de toţi factorii 
răspunzători ai grupării, în prezenţa lui Maniu. 

La aceasta dr. Lupu a adăugat că nu s-a considerat niciodată în situaţie de 
ostilitate cu guvernul, iar că intervențiile făcute de preşedintele grupării nu 
le poate interpreta ca o acţiune politică propriu-zisă. 

Intervenţiile lui Maniu, a precizat dr. Lupu, au fost supraevaluate, 
deoarece situația trebuie privită aşa cum este: ne aflăm în astfel de raporturi 
cu Germania, încât guvernul face ce poate. 

Desigur, a afirmat dr. Lupu, sugestiile opoziției sunt necesare, fiindcă în 
acest chip opoziția colaborează într-un mod oarecare, iar gruparea național — 
țărănistă are astfel posibilitatea de a se manifesta pentru a putea juca rolul 
la momentul oportun, dar până atunci toţi fruntaşii grupării se află într-un 
armistițiu forţat. 

Dr. Lupu crede că acţiunea preconizată de Mihai Popovici are şi un 
substrat personal, fostul ministrul de Finanţe având dificultăți la comisia 


202 


pentru controlul averilor, vrea să se găsească într-o situație favorabilă față de 
guvern. 

Intimilor săi, dr. Lupu le-a mai adăugat că Maniu şi cu Mihai Popovici 
lucrează întotdeauna în perfect acord, dar că uneori îşi împart rolurile 
"pentru a satisface necesităţile teatrale ale lui Maniu”. 

În urma acestor discuţii, Mihai Popovici a chemat pe Maniu în 
Bucureşti. 


Atitudinea lui Mihalache 


Principial, Mihalache, care a sosit în capitală în aceeași zi cu Maniu, nu 
este împotriva propunerii sugerate lui Mihai Popovici, cu atât mai mult cu 
cât, în general este binevoitor dlui mareşal Antonescu. 

Mihalache însă nu vrea să-şi asume răspunderea pe care Maniu vrea să o 
lase în seama altora şi de aceea a anunţat că deocamdată se reântoarce la 
Dobreşti, unde să aştepte desfăşurarea evenimentelor. 


Atitudinea lui Maniu 


Maniu nu doreşte să lase un singur moment opiniei publice impresia că a 
încetat lupta şi că este dispus să se dea la o parte, iar că gruparea național- 
țărănistă adoptă o atitudine mai conciliantă faţă de guvern şi de politica 
acestuia. 

Maniu socoteşte agitația permanentă ca absolut trebuincioasă politicii 
sale de captare şi orientare a opiniei publice, din teama ca alte curente sau 
mişcări să nu câştige adeziunile pe care le deţine actualmente gruparea în 
Ardeal şi Vechiul Regat. 

Maniu a dat în acelaşi timp dispoziții intimilor săi să nu demită ştirea — 
mai ales printre ardeleni că ar părăsi lupta pentru independenţa Ardealului 
asigurându-i pe ardeleni că gruparea naţional — ţărănistă continuă lupta, cu 
toate dificultăţile pentru cauza naţională. 

Cu privire la sugestia de armistițiu făcută de Mihai Popovici, Maniu a 
făcut în cursul zilei de 25 martie a.c. doctorului Virgil Solomon unele 
precizări: 

a. Cu prilejul zilei audienței pe care Mihai Popovici a avut-o la Vice- 
preşedintele Consiliului de Miniştri, cu privire la cazul Aurel 
Dobrescu, în cursul discuţiilor s-a pus problema unei atenuări a 
raporturilor opoziției cu guvernul. 

Mihai Popovici ar fi dat atunci un răspuns pe care Maniu îl aprobă. 


203 


b. Gruparea național-țărănistă, nu este în „război” cu guvernul, iar 
„armistițiul” există din ziua plecării fostului Rege Carol al II-lea. 

De altfel gruparea naţional-ţărănistă n-a urmărit şi nu urmăreşte 

răsturnarea regimului, fiindcă nu vrea să ia puterea în împrejurările 
actuale, deci guvernul nu are în această grupare o opoziţie în sensul 
obişnuit al cuvântului. 

c. Gruparea național-ţărănistă a urmărit să afirme punctul său de 
vedere şi vrea ca să aibă chiar posibilitatea legală de funcționare, 
pentru a ajuta în mod indirect guvernul în acțiunile cu caracter 
național. De aceea n-a refuzat guvernului concursul său tehnic, 
înțelegând prin acest concurs, autorizația dată diferiților membri 
ai grupării de a da un sprijin tehnic instituţiilor guvernamentale 
(de ex. ing. Mihăilescu la CAM, etc.). Acest concurs tehnic nu va 
fii refuzat nici în viitor. 

d. Gruparea naţional — ţărănistă s-a străduit să împiedice guvernul de 
a lua măsuri care dintr-un punct de vedere pot fi socotite erori. 

În acest sens gruparea naţional —ţărănistă crede că România trebuie să-şi 
economisească materialul uman, deoarece armata va fi esenţială pentru 
stabilirea drepturilor noastre în viitorul apropiat. 

În aceiaşi ordine de idei, gruparea naţional — țărănistă s-a manifestat în 
ce priveşte: germanizarea vieţii economice, asigurarea independenței 
naționale, măsurile în chestiunea evreiască, conservarea potențialului 
economic, agitarea chestiunii Ardealului, ajutorarea refugiaților ardeleni, etc. 

e. În concluzie — a spus Maniu - deşi există din punct de vedere al 
ideologiei şi al metodelor deosebiri fundamentale între gruparea 
național — ţărănistă şi guvern, nu urmărim răsturnarea regimului, 
fiindcă nu vrem şi nu putem să-i luăm locul, în împrejurările 
actuale. 

„Dorim numai să lucrăm în sensul nostru, iar guvernul să înțeleagă 
necesitatea 
acțiunii noastre, aşa precum noi înţelegem necesitatea şi străduințele sale şi 
încercăm să-i ajutăm prin sfaturi şi avertismente, care nu trebuiesc 
interpretate ca, critici de ordin de ordin personal, ci ca o datorie impusă de 
rolul nostru politic. 

Aşa privite lucrurile, a conchis Maniu, ne află în armistițiu cu guvernul. 

Dealtfel schimbul de telegrame şi scrisori dintre Mihai Popovici şi Vice 
Preşedintele Consiliului dovedeşte că, în chestiunile mari, putem fi de 
acord”. 


ASRI fond d, dosar nr. 1533, f. 409-414. 


204 


1942 martie 29. Notă primită de SSI de la Prefectura Poliţiei Capitalei 
despre întoarcerea în Capitală a fruntașilor naţional-ţărănişti. 


NOTĂ 
De la naţional — ţărănişti 


Din cercurile național — ţărăniştilor se află dl. Mihai Popovici va reveni 
în capitală în ziua de 30 martie a.c. 

Se crede că domnia sa va veni însoţit de Iuliu Maniu şi de soția 
ministrului turc Suphi Tarincer care în ultimul timp a locuit la vila domniei 
sale. 

În Bucureşti, dl Mihai Popovici va împărţi marţi 31 martie diverse 
ajutoare membrilor Asociaţiei Refugiaţilor Ardeleni şi studenților ardeleni 
refugiați. 

Cu ocazia venirii în Bucureşti, dl. Iuliu Maniu va da directive în legătură 
cu activitatea „Pro — Transilvaniei” în ţară. 

Chestiunea se urmăreşte. 

- Posibilă 


ASRI, fond d, dosar nr. 1533, f. 441. 


1942 martie 30. Notă întocmită de SSI privind demersurile întreprinse de 
Iuliu Maniu pe lângă guvernele URSS şi Marii Britanii în problema 
Basarabiei şi a Bucovinei de Nord. 


NOTĂ 


Din cercurile naţional-țărăniste situate în imediata apropiere a lui Maniu 
s-au înregistrat următoarele: 

1. În momentul de faţă au loc negocieri anglo - sovietice privitoare la 
Basarabia şi Bucovina d de Nord. 

2. În cursul discuţiilor de la Moscova dintre Eden şi Stalin-Molotov, ca şi în 
conversațiile purtate de Maiski, guvernul URSS a pretins graniţele 
existente în momentul declarării războiului germano-sovietic. 

3. Guvernul englez încearcă de atunci o limitare a pretențiilor sovietice din 
motive privind politica generală europeană ca şi situațiile din diferite ţări 
învecinate cu URSS. 


205 


4. Maniu a înaintat guvernelor englez şi american o notă în care a arătat 
de atâta vreme cât URSS nu va renunţa la Basarabia şi Bucovina de 
Nord, printr-o declaraţie formală, garantată de guvernele englez şi 
american, opinia publică românească nu va putea fi serios convinsă 
asupra inutilităţii participării României la războiul din Răsărit, deoarece 
germanii folosesc cu destul succes argumentul că dacă URSS nu va fi 
distrusă din punct de vedere militar, România va fi cel dintâiul care va 
avea de suferit şi că nu va pierde numai numai Basarabia şi Bucovina, 
dar însăşi existenţa sa de Stat naţional va fi ameninţată. 

5. Maniu a declarat intimilor săi că are motive să creadă că intervenţia sa 
a determinat discuţiile anglo-sovietice privitoare la Basarabia şi 
Bucovina de Nord. 

6. Primul contact în această chestiune arată că maniştii — au învederat o 
puternică rezistență rusească, dar discuţiile continuă. 

Se crede că Suphi Tanrioer, la întoarcerea sa în Bucureşti va fi în măsură 
să aducă precizări. 

7. Maniu consideră că această problemă ca determinantă pentru definirea 

raporturilor dintre România şi puterile aliate. 

7. Chestiunea este ținută în cercurile maniste în cel mai strict secret. 


ASRI, fond d, dosar nr. 1539, f. 442-443. 


1942 aprilie 1. Notă informativă primită de SSI cu referire la situația unor 
legionari. 


NOTĂ 


Organizația clandestină legionară din judeţul Prahova face legătură cu 
organizația legionară din Bucureşti prin următorii legionari: 
Gheorghiță Cârciumaru, condamnat la moarte pentru asasinarea 
profesorului Iorga şi agenților de poliție Pantazi şi Dăscălescu. 
Ciupală loan, condamnat la muncă silnică pe viaţă. 
Dumitrescu Costică, condamnat la muncă silnică pe viaţă (fratele celui 
care a asasinat pe Armand Călinescu). 
Toţi aceştia umblă îmbrăcaţi în uniformă de subofiţeri germani cu un fond 
şi o motocicletă cu marcă germană; aproape în fiecare zi circulă pe distanța 
Ploieşti-Bucureşti şi invers. 


206 


Sursă serioasă 


ASRI, fond “d”, dosar nr.889, f.5. 


1941 aprilie 3. Notă informativă primită de SSI despre întâlnirile unor 
fruntaşi legionari. 


NOTĂ 


La locuinţa avocatului Al. Constant, au avut în ultimele zile importante 
conversații cu caracter legionar şi politic, la care au participat: inginerul 
Virgil Ionescu, Dumitrescu-Borşa şi Cuza Marinescu. 

Discuţiile vor continua. 


Comunicat: Direcţia Generală a Poliţiei. 


Sursă serioasă 


ASRI, fond “d”, dosar nr.889, f.21. 


1942 aprilie 6. Notă informativă primită de SSI cu referire la opiniile 
politice ale lui Iuliu Maniu în problema Basarabiei şi a Bucovinei de Nord. 


NOTĂ 


Urmare la nota nr. 15 065 din 30 martie 1942. 

Cu privire la intervenția lui Maniu în chestiunea Basarabiei şi Bucovinei 
de Nord, din cercurile strict apropiate de preşedintele grupării național- 
țărăniste s-au obținut următoarele date suplimentare: 

Maniu a declarat lui Ghiţă Popa că precizarea atitudinii sovietice față de 
Basarabia şi Bucovina de Nord o consideră esențială pentru întreaga politică 
externă a României. 

Cu aceeaşi ocazie Maniu şi-a manifestat convingerea că englezii au 
aşteptat o sugestie în chestia Basarabiei şi Bucovinei, pentru a putea presa 
asupra Sovietelor, deoarece „interesele britanice, care se opun unei extensii a 
URSS, concordă cu interesele României”. 


207 


„Nu trebuie să se uite că englezii — a susținut Maniu — au interesul să 
existe o Românie mare şi puternică, pe când germanii vor — dimpotrivă — 
state mici şi slabe în Sud-Estul european”. 

Discuţii anglo-sovietice cu privire la Basarabia şi Bucovina se duc şi în 
momentul de faţă. 

Englezii sunt convinşi de necesitatea unei declarații sovietice de 
renunțare la aceste provincii. 

După părerea lui Maniu, tratativele vor merge — fatal — greu, din cauza 
problemelor de război mai acute, fiind de reamintit că negocierile polono- 
sovietice au durat foarte mult şi n-au ajuns la un acord decât în ceea ce 
priveşte prizonierii şi organizarea unei armate polone pe teritoriul sovietic, 
iar chestiunea teritorială polono-sovietică nu este încă clarificată. 

O declaraţie formală sovietică de renunțare la Basarabia şi Bucovina de 
Nord, formulată în mod precis, ar putea face inutilă continuarea războiului 
României în Răsărit şi ar da o Justificarea acţiunii grupării național-ţărăniste. 

„Nu trebuie să ne închipuim că această chestiune este uşoară — a spus 
Maniu — deoarece în actuala fază a războiului, când ruşii fac jertfe 
formidabile, Anglia nu poate cere prea mult guvernului sovietic, mai cu 
seamă că pe lângă problema României, există cea a Finlandei, a Turciei şi a 
Iranului. 

Sunt totuşi şi două elemente optimiste: înțelegerea polonă-sovietică şi 
acceptarea sugestiilor noastre de către guvernul englez. 

O declarație formală sovietică în chestiunea Basarabiei şi Bucovinei 
comportă şi unele garanţii pe care România le-ar da, ori guvernul Antonescu 
n-ar consimţi la un acord secret în această privinţă şi nici la retragerea 
trupelor româneşti de pe front. 

Totuşi, trebuie persistat în această chestie şi ca tactică faţă de englezi. 

Le arătăm situația noastră intenabilă şi explicăm prin aceasta 
imposibilitatea unei politici active anglofile, a accentuat Maniu. 

Cu toate acestea se obține, prin intervenţia Angliei şi Americii, o 
revizuire a punctului de vedere sovietic, atunci gruparea naţional-țărănistă se 
va putea simţi «mai la largul său». 

Schimbarea atitudinii sovietice ar atrage implicit şi o revizuire a 
metodelor de luptă ale grupării naţional-ţărăniste, în actualele împrejurări. 

Gruparea ar putea trece eventual «de la politica pasivistă la o politică 
activistă». 

Dacă sugestia engleză izbuteşte, atunci gruparea naţional-țărănistă obţine 
un mare succes de politică externă, iar dacă nu atunci gruparea justifică în 
faţa puterilor aliate poziția actuală a României şi — prin aceasta — face cauzei 
noastre un serviciu ce poate fi socotit ca important”. 


208 


Sursă serioasă 


ASRI, fond “d”, dosar nr.1605, f.339-341. 


1942 aprilie 8. Notă informativă primită de SSI cu referire la punctul de 
vedere al lui Maniu faţă de situaţia României. 


NOTĂ 
Din cercurile politice 


1. În ziua de 8 aprilie a.c. Ghiţă Popa a plecat la Ploieşti pentru a 
participa în numele grupării la înmormântarea lui Brezeanu, fost şef al 
organizației național-țărăniste din Prahova. 

Ghiţă Popa a rostit un discurs, în numele conducerii naţional-ţărăniste, în 
care a făcut elogiul defunctului. 

După toate probabilitățile, şefia organizației național-țărăniste de Prahova 
va fi preluată de Mihalahe. 

2. În legătură cu situaţia din Sud-Estul Europei în cazul că puterile 
Axei ar fi învinse, luliu Maniu a declarat intimilor săi colaboratori 
următoarele: 

„Dacă puterile democrate câştigă războiul, atunci situația nu va fi în 
funcție de voinţa Uniunii Sovietice, ci pacea va fi dictată exclusiv de englezi 
şi americani, deoarece după înfrângerea Germaniei, URSS va fi atât de 
slăbită şi va avea o nevoie atât de mare de ajutorul Angliei şi Americii, 
pentru a se reface încât va fi forțată să facă puterilor democratice occidentale 
toate concesiile politice în Europa. 

Una din concesiile principale pe care URSS va trebui să le facă va fi 
restabilirea statu-qoului creat în Europa Centrală şi de Sud-Est prin tratatele 
de pace de după războiul mondial. 

Am informaţii sigure că au şi început tratative între Anglia şi America pe 
de o parte şi Uniunea Sovietică pe de altă parte şi că unul din punctele 
principale ale pretențiilor anglo-saxone este cedarea Basarabiei şi Bucovinei 
în favoarea României. 

Dealtfel englezii şi americanii exercită o puternică presiune asupra URSS 
prin fixarea cuantumului de material de război pe care-l furnizează fără 
întrerupere Uniunii Sovietice. 


209 


Guvernul sovietic ştie că dacă Anglia şi America ar reduce aceste 
furnizări, URSS ar fi pierdută”. 

3. Nichifor Crainic a preluat de curând un pachet de acţiuni al 
societății „Asigurarea Românească” şi a fost cooptat în consiliul de 
administraţie al societății. 


Sursă serioasă 


ASRI, fond “d”, dosar nr.1605, f.324-325. 


1942 aprilie 10. Notă informativă primită de SSI despre medalioanele 
trimise de Horia Sima pentru legionarii din închisori. 


NOTĂ 


Horia Sima a trimis din Germania, un stoc de medalioane de metal, 
emailat, culoarea albă, cu următoarele inscripții: 

„Teroarea din 1941-1942” şi pe ramă imprimat minuscul numele “Horia 
Sima”. 

Acestea au ajuns la Bucureşti, de unde prin oameni de mare încredere, 
vor fi trimise la penitenciarele unde se află deţinuţi legionarii încarceraţi 
pentru executarea pedepselor, considerându-le ca decorație pe care şeful 
Mişcării legionare le-o poate oferi de sărbători. 

Comandamentul a dat dispoziții ca aceste insigne să fie introduse în 
închisori, ascunse în alimentele pe care le duc celor închişi, aducerea 
alimentelor fiind permisă de Direcţia Generală a închisorilor. 


Comunicat: 
- Ministerul Afacerilor Interne 
- Direcția Generală a Poliției. 


Sursă serioasă 
ASRI, fond “d”, dosar nr.889, f.71. 
1942 aprilie 15. Notă informativă primită de SSI cu referire la poziţia 


politică a liderilor liberali şi națuonali-ţărănişti față de situaţia şi viitorul 
țării. 


210 


NOTĂ 


Din cercurile politice 


l. Ştirile răspândite în cercurile politice cu privire la alcătuirea 
probabilă a Consiliului de Stat au dat prilej grupărilor din opoziţie să discute 
eventuala atitudine ce au de adoptat faţă de noua instituţie, fiind de relevat 
că: 

La manişti se observă un curent împotriva participării persoanelor ce ar fi 
solicitate la lucrările Consiliului de Stat. 

Maniştii susțin că acest organism parlamentar, nefiind ales, n-ar avea 
autoritatea de a lucra, nefiind chemat decât să consfințească legile şi 
măsurile guvernului, iar gruparea național-țărănistă „n-are motiv să gireze cu 
prestigiul său o instituție, potrivnică ideologiei sale”. 

La liberali se manifestă — în general — o atitudine similară. 

Dinu Brătianu, care este împotriva unei eventuale participări, a declarat 
recent că „opinia publică aşteaptă altceva decât o Constituţie, iar în 
împrejurările actuale, trebuie să se ştie că lumea nu vrea decât ordine, linişte, 
administraţie corectă, lefuri la vreme, mai puţină inflație, prețuri mai joase şi 
o aprovizionare mai bune organizată. Nimeni nu cere mai mult. O 
Constituţie presupune orizont şi stabilitate, despre aceste două condiţii fiind 
multe de discutat”. 

Cu toate acestea alte persoane din conducerea liberală, între care şi unii 
georgişti, stau pe punctul de vedere că o participare la lucrările Consiliului 
de Stat ar da prilejul unor personalități din grupare să semnaleze guvernului 
situaţii pe care acesta nu le cunoaşte îndeajuns, să sugereze unele măsuri, dar 
mai ales să evite măsuri ce pot fi interpretate ca greşeli, în special în 
domeniul economic şi financiar, ceea ce ar constitui o contribuţie însemnată 
la ameliorarea stării de lucruri actuală. 

2. Fruntaşul liberal C. Toma, care l-a vizitat de curând pe Gheorghe 
Brătianu, a reprodus față de câțiva intimi ai săi părerile vicepreşedintelui 
grupării liberale cu privire la actuala situație externă şi internă. 

În ce priveşte situaţia externă Gheorghe Brătianu a declarat că este încă 
confuză căci nu se poate desprinde o linie conducătoare, iar că războiul este 
posibil să aducă multe surprize. 

„Situaţia internă — după părerea lui Gheorghe Brătianu — continuă a fi 
dificilă, deoarece lipseşte unitatea şi coordonarea”. 

Gheorghe Brătianu a declarat că după informaţiile sale păturile populare 
sunt nemulțumite, iar opinia publică este dezorientată. 


211 


„La sate — a spus Gheorghe Brătianu — este foamete şi nemulţumire, în 
timp ce muncitorii de la oraşe, neputând face faţă necesităților vieţii, alunec 
în unele cazuri spre extremismul de stânga”. 

3. În cursul acestei săptămâni, doctorul Lupu, primind vizita unor 
intimi ai săi, a făcut câteva consideraţii asupra situației ţării noastre în 
actuala conjunctură externă, cât şi o serie de precizii asupra punctului său de 
vedere în domeniul politic intern. 

„Problema centrală — a afirmat doctorul Lupu — în ce priveşte poziția 
României față de puterile aliate este determinată de raporturile româno- 
sovietice. 

Străduinţele lui Maniu de a determina, prin englezi, o declarație din 
partea Sovietelor că renunță la Basarabia şi Bucovina de Nord n-au dus la un 
rezultat. 

Declaraţia difuzată de radio Londra prin care Anglia afirmă că n-a 
făgăduit România Sovietelor este vagă şi neprecisă. 

Fireşte că Anglia n-a făgăduit Uniunii Sovietice alte țări, dar înainte de 
aceasta trebuie clarificată atitudinea URSS faţă de Basarabia şi Bucovina de 
Nord, ori în actualele împrejurări Marea Britanie nu poate să realizeze acest 
lucru. 

Pe de altă parte englezii cer aşa ziselor forțe democratice din România să 
treacă la atitudine, dar cum se poate acest lucru şi în ce formă? 

În afară de aceasta o defecţiune a armatei noastre înseamnă ori ocuparea 
României de către URSS, ori ocuparea României de către Germania. 

Englezii preferă oare ca România să fie ocupată în mod absolut de 
germani? 

Mi se pare că situaţia actuală este preferabilă. 

În general, problemele externe sunt încă neclare şi trebuie aşteptată 
desfăşurarea evenimentelor”. 

În altă ordine de idei doctorul Lupu a declarat că este informat asupra 
atitudinii ezitante, cât şi asupra planurilor lui Mihalache de a reactualiza şi 
polariza în persoana sa problema țărănească, la încheierea păcii. 

„Este greu de spus ce va fi după război — a spus doctorul Lupu — după 
cum nu se poate şti cu ce vor veni cei de pe front, cât şi ce stare de spirit va 
exista. Mă aştept ca în primele momente să fie un haos. Mihalache din nou 
idolul țărănimii? Greu de crezut. 

În afară de aceasta, Mihalache nu se poate orienta în domeniul 
internaţional, fiindcă vede lucrurile unilateral şi îşi închipuie că victoria 
Germaniei n-ar atinge prea grav România, dar se înşeală. 


212 


Tărănimea, căreia vrea să-i creeze o soartă mai bună, nu-şi va putea 
atinge acest ţel decât într-o Românie liberă, care nu poate fi realizată de ţări 
totalitare ca URSS sau chiar Germania. 

Convingerea mea este că toată această pătură politică din care fac parte, 
împreună cu Maniu şi Mihalache, nu va avea de jucat un rol prea mare. 
Alte elemente se vor impune; dacă ar fi existat Parlament, aceste 
elemente s-ar fi selecționat până acum”. 


Sursă serioasă 


ASRI, fond “d”, dosar nr.1605, f.292-295. 


1942 mai 8. Notă informativă primită de SSI cu referire la punctele de 
vedere ale liberalilor şi naţional-țărăniştilor faţă de un eventual sprijin 
politic oferit guvernului. 


NOTĂ 
Din cercurile politice 


1. Problema care preocupă cercurile politice în momentul de față este 
participarea la Consiliul de Stat. 

Liberalii discută dacă este oportun şi politic ca reprezentanți ai grupării să 
primească de a face parte din Consiliul de Stat. 

Părerile sunt împărțite, iar Gheorghe Brătianu susține teoria „actului de 
prezență”, potrivit căruia o grupare politică trebuie să caute prilejul de a fi 
prezentă pretutindeni şi a-şi putea spune cuvântul. 

Gheorghe Brătianu a emis ideea ca elemente liberale care nu ar putea 
propriu-zis să angajeze conducerea grupării să fie îndemnate a încerca să 
intre în Consiliul de Stat, urmând ca principalii fruntaşi să stea în rezervă. 

Chestiunea este în discuţie. 

Naţional-ţărăniştii sunt în principiul împotriva participării, pe motivul că 
aceasta ar însemna o conlucrare cu un guvern amic Germaniei şi ar avea 
repercusiuni asupra situației grupării faţă de anglo-saxoni. 

Maniştii, şi în special Maniu, doresc să determine şi pe liberali să nu ia 
parte la Consiliul de Stat. 

La național-ţărănişti sunt însă şi opinii contrarii, Mihai Popovici — printre 
alții — susținând că participarea câtorva elemente ar fi utilă. 


213 


2. În legătură cu memoriul pe care Maniu îl pregăteşte pentru a-l 
înainta domnului mareşal Antonescu, Sever Bocu a declarat recent că 
redactarea acestei întâmplări întârzie deoarece fiind vorba despre un 
memoriu conţinând date şi precizii, colectarea acestora cere timp îndelungat. 

Bocu şi-a exprimat opinia personală că înaintarea memoriului nu este 
încă actuală. 

3. Constantin Hagea, directorul ziarului „Ardealul” reîntors recent de 
la Timişoara, a făcut cunoscut lui Maniu că acolo s-a observat că portocalele 
de provenienţă italiană sunt ambalate în foiţe de hârtie, cu tipărituri şi texte 
putând fi interpretate ca manifestări de propagandă maghiară. 

Pe unele foiţe se află figura regilor Arpad şi Ştefan cel Sfânt, unele în 
limba italiană şi altele în limba germană. 

Cazul — a raportat Hagea — a făcut o mare impresie în Timişoara, iar 
consulul italian de acolo, care are relaţii în diferite cercuri româneşti, ar fi 
fost silit, în fața atmosferei ce i s-a făcut, să raporteze cerând să se ia măsuri 
ca asemenea afişe de propagandă să nu mai fie trimise în România, „unde 
contribuie la întărirea curentului anti-italian şi aşa destul de puternic în urma 
arbitrajului de la Viena”. 

Se anexează în fotocopie o asemenea foiţă de ambalaj cu efigia regelui 
Arpad. 

4. În ziua de 27 aprilie a.c. un necunoscut a predat servitorului de la 
Olga Sturza din laşi un plic pentru George Brătianu, care era găzduit acolo 
cu ocazia conferinţei ținută în capitala Moldovei. 

Plicul conținea un manifest — anexat în transcriere — adresat locuitorilor 
din Moldova români, naționalități conlocuitoare, bătrâni şi tineri semnat de 
„Comitetul Moldovei pentru România Liberă”. 

Manifestul atacă pe Fuehrer şi pe domnul mareşal Antonescu, pe tema 
războiului din Răsărit şi — speculând problema Ardealului — încearcă a crea o 
nenorocire în alianța noastră cu Axa, încheindu-se cu un apel pentru 
„libertatea României”. 

Prin factura sa manifestul denotă o evidentă provenienţă comunistă. 


Sursă serioasă 


ASRI, fond “d”, dosar nr.1605, f.253-255. 


214 


1942 mai 9. Sinteză întocmită de SSI pentru Buletinul de informare al 
Preşedinţiei Consiliului de Miniştri privind atitudinea politică a liberalilor 
şi naţional-țărăniştilor faţă de situaţia ţării. 


SINTEZĂ ASUPRA ACTIVITĂȚII MAI RECENTE 
A GRUPĂRILOR POLITICE 


Activitatea grupărilor şi personalităților din opoziție s-a desfăşurat, după 
cum urmează: 

Iuliu Maniu continuă să fie personalitatea politică cea mai activă pe când 
liberalii, mai puțin dinamici şi cu o rază de acţiune mult mai redusă, 
secondează gruparea manistă. 

Iată principalele fapte petrecute: 


I. Naţional-ţărăniştii 


1. Evenimentele externe şi faptele de război constituie ca de obicei, 
principala preocupare, acestea fiind judecate şi interpretate în raport cu 
repercusiunea pe care pot să o aibă asupra României. 

Discursul Fuhrerului, care — după părerea acestor cercuri — dezvăluia o 
situație nouă în interiorul Germaniei şi o slăbire a forțelor morale de 
rezistenţă din Reich a creat opinia răspândită şi exploatată, că prăbuşirea 
Germaniei ar putea să se producă, mai repede decât era de aşteptat. 

2. Anunţarea campaniei din primăvară a readus în discuţie noile 
angajamente militare ale României şi a determinat pe Maniu să alcătuiască 
un nou memoriu, a cărui expediere a fost însă amânată, atât din cauza 
refuzului lui Dinu Brătianu de a-l contrasemna, cât şi datorită insistențelor 
lui Mihai Popovici care, nu doreşte o nouă înăsprire a raporturilor dintre 
gruparea naţional-ţărănistă şi guvern. 

3. Anuntarea noii Constituţii şi a Consiliului de Stat determină o luare 
de poziţie împotriva acestor instituţii şi pregătirea în vederea unui demers 
comun liberalo-naţional-țărănist, care nu s-a mai produs, fiindcă Constituţia 
n-a fost edictată, iar Consiliul de Stat a fost amânat. 

4. Nota americană trimisă guvernului român a prilejuit ideea unei 
intervenţii a grupării naţional-ţărăniste atât față de guvern, cât şi faţă de 
puterile aliate, spre a încerca o mediere"! în chestiunea Basarabiei şi 
Bucovinei de Nord şi în acest caz o acţiune mai amplă în vederea unei 
încetări a ostilităților româno-sovietice. 


11 În text mediaţiune. 


215 


Această încercare se află în discuţie în momentul de faţă. 

5. Contactele diplomatice de informaţie continuă; Mihai Popovici, 
însărcinat în special cu raporturile cu diplomaţi străini, a văzut pe ministrul 
Elveţiei, al Suediei şi al Turciei. 

Maniu însuşi a solicitat o întrevedere cu ministrul Elveţiei, în legătură cu 
nota americană. 

6. Zilnic au loc conciliabule la locuinţa lui Maniu, la care participă 
obişnuiţii, Mihai Popovici, Ghiţă Popa, Hudiţă, doctorul Solomon, Ilie 
Lazăr, general Negrei, cât şi o serie întreagă de elemente din gruparea 
național-ţărănistă, din tineretul liberal, dintre foştii fruntaşi ai muncitorimii, 
ziarişti români şi străini etc. 

Se aduc informaţii şi se comentează evenimentele zilei. 

7. Maniu continuă să întrețină raporturi de amiciție, informaţie şi 
colaborare cu Dinu Brătianu, Barbu Știrbey, dr. Angelescu, V.P. Sassu. 

I. Mihalache a fost obiectul unor atenţii speciale din partea lui Maniu, în 
ultima vreme. 

8. Maniu întreţine legături cu unii legionari, sub motiv că această 
mişcare trebuie supraveghiată şi eventual canalizată în lupta naţională pentru 
cucerirea Ardealului; totuşi, recrudescenţa legionară din şcoli, a determinat 
pe manişti (Ghiţă Popa) să alcătuiască un manifest contra legionarilor, ca 
provenind din partea unor studenți democrați, manifest care va fi difuzat 
zilele acestea. 

9. Tineretul manist cere o acțiune mai energică. Maniu se opune sub 
cuvânt că nu vrea să primejduiască alte elemente şi acceptă ca Mihai 
Popovici să solicite vicepreşedintelui de Consiliu uşurări pentru grupul Vişa- 
Rică Georgescu, iar în acelaşi timp să ceară încuviințarea pentru o serie de 
adunări în Ardeal cu caracter revizionist. 

10. Discuţiile cu privire la Constituţie învederând necesitatea unor 
studii asupra problemelor actuale şi de viitor s-a hotărât ca cercul de studii al 
grupării, prezidat de prof. G. Taşcă, să fie întrunit; de asemenea, C. Vişoianu 
a fost însărcinat să alcătuiască comitele de studii, cu tinerii intelectuali. 


ASRI, fond “d”, dosar nr.1539, f.360-361. 
1942 mai 21. Notă informativă primită de SSI despre problemele politice 
abordate de Maniu în discuția cu Rene de Weck, ministrul Elveției la 


Bucureşti. 


NOTĂ 


216 


De la naţional-ţărănişti 


1. Cu privire la întrevederea dintre Maniu şi René de Weck, din 
cercurile strict apropiate preşedintelui grupării național-țărăniste s-au stabilit 
următoarele amănunte: 

a. Maniu a declarat că a ţinut să ia personal contact cu ministrul 
Elveţiei, care reprezintă indirect Puterile Aliate, spre a-i aduce la cunoştinţă, 
cu titlu informativ, puternica mişcare de opinie publică, „pe care orice 
observator mai atent o simte, provocată de continuarea colaborării militare 
pe frontul de Răsărit”. 

Țara — a susținut Maniu — este împotriva acestei colaborări, iar România 
trebuie socotită în rândul ţărilor dominate de forţa germană şi ca atare ea este 
în imposibilitate, pentru moment, de a reacţiona. 

b. Gruparea național-țărănistă, la care s-a asociat şi gruparea liberală, 
ca exponente ale României libere, întreprind — în măsura îngăduită de 
împrejurări — acțiunea de pregătire a opiniei publice şi de redeşteptare a 
sentimentului național, “devenite necesare în urma ciuntirilor teritoriale, pe 
care Țara nu le poate accepta”. 

Maniu a pretins că opinia publică este conştientă că „aceste ciuntiri” s-au 
datorat Axei, după cum ştie că Germania n-are interesul să existe în Sud-Est 
o Românie mare şi puternică”. 

c. Nota guvernului american adresată guvernului român preocupă în 
modul cel mai viu conducerea grupării naţional-țărăniste. 

Clarificarea raporturilor dintre România şi URSS întâmpină o dificultate, 
de care America şi Anglia trebuie să țină seamă, anume că Guvernul 
sovietic, prin acţiunea sa din iunie 1940, „având atunci sprijinul tacit al 
Germaniei”, a anexat Basarabia, provincie în întregime românească, şi o 
parte din Bucovina, care n-a aparţinut niciodată Rusiei. 

O clarificare în raporturile româno-ruse nu poate interveni — a arătat 
Maniu — atâta vreme cât URSS nu renunță formal la Basarabia şi Bucovina 
de Nord, renunțare care pentru a avea tărie în faţa opiniei publice româneşti 
şi internaționale, are nevoie şi de garanția guvernelor englez şi american. 

Maniu a sugerat lui René de Weck să-şi asume rolul de mediator în 
chestiunea Basarabiei şi Bucovinei de Nord, accentuând că după părerea sa 
personală, Anglia şi America nu s-ar opune la o asemenea înţelegere, ci 
dimpotrivă ar favoriza-o, fiind în interesul lor, ca între URSS şi vecinii săi să 
nu existe probleme litigioase, care să creeze dificultăți la conferinţa păcii. 

Elveţia şi ministrul său în România — a susținut Maniu — ar îndeplini un 
act internaţional de o mare însemnătate şi şi-ar câştiga recunoştinţa 
României. 


217 


Rene de Weck a replicat: 

a. Nu-şi poate asuma rolul de mediator, întrucât ar fi potrivnic 
îndatoririlor sale, ţinând seama şi de faptul că Elveţia este o ţară neutrală şi 
doreşte să rămână ca atare. 

b. Guvernul elveţian ar putea, cel mult, să accepte o asemenea misiune 
dacă sugestia ar veni din partea Guvernului Regal român, pe lângă care are 
un reprezentant diplomatic acreditat, dar o propunere de această natură, 
venită însă din partea opoziţiei, chiar reprezentată de un fost prim ministru şi 
acceptată, ar pune în discuţie neutralitatea Elveţiei şi a ministrului său în 
România. 

c. Ministrul Elveţiei are datoria să informeze guvernul său cu privire 
la tot ce se petrece în România, iar guvernul elveţian transmite informațiile, 
în măsura în care acestea interesează, guvernelor reprezentate de Elveţia. 

În acest cadru — şi pentru a fi agreabil unei cauze, pe care o consideră şi a 
sa — ministrul Elveţiei îşi poate lua angajamentul să transmită un raport 
special, cuprinzând punctul de vedere al lui Maniu. 

Rene de Weck a arătat că Maniu trebuie să înțeleagă situaţia şi reticenţele 
sale şi să nu-i ceară lucruri care nu se pot face. 

Acest raport va fi adus imediat la cunoştinţa lui Harrison, ministrul 
Americii la Berna, care-l va remite mai departe. 

Ministrul Elveţiei a mai accentuat că deşi are convingerea că momentul 
de față nu este prielnic pentru cereri din partea Angliei şi Americii, adresate 
URSS, totuşi este bine ca guvernele aliate să fie informate, din vreme, 
asupra acestui punct de vedere. 

Maniu s-a declarat satisfăcut şi cu această formulă. 

2. Informația difuzată de postul de Radio Londra, care anunţa că între 
ungurii şi cehoslovacii refugiați s-ar fi început unele negocieri pentru 
stabilirea unei înțelegeri, a provocat un interes deosebit în rândurile 
maniştilor. 

Maniu, comentând această informaţie, a declarat că: 

a. În această tentativă de înţelegere cehoslovaco-ungară se recunoaşte 
acțiunea lui Hodza, fostul ministru cehoslovac, care a fost totdeauna 
partizanul unei asemenea apropieri. 

b. O asemenea înţelegere nu convine României, care trebuie să lupte 
pentru reconstituirea Micii Înţelegeri. 

c. Este de examinat dacă nu s-ar putea face prin intermediul unei 
legaţii o comunicare lui Benes şi Hodza. 

Cu acesta din urmă, Maniu este vechi şi bun prieten, de pe vremea când 
erau împreună deputaţi în parlamentul maghiar. 


218 


Sursă serioasă 


ASRI, fond “d”, dosar nr.1605, f.218-221. 


1942 mai 26. Notă informativă primită de SSI cu referire la opiniile politice 
exprimate de doctorul Constantin Argetoianu. 


NOTĂ 
Din cercurile politice 


1. În ultimul timp s-a produs o răceală între conducerea grupării 
liberale şi cea a grupării național-țărăniste. 

Această situaţie de raporturi a fost provocată de faptul că Dinu Brătianu a 
făcut rezerve şi a evitat să semneze memoriul prin care Maniu urmărea să 
solicite domnului mareşal Antonescu de a opri trupele române pe actualele 
poziţii spre a nu mai participa la continuarea ofensivei pe frontul de Răsărit. 

2. În cursul săptămânii trecute, Constantin Argetoianu a făcut o serie 
de declaraţii într-un cerc de amici politici, prilej cu care fiind întrebat ce 
crede despre ultimele evenimente în legătură cu războiul, a declarat: 

„Cu ruşii cred că în 3-4 luni se termină, dar după dezastrul ruşilor cred că 
războiul va mai dura încă 4-5 ani de zile. Chiar dacă va dura atât războiul, 
cred că tot germanii vor ieşi învingători, deoarece sunt mai bine organizați 
pentru războiul de uzură, ca şi pentru celelalte eventualități”. 

Întrebat fiind despre situaţia Franţei, Argetoianu a declarat: 

„Lupta mare care se dă acum este ca Franţa să ia în Pactul Tripartit rolul 
deținut până în prezent de Italia”. 

În ce priveşte raporturile noastre cu Italia, Argetoianu a afirmat: 

„Noi am încheiat cu Italia un acord comercial, între altele, pentru livrarea 
de cereale, ori după câte sunt informat, Italienii revindeau aceste cereale 
Elveției. De asemenea, alte mărfuri livrate de noi Italiei s-au găsit prin 
Ungaria, cum este bunăoară benzina. 

Am informaţii că Reichul, aflând de toate acestea, a fost de acord ca 
România să nu mai dea cereale italienilor, urmând ca Germania să-i livreze 
aceste cereale în măsura în care să fie satisfăcute nevoile minimale ale 
italienilor”. 

În legătură cu chestiunea Ardealului, Argetoianu a declarat: 

„Chestiunea Ardealului cred că nu este oportună, deoarece se va rezolva, 
probabil, la masa verde”. 


219 


3. Pe numele fruntaşului naţional-ţărănist Vasile Serdici a sosit din 
Portugalia, prin intermediul Legaţiei Portugheze din Bucureşti, o scrisoare 
voluminoasă de dimensiunile unui pachet. 

După cum se ştie, Serdici a făcut de curând o călătorie în Portugalia 
pentru a aranja o serie de afaceri, având ca obiect importarea în țara noastră 
a unei serii de produse care lipsesc pe piața românească, precum şi un 
eventual export de produse petrolifere româneşti. 

În afacerea produselor petrolifere, Serdici a tratat la Lisabona cu Martin 
Schein, cunoscut petrolist din România, care a emigrat din ţara noastră acum 
aproximativ doi ani. 

4. În cursul săptămânii trecute, fruntaşul naţional-țărănist Constantin 
Viişoianu s-a întâlnit întâmplător cu Patrick de Reutersward, ministrul 
Suediei. 


Sursă serioasă 


ASRI, fond “d”, dosar nr.1605, f.187-188. 


1942 iunie 14. Notă informativă primită de SSI cu referire la redactarea 
unui nou memoriu adresat mareşalului lon Antonescu de către liderii 
național-ţărănişti şi liberali. 


NOTĂ 
Din cercurile politice 


1. În seara zilei de 10 iunie a.c., Maniu a avut o întrevedere cu Dinu 
Brătianu, care i-a adus la cunoştinţă hotărârea conducerii liberale, luată în 
aceeaşi zi, la un dejun organizat la Tancred Constantinescu, unde s-a stabilit 
că gruparea liberală să semneze memoriul preconizat de preşedintele celei 
național-țărăniste, cu anumite modificări introduse spre a se evita interpretări 
ce ar putea denatura sensul memoriului. 

În cursul zilei de 10 iunie, Maniu i-a făcut o vizită lui Mihalache la 
Dobreşti, unde s-a deplasat cu automobilul lui Răchiţan. 

Revenit în capitală, Maniu a avut o consfătuire în cursul dimineții cu 
amicii săi intimi, Mihai Popovici, Ghiţă Popa, cu care a stabilit formula 
noului memoriu ce va fi făcut în comun cu liberalii. 


220 


Ghiţă Popa a fost însărcinat să dea o nouă redactare acestui memoriu, 
care va căpăta apoi o formă definitivă din conexarea cu un memoriu ce-l va 
redacta Dinu Brătianu. 

În noul memoriu se va vorbi de: 

a. Necesitatea economisirii forțelor militare. 

b. Primejdia de la Vest. 

c. Necesitatea ca „armata să aibă forţa necesară de a stabili ordinea 
internă”. 

d. Situaţia economică şi „necesitatea de a se rezista presiunii 
economice germane”. 

e. Se va evidenția că unele cercuri germane sprijină fățiş teza ungară; 
în această privinţă se vor cita pasaje caracteristice dintr-un număr 
recent al revistei germane „Wirtschaftsdientst”. 

f. Pasaje speciale sunt rezervate diferitelor chestiuni de politică 
internă. 

În cercurile maniste se declară că cele două grupări întârzie intervenţia, 
satisfăcând astfel unele sugestii, care au preconizat să se temporizeze 
intervenţii până la reîntoarcerea domnului mareşal Antonescu, „când poate 
demersul opoziției va fi devenit inutil”. 

Maniştii arată că au dat urmare acestei sugestii, deşi sunt convinşi că şi 
după reîntoarcerea domnului mareşal Antonescu este probabil că situaţia va 
fi aceeaşi. 

2. Gruparea naţional-ţărănistă, care a urmărit negocierile ministrului 
dr. Clodius cu mare atenție, proiectează să răspândească o “notă 
informativă”, în care să dea detalii cu privire la cererile ministrului german 
şi să îndemne la rezistență „în numele intereselor economiei româneşti şi 
pentru păstrarea independenţei noastre economice”. 

Se agită ideea ca şi un grup de mari producători să facă o intervenţie pe 
lângă Guvern, pentru a cere ca „în discuţiile cu delegaţia germană să se aibă 
în vedere interesele producătorilor români”. 

Această propunere a fost sugerată la „Uniunea Sindicatelor Agricole” şi 
la „Clubul Agricol” de câţiva mari proprietari. 

3. Cu ocazia zilei naţionale suedeze, serbată recent, fruntaşul național- 
țărănist C. Vişoianu a felicitat pe ministrul de Reuterswärd, în numele său 
personal şi a transmis un mesaj autograf din partea lui Maniu. 

Acest mesaj elogiază atitudinea de „demnă neutralitate” a Suediei şi 
declară că exemplul acesteia ca şi al Elveţiei, „este un triumf al spiritului 
asupra forţei”. 


221 


În cuprinsul aceluiaşi mesaj, Maniu îşi manifestă speranţa că, „oricare ar 
fi mersul evenimentelor, legăturile materiale şi spirituale între Suedia şi 
România să se amplifice spre binele ambelor Regate”. 

4. Printre național-creştini se discută că profesorul A.C. Cuza este 
bolnav de flebită de mai mult timp şi nu are mijloace materiale să se caute, 
întrucât pensia sa de profesor universitar îi este insuficientă. 

Unu fruntaşi cuzişti intenționează să facă demersuri pe lângă domnul 
vicepreşedinte al Consiliului, căruia să-i înfăţişeze situația materială a 
profesorului A.C. Cuza şi să-i sugereze ideea de a găsi o modalitate pentru 
ajutorarea acestuia din urmă. 


Sursă serioasă 


ASRI, fond “d”, dosar nr.1605, f.138-140. 


1942 iunie 27. Notă informativă primită de SSI cu referire la poziţiile 
politice ale unor fruntaşi naţional-țărănişti (dr. N. Lupu, M. Popovici şi 
Mihalache). 


NOTĂ 
De la naţional-ţărănişti 


Discuţiile din conducerea naţional-țărănistă au continuat şi în cursul zilei 
de 26 iunie a.c., când s-a luat hotărârea definitivă. 

În cursul acestor discuţii s-a arătat că, pe baza informaţiilor deţinute de 
fruntaşii naţional-ţărănişti, între guvern şi germani s-ar fi produs o tensiune. 

Unii fruntaşi național-ţărănişti au adus la cunoştinţa conducerii grupării 
că deţin ştiri după care domnul mareşal Antonescu ar fi fost pus în situația să 
nu accepte noile cereri germane cu caracter economic, deoarece atingeau nu 
numai interesele de aprovizionare ale populației noastre, dar subordonau 
întreaga economie românească Reichului. 

Fruntaşii național-ţărănişti mai aveau unele informaţii neprecise despre 
respingerea unei propuneri de a se înfiinţa o poliție germană pe teritoriul 
român, „ceea ce ar fi atins suveranitatea statului nostru”. 

După informațiile național-țărăniştilor dezacordul s-a ivit într-o formă 
mai accentuată în legătură cu înrăutățirea raporturilor româno-maghiare, 
când față de provocările şi persecuțiile exercitate de autoritățile maghiare 


222, 


asupra românilor din teritoriul ocupat, guvernul român — având în această 
privinţă adeziunea întregii opinii publice — a luat unele măsuri de represalii. 

Naţional-ţărăniştii arată că ungurii, conform sistemului aplicat 
întotdeauna de a exploata aceste diferende în folosul lor, s-au plâns comisiei 
de arbitraj germano-italiană, care „de peste un an priveşte în mod impasibil 
persecuțiile împotriva românilor şi a dat dreptate ungurilor”. 

În rândurile conducerii naţional-ţărăniste se afirmă că întrucât cercurile 
superioare germane au cerut guvernului român „să facă dreptate”, domnul 
mareşal Antonescu a trebuit să răspundă că nu vede oportun un amestec 
străin în treburile româneşti. 

După informaţiile deținute de național-țărănişti, domnul mareşal 
Antonescu ar fi decis dă reziste noilor presiuni germane, cu toate că unele 
cercuri germane au adoptat o atitudine fermă. 

Faţă de aceste informații Mihalache, susținut de Mihai Popovici şi dr. N. 
Lupu, a formulat următorul punct de vedere: 

1. Considerând situația țării nu este oportun să se facă un demers pe 
lângă guvern, cu atât mai puţin un demers excesiv. 

2. Situaţia domnului mareşal Antonescu trebuie înlesnită, nu agravată. 

Dacă în momentul în care Conducătorul Statului este hotărât să reziste 
presiunilor germane — şi această rezistență atrage în mod implicit şi o 
rezervă în ce priveşte trimiterile de noi trupe — grupările socotite anglofile 
vor face un demers ca cel proiectat, guvernul va fi suspectat că suferă 
influenţa puterilor duşmane. 

3. Trebuie să se evite, până la tranşarea conflictului, orice contact între 
opoziție şi guvern, domnul mareşal Antonescu fiind lăsat să lucreze în 
linişte, cu atât mai mult cu cât se află pe linia marilor interese naţionale şi 
trebuie deci susținut de toate forțele politice, însă susţinut cu dibăcie şi nu 
prin acte de natură să-i creeze dificultăți. 

Maniu, în urma discuţiilor ce au avut loc, a adoptat acest punct de vedere 
şi în consecinţă s-a hotărât să se renunţe deocamdată la orice demers pe 
lângă guvern. 

Cu toate acestea Maniu a declarat că rămâne la convingerea sa că 
gruparea național-țărănistă trebuie să-şi expună punctul de vedere atât cu 
privire la colaborarea militară pe frontul de Răsărit, cât şi la poziţia ce s-a 
creat României în urma declarației de război a Statelor Unite. 

Maniu a accentuat însă că înţelege să se supună considerentelor de ordin 
tactic şi ca atare să renunţe pentru moment la demersul proiectat. 


Sursă serioasă 


223 


ASRI, fond “d”, dosar nr.1605, f.102-104. 


1942 iulie 6. Notă informativă primită de SSI despre noile ordine circulare 
difuzate organizațiilor legionare de către Comandamentul unic. 


NOTĂ 


Comandamentul Unic a trimis unităților legionare următoarele ordine 
circulare: 

l. Şefii de familii să supravegheze de-aproape pe toți legionarii, 
deoarece există informaţia că mulți sunt în serviciile de informaţii ale 
Statului. 

2. La conducerea familiilor să treacă pe rând câte o lună fiecare 
legionar mai vechi şi controlat în mişcare, pentru ca să se obişnuiască cu 
misiunea de conducător de unitate mai mare. 

3. Până la 15 iulie să se colecteze cât mai mulți bani, nu numai din 
cotizaţii ci şi din donațiile prietenilor personali şi ai legionarilor. 

Fiecare legionar este obligat să apeleze la toți prietenii pe care îi are şi să 
colecteze câți mai mulți bani pentru ca fiecare să aducă o sumă cât mai 
importantă, legiunea având nevoie de fonduri. 

Legionarii săraci pot să dea cât pot, chiar şi câte un leu pe săptămână, 
numai să contribuie cu câte ceva. 

Familiile vor fi notate după sumele pe care le vor colecta. 

4. Familiile au început să strângă medicamente, care urmează să fie 
trimise legionarilor de pe front şi celor din închisori, deoarece 
comandamentul a fost informat că în penitenciare legionarii „pe lângă răul 
tratament ce li se aplică, suferă şi de medicamente”. 


Comunicat: 

- domnului vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri; 
- preşedintelui Consiliului de Miniştri; 

- cabinetului Militar Biroul 2 Inf.; 

- Min. Afacerilor Interne; 

- Direcției Generale a Poliției; 

- Pref. Poliţiei Capitalei. 


Sursă serioasă 


224 


ASRI, fond “d”, dosar nr.1605, f.48 . 


1942 iulie 7. Notă informativă primită de SSI despre comentariile ce le fac 
legionarii cu referire la sănătatea mareșalului lon Antonescu. 


NOTA 


Printre fruntaşii legionari se comentează în fel şi chip absenţa îndelungată 
a domnului Mareşal din Capitală şi faptul că după cum afirmă ei nu s-ar mai 
îngriji de treburile publice. 

Astfel în consfătuirile lor, legionarii în special cei care deţin funcții în 
organizație, afirmă că de trei săptămâni domnul Mareşal s-a retras la Predeal 
şi nu primeşte absolut pe nimeni, nici chiar pe ofițerii din anturajul său care 
stau cu lucrările nerezolvate. 

Legionarii pretind că această absenţă nu este cauzată numai de supărarea 
pe care vrea să o afişeze faţă de germani, ci şi faptul că domnul Mareşal este 
grav bolnav. 

În legătură cu starea sănătăţii Conducătorului, în cercurile legionare îşi 
face loc tot mai mult zvonul că în toamnă domnul Mareşal se va retrage de la 
conducerea Statului, păstrând numai prerogativele de şef al armatei; că îşi 
menţine funcția de azi până în toamnă când germanii victorioşi în Răsărit 
vor păşi odată cu elaborarea planului de iarnă şi la o temeinică organizare în 
România şi Bulgaria impunând guverne care să fie absolut în vederile lor cu 
personalităţi care să activeze după directive date de la Berlin. 

Legionarii susțin că Mişcarea va juca un rol hotărâtor în aceste condiţii 
politice deşi — spun ei — noi nu vom conduce efectiv, ci vom constitui osatura 
regimului care va fi un regim de muncă pe teren. 

Pentru legionari domnul Mareşal este pur şi simplu „duşmanul de 
moarte“. 

Ei ştiu că niciodată Conducătorul nu va accepta, păstrând prerogativele 
de azi, o cât de palidă colaborare cu Legiunea. 

Ura mare a fruntaşilor simişti se răsfrânge asupra domnului Mihai 
Antonescu. 

Dar până la urmă socotelile vor fi altele — zic legionarii — fiindcă 
germanii nu sunt supăraţi pe Mareşal ci mai mult pe Mihai Antonescu, care 
prin modul lui de a conduce ţara a determinat pe nemți să intervină foarte 
energic, ceea ce l-a supărat pe Mareşal. 

Nemţii, afirmă legionarii, dau ca exemplu Finlanda unde Mannerheim, 
care este extrem de popular, nu s-a amestecat în politică, ci a rămas doar cu 


225 


conducerea armatei, de treburile publice ocupându-se guvernul şi situația de 
acolo nu se compară în nici un fel cu România, unde actele de guvernare ar 
trebui să fie impuse de Mareşal în realitate îi sunt impuse, el nefăcând 
altceva decât să pună semnătura pe hotărâri dinainte luate, fără ştiinţa lui. 

Semnalăm această atmosferă pentru a învedera că în foarte scurt timp 
conducerea mişcării va începe campania de ponegrire a Domnului Prim 
Ministru simultan în ţară şi Germania. 

Ei susțin că posedă material preţios şi bogat contra domnului Mihai 
Antonescu. 

În ultimul timp legionarii răspândesc zvonuri tot mai alarmante asupra 
sănătății domnului Mareşal, afirmând că în curând îi va fi imposibil, din 
punct de vedere medical, să mai conducă treburile Statului. 

În consecinţă — zic ei — trebuie ca rândurile să fie strânse, contact cât mai 
apropiat şi organizarea cadrelor cât mai bine pusă la punct, deoarece peste 
puţin timp va reveni pe prim plan, problema conducerii legionare. 

De asemenea, legionarii mai răspândesc zvonul că la Consiliul de 
Patronaj „se fac socotelile“ în aşa fel ca scriptele să fie în regulă. 


ASRI, dosar nr. 1605, f. 62 — 64. 


1942 iulie 8. Extras din sinteza informativă întocmită de SSI despre opiniile 
lui Iuliu Maniu şi ale liderilor liberali față de Mişcarea legionară în 
contextul difuzării unor zvonuri privind înrăutățirea stării de sănătate a 
mareşalului Ion Antonescu. 


„Cu toată deosebirea fundamentală de vederi între noi şi regimul 
Antonescu, am considerat întotdeauna că este necesar în actuala conjunctură. 
Nu i-am făcut opoziţie propriu-zisă, iar manifestările noastre au avut ca 
scop să afirme mai mult un punct de vedere față de lumea internațională, cât 
şi să oprească guvernul de a lua unele măsuri în colaborare cu germanii. 
Eventuala dispariție a Mareşalului ar fi o adevărată catastrofă pentru ţară, 
în actualele împrejurări. 

După atitudinea despre care am informaţii că a avut-o faţă de cercurile 
germane, în ultimul timp, noi am hotărât să-l sprijinim, bineînţeles, în 
măsura şi sub forma care o putem face. 

O soluţie legionară nu este posibilă [...]. 

Evitarea unei aventuri, fie legionară, fie de alt caracter, ar merita jertfe” 
- a concis Maniu. 

Cercurile politice liberale consideră că „singura forță politică, care se află 
pe teren şi continuă a fi organizată, este cea legionară. 


226 


Prezenţa sa activă şi unică opreşte în fiecare zi înrolările recrutate din 
nemulțumiți şi păturile sărace, lovite îndeosebi prin dificultățile războiului 
| P 

Burghezia şi clasa de mijloc este în derută, lipsită de inițiativă şi de curaj; 
în țărănime se frământă curente incoerente, dar care pot fi mâine canalizate 
de orice extremă. 


ANIC, fond P.C.M. dosar nr. 9/1941, f. 196-198. 


1942 iulie 11. Notă întocmită de SSI privind îngrijorarea şi acțiunile unor 
oameni politici faţă de zvonurile care circulau despre înrăutățirea sănătății 
mareşalului lon Antonescu şi o eventuală succesiune. 


NOTĂ 


Agitaţia provocată de ştirile că starea sănătăţii domnului mareşal 
Antonescu ar repreznta îngrijorări continuă, sub diferite forme, în toate 
cercurile politice din rândurile cărora redăm o serie de informaţii în forma în 
care au fost înregistrate. 


Avizul profesorului dr. Lupu 


Profesor dr. Lupu, fratele fostului minisatru al Muncii, reîntorcându-se în 
seara de 9 iulie a.c. de la Predeal, a avut imediat o întrevedere cu fratele său, 
cu care prilej a declarat, în esență, următoarele: 

1. Starea domnului mareşal Antonescu este bună, iar ştirile grave 
răspândite în Bucureşti cu privire la o înrăutățire a bolii sunt tendenţioase. 

2. Domnul mareşal Antonescu a suferit de o indispoziție alimentară, iar 
starea de anemie, care nu era alarmantă niciodată s-a ameliorat aproape 
complet. 

În concluzie, a spus profesorul Lupu, nu există nici un motiv de 
îngrijorare. 


Intrevederea dr. Lupu — Maniu 
In tot cursul zilei de joi 9 iulie, dr. Lupu a avut o întrevedere cu Maniu, 
care continuă să susțină că posedă informaţii din anturajul domnului mareşal 


Antonescum, confirmând că starea sănătății Conducătorului Statului ar fi 
îngrijorătoare. 


221 


Dr. Lupu a replicat că aceste informaţii sunt puse în circulaţie de cercuri 
interesate, care vor să grăbească o fomulă de succesiune, dar că sunt cu 
desăvârşire inexacte. 

Totodată, dr. N. Lupu a relatat lui Maniu conversaţia pe care a avut-o cu 
fratele său, prodesorul dr. Lupu, întors de la Predeal. 

Maniu totuşi s-a îndoit de veracitatea celor relatate de profesorul Lupu, 
ceea ce a provocat un viu schimb de cuvinte între acesta din urmă şi 
preşedintele grupării național-ţărăniste. 


Colportorii ştirilor 


Dr. Lupu a întreprins, cu ajutorul amicilor săi, o mică anchetă spre a-şi da 
seama cine a pus în circulaţie aceste ştiri. 
Din această anchetă rezultă: 

1. Maniu a fost informat şi ținut în curent cu privire la presupusa stare a 
sănătății dlui mareşal Antonescu de către Alice Sturza, care păstrează 
legături în cercurile Consiliului de Patronaj. 

Bizuindu-se pe legăturile dnei Sturza, Maniu continuă să creadă că 
medicii ascund adevărul asupra situației dlui mareşal Antonescu. 

2. În marele public, ca şi în cercurile politice, ştirile au fost difuzate în 
mod metodic de către toate oficinele legionare. 

Confirmările venite din tabăra Maniu au dat un aspect de veracitate 
acestor veşti alarmante. 

3. Anumite cercuri germane au avut atitudini care păreau a confirma 
aceste versiuni. 

4. Cercurile lui Cancicov au avut, de asemenea, o atitudine care a 
întreținut această atmosferă, iar cercurile Gigurtu-Manoilescu au avut o 
atitudine similară. 

5. Ziaristul Ilariu Dobridor, care este nepotul generalului Petre 
Dumitrescu, cutreeră de câteva zile cercuri politice ca şi cercuri aparținând 
Legaţiei germane, cu scopul de a face atmosferă în favoarea unchiului său. 

Această activitate a lui Ilariu Dobridor nu este făcută cu consimțământul 
generalului Dumitrescu, iar apropiații lui Dobridor arată că acesta 
răspândeşte că se crede capabil să-l împingă pe unchiul său într-o situaţie de 
prim ordin, pentru a-şi creia o poziţie politică personală, după care râvneşte 
de multă vreme. 

Dobridor a fost național-țărănist, din grupul Mihalache; a fost captat de 
Goga, în 1937, când acesta a luat guvernul; este dominat de o mare ambiţie 
politică şi crede că poate juca un rol de prim ordin. 


228 


Raporturile Beubacher — Cancicov 


Atitudinea cercurilor economice germane în favoarea lui Cancicov este 
explicată de anumite cercuri național-țărăniste, obişnuite a interpreta viața 
politică sub forma cancanurilor prin legăturile dintre dna Georgeta Cancicov 
şi dr. Neubacher. 


Atitudinea lui Cancicov 


Dr. C. Angelescu a avut o întrevedere cu Cancicov, după care a arătat 
intimilor săi că fostul ministru de Finanţe crede: 

1. Că cercurile superioare germane nu reflectă pentru anumita 
eventualitate la o formulă legionară, deoarece îşi dau seama că ar întâmpina 
dificultăți în opinia publică şi în armată. 

2. Cercurile superioare germane doresc în această eventualitate o formulă 
militaro-economică, care să corespundă celor două imperative actuale: 
imperativul militar şi imperativul economic. 

3. Cancicov socoteşte că nu poate colabora sub nici o formă cu dl mareşal 
Antonescu sau cu dl Vice-Preşedinte al Consiliului. 

Cu acest prilej Cancicov a lăsat să se înțeleagă că lucrează în vederea 
unei formule noi, în măsura în care aceasta poate eventual să izbucnească. 

4. Cancicov nu vrea să fie vice-preşedinte de Consiliu şi a declarat că 
dacă i s-ar propune ar refuza, deoarece urmăreşte ca şi până acum numai 
contopirea tuturor departamentelor economice într-un minister economic, 
separat de departamentul politico-administrativ. 

Cancicov a arătat că doreşte conducerea, cu depline puteri a acestui 
minister economic. 

5. La aceste funcţii, Cancicov a arătat că ar conveni numai în cadrul altei 
formule politice, preconizând un cabinet Gheorghe Brătianu. 

Numai în cazul în care o asemenea formulă n-ar isbuti, Cancicov 
preconizează să se facă apel la o nouă personalitate militară. 

După unele informaţii necontrolate deţinute tot de dr. Angelescu, 
Cancicov ar fi avut întrevederi cu generalul Iacobici. 

Este de menționat că, în întrevedera avută cu dr. Angelescu, Cancicov a 
susținut faţă de acesta că generalul Iacobici este ostil legionarilor. 


La liberali 


Dr. Angelescu a arătat apropiaților săi că gruparea liberală se va împotrivi 
ca Gheorghe Brătianu să ia guvernul. 


229 


Vechii liberali consideră că războiul va fi decis de puterile anglo-saxone 
şi că o colaborare a lui Gheorghe Brătianu cu germanii înseamnă, într-un 
viitor, lichidarea politică a acestuia. 

Pe de altă parte, familia Brătianu face în acest moment o mare presiune 
asupra lui spre a-l determina să se menţină în rezervă. 


ASRI fond d, dosar nr. 1605, f. 38-42. 


1942 iulie 14. Notă întocmită de SSI privind opiniile politice ale lui 
Gheorghe Brătianu şi poziția sa faţă de o eventuală succesiune provocată de 
înrăutățirea sănătății mareşalului Antonescu. 


NOTĂ 
Atitudinea lui Gheorghe Brătianu 


Faţă de zvonurile şi ipotezele emise în ultima vreme în cercurile politice, 
partizanii lui Gheorghe Brătianu i-au solicitat să facă un examen al situației 
interne. 

Cu acest prilej, Gheorghe Brătianu a declarat în esență următoarele: 

Starea sănătăţii domnului mareşal Antonescu este relativ bună şi — în nici 
un caz — nu prezintă simptomele care au alarmat lumea politică. 

Frământările create de ştirea că sănătatea Conducătorului Statului ar fi 
alarmantă au ridicat însă problema succesiunii care, după părerea lui 
Gheorghe Brătianu, din spirit de prudenţă nu poate fi lăsată la discreţia unei 
împrejurări survenită în viitor, ci trebuie prevăzută şi rezolvată din timp. 

„Problema se pune atât pentru români cât şi pentru germani, precum şi 
pentru guvern şi pentru lumea politică de opoziție, deopotrivă” — a încheiat 
Gheorghe Brătianu. 

La întrebarea ce 1-a fost pusă cu privire la atitudinea sa în această 
chestiune, Gheorghe Brătianu a declarat că „va veghea prin toate mijloacele 
care îi stau la dispoziţie, ca interesele supreme ale ţării să fie salvgardate”. 

La remarca ce a fost făcută de Dinu Brătianu şi liberalii bătrâni că se 
opun unei colaborări cu germanii şi că ar lucra împotriva unei formule de 
guvern în care Gheorghe Brătianu ar avea rolul prim, acesta a declarat că 
presupusa atitudine a bătrânilor este judecată în funcție de situația actuală. 

Gheorghe Brătianu a declarat că nu doreşte să ia guvernul, dar că, dacă 
situația s-ar schimba şi ar surveni primejdii iminente pentru țară, toată 
lumea ar fi obligată să-şi modifice atitudinea. 


230 


În această gravă eventualitate — a spus Gheorghe Brătianu — s-ar cerceta 
primejdiile şi s-ar lucra, cu orice jertfe, pentru a le evita. 
Totodată, Gheorghe Brătianu a adăugat că nu vede momentan nici o 
posibilitate de conlucrare a sa în conjunctura actuală. 

Gheorghe Brătianu a arătat că nu egreează nici o colaborare cu 
Cancicov, căruia îi reproşează că „a lucrat şi cu fostul rege Carol al II-lea 
şi cu legionarii şi cu partidele şi cu dictatura”. 

Cu aceeaş ocazie, Gheorghe Brătianu a formulat aprecieri defavorabile 
asupra caracterului fostului ministru de Finanţe. 

„Acela care doreşte o colaborare este Cancicov”, a încheiat Gheorghe 
Brătianu. 


ASRI fond d, dosar nr. 1605, f. 33-34. 


1942 iulie 17. Notă informativă primită de SSI despre divergenţele de opinii 
între liderii liberali. 


NOTĂ 
De la liberali 


Gheorghe Brătianu continuă activitatea de reorganizare a grupării 
liberale, sub forma de filiale ale „Societăţii de Cultură Naţional-Liberală”. 
Această acţiune se duce sub directă conducere a lui Gheoghe Brătianu şi a 
colaboratorilor săi apropiaţi, procedându-se deocamdată la o revizuire a 
cadrelor fruntaşe din provincie. 

Elementele socotite devotate lui Gheorghe Tătărescu sunt eliminate, 
pentru ca fostul prim-ministru să nu poată dispune de o parte din cadrele 
liberale. 

În general, cei însărcinaţi cu regruparea cadrelor în judeţe, nu sunt foştii 
şefi de organizaţie ai vechiului Partid liberal; se utilizează georgiştii devotați 
sau noi personalități provinciale, socotite apte de a strânge, în fiecare judeţ, 
un grup de persoane interesante, atât din punct de vedere al ascendenţei în 
opinia publică, cât şi a valorii şi prestigiului personal. 

Negocierile se duc în mod secret, prin emisari trimişi din Bucureşti. 

Gheorghe Brătianu a declarat intimilor săi că trebuie să folosească pentru 
moment metodele de conspirativitate, asemănătoare celor legionare. 

Concomitent cu acțiunea lui Gheorghe Brătianu, Gheorghe Tătărescu a 
folosit o serie de emisari personali pentru a proceda la o regrupare a 
elementelor de care s-a servit în guvernarea de patru ani. 


231 


Gheorghe Tătărescu urmăreşte să-şi creeze o grupare a sa. 

Plecând pentru câteva zile la moşia sa de la Poiana, Gheorghe Tătărescu a 
anunţat pe apropiații săi că se va reîntoarce în Bucureşti la mijlocul 
săptămânii viitoare, pentru a continua discuţiile cu amicii săi. 

Acţiunea de reorganizare a grupării liberale întreprinsă de Gheorghe 
Brătianu — şi considerată ca o încercare de consacrare a şefiei acestuia cu 
consimțământul lui Dinu Brătianu — a pus în mişcare pe amicii lui Tătărescu. 

Gheorghe Brătianu invitase la şedinţele „Societăţii de Cultură Național- 
Liberală” şi pe membri grupării „Păreri liberale”, considerată ca o grupare 
de elită a Partidului liberal. Câţiva dintre aceştia au luat parte la şedinţele de 
la clubul liberal. 

Gheorghe Tătărescu a luat imediat contact cu o parte dintre membrii 
grupării „Păreri liberale” şi în special cu Costel Tătăranu, şeful, de fapt, al 
acestei grupări. 

Costel Tătăranu şi Georgel Gheorghiu, fostul secretar general în 
Ministerul de Industrie şi Comerţ, au vizitat pe toți membrii grupării „Păreri 
liberale”, pentru a le sugera să nu se angajeze cu Gheorghe Brătianu. 

O parte dintre cei care veniseră la şedinţă, între care şi avocatul H. 
Aznavorian, au renunțat; alţii, ca fostul raportor general al bugetului, C.C. 
Zamfirescu, Radu Patrulius, etc. Au optat pentru Gheorghe Brătianu. 

Aceiaşi acțiune se duce de către Tătărescu şi în organizaţiile provinciale, 
unde terenul este mai prielnic pentru fostul prim-ministru, deoarece 
Gheorghe Brătianu tinde să înlăture şi pe o parte dintre vechii liberali, pentru 
a-i înlocui cu georgiştii. 


ASRI fond d, dosar nr. 1605, f. 25-27. 
1942 iulie 20. Notă informativă primită de SSI în legătură cu opiniile 
politice ale liderilor naţional-țărănişti. 
NOTĂ 
De la naţional-ţărănişti 
1. Dr. N. Lupu a anunţat pe amicii săi că a solicitat o audiență dlui 
mareşal Antonescu, cerând îngăduinţa să plece la Predeal. In ziua de 18 iulie 


a.c., odată cu fratele său, prof. univ. dr. Lupu, fund informat că acesta merge 
să consulte din nou pe Conducătorul Statului. 


232 


2. Cu prilejul unei întrevederi avute recent cu Suphi Tanrioer, ministrul 
Turciei, Constantin Vişoianu l-a pus în curent pe acesta cu fazele discuţiilor 
dintre atitudinea de adoptat față de guvern, cu tratativele pentru reintegrarea 
în gruparea național-țărănistă a câtorva elemente eliminate şi cu mişcarea 
tinerilor ţărănişti pentru dinamizarea conducerii grupei. 

Vişoianu a declarat că liberalii manifestă în ultimul timp o stare de 
nehotărâre totală, fiind în imposibilitate de a lua o atitudine oarecare cu toate 
eforturile depuse de dr. Angelescu şi Sassu; de asemenea, s-a arătat 
neîncrezător în Gheorghe Brătianu. 

DI Vişoianu a făcut următoarea comparaţie: 

„În timp ce Dinu Brătianu şi conducerea partidului, în genere, nu ştiu ce 
vor, Gheorghe Brătianu a rămas acelaşi «copil teribil» care vrea la fiecare 
moment altceva”. 

În privinţa reprimirii la naţional-țărănişti a grupului lui Ralea şi al lui 
Ghelmegeanu, cât şi ai colaboratorilor fostului Rege Carol al II-lea, Vişoianu 
a declarat că s-a realizat în principiu o înţelegere, dar că grupul în chestie nu 
înțelege a abandona în schimbul reprimirii, libertatea viitoare de critică, aşa 
cum se cere din partea conducerii național-țărăniste. 

Vişoianu a arătat că dr. Lupu ar lucra intens pentru mediație. 

3 3. Iuliu Maniu, dr. N. Lupu, Ion Lugoşianu şi Mihail Ralea au trimis 
ministrului Truelle, cu prilejul zilei naționale franceze de 14 iulie, cărți de 
vizită cu câte un text conținând, atât aluzii la faptul că Franța a fost 
totdeauna promotoarea libertății umane, cât şi urări ca Franța să-şi reia rolul 
avut înainte de actualul război. 


ASRI fond d, dosar nr. 1605, f. 5-6. 


1942 iulie 20. Notă a SSI despre vederile politice ale naţional-țărăniştilor şi 
liberalilor. 


NOTĂ 
Din cercurile politice 
1. Gheorghe Brătianu şi-a manifestat față de apropiații săi intenția de a 
solicita să plece pe front, întrucât anul acesta nu a fost mobilizat. 
2. Dr. Dori Popovici, fostul ministru al Bucovinei, a anunţat pe intimii săi 


că a înaintat Conducerii Statului un memoriu în care descrie modul cum s-au 
făcut deportările evreilor din Bucovina. 


233 


Popovici susţine că în acest memoriu a preconizat facerea unei anchete, 
care să stabilească — după părerea sa - nesocotirea ordinelor date de centru, 
însuşirile samavolnice de bunuri evreieşti, cât şi unele cazuri când s-au 
deportat evrei bogaţi „cu scopul de a li se lua averea”. 

Aceloraşi intimi, Dori Popovici le-a arătat că doreşte să fie audiat pentru 
a da precizări. 

3. Dr. N. Lupu, care nu a putut pleca la Predeal pentru a fi primit în 
audiență de dl mareşal Antonescu, a anunţat pe apropiații săi că va transmite 
o serie de texete prin fratele său, prof. univ. dr. Lupu, care se va duce la 
Predeal pentru a-l consulta pe Conducătorul Statului. 

4. Suphy Tanrioer, ministrul Turciei, a făcut o vizită doctorului N. Lupu, 
cu care ocazie a discutat în special problema atitudinii Turciei. 

În ceea ce priveşte mersul ostilităților pe frontul oriental, Tanrioer a 
exprimat părerea că forțele germano-aliate nu vor putea sparge barajul 
muntos al Caucazului şi că acest fapt va determina începerea unei ofensive 
de întoarcere a grupei stângi sovietice prin Orientul Apropiat, iar nu prin 
Turcia. 

5. Fostul ministru I.G. Gruia a cominicat câtorva apropiaţi ai lui Maniu că 
i s-ar fi făcut unele propuneri de colaborare la opera de guvernare, dar că a 
refuzat propunerile făcute. 

Gruia a adăugat că procesul „Pro-Transilvania” în care a pledat împotriva 
dizolvării acestei asociaţii, l-a apropiat de Maniu. 

6. Cu prilejul unei şedinţe recente a secretariatului grupării național- 
țărănisre s-a luat în discuție activitatea din străinătate a reprezentanţilor 
grupării, relevându-se că aceştia nu au corespuns misiunii încredințate şi că 
alegerea persoanelor a fost greşită. 

În special a fost criticată activitatea desfăşurată de Pavel Pavel şi 
Neniţescu, cărora li s-a reproşat nu numai inacţiunea, dar şi o purtare 
neserioasă. 


ASRI fond d, dosar nr. 1605, f. 3-4. 


1942 iulie 21. Notă SSI obținută din medii legionare, sursa „Mironescu ”, 
privind o eventuală revenire a prințului Nicolae la conducerea ţării. 


NOTĂ 


Profesorul N. D. Cornăţeanu mi-a spus că în tabăra legionară este mare 
optimism, întrucât se interpretează acolo ultimul decret privind pe principele 


234 


Nicolae în sens favorabil lor. Pretind anume că Principele Nicolae este 
simpatizant legionar, prinţ de sânge german şi că nu este exclus să i se 
retreacă conducerea statului, în caz că A. S. va lucra — desigur — cu 
legionarii. Cu cine anume, de la legionari, prof. N. D. Cornăţeanu nu mi-a 
spus. El, personal, nu are o părere fermă în această chestiune, crede însă că 
interpretarea pe care o dau legionarii chestiunii nu trebuie respinsă „de 
plano”. În ce priveşte foştii oameni politici, i se pare că se desemnează două 
curente: 

Unul care ar grupa pe toți foştii oameni politici, indiferent de partid, cu 
interese puternice în lumea economică, marea industrie şi finanță. Aceştia 
gravitează în jurul lui Dinu Brătianu şi sunt — fireşte — în majoritate liberali. 

Al doilea curent grupează, de asemeni, oameni din toate fostele partide, 
care se aşteaptă la „o pace engleză” şi vor să fie pregătiți pentru această 
eventualitate. În majoritate sunt cei foşti naţional-țărănişti de toate nuanțele, 
strânşi în jurul lui Maniu, căci s-au împăcat. Este însă de remarcat că, deşi 
fac parte din acest grup persoane cu mare suprafaţă, totuşi, curentul de 
greutate al acestui grup este prof. Mihail Ralea, căruia se vrea a 1 se da rolul 
de exponent al curentului. 

În ambele cazuri nu s-a cristalizat încă acţiuni precise, dar aceasta este 
atmosfera ce se poate desprinde din ceea ce se vorbeşte — şi aceasta este 
impresia pe care o are foarte multă lume. 

Mironescu 
21 Iulie 1942 


* ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 23/1942, f. 16-17. 


1942 iulie 23. Notă informativă primită de SSI despre gruparea legionară 
din Valea Prahovei. 


NOTĂ 
Situaţia Mişcării legionare din Valea Prahovei 


În urma morții legionarului ing. Vlad, unul din conducătorii organizaţiei 
prahovene, Mişcarea legionară locală a luat doliu pe timp de o săptămână. 
La înmormântarea acestuia n-au participat decât şefii de secții şi câţiva 
delegaţi ai cuiburilor. 
Printre participanți au fost şi dr. Ion Nicolescu — fost medic primar -, prof. 
Cristache şi Moisă, funcționar la una din rafinăriile din Ploieşti. 
Întâlnirile între legionari au fost reluate. 


235 


S-au lansat zvonuri că între legionari şi guvern ar avea loc convorbiri al 
căror rezultat este aşteptat de organizația de Prahova. 

În această privinţă s-a făcut cunoscut cuiburilor că şefii legionari rămân 
intransigenţi în chestiunea lui Horia Sima, la care „Mişcarea legionară nu va 
renunța niciodată”. 

La o întrunire la care au participat legionarii: Georgescu, Cristache şi alții 
s-au dat instrucțiunile pentru şefii de cuiburi, prevăzând următoarele: 

1. Ficare şef de cuib să-şi facă numărătoarea pentru a se putea şti pe ce 
număr de legionari poate conta Mişcarea. 

2. Să se înainteze Comandamentului numărul şi numele elementelor de 
sacrificiu, care trebuie să fie „gata pentru a primi ordine”. 

În această privință se menţionează de către Comandament că nu este 
vorba de acte de violență 

3. În legătură cu starea sănătăţii Conducătorului Statului s-a comunicat 
cuiburilor că trebuie să fie gata şi să se aştepte la venirea la putere, întrucât 
s-ar putea ca să vină în fruntea Statului un militar, pe care legionarii îl 
simpatizează şi care ar răspunde la rândul său acestei simpatii. 

4. Să se continue cu acţiunea de propagandă împotriva Vice-Preşedintelui 
Consiliului de Miniştri. 

În general atmosfera este optimistă — deşi câţiva fruntaşi legionari au 
căzut pe front — toți aşteptând schimbări care să se producă în avantajul 
Mişcării legionare. 


ASRI fond d, dosar nr. 1607, f. 360-361. 


1942 iulie 28. Notă informativă primită de SSI despre cele discutate cu 
ocazia întrevederii dintre luliu Maniu şi Dinu Brătianu. 


NOTĂ 
Din cercurile politice 


În dimineaţa de 27 iulie a.c. Maniu a făcut cunoscut intimilor săi că a 
avut o întrevedere cu Dinu Brătianu şi că în cursul acestei întrevederi a 
izbutit să se pună din nou de acord cu preledintele grupării liberale. 

Cu toate divergenţele de tactică ivite între preşedinţii celor două grupări, 
s-a putut constata în timpul ultimului schimb de vederi că, în linii generale, 
au menţinut aceleaşi opinii cu privire la problemele de politică externă, 
poziția României în război şi numeroase probleme de ordin intern. 


236 


Deşi comitetul de conducere al grupării naţional-țărăniste a hotărât să nu 
se întreprindă pentru moment nici un demers pe lângă guvern şi deşi o 
importantă facțiune din gruparea liberală în frunte cu Gheorghe Brătianu se 
află pe acelaşi punct de vedere, totuşi, preşedinţii celor două grupări au 
hotărât. 

1. Să reia discuţiile, direct, fără intermediul altor persoane, pentru 

stabilirea definitivă a unui text comun. 

2. Că este în interesul ţării ca grupările de opoziție să-şi expună în scris 
punctul lor de vedere cu privire la politica războiului. 

3. Să găsească mpmentul propice unui asemenea demers, aşteptând mai 
întâi clarificarea raporturilor dintre guvern şi germani. 


ASRI fond d, dosar nr. 1605, f. 96 


1942 iulie 31. Notă informativă primită de SSI despre comentariile lui Iuliu 
Maniu față de decizia lui Gheorghe Brătianu de a pleca pe front. 


NOTĂ 
Din cercurile politice 


1, Fiind întrebat cu privire la plecarea lui Gheorghe Brătianu pe front, 
Maniu a declarat că aceasta — după părerea sa — constituie o greşală politică. 
Maniu a subliniat — din punctul său de vedere — deosebirea dintre 
Mihalache şi Brătianu. 

„Mihalache a cerut să fie înrolat ca voluntar, dar imediat ce Basarabia a 
fost recucerită, a intervenit să fie demobilizat, considerând că războiul nostru 
nu mai are nici un scop. 

Gheorghe Brătianu dovedeşte încă o dată că nu este fixat asupra propriei 
sale atitudini, deoarece după ce s-a dus la dl mareşal Antonescu cu scrisoarea 
grupărilor de opoziție şi s-a solidarizat implicit cu acţiunea care condamna 
continuarea războiului nostru în răsărit, astăzi cere din nou să fie mobilizat 
ŞI, prin aceasta, se declară pentru continuarea războiului în Răsărit. 

Contradicţia în care s-a pus Gheorghe Brătianu dovedeşte — a spus Maniu 
-, că nu se poate fixa pe o linie politică şi că procedează după împrejurări. 

Motivul ce se invocă, că ar fi vrut să constate personal progresele 
administraţiei sovietice nu poate avea vreo valoare. 


237 


Motivul real de a sonda starea de spirit a armatei putea fi lăsat în seama 
unor oameni de încredere, care nu angajează prin prezenţa lor voluntară pe 
front un partid politic”. 

Maniu a încheiat declarând că probabil această acțiune a lui Gheorghe 
Brătianu va avea repercursiuni asupra grupării liberale în viitorul apropiat. 

2. Sesizându-se de acțiunea de reorganizare a grupării liberale, 
întreprinsă de Gheorghe Brătianu, Maniu a dat dispoziţii ca şi gruparea 
național-țărănistă să înceapă reorganizarea cadrelor sale, arătând că „această 
acțiune este necesară în momentul de față, când şi regimul şi liberalii îşi 
caută aderenţi”. 

3. În acest scop, diferiţi fruntaşi naţional-țărăniști au căpătat misiunea 
de a vizita câteva capitale de judeţ şi a lua contact cu fruntaşii locali. 

4. Asemenea misiuni au primit până acum. Sever Bocu pentru Banat; 

Ilie Lazăr şi dr. Virgil Solomon pentru câteva judeţe din Ardeal; Ghiţă Pop 
pentru Ploieşti şi Buzău; dr. Corneliu Coposu pentru tineretul din Ardeal. 

Dr. Virgil Solomon este plecat în Ardeal, iar Ghiţă Pop a plecat la Ploieşti 
în ziua de 27 iulie a.c. 


ASRI fond d, dosar nr. 1607, f. 322-323 


1942 august 12. Extras din buletinul informativ înaintat preşedinţiei 
Consiliului de Miniştri referitor la acțiunile preconizate de Comitetul 
Central al Partidului Comunist din România în cadrul Frontului Patriotic. 


Serviciul Special de Informaţii comunică următoarele 
cu privire la caracterul acțiunilor comuniste 


Comitetul Central al Partidului Comunist din România, cu toate că în 
ultimul timp a căutat să creeze o nouă platformă de luptă revoluţionară prin 
lansarea unor lozinci cu caracter patriotic, în cadrul Frontului Patriotic, 
totuşi în fond a menținut întreaga linie de luptă revoluționară în rândurile 
muncitorimii. Acţiunile de sabotaj, actele teroriste şi îndemnurile la 
rebeliune au fost şi au rămas punctele principale de program, pentru care se 
caută mijloacele şi momentele cele mai puternice de punere în aplicare. 

Comitetul Central acordă mare importanță menţinerii spiritului 
revoluționar în masa muncitorească şi a credinței în victoria finală a 
democraţiei. În ce priveşte organizarea, el se serveşte de celulele comuniste 
din întreprinderi, care au înlocuit aşa-zisele comitete de acțiune, care la 


238 


rândul lor urmează vechii organizații sindicale. Celulele comuniste nu 
urmăresc să apară în întreprinderi ca elemente active revoluţionare decât 
numai în măsura în care pot antrena grupuri cât mai mari de muncitori sau 
chiar independenți. Se caută a se evita acțiuni revoluționare 
„compromiţătoare, care ar duce la diminuarea cadrelor şi se urmăreşte 
consolidarea acestora şi formarea cu ajutorul lor, a unor serii de muncitori 
conştienţi de cerinţele revoluționare ale timpului. 

Lozincile de luptă sunt cele izvorâte din interesele muncitorimii din 
fiecare întreprindere, precum şi acelea, mai cuprinzătoare, rezultate din 
nemulțumirile sociale şi politice cauzate de starea de război. 

În momentul de faţă, mişcarea comunistă urmăreşte reorganizarea şi 
reactivarea cadrelor şi simpatizanților comunişti din întreprinderi, fără a 
renunța la platforma de luptă patriotică folosită până în prezent. 
Menţinâmdu-se cât mai conspirativ contactul atât cu conducerea supremă a 
mişcării cât şi cu celulele din întreprinderi, se crede că se va putea ajunge să 
se creeze acţiuni de sabotaj menite să întărească rezistența frontului 
democratic, front care în oraşele ţării a luat ființă sub forma unui bloc 
puternic antifascist. 


23 August 1944. Documente, vol. I, Editura Ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1984, p. 410. 


1942 august 13. Notă întocmită de SSI despre opiniile lui Iuliu Maniu faţă 
de eventualele sancțiuni destinate oamenilor politici care au contribuit la 
dezastrul ţării. 


NOTA 


Polemica dintre Maniu şi Valer Pop a pus în discuţia conducerii național 
—ţărăniste chestiunea eventualelor sancțiuni destinate oamenilor politici 
socotiți că „au contribuit la dezastrul țării”. 

Cu acest prilej, raportându - i-se că în lumea politică maniştii sunt 
considerați prea sectari, iar că lui Maniu personal i se reproşează că nu vrea 
să colaboreze cu elemente care au putut să săvârşească greşeli de metodă, 
dar care au păstrat aceeaşi ideologie democratică, preşedintele grupării 
național — țărăniste a ţinut să precizeze punctul său de vedere în această 
chestiune, declarând că: 

1. Gruparea naţional — țărănistă trebuie să tindă a redeveni un partid 
de masă, iar masele „nu trebuie să fie decepţionate prin 


239 


reactualizarea persoanelor care au greşit, au trădat sau au 
tranzacționat”. 
„Se va da prilejul elementelor ezitante, dar  necompromise să se 
reabiliteze, fără însă a juca roluri de prim ordin”, a adăugat Maniu. 
2. Sancţiuni severe vor fi aplicate probabil la trei categorii: 
a. A celor care au contribuit, prin orice mijloc la instaurarea 
dictaturii fostului 
Rege Carol II şi la suprimarea libertăţilor, dictatura fostului Suveran fiind 
socotită de Maniu ca punctul de plecare al tuturor nenorocirilor abătute 
asupra ţării. 
b. Acelor care au ordonat, comis sau încurajat crimele de Stat. 
Maniştii pretind că, în cazul câne evenimentele o vor permite, vor fi 
diferite 
unei Justiţii, cu o procedură rapidă, persoanele care au ordonat sau executat 
toate crimele politice, începând cu acele împotriva legionarilor şi terminând 
cu masacrele împotriva evreilor. 
„Trebuie să se reîncetățenească ideea că oricine e supus legii şi că 
poporul român nu tolerează crimele”. 

Această operă de justiţie este socotită de manişti că e necesară atât din 
punctul de vedere al moralității interne, cât şi al restabilirii unei bune 
reputați a ţării peste graniță. 

c. Acelor care au contribuit prin orice mijloc, la pierderea graniţelor 
țării. 


ASRI, fond d, dosar nr. 1607, f. 289-290. 
1942 august 27. Notă informativă primită de SSI în legătură cu demersurile 
politice ale fruntașilor naţional-ţărănişti. 
NOTĂ 
Din cercurile politice 
1. În ziua de 27 august a.c. Maniu a primit pe avocatul Hosu, fratele 
episcopului unit cu acelaş nume. 
Avocatul Hosu, care a venit din Cluj cu mesaje importante, va mai 


rămâne câteva zile în capitală şi va mai avea câteva întrevederi cu 
preşedintele grupării național —ţărăniste. 


240 


2. Virgil Solomon, care şi în trecut, sub regimul FRN, asigura legătura între 
național - ţărănişti şi legionari, a căpătat decurgând din partea lui Maniu 
însărcinarea de a relua contactul cu legionarii. 

Fruntaşii național — ţărănişti, fund întrebat de câțiva intimi ai săi despre 

îndeplinirea misiunii căpătate, a declarat că acest contact a fost amânat 

chiar de către legionari, care au răspuns că momentan nu este oportun şi că 
au ordine că orice manifestări faţă de persoane străine de legiune să fie 
întrerupte. 

Dr. Virgil Solomon a mai declarat că are informaţii după care 
optimismul observat până recent în rândurile legionarilor a dispărut, făcând 
loc unei stări generale de deprimare. 

Legionarii - a arătat fruntaşul naţional — țărănist pretind - că au fost 
induşi în eroare şi că în tratativele duse cu unii exponenţi ai regimului au 
fost înşelați. 

În afară de acestea Dr. Virgil Solomon arătat că unii legionari au 
accente destul de tari chiar față de germani. 

3. AL.Vaida Voevod, a făcut cunoscut maniştilor că — după informaţiile sale 
- se vor lua măsuri severe împotriva anglofililor, în urma unor sugestii 
externe. 

Această înştiinţare a fost primită cu scepticism, maniştii susținând că nu 

există interesul ca "să se dovedească Europei că şi România este împotriva 

politicii favorabile Axei şi că sunt necesare şi la noi măsuri, ca în ţările 
ocupate". 

4. Maniu, îşi manifestase indignarea aflând că Iuliu Moldovanu, preşedintele 

asociației Astra, ar fi înaintat un memoriu domnului Mareşal Antonescu, 

prin care propunea exproprierea industriilor şi fondurilor de comerț evreieşti 

din Ardeal şi Banat şi solicita ca acestea să fie date unei secțiuni speciale a 

asociației. 

Totuşi, Maniu a declarat că o inițiativă în asemenea formă i se pare 
imposibilă deoarece este înțeles în problemele naționale generale cu 
Mitropolitul Bălan, iar chestiunea evreiască trebuie considerată drept una din 
cele mai importante probleme de ordin intern cât şi extern. 

În cursul dimineţii de 27 august a.c., Maniu a declarat amicilor săi, în 
legătură cu demersul Astrei că s-a grăbit să meargă la Sibiu, spre a controla 
veridicitatea informaţiilor ce i-au fost date. 

Acolo a stabilit că asociaţia Astra, observând că evreii din Ardeal şi 
Banat, intraţi în panică, îşi oferă întreprinderile spre vânzare şi că singurii 
amatori, care se prezintă sunt minoritarii, a socotit că trebuie să facă un 
demers, spre a se evita ca aceste bunuri să intre în mâini străine. Ca urmare 
Astra a solicitat: 


241 


a. Ca bunurile, care în virtutea legilor de românizare ar urma să 
treacă din mâinile evreeşti, să fie lovite de indisponibilitate, spre a 
se evita să fie cumpărate de minoritari. 

b. Ca aceste bunuri să fie date în administrarea Astrei, ori ca aceasta 
să indice români pricepuţi, care să le preia, spre a nu intra în 
patrimoniul unor elemente necalificate, care să le slăbească ori să 
le distrugă, dar că - în orice caz - Astra n-a propus lărgirea 
exproprierii bunurilor evreieşti. 

Confuzia - după informaţiile lui Maniu — a pornit de la redactarea 

rezumatului 
memoriului, întocmit de biroul însărcinat să redacteze asemenea rezumate 
pentru facilitarea rezolvării lucrărilor prezentate domnului mareşal 
Antonescu. 

Maniu a adăugat apropiaților săi că are informaţii după care această 
confuzie ar fi prilejuit o rezoluție energică a domnului mareşal Antonescu, 
de care Iuliu Moldovan sesizându-se a redactat o scrisoare de disculpare, 
protestând împotriva învinuirilor aduse ardelenilor. 


ASRI, fond d, dosar nr. 1607, f. 221-223. 


1942 septembrie 11. Notă a SSI despre îngrijorarea lui luliu Maniu privind 
soarta ţări la sfâşitul războiului. 


NOTĂ 


Maniu fiind preocupat de consecințele pe care le-ar putea avea 
angajarea unor lupte directe, pe frontul Caucazului, între trupele anglo- 
americane şi trupele române, a convocat în ziua de 4 septembrie a.c. pe 
Mihai Popovici, Ghiţă Pop, prof. I. Hudiţă şi dr. Virgil Solomon, cărora le-a 
făcut o expunere — din punctul său de vedere — declarând în esență 
următoarele : 

„Am ferma convingere că participarea armatei române la luptele din 
Răsărit ia forme pe care le socotosc atât de importante şi grave, încât — după 
părerea mea — nici gruparea național-țărănistă nu va mai fi în stare să repare, 
chiar în parte numai, această politică”. 

„Dacă la Conferinţa de pace — a spus Maniu — guvernul român ar fi 
putut să găsească explicații pentru participarea armatei române în luptele cu 
armatele sovietice — nu se va putea găsi nici o justificare pentru acţiunea 
armatelor române împotriva trupelor anglo-americane. 


242 


Bunăvoinţa care există în Partidul Conservator englez pentru România 
şi, îndeosebi, înțelegerea pe care preşedintele Roosevelt a arătat-o pentru 
situația specială a ţării noastre, nu vor mai putea fi folosite, sub nici o formă. 

Anglia şi America aliate în conflict direct cu armatele noastre, vor fi în 
aşa grad indispuse încât politica lor faţă de România se va transforma într-o 
ostilitate categorică”. 

„N-ar fi exclus — a adăugat Maniu — ca în aceste condiţii, România nici 
să nu poată participa la conferința păcii; orice efort de care ar fi în stare 
anglofilii români ca şi prietenii României din Anglia şi America, va fi 
anulat”. 

„Pe de altă parte — a continuat Maniu — şansele de victorie anglo-saxone 
se măresc pe fiecare zi. Rezistenţa sovietică este dârză, dovada constituind-o 
că nici un fapt decisiv nu s-a petrecut pe frontul de Răsărit în cursul acestei 
veri, cu toate că germanii au făcut cel mai mare efort militar. 

În Anglia sunt îngrămădite trupe imense care vor da la primul prilej 
atacuri decisive. Potențialul de război anglo-american creşte, în măsura în 
care potenţialul şi rezistenţa morală a Germaniei slăbesc”. 

„Această situaţie a războiului — a spus Maniu — se vede din ultimele 
fapte de politică internaţională, care confirmă convingerea tuturor statelor că 
şansele anglo-americane cresc vertiginos. 

Aceste fapte sunt: intrarea Braziliei în război, atitudinea Portugaliei, 
demisia ministrului de Externe japonez, înlăturarea lui Serano Summer şi a 
colaboratorilor săi din guvernul spaniol, anumite simptome observate în 
Turcia, declaraţia primului ministru al Iranului. 

Se vede că nenumărate țări care au simpatizat cu Axa, au stat în 
neutralitate sau în echivoc, încep să se aranjeze după mersul războiului, fiind 
conştiente că pacea va atrage modificări asupra structurilor tuturor statelor. 

În această atmosferă, România în loc să modereze zelul său războinic, 
este pe punctul de a se bate direct cu armatele anglo-saxone, cu armatele 
celor două mari puteri care vor dicta condiţiile păcii. 

Deşi sunt convins că orice nou demers al meu n-are nici o urmare 
practică, mă Simt obligat să atrag din nou atenţia dlui mareşal Antonescu 
asupra marilor primejdii care amenință ţara, dacă domnia sa va lua 
personal comanda unor trupe ce se vor bate cu armata anglo-americană din 
Caucaz. 

Am fost înștiințat că în urma recentului meu demers, dl mareşal 
Antonescu a declarat că este hotărât să meargă până la capăt; mi s-a pus 
Chiar în vedere de către o persoană competentă această hotărâre a dlui 
mareşal Antonescu. 


243 


Cu toate acestea, un nou demers din partea mea este absolut necesar, 
iar prietenii noştrii din conducerea partidului care au ezitări şi ne 
îimdeamnă la prudenţă, trebuie să înțeleagă că sunt situaţii în care soarta 
țării fiind în joc, este nevoie să avem atitudini clare şi hotărâte” . 

În urma acestor declaraţii, prof. Hudiţă a făcut cunoscut doctorului 
Lupu, în cursul chiar al aceleiaşi zile, în numele lui Maniu, punctul de 
vedere al preşedintelui grupării național-țărăniste. 

În ziua de 5 septembrie a.c., Maniu însoţit de Mihai Popovici, au plecat 
la Dobreşti, unde au avut o lungă discuţie cu Ion Mihalache. 

Unele rezerve manifestate de Mihalache n-au mulțumit pe preşedintele 
grupării național-ţărăniste. 

În cursul dimineţii de 10 septembrie, Maniu a plecat cu automobilul la 
Braşov, pentru a avea o convorbire cu Barbu Ştirbei şi a-i cere sfatul, fiind 
probabil ca să consulte şi câțiva prieteni din Ardeal. 

Maniu este aşteptat să se întoarcă imediat la Bucureşti. 

Este de adăugat că, în cursul discuţiilor care au avut loc, s-au luat în 
examinare şi următoarele două probleme: 

1. Măsurile de deportare luate de guvern împotriva unor categorii de 
evrei. 

2. Propunerile doctorului Funk. 

În această ultimă chestiune, Maniu a obținut prin sursa lui Ion 
Lugoşanu, director la ziarul „Universul”, următoarele informații: 

Doctorul Funk ar fi propus ca plățile în aur, pe care Reichul trebuia să le 
facă pentru lichidarea contului nostru activ din cleringul româno-german, să 
fie întrerupte, iar aceste sume să fie trecute într-un cont special la Banca 
Reichului, cont care se va lichida ulterior. 

Guvernul român n-ar fi admis această cerere, iar guvernul german s-ar 
fi obligat să continue livrările de aur. 

Doctorul Funk ar fi cerut ca armatele combatatnte să nu mai fie conduse 
din punct de vedere militar şi economic în mod separat, ci să alcătuiască o 
comunitate. 

Potrivit acestui sistem, toate furniturile ce se vor face armatei germane 
nu vor mai fi plătite, ci vor fi socotite ca cheltuieli de război. 

Guvernul român — după informaţiile lui Lugoşanu — ar fi admis această 
cerere. Tot după informaţiile lui Lugoşanu, guvernul german ar fi cerut o 
sporire a cursului mărcii, ceea ce s-ar fi admis. 

Maniu a criticat în mod viu modul cum s-au purtat de către reprezntanţii 
români discuţiile, susținând că în ce priveşte urcarea cursului mărcii, această 
măsură va fi de natură să contracareze urcările prețurilor obținute de 
România. 


244 


ASRI, fond d, dosar nr. 1607, f. 159-163. 


1942 septembrie 28, Notă a SSI despre opiniile lui Ghiţă Pop 
exprimate la Arad cu ocazia conferiței cu tema ,, Românismul în faţa 
Europei Noi”. 


NOTĂ 
De la naţional-ţărănişti 


1. În ziua de 25 septembrie a.c. Ghiţă Pop s-a întors în Capitală, venind 
din Transilvania, unde la Arad, în seara de 20 septembrie a ţinut sub 
auspiciile publicaţiei „Ardealul” şi a asociaţiei „Ardealul de Nord”, precum 
şi a „Asociaţiei Scriitorilor Români din Ardeal”, o conferință intitulată 
„Românismul în faţa Europei Noi”, al cărei plan l-a discutat în realabil cu 
Maniu. 

Ghiţă Pop a declarat amicilor săi că — în linii generale — în această 
conferinţă a expus următoarele: 

Germania vrând să clădească o Europă Nouă s-a întemeiat pe revizuirea 
tratatelor. 

Noi românii, împreună cu cehoslovacii — a spus Ghiţă Pop — suntem 
singurele două popoare care am fost revizuiți înainte de conferinţa de pace, 
aşa că nu putem aştepta de la Europa nouă o revizuire, ci o revizuire a 
revizuirii făcutte înainte de conferinţa de pace. 

Ghiţă Pop a susţinut că noile hotare, trebuie să se bazeze pe un 
principiu: al legitimităţii. 

În vremurile vechi, legitimitatea o asigura dreptul cuceritorului; mai 
târziu, în Evul Mediu, legitimitatea decurgea dintr-un drept patrimonial al 
regilor şi âmpăraţilor, care considerau teritoriile ca moşii personale. 

În era modernă — a spus Ghiţă Pop — legitimitatea se întemeiază pe 
principii noi: dreptul de autodeterminare a popoarelor, dreptul fiecărei 
națiuni de a alcătui un stat de sine stătător, ca rezultat al voinţei sale 
naționale. 

Pop a accentuat că pe aceste baze trebuie să se întemeieze Europa 
Nouă, iar noi românii nu putem admite ca ungurii să revendice şi să 
stăpânească teritorii vechi româneşti, pe care sunt aşezate mari majorități 
româneşti care şi-au exprimat clar voinţa. 

Un mare ardelean — a afirmat Ghiţă Pop referindu-se prin aluzie la 
Maniu — s-a exprimat că şi noi suntem pentru Europa Nouă, însă întemeiată 


245 


pe dreptul popoarelor; dacă acest drept nu va fi respectat, Europa Nouă nu 
va fi. 

2. Ghiţă Pop, care cu prilejul conferinţei sale a sat trei zile în Ardeal, a 
făcut apoi o vizită la Blaj, unde a fost oaspetele episcopului unit Ferencz. 

Din această călătorie a sa în Ardeal, Ghiţă Pop a comunicat conducerii 
național-ţărăniste următoarele: 

a. cercurile cu care a luat contact manifestă dorinţa ca să înceteze 
războiul, fiind timorată de pierderile omeneşti şi „sătulă de restricțiuni”. 

b. Aceleaşi cercuri doresc totuşi ca ruşii să fie bătuţi; fiecare clasă 
socială are alte considerente pe care îşi întemeiază această dorință. 

c. Curentul revizionist românesc este în creştere. 

Aedelenii, în general — după împresiile lui Ghiţă pop — doresc ca ruşii 
sp fie bătuţi, dar în acelaşi timp privesc cu aprehensiune o victorie a Axei, de 
teamă că se va lua ân stăpânire străină Ardealului. 

Ghiţă pop a comunicat lui Maniu că din rapoartele primite cu ocazia 
călătoriei sale, din partea organizațiilor locale ale grupării național-ţărăniste 
reiese că popularitatea acestei grupări este în creştere şi că activitatea de 
reorganizare se desfăşoară conform instrucțiunilor date. 


ASRI, fond d, dosar nr. 1607, f. 101-103. 


1942 octombrie 9. Notă a SSI, Centrul contrainformativ Iaşi, privind 
unele neînțelegeri apărute între mareșalul lon Antonescu şi profesorul 
Mihail Antonescu. 


NOTĂ 


Se vorbeşte despre unele neînţelegeri ivite între dl mareşal Antonescu şi 
dl Mihail Antonescu. Neînţelegerile s-ar datora schimbării de guvern. 

Astfel, se apune că dl mareşal ar fi pentru o remaniere în care să intre 3-4 
persoane din legionarii bătrâni, pe când dl Mihail Antonescu ar fi pentru o 
colaborare cu liberalii. Totodată, dl Mihail Antonescu s-a opus dispoziției 
dlui mareşal Antonescu de a se aduce în ţară corpul legionarului prof. Dobre, 
căzut pe front. 

Tot acum se discută, iarăşi, că Germania ar pretinde 4 locuri în viitorul 
guvern. Asupra acestui fapt, la legionari, se spune că ar fi o nebunie acest 
fapt. 

Brad 


246 


* ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 18/1942, vol. II, f. 230. 


1942 octombrie 10. Notă a SSI privind intervenţiile lui Iuliu Maniu şi 
Dinu Brătianu la mareșalul Ion Antonescu în problema deportării evreilor. 


NOTĂ 
Din cercurile politice 


1. Încă din cursul zilei de 7 octombrie a.c. fruntașii naţional-ţărănişti au 
fost anunţaţi că Maniu şi Mihai Popavici sunt aşteptaţi să sosească în 
Bucureşti în cursul zilelor următoare. 

Doctorul Lupu, care se află în Bucureşti din ziua de 6 octombrie a.c., este 
din nou suferind şi, deşi va fi silit să nu părăsească patul cîteva zile, totuşi 
încearcă cu perseverenţă să obțină o audienţă la dl mareşal Antonescu. 

2. În dimineaţa de 7 octombrie a.c. a avut loc la Banca Românească 
obişnuitul conciliabul politic săptămânal la care au participat Dinu şi 
Gheorghe Brătianu, V.P. Sassu, etc. 

Dinu Brătianu a pus în curent pe prietenii săi cu ultimul demers făcut de 
Maniu. 

Fără să precizeze caracterul pe care l-a avut acest demers, Dinu Brătianu 
a arătat că — după informaţiile ce i-au fost communicate de Maniu — dl 
mareşal Antonescu este hotărât să mergă până la capăt în colaborarea cu 
Germania, „cu toate consecinţele pe care aceasta le va atrage”. 

În chestiunea evreiască — a declarat Dinu Brătianu — Maniu a rămas cu 
impresia că a reuşit să furnizeze argumente care să facă pe dl mareşal 
Antonescu să reflecteze şi mai atent asupra măsurilor pe care le poate avea 
deportarea. 

Dinu Brătianu a arătat apoi că pe memoriul ce l-a înaintat dlui mareşal 
Antonescu în chestiunea trimiterii de noi trupe, Conducătoarul statului a pus 
o rezoluţie care poate fi considerată „ofensatoare pentru Partidul Liberal şi 
pentru şeful său”. 

„Print-o simplă rezoluţie — a spus Brătianu — se face procesul Partidului 
Liberal şi a trecutului său, când aceste lucruri aparţin istoriei”. 

„În aceste condiţii, a adăugat Dinu Brătianu, este greu să încercăm de a 
mai avea vreun contact cu guvernul”. 


247 


„Am avut în proiect un nou memoriu în chestia evreiască, dar faţă de 
atitudinea dlui mareşal Antonescu, îmi este iarăşi imposibil să mai fac vreun 
demers”. 

„Intervenţiile mele n-au nici o curmare; eu mi-am făcut datoria, iar 
viitorul va decide cine a avut dreptate”, a aîncheiat Dinu Brătianu. 
3. V. Gh. Bârcă, fost subsecretar de stat în guvernul Tătărăscu, a fost 
numit director la Federația Naţională a Cooperativelor Viticole din România. 


ASRI, fond d, dosar nr. 1607, f. 60-61. 


1942 octombrie 22. Notă primită de SSI de la organele de Siguranţă 
privind atitudinea lui Iuliu Maniu faţă de o eventuală intenție a mareşalului 
Ion Antonescu de a crea un organism parlamentar sub forma unui Consiliu 
de Stat. 


NOTĂ 
Din cercurile politice 


1. Iuliu Maniu a făcut în ziua de 20 octombrie a.c. o vizită dlui N. Lupu, 
căruia i-a adus la cunoştiinţă că, după informaţiile deţinute de conducerea 
național-țărănistă se studiază problema creării unui organism parlamentar, 
care probabil se va numi Consiliul de Stat şi în care nu este exclus să se 
rezerve locuri tuturor grupărilor politice. 

„Nici eu — a spus Maniu — nici Mihalache şi nici Mihai Popovici, nu vom 
primi să figurăm în acest organism, pe care îl socotim improvizat şi să 
colaborăm astfel cu regimul actual”. 

Doctorul Lupu a declarat că va avea aceiaşi atitudine ca şi ceilalți fruntaşi 
național-ţărănişti. 

Maniu a afirmat apoi că, după părerea sa, situația României va fi dificilă 
la sfârşitul războiului, dacă nu se iau de către forurile competente măsuri 
pentru a uşura această situație şi că oficialitatea nici nu se găndeşte să caute 
căi de contact diplomatic cu puterile care — după opinia preşedintelui 
grupării național-ţărăniste — vor câştiga războiul. 

„În faţa acestei situații- a încheiat Maniu — nu trebuie să ne luăm nici o 
răspundere cum ar fi aceea a unei participări într-un Parlament numit de 
guvernul actual, deşi această desolidarizare va uşura sarcina noastră, care va 
fi infinit de grea”. 

2. În fiecare zi de 21 octombrie a.c. a avut loc la Banca Românească 


248 


obişnuitul Consiliu de direcție săptămânal, după care a urmat un conciliabul 
politic la care au participat Dini Brătianu, Gheorghe Brătianu, V.P. Sassu etc. 

Dinu Brătianu a făcut cunoscut că Maniu l-a vizitat în mod special pentru 
a-l felicita pentru ultimul memoriu ce l-a trimis dlui mareşal Antonescu în 
chestiunea colaborării militare pe frontul de Răsărit. 

„Cu toate acestea — a spus Dinu Brătianu a intervenţia nu a avut nici un 
rezultat, deoarece Mareşalul este decis să meargă înainte în această direcţie”. 

„Lucrul pare ciudat — a continuat Dinu Brătianu — nu numai fiidcă 
celelalte ţări afiliate Axei, Ungaria în primul rând, caută să se sustragă unor 
noi obligaţii militare, dar fiindcă şi la noi începe să se vadă din ce în ce mai 
clar şi de către oameni din ce în ce mai mulți că partida este problematic să 
fie câştigată de Germania”. 

„Cunosc oameni având o răspundere în actualul regim, care sunt convinşi 
de aceasta; aşa se explică şi începutul de rezistență care se manifestă față de 
cererile externe de alt ordin”. 

Dinu Brătianu a mai afirmat că — după in formaţiile sale — Banca 
Naţională restrânge creditele acordate băncilor de sub control german şi mai 
ales caută să se sustragă de a prelua garanţiile acestor bănci. 

„lucrul este foarte cuminte — a observat Dunu Brătianu — deoarece după 
război toate aceste credite şi garanţii nu vor valora nimic, sunt bani pierduţi 
şi vor cădea în sarcina Bămcii Naţionale şi a Statului, cu răspunderi 
catastrofale pentru moneda naţională şi pentru finanţele publice şi private”. 

V.P. Sassu a făcut cunoscut că fruntaşii național-țărănişti au luat hotărârea 
să nu participe la lucrările Consiliului d Stat care se va creia. 

Dinu Brătianu şi Gheorghe brătianu au declarat că nici fruntaşii liberali 
nu vor lua parte la acest organism parlamentar, chiar dacă vor fi solicitaţi în 
mod special, deoarece „nu pot acoperi cu autoritatea lor politică politica 
guvernului actual”. 

Gheorghe Brătianu a precizat că relațiile sale cu guvernul sunt din ce în 
ce mai reci şi că „se simte foarte bine în această ipostază”. 

3. Un grup de intelectuali ardeleni din Sibiu, reprezentând atât gruparea 
național-ţărănistă, cât şi cea liberală — format din dr. Ieronim Stoichiţă şi 
Petre Poruţ de la național-țărănişti şi dr. Eugen Piso şi dr. Nicoale Regman 
de la liberali — intenționează a face un demers prin care să atragă atenția 
asupra atitudinii unor membri ai Grupului Etnic German, precum şi asupra 
svonurilor care circulă printre membrii acestui grup privitoare la un nou 
regim de organizare ce va fi aplicat Ardealului. 


ASRI, fond d, dosar nr. 1539, f. 407-408. 


249 


1942 octombrie 23. Notă a SSI obținută din surse naționalist- 
țărăniste privind o consultare a lui Maniu cu Mihalache şi doctorul Lupu în 
privința participării la lucrările unui viitor Consiliu de Stat. 


NOTĂ 
De la naţional-ţărănişti 


Maniu a cordând o importanță deosebită atitudinii pe care gruparea 
național-ţărănistă o va adopta faţă de participarea la lucrările Consiliului de 
Stat, s-a deplatat personal în ziua de 18 octombrie a.c. la Dobreşti pentru a 
avea în acest scop un schimb de vederi cu Mihalache. 

Deşi raporturile lui Maniu cu doctorul Lupu sunt precare în ultima vreme, 
din cauza atitudinii ostile a maniştilor faţă de fostul ministru al Muncii, 
totuşi a făcut într-un scurt interval două vizite acestuia pentru a stabili un 
acord în aceiaşi chestiune. 

Maniu se temea că dată fiind apropierea ce se stabilise la un moment dat 
între, de o parte Mihalache şi doctorul Lupu, iar de altă parte, exponenţii 
regimului, cei doi fruntaşi ai grupării ar putea ca, împotriva dorinței sale, să 
ia parte la lucrările Consiliului de Stat. 

Pentru a înlătura această sciziune în conducerea grupării, Maniu a 
desfăşurat o acţiune de persuasiune atât pe lângă Mihalache cât şi pe lângă 
doctorul Lupu. 

După aceste întrevederi, Maniu a încredinţat intimilor săi că a constatat 
faptul că atât doctorul Lupu, cât şi Mihalache sunt indispuşi de atitudinea pe 
care guvernul o are faţă de dânşii, apreciind-o ca fiind de indiferență deşi 
socotesc că au manifestat înțelegere faţă de dificultățile regimului actual. 


ASRI, fond d, dosar nr. 1539, f.408. 


1942 octombrie 28. Notă a SSI privind poziția naţional-țărăniştilor 
faţă de problema anexării Transnistriei la România şi pierderile foarte mari 
ale armatei române în comparaţie cu cele suferite de trupele maghiare în 
război. 


NOTĂ 


De la naţional-ţărănişti 


250 


1. Maniu a căutat să aplaneze incidentul dintre partizanii săi şi doctorul 
Lupu, care a luat o nouă formă acută printr-un articol apărut recent în revista 
„Carpaţii” din Sibiu, apărând sub conducerea manistului Ionel Pop. 

Maniu a declarat doctorului Lupu că articolul a fost scris de colonelul 
Roseti-Bălănescu, erou de război şi vechi vânător şi că trebuie înţeles numai 
ca o reacție a lumii vânătoreşti împotriva afirmațiilor fostului ministru al 
Muncii, care propusese stârpirea iepurilor. 

Pentru a-l calma, Maniu a declarat doctorului Lupu că trebuie să ia 
lucrurile în glumă şi că „pe un vechi luptător nu-l poate impresiona un atac 
de presă”. 

Spre a ilustra bunele raporturi refăcute, Maniu a apărut în ziua de 26 
octombrie a.c. la înmormântarea fostului fruntaş național-țărănist Tăslăuanu, 
împreună cu doctorul Lupu. 

2. Profesorul Ion Hudiţă, unul din cei doi secretari generali ai grupării 
național-ţărăniste, reîntors dintr-o călătorie făcută prin câteva oraşe 
moldoveneşti, a raportat conducerii grupării următoarele: 

a. Cadrele politice naţional-ţărăniste sunt lipsite de consistenţă. 

b. Populaţia satelor ar trebui să i se dea dovezi de existența Partidului 
Naţional- Ţărănesc. 

c. În afară de Iaşi, nu există elemente locale capabile de reorganizare; 
trebuie găsite alte elemente, nu cele care au lucrat până acuma, care sunt 
demoralizate şi care s-au acomodat condiţiilor actuale. 

3. Maniu, aflând că la ultima conferinţă de presă, convocată la Legația 
germană, purtătorul de cuvânt a arătat că Transnistria va fi probabil anexată 
oficial la România, a declarat că nu poate să creadă în veracitatea unei 
asemenea onformaţii. 

„Mă îndoiesc în primul rând — a spus Maniu — că germanii ar ceda cu 
uşurinţă acest important izvor alimentar, mai ales după declaraţiile oficiale 
că vor să-şi păstreze Ucraina, nu cred apoi că nici dl mareşal Antonescu va 
consimți la aceasta. 

România, ca orice stat amic, nu poate face o politică de expansiune 
teritorială, iar opinia publică românească n-ar privi favorabil o asemenea 
politică, atunci când teritorii autentice româneşti se află sub stăpînire străină. 

O astfel de încercare n-ar face decât să agraveze situația noastră faţă de 
Uniunea Sivietică şi de puterile anglo-americane; războiul nostru a avut o 
singură justificare, recucerirea Basarabiei şi Bucovinei de Nord, iar orice se 
face peste aceasta este plin de consecinţe grave pentru Țară. 


251 


Trebuie să se înţeleagă că în orice ipoteză viitoare, noi nu putem păstra 
Transnistria, deoarece chiar dacă, prin absurd, ar învinge Germania, Reichul 
n-ar ceda românilor cel mai important port la Marea Neagră. 

Dacă URSS ar fi desfăcut în state naționale, ucrainienii nu ne-ar ceda cu 
nici un preț ţinutul, cel mai bun din Ucraina; nu mai vorbim de ipoteza unei 
victorii depline a puterilor aliate. 

Ideia că românii trebuie să se întindă la răsărit aparține ungurilor, care 
vor să aibă astfel justificarea de a cere tot Ardealul, astfel că ocuparea 
Transnistriei este primejdioasă şi din acest punct de vedere. 

Există însă în Transnistria o gravă anomalie, care ar trebui înlăturată: nu 
socotesc că este admisibil ca pe un teritoriu administrat de trupele de 
ocupaţie româneşti să circule altă monedă decât cea românescă. Nu este 
vorba numai de o chestie de principiu, ci de una practică, deoarece în fapt 
orice ofițer, soldat sau particular român care schimbă leii în 
Reichskreditkassacheine, pierde de la început jumătate din banii săi”. 

4. Ghiţă Pop fiind într-un grup de partizani, care i-au solicitat să le 
comunice impresiile şi constatările, făcute cu prilejul recentei sale călătorii 
în Ardeal, a declarat — printre altele — că populația ardelenească este 
îngrijorată de disproporţia dintre pierderile pe care le au ungurii pe front şi 
cele pe care le avem noi. 

„După datele ce le posedăm — a spus Pop — rezultă că Budapesta a avut 
pe frontul de Răsărit numai 5500 de morți şi de treo ori pe atâta răniți. 
Aceasta față de pierderile pe care le avem noi, nu reprezintă decât un procent 
infim atât în morţi cât şi în răniţi . În momentul când forţa germană va fi 
slăbită, atât de râzboiul de uzură care este în Răsărit, cît şi de ofensiva anglo- 
americană, care probabil va începe în primăvară, guvernul din Budapesta va 
avea o armată puternică, în timp ce noi vom avea un potențial extrem de 
scăzut, atât ca armament, muniții, cât şi — în special — în material uman. În 
acel moment maghiarii, cu duplicitatea politicii lor, vor profita de 
slăbiciunea noastră şia Berlinului, spre a ne atatca pentru a lua partea 
cealaltă din Ardeal. Noi cu greu vom avea ce opune, pentru că vom avea 
armata slăbită, iar Budapesta atacându-ne va câştiga simpatia anglo- 
americanilor. Aşa gândim noi, aşa gândeşte populaţia ardelenească şi tot aşa 
am motive să cred că gândesc şi maghiarii”. 


ASRI, fond d, dosar nr. 1607, f. 20-23. 


1942 noiembrie 2. Notă semnată „,Punctator”, despre vizita lui 
Stelea, fost secretar al lui Viorel Titeanu, la Iuliu Maniu, ocazie prin care l-a 


252 


informat că toți românii din Londra S-au unit sub conducerea lui Viorel 
Tillea. 


NOTĂ 


Dl Stelea, fostul secretar al lui Viorel Titeanu şi rămas la conducerea 
fostei întreprinderi forestiere a acestuia, l-a vizitat acum câteva zile pe 
Maniu. El a comunicat dlui Maniu că toate grupele de români de la Londra 
s-au unit sub conducerea dlui Tillea care — în discuţiile ce duce — nu scapă 
nici o ocazie de a invoca numele său (al dlui Maniu), ceea ce vor dovedi atât 
Bianu, cât şi Cornea şi Mateescu. 

Stelea a comunicat, de asemeni, că şeful serviciului afacerilor sud-estice 
din Foreign Office s-a manifestat, de curând, favorabil României exprimând 
proiecte contrare dorinţei sovietice. 

În sfârşit, Stelea a relatat impresiile culese la Budapesta, un de a fost 
recent — pentru întreprinderea lui — căpătând de la dl Valer Pop un paşaport 
diplomatic. În această privinţă, a informat că ungurii se pregătesc să atace 
România în momentul prăbuşirii germane, de care pestanii sunt convinşi. 

DI Maniu a anunţat că pleacă în Ardeal spre a perfecta organizarea 
cadrelor până în cea din urmă comună. Sub acest raport, d-sa. semnala 
cerința unor locuitori din județul Sibiu de a face rost de arme, întrucât saşii 
au, în mare măsură. 


Punctator 


e ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 30/1942, vol. I, f. 3-4. 


1942 noiembrie 7. Notă semnată „Diacon”, despre discuţiile din 
cadrul Mişcării legionare privind infiltrarea comuniştilor în organizaţie şi 
toleranța autorităților faţă de membrii extremei stângi. 


NOTĂ 


Legionarii continuă a dezbate problema infiltrației comuniştilor în 
rândurile mişcării. Şi în cursul zilei de ieri s-au ţinut o serie de consfătuiri 
între fruntaşii conducători ai CML Cu acest prilej, s-au ţinut la CML, de 
către șefii de familie, şedinţe solemne pentru a preamări moartea, în urma 
rănilor primite pe frontul oriental, a fostului comandant de grup, Al. Botez. 


253 


După terminarea şedinţei solemne, s-a luat în dezbatere problema 
amintită, stabilindu-se că trebuie dusă o campanie foarte îndârjită pentru a 
apăra mişcarea de elementele comuniste, mai cu seamă — s-a adăugat — că 
mijloacele pe care guvernul înțelege să le utilizeze împotriva comuniştilor 
sunt ineficace. S-a arătat apoi că, se pare, că autoritățile au început să 
menajeze pe comunişti. Din cine ştie ce calcule de oportunism, şefii notorii 
comunişti sunt lăsați liberi, activitatea lor este nestânjenită, iar capii mişcării 
comuniste din ţară se bucură de un tratament mai mult decât favorabil. În 
consfătuiri s-a arătat că fruntaşii comunişti Ilie Cristea, prof. 
Constantinescu-laşi şi alţii au fost scoşi din temniță unde ispăşeau pedepse 
aspre şi li s-a fixat domiciliu forțat pe la diverse proprietăți ale lor. Ştirea 
aceasta, legionarii pretind că o deţin chiar de la şefii comunişti, printre care 
şi de la avocatul Pătrășcanu. 

Se vede clar — s-a adăugat — că autoritățile nu urmăresc decât răzbunarea 
pe mişcare şi distrugerea ei din temelie. De aceea se şi explică de ce sunt 
urmăriți cu atâta asprime toţi legionarii, indiferent dacă sunt sau nu elemente 
de suprafață. 

Se aşteaptă ca, conducerea mişcării să dea, în curând, noi dispoziţii în ce 
priveşte acţiunea contra comuniştilor. 


Diacon 


* ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 30/1942, vol. I, f. 15-16. 


1942 noiembrie 7. Notă semnată „Eleodor”, despre investigaţiile 
Legaţiei Elveţiei privind diferențele de opinii survenite între luliu Maniu şi 
Dinu Brătianu, şi rezultatul acestora. 


NOTĂ 


Legația Elveţiei face investigaţii pe chestiunea versiunii dacă, într-adevăr, 
s-a produs o ruptură de principii între şefii partidelor liberal şi național- 
țărănesc, pe tema viitoarei organizări a statului şi a atitudinii ce urmează a fi 
adoptată, de acum, faţă de actualul regim. Din informaţiile culese de această 
legație în cercuri politice interne apropiate celor doi oameni politici rezultă 
că: 

1. DI Maniu a rămas pe vechea poziţie faţă de campania în Rusia, pe 
când dl Dinu Brătianu, din ce în ce mai mult sub influența nepotului său, 


254 


George Brătianu, este pentru necesitatea doborârii cu orice preț a forței 
bolşevice, întrucât acest lucru ar intra chiar în calculele britano-americane. 

2. DI Maniu vrea să utilizeze în favoarea sa conjunctura internă 
actuală, întrucât liberalii nu au organizaţii politice închegate în tot cuprinsul 
țării. 

3. DI Brătianu se fereşte a lua atitudine în chestia evreiască, întrucât ar 
fi împotriva curentului opiniei publice, pe când dl. Maniu cere o afirmare 
principială au orice preţ, chiar dacă nu ar fi urmată de o atitudine energică în 
fapt. 


Eleodor 


* ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 30/1942, vol. I, f. 19. 


1942 noiembrie 10. Notă semnată ,„Punctator”, despre informaţiile 
de pe front aduse la cunoştinţa doctorului N. Lupu şi intenția de a cere 
mareşalului Antonescu retragerea trupelor româneşti din Rusia. 


NOTĂ 


La locuinţa dlui dr. N. Lupu din str. Franklin au fost ieri şi azi nu numai 
consfătuiri între fruntaşii național-țărănişti, dar s-au perindat şi trei ofiţeri în 
permisie, veniți în haine civile. Aceşti informatori militari au determinat 
printre conducătorii național-țărănişti un interes excepțional. Partea 
senzațională a relatărilor de pe front a constituit o afirmaţie identică, potrivit 
căreia frontul german din Rusia se prăbuşeşte, fără îndoială, în iarna ce vine. 

Se arată apoi că românii care s-au luptat fără nici o reticenţă, nu mai 
concep să treacă o nouă iarnă în Rusia. Mai grav încă, s-au şi produs treceri 
dincolo. În rândurile româneşti îşi face loc informaţia că prizonierii români 
sunt foarte bine tratați. Aceasta o propagă chiar soldați scăpaţi, întorşi din 
prizonierat. Cât despre germani, unii dintre aceştia dispar, iar italienii fug în 
corpore de pe front. 

Un corp de armată român, a treia oară refăcut, trebuie să ţină cu numai 
15.000 oameni un front de 15 km. Faţă de această stare de lucruri, dl. dr. 
Lupu a fost implorat să-l determine pe dl Maniu ca, la rândul său, să-l 
convingă pe dl. Mareşal să asigure retragerea trupelor româneşti din Rusia, 
care vor fi abandonate de nemți. 


255 


Ca urmare, s-a hotărât să se facă un demers disperat pe lângă dl. Mareşal, 
care are la îndemână un argument foarte puternic în agitațiile ungurilor. 


Punctator 


* ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 30/1942, vol. I, f. 29-30. 


1942 noiembrie 14. Notă semnată „Punctator”, despre reacţia lui 
Iuliu Maniu la ştirea că germanii au formulat trei cereri iar guvernul român 
le-a respins. 


NOTĂ 


DI Maniu era informat că germanii au formulat, într-un chip cominatoriu, 
trei cereri: mobilizarea şi trimiterea pe frontul rusesc a tuturor bărbaților 
între 18 şi 41 de ani; o nouă şi mai severă raționalizare a alimentelor; 
reluarea masivă a deportărilor de evrei. Domnia sa a arătat că toate aceste 
cereri au fost refuzate de guvern, în mod motivat. 

În privinţa evreilor, dl Maniu era încântat — pentru evenimentele 
ulterioare — că guvernul a procedat atât de abil, încât are dovezi certe şi 
numeroase că toate măsurile antievreieşti au fost impuse de nemți. Pentru 
cazurile când s-au produs asasinate din partea românilor, aceştia au fost 
judecați şi pedepsiţi aspru, cum e cazul maiorului de jandarmi din Chişinău 
şi a căpitanului din Moghilău, Cernan, condamnaţi la moarte. 


Punctator 
* ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 30/1942, vol. I, f. 33. 
1942 noiembrie 17. Notă semnată „,Turcu”, despre informațiile 
obținute de Legația Elveţiei cu privire la poziția PNȚ faţă de mareșalul 
Antonescu şi războiul din răsărit. 
NOTĂ 
La Legația Elveţiei s-au înregistrat informaţii asupra ultimelor două 


întruniri care au avut loc în cursul săptămânii trecute acasă la dnii dr. Lupu şi 
prof. Hudiţă. Din aceste informaţii rezultă că: 


256 


1. Şefii național-ţărănişti susțin mai departe pe mareşalul Antonescu, 
iar acțiunea împotriva Rusiei Sovietice este considerată ca o necesitate 
națională. 

2. Totuşi, aceştia socotesc că misiunea românească este încheiată în 
răsărit şi că trupele române trebuie retrase la momentul oportun. Trebuie să 
se aştepte, pentru aceasta, conjunctura militară cea mai favorabilă. 

3. În acelaşi timp, trebuie să se ia un contact cât mai strâns cu 
democraţiile, cu două scopuri: 

a) Să li se demonstreze acestora că acțiunea României în Răsărit a fost 
dictată de împrejurări şi că ele însele au condamnat, pe vremuri, agresiunea 
sovietică împotriva României. 

b) Să se stabilească un punct de vedere comun asupra necesității unei 
Românii mari şi puternice, afiliate la democraţii, la gurile Dunării. 


Turcu 


* ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 30/1942, vol. I, f. 39. 


1942 noiembrie 21. Notă semnată „Politician ”, despre avocaţii V. V. 
Stanciu şi Petre Pandrea care au acceptat să apere un grup de comunişti (3 
evrei şi 12 români) la Curtea Marţială. 


NOTĂ 


Avocaţii V.V. Stanciu şi Petre Pandrea desfăşoară o vie activitate de 
stânga. Procesul în curs la Curtea Marţială, unde se află acuzaţi, afară de trei 
evrei, 12 profesori români, a dezvăluit nu numai existența unei mişcări 
comuniste organizate, dar şi ordine de provocarea agitaţiilor comuniste. 

Cei doi avocaţi menționați au convenit să susțină apărarea pe sume 
derizorii. De asemeni, ei au redevenit apărătorii oficiali ai comuniştilor. Cei 
doi avocaţi, care se bucură de întinse relaţii, au aflat că „în mod cert” patru 
dintre profesorii comunişti vor fi condamnaţi la moarte. 


Politician 


* ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 30/1942, vol. I, f. 47. 


257 


1942 noiembrie 24. Notă semnată ,Punctator”, despre o discuţie 
între dr. Nicolae Lupu (PNȚ) şi prof. lancu Botez (PNL), în care primul a 
făcut o apreciere asupra mareșalului Antonescu. 


NOTĂ 


DI dr. N. Lupu a declarat d-lui. prof. Iancu Botez, senator de drept şi 
fruntaş liberal, cu care este prieten, că din ultimele discuţii avute cu dl. 
Mareşal Antonescu a înţeles că Conducătorul crede cu toată sinceritatea în 
victoria germană. 

În momentul când nu va mai crede, a spus dl dr. Lupu, se va retrage, 
fiindcă este un om cinstit şi de curaj. Atunci va fi momentul dificil al țării, 
fiindcă va trebui să se facă transmiterea puterii şi schimbarea direcției, a 
încheiat dl dr. N. Lupu. 

Această convorbire a avut loc în ziua de 22 noiembrie 1942. 


Punctator 


* ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 30/1942, vol. I, f. 54. 


1942 noiembrie 25. Notă semnată „Observ”, despre afirmaţiile făcute 
de Iuliu Maniu doamnei Netty Racovitză, lidera grupului feminin al PNȚ, 
referitoare la mareşalul Antonescu. 


NOTĂ 


Dna Netty Racovitză, şefa grupului feminin național-ţărănist, proprietara 
întreprinderilor „Atom” din str. Boteanu, l-a vizitat joi, 19 noiembrie crt., pe 
dl. Iuliu Maniu. Cu acest prilej, dl. Iuliu Maniu a declarat dnei Racovitză că, 
de pe urma ultimelor discuţii avute cu dl mareşal Antonescu, s-a convins că 
dl mareşal încă crede în victoria germanilor, fiindcă „dacă nu-mi va spune 
mie că este convins de acest lucru, atunci toată lumea ar afla că Mareşalul 
este convins de contrariu şi, în acest caz, ar trebui să tragă consecinţele”. 


Observ 


* ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 30/1942, vol. I, f. 59. 


258 


1942 noiembrie 27. Notă semnată „Observ”, privind primele 
informaţii despre dezastrul de la Cotul Donului în cercurile politice şi 
afirmaţiile lui luliu Maniu referitor la acestea. 


NOTĂ 


Ieri dimineaţă a domnit o agitaţie excepțională în toate cercurile politice — 
şi îndeosebi în cercurile maniste — în urma ştirilor de pe frontul rusesc. Se 
arăta — o informaţie din sursa Statului Major — că ruşii au luat numeroşi 
prizonieri români. Se dădeau şi amănunte, că avioane româneşti au însoțit un 
timp coloanele de prizonieri care erau încadrați de ruşi călări. Apoi, se relata 
că un regiment românesc, în frunte cu colonelul Făgărăşeanu, s-a predat de 
bună voie ruşilor. 

Toate acestea, plus alte informaţii — ca aceea că nu se ştie nimic de soarta 
generalului Manoliu — au creat o atmosferă, căreia dl Maniu a răspuns: 
„Toate acestea confirmă informațiile ce le avem. Conducerea Statului a fost 
avertizată la timp. De altfel, acum 3 zile am înaintat un nou memoriu, cerând 
categoric retragerea trupelor noastre de pe frontul rusesc şi publicarea unei 
declarații oficiale că nu avem nimic cu Rusia şi Anglia. Am luptat să 
recucerim Basarabia şi Bucovina care sunt româneşti. Odată acest ideal 
împlinit, nu mai avem nici o pretenție în răsărit”. 

Observ 


e ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 30/1942, vol. I, f. 67-68. 


1942 noiembrie 27. Notă semnată „Americanu ”, privind discuţii 
purtate la Legația Portugaliei despre condiţiile în care Mişcarea legionară 
ar putea prelua puterea. 


NOTĂ 


Faţă de agitaţiile din cercurile democrate interne pe tema legionară, se 
declara, ieri, la Legația Portugaliei: 
l. Legionarii, după informaţii de ultimă oră, nu prezintă nici o forță 
reală. Toată puterea lor provine, numai temporar, din cauza unui sprijin 
interesat al Axei. 


259 


2. Deocamdată, problema legionară nu este, încă, de actualitate, 
întrucât Axa mizează pe politica Mareşalului Antonescu şi pe statu-quo-ul 
militar în Balcani şi sud-est. 

3. În momentul intrării Turciei în război situaţia s-ar putea schimba, 
întrucât o bună parte din politicienii ţării şi chiar de membrii ai Statului 
Major român nu ar mai ascunde sentimentele lor anglofile şi ar împinge sau 
la o lovitură politică, sau la modificarea politicii actuale a guvernului. 
Numai în această situație, guvernele Axei ar aduce la putere un guvern 
legionar care să continue politica Axei cu orice sacrificiu. 

Americanu 


* ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 30/1942, vol. I, f. 65. 


1942 noiembrie 29. Notă a SSI, Centrul „P”, privind zvonurile care 
circulă în mediile politice intelectuale. 


NOTĂ 


În cercurile politice intelectuale circulă următoarele: 

- De curând, a fost descoperită în Capitală o organizaţie carlistă. 
Postul de radio Londra a dezminţit, a doua zi, că Anglia nu are nici o 
legătură cu această organizație; 

- Generalul Dragalina e pe cale de a prelua conducerea statului în 
locul domnului mareşal Antonescu dar, existând încă neînţelegeri între 
domnul vicepreşedinte Mihail Antonescu şi generalul Dragalina, aceasta va 
mai dura. În plus, Germania nu ar accepta aceasta fiindcă generalul 
Dragalina e legionar; 

- În curând vom avea un guvern democrat, la care ar lua parte, printre 
alții, Gh. Tătărescu şi Iuliu Maniu; 

- În cazul când anglo-americanii ar ataca coloniile spaniole din Africa, 
generalul Franco e dispus să cedeze; 

- Din cauza bombardamentelor din ce în ce mai intense făcute de 


aviația engleză asupra Italiei, aceasta ar fi hotărâtă să încheie pace separată. 
* ANIC, Fond DGP, dosar 12/1938, f. 25. 


1942 decembrie 2. Notă semnată „Observ”, privind iritarea 


colonelului german Böhm din cauza lipsei de fermitate a guvernului român 
în problema evreiască. 


260 


NOTĂ 


Dna Radu Lecca, care este în relaţii de vizită cu dna, Steltzer, a aflat de la 
aceasta că dl colonel Böhm este enervat de îngăduinţa guvernului în 
chestiunea evreiască. Anume, era iritat că deşi dl general [Nicolae] 
Pălăngeanu |prefectul Poliţiei Capitalei] fixase o listă de 10 ostatici evrei 
care trebuiau să plece la Târgu Jiu, au fost scoşi din cauză, din ordinul 
Preşedinţiei [Consiliului de Miniştri], deşi se hotărâse să se facă chiar o 
mare publicitate în jurul intrării în lagăr. 

Observ 


* ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 30/1942, vol. I, f. 79. 


1942 decembrie 2. Sinteză informativă din sursele „Politician ” şi 
„Pers despre profesorul Mihail Ralea. 


Mihail Ralea a reunit luni seara, la masă, pe Constantin Vişoianu, D. I. 
Suchianu, etc. Fostul ministru al Muncii a anunţat că, deocamdată, stă 
deoparte. În nici un caz nu trece „la remorca lui Maniu, care — în cel mai bun 
caz — va juca doar rolul unui guvern Kerenski”. 

DI Ralea a mai anunţat că are informaţii, din sursă germană, că chiar 
germanii au renunţat la proiectul sprijinirii legionarilor în vederea aducerii 
lor la guvern, întrucât îşi dau seama că — în realitate — vor profita comuniştii 
de pe urma confuziei ce se va crea. 

Politician 
x 

În legătură cu acțiunea dlui M. Ralea dăm următoarele precizări pe care 
ni le-a făcut personal. 

Prof. Ralea este, în adevăr, persoana grata a regimului comunist în 
România şi vizat — fără vreo sferă actuală — ca, întru-un caz eventual, [să fie] 
exponentul acestui regim pentru România. Pentru un moment caută să se 
reafirme ca profesor şi ca om să-şi reia, ce puțin „de nume”, legăturile 
sociale ce le neglijase în ultimii doi ani. 

O acțiune politică propriu-zisă nu întreprinde. „Nu-i momentul. Poate 
prin Februarie”. 

La insistențele dlui dr. Lupu a luat contact de patru ori cu dl. Iuliu Maniu, 
pe care îl consideră tot atât de viclean ca şi în trecut. 


261 


Din impresia personală reiese că prof. Ralea vrea să întreprindă o acţiune 
vădit de stânga rusofilistă (în luptă şi cu socialiştii lui Titel Petrescu) dar că, 
până în prezent, nu are autorizația forurilor superioare din Rusia sau că nu 
dispune, încă, de fondurile necesare unei mari acţiuni. Că pregăteşte o astfel 
de acţiune, este cert. 

Pers 


* ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 30/1942, vol. I, f. 86-87. 


1942 decembrie 8. Notă semnată „Eleodor”, privind revenirea lui 
Mircea Cancicov în ţară şi inițierea unei mişcări de regrupare a forțelor 
politice. 


NOTĂ 


Legația Elveţiei a fost informată din sursă politică internă că dl Mircea 
Cancicov, recent reîntors din străinătate, ar fi inițiat o mişcare de regrupare a 
tuturor forţelor opoziţioniste interne. În această regrupare, dl Cancicov ar 
trebui să ai bă un loc important, urmând să conteze ca specialistul economic 
al unei eventuale formule de guvern naţional. 

Din cercurile Legaţiei s-a atras, totuşi, atenţia doctorului Lupu asupra 
faptului că: 

1. DI Cancicov contează în ochii britano-americanilor ca un oportunist 
şi ca omul oricărei formule de guvern, cu condiţia de a i se oferi portofoliul 
necesar. 

2. În nici un caz britano-americanii nu sunt dispuşi să colaboreze cu 
oamenii lui Carol al II-lea şi cu aceia care au fost promotorii unei colaborări 
economice cu Reichul, aşa cum este dl Cancicov. 

3. În consecinţă, se vede la nelogică orice colaborare Maniu-Cancicov. 


Eleodor 


* ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 30/1942, vol. I, f. 99. 


1942 decembrie 10. /nformații provenite din sursele ,„ Politician” şi 
„„ Punctator ” despre intervenţia făcută de Mihail Ralea pe lângă Constantin 
Argetoianu, pentru a sprijini o apropiere de Iuliu Maniu şi rezultatul acestei 
acțiuni. 


262 


NOTĂ 


DI Mihail Ralea a făcut alaltăieri o lungă vizită dlui Argetoianu, cu care 
întreține strânse relații de amiciție încă din timpul rebeliunii legionare. DI 
Ralea a arătat dlui Argetoianu cum vede d-sa. situația politică a României în 
actuala conjunctură internațională şi i-a arătat dlui Argetoianu un întreg plan 
de acţiune pe care dl Ralea preconizează să-l întreprindă. 

Profesorul ieşean s-a plâns dlui Argetoianu de lipsa de înţelegere pe care 
a găsit-o chiar la unii apropiaţi, prieteni ai săi (făcând aluzie la dl 
Ghelmegeanu) dar, mai ales, la lipsa de înțelegere a dlui Maniu pentru 
perspectivele viitoarei orientări a României. DI Ralea a spus că, deşi nu are 
încredere în dl. Iuliu Maniu — pe care-l consideră chiar bătrân pentru acțiune 
în viitor — Partidul Naţional-Țărănesc, prin trecutul lui şi prin structura lui, 
are esențialul liniei politice pe care ţara ar trebui s-o urmeze în viitor. Din 
întrevederile pe care d-sa. le-a avut cu dl. luliu Maniu nu a putut reieşi o 
colaborare a d-lui. Maniu cu grupul Ralea, acest grup fiind considerat de 
extremă strângă. DI Ralea a rugat pe dl Argetoianu ca, în mod indirect, să fie 
mediatorul între dl Ralea şi Maniu. 

DI Argetoianu, după ce a dat d-lui. Ralea o serie întreagă de sugestii, s-a 
despărțit de acesta şi l-a vizitat, în aceeaşi zi, pe dl Mihai Popovici. 
Discuţiile între dl Mihai Popovici şi dl Argetoianu au avut acelaşi obiect ca 
şi cu dl Ralea, din partea căruia primise mandatul de mediator. La un 
moment dat, dl Argetoianu a spus textual dlui Mihai Popovici: „N-aţi fi voi 
mai conservatori ca mine. Dar cum e să vă legaţi la ochi în aşa hal în a nu vă 
da seama de influența pe care o vor avea Sovietele şi să nu căutați să vă 
formaţi oameni şi legături în acest sens”. DI Argetoianu a mai discutat apoi 
făcând schimb de informaţii asupra dezastrului armatei române de la Don. 

DI Mihai Popovici a transmis, ieri, dlui luliu Maniu această intervenţie a 
dlui Argetoianu, la care dl Maniu a spus: „O să am şi eu nevoie de o 
opoziție. DI Ralea să se pregătească să-mi facă această opoziție”. 


Politician/Punctator 


e ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 30/1942, vol. I, f. 108-109. 


263 


1942 decembrie 11. /nformații provenite din sursa ,, Turcu”, obținute 
de la Legaţiei Turciei, privind intenţiile lui Gheorghe Tătărescu de a 
contacta reprezentanți sovietici. 


NOTĂ 


La Legația Turciei a trecut în raportul politic că, din declarații pe care dl. 
Tătărescu le-ar fi făcut pe cale particulară, acesta refuză a se îngloba într-o 
grupare politică, ținându-se departe de liberali, pentru motivul că nutreşte 
planuri politice proprii importante. Şi anume, dl Tătărescu socoate că, în 
cazul unei victorii aliate, el va fi personalitatea cu care vor crea să discute 
ruşii, întrucât el a fost acela care a consimţit la cedarea Basarabiei şi la 
inițierea unor raporturi politice mai strânse cu URSS. 

La Legaţie se crede că încercarea dlui Tătărescu de a pleca din ţară viza, 
în primul rând, posibilitatea de a lua contact, în Turcia, cu reprezentanți aui 
guvernului sovietic. Astfel, pe când ceilalți oameni politici români ar miza 
pe britano-amnericani, dl Tătărescu mizează pe ruşi. 

DI Siphi Tanrider a dispus verificarea celor de mai sus, domnia sa 
personal spunând că prima parte este exactă, dar partea a doua îi pare 
curioasă. 


Turcu 


e ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 30/1942, vol. |, f. 111. 


1942 decembrie 15. Notă a Secției V-a Contrasabotaj, Biroul „C”, 
despre propaganda comunistă întreprinsă în Giurgiu de Ion R. Ion. 


NOTĂ 


Ion R. Ion, tapiţer din Giurgiu, str. Independenţei, a fost comunist care, de 
la desființarea organizației comuniste (social-democrate) din Giurgiu, a 
activat în cadrele Partidului Naţional-Țărănesc, continuând a-şi manifesta 
tendințele comuniste. 

În ziua de 9 decembrie a.c. a plecat la Chişinău, revenind pe ziua de 14 
decembrie. La întoarcere, a declarat că a luat contact cu organizația 
comunistă din Chişinău, care i-a cerut să încerce reorganizarea cadrelor 
comuniste la Giurgiu şi să le procure informaţii asupra stării economice, 


264 


stării de spirit în rândurile populaţiei şi ale armatei, etc. Ca urmare, imediat 
după reîntoarcerea la Giurgiu, a căutat să atragă alte persoane, să le conducă 
personal la Chişinău pentru a lua contact cu organizația. Acestora le-a 
promis beneficii băneşti importante (circa 5000 lei pentru o deplasare la 
Chişinău) în schimbul activităţii lor, în ce priveşte organizarea de comitete şi 
procurarea de informaţii. 

Ion R. Ion întreprinde o intensă propagandă defetistă, afirmând că pe 
Frontul de Est ar fi înconjurate şi pe cale de nimicire 70 de divizii româno- 
germane. Că românii caută a se retrage de pe front nemaiputând rezista, 
pentru a face linia de rezistență pe Nistru, etc. 

În cursul primăverii, numitul fiind concentrat ca militar, a fost la Chişinău 
timp de 15 zile. 


* ANIC, Fond DGP, dosar 178/1940, f. 336. 


1942 decembrie 16. Informații provenite din sursa ,Punctator”, 
despre relaţia dintre Ilie Lazăr şi societatea „Firul Românesc”, la care este 
acționar. 


NOTĂ 


În anturajul dlui dr. Ilie Lazăr se discuta ieri despre percheziţia ce i s-a 
făcut acum câteva zile acestuia. Unul dintre convorbitori a spus: „Nu s-a 
găsit nimic la el. Ilie Lazăr îşi ţine unele din actele sale în casa de fier din str. 
Dionisie”. Căutând a afla amănunte asupra celor de mai sus, precizăm: 

Dr. Ilie Lazăr este în consiliul de administraţie al societății „Firul 
Românesc” din Timişoara de unde primeşte o frumoasă remunerație. Această 
societate se ocupă cu importul de mătase naturală şi fire din Italia şi 
Germania pe o scară mare. Conducătorii acestei întreprinderi sunt doi evrei 
şi anume dr. Leo Săraru şi Emacu, cu sediul firmei în Bucureşti, str. Dionisie 
nr. 28. DI Ilie Lazăr vine destul de des la această adresă. 

Afacerile societăţii „Firul Românesc” sunt sprijinite de dl dr. Ilie Lazăr şi 
de alți fruntaşi ardeleni din jurul dlui Iuliu Maniu care, de asemenea, 
primesc fonduri importante de la această firmă. La societatea de mai sus, dl 
dr. Ilie Lazăr ţine unele din actele sale în casa de fier, conducătorii acestei 
firme socotind că sunt la adăpost de vreo descindere, prin faptul că această 
întreprindere numără printre acționarii săi şi câțiva cetățeni germani din 
Ardeal. 


265 


Cu această ocazie am mai aflat că dr. Săraru, sub pretext că voiajează 
pentru afaceri, este un misionar al dlui Ilie Lazăr şi prietenii d-sale., făcând 
legătura între Bucureşti-Timişoara şi alte oraşe din Ardeal. Deşi evreu, are 
permis de circulație scos prin intervenția dlui Dr. Ilie Lazăr pe lângă socrul 
dlui Romului Boilă, anume fostul director general de Siguranță Sguriadescu. 


Punctator 


* ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 30/1942, vol. I, f. 113-114. 


1942 decembrie 17. Note din sursele „,Politician” şi ,„, Observ” 
despre o eventuală remaniere guvernamentală cu elemente de dreapta şi 
intenția uzinelor ,„Rogifer” de a deschide un proces de calomnie lui Ilie 
Rădulescu, directorul ziarului „Porunca Vremii”. 


NOTĂ 


Inginerul Alexandru Garlea din Iaşi, sosit luni, 14 decembrie crt. la 
Bucureşti, a declarat că dl prof. Gh. Cuza a anunţat la laşi pe prietenii săi că 
ar fi informat despre o remaniere a guvernului cu unele elemente de dreapta 
cum sunt dnii V. Noveanu, Andrei lonescu, etc. 

Fostul ziarist evreu A. Dumbrăveanu lansa marți, 15 crt. aceleaşi versiuni, 
în cercurile din Capitală. 


Politician 
x 

Avocatul Pavlu din contenciosul societății etatizate „Rogifer” a declarat 
că societatea a cerut Ministerului Armatei, de care depinde, să-i acorde 
autorizația de a intenta un proces de calomnie dlui Ilie Rădulescu, directorul 
ziarului „Porunca Vremii”, care a inserat un articol în care spunea că, la 
uzinele „Rogifer”, ar funcționa evrei, lucru neadevărat — după conducerea 

acestei întreprinderi. 


Observ 


* ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 30/1942, vol. I, f. 116. 


266 


1942 decembrie 22. Notă a SSI privind scurgerile de informaţii de la 
Siguranța Generală şi de la SSI către unii fruntaşi ai Partidului Național- 
Țărănesc. 


În legătură cu informaţiile pe care gruparea naţional-ţărănistă şi în special 
Ghiţă Pop le dețin de la Siguranţa Generală şi Serviciul nostru mai avem o 
dovadă. 

Ghiţă Pop avea la el buletinul informativ din luna septembrie, pe care 
serviciul nostru îl avea în copie. Susţinea că această fotocopie s-a prezentat 
Gestapo-ului şi constituie una din grelele dovezi împotriva lor. 

De asemenea, ştie că după banchetul de la ”Modern”, înainte de ora 10 
a.m., serviciul Nostru era informat. 

Încă o dovadă este comunicarea pe care acesta a făcut-o lui Coposu, 
doctorul Cazman şi ceilalți apropiaţi că vor avea percheziţie. (Comunicarea 
s-a făcut la ora 22, percheziţia a avut loc la ora 3 dimineaţa). 


ASR, fond “d”, dosar nr. 1539, f. 423. 


1942 decembrie 30. Notă din sursa ,„ Politician” privind programul 
adoptat de conducerea Partidului Naţional Liberal față de politica 
guvernului. 


NOTĂ 


Arestările din rândurile legionare precum şi sosirea d-lui. Maniu au 
provocat în tabăra liberală oarecare fierbere. Contactul făcut cu Partidul 
Naţional-Ţărănesc, prin dl Sassu şi prin prof. Botez, prieten intim al d-rului. 
Lupu, a îndemnat la o examinare atentă a atitudinii partidului faţă de guvern. 

De asemenea, prin dl Valeriu Bulgaru, care a luat contact între timp şi 
cu delegaţi ai cercurilor liberale din provincie, în special din Moldova, s-a 
ajuns la o înțelegere cu ramura georgistă. A fost adoptat de conducerea 
partidului în urma propunerii dlui Dinu Brătianu o formulă de compromis, 
care poate fi concretizată astfel: 

- Încredere în ţelurile politice interne ale Mareşalului Antonescu, cu 
rezerva observațiilor anterioare cu privire la minorități şi foştii oameni 
politici democrați; 


267 


- Adeziune la politica externă a Conducătorului Statului „cât timp 
aceasta este singura soluţie de salvare a ţării”, sub rezerva schimbării de 
macaz „atunci când împrejurările o vor cere”. 

O întrevedere Maniu-Dinu Brătianu va avea loc în cursul acestei 
săptămâni, pentru consultare reciprocă. 


Politician 
e ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 30/1942, vol. I, f. 127. 


1942 decembrie 30. Notă din sursa „Punctator ” privind discuţiile 
dintre dr. Nicolae Lupu şi luliu Maniu, după întoarcerea liderului PNȚ în 
Bucureşti. 


NOTĂ 


În prima zi după întoarcerea d-lui Maniu de la Sibiu, acesta a luat contact 
cu dl. dr. Lupu la locuinţa acestuia din str. Episcopiei nr. 4. DI. dr. Lupu a 
fost lăsat la conducerea partidului în tot timpul absenței d-lui. Maniu din 
Bucureşti, aşa că vizita d-lui Maniu a fost consacrată raportului şefului 
organizației Capitalei a partidului, asupra intervențiilor sale şi asupra 
informaţiilor politice ale acestuia. 

În situaţia internă, doctorul Lupu a dat informaţii d-lui Maniu asupra 
arestărilor de legionari din ţară şi din Germania, precum şi asupra 
descinderilor şi arestărilor din cercurile partizanilor politici. 

De asemenea, a raportat asupra audienței la dl prof. Mihai Antonescu, pe 
care nu a putut-o obţine din primul moment, dar asupra căreia d-sa. a păstrat 
cea mai mare discreție chiar pentru prietenii cei mai intimi. 

În ordinea externă, i-a raportat informaţii din sursa Legaţiei Turciei, cu 
privire la mişcări de trupe din Balcani şi din sursa Legaţiei Franţei, cu 
privire la pregătirile de război ale Turciei. 

DI Maniu a declarat că arestările de legionari dovedesc, după părerea sa, 
care nu a putut fi încă confirmată de împrejurări, o fortificare a poziției 
guvernului român, întrucât arestările concomitente din Germania ar lăsa să 
se înțeleagă că un acord ar fi intervenit între Fiihrer şi Conducătorul Statului. 
În baza acestui acord, încheiat pe bază de reciprocitate, România ar urma, 
probabil, să-şi amplifice efortul militar în lunile viitoare şi să revizuiască 
bilanţul operațiilor comerciale dintre cele două ţări. DI Maniu a evitat să se 
pronunţe asupra acestui presupus acord, însă a declarat că va face ca părerea 


268 


sa în această chestiune să fie adusă, în curând, la cunoştinţa Conducătorului 
Statului. 


Punctator 


e ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 30/1942, vol. I, f. 129-130. 


1942 decembrie 31. Notă din sursa „Punctator” privind starea de 
spirit în cadrul PNȚ, în urma arestărilor de legionari. 


NOTĂ 


Cu tot cuvântul de ordine dat de dl Maniu, domneşte în cercurile 
național-țărăniste cea mai mare nelinişte. Nu este vorba de o mişcare care să 
dovedească intenţii de a reacționa, în vreun fel oarecare, la actele regimului, 
ci numai de o fierbere provocată de diferite zvonuri interne. 

Mai ales, cercurile de mai sus au certitudinea că arestările operate în 
rândurile legionare constituie numai un început din partea guvernului. 
Acesta ar urma să treacă peste câteva zile la măsuri similare împotriva 
tuturor elementelor democrate şi a evreilor. Motivul guvernului ar fi de a se 
separa complet elementele suspecte însă, afirmă cercurile național-țărăniste, 
motivul real ar fi dorința de a provoca un echilibru intern prin măsuri 
restrictive la stânga ca şi la dreapta. 

În acest sens, se consideră ca semnificative, cu deosebire, acel pasaj din 
mesajul Conducătorului Statului către Ţară, de Anul Nou, în care se vorbeşte 
de reacția împotriva acelora care se vor depărta de la unitatea națională. 


Punctator 


* ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 30/1942, vol. I, f. 136. 


1942 decembrie 31. Notă din sursa „Observ ” despre înlocuirea lui 
H. St. Streitman de la conducerea Centralei Evreilor şi zvonul privind 
adevărata cauză a acestei schimbări. 


NOTĂ 


269 


Îndepărtarea dlui H. St. Streitman de la conducerea Centralei Evreilor şi 
înlocuirea sa cu doctorul Ghingold a provocat un oarecare interes în 
cercurile politice național-ţărăniste şi liberale. Interogat de gazetari asupra 
motivului care a dus la îndepărtarea sa, Streitman a refuzat să dea vreo 
explicație, afirmând că este obosit. Această declaraţie nu a fost luată în 
serios, întrucât este cunoscut că nu a activat deloc la Centrală, el având 
numai scopul de a acoperi cu numele său activitatea doctorului Ghingold, un 
necunoscut la Bucureşti acum un an de zile. 

Totuşi, fostul senator Botez, actualmente director la Uzinele Metalurgice, 
a declarat doctorului Lupu că este vorba de un „epilog al relațiilor reci dintre 
dl ministru de interne [general Constantin Z.] Vasiliu [de fapt, ministru 
subsecretar de stat pentru Poliţie şi Siguranţă] şi dl Radu Lecca, 
împuternicitul pentru afaceri evreieşti”. D1 ministru de interne ar fi refuzat să 
recunoască activitatea lui Ghingold şi a luat, de mai multe ori, contact cu 
fostul conducător al evreilor, dr. Filderman. D1 Streitman era suspectat de a 
fi în asentimentul lui Filderman şi, în plus, de a fi avut pe vremuri relații 
foarte strânse cu britano-americanii din Bucureşti. Acest fapt ar fi dus la 
măsura dlui Radu Lecca împotriva lui Streitman. 


Observ 
* ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 30/1942, vol. I, f. 140. 


1942 decembrie. Sinteză întocmită de SSI cu referire la activităţile politice 
desfăşurate de maţional-țărănişti şi liberali în anul 1942. 


Activităţile desfăşurate în anul 1942 de grupările politice din opoziție 


Regimul dlui mareşal Antonescu, stăpân pe armată şi pe asentimentul 
opiniei publice, a urmărit îndeaproape orice manifestare a fostelor partide 
politice, intervenind prin măsuri imediate ori de câte ori acestea aveau iluzia 
că-şi pot reîncepe activitatea de propagandă şi de agitaţie în masele 
populare. 

De altfel, atitudinea fermă a regimului față de fostele partide politice a 
corespuns dorinţei majorităţii opiniei publice, în amintirea căreia se mai 
găsesc încă proaspete luptele interne inutile şi determinate exclusiv de 
ambiții personale, ce provocaseră la un moment dat un început de 
dezagregare politică, oprită la timp şi înlăturată prin instaurarea regimului 
dlui mareşal Antonescu. 


270 


Urmărite cu necontenită vigilență, manifestările fostelor partide nu au 
putut să se închege în acțiuni cu efecte politice, datorită intervenției prompte 
a factorilor corectivi, care au împiedicat orice încercare de renaştere a 
formațiunilor politice desfiinţate. 

În linii principale, activitatea resturilor din grupările politice de opoziţie 
s-a desfăşurat după cum urmează: 


Gruparea naţional-ţărănistă 


Gruparea național-țărănistă o constituie de fapt micul grup de partizani ai 
lui Iuliu Maniu. Celelalate personalități reprezentative din această grupare au 
atitudini independente. 

Astfel, Ion Mihalache, şef al țărăniştilor din Regat, s-a declarat pentru o 
espectativă binevoitoare față de guvernul Antonescu. Dr. Nicolae Lupu, care 
a avut o înrâurire în masele muncitoreşti şi orăşeneşti, s-a manifestat printr-o 
serie de articole în care susținea acțiunea armatei române în Răsărit, iar 
Mihai Popovici, personalitate proeminentă în Ardeal, are atitudinea şi 
formațiunea sa înclinații antiruse. 

Înconjurat numai de un grup de amici personali, dar vrând să lase 
impresia că are legături cu toate forțele fostului partid naţional-ţărănesc, 
Iuliu Maniu întreţine o acţiune ale cărei obiective au fost desemnate încă de 
anul trecut. 

Exploatând drama naţională pe care Transilvania o trăieşte de la 
dezmembrarea Ardealului de Nord [- Est], Maniu a pus în centrul luptei sale 
acțiunea pentru redobândirea teritoriilor înstrăinate prin arbitrajul de la 
Viena. 

Totodată, susținând că astfel nu putem avea o garanţie de modificare a 
teritoriilor de Vest, în favoarea României, Maniu pretinde că idealul național 
d recâştigare a Ardealului nu va putea fi realizat decât cu ajutorul puterilor 
anglo-saxone. 

Pe de altă parte, pornind de la câteva zvonuri sau manifestări sporadice 
ale unor elemente nereprezentative, Maniu merge mai departe, afirmând că 
în cazul unei înfrângeri a Angliei nu este exclus să se creeze din întreg 
Ardealul un stat autonom, în care românii nu vor avea primatul. 

Faţă de aceste presupuse perspective şi faţă de intențiile ce se atribuie 
Ungariei de a ataca, cu forţele sale armate rămase intacte, România şi a 
cuceri Ardealul rămas sub stăpânirea noastră, Maniu a pus în discuția 
cercului său de partizani necesitatea ca să se retragă trupele româneşti de pe 
frontul de Răsărit şi să se refacă o armată puternică, pe care afirmă că o 
socoteşte reclamată de propria noastră securitate în viitorul apropiat. 


271 


Maniu mai susține teza că lupta României în Răsărit şi-a atins obiectivul 
național — odată cu recucerirea Basarabiei şi Bucovinei de Nord — şi că 
aportul nostru militar ca duce la măcinarea forţelor armate române şi la o 
înăsprire a raporturilor cu Puterile Aliate, care — după speranţa sa — vor dicta 
frontierele României. 

Aceste idei au format şi obiectul câtorva demersuri întreprinse de Maniu, 
fie singur, fie în colaborare, pe lângă dl mareşal Antonescu, care a respins 
categoric orice sugestii de asemenea natură. Toate aceste idei au servit ca 
material de propagandă pentru amicii săi, propagandă care s-a dovedit fără 
rezultat practic, deoarece armata şi înlăuntrul ei, importante unităţi alcătuite 
din ardelene, au continuat să lupte cu aceiaşi bravură pe front. 

O încercare de regrupare a forţelor politice interne sub egida lui Maniu a 
dus, de asemenea, la un insucces, iar agitația întreprinsă în jurul chestiunii 
evreieşti, sub motiv că măsurile luate de către guvern ar periclita în mod 
grav reputația țării în străinătate şi ar crea ostilitate opiniei publice din 
Anglia şi America, n-au împiedicat guvernul să procedeze şi în această 
materie potrivit cu interesele stricte ale țării. 

În ultimele zile, când unii propagandişti şi agitatori, lipsiţi de altfel de 
însemnătate, au încercat sub influența evenimentelor din Africa, să se pună 
în mişcare, guvernul, printr-o serie de descinderi şi internări în lagăr, a 
readus calmul şi în acest sector. 


În gruparea liberală 


Din vechiul „partid istoric, care a jucat un rol însemnat în viaţa României 
moderne, n-a rămas decât un mic nucleu şi acesta frământat de tendințe 
diferite. 

Dinu Brătiani, şeful acestui nucleu, înconjurat numai de câteva elemente 
bătrâne, secondează acţiunea lui Maniu, dar se izbeşte de rezerva burgheziei 
româneşti, care forma suportul partidului liberal şi care e pătrunsă de 
necesitatea luptei împotriva bolşevismului. Tendintele antisovietice au fost 
reprezentate într-o formă deschisă de către Gheorghe Brătianu, şeful 
prezumtiv al Partidului Liberal. 

Gheorghe Brătianu a încercat ca, sub forma unor cercuri de studii, să 
reorganizeze gruparea liberală, dar împrejurările şi prudența elementelor 
burgheze l-au împiedicat să realizeze acest plan. 

Această acțiune a fost curmată brusc prin plecarea lui Gheorghe Brătianu 
pe front, de unde s-a întors cu o concepție politică oarecum modificată de 
aceea pe care a militat-o până atunci. Actualmente Gheorghe Brătianu 
încearcă să concilieze politica sa antirusă cu punctul de vedere al unchiului 


272 


său, Dinu Brătianu, dar pozițiile echivoce, în împrejurări extraordinare, nu 
pot creia ideile forţă necesare unei acţiuni politice. 

La această agitaţie întreprinsă de elementele vechii lumi politice, dl 
mareşal Antonescu a luat poziţie hotărâtă printr-o scrisoare drastică adresată 
lui Dinu Brătianu şi în care face deopotrivă şi procesul politicii lui Maniu. 

Cu vigoarea sa obişnuită, dl mareşal Antonescu a enumerat greşelile pe 
care aşa zisele „partide istorice” le-au săvârşit în paguba Ţării şi înfățişând 
în adevărata ei lumină lupta națională ce o duce, alături de Germania pentru 
apărarea Europei şi a culturii ei, declară clar şu energic că e decis să 
continue cu lealitate şi fără echivocuri această luptă. 

Dinu Brătianu, încercând să inducă în eroare opinia publică printr-un 
rezumat tendenţios al acestei scrisori, guvernul, sesizat din vreme, a procedat 
la o serie de percheziţii, confirmând textele ce urmau să fie difuzate şi, 
aplicând în acelaşi timp o serie de sancțiuni ale căror efecte s-au văzut 
imediat prin potolirea acestei agitații. 

În general, în cursul anului 1942 în România au fost câteva perioade”? 
scurte de agitație politică, însă numai de suprafaţă şi fără nici un fel de 
urmări efective. Siguranţa statului s-a menţinut în permanenţă. 

Mişcarea comunistă, foarte slabă de altfel, nu a reuşit decât să împartă 
unele manifeste fără ecou în masele muncitoreşti. 

Comuniştii arestaţi au fost pedepsiţi cu toată asprimea de tribunalele 
militare. 

Nu s-a constatat în cursul anului nici un atac de sabotaj serios dovedit. 


ASRI, fond d, dosar nr. 10 563, vol. 5. f. 44-49. 


Bibliografie 


12 În text epoci. 


273 


Documente idedite (Arhive) 


Arhiva Ministerului Afacerilor Externe (AMAE), fond 71 Romiwia, 
volumele 66; 69. 

Arhina Naţională Istorică Centrală (ANIC): fond Direcţia Generală a 
Poliției (DGP), dosarele: 12/1938; 9/1940; 104/1940; 178/1940; 9/1941; 
13/1941; 29/1941; fond Preşedinţia Consiliului de Miniştri — Cabinet Militar 
(PCM-Cab.Milit), dosarul 63/ 1940; fond Preşedinţia Consiliului de Miniştri 
- Serviciul Special de Informaţii (PCM-SSI), dosarele: 5/1940; 60/1941; 
144/1941; 356/1941; fond Inspectoratul General al Jandarmeriei (IGJ), 
dosarul 8/1941. 

Arhiva Serviciului Român de Informaţii (ASRI), fondul documentar (d), 
dosarele: 822; 884; 889;1435; 1436; 1488; 1521; 1528; 1531; 1533; 1539; 
1605; 1607; 1927; 10 563. 


Documente edite 


Antonescu, lon, Citiţi, judecați, cutremuraţi-vă, Ediţie îngrijită de Ion 
Ardeleanu şi Vasile Arimia, Editura Tinerama, Bucureşti, 1991. 


Antonescu, lon, mareşal, Istoria mă va judeca. Scrieri inedite, Studiu 
introductiv general-maior Mircea Agapie, documente selectate şi pregătite 
pentru tipar de Constantin Hlihor, Editura Academiei de Înalte Studii 
Militare, Bucureşti, 1993. 


Asasinatele de la Jilava..., Snagov şi Streşnicul 26 — 27 noiembrie 1940, 
ediția a II-a, ediție îngrijită şi notă asupra ediției de Stelian Neagoe, Editura 
Scripca, Bucureşti, 1992. 


Bordeiu, Puiu Dumitru, Desfăşurarea evenimentelor din 21 — 23 ianuarie 
1941 în Constanța, (Raportul generalului Schwab), în „Dosarele istoriei”, an 
VIII, nr. 12 (88), 2003, p. 46-55. 


Buzatu, Gheorghe, Mareșalul Antonescu în faţa istoriei, 2 vol., documente, 
mărturii şi comentarii editate în colaborare cu Stela Cheptea, V. F. 


Dobrinescu, I. Saizu, f. ed., laşi 1990. 


23 August 1944. Documente, vol. I, Editura Ştiinţifică şi enciclopedică, 
coordonat de Ion Ardeleanu, Vasile Irimia, Mircea Muşat, Bucureşti, 1984. 


274 


Evenimentele din ianuarie 1941 în arhivele germane şi române, studiu 
introductiv de Gheorghe Buzatu, documente selectate de Cezar Ardeleanu, 
Dana Beldiman, Cornel Beldiman, Iulia P. Lică, Gheorghe Neacşu şi Radu- 
Dan Vlad, ediţie îngrijită şi note de Radu-Dan Vlad, 2 vol, Bucureşti, 1999. 


Istoria Partidului Naţional Țărănesc, Documente (1926 - 1947), volum 
întocmit de Vasile Arimia, lon Ardeleanu, Alexandru Cebuc, Editura ARC 
2000, Bucureşti, 1994. 


Iuliu Maniu — Ion Antonescu opinii şi confruntări politice 1940 — 1944, 
cuvânt înainte, îngrijire de ediție şi comentarii de Ion Calafeteanu, Editura 
Dacia, Cluj-Napoca, 1944. 


Mareşalul lon Antonescu epistolarul infernului, avertisment, note şi indice 
de nume de Mihai Pelin, Dditura Viitorul Românesc, Bucureşti, 1993. 


Otu, Petre, Antonescu- Sima: imposibila reconciliere, în „Dosarele istoriei”, 
an V, nr. 1 (41), 2000, p. 37-40; 


Pe marginea prăpastiei 21- 23 ianuarie 1941, 2 vol. ediţie îngrijită şi studiu 
introductiv de loan Scurtu, Editura Scripca, Bucureşti, 1992. 


Procesul mareşalului Antonescu. Documente, ediție de Marcel-Dumitru 
Ciucă, Editura Saeculum I.O. — Editura Europe Nova (vol.I - IT), Bucureşti, 
1995, Editura Saeculum I.O. vol. IV, Bucureşti, 1998. 


Scurtu, loan; Mocanu, Constantin; Smârcea, Doina, Documente privind 


Istoria României ântre 1918 — 1944, Editura Didactică şi petagogică, 
bucureşti, 1995. 


Memorialistică 
Barbu, Gheorghe, Memorial Antonescu. Al treilea om al Axei., (ediţie 
pregătită pentru tipar de V. F. Dobrinescu şi Mihail Constantin Ardeleanu), 
Institutul European, laşi, 1992. 


Bălănescu, Gabriel, Din împărăţia morţi. Pagini din istoria Gărzii de Fier, 
Editura Gordian, Timişoara, 1994. 


275 


Bărbulescu, Marin, Centrul studențesc legionar Timişoara, Editura Mişcării 
Legionare, Madrid, 1983. 


Brătianu, Dan M., Martor într-o țară încătuşată, Fundaţia Academia Civilă, 
1996. 


Chioreanu, Nistor, Morminte vii, Editura Centrului European, laşi, 1992, p. 
31. 


Chimoagă, Platon, Istoria politică şi militară a războiului Românei contra 
Rusiei Sovietice, 22 iunie 1941-23 august 1944, Editura Carpaţi, Traian 
Popescu, Madrid. 


Corneliu Coposu în fața istoriei, ediția a Il-a completată, coordonator 
Gabriel Țepelea, ediție îngrijită de Nicolae lonescu-Galbeni, Alexandru 
Badea, virgil Petrescu, Mihaela Proca, Dinu Ghica, Editura Metropol, 1997. 


Crainic, Nichifor, Memorii (I), ediţie îngrijită de Nedic Lemnaru, Casa 
Editorială Gândire, Bucureşti 1991. 


Diplomaţi germani la Bucureşti 1937 — 1944. Din memoriile dr. Rolf Pusch, 
ataşat de legaţie şi dr. Gerhard Stelzer, consilier de legaţie, ediție îngrijită, 
note, indice şi selecția materialului ilustrativ de Cristian Scarlat, traducerea 
Ileana Sturdza şi Cristian Scarlat, Editura All, Bucureşti, 2001. 


Din memoriile lui Gerhard Stelzer, prim consilier al Legaţiei Germaniei din 
Bucureşti (traducere Ileana Sturdza) în: „Arhiva“ (supliment de istorie al 
ziarului „Cotidianul““), an II 6 (18), 24 septembrie 1993. 


Gafencu, Grigore, Jurnal iunie 1940 — iulie 1942, ediție îngrijită, studiu 
introductiv, note şi indici de lon Ardeleanu, şi Vasile Irimia Editura Globus, 
Bucureşti. 


Gheorghe, Ion, generalul, ataşat militar şi ambasador la Berlin (1940 — 
19449, Un dictator nefericit mareşalul lon Antonescu (Calea României spre 
Statul satelit9, ediție şi studiu introductiv de Stelian Neagoe, Editura 
Machiavelii, Bucureşti, 1996. 


276 


Maniu, luliu, Zestament moral politic, ediţie realizată de Victor Isac, cuvânt 
înainte ing. Traian Ionel Iliescu, Editura „Gândirea românească”, Bucureşti, 
1991. 


Hudiţă, loan, Pagini de jurnal, selecția textului, Dan Berindei, în „Magazin 
istoric”, s.n., nr. 8/1993, p. 15. 


Pantazi, Constantin, general de corp de armată, Cu Mareșalul până la 
moarte. Memoriile minisstrului de Război în anii 1942 — 1944, text stabilit, 
ediție de Alexandru V. Diţă, studiu introductiv, cuvânt înainte şi note de 
Adrian Pantea, Editura Publiferom, Bucureşti, 1999. 


Pop, Valeriu, Amintiri politice 1936 — 1945, Ediţie îngrijită şi prefațată de 
Sanda Pop, cuvânt înainte de Florin Constantiniu, Editura VESTALA, 
Bucureşti, 1999. 


Popescu, Stelian, Memorii,studiu biografic şi note de loan Spătan, editura 
Maiadahonda, Bucureşti, 1994. 


Porter, Ivor, Operaţiunea , Autonomous“, Bucureşti, 1991. 


Sima, Horia, Era libertăţii, II. Statul Național- Legionar, Editura Mişcării 
Legionare, Madrid, 1986. 


Idem, Sfârşitul unei domnii sângeroase (10 decembrie 1939-6 septembrie 
1940), Ediţia a II-a, Colecţia „Omul nou”, Madrid, 1990. 


Sebastian, Mihail, Jurnal 1935 — 1944, text îngrijit de Gabriela Omăt, 
prefață şi note de Leon Volovici, Humanitas, Bucureşti, 1996. 


Sturdza, Mihail, România şi sfârşitul Europei. Amintiri din țara pierdută, 
Fronde, Alba-lulia — Paris, 1994. 


Șafran, Alexandru, Un tăciune smuls flăcărilor. Comunitatea evreiască din 
România 1939 — 1947. Memorii, introducere de Jean ancel, traducerea Țicu 
Golstein, Editura Hasefer, Bucureşti, 1996. 


Dicţionare, enciclopedii, cronoligii 


2I, 


Giurescu, Dinu C.(coordonator);, Matei, C. Horia; Nicolescu, Nicolae C.; 
Popa, Marcel D.; Rădulescu, Gheorghe; Stănciulescu, Alexandru, Istoria 
României în date, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2003; 


Neagoe Stelian, Istoria guvernelor României de la începuturi — 1859 până 
ân zilele noastre — 1999, ediţia a Il-a revizuită şi adăugită, Bucureşti, 1999. 


Scorpan, Costin, Istoria României. Enciclopedie, Editura Nemira, Bucureşti, 
1997. 

Lucrări de sinteză 
Andronescu, Şerban C., Glorie adversitate infamie. Eseu personal despre 
mareşalul lon Antonescu, American Institut for writing reserch, New York, 


NY. 1995. 


Bancoş, Dorel, Social şi naţional în politica guvernului lon Antonescu, 
Editura Eminescu, bucureşti, 2000. 


Bordeiu, Puiu Dumitru, Mişcarea Legionară în Dobrogea între 1933 — 1941, 
Editura Ex Ponto, Constanţa, 2003. 


Căpreanu, loan, Partide şi idei politice în România (1880 — 1947), Editura 
Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1994. 


Constantiniu, Florin, O istorie sinceră a poporului român, ediția a III-a 
revăzută şi adăugită, Bucureşti, 2002. 


Giurescu, Dinu C., România în al doilea război mondial (1939-1945), 
Editura All, 1999. 


Hainen, Armin, Legiunea „Arhanghelului Mihail”. Mişcare socială şi 
organizaţie politică. O contribuţie la problema fascismului internaţional, 


Bucureşti, 1999. 


Mezincescu, Eduard, Mareşalul Antonescu şi catastrofa României, Editura 
Artemis, Bucureşti, 1993. 


278 


Petculescu, Constantin, Mişcarea legionară. Mit şi realitate, Editura Noua 
alternativă, Bucureşti, 1997. 


Pop, Grigore Traian, Mişcarea legionară. Idealul izbăvirii şi realitatea 
dezastrului, editura lon Cristoiu, Bucureşti, 1999. 


Rallo, Michele, România în perioadarevoluţiilor naţionale din Europa 
(1919 - 1945), Bucureşti, 1999. 


Simion, Aurică, Preliminarii politico-diplomatice ale insurecției române din 
august 1944, Cluj-Napoca, 1979. 


Idem, Regimul politic din România în perioada septembrie 1940-ianuarie 
1941, Cluj-Napoca, 1976. 


Scurtu, loan, Istoria Partidului Naţional Țărănesc, ediția a Il-a revăzută şi 
adăugită, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1994. 


Scurtu ioan; Buzatu, Gheorghe, Istoria românilor în secolul XX (1918 - 
1948), editura Paideia, Bucureşti, 1999. 


Stan, Apostol, Iuliu Maniu. Naţionalism şi democraţie. Biografia unui mare 
român, Editura SAECULUM I.O., Bucureşti, 1997. 


Talaveta, Nicolas M. Nsgy, O istorie a fascismului în Ungaria şi în 
România, Bucureşti, 1996. 


Troncotă, Cristian, Omul de taină al Mareşalului, Editura Elion, Bucureşti, 
2005. 


Veiga Francesco, Istoria Gărzii de Fier 1919 — 1941. Mistica 
ultranaționalismului, traducere de Marian Ştefănescu, Editura Humanitas, 


Bucureşti, 1993. 


Watts, Larry, O casandrăa României, lon Antonescu şi lupta pentru reformă 
1919 — 1941, Bucureşti, 1994. 


Weber, Eugen, Dreapta românească, traducere, studiu introductiv şi note de 
Achim Mihu, Editura Dacia, Cluj-napoca, 1995. 


279 


Zamfirescu, Dan, Regele şi Mareșalul, Editura Roza Vânturilor, Bucureşti, 
1994. 


Studii şi articole 


Alexandrescu, Anton, Asemenea nopții Sfântului Bartholomeu, în „Magazin 
istoric“, s.n., ianuarie 1991, p. 37-38. 


Berceanu, Barbu B., Aspecte constituționale ale regimului Antonescu, în 
Mareşalul Antonescu în faţa istoriei, Vol. III, Editura Moldova, laşi, 1992, p. 
36-38. 


Ciorbea, Valentin; Bordeiu, Puiu, Capitulare verde în Dobrogea, în 
„Dosarele istoriei”, an V, nr. 9 (49), 2000, p. 47-48. 


Constantiniu, Florin, Primele directive ale Cominternului date partidului 
Comunist din România după 22 iunie 1941, în „Omagiu istoricului 
Gheorghe Buzatu”, Editura EMPRo, Focşani, 1999, p.713-717. 


Georgescu Maria, În vizorul organelor de informaţii: Opoziția, în „Dosarele 
istoriei”, an IV, nr. 7 (35), 1999, p. 40-46. 


Eadem, Verzii şi roşii, mână în mână, în „Dosarele istoriei”, an V, nr. 9 (49), 
2000, p. 42-46. 


Preda, Eugen, Cazul Maimuca, în „Magazin istoric”, s.n., ianuarie 991, p. 
40-44. 


Scurtu, loan, Gheorghe Brătianu. Activitatea politică, în „Dosarele istoriei”, 
an VIII, nr. 6 (82), 2003, p.6-13. 


Traşcă, Ottmar, Aspecte ale relaţiilor dintre generalul Antonescu şi 
Mişcarea Legionară în perioada guvernării naţional-legionare (septembrie 
1940-februarie 1941), în „Anuarul Institutului de Istorie Cluj-Napoca“, 
XXXVI, 1997, p. 197-221. 


Traşcă, Ottmar; Stan, Ana-Maria, Guvernarea antonesciano-legionară 


(septembrie 1940 — ianuarie 1941), în „Dosarele istoriei”, an VII, nr. 6 (70), 
2002, p. 33-39. 


280 


Troncotă, Cristian, Atentate dejucate, în „Dosarele istoriei”, an V, nr. 9 (49), 
2000, p. 51-53. 


Idem, SSI despre percepția Mişcării Legionare în opinia publică 


românească, în „Studii şi cercetări socioumane”, nr. 1, 1996, Editura INI, 
Bucureşti, p. 125-129. 


281 


282 


283 


284 


285 


286 


287 


288 


289 


290 


291 


292 


293 


294