Documente-SSI-Despre-Viaţa-Politică-Din-Romania 6 Septembrie 1940 – 23 August 1944 — 1943-1944 Vol.II

ACADEMIA ROMÂNĂ 


CRISTIAN TRONCOTĂ 


ALIN SPÂNU FLORIN PINTILIE 


DOCUMENTE S.S.I. 
DESPRE POZIŢIA ŞI ACTIVITĂŢILE 
POLITICE DIN ROMÂNIA 
6 Septembrie 1940 — 23 August 1944 
vol. II 


INSTITUTUL NAŢIONAL PENTRU STUDIUL TOTALITARISMULUI 


„Noi nu facem greutăţi reale Mareşalului; nici el nu trebuie să 
facă greutăţi încercărilor noastre. Fiecare trebuie să fie lăsat 
să joace piesa lui, în interesul superior al ţării”. 

(Iuliu Maniu) 


Cuprins 


Studiu introductiv 

Cronologie 

Abrevieri 

Documente 

1. 1943 ianuarie 4. Notă din sursa „Politician” despre intenţia 
conducerii PNL de a înființa un serviciu de informații. 

2. 1943 ianuarie 5. Notă din sursa „Politician”, obținută din 
cercuri liberale, privind apariţia unui curent de opinie în PNȚ, 
despre o eventuală colaborare la guvernare. 

3. 1943 ianuarie 7. Notă din sursa „Politician”, obţinută din 
cercuri liberale, privind unificarea celor două tabere ungare 
din SUA şi propunerea ca guvernul să iniţieze pe continentul 
american o campanie de promovare a drepturilor româneşti 
în Transilvania. 

4. 1943 ianuarie 7. Notă din sursa „Sej”, despre afirmațiile lui 
luliu Maniu în noaptea de revelion, potrivit cărora va iniţia 
contacte cu anglo-americanii la Istanbul şi Ankara. 

5. 1943 ianuarie 7. Notă din sursa „Punctator”, despre 
propunerea lui Mihai Fărcăşanu ca unii membrii marcanţi ai 
PNL să plece în străinătate pentru a pregăti interesele 
României la viitoarea conferinţă de pace. 

6. 1943 ianuarie 7. Notă din sursa „Punctator”, despre 
atitudinea de expectativă a PNȚ şi colaborarea pasivă cu 
guvernul. 

7. 1943 ianuarie 9. Notă din sursa „Politician”, despre 
atitudinea PNL de a colabora cu guvernul. 

8. 1943 ianuarie 9. Notă din sursa „Politician”, despre discuţiile 
purtate de către doctorul Constantin Angelescu şi prietenii 
săi privind situaţia şi evoluţia frontului de est. 

9. 1943 ianuarie 9. Notă din sursa „Melle”, despre discuțiile 
purtate între W. Filderman şi dr. N. Lupu privind eventuala 
introducere a unor măsuri restrictive impotriva evreilor. 

10. 1943 ianuarie 11. Notă din sursa „Punctator”, despre 
Zvonurile care circulă în rândul evreilor înaintea întâlnirii 
dintre mareşalul Antonescu şi Adolf Hitler. 

11. 1944 ianuarie 13. Notă a SSI despre activitatea politică a 


național-țărăniştilor şi liberalilor. 

12. 1943 ianuarie 13. Notă din sursa „Punctator”, despre 
zvonurile din sursă legionară care circulau în cercurile 
național-țărăniste. 

13. 1943 ianuarie 16. Notă din sursa „Punctator” despre 
divergențele apărute la nivelul conducerii PNȚ privind 
atitudinea faţă de guvern după reîntoarecerea mareşalului 
Antonescu din Germania. 

14. 1943 ianuarie 18. Notă din sursa „Politician” despre 
dezorientarea existentă la nivelul conducerii PNL . 

15. 1943 ianuarie 20. Notă din sursa „Punctator” despre 
intrunirea conducerii PNȚ din 18 ianuarie 1943 şi declaraţia 
lui luliu Maniu potrivit căreia se aşteaptă la încheierea 
războiului până la sfârşitul anului. 

16. 1943 ianuarie 21. Notă din sursa „Politician” despre o 
declaraţie a lui Gheorghe Brătianu privind stabilirea zonelor 
de influență a aliaţilor. 

17. 1943 ianuarie 22. Notă din sursa „Punctator” despre reacţia 
cercurilor național-ţărăniste la declaraţia lui luliu Maniu 
potrivit căreia „războiul se va sfârşi peste câteva luni”. 

18. 1943 ianuarie 23. Notă din sursa „Melle” privind afirmaţiile 
lui Gheorghe Brătianu despre continuarea efortului de război 
alături de Germania. 

19. 1943 ianuarie 25. Notă din sursa „Punctator” privind o 
întâlnire între luliu Maniu şi Emil Haţieganu, în care s-a 
discutat situaţia românilor din Ardealul cedat. 

20. 1943 ianuarie 28. Notă din sursa „Politician” privind o 
întâlnire între luliu Maniu (PNȚ) şi dr. Constantin Angelescu 
(PNL), în care s-au discutat punctele de vedere comune ale 
celor două partide, iar PNL au acceptat să se supună 
directivelor lui luliu Maniu . 

21. 1943 ianuarie 29. Notă din sursa „Punctator” privind o 
discuţie a liderilor PNȚ, în care au fost analizate rezultatele 
conferinței de la Casablanca referitoare la Balcani şi 
România. 

22. 1943 ianuarie 29. Notă din sursa „Observ” privind o discuţie 
a liderilor PNL, în care au fost analizate evenimentele interne 
şi externe. 

23. 1943 ianuarie 30. Notă din sursa „Politician” privind 


intrunirea liderilor PNL, în care au fost analizate 
evenimentele interne şi externe. 

24. 1943 ianuarie 30. Extras din Buletinul de informaţii al SSI 
privind o întrunire a fruntaşilor basarabeni, la care a luat 
parte şi doctorul N. Lupu (PNŢ), în care s-a discutat 
ingrijorarea faţă de mişcarea anglofilă din România, care ar 
fi gata să renunțe la interesele Basarabiei. 

25. 1943 februarie 1. Notă din sursa „Punctator” despre o 
întâlnire, desfăşurată la Dobreşti, între lon Mihalache şi 
Alexandru Vaida-voevod. 

26. 1943 februarie 1. Notă din sursa „Punctator” privind 
intrunirea conducerii PNȚ, în care au fost analizate 
evenimentele interne şi externe din ultima perioadă. 

27. 1943 februarie 3. Notă din sursa „Politician” privind o 
discuţie între dr. C. Angelescu şi dr. E. Haţieganu privind 
situaţia Ardealului cedat şi ipotezele ieşirii României din 
război. 

28. 1943 februarie 3. Notă din sursa „Punctator” privind o 
intrunire a conducerii PNȚ, în care luliu Maniu a susţinut 
contactul cu Naţiunile Unite, prin ţările neutre, în scopul 
ieşirii României din război. 

29. 1943 februarie 3. Notă din sursa „Punctator” privind o 
intrunire a conducerii PNȚ, în care luliu Maniu a susţinut 
contactul cu Naţiunile Unite, prin ţările neutre, în scopul 
ieşirii României din război. 

30. 1943 februarie 6. Notă din sursa „Punctator” privind o 
expunere a lui Constantin Vişoianu în fața conducerii PNȚ, în 
care a propus iniţierea de contacte cu ţările neutre pentru 
ieşirea României din Axă. 

31. 1943 februarie 6. Notă a SSI despre discuţiile purtate de 
fruntaşii naţional-ţărănişti cu ocazia unor întruniri. 

32. 1943 februarie 8. Notă din sursa „Politician” privind o 
intervenţie a doamneinei Ralea la George Brătianu pentru 
eliberarea soțului ei din lagăr. 

33. 1943 februarie 8. Notă din sursa „Punctator” privind o 
scrisoare a lui Istrate Micescu către doamna Ralea, în care 
se disculpă de acuzaţia că l-ar fi denunțat pe Mihai Ralea 
autorităţilor. 

34. 1943 februarie 10. Notă din sursa „Politician” privind o 


declaraţie a lui Pamfil Şeicaru, în care acesta consideră că 
Axa a pierdut războiul din momentul debarcării aliate în 
Africa de Nord. 

35. 1943 februarie 10. Notă din sursa „Politician” despre o 
intrunire a liderilor PNL şi PNȚ la prințul Barbu Ştirbey, în 
care s-a discutat despre memoriul trimis mareşalului 
Antonescu şi atitudinea guvernelor aliate fată de România. 
36. 1943 februarie 10. Notă din sursa „Melle” despre vizita 
avocatului Sebastian Toma la Gheorghe Brătianu şi 
aprecierile acestuia asupra politicii interne şi militare a 
guvernului. 

37. 1943 februarie 11. Notă din sursa „Politician” despre 
propunerea lui V. Sassu de a iniţia contacte cu legatțiile 
țărilor neutre la Bucureşti, care să intervină pe lângă 
guvernele lor să sprijine cauza României la Londra şi 
Washington. 

38. 1943 februarie 11. Notă din sursa „Melle” cu privire la 
afirmaţiile lui Gheorghe Brătianu despre înlocuirea contelui 
Ciano de la Ministerul de Externe italian şi temerea că 
germanii nu vor putea rezista în faşa ofensivei sovietice. 

39. 1943 februarie 11. Notă din sursa „Politician” privind o 
consfătuire a familiei Brătianu, în care au luat cuvântul Dinu 
Brătianu şi Gheorghe Brătianu, exprimându-şi punctele de 
vedere asupra situaţiei interne şi externe. 

40. 1943 februarie 12. Notă din sursa „Politician” privind 
discuţiile contradictorii din PNL, privind alegerea unui nou lider. 

41. 1943 februarie 13. Notă din sursa „Ovidiu” despre zvonurile 
care circulă în rândul legionarilor din cauza absenței 
primului-ministru. 

42. 1943 februarie 13. Notă din sursa „Punctator” despre o 
întâlnire Iuliu Maniu cu dr. N. Lupu, în care s-au abordat probleme curente. 
43. 1943 februarie 13. Notă a SSI despre discuţiile politice între 
fruntaşii național-ţărănişti. 

44. 1943 februarie 15. Notă din sursa „Melle” despre o vizită a 
lui Gheorghe Brătianu la principesa Olga Sturdza, în care a 
afirmat că, față de situaţia frontului, ar fi necesar un guvern 
de tranziţie. 

45. 1943 februarie 15. Notă din sursa „Punctator” despre 
ingrijorarea conducerii PNȚ după arestarea lui Corneliu 


Coposu şi Virgil Solomon. 

46. 1943 februarie 16. Notă din sursa „Politician” despre 
discuţiile purtate la întrevederea dintre Mircea Cancicov şi 
Gheorghe Tătărescu. 

47. 1943 februarie 17. Notă a SSI despre poziţia politică a lui lon 
Mihalache şi eforturile lui luliu Maniu de a menţine unitatea 
Partidului Naţional Ţărănesc. 

48. 1943 februarie 18. Notă din sursa „Melle” despre 
divergenţele dintre Gheorghe Brătianu, pe de o parte, şi 
Dinu Brătianu şi luliu Maniu pe de altă parte, referitoare la 
atitudinea față de URSS. 

49. 1943 februarie 18. Notă din sursa „Punctator” despre 
divergenţele dintre luliu Maniu şi lon Mihalache pe tema 
intereselor sovietice în Balcani şi a ieşirii României din 
război. 

50. 1943 februarie 18. Notă a SSI despre comentariile unor 
fruntaşi naţional-ţărănişti în legătură cu ideile politice ale lui 
Maniu şi Dinu Brătianu prezentate conducătorului statului, 
mareşalul lon Antonescu. 

51. 1943 februarie 19. Notă din sursa „Politician” despre o 
întâlnire luliu Maniu-Mihai Popovici-Mircea Cancicov în care 
au fost abordate problema situației ţării. 

52. 1943 februarie 19. Notă din sursa „Sej” despre informațiile 
deținute de dr. N. Lupu privind discuţiile bilaterale turco- 
sovietice, în care URSS este reprezentată de Vinogradov, 
fost diplomat la Bucureşti. 

53. 1943 februarie 20. Notă din sursa „Politician” despre o 
intrevedere intre Gheorghe Tătărescu şi dr. C. Anghelescu, 
privind reintrarea în PNL a primului şi posibilitatea de 
guvernare împreună cu PNȚ. 

54. 1943 februarie 20. Notă a SSI despre comentariile şi punctele 
de vedere ale lui luliu Maniu şi lon Mihalache privind situația 
României. 

55. 1943 februarie 25. Notă a SSI privind discuțiile politice ale 
fruntașilor naţional-țărănişti. 

56. 1943 februarie 25. Raport întocmit de SSI privind informaţiile 
furnizate de sursa „Radian” dsepre opiniile lui Ghiţă Pop şi 
Ilie Lazăr fată de evoluţia fronturilor. 

57. 1943 februarie 27. Notă informativă promită de Centrala SSI, 


de la naţțional-ţărănişti, privind poziţiile politice faţă de 
evoluția evenimentelor de pe front. 

58. 1943 februarie 28. Notă a SSI despre întâlnirea fruntaşilor 
naţional-țărănişti cu ocazia căsătoriei poetului lustin Ilieşu. 
59. 1943 martie 1. Notă întocmită de SSI despre întilnirea 
fruntaşilor naţional-țărănişti la redacţia ziarului „Ardealul”. 
60. 1943 martie 5. Notă primită de Centrala SSI privind o serie 
de probleme politice, printre care: întâlnirea dintre Maniu şi 
Vaida, unele acţiuni ale cuziştilor, „Cartea galbenă” a 
guvernului maghiar etc. 

61. 1943 martie 8. Notă primită de SSI cu referire la deosebirile 
între Maniu şi Mihalache privind situaţia politică a României. 
62. 1944 martie 10. Notă a SSI privind demersurile politice ale 
lui luliu Maniu. 

63. 1943 martie 10. Notă primită de Centrala SSI referitoare la o 
serie de probleme politice discutate în cercurile național- 
tărăniste. 

64. 1943 martie 16. Notă primită de SSI în legătură cu 
chestiunile politice discutate de Maniu cu Mihalache, precum 
şi unele opinii ale doctorului Lupu. 

65. 1944 martie 18. Notă a SSI despre ecoul declaraţiilor 
mareşalului lon Antonescu din interviul acordat lui Brătescu- 
Voineşti. 

66. 1943 martie 31. Sinteză informativă întocmită de SSI cu 
referire la principalele chestiuni politice dezbătute în luna 
martie de către cercurile național-țărăniste şi liberale. 

67. 1943 aprilie 2. Notă a SSI despre încercările de colaborare 
iniţiate de Gheorghe Tătărăscu faţă de alți lideri ai grupărilor 
politice. 

68. 1943 aprilie 3. Notă primită de Centrala SSI cu referire la 
unele neînțelegeri ivite între fruntații naţional-şărănişti. 

69. 1943 aprilie 10. Notă a SSI despre temele politice dezbătute 
de fruntaţii național-țărănişti. 

70. 1943 aprilie 17. Notă a SSI referitoare la reacția grupărilor 
politice fată de hotărârea guvernului de a purta războiul şi 
impotriva puterilor anglo-saxone. 

71. 1943 aprilie 20. Notă a SSI în legătură cu atitudinea 
partidelor politice faţă de politica guvernului. 

72. 1943 aprilie. Notă primită de SSI cu referire la intențiile 


10 


fruntailor naţional-ţărănişti şi liberali de a protesta față de 
decizia mareşalului lon Antonescu ca România să continue 
războiul. 

73. 1943 mai 1. Scurtă Notă a SSI la care este anexat Memoriul 
semnat de luliu Maniu şi Dinu Brătianu, adresat mareşalului 
lon Antonescu, în care se exprimă opinia potrivit căreia 
decizia ca România să continue războiul alături de Germania 
până la victoria finală prejudicaiză grav interesele naţionale. 

74. 1943 mai 3. Notă a SSI despre activitatea grupărilor politice. 

75. 1943 mai 3. Notă a SSI privind demersurile grupării liberale 
de sub conducerea lui Gheorghe Tătărescu, pe linia 
organizării „Uniunii Sacre”, şi încercările de coalizare a 
partidelor politice în vederea ieşirii României din alianţa cu 
Germania. 

76. 1943 mai 7. Notă a SSI prin care se semnalează numărul din 
20 aprilie 1943 al ziarului „Journal de Genève” care 
comentează consecințele politice ale aderării României la 
Pactul Tripartit. 

77. 1943 mai 22. Notă a SSI despre chestiunile politice 
dezbătute de fruntaşii naţional-țărănişti. 

78. 1943 mai 24. Notă a SSI solicitată d3e Preşedinţia Consiliului 
de Miniştri referitoare la comentariile făcute de luliu Maniu 
cu privire la desfiinţarea Internaționalei a lll-a şi 
repercusiunile asupra situaţiei din România. 

79. 1943 mai 25. Informaţie a Secţiei II Contrainformații privind 
pe evreul de origine română Smilovici, ziarist la „Financial 
Times”, aflat în legătură cu cercurile politice româneşti din 
exil. 

80. 1943 mai 26. Notă a SSI despre comentariile politice şi 
atitudinile unor fruntaşi naţional-țărănişti. 

81. 1943 mai 28. Notă a SSI în care, citându-se ziarul „Curentul” 
din aceeaşi dată, se semnalează numeroase incidente 
cauzate de faptul că tineri de naționalitate germană din 
România refuză să se înroleze în armata hitleristă. 

82. 1943 mai 28. Notă a SSI care, citând fragmente din discursul 
de recepție rostit de Gheorghe Brătianu la Academia 
Română, conchide că opiniile acestuia reprezintă rezultatul 
unității de vederi antigermane adoptate de conducerea PNL. 

83. 1943 mai. Amplu Raport al SSI despre activitatea politică a 


11 


lui luliu Maniu şi a grupărilor politice naţional-țărăniste, 
incepând cu 1 septembrie 1940. 

84. 1943 iunie 8. Extras din Buletinul informativ prezentat 
Preşedinţiei Consiliului de Miniştri referitor la apropierea 
dintre Maniu şi Cancicov. 

85. 1943 iunie 10. Notă a SSI referitoare la poziţia echivocă 
adoptată de fruntaşii naţional-țărănişti în probleme ale 
politicii interne şi externe. 

86. 1943 iunie 10. Notă a SSI cu privire la opiniile politice ale lui 
luliu Maniu. 

87. 1943 iunie 17. Notă circulară de instrucţiuni a Secţiei II 
Contrainformaţii prin care se ordonă supravegherea 
activității tuturor oamenilor politici. 

88. 1943 iunie 18. Notă a SSI despre zvonurile care circulau în 
rândurile naţional-țărăniştilor. 

89. 1943 iunie 18. Notă a SSI privind hotărârea conducerii 
Partidului Social - Democrat de a respinge propunerile de 
colaborare ale Partidului Comunist din România. 

90. 1942 iunie 20. Notă a SSI despre aprecierule fruntaţilor 
naţional-țărănişti fată de misiunea militară italiană şi ofiţerii 
italinei aflaţi în Bucureşti. 

91. 1943 iunie 25. Extras din buletiuln informativ înaintat 
Preşedinţiei Consiliului de Miniştri cu privire la organizarea 
grupelor de partizani Şi a propagandei comuniste. 

92. 1943 iunie 29. Notă a SSI referitoare la opoziţia fruntaşilor 
partidelor democratice față de politica guvernului. 

93. 1943 iunie 30. Notă a SSI despre activtăţile politice ale 
naţional-ţărăniştilor în luna iunie. 

94. 1943 [iunie 30]. Sinteză informativă a SSI referitoare la 
activitatea lui Gheorghe Brătianu în perioada ianuarie 1939 — 
mai 1943. 

95. 1943 iulie 1. Extras din buletinul informativ înaintat 
Preşedinţiei Consiliului de Miniştri referitor la atenția 
acordată de comunişti întrevederilor dintre liderii PNT şi PSD. 
96. 1943 iulie 2. Extras din buletinul informativ al Preşedinţiei 
Consiliului de Miniştri referitor la declaraţiile doamnei Louise 
Gunther despre situaţia României. 

97. 1943 iulie 5. Notă despre înfiinţarea, de către CC al PCR, a 
asociației politice „Uniunea Patrioţilor”. 


12 


98. 1943 iulie 9. Extras din buletinul informativ al Preşedinţiei 
Consiliului de Miniştri referitor la preocupările opoziţiei unite. 
99. 1943 iulie 15. Notă a SSI cu privire la atitudinea opoziției 
democratice față de politica guvernului. 

100. 1943 iulie 28. Notă a SSI despre comentariile politice făcute 
de Mihai Popovici şi prof. Hudită. 

101. 1943 august 2. Notă a SSI despre activitatea politică a 
naţional-țărăniştilor. 

102. 1943 august 3. Fragment dintr-o notă a SSI în legătură cu ecoul 
produs în rândurile maniştilor de o cuvântare a mitropolitului 
Bălan al Ardealului, în care acesta ar fi critiat politica guvernului. 
103._1944 august 4. Notă a SSI despre lelaţiile lui Maniu cu omul 
politic din Cehoslovacia, Eduard Beneş. 

104. 1943 august 19. Extras din buletinul informative al 
Preşedinţiei Consiliului de Miniştri despre acţiunile politice 
commune ale național-țărăniştilor şi liberaţilor. 

105. 1943 august 21. Notă a SSI despre intenţia de multiplicare a 
unui manifest politic. 

106. 1943 august 28. Notă a SSI despre activitatea politică a 
naţional-țărăniştilor. 

107. 1943 septembrie 9. Notă a SSI despre activitatea politică a 
comuniştilor. 

108. 1943 septembrie 9. Notă sinteză a SSI despre impactul 
politic al evenimentelor din Italia. 

109. 1943 septembrie 13. Notă a SSI despre activitățile politice 
ale național-țărăniştilor. 

110. 1943 septembrie 27. Notă a SSI despre reacțiile politice faţă 
de un comunicat public al comuniştilor din România. 

111. 1943 octombrie 13. Diverse informaţii din sursa „Y” 
provenite de la Legaţiile Germaniei, Suediei, Elveţiei şi 
Turciei. 


13 


112. 1943 octombrie 18. Interceptare telefonică realizată de 
Palatul Telefoanelor, la solicitarea SSI, privind o convorbire a 
lui luliu Maniu. 

113. 1943 octombrie 19. Notă a SSI privind acţiunile politice ale 
naţional-țărăniştilor. 

114. 1943 octombrie 26. Notă de filaj asupra locuinţei lui Dumitru 
Gerota solicitată de SSI. 

115. 1943 octombrie 28. Notă a SSI despre activitățile politice ale 
naţional-țărăniştilor. 

116. 1943 noiembrie 7. Notă rezultată în urma interceptării 
convorbirii telefonice dintre colonelul Demetrescu şi Ghiţă 
Popp. 

117. 1943 noiembrie 9. Notă de interceotare telefonică. 

118. 1943 noiembrie 10. Notă a SSI despre informațiile obţinute 
de conducerea naţional-țărănistă, de la Legația turcă, 
privind intenţiile sovieticilor de a ajunge la Nistru, cu orice 
sacrificiu. 

119. 1943 noiembrie 13. Notă a SSI privind programul politic al 
naţional-țărăniştilor, adaptat la noua configuraţie a frontului. 
120. 1943 noiembrie 16. Notă a SSI despre activităţile 
organizatorice ale naţional-țărăniştilor. 

121. 1943 noiembrie 23. Notă a SSI privind presiunile politice ale 
elementelor de stânga  naţional-țărăniste pentru a-l 
determina pe luliu Maniu să decidă în privința poziţiei 
partidului faţă de Rusia Sovietivcă. 

122. 1943 noiembrie 23. Notă a SSI despre reacția lui Maniu faţă 
de acțiunile guvernului. 

123. 1943 noiembrie 23. Informatii din surse diverse („P”, „Rudi”, 
„Spiridon” ş.a.) privind rezultatul unor verificări şi semnalarea 
unor fapte care prezentau interes pentru SSI. 

124. 1943 noiembrie 30. Notă a SSI despre activitățile politice ale 
fruntașilor naţional-țărănişti. 

125. 1943 decembrie 4. Notă a SSI despre activitățile politice ale 
fruntaşilor liberali. 

126. 1943 decembrie 6. Notă a SSI despre informaţiile deţinute 
de Mircea Cancicov, „din sursă sigură”, privind intenţiile 
legionarilor de a crea o criză a guvernului în relaţiile cu 
germanii. 

127. 1943 decembrie 10. Notă primită de SSI referitoare la 


14 


disputele dintre grupurile naţional-ţărăniste. 

128. 1943 decembrie 13. Informatii din surse diverse („P”, „Rudi“, 
„Spiridon” ş.a.) privind rezultatul unor verificări şi 
semnalarea unor fapte care prezentau interes pentru SSI. 
129. 1943 decembrie 16. Notă a SSI despre reacția fruntaşilor 
national-tărănişti fată de avertismentul dat României de 
Cordell Hull, ministrul de externe al SUA, potrivit căruia 
„România va împărți răspunderile cu Germania”. 

130. 1943 decembrie 17. Notă a SSI despre opiniile politice ale 
national-tărăniştilor față de situatia României. 

131. 1943 decembrie 21. Notă a SSI despre reacţia cercurilor 
politice naţional-țărăniste, liberale şi comuniste faţă de 
arestările operate de Poliţie printre membrii „Acţiunii 
patriotice”. 

132. 1943 decembrie 22. Notă explicativă, scrisă de mână, a prof. 
Mihai Antonescu, despre intenţiile exprimate de Barbu 
Ştirbey în numele opoziţiei de a se întâlni cu mareşalul lon 
Antonescu, după care a aşteptat să fie invitat la discuţii de 
către Conducătorul Statului. 

133. 1943 decembrie 24. Notă a SSI privind comunicările făcte de 
luliu Maniu mareşalului lon Antonescu. 

134. 1943 decembrie 27. Notă a SSI despre activităţile politice ale 
național-țărăniştilor şi liberalilor. 

135. 1943 decembrie 28. Notă SSI despre părerile exprimate de 
Gheorghe Brătianu în urma unui articol critic la adresa sa 
apărut în „Bukarester Tageblatt”. 

136. 1943 decembrie 28. Notă a SSI despre activitățile politice ale 
naţional-țărăniştilor. 

137. 1943 decembrie 30. Notă a SSI despre activitățile politice ale 
naţional-țărăniştilor. 

138. 1943 decembrie 30. Notă a SSI despre activitățile politice ale 
liberalilor şi național-ţărăniştilor. 

139. 1943 decembrie 31. Notă a SSI cu referire la discuţiile dintre 
fruntaşii  naţțional-ţărănişti privind posibilitățile ieșirii 
României din război. 

140. 1944 ianuarie 3. Notă primită de SSI despre opiniile poltice 
ale lui luliu Maniu. 

141. 1944 ianuarie 3. Extras din Buletinul informativ înaintat 
Preşedinţiei Consiliului de Miniştri referitor la noile 


15 


instrucțiuni ale Comitetului Central al Partidului Comunist. 
142. 1944 ianuarie 5. Notă a SSI despre comentariile fruntaşilor 
naţional-ţărănişti în legătură cu inaintarea trupelor sovietice 
şi situația politică şi militară a României. 

143. 1944 ianuarie 5. Notă SSI despre declaraţiile lui Atta 
Constantinescu, ministrul Lucrărilor Publice şi Comunicaţiilor, 
in legătură cu unele atitudini politice ale lui Gheorghe 
Brătianu. 

144. 1944 ianuarie 6. Notă a SSI despre acțiunile principalilor lideri 
politici. 

145. 1944 ianuarie 8. Informatii din diverse surse în care sunt 
semnalate atitudini, afirmaţii şi aprecieri asupra situației 
politico-militare din România. 

146. 1944 ianuarie 14. Notă primită de SSI în legătură cu opiniile 
politice ale lui Iuliu Maniu. 

147. 1944 ianuarie 14. Notă a SSI despre activitatea politică a 
grupării naţional-ţărăniste. 

148. 1944 ianuarie 14. Notă a SSI privind activitatea politică a 
naţional-țărăniştilor. 

149. 1994 ianuarie 15. Notă a SSI privind activitatea politică a 
naţional-țărăniştilor. 

150. 1944 ianuarie 15. Notă a SSI privind viaţa politică internă 
din perspectiva evoluţiei operațiunilor militare. 

151. 1944 ianuarie 15. Notă a SSI privind viaţa politică internă 
din perspectiva evoluției ostilităţilor, ecoul unor mesaje ale 
mareşalului lon Antonescu. 

152. 1944 ianuarie 18. Notă a SSI despre activitățile politice ale 
lui luliu Maniu şi Gheorghe Tătărescu. 


153. 1944 ianuarie 21. Notă a SSI privind viaţa politică internă 
din perspectiva evoluției operațiilor militare pe Frontul de 
Est. 

154. 1944 ianuarie 22. Adresă a SSI către Prefectura Poliţiei 
Capitalei prin care se face referiri la acţiunile politice ale 
grupărilor liberale şi naţional-ţărăniste.155. 1944 ianuarie 27. 
Notă primită de Grupa politică a SSI în legătură cu opiniile 
fruntașilor naţional-țărănişti. 

156. 1944 ianuarie 28. Notă a SSI despre activităţile politice ale 
fruntaşilor naţional-țărănişti şiliberali. 


16 


157. 1944 ianuarie 30. Notă a SSI despre discuţiile politice dintre 
fruntaşii național-ţărănişti şi liberali, privind situaţia ţării. 

158. 1944 ianuarie. Notă a SSI privind viaţa politică internă, 
relaţiile dintre conducătorul statului,  mareşalul lon 
Antonescu şi luliu Maniu. 

159. 1944 ianuarie. Notă a SSI privind viața politică internă din 
perspectiva evoluţiei ostilităților. 

160. 1944 februarie 5. Extras din Buletinul informativ înaintat 
Preşedinţiei Consiliului de Miniştri referitor la circulaţia şi 
conținutul ziarului comunist „România liberă”. 

161. 1944 februarie 9. Notă primită de SSI despre comunicarea 
primită de luliu Maniu din partea guvernelor ţărilor aliate, 
care luptau contra Germaniei, în legătură cu situația 
României în ultima fază a războiului. 

162. 1944 februarie 10. Notă privind îngrijorarea lui luliu Maniu 
față de posibilele intenţii germane în România. 

163. 1944 februarie 14. Notă a SSI privind demersurile 
intreprinse de principalii lideri politici în vederea scoaterii 
tării din război. 

164. 1944 februarie 14. Notă a Cabinetului Militar al 
Conducătorului Statului către SSI prin care se cer date 
despre serviciile de informaţii germane din România şi 
activitatea Grupului Etnic German. 

165. 1944 februarie 16. Notă primită de Grupa politică a SSI 
despre schimbul de scrisori între luliu Maniu şi mareşalul lon 
Antonescu. 

166. 1944 februarie 17. Notă de răspuns a SSI, însoţită de două 
anexe, la solicitările mareşalului lon Antonescu din 14 
februarie 1944. 

167. 1944 februarie 26. Informaţii privind rezultatul unor 
verificări şi semnalarea, din surse diverse, a unor fapte care 
prezentau interes pentru siguranţa statului. 

168. 1944 februarie 28. Buletin informativ înaintat Preşedinției 
Consiliului de Miniştri refritor la etichetele antigermane 
răpândite în Capitală. 

169. 1944 martie 1. Fragment din Buletinul informativ al 
Preşedinţiei Consiliului de Miniştri cu referire la răspândirea 
unor manifeste comuniste în Capitală şi instrucțiunile 
conducerii comuniste în vederea formării Frontului Patriotic 


17 


Antihitlerist. 

170. 1944 martie 1. Notă a SSI privind comentariile cercurilor 
politice interne pe marginea raporturilor Hitler-Antonescu. 
171. 1944 martie 2. Notă a SSI despre activitatea politică a 
„opoziției unite”. 

172. 1944 martie 3. Extras din Buletinul politic întocmit de 
Secţia a Il-a contrainformaţii din SSI despre activitățile 
politice ale unor fruntaşi liberali şi naţional-ţărănişti. 

173. 1944 martie 3. Notă a SSI referitoare la evoluţiile politice 
interne. 

174. 1944 martie 11. Notă a SSI despre scindarea Mişcării 
legionare. 

175. 1944 martie 16. Notă primită de Grupa Politică a SSI despre 
demersurile politice ale grupărilor de opoziție. 

176. 1944 martie 18. Adresă semnată de directorul SSI, Eugen 
Cristescu, prin care face propunerea ca organele 
Jandarmeriei, Sigurantei, Poliţiei şi SSI să coopereze strâns 
în urmărirea problemei comuniste. 

177. 1944 martie 20. Notă a SSI referitoare la ultimele evoluții 
Politice interne. 

178. 1944 martie 21. Notă SSI despre activitatea şi obiectivele 
opoziţiei democratice. 

179. 1994 martie 22. Notă a SSI referitoare la evoluţii politice 
interne. 

180. 1944 martie 25. Notă a SSI despre comentariile cercurilor 
politice din România faţă de atitudinea postului de radio 
Londra care, la emisiunea în limbă romană din noaptea de 
21/22 martie, a acordat o atenţie specială „Frontului 
Patriotic”, organizaţie de orientare comunistă. 

181. 1944 martie 27. Notă a SSI referitoare la ultimele evoluții 
politice interne. 

182. 1944 martie 29. Zvon privind atitudinea antigermană a lui 
Mihai Antonescu. 

183. 1944 martie 30. Notă privind o comunicare a lui luliu Maniu 
făcută maiorului Tulius Goruneanu şi destinată mareşalului 
lon Antonescu, despre încheierea unui armistițiu militar. 

184. 1944 martie 30. Extras din Buletinul informativ al 
Preşedinţiei Consiliului de Miniştri cu referire la instrucţiunile 
conducerii comuniste privind organizarea actelor de sabotaj. 


18 


185. 1944 aprilie 4. Notă SSI cuprinzând atitudinea partidelor 
politice în legătură cu declaraţia guvernului sovietic față de 
România. 

186. 1944 aprilie 5. Extras din Buletinul informativ înaintat 
Preşedinţiei Consiliului de Miniştri referitor la intensificarea 
acțiunilor pentru ieşirea României din războiul contra 
Naţiunilor Unite. 


187. 1944 aprilie 6. Notă a SSI despre activităţile politice ale 
grupărilor politice democratice. 

188. 1944 aprilie 6. Notă SSI cuprinzând atitudinea partidelor 
politice față de proclamația mareşalului lon Antonescu către 
tară. 

189. 1944 aprilie 6. Extras din Buletinil informativ înaintat 
Preşedinţiei Consiliului de Miniştri cu referire la conţinutul 
ziarului comunist „România liberă”, din 22 martie 1944. 

190. 1944 aprilie 13. Notă a SSI despre activităţile politice ale 
grupărilor democratice. 

191. 1944 aprilie 20. Zvon privind achiziționarea de aur de către 
Mihai Antonescu. 

192. 1944 mai 4. Notă a SSI despre activitatea grupurilor 
politice din opoziție. 

193. 1944 iunie 1. Notă primită de SSI privind discuţiile create 
in cercurile oamenilor politici şi a diplomaților străini 
acreditaţi în România, faţă de ideile discursului premierului 
britanic, Winston Churchill. 

194. 1944 iunie 2. Notă a SSI despre ecoul stârnit de înțelegerile 
dintre naţional-țărănişti şi liberali cu reprezntanţii stângii. 
195. 1944 iunie 7. Notă SSI despre discuţiile şi proiectele din 
tabăra opoziției democratice după debarcarea din 
Normandia. 

196. 1944 iunie 8. Notă a SSI privind reacția cercurilor politice 
de opoziție la aflarea ştirii despre debarcarea Aliaților în 
Normandia şi noua configurație a frontului. 

197. 1944 iunie 9. Notă a SSI în legătură cu atitudinea liderilor 
naţional-ţărănişti şi liberali în cadrul acţiunii de constituire a 
Blocului Naţional Democrat. 

198. 1944 iunie 9. Notă a SSI cu prinire la discuţiile purtate în 
vederea creării Blocului Naţional Democrat. 


19 


199. 1944 iunie 13. Notă a SSI referitoare la opiniile lui 
Gheorghe Brătianu. 

200. 1944 iunie 16. Notă a SSI, Centrul „P”, privind revenirea în 
tară a lui Constantin Vişoianu cu propunerile de pace dintre 
România şi puterile aliate. 

201. 1944 iunie 20. Notă cu privire la activitatea opoziției 
democratice. 

202. 1944 iunie 21. Notă primită de Grupa Politică a SSI de la 
Prefectura Poliţiei Capitalei despre deplasările şi întâlnirile 
principalilor lideri politici. 

203. 1944 iunie 21. Notă privind zvonurile existente pe raza Agenturii 
Frontului de Vest. 


204. 1944 iunie 21. Notă cu privire la o comunicare a lui Barbu 
Ştirbey despre condiţiile ieşirii României din război. 

205. 1944 iunie 22. Notă a SSI în legătură cu demersurile 
reprezentanţilor Partidului Comunist de a consolida şi lărgi 
blocului opoziției democratice. 

206. 1944 iunie 23. Notă SSI despre discuţiile din tabăra 
opoziţiei democratice despre posibilitatea unui armistițiu şi 
afirmaţia lui luliu Maniu că până la 15 august România va 
ieşi din război. 

207. 1944 iunie 26. Notă cu privire la un zvon lansat de național- 
țărănişti, privind ieşirea României din Axă. 

208. 1944 iunie 26. Notă obținută din cercuri liberale cu privire 
la plecarea lui Constantin Argetoianu în Elveţia şi misiunea 
primită de acesta de la Regina-Mamă. 

209. 1944 iunie 26. Notă specială primită de Grupa Politică a SSI 
de la Prefectura Poliţiei Capitalei despre activitatea politică a 
grupărilor naţional-ţărăniste şi liberale. 

210. 1944 iunie 27. Notă cu privire la formarea şi activitatea 
Blocului Naţional Democrat. 

211. 1944 iunie 28. Notă-sinteză asupra legăturilor dintre 
opoziția democrată şi Palatul Regal reprezentat de generalul 
Constantin Sănătescu. 

212. 1944 iunie 30. Notă a Agenturii Oltenia despre un zvon 
privind înlocuirea mareşalului Antonescu cu un guvern 
condus de lon Mihalache şi dr. Nicolae Lupu. 

213. 1944 iulie 1. Notă a SSI referitoare la realizarea unității de 


20 


vederi în frontul opoziţiei democratice. 

214. 1944 iulie 3. Notă privind estimarea opoziţiei democratice 
asupra liniei de apărare româno-germane şi propuneri de 
acțiune în cazul unei reacţii germane. 

215. 1944 iulie 4. Notă a SSI în legătură cu poziţia adoptată de 
luliu Maniu în cadrul frontului opoziției democratice. 

216. 1944 iulie 4. Notă a SSI referitoare la opiniile fruntaşilor 
naţional-ţărănişti în legătură cu perspectiva schimbării 
regimului politic în România. 

217. 1944 iulie 4. Notă a SSI în care se redă opinia lui luliu 
Maniu asupra evoluţiei evenimentelor politice din România. 

218. 1944 iulie 5. Notă privind stabilirea, de către opoziția 
democrată, a necesității instaurării unui guvern provizoriu 
prezidat de generalul Constantin Sănătescu şi a implicării 
regelui în viaţa publică. 

219. 1944 iulie 6. Notă privind acceptarea generalului 
Sănătescu de a prezida un viitor guvern şi propunerile făcute 
în acest sens. 

220. 1944 iulie 7. Notă a Centrului Brăila privind zvonurile care 
au circulat în ultimul timp în zonă. 


221. 1944 iulie 11. Notă a SSI în legătură cu evoluţia opțiunii 
politice a lui luliu Maniu. 

222. 1944 iulie 14. Notă a SSI referitoare la discuţiile de 
fuzionarea grupării din jurul lui Mihail Ralea cu PS.D. 

223. 1944 iulie 17. Notă privind hotărârea opoziției democrate 
de a accepta un guvern militar. 

224. 1944 iulie 18. Notă privind răspunsul primit de Gh. 
Tătărescu de la generalul Sănătescu, în care precizează 
condiţiile în care acceptă să conducă un nou guvern. 

225. 1944 iulie 19. Notă a SSI referitoare la punctele de vedere 
adoptate față de părerea susţinută de comuniști de a se 
organiza gărzi civice ca nucleu al acţiunilor de rezistenţă. 
226. 1944 iulie 21. Notă destinată lui Eugen Cristescu, directorul 
general al SSI, privind zvonurile lansate de simpatizanții PNȚ 
din Ardeal despre organizarea viitorului guvern. 

227. 1944 iulie 21. Notă privind afirmaţiile generalului 
Sănătescu făcute lui George Brătianu, în scopul atragerii 
acestuia în viitorul guvern. 


21 


228. 1944 iulie 21. Notă privind comentarii din cercuri liberale, 
social-democrate, comuniste şi germane referitoare la 
atentatul împotriva lui Hitler. 

229. 1944 iulie 22. Notă primită de SSI despre comentariile 
produse în rândurile cercurilor politice din România faţă de 
atentatul produs supra cancelarului Germaniei Adolf Hitler. 

230. 1944 iulie 24. Notă privind comentariile ziariştilor acreditați 
la guvern, referitoare la cererea mareşalului lon Antonescu 
de a se mobiliza noi divizii şi reacţia negativă a membrilor 
cabinetului. 

231. 1944 iulie 25. Notă a SSI despre comentariile politice față 
de atentatul nereuşit asupra cancelarului Germaniei. 

232. 1944 iulie 25. Notă a Centrului nr. 3 Est, Biroul C.I., Galaţi 
privind identificarea unor colportori de ştiri false. 

233. 1944 iulie 25. Notă a SSI despre opiniile politice exprimate 
de lulu Maniu în legătură cu eventuala reacţie a mareşalului 
lon Antonescu faţă de cererile germane. 

234. 1944 iulie 29. Notă privind schimbarea de atitudine a lui 
Iuliu Maniu, care şi-a propus să conducă noul guvern. 

235. 1944 iulie 29. Notă a SSI despre activitatea politică 
desfăşurată de Petre Constantinescu-laşi în legătură cu 
constituirea Frontului Unic Unic Muncitoresc. 


236. 1944 august 1. Notă cu informaţii culese din mediile unor 
oficii diplomatice aflate în Bucureşti despre desfăşurarea 
unor negocieri între Germania şi Naţiunile Unite pentru 
incheierea păcii. 

237. 1944 august 2. Notă primită de SSI referitoare la cele 
discutate de luliu Maniu cu principele de Rohan. 

238. 1944 august 2. Notă de la sursa „Zizi” privind zvonul care 
circula în redacţia ziarului „Curentul” despre o schimbare de 
guvern. 

239. 1944 august 3. Notă privind zvonurile culese de pe raza 
Centrului nr. 3 Est din Galați. 

240. 1944 august 4. Notă privind atitudinea PNȚ faţă de un 
cabinet condus de generalul Constantin Sănătescu. 

241. 1944 august 4. Notă a SSI despre legătura lui luliu Maniu cu 
fostul şef de stat al Cehoslovaciei, Edvard Benes. 

242. 1944, august [7]. Notă a SSI despre ecourile vizitei 


22 


mareşalului lon Antonescu la Cartierul General al lui Aadolf 
Hitler, la 5 august 1944. 

243. 1944 august 7. Notă de la sursa „Zizi” privind diverse 
comentarii din cercurile democrate după întrevederea 
mareşalului lon Antonescu cu Adolf Hitler. 

244. 1944 august 8. Notă din sursa „N. I.” privind evoluţia 
constituirii guvernului Sănătescu. 

245. 1944 august 8. Notă din sursă PNȚ privind o eventuală 
acceptare a guvernului Sănătescu de către mareşalul 
Antonescu. 

246. 1944 august 8. Notă a SSI despre comentariile politice față 
de hotărârea guvernului de a pune în libertate 350 de 
deținuți comunişti. 

247. 1944 august 9. Raport al SSI despre comentariile din 
cercurile politice interne în urma întrevederii de la 
Rastemburg, dintre Hitler şi lon Antonescu, din 5 august 
1944. 

248. 1944 august 9. Raport al SSI privind comentariile în 
cercurile politice naţțional-țărăniste în legătură cu vizita 
mareşalului lon Antonescu la Cartierul General al 
cancelarului Adolf Hitler. 

249. 1944 august 9. Un agent al SSI, „sursa Focşăneanu”, 
raportează despre ecourile ultimei întrevederi dintre lon 
Antonescu şi Adolf Hitler. 

250. 1944 august 10. Raport primit de Centrala SSI de la Secţia a 
II-a Contrainformaţii (întocmit pe baza datelor furnizate de 
agenţii „Y” şi „Sfinx”) despre evoluţiile politice interne în 
urma ultimei întrevederi dintre lon Antonescu şi A. Hitler. 

251. 1944 august 11. Note din sursele „Sfinx” şi „Y” privind 
comentariile care circulau în mediile partidelor politice de 
opoziție. 


252. 1944 august 12. Note din sursele „Sfinx” şi „Y”, obținute din 
mediile partidelor democrate, despre vizita mareşalului 
Antonescu în Germania, evoluția guvernului Sănătescu şi 
planuri de ieşire din război. 

253. 1944 august 12. Notă din sursa „Zizi” despre descoperirea 
unui atentat legionar contra mareşalului lon Antonescu. 

254. 1944 august 12. Notă a SSI pe marginea ultimelor evoluții 


23 


politice interne. 

255. 1944 august 13. Zvonuri culese de Secţia Contrainformații- 
Agentura l-a din Bucureşti despre demisia mareşalului lon 
Antonescu, plecarea sa din ţară şi formarea unui guvern 
prezidat de Iuliu Maniu. 

256. 1944 august 16. Notă a SSI despre deplasările lui luliu 
Maniu în Capitală. 

257. 1944 august 17. Zvon cules în Piteşti, privind o scrisoare a 
lui Edvard Benes către luliu Maniu prin care îi transmitea 
propunerile URSS pentru a ieşi din război înaintea Ungariei. 
258. 1944 august 17. Analiză a Secţiei Contrainformaţii privind 
starea de spirit a populaţiei în perioada 10-17 august 1944. 
259. 1944 august 17. Notă primită de SSI în legătură cu 
activitățile politice ale grupurilor democratice faţă de 
posibilităţile ieşirii României din război. 

260. 1944 august 17. Notă primită de Centrala SSI în legătură cu 
apariția în Capitală a lui Lucrețiu Pătrăşcanu. 

261. 1944 august 17. Notă primită de SSI despre pregătirile 
Casei Regale de a părăsi Capitala. 

262. 1944 august 17. Notă primită de SSI despre poziția 
generalilor din conducerea armatei faţă de ieşirea țării din 
război şi formarea unui nou guvern. 

263. 1944 august 17. Sinteză săptămânală a Secţiei 
Contrainformații privind activitatea grupărilor politice. 

264. 1944 august 19. Raport primit de SSI de la Prefectura 
Poliţiei Capitalei privind deplasările făcute în Capitală de 
către principalii lideri politici. 

265. 1944 august 20. Zvon din mediile PNȚ, cules de sursa „K-5”, 
privind o formulă guvernamentală cu luliu Maniu premier şi 
mareşalul lon Antonescu comandant al armatei. 

266. 1944 august 21. Notă a SSI despre întâlnire lui Iuliu Maniu 
cu Mihail Ghelmegheanu şi Titel Petrescu. 

267. 1944 august 22. Notă primită de Grupa politică a SSI despre 
dorinţa lui luliu Maniu de a-l vedea pe Rege. 

268. 1944 august 22. Notă primită de SSI privind opiniile lui 
Constantinescu-laşi despre situaţia politică din România şi 
intenţiile comuniştilor. 

269. 1944 august 22. Notă primită de SSI despre opiniile 
fruntaşului comunist Lucrețiu Pătrăşcanu privind evoluţia 


24 


frontului. 

270. 1944 august 22. Raport al Prefecturii Poliţiei Capitalei, 
primit de SSI, în legătură cu supravegherea principalilor 
lideri politici. 

271. 1944 august 22. Notă a SSI despre momentul stabilit de 
grupurile politice de a trece la acţiune pentru salvarea ţării. 
272. 1944 august [22]. Notă a SSI pe marginea unui zvon despre 
un pretins apel al liderilor opoziţiei democratice, luliu Maniu 
şi C.I.C. [Dinu] Brătianu, către mareşalul lon Antonescu. 

273. 1944 august 22. Notă a SSI despre demersurile iniţiate de 
liderii grupărilor politice pentru salvarea ţării. 

274. 1944 august 23. Notă a SSI privind activitatea politică a lui 
luliu Maniu. 

275. 1944 august 23. Notă primită de Grupa Politică a SSI, de la 
Prefectura Poliţiei Capitalei, despre activitatea oamenilor 
politici din ziua precedentă. 

276. 1944 august 26. Notă a SSI difuzată Preşedinţiei Consiliului 
de Miniştri şi Ministerului de Interne despre: întâlnirea dintre 
Gheorghe Tătărescu şi Mihail Ralea; încercarea de coagulare 
a unui bloc unitar al dreptei; misiunea primită de Istrate 
Micescu de a elabora o nouă Constituţie. 

277. 1944 august 28. Notă a SSI, difuzată Preşedinţiei Consiliului 
de Miniştri, Ministerului de Interne şi Marelui Stat Major, 
despre activitățile politice desfăşurate de Gheorghe 
Tătărescu, Mihail Ralea şi Micaela Catargi. 

278. 1944 august 30. Notă a SSI difuzată Preşedinţiei Consiliului 
de Miniştri, Ministerului de Interne şi Marelui Stat Major, 
privind autodizolvarea Mişcării legionare şi acțiunile politice 
ale grupării liberale conduse de Gheorghe Tătărescu. 


25 


Cronologie 
1943 


10 ianuarie. Întrevedere Hitler-Antonescu la Rastenburg. În cursul 
convorbirilor sunt aplanate diferendele generate de bătălia 
de la Stalingrad. Germania se obligă să furnizeze armament 
pentru refacerea armatei române, care suferise mari 
pierderi. 


11 inuarie. Între guvernele român şi german se încheie un 
Protocol prin care Reichul deschide un nou credit României 
pentru procurarea de armament; pentru produsele româneşti 
cumpărate de Germania aceasta se obligă să vândă Băncii 
Naţionale a României 30 tone aur şi 45 milioane franci 
elveţieni; România se obligă să vândă Germaniei şi Italiei în 
1943, 4 milioane tone de petrol, rezultate „prin restrângerea 
consumului intern românesc şi prin sporirea producţiei”. 


14-24 ianuarie. Are loc Conferinţa de la Casablanca, la care 
participă preşedintele SUA, F.D. Roosevelt, şi premierul Marii 
Britanii, W. Churchill; se hotărăşte să nu se angajeze 
negocieri cu statele Axei şi sateliții ei, ci să le impună 
formula „capitulării necondiționate”. 


28 ianuarie. Apare primul număr ilegal România liberă, editat 
de Uniunea Patrioţilor, organizaţie controlată de PCR., 


2 februarie. la sfârşit bătălia Stalingradului. În luptele din 
Cotul Donului Stepa Calmucă şi Stalingrad, armata română a 
avut pierderi de 155 010 morţi şi dispăruţi. 


12-13 aprilie. Convorbiri Hitler-Antonescu, la castelul Klessheim 
(Salsburg). Fuhrerul reproşează lui |. Antonescu sondajele de 
pace ale diplomaţiei româneşti şi cere înlocuirea lui Mihai 
Antonescu de la conducerea Ministerului Afacerilor Străine. 
Şeful statului român respinge acuzaţiile lui Hitler şi îl menţine 
în continuare pe Mihai Antonescu în funcţia de ministru de 
Externe. De asemenea, mareşalul Antonescu se angajează 


26 


să facă „absolut tot posibilul” pentru îndeplinirea obligaţiilor 
economice rezultate din Protocolul romano-german din 11 
ianuarie 1943. 


30 septembrie. Din dispoziţia mareşalului lon Antonescu, 
ataşatul român la Ankara, col. Traian Teodorescu ia contact cu 
omologul său britanic, generalul A.C. Arnold, căruia îi 
transmite că, dacă forţele anglo-americane sosesc în 
România, el le pune la dispoziţie 42 de vagoane de aur, 2 
vagoane valută, 400 vagoane de grâu, 300 vagoane de 
porumb. 


27-29 octombrie. Schimb de mesaje între I. Antonescu şi 
Hitler. Mareşalul cere retragerea trupelor române din 
Crimeea, dar Fuhrerul consideră păstrarea peninsulei ca 
indispensabilă. 


15 noiembrie. Se constituie pe teritoriul URSS, din iniţiativa 
guvernului sovietic, Divizia „Tudor Vladimirescu”, alcătuită 
din prizonieri români, cu scopul luptei împotriva Germaniei. 
Îndoctrinaţi de emigranţi comunişti din România şi de 
propagandişti sovietici, ei trebuiau să activeze în procesul de 
comunizare a României. 


23 noiembrie. Se elaborează, de câtre Centrala SSI, 
Instrucţiunile privind necesitatea formării agenturii „Echipa 
Specială”, denumită codificat „C”, care să între în funcţiune 
în "Transnistria, Basarabia şi Bucovina în eventualitatea 
evacuării acestor teritorii de către autorităţile militare 
române. 


6 decembrie. La propunerea SSI, un grup de intelectuali tătari 
(medici, profesori, artişti şi comercianţi) este autorizat să se 
stabilească în Constanţa. Ei reprezintă membri ai familiilor 
informatorilor care au rămas în Crimeea şi sunt folosiţi de 
organele SSI. 


27 


21/22 decembrie. O echipă de trei agenţi britanici („Grupul 
Autonomous”) este paraşutat în România. Pentru a-l contacta 
pe luliu Maniu şi a-i dovedi „necesitatea de necontestat ca 
această tară (România) să accepte capitularea 
necondiționată în faţa ruşilor”. Din cauza unei erori de 
paraşutare, grupul este arestat şi dus la Bucureşti, unde va 
servi drept canal de comunicare între regimul Antonescu şi 
Aliați. Cominicarea s-a făcut sub controlul SSI. 


1944 


26 ianuarie. Inaltul Comandament german începe elaborarea planului 
„Margarethe II”, de ocupare a României, pentru a împiedica orice încercare 
de desprindere de Reich. 


26-27 februarie. Întrevedere Hitler- Antonescu, la castelul 
Klessheim, în urma căreia, convins de fidelitatea mareşalului, 
Fuhrerul ordonă suspendarea planului „Margarethe Il”. 


17 martie. Încep la Cairo, convorbiri între emisarul opoziţiei 
democratice din România, Barbu Ştirbey - plecat cu 
consimţământul lui |. Antonescu - şi reprezentanţii Marii 
Britanii, SUA şi URSS, privind desprinderea României de 
Reich. Tratativele urmăreau - în concepţia Aliaților - să 
alarmeze Germania, determinând astfel aducerea de noi 
trupe în România, care - în condiţiile strategice de atunci — 
nu puteau fi luate decât din Franţa, ceea ce avea să 
slăbească dispozitivul german, în momentul debarcării aliate. 
În acest scop, deşi în principiu secret, negocierile au fost 
făcute publice prin scurgeri deliberate în presă şi la radio. 


23-24 martie. întrevedere Hitler-Antonescu, la castelul 
Klessheim. Îngrijorat de o posibilă schimbare de atitudine a 
mareşalului, Fuhrerul, pentru a-l menţine alături de el, îl 
informează că Germania nu se mai consideră semnatară a 
arbitrajului de la Viena, dar îi cere să nu facă publică această 
declaraţie. 


30 martie. SSI informează Preşedinţia Consiliului de Miniştri 


28 


despre Instrucţiunile partidului comunist privind organizarea 
actelor de sabotaj. 


4 aprilie. Bombardament masiv al aviaţiei americane asupra 
Bucureştilor, soldat cu 2942 de morţi şi 2 126 răniţi. 


5 aprilie. Bombardament masiv al aviaţiei americane asupra 
Ploieştilor, având ca obiectiv principal triajul, soldat cu 262 
morţi şi 361 răniţi. 


5 aprilie. SSI informează Preşedinţia Consiliului de Miniştri 
despre propaganda comunistă care vizează: „leşirea 
României din război, încheierea unei păci separate cu URSS 
şi întoarcerea armelor contra Germaniei”. 


1 mai. Un manifest clandestin anunţă acordul PSD şi PCR 
privind crearea Frontului Unic Muncitoresc. 


17 mai. SSI solicită MStM sprijin pentru ca familiile 
informatorilor rămaşi în teritoriul ocupat de sovietici să 
primească locuri de muncă în Banat. 


22 mai. Amplă informare a SSI despre comportamentul 
trupelor sovietice în teritoriile românesşti deja ocupate. In 
Basarabia şi Bucovina de Nord sunt considerate ca parte 
integrantă a URSS şi se introduce administraţia sovietică. In 
Moldova şi Bucovina de Sud se fac rechiziţii de alimente şi 
bunuri fără forme legale, se aplică munca forţată pentru 
transporturile militare. În satele din apropierea frontului, 
sovieticii incendiază casele sătenilor pentru a vedea liniile 
Armatei Române sau pentru a provoca Armata Română. 
Propaganda sovietică acreditează următoarele idei: „Armata 
Roşie a intrat în România ca armată eliberatoare şi nu în 
scop de  cotropire”;  „Întoarceţi armele împotriva 
cotropitorilor germani că vom face ţara în scrum”. 


7 iunie. SSI informează pe mareşalul lon Antonescu despre 


poziţia liderilor PNȚ şi PNL ca urmare a impactului produs de 
debarcarea trupelor anglo-americane în Normandia. In 


29 


esenţă se apreciază că: „Invazia reprezintă faza finală a 
războiului în Europa” ; „Dacă nu se întreprinde o acţiune în 
cel mai scurt timp, atunci soarta României este pecetluită”. 
Se prevede încheierea unui cartel numit Comitetul Naţional. 
Delegații comunişti desemnaţi sunt : Lucrețiu Pătrăşcanu şi P. 
Constantinescu-laşi. PNȚ şi PNL urmează să-şi desemneze 
căte doi candidaţi. lon Antonescu notează ope marginea 
documentului: „Se face dovada încă o dată a uşurinţei 
foştilor oameni politici... Ţara, în aceste momente are nevoie 
de unire, ordine, muncă, acţiune coordonată. Orice altă 
atitudine poate transforma un dezastru presupus într-unul 
real, sau şi acesta poate fi cazul, va putea transforma - prin 
acţiunea necugetată a câtorva - într-o catastrofă, o situaţie 
foarte grea şi periculoasă”. 


9 iunie. SSI informează Preşedinţia Consiliului de Miniştri 
despre discuţiile purtate de liderii partidelor politice în 
vederea creării blocului opoziţiei. 


11 iunie. Mesaj al lui luliu Maniu, trimis la Cairo, prin care 
anunţă constituirea Blocului Naţional-Democratic (BND), 
compus din PNȚ, PNL, PSD şi PCR. În ţară, crearea BND este 
anunţată clandestin, la 20 iunie, când este prezentată şi 
Platforma coaliţiei, care prevedea desprinderea de Reich, 
alăturarea la Naţiunile Unite şi restabilirea democraţiei. 


30 


Abrevieri 


a.c. — anul curent 
A.C.A. - Apăare Contra Aviației 
Adj. Av. — adjutant avocat 
ag. — agent 
Ag. Muntenia — Agentura muntenia 
Arh. CNSAS - Arhivele Consiliului Naţional pentru studierea 
Arhivei 
Securităţii 
Arh. Militare — Arhivele Militare 
Arh. M.A.E. — Arhiva Ministerului Afacerilor Externe 
Arh. NIC - Arhiva Naţională Istorică Centrală 
Arh. SRI - Arhiva serviciului Român de Informaţii 
aug. — august 
BCD - Bucureşti Corpul Diplomatic 
B-dul — bulevardul 
C.I. - contrainformaţii 
C.L. - care de luptă 
cm — centimetru 
C.M.O. — Comandamentul Militar al Odessei 
Col. — colonel 
cpt. — căpitan 
cpt. As. - căpitan aspirant 
crt — curent 
ctg. — contingent 
DGP - Direcţia Generală a Poliţiei 
dl — domnul 
dlui — domnului 


31 


dna — doamna 

dnii — domnii 

d.p.d.v. — din punct de vedere 

dr. — doctor 

d-sa — domnia sa 

dvs — domnia voastră (dumneavoastră) 

F.R.N - Frontul Renaşterii Naţionale 

IGJ — Inspectoratul General al Jandarmeriei 

IPS - Înalt Preasfinţia Sa 

Jud. — judeţ 

K.R.O. (Kontr Razvedocinyi Otel) secţia de contrainformaţii a 
NKVD-ului 

Lt. — locotenent 

Lt.maj. — locotenent 

Mag. — magistrat 

mm — milimetru 

M.R. Ministerul de Război 

M.S. — Majestatea Sa 

M.St.M. — Marele Stat Major 

M.U. —- Mari Unităţi 

NKVD — Organul de securitate al URSS 

Nr. - numărul 

N.S.D.A.P. - Partidul Naţional Socialist al Muncitorilor din 
Germania 

O.U.N. - Organizaţia Ucrainienilor Naţionalişti 

prof. — profesor 

Reg. — Regimentul 

rez. — rezervă 

R.O.A. - Armata tătarilor din Crimeea condusă de Vlasov 
S.|.A.G. - Serviciul de Informaţii al Armatei Germane 
(Abwher) 

slt. — sublocotenent 

s.n. — serie nouă 

S.S. — Serviciul secret 

SSI —- Serviciul Special de Informaţii 

ss. indesc. - semnătură indescifrabilă 

t.f.f. — telefonie fără fir 

(Val.) - informaţie valoroasă 


32 


1943 


1. 
1943 ianuarie 4. Notă din sursa „Politician” despre intenția 
conducerii PNL de a înființa un serviciu de informatii. 


NOTĂ 
Cercurile liberale conducătoare au primit dispoziții de a fi 


circumspecte în declaraţiile lor față de ziaristul Soreanu, 
cunoscut pentru relaţiile sale ample în partid şi în lumea 


33 


politică. Această atitudine a fost provocată de unele 
informaţii cu privire la relaţiile pe care le-ar avea Soreanu cu 
autorităţile româneşti’. 

În altă ordine de idei, Birou Partidului Liberal pregăteşte 
un serviciu de informaţii interne şi diplomatice pentru uzul 
conducerii partidului. 

Serviciul de informaţii externe ar fi atribuit doctorului 
Berkovitz, fostul director al oficiosului liberal „Independence 
Roumaine”, considerat ca omul cel mai de încredere al 
partidului, dintre toţi gazetarii. Pentru informaţii interne, 
serviciul nu va mai fi încredinţat dlui Soreanu, cum s-a 
plănuit. Fostul gazetar Gruia este susţinut de doctorul 
Anghelescu pentru acest post. 


Politician 
ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 30/1942, vol. I, f. 142. 


2. 
1943 ianuarie 5. Notă din sursa „Politician”, obținută din cercuri 
liberale, privind apariţia unui curent de opinie în PNȚ, despre o 
eventuală colaborare la guvernare. 


NOTĂ 


În cercurile liberale se priveşte cu neîncredere un curent 
care şi-ar fi făcut loc printre naţional-ţărănişti şi care 
ventilează ideea unei eventuale colaborări cu guvernul. 
Cercurile liberale, care au luat contact cu sus-zisele cercuri 
țărăniste, susțin că acestea din urmă cred ferm în 
posibilitatea unei eventuale colaborări. Aceasta ar fi dictată, 
pe de o parte, din dorinţa partidului de a ieşi de pe actuala 
linie de opoziție, întrucât colaborarea ar fi singura 


1 Despre ziaristul Soreanu, Traian Borcescu, şeful Secţiei a Il-a Contrainformaţii din SSI, 
spunea următoarele: „Cu ajutoeul evreului Soreanu (Haim Schar), care era în foarte 
bună legătură cu anturajul lui luliu Maniu, Eugen Cristescu era informat în cele mai 
bune condiţii de tot ce se pune la cale acolo. Informatorul era plătit pentru aceste 
servicii cu circa 350 000 lei lunar, afară de premii date pentru «lucrări speciale», iar 
în ultimile şase luni a avut la dispoziţie şi un automobil al Serviciului, cu şofer (Ilie 
Tota) şi întreţinere”; vezi Cristian Troncotă, Omul de taină al Mareşalului, Editura Elion, 
Bucureşti 2005, p. 85. 


34 


posibilitate de a „îndrepta” actuala politică a ţării şi, pe de 
altă parte, de o dorinţă a guvernului de a asocia toate 
grupările politice la conducerea ţării. 

Neîncrederea din cercurile liberale urmează a fi 
confirmată sau nu de rezultatele întrevederii aşteptate dintre 
domnii Maniu şi Dinu Brătianu, întrevedere care ar urma să 
aibă loc mâine. 

Politician 


ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 30/1942, vol. I, f. 145. 


3, 
1943 ianuarie 7. Notă din sursa „Politician”, obținută din cercuri 
liberale, privind unificarea celor două tabere ungare din SUA 
şi propunerea ca guvernul să iniţieze pe continentul 
american o campanie de promovare a drepturilor româneşti 
în Transilvania. 


NOTĂ 


Paralel cu ideile care sunt emise de cercul de studii al 
Partidului Liberal în chestiunea contactului cu britano- 
americanii prin ţările neutre, şi-a făcut loc, în ultimele zile, o 
informaţie din sursă diplomatică cu privire la fuziunea dintre 
cele două tabele ungare din America, aceea a lui Tibor de 
Eckhardt cu aceea a contelui Karoly. Această coeziune ar 
însemna, de fapt, o întărire a propagandei maghiare în 
defavoarea României în chestiunea Transilvaniei. Căci, spre 
deosebire de „Comitetul Naţional Român” de la Londra şi 
oamenii lui [Radu] lrimescu din Statele Unite, care se 
mulţumesc a critica actele actualului guvern român, cele 
două tabere maghiare fuzionate nu apără guvernul maghiar, 
dar pledează pentru „drepturile eterne” ale Ungariei. Or, se 
impune, susţin cercurile liberale, ca şi guvernul să trimită, în 
mod camuflat, oameni în Statele Unite pentru ca şi aceştia 
să susţină drepturile eterne ale României. 

Întrucât în sânul Partidului Liberal se consideră, ca o 
axiomă, că democraţiile vor câştiga actualul război şi chiar 
cercurile simpatizante cu dl Gheorghe Brătianu au aderat, în cele 


35 


din urmă, la această poziţie, se afirmă că, în cazul când 
guvernul ar refuza să se preteze la acest dublu joc, partidele 
„de răspundere” ca cel liberal şi țărănesc urmează să 
considere, în mod foarte serios, această chestiune şi să 
procedeze în consecinţă. 


Politician 
ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 30/1942, vol. I, f. 154-155. 


4, 
1943 ianuarie 7. Notă din sursa „Sej”, despre afirmatiile lui Iuliu 
Maniu în noaptea de revelion, potrivit cărora va iniţia contacte cu 
anglo-americanii la Istanbul şi Ankara. 


NOTĂ 


Dintr-o discuţie în seara de Revelion, reiese că dl luliu 
Maniu este ferm hotărât să acţioneze în mod mai activ 
imediat după sărbători, pornind de la următoarele 
considerente: 

1. Succesele miliare ruseşti dovedesc că armata 
germană a intrat în faza de descompunere; 

2. România este complet izolată faţă de anglo-saxoni. 

În consecinţă, domnia sa iniţiază o strângere de rânduri în 
interior şi o mărire a potenţialului militar pe frontul intern, în 
dublul scop: al asigurării ordinii şi al răfuielii cu ungurii. 

În privinţa acţiunii externe, domnia sa va întreprinde 
demersuri, care se vor face în numele său personal, prin 
Istanbul şi Ankara. 

Sej 


ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 30/1942, vol. I, f. 158. 


5. 
1943 ianuarie 7. Notă din sursa „Punctator”, despre propunerea 
lui Mihai Fărcăşanu ca unii membrii marcanti ai PNL să plece 
în străinătate pentru a pregăti interesele României la viitoarea 
conferință de pace. 


36 


NOTĂ 


În cercurile liberale şi, mai ales, acelea din jurul cercului 
de studii al Partidului Liberal, şi-a făcut loc cu insistenţă în 
ultimele zile o idee emisă de dl Mihai Fărcăşanu, care este, 
de fapt, conducătorul acestui cerc şi care constituie pentru 
familia Brătianu unul din elementele ce vor fi chemate în 
viitor de partid la posturi de mare răspundere. 

Ideea dlui Fărcăşanu este ca un anumit număr de 
membrii de suprafaţă ai partidului, cu autoritate personală, 
cultură şi tact diplomatic, să plece pentru câtva timp în 
diverse ţări neutre, [ca] Elveţia, Portugalia, Turcia, Suedia. 
Aici, aceste personalităţi ar urma să ia contact cu cercurile 
apropiate punctului de vedere britano-american, pentru a se 
îndepărta neînțelegerile actuale şi a se netezi terenul pentru 
momentul când o înţelegere cu democraţiile ar putea fi 
făcută necesară de evenimentele de natură militară 
internaţională. 

In acest fel, s-ar pregăti o mare ofensivă diplomatică în 
momentul păcii, mai ales în chestiunea Transilvaniei şi a 
Basarabiei, ale căror menţinere la trupul României trebuie 
dovedită în sud-est şi în Mediterana Orientală. 


Punctator 


ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 30/1942, vol. I, f. 161. 


6. 
1943 ianuarie 7. Notă din sursa „Punctator”, despre atitudinea 
de expectativă a PNȚ şi colaborarea pasivă cu guvernul. 


NOTĂ 


Starea de expectativă pe care o manifestă cercurile 
conducătoare ale Partidului Naţional-Ţărănist se explică prin 
aceea că însăşi dl luliu Maniu ezită încă a-şi fixa atitudinea în 
mod hotărât. Astfel, în cercurile de mai sus se declară că dl 
Maniu a decis a aştepta desfăşurarea evenimentelor militare 
de pe frontul oriental şi din Mediterana, cu convingerea că 


37 


ele vor constitui cea mai bună indicație pentru linia viitoare a 
partidului. În acest sens, partidul nu ar trebui să ia de pe 
acum o linie rigidă de program şi de atitudine faţă de 
guvern, întrucât aceasta ar putea fi modificată de 
împrejurări, adică depăşită de precipitarea situaţiilor militare. 

Deocamdată se afirmă că partidul se menţine pe linia 
„unei colaborări pasive” cu guvernul. Acest lucru trebuie 
înţeles în sensul că partidul îşi dă adeziunea la politica 
actuală a guvernului în mod tacit şi provizoriu, fiind convins 
că această politică guvernamentală este, în situaţia de azi, 
singura posibilă. În acest sens, chiar o luare de atitudine 
principială, contrarie actelor guvernului în unele direcţii, nu 
ar retrage girul pe care dl Maniu îl acordă şi mai departe dlui 
mareşal Antonescu. 


Punctator 


ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 30/1942, vol. I, f. 163. 


7, 
1943 ianuarie 9. Notă din sursa „Politician”, despre atitudinea 
PNL de a colabora cu guvernul. 


NOTĂ 


Zvonul plecării dlui mareşal Antonescu la cartierul 
general al Fuhrerului s-a răspândit cu mare iuţeală în 
cercurile liberale care erau informate de cele ce se 
discutaseră la întrunirea din ajun de la dl doctor Angelescu. 

În lumina soluţiei „colaboraţioniste” pe care o emisese 
doctorul Angelescu în chestiunea campaniei din Rusia, 
cercurile liberale declarau că sunt de acord cu o sporire 
sensibilă a colaborării economice, dar că trebuie făcute 
rezerve în chestiunea augmentării continui a efectivelor 
umane. Aceasta, mai ales, din cauza permanentei probleme 
maghiare. În nici un caz, se afirmă în aceste cercuri, nu 
trebuie să se piardă din vedere efectivele de care dispune 
actualmente, în patrie, Ungaria şi care constituie o 
ameninţare serioasă pentru România. 


38 


În tot cazul, se arată o voinţă evidentă de a sprijini 
eforturile Conducătorului Statului, apreciindu-se categoric 
politica acestuia de „evitare a atitudinilor ambigui”, întrucât 
ar fi azi singura în interesul real al ţării. 


Politician 
ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 30/1942, vol. I, f. 170. 


8. 
1943 ianuarie 9. Notă din sursa „Politician”, despre discuțiile 
purtate de către doctorul Constantin Angelescu şi prietenii săi 
privind situaţia şi evoluţia frontului de est. 


NOTĂ 


DI doctor C. Angelescu a convocat la locuinţa sa o întrunire 
a prietenilor săi politici. Reuniunea a fost consacrată unei 
examinări în comun a informaţiilor politice şi militare pe care 
le deţin cei întruniţi. Doctorul Angelescu a supus informaţii din 
sursă diplomatică turcă şi elveţiană cu privire la situaţia de 
pe frontul oriental şi la posibilităţile de desfăşurare ale 
războiului. De asemenea, şi o serie de ştiri de pe front 
deţinute din partea mai multor ofiţeri superiori. 

A doua parte a reuniunii a fost consacrată ştirilor din 
sursă naţional-ţărănistă cu privire la atitudinea partidului în 
toate problemele de actualitate. La urmă s-a discutat şi 
atitudinea Partidului Liberal. 

Punctul de vedere al doctorului C. Angelescu, filobritanic 
în chestiunea rezultatului războiului, este pentru continuarea 
respectării angajamentelor luate, totuşi, faţă de Axă, ca 
singura soluţia la ameninţarea sovietică. Domnia sa crede că 
interesele britanice sunt anticomuniste aşa că angajarea 
României în războiul antisovietic nu îi va fi luată în nume de 
rău, până la urmă, de către britano-americani. 

In ceea ce priveşte Partidul Naţional-Ţărănesc, dl doctor 
Angelescu este partizanul unei colaborări cu acel liberal prin 
stabilirea unui punct de vedere comun. 


39 


Politician 
ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 30/1942, vol. I, f. 171. 


9. 
1943 ianuarie 9. Notă din sursa „Melle”, despre discuţiile 
purtate între W. Filderman şi dr. N. Lupu privind eventuala 
introducere a unor măsuri restrictive impotriva evreilor. 


NOTĂ 


DI W. Filderman, fruntaşul evreu’, l-a vizitat pe dl dr. N. 
Lupu în legătură cu zvonul despre introducerea unor noi 
măsuri restrictive împotriva evreilor. DI dr. Lupu l-a asigurat 
pe Filderman că va interveni cu autoritatea d-sale. Pe lângă 
dl. Mareşal Antonescu, dacă va fi cazul. 

La această întrevedere a asistat şi dl prof. Iancu Botez, prieten 
cu dl dr. Lupu şi director la întreprinderile „Magazinele Unite” 
ale dlui Max Auschnitt. Relatarea de mai sus o deţinem chiar 
de la domnia sa. 


Melle 


ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 30/1942, vol. I, f. 176. 


10. 
1943 ianuarie 11. Notă din sursa „Punctator”, despre zvonurile 
care circulă în rândul evreilor înaintea întâlnirii dintre 
mareşalul Antonescu şi Adolf Hitler. 


NOTĂ 


În cercurile evreieşti intelectuale sau comerciale se 
remarcă de două-trei zile simptome de panică. Acestea se 
datorează zvonurilor care circulă cu intensitate în ultimele 
zile, cu privire la rezultatele defavorabile evreilor pe care le 
va avea întrevederea dintre Conducător şi Führer. In special, 
circulă impresia că introducerea „petelor galbene” ar fi un 


2 Dr. Wilhelm Filderman, jurist, la a cea dată îndeplinea funcţia de preşedinte al 
Uniunii Comunitpţilor Evreieşti din România. 


40 


fapt cert. Această ştire este deţinută de la Coulin, de la 
„Bukarester Tageblatt”, care declară că o deţine de la 
Legația Germaniei, cât şi de la dl dr. Dănulescu:. 

În cursul acestei săptămâni, doctorul Filderman va avea o 
întrevedere cu doctorul Lupu şi cu câţiva oameni politici 
liberali şi naţional-ţărănişti în chestiunea celor de mai sus. 


Punctator 


ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 30/1942, vol. I, f. 180. 


11. 
1944 ianuarie 13. Notă a SSI despre activitatea politică a 
national-tărăniştilor şi liberalilor. 


Din cercurile politice 


5: În cursul dimineții de 12 ianuarie a.c. Maniu a 
avut o întrevedere cu Dinu Brătianu, la locuința 
acestuia din urmă. 

Cei doi oameni politici au discutat îndelung eventualele 
repercursiuni ale situaţiei frontului de Răsărit asupra 
României şi au fost de _rinte că este posibil să se ajungă la o 
fază, pe care au apreciat-o ca fiind excesiv de primejdioasă, 
dacă se continuă starea de război cu Uniunea Sovietică. 

Cu privire la chestiunea dacă vom continua să participăm 
şi la _rinter din Răsărit, trimițând noi trupe s-au schimbat 
diferite informaţii şi opinii. 

Conducerile grupurilor naţional-ţărănistă şi liberală nu au 
informaţii precise cu privire la misiunea ce trebuie să o 
îndeplinească Corpurile de armată 4 şi 3 despre care au aflat 
că au fost mobilizate în ultimele zile. 

Cei doi oameni politici au convenit să ţină un contact 
strâns pe care îl socotesc impus de gravitatea situaţiei. 

2. Declaraţia sovietică cu privire la condiţiile în care 
guvernul din Moscova acceptă o înţelegere cu guvernul 
polonez emigrant a fost interpretată - de către cercurile 


3 Este vorba despre Constantin Dănulescu, ministru subsecretar de stat la Ministerul 
Muncii, Sănătăţii şi Ocrotirii Sociale în perioada 12 iulie 1941 — 24 iunie 1943. 


41 


maniste - ca favorabilă din punct de vedere al românilor. 

S-a accentuat că prin această declaraţie, guvernul 
sovietic: 

a. recunoaşte principiul etnic ca element hotărâtor în 

trasarea graniţelor; 

b. nu consideră graniţele stabilite în 1939 şi 1941 ca 

fixe; 

c. este dispus să negocieze. 

Punctul defavorabil din declaraţia sovietică, anume cel 
privitor la valabilitatea plebiscitelor organizate de Soviete, 
nu este socotit atât de grav, întrucât se crede că immediate s- 
ar putea opune consimţământul de unire consfințit prin 
hotărârea Sfatului Ţării. 

Se aşteaptă cu interes declaraţie sovietică cu privire la 
Finlanda şi România. 

3. Cu toate preocupările conducerii naţional - ţărăâniste 
sunt absorbite de desfăşurarea situaţiei generale, totuşi 
neînțelegerile provocate de conflictul dintre ardeleni şi 
regăţeni pe chestiunea organizaţiei Craiova, sunt din nou 
actuale. 

Consimţământul dat de dr. Lupu pentru şefia ing. 
Mihăescu la Craiova nu este aprobat de către ardeleni; 
aceştia au reuşit să capteze de partea lor pe Căpăţâneanu, 
care are o influenţă asupra lui Mihalache. 

Neînţelegerile au luat din nou o formă accentuată. 

4. Dr. Lupu, care menţine un contact cu unele cercuri 
intelectuale evreieşti, a fost sesizat de către acestea asupra 
posibilităţii ca în cazul unei retrageri precipitate din 
Transnistria  populaţi evreiască care a fost deportată acolo 
să fie exterminată. 

Fiind de părere că o asemenea eventualitate nu este 
exclusă dacă nu se accelerează operaţiunile de readucere în 
tară a celor deportaţi, dr. Lupu a promis că va face 
intervenţii în acest sens, pe lângă forurile superioare. 

5. Gheorghe Brătianu a declarat într-un grup de 
partizani politici că din conversațiile sale cu diverşi factori 
germani reiese că Reichul, deşi dispune de considerabile 
_rinter pe _rinter de Est, totuşi nu utilizează decât efectivele de 
pe linia defensivă plus trupele de legătură dintre cele trei 


42 


sectoare ale frontului. 

„Germanii — a spus Gheorghe Brătianu - sunt convinşi că 
nu există o primejdie a ruperii frontului, cu toate că şi în 
această eventualitate situaţia nu ar fi maxim de gravă, 
deoarece dispun de considerabile _rinter. 

Momentan pe _rinter de Est se duce o luptă de rezistenţă şi 
măcinare a forţelor sovietice, deoarece o luptă decisivă nu 
se va putea da decât după ce invazia anglo-americană va fi 
eşuat”. 

In ceea ce priveşte România, Gheorghe Brătianu a 
declarat că cercurile germane cu care a discutat deşi sunt 
încredințate că nu se va _rinte eroarea conducătorilor italieni, 
care au crezut că forţa Reichului s-a epuizat, totuşi se 
urmăreşte atent desfăşurarea stării de spirit din ţara noastră 
şi agitația unora pentru încetarea războiului. 

6. Gheorghe Tătărescu fiind întrebat asupra modului 
cum vede în viitor desfăşurarea situaţiei interne şi-a 
exprimat părerea că inactivitatea actuală a grupărilor 
democrate de centru le va fi fatală şi că vor fi depăşiţi pe 
stradă întrucât nu au luat nici măsuri organizatorice nici 
programatice care să poată la un moment dat _rinter forţele 
anarhice pe căi legale. 

7. În diferite cercuri intelectuale din Transilvania se 
comentează cu deosebit interes următorul pasaj din 
cuvântarea ţinută de IPS Mitropolitul Bălan al Ardealului, cu 
ocazia anului nou, care, în întregime şi cu autorizaţia sa, a 
fost multiplicată şi difuzată. 

„Mie mi se pare că aspiraţia aceasta a neamului _rinter 
după dreptate şi libertate se împacă perfect de bine cu 
principiile unei largi democraţii în lume, pentru că aceasta 
este obligată prin însăşi structura ei să recunoască dreptul la 
viaţă pe seama oricărui suflet şi oricărei naţiuni, fie mare sau 
mică. Dar e în deplină concordanţă această aspirație curată 
şi nepotolită a neamului _rinter şi cu idealurile acelora care 
luptă împotriva întunericului şi necredinţei ce ameninţă să se 
aştearnă peste lume, având şi ei datoria să recunoască 
tuturor neamurilor dreptul la o existenţă proprie şi la o 
libertate deplină. 


43 


ASRI, fond „d”, dosar nr. 1559, f. 139-142. 


12. 
1943 ianuarie 13. Notă din sursa „Punctator”, despre zvonurile 
din sursă legionară care circulau în cercurile național- 
tărăniste. 


NOTĂ 


Dezorientarea remarcată ieri în cercurile național- 
ţărăniste continuă pe măsură ce lipsa de directive a 
conducerii partidului se face tot mai simțită. În aşteptarea 
reîntoarcerii la Bucureşti a Conducătorului Statului şi a dlui 
luliu Maniu, aceste cercuri s-au făcut ecoul unui cuvânt de 
ordine provenit din sursă legionară şi care prezenta 
următoarea formulă: „Oricare ar fi atitudinea Reichului faţă 
de guvern şi faţă de Mişcarea legionară, nu poate fi decât 
momentană şi trecătoare. Reichul nu va consimţi la 
sacrificarea totală a Mişcării legionare pentru că aceasta 
este singura organizaţie politică din România care nu face un 
joc dublu: ea este cu Reichul, oricare ar fi consecinţele şi 
oricare ar fi atitudinea Reichului faţă de ea. În consecinţă, ea 
este ultima rezervă de fidelitate a politicii Axei în România, 
pentru că toate celelalte organizaţii politice, inclusiv 
guvernul şi armata, fac o politică de oportunism şi 
intenţionează a schimba direcţia în momentul modificării 
şanselor războiului”. 

Aceste cercuri naţional-ţărăniste socot, deci, că toate 
concesiile  consimţite de guvern de teama pericolului 
legionar nu vor modifica cu nimic intenţiile Fuhrerului de a 
face din Horia Sima un Quisling al României, dacă va fi 
nevoie. 


Punctator 


ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 30/1942, vol. I, f. 197. 


13. 
1943 ianuarie 16. Notă din sursa „Punctator” despre 


44 


divergențele apărute la nivelul conducerii PNȚ privind 
atitudinea faţă de guvern după reîntoarecerea mareşalului 
Antonescu din Germania. 


NOTĂ 


Din primele luări de contact între conducătorii național- 
ţărănişti s-au vădit serioase divergențe de păreri în ceea ce 
priveşte atitudinea pe care urmează s-o ia partidul faţă de 
politica guvernului după reîntoarcerea  mareşalului 
Antonescu. De o parte se găseşte dl Maniu, de cealaltă parte 
domnii Mihalache [şi] doctorul Lupu. DI Mihai Popovici a evitat 
până acum să ia vreo atitudine declarând că nu posedă, 
deocamdată, suficiente informaţii care să-i permită a trage 
concluzii definitive. Părerea dlui Maniu este că: 

1. forţele Axei pot fi considerate, de pe acum, ca învinse; 

2. angajamentele luate de guvernul român ar constitui 
în atare situaţii prea mare sacrificiu pentru ţară şi o 
compromitere a situaţiei ţării faţă de puterile considerate 
învingătoare în actualul război. 

Dnii Mihalache şi dr. Lupu au adoptat teza „răului cel mai 
mic”, afirmând că sacrificiile consimţite ar fi mai mici decât 
acelea pe care le-am face provocând prin intransigenţa 
noastră o reacţie din partea Reichului. 


Punctator 


ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 30/1942, vol. I, f. 201. 


14. 
1943 ianuarie 18. Notă din sursa „Politician” despre 
dezorientarea existentă la nivelul conducerii PNL . 


NOTĂ 
Profesorul Botez, actualmente director general la 
„Magazinele de Fierărie Unite”, unde este un exponent al 


intereselor lui Max Auschnit, este un prieten intim al dlui 
Dinu Brătianu şi dr. Lupu. In această calitate, domnia sa a 


45 


făcut, în ultimele zile, de mai multe ori, legătura între 
bătrânii liberali şi cercurile conducătoare naţional-ţărăniste, 
fiind acela care a coordonat informaţiile celor două partide 
asupra situaţiei interne şi externe a ţării. Domnia sa a 
declarat că: „niciodată mai mult ca acum, în ultimii doi ani 
de zile, nu a domnit mai multă dezorientare politică în sânul 
acestor două partide. Pe lângă lipsa de informaţii, un factor 
hotărâtor este lipsa de răspundere, prin acceptarea unei 
hotărâri nete”. 

Atitudinea dlui Dinu Brătianu era concretizată astfel de dl 
Botez: „ezită de a lua atitudine în contra colaborării militare 
cu Reichul, cu toate că susţine că Germania a pierdut 
războiul, de teama unei reacţii a guvernului. In acelaşi timp, 
se teme că pasivitatea actuală a guvernului va compromite 
Partidul Liberal în ochii aliaţilor, astfel că acesta nu va mai 
putea juca nici un rol în politica ţării de după război”. Domnia 
sa arăta, totuşi, că doctorul Angelescu se face exponentul 
unui curent din ce în ce mai „dinamic” printre vechii liberali. 


Politician 


ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 30/1942, vol. I, f. 207. 


15. 
1943 ianuarie 20. Notă din sursa „Punctator” despre întrunirea 
conducerii PNȚ din 18 ianuarie 1943 şi declarația lui luliu 
Maniu potrivit căreia se aşteaptă la încheierea războiului 
până la sfârşitul anului. 


NOTĂ 


O întrunire mai largă a elementelor naţional-ţărăniste din 
cercurile conducerii a avut loc în după-amiaza zilei de 18 
ianuarie 1943. Fără a impieta asupra deciziilor pe care 
urmează a le lua consiliul superior al partidului, s-a făcut un 
expozeu al informațiilor şi s-a cerut pentru dl Maniu 
libertatea de a lua decizii pe linia politicii tradiționale a 
partidului. Informațiile dlui Maniu s-au referit numai la 
chestiuni militare sau de politică externă, şeful Partidului 


46 


Naţional-Ţărănesc declarând că a adoptat, în mod definitiv, 
ideea triumfului democraţiei în lupta care va măcina, în 
cursul acestui an, atât comunismul cât şi național- 
socialismul. După domnia sa, războiul ar urma să se termine 
la începutul toamnei prin victoria britano-americanilor care 
vor debarca în Europa, în timp ce armatele Axei vor fi 
asediate. 

In privinţa tratativelor de la cartierul general al 
Fuhrerului, domnia sa a dat numai indicaţii vagi, referitoare 
la o colaborare strânsă militară şi economică a guvernului 
român cu Axa. 

Conferinţa sau „sfatul” - cum i s-a spus - a reînnoit 
încrederea în dl Maniu, urmând ca în cursul acestei 
săptămâni să aibă loc o a doua [conferinţă], dedicată 
atiatudinii propriu-zise a partidului. 

Punctator 


ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 30/1942, vol. II, f. 11. 


16. 
1943 ianuarie 21. Notă din sursa „Politician” despre o declaraţie 
a lui Gheorghe Brătianu privind stabilirea zonelor de 
influență a aliaților. 


NOTĂ 


În cercurile liberale a produs impresie o declaraţie a dlui 
Gheorghe Brătianu, cu privire la zonele de interese în centrul 
Europei şi Balcani. Şi anume, domnia sa a declarat că, 
datorită unei înţelegeri principiale, aliaţii au hotărât să-şi 
aloce zona de interese şi influenţă în regiunile pe care le vor 
ocupa pe calea armelor. In virtutea acestei înţelegeri şi 
întrucât forţele sovietice speră să poată împinge pe acelea 
germano-aliate până la fostele frontiere din 1940, România 
ar cădea sub zona sovietică. Însă pregătirile britano- 
americane din Orientul Apropiat ar dovedi că aceştia doresc 
să-şi asigure ca zonă de influenţă proprie Balcanii [şi] cursul 
inferior al Dunării, pentru a putea, astfel, bara accesul 
sovietic în Marea Mediterană orientală şi zona Suezului. 


47 


În consecinţă, se pare că, în cazul unei victorii aliate, 
România în special ar deveni teatrul divergenţelor sovieto- 
britanice, fapt care ar trebui să tempereze entuziasmul 
filoaliat al cercurilor conducătoare aliate. 


Politician 


ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 30/1942, vol. II, f. 20. 


17. 
1943 ianuarie 22. Notă din sursa „Punctator” despre reacţia 
cercurilor naţional-ţărăniste la declarația lui luliu Maniu 
potrivit căreia „războiul se va sfârşi peste câteva luni”. 


NOTĂ 


În cercurile naţional-ţărăniste, declaraţia dlui Maniu că se 
aşteaptă la sfârşitul războiului peste câteva luni a produs un 
val de neîncredere şi de nedumerire în acelaşi timp. Cu toate 
că se consideră că dl Maniu „a prevăzut situaţia de azi”, 
cercurile largi ale partidului care se tem, toate, de 
apropierea forţelor sovietice în cazul înfrângerii Axei, au 
reacţionat exact contrariu de cum s-a aşteptat dl Maniu. ŞI 
anume, în aceste cercuri se declară că un război terminat în 
cursul acestui an înseamnă că Sovietele vor mai avea 
suficientă forţă să vină până în centrul Europei. Dimpotrivă, 
politica României ar trebui să fie prelungirea războiului, 
pentru ca şi Axa şi Sovietele să se epuizeze, iar democraţia 
să fie aceea care să-şi impună punctul de vedere. Aşa că 
ajutarea Axei la lupta împotriva comunismului se mai 
impune, încă, în mod considerabil guvernului român, pentru 
că fără ajutorul aliaţilor ei, Axa nu ar putea continua multă 
vreme războiul. 


Punctator 


ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 30/1942, vol. II, f. 40. 


48 


18. 
1943 ianuarie 23. Notă din sursa „Melle” privind afirmaţiile lui 
Gheorghe Brătianu despre continuarea efortului de război 
alături de Germania. 


NOTĂ 


Prinţul George Sturdza a sosit de la laşi, locuind în Aleea 
Pia Brătianu. El l-a văzut pe dl Gheorghe Brătianu cu care 
este rudă. Între altele, prinţul George Sturdza relatează 
prietenilor săi că dl Gheorghe Brătianu i-a spus că, după 
informaţiile şi credinţa sa, vom duce acest război împotriva 
Sovietelor până la capăt, de ar fi să rămânem unul. DI 
Gheorghe Brătianu este - spune prinţul George Sturdza - de 
câtva timp în divergențe cu dl Dinu Brătianu. Acesta este de 
părere că dl mareşal Antonescu nu trebuie să mai angajeze 
ţara în noi trimiteri de trupe pe frontul de răsărit, în timp ce 
dl Gheorghe Brătianu spune că trebuie să continuăm acest 
război până la victoria definitivă asupra ruşilor. 

DI Gheorghe Brătianu este de acord cu dl Dinu Brătianu 
asupra nevoii de a ţine ţara în afară de o nouă complicaţie 
cu aliaţii sau cu turcii — în eventualitatea că aceştia din urmă 
se vor angaja în război. 

În ce priveşte creditele noastre pentru noi livrări către 
Germania, dl Gheorghe Brătianu este, de asemenea, de 
acord ca ele să fie prelungite, socotind că suntem angajaţi 
într-o luptă ca şi germanii, adică având aceleaşi interese să 
învingem. 


Melle 
ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 30/1942, vol. II, f. 42. 
19. 
1943 ianuarie 25. Notă din sursa „Punctator” privind o întâlnire 


intre luliu Maniu şi Emil Haţieganu, în care s-a discutat 
situaţia românilor din Ardealul cedat. 


49 


NOTĂ 


DI Iuliu Maniu a avut o întrevedere cu dl Emil Haţieganu, 
conducătorul românilor din Ardealul cedat. DI Haţieganu a 
expus dlui Maniu situaţia politică şi morală a românilor 
ardeleni, insistând asupra a două punte: 

1. Presiunile pentru captarea bunăvoinţei populaţiei 
româneşti; 

2. Raporturile dintre populaţiile ungară şi germană, pe 
de o parte, şi română, pe de altă parte. 

In prima chestiune, dl Haţieganu a vorbit de eforturile 
maghiare pentru „a sparge gheaţa” şi a decide pe români la 
conlucrare prin oferirea unor poziţii avantajoase elementelor din 
conducere. 

In a doua chestiune, d-sa a insistat asupra tensiunii dintre 
populaţia maghiară şi cea germană, fără ca, totuşi, populaţia 
românească, care acuză Axa de arbitrajul de la Viena, să 
aibă vreo atitudine deosebită de a celei maghiare. Dl 
Haţieganu a declarat că are impresia că „a scăpat”, 
oarecum, controlul opiniei publice româneşti din teritoriile 
cedate, arătând că această opinie este anglofilă. 

DI Maniu l-a sfătuit pe dl Haţieganu să manifeste 
prudenţă şi să sfătuiască acelaşi lucru şi pe ardelenii din 
Ungaria, pentru a nu se complica situaţia. 


Punctator 


ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 30/1942, vol. II, f. 48-49. 


20. 
1943 ianuarie 28. Notă din sursa „Politician” privind o întâlnire 
intre Iuliu Maniu (PNȚ) şi dr. Constantin Angelescu (PNL), în 
care s-au discutat punctele de vedere comune ale celor 
două partide, iar PNL au acceptat să se supună directivelor 
lui luliu Maniu . 


NOTĂ 


Doctorul C. Angelescu a avut o întrevedere cu dl Maniu la domiciliul d- 


50 


lui Mihai Popovici. Această întrevedere a fost aranjată de 
comun acord între conducerile ambelor partide şi a avut de 
scop de a se examina punctele de vedere respective faţă de 
situaţia politică a ţării şi situaţia militară internaţională. 

Doctorul Angelescu a arătat că partidul său, cu alte 
cuvinte conducerea, înţelege a adopta o linie rigidă de 
conduită în lunile care vor veni şi că se va sancţiona cu 
excluderea pe toţi cei ce ar propune formule de compromis 
sau s-ar abate de la această linie. In privinţa d-lui Gheorghe 
Brătianu, doctorul Angelescu a fost foarte reticent, dar a 
arătat că, la nevoie, dl Dinu Brătianu nu va ezita de la o nouă 
excludere a sa din partid. In ceea ce priveşte pe dl 
Tătărescu, partidul refuză a lua în consideraţie orice cerere a 
sa de reprimire în partid. 

În ceea ce priveşte linia Partidului Liberal, ea se găseşte 
pe aceeaşi direcţie ca şi a Partidului Naţional-Ţărănesc, adică 
a democraţiilor, considerate că au câştigat războiul din 
momentul debarcării din Africa de Nord. Toate eforturile 
ambelor partide, socoate domnia sa, trebuie îndreptate spre 
democraţii, pentru a se obţine „o pierdere a războiului numai 
cu una din părţi şi nu cu amândouă, aşa cum suntem 
ameninţaţi”, cu alte cuvinte de a face numai sacrificiul 
Basarabiei şi al Bucovinei de Nord, dacă va fi nevoie, în 
schimbul retrocedării Ardealului. 

De asemenea, doctorul Angelescu a arătat că Partidul Liberal 
înţelege a se supune directivelor maniste, întrucât se 
consideră că dl Maniu va fi singurul om cu care vor accepta 
democraţiile să discute în momentul armistiţiului. 

A urmat apoi o examinare a ştirilor respective despre 
situaţia internaţională şi dl Maniu a fost de acord cu doctorul 
Angelescu,  împărtăşind acelaşi optimism în privinţa 
terminării apropiate a războiului. 

întrevederi similare vor mai avea loc în curând, 
participând la discuţii şi ceilalţi lideri ai ambelor partide. 


Politician 


ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 30/1942, vol. II, f. 64-65. 


51 


21. 
1943 ianuarie 29. Notă din sursa „Punctator” privind o discuție 
a liderilor PNȚ, în care au fost analizate rezultatele 
conferintei de la Casablanca referitoare la Balcani şi 
România. 


NOTĂ 


O nouă întrevedere Maniu - dr. Lupu - Mihai Popovici a 
avut loc la locuinţa acestuia din urmă, care a fost adoptată, 
de altfel, ca domiciliu de preşedintele Partidului Național- 
Ţărănesc. Obiectul întrevederii a fost o nouă examinare a 
perspectivelor diplomatice şi militare ale conferinţei de la 
Casablanca. Părerea la care s-a ajuns, în cele din urmă, este 
că aspectele şi consecinţele acestei conferinţe interesează, 
în cel mai înalt grad, România. Aceasta întrucât ar fi început 
o întrecere între britano-americani, pe de o parte, şi sovietici, 
pe de altă parte, în ceea ce priveşte cine va ajunge mai întâi 
în bazinul Dunării şi în Balcani. Sovietele socotesc că 
eforturile militare în această zonă îi privesc exclusiv şi că au 
suficiente mijloace a efectua singuri operaţii în această 
direcţie. Britano-americanii, pe de altă parte, argumentează 
comandamentului sovietic că este necesară întoarcerea 
aripii drepte germano-aliate printr-o operaţie în direcţia 
cursului Dunării spre Syria. 

DI Maniu se arăta optimist, declarând că germanii vor 
avea suficientă forţă pentru a întreprinde o ofensivă de vară 
înspre est de Don, dar că intervenţia britano-americană în 
Balcani va schimba şansele războiului şi, în acelaşi timp, va 
scăpa România de o apropiere a trupelor sovietice. În plus, di 
Maniu mai conta şi [pe] o intervenţie japoneză împotriva 
Sovietelor, ceea ce ar face ca acestea să nu aibă trupe 
suficiente pentru sud-estul Europei. 


Punctator 


ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 30/1942, vol. II, f. 72-73. 


22, 


52 


1943 ianuarie 29. Notă din sursa „Observ” privind o discuţie a 
liderilor PNL, în care au fost analizate evenimentele interne 
şi externe. 


NOTĂ 


Fruntaşii liberali s-au întrunit la locuinţa d-nei. Sabina 
Cantacuzino, cumnata d-lui. Dinu Brătianu. Au participat Anii: 
Dinu şi Gheorghe Brătianu, dr. |. Costinescu, dr. C. 
Angelescu, Gheorghe Cipăianu, V. Sassu, Constantinescu- 
Bordeni, Valeriu Bulgaru, etc. S-a examinat situaţia internă 
de pe urma evenimentelor externe, precum şi situaţia de pe 
front. DI Dinu Brătianu a spus că ne găsim într-o situaţie 
similară celei din 1918 şi trebuie să fim pregătiţi pentru 
eventualitatea apărării statului nostru la masa păcii. Pentru 
acest lucru trebuie să studiem toate aspectele - a spus dl 
Dinu Brătianu - şi să avem pregătite soluţii pentru toate 
chestiunile ce se vor pune în acel moment. 

DI Dinu Brătianu a anunţat, cu acelaşi prilej, că 
întocmeşte un nou memoriu pentru a-l prezenta dlui mareşal 
Antonescu. DI Brătianu intenţionează să arate că trebuie 
adoptată o atitudine de expectativă accentuată şi nu trebuie, 
măcar de acum înainte, să ne angajăm definitiv în direcţia de 
până acum. 

DI Gheorghe Brătianu şi-a exprimat opinia că decât să se 
prezinte dlui mareşal Antonescu acest memoriu, 
Conducătorul spunând apoi că este sabotat în acţiunea lui, 
mai bine să se consemneze opinia noastră, în documente 
datate, care să fie păstrată. O hotărâre definitivă în această 
chestiune nu s-a luat. 


Observ 


ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 30/1942, vol. II, f. 69-70. 


23. 
1943 ianuarie 30. Notă din sursa „Politician” privind întrunirea 
liderilor PNL, în care au fost analizate evenimentele interne 
şi externe. 


53 


NOTĂ 


Cu ocazia unui ceai care a avut loc la dna Cantacuzino şi 
la care au participat toţi conducătorii fruntaşi ai Partidului 
Liberal, precum şi, pentru prima dată, elemente din fosta 
mişcare georgistă, s-a examinat situaţia militară 
internaţională şi, în raport cu ea, poziţia ţării noastre. Au luat 
cuvântul dnii Dinu Brătianu, dr. Angelescu, Gheorghe 
Brătianu şi Valeriu Bulgaru. 

DI Dinu Brătianu a arătat că evenimentele importante 
care determină o schimbare în echilibrul politic internaţional 
sunt de natură militară şi că s-a apropiat momentul în care 
ţara noastră trebuie să procedeze la o revizuire a atitudinii 
sale. 

Doctorul Angelescu a făcut un expozeu al situaţiei de pe 
frontul rusesc şi al perspectivelor unui război în Mediterana 
Orientală, de care ar fi afectată şi România. Domnia sa s-a 
arătat foarte pesimist în ceea ce priveşte posibilităţile 
armatei germane în vara acestui an, declarând că, oricât de 
mare ar fi efortul germano-aliat, nu ar putea termina războiul 
şi, în plus, nu ar putea stăvili consecinţele unei debarcări pe 
continent. În consecinţă, d-sa. A preconizat o iniţiativă 
liberală pe lângă Conducător, pentru ca acesta să nu 
angajeze pe frontul oriental trupe care ar fi necesare, la un 
moment dat, unei noi politici impusă de o nouă conjunctură 
militară şi, în plus, iniţierea unei campanii diplomatice prin 
statele neutre în favoarea drepturilor noastre. 

Concluziile doctorului Angelescu au fost combătute de dnii 
Gheorghe Brătianu şi Valeriu Bulgaru. Cel dintâi a arătat că 
se impune o politică de expectativă până la rezultatul 
ofensivei germane de vară, iar cel de-al doilea, că o 
campanie diplomatică în ţările neutre, chiar dacă ar duce la 
un contact cu beligeranţii, nu ar avea nici o eficacitate atâta 
vreme cât obiectul ei ar fi numai propaganda pentru cauza 
românească şi nu şi o ofertă de colaborare cu aliaţii. 

Nu s-a ajuns la nici o concluzie, dar dl Dinu Brătianu a declarat că 
va redacta un memoriu, care va fi supus aprobării celor de 
faţă, urmând ca dl Gheorghe Brătianu să-l supună 


54 


Mareşalului. Eventual, se va proceda de comun acord cu 
conducerea naţional-ţărănistă, dacă aceasta va fi de acord. 


Politician 


ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 30/1942, vol. II, f. 80-81. 


24. 
1943 ianuarie 30. Extras din Buletinul de informatii al SSI 
privind o întrunire a fruntaşilor basarabeni, la care a luat 
parte şi doctorul N. Lupu (PNȚ), în care s-a discutat 
ingrijorarea faţă de mişcarea anglofilă din România, care ar 
fi gata să renunțe la interesele Basarabiei. 


EXTRAS 
Din Buletinul de Informaţii al SSI 


În seara zilei de 25 ianuarie crt., a avut loc la locuinţa lui 
Grigore Cazacliu, fost Rezident regal al Basarabiei, o masă 
intimă la care au participat mai mulţi fruntaşi basarabeni, iar 
dintre regăţeni a luat parte dr. Lupu. Fruntaşii basarabeni au 
exprimat starea de profundă îngrijorare a populaţiei 
româneşti de peste Prut care, după informaţiile lor, se teme 
de o invazie sovietică, în urma situaţiei de pe front. 

Ştefan Ciobanu, membru al Academiei Române, luând 
cuvântul, a exprimat aceleaşi temeri şi adresându-se 
doctorului Lupu i-a declarat că situaţia este şi mai gravă, prin 
aceea că fruntaşii ardeleni, care conduc mişcarea anglofilă 
din România, ar fi gata să nesocotească interesele 
Basarabiei. 

Doctorul N. Lupu, răspunzând lui Ciobanu, a rostit cuvinte 
de încurajare pentru basarabeni, declarând că nimeni nu 
poate nesocoti interesele Basarabiei, fiindcă nici un român 
nu concepe o Românie fără Basarabia, după cum nu concepe 
o Românie fără Ardeal şi că va exprima aceste temeri lui 
Maniu, fiind sigur că nedumerirea basarabenilor va fi risipită. 

Ciobanu, luând din nou cuvântul, a declarat că elita 
basarabeană preferă să moară decât să suporte, din nou, 


55 


teroarea sovietică. Această elită a crescut în spiritul naţional 
român şi înţelege să rămână neschimbată. 

Doctorul Lupu a rostit, din nou, câteva cuvinte, 
îndemnând pe basarabeni să aibă încredere în destinul 
românismului. 

În cursul zilei de 26 lanuarie crt., doctorul Lupu a 
comunicat lui Maniu temerile fruntaşilor basarabeni şi 
aprehensiunile ce le au cu privire la intenţiile conducerii 
naţional-ţărăniste. Maniu a declarat că va căuta să ia 
personal contact cu fruntaşii basarabeni, pentru a le arăta că 
nici un român n-ar putea să nesocotească interesele 
Basarabiei, „lucru, dealtfel, elementar în abecedarul politic 
român”. Maniu a obiectat, însă, că fruntaşii basarabeni au 
făcut greşeala de a se încorpora în mişcarea pro-Transnistria 
şi de a întreţine un curent care, din punct de vedere extern, 
a fost interpretat ca o politică de expansiune teritorială 
românească. „Această greşeală a înrăutățit poziţia noastră 
faţă de puterile aliate, clătinând teza românească, că nu 
râvnim la nimic străin, că cerem numai ce e al nostru. Eu voi 
lupta - a spus Maniu - şi pentru Basarabia, dar doresc ca 
basarabenii să nu-mi facă greutăţi în lupta mea pentru 
Ardeal”. 

S-a convenit ca o delegaţie de basarabeni să viziteze pe 
Maniu. 


ANIC, Fond PCM-Cab. Mil., dosar 63/1940, f. 248. 


25. 
1943 februarie 1. Notă din sursa „Punctator” despre o întâlnire, 
desfăşurată la Dobreşti, între lon Mihalache şi Alexandru 
Vaida-Voevod. 


NOTĂ 
DI Alexandru Vaida-Voevod a făcut o vizită la Dobrești dlui 
lon Mihalache, în cursul săptămânii trecute (joi, 28 ianuarie 


a.c.). Fostul lider al național-țărăniştilor a discutat cu dl 
Mihalache situații politice de viitor prin o regrupare a tuturor 


56 


elementelor naţionaliste şi naţionale ale ţării şi a cerut dlui 
Mihalache un schimb de idei asupra situaţiei internaţionale 
precum şi a celei particulare a României. 

Între altele, dl Ion Mihalache, care ceruse în prealabil avizul dlui Maniu 
de a avea întrevederea cu dl Alexandru Vaida- Voevod, i-a declarat că are 
misiunea din partea dlui Maniu să-l întrebe dacă vrea să 
reintre în rândurile partidului şi să-i precizeze că orice „mea 
culpa” nu poate fi acceptată, întrucât ar compromite poziţia 
ideologică a partidului „faţă de învingătorii de mâine”. Totuşi, 
dl Mihalache i-a declarat că el, personal, precum şi dl Mihai 
Popovici sunt pentru reprimirea în partid, în timp ce doctorul 
Lupu şi tineretul se opun categoric. 

DI Vaida-Voevod a răspuns că nu se poate pune astăzi o 
problemă personală ci numai una a intereselor ţării şi că, din 
acest motiv, doreşte schimbul de vederi. DI Vaida-Voevod a 
arătat că [domnia sa] crede în prăbuşirea forţei sovietice dar, în 
acelaşi timp, în victoria britano-americanilor, care vor fi 
ajutaţi de Turcia să facă o debarcare în Balcani. 

DI Mihalache s-a mulţumit să facă un examen al situaţiei 
şi, mai ales, al situaţiei Ardealului în cele două ipoteze: a 
unei victorii a Axei [şi] a unei victorii britano-americano- 
sovietice, susţinând că, în ambele cazuri, nemţii având 
angajamente faţă de Ungaria şi Italia şi britano-americanii 
având planuri de confederație danubiană. 

Ambii s-au despărţit fără să fi ajuns la vreo înţelegere. 

Punctator 


ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 30/1942, vol. II, f. 91-92. 


26. 
1943 februarie 1. Notă din sursa „Punctator” privind întrunirea 
conducerii PNȚ, în care au fost analizate evenimentele 
interne şi externe din ultima perioadă. 


NOTĂ 
În casele dlui Mihai Popovici a avut loc o întrunire a şefilor 
naţional-ţărănişti sub preşedinţia dlui luliu Maniu şi cu 


participarea dlui lon Mihalache, sosit vineri seara [29 
ianuarie 1943] de la Dobreşti. 


57 


În principal, întrunirea a avut de scop să confrunte şi [să] 
coordoneze informaţiile interne şi diplomatice culese între 
timp de către membri. Numai în subsidiar, adunarea a luat în 
consideraţie vizita dlui Vaida[-Voevod] la di Mihalache, la 
Dobreşti. 

DI Maniu a arătat că, din rapoartele pe care le primeşte 
asupra emisiunilor posturilor radiofonice britanice şi 
americane, a remarcat o îmbunătățire a „tratamentului” 
României, spre deosebire de înrăutățirea atacurilor împotriva 
Bulgariei şi a Ungariei şi că socoate acest lucru de bun augur 
pentru cauza românească. 

Faţă de vizita dlui Vaida-Voevod, s-a decis a se găsi ca 
oportună, deocamdată, o reprimire în partid, pe care dl Maniu 
o consideră drept oportunistă, iar doctorul Lupu ca „aducând 
în deficit şi fiind chiar periculoasă”. 

In fine, s-au luat în consideraţie ecouri de la o întrunire 
liberală de la dna Cantacuzino, cumnata dlui Dinu Brătianu, 
şi s-a decis a se examina eventualul memoriu al dlui Dinu Brătianu, 
în caz de va fi supus partidului, spre a se vedea dacă nu este 
vorba de discuţii asupra lui ci şeful Partidului Liberal, pentru 
a-i aduce modificări sau a-l face comun ambelor partide. 


Punctator 


ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 30/1942, vol. II, f. 90. 


27. 
1943 februarie 3. Notă din sursa „Politician” privind o discuție 
intre dr. C. Angelescu şi dr. E. Haţieganu privind situatia 
Ardealului cedat şi ipotezele ieşirii României din război. 


NOTĂ 


Într-o întrevedere dr. Angelescu - dr. Emil Haţieganu, 
consacrată expunerii situaţiei românilor din Ardealul cedat şi 
examenului problemei Ardealului, din punct de vedere 
internaţional, şeful liberal a declarat: „Greşelile lui Carol al Il- 
lea sunt că a jucat pe două fronturi şi nu a vrut să asume 
riscurile unei singure politici. Din această cauză am pierdut 


58 


cu ambele partide. De astă dată, se impune a juca numai pe 
un singur front şi a asuma pierderi numai cu o singură 
partidă. Căci, fără pierderi, nu vom ieşi din acest război. 
Problema care se pune este, însă, de a ieşi cu pierderile cele 
mai Mici. 

jucând mai departe pe două fronturi putem pierde şi 
Basarabia, şi Ardealul. Jucând pe unul singur, vom pierde 
numai una singură din aceste provincii. Alături de Axă, aşa 
cum se arată evenimentele militare din ultima vreme, vom 
pierde ambele provincii. A juca însă alături de Axă înseamnă, 
pe lângă a pierde de tot războiul, şi a juca pe două fronturi, 
pentru că, până la urmă, opinia publică şi armata vor face o 
„volte face”, însă va fi prea târziu. 

A juca pe cartea aliaţilor înseamnă a pierde numai 
Basarabia, pe care o revendică ruşii. Între pierderea a două 
provincii, ceea ce ne-ar întoarce înapoi la România mică, şi 
pierderea uneia singure, prefer lipsa Basarabiei aşa cum bine 
a văzut, la timpul său, Tătărescu”. 

Politician 


ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 30/1942, vol. II, f. 102. 


28. 
1943 februarie 3. Notă din sursa „Punctator” privind o întrunire 
a conducerii PNȚ, în care luliu Maniu a susţinut contactul cu 
Naţiunile Unite, prin ţările neutre, în scopul ieşirii României 
din război. 


NOTĂ 


O primă reuniune a şefilor naţional-ţărănişti, aşa după 
cum a fost anunţată, a avut loc în casele dlui Mihai Popovici. 
A participat şi dl lon Mihalache care, după aceasta, a părăsit 
Capitala plecând spre Leordeni. 

Reuniunea a fost consacrată unor expuneri făcute de dnii 
Mihalache şi dr. Lupu asupra intenţiilor guvernului şi ale 
Conducătorului Statului, aşa cum ar reieşi din contactul luat 
în ultimul timp de cei doi lideri ai partidului cu conducerea 
ţării. Ambele expozeuri au subliniat „angajarea totală” a 


59 


guvernului român faţă de guvernele Axei şi „angrenarea 
completă” a intereselor ţării în planurile militare şi 
diplomatice ale Reichului. Ambii lideri ai partidului au fost 
pentru expectativă, susţinând că „situaţia se va clarifica de 
la sine, prin precipitarea evenimentelor în Balcani în cursul 
acestei primăveri”, ceea ce ar uşura o luare de atitudine din 
partea României. 

DI Maniu a susţinut, însă, că evenimentele vor urma cu 
paşi repezi şi că o aşteptarea ar putea fi dăunătoare 
României. D-sa rămâne fidel concepţiei că, în primăvară, 
Balcanii vor deveni teatre de operaţii, concepţie pe care o 
vede confirmată în mişcările de trupe ale Axei în ultimele 
zile, în Bulgaria şi în Dobrogea. A aştepta până atunci i se 
pare dlui Maniu o lipsă de tact, susţinând în mod continuu 
necesitatea luării neîntârziate de contact cu elementele 
mediatoare din ţările neutre. 

Punctator 


ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 30/1942, vol. II, f. 107. 


29. 
1943 februarie 4. Notă din sursa „Politician” privind o vizită a 
doctorului N. Lupu la Dinu Brătianu, după înmânarea unui 
memoriu către mareşalul lon Antonescu, prin Mihai Antonescu. 


NOTĂ 


DI doctor Lupu a făcut o vizită dlui Dinu Brătianu, pentru a - 
i raporta asupra modului în care a decurs predarea 
memoriului Maniu-Brătianu către Conducătorul Statului prin 
dl vicepreşedinte al Consiliului [de Miniştri]. Doctorul Lupu a 
declarat că dl prof. Mihai Antonescu a fost foarte amabil cu el, dar 
că a fost surprins că nu i se adresează şi lui o scrisoare- 
memoriu. „Scrisoarea către dvs sunt eu”, a declarat doctorul Lupu 
vicepreşedintelui de Consiliului. 

În privinţa discuţiilor care au avut loc, doctorul Lupu a 
declarat următoarele şefului liberal. Vicepreşedintele de 
Consiliu se menţine la atitudinea de până acum, susţinând 
că trebuie jucată cartea germană până la ultimul moment, 


60 


adică până atunci când această carte nu va mai avea 
căutare. În acel moment, guvernul va ceda puterea celora 
care ar fi în consensul conjuncturii politice a vremii, recte 
partidelor democratice. În al doilea rând, dl prof. Mihai 
Antonescu i-a declarat doctorului Lupu că a înaintat o serie 
de memorii către guvernul Reichului, în care se 
consemnează dorinţa guvernului român de a reduce la 
minim posibil contribuţia economică şi militară a ţării. 

Apoi, cei doi lideri politici [dr. Lupu şi Dinu Brătianu] au 
examinat situaţia politică în lumina ultimelor evenimente 
militare. Doctorul Lupu a declarat că se teme de o înaintare 
prea vertiginoasă a ruşilor în Ucraina. Totuşi, dl Brătianu l-a 
liniştit, insistând asupra faptului că germanii au schimbat 
sistemul de cale ferată sovietic în Ucraina şi în teritoriile 
ocupate, înlocuind şinele cu depărtare mare cu şine normale. 
Acest fapt, după părerea dlui Brătianu ar urma să împiedice 
mult înaintarea sovietică spre centrul Europei, în tot cazul 
atât cât va trebui britano-americanilor să ocupe poziţiile cele 
mai importante din sectorul danubian şi central european. 

Politician 


ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 30/1942, vol. II, f. 114-115. 


30. 
1943 februarie 6. Notă din sursa „Punctator” privind o expunere 
a lui Constantin Vişoianu în faţa conducerii PNȚ, în care a 
propus iniţierea de contacte cu ţările neutre pentru ieşirea 
României din Axă. 


NOTĂ 


Aşa cum am anunţat, în seara zilei de 4 februarie a.c., a avut 
loc la dl dr. Lupu o consfătuire a câtorva membri ai Partidului 
Naţional Ţărănesc cărora dl Vişoianu le-a făcut o expunere 
asupra situaţiei internaţionale. Trebuie subliniat faptul că, în 
cercurile conducătoare, dl Vişoianu trece ca viitorul ministru 
de Externe al partidului. În consecinţă, expunerea sa a fost 
ascultată cu deosebită atenţie. Expunând în termeni 
pesimişti situaţia puterilor Axei, dl Vişoianu a declarat că 


6l 


singura soluţie pentru România este de a începe conversații 
de culise cu ţările neutre. Această părere a fost imediat 
adoptată de doctorul Lupu şi de cei prezenţi. Doctorul Lupu a 
declarat chiar că ar fi dispus să ceară paşaport guvernului, 
dar că are convingerea că va fi refuzat. Cu această ocazie, s- 
a pomenit şi de faptul că dl luliu Maniu împreună cu dnii 
Nenişor şi Savel Rădulescu ar fi avut de gând să plece în 
străinătate, dar că ar fi întâlnit un refuz din partea 
guvernului. 

Totuşi, dl Vişoianu a declarat că, chiar în cazul când 
guvernul ar accepta să dea unei personalităţi un astfel de 
paşaport, această personalitate va fi primită cu neîncredere 
în străinătate, întrucât s-ar crede că ar fi de conveniență cu 
guvernul român şi, deci, nu i s-ar acorda încrederea 
necesară. Soluţia ar fi o plecare clandestină, dar această 
soluţie e periculoasă. A rămas, în tot cazul, ca această 
chestiune să mai fie studiată, fiind socotită de mare 
importanţă. 

Punctator 


ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 30/1942, vol. II, f. 118-119. 


31. 
1943 februarie 6. Notă a SSI despre discuţiile purtate de 
fruntaşii naţional-tărănişti cu ocazia unor întruniri. 


NOTĂ 
De la naţional-ţărănişti 


5. Apropiaţii lui Maniu au protestat cu vehemenţă aflând 
că în ziua de 3 februarie a.c. seara Mihai Popovici a 
aranjat o întâlnire, la locuinţa sa, între preşedintele 
grupării naţional-ţărăniste şi Pamfil Şeicaru. 

Maniu a pretins că n-a avut cunoştinţă în prealabil de 
persoana cu care avea să se întâlnească, ştiind numai că 
urma să ia masa cu Mihai Popovici şi cu un personaj, care 
avea să-i facă comunicări importante, că a văzut cu 
surprindere că personajul în chestiune era Pamfil Şeicaru şi 


62 


că n-a putut să reacționeze înalt mod, decât să se ridice de 
la masă după un timp scurt, fără a prelungi discuţiile, cum se 
aştepta directorul „Curentului”. 

Partizanii lui Maniu găsesc că acesta nu mai poate accepta 
tranzacţii cu cei cunoscuţi că au militat pentru politica 
germanofilă sau au dat un concurs, direct sau indirect, 
regimului fostului Rege Carol al Il-lea, fiind şi unii dintre 
militanţii dictaturii în România. 

Atacurile maniştilor se îndreaptă în mod violent împotriva lui 
Mihai Popovici, considerat ca exponent al politicii 
tranzacţioniste şi care, din această cauză, n-ar mai putea - 
după părerea cercurilor menţionate - să joace în viitor un rol 
de mâna întâi. 

Aceste atacuri au fost reînnoite la ştirea că Mihai Popovici ar 
incerca să facă o apropiere şi intre Maniu şi Tătărescu şi că 
lucrează pentru aranjarea unei prime întâlniri între cei doi 
oameni politici. 

2. Printre fruntaşii naţional-ţărănişti se colportau de mai 
multă vreme unele aprecieri defavorabile ale profesorului l. 
Hudiţă despre dr. Lupu şi Mihai Popovici, vizând în special 
capacitatea intelectuală a acestora în raport cu vârsta. 

Despre aceste colportări s-au sesizat cei doi, raportându-i 
lui Maniu, care, pentru aplanarea tensiunii din grupare, a 
propus ca prima masă servită ca pretext de reuniune pentru 
fruntaşii grupării să aibă loc la Hudiţă, spre a-i facilita 
acestuia situaţia şi ambianța ca să se disculpe. 

Masa a avut loc în ziua de 2 februarie a.c., ocazie cu care 
Hudiţă a susţinut că este străin de aceste aprecieri, după 
care s-a trecut la examinarea situaţiei politice, tensiunea din 
interiorul grupării fiind lichidată. 

3. De curând Maniu a luat contactul cu avocatul 
Pădureanu, legionar de origine ardelean, care i-a cerut sfatul 
asupra atitudinii legionarilor  dezamăgiţi de ultimele 
evenimente. 

Cu prilejul acestor întrevederi Maniu a declarat — _rinter altele — 
următoarele: 

„Aveţi dreptate să susţineţi că sunteţi ultima rezervă a 
cercurilor externe şi că se va face apel la voi, până la urmă, 
dar cred că acest apel va fi făcut abia la urmă de tot, când 


63 


va fi prea târziu şi pentru amicii voştri străini şi pentru voi. 

Voi aţi fost totdeauna o formă politică de disperare pentru 
aliaţii voştri şi s-a recurs la voi numai În cazuri extreme. 

De astă dată se va recurge la voi atunci când Axa nu va 
mai avea un singur partizan în ţara asta şi acest lucru nu va 
putea duce decât la sacrificarea ultimelor resturi din tot ce a 
fost Mişcarea legionară”. 

Maniu a declarat apropiaților săi că vorbele sale l-au 
impresionat adânc pe Pădureanu, care s-a despărţit afirmând 
că va comunica şi celorlalţi camarazi, părerea „unui om 
sincer”. 

4. În ziua de 2 februarie a.c., cu ocazia zilei aniversării 
lui C. Vişoianu, a avut loc, la locuința acestuia din B-dul 
Lascăr Catargiu, o masă prelungită până a doua zi, la care au 
participat pe lângă membrii familiei sale şi câteva tinere 
elemente naţional-ţărăniste şi liberale. 

Cu această ocazie, Vişoianu a declarat că deţine de la 
Legația Turciei [o informație potrivit căreia] o mare 
îngrijorare domneşte în cercurile conducătoare turceşti, care 
se tem că Turcia va intra în război în patru, cinci săptămâni. 

Vişoianu a declarat că împărtăşeşte acest punct de 
vedere, deşi unii comeseni, ca prof. Botez, au obiectat lipsa de 
pregătire a Turciei şi greşeala strategică de a începe un 
război în momentul când forţele germane nu sunt încă 
distribuite pe front şi deci pot fi mai uşor trimise din primul 
moment spre punctele nevralgice. 


Sursă serioasă. 


ASRI, fond “d”, dosar nr.1541, f.11-13. 


32. 
1943 februarie 8. Notă din sursa „Politician” privind o 
intervenţie a doamneinei Ralea la George Brătianu pentru 
eliberarea soțului ei din lagăr. 


NOTĂ 


64 


DI George Brătianu a primit, în cursul săptămânii trecute, 
două vizite ale doamnei prof. Mihai Ralea. În prima vizită, dl. 
Brătianu a sfătuit-o să ceară o scrisoare dlui Istrate Micescu, 
în care acesta să se disculpe de acuzaţiile ce i se aduc, dea 
fi reclamat pe Ralea organelor de poliţie, şi să arate că, nici 
un moment, Ralea nu a intervenit pe lângă el pentru a primi 
procesul unor comunişti. În posesia unei astfel de scrisori, dl 
Gheorghe Brătianu se arăta dispus a interveni pentru 
eliberarea din lagăr a dlui Ralea. 

În cea de-a doua vizită, d-na Ralea a adus scrisoarea 
cerută împreună cu o scrisoare a prof. Ralea în care arată că 
o duce bine la Târgu Jiu, că dl Gheorghe Tătărescu i-a trimis 
lemne şi alimente dar că, din nişte indiscreţii ale prof. 
Brăileanu, legionar aflat în acelaşi lagăr, a aflat că e posibil 
ca, la un moment dat, legionarii din lagăr să extermine pe 
ceilalţi politicieni de nuanţă democrată, pentru a face „o a 
doua Jilavă”. Pentru acest motiv, dl. Ralea cere să se 
intervină pentru scoaterea lui cât mai urgentă. 

Dna A arătat că intervenit şi la doctorul. Lupu şi că 
intervenţia acestuia se produce în cursul zilei de luni, 8 
Februarie a.c. Însă doctorul Lupu i-a declarat că nu va 
interveni direct la vicepreşedintele de Consiliu, ci la dl 
Vlădescu, întrucât se teme să nu indispună prea mult pe 
Mareşal cu intervenţionismul său. 

DI Brătianu a declarat că aşteaptă rezultatul acestei 
intervenţii pentru a face şi el un nou demers, dacă va fi 
necesar. 

Politician 


ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 30/1942, vol. II, f. 129-130. 
33, 

1943 februarie 8. Notă din sursa „Punctator” privind o scrisoare 

a lui Istrate Micescu către doamna Ralea, în care se disculpă 

de acuzaţia că l-ar fi denunţat pe Mihai Ralea autorităților. 


NOTĂ 


Dl Istrate Micescu a trimis o scrisoare dlui Mihai Ralea — recte dnei 


65 


Ralea - printr-un secretar al său. În această scrisoare, di 
Istrate Micescu declară că: 

1. a auzit de trimiterea în lagăr a dlui Mihai Ralea; 

2. a aflat că motivul acestei trimiteri a fost intervenţia 
d-lui. Ralea pe lângă el pentru a prelua un proces al unor 
lucrători comunişti, proces ale cărui cheltuieli ar fi suportate 
chiar de dl. Ralea; 

3. este acuzat de a fi denunţat pe dl Ralea Siguranţei 
pentru a încasa, fără alte obligaţii, suma de 500 000 lei 
onorariu în sus-zisul proces; 

4. în consecinţă, dl Micescu afirmă că acest proces a fost 
luat înainte de intervenţia dlui Ralea şi că această 
intervenţie nu avea decât un scop de a grăbi procesul şi 
declară că nici un moment nu s-a gândit să denunțe pe 
cineva. 

DI Suchianu, care a arătat unor prieteni această scrisoare, 
a declarat că „Micescu se teme de represalii la momentul 
oportun şi de aceea se grăbeşte să spele măgăria făcută şi 
care nu-i va fi iertată”. 
Punctator 


ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 30/1942, vol. II, f. 128. 


34. 
1943 februarie 10. Notă din sursa „Politician” privind o 
declaratie a lui Pamfil Şeicaru, în care acesta consideră că 
Axa a pierdut războiul din momentul debarcării aliate în 
Africa de Nord. 


NOTĂ 


În cercurile liberale circulă o declaraţie pe care dl Pamfil 
Şeicaru a făcut-o în cursul săptămânii trecute dlui Gheorghe 
Brătianu şi pe care acesta a adus-o la cunoştinţa câtorva 
intimi, cât şi a familiei Brătianu. Şi anume, dl Şeicaru a 
declarat că „nu mai crede în posibilitatea unei ofensive 
germane de vară care să aibă altceva decât succese locale şi 
nici nu vede posibilitatea transformării succeselor tactice 
într-un mare succes strategic. Partida ar fi pierdută pentru 


66 


Axă din momentul debarcării în Africa de Nord, iar noua 
armată germană nu va fi în stare să facă faţă unei ofensive 
pe mai multe fronturi. Italia nu caută decât pretextul şi 
condiţiile necesare pentru a ieşi din Axă, iar norocul 
României ar consta în divergenţele dintre Anglia şi Soviete în 
chestiunea strâmtorilor şi, indirect, a gurilor Dunării”. 
Concluzia pe care o trăgea dl Şeicaru este că România 
trebuie să urmeze actualmente o politică de expectativă, 
neangajându-se prea mult şi definitiv în ofensiva de vară. 
Aceste declaraţii au fost considerate apoi confirmare de 
articolele dlui Şeicaru din „Curentul”, în care se făcea 
apologia  mareşalului Averescu, pentru că s-a opus 
triunghiului morţii şi s-a considerat că marea putere a Angliei 
stă în neglijarea prejudecăţii de recunoştinţă. Acest lucru era 
considerat ca o aluzie indirectă la nerecunoştinţa pe care 
urma s-o manifestăm faţă de Reich, această nerecunoştinţă 
fiind singurul act politic pe care l-am putea face azi cu folos. 
Politician 


ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 30/1942, vol. II, f. 146-147. 


35. 
1943 februarie 10. Notă din sursa „Politician” despre o întrunire 
a liderilor PNL şi PNȚ la prințul Barbu Ştirbey, în care s-a 
discutat despre memoriul trimis mareşalului Antonescu şi 
atitudinea guvernelor aliate faţă de România. 


NOTĂ 


O reuniune care a avut loc în casele dlui Barbu Ştirbey a 
strâns la un loc câţiva oameni politici liberali şi național- 
ţărănişti. Iniţiativa acestei întruniri a fost dată chiar de dl 
Maniu, în cursul ultimei întrevederi cu dl Ştirbey, şi acesta a 
acceptat imediat ideea, oferindu-se ca prima reuniune să se 
facă chiar la domnia sa. 

Obiectivul acestor întruniri, aşa cum a fost sugerat de dl 
Maniu, este de a se opera o strângere de contact cât mai 
apropiată între oamenii politici ai celor două partide, la care 
s-ar adăuga şi câţiva oameni politici independenţi. Nu numai 


67 


o mai bună cunoaştere între ei, dar şi schimbul de informaţii 
din sursă internă şi diplomatică, a declarat dl Maniu, ar putea 
duce la o acţiune coerentă şi la un plan unitar al întregii 
activităţi politice. 

întrunirea a fost consacrată, în primul rând, memoriului 
Maniu-Brătianu. Chiar dl Maniu a consimţit că acesta „este 
prea slab” şi că, în momentul acestui prim memoriu, nu avea 
încă suficiente date asupra activităţii diplomatice de culise şi 
nici asupra perspectivelor războiului. Acelaşi lucru se poate 
spune şi despre dl Brătianu. 

Apoi s-a luat în consideraţie atitudinea guvernelor aliate 
faţă de ţara noastră, aşa cum această atitudine se întrevede 
din ziarele ţărilor respective, cât şi din ecourile provenite din 
ţările neutre. Tonul general al discuţiilor a fost foarte 
pesimist şi nu s-a trecut, în ce le din urmă, la nici o decizie. 


Politician 


ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 30/1942, vol. II, f. 144-145. 


36. 
1943 februarie 10. Notă din sursa „Melle” despre vizita 
avocatului Sebastian Toma la Gheorghe Brătianu şi 
aprecierile acestuia asupra politicii interne şi militare a 
guvernului. 


NOTĂ 


Avocatul Sebastian C. Toma, fiul decedatului fruntaş 
liberal Constantin Toma, l-a vizitat luni, 8 februarie crt., pe dl 
Gheorghe Brătianu în str. Popa Chițu. Cu acest prilej, avocatul 
Sebastian Toma, care este un devotat al d-lui. Gheorghe 
Brătianu, a auzit de la acesta că este foarte îngrijorat de 
mersul luptelor de la răsărit şi că păstrează aceeaşi 
îngrijorare şi pentru eventualitatea bombardamentelor la 
Bucureşti, de pe urma eventualei invazii şi intrării în război a 
Turciei. 

DI Gheorghe Brătianu a vorbit apoi despre un nou 
memoriu semnat de dnii Maniu, Dinu Brătianu şi Gheorghe 


68 


Brătianu, pentru dl mareşal Antonescu. În acest memoriu se 
arată că aceeaşi fruntaşi semnatari ai memoriului au sfătuit 
pe dl Mareşal, în repetate rânduri, să nu mai continue 
trimiterea de trupe dincolo de Nistru şi formarea doara unui 
corp expediționar român, care să lupte alături de germani, 
întocmai ca şi ungurii, slovacii, etc. Fără a fi angajaţi cu toată 
armata. Că au avut dreptate - spune memoriul — se vede azi, 
de pe urma celor ce s-au întâmplat în răsărit. 

În continuare, di Gheorghe Brătianu şi-a exprimat 
credinţa că efortul pe care îl vor face germanii până în 
primăvară şi de acolo înainte, cu mobilizarea lor totală, va fi 
extraordinar. Domnia sa. Este, însă, convins că acest efort, 
nu va fi în direcţia unei noi ofensive de vară în răsărit, ci un 
efort de organizare a unui front defensiv german, pe o linie 
cât mai solidă şi cu putinţă de ţinut. 

În privinţa atitudinii noastre, dl Gheorghe Brătianu şi-a 
exprimat temerea - împărtăşită, după spusele d-sale, şi de dl 
Dinu Brătianu şi luliu Maniu - că dl mareşal Antonescu să nu 
fie împins de germani la o mobilizare totală, în genul celei ce 
s-a întreprins acum în Germania şi Italia. De altfel, domnia sa 
şi ceilalţi fruntaşi vor atrage atenţia dlui mareşal Antonescu 
asupra primejdiei angajării ţării pe u asemenea drum, astăzi. 

De asemenea, dl Gheorghe Brătianu a vorbit avocatului 
Sebastian Toma despre ştirea ce i-a parvenit, că germanii ar 
cere guvernului român unele măsuri noi de restricţie 
împotriva evreilor. Domnia sa şi dnii Maniu şi Dinu Brătianu 
s-au declarat categoric împotriva unor asemenea măsuri, 
mai ales în împrejurările de azi şi arată că, dacă ştirea se va 
menţine, vor face un demers pe lângă Conducător spre a-i 
arăta că motivele evacuării Capitalei nu pot justifica 
eventuale măsuri contra evreilor. 

Melle 


ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 30/1942, vol. II, f. 140-141. 


37. 
1943 februarie 11. Notă din sursa „Politician” despre 
propunerea lui V. Sassu de a iniţia contacte cu legatiile 
țărilor neutre la Bucureşti, care să intervină pe lângă 


69 


guvernele lor să sprijine cauza României la Londra şi 
Washington. 


NOTĂ 


DI V. Sassu a propus cercurilor conducătoare ale 
partidului [liberal] începerea unei acţiuni de luări de contact 
direct cu diplomaţia neutră. Astfel, ar trebui să se creeze „un 
plan de luptă”, conform căruia liderii partidului ar uza de 
relaţiile lor şi de cunoştinţele lor personale în lumea 
diplomatică, pentru a „asalta Legaţiile Turciei, Elveţiei, 
Suediei şi Portugaliei” (termenul este chiar al dlui Sassu). 
Obiectivul acestei acţiuni ar fi dublu: 

1. a determina pe miniştrii ţărilor neutre a interveni 
favorabil pe lângă guvernele lor în cauza românească, 
convingându-le de dreptatea cauzei româneşti şi de 
necesitatea unei Românii Mari independente la Dunăre, 
guverne care, la rândul lor, trebuie să intervină pe lângă 
Londra şi Washington pentru cauza românească; 

2. a crea un curent favorabil Partidului Liberal, indicându-l ca 
singurul care a rămas pe linia alianţei franco-engleze şi a 
democraţiei. 

Această propunere, considerată ca un paliativ la cererile 
anterioare de a se lua contact direct cu guvernele neutre, 
prin plecarea în străinătate, a găsit multe aprobări şi va fi 
supusă unei viitoare consfătuiri a conducerii partidului. 

Politician 


ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 30/1942, vol. II, f. 151. 
38. 
1943 februarie 11. Notă din sursa „Melle” cu privire la 
afirmaţiile lui Gheorghe Brătianu despre înlocuirea contelui 
Ciano de la Ministerul de Externe italian şi temerea că 
germanii nu vor putea rezista în faşa ofensivei sovietice. 
NOTĂ 


Miercuri, 10 februarie 1943, dl Gheorghe Brătianu a 


70 


vizitat-o pe principesa Olga Sturdza la locuinţa sa. Au mai 
fost de faţă la discuţiile ce au urmat dnii George Sturdza, 
prof. Univ. Valeriu Bulgaru, etc. Cu acest prilej, di Gheorghe 
Brătianu a arătat că, din informaţiile pe care le deţine din 
cercurile diplomatice din Bucureşti, reiese că înlocuirea 
contelui Ciano de la Ministerul de Externe italian şi 
remanierea atât de largă a cabinetului s-a făcut cu un 
substrat precis. S-a urmărit anume, numirea dlui Ciano ca 
ministru al Italiei la Vatican, unde urmează să aibă o misiune 
importantă şi anume aceea de a se întâlni cu miniştri Angliei 
şi Statelor Unite, în cadrul Corpului Diplomatic de la Vatican, 
şi de a angaja discuţii care privesc viitorul Italiei în ipoteza 
vitoriei aliaţilor. 

În altă ordine de idei, di Gheorghe Brătianu a repetat 
temerea sa, că germanii nu vor putea ţine frontul şi, în acest 
caz, ruşii nu vor putea fi opriţi cu hârtii chiar semnate de ei şi 
vor merge până la Canalul Mânecii. În ceea ce ne priveşte, în 
cazul când germanii nu vor putea ţine frontul pe lungimea în 
care sunt azi angajaţi şi vor scurta această linie mereu, nu 
este exclus să avem, la un moment dat, de apărat noi singuri 
linia împotriva ruşilor. Ar fi, deci, de dorit, a spus di Gheorghe 
Brătianu, ca să se asculte măcar acum să se obţină noi 
angajamente din partea germanilor. 

Melle 


ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 30/1942, vol. II, f. 155. 


39. 
1943 februarie 11. Notă din sursa „Politician” privind o 
consfătuire a familiei Brătianu, în care au luat cuvântul Dinu 
Brătianu şi Gheorghe Brătianu, exprimându-şi punctele de 
vedere asupra situaţiei interne şi externe. 


NOTĂ 
O consfătuire a membrilor familiei Brătianu a avut loc în 
după-amiaza zilei de 9 februarie a.c. la sediu Bibliotecii 


Fundaţiei Brătianu. Scopul urmărit de această consfătuire era 
de a se asculta două expuneri: unul al dlui Dinu Brătianu 


71 


asupra situaţiei, aşa cum o vede el, după informaţii din sursă 
internă şi diplomatică, şi altul al dlui Gheorghe Brătianu 
asupra impresiilor pe care le are asupra intenţiilor 
guvernului, din întrevederile pe care le-a avut în ultimul 
timp. 

DI Dinu Brătianu a zugrăvit un tablou pesimist asupra 
destinului ţării în viitorul apropiat, declarând că nu crede în 
posibilitatea unei ofensive germane şi chiar în acest caz, nu 
întrezăreşte posibilitatea unei opriri a unei debarcări pe 
continent. De asemenea, domnia sa a declarat că ultimele 
informaţii vorbesc de o trecere a Balcanilor în zona 
intereselor sovietice. Concluzia pe care o trăgea d-sa. Este 
necesitatea urmăririi îndeaproape a discuţiilor diplomatice 
de culise, pentru a nu fi puşi, la un moment dat, în faţa unei 
surprize, şi pentru a proceda simultan cu late puteri. 

DI Gheorghe Brătianu a arătat că hotărârea guvernului 
persistă în a susţine efortul german, cu convingerea că 
războiul va fi câştigat de Axă. De asemeni, dl Gheorghe 
Brătianu a vorbit de pregătirile ce se fac pentru participarea 
la războiul total şi a arătat necesitatea de a nu se contracara 
intenţiile guvernului, întrucât acest lucru ar duce la reacţii 
împotriva partidului ceea ce, indirect, nu ar servi nici ţării. 

DI Dinu Brătianu a arătat că înţelege a pune problema 
conducerii partidului, întrucât este bătrân şi evenimentele 
cer prezenţa la conducere a unui element mai tânăr şi mai 
dinamic. A rămas ca această chestiune să se discute în afara 
cadrelor familiei Brătianu pentru a se obţine un consens 
asupra viitorului şef. 

Politician 


ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 30/1942, vol. II, f. 157-158. 


40. 
1943 februarie 12. Notă din sursa „Politician” privind discuţiile 
contradictorii din PNL, privind alegerea unui nou lider. 


NOTĂ 


72 


Problema şefiei Partidului Liberal, ridicată la ultima 
şedinţă a familiei Brătianu de la Fundaţia din strada Amzei, a 
provocat discuţii intense şi animozităţi în sânul cercurilor 
conducătoare ale partidului. Şi anume, sugestia făcută de d- 
na. Eliza Brătianu ca această şefie să revină d-lui. Gheorghe 
Brătianu a provocat o reacţie acerbă din partea bătrânilor 
liberali. Doctorul Angelescu şi dl. Sassu, cele două elemente 
mai ascultate în partid după dl Dinu Brătianu, s-au opus net 
acestei soluţii, afirmând în mod făţiş neîncrederea în 
capacitatea de om politic şi luciditatea de apreciere a 
evenimentelor a d-lui. Gheorghe Brătianu. În plus, dl. 
Gheorghe Brătianu continuă a fi acuzat de a fi fost „cel dintâi 
care a înfrânt disciplina partidului, scindându-l pentru a 
patrona aventura carlistă”. 

DI Sassu a propus alegerea doctorului Angelescu, dar 
acesta a refuzat, declarând necesară alegerea unui om mai 
tânăr, dar cum nu se poate cădea de acord asupra acestui 
tânăr discuţiile au rămas în curs. 

În tot cazul, prof. Valeriu Bulgaru militează actualmente în 
cercurile tineretului liberal pentru susţinerea dlui Gheorghe 
Brătianu şi membrii centrului liberal de cultură sunt invitaţi 
de domnia sa a studia problema acestei viitoare conduceri 
din punctul de vedere al aportului ideologic pentru partid. 

Politician 


ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 30/1942, vol. II, f. 165. 


41. 
1943 februarie 13. Notă din sursa „Ovidiu” despre zvonurile 
care circulă în rândul legionarilor din cauza absenței 
primului-ministru. 


NOTĂ 


În anturajul Comandamentului s-a repetat astăzi de 
dimineaţă zvonul care a circulat acum câteva zile, că primul- 
ministru ar fi demisionat. Afirmația legionarilor este întărită 
de ştirile culese în cercurile Legaţiei germane, după care dl 
prim-mistru n-a participat la vânătoarea organizată pentru dl 
Paul Schmidt pretextând că este bolnav. Boala primului- 


73 


ministru n-ar fi decât manifestarea unei profunde supărări pe 
chestiuni de politică internă, supărări care l-ar fi determinat 
să amenințe cu demisia. 

Pe de altă parte, legionarii au mai înregistrat zvonul că 
primul-ministru n-ar fi bolnav, ci ar fi plecat din Capitală spre 
o destinaţie necunoscută. Faptul este considerat de legionari 
ca posibil, deoarece niciodată până acum nu s-a întâmplat ca 
primul-ministru să nu lucreze absolut cu nimeni, refuzând 
chiar pe miniştri. În această ordine de idei, legionarii din 
anturajul Comandamentului relatează cuvintele lui 
Bănulescu, care s-ar fi exprimat astfel către unii amici ai săi: 
„Nu ştiu ce poate să aibă Mişu Antonescu de nu primeşte pe 
nimeni. Mi-aduc aminte că anul trecut, când a fost operat de 
amigdalită, a prezidat un Consiliu de Miniştri, stând întins pe 
dormeză cu temperatură de 39 de grade”. 

Pentru legionari, această absență a primului-ministru, 
tocmai în împrejurările de azi, este foarte simptomatică şi de 
aceea ei se străduiesc pe unde pot să afle adevăratul aspect 
al lucrurilor. 

Ovidiu 


ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 30/1942, vol. II, f. 174-175. 


42. 
1943 februarie 13. Notă din sursa „Punctator” despre o întâlnire 
luliu Maniu cu dr. N. Lupu, în care s-au abordat probleme 
curente. 


NOTĂ 


O întrevedere Maniu — dr. Lupu a avut loc în cursul după- 
amiezii de ieri. Nu s-a făcut decât un simplu schimb de 
informaţii, dl Maniu prezentând câteva date relative la 
situaţia de pe frontul oriental, iar doctorul. Lupu câteva 
informaţii cu privire la agitaţiile din Partidul Liberal, aşa cum 
i-au fost redate de dl V. Sassu. Ca de obicei în ultima vreme, 
dl. Maniu s-a arătat foarte îngrijorat de situaţie, declarând că 
orice efort de război din parte României nu poate decât 
complica poziţia ei faţă de britano-americani. In fine, a 
declarat că a aranjat un schimb de vederi cu dl. De Weck, 


74 


ministrul Elveţiei [la Bucureşti]. 

Doctorul Lupu a arătat că i s-a adus la cunoştinţă luarea 
de ostatici evrei, iar dl Maniu a pus în legătură acest fapt cu 
articolul apărut în aceeaşi zi în „Porunca Vremii”, referitor la 
represaliile împotriva populaţiei evreieşti considerate ca 
ostatică în cazul unor atacuri aeriene. DI Maniu a declarat că 
acest articol este sugerat d Legația germană şi ar denota 
intenţii germane de a organiza, din proprie iniţiativă, 
pogromuri în caz de bombardamente „aşa cum au organizat 
şi la laşi în iunie 1941”. Atât dl Maniu cât şi doctorul Lupu au 
fost de acord de a se insista asupra acestei chestiuni într-un memoriu 
de completare pe care partidul îl va înainta conducerii statului în scurt timp. 


Punctator 


ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 30/1942, vol. II, f. 179. 


43, 
1943 februarie 13. Notă a SSI despre discuţiile politice între 
fruntaşii național-ţărănişti. 


NOTĂ 
De la naţional-ţărănişti 


5. Conducerea  naţional-ţărănistă s-a interesat de 
obiectul audienței lui Vaida-Voevod la dl mareşal 
Antonescu, iar dr. Virgil Solomon, care întreţine un 
contact indirect cu amicii fostului Consilier Regal, a 
adus la cunoştinţa lui Maniu, următoarele : 

Audienţa a durat aproximativ două ore, având ca obiect 
un examen general al situaţiei - „între două personalităţi 
care au crezut în necesitatea colaborării cu Axa” - în special 
asupra problemelor puse de ultimele evenimente de pe 
front. 

Cercurile conducătoare naţional-ţărăniste au înregistrat şi 
interpretat faptul că, după audiența avută, Vaida a declarat 
că „Mareşalul este un om cu multă circumspecţie, care vede 
în mod real interesele României şi nu le subordonează altor 


75 


interese”. 

Maniştii au tras concluzia că evenimentele de pe fronturi 
au pus conducerii statului probleme noi. 

De către manişti s-a mai înregistrat informaţia că în cursul 
audienței s-ar fi discutat şi despre Maniu, iar că Vaida ar fi 
elogiat personalitatea lui Mihalache. 

2. Lui Maniu i s-au adus la cunoştinţă din cercuri 
diplomatice următoarele fapte, socotite de acesta ca 
semnificative pentru schimbările intervenite în Italia : 

- Rosso, noul ambasador italian la Ankara, a fost ambasador al Italiei 
la Moscova ; soţia sa face parte din aristocrația americană şi 
este una din cele mai bogate femei din Statele Unite. 

La Moscova, Rosso a avut legături strânse de prietenie cu 
soţii Steinharăt, ambasadorul american, iar dna Steinharăt şi 
dna Rosso sunt vechi prietene din America. 

Din aceeaşi sursă se subliniază că Rosso a fost numit la 
Ankara, unde actualmente ambasador american este 
Steinharăt. 

3. Tineretul naţional-ţărănist proiectează a sărbători în 
ziua de 13 septembrie a.c., printr-o masă la restaurantul 
Modern, pe dr. Cozman, fruntaş al acestui tineret, care fusese 
reţinut de organele polițienești. 

La această masă va participa şi Ghiţă Pop, care urmează să 
facă unele declaraţii, ce au fost prezentate spre aprobare, în 
ziua de 9 februarie a.c., lui luliu Maniu. 

In esenţă declaraţiile vor susţine că în cazul debarcării şi 
al înaintării trupelor britanice în Balcani, depinde de purtarea 
armatei şi populaţiei noastre faţă de trupele de debarcare 
dacă sfârşitul războiului ne va găsi printre cei „de pedepsit” 
sau nu, iar că datoria grupării naţional-ţărăniste este de a 
activa în acest sens. 

4. La o întrebare asupra posibilităţilor reîntoarcerii lui 
Vaida-Voevod în gruparea naţional-ţărănistă, luliu Maniu a 
declarat că, în urma consfătuirii cu prietenii săi politici, şi 
contrar avizului lui Mihalache, acest lucru a devenit o 
imposibilitate. 

Maniu a declarat că, după relatările lui Mihalache, 
conversaţia lui Vaida nu mai este decât „un şir de glume 
influențate de o vârstă care se face evidentă” şi că de 


76 


aceeaşi influenţă ar face dovadă întreaga concepţie politică 
a fostului său colaborator. În plus, a adăugat Maniu, 
readucerea în grupare a lui Vaida ar însemna o mare 
pierdere de prestigiu ideologic, care nu ar fi compensată prin 
nici un aport politic. 

„Pe corabia partidului nostru nu trebuie primit nici un 
supravieţuitor al tragi-comediei carliste”, a încheiat Maniu. 

5. Dr. Lupu a declarat că mai mulţi naţional-ţărănişti 
ardeleni, care au luat în ultima vreme contact cu cercurile 
apropiate Legaţiei Maghiare, precum şi unele declaraţii 
făcute de Emil Haţiegan, facilitează impresia că Nagy de 
Galantha, ministrul Ungariei la Bucureşti ar susţine 
actualmente teza unei apropieri între guvernele român şi 
maghiar. 

Dr. Lupu crede că această teză ar fi sugerată chiar de 
guvernul din Budapesta şi că ar fi un ecou al situaţiei dificile 
în care se află actualmente guvernul maghiar, deoarece 
opinia publică, mai independentă decât cea românească, 
precum şi bărbaţi politici opoziţionişti, severi cu actele 
guvernului maghiar, ar fi început o campanie împotriva 
dorinţei de a se continua până la limită participarea la efortul 
de război de pe frontul oriental. 

In această situaţie - interpretează dr. Lupu - cu 
perspectiva unor serioase divergențe interne, guvernul 
maghiar caută a stabili bune raporturi cu vecinii, ceea ce 
face ca în primul rând să fie vizată România, întrucât un 
aranjament între Budapesta şi Bucureşti ar facilita o politică 
unitară atât faţă de Axă, cât şi faţă de problemele care s-ar 
putea pune în eventualitatea unei păci de compromis. 

Dr. Lupu crede că ministrul Nagy de Galantha ar avea 
dispoziţii de a milita pentru apropierea de mai sus, spre a 
convinge guvernul român de a lăsa chestiunile litigioase între 
cele două ţări în seama conferinţei de pace, care va avea a 
decide în această privinţă. 

Pe de altă parte, în cercurile ziarului „Ardealul” se discută 
că, după unele informaţii, guvernul din Budapesta ar fi 
dispus să propună României instituirea unei comisii mixte, 
formată din specialişti care să examineze chestiunile în 
litigiu, nemulţumirile şi nedreptăţile imputate reciproc. 


77 


Această ştire este interpretată de redactorii „Ardealului” în 
sensul că rezolvarea problemei Transilvaniei nu mai este atât 
de îndepărtată. 


Sursă serioasă. 


ASRI, fond “d”, dosar nr.1541, f.29-32. 


44. 
1943 februarie 15. Notă din sursa „Melle” despre o vizită a lui 
Gheorghe Brătianu la principesa Olga Sturdza, în care a 
afirmat că, fată de situația frontului, ar fi necesar un guvern 
de tranziţie. 


NOTĂ 


DI Gheorghe Brătianu a vizitat-o pe principesa Olga 
Sturdza, rudă apropiată cu soţia sa, unde a avut loc o 
consfătuire intimă, sâmbătă, 13 Februarie a.c., după-amiază. 
Cu acest prilej, dl Gheorghe Brătianu a anunţat că agitația în 
legătură cu situaţia dlui mareşal Antonescu, pe marginea 
războiului, s-a înrăutățit. D-sa., dl. Brătianu, este în totul de 
acord cu dl. luliu Maniu asupra soluţiei ce se impune şi care 
ar fi un regim de tranziţie până la clarificarea definitivă a 
frontului. 

DI Brătianu a mai anunţat că este momentul să se facă 
totul pentru ca situaţia să fie clarificată. DI mareşal 
Antonescu a spus cândva că nu d-sa. Va fi acel care se va pune 
de-a curmezişul atunci când interesele ţării vor reclama o 
hotărâre îndrăzneață din partea sa. DI Brătianu este de 
părere ca să se exercite acum această presiune asupra d-lui. 
Mareşal şi cercurilor superiore - respectiv la Palat - pentru a 
se obţine o hotărâre. 

Melle 


ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 30/1942, vol. II, f. 201. 


45. 
1943 februarie 15. Notă din sursa „Punctator” despre 


78 


ingrijorarea conducerii PNȚ după arestarea lui Corneliu 
Coposu şi Virgil Solomon. 


NOTĂ 


Cercurile naţional-ţărăniste sunt alarmate de arestările 
cele noi operate printre membrii partidului şi în special a 
unor membri consideraţi ca amici intimi ai dlui Maniu. Este 
vorba de dnii Coposu şi Solomon. 

Doctorul Lupu a fost solicitat să intervină în favoarea 
acestora pe lângă dl vicepreşedintele Consiliului, însă acesta 
a refuzat motivând că se va demonetiza pe lângă guvern 
dacă va apare totdeauna ca un simplu intervenţionist. DI 
luliu Maniu a declarat, afirmă cercurile de mai sus, că va 
interveni personal printr-un memoriu, dacă va fi nevoie. In 
tot cazul, acest fapt a provocat oarecare îngrijorare în partid, 
întrucât se vede în el preliminariile unei acţiuni mai vaste pe 
care ar întreprinde-o, la un moment dat, guvernul şi care ar 
fi sugestia dată de autorităţile germane. In acest sens, 
arestarea celor doi ar fi, deocamdată, un avertisment. 

Punctator 


ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 30/1942, vol. II, f. 205. 


46. 
1943 februarie 16. Notă din sursa „Politician” despre discuţiile 
purtate la întrevederea dintre Mircea Cancicov şi Gheorghe 
Tătărescu. 


NOTĂ 


În seria întrevederilor dlui Cancicov cu diverşi oameni 
politici, întrevederi care au privit pe dnii Barbu Ştirbey, dr. 
Anghelescu, Mihai Popovici, prinţesa Bibescu, dr. Lupu, fostul 
ministru al economiei naţionale a făcut o vizită şi dlui. 
Tătărăscu. Această vizită a fost solicitată chiar de dl. 
Tătărăscu şi a fost consacrată unei dări de seamă pe care dl 
Cancicov a făcut-o schimburilor de vederi din ultima vreme. 


79 


Deşi dl Cancicov se apropie, actualmente, mai mult de 
Partidul Ţărănesc, totuşi, legătura cu dl. Tătărescu a rămas 
trainică şi cei doi foşti oameni politici au discutat 
posibilitatea unei colaborări în viitorul apropiat. 

DI Cancicov a declarat că toate personalităţile vizitate de 
d-sa. Sau care l-au vizitat pe el (cum e cazul doctorului. 
Anghelescu) au fost de acord în a considera situaţia ca foarte 
gravă, din cauza apropierii tot mai mari a trupelor sovietice 
de raza de acţiune a teritoriilor româneşti. Domnia sa a 
arătat că domneşte un curent în toată lumea politică pentru 
a se acţiona asupra guvernului să trimită observatori în ţările 
neutre. 

DI Tătărăscu a criticat ultimul memoriu Brătianu-Maniu, 
socotindu-l „incomplet şi timid”, a arătat că i s-au făcut 
sugestii pentru a reintra în Partidul Liberal şi a declarat că 
„şefia lui George Brătianu ameninţă să fie o nouă perioadă 
de dezastru pentru partid”. 

S-a decis ca ambii politicieni să aibă o a doua întrevedere 
în cursul acestei săptămâni. 

Politician 


ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 30/1942, vol. II, f. 206-207. 


47. 
1943 februarie 17. Notă a SSI despre poziţia politică a lui lon 
Mihalache şi eforturile lui luliu Maniu de a menţine unitatea 
Partidului Naţional Ţărănesc. 


NOTĂ 
De la naţional-ţărănişti 


5. În seara de 16 februarie a.c., Mihalache, deşi suferind, a 
sosit, împreună cu soţia sa, la Bucureşti, fiind chemat 

_ urgent de Maniu. 
In Capitală a descins la Nestor Badea; această sosire 
grăbită este pusă de unii fruntaşi naţional-ţărănişti în 
legătură cu zvonurile despre o tensiune survenită în cercurile 


80 


superioare, iar, după alte versiuni, se afirmă că faţă de 
zvonurile care au circulat în ultimele zile cu privire la 
atitudinea lui Mihalache - determinate de vizita lui Vaida la 
Dobreşti, de audiența fruntaşului țărănist la dl mareşal 
Antonescu şi de plecarea sa subită din Bucureşti - Maniu 
socoteşte necesar să organizeze o serie de manifestații din 
care să rezulte unitatea grupării naţional-ţărăniste şi 
solidaritatea sa cu politica externă trasată de preşedintele 
grupării. 
În acest scop s-a anunţat că vor avea loc: 

a. O şedinţă a biroului grupării naţional-ţărăniste, la 
care se va examina situaţia creată în România de ultimele 
evenimente ale războiului şi acțiunea pe care trebuie să o 
urmeze gruparea naţional-ţărănistă. 

b. O reuniune la care să ia parte un număr mai mare de 
fruntaşi naţional-ţărănişti aflaţi în capitală şi la care Maniu să 
facă o expunere asupra situaţiei. 

c. O masă comună într-un restaurant din centru, dată în 
onoarea lui Mihalache, cu ocazia împlinirii a 60 de ani, 
menită să arate solidaritatea lui cu gruparea şi cu tendinţele 
acesteia. 

2. In cercurile naţional-ţărăniste se afirmă că atitudinea 
lui Mihalache faţă de situaţia politică a fost greşit înţeleasă, 
interpretându-se eronat vizita lui Vaida, cât şi audiența pe 
care a avut-o la dl mareşal Antonescu. 

Aceleaşi cercuri susţin că, de asemenea, s-a înţeles greşit 
când s-a crezut că, dacă Mihalache nu va da concurs integral 
dlui mareşal Antonescu, în orice caz se va face interpretul 
regimului pe lângă conducătorii opoziţiei, pentru a da, într-un 
fel sau altul, un ajutor, politic, conducătorului statului. 

Cercurile naţional-ţărăniste arată că atitudinea lui 
Mihalache se schiţează astfel : 

a. Mihalache este de părere că în însuşi interesul ţării 
opoziţia nu trebuie să se amestece, în nici un fel, în 
conducerea politică actuală a ţării. 

b. Gruparea naţional-ţărănistă rămâne singura rezervă 
a ţării şi în această calitate, atât gruparea, cât şi 
conducătorii săi, trebuie să se abţină de la orice manifestaţie 
politică, susceptibilă de răstălmăciri. 


81 


c. Faţă de situaţia ţării, pe care o socoteşte dificilă, 
gruparea naţional-ţărănistă nu trebuie să facă nici un fel de 
greutăţi dlui Mareşal, iar Maniu, care - după părerea sa - ar 
putea să producă manifestații suficient de mari, nu trebuie 
însă să adauge noi greutăţi ţării. 

3. luliu Maniu a fost înştiinţat telegrafic că fratele său 
Capsiu Maniu, este suferind. 

4. In ziua de 16 februarie a.c., la dejun, a avut loco 
masă dată la domiciliul său de D. Gerota, fost secretar general 
la justiţie, la care au fost invitaţi Maniu şi aproape toţi 
fruntaşii naţional-ţărănişti apropiaţi acestuia; lupiştii n-au 
fost invitaţi. 


Sursă serioasă. 
ASRI, fond “d”, dosar nr.1541, f.48-49. 


48. 
1943 februarie 18. Notă din sursa „Melle” despre divergențele 
dintre Gheorghe Brătianu, pe de o parte, şi Dinu Brătianu şi 
luliu Maniu pe de altă parte, referitoare la atitudinea faţă de 
URSS. 


NOTĂ 


DI Gheorghe Brătianu a plecat acum două zile, cu 
automobilul, la Braşov. Acest voiaj, în aparenţă de plăcere, 
dl. Brătianu plecând împreună cu doamna, a avut următorul 
substrat: Urma să aibă loc, în aceeaşi zi, o întrevedere între 
d-nii. luliu Maniu şi Dinu Brătianu, la care a fost invitat şi dl 
Gheorghe Brătianu. Subiectul întrevederii fiind cunoscut d- 
lui. Gheorghe Brătianu - şi anume fixarea unei atitudini faţă 
de situaţia determinată de înaintarea rusească pe front - dl. 
Gheorghe Brătianu a preferat să nu participe. Explicaţia , 
domnia sa a dat-o prietenilor săi în casa doamnei Olga 
Sturdza, unde a luat dejunul înainte de apleca la Braşov. DI 
Gheorghe Brătianu este de acord cu dnii Dinu Brătianu şi 
luliu Maniu asupra atitudinii faţă de aliaţii anglo-americani. 
D-sa are, însă, o părere cu totul opusă acelei a domniile lor. 
Dinu Brătianu şi luliu Maniu faţă de problema rusească. 


82 


Dnii Dinu Brătianu şi luliu Maniu cred că este posibilă şi 
de dorit o bună vecinătate cu URSS, în timp ce dl. Gheorghe 
Brătianu are convingerea fermă că niciodată Rusia va 
renunţa la planurile de stăpânire a gurilor Dunării. 

DI Gheorghe Brătianu declară ceva mai mult, că dacă i se 
îngăduie de către organele cenzurii să-şi exprim întregul său 
punct de vedere în legătură cu războiul şi toate ipotezele 
posibile, d-sa. Este gata să publice broşura pe care o are mai 
demult scrisă. Dar d-sa. Nu crede că o să i se îngăduie acest 
lucru, fiindcă dacă va exprima punctul de vedere în 
chestiunile ruseşti, împărtăşită şi de regimul Mareşalului, 
punctul de vedere faţă de chestiunea războiului în general şi 
faţă de aliaţi nu ar fi îngăduit de cenzură, d-sa. Fiind pentru 
aliaţi. 

DI Gheorghe Brătianu se întoarce de la Braşov astăzi, joi, 
18 februarie a.c. 


Melle 
ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 30/1942, vol. II, f. 217-218. 


49. 
1943 februarie 18. Notă din sursa „Punctator” despre 
divergenţele dintre luliu Maniu şi lon Mihalache pe tema 
intereselor sovietice în Balcani şi a ieşirii României din 
război. 


NOTĂ 


O serioasă divergență de idei se observă în ultimele zile 
între dnii Maniu şi Mihalache. Defel, şi sosirea neanunţată a 
cestuia din urmă la Bucureşti este rezultatul unei schimbări 
complete de atitudine. Astfel, se poate spune în mod precis 
că sosirea dlui Mihalache este rezultatul îngrijorării pe care 
acesta o manifestă faţă de situaţia de pe frontul oriental şi 
faţă de înaintarea forţelor sovietice spre Ucraina. 

Din primele întrevederi cu dl Maniu au rezultat şi 
divergenţele dintre cei doi şefi politici. Astfel, di Maniu 
socoate că frontul sovietic se va stabiliza la sud, pe linia 


83 


Niprului, şi că sovieticii vor utiliza prelungirea iernii în 
ţinuturile nordice pentru a continua ofensiva pentru 
despresurarea Leningradului şi, apoi, pentru a pătrunde în 
ţările baltice. In schimb, ţările balcanice şi danubiene ar 
cădea în lotul britano-americanilor care vor începe o operaţie 
de debarcare în Grecia şi Bulgaria. 

DI Mihalache socoate că această ipoteză este greşită, 
întrucât este puţin probabil că ruşii vor renunţa la Basarabia, 
Dobrogea şi drumul de acces spre Mediterana şi Adriatica 
prin Balcani. 

Divergenţele continuă şi în ceea ce priveşte soluţiile 
practice propuse de ambii oameni politici. Astfel, în timp ce 
dl. Maniu propune „interesarea britano-americanilor” prin 
acţiune directă sau prin ţările neutre, dl. Mihalache consideră 
că acest lucru nu ar putea decât întărâta pe sovietici. Din 
această cauză propune aşteptarea unui moment diplomatic 
oportun şi, în special, examinarea atitudinii Finlandei şi a 
ltaliei, pentru a se lega atitudinea ţării numai de atitudinea 
celor două guverne deopotrivă de interesate. 


Punctator 


ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 30/1942, vol. II, f. 220-221. 


50. 
1943 februarie 18. Notă a SSI despre comentariile unor fruntaşi 
naţional-ţărănişti în legătură cu ideile politice ale lui Maniu şi 
Dinu Brătianu prezentate conducătorului statului, mareşalul 
lon Antonescu. 


NOTĂ 
De la naţional-ţărănişti 
Scrisoarea pe care dnii Dinu Brătianu şi Maniu, au trimis-o la 30 
ianuarie, conducătorului, a fost comentată la dl Ghiţă Pop, 
împreună cu dr Roşu şi avocatul Mazilescu. Ei consideră 


această scrisoare, pentru următoarele puncte: 
1. Il consideră pe Conducătorul statului personal 


84 


răspunzător de proclamarea războiului, făcând despărţire de 
nație care nu este răspunzătoare. 

2. Admite războiul până la Nistru, dar mai departe nu. 

3. In această privinţă îi dă conducătorului de exemplu 
Finlanda, care este agreată de anglo-americani şi chiar de 
ruşi şi care nu se va putea teme de o invazie. 

Ghiţă Pop, nu crede în eficacitatea acestei scrisori, 
considerând-o doar un document, deoarece după informaţiile 
pe care le deţin de la generalul lacobici, nici germanii, nu au 
dorit ca armatele noastre, să treacă Nistrul şi că nici chiar 
generalul von Book nu a dorit-o, dar că întreaga dorinţă a 
fost a conducătorului, care a presat pe germani în acest 
sens. 


Sursă serioasă. 
ASRI, fond “d”, dosar nr.1541, f.54. 


51. 
1943 februarie 19. Notă din sursa „Politician” despre o întâlnire 
luliu Maniu-Mihai Popovici-Mircea Cancicov în care au fost 
abordate problema situației ţării. 


NOTĂ 


DI Mircea Cancicov a făcut miercuri o vizită d-lui. Mihai 
Popovici, cu care ocazie s-a întâlnit cu dl. Maniu. Conversaţia 
în trei s-a purtat asupra situaţiei internaţionale şi a mersului 
războiului. DI Cancicov a adus unele informaţii din sursă 
diplomatică referitoare la ecourile pe care ţările neutre le-au 
putut capta în tabăra aliată cu privire la ţara noastră. ŞI 
anume, din sursă elveţiană, ar fi aflat că britano-americanii 
ar avea tot interesul să menţină o Românie puternică, fapt 
care ar confirma părerea anterioară a d-lui. Maniu că ruşii îşi 
vor opri ofensiva la Nipru şi o vor continua spre ţările baltice, 
lăsând Balcanii şi gurile Dunării în seama unei întoarceri de 
flanc din partea britano-americanilor. 

Numai dl Mihai Popovici nu era de aceeaşi părere, 
susţinând că România este direct ameninţată, întrucât 
britano-americanii - aşa cum ar dovedi situaţia din Tunisia — 


85 


nu sunt dispuşi a face sacrificiul unei mari întreprinderi 
militare, aşteptând rezultatul tratativelor diplomatice cu 
ltalia şi Finlanda. 


Politician 
ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 30/1942, vol. II, f. 229. 


52, 
1943 februarie 19. Notă din sursa „Sej” despre informațiile 
deținute de dr. N. Lupu privind discuţiile bilaterale turco- 
sovietice, în care URSS este reprezentată de Vinogradov, 
fost diplomat la Bucureşti. 


NOTĂ 


DI dr. N. Lupu este informat de la Legația turcă - după 
cum ne arată dl. Prof. lancu Botez, care l-a vizitat - că se 
duc, actualmente, importante discuţii la Ankara între 
guvernul turc şi Vinogradov, plenipotenţiarul URSS. Este 
vorba, desigur, că se discută şi de situaţia României, spune 
dl dr. N. Lupu, de vreme ce acei de la Legația turcă din 
Bucureşti sunt mereu sondaţi de Vinogradov, prin curieri ai 
ministerului de externe turc, asupra diferitelor date în 
legătură cu: starea de spirit a ţării faţă de continuarea 
războiului cu ruşii, atitudinea oamenilor politici faţă de 
eventualitatea unui acord ruso-român, etc. 

Vinogradov, care a fost ataşat diplomatic la Bucureşti 
acum câţiva ani, are în afară de cele de mai sus şi 
corespondenţă cu unele persoane din România, prin 
intermediul curierilor diplomatici al ministerului de externe 
turc. Vinogradov ar fi partizanul unei înţelegeri cu România şi 
ar păstra sentimente mai bune pentru ţara noastră. 


Sej 


ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 30/1942, vol. II, f. 232. 


53. 


86 


1943 februarie 20. Notă din sursa „Politician” despre o 
intrevedere între Gheorghe Tătărescu şi dr. C. Anghelescu, 
privind reintrarea în PNL a primului şi posibilitatea de 
guvernare împreună cu PNȚ. 


NOTĂ 


DI Gheorghe Tătărescu a făcut o vizită doctorului 
Anghelescu, la o invitaţie expresă din partea acestuia din 
urmă. S-a discutat reintrarea d-lui. Tătărescu în Partidul 
Liberal. Doctorul Anghelescu a arătat că a luat contact cu 
toţi conducătorii liberali şi cu familia Brătianu şi că aceştia 
sunt de acord cu acest lucru. Numai că acest acord ar fi 
condiţionat de un angajament, din partea dlui Tătărescu, de a 
nu ridica pretenţii la şefia partidului în cazul când s-ar pune 
această problemă şi, în al doilea rând, dl Tătărescu să dea o 
declaraţie că renunţă la atitudinea sa carlistă de până acum. 

DI Tătărescu a declarat că nu-şi poate lua angajamente 
prealabile, întrucât problema şefiei nu se va putea pune 
numai între conducătorii partidului ci în totalitatea lui, cu alte 
cuvinte nu numai familia Brătianu şi prietenii mei vor trebui 
să procedeze la un moment dat la alegerea unui succesor 
pentru dl. Dinu Brătianu. De asemenea, în ceea ce priveşte 
carlismul, a spus dl. Tătărăscu, nu este o chestiune actuală şi 
angajamente nu se pot lua decât în privinţa unor atitudini 
viitoare şi nu asupra celor trecute. 

În fine, discutându-se problema unei fuziuni temporare cu Partidul 
Naţional-Ţărănesc în cazul când s-ar pune problema unui 
guvern naţional şi a unei acţiuni interne şi externe comune, 
dl Tătărăscu a fost în întregime de acord, făcând un elogiu al 
viziunii politice a dlui Maniu şi al ascendentului domniei sale 
în Ardeal. 


Politician 


ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 30/1942, vol. II, f. 238. 


54. 
1943 februarie 20. Notă a SSI despre comentariile şi punctele 


87 


de vedere ale lui luliu Maniu şi lon Mihalache privind situația 
României. 


NOTĂ 
De la naţional-ţărănişti 


5. Cu prilejul unei examinări a situaţiei de pe front, care 
a avut loc înainte de îmbolnăvirea recentă a lui 
Mihalache şi la care pe lângă acesta, au participat 
Maniu Şi Mihai Popovici, fruntaşii naţional-ţărănişti au 
reţinut următoarele: 

Dacă germanii reuşesc să creeze o linie defensivă, stabilă 
şi sigură, nu este de aşteptat o intervenţie prea grabnică a 
anglo-americanilor pe continent; dacă însă sovieticii nu pot fi 
opriţi pe teritoriul lor, atunci este de prevăzut o grabnică 
intervenţie a forţelor turco-anglo-americane în Balcani, iar 
situaţia României se va clarifica în cel mult o lună, când 
raportul de forţă sovieto-german va fi verificat. 

Cu privire la acţiunea de urmat a opoziţiei, s-au accentuat 
din nou cele două tendinţe: 

Prima, reprezentată de Maniu, care vede necesitatea unei 
acţiuni proprii a României, înainte de venirea forţelor anglo- 
americane pe teritoriul nostru. 

Alta, reprezentată de Mihalache, care socoteşte că o 
asemenea acţiune nu se poate duce şi că trebuie aşteptată 
desfăşurarea evenimentelor. 

2. Maniu, a afirmat faţă de câţiva apropiaţi ai săi că 
este informat că s-ar studia eventualitatea de a se decreta, 
în ziua de 1 aprilie a.c., mobilizarea totală, ca în Germania. 

In legătură cu această ştire, pe care a prezentat-o ca 
necontrolată, Maniu a făcut următoarele comentarii: 

„In cazul când nu se va decide să mergem până la capăt 
şi să punem la dispoziţia germanilor toate forţele României, 
lucrul s-ar mai putea explica prin aceia ca să refacem 
armata. 

Dar nici din acest punct de vedere n-ar putea să ajungem 
la rezultate, deoarece reorganizarea presupune armament; 
ori, armament nu se poate avea decât din Germania, iar 


88 


Reichul nu cred să dea României armament, când cunoaşte 
starea de spirit din ţară. 

O mobilizare totală, a spus Maniu, cu scopul de a pune la 
dispoziţia germanilor forţele noastre nu mi-o pot închipui în 
actuala situaţie a războiului; cine o concepe nu cunoaşte 
starea de spirit din ţară, ostilitatea profundă împotriva 
războiului şi urmările pe care o asemenea măsură le-ar 
putea avea. 

Distrugerea întregii aparaturi economice de care se 
bucură România în momentul de faţă ar fi o consecinţă 
neînsemnată, deşi foarte gravă în fond, faţă de urmările de 
ordin social. 

Accentuarea măsurilor de război în favoarea Germaniei ar 
duce, a spus Maniu, la o stare internă vecină cu revoluţia”. 

3. Cercurile maniste s-au sesizat despre o acţiune 
maghiară putând fi interpretată ca o încercare de degajare a 
Ungariei de Axă. 

În acest sens se relevă că la Budapesta a început să se 
discute despre atitudinea Ungariei faţă de lugoslavia, 
susţinând că n-a atacat-o, ci că doar s-a apărat. 

Pe de altă parte, maniştii au înregistrat ştirea că 
Witzengrauiz, ministrul Ungariei la Berna, ar fi fost desărcinat de 
către guvernul din Budapesta, deoarece făcând unele 
tatonări de pace, care de altfel nu au fost luate în 
considerare, această acţiune ar fi fost dezvăluită, punând 
Budapesta într-o situaţie profund dificilă. 

4. În seara de 16 februarie a.c., fruntaşul naţional-ţărănist 
dr. Stoichiţă a plecat din Sibiu, fiind chemat în capitală de 
Maniu. 


Sursă serioasă. 


ASRI, fond “d”, dosar nr.1541, f.59-61. 


55. 
1943 februarie 25. Notă a SSI privind discuţiile politice ale 
fruntașilor naţional-țărănişti. 


89 


NOTĂ 
De la naţional-ţărănişti 


1. Mihai Popovici, după ce a avut o întrevedere cu Suphi 
Tanrider., a făcut cunoscut amicilor săi politici că: 

a. Ministrul Turciei i-a declarat că n-a deținut nici o 
misiune specială din partea guvernului român, dar că personal 
se îndoieşte de fermitatea acestei declaraţii, fiind convins că 
se încearcă a se coaliza în jurul României interesele unor 
puteri neutre, din sfera de influenţă anglo-saxonă, dar că 
aceste încercări se vor lovi de neîncrederea Angliei şi 
Americii faţă de actualul guvern român. 

b. Turcia este hotărâtă să facă toate sforţările pentru a 
rămâne neutră până la sfârşitul războiului. 

c. Guvernul turc înţelege situaţia României şi stă pe 
punctul de vedere că existența unei Românii independente 
este în interesul securității turceşti. 

2. În ziua de 23 februarie a.c., biroul grupării național- 
ţărăniste s-a întrunit la locuinţa dr N. Lupu, prilej cu care 
Mihalache a relatat o parte din conversaţia avută cu dl 
vicepreşedinte de Consiliu, în seara zilei de 22 februarie a.c. 

Mihai Popovici a relatat convorbirea pe care a avut-o cu Suphi Tanrider, 
ministrul Turciei. 

S-a luat apoi în discuţie situaţia generală creată prin 
discursul dlui general Pantazi - care afirmă hotărârea 
guvernului de a continua războiul alături de Germania - fără 
a se ajunge la vreo hotărâre. 

După şedinţa biroului, Maniu a avut o lungă conversaţie cu 
Mihalache, cu privire la audiența pe care acesta din urmă a 
avut-o la dl vicepreşedinte de Consiliu. 

Este interesant de relevat că cercurile conducătoare 
naţional-ţărăniste răspândesc că - în urma audienței lui 
Mihalache la dl mareşal Antonescu şi la dl vicepreşedinte de 
Consiliu se poate afirma că şeful ţărăniştilor din Vechiul 
Regat este refractar oricărei tendințe de apropiere cu 
guvernul şi că rămâne alături de Maniu. 

Se lasă astfel a se înţelege că Mihalache ar fi primit 
oferte, dar că este hotărât să rămână pe linia trasată de 


90 


Maniu. 

3. În ziua de 24 februarie a.c., discuţiile din conducerea 
naţional-ţărănistă au fost reluate la locuinţa lui Mihai Popovici, 
care a reunit la un dejun pe membrii biroului grupării, 
discuţiile continuând toată după-amiaza. 

4. În cursul săptămânii trecute, llie Lazăr a făcut o 
călătorie la Deva, fostul său fief electoral, unde a luat 
contact cu fruntaşii organizaţiei locale naţional-ţărăniste. 

5. Corneliu Coposu a declarat într-un cerc de național- 
ţărănişti ardeleni că i-au parvenit unele informaţii după care 
anumiţi emisari maghiari au încercat prin intermediul 
Elveţiei, să ia contact cu cercurile superioare britanice, în 
vederea tatonării posibilităţilor unei păci. 

Fără a prezenta faptul că fiind controlat, Coposu a 
adăugat că poate actualmente ar fi momentul ca să 
propunem aliaţilor noştri recunoaşterea drepturilor noastre asupra 
Transilvaniei. 


Sursă serioasă. 
ASRI, fond “d”, dosar nr.1541, f.85-86. 


56. 
1943 februarie 25. Raport întocmit de SSI privind informațiile 
furnizate de sursa „Radian” dsepre opiniile lui Ghiţă Pop şi 
Ilie Lazăr față de evoluţia fronturilor. 


RAPORT 


În ziua de 24 februarie 1943 făcând o vizită a.m. la dl Aurel 
Dobrescu am găsit acasă la dânsul pe dl Ghiţă Pop şi dl Ilie 
Lazăr şi discutând despre situaţia războiului, spunând că 
merge cam prost şi că nemţii o să piardă războiul, pentru că 
s-au ivit discuţii între conducătorii Germaniei. Eu, zicând că 
nu se poate ca Germania să piardă războiul, pentru că este 
un popor care luptă pentru dreptate, dl /lie Lazăr a răspuns 
că dreptate fac germanii numai pentru ei dar pentru alţii 
niciodată şi dacă ei ar fi un popor de dreptate atunci ne-ar 
da Ardealul înapoi, dar sunt mai răi ca ruşii, pentru că ne 
bagă în foc pentru drepturile lor. 


91 


Pe la ora cinci şi jumătate am plecat şi dnii Ghiţă Pop şi Ilie 
Lazăr au rămas tot la dl dr. Aurel Dobrescu, spunând că mai au 
de discutat mai multe chestiuni. 


Sursă serioasă. 


ASRI, fond “d”, dosar nr.1541, f.103. 


57. 
1943 februarie 27. Notă informativă promită de Centrala SSI, de 
la naţional-țărănişti, privind poziţiile politice față de evoluţia 
evenimentelor de pe front. 


NOTĂ 
De la naţional-ţărănişti 


98Zilele acestea urmează să aibă loc o întrevedere 
intre Iuliu Maniu şi Vaida Voevod, care nu s-au întâlnit 
de multă vreme. 
Maniu este interesat să cunoască obiectul audienței pe 
care Vaida a avut-o la dl mareşal Antonescu. 

În ce priveşte audiența lui Mihalache la dl vicepreşedinte de 
Consiliu, Maniu a declarat că fruntaşul țărănist „s-a 
comportat foarte bine şi a înfăţişat cu mult talent punctul de 
vedere al conducerii partidului”. 

Prin aceasta, Maniu a dat o dezminţire zvonurilor care au 
circulat în ultima vreme cu privire la atitudinea lui Mihalache. 

2. În ziua de 27 februarie a.c. are loc în localul ziarului „Ardealul”, 
din str. Polonă 27, ceremonia căsătoriei poetului lustin Ilieşu, 
socotit în cercurile ardeleneşti „cântărețul suferințelor 
Ardealului”. 

llieşu publică în fiecare număr la ziarului „Ardealul” câte o 
poezie cu caracter naţional-iredentist, iar la şezătorile 
organizate de această gazetă în Ardeal, în toamna trecută, 
versurile sale s-au bucurat de un deosebit succes de public. 

Maniu a dat dispoziţii atât direcţiei ziarului “Ardealul”, cât 
şi  cooperativei refugiaților condusă de llie Lazăr să 
organizeze „această serbare a refugiaților cu tot fastul ce se 


92 


cuvine”. 

Vor asista cca. 200 persoane, între care fruntaşii ardeleni 
în frunte cu Maniu. 

Preşedintele grupării naţional-ţărăniste vrea să folosească 
şi acest prilej pentru a face în jurul „poetului suferinţii 
ardelene” o manifestaţie cu caracter revizionist şi, în acelaşi 
timp, o demonstraţie de solidaritate a ardelenilor pentru 
politica sa. 

Mihalache a dat dispoziţii lui Popescu Mehedinţi să trimită 
din partea sa o telegramă de felicitare lui llieşu. 

3. La locuinţa dr. N. Lupu din str. Episcopiei nr.5, a avut 
loc în ziua de 24 februarie a.c. o lungă consfătuire între cel 
menţionat Iuliu Maniu, Mihalache şi prof. Universitar Bordeianu ; 
aceştia au luat dejunul împreună după care discuţiile au 
continuat până la ora 17, când Mihalache l-a însoţit pe Maniu 
la locuinţa acestuia din str. Sfinţilor nr. 10. 

Cu ocazia acestei consfătuiri Maniu a comunicat că deține 
informaţia necontrolată că se pregăteşte şi la noi 
mobilizarea totală, în sensul unor chemări sub arme chiar a 
celor trecuţi de 50 de ani pentru a spori efectivele ce vor fi 
trimise pe front. 

Maniu a mai arătat că se examinează şi formula unor 
recrutări de evrei pentru crearea de batalioane care să fie 
utilizate deocamdată pentru săparea de tranşee, la şi 
dincolo de Nistru. 

4. Dr. N. Lupu analizând faţă de un grup de amici ultima 
proclamaţie a Fuhrerului a declarat că după părerea sa, 
poate fi interpretată ca un avertisment către toate ţările din 
Europa, aliate sau nu cu Germania, că li se vor impune toate 
măsurile pe care azi guvernul de la Berlin le socoteşte 
necesare spre a se putea continua războiul cu URSS. 

5. In seara de 25 februarie a.c. a avut loc la locuinţa dr. 
Lupu O nouă întrevedere a fruntaşilor naţional-ţărănişti, de 
această dată luându-se în discuţie numai chestiuni privind 
organizarea internă a grupării. 

S-au propus diferite persoane pentru conducerea 
organizaţiilor din provincie şi centrale, pe baza fişelor de 
activitate a fiecăreia, principial sunt excluşi de la diferitele 
misiuni de conducere elementele care au colaborat cu alte 


93 


guverne decât cele naţional-ţărăniste sau cu Frontul 
Renaşterii Naţionale. 

6. Mihalache, care a părăsit capitala în ziua de 25 
februarie a.c., trebuia să se reîntoarcă în Bucureşti în seara 
de 26 februarie a.c., în cazul când ar fi primit o comunicare 
telegrafică prin care să fie chemat. 

Neprimind această comunicare Mihalache şi-a amânat 
sosirea în Capitală. 


Sursă serioasă. 


ASRI, fond “d”, dosar nr.1541, f.104-106. 


58. 
1943 februarie 28. Notă a SSI despre întâlnirea fruntaşilor 
naţional-țărănişti cu ocazia căsătoriei poetului lustin Ilieşu. 


NOTĂ 
De la naţional-ţărănişti 


Sâmbătă la orele 18.30, la redacţia ziarului Ardealul din 
str. Polonă a avut loc căsătoria scriitorului Iustin Ilieşu, naşi 
fiind dna şi dl dr. Iie Lazăr. 

Au participat numeroşi invitaţi domni şi doamne, printre 
care Juliu Maniu, dr. N. Lupu, dr. Costache Lupu, avocat Valjan, 
Leucuţia, Victor Pop, dr. Hagea, prof. Costea, dr. Solomon, dr. Nacu Şi 
câţiva gazetari de la ziarele din Bucureşti ca, Maniu de la 
Ordinea, scriitorul /lea şi cenzorul Grigore Irimescu. 

Işi anunţase sosirea şi Dinu Şi Gh. Brătianu, dar pe la ora 
21.30 au telefonat că sunt reţinuţi la lucrările adunării 
generale a Băncii Româneşti şi nu mai pot participa. 

La toasturi dl dr. Ilie Lazăr, după ce a urat fericire noilor 
căsătoriţi, a adresat o şarje la adresa prof. Victor Jinga, 
contestându-i dreptul de a se erija în susţinător al cauzei 
tineretului Ardelean. 

In câteva cuvinte, fără nici un fel de aluzie politică, dl Juliu 
Maniu Şi dr. Lupu au felicitat tânăra pereche. 


94 


Într-un târziu asistenţa s-a împărţit în trei camere şi cu 
această ocazie într-un cerc de prieteni, dl dr. llie Lazăr a 
declarat că dl Juliu Maniu i-a rugat pe ardeleni să nu se mai 
agite şi să aibă răbdare pentru că în curând după câte ştie d- 
sa Ardealul va reveni României. 

Către ora 22.30 dl luliu Maniu şi ceilalţi prieteni ai lui au 
plecat, restul invitaţilor rămânând să petreacă până către 
ziuă. 


Sursă serioasă. 


ASRI, fond “d”, dosar nr.1541, f.127-128. 


59. 
1943 martie 1. Notă întocmită de SSI despre intilnirea 
fruntaşilor naţional-țărănişti la redacţia ziarului „Ardealul”. 


NOTĂ 
De la naţional-ţărănişti 


Gruparea naţional-ţărănistă a intrat într-o fază activă, 
care se poate constata din elementele care s-au succedat în 
ultima săptămână. Unul din aceste elemente active, a fost şi 
numărătoarea de forţe care s-a făcut cu ocazia căsătoriei 
poetului refugiat ardelean, Ilieş. Deşi cununia religioasă, a avut 
loc, duminică 21 crt., totuşi ieri, sâmbătă 27, s-a ţinut o a 
doua sărbătorire a căsătoriei, fără justificare, decât că de 
astă dată intervenise hotărârea de a activa, care la 21 nu se 
cristalizase încă. Şi pentru asta a fost nevoie de două 
lucruri: a) camuflare, adică aspect de manifestare 
revizionistă şi b) pretext, nunta poetului. 

Interesantă este însă măsura cu care s-a făcut 
camuflarea : s-au invitat personalităţi politice marcante şi de 
diferite culori, împreună cu întregul tineret naţional-ţărănist, 
care urmează a fi pus la treabă. 

Din relatarea desfăşurării se pot trage concluzii care să 
arate ce s-a urmărit. 

În saloanele ziarului „Ardealul” din str. Polonă nr. 27, încă 


95 


de la ora 17.00, au început să sosească intimi nu a 
nuntaşilor ci a statului major țărănesc. Astfel, Emil Zaharia, 
secretarul particular al lui Ghiţă Pop (nepot, de altfel, al acestuia din partea 
mamei), dr. Cozman, care deşi de trei zile poartă doliu, după 
mama sa, totuşi a participat la nuntă, Modoran, Mazilescu, 
Coposu, Ghizelan Şi mulţi studenţi ardeleni. 

Pe la ora 19.00 a venit dr. Anghelescu, liberal, apoi dr. Lupu, Ion 
Mihalache cu dna, dr. Solomon, Gerota, fiul profesorului, Cezar Simionescu, 
avocat, în total cca. 150 de persoane. Peste vreo oră a venit dl 
Iuliu Maniu care numai după ce a fost informat că dl Dinu 
Brătianu nu poate veni, s-a hotărât să vină, însoţit de dl 
Ghiţă Pop, secretarul general al grupării. 

DI Maniu s-a întreţinut cel mai cordial cu dl dr. 
Anghelescu, cu care a discutat îndelung. Subiectele care se 
întreţineau la nuntă, se pare în chip metodic, erau: 

a) ruptura dintre Palat şi Mareşal ; 

b) Ruptura dintre dl Mihai Antonescu şi Mareşal ; 

c) frontul de la răsărit şi înfrângerea ; 

d) planul Baveridge, ca o stratagemă engleză, care 
urmăreşte să pună apă în vinul bolşevic; 

e) Tatonările României, de la Ankara cu privire la o pace 
separată. 

„Maitry” de ceremonie au fost tot timpul Ghiță Pop şi Ilie Lazăr, 

care era şi naş. 


Sursă serioasă. 
ASRI, fond “d”, dosar nr.1539, f.427-428. 
60. 
1943 martie 5. Notă primită de Centrala SSI privind o serie de 
probleme politice, printre care: întâlnirea dintre Maniu şi 
Vaida, unele acțiuni ale cuziştilor, „Cartea galbenă” a 
guvernului maghiar etc. 


NOTĂ 


Din cercurile politice 


96 


98 Cu privire la întrevederea dintre Maniu Şi Vaida — care a avut 
loc la un dejun oferit la domiciliul său de dr. 
Dumitrache Popovici, fratele lui Mihai Popovici — maniştii au 
primit dispoziţia să lămurească cercurile politice că 
acest contact a avut un caracter particular şi trebuie 
explicat numai în lumina raporturilor de veche 
amiciţie personală dintre cei doi bărbaţi politici. 

Apropiaţii lui Maniu arată că acesta, care este legat de 
Vaida printr-o luptă politică şi o intimitate personală de peste 
40 de ani şi-a exprimat deseori compasiunea sa pentru 
„decăderea politică a lui Vaida, care nu merita o asemenea 
soartă”, iar Vaida, cu lealitatea sa cunoscută, a luat 
totdeauna apărarea lui Maniu faţă de fostul Rege Carol al Il- 
lea, care vroia să implice pe preşedintele grupării național- 
ţărăniste, în mod direct, în afacerea Skoda. 

De mult timp, amici comuni - şi în primul rând dr. Popovici 
la care Vaida a locuit aproape 15 ani - au încercat să 
provoace o reluare de raporturi personale, sperând că Vaida 
ar mai putea să lucreze pentru cauza revizionistă. 

Cercurile maniste iniţiate declară că cei doi oameni 
politici au schimbat opinii, impresii şi informaţii. 

Maniştii accentuează că, sub nici un motiv şi sub nici o 
formă nu poate fi vorba de o colaborare între vaidişti şi 
gruparea naţional-ţărănistă, nici dacă amicii lui Vaida ar 
reveni în mod individual în vechile cadre. 

Vaida şi vaidiştii sunt consideraţi de naţional-ţărănişti ca 
fiind în bună parte responsabili pentru politica fostului Rege 
Carol al II-lea, care a dus la dezmembrarea ţării. 

Maniştii precizează că agitația lui Vaida în ultimul timp a 
fost determinată de presiunile făcute de amicii acestuia - 
îndeosebi de Voicu Niţescu şi Constantin Anghelescu, fostul 
guvernator - care au determinat pe şeful lor să încerce de a 
le găsi o situaţie politică, cât mai este vreme. 

2. În ultimul timp se constată o frecvenţă mai mare a 
întâlnirilor dintre Costel Vişoianu şi Savel Rădulescu, care — 
după cum afirmă amicii lor — ar discuta despre: 

a. informaţiile în legătură cu evenimentele din viaţa 

internaţională; 

b. dorinţa ambilor de a deveni mai activi faţă de situaţia 


97 


politică ; 

c. sprijinirea în mod _oordi a politicii dusă de Maniu. 

3. Conducerea grupării naţional-creştine a fost informată 
că editorul Hans Kurzeja, din Berlin, a terminat de tipărit, în 
limba germană, „Discursurile parlamentare ale lui 4.C.Cuza”, 
şi că prima ediţie, înainte de a fi pusă încă în vânzare, 
trebuie considerată ca epuizată, fiindcă librăriile din 
Germania au achitat cu anticipație costul exemplarelor 
respective. 

După ce se vor epuiza câteva ediţii din „Discursurile 
parlamentare”, editorul Hans Kurzeja va tipări, în limba 
germană, „Naţionalitatea în Artă”, de A.C.Cuza. 

4. Ing. I.P. Gigurtu intenţiona să plece la Berlin, în fruntea 
unui grup de 10 ingineri români, în cadrul activităţii „Grupul 
Economic Român”, pe care-l patronează. 

În ultimul timp, Gigurtu s-a răzgândit şi a plecat în locul 
său T.P. Ghiţulescu. 

In cercurile apropiate lui Gigurtu se afirmă că renunțarea 
la această călătorie trebuie pusă în legătură cu ultimele 
bombardamente asupra capitalei Reichului. 

5. Gh. Cuza şi-a anunţat partizanii din Capitală că în ziua de 
7 martie a.c., soseşte în Bucureşti, pentru a lua contact cu 
amicii săi politici. 

6. Cercurile naţional-ţărăniste ardelene s-au sesizat de 
faptul că săptămâna trecută a apărut o „Carte Galbenă” 
maghiară, care cuprinde documente asupra progreselor 
sociale înfăptuite în Ungaria, scopul mărturisit al publicaţiei 
fiind de a combate afirmaţiile că Ungaria ar fi un stat 
inapoiat din punct de vedere social. 

Cartea galbenă maghiară pretinde că Ungaria este al 
patrulea stat care a introdus suplimentul de salarii pentru 
familiile numeroase şi că legislaţia ungară cu privire la 
munca femeilor, a copiilor şi de noapte, este mult mai 
înaintată decât propunerile elaborate de Biroul Internaţional 
al Muncii. 

Cu privire la politica agrară, Cartea galbenă afirmă că s-au 
împărţit jumătate milion jugăre micilor agricultori, iar că 60 
familii au primit locuri de casă. 

Cercurile menţionate s-au mai sesizat de faptul că, în 


98 


acelaşi timp, corespondenţii din Budapesta ai ziarelor 
elveţiene, ca „Journal de Geneve” şi „Neue Zuricher 
Zeitung”, publică articole cu privire la politica socială în 
Ungaria, remarcând că aceşti corespondenţi pun în legătură 
discuţiile ce au loc în momentul actual în Ungaria cu privire 
la un asemenea subiect, cu discuţiile din Anglia în jurul 
planului Beveridge, momentul ales pentru apariţia Cărţii 
galbene maghiare fiind la fel de semnificativ. 

Cercurile naţional-ţărăniste presupun că toate aceste 
manifestări ungare se adresează şi opiniei publice britanice, 
tinzând să arate că legislația socială ungară nu este mai 
puțin înaintată decât planul Beveridge şi că Ungaria, prin 
politica sa socială, poate constitui o barieră împotriva 
Sovietelor. 


Sursă serioasă. 


ASRI, fond “d”, dosar nr.1541, f.149-151. 


6l. 
1943 martie 8. Notă primită de SSI cu referire la deosebirile 
între Maniu şi Mihalache privind situația politică a României. 


NOTĂ 
De la național-țărănişti 


1. Maniu a părăsit capitala în ziua de 6 martie a.c., 
anunțând că pleacă pentru două zile la Sinaia, spre a se 
odihni. 

Apropiaţii săi relevă că niciodată Maniu nu indică locul 
exact al deplasărilor sale. 

2. Maniu a lucrat în ultimele zile cu C. Vişoianu, care i-a adus 
la cunoştinţă informaţiile obţinute din conversațiile avute 
recent cu miniştrii Tânrider, de Weck Şi de Reuterswärd, referitoare 
la situaţia internaţională şi la poziţia ţării noastre. 

Vişoianu a declarat că posedă din partea ministrului 
Turciei ştirea categorică că guvernul din Ankara înţelege a 
rămâne neutru atâta vreme cât şi Bulgaria este în afară de 


99 


război, însă că intrarea Bulgariei în război ar putea modifica 
atitudinea guvernului turc. 

De asemenea, cercurile politice din Ankara ar discuta 
problema ca viitoarea ofensivă germană să nu ducă decât la 
o nouă ocupare a Caucazului, ceea ce ar însemna 
posibilitatea  prelungirii războiului peste limitele anului 
curent, faptul fiind de natură a pune în mod stringent 
problema carburanţilor necesari armatei germane. 

În ce priveşte informaţiile elveţiene, Vişoianu a declarat că 
după câte a înregistrat de Weck, nu este exclusă o nouă 
atitudine rezervată a Italiei, în cursul lunilor de vară, iar că — 
după credinţa ministrului elveţian - guvernul din Roma va 
încerca a exploata situaţia actuală din Tunisia, socotind că 
pierderile pe care le vor avea de înregistrat britano- 
americanii în acest sector îi vor face mai concilianţi în 
cererea lor de capitulare necondiționată. 

Vişoianu i-a mai adus la cunoştinţă lui Maniu că 
informaţiile suedeze vorbesc de mari divergențe de valori în 
lumea politică finlandeză, cât şi despre o oboseală 
înregistrată în rândurile armatei finlandeze, precum şi despre 
faptul socotit ca cert că Finlanda nu va spori efortul său de 
război, în sensul că nu va mobiliza general şi nici nu va 
adopta măsuri de război total, rolul armatei finlandeze 
reducându-se şi în cursul viitoarei campanii la a reţine pe 
frontul nordic un anumit număr de divizii sovietice. 

3. În cursul săptămânii trecute a avut loc o consfătuire 
la domiciliul dr. N. Lupu, la care, în afară de acesta, au 
participat fratele său profesorul universitar medic Lupu, 
inginerul Hoisescu, D.I. Suchianu etc. 

Consfătuirea a fost destinată clarificării situaţiei interne, 
în urma ştirilor contradictorii care au circulat în ultima 
vreme. 

Dr. Lupu a dezminţit toate ştirile care ar vorbi de un 
început de colaborare a naţional-ţărăniştilor cu legionarii, 
precum şi despre reintrarea în gruparea naţional-ţărănistă a 
lui Vaida. 

De asemenea, în ce priveşte ştirile referitoare la 
modificările guvernului, dr. Lupu a declarat a fi informat din 
sursă autorizată că Gh. Brătianu va refuza colaborarea sa şi 


100 


că nici unul din membri mai importanţi ai grupărilor liberală 
sau naţional-ţărănistă nu va face parte dintr-o viitoare 
formaţie de cabinet. 

4. Popescu - Mehedinţi, unul din intimii lui Mihalache, 
examinând într-un cerc de partizani atitudinea acestuia din 
urmă, cât şi unele probleme de actualitate, a făcut 
următoarele declaraţii : 

„Multă lume, în special ardelenii, ar vrea ca opinia lui 
Maniu să fie literă de evanghelie în toate problemele şi ca 
toţi să fie de acord fără vreo împotrivire. 

Astfel, caută să şteargă personalitatea lui Mihalache, 
socotindu-l un secundant orb al lui Maniu. 

In atitudinea faţă de mareşalul Antonescu, ca şi în alte 
probleme, părerile lui Mihalache, dacă nu sunt contrare lui 
Maniu, în orice caz au anumite nuanţe. 

Mihalache socoteşte că situaţia ţării este extrem de gravă 
şi că dl mareşal Antonescu depune toate sforţările posibile ; 
de aceea socoteşte că nu trebuie să se facă, sub nici o 
formă, greutăţi guvernării şi conducătorului statului, în 
special, deoarece aceste se vor întoarce împotriva ţării. 

Situaţia ţării în viitor, nu va putea fi schimbată prin 
incercarea actuală de subminare a prestigiului aceluia care 
are conducerea ţării. 

Aceasta nu înseamnă că Mihalache nu este de acord cu 
Maniu, pe liniile de politică externă şi, chiar, pe cele interne, 
dar este vorba de metodă şi aici există o nuanţă de 
deosebire între cei doi, care se accentuează în diferenţa de 
atitudine faţă de dl mareşal Antonescu. 

Viitoarea înfăţişare a câmpului de bătălie european, va fixa 
situaţia şi drumul ţării noastre, iar nu criticile sterile la 
adresa dlui Mareşal. 

In ce priveşte atitudinea faţă de URSS, Mihalache, spre 
deosebire de alţii din partid, vede un pericol pentru ţara 
noastră, în prezenţa unor Soviete puternice şi victorioase, la 
hotarele ţării noastre. 

Spre deosebire de alţii, nu crede că simplul aranjament 
diplomatic între Anglia şi URSS ar putea opri Armata Roşie în 
înaintarea ei, să se fixeze pe o linie arbitrară diplomatică, 
care s-ar fi hotărât la Londra. 


101 


Aceasta nu înseamnă că aprobă marile sacrificii pe care le 
face armata noastră în războiul din Răsărit, dar înseamnă că 
spre deosebire de manişti, nu crede că vreo promisiune 
politică făcută lui Maniu chiar de către englezi, ar putea să 
ne dea siguranţa hotarelor noastre. 

Mihalache doreşte să ne întărim din punct de vedere 
militar şi vrea ca potenţialul nostru războinic, să fie cruțat la 
maximum, dar aceasta pentru ca la un moment dat să 
reprezentăm un coeficient de forţă de care să se ţină seamă 
şi care să-şi poată fixa şi drepturile. 

Ţinând seama de acestea, Mihalache a cerut lui Maniu să 
pretindă acoliţilor lui să înceteze a face politică de cafenea, 
să termine cu strategia militară făcută la bodegă şi să lase 
răspunderea politicii partidului pe seama şefilor, nu să se 
considere obligaţi să lanseze periodic informaţii şi zvonuri, în 
legătură cu atitudinea şi situaţia dinlăuntrul partidului şi faţă 
de problemele esenţiale ce se pun astăzi”. 


Sursă serioasă. 
ASRI, fond “d”, dosar nr.1541, f.170-173. 


62. 
1944 martie 10. Notă a SSI privind demersurile politice ale lui 
luliu Maniu. 


NOTĂ 


Maniu a arătat amicilor săi că, din informaţiile sale, rezultă 
că divergenţa de păreri dintre dl mareşal Antonescu şi 
vecepreşedintele de Consiliu continuă să existe şi ea se 
manifestă ori de câte ori se pune o problemă serioasă. 

Astfel, vicepreşedintele de Consiliu izbutise să convingă 
pe dl mareşal Antonescu să nu se publice declaraţiile ce le-a 
făcut lui Brătescu-Voineşti, considerând că ele reprezintă o 
agravare a situaţiei României. 

Declaraţiile au fost oprite de cenzură ; Maniu reuşise să-şi 
procure o corectură de la una din tipografiile din Capitală. El 
fusese însă anunţat că articolul lui Brătescu-Voineşti nu va 
apare şi că vicepreşedintele de Consiliu a izbutit să convingă 


102 


pe dl mareşal Antonescu despre inoportunitatea lui. 
Sub influenţa anturajului său militar, dl mareşal 
Antonescu a dispus totuşi publicarea articolului”. 

Maniu a arătat că anturajul militar al dlui mareşal 
Antonescu (între care se numără generalul Picky Vasiliu, 
generalul Panrazi, col. Radu Davidescu etc.) ar avea un rol 
nefast în ceea ce priveşte raporturile dintre Conducător şi 
vicepreşedintele de Consiliu. 

Acest anturaj, pe care Maniu îl numeşte „camarila militară 
a Mareşalului”, ar determina pe dl mareşal Antonescu să 
persiste în politica sa germană à autrance Şi, în acelaşi timp, ar 
întreţine o acţiune de intrigi în contra vicepreşedintelui de 
Consiliu. 


ASRI, fond “y”, dosar nr.40 010, vol. 34, f45 ; Document publicat şi de Gh. Buzatu; 
Corneliu Bighineţ (coordonatori) în Arhivele secrete, secretele arhivelor, vol. II, Editura 
Mica Valahie, Bucureşti, 2005, p.229-230. 


63. 
1943 martie 10. Notă primită de Centrala SSI referitoare la o 
serie de probleme politice discutate în cercurile național- 
tărâniste. 


NOTĂ 
De la naţional-ţărănişti 


1. În ziua de 9 martie a.c. Maniu a revenit în capitală ; imediat 
a avut un contact de informaţie cu prietenii săi. 
2. Maniu a primit o delegaţie de ardeleni, care au 
protestat împotriva luării de contact cu Vaida Voevod. 
La acest protest s-a asociat şi Zaharia Boilă care se afla la 
Maniu. 

Ca urmare Maniu l-a însărcinat pe llie Lazăr să liniştească 
cercurile naţional-ţărăniste ardeleneşti comunicându-le că 
toate zvonurile în jurul reprimirii lui Vaida în grupare au fost 
lansate de adversarii politici, pentru a discredita prestigiul 


4 Este vorba despre articolul De vorbă cu Domnul Mareşal Antonescu, publicat în 
„Almanahul Cuvântul Mareşalului către săteni”, 1943, p.41-47. 


103 


său personal şi că o asemenea reprimire nu se poate pune 
întrucât într-adevăr ar putea fi interpretată ca o 
compromitere a grupării. 

Contactul avut cu Vaida — a precizat Maniu - nu poate duce la 
concluzii de colaborare, după cum şi luările de contact cu 
guvernul nu au dus la o colaborare. 

Ilie Lazăr a adăugat că toată enervarea care a domnit în 
ultimele zile în cadrele grupării a fost absolut inutilă. 

3. Maniu a declarat că a primit - prin intermediul Legaţiei 
elveţiene — o copie după un protest al Patriarhului din Atena, 
împotriva hotărârilor autorităţilor germane de ocupaţie, de a 
trimite pe toţi evreii în insula Creta. 

4. Prof. G. Zanne, de la Universitatea din laşi a fost însărcinat de 
Maniu să-i redacteze pentru uzul său personal un memoriu 
asupra actualei  conjuncturi economice naţionale şi 
internaţionale, precum şi asupra perspectivelor economiei 
româneşti în primele momente care vor urma armistiţiului, în 
cazul unei victorii aliate. 

Zane, care contează ca specialistul grupării în chestiuni 
economice şi care este considerat ca un viitor ministru al 
Economiei Naţionale într-un eventual cabinet Maniu, lucrează 
actualmente la acest memoriu. 

Este de relevat că tot prof. Zane a fost însărcinat acum 
câţiva ani de conducerea grupării să redacteze un memoriu 
asupra situaţiei social-economice interne şi că acest 
memoriu a fost apoi însuşit de grupare sub forma unui studiu 
editat de organizaţia ieşeană de sub conducerea defunctului 
Costăchescu. 

5. In cursul serii de 8 martie a.c. a avut loc la locuinţa 
dr. Lupu o consfătuire a câtorva membri din conducerea 
grupării, cu scopul exclusiv de a se coordona informaţiile 
referitoare la situaţia guvernului. 

În special toate zvonurile care circulă de câteva zile în 
cercurile politice bucureştene cu privire la o apropiată 
modificare a guvernului au intrigat conducerea național- 
ţărănistă. 

Faptul că toate ştirile ce se capătă, asupra acestei 
chestiuni sunt contradictorii, nu a făcut decât să sporească şi 
mai mult starea de nedumerire în care se află de mai multe 


104 


săptămâni cercurile naţional-ţărăniste. 

Părerea lui Mihai Popovici în această chestiune a fost că 
„guvernul intenţionează a lua măsuri de extremă importanţă 
şi din această cauză o remaniere este necesară. 

„Fie că măsurile vor fi în sensul celor preconizate de 
cercuri externe, fie că vir fi manifestarea unei atitudini 
rezervate în tot cazul guvernul şi-a pus problema necesităţii 
unui Sprijin suplimentar”. 

În jurul tezei lui Popovici s-au unit părerile tuturor celor 
prezenţi. 

98 În urma consemnului primit de la Maniu, fruntaşii grupării 
evită a face vreun fel de declaraţii asupra principiilor 
de organizare şi asupra personalităţilor alese pentru 
diferite roluri din grupare, atât în capitală, cât şi în 
restul ţării. 

Totuşi în legătură cu călătoria prof. Hudiţă la laşi se afirmă 
că nu a fost numai în legătură cu boala tatălui său, dar şi cu 
reorganizarea cadrelor ieşene şi moldovene. 

De asemenea, venirea prof. Zanne la Bucureşti, este în legătură 
cu aceeaşi problemă. 

Pe de altă parte dr. Lupu ar urma să plece pentru câteva 
zile în Moldova, iar Mihai Popovici, ar urma să plece în Ardeal 
„Să viziteze nişte rude”. 

9% În legătură cu răspândirea  manifestelor de 
propagandă antisemită Maniu a declarat următoarele : 

„Nu cred că a fost o acţiune românească şi nici măcar una 
oficială; a fost probabil o acţiune străină, cu mijloace aduse 
de peste graniţă. 

În această privinţă sunt informat că manifestele colorate 
au sosit în pachete din străinătate şi mi s-a povestit chiar un 
caz, al unui asemenea pachet sosit la vama din Bucureşti şi 
care s-a deschis pe neaşteptate, dând la iveală manifeste. 

Pachetul era adresat unei legaţii iar acel care mi-a 
povestit întâmplarea este un funcţionar superior de la 
vamă”. 

„În ce priveşte inscripţiile «Vrem Pace» care aud că sunt 
de asemenea, lipite în Bucureşti — a continuat Maniu — cred de 
asemenea, că unele sunt operă de provocare. 

Noi propriu-zis nu avem o mişcare comunistă în România. 


105 


În Bulgaria am văzut crime împotriva elementelor de 
extremă dreaptă ; în Franţa am văzut greve, în Olanda am 
văzut de asemenea, crime ale elementelor de extremă 
stângă. 

La noi nu există asemenea elemente şi nici o asemenea 
mişcare”. 


Sursă serioasă. 


ASRI, fond “d”, dosar nr.1541, f.197-200. 


64. 
1943 martie 16. Notă primită de SSI în legătură cu chestiunile 
politice discutate de Maniu cu Mihalache, precum şi unele 
opinii ale doctorului Lupu. 


NOTĂ 
De la naţional-ţărănişti 


98Mihalache a fost chemat de către Maniu în capitală, 
acesta din urmă socotind necesară prezenţa fruntaşului 
țărănist în legătură cu ştirile despre o nouă tensiune din 
cercurile superioare, pe care şeful grupării național- 
ţărăniste o înfăţişa ca având mari proporţii politice şi ca 
fiind în legătură cu înalte probleme de stat. 

Mihalache a sosit în Bucureşti - după expresia dr. Lupu - 
la fel cu „carabinierii lui Offenbach”, adică după ce s-a aflat 
că neînţelegerea fusese de fapt aplanată. 

În cursul dimineţii de 16 martie a.c., Mihalache a avut o 
lungă conversaţie cu Maniu, la locuinţa acestuia din urmă, 
iar la ora 11 amândoi au făcut o vizită dr. Lupu, prilej cu care 
au avut un schimb de vederi asupra situaţiei interne şi 
externe. 

Biroul grupării naţional-ţărăniste va profita de prezenţa lui 
Mihalache în capitală, pentru a se întruni. 

2. Fiind într-un cerc de partizani, Maniu şi-a exprimat 
următoarele opinii şi dorinţe : 

a. Gruparea naţional-ţărănistă n-are în acest moment o 

presă prin care să-şi prezinte cât de vag aspiraţiile şi 


106 


poziţiile ; 

b. Cele două - trei reviste ardeleneşti nu au căutare, în 
special în Capitală ; 

c. Ar fi cazul să se editeze o revistă ideologică, evident 
camuflată, care, bine redactată şi bine condusă, să 
reflecteze „idealurile de mâine ale ţării” ; 

d. Aşteaptă propuneri în sensul celor de mai sus. 

98Dr. Lupu, profitând de momentul când Şerban 
Cioculescu l-a rugat să intervină pentru eliberarea 
fratelui său Radu Cioculescu, şi-a exteriorizat o serie de 
opinii în legătură cu anumite stări din gruparea 
naţional-ţărănistă: 

„Am devenit pentru membrii din partidul naţional-ţărănesc 
ambasadorul diverselor lor interese pe lângă persoanele 
reprezentative ale regimului; nu există intervenţie cât de 
mare sau mică, din fondul provinciei sau din Capitală, care 
să nu vină la mine. 

În loc însă să-mi găsesc mulţumiri faţă de străduinţele pe 
care le depun, anumiţi domni ardeleni îmi fac o acuzaţie 
susţinând că nu urmăresc linia ortodoxă fixată de partid şi că 
sprijin regimul; este interesant că multe intervenţii le-am 
făcut tocmai pentru aceşti ardeleni. 

Trebuie odată pentru totdeauna să înceteze această 
campanie de intrigă şi denigrare, pentru că altfel mă voi 
vedea silit să refuz orice apel la bunăvoința regimului”. 


Sursă serioasă. 
ASRI, fond “d”, dosar nr.1541, f.256-257. 


65. 
1944 martie 18. Notă a SSI despre ecoul declarațiilor 
mareşalului lon Antonescu din interviul acordat lui Brătescu- 
Voineşti. 


NOTĂ 
Decralaţiile din interviul acordat de dl Mareşal lui 


Brătescu-Voineşti au fost considerate de câtre național- 
ţărănişti drept „exagerat de filogermane şi antisemite” şi au 


107 


produs chiar unele nemulțumiri în aceste cercuri. 

Se afirmă însă că ulterior s-ar fi cerut printr-un 
intermediar unele explicaţii, de către conducerea național- 
ţărănistă, dlui profesor Mihai Antonescu şi că d-sa ar fi lăsat 
să se înţeleagă că totul se reduce la o tactică politică, dl 
mareşal lon Antonescu urmărind să spulbere unele bănuieli 
pe care le-ar avea Germania că România ar înclina spre 
schimbarea politicii sale, deoarece, dacă Germania ar 
persista în această bănuială, atunci ar putea să ia unele 
măsuri care în momentul de faţă ar prejudicia grav situaţia 
României. 

Maniştii adaugă însă că, în timp ce dl Mareşal face 
declaraţii pronunţat filogermane, se fac totuşi pregătiri, cu 
încetul şi cu toată discreţia posibilă, pentru reabilitarea 
României în faţa Puterilor Occidentale, arătându-se că, prin 
lupta contra Rusiei Sovietice, România n-a luptat decât 
pentru recucerirea Bucovinei şi Basarabiei şi contra 
bolşevismului. 


ASRI, fond “y”, dosar nr.40 010, vol.34, f. 46; Document publicat şi de Gh. Buzatu ; 
Corneliu Bighineţ (coordonatori) în Arhivele secrete, secretele arhivelor, vol. Il, Editura 
Mica Valahie, Bucureşti, 2005, p.234-235. 


66. 
1943 martie 31. Sinteză informativă întocmită de SSI cu referire 
la principalele chestiuni politice dezbătute în luna martie de 
către cercurile naţional-ţărăniste şi liberale. 


SINTEZA POLITICĂ 


Sinteza politică a lunii martie 1943 are caracteristica 
începutului de primăvară: 
- o pulsaţie mai intensă a tuturor organismelor politice şi 
- un rezultat oordina-volatil ca aburii pământului în această 


lună. 

Două probleme noi agită în tot cursul lunii martie 
cercurile politice să le zicem opoziţioniste, 
neguvernamentale sau cum se complac a li se spune 


108 


„democratice” fără a se putea spune că până azi ele au 
optat pentru o concluzie oarecare. 

Prima este aceea a unei remanieri a guvernului. 
Cea de a doua este acea a unor divergențe de vederi între 
Suveran şi conducătorul statului. 


1. Problema remanierii 


În această privinţă zvonurile sau aşa zisele informaţii care 
au circulat în cercurile de mai sus se pot clasa în mai multe 
categorii: 

a. deosebiri de vederi între Conducătorul statului şi 
Vicepreşedintele de Consiliu. Astfel, cercurile național- 
ţărăniste conducătoare vorbeau cu oarecare certitudine la un 
moment dat de faptul că dl mareşal Antonescu ar fi 
nemulţumit de politica dlui prof. Mihai Antonescu şi anume în 
privinţa prea marii independenţi de atitudine a acestuia, fapt 
care a provocat oarecare suspectări în tabăra germană. 
Această independenţă s-ar fi datorat unor: 

b. planuri proprii ale dlui Vicepreşedinte de Consiliu, atât în 
ceea ce priveşte politica internă, cât şi în ceea ce priveşte 
politica externă. In cea dintâi, dl prof. Mihai Antonescu ar fi 
fost pentru o extindere a cadrelor actualului guvern, pentru 
că acesta să capete o nuanță mai totalitar-naţională prin 
participarea unor ardeleni şi ai unor oameni ai fostelor 
regimuri. În al doilea sector ar fi fost vorba de o iniţiativă 
diplomatică întreprinsă pe cont propriu de dl Vicepreşedinte 
al Consiliului şi care ar viza un contact direct cu unele guverne 
neutre, pentru a se expune cauza României şi a se lua indirect 
contact cu puterile aliate, măsură socotită ca necesară, în 
cazul unei victorii britano-americane. 

In legătură cu prima categorie de zvonuri circulau în 
cercurile ţărăniste ipoteze referitoare la un guvern de generali, în 
care dl general Dobre ar fi Vicepreşedinte de Consiliu, 
guvern care ar prezenta o mai mare garanţie de supunere 
nediscutată la ordinele conducătorului statului. 

Tot în legătură cu această categorie de zvonuri trebuie 
pusă şi ipoteza unui plebiscit, care a întâlnit multă crezare la un 
moment dat în cercurile liberale şi care ar fi trebuit să se 


109 


decidă pentru sau contra participării României la războiul 
total, prin mobilizarea generală şi trimiterea de noi trupe pe 
frontul oriental. 

In legătură cu a doua categorie de zvonuri, se afirma că 
dl prof. Mihai Antonescu ar asuma o misiune diplomatică în 
străinătate, probabil la Roma şi că va face apoi vizite la 
Berna, Lisabona, eventual Ankara. De asemenea, se afirmă că 
plecarea dlui Tanriöer ar fi fost în legătură cu sugestiile date 
de dl prof. Antonescu, sugestii care ar fi trebuit să ducă la o 
mediaţie turcă între România şi aliaţi. 

De altfel, faţă de toate aceste zvonuri, partidele politice 
au luat atitudine categoric contrarie. Astfel, în chestia plebiscitului 
şi dl Maniu şi dl Dinu Brătianu au declarat că nu-şi are locul 
acum, întrucât ar trece asupra ţării răspunderea pe care 
trebuie s-o suporte numai guvernul. lar, în privinţa activităţii 
diplomatice atribuite dlui prof. Antonescu, se declara că ea 
va da rezultate contrarii celor propuse, întrucât ar trezi 
suspiciunea germană şi nu ar găsi în tabăra britano- 
americană ecoul dorit. Interview-ul acordat de dl mareşal 
Antonescu scriitorului |.Al. Brătescu-Voineşti, care a dezminţit 
o luare de contact cu inamicul, a fost considerat oportun din 
punct de vedere politic. 

Problema remanierii deschisă şi în fapt prin demisia dlor 
Finţescu şi Păiş, a rămas până la sfârşitul lunii nesoluţionată, 
pentru ca în ultima zi să se vorbească oficial de noii miniştri 
la Economia Naţională, Justiţie, Românizare şi chiar la 
Finanţe. 

Zvonul de numire a dlui Ovid Vlădescu la Justiţie, a 
produs chiar o efervescenţă în rândurile consilierilor de la 
casaţie, care azi dimineaţă discutau cu certitudine acest fapt 


„În spe”. 


2. Divergenţe între coroană şi conducerea statului 
A doua problemă care a pasionat zile la rând discuţiile 


cercurilor conducătoare ale partidelor democrate, a fost 
aceea a unor divergențe de vederi între conducerea statului 


5 Expresie folosită în jargonul timpului, printre jurişti, cu înţeles de „în special”, sau 
„CU predilecție”, etc. 


110 


şi coroană. 

Astfel, se spunea în cercurile liberale — dr. Angelescu că M.S. Regele 
s-ar fi opus unui plebiscit propus de conducătorul statului şi 
se atribuiau acestei opuneri motivele ridicate - şi indicate 
mai sus - de către dl Dinu Brătianu. 

La ţărănişti, pe de altă parte, se vorbea de faptul că M.S. 
Regele ar fi cerul Marelui Stat Major să-i indice un tablou cu 
pierderile suferite de trupele româneşti pe frontul oriental şi 
mai ales în timpul ultimei campanii de iarnă. Conducătorul 
statului ar fi interzis însă redactarea acestui tablou, ceea ce 
ar fi dus la un schimb de cuvinte care ar fi necesitat 
intervenţia M.S. Reginei Elena. In privinţa acesteia, se 
declara în plus, că ar fi dispusă să plece să se odihnească 
pentru câtva timp în Italia, întrucât ar socoti că prezenţa sa 
în ţară ar fi pentru moment nedorită. Cercurile național- 
ţărăniste speculau această din urmă ipoteză jonglând cu 
legăturile de rudenie între M.S. Regina Elena şi Regele 
Greciei şi cu faptul că acesta din urmă s-ar găsi actualmente 
în Egipt. 

În fine, o a treia serie de zvonuri, de astă dată atribuită 
unor cercuri religioase şi care şi-au găsit ecou prin dr. Lupu, 
vorbeau de intervenţia S.S. Patriarhului pentru o mediaţie 
între punctele de vedere ale M.S. Regelui şi ale 
conducătorului statului. 

Faptul însă că, la sfârşitul acestei luni, nici una din ştirile 
de mai sus nu au putut primi confirmarea aşteptată, 
confirmare care ar fi trebuit să se manifeste printr-un act 
politic oarecare, nu a împiedicat cercurile de mai sus să 
persiste în susţinerea acestor zvonuri, menţinându-se cu 
îndărătnicie la vechiul lor punct de vedere. 


2. Punct de vedere comun al partidelor de opoziție 


Luna martie înregistrează o unificare a punctelor de 
vedere a partidelor liberal şi naţional-ţărănesc. Mai mult 
încă, prin contactul luat de di Maniu cu dl Titel Petrescu se 
poate spune că s-a operat şi o unificare cu foştii social- 
democrati. 

Această unificare a debutat printr-o ofertă categorică de 


111 


colaborare nelimitată făcută de dl Dinu Brătianu în urma unei 
decizii a sfatului Partidului Liberal. Oferta a fost primită la 
început cu oarecare răceală de către preşedintele partidului 
naţional-ţărănesc, răceală motivată tot atât de motive de 
ordin personal, cât de motive de tactică politică. Şi anume dl 
Maniu se consideră azi omul care reprezintă prin excelenţă 
Transilvania şi viitorul ţării în cazul unei victorii americane. 
Din această cauză domnia sa nu înţelegea o colaborare care 
nu i-ar fi lăsat domniei sale o mână liberă la conducerea 
ambelor partide, dar o mână liberă nediscutată, quasi- 
dictatorială. 

În al doilea rând, dl Maniu dorea ca o eventuală colaborare să nu 
întunece viitorul propriului său partid, astfel că liberalii să 
profite de situaţia deosebit de favorabilă de care s-ar bucura 
azi naţional-ţărăniştii, în ochii străinătăţii democrate. 

După discuţii care s-au prelungit în tot cursul acestei luni, 
după întrevederi între reprezentanţii ambelor partide, dl 
Maniu şi-a dat răspunsul său favorabil cu rezerva continuării 
separate a organizaţiei propriilor partide. Acest fapt 
înseamnă că ambele partide vor avea completa 
independenţă de a proceda aşa cum cred la reorganizarea 
cadrelor lor dar că vor adopta principial consultarea asupra 
oricărui fapt politic şi vor adopta regula generală a 
manifestărilor unitare. 

Nu mai încape nici o îndoială că lucrul acesta constituie o 
consfinţire a poziției pe care întreaga lume politică 
opoziţionistă o recunoaşte azi dlui Maniu. 


Opoziția şi guvernul 


Întreaga lume politică opoziţionistă este de acord de 
necesitatea guvernării dlui mareşal Antonescu considerând-o 
„necesitate patriotică”. 

Calvarul „guvernării Antonescu” produce din când în când 
freamăt în lumea politică şi aceasta se întâmplă cum 
caracteriza un fost om politic, atunci când: „schimbă crucea 
de pe un umăr pe altul”. 

În linii generale punctul de vedere comun al ambelor partide 
opoziţioniste susţine necesitatea sprijinirii operei actuale a 


112 


guvernului, socotit ca cel mai indicat a apăra interesele ţării 
în conjunctura alianţei cu Axa. 

Din această cauză spulberarea unei părţi din zvonurile 
despre o remaniere a guvernului a fost privită cu oarecare 
satisfacţie în cercurile politice serioase. 

În schimb, punctul de vedere asupra căruia insistă 
cercurile conducătoare de mai sus, este necesitatea 
inceperii unei acţiuni diplomatice intense în ţările neutre şi 
prin intermediul acestora, pe lângă puterile aliate, pentru a 
se „aranja din vreme” situaţia României. 

La această ipoteză a contribuit şi faptul că dl Maniu 
afirmă a poseda informaţii referitoare la activitatea 
diplomatică intensă pe care ar exercita-o în acest moment 
guvernul maghiar la Berna şi Stockholm şi chiar prin 
interpuşi la Londra şi Washington. In plus, dl Maniu susţinea 
că această acţiune nu trebuie întreprinsă de guvern ci numai 
de oameni politici ai fostelor regimuri, singurii care au relații 
în lumea britano-americană şi care se bucură de încrederea 
acestora. 

În fine, cele două partide au mai adoptat un punct de 
vedere comun şi asupra unor alte probleme ridicate de 
anumite evenimente internaţionale. De exemplu, în urma 
discuţiilor care au avut loc între dnii Maniu-Mihalache cu 
privire la atitudinea guvernului român în cazul când s-ar 
pune problema unei opţiuni între Transilvania şi Bucovina, a 
fost apoi extinsă la discuţiile dintre liberali şi național- 
ţărănişti, s-a pus punctul de vedere manist: anume că, în 
cazul unei victorii aliate, dacă forţa sovietică ar mai rămâne 
destul de puternică pentru a-şi spune cuvântul, Basarabia ar 
trebui cedată, oricât de mare ar fi durerea noastră, în 
schimbul reîntregirii Transilvaniei. Totuşi şi în această din 
urmă privinţă s-au înregistrat unele îngrijorări şi anume cele 
provocate de planurile britanice de federalizare. DI Maniu se 
temea că Transilvania ar putea fi declarată stat autonom şi 
integrată într-o Federație din care ar face parte în acelaşi 
timp şi România dar şi Ungaria. 

Această unitate de puncte de vedere a jucat până în 
ultimele zile şi până într-o chestie atât de semnificativă ca 
festivitățile de la Chişinău, unde cuvântul de ordine manist a 


113 


fost absent, pentru a nu se provoca Sovietele. Totuşi, foarte 
abil, dl Maniu, a pretextat o gripă, în timp ce conducerea 
liberală a preferat să nu invoce nici un motiv. 


3. Reorganizarea partidelor 


Concomitent şi paralel, se operează în cursul acestei luni 
şi va mai continua şi în cursul săptămânilor viitoare, o 
acţiune intensă de reorganizare a partidelor. 

Această acţiune ia mari proporţii la naţional-ţărănişti, pe 
când la liberali se observă o oarecare neîncredere şi în tot 
cazul foarte multă încetineală. 

Astfel, dl Maniu a dispus formarea a două corpuri superioare, 
unul de generali şi al doilea de profesori universitari membri 
ai partidului. 

În acelaşi timp, profesorul Zane, de la laşi, a fost 
însărcinat - şi a terminat zilele acestea - redactarea unui 
anteproiect de reformă economică a ţării. 

Dispoziţii au fost date organizaţiilor provinciale iar dl 
Hudiţă a folosit prezenţa sa la laşi sau dl Maniu a sa la 
Braşov, pentru a da dispoziţii pe teren. 

Liberalii procedează şi mai puţin metodic şi socot, în 
genere, că reorganizarea s-ar opera mult mai rapid în cazul 
unei conjuncturi momentane a partidului, decât acum în 
opoziţie, mai ales că măsurile preconizate ar putea trezi 
suspiciunile guvernului. 

In cadrul acestei reorganizări trebuie considerată 
problema  reprimirii în ambele partide a elementelor 
eliminate sau care au plecat de bună voie acum câţiva ani, 
pentru a colabora cu guvernele fostului Rege Carol II. 

In această privinţă trebuie precizat un foarte important 
cuvânt de ordine al dlui Maniu “nici un trădător al 
democraţiei printre democrați”. 

Cu alte cuvinte dl Maniu se opune categoric reprimirii unor elemente ca 
dl Ralea etc., care au părăsit pe vremuri partidul. Mai mult 
încă, di Maniu a impus acelaşi punct de vedre şi liberalilor. În 
această privinţă suntem în măsură a afirma cu precizie că dl 
Maniu a cerut ca domnii Tătărăscu şi Cancicov să nu fie 
reprimiţi cu toate că acesta din urmă a avut unele 


114 


întrevederi chiar în cursul acestei luni cu dl Maniu. 

Ori, dl Tătărăscu a făcut un demers prin |. Negură direct dlui 
Dinu Brătianu, în care cere să fie reprimit în partid, declarând 
că se va supune disciplinei şi ordinelor conducerii. DI Dinu 
Brătianu a afirmat că l-ar reprimi pe dl Tătărăscu “însă dl 
Maniu se opune”. 

Numai în urma acestui fapt care dovedeşte cât de mare este azi 
ascendentul dlui luliu Maniu în lumea politică, dl Tătărăscu a 
decis să participe la festivitățile de la Chişinău ca o 
manifestare de reacţie la decizia dlui Dinu Brătianu. 

Concomitent cu reprimirea dlui Tătărăscu s-a mai pus şi 
acea a disciplinei de partid în chestiunea dlui Gheorghe 
Brătianu şi acesta din urmă a dat depline garanţii partidului 
că se va supune tuturor directivelor care se vor da. De altfel, 
conducerea partidului a decis luarea de măsuri de eliminare 
împotriva tuturor elementelor care ar manifesta acte de 
independenţă politică compromiţătoare pentru linia 
partidului. 

La ţărănişti problema Tătărăscu s-a manifestat sub forma 
unei probleme Vaida. Acesta din urmă a avut o întrevedere 
cu dl Mihalache şi a doua cu dl Maniu. Ambele întâlniri au 
creat mult sânge rău şi dlui Mihalache şi dlui Maniu, întrucât 
ambii au fost viu criticaţi începând cu dnii Mihai Popovici, dr. 
Lupu, Hudiţă etc. În general cercurile naţional-ţărăniste s-au 
opus categoric oricărei reprimiri a dlui Vaida ceea ce a avut ca 
efect decizia dlui Maniu de a nu se lua în considerare 
această cerere. Totuşi, dl Mihalache a mai insistat câtva timp 
asupra ei ceea ce a făcut să se zvonească despre divergențe 
Maniu-Mihalache, mai ales că se mai adăugau o serie de 
interpretări deosebite asupra situaţiei de pe frontul oriental. 
Totuşi, dr. Lupu a propus şi a obţinut o revenire a dlui 
Mihalache la Bucureşti, cu ocazia sexagenarului acestuia, 
ceea ce a dat loc la “Continental” la o manifestare de 
solidaritate în rândurile conducerii partidului, dl Mihalache unindu-se în 
mod public la punctul de vedere al dlui Maniu. 


4. Legionarii 


Un punct recrudescent în sinteza lunii martie, o formează 


115 


activitatea legionarilor. 

După o perioadă de confuzie urmată de un scurt popas de 
delăsare, legionarii activează din nou în mod complet 
subversiv. 

O conducere clandestină reorganizată a întreprins o vie 
activitate de reactivare a sentimentelor legionare. 
Captarea de către autorităţi a elementelor minore din 
F.D.C., a dat prilej la o revizuire a propagandei de captare a tineretului. 
Reacţia conducerii Mişcării legionare faţă de diferitele 
acte politice ale guvernului, dezvăluie acelaşi pericol pe care 
legionarii l-au demascat prin rebeliunea din 1941. 

Măsurile guvernului faţă de membrii Mişcării legionare nu 
a făcut altceva decât că în cursul lunii martie să avem din 
plin „legionarismus redivivus”. 


6. Partidele şi legionarii 


O chestiune mai reţine atenţia observatorilor politici. Şi 
anume aceea a legăturilor partidelor politice cu fosta Mişcare 
legionară. 

Subversivitatea politică a Mişcării legionare se dovedeşte 
prin însăşi acţiunile ei, şi anume, acţiuni de derută. 

Astfel, dl Maniu a primit în două rânduri pe unii legionari 
din grupa Pădureanu, renumită ca filo-engleză, şi 
oportunistă, favorabilă unei „mea culpa” şi unei schimbări de 
macaz în directivele legiunii. DI Maniu le-a declarat însă, 
categoric, că nu înţelege să colaboreze cu aceştia, lăsând a 
înţelege că un asemenea fapt ar compromite partidul. 

In schimb, dacă dl Gheorghe Brătianu a avut unele luări 
de contact cu legionarii, din aceeaşi grupă, prin intermediul 
prof. Andreescu, de la Şcoala de Arhivistică, dl Dinu Brătianu 
şi dr. Anghelescu au declarat că nu vor să ia nici un fel de 
contact cu asasinii lui Duca şi ai lui Madgearu - aluzie 
indirectă la dl Maniu. 

In fine, partidele de opoziţie au mai înregistrat în ultimul 
timp ştirea unor audienţe acordate de conducătorul statului 
legionarilor din grupul: Constant-Noveanu-Bideanu şi au 
interpretat acest fapt ca un indiciu că s-ar încerca de către 
conducerea statului o destindere între Guvern şi Legiune. 


116 


98Activitatea „independenţilor” 


În legătură cu activitatea partidelor de opoziţie, trebuie 
pusă şi aceea a aşa-zişilor „independenţi”, fie că aceştia sunt 
într-adevăr departe de partidele politice, fie că au activat de 
mult în tabăra titulesciană şi se simt actualmente apropiaţi 
de democrați. 

Astfel, printre independenţi trebuie citați dl Barbu Ştirbey 
şi dna Martha Bibescu, două personalităţi apărute brusc la 
orizont şi care au organizat reuniuni politice şi luări de 
contact cu oamenii politici democrați, afirmându-se pe o linie 
net anglofilă. 

În al doilea rând, trebuie pusă activitatea dlor Savel 
Rădulescu, lon Lugoşianu, Nenişor, C. Vişoianu şi care se 
rezumă la un contact strâns cu cercurile diplomatice pentru 
proprie informare şi probabil, şi pentru a se întreprinde o 
acţiune diplomatică. 

Titulescienii se menţin într-o atitudine optimistă, 
declarând că în cazul unei federaţii poziţia României, ca stat 
mic, nu va putea fi atinsă, întrucât ea s-ar găsi ca şi ţările 
neutre, printre ţările mici şi nu ar fi de aşteptat numai măsuri 
unilaterale care să favorizeze pe unele ţări mici 
dezavantajând pe altele. 

Două ocazii: parastasul pentru Titulescu şi dejunul de la 
dl Lugoşianu au dat ocazia unor reuniuni mai numeroase la 
care s-a discutat problema pretențiilor sovietice şi s-a 
adoptat punctul de vedere al dlui Savel Rădulescu şi anume 
că Turcia formează azi o cheie de boltă în sistemul politic 
britano-american şi că Turcia are tot interesul ca gurile 
Dunării să se găsească în mâinile României, pentru că de aici 
se dictează soarta Strâmtorilor. Odată gurile Dunării în 
mâinile ruşilor, Strâmtorile ar fi amenințate, ceea ce va 
împinge pe britano-americani să sprijine pe turci şi indirect 
deci România şi interesele ei teritoriale. 

În genere şi aceştia se grupează în jurul dlui Maniu, 
socotind că acesta este „omul viitorului”, aşa că, se poate 
spune în 


117 


Concluzie 


În jurul dlui Maniu, se operează de câteva săptămâni o mare 
regrupare a tuturor forţelor politice interne, cu excepţiile 
semnalate. Această concentrare, vrea să formeze terenul 
unui viitor guvern naţional, de care să dispună şeful 
partidului naţional-ţărănesc, în momentul când va fi chemat 
de împrejurări, la conducerea ţării. 

DI Maniu, se menţine pe linia politicii actuale a guvernului, 
dar socoate că trebuie să-şi manifeste părerile sale, speciale, 
asupra tuturor chestiunilor de ordin general prin memorii 
către conducerea statului. 

DI Dinu Brătianu este subjugat dlui Maniu. 

DI Tătărăscu nevoit a întreprinde o acţiune tot pe cont 
propriu. 
Tuturor oamenilor politici le este teamă de noua 
recrudescenţă legionară subversivă. 


Sursă serioasă. 


ASRI, fond “d”, dosar nr.1539, f.197-203 ; Documentul a mai fost publicat parţial şi în 
23 august 1944. Documente, vol. |, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 
1984, p.503-511; Centrul European de Cercetări Istorice Veneţia, Antonescu 
mareşalul României şi răsboaiele de reântregire, mărturii şi documente 
coordonate şi îngrijite de Josif Constantin Drăgan, Veneţia, 986, vol.4, p.133- 
137. 


67. 
1943 aprilie 2. Notă a SSI despre încercările de colaborare 
initiate de Gheorghe Tătărăscu față de alți lideri ai grupărilor 
politice. 


Din cercurile politice 


1. După şedinţa consiliului de administraţie al Băncii 
Româneşti, care a avut loc în ziua de 3 martie a.c., fruntașii 
liberali au discutat cu privire la inițiativa recentă a lui 
Tătărescu pentru crearea unei aşa numite „Uniuni sacre”. 

S-a relevat că Tătărescu din prudenţă n-a remis un text 
semnat, ci a dictat persoanelor pe care le-a rugat să 
transmită propunerea sa un text, pe care acestea la rândul 


118 


lor l-au copiat la maşina de scris. 

Tătărăscu l-a chemat pe N. Nregură, fost ministru al 
cooperaţiei, şi l-a rugat să transmită textul lui Dinu Brătianu. 

Negură l-a consultat pe V. P. Sassu, care l-a sfătuit să predea 
nota doctorului Costinescu, care fiind şi în relaţii de rudenie cu 
Dinu Brătianu poate să-i transmită mai uşor propunerea lui 
Tătărescu, fără să provoace, de la început, trotescul 
preşedintelui grupării liberale, cunoscute fiind sentimentele 
acestuia faţă de fostul prim-ministru. 

Doctorul Costinescu refuzând însă să-şi asume acestă 
misiune, Negură l-a vizitat atunci personal pe Dinu Brătianu, 
care i-a replicat imediat că nu vede nici o posibilitate de 
cilaborare cu Tătărăscu, pe care-l consideră compromis; 
chiar dacă ar accepta o asemenea colaborare, a spus Dinu 
Brătianu, aceasta nu va fi consimţită în nici un mod de către 
Maniu, care vede în Tătărăscu fostu principal instrument al 
ex-regelui Carol al II-lea. 

Negură a replicat: 

„În această privinţă mulţi sunt vinovaţi; întâi, Maniu care l-a 
adus pe Carol al Il-lea, în al doilea rând Gheorghe Brătianu 
care a rupt atunci partidul pentru a-l sprijini”. 

Dinu Brătianu a declarat însă că nu poate sub nici un 
mitiv să înlesnească reabilitarea lui Tătărescu, care a găsit 
această formă spre a reveni pe primul plan al vieţii politice; 
de altfel, a spus Dinu Brătianu, anglo-americanii n-ar 
consimţi să favorizeze pe cei care au colaborat la instituirea 
dictaturii. 

Cu aceasta întrevedera a luat sfârşit. 

Gheorghe Brătianu, care participa la şedinţa consiliului 
Băncii Româneşti, spunându-şi părerea asupra propunerii lui 
Tătărescu, a observat că o acţiune de natura celei 
preconizate de fostul prim-ministru ar presupune că ne aflăm 
la sfârşitul războiului, în preajma conferinţei de pace, ori 
acest lucru nu este exact. 

„Războiul va mai dura, iar germanii sunt încă stăpâni în 
Europa şi în România; ei s-au deprins să vadă în Dinu 
Brătianu şi în Maniu doi bătrâni opozanți, ale căror 
convingeri le respectă, dar pe care nu-i socotesc 
primejdioşi”. 


119 


„Germanii spun, nu fără ironie, că unul este foarte bătrân 
şi că celălalt scrie nişte memorii care provoacă o furtună într- 
un pahar cu apă”. 

„Un comitet alcătuit în formă şi cu scopurile preconizate 
de Tătărescu înseamnă însă o acţiune precisă şi hotărâtă; o 
acţiune presupune o reacţie şi noi n-avem nici un motiv să 
provocăm în mod inutil pe germani, când ei sunt încă 
atotputernici aici”, a încheiat Gheorghe Brătianu. 

2. Maniu a anunţat pe amicii săi că socotesc necesar să 
răspundă, în scris şi sub semnătură, propunerii ce i-a fost 
făcută de către Gheorghe tătărăscu. 

Acest răspuns a fost alcătuit sub forma unei scrisori 
adresată lui Mircea Cancicov, mandatarul lui Tătărescu. 

Alăturăm textul francez al acestei scrisori, deoarece 
potrivit dispoziţiei lui Maniu, scrisoarea nu va avea circulaţie 
internă, întrucât preşedintele grupării naţional-ţărăniste nu 
înţelege să dea în vileag propunerea cu caracter confidenţial 
a fostului prim-ministru liberal. 

În schimb, Maniu găseşte necesar să facă cunoscut 
străinătăţii motivele care îl opriseră să colaboreze cu 
Tătărescu, tocmai fiindcă îşi dă seama că prin intervenţia sa 
fostul ministru liberal a încercat să-şi creeze un pivot de 
simpatie pe lângă puterile anglo-saxone. 

Maniu a luat personal măsuri ca scrisoarea să fie 
cunoscută de către toţi miniştrii neutri din Bucureşti şi va 
încerca, ca această scrisoare să parvină direct şi în 
străinătate. 

Preşedintele grupării naţional-ţărăniste crede că 
Tătărescu a făcut demersul său cu scopul de „a-şi acumula 
un capital politic în străinătate, fiind sigur că propunerile sale 
nu pot fi decât respinse de grupările liberală şi național- 
ţărănistă”. 

De aceea, Maniu ţine ca puterile anglo-saxone, ca şi 
diplomaţii neutri, care urmăresc evenimentele din România, 
să fie puşi în cunoştinţă despre motivele de ordin politic care 
îl opresc să colaboreze cu Tătărescu. 

Faţă de intimii săi, Maniu a accentuat ca aceştia să 
sublinieze că refuzul său n-a fost determinat de o rivalitate 
personală sau de teama unei concurenţe, ci de înalte raţiuni 


120 


de moralitate politică. 
Maniu a remis personal acest răspuns lui Dinu Brătianu şi 
lui Barbu Ştirbey, ca un act de curtenie şi de solidaritate. 

Barbu Ştirbey şi dr. Anghelescu, la rândul lor, au răspuns lui 
Tătărescu că propunerea ce a făcut nu poate fi luată în 
considerare, din moment ce preşedinţii celor două partide 
democratice, care - după părerea lor — deţin sufragiile marii 
majorităţi a opiniei publice, au respins-o. 


23 august 1944. Documente, vol. |, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 
1984, p.516-517; Centrul European de Cercetări Istorice Veneţia, Antonescu 
mareşalul României şi răsboaiele de reântregire, mărturii şi documente 
coordonate şi îngrijite de Josif Constantin Drăgan, Veneţia, 986, vol.4, p.138- 
139. 


68. 
1943 aprilie 3. Notă primită de Centrala SSI cu referire la unele 
neînțelegeri ivite între fruntaţii naţional-şărănişti. 


NOTĂ 
De la naţional-ţărănişti 


În ultima decadă a lunii martie, gruparea național- 
ţărănistă a întâmpinat o serie de dificultăţi interioare, care 
au paralizat în mare măsură hotărârile de activare ce se 
luaseră anterior. 

După masa ce se oferise la restaurantul „Continenta!” lui 
Mihalache şi care coincidea cu înaintarea Aliaților în Tunisia, 
cât şi cu inaugurarea orei româneşti la Radio USA, ce se 
transmite prin Londra şi la care a vorbit Davilla, se hotărâse 
o plecare în masă în provincie, pentru a se lua contact cu 
organizaţiile locale şi a se raporta centrului starea de spirit, 
pe cine se mai putea conta şi mai ales ce activitate avem cei 
de acolo. 

Această hotărâre nu s-a mai putut ţine din cauza faptelor 
intervenite între timp: 

În ziua de 19 martie crt., când urmau a se întâlni o serie de 
delegaţi care trebuiau să plece la Romanați, Arad, Făgăraş, 


121 


Râmnicu Sărat, Galaţi şi Constanţa, Ghiță Pop a fost informat 
că buletinul pe care îl redactase conducerea grupării 
ajunsese la Preşedinţia Consiliului, iar ca urmare şedinţa de 
contact dintre delegaţi nu s-a mai putut ţine, Pop ne mai 
primind pe nimeni şi fiind ocupat cu luarea măsurilor pentru 
a întâmpina eventuale sancţiuni. 

Între timp, Simionescu, de la Galaţi, fratele avocatului Cezar 
Simionescu, a comunicat conducerii grupării că în sânul organizaţiei 
de acolo sunt neînţelegeri şi că pentru aplanare este nevoie 
să vină un fruntaş, cum ar fi Mihalache. 

A doua neînțelegere s-a ivit în ziua de 25 martie a.c., între 
Maniu Şi Mihalache, pe chestiunea Lapedatu de la Constanţa ; 
Mihalache dorea să fie menţinut acesta ca şef al organizaţiei 
de acolo, iar Maniu fiind împotrivă, îl acuza de trădare, 
deoarece în ultimele zile ale Frontului Românesc aderase la 
acesta. 

Al treilea caz s-a petrecut în aceiaşi zi, când delegatul 
care trebuia să plece la Arad, a declarat că ezită să facă 
această călătorie, deoarece are informaţii că printre membrii 
organizaţiei respective şi-a făcut loc progresiv un curent 
favorabil fostului Rege Carol al II-lea. 

În ziua de 27 martie a.c., conducerea naţional-ţărănistă 
hotărâse întrunirea biroului grupării, pentru o mai mare 
apropiere între membri şi pentru fixarea activităţii. 

Şi aceasta s-a întâmplat, deoarece s-a remarcat că Ghiţă 
Pop avea de întâmpinat greutăţi în calitatea sa de secretar 
general al partidului, având concurenţa puternică a lui Ionel 
Pop, nepot al lui Maniu, care-l acuză că n-ar fi activ şi că este 
neagreat de tineret. 

Ghiţă Pop la rându-i îl acuză pe lonel Pop că ar fi “omul 
Băncii Româneşti” şi „compromis în finanța liberală”. 

Cu privire la finanța liberală, remarcăm că aceasta 
constituie o marotă pentru unii naţional-ţărănişti radicali, 
văzând în aceasta tot pericolul pentru ei şi că deşi îşi 
disimulează gândurile cu ideologie, democraţie sau anti- 
fascism, privirile lor imediat sunt îndreptate împotriva 
băncilor şi industriilor liberale, pe care în prima zi a preluării 
puterii doresc a le expropria. 

Protagoniştii acestor idei sunt: Cornel Velteanu - de la L.A.R. 


122 


Braşov -—, Aurel Dobrescu — fostul deputat şi cumnat cu precedentul 
-, Coposu — secretarul lui Maniu - şi dr. Cozman, care deşi nu 
dezvăluie aceste planuri, totuşi presează asupra lui Maniu şi 
creează în acest sens o atmosferă în grupare. 

Pe de altă parte nici relaţiile dintre Maniu şi Mihalache 
deşi aparent prietenoase, nu sunt lipsite de suspiciuni 
reciproce, fruntaşul țărănist fiind bănuit că ar cocheta cu 
regimul actual şi că din punct de vedere “carlist” nu este 
categoric ostil fostului Suveran, în timp ce pentru Maniu 
dacă Monarhia este acceptată, carlismul este detestat şi urât 
cu pasiunea care iese din politică şi capătă un caracter 
subiectiv, personal. 


Sursă serioasă. 


ASRI, fond “d”, dosar nr.1541, f.338-340. 


69. 
1943 aprilie 10. Notă a SSI despre temele politice dezbătute de 
fruntaţii național-ţărănişti. 


NOTĂ 
De la naţional-ţărănişti 


98 În cercurile maniste persistă o stare de nemulţumire 
împotriva lui Ion Mihalache, provocată de reticenţa 
fruntaşului țărănist faţă de acţiunea politică dusă de 
grupare. 

Nemulțumirea aceasta s-a concretizat printr-o cerere 
deschisă făcută lui Maniu şi în care se propune: 

a. Să-l hotărască pe Mihalache să acţioneze ca şi ceilalţi 
fruntaşi ai grupării. 

b. Popasurile sale să fie mai dese în Capitală, dacă nu 
chiar să-şi ia reşedinţa în Bucureşti, pentru a fi în 
permanenţă în mijlocul cadrelor şi a avea posibilitatea 
să polarizeze simpatii şi să participe la acţiunea 
grupării. 


123 


2. Un grup de legionari care menţine contactul cu 
naţional-ţărăniştii, au comunicat lui Maniu că în curând vor 
întreprinde o acţiune de lămurire a cercurilor politice şi, mai 
apoi, a opiniei publice, asupra dedesubturilor evenimentelor 
de la 6 septembrie 1940 şi 21 ianuarie 1941. 

În ambele cazuri vor să demonstreze că n-au procedat din 
proprie iniţiativă şi că au avut garanţii de reuşită din partea 
unor foruri străine. 

În acest fel, legionarii menţionaţi, care acum manifestă 
unele înclinații anglo-file, vor să arate lui Maniu că au fost 
simple unelte, dorind a se lepăda de directivele de până 
acum pentru a se încadra pe o linie nouă; totodată, cei din 
grupul menţionat doresc să dea o satisfacţie lui Maniu, 
pentru ca acesta să le accepte „pocăirea”. 

În cercurile apropiate lui Maniu se discută că acesta ar 
privi cu satisfacţie asemenea dezvăluiri legionare, sfătuind, 
însă, pe iniţiatorii acestor „lămuriri” să procedeze cu cea mai 
mare prudenţă. 

3. Preotul Buracu din Sibiu, a stabilit cu Ghiţă Pop ca 
acesta să-i mijlocească o întrevedere cu luliu Maniu, pentru 
a-i transmite o serie de informaţii privitoare la starea de 
spirit din Ardeal faţă de continuarea participării noastre la 
războiul din Răsărit. 

4. Ing. Ştefan Mihăescu, preşedintele A.G.I.R.-ului, a 
convocat în ziua de 10 aprilie a.c., la un ceai, mai mulţi 
ingineri din asociaţia menţionată, prilej cu care se va face şi 
un schimb de vederi politice. 

5. Dr. N. Lupu a fost invitat de către ateneul popular local 
să ţină în ziua de 11 aprilie a.c., o conferinţă la Târgovişte, 
despre „Originea Românilor”. 


Sursă serioasă. 
ASRI, fond “d”, dosar nr.1541, f.371-372. 


70. 
1943 aprilie 17. Notă a SSI referitoare la reacţia grupărilor 
politice față de hptărârea guvernului de a purta războiul şi 
impotriva puterilor anglo-saxone. 


124 


NOTĂ 


Comunicatul cu privire la întrevederea dintre Führer şi dl 
mareşal Antonescu a provocat - după cum am anunţat - o 
fierbere extraordinară în cercurile conducerii grupărilor 
liberală şi naţional-ţărănistă. 

Atât Maniu cât şi Dinu Brătianu socotesc că angrenarea 
României într-un război împotriva puterilor anglo-saxone 
zdruncină în mod _oordinate poziţia noastră şi înlătură orice 
posibilitate viitoare de a găsi un _oordinate cu naţiunile care, 
după opinia lor, au câştigat virtual războiul. 

Comentariile publicate a doua zi în ziare — din oordin guvernului _oord 
- au lăsat impresia că relaţia oficială asupra întrevederii ar 
aparţine germanilor şi că dl mareşal Antonescu s-a găsit în 
faţa unui comunicat, la care nu colaborase, dar pe care a 
trebuit să-l publice. 

În acelaşi timp, s-au accentuat din nou ştirile care 
anunțau că Fuhrerul este hotărât să atace Turcia, că România 
şi Bulgaria vor fi bazele de plecare ale acestei expediţii 
militare şi că mareşalul Rommel îşi va stabili cartierul său 
general la noi, 

În aceste împrejurări, conducătorii opoziţiei nu cred că dl 
mareşal Antonescu ar fi putut să reziste unor noi cereri cu 
_oordinat _oordina Şi sunt astfel predispuşi să accepte versiunea 
că şi-a luat angajamentul să dea trupe noi atât pe Frontul de 
Răsărit cât şi pe Frontul de Sud. 

În conducerea naţional-ţărănistă s-a pus imediat 
chestiunea atitudinii immediate pe care trebuie s-o ia 
gruparea fată de eventualitatea unei colaborări a României 
la o acţiune militară împotriva puterilor anglo-saxone. 

E de _oordina că, de rândul acesta, Maniu a vrut să câştige 
timp, în vreme ce Mihalache şi dr, Luou care sunt de obicei 
rezervaţi, au insistat ca gruparea să-şi fixeze imediat 
atitudinea faţă de comunicatul care angaja România în 
războiul împotriva Angliei şi Americii. 

În urma discuţiilor ce au avut loc, s-a hotărât ca Maniu să 
ia contact cu Dinu Brătianu pentru a face, în comun un 
memoriu dlui mareşal Antonescu cu privire la poziţia ce s-a 
creat ţării prin comunicatul dat după întâlnirea de la Führer. 


125 


Maniu a fost de părere să se facă o scurtă scrisoare în care 
să se sublinieze că angajarea României într-un război 
împotriva Angliei şi Americii nu corespunde cu interesele 
noastre şi că opinia publică n-ar putea să accepte să ne 
asociem la asemenea acţiune militară. 

Ceilalţi fruntaşi şi-au exprimat însă părerea că gruparea 
naţional-ţărănească, împreună cu cea liberală, sunt datoare 
faţă de gravitatea comunicatului publicat să fixeze în linii 
cuprinzătoare poziţia noastră exactă faţă de puterile anglo- 
saxone şi să dovedească că toate interesele României se 
opun ca să colaborăm cu Axa împotriva Angliei şi Americii. 

Maniu a avut întrevederi cu Mihalache, dr. Lupu, Barbu Ştirbey, Dinu 
Brătianu, C. Vişoianu. 

Maniu a _oordinat, în principiu, cu Dinu Brătianu să 
alcătuiască în comun un memoriu către mareşalul 
Antonescu; a rămas convenit ca Dinu Brătianu să consulte 
intre timp pe amicii săi politici. 

Între timp, Maniu a căutat să obţină, prin toate mijloacele 
ce le are la dispoziţie, informaţii cu privire la angajamentele 
pe care şi le-ar fi luat dl mareşal Antonescu la Führer. 

Situaţia personală a vicepreşedintelui de Consiliu a 
preocupat, de asemenea, în mod deosebit, conducerea celor 
două grupări. 

Maniu primise informaţia că vicepreşedintele de Consiliu 
a demisionat şi că un nou cabinet este pe punctul de a se 
alcătui. 

Şeful grupării naţional-ţărăniste a amintit amicilor săi, că 
a avertizat pe vicepreşedintele de Consiliu, mai demult, să 
nu încerce de a face o politică dublă finndcă aceasta va 
atrage grave consecinţe pentru ţară. După părerea sa, 
guvernul actual trebuia să continue de a-şi îndepli rolul său şi 
de a menţine raporturi bune cu germanii, fără să le dea 
prilejul să suspecteze politica regimului actual. 

Manifestările“ prea libere ale vicepreşedintelui de Consiliu 
au alarmat pe germani; iar dl mareşal Antonescu în faţa 
aprehensiunilor conducerii germane a fost silit, pentru a 
dovedi lealitatea sa faţă de Axă, să accepte situaţii pe care 
în alte împrejurări le-ar fi putut uşor para. 


6 În textul original al documentului se află cuvântul manifestaţiile. 


126 


Politica faţă de forţele anglo-saxone, a spus Maniu, nu 
poate fi căcută decât de grupările democratice din România, 
iar guvernul era obligat să dea posibilitatea acestor grupări 
să-şi poată îndeplini misiunea lor. 

Dr. Lupu - în urma întrebederii ce a avut-o cu Ovid 
Vlădescu, a adus lui Maniu ştirea că vicepreşedintele de 
Consiliu nu este demisionat şi că însuşi dl mareşal Antonescu 
[a insistat să nu demisioneze]. 

Maniu susţine că situaţia este extrem de gravă, că marţi 
20 aprilie a.c. Fuhrerul va anunţa în faţa Reichtagului că 
începe o acţiune militară împotriva Turciei şi că aceasta va 
duce ori la angrenarea silită a lui Antonescu în acest război, 
ori la o schimbare de guvern, ori chiar la instituirea unui protectorat german 
în România. 

O schimbare de guvern, a accentuat Maniu, ar fi 
catastrofală pentru România; aceasta o spun eu, a 
accentuat şeful grupării  naţional-țărăniste, care sunt 
adversar al regimului, dar care cred că atât Mareşalul cât şi 
Mihai Antonescu, sunt necesari în momentul de faţă. 

Deşi intimii săi se aşteptau ca Maniu să rămână în 
Bucureşti pentru a alcătui memoriul proiectat, şeful grupării 
naţional-ţărăniste a plecat azi, sâmbătă 17 aprilie a.c., la 
orele 4 d.a., la Braşov-Sibiu cu automobilul, fiind însoţit de 
Leucuţia şi Serdici. Maniu a anunţat că revine în Capitală 
marţi sau miercuri. 


23 august 1944. Documente, vol. |, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 
1984, p.522-523; Centrul European de Cercetări Istorice Veneţia, Antonescu 
mareşalul României şi răsboaiele de reîntregire, mărturii şi documente 
coordonate şi îngrijite de Josif Constantin Drăgan, Veneţia, 986, vol.4, p.154- 
155. 


71. 
1943 aprilie 20. Notă a SSI în legătură cu atitudinea partidelor 
politice fată de politica guvernului. 


NOTĂ 


7 Porţiune de text ştearsă, probabil chiar de autorul notei. 


127 


Într-o notă precedentă am arătat că luliu Maniu şi Dinu 
Brătianu au convenit să-şi fixeze poziţia, printr-un memoriu 
adresat dlui mareşal Antonescu, faţă de comunicatul ce s-a 
dat după întâlnirea de la cartierul Fuhrerului. 

În ultima întrevedere dintre cei doi oameni politici se _oordinat ca, între 
timp, Dinu Brătianu să ia în această privinţă şi avizul amicilor 
săi apropiaţi, iar Maniu să caute să obţine precizări cu privire 
la angajamentele pe care şi le-ar fi luat dl mareşal 
Antonescu. 

Semnalasem, în aceeaşi comunicare, că Maniu dorea să 
amâne cu câteva zile intervenţia proiectată, pentru a obţine 
informaţii cât mai complete; prietenii săi politici au insistat 
ca oordina să fie înaintat de urgenţă. 

Argumentele pe care se întemeiau e că faţă de poziția 
gravă în care a fost pusă România prin comunicatul care 
anunţă hotărârea guvernului de a duce războiul şi în contra 
puterilor anglo-saxone, e nevoie să se arate în mod 
neîntârziat străinătăţii că opinia publică românească se 
opune unei asemenea acțiuni militare şi politice. 

Maniu s-a lăsat convins de aceste argumente; el a trimis, 
din Braşov, prin Mihai Popovici, textul unui scurt memoriu, 
adresat dlui mareşal Antonescu. 

Mihai Popovici a înmânat acest memoriu dr. Lupu, cu 
însărcinarea de a căuta să obţină şi adeziunea lui Dinu 
Brătianu, iar în caz că nu-l poate avea să înainteze demersul 
dlui mareşal Antonescu numai în numele grupării național- 
ţărăniste. 

Acest memoriu-care în deosebire de cele precedente este 
scurt, conţine următoarele: 

Potrivit comunicatului publicat după întâlnirea dlui 
mareşal Antonescu cu Fuhrerul- spune Maniu- România se 
angajează să lupte, cu armele, şi în contra Angliei şi Americii, 
deşi aceasta este potrivnic intereselor noastre vitale şi 
spiritului public, care nu poate accepta ca ţara noastră să 
ducă războiul împotriva puterilor care ne-au ajutat să 
refacem graniţele naţionale. 

Maniu atrage atenţia asupra urmărilor considerabile pe 
care le va avea pentru existenţa statului şi a ţării o 
asemenea hotărâre, pe care opinia publică n-o poate 


128 


accepta sub nici un cuvânt. 

Deoarece nu vă intemeiaţi pe un Parlament ieşit din 
voința naţională, spune Maniu, Domnia Voastră ca dictator 
nu vă puteţi asuma singur răspunderea de a duce ţara într- 
un război care e cerut numai de interesele Reichului. 

În concluzie, Maniu cere dlui mareşal Antonescu să lucreze 
numai în concordanţă cu interesele adevărate ale României. 

Cercurile apropiate de Maniu subliniază că în mod 
intenţionat Maniu a subliniat calitatea de dictator a dlui 
mareşal Antonescu pentru a învedera străinătăţii că 
hotărârile ce le ia regimul actual n-au consimţământul 
naţiunii române. 

Dr. Lupu a avut o întrevedere cu Dinu Brătianu, căruia i-a 
arătat textul lui Maniu şi i-a solicitat să se asocieze la acest 
protest; şeful Partidului Liberal a acceptat fără _oordin să 
semneze acest memoriu şi în numele partidului liberal. 

În cursul dimineţii de azi, Dinu Brătianu şi dr. Lupu au 
adus modificări textului, întrucât Maniu întrebuința persoana 
întâia. 

Modificarea constă în aceea că în loc de persoana întâia 
s-a pus pluralul, iar în loc de Partidul Naţional-Ţărănesc s-au 
pus partidele Național- Liberal şi Naţional-Ţărănist. 

Dr. Lupu va cere audienţă dlui mareşal Antonescu pentru 
a-immediate înmâna acest memoriu şi a putea obţine, cu acest 
prilej, oarecare informaţii şi precizări. 

Dr. Lupu a declarat intimilor săi că deşi _oordina este redactat în 
_oordin categorici, se aşteaptă să găsească totuşi, din partea 
dlui mareşal Antonescu înţelegerea necesară, deoarece în 
problemele care interesează viitorul ţării nu poate fi vorba de 
susceptibilităţi personale. 

Eu am avut toată înţelegerea, a spus dr. Lupu, faţă de 
politica de până acuma a dlui mareşal Antonescu şi sunt 
încredinţat că nici D-sa nu doreşte ca armata română să se 
bată cu armatele anglo-americane. 


ANIC, PCM-SSI, dosar nr. 45/1943, f. 65-67. Documentul a mai fost publicat în: 23 august 1944. 
Documente, vol. II, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti 1984, p. 528- 
530; Centrul European de Cercetări Istorice Veneţia, Antonescu mareşalul 
României şi răsboaiele de reîntregire, mărturii şi documente _oordinate şi 
îngrijite de Josif Constantin Drăgan, Veneţia, 1986, vol.4, p.156-157. 


129 


72. 
1943 aprilie. Notă primită de SSI cu referire la intențiile 
fruntailor național-tărănişti şi liberali de a protesta fată de 
decizia mareşalului lon Antonescu ca România să continue 
războiul. 


NOTĂ 
De la național-țărănişti 


Într-o notă precedentă am arătat că luliu Maniu şi Dinu 
Brătianu au convenit să-şi fixeze poziţia, printr-un memoriu 
adresat dlui mareşal Antonescu, faţă de comunicatul ce s-a 
dat după întâlnirea de la cartierul Fuhrerului. 

În ultima întrevedere dintre cei doi oameni politici se 
stabilise ca, între timp, Dinu Brătianu să ia în această 
privinţă şi avizul amicilor săi apropiaţi, iar Maniu să caute să 
obţină precizări cu privire la angajamentele pe care şi le-ar fi 
luat dl mareşal Antonescu. 

Semnalasem, în aceeaşi comunicare, că Maniu dorea să 
amâne cu câteva zile intervenţia proiectată pentru a obţine 
informaţii cât mai complete ; prietenii săi politici au insistat 
ca memoriul să fie inaintat de urgență. 

Argumentul pe care se întemeiau era că, față de poziţia 
gravă în care a fost pusă România prin comunicatul care 
anunţă hotărârea Guvernului de a duce războiul şi în contra 
puterilor anglo-saxone, e nevoie să se arate în mod 
neiîntârziat că opinia publică românească se opune unei 
asemenea acțiuni militare şi politice. 

Maniu s-a lăsat convins de aceste argumente ; el a trimis, 
din Braşov, prin Mihai Popovici, textul unui scurt memoriu, 
adresat dl mareşal Antonescu. 

Mihai Popovici a înmânat acest memoriu dr. Lupu, cu însărcinarea 
de a căuta să obțină şi adeziunea lui Dinu Brătianu, iar în caz 
că n-o poate avea să înainteze demersul dlui mareşal 
Antonescu, numai în numele grupării naţional-ţărăniste. 

Acest memoriu — care în deosebire de cele precedente - este 


130 


scurt, conține următoarele: 

1. Potrivit comunicatului publicat după întâlnirea dlui 
mareşal Antonescu cu Fuhrerul - spune Maniu - România se 
angajează să lupte, cu armele şi în contra Angliei şi Americii, 
deşi aceasta este potrivnic intereselor noastre vitale şi 
spiritului public care, nu poate accepta ca ţara noastră să 
ducă războiul împotriva puterilor care ne-au ajutat să 
refacem graniţele naţionale. 

2. Maniu atrage atenţia asupra urmărilor considerabile 
pe care le poate avea pentru existenţa statului şi a ţării o 
asemenea hotărâre, pe care opinia publică n-o poate 
accepta sub nici un cuvânt. 

3. Deoarece nu vă întemeiaţi pe un Parlament ieşit din 
voinţa naţională, spune Maniu, d-voastră ca dictator nu vă 
puteţi asuma singur răspunderea de a duce ţara într-un 
război care e cerut numai de interesele Reichului. 

4. În concluzie, Maniu cere dlui mareşal Antonescu să 
lucreze numai în concordanţă cu interesele adevărate ale 
României. 

Cercurile apropiate de Maniu subliniază că în mod intenţionat 
acesta a subliniat calitatea de dictator a dlui mareşal 
Antonescu, pentru a învedera străinătăţii că hotărârile ce le 
ia regimul actual n-au consimţământul naţiunii române. 

Dr. Lupu a avut o întrevedere cu Dinu Brătianu, căruia i-a arătat 
textul lui Maniu şi i-a solicitat să se asocieze la acest protest; 
şeful partidului liberal a acceptat, fără rezerve, să semneze 
acest memoriu şi în numele partidului liberal. 

În cursul dimineţii de azi, Dinu Brătianu şi dr. Lupu au 
adus modificări textului, întrucât Maniu întrebuința persoana 
întâi. 

Modificarea constă în aceea că în loc de persoana întâi s- 
a pus pluralul, iar în loc de partidul naţional-ţărănesc s-a pus 
partidele naţional-liberal şi naţional-ţărănesc. 

Dr. Lupu va cere audienţă dlui mareşal Antonescu pentru 
a-i înmâna acest memoriu şi a putea obţine, cu acest prilej, 
oarecare informaţii şi precizări. 

Dr. Lupu a declarat intimilor săi că, deşi memoriul este 
redactat în termeni categorici se aşteaptă să găsească, 
totuşi, din partea dlui mareşal Antonescu înţelegerea 


131 


necesară, deoarece în problemele care interesează viitorul 
ţării nu poate fi vorba de susceptibilităţi personale. 

Eu am avut toată înţelegerea, a spus dr. Lupu, faţă de 
politica de până acum a dlui mareşal Antonescu şi sunt 
încredinţat că nici d-sa nu doreşte ca armata română să se 
bată cu armatele anglo-americane. 


Sursă serioasă. 


ASRI, fond “d”, dosar nr.1541, f.418-420. 


73, 
1943 mai 1. Scurtă Notă a SSI la care este anexat Memoriul 
semnat de luliu Maniu şi Dinu Brătianu, adresat mareşalului 
lon Antonescu, în care se exprimă opinia potrivit căreia 
decizia ca România să continue războiul alături de Germania 
până la victoria finală prejudicaiză grav interesele naţionale. 


NOTĂ 


Textul memoriului cu care dr. Lupu s-a prezentat în joia 
Paştelui în audienţă spre a-l remite dlui mareşal Antonescu, 
este cel alăturat în copie. 


Domnule Mareşal, 


Comunicatul publicat cu ocazia întrevederii pe care aţi 
avut-o cu Fubhrerul Adolf Hitler? conţine unele afirmaţii contra 
cărora suntem siliţi să protestăm cu toată energia în numele 
poporului român. 

Vă este cunoscută atitudinea politicii noastre şi a 
partidelor pe care le prezidăm, faţă de politica pe care dvs. O 
duceţi alături de Germania şi aliaţii ei. 

V-am semnalat continuu gravele primejdii la care expuneţi 
națiunea română, făcând acte de solidaritate cu acei care au 


8 Este vorba despre întrevederea dintre mareşalul lon Antonescu şi Hitler din 12-13 
aprilie 1943, ocazie cu care Fuhrerul a cerut îndepărtarea lui Mihai Antonescu din 
fruntea Ministerului Afacerilor Străine pe motiv că ministrul român iniţiase acţiuni de 
scoatere a României din alianţa cu Axa. Şeful statului român nu a dat curs acestei 
cereri. 


132 


ciuntit România Mare şi care în mod inevitabil merg la 
catastrofă, având contra lor cele mai mari şi mai puternice 
naţiuni ale lumii. 

Dvs. Ca şef al unui regim de dictatură nu aveţi dreptul să 
angajaţi națiunea într-o direcţie în care ea nu vă poate urma, 
deoarece ea are conştiinţa că odată Basarabia şi Bucovina 
readuse la trupul ţării, România nu are nici un motiv să lupte 
sau să dorească înfrângerea Angliei şi a Statelor Unite, 
naţiuni, care, alături de Franţa şi ceilalţi aliaţi ai lor în 
războiul trecut, au pierdut milioane dintre fii lor pentru ca 
prin victoria noastră comună să se realizeze visul nostru 
secular : unitatea tuturor Românilor între frontierele lor etnice. 

Interesul şi onoarea naţională nu permit să avem astăzi 
sentimente şi atitudini ostile faţă de marile democraţii anglo- 
americane, aliaţii naturali ai noştri şi ai tuturor naţiunilor mici 
de pe glob. 

Românii sunt un popor paşnic şi modest. Ei nu 
ambiţionează roluri în aşezarea lumii. 

In special comunicatul cuprinde şi următoarele afirmaţii : 

„Convorbirile privitoare la situaţia politică generală şi la 
lupta comună contra bolşevismului şi plutocraţiilor anglo- 
americane unite cu el s-au desfăşurat în spiritul prieteniei 
germano-române şi în sensul comunităţii de luptă neclintită 
de care sunt pătrunse naţiunile aliate prin Pactul Tripartit. 
Fuhrerul, precum şi conducătorul de Stat Român, şi-au 
confirmat hotărârea de a continua, fără şovăire, prin 
mobilizarea tuturor forţelor, lupta împotriva inamicilor 
Europei, până când va fi câştigată fără compromisuri victoria 
definitivă. Cot la cot cu popoarele puterilor Axei, poporul 
român va duce acest război până la victoria finală”. 

Dacă lupta pentru recucerirea şi eliberarea Basarabiei şi a 
Bucovinei a fost legitimată de întreaga suflare a ţării, poporul 
român nu a aprobat şi nu aprobă continuarea acestei lupte 
dincolo de hotarele noastre fireşti. Dezaprobarea lui devine 
încă şi mai categorică faţă de intenţia de a-l duce la un 
război împotriva Angliei şi a Statelor Unite vizate în acest 
comunicat. 

Avem convingerea că, o armată naţională cum este a 
noastră nu poate fi dusă în război împotriva sentimentului 


133 


naţional unanim, care păstrează nu ură, ci recunoştinţă 
Puterilor Occidentale. 

Tinem în special să protestăm cu toată tăria împotriva 
caracterului anti-anglo-saxon ce se dă războiului nostru prin 
acest comunicat, rugându-vă ca în viitor să împiedicaţi astfel 
de manifestări de natură a prejudicia grav interesele 
naţionale ale României. 

Primiti vă rugăm asigurarea  deosebitei noastre 
considerații. 


Bucureşti, 20 aprilie 1943. 


Preşedintele 
Preşedintele 
Partidului Naţional-Liberal 
Partidului Naţional-Ţărănesc 
(ss) C.I.C. Brătianu 
(ss) luliu Maniu 


Sursă serioasă. 


ASRI, fond “d”, dosar nr.1541, f.456-459; document publicat şi în Mareşal lon 
Antonescu, Epistolarul infernului, avertisment, note şi indice de nume de 
Mihai Pelin, Editura Viitorul românesc, Bucureşti, 1993, p.367-369. 


74. 
1943 mai 3. Notă a SSI despre activitatea grupărilor politice. 


NOTĂ 


Activitatea grupărilor de opoziţie 
de la 15 aprilie până azi 


Comunicatul oficial asupra întrevederii dintre Führer şi dl 
mareşal Antonescu -apărut în ziarele din Capitală în ziua de 
15 aprilie a.c.- pune din nou în mişcare cele două grupări 
democratice. 

Afirmând că se întemeiază pe starea de spirit ostilă a 
opiniei publice faţă de hotărârea dlui mareşal Antonescu de 


134 


a lupta şi în contra forţelor anglo-saxone şi de a proceda la 
„mobilizarea tuturor forţelor” până la _oordina finală a Axei — 
Maniu începe imediat discuţiile preliminare în vederea unui 
demers pe lângă dl mareşal Antonescu. 

În întrevederea cu Dinu Brătianu, Barbu Ştirbey, _oordina 
Lupu, Mihai Popovici şi I. Mihalache, chemat special de la 
Dobreşti, Maniu subliniază _oordinate__e o are comunicatul faţă 
de poziţia României în război şi-şi exprimă părerea că 
grupările democratice sunt datoare să ia poziţie faţă de 
această hotărâre, ca străinătatea să aibă în vedere că opinia 
publică şi forțele politice din România nu sunt pentru un 
război în contra Angliei şi Americii. 

Cei consultaţi au aceeaşi opinie ca şi şeful grupării 
naţional-ţărăniste; se preconizează chiar un memoriu 
detaliat în care să se facă în mod amplu procesul politicii 
noastre externe şi să fixeze situaţia ţării noastre faţă de 
puterile anglo-saxone. 

Apariţia comentariilor oficioase ordonate de guvernul 
_oord în ziarele româneşti -comentarii ce au fost publicate la 
16 aprilie a.c.-nu determină pe şefii opoziţiei să renunţe la 
protestul proiectat, deşi reieşea în mod limpede că guvernul 
_oord nu stă pe _oordina de vedere formulat în comunicatul dat la 
cartierul Fiihrerului. 

Dinu Brătianu se declară în principiu de _oordi, dar crede 
că trebuie să consulte şi pe amicii săi politici. Maniu pleacă la 
Braşov; la 20 aprilie, Dinu Brătianu anunţă la Banca 
Românească că a convenit cu Maniu asupra unui demers 
care să dea satisfacţie îngrijorării profunde observată în 
toate structurile faţă de decizia guvernului de a extinde 
războiul şi pe alte fronturi. 

De la Braşov, Maniu trimite pe Mihai Popovici la Bucureşti 
cu textul unui scurt protest, cu recomandarea de a fi 
prezentat şi lui Dinu Brătianu, iar în cazul că acesta ezită să 
se asocieze, să fie înaintat de urgenţă dlui mareşal 
Antonescu numai în numele grupării naţional-ţărăniste. 

Doctorul Lupu obţine imediat adeziunea lui Dinu Brătianu, 
iar în joia Paştilor este primit de dl mareşal Antonescu într-o 
întrevedere de două ore. 

Conducătorul statului refuză să primească _oordina şi arată 


135 


doctorului Lupu dificultăţile pe care immediate le creează 
acţiunea opoziţiei _oordinate şi legăturile ce le întreţine Maniu 
cu guvernul englez; germanii alarmaţi de acţiunea pe care o 
duc Maniu şi Dinu Brătianu au cerut măsuri, pe care 
conducătorul statului refuză să le ia, situaţia poate deveni 
însă critică şi conducătorul statului face apel la opoziţie să 
nu mai desfăşoare o acţiune care poate duce la consecinţe 
grave pentru ţară, consecinţe pe care nici Maniu şi nici Dinu 
Brătianu nu le doresc. 

După Paşti, oordina Lupu cheamă în Bucureşti pe Maniu şi 
Mihalache pentru a-immediate pune în _oordin cu cele discutate 
cu dl mareşal Antonescu; discuţiile cu privire la tactica cea 
mai potrivită pe care trebuie s-o adopte gruparea sunt 
reluate , fără a se ajunge la un rezultat. 

Maniu are din nou întrevederi cu Dinu Brătianu şi Barbu 
Ştirbey; din aceste discuţii rezultă că şeful grupării național- 
ţărăniste găseşte că e de datoria sa să continue acţiunea sa, 
căutând însă să facă cât mai puţine greutăţi guvernului. 
Doctorul Lupu şi Mihalache susţin că Maniu trebuie să aibă 
înţelegere pentru situaţia dlui mareşal Antonescu, având în 
vedere atât interesele ţării cât şi atitudinea pe care 
conducătorul statului a avut-o în discuţia cu Fuhrerul, când s- 
a pus chestiunea politicii pe care o face şeful grupării 
naţional-ţărăniste. 

Două chestiuni de interes extern preocupă pe Maniu în 
mod special: 

1. Conflictul polono-rus. Maniu, bazat pe legăturile ce le-a 
_oordinat cu reprezentanţii guvernului polonez, trimite un 
mesaj la Istanbul prin care-şi exprimă opinia că e în interesul 
tuturor ţărilor limitrofe ca Polonia să găsească o modalitate 
de reconciliere cu Sovietele; 

2. Amânarea vizitei vicepreşedintelui de Consiliu în 
ltalia; Maniu consideră că motivele invocate de guvernul 
_oordin nu sunt reale, că amânarea trebuie pusă în legătură 
cu cele stabilite între Mussolini şi Kallay şi că guvernul _oord 
ar trebui să facă un act de curaj şi să iasă din Pactul Tripartit, 
declarând că rămâne aliat cu Germania, care pusă în faţa 
unui fapt îndeplinit n-ar avea cum să reacționeze. 

Discursul rostit de Killinger la 1 mai — şi în care atacă cu 


136 


vehemenţă opoziţia - a stârnit o indignare generală în 
cercurile celor două grupări, care vorbesc din nou de 
imixtiunea ministrului german în afacerile interne şi de rolul 
_oordina pe care şi-l ia, jignind sentimentele românilor şi 
punând într-o postură penibilă guvernul. 

Pentru a continua discuţiile privitoare la tactica şi 
metodele grupării, Maniu şi _oordina Lupu pleacă la Dobreşti, 
unde vor fi oaspeţii lui Mihalache. 


ANIC, PCM-SSI, dosar nr. 45/1943, f. 71-73. Documentul a mai fost publicat în: 23 august 1944. 
Documente, vol. II, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti 1984, p. 530- 
532; Centrul European de Cercetări Istorice Veneţia, Antonescu mareşalul 
României şi răsboaiele de reîntregire, mărturii şi documente _oordinate şi 
îngrijite de Josif Constantin Drăgan, Veneţia, 986, vol.4, p.159-160. 


75. 
1943 mai 3. Notă a SSI privind demersurile grupării liberale de 
sub conducerea lui Gheorghe Tătărescu, pe linia organizării 
„Uniunii Sacre”, şi încercările de coalizare a partidelor 
politice în vederea ieşirii României din alianța cu Germania. 


NOTĂ 


Demersul făcut de Gheorghe Tătărescu în vederea 
alcătuirii unei „Uniuni Sacre” a arătat conducerii liberale că 
fostul prim-ministru este hotărât să întreprindă o acțiune 
pentru a-şi consolida poziţia sa personală. 

Ştiri ulterioare care indicau că Tătărescu a cerut 
prietenilor săi să ia contact cu fruntaşii liberali din provincie 
şi să încerce să-immediate câştige, pe considerentul că Dinu 
Brătianu este prea bătrân pentru a putea reprezenta viitorul, 
iar Gheorghe Brătianu înfeudat politicii germane pentru a nu 
_oordinate faţă de puterile anglo-saxone-au determinat 
conducerea liberală să procedeze de urgenţă la o 
reorganizare generală a cadrelor. 

Un comitet alcătuit din Dinu Brătianu, Gheorghe Brătianu, 
Bebe Brătianu şi _oordina Costinescu, are sarcina să 


9 La 26 martie 1943 Gheorghe Tătărescu a propus lui I. Maniu şi C.I.C. Brătianu 
crearea „Uniunii Sacre”, o alianţă a tuturor partidelor politice burgheze în vederea 
scoaterii ţării de sub autoritatea Germaniei hitleriste. 


137 


procedeze la refacerea organizaţiilor judeţene, luând contact 
cu fruntaşii locali şi desemnând noile conduceri ale 
organizaţiilor provinciale. 

Indicaţiile date emisarilor însărcinaţi să ia contact cu 
fruntaşii locali sunt următoarele: 

a) Gruparea liberală se află într-un pact politic cu gruparea 
naţional-ţărănistă condusă de Maniu. 

b) Ea urmăreşte o politică alături de Anglia şi America şi 
are ca ţel refacerea graniţelor naţionale. 

c) Sunt reprimiţi în grupare şi acei care au lucrat în 
F.R.N. fără a fi avut posturi de răspundere şi fără să se fi 
_oordinate direct în politica care a dus la ciuntirea hotarelor. 

d) Persoanele apropiate de Tătărescu urmează să 
formeze obiectul de atenţie specială a emisarilor liberali. 


ANIC, PCM-SSI, dosar nr. 45/1943, f. 71-73. Documentul a mai fost publicat în: 23 august 1944. 
Documente, vol. II, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti 1984, p. 532- 
533; Centrul European de Cercetări Istorice Veneţia, Antonescu mareşalul 
României şi răsboaiele de reîntregire, mărturii şi documente _oordinate şi 
îngrijite de Josif Constantin Drăgan, Veneţia, 986, vol.4, p.161. 


76. 
1943 mai 7. Notă a SSI prin care se semnalează numărul din 
20 aprilie 1943 al ziarului „Journal de Genève” care 
comentează consecințele politice ale aderării României la 
Pactul Tripartit. 


NOTĂ 


„Journal de Genève” din 20 aprilie 1943 publică: 
Cancelarul Hitler şi-a terminat consultările politice. Cu 
excepţia oamenilor politici finlandezi, a căror ţară are o 
situaţie specială, conducătorii tuturor ţărilor europene care 
colaborează cu Axa au fost invitaţi la cartierul general al lui 
Hitler. După _oordi bulgarilor, care, în afară de trupe de 
ocupaţie, n-a adus un sprijin  _oordina Axei, mareşalul 
Antonescu şi amiralul Horthy au avut întrevederi cu Fiihrerul. 
Fiecare din aceste convorbiri a fost urmată de publicarea 
unui comunicat. Recitindu-le, constaţi că sunt concepute în 


138 


_oordin aproape identici. De fiecare dată se afirmă că puterile 
unite vor continua lupta până la _oordina definitivă. Date fiind 
şovăielile caracteristice, care s-au manifestat în unele ţări 
aliate ale Reichului, se înţele uşor că Germania a ţinut să 
arate lumii solidaritatea constelaţiei politice ce a constituit-o 
şi hotărârea tuturor „membrilor acestei constelații” de a se 
bate până la capăt. Unele spirite critice s-ar putea întreba 
până la care capăt. Dar acest fel de a vorbi n-ar avea nimic 
diplomatic. 

Astfel, amiralul Horthy va continua să lupte „împotriva 
bolşevismului şi a aliaţilor săi anglo-saxoni”, iar mareşalul 
Antonescu „Împotriva bolşevismului şi a plutocraţiilor anglo- 
saxone”. Ca recompensă, pacea care va pecetlui oordina „va 
garanta securitatea existenţei naţiunii ungare” şi „va crea 
temelia unui viitor asigurat pentru națiunea română”. Nu se 
ştie dacă a fost discutată, cu acest prilej, chestiunea 
Transilvaniei, căci cu tot arbitrajul de la Viena, sau din cauza 
acestui arbitraj, românii socotesc că ea n-a fost tranşată şi 
anume manifestaţiuni au arătat că ea constituie, alături de 
apărarea împotriva imperialismului sovietic, problema 
esenţială a politicii lor externe. 

Este evident însă că Reichul are griji mai importante 
decât soluţionarea acestui litigiu, el vrea să menţină, înainte 
de orice, coaliția statelor care, din motive diverse şi mai mult 
personale decât ideologice, au aderat la Pactul Tripartit. 
Reichul nu va tolera ca vreunul din aceste state să se abată 
de la drumul comun; o va tolera cu atât mai puţin cu cât sud- 
estul poate deveni, în urma evoluţiei războiului, una din 
regiunile nevralgice ale continentului. 

Ceea ce izbeşte mai ales în comunicatele privitoare la 
convorbirile germano-române şi germano-ungare este lipsa 
oricărei aluzii la ideile particulare ale Ungariei şi României, 
aşa cum au fost expuse în ultimul timp de presa acestor 
două ţări şi chiar de discursurile pronunţate de Kallay şi 
Mihai Antonescu. Imitând exemplul Finlandei, aceşti oameni 
de stat au încercat să arate că patriile lor luptă în primul _oor 
pentru țeluri naţionale. Ei dădeau impresia că, dacă statele 
sunt legate prin alianţe militare de Axă, îşi păstrau însă o 
anumită libertate în domeniul politic şi că n-aveau nici un 


139 


angajament pentru viitor. Cimentul acestor alianţe era lupta 
împotriva bolşevismului, de care se simțeau amenințate. 
Dar, se simţea limpede că, în fond, nici Ungaria, nici 
România n-aveau duşmănie faţă de Anglia şi de Statele 
Unite. S-ar putea cita exemple semnificative ale stării de 
spirit a acestor ţări. In trei rânduri, domnii Maniu şi Dinu 
Brătianu, şefii partidelor Naţional-Ţărănesc şi Liberal, au 
adresat cereri stăruitoare mareşalului Antonescu, rugându-l 
să retragă trupele care se luptă în interiorul Rusiei şi să 
lucreze la ridicarea economică a ţării. Ei au amintit că 
România a făcut un imens immediate _oordina, mult mai însemnat ca 
cel al Ungariei, care nu s-a angajat cu toate puterile în 
campania din Răsărit. Armatele române s-au comportat, în 
plus, foarte bine şi au suferit pierderi grele. Dnii Maniu şi 
Brătianu se temeau ca slăbirea ţării lor să nu aibă consecinţe 
supărătoare pentru apărarea intereselor vitale ale României, 
care nu se găsesc toate în Răsărit. E probabil că aceşti doi 
foşti şefi de grupări parlamentare interpretează opinia 
majorităţii compatrioţilor lor. Dar ţările mijlocii şi micii aliaţi 
ai marilor puteri nu pot face altceva în război, decât să-şi 
amintească vorbele lui Machiavelli despre inconvenienţele 
alianțelor de acest fel. 

In ajunul unor operaţiuni făcute cu forţe reînnoite, cel 
puţin cantitativ, prin mobilizarea totală, Germania vrea să-şi 
asigure sprijinul complet al naţiunilor care luptă alături de 
dânsa.  Comunicatele afirmă că ea l-a obţinut prin 
convorbirile recente ale Fuhrerului cu domnii Antonescu şi 
Horthy. Trebuie deci să admitem că România şi Ungaria s-au 
angajat să _oordinate la acest immediate _oordin în domeniul _oordina. 
Se va vedea cum vor fi puse în practică virilele hotărâri pe 
care le-au luat. 


ANIC, PCM-SSI, dosar nr. 45/1943, f. 75-77. Documentul a mai fost publicat în: 23 august 1944. 
Documente, vol. II, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti 1984, p. 533- 
534. 


140 


77. 
1943 mai 22. Notă a SSI despre chestiunile politice dezbătute 
de fruntaşii național-țărănişti. 


NOTĂ 
De la naţional-ţărănişti 


1. Starea sănătăţii sale fiind simţitor ameliorată, Maniu a 
părăsit patul, primind diferite vizite în biroul său. 

2. Dr. Lupu a anunţat pe apropiații săi că a solicitat de 
câteva zile, o audienţă dlui Vicepreşedinte de Consiliu, dar, 
deoarece acesta se afla în jud. Argeş, nu s-a putut fixa data 
acestei audienţe. 

3. Cu ocazia bolii sale, Maniu a primit, între altele şi vizita dr. 
Lupu, prilej cu care s-a iscat o discuţie cu privire la 
eventualităţile războiului. 

Dr. Lupu a susţinut că, după părerea sa, anglo-americanii 
nu vor întreprinde anul acesta o debarcare pe continent şi, 
mărginându-se la atacuri aviatice, îşi vor crea probleme 
militare în Extremul Orient, pentru a nu provoca căderea 
Germaniei înainte de o slăbire profundă a Sovietelor. 

Maniu a reafirmat un punct de vedere, pe care-l mai 
susţinuse în faţa persoanelor din stricta sa intimitate, anume 
că cel mai târziu în două luni, anglo-americanii vor 
întreprinde o ofensivă prin Balcani, care va pune în discuţie 
în mod stringent problema României. 

„Nu este exclus - a spus Maniu - ca România să fie 
transformată în teatru de război şi ca cercuri străine să 
propună din motive de securitate politică, măsuri faţă de 
opoziţia anglofilă şi, în primul rând, faţă de fruntaşii național- 
ţărănişti”. 

98 Maniu a fost citat ca martor în procesul intentat 
studenţilor Traian Drăgănescu şi Ion Angela Pompilian 
acuzaţi că au redactat un manifest în contra continuării 
războiului din Răsărit. 

Apărătorii studenţilor au produs un certificat medical, 


141 


doveditor că Maniu este bolnav şi au cerut pe această bază 
amânarea procesului. 

Maniu a declarat amicilor săi că n-a avut nici un contact cu 
acuzaţii, dar îşi închipuie că aceştia l-au pus martor pentru a- 
| întreba în faţa instanţei dacă consideră nepatriotic şi 
subversiv faptele ce li se impută. 

In legătură cu acest proces studentul C. Suter, prieten al 
acuzaților, a solicitat să fie primit de Maniu. 

98 Gh. Zane, profesor de economie politică finanţe la 
Universitatea din laşi, a redactat la cererea lui Maniu un 
raport asupra perspectivelor economice ale Europei postbelice, în 
ipoteza unei victorii aliate şi asupra rolului ce ar incumba 
României în economia continentală. 

Acest raport urma să fie discutat de conducerea național- 
ţărănistă şi asumat apoi ca punctul de vedere pe care acesta 
urmează să-l expună la viitoarele conferinţe internaţionale. 

Deşi raportul a fost terminat de mai multe săptămâni, 
Maniu a început abia acum câteva zile lectura lui, arătându- 
se entuziasmat de cele redactate de Zane. 

In acest sens şi-a exprimat satisfacția atât faţă de Mihai 
Popovici, cât şi faţă de dr. Lupu şi Mihalache. 

Imediat după ce va termina lectura şi-şi va sistematiza 
observaţiile, raportul va fi trecut lui Mihalache. 

98Cu prilejul unei recente întrevederi dintre Maniu şi 
Vişoianu, acesta din urmă a dezvoltat teza după care 
anglo-americanii nu ar efectua mai întâi o debarcare în 
Balcani, întrucât aceasta nu ar putea duce la o turnură 
decisivă în privinţa războiului, petrolul românesc 
neputând fi o ţintă pentru care ar fi necesară o 
debarcare, întrucât simple bombardamente aeriene, ce 
nu ar cere nici prea mare efort şi nici prea mari sacrificii 
ar fi suficiente. 

Aşa că - susţine Vişoianu - o acţiune aliată va viza în 
primul rând Italia, pentru a o scoate pe aceasta din război şi 
a provoca, prin defecţiune, o rupere a statelor mici de Axă, 
cum ar fi Ungaria, România, Bulgaria etc., legate politiceşte 
şi ideologic de mai mult timp de Italia. Acest fapt ar putea fi 
decisiv pentru sfârşitul războiului, întrucât ar duce eventual 
la tulburări interne în Germania provocate de către armată. 


142 


Maniu s-a arătat refractar în special la acest ultim 
argument, declarând că legăturile între armată şi regim sunt 
azi foarte strânse şi într-o dependenţă reciprocă, aşa că nu 
crede în nici un caz în posibilitatea unei defecţiuni interne în 
Reich, ci în continuarea războiului, chiar dacă ar fi pe 
teritoriul Reichului, până la limita posibilităţilor. 

„Dacă ruşii au învăţat de la germani ofensiva, a spus 
Maniu, germanii în schimb au învăţat de la ruşi defensiva, în 
genul celei de la Stalingrad”. 

98 In cadrul acţiunii de reorganizare a grupării național- 
ţărăniste a avut loc o consfătuire la Maniu, la care au 
participat conducătorii organizaţiei din Capitală, Virgil 
Solomon,  lonel Vlădescu, Romulus  Georoceanu, Cezar 
Simionescu, dr. Stănculescu etc. 

Cu acest prilej s-a relevat că până acum activitatea 
organizaţiei din Capitală s-a redus la consfătuiri între 
fruntaşii respectivi din conducerea grupării şi că este 
necesar a se lua contact şi cu membrii de mai mică 
importanţă, având însă legături directe cu populaţia. 

In acest sens se va ţine seama că în sectorul de verde 
este o preponderență a elementului muncitoresc şi în special 
ceferistă, că în sectorul de negru, de asemenea, nu trebuie 
neglijaţi lucrătorii de la diversele fabrici de la periferia 
acestei zone, iar că în sectorul de galben trebuie desfăşurată 
o propagandă specială printre intelectuali. 

8. Maniu Şi dr. Lupu şi-au procurat textul memoriului întocmit 
de dr. Filderman în chestiunea noii contribuţii, de 4 miliarde, a 
evreilor. 


Sursă serioasă. 


ASRI, fond “d”, dosar nr.1541, f.499-502. 


78. 
1943 mai 24. Notă a SSI solicitată d3e Preşedinţia Consiliului de 
Miniştri referitoare la comentariile făcute de luliu Maniu cu 
privire la desfiinţarea Internaționalei a IIl-a şi repercusiunile 
asupra situaţiei din România. 


143 


La cerere 
Maniu şi desfiinţarea Internaționalei a Ill-a 
Repercusiunile asupra situaţiei din România 


Dizolvarea Internaționalei a Ill-a'" şi urmările ce le poate 
avea asupra vieţii interne din România constituie în ultimele 
două zile, o preocupare principală a cercurilor democratice 
de la noi şi îndeosebi a sferelor apropiate de luliu Maniu. 

Intrebat de către amicii săi cu privire la consecinţele 
măsurii luată de către Stalin, Maniu a făcut următoarele 
precizări: 

1) Ştiu că există multă lume serioasă care crede că 
până la urmă puterile anglo-saxone vor găsi mijlocul să 
anihileze influenţa sovietică în lume. Nu sunt dintre aceştia. 
In orice caz, trebuie să luăm în serioasă considerare ipoteza 
că Sovietele să devină un factor politic în Europa şi să 
exercite o influenţă în special asupra ţărilor limitrofe. Politica 
se face pe bază de realităţi; nu trebuie să ne lăsăm amăgiţi 
de iluzii. 

2) Cred de mult că după război partidele comuniste vor 
juca un rol important în toate statele; partidul _oordinat _oord 
va trebui, de asemenea să funcţioneze în mod legal. 

3) Trebuie să mai ţinem seamă şi de situaţia de la noi, 
unde mişcarea social-democrată şi curentele moderate din sânul 
muncitorimii au fost _oordinate de _oordinat. Muncitorimea, atât cât 
există, este câştigată de stânga extremă. În afară de 
aceasta, contractul cu stările din URSS şi nemulţumirile 
create de starea de război au pregătit un teren prielnic pentru 
_oordinat şi în alte straturi sociale. Unele simptome observate 
în rândurile ţărănimii trebuiesc luate în seamă. 

In concluzie, a spus Maniu, situaţia locală se prezintă 
astfel: avem un _oordin oordinat, care nu poate fi îngrijorător 
într-o ţară agricolă, dar pe care trebuie să contăm în 
examinarea viitoarei situaţii politice. 

4) Aceasta este situaţia în momentul în care Stalin 
hotărăşte să dizolve Internaționala a III-a, cu scopul de a da 
posibilitatea partidelor politice comuniste din Anglia şi 


10 La 22 mai 1943, Comitetul Executiv al Internaționalei a Ill-a a publicat o rezoluţie 
prin care hotăra autodizolvarea. 


144 


America - şi mai târziu şi din alte state - să poată colabora 
cu partidele democratice la succesul războiului şi la 
organizarea politică şi socială de mâine. 

E de la sine înţeles că Partidul Comunist din România îşi 
va schimba metodele sale de lucru. 

Vă _oordin, a spus Maniu, că sunt bucuros de situaţia ce se 
creează prin desființarea Internaționalei a Ill-a. Ca partid 
democratic, trebuie să luptăm împotriva oricărei mişcări 
clandestine, iar ca partid naţional împotriva oricărui _oordin 
care se inspiră de peste hotare. 

Partidul Comunist Român nu va mai lucra după 
normativul dat de Moscova; el îşi va fixa politica sa, 
orientându-se după împrejurări locale şi apropiindu-se deci 
de climatul nostru naţional. 

Este un _oordina de care avem dreptul să fim mulţumiţi. 

5) Pe noi oord interesează însă acţiunea partidului 
_oordinat numai din _oordina de vedere al viitoarei configurații 
politice interne a ţării. Noi va trebui să colaborăm cu 
muncitorimea şi deci să stabilim relaţii cu partidul _oordinat . 

Această colaborare se impune din două motive: 

a) Dintr-un considerent internaţional, care ne va _oordi 
să alcătuim un front _oordin democratic, întins până la stânga 
extremă; acest front ne va da şi posibilitatea să asociem 
partidul _oordinat la scopurile noastre în politica externă. 

b) Ca reformele sociale ce le vom _oordin să se facă cu 
colaborarea partidului _oordinat-şi nu în afara acestuia-pentru 
a tăia astfel orice posibilitate de noi agitaţiuni radicale. 

Hotărârea noastră de a colabora cu partidul _oordinat este 
însă condiţionată de atitudinea şi tendinţele pe care el le va 
arăta, în momentul când va fi pus în situaţia de a _oordi în mod 
legal. 

După părerea mea, se pot ivi două ipoteze: 

Prima: Partidul _oordinat să adopte o atitudine înţelegătoare şi 
să se poată astfel stabili raporturi de leală colaborare, în 
cadrul unui regim burghez, care va suferi acelaşi 
transformări radicale care germinează azi în toate ţările 
democratice. 

Fiind hotărâți să procedăm la mari reforme sociale, se pot 
găsi baze de înţelegere cu partidul _oordinat. 


145 


A doua: Partidul _oordinat să profite de noua situaţie, să ducă o 
acţiune cu _oordinat _oordinat _oordina, urmărind vechile sale 
scopuri. 

În acest caz, noi vom duce o luptă deschisă împotriva lui şi 
ţinând seama de faptul că el nu se poate bizui decât pe 
mase muncitoreşti, reduse faţă de numărul copleşitor al 
ţărănimii, avem toate speranţele de a-l învinge. 

M-aştept însă ca, în primul moment-poate chiar imediat-să 
primesc sugestii în vederea unor discuţi. Voi sta de vorbă. 

Trebuie să vedem ce nouă organizare va suferi secţia 
locală a Partidului comunist, ţinând seama că potrivit noilor 
sale metode de lucru, Boris Ştefanov, actualul şef, va trebui 
înlocuit cu o personalitate conducătoare care locuieşte în 
tară. 


ANIC, PCM-SSI, dosar nr. 45/1943, f. 78-80. Documentul a mai fost publicat în: 23 august 1944. 
Documente, vol. Il, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti 1984, p. 533- 
534; Centrul European de Cercetări Istorice Veneţia, Antonescu mareșalul 
României şi răsboaiele de reîntregire, mărturii şi documente _oordinate şi 
îngrijite de Josif Constantin Drăgan, Veneția, 986, vol.4, p.168-170. 


79. 
1943 mai 25. Informaţie a Secției II Contrainformaţii privind pe 
evreul de origine română Smilovici, ziarist la „Financial 
Times”, aflat în legătură cu cercurile politice româneşti din 
exil. 


SECŢIA C.I. către SECŢIA INFORMAŢII 


Din ordinul domnului director general, am onoare a vă comunica 
următoarea informaţie, rugându-vă să binevoiţi a dispune 
urmărirea acţiunii şi legăturile pe care le are numitul 
Smilovici privind România. 

„Cercurile politice opoziţioniste au înregistrat din sursa 
Legaţiei Portugaliei ştirea despre sosirea la Lisabona a unui 
evreu român ocupând o poziţie importantă în presa 
londoneză. Este vorba de Smilovici, de la „Financial Times”, 
un prieten al defunctului Duca şi care a contribuit în largă 
măsură la redactarea numărului festiv pe care gazeta 
engleză l-a consacrat acum câţiva ani României. Astfel, 


146 


Smilovici - după informaţiile sursei menţionate - a sosit din 
Statele Unite, unde a luat contact cu cercurile lui Davilla, dar 
şi cu cele carliste. Se crede că a avut chiar mai multe 
întrevederi cu fostul rege Carol al II-lea. La Londra, Smilovici 
este în relaţii strânse cu grupul Tillea, dar păstrează un mod 
independent de a judeca faţă de „Comitetul Naţional 
Român”. 

Legația [Portugaliei] crede că şederea sa în Lisabona va fi 
consacrată unei luări de contact cu elemente care ar trebui 
să-l informeze asupra situaţiei din România. 

Un frate al acestui Smilovici, care lucra pe vremuri în 
Franţa la „Agence Fournier” lucrează actualmente pentru 
agenţia de presă gaullistă în Statele Unite, aşa că cei doi 
fraţi ar forma o legătură între cercurile americane şi engleze 
ce se interesează de situaţia României şi ar lucra 
independent de grupul democrat al lui Tillea sau de cel 
anticarlist al lui Davilla, fără a intra în conflict cu acesta”. 


ŞEFUL SECŢIEI C.I. 


Lt. Colonel /ss/ Tr. Borcescu 
ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 5/1940, f. 38-39. 


80. 
1943 mai 26. Notă a SSI despre comentariile politice şi 
atitudinile unor fruntaşi naţional-țărănişti. 


NOTĂ 


În cercurile naţional-ţărăniste din jurul lui Maniu, se remarcă o 
deosebită îngrijorare, provocată din următoarele motive: 

a) S-a fixat termen de judecată pentru grupul denumit de 
naţional-ţărănişti „Ardealul” (Visa, Radocea, ing. Popovici etc.), 
care se aflau până acum închişi la Curtea Marţială din str. 
Radu-Vodă, în condiţii optime şi despre care se spera că, li se 
va amâna judecata până după război. 

b) Informaţii obţinute prin naţional-ţărănistul Costea, 
director judiciar la Preşedinţia Consiliului, după care ar urma 
ca şi Maniu să fie arestat, sau să i se fixeze domiciliu 
obligatoriu. 


147 


Aceste ştiri rele, au provocat nervozitate în rândurile celor 
din jurul lui Maniu şi se pare că şi acesta se complace într-o 
asemenea atmosferă, deoarece fiind întrebat a răspuns că, 
„aceasta este dorinţa lui Killinger” şi crede că se va 
întâmpla. 

Grupul Ghiţă Pop, Ghizelan, dr. Cozman, Victor Popp, este foarte 
preocupat de evenimentele externe şi în special de 
următoarele : 

a) Conflictul polono-ceh, faţă de care ei iau poziţie 
potrivnică Poloniei, acuzând-o că a torpilat şi continuă să 
torpileze înţelegerea statelor din bazinul dunărean peste 
care luptă Beneş şi Maniu. 

b) Desființarea Internaționalei a 3-a, care poate aduce 
foloase grupului naţional-ţărăânist, deoarece mulţi comunişti 
vor agrea să militeze în rândurile ţărăniste. In această 
privinţă a fost sesizat August Velteanu de la L.A.R. din 
Braşov, care face legătura cu comuniştii de la Braşov şi de la 
Fabricile „Vulcan” din Bucureşti. Faţă de această problemă, 
grupul țărănist nu a luat poziţie încă, Maniu necomentând 
decât aspectul internaţional al desființării. 

Se pare că, cu consecinţele interne şi folosirea acestor 
consecinţe, va fi utilizat Velţeanu, cumnatul lui Aurel Dobrescu 
şi om cu puternice relaţii nu numai în lumea comuniştilor de 
la noi, dar cu relaţii în stânga franceză, unde a funcţionat 
câtva timp în secretariatul politic al lui Herriot. 

Este interesant de remarcat felul cum grupul national- 
țărănist priveşte chestiunea economică a ţării. 

După Ghiţă Pop (şi se pare că din sursa Ghizelan-Victor 
Pop), în economia românească actuală se întâlnesc două 
interese puternic opuse: 

1. Mircea Vulcănescu, Neagu, lordan, Tomoroveanu etc., care 
reprezintă interesele financiaro-industriale ale liberalilor, 
grup temut de ţărănişti prin pregătirea economică pe care o 
au aceştia şi prin forţa financiară pe care o reprezintă. 

2. Grupul aşa-zis al Consiliului de Patronaj, condus de 
Marinescu, ministrul justiţiei, care are puternice legături cu 
lumea germană financiară. 

Ghiţă Pop a formulat ipoteza că primul grup ar 
reprezenta, prin unii din componenţii săi, şi interesele 


148 


fostului rege Carol al II-lea, fiind pe de altă parte sprijinit din 
alte motive de către prof. Mihail Antonescu, iar cel de-al doilea, este o 
contracarare a primilor, formată din germani, care au om de 
încredere pe ing. Orbonaş. Toată însemnătatea pentru 
naţional-ţărănişti, o are acum chestiunea economică. Se 
caută ca zilnic în jurul lui Maniu, să se menţină interesul 
pentru acest punct de vedere, unicul - după cei trei tineri — 
care ar putea menţine la putere un guvern naţional-ţărănist. 


Sursă serioasă. 


ASRI, fond “d”, dosar nr.1539, f.442-444. 


81. 
1943 mai 28. Notă a SSI în care, citându-se ziarul „Curentul” 
din aceeaşi dată, se semnalează numeroase incidente 
cauzate de faptul că tineri de naționalitate germană din 
România refuză să se înroleze în armata hitleristă. 


NOTĂ 


Ziarul „Curentul” de vineri 28 mai a.c. relatează incidente 
ce se petrec în satele din jurul Timişoarei între diferite 
grupuri de tineri Şvabi. 

Cercurile germane informate precizează că aceste 
incidente au un _oordinat politic şi sunt o urmare a hotărârii ca 
toţi tinerii germani din România să fie înrolați în armata 
germană. 

Formațiunile Grupului Etnic [German] întreprind expediţii 
de pedepsire împotriva gospodăriilor şi familiilor celor care 
refuză să se înroleze; grupuri înarmate pătrund în gospodăria 
respectivă, devastează totul şi maltratează pe toţi membrii 
familiei. 

Asemenea incidente se petrec în numeroase localităţi 
locuite de saşi şi şvabi din Ardeal şi Banat. 

Impotriva celor susţinute de propaganda grupului etnic, 
numeroase categorii de germani locali refuză să se înroleze. 


ANIC, PCM-SSI, dosar nr. 45/1943, f. 81. Documentul a mai fost publicat în: 23 august 1944. 
Documente, vol. II, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti 1984, p. 537; 


149 


82. 
1943 mai 28. Notă a SSI care, citând fragmente din discursul 
de recepție rostit de Gheorghe Brătianu la Academia 
Română, conchide că opiniile acestuia reprezintă rezultatul 
unităţii de vederi antigermane adoptate de conducerea PNL. 


NOTĂ 


Discursul de recepţie rostit de Gheorghe Brătianu la 
Academie este socotit în lumea politică ca un început de 
definire a noii poziţii adoptată de şeful prezumtiv al 
Partidului Liberal. 

Din pasajele finale ale acestui discurs se remarcă: 

1) Un pasagiu cu _oordinat antigerman: „Istoria acestui neam 
nu este un joc al întâmplării, un capriciu al norocului, risipit 
în clipa însăşi în care s-a înjghebat, efectul unei tranzacții 
vremelnice în ciocnirea de interese ale marilor imperialisme, 
ce tind numai la stabilirea, între ele, a unor zone de 
neutralitate şi de echilibru. Nu este o „Românie a 
Congresului”, singura ce vor s-o admită istoricii unei ţări 
vecine etc., etc.” 

2) Nu numai caracterul _oordinate_ al politicii sale, ci şi fixarea 
Nistrului ca linie de demarcaţie între România şi Răsărit. 
Astfel, el spune în pasagiul: 

„lar când, în orânduirea ce se va încerca a lumii de mâine, poporul 
_oordin va revendica pământul întreg ce immediate l-a cuprins o 
dată hotarul, el nu va lega această moştenire de întâmplarea 
unei clipe de izbândă, ci de înţelesul însuşi al istoriei sale; 
aceasta i-a poruncit, în interesul _oordin al păcii şi liberei 
dezvoltări a tuturor, să părăsească ce era prea depărtat de 
bastionul său de dârză împotrivire, peste Nistru, dincolo de 
Dunăre” etc. 

3) Un atac împotriva legionarilor care au ucis în 
împrejurările cunoscute pe Nicolae lorga şi, în acelaşi timp, 
aluzii la anumite complicităţi: „Va veni a dată vremea în care 
se va putea vorbi şi despre sfârşitul lui, tragedie 
asemănătoare doar aceleia în care Miron Costin etc.” şi mai 
departe „privind măcar o dată desfăşurarea împrejurărilor 


150 


deasupra consideraţiilor oportuniste de loc şi de timp. În 
zilele întunecate ce i-au curmat firul vieţii, glasul lui Nicolae 
lorga amuţise”. 

Şi apoi: „Părea că se abate din albia săpată de veacuri 
cursul tradiţional şi firesc al istoriei românilor, după ce 
răşluiri samavolnice şi vitregi îi călcaseră dreptul şi hotarul”. 

lar în partea finală: „S-a deşteptat din nou, mai puternic 
decât toate foliile şi urgiile străine, ce-şi împărțiseră minţi şi 
suflete, _oordinate. adânc al gliei româneşti încălcate, al 
unității ei prăbuşite”. 

Aceste pasaje, _oordinate_ cu sfârşitul discursului, sunt de 
înţeles în sensul că Gheorghe Brătianu: 

a) Opune  filogermanismului © poziţie național- 

românească; 

b) Protestează împotriva arbitrajului de la Viena; 

c) Prezintă împrejurările în care a fost ucis lorga 
echivalente cu o ocupaţie străină; 

d) Fixează ca ţel al românilor reîntregirea ţării în 
hotarele ei fixate la 1919, împotriva intereselor 
străine care ar putea să se înţeleagă, peste capul 
_oordin Şi numai potrivit cu interesele lor. 

Aceste aluzii politice, strecurate cu dibăcie într-un discurs 
academic, sunt înfăţişate ca rezultatul unităţii de vederi ce 
s-a _oordinat în conducerea liberală, unde se socoteşte că 
Gheorghe Brătianu a ieşit complet de pe linia filogermană. 


ANIC, PCM-SSI, dosar nr. 45/1943, f. 194-195. Documentul a mai fost publicat în: 23 august 
1944. Documente, vol. Il, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti 1984, p. 
537-538; Centrul European de Cercetări Istorice Veneţia, Antonescu 
mareşalul României şi răsboaiele de reîntregire, mărturii şi documente 
_oordinate şi îngrijite de Josif Constantin Drăgan, Veneţia, 986, vol.4, p.170- 
171. 


83. 
1943 mai. Amplu Raport al SSI despre activitatea politică a lui 
luliu Maniu şi a grupărilor politice naţional-ţărăniste, 
incepând cu 1 septembrie 1940. 


RAPORT 


asupra 
activității grupării național-țărăniste şi 


151 


a lui luliu Maniu, dela 1 septembrie 1940 până 
în prezent 


În momentul în care, la Viena, ministrul de externe al 
regelui Carol al Il-lea semnează arbitrajul, întreaga politică 
viitoare a lui luliu Maniu e de la sine fixată. Omul care de 40 
de ani juca un rol hotărâtor în viaţa Ardealului, iar de 22 de 
ani putea săvârşi orice greşeli în viaţa politică a României 
Întregite, în baza aceloraşi titluri istorice, nu poate decât să 
reînceapă vechea sa luptă. El va deveni, din nou, în faţa ţării 
şi a străinătăţii, exponentul provinciei trecută sub jug străin. 

Poziţia sa crescuse pe măsură ce regele Carol cădea din 
violenţe interne în grave concesii naţionale. Maniu vede 
posibilitatea de „a lichida” conflictul dintre dânsul şi rege, ce 
se prelungea, în episoade dramatice, încă din 1931. Ţara nu 
se găsea numai în faţa unui diferend constituţional, pe care 
putuse să-l tolereze, din moment ce i se asigura liniştea şi 
neutralitatea, în mijlocul celor mai neaşteptate răsturnări 
europene. 

Falimentul politicii regale era definitiv. După Basarabia şi 
Bucovina de Nord, el ceda Ardealul numai cu încuviințarea 
unui simulacru de Consiliu al Coroanei. 

Atmosfera creată în jurul peripeţiilor care au dus la aceste 
catastrofe naţionale făcea din Rege un mare vinovat, iar 
Maniu specula în ochii opiniei publice, umilinţă şi derută, să 
devină un pivot al rezistenţei naţionale. 

Maniu simte pulsul ţării. Domnia lui Carol al Il-lea era 
virtual sfârşită. Fără prestigiu, instrument orb al unei 
camarile sinistre, acoperit de ridicol, el nu se mai putea 
menţine. 

Regele crede că se mai poate apăra. El se proclamă şef 
de partid, pentru a da parcă într-adins noi argumente 
detractorilor săi. Maniu crede că poate dispune de toate 
forţele care să decidă soarta Regelui. El nu ştie, atunci, că în 
afară de dânsul, forţe mult mai tari hotărâseră să pună 
capăt domniei lui Carol al II-lea. De aceea, Maniu îşi arogă — 
fără drept - iniţiativa coaliţiei civile şi militare care a 
determinat plecarea regelui. 


152 


Apel la opinia publică internaţională 


Nu era greu de ştiut ce se pusese la cale în cancelariile 
europene. Încă la 8 august 1940, Maniu face din Bădăcin 
declaraţii cu privire la hotărârile luate de Italia şi Germania la 
Salzburg şi Roma. El combate teza ungară. Tratatul de la 
Trianon a înregistrat numai unirea tuturor românilor, 
zămislită în conştiinţa lor de secole. Deslipirea de statul 
austro-ungar şi organizarea politică şi administrativă a 
Ardealului, în cadrul României, datează înainte de Trianon. 
Unirea are baze istorice, etnografice şi juridice, consfinţite de 
Marile Puteri. Rolul unei Românii puternice în această parte a 
lumii este o superioară necesitate europeană. 

La 1 septembrie, în calitate de fost Preşedinte al Consiliului 
Dirigent, Maniu protestează telegrafic pe lângă Hitler şi 
Mussolini în contra arbitrajului de la Viena. 

O întreagă serie de interview-uri şi declaraţii lasă să se 
înțeleagă, pentru întâia oară, o politică potrivnică Axei. 

Politica externă a grupării naţional-ţărăniste e înfăţişată 
astfel ca o urmare a revizuirilor teritoriale, impuse cu forţa 
de puterile Axei. 

Dar Maniu nu vede imediat consecinţele de ordin intern, 
atrase de hegemonia germană în Sud-Estul european, fiindcă 
păstrează iluzia de a se asocia la succesiunea regelui Carol 
al II-lea. 


Abdicarea regelui 


Când generalul Antonescu este numit prim-ministru, cu 
puteri atât de întinse încât atotputernica dictatură regală 
rămâne o tristă amintire, Maniu spera să se meargă până la 
consecinţele finale. 

La 6 septembrie regele e silit de generalul Antonescu să 
abdice. Maniu prezintă acest act istoric drept opera sa, dar 
situaţia apare îndată în lumina ei exactă. 

Regele pleacă, iar în locul său se instituie Statul [naţional] 
legionar , care exclude grupările democratice din afacerile 
publice şi consolidează legăturile externe cu Axa. Maniu 


153 


înregistrează deodată două eşecuri. Talentele sale de 
manevreur politic par compromise, iar popularitatea care 
înconjură la început noul regim ridică spinoase probleme de 
partid. 

„Generalul ştie ce vrea” spun partizanii lui Maniu, decişi 
să se resemneze. 


După 6 septembrie 


Partidul se află în derută. Maniu e acuzat că a dat 
lovitura, ca alţii ... să culeagă roadele! Cadrele se retrag într- 
o rezervă prudentă; înşişi colaboratorii lui Maniu nu văd altă 
ieşire decât într-o lungă expectativă. Mihalache e de părere 
„că e de preferat încetarea benevolă a oricărei acţiuni, uneia 
forţate”. Potrivit obiceiului său, Maniu nu înfruntă valul de 
ostilităţi din partid. Metoda sa e înceată şi persuasivă. El 
aşteaptă ca „apele să se aşeze”, ca timpul să lucreze în 
favoarea sa. 

Mihalache, Mihail Popovici şi doctorul Lupu proclamă 
armistițiul între partid şi guvern. Madgearu se află pe o linie 
de mijloc. Maniu mai aşteaptă; el nu-şi închipuie că noul şef 
al Mişcării legionare va ignora pe mandatarul testamentar al 
lui Corneliu Codreanu, la ale cărei soluții legionarii trebuie să 
facă apel în momentele hotărâtoare. 

Curioasa înţelegere între un şef democrat şi o mişcare 
totalitară, aşezată pe baze guasi-militare, care stârnise 
uimire şi proteste, „poate să prindă bine”! Noua conducere 
legionară se lasă aşteptată; Maniu nu este consultat. El 
înţelege că nu mai poate păstra rezerva. 


Atitudinea faţă de noul regim 


Maniu îşi convoacă partizanii şi fixează poziţia partidului 
faţă de noua situaţie. EI declară că grupările democratice nu 
puteau fi chemate să colaboreze cu un regim, care se 
întemeiază  înlăuntru pe principii opuse democratiei 
parlamentare, iar în afară pe o alianţă cu puterile totalitare, 
care ne-au rupt teritoriile. Regimul Antonescu, spune dânsul, 
a fost impus de evenimentele externe; între acest regim şi 


154 


Partidul Naţional-Ţărănesc nu pot exista afinități nici în 
privinţa ordinii externe, nici a celei interne. 

Partidul nu înţelege să facă însă dificultăţi noului guvern; 
el îi lasă iniţiativa de a proceda la redresarea ţării, la 
restabilirea ordinii morale, la fixarea răspunsurilor pentru 
politica ce a ciuntit granițele, la reorganizarea armatei. 

Mihalache e pentru „expectativa binevoitoare” faţă de 
generalul Antonescu, în care are încredere, dar manifestă 
temeri serioase cu privire la legionari. Madgearu continuă să 
cultive cercurile germane, iar prietenia sa cu Neubacher 
ajunge un fapt notoriu. Elemente din jurul lui Maniu, între 
care se află şi nepotul său, Zaharia Boilă, au port-parle-uri 
atât de avansate cu unele sfere legionare, încât stânga 
grupării e alarmată; doctorul Solomon întreţine contacte cu 
altă ramură a Mişcării, prelungind relaţii stabile în timpul lui 
Carol al lIl-lea. Ghiţă Popp şi Coposu au sarcina să câştige 
legația engleză care scăpase până atunci influenţei lui 
Maniu. 

Șeful grupării favorizează, cu discreţie, aceste legături 
diverse şi ... antagoniste; sistemul său e de a întreţine 
raporturi cu toate taberele, indiferent de afinitățile 
programatice sau personale. 

Relaţiile, vizitele, mesele, întrevederile secrete, contactele 
de informaţie şi iniţiere — devin noua metodă de lucru a lui 
Maniu. El face din activitatea de culise un instrument de 
manifestare; legăturile întreţinute de la dreapta la stânga şi 
de la Legația germană până la cea britanică, îl informează şi 
il previn asupra evenimentelor 


Noile țeluri ale grupării naţional-ţărăniste 


În timp ce noul regim începe să ia contact cu realităţile 
guvernării, iar primele simptome de neînțelegere între 
generalul Antonescu şi legionari se ivesc, Maniu stabileşte 
noua politică a grupării sale, care va rămâne constantă pe 
toată durata războiului. 

Regimul Antonescu, spune Maniu, este o expresie a 
voinţei germane. Prin noua situaţie din Europa, Germania îşi 
asigură nu numai întreaga preponderență în Sud-Est, dar şi 


155 


putinţa de imixtiune în afacerile interne ale României. În 
această situaţie, grupările democratice nu se pot opune 
forţei germane, dar guvernul Antonescu îşi poate asigura un 
rol însemnat, ferind ţara de noi concesii şi ameliorând 
condiţiile ce le vor impune germanii. 

Partidul Naţional-Ţărănesc are însă menirea sa istorică. 
Legat printr-o afinitate ideologică cu lumea anglo-saxonă şi 
încredințat că pot reface graniţele ţării odată cu victoria 
Angliei şi Americii, el rămâne o mare rezervă a naţiunii 
pentru momentul în care situaţia internaţională va fi 
fundamental schimbată. 

În septembrie 1940 - când situaţia generală era dominată 
de Axă - Maniu proclamă, împotriva tuturor şi, ceea ce pare 
mai curios, în contra părerii propriilor săi prieteni, convingerea 
sa în victoria finală a Angliei şi Americii, care va pune imensele 
sale forțe alături de Imperiul Britanic. 

Maniu preconizează o politică filo-engleză, cu toate 
primejdiile ce ea le comportă în acel moment. El înţelege 
însă că politica filoengleză, după ce România căpătase 
lovituri puternice având răsunătoarele garanţii britanice, nu 
poate fi populară şi că trebuiesc teme de propagandă care 
să poată mobiliza conştiinţa naţională a ţării. 

Maniu ştie că nimic nu poate răscoli mai puternic sufletul 
naţiunii ca revendicarea teritoriilor pierdute; revizionismul 
este proclamat astfel ca telul principal al Partidului Naţional 
Țărănesc. 

În faţa legionarilor şi a forţei germane, în mijlocul neliniştii 
partizanilor şi a noii stări din ţară, partidul descoperă un 
ideal istoric, care depăşeşte frământările mărunte de fiecare 
zi. lar Maniu se simte iarăşi la largul său. O acţiune naţională 
revizionistă îl repune în centrul activităţii politice şi-i asigură 
un rol necontestat de şef, dincolo de graniţele partidului său. 


Maniu încearcă să înjghebeze o mişcare revizionistă 
Unii dintre colaboratorii săi văd că o acţiune revizionistă e 
inoportună şi primejdioasă în acele împrejurări, dar idealul ce 


se flutură şi stăruința ce o pune Maniu sunt prea puternice 
ca cineva să poată rezista. 


156 


Atrocităţile maghiare stârnesc un curent de indignare în 
toată ţara. Valul de refugiaţi din Ardealul cedat întreţine o 
stare de frământare în spirite. 

Maniu hotărăşte să-și întemeieze politica pe ideea 
iredentă; în a doua jumătate a lunii septembrie 1940 el 
preconizează o „ligă revizionistă” cu sediul la Blaj şi a cărei 
preşedinţie s-o aibă devotatul său, Ghiţă Popp. Intimii săi îl 
conving că mişcarea ar putea să fie extinsă şi în afară de 
gruparea naţional-ţărănistă; el vrea atunci să organizeze o 
acţiune cu caracter revizionist a tuturor partidelor. Planul nu 
izbuteşte, deoarece Gheorghe Brătianu determină o rezervă 
a grupării liberale. 

Maniu nu dezarmează; el îşi propune să facă din ideea 
revizionistă pivotul întregii sale politici şi e încredinţat că în 
faţa acestui ţel naţional guvernul va fi silit să-i lase întreaga 
libertate de agitaţie. 


Maniu faţă de situaţia internă din septembrie- 
octombrie 1940 


Evoluţia situaţiei interne îngrijorează totuşi cercurile 
partidului. Forţa legionară se întinde amenințătoare. Sunt 
destule simptome că mişcarea odată instalată solid la 
putere, nu va tolera nici cele maislabe agitaţii ale 
democratilor, indiferent de forma de în care s-ar manifesta. 
Maniu caută să evite izolarea; el încearcă să coalizeze toate 
forţele democratice. Întâmpină pretutindeni rezerve. După 6 
septembrie se proclamă continuarea colaborării cu gruparea 
liberală, dar această înţelegere apare superfluă în faţa 
evenimentelor, în plin mers. La 21 septembrie, aşa zisul 
„bloc al opoziţiei unite”, înjghebat în 1939, reia formal 
activitatea. Bătrânii liberali nu vor însă să intre în conflict cu 
legionarii, iar Gheorghe Brătianu, orientat spre germani. 
Frânează elanurile unchiului său, care se teme mereu „ca 
Maniu să n-o ia înaintea grupării liberale”. 

Pentru a anihila aceste simptome de panică, Maniu 
declară la 24 septembrie c[ nu face nici o dificultate 
regimului şi de aceea e gata să renunţe la un miting ce se 
proiectase în contra autorităţilor maghiare. La 28 septembrie 


157 


el îşi precizează atitudinea faţă de chestia răspunderilor, 
căreia guvernul se pregăteşte să-l dea o mare amploare: 
responsabilităţile trebuie extinse, spune Maniu, nu numai 
asupra celor care au jefuit banul public; ele trebuie să 
cuprindă toate elementele politice care au preconizat şi 
practicat dictatura, care au stat la ordinele camarilei, care s- 
au făcut vinovate de greşelile politice săvârşite între 10 
februarie 1938 şi 6 septembrie 1940. Şi, bineînţeles, Maniu 
nu înţelege să excludă pe acei ... „care au renunţat la 
garanţiile britanice”. 

Demonstrația legionară de la 6 octombrie produse o mare 
impresie. Maniu se grăbeşte să declare din nou „că nu va 
face greutăţi regimului, dacă acesta nu va comite ilegalităţi 
şi abuzuri şi nu va pune în joc interesele ţării”. 


Înfiinţarea societăţii „Pro-Transilvania” 


La 5 octombrie, Maniu are preparată noua sa formulă de 
acţiune politică. O asociaţie naţională denumită „Pro- 
Transilvania” şi funcţionând după normele „societăţilor 
persoane morale şi juridice, ca să aibă o fiinţă legală - va 
reuni în jurul său toate partidele şi personalităţile, care nu s- 
au compromis în dictatura lui Carol al II-lea. 

La 10 octombrie se pun, în localul ziarului „Universul, 
bazele solemne ale asociaţiei. Ea întruneşte pe fruntaşii 
naţional-ţărănişti şi liberali, o serie de personalităţi 
independente în frunte cu Stelian Popescu, numeroşi 
intelectuali şi profesori de Universitate şi ... pe bătrânul A.C. 
Cuza, vechiul protagonist al alianţei cu Germania! Această 
adeziune e pentru propaganda manistă un factor hotărâtor; 
„naționaliștii intransigenţi, amici ai Germaniei hitleriste, nu 
se pot sustrage unei acţiuni impusă de superioare 
considerente naţionale”, spun dânşii ca să releve indirect 
„poziţia falsă a guvernului”. 

In discursul său, Maniu crede că trebuie să fie precaut. El 
insistă asupra atrocităților săvârşite de maghiari, iar când 
defineşte obiectul asociaţiei, spune: „Scopul acțiunii noastre 
e să ajute Conducerea Statului la rezolvarea marilor 
probleme naţionale”! 


158 


Mişcare începe să câştige spiritul public; în Ardeal 
îndeosebi, noua acţiune a lui Maniu este primită cu 
explicabilă simpatie. Ştirile care vin din teritoriul cedat dau 
justificări noi politicii revizioniste. La 18 octombrie un emisar 
din Blaj aduce la Bucureşti veşti dea-dreptul alarmante 
asupra persecuțiilor organizate cu metodă de oficialitatea 
maghiară. Numărul refugiaților sporeşte în fiecare zi; Maniu 
întelege că refugiații constituie cea mai utilă forță de 
agitație. El pune imediat totul în mişcare pentru a capta 
„Asociația expulzaților şi refugiaților din Ardealul de Nord”, 
ce se alcătuise în pripă, cu elemente eterogene. 


Intrarea trupelor germane 


În prima jumătate a lunii octombrie 1940 se produce un 
eveniment care schimbă poziţia neutră pe care o avea 
România faţă de războiul dintre Marile Puteri: trupele 
germane intră pentru întâia oară pe teritoriul nostru. 
Motivările oficioase ce s-au dat atunci - că prezenţa acestor 
trupe este o urmare a garanţiilor date de Germania la Viena 
şi că ele vor constitui centre de instrucţie pentru armata 
noastră- nu împiedică pe Maniu să afirme „că armata 
germană ocupă România; că de aici înainte trebuie să ne 
considerăm un stat la discreţia absolută a fortelor militare 
ale Reichului”. 

Această temă, dezvoltată mai târziu faţă de reprezentanţii 
guvernelor anglo-saxone, va deveni pentru Maniu cel mai 
puternic argument pentru a învedera că „România a fost 
constrânsă să se alăture războiului dus de Puterile Axei”. 


Primele conflicte cu legionarii 


În a doua jumătate a lunii octombrie 1940 dezordinile şi 
abuzurile provocate de legionari se înteţesc. Îngrijorările din 
opinia publică se reflectă într-un mod mai viu în starea de 
spirit a naţional-ţărăniştilor şi a liberalilor. Maniu continua să 
fie prudent! La 17 octombrie el se arată din nou „binevoitor 
faţă de guvern şi în expectativă faţă de legionari”. Această 
distincţie nu e lipsită de semnificaţie. El îşi exprimă 


159 


încrederea în generalul Antonescu şi adaugă: „faptul că 
generalul sprijină pe legionari e o consecinţă a situaţiei 
externe”. 

In rândurile burgheziei alarmate se preconizează o 
coaliţie capabilă să reziste „valului revoluţionar”. Maniu se 
pronunţă din nou pentru o colaborare constantă cu liberalii, 
dar refuză să ia în examinare o fuziune a celor două grupuri. 

La 18 octombrie se vorbeşte de o reorganizare a grupării 
pe baze niu: fără elementele de stânga, fără francmasoni şi 
fără evrei. Maniu priveşte cu linişte reacţiile provocate în 
partid de noile stări din ţară, dar evită să se pronunțe. 

Mihalache îşi afirmă iarăşi punctul său de vedere: „atâta 
timp cât Axa îşi va menţine supremaţia în sud-est - şi ea o 
va menţine încă multă vreme - e inutil, inoportun şi periculor 
de a încerca combaterea făţişă sau indirectă a mişcărilor 
afiliate Axei”.Discuţiile care au loc cu acest prilej nu schimbă 
hotărârea lui Mihalache. El se decide să adopte rezerve şi să 
lase lui Maniu întreaga răspundere a conducerii. 

Maniu, care a desfăşurat în ultimii ani o mare abilitate 
pentru a păstra pe Mihalache, nu se arată surprins; el 
înţelege îndoielile şi ezitările „unui om nedeprins să se 
orienteze în vălmăşagul evenimentelor internaţionale”. 
Maniu poate exercita, pentru întâia oară, şefia cu puteri 
nelimitate; panica care cuprinsese pe ceilalţi membri ai 
conducerii îi favorizează, în sfârşit, ambițiile. Dar el vrea, în 
acelaşi timp, şi puterea absolută şi pe Mihalache; formula ce 
se găseşte este că „Mihalache va fi în mod neapărat 
consultat în toate problemele mari”. 


Legionarii reacţionează 


La 28 octombrie se produce prima ciocnire cu legionarii. 
Generalul Negrei e arestat de poliţia legionară, fiindcă 
răspândise manifeste revizioniste. Imunitatea de care 
credeau că se bucurau maniştii se dovedeşte o simplă iluzie. 
In acelaşi timp, conducerea nu se poate desesiza de 
proporţiile ce le iau dezordinile legionare. Faţă de alarma 
care stăpâneşte pe partizani, Maniu e obligat să ia atitudine; 
„el îşi exprimă îngrijorarea cu privire la actele de forţă şi de 


160 


fapt săvârşite de legionari, dar îşi sfătuieşte partizanii să se 
abțină de la acţiuni potrivnice regimului, lăsând toată 
iniţiativa conducerii partidului”. 

Acest sfat era inutil: partidul devenise o masă de oameni 
intimidati şi slabi. 


Acţiunea externă 


În vreme ce partidul trăieşte zile de groază, Maniu cu 
obişnuita sa aparenţă senină, începe să iniţieze acţiunea lui 
externă care, de la această dată, va constitui cel mai 
important mobil al politicii sale. 

La 1 noiembrie 1940 el declară, în mijlocul unei adunări 
de partizani aproape speriaţi, că „misiunea Partidului 
Naţional-Ţărănesc e recucerirea Ardealului. Tot partidul 
acesta va realiza a doua Unire”. Pentru a ajunge la acest ţel, 
adaugă Maniu, partidul trebuie să aibă curajul de a face o 
politică externă opusă orientării oficiale; „trebuie să mergem 
alături de Anglia, care va câştiga războiul şi va dicta noua 
hartă a Europei”. 

Mihalache nu ezită să exprime îndoieli categorice: el 
declară că nu vede în ce chip forţele anglo-saxone vor fi în 
stare să distrugă puterea germană de pe continent. Maniu 
foloseşte toată forţa sa de convingere pentru a exalta 
„potenţialul de război extraordinar de care dispune Anglia şi 
America şi care va hotărî victoria”. 

Acest ireductibil anglofil are însă o postură bizară: el e 
şeful mişcării pro-aliate din ţară, dar e în raporturi încordate 
cu ministrul britanic la Bucureşti şi în relaţii indiferente cu 
ministrul american. Faţă de străini, el a avut deseori o 
situaţie  penibilă.  Necunoaşterea limbii franceze l-a 
împiedicat să aibă conversații, fără intermediul unui 
translator. Dar aceasta devenea un motiv secundar Miniştrii 
Angliei şi Franţei stăteau sub o gravă acuzare; ei sprijiniseră 
fără rezerve politica Regelui Carol al II-lea, iar încrederea ce 
a găsit-o la Paris şi Londra „acest rege care juca pe două 
tablouri”, Mniu o atribuia lipsei de perspicacitate a celor doi 
diplomaţi. 

La rândul său, Reginald Hoare, ministrul britanic, îşi 


161 


dădea seama de eroarea de a fi ignorat pe Maniu; el voia să- 
şi repare greşala, dar de rândul acesta Maniu era acela care 
rezista. El pretinde ca ministrul englez să-l facă prima vizită 
şi lasă a înţelege că „Reginald Hoare trebuie să meargă la 
Canossa”. Mândria englezului se opune unei asemenea 
ispăşiri. 

Legăturile trebuie să continue prin intermediari. Ghiţă 
Popp e în relaţii aproape zilnice cu Alex. Pemper de la 
Legația britanică; el cultivă, de asemenea, pe tânărul 
Watson, fiul lui Skotus Wiator, cunoscutul scriitor filoromân. 
Tânărul Watson juca atunci un rol însemnat în acţiunea de 
informare a Angliei în România; el vorbea perfect româneşte, 
cunoştea istoria, moravurile şi politica ţării într-un mod 
surprinzător pentru u n străin. Aproape în fiecare lună făcea 
un voiaj de informaţii la Budapesta, Belgrad, Sofia şi Ankara. 
Era o relaţie interesantă şi utilă. Totuşi, Maniu se afla încă 
izolat. 

La Londra, Tillea face primele încercări să constituie un 
comitet naţional român. Maniu contestă dreptul lui Tillea de 
a reprezenta România şi-l solidarizează cu răspunderile 
camarilei lui Carol. 

La 16 octombrie, Maniu se întâlneşte în casele doctorului 
Lupu cu Saratov, reprezentantul agenţiei „lass”. Saratov era 
neinteresant; Maniu, deşi voia să precizeze politica sa neutră 
faţă de Soviete, e obligat la rezerve. 

El capătă convingerea că o acţiune externă nu se poate 
duce din ţară. La 15 noiembrie Maniu crede că ar putea să 
decidă pe generalul Antonescu la tolerarea unor legături 
amicale cu Anglia. El declară „că e de datoria guvernului să 
trimeată în Anglia oameni politici care să dezvolte o 
activitate în vederea consolidării relaţiilor anglo-române”. El 
motivează această acţiune „prin nevoia de a contrabalansa 
propaganda maghiară, care după arbitrajul de la Viena şi-a 
mutat centrul de gravitate de la Berlin şi Roma la... Londra”. 

Preocupările de ordin extern domină întreaga sa activitate. 
La 16 noiembrie, într-un mic comitet, Maniu se teme că un 
conflict germano-sovietic - pe care-l socoteşte inevitabil - va 
transforma ţara într-un teatru de război. Rusia va fi învinsă, 
spune dânsul, dar Germania va ieşi prea slăbită pentru a nu 


162 


fi repede doborâtă de Anglia şi America. Cam la aceeaşi dată 
se iveşte o nouă încercare de apropiere cu Germania. 
Zaharia Boilă preconizează o schimbare a politicii externe a 
grupării. Pornind de la constatatrea că în Ungaria există un 
curent anglofil care nemulţumeşte pe germani, Boilă crede 
că o apropiere a lui Maniu faţă de Reich ar schimba 
atitudinea germană în conflictul româno-ungar. Maniu 
5Srămâne neclintit la punctul său de vedere: Germania nu va 
decide soarta viitoarei hărţi europene. lar în ce priveşte 
atitudinea germană, el o socoteşte în mod constant 
potrivnică intereselor României. La 24 noiembrie 1940 
ungurii sunt primii chemaţi să adere la Pactul Tripartit; Maniu 
Socoteşte evenimentul semnificativ şi arată „că Nimeni nu mai 
poate reflecta la o revocare a deciziei de la Viena”. 


Dizolvarea Asociaţiei „Pro-Transilvania” 


Argumentul suprem de care se serveşte Maniu pentru a 
învedera incompatibilitatea amiciţiei romano-germane cu 
interesele naționale e dizolvarea Asociației  „Pro- 
Transilvania”, ce intervenise printr-un decret al lui Horia Sima 
şi în lipsa domnului general Antonescu din ţară. Pentru Maniu 
era clar că Sima dăduse urmare unui ordin al germanilor. 
Aceştia n-aveau interesul să se creeze o agitație de opinie 
publică împotriva unei hotărâri internaționale luată de 
Puterile Axei. Ei considerau această hotărâre definitivă, în 
noua ordine europeană, ei erau apoi vechii amici ai „Ungariei 
mutilate” odată cu prăbuşirea germană din 1918. 

Dizolvarea societăţii „Pro-Transilvania” va deveni punctul 
de plecare al unei agitaţii în justiţie, iniţiată de Maniu 
„pentru a apăra pe toate căile ideea de drept”, dar în 
realitate pentru a întreţine măcar în această formă, 
propaganda revizionistă. 


Crimele de la Jilava. Asasinarea lui Madgearu 
În noaptea de 26 spre 27 noiembrie se săvârşesc crimele 


de la Jilava. Emoţia generală e de nedescris. În cursul zilei de 
27 noiembrie echipele teroriste continuă asasinatele. lorga şi 


163 


Madgearu sunt ucişi în împrejurările cunoscute. Alţi foşti 
prim-miniştri şi sfetnici ai Coroanei scapă numai graţie 
intervenţiei curajoase a ministrului Roşianu. Toată lumea-şi 
pierde capul. Foştii miniştri dispar de la locuinţele lor; unii se 
refugiază la moşii îndepărtate, pentru a scăpa de urmărirea 
legionarilor. Lupu, Mihalache, Madgearu se socot, de 
asemenea, ameninţaţi. Nu mai era vorba de a apăra o 
politică, ci pur şi simplu de a fi puşi la adăpost de furia 
criminală ce se dezlănţuise. 

Maniu dă dovadă de mult calm: el refuză să părăsească 
locuinţa sa. Impreună cu Mihalache obţin să poată organiza 
„O înmormântare creştinească lui lorga şi Madgearu”. La 
groapa fostului ministru de finanţe, în faţa unei asistenţe 
redusă şi înspăimântată, Maniu face elogiul funebru al 
dispărutului. Nu s-ar putea spune că bravura şi calmul, ce le- 
a arătat în clipa în care întreaga pătură conducătoare se şi 
socotea exterminată, n-au produs în societatea 
bucureşteană o puternică impresie. 

La 5 decembrie 1940 Maniu adresează un memoriu 
Conducătorului. El îi mulţumeşte că l-a primit în acea seară 
de groază, când trupul lui Madgearu se afla întins pe 
podeaua Morgei, alături de alţi foşti demnitari, sfârtecaţi de 
gloanţe.  Asasinatele săvârşite, spune Maniu, sunt 
simptomele unei dezagregări sociale ce trebuie stăvilită. 
Această situaţie anarhică va duce la ocuparea definitivă a 
ţării de către trupele germane. Panica şi defetismul 
stăpânesc toate straturile sociale; armata e demoralizată, 
țărănimea vede falimentul întregii clase conducătoare. Faptul 
că asasinii nu sunt descoperiţi şi pedepsiţi creează un 
sentiment general de nesiguranţă. Dar Maniu nu omite nici 
în aceste tragice împrejurări să polemizeze cu declaraţiile 
făcute de domnul general Antonescu la Alba lulia. El 
respinge orice răspundere directă sau indirectă cu politica lui 
Carol al lIl-lea; nu acceptă să fie implicat „nici măcar prin 
generalizare”. Generalul ştie mai bine, spune dânsul, că a 
hotărât să nu mai suporte domnia lui Carol al Il-lea. El 
protestează împotriva asasinării lui Madgearu şilorga şi cere 
restabilirea autorităţii, a siguranţei individuale şi a averii. 
Maniu declară că va respecta „ordinea legală a vieţii 


164 


constituţionale şi a libertăţii cetăţeneşti”, dar cere ca 
vivovaţii să fie scoşi la lumină. 


Un exil ... contramandat 


În primele zile după asasinarea lui Madgearu toată lumea 
vrea să fugă. Legaţiile sunt asaltate cu cereri de avize. 
Emisari aduc ştirea că domnul general Antonescu va înlesni 
plecarea vechilor oameni politici. Maniu e decis să nu 
părăsească ţar, dar el doreşte ca o parte din conducătorii 
grupării să se regugieze în străinătate, pentru a avea putinţa 
să întreprindă acolo o acţiune filo-engleză. Legația SUA 
anunţă că America e gata să primească, un număr restrâns 
de refugiați politici români. Pentru a împăca legile 
americane, vizele vor fi date în scop „de _oordinat sau de 
afaceri”. Mihalache refuză sugestia, _oordina Lupu de 
asemenea. Ei declară că au obligaţia de a rămâne în ţară 
pentru a lupta la recucerirea Ardealului, ce nu se poate 
_oordin fără o permanentă mobilizare a conştiinţei naţionale. 


Maniu îşi continuă acţiunea 


Deşi viaţa politică era dominată de o stare de 
nesiguranţă, Maniu îşi continuă acţiunea. El are o nouă 
întrevedere cu Saratov de la Legația sovietică; el afirmă că 
regimul _oordinat nu va rezista şi că generalul Antonescu va 
ieşi întărit. La 9 decembrie 1940 Maniu stabileşte un _oordi 
cu Ştirbey: program _oordinate , nici o opoziţie legionarilor, 
întărirea prestigiului Coroanei. La 10 decembrie 1940 un 
manifest _oordi vesteşte crimele. Generalul Antonescu e 
direct acuzat „că participă la sărbătoriri şi procesiuni care 
sfidează bunul simţ, în vreme ce asasinii se plimbă, 
nepedepsiţi”. Concluzia manifestului: „Să plece Antonescu”. 
Maniu dezavuează manifestul! 


Maniu ia apărarea lui Mihalache 


Situaţia continuă a fi tulbure. Mihalache e direct 


165 


ameninţat. La 13 decembrie Maniu adresează un memoriu 
domnului general Antonescu. El motivează „nesesitatea 
memoriilor” în lipsa unui Parlament în care factorii politici să- 
şi poată spune cuvântul. Intervenţiile memorandistice, care 
sunt, desigur, o amintire a acţiunii dusă sub unguri, vor 
deveni mijloace de manifestare ale politicii lui Maniu. El 
declară că ignorarea la care-l supune regimul „nu-l indispune 
şi nu-l descurajează”, fiincă ştie „că trebuie să-şi facă 
datoria”. Protestează în contra atacurilor îndreptate de Mile 
Lefter în contra lui Mihalache; caută să dovedească că 
Mihalache n-a fost un inamic al legionarilor şi nici un răsfăţat 
„al anumitei prese”.Excitarea spiritelor prin radio şi presă va 
_oordinate anarhia; actele de teroare trebuiesc curmate, 
nenorocirea ţării porneşte de la ruperea ordinii publice. Nimic 
nu trebuie să se întreprindă în afara Justiţiei. Memoriul cere 
domnului general Antonescu să restabilească liniştea şi 
siguranţa publică. 


Acţiune în Ardealul cedat 


Maniu îşi întinde acţiunea revizionistă în Ardealul cedat. 
La 18 decembrie 1940 el stabileşte o apropiere definitivă cu 
refugiații ardeleni.  Secţiunile judeţene ale „Asociației 
Refugiaţilor” vor înlocui filialele dizolvate ale  „Pro- 
Transilvaniei”. Elementele manifeste vor rămâne pe al doilea 
plan; refugiaţi recrutaţi din alte grupări politice îşi vor asuma 
deocamdată conducerea. Maniu va rămâne însă spiritus rector. 

EI stabileşte apoi un _oordi cu conducerea românilor din Cluj. 
Emil Haţiegan, mai mult elector vestit decît _oordinat de drept, 
care rămăsese decepţionat de politica lui Vaida, la care se 
alăturase temporar, redevine un devotat al lui Maniu. El va 
lua conducerea romîn ilor din Ardealul cedat. Nu e un politician prea 
subtil, dar e un _oord inimos şi un patriot plin de curaj. „Tribuna 
Ardealului”, ziatul românilor din Ardealul cedat, apare la 
sugestia lui Maniu. La 21 decembrie Maniu trimite o lungă 
misivă cu instrucţiuni în teritoriul înstrăinat. El cere o 
completă solidaritate naţională, o ostilitate permanentă faţă 
de unguri, nici o colaborare cu autorităţile maghiare. Numai 
_oordinate_ economic al românilor şi aşezămintele lor trebuie 


166 


salvate. 
Interesul primordial: refacerea graniţei de vest 


La 1 ianuarie 1941 Maniu adresează o proclamaţie 
naţiunii, pe care cenzura o suprimă din ziare. El fixează 
obiectivele sale: democraţie naţională, ordine înlăuntru, 
sforţare unanimăpentru refacerea hotarelor, urări înduioşate 
pentru fraţii despărțiți. 

Preocupările de ordin extern revin. Aurel Dobrescu 
sugerează o vastă acţiune în America cu sprijinul 
emigranților ardeleni. Arma revizionistă a mai fost folosită 
peste ocean. Doctorul Leucuţia e un medic reputat în New- 
York; el are legături cu apropiații lui Roosevelt şi e el însuşi 
un membru al Partidului Democrat _oordina. E cel mai indicat 
să fie mandatarul lui Maniu; fratele său, Aurel Leucuţia, e 
doar unul dintre cei mai apropiaţi amici ai „şefului”. 

Desfăşurarea războiului va atrage, după Maniu, mari 
complicaţii pentru ţară. El prevede războiul ruso-german şi 
„faptul paradoxal al colaborării militare a Ungariei şi 
României alături de Axă”. O mare dezbatere de politică 
externă are loc. Ca şi în 1914-1916 sunt două tabere: unii 
vor Ardealul „Leagănul românismului şi al rezistenţei 
naţionale”, ceilalţi recucerirea Basarabiei şi  stăvilirea 
expansiunii ruseşti. Maniu ia contact cu liberalii, la care 
divergenţa e mai accentuată: Gheorghe Brătianu e steagul 
politicii antiruse. Maniu repurtează o victorie. 

De _oordi cu Dinu Brătianu, el fixează, de atunci, politica 
externă a celor două grupări democratice; interesul 
primordial al ţării cere refacerea graniței de Vest. 

Această hotărâre va înrâuri întreaga activitate viitoare a lui 
Maniu. 


Rebeliunea 
La 15 ianuarie 1941 Roxin şi doctorul Dumitru popovici 
sugerează iarăşi o apropiere de legionari. Maniu răspunde că 


„partidul are alte obiective” şi că „dealtfel, situaţia se va 
modifica foarte repede”. Conflictul dintre legionari şi domnul 


167 


general Antonescu luase forme publice. Armata era adânc 
nemulțumită. Maniu nu credea că legionarii vor birui 
împotriva armatei. Numai în câteva luni ei distruseseră o 
mare popularitate, se aflau în conflict cu toate forţele 
organizate ale ţării, instituiseră anarhia şi cultivaseră 
incertitudinea generală. j 

Atenția lui Maniu se îndreaptă spre armată. Incă din 
decembrie 1940 el preconizează canalizarea nemulțumirilor 
din armată „provocate de politica externă şi internă şi de 
excesele legionarilor”. El ştie despre cadrele superioare ale 
ofiţerimii că nu se simt în siguranţă sub cârmuirea legionară 
şi nu aşteaptădecât un prilej ca să reacționeze; el vrea, în 
acelaşi timp, să sigure un acord cu căpeteniile din armată 
pentru cazul în care legionarii ar comite noi violenţe în 
contra fruntaşilor naţional-ţărănişti. El vede în armată 
singurul pivot al rezistenţei interne; ea e singura forță 
capabilă să ia puterea de la legionari şi să întemeieze un 
regim de tranziţie „cu acoperire politică a celor două 
partide”. 

Emisarii săi caută să realizeze un contact cu comandanții 
de armată, se propune o coaliţie în contra legionarilor ... şi 
nu domnului general Antonescu. Armata se arată decisă să 
facă zid în jurul Conducătorului. Incercările lui Maniu nu dau 
rezultate. 

Rebeliunea din 21-23 ianuarie 1941 nu surprinde pe 
Maniu; încă din noiembrie 1940 el declarase lui Sarov de la 
Legația sovietică, că „ruptura este inevitabilă”. El primeşte 
cu satisfacţie căderea regimului şi spune intimilor „că dacă 
Sima respecta testamentul lui Codreanu şi-l consulta, altfel 
aveau să se petreacă lucrurile”. După încetarea luptei dintre 
armată şi echipele legionare, Maniu îşi precizează oficial 
atitudinea. El deplânge soarta celor căzuţi în acest război 
fratricid. Consolidarea legimului Antonescu este o necesitate; 
el promite sprijinul său generalului Antonescu şi, în acelaş 
timp, se împotriveşte unei apropieri preconizată de o 
fracțiune legionară. El cere să se respingă orice încercare de 
infiltrare a elementelor legionare în partid. 

Atmosfera internă pare limpezită; Maniu crede că 
partidele îşi vor putea relua oficial activitatea; că Givernul va 


168 


înlesni chiar „ca forțele politice vechi să reia contactul cu 
opinia publică”. Guvernul are interesul să umple golul care-l 
desparte de ţară, să canalizeze masele în jurul organizaţiilor 
de ordine. Tatonările lui Maniu rămân firî efect. El 
preconizează atunci o organizare a cadrelor, după sistemul 
celular al mişcărilor conspirative. 

Noii secretari generali, Ghiţă Popp şi profesorul I. Hudiţi, au 
această sarcină. Cadrele provinciale, care au parcurs cu 
atâtea emoţii experienţa legionară, preferă să aştepte 
desfăşurarea evenimentelor. Tineretul ardelean e singurul 
care acceptă fără rezerve noua tactică a lui Maniu. Noul 
sistem nu duce nici pe departe la rezultatele aşteptate. 


Între legația germană şi cea britanică 


Februarie 1941 este o lună de mari agitaţii externe. 
Războiul din Balcani e iminent. De la graniţa de nord până la 
cea de sud, ţara e împânzită de trupe germane. Maniu se 
teme ca România să nu fie atrasă imediat în război. Cea mai 
bună metodă pentru a concentra atenţia ţării „în spre 
adevăratele ei interese” este, după Maniu, să repună în 
discuţie problema Ardealului. 

Prin soţia lui Ilie Lazăr, care merge să-şi vadă familia în 
Ardealul cedat, Maniu trimite acolo noi instrucţiuni. Românii 
trebuie să reziste oricăror oferte ungureşti; ei nu pot primi 
demnități sau mandate de la maghiari Ei au să se 
pregătească numai pentru lupta naţională. Ghiţă Popp 
primeşte misiunea să colaboreze la organizarea nucleelor în 
Ardealul cedat. Maniu vrea însă şi o manifestaţie cu caracter 
internaţional. El alcătuieşte, atunci, un lung memoriu asupra 
drepturilor noastre în chestiunea Ardealului şi încălcării de 
către unguri a stipulațiilor din arbitrajul de la Viena. 

Memoriul, adresat lui Hitler şi Mussolini e depus la 
Legaţiiile germană şi italiană. Celelalte legaţii primesc, de 
asemenea, copii. Exemplare numeroase circulă în public. 
Intervanţia lui Maniu e înfăţişată ca o necesitate naţională 
„de vreme ce Guvernul ezită să se mişte”. 

Maniu face prevederi asupra viitoarei rânduieli teritoriale. 
El afirmă că Anglia va organiza în sud-est state federale şi că 


169 


România va reveni la vechile fruntarii. În acelaşi timp, 
Corneliu Coposu depune la Legația engleză două scrisori ale 
lui Maniu: una adresată lui Eden şi alta lui Churchill. 

„Rominia — spune Maniu în aceste scrisori — este o victimă a Axei. 
Ea l-a ciuntit teritoriile şi a ocupat-o milităreşte. România e 
alături de democrația engleză”. 

Faţă de partizani, el îşi fixează din nou poziţia faţă de 
Soviete; e pentru o destindere generală în raporturile cu 
URSS, „deoarece atenţia ţării trebuie îndreptată pentru 
refacerea graniţei de Vest”. 

Totuşi, se iniţiază un contact cu Legația germană. Mihai 
Popovici are vechi relaţii cu Stelzer. Memoriul adresat lui 
Hitler e un prilej de a vedea pe von Killinger. Steltzer 
aranjează întrevederea între ministrul german şi Mihai 
Popovici; ea decurge într-un spirit destul de amical. Se 
vorbeşte chiar de o întâlnire între Maniu şi von Killinger. Şeful 
grupării naţional-ţărăniste ezită şi amână. 


Întrevederi cu Reginald Hoare 


Lucrurile se precipită; germanii se pregătesc să dea 
atacul în Balcani. Anglia rupe relaţiile diplomatice cu 
România. 

Hoare e silit să vadă pe Maniu. La 11 februarie 1941 are 
loc prima întâlnire în casele lui Mihai Popovici. Lungi 
explicaţii asupra rolului Legaţiei engleze în politica lui Carol 
al Il-lea. Maniu vrea totuşi să câştige pe ministrul britanic. La 
rândul său, Hoare promite că România nu va fi bombardată. 
Ghiaţa e ruptă. La 13 februarie, în ziua plecării, Hoare vine la 
locuinţa lui Maniu. Conversaţie foarte cordială. Un _oordi se 
stabileşte între şeful opoziţiei _oordinate şi ministrul britanic. 
Maniştii sunt foarte satisfăcuţi. Se proiectează să se facă o 
manifestaţie, în gară, la plecarea Legaţiei engleze; trenul 
porneşte noaptea, târziu, şi planul trebuia abandonat. 


Maniu faţă de primul _oordinate 


Primul _oordinate"! situează pe Maniu într-o poziţie de ostilitate 


11 Este vorba despre plebiscitul organizat între 2 şi 5 martie 1941 pentru aprobarea 


170 


faţă de Guvern. La 27 februarie 1941 el înaintează un 
memoriu domnului general Antonescu, în care declară că 
„Sub stare de asediu şi cenzură, fără posibilitatea unei 
discuţii contradictorii şi în prezenţa trupelor străine în ţară”, 
partidul său nu poate lua parte la  _oordinate. Tehnica 
plebiscitului e necunoscută legilor noastre. Regimul actual, 
recunoaşte Maniu, are unele realizări, ca îndepărtarea 
regelui Carol al II-lea, năzuinţa de a reface armata, de a 
moraliza ţara şi de a restabili ordinea. Guvernul n-a luat însă nici 
o măsură de apărare a hotarelor şi de îmbunătățire a soartei 
românilor, prigoniţi în Ardeal, lipsiţi de drepturi şi deportați. 

Afacerile statului sunt lăsate în seama unor oameni fără 
experienţă, siguranţa e încredinţată unor _oordina menținute 
şi după ce au săvârşit jafuri, schingiuri şi chiar omoruri. 
Crimele asupra lui Madgearu şi lorga au rămas nepedepsite. 
Desființarea partidelor a rupt echilibrul constituţional, 
autoritatea e zdruncinată, acţiunea de românizare e egală cu 
invadarea capitalului străin. Cum poate să aprobe politica 
Guvernului, când respinge orientarea externă? — se întreabă 
Maniu, care recunoaşte totuşi „bunele intenţiuni” ale 
domnului general Antonescu. 

El dă ordin partizanilor să se abţină de la vot; Dinu 
Brătianu se abţine, dar lasă prietenilor săi întreaga libertate, 
iar Gheorghe Brătianu merge la vot. Coaliția ţărănisto- 
liberală se află la un punct critic. 


Războiul din Balcani 


În martie Maniu îşi fixează atitudinea faţă de războiul din 
Balcani. Într-o circulară adresată partizanilor, el exprimă 
îngrijorări cu privire la complicațiile ce le-ar putea atrage 
conflagrația din sudul Europei răsăritene. El proclamă ca un 
_oordinate naţional neamestecul _oordin în conflictul dintre Marile 
Puteri. 

El declară că va lupta pentru principiul libertăţii naţionale 
şi pentru reîntregirea hotarelor, iar politica internă pentru 
reinstituirea monarhiei constituţionale. 


politicii guvernului prezidat de generalul lon Antonescu şi care a dat ca rezultat: 
99,9% răspunsuri afirmative şi 0,1% răspunsuri negative. 


171 


Preocupările interne se întretaie cu cele externe. Maniu se 
declară contra exproprierii imobilelor evreieşti „din motive 
care privesc ordinea înăuntru şi securitatea în afară”. 

Din nou se fac tatonări în vederea unei întâlniri cu von 
Killinger; Maniu continuă să tergiverseze, de teama că o 
asemenea întrevedere l-ar compromite în ochii englezilor. 

Dimpotrivă, el ia în serios atitudine contra politicii externe a 
regimului. Într-un nou memoriu adresat domnului general Antonescu, 
Maniu vorbeşte de „eroarea alipirii noastre la Pactul Tripartit, 
fără a obţine compensaţii”. Ţara a fost transformată în zone 
de etape şi baze de operaţiuni pentru trupe străine şi în 
serviciul unor interese care nu sunt româneşti. Ruperea 
relaţiilor cu marii noştri aliaţi şi expulzarea refugiaților 
politici şi a prizonierilor militari, care au găsit la noi adăpost, 
este o gravă greşeală pe care ţara o va plăti. 

Poziţia sa anti-germană este netă. 


Încercări de a constitui alte organizaţii 
revizioniste 


La 24 martie Maniu are un nou proiect: acela de a atribui Societăţii 
„Transilvania ”, înființată de Papiu Ilarian şi având sub 
stăpânirea maghiară o intensă activitate patriotică şi 
iredentistă, rolul ce era destinat Asociaţiei „Pro-Transilvania”. 
Încercarea nu izbuteşte, deşi 200 de manişti fac deodată 
cereri în vechea organizaţie ardeleană. 

Maniu intră totuşi la publicaţia „Dacia”, scoasă de quasi- 
legionarul Emil Giurgiuca; un manist, vechiul publicist Octavian 
Tăslăuanu ia direcția revistei menită să exprime 
revendicările revizioniste. La 29 martie 1941 Maniu încearcă 
să alcătuiască o asociaţie a cavalerilor ordinului „Ferdinand”, 
cu scopul de a desfăşura o acţiune iredentă. Ghiţă Popp şi 
Sever Bocu au rolul să realizeze proiectul, dar nici încercarea 
aceasta nu izbuteşte. 

Se recurgela mijloace mai sigure. Memoriul privitor la 
atrocitățile maghiare capătă o largă răspândire. Relaţiile cu 
legațiile americană, greacă şi jugoalavă devin un mijloc de 
manifestare politică. La 1 aprilie 1941 Avacumovici, 
ministrul Jugoslaviei, vizitează pe Maniu, pentru a-immediate 


172 


mulţumi faţă de simpatia ce a arătat-o cauzei jugoslave, dar 
îl roagă să contramandeze o demonstraţie proiectată de 
tineretul manist în faţa legaţiei. Maniu exprimă solidaritatea 
opiniei publice democratice din România cu Jugoslavia şi 
declară că e împotriva angrenării noastre într-un război 
contra statului vecin şi amic. 

La 4 aprilie 1941, Maniu face declaraţii în care cere unirea 
tuturor forțelor democratice pentru a _oordin recucerirea 
Ardealului, care rămâne pe primul plan. El întreţine o stare 
de frământare în Bucureşti şi _oordin partizani. Lozinca: 
„Germania vrea să ne atragă în războiul contra Iugoslaviei”. 
La 6 aprilie un manifest semnat „România care renaşte” 
spune: „Nu vă lăsaţi antrenați, nu putem şi nu trebuie să 
luptăm contra Iugoslaviei, ci contra germanilor cotropitori”. |n acelaşi 
timp, discursuri rostite de Churchill şi Roosevelt sunt 
pretutindeni răspândite, ca un semn de afinitate ideologică. 

La 7 aprilie 1941 Maniu adresează iarăşi un memoriu 
domnului general Antonescu. El se declară contra intrării 
României în războiul împotriva Iugoslaviei, cu care avem un 
tratat de alianță. Nici o acţiune de pe teritoriul nostru, nici O 
participare directă sau indirectă. E o greşeală istorică de a 
da armatei obiective străine de refacerea vechilor hotare. 
Imixtiunea României în războiul contra democratilor nu 
corespunde nici sentimentului public, nici intereselor ţării. 

Un manifest semnat de „Tineretul Universitar” proclama 
ca țeluri româneşti: reîntregirea hotarelor şi numai 
reîntregirea hotarelor. 

Acţiunea lui Maniu n-are asentimentul liberalilor. Dinu 
Brătianu crede că prezenţa trupelor germane împiedică orice 
activitate politică. Maniştii blamează pe liberali „care au 
interese comerciale şi nu pot intra în luptă cu guvernul”. 

Groza, de la Hunedoara, propune o colaborare camuflată 
cu comuniştii; Maniu e rezervat. El spune de asemenea că nu 
mai poate fi vorba de un curent public în favoarea 
legionarilor. Nu sunt de actualitate decât măsurile pentru 
evitarea actelor teroriste. El face apoi un turneu prin ţară: la 
Constanţa, ca şi în oraşele ardelene, se interesează de 
situaţia socială a diferitelor categorii cetăţeneşti şi 
examinează pulsul opiniei publice. 


173 


La 7 mai un nou conflict cu liberalii. Ghiţă Popp, însărcinat de 
Maniu să vorbească la „Florica”, e şters de organizatori de pe 
lista oratorilor. In tabăra manistă indignarea ia proporţii. 
Maniu, care nu vrea cu nici un chip un conflict cu liberalii, 
aplanează incidentul. La 10 mai Maniu ia contact cu tineretul 
din Ardeal şi are prilejul să se fixeze asupra unor probleme 
interne şi externe. El se pronunţă contra măsurilor 
antisemite, „care nu mai trezesc nici un ecou în mase şi ne 
fac atâta rău în afară”. El crede că nu e momentul să se 
editeze o nouă Constituţie şi nici să se creeze un Consiliu de 
Stat. Nu se poate întemeia un nou fundament juridic, în 
vreme ce ţara e ocupată de trupe străine, iar opinia publică 
n-are putinţa să fie consultată şi reprezentată potrivit cu 
voinţa ei. Oamenii politici trebuie să se ferească de o 
colaborare sub auspiciile germane. O participare la guvern 
nu e îngăduită decât dacă duce la recâştigarea teritoriilor 
pierdute. El găseşte că singura soluţie politică e continuarea 
regimului militar. 

Maniu e nedumirit şi crede că Guvernul are o politică 
dublă faţă de legionari: pe de o parte, o fracțiune legionară 
organizează atentate şi face demonstraţii la Universitate, iar 
alta, în frunte cu profesorul Găvănescu, asaltează cu 
propuneri pe domnul general Antonescu; Maniu crede că 
acest joc e foarte primejdios. 


Relaţiile cu Gunther, ministrul Americii 


Această politică, atât de temerară, încât partidul [lui] 
Maniu poate fi numit „partidul frondei”, pare a se bucura de 
favoarea unei părţi a opiniei publice. Dar opinia publică era 
burghezia bucureşteană, foştii oameni politici, un grup restrâns 
de partizani. Masa cea mare a ţării rămânea nemişcată, străină 
de aceste dezbateri. Maniu credea încă că ţara se opune 
războiului şi că recucerirea Ardealului e un ideal care seduce 
toate minţile. 

El ştia, în acelaşi timp, că în străinătate e complet 
descoperit, că anglofilia sa rămâne o atitudine, dar nu e încă 
o înţelegere cu guvernele simpatizate. 

Memoriile ce le alcătuia aveau un singur scop: să 


174 


constituie documente pentru conferinţa păcii. Ele trebuie să 
dovedească că, în opoziţie cu guvernul germanofil, „tara 
reprezentată de grupările democratice e pentru ataşamentul 
față de Angia”. 

E însă momentul să se păşească la acţiuni mai concrete. 
Încă din februarie 1941, unii partizani îndeamnă pe Maniu să 
plece în străinătate. Tillea nu poate rămâne singurul 
reprezentant al României. Maniu se laudă că, datorită 
intervenţiei sale, guvernul britanic n-a recunoscut Comitetul 
Român din Londra, alcătuit din oamenii lui Carol al II-lea. Dar 
refuză să plece în străinătate, sub motiv că prezenţa sa „va 
fi într-un anume moment indispensabilă”. Maniu găseşte 
insă în persoana lui Franklin Mott Gunther, ministru american 
la Bucureşti, un preţios aliat. Ministrul american „înţelege 
situaţia României” şi pricepe şi mai bine poziţia lui Maniu. El 
crede că-şi poate face un titlu de onoare „din încurajarea 
mişcării libere” de la noi. În câteva întrevederi, în note scrise 
şi în mesaje Maniu îşi dezvoltă tema sa: România trebuie 
socotită în rândul ţărilor ocupate, ca şi Belgia, ca şi Olanda, 
ca şi Polonia. 

Guvernele anglo-saxone n-o pot trata decât în 
consecinţă; ţara nu e răspunzătoare de politica unui guvern 
impus cu forta de germani. Dimpotrivă, tara are simpatii 
notorii pentru puterile care au ajutat-o să-şi realizeze idealul 
național. 

La 20 mai 1941 un nou manifest semnat „România care 
renaşte” atacă „în numele poporului român” Germania 
cotropitoare şi exprimă încrederea în victoria Angliei şi 
Americii. Aceasta după ce cu câteva zile înainte 
propagandiştii manişti răspândeau pretutindeni versiunea că 
faţă de elogiile aduse de Hitler Ungariei şi Bulgariei (6 mai 
1941), generalul Antonescu nu mai are de aşteptat alt 
răspuns la un memoriu ce-l înaintase atunci Guvernului german. 
Propaganda manifestă întreținea neincrederea în sprijinul pe 
care Axa l-ar putea da revendicărilor româneşti. 


Un „Catechism naţional” 


La 6 mai 1941, partidul răspândeşte un aşa numit 


175 


„Catechism naţional” cu material revizionist, democratic şi 
anglo-fil, redactat de Ghiţă Popp, într-o formă populară şi 
destinat unei mari răspândiri, pentru cazul când s-ar putea 
găsi o tipografie clandestină. La 7 mai desbatere asupra 
politicii revizioniste: Mihai Popovici vede necesitatea unei 
acţiuni generale, nu o agitaţie restrânsă numai la 
posibilităţile grupării naţional-ţărăniste. La 22 mai se 
intentează procesul contra dizolvării Asociației  „Pro- 
Transilania”. Se încearcă în acelaşi timp o diversiune: Ilie 
Lazăr e însărcinat să propună excluderea lui Vaida Voievod şi 
a lui Valer Pop din organizaţiile refugiaților; Valer Pop şi Vaida 
sunt prezentați „ca marii vinovaţi pentru pierderea 
Ardealului”. 

La 27 mai Mihai Popovici preconizează o intervenţie pe 
lângă Germania pentru ameliorarea situaţiei românilor din 
Ardealul ocupat. Demersul e proiectat împreună cu trei 
generali ardeleni. Într-o întrevedere cu generalii lacobici, 
llcuş şi Barbu se stabileşte strângerea unui material 
documentar care să dovedească aportul românilor la 
acţiunea Germaniei din 1914; o expunere politică redactată 
de Ghiţă Popp trebuia să învedereze, în acelaşi timp, 
legăturile dintre ardeleni şi germani. 

E o metodă pe care Maniu n-o poate admite; Mihai 
Popovici e pe punctul să-i strice linia externă. În schimb, 
Maniu aproba un memoriu al tineretului adresat 
Conducătorului şi care se relatează ceea ce se petrece în 
Ardealul ocupat. 


Războiul din răsărit 


lunie e iarăşi o lună agitată. Războiul ruso-german flutură 
în aer. In primul moment, Maniu nu crede în posibilitatea 
acestui război. El declară că germanii n-au nici un interes să- 
şi complice singuri situaţia. Alarma e însă generală. La 7 
iunie Comitetul naţional-ţărănist se întruneşte pentru a 
examina situaţia. Care va fi situaţia României? Mihalache o 
ştie: vom merge să recucerim Basarabia. Mihalache crede 
într-o transformare a Guvernului, ca urmare a stării de 
război. El se pronunţă pentru o participare „la un cabinet de 


176 


război”. Popovici de asemenea. Doctorul Lupu e indecis. Maniu e 
categoric contra. 

La 18 iunie Comitetul de direcţie se reuneşte din nou. 
Maniu descrie consecinţele unei acţiuni militare alături de 
Axă. Ea va deveni o colaborare de durată şi ne va atrage pe 
fronturi ce _oord privesc. Poziţia noastră la pace va fi nespus 
de grea. O revelaţie: d-rul Lupu, ce stase peste douăzeci de 
ani sub acuzarea de filobolşevism, se pronunţă „contra forţei 
sovietice, care trebuie distrusă”. 

La 20 iunie Maniu stabileşte un _oordi cu Dinu Brătianu. 
Conducerea celor două _oordin declară că lasă întreaga 
răspundere generalului Antonescu. Două defectiuni: 
Gheorghe Brătianu deoparte, Mihalache de cealaltă, declară 
că vor merge pe front. 

Deosebirile de vederi se accentuează încă de la 6 mai; de 
atunci, Mihalache şi Gheorghe Brătianu erau suspectaţi că 
vor participa la Consiliul de Stat. O consfătuire are loc la 
Dobreşti şi Mihalache se decide să rămână în espectativă, 
dar azi se poate afirma că dacă Guvernul alcătuia acel 
Consiliu de Stat, Mihalache şi doctorul Lupu ar fi luat parte. La 17 
mai d-rul Lupu se pronunţase contra unei politici care se 
creeze dificultăţi Guvernului. Astfel, spunea dânsul, vom 
împinge la protectorul german. Maniu trebuise să dea o 
adevărată luptă ca să-i convingă că gruparea nu poate 
„concepe decât Parlamente ieşite din voinţa populară”. 

El nu i-a putut însă convinge. Maniu se grăbeşte să ia 
atitudine publică într-un _oordina, care apare atunci pentru 
prima oară şi e destinat să ţină în _oordin organizaţiile 
provinciale cu _oordina de vedere al conducerii. 

Războiul găseşte astfel partidul divizat. Mulţi nu pricep de 
ce Maniu se împotriveşte „războiului pentru eliberarea 
Basarabiei”. El înfruntă de astă dată ostilitățile din partid. La 
22 iunie 1941 el fixează politica sa față de războiul din 
răsărit; ea va forma tema principală a agitaţiei sale viitoare. 
Guvernul, spune dânsul, nu trebuie să ducă trupele noastre 
dincolo de Nistru; el trebuie să se mulțumească cu ocuparea 
provinciilor româneşti. Astfel, germanii se vor considera 
complet achitati fată de guvernul amic din România. 
Întreaga conştiinţă românească trebuie să rămână 


177 


mobilizată pentru recucerirea Ardealului. Dacă generalul 
Antonescu vrea să rămână în istorie, al să aibă mereu în 
vedere desfăşurarea finală a conflictului. 


Noi întrevederi cu Giinther 


La 20 iunie Gunther arăta lui Maniu că USA priveşte 
favorabil distrugerea comunismului, iar el se declară 
satisfăcut că atitudinea americană uşurează situaţia 
României. La 26 iunie 1941 Houston, de la Legația 
americană, vizitează pe Maniu pentru a-immediate preciza că 
Anglia şi America ajută orice ţară care se ridică împotriva 
Germaniei hitleriste sau se împotriveşte nazismului pe 
teritoriul ei. Diplomatul _oordina precizează că acordul anglo- 
sovietic are un _oordinat oordina imediat, dar că el nu e încă o 
convenţie militară şi politică şi nu cuprinde obligaţii sau 
recunoaşteri de ordin _oordinate . Situaţia României, spune 
Houston, atârnă de _oordinate care ea va şti s-o facă. America 
are înţelegere pentru poziţia specială a României în conflictul 
cu URSS, totul depinde de orientarea viitoare a ţării noastre. 

Gunther vrea să cunoască personal părerea lui Maniu. 
Într-o întrevedere cerută de diplomatul _oordina, Maniu arată 
că Statele Unite şi Anglia au recunoscut alipirea Basarabiei, 
dar n-au recunoscut anexiunea sovietică. Dacă românii vor fi 
siliţi să treacă dincolo de Nistru, spune Maniu, ei vor salva 
pentru a doua oară Europa de _oordinat. 

Şi totuşi, la 28 iunie, Maniu declară în public că armatele 
române nu trebuie să încalce teritorii ce nu ne-au aparţinut. 
Un imperialism românesc va fi condamnat de toată lumea. 
Războiul se va termina, iar noi vom rămâne cu duşmănia 
Rusiei, aşezată în coasta noastră. Intreprinderea militară 
românească nu trebuie deci să agraveze situaţia viitoare a 
ţării. 

La 12 iulie 1941 are loc în vila lui Mihai Popovici din 
Braşov o reuniune cu caracter deosebit: Franklin Mott 
Gunther, ministrul Americii, Suphi Tanrioer, ministrul Turciei; 
Maniu, Popovici, Ghiţă Popp; luliu Maniu pledează punctul de 
vedere românesc: chiar dacă armatele române depăşesc 
Nistrul, nu trebuie să fim socotiți în conflict cu Anglia şi 


178 


America. Gunther declară că are misiunea de a ţine contact 
cu democraţia românească. Maniu crede că poate începe o 
acţiune diplomatică importantă. El alcătuieşte un memoriu 
către guvernele englez şi american, în care expune „poziţia 
specială a României” silită să intre în orbita Axei, în urma 
prăbuşirii sistemului politic şi militar creat de Franţa şi Anglia 
în Europa. România a fost silită să cedeze teritorii la 
presiunea Axei. Ea are o situaţie identică cu Polonia. Maniu 
caută să obţină o scrisoare de la Gunther că la conferinţa 
păcii drepturile României vor fi exprimate pe baze obiective, 
potrivit cu principiul liberei autodeterminări a popoarelor. 
Gunther se mulţumeşte să arate impresia făcută în Statele 
Unite de „atrocitățile comise în contra evreilor” şi declară că 
„România nu va putea să ridice glasul pentru românii de 
peste hotare, atâta timp cit va persecuta pe evrei”. 


Memoriul de la 18 iulie 1941 


Memoriul pe care Maniu l-a înaintat domnului general 
Antonescu la 18 iulie 1941 a stârnit nesfârşite discuţii în 
interiorul grupării. Punctul de vedere al lui Maniu nu se 
impusese încă la acea dată. El începe prin a declara „că 
opinia publică urmăreşte  însufleţire acţiunea militară 
condusă de Dvs., pentru dezrobirea provinciilor cotropite de 
străini şi cu o încordată atenţiune toate măsurile luate în 
legătură cu această istorică desfăşurare”. El se pierde apoi în 
consideraţii privind administraţia din provinciile recucerite; 
cere să se facă apel la elementele locale „şi să se asigure 
descentralizarea”.  Manifestă recunoştinţa ţării pentru 
luptători dar se ridică împotriva anexiunii de teritorii străine. 
„Suntem categoric în contra ca România să urmărească obiective de 
agresiune. Nu avem nici un soldat de sacrificat pentru 
scopuri străine. Trebuie să cruţăm armata noastră pentru 
scopurile noastre româneşti”. 

La nord şi la est de Nistru avem români la care avem 
dreptul să aspirăm, însă cu liberul lor consimţământ şi cu 
aprobarea Marilor Puteri. Expansiunea teritorială, spune 
Maniu, conţine o mare primejdie: maghiarii au şi început să 
afirme că spaţiul vital al României este la est de Carpaţi, iar 


179 


al Ungariei în partea de vest a Carpaţilor. 
Sondajele prinţului de Rohan 


Cercurile germane cred, totuşi, că ar putea câştiga pe 
Maniu. Killinger e socotit prea puţin diplomat pentru 
asemenea misiuni. La 16 iulie 1941 Maniu primeşte vizita 
prinţului de Rohan, vechi democrat trecut la național- 
socialişti. Din promotorul mişcării vieneze „Pan Europa”, 
iniţiată de Coudenhoven Kalergi, prinţul de Rohan devine 
porte-parleur-ul în presă al lui Adolf Hitler şi amic apropiat al 
Fuhrerului. 

Teza prinţului e clară: prin războiul contra Rusiei, situaţia 
europeană e fundamental modificată; revendicările 
româneşti din est au şi fost satisfăcute. Desigur, românii au 
ochii aţintiţi spre Ardeal, dar teritoriile definitive vor fi 
stabilite abia la pacea generală. Toate forțele politice din 
Europa sunt obligate să-şi spună deschis punctul de vedere, 
atât de deschis, încât principele de Rohan rămâne surprins. 
Maniu declară că e anglofil, din două motive: filiaţiunea între 
ideologia sa şi aceea a lumii anglo-saxone; prietenia 
constantă a Angliei faţă de România. El vrea raporturi bune 
cu Germania, dar ea a răpit teritorii româneşti. Prinţul de 
Rohan insistă ca Maniu să se întâlnească cu personalităţi 
germane, având aerul să spună: chestia se poate aranja. 
Maniu găseşte cele două teze ireconciliabile, are rezerve faţă 
de propunerea lui Rohan, iar intimilor săi le spune că n-are 
nici o încredere în promisiunile lui Hitler. 


Atitudinea în chestia evreiască 


În partea finală a memoriului Maniu protestează în contra 
represiunii ce s-ar fi făcut asupra evreilor în Basarabia. 
La 10 iulie partidul e în mare fierbere din cauza 
întâmplărilor de la laşi. 

Când se produce audiența Dr. Lupu-Hudiţă la Predeal, 
Maniu insistă să se vorbească în chip special de chestia 
evreiască. lar în conversațiile faţă de partizani şi îndeosebi 
cu străinii, el apără armata română şi aruncă întreaga vină 


180 


asupra trupelor germane S.S. care ar fi executat adevărate 
masacre. 


USA şi România 


În partid curentele se delimitau. Popularitatea generalului 
Antonescu era de aşa natură că el era potrivit ca absolut 
necesar şi atacurile îndreptate contra sa nu aveau alt efect 
decât a-i întări autoritatea morală. Gheorghe Brătianu 
devenise un simplu combatant; la 18 iulie Mihalache pleacă 
şi dânsul pe front, cu toate insistenţele la care a fost supus. 
Cu toate acestea, cu uimitoarea putinţă pe care o are Maniu 
de a se ridica în mijlocul celor mai mari dificultăţi, el e gata 
să se înfăţişeze lumii politice „ca agentul Americii”. 

La 23 iulie 1941, după audiența lui Gunther la domnul 
Mihai Antonescu, Maniu se întâlneşte din nou cu diplomatul 
american. „Atitudinea guvernului român este explicabilă”, 
spune Gunther, „întrucât nu-şi poate exercita puterile 
suverane din cauza imixtiunei Reichului. Guvernul înțelege 
să fie un instrument de provocație împotriva Statelor Unite, 
iar în aceste condiţii, atitudinea guvernului american e de la 
sine înţeleasă”. Maniu predă lui Gunther o aşa zisă „notă 
informativă”, o metodă pe care o va folosi des în informarea 
legaţiilor străine. „Guvernul american”, spune dânsul, „trebuie 
să facă o deosebire netă între guvernul român, care se află 
la discretia absolută a Germaniei şi Statului Român, ocupat 
milităreşte de trupele Axei şi pus în neputinţă de a 
reacționa”. 

În aceeaşi săptămână Maniu vede iarăşi pe Gunther la 
moşia Gerota-Tâncăbeşti. Americanul e autorizat să declare 
ca „continuarea războiului de către români şi finlandezi, 
dincolo de fruntariile lor naţionale, este rău apreciată în 
Statele Unite”. 

Asigurările pe care încearcă să le aibă Maniu sunt prea 
categorice ca diplomaţia americană să le poate oferi. El vrea 
ca ministrul american să-i certifice în scris „că Anglia şi 
America nu pot considera România ca un stat inamic”. 
Gunther arată că o asemenea declaraţie depăşeşte 
atribuţiile sale; dar lasă a înţelege că are mandatul să 


181 


întrebe: „Ce ar putea să facă România pentru cauza aliaților, 
la un moment potrivit”. Maniu răspunde că acesta atârna de 
atitudinea şi înţelegerea pe care Aliaţii o vor arăta „României 
ocupate de nemți”. Şi cum Maniu e silit, din consideraţii de 
partid, să prezinte aceste conversații „ca o mare acţiune 
diplomatică”, el declară „că guvernul trebuie să înţeleagă că 
fiecare are de jucat rolul său, la timpul potrivit. Nu trebuie să 
se repete spectacolul Marghiloman-Brătianu. Politica externă 
a Partidului Național- Ţărănesc e în concordanţă cu 
interesele superioare ale ţării ”. Incercarea de a obţine un 
consimţământ tacit al guvernului pentru politica sa externă 
va fi continuată mult timp. 

La 1 august 1941 Maniu caută, pentru întâia oară, să 
folosească diplomaţia americană în clarificarea raporturilor 
cu Sovietele. El cere lui Gunther ca Anglia să determine 
Sovietele să declare „că ocuparea Basarabiei şi Bucovinei în 
1940 a fost o măsură de siguranţă împotriva unei eventuale 
agresiuni germane; că Sovietele n-au avut intenţiunea să 
anexeze aceste provincii şi că ele sunt gata să discute, la 
sfârşitul ostilităților, cu un guvern român, liber de orice 
influență străină”.  Diplomatul american nu consideră 
intervenţia oportună; el raportează totuşi şefilor săi, iar 
rezultatul este...că postul de radio Londra îndeamnă pe români 
să nu avanseze dincolo de Nistru! 


În luptă cu guvernul 


La 24 iulie Maniu anunţă că lucrează la un răspuns 
detaliat la scrisoarea ce o primise din partea domnului 
general Antonescu şi căruia nu-i putuse replica din cauză că 
intervenise războiul. Memoriul ce înaintase guvernului la 18 
iulie se bucură de o largă răspândire; agitația manistă creşte 
şi se întinde. La 31 iulie Ilie Lazăr, Leucuţia şi Răchiţan sunt 
internaţi la Tg. Jiu. Maniu îi declară „victime” ale germanilor 
şi îi califică „patrioţi” şi „luptători naţionalişti înfocaţi”. A 
doua zi el cere liberalilor să adopte o atitudine similară față 
de problema războiului din răsărit. Dinu Brătianu are încă 
ezitări. Maniu întreţine o atmosferă specială: „pierderile 
noastre”, spune dânsul, „sunt considerabile. Nemţii ne-au 


182 


lipsit de arme şi material modern de război. Jertfele noastre 
sunt mari şi inutile”. La 12 august un manifest lămureşte 
atitudinea partidului faţă de război. „Pierderea provinciilor în 
1940, un început de invazie; eliberarea Basarabiei şi 
Bucovinei, respingerea acestor invazii străine de pe teritoriul 
naţional”; „el nu trebuie să se transforme într-un război 
alături de Germania, servind scopurile de agresiune şi 
cucerire ale Reichului; România trebuie să rămână alături de 
Anglia democratică ”. La 15 august 1941 el dezvoltă 
opiniunile sale într-o declaraţie destinată presei străine, 
explicând pe larg motivele ce-l îndeamnă să fie alături de 
puterile democratice şi să nu aprobe expansiunea trupelor 
române dincolo de Nistru. 

Activitatea externă se întretaie cu preocupări diverse. 
Maniu caută mereu motive noi de agitaţie. La 27 iulie 
organizează un parastas la Biserica Unită pentru eroii 
ardeleni căzuţi în Rusia. E un mod de a pune în evidenţă că 
ardelenii sunt chemaţi să lupte pentru o cauză străină. În 
acelaşi timp, el face o mare publicitate propagandei 
maghiare care reclamă restul Ardealului, din moment ce 
România se întinde la est. 

La 18 august 1941 Maniu vede din nou pe Gunther la 
Braşov, în prezenţa lui Popovici, Aurel Dobrescu şi Serdici. 
Doctorul Lupu, care se află la vila lui Popovici, nu e invitat la 
conversații. Maniu se declară mulţumit cu rezultatul acestei 
întrevederi, deşi ministrul american subliniase „poziţia gravă 
a României” şi „atmosfera imposibilă ce şi-o creează prin 
excesele contra evreilor”. La 19 august se lansează una din 
acele „bombe” care fac de mult timp specialitatea lui Maniu, 
atunci când are nevoie de „atmosferă”. El va fi arestat din 
ordinul nemților, spun partizanii săi care încearcă să 
alarmeze opinia publică din Ardeal, unde se ştie că persoana 
sa exercită o mare atracţie. Şi fiindcă lucrul era anunţat că 
se va produce de la un ceas la altul, se găseşte imediat o 
explicaţie: arestarea lui Maniu a fost amânată din cauza 
agitaţiei întreprinsă în străinătate de fostul rege Carol al II-lea, 
care publicase şi un interviu, reprodus de „Corriere dela 
Sera”. Fireşte, Maniu nu e arestat, dar el ştie ceva. Fiindcă la 
21 august 1941 e ridicat grupul Vişa-Rică Georgescu. 


183 


Gruparea trece printr-un moment de panică. Se aşteaptă 
arestări masive. Cooperarea organelor germane la anchetă 
impresionează rău. „Statul român a încetat să-şi mai 
exercite suveranitatea”, spune Maniu, care explică lucrurile 
printr-o „mare înscenare a nemților”. Se răspândesc zvonuri 
că arestările se vor extinde asupra trinităţii Gafencu-Ralea- 
Ghelmegeanu. Intreaga lume politică bănuită de simpatii 
anglofile se socotea ameninţată. Maniu desolidarizează 
partidul de grupul Vişa-Georgescu, dar ia în secret măsuri 
pentru a organiza apărarea celor arestaţi. El încearcă să 
acopere afacerea  Georgescu-Vişa, care stârneşte 
protestările lui Mihalache şi ale d-rului Lupu, cu diversiuni 
diferite. La 26 august readuce în discuţie problema româno- 
ungară şi preconizează schimbul de populaţie. La 27 august 
se proiectează întruniri în Ardeal, ca răspuns la sărbătoririle 
organizate de unguri la împlinirea unui an de la ocuparea 
Transilvaniei de Nord. La 28 august, faţă de măsurile ce le 
anunţă guvernul pentru a potoli agitația, maniştii răspund în 
mod stereotip: „Vom suferi pentru cauza Ardealului”. Şi la 29 
august pornesc două întreprinderi noi: oameni de încredere 
organizează centre de informaţie la frontiera ungară, iar alţii 
caută să reînjghebe o mişcare de tineret, pe baze de 
„Nnuclee”, cu scopul de a face propagandă orală, de a recruta 
partizani şi de a strânge informaţii. Chiar legionarii vor putea 
fi primiţi individual, după ce vor fi supuşi unor verificări. La 
30 august are loc la Biserica Unită din Capitală un parastas 
la un an de la arbitraj. 

Preotul Man, vaidist revenit temporar la Maniu, ţine un 
discurs mişcător: „S-a repetat în această dramă istorică, 
spune dânsul povestea Solomon. Mama vitregă. Ungaria, 
care n-are nici un simţământ pentru Ardealul nostru, a 
preferat ca el să fie tăiat în două. Noi nu vom consimţi 
niciodată la această crimă”. 

In această zi se ţine o adunare a refugiaților la care Maniu 
nu participă, dar unde totul se petrece după indicaţiile sale. 
Patru moţiuni-către rege, generalul Antonescu, ministrul 
german şi ministrul italian-protestează contra arbitrului. Un 
manifest intitulat: „Români, 30 august, zi de blestem”, e 
răspândit pretutindeni. In faţa acestei activităţi laborioase 


184 


Mihalache e uluit. „Cu toate greşelile sale, spune dânsul, 
Maniu e singurul care formulează idei importante”. Dar 
dezacordul său cu Maniu persistă: Mihalache crede într-o 
pace de compromis, Maniu proclamă sentenţios victoria 
finală a Angliei. 

La 30 august doctorul Lupu dă semne de mare nemulţumire. El 
nu vrea să primească rolul ce i se dă în afacerea Georgescu- 
Vişa; „e ceva putred aici”, spune dânsul. Protestează că nu e 
ţinut în curent cu conversațiile duse cu Gunther şi vorbeşte 
favorabil regimului. 

„Antonescu trebuie să reuşească, spune d-rul Lupu. Şi nu 
o spun fiindcă am faţă de dânsul sentimente prieteneşti, ci 
fiindcă e angajat steagul ţării. Nu pot înțelege însă ce 
căutăm la Odessa”. 

Doctorul Lupu primeşte totuşi să meargă la domnul 
mareşal Antonescu pentru a obţine eliberarea lui Ilie Lazăr, 
Leucuţia şi Răchiţan, dar şi pentru a-l felicita pentru noul său 
titlu, pe care-l socoteşte „pe deplin meritat”. Maniu e 
preocupat de divergentele din grupul românesc de la 
Londra. El detestă pe Tillea, dar emisarii săi de acolo sunt 
prea slabi. Cornel Bianu e unul dintre numeroşii săi nepoti, 
tânăr, lipsit de experienţă şi de aptitudini deosebite. 
Legăturile lui se reduc la câteve scrisori de recomandaţie. 
Victor Cornea e un fost subataşat comercial, devenit manist 
circumstanță. Acţiunile lui Tillea par a fi mai bine cotate. Un 
singur moment Maniu crede că va fi obligat la o colaborare 
cu acesta, dar această impresie e trecătoare. 

Aşa-zisa politică de duplicitate pe care o face Ungaria 
constituie una din temele de bătaie ale lui Maniu. Ungaria, 
spune Maniu, nu face sacrificii militare pentru Axă; ea îşi 
rezervă forţele militare ca să se năpustească în contra 
României. Dar ea îşi crează şi o puternică rezervă engleză în 
jurul lui Tibor Eckhardt şi a contelui Bethlen, în vreme ce 
România neglijează factorul anglo-saxon. Ungaria va ieşi 
enorm avantajată din această politică, spune Maniu, care 
sugerează indirect ca guvernul să-i rezerve în mod 
nestânjenit un rol similar. 

La 7 septembrie 1941 se lansează un cuvânt de ordine al 
propagandei maniste: „Problema Ardealului nu se poate 


185 


rezolva sub nici o formă cu ajutorul Germaniei”. 

La 17 septembrie — un an de la evacuarea ultimei părţi a 
Ardealului -parastas pentru regăţenii care au murit pentru 
cauza Ardealului. În chipuri diferite agitația revizionistă e 
menţinută. 


Noi relaţii diplomatice 


La 7 septembrie 1941 Ştirbey aranjează o nouă întâlnire 
între Gunther şi Maniu. Știrbey e menit să joace un rol 
insemnat; Maniu apreciază la justa valoare această captură 
interesantă. Omul care avea sub regele Ferdinand o 
irezistibilă înrâurire asupra Palatului are la activul său o 
vastă experienţă. E un diplomat măsurat, inteligent, dibaci şi 
cu întinse relaţii în străinătate. Ginerele său, Bockshall, de 
care fiica sa trăieşte despărțită, dar cu care bătrânul curtean 
menţine relaţii excelente, e unul din experţii englezi în 
afacerile româneşti. Ştirbey singur poate pune în mişcare, în 
orice moment, relaţii de prima mână în Anglia, în Statele 
Unite, în Franţa şi în Elveţia. El este, apoi, un om ascultat în 
familia Brătianu şi poate răspunde la scopuri multiple. 
Principele e dispus să lucreze; el care stase rezervat, în 
umbra lui lonel Brătianu, pare deodată sfâşiat de mari 
ambiţii personale. Talentele lui Maniu de a găsi „slăbiciunea 
oamenilor” au unde să se exercite. E timpul însă să se 
stabilească noi contacte diplomatice; legația americană e pe 
punctul de a pleca. Apare atunci în scenă un diplomat nou: 
Rene de Weck, ministrul Elveţiei. La 18 septembrie 1941 
Maniu are prima întâlnire cu „ministrul şviţerian”, cum 
obişnuieşte să se exprime. De Weck e la acea dată cel mai 
vechi diplomat în Bucureşti. Om de pasiuni calme, el are mai 
mare interes pentru literatură decât pentru politică. Maniu 
ştia să-i zgândăre ambițiile: va rămâne cel mai important 
diplomat neutru, va avea de jucat un rol extraordinar în 
România. El trebuie să sprijine cauza libertăţii, trebuie să 
devină agentul „României libere”. De Weck e prudent; el are 
în acelaşi timp o simpatie pentru vice-preşedintele de 
Consiliu, pe care n-o ascunde nici faţă de Maniu. Maniu 
insistă şi izbuteşte uneori. 


186 


În acelaşi timp, Mihai Popovici cultivă asiduu pe Suphi 
Tanrioer, ministrul Turciei. 
Este o legătură care va fi de mare folos acţiunii maniste în 
străinătate. Suphi Tanrioer va asigura contactul cu oficiile 
britanice din Turcia. 


Circulări şi memorii 


În septembrie 1941 se produc unele manifestări carliste. 
Maniu e neplăcut surprins. În această privinţă, el crede că 
are un acord general. De la Dinu Brătianu şi până la domnul 
mareşal Antonescu, de la Srirbey şi până la cuzişti, toată 
lumea detestă pe fostul rege. Acţiunea sa în străinătate pare 
compromisă. Anglia şi Statele Unite nu-l primesc, Tillea nu 
îndrăzneşte să vorbească în numele lui, iar Davilla întreţine o 
campanie vehementă în contra fostului suveran. Guvernul 
carlist din Bucureşti stă el singur sub prea multe acuzaţii ca 
să poată ridica capul! Şi totuşi ... Maniu aşteaptă abia 
momentul să poată lovi fără cruţare în foştii oameni ai 
regimului Carol. Guvernul e mai puţin pornit decât îşi 
închipuie maniştii. La 9 septembrie Sever Bocu e primit de 
domnul mareşal Antonescu. Rică Georgescu e considerat 
salvat, iar Bocu scrie în „Vestul” din Timişoara un articol de 
elogii pentru Conducător, care produce discuţii în tabăra 
manistă. La 18 septembrie llie Lazăr, Leucuţia şi Răchiţan 
sunt eliberaţi din lagăr. Cu cinci zile înainte, Maniu făcuse din 
nou declaraţii în contra politicii militare a guvernului; el îşi 
exprimă temerea că România va fi atrasă într-un război 
direct contra armatelor anglo-americane în Caucaz şi 
proclamă iarăşi că nu ne putem angaja în acţiuni străine de 
interesele noastre. 

„Buletinul partidului” din octombrie 1941 e menit să risipească 
unele temeri în privinţa lui Mihalache; Maniu spusese: „e o 
intrigă infamă că Mihalache e dispus să intre în guvern”. lar 
Mihalache îşi fixase astfel poziţia sa în partid: „Nu voi ezita 
să fac ce-mi cere Maniu. Cu o condiţie: să facă şi dânsul la 


187 


fel. Nu voi face însă nimic...ce nu va face şi Maniu”. 

Aceste temeri odată împrăştiate, circulara salută 
eliberarea Basarabiei, dar arată „că partidul rămâne 
credincios politicii sale externe, alături de puterile 
democratice, fără un spirit de duşmănie față de Germania”. 
Dar afirmă, totuşi, în continuare: „„Ocuparea Basarabiei se 
datoreşte neînţelegerii  ruso-germane. Profitând de 
slăbiciunea României, Axa a impus cedarea Transilvaniei şi a 
Cadrilaterului”. E firesc ca opinia publică să fie favorabilă, 
spune circulara, statelor democratice care au creat România 
Mare. „Partidul Național- Ţărănesc n-a recunoscut niciodată 
cedările făcute consultarea tării; acţiunea în curs, 
respingerea invaziunii şi izgonirea unor ocupanţi brutali şi 
nelegitimi. Scopul final e însă refacerea unităţii naţionale. 
Partidul Naţional-Ţărănesc este acela care a obţinut în 1920 
la Londra, recunoaşterea Basarabiei. El rămâne credincios 
orientării sale alături de democraţii, pentru că politica 
acestora e întemeiată pe libertatea şi pe dreptul de existenţă 
al statelor mici. Din considerente pozitive e de dorit ca 
bolşevismul să iasă înfrânt dar şi forţa germană slăbită. 
Întreprinderea militară românească alături de Axă e riscantă; 
România se poate trece în rândul ţărilor învinse. Acestea au 
determinat pe Maniu, să încheie circulara, să ceară 
mareşalului Antonescu să nu se asocieze la un război de 
agresiune şi să oprească trupele române pe Nistru”. 

La 24 octombrie Maniu primeşte pe d-rul Filderman, care-i 
vorbeşte de deportarea evreilor basarabeni stabiliţi în Regat. 
Maniu făgăduieşte să susţină pe evrei şi se declară din nou 
„în contra măsurilor luate sub inspiraţie germană”. 


Al doilea plebiscit 


În noiembrie 1941, Maniu ia atitudine faţă de al doilea 
plebiscit”. Nu poate participa sub stare de asediu „pentru a 
da o justificare aparentă regimului autocratic şi a aproba un 
simulacru de consultare obştească”. Decretul interzice 


12 Al doilea plebiscit a fost organizat pe baza Legii nr. 3053 din 5 noiembrie 1941 şi s- 
a desfăşurat în ziua de 9 noiembrie 1941, la numai două zile de la încheierea 
festivizăţilor organizate la Bucureşti, care marcau încheierea campaniei militare a 
armatei române şi revenirea soldaţilor în ţară. 


188 


discuţia şi cere un singur răspuns la un complex de întrebări. 
Nu e admisibil un plebiscit care să fixeze politica de 
organizare a statului. Nu se poate răspunde şi în chestia 
războiului şi a dictaturii, a românizării şi a germanizării, a 
poziţiei noastre internaţionale şi a posturilor noastre umilite 
faţă de fraţii înstrăinaţi, a Pactului tripartit care ne pune în 
război cu toată lumea şi nu ne oferă posibilitatea de a salva 
partea ruptă a Ardealului. 

Maniu nu se mulţumeşte cu atât. La 8 decembrie 1941 el 
adresează un nou memoriu domnului mareşal Antonescu, în 
care revine „asupra situaţiei create României prin 
continuarea războiului din răsărit şi decimarea forţelor 
armatei noastre”. El consideră conservarea armatei ca o 
necesitate naţională de prim ordin şi cere în mod stăruitor 
încetarea colaborării militare cu germanii. 

In aceeaşi lună, partidul pune în discuţie nemulţumirile 
stârnite în ţară de administraţia militară. Se vorbeşte totuşi 
de o apropiată intrare a lui Gh. Brătianu în guvern. Lumea 
politică priveşte cu simpatie această colaborare. Maniu pune 
totul în mişcare pentru a o împiedica. Motivele sale? „Trebuie 
să putem spune mâine, la conferinţa de pace, că niciunul 
dintre factorii politici ai ţării n-a coolaborat cu Germania”. 
Maniu merge în Ardeal pentru a agita spiritele în contra unei noi 
mobilizări; ce caută ardelenii în Rusia, e leit motivul 
propagandei sale. Dar anul se sfârseşte rău pentru agitatorii 
manişti. Anton Aurel Mureşan, perceptor...şi ziarist, individ 
dubios care a trecut prin mai multe partide, bătăuş renumit, 
care-şi făcuse o mică trambulină din ziarul „Ardealul”, crede 
că-şi poate îngădui într-o scrisoare adresată Conducătorului, 
ceea ce nici Maniu nu îndrăznise; este arestat. În aceeaşi 
lună izbucneşte afacerea Zăgănescu. Aurel Dobrescu, unul 
dintre vechii devotați ai lui Maniu, e arestat de asemenea. 
Partidul e din nou în agitaţie. 


Anul 1942 
În ianuarie 1942 erau destule motive care să dicteze lui 


Maniu prudenţă: raporturile cu Germania deveneau una din 
marile preocupări nu numai ale cârmuirii, dar şi ale 


189 


publicului; în partid, fracțiunea ţărănistă, reprezentată de 
Mihalache-Hudiţă, neliniştită de unele ecouri agresive ce 
răzbeau din cercurile Legaţiei germane, cerea să nu se mai 
facă dificultăţi guvernului. Aceste dificultăţi, spuneau dânşii, 
facilitează indirect cererile germane, fiindcă obligă mereu 
guvernul să arate nemților că nu urmează sugestiile 
opoziţiei. La Dobreşti, în timpul sărbătorilor, avusese loc o 
aprigă dezbatere asupra tacticii partidului. Maniu, care 
întreţine cu perseverenţă legenda „unităţii desăvârşite din 
conducere”, răspândeşte zvonul că între dânsul şi Mihalache 
e un acord complet. Doctorul Lupu silit să lămurească 
partizanii: la Dobreşti nu s-a stabilit nici un acord, Maniu se 
orientează numai după ce vrea Anglia şi ignorează primejdia 
rusească. 

Acolo, atât el cât şi Mihalache au declarat că înţeleg 
greutăţile guvernului şi s-au împotrivit „unui nou memoriu 
care enervează inutil pe domnul mareşal Antonescu”. 

Maniu nu se dă bătut. Ca de obicei, el declară că ține 
seama de ceilalţi, dar face numai ceea ce crede că e mai 
bine. La 8 ianuarie el critică hotărârea guvernului de a pune 
la dispoziţia Germaniei noi forţe militare, „care vor fi 
decimate î Răsărit”. La 10 ianuarie el răspândeşte o 
informaţie senzaţională: Hitler n-a cerut trupe, ci le-a oferit 
Mareşalul. 

Ribbentrop merge la Budapesta; Bardossy ţine un discurs 
îndreptat în contra României. Maniu traduce discursul şi-i 
asigură o largă răspândire, pentru a învedera poziţia falsă a 
Germaniei, între Ungaria şi România. 


Ruperea relaţiilor cu America 


Guvernul român declară război Statelor Unite”, iar 
maniştii prezintă acest eveniment ca simptomul cel mai 
grav. Se şi răspândeşte, în derâdere, o frază dintr-un 
manifest inventat: „Când steagul românesc va fi împlântat 
viguros la Casa Albă, atunci catapeteasma neamului 
românesc se va înălța peste veacuri...” 


13 La 12 decembrie 1941 Romania a declarat război SUA, la presiunile Germaniei şi 
Italiei. 


190 


Relaţiile lui Maniu cu Legația americană se 
întrerupseseră. Încă din prima jumătate a lunii decembrie 
1941, Gunther, slăbit de boală, nu mai poate primi. Benton, 
ataşatul cu afaceri, trebuie câştigat. La 22 decembrie 
Gunther moare. La 10 ianuarie 1942 Maniu reuşeşte să 
organizeze un mare dejun la Mihai Popovici; participă 
Benton, Maniu, Stirbey, doctorul Lupu. Cei prezenţi sunt 
informaţi că USA nu poate lua în considerare declaraţia de 
război a României, întrucât guvernul român n-are libertate şi 
iniţiativă proprie. Maniu relevă că a susţinut acelaşi lucru în 
notele informative predate legaţiei americane; el crede însă 
„că România trebuie oficial socotită ca un stat ocupat, iar 
actele guvernului său nu pot fi socotite ca exprimând voinţa 
poporului român”. El arată că nici Gh. Brătianu, care avea 
simpatii pentru Germania, n-a vrut să colaboreze cu dânşii. 

Faţă de izolarea din propriul său partid, Maniu face 
sforţări pentru a se apropia din nou de Dinu Brătianu. 
Conflictul cu lumea anglo-saxonă  înlesneşte această 
colaborare. La 14 ianuarie 1942 Maniu şi Dinu Brătianu 
adresează un memoriu comun domnului mareşal Antonescu 
în care protestează împotriva stării de război cu Anglia şi 
America. Convinşi de victoria anglo-saxonă, cei doi şefi 
democrați descriu urmările acestei situaţiuni. Ei sunt contra 
trimiterii de noi trupe ce nu sunt justificate prin avantaje de 
ordin teritorial. Preconizează retragerea trupelor, 
reorganizarea şi întărirea armatei. Gh. Brătianu e convins să 
ducă memoriul domnului mareşal Antonescu; domnia sa nu-l 
primeşte, iar Gheorghe Brătianu se simte personal jicnit. 

La 27 ianuarie 1942 Legația americană părăseşte ţara, 
are loc o ultimă întrevedere cu Benton. Diplomatul american 
promite că va susţine la Casa Albă „cauza României libere” 
şi făgăduieşte să țină contactul cu Maniu, încredințat că se 
va întoarce la un post în Europa. Ceea ce se şi întâmplă, 
fiindcă Benton devine prim consul al Americii la Marsilia. 

Dar el asigură mai mult contactul între Davilla şi Maniu 
decât între Maniu şi Casa Albă. 


Agitaţia manistă creşte 


191 


În aceeaşi lună, Maniu merge în Ardeal pentru a-şi da 
seama de situaţie. La reîntoarcere el relevă îngrijorarea ce 
domneşte acolo. Ardelenii sunt ostili declarării războiului cu 
Statele Unite; ei sunt mai neliniştiţi cu privire la raporturile 
româno-maghiare. În vreme ce Ungaria se pregăteşte şi se 
înarmează, potenţialul de război, militar şi economic al 
României slăbeşte. Ardelenii sunt alarmaţi faţă de zvonurile 
că patru-cinci sute de mii de oameni noi vor fi trimişi pe 
front. 

Se zvoneşte că legionarii se împacă cu guvernul; Maniu 
arată că aceasta ar fi o greşeală. Ei ar fi gata să facă orice 
concesii pentru a pune mâna pe putere. Jocul ar arunca ţara 
în primejdie şi nesiguranţă. Maniu vrea să organizeze 
apărarea lui Mureşan. De rândul acesta nu se opune numai 
d-rul Lupu, ci şi d-rul Virgil Solomon, dar totuşi Maniu 
izbucneşte să găsească banii trebuincioşi pentru apărători şi 
pentru soţia celui închis. Ziarul „Ardealul”, trecut sub direcţia 
lui Constantin Hagea, fost secretar de redacţie la „România 
Nouă” a lui Zaharia Boilă, devine un organ pur manist. 

Buletinul partidului pe luna ianuarie 1942 aprobă 
„respingerea invaziunei” de la răsărit, dar rămâne devotat 
„ideologiei democratice care a asigurat crearea şi 
dezvoltarea Statului Român”. Politica alături de Anglia nu 
exclude lupta pentru dezrobirea Bucovinei şi Basarabiei; în 
baza aceluiaşi drept, revendicăm Ardealul. Gruparea 
naţional-ţărănistă vede în guvern o formaţiune dictatorială; 
cum însă sunt împrejurări anormale, ea nu vrea să creeze 
dificultăţi guvernului Antonescu, ci doreşte numai să-şi 
exprime punctul ei de vedere. Buletinul desminte versiunea 
că Mihalache şi Lupu ar intra în guvern şi anunţă „că forţele 
partidului român solidare”. 

In aceeaşi lună Maniu face o nouă intervenţie. Fiindcă 
domnul mareşal Antonescu a refuzat să primească memoriul 
trimis prin Gheorghe Brătianu, el adresează o scrisoare d- 
rului Lupu, căruia îi cere să anunţe Guvernului că Ungaria se 
pregăteşte să ocupe Banatul şi să atace România. Concluzia: 
nici o unitate să nu fie scoasă din Transilvania. Ungurii vor să 
capete restul Ardealului de la englezi; de aceea, statul vecin 
face o politică prudentă atât faţă de probleme războiului, ca 


192 


şi de chestia evreiască. 
Intervenţiile lui von Killinger 


Legația germană ia poziţie contra agitaţiei anglofile. Von 
Killinger ţine un discurs, în care atacă în termeni violenţi 
vechii oameni politici. Impresia în lumea politică e 
detestabilă. Se evocă gestul lui Nicolae Filipescu, care a 
pălmuit pe un ministru străin ce ofensase demnitatea 
naţională. Maniu are o întâlnire cu Dinu Brătianu. E de acord 
cu şeful liberalilor că ministrul german a săvârşit o 
neîngăduită imixtiune în treburile interne „şi că tutela pe 
care şi-o arogă e egală cu protectoratul”. 

La 3 februarie 1942 Maniu trimite o „notă informativă” 
guvernelor englez şi american, prin intermediul Legaţiei 
elveţiene. El prezintă discursul lui Killinger ca o dovadă 
publică că Germania consideră România sub protectorat. 

Înainte de discursul ministrului german Maniu primise vizita lui 
Pflaumer. Acesta recunoaşte „că din punct de vedere 
naţional, Maniu are dreptate”. Tot înainte de ieşirea 
Baronului Killinger, prinţul de Rohan, sosit special în 
România, în secret, întreabă pe Maniu: de ce este duşmanul 
înverşunat al Germaniei? Era a doua vizită ce i-o făcea 
emisarul german. „Nu sunt duşmanul Dvs., răspunde Maniu, 
dar spuneti-mi ce aţi face în locul meu? Eu am educaţie 
germană şi-mi pare rău că nu pot fi cu Dvs. Am citit însă în 
„Mein Kampf” că Germania trebuie să-şi asigure spațiul vital 
„Şi să nu respecte niciun tratat decât dacă corespunde 
intereselor ei. Ungaria are de la Dvs. Toate satisfacțiile; în 
schimb, România rămâne ciuntită”. 

Prinţul de Rohan observă „ că cele două puncte de vedere 
sunt prea deosebite, dar afirmă că Maniu se va convinge 
abia în viitor de eroarea sa”. 

Încercările germane pe lângă Maniu iau sfârşit; de aici 
înainte, germanii îl vor considera un inamic ireductibil, ce nu 
poate fi îmblânzit. 


Sentința în procesul „Pro-Transilvania” 


193 


O nouă intervenţie în Justiţie, Maniu, Mihalache şi doctrul 
Lupu cer despăgubiri Senatului, care sub F.R.N. i-a oprit să-şi 
exercite mandatele fiindcă refuzau să îmbrace uniforma 
albastră. La 21 februarie 1942 Justiţia se pronunţă în 
favoarea fondatorilor Asociaţiei  „Pro-Transilvania”. Maniu 
organizează o manifestaţiune la locuinţa sa şi face proiectele 
pentru începerea unei activităţi imediate. Toate forţele 
politice independente se vor reuni în jurul său pentru a 
realiza un instrument naţional şi iredent. El preconizează o 
vastă acţiune internaţională (birouri de propagandă în 
străinătate, contacte oficiale cu legaţiile, memorii către 
guvernele străine) şi o intensă agitaţie internă (comitetele 
judeţene şi comunale, propagandă prin presă şi radio, 
întruniri). El se bizuia pe informaţiile ce le avea de la 
întrevederea dintre Fuhrer şi domnul mareşal Antonescu, la 
care „s-au amânat problemele importante interesând 
România”. „E imposibil să restabilim graniţele cu ajutorul 
Axei”, spune Maniu. „Germania visează să creeze mici stătuleţe, 
dominate de dânsa. Biruinţa se câştigă prin lupte. Noi vom 
lupta cu toate riscurile”. 

Mihai Popovici, asupra căruia apasă o gestiune 
nejustificată, vrea să creeze o destindere faţă de Guvern. El 
e primit de domnul vicepreşedinte al Consiliului. După aceea, 
declară: „Memoriul Guvernului către Hitler întăreşte acţiunea 
lui Maniu. Armata trebuie să-şi conserve forţele. Prin 
intervenţia sa, Antonescu s-a pus de acord cu ţara şi 
armata”. 

Dar Maniu are preocupările sale. Din Londra vin ştiri rele 
privitoare la diferendul Tillea-Bianu. Englezii nu vor să 
recunoască niciunul dintre comitetele româneşti. Maniu e 
inştiințat că emigranții români sunt sub orice aşteptări. E 
nevoie să se trimită personalităţi proeminente la Londra sau 
în Orientul Apropiat. Guvernul britanic socoteşte o acțiune în 
afară absolut imperioasă. 

Zaharia Boilă scrie o broşură despre Carol şi lupeasca 
pentru o editură suedeză; ea are scopul să discrediteze pa 
Carol în străinătate. La 25 februarie un mare interes în 
tabăra ardeleană pentru criza din Ungaria. Alegerea fiului 
Horthy e interpretată ca un gest anglofil, cu repercusiuni 


194 


asupra raporturilor cu România. 
Afacerea Iacobici 


Criza ce se produce la Statul Major dă lui Maniu posibilitatea 
să-şi extindă acţiunea în armată. Încă din timpul legionarilor 
el căutase să câştige cercurile militare, dar rebeliunea părea 
a fi solidarizat definitiv armata cu regimul Antonescu. 

După rebeliune, Maniu răspândeşte intenţionat ştirea că a 
sugerat un guvern militar, singurul în măsură să 
restabilească ordinea internă. El elogiază cu căldură virtuțile 
armatei; scopul său e să-și creeze, pentru viitor, 
devotamente în cadrele superioare; el păstrează de mult 
legături directe şi indirecte cu unii generali; un grup de 
rezervişti, între care generalii: Rudeanu, Rădescu, Negrei, 
Vasilescu, Marcovici, Ilcuş, Boeru-Sibiu, Economu, colonel 
Chiru, colonel Lăcusteanu, colonel Sfetescu, maior Răutu şi 
alții îi asigură un contact permanent cu cercurile militare. 
Ofițerii superiori ardeleni îi raportesză asupra evenimentelor 
din armată; alţii îi fac referate cu privire la problemele 
tehnice militare şi la luptele de pe fronturi. Întotdeauna el 
căutase să aibă armata. In 1929, cum ia puterea, vrea să 
împrăştie, printr-un mare gest, aversiunea pe care cercurile 
militare o aveau în contra sa, din cauza luptelor ce le dusese 
cu Brătianu. El convoacă imediat căpeteniile din armată 
pentru a dezbate înarmarea; nu se lasă impresionat nici de 
strigătele lui Titulescu, care nu înţelege „aceste tendinţe 
militariste”. EI posedă ca nimeni altul talentul de a cultiva 
relaţiile, de a măyguli vanităţile, de a trezi speranțele 
personale; politeţea sa e proverbială. Mulţi cred că-şi pot 
asigura situaţiuni importante; Maniu face totul spre a 
încuraja orice veleitate. Când o parte din rebeli apare în faţa 
Consiliului de Război, unii judecători îl întreabă ce au făcut. 
Maniu răspunde: „Legea!”. 

Raportul Iacobici e socotit astfel de Maniu ca cea mai importantă 
confirmare a politicii militare preconizate de dânsul. Dacă 
şeful Marelui Stat Major găseşte că nu mai putem da trupe 
noi şi că armata trebuie să intre într-o perioadă de 
reorganizare, ce argumente s-ar mai putea opune tezei sale? 


195 


Iacobici nu poate intra sub invinuirea de anglofile, spune 
Maniu. Jumătate german prin sânge, el e german complet 
prin educaţie. 

lacobici are încrederea generalilor germani. Ei sunt 
convinşi de capacitatea sa. Subşefi de Stat Major, Mazarini şi 
Tătăranu, sunt de acord cu dânsul. In faţa acestei opoziții, ce 
se poate să mai spună Mareşalul? Pe aceste teme, afacerea 
Iacobici va constitui luni de zile marea „piesă” a lui Maniu la 
dosarul războiului. El adânceşte îndată legăturile cu 
generalul opozant; Leucuţia şi doctorul Jovin aduc şi transmit 
mesaje, schimbă informaţii, organizează întâlniri şi mese. 

Propaganda manistă e mobilizată spre a face atmosferă 
în jurul lui lacobici;: el devine omul care poate prelua 
succesiunea domnului mareşal Antonescu, cu 
consimţământul germanilor...şi cu încrederea armatei. 

Această sugestie va lua forme publice mai târziu, când se 
acreditează cu insistenţă zvonul că sănătatea domnului 
mareşal Antonescu îl va obliga să-şi părăsească funcțiunile. 

Maniu va fi silit să se apere, apoi, în faţa lui Mihalache şi a d- 
rului Lupu; el va spune că n-a urmărit pronunciamente şi că 
n-a avut niciodată intenţia să răstoarne pe domnul mareşal 
Antonescu, dar planurile sale sunt întotdeauna tenebroase. 


Între germani şi români 


La intervenţia lui Killinger, Maniu răspunde în două feluri: 
întâi, elrăspândeşte în sute de exemplare lungul memoriu 
din 6 iulie 1941, prin care răspunde la o scrisoare ce a primit 
din partea domnului mareşal Antonescu; acest memoriu 
conţine un material vast cu privire la germanizarea vieţii 
economice, la care experţii partidului lucraseră câteva luni. 

Apoi, Maniu cere lui Dinu Brătianu să se asocieze la o 
intervenţie directă. Şeful grupării liberale refuză. Maniu 
foloseşte atunci unul din sistemele sale sinuoase: el cere lui 
Jumanca, socialist ardelean, cu care colaborase mai de mult, 
să-i adreseze un memoriu privitor la acţiunea minorităţii 
germane în Ardeal. La 22 februarie 1942 Maniu scrie 
domnului vice-preşedinte al Consiliului şi trimite scrisoarea 
prin Mihai Popovici, care încearcă să creeze o legătură 


196 


directă cu Preşedinţia. Maniu spune că germanii au devenit 
insuportabili, că demnitatea românilor e zilnic umilită. 
Concurența economică a saşilor e o primejdie. Ei au devenit 
stat în stat: au drepturi ce se refuză populaţiei româneşti, fac 
întruniri, au organizaţii paramilitare, uniforme şi arme. 
Alătură un apel al organizaţiei „Deutsche Mannschaft” din 
Braşov, care cere saşilor să asculte numei de ordinele 
Fuhrerului. Maniu arată că se şi vorbeşte de o „Donauland” 
sub protectorat german şi atribuie aceste planuri unei 
toleranţe locale „ fiindcă în Ungaria, germanii nu şi-ar 
îngădui aceasta”. Ce să creadă saşii, spune Maniu, când 
Killinger distribuie laude Conducătorului şi intervine în 
afacerile interne. Armata e sub nemți, viaţa economică 
germanizată, minoritatea germană stat în stat. E o renunțare 
umilitoare şi primejdioasă pentru viitor; iar din nou cu 
referire la discursul lui Killinger: „Palmele ce le dă cineva 
unui individ legat în lanţuri nu ofensează pe cel pălmuit, ci 
pe cel ce pălmuieşte”. 

În Ardeal, unde saşii întrecuseră într-adevăr măsura, 
scrisoarea e bine primită. 


Iar problema Ardealului 


La 25 februarie 1942 se hotărăşte reluarea activităţii „Pro- 
Transilvania” în secret; sunt date misiuni confidenţiale pentru 
Ardeal, Banat şi teritoriul ocupat. Intrevederea dintre domnul 
mareşal Antonescu şi Fuhrer este exploatată, de rândul 
acesta, şi din punctul de vedere al Ardealului. Se anunţă că 
domnul mareşal Antonescu a cerut asigurări în chestia 
Ardealului şi nu le-a putut obţine, decât într-o formă...care nu 
asigură nimic. Germania va încuraja şi România şi Ungaria, 
spune Maniu. Dacă pierde războiul, chestiunea nu există, 
dacă câştigă, ea va proceda contra ambelor părţi şi numai 
potrivit cu interesele ei. Şi fiindcă unii partizani fac tot felul 
de ipoteze, Maniu exclamă: „Cine crede că mai poate învinge 
Germania, nu merită să citească toată viaţa decât 
telegramele D.N.B.” El arată că faimoasa unitate germană e 
o legendă, că în Partidul  Naţional-Socialist există 
nenumărate partiduţe, curente, interese şi contra-interese. 


197 


La 27 februarie el vede pe de Weck, ministrul Elveţiei; la 
1 martie Mihai Popovici se întâlneşte cu ministrul elveţian. 
Aceeaşi preocupare: ce a făcut mareşalul la Fuhrer? De Weck 
este informat că germanii au dat asigurări identice Ungariei 
şi României, iar Maniu fireşte că exploatează această ştire. 


Alarma din februarie 1942 


În jurul vizitei domnului mareşal Antonescu la Führer 
Maniu crează o alarmă extraordinară. Maniu vede zilnic pe 
Brătianu, pe Stirbey, generali şi diplomaţi. El prezintă situaţia 
ca extraordinară. S-a hotărât să se trimită noi trupe pe 
frontul de răsărit, mareşalul n-a putut rezista lui Hitler. Sute 
de mii de români vor fi ucişi. Ţara va rămâne fără armată. 
„lrecem prin momentul cel mai greu” spune Maniu. Tactica 
sa e însă că, în toiul marilor sale acţiuni antigermane şi anti- 
guvernamentale, şă-şi asigure poziţia prin diversiuni. 

La 1 martie, manişti răspândesc ştirea că viața lui Maniu 
e în pericol; serviciile secrete germane urmăresc să-l 
suprime. Maniu ar trebui să plece în străinătate, dar nu 
consimte să dezerteze de la datoria sa. Mai târziu, de Weck 
ii va transmite, într-adevăr, un mesaj secret, anunțând că 
noul ataşat de poliție german din Bucureşti are o misiune 
care priveşte viaţa lui Maniu. 

E uşor de înţeles ce impresie face această ştire în Ardeal, 
unde Maniu îşi menţine popularitatea. La 14 martie 1942, în 
mijlocul acestei agitaţii, el găseşte nimerit să adreseze o 
scrisoare românilor din Ardealul ocupat. Îi îndeamnă să aibă 
conştiinţa trează, să fie gata de luptă şi de jertfă pentru 
refacerea unităţii naţionale: el părăseşte tonul de partid şi le 
spune „că se face tot ce se poate în serviciul cauzei 
naţionale; regele care a cedat Ardealul a fost alungat, iar 
atrocitățile săvârşite de unguri au umplute indignare pe toţi 
românii”. Scrisori asemănătoare sunt trimise de Mihai 
Popovici la Mureş, Ghiţă Popp la Someş, llie Lazăr la 
Maramureş. 

La 17 martie Maniu se prezintă la Curtea de Apel pentru 
asociaţia „Pro- Transilvania”. În aceleaşi zile prietenii săi 
încep o luptă cu Valer Pop la Asociaţia refugiaților. Această 


198 


atmosferă, creată cu toate mijloacele de care dispun 
maniştii, nu izbuteşte să înfrângă rezerve celorlalţi. Maniu 
vrea o acţiune răsunătoare împotriva trimiterii de noi trupe. 
Dinu Brătianu ezită. Mihalache, Popovici şi doctorul Lupu se 
opun. Maniu îşi aminteşte că „tactica retragerilor” i-a dat 
mari posibilităţi în trecut. 

La 26 martie 1942 Maniu pleacă supărat în Ardeal. Popovici 
anunţă pe Lupu că Maniu nu se va întoarce decât chemat şi 
că a predat interimatul conducerii lui Mihalache, Popovici şi 
Lupu. În acelaşi timp, Popovici pledează pentru un armistițiu 
cu guvernul; gruparea n-ar părăsi politica sa, dar ar modera- 
o ca să evite greutăţi guvernului. D-rul Lupu suspectează pe 
Maniu că e înţeles cu Popovici, că acesta din urmă are 
motive personale să nu dorească ostilitatea guvernului. 
Discuţiile sunt violente. D-rul Lupu declară că n-are de primit 
conducerea... unui armistițiu! Acţiunea Maniu a fost 
supraevaluată, el- doctorul Lupu- nu s-a considerat niciodată 
în ostilitate cu guvernul. Mihalache refuză de asemene; e 
spune că eliberarea lui Aurel Dobrescu obligă partidul la 
espectativă. Maniu replică, prin emisari, că agitația e 
indispensabilă din punct de vedere naţional, dar că 
armistițiu cu guvernul există din ziua plecării regelui Carol al 
II-lea. Nu urmărim răsturnarea guvernului, ci o posibilitate 
legală de funcţionarea a partidului nostru. Ne desparte totul, dar 
Guvernul e necesar. Am vrut să-l împiedicăm să comită noi erori; 
s decimeze armata, s creeze ireparabilul în chestia 
evreească - şi atâta tot. La 30 martie, noi discuţii vehemente 
cu Maniu. Lupu spune neted: „Ai depline puteri, domnule 
Maniu. Ori renunţă la ele şi alegem un nou şef, ori nu renunti 
şi porţi mai departe răspunderea. Mie să nu-mi umbli cu 
şurubării”. Doctorul Lupu ştie că Maniu n-are de gând să 
renunțe la deplinele puteri, ce i le-a dat partidul. Dinu 
Brătianu e de asemenea rezervat. „Nu se pot face decât 
puţine lucruri, spune şeful grupării liberale: să te ţii în curent, 
să afirmi un punct de vedere când se poate, să păstrezi 
contactul cu lumea- şi atâta. Astfel, provocăm represaliile 
nemților şi distrugem definitiv partidele”. 

La 5 aprilie Maniu pune totuşi în pregătire un nou 
memoriu. El vorbeşte de noile angajamente militare luate de 


199 


domnul mareşal Antonescu, de decimarea armatei, el pune 
în față pregătirile ungare şi bulgare şi acordul stabilit cu 
prilejul vizitei Statului Major ungar la Sofia. Dacă continuăm 
să dăm trupe nu vom fi în stare să rezistăm unui atac 
ungaro-bulgar. El dezvoltă problema raporturilor cu Axa şi 
Ungaria, ajungând la încheierea că România nu-şi poate 
reface graniţele cu ajutorul Axei. Dar partidul se opune să 
se trimită memoriul. Dinu Brătianu declară că după 
atitudinea avută de domnul mareşal Antonescu, care 
refuzase memoriul trimis prin Gh. Brătianu, renunţă la o 
activitate memorandistică. Maniu începe să se ocupe de 
chestiunea deportării evreilor; ce se anunţase; el 
însărcinează pe diverşi experţi ai partidului să întocmească 
studii privitoare la vechimea evreilor în provinciile româneşti. 
O atenţie deosebită se acordă evreilor ardeleni. 

La 13 mai Maniu readuce în discuţie chestia demersului; e 
preconizează ca o delegaţie de şase liberali şi şase național- 
ţărănişti să meargă la domnul mareşal Antonescu. Mihai 
Popovici declară că partidul şi-a fixat de mult poziţia; au 
intervenit elemente noi, susţine Maniu. 

Doctorul Lupu e gata să ceară audienţă „însă numai pentru 
intervenţii privitoare la colaborarea militară, aşa cum a 
convenit şi Mihalache; cel mai mult la primejdia ungaro- 
bulgară, fără a introduce în text consideraţii de politică 
externă”. 

Maniu convine, dar Dinu Brătianu întârzie adeziunea sa. 
La 15 mai, faţă de agitația legionară din şcoli şi universităţi, 
Ghiţă Popp redactează „în numele studenţimii” un manifest, 
în care cu o neobişnuită violență de limbaj se face procesul 
activităţii şi crimelor legionare. Gheorghe Taşcă, Hudiţă şi 
Popp încearcă să capteze pe studenţi. 

La 22 mai „tineretul democrat” răspândeşte un manifest: „fraţii 
din Ungaria n-au fost uitaţi, libertatea politică şi drepturile 
imprescriptibile ale românilor trebuie afirmate. Oricât de bine 
intenţionată e dictatura şi cinstit actualul şef al regimului, ea 
e o presiune asupra forţelor vii ale neamului”. Manifestul 
face elogiul partidelor democratice care vor aduce libertatea 
socială şi noua unire şi proclamă victoria Angliei şi Americii. 

La 23 mai Maniu readuce chestia delegaţiei de 12 


200 


persoane, dar biroul respinge din nou propunerea. Un 
memoriu alcătuit de Ghiţă Popp (,...nu e în interesul 
României ca pe de o parte să stea în conflict cu Anglia şi 
America, iar pe de alta să-şi distrugă forţele sale militare în 
răsărit; să nu se mai trimită noi trupe, cele existente pe front 
să fie retrase pe linia Nistrului; balanţa începe să încline spre 
anglo-saxoni”) şi trimis la Dobreşti este respins de 
Mihalache; acesta susţine că trupele nu pot fi retrase pe linia 
Nistrului şi că guvernul nu poate părăsi Transnistria. 

La 2 iunie memoriul capătă o nouă redactare, iar Maniu 
încearcă să obţină adeziunea lui Brătianu. 

La 9 iunie legionarii încearcă să pătrundă în partid, după 
ce la 15 mai, prin profesorul Dragoş-Braşov, se încercase o 
colaborare camuflată cu comuniştii; Maniu rămâne faţă de 
ambele extreme. 

La 14 iunie Maniu inițiază contacte cu Cancicov, de care 
vrea să se servească pentru o serie de manevre interne. Cancicov 
ar putea, la un moment oportun, să alcătuiască un guvern de 
tranziţie, care să aibă aprobarea germanilor, dar să poată 
iniția, în acelaş timp, contacte oficiale cu celălalt grup 
beligerant. Cancicov, care vede aproape zilnic pe Mihai Popovici, e 
dispus să se preteze la acest rol. La 19 iunie se aşteaptă o 
nouă întrevedere mareşal Antonescu -Fuhrer. Maniu susţine 
că germanii au oferit o comandă importantă lui lacobici, dar 
că guvernului l-a împiedicat să plece pe front. 

În tot cursul lunii iunie răzbat ecouri despre dificultăţi în 
relaţiile cu Ungaria. Comisia de arbitraj germano- italiană, 
care privise nepăsătoare persecuțiile maghiare, se pronunţă 
tot în favoarea ungurilor. Faţă de această situaţie, doctorul 
Lupu şi Mihai Popovici găsesc că nu e cazul unor demersuri, 
care să lase impresia că guvernul acceptă sugestiile opoziţiei 
anglofile. Maniu trebuie să cedeze. El e nervos şi irascibil, 
dar la începutul lui iulie se destăinue că germanii au găsit la 
o bancă în străinătate un depozit de aur al lui Mihai Popovici. 


Polemica Maniu — Valter Pop 
Maniu găsise, între timp, un nou mijloc de a agita punctul 


său de vedere. La 21 iunie 1942 Valter Pop adresează o 


201 


scrisoare lui Maniu în care protestează că e prezentat ca unul 
dintre semnatarii arbitrajului de la Viena. Maniu nu aştepta 
decât acest prilej. La 27 iunie Maniu stabileşte, într-o 
scrisoare larg răspândită, răspunderea celor care au cedat 
Ardealul. Prin negocierile la care a luat parte, Valter Pop a 
admis că frontierele Ardealului pot fi puse în discuţie. 
Acţiunea lui Maniu urmăreşte două scopuri: să solidarizeze 
cu regele Carol toţi oamenii politici care au colaborat cu 
acesta, dar mai mult să pună în evidenţă rolul Puterilor Axei 
în cedările teritoriale. 

Valer Pop reconstituie împrejurările externe care au dus la 
arbitraj. Răspunderea o poartă Anglia, Franţa şi partidele, în 
frunte cu Maniu, care a făcut „politică  patriotard- 
demagogică”. Neacceptarea arbitrajului ar fi provocat 
împărţirea ţării şi dispariţia statului român, spuse Valer Pop, 
care produce o declaraţie ce ar fi făcut-o Ribbentrop „dacă 
nu se accepta arbitrajul”. La 10 iulie Maniu răspunde din 
nou. La 17 iulie altă scrisoare. Cât există o armată română, 
nu se cedează teritorii, spune Maniu. Valer Pop e acuzat că 
n-a reacţionat contra dezminţirii date de Fabricius că 
Germania ar fi dat un ultimatum României pentru acceptarea 
arbitrajului, că n-a reacţionat în contra dezminţirii Sovietelor 
că ar fi fost hotărâte să atace România, îndată ce am fi intrat 
cu Ungaria în război. „Aceste afirmaţii au fost transmise de 
dv. Cu insistenţă de la Viena, chiar în cursul şedinţei. Trebuia 
să recunoaşteţi că dezminţirile date sunt întemeiate şi să 
confirmaţi că informaţia dv. , prin care aţi influenţat în mod 
hotărâtor Consiliul de Coroană, a fost falsă, deci hotărârea 
luată invalidă-sau să combateţi acele dezminţiri şi, prin 
urmare, să dovediţi că hotărârea Consiliului de Coroană a 
fost luată într-o stare de constrângere şi că, evacuarea şi 
predarea Ardealului de Nord nu s-a făcut voluntar. În ambele 
cazuri, o atitudine fermă şi clară ar fi contribuit la posibilităţii 
atacării dictatului”- spuse Maniu, care mai adaugă: „ Da, e 
adevărat, sunt un democrat ireductibil şi cred că interesele 
permanente ale românismului sunt legate strâns de 
democraţia naţională. N-am aprobat niciodată politica 
externă şi internă a lui Carol”. 

Polemica durează până la 4 august 1942, când Maniu îi 


202 


pune capăt printr-o scrisoare de o violenţă de limbaj 
neobişnuită la dânsul. 


Memoriul de la 22 iulie 1942 


Intervenţia pe care Maniu o proiectase încă din februarie, 
trezind controverse aprinse în sânul conducerii național- 
ţărăniste şi provocând rezerva lui Brătianu, se face abia în 
iulie, într-o formă originală. Maniu se adresează d-rului Lupu: 
„Aflând că vei avea ocazia să iei contact cu domnul mareşal 
Antonescu, te rog să-i aduci la cunoştinţă şi să faci tot 
posibilul să simtă durerea şi îngrijorarea care străbat 
sufletele româneşti şi să ia urgent măsuri ce se impun în 
împrejurările actuale”. 

Ce spune Maniu în această scrisoare? Că deşi s-a afirmat 
că nu se vor trimite noi trupe, se duc totuşi fără întrerupere 
trupe din Ardeal şi Banat. 

„În ţara şi în Ardeal e o adâncă îngrijorare: cum de 
conducerea de stat riscă, se întreabă toată lumea, de a goli 
ţara de armată, în acelaşi timp când Ungaria şi Bulgaria sunt 
înarmate până în dinţi şi când în Ungaria, în văzul tuturor, nu 
numai că se fortifică graniţele dinspre noi, dar se 
concentrează trupe şi divizii motorizate în Ardealul de Nord, 
pregătindu-se chiar pentru vara şi toamna aceasta la o mare 
manevră militară în apropierea hotarelor noastre ”. 

Ungaria vrea Ardealul întreg, spune Maniu. Persecuţiile 
din partea cedată nu mai pot fi îndurate; până când va veni 
ziua dezrobirii, cel puţin să se ia măsuri „văzute şi simţite de 
toţi, care să dea opiniei publice conştiinţa puterii şi 
sentimentului siguranţei. In acest scop, întreaga tara şi 
opiniei publică cer să nu se mai trimită nici un soldat pe 
frontul de răsărit, ci din contră, să se înceapă imediat 
retragerea trupelor noastre”. 

Doctorul Lupu e încărcat de întâmplări şi plângeri: 
memoriul Maniu, un memoriul al lui Dori Popovici privitor la 
felul cum s-a făcut deportarea evreilor din Bucovina, 
întâmpinări de le Filderman, o petiție a d-nei Dobrescu, un 
memoriu al lui Moş lon Codreanu în care sugerează unele 
graţieri în Basarabia. 


203 


Contractele lui Maniu cu străinătatea 


Contactele lui Maniu cu străinătatea constituie probleme 
cea mai dificilă, deşi s-au făcut sforţări pe căi diferite pentru 
identificarea lor. Legaţiile neutre asigură în mod obişnuit 
aceste legături, dar căile sunt deseori întortochiate, astfel că 
la un răspuns trimis printr-o legaţie se primeşte o 
comunicare prin alta. 

Cita Davilla, care pretinde a avea raporturi strânse cu guvernul 
american, cu Litvinov, cu Beneş, cu Legația engleză din 
Washington, cu guvernul polonez şi cu celelalte guverne 
emigrante e un fel de ambasador al lui Maniu, dar el are şi mari 
veleităţi personale, care nu fac plăcere maniştilor. 

El a comunicat lui Maniu, cu ajutorul lui Benton (curier 
fiind Serdici, care se deplasa le Lisabona) şi prin diferite 
legaţii neutre, dar jocul n-a putut continua deoarece unii 
diplomaţi străini, ca René de Weck, de exemplu, n-au vrut să-şi 
asume rolul de curieri. 

Comunicările din Londra ale lui Cornel Bianu se fac prin 
suedezi sau portughezi, însă cu mari întârzieri. 

Principala legătură se face însă cu oficiile britanice din 
Instambul, Cairo, care au în raza lor de activitate şi România. 
Contactul este asigurat de Legația Turciei şi de diverşi curieri 
ce funcţionează însă cu dificultăţi şi întârzieri. Maniu se 
plânge intimilor săi că guvernul nu înţelege...că ar putea să-i 
faciliteze sarcina, totuşi el foloseşte căile existente cu un zel 
neobosit. El nu trimite afară numai copii după memoriile şi 
manifestele ce le alcătuieşte, ci intreprinde, printr-o 
nesfârşită serie de note şi mesaje, o adevărată acţiune 
diplomatică. 

La 30 martie 1942, Maniu profită de prezenţa lui Eden la 
Moscova pentru a trimite o notă în care cere ca Rusia să 
declare formal că renunţă la Basarabia şi Bucovina de Nord. 
Aceste provincii sunt recunoscute şi garantate de Anglia şi 
America, spune Maniu, care adaugă: „În chipul acesta, 
românii vor fi convinşi de inutilitatea războiului ce-l poartă în 
răsărit. Propaganda germană, care pune mereu în evidenţă 
că fără lupta Germaniei, Rusia ar ocupa România, ar rămâne 


204 


fără efect”. 

La 6 aprilie Maniu aşteaptă din Londra precizări în chestia 
Basarabiei, dar rămâne decepţionat că diplomaţia britanică 
n-a izbutit nici în negocierile polono-sovietice. Chestiunea 
prizonierilor polonezi şi a organizării unei armate a 
emigranților polonezi pe teritoriul sovietic sunt neînsemnate 
faţă de diferendul teritorial polono-rus, rămas neclarificat. 

Maniu e înştiințat că declaraţiunea sovietică de renunțare 
la Basarabia comportă imense greutăţi. Dacă mareşalul ar 
consimţi la retragerea trupelor din Rusia, chestiunea s-ar 
schimba în favoarea noastră; şeful grupării naţional-ţărăniste 
hotărăşte să persiste în această direcţie „şi ca tactică față 
de englezi ”; el constată că „situaţia noastră e intenabilă” şi 
că o politică activă anglofilă e imposibilă deşi cercurile 
maniste au ca temă de discuţie „trecerea de la politica 
pasivistă la o politică activistă”. 

La 8 aprilie 1942 presa din Anglia, America, Elveţia şi 
Turcia se ocupă deodată de acţiunea lui Maniu, ceea ce 
indică o intervenţie a serviciilor britanice de propagandă. Un 
articol cu o semnificaţie deosebită e publicat în revista 
elveţiană  „Welwoche”, care atribuie dărâmarea lui Carol 
„sistemelor insinuoase ale lui Maniu”; revista constată că 
aceleiaşi sisteme sunt întrebuințate de Maniu şi fată de 
mareşalul Antonescu. Lumea politică trage încheierea că 
Maniu e socotit de guvernele aliate singura forță puternică 
din România, pe care s-ar putea sprijini. 

La 16 aprilie se produce un eveniment mai important: 
postul de radio Londra difuzează un comunicat oficios 
privitor la România. Maniu desprinde trei elemente 
principale: Anglia şi America recunosc că poziţia actuală a 
României e rezultatul unor factori militari şi politici 
independenţi de voinţa ei; România n-a fost cedată în zona 
de influenţă sovietică, dar precizarea politicii româno-ruse e 
indispensabilă, în momentul când relaţiile anglo-ruse vor 
intra într-o perioadă mai favorabilă; că ţările anglo-saxone nu 
concep ca România să nu aducă aportul ei în lupta contra lui 
Hitler. 

Fierberea stârnită de acest comunicat al Londrei e destul 
de mare în toate cercurile. Maniu îl foloseşte faţă de 


205 


moderaţii din partid. EI începe să ia în examinare 
posibilitățile unei intervenţii de fapt în contra germanilor. 
Două soluţii îi par demne de examinat: un război în contra 
Ungariei, într-un moment în care anglo-americanii ar avea 
interesul să dezorganizeze liniile de etape din spatele 
frontului german din Rusia; o asociere la acţiunea anglo- 
americană în Balcani, în cazul în care aceştia ar deschide un 
nou front cu ajutorul Turciei. Pentru a duce război contra 
Ungariei avem nevoie de armată, iar ea e decimată pe 
frontul de răsărit, observă Maniu: iar cât priveşte un război 
balcanic, el e întârziat de hotărârea Turciei de a rămâne 
neutră cât mai multă vreme. 

La 7 mai, dejun la Mihai Popovici. Participă Maniu, de 
Weck, Truelle şi Tanrioer. Se schimbă informaţii cu privire la 
situaţia militară. Italia nu vrea să ia parte la ofensiva din 
răsărit, Ungaria de asemenea, Finlanda a obţinut 
consimţământul să rămână pe o linie defensivă. Numai 
România a trimis şi trimite trupe masive. Politica finlandeză, 
va fi, de aici înainte, un argument suprem pentru Maniu. 

La 23 mai, Maniu trimite prin Legația elveţiană „o notă 
informativă” reprezentând punctul de vedere românesc în 
chestia Basarabiei şi Bucovinei. El e îngrijorat, în acelaşi 
timp, că Nunciatura Papală are tendințe maghiarofile şi 
crede că trebuie să pună în mişcare influenţa Bisericii Unite. 


Invitaţiile Londrei 


Londra şi Washington-ul se ocupă de România. La 27 mai 
1942 se anunţă că personalul legaţiei noastre din America 
refuză în bloc să se întoarcă în ţară; Maniu aplaudă această 
hotărâre şi se bucură şi mai mult când radio Budapesta 
acuză România de duplicitate. El arată că acţiunea ungară în 
America desfăşoară sub conducerea lui Eckhardt o 
propagandă anti-românească, care ne face mult rău. 

La 9 iunie se produce scrisoarea lui Roosevelt către 
Congres în chestia războiului cu România. Ea e de aşa 
natură încât Maniu o poate prezenta ca urmare a 
intervențiilor sale în afară. America nu ne declară război, ci 
ia numai act de declaraţia noastră. Roosevelt recunoaşte că 


206 


România nu se află în situaţia de a proceda potrivit cu voinţa 
ei, deoarece se află sub stăpânirea lui Hitler. E aceeaşi teză 
pe care o susţine Maniu de mult; propaganda sa are ocazia 
să arate că America e în fond prietene noastră, dar că totul 
atârnă de politica generală pe care va înţelege s-o ducă 
guvernul, cât şi de politica faţă de evrei, care au în America 
forţe puternice la dispoziţia lor. 

La 5 iulie Eden ţine un discurs în Camera Comunelor; 
ministrul britanic declară că situaţia României va depinde de 
modul în care poporul român - şi nu guvernul - va şti să 
acţioneze în favoarea cauzei aliate. Acest apel fusese 
repetat de mai multe ori de posturile britanice de radio şi 
incepuse să preocupe şi emisiunile americane. Pentru Maniu 
situaţia apare clară; memoriile şi intervenţiile sale pot fi 
interesante, dar situaţia României nu poate fi decisă decât 
de o acțiune propriu-zisă, ce ar desfăşura-o, la u moment 
potrivit, alături de Anglia şi America. 

La 25 iulie Maniu are o întrevedere cu Donche de la 
Legația elveţiană. „Politica României e înţeleasă până la un 
punct în Anglia şi America, spune Donche; dar continuare 
războiului în răsărit şi reacţia cercurilor evreeşti de acolo 
agravează situaţia dv.” 

La 25 iulie, într-una din scrisorile adresate lui Valer Pop, 
Maniu găseşte util să spună: „Progresul omenirii nu se poate 
realiza decât pe baza naţionalismului curat, a democraţiei 
naţionale şi a dreptăţii sociale. M-am silit să păstrez partidul 
la stânga partidelor burgheze şi ca formă constituţională şi 
ca fond politic de reforme practice. Am fost întotdeauna 
pentru orientarea politică franco-engleză. Ex-regele Carolal 
II-lea simula pro-forma o politică externă anglo-franceză, însă 
în reallitate şi ca înclinaţie sufletească şi îndeosebi în acte 
concrete era cu Germania şi o servea pe aceasta”. 

La 8 august Pavel Pavel vorbeşte la un congres din Londra 
în numele românilor liberi. lar se pune chestia reprezentării 
în străinătate. Maniu arată că cultiva cercurile engleze încă 
din timpul ungurilor, că a stabilit un acord cu Reginald Hoare, 
că întreţine contacte interesante cu guvernele aliate şi că 
însuşi Gafencu, care credea că se poate mişca singur, a 
trebuit să constate în străinătate „că nu se poate trece peste 


207 


Partidul Naţional - Ţărănesc”. Ce interesează, în aceste 
condiţii, agitația diverşilor...români liberi? Totuşi maniştii 
păstrează convingerea că ar trebui să meargă la Londra şi 
Washington oamenii politici de mâna întâia. „Cehoslovacia e 
reprezentată de Beneş, iar România de Cornel Bianu” se 
spune, pe şoptite, pentru a nu indispune pe Maniu. 


Împotriva deportării evreilor 


Dezamăgirea lui Maniu e că alianţa germano-română 
„împinge pe domnul mareşal Antonescu până la ultimele 
consecinţe ale politicii sale”. In loc de a se descuraja de 
creşterea puterii aliate, el se hotărăşte să susţină, pe toate 
căile, o luptă al cărei rezultat va fi pentru România viaţa sau 
moartea. În baza unor puteri nelimitate, spune Maniu, 
mareşalul şi-a rezervat pentru sine totul. Miniştrii nu mai 
contează; ei au devenit nişte simple instrumente de 
execuţie.  Mareşalul şi vicepreşedintele de Consiliu 
legiferează şi hotărăsc fără odihnă. Printr-o simplă rezoluţie 
se remaniază România, se schimbă vechi instrucţiuni, se 
înfiinţează altele, se decide soarta a sute de mii de oameni. 
Unde va duce această atotputernicie? Maniu e convins că 
mareşalul îl urăşte, dar că el poate să fie...obiectiv. Asta-l 
împiedică, spune dânsul, să poată discuta direct cu 
Conducătorul statului. Deportarea evreilor ar necesita, 
declară Maniu, „o examinare cuminte a problemei”. La 14 
august el strânge material privitor la felul în care s-au făcut 
deportările în Basarabia şi Bucovina. Teza sa : „deportările 
au fost ordonate de germani, adoptate de guvern şi 
urgentate de un grup restrâns de funcţionari, cu scopul de a- 
şi însuşi averile evreilor. Imensa majoritate a naţiunii 
respinge însă aceste procedee barbare”. 

În faţa ştirii că vor fi deportaţi şi evreii din Ardeal, Maniu 
opune rezoluţiile de la Alba lulia şi faptul că ungurii n-au 
făcut deportări şi n-au luat măsuri antievreieşti. „Nemţii, 
spune Maniu, vor să curețe Ardealul de evrei, să elimine 
concurenţa lor economică şi să pregătească acolo 
protectoratul. Dovada o constituie rezoluţia comisiei de 
arbitraj germano-italiană”. 


208 


La 21 august Maniu merge la Sibiu pentru a se interesa la 
mitropolitul Bălan dacă e exact că luliu Moldoveanu a trimis 
în numele „Astrei” o petiție guvernului pe care cere 
exproprierea comercială şi industrială a evreilor din Ardeal şi 
trecerea acestor bunuri în patrimoniul vechei asociaţiuni 
ardelene. Când aude această veste, Maniu exclamă: „Nu se 
poate. La «Astra» decide mitropolitul, iar el este politiceşte 
înţeles cu noi”. La Sibiu, mitropolitul îi arată că „Astra” a 
cerut numai ca bunurile evreeşti să fie lovite de 
indisponibilitate, fiindcă sunt cumpărate ... de saşi şi şvabi! 
Confuzia rezultă dintr-un rezumat eronat al memoriului 
„Astrei” făcut pentru domnul mareşal Antonescu de serviciile 
Preşedinţiei. În publi, se ştie că Maniu a intervenit pe lângă 
domnul mareşal Antonescu să oprească deportările; el cere 
să nu i se pretindă de a spune în ce chip. Numai când 
miniştrii Elveţiei, Suediei şi Turciei îi prezintă fotografii cu 
scene din jurul şcolilor unde au fost strânşi evreii, Maniu 
destăinuieşte că a intervenit la domnul mareşal Antonescu 
spre a-l convinge „de rezultate nefaste pentru ţară ale 
acestor măsuri”. 


Mihalache şi războiul 


Maniu nu pierde din vedere celelalte obiective ale sale. Încă din 
iulie luase fiinţă societatea „Prietenii Ardealului”, o aşa zisă 
secţie culturală a ziarului „Ardealul”. 

Societatea trebuie să creeze o mişcare iredentă a 
tinerimii. Se şi proiectase o mică demonstraţie pe străzile 
Capitalei; studenţii îmbrăcaţi în costume naţionale să vândă 
ziarul „Ardealul” strigând ostentativ: „Ardealul!”, „Ardealul!”, 
dar se renunţă la proiect. 

Tot atunci Maniu înaintează legaţiilor dosare cuprinzând 
memoriile şi intervenţiile sale. La 27 august e preocupat 
iarăşi de reorganizarea grupării. Pot fi primite orice 
elemente, cu excepţia oamenilor lui Carol al II-lea, a celor 
compromişi în afaceri veroase... şi a legionarilor. Recrutorii 
trebuie să încerce de a câştiga îndeosebi elemente noi. La 29 
august Maniu primeşte pe avocatul Hosu, fratele episcopului 
unit din Cluj şi stabileşte cu acesta o acţiune a Bisericii Unita 


209 


în Ardealul cedat. Doctorul Solomon le aduce ştirea că 
lagărul legionar e în plină deprimare. lar Vaida îi face indirect 
cunoscut că germanii vor impune măsuri în contra 
anglofililor. Toate aceste preocupări trec însă pe planul doi 
faţă de noua atitudine a lui Mihalache. Șeful ţărăniştilor din 
Regat crezuse în victoria germană, pentru a fi apoi convins 
că se va merge la o pace de compromis. Maniu îl învinuise că 
nu se poate orienta în domeniul internaţional. Dar Mihalache 
incepe să spună tuturor că... victoria anglo-americană este o 
certitudine. El destăinuieşte că a fost vizitat la Dobreşti de 
mai mulţi emisari germani. Le-a spus însă: „Atâta vreme cât 
va exista problema Ardealului, simpatia românilor pentru 
anglo-americani este explicabilă. Pentru noi, problema 
principală e  recâştigarea teritoriilor şi redobândirea 
independenţei naţionale”. „Nemţii au plecat plouaţi”, spune 
Mihalache. El nu mai crede nici în putinţa de a ridica 
agricultura şi țărănimea cu ajutorul Germaniei. Intreaga sa 
privire asupra războiului şi a evenimentelor viitoare se 
modifică. El se apropie de vederile lui Maniu, totuşi îi lasă 
acestuia „intreaga răspundere a conducerii partidului” . 


Iar chestiunea trupelor 


La începutul lui septembrie, cu prilejul vizitei lui Funk, 
Maniu se interesează de noile concesii economice ce le-ar fi 
cerut Germania. El are prilejul să facă atmosfera în jurul 
restricţiilor pretinse de ministrul economiei Reichului. Dar 
probleme principală rămâne pentru Maniu colaborarea 
noastră militară pe frontul de răsărit. Tot mai multă lume 
începe să se convingă că Axa pierde războiul, spune Maniu. 
Nu văd de ce mareşalul împinge atât de departe politica sa 
militară. El condamnă şi „atitudinea echivocă” a lui 
Gheorghe Brătianu. „Când este întuneric şi camuflat ai 
nevoie de un bec care să-ţi îndrume paşii. Când este ziuă şi 
lumină n-ai nevoie de nici un bec. Noi ne aflăm în întuneric şi 
Gh. Brătianu, dacă vrea să rămână în politica ţării, trebuie să 
aibă o atitudine clară”. lar întreţine contacte secrete cu 
legionarii. E întrebat ce rost au. „Sunt pur informative. Eu 
trebuie să ştiu tot ce se întâmplă”, răspunde Maniu. 


210 


La 10 septembrie el e alarmat de eventualitatea că trupele 
noastre se vor întâlni cu armatele anglo-americane în 
Caucaz. Atunci totul va fi pierdut, spune Maniu. Înțelegerea 
arătată de Roosevelt nu ne va mai putea folosi. România nu 
va fi primită la conferinţa păcii. Ţări care au stat în 
neutralitate, care au simpatizat cu Axa sau care au preferat 
echivocul, spune dânsul, încep să se aranjeze după mersul 
războiului. Lumea e convinsă că pacea va atrage modificarea 
structurii tuturor statelor. Faţă de hotărârea lui Antonescu de 
a merge până la capăt e nevoie de un nou demers care să 
exprime voinţa ţării, oricât de inutil ar fi. Maniu pleacă la 
Dobreşti pentru a se sfătui cu Mihalache; la 10 septembrie se 
duce la Braşov ca să-l vadă pe Stirbey, iar la întoarcere 
îndeamnă pe Hudiţă să ceară audienţă vicepreşedintelui de 
Consiliu. El vorbeşte tuturor de gravitatea mesajelor 
Roosevelt-Churchill privitoare la măsurile antievreeşti şi 
citează fraza primului ministru britanic, care spusese că se 
vor lua „sancţiuni pe care nu le-a mai cunoscut istoria pentru 
cei care deportează pe evrei”. La 11 septembrie Maniu e 
convins „că va interveni o acţiune a unor cercuri militare 
pentru reexaminarea politicii noastre externe”. La 12 
septembrie află că mareşalul nu va mai lua comanda 
trupelor, dar că se creează pe front „o secţie românească”. 
Pentru a o susţine, spune Maniu, vom trebui să punem în 
luptă toate rezervele. | se vorbeşte de neînțelegerile 
economice româno-germane, dar el răspunde: „Sunt ca 
certurile într-o căsnicie; până la urmă soţul va trebui să 
cumpere un brillant”. El e preocupat în acelaşi timp de 
curentele din sânul armatei. „Toţi oamenii politici umblă 
după generali, spune Maniu, Gheorghe Brătianu s-a dus pe 
front cu acelaşi scop”. La 13 septembrie întrevedere la 
Bucureşti cu Mihalache, Popovici, dr Lupu. Aportul nostru pe 
fronturi e în centrul discuţiilor. Mihalache nu se 
desolidarizează de punctul de vedere al lui Maniu, dar nici 
nu-l secondează în mod activ. La 17 septembrie Maniu 
pleacă în Ardeal pentru a lua contact personal cu 
organizaţiile. La 21 septembrie se răspândeşte un manifest 
în Ardeal în contra legionarilor, dar el conţine mai ales pasaje 
şi aluzii contra Axei şi arbitrajului de la Viena. La 24 


211 


septembrie se aşteaptă rezultatul vizitei vice-preşedintelui 
de Consiliu la Berlin. Maniu explică tuturor „nenorocirea că 
trupele noastre se află la peste 1000 km. Departe de patrie”. 
El ar vrea să vorbească personal cu domnul Mihai Antonescu. 
„reau să-i spun direct şi sincer opiniile mele”. Faptul că 
ministrul finlandez din Washington aduce în favoarea ţării 
sale argumentul că n-a luat măsuri contra evreilor e speculat 
de propaganda manistă. 


Românismul în faţa Europei noi 


În septembrie 1942 ziarul „Ardealul” organizează o serie 
de şezători în ţară. Tinerii poeţi ardeleni au accente 
mişcătoare pentru Ardealul robit. Piesa de rezistenţă o 
formează însă conferinţa lui Ghiţă Popp: 

„Românismul în faţa Europei noi”, al cărei plan a fost 
convenit îndelungă vreme cu Maniu. Germania vrând să 
clădească o Europă nouă, spune Ghiţă Popp, s-a întemeiat pe 
revizuirea tratatelor. Noi românii, împreună cu cehoslovacii, 
suntem singurele două popoare care am fost revizuiţi înainte 
de conferinţa de pace. Noi nu mai putem aştepta de la 
Europa o nouă revizuire, ci....0o revizuire a revizuirilor 
întreprinse înainte de pace. Noile hotare trebuie să se bazeze 
pe un principiu: al legitimităţii. În vremurile vechi dreptatea o 
asigura dreptul cuceritorului; în Evul Mediu ea decurgea 
dintr-un drept patrimonial al regilor şi împăraţilor, ce 
considerau teritoriile moşii personale. În era modernă 
legitimitatea se bazează pe principii noi: dreptul de 
autodeterminare a popoarelor, dreptul fiecărei naţiuni de a 
alcătui un stat de sine stătător, rezultat al voinţei sale 
naţionale. Pe aceste baze trebuie să se întemeieze Europa 
Nouă. Nu putem admite ca vechi teritorii româneşti să fie 
stăpânite de unguri. Un mare ardelean (Maniu) a declarat că 
şi noi suntem pentru Europa Nouă, însă întemeiată pe 
dreptul popoarelor. Dacă acest drept nu va fi respectat, 
Europa nouă nu va fi, termină Ghiţă Popp conferinţa sa, 
repetată în numeroase oraşe ardelene şi din Vechiul Regat. 
Agitaţia întreprinsă de şezătorile societăţii „Ardealul”, cu 
toleranța autorităţilor provinciale, e bine văzută de Maniu. 


212 


Ghiţă Popp comunică impresiile sale din Ardeal. Lumea vrea 
să înceteze războiul; ea e îngrozită de marile pierderi ce le 
avem, nu mai poate suporta restricţiile. Curentul revizionist a 
ajuns la paroxism. Ardelenii doresc ca ruşii să fie bătuţi, dar 
nu vor victoria Axei. 


Atacurile din „Bukarester Tageblatt” 


La 19 octombrie „Bukarester Tageblatt” publică articolul 
„Judenknechte” (Servitorii evreilor). Maniu atacat personal, 
îndeamnă pe Mihalache să vorbească cu Domnul Mareşal 
Antonescu. „Insolenţa germană, spune dânsul, vizează mai 
mult Guvernul decât pe noi. Lupt de 40 de ani ca să fiu tratat 
de servitor în ţara mea...de către un ziar străin. Douăzeci de 
ani am luptat înlăuntrul monarhiei austro-ungare şi făţiş în 
contra ei; nici un ziar din Budapesta sau Viena n-a vorbit 
despre mine decât cu respectul datorat unui adversar”. 

El este în acelaşi timp preocupat de influența comunistă 
asupra soldaților. Primise, între timp, lungi rapoarte asupra 
instituțiilor sovietice; câtiva fruntaşi natțional-ţărănişti aflaţi 
pe front au căpătat misiunea de a studia noua viaţă 
rusească. Rapoartele anunțau mari cuceriri în domeniul 
agricol, al vieţii sociale, al higienei publice, al standardului 
de viaţă al țărănimii. Maniu declară că nimeni nu va putea 
trece peste experiența comunistă. Dar influenţa ce o suferă 
masele de soldaţi îl îngrijorează; el spune că socotea pe 
țăranii români imuni față de comunism. E greşeala 
Guvernului de a fi aruncat mase de români în mijlocul unei 
vieţi ruseşti. 


Broşurile doctorului Lupu 


La 20 octombrie apare a doua broşură a d-rului Lupu cu 
privire la „Originea românilor”. Maniu era nemulţumit de 
articolele publicate în „Curentul” şi adunate apoi în broşuri. 
Nici atacul împotriva şcolii latiniste, atât de scumpă 
ardelenilor, nici tendinţele politice ce reieşeau din articolele 
doctorului Lupu nu convin lui Maniu. 

El spune amicilor săi că doctorul Lupu nu va fi luat de 


213 


nimeni în serios ca istoric, dar toată lumea va fi înclinată să 
creadă că articolele sale reprezintă un punct de vedere 
politic faţă de războiul nostru din răsărit. Vorbind de mase 
româneşti întinse până în Urali, doctorul Lupu justifică un 
expansionism românesc şi indrituieşte acţiunea militară a 
domnului mareşal Antonescu. Maniu spune direct d-rului 
Lupu că nu e de preferat să se insiste asupra elementului 
românesc dincolo de Nistru. Asta e o chestie de viitor. Noi nu 
putem revendica nici Transnistria; ţelurile noastre se opresc 
la Nistru. Antonescu va fi silit în curând să dea înapoi. De ce 
să poată spune că a fost încurajat de un membru important 
al Partidului Naţional -Ţărănesc? 

Când la 22 octombrie 1942 se anunţă într-o conferinţă de 
presă la Legația germană că Guvernul român va proclama 
oficial anexarea Transnistriei, indignarea lui Maniu nu mai 
cunoaşte margini. lar când d-rul Lupu revine într-un articol 
din „Curentul” cu caracter polemic şi adresează un salut 
trupelor ce luptă, partidul reacţionează. Un manifest anonim 
discută poziţia d-rului Lupu faţă de orientarea oficială a 
grupării, îl atacă cu destulă vehemenţă şi cere „să-şi clarifice 
situaţia”. Doctorul Lupu gratifică pe ardeleni cu epitete puţin 
măgulitoare. Când însuşi lonel Popp, nepotul lui Maniu, 
critică într-o revistă vânătorească atitudinea d-rului Lupu, 
conflictul e pe punctul de a lua proporţii. Dar Maniu intervine 
şi totul se calmează. 


„Limitele” acţiunii maniste 


Buletinul pe noiembrie 1942 al partidului e iarăşi categoric. El 
atacă probleme diferite şi exprimă fără reticenţe punctul de 
vedere manist. Finlanda vrea pace, noi continuăm să ne 
decimăm armata. Ungaria nu ia parte la ofensiva, noi nu ne 
păstrăm forţele pentru a-i rezista. Germanii din România s-au 
constituit stat în stat, iar Guvernul nu intervine ca să apere 
independenţa ţării. Scrisoarea adresată Doctorului Lupu pentru 
vice-preşedinte de Consiliu e pe larg redată. Partea gravă o 
constituie însă finalul buletinului. Într-un fel de decalog se 
arată „de ce nu poate învinge Axa”. 

La 3 noiembrie, Maniu stabileşte un vast plan de lucru: 


214 


contact permanent cu ofiterii superiori, reorganizarea 
grupării şi refacerea cadrelor, intensificarea acţiunii externe, 
propagandă în ţările neutra şi anglo-saxone. Comisiuni de 
experţi capătă sarcina să studieze reformele ce partidul 
trebuie să le realizeze imediat ce va lua puterea. El se ocupă 
de noul Statut Constituţional, de mijloacele pentru a aplica 
sancțiuni „uneltelor lui Carol, care au ciuntit hotarele” şi 
celor „care au săvârşit crime politice şi masacre”; ele concep 
planuri de reforme sociale şi economice, construiesc noi 
metode financiare, fixează o politică a minorităţilor „inainte 
ca străinătatea să impună orientările sale”. Se recrutează 
specialişti, se fac proiecte noi de lucru. E o activitate febrilă. 
Unii au chiar impresia că partidul...e pe punctul de a lua 
puterea. 

Răspunsul ce-l dă domnul mareşal Antonescu lui Dinu 
Brătianu -examinat la 13 noiembrie de Biroul Național- 
Tărănesc- provoacă iarăşi serioase divergențe. Maniu 
stabilisse un acord cu şeful grupării liberale. Ei erau de 
părere că dacă nu se retrag măcar trupele, România va fi 
definitiv împinsă în rândul ţărilor învinse. Dar partidul nu e 
de opinia lui Maniu în ceea ce priveşte acţiunea 
opoziţionistă. Popovici afirmă că lupta e inutilă. Mihalache 
declară că țărănimea e în contra politicii actuale; dar se 
întreabă: ce mijloace stau la îndemâna opoziţiei, când 
mareşalul mai are de îndeplinit un rol important. Lupu arată 
că nu e în firea domnului mareşal să joace pe două talbouri. 
„Şi eu văd că nemţii au pierdut războiul, spune Lupu, dar care 
sunt raporturile noastre cu Rusia? Cine ne garantează graniţa de 
est?”. Amicii lui Maniu răspândesc o insignă tricoloră 
îndoliată, pe care scrie „Ardealul de Nord”. La 17 şi 18 
noiembrie Biroul continuă să cerceteze „posibilităţile de 
lucru”. Popovici, Mihalache şi Lupu sunt de acord: partidul 
trebuie să se mulţumească de a pregăti numai bazele 
interne şi externe ale politicii de mâine a României. Orice 
alte încercări sunt inutile şi primejdioase. Maniu replică: o 
simplă acţiune în limitele îngăduite de împrejurările actuale 
nu numai că nu este suficientă, dar apare ca o naivitate. 
Trebuie să întreprindem ceva serios, cât mai e timp. Şi întâi 
trebuie să determinăm retragerea trupelor. Guvernul are 


215 


argumente importante: nevoia de a se apăra de o eventuală 
agresiune maghiară, trebuinţa unei forţe interne pentru 
prevenirea tulburărilor sociale, măsuri ca trupele să nu 
rămână izolate în stepa rusească, în timp ce aşteaptă un 
atac anglo-american în Balcani. 

Mihalache: Situaţia trupelor e dificilă, dar o acţiune 
anglofilă, în vreme ce soldaţii noştri luptă, e o imposibilitate 
morală. 

Maniu: Nu acţiune anglofilă sau germanofilă, ci acţiune 
românească. Dacă nu reuşim să ieşim din situaţia actuală 
suntem pierduţi pentru totdeauna. Pierderile noastre sunt 
considerabile. 

Doctorul Lupu: Poate Guvernul să retragă trupele? Cum ar 
acţiona Germania? Din nenorocire, nu e nimic de făcut. Nu 
putem împărţi armata în partide. Nici dl. Maniu n-o vrea! 


„Captarea” lui Mihalache 


Deosebirile de vederi sunt mari, dar Maniu nu se dă bătut. El 
incearcă să capteze pe Mihalache, desemnându-l ca 
succesorul său. La 20 noiembrie 1942 Maniu organizează o 
masă a tineretului „pentru sărbătorirea lui Mihalache”. Intr- 
un lung discurs Maniu face elogiul personalităţii lui 
Mihalache. „E persoana cea mai indicată pentru a prelua 
conducerea partidului”, spune Maniu. Asistenţa aclamă, dar 
Mihalache replică: „Numai domnul Maniu, va putea, la 
încheierea păcii, să creeze condițiuni favorabile României. ŞI 
numai măsurile sociale radicale ne vor putea asigura echilibrul 
intern”. 


Maniu vrea „acţiune imediată” 


La 30 noiembrie discuţii între Maniu, Mihalache şi 
Vişoianu, la un dejun intim oferit de d-na Madgearu. Maniu 
pledează „pentru necesitatea acţiunii imediate”. Mihalache e 
pentru prudenţă. Maniu: „Eu am făcut puţin, însă eu personal. 
Acum trebuie să facă partidul şi ţara. Astfel e foarte rău”. 

La 5 decembrie masă la Nicolae Penescu. Participă 
Mihalache, Vişoianu, Badea, Veniamin, Gerota. Tinerii sunt 


216 


pentru mijloace radicale. „Intervenţiile lui Maniu au creat un 
curent de opinie publică. Dar Anglia şi America nu se pot 
mulţumi cu declaraţii platonice. Trebuie măcar să se trimită 
delegați în străinătate”. Mihalache spune: „Eu m-am retras la 
tară ca Cincinatus”. 

„Foarte bine, observă Vişoianu, dar Cincinatus s-a retras după 
ce a asigurat triumful ţării sale!” 

Aceste rezerve nu împiedicaseră pe Maniu să continue 
acţiunea sa, în baza „deplinelor puteri” ce deţine. La 1 
decembrie al organizează o mare manifestaţie în localul 
ziarului „Ardealul”. Banchet, discursuri, poezii şi cântece 
revizioniste. Popovici e porte-parleur-ul lui Maniu; atmosfera 
e atât de înfierbântată, încât şi d-rul Lupu ţine o lungă 
cuvântare revizionistă. La 9 decembrie Maniu expune 
proiectele sale de viitor. Expropriere agrară generală, un nou 
regim de proprietate urbană, naţionalizarea marii industrii, 
generalizarea asigurărilor sociale, carnetul de muncă şi 
minimum de salariu, crearea unui regim de stat pentru 
exploatarea bunurilor expropriate, un nou sistem agrar 
pentru a asigura în comun exploatarea micilor proprietăți, ce 
vor rămâne totuşi bunuri private. El susţine că din moment 
ce Eden, reprezentantul cel mai calificat al conservatorilor 
englezi, anunţă mari reforme sociale, nimeni în lume nu se 
mai poate sustrage acestei noi orientări. 


Reacţiunea Guvernului din decembrie 1942 


În mijlocul acestei activităţi diverse se produce o reacţie a 
Guvernului. Numeroşi fruntaşi  naţiional-ţărănişti sunt 
percheziţionaţi. Alţii sunt trimişi în lagăre. Fierberea în 
taberele ambelor grupări de opoziţie e de nedescris. 
Moderaţii triumfă. Maniştii sunt în panică. Maniu se înţelege 
cu Dinu Brătianu pentru un protest comun; d-rul Lupu se 
opune, dar consimte să ceară o audienţă. La 15 decembrie 
Maniu vede din nou pe Brătianu şi pe Stiebey. Doctorul Lupu se 
duce la dl. Vice-preşedinte al Consiliului. Atmosfera e foarte 
încărcată. Maniu e sfătuit să plece în Ardeal pentru două -— 
trei săptămâni „până se vor mai uita lucrurile”. La 20 
decembrie el pleacă la Braşov, spunând „că vrea să-şi pună 


217 


la adăpost prietenii care îl vizitează”. 

El vede înainte pe ministrul Turciei, care-i arată articolul 
său din revista „Duminica“. Faptul că Turcia consideră 
existența unei Românii puternice ca o măsură interesând 
propria ei securitate - face o excelentă impresie. Maniu face 
demersuri pentru eliberarea lui Zaharia Boilă, se interesează 
de lupta dintre saşii bătrâni şi exponenţii actuali ai Grupului 
Etnic German şi continuă, în secret acțiunea sa externă. 

La 24 decembrie Mihalache vine la Bucureşti pentru a 
invita pe Maniu de Sărbători la Dânsul. El are o conferinţă cu 
Popovici şi doctorul Lupu. Aceste îi spune că a discutat cu 
guvernul internarea fruntaşilor naţional-ţărănişti. „Forţele 
opoziţiei aflate în lagăre ar putea fi primejduite în orice 
moment”. La 30 decembrie Maniu e vizitat la Braşov de Fritz 
Theil, originar din Sibiu, actualmente redactor la „Voelkischer 
Beobachter” şi corespondent al „Universului” la Berlin. El 
este informat că Germania a cerut noi trupe, controlul 
Gestapo-ului asupra Poliţiei şi Siguranţei şi...arestarea sa. 

Maniu ştie că acesta nu se va produce, totuşi şi anul 
acesta se sfârşeşte rău pentru mişcarea sa. 


intensificarea contactului cu străinătatea 


În lunile octombrie, noiembrie, decembrie 1942 Maniu 
intensifică contactul său cu străinătatea; el nu trimite numai 
mesaje şi primeşte răspunsuri, ci incearcă să stabilească 
aranjamente privind ordinea teritorială a României şi poziţia 
puterilor anglo-saxone faţă de noi. 

Între 22 şi 29 octombrie el se dedică aşa zisei 
„propagandei în străinătate”. O serie de memorii şi note sunt 
alcătuite cu colaborarea unui grup de diplomaţi şi experţi. 
Între aceştia se află şi Creizianu, fost secretar general la Externe. Un 
memoriu detaliat privitor la poziţia diplomatică a României 
de la 1918 până la 1939 caută să dovedească că am fost 
singura ţară ce am stat cu fidelitate alături de politica anglo- 
franceză pe continent. Greşelile ce s-au săvârşit nu ne 
privesc, fiindcă n-am participat la ele; noi am fost numai 
pedepsiţi de Axă pentru devotamentul nostru anglo-francez. 
O lucrare asemănătoare e destinată propagandiştilor români 


218 


din străinătate. Alte nouă lucrări urmează: asupra drepturilor 
noastre în Ardeal, asupra raporturilor române-ruse, asupra regimului 
minorităţilor în România, asupra unităţii economice a 
României etnice, asupra progreselor economice realizate în 
Ardeal sub români, asupra progreselor de ordin social făcute 
în România, asupra luptei democratice întreprinsă de Partidul 
Naţional-Ţărănesc, în care se arată şi ciocnirile cu lon 
Brătianu, în fine, o lucrare cuprinzând rezumate după 
discursurile şi memoriile lui Maniu. 

La 13 noiembrie el trimite o notă prin Legația turcă. 
Obiectivul nostru, spune Maniu, e recucerirea Ardealului. 
Poporul român e contra Axei; el nu e responsabil de politica 
actuală. Suntem gata să intervenim, dar o acţiune politică şi 
militară pro-aliată nu poate fi întreprinsă înainte de a se 
lămuri chestiunea Basarabiei şi raporturile noastre cu URSS 
România nu vrea Transnistria. Ea doreşte bunuri raporturi cu 
Rusia, dar Sovietele trebuie să recunoască drepturile 
noastre. 


Un expozeu asupra situaţiei din România 


La 20 noiembrie 1942 Maniu trimite prin Legația elveţiană 
un lung expozeu „asupra situaţiei din România”. În rezumat, 
el conţine următoarele: Guvernul Antonescu e complet 
înfeudat Germaniei. Încă din 1940 Reichul dispune în 
România de putere politică, de control militar al teritoriului şi 
de forţa economică. Germanii au acceptat înlăturarea 
guvernului legionar ca simplificând viaţa internă să-şi poată 
asigura o influenţă şi mai mare. Discursurile lui Killinger şi 
articolele din „Bukarester Tageblatt” dovedesc că Reichul 
proclamă, cu aroganță şi brutalitate, suveranitatea sa de 
fapt. Dar guvernul actual nu e menţinut numai de forţa 
germană, ci şi de sentimentul public că o cădere a sa ar 
înrăutăţi de aşa natură situaţia internă, încât nu s-ar mai 
putea găsi bazele redresării de mâine. Opinia publică, în 
intregime ostilă Axei, e condusă de Maniu pe următoarele 
baze: 

a) Idealul naţional nu-l formează lupta din răsărit, ci 
Ardealul pierdut din cauza Axei. Lupta pentru recucerirea 


219 


Ardealului e principalul obiectiv naţional al românilor. 

b) Idealurile naţionale şi democratice ale ţării se pot 
realiza numai cu ajutorul Angliei. 

c) Trupele de pe frontul de răsărit trebuie retrase şi 
armata reorganizată pentru eventualităţile viitoare. 

d) România trebuie să-şi păstreze deplin suveranitatea 
politică şi independenţa economică, opunându-se stării de 
protectorat instituită de Germania. 

e) Reîntronarea democraţiei şi libertăţilor. 

f) Până la instituirea unui nou regim constituţional se 
impune un guvern de tranziţie, cu scopul de a satisface 
cerinţele de ordin social, de a restabili ordinea şi ideea de 
justiţie, de a sancţiona crimele şi ororile săvârşite, de a da 
reparaţiuni evreilor. 

Memoriul arată apoi că Maniu şi prietenii săi sunt 
permanent urmăriţi de poliţia germană. În chestia războiului 
din Rusia se arată că el a fost la început popular, deoarece 
agresiunea rusească din 1940 crease o stare intolerabilă. 
Acţiunea întreprinsă de Maniu pentru retragerea trupelor a 
dat o nouă orientare spiritului public. Pactul anglo-rus 
îngreunează însă situaţiunea. In partea finală se arată că 
Ardealul a fost răpit de Axă „ca o sancţiune aplicată 
României pentru politica sa anglo-francofilă”; se vorbeşte de 
contribuţia noastră în războiul trecut în raport cu Ungaria, 
care a stat de partea cealaltă şi se conchide: Wici o morală 
superioară, din care se inspiră Marile Puteri, nu va tolera 
ciuntirea unei ţări, care a suferit atât de pe urma Axei”. 


Activitatea lui Davilla 


La 25 noiembrie Maniu trimite o nouă lucrare relativă la 
activitatea şi rezultatele obţinute în diferite domenii de Consiliul 
Dirigent în Ardeal. Se fac sugestii pentru fuziunea grupurilor Tille-Cornel 
Bianu din Londra. Maniu refuză. El se referă la acţiunea mult 
mai interesantă desfăşurată la Washington de Cita Davilla. 
Acesta continuă să întreţină legătura cu Maniu; îl informează 
asupra evenimentelor din străinătate, îl ţine în curent cu 
relaţiile pe care le are cu oficialitatea americană şi engleză 
şi cu guvernele emigrante. 


220 


De Weck e surprins când primeşte un plic destinat soției 
sale. Când doamna de Weck deschide plicul constată că e o 
scrisoare de la Davilla pentru Maniu. Benton, fostul ataşat de 
afaceri al Statelor Unite, recursese la acest truc pentru a 
pune pe Maniu în posesia comunicărilor lui Davilla. De Weck 
transmite plicul, dar adaugă: „E pentru ultima oară”. 

Davilla însă rămâne emisarul autorizat al lui Maniu în 
America. 


Sugestiile pentru plecarea lui Maniu în străinătate 


Maniu nu primeşte să plece în străinătate pentru a se 
pune în fruntea unei mişcări a „României libere”; el răspunde 
că prezenţa sa e mai necesară în ţară, îndeosebi „într-un 
moment critic, care va reclama hotărâri supreme”. Oficiile 
britanice din Instambul-Ankara-Cairo insistă. Maniu e gata 
însă să trimită o delegaţiune importantă de diplomaţi şi 
oameni politici. El se înţelege în această privinţă cu Dinu 
Brătianu. La 5 decembrie 1942 Brătianu convoacă la locuinţa 
sa pe „bogătaşii partidului”. El le cere contribuţii importante 
pentru întreţinerea unor emisari în Anglia, în America, în 
Elveţia, în Turcia şi în Portugalia. Deocamdată ar urma să 
plece Dan Brătianu, din partea liberalilor şi generalul 
Rădescu, din partea lui Maniu. Intervin măsurile Guvernului 
şi planul eşuează. 

Mai târziu Maniu încearcă a obţine patru paşapoarte: 
pentru Vişoianu, pentru Savel Rădulescu, pentru Cretzianu şi 
pentru Cruţescu. 

Maniştii cred că vor avea paşaportul lui Cretzianu, dar nici 
acest plan nu se poate realiza. Englezii cer însă mereu 
plecarea lui Maniu. El se va hotărî în diferite feluri: va anunţa 
că prietenii săi îl rețin, va declara apoi „că e gata să vină de 
indată ce va avea mijlocul”, va cerceta chiar posibilitatea de 
a fugi cu un avion, pentru a comunica în cele din urmă „că 
un asemenea proiect e tardiv”. 

Chestiunea plecării lui Maniu în străinătate rămâne însă 
actuală şi la începutul anului 1943. 


Legăturile cu oficiile britanice din Instambul-Cairo 


221 


Oficiile britanice din Orientul Mijlociu îşi extind, între timp, 
activitatea. Pe lângă serviciile de informaţii din subordinele 
directe ale Înaltului Comandament englez din Cairo se 
înființează un vast serviciu politic, care are misiunea să se 
ocupe de toate ţările din Balcani. 

Secţiunea românească concentrează o seamă de aşa zişi 
experţi, între care se găsesc englezi care au lucrat în 
România în petrol, în bănci, în afaceri comerciale, în presă şi 
în diplomaţie. Reginald Hoare, bolnav şi în disgrație, nu se 
mai află printre dânşii. Întâlnim însă pe Masterson, proprietarul 
societăţii de petrol „Unirea”, al cărui frate joacă un rol 
important în băncile din City; însuşi Masterson păstrează 
cele mai nalte relaţii în lumea politică şi financiară din 
Londra şi e socotit unul dintre englezii care cunosc cel mai 
bine chestiunile româneşti. Găsim tot aici pe Clark, 
proprietarul societăţii „Anglia” din Ploieşti, care a condus 
colonia engleză din Bucureşti, pe tânărul Watson, fiul lui Skotus 
Wiator, pe Gibson, fost corespondent al lui „Times” în Bucureşti, 
în fine, o parte din personalul fostei Legaţiuni britanice de la 
noi. 

Cel mai important factor este de Chastelain, care avea la societatea 
„Unirea” din Bucureşti o situaţie puţin însemnată, dar pare 
să fi fost rezidentul Intelligence Service-ului pentru România. 

Acest serviciu are următoarele misiuni: 

1. Să se ţină în curent asupra situaţiei politice, economice 

şi militare din România. 

2. Să ţină contactul cu personalităţile politice din România, 
ataşate Angliei. 

3. Să facă legătura între Londra şi aceste personalităţi 
pentru lămurirea problemelor interesând România şi 
pentru stabilirea unor aranjamente de ordin politic şi 
militar, ce ar putea să intre în funcţiune în momentul în 
care situaţia ar fi favorabilă. 

Serviciul are trei secţiuni: la Instambul, la Legația 
britanică din Ankara şi la Cairo, unde se centralizează întreg 
materialul înainte de a fi expediat la Londra. La 
Departamentul  Sud-Estic din Foreign Office există de 
asemenea o subsecţie românească, alcătuită din experţi care 


222 


ţin în curent guvernul cu situaţia de la noi. Se vede cât de 
lungă şi de greoaie este această filieră, cu tot zelul neobosit 
desfăşurat de oficiile din Orientul Mijlociu. Legăturile dintre 
Instambul şi România prezintă de asemenea mari dificultăţi; 
ele se fac, de obicei, prin Legația turcă şi prin diverşi curieri 
diplomatici, neutri sau beligeranţi, plătiţi sau numai „notaţi 
bine la englezi”. 

O parte din personalităţile enumerate mai sus au avut 
relaţii personale cu Maniu; a fost natural ca ele să încerce de 
a relua aceste legături, după ce au fost informate că şeful 
grupării naţional-ţărăniste conduce acţiunea anglofilă din 
România. Izolat şi lipsit de un contact permanent cu 
străinătatea, Maniu a prins cu mare satisfacţie posibilitatea 
ce i se oferea de a stabili, în acest chip, o legătură directă cu 
guvernul britanic cu scopul de a începe negocieri politice şi 
diplomatice. 


Legăturile cu englezii prin organizaţia de spionaj 
ing. Popovici-ing. Rică Georgescu 


La 5 februarie 1943 se descoperă organizaţia de spionaj 
lon Popovici şi Rică Georgescu, care lucrau în folosul lui 
Archibald Gibbson şi de Chastelain, unul ziarist şi altul fost 
director comercial al societăţii de petrol „Unirea” din 
România, ambii membrii ai „Intelligence Service”-ului de la 
Instambul. 

Una din principalele îndatoriri ale acestor doi englezi era de a culege 
prin intermediul organizaţiei din România, ştiri cu caracter 
politic, economic şi militar din ţara noastră. 

În ţară, ing. Rică Georgescu era mandatarul fostului său 
prieten de Chastelain, în timp ce inginerul lon Popovici era 
depozitarul fondurilor lăsate de acelaşi englez, în sumă de 
80.000.000 lei, destinate propagandei, sabotajului şi 
spionajului britanic în România. 

Unul din principalii învinuiți în această cauză este-precum 
s-a văzut mai sus-ing. Rică Georgescu. 

Acesta s-a căsătorit cu fiica lui Sever Bocu, fruntaş 
naţional-ţărănist din Banat. El făcea parte din organizaţia 
politică a lui Maniu. 


223 


Toate informaţiile erau trimise Serviciului de spionaj 
englez din Instambul cu ajutorul unui aparat de radio-emisie. 
În declaraţiile pe care Rică Georgescu le-a făcut cu ocazia 
instrucției a arătat că toate legăturile pe care le aveau cu 
Instambulul erau cunoscute de Maniu, care le-a dat în mai 
multe rânduri instrucţiuni şi mesaje cu caracter politic, ce 
trebuiau transmise prin aparatul de radio-emisie la 
Instambul şi că prin intermediul acestui mijloc de 
transmisiuni Maniu menținea legătura cu reprezentanţii 
englezilor de la Instambul. 


Ce cere Comandamentul britanic din Cairo 


În lungi memorii Maniu explică în noiembrie şi decembrie 
1942 că România a fost târâtă în acţiunea militară şi politică 
alături de Axă de împrejurările nenorocite ale războiului, fără 
ca ea să aibă vreo răspundere; întreaga opinie publică 
românească nutreşte sentimente şi idealuri comune cu ale 
puterilor anglo-saxone, dar trebuie avut în vedere că România 
se află în aceeaşi situație ca şi țările ocupate. 

Maniu rămâne surprins când o notă a comandamentului 
britanic din Cairo-transmisă prin oficiile din Instambul- îi 
comunică că „situaţia României ar putea fi luată în 
considerare numai dacă s-ar ridica cu armele împotriva 
Germaniei”. 

În răspunsul său Maniu explică imposibilitatea 
momentană a unei acţiuni militare contra Axei, în vreme ce 
trupele române se află la mari depărtări pe frontul de răsărit, 
iar germanii dispun de suficiente forţe să înlăture guvernul 
Antonescu, să readucă pe legionari la putere ori să instituie 
un protectorat german în România. Aceste ipoteze sunt, 
după Maniu, mult mai grave faţă de situaţia prezentă atât 
din punctul de vedere românesc, cât şi din acel al Aliaților. 
Maniu lămureşte poziţia şi rolul regimului Antonescu, 
preferabil unui regim legionar, care ar ameninţa însăşi viaţa 
fruntaşilor opoziţiei şi ar distruge „mişcarea naţională din 
România”, în jurul căreia se va ralia mâine întreaga naţiune 
română pentru a schimba politica externă şi militară şi a 
readuce țara în tabăra aliată. 


224 


Maniu cere să fie sesizat Foreign Office-ul 


Maniu se declară nemulţumit de „punctul de vedere 
militar” exprimat prin nota amintită de comandantul englez 
din Cairo. El explică că problema României este mult mai 
complicată şi că ea nu poate fi examinată decât de factorii 
politici în măsură să aprecieze toate elementele situaţiei. 

In consecinţă, Maniu cere oficiilor din Instambul să 
sesizeze direct Foreign Office-ul. Într-o notă detaliată Maniu 
arată: 

a. Că spiritul public din România este pregătit în vederea 
unei acțiuni efective, favorabilă cauzei aliate; 

b. Că problema graniţei de răsărit constituie însă un 
obstacol ce _ trebuieşte înlăturat cu sprijinul guvernelor 
englez şi american; 

c. Că armata română va putea fi câştigată pentru o 
acţiune favorabilă Aliaților numai dacă se vor obţine garanții 
anglo-americane privitoare la statutul teritorial al României; 

d. Că deci, o acțiune efectivă e condiţionată de definirea 
punctului de vedere britanic fată de teritoriile româneşti. 

La această intervenţie Foreign Office-ul răspunde printr-o 
notă cu următorul conţinut: 

„Frontierele României vor fi trasate conform principiilor Chartei 
Atlanticului şi tratatului anglo-rus de către Naţiunile Unite de 
comun acord”. 

„Aceasta înseamnă că, în ceea ce priveşte frontierele 
răsăritene, «interesele securităţii» sovietice, recunoscute de 
tratatul anglo-rus, vor avea un rol primordial; astfel, viitoarea 
atitudine a României poate avea o influenţă precisă asupra 
atitudinii Rusiei în ce priveşte frontierele răsăritene”. 

„In privinţa frontierelor apusene ale României, există 
două puncte esenţiale: primul este acela că arbitrajul de la 
Viena este potrivnic principiilor Chartei Atlanticului. În acest 
caz, ceea ce România poate spera în privinţa frontierelor 
apusene depinde de o victorie împotriva Germaniei, care a 
făcut arbitrajul de la Viena şi care refuză sau este incapabilă 
să dea o garanţie de modificare în favoarea României”. 

„In al doilea rând este în afară de orice îndoială că Marea 


225 


Britanie şi U.R.S.S. nu vor acorda nici o atenţie cuvântărilor 
rostite din când în când de cei doi Antonescu, care servesc 
numai ca supapă de siguranţă pentru opinia publică 
românească şi ca o constatare a revendicărilor privitoare la 
teritoriile transilvănene pierdute. Numai glasul poporului 
român poate consacra o astfel de revendicare”. 


Maniu invitat din nou să vină în Orient 


Precizarea făcută de Foreign Office era importantă, dar 
incompletă. Era de aşteptat ca Anglia să nu admită arbitrajul 
de la Viena, nu atât că este potrivnic principiilor din Charta 
Atlanticului, ci mai mult pentru că reprezintă o hotărâre a 
Axei în ceea ce priveşte ordinea teritorială în sud-estul 
Europei. Maniu putea spune că a obţinut un mare scces în 
chestiunea Ardealului, care-l preocupa în primul rând, dar 
restul notei engleze era puţin încurajator. El voise să tragă 
foloase într-o mediaţiune engleză pe lângă guvernul sovietic. 
| se spune că probleme răsăritului atârnă de interesele 
„securităţii sovietice”, recunoscute prin tratatul anglo-rus şi 
din atitudinea pe care guvernul rus şi-o fixa...în urma 
atitudinei României! Când armatele româneşti se aflau în 
luptele cu cele sovietice şi când Rusia făcea greutăţi atât de 
mari polonezilor era greu de bănuit că ea va putea să adopte 
brusc o poziţie mai conciliantă faţă de România. Englezii 
aveau aerul să invite România de a se înţelege direct cu 
Rusia, dar şi această ipoteză părea exclusă în urma 
încercărilor finlandeze. În fine, englezii declarau că şi în 
privinţa Ardealului „numai o mişcare a poporului român” ar 
putea fi luată în considerare; aşadar, o nouă invitaţiune-de 
astă dată în numele Ministerului de Externe britanic-la ceea 
ce s-a numit „o acţiune directă”. 

Maniu comunică că are ştiri alarmante cu privire la 
intenţiile Gestapo-ului față de persoana sa. Instambulul 
răspunde că Maniu trebuie să vină urgent în străinătate, 
pentru a pune la adăpost şi a avea, în acelaşi timp, 
posibilitatea să lămurească toate problemele care 
interesează țara sa. 

El declară, într-un mesaj special, că e gata să plece în 


226 


străinătate, pe căi clandestine, insă numai dacă are în 
prealabil asigurări din partea guvernelor anglo-saxone că va 
fi pus în situațiunea să lucreze, alături de celelalte guverne 
emigrate, pentru redobândirea graniţelor României. 

Răspunsul este neaşteptat de uluitor pentru Maniu. „Un 
guvern românesc liber la Londra n-ar fi oportun în momentul de faţă 
(ianuarie 1943). El ar putea să creeze dificultăţi în relaţiile 
anglo-sovietice”. 

Situaţia pare nespus de grea. Maniu e vădit descurajat. 


Curentul radical din partid 


Maniu nu ţine în curent pe ceilalţi membri ai conducerii 
naţional-ţărăniste cu negocierile sale; totuşi, pe alocuri, el 
mai face unele vagi indiscreţiuni şi numai când mesajele ce 
primeşte sunt favorabile tezei româneşti. Partidul începe să 
se ocupe cu problemele externe, fiindcă crede că 
evenimentele se precipită. Se naşte un asa zis curent radical, 
susţinut de C. Vişoianu, N. Penescu, Ghiţă Popp, d-rul 
Solomon şi alţii. Ceea ce s-a făcut până azi, spun exponenţii 
acestui curent, e insuficient. Străinătatea ştie că în România 
există un puternic curent anti-german şi că poporul român e 
ostil ţelurilor de război ale Axei; ea e informată că am 
pregătit acest curent, că ne-am ridicat în contra continuării 
războiului din răsărit şi că mobilizăm azi conştiinţa naţională 
pentru refacerea graniţelor cu ajutorul puterilor anglo- 
saxone. Dar această fază e depăşită de evenimente. Inainte 
de orice, noi avem de salvat existența statului român. Şi n-o 
putem salva decât modificând atitudinea tuturor Naţiunilor 
Unite faţă de România. Oferind Axei tot ajutorul nostru 
militar şi economic, incât nu mai putem da aproape nimic 
anglo-saxonilor, am pierdut ori ce elemente de negociațiune. 
Rămâne ca soarta României să fie decisă de presupuse 
interese anglo-saxone, în faţa întinderii puterii sovietice. E o 
soluţie proastă...şi relativă. Ca urmare a acestui raţionament, 
aşa numitul curent radical preconizează: soluții eroice şi 
rapide, care să provoace o întorsătură bruscă în situaţia 
politică şi militară a României. 

Când i se vorbeşte lui Maniu de aceste propuneri, el 


227 


declară „că lucrurile sunt încă premature”. 
Liberalii şi acţiunea externă 


Doamna Eliza Brătianu primeşte un mesaj din partea lui 
Reginald Hoare, în care se arată că mişcarea anglofilă din 
România e apreciată şi că ea trebuie să-şi continue 
activitatea cu mai multă intensitate. De Weck sfătuieşte pe 
Dinu Brătianu să organizeze o propagandă mai bună în 
străinătate, pentru a face cunoscută situaţia exactă a 
României. Dinu Brătianu crede aproape că un grup de buni 
propagandişti, trimişi în Anglia şi America, ar ajunge la 
aranjamente serioase. El e convins că interesele securităţii 
europene vor determina puterile anglo-saxone să limiteze 
întinderea forţelor sovietice. Maniu e mai puţin optimist. El 
declară lui Brătianu „că războiul actual e prea grav ca o ţară 
să mai poată scăpa prin tangenţă”. lar măsurile luate de 
Guvern, în decembrie 1942, înlătură deocamdată soluţia 
unor delegaţii în străinătate. 


Metodele de lucru 


La 6, 7 şi 8 ianuarie 1943 Maniu, Mihalache, Popovici şi N. 
Penescu discută la Dobreşti poziţia României faţă de ofensiva 
aliată de pe toate fronturile. Cei prezenţi sunt de acord că 
„Naţiunile Unite vor avea victoria”, dar se deosebesc în ceea 
ce priveşte metodele pe care opoziţia anglofilă trebuie să le 
adopte în faţa evenimentelor. România, spune Maniu, are 
întreaga duşmănie a Sovietelor; ele au adus un aport atât de 
considerabil în război, încât va fi greu Angliei şi Americii să le 
determine la o atitudine mai înţelegătoare faţă de noi. 
România va fi silită, declară Maniu, să facă sacrificii mult 
prea mari şi să treacă prin împrejurimi deosebit de crâncene, 
dacă vrea să n-aibă aceeaşi soartă ca şi țările Axei. Dacă am 
avea măcar 25-30 de divizii înarmate şi echipate am putea, 
într-o fază a războiului, să aducem un oarecare aport 
Puterilor Aliate. Mă tem ca Ungaria să nu iasă înaintea 
noastră din Axă şi să se îndrepte în contra noastră, alături de 
Anglia şi America. Maniu nu vede decât două soluţiuni: 


228 


a. Un guvern de tranziţie, acceptat de germani, care să 
limiteze însă colaborarea cu Axa, să retragă armata de pe 
front, s-o refacă şi s pregătească drumul viitoarei orientări 
externe şi militare. Un asemenea guvern ar putea fi realizat 
de generalul  lacobici sau de Mircea Cancicov. Din 
nenorocire, soluţia e grea, fiindcă generalilor- care ar avea 
un rol decisiv în această combinaţie-„le lipseşte atributul 
esenţial al meseriei lor, curajul!”. 

b. Un mijloc disperat, capabil să dezlănţuie războiul civil, 
aşa zisa „metodă jugoslavă”, urmărind unicul scop de a se 
demonstra lumii că România se ridică cu armele împotriva 
Germaniei: să se alcătuiască un guvern care să proclame 
încetarea războiului şi aderarea României la principiile Chărţii 
Atlanticului, indiferent de durata acestei încercări şi de 
consecinţe ce le-ar trage. 

Mihalache a fost de părere că, în faţa unei ofensive 
anglo-saxone în Balcani, germanii fiind călăuziţi numai de 
considerentul siguranţei politice şi militare, vor institui 
ocupaţiunea propriu-zisă în România, astfel că se va ajunge 
la aceeaşi situaţie. „Fără însă ca noi să dovedim că ne-am 
ridicat cu forţa în contra nemților,” replică Maniu. 


Memoriul de la 30 ianuarie 1943 


După noua vizită a domnilor mareşal Antonescu şi Mihai 
Antonescu la Fuhrer, Maniu hotărăşte să adreseze un nou 
memoriu Guvernului. El are adeziunea lui Dinu Brătianu. 
Memoriul, semnat de cei doi şefi ai grupărilor de opoziţie, 
recapitulează diferitele intervenţii ce s-au făcut pe lângă 
Guvernul nostru în ultimii ani. El vorbeşte de marile pierderi 
suferite de armata română în timpul iernii şi declară că 
puteau fi evitate dacă se luau în consideraţie sugestiile 
opoziţiei. Maniu şi Dinu Brătianu se referă în special la 
atitudinea adoptată de Finlanda faţă de ofensiva sovietică şi 
arată că România trebuie să procedeze la fel. 

Ei cer să se aducă armata în refacere, în interiorul ţării şi 
proiectează din nou toate pericolele ce s-ar abate asupra 
noastră dacă aceste sfaturi n-ar fi ascultate. 

La începutul lunii februarie un grup de legionari vine să ceară lui 


229 


Maniu un consiliu asupra politicii ce ar avea-o de făcut. El le 
declară că cel mai nimerit lucru e să înceteze orice acțiune 
defavorabilă Guvernului, fiindcă nu pot sta în postura de a 
servi de instrument german, ca presiune permanentă asupra 
mareşalului Antonescu; „nu faceţi un serviciu patriotic, dar 
prin politica Dvs. Determinaţi noi concesii din partea țării”. 


O comunicare din Londra 


Faţă de solicitările ce le primeşte de afară şi de 
dificultăţile ce le are înăuntru, Maniu nu adoptă o atitudine 
definitivă în ceea ce priveşte „o acţiune propriu zisă”. Dinu 
Brătianu crede că lucrurile se vor desfăşura în aşa chip, încât 
se va putea asigura o trecere liniştită de la un regim, la altul. 
Desfăşurarea războiului va impune domnului mareşal 
Antonescu să cedeze la un moment dat puterea partidelor 
democratice ca o condiţie indispensabilă ordinii interne şi 
externe a ţării. 

Maniu opune teza sa: trebuie făcută dovada, prin fapte, că 
poporul român a participat la lupta împotriva Axei şi a scoate 
astfel ţara din complicitatea la care a fost angajată cu 
ţelurile lui Hitler. E preferabil să se găsească metode care să 
evite turburări, spune Maniu, dar situaţia ţării e atât de 
gravă încât trebuie răscumpărată prin sacrificii noi. Dinu 
Brătianu e de părere că, în orice caz, trebuie aşteptat 
momentul când forţa germană va fi incapabilă să mai 
reacționeze în România. 

În mijlocul acestor discuţii Cornel Bianu din Londra îi 
comunică, la rândul său: „că în momentul de faţă guvernul 
britanic n-ar putea să înlesnească intrarea lui Maniu în 
Anglia, pentru a alcătui acolo un guvern liberal românesc, 
întrucât aceasta ar indispune guvernul sovietic”. E a doua 
comunicare în acelaşi sens. Englezii doresc ca Maniu să 
plece în străinătate, dar nu pot facilita alcătuirea unui guvern 
aşa-zis liber, pe teritoriul englez. Maniu îşi dă seama de 
raporturile exacte dintre Anglia şi  Sovietele. Intr-o 
comunicare ce o adresează prin forurile britanice Istanbul- 
Cairo, Maniu arată că a fost în dreptul său să aibă rezerve 
faţă de solicitările ce i s-au făcut şi întreabă în ce chip 


230 


puterile anglo-saxone ar putea găsi o modalitate de 
întelegere între România şi Rusia, ținând seama de 
împrejurările fortuite în care se găseşte România. 


Un document 


Greutățile lui Maniu în acţiunea sa externă se văd destul 
de clar în următoarea notă, transmisă la 21 ianuarie a.c. 
oficiilor britanice din Istanbul. 

„Interpretările posturilor străine de radio cu privire la 
vizita domnilor mareşal Antonescu şi Cartierul General al 
Fuhrerului n-au ţinut seama de unele date ale politicii 
interne, fără de care lucrurile apar într-o lumină greşită”. 

„Se pare că în străinătate nu se ştie că guvernul a fost 
obligat să încerce o modificare a politicii sale militare, din 
cauza presiunii exercitate în mod continuu de la intrarea 
noastră în război de către mişcarea naţională condusă de d-l. 
luliu Maniu; curentul puternic determinat de această 
mişcare, în armată şi în opinia publică, a constrâns pe 
domnul mareşal Antonescu şi pe principalii săi colaboratori 
militari şi civili să-şi însuşească, în mod indirect, teza d-lor 
Maniu şi Dinu Brătianu: că trupele române trebuie retrase de 
pe frontul de răsărit”. 

„Acţiunea persuasivă a dlui Maniu a avut influenţă atât 
de evidentă asupra stări de spirit a domnului mareşal 
Antonescu, încât într-o scrisoare recentă pe care 
Conducătorul Statului a adresat-o d-lui Dinu Brătianu a lăsat 
să se înţeleagă, destul de deschis, că ar retrage trupele de 
pe fronturi dacă ar avea posibilitatea tehnică s-o facă”. 

„Aşa se explică că în vreme ce experţii militari germani 
scontau pe un nou aport românesc de trupe, domnii mareşal 
Antonescu şi Mihai Antonescu au cerut să aducă în refacere 
trupele româneşti, retrăgându-le de pe fronturi-aceasta fiind 
singura formă sub care o asemenea doleanţă putea fi 
prezentată Fuhrerului. Ştirile pe care oficialitatea s-a grăbit 
să le răspândească după întoarcerea Conducătorului de la 
Hitler arată cât de vie e dorinţa Guvernului de a linişti spiritul 
public, anunțând ca trupele vor fi scoase din luptă şi că vor 
intra imediat în refacere”. 


231 


„Teroarea exercitată de regimul de dictatură, lagărele, 
măsurile continui luate împotriva opoziţiei, drepturile 
absolute pe care şi le-a arogat domnului mareşal Antonescu- 
toate acestea nu au putut să dea Guvernului libertatea de a 
trece peste sentimentul general al Ţării, ţinut treaz de către 
propaganda Partidului Naţional-Ţărănesc”. 

„Domnului luliu Maniu poate deci socoti că întrevederile 
de la Cartierul General al Fuhrerului au asigurat un prim 
succes al acţiunii sale. Prezenţa unor importante forţe 
româneşti pe câmpuri de luptă, departe de Patrie, au ridicat 
şi ridică dificultăţile în faţa planurilor urmărite de dl. Maniu. 
Nici o acţiune efectivă, fie de ordin politic, fie de ordin militar 
nu poate fi întreprinsă atâta vreme cât o parte a armatei 
române se află în luptă cu aliaţii Angliei şi Americii; 
securitatea acestor trupe, printre care se află şi importante 
unităţi ardeleneşti, preocupă apoi pe dl. Maniu, care nu 
poate lăsa ţării impresiunea că sacrifică pe o parte din fii 
Patriei. Pentru acţiunea d-lui Maniu, retragerea trupelor este 
deci de o mare însemnătate”. 

„Insistenţa cu care dl Maniu a cerut această retragere a 
reuşit să convingă şi pe adversarii săi că interesele supreme 
ale ării cer ca armata noastră să fie scoasă din luptă 
(indiferent sub ce motiv: reorganizare, refacere etc) şi să 
poată aştepta condițiuni mai favorabile, în care să poate fi 
folosită în sprijinul marii cauze naţionale. Cerând Fuhrerului 
ca trupele române să fie aduse în refacere, domnul mareşal 
Antonescu a acţionat sub presiunea organizată de şefii 
mişcării naţionale”. 

„Domnului luliu Maniu nu s-a mulţumit cu acest prim 
succes. În acest moment — împreună cu dl Dinu Brătianu - a 
întreprins o nouă acţiune în scopul de a decide Guvernul şi 
forurile militare ca trupele să fie aduse, în refacere, în 
interiorul ţării”. 

„Desigur că faţă de căpeteniile din armată domnii Maniu 
şi Dinu Brătianu ar avea o influenţă mai hotărâtoare dacă ar 
putea să dea asigurări în ceea ce priveşte intenţiile sovietice 
faţă de România. Dacă în pătura noastră conducătoare există 
convingerea că s-ar ajunge la o înţelegere deplină cu puterile 
anglo-saxone, temeri în ceea ce priveşte imposibilitatea unui 


232 


modus vivendi între punctul de vedere sovietic şi punctul de 
vedere românesc au sporit în ultima vreme. Aşa zisele 
interese ale „securităţii sovietice”-vagi, neprecizate-susţin, în 
covârşitoare măsură, propaganda germană, care înfăţişează 
pericolul unei invaziuni sovietice, ce poate merge până la 
ameninţarea statului român”. 

„Mai există totuşi convingerea că diplomaţia anglo- 
americană va şti să găsească, în mod grabnic, modalităţile 
unei înţelegeri pentru situaţia României în răsărit, dând 
astfel posibilitatea mişcării naţionale, condusă de dl. Maniu, 
să treacă la o acţiune efectivă, care să schimbe fundamental 
orientarea actuală a României. 

„Aşadar, pentru oamenii politici români acţiunea 
naţională — care le-a fost impusă de împrejurările de război — 
trebuie să se desfăşoare pe faze, potrivit cu evoluţia 
generală a situaţiei şi ea comportă un efort din partea 
ambelor părţi: pe de o parte, mişcarea naţională a pregătit 
spiritul public pentru o orientare alături de ţările anglo- 
saxone, a militat şi a obţinut în parte retragerea trupelor 
româneşti, e pregătită să tragă concluziile ultime ale acestei 
situaţiuni; pe de altă parte, puterile anglo-saxone trebuie să 
poate asigura că revendicările teritoriale româneşti, care 
sunt conforme cu principiile Chartei Atlanticului, vor fi 
satisfăcute şi, în acelaşi timp, să se ia măsuri ca retragerea 
trupelor române de pe frontul de răsărit să schimbe 
atitudinea Sovietelor faţă de România, ca politica dlui Maniu 
să nu provoace complicaţii ţării, iar securitatea teritoriului 
român să fie garantată”. 

„S-ar putea spune, fără exagerare, că orientarea 
României atârnă în bună măsură de înţelegerea şi graba cu 
care puterile anglo-saxone vor soluţiona probleme României, 
ca să se poată aştepta, imediat ce ar începe o acţiune 
serioasă în Balcani, nu numai la simpatia şi sprijinul opiniei 
publice româneşti, dar şi la un ajutor efectiv din partea 
României”. 


In contra unor eventuale bombardamente 


În acelaşi timp a trimis, pe aceleiaşi căi, un nou mesaj, cu 


233 


următorul text: 

„Guvernul prevede bombardamente ale aviaţiei 
americane asupra oraşelor româneşti; se afirmă, astfel, să 
exercite o acţiune de teroare asupra populaţiei civile din 
România”. 

„Guvernul a şi dat dispoziţiuni «Apărării Pasive» să 
organizeze, în lunile februarie şi martie, evacuarea unui 
număr de circa 400.000 persoane din Capitală; câteva 
instituţii private importante au fost solicitate să-şi dea 
sprijinul la evacuarea populaţiei civile”. 

„Conducerea Mişcării Naţionale - care luptă să alăture 
România de puterile anglo-saxone-ar fi pusă într-o grea 
situaţie dacă aviația anglo-americană ar începe o acţiune 
asupra populaţiei din Capitală şi oraşele ţării, fiindcă în acest 
caz propaganda ei în favoarea aliaţilor ar fi mult slăbită”. 

„Masele populare, care au păstrat convingerea că 
guvernele englez şi american îşi dau seama că România a 
fost târâtă în război alături de Axă de împrejurări 
internaţionale nenorocite, pentru care nu poartă nici o vină, 
ar înţelege cu greu rostul acestor represalii”. 


Intervenţii în favoarea prizonierilor 


Într-o notă trimisă serviciilor britanice în decembrie 1942 
Maniu atrage atenţia că propaganda germană exploatează 
ferocităţile comise de Armata Roşie asupra prizonierilor 
trataţi în condiţii rele sau suprimaţi pur şi simplu. 

În februarie 1943 Maniu declară, în cuprinsul altei note, 
că situaţiunea este neschimbată: prizonierii sunt bine trataţi. 
Numeroşi prizonieri români au fost eliberaţi; înainte de 
aceasta ei au fost supuşi la o aşa zisă „şcoală politică”, ceea 
ce dovedeşte că Sovietele pregătesc o penetraţie comunistă 
şi încearcă să se servească în primul rând de prizonieri. El 
conchide că această instruire politică, în spitale şi lagăre, 
dezvăluie adevărate intenţii ale Moscovei faţă de România. 

In altă notă Maniu relevă efectele defavorabile ce le au 
asupra opiniei publice româneşti relatările inexacte ale 
postului de radio Londra, care e cel mai ascultat post străin 
în România. El arată că propaganda germană are prilejul să 


234 


pună în lumină „minciunile” britanice şi să înrâurească astfel 
spiritul public în defavoarea Aliaților. 


Un mesaj trimis prin Süphi Tanrider 


În februarie 1943- când Suphi Tanrioer pleacă la Ankara 
după Conferinţă de la Adana- Maniu îl roagă să transmită 
Guvernului englez un mesaj ce conţine în rezumat 
următoarele: 

a) Imprejurările de ordin internaţional care au împins 
România alături de Puterile Axei şi apoi în războiul împotriva 
Rusiei Sovietice; 

b) Că acest război a fost înţeles la început, în opinia 
publică de la noi, ca o urmare a agresiunii sovietice din 
1940; 

c) Că opinia publică s-a împotrivit ca armata română să 
continue campania din răsărit, după ce cele două provincii 
au fost redobândite; 

d) Că împotriva continuării războiului s-au rostit toate 
forţele organizate ale României (Palatul, armata, cele două 
partide care din 1918 au exprimat întotdeauna voinţa 
naţională); 

e) Că acţiunea persuasivă a opoziţiei a determinat 
indirect guvernul să ceară lui Hitler readucerea forţelor 
româneşti în ţară; 

f) Că sub presiunea germană, guvernul - care este 
înfeudat complet Berlinului-a luat întinse măsuri împotriva 
opoziţiei anglofile; 

g) Că există modalităţi pentru a determina o schimbare a 
politicii militare şi externe, dar înainte de a porni la o acţiune 
efectivă mişcarea națională din România trebuie să 
cunoască punctul de vedere precis al guvernelor englez şi 
american cu privire la: 

- granița din răsărit; 

- probleme Ardealului, 

- rolul ce se va atribui României în confederaţiile de state din 

această parte a Europei. 

Mesajul se ocupă apoi de raporturile cu Rusia Sovietică, 
declară că va înţelege situaţia grea, din prezent, a Angliei în 


235 


această chestie şi întreabă ce e de făcut pentru a ajunge la 
un modus vivendi. E de presupus că nici o încetare a 
războiului dintre România şi URSS n-ar modifica raporturile 
existente, din moment ce Sovietele sunt atât de dârze faţă 
de Finlanda. Maniu mai întreabă în ce mod se pot armoniza 
principiile  Charţii Atlanticului, care presupun o liberă 
determinare a popoarelor cu „interesele securității 
sovietice”, ce înseamnă un criteriu de ordin strict militar. În 
fine, mesajul se încheie cu declaraţia că România nu poate fi 
trecută în rândul statelor agresoare şi nu i se poate cere, ca 
Germaniei şi Italiei, capitularea fără condiţii, cum s-a hotărât 
în Conferinţa de la Casablanca. 


Alte comunicări făcute de Maniu 


Pe altă cale, prin Istanbul, Maniu a trimis englezilor 
comunicări, prin care: 

1. Le atrage atenţia asupra atitudinei M.S. Regelui Mihai, 
care e diferită de aceea a domnului mareşal Antonescu, din 
care pricină există divergențe serioase între Suveran şi 
conducerea statului. 

2. Cere să i se comunice dacă răspunsul dat, pe altă cale, 
asupra inoportunităţii formării unui guvern român la Londra, 
este o hotărâre oficială a guvernului britanic sau nu. 

3. Intreabă dacă guvernul englez nu ar admite o altă 
formulă: „comitet naţional” sau al „emigranților politici 
români”, întrucât el e pregătit să trimită în străinătate unele 
personalităţi care au mai jucat un rol important în viaţa 
publică a ţării. 

In ceea ce priveşte plecarea lui Maniu în străinătate se 
arată că aceasta depinde de o serie de factori interni şi 
externi şi că nu s-ar putea da un răspuns definitiv înainte de 
a se cunoaşte atitudinea guvernelor englez şi american față 
de România. Maniu şi Dinu Brătianu sunt hotărâți să trimită 
în Anglia şi America o misiune diplomatică, însă guvernele 
aliate trebuie să ia hotărâri în ceea ce priveşte România 
inainte ca evenimentele să se precipite. 


Rezervele lui Maniu 


236 


În februarie 1943 Maniu se arată mai rezervat faţă de 
propunerile din afară. O parte din ţărăniştii regăţeni, în 
special doctorul Lupu şi profesorul |. Hudiţă, susţin că trebuie 
evitată o politică de aventură, care să atragă complicaţii 
externe ori să ducă la războiul civil. Trebuie aşteptate 
acţiunile anglo-americane în Balcani şi numai dacă se poate 
spera într-o ocupare rapidă a României de forţele aliate să se 
încerce, însă având toate elementele de siguranţă, o acţiune 
în sensul preconizat de Maniu. Şi în această situaţie s-ar 
putea evita turburări, fiindcă domnul mareşal Antonescu şi 
domnul vicepreşedinte al Consiliului, animați incontestabil de 
sentimente patriotice, ar asigura o trecere liniştită de la un 
regim la altul. Maniu a fost de acord că trebuie aşteptată 
desfăşurarea evenimentelor, dar e posibil că rezerva sa e un 
joc politic, spre a smulge englezilor un răspuns mai pozitiv în 
chestiunea garanțiilor şi intenţiilor lor faţă de problemele 
româneşti. 

La 25 februarie 1943, după reîntoarcerea lui Suphi 
Tanrioer în Bucureşti, Popovici află că guvernul turc a făcut 
guvernului român unele sugestiuni cu privire la participarea 
României la o viitoare confederație de state balcanice. 

Maniu e satisfăcut că la Adana în examinarea problemelor 
balcanice, guvernul englez n-a tratat România ca pe o ţară 
ce urmează să sufere sancțiunile pomenite şi că, dimpotrivă, 
vrea să-i fixeze o situaţiune în cadrul organizării europene 
concepută de aliați. 


O ofertă americană 


În martie 1943 Maniu primeşte din Istanbul o ofertă din 
partea guvernului american. Între timp, colonelul Donovan, 
emisarul personal al preşedintelui Roosevelt, organizase în 
Orientul Apropiat un serviciu politic şi de informaţii american, 
în afară de serviciul englez. Americanii vor să exercite o 
influenţă proprie în Orient şi în toate ţările balcanice şi să 
înjghebe legături directe cu aşa zisele „mişcări libere” din 
această parte a Europei. 

Serviciul american din Istanbul comunică lui Maniu că Statele 


237 


Unite sunt decise să-i înlesnească să formeze acolo un 
guvern liber românesc, dacă e dispus să vină personal 
pentru a-l prezida. În Statele Unite-care nu sunt legate de o 
convenţie specială cu Sovietele-există o atmosferă mai 
prielnică pentru o activitate politică românească, de care 
forţele libere româneşti trebuie să profite. 

Maniu declară amicilor săi că nu e tentat să primească 
oferta americană, deoarece Statele Unite n-au interese 
directe în această parte a Europei şi el nu se poate bizui 
numai pe preocupările momentane ale unor servicii 
americane. El e decis să rămână în legături strânse cu 
Anglia, singura în măsură să fie cointeresată la interesele 
noastre. 


Ce obligaţii îşi iau englezii şi americanii 


În martie 1943 serviciile britanice din Istanbul comunică lui Maniu: 
1.Guvernele englez şi american, examinând chestiunea 
României şi întreg ansamblul de probleme de care ea este 
legată, sunt hotărâte în principiu să sprijine o acţiune a 
mişcării libere româneşti, în condiţiile ce se vor conveni. 

2. Guvernele englez şi american sunt dispuse să înţeleagă 
situaţia specială a României şi imposibilitatea în care se 
găsesc forţele de opoziţie să desfăşoare o acţiune imediată. 

3. Guvernele englez şi american nu-şi pot lua nici o 
obligaţiune specială înainte de a stabili o înţelegere în 
privința României cu guvernul sovietic. 

4. Ambasadorii Angliei şi Americii la Moscova au primit 
însărcinarea să discute problema românească şi de îndată ce 
se va ajunge la un rezultat, se vor face comunicări lui Maniu. 


Un mesaj al guvernului polonez 


Maniu primeşte şi un lung mesaj din partea 
reprezentanţilor din Turcia ai guvernului emigrant polonez. In 
această notă se expun dificultăţile guvernului emigrant în 
relaţiile cu Sovietele şi se pledează pentru înjghebarea unei 
confederaţii de state, cuprinzând Polonia, Cehoslovacia, 
Austria, Ungaria, România, Bulgaria lugoslavia şi Turcia, un 


238 


bloc de 120 milioane locuitori, ce ar constitui o forţă 
puternică, capabilă să reziste atât Germaniei, cât şi Rusiei şi 
să-şi asigure o viaţă proprie, în condiţii satisfăcătoare din 
punct de vedere politic şi economic. 

In partea finală a mesajului se stăruie asupra necesității 
ca forțele libere româneşti să înjghebe în străinătate un 
organism politic care să ţină contactul cu guvernele anglo- 
saxone şi să poată lucra în vederea organizării situaţiei 
viitoare a României. 

Maniu şi planurile aliate în privința noii organizări a Europei 


Faţă de planurile aliate cu privire la noua organizare a 
Europei Maniu îşi fixase atitudinea printr-o notă trimisă încă 
în cursul anului 1942. 

El se referă, în această notă, la vechiul său proiect de 
organizare a Europei dunărene, însuşit apoi de primul 
ministru francez Tardieu şi cunoscut în lume sub denumirea 
de „Planul Tardieu”. Ideile sale se potrivesc cu ale guvernului 
emigrat polonez. El doreşte de asemenea un bloc de state, 
cuprinzând toate ţările, de la Polonia şi Cehoslovacia până la 
lugoslavia şi Turcia şi se întemeiază pe aceleaşi considerente 
ca guvernul emigrat polonez. 

Intr-o dezbatere care are loc cu diplomaţii partidului 
(Lugoşianu, Vişoianu, Savel Rădulescu, Hudiţă, Taşcă, Mihai 
Popovici), fostul ministru la Varşovia, C. Vişoianu, aduce 
argumente împotriva tezei lui Maniu. El susţine că un 
asemenea bloc ar constitui o organizaţiune hibridă, care ar 
avea înlăuntrul ei interesele antagoniste şi n-ar putea să 
dureze. România n-are nici un interes să adauge la 
dificultăţile ei proprii problemele statelor de nord. Ea are o 
poziţie destul de grea faţă de Soviete pentru a mai fi obligată 
să preia şi problemele Poloniei; după prăbuşirea Germaniei 
naţional-socialiste România n-are interesul să trăiască într-o 
stare de ostilitate cu Germania, ci dimpotrivă, va fi obligată 
să reia legăturile cu o ţară industrială, constrânsă să renunţe 
la expansionismul ei în est. 

Din aceste motive România nu se poate asocia la 
dificultăţile Cehoslovaciei în raporturile ei cu Germania. 

Interesele superioare ale României cer ca ea să se alăture 


239 


blocului de state ce vor fi sprijinite în mod direct de Anglia. 
Acest bloc îl vor constitui statele de sud (Iugoslavia, Grecia, 
Bulgaria, Turcia), vechiul bloc balcanic al lui Titulescu, la care 
Bulgaria va fi obligată să adere şi care prin poziţia sa 
importantă în Mediterana de răsărit se va bucura de sprijinul 
şi protecţia Angliei. 

Marea Britanie va avea interesul să apere aceste ţări, ca 
şi propriile ei posesiuni, iar România, dacă vrea să facă o 
politică cuminte, trebuie să încerce de a obţine sprijinul 
englez, fiind sigură că în acest caz va avea mai puţine 
dificultăţi în viitor. 

Maniu a recunoscut că acest punct de vedere este 
conform cu interesele ţării, dar a declarat că pentru moment 
nu trebuie să ne pronunţăm, spre a nu descuraja bunele 
intenţii ce le au faţă de noi guvernele emigrate ale 
Cehoslovaciei şi Poloniei, care se bucură de o mare influenţă 
în lumea anglo-saxonă. 


Martie-aprilie 1943 


Maniu continuă să se ţină în curent cu evenimentele 
internaţionale. El se declară mulţumit cu atitudinea ce o are 
Mihalache în discuţia cu domnul vicepreşedinte al Consiliului, 
el întreţine aceleaşi raporturi de colaborare cu Dinu Brătianu, 
cu Stirbey, are chiar o întrevedere cu Vaida-Voevod, limitată 
la un contact amical şi porneşte cu mai mult temei reorganizarea 
cadrelor partidului din Capitală şi provincie. 

La 13 martie un discurs pronunţat de Eden în Camera 
Comunelor produce o mare emoție „Guvernul Majestății Sale 
-spune Eden- nu recunoaşte nici o modificare teritorială 
intervenită după septembrie 1939, dacă părţile interesate n- 
au putut să-şi dea în mod liber consensul lor”. Maniu atribuie 
această declaraţie intervențiilor sale. In acelaşi timp, „New 
York Times”, ziar apropiat de preşedintele Roosevelt, declară 
„că Statele Unite n-au cunoscut pretenţiunile ruseşti asupra 
Basarabiei şi a Ţărilor Balcanice”. Maniu face deosebire între 
atitudinea guvernului englez şi atitudinea nord-americană, 
mai liberă faţă de Soviete. 

Discursurile rostite de Beneş au o mare influenţă asupra lui 


240 


Maniu. El vede în fostul preşedinte al Cehoslovaciei un 
element de sprijin pentru România. lar vorbeşte de nevoia 
unei acţiuni în străinătate, alături de guvernele emigrate. 

El întreţine un contact strâns cu socialiştii şi crede că se 
va putea folosi de ei, pentru a determina o atitudine 
favorabilă a partidelor muncitoreşti din Anglia şi America 
faţă de România. El vede pe Hans Otto Roth şi ia act de 
atitudinea saşilor bătrâni, care încearcă să reia contactul cu 
partidele democratice româneşti. La 20 martie Maniu 
organizează la  „Continental” o masă în onoarea lui 
Mihalache, care a împlinit 60 de ani, cu scopul de a consolida 
legătura dintre ardeleni şi şeful ţărăniştilor regăţeni. La 24 
martie d-rul Lupu vede din nou pe domnul mareşal 
Antonescu. Raporturile cu guvernul sunt considerate 
întrucâtva ameliorate. 

Discursul rostit de domnul mareşal Antonescu la Chişinău 
provoacă senzaţie în lumea politică. Maniu declară „că eo 
schimbare apreciabilă de ton”, că guvernul îşi dă seama că 
noua Românie nu poate fi realizată fără Anglia şi America. El 
aplaudă „noua politică a guvernului”, care nu se mai 
pretează unui expansionism în est, Maniu crede totuşi că nu 
trebuie manifestat în contra URSS. 

Discursul lui Citta Davilla la radio America dezvăluie o acţiune 
diplomatică pe lângă guvernul Statelor Unite a guvernului 
rus şi a guvernelor emigrate. Maniu lasă a înţelege că Davilla 
lucrează cu asentimentul său, dar tonul personal adoptat de 
acesta indispune pe Maniu. La 2 aprilie se produce 
propunerea lui Tătărescu în vederea creerii unei „uniuni sacre”. 

Atitudinea potrivnică adoptată de Maniu se explică prin: 

a) Nevoia de a scoate din viaţa publică forţele politice care 

au colaborat cu Carol al II-lea; 

b) Nevoia de a se aplica măcar sancțiuni politice celor ce s- 
au angajat în cesiuni teritoriale; 

c) Un avertisment dat Angliei şi Americii, spre a se şti că 
partidele democratice nu acceptă să colaboreze cu oamenii 
lui Carol al II-lea, indiferent de relaţiile ce le au aceştia în 
străinătate. 

Maniştii subliniază că demersul lui Tătărescu „dovedeşte 
că toate forţele politice văd în Maniu pivotul acţiunii 


241 


anglofile”. 

Călătoria lui Kallay la Roma şi o emisiune a postului 
Budapesta dau prilej lui Maniu să pună în evidenţă atitudinea 
maghiarofilă a guvernului fascist; iar amânarea vizitei 
domnului vicepreşedinte al Consiliului în Italia constituie 
pentru Maniu o confirmare a tezei sale. 

La 15 aprilie Maniu trimite în străinătate o notă redactată 
în limba franceză prin care relevă violările comise de 
autorităţile maghiare faţă de dispoziţiile arbitrajului de la 
Viena. 


Memoriul de la 20 aprilie 


Comunicatul dat după vizita domnului mareşal Antonescu 
la Cartierul Fuhrerului provoacă o puternică mişcare în 
grupările de opoziţie. După declaraţiile de la Chişinău Maniu 
nu se aştepta ca domnul mareşal Antonescu să accepte 
lupta în contra forţelor anglo-saxone şi „mobilizarea tuturor 
forţelor” în sprijinul Axei. El găseşte că e necesar să ia 
atitudine imediată, deşi comentariile oficioase publicate în 
presa română, a doua zi după comunicat, ar denota o 
atitudine deosebită a guvernului român. 

La 20 aprilie el trimite din Braşov textul unui nou 
memoriu. „Ca şef al unui guvern de dictatură nu aveţi 
dreptul să angajaţi națiunea într-o direcţie în care nu vă 
poate urma, deoarece ea are conştiinţa că o dată Basarabia 
şi Bucovina readuse la trupul ţării, România nu are nici un 
motiv să lupte sau să dorească înfrângerea Angliei şi a 
Statelor Unite, naţiuni care alături de Franţa şi ceilalţi aliaţi ai 
lor în războiul trecut au pierdut milioane dintre fiii lor pentru 
ca prin victoria noastră comună să se realizeze visul nostru 
secular: unitatea tuturor românilor între frontierele lor 
etnice”. Şi în final: „Tinem în special să protestăm cu toată 
tăria împotriva caracterului anti anglo-saxon ce se dă 
războiului nostru prin acest comunicat, rugându-vă ca în 
viitor să împiedicaţi astfel de manifestări de natură a 
prejudicia grav interesele naţionale ale României”. 

Dinu Brătianu contrasemnează acest memoriu. Doctorul 
Lupu merge din nou la domnul mareşal Antonescu. 


242 


Avertismentul ce se dă lui Maniu provoacă mare fierbere. 
Lupu şi Mihalache sunt de acord că „atitudinea 
cavalerească” avută de domnul mareşal Antonescu în 
momentul în care Hitler i-a cerut să ia măsuri în contra 
şefilor anglofili obligă partidul să înceteze dificultăţile. Maniu 
e indispus însă că postul de radio Londra vorbeşte de 
mişcarea opoziţiei anglofile maghiare, dar nu face menţiune 
despre intervenţia lui. 

El nu vrea să creadă că Hitler ar fi în posesia 
corespondenţei sale oficiale britanice din Istanbul....pentru 
motivul „că n-a purtat vreo corespondenţă cu englezii”. 

El declară că e hotărât să meargă mai departe. 

„Nimic nu mă poate împiedica să-mi servesc ţara”, spune 
Maniu. 

Şi adaugă că în timp ce se desfăşoară cel mai cumplit 
război al vremurilor moderne, nu-l intimidează decât 
perspectiva prăbuşirii ţării. 

98Aceasta este expunerea cronologică a activităţii lui 

Maniu şi organizaţiei sale politice, de la septembrie 

1940 şi până în prezent. 

Din imensul material informativ s-au reţinut numai datele 
care au fost-între timp-confirmate de fapte. 

Trebuie ţinut în seamă că raportul se bazează în mare 
parte pe informaţii şi nu pe documente care lipsesc de obicei 
în materie politică. 


CONCLUZIUNI 


Din expunerea cronologică a activităţii grupării național- 
ţărăniste şi a lui Maniu, desfăşurată de la 1 septembrie 1940 
şi până în prezent, se desprind următoarele concluziuni: 


Maniu exploatează toate temele de agitaţie 


După căderea regelui Carol al II-lea, Maniu - care sperase 
să deţină rolul decisiv în politica ţării - se vede depăşit de 
evenimente. Îşi închipuie că dirijase totul din umbră, dar este 
deodată exclus din rândul factorilor care au să decidă 
orientarea internă şi externă a Statului. Pentru a se putea 


243 


menţine în mijlocul unor evenimente ce nu se mai lăsau 
conduse de dânsul, Maniu adoptă un singur program: 
agitația. 

El nu pierde nici un prilej de a specula, cu diabolism şi 
perfidie, toate temele care pot întreţine o stare de nelinişte 
în spiritul politic. 

Într-o ţară bătută fără luptă, slăbită, izolată, sfâşiată de 
mişcări interne el se opune sistemului oricărei încercări de 
redresare, capabilă să aşeze noile temelii ale viitorului. Spirit 
negativ, însuşit într-o lungă perioadă de opoziţie şi 
conspirație, el găseşte mereu noi motive pentru a răscoli 
nemulţumirile, a semăna incertitudinea, a critica şi 
intenţiunile cele mai bune şi a perpetua astfel o stare 
permanentă de iritaţiune publică. 

Pierderea Ardealului îi dă posibilitatea să transforme 
sistemul său de luptă politică într-o acţiune cu țeluri 
naţionale, dusă cu perseverenţă pe căi  făţişe şi prin 
mijloace clandestine. 

Deşi ştia că nimic nu poate să schimbe cursul 
evenimentelor şi că fără sforţările ce le făcea cu atâtea 
dificultăţi noul regim, România ar fi încetat să mai existe, el 
organizează o mişcare revizionistă care nu poate decât să 
complice situaţiunea existentă. 

De aici el ajunge să preconizeze un sistem de politică 
externă, care s deştepte în fiece moment suspiciunile noilor 
aliaţi, care exercitau hegemonia în această parte a Europei şi 
să ţină permanent ţara sub ameninţarea unor represalii, care 
puteau să înlăture ultimele forţe de rezistenţă naţională. 

Proclamat, în acest chip, şef al mişcării anglofile 
revizioniste din România, el desfăşoară o activitate susţinută 
în următoarele direcţiuni: 


Activitatea în domeniul intern 


Ignorând ansamblul de cauze externe şi interne care au 
creat noua situaţiune, el declară că Guvernul Antonescu e un 
simplu instrument în mâinile germanilor şi proclamă ţara 
virtual ocupată de forţele militare ale Reichului. 

Pierderea suveranităţii politice şi economice odată afirmată, 


244 


Maniu îndeamnă Națiunea „să se opună stării de protectorat 
instituită de Germania” şi să se alăture Angliei şi Americii, 
care au asigurat victoria. 

Deşi situaţia se menținea turbure şi nici o forţă 
democratică sau parlamentară n-ar fi cutezat să-şi asume 
răspunderea, al proclamă lupta împotriva regimului de 
autoritate şi cere reîntronarea imediată a unei democraţii 
parlamentare, sub motiv că ea ar corespunde mai bine 
intereselor naţionale şi structurii ţării noastre. 

Bazat pe aceste teme de agitaţiune, Maniu întreprinde-numai 
cu ajutorul unui grup restrâns de devotați personali - o 
mişcare, susţinută de o propagandă orală şi de o propagandă 
clandestină scrisă, de manifestări publice ocazionale şi de 
atitudini de ostentaţie personală, cu scopul de a forma o 
stare de spirit generală. 

El încearcă de mai multe ori, în cursul acestor ani, să 
reorganizeze cadrele partidului său, spre a dispune de o 
aparatură politică trebuincioasă agitaţiei sale anti-germane 
şi ralierii la aşa zisa mişcare a naţiunilor libere, patronată 
pretutindeni în Europa de oficiile britanice de propagandă. 

Spre a nu rămâne izolat şi față de opunerile manifestate 
in propriul său partid, Maniu depune  străduințe 
extraordinare spre a menţine o colaborare cu gruparea 
liberală condusă de Dinu Brătianu, pentru a neutraliza 
tendințele germanofile ale lui Gheorghe Brătianu, spre a 
Zădărnici chiar o acţiune de guvern a oamenilor politici 
germanofili, spre a câştiga pentru o cauza sa grupări şi 
personalități noi. 

El întreprinse această agitaţiune în baza ideii că nici una 
din forţele politice ale ţării nu trebuie să secondeze un 
guvern înfeudat Germaniei şi că numai în acest chip se va 
putea dovedi, mai târziu, că politica alături de Axă n-a fost 
susţinută de reprezentanţii reali ai opiniei publice româneşti. 

El găseşte prilejuri să dezlănţuie, în acelaşi timp, 
campanii vehemente împotriva factorilor politici care au 
deţinut funcțiuni în guvernările personale ale ex-regelui 
Carol, sub motiv că au participat la politica de ciuntire a 
hotarelor, dar urmărind în realitate să atace indirect puterile 
Axei şi să elimine orice concurente viitoare. 


245 


Împiedicat de celelalte personalităţi răspunzătoare ale 
conducerii naţional-ţărăniste - lon Mihalache, dr. N. Lupu şi 
Mihai Popovici - de a extinde acţiunea sa antigermană şi 
proaliată şi de a mări dificultăţile Guvernului, Maniu acceptă 
în principiu că regimul Antonescu corespunde unei necesităţi 
naţionale, pe tot timpul cât forţa germană se va exercita în 
această parte a Europei şi că e de preferat oricărui alt 
guvern ce ar putea fi instituit de către Germania. 

In fapt, el uzează de toate mijloacele ce le are la 
îndemână în actuala situaţie ca să continue o politică ce 
alarmează cercurile germane şi provoacă reacții violente din 
partea ministrului german din Bucureşti. 

Pe lângă activitatea clandestină şi încercările de a reface 
Partidul Naţional-Ţărănesc, el vrea să lase impresia în elita 
ţării că evenimentele îl pot chema să ia, în orice moment, 
guvernul şi că trebuie să pregătească un vast program de 
reforme sociale şi economice, ce urma să fie aplicat într-un 
spirit radical. El alcătuieşte comitete de experţi care să 
stabilească acest program, dar lipsa de oameni capabili şi 
competenţi din jurul său alarmează până şi pe principele 
Barbu Stirbey, iar Maniu e silit să recurgă la colaborarea unor 
legionari notorii, ca D. Gerota şi prof. Vermeulen. 

Obişnuit să se sustragă personal de la răspunderi grele, 
el vede că eventualităţile viitoare îl pot pune în situaţiunea 
de a accepta soluţii care să atingă popularitatea sa şi, de 
aceea, prepară şi formulele unor guverne de tranziţie pentru 
cazul în care vor socoti că nu e de preferat să-şi asume 
responsabilitatea puterii. 

Aceste guverne ar intra în funcţiune în momentul în care 
puterile anglo-saxone ar impune României condiţii teritoriale 
nefavorabile. 


Acţiunea revizionistă 


Apreciind că opinia publică este sensibilă la chestiunea 
Ardealului pierdut, el fixează în centrul activităţii sale 
acţiunea revizionistă, desfăşurată pe trei planuri: în interiorul 
țării, pentru a avea o temă naţională de agitaţie, în Ardealul 
cedat, pentru a menţine acolo un curent de simpatie în 


246 


favoarea sa şi în străinătate, pentru a se putea înfăţişa ca 
exponentul ţării care a avut de suferit de pe urma Axei. 
El întreprinde în acest scop: 

a. Acţiuni memorandistice pe lângă puterile Axei, deşi e 
notoriu că politica şi tendinţele sale externe nu pot decât să 
înstrăineze interesul Germaniei şi Italiei pentru România; 

b. O acţiune memorandistică pe lângă puterile anglo- 
saxone, cu scopul de a pune în evidenţă persecuțiile 
ungureşti şi nedreptatea făcută de Axă ţării noastre; 

c. O acţiune iredentă în Ardealul cedat, spre a-şi înjgheba 
acolo noi puncte de sprijin; 

d. Crearea unei organizaţiuni revizioniste denumită „Pro- 
Transilvania”, pentru a ţine guvernul sub presiunea unei 
mişcări naţionale, într-un sens opus orientării actuale a 
statului; odată interzisă această asociaţie, Maniu începe o 
acţiune de justiţie pentru a agita sub această formă cauza 
revizionistă şi încearcă să alcătuiască alte organizaţii - 
„Transilvania”, „Ordinul Ferdinand”, „Vulturii Ardealului” etc.- 
fără a izbuti să dispună de un asemenea instrument politic. 

e. O agitaţie în favoarea Ardealului dusă prin felurite căi 
(Asociaţia refugiaților şi expulzaţilor din Ardealul de nord, 
Ziarul  „Ardealul”, cooperativele refugiaților, reuniuni, 
banchete, consfătuiri, nuclee de tineret, propagandă orală, 
manifeste), cu obiectivul de a menține în opinia publică 
întâietatea problemei Transilvaniei faţă de toate celelalte 
probleme de stat ale României. 

Mişcarea-Pro-Transilvania îi dă justificarea politicii sale 
potrivnice Germaniei şi Italiei, înfăţişate ca direct 
răspunzătoare pentru pierderea teritoriilor noastre din vest. 


Acțiunea lui Maniu în legătură cu războiul 


Încă din septembrie 1940 Maniu proclamă convingerea sa 
în triumful final al Angliei şi Americii. El cere să ne alăturăm 
acestui grup beligerant pe consideraţia că aceste ţări vor 
reface unitatea noastră naţională şi vor respecta în genere 
independenta statelor mici. 

Deşi ostil Axei, el nu se poate ridica de la început în 
contra războiului pentru redobândirea Basarabiei şi 


247 


Bucovinei de Nord, acceptat cu însufleţire de întreaga opinie 
publică românească. 

După ce armatele noastre reocupă aceste provincii, 
Maniu găseşte cea mai importantă temă a agitaţțiunii sale: el 
cere retragerea trupelor pe linia Nistrului, deşi e evident că 
din punct de vedere tehnic militar lucrul e imposibil şi 
reclamă încetarea colaborării militare cu Axa, înainte ca 
expediţiunea militară din răsărit să se fi terminat. El 
motivează aceste cereri prin primejdia de a ne asocia la un 
război de agresiune şi de a suporta, alături de Axă, o 
înfrângere, care după părerea sa e singură. 

După ce trupele noastre înaintează în est, odată cu 
forţele germane, Maniu intensifică această mişcare şi nu 
pierde nici un prilej ca-prin memorii şi prin tot felul de 
manifestări-să susţină cu o înverşunare sporită punctul de 
vedere. El cere mereu retragerea trupelor, sub cuvânt că 
pierderile noastre servesc numai o cauză străină şi că 
pericolul unui atac ungaro-bulgar sau al unor convulsiuni 
interne provocate de stările postbelice cer să avem la 
dispoziţie un puternic instrument militar. 

Maniu face eforturi pentru a fi secondat în această 
direcţie de către Dinu Brătianu şi de unii fruntaşi importanţi 
din conducerea naţional-ţărănistă. 

El nutreşte însă speranța ascunsă că ar putea folosi 
cândva armata noastră pentru a provoca o întorsătură 
bruscă în orientarea noastră externă, printr-o asociere cu 
fortele anglo-americane, ce ar veni prin Balcani să lupte 
contra germanilor. El arată că o asemenea acţiune militară 
ar şterge efectele produse în lumea anglo-saxonă de 
conlucrarea noastră cu Axa şi ne-ar asigura din partea 
Angliei şi Americii avantajele ce le obţin statele aliate. 

De aceea luliu Maniu se ridică cu toată tăria, ori de câte 
ori are impresia că domnul mareşal Antonescu ar fi dispus să 
lupte şi în contra forţelor anglo-americane şi înfăţişează 
aceasta ipoteză ca putând avea pentru noi cele mai grave 
consecinţe de ordin politic şi teritorial. 


CONTACTELE CU CERCURILE DE STÂNGA ŞI EXTREMĂ 
STÂNGA, LEGIONARE ŞI GERMANE 


248 


Întreg timpul lui Maniu este ocupat cu asigurarea unor 
contacte politice privind cele mai antagoniste cercuri. El 
împarte aceste legături în două categorii: contacte 
trebuincioase desfăşurării acţiunii sale şi contacte de 
informaţie. 

Socotind că nu trebuie să neglijeze nici cea mai slabă 
indicație ce-i poate folosi în vederea orientării sale generale, 
el cultivă, în mod larg, relaţii de la dreapta până la stânga 
extremă. Astfel: 


În cercurile germane: 

Mihai Popovici vede în două rânduri pe von Killinger; acelaşi 
colaborator al lui Maniu are relaţii strânse cu Steltzer. 

Ghiţă Popp vede des pe von Rittgen; însuşi Maniu 
primeşte în decurs de doi ani şi jumătate de patru ori pe von 
Rittgen. 

D. Gerota întreţine de asemenea relaţii cu diferita 
personalităţi geermane. 

Maniu primeşte în două rânduri pe prinţul de Rohan, dar 
respinge sugestiile ce i se fac de a iniţia legături cu cercurile 
superioare germane şi de a accepta cu simpatie politica şi 
intenţiile Reichului. 

Mihalache primeşte la Dobreşti vizita unor emisari 
germani (Pflaumer şi alţii), dar el relevă antagonismul dintre 
interesele române şi germane, luând ca punct de plecare 
chestiunea Ardealului. 

Pe căi indirecte se menţine un contact cu membrii 
reprezentanţei economice germane, cu ziariştii germani şi cu 
diferite personalităţi influente germane. 

Dr. Corneliu Coposu, secretarul lui Maniu şi fost coleg de 
şcoală cu Andreas Schmigt, asigură un contact de informaţie 
cu Grupul Etnic German. 

Maniu personal, Ghiţă Popp, d-rul Virgil Solomon, lonel 
Popp şi Zaharia Boilă întreţin legături cu vechea conducere a 
saşilor din Ardeal. 


În cercurile de extremă stânga şi de stânga: 


249 


Emisari ai lui Maniu întreţin relaţii de informaţii cu diverşi 
reprezentanţi ai partidului comunist. 

Sugestiuni în vederea unei acţiuni comune pentru 
încetarea războiului din răsărit sunt respinse de Maniu, care 
doreşte, totuşi, să fie ţinut în curent cu planurile Moscovei în 
politica internă, fără însă a izbuti să aibă o orientare precisă 
în această privinţă. 

În schimb, el izbuteşte să-şi asigure colaborarea unor 
elemente izolate de extremă stânga, ca Groaza-Hunedoara şi 
să ajungă - printr-un neîntrerupt contact personal cu 
Jumanca şi Constantin Titel Petrescu-la o înţelegere cu 
exponenţii fostului Partid Socialist Român. 

Maniu socoteşte că va putea să utilizeze influenţa 
Partidului Socialist Român pe lângă partidele socialiste din 
Anglia şi America. 


In cercurile legionare: 


Potrivit testamentului lui Corneliu Codreanu, Maniu urmează să 
fie consultat ori de câte ori mişcarea are de luat hotărâri 
importante sau se află într-un impas greu. 

Horia Sima nu ţine seamă de acest testament, dar după 
prăbuşirea regimului legionar diferiţi exponenţi ai mişcării 
reiau contactul cu Maniu, care le reproşează gravele erori ce 
au comis. 

Deosebirile de vederi în politica externă opresc o 
colaborare între Maniu şi legionari, deşi Maniu ar dori să 
utilizeze dinamismul legionarilor pentru cauza revizionistă. El 
întâlneşte atât rezerva legionarilor, cât şi opunerea 
tineretului din partidul său. 

Maniu personal, Ghiţă Popp, doctorul Solomon, Zaharia 
Boilă şi numeroşi fruntaşi provinciali menţin un contact 
permanent cu legionarii. Atacat de stânga partidului pentru 
aceste relaţii, el le explică prin nevoia de a se ţine în curent 
cu ceea ce se petrece în toate taberele politice. In ultimul 
timp, el sfătuieşte pe legionari să nu servească de 
instrument german împotriva Guvernului Antonescu şi să nu 
determine, prin atitudinea lor, concesiuni noi de ordin militar 
Şi economic. 


250 


Legăturile cu cercurile militare 


Încă sub guvern legionar, Maniu încearcă să canalizeze în 
jurul său nemulţumirile ivite în armată. După rebeliune, toţi 
exponenţii armatei făcând zid în jurul domnului mareşal 
Antonescu, Maniu reia aceste încercări, după ce socoteşte că 
pierderile de pe front şi conflictele dintre armata română şi 
cea germană au situat ofiţerimea superioară într-o postură 
ostilă războiului şi germanilor. El caută să se apropie de 
generalul lacobici şi de alte căpetenii din armată şi foloseşte 
un grup numeros de ofiţeri în rezervă pentru a menţine un 
contact strâns cu cercurile militare. 

Maniu nu renunţă la ideea de a putea folosi armata în 
planurile sale politice de viitor. 


Reorganizarea grupării. Disensiuni şi curente 


Reorganizarea pe noi baze a grupării naţional-ţărăniste şi 
extinderea activităţii de cadre constituie unul din ţelurile 
principale urmărite de Maniu. El încearcă în diverse rânduri 
să realizeze acest plan, dar împrejurările îi stau mereu în 
cale; abia în ultimele luni el procedează la o refacere a 
organizaţiilor judeţene, la numirea de noi şefi şi la 
reorganizarea secţiilor din Capitală. 

Neînţelegerile de persoane provocate de această acţiune, 
se grefează pe adânci disensiuni de ordin principial, ce se 
relevă încă din septembrie 1940. 

Principalii fruntaşi ai partidului văd în Maniu o rezervă a 
țării în eventualitatea în care împrejurările generale ar 
impiedica să se obțină avantajele din politica şi eforturile 
depuse de regimul Antonescu. 

Fruntaşii partidului nu înțeleg însă ca Maniu să intervină 
direct în timpul colaborării cu germanii, deoarece socotesc 
că amestecul său nu duce decât la enervarea cercurilor 
germanr, la sporirea dificultăţilor ce le are regimul actual şi 
la eventuale măsuri de represalii, păgubitoare pentru 
independenţa şi liniştea ţării. 

Maniu nu acceptă însă să adopte poziţia de expectativă 


251 


ce i se cere. El profită de imunitatea ce i-o asigură meritele 
sale din trecut şi îşi arogă un rol activ de cenzor al 
Guvernului şi al colaborării noastre cu Germania, urmărind 
să câştige titluri ce ar putea să impresioneze sferele anglo- 
saxone. 

Aceste deosebiri de vederi şi mewtode definesc situaţia 
din partid în felul următor: 

Ardelenii din partid stau la ordinele lui Maniu şi urmează fără 
şovăire indicaţiile sale. 

Mihalache e în dezacord permanent cu Maniu cu privire la 
politica externă, la ataşamentul necondiţionat faţă de cauza 
engleză, la politica războiului. El nu acceptă în special 
metodele de agitaţie folosite de Maniu, dar îi lasă întreaga 
răspundere pe baza deplinelor puteri ce deţine actualul 
preşedinte. În ultimul timp, Mihalache s-a apropiat de punctul de vedere 
al lui Maniu referitor la victoria ce ar avea-o asigurată forţa 
anglo-saxonă, dar acre rezerve exprese asupra metodelor ce 
se întrebuinţează. 

Doctorul n. Lupu, e pentru o sprijinire indirectă a regimului 
Antonescu, e în dezacord permanent cu Maniu, nu e ţinut în 
curent cu relaţiile pe care şeful grupării le are cu 
străinătatea, dar totuşi face mari servicii cauzei datorită 
raporturilor ce întreţine cu domnul mareşal Antonescu şi cu 
domnul vice-preşedinte de Consiliu. 

Mihai Popovici e deseori în divergență de opinii cu Maniu, 
dar fiindu-i devotat, nu se împotriveşte nici unei hotărâri 
definitive ce o ia şeful grupării. 

Fruntaşii regățeni din Capitală şi provizorie se află — cu 
neînsemnate excepţii — într-o rezervă precaută. 


Legăturile lui Maniu cu străinătatea 


Afirmarea unei poziţii anglofile nu ajunge lui Maniu în 
scopurile sale de politică externă; el întreprinde în acelaşi 
timp o adevărată acţiune diplomatică pentru: 

a)a realiza un contact direct cu guvernele englez şi 
american; 

b) a lămuri problemele teritoriale şi politice ale ţării; 

c) a obţine asigurări şi garanţii în ceea ce priveşte prdinea 


252 


teritprială a României şi poziţia ţării noastre în 

confederaţiile de state proiectate de Aliați. 

În acest scop Maniu foloseşte următoarele căi: 

Legația engleză. În ultimele luni în care Legația engleză s- 
a mai aflat pe teritoriul nostru, Maniu face legături cu 
diplomaţii britanici şi stabileşte un aranjament cu Reginald 
Hoare. 

Legația americană. După plecarea Legaţiei engleze, Maniu 
intră în relaţii strânse cu Gunther, ministrul Americii şi apoi 
cu Benton, ataşatul de afaceri. 

El transmite prin aceştia diferite comunicări şi mesaje 
guvernelor englez şi american. 

Legația elveţiană. După plecarea Legaţiei americane, 
Maniu cultivă pe René de Weck, ministrul Elveţiei şi izbuteşte 
să-l intereseze pentru cauza aşa zisei mişcări libere din 
România, fără însă a putea face din diplomatul elveţian un 
agent permanent de contact cu străinătatea. 

Legația turcă. Cu ajutorul lui Mihai Popovici, care e un amic personal 
al lui Siiphi TanriGer, Maniu asigură legături permanente, prin 
intermediul curierilor turci, cu oficiile britanice şi americane 
din Istanbul-Cairo. 

Legația suedeză şi portugheză. Prin Serdici şi unii foşti 
diplomaţi, Maniu se poate folosi de intermediul legaţiilor 
suedeză şi portugheză pentru a întreţine relații cu 
străinătatea şi a asigura transmiterea diferitelor mesaje. 

În acelaşi timp, Maniu se mai serveşte de: 

Citta Davila, care asigură în America un contact cu Casa 
Albă, cu Legația engleză din Washington, cu ambasadorul 
sovietic de acolo şi cu guvernele emigrante. 

Grupul manist din Londra, condus de Cornel Bianu, care nu 
izbuteşte însă să obţină o recunoaştere oficială din partea 
guvernului britanic. 

Principala legătură Maniu o menţine cu serviciile politice şi 
de propagandă engleze din  Istanbul-Ankara-Cairo, 
însărcinate să se ocupe de mişcarea liberă din România. 

În acest scop s-a folosit o bucată de vreme de aparatura 
organizaţiei de spionaj Popovici Rică Georgescu. 

Acţiunea externă întreprinsă de Maniu pînă acum se 
poate rezuma astfel: 


253 


1. Definirea poziţiei actuale a României: stat ocupat 
virtualmente de germani, el se află sub influenţa totală a 
forţelor Reichului şi trebuie, deci „considerat în rîndul ţărilor 
ocupate şi nerăspunzătoare de politica ce o întreprind”. 

2. Definirea poziţiei noastre faţă de războiul din Răsărit; 
susţinut de opinia publică pentru redobândirea Basarabiei şi 
Bucovinei de Nord, războiul nu mai e împărtăşit când 
armatele române trec Nistrul şi, sub presiunea germană, 
sunt silite la o acţiune străină obiectivelor naţionale. 

3. Obiectivul naţional al românilor e recucerirea 
Ardealului smuls României de puterile Axei, ca o pedeapsă 
aplicată pentru devotamentul nostru neclintit la politica 
anglo-franceză pe continent. 

4. Stabilirea atitudinii puterilor anglo-saxone faţă de 
problemele teritoriale ale României şi succesul unei meditații 
engleze şi americane în litigiul teritorial româno-rus 
condiţionează o acţiune imediată a României de alăturare la 
războiul dus de puterile aliate contra Germaniei. 

5. El predinde a izbuti să determine o declaraţie britanică 
în contra arbitrajului de la Viena, dar nu are garanţii anglo- 
americane în ceea ce priveşte Ardealul. 


x 


Sprijinit de aceste concepţii de politică internă şi externă 
şi dezvoltând o activitate intensă şi perseverantă, luliu Maniu 
a ajuns să fie socotit, atât în străinătate cât şi în ţară, 
exponentul ideii anglophile şi revizioniste din România. 

Deşi contactele sale cu guvernele britanic şi American n- 
au realizat o înţelegere care să asigure ţara noastră în 
ipoteza unei victorii anglo-saxone - ci, dimpotrivă, au 
învederat neputinţa acestor state de a obţine, pe de o parte, 
vreo garanție din partea Sovietelor, iar pe de alta 
incertitudinea în ce priveşte viitorul statut territorial al 
Ardealului - Maniu vrea să treacă în opinia publică, ca 
singurul om politic în stare să refacă graniţele naţionale cu 
ajutorul puterilor occidentale. 

El nu poate obţine nici măcar putinţa de a prezida unul din 


254 


acele guverne fantomă care călătoresc între capitalele anglo- 
saxone, dar face să se răspîndească în interior că numai 
obstacolele ce i le pun în cale regimul actual îl împiedică de 
a reconstitui harta etnică a ţării. 

Devotaţii îl numesc în buletinele partidului „omul 
providenţial”, spre a crea în jurul numelui său o atmosferă de 
mysticism şi a răspunde astfel unor necesităţi 
propagandistice, dar însăşi fruntaşii partidului ştiu că 
eventualele succese viitoare ale lui Maniu depend de o serie 
de factori interni şi externi. 

Aceşti fruntaşi recunosc că rostul său ar începe numai din 
ziua în care factorul sovietic n-ar avea să joace vreun rol în 
România, darn u văd în ce chip influența Rusiei ar putea fi 
înlăturată la o victorie a „Naţiunilor Unite”. 

Cât priveşte influenţa asupra maselor populare, el își 
arogă singur o mare popularitate, dar e de văzut în ce 
măsură războiul şi curentele noi la care el va da naştere vor 
schimba structura politică a ţării. 

În ultimă instanţă, numai urmările interne şi externe ale 
războiului vor desemna rolul viitor al lui luliu Maniu. 

6. In faţa posibilităţii guvernelor englez şi American de a 
obşine ca Rusia să-şi schimbe atitudinea faţă de Romania, el 
declară că nu poate trece la acţiunea „efectivă” cei immediate 
se cere, înainte de a i se preciza, în mod definitiv situaţia viitoare 
politică şi teritorială între Soviete şi România. 

7. Invitat să vină în străinătate, el cere garanţii că va 
alcătui la londra un guvern liber românesc; un asemenea 
guvern fiind socotit acolo capabil să înrăutăţească raporturile 
anglo-ruse, el nu socoteşte oportun să răspundă unei invitaţii 
de a alcătui un asemenea guvern în America. 

El încearcă să obţină adeziunea engleză pentru o altă 
formulă - un comitet liber românesc - întrucât crede că 
numai Anglia are interese directe în această parte a lumii, 
care pot ajuta în viitor România. 

El se declară gata să trimită delegaţii de oameni politici în 
Anglia şi America, dar planul întâmpină greutăţi în fapt. 

El aşteaptă încă în momentul de faţă va guvernele englez 
şi american să obţină precizări şi garanţii din partea 
Sovietelor în ceea ce priveşte România şi să stabilească o 


255 


politică precisă în legătură cu toate problemele noastre 
teritoriale şi politice. 

9. Faţă de planurile aliate în ce priveşte noua organizare a 
Europei, Maniu se declară la început de acord cu o propunere 
poloneză, ce i se transmite, de a se alătura unui bloc mare 
de state, întins din Polonia şi Cehoslovacia până în Grecia şi 
Turcia, ceea ce corespunde şi unui vechi proiect al său de 
confederație dunăreană, cunoscut sub denumirea de „Planul 
Tardieu”. 

In faţa opoziţiei diplomaților din propriul partid, el acceptă 
teza că interesul României e să se alăture blocului balcanic, 
ce ar fi permanent sprijinit de Anglia, dar nu vrea 
deocamdată să indispună bunele intenţii manifestate faţă de 
noi de către guvernele emigrante ale Cehoslovaciei şi 
Poloniei. 


ANIC, Fond Cabinet Militar Ion Antonescu, dosar nr. 369; documentul a mai fost 
publicat şi în Iuliu Maniu — Ion Antonescu. Opinii şi confruntări politice 1940-1944, 
cuvânt înainte, îngrijire de ediţie, note şi comentarii de lon Calafeteanu, 
Editura Dacia Cluj-Napoca, 1944, p.127-210. 


84. 
1943 iunie 8. Extras din Buletinul informativ prezentat Preşedinţiei 
Consiliului de Miniştri referitor la apropierea dintre Maniu şi 
Cancicov. 


Din cercurile politice 


...4. În cercurile politice se discută că, între Maniu şi 
Cancicov s-a produs, în ultimele săptămâni, o apropiere 
sensibilă. 

Cât timp fiind suferind, Maniu nu a părăsit casa, Cancicov 
l-a informat de cele ce se petrec în lumea politică, după ce 
pe de altă parte intermediase în chestiunea Tătărăscu, din 


14 Este vorba despre un proiect propus de guvernul francez, prin reprezentantul său, 
Andre Tardieu , la 2 martie 1932, care prevedea crearea unei „Uniuni Economice 
Danubiene” la care urmau să participe ţările Micii Inţelegeri (România, Cehoslovacia, 
Polonia şi lugoslavia), Austria şi Ungaria. Printre altele, proiectul prevedea tarife 
economice preferenţiale, desfiinţarea restricţiilor comerciale, crearea unei monezi 
comune etc. Neprimind garanţiile propuse de Mica Inţelegere (negocieri economice 
fără amestecul marilor puteri, actul constitutiv să se bazeze pe tratatele existente şi 
să figureze între documentele Societăţii Naţiunilor), în final, proiectul a fost respins. 


256 


care a ieşit cu o creştere de prestigiu în rândurile democrate. 

Acest din urmă fapt l-a apropiat mai mult de național- 
ţărănişti decât de liberali, aşa încât în cercurile politice se 
presupune că doreşte azi mai curând o apropiere de Maniu 
decât una de Dinu Brătianu. 

Legăturile Maniu-Cancicov sunt frecvente şi destul de 
înaintate, ceea ce a provocat însă unele nemulțumiri ale 
tineretului naţional-ţărănist, care este ostil unor intenţii 
presupuse lui Cancicov de a se alătura grupării condusă de 
Maniu. 

Pe de altă parte nici dr. Lupu nu vede favorabil ascendentul 
tot mai mare al lui Cancicov faţă de conducerea național- 
ţărănistă. 


ASRI, fond “d”, dosar nr.1539, f.218. 


85. 
1943 iunie 10. Notă a SSI referitoare la poziţia echivocă 
adoptată de fruntaşii naţional-țărănişti în probleme ale 
politicii interne şi externe. 


NOTĂ 


Într-o notă precedentă, am anunţat că Maniu a întreprins o 
anchetă între fruntaşii naţional-ţărănişti privitoare la metoda 
ce trebuia s-o întrebuinţeze gruparea în momentul de faţă. 

Din conversațiile purtate cu acest prilej, s-a putut deduce: 

1) Că Maniu socoate că nu poate pleca în străinătate, 
atâta vreme cât nu are _oordinat un aranjament _oordinate Cu 
guvernele englez şi _oordina. 

Acest aranjament n-a putut fi realizat până acum. 

2) Din comunicările _oordin de Maniu din străinătate 
rezultă că situaţia României este „mizerabilă la Londra şi 
Washington”, cum s-a exprimat însuşi Maniu. 

3) Nici un aranjament nu este posibil atâta vreme cât trupele române 
vor lupta în Kuban sau pe alte fronturi în contra oricărui aliat al 
Angliei şi Americii. 

4) Planurile cu privire la federalizarea unor state din 
această parte a Europei căzând, în urma declaraţiilor făcute 


257 


de către Beneş, posibilităţile unei redresări a României apar 
şi mai grele". 

E de aşteptat mai întâi vizita lui Beneş la Moscova şi 
rezultatele la care ea va duce. 

5) Majoritatea fruntaşilor naţional-ţărănişti consultaţi şi- 
au exprimat opinia că pentru moment gruparea naţional - 
ţărănistă nu poate întreprinde nici o acţiune efectivă. 

Această acţiune ar fi fără nici un folos, atâta vreme cât 
forţa germană rămâne puternică în România şi cât ea poate 
să provoace o reacțiune imediată împotriva oricărei mişcări 
aşa-zis libere. 

Guvernul Antonescu rămâne o _oordinate  —întrucât 
plecarea sa ar atrage ori ocuparea României de către forţele 
germane ori un atac ungaro-bulgar, sprijiniți de germani- 
astfel că opoziţia n-are nici un interes să facă vreo dificultate 
actualul regim, dificultate care ar duce la o nouă înăsprire a 
raporturilor cu Germania. 

6) Gruparea naţional - ţărănistă poate intra în acţiune 
numai în momentul în care va fi încredinţată că poate lua 
guvernul şi provoca, fără nici o primejdie, o schimbare 
fundamentală a politicii noastre externe şi interne. 

7) Concluzia la care au ajuns fruntaşii consultaţi e că 
gruparea naţional-ţărănistă trebuie să aştepte un moment 
mai favorabil, în împrejurările de faţă nefiind nimic de făcut 
nici în ordinea externă, nici în cea internă. 


ANIC, PCM-SSI, dosar nr. 45/1943, f. 85-86. Documentul a mai fost publicat în: 23 august 1944. 


15 Înţelegând că tratativele cu Uniunea Sovietică erau inevitabile, luliu Maniu a luat 
legătura cu Eduard Beneş, fost preşedinte al Cehoslovaciei, aflat la Londra, rugându-l 
printr-o scrisoare, de la începutul lunii ianuarie 1943, să facă bunele oficii pe lângă 
guvernul sovietic pentru ca aceasta să accepte drept partener de discuţii opoziţia 
românească, reprezentată de preşedintele PNȚ. La 6 februarie 1943, luliu Maniu i-a 
adresat lui Ed. Beneş o nouă scrisoare prin care se interesa dacă nu poate obţine de 
la guvernul sovietic amânarea soluţiei definitive a frontierei de răsărit a României, 
până la Conferinţa de Pace; de asemenea, se exprima dorinţa ca garanţiile date 
României de către guvernul sovietic să fie afirmate public. La rândul său, luliu Maniu 
a primit un mesaj din partea guvernului polonez în exil prin care se propunea 
realizarea unei confederaţii de state-alcătuită din Polonia, Cehoslovacia, Austria, 
Ungaria, România, Bulgaria, Grecia, lugoslavia şi Turcia care să constituie un bloc de 
120 milioane de oameni capabili să reziste presiunilor din vest (Germania) şi est 
(Uniunea Sovietică). Preşedintele PNȚ s-a declarat, în principiu, de acord cu acest 
proiect, dar „diplomaţii” partidului (în special, Constantin Vişoiu şi Savel Rădulescu) l- 
au considerat nerealist şi ca atare, nu l-au acceptat. 


258 


Documente, vol. II, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti 1984, p. 539- 
540; Centrul European de Cercetări Istorice Veneţia, Antonescu mareşalul 
României şi răsboaiele de reîntregire, mărturii şi documente _oordinate şi 
îngrijite de Josif Constantin Drăgan, Veneţia, 986, vol.4, p.173-174. 


86. 
1943 iunie 10. Notă a SSI cu privire la opiniile politice ale lui 
luliu Maniu. 


Din cercurile politice 


98 Înainte de a pleca la Deva, Maniu a convocat pe o parte dintre 
fruntaşii grupării pentru a-i consulta asupra metodelor 
ce trebuie să le întrebuinţeze opoziţia faţă de 
desfăşurarea evenimentelor internaţionale. 

Maniu a înfăţişat interlocutorilor săi situaţia României, 
caracterizând-o ca fiind grea, imposibilitatea de fapt de a se 
exercita o acţiune politică pe lângă guvernele anglo-saxone, 
rigiditatea diplomaţiei sovietice, noile curente din rândurile 
guvernelor emigrante favorabile URSS, mişcările libere din 
ce în ce mai accentuate din ţările ocupate şi aliate Axei, 
poziţia opoziţiei româneşti şi eventualitatea luării unor 
măsuri împotriva opoziţiei, sugerate din exterior. 

Preşedintele grupării naţional-ţărăniste a observat că 
situaţia României este cu totul deosebită: în vreme ce în 
Ungaria, în Bulgaria şi în Finlanda, guvernele respective 
încearcă contacte cu lumea anglo-saxonă şi limitează din ce 
în ce mai mult colaborarea lor cu Axa, la noi guvernul este — 
după expresia lui Maniu - constrâns să facă o politică 
germanofilă şi mai accentuată, iar opoziţia ţinută sub 
ameninţare. 

Maniu a cerut fruntaşilor consultaţi să reflecteze asupra 
tuturor elementelor situaţiei şi să răspundă, în câteva zile, 
care este opinia lor asupra acţiunii ce trebuie întreprinsă, 
pentru a putea salva situaţia ţării. 

„Vă rog să reflectaţi cu toată seriozitatea şi să-mi spuneţi 
ce este de făcut. Suntem în pragul unor mari hotărâri: 
aşteptăm sau ne mişcăm?” 

Între cei consultaţi se află : Z. Mihalache, dr. Lupu, Mihai Popovici, 


259 


I. Hudiţă, G. Taşcă, Ghiţă Popp, Nic. Penescu, gral Negrei, Polizu- 
Micşuneşti. 

Maniu a refuzat să ia în considerare opiniile pe care cei 
consultaţi le-au exprimat în cursul conversaţiilor, spunând că 
nu vrea să cunoască decât hotărârea ce o va lua fiecare 
după o matură chibzuinţă. 


Sursă serioasă. 


ASRI, fond “d”, dosar nr.1539, f.219. 


87. 
1943 iunie 17. Notă circulară de instrucțiuni a Secţiei ll 
Contrainformaţii prin care se ordonă supravegherea 
activităţii tuturor oamenilor politici. 


Secţia C.1./Grupa Rezidenţelor 
Agentura Munteniei 


NOTĂ CIRCULARĂ DE INSTRUCŢIUNI 


Pentru urmărirea activităţii desfăşurate de membrii 
diferitelor partide politice dizolvate, vă rugăm să binevoiţi a 
da dispoziţii pentru executarea continuă a discretă a 
lucrărilor arătate în instrucţiunile de mai jos, redactate de 
grupa de specialitate a acestui Serviciu: 

1. Să se facă un pontaj al tuturor politicienilor din 
circumscripţia respectivă, stabilind pe cei care mai 
activează; 

2. Aceştia să fie ţinuţi într-o observaţie permanentă, 
comunicându-ni-se cu cine ţin contactul, ce se discută cu 
prilejul diferitelor întrevederi şi ce acţiune de propagandă 
desfăşoară în rândurile populaţiei; 

3. Diferitele întrevederi ale acestora ne vor fi semnalate 
cu precizie, la timp şi loc, cât şi de participanţi, expunându- 
se cât mai detailat cele discutate; 

4. Acţiunea de reorganizarea grupărilor politice va fi 
atent urmărită, semnalându-se toate noile însărcinări ce se 
acordă diferiților fruntaşi, atât din teritoriul urban cât şi din 


260 


cel rural; 

5. Se va urmări atent orice difuzare de material 
propagandistic, identificându-se colportorii, cât și 
comentatorii; 

6. Se vor stabili care sunt elementele ce menţin 
contactul cu centrul, când se deplasează şi ce anume 
instrucţiuni de activitate aduc şi difuzează printre membrii 
grupării. De asemeni, se va urmări activitatea de colaborare 
dintre grupări, în special dintre cea naţional-ţărănistă şi cea 
liberală, precum şi eventuale contacte cu elemente de 
extrema stângă; 

7. Se vor stabili mijloacele de trai ale diferiților fruntaşi 
politici, acordându-se o deosebită atenţie de la ce 
întreprinderi anume, de stat sau particulare, îşi procură 
venituri, precum şi în ce contencioase sunt respectivii; 

8. Se va stabili dacă aceste întreprinderi au o structură 
românească, străină sau evreiască sau dacă din aceste două 
din urmă cazuri nu există un camuflaj; 

9. Se vor identifica toţi militarii, de preferinţă ofiţeri 
superiori şi generali, activi sau de rezervă, cu care diverşi 
politicieni întreţin raporturi susţinute, precum şi chiar dacă 
nu exercită o acţiune de persuasiune politică pe lângă 
comandanții militari, îndrumători ai armatei, etc., de la 
întreprinderile cu care au contact mai regulat; 

10. Despre politicienii din circumscripţia respectivă se 
vor aduna date biografice, atât de ordin intelectual, social şi 
politic, cât şi de ordin moral, relevându-se dacă aceştia nu 
au fost făcuţi cunoscuţi opiniei publice prin diferite afaceri 
veroase. 

Toate constatările făcute pe baza prezentelor instrucţiuni, 
cât şi altele în legătură cu membrii partidelor politice 
dizolvate vor fi imediat comunicate la Bucureşti, acelaşi 
material servind, totodată, la întocmirea sintezelor locale, 
care vor fi redactate în felul unei expuneri cuprinzătoare, 
conţinând şi precizări de fapte din care să se poată trage 
concluzii pozitive, evitându-se consideraţii vagi şi nesigure. 

Prezentele instrucţiuni au o valoare permanentă şi 
urmează a fi ţinute în continuă evidenţă, servind de 
îndreptar general pentru culegerea de informaţii în domeniul 


261 


fostelor partide politice. 


D.O. 
ŞEFUL GRUPEI REZIDENŢELOR 
/ss/ M. Bălăceanu 


ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 21/1943, f. 1-2. 


88. 
1943 iunie 18. Notă a SSI despre zvonurile care circulau în 
rândurile națtional-tărăniştilor. i 
NOTA 


În cercurile naţional-ţărăniste a circulat în cursul dimineţii 
de azi un zvon, a cărui sursă este indicată o indiscreţie din 
partea unui înalt funcţional al Ministerului de Externe, în 
legături strânse cu conducerea partidului. 

Şi anume, o telegramă din Roma, sosită [pe adresa] 
Ministerului de Externe, ar fi anunţat tratative inaintate de 
armistițiu, între britano-americani şi italieni. Aceste tratative s-ar 
face pe baza propunerilor ultimative făcute de dl Churchill la 
Gibraltar dlui Osborne, ambasadorul britanic la Vatican. 

Elementele din conducerea partidului nu au dezminţit a fi 
primit astfel de informaţii, dar au anunţat că şi ei le-au primit 
sub beneficiu de inventar şi că, păstrează cea mai perfectă 
rezervă, faptele fiind probabile dar rezultatele scontate prea 
puţin apropiate în timp. 


Sursă serioasă. 
ASRI, fond “d”, dosar nr.1540, f.467. 


89. 
1943 iunie 18. Notă a SSI privind hotărârea conducerii Partidului 
Social — Democrat de a respinge propunerile de colaborare ale Partidului 
Comunist din România”. 


16 În luna iunie 1943 se constituie Frontul Patriotic Antihitlerist, format din Partidul Comunist Român, 
Frontul Plugarilor, Uniunea Patrioţilor, MADOSZ-ul şi Partidul Socialist- Ţărănesc. După 
ce iniţial Constantin Titel Petrescu, preşedintele Partidului Social-Democrat a acceptat 
propunerea Partidului Comunist Român, ulterior, a revenit asupra hotărârii, sub motiv 


262 


NOTĂ 


Partidul Social-Democrat de sub şefia lui Constantin Titel 
Petrescu a întrunit comitetul de conducere. 

Comitetul a luat hotărârea să respingă orice propunere de 
fuzionare sau de colaborare venită din partea Partidului 
Comunist Român. 

Partidul Social-Democrat va lua în considerare numai 
cereri individuale de înscriere ale comuniştilor, spre a evita o 
penetraţie, pe această cale, a elementelor comuniste, 
urmărind să constituie apoi o fracțiune distinctă şi cu 
obiective precise în rândurile Partidului Social-Democrat. 

Se pare că această hotărâre a fost luată în urma unor 
recomandări venite din străinătate, de la centrala 
Internaționalei a Il-a. 

Social-democraţii afirmă că hotărâri identice vor fi luate 
de către toate partidele social-democratice din lume. 


ANIC, PCM-SSI, dosar nr. 45/1943, f. 95. Documentul a mai fost publicat în: 23 august 1944. 
Documente, vol. II, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti 1984, p. 542; 
Centrul European de Cercetări Istorice Veneţia, Antonescu mareşalul 
României şi răsboaiele de reîntregire, mărturii şi documente _oordinate şi 
îngrijite de Josif Constantin Drăgan, Veneţia, 986, vol.4, p.175. 


90. 
1942 iunie 20. Notă a SSI despre aprecierule fruntaților 
naţional-țărănişti fată de misiunea militară italiană şi ofiţerii 
italinei aflaţi în Bucureşti. 


NOTĂ 


În cercul conducătorilor Partidului Naţional-Ţărănesc 
domneşte convingerea, în urma unor discuţii pe care aceştia 
le-au avut cu diferiţi ofiţeri din misiunea militară italiană, că 
aceştia în intimitatea sufletelor lor ne sunt net ostili, iar 
speranţa de a-i câştiga de partea noastră în chestiunea 
Ardealului este categoric irealizabilă; ceva mai mult dl Ghiţă 


că Partidul Naţional-Tărănesc şi Partidul Naţional-Liberal refuzau să participe la 
această coaliţie de forţe. 


263 


Pop a confiat unui intim că un cerc restrâns de fruntaşi 
naţional-ţărănişti sunt pe cale să stabilească că, ofiţerii 
italieni aflaţi în Bucureşti fac spionaj în favoarea Ungariei, în 
vederea viitorului război dintre noi şi unguri. 


Sursă serioasă. 


ASRI, fond “d”, dosar nr.1541, f.554. 


91. 
1943 iunie 25. Extras din buletiuln _oordinate_ înaintat Preşedinţiei 
Consiliului de Miniştri cu privire la organizarea grupelor de 
partizani şi a propagandei comuniste. 


Preşedinţia Consiliului de Miniştri 
Secretariatul General 
Serviciul de Documentare şi Informaţii 


Buletin de informaţii 
din 25 iunie 1943, ora 12 
Informaţii interne 


[...] 


Chestiuni politice 


100.Conducerea comunistă a dat recent dispoziţiuni 
organizaţiilor în subordine să organizeze „grupe de 
partizani” din rândurile muncitorilor şi țăranilor în 
vederea sabotării producţiei agricole şi de război 

g şi a transporturilor militare. 

In acest sens şefii de organizaţiuni au primit instrucţiuni 
să infiltreze cât mai multe elemente comuniste în masa 
ţărănească şi în rândurile muncitorilor şi să caute o 
colaborare cu elementele ţărăniste avansate. 

98Conducerea comunistă, constatând că o parte din 
materialul de propagandă nu s-a răspândit tuturor 
organizaţiilor, pregăteşte în prezent reorganizarea 
aparatului pentru editarea broşurilor comuniste şi 
răspândirea manifestelor. 

De asemenea, constatându-se că instrucţiunile scrise se 
transmit cu greutate organizaţiilor, din cauza măsurilor de 


264 


conspirativitate, conducerea comunistă a dat dispoziţiuni 
organizaţiilor în subordine să se formeze în întreprinderi, 
ateliere, etc. cercuri de informare, pentru lucrătorii şi 
muncitorii care vor fi ţinuţi la _oordin cu desfăşurarea 
evenimentelor politice, interpretate în favoarea URSS şi a 
aliaţilor săi. 

Prin această acţiune conducerea comunistă urmăreşte 
suplinirea, în parte, a materialului scris care ar fi de 
răspândit în rândurile muncitorilor. 

S-a comunicat Ministerului Afacerilor Interne şi Marelui 
Stat Major. 


[...] 
(Serviciul Special de Informaţii) 


ANIC, PCM-SSI, dosar nr. 45/1943, f. 97-98. Documentul a mai fost publicat în: 23 august 1944. 
Documente, vol. II, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti 1984, p. 544. 


92. 
1943 iunie 29. Notă a SSI referitoare la opoziţia fruntaşilor 
partidelor democratice față de politica guvernului. 


NOTĂ 


Discuţiile dintre Maniu şi Dinu Brătianu cu privire la noul 
demers proiectat pe lângă dl mareşal Antonescu au 
continuat în ultimele zile. 

E de oordina că, de această dată, Dinu Brătianu împreună 
cu Gh. Brătianu au primit imediat să  _oordinate la 
demonstraţia  opoziţionistă sugerată de şeful grupării 
naţional-ţărăniste şi au făgăduit să facă uz de toată influenţa 
ce o au spre a determina diferiţi fruntaşi ai organizaţiilor 
profesionale să meargă în delegaţie la conducătorul statului. 

Adeziunea lui Dinu şi Gh. Brătianu s-a manifestat sub 
formă, încât Maniu, pentru a dezarma pe cei mai prudenti 
dintre partizanii săi, a declarat că demersul i-a fost cerut de 
către liberali şi că Dinu Brătianu se arată _oordin de îngrijorat 
faşă de situația țării. 

Alcătuirea unei delegaţii de reprezentanţi ai profesiunilor 
întâmpină însă dificultăţi. 


265 


Faţă de aceste dificultăţi, s-a sugerat alcătuirea unei 
delegaţiuni în care să intre fruntaşi ai celor două grupări de 
opoziţie. 

In acelaşi timp, s-a început şi redactarea unui memoriu 
comun. 

Intervenţiunea nu se va referi numai la statutul social al 
Transilvaniei şi la consecinţele pe care cele două grupări le 
atribuie imixtiunii guvernului în structura internă a unei 
provincii ce o socot vremelnic sub ocupaţie militară-, ci va 
cuprinde toate problemele de ordin politic şi _oordina în 
legătură cu politica oficială a guvernului. Cele două grupări 
doresc să-şi formeze o nouă piesă „pentru dosarul păcii” cu 
care vor încerca să dovedească opoziţia ţării faţă de politica 
alături de Axă. 


ANIC, PCM-SSI, dosar nr. 45/1943, f. 101. Documentul a mai fost publicat în: 23 august 1944. 
Documente, vol. Il, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti 1984, p. 545; 
Centrul European de Cercetări Istorice Veneţia, Antonescu mareşalul 
României şi răsboaiele de reîntregire, mărturii şi documente _oordinate şi 
îngrijite de Josif Constantin Drăgan, Veneţia, 986, vol.4, p.177-178. 


93. 
1943 iunie 30. Notă a SSI despre activtățile politice ale 
naţional-ţărăniştilor în luna iunie. ` 
NOTA 


Gruparea naţional-ţărănistă a avut în cursul lunii iunie o 
activitate mult mai intensă ca până acum, pe care o putem 
clasa pe următoarele momente importante : 
Procesul grupului Ardealul; 
Activitatea lui Ghiţă Pop în Ardeal ; 

. Comentarea şi obţinerea informaţiilor internaţionale; 
Comentarea planului de guvernare; 
Organizarea de întreprinderi comerciale cu scopul de a fi 
utilizate lucrativ în momentul guvernării. 

Aceste momente au menţinut în continuu contact pe 
membrii grupării, creând dese întâlniri şi discuţii. 

Fruntaşii acestor întâlniri au fost pe lângă Ghiţă Pop, 
secretarul grupării, S. Bornemiza, dr. Virgil Solomon, Mihai Popovici, 
Aurel Buteanu, Victor Pop, Mihail Demetrescu Şi dr. Cozman. 


st aul EL dela 


266 


Este de reținut precauţia cu care se lucrează; 
instrucţiunile lui Maniu, în această privință fiind clare: 
evitarea oricărei greşeli care ar putea duce la arestări sau la 
compromiterea partidului. După Maniu venirea la putere, în 
împrejurările actuale va depinde de factorii externi, care îi 
sunt favorabili, iar contactul cu aceştia îl face numai Maniu, 
Pop, dr. Virgil Solomon, iar legături uşoare le face Mihail 
Demetrescu, funcționar la Ministerul de Externe, domiciliat 
pe str. Viitor nr. 55. 

Cercurile maniste au fost la începutul lunii neplăcut 
afectate şi chiar intrate în panică prin punerea pe rol a 
procesului „grupului Ardealul” (Vișa, Radocea, Popovici, Bălan), 
punerea pe rol, care - pentru aceste cercuri - au fost 
simptoma inaugurării unor vremuri grele. 

Această panică venea direct de la Maniu şi era dezvoltată 
de fiecare în parte. 

Versiunea oficială era urmltoarea: Gestapoul ne mai 
suportând atmosfera filo-engleză care este mânuită de 
cercurile maniste, a cerut guvernului să ia măsuri împotriva 
lor. 

Guvernul român, ca primă măsură, a repus pe rol procesul 
“grupului Ardealul”, ca prin exemplara pedeapsă ce ar fi 
urmat să satisfacă pretenţiile Gestapoului. Maniu a 
comunicat atunci tuturor cunoscuţilor săi, această situaţie 
atrăgându-le atenţia să sisteze orice fel de activitate care ar 
putea da ocazia strângerii de elemente acuzatoare pentru 
grupare. 

In cercul strâns intim manist se spunea însă că Mihai 
Popovici şi cu dr. Virgil Solomon au vizitat pe dl 
vicepreşedinte Mihai Antonescu, căruia i-au arătat răul 
Naşte prin reintroducerea răzbunărilor politice, care ar duce 
la represalii la momentul oportun. 

DI Mihai Antonescu a acceptat punctul de vedere şi 
obţinând şi aprobarea dlui mareşal Antonescu, la începerea 
procesului, procurorul militar împreună cu avocaţii părţilor, 
au cerut şi au obţinut amânarea procesului sine die. 

Această amânare a produs o mare uşurare în cercurile 
maniste, care consideră ca un succes al grupării cum şi o 
schimbare de atitudine a dlui mareşal Antonescu faţă de o 


267 


Germanie învinsă. 

Gruparea consideră ca un gest de apropiere, care să 
creeze o atmosferă posibilă de discuţii viitoare. 

Totuşi atmosfera de represiune este menţinută în cercurile 
largi maniste, oprindu-le de la orice activitate politică. 

Se pare că această atmosferă de încordare determinată de 
o eventuală represiune este menţinută şi cu obiective de 
ordin extern, care să justifice inactivitatea şi mai ales 
incapacitatea de a activa a grupării, justificare față de 
cererile străinătăţii anglo-saxone pentru o activitate nu 
numai propagandistică ci de sabotare şi informare. 

Comportarea lui Ghiţă Pop, ca secretar general al grupării, a 
nemulţumit prin : 1. neactivitatea sa, 2. lipsa de contact cu Ardealul. 

Ca să contracareze politica de denigrare dusă împotriva 
sa, Maniu prin Coposu, i-a organizat o serie de conferinţe 
“Astra” la Sibiu, Braşov, Făgăraş. 

El a plecat însoţit de S. Bornemiza şi Aurel Buteanu. 

În fiecare din aceste oraşe urmează a lua contact cu 
personalităţile ardelene, indiferent de partid, cărora să le 
lămurească politica lui Maniu şi mai ales să le arate prietenia 
pe care anglo-saxonii o au pentru România. 

Se pare că la Braşov, dată fiind influenţa lui Lapedatu — 
liberal, a fost foarte rece primit, însă atenţia întreagă a lui 
Ghiţă Pop este îndreptată înspre Făgăraş şi Sibiu, judeţe 
lucrate de el în alegerile trecute. 

Deşi atmosfera nu este favorabilă lui Pop, totuşi Maniu îl 
sprijină şi-l orientează astfel ca să poată câştiga simpatii. 

Pop a dus până acum o viaţă foarte retrasă, fiind întreţinut 
de soţia sa. A suferit mult timp de neurastenie, întrerupând 
orice relaţii. 

Acum, se pare că s-a însănătoşit, dar timiditatea sa de a 
avea relaţii se menţine. 

Maniu l-a obligat să se ducă săptămânal la Restaurantul 
“Bucureşti”, cu invitaţi. 

De asemenea, în vizitele care le face în Ardeal, are 
misiunea ca sub firma „Astrei” să dea banchete la care să se 
discute în special de Maniu. 

În lipsa lui Pop din Bucureşti, pentru a se evita eventuala 
activitate a lui Virgil Solomon, secretariatul grupării este închis, 


268 


activând doar secretariatul particular al lui Maniu secretariat 
condus de Coposu. 

Totuşi cei din jurul lui Pop, adică dr. Cozman, avocat Victor Pop, 
Mihail Demetrescu,  Modoran Şi Mazilescu, menţin contactul 
permanent. 

Astfel, Cozman şi Victor Pop, ca avocați şi funcţionari ai 
Cecului, au vizitat oraşele Zimnicea şi Constanţa. Vasile 
Modoran a făcut un raport detaliat asupra situației datoriilor 
la petrol. 

El este subdirector financiar la „Creditul Minier” şi bine 
introdus în cercurile petroliste. 

A fost înainte funcţionar la B.N.R. în direcţia condusă de 
administratorul Stoicescu, care când a fost numit administrator delegat al 
Creditului Minier, l-a luat pe Modoran ca organizator al 
contabilităţii. 

Aşa că acesta are puternice legături şi cu B.N.R. putând să 
informeze perfect şi asupra mişcării noastre financiare. El 
este prieten intim cu Mazilescu, care este avocat la 
cooperaţie. 

Deşi ţărănişti, ambii sunt în foarte bune relaţii în cercurile 
maniste, fiind apreciaţi pentru serviciile pe care le aduc. 
Ambii sunt consideraţi în tineret ca ministeriabili. 

Cât priveşte Mihail Demetrescu, activitatea acestuia are 
legături cu cercurile străine şi în special cu Bulgaria şi Turcia. 

A prezentat acum 2 săptămâni un detaliat raport cu privire 
la situaţia din Balcani şi la poziţia României în această 
conjunctură. 

După el, Bulgaria şi Ungaria duc o politică de strânsă 
prietenie, ambele fiind în orbita politică a Italiei. 

Cum situaţia ltaliei este foarte periclitată, şi cum ca un 
corolar acelaşi pericol de înfrângere ameninţă Ungaria şi 
Bulgaria, ambele având noi teritorii de apărat, prietenia lor 
poate deveni periculoasă pentru România, date fiind 
legăturile acestor state cu englezii. 

În Bulgaria, Axa este mereu înşelată, regele creând 
diversiunea comunistă cu care el justifică inactivitatea sa 
armată. 

De fapt Bulgaria nu a adus nici un sprijin Axei, decât 
verbal, aşa că discuţiile ei cu englezii pot fi mai uşor duse ca 


269 


eventualele discuţii ale României. Ungaria a retras trupele, 
creând de asemeni, o atmosferă filo-engleză. 

Singurele posibilităţi favorabile României, sunt interesele 
contrarii bulgaro-ungurilor, ale sârbilor şi grecilor. 

În cercurile strict intime ale lui Maniu, situaţia noastră 
internaţională este considerată ca bună la Washington şi rea 
la Londra. 

La Washington, maniştii se sprijină pe activitatea lui Citta 
Davilla, pe care-l consideră ca al lor şi despre care spun că 
are relaţii foarte puternice, creând o atmosferă extrem de 
favorabilă României maniste. 

La Londra, se spune că activitatea lui Tilea, Mateescu, Pavel şi 
a celorlalţi este rău privită de Anglia, care-i consideră pe 
aceştia ca nişte agenţi plătiţi, fără priză în ţară. 

De asemenea, Anglia nu are încredere în lealitatea României, aşa 
că discuţiile acolo vor avea de întâmpinat greutăţi. 

Totuşi în eventualitatea unei ocupări anglo-americane a 
României, pentru manişti venirea la putere este considerată 
ca sigură pe următorul raţionament: atât liberalii, cât şi 
celelalte fracțiuni democrate, care vor fi invitate să participe 
la guvernare se vor feri de primul moment, extrem de 
periculos prin revendicările sociale, care vor apărea. 

Vor lăsa deci pe manişti să conducă cu siguranţa că se vor 
compromite şi că le vor lăsa un teren mai acomodat. 

De această realitate dându-şi seama Maniu, va introduce o 
dictatură  „democrată” care să aibă două țeluri: a) 
distrugerea persoanelor jenante, prin deschiderea de 
procese de trădare, b) înlocuirea forţelor economice liberale 
cu forţe naţional-ţărăniste. 

În felul acesta Maniu speră să-şi poată crea o guvernare 
lungă, cum şi posibilităţi materiale cu care să se poată 
menţine în opoziţie. 

Cu acest scop, se organizează aşa-zise societăţi 
comerciale, care să poată deveni reprezentanţe a intereselor 
maniste. 

Primul grup, este exportul de cereale, cu Banca Ardelenilor 
Şİ Ghizelan, care are în mod efectiv capital româno-evreo-maghiar. 

Grupul Victor Pop, Mihalca, Mihail Gheorghiu, cu import-export, 
care funcţionează pe str.Edgar Quinet nr.5, et.8, ap.20 


270 


Apoi grupul Ghiţă Pop, Cozman, Vandoros, care au cerut 
înscrierea unei societăţi de transporturi. 

După cum se vede activitatea grupării naţional-ţărăniste a 
fost mai intensă pe luna iunie. 

Întreaga lor atenţie este concentrată pe elementul 
“debarcare engleză în Balcani” care trebuie să coincidă în 
România cu manifestații de stradă, favorabile anglo- 
americanilor. 

Numai atunci o activitate naţional-ţărănistă va avea 
tendinţa de a se transforma din activitate de conciliabul, în 
activitate de teren. 

Sursă serioasă. 


ASRI, fond “d”, dosar nr.1539, f.449-453. 


94. 
1943 [iunie 30]. Sinteză informativă a SSI referitoare la 
activitatea lui Gheorghe Brătianu în perioada ianuarie 1939 — 
mai 1943. 


Gheorghe Brătianu 


Este cunoscut ca unul care se află în bune relaţii cu 
cercurile germane şi este cotat ca un admirator al național- 
socialismului. 

- Acesta a primit, în cursul lunii lanuarie 1939, invitaţia 
Institutului Naţional de Istorie din Berlin să ţină a serie de 
conferinţe referitoare la trecutul istoric al neamului 
românesc. În legătură cu această vizită, Gh. Brătianu a 
căutat să  normalizeze raporturile dintre Germania şi 
România. 

- După reîntoarcerea sa din Germania, Gh. Brătianu a 
ţinut sub auspiciile „Gândirea Europeană” o conferinţă, în 
ziua de 3 Noiembrie 1939, în sala „Dalles”, despre „Acţiunea 
politică şi militară a României în 1919” - unde au participat 
circa 400 persoane, printre care prof. Univ. M. Antonescu, 
Alex. Lapedatu, [şi] doamnele: Bebe Brătianu, Alexandrina 
Cantacuzino, Pherekide. 

- Gheorghe Brătianu, în urma unei consfătuiri pe care a 


271 


avut-o în cursul lunii martie 1939 cu Bebe Brătianu şi Atta 
Constantinescu, a spus textual unui ziarist: „Am prevăzut tot 
ceea ce vedeţi că se întâmplă în Europa Centrală. Cred, însă, 
că ţara noastră va fi scutită de conflicte, dacă domnii care 
conduc vot şti să urmeze o politică a realităţilor, în mod 
sincer şi corect. Să ştiţi însă că situaţia internă este prima 
condiţie de rezistenţă şi succes, deoarece - după cum aţi 
văzut - prăbuşirea statelor centrale a fost cauzată tocmai din 
cauza situaţiei lor interne”. 

Gh. Brătianu a declarat, într-un cerc de partizani, 
următoarele: „Trebuie să fim atenţi şi pregătiţi. Credinţa mea 
este că Germania nu se gândeşte la o agresiune contra 
României, iar Ungaria nu va îndrăzni să ne atace fără 
sprijinul Germaniei. Trebuie să facem însă toate sacrificiile 
onorabile pentru pace, dar şi toate pregătirile necesare 
pentru război. In caz de coaliţie internaţională, România va 
proceda conform intereselor sale vitale în aceste împrejurări. 
Mă întreb, însă, dacă în aceste momente grave şi pline de 
răspundere, națiunea română - nu numai statul - este destul 
de reprezentată în faţa hotărârilor supreme”. 

- Pe la începutul lunii aprilie 1939, Gh. Brătianu a fost 
invitat la Roma să ţină un ciclu de conferinţe cu subiecte 
privitoare la politica României. 

- Gh. Brătianu a fost delegatul Ministrului Educaţiei 
naţionale la Conferinţa Internaţională de Istorie de la Zurich- 
Elveţia, în cursul lunii Aprilie 1939, urmând după aceea să 
plece la Berlin, fiind invitat al guvernului german. În timpul 
şederii acestui la Berlin, a avut întrevederi cu mareşalul 
Goering şi Rudolf Hess. 

- La începutul lunii Mai 1939, Gh. Brătianu a sosit din 
străinătate şi lucrează la un volum intitulat „Politica externă 
a lui lon C. Brătianu şi lon |. C. Brătianu”, volum care va fi o 
chintesenţă a celor expuse în conferințele sale anterioare 
asupra activităţii politice externe a celor doi bărbaţi de stat, 
[care] va fi terminat la sfârşitul acestei luni. 

- Din cercurile apropiate lui Gheorghe Brătianu se 
afirma, în cursul lunii lunie 1942, că acesta a avut o 
consfătuire pentru reorganizarea cadrelor tineretului liberal. 

- Pe la începutul lunii inie 1939 s-a răspândit un 


272 


chestionar, atribuit lui Gh. Brătianu, şi care constituia 
atitudinea acestuia faţă de F.R.N. 

- În cursul lunii iunie 1939, acesta a făcut declaraţii cu 
privire la politica externă a României, arătând că este una 
dintre cele mai dificile. 

- În unele cercuri se afirmă că Gh. Brătianu lucrează la 
un studiu referitor la evenimentele din 1919-1920 în legătură 
cu Conferinţa de Pace şi rolul jucat de [lon. I. C.] Brătianu în 
acest timp, în care acesta ar căuta să scoată în evidenţă 
intransigenţa lui lon [I. C.] Brătianu, arătând că, graţie 
acestuia, România a putut să-şi valorifice toate drepturile 
asupra teritoriilor româneşti. 

- Cercurile din jurul lui Brătianu afirmă că acesta ar fi 
primit corespondenţă din Germania, prin care este informat 
că la întrevederea ce a avut loc la Salzburg, între contele 
Csaky şi von Ribbentropp, s-ar fi discutat amănunţit 
problema României. 

- La 5 septembrie 1939 a avut loc o conferinţă între 
Dinu Brătianu, luliu Maniu şi Gheorghe Brătianu asupra 
problemelor internaţionale. 

- Intimii lui Gh. Brătianu afirmă că acesta ar fi scris o 
serie de articole despre legăturile politice şi economice din 
trecut ale poporului german cu statele din bazinul inferior al 
Dunării şi din sud-estul Europei, articole care urmează a fi 
publicate la începutul lunii Noiembrie 1939 în ogiciosul 
german „Deutsche Diplomatische Korespondent”. 

- În ziua de 20 octombrie 1939, Gh. Brătianu a avut o 
întrevedere cu Nicolae Lupu [şi] consilierul Werner Weis de la 
Legația germană. In ceea ce priveşte întrevederea dintre 
acesta şi Nicolae Lupu, rezultă că există un puternic 
dezacord în ceea ce priveşte politica externă. 

- Gh. Brătianu ar fi primit, în cursul lunii Noiembrie 
1939, o scrisoare, printr-un curier, de la Dinu Brătianu, 
scrisoare care cuprindea darea de seamă a tuturor 
evenimentelor interne şi externe întâmplate în cursul 
ultimelor săptămâni. 

- Cu prilejul întrunirii membrilor familiei Brătianu, în ziua 
de 1 decembrie 1939, Gh. Brătianu a făcut un expozeu al 
situaţiei internaţionale, în care arăta că Germania nu poate fi 


273 


învinsă decât foarte greu şi că imperiul englez se va prăbuşi. 

- La începutul lunii decembrie 1939, Gh. Brătianu a avut o 
serie de întrevederi pentru formarea unui bloc opoziţionist. 

- La 16 decembrie 1939, Gh. Brătianu a avut o 
întrevedere cu Dinu Brătianu, discutând chestiunile la 
ordinea zilei. 

- În ziua de 17 decembrie 1939, Gh. Brătianu a a vizitat pe d- 
rul. Nicolae Lupu, pe care în consideră singurul obstacol în 
calea înjghebării blocului opoziţionist. 

- Gh. Brătianu a avut o întrevedere cu ziaristul german 
Sven von Muller. 

- În ziua de 28 decembrie 1939, Gh. Brătianu a făcut o 
vizită lui Mihai Popovici, interesându-se de viitoarea atitudine 
a lui luliu Maniu. 

- La începutul lunii ianuarie 1940, Gh. Brătianu a avut o 
întrevedere cu ministrul german la Bucureşti, Wilhelm 
Fabricius. 

- Gh. Brătianu a scris trei articole destinate publicaţiei 
oficioase germane „Berliner Boârserzeitung”, în care se 
susţine tema pe care Germania o are de a susţine pacea şi 
statu-quo-ul din Balcani. 

- În ziua de 3 ianuarie 1940 a avut o întrevedere cu d-rul. Nicolae 
Lupu. 

- Gh. Brătianu ar scoate o nouă lucrare în cursul lunii 
Februarie 1940, în care este vorba de o operă istorică 
tratând despre relaţiile dintre România şi Germania în 
decursul timpului. 

- Gh. Brătianu a avut o întrevedere cu Mihai Popovici la 
5 lanuarie 1940, discutând probleme de ordin extern. 

- În ziua de 12 ianuarie 1940, tineretul liberal dinist [s-a 
întrunit], sub preşedinţia lui Gh. Brătianu; [au] participat 
Fărcăşanu, Amedeu Bădescu, A. Rădulescu, Alexandru 
Covaci şi Paul Zotta. 

- Gh. Brătianu a primit din Germania o serie de 
informaţii în legătură cu pactul de la Cremona. 

- În dimineaţa de 23 ianuarie 1940, Gh. Brătianu a fost 
vizitat de Bebe Brătianu, Pilat, Alex. Alimănişteanu, 
Constantinescu-Bordeni şi Atta Constantinescu, făcându-le 
declaraţii în legătură cu situaţia externă. 


274 


- Gh. Brătianu a scris două articole privitoare la 
problema relaţiilor Germaniei în sud-estul Europei, articole 
care urmează a apare în revista germană „Europaische 
Revue”. 

- Gh. Brătianu a avut, în ziua de 24 februarie 1940, o 
întrevedere cu Neubacher, primar al oraşului Viena şi 
conducătorul Secţiei Economice a Legaţiei germane din 
Capitală. 

- Gh. Brătianu a vizitat pe Mihai Popovici în cursul zilei 
de 4 Martie 1940. 

- În lina Martie 1940, Gh. Brătianu s-a întâlnit cu prof. 
lon Sân-Georgiu. 

- În ziua de 14 martie [1940], Gh. Brătianu a predat 
ataşatului de presă german von Ritgen un articol pentru a fi 
publicat în gazeta germană „Der Agriff”, articol în care 
tratează problema raporturilor dintre România şi Reich. In 
aceeaşi zi, a ţinut la Facultatea de Drept o conferinţă 
intitulată „Acţiunea diplomatică a României în 1919”. 

- Gheorghe Brătianu a avut o întrevedere cu dr. Klaus 
Schickert, corespondentul de presă al Agenţiei D.N.B. 

- Gh. Brătianu a avut întrevedere cu Karl Herman Teil, 
corepsondentul ziarului „„Wolchischer Beobachter”. 

- În ziua de 20 martie 1940 a ţinut o conferinţă în sala 
Fundaţiei Dalles, intitulată „Factorii istorici în formarea 
unităţii naţionale”. 

- În luna martie 1940 Gh. Brătianu, vorbind recent cu 
câţiva intimi ai săi de stadiul colaborării cu luliu Maniu, a 
spus, printre altele: „Colaborarea între gruparea liberală şi 
cea naţional-ţărănistă va continua pe baza principiilor 
hotărâte în întrevederea dintre Dinu Brătianu şi luliu Maniu 
din Noiembrie 1939”. 

- La 22 martie 1940, Gheorghe Brătianu a refuzat să intre într- 
o societate cu capital mixt româno-german. 

- La 26 martie [1940] Gheorghe Brătianu ar fi trimis o 
scrisoare lui luliu Maniu, în care arată că ultimele manifestări 
ale guvernului impun colaborarea dintre cele două grupări de 
opoziţie, colaborare care trebuie aşezată pe alte baze, 
pentru a i se mări eficacitatea în faţa actelor de autoritate 
ale guvernului. 


215 


- Către finele lunii mai 1940, Gh. Brătianu a scris un 
articol intitulat „Interesele României şi ale Germaniei la 
gurile Dunării”, articole care a fost predat lui Herman von 
Ritgen, consilier de presă [la Legația germană] pentru a-l 
publica în revista germană „Dienst aus Deutschland”. 

- În seara zilei de 6 iunie 1940, la locuinţa lui George 
Brătianu, a avut loc o consfătuire intimă la care au participat 
d-na. Alice Sturdza, trimisă de Ernest Urdăreanu pentru a 
sonda o nouă apropiere între rege şi Gh. Brătianu, 
Constantinescu-Bordeni, Atta Constantinescu şi Belingher. D- 
na. Sturdza a plecat nemulțumită, deoarece nu s-a ajuns la un 
rezultat pozitiv. 

- În ziua de 7 iunie 1940, Gh. Brătianu a primit vizita 
reprezentanţilor germani ai întreprinderilor  „Ferber- 
Industrien” [şi] „Siemens-Schurker”. 

- În luna lunie 1940, Gh. Brătianu a făcut declaraţii 
politice lui. G. Slama, Constantinescu-Bordeni, Tancred 
Constantinescu, Atta Constantinescu şi dr. Costinescu. 

- În cursul zilei de 11 septembrie [1940], Gh. Brătianu a 
făcut o vizită lui Dinu Brătianu, cu care a discutat problemele 
politice interne şi externe de actualitate. 

- La 11 decembrie 1940 se semnalează că între Gh. 
Brătianu şi luliu Maniu ar exista deosebiri de vederi în ceea 
ce priveşte politica externă. 

- La 2 aprilie 1941, Gh. Brătianu a vizitat pe luliu Maniu. 

- La începutul lunii Aprilie 1941, Dinu Brătianu a trimis o 
scrisoare Mareşalului Conducător. 

- La 16 decembrie 1941, Gh. Brătianu a avut o 
întrevedere cu Vaida-Voevod. 

- În ziua de 24 mai 1941, Gh. Brătianu a ţinut o 
conferinţă sub auspiciile „Prietenii Ştiinţei”, la Craiova, 
intitulată „Istoria Românilor”. 

- La începutul lunii iunie 1941, Gh. Brătianu a primit 
invitaţia, din partea dr. Göbbels, ministrul Propagandei 
Reichului, să ţină o serie de conferinţe în Germania. 

- În ziua de 8 octombrie 1942, Gh. Brătianu a vizitat 
Curtea de Argeş împreună cu doi profesori germani. 

- În cursul lunii noiembrie 1942, Gh. Brătianu a fost 
semnalat că a primit pe legionarii Alex. Constant şi Vasile 


276 


Noveanu. 

- La 21 ianuarie 1943, Gh. Brătianu a rostit la radio o 
conferinţă intitulată „Temeiuri istorice ale ideii naţionale”. 

- În ziua de 8 mai 1943, Gh. Brătianu a ţinut o 
conferinţă la laşi, în sala Fundaţiei „Regele Ferdinand |”, 
intitulată „Problema Mării Negre”. 

- În cursul lunii Mai 1943, Gh. Brătianu a fost ales 
membru al Academiei Române. 

- În ziua de 29 mai 1943, Gh. Brătianu a ţinut o 
conferinţă, La Sibiu, intitulată „Nicolae lorga, apărător al 
drepturilor naţionale”. 


ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 11/1942, f. 1-9. 


95. 
1943 iulie 1. Extras din buletinul _oordinate_ înaintat Preşedinţiei 
Consiliului de Miniştri referitor la atenţia acordată de 
comunişti întrevederilor dintre liderii PNT şi PSD. 


fs 

Conducerea comunistă a fost informată că Gheorghe 
Tătărescu a avut în ultimul timp două întrevederi cu Titel 
Petrescu, şeful grupării social-democrate. 

La aceste întrevederi Gh. Tătărescu a cerut lui Titel 
Petrescu lămuriri cu privire la: 

- intenţiile oamenilor politici din stânga democrată, 
referitoare la colaborarea politică cu alte _oordin democrate; 

- sentimentele social — democratilor fată de URSS, în cazul 
când _oordinate_ de după război ar reclama o politică de bună 
vecinătate cu URSS. 

Titel Petrescu a răspuns că în _oordin nu se poate 
pronunța, dar a subliniat greşeala socialiştilor care au tratat 
problemele politice numai din punct de vedere al ideologiei 
şi nu au încercat niciodată să se acomodeze conjuncturii 
politice. 

În viitor crede că socialiştii vor fi mai clarvăzători şi mai 
aproape de realităţile immediate acelei politici. 

În consecinţă nu se poate preciza atitudinea viitoare a 
social-democraţilor, dar crede că vor da concurs partidelor 


277 


democratice. 


(Serviciul Special de Informaţii) 


ANIC, PCM-SSI, dosar nr. 45/1943, f. 102. Documentul a mai fost publicat în: 23 august 1944. 
Documente, vol. II, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti 1984, p. 550; 
Centrul European de Cercetări Istorice Veneţia, Antonescu mareşalul 
României şi răsboaiele de reîntregire, mărturii şi documente _oordinate şi 
îngrijite de Josif Constantin Drăgan, Veneţia, 986, vol.4, p.178. 


96. 
1943 iulie 2. Extras din buletinul informativ al Preşedinţiei Consiliului 
de Miniştri referitor la declaraţiile doamnei Louise Gunther 
despre situaţia României. 


Din cercurile politice 


„5. În rândurile democraţilor români şi, în special, 
printre foştii titulescieni, mesajul rostit la postul de radio 
New York de câtre soţia decedatului ministru american 
Franklin Mott-Gunther a produs un val de optimism; după 
declaraţiile lui Citta Davilla, care produseseră o atmosferă de 
pesimism, cele ale soţiei fostului ministru al Statelor Unite la 
Bucureşti au fost considerate ca încurajatoare. 

Faptul că Louise Gunther a vorbit în româneşte şi că a 
declarat că atât ea cât şi alţi americani sunt siguri că 
România „va ocupa un loc în lumea de mâine”, au făcut să se 
creadă că vorbitoarea ar avea anumite informaţii, pe care nu 
le poate mărturisi în mod public, dar care ar fi rezultatul 
planurilor de refacere europeană a Aliaților, în care România 
ar căpăta rolul ce i se cuvine. 

De către Vişoianu s-a subliniat, totuşi că declaraţiile dnei 
Gunther constituie în acelaşi timp un îndemn de a părăsi 
situaţia actuală, de vreme ce a declarat că „România trebuie 
să facă tot ce este posibil pentru a cuceri un loc de seamă. In 
sforţările ce veţi face, a spus dna Gunther, veţi îmbrăţişa 
cauza Naţiunilor Unite şi veţi lua cauza cea mai bună pentru 
România”. 

În aceste declaraţii, titulescienii văd „o promisiune 
condiţionată”, o recunoaştere a tuturor revendicărilor 


278 


româneşti, inclusiv Basarabia, dar numai cu condiţia unei 
modificări de atitudine. 


ASRI, fond “d”, dosar nr.1539, f.221. 


97. 
1943 iulie 5. Notă despre înființarea, de către CC al PCR, a 
asociaţiei politice „Uniunea Patrioţilor”. 


NOTĂ 


Comitetul Central al Partidului Comunist din România, 
după numeroase cţiuni a reuşit să provoace constituirea unei 
asociaţii politice conspirative care să activeze în afara 
partidului, numită „Uniunea Patrioţilor”. La această Uniune 
au aderat până în prezent un grup de profesori universitari, 
câţiva foşti miniştri şi chiar un fost prim ministru. Se 
păstrează cea mai mare conspirativitate asupra numelui acestora. 

Uniunea Patrioţilor va continua să scoată un buletin 
„România Liberă”. Deşi această Uniune lucrează 
independent de partid, totuşi, Comitetul Central a decis ca 
acest buletin să fie scos în tipografia partidului. 

Comitetul Central al Partidului Comunist din România se 
arată foarte mulţumit de felul cum se desfăşoară această 
acţiune. Dintre personalităţile care ar face parte din această 
Uniune cităm pe următoarele: prof. C. Parhon, prof. Paul P. 
Stănescu, conf. Dr. Bagdasar, prof. Popa, conf. Mihalcea (Niculcea), 
prof. Supl. Agronomic Aurelian Vlădescu, prof. Vlădescu- 
Răcoasa. 


ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 69/1943, f. 12. 
98. 
1943 iulie 9. Extras din buletinul informativ al Preşedinţiei Consiliului 
de Miniştri referitor la preocupările opoziției unite. 
101.Preocupările opoziţiei unite 


...2. Memoriul opoziţiei, pentru care Mihalache a fost chemat la 
Bucureşti unde a sosit în ziua de 30 iunie şi a stat până în 


279 


ziua de 4 iulie a.c., când a plecat reîntorcându-se în capitală 
în ziua de 6 iulie a.c. 

Pentru întocmirea acestuia au avut loc numeroase 
consfătuiri ale fruntaşilor ambelor grupări principale din 
opoziţie, remarcându-se atitudinea reticentă a lui Mihalache, 
cât şi obiecțiile aduse de Mihai Popovici. 

Dinu Brătianu având interese al moşia Florica, a plecat 
acolo, lăsând sarcina discuţiilor şi a reprezentării grupării 
liberale la acest memoriu lui Gh. Brătianu, Bebe Brătianu şi 
dr. Costinescu. 

Liberalii au luat în examinare, în comitet restrâns, propunerea 
lui Maniu de a se alcătui o delegaţie a celor două grupări 
care să înfăţişeze dlui mareşal Antonescu, într-un mod mai 
solemn, punctul de vedere liberalo-naţional-ţărănist referitor 
la politica generală, pornind de la decretul pentru 
schimbarea structurii sociale a Transnistriei, socotit că ar 
putea să înrăutăţească şi mai mult raporturile cu Uniunea 
Sovietică. 

De la început, liberalii au considerat că situaţia generală 
politică nu reclamă un nou demers şi că veştile deţinute de 
Maniu în ce priveşte noi angajamente militare luate şi noi 
trimiteri de trupe pe frontul de Răsărit, n-ar fi conform cu 
realitatea. 

Gh. Brătianu şi-a luat însărcinarea să facă informaţii în 
cercurile guvernamentale reprezentative, pentru a vedea în 
ce mod ar fi primită o asemenea delegaţie. 

Rezultatul acestor informaţii a fost că un nou demers, 
făcut în condiţiile proiectate, ar indispune în mod grav pe 
conducătorul statului, care atunci n-ar fi exclus să ia unele 
măsuri nedorite de opoziţie. 

Într-o consfătuire care a avut loc între Dinu Brătianu, Gh. 
Brătianu, Bebe Brătianu şi dr. Costinescu, s-a ajuns la 
următoarele concluzii : 

a. Nu s-au ivit evenimente noi care să comporte la o 
distanţă atât de scurtă după ultima intervenţie comună, un 
nou demers al celor două grupări din opoziţie. 

Decretul cu privire la schimbarea structurii sociale a 
Transnistriei n-are importanţa ce i-a fost atribuită de către 
Maniu. 


280 


102.Considerente de ordin tactic trebuie să oprească 
cele două grupări “de a ambeta în mod inutil pe dl 
mareşal Antonescu (aceasta a fost expresia ce s-a 
întrebuințat). 

Punctul acesta de vedere a fost comunicat lui Maniu, iar 
hotărârea luată de liberali, cât şi rezervele exprese ale lui 
Mihalache Şi Mihai Popovici, au obligat pe Maniu să accepte o 
amânare a demersului proiectat, până când evenimente noi 
de ordin politic sau militar, ar face necesar ca cele două 
grupări să-şi afirme din nou în mod public politica lor diferită 
de aceea a guvernului. 

In urma acestei hotărâri, Maniu a părăsit capitala, plecând 
în Ardeal, unde a anunţat că va rămâne peste două 
săptămâni. 


Sursă serioasă. 
ASRI, fond “d”, dosar nr.1539, f. 222. 


99. 
1943 iulie 15. Notă a SSI cu privire la atitudinea opoziţiei 
democratice față de politica guvernului. 


NOTĂ 


Joi 15 iulie a.c. a avut loc la Banca Românească - după 
şedinţa consiliului de administraţie - obişnuitul conciliabul 
politic, la care au luat parte Dinu şi Gheorghe Brătianu, V.P. 
Sassu, Al. Lapedatu etc. 

Gh. Brătianu a făcut o scurtă relatare a conţinutului noului 
memoriu semnat de către luliu Maniu şi Dinu Brătianu. 

După această relatare, textul cuprinde: 

a. O comparaţie între situaţia Ungariei şi situaţia 
României în raporturile faţă de Axă. 

b. O succintă analiză a discursului lui Kallay şi a poziţiei 
noi politice şi militare adoptată de Ungaria. 

c. Conducătorul statului e întrebat de ce Ungaria a avut 
curajul să-şi retragă toate trupele de pe front şi să pună în 
practică o politică cu _oordinat independent. 

d. Conducătorul statului mai e întrebat care e în aceste 


281 


condiţii situaţia României faţă de foştii săi aliaţi, tocmai în 
momentul în care şansele războiului sunt hotărâte în 
favoarea acestora. 

e. Retragerea armatei române de pe front devine astfel un oordinate 
naţional, impus de interesele superioare ale ţării. 

f. Armata trebuie să servească la recucerirea Ardealului, 
la care nu trebuie renunţat cu nici un chip. 

g. Transnistria nu poate fi o compensație în locul 
Ardealului pierdut; Transnistria este un teritoriu străin, iar 
românii trebuie să lupte numai pentru  recâştigarea 
teritoriilor lor proprii. 

Concluzia: Retragerea armatei de pe front, şi pregătirea ei 
în vederea realizării obiectivelor naţionale. 

Gh. Brătianu a arătat că a primit vizita lui Ghiţă Popp, 
care i-a adus la cunoştinţă motivele care îl împiedică pe dr-ul 
Lupu de a prezenta oordina d-lui mareşal Antonescu. Ghiţă 
Popp i-a cerut lui Gh. Brătianu să solicite o audienţă 
conducătorului statului şi să-i înmâneze textul noului demers. 

Gh. Brătianu a observat, faţă de amicii săi, că după ce dl 
mareşal Antonescu a refuzat să primească un memoriu ce-l 
prezentase anul trecut, i-ar veni greu să repete încercarea. 

El a declarat că va reflecta dacă nu e cazul să ceară o 
întrevedere vicepreşedintelui de Consiliu, pentru a-i preda 
memoriul, urmând ca acesta să-l înmâneze dlui mareşal 
Antonescu. 

Gh. Brătianu a subliniat că potrivit înţelegerii stabilite cu 
Maniu, ceea ce urmăresc cele două grupări e să înregistreze 
un nou protest împotriva politicii externe şi militare 
continuată de regimul actual, spre a servi ca un document 
pentru ziua de mâine. 

Dinu Brătianu a rămas într-o conferinţă cu Gh. Brătianu, cu 
scopul de a-l convinge să se însărcineze cu predarea 
memoriului, întrucât de această dată e rândul grupării 
liberale de a-şi asuma acest rol. 


ANIC, PCM-SSI, dosar nr. 45/1943, f. 103/104. Documentul a mai fost publicat în: 23 august 
1944. Documente, vol. Il, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti 1984, p. 
555-556; Centrul European de Cercetări Istorice Veneţia, Antonescu 
mareşalul României şi răsboaiele de reîntregire, mărturii şi documente 
_oordinate şi îngrijite de Josif Constantin Drăgan, Veneţia, 986, vol.4, p.181- 
182. 


282 


100. 
1943 iulie 28. Notă a SSI despre comentariile politice făcute de 
Mihai Popovici şi prof. Hudiţă. 


NOTĂ 


În cercurile ţărăniste s-a înregistrat în cursul dimineţii de 
azi următoarea atitudine, datorată în bună parte informaţiilor 
răspândite de către elementele conducătoare şi atribuite dlui 
Mihai Popovici: 

leşirea Italiei din război trebuie să atragă în mod necesar 
şi pe aceea a României. Insă această ieşire trebuie să se facă 
cu consimţământul Germaniei, după cum şi Italia a obţinut 
consimţământul german. |n acest sens, dl mareşal 
Antonescu ar urma să obţină din partea Fuehrerului 
retragerea trupelor de pe frontul oriental şi ieşirea din luptă 
“cu arma la picior”. Cu alte cuvinte, n-am admite prezenţa 
anglo-americanilor în ţară şi am respecta mai departe 
angajamentele de livrări către Reich, întrucât într-o situaţie 
similară s-ar găsi şi ţări neutre ca Suedia şi Elveţia. 

Totuşi această atitudine este privită cu destulă curiozitate 
şi nu este luată în serios de elementele tinere. Dimpotrivă, dl 
prof. Hudiţă a ironizat-o crunt, declarând că este “concepţia 
unor paralitici care fac politică de salon” şi “care-şi închipuie 
că ne putem juca de-a pacea cu aliaţii şi de-a războiul cu 
Germania”. 


Sursă serioasă. 


ASRI, fond “d”, dosar nr.1540, f.438. 


101. 
1943 august 2. Notă a SSI despre activitatea politică a național- 
tărăniştilor. 
NOTĂ 


Gruparea naţional-ţărănistă se frământă intens pentru a 


283 


se putea ţine în ritmul evenimentelor. 

După ce Maniu a revenit de la Geoagiu, i s-a făcut un 
raport asupra evenimentelor de după căderea lui Mussolini, de 
către Relu Măldărescu. 

Maniu de 2 zile umblă între Sinaia şi Braşov. 

Se pare că, pentru eventuala sosire a generalului Pap, de 
la Vatican, a rămas la Geoagiu, Romul Boilă, Maniu ne mai 
dorind să aibă o convorbire cu acesta. 

În cercurile ţărăniste se spune că generalul Pap, a fost 
rechemat de conducător. 

Toată atenţia este atrasă de începerea activităţii. Aceasta va 
avea 2 faze: 

1. manifeste; 

2. simulacru de manifestaţie de stradă. 

Manifestele vor fi gata tipărite cel mai tărziu joi. 

Vor fi de 2 feluri: manifest adresat românilor şi manifest 
mic, portativ cu vorbele: “Vrem pace separată; Vrem 
Democraţia Națiunii: Vrem Ardealul Reintregit”. 

Textul - după unele informaţii - este scris chiar de mâna 
lui Maniu şi ieri se găsea încă la Hagea. 

Aceste manifeste se vor distribui prin elevi de liceu, 
persoane necunoscute de poliţie pentru a nu putea fi 
urmărite. 

Sistemul este să fie introdus ziua în cutiile de scrisori ale 
caselor, în ascensoare şi în tramvaie. 

Se vor tipări un număr de 5.000 de bucăţi. Tiparniţa va fi 
tot prin Hagea. 

Este nevoie ca Vasile Modoran să fie foarte atent urmărit, 
deoarece în ultimele zile a avut dese întrevederi atât cu 
Maniu, cât şi cu Ghiţă Pop şi se pare că ambii apreciază 
foarte mult anumite servicii pe care acesta le aduce şi pe 
care nu le cunoaştem. 

Modoran este subdirector la Creditul Minier, conduce 
Direcţia Financiară. Este fost funcţionar la B.N.R. de unde 
Stoicescu, fiind numit administrator delegat la Cremin, l-a luat pentru a 
reorganiza contabilitatea şi casieria Creditului Minier. 

În sânul partidului sunt însă frământări adânci. 

Astfel, a produs multă nemulţumire hotărârea lui Maniu de 
a numi într-o viitoare guvernare, ca şef al economiei şi 


284 


finanţei pe Gh. Taşcă. 

Deşi hotărârea este cunoscută în cerc intim, totuşi a 
indispus foarte mult ercul ardelean. 

Şi în acest cerc sunt disensiuni puternice. 

Deoparte sunt Leucuţia, dr. Solomon, Ionel Pop Şi Ilie Lazăr, de alta 
Ghiţă Pop, Victor Pop, Sever Pop de la Industria Sârmei, Romul Boilă 
junior, Relu Măldărescu şi dr. Cosman. 

Vasile Modoran, este încadrat de Anton Alexandrescu Şi de avocatul 
Mazilescu. 

Activitatea lui Vasile Modoran, am relatat-o mai sus. 
Ceilalţi doi sunt traşi pe linie moartă, din cauza criticelor pe 
care le fac şi mai ales pentru faptul că sunt mihalachişti. 

Alarma de ieri şi consecinţele ei, au avut şi în grupare 
repercusiuni. 

Astfel, Ghiţă Pop a chemat aseară la el pe dr. Cozman, pe 
Victor Pop, pe ing. Şerban şi i-a admonestat pe motivul că nu au 
început distribuirea manifestelor. 

Discuţia a fost aprinsă, aceştia dând vina pe Hagea, care 
se ocupă cu aceasta. 

A rămas stabilit ca duminică să se lanseze cuvânt de 
ordine ca toți prietenii să poarte la butonieră un tricolor 
indoliat şi să se plimbe pe Calea Victoriei şi prin localuri. 

Dacă se va putea, se va striga în grup „Vrem Ardealul”, 
„Jos Ungaria”, ceea ce este foarte puţin probabil că se va 
întâmpla. 

Se va căuta, de asemenea ca să se creeze apropieri 
personale cu legionarii, care să fie atraşi în grupare pe 
următoarele subiecte: 

1. Ura faţă de Mareşal; 

2. În momente grele căpitanul cu Maniu, s-au unit; 

3. Maniu este naţionalist; 

4. Pericolul comunist. 

În rândurile ardelenilor tineri această formulă a încadrării 
legionarilor, se pare că este agreată. 

Tot în rândurile ardelenilor şi din informaţii lansate de 
Ghiţă Pop, persistă tema că ungurii ne vor ataca foarte 
curând şi că noi nu suntem în situaţia de a ne apăra şi astfel 
va fi foarte posibil ca Ungaria să ne ocupe milităreşte, găsind 
astfel un pretext de rupere a relaţiilor cu Axa şi o apropiere 


285 


de englezi. 


Sursă serioasă. 


ASRI, fond “d”, dosar nr.1540, f.450-452. 


102. 
1943 august 3. Fragment dintr-o notă a SSI în legătură cu ecoul 
produs în rândurile maniştilor de o cuvântare a mitropolitului Bălan 
al Ardealului, în care acesta ar fi critiat politica guvernului. 


Cercurile maniste comentează în mod viu o cuvântare 
rostită de mitropolitul Bălan ca răspuns la un discurs 
pronunţat de vicepreşedintele Consiliului - în prezenţa dlui 
mareşal Antonescu - la o solemnitate din Oltenia. 

Mitropolitul Bălan ar fi spus: 

„Aţi spus, domnule prim-ministru, că războiul ce-l ducem 
e un război de conservare naţională şi nu unul imperialist. Eu 
cred mai degrabă că e un război între două imperialisme, în 
care noi nu avem ce căuta. Aţi spus apoi că arbitrajul de la 
Viena este caduc. Eu cred mai degrabă că este inexistent 
prin natura lui, deoarece Consiliul de Coroană care l-a 
aprobat nu avea mandat din partea naţiunii. Ţările care l-au 
provocat nu aveau nici căderea juridică, nici căderea morală 
spre a-l impune. Nu aveau cădere juridică fiindcă numai 
poporul român este acela care poate hotări asupra destinelor 
sale. Puterile care au provocat arbitrajul şi-au luat singure 
acest rol. Ele nu aveau nici căderea morală şi spirituală, fiind 
state care au luptat pentru unitatea lor naţională şi nu aveau 
deci autoritatea morală să patroneze un act prin care distrug 
unitatea altei naţiuni. Ideea de a ni se da o compensație o 
socotesc jignitoare pentru noi. Nici 20 de Transnistrii nu pot 
echivala cu Ardealul pierdut (asistenţa ar fi izbucnit în 
aplauze, la care s-ar fi asociat şi dl mareşal Antonescu). 

Ideea de libertate e un bun spiritual pentru care România 
a făcut jertfe foarte mari şi care va triumfa până la capăt”. 

Mitropolitul Bălan a făcut apoi un tablou tragic al dramei 
Ardealului şi a ardelenilor, batjocoriţi, loviți şi supuşi unui 


286 


regim de care Germania nu e străină, şi totuşi obligaţi să 
lupte alături de germani. 


ANIC, PCM-SSI, dosar nr. 45/1943, f. 117. Documentul a mai fost publicat în: 23 august 1944. 
Documente, vol. II, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti 1984, p. 563; 


103. 
1944 august 4. Notă a SSI despre lelaţiile lui Maniu cu omul 
politic din Cehoslovacia, Eduard Beneş. 


NOTĂ 


Suntem informaţi că printre prietenii apropiaţi din jurul 
dlui Maniu, se comentează că, ar fi primit în cursul săptămânii 
trecute o nouă scrisoare din partea dlui Benes prin intermediul 
Legaţiei Elveţiene din Bucureşti, prin care este înștiințat să 
fie gata cu reorganizarea cadrelor şi să-şi formeze lista de 
guvern, deoarece fiind vorba de zile, s-a apropiat timpul 
când trebuie să ia conducerea în România. 

Cercurile de mai sus susțin că dl Benes reaminteşte dlui 
Maniu să aibă încrederea în prietenia ce o acordă României. 


Comunicat: 
Secţia C.l. 
Ag. Muntenia 
Sursă serioasă. 


ASRI, fond “d”, dosar nr.1539, f.488. 


104. 
1943 august 19. Extras din buletinul informative al Preşedinţiei 
Consiliului de Miniştri despre acţiunile politice commune ale 
naţional-țărăniştilor şi liberaţilor. 


fie 

Conducerea  naţional-ţărănistă, de comun acord cu 
conducerea liberală, au hotărât ca, faţă de desfăşurarea 
situaţiei internaţionale, pe care o apreciau ca fiind gravă 
pentru ţara noastră, este necesar să se adreseze direct 


287 


Coroanei. 

In acest scop, s-a alcătuit un memoriu către M.S. Regele 
semnat de Iuliu Maniu şi Dinu Brătianu. 

Acest memoriu conţine, în esenţă următoarele: 

a. După schimbările intervenite în Italia, după modificarea 
situaţiei de pe fronturi şi după bombardamentul efectuat 
asupra regiunii noastre petrolifere - poziția României, ca 
aliată a Germaniei şi ca „inamică declarată a puterilor care 
au ajutat-o în războiul trecut să-şi reintregească hotarele, 
devine atât de critică încât se impun măsuri urgente şi 
extraordinare”. 

b. România trebuie să-şi retragă trupele de pe front şi apoi 
imediat să se retragă din sistemul politic şi militar al 
Germaniei. 

c. leşirea României din război nu poate fi îndeplinită de 
către guvernul actual, care continuă politica de ataşament 
faţă de scopurile de război ale Germaniei. 

d. M.S. Regele este dator, faţă de gravitatea situaţiei să-şi 
reia prerogativele constituţionale şi să instituie un guvern de 
personalităţi, militari şi înalţi funcţionari, cu misiunea de a 
lua toate măsurile în vederea retragerii României din război. 

După ce acest text a fost alcătuit, s-a reluat în conducerea 
celor două grupări o discuţie cu tema „dacă guvernul actual 
şi-a terminat misiunea sa”, discuţie care formase obiectul 
principal al dezbaterilor, înainte de îmbolnăvirea lui Maniu. 

S-au putut deosebi două curente: 

1. Că faţă de refuzul guvernului actual de a lua în 
considerare noile elemente ale situaţiei, trebuie să se 
provoace o schimbare de regim şi ca atare intervenţia către 
M.S. Regele cu conţinutul mai sus arătat este singura 
indicată. 

2. Că împrejurările nu favorizează încă schimbarea 
regimului şi că trebuie continuată acţiunea de persuasiune 
pe lângă guvernul actual, singurul în măsură să readucă 
trupele fără a provoca un conflict violent cu germanii. 

Din aceste discuţii, a reieşit o formulă intermediară la care 
i s-a raliat în cele din urmă şi Maniu. 

S-a hotărât, în consecinţă, să se facă un ultim demers pe 
lângă dl. mareşal Antonescu, dar în acelaşi timp să fie 


288 


sesizată şi coroana asupra „gravităţii situaţiei”. 

Ca urmare a acestei hotărâri, s-a alcătuit un nou memoriu 
- anexat în copie — către dl mareşal Antonescu, în care, după 
ce se face atât o recapitulare a diferitelor întâmpinări ale 
opoziţiei pentru retragerea armatei române de pe frontul de 
Est, cât şi un examen al situaţiei generale după căderea lui 
Mussolini, se ajunge la concluzia că România trebuie să ţină 
seamă de noile împrejurări politice şi militare şi să purceadă 
de urgenţă la: 

a. Retragerea tuturor trupelor de pe front şi din dosul 
frontului; 

b. Trecerea României de pe picior de război pe picior de 
pace. 

În acelaşi timp s-a alcătuit o scrisoare - anexată în copie — 
către M.S. Regele, în care Dinu Brătianu şi Maniu declară că 
până în prezent n-au crezut nimerit să ţină în curent Coroana 
cu intervenţiile făcut pe lângă dl mareşal Antonescu, 
deoarece au socotit că Suveranul cedând prerogativele Sale, 
a lăsat conducătorului statului şi întreaga răspundere a politicii 
sale. 

De asemenea, se menţionează că fiind război, conducerea 
celor două grupări a apreciat că sub nici o formă Coroana nu 
trebuie amestecată în lupte politice, dar că faţă de 
gravitatea situaţiei, conducerea celor două grupări socoteşte 
că este necesar să aducă la cunoştinţa Coroanei ultimul 
demers ce l-a făcut pe lângă dl mareşal Antonescu. 

Memoriul către conducătorul statului a fost predat; de 
asemenea, a fost predată scrisoarea către M.S. Regele, la 
care s-a adăugat o copie după memoriul adresat dlui 
mareşal Antonescu. 

Cu privire la semnificaţia acestor demersuri, cercurile 
politice autorizate dau următoarele explicaţii: 

1. Sesizarea Coroanei constituie o nouă etapă în acţiunea 
celor două grupări democratice; 

2. Luarea în consideraţie a unei schimbări de regim, prin 
intervenţia Coroanei - care formează obiectul primului 
memoriu, către M.S. Regele, ce n-a mai fost expediat - a fost 
numai amânată, până ce evenimentele vor limpezi situaţia. 

În cursul dezbaterilor, a învins punctul de vedere că nu se 


289 


poate lua în considerare, pentru moment, o schimbare de 
regim şi că trebuie încercate toate mijloacele ca guvernul 
Antonescu să readucă trupele şi să scoată România din 
război. 

3. Chiar Maniu, în momentul în care susţinea prima 
intervenţie către M.S. Regele, a accentuat că nu doreşte să 
provoace o plecare imediată a guvernului Antonescu, dar că 
în faţa străinătăţii este absolut necesar ca problema să fie 
pusă. 

De altfel, toţi cei care au participat la discuţii, au 
accentuat necesitatea ca străinătatea să fie pusă în faţa unei 
noi faze a luptei celor două grupări democratice fin România. 


Sursă serioasă. 


ASRI, fond “d”, dosar nr.1539, f.230-231. 


105. 
1943 august 21. Notă a SSI despre intenţia de multiplicare a 
unui manifest politic. 


NOTĂ 


Suntem informaţi din cercurile ţărăniste că manifestul 
Maniu - Brătianu va fi totuşi multiplicat, cu toate dispoziţiile 
contrarii exprese. 

Multiplicarea se va reduce numai la un număr redus de 
exemplare, care să fie aduse la cunoştinţa oamenilor politici 
democrați, a unor profesori universitari şi ofiţeri generali sau 
superiori, şi în fine câtorva diplomaţi neutri şi gazetari 
străini. 

De asemenea, suntem informaţi că ministrul Turciei ar 
cunoaşte deja textul integral al acestui memoriu şi că ar fi şi 
raportat în privinţa lui la Ankara. 


Sursă serioasă. 


ASRI, fond “d”, dosar nr.1540, f.349. 


290 


106. 
1943 august 28. Notă a SSI despre activitatea politică a 
naţional-țărăniştilor. 


NOTĂ 


Gruparea  naţional-ţărănistă a intrat într-o fază de 
neactivitate. 

Motivele sunt: 

1. Boala lui Maniu; 

2. Dezinteria de care suferă Ghiţă Pop; 

3. Teama de a nu provoca, prin activitate, represalii din 
partea autorităţilor. 

Ultimele rapoarte sosite din provincie atestă o lipsă totală 
de activitate şi mai ales puternice neînţelegeri. 

Astfel, la R. Sărat, între directorul liceului, prof. Westorescu şi 
avocatul Mazilu, sunt fricţiuni care nu se pot rezolva de 
centru. 

A circulat de asemenea, ştirea că Maniu s-ar fi întâlnit 
ades la Braşov cu Vaida-Voevod, fapt care a nemulţumit, 
cerându-se dese explicaţii din partea celor închişi la Curtea 
Marţială din Radu Negru. 

O altă nemulţumire puternică se manifestă la grupul 
Modoran — Mazilescu — Anton Alexandrescu care se simte pus pe 
linie moartă de către ardeleni. 

O altă nemulţumire se manifestă şi în rândurile ardelenilor 
pe motivul lipsei de activitate. 

Se hotărâse în ultima lună ca grupul: Hagea — Cozman — Victor 
Pop — ing. Şerban, să lanseze un manifest. Ori, până acum 
acest manifest nu a fost înapoiat de la corectură de Ghiţă 
Pop. 

Se pare că, conducerea partidului nu agreează activitatea 
efectivă. 

Observaţia noastră este următoarea: gruparea național- 
ţărănistă se află într-un impas intern. Singurul element de 
coeziune este speranţa în posibilitatea unei victorii 
democrate şi deci a unei guvernări. 


291 


Sunt elemente puternice însă care menţin o permanentă 
nemulţumire şi deci o participare numai formală la grupare a 
membrilor. 

Aceste elemente de disociere sunt: 

1. Cele două grupuri distincte, de ardeleni şi regăţeni. 

2. Politica de conducere exclusivistă a lui Maniu. 

3. Dezinteresare completă în ceea ce priveşte provincia. 

4. Concurenţă între ardeleni. 

5. Sărăcia pecuniară a membrilor, care nu vor putea 
rezista cu nervii prea mult, la o permanentă opoziţie. 

6. Incapacitatea dinamică a secretarului general Ghiţă 
Pop. 

Toate aceste elemente, repetăm, creează o atmosferă de 
raporturi pur formale. 

Gruparea naţional-ţărănistă poate fi uşor pulverizată între 
Ralea Şi Mihalache. 


Sursă serioasă. 


ASRI, fond “d”, dosar nr.1540, f.365-366. 


107. 
1943 septembrie 9. Notă a SSI despre activitatea politică a 
comuniştilor. 


NOTĂ 


Din cercurile comuniste 


Comitetul Central al Partidului Comunist a dat dispoziţii 
delegaților săi care activează în întreprinderile de interes 
militar, să comunice de urgenţă, următoarele informaţii privind 
întreprinderea respectivă: 

- lista persoanelor care deţin posturile de conducere - cu 
adresele unde domiciliază: 

- piesele care se fabrică în fiecare întreprindere şi 
cantitatea zilnică; 

- posturile de veghe din întreprindere, instrucţiunile pe care le au 
şi modul cum activează în timpul alarmelor aeriene. 

Instrucţiunile au fost difuzate de către Comitetul Local, 


292 


care colectează şi răspunsurile. 


Sursă serioasă. 


ASRI, fond “d”, dosar nr.5046, f.242. 


108. 
1943 septembrie 9. Notă sinteză a SSI despre impactul politic al 
evenimentelor din Italia. 


DUPĂ CĂDEREA ITALIEI 


În cercurile naţional-ţărăniste 


Cercurile apropiate de conducerea naţional-ţărănistă 
declară că n-au fost surprinse de capitularea Italiei; după 
căderea lui Mussolini capitularea apărea ca o urmare logică 
şi ea a fost prevăzută de către Maniu. Şeful grupării național- 
ţărăniste arată aceste cercuri, nu s-a lăsat înşelat de faptul 
că guvernul Badoglio a continuat lupta. Badoglio a avut 
nevoie de un răgaz pentru a încerca să obțină condiţii mai 
bune şi a stabili împreună cu comandamentul anglo- 
american o serie de măsuri de siguranţă, impuse de prezenţa 
trupelor germane pe teritoriul italian. Nu este exclus, spun 
maniştii, ca guvernul italian să fi obţinut asigurări importante 
din partea aliaţilor, deşi în mod public el a fost silit să 
accepte formula capitulării necondiționate, pentru a da o 
satisfacţie prestigiului anglo-american. 

Aceleaşi cercuri subliniază urmările pe care le va avea 
hotărârea Italiei pentru regiunea balcanică şi sud-estică. 
Războiul se va apropia de frontierele noastre şi momentul cel 
mai critic pentru România va sosi, mai devreme decât era 
aşteptat. 

Pătrunderea forţelor anglo-americane în Balcani şi în 
eventuala ieşire a Ungariei din război schimbă complet 
raportul de forţe din această parte a Europei şi pune 
România în fața unor întrebări decisive. 

În faţa acestei noi situaţii, guvernul român trebuie să aibă 


293 


în vedere, după opinia naţional-ţărăniştilor, următoarele: 

1. Să evite de a se lăsa amăgit de făgăduieli germane, - 
cum a făcut Poglavnicul croat - şi a accepta să pună la 
dispoziție germanilor teritoriul român şi forțe româneşti 
pentru a duce lupta împotriva  anglo-americanilor. 
Făgăduielile germane n-au nici o valoare, fiindcă astăzi este 
clar că nu Germania este aceea care va hotări noua hartă a 
Europei. 

2. Să ia din vreme măsurile politice necesare pentru ca 
România să nu fie transformată în teatru de război. Distrugeri 
ce s-ar face fie de către germani, fie de către anglo- 
americani ar fi ireparabile într-un stat mic şi sărac ca al 
nostru, iar suferinţele impuse armatei şi populaţiei inutile, 
deoarece soarta Germaniei este hotărâtă. 

3. In al treilea rând, guvernul trebuie să ia măsuri energice 
de păstrare a ordinii interne, în faţa oricărei eventualităţi, pentru 
a feri ţara de perturbări, ce nu pot fi utile decât străinilor. 

Pătrunderea unor importante forțe germane pe teritoriul 
român constituie de asemeni, o primejdie internă şi externă 
pentru situaţia şi viitorul României. 

4. Retragerea trupelor, concentrarea armatei în punctele 
vitale din vest şi găsirea unor căi de contact cu toate ţările 
din grupul beligerant advers sunt măsuri de prudență, de 
natură să evite ca România să se afle în mod definitiv în 
lagărul țărilor învinse şi să suporte grave consecinţe de ordin 
teritorial, politic şi economic. 

Faţă de importanţa evenimentelor, Maniu este aşteptat să 
sosească în Bucureşti, el va veni în capitală, probabil luni 13 
septembrie a.c. 

Unii dintre fruntaşii naţional-ţărănişti, între care şindrul 
Lupu, sunt de părere că Germania nu va mai putea rezista şi 
că cel mult în câteva luni de zile războiul va fi sfârşit. 


La liberali 
Joi, 9 septembrie a.c. a avut loc la Banca Românească 
obişnuitul conciliabul politic, după şedinţa consiliului de 


administraţie. Au participat Dinu şi Gh. Brătianu, V.P. Sassu, 
Al. Lapedatu etc. 


294 


Dinu Brătianu fiind felicitat de cei prezenţi fiindcă a 
prevăzut evenimentele, a declarat „că numai orbii nu 
vedeau cum vor decurge lucrurile”. 

Dinu Brătianu a dat în acelaşi timp dispoziţii Băncii ca 
plasamentele în Basarabia să fie simţitor reduse; Banca 
Românească acordase un credit pe gaj de aproape un miliar 
lei societăţii „Solagra”, care are o parte importantă din 
Culturile sale în Basarabia. 

Cei prezenţi au observat că în vreme ce Dinu Brătianu se 
arăta satisfăcut de capitularea Italiei, Gheorghe Brătianu s-a 
arătat nervos şi prost dispus. 

Gh. Brătianu a atras atenţia asupra iminentei primejdii 
ruseşti şi şi-a exprimat îndoiala că anglo-americanii vor 
putea să țină în frâu pe sovietici, deşi s-a constituit un 
comitet tripartit anglo-ruso-american pentru chestiunile 
privitoare la România, Ungaria şi Bulgaria. 

Cei de faţă au luat în examinare diverse propuneri ce s-au 
făcut la consfătuirea naţional-ţărăniştilor de la Braşov, deşi 
până acum ele n-au fost comunicate liberalilor. Discuţia s-a 
bazat pe informaţii particulare. 

Gh. Brătianu a observat că singurul în măsură să ia un 
contact cu guvernul sovietic ar fi numai Grigore Gafencu, 
care are bune legături la anglo-americani şi şi-a creat şi 
relaţii interesante la Moscova. 

În ce priveşte desfăşurarea evenimentelor şi urmările 
asupra României, liberalii au hotărât să stea în expectativă, 
tinând însă un contact strâns cu naţional-ţărăniştii. 

Dinu Brătianu a comunicat că până azi nici el şi nici Gh. 
Brătianu n-are informaţii cu privire la cele discutate între 
Hitler şi dl mareşal Antonescu, de asemenea, până azi n-a 
primit vreo comunicare oficială din partea național- 
ţărăniştilor privitoare la cele hotărâte la Braşov. 

Dinu Brătianu a dezminţit că ar fi primit şi dânsul un 
mesaj din partea lui Gafencu. 


În cercurile germane 
Se observă o mare derută. Unele măsuri cu caracter de 


siguranţă sunt luate de către întreprinzătorii germani care au 


295 


afaceri în România 
Cercurile legaţiei sunt interesate să cunoască reacţia 
produsă de evenimente în toate straturile sociale româneşti. 


În marele public 


Capitularea Italiei a produs o puternică impresie, deoarece 
lumea se deprinsese cu ideea că italienii continuă războiul. 

Dispoziţia publicului este diferită. Se poate observa însă ca 
notă comună temerea ca apropierea frontului să nu atragă 
grave bombardamente asupra capitalei Şi a punctelor importante 
din România, de asemenea, teama ca germanii să nu ia anumite 
măsuri de siguranţă în România, care să fie întinse până la o 
ocupaţie propriu-zisă. 

Cercurile burgheze sunt profund îngrijorate de înaintarea 
ruşilor şi de perspectiva ca Sovietele să pătrundă pe 
teritoriul român înaintea forțelor anglo-americane. 

În fine, mai persistă temerea ca România să nu fie 
transformată în teatru de război şi ea să aibă de suportat 
mari suferinţe materiale şi morale. 


Sursă serioasă. 


ASRI, fond “d”, dosar nr.1540, f.386-389. 


109. 
1943 septembrie 13. Notă a SSI despre activitățile politice ale 
naţional-țărăniştilor. 


NOTĂ 


Discuţiile care s-au urmat de câteva zile în sânul 
conducerii partidului naţional-ţărănesc au vădit o categorică 
confuzie. Fruntaşii partidului se aşteptau la o panică în 
rândurile armatei germane din ltalia şi la retragere spre 
nord. Măsurile rapide germane au paralizat tot entuziasmul 
partidului şi au întunecat optimismul lui. Mult aşteptata 
debarcare în Balcani a trebuit să fie abandonată de ţărănişti 
pentru alte ipoteze mai apropiate. 


296 


Confuzia domneşte însă în privinţa atitudinii partidului. 
Teama unei reacţii germane în cazul când s-ar încerca o 
imitare a exemplului italian a făcut ca să se susţină că 
singura atitudine posibilă este aceea a expectativei de până 
acum. Conducerea este deci de părere a se evita orice act 
imprudent, orice manifestare nouă de simpatii pentru Italia 
sau aliaţi, pentru a nu se trezi noi suspiciuni în rândurile 
germane şi a nu se face dificilă situaţia guvernului. In 
consecinţă, s-a decis a se renunţa pentru moment atât la 
manifestul către ţară pe care îl pregătise dl Maniu şi care 
fusese predat dlui Dinu Brătianu pentru pronunțare, şi la un 
nou memoriu pe care intenţionase a-l redacta dl Maniu 
săptămâna trecută sub forţa primelor impresii a capitulării 
Italiei. 


Sursă serioasă. 


ASRI, fond “d”, dosar nr.1540, f.397. 


110. 
1943 septembrie 27. Notă a SSI despre reacțiile politice faţă de 
un comunicat public al comuniştilor din România. 


NOTĂ 


Comentariile şi atitudinea cercurilor politice față de 

circulara comunistă publicată în ziare. 

1. Cercurile politice au luat act cu surprindere de 
comunicatul oficial publicat în presă în ziua de 25 
septembrie a.c., privitor la textul unei circulare comuniste 
recent descoperită şi în legătură cu care cercurile 
menţionate fac următoarele comentarii pe care le redăm în 
forma în care au fost înregistrate: 

a. Textul circulării, în modul cum aceasta este redactată, 
facilitează presupunerea că nu este vorba de o circulară 
propriu-zisă, ci de o notă informativă ce a parvenit 
guvernului, ceea ce este de natură a pune în discuţie 
autenticitatea integrală a documentului publicat. 

b. Insinuarea ce se face că partidele democratice ar fi 


297 


stabilit înţelegeri cu gruparea comunistă este exagerată şi cu 
tendinţe, deoarece chiar dacă unele elemente având 
legături, directe sau indirecte, cu mişcarea comunistă au 
încercat să stabilească contacte cu grupările politice 
democrate, această acţiune, pornită din iniţiativă comunistă, 
nu poate fi interpretată drept o colaborare. 

O asemenea insinuare - susţin cercurile menţionate - nu 
poate servi decât scopurilor pe care probabil le au unele 
cercuri străine, urmărind mai demult să găsească motive 
pentru a propune măsuri în contra fruntaşilor democratici. 

Faţă de atitudinea de înţelegere şi precauţie adoptată de 
partidele democratice, de la capitularea Italiei încoace, 
gestul  justificării acestui comunicat întâmpină critica 
defavorabilă a cercurilor politice. 

c. Faţă de preocupările lui Maniu şi Dinu Brătianu de a asigura 
ordinea în toate momentele tulburi ce se pot presupune în 
viitorul apropiat - preocupat îndeobşte cunoscute - asocierea 
grupărilor democratice la acţiunea unor echipe de teroare, 
sabotaj şi şoc pentru lupte de stradă, este neconformă cu 
realitatea, putând deruta factorii răspunzători. 

d. Din punct de vedere politic - adaugă cercurile 
menţionate - ameninţarea cuprinsă într-un text oficial că vor 
fi împuşcaţi, fără judecată, şefii comunişti, iar familiile lor 
deportate, constituie o provocare la adresa Uniunii Sovietice, 
“faţă de care totuşi trebuie să avem în vedere, pentru viitor, 
o politică de destindere”. 

România - susţin cercurile amintite - va avea de răspuns 
asupra execuțiilor sumare, deportărilor şi altor metode 
asemănătoare, pentru ca, în împrejurările actuale, să mai 
amenințe cu asemenea metode prin comunicate oficiale, ce 
nu vor putea fi contestate. 

e. Guvernul român - încheie cercurile politice comentariile 
lor — nu este atât de slab încât să aibă nevoie să exercite, în 
public ameninţări de această natură, deoarece poate 
supraveghia, cu vigilenţă, orice acţiune de tulburare a ordinii 
şi de îndată ce se produc fapte sau încercări serioase, are 
putinţa să intervină şi să aplice cu stricteţe legea, cu toate 
formele. 

Nu trebuie, sub nici un motiv, spun cercurile apropiate de 


298 


conducerea grupărilor naţional-ţărăniste şi liberală, să 
furnizăm noi argumente Uniunii Sovietice, pentru a justifica 
din partea acesteia, represalii de aceeaşi natură sau de a 
avea putinţa să ceară compensaţii pentru “actele de teroare, 
săvârşite de oficialitatea română”. 

2. Ca urmare a publicării acestui comunicat, în afară de 
Iuliu Maniu, au mai fost chemaţi în capitală Mihai Popovici şi Ion 
Mihalache de către secretariatul general al grupării național- 
ţărăniste, pe motivul că n-ar fi exclus să se pregătească 
măsuri de natură politică internă, care ar viza în primul rând 
pe democrati. 

3. În cursul dimineţii de 25 septembrie a.c., secretariatul 
naţional-ţărănist a stabilit un contact cu secretariatul liberal, 
discutându-se posibilitatea unei  consfătuiri comune a 
fruntaşilor ambelor grupări care se găsesc actualmente în 
capitală. 

Totodată se agită de pe acum necesitatea unei imediate 
intervenţii pe lângă conducerea statului. 

4. Cercurile politice se aşteptau de mai mult timp ca să se 
ia măsuri împotriva democraţilor români. 

În acest sens periodic circulau zvonuri şi se anunțau 
apropiate măsuri faţă de conducătorii naţional-ţărănişti şi 
liberali. 

Publicarea recentului comunicat a fost interpretat ca un 
indiciu denotând apropierea unor asemenea măsuri şi a avut 
ca urmare o profundă efervescenţă în cercurile amintite. 

Dr. Lupu, fiind solicitat de câţiva amici politici, a făcut 
declaraţii asupra interpretării care s-ar putea da gestului de 
a se publica acest comunicat, afirmând, printre altele, că 
“întrucât evenimentele din URSS ar fi creat o îngrijorare în 
anumite pături din opinia publică, trebuia să se producă o 
canalizare a atenţiei publice în altă direcţie, ceea ce s-a făcut 
prin readucerea în actualitate a pericolului comunist, cu 
imixtiunea  democraţilor într-un complot împotriva 
regimului”. 

S-a omis, a spus dr. Lupu, a se ţine seama de faptul că 
asemenea măsuri trebuiesc bine cumpănite deoarece 
altminteri se face jocul unor interese străine, creându-se o 
atmosferă favorabilă cererilor acestora. 


299 


„Acest comunicat - a încheiat dr. Lupu - poate să fie 
explicat de cercurile germane spre a se propune întărirea 
echipei ministeriale cu elemente cunoscute prin 
devotamentul lor în primul rând pentru Reich”. 


Sursă serioasă. 
ASRI, fond “d”, dosar nr.1540, f.252-255. 


111. 
1943 octombrie 13. Diverse informatii din sursa „Y” provenite de 
la Legatțtiile Germaniei, Suediei, Elveției şi Turciei. 


Semnalări ale Secţiei C.I. 


În rândurile Grupului Etnic German se discută tot mai 
mult desfăşurarea conflictului dintre Andreas Schmidt şi Otto 
Roth, în care ministrul von Killinger a intervenit personal, 
arătându-i lui Otto Roth multă bunăvoință şi având cu dânsul 
două întrevedere în ultimele zile. 

Se subliniază că Andreas Schmidt nu este prea bine văzut 
de ministrul von Killinger, pentru faptul că provine din S.S. şi 
pentru că a intervenit direct pe lângă Domnul Mareşal lon 
Antonescu cerând dreptul de a lua măsuri împotriva 
germanilor care se eschivează de la înrolare. 

(Sursa „Y”) 

La Legația Suediei se fac pregătiri de plecare, iar luliu 
Maniu a fost informat că acestea se datoresc unor 
comunicări primite de la Stockholm cu privire la întorsătura 
neaşteptată pe care o vor lua, în scurt timp, relaţiile 
germano-suedeze. 

(Sursa „Y”) 

Cazul lui Victor Cădere este viu comentat în cercurile 
maniste, afirmându-se că acesta nu va întreprinde în Statele 
Unite absolut nimic în favoarea fostului Rege Carol al II-lea. 

(Sursa ,„Y”) 

Legația Elveţiei a fost informată despre o ameliorare a 
relaţiilor  germano-maghiare, întrucât guvernul din 
Budapesta a renunţat să mai retragă trupe de pe frontul de 
Est şi a acceptat, principial, să trimită efective în Balcani, 


300 


dacă şi alte state vor proceda la fel. 

Se crede că această modificare sensibilă a atitudinii 
Budapestei se datoreşte faptului că Aliaţii progresează încet 
în Italia şi nu s-a produs aşteptata debarcare pe coasta 
Dalmației. 

(Sursa „Y”) 
Legația Turciei crede a şti că delegatul sovietic Vâşinski a 
propus şi Regele Petru al Jugoslaviei a admis ca - după 
încheierea păcii - Jugoslavia să se unească cu Bulgaria, sub 
protecţia URSS, creindu-se zone libere sovietice la Burgas, 
Varna, Zara şi Split. 
(Sursa „Y”) 
La Legația Turciei se consideră că Portugalia trece de la 
neutralitate la nebeligeranţă prin acordarea unor puncte de 
sprijin Aliaților în Insulele Azore. Se afirmă că acest acord cu 
Aliaţii este consecinţa divergenţelor dintre Portugalia şi 
Japonia în chestiunea Insulei Timor. 
(Sursa „Y”) 


ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 50/1943, f. 9-10. 


112. 
1943 octombrie 18. Interceptare telefonică realizată de Palatul 
Telefoanelor, la solicitarea SSI, privind o convorbire a lui luliu Maniu. 


NOTĂ 


Ora 10.45 Iuliu Maniu formează nr. 5.16.14 

- Alo! Vă rog, pe dl Radu Cruţescu să vorbească du dl 
luliu Maniu. 

- Un moment. 

- Dle Ministru, invitaţia aceea pentru miercuri s-a 
amânat, aşa că voi veni la dejun la dvs. 

- Vă aştept cu multă plăcere dle Maniu, miercuri la ora 
13.30. 

-  Dlacela a plecat? 

- Nu,vineşiel. 

- Foarte bine. 


Sursă serioasă. 


ASRI, fond “d”, dosar nr.1540, f.267. 


113. 
1943 octombrie 19. Notă a SSI privind acţiunile politice ale 
naţional-țărăniştilor. 


NOTĂ 


Conducerea partidului ţine conciliabule îndelungate 
începând de ieri luni. 

Tema discuțiilor o constituie nu numai evenimentele 
militare, cât conferința de la Moscova. 

Şi anume, punându-se în directă legătură ofensiva 
sovietică cu dorinţa de a-i impresiona pe dnii Eden şi Hull şi a 
obţine astfel din partea guvernelor respective maximum de 
concesii posibile, se afirmă în cercurile ţărăniste că situaţia 
României ar fi direct în joc, ea urmând a face obiect principal 
de discuţii la această conferinţă. 

DI Maniu, părăsind optimismul manifestat până de curând 
faţă de posibilităţile desfăşurării ofensivei sovietice, se arăta 
foarte îngrijorat şi a pus problema atitudinii pe care urmează 
s-o ia ţara. 

Dr Lupu a propus, şi acest lucru a fost admis, ca partidul să 
susţină pe lângă guvern necesitata luării unei atitudini 
hotărâte chiar în timpul conferinţei de la Moscova şi înainte 
de a se fi decis ceva cu privire la România. Cu alte cuvinte, 
guvernul ar urma să facă cunoscut punctul lui de vedere 
Moscovei pe cale diplomatică, prin Ankara, atât cât ar mai fi 
timp. Doctorul Lupu vorbea şi de necesitatea unei 
manifestări publice, dar acest lucru a fost respins, pe motivul 
că ar fi creat imediat o reacţie din partea Reichului. 

Urmează a se lua în cursul serii de azi şi mâine contact cu 
conducerea liberală pentru a i se expune acest punct de 
vedere şi a se studia posibilitatea unei noi intervenţii pe 
lângă conducerea statului. 


302 


Sursă serioasă. 


ASRI, fond “d”, dosar nr.1540, f.274-275. 


114. 
1943 octombrie 26. Notă de filaj asupra locuinţei lui Dumitru 
Gerota solicitată de SSI. 


NOTĂ 


Supravegherea locuinţei lui Dumitru Gerota, 
str. Gogu Cantacuzino nr.9 


La ora 16 maşina sa nr. 36 B., pleacă cu un individ şi 
merge în Prelungirea Leova nr. 5 la Zaharia Dumitru, funcţionar, 
înapoindu-se apoi împreună. 

De la ora 17 până la ora 23 au sosit următoarele maşini: 
Nr.825 B., proprietatea Dan D. Stănescu Teodoru, str. Gogu 
Cantacuzino nr.26. 

Nr.8645 B., proprietatea Niculescu T. Iuliu, medic, str. Batiştei nr.3. 
Nr.13903 B., proprietatea Soc. Deruban, Bul. Take Ionescu nr.3. 

Nr.17468 B., proprietatea Soc. Mot & Fii, str. Puţu cu Apă Rece 
nr.53. 

Nr.2560 B., proprietatea Stelian Popescu, str. Dionisie Lupu nr. 10. 

Nr.441 B., proprietatea Radu Calomfirescu, Str. Grădina cu Cai nr.3. 
Nr.5184 B., proprietatea dr. Manuilă Sabin, str. Ştefan 
Mihăileanu nr.36. 

Nr.1328 B., proprietatea dr. Jovin loan, Bul. Dacia nr.19. 

Nr.7776 B., proprietatea Nicoleta şi prof. Ervin Antonescu, Bul. 
Elisabeta nr.66. 

Nr.3241 B., proprietatea ing. Mihăescu Ştefan, Aleea Zoe nr.9. 
Nr.8149 B., proprietatea Vasilescu-Karpen Ileana, Parcul Jianu, str. R 
nr.5. 
Nr.8490 B., proprietatea conf.univ. Vermeulen A. Jean, Bul. Dacia nr.47. 

Nr.9647 B., proprietatea Industria Textilă Arădeană, Cal. 
Moşilor nr.98. 

Nr.893 B., proprietatea ing. Serdici V. Vasile, str. Odessa nr.19. 

Nr.7224 B., proprietatea soc. Solagra, Bul. Carol nr.14. 

Nr.949 B., proprietatea Gheorghiade Royana, str. dr. Obedenaru nr.20. 


303 


Au mai fost identificaţi următorii: 
Avocat Valjan, str. Culmea Veche nr.8. 

Mihail Popovici, str. Sofia nr.24. 

Dr. Ilie Lazăr, str. Poştei nr.2. 

Radu Dimiu, Intrarea Tighina nr.8. 

Avocat Matteescu, str. Victor Emanuel nr. 17. 
Colonel Gerota, str. Ziduri nr.42. 
Măldărescu, str. Cometa nr.9. 

Av. I. Pandele, str. Grigore Alexandrescu nr.77. 
Secretatul Niţu. 

Până la ora 23.30 toată lumea părăsise locuința. 


Sursă serioasă. 


ASRI, fond “d”, dosar nr.1540, f.281-282. 


115. 
1943 octombrie 28. Notă a SSI despre activitățile politice ale 
naţional-țărăniştilor. 


NOTĂ 
De la naţional-ţărănişti 


1. Deşi îndeobşte nu se ştie că în actul său de botez 
Maniu se numeşte Iuliu Dimitrie, totuşi în ziua de 26 octombrie 
a.c. (sft. Dumitru), prietenii său au ţinut totuşi să-i facă o 
manifestaţie de simpatie. 

In cursul dimineţii, peste 100 persoane au venit să felicite 
pe prezidentul grupării naţional-ţărăniste, la locuinţa sa din 
str. Sfinţilor nr.10. 

Maniu, care fusese prevenit, a organizat un bufet, care a 
stat la dispoziţia celor prezenţi. 

Avocat Vasilescu-Valjean, luând cuvântul, a omagiat 
personalitatea lui Maniu, declarând că „rareori un om 
întruneşte aceste trei calităţi: să fie simbolul trecutului, 
garanţia prezentului şi chezăşia viitorului”. 

Maniu, răspunzând urărilor ce i s-au făcut, s-a referit la 
lupta pe care mişcarea o are de întreprins, cu scopul de a 


304 


asigura reîntregirea hotarelor şi independenţa ţării. 

Această luptă, a spus Maniu, este foarte grea şi plină de 
riscuri. 

„Noi avem de ales între două căi: aceea care ne asigură 
liniştea pentru prezent şi aceea care ne poate tulbura 
prezentul, dar ne va duce la crearea unui viitor mai bun şi 
mai sigur pentru ţara noastră. 

Prezentul este trecător. Noi trebuie să avem în vedere 
viitorul şi să facem tot ce ne stă în putinţă, cu jertfe şi cu 
suferințe pentru noi, ca să urmăm pilda înaintaşilor noştri şi 
să asigurăm viitorul ţării”. 

Această cuvântare a stârnit un deosebit interes în 
cercurile naţional-ţărăniste, deoarece Maniu a luat atitudine 
publică faţă de cele două teze exprimate de fruntaşii 
opoziţiei. 

Se ştie că o teză cere o politică de precauţie pentru a nu 
provoca cercuri aliate nouă şi a nu determina represalii; a 
doua teză pretinde că viitorul ţării reclamă o acţiune politică 
propriu-zisă, cu toate riscurile ce ar putea să atragă pentru 
prezent. 

Printre alţii a mai vorbit şi Cezar Simionescu, pentru clasa 
muncitoare, propunând ca să se dea o mai mare atenţie 
meseriaşului român, care este refractar comunismului. 

2. În ziua de 26 octombrie a.c., D.D. Gerota, serbându-şi 
onomastica a invitat la domiciliul său din Capitală numeroase 
persoane, în special fruntaşi naţional-ţărănişti, printre care şi 
pe Maniu. 

Acesta răspunzând invitaţiei a făcut în după-amiaza zilei o 
vizită de două ore lui Gerota, unde s-a întreţinut cordial cu 
ceilalţi invitaţi, făcând câteva butade, precum şi unele 
consideraţii asupra situaţiei noastre în actuala conjunctură. 

Punându-se în discuţie poziţia Italiei, Maniu a arătat că 
Badoglio a capitulat fără nici o abilitate şi că acesta trebuie să 
se servească de exemplu pentru cei cărora li e va pune 
odată aceeaşi problemă. 

Un grup de fruntaşi ai tineretului naţional-ţărănist, în 
frunte cu Anton Alexandrescu, Mazilescu Şi Modoran, sesizându-se 
dinainte de faptul că Maniu decisese să răspundă invitaţiei 
lui Gerota, s-au întrunit în aceeaşi zi şi, împreună cu fruntaşii 


305 


din tineret Gh. Cosman, Victor Pop, M. Gheorghiu, Romiță Boilă, Pan 
Vandora, Gh. Stănescu Şi Zaharia, nepotul lui Ghiță Pop, au luat 
hotărârea scrisă, pe care au comunicat-o conducerii grupării 
că nu pot participa la recepţia de la Gerota, întrucât acesta a 
luat parte la o guvernare cu caracter fascist. 

3. Maniu a însărcinat pe prof. I. Hudiţă să alcătuiască o 
lucrare cu privire la atitudinea avută de gruparea național- 
țărănistă şi de fruntaşii acesteia în problema relațiilor 
româno-sovietice. 

Lucrarea, care a fost terminată, face un istoric al politicii 
practicate de guvernele naţional-ţărăniste şi de fruntaşii 
acestei grupări faţă de Uniunea Sovietică, pentru a ajunge la 
încheierea că s-a urmărit întotdeauna o politică de bună 
vecinătate, înţelegere şi colaborare cu URSS. 

Lucrarea a stârnit şi un incident, datorită faptului că Hudiţă 
citează prea des intervenţiile sale în Parlament în chestiunea 
relaţiilor cu URSS şi menţionează, în treacăt numai, pe 
acelea ale dr. N. Lupu. 

Dr Lupu s-a socotit lezat şi lucrarea va suferi unele 
transformări. 

Acest document - după unele informaţii - este destinat să 
fie trimis şi în străinătate, pentru a învedera politica de 
apropiere faţă de URSS practicată de gruparea național- 
ţărănistă. 


Sursă serioasă. 


ASRI, fond “d”, dosar nr.1540, f.287-289. 


116. 
1943 noiembrie 7. Notă rezultată în urma interceptării 
convorbirii telefonice dintre colonelul Demetrescu şi Ghiţă 


Popp. 
Gh. Pop 
Ora 16.10.  Nr.4.07.74 este sunat. 


- Alo! Aici colonel Demetrescu. DI Pop? 
- Eu dle colonel. 


306 


- Aş vrea să ne întâlnim. 

- Acum plec de acasă. 

- Dar dl Preşedinte este în localitate? (Maniu) 

- Cred că da, eu nu am mai fost pe acolo de vreo 
două zile. 

- Am vrut să-i comunic o ştire dlui Preşedinte, s-au 
pus baze de aviaţie la dispoziţia Angliei de turci. 

- Eu credeam că au intrat în război. 

- O să fie şi asta. Dacă-l vedeţi pe dl Preşedinte îi 
comunicaţi că la radio Londra la ora 3 dădea 
această ştire. 

- Mulţumesc dle colonel asta e foarte important. 

- La revedere. 


Sursă serioasă. 


ASRI, fond “d”, dosar nr.1540, f.233. 


117. 
1943 noiembrie 9. Notă de interceotare telefonică. 


Ora 17.10  Nr.5.16.14, Iuliu Maniu este sunat. 

- Alo! aici Av. Belciu. 

- Aici vorbeşte Maniu, bună ziua colega. 

- Aş dori să ştiu când mă puteţi primi? 

- Apoi azi şi mâine nu e posibil. 

- Nu am nimic să vă vorbesc nou, vă aduceţi aminte de 
conversaţia veche? Aş trece să vă aduc...! 

- A! da, atunci mă rog aţi putea trece acum? 

- Da, vin acum. 


Sursă serioasă. 
ASRI, fond “d”, dosar nr.1540, f.234. 
118. 
1943 noiembrie 10. Notă a SSI despre informaţiile obţinute de 


conducerea naţional-țărănistă, de la Legația turcă, privind 
intenţiile sovieticilor de a ajunge la Nistru, cu orice 


307 


sacrificiu. 
NOTĂ 


Conducerea ţărănistă este profund impresionată de o 
informaţie de ultimă oră, furnizată de dl Tanriöer. 

E vorba de un cuvânt de ordine, care ar circula în cercurile 
statului major general sovietic, şi care a parvenit la Ankara: 
„trebuie să ajungem la Nistru, cu orice sacrificiu, încă înainte 
de sfârşitul acestui an”. 

Această informaţie, din sursă diplomatică turcă, a zguduit 
din temelii teoria enunțată de dl Maniu: ruşii se vor opri sau 
vor fi opriţi la Nipru, sau la Bug până la sfârşitul acestui an, 
iar în anul viitor vor continua campania de iarnă în sectorul 
nordic, în direcţia statelor baltice. 

La îngrijorarea care domnea în ultimul timp în cercurile de 
mai sus, pe tema operaţiilor de la est, se adaugă acum 
precizarea dlui Tanriser, şi pe care acesta o consideră ca 
foarte serioasă. În cazul când armatele 1 şi 7 aliate din Africa 
de nord, 9 şi 10 din Orientul Apropiat, precum şi trupele 
turceşti nu acţionează în cel mai scurt timp împotriva 
Balcanilor, recte până la sfârşitul acestei luni, întreaga zonă 
danubiană ar intra în raza de acţiune şi influenţă rusească. 
Această argumentare a conducerii ţărăniste este în totul de 
acord cu concluziile ambasadorului turc. Ea vine însă în 
contradicţie cu vederile dlui Maniu care susţine - pe baza 
deciziilor de la Moscova - că oricare ar fi înaintarea spre vest a 
sovieticilor, aliaţii şi-au asigurat sferă de influenţă în bazinul 
danubian prin stabilirea principiului  condominiului de 
supraveghere. 


Sursă serioasă. 


ASRI, fond “d”, dosar nr.1540, f.238-239. 


119. 
1943 noiembrie 13. Notă a SSI privind programul politic al 
naţional-țărăniştilor, adaptat la noua configurație a frontului. 


308 


NOTĂ 


Executiva naţional-ţărănistă a decis următoarele în 
şedinţele din cursul acestei săptămâni: 

În materie militară: 

Retragerea imediată a trupelor care se mai găsesc la est de 
Nistru; facerea imposibilului pentru retragerea trupelor din 
Crimeia; dispunerea trupelor retrase la frontiera Nistrului cu 
dispoziţia de a împiedica retragerea trupelor germane din 
est pe teritoriul românesc; mobilizare generală şi dispozitiv 
interior al trupelor menit a împiedica o eventuală reacţie a 
trupelor germane ca în Italia; nici un soldat nu va fi trimis pe 
frontul sudic în cazul unei debarcări; aceleaşi măsuri la 
Dunăre ca şi la Nistru cu aceleaşi dispoziţii defensive; statu- 
quo faţă de Ungaria, evitându-se totuşi un atac al acesteia. 

În materie politică internă: 

Reorganizarea în tempo rapid a partidului; refacerea programului social- 
politic-economic. Contact imediat cu guvernul pentru a se afla starea de 
spirit a acestuia şi planurile sale pentru viitorul imediat. 
Sprijinirea guvernului în cazul când acesta este dispus la 
concesii faţă de aliaţi şi la încetarea ostilităţilor după 
retragerea trupelor pe teritoriul Basarabiei. 

În materie externă: 

În cazul divergenţelor cu guvernul, mână liberă şi 
începerea de discuţii diplomatice proprii prin intermediul 
ţărilor neutre amice. 

Aceste decizii constituie punctul de vedere ferm al 
partidului, punct de vedere ce va fi afirmat în discuţiile cu 
guvernul. 


Sursă serioasă. 


ASRI, fond “d”, dosar nr.1540, f.245-246. 


120. 
1943 noiembrie 16. Notă a SSI despre activităţile organizatorice 
ale național-țărăniştilor. 


309 


NOTĂ 


Profitând de prezenţa continuă în Bucureşti, dl luliu Maniu 
a păşit la reorganizarea partidului  naţional-ţărănist, 
organizaţie cu organizaţie. 

In acest sens, au fost convocați la Bucureşti, în cursul 
ultimelor două săptămâni, fruntaşii tuturor organizaţiilor din 
vechiul regat. Dl. luliu Maniu a făcut o serie de numiri în 
fruntea acestor organizaţii, pentru a se trece imediat la 
organizarea pe teren, în judeţele respective. 

S-a întâmplat că, în unele judeţe regăţene, dl Iuliu Maniu a 
făcut uz de puterea sa de şef necontestat şi a numit 
preşedinţi de organizaţii, ardeleni împotriva dorințelor locale, 
care cereau numirea unui fruntaş dintre cei din organizaţie. 
Asemenea conflicte s-au produs multe, numărul lor nefiind 
încă epuizat. 

Se citează în acest sens, cazul organizaţiei de Prahova, în 
fruntea căreia dl Maniu numise un ardelean. În urma 
protestului localnicilor, care s-au prezentat in corpore dlui 
luliu Maniu şi apoi dlui dr. N. Lupu, s-a revenit asupra 
deciziei, în fruntea organizaţiei fiind numit un medic localnic. 
Soluţia a fost dată chiar duminică, de către dnii luliu Maniu şi 
dr. Lupu. 

Acţiunea de numire a conducătorilor de organizaţii 
continuă. Zilnic sosesc fruntaşi din provincie informaţi despre 
cele ce se decid la centru. Ecoul acestor operaţiuni de 
reorganizare a ajuns în provincie ca o pregătire grabnică de 
venire la putere a partidului naţional-ţărănist. Afluxul de 
fruntaşi provinciali în capitală este deci foarte mare. 

In operaţiunile de numire dl luliu Maniu ţine seama de 
personalitatea celor desemnaţi să fie şefi, precum şi faptul 
că nu au avut manifestări politice în ultimii 10 ani. 

Instrucţiunile dlui luliu Maniu către noii şefi de organizaţii 
privesc în primul rând crearea de cadre judeţene puternice, 
precum şi acapararea cercurilor muncitoreşti locale de la 
oraşe. În scopul facilitării acestor acţiuni, Dsa a anunţat apre 


Sursă serioasă. 


ASRI, fond “d”, dosar nr.1540, f.37-38. 


310 


121. 
1943 noiembrie 23. Notă a SSI privind presiunile politice ale 
elementelor de stânga  naţional-țărăniste pentru a-l 
determina pe luliu Maniu să decidă în privinta poziției 
partidului faţă de Rusia Sovietivcă. 


NOTĂ 


DI Maniu se află în centrul unor adevărate atacuri de 
convingere. 

Numeroase elemente de stânga din Partidul Naţional-Ţărănist, 
printre care dl Ghiţă Pop, vor să-l determine a se pronunţa în 
ceea ce priveşte atitudinea partidului faţă de Rusia în viitor. 
Drept argument suprem i s-a prezentat un raport de forţe 
între armatele germane şi aliate, de unde rezulta 
superioritatea potenţială a ruşilor. 

Potrivit cifrelor arătate, 65% din forţele germane sunt 
reţinute în vest, nord şi sud-est, în Italia şi în Germania. 
Numai 35% ar fi disponibile pentru frontul oriental. De aici 
rezultă un raport minimal de 1 la 6 în favoarea ruşilor, iar 
faţă de armatele aliate din Orientul Apropiat un raport chiar 
mai favorabil ruşilor. 


Sursă serioasă. 


ASRI, fond “d”, dosar nr.1540, f.60. 


122; 
1943 noiembrie 23. Notă a SSI despre reacția lui Maniu faţă de 
acţiunile guvernului. 


NOTĂ 
Recent, Maniu a fost informat că Mareşalul şi Mişu 


Antonescu caută, printre membrii opoziţiei şi în special la 
naţional-ţărănişti colaboratori, făcând oferte care de care 


311 


mai tentante. 

Aflând despre acest lucru, Maniu, a făcut într-un cerc de 
partizani declaraţia că nu admite nici un fel de colaborare cu 
guvernul şi dacă va afla că vreun membru al partidului ar 
primi să figureze chiar într-o comisie, acela va fi exclus din 
partid. 


Sursă serioasă. 


ASRI, fond “d”, dosar nr.1540, f.61. 


123. 
1943 noiembrie 23. Informații din surse diverse („P”, „Rudi”, 
„Spiridon“ ş.a.) privind rezultatul unor verificări şi 
semnalarea unor fapte care prezentau interes pentru SSI. 


Verificări şi semnalări ale Secției C.I. 
Verificări: 


Sursa „lorgu” a afirmat că llie Lazăr a înlesnit o 
întrevedere a generalului Macici cu luliu Maniu: 

Agentura l-a a stabilit că nu există indicii despre o 
asemenea întrevedere, însă generalul Macici este bun 
prieten cu luliu Maniu şi împărtăşeşte în totul vederile sale 
politice. 

x 

Direcția Generală a Poliției ne-a semnalat că avocatul 

Frențiu Todan a tratat înscrierea la național-țărănişti a mai 
multor ardeleni simpatizanți legionari (Gheorghe Enescu, |. 
Borcoman, Traian Brodeleanu, Justin Brodeleanu, Adrian 
Bărnuţ, Octav Cârjă şi Cismaru de la CEC): 
Sursa „K” a verificat chestiunea şi a stabilit că elementele în 
chestiune fac parte din rândul nemulţumiţilor care aşteaptă 
să fie captaţi de orice grupare politică ce le-ar oferi o situaţie 
materiale cât mai bună. Nu este însă vorba - cel puţin pentru 
moment - de o înregimentare a lor la naţional-ţărănişti. 


312 


Semnalări: 

În cercurile bucureştene domneşte o atmosferă de 
îngrijorare, determinată de anumite zvonuri, după care 
forurile germane ar intenţiona să readucă pe legionari la 
cârma ţării. 

(Sursa „P”) 

Alexandru Darvari i-a comunicat lui Anton Bibescu, foarte 

îngrijorat, zvonul că germanii insistă pentru demobilizarea 

întregii armate române. Nu se ştie ce se ascunde în dosul 

acestor insistenţe ale germanilor, existând teama că Reichul 
ar intenţiona să procedeze la ocuparea militară a României. 

(Sursa „Rudr”) 

Cercurile Legaţiei germane se declară surprinse de faptul 

că generalul Iliescu a fost demis din postul de subsecretar de 

stat al educaţiei extraşcolare imediat după reîntoarcerea sa 

din Germania. 

(Sursa „P”) 

Cercurile ziaristice subliniază cu interes faptul că, de 
câteva zile, presa acordă o largă publicitate activităţii M. S. 
Reginei Elena şi neglijează foarte evident acţiunea Consiliului 
de Patronaj. 

(Sursa „Spiridon”) 

Ziariştii din Bucureşti urmăresc conflictul ivit între 
colonelul Atanasiu şi consilierul ministerial Mircea 
Grigorescu, care a cerut ca Cenzura să nu comunice cu 
Preşedinţia decât prin intermediul său. Se afirmă că, 
actualmente, colonelul Atanasiu face sforțări, alături de 
colonelul Mădârjac, pentru trecerea cenzurii la Ministerul 
Afacerilor Interne. 

(Sursa ,...”) 

Pamfil Şeicaru intenționează să creeze, la Bacău, o mare 

fabrică în care va investi circa 50.000.000 lei. 

(Sursa „Spiridon”) 

În cercurile teatrale se crede că situaţia lui Liviu Rebreanu 

a devenit foarte şubredă, în urma unui conflict avut de 
curând cu nişte doamne de la Consiliul de Patronaj. 

(Sursa „P”) 

Sică Alexandrescu doreşte să-şi constituie o trupă de 

circa 80 persoane cu care să organizeze spectacole de 


313 


varieteu - timp de o lună - la Istanbul. În acest scop, urmează 
să primească o subvenție de 3.000.000 lei din partea 
Ministerului Propagandei naţionale, trebuind să încaseze un 
aconto de 1.000.000 lei peste câteva zile, la încheierea 
convenției cu Ministerul. 

Domnul ministru Alexandru Marcu roagă pe domnul 
Director General următoarele: 
- Să dispună a se face informaţii cât mai precise asupra 
seriozităţii lui Sică Alexandrescu şi asupra situaţiei sale 
materiale, deoarece se pare că, în ultimul timp, a avut 
numeroase dificultăţi financiare; 
- Să avizeze asupra oportunității, din punct de vedere al 
siguranţei Statului, a organizării acestor spectacole urmând 
ca, ulterior, să se avizeze discreţionar asupra plecării 
persoanelor ce vor constitui trupa; 
- Să utilizeze, eventual, acest prilej pentru a încadra doi sau 
trei agenţi de la SSI în această trupă, care să o supravegheze 
la Istanbul şi să îndeplinească oficiul de informatori în Turcia. 

(Sursa P. Vernescu) 

Consulatul german din Cernăuţi şi Misiunea germană din 
acel oraş au luat măsuri pentru o eventuală evacuare 
(cumpărând scânduri, pregătind benzină, achiziţionând o 
căruţă etc.). 

(Sursa Centrul 
Cernăuţi) 
Wiemer, referentul politic al legaţiei germane în Bucovina, 
a primit dispoziţii să se informeze documentat asupra 
demobilizărilor din armata română, asupra concediilor mari 
ce se acordă soldaţilor români şi asupra efectelor 
propagandei anglofile în rândurile opiniei publice româneşti, 
existând teama ca „să nu se producă în România o 
defecţiune asemănătoare celei din Italia”. 
(Sursa Centrul 
Cernăuţi) 

În ziua de 19 noiembrie [1943] s-a petrecut un incident cu ocazia 
plecării a 389 voluntari germani pentru frontul de Est, 
incident închis însă imediat prin acordul autorităţilor militare 
germane şi române. Faptul a fost determinat de plecarea pe 
front, fără asentimentul părinţilor, a unui tânăr german, care 


314 


a fost reţinut la Orăşeni după controlarea trenului german. 
În ultimul timp, se observă prin trenuri şi în Cernăuţi 
numeroşi soldaţi germani în stare de ebrietate, ceea ce 
provoacă indignare în rândurile populaţiei. O blană furată de 
la cantina Crucii Roşii a fost găsită într-un vagon cu soldaţi 
germani care, însă, au pretins că blana a fost introdusă de 
cineva străin pentru a-i compromite. 

(Sursa Centrul 
Cernăuţi) 

La Cernăuţi a sosit un sublocotenent german pentru a 
studia tragerea unui cablu telefonic Odessa-Chişinău-laşi- 
Săveni-Liăcani-Hotin-Djwanetz-Camenitz  Podolschi-Cartierul 
General al Fiihrerului. 

(Sursa Centrul 
Cernăuţi) 

ladriga Berharat, fiica adoptivă a fostului ministru Beck, 
se pregăteşete să plece în Turcia. 

(Sursa ,....”) 


ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 50/1943, f. 13-16. 


124. 
1943 noiembrie 30. Notă a SSI despre activitățile politice ale 
fruntașilor naţional-țărănişti. 


NOTĂ 
De la naţional-ţărănişti 


Mihalache, potrivit înţelegerii ce a avut cu Maniu, a revenit în 
Bucureşti în după-amiaza zilei de 27 noiembrie a.c. 

A doua zi, dimineaţa, ambii au asistat la parastasul pentru 
Vasile Lucaciu de la Biserica Unită din str. Polonă. 

In dimineaţa de 29 noiembrie a.c., Mihalache a lipsit din 
Capitală, fiind ocupat cu vizitarea unor orezării din apropiere, 
iar a doua zi după-amiază, a primit vizite personale. 

Şedinţa comitetului de direcţie naţional-ţărănistă, cerută 
de dr. Lupu, a fost stabilită pentru ziua de 30 noiembrie a.c. 

Totuşi, Maniu, Mihalache şi dr. Lupu au avut un incidental 
schimb de vederi cu privire la unele atitudini adoptate de 


315 


preşedintele grupării  naţional-ţărăniste şi considerate 
riscante de către fruntaşii regățeni. 

Din aceste discuţii, rezultă că Maniu îşi întemeiază 
atitudinea sa pe următoarele considerente: 

a. Este exact, spune Maniu, că există condiţii obiective 
care fac ca o acţiune propriu-zisă a opoziţiei să fie cu 
neputinţă de realizat. (Lipsa de mijloace reale, precedentul 
italian, enervarea germanilor, rezultatul minim al unei 
asemenea acţiuni etc.). 

b. Totuşi, din examinarea tuturor aspectelor acestei 
probleme rezultă că singurul mijloc de a crea o situaţie mai 
bună României este de a simula măcar, în faţa străinătăţii, 
că poporul român se împotriveşte actualei orientări politice şi 
militare. 

c. Este aşadar necesar ca opoziţia să facă tot felul de 
manifestări, care să poată fi interpretate în străinătate ca 
acte de ostilitate împotriva politicii germanofile. 

Aceste manifestări, în forma în care se fac şi fără nici o 
urmare practică, nu sunt - după părerea lui Maniu — de natură 
să jeneze guvernul, iar factorii importanţi din guvern nu 
trebuie să le ia în seamă. 

„Noi nu facem greutăţi reale Mareşalului; nici el nu 
trebuie să facă greutăţi încercărilor noastre. Fiecare trebuie să 
fie lăsat să joace piesa lui, în interesul superior al ţării”. 

d. Dacă există nemulțumiri germane reale - a spus 
Maniu - acestea nu pornesc de la aşa-zisa noastră agitaţie, 
deoarece germanii nu ştiu ce putem şi ce nu putem noi să 
facem. 

2. Cu privire la recenta audienţă pe care 7. Mihalache a 
avut-o la dl vicepreşedinte de Consiliu, cercurile conducătoare 
naţional-ţărăniste îşi exprimă profunda lor nemulţumire. 

Această nemulţumire constă în faptul că atât timp cât a 
durat această audienţă, n-a avut posibilitatea să exprime 
punctul său de vedere cu privire la problemele actuale. 

Mihalache a declarat, oarecum amuzat, că este cel mai 
mare insucces din cariera sa politică, deoarece reuşea să se 
facă ascultat chiar de către Virgil Madgearu Şi N. Titulescu, care 
de obicei nu lăsau pe nimeni să vorbească. 

3. In ziua de 1 decembrie, cu ocazia comemorării Unirii 


316 


Ardealului, gruparea naţional-ţărănistă a hotărât să fie 
reprezentată şi la Capela Institutului „Notre Dame” din Bulevardul 
Pache [Protopopescu], unde va avea loc o slujbă religioasă ce se 
va oficia şi pentru amintirea ofiţerilor şi soldaţilor francezi 
morţi pentru România. 

Se caută prin personalităţile naţional-ţărăniste ce vor 
participa la această comemorare, a se manifesta astfel împotriva 
politicii filo-germane a Guvernului. 

4. În urma divergenţelor ivite între dr. N. Lupu şi 
secretariatul general al grupării naţional-ţărăniste 
reprezentat prin Ghiţă Pop şi Virgil Solomon, fostul ministru al 
Muncii şi-a înaintat demisia din şefia organizaţiei capitalei. 

La demisie Maniu nu a răspuns încă, se pare însă că nu ar 
dori să-l îndepărteze pe dr. Lupu. 

Cu toate acestea promisiunile împotriva dr. Lupu, din partea celor tineri 
sunt atât de mari, încât Maniu nu a găsit până acum o soluţie care 
să împace ambele teze. 

Conflictele din grupare se înteţesc, mai ales în legătură cu 
primirile de foşti membri ai F.R.N. şi de legionari. 

Tineretul naţional-ţărănist este enervat deoarece a fost 
informat că Demetrescu, administrator la B.N.R. şi Constantin 
Enescu, ambii foşti legionari, au reuşit să-l convingă pe Maniu 
de utilitatea lor în gruparea naţional-ţărănistă, iar Potârcă, a 
fost însărcinat de Maniu să întocmească un raport asupra 
situaţiei economice, ceea ce constituie o indicație asupra 
ameliorării raporturilor sale cu conducerea național- 
ţărănistă. 


Sursă serioasă. 


ASRI, fond “d”, dosar nr.1540, f.124-126. 


125. 
1943 decembrie 4. Notă a SSI despre activitățile politice ale 
fruntaşilor liberali. 


NOTĂ 


317 


De la liberali 


1. Cercul de studii al grupării liberale a terminat 
proiectul unui plan de revizuire atât a sistemului de 
organizare al grupării, cât şi de revizuire a programului 
acesteia. 

Proiectul se găseşte actualmente în studiul lui Gheorghe 
Brătianu, după ale cărui indicaţii a fost de altfel lucrat. 

După modificările pe care acesta le va face, proiectul va fi 
supus comitetului executiv al grupării, care se va pronunţa 
dacă trebuie sau nu adus la cunoştinţa şi în studiul 
delegaţiilor din întreaga ţară. 

Noul program al grupării liberale va avea o serie de 
stipulaţii menite să contrabalanseze, înlăturând concurenţa 
făcută prin programul renovator elaborat de Gh. Tătărescu. 

2. VP Sassu a pus în conducerea liberală problema 
necesităţii unor gărzi civice, care - în cazul când elementele 
extremiste ar încerca tulburarea ordinii - să joace rolul 
gărzilor din Ardeal de la 1918 - 1919. 

Dinu Brătianu a primit favorabil acest proiect şi a 
însărcinat pe dr. Costinescu cu studierea lui, luând în considerare, în 
primul rând, că aceste gărzi de ordine ar trebui să fie 
înarmate, iar că, în actualele împrejurări, nu pot deţine arme 
decât o categorie restrânsă de persoane, printre acestea 
fiind şi vânători înscrişi în asociaţii vânătoreşti. 

Dr. Costinescu a propus ca membrii grupării liberale, bine 
verificaţi şi cunoscuţi ca elemente respectând ordinea 
stabilită şi care totodată ar putea fi utilizaţi în cadrul acestei 
viitoare gărzi civice, să fie îndemnați a se înscrie în 
asociaţiile vânătoreşti, spre a avea astfel posibilitatea de a 
deţine arme. 

În acelaşi timp s-a hotărât a se întocmi o evidenţă a 
liberalilor care sunt înscrişi în asociaţiile de vânătoare. 

3. Sesizându-se de rezultatele pozitive înregistrate de 
acţiunea lui Gh. Tătărăscu în Oltenia, Dinu Brătianu a însărcinat 
pe Mişu Condrus cu propaganda liberală în jud. Gorj, 
indicându-i că trebuie să se ocupe intens pentru a contracara 
acţiunea fostului prim-ministru. 


318 


4. Cu prilejul unei recente întrevederi pe care Georgel Gheorghiu — 
apropiat al lui Gh. Tătărescu, a avut-o cu dr. Costinescu i-a declarat 
acestuia că tătărescienii doresc o reîntregire a grupării 
liberale, iar că într-o asemenea eventualitate ar agrea ca la 
şefia grupării să fie dr. Costinescu. 

Acesta a respins categoric propunerea care i s-a făcut 
astfel. 

5. Gh. Tătărescu fiind vizitat de o delegaţie de partizani 
ieşeni, în frunte cu avocatul Stamboliu, a declarat că studiază 
posibilitatea pentru a convoca în a doua jumătate a lunii 
decembrie o întrunire a partizanilor săi din capitală şi 
provincie. 

Scopul acestei convocări este de ale citi şi a discuta 
împreună proiectul de program al grupului, care este alcătuit 
pe aceleaşi principii ca şi memoriul său recent. 

Tătărăscu a declarat că grupul său va trebui să devină “o 
expresie a micii şi mijlociei burghezimi, precum şi a claselor 
muncitoare fără tendinţe comunizante, dar că, din cauza 
curentului general al vremii, programul său va cere o 
democratizare integrală aşa încât poziţia sa va fi de centru — 
stânga. 

Fruntaşii vor urma să discute aceste sugestii şi să propună 
amendamentele pe care le vor crede necesare. 

În ce priveşte situaţia internă, asupra căreia a fost 
interogat, Tătărăscu a declarat că nu poate spune nimic, 
întrucât “nu ar exista nici o constantă”, totul depinzând de 
situaţia externă. 

6. Printre tătărescieni se vorbeşte în cerc restrâns despre 
proiectul unei mişcări antimaniste, pentru care pregătirile ar 
fi început. 

Nu ar fi vorba de o campanie împotriva politicii grupării 
naţional-ţărăniste, ci de una de atac personal împotriva lui 
Maniu. 

Se va căuta a se dovedi că Maniu ar întruchipa un element 
reacţionar în politica românească, că nu trebuie să fie 
aprobat de lucrători, întrucât ar fi convins adversar al 
revendicărilor sociale ale acestora, că ar fi împotriva 
monarhiei, dorind să devină primul preşedinte al republicii 
româneşti, că împiedică actualmente prin inerția li o 


319 


atitudine energică, că ar fi rău văzut la Moscova etc. 

Această campanie de discreditare urmează a se face prin 
presă, scrisori, manifeste, lansare de zvonuri şi propagandă 
directă de la om la om. 


Sursă serioasă. 


ASRI, fond “d”, dosar nr.1559, f.4-6. 


126. 
1943 decembrie 6. Notă a SSI despre informaţiile deținute de 
Mircea  Cancicov, „din sursă sigură”, privind intenţiile 
legionarilor de a crea o criză a guvernului în relaţiile cu 
germanii. 


NOTĂ 


DI Gh. Tătărescu a declarat că deţine un interesant aspect 
al situaţiei din ultimele săptămâni, când s-au răspândit 
versiunile de ocupaţie germană şi de înlăturare a regimului 
mareşalului Antonescu. 

D-sa a declarat că deţine acest aspect de la dl Mircea 
Cancicov, care la rândul său are unele informaţii preţioase 
din cercurile germane şi de dreapta din ţară. 

De la înlăturarea regimului legionar din fruntea României, 
s-a căutat la Berlin, de către legionarii refugiaţi acolo şi 
secţiunea politicii externe a Partidului Naţional Socialist German, 
stabilirea cauzelor prăbuşirii acestui regim, după un timp 
atât de scurt şi în împrejurări atât de catastrofale. 

Concluziile acestor factori au fost că, elementele care au 
format din partea legionarilor români, echipa de membri ai guvernului, 
nu au avut pregătire necesară şi nu au corespuns încrederii 
pe care mareşalul Antonescu, de o parte şi cercurile 
germane, de altă parte, le-au acordat-o pentru acest scop, în 
acel timp. 

De asemenea, s-a constatat că nici celelalte elemente 
legionare, cărora li s-au încredinţat roluri mai mici în stat, în 
aceiaşi perioadă, nu au corespuns nici ele şi au contribuit 


320 


hotărâtor la prăbuşirea prin compromis a regimului legionar 
de la cârma țării. 

Aceste constatări au dus la adoptarea unor soluţii de către 
conducătorii legionari refugiaţi în Germania, Horia Sima, Vasile 
Iaşinschi, Ilie Gârneată etc., care stau în strâns contact cu 
secția de politică externă a partidului guvernamental din 
Germania. Soluţiile au fost: 

- desemnarea elementelor legionare din ţară, cărora le va 
reveni mâine, în regimul legionar, sarcina deţinerii conducerii 
departamentelor ministeriale; 

- desemnarea elementelor din ţară, cărora li se va 
încredința rolul în celelalte locuri importante în stat; 

- s-a mers cu această desemnare de elemente legionare 
până la cele mai mici amănunte, adică până la indicarea 
prefecţilor, primarilor,  chestorilor, şefilor de autorități 
existente astăzi în România şi care vor fi preluate în cazul 
instalării unui regim legionar în România. 

Desemnarea acestor elemente s-a făcut cu ţinerea în 
seamă a unui considerent socotit extrem de important: 
legionarul respectiv să se găsească în ţară şi să se fi sustras 
oricărei bănuieli autorităţilor. 

Odată aceste desemnări făcute, s-a transmis ordinul 
confidenţial şi foarte important: toate aceste elemente să 
ocupe demnități în statul român şi, dacă le este posibil în 
Transnistria. In scopul numirii în aceste locuri, se autoriză 
orice intervenţii pe lângă foştii oameni politici sau actualii 
demnitari ai regimului. 

In multe cazuri s-a intervenit, pe cât posibil indirect, chiar 
de către ataşaţii germani de pe lângă Legația din Bucureşti, 
pentru ca aceste numiri, după indicaţiile din Germania, să fie 
realizate. Mai mult decât atât, se arată că, desemnarea de la 
Berlin s-a făcut cu indicarea persoanei şi a locului în care 
trebuie să fie numit. 

În acest mod, au ocupat demnități din cele mai înalte în 
stat, numeroşi legionari, care ascunzând sentimentele lor, nu 
au renunţat o clipă să activeze, în felul în care au primit 
indicaţii de la comandamentul legionar. 

Scopul urmărit a avut două laturi: prima, de a crea 
legionarilor posibilitatea acumulării unei experienţe în 


321 


administrarea ţării, fără de care niciodată legionarii nu ar 
mai fi sprijiniți să ocupe locul de răspundere în România, iar 
în al doilea rând, să dea posibilitatea comandamentului 
legionar de a fi în permanenţă informat, oficial, asupra 
situaţiei din ţară, adică de a avea oameni de încredere în 
posturi oficiale şi a cunoaşte tot ce se petrece aici, pe lângă 
activitatea pe care aceştia o pot desfăşura nestingheriţi 
pentru sprijinirea mişcării şi oamenilor de încredere şi cu 
roluri mai periculoase. 

După doi ani, adică astăzi, se socoteşte această 
experienţă pentru crearea elementelor legionare în vederea 
guvernării de mâine, terminată. Elementele legionare care 
ocupă situaţii de directori în Transnistria, sunt socotite din cele 
mai bine instruite, poziţia lor de acolo, fiind asimilată cu 
aceea de miniştri. 

Un fapt preţios este dat în legătură cu această chestiune: 
nemţii nu au absolut nimic împotriva menţinerii 
administraţiei româneşti în Transnistria, chiar după preluarea 
administraţiei militare, dat fiind că există indicații precise în 
această direcţie. Menţinerea elementelor legionare în unele 
din serviciile importante din Guvernământul Transnistriei, 
este numai bine venită şi bine văzută. 

Când s-a vorbit recent de crearea unei situaţii interne, 
care să aducă /a cârma României un guvern de dreapta, se pregătea 
drumul echipei legionare, care de data aceasta este special 
instruită şi cunoaşte rosturile în întregul aparat de stat, tot 
astfel cum cunoaşte şi programul radical ce ar fi de realizat. 

În eventualitatea că, la un moment dat se va pune 
problema schimbării de regim, în prezenţa mareşalului 
Antonescu, formula aceasta, a echipei instruite şi a 
oamenilor cu experienţă, este socotită cea care trebuie să 
înlăture orice opunere. 

Aceste pregătiri sunt în strânsă legătură cu ultimele 
frământări politice din ţară, de pe urma încordării dintre 
guvernul nostru şi Reich. Terminarea lor şi girul secției de 
politică externă a partidului naţțional-socialist, împing la 
provocarea în România a unei crize, care să aducă la guvern, 
singura formaţiune politică în care cercurile guvernamentale 
germane au deplină încredere, adică gruparea legionară. 


322 


Legionarii socotesc momentul hotărâtor pentru ei. Toate 
străduinţele se vor îndrepta deci, în aceste zile, în direcția 
provocării unei crize de încredere a Reichului în regimul 
mareşalului Antonescu, pentru a realiza formula lor. 

Venirea eventuală a celor din Transnistria va aduce o 
recrudescenţă evidentă a spiritului legionar în Bucureşti, 
unde aceştia au relaţii şi vor ocupa cu certitudine posturi 
importante. 

DI Mircea Cancicov îşi exprimă îngrijorarea pentru această 
chestiune numai pentru seriozitatea sursei de informaţii, pe 
care d-sa pretinde că nu o pune deloc la îndoială. 


Sursă serioasă. 


ASRI, fond “d”, dosar nr.4202, f.34-37. 


127. 
1943 decembrie 10. Notă primită de SSI referitoare la disputele 
dintre grupurile naţional-ţărăniste. 


NOTĂ 


De la naţional ţărănişti 


1. În gruparea naţional-ţărănistă conflictele provocate 
de rivalităţile ivite pentru şefiile de organizaţii au atins un 
punct culminant, dând loc la grave certuri. 

Neînţelegerile au pornit de la şefia organizaţiei de Craiova 
disputată de ing. Mihăescu, care este susţinut de către dr. 
Lupu. 

Unii ardeleni, în frunte cu Ilie Lazăr şi Virgil Solomon, S-au opus ca 
ing. Mihăescu să obţină această şefie, pe motiv că aceeaşi 
persoană deţine şi şefia organizaţiei de Romanați şi, în al 
doilea rând, că localnicii nu-l acceptă. 

Ing. Mihăescu a avut cu această ocazie câteva altercaţii 
verbale cu llie Lazăr şi Solomon, care l-au învinuit că a fost 
colaboratorul guvernului actual, prin aceea că a deţinut 


323 


demnitatea de preşedinte al C.A.M.-ului. 

Un incident între ing. Mihăescu şi Ilie Lazăr a luat 
asemenea proporţii, încât cei prezenţi au trebuit să-i 
despartă, pentru a nu se ajunge la represalii fizice. 

Ilie Lazăr l-a provocat la duel pe ing. Mihăescu. 

Un al doilea incident s-a ivit chiar între ardeleni: punându-se 
în discuţie noile atribuţii de secretar general adjunct ale dr. 
Solomon, nu s-a ajuns numai la opoziţia regăţenilor care 
contestă fostului deputat manist această calitate, dar şi la 
ostilitatea unor ardeleni, în frunte cu Aurel Dobrescu. 

Acesta l-a învinuit pe dr. Solomon, că la o alegere de sub 
guvernul Vaida a primit de la Madgearu 800.000 lei pentru a 
provoca căderea lui Aurel Dobrescu la Făgăraş. 

Cum lucrul nu poate fi dovedit, dr. Virgil Solomon a cerut ca Dobrescu Şi 
ing. Mihăescu, care au împărtăşit acest zvon să facă de 
îndată dovadă materială sau să fie excluşi din partid. 

Dr. Solomon vrând să se explice faţă de dr. Lupu, acesta l-a 
admonestat în termeni violenţi şi i-a cerut să nu se mai 
amestece în chestiunile din Vechiul Regat, pentru care nu l-a 
însărcinat nimeni. 

Ceea ce stârneşte comentarii, este faptul că Aurel 
Dobrescu a trecut astfel în grupul lupist, iar prof. I. Hudiţă, 
care s-a solidarizat cu dr. Virgil Solomon şi Ilie Lazăr, s-a 
văzut desfăcut de vechiul său prieten şi protector, dr. Lupu şi 
se află plasat în grupul manist. 

Cât priveşte atitudinea lui Maniu, acesta s-a arătat destul 
de plictisit fată de intorsătura pe care au luat-o lucrurile şi 
face sforțări pentru a ajunge la un compromis. 

Aceste incidente au repus pe tapet neînțelegerile din 
organizaţia capitalei, unde şefii de sectoare numiţi de Maniu 
nu sunt acceptaţi de fracțiunea regăţenească. 

Din această pricină, de câteva zile întreaga activitate a 
grupării se mărgineşte la discuţii şi certuri privitoare la 
aceste incidente şi neînţelegeri. 

2. Dr. Lupu a declarat amicilor săi că e surprins că în 
acest an dl mareşal Antonescu nu l-a felicitat de ziua 
numelui. 

In anii trecuţi, fără nici o deosebire — conducătorul statului 
a ţinut să aibă o atenţie faţă de fostul ministru al muncii, iar 


324 


anul acesta, dr. Lupu n-a primit decât o telegramă de 
felicitare din partea d-lui vicepreşedinte de Consiliu. 

Dr. Lupu s-a arătat nedumerit spunând că deşi în ultima 
audienţă ce a avut-o cu dl mareşal Antonescu deşi a fost silit 
să exprime un punct de vedere deosebit de al acestuia, 
totuşi este un lucru cunoscut că personal a avut totdeauna 
multă înţelegere pentru conducătorul statului, având să 
susţină adversităţi în propria sa grupare. 


Sursă serioasă. 


ASRI, fond “d”, dosar nr.1540, f.149-151. 


128. 
1943 decembrie 13. Informaţii din surse diverse („P”, „Rudi”, 
„Spiridon” ş.a.) privind rezultatul unor verificări şi 
semnalarea unor fapte care prezentau interes pentru SSI. 


Verificări şi semnalări ale Secției C.I. 


Verificări: 

Prefectura Poliţiei Capitalei a semnalat că la recepţia dată 
în ziua de 29 octombrie [1943] la Legația Turciei a participat şi 
dna Wurm, evreică originară din Boemia. 

Agentura l-a a stabilit că informația este exactă: Blanka 
Wurm, născută Roos, soția evreului Emil Wurm, protejat 
german ca cetățean al Protectoratului Boemiei şi Moraviei, 
este în strânse legături de prietenie cu soția ambasadorului 
Suphi Tanriöer. Numita a fost bună prietenă cu dna Gafencu 
şi a cunoscut pe Mihai Popovici şi luliu Maniu. Are în 
permanenţă o atitudine antigermană. 

x 


Informatorul „Damian” a semnalat că Stelian Popescu şi ginerii 
săi au fiecare câte o moşie de circa 1000 ha, plus veniturile 
Societăţii „Drajna” şi cele ale ziarului şi tipografiei 
„Universul”: 


325 


Agentura l-a a stabilit următoarele: 
- Stelian Popescu nu are personal nici o moşie, însă soţia sa 
posedă în judeţul Ilfov 370 ha teren, dintre care 70 ha 
inundabile; 
- Ion Lugojianu posedă 450 ha teren arabil în judeţul Tutova; 
- Ştefan Brăiloiu posedă 120 ha teren arabil în judeţul Ilfov; 
- Societatea „Drajna” a realizat în 1942 un câştig net de 77 
milioane lei; 
- Ziarul „Universul” a realizat în 1942 un câştig net de 80 
milioane lei. 
X 

Informatorul „Rudi” a semnalat pe evreul Zalmanovici- 
Zaharia care debitează calomnii şi injurii, prin cafenele, la 
adresa domnului Director General. 

Agentura l-a a stabilit că informaţia corespunde 
adevărului, iar respectivul este binecunoscut ca nutrind 
sentimente comuniste şi răspândind ştiri tendenţioase, 
pentru care motiv a mai stat câteva luni în lagărul de la 
Târgu jiu. 


Semnalări: 

Ministrul von Killinger a luat contact, la 2 decembrie [1943] cu 
Traian Brăileanu şi P P Panaitescu, care i-au furnizat 
informaţii asupra situaţiei de la Preşedinţia Consiliului [de 
Miniştri]. 

(Sursa Agentura I-a) 

Kurth Welkisch a acordat un fond special lui Ilie Popescu- 
Prundeni spre a scoate, cât mai curând, ziarul „Chemarea” 
care trebuie să fie cel mai important ziar pentru apropierea 
româno-germană. 

(Sursa Agentura I-a) 

Cercurile oficiale germane din Bucureşti au fost informate 
asupra celor ce urmează: 

Ambasadorul von Papen a avut, într-adevăr, întrevederi 
cu Papa, pe care l-a rugat să medieze o apropiere între 
regimul naţional-socialist şi clericalismul democrat german, 
spre a se putea ajunge la o schimbare de regim în Reich şi la 
o înţelegere cu anglo-americanii, care să permită Germaniei 
continuarea luptei contra Uniunii Sovietice. 


326 


La Zagreb, Budapesta, Bucureşti şi Sofia ambasadorul von 
Papen a primit consimţământul scris al guvernelor respective 
de a trata o pace onorabilă cu anglo-americanii. Condiţiile 
acestei păci ar fi fost puse Aliaților prin intermeiul 
Preşedintelui [Turciei] Ismet Inonu. 

(Sursa ...) 


ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 50/1943, f. 17-18. 


129. 
1943 decembrie 16. Notă a SSI despre reacția fruntaşilor 
naţional-ţărănişti fată de avertismentul dat României de 
Cordell Hull, ministrul de externe al SUA, potrivit căruia 
„România va împărţi răspunderile cu Germania”. 


NOTĂ 


Din cercurile politice 


1. Avertismentul dat României de Cordell Hull a produs 
o impresie penibilă în cercurile naţional-ţărăniste şi liberale. 

Intr-un cerc în care se afla - între alţii - Maniu, Dinu 
Brătianu, Mihai Popovici, Mihalache şi Barbu Ştirbey, acesta 
din urmă a comentat în mod defavorabil amenințările 
ministrului de externe american. 

Ştirbey a observat că, din moment ce o personalitate de 
importanţa lui Cordell Hull declară că România va împărţi 
răspunderile cu Germania, este foarte greu ca să mai poţi 
susţine o mişcare în favoarea aliaţilor. 

„Am putut constata personal, a spus Știrbey, că cercuri şi 
personalităţi cu puternice simpatii pentru anglo-americani au 
rămas nedumerite şi s-au întrebat la ce ar mai folosi un efort 
românesc în favoarea aliaţilor, dacă soarta noastră este de 
pe acum pecetluită. 

Interlocutorii mei, a continuat Ştirbey, au constatat că 
asemenea manifestări sunt de natură să întreţină spiritul de 
colaborare cu Germania şi să justifice continuarea războiului 
alături de Reich”. 

Ştirbey a observat că ieşirea lui Cordell Hull nu poate fi 


327 


scuzată prin consideraţii propagandistice, deoarece Aliaţii 
ştiu că „în România există o dorinţă puternică de pace şi că 
nu poporul român este în situaţia de a decide, după propria 
sa voinţă, dacă iese imediat din război”. 

2. În discuţiile care au avut loc în ultimele zile între 
liberali, problema „sprijinului aliat” a fost pusă zgomotos pe 
tapet. 

Dr. Angelescu şi dr. Costinescu au declarat că „democraţii 
îşi fac iluzia să creadă că Aliaţii sau Sovietele vor sprijini 
partidele democrate pentru bunul lor renume din trecut; 
naţiunile unite nu vor sprijini decât formaţiuni politice care 
au activat în favoarea lor în mod efectiv”. 

Cei de mai sus nu cer să se înceapă o activitate intensă, 
însă se îndoiesc că a proceda şi mai departe „la remorca lui 
Maniu”, adică a continua „vegetarea”, ar fi „o condamnare la 
moarte a liberalilor şi a liberalismului român”. 

Aceştia invocă cazul recent al britano-americanilor, care 
au rupt cu guvernul iugoslav din Cairo pentru a susţine pe 
Tito, numai pentru că acesta ar reprezenta o forţă reală. 

„Naţiunile Unite ar fi realiste şi ar sprijini pe oricine, dacă 
ar reprezenta o forţă activă în politica ţării în momentul 
armistiţiului. 

Avem anumită răspundere, spun cei de mai sus şi nu 
putem fugi de ea”. 

3. În ultimul timp problema evreiască a revenit în 
centrul de preocupare al cercurilor politice. 

Astfel dr. Lupu, care are de mulţi ani amiciţii personale în 
rândurile intelectualilor evrei, s-a interesat îndeaproape şi a 
fost ţinut la curent cu problema readucerii evreilor deportaţi 
în Transnistria, cât şi cu ajutoarele trimise acestora de către 
coreligionarii lor din ţară. 

Dr. Lupu şi-a manifestat faţă de intimii săi speranţa că 
această problemă va fi rezolvată. 

Gh. Brătianu, căruia i s-a adus la cunoştinţă informaţia 
asupra unei propuneri făcută de generalul Smutts, 
preşedintele guvernului din Africa de Sud, pentru a se 
permite emigrarea acolo a orfanilor evrei din Transnistria, s-a 
arătat deosebit de interesat de această propunere, trăgând 
şi o serie de concluzii politice din faptul că s-a făcut o 


328 


asemenea propunere. 

Pe de altă parte naţional-creştinii din laşi au întocmit un 
memoriu de protest împotriva aducerii în ţară a evreilor din 
Transnistria. 

In cursul zilei de 10 decembrie a.c. memoriul a fost 
încredinţat de către avocatul Titus Frangulea, lui A. Frimu, 
preşedintele sindicatului ziariştilor din laşi, sprea a fi semnat 
de către ziarişti şi o parte din profesorii partizani ai grupării 
naţional-creştine. 

După ce memoriul se va semna de către aceştia, va fi 
prezentat şi ui A.C. Cuza, spre a-l semna, urmând a se stabili 
modul cum va fi înmânat dlui mareşal Antonescu. 

Ing. Mihăescu a avut cu această ocazie câteva altercaţii 
verbale cu llie Lazăr şi Solomon, care l-au învinuit că a fost 
colaboratorul guvernului actual, prin aceea că a deţinut 
demnitatea de preşedinte al C.A.M.-ului. 

Un incident între ing. Mihăescu şi Ilie Lazăr a luat 
asemenea proporţii, încât cei prezenţi au trebuit să-i 
despartă, pentru a nu se ajunge la represalii fizice. 

Ilie Lazăr l-a provocat la duel pe ing. Mihăescu. 

Un al doilea incident s-a ivit chiar între ardeleni: punându-se 
în discuţie noile atribuţii de secretar general adjunct ale dr. 
Solomon, nu s-a ajuns numai la opoziţia regăţenilor care 
contestă fostului deputat manist această calitate, dar şi la 
ostilitatea unor ardeleni, în frunte cu Aurel Dobrescu. 

Acesta l-a învinuit pe dr. Solomon, că la o alegere de sub 
guvernul Vaida a primit de la Madgearu 800 000 lei pentru a 
provoca căderea lui Aurel Dobrescu la Făgăraş. 

Cum lucrul nu poate fi dovedit, dr. Virgil Solomon a cerut ca Dobrescu Şi 
ing. Mihăescu, care au împărtăşit acest zvon să facă de 
îndată dovadă materială sau să fie excluşi din partid. 

Dr. Solomon vrând să se explice faţă de dr. Lupu, acesta l-a 
admonestat în termeni violenţi şi i-a cerut să nu se mai 
amestece în chestiunile din Vechiul Regat, pentru care nu l-a 
însărcinat nimeni. 

Ceea ce stârneşte comentarii, este faptul că Aurel 
Dobrescu a trecut astfel în grupul lupist, iar prof. I. Hudiţă, 
care s-a solidarizat cu dr. Virgil Solomon şi llie Lazăr, s-a 
văzut desfăcut de vechiul său prieten şi protector, dr. Lupu şi 


329 


se află plasat în grupul manist. 

Cât priveşte atitudinea lui Maniu, acesta s-a arătat destul 
de plictisit fată de intorsătura pe care au luat-o lucrurile şi 
face sforțări pentru a ajunge la un compromis. 

Aceste incidente au repus pe tapet neînțelegerile din 
organizaţia capitalei, unde şefii de sectoare numiţi de Maniu 
nu sunt acceptaţi de fracțiunea regăţenească. 

Din această pricină, de câteva zile întreaga activitate a 
grupării se mărgineşte la discuţii şi certuri privitoare la 
aceste incidente şi neînţelegeri. 

2. Dr. Lupu a declarat amicilor săi că e surprins că în acest 
an dl mareşal Antonescu nu l-a felicitat de ziua numelui. 

În anii trecuţi, fără nici o deosebire - conducătorul statului a 
ţinut să aibă o atenţie faţă de fostul ministru al muncii, iar 
anul acesta, dr. Lupu n-a primit decât o telegramă de 
felicitare din partea d-lui vicepreşedinte de consiliu. 

Dr. Lupu s-a arătat nedumerit spunând că deşi în ultima 
audienţă ce a avut-o cu dl mareşal Antonescu deşi a fost silit 
să exprime un punct de vedere deosebit de al acestuia, 
totuşi este un lucru cunoscut că personal a avut totdeauna 
multă înţelegere pentru conducătorul statului, având să 
susţină adversităţi în propria sa grupare. 


Sursă serioasă. 


ASRI, fond “d”, dosar nr.1559, f.43-45. 


130. 
1943 decembrie 17. Notă a SSI despre opiniile politice ale 
național-ţărăniştilor faţă de situația României. 


NOTĂ 


Prezenţa lui Mihalache în Bucureşti a provocat un nou schimb 
de vederi între membrii comitetului de direcţie al grupării 
naţional-ţărăniste. 

Maniu a arătat că evoluţia evenimentelor externe şi datele 
schimbătoare ale problemelor din discuţie îl obligă să 
readucă mereu în dezbaterea comitetului atitudinea pe care 


330 


opoziţia trebuie s-o urmeze, pentru a fi în măsură să 
amelioreze situaţia României. 

Maniu şi-a exprimat părerea că înfrângerea germană este 
un fapt sigur - indiferent de fazele războiului — şi deci trebuie 
cercetate măsurile ce se impun, spre a se evita ca România 
să împartă răspunderile germane. 

Acţiunea noastră, a spus Maniu, trebuie să fie dirijată însă 
de spiritul de răspundere, trebuind să ştim, din capul locului, 
că orice mişcare rău condusă sau orice moment inoportun 
ales ar putea să ducă la o situaţie mai rea decât aceea de 
azi. 

Mihai Popovici a expus din nou argumentele sale în favoarea 
unei acţiuni, menită să schimbe orientarea actuală a ţării. 
Mihai Popovici a susţinut că întâlnirile dintre conducătorii 
marilor puteri aliate grăbesc faza decisivă a războiului şi că 
orice amânare din partea României poate s-o pună în situaţia 
de a nu fi chemată să-şi schimbe singură politica ei. 

Mihalache Şi dr. Lupu au expus de asemenea, argumentele ce le 
invocaseră şi în şedinţele precedente ale comitetului în 
favoarea unei espectative desăvârşite. 

Ei au declarat că rămân la punctul de vedere că orice gest 
prematur făcut de către opoziţie poate să determine o 
bruscă reacţie germană, deoarece Reichul este interesat să- 
şi păstreze influenţa într-o regiune, care poate fi mâine 
decisivă în desfăşurarea războiului. 

Nimeni n-ar avea de câştigat - nici România şi nici Aliaţii — 
dacă printr-un gest pripit s-ar provoca ocupaţia germană, cu 
toate consecinţele ei de ordin militar, politic şi economic. 

Opoziția nu trebuie să dea deci nici un prilej germanilor, 
spre a pune în aplicare planul pe care îl au de mult. 

Maniu - a declarat că nici ştirile care îi vin din străinătate 
nu-l edifică asupra atitudinii reale a aliaţilor. pe de o parte, 
primeşte îndemnuri la o acţiune directă, pe de alta i se cere 
să nu primejduiască situaţia, printr-o acţiune grăbită. 

El a anunţat că a trimis un mesaj în străinătate, prin care 
roagă să i se precizeze poziția guvernelor englez şi american 
fată de problemele României. 

El a lăsat a înţelege că răspunsul ce-l va primi va 
condiţiona acțiunea mişcării de sub conducerea sa. 


331 


Sursă serioasă. 


ASRI, fond “d”, dosar nr.1540, f.188-189. 


131. 
1943 decembrie 21. Notă a SSI despre reacţia cercurilor politice 
naţional-țărăniste, liberale şi comuniste faţă de arestările 
operate de Poliţie printre membrii „Acţiunii patriotice”. 


NOTĂ 


Arestările operate de către Direcţia Generală a Poliţiei 
printre membrii aşa-zisei „Acţiuni patriotice” a stârnit un 
mare interes în cercurile politice. 

Redăm comentariile care se fac în diferite cercuri şi pe 
care le reproducem fără a ne însuşi ceva din conţinutul lor. 


În gruparea naţional-ţărănistă 


Ecoul stârnit de aceste arestări este mai puternic, 
deoarece printre cei deţinuţi se află persoane ce au 
colaborat în trecut cu gruparea, cum e dr. Petru Groza sau 
intelectuali care au avut legături indirecte cu fruntaşii 
naţional-ţărănişti. 

Maniu personal s-a interesat îndeaproape de această 
afacere, căutând să obţină informaţii cât mai complete. 

Intr-o scurtă expunere făcută intimilor săi în dimineaţa 
zilei de 20 decembrie a.c., Maniu a recapitulat propunerile ce 
i s-au făcut în vederea colaborării grupării naţional-ţărăniste 
cu „Acţiunea Patriotică” şi a amintit că a dat un răspuns 
negativ, fiindcă: 

a) nu poate să colaboreze cu o mişcare şi cu elemente 
care nu lucrează la lumina zilei, care se inspiră din orice 
necunoscute şi care nu pot fi controlate; 

b) n-a putut să ia în considerare programul unei acţiuni 
care nu prevedea în primul rând ca ţel suprem redobândirea 
integrităţii teritoriale a României. 

Totuşi, a spus Maniu, diferiţi intelectuali au fost captaţi, 


332 


unii crezând că pot să aducă un serviciu real cauzei 
democrate, alţii agitându-se numai pentru a se afla în 
treabă. 

Această lipsă de control în discuţie şi în relaţiile politice, în 
împrejurări care cer prudenţă extremă, a spus Maniu, a adus 
la „nenorocirea unor oameni de valoare, cum s-a întâmplat la Sibiu”. 

Maniu a declarat că condamnă procedeele comuniste, 
care pentru a semăna nemulţumirea în straturi cât mai largi, 
atrag, sub forme diferite, oameni de valoare şi-i expun în 
mod inutil represaliilor. 

Maniu a arătat că în acelaşi timp condamnă şi procedeul 
utilizat faţă de unii care au fost implicaţi în această afacere, 
specificând că - după părerea sa - este o eroare de a ridica 
pe unii la situaţiile de „martiri politici”, de a le da prestigiu şi 
popularitate şi „a-i crea astfel politiceşte”. 

Singura soluţie, a continuat Maniu, este de a lăsa partidele 
democratice să lupte în mod deschis împotriva 
comunismului, aceste partide se află în largul lor în această 
luptă. 

„Nici un român nu va accepta să meargă alături de 
comunişti când ei nu vor să lupte pentru hotarele ţării şi nici 
un ţăran nu va dori desfiinţarea proprietăţii. Dacă guvernul 
ar adopta această metodă, încercările comuniste ar cădea în 
ridicol”. 


O circulară a lui Maniu 


În legătură cu descoperirea ultimelor organizații 
comuniste, în cursul dimineţii de 20 decembrie a.c., Maniu a 
dictat lui Ghiţă Pop secretarul general al grupării, textul unei 
circulare adresate şefilor de organizaţii. 

În această circulară Maniu arată că în ultimul timp 
numeroşi intelectuali, induşi în eroare de persoane 
indezirabile, au fost antrenați într-o organizaţie numită 
“Acţiunea Patriotică” care îşi propunea să asocieze toate 
partidele, fără însă a putea corespunde țelurilor naţionale, 
urmărite azi de orice român. 

Maniu cere şefilor de organizaţii naţional-ţărăniste să 
atragă atenţia tuturor membrilor din grupare să evite orice 


333 


contact şi orice discuţii cu persoane necontrolate şi să 
respingă orice fel de propuneri de înţelegere sau colaborare, 
dacă n-au căpătat mai întâi aprobarea conducerii grupării. 

În caz contrar, spune circulara, se expun în mod inul 
represaliilor ordonate de autorităţi împotriva extremismului, 
fiindcă nu aduc nici un fel de serviciu cauzei. 


În gruparea liberală 


Măsura luată de autorităţi este bine primită. 

Conducerea grupării este de părere că toate focarele de 
agitaţie extremistă trebuie reprimate în mod energic, 
întrucât desfăşurarea evenimentelor nu îngăduie agitaţii de 
acest fel. 


In cercurile comuniste 


Ecouri care străbat din cercurile comuniste indică o mare 
enervare. 

Nu se contestă în aceste cercuri că documentele găsite 
sunt autentice şi că furnizează importante elemente de 
orientare autorităţilor. 


Sursă serioasă. 


ASRI, fond “d”, dosar nr.1559, f.55-57. 


132. 
1943 decembrie 22. Notă explicativă, scrisă de mână, a prof. 
Mihai Antonescu, despre intenţiile exprimate de Barbu 
Ştirbey în numele opoziţiei de a se întâlni cu mareşalul lon 
Antonescu, după care a aşteptat să fie invitat la discuţii de 
către Conducătorul Statului. 


NOTĂ 


Domnul [Barbu] Ştirbey a exprimat, printr-un general, dlui mareşal 
[lon] Antonescu dorinţa ca să-l vadă, împreună cu dl [luliu] 


334 


Maniu, dl Dinu Brătianu şi alţii, pentru a discuta situaţia 
generală a ţării. 

Socotind că o asemenea conferinţă ar putea să aibă un 
caracter care, în afară să fie interpretată ca nu ştiu ce 
schimbare de politică externă, de natură să provoace pe 
germani, care ştiu că dl mareşal Antonescu şi eu nu l-am 
văzut pe dl Maniu de la începerea războiului şi nici nu am 
conlucrat cu foştii demnitari din opoziţie, deşi i-am informat 
întotdeauna pe dnii [lon] Mihalache şi Gheorghe Brătianu, pe 
care i-am văzut şi eu şi dl Mareşal, asupra situaţiei ţării, am 
socotit că, chiar dacă această întâlnire ar avea loc, ea 
trebuie în orice caz să fie precis determinată dinainte, după 
cum cei care vin trebuie să aibă toate informaţiile din partea 
Guvernului, singurul în măsură să cunoască situaţia 
internaţională cu elementele ei, înainte de primirea acestora, 
astfel că îi trimisesem vorbă dlui Ştirbey că, dacă doreşte să 
vină, îl aştept la ora 11,30. 

Am avut, din nou, prilejul să-mi dau seama ce înseamnă 
slăbiciunile oamenilor care îşi închipuie că sunt tutorii 
profesionali ai neamului şi generaţiilor, şi care n-au învăţat 
nimic, nici în împrejurările grave pe care le-a trecut şi le 
trece încă Neamul. Din partea dlui Ştirbey este cu atât mai 
uimitor, cu cât am avut faţă de dânsul o atitudinea 
politicoasă totdeauna. Nu mai mă miră însă, de ce a ajuns 
neamul în 1940 cu asemenea oameni. 

Fireşte, i-am răspuns dlui Ştirbey că d-sa solicitase dlui 
Mareşal, împreună cu alţi 3 foşti demnitari, o audienţă care 
ar fi putut să fie interpretată, comentată, pe lângă că ar fi 
expus pe dl Mareşal la unele discuţii, lipsit de materialul 
necesar, dacă n-ar fi fost prevenit asupra obiectului 
discuţiilor, iar pe de altă parte, ar fi pus pe d-nii. demnitari, 
care voiau să-şi facă comunicarea, în situaţia de a vorbi 
Mareşalului înainte de a avea informaţiile generale, 
necesare, de care dispune Guvernul. 

Faţă de lipsa de politeţe a dlui Ştirbey, fireşte i-am 
răspuns că, cu aceeaşi demnitate cu care d-sa. aşteaptă să-i 
trimit scrisoare, îi răspund şi eu că n-am nici o comunicare 
să-i fac, astfel că nu văd pentru ce m-aş adresa d-sale. 


335 


ANIC, Fond PCM-Cabinetul Mihai Antonescu, dosar 464, f. 42-44. 


133. 
1943 decembrie 24. Notă a SSI privind comunicările făcte de 
luliu Maniu mareşalului lon Antonescu. 


NOTĂ 


Din ordinul dlui director general al Serviciului [Special] de 
Informaţii, m-am prezentat la locuinţa dlui luliu Maniu, fost 
Preşedinte al Consiliului de Miniştri - din Bucureşti, str. 
Sfinţilor nr.10 în ziua de 23 decembrie 1943, ora 21. 

Am avut misiunea de a-i aduce la cunoştinţă comunicările 
ce d-sa le-a făcut Guvernului la data de 20 decembrie 1943, 
aşa cum ele au fost transmise prin mine şi dl director general 
al SSI - cum şi a-i comunica răspunsul Guvernului la cele de 
mai sus, cuprins în cele 4 pagini ce mi s-au încredinţat. 

DI. Iuliu Maniu a citit ambele texte, la care a făcut 
următoarele observaţii: 

Textul comunicării făcută de d-sa Guvernului, aşa cum i se 
prezintă, scris din memorie de subsemnatul, coincide într- 
adevăr cu cele declarate de d-sa, însă cu aceste două 
remarci, pe care le recunosc a fi juste. DI Maniu arată că: 

1. „Expresia „duşmanii noştri seculari de la Est” nu 
acoperă în această formă, exact, ideea ce a exprimat. 

2. Vorbind de încetarea eventuală a ostilităţilor în cazul 
„ieşirii din Axă”, dl Maniu precizează că această atitudine 
urmează a se lua atât faţă de anglo-americani, cât şi faţă de 
ruşi. 

Cu privire la textul Guvernului cuprins în cele patru pagini 
de care a luat cunoştinţă, dl Maniu a făcut următoarele 
observaţii, care exprimă şirul gândirii sale. D-sa mi-a comunicat: 

„Vă sunt recunoscător pentru bunăvoința ce aţi avut de a- 
mi împărtăşi observaţiile organelor superioare, privitoare la 
conversaţia pe care am avut plăcerea să o am cu dvs., la 20 
decembrie a.c. Evident, nu este cazul ca să polemizez cu 
afirmaţiile cuprinse în împărtăşirile făcute! Este suficient să 
accentuez că îmi menţin întru torul părerile de atâtea ori 


336 


exprimate în decursul ultimilor ani. 

În special cred, că în faţa curentelor de opinie care străbat 
societatea românească (curente care adesea ating limite 
periculoase pentru viitorul societăţii şi naţiunii române) nu 
putem opune, decât rezistenţa sănătoasă şi viguroasă care 
să opună o piedică intelectuală şi morală, în calea răspândirii 
ideilor subversive. Cu forţe fizice nu se pot suprima idei care 
izvorăsc din anumite stări sociale, cum sunt cele de azi, care 
nemulţumesc omenirea aproape în toată lumea! 

Pilda Angliei şi Americii, ne arată că cea mai potrivită 
armă de luptă în contra ideilor subversive, este democraţia, 
care, spre fericirea omenirii, este adaptabilă oricăror 
necesităţi de stat. 

Abstracţie făcând de la aceasta, găsesc cu totul nedrept şi 
nepotrivit ca soarta ţărilor şi neamurilor, să fie angajată într- 
o luptă pe viaţă şi pe moarte, fără adeziunea expresă şi 
conştientă a maselor, care sunt prinse cu avutul, cu căminul, 
cu sănătatea şi cu viaţa lor, în această luptă. 

În ce priveşte problema externă, care ne preocupă în 
momentul de faţă, ţin să accentuez următoarele: 

1. Găsesc a fi fost o profundă greşeală împrejurarea că 
politica externă a statului nostru, a fost condusă astfel încât, 
chiar de pe timpul ex-regelui Carol al Il-lea, România a 
alunecat pe pantă - alături de Germania - şi ne-a dus la 
inimiciţia cu «Aliații», cu al căror ajutor am făcut România 
Mare. 

2. Dacă a fost natural şi drept să reanexăm Basarabia şi 
Bucovina, a fost o profundă greşeală că ne-am angajat 
alături de «Axă» într-un război ideologic cu Rusia. 

3. Că a fost o tot atât de mare greşeală, să intrăm cu 
armata noastră pe pământul rusesc, să cucerim teritorii şi 
într-un mod neînțeles să le luăm chiar în administraţie civilă, 
realizând instituţii cu caracter permanent. 

4. Că a fost o adevărată «crimă» că am lăsat să fie 
angajată armata română, în interiorul Rusiei, condusă în 
contra tuturor regulilor militare, neasigurându-i-se nici 
acoperirea nici retragerea, din care cauză ea a fost distrusă. 

5. Că menţinerea resturilor armatei noastre acolo şi 
după dezastrul care ne-a ajuns, este o încăpăţânată 


337 


provocare faţă de „Aliaţi” şi în special faţă de vecina noastră 
Rusia, cu care va trebui să trăim şi în viitor, în nemijlocită 
vecinătate. 

6. Că menţinerea acestei atitudini a noastră, poate fi 
izvorul adevăratei catastrofe a României, care se apropie cu 
paşi repezi. 

7. Că întreaga situaţie de pe frontul de luptă, 
prevesteşte înfrângerea «Axei» şi în consecinţă, rămânerea 
noastră mai departe în alianţă cu ea, înseamnă că la 
Conferinţa de Pace, ne vom prezenta alături de cei care au 
pierdut războiul şi alături de cei care vor fi acuzaţi că sunt 
duşmanii ideilor generoase ale omenirii: libertatea în genere, 
respectul de drept, democraţia, dreptatea socială şi 
libertatea naţiunilor. 

8. Că suntem ameninţaţi să fim în scurt timp invadaţi de 
Ruşi, în calitate de duşmani biruitori, ceea ce ar însemna 
distrugerea poporului şi ţării noastre. 

9. În consecinţa acestora, socotesc, că ar fi o absolută 
necesitate ca România să părăsească «Axa» şi cu aceasta, să 
evite ambele pericole arătate mai sus: de a fi la Conferinţa 
de Pace alături de partida bătută şi ca ţara noastră să fie 
invadată de ruşi, duşmani nouă. 

Rezistenţa noastră la Dunăre şi la Nistru faţă de «Aliați», 
va fi o imposibilitate militară şi politică. 

Dar depunerea armelor în momentul când «Aliaţii» se vor găsi la 
hotarele ţării, ar constitui un act grav din punctul de vedere 
al tradiţiilor naţionale. 

Ar fi o umilire nemeritată! 

Pentru aceasta, e necesar să schimbăm situaţia 
internaţională în care ne găsim, înainte ca «Aliații», cu 
armele lor îngrozitoare, să fie la frontierele noastre. 

Găsesc a fi o necesitate inexorabilă, îndrumarea vieţii 
noastre de stat în această direcţie, ţinând seamă şi de 
discursul Ministrului de Externe Cordell Hull, din Statele Unite ale 
Americii - care ne-a pus în vedere perspectivele groaznice ce 
ne aşteaptă, dacă continuăm atitudinea noastră de astăzi. 

Un discurs solemn cum a fost acela al Ministrului Cordell Hull, nu poate 
fi înregimentat în cadrul obişnuit al comunicărilor radiofonice — 
şi dacă el nu poate fi socotit ca o poruncă de urmat - dar în 


338 


tot cazul, el trebuie privit, ca un factor hotărâtor în tabloul 
situaţiei noastre externe. 

Cât mă priveşte, cred că aceste considerente sunt 
chemate să hotărască atitudinea noastră în politica de stat a 
României şi trebuie să declar că sunt gata să iau 
răspunderea pentru astfel de politică, cu singura condiţie ca 
să mi se lase urgent posibilitatea, să coordonez această 
radicală schimbare, cu evenimentele internaționale 
determinante. 

În special, să sincronizez atitudinea schimbată a României 
cu acţiunile «Aliaților» şi în consecinţă să iau de cu bună 
vreme, garanţiile necesare că atitudinea schimbată a ţării 
noastre să fie îmbrăţişată cu sprijinul necesar al puterilor 
aliate, care, în principiu, au aceleaşi interese ca şi noi şi au 
de apărat aceleaşi compartimente ale configurației 
internaţionale, ce formează şi principalele noastre 
preocupări. 

Ţara nu poate fi aruncată într-o aventură pe bază de 
simple informaţii şi vagi promisiuni! 

Paşii ei, trebuie să se sprijine pe înțelegeri precise şi mai 
trebuie susținuți prin concertări concrete în care scop este 
necesară o libertate de mişcare şi de acţiune, de care eu şi 
partidul pe care-l prezidez, de atâta vreme am fost lipsiţi”. 

Cu aceasta s-au încheiat noile declaraţii făcute de dl luliu 
Maniu, în scopul de a fi comunicate forurilor în drept. 


Maior magistrat rez. procuror militar, 
Tulius Goruneanu!”, 


Preşedinte de Curte de Apel. 


Sursă serioasă. 


ASRI, fond “d”, dosar nr.822, f.42-44. 


17 Maior (r) magistrat Tuliu Goruneanu, consilier la Curtea de Apel din Timişoara, la 
acea dată angajat al SSI la Secţia a VIll-a Juridică,, prieten şi om de încredere a lui 
luliu Maniu, despre care, Eugen Cristescu spunea în documentele sale memorialistice: 
„Prin acest magistrat, [dl Maniu] îmi trimitea - şi mi-a trimis în diferite rînduri - unele ştiri 
mai importante, pe care le primea dumnealui din străinătate. Unele erau mesaje cu 
character politic, privind Ţara Românească. Toate aceste mesaje şi ştiri au fost 
communicate de mine domnului mareşal Antonescu”; vezi Cristian Troncotă, Omul de 
taină al Mareşalului, Editura Elion, Bucureşti, 2006, p. 351. 


339 


134. 
1943 decembrie 27. Notă a SSI despre activităţile politice ale 
național-țărăniştilor şi liberalilor. 


NOTĂ 
Din cercurile politice 


1. De câtva timp Maniu, Ştirbey şi Dinu Brătianu menţin o 
legătură mai strânsă. 

In cursul ultimelor două săptămâni cei trei bărbaţi politici 
au avut două întâlniri, consacrate examinării ştirilor, 
zvonurilor şi comentariilor asupra situaţiei actuale. 

La o întrevedere care a avut loc în ziua de 16 decembrie 
a.c., Ştirbey a insistat îndeosebi asupra avertismentelor 
americane, cerând ca cele două principale grupări din 
opoziţie să studieze această problemă şi să găsească o 
soluţie liniştitoare pentru Aliați. 

Știrbey a sugerat un mesaj pe care opoziţia l-ar trimite 
cercurilor aliate şi prin care să se arate imposibilitatea unei 
actiuni interne, dar dorința democratilor de a acţiona în 
momentul când situația s-ar schimba. 

2. La sfârşitul săptămânii trecute au avut loc 
conciliabule între fruntașii liberali şi  naţional-ţărănişti, 
obiectul acestor consultări fiind provocat de cererea liberală 
de a se examina avertismentele lui Cordell Hull în lumina 
deciziilor de la Teheran. 

Dinu Brătianu socoteşte că există o legătură cauzală între 
cele două fapte, ceea ce ar face din declaraţiile ministrului 
de externe american un fapt deosebit de important. 

3. Sebastian Şerbescu, care l-a văzut pe Iuliu Maniu, a 
relatat amicilor săi că acesta i-ar fi făcut unele declaraţii 
politice şi în legătură cu războiul. 

Intre altele Maniu - după relatările lui Şerbescu - a 
declarat că se găseşte în posesia unei informaţii după care 
sovieticii s-au angajat la conferințele recente cu Marea 
Britanie şi Statele Unite, ca până la mijlocul lunii februarie 
1944 să încerce o mare ofensivă urmărind a rupe frontul de 


340 


nord şi a ajunge în Polonia; această acţiune va trebui să 
coincidă cu atingerea, pe frontul de Sud, a liniei Nistrului. 

În acel moment - a relatat Şerbescu - informaţiile lui 
Maniu arată că este posibil să se producă şi atacul din Vest al 
Aliaților, printr-o debarcare masivă în Franţa, precum şi în 
Balcani. 

4. De către apropiații săi se afirmă că imediat după 
sărbători Mihail Ralea proiectează a pleca în Ardeal, în 
regiunile muncitoreşti, unde, dacă va avea ocazia, va lua 
contact cu fruntaşii muncitorilor din fabrici şi ateliere. 

Ralea - afirmă aceleaşi cercuri - crede că astfel va stabili o 
serie de contacte, care în viitor îl vor scuti de a apela la 
sprijinul foştilor fruntaşi de stânga, despre aceştia din urmă 
având impresia că îi vor pune condiţii sau chiar îi vor face 
dificultăţi. 

5. Barbu Ştirbey a avut o întrevedere cu generalul Rădescu, 
consacrată examinării situaţiei interne şi externe. 

Totodată s-a discutat despre participarea noastră actuală 
la războiul din Răsărit, punându-se problema unui demers 
scris la dl mareşal Antonescu. 

De asemenea, s-a mai discutat despre tratativele 
economice româno-germane, despre atitudinea legionarilor 
şi despre poziţia pe care trebuie să o adopte opoziţia. 

6. Cercurile politice care în scopuri de informare menţin 
un contact cu legaţiile neutre, relatează că în legătură cu 
activitatea carlistă în străinătate au aflat de la Legația 
Portugaliei următoarele detalii: 

Rosenthal, fost ataşat de presă, a plecat cu Clipperul la 
Londra. 

Obiectivul acestei călătorii este o întâlnire cu lordul Beaverbrook, 
pe care îl cunoaşte personal şi pe care încearcă probabil să-l 
câştige pentru cauza carlistă. 


Sursă serioasă. 


ASRI, fond “d”, dosar nr.1559, f.58-60. 


135. 
1943 decembrie 28. Notă SSI despre părerile exprimate de 


341 


Gheorghe Brătianu în urma unui articol critic la adresa sa 
apărut în „Bukarester Tageblatt”. 


NOTĂ 


Gheorghe Brătianu a luat atitudine pe chestiunea 
articolului apărut de curând în ziarul „Bukarester Tageblatt” 
şi în care se vorbea de rolul său în actualul conflict din 
răsărit, unde a luptat alături de soldaţii germani, pentru ca 
astăzi să militeze într-o grupare care aşteaptă totul de la 
victoria anglo-americană. 

Gheorghe Brătianu a avut o lungă discuţie cu Dinu 
Brătianu şi dr. Angelescu, arătându-se profund afectat de 
cele cuprinse în articol, socotindu-le atât o imixtiune 
indelicată, cât şi o insultă adusă persoanei sale care, luptând 
pentru recucerirea Basarabiei şi Bucovinei, a făcut ceea ce ar 
fi făcut orice bun român. Cu prilejul discuţiilor angajate pe 
teme acestui articol, Gheorghe Brătianu a ţinut să sublinieze 
că nu a fost niciodată germanofil sau rusofob, dar a fost 
întotdeauna de părere că nu trebuie să ignorăm tendinţele 
dominatorii ale  panslavismului rusesc. După cedarea 
Basarabiei şi Bucovinei de către guvernul Tătărăscu, 
Gheorghe Brătianu declară că teza sa în privinţa ruşilor a 
obţinut o confirmare categorică. Ivindu-se prilejul războiului 
Reichului german împotriva URSS, a plecat pe front să-şi facă 
datoria, fiind mobilizat, iar decorarea sa a fost o 
recunoaştere strict militară. 

Relaţiile sale cu conducătorii Reichului, Gheorghe 
Brătianu le socoteşte că au fost simple relaţii de curtoazie şi 
nu de afinități politice, neîmpărtăşind niciodată teoriile 
naţional-socialiste şi neavând afinități de vederi 
internaţionale. Gheorghe Brătianu a mai declarat că, 
utilizând prilejul întrevederilor avute cu Hitler şi Göering, a 
manifestat sentimente filofranceze şi a împărtăşit ecourile 
revoluţiei franceze, opinând pentru libertatea ţărilor şi 
libertatea alegerii regimurilor lor politice interne. Publicarea 
articolului menţionat în „Bukarester Tageblatt” o socoteşte 
ca fiind o ocazie binevenită pentru a pune la punct şi această 


342 


chestiune, date fiind unele critici care i se aduc, în legătură 
cu acţiunea sa politică alături de luliu Maniu. 

Gheorghe Brătianu a rugat pe Dinu Brătianu şi dr. 
Angelescu să studieze eventualitatea convocării unei adunări 
a forurilor grupării liberale, în faţa cărora doreşte să explice 
atitudinea sa politică şi, în special, atitudinea sa faţă de 
Germania de la 1933 până acum, atitudinea sa faţă de aliaţii 
din fostul război mondial, cât şi atitudinea sa din totdeauna 
faţă de Rusia. Aceste explicaţii, Gheorghe Brătianu doreşte 
să le dea pentru ca, astfel, să de clarifice şi nedumeririle 
unora asupra acţiunii sale politice alături de gruparea 
naţional-ţărânistă. 

In acelaşi timp, a declarat că va sesiza şi pe luliu Maniu, 
socotind articolele din „Bukarester Tageblatt” ca o imixtiune 
în viaţa internă românească. De asemeni, a afirmat că va 
căuta să lămurească aceste lucruri şi cu unii factori germani, 
cât mai curând 


ANIC, Fond PCM-Cab. Mil., dosar 65/1941, f. 197-198. 


136. 
1943 decembrie 28. Notă a SSI despre activităţile politice ale 
naţional-țărăniştilor. 


NOTĂ 
De la naţional-ţărănişti 


1. În după-amiaza de 23 decembrie a.c., la căminul 
studenţilor ardeleni refugiaţi, a avut loc serbarea Pomului de 
Crăciun, la care, în afară de circa 120 studenţi şi 30 alte 
persoane, au mai fost de faţă Ghiţă Pop, llie Lazăr, Mihai 
Popovici cu soţia sa, dna Orghidan, Munteanu de la Comisariatul 
Refugiaţilor, Emil Marinescu, directorul căminului etc. 

La ora 18.30 a apărut Juliu Maniu, care a fost întâmpinat cu 
aplauze vii şi prelungite. 

Serbarea s-a deschis cu „Deşteaptă-te Române”, executat 
de corul de sub conducerea lui Oancea, după care a luat 
cuvântul Marincaş, care a adus omagii şi mulţumiri 


343 


sprijinitorilor, cât şi urări de izbândă idealului ardelenesc. 

După câteva colinde executate de cor, a luat cuvântul 
Mihai Popovici, care între altele a spus: 

„Libertatea naţională a popoarelor a fost asigurată prin 
Tratatul de la Trianon; această piatră unghiulară care a creat 
şi libertatea şi integritatea poporului român, a fost atacată 
acum patru ani de forţe noi, care azi caută să răpească 
această libertate. 

Aceste forţe oculte, duşmănoase, au dezmembrat trupul 
ţării şi au dăruit - din scopuri egoiste - o parte ruşilor, o 
parte bulgarilor şi alta ungurilor. 

Dar va veni din nou timpul adevăratelor forţe, a forţelor 
creatoare, care vor face să dispară cele de acum şi care vor 
reface România aşa cum trebuie să fie prin idealul ei. 

Acestea sunt forţele de care trebuie să ascultăm dacă 
vrem să cunoaştem fericirea prin libertatea naţională”. 

În continuare a îndemnat studenţii la o activitate mai 
intensă, „nu prin vorbe ci prin fapte; fapte răsunătoare”, 
dând exemplu manifestaţia de la 1 decembrie, dacă era de 
proporţii mai mari. 

Programul s-a încheiat cu câteva colinde, fără ca Maniu să 
fi luat cuvântul până la sfârşit. 

După aceea dna Popovici a împărţit daruri la un număr de 
studenţi. 

Maniu s-a retras la ora 19.30, însoţit de aplauze zgomotoase iar 
serbarea a continuat. 

2. În cercurile intime ale lui Iuliu Maniu se recunoaşte că 
situaţia Angliei este, din punct de vedere politic, dintre cele 
mai grele în momentul de faţă, când punctul de vedere 
sovietic este dominant. 

Maniu crede că este vorba numai de o criză trecătoare în 
politica britanică, dat fiind că Londra este convinsă că 
Uniunea Sovietică va fi sleită până în cele din urmă, ţinând 
seama de faptul că Germania este încă foarte puternică. 

În legătură cu situaţia internaţională a ţării noastre, luliu 
Maniu a afirmat faţă de intimii săi că o va cunoaşte în 
termeni exacţi după înapoierea lui Beneş la Londra. 

Maniu crede că în discuţiile fostului preşedinte al Republicii 
Cehoslovace, cu Stalin şi Molotov, a fost discutată şi problema 


344 


românească, dat fiind că Beneş va sprijini politica sovietică 
în Europa Centrală. 

Maniu aşteaptă să fie informat de către Beneş la revenirea 
acestuia la Londra. 

Pe de altă parte, în aceleaşi cercuri, se crede că în Turcia 
se fac mari pregătiri militare şi că nu este exclus ca în 
primăvară Turcia să intre în război împotriva Germaniei. 

Aceleaşi cercuri relevă că România are în guvernul turc un 
sincer apărător al cauzei sale şi că la Cairo, preşedintele 
Inonu, în discuţiile avute cu Roosevelt şi Churchill, a luat apărarea 
României, arătând că Rusia revendică întreaga Moldovă. 

3. In conducerea naţional-ţărănistă s-au produs de 
câtva timp două concepţii de politică externă diferite, 
reprezentate prin Lugoşeanu şi Vişoianu. 

In jurul acestor teze se grupează, după înclinații, fruntaşii 
grupării şi discuţiile au mai mult decât o importanţă 
principală, întrucât au rostul de a elucida directiva pe care o 
va lua gruparea imediat după armistițiu. 

Lugoşeanu susţine necesitatea reîntoarcerii la politica 
titulesciană: legături strânse cu anglo-americanii şi eventual 
francezii, relaţii amicale cu sovieticii, o formă de Mică 
Înţelegere cu Cehoslovacia şi eventual alta de Înţelegere 
Balcanică. 

Vişoianu susţine, şi el, necesitatea unei astfel de politici, 
mai ales că se socoteşte un continuator al principiilor 
titulesciene, însă crede că noul echilibru de forţe europene 
cere o modificare a politicii lui Titulescu şi o adaptare a 
acesteia la noile contingenţe. 

Astfel, spune Vişoianu, Titulescu avea în vedere o Uniune 
Sovietică absentă din afacerile mondiale şi prezentă doar la 
Societatea Naţiunilor. 

De această dată, URSS va participa probabil activ la afacerile 
europene, şi este posibil să domine Estul şi Sud-Estul european. 

Trebuie, deci, nu numai relaţii amicale cu ruşii, nu numai 
bună vecinătate, ci şi colaborare în sens de alianţă fără 
rezerve, oricare ar fi gradul de alianţă cu puterile 
occidentale. 

O Mică Înţelegere, sau o Înţelegere Balcanică, ar fi numai 
în funcţie de relaţiile pe care le-am avea în acel moment cu 


345 


Moscova. 

Aceasta, susţine Vişoianu, este în adevărat spirit 
titulescian ..... a vedea în factorul sovietic cel principal şi în 
cel aliat cel secundar, nu invers, cum susţine Lugoşeanu. 

4. Maniu a fost informat şi a căutat a verifica informaţia, 
după care o delegaţie militară suedeză, în frunte cu sub-şeful 
de stat major al armatei, a plecat la Londra. 

Motivul anunţat ar fi vizitarea unor întreprinderi militare 
engleze, însă în realitate este posibil să fie vorba de 
studierea unui acord militar şi de coordonare a unor măsuri 
militare, în vederea evenimentelor care se pot produce în 
regiunea nordică a continentului. 

Maniu a comunicat aceste informaţii, la rândul său, lui Dinu 
Brătianu şi Barbu Ştirbey. 


Sursă serioasă. 


ASRI, fond “d”, dosar nr.1540, f.195-198. 


137. 
1943 decembrie 30. Notă a SSI despre activităţile politice ale 
national-tărăniştilor. 


NOTĂ 


Din cercurile politice 


1. După schimbul de vederi şi de informaţii pe care l-a 
avut cu fruntaşii naţional-ţărănişti aflători în capitală, Maniu a 
avut o întrevedere cu Dinu Brătianu. 

Maniu a discutat situaţia României, în lumina noilor 
evenimente pe care le socoteşte că ne privesc direct: 

a. Avertismentul lui Cordell Hull, care - după opinia lui Maniu 
- înrăutăţeşte situaţia noastră; 

b. Un articol din „Times” în care se face o distincţie între 
guvernul şi poporul român şi care ne lasă deci o posibilitate 
de a ne modifica politica; 

c. Ştirea încă necontrolată, după care Ministerul de 
Externe german ar dori ca guvernul român să-şi fixeze 


346 


poziţia sa în faţa unei eventuale invazii anglo-americane în 
Balcani; 

d. Importanţa factorului sovietic în afacerile sud-estice; 

e. Ştirea că s-ar fi stabilit o înţelegere militară între 
Turcia şi Uniunea Sovietică, ceea ce ar putea modifica datele 
cunoscute ale problemei şi a asigura sovietelor o influenţă 
mai mare în Balcani. 

În această lumină, preşedinţii celor două grupări au 
discutat posibilităţile de a ajunge la un contact direct cu 
guvernele aliate şi de a convinge guvernul nostru că 
asemenea relaţii trebuie înlesnite, argumentând că ar fi în 
interesul superior al ţării. 

2. În ajunul Crăciunului a sosit de la laşi ziaristul Emi/ 
Serghie, care l-a vizitat pe Iuliu Maniu, având cu acesta o discuţie 
de două ore. 

După discuţie, Serghie a declarat că punctul de vedere al 
lui Maniu este că războiul nu va mai ţine mult timp, că 
victoria va aparţine aliaţilor şi că trebuie să fim pregătiţi 
pentru momentul decisiv, când lupta defensivă va ajunge la 
graniţele României. 

Pentru acest scop, Maniu a recomandat toată atenţia, în 
special în regiunea de nord a ţării, interesându-l atitudinea 
populaţiei germane. 

După întrevederea cu Maniu, Serghie a avut o întâlnire cu 
Mihail Ralea, cu care este prieten. 

Ralea i-a vorbit despre proiectele sale politice, cerându-i adeziunea. 

3. Persoana lui Ralea a început să fie obiectul de atac, 
relativ concentric, al celor cunoscuţi pentru înclinațiile lor de 
extremă stângă. 

Obiecţiile care i se aduc de către unele cercuri 
reprezentate prin prof. Constantinescu-laşi, Paul Teodorescu 
etc., sunt rumătoarele: 

a. A dat un sprijin făţiş dictaturii, susţinând regimul de 
arbitrar al fostului Rege Carol al II-lea, creând astfel o confuzie 
în masele muncitoreşti. 

b. S-a arătat şi se arată gata ca prin legăturile pe care 
îşi închipuie că le are cu muncitorimea, să creeze „sindicate 
galbene” la dispoziţia burgheziei româneşti pe care încearcă 
să o salveze faţă de fenomenul penetraţiei şi influenţei din 


347 


Răsărit. 

c. Se foloseşte de rămăşitele unor cadre avansat 
democrate spre a-şi forma o platformă absolut personală, 
pentru viitorul politic. 

d. Caută, prin relaţiile personale pe care le mai are — 
printre aceştia fiind dr. Lupu şi Gh. Tătărescu etc. — să-şi rezerve 
şi o portiţă politică pentru eventualitatea unei continuări a 
burgheziei la noi în ţară. 

e. Dacă extrema stângă va avea nevoie, în primele 
momente, de un personal naţional, nu persoana lui Mihail 
Ralea, „compromisă politiceşte, imoral în viaţa publică, 
poate să o reprezinte”. 

f. De aceea ar trebui cu un ceas mai devreme să se 
lămurească poziţia lui Ralea şi să nu i se mai ofere prilej de 
confuzie în opinia publică. 

4. În cercuri politice democrate se comentează cu interes 
textul articolului - anexat în traducere - apărut în “National 
Zeitung” din Basel, cu data de 17 decembrie a.c., referitor la 
poziția României. 


Sursă serioasă. 


ASRI, fond “d”, dosar nr.1559, f.85-87. 


138. 
1943 decembrie 30. Notă a SSI despre activităţile politice ale 
liberalilor şi național-ţărăniştilor. 


NOTĂ 
Din activitatea cercurilor politice 


1. În ziua de 29 decembrie a.c., a avut loc la Biserica Visarion un 
parastas pentru pomenirea lui /G. Duca, de la a cărui moarte se 
împlinesc 10 ani. 

Au luat parte Dinu Brătianu, Bebe Brătianu, VP Sassu, dr. 
Angelescu, Tancred Constantinescu, Al. Lapedatu Şi alţi numeroşi 
membri ai grupării liberale. Gh. Brătianu n-a participat. 

Au mai asistat C. Argetoianu, C. Vişoianu, Savel Rădulescu etc. 


348 


Grupul Tătărăscu a luat parte la parastasul ce s-a oficiat 
la Urşani, la mormântul lui I.G. Duca, unde au fost Gh. 
Tătărăscu, Costel Tătăranu, H. Aznavorian, Georgel Gheoghiu etc. 

Doamna Duca a luat parte la parastasul de la Urşani, 
localitate unde dealtfel stă aproape tot timpul anului. 

Grigore Duca, fratele lui I.G. Duca a luat parte la parastasul 
de la Bucureşti, unde au fost în total cca 200 persoane. 

Liberalii s-au plâns de asistenţa redusă, arătând că în faţa 
amenințărilor care se ridică în contra burgheziei, o 
participare mai numeroasă la parastasul fostului şef al 
partidului burgheziei române ar fi însemnat o solidarizare a 
acestei clase sociale. 

2. Prof. loan Hudiţă a fost numit zilele trecute titular la catedra de 
istoria diplomaţiei de la Facultatea de Filosofie şi Litere din 
Bucureşti. 

Reamintim că Hudiţă este licenţiat în Drept şi Litere de la 
Universitatea din laşi. 

A fost la început profesor de istorie în învăţământul 
secundar, iar în 1921, obţinând de la Universitatea din laşi o 
bursă pentru specializare în străinătate, a plecat în Franţa, 
Belgia şi Germania, unde a studiat şase ani, luându-şi şi 
doctoratul în litere la Sorbona. 

De la întoarcerea din Franţa a funcţionat în calitate de 
conferenţiar de istorie diplomatică la Facultatea de Litere din 
laşi, apoi în aceeaşi calitate la Academia Comercială din 
Bucureşti, de unde a trecut conferenţiar definitiv de istoria 
universală la Facultatea de Filosofie şi Litere din Bucureşti. 

Amintim că Hudiţă este preşedinte al Soc. „Garajele 
Mihăescu” şi consilier la Soc. „Filmul Românesc”. A făcut parte 
şi din consiliul Soc. „Dunărea Română” de unde a demisionat 
la sfârşitul anului 1942. 

3. Mihail Ralea fostul ministru al Muncii, a fost transferat ca 
profesor titular de psihologie la Facultatea de Filosofie şi 
Litere din Bucureşti. 

Reamintim că Ralea era, din 1938, până acum, titular la 
catedra de Estetică şi Critică Literară de la aceeaşi Facultate, 
iar între 1926 şi 1938 a fost profesor de Psihologie şi Estetică 
la Facultatea de Filosofie şi Litere din laşi. 

4. În cercurile politice se comentează faptul că înainte 


349 


de a pleca din ţară, Pamfil Şeicaru a avut o întrevedere de 
două ore cu Gh. Brătianu, la locuinţa acestuia. 

Gh. Brătianu a declarat că, Pamfil Şeicaru i-a expus 
proiectul unei acţiuni pentru ţara noastră, la Lisabona, 
pentru demonstrarea dreptăţii cauzei româneşti. 

În acest scop, Şeicaru ar fi cerut şi concursul lui Gh. 
Brătianu pe lângă personalităţile străine pe care le cunoaşte. 

Aceleaşi cercuri mai arată că Iuliu Maniu aflând de la Ion Vine 
despre proiectele lui Şeicaru a manifesta rezervă. 

5. Apropiaţii lui Pamfil Şeicaru dezmint zvonurile care 
au circulat şi afirmă cu hotărâre că directorul „Curentului” se va 
înapoia în ţară imediat după terminarea vacantei. 

Aceleaşi cercuri arată în escala făcută la Berlin, Şeicaru a 
căutat să-şi de-a seama de starea de spirit a populaţiei şi a 
vizitat cartierele bombardate, fiind însoţit de corespondentul 
local al ziarului. 


ASRI, fond “d”, dosar nr.1559, f.93-95. 


139. 
1943 decembrie 31. Notă a SSI cu referire la discutiile dintre 
fruntaşii  naţțional-ţărănişti privind posibilitățile ieșirii 
României din război. 


Conducătorii liberali şi național-țărănişti au examinat, cu 
prilejul ultimilor consfătuiri, în care şi cea de la dl Barbu 
Ştirbey în Calea Victoriei, o seamă de probleme puse de 
ultimele manifestări politice din ţară şi străinătate. 

D-nii luliu Maniu, Brătianu şi Ştirbey au fost de acord 
asupra faptului că atitudinea dlui mareşal Antonescu faţă de 
nemti şi întregul ansamblu de raporturi cu Reichul german a 
înregistrat o interesantă schimbare. 

Această atitudine devansează cu mult pe aceea a 
opoziţiei după manifestarea publică cu proclamația către 
armata română, al cărui text dl Maniu îl poseda de joi, de la 
ziaristul lon Vinea. 

DI Barbu Ştirbey a fost mai categoric , arătând că 
atitudinea dlui mareşal Antonescu este pentru Aliați mult 
mai importantă decât aceea a grupului de oameni politici, 


350 


care s-au limitat în tot cursul vremii la manifestări 
documentare. DI mareşal Antonescu este conducătorul ţării 
în funcţiune şi având sprijinul armatei. El poate, după cum a 
declarat dl Barbu Ştirbey, după cum îl cunoaşte d-sa din 
declaraţiile dlui general Rădescu, să provoace în orice 
moment o acţiune complet contrarie celei de până acum, 
adică să treacă împotriva nemților. Trebuie să fie convins că 
această acţiune ar fi total în serviciul ţării. 

Or, informaţiile dlui Ştirbey sunt că dl mareşal Antonescu 
este convins despre faptul că nemţii nu mai pot câştiga 
victoria, că soarta noastră se va decide la Conferinţa Păcii şi 
că, prin determinarea unei acţiuni militare într-un moment 
care să folosească Aliaților, România îşi poate esențialmente 
salva soarta. Nu o acţiune în genul celei a mareşalului 
Badoglio în Italia, care ar eşua, neavând continuitate, ci una 
care să modifice total raportul de situaţiuni în această 
regiune a frontului. 

DI Barbu Ştirbey a dezvoltat, având în totul asentimentul 
dlui general Rădescu, următorul punct de vedere: 

În faţa Aliaților există astăzi, în ceea ce priveşte România, 
trei grupe de forţe de care trebuie ţinut seama când se 
examinează situaţia ei strategică: primul grup este cel de la 
Londra, al doilea cel al dlor Maniu şi Brătianu şi al treilea al 
mareşalului Antonescu. 

Cât timp mareşalul Antonescu se arăta intrasigent în 
acţiunea sa alături de nemți, desigur că importanţa primelor 
două grupe a fost deosebit de importantă pentru Aliați. Din 
momentul însă ce mareşalul Antonescu confirmă prin 
atitudinea sa, acceptarea şi a altor posibilităţi de terminare a 
rătboiului decât victoria Germaniei, desigur că pentru 
cercurile aliate întregul interes se concentrează asupra sa. 

DI Barbu Ştirbey este, deci, pentru trecerea imediată la 
acţiune, de data aceasta şi din cauza posibilităţilor de 
precipitare a evenimentelor externe şi interne, cât şi de rolul 
activ, pe care mareşalul Antonescu ar putea să-l adopte în 
aceeaşi direcţie. Cu atât mai mult, cu cât există, în 
cunoştinţa tuturor, preznţa ţşi atitudinea dlui Mihai 
Antonescu, cu nimic de ignorat în cercetarea situaţiei. 

DI Barbu Ştirbey este, deci, acela care preconizează 


351 


urgenta trecere la acţiune. Primejdia unei acţiuni împotriva 
ţării din partea nemților este prezentă şi acum, după cum 
poate fi porice moment încercată. În executarea acţiunii lor, 
cele două partide nu trebuie să aibă în vedere decât 
posibilităţile reale, dintr-o parte şi alta, fără ezitări. În 
această atitudine, dl Barbu Ştirbey e sprijinit de dl general 
Rădescu, care a dat şi relaţiile de mai sus unui intim prieten 
al său. 

In ce priveşte trecerea la acţiune, sunt unii dintre fruntaşii 
opoziţiei, ca dl dr. Lupu, care a lipsit la consfătuirea de la dl 
Barbu Ştirbey, dar care sunt pentru o concentrare a 
eforturilor pentru ţară, prin luarea contactului cu dl mareşal 
Antonescu. 

DI dr. Lupu crede în posibilitatea dlui mareşal, în timp ce 
dl general Rădescu şi-a manifestat lipsa de încredere şi a 
declarat că nici pe armată mareşalul Antonescu nu s-ar putea bizui 
în totul. 

Incepe, totuşi, să-şi facă loc teza dlui dr. Lupu. Nu ar fi, 
deci, exclus ca, imediat după sărbători, să se producă şi 
unele luări de contact în această direcţie. 

Această informaţie pleacă de la dl dr. Lupu, dată vineri 
dlui prof. lancu Botez. 


ASRI, fond „y”, dosar nr. 40 010, vol. 34, f. 120-123; 


1944 


140. 
1944 ianuarie 3. Notă primită de SSI despre opiniile poltice ale lui 
Iuliu Maniu. 
NOTĂ 


Anumite informaţii pe care le deţine dl luliu Maniu 
vorbesc de paternitatea dlui Mihai Antonescu în toate 
proclamaţiile către ţară şi Armată, date cu prilejul 
sărbătorilor Crăciunului şi Anului Nou. 


352 


Această informaţie a fost reţinută întru atât de dl luliu 
Maniu numai întrucât vădeşte tendinţa proclamaţiilor. 

În acelaşi timp dl luliu Maniu a comunicat intimilor săi 
prieteni politici că i s-au comunicat unele tatonări din partea 
mareşalului Antonescu în vederea unor discuţii asupra 
situaţiei generale. 

DI luliu Maniu a declarat că, personal, domnia sa nu are 
nimic împotriva unei asemenea luări de contact. Domnia sa 
a constatat însă că dintre personalităţile politice cu care este 
pe aceiaşi linie de acţiune, ecoul unei asemenea ştiri a găsit 
o primire ostilă. 

Totuşi, dl Iuliu Maniu a declarat că nu are nimic împotriva 
unui contact de informare cu mareşalul Antonescu, peste 
orice contigenţe politice momentane şi fără ca acest contact 
să însemne vreun angajament. 


ASRI, fond “d”, dosar nr.1540, f. 468. 


141. 
1944 ianuarie 3. Extras din Buletinul informativ înaintat 
Preşedinţiei Consiliului de Miniştri referitor la noile 
instrucțiuni ale Comitetului Central al Partidului Comunist. 


a) Comitetul Central al Partidului Comunist din România a 
trimis organizaţiilor în subordine unele instrucțiuni privind 
activitatea politică a acestora. 

În cuprinsul instrucțiunilor se afirmă următoarele: 

Fată de teroarea dezlănţuită de Siguranţă, împreună cu 
agenţii Gestapoului, acţiuile Partidului Comunist trebuie să 
fie intensificate. 

Organizațiile Partidului Comunist nu trebuie să uite 
sarcina revoluționară ce le incubă, cu lozincile: 

1. Dărâmarea regimului Antonescu. 

2. Lărgirea opiniilor favorabile ideilor pentru care luptă 
marile demicratții. 
3. Organizarea pe scară largă a acțiunilor de sabotaj. 

4. Crearea unui front larg, pe baze minimale, a tuturor 

democraţiilor (front patriotic, uniune patriotică). 
Instrucţiunile amintesc că în opinia publică din România 


353 


se menţine curentul de înţelegere al efortului făcut de puterile 
democrate pentru salvarea Europei de teroarea şi 
subjugarea nazistă. Accentuarea lui ar putea servi şi acum 
de a fi feriţi de eventuale atacuri aeriene, cât şi la încheierea 
păcii, când ar putea uşura întrucâtva situaţia tragică în care 
se află România. 

b) In Târgovişte, pe starada Nicu Filipescu, s-a găsit un sul 
cu manifeste comuniste, aruncate probabil de teama raziilor, de 
posesor, înainte de a fi distribuit. 

In unele manifeste se făcea apologia Puterilor Aliate: 
Rusia, Marea Britanie, Statele Unite, „puteri unite atât în 
strategia lor de război cât şi în planurile lor de pace”. 

Printre altele, se îndeamnă populaţia „să-şi spună 
cuvântul, fără a se lăsa influenţată de conducerea actuală”. 

Un alt manifest lansat şi asupra Bucureştilor, în ultimul 
timp, conţine îndemnul: 

„Evacuaţi oraşul imediat”. 

c) Agenţii comunişti au recurs în ultimile zile la un nou 
mod de difuzare a materialului de propagandă, introducând 
manifeste în buzunarele paltoanelor la garderobele restaurantelor. 

S-a comunicat Ministerului Afacerilor Interne şi Marelui 
Stat Major. 


23 august 1944. Documente, vol. Il, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 
1984, p.49. 


142. 
1944 ianuarie 5. Notă a SSI despre comentariile fruntașilor 
national-tărănişti în legătură cu înaintarea trupelor sovietice 
şi situatia politică şi militară a României. 


NOTĂ 


Din cercurile politice 


1. În cercurile naţional-ţărăniste se manifestă o nelinişte 
profundă, provocată de înaintarea sovietică şi de 
consecinţele atribuite acesteia. 

Conducerii naţional-ţărăniste îi este teamă că ţara 
noastră a intrat în raza de acţiune a aviaţiei sovietice şi că 


354 


România nu va întârzia să fie obiectul apropiatelor operaţii 
sovietice terestre. 

Se manifestă îngrijorarea că, oricare ar fi eforturile germane 
de a contracara şi de a pori trupele sovietice, sforţările în 
această direcţie sunt sortite eşecului din cauza inferiorităţii 
numerice în oameni şi material a trupelor germane, iar 
apropierea Armatei Roşii de ţara noastră nu ar fi în acest caz 
decât o chestiune de timp, care numai cu greutate va putea 
fi evitată. 

În faţa acestor concluzii fruntaşii naţional-ţărănişti se 
întreabă dacă ţara noastră nu va deveni în orice caz teatru 
de război, eventualitate în care punându-se alternativa 
continuării luptei sau a capitulării nu ar fi preferabilă această 
din urmă soluţie. 

Este de relevat că această atitudine, defetistă îşi face tot 
mai mult loc în rândurile membrilor grupării. 

Ceea ce pare însă ca un fenomen curios, este faptul că 
naţional-ţărăniştii paralele cu acest defetism îşi manifestă 
totuşi dorinţa de a sprijini politica dlui mareşal Antonescu. 

2. In ultimele zile au avut loc între naţional-ţărănişti şi 
liberali discuţii referitoare la deciziile ce vor fi luate de 
grupările democrate în viitorul cel mai apropiat. 

In cursul discuţiilor au interesat în special date relative la 
potenţialul german şi, pornind de la evaluări aproximative la 
efectivele germane din România, s-a discutat posibilitatea 
întăririi acestor efective cu forţe din ţările apropiate, ca 
Ungaria, Bulgaria sau Croaţia, precum şi de peste Bug etc. 

In acelaşi timp s-au făcut aprecieri asupra efectivelor 
româneşti şi asupra posibilităţilor unei mobilizări generale. 

Au circulat în special o serie de ziare şi reviste elveţiene, 
necenzurate, procurate pe cale diplomatică, unele traduceri 
româneşti din ziare portugheze şi turceşti, procurate tot pe 
cale diplomatică, care se refereau toate la potenţialul 
german în comparaţie cu cel aliat şi sovietic, cât şi la 
posibilităţile dezvoltării evenimentelor militare în 
săptămânile ce vor urma. 

3. La începutul lunii ianuarie Maniu serbându-şi ziua de 
naştere,  fruntaşii  naţional-ţărănişti au luat inițiative 
sărbătoririi sale, cu care prilej i se va preda cu solemnitate 


355 


un preţios ceas de aur. 

De asemenea, se proiectează la domiciliul său din 
Capitală o recepţie - în limitele îngăduite de mărimea 
apartamentului ocupat - în cadrul căreia Maniu va expune 
faţă de intimii săi modul cum consideră situaţia politică 
generală. 

Deocamdată, Maniu a rugat pe unii din apropiații săi, 
printre care pe llie Lazăr, dr. Solomon, Leucuţia etc. să 
păstreze o atitudine cât mai discretă în legătură cu ultimele 
evenimente şi acţiunile pe care le iniţiază. 

Aceasta, fiindcă Maniu socoteşte primejdia unei reacţiuni 
a cererilor aliate nouă ca persistentă. 

4. În legătură cu întrevederea dintre Maniu şi generalul 
Rădescu, care a avut loc de curând la domiciliul şi în 
prezenţa lui Barbu Ştirbey, apropiații preşedintelui grupării 
naţional-ţărăniste deţin următoarele detalii: 

Ştirbey, spre a-l determina pe Maniu să-şi definească mai 
precis atitudinea şi intenţiile, s-a servit de geneneralul 
Rădescu, care l-a provocat imputându-i că nu este suficient 
de activ şi că tergiversează luarea unor hotărâri importante. 

Generalul Rădescu i-a declarat cu această ocazie că 
întrucât Maniu ezită a lua o decizie alţii o vor face înaintea 
sa, având atunci meritul iniţiativei, iar militarii îl vor urma, 
pentru că nu vor înţelege a sta în inactivitate în asemenea 
momente ale istoriei Ţării. 

„Dvs., a spus generalul Rădescu, aşteptaţi să vină 
englezii aici şi pe urmă să staţi de vorbă cu ei. Va fi prea 
târziu, căci atunci englezii nu vor mai avea nevoie de dvs., 
Domnule Maniu“. 

In continuareg generalul Rădescu a declarat că dacă 
domnul mareşal Antonescu va avea o iniţiativă categoric 
renovatoare în domeniul orientării noastre, atunci este 
probabil că va fi urmat de cei care azi aşteaptă de la Maniu un 
gest. 

Maniu a replicat arătând că nu a rămas inactiv şi că are 
legături ce funţionează perfect cu [Eduard] Beneş, care va 
avea rolul preponderent în acest sector european, ceea ce va 
fi de natură a asigura într-o largă măsură viitorul ţării noastre. 

Reproşându-i-se de către generalul Rădescu că menţine 


356 


un contact cu elementele de stânga avansate, Maniu a 
arătat că datoria sa este de a se informa direct, spre a 
cunoaşte pe oameni şi intenţiile lor în mod nemijlocit, dar că 
aceste contacte sunt şi vor fi de natură pur informativă. 

După această conversaţie Maniu a recomandat intimilor 
săi, căror le-a dat unele detalii, să nu divulge nimănui, 
considerând cele discutate ca fiind de natură discretă. 

5. Maniu a anunţat pe apropiații săi că probabil în cursul 
zilei de 7 ianuarie a.c. va pleca în Ardeal unde intenţionează 
a rămâne 3 - 4 zile. 

6. Stelian Popescu a avut în ultimul timp mai multe 
conversații cu miniştrii Tanrier şi de Weck, după care a avut 
O întrevedere cu Maniu, spre a-i comunica acestuia cele discutate. 

După informaţiile obţinute de Stelian Popescu în cursul 
discuţiilor avute cu cei doi miniştri neutri reiese că aliaţii au 
obţinut un acord deplin la conferinţa de la Teheran, cu privire 
la România şi Ungaria, luându-se consimţământul URSS 
pentru eventualitatea capitulării acestor două ţări. 

Cei doi miniştri străini ar fi opinat, însă, pentru încetarea 
acţiunii militare din Răsărit, cât mai curând, pentru ca în 
acest mod, să se producă distinct diferenţierea între 
atitudinea Germaniei şi a României. 

Cu ocazia întrevederii dintre Maniu şi Stelian Popescu s-a 
stabilit că acesta îi va pune la dispoziţie, în mod regulat, 
informaţiile pe care le posedă şi pe care le colectează din 
Capitală şi provincie prin intermediul redactorilor şi 
corespondenţilor „Universului“. 


ASRI, fond „d” — 1559, f. 112 — 115. 


143. 
1944 ianuarie 5. Notă SSI despre declaraţiile lui Atta 
Constantinescu, ministrul Lucrărilor Publice şi Comunicațiilor, 
in legătură cu unele atitudini politice ale lui Gheorghe 
Brătianu. 


Preşedinţia Consiliului de Miniştri 
Secretariatul General 


357 


NOTĂ 


În Buletinul din 30 decembrie [1943] prezentat domnului 
Mareşal, s-a comunicat alăturata notă a Serviciului Special 
de Informaţii, referitoare la discuţiile pe care Gheorghe 
Brătianu le-a avut cu Dinu Brătianu şi dr. Angelescu pe 
chestiunea unui articol apărut în „Bukarester Tageblatt”, 
articol în care se critica atitudinea sa politică. În aceste 
discuţii, Gheorghe Brătianu a precizat că relaţiile sale cu 
conducătorii Reichului le socoteşte simple relaţii şi nu de 
afinități politice. Domnul Mareşal, subliniind pasajul 
respectiv, a pus următoarea rezoluţie: „Ce zice domnul Atta 
Constantinescu, care a participat la cele cinci întrevederi politice 
pe care Gheorghe Brătianu le-a avut în fata sa cu Mareșalul 
Göring, înainte de 1940? Să fie întrebat.” 

Fiind întrebat de către domnul secretar general Rădulescu 
asupra chestiunilor de mai sus, domnul Atta Constantainescu 
recunoaşte că a luat parte la toate întrevederile, începând cu 
cele din ianuarie 1936, care au avut loc cu ocazia unor 
conferinţe ţinute de prof. Gheorghe Brătianu la Berlin despre 
relaţiile lui Bismark cu România. Cu privire la obiectul 
acestor întrevederi, domnul Atta Constantinescu declară 
următoarele: 

Cercurile germane ne-au invitat ca urmare a atitudinii noastre din 
Parlament, unde ne-am ridicat contra politicii ruse de încercuire a Germaniei 
prin politica lui Titulescu, partizanul trecerii trupelor ruse pe 
teritoriul României în Cehoslovacia. In toate conversațiile ce 
au avut loc până la 1939 nu s-au atins probleme de politică 
internă de partid sau de organizare politică. Teza pusă de 
domnul Gheorghe Brătianu a fost clară, expunând politica 
ostilă faţă de Rusia, dorinţa de a face schimburi economice 
cu Germania cât de largi, cu condiţia ca Germania să 
recunoască graniţele României. Fuhrerul şi G6ering ne-au 
autorizat deja, din 1936, să declarăm şi în Parlament că 
Germania este gata să recunoască frontierele României, 
concomitent cu un tratat economic, şi să dea României toate 
avantajele acordate lugoslaviei. La întoarcerea în ţară 
domnul Gheorghe Brătianu a dat un interviu în acest sens, în 
1937. 


358 


În 1937 se ajunsese deja la un text al unui tratat de amiciţie între 
România şi Germania, care a căzut însă din motivul că 
guvernul român nu a vrut să dea o scrisoare care să rămână 
secretă şi prin care ar fi declarat că, în eventualitatea că Liga 
Naţiunilor hotăreşte sancţiuni în contra Germaniei, România 
nu le va executa. Cu acest prilej, Göring mi-a declarat, într-o 
audienţă pe care am avut-o singur la el, că prin acest tratat 
Germania ar pierde prietenia Ungariei şi că, deci, trebuie să 
fie asigurată că va avea avantajul economic permanent din 
partea României; că noi, românii, avem norocul că el şi 
Fuhrerul sunt bavarezi, care instinctiv nu-i iubesc pe unguri 
şi că, în afară de aceasta, aportul economic al României este 
mai mare decât al Ungariei, astfel că ei ar fi bucuroşi, chiar 
cu riscul de a pierde Ungaria, să câştige prietenia României. 

Acest tratat căzând, la toate întrevederile ulterioare ei au 
cerut, prin noi, regelui Carol al II-lea României să declare că 
va rămâne în neutralitate chiar dacă Germania ar fi silită să 
intre într-un război. Această declaraţie o aşteptau de la 
Gafencu, în 1939, cu ocazia vizitei acestuia la Berlin. 
Declaraţia, însă, nu s-a produs. S-a produs, în schimb, o 
telegramă a lui Edgar Auschnit de la Londra către Gafencu, 
care-i interzicea să ia parte la parada militară organizată la 
Berlin cu ocazia zilei de naştere a Fuhrerului, pentru că ar 
produce un efect supărător la Londra. Gafencu era hotărât să 
nu se ducă dar, în urma faptului că telegrama fusese 
descifrată de guvernul german, totuşi s-a dus şi, pretextând 
că e bolnav, a părăsit tribuna la jumătatea parăzii. 

Atât în faţa Parlamentului român, cât şi în faţa 
personalităţilor germane, atât Gheorghe Brătianu cât şi eu 
am declarat că nu suntem nici anglofili, nici francofili, nici 
germanofili, nici rusofobi, că revendicăm onoarea de a fi 
români şi socotim că, în această cotitură a istoriei noastre, 
singurul drum pe care România îl poate avea este acela 
alături de singura putere care va putea opri pericolul rusesc 
pentru noi. Deci, alături de Germania. 

Acesta este leit-motivul care ne-a condus şi, în această 
ordine de idei, domnul Gheorghe Brătianu a fost 
perseverent. Este exact că, după arbitrajul de la Viena, când 
am considerat că este, poate, nedrept de a părăsi un întreg 


359 


popor pentru greşeala guvernului său, raporturile noastre cu 
ministrul german [la Bucureşti] au devenit mai rare şi din 
cauză că ministrul german s-a schimbat în acel timp şi noul 
ministru n-a căutat relaţii cu alte persoane, decât cele din 
guvern. 

Ştiu pozitiv că domnul Gheorghe Brătianu a aprobat 
războiul pentru recucerirea Basarabiei şi chiar domnul Dinu 
Brătianu a crezut că acest război nu se putea evita. Din toate 
povestirile domnului Gheorghe Brătianu, din timpul petrecut 
pe front, ştiu că a trăit în perfectă armonie cu camarazii 
germani şi că a apreciat mereu calităţile lor războinice. 


x 


Domnul Atta Constantinescu are toate notele 
întrevederilor şi stă la dispoziţia domnului Mareşal. 


ANIC, Fond PCM-Cab. Mil., dosar 65/1941, f. 193-196. 


144. 
1944 ianuarie 6. Notă a SSI despre acțiunile principalilor lideri 
politici. 


NOTĂ 


Din cercurile politice 


1. În ziua de 4 ianuarie a.c. a avut loc la Banca 
Românească o şedinţă a consiliului de administraţie, după 
care cei prezenţi au discutat chestiuni politice la ordinea zilei. 

Dinu Brătianu a comunicat că memoriul propus de către 
Maniu - şi în care 
urma să se vorbească de problema economică şi de poziţia 
României după avertismentul lui Cordell Hull n-a fost trimis, 
deşi maniştii prezentaseră un text redactat. 

Chestiunea a rămas în discuţie.; Dinu Brătianu şi-a 
exprimat părerea că asemenea intervenţii nu-şi mai au 
rostul. 

Gheorghe Brătianu a făcut un scurt comentariu al situaţiei 
militare, exprimând îngrijorarea că apropierea frontului ar 
putea să creeze noi dificultăţi şi că poziţia României devine 


360 


din ce în ce mai grea. 

Dinu Brătianu a relatat împrejurimile în care trei ofiţeri 
englezi - între care se afla şi un fost director la Societatea 
Unirea - s-au coborât cu paraşutele pe Câmpia Dunării, şi au 
fost imediat surprinşi de o patrulă de jandarmi. 

După relatarea lui Brătianu - şi care este de relevat că are 
o largă valoare circulatorie, ca zvon - cei trei englezi ar fi avut 
asupra lor o lădiţă şi s-au opus să fie deschisă de către 
organele inferioare, spunând că, conţine documente având o 
destinaţie superioară. 

Dinu Brătianu a arătat că n-a putut încă să verifice dacă 
lucrul este exact şi în ce consta aceste documente. 

Cei de faţă au reluat apoi discuţia asupra situaţiei de pe 
frontul de Răsărit, pe care îl consideră ca reprezentând 
simptome de gravitate. 

2. Stelian Popescu a comunicat atât conducerii liberale cât şi 
conducerii 
naţional - ţărăniste că deţine informaţii pe care le consideră 
alarmante cu privire la unele intenţii de a se realiza imediat 
mari reforme cu caracter social. 

După relatările lui Stelian Popescu aceste intenţii ar fi 
fost provocate de faptul că marea finanţă şi marea industrie 
au refuzat să contribuie în mod mulţumitor la alcătuirea 
unui fond de burse pentru promovarea elementelor 
merituoase din pătura rurală, ceea ce a pus întreaga 
problemă a raporturilor dintre clasele sociale. 

Ca urmare s-a ajuns la încheierea că în vreme ce întreaga 
naţiune face jertfe imense, o clasă restrânsă de mari 
proprietari agricoli, financiari, industriaşi şi negustori au 
realizat câştiguri fantastice, speculând conjuncturile de 
război. 

Pentru a linişti spiritul public şi a întreprinde un act de 
dreptate socială, s-ar fi alcătuit - după informaţiile lui Stelian 
Popescu - comisii de experți care să pregătească planuri 
referitoare la modificarea regimului proprietăţii agrare şi 
proprietăţii marilor stabilimente industriale şi comerciale. 

Stelian Popescu - care are de apărat importante interese 
personale - a întreprins o acţiune pe lângă oamenii politici, 
pentru a le demonstra că încercarea aceasta este - după 


361 


părerea sa periculoasă, deoarece: în vreme de război nu pot 
fi deschise apetitul mulțimilor şi nu este îngăduit să se pună 
în primejdie ideea de proprietate. 

In cercurile liberale, Stelian Popescu a găsit aderenţi 
pentru teza sa, pe când în cercurile naţional-ţărăniste s-a 
spus că ideea unor reforme sociale nu poate fi combătută, 
fiindcă este în spiritul vremii şi se va impune indiferent de 
voinţa factorilor politici. 

3. D. Drăghicescu, fost ministru plenipotenţiar şi vechiul 
liberal, a făcut o nouă 
încercare de reconciliere între grupul dinist şi Gheorghe 
Tătărescu. 

Incercarea a fost făcută cu asentimentul lui Tătărăscu. 

Drăghicescu a văzut în acest scop pe Iuliu Maniu şi 
Gheorghe Brătianu. 

Maniu a răspuns în esenţă că: nu putem tolera ca 
Tătărescu să se strecoare din camarilla blestemată a 
Lupeascăi în uniunea noastră sacră. 

Gheorghe Brătianu a răspuns, de asemenea, negativ. 
Drăghicescu a comunicat lui Tătărescu rezultatul demersurilor 
sale. 


Arh. SRI, fond „d”, dosar nr. 1559, f. 116-118. 


145. 
1944 ianuarie 8. Informaţii din diverse surse în care sunt 
semnalate atitudini, afirmaţii şi aprecieri asupra situației 
politico-militare din România. 


Semnalări ale Secţiei C.I. 


În cercurile Legaţiei Elveţiei se declară că este puţin 
probabil ca paraşutiştii americani aterizaţi în România să fi 
avut asupra lor vreun mesaj scris. 

In schimb, se relevă că rezultă în mod evident caracterul 
special al misiunii lor, deoarece nu ar fi fost trimişi doi ofiţeri 
superiori şi un ofiţer inferior pentru o simplă acţiune de 
spionaj. S-ar putea - subliniază cercurile respective - ca 
ofiţerii în chestiune să fi fost purtătorii vreunui mesaj verbal, 


362 


în care caz răspunsul guvernului român se va da prin 
intermediul unei legaţii neutre (poate prin ambasadorul 
[Turciei] Tanrioer). 

(Sursa 
Cernăianu) 

Poliţia Secretă germană a trimis un agent special în 
comuna Plosca, spre a studia la faţa locului şi a culege date 
precise asupra aterizării paraşutiştilor americani, deoarece 
există o informaţie că americanii au adus două plicuri, strict 
confidenţiale, adresate conducerii superioare a Statului. 

(Sursa Ciobanu) 

Generalul Rădescu a declarat - asupra ultimei întruniri de 
la Barbu Ştirbey - următoarele: 

- A domnit o atmosferă de profundă îngrijorare datorită 
apropierii frontului de Est. 

- S-a examinat eventualitatea unei acţiuni pentru capitulare 
şi s-a ajuns la concluzia că Domnul Mareşal Antonescu 
trebuie secondat în această privinţă, dacă va da însă dovadă 
că este absolut sincer, renunțând la noi mobilizări şi trimiteri 
de trupe în Crimeea. 

- Toată lumea a fost de acord că este nevoie a se lucra foarte 
prudent, spre a se evita complicaţii interne. Generalul 
Rădescu a mai precizat că este gata să facă parte dintr-o 
delegaţie care să se prezinte Conducătorului Statului, dacă 
va fi sigur că asemenea discuţii vor avea urmări practice. 

Totodată, generalul Rădescu a făcut o expunere asupra 
situaţiei militare, arătând că Aliaţii vor căuta să bombardeze 
masiv regiunea petroliferă şi nodurile de cale ferată din 
România şi vor încerca să acţioneze cu rapiditate, spre a 
determina pe germani să evacueze ţara fără a-i distruge 
bogăţiile. „Rămâne de văzut - a subliniat generalul Rădescu 
- dacă Domnul Mareşal Antonescu va putea obţine, la 
momentul necesar, ca germanii să evacueze România de 
bună voie”. 

În sfârşit, generalul Rădescu a declarat că este de părere 
că forţele aliate vor încerca o debarcare în Dobrogea sau în 
Delta Dunării, paralel cu o altă debarcare pe coasta 
Dalmației. 

(Sursa Radovan) 


363 


Într-o ultimă întrevedere avută cu Mihai Popovici în casa 
lui lon Lugoşianu, Stelian Popescu a făcut o examinare a 
situaţiei generale, arătând că Turcia va intra în război alături 
de Aliați până cel mult în două săptămâni, simultan cu atacul 
decisiv sovietic pe frontul de Est. 

Totodată, Stelian Popescu este de părere că Aliaţii vor 
debarca în Dobrogea sau în Delta Dunării, nefiind exclus nici 
un atac combinat asupra Crimeei. 

(Sursa Radovan) 
Cercurile politice democrate au primit cu interes 
informaţia despre discursul rostit de generalul Potopeanu în 
faţa a circa 600 ofiţeri în subordine, afirmând că situaţia 
actuală este deosebit de serioasă şi atacând prin cuvinte 
categorice factorii răspunzători din Marele Stat Major şi chiar 
din guvern. In schimb, generalul Potopeanu a avut cuvinte 
de mare admiraţie pentru Domnul Mareşal Antonescu, 
încheind prin indicarea unei întregi serii de soluţii, necesitate 
de actuala situaţie. 

Cercurile democrate interpretează acest discurs - alături 
de urările M. S. Regelui pentru Anul Nou şi Proclamaţia 
Conducătorului Statului - drept indiciul pregătirii ofiţerilor 
noştri pentru rolul ce-i revine armatei române în viitor, în 
cadrul „simpatiilor tradiţionale”. 

(Sursa Ciobanu) 
Dr. Lupu a fost informat că discursul generalului 
Potopeanu ar fi fost inspirat chiar de Domnul Mareşal 
Antonescu şi că linia generală a discursului a ţinut să 
exprime credinţa că războiul se apropie de sfârşit pentru 
România şi că ţara va fi dusă de Conducătorul Statului la un 
liman sănătos. De asemenea, rostul discursului a fost de a 
critica pe unii din membrii guvernului - printre care şi pe 
generalul Pantazi - deoarece au căutat să angajeze ţara prea 
mult alături de germani. 

Pe de altă parte, dr. Lupu a primit informaţia că generalul 
Potopeanu ar urma să fie numit guvernator al Transnistriei. 
„Această numire - a precizat dr. Lupu - nu ar putea avea alt 
scop decât de a face să se găsească la Odessa un militar 
absolut devotat Domnului Mareşal Antonescu, întrucât prof. 
Alexianu va fi tras la răspundere după război pentru modul 


364 


cum a administrat acea provincie”. 
(Sursa Radovan) 
În anumite cercuri legionare (avocat Alexandru Borcea şi soţia 
sa, născută Renee Botez, fosta prietenă a lui Sân Giorgiu) se 
afirmă că „cercurile germane sunt enervate de atitudinile 
neconforme ale forurilor româneşti care, de Crăciun, nu au 
pus la dispoziţia ofiţerilor germani monetă în lei pentru 
cumpărăturile necesare. Germania trebuie să câştige 
războiul - afirmă aceleaşi cercuri legionare - iar, într-un caz 
extrem, va proceda la gazarea întregii Europa”. 
(Sursa Mironescu) 
Franco Trandafilo a raportat Ducelui că guvernul român nu ia nici 
o măsură faţă de Renato Bova Scoppa şi de italienii regalişti, 
astfel că va fi nevoie să se protesteze energic, ameninţându- 
se cu suspendarea relaţiilor diplomatice între guvernul 
republican fascist şi guvernul român. 
(Sursa Agentura I-a) 
Ziarul „National Zeitung” din Basel a publicat, la 23 
Decembrie 1943, un articol intitulat „Dilema ungară”, în care 
se comentează situaţia Ungariei, arătându-se că această ară 
face toate sforţările pentru a se dezlipi de Germania, însă nu 
poate proceda decât cu foarte multă prudenţă, de teama 
unei reacţii din partea Reichului, care ar putea fi fatală 
pentru independenţa politică a Ungariei. 
(Sursa Politis) 


ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 50/1943, f. 20-24. 
146. 
1944 ianuarie 14. Notă primită de SSI în legătură cu opiniile 
politice ale lui luliu Maniu. 
NOTĂ 
Declaraţiile dlui Maniu către intimii săi 
Conducerea Partidului Naţional-Ţărănist nu ar fi surprinsă 


de evenimente. DI Maniu, de la începutul războiului, ar fi 
spus că aliaţii noştri germani vor pierde războiul. 


365 


Actuala întorsătură a războiului nu-l miră de loc, căci d-sa 
ar fi declarat de mult că producţia de război anglo-americană 
este aşa de mare încât nimeni nu va rezista forţei sale 
tehnice. 

DI Maniu ar fi informat că, la Teheran, Stalin a anunţat pe 
Roosevelt şi Churchill că Sovietele au pregătit ofensiva 
actuală, cerând în acelaşi timp ca anglo-americanii să facă o 
nouă debarcare. 

Aceştia s-au legat, pe cuvânt de onoare, ca în 90 zile de la 
întrevedere să creeze un al doilea front. 

DI Maniu, care trebuia să petreacă 15 zile la Sibiu, nu şi-a 
mai făcut vacanţa, din cauza evenimentelor politice. 

D-sa crede că singura formulă care să salveze ţara este în 
această situaţie: 

1. România să facă o declaraţie publică că nu înţelege să 
mai continuăm războiul cu Rusia. 

2. Să aducem trupele în interiorul graniţelor (la Nistru). 

3. Să mobilizăm total cu puternice garnizoane în interior. 

La această formulă, germanii vor răspunde cu ocupaţia, 

iar ruşii se vor opri în cel mai rău caz la Prut. 

În ceea ce priveşte formula pe care zice dl Maniu că 

guvernul vrea să o 
aplice, prin crearea unei rezidente pe Siret sau Carpaţi, ar fi 
catastrofală pentru viitorul României. 


ASRI, fond „y”, dosar nr. 40 010, vol. 34, f. 128 ; 34, Document publicat şi de 
Gh. Buzatu ; Corneliu Bighineţ (coordonatori) în Arhivele secrete, secretele arhivelor, 
vol. II, Editura Mica Valahie, Bucureşti, 2005, p.249-250. 


147. 
1944 ianuarie 14. Notă a SSI despre activitatea politică a 
grupării național-ţărăniste. 
NOTĂ 


Activitatea dlui Maniu 


a. În cursul zilei de marţi 11 şi miercuri 12 ianuarie 1944 
au avut loc câteva întrevederi, socotite în tabăra național- 


366 


ţărănistă extrem de importante, între luliu Maniu, Barbu 
Ştirbey, |. Lugojanu, Dinu Brătianu, Gheorghe Brătianu şi alţi 
fruntaşi ai opoziţiei. Scopul lor a fost intenţia dlui luliu Maniu 
de a-l convinge pe toţi fruntaşii opoziţiei de necesitatea 
alcătuirii unui bloc fuzionist, pentru ca, atunci când anglo- 
americanii vor debarca în Balcani, acest bloc opoziţionist să 
determine guvernul fie să facă volte-face, fie să se retragă. In 
cercurile naţional-ţărăniste se afirmă ca foarte probabilă 
intenţia Reichului de a ne transforma în părotectorat, lucru 
care este socotit de dl Maniu şi Dinu Brătianu foarte favorabil 
intereselor noastre faţă de Aliați. Menţionăm că cercurile 
Legaţiei germane din Capitală sunt perfect informate de 
proiectele fuzioniste ale opoziţiei. 

b. DI luliu Maniu a declarat în faţa ziariştilor național- 
ţărănişti Virgil Dalea, Corneliu Coposu, dr. Constantin Hagea 
şi Emil Boşca-Mălin că Germania se va retrage pe linia Prut- 
Nămoloasa; că este probabilă transformarea noastră în 
protectorat german; că acest lucru va facilita ceea ce d-sa 
intenţionează de mult, adică guvernarea poporului (fireşte, 
pentru după normalizarea situaţiei) prin „guvernarea 
poporului” şi a elementelor ieşite din popor. D-sa înțelegând 
transformarea noastră în Republică. DI luliu Maniu socoteşte 
ca fosrte probabilă transformarea Ardealului de Nord într-o 
provincie militarizată germ,anpă, pentru ca operaţiile care se 
apropie de Carpaţi să aibă un spate asigurat. 

ASRI, fond „y”, dosar nr. 40 010, vol. 34, f. 129. Document publicat şi de Gh. Buzatu ; 


Corneliu Bighineţ (coordonatori) în Arhivele secrete, secretele arhivelor, vol. II, 
Editura Mica Valahie, Bucureşti, 2005, p.250-251. 


148. 
1944 ianuarie 14. Notă a SSI privind activitatea politică a 
naţional-țărăniştilor. 


NOTĂ 


Întrunirea Comitetului naţional-ţărănist pentru 
analiza situaţiei noastre în război 


367 


La 10 ianuarie s-a întrunit la Bucureşti, sub preşedinţia 
dlui Maniu, Comitetul Executiv al partidului cu delegaţi din 
toată ţara. 

S-a discutat situaţia politico-militară a ţării noastre faţă de 
evenimentele de pe fronturi. 

S-a afirmat că dl mareşal Antonescu a hotărât lupta până 
la urmă alături de germani şi că nu înţelege să modifice cu 
nimic politica ţării de până acum. 

În acest scop este ordonată mobilizarea completă a C.3 şi 
4A până la 15 crt., a C.1.A., C.5.A. şi C.7.A. între 15-18 crt., 
iar C.2.A. şi C.6.A. rămân cum se află. 

DI Mareşal este hotărât să lupte pe Nistru pe Prut şi Siret 
şi la urmă pe Carpaţi-Focşani-Nămoloasa-Galaţi-Dunăre. 

În comitet s-a ridicat situaţia trupelor noastre ce ar lupta 
în Carpaţi faţă de o declaraţie a guvernului ungur că adoptă 
o stare de nebeligeranţă şi, deci, n-ar permite trupelor 
noastre să se instaleze în munţi cu spatele în teritoriul ungar. 

Din partea dr. Lupu, dl prof. Hudiţă a declarat că această 
facțiune a partidului este pentru o acţiune de mână forte, ca 
să fie răsturnat regimul actual al dlui mareşal Antonescu şi 
să ieşim din război, depunând armele. 

DI Maniu a combătut această sugestie şi a cerut să fie 
sprijinit di Mareşal pe care l-a comparat ca rol cu 
Marghiloman în 1916-1918. 

Şedinţa a rămas în continuare pentru joi 13 crt. 


ASRI, fomd „y”, dosar nr. 40 010, vol. 34, f.130. Document publicat şi de 
Gh. Buzatu; Corneliu Bighineţ (coordonatori) în Arhivele secrete, secretele arhivelor, 
vol. II, Editura Mica Valahie, Bucureşti, 2005, p.250-251. 


149. 
1994 ianuarie 15. Notă a SSI privind activitatea politică a 
naţional-țărăniştilor. 


NOTĂ 


În ultimele luni, conducerea naţional-ţărănistă a examinat 
diferite posibilităţi ce ar putea fi folosite pentru a scoate țara 


368 


din război, deoarece crede că: 

a. Germania a pierdut războiul şi că nici o rezistenţă sau 
încercare n-ar putea să mai schimbe sorții victoriei; 

b. rămânând până la capăt alături de Reich, România va 
putea să suporte grave consecinţe de ordin teritorial şi 
politic; 

c. rămânând în stare de război până la pătrunderea 
trupelor sovietice pe teritoriul nostru, ţara ar fi transformată 
în teatru de război şi s-ar expune la noi şi grele suferinţe şi la 
distrugerea întregului său patrimoniu material; 

d. orice încercare de mediaţie sau de ajutor din partea 
guvernelor englez şi american nu poate fi folosită, înainte de 
a fi încetat starea de război dintre România şi Rusia 
Sovietică. 

Pe aceste temeiuri, conducerea naţional-ţărănistă a 
cercetat diferite soluţii a căror aplicare ar avea ca rezultat 
retragerea României din război cu minim de riscuri şi jertfe. 

Soluţionarea unei „acţiuni efective” a opoziţiei întreprinsă în 
contra guvernului actual a fost din capul locului înlăturată, pe 
motive că: 

- nu trebuie să se stârnească lupte violente între 
români, din care numai puterile străine ar putea să tragă 
avantaje; 

- trebuie evitată o reacţie violentă germană (ocupaţia 
cu toate consecinţele de ordin politic, militar şi economic); 

- nu trebuiesc provocate sciziuni în armată, fiind în 
interesul superior al Statului ca această instituţie să rămână 
omogenă, pentru orice eventualităţi viitoare; 

- faţă de germani, guvernul Antonescu reprezintă o 
forță morală şi de prestigiu care nu trebuie slăbită, pentru a 
se evita ţării neajunsuri şi suferinţe. 

Soluţia de a se aştepta până la apropierea trupelor anglo- 
americane de teritoriul ţării - ce fusese la un moment dat 
acceptată de conducerea grupării naţional-ţărăniste şi 
liberale - este socotită, faţă de înaintarea sovietică, ca 
ineficace. 

Ofensiva rusească poate lăsa, după părerea acestor 
cercuri, în scurt timp, întregul teritoriu naţional deschis unei 
noi invazii, având ca urmări: 


369 


- lupta între cele două mari armate pe teritoriul nostru; 

- imposibilitatea pentru României de a se mai sustrage 
să împartă răspunderile cu Germania şi să-şi poată crea faţă 
de celălalt grup beligerant o situaţie specială. 

În ultimele zile se ventilează în cercurile din stricta 
apropiere a lui Maniu o nouă soluţie: aceea a unei înţelegeri 
intre domnul mareşal Antonescu şi opoziţie. 

Preconizată de Mihai Popovici şi doctorul C. Angelescu, 
susţinută de Ghiţă Pop şi doctorul Virgil Solomon, reluată de 
fostul ministru plenipotenţiar C. Vișoianu, soluţia a fost 
acceptată în principiu de Maniu. 


ASRI, fomd „y”, dosar nr. 40 010, vol. 34, f.131-132. Document publicat şi de Gh. 
Buzatu; Corneliu Bighineţ (coordonatori) în Arhivele secrete, secretele arhivelor, vol. ||, 
Editura Mica Valahie, Bucureşti, 2005, p.253-254. 


150. 
1944 ianuarie 15. Notă a SSI privind viaţa politică internă din 
perspectiva evoluţiei operaţiunilor militare. 


NOTĂ 


între social-democrati şi între Partidul Naţional-Ţărănesc 
se duc de aproape şase luni tratative în vederea unei 
fuzionări şi fortificări a ambelor partide. 

După declaraţiile făcute de cei apropiaţi dlui luliu Maniu, 
aceste tratative stagnează din cauza unei abile manevre a 
dlui Gheorghe Tătărescu, care intenţionează să atragă pe 
social-democrati. 

Aceasta pentru a pune bazele unui partid social-liberal 
împreună cu dl profesor Mihai Antonescu, actualul 
vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri. 

Se spune că unul dintre agenții care fac legătura între 
social-democraţi ar fi şi dl Mircea Grigorescu, căruia dl 
Gafencu, pe care M. Grigorescu l-a vizitat de mai multe ori la 
Geneva în cursul trecutului an, i-ar fi dat sfatul fortificării 
unuia din marile partide existente prin fuziunea cu social- 


370 


democraţii. 

“Ecoul”, după câte se spune în cercurile maniste, n-ar fi 
decât organul de presă al acestui viitor partid Tătărescu- 
Mihail Antonescu-Gafencu şi social-democraţii. 


ASRI, fomd „y”, dosar nr. 40 010, vol. 34, f.138. Document publicat şi de Gh. Buzatu; 
Corneliu Bighineţ (coordonatori) în Arhivele secrete, secretele arhivelor, vol. II, 
Editura Mica Valahie, Bucureşti, 2005, p.259-260. 


151. 
1944 ianuarie 15. Notă a SSI privind viaţa politică internă din 
perspectiva evoluţiei ostilităților, ecoul unor mesaje ale 
mareşalului lon Antonescu. 


NOTĂ 
Impresia făcută în popor de Proclamaţia şi Ordinul de 
zi 
date de di mareşal Antonescu de anul nou 1944 


În opinia publică se comentează foarte mult „Proclamația 
către Popor” şi „Ordinul de zi către Armată” date de dl 
mareşal Antonescu de anul nou. 

Atât cercurile politice cât şi cercurile intelectuale, precum 
şi masa funcţionăreasă de toate categoriile au căutat să 
desprindă din rândurile acestor manifestări viitoarea 
orientare şi drumul pe care este îndrumată ţara. 

Ceea ce a fost reţinut în mod deosebit este pasagiul din 
„Proclamaţia către Popor”, în care se face apelul către 
Divinitate pentru ca lumea să nu cadă în haos. 

În cercurile politice această proclamaţie este judecată ca 
fiind compusă într-un spirit de „cuminţenie politică” care 
poate câştiga încrederea acestora pentru viitor. 

Cercurile filo-germane, precum şi cele pur-germane nu se 
arată însă prea mulţumite de tonul acestei proclamaţii, 
despre care se face observaţia că nu cuprinde nimic mai 
accentuat în ceea ce priveşte lupta alături de Germania şi 
victoria acesteia. 

Ceea ce se comentează însă cel mai mult este „Ordinul 


371 


de zi” către armată, şi anume: pasagiul în care dl mareşal 
Antonescu arată motivele pentru care s-a trecut Nistrul şi 
tratamentul omenos pe care românii l-au aplicat în teritoriile 
ocupate ca şi în tot lungul războiului. 

Se afirmă în această privinţă că este pentru prima dată 
când Conducătorul Statului ia atitudine publică faţă de 
acţiunile Postului de Radio Londra în ceea ce priveşte 
trecerea Nistrului de către trupele române. 

Cercurile democrate şi filo-germane cred că această luare 
de atitudine oficială marchează începutul politicii de 
ponderaţie şi de liniere a intereselor româneşti pe care 
acestea le aşteaptă de la Conducătorul Statului. Se afirmă 
însă îndoiala că, faţă de guvernele de la Londra şi 
Washington, aceste declaraţii vor crea vreun ecou, avându- 
se în vedere principiul stabilit de a nu se sta de vorbă cu 
semnatarii alianțelor şi pactelor cu Germania. 

Aceste cercuri îşi întăresc opinia lor din răceala cu care 
cercurile filo-germane au primit afirmaţiile dlui Mareşal, 
Conducător al Statului, în ceea ce priveşte lupta alături de 
Germania şi ajutorul dat ca decurgând numai din lealitatea 
alianţei încheiate. 


ASRI, fomd „y”, dosar nr. 40 010, vol. 34, f.139. Document publicat şi de Gh. Buzatu; 
Corneliu Bighineţ (coordonatori) în Arhivele secrete, secretele arhivelor, vol. Il, Editura 
Mica Valahie, Bucureşti, 2005, p.260-262. 


152. 
1944 ianuarie 18. Notă a SSI despre activităţile politice ale lui 
luliu Maniu şi Gheorghe Tătărescu. 


NOTĂ 
Din cercurile politice 


1. Conflictul polono-sovietic preocupă, într-un grad 
superior, cercurile grupărilor din opoziţie, care încearcă să 
tragă încheieri valabile şi pentru România, atât din definirea 
punctului de vedere sovietic cât şi din diversele atitudini din 
tabăra aliată. 

La apariţia primei declaraţii sovietice, Maniu a declarat că 


372 


este favorabilă pentru România, deoarece: 

a) Sovietele nu consideră fixe graniţele din 1939 şi 1940; 

b) Proclamă principiul etnic. 

După apariţia primului răspuns al guvernului emigrant 
polonez, Maniu a relevat că Anglia şi America au intervenit în 
mod indirect, dar totuşi cu destulă hotărâre, în afacerea 
polono-sovietică şi că obligă guvernul sovietic să se 
înţeleagă cu polonezii, cu asistenţa cabinetelor anglo- 
saxone. 

Maniu a mai relevat că informaţia ce a deținut-o că la 
Moscova şi Teheran nu s-au stabilit condiţii teritoriale privind 
țările limitrofe Uniunii Sovietice, s-a dovedit a fi întemeiată. 

De asemenea, Maniu a accentuat că sunt şi unele aspecte 
speciale ale problemei  sovieto-poloneze, deoarece nu 
trebuie să se uite că ţinuturile revendicate de sovietici n-au o 
populaţie poloneză şi că la conferinţa păcii ele au fost 
atribuite Rusiei, iar „Linia Kurzon”este cea stabilită de Aliați. 

Dacă ruşii n-ar fi reluat armele atunci şi n-ar fi provocat 
expediţia Weygand, nu s-ar fi stabilit a doua graniţă, care - în 
concepţia Europei - era o frontieră de siguranţă. 

„Noi, a spus Maniu, trebuie să dorim ca Anglia şi America 
să fie în măsură de a respecta asigurările formale ce şi le-au 
luat faţă de Polonia înainte de declararea războiului. Totuşi, 
trebuie să observăm că aşa cum se desfăşoară discuțiile, nu 
sunt defavorabile din punct de vedere românesc“. 

În cercurile diplomatice româneşti apropiate de Maniu, 
există însă părerea că modul în care guvernul din Moscova a 
repus problema poloneză în discuţia internaţională denotă că 
neînțelegerile dintre Aliați sunt mai mari şi că sovieticii 
încearcă să creeze o atmosferă defavorabilă preşedintelui 
Roosevelt, înainte de alegerile prezidenţiale din Statele Unite. 

2. În legătură cu convorbirea pe care Maniu a acordat-o 
ziaristului german Herman Plattner, de la Agenția 
„Europapress”, revenim cu următoarele detalii asupra celor 
informate de preşedintele grupării naţional-ţărăniste, după 
propriile sale declaraţii făcute unor apropiaţi: 

„Criza militară din est ne îngrijorează profund, a spus 
Maniu, iar frontul nu se mai poate ţine. Am fost de la început 
încredinţat că germanii nu vor putea rezista la un război pe 


373 


două fronturi, cu toate victoriile ofensive şi defensive ce le- 
au avut; am ştiut că va veni momentul critic. Nici cea mai 
formidabilă armată nu poate rezista unei asemenea coaliţii. 
Germanii sunt un popor plin de calități, vrednici, capabili, cu 
mari talente. Am toată admiraţia pentru geniul german, dar 
aceasta nu mă împiedică să văd realitatea. Germanii 
stăpânesc azi multe teritorii, de care se pot lipsi. Pe fiecare 
zi, aceste teritorii ce le stăpâniţi vor fi mai mici. Cel mai bun 
sfat este să încheiaţi pace cu Anglia. Altfel, va veni momentul 
când toate eforturile d-voatră se vor prăbuşi neputincioase“. 

La întrebarea ziaristului german dacă Maniu crede că se 
va putea pune capăt expansiunii ruseşti, fără ca România să 
se bată din nou, cu toate forţele sale alături de germani, 
preşedintele grupării naţional-ţărăniste a răspuns: 

„În primul rând, nu ne putem opune, fiindcă nu mai avem 
armată şi nu avem armament. Am fost de la început contra 
luptei noastre dincolo de Nistru, sub comandament german. 
La Stalingrad şi Kerci am pierdut floarea armatei noastre, iar 
Germania nu ne-a dat armamentul făgăduit. Sunt încredinţat 
că Anglia şi America vor putea să oprească expansiunea 
rusească“. 

Ziaristul german a întrebat apoi cum îşi explică Maniu 
lupta din Crimeea. 

Maniu a elogiat bravura soldatului român şi camaraderia de 
arme româno-germană. 

Venind vorba despre situaţia minorităţii germane din 
România, Maniu şi-a exprimat simpatia pentru germanii de la 
noi şi a reamintit luptele comune. 

„Cu toate greşelile ce s-au făcut, eu sper că în viitor se va 
putea conlucra cu minoritatea germană“. 

Maniu a rugat apoi pe ziaristul german să nu dea 
publicităţii această convorbire, declarând că nu vrea să facă 
greutăţi domnului mareşal Antonescu. 

În după-amiaza de 15 ianuarie a.c., cu începere de la ora 
18 a avut loc la locuinţa lui Gheorghe Tătărăscu, din strada 
Polonă nr. 19, o reuniune convocată sub forma unui ceai, la 
care au participat circa 40 de persoane, printre care: M. 
Negură, Aurelian Bentoiu, Dr. Hortolomei, Barca, Bejan, C. 
Dimitriu, Sibiceanu, |. Nestor, Tache Slăvescu, Tascu Pucerea, 


374 


Dumitru alimanisteanu, ing. Manoliu, Popescu-Dolj, Văleanu 
fost prefect de judeţ, Marin Florescu-Hotin, Sfetescu fost 
prefect al judeţului Prahova, Nicu Stoianovici, Gh. Tomaziu, 
Cazacenco - Basarabia, colonel Gh. Brătescu, Dr. Cazacu - 
Basarabia, Răutu - Botoşani etc. 

Au luat cuvântul: Gh. Tătărescu, Constantin Dimitriu, |. 
Nestor şi M. Negură: 

a) Gh. Tătărescu a început prin a aduce mulţumiri 
tuturor pentru promtitudinea cu care au răspuns invitaţiei 
sale, spunând că această reuniune nu trebuie socotită o 
întrunire politică, ci numai ca o dorinţă vie a sa şi a celorlalţi 
de a strânge rândurile în momentele grele prin care trece 
Ţara. 

„O parte din tineretul Ţării - a spus Tătărescu — a apucat 
pe drumuri greşite, slujind idei politice dăunătoare Ţării; eu 
vă rog să binevoiţi să încercaţi să opriţi pe aceşti tineri de a 
merge alături de marile interese ale Ţării, în special acum 
când se cere tuturor cea mai deplină solidaritate naţională. 
Constat că o serie de zvonuri au umplut Capitala şi toată 
Ţara, zvonuri care - în marea lor majoritate - sunt lipsite de 
adevăr. Este adevărat că trăim vremuri grele, însă această 
«isterie a zvonurilor» trebuie să înceteze, în interesul Ţării şi 
al ordinei. Am convingerea că forțele româno-germane au 
suficiente rezerve ca să oprească la timp puhoiul sovietic. 
Aceasta nu trebuie să fie numai o speranţă, ci o credinţă a 
noastră de fiecare zi, pe care trebuie să o opunem tuturor 
zvonurile criminale care slăbesc moralul Ţării“. 

In încheiere, Gh. Tătărescu a spus: „Astăzi sau mâine vom 
fi chemaţi să facem sacrificii şi nimeni nu-i este îngăduit să 
se sustragă atunci când va fi solicitat“. 

b) |. Nistor a început prin a aduce mulţumiri lui Gh. 
Tătărescu pentru fericita sa idee de a-i strânge la un loc, spre 
a-i lămuri asupra problemelor la ordinea zilei şi-l asigură de 
devotamentul tuturor prietenilor, care nu vor şovăi atunci 
când interesele Ţării vor cere sacrificii din partea lor. A făcut 
aceleaşi constatări ca şi Tătărescu, manifestându-şi speranţa 
că tineretul poate fi îndrumat pe căi mai bune dacă cei 
bătrâni nu vor rămâne indiferenți faţă de atitudinea acestor 
tineri. 


375 


c) C. Dimitriu a vorbit în acelaşi sens, spunând că dacă 
vremurile de azi nu ar fi atât de rele, casa gazdei ar fi 
neîndestulătoare pentru toţi prietenii care ar veni „să audă 
cuvântul plin de înţelepciune al ilustrului Gh. Tătărăscu“. 

d) M. Negură a mulţumit lui Tătărescu, care a găsit 
prilejul să-i adune şi că-şi dă perfect seama că nu poate fi 
vorba de organizaţii politice în aceste vremuri grele. 
Mulţumeşte lui Gh. Tătărescu pentru cuvintele încurajatoare 
ce a rostit şi pentru sentimentele sale patriotice care ar 
trebui să fie o pildă pentru toţi oamenii care au jucat sau vor 
mai juca un rol în această Ţară. În încheiere a spus că este 
convins că este o crimă a se submina politica internă a Ţării, 
lansându-se zvonuri care creează un dezechilibru moral. 

Reuniunea a luat sfârşit la ora 22, când majoritatea celor 
adunaţi s-au retras. 

Cu acelaşi prilej, discutând în grupuri mai mici, Tătărescu 
a afirmat - între altele - că pe lângă planul alcătuit acum 
câteva luni, are un plan politic, compus din două părţi: unul 
de acţiune imediată, al doilea de acţiune viitoare. 

Acţiunea imediată prevede organizarea cadrelor şi 
grupării, menţinerea contactului permanent cu grupările 
evacuate sau cele rămase „sub ocupaţie“, luarea de contact 
permanent cu cercurile guvernamentale conducătoare, cu 
celelalte grupări politice şi eventual cu cercurile superioare 
militare. 

Tătărescu a arătat că aprobă politica dlui mareşal 
Antonescu şi a guvernului şi că nu este în dezacord cu 
grupările democrate, decât întrucât acestea nu vor „să vadă 
realitatea şi să se pregătească pentru viitorul apropiat”. 

În ce priveşte viitorul, apropiat sau mai depărtat, 
Tătărescu s-a pronunţat pesimist, declarând că „întrucât 
probabil am pierdut războiul, trebuie să salvăm ce putem din 
pace“. 

Comentând programul său politic, a declarat că este în 
linii generale democrat, dacă că n-a putut întrevedea până 
acum şi în amănunt toate problemele pe care i le va pune 
viitorul. 

Programul său se va încheia deci pe măsura producerii 
evenimentelor, fără a fi rigid de la început, însă cu deviza 


376 


găsirii de soluţii pur democratice, din punct de vedere atât 
politic cât şi social. 

În politica externă, s-a declarat a urma linia tradiţională a 
politicii româneşti şi a fi preocupat de dorinţa de a menţine 
în viitor cu orice preţ bunele relaţii „cu toţi vecinii“. 

4. În după amiaza de 15 ianuarie a.c., Pamfil Şeicaru, 
directorul „Curentului“, a sosit în Bucureşti cu avionul, 
venind din călătoria pe care a făcut-o în Portugalia. 

Pe aeroport, a fost întâmpinat de prieteni, în frunte cu 
D.R. loaniţescu şi colaboratorii Ziarului. 

Tuturor, Şeicaru le-a spus că din impresiile culese, din 
informaţiile obţinute, situația pe frontul de Răsărit e dificilă, 
fără să fie disperată, germanii dispunând încă de suficiente 
mijloace de apărare, care vor constitui o mare piedică 
pentru bolşevici. 

„De altfel - a accentuat Şeicaru - în curând se poate 
întâmpla ca la Vinitza germanii să încercuiască vreo cicni 
divizii ruseşti, ceea ce va însemna - automat - o degajare 
binefăcătoare a întregului sector de Sud“. 

5. Cercurile politice şi gazetăreşti comentează faptul că 
Pamfil Şeicaru, care are o vilă la Poiana Țapului, a înfiinţat de 
curând Oficiul Sportului Românesc, ca în semn de afecţiune 
faţă de manifestările tineretului sportiv a dăruit această vilă 
oficiului menţionat, pentru a-i da întrebuinţarea pe care va 
socotit-o nimerită. 

6. Cercurile politice comentează articolul „Guvernul din 
Washington şi Balcanii“, publicat în „Gazette de Lausanne“ din 29 
decembrie 1943. 

Printre altele, articolul susţine că motivul declaraţiei de 
război din iunie 1942, adresată României, Ungariei şi 
Bulgariei de către guvernul din Washington, este uşor de 
înţeles dacă ne referim la declaraţiile făcute la 13 mai 1942 
de către Hull, în care arată că trebuie luate măsuri faţă de 
participarea acestor ţări la lupta împotriva URSS, de unde se 
poate deduce că diplomaţia sovietică a contribuit la măsura 
luată de americani. 

Printre altele, declaraţia de război americană trebuia să 
mai aibă şi consecinţe economice şi morale, întrucât în 1940 
Statele Unite aveau plasate capitaluri în valoare de 105 


377 


milioane dolari, dintre care 53 milioane în România, 45 în 
Ungaria şi 7,5 în Bulgaria, care fonduri au fost puse sub 
sechestru chiar în luna decembrie 1941 la Bucureşti, 
Budapesta şi Sofia, iar patrimoniul american din regiunile 
petrolifere a fost pus în exploatare în favoarea ţărilor ce se 
aflau în război cu America. 

Acest act a produs o impresie puternică în opinia publică 
americană. 

Cât priveşte avertismentul american adresat Bulgariei, 
României şi Ungariei, este considerat de către „New York 
Times“ ca o manevră morală pentru a descuraja sateliții 
Germaniei, însă nu-şi face iluzii asupra rezultatelor practice 
întrucât: „Ştim astăzi că orice cuvânt va trebui sprijinit cu 
forța“. Acesta este argumentul final. Va trebui să debarcăm 
în Balcani sau Turcia să intre în război. 

În continuare, arată că presa americană rămâne hotărât 
partizană a Chartei Atlanticului, dar într-un mod cu totul 
general, fără a fi publicat vreodată ceva pentru sau 
împotriva restituirii Basarabiei către România şi fără a fi luat 
atitudine în chestia Transilvaniei. Statele Unite urmăresc în 
primul rând scurtarea războiului prin detaşarea de Axă a 
ţărilor satelite. 

„Avertismentul — scrie „Times Picaynne“ — este un ultim apel la 
căinţă“. 

„Budapesta, Bucureşti şi Sofia nu trebuie să se aştepte la 
nici un fel de tratament de favoare“ - scrie „Philadelphia 
Inquier“. „Soarta lor va depinde deci de actele lor. Ceea ce 
guvernul din Washington apreciază în primul rând este 
necolaborarea cu Reichul“. 


ASRI, fond „d”, dosar nr. 1559, f. 156 — 163. 


153. 
1944 ianuarie 21. Notă a SSI privind viaţa politică internă din 
perspectiva evoluției operaţiilor militare pe Frontul de Est. 
NOTĂ 


Domnul mareşal Antonescu a avut, în ultimii ani, 


378 


posibilitatea să cunoască ideile dlui luliu Maniu cu privire la 
desfăşurarea generală a războiului şi la poziţia specială ce o 
are România în conflictul dintre marile puteri. 

Deşi dl luliu Maniu învedera concepţii deosebite, deşi d-sa 
pornea în aprecierea situaţiei de la idei generale şi ignora 
realităţile imediate, deşi nu voia să ţină seamă de 
posibilităţile noastre limitate de mişcare, deşi sugera soluţii 
pe care nici d-sa n-ar fi fost în stare să le realizeze, dacă 
avea răspunderea guvernării, totuşi domnul mareşal 
Antonescu, adânc pătruns de răspunderile istorice ce şi le-a 
asumat, a examinat întotdeauna într-un spirit de înaltă 
întelegere patriotică părerile expuse de un fost prim-ministru 
al ţării. 

Domnul Maniu nu voia uneori să ştie că nu domnul mareşal 
Antonescu a determinat cadrul în care avea să se dezvolte 
politica de război a României şi că situaţia internaţională s-a 
desfăşurat în afară de controlul guvernului român. 

Alteori, dl Maniu părea să uite că în 1940, după ce 
graniţele ne-au fost ciuntite, deși aveam garanţii platonice, 
pierdusem încrederea unui grup de puteri, fără să fi câştigat 
prietenia marii forţe militare şi politice care stăpânea 
Europa; iar, mai târziu, în mijlocul unor uluitoare surprize 
politice şi militare, România era silită să se acomodeze 
situaţiei generale, pentru a-şi asigura securitatea şi a împlini 
înaltele cerințe de ordin naţional, în măsura şi în 
împrejurările impuse de evenimente. 

Domnul mareşal Antonescu este însă informat despre unele 
curente de idei care frământă conducerea superioară a grupării 
dvs în ultimul timp. 

Faţă de aceste informaţii, domnul mareşal Antonescu 
găseşte necesar să aducă câteva clarificări, pentru a vă 
pune la îndemână elementele exacte de apreciere a situaţiei. 

- Domnul mareşal Antonescu este încunoştinţat că dl 
Maniu a cercetat diferite soluţii, pentru a obţine retragerea 
României din război, cu minimum de riscuri şi de jertfe; 

- Că, după părerea d-sale, această retragere ar fi imediat 
necesară pentru a evita teatrul de război pe teritoriul nostru 
şi spre a da putinţa puterilor anglo-saxone să exercite o 
mediaţie sau un ajutor în favoarea noastră; 


379 


- Că, pentru a ajunge la acest ţel, trebuie căutate soluţii 
realiste, care să asigure ţării condiţiile cele mai puţin rele, 
într-o situaţie extrem de grea; 

- Că, în actualele împrejurări, singurul factor care ar putea 
să aducă ameliorarea situaţiei este domnul mareşal 
Antonescu şi că Domnia Sa ar avea o nouă misiune de 
îndeplinit; 

- Că domnul mareşal Antonescu ar fi în stare să 
revizuiască cu lealitate raporturile sale cu Germania şi să 
ajungă la un consimţământ pentru retragerea noastră din 
război. 

Domnul mareşal Antonescu e în situaţia să regrete că dl 
luliu Maniu nu vrea să ţină seamă - nici de această dată - de 
realitățile războiului, care se desfăşoară după reguli care 
depăşesc dorinţele şi interesele noastre. 

Nu stă în puterea noastră să evităm teatrul de război pe 
teritoriul nostru. 

Importanţa strategică a ţării şi valoarea resurselor 
noastre vor hotări. 

Ne putem retrage din război şi totuşi, ostilitățile să se 
desfăşoare pe teritoriul nostru, ca şi în Italia, însă cu 
consecinţe mult mai grave. 

Este foarte greu ca România să-şi creeze o altă situaţie 
faţă de celălalt grup beligerant, dată fiind importanţa 
petrolului şi a economiei noastre pentru Germania. 

- Domnul Maniu crede însă că de aici înainte trebuie 
căutate soluţii realiste, pentru a schimba poziţia noastră 
militară şi diplomatică. 

Care sunt aceste soluţii? 

Domnul mareşal Antonescu a cerut să-i fie expuse în mod 
practic, însă dvs n-aţi fost în stare să i le arătaţi. 

- Domnul Maniu socoteşte totuşi că domnul mareşal 
Antonescu are o misiune şi că Domnia Sa poate să retragă 
imediat ţara din război. In ce ar consta această misiune? 
Domnul Maniu trebuie s-o precizeze. 

Necontenit, de trei ani, se vântură aceleaşi idei teoretice, 
care par amăgitoare. 

Dar dl Maniu evită şi ezită să se întrebe şi, mai ales, să 
arate cum s-ar putea realiza în mod practic retragerea României din 


380 


război, deziderat care e şi al domnului mareşal Antonescu şi 
al întregului popor, dacă Aliaţii şi Germanii ne-ar garanta 
graniţele şi viitorul. 

Or, nici unii, nici ceilalți nu ne dau, nu vor şi mai ales nu 
pot să ne dea aceste garanţii, pe care le căutăm de trei ani. 

În aceste condiţii cine poate încerca soluţia capitulării sau 
renunţării la luptă, mai ales când - şi într-un caz, şi în celălalt 
- România va fi forţată ca şi Italia de ambii beligeranţi să 
suporte lupta pe teritoriul ei. 

- Domnul Maniu crede că domnul mareşal Antonescu 
poate revizui cu lealitate raporturile ţării cu germanii. 

Această încercare s-ar putea face, cu condiţia de a avea 
anumite garanţii de la Aliați, 
pe care nu le avem, pe care nici dl Maniu nu le are şi nu le va 
putea obţine. 

- Domnul Maniu nu mai vede putinţa pentru Germania de 
a menţine frontul sovietic şi de a împiedica o invazie a Rusiei 
în Europa. 

Această eventualitate nu este însă total exclusă. 

Imensa forţă militară a Germaniei nu este atât de slăbită 
cât pare, iar ultimele evenimente din tabăra aliată dovedesc 
din nou intenţiile ascunse ale Sovietelor şi catastrofa 
europeană ce s-ar produce dacă germanii n-ar mai putea să 
ţină Frontul de Răsărit. 

- Domnul Maniu se înşeală însă atunci când presupune că 
domnul mareşal Antonescu, bazat pe asigurările germane, 
şi-a luat obligaţii de ordin militar şi politic. Domnul mareşal 
Antonescu nu şi-a luat asemenea obligaţii, dar este încă 
prematur a se spune că asigurările Germaniei au fost 
răsturnate de ultimele întorsături ale războiului. 

- Desigur, obligaţiile de aliat încetează în momentul când 
se ridică grave probleme de ordin naţional privind 
securitatea teritoriului nostru şi a locuitorilor ţării; desigur 
nimeni nu ne poate cere să expunem ţara întreagă 
grozăviilor războiului şi să sacrificăm interesele viitoare ale 
statului român pentru obiective de război străine nouă. 

Dar, practic, lucrul este imposibil. Cine se uită pe hartă 
poate să vadă că, în cazul în care Germania va fi înfrântă, 
forţele Reichului din Sud se vor retrage spre ţara noastră, 


381 


atât din cauza petrolului, dar şi fără aceasta din cauza liniilor 
de comunicaţii: a şoselelor şi a căilor ferate şi a liniilor de 
apărare naţională, Balcanii, Dunărea, Carpaţii de Sud, Bugul, 
Nistrul, Prutul, Siretul, Carpaţii la Est etc. 

În astfel de condiţii, cine este omul care poate, fără 
soluţia tehnică şi practică, a împiedica pe germani, pe ruşi, 
pe anglo-americani să se bată pe teritoriul nostru? 

Este una singură: aceea la care a dus trădarea ordinară a 
lui Badoglio. 

Am ajunge însă la războiul între fraţi, la războiul tuturor 
pe teritoriul nostru, cu consecinţele uşor de dedus. 

-E iarăşi naiv să se creadă că s-ar putea trece cu uşurinţă 
de la starea de război la o stare de nebeligeranţă şi de 
expectativă armată. 

E foarte greu de crezut că aliaţii noştri ar accepta repede 
această soluţie şi că ei s-ar opri să ia măsurile reclamate de 
siguranţa lor de război. 

Domnul Maniu vorbeşte de situaţia pe care şi-ar asigura-o 
ţara ieşind din război şi fiind în măsură să-şi apere mai bine 
viitorul. 

Dacă am face această acţiune, şansele ei nu le-am putea 
prevedea. Dar continuarea? 

Ni se spune că puterile anglo-saxone ar putea să medieze 
cauza României pe lângă ruşi şi să găsească aranjamente 
convenabile în ceea ce ne priveşte. Domnul mareşal 
Antonescu nu găseşte că aceste aranjamente convenabile ar 
putea consta în cedarea Basarabiei, a Bucovinei şi a „altor 
părţi”. Ni se spune iarăşi că, în acest timp, factorii opoziţiei 
ar avea răgazul şi posibilitatea unei acţiuni diplomatice pe 
lângă celălalt grup beligerant. 

Dar ce a făcut domnul Maniu până acum decât aceasta? 
Care sunt rezultatele? 

- Ni se mai sugerează că, înainte de a încerca să revizuim 
relaţiile cu germanii, să proclamăm mobilizarea generală, 
fiindcă în acest caz Reichul ar ezita să treacă la măsuri de 
represalii. 

Domnul mareşal Antonescu socoteşte ca aceasta ar fi o 
soluţie periculoasă; ea ar însemna războiul cu germanii, când 
tunul bubuie în poarta Basarabiei, pentru ca să înlesnim 


382 


ruşilor să pătrundă la noi, când nu avem nici o garanţie în 
Ţară şi în Europa! Frumoasă perspectivă! 

- Domnul mareşal Antonescu cere domnului Maniu să 
reflecteze cu toată seriozitatea la întreg ansamblul situaţiei 
şi să ia în considerare toate realităţile, aşa cum ele există şi 
nu cum am dori să ni le închipuim. 

- Domnul mareşal Antonescu a făcut largi şi însemnate 
concesiuni dlui Maniu, dar aceasta nu înseamnă că i se poate 
cere să facă ceea ce nimeni, în circumstanţele în care ne 
găsim şi care vor veni, nu ar putea să facă. 

Răspunderea integrală a conducerii destinelor naţionale, 
în împrejurări pe care ţara nu le-a mai trăit până astăzi - 
consecinţe de care domnul mareşal Antonescu nu este cu 
nimic vinovat -, impune omului de Stat o acţiune serioasă şi 
hotărâtă, bazată numai pe realităţile politico-militare, spre a 
asigura României să iasă cu o soartă mai bună din marea 
conflagrație internaţională. 


ASRI, fomd „y”, dosar nr. 40 010, vol. 34, f.140-146. Document publicat şi de Gh. 
Buzatu; Corneliu Bighineţ (coordonatori) în Arhivele secrete, secretele arhivelor, vol. 
II, Editura Mica Valahie, Bucureşti, 2005, p.262-267. 


154. 
1944 ianuarie 22. Adresă a SSI către Prefectura Poliţiei Capitalei 
prin care se face referiri la acțiunile politice ale grupărilor 
liberale şi naţional-ţărăniste. 


La adresa dr. 221 883 din 9 decembrie 1943; 

Cu privire la cele două note informative communicate 
nouă cu numărul de mai sus, am onoarea a vă aduce la 
cunoştinţă următoarele: 

În ce priveşte prima notă, din investigaţiile organelor 
noastre reiese că: 

a. În ziua de 4 decembrie 1943 nu au fost văzuţi intrând 
sau ieşind, de la locuinţa lui Maniu din Capitală, Jon Mihalache, 
Mihai Popovici, dr. Aurel Dobrescu Şi Ion Lugojanu de unde se poate 
dedecu că nu a avut loc şedinţa menţionată. 

b. În privinţa prezentării lui Coposu la Maniu, aceasta are 
loc zilnic, numitul fiindu-l secretar particular. 


383 


c. Afirmația după care o delegaţie compusă din trei 
naţional-ţărănişti va lua contact cu o delegaţie a Partidului 
Liberal pentru a redacta un memoriu, faptul nu este 
verosimil, întrucât procedura  uzitată la întocmirea 
memoriilor este ca acestea să fie pregătite de Maniu cu 
concursul lui Ghiţă Pop. După care sunt prezentate lui Dinu 
Brătianu, care, după o prealabilă consfătuire cu Gheorghe 
Brătianu, aduce unele modificări sau le semnalează direct. 

In ce priveşte a doua notă: 

a. Desigur că în Ardeal este dezvoltat spiritul de luptă al 
naţional-ţărăniştilor, datorită în bună parte faptului că tema 
principală de acţiune a grupării naţional-ţărăniste este 
redobândirea Ardealului de Nord, ceea ce pune în joc şi 
interesele personale ale multor naţional-ţărănişti refugiaţi 
sau care şi-au lăsat averea în regiune. 

Este însă de adăugat că aceste rapoarte menţionate de în 
nota dvs nu au de ce să fie traduse şi difuzate în străinătate, 
ele neinteresând nici măcar propaganda făcută de gruparea 
naţional-ţărănistă în interiorul ţării, scopul lor fiind exclusiv 
de a servi conducerii grupării spre a ase orienta asupra 
acţiunii cadrelor locale. 

Dealtdel, din motive de prudenţă, dat fiind legile care 
interzic orice activitate politică, aceste rapoarte nici nu sunt 
scrise, ci verbale, aşa încit traducerea lor ar fi imposibilă. 

Toptodată, menţiunea despre „programul zilnic” al 
grupării naţional-ţărăniste, care ar urma, de asemenea, să 
fie tradus, credem că este iarăşi eronată, neexistând un 
asemenea program aranjat cotidian. 


p. Şeful Serviciului Special de Informaţii 
Locotenent colonel 
Traian Borcescu 


ASRI, fond „d”, dosar nr. 1540, f. 520 — 521. 


155. 
1944 ianuarie 27. Notă primită de Grupa politică a SSI în 
legătură cu opiniile fruntaşilor naţional-ţărănişti. 


384 


Spre deosebire de alţi fruntaşi din opoziţie, DI luliu Maniu 
rămâne la convingerea sa că înţelegerea între aliaţi şi URSS 
este deplină şi nu va fi tulburată de chestiunile teritoriale. 

DI Maniu a arătat dlui dr. N. Lupu că i-a relatat temerea 
fruntaşilor liberali, că armatele sovietice vor intra în 
teritoriului românesc şi că aliaţii nici nu vor interveni pentru 
evacuarea lui, că ofensivele sovietice sunt în totul 
sincronizate cu acţiunile militare aliate. 

DI luliu Maniu a declarat că rămâne la punctul său de 
vedere, după care Românie va avea un rol precis în viitoarea 
acţiune a aliaţilor şi că nu trebuie nutrită nici o temere în 
direcţia arătată mai sus. 

Dimpotrivă, dl dr. N. Lupu arăta că unii fruntaşi liberali 
socot că ar trebui revizuită politica noastră pe baza unei 
primejdii de ocupaţie rusească şi de renunţat la speranţa 
unei intervenţii aliate pentru evitarea unei asemenea 
ocupaţii. Adică trebuie exclus din calculele ce se fac în 
legătură cu viitorul politic al ţării elementul sentimental, care 
îndrituieşte speranţa în sprijinul aliaţilor. 

DI luliu Maniu a declarat că convingerile sale în această 
privinţă şi pe baza informaţiilor ce la posedă crede mereu 
că problemele teritoriale se vor rezolva după acest război 
numai prin acordul tuturor. 

La propunerea dlui dr. N. Lupu de a se face o discuţie 
amplă în această chestiune, dl luliu Maniu a refuzat 
declarând că este suficient acordul între domnia sa şi dl. 
Dinu Brătianu pentru ca politica sa de până acum să 
continue. 

De altfel domnia sa socoate că acum guvernul şi opoziţia 
nu au întreprins nimic, ci numai de aşteptat. 


ASRI, fond „d”, dosar nr. 1540, f. 534-535. 


156. 
1944 ianuarie 28. Notă a SSI despre activitățile politice ale 
fruntaşilor naţional-țărănişti şiliberali. 


Din cercurile politice 


385 


1. lon Lugoşeanu a făcut unele comunicări lui luliu Maniu, 
de la Legația turcă din Bucureşti. 

Între altele i-a comunicat lui Maniu că la începutul lunii 
februarie a.c. se va produce o vizită a mareşalului sovietic 
Voroşilov la Londra, iar că guvernul turc cunoştea data şi 
rostul acestei vizite, care va coordona acţiunile militare 
sovietice şi aliate împotriva continentului. 

De asemenea, Lugoşanu relata că la Legația turcă se 
vorbeşte de luna februarie ca de luna evenimentelor 
militare hotărâtoare, iar că în cercurile turceşti se consideră 
invazia în Balcani ca o problemă hotărâtă definitiv. 

Informaţiile obţinute de Ludoşanu din aceeaşi sursă arată 
despre pregătirile excepţionale pe care comandantul sovietic 
la face în regiunea Berdicev, pentru o mare ofensivă în 
februarie spre Bug. 

2. Ralea a avut în cursul acestei săptămâni o întrevedere 
cu Tătărescu. 

Cercurile politice consideră că întrucât Ralea susţine 
punctul de vedere al unei politici de apropiere de URSS şi 
întrucât Tătărăscu afirmă, în ultimul timp că numai o 
asemenea politică ar putea duce la consolidarea teritorială a 
ţării, oricare ar fi ajutoarele din partea Aliaților, o apropiere 
între cei doi între cei doi oameni politici nu este exclusă. 


ASRI, fond „d”, dosar nr. 1559, f. 190. 


157. 
1944 ianuarie 30. Notă a SSI despre discuţiile politice dintre 
fruntaşii național-țărănişti şi liberali, privind situaţia ţării. 


NOTĂ 


Principalii fruntaşi naţional-ţărănişti şi liberali au 
continuat în ultimele zile, discuţiile cu privire la poziţia 
actuală a României şi la posibilităţile ce ar exista pentru a 
retrage tara din război. 

Maniu, Mihalache, Mihai Popovici şi dr. Lupu pe deo 
parte; Dinu, Gheorghe şi Bebe Brătianu de altă parte; Maniu, 
Ştirbey, Mihalache sau numai Maniu cu Ştirbey; Maniu cu Dinu 


386 


Brătianu, în două întrevederi, în fine Maniu cu Gheorghe 
Brătianu, - în numeroase conciliabule au examinat din nou 
situaţia, în urma audientelor ce au avut loc la forurile 
superioare ale guvernului. 

Faţă de comunicările ce s-au făcut fruntaşilor opoziţiei, se 
pot desprinde două atitudini: a liberalilor şi a naţional - 
țărăniştilor, deosebite din punct de vedere tactic. 


Rezerva lui Dinu Brătianu 
După audiența ce avut loc la dl vicepreşedinte al 

consiliului Dinu şi Gheorghe Brătianu au comunicat lui Maniu: 

a. că în urma explicaţiilor ce au primit, consideră că 
pentru moment nu se poate întreprinde de către guvern nici 
o acţiune capabilă să schimbe poziţia diplomatică şi politică 
a României; 

b. Opoziția nu are altceva de făcut decât să aştepte 
desfăşurarea evenimentelor; 

c. Dinu Brătianu - spre deosebire de Gheorghe Brătianu - 
nu crede că este politic şi oportun să se colaboreze cu 
guvernul fie şi indirect, pentru a feri cele două partide de o 
parte din răspunderea politică ce şi - a asumat dl mareşal 
Antonescu. 

Maniu nu îl pusese la curent pe Dinu Brătianu. 


Atitudinea lui Maniu 

Maniu stăruie însă din punctul său de vedere că trebuie, 
în interesul superior al ţării, înlesnită o apropiere între 
guvern şi opoziţie, fiindcă: 

1. Numai dl mareşal Antonescu poate să desprindă țară 
din război, într-un moment propice, şi cu cele mai mici 
riscuri; 

2. în instituţia actuală, nu se poate face politicianism 
mărunt, dacă dl. mareşal Antonescu poate să servească 
tara, el trebuie sprijinit şi apărat, chiar dacă partidele de 
opoziţie şi-ar lua o parte de răspundere; 

3. Că însăşi Wickham Steed în interviul acordat la 
20ianuarie a.c. postului de radio Londra a vorbit în termeni 
elogioşi despre dl mareşal Antonescu. 

4. Obiecţiile ce le ridică guvernul cu privire la 


387 


imposibilitatea de a scoate ţara din război, trebuie cercetate 
cu obiectivitate şi soluționate, de comun acord şi în măsura 
îngăduită de împrejurări 

5, Principalul e ca România să-şi schimbe poziţia ei 
diplomatică, înainte ca armele ruseşti să intre pe teritoriul 
român, pentru acest tel, orice eforturi sau jertfe sunt 
recomandabile. 

6. În ce priveşte poziţia dl mareşal Antonescu, istoria va 
trebui să înregistreze că: a izgonit pe regele Carol al II-lea; a 
lichidat  legionarismul; a cucerit Basarabia şi Bucovina de 
Nord şi a afirmat voinţa poporului român de a stăpâni, prin 
luptă, teritoriile naţionale. 

Cum aceste merite nu vor putea fi contestate, e pueril să 
se vorbească de 
solidarizări sau desolidarizări, în momentul în care toate 
forţele trebuiesc reunite pentru a salva ţara. 

7. Că gruparea național - țărănistă n-are nimic împotrivă 
ca dl mareşal Antonescu să realizeze, dacă doreşte, prin 
propriile sale mijloace, retragerea României din război, să-şi 
adauge şi acest merit, iar opoziția e datoare să-i dea tot 
sprijinul. 

8. În consecință, spune Maniu, nu atârnă decât de guvern 
ca o înțelegere patriotică să poată fi realizată, din moment 
ce lucrurile nu se mai judecă din punctul de vedere al 
germanilor sau din punctul de vedere al englezilor. ci numai din 
punctul de vedere al românilor. 


Interviul lui Wickham Steed: 

Maniu atribuie o importanţă deosebită interviului dat de 
Wickham Steed postului de radio Londra în ziua de 20 
ianuarie a.c., considerând că el exprimă punctul de vedere 
oficial al guvernului britanic. 

Din acest interviu Maniu desprinde: 

a. Wickham Steed fixează răspunderile ex-regelui Carol al 
II-lea şi precizează că el a aruncat ţara în tabăra germană, 
satisfăcând planurile conducerii superioare de război 
germane. 

b. Situaţia gravă ce s-ar putea produce prin invadarea 
trupelor sovietice. 


388 


c. Elogiul ce se aduce armatei române. 

d. Deosebirea ce o face între starea ţărănimii române şi 
starea ţărănimii maghiare. 

e. Recunoaşterea că dl mareşal Antonescu a moştenit o 
situaţie grea. 

f. Reproşul ce se face lui Maniu că n-a înțeles cât de 
dezastruoasă este situaţia României este interpretat în 
sensul că şeful grupării naţional-țărăniste a refuzat să facă o 
acţiune revoluționară, să organizeze acte de sabotaj, să 
inarmeze bande de partizani contra germanilor etc. 

Wickham Steed răspunde unui memoriu trimis de Maniu, 
în care acesta explica de ce nu poate arunca ţara în lupte 
fraticide şi n-o poate expune terorii geramane. 

g. Recomandarea ce se face de a ne „încredința în mâinile 
binevoitoare ale aliaţilor” este o nouă sugestie pe care 
trebuie s-o urmăm cât mai repede. 

Maniu este de părere că, deşi există neînţelegeri între 
aliaţi şi Soviete, nu trebuie contat pe aceasta şi trebuie 
căutate soluţii spre a se normaliza şi raporturile cu sovietele, 
întrucât interesele comune sunt atât de mari, încât până la 
capăt vor trebui să se înţeleagă. 

De aceea, trebuie uşurată situaţia de mediatoare a 
Angliei, finanțată de ruşi, mai ales după ce guvernul britanic 
a afirmat, din nou în mod solemn că nu recunoaşte 
schimbări teritoriale făcute după 1939, decât cu 
consimţământul liber exprimat al părților interesate. 


ASRI, fond „d”, dosar nr. 1540, f. 542-545. 


158. 
1944 ianuarie. Notă a SSI privind viața politică internă, relaţiile 
dintre conducătorul statului, mareşalul lon Antonescu şi luliu 
Maniu. 


NOTĂ 


Raporturile dintre domnul mareşal Antonescu şi 
Maniu 


389 


Se convine că o asemenea soluţie comportă mari 
dificultăți, dar că ea e în stare să aducă o ameliorare a 
situaţiei, sub condiţia că ambele părţi să lucreze într-un spirit 
de înțelegere patriotică şi să facă concesiile impuse de 
situaţie. 

Una dintre dificultăţi ar consta în stadiul raporturilor 
personale dintre domnul Mareşal şi Maniu; în cercurile 
opoziţiei domină ideea că aceste raporturi sunt precare, din 
motive care nu privesc direct cei doi factori. 

Există, desigur, două orientări politice, două concepţii, 
două metode de lucru şi două temperamente deosebite, dar 
toate acestea se pot concilia, sub presiunea evenimentelor şi în 
interesul superior al ţării. 

Cercurile apropiate de Maniu ţin să precizeze că: 

- cu toate deosebirile ce le despart de domnul mareşal 
Antonescu, ele văd în Domnia Sa o puternică personalitate, 
animată de un înalt patriotism şi de o dorinţă arzătoare de a 
servi ţara. 

- propaganda inamică, care prezintă pe domnul mareşal 
Antonescu ca un instrument german este interesată, 
dovedindu-se în ultimul timp că Domnia Sa a putut să reziste 
cu Succes presiunii germane şi că a fost călăuzit de 
interesele naţionale. 

- în faţa istoriei, rolul domnului mareşal Antonescu este 
fixat, el rămânând re-eliberatorul Basarabiei şi Bucovinei şi 
afirmând în faţa lumii voinţa poporului român de a-şi stăpâni 
teritoriile naţionale. 

- această demonstraţie a fost făcută astfel încât nu mai 
este util ca să fie continuată, provocând teatrul de război pe 
teritoriul nostru şi că de aici înainte trebuie căutate soluții 
realiste, pentru a asigura ţării condiţiile cele mai puțin rele, 
intr-o situaţie extrem de grea. 

- în actuala situaţie, singurul factor care poate să aducă 
o ameliorare a situației este domnul mareşal Antonescu şi că 
d-sa trebuie convins să accepte noua misiune ce i-o rezervă 
istoria şi împrejurările de război. 

- dacă domnul Mareşal Antonescu va accepta acest 

rol, el va rămâne 
în istoria României una din cele mai mari figuri militare şi 


390 


politice. 


Maniu ar oferi garanţii 

Fiindcă s-a pus chestiunea că guvernul n-ar putea să aibă 
încredere în lealitatea lui Maniu, acesta s-a arătat dispus să 
ofere domnului mareşal Antonescu anumite garanții. 

El a declarat că, desigur, nu i-ar conveni un contract cu 
guvernul - după care domnul mareşal Antonescu să continue 
politica sa şi să-l pună într-o lumină de susţinător al acestei 
politici, dar acceptă o înțelegere pentru fixarea unei politici 
naţionale, în afara intereselor speciale ale celor două grupuri 
beligerante. 

În asemenea condiţii, Maniu ar fi dispus să ofere garanţii 
privind: 

- recunoaşterea serviciilor şi rolului istoric jucat de 
domnul mareşal Antonescu; 

- obligaţia de a susţine în faţa Aliaților şi a ţării pe 
domnul mareşal Antonescu şi pe colaboratorii domniei sale; 

- prijinul total de care ar avea nevoie domnul mareşal 
Antonescu pentru a-şi îndeplini până la capăt misiunea sa. 


ASRI, fomd „y”, dosar nr. 40 010, vol. 34, f.133-134. Document publicat şi de 
Gh. Buzatu; Corneliu Bighineţ (coordonatori) în Arhivele secrete, secretele arhivelor, 
vol. II, Editura Mica Valahie, Bucureşti, 2005, p.254-256. 


159. 
1944 ianuarie. Notă a SSI privind viaţa politică internă din 
perspectiva evoluţiei ostilităților. 


NOTĂ 
În ce ar consta misiunea domnului Mareşal Antonescu 


Pornind de la ideea fundamentală că România trebuie să 
se retragă cât mai repede din război, cu minimum de riscuri, 
susţinătorii înțelegerii cred că această acţiune - grea şi 
delicată - nu poate reveni decât domnului mareşal 
Antonescu. 

Se convine că nu i se poate cere Domniei Sale o acțiune 
care să atingă onoarea şi lealitatea sa de militar faţă de 


391 


aliaţii cu care a dus războiul împreună. 

Dimpotrivă, se socoteşte că prestigiul câştigat de domnul 
mareşal Antonescu, prin marele sprijin pe care l-a dat 
Germaniei şi lui Hitler, îl pune în situaţia de a putea revizui 
cu lealitate raporturile cu germanii şi de a le expune în mod 
onest poziţia actuală a României. 

Colaborarea cu Germania s-a bizuit pe două idei: 

1. Posibilitatea Germaniei de a decide noua hartă a Europei; 

2. Posibilitatea Germaniei de a menţine frontul sovietic 

şi de a împiedica o invazie a Rusiei în Europa. 

Bazat pe aceste asigurări germane, domnul mareşal 
Antonescu a putut să-şi ia obligaţii de ordin militar şi politic. 

Asigurările Germaniei însă au fost răsturnate de ultimele 
întorsături ale războiului. 

Domnul mareşal Antonescu nu poate face Germaniei nici 
o vină, dar Hitler trebuie să recunoască că, în faţa noii 
situaţii, domnul mareşal Antonescu nu mai e în stare să-şi 
onoreze până la capăt obligaţiile sale. 

Obligaţiile sale de aliat încetează în momentul când se 
ridică grave probleme de ordin naţional privind securitatea 
teritoriului şi a locuitorilor săi; Hitler nu poate cere omnului 
mareşal Antonescu să expună întreaga ţară grozăviilor 
războiului şi să sacrifice interesele viitoare ale statului român 
pentru obiectivele de război ale Reichului. 

În consecinţă, Domnul Mareşal Antonescu trebuie să 
declare lui Hitler că împrejurările îl obligă să treacă de la 
starea de război la o stare de nebeligeranţă şi să observe 
expectativa armată. 

Această formulă ar prezenta următoarele avantaje: 

- Germanii nu s-ar putea plânge de o „trădare” a 
României, ei fiind preveniţi şi puşi în situaţia de a-şi lua 
măsurile necesare; 

- Lealitatea de om şi de militar a domnului mareşal 
Antonescu n-ar putea fi pusă la îndoială, toate puterile fiind 
obligate să recunoască corectitudinea procedurii sale; 

- România ar fi cea dintâi ţară, aşa-zis satelită, care, 
ieşind din război, ar avea putinţa unei acţiuni diplomatice în 
vederea asigurării viitorului ei, fără a apărea într-o lumină 
proastă; 


392 


- Puterile anglo-saxone ar avea putinţa să medieze 
cauza României pe lângă ruşi şi să găsească angajamente 
convenabile în ceea ce ne priveşte; 

- Armata română ar rămâne bloc în jurul domnului 
mareşal Antonescu, atâta timp cât ar cere împrejurările; 

- In acest timp, factorii opoziţiei ar avea răgazul şi 
posibilitatea unei acţiuni diplomatice pe lângă celălalt grup 
beligerant, care ar fi silit să recunoască că România a făcut 
un pas important pentru a-şi normaliza situaţia sa. 

Inainte însă de a proclama stare de nebeligeranță, e util 
ca domnul mareşal Antonescu să procedeze la mobilizarea 
intregii armate române, sub motiv că, faţă de înaintarea 
sovietică, e silit să ia măsuri militare de siguranţă. 

In faţa unei armate de cca. 700 000-800 000 oameni - 
deşi slab echipată şi înarmată -, germanii ar ezita să treacă 
la măsuri de represalii, care ar reclama ca un important 
număr de divizii germane să părăsească teatrele de luptă şi 
să treacă pe teritoriul nostru. 

Pentru studierea şi perfectarea acestui aranjament, 
domnul mareşal Antonescu ar trebui să se întâlnească în 
secret cu Maniu şi să convină asupra tuturor condiţiilor. 

Maniu e dispus să facă largi şi însemnate concesii 
domnului mareşal Antonescu. 

Prezenţa lui Mihalache în Bucureşti a fost folosită pentru 
noi discuţii în conducerea naţional-ţărănistă. 

La aceste discuţii au participat Maniu, lon Mihalache, 
doctorul Lupu şi Mihai Popovici. 

Problemele discutate: 

1. Înrâurirea situaţiei militare asupra poziţiei României; 

2. Mijloacele ce ar exista pentru a determina ieşirea 

României din război, fără a provoca conflicte violente 

cu germanii; 

3. Posibilităţi pentru a întreprinde o acţiune diplomatică, 

în străinătate, în favoarea României; 

4. Chestiunea  regrupării cadrelor şi aplanarea 

diferendelor provocate de această acţiune. 


ASRI, fomd „y”, dosar nr. 40 010, vol. 34, f.135-137. Document publicat şi de Gh. 
Buzatu; Corneliu Bighineţ (coordonatori) în Arhivele secrete, secretele arhivelor, vol. 
II, Editura Mica Valahie, Bucureşti, 2005, p.256-259. 


393 


160. 
1944 februarie 5. Extras din Buletinul informativ înaintat 
Preşedinţiei Consiliului de Miniştri referitor la circulaţia şi 
conţinutul ziarului comunist „România liberă”. 


În Capitală circulă, într-un număr restrâns de exemplare, 
buletinul partidului comunist „România liberă”, anul I, nr. 1, 
purtând data de 28 ianuarie 1944. 

Buletinul conține următoarele. 

- Un apel al Frontului Patriotic către români, ca să impună 
ieşirea imediată din război, să alunge pe germani din ţară, să 
doboare „Guvernul trădător al lui Antonescu”, să elibereze 
pe „patrioţii” închişi şi internaţi şi să pedepsească pe 
„criminalii de război”; 

- Un articol intitulat În momentul decisiv, ân care se spune că în 
curând se va începe procesul „patrioţilor” prof. Vlădescu- 
Răcoasa, avocat Mihai Magheru, dr. Petru Groza şi inspector 
şcolar Simion; 

- Un artocol intitulat: Nu evacuarea populației, ci izgonirea 
nemților; 

- Un articol de instigaţie cu titlul: Bestiile de la Prefectură, 
călăii de la Curtea Marţială, 

- Un articol despre conferințele de la Moscova şi Teheran; 

- Un articol intitulat: Răspunderea domnului Iulie Maniu. |n acest 
articol este învinuit şeful opoziţiei naţional-ţărăniste că 
numai din cauza împotrivirii sale nu s-a putut forma Frontul 
Patriotic. Domnul Maniu - spune în continuare buletinul 
partidului comunist - a crezut într-o înfrângere a Rusiei, a 
refuzat să creadă în temeinicia alianţei dintre anglo- 
americani şi sovietici, a refuzat să treacă la sabotaj, a 
dezaprobat politica lui Beneş şi o preferă pe a lui Micolaicic€ şi 
a „trădătorului Draža Mihailović”. În încheiere i se spune 
domnului luliu Maniu că, „încă nu e totul pierdut, încă mai 
putem salva ţara, rupând cârdăşia cu nemţii”, depinde 
numai ca domnul Maniu să dezmintă că s-a pronunţat din 
nou „pentru aşteptare”. 

S-a comunicat Ministerului Afacerilor Interne şi Marelui 


394 


Stat Major. 
(Serviciul Special de Informaţii). 


23 august 1944. documente, vol. II, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 
1984, p.84. 


161. 
1944 februarie 9. Notă primită de SSI despre comunicarea 
primită de luliu Maniu din partea guvernelor ţărilor aliate, 
care luptau contra Germaniei, în legătură cu situația 
României în ultima fază a războiului. 


NOTĂ 


DI luliu Maniu a primit o comunicare din partea 
guvernelor aliate, de data aceasta în legătură cu ultima fază 
a războiului şi care priveşte îndeaproape România. 

Comunicarea este socotită de către dl Maniu de 
importanţă deosebită şi din această cauză domnia sa a 
chemat telefonic pe dl Mihalache la Bucureşti. 

DI lon Mihalache urmează să fie pus la curent cu 
comunicarea primită de dl Maniu pentru ca apoi să se 
prezinte dlui mareşal Antonescu. 

Comunicarea primită de şeful naţional-ţărăniştilor are 
două laturi: una de ordin militar şi una de ordin politic. 
Comunicarea a fost făcută dl Maniu cu indicaţia expresă de a 
înştiinţa la rândul său guvernul român asupra celor ce i s-a 
comunicat. 

Latura militară, astfel cum arată chiar dl Maniu se referă 
la acţiunea militară eminentă a aliaţilor şi care priveşte 
coastele româneşti ale Mării Negre. 

Latura politică se referă la atitudinea României în 
momentul în când această acţiune militară va fi declanşat. 
În vederea acestei acţiuni politice care interesează 
îndeaproape guvernele aliate - s-au făcut dl. Maniu 
comunicările de mai sus. 

Comunicările au făcut asupra dl Maniu o impresie foarte 
puternică. Domnia sa socoate cele ce i s-au comunicat de la 
Ankara, drept o confirmare integrală a tezei sale de la 


395 


începutul acţiunii politice din 1939 până azi, anume că aliaţii 
vor interveni cu forţa militară în această regiune a 
continentului şi că România nu va fi lăsată sub cotropire 
militară sovietică. 

DI Mihalache urmează să se prezinte dl. mareşal 
Antonescu de îndată ce soseşte în capitală, pentru a face 
comunicările din partea dl. Maniu. 

DI Maniu socoate debarcarea aliată pe coastele Mării Negre 
ca o indicație certă a poziţiei pe care aliaţii tind să o deţină 
în România, în momentul când armatele sovietice vor atinge 
un anumit punct de front. 

În legătură cu aceeaşi chestiune, di Maniu a mai primit şi 
comunicări despre precipitarea atitudinii Turciei, care se va 
produce în câtva timp. Turcia va deschide la momentul 
oportun strâmtorile pentru trecerea flotei aliate în Marea 
Neagră. 


ASRI, fond „d”, dosar nr. 1540, f. 609-610. 


162. 
1944 februarie 10. Notă privind îngrijorarea lui luliu Maniu faţă 
de posibilele intenţii germane în România. 


DI Ilie Lazăr a declarat că dl luliu Maniu este foarte 
îngrijorat de informaţiile pe care le posedă cu privire la 
intenţiile germanilor în România. DI luliu Maniu a fost 
informat despre sosirea, în ultimele zile, a unor formaţiuni 
germane de şoc din Germania şi din Rusia. Aceste trupe de 
SS nu ar fi în trecere prin România, ci sunt venite să 
staţioneze aici. Coroborând aceste informaţii cu altele, care 
arată că nemţii nu ar fi satisfăcuţi de recentul acord 
economic pe care dl. Mareşal Antonescu l-ar fi încheiat 
numai pentru a câştiga timp, dl. luliu Maniu crede că trebuie 
multă vigilenţă în această direcţie, a unei încercări germane 
de acaparare a puterii în România. 

De altfel, informaţii pe care i le-a adus şi dl Zaharia Boilă 
din cercurile legionare afiliate grupului din Germania, reiese 


396 


că aceştia scontează momentul foarte apropiat pentru 
triumful lor. Astfel, cum decurg evenimentele, cercurile 
legionare arată că aşteaptă pentru foarte curând o 
schimbare esenţială în România, care să-i aducă la guvern. 

DI Iuliu Maniu nu îşi ascunde îngrijorarea pentru aceste ştiri. 
D-sa. se întreabă faţă de amicii săi politici intimi dacă, într- 
adevăr, Mareşalul Antonescu şi-a luat toate măsurile de pază 
şi va putea, în orice moment, să împiedice o lovitură 
germană. 

In discuţia cu dl Ilie Lazăr, în jurul acestei chestiuni, dl 
luliu Maniu a mers chiar până la a examina modalităţile 
posibile pentru o lovitură de stat germană, eşalonând 
asemenea acţiune în etape: sechestrarea Conducătorului, 
ocuparea ministerelor, arestarea miniştrilor, instalarea unui 
nou guvern, arestarea şi chiar suprimarea oamenilor politici 
cunoscuţi pentru sentimentele lor democratice, etc. 

DI luliu Maniu şi-a exprimat încrederea într-un factor de 
seamă, Armata, de unde deţine informaţii din cele mai 
optimiste în direcţia unei rezistenţe dârze împotriva 
tendinţelor germane. 


[adn: „Verificare prin Centrele şi Agentura Ardeal. Să ne 
comunice: 

- dacă între români circulă astfel de versiuni; 

- dacă cercurile germane etnice au asemenea 
informaţii; 

- dacă se constată în cercurile germane vreo indicație 
care să îndreptăţească o astfel de versiune; 

- dacă se constată vreo afluenţă de germani în diferite 
centre. 

Verificare serioasă şi urgentă”. /ss/ (indescifrabil) ] 


ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 3/1944 vol. I, f. 159-160. 
163. 


1944 februarie 14. Notă a SSI privind demersurile întreprinse de 
principalii lideri politici în vederea scoaterii țării din război. 


La consfătuirea dintre domnii luliu Maniu, lon Mihalache, 


397 


dr. Lupu, Mihai Popovici s-a căzut de acord asupra punctului 
de vedere al dlui luliu Maniu că trebuie avut în vedere faptul 
că pătrunderea armatelor sovietice spre graniţele româneşti 
şi chiar în România va deveni o posibilitate apropiată. 

De asemenea, s-a căzut de acord că oricare ar fi 
condiţiile viitoare de conlucrare dintre aliaţi şi URSS trebuie 
ţinut seama de punctul de vedere recomandat de 
preşedintele Beneş dl luliu Maniu anume de a se încerca un 
contact direct şi din timp cu conducătorii URSS. 

Teza unei bune vecinătăţi cu Rusia asigurată de pe acum 
adică înainte ca primejdia unei invazii a armatelor sovietice 
să fie iminentă, a fost de asemenea îmbrăţişată. 

Problema asupra căreia au fost discuţii mai ample a fost 
aceia a modului cum se va desfăşura luarea aceasta de 
contact cu reprezentanţii sovietici. Părerile au fost de a se 
recomanda un consens cu guvernul dl. mareşal Antonescu 
însă s-au ridicat obiecţii. 

DI dr. Lupu a relatat informaţia că, discutând cu un 
important membru al guvernului, acesta l-a asigurat că, dacă 
este vorba de o ieşire din război sunt de întrevăzut discuţii 
cu aliaţii şi URSS. 

Dacă însă ar fi vorba ca aceste intenţii de ieşire din război 
să fie ordonate de o ocupaţie rusească sau măcar de 
prezenţa armatelor sovietice pe teritoriul românesc, atunci 
România va lupta până la capăt chiar de va fi să formeze de 
data aceasta triunghiul morţii în Ardeal. 

Fruntaşii naţional-ţărănişti au fost de acord că împotriva 
unei ocupaţii sovietice s-ar găsi întreaga ţară. Această 
precizare a întărit hotărârea de a căuta de pe acum discuţii 
cu reprezentanții din străinătate ai URSS în sensul 
cunoaşterii pretențiilor teritoriale ruseşti şi celorlalte 
condiţii de pace. 

DI luliu Maniu şi-a exprimat convingerea că s-au făcut 
tatonări în această direcţie chiar de către oficialitatea 
noastră prin misiunile ce-i sunt relatate că se găsesc în 
străinătate în contact diplomatic cu oameni politici străini. 

În afară de aceasta, domnia sa nu crede în sinceritatea 
acţiunii guvernului în această direcţie, în sensul că atât dl. 
mareşal Antonescu au planurile lor politice bine stabilite 


398 


pentru momentul hotărâtor al ieşirii României din război 
împotriva Rusiei. 

În consecinţă dl luliu Maniu a declarat că partidul 
naţional-ţărănesc trebuie să facă totul singur sau cel mult în 
legătură cu partidul liberal. Domnia sa a asigurat pe domnii 
Mihalache şi dr. Lupu că informaţii sale sunt bune şi că prin 
comunicările sale pe care le-a transmis încă săptămâna 
trecută în străinătate, s-a realizat un progres important în 
realizarea acordului cu punctul de vedere aliat, de stabilire a 
discuţiilor cu URSS în vederea unui preambul pentru pace. 

S-a decis menţinerea contactului cu guvernul şi dacă este 
posibil cu dl mareşal Antonescu direct, pentru ca acţiunea 
partidului naţional-ţărănist care se desfăşoară numai în 
interesul superior al ţării să fie cunoscută şi nu socotită 
subversivă sau urmărind interese de clan politic. 

Situaţie ca şi Finlanda aliată a Germaniei în războiul 
împotriva URSS. 

Asentimentul Germaniei la ieşirea Finlandei din război se 
explică prin aceea că actul acceptării formulei de 
nebeligeranţă de către aliaţi şi URSS, înlătură definitiv 
formula de capitulare fără condiţii ce se cerea Germaniei şi 
aliaţilor săi până acum. 

DI luliu Maniu vede în precipitarea evenimentelor din 
nord, apropierea rândului nostru la soluţionarea situaţiei în 
care România se găseşte din 1941, de la angajarea în 
conflictul cu URSS. 


ASRI, fond „d”, dosar nr. 1540, f. 643-646. 

164. 
1944 februarie 14. Notă a Cabinetului Militar al Conducătorului 
Statului către SSI prin care se cer date despre serviciile de 


informaţii germane din România şi activitatea Grupului Etnic 
German. 


NOTĂ 


Domnul Mareşal doreşte să i se prezinte - prin Cabinetul 


399 


Militar - până mâine, 15 februarie 1944, ora 10, următoarele 
chestiuni: 

1. Ce elemente de GESTAPO se află pe teritoriul 
României: 

- ce se ştie sigur; 

- ce se bănuieşte. 

2. Scrisoarea Domnului von Killinger (anumite urmăriri 
făcute de elemente de poliţie germană). 

3. Ce informaţii posedaţi despre existenţa formațiunilor 
SS la noi? 

4. La spionii unguri prinşi s-au găsit aparate de radio de 
provenienţă germană; să se dea informaţii. 

5. Asupra Grupului Etnic German: 

- ce drepturi i s-au acordat şi ce obligaţii ne-am luat noi 
prin acordul din 1940; 

- ce drepturi şi-au arogat germanii din grup. 


ANIC, Fond PCM-Cabinetul Militar, dosar 58/1944, f. 7. 


165. 
1944 februarie 16. Notă primită de Grupa politică a SSI despre 
schimbul de scrisori între luliu Maniu şi mareşalul lon 
Antonescu. 


NOTĂ 


DI luliu Maniu ne-a confirmat aseară schimbul de scrisori 
cu dl mareşal. Domnia sa ne-a spus: „Cele câteva rânduri ale 
dlui mareşal Antonescu dovedesc nu numai o speculație de 
om politic, care ştia că, în împrejurările actuale nu puteam 
răspunde altfel, ci şi importanţa momentului istoric. Mai 
demne de atenţie sunt conferințele de la Şcoala de război, 
unde dl Mareşal a convocat nu numai pe comandanții de 
armată ci chiar pe coloneii comandanţi de unităţi, ceea ce 
arată răspunderea ce-i revine acum, în acest moment 
crucial. Sunt informat că, înainte de a se pune concluzii la 
examinarea situaţiei militare de către dl mareşal în aceste 
conferinţe, s-a şi hotărât mobilizarea a trei corpuri de 


400 


armată, privind contingente până la vârsta de 55 ani". 
ASRI, fond „d”, dosar nr. 1540, f. 668. 


166. 
1944 februarie 17. Notă de răspuns a SSI, însoțită de două 
anexe, la solicitările mareşalului lon Antonescu din 14 
februarie 1944. 


NOTĂ 


1. Gestapo-ul dispune de numeroase elemente pe 
teritoriul României. Până în prezent au fost semnalaţi 
Serviciului peste 600 agenţi şi informatori ai Gestapo-ului. 
Agenţii Gestapo-ului se introduc în ţară sub diferite 
camuflaje, cele mai preferate fiind acele de ingineri, chimişti, 
tehnicieni, comercianţi, experţi, etc. Gestapo-ul lucrează, 
clandestin, direct cu Berlinul. 

Alte organe informative în România sunt: 

a) Abwehrstelle (Serviciul de Contrainformaţii); 

b) Serviciul Informativ Politic al Legaţiei Germaniei; 

c) Organizaţia supuşilor germani aflaţi în România 
(Partidul German); 

d) Grupul Etnic German; 

e) Geheime Feldpolitzei (Poliţia Secretă de Campanie), 
organ de execuţie al Abwehrstelle şi al Gestapo-ului. 

Abwehrstelle este singurul serviciu recomandat şi 
recunoscut oficial de statul român. Serviciul Informativ Politic 
al Legaţiei Germaniei are legături de verificare a unor 
informaţii cu serviciile oficiale române 

Serviciile de la punctele „c”, „d” şi „e” nu au nici o 
legătură de recunoaştere cu organele române. 

S-a constatat, însă, cu ocazia asasinatelor de la Jilava, cât 
şi cu ocazia rebeliunii legionare, amestecul unor elemente 
afiliate Gestapo-ului, care au făcut fie îndemnuri sau au 
oferit chiar arme unora dintre legionari. Se ştie că activitatea 
Gestapo-ului vizează ca obiectiv principal prevenirea oricărei 
acţiuni politice dăunătoare intereselor germane. De 


18 Acest paragraf este marcat cu o linie, iar în dreapta este scris de mână: inexact. 


401 


asemenea, se ştie că formațiunile paramilitare ale 
germanilor etnici şi ale supuşilor Reichului din România au o 
misiune bine determinată, denumită de „autoapărare”, în 
cadrul obiectivului urmărit de Gestapo. Formațiunile 
menţionate continuă instrucţia lor militară, dispunând şi de 
un număr de arme „Geko”, tip sport. La Ploieşti există o aşa- 
zisă „Abteilung R” (Secţie R) care are misiunea de a înlocui 
imediat elementele româneşti din industria petroliferă dacă 
acestea s-ar deda, la un moment dat, la încetarea lucrului 
sau la acte de sabotaj. Se presupune că numărul agenţilor 
Gestapo-ului este pe teritoriul român mult mai mare decât 
cel semnalat şi că aceştia sunt răspândiţi peste întreaga 
ţară, în special în punctele de importanţă militară, transport, 
etc. 

2. Se ştie că agenţii Gestapo-ului supraveghează 
activitatea membrilor guvernului, a autorităţilor şi instituţiilor 
de siguranţă de stat, precum [şi] a militarilor şi a fruntaşilor 
politici din România (se anexează traducerea scrisorii 
domnului von Killinger [anexa 1] şi copie după intervenţia 
Serviciului de Informaţii român [anexa 2]). 

3. Nu s-a constatat existenţa în România a unor unităţi 
compacte SS din Reich. Se ştie însă că un număr apreciabil 
de germani etnici, recrutaţi şi instruiți pentru Waffen SS, au 
revenit în ţară sub diferite pretexte. (Numărul celor întorşi a 
fost evaluat cam la 2000, date precise nu se pot da din 
cauza imposibilității controlului) Se ştie însă că numeroase 
unităţi compacte de SS se găsesc în imediata vecinătate a 
României, în lugoslavia şi Guvernământul General. 

4. În cazurile de spionaj maghiar, descoperite de către 
organele Serviciului nostru, a fost şi cazul spionilor Zsille 
Sigmund zis Gonda Gheorghe şi Szegedi losif care au fost 
dotați, pentru transmiterea ştirilor cu caracter militar de 
către Serviciul de spionaj maghiar din Budapesta, cât şi 
pentru primirea dispoziţiilor din partea acestora, cu aparate 
de radio-emisie de provenienţă germană. Zsille Sigmund zis 
Gonda Gheorghe a fost arestat de organele Serviciului nostru 
la 22 mai 1942, în Gara de Nord din Bucureşti, iar Szegedi 
losif la locuinţa mamei sale din Braşov. Aparatele de radio- 
emisie folosite de aceştia au fost găsite îngropate în beciul 


402 


locuinţei spionului Zsille Sigmund zis Gonda Gheorghe din 
Cernăuţi. Aceste aparate le-au fost predate numiţilor la 
începutul lunii Februarie 1942 prin Consulatul maghiar din 
Braşov. 

5. Grupul Etnic German a fost declarat persoană juridică 
română de drept public prin Decretul-Lege nr. 3884 din 20 
Noiembrie 1940, având ca reprezentant al voinţei naţionale a 
germanilor etnici „Partidul Muncitoresc Naţional-Socialist 
German al Grupului Etnic German din România”. Decretul- 
Lege prevede la art. 4: „Cu aprobarea Conducătorului 
Statului Naţional legionar, Grupul Etnic German din România 
poate lua pentru menţinerea şi consolidarea vieţii naţionale, 
dispoziţii cu caracter de obligativitate pentru membrii lui”. 
lar la art. 5: „Grupul Etnic German din România poate arbora, 
pe lângă drapelul Statului Român şi drapelul poporului 
german”. 

Aceste drepturi au fost interpretate abuziv de Grupul Etnic German 
din România, arogându-şi anumite drepturi de cvasi- 
independenţă. Printre altele se citează: 

- Instituirea de formaţiuni paramilitare; 

- Tribunale de arbitraj etnice, ocolind autorităţile 
judiciare româneşti; 

- Fixarea unor impozite, sub formă de cotizaţii obligatorii, 
care impun germanilor etnici sarcini băneşti mai mari faţă de 
Grupul Etnic German din România decât cele faţă de statul 
român; 

- Cursuri administrative în cadrul partidului, care dau 
naştere la bănuiala că elemente pregătite aici s-ar 
putea substitui, la un moment dat, autorităţilor locale 
româneşti. 


[Anexa 1] 


Ambasadorul Germaniei 
Bucureşti, 27 ianuarie 
1944 


DOMNULE MAREŞAL! 


403 


Domnul colonel Rodler, Şeful Serviciului de Contraspionaj 
German, îmi comunică, din partea Domniei Voastre că, după 
informaţiile furnizate de Serviciului dvs de informaţii, [luliu] 
Maniu ar fi, pare-se, supravegheat de un oarecare serviciu 
german şi că, după opinia românească, această 
supraveghere ar fi îndeplinită de un serviciu de informaţii şi 
control german ce funcţionează ilegal. Totodată, atrageţi 
atenţia asupra primejdiilor pe care le-ar aduce cu sine o 
asemenea activitate ilegală. Impărtăşesc întru totul părerea 
Domniei Voastre şi ţin să vă comunic că eu nu ştiu nimic 
despre un atare serviciu ilegal de informaţii şi control şi că 
împuterniciri ca cele de mai sus le are numai Serviciul Militar 
German de Contraspionaj, care lucrează în colaborare cu 
organele Dvs. de Siguranţă. 

V-aş ruga, de asemeni, ca, în cazul că Serviciile Dvs. 
observă din nou activitatea unui asemenea serviciu ilegal de 
supraveghere (amintesc de automobilul purtând număr de 
Sibiu) să li se dea instrucţiuni să aresteze imediat persoanele 
bănuite şi să ancheteze cazul. V-aş fi recunoscător dacă aş fi 
şi eu încunoştinţat de asemenea cazuri, întrucât eu însumi, 
ca reprezentant al Statului German, sunt foarte interesat să 
ştiu dacă asemenea organizaţii există fără ştirea mea. 

Binevoiţi, Domnule Mareşal, a primi expresia deosebitei 
mele consideraţii. 

Al Domniei Voastre, foarte devotat 
/ss/ von Killinger 


[Anexa 2] 
Nr. 68.325/44g. 17 februarie 1944 


Personal Domnului Colonel Rodler 
Şeful Secţiunii din România a S.I.A.G. 


NOTĂ 
De câteva zile, domiciliul dlui [luliu] Maniu din Bucureşti, 


str. Sfinţilor, este supravegheat de trei persoane cu 


404 


automobilul nr. 416 - Sibiu. Acest automobil este 
proprietatea Societăţii germane pentru construcţia de 
drumuri „DERUBAU”, care are sediul la Sibiu şi filiale în toată 
tara. 

Astăzi însă, am constatat că automobilul cu numărul de 
mai sus, o maşină veche şi mică, a fost înlocuit cu un alt 
automobil, foarte elegant, marca Mercedes, care a continuat 
supravegherea locuinței dlui Maniu. 

Serviciul de Informații român nu are nimic de obiectat dacă 
Serviciile de Informaţii germane fac numai supravegheri şi 
informaţii asupra d-lui Maniu. Se teme însă că unii agenţi 
germani, din diverse Servicii de Informații, neoficial 
recunoscute (sau chiar supuşi germani din proprie inițiativă 
care, poate, nu au nici o legătură cu Serviciile de Informaţii 
germane) s-ar putea deda la vreun act de violenţă contra 
dlui Maniu. 

Domnul mareşal Antonescu ne-a rugat să vă sesizăm în 
scris asupra acestei chestiuni, fiind o problemă de 
răspundere. Domnia Sa adaugă că cunoaşte şi urmăreşte 
îndeaproape acţiunea dlui Maniu şi a constatat că această 
acţiune nu are nici un ecou în masa populaţiei. Domnul 
Mareşal a trimis vorbă d-lui Maniu în permanenţă şi chiar în 
ultimul timp că Domnia Sa nu înţelege să glumească atunci 
când este vorba de interesele Statului şi că va reprima cu 
armele orice acţiune, oricât de mică, contra intereselor 
Statului. 

De aceea, dl mareşal Antonescu doreşte ca asemenea 
atitudini ale agenţilor germani să înceteze, întrucât un gest 
necugetat ar aduce un aport favorabil politicii d-lui Maniu şi 
ar produce perturbări în ţară, fapte de care nu avem nevoie 
în momentul când ţara trebuie să mobilizeze toate forţele 
militare şi atenţia întregului popor trebuie concentrată 
asupra pericolului bolşevic. Națiunea trebuie să se prezinte 
unitară şi fără frământări în faţa pericolului de la Răsărit. 

Profitând de această ocazie, personal, subsemnatul, ca 
şef al Serviciului de Informaţii român, ţin să fac următoarele 
consideraţii, cu caracter confidenţial, domnului colonel Şef al 
Serviciului de Informaţii german: 

Serviciul de Informaţii român colaborează direct cu 


405 


Serviciul de Informaţii german, ca organ oficial, recomandat 
de dl Amiral Canaris şi recunoscut de dl. Mareşal Antonescu. 
Ori, se constată că pe teritoriul României mai sunt alte 
Servicii de Informaţii germane care, atât timp cât nu au o 
legătură oficială recunoscută şi aprobată de Conducătorul 
Statului, suntem nevoiţi să le considerăm ca Servicii de 
Informaţii clandestine. Este regretabil că aceste Servicii de 
Informaţii neautorizate nu numai că nu sunt recunoscute de 
autorităţile române şi nu numai că fac supravegheri şi 
informaţii, dar execută chiar operaţii pe teritoriul României, 
lucru ce aduce o ştirbire gravă a suveranităţii Statului român. 
Se mai poate trage concluzia că unii agenţi germani nu se 
sfiiesc să ia măsuri din care rezultă că însăşi supravegherea 
oficială românească este controlată de germani în mod 
public şi în condiţii de natură să jignească guvernul şi să 
lezeze simţămintele de demnitate românească. Am mai 
constatat, adesea, că aceste Servicii înregistrează tot felul 
de zvonuri şi insinuări inexacte sau provenite de la persoane 
interesate ori în conflict cu guvernul român. Ele neavând un 
capital informativ suficient pentru orientare nu-şi pot verifica 
datele primite şi sunt astfel victimele informatorilor de 
profesie sau de rea credinţă. Ceva mai mult, încercând să 
verifice acele informaţii, se adresează la altă serie de 
informatori şi astfel aceştia, cât şi acei la care ei — la rândul 
lor - vor face apel pentru verificare, devin cu toţii - în mod 
involuntar - agenţi răspânditori de ştiri inexacte. 

Cu totul altfel se petrec lucrurile cu Abwehr-ul (Serviciul 
de Informaţii al Armatei Germane), care are şi arhiva, şi 
bagajul informativ necesar pentru verificarea fiecărei ştiri 
exagerate, cât şi posibilitatea de a se adresa Serviciului de 
Informaţii român şi, prin el, oricărei alte autorităţi române, 
având astfel un mijloc eficace şi serios de verificare, fără a 
se provoca indiscreţii. Dacă până în prezent, Serviciului de 
Informaţii român nu a luat măsuri contra agenţilor germani 
neautorizaţi, a făcut aceasta numai pentru a nu se prejudicia 
raporturile româno-germane. Credem însă că nu putem 
tolera deopotrivă o sabotare continuă a eforturilor 
informative comune pe care le facem împreună cu Abwehr- 
ul. 


406 


Am supus această chestiune studiului şi reflecţiei dvs 
pentru a găsi mijloacele necesare ca această stare de lucruri 
să înceteze. Este şi în interesul Dvs., şi al nostru, ori de câte 
ori mi se fac reproşuri, fie de către Conducătorul Statului sau 
de Guvern, ori de alte autorităţi româneşti, că Serviciului de 
Informaţii german a săvârşit vreun act neconvenabil 
autorităţilor române, a trebuit să arăt că el nu aparţine 
Abwehr-ului şi să-l apăr cu toată puterea, deoarece eram 
convins că nu Abwehr-ul săvârşise acel act. 

Dacă înţeleg să fiu loial cu un Serviciu pe care îl conduc şi 
cu care colaborez oficial, este de la sine înţeles că nu voi 
putea apăra Servicii a căror calitate în Stat nu este 
recunoscută. Cum subsemnatul sunt responsabil de 
colaborarea informativă  româno-germană, am adesea 
neplăceri din cauza imixtiunii Serviciilor de informaţii 
germane neoficiale în colaborarea noastră oficială, sinceră şi 
deschisă. De aceea, vă rog a lua întreaga această chestiune 
în serioasă considerare şi a mă pune în măsură ca să 
lămuresc şi pe dl mareşal Antonescu asupra întregii probleme 
care trebuie neapărat şi urgent clarificată. 

Şeful Serviciului Special de Informaţii 

Director General 
/ss/ Eugen Cristescu 


ANIC, Fond PCM-Cabinetul Militar, dosar 58/1944, f. 18-30. 


167. 
1944 februarie 26. Informații privind rezultatul unor verificări şi 
semnalarea, din surse diverse, a unor fapte care prezentau 
interes pentru siguranţa statului. 


Verificări şi semnalări ale Secţiei C.I. 


Verificări: 

Direcţia Generală a Poliţiei ne-a semnalat că luliu Maniu a 
fost vizitat, la 25 lanuarie [1944] - între alţii - de un oarecare 
Drăghicescu, iar domnul Director General a pus rezoluţia 
„Cine este? Cel de la Creditul Minier?”: 

Agentura l-a a stabilit că este vorba de Dumitru 


407 


Drăghicescu, fost colaborator al lui Nicolae Titulescu şi fost 
ministru plenipotenţiar în Statele Unite care, actualmente, 
tinde să realizeze o apropiere între grupul Gheorghe 
Tătărescu şi luliu Maniu. La Creditul Minier există avocatul 
Sebastian Drăghicescu în calitate de consilier juridic. Acesta nu este 
fiul lui Dumitru Drăghicescu. 

x 

Sursa „Adrian” ne-a semnalat că a cunoscut la Rusciuk pe 
colonelul medic Brezeanu, şeful Federației Române de 
Fotbal, care a criticat violent actualul regim politic din ţară şi 
a arătat că împărtăşeşte ideile marxiste: 

Agentura l-a a stabilit că este vorba de locotenent-colonel 
medic Brezeanu Gheorghe, fire violentă, condamnat de Curtea 
Marţială a Capitalei la 5.000 lei amendă pentru lovire, 
implicat actualmente într-o afacere de trafic de plumb din 
Transnistria. Este anglofil convins şi face apologia 
bolşevismului. 

x 

Direcția Generală a Poliției ne-a semnalat că luliu Maniu a 
fost vizitat, la 21 lanuarie [1944] de Pamfil Ripoşeanu, iar 
domnul Director General a pus rezoluția: „Cine este?”: 

Agentura l-a a stabilit că numitul posedă automobilul Nr. 
13.308B, cu care se deplasează adesea prin oraş luliu Maniu. 
În momentul de faţă, Ripoşeanu caută să determine pe luliu 
Maniu şi pe Romulus Boilă să intervină în favoarea lui Petru 
Groza, cu a cărui fiică este pe punctul de a se căsători. 

X 
Prefectura Poliției Capitalei ne-a semnalat că ministrul 
Croaţiei şi alţi funcționari ai Legaţiei ar achiziţiona monete 
de aur de pe piaţă: 

Grupa Ill-a Economică a stabilit că informaţia corespunde 
adevărului: la sfârşitul lunii lanuarie [1944] ministrul Croaţiei 
a cumpărat 300 napoleoni prin intermediul lui Mihail Ştorfer, 
agent debursă neagră. 


Semnalări: 
Iosef Bauer, director general la D.D.S.G”., şi-a amânat plecarea la 
Budapesta pentru 25 Februarie [1944], aşteptând sosirea în 


19 DDSG era Societatea germană de navigaţie pe Dunăre. 


408 


Capitală a doi germani de la Brăila. 
(Sursa Slovaca) 
Elter a fost la cinematograful Scala în ziua de 19 Februarie 
[1944], asistând la spectacol între orele 15-17 împreună cu o 
doamnă. 
(Sursa Slovaca) 

Anton lonel Mureşanu, deţinut în penitenciarul Braşov, 
intervine prin toate mijloacele pentru a nu fi mutat la 
Văcăreşti, aşa cum s-a primit ordin, deoarece la Braşov se 
bucură de un regim excepţional de favorabil: 

- are oricând acces la locuinţa particulară a directorului 
penitenciarului; 

- dispune de 3 gardieni, prin care expediază scrisori la orice 
oră; 

- circulă liber prin penitenciar şi poate face în voie 
propagandă comunistă printre deţinuţi. 

Actualmente, Mureşanu speră să beneficieze de ultimul 
Decret-Lege pentru suspendarea unor condamnări cu 
caracter politic sau - în orice caz - să fie menţinut la Braşov. 

Domnul Director general este rugat a binevoi să aprobe o 
intervenţie la forurile de resort pentru menţinerea lui 
Mureşanu în închisoare şi mutarea sa la un alt penitenciar, 
unde să i se aplice un regim cât mai sever. 

(Sursa Centrul 3 Vest) 
Comunitatea Naţională Maghiară a fost informată că 
organele de siguranţă din Ardeal au cerut unor funcţionari 
locali ai Comunităţii să le procure anumite date, în schimbul 
unor recompense materiale. Comunitatea a dispus ca 
asemenea oferte să nu fie refuzate, însă funcţionarii 
respectivi să dea numai datele asupra cărora vor aprecia 
conducătorii organizaţiilor locale maghiare, raportându-se 
Comunităţii toate cazurile de această natură. 

A (Sursa Agentura Ardeal) 

In cercurile maghiare din Ardeal se pretinde că Pamfil 
Şeicaru caută să transforme în numerar toată averea ziarului 
„Curentul” şi ulterior să şi-o transporte la Madrid, unde şi-a 
cumpărat un imobil şi unde se găseşte toată familia sa. 

i (Sursa Agentura Ardeal) 

In convorbirile telefonice dintre Consulatul maghiar din 


409 


Arad şi diferite localităţi din ţară se constată dese expresii 
injurioase sau cuvinte de ameninţare şi insultă rostite de 
consulul Felix Parcher. 
(Sursa Centrul Arad) 
În ziarul „Timpul” din 27 ianuarie a.c. a apărut, la Cronica 
Filatelică, o informaţie care a provocat diverse comentarii: 
„Sfătuim pe cititorii noştri să-şi procure la timp mărcile cu 
efigia M. S. Mihai |, pentru a nu se vedea puşi în fata situației 
de a plăti pentru aceste timbre sume ridicate”. 
(Sursa Spiridon) 
Emigrantul rus Dionisie Dimitriev, reîntors recent din Corpul 
de Protecţie Rus din Serbia, povesteşte că la închisoarea din 
Belgrad ar fi deţinuţi 3 soldaţi germani, care au fost prinşi 
vânzând răsculaților sârbi un tanc al armatei germane. 
(Sursa Grupa II-a Ministere) 


ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 50/1943, f. 45-48. 


168. 
1944 februarie 28. Buletin informativ înaintat Preşedinţiei 
Consiliului de Miniştri refritor la etichetele antigermane 
răpândite în Capitală. 


Agenti comunişti răspândesc în Capitală etichete cu 
lozinci antigermane şi pentru eliberarea unor membri ai 
partidului arestaţi de autorităţi, s-au scris pe zidurile caselor 
asemenea lozinci, cu următorul conţinut: 

- „Jos nemţii”, scris pe zidul unei case din strada 
Armenească, colţ cu Licurg. 

- Vrem eliberarea patrioţilor căzuţi în frunte cu Magheru”, 
etichetă lipită pe un stâlp de pe strada Vasile Lascăr. 

- Vrem eliberarea patrioţilor şi a profesorului Vlădescu- 
Răcoasa”, etichetă lipită pe zidul unei case de pe strada Plantelor. 

- Vrem pace cu aliaţii F.N.P (Frontul Naţional Patriotic) ”, 
scrisă cu creta pe zidul unei case din strada general 
Lahovary. 

În cabina staţiei de tramvai [de pe stada] Armenească e 
scris cu vopsea cuvântul „Pace” de două ori. 

De asemenea, cuvântul „Pace” este scris cu litere de circa 


410 


20 centimetri mărime pe zidurile imobilelor de la adresele 
următoare : 
- Stada Armenească nr. 25, 27, 37 şi 45. 
- Stada Marin Serghiescu nr. 5 şi 9. 
- Stada Robert de Fleurs nr. 12 şi 18 (scris cu litere roşii). 
Pe imobilul din strada Robert de Fleurs nr. 10 este scris 
„Pace - Jos nemţii - Pace”. 
S-a comunicat Ministerului Afacerilor Interne şi Marelui 
Stat Major. 
(Serviciul Special de Informaţii). 


23 august 1944. documente, vol. II, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 
1984, p.114-115. 


169. 
1944 martie 1. Fragment din Buletinul informativ al Preşedinţiei 
Consiliului de Miniştri cu referire la răspândirea unor 
manifeste comuniste în Capitală şi instrucțiunile conducerii 
comuniste în vederea formării Frontului Patriotic Antihitlerist. 


Preşedinţia Consiliului de Miniştri 
Secretariatul General 
Serviciul Centralizării Informaţiilor 


Buletin de informaţii 
din 1 martie 1944, ora 12 


Informații interne 
Chestiuni politice 


2. a. În dimineaţa zilei de 26 februarie agenţii comunişti 
au răspândit pe Calea Griviței şi în cartierul Grand manifeste 
intitulate români, având imprimat pe ele calendarul ceasornic 
care arată ora 11,45. 

Manifeste au fost răspândite în special printre lucrătorii 
Uzinelor Comunale Bucureşti, care lucrau la curăţitul zăpezii. 

Cuprinsul manifestului este antigerman. 
c. In vederea formării Frontului Unic Patriotic Antihitlerist, 
conducerea comunistă a dat organizaţiilor în subordine 


411 


instrucţiuni prin care se cer următoarele: 

- să se constituie celule de cartier din elemente 
cunoscute că au activat în folosul Partidului Național- 
Ţărănesc şi să se formeze „grupe de patrioţi”. 

- Să se constituie cu discreţie acestă acţiune pentru 
recrutarea cât mai multor elemente democrate; 

- Să nu se comită acte sau atitudini făţişe care să 
ocazioneze luări de măsuri preventive sau represive 
din partea autorităţilor. 

S-a comunicat Ministerului Afacerilor Interne şi Marelui 

Stat Major. 

(serviciul Special de Informaţii). 


23 august 1944. documente, vol. II, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 
1984, p.125-126. 


170. 
1944 martie 1. Notă a SSI privind comentariile cercurilor 
politice interne pe marginea raporturilor Hitler-Antonescu. 


NOTĂ 


DI Iuliu Maniu nu adoptase până aseară nici un punct de 
vedere despre deplasarea dlui mareşal Antonescu la 
Cartierul General al Fuhrerului. D-sa se mulțumea să se 
spună că a fost la Timişoara, la botezul copilului Doctorului 
Subţirelu şi că nu ştie nimic. Aseară, dl Maniu ne-a făcut 
următoarele precizări: 

Această călătorie nu are nici o legătură cu proiectul de 
călătorie de care se vorbea în urmă cu zece zile, ca urmare a 
voiajului baronului von Killinger. E ceva cu totul nou. Nu 
priveşte numai pe mareşalul Antonescu ci e o largă 
consultare, o verificare şi mai mult chiar, un apel al lui Hitler 
la solidaritatea europeană. Au fost chemaţi toţi: şi croatul, şi 
bulgarul, şi Spania a fost invitată la întrevedere. Rămâne de 
văzut numai dacă vreun reprezentant spaniol se va duce la 
Hitler în împrejurările actuale. 

Dlui mareşal i s-a cerut colaborarea militară la acţiunea 


412 


de apărare a continentului. În orice caz, Fuhrerul nu a putut 
insufla încredere în victoria germană, ci dimpotrivă. Mai 
trebuie reţinut că argumentele folosite faţă de România nu s- 
au referit exclusiv la Rusia sau la pericolul bolşevic, ci tema a 
fost apărarea continentului, indiferent dacă-i vorba de ruşi 
sau de anglo-americani. 

Nu am prea multe amănunte. Mâine voi şti mai multe. Mi- 
a venit însă din cercuri ale guvernului impresia că Mareşalul 
era cam „cătrănit” la înapoiere. Termenul nu-mi aparţine, ci 
este al unui oficial, a încheiat dl Maniu. 


ASRI, fomd „y”, dosar nr. 40 010, vol. 34, f.166-167. Document publicat şi 
de Gh. Buzatu; Corneliu Bighineţ (coordonatori) în Arhivele secrete, secretele 
arhivelor, vol. Il, Editura Mica Valahie, Bucureşti, 2005, p.271-2 72. 


171. 
1944 martie 2. Notă a SSI despre activitatea politică a 
„opoziţiei unite”. 


NOTĂ 
I. Atitudinea opoziţiei unite 


În mod obişnuit absenţa lui Maniu din Capitală are ca 
efect o scădere a ritmului activităţii desfăşurate de opoziţia 
unită. 

De data aceasta deşi Maniu întreprinde de la începutul 
săptămânii trecute o călătorie în Ardeal, totuşi activitatea 
cercurilor politice din opoziţie nu a fost mai scăzută. 

Aceste cercuri au avut ca preocupări comune următoarele 
probleme: 

1. Vizita Domnului Mareşal Antonescu la Führer, care a 
reţinut încordat atenţia cercurilor opoziţioniste, acestea 
socotindu-l ca fiind de natură să aibă sensibile repercusiuni 
asupra situaţiei noastre interne şi internaţionale. 

Cercurile menţionate s-au arătat deosebit de interesate 
spre a stabili care va fi în viitor participarea noastră la 
luptele din Răsărit. 

2. Discursul lui Churchill din care aceleaşi cercuri au reţinut 


413 


că Anglia îşi va spune cuvântul numai în ce priveşte 
independenţa Statelor limitrofe cu URSS, nu şi în privinţa 
statutului teritorial al acestora, că Marea Britanie recomandă 
o înţelegere a acestor State cu Uniunea Sovietică şi că va 
sprijini acele grupuri politice care au dus o luptă activă şi 
eficace contra Germaniei. 

3. Discuţiile de pace ale Finlandei şi condiţiile formulate 
de URSS fiind socotite ca o indicație şi pentru cazul când 
România ar fi într-o situaţie similară. 

In ce priveşte activitatea şi preocupările fiecăreia, din 
grupările politice din opoziţie, s-au notat următoarele: 


II. Naţional-ţărăniştii 


1. Mesajul trimis de Wickham Steed lui Maniu prin care 
recomandă o înţelegere cu URSS şi arată că trebuie să ne 
împăcăm cu ideea cedării Basarabiei şi Bucovinei de Nord, 
care s-ar putea compensa în Vest; totodată anunţă că Aliaţii 
ar fi dispuşi să considere un gest pe care România l-ar face 
în favoarea scurtării războiului. 

2. Atacurile din „România Liberă”, oficiosul partidului 
Comunist din România, care acuză pe Maniu de a fi 
împiedicat realizarea „acţiunii patriotice“. 

Este de reamintit că Maniu a pus unor emisari comunişti 
problema ca aceştia să recunoască mai întâi integritatea 
teritorială a României, pe baza graniţelor din 1939, pentru ca 
apoi să se poată discuta o colaborare între grupările 
româneşti de centru şi cele de extremă stângă. 

Numai astfel, a spus Maniu, se va stabili, fără posibilităţi de 
contrazicere, că Partidul Comunist a devenit o grupare 
politică naţională. 

Această condiţie, după cum - de altfel - însuşi Maniu 
prevăzuse nu a fost acceptată de comunişti, iar organul de 
presă „România Liberă“ l-a atacat acum pe Maniu. 

3. Acţiunea desfăşurată pe lângă Mihalache de către un 
grup de fruntaşi pentru a-l determina să vină mai des în 
capitală şi să participe mai activ la frământările grupării, în 
cadrul căreia i s-a sugerat să preia conducerea internă, spre 
a lăsa lui Maniu posibilitatea de a se ocupa de problemele mai mari. 


414 


De asemenea, i s-a sugerat să frâneze tendinţele radicale 
ale tineretului țărănist. 


III. Liberalii 


1. Atitudinea doctorului Angelescu care reproşează conducerii 
liberale că prin acţiunea sa creează dificultăţi lui Maniu. 

Dr. Angelescu este de aceiaşi părere ca şi Maniu, anume 
ca România să depună armele dacă Armata Roşie ar ajunge 
la Nistru, deoarece „germanii care nu au putut opri 
înaintarea sovieticilor la Stalingrad, mai puţin o vor putea opri de 
pe Nistru“. 

În afară de aceasta, Dr. Angelescu mai este de părere că 
întrucât Maniu ar putea ezita să accepte o situaţie de 
răspundere atunci când s-ar pune problema cedării 
Basarabiei şi Bucovinei de Nord în schimbul Ardealului 
ocupat, spre a nu fi acuzat că a cedat la Est pentru că are 
motive personale să recapete teritorii la Vest, ar fi necesar 
ca dinainte conducerea liberală să-l asigure că se raliază în 
totul atitudinei ce o va adopta în această privinţă. 

2. Ideea unui demers la Conducătorul Statului, sugerată de 
Dinu Brătianu a evidenţiat suplimentar deosebirile de vederi 
dintre acesta şi Dr. Angelescu. 

Pe când Dinu Brătianu preconizează o audienţă în comun 
a sa şi a lui Maniu la Domnul Mareşal Antonescu, căruia să-i 
expună punctul de vedere al opoziţiei, Dr. Angelescu susţine 
necesitatea unei audienţe colective, sub formă de deputatie, 
care să prezinte acelaşi lucru. 

3. Revenirea în gruparea liberală a lui Cancicov, care 
până recent se ţinea rezervat, ca specialist independent, şi 
care, după o lungă întrevedere cu Dinu Brătianu, a fost 
invitat de curând de către acesta la adunarea Băncii 
Româneşti, marcându-se astfel reluarea raporturilor sale 
oficiale cu gruparea liberală. 

După aceea Cancicov a avut o lungă întrevedere cu Dr. 
Angelescu care i-a expus punctul său de vedere, amintit mai 
înainte. 

4. Conferinţa lui Gh. Brătianu ţinut în ziua de 27 
februarie a.c. la radio, criticată defavorabil de o serie de 


415 


fruntaşi liberali care îl acuză de a fi făcut un get inoportun 
faţă de actuala situaţie a URSS. 

5. Lămurirea partizanilor asupra discursului lui Dinu 
Brătianu de la adunarea acţionarilor BNR care a fost explicat 
atât în legătură cu raporturile cordiale pe care preşedintele 
grupării liberale le are cu Ottulescu cât şi sub raportul 
semnificației pasajelor în care s-a făcut apologia etalonului 
aur şi care constituise un atac indirect faţă de etalonul 
muncă. 

6. Inițiativa lui Tătărescu pentru crearea unor cercuri de 
studii ale grupului său, care să studieze planurile de refacere 
şi de reforme social-politice ale specialiştilor anglo- 
americani, precum şi structura Uniunii Sovietice. 


ASRI, fond „d”, dosar nr. 4487, f. 11 — 22. 


172. 
1944 martie 3. Extras din Buletinul politic întocmit de Sectia a 
Il-a contrainformaţii din SSI despre activitățile politice ale 
unor fruntaşi liberali şi naţional-ţărănişti. 


Secţia C.I. 


BULETIN POLITIC 


Dr. N. Lupu a afirmat că s-a hotărât plecarea lui Barbu 
Ştirbey la Ankara, cu consimţământul domnului mareşal lon 
Antonescu, spre a lua contact cu cercurile aliate şi a se 
documenta asupra punctului de vedere anglo-americano- 
sovietic faţă de România. 

Barbu Ştirbey a fost considerat ca cea mai indicată 
persoană pentru o asemenea misiune, întrucât se bucură de 
întreaga încredere a lui lului Maniu şi Dinu Brătianu, este o 
personalitate politică dezinteresată şi dispune de relaţii 
preţioase în străinătate. 

La Ankara, Barbu Ştirbey va vedea în primul rând pe 
ginerele său Bockshall, apoi va avea întrevederi şi cu Marta 
Bibescu, iar lului Maniu i-a recomandat să se întâlnească şi 
cu ambasadorul sovietic Vinogradov. 


416 


(Sursa Radovan) 

Printre partizanii intimi ai lui Gheorghe Tătărescu se discută 
plecarea unor tineri din grupare spre Turcia şi mai departe 
spre Londra. 

Ar fi vorba de plecarea lui Aurelian Bentoiu, Asnavorian şi 
a unui tânăr doctor. 

Partizanii lui Gheorghe Tătărescu sunt încredinţaţi că o acţiune 
a fostului Prim Ministru are mai mulţi sorţi de izbândă decât 
una purtată de Dinu Brătianu sau Maniu, întrucât Tătărescu 
nu s-a opus în 1940 la cedarea Basarabiei şi Bucovinei de 
Nord. 

Gheorghe Brătianu a hotărât să traducă în limba franceză şi 
să răspândească larg broşura sa despre Basarabia cu ţinerea 
unui ciclu de conferinţe asupra drepturilor româneşti în 
Basarabia. 

Această acţiune este considerată ca inoportună în 
cercurile liberale şi naţional-ţărăniste. 

Gheorghe Tătărescu profită de acest prilej pentru a 
sublinia „lipsa de spirit politic a lui Gheorghe Brătianu“. 

(Sursa Radovan) 


ASRI, fond „d”, dosar nr. 4487, f. 16-17. 


173. 
1944 martie 3. Notă a SSI referitoare la evoluţiile politice 
interne. 


NOTĂ 


DI Ion Mihalache a declarat următoarele, redate de dl lancu 
Botez, după o întrevedere la dl dr. N. Lupu: 

Nu s-au cerut mareşalului Antonescu noi trupe româneşti 
pentru Frontul de Răsărit. Întrevederea cu dl Hitler este una 
din întâlnirile obişnuite în fiecare an, între Fuhrer şi şefii 
guvernelor aliate Germaniei. 

Intrevederea prilejuieşte un examen al situaţiei generale, 
dar atat. 

In ce priveşte retragerea trupelor româneşti din Crimeea, 
pe care mareşalul Antonescu ar dori să le vadă [dincoace] de 


417 


Nistru, este o imposibilitate. Prezenţa bastionului din 
Crimeea apără Ţara Românească într-o mare măsură de 
bombardamente, în afară de faptul că mobilizează un mare 
contingent de trupe sovietice la Perekop şi Kerci. 

Dacă mareşalul Antonescu face totuşi mobilizarea 
armatei este pentru a avea efective importante la dispoziţie 
în orice moment în ţară. Rămâne numai ca acestor efective 
să li se pună la dispoziţie armamentul promis de nemți. 

In ceea ce priveşte primejdia unei lovituri germane în 
Ţara Românească, în eventualitatea unei schimbări a liniei 
politice de astăzi a României, punctul de vedere al dlui 
Mihalache este următorul: 

Nemţii nu mai au puterea să comită un act de ocupaţie 
nicăieri în Europa. A trecut şi epoca din Franţa, când au 
ocupat restul Franţei libere după debarcarea aliată în Africa, 
a trecut şi perioada de timp disponibil a Aliaților, care a 
permis germanilor lovitura după evenimentele din Italia. 

Nemţii vor accepta situaţia din Finlanda, după cum vor 
accepta situaţia de la noi şi de pretutindeni. DI Mihalache 
crede că lozinca germană este astăzi: înapoi în Germania. 

În ce priveşte posibilităţile unei diversiuni cu legionarii, dl 
Mihalache spune: 

„Atât timp cât germanii erau tari şi mai credeau unii în 
victoria lor, se putea pune o problemă legionară pentru 
regimul din România. Astăzi, însă, când toate minţile din 
România văd limpede realitatea şi popularitatea germană 
este extrem de scăzută, acţiunile legionare nu pot avea nici 
un curs. O încercare legionară se va prăbuşi înainte de a fi 
căpătat amploare”, a încheiat dl Mihalache; „dar ea nu va fi 
încercată. Mai curând este vorba, încă, de o fluturare a unei 
ameninţări ce nu se va mai realiza niciodată în România”. 


ASRI, fomd „y”, dosar nr. 40 010, vol. 34, f.169-170. Document publicat şi de Gh. Buzatu; 
Corneliu Bighineţ (coordonatori) în Arhivele secrete, secretele arhivelor, vol. II, 
Editura Mica Valahie, Bucureşti, 2005, p.272-273. 


174. 
1944 martie 11. Notă a SSI despre scindarea Mişcării legionare. 


418 


NOTA 


Din investigaţiile noastre în rândurile Mişcării legionare 
din regiune s-a constatat o diviziune a acesteia, în trei 
curente şi anume: 

1. Curentul „Simist“ care grupează elementele rămase 
credincioase lui Horia Sima, având ca metode de acţiune 
actele de violenţă. 

Elementele simiste s-au grupat după rebeliune în 
organizaţia legionară continuând să activeze clandestin până 
la 12 noiembrie 1943, când conducătorii au fost arestaţi şi 
deferiţi justiţiei de organele Sigurantei locale. 

Arestările operate au dezorganizat şi paralizat întreaga 
activitate a mişcării simiste. 

Încercările de reorganizare până în prezent n-a putut 
realiza nimic pozitiv. 

2. Curentul „Codrenist“ care îşi afişează o conduită 
aproape pe linia lui Corneliu Codreanu, eliminând din tactică 
de acţiune, metodele violente şi brutale. 

Legionarii codrenişti nu sunt încă organizaţi ca atare; 
aceştia numesc pe „simişti“ pistolari, iar ei la rândul lor sunt 
calificaţi trădători ca şi cei indiferenți. 

Sub influenţa evenimentelor externe codreniştii fac să se 
activeze tot mai intens opinia, că guvernul actual va fi 
remaniat cu câteva elemente naţionaliste: prof. Găvănescu, 
Constant, Dănulescu etc. 

3. Curentul „indiferent“ care înglobează pe foştii 
legionari, ce au izbutit să-şi consolideze pe timpul regimului 
legionar situaţii materiale sau sociale, precum şi pe cei care 
s-au încadrat mişcării sub imperiul  avântului de 
înregimentare din Septembrie 1940. Aceştia dezavuează în 
totul mişcarea legionară, orientându-se spre curentele 
democrate (liberali şi naţional-ţărănişti). 

Se estimează că din totalul de circa 12 000 legionari care 
erau încadraţi în mişcare pe timpul regimului legionar, 
actualmente sunt grupaţi astfel: circa 15% simişti, 30% 
codrenişti, iar restul indiferenți. 


Comunicat: 


419 


Muntenia. 
ASRI, fond „d”, dosar. nr. 844, f. 6. 


175. 
1944 martie 16. Notă primită de Grupa Politică a SSI despre 
demersurile politice ale grupărilor de opoziție. 


NOTĂ 
I. Atitudinea opoziţiei unite 


1. Manifestaţia patriotică din ziua de 12 martie a.c. a 
învederat faptul că deşi colaborarea dintre cele două grupări 
principale din opoziție,  naţional-ţărănistă şi liberală, 
funcţionează - la manifestaţie au participat fruntaşi din 
ambele grupări - totuşi această colaborare nu se face fără a 
marca diferenţierile reciproce. 

Astfel, la pregătirea manifestaţiei naţional-ţărăniştii s-au 
agitat luând o parte activă, în special prin Societatea 
Studenţilor Ardeleni Refugiaţi, pe când liberalii s-au arătat 
mai puțin  agitaţi; totodată, naţional-ţărăniştii şi-au 
manifestat făţiş nemulţumirea că studenţii din Bucureşti nu 
au reacţionat imediat, acuzându-i chiar că se agită „numai 
când atacă pe evrei sau îşi omoară profesorii“, aluzia fiind la 
lorga şi Madgearu. 

Cât priveşte discursurile ţinute cu prilejul manifestaţiei, 
liberalii s-au arătat indispuşi de faptul că ortatorii național- 
ţărănişti au vorbit în aşa fel încât au lăsat impresia 
preponderenţii naţional-ţărăniste în organizarea și 
desfăşurarea manifestaţiei. 

Pe de altă parte, Maniu s-a arătat afectat de atitudinea 
liberalilor faţă de manifestaţie, socotind-o ca prea rezervată, 
ceea ce l-a făcut să se exprime asupra purtării regăţenilor şi 
problema Ardealului. 

2. Raporturile dintre grupările opoziționiste s-au prezentat în 
ultimul timp mai puţin strânse, datorită atât motivelor prilejuite 
de manifestaţia de la 12 Martie a.c., cât şi unor reproşuri 
transmise de naţional-ţărănişti conducerii grupării liberale, 
privind finanţarea de către aceasta a exportului nostru 


420 


agricol în Germania, prin banca Românească. 

Dinu Brătianu a ripostat că această finanţare a fost 
impusă de banca naţională, iar că efectul său pentru 
economia ţării este pozitiv, prin aceea că astfel se plasează 
surplusul exportabil de produse agricole. 

Pornind de la această temă s-a pus în discuţie colaborarea cu 
grupările din opoziţie, Mihalache, Popovici şi Dr. Lupu 
reamintind că de la început au avut rezerve pentru această 
colaborare, iar - de la liberali - Dr. Costinescu, Lapedatu şi 
Alimănişteanu ridicând chestiunea dacă continuarea 
colaborării este oportună, deoarece pune gruparea liberală 
în situaţia de anexă a celei naţional-ţărăniste. 

3. Articolul „Direct la Moscova“ apărut în „Bukarester 
Trageblatt“ în ziua de 8 martie a.c., sub semnătura „un 
colaborator ocazional“, conţinând atacuri directe la adresa 
lui Maniu, a provocat din nou iritare în cercurile opoziţioniste, 
care interesându-se au stabilit că îndărătul semnăturii 
colaboratorului ocazional se află Otto Lies, şeful Oficiului de 
Presă al Grupului Etatic German. 

Cercurile opoziţioniste au mai fost informate că la legația 
germană seria aceasta de articole nu găseşte aprobare şi 
este socotită o eroare, determinată de un zel excesiv şi 
provocator. 

4. Eventualitatea unui demers la Conducerea statului este din NOU 
discutată, Dr. Angelescu fiind partizanul activ al tezei ca o 
delegaţie de fruntaşi din opoziţie să se prezinte într-o 
audienţă colectivă la Domnul Mareşal Antonescu. 

Dinu Brătianu socoteşte că ar fi suficient ca împreună cu 
Maniu să meargă într-o audienţă la Conducătorul Statului. 

Problema va fi lămurită după ce Maniu îşi va exprima 
punctul de vedere. 

In ce priveşte activitatea desfăşurată de fiecare grupare 
politică din opoziţie, s-au notat următoarele: 


II. Naţional-ţărăniştii 
1. Discursul lui Ilie Lazăr ţinut din balconul teatrului 


naţional cu prilejul manifestaţiei din 12 martie a.c. a fost 
aprobat de conducerea grupării, cu excepţia pasajului privind 


421 


pe fostul rege Carol al II-lea, socotit ca o indelicateţe faţă de 
persoana M.S. Regelui Mihai. 

De altfel, manifestaţia din 12 martie a.c. a provocat 
divergențe în rândurile  naţional-ţărăniştilor, unii ca 
Mihalache, Popovici şi dr. Lupu fiind pentru ca Maniu să nu 
vină cu această ocazie din Ardeal în Capitală, pentru a nu fi 
pus în situaţia de a lua atitudine faţă de o serie de probleme 
de actualitate, pe când alţi fruntaşi - „acţioniştii“ - ca Gh. 
Pop, Virgil Solomon, Aurel Leucutia şi Zaharia Boilă, au 
susţinut şi procedat în aşa fel încât Maniu a sosit în Capitală 
în preziua manifestaţiei. 

2. Diferite curente radicale din interiorul grupării, 
susţinând adânci reforme sociale şi economice, cât şi 
necesitatea unei exproprieri rurale - exponentul acesteia din 
urmă fiind Nicuşor Graur - au pus conducerii național- 
ţărăniste problema de a se lua o atitudine pentru a modera 
tendinţele excesiv reformatoare. 


III. Liberalii 


1. Ştirile despre posibilitatea unui împrumut intern au 
preocupat conducerea liberală, interesată să stabilească în 
ce măsură acest proiect s-ar acorda cu interesele bancare 
liberale. 

Dr. Angelescu a dost însărcinat de Dinu brătianu să 
obţină preciziuni autorizate în această chestiune. 

2. Adunarea creditului Funciar Rural a nemulţumit pe 
Lăscăruş Catargi - cumnatul d-rului Angelescu -, care a fost 
înlăturat din comitetul instituţiei. 

Catargi a anunţat că va face o plângere în Justiţie asupra 
condiţiilor în care s-a petrecut alegerea noului comitet, de 
unde „a fost înlăturat pentru interesele de familie ale 
Brătienilor“ şi datorită vacarmului scandalos provocat de 
agenţii familiei Brătianu. 

3. Încercarea lui Tătărescu de a se apropia de 
titulescieni se găseşte actualmente în faza iniţială, fostul 
prim Ministru invitându-l pe Vişoianu la un schimb de vederi 
politice. 


422 


IV. Naţionaliştii 


1. Reapariţia ziarului „Învierea“ a lui Toma Vlădescu a 

întârziat printre altele şi pentru motivul lipsei de fonduri. 
Vlădescu a anunţat organizaţia naţional-creştină din iaşi 

că îi lipsesc 200.000 lei, iar fruntaşul cuzist ieşean Frangulea 

a solicitat mai multor partizani să colecteze suma necesară. 

2. Apropierea doctorului Dănulescu de Gh. Cuza, care i-a 
promis sprijinul său în cazul când i se va încredința o misiune 
politică internă. 

3. Călătoria lui Gh. Cuza la Cernăuţi, cu ocazia 
reprezentării piesei sale „Armaşul lui Ştefan cel mare“, în 
ziua de 11 Martie a.c., când a luat contact cu fruntaşii locali 
naţionali-creştini, cărora le-a dat îndrumări de activitate. 


ASRI, fond „d”, dosar nr. 155, f. 72-75. 


176. 
1944 martie 18. Adresă semnată de directorul SSI, Eugen 
Cristescu, prin care face propunerea ca organele Jandarmeriei, 
Sigurantei, Poliţiei şi SSI să coopereze strâns în urmărirea 
problemei comuniste. 


Serviciul Special de Informaţii 
Nr. 92 513 din 18 martie 1944 


Am onoarea a vă face cunoscut următoarele: 

În întreprinderile din ţară, şi în special la cele din regiunea 
Braşov, Ploieşti, Bucureşti şi cele din Valea Jiului, se remarcă 
în ultimul timp, datorită apropierii frontului, o atmosferă din 
ce în ce mai comunizată. 

Deşi comuniştii nu au trecut încă la acţiuni importante, 
totuşi propaganda se face pe o scară întinsă, de la om la om 
şi cu foarte multă prudenţă. Tendinţa lor este de a pregăti 
starea de spirit favorabilă ca atunci când se va trece la fapte 
să găsească terenul propice. 

Antipropaganda comunistă este insuficientă, dovadă 
creşterea numărului simpatizanţilor şi adepților comunişti. 

Serviciul nostru a propus măsurile pentru intensificarea 
propagandei anticomuniste. 


423 


Este însă necesar, în afară de aceste măsuri, care privesc 
exclusiv Ministerul Propagandei, Ministerul Muncii (Secţiile 
Muncă şi Lumină) şi Marele Stat Major PP. ca să fie luate 
anumite dispoziţiuni de către organele poliţiei, siguranţei, 
jandarmeriei şi SSI. 

În primul rând se impune o colaborare strânsă între aceste 
organe, în urmărirea problemei comuniste. 

Schimbul de informaţii, de la caz la caz şi periodic, 
credem că trebuie realizat neapărat, pentru cunosşterea 
precisă de către toate aceste organe a stadiului Mişcării 
comuniste şi pentru luarea măsurilor cele mai eficace. 

In acest scop propunem, în afara schimbului de informaţii 
de la caz la caz, să se întrunească o dată pe lună toţi şefii 
unităţilor menţionate, într-o conferinţă în care: 

- Să se pună reciproc la curent cu situaţia Mişcării 
comuniste în întreprinderi (schimb de tabele). 

- Să se stabilească normele de lucru şi procedeele de 
întrebuințare. 

- Să se determine cauzele reale care contribuie la 
comunizarea spiritelor şi să se avizeze asupra mijloacelor 
cele mai potrivite pentru combaterea lor. 

Acest sistem a fost deja aplicat la Ploieşti, iar rezultatele 
au fost din cele mai bune. 

Pentru început propunem aplicarea acestui sistem la 
Bucureşti, Sibiu, Timişoara, Galaţi şi laşi. 

Prima întrunire să aibă loc la 10 aprilie la sediile regiunilor 
de contrasabotaj ale SSI. 

Dacă domnia voastră sunteţi de acord, cu onoare vă 
rugăm să  binevoiţi a da  dispoziţiuni de urmare, 
comunicându-le şi acestui serviciu. 


Şeful Serviciului Special de Informaţii 
Director general 


Eugen Cristescu 


23 august 1944. documente, vol. II, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 
1984, p.131-1332. 


177. 


424 


1944 martie 20. Notă a SSI referitoare la ultimele evoluții 
politice interne. 


NOTĂ 


În cercurile politice se arată astăzi că domnul mareşal 
Antonescu ar fi semnat Decretul de mobilizare generală a 
armatei române şi că el ar urma să apară în cursul zilei în 
„Monitorul Oficial”. 

Se mai arăta că cercurile oficiale vorbesc de un apropiat 
Ordin de zi al dlui mareşal Antonescu prin care să anunţe 
recăpătarea Ardealului şi întregirea României. 

Informaţii liberale spun că dl Mihai Antonescu s-ar fi 
declarat împotriva intrării în Ardeal, cu sprijinul german, 
adică în împrejurările actuale. 

DI Dinu Brătianu a răspuns fruntaşilor liberali care l-au 
chestionat în jurul evenimentelor şi versiunilor din ultimele 
zile că trebuie păstrat calmul şi că d-sa speră încă în 
înţelepciunea conducătorilor. 

Astăzi dimineaţă a domnit oarecare agitaţie în opinia 
publică în legătură cu revenirea Ardealului la România, 
entuziasmul fiind însă întunecat de veştile asupra situaţiei 
luptelor din Răsărit. 


ASRI, fomd „y”, dosar nr. 40 010, vol. 34, f.172. Document publicat şi de Gh. Buzatu; 
Corneliu Bighineţ (coordonatori) în Arhivele secrete, secretele arhivelor, vol. II, 
Editura Mica Valahie, Bucureşti, 2005, p.274. 


178. 
1944 martie 21. Notă SSI despre activitatea şi obiectivele 
opoziţiei democratice. 
NOTĂ 


privitoare la acţiunea şi proiectele opoziţiei 
democratice faţă de noua situaţie 


Politică şi militară 


425 


Comitetul de direcţie al grupării naţional-ţărăniste a 
continuat să examineze situaţie apolitică şi militară în lumina 
noilor evenimente şi potrivit cu indicațiile şi orientările ce au 
izbutit să le aibă Maniu şi ceilalți fruntaşi ai grupării în 
contactele din ultimele zile. Examenul situaţiei a dus la unele 
hotărâri, altele urmează a fi luate de acord cu conducerea 
liberală, după ce se va putea ajunge la un punct de vedere 
untar, care n-a fost încă realizat. 


Trei soluţii 


Pornind de la punctul de vedere că, faţă de înaintarea 
sovietică, România e obligată: 

- Să constate că armata germană nu este în măsură să 
apere teritoriul român, care rămâne deschis invaziei ruseşti; 

- Că există primejdia ca teritoriul ţării să devină teatru 
de război şi ca întreg patrimoniul nostru naţional să fie 
distrus, de o parte de armatele germane, de alta de armatele 
sovietice; 

- Că, după comunicări primite de Maniu din afară, 
rezultă că numai dacă România ar ieşi din război înainte ca 
armatele sovietice să intre adânc pe teritoriul naţional, ar 
putea să-şi mai salveze independenţa naţională şi existenţa 
sa ca Stat; 

- Că, sunt de preferat eventuale represalii din partea 
germanilor decât definitiva şi iremediabila solidarizare a 
româniei cu răspunderile de război ale Reichului. Comitetul de 
direcţie  naţional-țărănesc a ajuns la convingerea că 
interesele superioare ale ţării cer să ieşim imediat din 
război, indiferent de riscurile prezente şi ţinând seamă 
numai de asigurarea viitorului nostru. Pentru a realiza 
retragerea noastră din război, s-au luat în cercetare trei 
soluţii: 

1. Ca însuţi guvernul să fie convins să efectueze 
această retragere din război, fie cu consimţământul, fie cu 
împotrivirea germanilor; 

2. Dacă guvernul nu înţelege să-şi ia această sarcină, el 
să înlesnească situaţia, spre a se putea alcătui în grabă un 
guvern de militari în măsură să-şi asume această grea 


426 


răspundere; 

3. Dacă guvernul nu acceptă nici una din aceste două 
soluții, opoziția să avizeze la măsuri pentru a scoate ţara din 
război, atât împotriva voinţei germanilor, cât şi impotriva 
voinței forței guvernamentale. 

Contactele din ultimele zile au arătat conducerii național- 
țărăniste că guvernul este hotărât să continue politica sa 
militară alături de Germania şi că nu există nici o speranță 
ca punctul de vedere al guvernului să se apropie de modul 
de a vedea al opozitiei. 

Deşi imobilizat în pat - în urma unui uşor accident 
petrecut în după amiaza zilei de sâmbătă 18 martie a.c. — 
Maniu a desfăşurat o intensă activitate. El a avut în 
permanenţă discuţii cu Mihalache, Mihai Popovici, dr. Lupu şi 
ceilalţi fruntaşi ai grupării. 

Sâmbătă 18 martie a.c. Maniu a participat la o consfătuire 
liberală, la locuinţa lui Dinu Brătianu. Luni, 20 martie a.c., 
dimineaţa, Maniu a primit vizita lui Dinu Brătianu, iar marţi 
21 martie, Maniu a fost din nou vizitat de Dinu Brătianu, 
însoţit de astă dată şi de Gh. Brătianu. 


O declaraţie a celor două partide 


În discuţiile cu Dinu Brătianu, Maniu a declarat că a fost 
surprins şi continuă să fie profund nedumerit faţă de chipul 
în care guvernul apreciază evenimentele militare. Domnul 
mareşal Antonescu ar fi convins: 

- Că germanii nu vor putea ţine linia Nistrului; 

- Că germanii nu vor putea ţine nici linia Prutului; 

- Că linia Carpaţi-Focşani-Nămoloasa-Galaţi este o 
încercare disperată, care va avea ca urmare că jumătate din 
teritoriul ţării va deveni teatru de război, iar cealaltă 
jumătate va fi distrusă de bombardamentele aeriene şi, 
totuşi, Conducătorul Statului nu vrea să accepte că singura 
soluție este ieşirea României din război, care ar avea nu 
numai consecinţe bune pentru viitor, dar care ar determina o 
retragere grăbită a germanilor din România şi ne-ar scuti de 
toate neajunsurile teatrului de război. 

Faţă de această situaţie, Maniu a propus ca înainte de a 


427 


se vedea ce posibilități are opoziţia de a acționa singură, 
cele două grupări democratice să alcătuiască o declaraţie 
comună, care să prevină guvernul asupra perspectivelor ce 
se deschid ţării dacă se continuă războiul alături de Reich, să 
i se ceară ieşirea din război şi ieşirea din Axă, să fie invitat 
să ceară condiții de armistițiu şi să i se arate marea 
răspundere istorică ce şi-o asumă dacă nu va voi să se 
conformeze sentimentului general al ţării. 


Punctul de vedere liberal 


În conducerea liberală s-au exprimat însă puncte de 
vedere contrarii. Astfel, Dinu Brătianu, în consfătuirea care a 
avut loc sâmbătă, 18 martie a.c., a declarat că e convins de 
necesitatea ieşirii României din război, dar că ar trebui să se 
aştepte înaintarea sovietică până la Prut, ca pierderea 
Basarabiei să fie o urmare a constrângerii militare sovietice 
şi nu acceptarea indirectă a opoziţiei române. 

Gh. Brătianu a exprimat, la rândul său, părerea că 
opoziţia nu trebuie să acţioneze sub imperiul panicii, că 
lucrurile nu trebuie grăbite şi că trebuie să se aştepte 
contramăsurile militare germane, fiindcă s-ar putea întâmpla 
ca ruşii să fie opriţi şi aceasta ar fi cea mai bună situaţie 
pentru noi în momentul de faţă. 

Maniu a făcut, în acest timp, numeroase presiuni pentru a 
determina conducerea liberală să accepte punctul său de 
vedere. Intre alţii, Maniu a uzat şi de dr. Angelescu pentru a 
convinge pe Dinu şi Gh. Brătianu ca aceştia să accepte 
propunerea conducerii naţional-ţărăniste. 


Ultimele divergențe 


Dinu şi Gh. Brătianu au comunicat cu ocazia vizitei ce au 
făcut lui Maniu că acceptă - în principiu - să semneze o 
declaraţie comună, care să fie înaintată guvernului şi 
puterilor aliate. Cu privire la conţinutul acestei declaraţii 
există următoarea divergență: Maniu propune să se ceară 
guvernului ieşirea României din Axă, din Pactul Tripartit şi 
retragerea imediată din război, pentru a se putea începe 


428 


negocieri de pace. Dinu şi Gh. Brătianu propun să se ceară 
guvernului trecerea de la starea de război la o stare de 
nebeligeranţă. 

Dinu Brătianu a convocat marţi, 21 martie a.c., la orele 6 
seara, la locuinţa sa, comitetul de conducere liberal pentru 
a-i supune chestiunea. 

Maniu, care a anunţat că dacă până azi dimineaţă nu are 
asentimentul liberal, dă această declarație numai în numele 
grupării naţional-ţărăniste, a decis să aştepte deliberările 
fruntaşilor liberali. 


Maniu şi ocuparea Ungariei 


Maniu n-are ştiri precise cu privire la condiţiile în care a 
fost ocupată Ungaria de către trupele germane. El a 
înregistrat două versiuni autorizate: 

a) O versiune a legaţiei germane că ocupaţia s-a făcut 
cu consimţământul lui Horthy şi că regentul Ungariei, pentru 
a dovedi aceasta, a dat o circulară tuturor autorităţilor civile 
şi militare maghiare, prin care le anunţă că trupele germane 
intră ca amice pentru a apăra ţara de duşmani; 

b) O versiune a legaţiei maghiare că guvernul german a 
întrebuințat faţă de guvernul maghiar sistemul Hacha şi, 
deci, guvernul maghiar a fost pus în situaţia să dea un 
consimţământ silit, în opoziţie cu voinţa poporului ungar. 

Maniu socoteşte că ocupaţia germană în Ungaria 
complică enorm acţiunea şi planurile opoziţiei din România 
şi că această ocupatie e de natură să exercite şi o influență 
determinantă asupra domnului Mareşal Antonescu. 

Maghiarii, spun fruntaşii ardeleni, continuă jocul lor dublu: 
pe de o parte acceptă ocuparea militară germană şi 
dezarmarea armatei ungureşti, ca Reichul să aibă putinţa de 
a apăra Ungaria faţă de ruşi; pe de altă parte, sunt gata să 
se prezinte în faţa puterilor aliate ca victime ale unei lovituri 
de forţă germane. 

După părerea lui Maniu, guvernului ungar îi convine ca la 
ocupaţie să participe şi armata română, pentru a solidariza 
pe români cu germanii şi având convingerea că, în acest 
chip, România pierde toate atu-urile şi în ce priveşte 


429 


Ardealul de Nord. Maniu a căutat să verifice versiunea dacă 
guvernul german a propus guvernului român să ia parte la 
ocuparea Ardealului de Nord, pentru a putea degaja o parte 
din trupele germane care ar urma să meargă pe front. 


Consecințele pentru România 


Maniu nu-şi poate da, încă, seama ce baze se pot pune 
pe zvonurile că unele cercuri germane ar lucra pentru a 
realiza o combinaţie de guvern Gigurtu-Manoilescu-legionari 
şi nu ştie dacă aceste versiuni nu sunt un mijloc indirect de 
presiune asupra guvernului Antonescu. Faţă de intimii săi, 
Maniu şi-a exprimat însă temerea: 

- Ca germanii să nu ocupe şi România, fie direct, după 
acelaşi sistem folosit în Ungaria, fie indirect — luând în posesie toate 
punctele strategice, toate centrele importante, etc.; 

- Ca germanii să nu ia în posesie căile de comunicaţie, 
telefoanele, Poliţia, Siguranța şi Jandarmeria, fie direct, fie 
printr-un sistem de colaborare cu organele române, ceea ce 
ar avea ca urmare că guvernul Antonescu ar deveni 
prizonierul germanilor şi orice libertate de mişcare ar înceta; 

- Ca - după acelaşi sistem întrebuințat în Ungaria - 
fruntaşii opoziţiei să fie arestaţi sau exterminați şi ca orice 
incercare de rezistenţă a naţiunii să fie inăbuşită în faşă; 

- Maniu a confiat intimilor săi că socoteşte că trece prin 
cele mai grele momente din viaţa sa, dar că aceasta nu-l va 
impiedica să-şi facă datoria până la capăt. 

Maniu a luat în cercetare versiunea că domnul Mareşal 
Antonescu ar fi fost din nou chemat la Führer, căutând să 
lămurească, pe cale de deducție, dacă se va încerca faţă de 
guvernul român sistemul întrebuințat faţă de guvernul 
ungar, ori dacă se va accepta o colaborare amicală cu 
regimul Antonescu. Maniu crede că însuşi guvernul trebuie 
să procedeze cu foarte multă precauţie, pentru a nu se lăsa 
surprins de o măsură de forță a germanilor. Se consideră că 
zilele ce vor urma vor fi hotărâtoare şi că, în cel mult o 
săptămână, raporturile germano-române vor fi clarificate. 

Cât priveşte metoda la care s-ar opri Maniu şi soluţiile ce 
le-ar avea pentru a realiza, împotriva dorinței guvernului, 


430 


retragerea României din război, şeful grupării național- 
țărăniste n-a dat precizări nici celor mai intimi prieteni. El a 
lăsat a întelege că ar avea un plan propriu, însă cercurile din 
aproprierea sa sunt sceptice cu privire la realizarea oricărui 
plan în această direcţie, mai ales după ocuparea Ungariei de 
către trupele germane. 


ANIC, Fond PCM-Cabinetul Militar, dosar 58/1944, f. 112-118. 


179. 
1994 martie 22. Notă a SSI referitoare la evoluţii politice 
interne. 


NOTĂ 


privitoare la 
caracterul şi semnificaţia ce se atribuie 
ultimului memoriu adresat de grupările democratice 
dlui mareşal Antonescu 


Într-o notă precedentă am arătat divergenţa ivită între 
luliu Maniu şi Dinu Brătianu în discuţiile cu privire la chipul în 
care trebuie alcătuit ultimul memoriu”, ce a fost adresat 
domnului mareşal Antonescu. 

Maniu redactase un text, în care cerea: 

- Retragerea României din sistemul politic german, adică 
retragerea din Axă şi din Pactul Tripartit; 

- Retragerea imediată a României din război; 

- Demersuri oficiale pentru a se obţine condiţiile de 
armistițiu. 

Dinu Brătianu s-a opus acestor formule prezentate de 
Maniu, sub motiv că ele ar furniza un pretext Germaniei să 
repete la noi lovitura din Ungaria. 

Cum Maniu a declarat că va fi silit să facă demersul numai 
în numele grupării naţional-ţărăniste, Brătianu a propus, la 
rândul său, să se ceară Guvernului să treacă din starea de 


20 Este vorba despre mesajul din 21 martie 1944, semnat C.I.C. Brătianu şi luliu Maniu; 
vezi Ion Calafeteanu, editor, luliu Maniu-lon Antonescu. Opinii şi confruntări politice.1940- 
1944, Cluj- Napoca, Editura Dacia, 1994, p.126). 


431 


război într-o stare de nebeligeranţă. 

Pentru a nu zdruncina unitatea şi colaborarea dintre cele 
două grupări, Maniu a convenit, în principiu, la formula 
sugerată de Brătianu, cu condiţia să se dea demersului un 
caracter nou: O declaraţie comună a celor două partide în care 
să se proclame că în fapt România este în stare de 
nebeligerant, spre a servi ca un document în faţa 
străinătății. 

Numai cu aceste concesii reciproce s-a putut ajunge la un acord între 
conducerile celor două grupări. 

Cercuri informate din apropierea conducerii național- 
ţărăniste şi liberale explică în chipul următor caracterul şi 
semnificaţia ultimului memoriu, asupra căruia s-a ajuns la o 
înţelegere, după lungi deliberări: 

a. În prima parte, s-a menţionat în mod expres că 
prevederile făcute prin demersurile anterioare de către cele 
două grupări s-au realizat, pentru a se accentua că: 

- Grupările democratice sunt fixate, de la începutul 
războiului, la aceeaşi atitudine politică; 

- Că în mod neîntrerupt au cerut ca România să iasă din 
sistemul politic şi militar german şi să-şi găsească o 
orientare proprie, potrivit cu interesele sale naţionale; 

- Că s-au preconizat reluarea alianțelor cu Anglia şi 

America, încetarea stării de război cu Rusia Sovietică şi 
legături normale de bună vecinătate cu această ţară; 
- Că, deci, politica preconizată de grupările democratice nu e 
determinată de o conjunctură de moment, sub presiunea 
armatelor roşii care au trecut graniţele ţării, ci ea a fost 
susţinută în mod permanent. 

b. În partea a doua a memoriului s-a arătat că: 

Deoarece nu s-a dat ascultare acestor sfaturi, s-a ajuns în 
scurt timp ca graniţele să fie amenințate şi ca armata 
noastră să nu mai poată lupta, nu numai fiindcă ea a fost 
decimată şi a avut pierderi colosale de oameni şi armament, 
dar fiindcă nici nu trebuie să mai lupte. deoarece orice nouă 
sforțare militară este inutilă, astfel că România nu mai este 
în război, ci a devenit o ţară nebeligerantă. 

Acestei declaraţii i se atribuie un caracter internaţional şi 
e menită să substituie actul politic care, după părerea 


432 


opoziţiei, ar fi trebuit să fie făcut de către Guvern, pentru a 
sublinia în fata lumii că România nu se mai consideră în 
război, ci a devenit prin forţa lucrurilor o ţară nebeligerantă. 

c. In a treia parte a memoriului, s-a arătat că: 

Dacă Guvernul nu se simte în stare să se desprindă din 
alianţa cu Germania, să-l pună pe Rege în situaţia de a găsi o 
soluţie, potrivit cu interesele ţării. 

Această parte, susţinută cu tărie de către Maniu, a fost 
adăugată la sfârşitul memoriului-în  neconcordanţă cu 
caracterul de declaraţie a celor două părţi - pentru a se 
arăta Guvernului că există o soluție a situației actuale şi că, 
dacă ea nu este folosită, e numai din vina dlui mareşal 
Antonescu, căruia i se lasă toată răspunderea. 

Fiindcă în ultima întrevedere domnul mareşal Antonescu a 
declarat lui Maniu că-i lasă Guvernul dacă se simte în stare 
să-şi ia răspunderea în aceste împrejurări, şeful grupării 
naţional-ţărăniste a vrut să indice calea, care după el este 
cea normală: aceea că Regele să fie repus în drepturile sale 
constituționale, de a alcătui Guvernul cerut de noile 
împrejurări. 

Cercurile opoziționiste conducătoare stăruie însă 
îndeosebi asupra caracterului internațional al declarației 
comune. 


Care este planul lui Maniu 

Partea finală are însă o strânsă legătură cu planul 
preconizat de Maniu. 

In notele noastre precedente am arătat că Maniu crede că 
are o soluție a situației; el a fost obligat să pună în curent pe 
Dinu Brătianu cu modul în care socoteşte că se poate 
rezolva, ceea ce el numeşte „criza actuală”. 

Faţă de gravitatea situaţiei, spune Maniu, nu mai e 
admisibil ca un singur om să ia decizii privind soarta armatei 
şi a populaţiei şi întreg viitorul ţării. 

Domnul mareşal Antonescu e obligat să se adreseze 
arbitrului constituţional, adică Regelui. 

Regele trebuie să ia o hotărâre, după ce consultă 
căpeteniile armatei şi pe factorii politici. 

Dacă însă domnul mareşal Antonescu refuză să facă apel 


433 


la arbitrul constituţional, atunci Regele e obligat să provoace 
singur soluţia cerută de împrejurări, sprijinindu-se pe armată 
şi pe partidele politice. 

Maniu a pretins că numeroşi generali care deţin comenzi 
efective ar fi gata să se pună la dispoziţia Regelui, pentru a 
desprinde România din starea de război, fiindcă şi aceste 
căpetenii ale armatei sunt convinse că a continua războiul 
este „un act de nebunie”. 

Dinu Brătianu a întrebat de ce aceşti generali nu se 
prezintă domnului mareşal Antonescu pentru a-l convinge că 
situaţia actuală nu mai poate dăinui; Maniu a răspuns că şi 
acest demers ar fi inutil, în schimb generalii s-ar descoperi şi 
poate n-ar mai fi în situaţia să ajute pe Rege. 

Conducerea liberală - care a ascultat aceste relatări ale 
lui Maniu - s-a arătat însă sceptică cu privire la posibilitatea 
realizării planului Maniu. 

Maniu a anunţat pe Dinu Brătianu că a trimis în copie 
Regelui memoriul adresat domnului mareşal Antonescu. 


* 
x x 


În acelaşi timp, aparatura de agitație a grupării național- 
țărăniste a fost pusă în stare de alarmă, spre a fi gata în 
orice moment pentru anumite acţiuni. 

Unii preconizează demonstraţii (manifeste, demonstraţii 
de stradă etc.) cu scopul de a se dovedi străinătăţii că o 
continuare a războiului alături de germani întâmpină o 
rezistenţă din partea opiniei publice române. 

Cu privire la oportunitatea unor asemenea agitaţii, se 
ridică numeroase voci din sânul grupării. 

Unii ar vrea să se răspândească manifeste, fără ştirea şi 
consimţământul lui Maniu. 


ASRI, fond „y”, dosar nr. 40 010, vol. 34, f.174-178. Document publicat şi de Gh. 
Buzatu; Corneliu Bighineţ (coordonatori) în Arhivele secrete, secretele arhivelor, vol. 
II, Editura Mica Valahie, Bucureşti, 2005, p.275-279. 


180. 


434 


1944 martie 25. Notă a SSI despre comentariile cercurilor 
politice din România faţă de atitudinea postului de radio 
Londra care, la emisiunea în limbă romană din noaptea de 21/22 
martie, a acordat o atenţie specială „Frontului Patriotic”, 
organizaţie de orientare comunistă. 


NOTĂ 


Din cercurile politice 


1. Atitudinea postului de radio Londra la care în noaptea 
de 20/21 Martie a.c., la emisiunea română, s-a vorbit despre 
„Frontul Patriotic“, din România, dându-i-se o specială 
atenţie, iar în noaptea de 21/22 martie a.c. a consacrat 
emisiunea „Vocea Americii” aproape în întregime printr-un 
atac împotriva democraţilor români, pe care i-a acuzat de 
inacţiune şi i-a anunţat că pe viitor alţii le vor lua locul, a 
provocat o profundă impresie în cercurile politice româneşti. 

Cercurile conducătoare democrate s-au arătat profund 
afectate de acest atac dat împotriva lor. 

Atacul a fost considerat ca „nemeritat“ de democrați şi ca 
„neînţelegător al evenimentelor şi situaţiei din România“. 

Venind cu totul pe nepregătite şi tocmai în momentul când 
democraţii se aşteptau mai puţin la o asemenea acţiune, 
atacul a trezit nedumeriri pe care fruntaşii celor două 
principale grupări din opoziţie s-au grăbit să le dea 
următoarele explicaţii provizorii şi pe bază de presupuneri: 

a) Aliaţii nu cunosc situaţia din România şi nici curajul 
care a trebuit de a se redacta unele memorii în momentul de 
apogeu al forţei militare germane. 

De asemenea, nu ştiu că ar fi fost imposibil de a trezi masele 
româneşti, neinformate şi neînarmate, împotriva guvernului 
sau a germanilor, fără a le fi dus la o sigură sinucidere, care 
nu ar fi slujit democraţiei internaţionale. 

Azi, democraţii nu întreprind de asemenea mişcări de 
mase, pentru că îşi dau seama că ţara va suferi mai mult 
prin astfel de aventuri decât prin „suferinţa pasivă“ a 
obligaţiilor alianţei cu Germania. 

b) Atacul este dat împotriva mai ales a lui Maniu de către carliştii 


435 


din America care au legături cu concernul Scripps Howar 
cunoscut prin marea sa participare la postul de radio New 
York. 

Totuşi, fruntaşii democrați socotesc că aceste explicaţii nu 
sunt suficiente şi unii au propus a se transmite în străinătate 
un memoriu asupra activităţii lor până acum, pentru 
lămurirea cercurilor oficiale aliate asupra sensului exact al 
„pasivităţii“ democratilor români. 

luliu Maniu a fost cel mai surprins şi a solicitat ziaristului 
Carandiono să-i procure textul exact al emisiunii, 
manifestându-şi către cei din stricta sa intimitate credinţa că 
aliaţii nu vor îngădui ca România să fie în viitor guvernată de 
elemente comuniste, cum sunt cele camuflate sub emblema 
de „Front Patrictic“. 

In cercurile naţional-ţărăniste se afirmă că Maniu lucrează 
actualmente la un răspuns şi că în urma unei înţelegeri cu 
fruntaşii grupării sale şi cu Brătienii, a decis să redacteze o 
expunere de motive a atitudinii păstrate de democrați de la 
1930 încoace. 

Dr. Lupu a declarat, textual, că dacă cineva ar tipări acest 
atac împotriva democraţilor români şi ar răspândi manifestul 
în zeci de mii de exemplare, ar provoca pur şi simplu 
desfiinţarea politică a democraţilor români. 

De asemenea, Lupu a declarat că avertismentele pe care 
anglo-americanii ni le dau pentru ieşirea din alianţa cu 
Germania, vor rămâne fără rezultat, fiindcă nu există în jurul 
oamenilor politici democrați, o formaţiune organizată care să 
coboare în stradă şi să poată lupta. 

Dr. Lupu găseşte însă că, o mare parte din răspundere 
apasă şi asupra Aliaților, care nu au făcut nimic pentru 
regiunea aceasta a Continentului, lansând doar îndemnuri la 
revolta populaţiunii româneşti şi celorlalte. 

Dacă aliaţii ar fi debarcat în Balcani şi armatele lor ar fi 
ajuns acum la Dunăre, alta era desigur situaţia noastră, dar 
astfel, cu armatele sovietice la graniţă şi cu primejdia 
ocupaţiei germane în fiecare clipă, nu putem întreprinde 
nimic. 

Generalul Rădescu a declarat că, emisiunea trebuie socotită 
un ultim avertisment dat democrației române, înainte ca 


436 


Aliaţii să treacă la măsuri decisive privind ţara. 

În orice caz, a spus geneneralul Rădescu, guvernul român poate 
trage foloase în faţa germanilor, demonstrând creditul 
îndoielnic pe care democraţii români îl au în Occident. 

În unele cercuri democratice se caută a se deduce 
eventualele consecinţe ale acestui atac. 

În privinţa acestor consecinţe se declară că ar putea fi mai 
mult de ordin intern decât extern. 

Unii democrați se tem mai mult de neplăceri interne şi 
iminente, iar nu de o eventuală nerecunoaştere din partea 
anglo-americanilor. 

Argumentul cercurilor democrate este următorul: 

„Atât timp cât guvernul considera că - în ipoteza unei 
victorii aliate - suntem văzuţi la Londra şi Washington ca 
oamenii de mâine ai ţării, era natural ca să ne trateze cu 
menajamente şi să nu accepte propunerile cercurilor străine 
de a se lua măsuri restrictive împotriva noastră. 

Însă, din momentul când s-a aflat că aliaţii ne-au 
abandonat, trebuie să ne aşteptăm la orice fel de tratament. 

Este probabil că şi atitudinea ruşilor faţă de noi se va 
modifica în clipa când îşi vor da seama că nu am putut 
împiedica continuarea războiului şi atunci vom fi lăsaţi 
jocului liber al propunerilor străine împotriva noastră“. 

Acest mod de a argumenta provoacă o stare de îngrijorare 
în cercurile mai largi ale grupărilor democrate. 

2. Cercurile liberale interesându-se de atitudinea şi 
proiectele lui Mihail Manoilescu, au aflat de la Florin Zaharia, 
unul din intimii săi, că acesta a asigurat că nu intenţionează 
să intre în nici o combinaţie ministerială şi că doreşte a se 
menţine mai departe în expectativă. 

Totuşi, cercurile menţionate nu dau crezare acestei 
declaraţii, având informaţii că Manoilescu continuă a 
menţine un contact cu cercurile Legaţiei Germane şi Gigurtu. 

3. Cu privire la actuala situaţie internă dr. Dănulescu a 
declarat că este greu ca astăzi să-şi asume cineva o 
răspundere, chiar dacă vederile sale ar coincide cu cele ale 
germanilor. 

„Perspectivele militare şi politice pentru ţară sunt neclare, 
a declarat dr. Dănulescu, astfel încât este dificil ca un om 


437 


politic să-şi ia pentru un anumit timp, răspunderea unei 
guvernări. 

Totuşi este posibil să se găsească elemente care să 
dovedească a face parte dintr-o echipă ministerială având 
principala misiune de a continua războiul împotriva ruşilor. 

În ce îl priveşte dr. Dănulescu a declarat că ar condiţiona 
acceptarea unei situaţii oficiale şi ar formula pretenţii cu 
privire la programul intern. 


ASRI, fond „d” , dosar nr. 4487, f. 101 — 104. 


181. 
1944 martie 27. Notă a SSI referitoare la ultimele evoluții 
politice interne. 


NOTĂ 


Naţional-ţărăniştii au fost informaţi că domnii mareşal 
Antonescu şi Mihai Antonescu manifestă o foarte bună 
dispoziţie după reîntoarcerea din Germania. 

La sosirea pe aerodrom se arată că domnul mareşal 
Antonescu s-a întreţinut cu diferite personalităţi prezente 
între care şi dl Suphi Tanrioer, ministrul Turciei, venit în 
întâmpinarea Conducătorului. 

De asemenea, şi dl Mihai Antonescu era într-o foarte bună 
dispoziţie. 

Cercurile naţional-ţărăniste spun că informaţiile pe care 
le-au obţinut până acum duc la următoarele două concluzii: 

a. nu este vorba de o ocupaţie militară germană, de 

vreme ce se face mobilizarea 
armatei române; 

b. a fost înlăturată primejdia unei formule legionare, de 
care se vorbea în ajunul plecării la Fuhrer. 

Aceleaşi surse de informaţii arată că domnul mareşal 
Antonescu a obţinut întreaga libertate de acţiune în politica 
internă a ţării. Se subliniază că nu ar fi fost vorba [nici] un 
moment de impunerea unei formule de guvern care să nu 
aibă agrementul total al domnului mareşal Antonescu. 

Angajamentele pe care domnul mareşal Antonescu şi le-a 


438 


luat în numele ţării sunt: 

a. Mobilizarea generală a tuturor forţelor militare şi 
economice ale României pentru continuarea războiului 
împotriva Rusiei Sovietice. 

Trupele româneşti vor fi instruite în regiuni depărtate de 
front, cum ar fi în Ardeal, pentru ca, după ce vor fi înzestrate 
cu armament modern, să fie trimise împotriva inamicului 
pentru apărarea ţării. 

b. Mobilizarea economică în sensul punerii la dispoziţia 
satisfacerii nevoilor războiului a tuturor resurselor României. 

Se va crea un mare contingent de lucrători români 
pentru a fi trimişi de îndată în Germania, în vederea lucrului 
în uzinele de armament, ca şi de alte ţări din Europa. 

În această direcţie se studiază şi trimiterea lucrătorilor 
specialişti evrei 

c. S-a decis refacerea acordului economic dintre 
Germania şi România, nu în sensul din trecut al unui acord 
dintre două ţări tranzacţioniste, ci un acord de importanţă 
vitală pentru lupta comună de existenţă şi victorie a ambelor 
ţări. 

În cadrul acestui acord se vor spori contigentele de grâu, 
vite şi petrol, pe care România va începe imediat să le 
furnizeze. 


ASRI, fond „y”, dosar nr. 40 010, vol. 34, f.179-180. Document publicat şi de Gh. 
Buzatu; Corneliu Bighineţ (coordonatori) în Arhivele secrete, secretele arhivelor, vol. 
II, Editura Mica Valahie, Bucureşti, 2005, p.279-281. 


182. 
1944 martie 29. Zvon privind atitudinea antigermană a lui Mihai 
Antonescu. 


NOTĂ 
Din sorginte germană serioasă s-a arătat că serviciul de 
informaţii german a fost în posesia unei circulări pe care ar fi 


dat-o dl Mihai Antonescu acum câtva timp autorităţilor din 
ţară, în legătură cu operaţiile eventualilor paraşutişti ce vor 


439 


fi lansați din avioanele străine pe teritoriul românesc. 

Această circulară ar fi una din piesele care au servit 
pentru a se demonstra la Berlin că dl Mihai Antonescu a 
pregătit terenul pentru conlucrarea eventuală a paraşutiştilor 
aliaţi cu autorităţile româneşti. 

Raportul care a însoţit, la timpul său, această circulară la 
Berlin spunea că atât timp cât dl. Mihai Antonescu va fi în 
guvern şi se va bucura de încrederea d-lui. Mareşal 
Antonescu, va constitui calul troian pentru inamicii Reichului 
în regiunea aceasta a continentului. 


ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 12/1944, f. 4. 


183. 
1944 martie 30. Notă privind o comunicare a lui luliu Maniu 
făcută maiorului Tulius Goruneanu şi destinată mareşalului 
lon Antonescu, despre încheierea unui armistițiu militar. 


Pentru dl Director General al SSI 
NOTĂ 


Azi, joi 30 martie 1944, ora 13,30, cu autorizaţia dvs m- 
am prezentat la locuinţa dlui luliu Maniu din Bucureşti, str. 
Sfinţi nr. 10, care mi-a făcut următoarea comunicare, 
destinată domnului mareşal Antonescu: 

1. Se afirmă în unele cercuri că eu (luliu Maniu) posed 
informaţii că  „Aliaţii”  (anglo-americanii şi URSS) ne 
recomandă să încheiem un armistițiu militar. Acest fapt e, în 
adevăr, real. „Aliaţii” ne sfătuiesc să încheiem armistițiu în 
cel mai scurt timp posibil căci, în altfel, grave nenorociri se 
vor abate asupra României. Deşi personal, eu (luliu Maniu) 
sunt adversarul actualului regim politic, admit ca armistițiul 
să se încheie chiar de guvernul domnului Mareşal, căci nu 
mă uit la medicul care vindecă, ci cer numai ca boala să fie 
vindecată. În aceste clipe grave, ţara noastră e profund 
suferindă. 

2. În al doilea rând, dl. luliu Maniu îşi reînnoieşte 
cererea de a i se da posibilitatea de a vedea pe dl de 


440 


Chastelaine (dacă e nevoie, cu toată discreţia şi precauţia 
necesară). E un interes excepţional de mare pentru binele 
României ca această întrevedere să aibă loc... 
3. Misiunea Ştirbey dă bune rezultate. 
Maior (rez) 
/ss/ Tulius Goruneanu 


ANIC, Fond PCM-Cab. Mil., dosar 65/1941, f. 203. 


184. 
1944 martie 30. Extras din Buletinul informativ al Preşedinţiei 
Consiliului de Miniştri cu referire la instrucţiunile conducerii 
comuniste privind organizarea actelor de sabotaj. 


Preşedinţia Consiliului de Miniştri 
Secretariatul General 
Serviciul Centralizării Informaţiilor 


Buletin de informaţii 
din 30 martie 1944, ora 12 


Conducerea comunistă a dat organizaţiilor în subordine 
următoarele instrucţiuni: 

- în vederea constituirii de echipe speciale pentru 
săvârşirea de acte de sabotaj în fabrici, uzine etc., să se 
indice conducerii partidului membrii capabili din 
întreprinderile industriale, care pot fi folosiţi în această 
acţiune, 

- să se caute a se încadra tineretul în „grupe antifasciste”, 
care se vor numi „gărzile tineretului patriotic”. Aceste gărzi vor 
acţiona sub conducerea directă a Comitetului Central al 
partidului. Vor primi instrucţiuni la timp, iar până atunci au 
misiunea să facă propagandă antigermană în rândurile 
populaţiei, în scopul de a pregăti teren favorabil unor 
importante acţiuni de mase; 

- „faţă de panica populaţiei evreieşti în urma acţiunii 
sângeroase din Ungaria, cu ocazia ocupării acesteia de către 
trupele germane”, să se formeze „gărzi de apărare” din 
elementele evreieşti, care vor colabora şi la acţiunea de 
propagandă antigermană. 


441 


Instrucţiunile arată totodată, că formarea „gărzilor 
tineretului patriotic” şi a „gărzilor de apărare” trebuie să 
contracareze acţiunea analoagă a actualului regim, care a 
luat măsuri pentru constituirea de gărzi cetăţeneşti „cu 
caracter fascist”. 

S-a comunicat Ministerului Afacerilor Externe şi Marelui Stat 
Major. 
(Serviciul Special de Informaţii). 


23 august 1944. documente, vol. II, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 
1984, p.166-167. 


185. 
1944 aprilie 4. Notă SSI cuprinzând atitudinea partidelor 
politice în legătură cu declaraţia guvernului sovietic față de 
România. 


NOTĂ 


Din cercurile politice 


1. Declaraţia guvernului sovietic cu privire la atitudinea 
sa faţă de România nu a produs o surpriză excepțională în 
cercurile democrate, deoarece acestea erau informate din 
timp de către cercurile diplomatice şi se aşteptau atât la 
declaraţie, cât şi la conţinutul acesteia. Conducerile 
grupărilor naţional-ţărănistă şi liberală erau avertizate că, în 
momentul ajungerii trupelor ruseşti la Prut, Moscova se va 
pronunţa în ce priveşte viitoarele relaţii sovieto-române cât 
şi asupra pretențiilor ei teritoriale. 

Impresia produsă, atât la naţional-ţărănişti cât şi la 
liberali, este de relativă satisfacție, subliniindu-se că Molotov 
nu pune problema îndepărtării actualului guvern şi nici a 
vreunei revizuiri teritoriale, în afară de pretenţiile cunoscute 
asupra Basarabiei şi Bucovinei. De asemenea, se relevă că 
informațiile trimise de Beneş lui Maniu au fost confirmate de 
împrejurări. Acest din urmă fapt, mai ales, este considerat cu 
satisfacţie, subliniindu-se că întăreşte situaţia lui Maniu şi a 
democraţiei. Unii fruntaşi democrați se aşteaptă ca şefii 
partidelor democrate să fie convocați pentru o consfătuire 


442 


comună asupra atitudinii de urmat. 

2. In cursul dimineţii de 3 aprilie a.c., atât liberalii cât şi 
naţional-țărăniştii au tinut mai multe consfătuiri, din 
discuţiile angajate cu acest prilej desprinzându-se - în linii 
generale - următoarele: 

a. Sovieticii fac o politică realistă - fie din interes, fie din 
motive de propagandă - şi, după cum au arătat în cazul 
ltaliei, caută să-şi facă simpatii, întrucât ştiu că sunt 
suspectaţi de păturile capitaliste din lumea întreagă; 

b. Din această cauză, caută să strângă orice mână li se 
întinde, iar în cazul nostru ne întind mâna; 

c. Germania este puţin probabil să ne mai poată apăra, 
nu ne dă arme nici pentru a ne apăra singuri şi este greu de 
admis că putem rezista singuri ruşilor, după cum este tot 
atât de greu de conceput că Germania va câştiga războiul; 

d. In asemenea condiţii nu trebuie să respingem mâna 
pe care ne-o dau sovieticii; dimpotrivă, dacă vom şti să 
speculăm momentul, vom putea obţine mari avantaje, aşa 
cum a obţinut regele Victor Emanuel şi guvernul Badoglio; 

e. O reacţie germană este din ce în ce mai puţin certă, 
deoarece forţa militară germană este epuizată, iar un 
început de reacțiune germană ar putea duce şi la o reacţie 
română, care poate facilita debarcarea de trupe sovietice în 
spatele actualelor linii germane, mai ales în cazul când 
comandamentul sovietic sau aliat ar şti că poate sconta 
concursul român; 

f. In situaţia actuală, capitularea nu este o problemă 
atât de greu de rezolvat, ca acum câteva săptămâni. 

In comentariile pe care le fac cercurile menţionate, mai 
relevă şi faptul că aliaţii sunt de acord cu atitudinea 
sovietică şi că nu se poate aştepta, pentru moment, nici un 
ajutor direct şi efectiv de la aceştia decât, cel mult, unele 
garanţii în ce priveşte sinceritatea declaraţiilor sovietice. 
Aceleaşi cercuri mai arată că, la Bursă, care este un indicator 
sensibil, s-au înregistrat - după declaraţiile lui Molotov - 
câteva urcări. 

3. Cercurile  naţional-țărăniste sunt informate că 
guvernul sovietic a preparat o a doua declarație, a cărei 
publicare va mai întârzia din motive diplomatice. Această 


443 


declaraţie se referă la „criminalii de război” în timpul 
„ocupaţiei  germano-române” în Basarabia, Bucovina şi 
Transnistria; aceşti „criminali” vor fi ceruţi guvernului român 
pentru extrădare, pentru a fi judecaţi de autorităţile 
sovietice. Publicarea declaraţiei - după cum au fost informaţi 
naţional-ţărăniştii din sursa Legaţiei Turciei - se va face fie în 
momentul când România va fi acceptat armistițiul, fie în 
cazul când guvernul român va refuza categoric ofertele 
sovietice de armistițiu. 


ANIC, Fond PCM-Cab. Mil., dosar 65/1941, f. 42-44. 


186. 
1944 aprilie 5. Extras din Buletinul informativ înaintat 
Preşedinţiei Consiliului de Miniştri referitor la intensificarea 
acțiunilor pentru ieşirea României din războiul contra 
Naţiunilor Unite. 


Preşedinţia Consiliului de Miniştri 
Secretariatul General 
Serviciul Centralizării Informaţiilor 


Buletin de informaţii 
din 5 aprilie 1944, ora 12 


Informaţii interne 
Chestiuni politice 


- Faţă de actualele evenimente militare, Partidul Comunist 
a început să ducă prin agenţii săi o intensă acţiune de 
agitaţie şi propagandă în rândurile populaţiei, pe tema 
„ieşirii României din război şi a încheierii unei păci separate 
cu URSS”. 

Se caută să se arate în masele populare că „actualul 
război a transformat România în teatru de operaţiuni 
militare, iar armatele germane în retragerea lor distrug 
oraşele ţării”. 

Totodată, conducerea comunistă a dat instrucţiuni 
organizaţiilor în subordine să se utilizeze în acţiunea de 


444 


agitație şi propagandă următoarele evenimente politice, 
militare şi economice: 

- retragerea armatelor germane; 

- contactul armatelor lui Tito cu dezertorii proveniţi din 
armatele Ungariei şi Bulgariei şi deci ameninţarea 
României şi din Vest; 

- bombardarea Bulgariei, care a dus la accentuarea 
acţiunilor de mase cu caracter antigerman; 

- acţiuni antifasciste de stradă în Grecia; 

- „Scăderile accentuate ale valorilor din Germania şi 
România”. 

Se cere, de asemenea, să se utilizeze în propagandă şi 
hărțile publicate de presa română, care în ultimul timp 
cuprinde o parte din țară; aceste hărţi să fie decupate din 
ziare şi răspândite în special în rândurile muncitorilor din 
fabrici, uzine etc., pentru susţinerea propagandei. 

În rândurile populaţiei comunelor din jurul oraşului Ploieşti 
se observă în ultimul timp oarecare acţiuni cu caracter 
comunist. 

Agenţi comunişti fac propagandă, îndemnând populaţia 
să nu muncească la rafinăriile petrolifere pentru nemți. În 
regiune au fost răspândite manifeste în acest sens. 

Agenţi comunişti introduc în cutiile de poştă din Capitală 
cărţi poştale adresate Preşedinţiei Consiliului de Miniştri şi 
semnate „Studenţimea Română Liberă”. Manifestele au 
următorul conţinut: 

„Cerem: 

1. Încheierea păcii. 

2. Imediata dezarmarre a armatei germane. 

3. Alianţă cu URSS împotriva fascismului”. 

S-a comunicat Ministerului Afacerilor Interne şi Marelui 
Stat Major. 

(Serviciul Special de Informaţii). 


23 august 1944. documente, vol. II, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 
1984, p.193-194. 


187. 


445 


1944 aprilie 6. Notă a SSI despre activităţile politice ale 
grupărilor politice democratice. 


NOTĂ 
Atitudinea şi activitatea cercurilor politice 


Grupările politice din opoziţie au fost preocupate în 
ultimul timp de următoarele: 

1. Audienţa  fruntaşilor democrați la factorii de 
răspundere ai regimului, atât pentru a obţine informaţii 
autorizate, menite să le orienteze în actuala conjunctură, cât 
şi pentru a transmite punctul de vedere al opoziţiei faţă de 
împrejurările actuale. 

2. Declaraţia lui Molotov socotită de opoziţie ca o ultimă 
ofertă diplomatică şi ca o încercare de captare a opiniei 
publice româneşti. 

Deşi în cercul restrâns al conducătorilor naţional-ţărănişti 
şi liberali declaraţia nu a fost primită fără oarecari suspiciuni 
asupra sincerităţii totale, aceleaşi cercuri cred totuşi că 
declaraţia constituie o indicație de la care pot porni noi 
elemente în judecarea raporturilor viitoare româno-sovietice. 

Aceleaşi cercuri remarcă faptul că posturile de radio aliate 
au subliniat consensul dintre Aliați şi URSS la formularea 
acestei declaraţii, de unde trag concluzii că anglo-americanii 
ar putea fi dispuşi să garanteze aplicarea celor cuprinse în 
declaraţia lui Molotov. 

3. Bombardamentele anglo-americane sunt socotite ca având - 
independent de scopurile militare - şi o semnificaţie politică, 
de presiune asupra României, fiind totodată o urmare a 
declaraţiei lui Molotov şi un avertisment dat ţării noastre. 

4. Declaraţia Domnului mareşal Antonescu a fost - în 
general - bine primită în cercurile opoziţiei, care relevând 
aspectul său omenesc şi etic, manifestă totuşi unele rezerve 
asupra valorii sale politice imediate. 

Cercurile opoziţioniste consideră că regimul trebuie să 
găsească modalitatea de încetare a războiului cu URSS şi 
părăsirea alianţei cu Reichul. 

5. Repercusiunile economice ale situaţiei frontului au 


446 


îngrijorat cercurile democrate care au  participaţiuni 
pecuniare în diferite întreprinderi şi care susţin că ne aflăm 
într-un început de criză economică, prin aceea că mărfurile 
nefiind solicitate iar tranzacţiile importante devenind din ce 
în ce mai rare s-a constatat lipsa de numerar, nefiind excluse 
crahuri dacă nu se face imediat o politică financiară de credite 
cu concursul statului. 

În general, situaţia din rândurile grupărilor opoziţioniste 
este încă neclarificată, în aceste grupări persistând o stare 
de incertitudine, care reflectă o stare similară din 
conducerile grupărilor naţional-ţărănistă şi liberală. 


ASRI, fond „d”, dosar nr. 4487, f. 151 — 152. 


188. 
1944 aprilie 6. Notă SSI cuprinzând atitudinea partidelor 
politice față de proclamația mareşalului lon Antonescu către 
tară. 


NOTĂ 
Din cercurile politice 


Proclamaţia Domnului mareşal Antonescu a avut un 
excepțional ecou în cercurile politice. Graba retransmiterii de 
către legaţii evidenţiază sensul ce i s-a dat, de apel la 
civilizaţie şi omenie, îndreptat către anglo-americani, 
subliniindu-se pasajul: „pentru trecutul nostru le-am ştiut 
purta recunoştinţă”. În cercurile politice a impresionat 
pasajul că am rămas singuri, dându-se acestei declaraţii 
valoarea unei dezamăgiri. Din comentariile cercurilor politice, 
inregistrate până în prezent, redăm următoarele: 

Cercurile liberale (V. P. Sassu) socotesc că proclamația 
este extrem de justă pe linia sa generală, ca o protestare a 
opiniei publice româneşti împotriva injustiţiei unui act de 
teroare, care nu-şi are explicaţia în raporturile din trecut şi 
chiar din prezent, dintre anglo-americani şi noi. Proclamaţia 
este socotită cu atât mai justă cu cât subliniază, în cuprinsul 
său, următoarele fapte pe care toată lumea nu poate decât 


447 


să le subscrie: Timp de doi ani şi jumătate anglo-americanii 
ne-au lăsat liniştiţi, iar acum ne atacă şi vor să ne 
dezorganizeze, în momentul când noi suntem atacați, pe 
însuşi teritoriul nostru, când românii din Moldova au plecat în 
refugiu şi când suntem atacați în însăşi fiinţa noastră 
naţională. Cercurile menţionate afirmă: „am rămas acum, 
cum am fost totdeauna, un popor de sacrificiu pentru năvăliri 
şi imperialisme, apărând cu forţele noastre ceea ce am 
crezut că se numeşte civilizaţia şi creştinătatea. Nu este 
acum momentul recriminărilor, când mormintele nu sunt, 
încă, acoperite şi când zac pe străzi şi sub dărâmături vieţi 
nevinovate. Trebuie, de aceea, să privim în viitor, nu în trecut 
- cel puţin acum - şi să ne păstrăm calmul gândindu-ne la 
destinul nostru”. 

Cercurile naţional-ţărăniste consideră că proclamația 
poate fi judecată numai în măsura celor pe care le vedem în 
jurul nostru: au murit oameni nevinovaţi, am fost atacați de 
un inamic căruia nu-i putem răspunde şi s-au distrus 
căminuri, care nu pot fi uşor refăcute. Proclamaţia - arată 
aceleaşi cercuri - trebuia să se menţină pe linia protestului 
împotriva nedreptăţii la care suntem supuşi în special în 
acest moment şi să evite a face recriminări politice din 
trecutul mai mult sau mai puţin depărtat sau apropiat. 

Cercurile steriste (Cioc) arată că în momentul când Basarabia 
este cotropită, când Moldova este atacată şi când vrem să o 
apărăm, politic sau militar, este injust din punct de vedere 
etic să fim loviți cu intenţia de a zădărnici această apărare. 
Cercurile menţionate socotesc că acum nu este cazul 
proceselor, iar că proclamația reprezintă un strigăt pe care 
orice român o poate iscăli aproape în întregime, pentru că ea 
este valabilă pentru noi toţi. 

Nota generală a reflecţiilor, atât în cercurile politice, cât şi 
in opinia publică, este justeţea perfectă a proclamaţției, 
precum şi amânarea discutării trecutului. 


ANIC, Fond PCM-Cab. Mil., dosar 65/1941, f. 45-46. 


189. 
1944 aprilie 6. Extras din Buletinil informativ înaintat 


448 


Preşedinţiei Consiliului de Miniştri cu referire la conţinutul 
ziarului comunist „România liberă”, din 22 martie 1944. 


Preşedinţia Consiliului de Miniştri 
Secretariatul General 
Serviciul Centralizării Informaţiilor 


Buletin de informaţii 
din 6 aprilie 1944, ora 12 


În Capitală circulă într-un număr restrâns de exemplare 
buletinul comunist „România liberă”, anul Il, nr. 2, din 22 
martie 1944. 

Buletinul cuprinde următoarele articole de instigaţie în 
contra germanilor şi a actualului regim : 

Salvarea sau catastrofă, în care se arată că armata sovietică 
a trecut Nistrul şi se îndeamnă populaţia să asculte 
„chemarea Frontului Patriotic”. Articolul îndeamnă pe şefii de 
partide, în frunte cu luliu Maniu, „să se alăture Frontului 
Patriotic şi să pornească cu toate organizaţiile antihitleriste 
din fruntea poporului la lupta hotărâtoare” ; 

- Ultimul avertisment, în care se comentează misiunea 
prinţului Ştirbey la Cairo şi se afirmă printre altele că „e 
necesară înțelegerea imediată între Frontul Patriotic 
Antihitlerist şi domnii Maniu şi Brătianu pentru constituirea 
Frontului Național”. Articolul se termină astfel : „E ceasul al 
12-lea şi pentru țară şi pentru domnii Maniu şi Brătianu” ; 

- Mesajul unui prieten al României adresat românilor; 

- Stăpâni şi slugi; 

- Către comandanții de mari unități, către generalii, ofiţerii 
şi soldaţii armatei noastre, în care se afirmă că „generalii 
lacobici, Constantinescu Claps şi Vasilescu Petre au cerut 
retragerea armatei la Prut”; 

- La noi în sat; 

- Procesul trădării lui Antonescu, în care se aminteşte de 
procesul conducătorilor Uniunii Patriotice în frunte cu prof. 
Vlădescu-Răcoasa şi de condamnările pronunţate; 

- Aviz Slugilor lui Hitler; 

- Deținuţii antihitlerişti trebuiesc salvați; 


449 


- Nu îi vom uita, în care se dă numele unor magistrați care au 
fost în completul de judecată al procesului prof. Vlădescu- 
Răcoasa; 

- E ora 12 fără cinci minute pentru România; 

- Jaful nemtesc; 

- Telegrama domnului Churchill către Stalin cu ocazia 
aniversării Armatei Roşii; 

- Ceferiştii, în care se îndeamnă slujbaşii de cale ferată să 
producă deraierea trenurilor, întreruperea comunicaţiilor etc. 

S-a comunicat Ministerului Afacerilor Interne şi Marelui 
Stat Major. 
(Serviciul Special de Informaţii). 


23 august 1944. Documente, vol. Il, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 
1984, p.200-201. 


190. 
1944 aprilie 13. Notă a SSI despre activităţile politice ale 
grupărilor democratice. 


NOTĂ 
Atitudinea şi activitatea cercurilor politice 


În ultimul timp grupările politice din opoziţie au avut o 
colaborare mai strânsă, determinată de situaţia sectorului 
sudic al frontului din Răsărit şi legată de următoarele 
chestiuni: 

1. Problema convocării unui Consiliu de Coroană, care să 
decidă asupra poziţiei ţării noastre, a constituit obiectul 
principal al discuţiilor zilnice dintre conducătorii grupărilor 
democrate. 

In această chestiune Dinu Brătianu, deşi a fost de acord 
cu Maniu, totuşi a adus obiecţia că o asemenea convocare ar 
putea provoca la aliaţii noştri suspiciuni, nefiind excluse nici 
reacţiuni, cu atât mai mult cu cât fruntaşii opoziţionişti 
discută liber despre necesitatea unei capitulări. 

In privinţa încetării ostilităţilor Gh. Brătianu a adus 
obiecţia că această eventualitate trebuie totuşi evitată 


450 


deoarece ar putea însemna o prăbuşire totală internă. 

De asemenea, Mihalache, deşi a consimţit a fi 
mesagerul opoziţiei pe lângă factorii de răspundere ai 
regimului, cu toate acestea a obiectat că relaxarea survenită 
în acţiunea militară şi diplomatică a Germaniei poate fi 
numai trecătoare, după cum poate fi şi o simplă cursă spre a 
încerca soliditatea alianţei româno-germană. 

Totuşi, majoritatea fruntaşilor opoziţionişti sunt pentru 
ceea ce numesc „înfruntarea riscurilor atitudinii“, la aceasta 
contribuind în bună parte informaţiile asupra creditului 
scăzut pe care îl au actualmente faţă de Aliați şi URSS, din 
cauza activităţii lor mărginită la memorii. 

2. Ordinul de zi al Conducătorului Statului care a fost 
primit diferit, naţional-ţărăniştii socotindu-l - în general - ca 
un important act diplomatic menit să ne dea răgaz, cât şi 
prilejul de a ni se furniza arme; Maniu a făcut, însă, unele 
rezerve privind elogierea armatei germane. 

Liberalii, mai interesați la conservarea bunurilor 
materiale au adus obiecţia că după acest ordin de zi anglo- 
americanii ar putea găsi un nou pretext spre a ne bombarda. 

3. Călătoria lui Ştirbey şi rezultatele sale despre care 
opoziţia a fost ţinută la curent prin intermediul cercurilor 
diplomatice neutre, a constituit un subiect de discuţie al 
cercurilor conducătoare, restrânse, ale opoziţiei. 

Maniu, a fost informat că Ştirbey este nemulţumit de 
faptul că nu s-au produs în ţară fapte ce trebuiau 
sincronizate cu rezultatele călătoriei sale. 

În cercurile opoziţioniste se discută posibilitatea ca 
Marta Bibescu să întreprindă o nouă călătorie în străinătate, 
de data aceasta posibil în Elveţia. 

4. Călătoria ministrului Tanricer în Turcia în legătură cu 
care se afirmă de către cercurile democrate că va prilejui 
transmiterea în străinătate a unor mesaje ale lui Maniu, cât 
şi că va ocaziona ministrului turc să facă cunoscut 
guvernului român o serie de informaţii, menite să-i faciliteze 
judecarea situaţiei. 

5. Demersurile unor legionari moderați care au făcut 
cunoscut conducerii naţional-ţărăniste că sunt dispuşi a se 
integra pe viitor în viaţa politică democrată şi că doresc a li 


451 


se comunica dacă opoziţia le-ar accepta colaborarea la o 
acţiune prezentă. 

Aceste propuneri au fost primite de naţional-ţărănişti cu 
suspiciuni. 

6. Nemulţumirile faţă de democrați ale cercurilor de 
stânga, din jurul lui Ralea, Titel Petrescu, Lucrețiu Pătrăşcanu 
etc., care arată că deşi au fost consultaţi de către democrati, 
totuşi nu s-a ţinut seama de recomandările ce le-au făcut, iar 
unii  naţional-ţărănişti au avut discuţiuni amintite cu 
legionari. 

În afară de acestea mai este de notat poziţia 
Generalului Rădescu, care preconizează o ieşire a noastră 
din război şi încetarea alianţei cu Germania. 

Făcându-i-se din partea opoziţiei unele propuneri 
principale, de colaborare, Gen. Rădescu a declarat că nu le 
va accepta decât dacă naţional-ţărăniştii şi liberalii înţeleg să 
se pronunţe făţiş pentru cele două deziderate menţionate şi 
pe care le socoteşte de o capitală valoare programatică. 


ASRI, fond „d”, dosar nr. 4487, f. 178 — 
186. 


191. 
1944 aprilie 20. Zvon privind achiziţionarea de aur de către 
Mihai Antonescu. 


NOTĂ 


„Slovaca” mi-a comunicat următoarele: 

În unele cercuri din Capitală - evreieşti şi altele - se 
discută că vice-preşedintele Consiliului de Miniştri, prof. 
Mihai Antonescu, efectuează prin intermediul a patru evrei 
masive cumpărături de aur. Aceşti evrei cumpără aurul de la 
bijutierul Lazăr din Pasajul Victoriei care, de altfel, este un 
om perfect cinstit. 

În cercurile care ştiu despre cele de mai sus, se spune că 
vice-preşedintele Consiliului de Miniştri intenţionează să 
urmeze exemplul (?) guvernatorului Alexianu şi să fugă în 
străinătate, la Istanbul. 


452 


ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 3/1944 vol. I, f. 14. 


192. 
1944 mai 4. Notă a SSI despre activitatea grupurilor politice din 
opoziție. 


NOTĂ 


Recapitulând o serie de intercetări telefonice se 
evidenţiază câteva informaţii de semnificaţie politică mai 
importantă: 

- În ziua de 27 aprilie a.c., Dinu Brătianu l-a rugat pe 
Maniu să vină mai devreme la el, în legătură cu vizita cuiva 
pe care-l aşteptau; Maniu l-a răspuns să-l reţină mai mult pe 
acel cineva, deoarece momentan are o întâlnire importantă. 

- În ziua de 28 aprilie a.c., Dinu Brătianu solicitase o 
audienţă la Suveran. 

| s-a comunicat că M.S. Regele pleacă la Sinaia, unde se 
duce şi prietenul lui Dinu Brătianu - probabil Maniu - şi că, 
dacă are ceva de comunicat pentru acesta din urmă, să 
transmită prin Buzescu. 

Este de notat că în ziua de 1 mai la Sinaia se găsea Maniu 
şi că un număr de fruntaşi naţional-ţărănişti şi-au anunţat 
deplasarea acolo; Maniu a plecat din Bucureşti în ziua de 29 
aprilie a.c., a mers la Sibiu, unde nu a avut nici o chestiune 
importantă, înb afară de o încercare nereușită de a-l vedea 
pe I.R.S. Bălan, care era absent, după care a plecat spre 
Bucureşti, afirmând faţă de câţiva intimi că se duce la Sinaia, 
fiind de presupus că voiajul în Ardeal a fost un pretext pentru 
a se putea opri la Sinaia, unde se găsea şi M.S. Regele. 

De asemenea, mai este de notat că în ziua de 29 aprilie 
a.c., înainte de a pleca spre Ardeal şi Sinaia, Maniu l-a 
chemat pe Mihalache în Capitală pentru chestiuni 
importante, iar că la întrevedere au asistat Vişoianu şi dr. 
Solomon. 

- În ziua de 1 mai a.c., Maniu se afla la Sinaia, unde cu 
puţine zile înainte, reiese din diferite interceptări că se 
pregăteau să meargă Hudiţă, dr. Jovin (face legătura cu 


453 


generalul lacobici), Răutu, etc., iar Vişoianu a fost anunţat de 
Maniu că ar fi necesar să fie acolo. 

- În ziua de 2 mai a.c., Maniu, reîntors de la Sinaia, l-a chemat 
urgent pe Dinu Brătianu să vină de la Florica la Bucureşti, de 
asemenea, Brătianu a fost chemat urgent şi de dna 
Alimănişteanu. 

În ziua de 2 mai a.c., după amiază, Gheorghe Brătianu a 
fost în audienţă la Preşedinţie. 


ASRI, fond „d”, dosar nr. 4413, f. 18-19. 


193. 
1944 iunie 1. Notă primită de SSI privind discuţiile create în 
cercurile oamenilor politici şi a diplomaților străini acreditaţi 
in România, faţă de ideile discursului premierului britanic, 
Winston Churchill. 


Majoritatea oamenilor politici şi diplomatici din ţara 
noastră cred că partea discursului ultim, rostit de dl Churcill, 
prin care ignoră problema turcă, ar trebui luată în 
considerare, de maniera de a i se da adevărata interpretare. 

Faptul constituie o manevră abilă engleză, prin care se 
caută a se masca planurile de viitor ale armatei aliate. 
Aceasta mai mult pentru a se linişti Germania. 

„Ignorarea” aceasta, însă, trebuie înţeleasă drept 
preambulul marilor operaţii, ce vor pleca tocmai din Turcia. 
- posibilă 


ASRI, fond „d”, dosar nr. 4413, f. 159. 


194. 
1944 iunie 2. Notă a SSI despre ecoul stârnit de înțelegerile 
dintre naţional-țărănişti şi liberali cu reprezntanţii stângii. 


NOTĂ 
Azi după amiază, fruntaşii celor două partide democrate 
vor ţine o şedinţă mixtă. 


La ordinea de zi sunt informaţiile venite din întreaga ţară 
cu privire la ecoul trezit de încheierea acordului cu socialisto- 


454 


comuniştii; informațiile asupra reacției din cadrele 
bucureştene, mai ales cele georgiste; discutarea situației 
militare din Moldova; informaţii diplomatice. 

Cele stabilite în această şedinţă vor fi comunicate apoi 
într-o conferinţă comună cu reprezentanţii partidelor de 
stânga. 

In cercurile democrate a surprins totuşi faptul că fruntaşii 
ţărănişti şi liberali doresc a se consulta reciproc mai înainte 
de a se prezenta în conferinţă cu reprezentanţii stângii. 

Y/27 


ASRI, fond “d”, dosar nr. 4413, f. 160. 


195. 
1944 iunie 7. Notă SSI despre discuţiile şi proiectele din tabăra 
opoziţiei democratice după debarcarea din Normandia. 


NOTĂ 


cu privire la discuţiile şi proiectele din tabăra 
opoziţiei democratice 
după începerea invaziei 


Invazia anglo-americană pe coasta occidentală a Europei 
a produs o mare fierbere în tabăra opoziţiei democratice. 
Incă în cursul zilei de marţi, 6 lunie a.c., Maniu a convocat pe 
apropiații săi politici pentru a le arăta: 

- Că invazia trebuie socotită ca faza finală a războiului 
în Europa; 

- Că în cel mult o săptămână - după ce întreg efortul 
german va fi concentrat în vest - Sovietele vor începe o 
mare ofensivă care va duce, între altele, la ocuparea 
treptată a teritoriului român; 

- Că România se găseşte în cea mai grea situație, 
deoarece va fi ocupată ca o tară inamică şi tratată în 
consecință; 

- Că toate eforturile ce s-au făcut ca România să nu se 
găsească în această situaţie - în momentul în care trupele 
sovietice vor pătrunde în inima ţării - n-au dat nici un 
rezultat şi nici azi dl mareşal Antonescu nu înţelege să 


455 


încerce o schimbare fundamentală sau să înlesnească 
opoziții să facă această schimbare, pentru a salva ţara; 

- Că, fată de intransigența dlui mareşal Antonescu în 
politica sa, e nevoie să se avizeze la mijloace extraordinare, 
cu atât mai mult cu cât ştirile primite de la Ştirbey şi 
Vişoianu arată că nu ne putem aştepta la bunăvoința 
străinătăţii, atâta vreme cât nu se întreprinde nici o acţiune 
efectivă în contra germanilor; 

- Că România nu poate să iasă din sistemul german 
decât în două feluri: 

1. Ori cu sprijinul dlui mareşal Antonescu - care deţine 
puterea de fapt - şi acesta nu vrea; 

2. Ori cu concursul unei părţi din armată şi aceasta nu 
se poate, fiindcă armata în stare să lupte este încadrată între 
trupele germane. 

- Că dacă nu se va întreprinde o acţiune în cel mai scurt 
timp, atunci soarta României este pecetluită. 


Discuţii pentru găsirea modalităţilor de acţiune 


În cursul zilei de marţi, 6 iunie şi miercuri, 7 iunie a.c. au 
avut loc discuţii între fruntaşii naţional-ţărănişti şi fruntaşii 
liberali şi diferite personalităţi care colaborează cu Maniu, 
pentru a se cerceta modalităţile de acţiune ce ar fi rezervate 
opoziţiei democratice. Intre alţii, Maniu a primit şi pe 
doctorul C. Angelescu şi Mircea Cancicov, cu care a avut un 
schimb de vederi şi de informaţii. 

Cancicov a susţinut că situația nu trebuie socotită atât de 
gravă, deoarece ar exista informaţii că ruşii nu vor începe 
imediat ofensiva, dorind să vadă mai întâi cum decurg 
operaţiile militare de invazie şi că, deci, mai e timp pentru a 
se găsi o soluție problemei româneşti. Maniu a arătat că nu 
crede în aceste informaţii şi că trebuie să ne aşteptăm, în 
câteva zile, la o mare ofensivă sovietică. 

Doctorul Angelescu a declarat că din informaţii din sursă 
diplomatică rezultă că anglo-americanii vor pătrunde prin 
Dardanele, cu consimțământul Turciei, pentru a încerca o 
debarcare pe litoralul român şi bulgar şi că, în acel moment, 
situaţia României în general şi a opoziţiei în special va fi 


456 


enorm uşurată. 

Deşi i s-au data ceste veşti, Maniu arată o mare enervare 
şi declară intimilor săi că poziţia României e foarte gravă şi 
că, din nenorocire, are mâinile legate. 


Perfectarea cartelului cu comuniştii 


Faţă de noile aspecte militare, cartelul cu comuniştii este 
înfăţişat ca un succes pentru opoziţia democratică, care se 
găseşte unită şi solidară în faţa răspunderilor ce le are. 
Maniu - care avea intenţia să tărăgăneze executarea 
acordului - a comunicat amicilor săi că trebuie luate măsuri 
pentru a perfecta noul organism, aşa-zisul comitet naţional, 
prevăzut la încheierea cartelului. Urmează ca fiecare grupare 
să-şi desemneze delegaţii în comitetul naţional. Numărul 
delegaților a fost redus de la 4 la 2. Delegații comunişti vor 
fi: Lucrețiu Pătrăşcanu şi P. Constantinescu-laşi. Delegații 
naţional-ţărănişti şi liberali vor fi fixaţi în ziua de joi, 8 Iunie 
a.c., când Maniu va vedea pe Dinu Brătianu şi va stabili cu 
acesta un acord în această privinţă. Cercurile maniste 
declară că acordul trebuie perfectat pentru a se crea organul 
central de conducere, care să poată acţiona la momentul 
potrivit. 

In discuţiile care au avut loc în ultimele două zile 
comuniştii au insistat, din nou, asupra necesității unei 
acţiuni efective impusă de ultimele evenimente. În cursul 
zilelor următoare vor avea loc noi conciliabule pentru a se 
cerceta mijloacele de acţiune. 


Fricţiuni între grupările cartelate 


Deşi în mod oficial cartelul este înfăţişat ca un succes 
pentru opoziţie, totuşi, au început să se ivească fricţiuni între 
grupările cartelate. Astfel: 

Comuniştii acuză pe Maniu că nici în momentul în care are 
la dispoziţia sa toate forţele politice ale ţării nu e capabil să 
ia o hotărâre şi să treacă la o acţiune serioasă; 

Maniştii acuză pe comunişti că, deşi au încheiat cartelul 
cu naţional-ţărăniştii şi liberalii cu condiţia excluderii lui 


457 


Tătărăscu şi Ralea, continuă să ducă tratative cu aceste 
două grupuri şi să le lase impresia că ar putea să încheie un 
acord separat cu ele. 

Aceste două chestiuni vor fi dezbătute în zilele ce 
urmează şi când delegaţii grupărilor cartelate se vor întâlni 
pentru a lua în discuţie situaţia generală. 


Rezoluţie 


„Dacă informaţia corespunde adevărului este făcută încă 
o dată dovada uşurinţei foştilor oameni politici. Dar refuz să 
cred că informaţia este riguros exactă. In tot cazul să se 
pună la dosarul opoziţiei şi să aşteptăm. La agitaţii de 
cameră răspundem înţelept cu teamă, la acţiune reală vom 
vedea cum se răspunde. 
Ţara în aceste momente are nevoie de unire, ordine, 
muncă, acţiune coordonată. 

Orice altă atitudine poate transforma un dezastru 
presupus într-unul real, sau şi acesta poate fi cazul, va putea 
transforma - prin acţiunea necugetată a câtorva - într-o 
catastrofă, o situaţie grea şi periculoasă. 

Ion Antonescu” 


ANIC, Fond PCM-Cab. Mil., dosar 63/1940, f. 255-258; document publicat şi în 
23 august 1944. Documente, Vol.I, Editura Ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 
1984, p. 275-277. 


196. 
1944 iunie 8. Notă a SSI privind reacţia cercurilor politice de 
opoziţie la aflarea ştirii despre debarcarea Aliaților în 
Normandia şi noua configuraţie a frontului. 


NOTĂ 
Cercurile politice şi debarcarea 
1. Ştirile cu privire la debarcare au provocat o puternică 


impresie în cercurile politice româneşti. 
Fruntaşii naţional-ţărănişti care se găseau în dimineaţa de 


458 


6 iunie a.c., întâmplător, în Bucureşti, s-au grăbit să solicite 
venirea urgentă în Capitală a tuturor conducătorilor grupării. 

Hudiţă a declarat că pe baza unei înţelegeri, asupra 
căreia Maniu a insistat în special, îndată ce se va anunţa 
începerea operaţiunilor militare de debarcare în Vest, toţi 
fruntaşii naţional-ţărănişti şi liberali se vor socoti obligatoriu 
necesari în Bucureşti. 

Ca urmare, au fost aşteptaţi să sosească în Capitală: 
Maniu, dr. Lupu, Mihalache, Popovici etc., precum şi Dinu 
Brătianu, dr. Angelescu, dr. Constantinescu etc. a căror 
sosire este în legătură cu hotărârile ce urmează a fi puse în 
aplicare. 

2. În cercurile politice s-a înregistrat o surprindere îndeosebi în ce 
priveşte sectorul debarcării. 

Grupurile de stânga se aşteptau la o debarcare în Nordul 
Italiei, iar democraţii de centru la o debarcare pe coasta 
dalmată, concomitentă cu una în Nordul Europei. 

Părerea generală a cercurilor menţionate este că 
operaţiunile începute ar constitui un punct crucial în istoria 
războiului, făcându-se pronosticuri atât militare cât şi 
politice. 

In ce priveşte cele militare, s-a susţinut că războiul se va 
termina cel târziu la finele lunii Octombrie, iar că în cazul 
unui mare succes aliat, trupele germane se vor retrage 
pentru a face ca Germania să fie ocupată de Aliați, nu de 
sovietici. 

Pe de altă parte, s-a lansat ipoteza unor mari concesii 
germane făcute URSS, pentru ca aceasta să încheie pacea şi 
să permită continuarea războiului în Vest. 

Ipoteza aceasta era, însă, violent combătură de grupările 
de stânga, ca fiind lansată de germani, pentru a provoca o 
diversiune aliato-sovietică. 

S-a mai comentat în cercurile politice că debarcarea în 
Vest este şi semnalul începerii ofensivei sovietice „finale“ şi 
în acelaşi timp a unei reacţii interne în Germania. 

Drept urmare, săptămâna aceasta şi cea viitoare, sunt 
considerate ca putând fi critice pentru ţară, cuvântul de 
ordine fiind o veghe permanentă. 

3. Fruntaşii naţional-ţărănişti carel-au văzut pe Maniu în 


459 


ultimele zile, au arătat că acesta este în posesia unor 
informaţii, pe care le consideră serioase, în legătură cu 
intenţiile militare şi politice ale Aliaților. 

Maniu a declarat că debarcarea va fi urmată la scurt timp 
de noua ofensivă sovietică, de data aceasta generală, pe 
întregul front de Răsărit, de la Marea Baltică până la Nistru. 

Aceste informaţii Maniu le socoteşte importante în 
legătură cu situaţia din România şi iniţiativele ce rămân să 
fie luate, declarând că acţiunea democraţilor va fi necesar să 
fie sincronizată de începerea ofensivei sovietice din sectorul 
de Sud, fiindcă informaţiile sale arată că această ofensivă nu 
se va declanşa decât după angajarea totală a forţelor 
germane în vestul continentului. 

Maniu a mai arătat că acţiunea pentru a determina 
încheierea armistiţiului nu poate avea şanse optime decât 
numai din momentul când reacţiunea germană în România 
nu va mai avea putere, iar că acest lucru se va putea 
întâmpla numai în momentul angajării forţelor militare 
germane pe alte fronturi, în Vestul şi Sudul Europei. 

Maniu mai crede că din momentul începerii operaţiunilor 
militare aliate pe alte fronturi decât cel din Italia, va dispare 
şi „mitul potenţialului nesfârşit german“, cu atât mai mult cu 
cât despre operaţiunile de debarcare şi cele sovietice în 
Răsărit, are informaţii că vor merge într-un ritm surprinzător 
de rapid. 

4. În cursul zilei de 6 iunie a.c., fruntaşii național- 
ţărănişti şi liberali aflaţi în Capitală au procedat la o 
examinare a informaţiilor asupra situaţiei, comunicând 
democraţilor de stânga intenţia de a avea o nouă 
consfătuire. 

Situaţia în cercurile menţionate era văzută în felul 
următor: 

a. Debarcarea de pe coasta Nordică a Franţei este 
considerată ca o fază iniţială şi de importanţă mai redusă 
decât debarcările ce vor urma. 

Ceea ce ar fi făcut pe Eisenhower să debarce într-un 
singur sector, ar fi pe de o parte necesitatea concentrării 
unor forţe decisive, dar mai ales dorinţa de a nu dezvălui, 
din primul moment, tot planul de invazie, pentru a nu 


460 


permite germanilor o distribuire justă de forţe în toate 
sectoarele. 

Ofensiva sovietică urmează a se dezlănţui iminent, ca o 
consecinţă a coordonării între operaţiile din Vest şi cele din 
Est. 

Deşi informaţii militare deţinute de cercurile politice 
arătau că în sectorul românesc ar fi posibile atacuri sovietice 
numai în direcţia galaţi, de la Nord şi de la Est, totuşi 
cercurile menţionate cred că întregul front din est va fi pus în 
mişcare, de la Baltică la Marea neagră, iar că în Nord, 
operaţiile ar fi chiar de mai mare amploare. 

De asemenea, se crede că aviația americană, care ar 
trece spre aerodromurile sovietice, nu ar ţinti la întoarcerea 
spre Italia obiectivele româno-ungare, scopul creării de 
aerodromuri aliate în URSS fiind, după informaţii din sursă 
diplomatică, de a se permite atacul împotriva centrelor 
industriale create de germani în Ţările Baltice, în Prusia 
Orientală, în Polonia şi Cehoslovacia. 


ASRI, fond „d”, dosar nr. 4413, f. 114 — 197. 


197. 
1944 iunie 9. Notă a SSI în legătură cu atitudinea liderilor 
naţional-țărănişti şi liberali în cadrul acţiunii de constituire a 
Blocului Naţional Democrat. 


Constantinescu-laşi Spune că alcătuirea blocului opoziţiei 
merge greu. Aceasta din cauza atitudinii dlor Dinu Brătianu 
şi Maniu privind însăşi structura blocului. Astfel, în timp ce 
comuniştii sunt pentru lărgirea blocului prin cuprinderea 
tuturor grupărilor politice, liberalii şi naţional-ţărăniştii sunt 
categoric potrivnic. 

Constantinescu-laşi spune că are instrucţiuni precise de a 
stărui pentru crearea unui bloc al tuturor partidelor şi 
grupărilor. Din punctul de vedere comunist, spune el, e 
indiferent ce atitudine a avut cutare sau cutare om politic în 
trecut sau ce atitudine va avea în viitor. Ceea ce interesează, 
subliniază Constantinescu-laşi, este crearea unui organism 
politic capabil la un moment politic dat să conducă destinele 


461 


ţării. 

Acestui punct de vedere pe care comuniştii l-au expus 
dlor Maniu şi Dinu Brătianu cu tot luxul de amănunte 
necesar, ei răspund că nu pot accepta prezenţa înlăuntrul 
unui bloc democrat a unor oameni care au fost suporturile 
dictaturii în România. E vorba de domnii Tătărescu şi Ralea. 

Discuţiile asupra acestei chestiuni vitale pentru blocul 
opoziţiei, au rămas în continuare. DI Constantinescu-laşi 
speră că până la urmă va putea convinge pe dl Maniu şi pe 
dl Brătianu să accepte un compromis pe această chestiune. 


ANIC, Fond PCM-Cab. Mil., dosar 63/1940, f. 261-262; document publicat şi în 23 
august 1944. Documente, Vol.Il, Editura Ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 1984, 
p. 278. 


198. 
1944 iunie 9. Notă a SSI cu prinire la discuţiile purtate în 
vederea creării Blocului Naţional Democrat. 


Pentru punerea la punct a modalităţilor practice de 
acţionare în comun, dl Maniu de acord cu dl Brătianu a 
propus celorlalte grupări care fac parte din „bloc”, alcătuirea 
unei comisii speciale. Partidele şi-au desemnat delegaţii, 
după cum urmează: 

a. Partidul Naţional-Ţărănesc: dnii Hudiţă, Leucuţia” şi dr. 
Virgil Solomon. 

b. Partidul Liberal: Anii Slama şi Zamfirescu. 
c. Partidul Socialist: dnu Titel Petrescu. 

Comuniştii nu şi-au desemnat încă delegaţii în această 
comisie”. 

Scopul alcătuirii acestei comisii este să studieze şi să 
propună cele mai potrivite mijloace pentru o trecere cât mai 
grabnică la activitatea pe teren. 

DI Ghiţă Pop, de la care deţin această informaţie, crede 
ănsă că dl Maniu, propunând alcătuirea unei comisii s-a 
gândit la nujlocul cel mai potrivit pentru tergiversarea 
lucrărilor. După ce s-a pronunţat în principiu pentru alcătuirea 


21 Prin adnotare ulterioară, A. Leucuţia este înlocuit prin Mihai Popovici. 
22 Text completat: „Da - au desemnat pe Pătrăşcanu şi Constantinescu-laşi”. 


462 


blocului opoziţiei, di Maniu prin comisia pe care a propus-o şi 
care s-a constituit urmăreşte să întârzie momentul unui 
angajament definitiv. 

Oricum, comisia va începe să lucreze peste câteva zile. 
Lucrările comisiei vor fi conduse de dl Hudiţă, în calitatea sa 
de secretar general al Partidului Naţional-Ţărănersc. 


ANIC, Fond PCM-Cab. Mil., dosar 63/1940, f. 266-267 document publicat şi în 
23 august 1944. Documente, Vol.I, Editura Ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti, 
1984, p. 278-279. 


199. 
1944 iunie 13. Notă a SSI referitoare la opiniile lui Gheorghe 
Brătianu. 


DI Gheorghe Brătianu, vorbind despre efectele invaziei 
asupra situaţiei politice, spune că primul rezultat care începe 
să fie conturat este o vădită scădere a prestigiului german. 
Aceasta în toate statele satelite. 

Informaţiile dlui Brătianu arătau că în ceea ce priveşte 
România momentul invaziei trebuia să coincidă cu o serie de 
măsuri de mână forte luate de germani. Aceste măsuri ar fi 
putut fi luate, evident, numai cu forţa pe care avea să o 
imprime plusul de autoritate german din momentul 
respingerii invaziei. Respingerea invaziei din primele ceasuri 
ale debarcării trebuie să fie un semnal pentru o redresare 
diplomatică a Germaniei pe întreg continentul european, din 
Suedia până în Turcia. 

La noi, spune dl Brătianu, trebuia să se producă o 
schimbare de regim fortuită. D-sa crede a şti că toate 
amănuntele tehnice ale unui putsch erau puse la punct cu 
săptămâni în urmă O primă lovitură trebuia să se producă 
sâmbătă, 4 iunie, prin ocuparea Ministerului de Interne şi 
Prefecturii Poliţiei. 

Astăzi, spune tot dl Brătianu, sunt din ce în ce mai puţine 
semne că germanii se gândesc să întreprindă ceva la noi. 
Dacă România a pierdut acum două luni momentul de a 
acţiona împotriva germanilor aflaţi atunci în ţară, în schimb 
şi Germania a pierdut momentul aici. Acel moment nu putea 


463 


fi decât unul ales înaintea invaziei şi nu după debarcare. 

Ca atare, dl Brătianu priveşte lucrurile cu multă linişte. 

D-sa recunoaşte dlui mareşal Antonescu meritul de a nu fi 
înveninat raporturile dintre noi şi germani fără a face 
concesii esenţiale. Dacă mareşalul crede sincer în victoria 
germană asupra aliaţilor, aceasta e o chestiune pe care dl 
Brătianu nu voieşte să o discute. D-sa e însă convins că cea 
mai bună politică pe care o are de dus guvernul în aceste 
momente este de a continua pe acelaşi drum şi de a evita 
ciocniri cu germanii. 

În ceea ce priveşte desfăşurarea evenimentelor la noi, dl 
Brătianu spune că în cel mult patru săptămâni Sovietele vor 
relua ofensiva în Moldova. În acel moment se va produce 
debarcarea Aliaților undeva în Balcani. E mai mult decât 
probabil că debarcarea se va produce în nordul lugoslaviei, 
într-un punct apropiat de graniţa noastră. Din lugoslavia, 
trupele anglo-americane vor trece în România pe la Turnu 
Severin. În această privinţă, dl Brătianu consideră mai mult 
decât o simplă diversiune bombardarea sistematică a 
portului Turnu Severin. Supusă unei presiuni din est şi vest 
armata germană care se găseşte în Muntenia va trebui să se 
retragă în grabă pentru a nu fi expusă unei încercuiri în 
Ardeal. 

În acel moment situaţia politică se va limpezi de la sine. 
Frontul opoziţiei va lua locul regimului de azi şi ţara se va 
întoarce pe încetul la o viaţă politică normală. 

În sfârşit, dl Brătianu afirmă că nici într-un caz nu vom 
avea aici o ocupaţie sovietică. România va fi administrată de 
AMGOT, după cum s-a întâmplat cu toate teritoriile cucerite 
de anglo-americani. 


23 august 1944. Documente, vol. II, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti 
1984, p. 284-285. 


200. 
1944 iunie 16. Notă a SSI, Centrul „P”, privind revenirea în tară 
a lui Constantin Vişoianu cu propunerile de pace dintre 
România şi puterile aliate. 


464 


NOTĂ 


La sfârşitul acestei luni sau începutul celei viitoare va sosi 
în ţară dl Vişoianu, ministru plenipotenţiar, care va aduce 
noile propuneri de pace între noi şi puterile aliate. Se afirmă 
că prima propunere de pace ar conţine următoarele puncte: 

- Granițele de la 1940 şi care să fie recunoscute încă de 
la început; 

- Predarea armatei şi dezarmarea ei sau alianţa cu ruşii 
şi apoi să luptăm cu ei pentru recucerirea Ardealului; 

- Despăgubiri de război care se vor fixa la masa verde; 

- Înfiinţarea în interiorul ţării a patru garnizoane ruseşti, 
în Constanţa, Galaţi, Ploieşti şi Craiova. 

DI Vişoianu ar fi trimis o notă guvernului român şi anunţă 
că puterile aliate au cerut ca partidele politice din ţară să 
formeze o Uniune Naţională ca, în eventualitatea unor 
tratative, să se ducă cu delegaţii, iar nu separat, cu guvernul 
sau o singură altă grupare politică, adică angajamentele 
care, eventual, se vor lua, să fie cu asentimentul tuturor 
oamenilor politici de răspundere din ţară. 

Aceste sondări pentru ieşirea din război ar fi duse de dl. 
Maniu prin oamenii săi politici - Ştirbey şi Vişoianu - cărora 
guvernul le-a eliberat paşapoarte cu condiţia de a fi ţinut la 
curent cu toate discuţiile care se duc în străinătate în 
legătură cu această chestiune şi care ar interesa în gradul 
cel mai înalt. 

(Val.) 


ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 3/1944 vol. I, f. 79. 
201. 


1944 iunie 20. Notă cu privire la activitatea opoziţiei 
democratice. 


NOTĂ 
cu privire la ultimele evenimente din 


tabăra opoziţiei democratice 


Cercurile liberale şi naţional-ţărăniste continuă să fie 


465 


preocupate de activitatea de pe fronturi. Maniu - care se 
află, de câteva zile, în Bucureşti - a declarat intimilor săi că 
are impresia că Finlanda ca fi silită să cedeze presiunii 
militare sovietice şi presiunii diplomatice americane. 
Aceleaşi cercuri fac o legătură între presiunea ce se exercită 
asupra Finlandei şi aceea care va începe, în curând, asupra 
României. Maniu a declarat că are convingerea că „frontul 
din Moldova va fi spart repede”. Atât Maniu, cât şi Dinu 
Brătianu, lasă intimilor săi impresia că de îndată ce frontul 
româno-german va fi rupt, ei vor avea putinţa să determine 
o schimbare de regim şi să „înlesnească situaţia României”. 

E de menţionat că naţional-ţărăniştii şi liberalii încearcă 
să creeze un curent în cercuri mai largi în favoarea 
armistiţiului, care „ar da posibilitatea lui Maniu şi Brătianu să 
salveze ţara”. 

Recent, Bebe Brătianu, primind un grup de partizani din 
provincie, a declarat că acordul cu comuniştii a fost 
determinat de necesitatea de a se găsi un punct de 
apropiere cu Moscova şi de a se putea alcătui un guvern 
român, la venirea ruşilor, ferindu-se țara de o ocupaţie 
propriu-zisă. Cartelul cu comuniştii nu întâlneşte însă nici o 
simpatie în cercurile liberale. 


ANIC, Fond PCM-Cabinetul Militar, dosar 58/1944, f. 120. 


202. 
1944 iunie 21. Notă primită de Grupa Politică a SSI de la 
Prefectura Poliţiei Capitalei despre deplasările şi întâlnirile 
principalilor lideri politici. 


Activitatea oamenilor politici în ziua de 20 iunie 1944 


1. luliu Maniu a venit la locuinţa sa din str. Sfinţilor la 
orele 11,20 dimineaţa de la Ghilezan. 
La orele 12,30 a fost vizitat de Virgil Potârcă, care a plecat la 
orele 13,20. 
La orele 16,00 a venit Coposu, secretarul lui luliu Maniu şi 
a plecat la orele 19,30. 


466 


La orele 19,30 a fost vizitat de Georoceanu, care a plecat la orele 20. 
La orele 18,20 a venit Mihail Popovici, care a plecat la orele 19,00. 
La orele 19 a fost vizitat de avocatul Penescu care a venit 
cu automobilul nr. 2375 şi care a plecat la 19,15. 
La orele 19,05 a venit Aurel Leucuţia cu maşina nr. 5184 
B. 
La orele 19,17 a venit pe jos Ghiţă Popp. La orele 19,30 este 
vizitat de Contele de Gatterburg şi a plecat la orele 20,10. 
La 19,40 a venit Cezar Simionescu şi a plecat la orele 20. 
La orele 20,45 luliu Maniu împreună cu Aurel Leucuţia şi 
Ghiţă Popp au plecat cu maşina nr. 5184 în Piaţa Amzei, de 
unde au luat pe Coposu şi au plecat la Snagov. 
lon Mihalache se află la Dobreşti. 

3. Mihail Popovici a sosit în Capitală la orele 16,45, la 
domiciliul său din str. Sofia nr. 32, cu maşina nr. 2610 B, 
după o absenţă de 3 zile, în care timp a fost în com. Buta 
lângă Piteşti, la moşia avocatului Nicolae Penescu. 

La orele 18,30, cu auto nr. 2610 B a plecat la luliu Maniu 
acasă şi s-a înapoiat la ora 19,30. 

4. Penescu Niculae, a venit de la moşia sa împreună cu 
Mihail Popovici cu auto nr. 2610 la orele 16,45 şi a vizitat pe 
luliu Maniu la orele 19, plecând la orele 19,15 la locuinţa sa. 

5. Dinu Brătianu nu a sosit în Capitală, de la Florica, 
unde este plecat. 

6. George Brătianu s-a întors în capitală la orele 9 
dimineaţa. După [o jumătate de]” oră a plecat şi s-a întors la 
ora 19,30. 

La orele 17,45 cu auto nr. 3289 B a venit în absenţa sa 
o persoană neidentificată, care a adus flori şi două plicuri. 

7. Gheorghe Tătărescu s-a reîntors în Capitală la orele 
13. N-a primit vizita nici unei personalităţi politice cunoscute. 

8. Laurenţiu Pătrăşcanu nici în cursul zilei de 20 iunie, 
nu a apărut la cele două domicilii declarate, str. Albă nr. 2 şi 
Barbu Delavrancea nr. 20 şi nici la domiciliile ilegale pe care 
le avea şi erau cunoscute de organele noastre. 

În cursul zilei de 20 crt. Avocatul Petre Pandrea ne-a 
informat că s-ar găsi împreună cu soţia şi soacra sa în 
comuna Pantelimon sau Colentina. Verificările făcute au 


23 În textul original 1⁄2. 


467 


stabilit că acesta nu şi-a declarat domiciliul la autorităţile 
locale din comunele respective. 

Mihail Ralea în cursul zilei de 20 iunie a.c. nu s-a reîntors 
de la Sinaia. Urmează să sosească în Capitală pentru a 
începe examenele de [sfârşit] de an [n.n.] cu studenţii 
Facultăţii de litere şi filozofie. 

Prin Direcţiea Generală a Poliţiei, am cerut Poliţiei Sinaia, 
să ne comunice telefonic deplasările acestuia din acea 
localitate. 


Comunicat: 

Direcţiei Generale a Poliţiei 
Serviciului Special de Informaţii 
Inspectoratului General al Jandarmeriei 


ASRI, fond „d”, 4413, f. 300 — 302. 


203. 
1944 iunie 21. Notă privind zvonurile existente pe raza 
Agenturii Frontului de Vest. 


Agentura Frontului de Vest 
Centrul nr. 4, Biroul 2 


NOTĂ 
Zvonuri 


1. În prima decadă a lunii iunie a.c., cercurile sârbeşti din 
regiune au lansat zvonul că oraşele Timişoara şi Reşiţa nu 
vor fi bombardate de aviația anglo-americană, deoarece Tito 
ar fi făcut intervenţii în acest sens pe lângă puterile aliate, 
motivând cererea sa prin aceea că toate oraşele din fosta 
lugoslavie fiind aproape distruse în urma incursiunilor 
aeriene, Timişoara îi va servi de capitală provizorie, iar 
Reşiţa pentru viitoarele construcţii de care va avea nevoie. 

Majoritatea populaţiei, atât române cât şi minoritare, au 


24 În text: fine 


468 


dat crezare acestui zvon, la început mai mult în glumă, iar 
mai târziu [a fost] luat în serios, mai ales că în ţară au fost 
bombardate oraşe mici, care nu ofereau vreun obiectiv 
militar pentru aviația aliată, iar Timişoara, al doilea oraş 
după metropolă, era ocolit de aviația aliată parcă voit. 

În urma bombardamentului din noaptea de 16/17 iunie 
a.c. asupra Timişoarei, populaţia care a trăit 45' [minute] de 
emoţii puternice, în general, a lansat zvonul că în dimineaţa 
de 17 iunie 1944, la câteva ore de la bombardament, vor 
veni din nou valuri de bombardiere, care de această dată vor 
bombarda oraşul cu bombe brizante, fapt ce a făcut ca la 
prealarma dată în acea dimineaţă, populaţia să-şi piardă 
aproape complect controlul. La această stare de fapt mai 
contribuie şi zvonurile din cercurile militare locale, acre spun 
că bombardamentul efectuat asupra Timişoarei cu bombe 
incendiare este numai un preludiu al spectacolului aerian ce 
va urma, anglo-americanii fiind porniţi pentru distrugerea 
oraşelor din ţările aliate Axei. Aceste zvonuri au avut, într-o 
oarecare măsură, şi [un] efect bun, deoarece au făcut ca o 
mare parte din timişoreni să se disperseze pe raza rurală. 

2. În legătură cu situaţia internă, în cercurile național- 
ţărăniste circulă zvonul că, la Bucureşti, ar fi avut loc un 
Consiliu de Coroană, la care s-ar fi discutat situaţia de 
moment a României şi posibilitatea de ieşire a noastră din 
război. 

3. Pe latura politică, zvonurile se învârtesc în jurul 
anumitor legături pe care luliu Maniu le-ar avea cu englezii şi 
românii din Occident. Se spune că luliu Maniu ar face 
legătura cu aceştia prin diferite persoane marcante, care 
pleacă la Istanbul şi Ankara trimise de guvernul român 
pentru diferite furnituri ce interesează economia statului, dar 
aceştia, în schimb, fac oficiul de legătură între Maniu şi 
anglofili. Aceste manevre, se spune în cercurile ţărăniste, 
Maniu le-ar face cu ştiinţa guvernului român. 

- Cercurile legionare lansează zvonuri că, în curând, 
actuala conducere a ţării va fi debarcată, iar ei vor prelua 
conducerea cu ajutorul germanilor. 

- În rândurile şvabilor, de asemenea, se ventilează 
zvonul că, în momentul când România nu-şi va respecta 


469 


obligaţiile faţă de Reich, va fi ocupată armat şi va suporta 
consecinţe. 


ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 3/1944, vol. I, f. 12-13. 


204. 
1944 iunie 21. Notă cu privire la o comunicare a lui Barbu 
Ştirbey despre condițiile ieşirii României din război. 


NOTĂ 
cu privire la o comunicare făcută de Barbu Ştirbey 


Cercurile apropiate de conducerea naţional-ţărănistă şi 
liberală pretind că s-a primit, în ultimele zile, o comunicare 
importantă din partea prinţului Barbu Ştirbey. In această 
comunicare, Ştirbey ar arăta: 

- Că guvernul sovietic este dispus - şi în acest moment 
- să ducă Negocieri cu guvernul român, condus de dl mareşal 
Antonescu sau cu altă formaţiune guvernamentală 
românească care ar deţine situaţia de fapt; 

- Că delegaţii opoziţiei la Cairo ar fi obținut ca guvernul 
sovietic să discute şi, eventual, să amelioreze condițiile de 
armistițiu; 

- Că guvernul sovietic nu acceptă insă, să se discute 
problema teritorială, el rămânând la punctul de vedere că 
Basarabia şi Bucovina de Nord fac parte integrantă din URSS. 

În legătură cu aceste comunicări, cercurile amintite sunt 
de părere că: 

- În opoziţie cu opiniile răspândite de Statul Major, 
frontul germano-român nu va putea fi menţinut; 

- Că, în aceste condiţii, ar fi de preferat să se reia 
discuţia rmistiţiului „înainte de a fi prea târziu”, adică înainte 
ca forţele sovietice să izbutească a depăşi liniile de 
rezistenţă germano-române; 

- Că, dacă frontul germano-român nu va putea fi 
menținut, dl mareşal Antonescu nu va căuta cu orice preţ să 


470 


mențină puterea, ci va lăsa M. S. Regelui posibilitatea ca - 
sprijinindu-se pe opozitia democratică - să încheie 
armistițiul. 


ANIC, Fond PCM-Cabinetul Militar, dosar 58/1944, f. 121. 


205. 
1944 iunie 22. Notă a SSI în legătură cu demersurile 
reprezentanților Partidului Comunist de a consolida şi lărgi 
blocului opoziției democratice. 


DI Bejan ştie de la dl Tătărescu că fruntaşii comunişti cu 
făcut cunoscut dlui Maniu următoarele: 

- discuţiile în jurul creării blocului opoziţiei durează de 
prea multă vreme şi ameninţă fiinţa însăşi a blocului. 
Timpul acesta ar fi putut fi folosit cu succes pentru 
trecerea la acţiunea de teren. 

DI Pătrăşcanu a comunicat dlui Maniu că în cazul când 
discuţiile vor mai întârzia, Partidul Comunist este hotărât să 
treacă la o acțiune pe cont propriu. Aceasta fără a abandona 
blocul. În momentul când blocul va fi perfectat, Partidul 
Comunist va pune la dispoziţia organismului politic creat 
toate rezultatele acţiunii sale pe teren. Până atunci însă 
trebuind să mai treacă un oarecare timp, Partidul Comunist 
socoate că nu mai poate aştepta. 

Discuţiile cu dl Maniu pe această chestiune nu par să fi 
dus la rezultatul dorit de comunişti, astfel încât este de 
aşteptat ca cele communicate de dl pătrăşcanu sp fie 
traduse în practică. In acest caz, dl Pătrăşcanu ca fi ajutat pe 
teren de dl Tătărăscu şi de dl Ralea, cu care a semnat 
cunoscutul acord politic. DI Tătărescu ar urma să plece în 
acest scop în ţară şi să ia contact cu o serie de amici care 
deţin roluri în administraţiile locale, precum şi cu prieteni 
politici care i-au promis să-l secondeze în acţiunea sa. 


23 august 1944. Documente, vol. Il, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti 
1984, p. 300-301. 


471 


206. 
1944 iunie 23. Notă SSI despre discuțiile din tabăra opoziţiei 
democratice despre posibilitatea unui armistițiu şi afirmaţia 
lui luliu Maniu că până la 15 august România va ieşi din 
război. 


NOTĂ 


cu privire la modul în care apreciază Maniu 
posibilităţile de armistițiu ale României 


În comunicările noastre precedente am arătat că Maniu şi 
Dinu Brătianu socotesc că vor putea interveni, în mod 
eficace, într-un moment determinat de desfăşurarea situației 
militare, pentru a provoca cererea de armistițiu a României.. 
Maniu şi Dinu Brătianu se întemeiază: 

- Pe convingerea că frontul româno-german nu va putea 
rezista noii ofensive ruseşti ce se aşteaptă: 

- Pe încredințarea că, în momentul prăbuşirii frontului, 
dl. Mareşal Antonescu se va retrage şi va da posibilitatea 
opoziției democratice să-şi îndeplinească rolul ei; 

- Pe posibilitatea ca, în aceste condiţii, să se poată 
alcătui un guvern care să încheie armistițiul, să evite 
ocupația militară a ruşilor pe tot teritoriul ţării, să păstreze 
administraţia românească şi să continue negocierile pentru 
ameliorarea termenilor de capitulare; 

- Pe convingerea că acordul cu comuniştii va înlesni o 
formaţiune de guvern largă şi faţă de care Moscova să aibă 
mai multă bunăvoință. 

Acestea fiind convenite, Maniu e preocupat de două 
probleme: desfăşurarea situaţiei militare, pentru a-şi da 
seama când se va apropia momentul propice armistiţiului şi 
de negocierile duse de Știrbey şi Vişoianu în străinătate, 
pentru a vedea în ce măsură se pot obține ameliorări şi 
concesii. Maniu ia, deci, contact foarte des cu informatorii şi 
„experţii” săi militari?, care îi pun la îndemână un material de 
documentare în mod permanent. 


Întrevederea dintre Mihai Popovici şi ministrul 


472 


Finlandei 


Maniu socoteşte că problema finlandeză, privită atât din 
punct de vedere militar cât şi politic, e edificatoare pentru 
situaţia noastră. Pentru a avea o oglindă mai exactă a 
situaţiei, Maniu a însărcinat pe Mihai Popovici să ia contact 
cu Palin, ministrul Finlandei [la Bucureşti], şi să obţină 
informaţii cu privire la intenţia cercurilor superiore de la 
Helsinki. Mihai Popovici a văzut pe Palin, întâmplător, îndată 
ce s-a aflat de căderea Viborg-ului. Palin a declarat: 

- Că este uluit de căderea Viborg-ului, care trebuia să se 
producă mai târziu, întrucât avea fortificaţii puternice; 

- Că, de aici înainte, Finlanda intră într-o fază din cele 
mai grele; 

- Că situaţia Finlandei depinde de chipul în care ruşii 
înțeleg să apară ca mare putere. 

Mihai Popovici a comunicat lui Maniu că a rămas cu 
impresia că finlandezii nu speră decât la bunăvoința 
Moscovei şi în necesităţile tactice ale lui Stalin de a oferi 
țărilor mici condiții mai bune, chiar după ce ele sunt înfrânte 
militar. La rândul său, Maniu crede că Stalin va socoti util un 
gest care să impresioneze lumea anglo-saxonă, arătând 
atitudinea largă a Moscovei faţă de ţările mici. 

„Înainte de 15 august [1944] România va termina 
războiul”, spune Maniu. 

În acelaşi timp, Maniu a însărcinat pe generalul 
Constantinescu-Klaps, unul din „experţii” săi militari, să-i 
înfăţişeze posibilităţile militare ale României în momentul de 
faţă şi sprijinul pe care s-ar putea conta din partea armatei 
germane. Bazat pe această documentare, Maniu - în cadrul 
unei expuneri făcute amicilor săi în ziua de 22 lunie a.c. la 
Snagov - a declarat: 

1. Că menţine afirmaţia că România va putea să facă 
armistițiul „înainte de a păţi ce a pățit Finlanda”; 

2. Că România va fi terminat războiul înainte de 15 
August [1944]. 

Aceste declaraţii - şi tonul de siguranţă folosit de Maniu -— 
au făcut o mare impresie în cercurile naţional-ţărăniste:. 


473 


Polemică privitoare la cartelul cu comuniştii 


Polemica în legătură cu condiţiile în care diferite grupări 
democratice au încheiat înţelegeri cu comuniştii s-a extins. 
Grupul Ralea-Ghelmegeanu s-a grăbit, la rândul său, să facă 
unele precizări. El afirmă: 

- Că nu există un acord scris şi semnat între comunişti 
şi Maniu-Dinu Brătianu; 

- În schimb, există un acord scris între comunişti şi 
reprezentanţii grupărilor de stânga (prin grupări de stânga 
Ralea înţelege grupările radicale democratice, între care 
numără şi grupul Tătărescu, în opoziţi cu grupările Maniu- 
Dinu Brătianu, înfăţişate ca „grupări de dreapta 
democratice”); 

- Comuniştii au semnat un cartel cu grupul Ralea- 
Ghelmegeanu şi grupul dr. Topa“ (fost iorghist); 

- După semnare, Tătărescu a fost invitat să adere, ceea 
ce a şi făcut. 

Tătărăscu şi Ralea au informat Palatul şi legaţiile neutre 
despre acordul cu comuniştii şi despre intenţia ce o au dea 
lupta în contra încercării lui Maniu şi Dinu Brătianu „de a 
proclama moartea civilă pentru cei care au părăsit grupările 
naţional-ţărănistă şi liberală şi care ar putea să mai aibă 
vreun rol în viaţa publică”:. 


[Rezoluţia mareşalului lon Antonescu pe nota SSI: 

„1. Rol de ciocli care se pregătesc să moară omul şi să-i ia în 
primire cadavrul! Frumos, foarte frumos şi, mai ales, patriotic rol şi-au 
asigirat; 

2. Gen. Rădescu, Cornicioiu, Bibi Ghika şi alte păioase... 

3. Compuse din 5 persoane. 

4. [idesc.] 

5. Toate zdrenţele s-au adunat de vânt la colţuri de stradă şi 
gunoaie”.] 


ANIC, Fond PCM-Cab. Mil., dosar 63/1940, f. 259-261; documentul a mai fost 
publicat parţial şi în 23 august 1944. Documente, vol Il, Editura ştiinţifică şi 
enciclopedică, Bucureşti, 1984, p. 302-304. 


207. 
1944 iunie 26. Notă cu privire la un zvon lansat de național- 


474 


ţărănişti, privind ieşirea României din Axă. 


Agentura Frontului de Vest 
Nr. 27644 


către 
Secţia Contrainformaţii 


Cu onoare se transmite mai jos, în copie, pasajul intitulat 
„Zvonuri lansate de naţional-ţărănişti”, din nota informativă 
nr. 606/20 iunie 1944 a Centrului 2 Teius: 

„DI lonel Pop din Cluj, nepotul dlui luliu Maniu, a declarat 
în zilele trecute că România va ieşi din Axă şi că să nu ne fie 
frică de ruşi, întrucât dl. Iuliu Maniu a aranjat totul. 

Tot în legătură cu acest zvon, dl dr. Emil Haţieganu din 
Cluj a adunat pe mai mulţi ţărani fruntaşi din Ardealul de 
Nord şi le-a atras atenţia zicând: „ne aşteaptă zile grele, 
România va ieşi din Axă şi va fi vai de noi, românii din 
Ardealul de Nord”. 

Cele de mai sus au fost auzite de către loan Seredan din 
comuna Coruş, judeţul Cluj”. 

Şeful Agenturii Frontului de Vest 

Şef de Grupă 

/ss/ (indescifrabil) 


ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 3/1944 vol. I, f. 102. 


208. 
1944 iunie 26. Notă obținută din cercuri liberale cu privire la 
plecarea lui Constantin Argetoianu în Elveţia şi misiunea 
primită de acesta de la Regina-Mamă. 


NOTĂ 


Gh. Brătianu a declarat unor apropiaţi ai săi că deţine 
informaţia după care, înainte de a pleca în Elveţia, 
Argetoianu a fost primit de două ori de M. S. Regina Mamă, 
iar că la una din aceste audienţe particulare ar fi asistat şi 
Regele Mihai. Argetoianu ar fi primit din partea M. S. Reginei 


475 


Mame două scrisori pe care urma să le predea ministrului 
Angliei la Berna. Una din aceste scrisori era adresată regelui 
Angliei, iar cea de-a doua Regelui George al Greciei. 

Pe de altă parte, aceste informaţii concordă cu cele pe 
care Şerbescu le are din sursa lui Dinu Brătianu. Şerbescu a 
declarat însă că Argetoianu a acţionat pe cont propriu la 
Geneva, că a avut mai multe întrevederi cu ministrul Angliei 
şi că o parte din rezultatele investigaţiilor sale ar fi 
cunoscute la Palat. 

De asemenea, Dinu Brătianu ar fi în curent cu aceste 
lucruri, dar că, din anumite motive, nu a adus la cunoştinţa 
cuiva comunicările lui Argetoianu. 


ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 11/1942, f. 29. 


209. 
1944 iunie 26. Notă specială primită de Grupa Politică a SSI de 
la Prefectura Poliţiei Capitalei despre activitatea politică a 
grupărilor naţional-țărăniste şi liberale. 


NOTA SPECIALĂ 


Debarcarea anglo-americană în Franţa, înaintarea forţelor 
aliate în Italia, începerea ofensivei ruseşti pe frontul de Est 
precum şi intensificarea războiului aerian au creat în 
cercurile oamenilor politici din ţară credinţa că războiul a 
intrat în faza finală, decisivă trebuind să vină într-un viitor 
apropiat. 

Urmare acestei stări de lucruri personalităţile opoziţiei au 
intensificat în ultimul timp acţiunea lor precum rezultă din 
desele concilieri pe care le-au avut. 

Personajul principal al opoziţiei este |. Maniu care atât 
prin vechea sa atitudine în politica externă, prin lupta pe 
tărâmul democratic cât şi prin faptul că este şeful partidului 
naţional țărănesc a reuşit să polarizeze în jurul său 
majoritatea personalităţilor politice democratice. 

Din informaţiile noastre culese din apropierea acestuia 
reiese că şeful naţional ţărăniştilor priveşte actuala 
conjunctură politică în felul următor: 


476 


e Evenimentele militare din Italia sunt cele care interesează 
mult România; 

e Armata generalului Alexander care înaintează spre 
Nordul Italiei nu are obiectiv principal Alpii, ci Triestul de 
unde îşi va forma o bază de marş spre lugoslavia de 
Nord şi Ungaria, putându-se face la momentul oportun 
şi o debarcare pe coasta Dalmației. 

Este posibil ca între Guvernele aliate să existe o 
înţelegere prin care ofensiva însă pe frontul de sud nu poate 
începe înainte ca drumul armatelor anglo-americane spre 
Europa Centrală să fie deschis. 

Prin această deplasare a evenimentelor - spun intimii lui 
luliu Maniu - cei care cred că România poate fi ocupată 
integral de armata roşie se înşeală, anglo-americanii nefiind 
dispuşi să lase ruşilor drumul liber spre Bosfor. 

La momentul oportun îşi va avea cuvântul său de spus, care va 
crea o nouă situaţie, ajutând foarte mult, politica anglo- 
americană în Sud Estul Europei. 

În consecinţă şeful naţional-ţărăniştilor crede că partidele 
democratice vor avea în curând un rol determinant în viaţa 
politică a ţării, cu condiţia ca în momentul bulversărilor 
interne cauzate de presiune externă partidele democratice 
să fie unite. 

Poziţia lui luliu Maniu în politica internă după informaţiile 
noastre este următoarea: 

Şeful naţional-ţărăniştilor socoteşte acordul acestora cu 
liberalii lui Dinu Brătianu drept principala forţă politică, iar 
celelalte forţe democratice de stânga trebuie să se alăture 
acestei forţe. 

În convorbirile pe care luliu Maniu le-a avut în ultimul 
timp cu Dinu Brătianu şi ceilalţi fruntaşi ai opoziţiei a spus 
acestora că va fi nevoie ca atât partidul naţional țărănesc 
cât şi cel liberal să-şi modifice programele la momentul 
oportun accentuându-se ideile democratice, căci numai în 
acest mod se va putea capta în aceste organizaţii 
elementele nemulţumite din ţară şi de a opri afluenţa 
acestora spre mişcarea comunistă. 

După luliu Maniu însă - rezultă din informaţiile noastre - 
cel mai bun mijloc de a lupta împotriva comunizării este de a 


477 


se ajunge la o înţelegere între organizaţiile politice 
democratice şi cele de stânga, lucru foarte greu de făcut din 
cauză că principalii conducători ai mişcării comuniste sunt 
peste graniţă, iar cei din ţară nu pot fi priviţi cu încredere 
atât din cauză că nu se ştie în ce măsură au asentimentul 
Moscovei, nici dacă sunt urmaţi de organizaţiile comuniste 
clandestine. 

Asupra acestui punct între luliu Maniu şi Dinu Brătianu 
există o înţelegere deplină. 

Din această cauză „frontul democratic“ poate fi socotit ca 
înfiinţat numai principial, nu însă şi în mod practic. 

Problema constituirii frontului democratic a creat şi 
animozităţi între personajele opoziţiei. 

Astfel se discută atitudinea lui Gh. Brătianu care nu ar 
admite în nici un caz o colaborare a sa cu elementele de 
extremă stângă. Maniştii sunt nemulţumiţi de faptul că în 
ultima lună Gh. Brătianu a ezitat să aibă o întâlnire cu l. 
Maniu, pretextând faptul că este concentrat sau îl reţine 
interese personale la moşia sa din Răteşti. 

Gheorghe Brătianu este urmat de o serie întreagă de 
fruntaşi liberali în atitudinea sa. 

Dr. Nicolae Lupu este partizanul creării practice a frontului 
democratic sub orice condiţii şi chiar cu participarea 
grupurilor Ralea şi Gh. Tătărăscu, lucru care nu îl admite |. 
Maniu. 

Dinu Brătianu nu are nimic de protestat împotriva lui Ralea, 
dar nu admite o colaborare efectivă cu Gh. Tătărescu. 

lon Mihalache a propus prin Nicolae Penescu lui |. Maniu o 
convocare a principalilor fruntaşi opoziţionişti în care să se 
discute şi să se eludeze, toate aceste deosebiri de păreri, dar 
şeful naţional-ţărăniştilor ar fi obiectat că în primul rând 
este necesară o consfătuire a fruntaşilor naţional-ţărănişti 
pentru a se pune aceştia în mod categoric de acord. 

După informaţiile noastre însă neverificate încă în ultimul 
timp s-a făcut din nou presiuni pe lângă luliu Maniu, din afară 
pentru constituirea practică a frontului democratic. 

Aceste presiuni ar fi făcute de Guvernul Englez prin 
personalităţi de la Legația Turcească la Bucureşti. 

Conform acestor informaţii luliu Maniu ar fi fost sfătuit în 


478 


următorul sens: 

1. O schimbare determinantă în situaţia militară în Sud 
estul European trebuie să găsească în România un organism 
politic puternic, capabil să poată stăpâni situaţia. 

Acest organism nu poate fi decât frontul democratic. 

2.Frontul democratic nu ar putea fi conceput fără 
încadrarea elementelor de extremă stângă, căci altfel nu ar 
putea avea aprobarea Moscovei. 

3. Frontul democratic odată constituit în mod practic nu 
se poate opri la o atitudine de expectativă, el trebuind să 
acţioneze pe teren conform politicii generale a aliaţilor. 

Din cercurile naţional ţărâniste s-a putut afla că luliu 
Maniu nu înţelege să iasă din actuala sa linie de conduită 
mărginindu-se la vechea sa activitate, voind să păstreze 
partidului naţional țărănesc caracterul de organizaţie de 
ordine. 

Intimii lui luliu Maniu spun că acesta este convins că o 
altfel de luptă nu poate folosi ţării care ar merge spre 
anarhie şi nici aliaţilor care nu trebuie să pretindă partidelor 
democratice o acţiune care ar avea drept urmare imediată 
crearea în România a unei situaţii similare cu cea din 
Ungaria. 

Atât luliu Maniu cât şi Dinu Brătianu sunt convinşi că o 
schimbare în România nu este posibil, decât sub presiunea 
evenimentelor din afară şi nu prin mişcări interne. 

Acesta este nodul gordian al înţelegerii dintre partidele 
democratice şi extrema stângă, comuniştii urmărind crearea 
„frontului democratic“ ca o organizaţie de luptă imediată şi 
efectiv împotriva conducerii şi politicii actuale de război a 
României, pe când naţional-ţărăniştii şi liberalii privesc 
crearea frontului democratic drept pregătirea unei formule 
de guvernare în momentul când situaţia internă se va 
schimba fundamental sub presiunea evenimentelor militare. 


COMUNICAT: 

Ministerul Afacerilor Interne 
Subsecretariatul de Stat al Afacerilor Interne 
Direcţiei. Generale a Poliţiei 
Serviciul Special de Informaţii 


479 


Inspectoratului General al Jandarmeriei 


ASRI, fond „d”, dosar nr. 4413, f. 333 — 337. 


210. 
1944 iunie 27. Notă cu privire la formarea şi activitatea Blocului 
Naţional Democrat. 


NOTĂ 
cu privire la formarea şi activitatea Blocului Naţional 
Democrat 


De la un intelectual având legături cu cercurile de extremă 
stângă, deţinem următoarele: 

Blocul Democratic, conceput ca un organism menit să 
coalizeze toate forţele democratice se dovedeşte, treptat, a 
fi un instrument - cel puţin momentan - lipsit de viabilitate. 
La aceasta contribuie, în cea mai largă măsură, mentalitatea 
lui Maniu, indecisă şi educată într-un spirit de prudenţă, care 
anihilează orice tendinţă de acţiune energică şi refuză a 
înţelege împrejurările excepţionale prin care trecem. 

Maniu este necontenit înclinat spre discuţii sterile pe care le 
utilizează ca procedeu de amânare şi ca mijloc, fie pentru a 
se eschiva de la mari răspunderi, fie pentru a aştepta 
conjuncturi în care să se debaraseze de angajamente luate 
contra vederilor sale structurale. 

Blocul Democratic, care trebuia să înceapă o acţiune 
eficientă ducând la încheierea armistiţiului cu URSS şi - pe 
urmă - la stabilirea unei bune vecinătăţi cu Uniunea 
Sovietică, se manifestă până acum numai ca un organ 
deliberativ, de spirit parlamentarist, ce nu corespunde 
concepţiei pentru care extrema stângă îşi dăduse adeziunea. 
De altfel, extrema stângă nu a fost realmente înşelată 
deoarece, prevăzând această situaţie, nu a delegat elemente 
reprezentative, evitând să o angajeze definitiv. Atât 
Pătrăşcanu, cât şi Constantinescu-laşi nu reprezintă partidul 
comunist, fiind numai elemente utilizate de acesta pentru 
diferite contacte şi care nu pot determina o orientare a 
extremei stângi, singura lor posibilitate politică fiind numai 


480 


de a duce la capăt un mandat. 

Adevăraţii şefi ai mişcării comuniste nu se pot expune să 
ducă tratative directe cu democraţii de centru, a căror 
indiscreţie este cunoscută şi asupra cărora atenţia serviciilor 
informative este permanent concentrată. 

Cât priveşte nemulţumirile comuniştilor pentru 
inactivitatea Blocului Democratic, acestea au fost aduse la 
cunoştinţa şefilor democrați de centru sub o formă ce trebuia 
să fie luată ca avertisment. Toate acestea nu înseamnă că, 
de către comunişti, se intenţionează a se denunța 
participarea lor la Blocul Democratic. Blocul Democratic, cu 
toate insuficienţele sale, continuă să funcţioneze şi în 
momentul scadenţei, dacă va fi înregistrat acţiuni efective 
sau va fi capabil în viitor de asemenea acţiuni, va fi 
recunoscut. Contrariu, partidul comunist, care nu s-a angajat 
prin elemente reprezentative, va nega valoarea mandatului 
celor ce au discutat în numele său. 

Este, însă, mai probabil ca până în cele din urmă Maniu 
va fi depăşit de evenimentele ce se vor preciza şi că el nu va 
fi acela care va conduce destinele ţării. Sfârşitul războiului va 
încheia o epocă din istoria omenirii - implicit a ţării 
româneşti - şi va promova elemente ale căror nume astăzi 
nu este cunoscut. 


Istoria PCR, Documente pentru uz intern, vol. V, p. 242-243 (Arhiva CC-PCR, Fond 
1, dosar 365). 


211. 
1944 iunie 28. Notă-sinteză asupra legăturilor dintre opoziţia 
democrată şi Palatul Regal reprezentat de generalul 
Constantin Sănătescu. 


NOTĂ 


Se constată că acţiunile grupărilor politice, care se 
desfăşoară separat în direcţia determinării armistiţiului 
României, converg totuşi într-un anumit loc, Palatul Regal. In 
ultimele şase săptămâni, urmărind activitatea politică a 
grupărilor din ţară, s-a putut constata că, după realizarea 


481 


Blocului Democratic în jurul lui Maniu sau a lui Tătărescu, s-a 
produs o luare de contact cu Palatul regal. Această luare de 
contact nu s-a produs însă, direct între factorul constituţional 
şi delegaţii grupărilor politice care, în schimb, au fost primiţi 
de către Mareşalul Palatului, general Sănătescu. 

Faptul nu a surprins pe nimeni, dat fiind că există, din 
trecut, uzanţa prezentării oamenilor politici Mareşalului 
Palatului, căruia i se fac comunicări pentru M. S. Regele. 
Numai că, de data aceasta, este vorba de ceva mai mult, 
fiind elemente care facilitează prezumția despre stabilirea 
unei înţelegeri de principiu, Generalul Sănătescu fiind de 
acord cu grupările politice care militează pentru ieşirea din 
război a României. Această înţelegere nu pleacă din iniţiativa 
Mareşalului Palatului, dar se bucură de întregul asentiment al 
factorilor diriguitori ai destinelor ţării. Prin această înţelegere 
s-ar urmări, într-o eventualitate, chiar formarea unui guverne 
General Sănătescu, cu caracter categoric militar şi cu 
misiunea precisă de a încheia armistițiul cu URSS. 

Din semnificaţia diferitelor informaţii primite în această 
chestiune, reiese că ideea de la care s-a pornit este 
următoarea: 

a. Războiul este o întreprindere eminamente militară, 
iar războiul împotriva Uniunii Sovietice şi alături de Reich a 
fost dezlănţuit de un militar, dl mareşal Antonescu; 

b. Armistițiul, adică încetarea războiului, este tot un act 
de esenţă strict militară, iar misiunea încheierii lui trebuie să 
revină, neapărat, unui militar de prestigiu; 

c. Acest militar de prestigiu a fost găsit în persoana 
Generalului Sănătescu care, pe lângă calitatea de Mareşal al 
Palatului Regal, întruneşte şi următoarele calităţi de ţinut în 
seamă pentru rolul ce-i revine ca preşedinte de consiliu, care 
să încheie armistițiul cu URSS: 

- Este General de Corp de Armată; 

- A fost Comandant al Corpului IV Armată; 

- În timpul campaniei din URSS, în prima perioadă a 
războiului, când şansele războiului păreau altele decât cele 
de acum, a transmis mai multe rapoarte din URSS, anume 
din regiunea Doneţului arătând că, după părerea sa, se face 
o greşeală continuându-se lupta pe pământul rusesc, dincolo 


482 


de Nistru. 


x 


Există cercuri politice care au convingerea că, dacă în 
aparenţă, grupările politice se arată sterile în acţiunea lor de 
determinare a ieşirii României din război, în fond ar fi vorba 
de un joc pentru ascunderea acestui aranjament socotit ca 
important. Ideea a plecat de la Maniu, după următorul calcul 
adoptat de toată lumea, inclusiv fruntaşii politici care nu se 
găsesc în blocul din jurul său: 

a. O acţiune de încheiere a armistiţiului implică riscuri 
enorme, în primul rând pentru persoana care proclamă 
hotărârea la momentul ales; 

b. Niciodată nu s-ar fi putut face o desemnare mai 
nimerită, adică mai ferită de cei interesaţi, ca în persoana 
Mareşalului Palatului care, prin rolul ce-l are, are şi misiunea 
de a ţine contactul cu oamenii politici, cumulând în acelaşi 
timp încredea factorului constituţional şi a partidelor politice. 
Se subliniază că, înainte de a pleca în străinătate, atât 
Argetoianu, cât şi Vişoianu au fost primiţi de Generalul 
Sănătescu la Sinaia. De vreme ce ambii oameni politici au 
avut întrevederi cu fruntaşii grupărilor politice, singurii 
interesaţi în desfăşurarea unei acţiuni de apropiere de Aliați, 
ce rost ar fi avut aceste recepții la Palat, a lui Argetoianu şi 
Vişoianu de către generalul Sănătescu? Se arată că a fost 
vorba, în special în cazul lui Vişoianu, de: 

- Asigurarea cercurilor aliate, în primul rând, şi a cercurilor 
sovietice, în al doilea rând, de ataşamentul Coroanei pentru 
ideile democratice, reprezentate prin politica taberei aliate; 

- Acordarea misiunii de a comunica hotărârea 
categorică de a întrerupe, cu un ceas mai devreme, 
colaborarea cu Germania şi înceta războiul împotriva URSS. 


ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 12/1944, f. 21-23. 


212, 
1944 iunie 30. Notă a Agenturii Oltenia despre un zvon privind 
inlocuirea mareşalului Antonescu cu un guvern condus de 
lon Mihalache şi dr. Nicolae Lupu. 


483 


Agentura Oltenia către Secţia Contrainformaţii 
Sursa: „Radu”-Rm. Vâlcea 


NOTĂ 
Zvon în Râmnicu Vâlcea cu privire la schimbarea actualului regim 


În ziua de 26 iunie a.c., în oraşul Râmnicu Vâlcea, în 
cercurile intelectuale, s-a răspândit zvonul că Radio Londra 
ar fi anunţat capitularea necondiționată a Finlandei în faţa 
trupelor sovietice. Comentariile în jurul acestei pretinse 
comunicări au dus la lansarea unui al doilea zvon, difuzat în 
cercurile frecventatorilor cafenelei „Royale” şi potrivit căruia 
România va fi, în scurt timp, în aceeaşi situaţie. In Bucureşti 
s-ar da ca sigură plecarea de la conducerea ţării a dlui 
mareşal Antonescu, urmând ca să-i urmeze dl Lupu şi lon 
Mihalache. În acest sens, ar fi avut loc chiar o înţelegere 
între dl Lupu şi dl mareşal, dl Lupu sfătuindu-l pe Conducător 
să plece mai din vreme, cât e timpul prielnic, pentru că mai 
târziu să nu fie rău pentru ţară şi popor. 

Se pretinde că doctorul Lupu ar avea cunoştinţe vechi cu 
politicienii ruşi, precum şi cu evreimea din România şi că în 
cazul unei ocupaţii sovietice el ar fi persoana indicată să 
trateze cu ocupanţii. 

Iar lon Mihalache, ca unul cu cele mai mari simpatii în pătura rurală, 
ar avea rolul să asigure ca ţăranii să nu se dedea la răscoale 
sau alte fapte care ar interesa ordinea în stat. 

Despre luliu Maniu s-ar spune, de către unii, că ar intra şi 
dânsul în această formaţie, alţii însă ar susţine contrariul. 

Printre oamneii politici locali, care au făcut totdeauna 
politică naţional-ţărănistă a lui Mihalache nu se poate 
constatat vreo activitatea în această direcţie. 

Orice mişcare se ţine de noi îndeaproape [şi] în 
supraveghere. 


ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 3/1944 vol. I, f. 106. 


213. 


484 


1944 iulie 1. Notă a SSI referitoare la realizarea unității de 
vederi în frontul opoziţiei democratice. 


Constantinescu-laşi spune că abia acum, după atâtea 
săptămâni de frământări, se poate vorbi despre o unitate de 
vederi în frontul opoziţiei. E adevărat că dl Maniu nu a admis 
introducerea grupurilor Tătărăscu şi Ralea în frontul opoziţiei, 
dar aceasta nu schimbăcu nimic situaţia. Blocul opoziţiei e 
acum ceva stabil şi cel dintâi moment favorabil va fi utilizat 
pentru a se trece la acţiunea de teren. 

Conlucrarea comuniştilor cu dnii Tătărescu şi Ralea 
rămâne pe linia acordului semnat. DI Maniu cunoaşte 
conţinutul acestui acord, el fiindu-l comunicat la timp de 
către Pătrăşcanu. DI Maniu nu se opune, dar rămâne la 
punctul de vedere cunoscut, anume că blocul democrat al 
opoziţiei nu poate îngloba elemente care au constituit 
suporturile regimului autoritar în România. 


23 august 1944. Documente, vol. Il, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti 
1984, p. 328. 


214. 
1944 iulie 3. Notă privind estimarea opoziţiei democratice 
asupra liniei de apărare româno-germane şi propuneri de 
acțiune în cazul unei reacţii germane. 


NOTĂ 


Reluarea atacurilor aviatice aliate împotriva Balcanilor şi 
bazinului dunărean este considerată de conducerea 
partidelor cartelate ca un preludiu la apropiata ofensivă 
sovietică împotriva Ungariei şi României. După calculele 
făcute de partidele cartelate, calcule bazate pe o consultaţie 
scrisă a mai multor militari superiori, rezistenţa româno- 
germană, atât în Moldova până la linia Nămoloasa-Focşani, 
cât şi în Basarabia, nu ar putea dura mai mult de 15-20 zile. 
Acest calcul se face comparativ cu rezistenţa germană pe 
frontul central şi unde germanii dispuneau de citadele 
fortificate cu apărare coordonată pe front larg. 


485 


Rezistenţa pe linia fortificată a Siretului sau la Prut este 
calculată la 5 zile maximum. După spargerea acestei linii, 
trupele ruseşti ar putea ajunge la Bucureşti în cel mult 10 
zile. Astfel, calculele partidelor de mai sus contează pe o 
ocupare a Munteniei în cel mult 45 zile de la începerea 
ofensivei sovietice. 

Acest calcul în timp îşi are rostul său în planurile 
democrate. Anume, democraţii vor să ştie, aproximativ, care 
ar fi timpul de care ar dispune comandamentul german din 
România pentru a lua măsuri politice, în colaborare cu 
elementele de dreapta şi cu comunitatea etnică germană din 
ţară. Democraţii se aşteaptă, cu mare certitudine, la o 
reacţie germană, dacă nu în zilele ce vin, cel puţin în 
momentul unei retrageri. Aşa că discuţiile din ultimele zile au 
luat în consideraţie, în mod foarte insistent, mijloacele de 
care ar dispune democraţii pentru a para această reacţie, 
îndreptată, în primul rând, contra lor. O dispersare şi 
ascundere nu a putut fi luată în consideraţie, atât pentru că 
împrejurările ar cere prezenţa lor în Capitală şi centrele 
provinciale, cât şi pentru că ar putea fi interpretată ca o 
dezertare de către mase. Pe o protecţie a guvernului, de 
asemeni, s-a decis că nu se poate conta în mod absolut. 

Au mai rămas, deci, două posibilităţi: o colaborare cu 
armata şi o organizaţie proprie. Aceasta din urmă ar consta 
din constituirea unor gărzi civile aşa cum au mai funcţionat 
în Ardeal şi a căror experienţă o are dl. Maniu. Ambele 
posibilităţi vor fi examinate atent în cursul acestei 
săptămâni, pentru a se trece la decizii. 

Y/27 


ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 3/1944 vol. I, f. 131-132. 
215. 


1944 iulie 4. Notă a SSI în legătură cu poziţia adoptată de 
luliu Maniu în cadrul frontului opoziției democratice. 


În cursul discuţiilor cu amicii săi politici, dl Maniu a vorbit 


şi despre perfectarea frontului opoziţiei. D-sa a spus că are la 
dispoziţia acţiunilor viitoare, pe care le întrevede, un 


486 


organism politic care cuprinde toate curentele democrate, de 
la Partidul Liberal până la comunişti. 

D-sa a adăugat că are cunoştinţă despre acordul încheiat 
de comunişti ci dnii Tătărăscu şi Ralea. Acest acord nu va 
putea însă juca nici un rol activ. După dl Maniu acest acord 
reprezintă o concesie amicală a dlui Constantinescu-laşi care 
e legat de o veche prietenie faţă de dl Ralea. In momentul H, 
dnii Tătărăscu şi Ralea nu vor avea de jucat nici un rol, 
fiindcă nu reprezintă partide, ci doar mici dizidenţe. 


23 august 1944. Documente, vol. II, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti 
1984, p. 332. 


216. 
1944 iulie 4. Notă a SSI referitoare la opiniile fruntaşilor 
naţional-ţărănişti în legătură cu perspectiva schimbării 
regimului politic în România. 


DI prof. Zane, care în momentul de faţă este 
reprezentantul cel mai autorizat al organizaţiilor moldovene 
ale Partidului Naţional-Ţărănesc a stat de vorbă cu dl Maniu 
sâmbătă asupra ansamblului situaţiei poilitice. Cu acest 
prilej dl Maniu i-a spus între altele că: 

Are cunoştinţă despre o acţiune politică pe care o 
desfăşoară în momentul de faţă generalul Sănătescu, 
mareşalul Palatului. Acesta a spus mai multor oameni politici, 
pe care i-a văzut în ultima lună, că el va fi succesorul 
mareşalului Antonescu, ca şef al guvernului de tranziţie ce 
va urma. Generalul Sănătescu lasă să se înţeleagă că ar 
avea consensul M.S. Regelui şi al Reginei Mame pentru o 
atare acţiune politică. 

Se poate întâmpla, spune dl Maniu, ca cele afirmate de 
generarul Sănătescu să fie traduse la un moment dat în 
practică. Dar, adaugă d-sa, un atare guvern nu are şanse de 
a conduce ţara mai mult de 24 de ore. Generalul Sănătescu 
ca şi cei care-l susţin săvârşesc o eroare psihologică. Ei nu-şi 
dau seama că ostilitatea opiniei publice faţă de tot ce e 
militar se va revărsa şi asupra generalului Sănătescu, deşi e 
de aşteptat ca acesta să se prezinte dintru început opiniei 


487 


publice cu memoriul pe care l-a înaintat Palatului acum trei 
ani, memoriu în care susţinea că trupele române nu trebuie 
să treacă Nistru. 

DI Maniu spune că a fost sondat şi personal asupra părerii 
sale despre un atare guvern şi că a transmis celor în drept 
opinia sa. 


23 august 1944. Documente, vol. Il, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti 
1984, p. 330.-331. 


217. 
1944 iulie 4. Notă a SSI în care se redă opinia lui luliu Maniu 
asupra evoluției evenimentelor politice din România. 


DI Maniu a fost sâmbătă după amiază în Bucureşti. D-sa a 
văzut mai mulţi amici politici şi a a vut o consfătuire cu 
câţiva ardeleni, între care şi doctorul Virgil Solomon. lată ce 
spune dr. Solomon despre modul cum vede dl Maniu situaţia 
politică: 

Este probabil că în foarte puţin timp Sovietele vor 
declanşa odensiva pe frontul nostru. Aceasta se va întâmpla 
de îndată ce Sovietele vor atinge Minskul, întregind astfel 
graniţele naţionale ale URSS. judecând după exemplul oferit 
de răsturnarea frontului la Vitebsc în mai puţin de trei zile, e 
de aşteptat că nici Frontul de Sud care ne interesează nu va 
rezista mai mult timp. Răsturnarea Frontului de Sud va fi 
semnalul acţiunii politice a frontului opoziţiei. 

In acel moment forţele unite ale opoziţiei vor intra în 
acţiune. Guvernul, care din chiar acest moment se găseşte 
incapabil de orice reacţie, va fi foarte uşor de „imobilizat”. 

Acţiunea opoziţiei unite în acel moment va trebui să aibă 
ca prim efect capitularea trupelor româneşti. 

Capitularea va trebui să se producă înainte ca trupele 
sovietice să fi ajuns la Bucureşti. Aceasta pentru ca să se 
poată trage beneficii politice din faptul depunerii armelor 
înainte de a fi atins de către Soviete Capitala ţării. 

In ce priveşte atitudinea germanilor, di Maniu are 
informaţii că trupele de sub comanda generalilor germani au 
primit instrucţiuni să nu caute a rezista în cîmpiile Munteniei, 


488 


ci să se retragă în Ardeal, căutând, evident, să întârzie pe 
cât posibil înaintarea Sovietelor. Asrfel fiind, e mai mult 
decât probabil că armatele germane nu vor jena prea mult 
acţiunea politică pe care o imaginează dl Maniu. 

Dar dl Maniu merge mai departe. D-sa spune că România 
va trebui să ia imediat armele în mâini pentru a participa 
alături de ruşi la dezdrobirea Ardealului. Prin aceasta 
România va putea schimba situaţia de stat învins cu aceea 
pe care în momentul de faţă o are Italia. 

In ce priveşte momentul declanţării acţiunii, dl Maniu 
crede cp acesta va fi în, cel mai mult, zece zile. E de aşteptat 
deci, a spus dl Maniu în încheiere amicilor săi, că până la 
sfârşitul acestei luni România să aibă o nouă aşezare 
politică, aşezare conformă cu dorinţa opiniei publice. 


23 august 1944. Documente, vol. II, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti 
1984, p. 331.-332. 


218. 
1944 iulie 5. Notă privind stabilirea, de către opoziţia 
democrată, a necesităţii instaurării unui guvern provizoriu 
prezidat de generalul Constantin Sănătescu şi a implicării 
regelui în viaţa publică. 


NOTĂ 


După discuţii de peste 10 zile, democraţii şi partidele de 
stânga au căzut de acord atât asupra necesităţii unui guvern 
provizoriu, prezidat de un general, cât şi asupra utilității 
intervenţiei Coroanei în viaţa publică şi militară, în momentul 
când se va pune problema armistiţiului. De asemeni, s-a 
căzut de acord şi asupra personalităţii indicate: dl general 
Sănătescu. Sondat, acesta s-a arătat favorabil sugestiilor 
primite, însă a declarat că nu ar accepta să prezideze vreun 
guvern din care să nu facă parte, în afară de militari 
proeminenţi ai actualului regim Şi membri importanţi ai 
conducerilor partidelor democrate. Aceasta, bineînţeles, în 
cazul când preşedinţii grupărilor respective nu vor vrea să 
facă parte dintr-un guvern provizoriu. 


489 


La rândul lor, partidele de mai sus, la sugestia d-lui. Maniu, au cerut 
dlui general Sănătescu anumite garanţii: în ceea ce priveşte 
ideile democrate, în ceea ce priveşte planuri politice 
personale, străine de intenţiile democrate, în ceea ce 
priveşte unele rezerve mentale sau promisiuni luate anterior 
faţă de dl Tătărăscu, etc. 

Răspunsul definitiv se aşteaptă pentru sfârşitul acestei 
săptămâni. 
Y/27 


ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 12/1944, f. 27. 


219. 
1944 iulie 6. Notă privind acceptarea generalului Sănătescu de 
a prezida un viitor guvern şi propunerile făcute în acest sens. 


NOTĂ 


În completarea informaţiilor relative la misiunea politică a 
d-lui. general Sănătescu, cercurile conducătoare democrate 
susţin următoarele: 

1. DI general Sănătescu a predat ieri răspunsul său 
definitiv partidelor cartelate şi acestea urmează să se 
pronunţe până vineri [7 iulie] la prânz. 

2. Domnia sa acceptă prezidarea unui guvern, sprijinit 
atât de Palat, cât şi de Armată şi de toate grupările politice 
interne. 

3. Domnia sa acceptă o formulă strict militară, aşa cum 
a fost sugerată iniţial de dl. Maniu, ca singura soluţie politică, 
în sensul de a putea obţine adeziunea întregii ţări şi a 
reprezenta util ţara faţă de aliaţi şi ruşi. 

4. Militarii participanţi vor fi activi şi de rezervă, 
reprezentând, în tot atâta, măsura actualului regim ca şi 
regimurile democratice trecute. Asupra personalităţilor 
indicate să intre în acest guvern, dl. general Sănătescu cere 
discuţii şi înţelegere prealabilă cu toate grupările politice 
interne şi cu Statul Major. 


490 


5. Trecerea de la acest regim militar (al dlui general 
Sănătescu) la unul viitor urmează a fi calculată anticipat, 
atât în timp cât şi ca modalitate, urmând a se face un acord ad- 
hoc sub arbitrajul suprem al M. S. Regelui. 

6. Modalităţile acestei treceri urmează a fi comunicate 
de grupările politice interne, guvernul Sănătescu 
considerându-se ca delegat cu termen limitat. 

Y/33 


ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 12/1944, f. 28. 


220. 
1944 iulie 7. Notă a Centrului Brăila privind zvonurile care au 
circulat în ultimul timp în zonă. 


S.S.I./Centrul Brăila nr. 201 
către Secţia C.I. 


Avem onoare a vă comunica zvonurile care au circulat 
săptămâna trecută şi în prezent în localitate: 

1. Intre militarii veniţi de pe front circulă zvonul cum că, 
peste două luni, se va face pace, în urma unui acord secret 
cu anglo-americanii. 

2. Că la Isaccea, în judeţul Tulcea, au aterizat 300 de 
paraşutişti sovietici, care s-au regrupat într-o pădure din 
apropiere. In acest scop, a fost sculată în puterea nopţii 
toată populaţia, bărbaţi, femei, fete şi copii, cu sape şi 
topoare, înconjurând pădurea pentru prinderea lor. 

3. Că în ultimul timp, legionarii au început să-şi 
regrupeze forţele ţinând consfătuiri, în vederea unei viitoare 
guvernări. 

4. Cafeneaua „Corso”, locul de întâlnire al grecilor şi 
evreilor defetişti, este tolerată de oficialități fiind scoasă de 
sub controlul poliţiei. 

5. Că odată cu fuga cpt. av. Ghica de pe aeroportul 
lanca, a plecat şi dl. Maniu însoţit de alţi fruntaşi ai vieţii 
politice pentru a stabili tratativele de pace cu anglo- 
americanii. 


491 


ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 3/1944, vol. II, f. 64. 


221. 
1944 iulie 11. Notă a SSI în legătură cu evolutia optiunii politice 
a lui luliu Maniu. 


Amicii dlui Maniu spun că acesta s-ar fi pronunţat în cele 
din urmă pentru acceptarea propunerilor Molotov. D-sa ar fi 
luat această hotărâre după consultarea cu dl Mihalache şi cu 
alţi fruntaşi ai partidului. 

DI Maniu susţine acum că în situaţia actuală a ţării şi în 
stadiul în care se găseşte războiul o atitudine negativă a 
României ar fi fără folos şi primejdioasă. Fără folos, căci o 
dată dezlănţuită ofensiva în sud, Sovietele vor trece repede 
peste teritpriul României, indiferent de punctul de vedere al 
oamenilor politici. Primejdioasă, căci o dată aflaţi în ţară, 
ruşii nu vor mai respecta oferta lui Molotov. In această ordine 
de idei, dl Maniu spune că declaraţia lui Molotov şi-a găsit 
aplicaţia unilaterală în ţinuturile ocupate de Soviete în 
Moldova. În adevăr, în aceste ţinuturi, administraţia continuă 
a fi girată de români, fără imixtiunea Sovietelor. 

DI Şerbănescu, care a stat de vorbă de curând cu dl 
Maniu, spune că acesta este ţinut la curent cu mersul 
tratativelor de la Cairo şi că, deşi nu destăinuie nimănui 
nimic în acestă privinţă, se pare că a transmis dlui Vişoianu 
instrucţiuni pentru acceptarea declaraţiei lui Molotov. 


23 august 1944. Documente, vol. Il, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti 
1984, p. 342. 


222; 
1944 iulie 14. Notă a SSI referitoare la discuţiile de fuzionarea 
grupării din jurul lui Mihail Ralea cu PS.D. 


DI Ralea depune vii stăruinţe în momentul de faţă spre a 


realiza o fuziune cu social-democraţii. Dorinţa dlui Ralea este 
împărtăşită de câţiva social-democraţi care îl anturează. 


492 


Între aceştia se află Voitec. 

Acesta a venit miercuri la Bucureşti spre a avea o 
întrevedere cu fruntaţii social-democraţi. La restaurantul 
“Păun” de pe Splai, s-a întâlnit Voitec cu Rădăceanu care 
acum e concentrat cu gradul de plutonier la o unitate 
sedentară din Bucureşti. Propunerea a fost făcută ca enind 
din partea lui Voitec. Ar fi vorba de intrarea lui Ralea şi a 
prietenilor săi politici în Pardidul Social - Democrat, Ralea 
urmând să ia ceva mai târziu conducerea acestui partid. 
Aportul lui Ralea ar fi legăturile acestuia cu factorii politici 
care sunt inaccesibili social-democraţilor şi poate chiar o 
combinaţie de guvern în timpul cel mai scurt. (In cursul 
discuţiei, Voitec a pomenit despre generalul Sănătescu şi 
combinaţiile de guvern ale acestuia). 

Rădăceanu s-a declarat în principiu de acord cu ideia unei 
fuziuni. A rămas ca Rădăceanu să supuie chestiunea 
conducerii partidului, după care se va putea trece la o 
discuţie amănunţită a modalităţilor practice de fuzionare. 


23 august 1944. Documente, vol. II, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti 
1984, p. 354. 


223. 
1944 iulie 17. Notă privind hotărârea opoziţiei democrate de a 
accepta un guvern militar. 


NOTĂ 


În cercurile democrate conducătoare se afirmă a se fi 
realizat un perfect acord cu dl general Sănătescu. Deşi 
plenul conducerii cartelului nu s-a pronunţat încă asupra 
modalităţii unei colaborări, toţi fruntaşii sunt de acord cu 
ideea unui guvern militar prezidat de om personalitate din 
preajma Suveranului. 

Acordul acesta s-a perfectat în urma unei comunicări 
primite de conducerea liberală pe ziua de sâmbătă [15 iulie]. 
Se pare că această comunicare conţine răspunsul la 
tatonările făcute până acum de democrați pe lângă dl. 
general Sănătescu. 


493 


Întrucât această comunicare a parvenit conducerii 
democrate înainte de conferinţa plenară anunţată pentru 
mânie, marţi [18 iulie], ea va fi examinată, urmând a se 
transmite un răspuns definitiv d-lui. General Sănătescu. 

Y/33 


ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 12/1944, f. 33. 


224. 
1944 iulie 18. Notă privind răspunsul primit de Gh. Tătărescu de 
la generalul Sănătescu, în care precizează condiţiile în care 
acceptă să conducă un nou guvern. 


NOTĂ 


DI Suchianu a transmis dlui Ralea, din partea dlui 
Tătărăscu, răspunsul primit de acesta din partea dluigeneral 
Sănătescu. După câte se afirmă în cercurile intimilor dlui 
Tătărăscu, răspunsul primit de d-sa. din partea d-lui. general 
Sănătescu ar fi similar cu acela primit de grupul cartelului. 
Anume, ar fi vorba de unul şi acelaşi răspuns, în care se 
precizează: 

1. DI general Sănătescu acceptă ideea de a prezida un 
guvern, dacă acest lucru îi va fi cerut de Suveran, dacă va 
avea concursul majorităţii marilor comandanţi de unităţi şi 
dacă va avea sprijinul întregii opoziții româneşti. Cu alte 
cuvinte, dl. general Sănătescu doreşte să aibă un front unitar 
intern, indiferent de planurile de separație ale dlui Maniu. 

2. De asemenea, a precizat că nu vrea să ia personal 
nici o iniţiativă, ci că toate iniţiativele trebuie luate de cei trei 
factori de mai sus, de comun acord. In cazul unei nerealizări 
de acord perfect între cei trei factori, d-sa. declină otice apel 
i s-ar face. 

3. In fine, domnia sa sugerează a se lucra în deplină 
înţelegere cu actualul guvern, pentru o trecere normală de la 
un regim la altul, fără nici cel mai mic semn de revoluţie 
internă sau de răsturnare de regim. Toate organele de 
autoritate ale actualului regim ar urma să fie menținute. 

DI Tătărăscu declară că este pe deplin [de] acord cu 


494 


acest răspuns şi ar dovedi mult simţ politic. 
Y/33 


ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 10/1942, f. 2-3. 


225. 
1944 iulie 19. Notă a SSI referitoare la punctele de vedere 
adoptate fată de părerea susținută de comunişti de a se 
organiza gărzi civice ca nucleu al acțiunilor de rezistență. 


Chestiunea gărzilor civice ce s-a pus la un moment dat în 
discuțiea conducerii blocului opoziţiei a fost abandonată. DI 
Măcărescu spune că ideea care vine din rândurile 
comuniştilor este tentantă, dar realizarea ei în regimul actual 
e o imposibilitate. Organizarea păturilor urbane pentru o 
rezistență armată este ceva foarte greu de realizat în 
regimul excepțional de astăzi care pedepseşte cu moartea 
simpla deţinere de arme şi muniții. Apoi, chiar dacă s-ar 
purcede la o atare organizare, numărul aderenţilor ar fi 
destul de redus, acțiunea clandestină neconvenind mediului 
orăşenesc. În cea ce priveşte satele, indivizii capabili să 
constituie gărzile civice sunt pe front. 

În aceste condiții, s-a renunțat de la început la ideea 
constituirii gărzilor civice. Partidul comunist însă a declarat 
că va face organizarea cadrelor sale pe bazele propuse, 
pentru a putea constitui la momentul oportun nucleul 
acțiunii cetăţeneşti de rezistență pentru cazul când 
autoritatea românească s-ar dovedi în deficiență față de 
germani şi eventual de legionari. 


23 august 1944. Documente, vol. II, Editura ştiinţifică şi enciclopedică, Bucureşti 
1984, p. 358. 


226. 
1944 iulie 21. Notă destinată lui Eugen Cristescu, directorul 
general al SSI, privind zvonurile lansate de simpatizanții PNȚ 
din Ardeal despre organizarea viitorului guvern. 


495 


SSI 
Eşalonul Evacuat 
Pentru Domnul Director General 


NOT Ă% 
21 iulie 1944 


După atentatul neizbutit contra cancelarului Hitler, 
naţional-ţărăniştii şi, în special, maniştii din regiune au lansat 
următoarele zvonuri: 

1. „Guvernul român este în posesia unor informaţii 
sigure că România va fi părăsită şi privată de apărarea 
forţelor germane, începând de la data de 1 septembrie a.c.” 

2. „Că, faţă de aceasta, dl Mareşal şi Guvernul român 
au luat măsuri şi au permis ca partidele politice opoziţioniste 
regimului mareşalului Antonescu şi, în special, partidele 
democratice, să se întrunească şi - prin conducătorii lor - să 
hotărască de soarta ţării”. 

3. „Că factorii proeminenţi ai partidelor democratice s- 
ar şi fi întrunit hotărând preluarea conducerii ţării după 
formula următoare: 

a. DI luliu Maniu, preşedinţia Guvernului de Uniune 
Naţională; 

b.  Exponenţi ai Partidului Liberal vor prelua 
departamentele Internelor şi Finanţelor; 

c. Departamentele Cultelor, Educaţiei şi Economiei 
Naţionale au fost atribuite comuniştilor; 

d. Celelalte departamente, inclusiv Apărarea Naţională, 
ar reveni naţional-ţărăniştilor. 

4. „Maniştii din Deva afirmă chiar că dl Mareşal ar avea 
cunoştinţă şi şi-ar fi dat şi consimţământul pentru formarea 
acestui «Guvern de Coaliţie», iar ei consideră - împreună cu 
conducerea Partidului Naţional-Ţărănesc - că guvernarea dlui 
mareşal Antonescu este virtual căzută”. 

5. Se dau chiar şi amănunte: 

Astfel, se afirmă că din partea Comandamentului Forţelor 


25 Pe acest material a fost adnotat: „Grupa Politică. Trebuie urmărit prin Aglentura] Ardeal 
dacă aceste informaţii mai circulă şi în alte părţi ale Ardealului. Atunci înseamnă că 
organizațiile din provincie şi-au terminat organizarea şi sunt gata de acţiune”. 


496 


Germane s-a cerut României ca până la 1 septembrie a.c., 
80% din mijloacele de transport pe C.F.R. ale României să fie 
puse la dispoziţia forţelor germane ce se vor retrage din 
Balcani şi a celor ce vor părăsi teritoriul românesc. Că 
unităţile germane au şi început a se deda la jafuri şi 
devastări pe zona de Est, că germanii ne părăsesc, că nu vor 
mai da ajutor forţelor române la Est etc. 

Din investigaţiile făcute, reiese că aceste zvonuri sunt 
rezultatul vizitei dlui Maniu în regiune. „Guvernul de Uniune” 
nu ar fi decât o falsă interpretare a străduinţelor dlui Maniu 
de a forma acel „Bloc al partidelor democratice de opoziţie”, 
în care scop a şi participat la festivitățile de la Grădiştea şi 
Costeşti, despre care s-a raportat anterior, cu Nota din 13 
iulie crt. 

Dat fiind persistenţa cu care se lansează aceste zvonuri, 
cum şi preciziile ample ce se dau, ele creează o stare de 
nervozitate intensă în regiune, tinzând la discreditarea 
conducerii statului şi măcinarea încrederii în regim. Credem 
că Aurel Vlad nu este străin de aceste „manevre” şi căutăm 
a afla dacă „sursa” nu este chiar dânsul. Chestiunea se 
urmăreşte atent şi se va raporta. 


ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 3/1944, vol. I, f. 206-208. 


227. 
1944 iulie 21. Notă privind afirmaţiile generalului Sănătescu 
făcute lui George Brătianu, în scopul atragerii acestuia în 
viitorul guvern. 


NOTĂ 


Tot dl George Brătianu spune că succesul politic al 
Palatului în chestiunea ocupaţiei ruseşti va fi pus la dispoziţia 
generalului Sănătescu la momentul oportun pentru a fi 
folosit de acesta ca o trambulină politică. 

Generalul Sănătescu a spus dlui George Brătianu aceasta, 
adăugând că, de fapt, iniţiatorul demersului la Londra este 
domnia sa. Acelaşi a mai comunicat dlui Brătianu, spre a-l 
determina să adere la formula sa de guvernare, că a discutat 


497 


cu Regele situaţia politică şi că a rămas înţeles ca viitorul 
guvern să restabilească Constituţia şi să se integreze în totul 
vederilor partizanilor libertăţii individuale. 

Totuşi, dl Brătianu a rămas la punctul său de vedere 
cunoscut. 


ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 11/1942, f. 28. 


228. 
1944 iulie 21. Notă privind comentarii din cercuri liberale, 
social-democrate, comuniste şi germane referitoare la 
atentatul împotriva lui Hitler. 


NOTĂ 


Astăzi, vineri, 21 iulie 1944, la ora 10 dimineaţa, a fost 
acasă la dr. Costinescu, fost ministru, fost şi primar general 
al Capitalei, o consfătuire la care au luat parte dnii dr. C. 
Angelescu, fost ministru al cultelor şi instrucţiunii publice, V. 
Sassu, fost ministru al agriculturii şi domeniilor [şi] Al. 
Popescu-Necşeşti, fost subsecretar de stat la culte. Pe lângă 
cei de mai sus notaţi, au mai fost la dr. Costinescu mai mulţi 
liberali, ziaristul Vasile lonescu-Vion, redactor de la ziarul 
„Universul”, Mircea Mirescu, redactor la „Universul” şi omul 
de casă al dlui dr. C. Angelescu, fost ministru al culturii 
naţionale. Cei prezenți au discutat şi evenimentul 
impresionant al zilei: atentatul săvârşit asupra Fuhrerului 
Hitler. 

Cei adunaţi în casa dlui dr. Costinescu au fost de părere 
că, aşa cum s-a produs atentatul, pare fi pus la cale de către 
persoane din anturajul Fuhrerului care au căutat, cu acest 
prilej, să lovească în opoziţia germană care, în ultimele zile, 
a căutat să se afirme spunând că ar fi necesar ca durata 
războiului ar mai trebui scurtată. Pentru liniştirea spiritelor şi 
a curentelor printre poporul german s-a înscenat - se zice — 
acest atentat, la fel ca şi acel de la Munchen şi acel 
împotriva lui Röhm. Cu acest prilej, se vorbeşte că dl. 
Himmler, ministrul afacerilor interne al marelui Reich, a fost 
însărcinat să ia măsuri împotriva opoziţiei, care numără mai 


498 


bine de un milion de oameni marcanţi. 
x 

La social-democraţi şi comunişti se spune că atentatul 
este la fel pus la cale ca şi incendierea Reichstagului 
german. Probabil că Fuhrerul are de plătit o serie de poliţe 
oamenilor care l-au părăsit tocmai la capătul războiului. Insă 
această alarmă nu este spre binele Fuhrerului, ai cărei 
luptători de pe front, care au aflat de acest atentat fie prin 
ziare sau radio, îşi vor da perfect seama că în patria lor este 
ceva putred. 


x 
Prin cercurile germane din Capitală s-a vorbit că, în cazul 
dacă atentatul împotriva lui Hitler ar fi reuşit, România ar fi 
avut, poate, neplăceri, deoarece numai Hitler şi guvernul lui 
a recunoscut şi garantat integritatea teritoriului român. 


> 


a 
„Zizi 


ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 22/1941, f. 236-237. 


229. 
1944 iulie 22. Notă primită de SSI despre comentariile produse 
în rândurile cercurilor politice din România faţă de atentatul 
produs supra cancelarului Germaniei Adolf Hitler. 


Evenimentele politice din Germania au produs o puternică 
impresie asupra lumii politice de la noi. Interesul stârnit de 
ştirea atentatului“ a readus în Bucureşti aproape totalitatea 
conducătorilor opoziţiei. 

Astfel, au revenit domnii Maniu, Mihalache, George 
Brătianu, Tătărescu, Gigurtu, dr. Anghelescu. 

Cercurile politice nu sunt încă edificate asupra amploarei 
evenimentelor. De aceea şi comentariile se fac sub rezerva 
confirmării lor prin ştirile ce nu vor mai putea să întârzie. 
Până atunci, comentariile îmbracă următoarele caractere: 

e se consideră că situaţia internă a Germaniei este 


26 Este vorba despre atentatul produs în 20 iulie 1944 asupra cancelarului Adolf Hitler; vezi pe larg 
Operaţiunea Valchiria 


499 


deosebit de gravă; 

e se regretă că aceste evenimente găsesc opoziţia 
insuficient pregătită pentru a le putea specula; 

e se remarcă o tendinţă de a se trece la o acţiune 
politică, însă numai în cazul când informaţiile ulterioare 
vor arăta că în Germania evenimentele evoluează în 
sensul agravării regimului. 

La naţțional-țărănişti se spune că situaţia nu poate fi 
judecată în lumina datelor incomplete ce au putut parveni 
până acum. 

Din faptul că autorii atentatului sunt ofiţeri din imediatul 
anturaj al lui Hitler se poate trage concluzia că e vorba de o 
acţiune politică de cea mai mare importanţă, de natură a 
influenţa determinant viitorul Europei.  Nemulţumirile 
germane care până acum erau înregistrate în pătura 
mijlocie, au ajuns acum până în vârful piramidei. 

DI Maniu crede că România are acum prilejul optim de a 
scurta dominaţia germană. Rolul acesta ar putea reveni 
Mareşalului Antonescu, care va trebui să acţioneze energic 
dacă voieşte să rămână în istorie. D-sa se îndoieşte însă că 
Mareşalul va întreprinde ceva. De aceea d-sa crede că e rolul 
opoziţiei să realizeze acest deziderat 

Informaţiile dlui Maniu spun că vestea atentatului pe 
frontul din Moldova a avut drept consecinţă o adevărată 
prăbuşire a moralului armatei germane. In ce priveşte 
armata română ea rămâne la datorie cu aceiaşi resemnare 
cu care luptă de doi ani pentru o cauză pierdută. Armata 
română nu va depune armele chiar dacă germanii o vor face. 
În cazul când însă o acţiune politică venită din interior ar 
face apel la ea, armata nu va ezita să scurteze durata 
războiului înlesnind politicului să facă ceea ce nu a putut 
realiza elementul militar. 

Nu trebuie însă, procedat pripit. E de aşteptat, spun, 
naţional-ţărăniştii, modul cum vor evolua evenimentele în 
Germania. În cazul când se va vedea că e vorba de o acţiune 
de mari proporţii şi că ea nu a putut fi lichidată ci dimpotrivă 
evoluează, atunci regimul actual va trebui să tragă 
consecinţele. Mareşalul Antonescu va trebui să treacă regelui 
răspunderea situaţiei. lar factorul constituţional nu va avea 


500 


altceva de făcut decât să încredinţeze partidelor politice 
destinul ţării şi al Coroanei. 

DI Gheorghe Brătianu, spune că legăturile sale cunoscute, 
cu oamenii politici proeminenţi de la Berlin îl îndreptăţesc să 
creadă că chiar în cazul când atentatul împotriva lui Hitler ar 
fi izbutit, nimic nu s-ar fi rezolvat în Germania, pentru 
moment. Aceasta pentru că anturajul lui Hitler în frunte cu 
Goering este atât de fanatic partizan al continuatoarei 
războiului încât cu siguranţă Germania ar fi continuat să 
lupte. Evident, însă, că prin dispariţia creierului regimului, 
mai devreme sau mai târziu situaţia din Germania tot s-ar fi 
lămurit într-un anumit sens. Dar aceasta, după credinţa dlui 
Brătianu se va întâmpla în orice caz toamna care vine. 

In aceiaşi ordine de idei, d-sa nu crede că lucrurile se 
desfăşoară în Germania atât de simplu cum au aerul să 
asigure agenţiile germane de presă. Dacă s-a putut ajunge la 
declanşarea acţiunii de nesupunere, atunci e sigur că 
iniţiatorii mişcării au prevăzut şi consecinţele unei reuşite 
incomplete a mişcării lor iniţiale. E probabil că autorii revoltei 
au pregătit şi pus în aplicare soluţii şi pentru acest caz. 

Noi, spune d. Brătianu, nu avem altceva de făcut decât să 
aşteptăm desfăşurarea evenimentelor cu calm căci nu 
trebuie uitat că îi avem pe sovietici în ţară. Orice gest pripit 
poate avea consecinţe funeste pentru noi, tocmai acum şi 
mai cu seamă acum în ceasul al doisprezecelea al încleştării 
de pe fronturi. 

La liberali evenimentele sunt privite cu calm. Se pune 
oarecare pasiune în comentarea faptelor, dar nu se 
exagerează. Se arată că dacă s-a putut produce atentatul, 
aceasta dovedeşte din plin că aparatul administrativ şi de 
siguranţă nu mai funcţionează în condiţiile de până acum. 
Ceea ce lasă să se prevadă că şi alte acte de aceiaşi 
amploare, poate mai izbutite, sunt de aşteptat pentru viitor. 

Noi, spune dr. Costinescu, trebuie să aşteptăm în linişte 
desfăşurarea evenimentelor din Germania, fiindcă dacă ele 
înaintează în direcţia ce au căutat să i-o imprime autorii 
revoltei, atunci se va rezolva cu o singură mişcare de şah şi 
situaţia României. In caz contrar, nu vom avea nimic de 
câştigat pornind la o acţiune politică pripită. 


501 


DI Gigurtu spune că evenimentele din Germania nu au nici 
pe departe caracterul ce caută a i se atribui de către lumea 
politică de la noi. Un grup izolat a crezut că poate zdruncina 
regimul naţional-socialist şi a acţionat în consecinţă. Nu a 
izbutit. Atât. 

Gigurtu spune că acest atentat a fost, dintr-un punct de 
vedere, foarte bine venit. El a dat prilej conducerii partidului 
să procedeze la o epuraţie ce devenise mai mult decât 
necesară. De la legația germană Gigurtu ştie că au fost 
suprimaţi, fără nici o consideraţie de situaţie, toţi cei pe ai 
căror sentimente nu s-a putut conta fără rezerve. Numărul 
execuțiilor nu se poate preciza, dar Gigurtu ştie că el e foarte 
mare. 

În ce priveşte repercisiunile stării de lucruri din Germania 
asupra situaţiei din România, Gigurtu este încredinţat că 
autoritatea Reichului este încă îndeajuns de puternică pentru 
a putea menţine un statu quo peste tot în Europa şi deci şi la 
noi. În cazul când s-ar produce tulburări la noi, aparatul de 
represiune german destinat României se va pune imediat în 
funcţiune şi va lucra perfect. 

DI Constantinescu - laşi, regretă că dl Maniu tergiversează 
peste măsură tratativele pentru încheierea frontului opoziţiei 
a lipsit ţara în momentul de faţă de un organism puternic, 
capabil să o scuture de sub regimul german. Dacă opoziţia ar 
fi fost organizată aşa cum preconiza d-sa, în gărzi civice 
înarmate, operaţiunea lichidării germanilor şi implicit a 
înlăturării regimului Antonescu, ar fi fost relativ uşoară. 
Aceasta nu înseamnă însă că ceea ce nu s-a putut face în 
primul moment din cauzele arătate nu se va putea realiza 
dacă criza din Germania continuă. Constantinescu - laşi 
spune că are la dispoziţie muncitorimea din Bucureşti şi 
centrele industriale şi că poate încerca cu acestea, ca nucleu 
central declanşarea unei mari acţiuni populare pentru 
realizarea scopurilor propuse. Nu se îndoieşte că odată 
această acţiune pornită, i se va alătura şi armata. 

In rezumat deci, lumea politică se arată prea ocupată în 
cel mai înalt grad de cele ce se petrec în Germania. Se 
întrevăd o seamă de posibilităţi de viitor pentru România. În 
acelaşi timp însă se remarcă peste tot o mare prudenţă care 


502 


nu vine numai din absenţa ştirilor ci din grija de a nu dăuna 
acum către sfârşit situaţiei interne. 


ASRI, fond „d”, dosar nr. 4401, f. 6 — 10. 


230. 
1944 iulie 24. Notă privind comentariile ziariştilor acreditaţi la 
guvern, referitoare la cererea mareşalului lon Antonescu de 
a se mobiliza noi divizii şi reacţia negativă a membrilor 
cabinetului. 


NOTĂ 


Ziariştii acreditaţi pe lângă Preşedinţia Consiliului de 
Miniştri au comunicat directorilor de ziare că vineri, 21 iulie, 
ora 5 1⁄2 după amiază, a fost un consiliu de miniştri prezidat 
de dl mareşal lon Antonescu, Conducătorul Statului, care a 
durat câteva ore. Membrii consiliului - spun ziariştii - au fost 
puţi în curent cu ultimele evenimente de pe frontul din 
răsărit şi cel din nordul Franţei. Ziariştii susţin că dl mareşal 
lon Antonescu ar fi spus că, spre a preîntâmpina un atac din 
partea ruşilor în nordul României, ţara este nevoită să-şi 
întărească graniţa de la răsărit. Membrii consiliului s-au opus 
ca să se mai mobilizeze noi contingente, deoarece se fac 
mari greutăţi pentru strângerea recoltei şi întoarcerea 
miriştei. Se mai susţine că dl. Mareşal ar fi adăugat că, faţă 
de înaintarea ruşilor în nord, germanii vor trebui să-şi retragă 
aripa stângă din Balcani şi atunci, fatal, frontiera noastră 
spre Rusia va fi descoperită. În acest scop se impune 
mobilizarea unor noi divizii. Ziariştii spun că aproape toţi 
membrii guvernului s-au opus cerinţelor Mareşalului 
conducător. 


Chestiunea care a mai fost discutată în consiliul de vineri, 
a fost aceea a ordinei interne. Consiliul va lua măsuri 
împotriva aşa-ziselor grupări politice care încearcă să se 
agite. 


503 


A 
„Zizi 


ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 3/1944, vol. I, f. 54. 


231. 
1944 iulie 25. Notă a SSI despre comentariile politice față de 
atentatul nereușit asupra cancelarului Germaniei. 


După cinci zile de la săvârşirea atentatului împotriva lui 
Hitler, atitudinea partidelor politice începe să ia contururi 
precise. 

Se regretă unanim faptul că atentatul nu a izbutit, 
exceptând, bine înţeles partidele de dreapta. Se arată însă în 
acelaşi timp că faptul nereuşitei nu schimbă datele 
problemei. Germania este slăbită moraliceşte şi incapabilă 
să mai poarte mult timp armele. Represiunea sângeroasă ce 
se execută acum în Germania va putea paraliza câtva timp 
opinia publică, dar rezultatul va fi acelaşi. 

Atentatul, este dintr-un punct de vedere erupția care 
arată medicului prezenţa unei boli infecțioase. DI Maniu 
crede că şi fără mari eforturi militare ale aliaţilor pacea va 
veni odată cu toamna acestui an. 

Blocul opoziţiei, spun cei din jurul dlui Maniu este gata să- 
şi asume răspunderea situaţiei cu un ceas mai devreme. 
Despre o reacţie a Germaniei în momentul de faţă, la noi, nu 
poate fi vorba. Astfel fiind, Coroana are datoria să reţină 
sensul evenimentelor din Germania şi să se manifeste activ 
în acest sens, concediind guvernul mareşalului Antonescu şi 
chemând opoziţia unită la cârma ţării. Cu cât se va produce 
mai devreme acest act, cu atât se va putea salva mai mult 
din ceea ce rămâne de salvat. 


ASRI, fond „d”, dosar nr. 4409, f. 14 — 15. 


232. 
1944 iulie 25. Notă a Centrului nr. 3 Est, Biroul C.l., Galaţi 
privind identificarea unor colportori de ştiri false. 


504 


NOTĂ 


În localitate au fost identificaţi următorii agenţi colportori de 
ştiri false: Temistocle Sachelarie, Gherasim Teofanatos şi 
Nicolae Stato, toţi de origine elenă. Câmpul lor de activitate 
este cofetăria „Gavrilă”, din aripa dreaptă a cinematografului 
„Olimpic”. Aceşti greci au răspândit diferite ştiri tendenţioase 
şi anume: În Germania a izbucnit războiul civil. Ministrul 
Göebbels este de partea rebelilor. Armata internă este 
despărțită în două. În sânul armatei operative din Vest s-au 
produs dezordini şi dezertări în masă la inamic, etc. 

Numiţii, în legătură cu mai mulţi evrei - Devy 
Kalmanovici, fost director al cotidianului „Vocea Galaţiului” şi 
fost consul onorific al Estoniei, avocat Faibiş din strada 
Codreanu nr. 25 - sunt fidelii comentatori ai ştirilor difuzate 
de posturile de radio inamice. Aceste comentarii le fac în 
orice împrejurare şi orice anturaj s-ar găsi. Devy Kalmanovici 
împreună cu dr. Sanderand sunt buni prieteni cu Jean 
lonescu, proprietarul foii locale „Curajul”. Acesta est 
cunoscut ca un aprig duşman al germanilor, iar ca idei 
politice este comunist notoriu. Tot la acest lonescu, evreii 
Kalmanovici şi Sanderand ascultă posturile de radio Londra şi 
Moscova, folosind şi telefonul, atât în convorbirile lor zilnice 
din oraş, cât şi cele interurbane. 


ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 3/1944, vol. I, f. 215. 


233. 
1944 iulie 25. Notă a SSI despre opiniile politice exprimate de 
lulu Maniu în legătură cu eventuala reacţie a mareșalului lon 
Antonescu față de cererile germane. 


Ultimele revendicări ale Germaniei transmise mareşalului 
Antonescu prin dl Killinger formează obiectul discuţiilor 
conducerii Partidului Naţional Ţărănesc. 

DI Maniu este informat că Germania cere azi României, 
sub ameninţare discret fluturată, noi contingente de trupe cu 


505 


care să poată astupa golurile din răsărit. Comentând această 
ştire, dl Maniu spune că dacă ar ceda acestor revendicări, 
mareşalul ar comite o crimă pe care ţara nu i-o va putea 
ierta niciodată. La bilanţul greşelilor săvârşite în cei patru ani 
de guvernare, această cedare ar cântări deosebit de greu. 

După dl Maniu, de astă dată mareşalul trebuie să opună 
un veto categoric oricăror revendicări germane. După 
domnia sa, nu mai există de astă dată riscul unei represiuni 
germane, astfel încât ameninţarea ce se flutură nu va putea 
fi tradusă în practică. 

De aceea mareşalul Antonescu are datoria să cruţe vieţile 
româneşti care au rămas şi care vor fi necesare pentru 
dezrobirea Ardealului. Căci, dl Maniu a rămas credincios 
punctului său de vedere după care armata română va 
trebuie să se alăture armatei sovietice şi să cucerească 
alături de ea Ardealul. 


ASRI, fond „d”, dosar nr. 4409, f. 17 — 18. 


234. 
1944 iulie 29. Notă privind schimbarea de atitudine a lui luliu 
Maniu, care şi-a propus să conducă noul guvern. 


NOTĂ 


În atitudinea dlui Maniu a intervenit, în ultimele zile, o 
schimbare tot atât de surprinzătoare pentru un observator 
politic, ca şi pentru intimii d-sale. Este vorba de un brusc 
virament cu care sunt deprinşi cei ce urmăresc avatarurile 
politicii maniste şi care este o expresie clasică a abuliei, a 
imposibilității şefului partidului țărănesc de a lua odată 
pentru totdeauna o decizie definitivă şi irevocabilă. lată 
despre ce este vorba: 

După discuţii îndelungate, partidele cartelate, la sugestia 
lui Maniu, s-au oprit la ideea unui guvern militar de 
armistițiu. Acestui guvern urma să-i ia apoi locul coaliția 
cartelului. Se căzuse chiar de acord asupra persoanei d-lui. 
General Sănătescu, ca cel mai indicat, din cauza legăturilor 
sale apropiate cu Suveranul, şi au fost duse şi discuţii cu dl. 


506 


general Sănătescu în acest sens. Au fost studiate probleme 
de colaborare, asupra cărora am relatat din timp şi s-a ajuns 
la o înţelegere. 

După realizarea înţelegerii şi anume joi, 27 iulie, dl Maniu 
s-a răzgândit. Domnia sa a anunţat categoric că vrea să 
conducă guvernul de armistițiu, renunțând astfel la ideea 
unui guvern tranzitoriu. toată acţiunea politică a cartelului 
va fi dusă, deci, de acum înainte, pe această bază. Ce fapt 
nou a intervenit pentru a determina această schimbare la 
faţă? 

DI Maniu a calculat că guvernul de militari al generalului 
Sănătescu ar putea lua, la un moment dat, prea mare 
importanţă. De exemplu, ar lua angajamente faţă de ruşi sau 
aliaţi, graţie cărora ar deveni violina primă în politca ţării, 
cartelul trecând pe al doilea plan. Pe lângă aceasta, 
legăturile generalului Sănătescu au dl Tătărăscu nu-i păreau 
dlui Maniu de bun augur. In fine, guvernul Sănătescu ar fi 
făcut alegeri pe baza cărora partidele democrate ar fi putut fi 
puse în penumbră. Or, dl Maniu doreşte să ia, de la început, 
frâele politice ale ţării şi să facă el alegeri, aşa cum îi vor 
conveni. Pe lângă aceasta, d-sa. doreşte ca, de la început, să 
ia măsuri de excludere împotriva unor oameni politici, 
gazetari, etc., care îi sunt adversari şi care i-ar putea crea 
opinie ostilă în timpul guvernului Sănătescu. 

Acestea sunt considerentele care au determinat 
întorsătura în atitudinea d-lui Maniu. Rămâne să fie discutată 
şi de celelalte partide coalizate, în cursul acestei săptămâni, 
pentru a se lua o decizie „definitivă”. Se pare însă că, şi de 
astă dată, punctul de vedere al dlui Maniu va triumfa. In 
consecinţă, activitatea politică a  cartelului, în cursul 
săptămânilor viitoare, va fi orientată după noile directive de 
mai sus. 


ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 12/1944, f. 47-49. 


235. 
1944 iulie 29. Notă a SSI despre activitatea politică desfăşurată 
de Petre Constantinescu-laşi în legătură cu constituirea 
Frontului Unic Unic Muncitoresc. 


507 


Frontul Unic Muncitoresc la realizarea căruia lucrează 
foarte intens dl Constantinescu-laşi, se apropie de închegare. 
Din acest front urmează a face parte, după cum am arătat, 
comuniştii, unii membri ai Partidului Social Democrat şi 
amicii dlui [Petru] Groza şi ghelerteriştii. 

În ce priveşte admiterea social-democraţilor în acest 
front, selecţia e foarte severă. De la social-democraţi nu au 
fost admişi până acum decât domnii Lotar Rădăceanu, Titel 
Petrescu, Roşnoveanu şi Dan. 

Întrebat care e scopul constituirii acestui front, 
Constantinescu-laşi a spus că el se aşteaptă la greutăţi pe 
care va avea să i le facă dl Maniu la un moment dat. Pentru a 
nu rămâne descoperit, a încheiat acordul cu grupul 
Tătărescu - Ralea şi tot în acelaşi scop lucrează acum la 
realizarea Frontului Muncitoresc. 


ASRI, fond „d”, dosar nr. 4409, f. 23. 


236. 
1944 august 1. Notă cu informaţii culese din mediile unor oficii 
diplomatice aflate în Bucureşti despre desfăşurarea unor 
negocieri intre Germania şi Naţiunile Unite pentru încheierea 
păcii. 


NOTĂ 


De câtva timp se constată că, în cercurile democrate 
româneşti, circulă cu insistenţă o serie de zvonuri susţinând 
că ar exista o acţiune diplomatică urmărind încheierea unei 
păci între Reich şi Naţiunile Unite. Reproducem aceste ştiri 
fără a ne însuşi ceva din conținutul lor: 

1. De la Legația Suediei, cercurile democrate au aflat că 
Germania ar face oferte largi de pace Sovietelor. Anume, 
ţările baltice, Finlanda, Polonia şi întregul sud-est european 
ar fi lăsat în seama controlului sovietic. In schimb, Germania 
ar urma să aibă libertatea de a acţiona în vest împotriva 
aliaţilor. Un pact de pace pe 25 ani ar urma să fie încheiat 
între cele două puteri, iar după război ambele puteri să se 


508 


demilitarizeze. În est, Sovietele ar continua să rămână 
neutre în conflictul dintre Japonia şi aliaţi. 

La Legația Suediei se afirmă că guvernul sovietic ar 
înclina oricând pentru o asemenea pace, dar se teme ca, 
după înfrângerea aliaţilor, Germania s-ar întoarce din nou, cu 
toate naţiunile europene împotriva URSS. 

2. De la Legația Turciei, aceleaşi cercuri au aflat că 
plecarea ambasadorului american Hayes de la Madrid la 
Washington, ca şi plecarea ambasadorului Steinhardt de la 
Ankara în Statele Unite, este în legătură cu aceeaşi acţiune 
diplomatică germană de pace. Acţiunea ar fi pornit de astă 
dată din partea Ministerului de Externe, a unor cercuri 
economice şi a câtorva comandanţi de mari unităţi, iar von 
Papen” are iniţiativa şi conducerea acţiunii, care se face cu 
asentimentul guvernului german. Propunerile ar consta în 
încheierea unei păci, Germania revenind la graniţele din 
martie 1939. Se crede totuşi că s-ar putea, eventual, renunţa 
şi la Cehoslovacia în schimbul Danzigului. Un guvern militar 
ar semna armistițiul, iar după încheierea păcii i-ar urma un 
guvern democrat. Germania consimte la o dezarmare totală, 
în schimb marea industrie civilă urmează să i se lase. 

3. Având aceste informaţii, pe care le-au înregistrat în 
diferite versiuni cercuriole politice româneşti au căutat în 
ultimele zile să aibă un contact strâns cu membrii Legaţiei 
Turciei din România, pentru a solicita detalii mai autorizate. 

Informaţiile parvenite doctorului N. Lupu şi pe care le-a 
relatat amicilor săi politici care l-au vizitat sunt că, la Ankara, 
s-au angajat prin intermediul primului ministru turc, 
Saracioglu*, discuţii de pace între Germania şi anglo-ruşi- 
americani. Von Papen ar fi avut o misiune precisă din partea 
guvernului german, cu un termen fix, pentru momentul când 
debarcarea armatelor anglo-americane va fi reuşit. Ori, 
înlocuirea generalului von Runstedt” a fost confirmarea 


27 Franz von Papen (29 octombrie 1879 Weil-2 mai 1969 Obersasbach) om politic şi 
diplomat german. Cancelar (iunie-noiembrie 1932), vicecancelar (1933-1934), 
ambasador în Austria (1936-1938) şi Turcia (aprilie 1939-aprilie 1944). 

28 Sukru Saracioglu (1887-1953) om politic turc. Ministru al Instrucțiunii Publice 
(1925), de Finanţe (1927-1930), al Justiţiei (1933), de Externe (noiembrie 1938-iulie 
1942) şi prim ministru (1942-1946). 

29 Gerd von Runstedt (12 decembrie 1875 Aschersleben- 24 februarie 1953 Hanovra), 
militar de carieră, general maior (1927), general colonel (1938) şi feldmareşal (1940). 


509 


acestei reuşite. Condiţiile aduse de von Papen ar fi fost atât 
de seriose, încât a fost necesară cererea de instrucţiuni de 
către ambasadorul britanic Knatchbull-Hugessen” de la 
guvernul său de la Londra, precum şi invitarea de către 
Saracioglu a lui Vâşinski", comisarul adjunct al Externelor. 
Discuţiile au fost purtate de Saracioglu şi von Papen timp de 
cinci zile. 

Ambasadorul german a dus o plenipotenţă pentru 
angajarea discuţiilor, fără de care ministrul britanic la ankara 
a refuzat să se deplaseze la Londra pentru instrucţiuni. Spre 
deosebire de cazuri din trecut, de data aceasta ofertele de 
pace se adresează ambelor tabere aliate, anglo-americanilor 
şi ruşilor. Cercurile diplomatice din ankara au subliniat acest 
fapt ca un prim succes al colaborării dintre aliaţi, care au 
reuşit să dejoace tendinţele de dezbinare. 

Informaţiile de la Ankara arată că prilejul prezenţei lui 
Vâşinski în Turcia va duce la realizarea definitivă a pactului 
pe 25 ani între URSS şi Turcia, pentru care tratativele 
continuă de trei luni. De asemenea, se va aborda şi 
problema raporturilor viitoare între URSS şi România, ca şi 
între URSS şi Bulgaria. 

Ministrul Bulgariei la Ankara a revenit lunid e la Sofia, 
unde a fost pentru instrucţiuni speciale, asupra discuţiilor pe 
care le va duce personal cu Vâşinski. In această privinţă 
trebuie amintite declaraţiile făcute acum două săptămâni de 
către Cristu”, ministrul României la Sofia, cu prilejul 


A fost comandant militar al Berlinului (1932), comandant al grupului de regiuni 
militare (1936), după care s-a retras în 1938. Rechemat de Hitler (1939), a comandat 
un grup de armate în campaniile din Polonia şi Franţa (1939-1940). in campania 
contra URSS a comandat grupul de armate Sud, cu care a cucerit Ucraina (iunie- 
decembrie 1941), după care a fost numit comandant şef al Frontului de Vest (martie 
1942-iulie 1944 şi septembrie 1944-martie 1945). 

30 Knatchbull-Hugessen (26 martie 1886-21 martie 1971) diplomat de carieră. 
Ambasador al Marii Britanii în lran (1934-1936), China (1936-1938), Turcia (1938- 
1944) şi Olanda (1944-1947). 

31 Andrei lanuarevici Vâşinski (1883-1954) om politic şi diplomat sovietic. Procuror 
general al URSS (1935-1939), locţiitor (1939-1940) şi prim-locţiitor (1940-1946) al 
comisarului poporului pentru afaceri externe. Adjunct al ministrului Afacerilor Externe 
(1946-1949 şi 1953-1954) şi ministru al Afacerilor Externe (1949-1953). 

32 lon Christu (1895 Craiova-1953 închisoarea Sighet) diplomat de carieră. Doctor în 
Drept la Paris, ministru plenipotenţiar (1934), delegat al României la Geneva, la 
Conferinţa Reparaţiilor şi la Conferinţa Economică Mondială de la Londra (1933), 
ministru al Comerţului Exterior (17 februarie-28 iunie 1940), ministru la Sofia (mai 
1943-iulie 1944), membru al delegaţiei române care a semnat armistițiul la Moscova 


510 


prezenţei sale în Bucureşti, generalului Rădescu”. Cristu a 
declarat că, în Bulgaria, curentul unei reveniri la politica 
bunelor relaţii cu URSS şi admiraţia pentru faptele de arme 
ale Rusiei Sovietice sunt foarte mari. În ultimele săptămâni s- 
a creat în Bulgaria o organizaţie cunoscută de toată lumea, 
care cuprinde pe toţi oamenii politici democrați din Bulgaria 
şi care are ca scop politic readucerea Bulgariei la vechea ei 
politică tradiţională de bune relaţii cu Rusia. Prilejul prezenţei 
lui Vâşinski la Ankara va fi folosit şi de oamenii politici 
bulgari, pentru luarea de contact în favoarea ţării lor. 

4. De la legația Portugaliei am aflat că personalul legaţiei 
vorbeşte insistent despre „ofensiva generală de pace”. 
Tratativele s-ar duce la Stockholm, Vatican şi Madrid. Atât din 
partea Sovietelor, cât şi a aliaţilor, s-ar fi primit unele 
răspunsuri la tatonările germane şi japoneze. 

Pe de altă parte, legația afirmă că, în Marea Britanie ar 
exista un puternic curent în sânul conducerii partidelor 
conservator şi liberal pentru încheierea unei păci cât mai 
rapide. Legația nu crede, totuşi, în succesul acestor tratative. 
Despre o reuşită nu ar putea fi vorba, decât în cazul când 
sau aliaţii, sau numai sovieticii, în nici un caz ambele grupe 
împreună, ar încheia un armistițiu şi aceasta numai din 
cauza suspectării planurilor propriilor aliaţi. 


ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 3/1944, vol. II, f. 75-78. 
237. 


1944 august 2. Notă primită de SSI referitoare la cele discutate 
de luliu Maniu cu principele de Rohan. 


(12 septembrie 1944) şi membru al delegaţiei române la Conferinţa de Pace de la 
Paris (februarie 1947). 

33 General Nicolae Rădescu (n. 30 martie 1874 Călimăneşti-Vâlcea - m. 16 mai 1953 
New York), şef al Marelui Stat Major (15 octombrie - 6 decembrie 1944) şi preşedinte 
al Consiliului de Miniştri (6 decembrie 1944 - 28 februarie 1945). Pentru mai multe 
detalii despre viaţa şi activitatea sa a se consulta Șefii Marelui Stat Major destine la 
răscruce 1941-1945 (coord. gl. col. Dt. Cioflină), Editura Militară, Bucureşti, 1995, p. 
215-245; Şefii Statului Major General român (1859-2000) (coord. Teofil Oroian, 
Gheorghe Nicolescu), Editura Europa Nova, Bucureşti, 2001, p. 246-252; Un sfert de veac 
de urmărire: Documente din dosarele secrete ale generalului Nicolae Rădescu 
(documente selecţionate şi editate de Monica Grigore, Oana lonel, Dragoş Marcu; 
studiu introductiv prof. univ. dr. Gh. Onişoru), Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2004. 


511 


NOTĂ 


În legătură cu întrevederea care a avut loc în ziua de 16 
iulie a.c. între Maniu şi principele de Rohan, cercurile 
naţional-ţărăniste dau următoarele versiuni: 

Principele de Rohan a început prin arăta că faţă de noua 
situaţie ce se va crea prin distrugerea comunismului, 
satisfacerea  revendicărilor teritoriale româneşti prin 
recâştigarea Basarabiei şi Bucovinei de Nord şi prin 
stăpânirea definitivă a întregului spațiu european de către 
Reich, toți oamenii de stat europeni vor trebui să-şi modifice 
atitudinea lor şi să ia contact cu noile realităţi. 

Pentru România, această nouă ordine europeană este mai 
interesantă şi mai vitală decât alte State, fiindcă ţara 
românească îşi va găsi satisfacerea intereselor sale 
economice, în cadrul unui echilibru stabil, care o va feri de 
crize economice şi sociale. 

Pentru un stat agrar, care are încă de parcurs zeci de ani 
drumurile civilizaţiei, se naşte o situaţie în care se va putea 
dezvolta şi prospera. 

În ce priveşte problema Ardealului - a afirmat principele 
de Rohan - la sfârşitul războiului se vor găsi soluţii de natură 
să satisfacă ambele părţi, deci pentru moment, nu se pot 
produce noi perturbări printr-o nouă revizuire de teritoriu. 

Punctul de vedere al cancelarului Hitler este însă cunoscut: 
delimitările teritoriale în Sud-Est au un caracter provizoriu, 
deoarece la pacea generală se vor fixa teritoriile definitive. 

Reichul va ţine seama la sfârşit de aportul fiecărei ţări, la 
acţiunea sa militară şi politică. 

Maniu a replicat - în esenţă - următoarele: 

„N-aş putea să vă tăinuiesc convingerile mele, fiindcă 
acestea sunt îndeobşte cunoscute. Am fost şi rămân anglo- 
fil. Şi aceasta, nu numai fiindcă există o filiaţie între 
convingerile şi ideologia mea cu cele ale lumii anglo-saxone, 
dar mai ales fiindcă Anglia a fost în mod constant prietena şi 
protectoarea ţării mele. România a avut o înţelegere cu 
Anglia în 1916 şi Marea Britanie a rămas fidelă acestei 
înţelegri. Realizarea aspirațiilor naţionale româneşti s-a făcut 
cu sprijinul Franţei, Angliei şi Americii, iar de atunci, în toate 


512 


împrejurările, Anglia a sprijinit România. În nici una dintre 
convențiile şi înțelegerile intervenite între Anglia şi România, 
Marea Britanie n-a înşelat România. Veţi fi de acord cu mine 
- a spus Maniu - că Germania a avut o atitudine potrivnică 
României. 

Noi n-am fost niciodată împotriva Germaniei, iar în 
trecutul război eram în conflict cu imperiul austro-ungar care 
deţinea provincii locuite în majoritate zdrobitoare de către 
români şi dacă am intrat în conflict cu Germania, este fiindcă 
aceasta a fost aliata Austro-Ungariei. Imediat însă după 
război, guvernul român a căutat să reia raporturi bune cu 
germania şi de atunci ne-am străduit să menţinem o 
colaborare economică, ca şi raporturi politice corecte. Noi 
însă vrem să ne păstrăm ţara, câştigată cu lupte şi suferinţe 
mari, iar dvs. v-aţi aflat de cealaltă parte. Din cauza 
Germaniei am pierdut Basarabia şi Bucovina de Nord, prin 
hotărârea puterilor Axei s-a făcut României cea mai mare 
nedreptate care s-a făcut vreodată în istorie, răpindu-i-se o 
parte din Ardeal, provincia cea mai românească cu o 
populaţie majoritară românească, având conştiinţa naţională 
dezvoltată în mod puternic. Dacă veţi judeca obiectiv, veţi 
înţelege temeiurile acţiunii noastre“. 

Principele de Rohan a replicat că această situaţie s-ar 
putea schimba şi că depinde de bărbaţii de Stat românia ca 
lucrurile să poată lua într-un viitor apropiat altă desfăşurare. 

Maniu a replicat că poporul român a avut deseori decepţii 
în relaţiile lui cu marile puteri, iar conducătorii săi trebuie să 
fie prudenti, fiindcă au astăzi o imensă răspundere, nu poate 
să dea răspunsul imediat, dar va reflecta şi va răspunde prin 
Mihai Popovici, care are relaţii cu personalităţile germane din 
Bucureşti. 

Maniu, relatând intimilor săi conversaţia, a declarat: 

„N-am nici o încredere în făgăduielile lui Hitler, deoarece 
i-a înşelat pe toţi. Germania se află astăzi într-o situaţie 
deficilă şi de aceea vrea să profite de acţiunea anti- 
comunistă, pentru a strânge în jurul său toate Statele şi 
toate partidele burgheze. România trebuie să aibă în vedere 
numai interesele sale şi trebuie să ţină seama că şansele 
Angliei au crescut şi mai mult. Cu Germania este generalul 


513 


Antonescu şi deşi dintr-un punct de vedere i se poate reproşa 
că nu rezistă suficient penetraţiei economice germane, totuşi 
are un rol însemnat. Noi trebuie să apărăm interesele 
Ardealului şi aceste interese nu ni le poate satisface 
Germania. Cu atât mai mult trebuie să lucrăm alături de 
Anglia, cu cât Ungaria exercită o propagandă extraordinară 
în America, Anglia şi Elveţia“. 

Cu privire la emisarul german, naţional-ţărăniştii au cules 
următoarele date: 

Principele Karl Anton de Rohan, descendent al unei vechi 
familii franceze, care şi-a legat interesele sale de cele ale 
casei Habsburg, este un vechi luptător politic. 

Înainte de a fi câştigat pentru naţional-socialism, făcea 
parte din gruparea contelui Coudenhove-Kalergi, 
conducătorul mişcării denumită „Pan-Europa“, după numele 
cărţii cu reputaţie mondială, scrisă de cunoscutul om politic 
şi autor vienez. 

Această mişcare era democratică, universalistă şi 
preconiza Statele Unite ale Europei, în spirit american. 

Principele de Rohan a fost câştigat de naţional-socialism, 
a devenit unul dintre combatanții săi în presă. 

Principele de Rohan ar fi căsătorit cu o fiică a contelui 
Apponyi, fostul prim-ministru maghiar, care a susţinut 
cunoscuta luptă la Geneva, în chestia optanţilor, cu 
Titulescu. 

În urma verificărilor făcute s-a stabilit următoarele: 

Prinţul Rohan face parte din ramura austriacă a familiei 
de Rohan. Este căsătorit cu fiica contelui Apponyi; 

Scriitor şi publicist. A scris variate lucrări politice; 

Este cunoscut ca un om onorabil. Are foarte bune relaţii în 
cercurile din Berlin, Viena şi Budapesta, pe care şi le cultivă. 
Este o fire organizată; 

A venit în România pentru o anchetă personală, care ar 
urma să-i servească la o lucrare asupra situaţiei politice din 
centrul Europei. 

Nu are o misiune oficială şi nici măcar oficioasă. 

Organele germane din Bucureşti care ar trebui să ştie, nu 
ştiu nimic despre o asemenea misiune. Din această cauză 
activitatea prinţului de Rohan la Bucureşti este doar „tolerat“ 


514 


de legația germană. 
Prinţul de Rohan a vizitat şi va mai vizita diferite 
personalităţi ale vieţii noastre publice. 

Printre cei vizitaţi de el este şi luliu Maniu cu care a 
discutat diferite probleme politice de actualitate, prinţul 
arătându-se înclinat să servească ideea pacificării Europei 
centrale. dl Maniu s-a lăsat „sondat“, înfăţişându-i punctul 
său de vedere, destul de cunoscut. 

Deşi, datorită legăturilor sale matrimoniale, prinţul este 
suspectat în ce priveşte sentimentele lui faţă de România, dl 
Maniu i-a întors, din politeţe, vizita, depunând cărţi de vizită. 

Este probabil că prinţul va căuta să valorifice rodul vizitei 
sale în România şi altfel decât scriind o carte, adică va căuta 
să servească informaţiile culese cercurilor conducătoare 
naziste. De aceea este tolerat de Legația Germană. 

Este posibil însă să lucreze şi pentru guvernul maghiar. 

Prinţul de Rohan este un vechi cunoscut al dlui Maniu, 
încă de la Viena dinainte de războiul mondial. După război 
prinţul a jucat în Austria un rol politic însemnat. Reluând 
legătura cu el, dl Maniu l-a folosit în anul 1929 pentru a 
convinge cercurile politice vieneze despre necesitatea creării 
unei confederaţii dunărene. 


ASRI, fond „d”, dosar nr. 1729, f. 10 — 15. 


238. 
1944 august 2. Notă de la sursa „Zizi” privind zvonul care 
circula în redacţia ziarului „Curentul” despre o schimbare de 
guvern. 


NOTĂ 


Miercuri, 2 august 1944, s-a vorbit în redacţia ziarului 
„Curentul” că e vorba ca, în curând, să avem o schimbare de 
guvern. 

Faţă de evenimentele care se precipită, se spune, e vorba 
de o schimbare a actualului regim şi înlocuirea lui cu un 
guvern de generali, care să se bucure încrederea Coroanei. 


515 


Circulă zvonul cum că dl. general Sănătescu“, şeful Casei 
Militare a M. S. Regelui, va forma viitorul guvern. Se vorbeşte 
insistent că în guvernul prezidat de dl general Sănătescu ar 
intra ca ministru de externe d. Grigore Gafencu”, fost 
ministru al României la Moscova, care se află actualmente la 
Geneva. Se mai spune că şi dl Radu lrimescu*, fostul 
ministru de la Washington, ar intra şi el în guvern. 

Acest guvern de generali va trebui să netezească calea 
până la pacea generală, când va veni un guvern de partide 
politice. 


ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 22/1941, f. 278. 


239. 
1944 august 3. Notă privind zvonurile culese de pe raza 
Centrului nr. 3 Est din Galați. 


S.S.I. 
Centrul nr. 3 Est, 
Biroul C.I. 


NOTA nr. 1396 
Informatorii noştri comunică următoarele zvonuri care 


circulă în localitate: 
- Trupele germane se retrag de pe frontul Nistrului şi 


34 Generalul Constantin Sănătescu (14 ianuarie 1885-8 decembrie 1947), militar de 
carieră, prim-ministru (23 august-5 decembrie 1944), şef al Marelui Stat Major 
(1945). 

35 Grigore Gafencu (1892-1957) om politic, diplomat şi publicist. Fondator şi director 
al publicaţiilor „Revista Vremii”, „Argus” şi „Timpul”. Membru al Partidului Ţărănesc şi, 
ulterior, al Partidului Naţional-Ţărănesc. Secretar general al Ministerului Afacerilor 
Străine (1928), secretar de stat la Ministerul Lucrărilor Publice şi Comunicaţiilor 
(noiembrie 1929-iunie 1930), la Preşedinţia Consiliului de Miniştri (iunie-octombrie 
1930), la Externe [iunie-octombrie 1932), la Industrie şi Comerţ (iunie-noiembrie 
1933). Ministru de Externe (22 decembrie 1938-3 iulie 1940) şi ministru 
plenipotenţiar al României la Moscova (10 august 1940-22 iunie 1941). Din noiembrie 
1941 s-a stabilit în Elveţia. 

36 Radu Irimescu (9 decembrie 1890 Galaţi-?), senator (1933-1934), subsecretar de 
stat al Aerului (19 iulie 1932-27 aprilie 1935), ministru al Aerului şi Marinei (17 
noiembrie-27 decembrie 1937 şi 28 decembrie 1937-9 februarie 1938), ministrul 
României la Washington (1 aprilie 1938-15 octombrie 1940). 


516 


sunt trimise pentru a întări forţele din Normandia; 

- Guvernul român strânge cât mai multe impozite pentru ca, 
la o eventuală plecare din ţară, să aibă suficient numerar 
disponibil; 

- Ruşii vor continua în vara aceasta ofensiva în Polonia, 
iar odată cu venirea iernii vor începe şi pe Nistru; 

- În vederea scurtării frontului pe linia Carpaţilor şi 
Focşani-Nămoloasa-Galaţi, au început să se construiască 
importante fortificaţii; 

- Evreii pretind că, în curând, Statul le va permite să 
aibă aparate de radio. Se spune că cei din Bucureşti au şi 
căpătat încuviinţare: 

- Grecii cred că la o eventuală ocupaţie rusească nu vor 
avea nimic de suferit şi susţin că vor rămâne pe loc; 

- Puternice baze americane au luat fiinţă în Rusia şi, în 
curând, vom avea bombardamente continui; 

- Într-o eventuală plecare a guvernului, ţărăniştii vor fi 
aceia care vor prelua conducerea. Se exclude o colaborare 
cu liberalii; 

- Armata Română, cu tot armamentul primit, nu va mai 
putea opune rezistenţă serioasă, dat fiind pierderile care le-a 
suferit până acum. 


ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 3/1944, vol. II, f. 46. 


240. 
1944 august 4. Notă privind atitudinea PNȚ faţă de un cabinet 
condus de generalul Constantin Sănătescu. 


NOTĂ 


La naţional-ţărănişti se spunea azi-dimineaţă că este 
iminentă constituirea guvernului general Sănătescu. Acest 
guvern ar avea sprijinul mai multor generali şi al câtorva 
oameni politici. 

În ce priveşte atitudinea Partidului Naţional Ţărănesc faţă 
de un atare guvern, aceleaşi cercuri spun că dl Maniu nu s-a 
pronunţat încă, însă este de presupus că guvernul 
Sănătescu, dacă se va constitui, va fi combătut ca şi 


517 


guvernul mareşal Antonescu, pe consideraţia că este un 
guvern personal al Regelui. 


ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 12/1944, f. 62. 


241. 
1944 august 4. Notă a SSI despre legătura lui luliu Maniu cu 
fostul şef de stat al Cehoslovaciei, Edvard Benes. 


Centrul P J nr. 2 321 
NOTA 


Suntem informaţi că printre prietenii apropiaţi din jurul 
dlui maniu se comentează că ar fi primit în cursul săptămânii 
trecute o nouă scrisoare din partea dlui Beneš prin 
intermediul Legaţiei elveţiene din Bucureşti, prin care este 
încunoştiinţat să fie gata cu reorganizarea cadrelor şi să-şi 
formeze lista de guvern când trebuie să ia conducerea în 
România. 

Cercurile de mai sus susţin că dl Beneš reaminteşte dlui 
Maniu să aibă încredere în prietenia ce o acordă României. 


Comunicat: 
Secţiei C.I. 
Ag. Muntenia 


ASRI, fond „d”, dosar nr. 1539, f. 488. 


242. 
1944, august [7]. Notă a SSI despre ecourile vizitei mareşalului 
lon Antonescu la Cartierul General al lui Aadolf Hitler. la 5 august 
1944. 


C.I.-Agentura I-a” 


37 Agentura | era o structură informativă foarte bine conspirată a Secţiei a Il-a 
Contrainformaţii din SSI, condusă de locotenent colonelul Train Borcescu, ce avea ca 
principalş misiune culegerea de informa-ii din rîndul germanilor. 


518 


NOTĂ 


Cercurile germane sunt foarte optimiste în legătură cu 
vizita domnului mareşal Antonescu în Germania” şi arată că 
Fuhrerul a reuşit să convingă pe Conducătorul României să ia 
măsuri pentru rezistenţa integrală şi mobilizarea tuturor 
forţelor vitale. 

Germanii sunt convinşi că mareşalul lon Antonescu, care 
este un militar distins, nu poate să-şi calce cuvântul dat faţă 
de Germania. 

Acum a sosit momentul ca mareşalul să ia cele mai 
severe măsuri contra democraţilor (opoziţiei), care lansează 
tot felul de zvonuri tendenţioase. 

În cazul când măsurile nu vor fi luate de guvernul român, 
ele vor fi luate de Gestapoul german. 


ASRI, fond „y”, dosar nr. 40 010, vol. 34, f.202. Document publicat şi de Gh. Buzatu; 
Corneliu Bighineţ (coordonatori) în Arhivele secrete, secretele arhivelor, vol. II, Editura 
Mica Valahie, Bucureşti, 2005, p.289-290. 


243. 
1944 august 7. Notă de la sursa „Zizi” privind diverse 
comentarii din cercurile democrate după întrevederea 
mareşalului lon Antonescu cu Adolf Hitler. 


NOTĂ 


În cercurile Ministerului de Externe român s-a vorbit azi, 
luni 7 august , că dl mareşal lon Antonescu, Conducătorul 
României, care a plecat sâmbătă, la ora 6, la Cartierul 
General al Fuhrerului s-a înapoiat duminică după-amiază în 
Capitală. DI Mareşal Conducător a fost însoţit de dnii Mihai 
Antonescu, vice-preşedintele Consiliului de Miniştri şi general 
Arbore, ministrul Aprovizionării. 

x 
La naţional-ţărănişti s-a vorbit că odată cu dl.Mareşal 
Conducător au fost chemaţi de Fuhrer şi principele Cyril, 


38 Este vorba despre ultima întrevedere Hiller — Antonescu, din 5 august 1944, de la Rastemburg. 


519 


regentul Bulgariei şi Imredy, primul ministru al Ungariei. S-a 
vorbit la naţional-ţărănişti că Imredy ar fi refuzat mobilizarea 
generală a armatei ungare, iar principele Cyril se pretinde că 
ar fi spus că Bulgaria are un pact de neagresiune cu Turcia şi 
nu poate mobiliza armata împotriva ei. S-a mai spus la 
ţărănişti că Fuhrerul ar fi cerut d-lui. Mareşal Conducător ca 
România să facă o mobilizare totală şi să pună la dispoziţie 
15 divizii pentru frontul din Rusia. 

La naţional-liberali s-a vorbit că Fuhrerul ar fi cerut d-lui. 
Mareşal Conducător să declare război Turciei şi să dea 
Germaniei 150 mii muncitori calificaţi pentru fabricile ei. S-a 
mai spus că Germania a cerut alimente şi grâu pentru 
nevoile armatei şi a populaţiei, astfel se explica prezenţa d- 
lui. General Arbore, ministrul Aprovizionării, alături de 
Mareşalul Conducător. 

Din primele tatonări ale membrilor guvernului a putut 
transpira că dl. Mareşal Antonescu ar fi avut o atitudine 
dârză faţă de cerinţele Fuhrerului. 

x 

În cercurile politice se vorbeşte, cu multă insistență, că 
actualului guvern îi va urma, în curând, o formaţie sub 
preşedinţia dlui Barbu Ştirbey, care este unul dintre oamenii 
cei mai indicaţi, care duc tratative la Ankara şi Cairo cu 
reprezentanţii diplomatici ai anglo-americanilor. 

La partidele democratice s-a vorbit că, în timpul lipsei dlui 
mareşal Antonescu din ţară, dl general Sănătescu, Mareşalul 
Palatului, i-a ținut locul. 

Partidele politice [de] nuanță democrată au lansat zvonul 
[că] dacă formula Ştirbey n-are sorţi de izbândă, atunci se va 
încerca formarea unui guvern cu generalul Sănătescu, 
sprijinit de M. S. Regele, care ar colabora cu partidele 
democratice. 


ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 22/1941, f. 292-293. 


244. 
1944 august 8. Notă din sursa „N. 1.” privind evoluția constituirii 
guvernului Sănătescu. 


520 


NOTĂ 


N. I. spune că succesiunea la guvern a generalului 
Sănătescu e un fapt stabilit. Generalul Sănătescu 
procedează în momentul de faţă la definitivarea listei echipei 
sale de lucru. 

În ce priveşte compunerea guvernului Sănătescu, se ştie 
că el se va sprijini, în mare parte, pe generali. In fruntea lor 
stă generalul Iacobici. Vor mai face parte din acest guvern 
generalii deblocaţi de Mareşalul Antonescu în timpul acestui 
război. 

Regele, spune acelaşi [N. 1.], este ţinut în curent cu toate 
pregătirile pe care le face generalul Sănătescu. 

În ce priveşte momentul succesiunii, aceasta e o 
chestiune care se va şti peste cel mult patru, cinci zile. In 
orice caz, se spune la Palat că zilele guvernului Antonescu 
sunt numărate. 


ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 12/1941, f. 67. 


245. 
1944 august 8. Notă din sursă PNŢ privind o eventuală 
acceptare a guvernului Sănătescu de către mareşalul 
Antonescu. 


NOTĂ 


La naţional-ţărănişti se spune că şi mareşalul Antonescu a 
acceptat formula guvernului Sănătescu. Mareşalul Antonescu 
socoate însă că această formulă trebuie ţinută, încă o bucată 
de timp, în rezervă. Câtă vreme ofensiva sovietică nu s-a 
mişcat pe frontul din Moldova, nu se poate vorbi despre o 
schimbare de regim. 

DI Mihai Antonescu spune că guvernul Sănătescu va 
deveni actual abia atunci când trupele sovietice vor atinge 
linia Focşani-Nămoloasa. 


521 


ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 12/1941, f. 69. 


246. 
1944 august 8. Notă a SSI despre comentariile politice faţă de 
hotărârea guvernului de a pune în libertate 350 de deținuți 
comunişti 


NOTĂ 


Partidele politice discută măsura guvernului de a fi 
eliberat 350 deţinuţi comunişti din lagărele de la Târgu Jiu. 

Această măsură se produce aproape simultan cu măsura 
identică luată de guvernele bulgar şi turc. 

Naţional-ţărăniştii spun că această măsură nu a fost 
cerută sau inspirată din afară. Ea s-a produs din convingerea 
guvernului Antonescu că în felul acesta se pot ameliora 
raporturile sovieto-române. 

Partidele mai discută apoi, momentul în care se produce 
acest gest. E mai mult decât semnificativ faptul că mareşalul 
Antonescu a ales pentru acest act politic, tocmai momentul 
când se pregătea să vadă pe Hitler. De aici, o serie de 
deducţii privitoare la atitudinea  mareşalului faţă de 
evenimentele politice şi militare. 


ASRI, fond „d”, dosar nr. 4409, f. 67. 


247. 
1944 august 9. Raport al SSI despre comentariile din cercurile politice 
interne în urma întrevederii de la Rastemburg, dintre Hitler 
şi lon Antonescu, din 5 august 1944. 


RAPORT 
Cercurile politice opoziţioniste manifestă un profund 
pesimism de pe urma informaţiilor din jurul întrevederii 


dintre mareşalul Antonescu şi Hitler şi rezultatele ei. 
luliu Maniu a caracterizat ieri situaţia, faţă de un grup de 


522 


prieteni, ca menţinându-se în echivoc faţă de cererile 
repetate şi insistente ale Aliaților de a părăsi alianţa cu 
Germania şi de a se înceta războiul împotriva Rusiei 
Sovietice. 

Şeful naţional-ţărăniştilor a făcut următorul istoric al 
evenimentelor premergătoare plecării mareşalului Antonescu 
în Germania, pentru o concluzie cât mai elocventă: 

Înainte de a pleca la Hitler, mareşalul Antonescu a 
convocat pe generalii comandanţi de unităţi, atât de pe front 
cât şi din ţară, pentru a li se comunica deciziile sale. 

Mareşalul i-a anunţat că pleacă la Hitler, dar că îi roagă, 
în cazul când este reţinut acolo, să urmeze directivele pe 
care le lasă în ţară. 

Generalii au promis, pe cuvânt de onoare, să respecte 
această cerere a mareşalului Antonescu. 

Ulterior, Mareşalul a mers în audienţă la Rege, unde s-a 
legat să prezinte Fuhrerului adevărata situaţie a României şi 
dorinţa poporului român de a părăsi războiul. 

Mareşalul a promis să arate lui Hitler că armata română 
este gata să apere Moldova în faţa ruşilor, în cazul când 
Fuhrerul este de acord să retragă trupele germane din 
România. 

luliu Maniu declară că, după informaţiile sale, mareşalul 
Antonescu nu s-a ţinut de cuvânt. 

Mareşalul Antonescu nu a reuşit să obţină retragerea 
armatelor germane de pe teritoriul României, dar nici măcar 
asentimentul pentru organizarea platformei de mâine. 

Singurul lucru obţinut de mareşalul Antonescu a fost 
libertatea în conducerea politică internă a României, pe care 
o avea de altfel şi până acum, în forma cunoscută. 

În ce priveşte directivele externe, vor insista acum la noi 
sarcini grele de natură economică în beneficiul germanilor, 
ca şi o mobilizare generală a forţelor noastre militare, în 
slujba unui război ne popular şi dinainte pierdut. 

luliu Maniu este informat că, de câteva zile, se trimit în 
toată ţara noi ordine de chemare sub arme, în număr masiv. 

Credinţa fruntaşilor opoziţionişti este că, deşi are perfecta 
cunoştinţă a situaţiei şi necesităţii de a se întreprinde ceva 
pentru încetarea războiului cu Rusia, totuşi mareşalul 


523 


Antonescu va continua să angajeze ţara pe linia alianţei cu 
Reichul. 

În timp ce grupul de prieteni din jurul lui Maniu păstrează 
acest scepticism, mai există alţi fruntaşi opoziţionişti care 
cred că situaţia se va precipita, prin intervenţia altui factor, 
şi anume armata română. 

După audiența pe care a avut-o la Rege săptămâna 
trecută, luliu Maniu a declarat amicilor săi că Suveranul este 
înţelegător şi câştigat pentru ideea închiderii armistiţiului cu 
Rusia. 

Conciliabulele de la Sinaia dintre Rege şi generali sunt deci 
privite ca purtătoare ale faptului de mâine. 

În ce priveşte factorul sovietic, sunt opinii care cred că, în 
momentul când înaintarea spre Germania va întâmpina 
dificultăţi, va începe acţiunea spre România. 


ASRI, fond „y”, dosar nr. 40 010, vol. 34, f.203-204. Document publicat şi de Gh. 
Buzatu; Corneliu Bighineţ (coordonatori) în Arhivele secrete, secretele arhivelor, vol. 
II, Editura Mica Valahie, Bucureşti, 2005, p.290-292. 


248. 
1944 august 9. Raport al SSI privind comentariile în cercurile politice 
naţional-țărăniste în legătură cu vizita mareşalului lon 
Antonescu la Cartierul General al cancelarului Adolf Hitler. 


În legătură cu rezultatele vizitei domnului Mareşal 
Antonescu la Marele Cartier General al Cancelarului Hitler, 
partidul naţional-ţărănesc a luat atitudine care se poate 
concretiza în următoarele: 

a. Nu consideră operate numai promisiunile făcute că 
nu se vor da noi divizii româneşti pe fronturile de luptă. 

b. Consideră extrem de periculos ca în această fază a 
războiului noi să continuăm să alimentăm Reichul cu 
alimente şi benzină. 

c. Rămânerea mai departe alături de Axă o zi în plus 
înseamnă mergerea spre catastrofă a Națiunii. 

Membrii partidului fac atmosferă şi propagandă în sensul 


524 


de mai sus. 


ASRI, fond „y”, dosar nr. 40 010, vol. 34, f.205. Document publicat şi de Gh. Buzatu; 
Corneliu Bighineţ (coordonatori) în Arhivele secrete, secretele arhivelor, vol. II, 
Editura Mica Valahie, Bucureşti, 2005, p.292-293. 


249. 
1944 august 9. Un agent al SSI, „sursa Focşăneanu”, raportează 
despre ecourile ultimei întrevederi dintre lon Antonescu şi 
Adolf Hitler. 


Referitor la recenta vizită a Mareşalului, administratorul 
ziarului „Ordinea”, văr al generalului Stavrescu şi al fostului 
secretar general filo-englez Stavrescu Dumitru la unul din 
departamentele de război, a declarat întră-un cerc de 
prieteni pe ziua de 9 august ora 1 '2 că s-a stabilit, între 
altele, a se da un ajutor simbolic Germaniei, trimiţându-se în 
Prusia câteva divizii de armate româneşti. 

De asemenea, a mai spus că englezii au anunţat 
începerea unei mari acţiuni aviatice contra României. 

Polizu a mai spus că războiul va fi pierdut şi în curând de 
tot se va sfârşi. 


ASRI, fond „y”, dosar nr. 40 010, vol. 34, f.206. Document publicat şi de Gh. Buzatu; 
Corneliu Bighineţ (coordonatori) în Arhivele secrete, secretele arhivelor, vol. II, 
Editura Mica Valahie, Bucureşti, 2005, p. 293. 


250. 
1944 august 10. Raport primit de Centrala SSI de la Secţia a ll-a 
Contrainformaţii (intocmit pe baza datelor furnizate de 
agenţii „Y” şi „Sfinx”) despre evoluţiile politice interne în 
urma ultimei întrevederi dintre lon Antonescu şi A. Hitler. 


SEMNALĂRI POLITICE 
Vizita domnului mareşal Antonescu la Fiihrerul Adolf 
Hitler 


- Din cercurile apropiate domnului prim-ministru, se 


525 


afirmă următoarele în legătură cu această vizită: 

- pentru prima oară, Fuhrerul a cerut în mod categoric 
ca România să-şi lege soarta de aceea a Germaniei, luptând 
până la victoria finală. Domnul mareşal a răspuns că 
România nu-şi poate lega soarta de a unei mari puteri şi că 
opinia publică română se îndoieşte de victoria germană. La 
acestea, Fuhrerul ar fi răspuns că în curând va porni o nouă 
ofensivă, care va modifica total actuala situaţie a Frontului; 

- Fuhrerul a cerut mobilizarea totală a ţării. La acestea, 
domnul mareşal a răspuns că nu se poate face o mobilizare 
totală, deoarece în ţara noastră femeile nu pot înlocui pe 
bărbaţi, ca în Germania. De asemenea, România nu are 
echipamentul şi armamentul necesar. Fuhrerul n-a oferit nici 
o livrare României, aşa că această chestiune a rămas în 
suspensie._ 

- s-a cerut României să rupă relaţiile cu Turcia. De data 
acesta, domnul prim-ministru a arătat că lucrul acesta este 
cu neputinţă, deoarece - din punct de vedere istoric - 
România întreţine relaţii amicale cu Turcia de aproape un 
secol, iar, din punct de vedere economic, Turcia ne livrează 
textile şi materii prime necesare armamentului român. 

Comentând aceste informaţii, cercurile sus-menţionate 
arată că, deşi domnul Mareşal continuă a merge alături de 
Germania, divergenţele însă între cele două guverne s-au 
adâncit şi mai mult după această vizită şi că situaţia 
actualului guvern român, în cele două săptămâni ce au 
rămas până la declanşarea ofensivei germane, este 
periclitată, fiind posibilă o lovitură din partea germanilor. 
(Sursa Y) 

- Ing. Runcan, directorul întreprinderilor ROGIFER, 
afirmă că MALAXA a furnizat importante informaţii lui 
Mihalache în legătură cu vizita domnului mareşal Antonescu 
la Fuhrer şi deciziile ce s-au luat. 

Informaţiile lui Malaxa vorbesc despre o mobilizare totală 
în România. 

De asemenea, Fuhrerul a promis livrarea unei importante 
cantităţi de armament modern pentru înzestrarea diviziilor 
române blindate şi a afirmat că dispune de un efectiv militar 
suficient spre a putea întâmpina atacul rusesc. 


526 


În cursul zilelor viitoare, se va trece la mobilizarea 
generală, începând cu Capitala, prin aplicarea măsurilor de 
suprimare a tuturor întreprinderilor inutile efortului total. 

(Sursa Sfinx) 


Din activitatea politică a generalilor: 


Ing. Adam, directorul fabricii MĂTASEA ROMÂNEASCĂ, al 
cărei preşedinte al Consiliului de Administraţie este generalul 
lacobici, a declarat că acesta a avut o întrevedere cu 
generalul Sănătescu, întrevedere solicitată de mareşalul 
Palatului, ocazie cu care şi-ar fi dat asentimentul pentru 
participare la un guvern care să încheie de îndată un 
armistițiu cu ruşii. 

Generalul lacobici şi-a exprimat părerea că acum este 
momentul pentru ieşirea noastră din război şi că - aşa cum a 
afirmat-o şi faţă de Maniu -, dacă se va continua războiul, să 
nu se mai conteze pe ajutorul său. 

(Sursa Sfinx) 


Relaţiile turco-române 


Dr. N. Lupu a fost vizitat de secretarul Legaţiei Turciei din 
Capitală, care l-a anunţat de apropiata revenire a ministrului 
Suphi Tanrioer, care va fi purtătorul unei importante misiuni 
din partea primului ministru Saracioglu pentru domnul 
mareşal Antonescu. 

Informaţia primită din Ankara mai arată că guvernul turc 
se declară gata de a media o înţelegere între România şi 
Puterile Aliate. 

(Sursa Sfinx) 


ASRI, fond „y”, dosar nr. 40 010, vol. 34, f.207-210. Document publicat şi de Gh. 
Buzatu; Corneliu Bighineţ (coordonatori) în Arhivele secrete, secretele arhivelor, vol. 
II, Editura Mica Valahie, Bucureşti, 2005, p. 294-296. 


251. 
1944 august 11. Note din sursele „Sfinx” şi „Y” privind 
comentariile care circulau în mediile partidelor politice de 


527 


opoziţie. 
SECŢIA C.l. 
SEMNALĂRI POLITICE 


lon Lugoşeanu a declarat că informaţiile parvenite lui luliu 
Maniu din cercurile guvernamentale vorbesc de o nouă şi 
totală angajare a domnului Mareşal în politica alături de 
Germania, cu continuarea războiului împotriva ruşilor. 
Domnul Mareşal ar fi decis mobilizarea cadrelor de rezervă 
pentru crearea de noi unităţi militare destinate frontului. 

În acelaşi timp, domnul mareşal Antonescu s-ar fi hotărât 
pentru imprimarea unui accentuat caracter dictatorial 
politicii interne, prin adoptarea unor măsuri restrictive 
împotriva elementelor democrate. (Sursa SFINX) 

x 

Cercurile opoziţioniste atribuie un rol important domnului 
prim-ministru în desfăşurarea politicii de stabilire a unui 
contact cu ruşii. lon Hudiţă afirmă că domnul prof. Mihail 
Antonescu ar deţine libertatea şi asentimentul Mareşalului 
pentru iniţierea politicii de realizarea a unui acord cu Rusia. 
Domnul prim-ministru ar fi reuşit chiar să stabilească un 
contact direct cu conducătorii sovietici, acceptând primirea 
unor trimişi personali, cu care a stabilit — în linii generale - 
acordul ieşirii României din război. (Sursa SFINX) 

x 
Cercurile democrate comentează informația potrivit 
căreia, în foarte scurtă vreme, ar urma să fie convocat un 
Consiliu de Coroană, la Sinaia, la care urmează a fi invitaţi 
domnul mareşal Antonescu şi domnul prim-ministru. 

Dr. N. Lupu deţine informaţia că generalul Sănătescu ar fi 
precizat, pentru ştiinţa oamenilor politici, că nu se va face 
nici o mobilizare. Din aceeaşi sursă (un prieten intim al 
doctorului Lupu care ar fi vorbit cu generalul Sănătescu) se 
afirmă că Palatul deţinea indiciile unei lovituri de stat cu 
sprijinul germanilor, proiectată pentru sâmbăta trecută. Se 
afirmă că numeroase personalităţi politice şi din economia 
română au fost informate despre iminenţa unei acţiuni 


528 


legionare, cu sprijinul nemților, ce urma să aibă loc în acea 
zi. (Sursa SFINX) 
x 
Fruntaşii naţional-ţărănişti se arată cât se poate de 
supăraţi faţă de atitudinea Domnului Mareşal Antonescu, 
care este în contradicţie cu tot ceea ce se petrece 
actualmente în Ungaria, Bulgaria, etc. şi din care se 
desprinde aceeaşi atmosferă de servilism faţă de germani şi 
împotrivire la sentimentul popular de încetarea războiului. 
Iuliu Maniu a precizat, de altfel, celorlalţi fruntaşi ai 
partidului că în cercurile militare superiore şi-a făcut loc, de 
la întoarcerea Mareşalului, o stare de adâncă şi evidentă 
nervozitate, nefiind exclusă îndrăzneaţa manifestare a unora 
dintre ofiţerii superiori pentru grăbirea unei soluţii. (Sursa 
SFINX) 
x 

Cercurile opoziționiste vorbesc despre plecarea 
generalului Sănătescu la Ankara, ştire difuzată de generalul 
lacobici, după întâlnirea acestuia cu Mareşalul Palatului. 
Această vizită ar urma să aibă un caracter oficial, generalul 
Sănătescu fiind purtătorul unei misiuni din partea M. S. 
Regelui. (Sursa SFINX) 

X 
Colonelul Stavăr, fost Mareşal al Palatului sub ex-Regele 
Carol al Il-lea, a fost - în cursul săptămânii trecute - în 
audienţă particulară la M. S. Regele. Fostul deputat Dimitrie 
Dimitriu, cumnatul colonelului Stavăr, a declarat că acesta a 
fost purtătorul unui mesaj pentru M. S. Regele din partea 
Principelui Nicolae. 

Din informaţiile comunicate de colonelul Stavăr, 
Principele Nicolae s-ar fi arătat foarte optimist cu privire la 
soarta de după război a României, arătând că se găseşte în 
posesia unor documente care au aruncat lumină asupra 
acordurilor încheiate între Aliați şi ruşi cu privire la România, 
Bulgaria şi Grecia, însă a recomandat M. S. Regelui să intre 
cât mai degrabă în acţiune şi să facă tot posibilul pentru 
scoaterea ţării din actualul război. (Sursa SFINX) 

x 


Cercurile politice de dreapta urmăresc cu o deosebită 


529 


atenţie întreaga acţiune pe care Coroana, domnul mareşal 
Antonescu, domnul prim-ministru, partidele democrate şi 
militarii o duc în jurul generalului Sănătescu, ing. Gigurtu 
declarând că pare a fi vorba de un adevărat complot pentru 
denunţarea amiciţiei cu Germania. Inginerul Gigurtu a 
declarat că şi unii membri ai guvernului sunt pe punctul de a 
adera la această formulă, patru dintre actualii noştri miniştri 
având întrevederi cu generalul Sănătescu. De asemenea, 
Mareşalul Palatului a avut o întrevedere şi cu generalul 
lacobici. (Sursa SFINX) 
x 
Elementele carliste au Început să se agite, numeroşi devotați 
ai ex-Regelui Carol al Il-lea având dese consfătuiri la Nissa 
Cămărăşescu, la care ar fi participat şi Gheorghe Tătărescu. 
Grupul carlist numără un important contingent de ofiţeri 
superiori, în special de ofiţeri generali în rezervă, ce întreţin 
relaţii din cele mai strânse cu foarte mulţi ofiţeri activi. 
Consfătuirile din ultimele zile au avut ca scop expunerea 
punctului de vedere al lui Gheorghe Tătărescu asupra 
modului în care acesta înţelege să încheie un armistițiu cu 
ruşii. (Sursa SFINX) 
x 
Cercurile liberale comentau că, în cursul săptămânii 
acesteia, Gheorghe Tătărescu va avea o nouă întrevedere cu 
generalul Sănătescu, căruia ar urma să-i propună soluția 
unui „guvern militar Sănătescu”, în compunerea căruia - la 
departamentele civile - să intre elemente independente sau 
din grupurile Tătărescu şi Ralea. (Sursa Y) 


ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 3/1944, vol. I, f. 217-220. 


252. 
1944 august 12. Note din sursele „Sfinx” şi „Y”, obținute din 
mediile partidelor democrate, despre vizita mareşalului 
Antonescu în Germania, evoluția guvernului Sănătescu şi 
planuri de ieşire din război. 


SECŢIA C.I. 


530 


SEMNALĂRI POLITICE 


Dr. Costinescu a declarat, într-o întrevedere pe care a avut-o cu 
Dinu Brătianu, că întâlnirea dintre domnul mareşal 
Antonescu şi Fiihrer a decurs într-o atmosferă foarte gravă. 
Fuhrerul a cerut Mareşalului ca România, împreună cu toate 
celelalte state aliate Germaniei, să facă acelaşi efort al 
războiului total pe care îl duce Germania, deoarece armata 
germană apără întreaga Europă. 

Mareşalul Antonescu a replicat curajos că, actualmente, 
se găseşte în faţa poporului român într-o situaţie din cele 
mai dificile, deoarece nu a primit nici Ardealul şi nici 
armamentul promise. Mareşalul Antonescu a arătat, de 
asemenea, că nu înţelege lucrurile ce se petrec pe frontul de 
Est. Fuhrerul a răspuns că în cel mult două săptămâni se va 
produce o redresare a armatei germane şi începerea unei 
mari ofensive pe toate fronturile de luptă. 

Din această cauză, s-a produs o adevărată despărţire 
între Führer şi Domnul Mareşal Antonescu. (Sursa SFINX) 
x 

În noaptea de 10/11 August [1944] a sosit în Capitală 
grupul terorist german, care şi-a făcut o specialitate din 
executarea loviturilor de stat în diferite capitale europene. 
Intrarea grupului în țară (compus de elementele Gestapo- 
ului) s-a făcut profitându-se de sosirea ministrului Clodius. 

Această informația a parvenit lui Maniu, din sursă 
serioasă, în dimineața zilei de 11 August 1944. (Sursa SFINX) 
x 


Formula guvernului „general Sănătescu” a oscilat, în 
ultima săptămână, cam astfel: 
- Către sfârşitul săptămânii trecute se renunţase la această 
formulă, deoarece luliu Maniu a fost de părere că nu trebuie 
să se repete uzul din timpul domniei ex-Regelui Carol al Il- 
lea, care se servea - în conducerea ţării - de oamenii din 
anturajul său; 
- La începutul acestei săptămâni această formulă a fost pusă 
din nou în discuţie, în componenţa guvernului urmând să 
intre şi patru generali, printre care şi generalul lacobici; 
- De Miercuri s-a renunţat, din nou, la această formulă, din 


531 


cauza informaţiei primite, referitoare la venirea în ţară a lui 
Barbu Ştirbey, împuternicit cu o plenipotenţă din partea 
Aliaților. (Sursa SFINX) 
x 
În seara de 10 august [1944], fruntaşii democrați au decis 
depunerea unui nou memoriu la Palat şi solicitarea unei 
audiențe la domnul Mareşal Conducător. Prin aceste acte, 
opoziția democrată ar cere ca, în momentul următor al 
declanşării ofensivei sovietice şi aliate, să se profite de 
conjunctură pentru a se ieşi din război, până atunci însă 
urmând a se lua suficiente măsuri militare care să apere ţara 
de o „nouă aventură”. (Sursa Y) 


ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 3/1944, vol. II, f. 110-111. 


253. 
1944 august 12. Notă din sursa „Zizi” despre descoperirea unui 
atentat legionar contra mareşalului lon Antonescu. 


NOTĂ 


La ziarul „Curentul” s-a vorbit că Ministerul de Interne a 
descoperit un complot pentru asasinarea domnului mareşal 
lon Antonescu, Conducătorul României. In jurul complotului 
s-au povestit următoarele: 

Opt tineri legionari organizaţi în „Echipa Morţii” au venit 
la Olăneşti (Vâlcea) şi au tras la o cameră a unui sătean, 
unde s-au consfătuit cum să procedeze acest atentat la viaţa 
Conducătorului. După ce s-au împărţit rolurile fiecărui 
membru din echipă, urma să se fixeze şi ziua atentatului. 

Se spune că unul din echipă, mustrat de conştiinţă, a 
fugit la Bucureşti şi a înştiinţat pe dl ministru general 
[Constantin] Pichy Vasiliu”. DI general Vasiliu a sosit cu 


39 Generalul Constantin Z. Vasiliu (n. 16 mai 1882 Focşani - m. 1 iunie 1946 
închisoarea Jilava) a fost comandantul Jandarmeriei (19 septembrie 1940-23 august 
1944) şi ministru subsecretar de stat pentru Poliţie şi Siguranţă la Ministerul de 
Interne (3 ianuarie 1942-23 august 1944). Pentru mai multe detalii despre viaţa şi 
activitatea sa a se consulta Alin Spânu, Constantin (Pichi) Z. Vasiliu (1882-1946), în Arhivele 
Totalitarismului, anul IX nr. 3-4 (32-33)/2001, p. 254-257. 


532 


avionul la Olăneşti şi, în momentul când conspiratorii au fost 
prinşi, denunţătorul a tras în şeful echipei omorându-l. 
Ceilalţi şase conspiratori au fost judecaţi şi după ce au fost 
condamnaţi la moarte, au fost executaţi“. 
X 

Populația care a auzit de noua ispravă a legionarilor a 
vestegit cu ultima energie faptele lor mârşave, care au de 
scop să facă răzmeriţă în ţară, în folosul unei puteri străine, 
ca să ne ocupe şi o mână de legionari să profite de pe urma 
aceasta, în detrimentul populaţiei. 


ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 22/1942, f. 318. 


254. 
1944 august 12. Notă a SSI pe marginea ultimelor evoluții 
politice interne. 


Ştirea lansată ieri şi astăzi dimineaţă de un post străin de 
radio, după care mareşalul Antonescu ar fi prezentat demisia 
sa în mâinile Regelui Mihai, după cum altă ştire vorbea şi de 
demisia lui Mihai Antonescu, au provocat o puternică agitaţie 
în opinia publică din Bucureşti şi, în special, în cercurile 
politice. 

Este interesant de semnalat cum s-au manifestat diferite 
compartimente politice şi de opinie publică la aflarea acestei 
veşti. 

Cercurile politice democratice, deşi aşteaptă o schimbare, 
s-au arătat foarte surprinse de forma în care ea era 
anunţată. 

Temerile ce s-au produs s-au referit imediat la o reacţie 
germană, posibilă în orice moment pentru o durată scurtă, în 
special în Bucureşti. 

Cercurile de stânga au socotit actul retragerii mareşalului 
Antonescu printr-o demisie drept o manevră cu un anumit 


40 Detalii despre acest eveniment vezi pe larg Cristian Troncotă, Glorie şi tragedii. 
Momente din istoria Serviciilor de informaţii şi contrainformaţii române pe Frontul de 
Est (1941-1944), Editura Nemira, Bucureşti 2003, p. 122-127. 


533 


scop, şi anume de a i se respinge, pentru ca în acest mod, 
Mareşalul să obţină şi adeziunea Regelui, în aceste 
împrejurări, la politica sa. 

Cercurile de dreapta au socotit demisia drept un prilej minunat 
de jubilare, socotind momentul nimerit pentru încercarea 
unei lovituri, cu sprijinul nemților, pentru formarea unui 
guvern net de dreapta. 

În ceea ce priveşte opinia publică, a socotit demisia ca 
premergătoare iniţiativei Regelui de încheiere a armistiţiului 
cu ruşii. S-a vorbit şi de asentimentul germanilor pentru 
libertatea de acţiune a României, de pe urma cărei decizii ar 
fi demisionat Mareşalul. 


ASRI, fond „y”, dosar nr. 40 010, vol. 34, f. 210. Document publicat şi de Gh. Buzatu; 
Corneliu Bighineţ (coordonatori) în Arhivele secrete, secretele arhivelor, vol. II, 
Editura Mica Valahie, Bucureşti, 2005, p. 296-297. 


255. 
1944 august 13. Zvonuri culese de Secţia Contrainformaţii- 
Agentura l-a din Bucureşti despre demisia mareşalului lon 
Antonescu, plecarea sa din ţară şi formarea unui guvern 
prezidat de Iuliu Maniu. 


S.8.1.-S.C.1.-Agentura I-a 


ZVONURI 


În toate cercurile din Capitală circulă cu insistenţă 
următoarele zvonuri privitoare la situaţia internă din 
România, la activitatea guvernului şi a domnului mareşal lon 
Antonescu: 

- Fuhrerul Adolf Hitler a pus condiţii Mareşalului 
Conducător să procedeze de îndată la mobilizarea generală 
în România şi să continue războiul contra URSS. Mareşalul 
Conducător a acceptat propunerea numai pentru a se 
înapoia în ţară unde, odată ajuns, a prezentat demisia [sa] 
M. S. Regelui şi a fugit cu avionul în Elveţia împreună cu 
doamna Maria Mareşal Antonescu. Imediat după fuga sa a 


534 


fost format un guvern sub preşedinţia lui luliu Maniu, guvern 
care va încheia pacea cu puterile aliate. 

- Armeanul Caracasian, domiciliat în str. Silvia nr. 12, 
discutând cu un grup de conaţionali evenimentele din ţară a 
afirmat că mareşalul Conducător a fugit cu avionul din ţară 
însoţit de guvernul său şi că M. S. Regele a venit în Capitală 
spre a dispune formarea unui guvern democrat. 


ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 3/1944, vol. II, f. 101. 


256. 
1944 august 16. Notă a SSI despre deplasările lui Iuliu Maniu în 
Capitală. 


Activitatea oamenilor politici în ziua de 14 august 1944 


1. luliu Maniu a venit în capitală de la Snagov, la orele 
16,40 descinzând la domiciliul său din str. Sfinţilor nr. 10. A 
fost însoţit de A. Leucutia, Camil Manoilă şi Coposu. 

În cursul zilei a fost vizitat de Bocşa Malin, av. 

Maldarescu, V. Serdici, Cezar Simionescu, Pan Halipa, Marcel 
Sitler şi Chiriceanu. 
-La orele 20,35 luliu Maniu a plecat cu maşina nr. 5184 B. 
Insoţit de Leucutia şi Coposu, mergând în piaţa Amzei, la 
Cooperativa Ardelenilor unde era aşteptat de llie Lazăr şi 
fratele dlui Leucuţia, plecând apoi cu aceiaşi maşină la 
Snagov. 

2. Mihail Popovici nu a sosit în Capitală. Din informaţii s- 
ar afla la Braşov. 

3. Av. Penescu se găseşte la Buftea. 

4. loan Mihalache se află la Dobreşti. 

5. Dinu Brătianu se află la Florica. 

6. Gheorghe Tătărescu a fost vizitat de o persoană care 
urmează a fi identificată şi care a venit cu maşina 8031 B 
proprietatea fabricii de produse lactate. 

La ora 17,30 a fost vizitat de Av. Vasiliu Matei. 


ASRI, fond, dosar nr. 6119, f. 7. 


535 


257. 
1944 august 17. Zvon cules în Piteşti, privind o scrisoare a lui 
Edvard Beneš către luliuù Maniu prin care îi transmitea 
propunerile URSS pentru a ieşi din război înaintea Ungariei. 


Nr. 105 Rezidenţa Argeş 
Agentura Munteniei 


[ZVON] 


Prin oraşul Piteşti circulă următorul zvon: 

„Zilele trecute s-ar fi ținut la Florica o consfătuire a tuturor 
oamenilor politici ca Mihalache, Maniu, George şi Dinu 
Brătianu şi alții. Că ar mai fi luat parte şi d. Prim-mnistru 
însoţit de dl general Pantazi. 

In urma acestei consfăturiri ar fi plecat în Turcia dl Istrate 
Micescu, ca purtător al unei scrisori de răspuns la o scrisoare 
a lui Beneş [preşedinte al Cehoslovaciei] către Maniu. Prin 
acea scrisoare, Beneş transmitea unele asigurări ale lui 
Stalin şi anume: ruşii ne iau Basarabia, Bucovina şi 
Dobrogea, în schimb ne vor da tot Ardealul, lăsându-ne toată 
libertatea, cu condiţia să ieşim din sfera Germaniei înaintea 
ungurilor”. 


ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 3/1944, vol. II, f. 107. 
258. 
1944 august 17. Analiză a Secţiei Contrainformaţii privind 
starea de spirit a populaţiei în perioada 10-17 august 1944. 
Secţia CI 
STAREA DE SPIRIT 


10-17 august 1944 


În ultimul timp, printre călătorii care circulă pe CFR în 
diverse părţi ale ţării, se discută tot mai insistent că este 


536 


vorba de demisia actualului guvern şi înlocuirea lui cu un 
altul, având în frunte pe luliu Maniu. Răspânditorii unor astfel 
de zvonuri motivează eventuala schimbare de guvern pe 
rezultatul întrevederii dintre Conducătorul Statului şi Fiihrer, 
care se spune că ar fi cerut din partea României noi şi grele 
sarcini imposibile de executat. In legătură cu această 
chestiune, s-a răspândit versiunea că unii oameni politici cu 
sentimente de stânga s-ar fi şi dus la Moscova pentru a 
obţine o pace în condiţii mai avantajoase. 

Călătorii veniţi cu trenurile din Moldova îşi manifestă 
îngrijorarea faţă de faptul că germanii îşi retrag continuu 
bunurile şi unităţile din acest sector al frontului. 

În urma întoarcerii Conducătorului Statului din Germania 
cercurile democrate din Baroul Ilfov au început să se 
manifeste cât mai făţiş faţă de actualul regim. În aceste 
cercuri se spune că a sosit momentul ca rândurile să fie 
strânse şi acum, este timpul să se treacă la acţiuni pe căi 
lăturalnice pentru înlăturarea regimului. 

Ruperea relaţiilor diplomatice dintre Germania şi Turcia 
continuă să fie subiectul principal de discuţii în regiunea 
gurilor Dunării. Opinia este împărţită: unii văd prin aceasta 
atotputernicia Rusiei în acest sector, iar alţii, în special 
elemente din fostele partide democrate, au credinţa că 
anglo-americanii vor încerca să pătrundă prin Dardanele în 
acest sector, înaintea ruşilor. 

Starea de spirit a populaţiei din banat şi zona 
Cataractelor este neliniştită atât din cauza deselor incursiuni 
aviatice cât, mai ales, din cauza activităţii partizanilor lui Tito 
în Serbia. La această nelinişte mai contribuie şi zvonuri 
despre evacuarea satelor din zona Dunării, dintre Orşova şi 
Baziaş, în vederea unui eventual front. 

Populaţia din regiunea Beiuşului este îngrijorată din cauza 
zvonurilor lansate de refugiații români ce vin din Ungaria, cu 
privire la retragerea trupelor germane din Ardealul de Nord. 


ANIC, Fond DGP, dosar 12/1938, f. 45-46. 


259. 
1944 august 17. Notă primită de SSI în legătură cu activităţile 


537 


politice ale grupurilor democratice faţă de posibilitățile ieşirii 
României din război. 


NOTĂ 


cu privire la activitatea din tabăra opoziţiei democratice 
în vederea ieşirii României din război 


Ultimele evenimente militare au grăbit activitatea 
desfăşurată de factorii opoziţiei democratice în vederea 
ieşirii noastre din război. 

luliu Maniu - care conduce această acţiune - îşi dă seama 
că, în vreme ce mişcările cu caracter similar din alte ţări, au 
posibilitatea să aducă aporturi reale cauzei aliate, pe măsură 
ce acţiunile militare se extind, mişcarea anglofilă din 
România nu izbuteşte să corespundă speranţelor ce le-a 
trezit în cercurile superioare ale celuilalt grup beligerant. 

Planurile ce şi le-a făcut Maniu şi care urmăreau o lovitură 
imediată - au fost examinate, după întoarcerea dlui mareşal 
Antonescu de la Fuehrer, într-o lumină nouă. 

Importante divergențe s-au ivit în conducerea opoziţiei. De 
o parte grupul comunist şi câteva elemente radicale, din cele 
două grupări democratice, care preconizează un gest decisiv 
cu toate riscurile ce el le-ar atrage; de altă parte Dinu 
Brătianu, Gh. Brătianu, Mihalache, dr. Lupu etc. care fac 
rezerve cu privire la posibilitatea şi reuşita unei asemenea 
acţiuni, dar lasă lui Maniu întreaga iniţiativă şi toată 
răspunderea. În acelaşi timp, lipsa de informaţii sigure cu 
privire la intenţiile germanilor şi modificări intervenite în 
planurile strategice ale aliaţilor, au ridicat noi dificultăţi. 


Divergenţele dintre Maniu şi Mihalache 


Din relatarea ce urmează, se va vedea că Maniu are 
dificultăţi în propria sa grupare. 
Între luliu Maniu şi lon Mihalache s-au ivit iarăşi 
importante deosebiri de vederi. 
Atitudinea rezervată a lui Mihalache, observată mai de 
mult, s-a accentuat în ultima vreme şi ea are ca explicaţie, 


538 


între altele, neîncrederea lui Mihalache în rezultatele 
colaborării dintre partidul naţional-ţărănesc şi partidul liberal. 

Joi 10 august a.c., Maniu a trimis o scrisoare lui lon 
Mihalache, prin care l-a invitat să vină la Bucureşti înainte 
sau după ce îşi va fi îndeplinit mandatul arătat în scrisoare — 
adică după ce va vedea pe dl. mareşal Antonescu; Mihalache 
a refuzat să vină la Bucureşti, trimițând lui Maniu un răspuns 
scris. 

La primirea răspunsului,sâmbătă 12 august, luliu Maniu a 
însărcinat pe Popescu-Mehedinţi să ducă lui Mihalache, la 
Dobreşti, o replică scrisă. 

Nu se poate vorbi de disensiuni care să ducă, deocamdată, la 
consecinţe prea grave. 

In orice caz, având puteri depline de la partid de a 
proceda cum va crede de cuviinţă la conducerea acţiunii 
opoziţioniste, Maniu este, în realitate, lipsit de concursul d- 
rului N. Lupu, care, pe motiv că e bolnav, nu se mai 
deplasează de la Dobreşti, şi de al lui Mihalache, care preferă 
să lase lui Maniu întreaga răspundere. 


Lămurirea raporturilor dintreMmaniu, ruşi şi 
americani 


Maniu este preocupat de strângerea contactului cu 
străinătatea şi de lămurirea raporturilor cu americanii şi cu 
ruşii. 

Maniu crede că poate conta pe sprijinul guvernului englez, 
dar nu cunoaşte încă destul de limpede atitudinea 
guvernului american şi al guvernului rusesc faţă de politica 
sa şi de coaliția democrată pe care o prezidează. 

O ilustrare a acestei stări de confuzie o constituie faptul că 
la „Gazette de Lausanne“ a apărut recent, un articol-reportaj 
în care se arată că G. Tătărăscu ocupă un rol dominant în 
organizarea coaliţiei democratice în România. 

Maniu a expediat ziarului din Lausanne o telegramă de 
punere la punct; cu acest prilej, a făcut constatarea, faţă de 
intimii săi, că trebuie să se ţină seama de posibilitatea ca 
ruşii şi americanii - sau eventual numai ruşii - să încerce a 
lucra în România cu alţi fruntaşi politici decât cei prezenţi în 


539 


„Uniunea Democratică“. 
Întrevederea doctorului Angelescu cu Maniu 


Sâmbătă 12 august a.c., după amiază, doctorul C. Angelescu 
înapoindu-se de la moşia Stâlpu, după o lipsă din Capitală de 
aproape o săptămână, a vizitat pe luliu Maniu, cu care a avut 
o convorbire de aproape o oră. 

Între Maniu şi doctorului Angelescu - ca reprezentant al 
fracțiunii liberale care crede în posibilităţile şi în rolul lui 
Maniu - există o completă identitate de vederi. 

Şi doctorul Angelescu şi Maniu cred că regele trebuie să 
înlocuiască regimul actual, printr-un guvern democratic, care 
să semneze armistițiul şi să procedeze la restabilirea unei 
vieţi politice constituţionale. 

Maniu şi doctorul Angelescu speră ca, având concursul 
regelui şi al unor comandanţi militari, regimul va putea fi 
înlocuit în foarte scrută vreme, pentru ca România să iasă 
din război odată cu Bulgaria, dacă nu chiar înainte. 


Rezervele lui Dinu Brătianu 


Dinu Brătianu, ca şi alţi fruntaşi liberali, nu sunt însă prea 
optimişti. 

După informaţiile ce le are chiar din sursa generalului 
Sănătescu, Dinu Brătianu are convingerea că situaţia nu se 
pretează încă la armistițiu, deoarece nu s-ar putea conta 
deocamdată pe sprijinul comandanților din armată. 

Nici raporturile dintre anglo-americani şi ruşi - încă 
neclarificate cu privire la soarta ţărilor din Sud-Est, deci şi a 
României - nu încurajează pe comandanții militari la 
sprijinirea unei formule de armistițiu. 

Majoritatea bătrânilor liberali nu crede, deci, în 
probabilitatea unei rapide schimbări de regim şi nu vede 
posibilităţile unui armistițiu imediat. 

Totuşi, luliu Maniu are concursul lui Dinu şi 
GheorgheBrătianu, cât şi al celorlalţi fruntaşi liberali, aşa 
cum, în mod pasiv, se bucură şi de sprijinul factorilor 
proeminenţi din gruparea naţional-ţărănistă. 


540 


Tătărescu a propus alcătuirea unui guvern român la 
Botoşani 


Cu privire la audiența pe care Gheorghe Tătărescu a avut-o 
la rege, cercuri apropiate de fostul prim ministru arată că el 
a sugerat o soluţie care, după părerea sa, ar fi singura 
capabilă să atenueze nemulţumirile aliate şi în special 
nemulţumirile Sovietelor şi să ducă la o conlucrare între 
forţele politice româneşti şi celălalt grup beligerant. 

Gheorghe Tătărescu a arătat că, din moment ce puse poate 
organiza, prin acordul armatei şi al tuturor factorilor politici, 
o acţiune de rezistenţă care să ducă la ieşirea României din 
război, singura soluţie ce ne-a rămas e ca reprezentanţi ai 
tuturor grupărilor politice să plece la Botoşani, să ia contact 
cu comandamentul sovietic şi să alcătuiască acolo un guvern 
român, care să încheie un armistițiu formal cu aliaţii, să-şi 
asume sarcina administrării teritoriilor ocupate de ruşi şi să 
conducă de acolo, în numele poporului român, acţiunea în 
contra germanilor. 

După părerea lui Tătărescu, o asemenea iniţiativă ar fi 
bine primită de către guvernul sovietic, care ar putea arăta 
lumii că poporul român a făcut un gest de desolidarizare de 
politica germanofilă. Soluţia este discutată în cercurile 
iniţiate. 


Mihalache a comunicat lui Maniu că nu vine la 
Bucureşti 


În ziua de 16 august a.c., lon Mihalache a comunicat lui 
Maniu că este hotărât să nu vină la Bucureşti, întrucât nu-l 
interesează convorbirile politice care sunt duse aici, fie în 
cadrul, fie în afara grupării. 

Totodată, însă, Mihalache a comunicat lui Maniu că 
rămâne soldat credincios al grupării, convins fiind că în 
frământările social-economice şi politice de după armistițiu, 
partidul naţional-ţărănesc va avea să joace un rol foarte 
important. Rezerva lui Mihalache se explică prin aceea că el 
aşteaptă să vadă în ce măsură va reuşi luliu Maniu în 


541 


acţiunea ce o conduce actualmente în numele „Uniunii Democratice“. 


Mihalache crede că situaţia este foarte gravă, întrucât s-ar 
putea întâmpla ca ruşii, simțind nevoia unor noi succese 
militare, să reînceapă acţiunea pe frontul de la Prut şi prin 
urmare să încerce ocuparea Balcanilor. 

Intr-o asemenea eventualitate, după părerea lui 
Mihalache, nu va mai exista posibilitatea nici unui fel de 
tratative, iar ruşii vor impune României ce regim vor voi, fără 
a mai ţine seama de angajamentele anterioare. 

Maniu nu împărtăşeşte pesimismul lui Mihalache; el 
continuă să creadă că angajamentele de la Teheran prevăd 
prezenţa  anglo-americanilor în România, indiferent de 
fluctuațiile sectoarelor de luptă. 


Cine conduce negocierile dintre Maniu şi legionari 


Am vorbit, într-un raport precedent, de delegaţia legionară 
care a luat contact cu Maniu. 

Omul de legătură dintre grupul „legionar democrat“ şi 
luliu Maniu este avocatul Nelu Pădureanu, actualul proprietar 
al fabricii de pâine fostă „Muller“. 

Pădureanu urmăreşte să atragă de partea legionarilor 
dezamăgiţi câţi mai mulţi partizani cu care, alăturându-se lui 
Maniu, în numele mişcării legionare, să poată obţine un rol 
de seamă în organizarea tineretului democrat. 

In acelaşi timp, grupul care e reprezentat prin Pădureanu 
ţine contact şi cu alte personalităţi politice, iar acum caută o 
apropiere şi de şefii recunoscuţi ai mişcării comuniste, 
pentru a vedea dacă - alăturându-se eventual comuniştilor, 
cu care să vină apoi spre Maniu - n-ar obţine avantaje 
importante. 


Contactul cu Palatul 
Potrivit planului său de a încerca să înlocuiască regimul 
actual - dacă acesta nu va voi să ia măsuri în vederea 


retragerii României din război, în timp util - Maniu lucrează în 
acelaşi timp la pregătirea formulei a doua: un guvern de 


542 


armistițiu, alcătuit din funcţionari sau înalţi militari. 

Această acţiune, ce urmează să se facă sub egida regelui, 

întâmpină dificultăţi diferite: 

e Înalţii comandanţi de armată au păreri divergente, 
astfel că într-o zi se crede că se poate conta pe 
concursul armatei, ca a doua zi să se vadă că numărul 
generalilor dispuşi a da sprijin e redus; 

e Generalul Sănătescu, desemnat pentru rolul de a 
prezida acest guvern, pare a-şi fi declinat o asemenea 
răspundere; 

e Ştiri din sursă aliată care se opun unei asemenea 
formule şi cer ca un guvern să cuprindă reprezentanţi ai 
tuturor partidelor din România. 

În vederea acestei acţiuni, Maniu întreţine însă un contact 

permanent cu palatul, fie direct, fie indirect. 

În zilele de duminică 13 august şi klni 14 august a.c. Maniu a avut la 

Sinaia noi contacte cu cercurile Palatului. 


Informaţii cu privire la desfăşurarea operaţiunilor 
aliate 


Desfăşurarea operaţiilor militare aliate a făcut pe unii 
dintre amicii lui Maniu să spere că, în scurt timp, trupele 
engleze şi americane vor întreprinde o acţiune, cu scopul de 
a ocupa Bulgaria şi România, astfel că ele vor ajunge pe 
teritoriul nostru înainte sau măcar odată cu trupele sovietice. 

Maniu a declarat însă că, din informaţii ce i-au parvenit din 
străinătate, în urmă cu cinci zile, rezultă că aliaţii n-au 
deocamdată în vedere o asemenea operaţie; toate eforturile 
se vor depune, atât din partea ruşilor cât şi din partea anglo- 
americanilor - a spus Maniu - ca să se pătrundă în Ungaria. 

Maniu a relevat că intenţiile înaltelor comandamente 
aliate trebuie să se bucure, fiindcă în acest chip se va evita o 
mare ciocnire între germani şi aliaţi pe teritoriul nostru, 
ciocnire care ar duce la bombardamente şi la distrugeri 
fantastice. 


Intenţiile germanilor faţă de oamenii politici români 


543 


Conducerea grupării naţional-ţărăniste e preocupată de 
intenţiile pe care conducerea Gestapo-ului din România le-ar 
avea faţă de oamenii politici români. 

După informaţii parvenite lui Maniu, Gestapo-ul ar fi făcut 
în ultimele zile intense pregătiri pentru a proceda, la un 
moment dat, la ridicarea fruntaşilor opoziţiei. 

Maniu s-a interesat în ce constau forţele de care ar 
dispune Gestapo-ul la noi, ce formaţii paramilitare germane 
există şi unde s-ar găsi sediile şi depozitele de arme şi 
muniții ale acestor formaţii. 

Şeful grupării naţional-ţărăniste a însărcinat diferite 
persoane din apropierea sa să-i furnizeze, cât mai repede, un 
material documentar în această privinţă. 


Noua întrevedere Maniu - Brătianu 


În ziua de joi 17 august a.c. Maniu şi Dinu Brătianu au 
examinat în comun diferite informaţii interne şi externe. 

Maniu a afirmat că toate zvonurile care anunţă că dl 
mareşal Antonescu ar fi hotărât să cedeze locul unei alte 
formaţiuni ministeriale, cu menirea de a încheia armistițiul, 
sunt neîntemeiate. 

Maniu pretinde că dl mareşal Antonescu nu este dispus la 
un asemenea gest, iar pentru a dovedi aceasta, şeful 
grupării naţional-ţărăniste a relatat o declaraţie făcută de 
Conducător la inspecția spitalului din Azuga, condus de 
doctorul Topa. 

Maniu a afirmat, însă, că soluţia cea mai nimerită ar fi ca 
sarcina scoaterii României din război să fie asumată tot de dl 
mareşal Antonescu. 

Cei doi şefi de partide au examinat apoi situaţia în lumina 
ultimelor relatări, venite de la emisarii trimişi în străinătate. 


Ce cer Aliaţii 
Întra-adevăr, după rapoarte trimise de Ştirbey şi Vişoianu, 
situaţia ar fi modificată în raport cu planurile opoziţiei, 


întrucât aliaţii cer: 
Ca guvernul de armistițiu să fie expresia unei coaliţii 


544 


naţionale - şi prin aceasta se exclude un guvern în afară de 
partide sau un guvern de funcţionari. 

Sovietele doresc acest lucru, fiindcă în realitate nu 
urmăresc un armistițiu propriu zis, ci încheierea unei păci, 
înainte de a se întruni conferinţa mondială cu această 
misiune. 

Vişoianu a mai comunicat că e cu neputinţă ca, în 
împrejurările actuale, să se obţină de la ruşi o ameliorare a 
condiţiilor de armistițiu. 

Luând în considerare precizările făcute de alianţă, Maniu şi 
Dinu Brătianu au luat în cercetare posibilităţile în vederea 
alcătuirii unui guvern de armistițiu compus din toate 
partidele. 

Brătianu a fost însă de părere ca opoziţia să mai rămână 
în expectativă, până ce se va vedea: 

e urmările noilor acţiuni militare; 

e dacă în urma acestor acţiuni, germanii se vor retrage 

din România, care va fi situaţia; 

e ce atitudine va avea dl mareşal Antonescu faţă de noile 

acţiuni militare şi ce intenţii are d-sa. 

Maniu a declarat însă că opoziţia trebuie să fie pregătită, 
întrucât pot interveni în orice moment situaţii noi şi că faţă 
de răspunderile ce le are toate planurile trebuie să fie puse 
la punct. 

Maniu a plecat în ziua de 17 august la Snagov, anunțând că de 
acolo se va duce în Ardeal, de unde va reveni la sfârşitul 
săptămânii viitoare. 


ASRI, fond „d” — 6119, f. 17 — 25. 
260. 
1944 august 17. Notă primită de Centrala SSI în legătură cu 
aparitia în Capitală a lui Lucrețiu Pătrășcanu. 
NOTĂ 
Lucrețiu Pătrăşcanu a reapărut după o absenţă de două 


luni. El spune că generații de români care se găsesc în 


545 


captivitate la ruşi au fost definitiv câştigaţi pentru cauza 
aliaţilor. Generalii Mazarini şi Lascăr se vor manifesta în 
acest sens printr-un act public. Lucrul se va produce foarte 
curând şi el va marca o etapă nouă în viaţa politică internă. 

In aceeaşi ordin de idei, Pătrăşcanu spune că pregătirile 
sovietelor în ce priveşte România au fost puse la punct. În 
cazul când armistițiul nu se produce în cel mult o 
săptămână ne putem aştepta la o acţiune sovietică, acţiune 
ce va îmbrăca simultan haina politicului şi a militarului. 


ASRI, fond „d”, dosar nr. 4409, f. 82. 


261. 
1944 august 17. Notă primită de SSI despre pregătirile Casei 
Regale de a părăsi Capitala. 


NOTĂ 


Regele se pregăteşte să plece în Ardeal. Personalul de 
serviciu face toate pregătirile necesare. Plecarea regelui se 
va produce în momentul când armatele sovietice vor trece în 
Muntenia. 


ASRI, fond „d”, dosar nr. 4409, f. 98. 


262. 
1944 august 17. Notă primită de SSI despre poziţia generalilor 
din conducerea armatei fată de ieşirea ţării din război şi 
formarea unui nou guvern. 


DI Gheorghe Brătianu spune că după informaţiile ce posedă, 
formula guvernului Sănătescu se poate considera ca eşuată. 
Personal, ştie de la generalul lacobici că în ultimul moment 
militarii au ezitat să ia răspunderea asupra lor, răspunderea 
semnării armistiţiului. Generalul lacobici spune că punctul de 
vedere al militarilor este că nu trebuie să aibă de dat 
socoteală şi pentru actul încetării războiului, când cu 
siguranţă vor trebui să răspundă pentru purtarea acestui 
război. 


546 


Militarii vor ca alături de ei în acest guvern să se 
găsească şi o serie de personalităţi politice cu care să 
împartă răspunderea armistiţiului. Aceste personalităţi nu 
au putut fi găsite. 

Dinu Brătianu spune că acum două săptămâni formula 
Sănătescu era gata a fi pusă în aplicare. Decretul era 
pregătit şi postul de radio Bucureşti a funcţionat într-o 
dimineaţă fără întrerupere pentru a aduce la cunoştinţa 
opiniei publice schimbarea operată. Atunci, în ultima clipă s- 
a produs ezitarea generalilor care erau desemnaţi să 
alcătuiască împreună cu generalul Sănătescu guvernul 
armistiţiului. 

În ce priveşte guvernul viitor şi în general situaţia internă, 
dl Brătianu spune că pentru acest moment nu e nimic 
cristalizat dar că orice surpriză este posibilă de la o zi la 
alta. 

E probabil că guvernul Antonescu nu-i va urma imediat 
un guvern al blocului opoziţiei. Aceasta pentru că atât dl. 
Maniu cât şi dl [Dinu] Brătianu refuză să-şi lege numele de 
actul armistiţiului. De îndată, însă, ce armistițiul va fi 
semnat, se va instaura regimul partidelor politice în frunte cu 
dl Maniu şi Brătianu este de acord în a-i trece Conducerea. 


ASRI, fond „d”, dosar nr. 4409, f. 79-80. 


263. 
1944 august 17. Sinteză săptămânală a Secţiei Contrainformaţii 
privind activitatea grupărilor politice. 


Secţia Cl 
NOTĂ 
Sinteză săptămânală privind activitatea grupărilor 
politice 


1. Zvonuri despre retragerea Conducătorului Statului au 
circulat, deosebit de intens, nu numai în lumea politică, dar şi în 
întreaga opinie publică, în diferite variante, dintre care unele 


547 


au precizat că demisia ar fi fost înmânată Suveranului în 
audiența ce a urmat călătoriei în Germania. Căutând să 
obţină o confirmare oficială, conducerea democratică a aflat 
din anturajul Palatului că o asemenea ştire nu are temei. 

2. Pregătirea unui manifest către țară în numele blocului 
democratic a preocupat pe Maniu, care are în acest sens mandat din partea 
blocului. Manifestul este socotit ca prima acţiune publică a blocului 
pentru încetarea războiului şi va fi difuzat de întregul aparat 
de care dispun grupările cartelate. 

3. Audienţa doctorului Angelescu, sugerată de Maniu, 
preocupă intens cercurile politice, care arată că fostul 
ministru a căpătat din partea opoziţiei mandatul a expune 
conţinutul manifestului blocului democratic, a comunica 
informaţiile opoziţiei asupra unor pregătiri germane şi a pune 
în discuţie situaţia generală, după călătoria Conducătorului 
Statului la Führer. 

4. Agitaţiile dreptei au revenit în centrul de preocupare al 
democraţilor, care au notat informaţii despre conciliabule 
între diferite personalităţi româneşti naţionaliste cu fruntaşi 
ai Grupului Etnic German şi chiar cu cercuri ale Legaţiei 
Reichului. Ca urmare, unii fruntaşi democrați temându-se de 
acte de violenţă, şi-au schimbat necontenit domiciliile 
nocturne, în special Maniu, spre a deruta pe eventualii săi 
urmăritori. 

5. Situaţia din Bulgaria, Ungaria şi Finlanda a reţinut 
atenţia democraţilor români, care relevă că se petrec acolo 
schimbări de natură a indica unele tendinţe spre o apropiere 
de marile democraţii. Se subliniază schimbările operate în 
aparatul administrativ din Bulgaria, atenuarea oficială a 
măsurilor rasiale din Ungaria, precum şi - mai cu seamă - 
poziţia adoptată de Finlanda după schimbarea de la 
conducerea ţării. 

6. Atitudinea URSS faţă de România a revenit, iarăşi, în 
preocupările  democraţilor, care s-au sesizat despre 
repunerea în circulaţie a ştirilor privind posibilitatea 
constituirii unui „guvern” la Botoşani, patronat de URSS. In 
acest sens, chiar Constantinescu-laşi şi Scarlat Callimachi, 
notorii militanţi de extrema stângă, au căutat să acrediteze 
unele zvonuri. 


548 


7. Agitaţia lui Tătărescu la Sinaia, unde are aproape permanente 
conciliabule cu Ralea, Titel Petrescu, Papacostea, dr. Topa, 
Tătăranu, Portocală, Bejan etc., au fost notate de manişti şi 
vechii liberali din jurul familiei Brătianu. 


ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 3/1944, vol. II, f. 104-105. 


264. 
1944 august 19. Raport primit de SSI de la Prefectura Poliţiei 
Capitalei privind deplasările făcute în Capitală de către 
principalii lideri politici. 


Prefectura Poliţiei Capitalei 


Activitatea oamenilor politici în ziua de 17 august 1944 

1. Iuliu Maniu a dormit în Capitală în Splaiul Unirii nr. 5 
de unde, la 12,25 a plecat însoţit de Corneliu Coposu şi 
ing. Mironescu la domiciliul lui Dinu Brătianu. 

La ora 13,10 a plecat de aici, la masă, la restaurantul 
Mon Jardin, însoţit de Coposu şi Aurel Leucuţia. 

La ora 15,15 au plecat de la restaurant în str. Sfinţilor 
nr.10, unde luliu Maniu a fost vizitat de Romulus Boilă Jr., 
Domocoş, Ghiţă Pop, Pap Halipa, Virgil Solomon, Comandor 
Coşoveanu, av. Retruşca şi av. Maldarescu. 

La ora 18,15 i-a făcut o nouă vizită lui Dinu Brătianu la 
domiciliul acestuia, care a durat până la ora 19,40 când s-a 
înapoiat în str. Sfinţilor. 

În intervalul cât a lipsit de la domiciliu său, Iuliu Maniu nu 
a fost căutat de Radu Cioculescu, Vasile Serdici, Cezar 
Simionescu, dr. Jovin şi av. Stănescu. 

La ora 21,50 luliu Maniu însoţit de Corneliu Coposu a 
părăsit domiciliul său din str. Sfinţilor, ducându-se în Splaiul 
Unirii, nr.5. 

2. Mihail Popovici în cursul zilei nu a fost vizitat la 
domiciliul său de nici o persoană politică. 

Tot timpul a fost plecat din oraş, fără a se putea stabili 
unde anume. 

In cursul nopţii a dormit în capitală. 

3. Av. N. Penescu nu a fost vizitat de nici o persoană 


549 


politică la domiciliul său. La ora 17, a vizitat pe luliu Maniu. 
4. Ion Mihalache se află la Dobrești. 
5. Dinu Brătianu a venit în capitală în cursul 
dimineţii şi la ora 12,25 a fost vizitat de luliu 
Maniu. 
În cursul după amiezii a primit vizite neânsemnate iar la 
ora 18,15 a fost din nou vizitat de luliu Maniu. 
La ora 20 a plecat cu maşina la Florica, de unde urmează 
să se înapoieze a doua zi dimineaţa. 
6. Gheorghe Tătărăscu se află la Poiana - Gorj. 
7. Mihail Ralea în ziua de 17 august a.c. a plecat din 
Sinaia cu o maşină 
neidentificată, însă până în prezent nu şi-a făcut apariţia în 
capitală. 
8. Petre Pandea în ziua de 17 august a.c. se găsea în 
Bucureşti. 
9. N.D. Cocea este plecat la Sighişoara. 
10.Laurenţiu Pătrăşcanu nu şi-a făcut apariţia la 
nici unul din domiciliile cunoscute în Capitală. 


Comunicat: 

Subsecretariatului de Stat al Afacerilor Interne 
Direcţiunea Generală a Poliţiei 
Inspectoratul General al jandarneriei 
Serviciul Special de Informaţii 


ASRI, fond „d”, dosar nr. 6119, f. 39-40. 


265. 
1944 august 20. Zvon din mediile PNȚ, cules de sursa „K-5”, 
privind o formulă guvernamentală cu luliu Maniu premier şi 
mareşalul lon Antonescu comandant al armatei. 


Secţia CI 


[ZVON] 


550 


În rândurile Partidului Naţional Ţărănesc circulă, cu 
insistenţă, zvonul după care vechea formulă a unui guvern 
Maniu cu dl mareşal Antonescu comandant suprem al 
armatelor ar fi actuală, de astădată fiind acceptată şi de dl 
Mareşal. 

Se pare că această formulă este mult agreată de membrii 
partidului, deoarece dl Maniu nu posedă armata şi în 
momentele actuale forța militară este cu atât mai necesară 
pentru păstrarea ordinii interne. 

Formula militară este - se spune - chiar în atare măsură 
acceptată de dl Maniu, că d-sa sugerează formarea unui 
guvern de militari de nuanţă democrată dar care, prin 
fermitatea lui, să contracareze încercările de turburare ce, 
eventual, s-ar încerca de către comunişti şi căror turburări 
partidul nu le poate face faţă, gărzile sale ţărăneşti fiind abia 
în faza lor romantică. 


ANIC, Fond PCM-SSI, dosar 3/1944, vol. II, f. 304. 


266. 
1944 august 21. Notă a SSI despre întâlnire lui Iuliu Maniu cu 
Mihail Ghelmegheanu şi Titel Petrescu. 


NOTĂ 
Din cercurile politice 


1. Maniu l-a primit de curând pe Mihail Ghelmageanu cu 
care a avut o lungă conversaţie. 

Ghelageanu a exprimat dorinţa sa de a reveni în gruparea 
naţional-ţărănistă, ca „simplu soldat devotat şi fără veleităţi 
de şef de grup politic“. 

Maniu a lăsat unele speranţe în această privinţă lui 
Ghelmagean, însă după aceea a declarat lui Ilie Lazăr - care 
se arăta indignat - că în calitatea sa de şef de grupare 
politică primeşte pe toată lumea, fiindcă are principiul acesta 
şi fiindcă află uneori lucruri interesante. 

2. Maniu a avut acum câteva zile o conferinţă cu Titel 
Petrescu căruia i-a expus unele necesităţi financiare ale 


551 


social-democraţilor şi a cerut sprijinul grupării național- 
ţărăniste, pentru a i se acorda cu împrumut unele fonduri pentru 
reorganizare. 

Maniu, care-l apreciază pe Titel Petrescu pentru vederile 
sale politice moderate şi pentru informaţiile sale teoretice şi 
sociale, i-a promis sprijinul cerut. 

Discutându-se situaţia politică, Maniu l-a pus la curent pe 
Titel Petrescu cu unele informaţii primite în ultimul timp din 
Turcia şi Elveţia. 

Ambii au căzut de acord că trebuie să se facă toate 
eforturile pentru schimbarea actualelor directive politice ale 
ţării. 

Cu acelaşi prilej Maniu a declarat că „deznodământul“ nu 
mai poate întârzia şi că sper că ieşirea României din război 
se va produce până la sfârşitul lunii curente sau la începutul 
celei viitoare. 

3. La social-democraţi şi comunişti şi-a făcut loc ideea unei 
strângeri a rândurilor, în vederea unei colaborări mai intime. 

Această idee este consecinţa indicaţiilor constatate din 
străinătate, unde partidele comuniste şi socialiste manifestă 
tendinţa de apropiere şi chiar de fuziune. 

In gruparea comunistă ideea unei contopiri a 
organizaţiilor este bine privită şi găseşte un larg consens. 

In schimb, în gruparea social-democrată, s-au ridicat voci 
categorice împotriva unei contopiri între cele două grupări 
muncitoreşti de stânga. 

In afară de deosebirile fundamentale doctrinare la care 
unii fruntaşi socialişti, cum este dr. Ghelerter, nu vor să 
renunţe, sunt şi considerente de ordin politic practic, care se 
împotrivesc. 

Sunt opinii că dispariţia uneia dintre aceste grupări, care 
ar intra în compoziţia celeilalte, va lăsa un gol, care va tinde 
să fie umplut de agitatorii de meserie şi chiar de agenţi 
provocatori. 

Se continuă discuţiile, însă majoritatea fruntaşilor 
socialişti între care şi veteranul dr. Ghelarter, reclamă 
păstrarea fiinţei grupării social-democrate, iar nu fuziunea cu 
cea comunistă, păstrându-se o colaborare sinceră şi 
restrânsă. 


552 


ASRI, fond „d”, dosar nr. 6119, f. 51 — 52. 


267. 
1944 august 22. Notă primită de Grupa politică a SSI despre 
dorința lui luliu Maniu de a-l vedea pe Rege. 


DI Maniu a transmis Regelui prin intermediul doctorului 
Anghelescu dorinţa sa de a-l vedea. Acest lucru e confirmat 
chiar de către doctorul Anghelescu. El nu ştie însă dacă 
dorinţa dlui Maniu a fost satisfăcută până la sfârşitul 
săptămânii, deşi Regele a acceptat să dea urmare. 

Doctorul Anghelescu ştie că dl Maniu se duce la Rege cu o 
formulă de guvern tranzitoriu. E vorba de un guvern 
prezidat de mitropolitul Bălan şi din care fac parte câţiva 
generali în rezervă, primul preşedinte al Curţii de Conturi şi 
câţiva tehnicieni care au făcut parte din guvernul lorga. DI 
Maniu se gândeşte la dl Vâlcovici, lonescu Sineşti şi alţii. 

Acest guvern ar avea misiunea limitată de a semna 
armistițiul, de a reintroduce Constituţia şi a abroga o serie 
de legi ale regimului Antonescu Apoi, acest guvern se va 
retrage pentru a face faţă unui regim. 

În ce priveşte guvernul viitor, di Maniu e de părere că 
partidele politice trebuie să fie reprezentate în proporţia 
popularității de care se bucură în ţară. DI. Maniu spune că, 
comuniştii vor avea a fi reprezentaţi şi ei în acest guvern, 
însă numai cu comunişti care se găsesc în acest moment în 
tară. 


Arh. SRI, fond „d”, dosar nr. 4409, f. 89-90. 

268. 
1944 august 22. Notă primită de SSI privind opiniile lui 
Constantinescu-laşi despre situația politică din România şi 


intenţiile comuniştilor. 


NOTĂ 


553 


Comuniştii sunt nemulţumiţi de modul cum se pregăteşte 
opoziţia unită pentru a face faţă evenimentelor. 
Constantinescu-laşi critică pe dl Maniu care crede că totul se 
va petrece de la sine fără s fi nevoie de măsuri energice şi 
de curaj din partea partidelor politice. Dacă dl Maniu crede 
astfel atunci se înşeală. In ce priveşte pe comunişti ei sunt 
gata să iasă la momentul oportun în stradă. Constantinescu- 
laşi spune că acţiunea de pregătire a maselor muncitoreşti la 
Bucureşti a fost dusă la bun sfârşit şi că poate conta fără nici 
un fel de rezervă pe lucrătorii de la CFR, STB Malaxa şi alte 
întreprinderi mari. 


Arh. SRI, fond „„d”, dosar nr. 4409, f. 96. 


269. 
1944 august 22. Notă primită de SSI despre opiniile fruntaşului 
comunist Lucrețiu Pătrăşcanu privind evoluţia frontului. 


NOTĂ 


Pătrăşcanu e de părere că nu ne găsim încă în faţa 
ofensivei sovietice de mari proporţii. Acţiunea militară care 
se desfăşoară acum are obiective militare. E vorba numai de 
ocuparea Basarabiei şi a unei părţi din Moldova. Aceasta 
pentru a înlesmi unele soluţii politice. 

E vorba despre constituirea unui guvern democrat cu 
elemente de la Moscova şi cu oameni politici care nu au 
plecat din Moldova şi din Basarabia. De asemenea, nu e 
deloc exclusă intrarea în arenă a generalilor şi ofiţerilor 
superiori români care se găsesc prizonieri în Rusia. 


Arh. SRI, fond „d”, dosar nr. 4409, f. 95. 
270. 
1944 august 22. Raport al Prefecturii Poliţiei Capitalei, primit de 


SSI, în legătură cu supravegherea principalilor lideri politici. 


PREFECTURA POLIŢIEI CAPITALEI 


554 


Activitatea oamenilor politici în ziua de 21 august 1944 
1. luliu Maniu se află la Braşov. 
2. Mihail Popovici a sosit în capitală, plecând imediat la Buftea. 
3. Av. N. Penescu se află la Buda - Ilfov. 
4. lon Mihalache se află la Dobreşti. 
5. Dinu Brătianu se află la Florica. 
6. Gheorghe Tătărăscu se află la Poiana-Gorj. 
7. Mihail Ralea nu s-a reîntors de la Sinaia. 
8. Pandrea Petre în ziua de 21 august a.c. a fost în Bucureşti. 
9. N.D. Cocea nu s-a reîntors de la Sighişoara. 
10. Laurenţiu Pătrăşcanu nu şi-a făcut apariţia în Capitală. 


Comunicat: 

Subsecretarul de Stat al Afacerilor Interne 
Direcţia Generală a Poliţiei 
Inspectoratul General al Jandarmeriei 
Serviciul Special de Informaţii 


Arh. SRI, fond „d”, dosar nr. 6119, f. 67. 


271. 
1944 august 22. Notă a SSI despre momentul stabilit de 
grupurile politice de a trece la acţiune pentru salvarea ţării. 


Din cercurile politice 


1. Noua ofensivă sovietică pe frontul din Moldova a 
provocat o vie frământare în cercurile politice. 

Atât la Sinaia cât şi la Bucureşti ofensiva sovietică este 
privită ca fiind de natură să limpezească o serie de probleme 
interne ce se găseau de luni în directă sau indirectă 
dependenţă de înaintarea Armatei Roşii. 

La naţional-ţărănişti se spune că Maniu are soluţiile 
pregătite de acord cu ceilalţi conducători ai opoziţiei 
democrate şi că aceste soluţii urmează să fie puse în 
practică peste puţin timp. 

Cercurile menţionate relatează că Maniu este de părere că 
pericolul primei reacţii germane în ţară nu mai poate fi pus 


555 


acum în discuţie şi că în momentul când trupele sovietice se 
vor găsi în faţa liniei Galaţi - Focşani germanii nu se vor mai 
putea gândi să acţioneze energic în interiorul ţării. 

Acest moment - susţin maniştii - va putea fi folosit, fără 
risc, de către grupurile democrate pentru a trece la acţiune. 
În acelaşi mod văd lucrurile şi liberalii. 

Liberalii mai afirmă că se pregăteşte un demers al 
opoziţiei pe lângă dl mareşal Antonescu, pentru a găsi cu un 
ceas mai devreme soluţia în ce priveşte vieţile ostaşilor de 
pe front care se risipesc fără şanse de succes. 

Opoziția unită va propune ca în ceasul al doisprezecelea 
să se lase grupărilor politice sarcina de a salva ce mai este 
de salvat. 

Comuniştii consideră situaţia în alt fel, susţinând că nu ne 
găsim în faţa unei mari ofensive, ci că este vorba de o 
situaţie de rectificare de front, cu scop limitat, care are, însă, 
şi un caracter politic. 

Pătrăşcanu, care de câtva timp a reluat contactul cu unii 
partizani susţine că este vorba de ocuparea unei părţi din 
Moldova inclusiv laşul, pentru a se putea constitui guvernul 
democrat al elementelor, care în prezent se găsesc la 
Moscova. 

De asemenea, susţine că nu este exclusă intrarea în joca 
ofiţerilor superiori, prizonieri în URSS şi câştigaţi de Moscova. 
De asemenea, susţine că nu este exclusă intrarea în joc a 
ofiţerilor superiori, prizonieri în URSS şi câştigaţi de Moscova. 

În ce priveşte cercurile de dreapta, acestea cred că până 
la urmă situaţia se va ameliora şi că ultimul cuvânt îl vor 
avea tot germanii. 

Gigurtu, Cuza şi ceilalţi susţin că atitudinea României în 
faţa noilor evenimente trebuie să fie de aşteptare, 
continuând în acelaşi timp cu respectarea angajamentelor 
faţă de Germania. 

Legația germană din Bucureşti - declară Gigurtu - este 
foarte atentă la toate zvârcolirile grupărilor democrate din 
România, iar Reichul este îndeajuns de puternic pentru a 
reacţiona prompt, în cazul în care s-ar încerca ceva. 

2. Cercurile democratice româneşti au fost informate că 
secretarul Legaţiei suedeze din Ankara a scris unei rude a sa 


556 


din Bucureşti, săptămâna trecută, o scrisoare, care a fost 
arătată şi lui Maniu. 

Scrisoarea afirmă între altele că misiunea lui Barbu Ştirbey 
a fi pe punctul de a eşua şi că România se găseşte în acest 
moment izolată. 

Totuşi, diplomatul suedez îşi sfătuieşte ruda, că dacă va fi 
să se producă ocupaţia sovietică la Bucureşti, să rămână în 
România, fiindcă va fi mai bine aici ca în altă parte. 

Textul acestei scrisori, socotită de cercurile menţionate e 
autentică, a produs o impresie profundă în rândurile celor din 
jurul lui Maniu, cât şi a celorlalte care au luat cunoştinţă de 
ea. 

Începerea ofensivei sovietice spre România este explicată 
de aceste cercuri astfel: 

- sau este vorba de o ofensivă generală pe întregul front, 
de la Nord şi până la Marea Neagră, care trebuie să fie 
decisivă împotriva germanilor; 

- sau este vorba de declararea ofensivei în această 
regiune din cauza dificultăţilor din restul frontului, unde 
germanii ar încerca o rezistenţă dârză; 

- sau este vorba de o încercare cu caracter decisiv pentru 
obţinerea unor rezultate politice, având în vedere 
întârzierea în adoptarea unei hotărâri de către factorii 
politici din România 

În orice caz, se socoteşte săptămâna în curs ca 
excepţional de importantă pentru desfăşurarea 
evenimentelor. 


ASRI, fond „d”, dosar nr. 6119, f. 55-57. 


272, 
1944 august [22]. Notă a SSI pe marginea unui zvon despre un 
pretins apel al liderilor opoziției democratice, luliu Maniu şi 
C.I.C. [Dinu] Brătianu, către mareşalul lon Antonescu. 


O scrisoare semnată de dnii Maniu şi Dinu Brătianu a fost 
trimisă marţi seară dlui Mareşal. 
In această scrisoare se arată că: 
1. DI mareşal, ne-ascultând sfaturile ce i s-au dat, s-a 


557 


încărcat de răspundere singur. 

2. Germania a fost înfrântă şi sacrificiile României au 
fost zadarnice. 

3. România nu va putea schimba situaţia ajutând din nou 

Germania, în schimb va suporta consecinţele victoriei 
bolşevice. 
___ In consecinţă, dnii Maniu şi Brătianu cer dlui Mareşal: 
„Întrucât nimeni nu-şi poate lua răspunderea situaţiei de azi, 
dl Mareşal e poftit să rupă legăturile cu Germania şi să 
declare România stat nebeligerant, comunicând aceasta şi 
Aliaților americani - englezi. 

Dacă nu face acest lucru, e invitat să comunice 
M.S.Regelui situaţia şi să lase locul unui alt guvern, spre a 
se rezolva ceea ce se mai poate salva”. 

Scrisoarea a fost transmisă azi dimineaţă, ora 10, dlui 
Churchill, prin Legația suedeză. 

- S-a comunicat personal scrisoarea şi lui Tanrioer. 

- Se confecţionează afişe antigermane, cu somaţia la 
demisie la adresa dlui Mareşal. Atenţie la tipografii. 

Se proiectează două lucruri: 

Dacă în 8 zile nu se produce nici un gest al Mareşalului, în 
sensul scrisorii trimise, dsa şi Dinu Brătianu vor face demers 
pe lângă Rege să ia iniţiativa situaţiei. 

Paralel, lucrează la bruscarea situaţiei cu concursul unor 
generali. Se aşteaptă terminarea chemărilor sub arme. Nu e 
vorba de generali proeminenţi, ci de unii care inspiră azi 
Mareşalului deplină încredere. DI. Maniu nu doreşte generali 
care au ambiţii personale, ci oameni care, exercitând efectiv 
o comandă, dispun de forţă şi împărtăşesc ideile D-sale. 

Cred că în 4-5 zile vom şti pe unul din ei. 

- DI Mareşal şi M. Antonescu urmau să plece azi la 

Fuhrer; vor pleca mâine. 

- Au fost arestaţi legionari în provincie. 

- Se crede că Mareşalul îşi va întări guvernul cu câţiva 

generali germanofili. 


ASRI, fond „y”, dosar nr. 40 010, vol. 34, f.83-84. Document publicat şi de Gh. Buzatu; 
Corneliu Bighineţ (coordonatori) în Arhivele secrete, secretele arhivelor, vol. II, 
Editura Mica Valahie, Bucureşti, 2005, p. 298-299. 


558 


273; 
1944 august 22. Notă a SSI despre demersurile iniţiate de liderii 
grupărilor politice pentru salvarea ţării. 


NOTĂ 


În ultimele două zile (20 şi 21 august), am desprins 

următoarele: 

Declanşarea ofensivei sovietice pe frontul dintre Siret şi 

Nistru a dat indicaţia certă opoziţiei că faza finală a început. 

În conciliabulele ce au avut loc între luliu Maniu, Dinu 
Brătianu şi ceilalţi fruntaşi ai blocului democratic, s-a luat în 
considerare necesitatea impetuoasă de a se trece fără 
întârziere la înfăptuirea dezideratelor ce stau la baza 
apropierii formațiunilor politice democrate, pentru salvarea 
ţării. 

S-a hotărât ţinerea unui contact permanent cu Coroana, 
în care scop s-a propus M.S. Regelui venirea la Bucureşti. 

Majestatea sa a venit în Capitală în noaptea de 20-21 august a.c. 

Pentru azi, 22 august, s-a convocat un consiliu al cartelului democratic, 
pentru adoptarea unor decizii definitive. 

Există credinţa fermă că Maniu va renunţa la pretenţiile 
ca armistițiul să fie semnat de militari, pentru a accepta să 
semneze clauza privitoare la Basarabia şi Bucovina. 

Modul în care se desfăşoară luptele pe frontul laşilor, 
atitudinea germanilor pe front şi starea de spirit cadrelor 
armatei noastre, îndrituiesc pe fruntaşii opoziţiei să creadă 
că se găsesc în asentimentul poporului român, cerând 
încetarea cu nu ceas mai devreme a războiului cu ruşii. 

Atitudinea germanilor pe front, unde armatele lor s-ar 
găsi în vagoane de cale ferată, după unii pentru a fii 
transportate la locul bătăliei, după alţii pentru a părăsi linia 
frontului. 

Părerile în tabăra opoziţiei pot fi împărţite: 

- unii fruntaşi politici susţin că, de îndată ce frontul se 
va apropia de Milcov, trebuie anunţată încheierea 
armistiţiului cu ruşii, prin numirea unui guvern la 
Bucureşti, cu mandat din partea M.S. Regelui Mihai — 


559 


aceasta în ipoteza că mareşalul Antonescu n-ar fi 
până atunci de acord să proclame el această situaţie; 

- alţi fruntaşi politici cred că frontul va rezista cel 
puţin pe liniile de la Vaslui şi de la Nămoloasa - 
Brăila, unde nemţii vor încerca o rezistenţă. Şi atunci 
s-ar putea repeta situaţia din Finlanda, unde 
armatele sovietice nu au mai putut înainta şi au fost 
oprite, acolo unde se găsesc şi acum; 

- în fine, sunt unii fruntaşi politici care cred că 
acţiunea militară sovietică este cu un evident 
caracter politic, urmărind precipitarea evenimentelor 
la Bucureşti; 

În majoritatea lor, însă, fruntaşii politici ai opoziţiei sunt 
de acord că evenimentele militare vor lua în câteva zile un 
ritm care nu va mai permite nici o întârziere, decât dacă se 
adoptă ultima şansă de salvare a ţării, printr-un acord 
binevoitor cu ruşii. 

Sunt foarte puţini oameni politici şi chiar militari care să 
mai creadă în rezistenţă. 

Pentru azi, 22 august 1944, sunt anunţate diferite 
conciliabule între oamenii politici democrați, care vor lua 
probabil hotărâri definitive. 


ASRI, fond „d”, dosar nr. 6119, f. 65-66. 


274. 
1944 august 23. Notă a SSI privind activitatea politică a lui luliu 
Maniu. 


NOTĂ 
Din cercurile politice 


1. În rândurile naţional-ţărăniştilor apropiaţi conducerii 
grupării se discută că Maniu, cu prilejul ultimei sale călătorii 
în Ardeal, a luat contact la Sibiu cu generalul H. Cihosky, cu 
care a discutat timp de trei ore într-o cameră a Hotelului 
Bulevard. 

Asupra celor discutate nici apropiații lui Maniu nu posedă 
detalii, însă se relevă la naţional-ţărănişti că ori de câte ori 


560 


preşedintele acestei grupări socoteşte că situaţia frontului 
este de natură a influenţa asupra mersului evenimentelor 
politice, obişnuieşte a se consulta cu militari superiori, în 
special cu cei care au deţinut funcţii înalte în Armată. 

După această întrevedere, Maniu a plecat la Braşov, de 
unde şi-a continuat drumul spre Sinaia, ajungând aici în după 
amiaza de 21 august a.c., împreună cu Leucuţia şi precedat 
de Ilie Lazăr, care sosise cu câteva ore înainte. 

Maniu a descins la vila doctorului Jovin, unde a fost imediat vizitat de 
avocatul Virgil Venianin şi Titel Petrescu. 

In dimineaţa de 22 august a.c. Maniu a sosit la Snagov, 
împreună cu Leucuţia, iar după un sfert de oră a sosit şi dr. 
Jovin. 

Către prânz a sosit la Snagov şi Mircea Cancicov, iar după 
amiază Maniu a plecat la Bucureşti, unde a fost vizitat la 
domiciliul său de numeroşi oameni politici. 

Printre cei care l-au vizitat au fost: Mihalache împreună cu 
Virgil Solomon, dr. N. Lupu, Vasile Serlici cu Relu Măldărăscu, 
Ciudin, Coposu cu contele de Gatterburg, Penescu cu Mihai 
Popovici; Emil Socor, Ghiţă Popp, generalul Iliescu, ing, 
Mironescu cu Domocoş, Romulus Boilă, M. Sturza, R. 
Cioeulescu şi R. Xenopol. 

Către seară Maniu a făcut o vizită de trei sferturi de oră la 
domiciliul lui Barbu Ştirbey, după care a mai făcut o vizită de 
aproape jumătate de oră ing. Vasilescu. 

Masa de seară a luat-o la dna Madgearu, iar noaptea a 
dormit la Romulus Pop. 

In afară de aceste consfătuiri ale lui Maniu, generalul 
Rădescu a convocat, la rândul său, o serie de ofiţeri de 
rezervă, iar grupul lui Tătărescu, de asemenea, a fost 
convocat, fiind invitaţi şi cei din grupul lui Ralea. 

2. In rândurile opoziţiei nu există un deplin acord cu 
privire la ofensiva sovietică, sensul acesteia şi posibilităţile 
de dezvoltare pe teritoriul românesc. 

Cercurile de stânga îşi exprimă credinţa că nu este vorba 
de ofensiva decisivă împotriva României, ci de o acţiune cu 
obiective limitate la cucerirea laşului, a poziţiilor de 
securitate spre sud, precum şi la cucerirea unor poziţii de 
plecare pe linia frontului, mai avantajoase. 


561 


Cercurile de stânga cred că acţiunea sovietică tinde să 
creeze climatul necesar unor soluţii politice la Bucureşti, care 
încă întârzie. 

În eventualitatea însă că nu se vor produce evenimentele 
aşteptate, într-un timp scurt, cercurile menţionate anunţă 
fapte despre care pretind că ar fi excepţional de importante, 
din partea sovieticilor. 

În primul rând este de aşteptat formarea unui guvern 
român „de eliberare”, la laşi, cu elemente politice, 
intelectuale, muncitoreşti şi militare care se găsesc în URSS. 

În al doilea rând, în cazul întârzierii unor decizii pe care să 
le ia lumea politică din Bucureşti, pretinde că se va dezlănţui 
ofensiva rapidă şi decisivă, pe scară vastă, printr-o 
debarcare la Constanţa şi învăluire a Bucureştiului. 

În acest al doilea caz se mai anunţă că vor intra în 
acţiune la Constanţa trupele româneşti instruite în URSS şi 
puse sub comanda unor ofiţeri superiori români. 

Cercurile politice de stânga îşi exprimă convingerea că 
momentul adoptării unei hotărâri la Bucureşti a sosit şi că nu 
va trebui pierdut, fără riscul periclitării înţelegerii cu URSS. 

3. La secretariatul naţional-ţărănist se exprimă teama că 
guvernul sovietic să nu instaureze la laşi un guvern 
provizoriu, al cărui rol va fi de a recunoaşte Sovietelor 
concesiile cerute de acestea, de a recruta trupe care să lupte 
alături de URSS şi să monopolizeze în viitor controlul vieţii 
politice româneşti, în timpul ocupaţiei. 

Informaţiile acestea au parvenit secretariatului prin 
Legația turcă şi au produs o adâncă îngrijorare, întrucât se 
întrevede dorinţa sovietică de a reacţiona la pasivitatea 
grupărilor democratice din ţară. 

Cu toate că unii fruntaşi văd în aceste informaţii un 
„Şşantaj” sovietic pentru a impulsiona o acţiune, totuşi este 
posibil să influenţeze atitudinea democraţilor în cursul zilelor 
viitoare. 


ASRI, fond „d”, dosar nr. 6119, f. 71-73. 


562 


275. 
1944 august 23. Notă primită de Grupa Politică a SSI, de la 
Prefectura Poliției Capitalei, despre activitatea oamenilor politici din 
ziua precedentă. 


Prefectura Poliției Capitalei 


Activitatea oamenilor politici în ziua de 22 august 1944: 

1. luliu Maniu a venit în Capitală de la Snagov la ora 
16,30 însoţit de Aurel Leucuţia. In lipsa sa de la domiciliu a 
fost vizitat în cursul dimineţii de: Vasile Serdici şi Virgil 
Solomon şi dna Alice Sturza. 

După amiaza a fost vizitat la ora 16,30 de lon Mihalache 
şi Virgil Solomon, care a plecat la ora 17. 

Între orele 16,40 — 17,25 luliu Maniu a fost vizitat de dr. N. 
Lupu, Ciudin, contele de Kattenbourg, Ghiţă Pop, Coposu, 
gen. lliescu din Jandarmi, comandor Coşoveanu, ing. 
Mironescu şi Domocoş  Boila-junior, Mihail Sturza, Radu 
Cioculescu şi Radu Xenopol. 

La ora 19,20 Iuliu Maniu însoţit de ing. Mironescu au plecat la 
domiciliul lui Barbu Ştirbey din calea Victoriei, unde au 
rămas până la ora 20,20 când au plecat la ing. Vasilescu din 
Palatul Mica. 

La ora 20,45 au plecat în str. Vasile Conta la dna Virgil Madgearu, unde 
se crede că au luat masa şi la ora 22 luliu Maniu a plecat în 
Splaiul Unirii, nr.5, unde a dormit peste noapte. 

2. Mihail Popovici a venit în capitală la ora 8,40 
descinzând la domiciliul său din str.Sofia, nr.22, de unde 
imediat a plecat în oraş, revenind la ora 10,20 însoţit de 
av. Maldarescu. 

La ora 18,30 a fost vizitat de ziaristul Ganea. 

3. lon Mihalache şi dr. Lupu au venit în capitală de la 

Topoloveni în cursul 
după amiezii. 

Între orele 16,25 — 16,55 Ion Mihalache a vizitat pe Iuliu Maniu, la 
ora 17 a fost la Palat la ora 17,45 a revenit la domiciliul lui 
luliu Maniu, de unde după o jumătate de oră a plecat cu dr. 


563 


N. Lupu. Au trecut pe la domiciliul lui Barbu Ştirbey din Calea 
Victoriei şi la 19,20 au plecat din capitală cu direcţia Snagov. 
Din informaţiile ce deţinem, reiese că lon Mihalache a revenit 
în capitală la ora 20,40 şi a fost primit în audienţă de dl. 
mareşal - conducător la preşedinţia Consiliului de Miniştri. 

După aceasta s-a înapoiat la Snagov, de unde este 
aşteptat să revină în Capitală în cursul dimineţii de 23 
august a.c. 

4. Av. Penescu nu a fost vizitat de nici o persoană politică 
atât la domiciliul 
său cât şi la societatea de chibrituri. 

La ora 17,15 însoţit de Mihail Popovici au vizitat pe luliu 
Maniu, unde au rămas până la ora 18. 

La ora 22 a plecat cu maşina la Buftea. 

5. Dinu Brătianu se află la Florica. Era de aşteptat să 
sosească în capitală în seara zilei de 22 august a.c. la orele 
18, fiind chemat de luliu Maniu, totuşi nu a venit. 

6. Gh. Tătărăscu se află la Poiana - Gorj şi este aşteptat 
să vină în capitală în cursul zilei de 23 august a.c. 

7. Mihail Ralea se află la Sinaia. 

8. Pandrea Petre în ziua de 22 august a.c. se găsea în 
Bucureşti. 

9. N.D. Cocea nu s-a reîntors de la Sighişoara. 

10. Laurenţiu Pătrăşcanu în ziua de 22 august a.c. nu şi-a 
făcut apariţia la nici unul din domiciliile cunoscute în 
Capitală. 


Comunicat: 

Subsecretariatului de Stat al Afacerilor Interne 
Direcţiunea Generală a Poliţiei 
Inspectoratul General al jandarneriei 
Serviciul Special de Informaţii 


ASRI, fond „d”, dosar nr. 6119, f. 77-79. 


276. 
1944 august 26. Notă a SSI difuzată Preşedinţiei Consiliului de 
Miniştri şi Ministerului de Interne despre: întâlnirea dintre 
Gheorghe Tătărescu şi Mihail Ralea; încercarea de coagulare 


564 


a unui bloc unitar al dreptei; misiunea primită de Istrate 
Micescu de a elabora o nouă Constituţie. 


NOTĂ 
Informaţii politice interne 


1. Tătărescu a avut de curând o întrevedere cu Ralea, 
cu care prilej au stabilit următoarele: 

Socotesc necesară existenţa unor grupări politice 
puternice de stânga, atât din punct de vedere intern, cât şi 
din punct de vedere extern. 

Ambii doresc o colaborare sinceră cu social-democraţii şi 
comuniştii, cărora le vor da tot concursul material şi moral. 

Intrucât au informaţii că naţional-ţărăniştii şi liberalii 
doresc să exploateze, în actuala conjunctură internaţională, 
cele două grupări de stânga, urmând a le retrage 
colaborarea în momentul păcii, Ralea şi Tătărescu le oferă de 
pe acum o bază de colaborare precisă şi un număr de 
portofolii importante într-un cabinet comun. 

Doresc să facă schimb de informaţii cu cele două grupări 
de stânga şi să colaboreze la colectarea acestor informaţii, 
atât în ţară cât şi în străinătate. 

Îşi iau angajamentul unui armistițiu politic pe timp de 5 
ani după semnarea păcii, în care timp nici una din grupări să 
nu se atace, acord ce va putea fi prelungit la infinit prin 
tacită reconducţie. 

In cercurile din preajma lui Tătărescu se afirmă că acesta 
ar fi luat o ofensivă generală internă, căutând să desprindă 
de liberali şi naţional-ţărănişti pe aliaţii socotiți temporari ai 
acestora. 

2. |n seara de 21 august a.c., a avut loc o conferinţă a 
câtorva fruntaşi ai dreptei, în cursul căreia s-a examinat 
situaţia internă în lumina ultimilor informaţii. 

Conferinţa a avut loc în afara Capitalei, la proprietatea 
doctorului Ilie Rădulescu, de lângă Snagov, fără participarea 
elementelor legionare. 

La această conferinţă s-a manifestat, între altele, şi 
nemulţumirea pentru dificultăţile ivite la creiarea blocului 


565 


intern unitar al dreptei. 

3. Istrate Micescu a declarat că a primit mandatul să 
lucreze la redactarea unei Constituţii, în locul celei din 1938 
a fostului Rege Carol al II-lea. 

Constituţia recomandată lui Micescu urmează să se 
inspire don cea dată ţării în 1923 de către Brătianu. 

De asemenea, Micescu a declarat că a primit mandatul să 
lucreze la elaborarea unui Decret de anulare a tuturor 
decretelor-legi date de la 1940 până acum. 

Micescu a refuzat să precizeze de la cine a primit acest 
mandat. 


ASRI, fond „d”, dosar nr. 6119, f. 80-81. 


277. 
1944 august 28. Notă a SSI, difuzată Preşedinţiei Consiliului de 
Miniştri, Ministerului de Interne şi Marelui Stat Major, despre 
activitățile politice desfăşurate de Gheorghe Tătărescu, 
Mihail Ralea şi Micaela Catargi. 


NOTĂ 


1. Gheorghe Tătărescu nu se arată descurajat de faptul că 
nu a putut face parte din actualul guvern. 

Intimii săi răspândesc că Tătărescu era încredinţat 
dinainte că nu va aduce aportul său noii formaţiuni de 
guvern. 

Georghel Gheorghiu, unul dintre intimii săi, afirmă faţă de 
persoanele cu care ia contact, că Tătărescu are totuşi 
pregătită o formulă guvernamentală şi că intenţionează să o 
supună Suveranului. 

De asemenea, apropiații săi discută că Tătărescu lucrează 
la un nou memoriu, pe care îl va transmite şefilor de partide 
şi îl va difuza în cercurile politice. 

2. Mihail Ralea, văzând că cu toate eforturile depuse nu 
poate fi acceptat în „Blocul Naţional Democratic” a făcut o 
nouă încercare pe lângă ing. Tudor lonescu, unul din 
îndrumătorii fostei fracțiuni iunianiste, pentru a-l ralia la o 
acţiune comună. 


566 


Ing. T. lonrscu, pe lângă care Ralea a mai făcut de curând 
şi alte demersuri, a refuzat şi acest demers, afirmând că 
rămâne deocamdată în expectativă. 

3. Micaela Catargi, cunoscută prin orientarea sa carlistă 
se află în prezent la Sinaia, unde domiciliază la fratele său, 
Barbu Catargi, şi unde lucrează la un volum de memorii 
politice. 

Prima parte a lucrării sale tratează despre evenimentele 
pînă la războiul balcanic, partea a doua se referă la epoca 
până la războiul mondial şi restaurarea fostului rege Carol al 
II-lea, ai ultima parte tratează despre domnia acestuia şi se 
încheie cu regimul mareşalului Antonescu. 

Micaela Catargi intenţionează să publice curând lucrarea 
sa, întregindu-şi manuscrisul cu evenimentele anului 1944. 

Lucrarea — în anumite pasagii — va încerca o justificare politică a 
fostului rege Carol al II-lea. 


ASRI, fond „d”, dosar nr. 6119, f. 84-85. 


278. 
1944 august 30. Notă a SSI difuzată Preşedinţiei Consiliului de 
Miniştri, Ministerului de Interne şi Marelui Stat Major, privind 
autodizolvarea Mişcării legionare şi acţiunile politice ale 
grupării liberale conduse de Gheorghe Tătărescu. 


NOTĂ 
Informaţii politice interne 


1. Autodizolvarea grupării legionare şi schimbul de 
scrisori dintre domnii miniştri luliu Maniu şi Comăniciu a 
reţinut atenţia cercurilor politice. 

Gruparea cea mai afectată de această manifestare a 
legionarilor din ţară a fost aceea a lui Gheorghe Tătărescu, 
care socoteşte faptul deosebit de important. 

Georgel Gheorghiu a declarat în seara de 29 august a.c. când s-a ştiut în 
cercurile politice despre acest fapt, că „preşedintele 
Partidului Naţional-Ţărănesc înţelege să-şi organizeze în 
acest mod, prin captarea fostelor elemente legionare, o 


567 


fracțiune dinamică cu care să contrabalanseze acţiunea atât 
de vie a Partidului Comunist“. 

„Maniu - a spus Gheorghiu - ar aprecia în mod deosebit 
dinamismul şi spiritul de organizare ce domină cadrele 
legionare şi ar dori să utilizeze aceste calităţi politice în 
folosul consolidării Partidului Naţional-Ţărănesc“. 

Capitolul este consemnat de gruparea lui Tătărescu, care 
înţelege să-l rezerve pentru campania electorală, socotită 
inevitabilă în toamnă. 

Fruntaşii din jurul lui Tătărescu declară că, în ipoteza 
menţinerii până la urmă a formulei de uniune democratică 
numai la cele patru partide care se găsesc astăzi la guvern, 
Tătărescu va trece la gruparea tuturor celorlalte formaţiuni 
politice şi personalităţi independente, în jurul său, în vederea 
alegerilor ce vor veni. 

Sunt încă voci, însă, care speră încă, în gruparea lui 
Tătărescu, la o împăcare cu Partidul Liberal de sub şefia dlui 
Dinu Brătianu, fie în cazul trecerii acestei şefii doctorului 
Costinescu fie printr-o campanie vehementă împotriva lui 
Gheorghe Brătianu, socotită una din pedicele cele mai 
importante în calea realizării acestei uniuni între liberali. 

2. Imediat după schimbarea de regim gruparea liberală 
din jurul lui Tătărescu decisese completa expectativă până la 
concretizarea politică generale a guvernului Blocului Naţional 
Democrat. 

Acum, însă, se desemnează la tătărescieni o tendinţă de 
părăsire a acestei expectative. 

Explicaţia schimbării atitudinii, care a coincis cu intrarea 
armatelor sovietice în Bucureşti, este dată de amicii intimi ai 
lui Tătărescu, care arată că şeful grupării lor contează pe 
sprijinul factorului sovietic în continuarea acţiunii sale 
politice. 

În dimineaţa zilei de 29 august a.c. a avut loco 
consfătuire intimă a prietenilor lui Tătărescu, la care au 
participat Georgel Gheorghiu, Costel Tătăranu, Petre Bejan, 
Ion Nistor etc. 

S-a examinat situaţia creată de schimbarea regimului şi 
s-a decis apariţia imediată a unui mare cotidian liberal 
pentru susţinerea punctului de vedere al grupării de sub 


568 


şefia lui Tătărescu, precum şi subvenţionarea unuia sau mai 
multor ziare care apar sau vor apare în câtva timp pentru 
susţinerea organizaţiei tătăresciene. 

In eventualitatea că nu se va obţine autorizaţia de 
apariţie a cotidianului de partid intenţionat, se va recurge la 
editarea lui fără autorizaţie. 

De asemenea, s-a decis lansarea unui manifest către ţară, 
pentru explicarea atitudinii lui Tătărescu şi grupului liberal 
din jurul său etc. 

Au fost două păreri, în ce priveşte textul şi tonul acestui 
manifest, asupra căruia s-a căzut încă definitiv de acord. 

O părere, exprimată de foştii miniştri, cerea să se evite 
unele aprecieri la adresa guvernului realizat de M.S. Regele 
Mihai |, iar altă părere, a grupului de elemente tinere, cerea 
trecerea imediată la o acţiune de opoziţie şi critică. 

În faza finală a discuţiilor s-a decis ca prin acest manifest 
să se treacă la „lămurirea ţării“ asupra poziţiei lui Tătărescu 
faţă de problema armistițiului,  insistându-se asupra 
manifestărilor sale de acum câteva luni pentru încheierea 
păcii cu URSS, cât şi citarea demersurilor pe lângă Palat şi în 
străinătate, pentru ajungerea la rezultatul încetării războiului 
cu ruşii. 

Tătărescu a pretins că situarea sa în aflarea formulei de 
guvern care ar fi însemnat o largă şi reală uniune a tuturor 
forţelor existente democratice s-ar datora acţiunii lui 
Gheorghe Brătianu pe lângă dl ministru luliu Maniu. 

„Gheorghe Brătianu ar conduce de altfel, a spus 
Tătărescu, toate treburile politice ale fracțiunii liberale care 
participă la formula de guvernare a Blocului Naţional 
Democrat, deşi este un filo-german convins şi a avut 
atitudinea cunoscută până acum”. 

S-a decis întrunirea în continuare a comitetului liberal 
pentru săptămâna aceasta, spre a se începe lupta de 
afirmare categorică a grupului Tătărescu. 

S-a dat lui Georgel Gheorghiu şi Petre Bejan mandatul de 
a trata angajarea tiparului pentru oficiosul grupării şi luarea 
contractului cu ziariştii în vederea realizării deciziilor luate. 

3. Mihail Ralea a fost în dimineaţa de 30 august a.c. la 
tipografia „Adevărul”, unde a comunicat celor de la ziarul 


569 


„Libertatea” că Tătărescu este pe cale să scoată un ziar, dar 
că se loveşte de greutăţi în recrutarea personalului 
redacţional. 

4. Sebastian Şerbescu a hotărât  reapariţia 
„Semnalului”, în care scop s-a încheiat un contract cu 
tipografia „Dacia Traiană” 

Ziarul va reapare în ziua de 1 septembrie a.c., cu acelaşi 
titlu din trecut. 

Pe de altă parte, lon Totu, fost redactor la „Viitorul” şi 
fondator al ziarului „Semnalul”, pe care apoi l-a vândut lui 
Şerbescu, văzând că acesta din urmă nu se grăbeşte să 
reapară ziarul său, a luat hotărârea să utilizeze acest titlu. 

În consecinţă, în dimineaţa de 29 august a.c. a vizitat pe 
generalul  Constantinescu-Claps care conduce tipografia 
„Curentul”, comunicând acestuia că are aprobarea dlor 
miniştri Maniu şi Dinu Brătianu pentru apariţia ziarului 
„Semnalul” sub direcţia sa. 

Generalul Constantinescu a cerut lui Totu să aducă o 
scrisoare din partea dlor Maniu şi Brătianu. 


ASRI, fond „d”, dosar nr. 6119, f. 86 — 89. 


570 


INDICE DE PERSOANE 


A 
Alimănişteanu, Al.: | 47, 48, 
55; 

112. 
„Americanu” (agent acoperit): I 
303, 304. 
Angelescu, Constantin, dr.: I 45, 
53, 54, 220, 246, 264, 268. 
Anghelescu, Constantin: I 50, 124. 
Antonescu, Ion, I 18, 19, 41,43, 
44, 46, 47, 48, 49, 50, 53, 58,61, 
68, 69-72, 74, 75, 77, 18, 79,81, 
84, 85, 88, 89-91, 94, 98, 100, 
102, 108, 110, 117, 118, 120, 
126, 127, 128, 131, 134, 138, 
140-147, 151, 156, 161, 162, 
164, 165, 178, 179, 180, 182, 
185-187, 192, 195-203, 209-213, 
217, 219-221, 224, 228-231, 
233, 239, 244, 245, 249, 252- 
254, 257, 258, 260-265, 268, 
269, 273, 276, 277, 279, 283- 
285, 289, 290, 298, 300-304, 
309, 316, 319, 321, 322 
Antonescu, Maria: I 127. 
Antonescu, Mihai: I 47, 102, 127, 


131, 142, 145, 182, 222, 224, 
260, 261, 283, 290, 309, 317. 
Ardeleanu, Ion (istoric): I 83. 
Argetoianu, Constantin, dr.: I 252, 
311, 312. 
Arimia, Vasile(istoric): I 83. 
Arpad, (Rege al Ungriei), I 244. 
Averescu, Alexandru, 
mareşal: | 
79, 88, 181. 
Aznavorian, H.: 1 267. 


B 
Babu, Leonida: I 189. 
Babu, Spiru: I 189. 
Baciu: I 102. 
Banu, dr.: I 198. 
Bălan, mitropolit: | 277. 
Băltănoiu, Aurel, ing.: I 135. 
Bârcă, V. Gh.: | 284. 
Bârsan, Aurel: I 306. 
Belgea, Ion (legionar): I 156. 
Belu: I 189. 
Beneş, Eduard: | 56, 251. 
Benton: 1 211,217. 
Berthelot, Henri-Mathias, general 

francez: I 77. 

Beubacher: I 264. 


Bianu, Cornel: 1 227, 296. 
Bideanu, Augustin: I 204. 
„Bistriţeanu, M.”, 
acoperit): 
I 169. 
Bocu, Sever: I 126, 244, 273. 
Böhm, colonel german: I 309. 
Boilă, Romulus: | 314. 
Borcescu, Traian: It.-col., I 295. 
Borobaru (legionar): I 107. 
Bondoc, Nicolae (legionar): I 189. 
Botez, Al. (legionar): I 297. 
Botez, Iancu, prof.: I 301, 316, 
319. 
BoszOrmeny, av.: I 157. 
Brătianu, Bebe: I 53, 55, 112, 
113, 
132, 152, 220; 
Brătianu, Constantin |. C.: I 
18,41, 
46, 47, 48, 50, 52-54, 58, 59, 
117, 118, 124, 125, 141, 142, 
145, 147, 181, 191, 192, 196, 
197, 217-219, 228-230, 232, 
241, 246, 252, 253, 265, 267, 
268, 270, 272, 283-286, 298, 
316, 321, 322. 
Brătianu, Dinu, vezi 
Brătianu, Constantin |. C. 
Brătianu, Gheorghe 
(George): 1 18, 
41, 44, 47, 48, 52-55, 115, 127, 
138, 141, 142, 145, 147, 161, 
162, 191, 192, 196, 198, 200- 
202, 209, 217, 218, 220, 228- 
230, 232, 242, 244, 249, 264- 
169, 272, 273, 284-286, 298, 
321. 
Brătianu, lon |. C.: 176. 
Brezeanu: 1 239. 


(agent 


572 


Budişteanu, Radu: I 49, 204. 
Bulgaru, Valeriu: I 316. 
Butnăraşu: I 306. 


C 

Cancicov, Mircea: I 102, 263, 264, 
266, 311. 

Cantacuzino, Alexandru: I 154. 

Cantacuzino, Sabina: I 48. 

Carol II, (Rege al României): I 45, 
50, 53, 54, 56, 73, 75, 77, 79, 86, 
88, 90, 113, 121, 154, 156, 157, 
178, 203, 204, 210, 211, 217, 
230, 234, 248, 266, 268, 275, 
301. 

Călinescu, Armand, | 

155, 158, 167, 237 

Căpitanu, Gheorghe, | 48 

Cătălin, prof., | 105 

Cârciumaru, Gheorghiţă 

(legionar), | 237 

Cazman, dr., 1316 

Cebuc, Alexandru, I 83 

Cernan, cpt., I 300 

Cernea (legionar), I 175 

Cervinski (legionar), I 105 

Churchill, W. L. S., I 149-152 

Ciano, Galleazzo, conte, I 51, 52, 

213 

Ciomu, Nicolae, (legionar), I 189 

Ciorogaru, dr., I 155, 156 

Cipăianu, Gheorghe | 53 

Ciupală, loan (legionar), | 

237 

Clodius, Karl, dr., I 254 

Cocerhan, I 105 

Cocuță, av., | 293 

Codreanu, Cătălin, | 159 

Codreanu, Constantin Zelea, I 65, 

153-155, 176, 221, 222, 225, 226 


66, 


Codreanu, Horia, I 162, 165, 166, 

168 

Codreanu, Ion Zelea, I 50, 57, 91, 

155, 156, 165, 168, 176 

Codreanu, lon (fruntaş politic 
basarabean): I 129. 

Constant, Alexandru, I 107, 198, 
204, 237. 

Constantinescu, Atta: 1 53, 55. 

Constantinescu-Bordeni: I 53. 

Constantinescu, I. dr.: I 53. 

„Constantinescu, M.”, (agent 
acoperit): I 169. 

Constantinescu, Mitiţă: I 81. 

Constantinescu-laşi, Petre 
(profesor: I 297. 

Constantinescu, Tancred: I 53, 55, 
253, 

Coposu, Corneliu: I 83, 146, 273, 
316. 

Cornea, Victor: 1 227, 296. 

Cornăţeanu, N. D.: 1270. 

Coroi, Traian, av.: I 292, 305, 306. 

Coscariuc, Pavel (legionar): I 189. 

Cosmovici, Horia: I 10.7 

Costache, Alexandru (legionar), | 
97. 

Costea: I 96. 

Costinescu: I 54, 141, 142, 147, 
191, 192, 220. 

Crainic, Nichifor, I 240. 

Cresu, Gheorghe, I 189. 

Crihana, Grigore (legionar), I 295. 

Cristache, prof. (legionar), I 271. 

Cristea, Ilie (comunist), I 297. 

Cristescu (col. mag.): I 82, 157. 

Cristescu, Eugen (director general 
al SSI): I 102. 

Cristescu, Vasile: I 154. 

Cutzamina (legionar): I 102. 


573 


Cuza, A. C.: 145, 79, 127, 131, 
198, 254, 255, 293, 306. 

Cuza, Gheorghe, I 198, 293, 306, 
315. 


D 
„Damian” (agent acoperit): I 168. 
Daniolesen (Danioliuc), Emilian: I 

160 
Dănulescu, Constantin, dr.: 1 
170, 

198, 205, 293 
Dăscălescu 
poliţie): I 

237. 
„Diacon” (agent acoperit): I 297. 
Dimitriu, Constantin: I 55, 198. 
Dimitriuc, Vasile: I 81. 

Djuvara, Mircea: I 47, 53, 55, 112, 

113. 

Dobre (legionar): I 198. 
Dobre, prof. (legionar): I 283. 
Dobre, Gheorghe (general): I 73, 

74. 

Dobrescu, Aurel: I 234. 
Dobridor, Ilariu: I 263. 
Donescu, Al.: I 53. 

Dragalina, Corneliu (general): I 

309 
Dragomir, Nicolae (col.): I 121. 
Dragu, Costică (comunist): I 
160. 

Duca, I. G.: I 48. 

Dulgheru, C.: I 292. 
Dumbrăveanu, A.: 1315. 
Dumitrescu-Zăpadă, 
Constantin: I 155, 198. 
Dumitrescu Costică 
(legionar, frate cu Dumitrescu 
Miti): I 237. 


(agent de 


Dumitrescu, Dorel (prof.): I 53. 
Dumitrescu-Borşa, lon, | 
155, 156, 

237 
Dumitrescu, Miti: I 169. 
Dumitrescu, Petre (general): I 263. 
Durghiu, Petre: I 95. 


E 
Eden, Anthony: I 236. 
„Eleodor” (agent acoperit): I 298, 
311. 
Emacu: I 314. 


F 

Făgărăşeanu (col.): I 303. 
Ferdinand I (Rege al României): I 

76, 77. 
Ferentz (episcop unit): I 282. 
Filderman, Wilhelm, 

dr.(preşedintele Asociaţiei 

Comunităţilor Evreieşti 

din 

Romînia): I 319. 
Fischer, dr.: 1213, 217. 
Florea, Dumitru (legionar): I 189. 
Fotino, Gheorghe: I 48, 112, 175. 
Franasovici, Richard: I 53, 75, 76. 


Franco Bahamonde, Francisco, 
geneal, conducătorul 
Spaniei: I 

309. 


Frangulea, Titus: I 249, 256, 292, 
293, 305, 306. 
Funk, Walter, dr.: I 279. 


G 
Gafencu, Grigore: I 204, 227. 
Gamillscheg, Ernest, I 183 
Garlea, Alexandru, ing., 1 315 


574 


Gaulle, C. A. J. M. de, gl., I 112. 
Găină, Ovidiu (legionar), | 
102. 
Găvănescul, lon, prof.: 1 176, 
220, 
221. 
Gârneaţă, Ilie: I 65. 
Georgeanu, N.: I 84. 
Georgescu, Rică: I 247. 
Georgescu (legionar): I 271. 
Gerea, Florea (legionar): I 170. 
Ghelmegeanu, Mihail: I 268, 312. 
Gheorghiu, Georgel: I 267. 
Ghica, Alexandru: I 94, 95, 96, 98, 
100, 101, 102, 107. 
Ghingold, Nandor, dr.: I 318, 319. 
Ghiţulescu, Toma, | 120, 
121. 
Gigurtu (Gigârtu), Ion: I 79, 121, 
175, 178, 198, 26.3 
Giurcăneanu, prof.: 1292. 
Giurescu, Constantin C.: I 194. 
Giurgea, ing.: I 160. 
Göbbels (Goebbels), Joseph-Paul: 
I 176 
Göring, Hermann: I 291. 
Goga, Octavian, I 79, 121, 256, 
263 
Greceanu, Constantin: I 66, 67. 
Greceanu, Paul : 1 66. 
Greceanu, Ştefan: I 66. 
Grozea, Dumitru: I 93, 94, 99, 101, 
104. 
Gruia, (agent de poliţie): 1 
157. 
Gruia, I. G.: 1 269. 
Gyarfas, Elemer: I 182. 


H 


Hagea, Constantin: I 244. 

Hahpa, Pan: I 124. 

Haller, Istvan: I 177. 

Hamangiu, Constantin: I 84. 

Hanganu, Ion (legionar): I 308. 

Hanganu, Gheorghe (legionar): I 
308. 

Harrison: I 251. 

Haznaş, Dorin: I 58. 

Hitler, Adolf: I 126, 212, 225, 248, 
291. 

Hodoş, Alexandru: I 198. 

Hodza: I 251. 

Horodniceanu (legionar): I 158. 

Hosu, av.: I 276. 

Hotinceanu: I 105. 

Houston: 152. 

Hudiţă, loan: I 178, 198, 246, 

278, 
279, 288, 300. 


I 
Iacobici, Iosif (general): I 74, 75, 
264. 
laşinschi, Vasile: I 49, 159. 
Ibrăileanu, Aurel, 
(legionar), | 
295. 
Inculeţ, lon: 1256. 
Inculeţ, Ruxandra: I 256. 
Ion, Ion R. (comunist): I 313. 
Ionescu, Andrei: I 315. 
lonescu, Gavrilă (alias Kis), 
105 
Ionescu, Nae: I 155. 
Ionescu, Virgil, ing. (legionar): I 
237. 
Iorga, Nicolae: I 50, 71, 83, 107, 
108, 156, 237. 
Irimescu, Radu, I 53 


aV. 


575 


K 

Kawalewscki: I 174. 

Kerenski, Al.: 1 310. 

Killinger, Manfred von: I 102, 
109, 110, 116, 123-126, 18 
186, 199, 220, 221, 223-225, 
231, 290. 

Kiritescu: I 169. 

Krevinski (legionar): I 105. 


L 

Lambrino, Scarlat: 194. 

Lapedatu, I.: I 55, 124. 

Lazăr, llie.: 1 126, 149, 179, 180, 
195, 246, 273, 314. 

Lazăr, Pavel, (legionar): I 

189. 

Lecca, Radu: I 309, 319. 

Lefter, M. I.: I 65. 

Leon: I 198. 

Lenin, Vladimir Ilici: I 150. 

Leucuţia, Aurel: I 179, 180. 

Lugoşianu, lon: I 268, 279, 

280. 

Lungu, Aurel: I 172. 

Lupescu, Elena: I 50. 

Lupu, Nicolae dr. G.: dr., I 18, 44, 
52, 126, 129, 133-135, 137, 138, 
141, 144, 147, 178, 179, 180, 
186, 195-198, 200, 202, 203, 
211, 213, 218-220, 233, 242, 
243, 257, 258, 262, 263, 268, 
269, 279, 284, 285, 287, 288, 
298-301, 310, 316, 317, 319, 
320; II 

Lupu, prof. dr.: 1 262, 268, 269. 

Lututovici, Leonid (legionar): I 82. 


M 


Macovei: I 292. 

Madgearu, Virgil: I 45, 55, 58, 71, 
104, 108, 139, 156. 

Maier, Vasile (legionar): I 189. 

Mailat (legionar): I 97. 

Maimuca, Constantin, 1 95, 96, 98, 
100, 102, 107. 

Maiski, I. M.: 1236. 

Malici (legionar): I 82. 

Malidi, Jean (legionar): I 307. 

Manea, Mihai (avocat): I 293. 

Maniu, Iuliu: I 18, 41, 43-47, 49, 
51, 52, 54-58, 65, 83 124, 125- 
129, 131, 132, 134, 135, 137, 
140-147, 149-152, 161, 174, 
178-180, 183-187, 190, 195- 
197, 199, 200, 202, 203, 210, 
213, 217-219, 223, 224, 227- 
236, 238, 239, 242-246, 249- 
254, 258, 261-263, 270, 272, 
273, 275-285, 287, 288, 296, 
298, 299, 302, 303, 309, 310- 
312, 314, 316-318, 320-322; II 

Mannerheim, Karl Gustav Emil 
(baron): I 260. 

Manoilescu, Mihail: I 178, 263. 

Manoliu, Gheorghe (general): I 
303. 

Maria, (Regina mamă): I 76, 

77. 

Marinescu, Cuza (legionar): I 237. 

Marinescu, Ion C.: I 139, 140. 

Marinescu, Aurel, (legionar): I 
189. 

Marx, Karl (filisof german): I 104. 

Masichevici (legionară): I 82. 

Mateescu: 1 296. 

Mazilu (legionar din Brăila): 

1 94. 

Metaxas, Ioannis (general grec): I 


576 


70. 

Meteleanu, Dumitru (legionar): I 
148. 

Micescu, Istrate, I 293 

Mihai I (Regele României): I 73. 

Mihailiuc, loan: I 292. 

Mihalache, Ion: I 18, 52, 54, 55, 
126, 127, 129, 131, 133-135, 
137, 138, 140, 141, 144, 178, 
180, 195-198, 202, 209, 211, 
218, 219, 233, 239, 243, 246, 
253, 257, 258, 263, 273, 279, 
285, 287, 320. 

Mihalcea: I 292. 

Mihăilescu, Rică (legionar): I 

247. 

Mihăiescu, Ştefan (inginer): I 

146, 

198. 
Mihăileanu, 
(comunist): I 

115. 
Mihăilescu (inginer): I 234. 
Mihăilescu, Ionel, 
legionar): 

I 82. 

Mikes (conte): I 115. 

„Mironescu” (agent acoperit): I 

270. 

Mironescu, G. G.: 1 66, 124. 

Mironovici, Radu: I 61, 65, 66, 

107. 

Mocanu (legionar): I 82. 

Moga (legionar 

comunist): I 

105. 

Moisă (legionar): I 271. 

Moisescu: I 95. 

Moldovan, Iuliu: I 276, 277. 

Molotov, Viaceslav: I 61, 204, 


Eufem 


(preot 


ŞI 


236. 
Moruzov, Mihail: I 61. 
Mott-Gunther, Franklin: I 127, 
146, 150; II. 
Moţa, lonel: I 155. 
Mureşanu, Anton-lonel: I 218, 
219. 


N 
Nagy, Laszlo: I 177. 
Nartea, Constantin (legionar): I 
189. 
Neculau (legionar): I 95. 
Negrei, Gabriel general) : I 43, 
246. 
Neniţescu: I 270. 
Nicolae (principe): I 270. 
Nicolescu, Ilie, dr. : 1 170, 171. 
Nicolescu, Ion, dr. (legionar), I 
271. 
Nicov, Boris: I 104. 
Niculescu-Dorobanţu: I 48. 
Nistor, Ioan (lancu) : I 53, 220. 
Niţescu, Voicu: I 113. 
Noveanu, Vasile: I 315. 


O 
„Observ” (agent acoperit) : I 302, 
303, 309, 315, 318. 
Onofrei, Dumitru (legionar) : I 
189. 
Osaconico (comunistă) : I 
160. 
Osiceanu: I 79. 
Ostrovschi, Polpred: I 77. 
Oteteleşeanu, Henri: I 87, 88. 
Otulescu, Emil: I 55. 


P 
Pălăngeanu, Nicolae (general) 


zI 
309. 
Panaitescu (legionar) : I 107. 
Pandrea, Petre (avocat) : I 301. 
Pangal, Jean (diplomat): I 53. 
Pantazi (agent de poliție) I 
237. 
Pantazi, Constantin (general), I 85, 
89. 
Pascu, Apostol (legionar) : I 189. 
Patrulius, Radu: I 267. 
Pavel, Pavel: I 227, 270. 
Pavlu (avocat) : 1 315. 
Păuş, Victoria (legionară) : 1 
82. 
Pelin, Mihai (istoric, publicist): I 
49. 
„Pers” (agent acoperit) : I 310. 
Petraşcu, Nicolae: I 98, 104, 
107, 
175. 
Petrescu, Constantin-Titel: 1 310. 
Petrovicescu, Constantin (general, 
ministru de Interne) : I 94-99, 102, 
107, 170. 
Petrovici (inginer) : I 135. 
Petrovici, Mihai: I 210. 
Piso, Eugen, dr., I 286. 
Platnic, Maria, I 160. 
Ploieşteanul, 
(vicar 
Patriarhal) : I 166. 
„Politician” (agent acoperit): I 301, 
310-312, 315, 316. 
Pop, Ghiţă, | 43, 44, 48, 49, 
65, 
125-129, 132, 144, 145, 151, 
180, 183, 184, 195, 200, 238, 
239, 243, 246, 253, 257, 258, 
263, 273, 279, 285, 287, 315, 


Veniamin 


316. 

Pop, Ionel: I 288. 

Pop, Valer: I 275, 296. 

Popescu-Botoşani (inginer) : I 

198. 

Popescu, Dimitrie (general) : I 89. 

Popescu-Docan, Gheorghe: I 84.. 

Popescu, Nacu M. : I 189. 

Popescu, Traian (legionar) : I 295. 

Popovici, Constantin, cpt., I 117. 

Popovici, Dori (doctor) : I 269. 

Popovici, Dumitru (doctor) : I 43. 

Popovici, Mihai: I 43, 44, 125, 
126, 128, 129, 137, 141, 144, 
147, 183, 195, 217-219, 228, 
232-235, 244, 246, 253, 257, 
258, 277, 279, 283, 285, 312, 
320. 

Poruţ, Petre: I 286. 

Potopeanu, Gheorghe (general): I 
78. 

Predică, loan, (legionar) : I 

189. 

Prelipceanu: I 292. 

Prezan, Constantin (mareşal) : I 
50, 181. 

„Punctator” (agent acoperit): I 296, 
290, 299-302, 311, 312, 314, 
317, 318. 

Purcăreanu, l.: 153. 

Puşcaşu (legionar): I 163. 


R 
Racovitză, Netty: I 302. 
Ragea, Vasile, (legionar): I 189. 
Ralea, Mihail: I 268, 270, 310-312. 
Răchiţan: I 179, 180, 253. 
Rădulescu, llie: 1315. 
Regman, Nicolae, dr. : I 286. 
Reutersward, Patrick de: I 253, 


578 


254. 
Ribbentrop, Joachim von: I 51, 

204, 213, 214. 
Rioşanu, Alexandru: I 102. 
Roman, Dionisie: I 57. 
Roman, V.: I 53. 
Rommel, 
(feldmareşal): I 

305. 
Roosevelt, Franklin D.: I 56, 278. 
Rosetti-Bălănescu (colonel): 1 
288. 
Rosetti, Radu (general) I 76, 77. 
Rosetti, Radu: I 76. 
Rotaru, Alexandru: I 306. 
Rusu, Baduşcă (legionar): 1 
82. 
Rusu, Constantin, (legionar): I 

189. 


Erwin 


S 
Salazar, Antonio de Oliveira: I 44. 
Săraru, Leo, dr.: 1314. 
Sârbu, Lazăr, (legionar): I 
189 
Sassu, Vasile: I 47, 53, 112, 198, 
220, 228, 229, 246, 268, 284- 
286, 316. 
Sauciuc (legionar): I 82. 
Schefer, dr., I 41. 
Schein, Martin, I 253 
Schwartzew (Şkarţev), A.A., 
| 61. 
Scurtu, loan, I 47. 
Serdici, Vasile, I 252, 253. 
Serrano Suner, Ramon, I 278. 
Sguriadescu, I 314. 
Sichitiu, Ion, gl., I 86. 
Sima, prof., I 153. 
Sima, Gheorghe, I 153. 


Sima, Horia, I 47, 57, 61, 66, 67, 
70, 91-97, 99, 100, 102, 104, 106- 
110, 127, 153-158, 162-165, 169, 
187, 204, 221, 224, 240, 271. 
Sima, Silvia, I 153. 

Simionescu, Cezar, I 43. 
Simovici, Duşan, gl., | 122. 
Simu, Leonida, I 189. 

Slama, G., I 53. 

Smultea, (legionar), I 158. 
Solomon, Virgil, dr., I 43, 125, 
195, 234, 246, 273, 276, 278. 
Spiridon, Asan, I 189. 

Stalin, Iosif V., I 143, 236. 

Stan, Ana-Maria, I 49. 

Stanciu, Gheorghe (legionar), I 
189. 

Stanciu, V. V., av., I 301. 
Stăpânoiu (legionar), | 188. 
Stelea, I 296 

Stelescu, Mihail, I 222. 

Steltzer, d-na., I 309. 

Stoenescu, Nicolae, gl., I 79, 80, 
290. 

Stoichiţă, leronim, dr., | 286. 
Streitman, H. St., 1 318, 319. 
Stroia, gl. mag., 1231. 

Sturdza, Alice, I 263. 

Sturdza, Mihail, I 67. 

Sturdza, Olga, 1 244. 

Suchianu, D. I., 1 310. 

Suciu, ing., I 135. 

Szasz, Pal, I 182. 


Ş 
Stefan cel Sfânt, 
244. 
Ştefănescu-Goangă, 
Florian, | 154, 157. 


Ştefănescu, Niki, | 61. 


rege, | 


579 


Ştirbey, Barbu, | 76, 211, 
246, 279. 


T 
Tanriöer, Süphi, I 217, 235, 236, 
268, 269, 313. 
Tănase, Taras, | 160. 
Taşcă, G. prof., | 247. 
Tăslăoanu, Octavian, I 125, 
288. 
Tătăranu, Costel, | 267. 
Tătărescu, Gheorghe, | 66, 
74, 256, 266, 267, 284, 
309, 312, 313. 
Tilea, Viorel V., I 53, 73, 75, 76, 
112, 113, 227, 296. 
Titeanu, Viorel, I 296. 
Titulescu, Nicolae, I 53. 
Toma, Constantin, I 53, 55, 161, 
162, 200, 201, 242. 
Tomaziu, I 53. 
Tomescu, Petre, I 83. 
Traşcă, Ottmar, | 49. 
Trifa, Viorel, 1 99, 101, 102, 158. 
Truelle, I 268. 
„Turcu” (agent acoperit), I 300, 
312. 


U 
Urdăreanu, Ernest, I 50. 


V 
Vaida-Voevod, Alexandru, I 113, 
127, 200, 276. 
Vasiliu, Constantin (Piki) Z., gl., I 
319. 
Vâlsănescu, V., 153. 
Veverca, I. (legionar), I 104, 107. 
Viskerno, Alois (legionar), I 105. 
Vişoianu, Constantin, | 247, 


253, 254, 268, 310. 

Vizitiu, Octav, 1 248. 

Vlad, Aurel, I 113. 

Vlad, ing. (legionar), I 271. 
Vlăsceanu, Ştefan, 
(legionar), | 189. 

Vojen, Victor-lon, I 158, 198. 
Vulcănescu, Mircea, | 89. 
Vulcănescu, ing., | 89, 90. 


W 
Weck, Rene Andre Rodolphe de, I 
183-185, 213, 217, 219, 249-251. 
Wells, Samuel, I 230. 
Wilson, Woodrow, I 56. 


Z 
Zamfirescu, C. C., I 267. 
Zăvoianu, Ştefan, col., 61, 
66, 94, 107, 173. 
Zeiu, Sergiu, (legionar), I 189. 


580