Curierul anul III, nr. 12-13, iulie — dec. 1983

lulie — Decembrie 1983 


Anul Il], Nr. 12- 13 


ORGAN AL CONGRESULUI NATIONAL ROMAN-AMERICAN * Red. P.0.Box9 


Ovidiu GĂINĂ 


Lă 


Redactor Sef Gabriel Balanescu 


5 * SANTA CLARA, Calif. 95052 


ADEVAR si LIBERTATE 


Niciodată nu voi uita acea zi. Eram adolescent 
Şi citeam cartea “Pentru Legionari“ (Cartea Căpi- 
tanului). Când am ajuns la pagina 158, am început 
să mă cutremur de revoltă. Am lăsat cartea la o 
parte, m'am ridicat şi am început să mă plimb prin 
cameră. Nu puteam înțelege lumea aceea în care 
trăiam. Cum era cu putință? Și totuși așa era scris, 


negru pe alb: “Să pornești la luptă pentru țara ta, 


curat la suflet ca lacrima ochilor, și să lupţi ani 
dearândul într'o sărăcie și foame ascunsă, dar 
sfâşietoare, pentru ca să te vezi la un moment dat 
declarat în rândurile dușmanilor țării, urmărit de 


Români și spunându-ţi-se că lupţi pentru ca ești 


plătit de străini... este ceva îngrozitor. Și acum, 


în acest moment în care scriu aceste rânduri, simt 


zeci şisopt-de-ani. i 2 iti 


Am în fața mea “Adevărul în procesul Căpita- 
nului“. Răsioese cartea pe care o citisem pentru 


acelaș sbucium și aceeași durere ca acum patru- 


prima oară în ţară,atunci, prin anul 1939, cred că 
_era la închisoarea Galata, Acum, ca și atunci, 


“gândul se îndreaptă spre Noul Testament. Mântui- 


torul avea numai Adevărul de partea Lui, Lumea 


evreiască avea însă Libertatea, banii și ura de 
partea ei. Avea libertatea de a câștiga banii, de 
a-i întrebuința pentru cumpărarea conștiințelor și 


de a împrăștia ura. Cu ura și cu banii se pot mo- 


biliza toate “libertățile“ de presă, radio, televi- 
ziune, cu scopul de a se forma adevărate coaliţii 


“a oamenilor cu păcate [aţă de neam, pentru izbirea, 


“ "Beauty is truth, truth is beauty” 
— that is all Ye know on earth, and 
all Ye need to know. “ 


John Keats 


ŞI nimicirea celor fără de păcate“ (Circulările Că- 
pitanului). In numele libertăţii se pot edifica cele 
mai frumoase principii și cele mai nobile idealuri. 
Totul se poate face în numele libertății. 
Subuilităţile inteligenței și ușurința cu care. 
pătrunde mintea în labirinturile celor mai năstruș- 
nice posibilităţi și varietăţi a realității, imagina- 
ției şi fanteziei, permit minţilor scelerate să plă- 
tească altor minţi mârșave pentru a scrie și a îm- 
prăștie neadevăruri. Dar cum se explică succesul 
acestor manevre cari îngenunchiază și umilesc 
adevărul? Care este explicaţia uşurinţei cu care 


se transformă adevărurile în minciuni, iar minciu- 


nile în adevăruri? De ce tac aceia ce ştiu că cele 
mai frumoase realități sunt supuse unei metamor= 
foze schimonositoare în numele libertăţii ? 


„Una din explicaţii: se idealizează tot mai mult 
ligura omului prometeic, iar una din consecinţe 
este [aptul că creaţia (sau actul creator) se iden- 
tifică tot mai mult cu actul liber (s au cu liberta- 
tea), Idealizarea ideii de libertate a ajuns la un 
grad atât de mare, încât scopul se confundă cu 
mijloacele. Dacă scopul sau ţinta omului este ca 
să ajungă la un nivel de perfecțiune spirituală cu 
ajutorul libertăţii de alegere şi de acțiune, (dar în 
acelaş timp condiţionându-și lupta de liberă ale- 
gere și ținând cont de drepturile și libertăţile ce- 
lorlalţi indivizi), tot scop sau țintă poate fi liber- 
tatea de a face orice... Adică, simpla satis facere 


a simţurilor, fără nici un fel de condiționare (“ne-am -=d 


„viena * 


ț 


ADEVAR SI LIBERTATE 


ocupat cu lupta dintre om și om, nu lupta dintre 
poruncile Duhului Sfânt și poftele firii noastre pă- 
mântești“, spunea Căpitanul la Jilava în lunie 
1938). Deci omul de astăzi este obișnuit cu gândul 
să întrebuințeze libertatea în mod absolut. Este 
convins că așa se poate “realiza“. Așa se poate 
introniza sau instaura și justificarea teoretică a 
“realizării“ (satisfacerii simțurilor): sofistica. 

Aici intervine “la descente aux enfers“ a in- 
tențiilor satanice : lumea trebue să se ob ișnuiass 
că cu conluzia între aceste asociații de concepte: 
libertatea = ideea de “realizare“ = il miglior fab- 
bro del parlar“ (adică: cel mai iscusit mânuitor 
de vorbe — solistul). In acelaș timp însă trebue 
să se mai obişnuiască cu ceva: adevărurile trăirii 
angelice trebuesc identificate cu ipocrizia, iar 
actele și adevărurile trăirilor luciferice trebue să 
lie interpretate ca acte de creaţie umanistă și u- 
manitară. Acesta este drumul libertăţii pe care 
ni-l arată maeștrii disocierii realităților şi adevă- 
rurilor. Soliştii moderni vor să golească realitatea 
de conţinutul său obiectiv, iar dacă evidențele 
Sunt prea strigătoare la cer, atunci atribuesc Îap- 
telor nobile intenţii totalmente opuse și contrarii 
celor reale. 


Și ne întoarcem din nou la primele linii ale a- 
cestei note. In faţă am cartea Căpitanului și “A- 
devărul în procesul Căpitanului“ . In Noul Testa- 
ment citim; “lar arhiereii, bătrânii și tot sinedriul 


căutau mărturie mincinoasă împotriva lui lisus, ca 


să-L omoare“ (Matei 27,59). lar în circulările Că- 
pitanului citim cum s'a înjghebat — două mii de 
ani după aceea — “coaliția oamenilor cu păcate 
faţă de neam, pentru izbirea și nimicirea celor 
fără de păcate“. “Rând pe rând allăm, uimiţi, că: 
suntem în slujba Ungurilor care se deşteaptă; sun- 
tem în slujba Moscovei; primim bani de la Jidani“. 


Calomniatorii și iscusiţii vorbitori de rău (și 
mari apărători ai libertăţii cu orice preţ), ȘI as- 
tăzi, după patruzeci și cinci de ani dela condam- 
narea Căpitanului (sub acuzaţie de înaltă trădare) 
mânuiesc cu aceiaș viclenie și dibăcie inlamiile. 
Eminescu spunea că aceștia sunt “aprinși de o 
instinctivă ură contra tuturor elementelor istorice“. 
Am putea adăuga că trăese într'un “imperiu de. 
produse psihologice de calitate inferioară“, cum 
scria Valery (“empire de produits psichologiques 
de qualit€ inlerieure...“), şi se complac într'o per- 


“manentă jonglare a ideilor de libertate și de ere-. 
ație, cu scopul unui Catharsis in care noii soliști 


se liberează de cele mai nobile sentimente, și se 
împodobese cu iluziile unui sisif (care le-ar oleri- 
construcţia labirintică a unui Dedalos, cu toate 
urmările distrugătoare ale beţiei dionisiace. 


Nu pot să termin altlel, decât să repet această 


Îrază cutremurătoare, care mă lasă cu senzaţia — 
cum spunea Eminescu — unei “spaime împietrite“ : 
“să pornești la luptă pentru țara ta, curat la suflet 
ca lacrima ochilor, și să lupţi ani dearândul într'o 
sărăcie și foame ascunsă, dar sfâșietoare, pentru 


ca să te vezi la un moment dat declarat în rândurile 
“ 


dușmanilor... 


Ovidiu Găină 


[E ai 


Comitetul executiv RANC a hotărît în ultima şe- 
dință să onoreze toate victimele regimului comu- 
nist român aflate pe teritoriul Statelor Unite, prin- 
tr'un banchet care ar Îi urmat să aibă loc la 22 


Octombrie 1983. 


Invitaţi de onoare la acest banchet, au fost Se- 
natorul Denton și Pastorul Wurmbrand. Senatorul 
Denton a fost în închisorile comuniste din Vietna- 
mul de Nord peste 7 ani, îndurând torturi inimagi- 
nabile. Pastorul Wurmbrand nu este nevoe să-l mai 
prezentăm. 


Intenţia Comitetului executiv RANC de a onora 
persoanele care au suferit ani mulți în temniţele 
comuniste, indiferent de apartenența politică sau 
religioasă și care în libertate fiind, au continuat 
lupta contra comunismului fără niciun compromis 
ŞI care s'au menţinut într'o atitudine demnă în co- 
munitatea româno-americană, a suferit o amânare 


din Giza ajeai meu Ink atât ale Senatorului Den- 
ton, cât și ale Pastorului Wurmbrand, care nu pu- 


teau fi prezenţi la Chicago în ziua de 22 Octombrie 
1983. 


RANC a onorat o persoană de origină română şi 
o persoană din alte grupuri etnice, acordându-le 
câte o medalie de aur cu emblema RANC în fiecare 
an, cu ocazia banchetului anual. 


In aceste condiţii s'a luat hotărîrea ca acest 
important eveniment din viaţa românilor exilați, să 
lie amânat până în luna Martie 1984. Data exactă 
va Îi anunțată la timp. 


Sperăm că acest eveniment va găsi suportul ge- 
neral în comunitatea româno-americană și că vom 
putea arăta lumii libere și organelor de informare 
publică suferința poporului român în lupta contra 
tiraniei comuniste impusă de învingătorii celui de 
al II-lea război mondial. 


Va Îi invitată presa şi canalele de televiziune 
americană. : 


ZE. 


Vasile POSTEUCA 


SPARGATORII CORTINEI DE FIER 


„În Octombrie anul acesta se împlinesc 30 ani de 
când prin intermediul unui tribunal militar, regimul co- 
munist din România a condamnat la moarte și executat 
13 legionari. Cu această ocazie reproducem în între- 
gime un articol al lui Vasile Posteucă din Libertatea 
de la Madrid, Novembrie 1953. 


Povestea e simplă. Atât de simplă încât devine 
cutremurătoare, revelând majestatea morţii și mă- 
reția jertlei supreme. Șase frați de-ai noștri s'au 
desprins vieţii de exil pe care, în dorul lor de-a- 
casă și în lierbintea lor chemare spre faptă, l-au 
găsit fără sens să-l prelungească în mod inutil, şi 
s'au întors în Țară. Cei ce i-au ajutat să scoboare 
pe ţancurile Carpaţilor, au adăugat, cu înţelegere, 
un minim de ajutor tehnic incandescentului lor dor 
de-a urca verticala jertiei, într'un moment de des- 
nădejde al neamului ; dorului de a înscrie o nouă 
răscruce, de oase frânte și morminte, în drumul 
câre duce spre Golgota învierii românești. 


De când a căzut grea Cortina de Fier,impărţind 
neamurile lumii în două și despărțindu-ne de ve- 
trele noastre strămoșești, de părinți și copii, au 
mai lost pe acest drum, al contactului cu ţara, și 
alţii dintre noi, și unii din ei și-au măsurat jertla 
adusă cu aceeași măsură: mormântul.: Dar ei au 
plecat totdeauna cu gândul de-a se întoarce. 


Altul e însă sensul plecării celor şase. Ei s'au. 
vrut echipă de jertfă. Au cunoscut exilul cu mărun- 
tele lui ambiţii și târgul pe care cei mari îl lac cu 
sângele celor mici, și s'au întors în țară să lupte, 


şi să moară, știind că numai de acolo ne poate ve- 


ni biruinţa. S”au întors în munţii rezistenţei româ- 
nești pentru a ţine sus steagul libertăţii și mân- 
driei naţionale, pentru a da neamului întreg, ajuns 
la disperare, un nou îndemn de luptă. Fără gând 
de retragere. Cine i-a cunoscut pe acești bărbaţi, 
își poate da imediat seama de splendida semnili- 
caţie a faptei lor. Explicaţiile și vocabularul co- 
mun nu li'se potrivesc. Majoritatea lor cu titluri 
academice, capabili să-și facă oriunde pe pământ. 
o situaţie înfloritoare, ei nu pot Îi acuzaţi de spio- 
naj. Ei au mers să stea de vorbă cu Neamul, să-i 
insufle spiritual eroic al marilor bătălii de destin, 
„să moară şi să învingă acolo, să-l alunge pe duş- 
“man, S'au constituit în echipă de sacrificiu, pen- 
„tru a arăta celor de acasă că noi cei din pribegie 


nu ne-am uitat rostul și nu i-am uitat. Și gestul 
lor e menit desigur să ne trezească și pe noi din 
letargia ce ne-a cuprins, din mizeria totuși comodă 
a exilului, ce ne depărtează tot mai mult de neam 
şi ţară, făcându-ne să îngenunchiem în desnădejde 
sau să abdicăm în fața unor ieltine satisfacţii ma- 
teriale. 


Unul din ei, doctorul lon Golea, și-a 'scris îna- 
inte de a pleca, în mod inspirat testamentul. Un 
volumaș de poezii: “De vorbă cu Neamul“. Și. iată 
că rândurile lui pline de vâlvătăi cerești au prins 
în ele destinul întregei echipe. Alţi şapte Îraţi din 
țară li s'au alăturat pentru a completa echipa și 
a-i da rotunzimea tradițională. Violentând moartea 
printr'un suprem efort de acceptare a jertiei, ei au 
stat de vorbă cu neamul în sens creştin : dându-și 
sângele și viața pentru Îraţi şi prieteni. Pentru 
neamul subjugat și încătușat robiei şi genocidului 
Și-au ținut, în felul lor unic, ultimul şi cel mai 
mare discurs adresat neamului. Au lăsat sângele 
să curgă. Acuza de trădare le face în fond cinste. . 
A-l apăra pe Dumnezeu, a-ţi servi neamul, înseam- 
nă într'adevăr a-i trăda pe rusii barbarizaţi. 


Dar moartea celor 13 nu e spaimă. Ci durere şi 
revoltă “sfântă. Indemn şi purificare de măruntele 
păcate ale țărânei. Rug de jertiă pilduitoare, a- 
prins în inima. neamului. Ea înalță, mobilizează. 
Invaţă. 
Atitudinea străinilor față de această jertfă ne 

interesează puţin. Ea ne mângâie când e omenoasă 
„și dreaptă. Și se înscrie la capitolul “batjocură“, 
„cu care de altfel ne-am obișnuit, atunci când e 
negustorească și inlamă. 


„Nu ni-i indiferent însă rodul acestei “călcări 
a morţii Şi a robiei prin moarte“ în sufletele româ- 
neşti. -Pentrucă în fond, oricât de dotați ne-am 
crede și orice vom înfăptui pe pământ, nu vom pu- 
tea întrece niciodată valoarea unică a jertlei su- 
preme pentru Neam şi Țară. Ea e ultima noastră. 
extremă spirituală la graniță cu absolutul. Chiar 
în sens iisusian nu se mai poate găsi nimic mai 
inel dincolo de jertia pentru aproapele. Asta e 
totul. 


Se vor găsi probabil unii dintre noi cari să a- 
runce umbre, să statueze că nu era momentul po- 


trivit, Vor vorbi probabil de-o inutilă deschidere 
ide 
urmare in 99:17 


ULTIMUL MORMÂNT 


Generaţii au 'suit culmea talazului... 

Generaţii au căzut în fundul pământului... 
Generaţii au luptat, generaţii au cedat, 

Oameni s'au surpat în gura vulcanului. 

Ar fi timpul “Ţară“ să iei calea destinului 
Care ţi-a fost sorocit! Dar.. 

In fundal, cu pas rar, pășese obosite gloate vii, 
Perlidii, au încercat în chip şi fel, 

Să-i dărâme puterea, de a se "'mpotrivi minciunii, 
Un zel ce 'se căznea a-i înrăi, a-i nimici, 

Pe cei ce gândeau, a se gândi... 

Umbre se târâie, şi-s încă vii.. 

Inimi fără speranţe, au îngheţat, 

Un sloi de ghiaţă bate zi de zi 

La poarta vremii, încearcă a răzbi, 

Prin furtuni, fără cuvânt, către mormânt! 

N'au învăţat că mormântul a fost profanat! 

Că oase - cenușe zboară pe uscat şi pe ape, 
Că nimic n'o să scape, nimeni n'o spune 

Ce-a fost pe lume! 

La primăvară Îrunze ȘI păsări or cânta 

Că ultimul mormânt clădit pentru “Eroi“ 

Sa făcut mușuroi ! Pustiu fără lori! 

Vântul nu l-o bate, lacrimi nu l'or plânge... 
Uitarea s'aşterne peste visuri Și sânge... 

In cartea. vieţii, stă scris cu slove mici 

Că nu cei torturați, sacrificați, sunt cei învinși! 


EMIGRANȚI 


Planeta s'a umplut de emigranţi. 

Mulţi plecaţi din țară departe, 

Din hemisferul Sud în hemisferul Nord, 

Din Răsărit la Apus! 

Ce-i îndeamnă ?, ce-i mână oare? 

Sunt iarăși năvălirile barbare ?... 

De oameni zdrenţuiți, flămânzi, timizi, 
Descoperitori de pământuri nedescoperite ? 
Aventurieri, criminali, misionari ? 

Ce-i face să plece departe de mume? 

De țarină, de limbă, de nume? 

Le e foame? 

Mai degrabă animalele emigrează de foame! 
Vin către Soare-Apune :să'nvețe, 

Să cerșească, să uite? 

Nimeni nu vrea să-i asculte... 

Vor bună stare, putere? 

Rataţii din ţară, mestecând fiere, 

Vor poate să se răsbune?,.. 

Sunt albi, negri şi galbeni... 

Iși caută locul, norocul, sorocul! 

Acelaș “Răsărit“ cu cnutul în mână, 

Ii mână... 

Și fug de mănâncă pământul 

De dreptate socială, de vântul 

Ce suilă obscurantism și minciună, 
Deleţiune și Îrică ; tot trecutul 

De luptă și glorii, îi fac să urască 
Uzurpatorul,.. străinul ce se'ncearcă să-i nimicească. 
Voi! ce-i primiţi de rușine și milă 
Inţelegeţi că vă sunt Îrați, 

Emigranţi din lumea ce voi aţi creat-o 

Din prostie și ură... Ascultaţi! 

Ei vă învață SALVAREAI... 

A pornit TURNUL BABEL ce vorbește pre limbi 
A pornit să întunece zarea... Emigranţi |! 


A.M. Marin 


Dr. AlL.SUGA 


YALTA_ SIMBOLUL VANZARII 


Cel care aude cuvântul Yalta, înțelege o serie 
de tratate încheiate cu ocazia diferitelor întâlniri 
între oamenii politici din Vest cu liderii sovietici, 
care au hotărît, spre sfârșitul celui de al doilea 
război mon dial, soarta a peste o sută de milioane 
de europeni, cari au fost transformați în selavi 
moderni, iar statele cărora le aparţineau, transfor- 
mate din state independente în colonii moderne. 
Yalta este o staţiune balneară în Crimeea. Acolo 
a avut loc, între 4 şi 12 Februarie 1945 o confe- 
rință importantă la care au participat cei Trei 
Mari conducători ai lumii de atunci, Franklin D. 
Roosevelt, Winston S$. Churchill și Iosif Stalin. 
Acești trei mari conducători de state pot Îi reduși 
la UNUL și acesta a fost Franklin D. Roosevelt. 
Statele Unite au finanţat războiul, au salvat comu- 
nismul dela pieire și nu este exagerat dacă se 
spune că este Nașa guvernelor comuniste din Eu- 
ropa răsăriteană. Fără capitalul și forța Statelor 
Unite, mai precis, fără preşedintele Roosevelt 
n'ar mai fi existat un imperiu colonialist sovietic 
Şi o serie de personagii recrutate din pleava so- 
cietăților din ţările est europene n'ar mai fi de- 
venit nici dregători de state și nici tirani ai po- 
poarelor. 

La Yalta s'a semnat, la 12 Februarie 1945, un 
număr de convenţii între cele trei mari puteri. U- 
nele dintre aceste convenţii au lost date imediat 
publicităţii, altele au rămas necunoscute până în 
zilele noastre. Din această cauză, fiindcă prea 
puţini sunt aceia care le cunosc conținutul, plu- 
tesc asupra lor svonuri, unele mai puţin sau deloc 
rezonabile. 

La acea vreme situaţia militară era clară: Ger- 
mania era pe cale să piardă războiul. Nu se știa 
dacă prăbușirea va urma imediat, sau va mai dura. 
Imediat după plecarea celor trei mari lideri, s'a 
început o publicitate intensă. Prin posturile de 
radio și prin presă se diluzau știri care dădeau 
speranţe. Marile puteri se cbligau să continue lup- 
ta până la distrugerea Germaniei. Preconizau în- 
fiinţarea unui nou for internațional, Organizaţia 
Naţiunilor Unite, organizaţie care. să asigure pacea 
în lume, în locul Societăţii Naţiunilor dela Geneva 
care eșuase și cel mai important fapt pentru ţările 
din Europa de răsărit: semnatarii se obligau prin 
“Declaraţia cu privire la Europa eliberată“, ca 


- 


du ță eliberare să nu se amestece în afacerile in- 
terne ale țărilor eliberate, iar popoarelor să li se 
acorde dreptul la autodeterminare și implicit drep- 
tul de a-și alege guvernul și lorma de stat dorită. 

Declaraţia cu privire la Europa eliberată tre- 
buia să spulbere lrica popoarelor din Europa de 
răsărit, că odată intrate trupele sovietice pe teri- 
toriul lor, le vor și părăsi și că nu se vor ameste- 
ca în afacerile lor interne și nici nu vor schimba 
Structura socială. Frica era justificată. Compor- 
tarea trupelor sovietice în 1939 și 1940 la ocupa- 
rea teritoriilor din Polonia, Țările Baltice, Fin- 
landa și România întrecuse cele mai pesimiste 
așteptări. Inainte de începerea celui de al doilea 
război mondial țările din răsăritul Europei, printre 
care Polonia şi România, nu voiau în niciun chip 
să acorde dreptul de trecere trupelor rusești peste 
teritoriul lor. Din această cauză eșuează tratati- 
vele duse de Anglia și Franţa, pe de o parte, şi 
Rusia pe de altă parte. In plus, Rusia cerea și 
cedări de teritorii pe care Anglia și Franţa nu do- 
reau să le acorde. Toate promisiunile și asigură- 
rile date de guvernele din Londra şi Paris n'au 
schimbat atitudinea guvernelor dela Bucureşti și . 
Varșovia. Polonezii spuneau: “Dacă vin Nemţii, 
ne pierdem libertatea. Dacă vin Rușii, ne pierdem 
fiinţa naţională“, și au avut dreptate. 


Pentru a spulbera îrica popoarelor din răsăritul 
Europei, se întețește propaganda în limbile țărilor 
respective la posturile de radio BBC din Londra 
şi Vocea Americii din Statele Unite. Dela Londra 
se transmiteau lozinci şi îndemnuri la depunerea 
armelor şi se dădeau asigurări verbale că “aliaţii 
nu vor accepta imixtiuni străine în afacerile inter- 
ne ale țărilor respective. Depuneţi armele și veţi 
Îi salvaţi.“ 


In culisele cercurilor guvernamentale din Vest 
se pregătea altceva decât se spunea în presă şi 
se trâmbiţa la posturile de radio. Soarta acestor 
popoare, și anume de a le trece în stare de “de- 
pendență și de sclavie“ se hotărise de mult. Se 
aștepta doar momentul oportun. Trecerea nu se 
putea [ace pe faţă. Hotăririle erau luate în secret. 
Pe [aţă se dădeau speranţe şi se inducea lumea 
în eroare prin acţiuni “demne de crezut“, Cine ÎȘI 
putea închipui că puterile din Vest vor acorda Ru- 
siei drepturi nelimitate asupra ţărilor lor? Au fost 


D 


ȘI din aceia cari n'au crezut în aceste asigurări. 
Majoritatea însă a fost naivă. In cele ce urmează 
vom trece in revista aceste laze. 


Inainte de intrarea Statelor Unite în război, 
au cerut Angliei să semneze o “Declaraţie“, care 
mai târziu va intra în istorie sub numele de “Char- 
ta Atlanticului“, fiind semnată în Atlantic, pe un 
vapor, la 14 August 1941. In Carta Atlanticului 
semnatarii, inițial Anglia și Statele Unite, se o- 
bligau să nu lacă cuceriri teritoriale, iar în caz 
de transferări de teritorii, să lie consultate popoa- 
rele respective. 


Prin semnarea Cartei Atlanticului, Anglia și 
Statele Unite dădeau a înțelege că nu sunt de a- 
cord cu schimbările teritoriale făcute de Germania 
şi Rusia. Aceste două țări — Germania și Rusia — 
se înțeleseseră printr'o convenție secretă la 23 
August 1939, să se ajute reciproc la anexări de 
teritorii. Germania ocupă o parte din Polonia, iar 
Rusia ocupă partea de răsărit a Poloniei, Ţările 
Baltice, Carelia Finlandei și Basarabia și Buco- 
vina de Nord, provincii românești. Se lăsa impre- 
sia că Anglia şi Statele Unite se vor opune ori- 
căror anexiuni și că anexiunile făcute de către 
Rusia și Germania se vor contramanda și că alte 
anexiuni nu vor mai avea loc. lată cum se exprima 
Winston Churchill la 8 Ianuarie 1942, deci într'o 
epocă când Anglia era alături de Rusia în război 
contra Germaniei și după ce Rusia semnase și ea 
Carta Atlanticului: “Anexarea Țărilor Baltice 
contra voinţei popoarela și încorporarea lor în 
componenţa statului sovietic contrazice toate prin- 
cipiile pentru care ne batem în acest război și ar 
fi o ruşine pentru noi dacă nu le-am respecta. A- 
ceastă declarație este valabilă și pentru Basara- 
bia şi Bucovina.“ - : RE 


Din păcate, declaraţiile publice făcute de po- 


liticienii din vest nu coincideau cu acţiunile lor 
paralele făcute în secret. Roosevelt nu era nici 


pacifistul și nici idealistul despre care se vorbea. 
Hamilton Fish, membru în comisia de politică ex- 
ternă, într'o lucrare apărută în anul 1976 şi întitu- 


lată: “F.D.R. (Franklin D. Roosevelt) the other 
side of the coin. How we were tricked into World 
War II“, acuză pe Roosevelt că a forţat Anglia să 


intre în război contra Germaniei. Și din alte lucrări - 
reiese vinovăția lui Roosevelt la declanșarea celui 


de al doilea război mondial. Roosevelt s'a încon- 
jurat de colaboratori care mai târziu s'au dovedit 
a fi agenţi comuniști, ca Lauchin Currie, expert 
în problemele de politică externă, Harry Dexter 
White, Alger Hiss şi Harry Hopkins. Cu astiel de 


colaboratori nu este de mirare că Roosevelt încă 


dela mijlocul anului 1943 avea deja planul de îm- 

părțirea lumii și de întărire a Uniunii Sovietice. 
Planul de împărțirea lumii este destăinuit la 

2 Septembrie 1943 Cardinalului Spellman, care la 


rândul lui îl trimite Papei Pius al XII-lea. Planul 
îl înspăimântă pe Cardinal, Printre altele află ur-. 


mătoarele: “Impărțirea lumii este o afacere simplă. 
Orientul îndepărtat va aparține Chinei. Pacificul, 
Statelor Unite. Africa şi Europa vor Îi împărțite 
între Anglia şi Rusia. Roosevelt spera ca inter- 
venţia rusească în Europa nu va [i prea brutală. 
In plus, mai spera că se va înţelege mai uşor cu 
Stalin decât cu Churchill. Spunea că Churchill 
este un idealist, în timp ce Stalin este realist. 
De aceea, o înţelegere între noi doi se va produce 
pe baze realiste. Roosevelt avea totuși oarecari 
ezitări în ce-l priveşte pe Stalin, dacă acesta se 
va obliga să nu depășească zona sa de influență. 
Cu siguranță că va cere Finlanda, Țările Baltice, 
partea de răsărit a Poloniei și Basarabia. Roose- 
velt era sigur că se vor înmulți regimurile comu- 
niste, şi-și punea întrebarea: ce este de făcut? 
Natural că europenii se vor îngrozi la gândul că 
trebue să se apropie de Rusia, însă este de aștep- 
tat ca în zece, douăzeci de ani Rușii vor deveni 
mai puţin barbari și anume datorită influențelor eu- 
ropene. In ceea ce ne privește pe noi, sper ca din- 
tr'o prietenie forțată (lorced Îriendship) curând va 
deveni o prietenie adevărată şi de durată“ (Vezi 
Arthur Conte, Yalta ou le Partage du Monde, Ro- 
bert Laifont, Paris). 


La acea dată opinia publică mondială luase la 
cunoștință crimele săvârșite de sovietici contra 
celor 12.000 de ofiţeri polonezi împuşcaţi și arun- 
caţi în gropile dela Katyn. Roosevelt spera ca eu- 
ropenii vor îmblânzi pe rusi într'un timp oarecare, 
relativ scurt, şi că se vor civiliza datorită culturii 
Europenilor. 


Intre 28 Noembrie și 1 Decembrie 1943 a avut 
loc la Teheran o altă întâlnire a celor “trei mari 
puternici ai lumii“. Nu cunoaștem în ce mod Roose- 


"velt a adus la cunoştinţă lui Stalin planul său de 


împărţirea lumii. La fel nu avem cunoștință dacă 
Roosevelt l-a rugat pe Stalin să se poarte civilizat 
cu ţările pe care Americanii i le făceau cadou. 
Ceeace știm s'a aflat din comunicatul final. Acolo 
putem citi următoarele: “In urma acestor convor- 
biri cordiale, avem speranţă în viitor că toate po- 
poarele din lume vor trăi libere și nu sub tiranie 
şi că conform dorințelor lor şi conform conştiinţei 
lor vor putea duce o viaţă liberă.“ In comunicat 
nu găsim nimic despre împărţirea lumii şi nici de- 
spre cele comunicate de Roosevelt Cardinalului 
Spellman (Vezi: Hans Adolf Jacobsen, Der Weg 
zur Teilung der Welt, Koblenz, Bonn, 1979, Calea 
spre împărţirea lumii). 

O altă sfidare și mai îndrăzneață a opiniei pu- 
blice mondiale ne-o oferă întâlnirea dintre Chur- 
chill și Stalin, avută la 9 Octombrie 1944, la Mo- 
scova, lată ce putem citi în memoriile lui Winston 


„Churchill: “Să ne aranjăm treburile noastre în Bal- 


cani. Armatele voastre sunt în România şi Bulga- 
ria. Noi avem acolo interese, misiuni, agenți. In- 
tre noi nu trebue să existe neînțelegeri pentru lu- 


cruri mărunte, Cât priveşte Anglia și Rusia, aţi fi 0) 


de acord — l-am întrebat pe Stalin — ca voi să a- 
veți o dominație de 90% asupra României, noi să 
avem 907% în Grecia și filty-filty cu voi în Yugo- 
slavia ? În timp ce se traduceau cele de mai sus, 
am scris pe o jumătate de coală: România : Rusia 
907%, ceilalți 10%; Grecia: Marea Britanie 90 %(de 
acord cu Statele Unite), iar Rusia 10%; Bulgaria: 
Rusia 75%, ceilalți 25%“. Tot dela Churchill aflăm 
că Stalin a aprobat propunerea, punându-și semnă- 
tura pe coala de hârtie. La 12 Februarie 1945, data 
când se semnează la Yalta “Declaraţia cu privire 


„la Europa eliberată“, puțini știau că sunt duși în 
„ eroare. Lumea fusese împărțită, iar declaraţia era 


doar praf în ochii mulțimii. Și era greu de închipuit 
ca PUTERILE VESTICE să vândă țările lor Ru- 
sie. 


Un fel de gust amar începuse să strice entuzi- 
asmul celor ce la 23 August 1944 deschiseseră 
“porțile României“ invaziei rusești. De fapt, și 
în zilele noastre mai sunt anumiţi politicieni ro- 
mâni cari încă se mai laudă cu intrarea României 
în lagărul “aliaţilor“. Politicienii români ascul- 
taseră îndemnurile dela radio BBC și încetaseră 
lupta contra Rusiei. Acum își dădeau seama ce în- 
seamnă pentru România acea faimoasă “Declaraţie 
cu privire la Europa eliberată“. Odată cu intrarea 
“eliberatorilor“ nimeni nu mai era stăpân nici pe 
viaţă și nici pe avut. Primele desmeticiri s'au sol- 
dat cu plângeri la “Comisia aliată“, dar acolo pa- 
tronau Rușii. Se duceau bieţii români cu jalba la 
pașă, care el singur nu respecta Dreptul. Concomi- 
tent cu tancurile sovietice, veneau şi câteva sute 
de comuniști în frunte cu Ana Pauker. Rușii se 
amestecau serios în afacerile interne ale Români- 
ei, deşi la 3 Aprilie 1944 Molatov promitea Româ- 
niei că “dacă va depune armele, Rușii nu se vor 
amesteca în structura și ordinea socială“. Dar du- 
pă depunerea armelor la 23 August, Molotov nu-și 
mai aducea aminte de promisiunile făcute. Curând 
România va deveni un “infern“, iar Rușii nu lăceau 
altceva decât să se impună prin forță, depășind cu 
mult dorința lui F.D. Roosevelt. 

Din păcate Roosevelt n'a mai avut norocul să 
se bucure de comportarea trupelor rusești și să 
constate ce-a putut să facă “realistul Stalin“. 
Alţi oameni politici din Vest au avut posibilitatea 
să audă “strigătele“ celor peste o sută de milioane 
de europeni, dar pe nimeni nu-i mai durea inima și 
nici nu voiau să le audă strigătele. Polcnia, pen- 
tru a cărei libertate și independenţă se începuse 
cel de al doilea război mondial, a rămas împărţită 


și transformată în colonie, la fel ca și România 
care căutase să-și apere independența și să-şi 
reîntregească teritoriul Churchill declară însă 
în Fulton la 5 Martie 1946, când nu mai avea pu- 
terea în stat, că “a lost tăiat un porc greşit“. In- 
grozit de comportarea trupelor rusești, pe lângă 
alții au mai fost și un comunist, pe nume Franz 
Borkenau, care a descris “în mod realist“ compor-. 


tarea trupelor eliberatoare. 


In perioada de tranziție dela “orânduirea capi- 
talistă la orânduirea socialistă“, au fost lichidate 
milioane de oameni, iar alte zeci de milioane au 
lost transformate în vreascuri umane, iar cei care 
au supravieţuit, au fost transformați în sclavi mo- 
derni. În acest timp în USA se puneau bazele unei 
organizaţii mondiale “Naţiunile Unite“, care avea 
misiunea să apere pacea și să împiedece ilegali- 
tățile. Una dintre acele forţe care trebuia să se 
dedice asigurării păcii era tocmai acea ţară care 
în Europa de răsărit adusese iadul pe pământ. U- 
niunea Sovietică devenise arbitrul Păcii ŞI i se 
acordase dreptul de veto. In timp ce Naţiunile U- 
nite se aupau de “decolonizări“, Rusia Sovietică 
își lărgea imperiul și transforma state indepen- 
dente în “colonii moderne“. Se părea că este un 
fel de pedeapsă pentru popoarele din Europa de 
răsărit fiindcă în anul 1939 se opuseseră cu dâr- 
zenie să accepte dreptul de pasaj pentru trupele 


rusești. 


Dar nici după instalarea regimurilor comuniste 
anti-populare, popoarele din răsărit nu s'au lăsat 
să fie comunizate, iar dorința lui Roosevelt n'a 
fost îndeplinită nici după aproape patruzeci de ani 
de ocupaţie rusească. Rusia nu s'a lăsat influen- 
țată de civilizaţia europeană. 


sească. 


Se pare însă că lucrurile au luat o altă întor- 
sătură. Președintele Statelor Unite, Ronald Rea- 
gan, premiera Angliei, Margaret Thatcher, şi pre- 
mierul Franței, Francois Mitterand, şi-au adus a- 
minte și de înțelegerile dela Yalta şi au declarat 
că “la Yalta s'a făcut nedreptate țărilor din răsă- 


ritul Europei“. Mai mult, de curând Ronald Reagan 
merge și mai departe cu destăinuirile, şi numeşte 
Uniunea Sovietică “imperiul răului, imperiul Sa- 
tanei“. Ronald Reagan ajunge, în anul 1983, la 
aceeași constatare pe care a făcut-o Corneliu Co- 
dreanu în anul 1936, şi anume că Uniunea Sovie- - 
tică este “un imperiu al Satanei“. Până acum am 
auzit numai vorbe, dar așteptăm ca țările vestice, 
cari în mod direct sau indirect au permis Rusiei 
să-și lărgească imperiul și au recunoscut guver- 
nele instalate de trupele de ocupaţie sovietice, să 
declare nule şi neavenite toate înțelegerile făcute pu- 
blic sau rămase încă secrete, semnate la Yalta sau în 
altă parte. Numai în acel moment, când se vor de- 
nunța aceste tratate neomenoase, se va termina cu 


SIE 
urmare ag. 10 


tăiate. —_" ns 


= 


PARTIDUL NAȚIONAL ȚĂRĂNESC 
SECRETARUL GENERAL 


NER 


Prin articolul d-sale întitulat “Unirea exilului“, 
d lon Pantazi ne face o analiză a stărilor politice 
ale exilului nostru și ne îmbogățește cu sugestiile 
d-sale. Desigur, părerile dlui lon Pantazi sunt 
bine venite, așa cum sunt și cele ale oricărui ro- 
mân și este de datoria noastră ca să le respectănr. 
Aceste spuse, socot util ca să fac următorul co- 


. mentariu: 


Intr'adevăr, și eu cred că uniunea tuturor româ-, 
nilor de care vorbesc atâţia, este imposibilă. In 
fapt, cred că este un mit. Nu împărtăşesc însă 
premizele pe cari le expune dl Pantazi. După mi- 
ne, o astfel de uniune nu este posibilă din două 
cauze principale. Mai întâi, suntem atât de răsli- : 
rați prin toate colțurile lumii și este greu, dacă ; 
nu imposibil, să faci o adunare serioasă, în urma 
căreia am putea vedea născând și apoi funcţionând 
o organizație valabilă. Apoi, aici în exil nu avem 


nicio forță de coerciţiune și fiecare poate zice și 


face cam cum îi trece prin cap. Avem aici în exil 
un număr prea mare de domni, cari au multă bună- 


"voință şi ar vrea să facă și ei ceva. Nu știu ce . 


vor să facă și deaceea glăsuiesc cu energie tot 


“felul de sloganuri. În plus, cei mai mulţi se văd 


mari oameni de stat și vor să lie șefi. Rar este ; 
cazul când poți vorbi civilizat cu cineva care nu-i 
de acord cu tine. In aceste condițiuni, nu prea văd 
cum se poate realiza o uniune a tuturor românilor. 


In analiza d-sale, dl lon Pantazi menţionează 
un “faliment al tentativelor de organizare pe bază 
democratică a partidelor politice“ și ne spune că 
“orice încercare de colaborare între partidele po- 
litice, pe cale democratică, nu se poate face decât . 
'de jos în sus”, adică începând cu organizarea 
partidelor politice. 0 astiel de organizare 'de jos 
în sus” adaugă dl Pantazi, a avut loc anul trecut 
în Partidul National Țărănesc, când un număr de 
membri ai partidului nostru au format un nucleu de 
organizație provizorie, alegând apoi cu unanimi- 
tate pe dl Cicerone loniţoiu drept “secretar gene- 
ral“, etc, Dar iată, adaugă dl Pantazi, după acest 
început de aganizare, dl Serdici, membru marcant 
al partidului, nu recunoaște aceste hotăriri și se 
declară el secretar general, și din nenorocire dl : 


+9 


LA 


„Londra, 21 Aprilie 1983 


P 


Serdici nu este singurul “actual“ secretar general. 


Din păcate dl Pantazi nu prea ştie ce spune. 
In 1949 a fost alcătuit primul Comitet Naţional 
Român sub patronajul M. Sale Regelui şi a cărui 
prim-președinte a fost Generalul Nicolae Rădescu. 
Acest Comitet Naţional reprezenta Statul Român 
legal, uzurpat de către Partidul Comunist Român 
cu ajutorul Uniunii Sovietice. La acest. Comitet 
Naţional, Partidul Naţional Țărănesc şi-a trimis 
reprezentanţii săi, astfel după cum au făcut-o Par- 
tidul Naţional Liberal și Partidul Socialist Inde- 
pendent. Generalul Rădescu a cerut dlui Alexandru. | 
Cretzianu ca acesta să remită Comitetului Naţio- 
nal fondurile naţionale pe care le deținea. Dl Cre- 
tzianu a refuzat și Generalul Rădescu a demisio= 
nat. In locul lui, M.Sa Regele l-a numit pe dl Con- 
stantin Vișoianu, care a condus treburile acestui 
Comitet Naţional până în 1975, când din lipsă de 
fonduri şi din cauză că M. Sa Regele n'a găsit util 
ca să numească o altă persoană ca să constitue 
un nou Comitet Naţional, această instituție româ- 
nească și-a încetat activitatea. Am fost primul 
care m'am ridicat împotriva acestei situațiuni pen - 
trucă am considerat și consider că este indispen- 
sabil ca să avem un astiel de Comitet Naţional, 
pur și simplu pentru că altfel Statul Român legal, 
care a fost uzurpat de comuniști, dispare, şi regi- 
mul dela Bucuresti ramane singur pe scena. Cat a 
existat şi funcţionat Caite DIN aicea timp de 
este 20 ani, a făcut multă treabă care nu poate 
i decât recunoscută, și aceasta o afirm eu, care 
m'am luptat ani de zile cu dl Vișoianu. Conside-: 


“ rând lipsa de fonduri cari sunt necesare existenței 


unui asemenea Comitet Naţional, nu pot decât să 
deplor că românii de peste hotare n'âu realizat 
importanța și nu au găsit inima și patriotismul ca 
să pună mâna în buzunar. E ușor să faci pe marele 
patriot, E niţel mai greu dacă trebue să dai bani. 
Se pot spune multe asupra Comitetului Naţional, şi 


am spus multe. Nu se poate însă califica activi- - 


tatea Comitetului Naţional drept falimentul tenta- 
tivelor de organizare democratică a partidelor po- 


litice, 
DI Ion Pantazi enunță un nou şi straniu fel de 


organizare politică : “de jos în sus“. Nu știu unde 
a descoperit dl Pantazi acest sistem inedit, însă 
pot să-l asigur că n'a existat niciodată în viaţa 
politică a ţării şi nu este aplicabil nici unuia din- 
tre partidele noastre politice. Partidul Naţional 
Țărănesc funcţionează disciplinat conform regu- 
lelor prevăzute în statutele sale. Astiel, după ce 
a decedat, în Martie 1982, predecesorul meu, di 
Ministru N. Penescu, la 20 Aprilie 1982 Delegaţia 
Permanentă a partidului nostru m'a însărcinat, con- 
form prevederilor statutare, în funcțiunea de Se- 
cretar General. Intr'adevăr, cam la aceeaşi epocă, 
dl Cicerone loniţoiu, care este un domn niţel prea 
ambițios, a crezut că poate pune mâna pe Partidul 
Naţional Țărănesc și, ajutat de alți câţiva domni 
de acelaş gen, s'a autonumit, creiând o așa zisă 
„delegaţie permanentă etc., ceeace este contrariu 
tuturor prevederilor statutare. Dl loniţoiu într'a- 
devăr a fost unul din miile dintre membrii partidu- 
lui nostru cari au suferit în închisorile comuniste 
şi considerând acestea nu l-am dat afară din par. 
tid aşa cum îmi permit statutele și aș fi putut-o 
face. Nu m'am preocupat nici eu și nu s'au preocu: 
pat nici colegii mei din Delegaţia noastră Perma 
nentă de dl loniţoiu și dimpotrivă l-am ignorat. 
Recenzia făcută în rubrica “Panopticum“ a revisâ: 
tei Dvs. asupra cărţii dlui loniţoiu, “Morminte fără 
Cruce“, îl descrie suficient pe acest domn pentru 
ca să Îie inutil ca să adaug. [ 
Treaba românească o poate face oricine. Nu-i 
neve de cine știe ce organizaţie mondială şi u- 
topică. În orice ţară civilizată, olitica e dusă de 
către partidele politice ale acelei ţări. La lel și 


YALTA — SIMBOLUL VANZARII 
PL n RR 


epoca de sclavaj și de dependenţă a acestor ţări. 
Popoarele din răsăritul Europei cer acelaș drept 
care s'a acordat fostelor colonii: dreptul la auto- 
determinare. Și aceasta fără prezenţa trupelor so- 
vietice sau a consilierilor sovietici. În istorie a 
triumfat întotdeauna dreptul în faţa forţei brute. De 
ce să nu triumfe și de data aceasta? 


Dr. Alexandru Șuga 


Alexandru Lăpuşneanu voievod cu doamna și cu unul din co: 
coni (după tabloul votiv de la minăstirea Slatina) 


în ceeace ne privește pe noi români. Line vrea 
să facă politică, o poate face pe cont propriu. Aşa 
au făcut mulţi în cursul acestor ultimi 34-35 ani 
şi au făcut treabă bună. Cine găsește că nu-i în 
stare să facă treabă de unul singur Și vrea so 
facă în cadrul unei organizaţii, n'are, decât să se 
înscrie la unul sau altul dintre partidele noastre 
politice. În ceeace privește Partidul Naţional Ţă- 


L A EA i 
rănesc, ușile sunt deschise oricui care crede în 


idealurile și principiile noastre şi care are spiri- 
tul de disciplină pe care-l cere activitatea in ca- 


drul partidului nostru. Lupta și sacrificiile lui 
luliu Maniu și a atâtora alţii sunt un capital pe 
care niciun fel de organizaţie a exilului n'o poate 
da. Românii cari sunt seriosi și conștienți ar tre- 
bui să fie mândri de Partidul Naţional Țărănesc. 


şi să ajute ca toate jertfele făcute să nu fie risi- 


pite sau desconsiderate. Numai Ceaușescu și ban- 
da lui de trădători o fac pentrucă au interes ca 
să nu mai existăm. Lupta românească, din păcate, 
are încă drum lung de lăcut și avem mevoe de con 
tribuţia și. participarea tuturora. Aici în exil nu 
se pot crea noi partide. Deși comuniștii aa făcut 
totul pentruca să ne anihileze, totuși iată că exis- 
tăm și ne ducem lupta mai departe. Pentru a reusi 
nu este posibil decât dacă respectăm regulile și 
legile care ne-au condus în trecut. Toate încer- 
cările de a crea cine ştie ce nou fel de comitet 
sau consiliu, n'au reușit și nu vor reuși pentrucă 
nu respectă bunele reguli. lată de ce n'a reușit 
dl Penescu și de ce n'a reușit dl lon Raţiu. 


GEORGE SERDICI 


Le 


[ 


25 


mt 
CEPE Ca zi iz 


tza 


10 


Am citit penibilul articol din Stindardul al dlui. 
Pantazi, cu îngrijorare pentru higiena lui sufleteas- 
că Și cu o jenă până la desgust. 


Mi-l amintesc de la Baia Sprie, destul de imper- 
sonal, dar demn, stând rezemat de o baracă și a- 
dulmecând ireamătul deținuților din rândul cărora 
parcă ar Îi făcut parte. Fără să lie tăios, stătea 
drept, purtându-și în umbra ochilor haina de soldat 
sau caltanul, cu oarecare îndemânare. L-am reîn- 
tâlnit numai epistolar în exil, şi legătura noastră 

_mă lăsa să cred că evoluează pe niște elemente 
care să lie în concordanţă cu condiția morală de 
ostaș pe care o alișa, și cu boeria pe care o vrea 
cu tot dinadinsul presupusă, chiar subliniată. 


Foarte adesea opiniile noastre au fost opuse, 
fără ca prietenia care se înfiripa (cu toate distan- 
țele mari), să sufere ceva. Și eu și el aveam drep- 
tul la judecăţile noastre care nu trebuiau neapărat 
să fie aceleaşi. Mi-a amintit de Frăția de Cruce din 
care a făcut parte, mărturisindu-mi că nu o ascunde 
ȘI mi-a făcut declaraţii de prietenie, chiar de cama- 
raderie, care m'au mişcat. A intrat într'o casă a 
noastră unde s'a consacrat ca prieten şi condeier, 
şi în cele 40-50 scrisori ale sale, a fost mereu 
consecvent de-a lungul celor 3-4 ani. Mi-a cerut 
chiar unele intervenţii să-i mijlocesc o întrevedere 
cu Șeful Mişcării Legionare, pentru care nu o sin- 
gură dată şi-a manifestat simpatia și stima. Am 
încercat, cu încrederea care mi-a solicitat-o, să-l 
satislac. î 


lată însă că, dintr'odată, ostașul își aruncă in-. 


semnele demnităţii, iar boerul se “transformă în pro- 


letar. După moda timpului. Cu toate atributele de 


ul DLUI PANTA 


chen. Port păcatul de a-l fi încurajat să scrie și 
să se impună publicitar, prin teme care-l depășeau, 
şi moral — după cum s'a, dovedit — dar şi ca docu- 
mentaţie. Ce l-a determinat pe dl Pantazi să dea 
cinstea pe ruşine ? Pretextul este cartea dlui Prof, 
Horia Sima, în care subiect principal al eveni-. 
mentelor din 1940-1941 di Horia Sima le istorises- 
te cu obiectivitate și autoritate. In realitate, este. 
vorba de cu totul altceva şi atunci când se vor lim- 
pezi apele turburate puţin de năsdrăvenia teribilis- 
tică a feciorului unui adevărat și demn general, 
totul va căpăta explicaţia necesară. 


DI lon Pantazi doreşte, printre altele, să fie cât 
mai mult discutat. Să-i circule numele cât mai mult. 
Să devină cineva, şi dacă se poate, numele său 
să fie aninat de cât mai multe originalităţi, cu 
toată modestia pe care o pomeneşte prea adesea 
ca să nu-l suspectăm de contrarii. 


Mareșalul Antonescu? Este prea cunoscut prin 
ceeace a fost bun și prin ceeace a fost rău. Inori- 
ce caz, numele Mareşalului Antonescu rămâne le- 
gat de fapte incontestabile: războiul din răsărit 
(pentru care aveam câţiva generali foarte bine pre- 
gătiți şi de mare prestigiu, care-i puteau face Îaţă, 
scutindu-ne de imensele sacrificii de la Odessa 
pentru gradul de mareșal), și iniţierea celei mai 
tragice diaspora a tineretului României. Niciun om 
politic n'a dat, până la el, un număr mai mare de 
asasinate şi un capitol mai mare de sulerinţe, ca 
Mareșalul Antonescu. Nici metode de exterminare 


“mai perfide și mai dușmănoase. | se spunea Câinele 
-roșu. Mi-amintesc iama anului 1936-1937 când 


 Comeliu Codreanu întors. “de la ski“ dela Predeal, 


unde avusese sub această formă o întrevedere cu 


Antonescu şi sub avalanșa noastră de întrebări. 


rigoare. Împletindu- şi veleităţile bine disimulate, - 


cu toate smârcurile propagandei autorităţilor dela 


București. Astăzi este o modă! O adevărată modă! . 


Mai ales când ești la ananghie (Nu este cazul dlui 
Pantazi, ci ne referim aici la nume mai răsunătoa- 
re). Vrei să-ţi [ie bine? Atunci aruncă cu naoi cât 
mai mult în Mișcarea Legionară și în Șelul ei. Dar 
mai ales în șelul ei. Șelul Mișcării a fost ca sim- 
bol și garant al unitaţii Mișcării foarte incomod... 
Ieri Corneliu Codreanu, astăzi Horia Sima. Dl Pan- 
tazi ru este primul care o face. Fără îndoială nu 
va Îi nici ultimul. Au făcut-o nume cu oarecare re- 
zonanţă. și... state de serviciu. De ce nu s'ar în- 
scrie în cohorta detractorilor și un biet anonim? - 
Pentrucă dl Pantazi a fost,până a intra în casa 
noastră, un anonim. Celebritatea la care aspira. 
nu depășea proporţiile unui mic grupuleț la Miin- 


11 


despre acest necunoscut la ora aceea, dar despre 
care începuse să se vorbească din când în când 
câte ceva, ne-a răspuns: 


— 0 [i bun general Antonescu ăsta, o fi bun. 
strateg, nu ştiu. Dar să ferească Dumnezeu să a- 
jungă ţara pe mâna acestui om. 


Și așa a fost! Odiseia perioadei Antonescu a 
confirmat odată mai mult reflecţia lui Frederic, cel 
Mare :“războiul și politica sunt lucruri prea serioa- 


"se ca să [ie lăsate pe mâna militarilor.“ Și mai a- 


les pe mâna unui nebun! Medicul lui personal mi-a 
mărturisit adesea despre eforturile pe care le făcea 
prin injecții administrate periodic, ca să-l ţină în 
condiţie acceptabilă de lucru: | 
Citind articolul dlui Pantazi am-avut explicaţia 
labilităţii unor militari care trădându-l pe i 


areşa- | 


lul Antonescu, au creat tragedia dela 23 August. 
Fără sprijinul unui grup de militari, acel rușinos 
şi tragie în acelaș timp, 23 August 1944, n'ar Îi 
existat. In mic, dar cu “abilitate“ asemănătoare, 


dl Pantazi a acţionat conform tradiției. A încercat 


să ne lovească pe la spate, după ce a căpătat în-. 


crederea noastră. 


Pe Mareșal nu-l poate apăra dl Pantazi. Ii lip- 
sește și instrumentul și informaţia. Sau, dacă in- 
formația o are, oricât de parţial, o desconsideră, 
Pentrucă dl Pantazi n'are niciun membru al fami- 
liei sale (şi poate niciun prieten), trimes la Sărata 
în batalioanele prin care Mareșalul Antonescu și-a 
căpătat faima de “asasin al elitei generaţiei care 
a scăpat de măcelul lui Armand Călinescu“. N'are 
niciun niembru al familiei sale care să Îi pierit sub 
rafalele mitralierelor soldaților lui Antonescu, la 
rebeliunea făcută de Antonescu, pe de o parte cu 
sprijinul lui Adoli Hitler, pe de alta — ori cât ar 
părea de neînțeles și de ciudat — cu sprijinul e- 
vreilor. 


In ce priveşte sprijinul lui Hitler, sunt nenumă- 
rate cărți care vorbesc despre asta, editate de in- 
stituţii competente şi de specialitate, precum și 
de oameni pricepuţi, iar în ce-i privește pe evrei, 
iată, să ascultăm mărturiile lui Matatias Carp, deo- 
camdată. DI Matatias Carp a fost șeful comunităţii 
evreești din România acelui timp și le istorisește 
în “Cartea Neagră“, scrisă împotriva legionarilor. 
“E drept — serie dl Carp — că s'a înfiripat foarte 
repede contactul cu Conducătorul Statului...“ Mai 
departe : “...conducerea evreească de atunci a an-. 
gajat lupta cu regimul legionar“. “Fireşte că prac-. 
tic şi imediat, rezoluția nu a adus nicio îmbunătă- 
ţire (este vorba de o rezoluție a lui Antonescu pe. 
ultimul memoriu al Federaţiei de comunități evre- 
ești), dar sa mai rupt un fir din legăturile șubrede 
dintre General și Mișcarea Legionară. Conducerea. 
evreească a continuat această acţiune până în ul- 
timul moment.“ Deci, observați cu câtă meticulo- 
zitate, dar conspirativ, era ţesută complicitatea 
evreilor cu Antonescu. 


Cum îl vedeau evreii pe Generalul Antonescu: 
“Se spunea doar că este un militar energic și au- 
toritar, dar-nehotărit şi ușor iniluenţabil; se șop- 
tea că ar fi vanitos, orgdios și foarte sensibil la 
laude și lingușiri ; peste toate, se știa că e impul- 
siv, cu apucături violente și un om rău. "Câinele 
roșu” fusese porecla ce l-a însoţit dealungul între- 
gii cariere“ (pag. 74). Ce mai spuneau evreii de 
rebeliune ? Generalul Antonescu “a provocat rebe- 
liunea pentrucă avea nevoie de ea“ (pag. 75). In 
continuare, Matatias Carp scrie; “Peste toate a- 
cestea, pentru cmsolidarea dictaturii sale, Gene- 
ralul Antonescu avea nevoiede o manifestare de 
forţă personală, asemănătoare aceleia care la 30 
Iunie 1934 a consolidat dictatura lui Hitler“ (pag. . 


75). Cităm toate acestea pentrucă nu se poate spu- 


ne că evreii îi menajau le legionari. 


Din lucrările tipărite pe această temă în ocei- 
dent, atât în Anglia cât și în USA, cu excepţia mij- 
loacelor de propagandă, toți observatorii Și speci- 
aliştii au o opinie comună: rebeliunea a fost lăcu- 
tă de Antonescu, cu ajutorul lui Hitler. Informaţia 
noastră în această privință este bogată, chiar com- 
pletă. Imi amintesc de o declaraţie a lui Antonescu 
din tiinpul rebeliunii sau imediat după aceea: “Simt 
umbra marelui Fiihrer în spatele meu!“ În maladiva 
lui megalomanie, toţi îi stăteau... în spate. Chiar 
„cuceritorul Europei dela acea oră. 


In sfârşit, ne-am ocupat cam mult de dl Pantazi. 
Articolul său din Stindardul îl definește. Marea sa 
vină constă şi în faptul că a acceptat să semneze 
pagini scrise de alţii, conținând informaţii fără 
acoperire și tendenţioase, având ca sursă sigură 
oficiile de informaţii comuniste. 0 recomandaţie îi 
putem face, totuși, dlui Pantazi: o unitate de mă- 
sură corespunzătoare dimensiunilor și posibilită- 
ților d-sale, îi este necesară. 


Gabriel Bălănescu 


MONSENIORUL IOAN DAN 


Îi] 

Sfântul Părinte loan Paul II a binevoit să înalțe 
pe Monseniorul Dr. loan Dan, parohul bisericii ro- 
mâne unite din Buenos Aires, la rangul înalt de 
Prelat Papal, prin bulla dată la Vatican, în ziua 


de 29 Martie 1983. 


Activitatea Monseniorului loan Dan în Argentina, 
(mai înainte la Roma), este binecunoscută. Acti 
vitatea de preot, de cărturar, de profesor și de 
înalt funcţionar la Arhiepiscopia din Buenos A1- 
-res. Amintim pe scurt numai câteva date. 


-Dela Roma, unde și-a terminat studiile univer- 
sitare cu diferite doctorate obţinute cu cea mai 
mare calificare de “suma cum laude“, și unde a 
fost profesor de drept la Universitatea pontifica- 
lă de Lateran și la Propaganda Fide, a fost trimis 
în 1948 la Buenos Aires la cererea românilor din 
Argentina, pentru păstorire sufletească, misiune 
pe care o îndeplinește de atunci neîncetat. În ju- 
rul acestei biserici, Prea Slinţia Sa a ştiut să a- 
dune pe toţi românii, catolici și ortodocși, fără de- 
osebire, pentru a menţine mereu vie şi dinamică 
atât activitatea apostolică, dar și cea patriotică 
românească. Tot în cadrul acestei activităţi româ- 
nești trebue să menţionăm conferințele ţinute în 
salonul bisericii (peste 123), la dilerite adunări 
şi serbări naţionale. Deasemenea şi frumoasa ac- 
tivitate a corului Doina, creat de Monseniorul loan 
Dan chiar dela începutul misiunii sale la Buenos 
Aires, cor care cântă nu numai în biserica româ- 
nească, ci în toate bisericile importante din Bue- 
nos Aires, dând şi multe concerte [ie la radio, fie 
la televiziunea argentiniană, sau în alte locuri 
rezervate marelui public. In aceste piese muzicale, 
mai ales colinde, multe sunt compoziţii personale 
ale Monseniorului loan Dan, care de fapt este și 


12 urmare pg.29 


ERA LIBERTAŢII 


VOLUMUL 1 


DISCURSUL Dlui HORIA 


Vice-Președinte al Consiliului de Miniştri 
— ţinut la Brașov, la 9 Octombrie 1940 — 


„Redăm textul complet al discursului din cartea 
Dlui Horia Sima, “Era libertăţii“, recent apărută, 
pentru că este un document istoric. Este și primul 
protest public al guvernului român împotriva atroci- 
tăților maghiare din Transilvania ocupată. 


Domnilor, Camarazi, 

Mă infăţișez înaintea voastră, în acest oraș de nobilă traditie 
ardeleană, ca să răspund la o întrebare care apasă greu în sufle- 
tele tuturora și care turbură munca de refacere a ţării. E valul 
fără oprire al oamenilor îngroziţi de sălbăticiile maghiare cari 
şi-au părăsit cu miile așezările lor și tot ce-au agonisit în cursul 
mai multor generaţii, pentru a-și căuta scăparea între noile hotare. 
E strigătul de durere din Ardealul suferinții milenare, în care 
a reapărut spectrul frângerii pe roată. E geamătul schinguiților 
și al martirilor, uciși oriunde au intrat trupele maghiare. 

Era greu de presupus ca ungurii să renunțe la sistemul de 
opresiune sângeroasă, bine cunoscut in istoria stăpânirilor ma- 
ghiare asupra altor popoare și să adopte o linie de politică internă, 
care să asigure libera desvoltare a poporului românesc din Ungaria. 
Totuși, întemeiaţi pe garanţiile date de Puterile Axei la Viena, 
nu ne puteam imagina vreodată ca epoca de suferință din tre- 
cutul Ardealului să reinvie cu atâta intensitate și în forme atât 
de cumplite. 

Sentimentul de adâncă ingrijorare pentru soartea poporului 
român rămas in Ardealul cedat, care a stăpânit la inceputul ocu- 
paţiunii maghiare toate sufletele românești, s'a transformat as- 
tăzi într'o realitate crudă de un neinchipuit tragism. Trupele ma- 
ghiare de ocupaţie și populaţia civilă maghiară, organizată și 
înarmată, s'au năpustit asupra Românilor desarmaţi și pașnici și 
după ce i-a scos din case și i-a batjocorit, după ce i-a despuiat 


României libere. 

Dar aceste fapte sunt numai aspectele cele mai moderate ale 
prigoanei maghiare. Din relatările ce urmează, veți vedea ce grad 
de sălbătecie au atins ororile maghiare. 


Deslănțuirea masacrului 


In comuna Trăsnea, județul Sălaj, comandantul trupelor un- 
gare a ordonat executarea a douăzeci români și incendierea satului. 
Soldații au început să vâneze pe cei care căutau să scape. Au fost 
impușcați astfel incă 76 români. 

Invăţătorul comunei, Cozma a fost spânzurat de crucea bise- 
ricii, iar preotul Costea a fost legat de un stâlp și ciopârțit cu baio- 
netele până când a murit. 

In noaptea de 13/14 Septembrie un detașament mashiar a im- 
pușcat la Ip, județul Sălaj, 155 români, bărbaţi, femei și copii. 
A fost impușcat chiar un copil de leagăn. Victimele au fost arun- 
cate într'o groapă comună. : 

In comuna Huedin, lângă Cluj, populaţia ungară a ars de viu 
pe rug, în piața orașului, pe protopopul Aurel Munţeanu, după 
ce-l maltrataseră în mod ingrozitor rupându-i brațele. 

In aceeași localitate, locuitorul Vasile Popa a fost spânzurat 
de picioare şi s'a turnat var nestins peste rănile ce le avea la cap. 

In comuna, Belin, judeţul Trei Scaune, populaţia maghiară a 
masacrat zece români. 

In ziua de 7 Septembrie, locotenentul Mihail Părău, coman- 
dantul unui pluton de grăniceri, a fost rănit și asasinat de trupele 
maghiare. 

Locuitorul Vasile Gurzău, fost primar al comunei Mureșenii 


de Câmp din judeţul Cluj, a declarat că în ziua de 22 Septembrie 
un detașament de soldaţi unguri a masacrat în această comună 
trei familii de români: preotul Andrei Bujor, impreună cu soția, 
două fiice și un fiu, precum și servitoarea lui; invăţătorul Gheor- 
ghe Petrea, impreună cu soția, mama şi fetița lui, în etate de 
patru ani; locuitorul Ion Gurgău cu soția lui. Susnumiţii au fost 
împușcați dupăce fuseseră supuşi mai întâiu la chinuri groaznize. 
Cadavrele au fost aruncate într'o groapă comună. 

In ziua de 17 Septembrie, la Cluj, un preot a fost impușcat de 
bandele maghiare în fața catedralei greco-catolice. Tot la Cluj 
ungurii au măcelărit 8 sergenţi de stradă români. Dupăce le-a 


scos limbile, au purtat cadavrele prin oraș pentru a intimida pe: o 


români. 


de intreg avutul lor, i-a asvârlit peste noile hotare în cuprinsul. 


PE e ot i 


Cp Au mai fost asasinați gardianul public Vasile Damian, locui- 
torii Vasile Albu, Ion Mureșan, gardianul Ilie Moldoveanu, gar- 
dianul Ion Pop, gardianul Alexandru Pop și Iosif Pop. 

In ziua de 22 Septembrie, ungurii au spânzurat chiar la întrarea 

| bisericii pe preotul și dascălul comunei Irina, precum şi pe notarul 
comunei, impreună cu fiul său, sublocotenent de rezervă. 

Pe şoseaua Sân Mihai, din Bihor, au fost găsite cadavrele a 
20 de soldaţi din armata română, împușcați de unguri. Ei erau 
originari din comunele Paușa şi Trăsnea din judeţul Sălaj și se 
înapoiau acasă, fiind desconcentrați. In comuna Stoinești, judeţul 
Bihor, ungurii au impușcat un copil de 13 ani. In aceeași comună, 
au mai fost împușcați Pavel Sas și Ion Mitruţ cu soţia, iar locui- 
torul Vasile Popa şi un altul au fost grav răniţi. 

Tot în ziua de 22 Septembrie ungurii au împușcat la Târgu 
Mureș 18 legionari români. 

Intr'o comună populaţia ungară a asasinat pe preotul greco- 
catolic la biserică, în timp ce oficia sfânta slujba. 

In comuna Aramașul Mare locuitorul Borza Gavrilă a fost 
împuşcat, dupăce fusese pus mai iîntâiu să-și sape singur groapa. 

In aceeași comună au mai fost asasinați doi români. 

In comuna Budaș, județul Someș, populatia maghiară a de 
vastat casele tuturor românilor. Fostul primar al comunei a fost 
asasinat. 

Pe șoseaua Răstoci, Huedin, s'au găsit 24 de cadavre de români, 
printre cari erau femei și copii; în comuna Şeredei, judeţul Sălaj, 
ungurii au impușcat 16 români, printre cari şi un preot român. 

Notarul Victor Bart, din comuna Popești, județul Bihor, a fost 
pedepsit în modul următor pentru crima de a fi vorbit românește: 
i sau tăiat bucăţi de carne din corp, punându-se sare pe răni. 

In comuna Dragu, judeţul Cluj, autorităţile ungare au impușcat 
14 soldați români desconcentraţi. 

La Oradea, în ziua de 9 Septembrie, ungurii au executat în 
curtea cazărmii Regele Ferdinand 20 români, a căror identitate 
nu s'a putut stabili. 

La Cluj, un țăran român, asupra căruia s'a găsit un drapel 
românesc. 

Ungurii au incendiat biserica românească din comuna Comă- 
lău, judeţul Treiscaune. 

Primarul comunei Oșorheiu, jud. Bihor, a fost maltratat în 
mod ingrozitor de unguri. Intre, altele i s'a țintuit cu cuie un 
tricolor românesc pe spate. Reuşind să fugă în România, a fost 
internat în spitalul din Beiuș. 


cutați la Oradea 35 români, în majoritate legionari. La execuție, 
ar fi asistat și publicul, plătind o taxă de spectacol de 1 pengo. 

La Tg. Mureș, autoritățile maghiare au executat pe studentul 
Alexandru Lupu din comuna Sângeorgiu de Mureș. 

Membrii Gărzii de Fier sunt persecutați in mod special. Astfel, 
legionarul Ion Costelaș din Oradea a fost impușcat de jandarmii 
unguri, pentrucă s'au găsit asupra lui cărți legionare. 

In satul Baciu, județul Cluj, doi țărani români au fost maltra- 
taţi în mod ingrozitor, având împunsături de baionetă pe frunte, 
la tâmple și la urechi. 

_ Peşoseaua spre Huedin s'au găsit cadavrele a trei țărani români. 


Guvernul maghiar în slujba dușmanilor Europei Noi 


Dece s'a deslănțuit acest masacru? In numele cărei civilizații 
se săvârșesc aceste crime? Sau Coroana Sf. Ștefan nu poate găsi 
alt sprijin în inima popoarelor robite decât violența și asuprirea? 

Guvernul maghiar a cutezat să afirme la început, pentru a-și 
justifica ororile îndreptate contra populației românești și recu- 
noscute în parte de oficialitatea maghiară, că ele sunt măsuri de 
represiune impotriva unor elemente răzvrătite ale populației ro- 
mânești și care opuneau rezistență inaintării maghiare. 

Afirmația guvernului maghiar este total lipsită de valoare, pen- 
trucă e de neinchipuit ca niște oameni rămași fără apărare, neinar- 
maţi şi neorganizaţi, să opună rezistență trupelor maghiare de 
ocupaţie. E o metodă bine cunoscută, la care au recurs ungurii” 
întotdeauna, de a arunca vinovăția asupra victimelor. 

Dupăce ocupația maghiară s'a terminat şi vechiul sistem de 
justificare al atrocităților nu mai putea să dureze, guvernul ma- 
ghiar și-a căutat un nou instrument de acoperire al teroarei, care 
crește zi de zi in intensitate, şi a incercat să arunce răspunderea 
asupra României. 

Guvernul român este acuzat că a ordonat măsuri de prigonire 
a populaţiei maghiare rămasă la noi, iar ceeace se întâmplă în 
Ungaria nu sunt decât represalii pentru tratamentul aplicat un- 
gurilor din România. Această scuză se spulberă la cea dintâi con- 
fruntare cu realitaţea. Nu numai că la noi nu a fost ucis niciun 
ungur, dar nu se pot inregistra nici cazuri de maltratare a popu- 
laţiei maghiare dela noi. Li 

Dimpotrivă autoritățile au primit ordin dela guvern să vegheze 
ca avutul și viaţa cetăţenilor de origine maghiară să fie apărate 
și ocrotite. 


In după amiaza zilei de 23 Septembrie, la orele 5, au fost exe- =0ă Am impus chiar presei o atitudine moderată în raporturile noas- = 


m tre cu Ungaria, pentruca, dela sufletele noastre încărcate și tur- 


burate de ecoul durerilor din Ardealul ocupat, să nu alunecăm 
și noi pe drumul vărsărilor de sânge. Şi dovada cea mai prețioasă 
a nobleței atitudinii noastre este că sub regimul legionar, lucră- 
torii unguri, care în primul moment s'au refugiat în teritoriul 
ocupat, după câtva timp s'au reintors în România, preferând să 
trăiască în atmosfera de dreptate socială care se crează sub ochii 
noștri. 

Arbitrajul dela Viena noi l-am executat fără şovăire și cu pre- 
țul unui imens sacrificiu am inlăturat orice posibilitate de conflict 
în bazinul dunărean. 

Cutoatecă poporul nostru a fost greu încercat depe urma hotă- 
rirei dela Viena, totuși nu și-a indreptat dușmănia contra Puterilor 
Axei, ci, printr'o intuiţie superioară, și-a dat seama de unde i se 
trage nenorocirea și, în mijlocul celei mai grele crize externe, 
a reacţion:t cu toata puterea și a reușit să-și restabilească unitatea 
si echilibrul interior. Cu energia hotăririlor decisive, poporul ro- 
mân a dărâmat un regim care purta răspunderea prăbușirii hota- 
relor şi, încadrat într'o nouă disciplină, sa alipit puterilor care 
luptă astăzi pentru a instaura în Europa o mentalitate și o con- 
cepție nouă de viață. 

Ungurii, dupăce ieri au cerut puterilor Axei să li se satisfacă 
pretențiile lor pentruca pacea în bazinul dunărean să se așeze 
definitiv şi dupăce li s'a acordat dincolo de așteptările lor, astăzi 
în loc să respecte angajamentele luate la Viena, provoacă din nou 
neliniște în această parte a Europei și turbură interese care de 
pășesc pe cele strict naţionale ale ambelor popoare și se incadrează 
pe un plan european. 

Atunci când poporul român abia recules după marile pier- 


"| deri suferite şi când, sub noul regim legionar, a pornit la acțiunea 


de refacere a ţării, când credea că şi-a recâștigat cel puțin pacea 
la hotare, dintr'o dată este pus in fața unor imprejurări cumplite, 
pe care nu le-am dorit și nu le-am provocat noi. 

Ce i-a determinat pe Unguri să revină la vechea lor politică 
de teroare și asuprire? >, 

In ordinea internă a României nu sa petrecut niciun fapt 
care să justifice acțiunea maghiară în Ardealul ocupat. Populaţia 
maghiară continuă să se bucure de un tratament blând și omenos, 
iar în cei 20 ani de stăpânire românească acest tratament a fost 
așa de ingăduitor încât a mers până la slăbirea atributului de 
suveranitate al poporului nostru. 

Ne-am înfrânat durerea unei umiliri de o mie de ani pentru 


[a ă 


a se inlesni apropierea, dintre cele două popoare, iar acum când 
strigătele de durere ale fraților noștri de sânge întemnițați, isgo- 
niţi și uciși ne-au răscolit sufletul, am oprit deslănțuirea de patimi. 

In această situaţie, dacă niciun fapt intern din România nu 
corespunde acțiunei maghiare de represiune, cui servesc aceste 
provocări, a căror intensitate crește pe zi ce trece și care iau as- 
pecte tot mai tragice? Ele sunt străine de interesele ambelor po- 
poare şi sunt străine de interesele Europei Noi și atunci nu este 
cazul să vedem mai departe și să identificăm în provocările ma- 
ghiare acţiunea politică a acelor puteri care și-au bazat întot- 
deauna dominaţia lumii pe intrigă, pe crearea de conflicte și pe 
specularea animozităţilor dintre popoare? 


Există o limită a răbdării și demnității unui neam 


România Legionară refuză să se lase târită pe drumul deschis 
de provocările maghiare și reacţiunea așa cum vrea Budapesta nu 
va. veni (vii şi prelungite aplauze), pentrucă avem conștiința înaltă 


a misiunii noastre de a lua parte la crearea unei lumi noi, înte- 
meiată pe dreptate și ordine (aplauze prelungite și repetate). 

Ştim, pe de altă parte, că prigoana maghiară s'a deslănțuit 
mai cu seamă contra legionarilor. 

Cuvântul de ordine care s'a asvârlit în mulţime a fost «ucideţi 
pe legionari». 

Privim nedumeriți și nu putem înţelege ca o ţară legată de 
puterile Axei să caute nimicirea tocmai a acelor elemente care 
reprezintă spiritul nou biruitor în Europa. Noi am voit o spiritua- 
lizare a frontierelor care astăzi și mai ales mâine vor fi dominate 
de ideea etnicului (aplauze); am voit o colaborare pașnică pentru 
a realiza în bazinul dunărean v conviețuire eliberată de orice duș- 
mănii. Insă această ostilitate declarată contra elementului legionar 
arată că la Budapesta domnește o profundă neințelegere a ideii 
Noii Europe, care peste toate impotrivirile va deveni mâine o rea- 
litate. (Aplauze prelungite.) 

Ungaria a cerut ca revendicările ei să fie satisfăcute pentru 
a se realiza o pace durabilă între cele două popoare. 

Astăzi Ungaria calcă angajamentele dela Viena și crează o 
stare de neliniște și tensiune, iar pacea este din nou amenințată 
tocmai de aceia care au cerut în numele ei, revendicărie teritoriale. 

România Legionară nu se plânge și nu răspunde provocărilor, 
dar există o limită a demnității unui neam. (Aplauze prelungite 


și indelung repetate, urale.) Nu dăm avertismente, dar credem [= 


E 


+ 


că cei 1.400.000 de Români din Ardealul ocupat au dreptul la viață 


și la un traiu omenec. (Aplauze prelunsite.) 


Convinși de dreptatea noastră, stăpâni pe voința nostră, nimeni 
nu ne va putea opri să făurim poporului nostru viitorul pe care 
îl merită. (Vii aplauze, îndelung repetate, ovaţiuni.)» 

Datele referitor la persecuțiile maghiare mi-au fost puse le 
dispoziţie de Ministerul Afacerilor Streine, dar, cum timpul nu-mi 
permitea, n'am folosit decât o parte din ele. O listă mai completă 
a atrocităților maghiare se găsește în broșura pregătită de Minis- 
terul Propagandei și publicată în mai multe limbi sub titlul «Atro- 
citățile „săvârșite de Mashiari în teritoriul cedat Ungariei». 


George Serdici': „YALTA SI CRUCIFICAREA ROMANIEI” de N-Baciu 


Zilele trecute a apărut cartea “Yalta și Cruci- 


- licarea României“,(*) scrisă de avocatul Nicolae 


Baciu. Este o carte importantă, care trebue citită 
de toți Românii. 

In cursul acestor ultimi câţiva ani, dl Nicolae 
Baciu a cercetat cu atenţie arhivele Ministerului 
de Externe Britanic precum şi cele ale Departa- 
mentului de Stat al Statelor Unite, studiind nenu- 
măratele documente, unele ultrasecrete, cari n'au 
fost permise publicului decât recent, în cea mai 
mare parte după 30 de ani dela evenimentele care 
fac obiectul lor, deci documente din epoca anilor 
1940-1947. Astlel, este vorba de diferitele comu- 
nicări secrete dintre Churchill și Președintele 
Roosevelt, precum și cele dintre aceștia și Stalin 
sau Molotov, sau mai mulți alţii cari au participat 
la evenimentele din cursul ultimului război mon- 
dial. Deasemenea, documente relatând despre Ro- 
mânia din acea epocă şi în special la cele legate 
de încercările Mareșalului lon Antonescu și ale 
D-lui luliu Maniu după 1943 pentru obţinerea unui 
armistițiu. Deci documente relatând despre epoca 
precedând actul dela 23 August, precum și cele 
ce -au urmat in anii 1944-1947. 

“Aceste documente le cunosc și în parte chiar 
le-am cercetat eu însumi. Astfel, știu ce muncă 
grea şi migăloasă a depus dl Baciu și eu nu pot 
decât să-mi exprim admiraţia pentru enormul efort 
pe care l-a făcut și pentru care merită respectul 
tuturor Românilor, aceasta cu atât mai mult cu cât 
lucrarea pe care ne-o prezintă acum este extrem de 
serioasă şi foarte bine alcătuită și constitue un 
adevărat document istoric românesc. 

Nu voi încerca să lac un rezumat al cărţii dlui 
Nicolae Baciu. Socot că este un document pe care 


trebue să-l citească toţi românii, dat fiind că ea 


explică cum a ajuns România sub jugul Uniunii 
Sovietice și al Baii Comunist Român. Voi 
releva doar câteva evenimente pe cari dl Baciu le 
explică, utilizând documentaţia pe care a cerce- 
cetat-o. 

Dl Baciu ne arată mai târziu cum Rușii încă din 
1941 exprimă pretenţiile lor asupra Basarabiei și 


dezideratul de a vedea în România de după război 


16 


un regim prieten, și cum aceste pretenţii nu întâl- 
nesc nici o obiecţiune din partea lui Churchill sau 
a lui Roosevelt. Ne arată în acelaș timp persona- 
lităţile acestor doi conducători ai marilor demo- 
craţii apusene, demonstrând documentat că amân- 
doi acționau în mod dictatorial, făcând cum le tre- 
cea prin cap, înşelând fie Parlamentul Britanic, 
sau Congresul Statelor Unite, fiind în acelaș timp 


și unul și altul grav bolnavi, în fapt ajunși la se- 
nilitate și incapacitate mintală. DI Baciu ne arată 
cele petrecute la Yalta şi cu dreptate afirmă că 
România n'a fost vândută la Yalta, ci în Octombrie 
1944 de către Churchill (cu deplina complicitate 
a lui Roosevelt) la Moscova. 


Apoi dl Baciu se preocupă de încercări 

care le-au făcut din 1943 Maresal Ion e ările ip 

mână în mână cu dl luliu Maniu pentru a obţine un 

armistițiu onorabil din partea Aliaților. Astfel ve- 
dem cele petrecute la Stockholm, Lisabona și Ma- 
drid, precum și la Cairo, și vedem cum la 2 Aprilie 

1944 Molotov ne asigura suveranitatea și promitea 
neamestec în viaţa poporului român, mulţumindu- 
se doar cu permisiunea pentru armata roșie de a 

străbate România. Vedem cum atât Mareșalul An- 
tonescu cât și dl Maniu stabiliseră data de 26 Au- 
gust pentru volte-face-ul pe care trebuia să-l facă 
România pentru a trece de partea Aliaților, şi cum 
Regele, urmând sfaturile apropiaților săi s'a grăbit 
ŞI în mod ușuratec a ordonat la 23 August 1944 
armatei noastre de a deschide irontul Rușilor, cari 
astlel au ocupat România fără ca măcar să tragă 
un glonţ. Dacă Begile nu se grăbea, planul Mare- 
șalului și a dlui Maniu poate că împiedecau ca 
țara să cadă desarmată în mâinile Uniunii Sovieti- 
că astlel poate soarta poporului nostru ar fi fost 


DI Nicolae Baciu se preocupă mai departe de 
evenimentele de după 23 August 1944 și ne arată 
cum dl luliu Maniu și opoziţia noastră a lost fățiș 
ȘI intenționat mințită de către reprezentanţii anglo- 
americani, în special la începutul anului 1946 
când au venit în ţară ambasadorul britanic la Mos- 
cova, Sir Archibald Kerr și ambasadorul american 
la Moscova, Averell Harriman, cari au ascuns atât 


împărţirea Europei răsăritene în zone de influenţă, 


die a nl abate mă 


SPĂRGĂTORII CORTINEI DE FIER 


de. artere în trupul și așa destul de slăbit al nea- 
mului. A judeca așa înseamnă a-i olensa pe cei 
morţi. Pentrucă gestul lor a fost voluntar. Ei au 
avut dreptul să-şi aleagă momentul “vorbirii cu 
Neamul“. Noi avem numai dreptul să ne închinăm 
smeriţi în [aţa marelui lor discurs. Cât despre sân- 
sele vărsat, e bine să ne repetăm adevărul că nea- 
murile nu mor atâta timp cât nu uită de puterea 
lormidadilă a jertfei. Vor mai fi și alții cari vor 
trece acest mare eveniment al istoriei noastre de 
acum sub tăcere, pentru că probabil, aplecându-se 
deasupra trupurilor ciuruite de gloanţe, vor găsi 
sub bălțile închegate de sânge, cămașa de culoa- 
rea primăverii. Dar cei 13 murind, n'au vorbit cu 
vreun partid politic oarecare, ci cu Neamul întreg. 


Ei ş'au întors acasă ca Români. Le era dor de ţa- 
ra liberă. 


Și, în cele din urmă, vor mai fi unii cari vor. 
tăcea din teama că recunoscând adevărul, s'ara- 
cuza, S'ar trezi la un moment dat descoperiţi. Dar 
infamia tăcerii n'ar trebui să mai aibă loc în noi, 
după atâtea amare experienţe și luminoase învăţă- 
minte. De nu putem vorbi, să păstrăm tăcerea 'so- 
lemnă şi demnă a recunoașterii. Singura atitudine 
pasivă admisibilă în faţa jertlei supreme. 


Să ne gândim că soarele libertăţii de mâine va 
purta ceva și din lumina lor, Aceasta este una din 
puţinele [apte ale emigrației, ce ne apropie, cu un 
pas mare, de biruinţa visată, de ziua eliberării. 


Pentru a ne păstra demnitatea și conștiința de 
oameni, să vorbim despre cei 13 în ton de sărbă- 
toare, în termenii celor mai curate legăminte de 
jertiă. Pentrucă până la urmă, oricât am încerca 
“să evadăm, drumul bătut de ei va fi şi al nostru. 
Și de acum încolo, ultimul drum al omeniri: Răs- 
cumpărarea prin jertfă. Ne-am coborât, cu toată 
planeta, atât de adânc în păcat și batjocură, încât 
nu 'mai există altă cale de vindecare și mântuire, 
decât dinamita jertlei. 


In fața unei omeniri ce încearcă metode negus- 
torești, cântărin d pacea lumii cu arginţi, cu cis- 
terne de petrol și vapoare de mărluri, cei 13 au 
vrut să arate, tuturor, cât mai e timp, adevăratul 
drum spre pace: jertfa. Şi ca să vorbească rodnic, 
au spart cu piepturile lor Cortina de Fier. Din am- 
bele părţi, într'un elart suprem, treisprezece băr- 
baţi și-au sfârtecat trupurile de zidul ei de întu- 
nerec şi nedreptate. Și breșa făcută, aburind încă 
de şângele târiăr, e mare. Se poate vedea prin ea 
până'n temniţele Kremlinului, din care monștrii ies 
la creasta lumii creștine pentru a o nimici. Prin 
această breșă lărgită vor pătrunde curând armatele 
crucii și ale libertăţii. 

Imi arde'n gene lacrima unei slinte mândrii. 
Aceea că neamului nostru i-a lost dat să înscrie 
în istorie acest moment de înaltă semnilicație. Cu 


asemenea [feciori şi fapte, neamul românesc n'are 
de ce să se mai teamă de moarte. Are Rusia bol- 
şevică metode de a ucide, dar nu va putea inventa 
nici ea, cu tot spiritul ei diabolic, niciodată unel- 
tele care să învingă moartea jertfelnică. Puterea 
de bombă atomică a propriei cenuşe. 


Stau smerit și cutremurat și descilrez sensul 
răscrucii de istorie înscrise de cei 13. Faza re- 
fugiului s'a terminat. A început întoarcerea acasă. 
Drumul acestei întoarceri e larg deschis. 


De aceea scriu cu aurul din in'ma tuturor ace- 
lora care văd adevărul şi au curajul să-l mărturi- - 
sească pe cerul neamului, numele cu care viitoare- 
le generaţii româneşti vor trebui 'să cinstească pe 
cei 13 tineri: Spărgătorii Cortinei de Fier. Pentru- 
că prima condiţie a biruinței e cinstirea eroilor. 


Vasile Posteucă 


O = 
„YALTA SI CRUCIFICAREA ROMANIEI”! 


cât şi termenii aranjamentelor dintre Churchill şi | 


Stalin (aprobate de Rossevelt) din 9-11 Octombrie 
1944 dela Moscova, prin care Aliaţii ofereau Româ- 

„ nia gratuit. 

 Desinvoltura iresponsabilă a senilului Churchill 
când propune lui Stalin pe un petec de hârtie pe 
care scribulește : 90% influenţă pentru Ruși şi 10% 
pentru Marea Britanie în România, în schimbul in- 
versului în Grecia, 75% în Yugoslavia şi Ungaria, 
ne înmărmurește încă odată. 

Figurile istorice ale Mareșalului lon Antonescu 

„şi Dr. luliu Maniu reies din nou luminos în atenția 
noastră. 

Lucrarea dlui avocat N. Baciu*ne documentează 
asupra trecutului și ne atrage atenţia asupra acti- 
unilor iresponsabile și contrarii atât responsabi- 
lităţilor pe cari le avea Churchill față de Parla- 
mentul britanic cât şi Roosevelt față de Congresul 
Statelor Unite, pe cari aceștia le-au împlinit dela 
ei putere, cu prilejul diferitelor întâlniri personale 


cu Stalin. Fără îndoială că va veni ziua când vom. 
putea lace ca aceste abuzuri să fie luate în con- : 
„ siderație pentru ca să ne recâştigăm drepturile. . 
Intre timp, nu pot “să-mi împiedec îngrijorarea / 
auzind că din nou se vorbește de o întâlnire între . 
Preşedintele Ronald Reagan și Yuri Andropov. A- . 
ceste întâlniri “at the summit“, cum sunt numite, . 
au făcut sulicient rău în trecut pentru a Îi repe- i 


„tate. Țara noastră a suferit îndeajuns de pe urma 
lor și cred că ar Îi timpul ca să fie abolite. Cartea 
dlui Nicolae Baciu este un document de o valoare 
excepțională pentru toți românii. Este un document 

pentru care îl felicit în modul cel mai călduros! 


" Londra, 23 lunie 1983 Cosa seidiei 


*) Ed, Europa, 11, via Magnanapodi, Roma, Italia 


17 


Îi o i NN N i a i li a a ia AL 


PANOPTICUMPANOPTICUMNO 


Ultimele poeme pe care le publicăm 
sunt ale Doamnei Ana Maria Marin. 
Regretăm că pe viitor va trebui să ne 


menţinem în cadrul strict politic, în 
conformitate cu hotăririle Comitetului 
|__redacțional al revistei noastre. 


LA WASHINGTON D.C. au avut loc 
pe ziua de 18 lulie 1983, manifestați- 
ile săptămânii Naţiunilor. Captive, 
la care au participat peste 250 invi- 
taţi din lumea întreagă. Aceste ma- 
nifestații au fost punctate de discur- 
suri virulente antibolșevice, ia care 
şi-au dat concursul Dnii Gerald So- 
lomon, Phiiip M. Crone, Richard Al- 
len, etc. 


Dna Jeane ]. Kirckpatrick, ambasa- 
doarea USA la Naţiunile Unite, a 
vorbit cu elocvență despre tehnica 
şi tactica bolșevică, atacând proble- 
mele esenţiale politice și economice 


din aria comunistă în perspectiva 
timpului. Jeane Kirkpatrick a men- 
> ţionat de trei ori numele Basarabiei 
şi Bucovinei în cursul discursului 
ei. La ora 2.30 seria cuvântărilor a 
fost începută de generalul Singlaub, 
Chairman of the US Council for World 
Freedom, urmat de Dr. Ku Cheng- 
“kang, ]. William Middendorf II, am- 
basador of US tothe American States, 
John Wilkinson, member of British 
„ Parliament, ete. ; 


Congresul Naţional Român Ameri- 
can a fost reprezentat de o delegaţie 
din care au făcut parte: Dr. Alexan- 
dru Ronnet, Dr. Michael Ronnett, a-. 
vocat Victor Corbuţ și redactorul Cu- 

rierului, dl Gabriel Bălănescu. 


Manifestaţiile s'au sfârșit în seara 

zilei de 18 lulie cu o cuvântare a 

lui George Bush, Vice-Preşedintele 
Statelor Unite, după care a urmat un 

- banchet, e 
i i Si Ea xx 


-CITAM DINTR'O scrisoare primită la 
redacție: “Intre timp am primit Stindar- 
dul. Am citit articolul lui Pantazi și am 
constatat că tipul insinuează și este in- 
„corect. Poate să fie și el trimis în stră- 
- înătate cum a fost trimis Dinu Zamfi- 
“rescu. In legătură cu neroziile lui, re- 
mare ideea că “Antonescu ma fost aju- 
tat de Nemţi ca să înlăture Legiunea 
de la putere.“ Cantra acestei “presupu-. 
neri“ se pot cita următoarele. Cu ocazia 
vizitei lui Antonescu la Hitler (începu- 


tul lui lanuarie 1941), “Hitler i-a dat 
mână liberă lui Antonescu.contra Legi- 
unii“, scrie Hilgruber într'o carte înti- 
tulată “Hitler și Antonescu“. Generalul 
Hansen, în raportul făcut lui Hitler la 
începutul lunii Februarie 1941, menţio- 
nează că a acționat conform ordinului. 
telefonic primit dela Hitler ca “să-l a- 
jute pe Antonescu“ (Raportul a fost pu- 
blicat de revista Magazin Istoric), Și Ma- 
tatias Carp, în cartea sa celebră “Carte 
Neagră“, spune că înlăturarea Legiunii 
de la putere a fost făcută cu ajutorul 
evreilor. Antonescu a făcut rebeliunea 
cu ajutorul... evreilor, vă rugăm să reți- 
neţi. Poate fi întrebat Pantazi, de ce a. 
citat numai cartea lui Simion (propagan- 
dist comunist) și nu a citat și raportul 
lui Hansen din Magazin Istoric ? In plus, 
generalul Steflea, in memoriul. publicat 
de BIRE, numărul 776, din 1 Mai 1983, 

scrie următoarele; “Generalul Hansen 
ne-a ajutat în contra rebelilor legionari 
în Ianuarie 1941.“ Ar putea fi întrebat 
Pantazi, unde și care sunt martorii care 
“mau văzut trupă germană la București? “, 
Câtă inconștiență și neseriozitate! Ar- 
ticolul citează în schimb unele docu- 
mente pe care un muritor de rând ca 
Pantazi nu le putea avea, sau nu putea 
ajunge la ele. In concluzie, cred că ar- 
ticolul a fost fabricat sau prefabricat. 

la Bucureşti, iar redactorul revistei l-a 
găsit pe Pantazi ca să-și dea numele." 


Cităm cu durere cele de mai sus, dar 
vom reveni cu documente. Ce condamnăm. 
la fostul nostru colaborator Pantazi (da- 
că articolul a fost scris de el), nu este 
opinia sa, ci informaţia tendenţioasă și 
reaua credință. Cei ce l-au sfătuit și 
susținut să ia atitudini teribiliste, nu-i 
sunt prieteni. Ion Pantazi a intrat în- 
tr'un cor penibil, capotand in subterane- 
le unor cercuri tenebroase. Regretăm 
pentru el și pentru suferințele lui 
din trecut. Dar... fiecare om cu soar- 
ta care îi este rezervată, sau cu... 
“celebritatea“ la care aspiră... 

XXX 


STOLEN CHURCH -— Martyrdom in co- 
munist Romania, este titlul cărţii părin- 
telui Alexandru Raţiu, in colaborare cu 
William Virtue și apărută în editura Qur 
Sunday. Visitor, Inc., Huntington, India- 
na. Cartea este închinată Fecioarei de 
Fatima, 

Părintele Raţiu și Părintele Virtue a- 
parţin bisericii Romano-Catolice ameri- 
cane, iar cartea se ocupă de biserica 
Greco-Catolică din România, desființată 
e partidul comunist român. 


18 


Părintele Raţiu a suferit 16 ani în tem- 
niţele comuniste din România. In cele 
192. pagini. autorii, inspirându-se din 
cartea Anti-Humans a dlui Bacu, în care 
sunt desvăluite numai în mică măsură 
atrocitățile din închisoarea dela Pitești, 
descriu evenimentele care au dus la 
desființarea prin decret a Bisericii Gre- 
co-Catolice Române și continuă cu mar- 
tiriul episcopilor încarceraţi. la Sighet. 
Episcopii loan Suciu și Dr. Valeriu Tra- 
ian Frențiu de la Oradea, Vasile Aftenie 
al Bucureștiului, ucişi cu premeditare 
în temnița de la Sighet, urmaţi de epis- 
copii Hosu, Bălan, Rusu și luliu Hirtea, 
morți la scurtă vreme după ieșirea din 
captivitatea comunistă, ca urmare a tra- 
tamentului “uman“ ce le-a fost aplicat. 
Părintele Raţiu este o mărturie vie a 
toate câte s'au întâmplat în acea vreme. 


AFLAM DIN Ihe Voice ot the Martyr's : 
despre o carte apărută în Marea Bri- 
tanie întitulată “România sub presi- 
une“, sub semnătura lui Mihai Titus. 
Cităm: 

“Există o acțiune de subversiune 
care este manipulată de Biserica 
subpămân teană. condusă de familia 
Wurmbrand, care împreună cu asocia- 
ţii săi a adus religia în politică, a- 
vând drept scop un anticomunism mi- 
litant. Prin aceasta ei s'au plasat 
în afara creștinismului. Wurmbrand 
comite crima de a folosi crucea pen- 
tru scopuri temporare și vane, pă- 
mântești. Prin aceasta el (Wurmbrand) 
nu este creștin. El conduce o vastă 
conspirație şi are ca scop să întune- 
ce imaginea României în lume. Wurm- 
brand manipulează această disidență 
ca o armă otrăvită împotriva naţiunii 
române. și prin aceasta, împotriva 
civilizaţiei europene. El și colabo- 
ratorii săi au devenit periculoși pen- 
tru securitatea europeană |!“ 


„Nici mai mult, nici mai puţin. Aţi 

înțeles că este vorba de filiera pro- 
pagandistică  marxisto-comunistă ? 
Sunt periclitate civilizația şi secu- 
ritatea Europei? Dar când Pastorul 
Wurmbrand era torturat în temniţele 
comuniste, în care a trăit nu mai pu- 
ţin de 14 ani, această civilizaţie și 
securitate nu erau periclitate? Crede 
Partidul Comunist Român că morții 
au amuţit şi că sângele nevinovat al 
miilor de deţinuţi uciși la Canalul 
Dunărea-Marea Neagră, la Piteşti 

Aiud, Gherla, Jilava, Oradea, Sighet 
şi alte locuri de detenție şi muncă: 
forțată, se pot uita ? Nu se uită,dom-. 
nule Titus! 


că 


E 
| 
4 
j 
| 
: 
4 
; 
j 
j 
| 


PANOPTICUMPANOPTICUMPA 


VE SES ATTRA 70 EEE RECE ICE GE E E PNI RTR 


DI ION BACIU din Montreal a terminat 
cea de a doua ediţie a cărții de cân- 
tece legionare, armonizate și cuprin- 
se în două casete.Dl Profesor Baciu 
a realizat prin această lucrare tot ce 
putea dori mai înălțător generaţia 
sacrificată dealungul deceniilor 20- 
80. Atât cartea de cântece cât și 
cele două casete se pot comanda la 
dl lon Baciu, 6932 Louis-Hemon St. 
Montreal, P.Q. H2G 2K7, Canada. 
Preţul $ 25, incluzând casetele. 


XX * 


CURIERUL își va schimba atât forma 
redacțională cât și cea grafică, înce- 
pând cu numărul viitor. Apărem de a- 
ceastă dată, impotriva obiceiului nostru, 
cu două numere, iar numărul următor va 
avea formatul unei gazete, cu arti- 
cole, șiiri și comentarii scurte. Este 
posibil deci, ca din această cauză 
numărul 14 să sufere o oarecare în- 
târziere, pentru care cerem de pe a- 
cum iertare abonaților și cititorilor 
noștri, care s'au înmulțit considera- 
bil în decursul ultimelor două luni, 
şi pe care îi rugăm să continue cam- 
pania pentru strangerea fondurilor 
necesare imprimării și difuzării. 

Mulţumim redactailor noştri pentru 
Germania, Yranța şi Australia, care 
ne-au dat un concurs nelimitat, cu 
rezultate neașteptate, precum și șe- 
filor centrelor de difuzare din IIli- 
nois, Michigan, Ohio, California și 
New York, care au realizat cel mai 
mare număr de abonaţi și cititori ai 
revistei. 


Pentru numerele următoare, rugăm 
magazinele românești precum și pro- 
fesioniștii care au nevoe de publici- 
tate, s'o facă în coloanele revistei 
noastre. Revista este răspândită pe 
toate continentele și se bucură de o 
mare atenţie a cititorilor. 

xx * 


DI OPROIU GHEORGHE, cu domiciliul 
actual în Elveţia, 5, rue de $. Savoises, 
1205 Geneve, caută pe dl Nagy Alexan- 
dru, fost membru al sindicatului. liber 
din RSR, fost domiciliat în București, 
Strada Polonă 6. 


REMEMBER! Un lucru important este 
să nu uităm. Nicolai Tolstoi, arhi- 
strănepotul autorului celebrului ro 
man “Război și Pace“, scrie o carte 


“în 1977, care este tradusă din en- 


glezește în franțuzește de Sergiu Ma- 
noliu și Jean Joba. Cartea se numeş- 
te “Victimele Yaltei“. Nu este vorba 
de pătrunderea Rusiei în mijlocul 
Europei şi nici de țările pedepsite 
să cadă în orbita bolșevismului da-. 
torită cadoului pe care Anglo-Ameri- 
canii l-au făcut Rusiei la Yalta, ci 
de un capitol al acestui tratat care 
abia începe să fie discutat, intrând 
în patrimoniul public cu întârziere, 
datorită diplomaţiei secrete: este 
vorba. de predarea prizonierilor ruși 
Sovietelor. 


Nicolai Tolstoi are mai multe mo- 
tive să scrie această carte; 5 

1. Soljenitzin în capitolul din “Ar- 
hipeleagul Goulag“, “In primăvara! 
aceia“, povestind informaţiile culese. 
de el în această chestiune dela pri- 
zonierii închisorilor siberiene, ex- 


-clamă la un moment dat: “Unde e- 


xistă un Tolstoi să descrie acest 
Borodino ?“ 

2. llustrul şi prea puţin scrupulosul 
său strămoș Contele Petru Tolstoi 
reușeşte să repatrieze prin amenin- 
ări Și promisiuni pe Țareviciul Ale- 
xis, fiul lui Petru cel Mare, care fu- 
gise din Rusia de frica tatălui său. 
Contelui îi reușește misiunea, iar 
Alexis reîntors în patrie, este ucis 
de către Țar, după cum se aștepta. 

3. In Octombrie 1944 Churchill și 


“Eden zboară la Moscova pentu a 


conferenţia cu Stalin. Numele de cod 
al conferinţei este “Tolstoi“, și su-. 
biectul: îl constitue repatrierea pri- 
zonierilor ruși, cu sau fără voia lor. 
Eden promite atunci lui Stalin că lu- 
crurile vor decurge așa cum doreşte 
el și nu conform convenției dela Ge- 
neva, pe care de altfel Rușii nici nu 
o semnaseră. 


Victimele :Yaltei, circa două mili- 


oane de 'oameni, unii prizonieri de 


război la Nemţi, alții luaţi cu forța 
la muncă în organizația Todt, și in 
fine alţii, Ruși și mai ales Cazaci. 
cari au ridicat armele împotriva co- 
munismului, 

Acești oameni răspândiţi din nordul 
şi până în sudul Europei, prizonieri 
de război ajunşi în mâna Aliaților, au 
au fost repatriați în decurs de trei 
ani. 


19 


După 30 de ani, Foreign Office-ul 
și State Department-ul publică docu- 
mentele care au însoţit acest ultim 
drum al unor oameni cari suferiseră 
un holocaust provocat de țări libere 
și democratice. Au fost publicate nu- 
mai o parte dintre ele, nu și cele 
mai secrete. Americanii ar fi dorit 
să fie publicate toate. 

Autorul, datorită informaţiilor pe 
care le deţine, ne face să înțelegem 
că învingătorii s'au servit de forță 
şi de înșelăciune pentru a se achita 


'de obligaţii. Știau perfect pe ce drum 


trimit prada de război și au procedat. 
astfel numai din dorința de a nu-l su- 
păra pe “marele“ lor aliat. 


Ce putem adăuga la această poves- 
te ? De uitat nu poate fi uitată. Micii 
executanţi au fost aceia indignaţi de 
treaba murdară pe care sunt obligaţi 
să o execute, în timp ce la Nurenberg 
se discuta tocmai responsabilitatea 
executanților din ordin, iar marele. 
public a fost ţinut în ignoranţa fap- 
telor care se petreceau. Singurul stat 
care a procedat in conformitate cu. 
convenția de la Geneva, a fost Lich- 
tenstein, care cu o poliție de 11 jan- 
darmi a isbutit să nu comită crime 
contra umanității. Lui îi datorăm su- 
pravieţuitorii. In-rest, putem surâde. 
văzând cât de lipsiţi de orizont poli- 
tic şi de viziune pentru viitor sunt. 
uneori cei chemaţi la posturi de con- 
ducere. , 


" Ruşii cari au preferat sinuciderea 
sclaviei, ca și cei executaţi de bol- 


„şevici după ce au fost predați contra 


voinţei lor, vor intra cândva în Pan- 
theonul eroilor. 


DUPA CUM ORICINE a observat, e- 


migrarea are sens unic. Niciunul dintre 
„ luptătorii pentru fericirea poporului său, 


în occident, nu simte nevoia să emigreze 
spre soare răsare, “țara socialismului 
în marș“, 


De acolo însă vin oameni intere- 
sanți, numiţi disidenți fără niciun. 
drept, căci ei socot că merg pe dru- 
mul cel drept, iar disidenţi adevăraţi 
Sunt cei cari merg împotriva firii o- 
mului, deveriind adeseori criminali. 


Unul dintre acești rezistenți, Bu- 
covski, a avut un destin mai deose=. 
bit: în loc să fie expulzat, scoțându- 
i-se cătușele dela mâini şi agățându- 
i-se o cravată de gât, s'a urcat în 
duba spitălului psihiatric, după ce 
îşi adunase în mare grabă “comorile“ 


oricărui condamnat: un căpăţel de . 


PANOPTICUMPANOPTICUMPA 


creion, un ac de cusut și o “tăbliță“, 
s'a trezit la Zurich și a aflat că era 
schimbat cu Corvalan, luptătorul co- 
munist chilean. Prin acest schimb 
comuniștii făceau gafa de a recunoa- 
şte că au deținuți politici în închi- 
sori și în spitale psihiatrice, că nu 
au unanimitate în popor care să dea 
gir faptelor lor și că acești “crimi- 
nali -de. opinii“ sufere în spitalele 
psihiatrice tratamente care să-i a- 
jute a deveni normali, deci inefi- 
cienți. 

Luptătorul comunist chilean s'a 
săturat repede de raiul comunist și 
trăeşte undeva prin occident, dar nu 
acesta este important, ci faptul că 
Rusia trimite ca nebun un om cu totul 
normal. Bukovski avea 34 ani când a 
fost “schimbat“ şi cultura lui se li- 
mitează cam la ce a învățat după 
gratii. Curiozitatea în jurul lui, după 
ce a făcut prima pagină a ziarelor, 
s?'a cam epuizat. Publică în trei cărți 
păreri despre ţara pe care o părăsise 
forțat, şi încearcă și el, după Sol- 
jenitzin, să lumineze occidentul a- 
supra greșelilor pe care le face în 
înfruntarea cu lumea de după cortina 
“de fier şi în afara armelor ar vrea să 

înlăture pericolul legat de “cuvânt“. 


Cuvântul a rămas o armă puternică 
dacă grăeşte adevăr și dacă nu s'a 
tocit prea rău de prea multă întrebu- 
inţare fără bază și rost, 


Curios dar de înțeles pentru cine 
vine din răsărit este originea titlului 
acestei cărţi: “Această durere sfre- 


delitoare după libertate“. Bukovski 
simte că e liber în momentul când 
vede pe placa electronică a unui ae- 
roport apariția și direcția plecărilor. 
Al doilea moment când simte liber- 
tatea țotală: într'o plimbare prin. 
Londra vede pe o plăcuţă firma “ Sec- 
ta Jehoviștilor“, care la el în țară 
erau socotiți spioni, deci niciodată 
liberi, De aici se poate pleca în ori-. 
ce parte a planetei fără să fii intre- 
bat încotro te duci și poți crede și 
mărturisi orice credință, 

Este ocazia pentru autor să vor- 
bească de libertatea de după gratii 
şi de alibiurile pe care și le găsesc 
trădătorii. A, ia 

In capitolul “Mitul socialist“ Bu- 
„kovski nu faceo teorie a “economiei 
libere“ și a “economiei de stat“, Au 
fost scrise atâtea tomuri stiinţifice 
pe această temă, ci scăpând de “e- 
galitate“ prin citate din scriitori ruşi . 


îi 


cunoscuţi (Brodski, “Egalitatea, fra- 
te, exclude fraternitatea“), se mulțu- 
meşte să arate deosebirea care e- 
xistă între ecologişti (care se cred 
socialiști) și aceștia din urmă. ldeia 
de socialism este o idee contra na- 
turei, care trebue pusă în șantier și 
modificată în folosul omului, care 
la rândul lui se schimbă în folosul 
colectivului format din oameni. Ex- 
emplu: distrugând lupii, comparaţi 
cu “capitaliștii“, încep să dispară 
și fostele lor victime, cerbii și ie- 
purii (lupulera higienistul pă durilor). 
A fost reimplantat lupul pentru în- 
mulțirea victimelor sale otul este 
unit în natură, chiar și cataclismele. 
Păstrăm echilibrul naturei, dar des- 
echilibrăm societatea şi firea omului. 
De ce? Matematicienii acceptă că o. 
inegalitate poate fi justă. Spre deo-. 
sebire de alți rezistenți ruși, Bu- 
kovski nu vrea să aibă drept frate 

“un socialist“. Oamenii de știință 
sunt de acord că pentru 25% din oa- 
meni “existența determină conștiin- 
ţa“. Dar pentru restul? 


Intre totalitarism și democrație nu. 
există posibilitate de înțelegere, pu- 
terile unuia nefiind egale cu ale ce- 
luilalt,individualismul unuia nefiind. 


“practicat de celălalt. lată de ce re- 


zistentul Bukovski crede că un răz- 
boi just e mai eficace decât o pace 
injustă. Toate aceste impresii de- 
spre occident în legătură cu ţara din. 
care fusese alungat și încă multe al- 
tele le găsiți in volumul “Cette lan- 


cinante douleur de la liberte“, tradus 
din rusește în editura “Robert Laf- 
font, Libertes 2000“. 


Pacea nu a fost nicicând salvată 
de dorința de a trăi în orice chip. 
“Lupta pentru pace“ este, după Bu- 
kovski, “pacifiștii contra păcii“, și 
după mulți alții, care ca și el, cu- 
nosc problema, o manevră a K.G.B. 
pentru o desarmare unilaterală. 


“Această manevră esteutilizată mai 
ales când trebue camuflată o agresi- 


une sau un surplus de înarmare ru- 


sesc. 

Un fragment important și interesant 
al cărții lui Bukovski este citatul 
din Nikolai Tolstoi, “La guerre se- 
crete de Stalin“. Inţelegem că atunci 


când Franţa era învinsă în 1940 de 


Naziști, aceștia erau aliații lui Sta- 
lin. Comuniștii francezi găseau a-. 


"tunci războiul țării lor injust și fă- 
_ceau propagandă, în sânul armatei 


20 


contra propriei lor țări. Aceeaşi co- 
muniști, după ce Hitler își îndreaptă 
armele împotriva Rusiei, devin, tot 
la ordinul Moscovei, cei. mai curajoși 
rezistenți din “maquis“-ul francez şi 
pretendenți la guvernarea Franţei 
în 1945, 

Congresul  pacifiştilor, Bulgaria 
1980, (participanţi 2260reprezentanţi 
ai social-democraților, sindicatelor, 
organizaţiilor de femei, de tineri, de 
biserici), fixează prin Ponomarev li- 
niile programului luptei pentru pace 
în lume, iar roadele acestui congres 
se văd azi pe străzile marilor orașe 
din întreaga lume. O luptă pentru 
pace care se va intensifica în lunile 
care vin. 


Mulţi oameni cinstiţi dar neinfor- 
maţi, manevraţi de comunism în fo- 
losul clicii de guvernanţi dela Mo- 
scova, merg alături de un tineret ga- 
ta să se entuziasmeze pentru orice, 
idee generoasă, chiar dacă este u- 
topică. ţ 

“Poporul are dreptul să-și apere 
pacea !“ (Brejnev). 

Chiar dacă lupta pentru pace este 
manipulată din afară? 


A.M.M. 


NUMEROASE ALTE ASPECTE ale 
vizitei efectuate de Papa loan Paul 
al Il-lea în țara sa natală sunt evi- 


denţiate în comentariile presei inter- 
naționale. 


lată ce scrie cotidianul Die Welt 
din Bonn : Carl Gustav Strâhm consi- 
deră — întrun mod vădit patetic — 
că vizita Papei marchează începutul 
unei noi epoci în sfera de dominație 
sovietică, argumentând în felul ur- 
mător: 

“Chiar numai faptul că șeful regi- 
mului militar polonez, generalul Ja- 
ruselschi s'a deplasat în afara pro- 
gramului oficial, în urma Papei la 
Cracovia pentru a avea acolo o în- 
tâlnire similară umilitoarei audienţe 
de la Canossa în evul mediu, este 
fară precedent în analele protoco- 
lului diplomatie și de stat. Din per- 
spectiva mass-mediilor era inevita- 
bilă impresia ca Jaruselschi s'a 
prezentat ca un solicitant, deși par- 
tea poloneză a declarat oficial că 
intrevederea a fost cerută de Papa, 
Incă de pe acum se poate spune că 
această vizită a Papei va fi luată 
in discuţie la reuniunea şefilor de 
partid din blocul răsăritean, convo- 


i 


TIPI ITP VOODOO PI POPI 


_—.—.——— 1 9 


” 


ANOPTICUMPANOPTICUM PAN 


cată pentru stârșitul lunii lunie la 
Moscova. Nu e nevoe de prea multă 
imaginație pentru a ne închipui ce-i 
vor povesti lui Jaruselschi ceilalţi 
şefi de partid — de la Andropov la 
Honecker, de la comuniștii cehoslo- 
vaci, până la cei bulgari. Chiar dacă 
reprezentanţii bisericii poloneze 

subliniază caracterul pur religios al 
vizitei și se distanțează de interpre- 
tările date de o parte a mass-medi- 
ilor occidentale, călătoria Papei în 
Polonia a fost, din această perspec- 
tivă, un eveniment extrem de po- 
litic.“ 

Pentru autor este o ironie a isto- 
riei că perspectivele politice din 
care trebue privit pelerinajul Papei. 
au fost impuse tocmai de regimul co- 
munist care de fapt era interesat ca 
vizita să aibă un caracter religios 
cât mai pur. Este în esenţa comunis- 
mului ca evenimente și comporta- 
mente absolut normale într?o altă so- 
cietate, care în Occident sunt lipsite 
de orice semnificație politică, în 
Europa răsăriteană se transformă în 
factori politici. Autorul continuă cu 
numeroase exemple în sprijinul opi- 
niei sale, dintre care cităm doar pe 


“primul: 


“Dacă de exemplu Papa loan Paul 
al II-lea ar fi rostit în fața oamenilor 
dintr'o altă țară îndemnul să nu-și 
piardă încrederea în viitor și să ră- 
mână credincioși adevărului, în Ita- 
lia, Franța sau Austria, cuvintele 
sale ar fi înțelese ca un apel moral. 
Dacă ar fi predicat Scandinavilor, 
Englezilor sau Portughezilor culti- 
varea moștenirii naţionale, dacă le-ar fi 
vorbit de libertate și suveranitate, 
ar fi fost o contribuție remarcabilă 
la formarea conștiinței credincioși- 
lor, dar cuvintele sale n'ar fi fost 
senzaţionale și nici n'ar fi fost pri-” 
mite ca o provocare.“ 

Carl Gustav reliefează că comuni- 
ştii polonezi nu pot spune adevărul 
despre situaţia actuală a Poloniei 
şi nici adevărul despre istoria Po- 
loniei. Cităm: 

“Amândouă adevărurile ar fi în con- 
tradicţie cu interesele puterii sovie- 
tice, de care trebue să se ţină sea- 
ma, Pe harta politică și istorică a 
Poloniei rămân largi pete albe. Ele 
evidențiază limitarea suveranităţii 
poloneze față de puterea hegemoni- 
ală sovietică.“ 

xxx 


ay 


_ -— 


LA BONN SE PRECIZEAZA că în ur- 


ma convorbirilor politice avute de primul - 


ministru al Bavariei, Franz Josef 
Strauss, la București se conturează 
posibilitatea unei soluționări a pro-. 
blemelor în suspensie între Republi- 
ca Federală Germania și România. 

lată câteva extrase din relatarea 
apărută în cotidianul DIE WELT ca- 
re apare la Bonn: 


“Se întrevede în primul rând un a- 
cord referitor la prelungirea înțele- 
gerii dintre fostul cancelar Schmidt 
şi preşedintele Ceaușescu cu privire 
la strămutarea unor cetăţeni români 
de origină germană, a cărei valabi- 
litate expiră la 30 Iunie 1983. După 


„cum se precizează în continuare, în- 


țelegerea menţionată ar urma să fie 
prelungită pe o nouă perioadă de $ 
ani, prevăzând, la fel ca până acum, 
posibilitatea de emigrare pentru a- 
proximativ 11.000 Germani anual. In 
schimb Bonnul ar achita României o 
sumă globală de 8.000 - 10.000 mărci . 
de fiecare emigrant. Până acum su- 
ma achitată României era de 5.000 
de mărci de persoană.“ 


“In centrul întâlnirii de 4 ore din- 


„tre Strauss și Ceaușescu de la Sna- 


gov au fost problemele umanitare 
care afectează de câtva timp întrun. 
mod deosebit de negativ relaţiile ro- 
mâno-vestgermane. Strauss a fost 
primit în România ca un oaspete de 


stat. Lunga convorbire cu Ceaușescu : 
a avut loc într'un cerc restrâns. În. 


afară de interpret, a participat doar 
ministrul de externe Ștefan Andrei.“ 


“Convorbirea, se relatează în con-. 
tinuare, a fost deschisă de Ceaușes- 
cu cu declarația că România ar pre- 
fera ca Germanii să rămână în țară, 
fiind cetățeni loiali și cât se poate 
de harnici. El a adăugat că dacă a- 
ceştia cer să li se aprobe emigrarea, 
statul român ar avea dreptul să cea- 
ră restituirea cheltuielilor de școla- 
rizare,“ 


“Strauss a replicat că înțelege ar- 
gumentele Românilor, dar că condu- 
cerea de la București ar trebui să-și 
pună întrebarea; de ce doresc oare 
Germanii atât de intens să emigreze, 
deşi li s'a acordat o anumită inde- 
pendenţă culturală. România ar tre- 
bui să studieze motivele acestora și 
să țină seama de ele. Minoritățile 
trebue să aibă posibilitatea de a trăi 
în condiții normale. Pentru a asigura 
prelungirea fară cezură a înţelegerii. 
cu privire la emigrare, Strauss a pro- 


21 


pus să nu se condiționeze această 
prelungire de satisfacerea imediată 
a cereritor României cu privire la u= 
nele măsuri comiptimentare, de natu- 


ră să înlesnească schimbarea de-a- - 


titudine a României. In așteptarea 
unor concesii din partea Bonnului, 
România ar trebui să renunţe la apli- 
carea decretului asupra Germanilor.“ 


“ Autorul crede că România a făcut 
deja concesii de această natură în 
ce priveşte persoanele care vor să 
emigreze în Statele Unite și că Wa- 
shingtonul ar fi promis în schimb un 
sprijin economic, între altele, sub 
forma prelungirii clauzei naţiunii 
celei mai favorizate,“ In continuare: 


„Aşa zisele măsuri complimentare 
cerute de România, au nevoe să fie 
clarificate prin convorbiri cu guver- 
nul de la Bonn. Strauss vorbea în 
declaraţia sa de anumite obstacole 


care trebue înlăturate. Bucureştiul . 
doreşte din partea Bonnului, lucru 


ieşit la iveală în convorbirea dintre 
Strauss și Ceauşescu, un credit de. 


un miliard de mărci, beneficiind de 
o dobândă mai scăzută, mulțumită 
unor subvenții din fonduri bugetare. 


Este probabil că împlinirea acestei : 


dorinți va. constitui cea mai mare 
problemă. În această ordine de idei, 
Românii au argumentat indirect, că 
Bonnul ar fi fost foarte generos cu 
Polonezii.“ 


X_x* 


* E a 


WHEN HELL 
titlul cărții domnului Jeremiah A. Den- 
ton ]r., actual senator de Alabama, con- 
traamiral în retragere, care a suferit. 
eroic timp de 7 ani şi jumătate tor- 
turile din temniţele Vietnamului co- 
munist, fiind capturat după ce se 
salvase cu parașuta aflat în misiune 
ca pilot. 


Viteazul luptător din Mobile, Ala- 
bama, își dedică cartea astfel: 


— Celor ce se străduesc să ridice 
această naţiune sub oblăduirea lui 
Dumnezeu. 

— Celor ce de bună voie se sacri- 
fică pentru a o apăra. 

— Celor care aduc mulțumire lui 
Dumnezeu pentru o atât de minunată 
frumuseţe, așa după cum ea s'a des- 
voltat. 

-— Și celor care cu răbdare îi tole- 
rează imperfecțiunile. 


Cât de măreț! : 
Recanandăm această minunată car- 


te pe care o putem asemăna cu o pi- 
oasă rugăciune, 


PANOPTICUMPANOPTICUMPA 


DESI_REGIM 1>€EAUSESCU a 


interzis înai multor ziariști occiden- 


tali mai cunoscuți pătrunderea în 
România, o parte dintre aceștia to- 
tuși dispun de informaţii veridice 
astfel încât sunt în măsură să pre- 
zinte cititorilor o imagine a situaţiei 
politice și economice mult mai apro- 
piată de realitate decât cea trans- 
misă de serviciile de propagandă. 
Imaginea regimului Ceaușescu a că- 
pătat între timp o anumită stabilitate, 


Ziaristul german acreditat la Bel- 
grad îşi începe considerentele cu o 
expunere a noului sistem de retribu- 
ire a muncii, reliefând că printre in- 
strumentele utilizate în ultimul timp 
de conducerea română pentru a com- 
bate situația economică catastrofală 
se numără și unul caracterizat de 
cercurile progresiste din Occident 
prin formula “Akkord is Mord“ (mun- 
ca în acord înseamnă asasinat). Ca- 
racteristică pentru sistemul așa zi- 
sului acord global, învenția disperată 
a regimului Ceaușescu este diminu - 
area retribuției tarifare teoretice în 
aceeași proporție cu neîndeplinirea 
planului de producţie, indiferent de 
cauză. Cu alte cuvinte, muncitorii 
în primul rând vor trebui să suporte 
consecinţele incapacității econoniei 
planificate de a asigura aproviziona- 
rea la timp a locurilor de muncă cu 
tot ceeace este necesar pentru O pro- 
ducție normală. Motivele introducerii 
Sula sistem sunt multiple, opinea- 
ză Heiko Flotau: 


“Inca de mai multă vreme. Fondul 


Monetar. Internaţional a condiționat 
acordarea unor credite de sporirea 
productivităţii și de reducerea sub- 
venţiilor din bugetul statului. Pentru 
realizarea ambelor condiţii a fost 
conceput acordul global. Numai că 
sporirea productivității muncii cu 97 
prevăzută pentru 1983 apare absolut 
irealistă. In afară de aceasta, pove- 
rile mizeriei economice sunt aruncate 
pe spinarea muncitorului.“ 


In continuare, autorul amintește că 
anul trecut au fost introduse așa zi- 
sele părți sociale, muncitorii urmând 
să depună anumite sume pentru a de- 
veni coproprietari la întreprinderi, 
care în conformitate cu tezele mar- 
xiste, le aparțin. Această măsurăn'a 
dat rezultatele scontate, după cum 


nici noul sistem de acord global nu 
va frâna, după părerea sa, regresul 


economiei naționale a României. Cităm: 


“Tara a suferit în ultimii ani influen- 
țele acumulate ale multor factori nega- 
tivi. Alături de erorile proprii — negli- 
jarea agriculturii și desvoltarea unei in- 
dustrii supra dimensionate — România a 
fost de asemenea profund afectată de 
prăbușirea economiei poloneze și de in- 
solvabilitatea Varșoviei.“ 

“România se află de mai multă vre- 
me într'o criză latentă, menționează 
autorul, care a devenit vizibilă în 
1981. In acest an banca americană 
Hanover Trust, mandatară a guvernu- 
lui român, n'a fost în măsură să gă- 
sească vreo bancă dispusă să parti- 
cipe la finanțarea părții ne-nucleare 
a primei centrale atomo-electrice din 
România. Întrucât n'a mai fost în mă- 
sură să facă față plăţilor, Bucureștiul 
cerea, și în parte a obținut, re-eșa- 
lonarea datoriilor externe, iar pe de 
altă parte a redus drastic importurile. 
Despre excedentul comercial, anun- 
țat de guvernul de la Bucureşti, zia- 
ristul crede următoarele : 


“Intrucât aceste succese au fost 
obţinute prin constrângeri ale impor- 


turilor și nu prin sporirea exporturi 


lor sau a productivităţii muncii, ele 
nu marchează o cotitură spre imbună- 
tăţirea situaţiei economice. Ritmurile 
de creștere au scăzut permanent în 
ultimii ani, o consecință — nu în ul- 
timul rând — a stopării importurilor. 
Intrucât România n'ar fi obținut anul 
trecut nici o picătură de petrol so- 
vietic, după ce în anul 1981 Uniu- 
nea Sovietică îi livrase aproape 3 mi- 
lioane de tone, aprovizionarea cu e- 
nergie s”a înrăutățit și mai mult, Ce- 
eace ar putea ajuta cu adevărat Ro- 
mâniei ar fi efectuarea unor reforme 
care să delege unor organe locale 
puterea și răspunderea acumulate în 
mâna conducerii statului.“ 


E ui 


COMENTAND INFORMATIA transmisă 
de la București de agenţia germană 
de știri DPA referitoare la abando- 
narea noţiunii de “dictatură a prole- 
tariatului“, Carl Gustav Strohm scrie 


în DIE WELT de la Bonn de o pro- 


vocare a Moscovei. Cităm: 
“Cea mai nouă declaraţie alui Cea- 


" uşescu reprezintă o provocare ideo- 
” logică neobișnuită adresată Uniunii 
- Sovietice, Căci pentru Moscova, dic- 


tatura proletariatului rămâne un pilon 
al puterii sovietice, chiar dacă din 
considerente tactice de moment ea 
este formulată în moduri deosebite.“ 


22 


In mod vădit comentatorul german 
nu-și mai aduce aminte ca acum 20 
ani, când a isbucnit în public con- 
flictul dintre partidul comunist so- 
vietic și cel chinez, un rol important 
a jucat tocmai noţiunea de “dicta=- 
tură a proletariatului“. Chinezii îl 
acuzau pe Hruşciov că a înlocuit no- 
țiunea de dictatură a proletariatului 
cu aceea de “stat al întregului po- 
por“, comiţând păcatul capital al re- 
vizionismului. Lui Carl Gustav Strohm 
i-a scăpat de asemenea faptul că noțiu- 
nea de “dictatură a proletariatului“ a fost 
criticată în România încă de mai mulți 
ani, şi că în primul rând comunistii chi- 
nezi sunt aceia cari rămân ferm atașați 
acestei noțiuni. Pentru ziaristul german, 
abandonarea noțiunii de dictatură a pro- 
letariatului — determinată după părerea 
multor români de considerente propagan- 
distice și fiind lipsită de un conținut 
politic — are o profundă semnificaţie po- 
litico-ideologică. Cităm: 

“Calificând România comunistă drept o 
democraţie revoluționară, Ceaușescu tra- 
sează o linie despărțitoare faţă de so- 
vietici. La fel ca Tito după ruptura. po- 
litică a Yugoslaviei cu Moscova în 1948, 
care a creat o nouă ideologie yugoslavă 
pentru a se putea sustrage mai bine pre- 
tenției de conducere a Sovieticilor, Cea- 
ușescu vrea în mod vădit o demarcare 
teoretico-ideologică față de Sovietici.“ 


Carl Gustav StrGhm afirmă că mai exis- 
tă şi alte divergențe, așa de exemplu în 
problema politicii față de minorități. El 
a descoperit de asemenea că anul acesta 
în România a fost comemorată — pentru 
prima dată după război — unirea Ba- 
sarabiei cu România la 27 Martie 
1918. E interpretează în acest sens 
o ședință consacrată lui Constantin 
Stere, care, precizează StrOhm, a fost 
în 1918 conducătorul mișcării națio- 
nale din Basarabia. Numai că pe vre- 
mea aceea Constantin Stere, adver- 


„sar al intrării României în primul 
"război mondial alături de puterile oc- 


cidentale, se afla la București, spri- 
Jinind guvernul Marghiloman şi pacea 
dela Bucuresti cu puterile centrale.“ 


FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEI- 
TUNG. Expertul în problemele Europei 
răsăritene, Viktor Meier, care privise 
cu mult scepticism informaţiile că 
reuniunea CĂER la nivel înalt s'a 
amânat din cauza divergenţelor ro- 
mâno-sovietice, întrun articol din 
16 Mai 1983 se raliază la părerea că 
intre Moscova și Bucureşti au loc 

„Controverse pe care le consideră 


talia înce aici cine căii Mesia 


PANOPTICUMPANOPTICUM PA 


drept serioase. După părerea sa, şe- 
ful de partid Ceaușescu reacționea- 
ză nervos atât în interior cât și în 
relaţiile cu Occidentul. 


«Controversele polemice dintre Mo= 
scova şi București sunt mai seri- 
oase decât se putea întrevedea ini- 
ţial“, își începe Viktor Meier textual. 
corespondenţa sa. Intre timp ziaris- 
tul occidental a fost informat din 
surse românești că autorul romanului 
discutat la 4 Mai în “ Literaturnaia 
Gazeta“, nu este un Dumitru Popes- 
cu oarecare, ci este membru al co- 
mitetului politic executiv, actual- 
mente rector al academiei de partid 
“Ştefan Gheorghiu“. De altfel criti- 
cile — viguroase sau mai puţin vi- 


guroase, în funcţie de poziţia celui. 


care le apreciază — formulate în gac- 
zeta literară dela Moscova, au atras 
atenția abia după replica mult mai 
violentă în ton din România Lite- 
rară. Dumitru Popescu este califi.. 
cat de corespondentul ziarului ger- 
man drept unul din cei mai apropiaţi 
şi mai credincioși colaboratori ai 
preşedintelui Ceaușescu. E drept 
că transferarea lui la conducerea a- 
cademiei de partid acum doi ani a 
fost interpretată în România ca un 
fel de degradare, dar acest fapt pare 
să nu mai joace astăzi nici un rol. 
Din calitatea atribuită de colabora- 
tor apropiat al șefului de partid, se 
trage următoarea concluzie : 2 


“Atacul de la Moscova împotriva 
lui Popescu este interpretat din a- 
ceastă cauză de toţi observatorii 
olitici drept un atac împotriva lui 
E ae însuși. S'a dovedit de . 
asemenea că articolul din Contem- 
poranul, referitor la prioritatea care 
revine categoriilor de "stat! și 'na- 
țiune! în raport cu aceea de 'clasă”,. 


articol atacat anterior în săptămâ- 


nalul “Novoie Vremia“, apăruse cu 
aproximativ un an în urmă. Sovieticii 
au desgropat acum acest articol în. 


mod vădit, fiindcă vor să declanse- 


ze o acţiune directă politică împo- 
triva lui Ceaușescu.“ 


Viktor Meier examinează în conti-. 
nuare textul comunicatului cu privi= 
re la ședința Comitetului Politic E-. 
xecutiv și opinează că acesta recu- 
noaște mai mult sau mai puţin des- 
chis — deci în funcţie de aprecierea, 
subiectivă a observatorului respec- 
tiv — existenţa unor grave divergen- 
ţe în problema reuniunii șefilor de 
partide din CAER. 


“Tot odată s'a recunoscut pentru. 


prima dată de unul din membrii Con- 
siliului de Ajutor Economic Reciproc, 
că sesiunea la nivel înalt n'a putut 
fi anunțată oficial din cauza diver- 
genţelor cu privire la documentele 
finale.“ 


După ce menţionează alte intenţii 
exprimate în comunicatul menționat, 
autorul scrie: i 


“Deşi se ştiecă nu numai România 
a cauzat dificultăţile cu privire la 
reuniunea la nivel înalt amânată mo- 
mentan, se pare că această problemă 
a fost inclusă în mod vădit, cel pu- 
țin de către Moscova, ca un element 
decisiv în conflictul care se schi- 
țează între România și Uniunea So- 
vietică. Revista România Literară a 
dat un răspuns amănunțit revistei 
sovietice Literaturnaia Gazeta la 
12 Mai, acuzându-o de falsificarea 
textului lui Popescu. In afară de a- 
ceasta, la București se afirmă, U-- 
niunea Sovietică: vrea în mod evi- 
dent să provoace România. Acest 
lucru ar putea fi exact, cred obser- 
vatorii din capitala României, dar 
această constatare cu greu poate 
îmbunătății situaţia.“ 

Concluzia pe care o formulează 
Viktor Meier este următoarea: 


“Ceauşescu pare să reacționeze, 
la amenințarea dominaţiei sale, con- 
form firei sale, cu lovituri nervoase 
în stanga și'n dreapta. El încearcă. 
pe de o parte să exploateze pentru 


“ sine sentimentele naționale ale Ro- 


mânilor prin aceea că vorbește din. 
nou în mod permanent de indepen- 
dența naţională. El pare să spere 
prin aceasta să strângă în jurul său. 
rândurile Românilor, în pofida penu- 
riei teribile de alimente și a per- 
spectivelor economice disperate. 
Observatorii evenimentelor din Ro- 
mânia sunt de părere că nu se între- 
văd nici un fel de tulburări ca în 


"Polonia, ci doar continuarea stării 


de apatie. Din Bucureşti s'a aflat 
că în rândurile armatei! și miliției 
au avut loc ocazional reacţiuni îm- 
potriva politicii lui Ceaușescu. Un 
al doilea câmp de acţiune ales de 


Ceauşescu pentru reacţiile sale ner- 


voase este Occidentul.“ 


Autorul enumeră o serie de acţiuni 
diplomatice, în care Ceaușescu în- 
cearcă să obţină de la unele ţări oc- 
cidentale totul fără să facă vreo. 
contracesie. Explicând că C eaușes- 
cu a interzis pătrunderea în Romania 
a unui mare număr de ziarişti occi- 


dentali pentru a bloca informaţiile. 
cu privire la adevărata stare de spi- 
rit a populaţiei și pentru a se putea 
prezenta drept singurul garant politic 
al independenţei, ziaristul german 
afirmă textual: “Această impresie 
este însă în general pe cale de dis- 
pariţie.“ 
xx 


INCORDARILE SI ANIMOZITATILE 
existente între Sovietici şi Români 
se descarcă actualmente prin inter- 
mediul revistelor literare. 


Controversele literare sunt un mij- 
loc la care conducerile comuniste 
recurg deseori. Ele au un caracter. 
mai puțin acut decât polemicile ofi- 
ciale şi la nevoe pot fi bagatelizate 
ca fiind limitate la o problemă lite- 
rară. Cunoscătorii situaţiei din Eu- 
ropa răsăriteană se lasă însă rareori. 
înşelați. Practicând dialectica po- 
litică într'o formă mai subtilă, cri-. 
ticii literari preiau sarcini, care re- 
vin de fapt oamenilor politici, iar 
revistele iiagace se transformă -în 
purtători de cuvânt politici. Așa s'a. 
petrecut cu “România Literară“ şi 
“ Contemporanul“ pe de o, parte, și 
“Literaturnaya Gazeta“ şi “Novoie 
Vremia“ pe de altă parte. 


La criticile virulente formulate de. 


Sovietici la adresa romanului “Mar- , 


şul Cariatidelor“, volumul III, din 
“Pumnul și Palma“ de Dumitru Po- 
pescu, Românii au replicat tot atât 
de tăios. In timp ce revista literară 
sovietică vorbea de o propagandă a 
la Goebels, partea română a răspuns 
cu acuzaţia de fals și de inchiziţie 
literară, iar criticul sovietic a fost: 
comparat cu Savonarola, care a murit 
ars pe rug. Pimen Boianov a fost, 
denunțat de Pompiliu Marcea că a. 
lucrat cu foarfeca pentru a putea a- 
plica autorului român eticheta de 
scriitor anti-sovietic turbat printre 
scriitorii și publiciştii burghezi, și 
pentru a-l asemui cu huliganii fas- 


cişti care au profanat monumentul | 


victoriei sovietice dela Viena. 


„Chiar dacă se ţine seamă de faptul. 
că în raporturile dintre criticii lite- 
rari în blocul răsăritean limbajul nu 
este prea ales, injuriile verbale de- 
păşesc în cazul de faţă nivelul nor- 
mal. Este firesc să se presupună că 
ele au fost inspirate de conducerile 
de la Moscova şi din București, mai. 
ales că autorul trilogiei, Dumitru Po- 
pescu, rector al Academiei de Partid, 


este membru al Comitetului Politic 


=) 


PANOPTICUMPANOPTICUMEPA 


Executiv. Şi cum Dumitru Popescu 
este socotit un colaborator apropiat 
al lui Ceauşescu, criticile violente. 
au o țintă mai sus pusă decât per- 
soana sa,un indiciu despre calitatea 
relaţiilordintre Moscova și Bucureşti 
— nu numai în domeniul literar. Deo- 
camdată. 

Multe lucruri rămân neclare, atât 
pentru cititorii sovietici, cât și pen- 
tru cei români, în pofida polemicii. 
România Literară a publicat textul 
integral al criticii din Literaturnaia 
Gazeta și a confruntat citatele ciun- 
tite cu extrase neprescurtate din tri- 
logia scriitorului român. Publicul 
larg este familiarizat în felul acesta 
nu numai cu conţinutul cărților, ci 
şi cu ceeace în sistemul comunist 
se cheamă “selecţia pozitivă“. Eroii 
celor 1500 pagini ale trilogiei sunt 
secretarul de partid Manole Suru și 
prietenul său Vlad Cernea. Primul 
îşi pune întreaga energie şi activi- 
tatea sa zilnică în serviciul ideolo- 
giei, al disciplinei de partid, al pla- 
nurilor cincinale și al transformării 
socialiste a României. Cel de al doi- 
lea, deşi devotat, este caracterizat 
printr'un scepticism distant. 

Este probabil că criticile aduse pre- 
tenţiilor de absolutism ale cadrelor 
comuniste şi ale partidului l-au iritat 
mai puţin pe criticul sovietic decât 
pasajele în care sunt expuse, impre- 
siile lui Cernea în cursul unei vizite 
în Uniunea Sovietică, în fruntea unei. 
delegaţii de specialiști. Sunt consta- 
tări pe care criticul sovietic. le-a 
condamnat ca fiind falsificări ale 
realității şi ca pe niște păcate mor- 
tale. 

-xx 


HOTELUL AMBASADOR din București 
se împodobește cu mândrie cu un “L“, 
considerându-se așadar un hotel de lux.. 
Preţurile sunt corespunzătoare. Pen- 
tru o cameră cu pat dublu, preţul es- 
te de 51 dolari. În camera 521 luxul 
strălucește mai mult prin absenţă. Nu 
există nici săpun, nici hârtie higie- 
nică. In afară de aceasta, instalatorii 
au uitat să monteze rezervorul de 
apa pentru WC. In schimb, e la în- 
demână furtunul dușului, cu care se 
poate executa eliminarea improvizată 
a conținutului WC-ului, dacă pasa- 
gerul are curajul să rămână timpul 
necesar în baie, căci scurgerea des- 
chisă de lângă cadă constitue noap- . 
tea — după cum arată experiența — 
calea de acces pentru tot felul de, 
viețuitoare mărunte. 


In hotelul de lux din vecinătate, 
Intercontinental, pasagerul nu trebue 
să se teamă de astfel de inconveni- 
ente. În schimb, îl așteaptă alte ne- 
plăceri. “Plata înainte“, îi spune 
omul de la recepție, fără să-i treacă 
prin cap să adauge și un “Vă rog“, 
După aceea, noul client, care tocmai 
s'a refugiat de la Ambasador, este 
somat să-și pună semnătura pe un 
cec în alb. “După ce plecaţi, îl com- 
pletăm noi“. Omul de la recepţie nu 
renunta la această pretenţie decât 
după o lungă discuţie. Aici, cea mai 
ifină cameră costă 80 dolari. Cine 
mai dă încă 14 dolari, primește în 
cameră şi un televizor la care, în 
cursul serii are voie să admire filme 
îuisic aas prezentate în circuit în- 
chis. 


Nu departe de hotel, vizitatorul 
poate lua contact în mod impresio» 
nant cu viața de toate zilele a româ- 
nilor. Miliţienii postați cât se poate 
de vizibil la marginea bulevardului 
Magheru recepționează deodată prin. 
walkie-talkie un ordin. In clipa ur- 
mătoare se reped la cutiile cu comu- 
tatoare ale semafoarelor de circula- 
ie. Pun toate stopurile pe roșu și 
indică cu gesturi imperative șoferi- 
lor să oprească lângă trotoar. Puțin 
după aceea, din cartierul guverna- 
mental cotește pe bulevardul Maghe= 
ru un Renault de clasă mijlocie. In- 
tre timp, bulevardul a fost golit de 
norodul de rând și Elena Ceaușescu 


care, împreună cu soţul ei, șeful de 


partid și de stat Nicolae Ceauşescu, 


domneşte peste vreo 22 milioane de 
supuși, are cale liberă. 
*x* 


NU DEPARTE de bulevardul Magheru 


"se găseşte una din pieţele Capitalei. 


Măcelăriile sunt goale..Când se răs- 
pândeşte svonul că sar putea ca 
mâine dimineață să se dea ceva, se 
formează încă de cu seară cozi lungi. 
Membrii familiei se schimbă în tim- 
pul nopţii ca să nu piardă locul la 
coadă, De fapt nu e deloc sigur că o, 
să se aducă carne, sau că o să ajun- 
gă pentru toată lumea. Dimineaţa se 


mai pot găsi legume proaspete, dar 


şi pentru ridichi trebue adesea să 


„stai la coadă, 


**% 


SI TOTUSI, pentru condiţiile din Ro- 
mânia, Bucureştiul este relativ bine. 


„ „aprovizionat, cu toate că şi aici u- 
-_ nele alimente sunt raționalizate iar 


24 


altele nu se găsesc deloc. In orice 
caz, în provincie situaţia este mult 
mai proastă. In unele localităţi, în 
ara agricolă care este România, au 
e, raționalizate până și ouăle : opt 
ouă de persoană pe lună. 

xx 


POPULATIA ROMANIEI, obișnuită de 
ani de zile cu suferinţele, este în 
mod vădit tot mai puţin dispusă să 
accepte fără murmur situația în care . 
se găseşte. Nu mai departe decât a- 
cum câteva zile un automobilist a 
circulat prin București cu o pancartă 
pe care scrisese: “Jos Ceaușescu !“. 
Respectivul zace acum în închisoa- 
re. Noaptea, cetățenii scriu lozinci 
asemănătoare pe ziduri și pe porțile. 
uzinelor. Chiar dacă nu sunt iminen-. 
te tulburări ca în Polonia, nemulțu- 
mirea este vizibil în creștere. 


XX x* 


UN INDICIU în acest sens îl constitue 
repetatele svonuri referitoare la ten- 
tativele de asasinat împotriva lui 
Ceaușescu. La începutul anului, 
câţiva ofițeri l-ar fi pândit pe șeful 
de. stat în cursul unei deplasări la 
facă și ar fi deschis focul asupra lui, 

ără a-l nimeri. La București circulă 
actualmente svonuri cu: privire la 
numele. unor generali care și-ar fi. 
pierdut viața în îndeplinirea obliga- 
țiilor de serviciu, dar care, în reali- 
tate ar fi fost executaţi. In legătură 
cu svonurile privitoare la o tenttativă 
de puci, unii diplomaţi sovietici din 

Aaa omân isi vorbesc de-un puci 
: iţie de buzunar“, ceeace ar 
putea fi o confirmare indirectă a inci 
dentelor. 

ă * xx : 


CEAUSESCU şi-a creat însă aproa 
„ automat inamici și în rândurile partidu- 
lui. Nu numai că în ultimii ani a în- 
lăturat în repetate rânduri din func-. 
ţiile lorminiștri și activiști cu func- 
“ţii înalte, făcându-şi-i în acest fel 
adversari, Mai mult, și acest lucru 
este și mai important, el a împânzit 
aparatul de partid cu rubedenii, de= 
oarece crede el că ele îi pot asigu- 
ra securitatea .personală și sprijini 
dominaţia într'o măsură mai mare. 
decât activiştii, Ceauşescu este sin- 
gurul șef de partid din blocul de est 
care a golit de conţinut aparatul de 
partid, care l-a deposedat practic de 
putere, transformându-l într'un in- 
strument servil. In timp ce biroul 
politic de la Moscova se discută cu 


PANOPTICUMPANOPTICUMPA 


aprindere, la Bucureşti toată lumea 
pu iese din cuvântul perechii stăpâ- 
nitoare. Dar, după cum prevăd unii 
observatori politici, aparatul de par- 
tid, umilit de această încălcare a 
principiilor valabile în socialismul 
real existent, ar putea să se răsbune. 
cândva, punând bețe în roate practi- 
cii contrare sistemului de a situa 
dominația unei familii deasupra bi- 
rocrației de partid. 

- x x 


NICOLAE SI ELENA Ceaușescu par 
a fi hotăriți să lase moștenire puterea 
rogeniturilor lor sau, cel puţin, să 
işi asigure în continuare dominația 
cu ajutorul copiiilor lor. Un indiciu 
în acest sens îl constitue cariera 
fabuloasă a fiului Nicolae, care spre 
a nu fi confundat cu tatăl său, este 
numit cu forma prescurtată a numelui 


„Nicu. În ciuda svonurilor, potrivit 


cărora mar fi izbutit să-și termine 
studiile decât cu un ajutor masiv şi 
în ciuda scandalurilor provocate în. 
barurile de noapte bucureştene, “del- 
finul“, cum îi zic în derâdere unii 
bucureșteni mo ștenitorului eventual 


“ al tronului, Nicu, a ajuns secretarul 


Uniunii. Tin eretului . Comunist. Fa- 
milia Ceaușescu și-a împărțit abil 
dominația asupra poporului. “ Condu- 
cătorul“, cum își spune Ceaușescu. 
lui însuşi, se ocupă de baza socie- 


tății : partidul, muncitorimea, indus- 
tria, Doamna Elena domneşte asupra. 
domeniilor culturii și cercetării ști- 
ințifice, iar fiul Nicu, care la 30 ani 
ar trebui să iasă de fapt din Uniunea 
tineretului comunist, este pe cale să. 
încredințeze toate funcţiile importan- 
te în domeniul tineretului, propriilor 
săi adepţi şi colaborează cu zel cu 
mama lui în domeniul culturii. După 
cum se afirmă la București, aici are 
loc mai mult decât o schimbare de. 
generaţie. Există indicii că “delfi- 
nul“. îşi pregătește cu grijă poziţia 
pentru viitoarea preluare a puterii, 
a 

MULTI SE INDOESC însă că acest, 
fapt va stabiliza pe termen lung do- 
minația familiei. Piz 
„Căci dificultățile cu care are de 


Daaa E 


luptat șeful de partid Ceaușescu se 


înmulţesc continuu. Deoarece în do- 
meniul economic nu se realizează 
nici cele mai mici progrese, România 
devine din ce în ce mai mult o pova- 
„ră pentru “sistemul socialist“, ai 
cărui conducători nu se sinchisesc. 


deobicei de starea de spirit a popu- 
laţiei. Criza economică și dominaţia 


„personală a lui Ceaușescu fac să 


scadă continuu și reputaţia interna- 
țională, anevoios câștigată, a țării. 
Ceaușescu are dificultăți până și. 
la Moscova. Relaţiile personale din- 
tre conducătorul român și șeful de. 
pârtid sovietic sunt destul de încor-. 
date. Chiar dacă Yuri Andropov apro- 
bă asprimea politicii interne a lui 
Ceaușescu, politica economică a Ro- 
mâniei îi provoacă bătaie de cap,. 
chiar raportată numai la Bulgaria ve- 
cină, care înregistrează succese în 
domeniul economic. Ca vechi secu- 
rist, conducătorului sovietic nu-i 
poate fi-indiferent că, în ciuda uşu- 
rinței cu care se folosește de ciomag 
securitatea română (care: a ciomăgit 
recent un ziarist francez, dând apoi 
vina pe un țigan vagabond), în străi- 
nătaţe parvin mereu svonuri despre 
încercări de atentate. Căci înlocui- 
rea unui șef de partid trebue să aibă 
loc, tocmai într'o țară a sistemului 
socialist, după reguli stricte: un 


şef de partid poate fi înlăturat, de - 


exemplu, de biroul politic sub pre- 
textul stării sănătății și cu elogiul 
meritelor sale, făcând loc unui tânăr. 
EI nu. poate fi alungat în niciun caz 
printr'o răscoală populară sau de. 
propria securitate. Chiar dacă An-. 
dropov vrea să scape de Ceaușescu, 
el are nevoe de colaborarea biroului. 
politic al Partidului comunist român, 
pentru ca totul să decurgă în ordine. 
lar. Ceauşescu a eliminat din biroul 
politic toţi adepţii sovieticilor. 


x * x 


DESPRE VIITORUL politic al lui Cea- 
uşescu nu se pot face, aşadar, decât 


presupuneri. 


In orice caz, conducătorul român 
s'a priceput să instige mereu Mosco- 
va și Washingtonul una contra alteia. 
Când îşi spune părerea despre des- 
armare în textele destinate opiniei 
publice occidentale, cere ca în Eu- 
ropa “să nu existe niciun fel de ra- 
chete cu rază medie de acţiune“. In 


textele de limba rusă se poate citi 


adesea că Ceaușescu este “impotriva 
instalării de noi rachete“, cu alte, 


“cuvinte, împotriva amplasării rache- 


telor americane. La începutul anilor 
70, când Ceaușescu a decretat legea 
de tristă celebritate Nr. 23 — care 
interzice practic cetăţenilor români 


să întreţină contacte particulare cu 


străinii — el a declarat în Statele 


Unite că acest decret este îndreptat 
împotriva rușilor. Moscovei —, care 
nu are nici cea mai mică obiecție 
împotriva interzicerii contactelor cu 
străinii — i-a explicat că această 
reglementare este îndreptată împo-. 
triva spionilor americani. lar la înce- 
putul anilor 79, când s'a întors din 
China și a declanșat si el în Româ- 
nia o “revoluție culturală“, — care 
s'a manifestat practic prin alungarea 
intelectualităţii, în parte critice, din 
România — americanilor le-a expli- 
cat că această orientare spre Mao 
tse 'Tung trebue înțeleasă în special 
ca o respingere a modelului sovietic. 


XXX 


TOT ATUNCI, la începutul anilor 70, 
au fost puse bazele dominaţiei de 
durată a clanului Ceaușescu. O in- 
dustrializare de mari proporții urma 
să asigure independenţa economică 
și. politică față de Moscova. Pe plan 
intern, Ceaușescu voia să-și asigure. | 


“puterea cu ajutorul noii clase de mun- 


citori, care lua naștere în acest fel. 


Intelectualii au fost aduși “la acelaș 


“ numitor“, sau constrânși să emigre- 
, Ş 


ze. Dar, din. multe puncte de vedere, 
socoteala s'a dovedit proastă. Ce-i 
drept, în România nu există 0 opo- - 
ziție organizată, însă plecarea mul- 


„tor oameni de știință şi specialişti a. 


echivalat pentru România cu o hemo- 
ragie, care a aruncat mult înapoi țara 
sub raport economic și tehnic. 


Noua clasă muncitorească n'a putut 
veni în sprijinul regimului deoarece 
baza materială a vieţii ei a devenit 
din ce în ce mai îngustă. 

xx x 


CHIAR PUTINII intelectuali critici 
sunt considerați astăzi de Ceaușescu 
un pericol. Potrivit unuia din cele 
mai recente decrete ale sale, maşi- 
nile de scris și de multiplicat aflate 
în posesia unor persoane particulare 
trebue înregistrate. Nu le pot păstra 
decât aceia care primesc o aprobare. 
din partea Ministerului de Interne. In- 
telectualilor “dușmănoși“, respectiv 
“critici“, urmează să le fie luate. 


“mașinile de scris. In acest fel inten-. 


ționează Ceaușescu să ia măsuri im- 
potriva înmulțirii numărului de ma-. 
nifeste puse în circulaţie de clandes- 
tinitate. 


XXX 


AUTOCRATUL dă așadar dovadă de | 
slăbiciune. ghiar dacă conştiinţa lui, 


> 


ANOPTICUMPANOPTICUM PAN 


se îndepărteaza din ce in ce mal 
mult de realitate. La începutul anu- 
lui, cu prilejul celei de a 65-a ani- 
versări, din porunca lui, cultul per- 
sonalităţii sale a atins un nivel ne- 
obişnuit în altă țară a blocului comu- 
nist, Unul din poeţii de curtea scris: 
“Ceaușescu este ceva ce nu mai 
poate fi luat poporului. Ceaușescu 
inseamnă progresul poporului pe care 
nimeni nu-l mai poate întoarce îna - 
poi“. Se afirmă — oficial cel puţin — 
că poetul cu pricina n'a vrut să fie 
ironic. 
xx x% 


O MICUTA STRADA din București va : 


cădea sub buldozere sau va fi și că- 
zut la ora asta. Pe această stradă, 
“Schitul Maicilor“, există o biserică 
în stil brâncovenesc, făcând parte 
din patrimoniul artistico-istoric al 
țării. Nu a fost și nu va fi distrusă. 
căci a fost strămutată lângă mână- 
stirea Antim. E adevărat că altarul 


este acum orientat spre nord, totuși 
este un progres faţă de nenumăratele 
biserici distruse pe teritoriul capi- 
talei României. Până mai ieri bise- 
rica închisorii Văcăreşti era depozit. 
de efecte pentru deţinuţi, iar Biseri- 
ca Enei a fost dărâmata după “Hel- 
sinki“, deci nu acestei convenţii 1 
se datoreşte salvarea bisericii Schi- 
tul Maicilor. E 

Căile Domnului sunt multe și ne- 
înțelese. 

xxx 


ANIVERSAREA a 80 ani a Societăţii 
Fârşărotul a avut loc Sâmbătă seara, 25 
lunie 1983 în saloanele restaurantu- 
lui Fredericksburg din Fairfield, Con- 
necticut. pr te s 

De opt decenii, Societatea Fârșă- 
rotul este activă în viața comunităţi- 
lor noastre, Fondatorii ei, călăuziţi. 
de un ideal nobil, au reușit să con- 
solideze coloniile macedo-române 
într'o asociaţie — prima de acest el, 
în Statele Unite — care avea să men- 
țină şi să promoveze. tradiţiile și 
valorile spirituale aduse de acasă 
în Lumea Nouă. ă 

x 


MANNHEIM, GERMANIA. De curând 


a fost înregistrată ca persoană juri- 


dică “Asociaţia Refugiaţilor Români 
din Baden-Wurttemberg“ la judecă- 
toria din Mannheim. Asociaţia și-a 
„propus să păstreze și să cultive cul- 
“tura română, să se îngrijească de 


problemele caritabile ale românilor 
din regiune și să ţină legătura cu 
alte asociaţii române din exil sau 
ale altor naționalități care urmăresc 
acelaş scop. 


Asociaţia este condusă de următo- 
rul comitet: Nicolae Craiu, preșe- 
dinte, Albert Porr, vice-președinte, 
Petre Nicolae, secretar, Silvia Petre, 
casieră, și Ulrike Mauritz. Majori- 
tatea membrilor locuesc în regiunea 
Mannheim și sunt angajaţi ca lucră- 
tori civili în serviciul trupelor ame- 


ricane. 
Xe 


PARIS- MOSCOVA. Pentru prima dată 
în istoria Uniunii Sovietice agenția 
oficială de ştiri TASS a fost silită 
să retragă o știre și să fie acuzată 
de un lider comunist că a răspândit 
o ştire falsă. După o întrevedere pe 
care a avut-o Georges Marchais, se- 
cretarul partidului comunist francez 
cu Yuri Andropov, agenţia de ştiri 
TASS i-a pus în gura lui Marchais 
“declaraţii pe care nu le-a făcut“. 


Georges Marchais a cerut ca decla- 
rațiile să fie “desminţite și retrase“, 
fapt care s'a și întâmplat. Agenţia 
de ştiri TASS a trebuit să retragă 
ştirea prin care partidul comunist 
francez numea “imperialismul ame- 
rican ca cea mai mare primejdie pen- 
tru pace“. 

Acest eveniment poate fi socotit 
un scandal, și anume un scandal ca- 
re nu mai are asemănare. Scandalul 
are o însemnătate dublă: un partid 
comunist cunoscut ca fiind moscovit 
se abate dela directivele centralei 
și în al doilea rând, când este vorba 


de interese naţionale, părăsește li- 


nia de “satelit“, preferând linia 


“naţională”. 


De altfel, situația comuniștilot 
francezi este grea. Fac parte din 
guvern împreună cu socialiștii. Linia 
politicii externe franceze diferă de 
linia politicii sovietice, Sovieticii 
vor ca în cadrul tratativelor de des- 
armare ce se duc actualmente la Ge- 


"neva, rachetele franceze să fie luate 


în consideraţie, Franţa însă nu do- 
reşte acest lucru. Dacă comuniștii 
francezi ar fi urmat linia moscovită, 


"atunci ar [i trebuit să părăsească gu- 
"vernul, Insă au preferat să rămână 


în guvern, situaţie care nu poate 
contrazice interesele comuniștilor 
francezi. Nu se știe dacă desminţi- 


“rea s'a făcut premeditat, Moscova 


26 


munist să părăsească guvernul. În 
momentul de faţă, partidul comunist 
francez infiltrează elemente comu- 
niste în aparatul de stat. Părăsind 
guvernul pierde această posibilitate. 
În orice caz, scandalul rămâne. 


Alexandru Pribeagu 


XXX 


ROMANII IN RUSIA 

La sfârșitul anului 1982, agenţia de 
presă sovietică Novosti“ din Mo- 
scova a publicat o broșură cu titlul 
“Die Vălker der UdSSR, Zahlen und 
Fakten, 1922 - 1982 (Popoarele Uniu- 
nii Sovietive, Cifre și Fapte, 1922 - 
1982). 

Dintro populaţie totală de 262.085.000 
şe poate lua la cunoștință că trăesc 
în Uniunea Sovietică 2.968.000 Mol- 
doveni și 129.000 Români, cu alte 
cuvinte: 3.097.000 locuitori sunt de 
origine română. 

Acești locuitori trăesc, după recen- 
sământul din 17 lanuarie 1979 în ur- 
mătoarele regiuni: 


RSS Rusă Rusă 102.137 
RSS Ucraina Moldoveni 293.576 
RSS Ucraina Români 121.795 


RSS Moldovenească Moldoveni 2.525.687 
Răsleţi în dif. reg. 33.105 


Total; 3.097.000 


“Comentar: Rușii încă de pe vremea 
țarilor au numit pe românii dintre Prut 
şi Nistru, ca și pe cei de dincolo de 
Nistru, Moldoveni, pentru motivul că 
aceștia făceau parte din Țara Moldo- 
vei (Basarabia a fost desprinsă din 
trupul Moldovei în anul 1812). La în- 
ceput populația Basarabiei, deși o 
numeau Moldoveni, era considerată 
ca fiind Români. Mai târziu au des- 
coperit însă și au lansat teoria că 
Moldovenii n'ar fi Români, ci că for- 
mează un alt popor, deosebit de po- 
porul român și că ar vorbi o altă lim- 
bă decât limba românească. Această 
absurditate a fost preluată și de ad- 
ministrația sovietică. In timpul nos- 
tru propaganda a fost mult intensifi- 
cată, La congresele ştiinţifice de 
romanistică sunt trimise echipe de 
“cercetători ştiinţifici“, care se fac 
de râs când vor să demonstreze că 
limba și poporul moldovenesc ar fi 
altceva decât limba si poporul român. 


Bibliotecile din lumea întreagă sunt E). 


PANOPTICUMPANOPTICUMNO 


bombardate cu “lucrări științilice“ 
care se străduesc să documenteze 
această teorie falsă. Deocamdată nu 
au prea găsit aderenti, dar conform 
zicalei: “din minciună repetată, pâ- 
nă la urmă tot rămâne ceva“. 


După ocuparea Basarabiei şi a Bu- 
- covinei de Nad, la 26 lunie 1940 și 

până la începerea războiului contra 
> Rusiei comuniste, autorităţile sovie- 
-_tice au deportat de acolo și au trans- 
"portat în ţinuturile îndepărtate ale 
Rusiei aproximativ 300.000 Români. 

La revenirea Ruşilor, în anul 1944, 
au reluat deportările. Apogeul a fost 
atins în timpul lui Brejnev, când a 
fost secretar de partid la Chişinău. 
Din această cauză statisticile so- 
vietice dau cifre de Români cari se 
găsesc în interiorul Rusiei. Se gă- 
sesc și în Carelia luată dela Finlan- 
dezi, unde au fost duși în iarna a- 


nului 1940/1941. 


Românii din Ucraina sunt aceia din 
Bucovina de Nord şi din județele 


Hotin, Cahul, Bolgrad și Ismail, de-: 
tașate de Basarabia. Desmembrarea 
Basarabiei în anul 1940 este, con- 
form constituției sovietice, o “ile- 
galitate“, fiindcă în nici unul din 
judeţele despărțite de Basarabia și 
nici de Bucovina de Nord, populața 
de aigine ucraineană nu este majo- 
| ritară, majoritară fiind populația 
românească.Deslipirea de Basarabia 
şi alipirea la Ucraina s'a făcut cu 
intenția de a desnaţionaliza popu- 
laţia. i 


Pentru o rusificare mai intensă a 
ținutului alipit în 1940, Rusia a 1n- 
trodus alfabetul cirilic, motivând că 
alfabetul latin “supără vederea“. 

E i i 


DURSCHAWNA SIGURNOST, Siguranța 
bulgară competentă pentru operații 
“umede“ (sângeroase). Sub acest tit- 
lu, ziarul catolic “Deutsche Tages- 
post“ din 5 Mai 1983 dă la iveală 
activitatea serviciului secret bulgar 
care depinde direct de KGB-ul mos- 
covit. Serviciul bulgar a organizat 
atentatul contra Sfântului Părinte 
loan Paul II și a plănuit un atentat 
— însă nepus în aplicare — contra 
sefului sindicalist polonez Lech Wa- 
lesa, Aceste activităţi ale serviciu - 
lui secret bulgar a făcut ca servici- 
ile de securitate din ţările libere să 
“se ocupe îndeaproape de activităţile 
bulgarilor. Sursele fi n 
defectarea a trei spioni bulgari. 


s 
or de informaţii: . 


Conform informaţiilor, serviciul 
bulgar ar avea 700 ofițeri, dintre 
care jumătate ar activa în străinăta-. 
te. Lor le-ar sta la dispoziție apro- 
ximativ 9.000 agenţi și cam tot a- 
tâția informatori, Serviciul aparţine 
de Ministerul de Interne și ar fi con- 
dus de Dimiter Stivanov, în vârstă 
de 54 ani. Conducerea operativă a 
DS-ului o are vice-ministrul Grigor 
Schopov.DS-ul are șaptediviziuni și 
fiecare divizie are câte un observa- 
tor al KGB-ului, care la rândul lui 
contrdeâză totul. Afară de acești 
“observatori“ s'ar mai afla un grup 
de 30 specialişti KGB în centrala 
din Sofia, care conduce planificarea 
şi operaţiunile pe teren. 


Acest rol special acordat de ruși 
serviciului de spionaj bulgar a avut 
loc după expulzarea a 105 spioni 
ruși din Anglia, în anul 1971, la 27. 
“Septembrie. Serviciul bulgar DS ac- 
tivează pentru Pactul Varsoviei în 


Grecia, Jugoslavia și Turcia. Aces- 


tor grupe le stă la dispoziţie 40-50 
agenţi. Tot serviciului bulgar DS îi 
revine misiunea ca să se ocupe și 
să strângă tot felul de informaţii de- 
la turiștii bulgari care fac călătorie 
în străinătate. Aceștia sunt obligaţi 
să “raporteze despre arice întâlnire 
cu cei cu care au stat de vorbă și 
sunt pbligați să aducă în Bulgaria 


orice ziar, revistă sau tipăritură pe 


care a pus mâna în călătorie.“ 
x + x 


AGENTII MOSCOVEI în Germania, 
Welt am Sonntag, 10 Aprilie 1983. 
“ Conform ziarului de mai sus, din 


totalul de 408 membrii ai diferitelor. 
servicii rusești în Germania, ca di- 


POLLILGA SĂLERNA A CHINEI 


Paralel cu reajustarea cursului in- 
tern, politica externă a regimului de 
la Beijing a înregistrat în ultimul 
timp anumite reorientări. Caracteris- 
tice în această ordine de idei sunt. 
reluarea dialogului cu Uniunea Sovie- 
tică, răcirea remarcabilă a raporturi- 
lor cu Statele Unite și intensificarea 
legăturilor cu lumea III-a. Ce a deter- 
minat aceste schimbări și cât de 
departe se va merge ? Este vorba de. 
o schimbare radicală şi relativ brus- 
că de concepţie, sau de . integrarea 
unor elemente noi în cadrulunor date 
mai vechi ? Din punct de vedere is- 
taic, politica externă a comuniștilor 
chinezi — în intervalul dintre cuce- 
rirea puterii și sfârşitul anilor '70, 
așa dar până la faza inițiată recent — 
a trecut prin trei faze succesive, 
contrastând între ele prin conţinu - 
tul lor. 


Din 1949 și până la începutul ani- 
lor 60, noul regim din China, igno= 
rat voit de țările occidentale, a con- 
siderat Uniunea Sovietică și sateliții 
acesteia drept un sprijin, care părea 
pe atunci în firea lucrurilor și care a 
contribuit la consolidarea sa politi- 
că și economică. După isbucnirea 
conflictului ideologic cu Moscova, 
care moenise aproximativ începand 
din 1956, Mao Zedong a declanșat 
pe plan intern revoluția Si ial. 
lar pe plan extern China s'a retras 
într'o izolare intenționat arogantă și 
provocatoare. Așa zisul imperialism 
american era calificat drept un tigru 
de hârtie, iar social-imperialismul 
sovietic un balon de bâlci, inofensiv 
în pofida aparenţei fioroase. In afară 
de Albania, România, Coreea de Nord 


plomaţi la ambasada din Bonn, la mi- ' şi Vietnam, Beijinul nu vedea decât  - 


sulatul din Hamburg sunt 239, co- 
respondent la diferite ziare și agen- 
ţii de presă 28, funcţionari la dife- 
rite întreprinderi ca Aeroflot, Sow- 
fract 30, societati de navigaţie 47, 
alte servicii prin Berlin 19, iar 109 
ersoane sunt recunoscute ca mem- 
fe ale serviciilorde securitate KGB 
sau GRU, adică 26,7%, iar alţi TAI 


adică 18,9% sunt bănuiţi de spioni. 


Presa germană a transmis știrea că 
şi Germania va expulza spionii des- 
coperiţi. 


“ siunea comercială din K5ln și la con- dușmani. 


A fost iniţiat apoi procesul de nor- 
malizare a relațiilor cu Statele Unite 
prin călătoria fostului preşedinte a- 
merican Nixon la Beijing, pecetluită 
prin stabilirea relaţiilor diplomatice 
reciproce în 1978. Apropierea de A- 
merica a produs la rândul ei ruptura 
cu Albania și Vietnamul. In această 
fază, a treia, China milita pentru un 
front unit european împotriva Uniunii 
Sovietice. 


Incă înainte de orientarea actuală 

a politicii externe a Chinei, deveni- 
tă vizibilă începând din 1980, s'au 
produs anumite evenimente care o 
anunțau. Procesul a suferit însă a-. 
„ numite reculuri. Așa de exemplu, con= 


ANOPTICUMPANOPTICUMPAN 


sultările diplomatice cu Uniunea So- 
vietică au fost întrerupte în urma in- 
vadării Afganistanului. In alte pri- 


vine procesul de reorientare sa des- 
fășurat normal. După actul spectacu+ 
los al reconcilierii cu Yugoslavia lui 
Tito în 1977, a urmat stabilirea unor 
relații cu partidul comunist italian, 
cu cel spaniol și cu cel grec din in- 
terior. 


Invadarea Afganistanului a avut ca 
rezultat amenințarea Pakistanului, 
ţară amică atât cu China cât și cu 
Statele Unite. Acest nou element în 
viața internaţională a determinat o 
apropiere și mai strânsă între Beijing 
şi Washington. Sa vorbit de aprofun- 
darea relaţiilor strategice globale 
între cele două ţări, care ar face pro- 
babilă o cooperare militară, cel pu- 
țin în domeniul armamentelor. În a- 
ceastă constelație, China a boicotat 
jocurile olimpice de la Moscova şi a 
acuzat în termeni duri Moscoa că 
amăgește țările occidentale în vede- 
rea obținerii unei superiorități mili- 
tare şi că prin proclamarea unei fal- 
se destinderi urmărește desprinde - 
rea Europei occidentale de America. 
Este vremea când China sublinia im- 
portanța Alianţei Nordatlantice . și 
afirma că securitatea nu este regio- 
nală, ci generală și indivizibilă 

Anul 1982 a marcat o cotitură în 
politica externă, după ce pe plan in- 
tern se produseseră o serie de schim- 
bari, Ideologia a pierdut oficial func- 
ţia prioritară pe care o deținuse în 
politica externă chineză pină la mo- 
artea lui Mao. Toamna trecută, șeful 
partidului chinez. Hu Yaobang, con- 
stata la congresul partidului că cele. 
cin ci principii ale coexistenţei paș- 
nice sunt valabile si pentru relaţiile 
cu ţările socialiste, Pe de altă parte, 
China aspiră ca prin desvoltarea sa 
economică să devină cu adevărat o 
mare putere. Ea are doar formal acest 
statut, fiind membru permanent al 
Consiliului de Securitate. Practic îi 
lipsesc mijloacele necesare pentru a 
juca acest rol. După diferitele recu- 
luri suferite, conducerea chineză 
este conștientă că acest ţel nu va fi 

realizat în curând, | 


Pe plan pes însă, China vrea 
să nu mai fie o miză în partida din- 
tre cele două superputeri, Ea res- 


pinge din nou în mod concomitent 
imperialismul american și hegemo- 


nismul sovietic, considerând rivali- 
tatea lor ca constituind sursa prin- 
cipală a insecurităţii de pe glob. A- 


7 


Citiţi cartea de mare succes DIN IM 


PARATIA MORTII, de Ga- 


briel Balanescu. In USA poate fi comandata la redactia revistei 


| CURIERUL, P.O. Box 95, Santa Clara, Calif. 


In Germania 


95052. 


la Dr. Al. Suge, Jakordenstr. 21, 5000 Kâln 1. In Franta la d! Filon 


| Verca, 21 rue Leon Hutin, Gagny 93220. 
Loghiade, 619, Villeray, Apt. 3, Montreal, P.Q. 
York la di Nita Nicolae, 47-15 — 44th St. Apt. ] 


11377. Pretul $ 15.- 


In Canada la di George 
H2R 1H8. La New 
R, Woodside, N.Y. 


ceastă condamnare nu exclude, in 
concepția regimului de la Beijing, 


cultivarea unor relații avantajoase 
atât cu Statele Unite cât şi cu Rusia 
Sovietică. Ostilitatea pe care China 
o manifestează față de hegemonis- 
mul Moscovei vizează actualmente 

exclusiv politica externă a Moscovei. 
Se poate spune așa dar că ea are un 
caracter conjunctural și nu princi- 
pial. Ceea ce respinge conducerea 
chineză sunt intervenţia în Afganis- 
tan, sprijinirea acţiunii vietnameze 
în Kampuchia și jocul sovietic în 

Orientul Apropiat. In schimb, nu mai 
este exprimată nici o critică la adre- 
sa politicii interne a Partidului co- 
munist sovietic. 


Reinnodarea relaţiilor cu Partidul 
comunist francez şi cu Partidul co- 
munist indian marxist constituie în- 
să un indiciu de flexibilitate și pe 
plan extern. Aceasta fiindcă ambele 
partide au sprijinit în trecut unele 
iniţiative controversate ale Kremli- 
nului pe plan internațional. De altfel, 
contactele cu țările din Europa răsă- 
riteană din ultimele două săptămâni, 
au fost precedate — potrivit unor in- 
formaţii demne de încredere care au 
circulat în Beijing — de o discuţie 
amănunţită în sânul biroului politic 
la sfârșitul lunii Martie. Concluzia 
la care ar fi ajuns biroul politic în 
urma unei analize a regimurilor co- 
muniste este că acestea ar avea un 
caracter socialist, cu câteva excep- 
ţii notabile. Aceste excepții sunt U- 
niunea Sovietică și Vietnamul, îm- 
preună cu cele două apendice ale 
acestuia din urmă, regimul din Laos. 


şi cel din Kampuchia. Cuba se nu- 


mără dimpotrivă pentru Chinezi prin- 
tre țările socialiste, 
Este in curs de revizuire și concep- 


ţia despre rolul lui Stalin, 


Câteva cuvinte și despre principalii 
interlocutori ai Chinei, Uniunea So- 
vietică şi Statele Unite. Cursul Mos- 
covei rămâne, potrivit indiciilor e- 
xistente, absolut inflexibil. Este o 


politică de expansiune prin crearea 


- de fapte îndeplinite, a căror accep- 


tare ulterioară este urmărită cu răb- 
dare şi constanță. Sovieticii sunt 
dispuși în această privință doar la 
concesii lipsite de orice substanţă. 


In ce privește Statele Unite, admi- 
nistrația Reagan nu mai consideră 
China doar sub aspectul unei contra- 
ponderi față de Uniunea Sovietică. 
Rolul Chinei este relativizat, ea con- 
stituind doar unul din elementele 


constelației din Asia de Est și de 
Sudest, caracterizată printr'o diver- 
sitate și multiplicitate de interese. 


In lumina acestor considerente se 
poate aprecia că vizita lui Hu Yao- 
bang în România a prezentat pentru 
Chinezi de data aceasta un interes 
relativ minor. Este puţin probabil că 
regimul Ceauşescu mai joacă vreun 
rol notabil în strategia internațională 
a Beijingului. De altfel, contactele 
dintre cele două conduceri n'au avut 
o semnificaţie, decât când au putut 
fi interpretate ca o acțiune a Chinei 
impotriva Uniunii Sovietice, sau ca 
o încălcare a consemnelor Kremlinu- 
lui de către Ceaușescu. Niciuna din 
aceste interpretari n'a fost propusa 
de data aceasta de mijloacele de in- 
formare in massă. Pentru a vedea în 
adevăratele ei proporţii politice și 
economice vizita lui Hu Yaobang la 
București, este suficient să o com- 
parăm cu vizita acestuia la Belgrad, 
sau vizita președintelui francez Mit- 
terand la Beijing. 


* XX 


$. O. S. Transilvania 


Editura Studii Românești ne tri- 
spre publicare următoarele ; 


„In luna Martie curent editura a 
trimis spre publicare presei din e- 
xi un apel adresat compatrioților 
prin care ei erau solicitați să ne 
dea o mână de ajutor la difuzarea 


fiii .. . . e i 
şurii Transilvania, un răspuns. 


j 


PANOPTICUMPANOPTICUMNO 


acțiunii revizioniste a exilului ma- 
ghiar. 


Mulţumim pe această cale revistelor 
care au publicat apelul nostru, pre- 
cum şi persoanelor care au răspuns. 
Exilul românesc nu a raspuns prea 
entuziasmat la această acțiune, dar 
totuși a răspuns. 1.700 de broşuri 
au fost difuzate. Ceva peste cal- 
culele noastre, încât va trebui să 
mai tragem o serie pentru a face 
față eventualelor cereri în viitor, şi 
mai ales pentru a acoperi trimite-. 
rile la bibliotecile publice mai im- 
portante din lumea liberă, al căror 
număr se ridică la 500-600. 


Redăm în continuare una din 
scrisorile primite în cadrul acestei 
acțiuni: 


Londra, 7.8.83 


Stimate domnule Golea, 


Vă confirm prin prezenta scri-" 


soare primirea atât a plicului dvs 
cât şi a celor zece exemplare din 
Transilvania. Vă mulțumesc din tot 
sufletul și mă bucur că, deși destul 
de târziu, românii au început să se 
trezească şi să răspundă perfidei 
propagande maghiare. Mult ținip, a- 
ceastă periculoasă propagandă a 
fost ignorată de noi românii, cre- 
zând că dacă avem majoritatea po- 
pulaţiei românești în Transilvania, 
ngurii latră degeaba. Acum se ve- 
de că propaganda lor, încărcată cu 
invenții, minciuni și ură, a reușit 
să aducă de partea lor multe voci 
şi persoane, unele chiar din sena- 
torii și congresmenii americani, și 
propaganda lor a ajuns chiar și a- 
ici. Trebue deci reacționat la orice 
publicație a lor, trebue să desmin-. 
țim cul. Aceasta e o datorie.sfân- 
tă a oricărui român, oriunde sar a- 
fla, și prin orice mijloc ce ne stă 
la dispoziţie, fie el chiar și prin 
simple discuţii despre Transilvania, 
dacă nu are alt îi oc mai bun. Ci- 


ne nu face acest lucru, nu poate fi 
român. 


Eu voi căuta să distribui aceste. 
exemplare acelora care sunt intere- 
saţi de adevărul cu privire la Tran- 
silvania. Am citit și eu conţinutul 


cărţii dvs și-l consider cu adevărat 


o importantă operă, ce contribue la. 
edificarea situației create de pro- 
paganda maghiară, Nu este greu a 
ărâma și spulbera efectele propa-: 
gandei maghiare, căci avem puter- 
nice argumente în favoarea noastră, 
ar nimic nu putem realiza dacă 
tăcem. Trebue să facem eforturile 


de a opune minciunilor lor adevăru-. 
rile și realităţile noastre. De exem- 
plu, nimeni nu poate contesta că 
majoritatea populaţiei Transilva= 
niei e românească și că poporul ro- 
mân s'a născut pe acest teritoriu. 
Cât priveşte “persecuţia“ de care 
ei fac atâta caz, le putem răspunde 
că toţi (inclusiv românii) sufăr la 
fel sub robia comunistă. Sper că 
vor mai apare și alte lucrări scrise 
de români cate să ajute cauza noa- 
stră. Dumnezeu să ne ajute! 
Cu toată stima, 
Prof. Mihail Giuran 


X xXx x 


Din Viena ni se comunică înfiinţa- 
rea, în Martie 1983, a asociaţiei 
ARHANGHELUL MIHAIL, asociaţie 
pentru activităţi umanitare în folosul 
românilor refugiați din Austria. 


Preşedinta asociaţiei (care este Şi 
va rămâne compusă din trei persoane), 
este dna Dorina Gabor, care speră ca 
prin această formă legalizată a unei 
activități personale, independente și 
nesusţinută de nimeni — căreia i s'a 
dedicat de trei decenii — să poată 
contribui și mai eficace la atingerea 
ţelului propus, adică în folosul refu- 


giaţilor români. 


Abonamentele. pentru Germania se. 
fac la Dr. Alezandru Şuga, prin vi= 
rament în contul său dela Stadtspar- 
kasse, Ksln, BLZ 370501 98, Konto 

Nr. 371 35 26. Deasemenea orice 
sumă indicată pentru “Curierul“, 
(donaţii, etc.). 


MONSENIORUL IOAN DAN 


dirijorul acestui cor. Inalt Prea Sfinţia Sa chiar 
din primul an a fost numit profesor la diferite in- 
stitute și apoi la diferite facultăţi dela universi- 
tățile “Del Salvador“ și dela “Sfânta Maria de 
Buenos Aires“, unde are catedra de drept, antro- 
pologie, filosofie. și deontologie juridică. Intre 
timp a lost numit judecător la Tribunalul Metropo 
litan şi apoi la cel Interdiocezan. Este şi secretar 
cancelar, asesor juridic și vicar general pentru 
problemele Bisericii Orientale în Argentina. 


Incă la Roma fiind, a publicat diferite cărți şi 
studii, articole, conferinţe, etc. aparținând ştiin- 
ţelor de specialitate, fie în limba latină, fie în 
italiană, Îranceză, spaniolă sau română. Astăzi 
sim că lucrează la o trilogie despre Transilvania 
și la alte cărți, de exemplu, despre unirea biseri- 
cilor, despre colindele românești, etc. 


Sfinţia Sa Monseniorul Prelat loan Dan se bucu- 
ră de mare stimă nu numai în mijlocul coloniei ro- 
mâne, dar și în cercurile reprezentative biseri - 
cești și culturale din capitala Republicii Argenti- 
na, care-l înconjoară cu multă dragoste și preţuire. 

Îi dorim Monseniorului loan Dan multă sănătate 
și putere de muncă, pentru binele întregii colonii 
române din Argentina și pentru cauza românească 
pe care o servește cu competenţă si zel. 


LĂMURIRE LA O “PRECIZARE 
Protosinghel Graţian Radu 


Precizarea dlui Alexandru Șuga din Curierul 
Nr. 10, 1983 trebue lămurită. Cred că unele pro- 
bleme bisericeşti sunt tratate superficial. Pentru 
lămurirea cetitorilor vom porni dela cap. 


In cazul de față nu este vorba de o parohie, 
aşa cum poate intenţionat a fost pusă problema, ci 
de două organizaţii bisericești bine distincte: 
Biserica Ortodoxă Română din Germania și Bise- 
rica Ortodoxă Română din Franța. 


ORIGINEA ACESTOR DOUA ORGANIZATII 


Atâta vreme cât timpurile au fost normale, nu 
a fost nicio problemă; preoții şi personalul deser- 
vent erau trimişi din țară de Patriarhie și Minis- 
terul Cultelor: la Paris a fost trimis arhimandritul 
Teofil lonescu, iar la Berlin economul stravofor 
preotul Emilian Vasiloschi, consilier patriarhal. 
Cu sfârșitul războiului și cu prăpădul care s'a 
abătut peste țară, lucrurile s'au schimbat, Clerul 
de peste hotare nu mai putea rămâne în raporturi 
normale cu o ierarhie care a trecut de partea duș- 
manilor lui Dumnezeu. De aici ruperea legă turilor 
cu o autoritate apostată a Bisericii. Potrivit ca- 
 noanelor noastre ortodae, un preot nu poate activa 
fără acoperirea legală a unui episcop și un epis- 
cop nu poate luncţiona fără acoperirea unui sinod 
de episcopi. 
BISERICA ORTODOXA ROMANA DIN GERMANIA 


Preotul Emilian Vasiloschi. şi-a în dreptat pri- 


'" virile către sursă, spre Patriarhia din Constanti- 
nopol. Dela această patriarhie a primit Biserica 
Ortodoxă Română tomosul de autocelalie. La ce- 
rerea preotului Emilian Vasiloschi, Patriarhia a 
răspuns afirmativ, luând subt oblăduirea ei cano- 
nică pe preot impreună cu cei păstoriţi de pe te- 


ritoriul Germaniei. 
BISERICA ORTODOXA ROMANA DIN FRANTA 


In anul 1946 Arhimandritul Teofil Ionescu a 
fost rechemat în ţară, dar a refuzat să se ducă. 
Pe la începutul lunii Decembrie 1946, a lost în- 
locuit cu Arhimandritul Martinian Ivanovici, care 
în anul 1948, fiind și el rechemat în ţară, a relu- 
zat deasemenea să se întoarcă. Pe la jumătatea 
anului 1949 apare pe scena bisericească Inalt 
Prea Sfinţitul Visarion Puiu, fostul Mitropolit al 
- Bucovinei, pe care evenimentele din 1944 l-au a- 
pucat înafara [rontierelor țării. EI s'a afiliat Sino- 
dului Bisericii Ruse din exil, 

Așa dar să se noteze bine, că este vorba de. 
două organizaţii bisericești, ortodoxe române, în 
două ţări Și în două jurisdicții eclesiastice di- 
ferite. Ar j pe: SI 


"Este interesant de ştiut că deşi este o institu- 


„ţie religioasă, Biserica are o disciplină loarte ri- 
“guroasă, Biserica este cea mai veche instituţie 


30 


care și-a impus disciplina și ordinea lără spriji- 
nul jandarmilor și al poliţiei. 

Doctrina mântuitoare a Bisericii precum şi dis- 
ciplina ei se află în divinele învățături ale Dom- 
nului lisus Hristos. Doctrina: “Nimeni nu poate 
veni la Tatăl decât prin Mine“. “Nimeni nu poate 
sluji la doi stăpâni, lui Dumnezeu și lui Mamona“. 
Disciplină: “Dacă te smintește ochiul tău, scoa- 
te-l, că este mai de folos a intra în Impărăţia Ce- 
rului numai cu un ochi, decât doi ochi având şi a 
arde în focul veşnic“ (Aici desigur că este vorba 
de un membru al comunităţii religioase şi nu chiar 
de un ochi). 

Cu aceste zise să revenim la subiect. Să luăm 
de bun ce zice dl Șuga, că a avut o mie de motive 
să alerge la Episcopia din Parix după un preot. 
Era drept și legal acest lucru? Drept și legal ar 
[i fost ca dl Șuga să rămână în comunitatea sa și 
să [i căutat să îndrepte ce era strâmb. Dezertarea 
dela o jurisdicție eclesiastică la alta este semnul 
lipsei de maturitate religioasă, iar autoritatea e- 
clesiastică care acceptă și încurajează atari de- 
zertări se descalifică şi cade subt grea osândă 
canonică, fiindcă în locul ordinei, dă naștere la 
anarhie şi este ştiut că anarhia este apanajul 
Satanei. 

DI Șuga zice că eu nu sunt informat. Din cele 
ce urmează cetitorul va judeca singur de care 
parte stă lipsa de informare. 

Prin anul 1956 am fost chemat urgent la Viels 
Maison de către Mitropolit. După obișnuitul schimb 
de cuvinte, îmi întinde fotocopia unui document. 
Ent&tul eparhiei, sigiliu... Se spunea că din în- 
credinţarea I.P.S.Mitropolit Visarion Puiu, preotul 
Sergiu Heitz este delegat a vizita centrele pe unde 
sunt români în cuprinsul Germaniei, cu misiunea 
de a forma comitete și epitropii parohiale. Punând 
hârtia pe masă, am zis: “Cum aţi putut face una 
ca asta peste Părintele Vasiloschi ?“ Mitropolitul 
răspunde : “Tocmai de aceea te-am chemat, să 
vedem ce este de făcut. Eu nu știu nimic de toate 
astea. Vasile își face de cap în numele meu“. 
(Era vorba de preotul Vasile Boldeanu, consilier 
eparhial la secția administrativă). “Te rog, caută 
să-l vezi pe Vasile şi să-i spui din partea mea să 
retragă, imediat delegaţia dată lui Heitz. Dacă n'o 
lace, îi voi scrie preotului Vasiloschi că este li- 
ber să-l denunțe pe Heitz ca impostor, iar Vasile 
va ajunge la pușcărie pentru Îals în acte publice 


- și abuz de putere.“ 


3 Am, făcut precum mi-a spus Mitropolitul şi Va- 
sile s'a potolit pentru o bucată de vreme, dar n'a 
renunțat la “cucerirea“ Germaniei. Mai târziu a 
reluat “lupta“ cu episcopul pe care şi-l făcuse 
singur, Leolil lonescu, și nu s'au oprit până în- 


„tun cimitir din Diisseldai, unde Teolil le-a sfin- 


țit o capelă. 


Cred că cetitorul a înţeles că Biserica nu este 
ca un partid politic, a! cărui membrii, oriunde s'ar 
afla ei, ascultă de acelaş șef. Aici stă şi tentaţia 


urmare Pg. 34% 


RETROSPECTIVĂ_A SITUAȚIEI DIN BLOCUL 
ASARITEAN 


erem “scuze cititorilor noştri pentru întârzierea cu 
care publicăm acest comentariu. Cum datele problemei 
sunt neschimbate, rămâne întreagă și actualitatea re- 
flecțiilor cuprinse aici. 


Tema turului nostru de orizont este situaţia in- 
ternă din ţările guvernate de comuniști, în special 
unele aspecte ale represiunii. Ingăduiți-mi să în- 
cep însă cu semnalarea unor speculaţii în legătură 
cu eventuale schimbări în conduceri. Este vorba 
mai întâi de zvonurile care au circulat la începutul 
săptămânii la Moscova, atât în cercurile diploma- 
ților occidentali cât și printre interlocutorii sovie- 
tici ai acestora. Și anume că Cernenko, fostul ri, 
val prezumtiv al lui Andropov, ar Îi în disgrație. 
Semnalul care le-a actualizat a fost cel obișnuit. 
Nemenţionarea lui printre participanţii la o foarte 
importantă şedinţă a biroului politic consacrată 
agriculturii — explicată de diplomaţii est-europeni 
prin îmbolnăvirea sa — a fost interpretată ca un 
nou indiciu al luptei pentru putere. Fracţiunea 
k iu surse sovietice, ar Îi fost sufi- 
a împiedeca întrunirea 


arul parizian Le Monde, sub pana trimisului său 
special Michel Tatu, în londonezul The Guardian, 
care a trimis o întreagă echipă la Moscova pe timp 
de o săptămână, și în cel vienez Die Presse, sub 
semnătura lui Uwe Engelbert, totodată corespon-. 
dent al mai multor ziare vest-germane. Toate aces- 
te expuneri sunt o lectură pasionantă, chiar dacă 
lasă impresia de nuvele science fiction. Cititorul 
nu poate Îi deloc sigur că a putut străpunge cu 
adevărat vălul de mister. 


Speculaţii cu privire la schimbări în conducere 
au circulat și la Budapesta. Intr'un cerc restrâns, 
Janos Kadar a declarat că după mai mult de 25 de 
ani de conducere a partidului ar dori să se retragă 
din viața politică activă. 0 dorinţă de fapt natu- 
rală la vârsta de 7lani. Ar Îi pentru prima dată că 
şelia se transmite pe altă cale decât prin moarte 
sau răsturnare. Speculaţiile au avut chiar un ca- 
racter foarte concret în privința viitoarei compo- 
nenţe a conducerii de partid şi a guvernului ungar 


şi erau legate de ședința comitetului central. Ea 
S'a încheiat însă fără să le confirme : schimbările, 
— inevitabile din cauza vârstei şi a sănătăţii — 
rămân de domeniul viitorului. 


Tot vârsta ridicată a șefului de regim — de data 
aceasta în Albania — a făcut să se nască speranţe 
în rândul poporului albanez, că era de după Enver 
Hodja va constitui o perioadă de desgheţ, discipo- 
lul lui Stalin având aceeaşi soartă. După cum re- 
lata scriitorul albanez Qamil Haydin, refugiat în 
Grecia după 20 ani petrecuţi în temnițe, vorbind 
de această speranţă a populaţiei, lupta pentru pu- 
tere a și început deja la Tirana. Aserţiunea lui 
Haydin ar putea fi coroborată cu anumite indicii 
de schimbare de curs a Albaniei. Este vorba de in- 
cercările de reconciliere cu fostul frate mai mare, 
China, şi acţiuni de apropiere de anumite state 
vest-europene. 


Speranța formulată de scriitorul albanez că re- 
gimul de represiune nu va putea continua după 
dispariţia lui Hodja, este nutrită — în condiţii 
deosebite de la o ţară comunistă la alta, însă tot- 
deauna legată de soartea conducătorului suprem — 
de toţi cei care speră mai multă libertate și ceva 
mai multă bună stare. Să ne amintim în acest con- 
text de speranţele legate de succesiunea lui Brej- 
nev, în special înainte de sfârșitul erei sale, dar 
legate apoi de persoana succesorului său, după ce 
a fost cunoscut. Speranţe absolut iluzorii. In lu- 
mea vestică, teoriile care au stat la baza destin- 


„ derii, potrivit cărora regimurile comuniste vor evo- 


lua irezistibil în direcţia acordării unei libertăți 
mai mari şi a asigurării unui nivel de trai mai ri- 
dicat — sub impactul imperativelor economice, — 
încep să se clatine. 


După o săptămână petrecută la Moscova, Peter 
Jenkins, cunoscutul comentator al ziarului The 
Guardian, constată că poporul rus este pasiv şi 
răbdător ; clasa conducătoare este cimentată prin 
privilegii ereditare și — nefiind amenințată de ni- 
căeri — își poate permite să lase lucrurile să 
meargă şi mai departe la fel de prost. Pentru un 
observator occidental, este stranie convingerea 
larg răspândită în protipendada comunistă — rela- 
tată tot de Jenkins — că niște schimbări marginale 
— întreprinse în toate țările din bloc — vor condu- 
ce la îmbunătăţiri profunde ale funcţionării siste- 
mului. Cu atât mai şocante și mai ininteligibile 
apar în acest caz represiunile. Ele sunt un indiciu 
de neliniște a oligarhiei comuniste, de matură să 
contrazică sentimentul de comfort şi comoditate 


alişat de aceasta. 


Regimul Andropov a accentuat combaterea insu- 
ficienţei şi corupției prin arestări și condamnări, 
deşi şansele de succes ale acestei campanii sunt 
îndoelnice. După cum este la fel de îndoelnic că 
fenomenul contestatării sau al culturii paralele va 
[i eradicat prin aceleași metode. Continuarea ares- 
tărilor și proceselor, obiectul a numeroase știri 
parvenite în țările occidentale în ultimul timp, nu 
sunt deloc un indiciu că conducerile comuniste 
s'ar Îi apropiat substanţial de idealul stalinist al 
unei normalizări sub forma tăcerii de cimitir. 


Formula “citește și dă mai departe“ este cu 
Siguranță cunoscută. N'am cules-o însă pentru a- 
ceste reflecţii din contribuțiile la istoria mitică 
a comuniștilor români apărute în 'Scânteia” sau în 
Analele de istorie a partidului. Ea se găsește pe 
foi volante care circulă — acum — în Estonia și 
existența lor a fost confirmată olicial de însuşi 
primul secretar de partid din această republică — 
până în 1940 liberă — iar apoi sovietică. De altfel 
accentuarea represiunilor în “Țările Baltice a făcut 
obiectul unor desbateri în parlamentul suedez. Al- 
te aspecte ale încălcării drepturilor omului au fost 
discutate în Parlamentul european. Tot această 
problemă continuă să amâne încheierea reuniunii 
dela Madrid și a prilejuit intervenţia a 75 senatori 
americani într'o scrisoare adresată lui Andropov. 


In acest context nu putem lăsa nemenţionată 
corespondența publicată de ziarul The Times în 
legătură cu teama în rândurile Evreilor din Uniu- 


nea Sovietică, în urma intensificării așa zisei 
campanii anti-sioniste oficiale, preludiu probabil 
la un val de anti-semitism de inspiraţie oficială. 
Cât de justilicate erau aceste temeri consemnate 
în corespondența din 12 Aprilie, o dovedeşte şti- 
rea răspândită de agenţia Tass cu privire la înfi- 
ințarea a numeroase comitete anti-sioniste la ni- 
vel de întreprindere în vederea creerii unui comi- 
tet central. 


Inainte de a încheia, un aspect inedit: obser- 
vatorii occidentali se întrebau care va fi impactul 
războiului din Afghanistan asupra omului de rând. 
Am relatat cândva despre unele manifestări de 
protest împotriva acestui război. Corespondentul 
în Uniunea Sovietică a ziarului american Los An- 
geles Times a Îrunzărit recent o colecție de ba- 
lade culese de un ofițer sovietic; autorii sunt sol- 
daţi anonimi. Ele nu sunt de fapt songuri contes- 
tatare, dar imaginea pe care o transmit este depar- 
te de cea dorită de propaganda oficială sovietică. 
Este imaginea unor tineri prinși într'un război dur, 
pe care nu-l înțeleg. Intr'una din balade este des- 
cris un tanc sovietic arzând în mijlocul unei ne- 


-eruţătoare lupte corp la corp. 


Mircea Olaru 


32 


In Colecţia Omul Nou va reapare anul acesta în e- 
diție completă, comemorativă, “Procesul legionar 1953* 
scos de Mișcarea Legionară, cu; expunere și interpre- 
tare, interogatoriul acuzaților, rechizitoriul procurorului, 
articol de fond şi reportaj din sala de judecată apărute 
în presa din țară și ecoul procesului în presa lumii li- 
bere. 


Tot cu această ocazie a împlinirii a 30 ani dela că- 
derea lui, va apare în formă întregită (cu un caiet de 
poezii primite din țară din anii 1945-1948) volumul de 

oezii “De vorbă cu neamul“, al lui Ion Golea-Dela- 
etea. 

In amândouă cazurile distribuția se va face prin 
serviciul de colportaj al Mișcării Legionare. 


Lămurire la 0 „Precizare“ 
o —O——O££E E IL ———= 


care, în cazul de lață, a lăcut din oameni neoa- 
meni, căci pentru distrugerea organizației biseri- 
cești din Germania, conducerea bisericii din Paris 
a Recâit o acţiune bazată numai pe minciuni și 
calomnii. Și această metodă se continuă. Cei vi- 
zaţi a sprijini o astfel de anarhie, să ia aminte, 
să, se oprească cât mai au vreme. Aceasta este 
opinia mea. 


Protos. Graţian Radu 


- Maieru 


ABONAMENTE 


1 AN 


—— 


U. S.A. 
sia 


CAN ADA a aer a $ 12:l]S 


EUROPA 
Li 
AUSTRALIA 
Pe e a Zi 


AMERICA LATINA..........$ I5US 


AIR MAIL......s 18 US