Curierul anul IV, nr. 16, iulie — sept. 1984

= 


Anul IV, Nr. 16 


mierea 


lulie — Septembrie 1984 


Director: Gabriel Balanescu 


Redactia si Administratia: P. O. Box 95 * SANTA CLARA, California, 95052,* U.S. A. 


LEGEA 
CONTRASTULUI 
SUCCESIV de 


Individul porneşte de la ovul şi ajunge la ple- 
nitudinea creaţiei și apoi la declin. La fel, co- 
lectivităţile. Etapele parcurse sunt contrastante. 
Nimic nu seamănă cu nimic în etapele evoluției. 
Marele interes în observarea fenomenelor sociale 
rezidă tocmai în aceasta. Putem, deci, formula 
Legea contrastului succesiv, imuabilă în produ- 
cerea şi aplicaţiunea ei. 

Istoria ne oferă constante panouri, succesiv 
contrastante. 0 societate dominantă e atacată și 
răsturnată de un curent revoluționar, căruia-i suc- 
cede o contra-revoluție impunând societății, prin 
contrast, elementele constitutive înlăturate prin 
schimbarea anterioară. Viaţa este mobilitate, flu- 
enţă, fenomenologie opusă, nu conlormă. Obser- 
vaţi succesiunea ciclurilor, dominate, în toată 
evoluţia lor, de legea contrastelor. 


Antichitatea a epuizat toate formulele. Una a. 
înlocuit pe alta ca fiindu-i superioară, prin dorin- 
ţa de schimbare, în aspiraţia spre mai bine a po- 
poarelor. 

Priviţi alternanţa contrastelor între democrație 
Și aristocrație, între proletariat și plutocraţie. 
Vedeţi în lanţul epocilor alternanța formelor mo- 
narhice cu răsturnările republicane. Confruntaţi 
latifundiile cu exproprierile. Spiritul aelectic cu 
massa de năvală. Cruciadele cu ateismul. Legea 
Stagnanței e necunoscută omenirii, în perpetuă 
frământare. 

XX x* 


Din jocul acestor principii -se desprinde ziua 
de mâine. Deaceea, pentru mine nu face nici o 
îndoială viitorul României. Aplicând legea con- 
trastului succesiv, pe care o lormulez, Patria 
noastră se va prezenta astfel: 


RADU BUDISTEANU 


Sus: o conducere naţională, de autoritate ra- 
țională, profund cinstită, de factură creștină, 
respectuoasă de libertăţile publice şi individua- 
le, delimitând ferm granițele naturale ale Țări, 
ȘI, în interior, proprietatea, cu excluderea. forme- 
lor spoliatoare de Stat sau particulare. 


Jos: o democraţie nedemagogică, individua- 
listă, dar cu simţ de armonizare. 


Suveranitatea rezidând în naţiune, care o ex- 
ercită prin delegație, limitând la un număr îix de 


ani exerciţiul mandatelor conferite, începând cu 
Șeful Statului. 


Democraţie încadrată în diviziunea tripartită 
a puterilor în Stat, acesta fiind un ansamblu de 
servicu publice. 


Biserica, autonomă. 

Școala laică, dar nu atee. 

Magistratura, inamovibilă. 

Armata, în scară exclusiv ierarhică, apărând 
iruntariile Țării și asigurând ordinea publică, cu 
abolirea practicelor teroriste, eliminate în întreg 
ruajul statal. 


Vot universal, strict secret. 

Profesiunile libere repuse în vigoare. 

Comprimarea la minimum a biurocraţiei. 

Acord între protecția muncitorului și randa- 
mentul muncii. 


Clasele sociale conlundându-se în aspirațiile 
naționale, aspectul material neconstituind decât 
substratul activităţii Românilor, nu un scop în 
sine, în consolidarea și înălțarea Patriei. 

Cetăţenii României încadrați în Statul Român, 
egali în drepturi şi obligaţiuni, fără deosebire, 
conlundaţi în merit, patriotism și lealitate. 


Alianţele cu alte State încheindu-se după ali- 
nități şi rezultate ascendente în toate domeniile 
pentru România. 


i * 


Aşa văd eu România de mâine, cuprinzând la 
conducere elemente verificate din Ţară şi din E- 


xil, cu condiția schimbării de atitudine, transfor- 
mându-se acestea în factori de concordie, nu de 
disensiune, ziua de mâine reprezentând prin jo- 
cul alternanţelor, aplicaţiunea lege: contrastului 
succesiv în mecanicismul social. 


Radu Budișteanu 


E 


CANALUL 


Iți mai aduci aminte, Mamă, osemintele tale 
chinuite din gropnița de la București și sulletul 
tău înlăcrimat din Cer işi mai aduce aminte când 
la 77 de ani împingeai roaba cu pietriș la Canal, 
pentru vina de a i Mama unuia dintre blestemaţii 
ce putrezeau pentru Românismul lor într'una din 
celulele comunismului “independent“ ? 


Îţi mai aduci aminte, doctore Simionescu, prie= 
ten de generaţie şi de luptă, cum te-au asasinat 
călăii secolului roşu, zburându-ţi creerii la Ca- 
nal? 


a Și voi toți, zidiţii în malurile Canalului Mor- 
ţii, frați buni cu cei pe furiș zidiţi în malul Tisei 
la Sighet, vă amintiţi? 

S'a inaugurat Canalul, sclavi ai României te- 
roriste şi “independente“, sub domnia lui Akapos 


|, continuator al anticului Cheops, durând eterni- 
tăți cu sclavi ca voi. 


S'a inaugurat Canalul şi pontuli ai Occidentu- 
lui aşează ca în vremurile legendare cununi pe 


apendicele cerebral al wagnerianului Cavaler tras 
pe undele Canalului de lebăda suiletului Români- 
lor uciși din ordinul lui acolo. 


Nici un cuvânt în amintirea selavilor. Se spu- 
ne numai cât s”a cheltuit pentru realizarea operei. 
Nam citit nicăeri costul coșciugelor. Ar fi stri- 
cat fastul curatei străpungeri roșii în sol româ- 
nesc. Dar din laurii cununii Faraonului dâmbovi- 
țean se împletese coroanele victimelor împodo- 
bite cu flori de creer, plutind spre mare printre 
malurile tencuite cu sângele lor. 


In Occident, cei interesaţi la turburea curgere 
a apelor roşii, se fac a nu şti. 


Noi, descendenți ai selavilor Canalului, nu 
vom uita, ca şi aceștia, nici de Dincolo. 


Morţii Patriei, eterni ca răsplata divină, te 
vor birui într'o zi, Faraoane! 


Radu Budișteanu 


LIGA_“ANTI- IALTA“ 


La Judecătoria din Diisseldori a fost înregi- 
Strată ca persoană juridică “Liga Anti-lalta“. 

Liga “Anti-lalta“ își propune să militeze pen- 
tru întărirea ideii unei Europe care să aibă la 
bază dreptul de autodeterminare al popoarelor, să 
ducă o campanie de lămurire a opiniei publice și 
să facă cunoscut nedreptăţile făcute popoarelor 
din est prin înțelegerile nefaste de la Teheran, 
Ialta şi Potsdam. 


In măsura posibilităților financiare, Liga Anti- 
Ialta îşi propune ca la timpul potrivit să înainteze 
memorii, să publice broșuri şi documentaţii în le- 
gătură cu abolirea acordurilor nedrepte și ruși - 
noase. 


Suntem de părere că nu este suficient ca oa- 
menii politici din vest — preşedinţii Ronald Rea- 
gan, Francois Mitterrand și dna Margareth That- 
cher — să deelare public că prin acordurile în- 


cheiate în timpul războiului s'au făcut nedreptăţi 
popoarelor din estul Europei, ci trebue să se trea- 
că la măsuri concrete, la abolirea lor. 


Salutăm cu bucurie declaraţiile făcute de vice- 
președintele american George Bush la Viena, în 
1983, prin care a accentuat că Statele Unite nu 
recunose Europa de Est ca un hinterland al. Ru- 
siei și nici împărțirea Europei. 

ă Credem că este binevenită rezoluţia introdusa 
în Noembrie 1983 în Congresul american de către 
deputatul de illinois, Tan Corcoran, în care cere 
guvernului Statelor Unite să denunțe acordurile 


de la Ialta. In rezoluţie se specilică laptul că a- 
cordurile de la Ialta “au dus la căderea în robie 
a sute de milioane de oameni și la asasinate în 
masă“. 
Preşedinte ; Dr, V. Malcoci 
Aderstrasse 45 (bei N. Paul) 
4000 Diisseldorf | 


CREDINTA NOASTRA 
LEGIONARA 


“07 ch'al dritto camin lba Dio rivolta, 
col cor levando al cielo ambe le mani, 
ringrazio lui che'giusti preghi umani 
benignamente, sua mercede, ascolta, “ 
Petrarca 


La o nouă aniversare a Legiunii Arhanghelul 
Mihail ar trebui să începem cu “innocentes pro. 
Cbristo, inlantes occisi sunt. . . “. deoarece în a- 
cești 57 de ani de prezenţă în istorie, datorită 
miilor de. morminte și oseminte legionare, cu tot 
dreptul s'ar putea spune că viața Patriei noastre 
a fost împletită cu jertiele sufletelor legionare. 
Mişcarea Legionară şi astăzi, ca și atunci, prl- 
veşte cu seninătate și cu fruntea sus viitorul. 
Speranţele de mântuire a neamului sunt ancorate 
pe țărmuri stropite cu sânge tânăr. Sânge tânăr, 
desinteresat şi inspirat în mistuitoarea dragoste 
pentru Christos. Viaţa legionară a mucenicilor 
căzuţi pentru credința lor, nu a fost o desfătare 
în lux, nici un lanț de agitaţii sterpe, sau o oli- 
lire în abstracțiuni deșarte. A fost mai curând o 
patetică căutare de adevăruri și de căi spre de- 
săvârşire. 

Aceasta a lost credința lor. Aceasta este şi 
rămâne credința noastră legionară. Și astăzi, ca 
şi atunci, răsună ecoul cuvintelor lui Moţa: “A- 
cum, cu sufletul greu, răsleţiţi, sfârtecaţi, ne 
strângem la adăpost, la singura căldură şi alina- 
re, tărie și reconfortare a noastră, readucătoare 
de puteri, la picioarele lui Isus, în pragul orbi- 
toarei străluciri a cerului — la icoană...“ (sau 
cum spunea Petrarca: “/evando al cielo ambe le 
mani“, în semn de gratitudine, în genunchi, în 
faţa icoanei). 


Acum, cei ce ne apropiem — încet dar sigur — 
spre vârsta de şaptezeci de ani (și ceilalți, cari 
au trecut de acest prag... ) aruncăm o privire re- 
trospectivă spre trecutul nostru iar sufletul ni se 
umple de bucurie și mândrie (pașnică şi molcomă, 
nu stridentă sau agresivă). E bucuria produsă de 
conştiinţa de a Îi fost conseevenţi în lupta spre 
o viață mai neprihănită. Am tins mereu spre fap- 
tuiri inspirate în focare de jertlire de sine. Nu 
am avut succes deplin. Nu în totdeauna, dar în 
majoritatea cazurilor, eforturile noastre au lost 
încununate cu succes. Acum, când facem o revi-. 
zuire de itinerariu, am dori să mai retrăim anumi- 
te clipe pentru a face rectilicări... (Ce Îrumos 
spune Lamartine : “Mais je demande en vain quel- 
qgues moments encore, Le temps m'ecbappe et 


de Prof.Univ. Stan M.POPESCU 


fuit; Je dis ă cette nuit: Sois plus lente et l'au- 
rore va dissiper la nuit“), Poate că ar mai Îi timp, 


şi așa, fără să cerem Celui de Sus ca să ne mai 
retrocedeze în vreme... 


Cum ne-am putea înfăgăşui mai adânc în cre- 
dința noastră legionară? Ce am mai putea face, 
ca să contribuim la o mai mare iluminare a vii- 
toarele generaţii şi — în consecință — la o mai 
rapidă motivare a structurii lor psihomintale pen- 
tru a cuceri piscurile spiritualităţii ? Cum să. [a- 
cem ca să le ușurăm sarcina? Cum să le dovedim 
că viaţa aceasta nu merită să fie trăită dacă nu-i 
pusă în serviciul idealului cristic? 


Poate că artrebui să ne întoarcem cu mai mul- 
tă străduință la anumite idei de căpătâiu: “Nu a- 
vem o religie, noi suntem robii unei credinţe. În 
focul ei ne consumăm, Și în întregime stăpâniţi 
de ea, o slujim până la ultima putere“, (Moţa), 
sau: “A fost o zi dureroasă pentru noi: ziua ace- 
ea de lepădare și îndepărtare a piedicilor, căci 
ne erau crescute în suflet, ba chiar le iubeam. 
Dar am învins durerea, am ridicat fruntea și am 
călcat asupra lor. Acum, în pustiu, suntem iarăşi, 
liberi, în faţa viitorului.“ Aşa grăia Moţa. Recu- 
noștea că “lepădarea și îndepărtarea piedicilor“ 
a fost grea şi dureroasă. De ce fel de “lepădare“ 
şi de ce fel de “piedici“ vorbeşte Moţa? 


E vorba de lepădarea tuturor piedicilor cari a- 
trofiază, amorțesc și anulează voința de ridicare 
și desfăşurare a aripilor spre crestele inundate 
de lumină. E vorba, deci, de renunțarea la umbre-. 
le care formează “întunericul patimilor“. Descă- 
tuşarea patimilor este provocată de deslănțuirea 
poitelor de îmbogăţire. Imbogăţirea materială de- 
clanșează poltele de satisfacere a plăcerilor sen- 
zuale. Mai există încă o satanică ispită: polta 
de mărire trufaşă. Aşadar sunt trei piedici de 
cari trebue să ne lepădăm: îmbogățirea materială, 
plăcerile senzuale și faima aducătoare de trufie 
(strâns legată de de şertăciune). Suind pe calea 
care duce la desăvârșirea anagogică, legionarii 
— chiar acum, cu pletele cărunte sau albite de 
ani — învaţă să renunțe și să se lepede. Invata 
sa creada în bunatatea si curatenia aproapelui, 
(chiar dacă lumea învăluită de umbrele luciferine 
trâmbițează cât este de lrumos şi plăcut să înjo- 
sești tot ce e nobil, și încearcă să ne lacă să 
uităm ce ne-a învățat Isaia (5,20): “Vai de cei, 
ce zic răului bine și binelui rău; care numesc lu- 


mina întuneric şi întunericul lumină“). Pg 7 


| 3 


ANA _MARIA_MA RIN 
Cronica timpului 


COPIII 
22000 RR RR E E ERE ERE E RE E 


De când e lumea și pământul, oamenii şi ani- 
malele și-au iubit puii. Chiar și cioara crede că 
puii ei sunt cei mai Îrumoși. 


La aceste legi naturale există excepţii. In 
momentul de faţă trei țări mai ales se aupă de 
copii. Nu ştiu cum să încep, ca să nu se creadă 
cumva că merg de la simplu la complicat, sau că 
ar exista o seară a valorilor. Toate aceste ocu- 
paţii ating oroarea. 


Dacă Franţa se ocupă de cultivarea laică a fi- 
ilor ei, România, care i-a laicizat mai de mult, 
face corecturi demografice, iar lranul încearcă 
să câștige un război cu ajutorul copiiilor. 


De la Malthus, care reuşise să convingă albii 
să nu procreeze, după ce scăderea mortalității 
infantile umplea lumea de vieţuitoare pe care nu 
le putea hrăni, nu s'a preocupat nimeni prea mult 
de felul cum va arăta lumea viitorului condusă de 
copii unici, sau înghițită de cei care nu-și limi- 
tau nașterile. 3 

lată că Franţa condusă de “stânga“ scoate 
cărţi care să demythilice sexul, cărți care le pu- 
ne la îndemână cu precădere celor ce abia încep 
să silabisească. Cartea realizată de Ministerul 
Sportului și Tineretului, cu colaborarea Ministe= 
rului Drepturilor Femeii, a Ministerului Sănătății, 
a Federaţiei $colilor de Educatori şi a Mutualei 
Studenţilor se numește: “Jaime et je m'informe“; 
nici vorbă de dragoste, ci de cunoaşterea timpu- 
rie a practicelor sexuale pentru care organele a- 
par mult mai târziu. Adolescenţilor li se recoman- 
dă să nu ţie seamă de avizul părinților, adevărați 
capitaliști, cu singurul capital: copilul. Cartea 
îţi furnizează o bibliogralie în care poţi citi: “in- 
cestul poate constitui o relație amoroasă“, Ho- 
mosexualitatea e un semn de civilizație, Pedoli- 
lia, adică participarea copiilor la aceste jocuri 
nevinovate cu adulți perverși, ar Îi o comunicare 
cu copilul dacă anathema societății burgheze nu 
ar Îi creat anxietatea! (Toate aceste informaţii 
sunt culese din articolul Directorului revistei 
Figaro-Magazine Louis Pauwels). 

Menţionez că în aceste cărţi copiii capătă şi 
adresele unde îş pot satisface nevoile. Inainte 
de a le Îi sosit vremea, li se murdărește sufletul 
Şi li se îmbolnăvește trupul. 


Câinele meu doarme, mănâncă și procrează. 
Oare omul a ajuns mai jos decât câinele, căci a- 
cesta are în el dragoste și credință | 

Sufletul omenesc e gata să se scufunde în 
mlaştina desnădejdii ! 


a E 


Conducătorul României a dat un ucaz: “Fie- 
care româncă e datoare să dea patriei cel puțin 
patru copii.“ Nu zic că nu e bine ca Românii să 
aibă copii. Statistica natalității nu e în scădere 
căci copii fac ţiganii, dar e cumplit să suferi în 
liecare lună un control gynecologic, ca lemee 
care trebue să Îi prins rod. 


De ce a scăzut natalitatea și cum, fără pilulă 
Şi fără sterilet? O lemee muncită și nemâncată 
face mai greu copii și apoi pentru ce să vină a- 
ceşti copii pe lume? Să îngheţe de frig iarna (au 
fost găsiţi copii morți de Îrig în apartamente), să 
moară de loame (toată lumea știe că în România 
e loamete și că mortalitatea infantilă e în creşte- 
re și din lipsă de îngrijire şi absenţa medicamen- 
telor. 

Mai logic ar Îi să-i păstrezi pe cei ce îi ai, 
căci vorba spune “de silă și de milă“, nu cu te- 
roare și cu legi poţi să faci rost de carne de tun! 


d PR tul i 


In fine, Aiattolhul din Ohm trimite copii să 
lupte pe Îront să zicem începând de pe la 10 ani. 
Noul lot ar cuprinde cam 300.000 armată incon- 
Știentă și [anatizată, porniţi să detecteze minele 
sărind în aer. Mamele după ce şi-au pierdut soții, 
trimit copiii pe rând la moarte. Jucându-se de-a 
războiul, vor pătrunde în raiul lui Allah. 


Se pare că de când era oaspetele Franţei, A- 
iatolahul Khomeyni întreţine legături cu URSS, 
trimițându-i oameni spre educare. Molahii care 
conduc războiul în Iran și fanatizează copiii, sunt 
instruiți de KGB. E de înțeles că adăpaţi la ate- 
ism, nu credința îi mână. Pe copii însă au reușit 
cu droguri și propagandă să-i aducă la stadiul de 
“Kamikadze“, fiind utilizaţi la misiunile teroriste 
de sacrificiu. 


Sunt mulți copii în Iran, dar războiul Aiatto- 
lahului este un genocid. 
Pg 


Filon VERCA 


LIBANUL ABANDONAT 


Mai dăunăzi priveam la televiziunea Îranceză 
un crâmpeiu din răsboiul fratricid, fără milă, din 
Liban. Un grup de soldaţi creștini, din armata 
președintelui Libanului, Gemayel, alergau dispe- 
rai spre tranșeele americane pentru a-și salva 
viața, urmăriţi de conaţionalii lor de ieri, druzii, 
azi sub dominație siro-sovietică. Așteptam ca 
soldaţii americani să-i primească în adăposturile 
lor ca fraţi de luptă. Scena care urmează depă- 
şeşte imaginaţia. Aceşti soldați, trimiși să-i sal- 
veze pe cei amenințați cu moartea, primiseră or- 
din categoric să respingă orice lugar. Urmăritorii 
înarmaţi ajung şi ei în faţa soldaților americani. 
Câteva clipe de mare tensiune. Americanii reluză 
azilul celor condamnaţi la moarte sigură. i ve- 
dem pe acești tineri luaţi în primire de călăii lor, 
care îi obligă să facă calea întoarsă sub rafalele 
de arme automate. Gloanţele plouă la picioarele 
bieţilor soldaţi care alergau înspăimântați. Și... 
cortina cade, scena rămânând a Îi completată de 
închipuirea fiecăruia. Gloanţele îndreptate spre 
picioare se vor împlanta în curând în spatele ti- 
nerilor creștini, să răpună o viaţă care încă nu 
și-a lansat lăstarii. Pudoarea prezentatorului de 
la televiziune a lost mai cutremurătoare decât 
indiferența diplomaților care n'ar Îi ezitat să co- 
mande moartea în direct. 


Această scenă mă lace să caut ce a determi- 
nat pe responsabilii americani să refuze asisten- 
ţa unor oameni în pericol de moarte, și nu este 
nevoe să insist prea mult pentru a găsi cheia a- 
cestei enigme. 

In Statele Unite anul acesta este an electoral. 
Orice preocupare asupra evenimentelor externe 
este subordonată acestei necesități imperioase, 
de a concentra toate eforturile pentru asigurarea 
unei victorii politice interne. Asistăm deci la un 
vacuum politic al Statelor Unite în evenimentele 
internaționale. 


Cine profită de această absenţă pe scena po- 
litică externă? O singură putere: Uniunea Sovi- 
etică. 

Faptul că soldaţii americani refuză până și 
asistență umană, înseamnă că Statele Unite au 
intrat în această lază de abstinenţă în orice acti- 
vitate internațională. 


Și nu este o întâmplare abandonarea Libanului 
după ce toate marile puteri, în frunte cu Statele 
Unite, au sărit, cu un potenţial impresionant să 
respingă agresiunea siro-palestiniană. 


Abandonarea Vietnamului în 1975 avea la ba- 
ză aceeași grijă, de a asigura victoria electorală 
înainte de orice angajare externă. Carter, demo- 
cratul, forţa pe Ford, republicanul, să retragă sol- 
daţii din Vietnam cu riscul de a pierde alegerile. 


Acelaş fenomen se repetă în 1975 cu imperiul 
portughez în Angola, Mozambic, când desinteresul 
total american în spaţiul alrican a permis Sovie- 
telor să pregătească revoluţia “rozelor“ în Por- 
tugalia, ușurând în acelaş timp trecerea fostelor 
colonii în zona de influență sovietică, zonă de 
mare importanță strategică. O prezenţă americană 
cât de mică ar [i făcut pe Ruşi să-și tempereze 
lăcomia. 


In 1979 Rusia invadează Afganistanul, dată 
care coincide cu sfârșitul erei Carter, conexat cu 
prăbuşirea $ahului Persiei pregătită de Occident, 
și umilirea fără precedent a Statelor Unite, cu 
torturile aplicate timp de un an ostaticilor ameri- 
cani. 


Anul 1984 se înşirue pe lista marilor absenţe 
americane, care coincid cu tot atâtea ofensive 
victorioase ale Uniunii Sovietice care, bine infor- 
mată, ştie sigur până unde va putea împinge pi- 
onii fără nici un risc de a întâlni vreo rezistență. 


Oamenii politici americani ar putea oare trage 
o concluzie de pierderile nu numai de prestigiu, 
ci și de zone geografice de mare importanță stra- 
tegică sulerite într'un timp relativ scurt, care pi- 
erderi nu le vor putea acoperi în următorii trei 
ani de responsabilitate guvernamentală. 


In Orientul Mijlociu Libanul reprezintă cheia 
Strategiei militare, care va hotări de soarta apro- 
vizionării în combustibil, vitală pentru Occident. 


In războiul dintre Irak și Iran, oricare ar Îi în- 
vingătorul, Occidentul va fi eliminat din această 
zonă în [avoarea Uniunii Sovietice care, prin Al- 
ganistan, va încheia lanţul marilor cuceriri pen- 
tru a controla si distruge, la nevoe, elementul de- 
terminant întrun conflict cu Occidentul. Arabia 
Saudită, țările Golfului Persic, cu populaţie ete- 
rogenă, nu vor rezista mult timp agresiunilor mul- 
tiple și convergente komeino-sovietice. 

Toate aceste manevre de încercuire a lumii 
libere să nu lie oare decât realizarea unor planuri 
ascunse ajunse în faza finală? Viitorul apropiat 
nu va întârzia să ne aducă răspunsul. (e) 


e. o... = 


1 ERE ae 


Dr. Alex. SUGA 


Din istoria contemporana 


ULTIMATUMUL SOVIETIC DIN 
26 IUNIE 1940 


In legătură cu evenimentele de la 26 lunie 1940 
agenţia de ştiri TASS comunică la 29 lunie 1940 
schimburile de note între Uniunea Sovietică şi 
România în legătură cu cedarea Basarabiei și a 
Bucovinei de Nord. 

A. Ultimatumul sovietic de la 26 lunie 1940. 
“In anul 191 8 România folosindu-se de s/abiciu- 
nea militara a Rusiei a deslăcut de la Uniunea 


“Sovietica 0 parte din teritoriul ei, Și anume Ba- 


sarabia, distrugand prin aceasta unitatea secu- 
ara a Ucrainei, locuita în cea mai mare parte de 
ucrainieni, 


Uniunea Sovietică nu s'a împăcat niciodată cu 
această răpire a Basarabiei şi-a exprimat în mod 
deschis și repetat această nemulțumire în fața 
lumii întregi. Astăzi, când slăbiciunea militară a 
Uniunii Sovietice este un lapt care aparţine trecu- 
tului și când situaţia internaţională cere găsirea 
rapidă a unei soluţii pentru problemele rămase 
nerezolvate ca o moştenite a trecutului, dar mai 
ales pentru a pune bazele unei păci permanente 
între state, Uniunea Sovietică consideră că este 
necesar și propice ca în interesul restabilirii 
dreptăţii, să aducă în discuţie cu România pro- 
blema retrocedării Basarabiei la Uniunea Sovie- 
tică. 

Guvernul sovietic consideră că problema în- 
toarcerii Basarabiei este legată în mod organic 
cu problema transmiterii către Uniunea Sovietică 
a acelei părţi a Bucovinei a cărei populaţii este 
legată în marea sa majoritate cu Ucraina sovie- 
tică prin destine istorice cât și prin limbă și al- 
cătuire naţională. Un astfel de act ar [i cu atât 
mai just cu cât transmiterea părții de nord a Bu- 
covinei către Uniunea Sovietică ar putea prezenta, 
este drept, numai într'o mică măsură, o despăgu- 
bire a acelei mari pierderi care a lost prilejuită 
Uniunii Sovietice şi populaţiei Basarabiei prin 
ocuparea de 22 ani a Basarabiei de către Româ- 
nia. 


Guvernul Uniunii Sovietice propune Guvernului 
Regal al României: 


1. Să înapoieze cu orice preţ Uniunii Sovietice 
Basarabia. 

2. Să transfere Uniunii Sovietice partea de 
nord a Bucovinei, după cum reiese din harta ală- 
turată. 

3. Guvernul sovietice speră că Guvernul român 
va accepta propunerile sovietice și că aceasta va 
da posibilitatea unei reglementări pe căi pașnice 


6 


Do e a a 


a îndelungatei dispute între Uniunea Sovietică și 
România. Guvernul sovietic așteaptă răspunsul 
Guvernului Regal al României în cursul zilei de 


27 lunie. 


B. Raspunsul Romaniei. 

București, la 27 lunie 1940. In cursul zilei 
de 27 lunie se ia legătura cu reprezentanţii Ger- 
maniei și Italiei, care sfătuesc România să ac- 
cepte propunerile sovietice. După convocarea u- 
nui Consiliu de Coroană se hotărește cedarea și 
la Moscova, Ministrul României M. Davidescu în- 
mânează lui Molotov nota de mai jos: 


“Guvernul Uniunii Sovietice a adresat Guver- 
nului român o notă diplomatică care a lost preda- 
tă la 26 lunie 1940, la ora 10 seara, de către Ex- 
celența Sa dl Molotov, președintele Comisarilor 
Poporului al Uniunii Sovietice şi Comisar al Po- 
porului pentru afacerile străine (ministru de ex- 
terne), Excelenței Sale dlui Davidescu, Ministrul 
României la Moscova. 

Fiind însufleţit de aceeaşi dorință ca și Gu- 
vernul sovietic de a vedea rezolvate prin mijloa- 
ce paşnice toate problemele care ar putea să pro- 
ducă o neînțelegere între Uniunea Sovietică și 
România, Guvernul Regal declară că este gata să 
procedeze imediat şi în spiritul cel mai larg la 
discuţii amicale și de comun acord a tuturor pro- 
punerilor care pornesc dela Guvernul sovietic. 


In consecință, Guvernul român cere Guvernu- 
lui sovietic să binevoiască a indica locul și data 
ce dore şte să lixeze în acest scop. Imediat ce va 
primi un răspuns din partea Guvernului sovietic, 
Guvernul român își va numi delegaţii și nădăjdu- 
ește că tratativele cu reprezentanții Guvernului 
sovietic vor avea rezultat să creeze relaţiuni trai- 
nice de bună înţelegere și prietenie între Uniunea 
Sovietică și România. 27 lunie 1940.“ 


C. Al doilea ultimat sovietic. 

“Moscova, la 28 lunie 1940. Guvernul sovietic 
consideră răspunsul Guvernului Regal Român de 
la 27 lunie ca inacceptabil, deoarece nu constitue 
un răspuns direct la întrebarea, dacă acceptă pro- 
punerile Guvernului sovietic de transfer imediat 
a Basarabiei și Nordului Bucovinei la Uniunea 
Sovietică. Dar la replica Ambasadorului României 
la Moscova, dl Davidescu, că răspunsul menţionat 
al Guvernului român înseamnă acceptarea propu- 
nerii Guvernului sovietic, Guvernul sovietic pri- 


mind această explicaţie a dlui Davidescu, pro- 
pune următoarele ; 


1. In decurs de patru zile, începând de la ore- 
le 14, ora Moscovei, la 28 lunie, să se evacueze 
teritoriul Basarabiei și Bucovinei de trupele ro- 
mânești. 

2. In acelaș timp, trupele sovietice să ocupe 
teritoriul Basarabiei și partea de nord a Buco- 
vinei. 

3. In decursul zilei de 28 lunie trupele sovie- 
tice să ocupe următoarele puncte: Cernăuţi, Chi- 
șinău, Cetatea Albă. 

4. Guvernul Regal al României să ia asupra 
sa răspunderea în ceea ce pricește păstrarea și 
nedeteriorarea căilor ferate, a parcurilor de loco- 
motive și vagoane, a podurilor, a depozitelor și 
aerodromurilor, a întreprinderilor industriale, a 
uzinelor electrice și a telegrafului. 


5. Să se numească o comisiune alcătuită din 
reprezentanți ai guvernelor român și sovietic, 
câte doi din fiecare parte, pentru lichidarea ches- 
tiunilor de litigiu în legătură cu evacuarea arma- 
tei române și a instituțiilor din Basarabia și par- 
tea de nord a Bucovinei. Guvernul sovietic insis- 
tă ca Guvernul României să răspundă la propune- 
rile sus menţionate nu mai târziu de 28 lunie, ora 
12 ziua (ora Moscovei). 

D. Romania accepta amenintarea Uniunii So- 
vietice. București, la 28 Iunie 1940: 


“Pentru a evita gravele urmări pe care le-ar a- 
vea recurgerea la lorță și deschiderea ostilită- 
ților în această parte a Europei, Guvernul Regal 
Român se vede silit să accepte condiţiile de e- 
vacuare specificate în răspunsul sovietic. 

Guvernul român dorește totuşi ca termenele 
de la punctele 1 și 2 să fie prelungite, deoarece 
evacuarea teritoriilor ar Îi foarte greu de îndepli- 
plinit în patru zile din pricina ploilor și inundați- 
ilor care au deteriorat căile de comunicaţie. 

Comisiunea mixtă instituită la punctul C5 ar 
putea discuta și rezolva această problemă. 


Numele reprezentanţilor români în această pro- 
blemă vor Îi comunicate în cursul zilei.“ 


In ultimatul de la 26 lunie 1940, Rusia s'a ba- 
zat pe forță și l-a dat numai după ce se asigu- 
rase că Germania respectă angajamentele luate 


In colecţia CURIERUL a apărut plache- 
ta “Balade“, cu o culegere de poezii de 


Radu Gyr. Poate fi comandată la redacția 
revistei CURIERUL, $3.+ expediţie. 


la 23 August 1939 la Moscova. 

Ultimatul conţine neadevăruri istorice și do- 
vedește că la Moscova nu se urmăreşte decât cu- 
ceriri. Pentru un stat atât de puternic și cu pre- 
tenţii de misionarism este inadmisibil ca un gu- 
vern să lanseze note diplomatice care să conţină 
falsificări istorice. Oricine știe că Basarabia n'a 
făcut parte din Ucraina și deci nu i se putea di- 
Struge “unitatea seculară“ și că în Basarabia și 
Bucovina nu populația ucraineană formează “ma- 
joritatea“ ci populația română. 

Notele diplomatice arată că la Moscova nu con- 
duceau oameni cu sentimente înalte, ci “indivizi 
lipsiţi de cel mai elementar bun simţ, oameni a- 
junși în funcţii înalte, care nu cunoșteau nici is- 
toria şi nici nu se rușinau să o justilice cu ame- 
nințări de război cu date false şi [alsificări de 


istorie.“ 
a gee Dr. Alexandru Șuga 
iile 


CREDINTA NOASTRA LEGIONARA 


In timp ce cealaltă lume a renunțat de mult — 
de foarte mult timp — la seva metafizică care an- 
corează individul pe piscurile primenirii sufle- 
tești, primenire care se inspiră mereu din cuvin- 
tele Căpitanului : 

“De aceea veţi jura că aţi înțeles, că a [i e- 
lită legionară, în limbajul nostru nu înseamnă nu- 
mai a lupta și a învinge, ci înseamnă: permanen- 
ta jertfire de sine in slujba neamului, ca idea de 
elita este legata de idea de jertfa, de saracie, de 
traire aspra si severa a vietii, ca unde inceteaza 
jert/irea de sine, acolo inceteaza elita legionara“. 


lată de ce privim senini viitorul. Suntem pur- 
tătorii celor mai nobile gânduri şi a celor mai 
curate intenţii. Nu mai avem vlaga tinerilor de 
20-30 de ani, nici idealismul vibrant, sau [rumu- 
seţea lor (spunea Victor Hugo: “Car le jeune 
homme est beau mais le veillard est grand... “), 
dar avem inima curată şi sulletul pregătit pentru 
ca, în mod umil, să fim purtătorii celor mai nobi- 
le năzuinţi de îmbogăţire spirituală a neamului 
Românesc. Vrem să lim, şi suntem, o vie mărtu- 
rie a credinţii legionare izvorâte din idea de jert- 
fă pentru a Îi demni de ziua Invierii promisă de 
Mântuitor. 


Prof. Univ. Stan M. Popescu 


REVIZIONISMUL UNGURESC IN CONGRESUL 


AMERICAN 


Campania revizionistă a ungurilor din exil și 
care este susținută de statui maghiar, a trecut 
într'o nouă fază, mai gravă, mi-aş permite Să spun 
și în acelaș timp să atrag atenţia exilului româ- 
nesc asupra acestui Îapt. 


Tezele de bază politice şi istorice ale revizi- 
oniştilot unguri sunt preluate de către doi con- 
gresmeni americani, cari au formulat o “Rezolu- 
ție 147“ încă anul trecut în Martie și pe care au 
introdus-o în programul de desbatere al Camerei 
Reprezentanților. Acest termennu va întârziaprea 
mult să vină. 


După ce se menţionează drepturile istorice ale 
Ungurilor asupra Transilvaniei și suferințele ce- 
lor *2.590.000“ de suflete care formează minori- 
tatea ungurească din Transilvania, în încheiere 
autorii rezoluţiei cer Preşedintelui Statelor Uni- 
te și Secretarului de Stat să ia în discuţie cu gu- 
vernul român “şi alte guverne“ problema dreptu- 
rilor omului și a dreptului de autodeterminare a 
acestei minorităţi. j 

Subsemnatul pregătesc o scrisoare — și astiel 
de scrisori ar trebui să trimită cât mai mulți ro- 
mâni din exil — prin care doresc să arăt acestor 
domni deputaţi americani că ei nu pot să defalce 
din întreg imperiul tiraniei comuniste — în mare 
parte instaurat chiar cu ajutorul Statelor Unite — 
problema minorității ungurești din Transilvania 
şi s'o trateze izolat, din moment ce situația lor 
nu este cu nimic mai de nesuferit decât a celor- 
lalte 1,5 miliarde de suflete care gem sub aceeaș 
tiranie a comunismului. 


Așa cum sufăr Ungurii în Transilvania, sufere 
întreaga populaţie a României, a Cehoslovaciei, 
a Poloniei, a Germaniei de răsărit, ete. , şi în 
ultimă instanţă și populația din Rusia și China. 


Care dintre aceste popoare căzute sub dominația 
comunismului are dreptul la autodeterminare a 
regimului în care vrea să trăiască? Tratând izo- 
lat problema minorității ungurești din Transilva- 
nia de către Congresul și Guvernul american şi 
ignorând soarta celorlalte popoare, se desavuea- 
ză lupta acestor popoare pentru cucerirea liber- 
tății. Ce vor zice milioanele de luptători anonimi 
ai tuturor acestor naţiuni cari de ani de zile lup- 
tă în condiţii extrem de grele împotriva comunis- 
mului ? Ce vor zice luptătorii din Afganistan cari 
"de cinci ani rezistă cu arma în mână împotriva 
cotropitorului ? Și ce vor zice Polonezii, cari tot 
de atunci se găsesc în luptă cu guvernul lor co- 
munist, când văd că Congresul american se ocu= 
pă numai de problema minorității ungurești din 


'Iransilvania, în loc să ia în discuţie rezolvarea 
cauzei principale, a cauzei care generează toate 
aceste sulerinţe, și care este comunismul? 


Congresul și Guvernul american, dacă vor să 
se. erijeze în portdrapelul ideilor de libertate, 
trebue să adopte o atitudine anticomunistă și să 
se angajeze în această luptă. Trebue să sprijine 
pe toţi acei ce de decenii luptă împotriva aces- 
tei tiranii. 

Congresul și Guvernul american ar trebui să 
tindă la formarea unui front anticomunist mondi- 
al, care să iniţieze luptă împotriva comunismului 
atât pe plan ideologie cât și pe plan economic și 
militar, şi să nu se lase sedus în acțiuni mărunte 
Şi diversioniste, menite să abată atenția de la 
cauza principală, care rămâne comunismul. 


“In continuare redăm textul Rezoluţiei 147 în 
limba engleză pentru informare și corectă inter- 
pietare : 


98th CONGRESS 


1st Session H. RES. 147 


Conceming observance by the Government of Roma- 
nia of the human rights of the Hungarians în Transyl- 
vania, especially the right of selfdetermination. 


IN THE HOUSE OF REPRESENTATIVES 
March 22, 1983 


Mr. Siljander (for himself and Mr. Dwyer of New Jer- 
sey) submitted the following resoiution, which was 
referred to the Committee on Foreign Affairs 


RESOLUTION 


Concerning observance by the Govemment of 
Romania of the human rights of the Hungarians 
in Transylvania, especially the right of self-de- 
termination. 


Whereas the Govermment of Romania has en- 
tered into treaties and accords (including the 
1947 Paris Treaty of Peace with Romania, the 
International Covenant on Civil and Political 
Rights, the international Covenant on Economic, 
Social, and Cultural Rights, and the 1975 Hel- 
sinki Final Act of the Conference 'on Security 
and Cooperation in Europe) which guarantee the 
human rights of the citizens without any discri- 
mination as to religion and national origin. ! 


Whereas the Constitution of the Socialist Re- 
public of Romania also ensures far-reaching rights to 
the “co-inhabiting nationalities“ in Romania. 


SEAP» — 


Whereas the province of Transylvania, which 
has two'million five hundred thousand Hungari- 
ans and which had constitutedpart of Hungary for 
a millennium, was originally ceded to Romania 
by the 1920 Trianon Treaty. 


Whereas the fate of the Hungarians in Transyl- 
vania has been systematic denationalization un: 
der the various Romanian Govemments, whether 
Royalist, Fascist, or Communist; 


Whereas the Government of the Socialist Re- 
public of Romania and its regional and local au- 
thorities pursue a policy of denathonalization to- 
wards the Hungarians and people of other natio- 
nalities in Transylvania by measures approxi- 
mating ethnocide, inluding (1) the destruction of 
Hungarian language schools and the Hungarian 
Bolyai University (still in existence in 1958) 
and the replacementof these schools by a steadi- 
ly declining number of Hungarian sections in Ro- 
manian schools, (2) the destruction, or the mak- 
ing inaccessible to the public and scholars, of 
the documents of the Hungarian past of Transyl- 
vania, and (3) the conscious dispersion of the 
Hungarian intelligentsia into Romanian areas and 
the settlement of large number of Romanian colo- 
nists into the Hungarian areas of Transylvania; 

Whereas the Socialist Republic of Romania 
actively interteres with the internal affairs of all 
its religious communities, severily limiting or 
banning all their social and teaching activities 
and discriminates against their members in em- 
ployment, education, and promotion , particular- 
ly with regard to the members of the Catholic and 
Protestant churches which are composed of Hun- 
garians and Germans; and : 

“Whereas the two million five hundred thousand 
Hungarians in Transylvania are entitled to selt- 
determination, -a right protected under the Hel- 
sinki Final Act of the “Conference on Security 
and Cooperation in Europe: Now, therefore, be 
E £ 
 Resolved, That the House of Representatives — 

. (1) deplores the activities of-the Government of 
„the Socialist Republic of Romania denying the rights of 
„the Hungarians and people of other nationalities in 
. Transylvania ; 

(3) requests the President and the “Secretary of 
„State to discuss the issues of human rights of the Hun- 
„ garians in Transylvania, including the right ot national 
„ self- determination, with the Govemment of the Social- 
10. ist Republic of Romania and with other appropriate 
11, governments. 


= 


Traian Golea 


CRONICA TIMPULUI — COPIII 
Toate aceste rele au o rădăcină comună: sis- 
temul de spălare de creier inventat de imperiul 
comunist, duce în Franța la o desin tegrare inter- 
nă, în România la un genocid început de mult și 
orchestrat în diverse și variate lorme de “Marele 


Frate“. Iranul este calea care duce cel mai di- 
rect în gollul Persic; nici o dificultate pentru 
securiști să se deghizeze în îngeri. Suntem și 
sunteți vizaţi|! Să ne apărăm cu ajutorul Domnu- 
lui. 


Ana Maria Marin 


O hartă a României Mari în culori, făcută 
cu migală şi artă, este darul pe care di Ion 
Nicolau îl face exilului. Harta astfel întocz 
mită, la dimensiuni pentru a fi ţinută în ramă, 
este însoțită de o broșură anexă, reflectând 
| în fotografii şi date istorice, figuri ale dom- 
nitorilor și eroilor neamului românesc. 


Stokul de care dispune autorul este spre 
sfârşit. Cereţi-o imediat la adresa: 


Ion Nicolau 
165 Cherockee Blvd. Apt. 230 
Willowdale, Ontario, M2] 4T7 
Canada 


Preţul unui exemplar: $3US+ $1 porto. 


i al uni 


: J 
ME | E 
? n] T) 
UAI 


= N] ; 


“Din împărăţia morţii“, cartea lui Gabriel 
Bălănescu, poate fi comandată la următoa- 
rele centre de desfacere: 


West Germany: Dr. Alexander Suga, Jakorden 
Strasse 21, 5000 Koln 1] 
Ing. Aurel lonescu, Grunerstr. 


4, 6270 ldstein 


France: Prof. Filon Verca, rue Leon 
Hutin, 93220 Gagny. 
Canada: G. Loghiade, 610 Villeray 
Apr. 3, Montreal PQ,H2R 1H8 
Australia: G. Popa, POBox 120, Apollo 
Bay, 3233 Victoria, Melbourne 
U.S.A.: Curierul, POBox 95, Santa 


Clara, CA, 95052 


ep 


Traian GOLEA 


PARAȘUTIȘTII 


Răspuns dlui Cicerone Ioniţoiu în “Morminte fără 
Cruce“, Vol. II, cu subtitlul: “Oameni trimiși la moar- 
te sigură“. g 

Pentru contemporani cât şi pentru istorie s'a pu- 
blicat încă atunci, în 1953, în ediţie specială în patru 
limbi “Procesul legionar din România“. De atunci au 
mai apărut alte două ediţii, una în 1973, la douăzeci 
de ani, şi alta în 1983, la cea de a 30-a aniversare, în 
formă întregită în Colecţia Omul Nou. Și tot pentru 
informarea specială a dlui Ioniţoiu, care spune că ni- 
ciodată “nu s'a aprins o lumînare pentru ei“, adăogăm 
că la Madrid an de an, de atunci și până acuma, s'a 
făcut în biserica locală, deci public, parastas pentru 
odihna sufletelor lor. Buletinul Mișcării Legionare tot 
atât de conştiincios a anun pt an de an aniversarea a- 
cestui eveniment, Alte centre legionare au făcut şi ele 
ocazional parastas pentru “cei 13“. 

Cei de bunăcredință accepță expunerea și interpre=- 
tarea dată de cei în măsură s'o dea. Ceilalți, cum es-. 
te și cazul dlui Ioniţoiu, recurg la o interpretare stră- 
ină, tendenţioasă, răuvoitoare, bazată pe informaţii 
false fabricate de ei sau împrumutate dela cei ce se 

mereu în umbră. Toţi aceștia se situează în tagma 

etractorilor de totdeauna ai Mișcării Legionare, care 
S'au ivit odată cu ea şi pe care o urmăersc până în 
pânzele albe, pentru simplul motiv că ea nu este în- 
feudată unor interese străine. 


Persecuţiile impotriva Mișcării Legionare au înce- 
put încă înainte de nașterea ei, la Ungheni, în 1922, 
când tineretul care călca nămolul. în picioare pentru 
a-și fabrica cărămizi cu care să-și construiască un 
cămin propriu, a fost arestat, bătut, băgat la închi- 
soare, schingiuit și dat în judecată. Și de atunci în- 
coace şi până în 1984 este mereu insultat, ponegrit, 
arestat, bătut, schingiuit, omorit și acoperit cu toate 
invectivele pentrucă vrea să-și construiască cămine, 
biserici, poduri, sau să se ia de gât cu dușmanul care. 
ne-a cotropit ţara. În loc ca conducătorii acestei Ro- 
mânii proaspăt întregite și care avea atâtea greutăți 
de învins, să se bucure că tineretul ei din proprie ini-. 
țiativă a păşit pe un drum încă nebătut de nimeni pen- 
tru a făuri un viitor mai bun patriei lor, ei au răspuns 
cu patul puştii când i-a stat forța publică la dispozi- 
ţie, sau l-a acoperit cu toate insultele de care poate 
fi capabilă această părură înstrăinată care s'a așezat 
peste sufletul neamului în cursul ultimelor secole, de 
când am încăput pe alte mâini. 

n capitolul respectiv di loniţoiu spune : 

“ Era necesar să se vină în ajutorul celor din munți, 
era nevoe să fie ajutat poporul român în lupta de eli- 
berare.“ 


“Dar nu trebuiau trimiși oameni la moarte sigură. 
“Mai imperios ca oricând trebuia să se bată la toa- 
te porțile, să se arate acelora ce făcuseră greșeala de 
a lăsa 120 milioane de oameni sub o cruntă tiranie, că 


10 


situația era disperată, peste tot, dar mai ales în Ro- 
mânia, unde închisorile și lagărele de exterminare ge- 
meau.“ 


“Ceva s'a făcut, Au fost recrutați oameni de sacri- 
ficiu contra a zece mii de dolari, din care cinci mii a 
primit martirul şi restul au intrat în buzunarul sam- 
sarului.“ 

“Stau găsit oameni hotăriți să-și sacrifice viața 
dar ici a Lica n'a bănuit că vor fi trădați. Şi totuși 
niciodată nu li s'a aprins o luminare de acel care a 
rămas cu jumătate de arginți.“ 

Citind rândurile de mai sus, nu găsesc alt califi- 
cativ pentru această fapta decât că .este o mișelie. 
Dânsul amestecă totul, insinuări, falsuri și situaţii 
într'o ciorbă pentru a-l ataca pe „acela“, asumând că 
„acela“ ar fi Comandanțul Mișcării Legionare. Pe 
acesta vrea d! Ioniţoiu să-l acopere cu produsul mișe- 
liei sale. 


Cei care au plecat în ţară s'au dus pe trei filiere 
diferite. Una a Mişcării Legionare și alte două, care 
ne sunt străine. Pe una a mers Mare Sabin cu grupa 
sa şi a treia a fost care l-a trimis pe Bebe Toma. Ilie 
Rada, care s'a întors şi de care dl loniţoiu spune că 
a fost întâmpinat cu ingratitudine și suspiciuni, a fă- 
cut parte din grupa lui Mare și nu are nimic comun cu. 
Mişcarea Legionară. Dimpotrivă, cei care l-au “recru- 
tat“ sunt prieteni politici ai dlui Ioniţoiu, ca și în ca-. 
zul lui Bebe Toma. Noi nu știm ce probleme și ce ne- 
mulţumiri s'au ivit în aceste cercuri. DI Ioniţoiu, ca- 
re este în posesia atâtor amănunte atât din exil, cât 
şi din ţară, este cel mai în măsură să le afle — dacă 
nu le ştie — și este rugat să facă precizările de ri- 
goare şi să-şi arunce săgețile in direcţia respectivă. 
Dacă în cazul lui Mare cu grupa lui “samsarul“ nu 
le-a aprins nicio luminare, nu este vina noastră. Noi, 
în rugăciunile noastre i-am inclus pe toți “cei 13“, 
fără nicio deosebire, 

In ce privește relaţiile Mișcării cu cei care ne-au 
sprijinit ca să ajungă oamenii noștri în țară, ele au 
fost fără nici un angajament material. Nimeni nu a 
primit nimic. Nu știu de unde a scos dl loniţoiu po- 
vestea cu cei 10.000 dolari. Eu am fost în mijlocul lor 
şi ar trebui să știu. D] loniţoiu atacă atât de murdar 
pentrucă știe că nu-l putem strânge cu ușa pentru a 
mărturisi sursa de informaţii. Și apoi nu văd ce suport 
moral și politic ar putea avea dl loniţoiu ca să ne 
ceară socoteală, că doar n'am administrat bani publici 
aparținând exilului și destinaţi unor scopuri de inte- 
res naţional, așa cum a fost fondul naţional vărsat 
de Antonescu și pe care l-au păpat Vișoianu-Cretzianu 
fără să fi dat cuiva vreo socoteală. 


Cine răsfoiește presa străină din acele timpuri —. 


toamna 1953 — mai ales cea germană, italiană și spa- 
niolă, rămâne cu sufletul împăcat că jertfa lor n'a 


fost zadarnică, că și Europa găsește un cuvânt bun 
pentru ea. lată câteva titluri : 


— Garda de Fier a făcut din nou să se vorbească 
de ea; 

— Proces de mari proporţii contra rezistenţilor 
români ; 

— Monstruoasele asasinate ale bolșevicilor și cal- 
varul poporului român ; 

— Garda de Fier în România conduce lupta împotri- 
va regimului comunist; 


Parte din presa română din exil, cum ar fi La Na- 
tion Roumaine și Stindardul, care au aflat mai întâi 
de manifestele răspândite de echipa Golea în timpul 
Festivalului Intemaţional al Tineretului, din August, 
1953, lansate în numele “Comitetului Naţional al Mun- 
citorilor și Studenţilor“, au publicat acest manifest 
cu comentarii binevoitoare, Când au aflat însă că a- 
ceasta este o treabă legionară, au amuţit. Nicio vorbă 


mai mult. Alte ziare din exil au trecut la atac direct 
împotriva “trimiterilor“ de oameni în țară, cum ar fi 
BIRE și Făclia, care apărea la Londra ca organ al 
Comunităţii Românilor din Anglia. Cităm din Făclia 
un fragment din comentar pentruca cititorii să-și dea 
seama de identitatea de vederi și reacțiune la dis- 
tanță de 30 de ani: 

“Am afirmat totdeauna și vom continua să afirmăm 
că procedeul lui Horia Sima de a angaja pe legionari 
în acțiuni disperate TREBUE condamnat de orice ro- 
mân. TREBUE să inceteze. Prin acest procedeu Ho- 
ria Sima dovedește sau inconștiență politică, sau o 
mare doză de cinism, sau o completă desconsiderare 
faţă de vieţile celor pe care are pretenţia să le fie 
șef. Oricare din aceste ipoteze ar fi cea adevărată, 
procedeul lui Horia Sima nu are — dela 1940 și până 
astăzi — decât un singur rezultat: se lungește inutil 
lista martirilor, şi se lipsește neamul de elemente ti- 
nere care ar putea fi în viitor de folos neamului.“ 


Pe cei din Londra îi durea că se lungește “inutil“ 
lista martirilor neamului. “Inutili“ atunci când se an- 
gajează de bună voie în luptă și cad de gât cu cotro-, 
pitorul, dar nici un protest nu a fost înregistrat împo- 
triva măcelurilor efectuate de către partidele “demo- 
crate“ din România “liberă“, cu un regim care garanta 
libertăţile prevăzute de constituţie, urmate apoi de 
asasinatele lui Carol, Antonescu, și continuate cu 
cele ale celui mai “democrat“ regim pe care l-a avut 
vreodată România, și care a fost instalat la putere de. 
către toate forțele “democrate“ ale statului român în-. 
tr'un efort comun de a “reinscăuna regimul constitu- 
țional“ uzurpat de “fasciști“ (Carol și Antonescu). 


Pe cei de la Londra nu-i durea nici faptul că con- 
spiraţia partidelor a înfipt pumnalul în spatele pro- 
priei armate, angajate în luptă pe viaţă și pe moarte 
cu dușmanul implacabil al neamului românesc, ares- 
tându-i comandantul, pe care l-au predat inamicului 
şi obligând parte din armata care n'a fost desarmată 
şi deportată în Siberia, să lupte alături de el. O tră- 
dare fără seamăn. Și de atunci și până acuma n'au în- 
cetat să înfigă pumnalul în spaţele acelora care n'au. 
depus armele în 1944 și.nici n'au de gând să le de= 
pună. Pe dnii loniţoi nu-i interesează viața celor că- 
zuţi, ci rezonanța faptei lor în sufletul neamului. A- 


1 


ceastă rezonanţă i-a înspăimântat, care de altfel a și 
fost misiunea lor, de a reimprospăta şi consolida su-, 
dura șufletească dintre Mişcare și Neam. Acest lu- 
cru i-a înspăimântat și pe comuniști, ceeace explică 
marea amploare ce-au dat-o procesului, precum şi ac- 
centul dramatic pus pe activitatea și rolul Mișcării 
Legionare. 


DI loniţoiu spune că “era necesar să se vină în a- 
jutorul celor din munţi“, fără să ne spună cum s'ar fi 
putut face acest lucru. Apoi, în continuare, afirmă că 
“nu trebuiau trimiși oameni la moarte sigură.“ Neade- 
vărul, pornit din rea credință, ca și în cazul Făcliei, 
rezultă din distorsiunea că “au fost trimiși la moarte 
sigură“. Ce frumos ar fi fost să fi spus că “s'au dus 
la moarte sigură,“ pentrucă acesta este adevărul, că 
s'au dus la moarte sigură, dar s'au dus de bună voie, 
răspunzând chemării lor interioare, aceleași chemări 
care i-a adus în Mișcarea Legionară “Moartea, numai 
moartea legionară ne este cea mai scumpă nuntă din- 
tre nunți“. stă mereu pe buzele legionarilor ş nu sunt 
vorbe de paradă după cum ne-o mărturisesc miile de 
morți ai Mișcării. . 

Şi tot vorbind de “trimitere“ la moarte, trebue să-i 
amintesc dlui loniţoiu că nici la armată, unde solda- 
tul este mobilizat și în serviciu comandat, când este 
vorba de o misiune mai periculoasă se face apel la 
voluntariat, și acesta este un alt limbaj decât acela 
insultător al dlui loniţoiu, care se străduește să cre- 
eze impresia la cei neavizaţi că au de a face mai de 
grabă cu negustori de vite de “trimis“ la abator. Ab- 
Jectă pomire. 

Aceşti domni nu pot accepta nici acuma, după 60 
de ani dela tabăra dela Ungheni, că neamul românesc 
are oameni care sunt dispuși să-și sacrifice viața 
pentru el așa, simplu, din dragoste pentru el și fără 
niciun calcul. Din dorința de a se dărui pentruca nea- 
mul să-şi poată împlini destinul. Dar aceste dăruiri 
nu acceptă compromisuri. Ele trebue să fie pure și în- 
tregi, şi aici stă toată buba de ce aceste dăruiri nu 
pot fi recunoscute, nu au voie să fie recunoscute de 
către “politicieni“, pentmucă dacă le-ar recunoaște, 
ar trebui să tragă și consecinţele. 

Dacă totuși, în cazul plecărilor înspre țară a fost 
nevoe de intervenţia autoritară a conducerii Mișcării, 
ea a avut rostul ca să reducă cât mai mult numărul 
celor domici să plece, pentrucă nici noi nu eram prea 
mulţi şi vremurile care se anunțau erau destul de în- 
norate. Altfel, furia celor ce ne țin sub lupă ar fi fost 
ȘI mai inverșunată, 


DI Iamiţoiu în acelaș citat mai spune că “mai im- 
perios ca oricând trebuia să se bată la toate porţile, 
să se arate acelora care făcuseră greșeala de a lăsa 
120 milioane de oameni sub o cruntă tiranie, că situ- 
ația era disperată... “ Câtă genialitate la dl Ioniţoiu. 
Auzi, domnule? Era mai imperios ca oricând să se 
bată la toate porțile, ne spune el în anul Domnului 
1984. În 1953 comunismul avea deja un trecut de 36. 
ani în Rusia, cu peste 10 milioane de victime ale te- 
roarei lor și cu sute de mii de refugiaţi cari toți au 
făcut rapoarte. Serviciile diplomatice și de informații 
au făcut și ele rapoarte guvemelor lor despre ce este 
şi ce face comunismul, Apoi au fost invadate Țările 
Baltice, răsăritul Poloniei și Basarabia, cu zecile de 
mii de refugiaţi, cari toți au făcut rapoarte. A venit 


apoi sfârșitul războiului al doilea mondial, cu milioa- 

nele de refugiaţi din toată Europa de răsărit, cari și 

ei au făcut rapoarte, Și astfel de rapoarte au făcut și 

partidele. politice din ţară, cu autoritatea. politică a 

lui Maniu ș Brătianu, etc. Acelaş lucru l-au făcut și 

partidele politice din celelalte țări invadate de către, 

Ruși. A făcut şi Mișcarea Legionară rapoarte și me- 

morii și scrisori deschise adresate cancelariilor ves- 

tice şi opiniei publice mondiale, și dl Ioniţoiu, care 
„de altfel pare destul de bine informat, ar fi trebuit să. 
ştie cât de bombardate au fost cancelariile vestice 
pentru “greşeala“ de a ne fi dat pe mâna lui Uncle 
Joe. Dar dl Ioniţoiu ignoră toate acestea numai pentru 
a protesta împotriva singurei activități, după o minte 
sănătoasă și un suflet sănătos, valabilă. 


„Nu ştie dl loniţoiu cum a fost lichidat generalul a-. 
merican Patton la terminarea războiului, pentrucă vro-. 
ia să-i împingă pe Ruși înapoi și să îndrepte “greșe- 
lile“ șefilor săi politici. Și nu știe dl loniţoiu cum a 
fost îndepărtat generalul Douglas MacArthur pentrucă, 
şi el vroia să îndrepte aceleași greșeli ale șefilor po- 
litici ? Și după toate astea să mai vină și să ne spună 
că era mai imperios ca oricând să se bată la toate 
porțile? 

In 1953 în lunie au avut loc în Berlinul de răsărit 
revoltele muncitoresti care au fost sdrobite de tan-. 
curile rusești. Cine a urmărit în deaproape cum au de- 
curs lucrurile şi-a putut da seama cât de serios a fost 
avertizată lumea în Berlinul de Vest ca să stea lini- 
ştită, pentrucă orice manifestaţie de simpatie cu re- 
belii din Berlinul de răsărit va fi întâmpinată de ar- 
matele Aliaților occidentali. 


In 1956, în timpul revoluției din Ungaria, când Bâ- 
zu Cantacuzino a cerut voie guvemului spaniol ca 
să transporte el pe contul lui, ca persoană privată, 
cu avion particular, armament pentru răsculații din 
Ungaria, la sondagiile spaniolilor pe langă NATO 
pentru o astfel de aprobare de a sbura peste terito- 
riul controlat de ei, li s'a răspuns că orice avion cu 
destinaţia Ungaria cu o astfel. de misiune, va fi do- 
borît de către avioanele NATO-ului. 


Cu toată experiența asta amară avută timp de 40 
de ani cu “naivii“ din Occident, dl loniţoiu tot ne mai 
sfătuește să batem la aceste porți. Este atitudinea 
omului neputincios la minte, la trup și la suflet, care 
nu vede şi nu este în stare de un gest care să expri- 
me cât de cât un minim de demnitate și bărbăţie, sin- 
gurele care merită oarecare respect. 

Un vechi proverb spune că nu-i orb mai orb decât. 
acela care nu vrea să vadă, și surd mai surd decât a- 
cela care nu vrea să audă. Și așa sunt acesti domni, 
Ioniţoi ai noștri, care nu vor să vadă că am fost vân- 


12 


duţi, cu toate probele ce le stau la îndemână. Câtă 
vreme acest soi de oameni vor avea ceva de spus în, 
treburile noastre politice, noi nu vom reuşi să recâș- 
tigăm independenţa politică a exilului, fără de care 
nu se poate realiza nici independența naţională, in- 
dependența României, care trebue să vină prin propria, 
noastră voință, oricât de interdependentă ar părea si- 
tuaţia internațională. 

Dacă este cineva îndreptăţit să-i plângă pe cei ce 
au luat acest drum al sacrificiului suprem, aceştia 
suntem noi, camarazii lor, cei care am rămas, pentru- 
că ne-am inpuţinat și le ducem lipsa. Și totuși nu o 
putem face nici noi, pentrucă dacă am face-o ne-am. 
deszice noi pe noi ca legionari, că doar asta înseam- 
nă a Îi legionar, să te dăruești pentru ţara ta, pentru 
neamul tău. 


Mai rămâne o categorie de oameni care cu adevărat 
este îndreptăţită să-i plângă pe cei ce s'au dus, și 
aceştia sunt părinţii, nevestele, copiii, frații și suro- 
rile și ce alte rude au mai avut, Ca frate al unuia din- 
tre ei spune că el, Nelu, s'a ridicat atât de mult 
ca legionar, a ajuns pe culmi atât de înalte în proce- 
sul său de.pregătire interioară încât nimeni și nimic 
p'ar fi putut să-l rețină. “Gândul acesta a înmugurit 
şi a crescut în sufletul meu ca o floare. Acum și-a 
desfăcut petalele și eu îmi iau sborul“, au fost ul- 
timele lui cuvinte la despărţire. 

Pentru aceia care vor să înțeleagă mai bine sensul 
jertfei lor, le recomand articolul lu: Posteucă pe care. 
l-am pus în loc de prefață la ultima ediţie a procesu- 
lui. 

Mai rămâne deschisă atitudinea tatei, cel mai în- 
durerat că și-a pierdut feciorul. La întâlnirea pe care 
am avut-o acum vreo 12 ani la Munchen cu el, ar fi 
putut să mă ia la rost de ce l-am lăsat să plece. Eram 
fratele lui mai mare și oarecum responsabil c'a deve- 
nit legionar. Mi-era cu adevărat frică_de tat? pentru 
că știam cât a ţinut la el. Dar tata n'a spus o vorbă 


„de reproș, de regret. Spunea doar cât a umblat ca să-i 


obțină trupul pe care să-l ducă acasă în sat, să-i fa- 
că o înmormântare creştinească și să-l așeze în po- 
melnicul familiei. Asta a fost marea lui durere, că. 
nu i-a putut face o înmormântare creştinească și să-l 
aibă lângă el. In această durere a lui simţeai totuși o 
adâncă mândrie de măreţia faptelor sale şi de bărbă- 
ţia de care a dat dovadă feciorul său. (Vezi capitolul 
respectiv în “O viaţă închinată unui sat“, de Nicolae 
Golea, Studii Românești, 1980). 


Când a văzut tata puhoiul Rușilor năvălind peste. 
satele și casele noastre, cu jafurile, omorurile și vio- 
lurile comise peste tot de către armata rusă și când, 
a văzut și ce fel de oameni au venit la conducerea ță- 
rii, şi-a dat seama că nicio altă atitudine înafară de 
aceea cu mâna pe armă nu rămâne valabilă. Când a a- 
flat de proces şi de condamnare și înainte de a-l nă- 
pădi lacrimile și a-și pierde glasul, a mai reușit să 
spună: “Tot ce se poate, că mare curaj a avut copilul 
ăsta,“ 3 

Și ăştia fac istoria, și nu aceia care cerşesc în- 
țelegere și bunăvoință pentr propria lor neputinţă 
pe la cancelariile acestei lumi decăzute. 


Traian Golea 


Aron Grămadă: 


ERRATA. În numărul trecut al 
Curierului, la articolul Doamnei 


Ana Maria Marin, “Reflecţii la 
zi...“, s'au strecurat cateva gre- 


şeli, din care cităm: 

Astfel, pagina 6, rândul 14, se 
va citi: “Dece Boşimanii? Lumea 
care asistă, aplaudă, dă note ni- 
meni nu se întreabă. Dece Ango- 
lezii: SWAPO tot atât de negrii 
ca şi Boşimanii și conduși tot de 
albi, de astă dată sovietici, prin 
cubanezi interpusi“. 

Cerem scuze Doamnei Ana Ma- 
ria Marin. 


e 


Ioniţoiu. Volumul II al cărții dlui 
loniţoiu (Morminte fără cruce“), cu- 
prinde un dosar de nume, fotografii 
și adesea calificative, întocmit în 
parte pe criterii foarte personale, 
deci subiective. Ceeace lasă mult 
de dorit în această privință “dosa- 
rul“, este modul arbitrar și uneori. 
tendenţios cu care notează aparte- 
tenența politică a deţinuţilor, Este 
neîndoios că dl loniţoiu n'a avut și 
nu are informaţia necesară, pe de o 
parte, dar îi cădea bine la inimă să 
procedeze astfel pe de alta. In cei 
6-7 ani de inchisoare pe care i-a 
parcurs “vitejeşte“ (cuantumul ace- 
stei mici condamnări fiind dat, în 
general pentru omisiuni de denunț), 
dsa nu putea urmări imensul număr 
de oameni, mai ales al acelora cu 
condamnări mari pentru acțiuni pe. 
teren, directe, împotriva comunis- 
mului. In consecință se poate trage. 
concluzia ; dl Ioniţoiu a cules dite-. 
ritele date dupa ureche. Un croni- 
car cinstit și scrupulos în afirmații, 
angajat pe un drum al adevărului 
indiscutabil, trebuia să consemneze 
fie apartenența politică a tuturor. 


"deţinuţilor, fie so ignoreze, întru- 


cât toti au luptat si suferi! că ro- 
mâni. In ce ne priveşte, credem că 
m'ar fi fost necesar. Dar dacă dl 
loniţoiu a crezut altfel, atunci era 
obligat “profesional“ și politic s'a 
facă integral, nu cu omisiuni care-l 
gâdilă politic sau întâmplător. In- 
tâmplător, am spus? Am greșit. DI 
loniţoiu n'a făcut-o întâmplător, ci 
cu rea intenţie, sau cum se spune 
astăzi în RSR, partinic: scoțând 
din cutiuța sa magică un număr cam 
egal de deţinuţi aparținând diterite- 
lor formaţii politice. Ceeace este 
inexact! Marele număr l-au dat — 
cum orice fost deținut politic o știe 
— legionarii. Acest adevărar fi iost 
evident dacă dl loniţoiu ar fi indi- 


PANOPTICUM 


cat în dreptul fiecărui deţinut apar- 
tenența politică, N'a știut-o? Iniţi- 
al am admis această ipoteză cu oa- 
recare bunăvoință, dar nu şi după 
ce am urmărit cu atenție toate me- 
andrele dosarului său, care până la 
urma-urmei devine chiar insidios. 
Pentrucă numai prin viclenie îşi 
deslușeşte el vocaţia politică. A- 
mănuntele unui capitol al dosarului 
său ne-a dat această convingere: 
patoșul cu care uneori desvoltă (ca. 
şi Pantazi), teza comunistă în dife- 
ritele ei aspecte, Este vorba de ca- 
pitolul “Parașutiştii“. Acest capi- 
tol este elocvent pentru puţinăta- 
tea lui morală, și în osârdia de a-și 
inaugura scandalos parașutarea sa 
de fluturaș bătut de toate vânturile 
în viaţa politică a exilului. Aci, în 
acest capitol foarte “special“, dl 
Ioniţoiu a îmbrățișat opinia procu- 
rorilor culturali și politici din RSR 
dublaţi de alții, tot atât de ingeni- 
oşi, din lumea liberă, chiar dacă 
scopurile sunt diferite. Astfel, în- 
treaga sa filipică, destul de însăi- 
lată, capotează în ridicol și impos-. 
tură. Impostura — cum am mai spu- 
s'o — pare a fi adevărata sa voca- 
ție. Tot prin importură s'a declarat 
şi “secretar general“ al Partidului 
Naţional Țărănesc, paraşutat de un. 
fel de comitet constituit ad hoc în- 
tru lansarea castei de veleitari ai 
zurbagiilor politici de mâine, Câtă. 
naivitate! Pentrucă așa cum se pre- 
zintă dl lonițoiu, simpla sa pre-. 
zență în mijlocul unei formaţii po- 
litice, ar vida această formaţie de, 
parteneri. "ăranul român și orășa= 
nul român, trecut prin atâtea expe- 
rienţe tragice, va avea 'nevoe mâi- 
ne de personalităţi politice majore, 
cu un serios bagaj politic, având 
problemele clarificate la nivelul 
marilor personalități politice din 
lumea civilizată cu care va trebui 
să concurăm pe scena internațio- 
nală după eliberarea ţării. Ori, cum 
apare dl loniţoiu în autoportretul 
dichisit în dosarul său? Apare ca 


un biet țânțar, bâzâind agresiv pe 
la urechile coloşilor. Dl Ioniţoiu 
nu este singurul deținut politic ca- 
re a auzit de echipa Ică Tănase și 
ecoul ei — chiar Sec datorită îm- 
prejurărilor n'a putut realiza ceea- 
ce şi-a propus — a determinat o re- 
crudescenţă a spiritului național și 
„de rezistenţă anticomunistă. Ca să. 
afirmi cu titlul de “secretar gene- 
ral“ al unui partid că membrii echi- 
pei Ică Tănase au mers la moarte 
“sigură“ fie manevraţi, fie pentru 
5.000 dolari pe care i-ar Îi în casat 


13 


(de -uride-o fi aflat asta d loniţo- 
iu?), denotă prostie. DI Ioniţoiu 
merge însă mai departe cu .prezum- 
țiile (2) sale: căzând în “misticism 
legionar“, se jeluește foarte că ce- 
lor executaţi nu Îi se aprinde “din 
când-în când“ câte-o luminare. Cum 
de știe d! lonițoiu unde le sunt mor- 
mintele și ce se petrece în jurul 
lor, este de mirare. Ca un om mare 
vrea să ne lase impresia că le știe 
pe toate. 


Este tipic mentalității sale înce- 
putul capitolului său . “Parașutiș- 
tii“, pe care-l cităm integral, pen- 
trucă-i oglindește şi morala și 'ca- 
ratele. lată-l: 


“Era necesar —zice dl loniţoiu — 
să se vină în ajutorul celor din 
munţi, era necesar să fie ajutat po- 
porul român în lupta de eliberare 
de sub cisma rusească. Dar nu tre- 
buiau trimesi oameni la moarte si-. 
gura!“ Vă vine să credeți? Des- 
chideţi cartea la pagina 333, capi- 
tolul citat, rândul 4. Recitiţi tex- 
tul! Să lupţi să-ți ajuţi poporul în 
lupta de eliberare “de sub cisma 
rusească, dar nu așa să mori de 
tot! Prea ar fi din cale-afară! Ce 
vrea să spună dl loniţoiu cu acest 
panseu ? O spune chiar: “...în aju- 
torul celor din munţi“, care luptau 
“pentru eliberarea de sub. cisma 
rusească“, trebuia procedat bătând. 
pe la ferestrele politice... “să ară- 
tăm acelora ce făcuseră greșeala a. 
lăsa 120 milioane de oameni (dl lo- 
nițoiu devine patetic de internațio- 
nalist prin această referință !), sub. 
o cruntă tiranie, că situația era di- 
sperată...“, etc. etc. Deci, așa 've- 
dea dl Ioniţoiu necesitatea de “a 
se veni în ajutorul celor din munți“. Q 
vedea făcând serenade cancelarii- 
lor care ne conduseseră la această 
tragedie. Așa o vedea și așa o cre- 
dea vajnicul luptător loniţoiu, cum. 
de descrie dsa în această “memo- 
rabilă“ carte. Aşa o vedea și o cre- 
dea așa zisul “secretar general al 
Partidului Naţional Ţărănesc“. Do- 
vada peremtorie că așa o vedea și, 
ceeace este și mai grav, o credea, 
nu numai bietul loniţoiu, dar o cre- 
deau chiar oamenii politici ai par- 
tidelor “istorice“, care'şi ziceau 
“de guvernământ“ dintre cele două 
războaie, o constitue tragedia pe 
care o trăim şi din care dl loniţoiu 
nu vede altă ieşire decât repetând 
gafele din trecut. Aşa se și expli- 
că prezența naivă a țărăniştilor la 
rușinoasele comisii de armistițiu. 
de la Moscova şi de pace dela Pa- 
ris, și tot așa se explică și prezen- 


"a al] 


ţa intrun guvern comunist a unor. 
membrii marcanți ai partidului ță- 
rânesc. Să-i numim: lată câţiva:. 
Mihai Ghelmegeanu, Mihai Roşia- 
nu, Octav Livezeanu, Mihai Ralea, 
etc. Este sau nu este adevărat, dle 
loniţoiu? Sau aceștia au fost în 
“cuiburi conspirative legionare“ ? 
Parcă-ţi stă pe buze să afirmi și 
această ticăloșie. 
Ceeace transpare cu elocvență în 
“logica“ dlui loniţoiu, este confu-. 
zia de planuri, ca să nu zic menta- 
lă (ceeace de fapt este tot una), . 
In 1951, când a fost parașutată e- 
chipa Golea-Samoilă, nu trecuseră, 
decât câţiva anișori de sedimenta- 
re a condițiilor politice ale celor. 
“trei mari“ care ne aduseseră pră- 
pădul și care erau victorioşii fla- 
gelului. Deci în “logica“ și efuzi- 
unile sentimentalo-politice ale dlui: 
loniţoiu, tocmai dela cei ce ne-au 
adus în sapă de lemn trebuia sa ce- 
rem ajutorul să ne mântuiască de 
cisma satrapului ajuns și instalat 
prin convenţii sacre în mijlocul E- 
uropei (vezi Teheran, Yalta, Pots- 
dam), tocmai de la ei care au fost 
partenerii satrapului şi care acum, 
secătuiți economic și desagregați 
politic, voiau pace cu orice preţ. 
pe spatele țărilor din răsăritul ku- 
ropei, Pe unde i-o fi rătăcind min= 
tea dlui Ioniţoiu? In penumbra cu- 
liselor din Freiburg, sau în drojdia 
răsufiată a parvenitului? De ce n'a 
făcut-o atunci di lonițoiu? De ce 
n'au făcut-o “partidele istorice“. și 
i-au lăsat pe partizani “sub' cisma 
rusească“ în perspectiva aleatorie 
a unui desnodământ diplomatic? Au 
încercat-o legionarii prin” echipa. 
lcă Tănase şi au reușit să deschi- 
dă o poartă, nu cu suspinuri și te- 
meneli, ci temerar, printro acţiune, 
a cărei responsabilitate şi-o asu- 
mau cu orice risc. De aici, de la a- 
ceastă acțiune începe paraponul 
dlui Ioniţoiu, care neavând o altă 
alternativă, începe să aiureze, 
“DI Ioniţoiu nu s'a angajat, prin 
urmare, într'o luptă pe viaţă și pe. 
moarte (sigură!) în lupta antico- 
munistă, ci diplomatic. și unsuros, 
păstreze neatinsă pielea, ca 
să-şi coloreze paginile memoriilor, 
sale cu acțibilduri lirico-fântasti- 
ce,  arborându-și  “consideraţiile 
politice“ la nivelul lu: 'Păndărică. 


De aceea, să ne ierte dl Ovidiu 
Vuia că suntem surprinși de carte 
blanche pe care i-o dă cu autorita- 
tea sa în Postfaţă. Această Post- 
faţă ne amintește de statuia. pe 
care Victor Eftimiu și-a ridicat-o în 
parcui imobilului său, nefiind pe. 


deplin convins de recunoştinţa po- 
sterităţii. 

Bietul loniţoiu! Cât de fragile îi 
sunt pârghiile morale, și cât de 
sdrențăros este pe dinăuntru, adi- 
că: în ceeace vrea să pară sublim. 


+. 
Serbarea zilei de 10 Mai la Paris. 


In sala de festivități a parohiei u- 
nite din Paris a avut loc serbarea 
lui “10 Mai“ sub egida Comunităţii 
Române din Franța și a celor două 
biserici române, cea ortodoxă și 
cea unită. Au participat români și 
francezi din Franța şi Germania. 

Comemorarea a fost deschisă de 
di Adrian Chintescu, preşedintele 
Comunităţii Române, care în cuvin- 
te călduroase a prezentat pe d! ing. 
Grigore Filiti, invitat să vorbească. 
despre importanța zilei istorice săr- 
bătorite, Dl Grigore Filiti, printr'o. 
savantă trecere în revistă a antece- 
dentelor istorice, a pus în relief 
importanța momentului unirii celor 
două principate pentru viitorul Ro- 
maniei, 

Cu competenţă conterențiarul a a- 
rătat că idealul unirii sălășluia de 
sute de ani în sufletul Românilor, 
așteptând momentul prielnic pentru 
a isbucni victorios. In continuare a 
explicat diferitele încercări care au, 
eşuat din cauze politice și circum- 
stanțe nefavorabile, dar care n'au 
reuşit să distrugă voința unanimă a 
neamului de a se vedea într'o zi în- 
tregit. A demonstrat după aceea că 
pe la mijlocul secolului al 19-lea 
condiţiile deveniseră promițătoare. 
Naţiunile Europei începuseră să. 
frământe ideea deșteptării naționa- 
le. Marile imperii austriac şi ture 
pierduseră din vigoarea. trecutului. 
Câștigarea unei independenţe sau, 
în cazul Românilor, realizarea unei. 
uniri, depindea de anumite împreju= 
rări politice tavorabile. Aceste pri- 
lejuri s'au prezentat și diriguitorii 
români ai epocii au știut să profite 
de ele, realizând visul unirii. ? 

Punând după aceea în paralel si- 
tuaţia de atunci şi cea de astăzi, di 
Fiti accentuează câtevă realităţi, 
care contrastează azi cu patriotis- 
mul de acum peste o sută de ani.. 
„Condamnă lipsa de prevedere a con- 
ducătorilor politici din timpul răz- 
boiului recent, condamnă trădarea 
de la 23 August 1944, scoate în re- 
lief. comportamentul fals patriotic 
al partidelor istorice și, se ridică 
împotriva imperialismului rusesc. 

Cele două situații sunt insă ase- 
mănătoare prin faptul că acum, câ 


14 


ȘI atunci, e vorba de o situaţie dra- 
matică a întregului neam, de o reîn- 
tregire a ținuturilor româneşti des= 
prinse din trunchiul țării, de o lup- 
tă pe care cu toţii suntem obligaţi 
să o ducem. 

Dl Grigore Filiti termină printr'un 
mesagiu de speranţă și de îndemn 
la unire între noi, pentru a se putea 
ajunge la marea unire a neamului. 
După aceea dl Adrian Chintescu, . 
mulțumind conferenţianului, expri- 
mă cuvântul său de încheiere prin- 
trun omagiu adus celor ce s/au sa- 
crificat pentru unirea naţiunii ro- 
mâne. 

Asistenţa în picioare a cântat 

“Pe-al nostru steag“ şi “Deşteaptă- 
te Române“. 


Corespondent 
+. 
Primim din partea dlui G.N.Oliver, 


abonat al revistei noastre, o scri- 
soare din care reproducem textul 
de mai jos, şi copia unei broșuri. 
scrisă de un american în 1917 des- 
pre problema Transilvaniei. Broșu- 
ra o vom multiplica și o vom pune 
la îndemâna românilor cu scopul de 
a înțelege evoluția evenimentelor, 
de-alungul timpului pe această te- 
mă. 

Preţul va îi de 3 dolari broșura, . 
la care se adaogă 1 dolar expedi- 
ua. 

România trece acum printr-una 
dintre cele mai grele perioade din 
lunga ei istorie, în ciuda faptului 
că cea mai mare parte a poporului 
român se află acum în interiorul 
graniţelor unui stat unitar româ- 
nesc. Trebue arătat pe toate căile 
că cel mai persecutat popor din. 
România este la ora actuală popo+ 
rul român, nicidecum poporul ma= 
ghiar, Românii sunt principala “mi-, 
noritate“ cumplit exploatată în ac- 
tuala Românie, nu maghiarii, Statul 
comunist român persecută și pro-. 
movează în mod egal pe toţi locui- 
torii țării, inditerent de naționali- 
tate. Ungurii din România se bucu- 
ră, dacă pot să mă exprim astfel, 
de toate drepturile și obligaţiile 
de care se bucură și românii; ei nu. 
sunt supuși în plus și la o exploa- 
tare naționala. lredentiștii aceștia 
nu fac decât să profite ca niște, 
corbi de dezastruoasa situaţie eco- 
nomică prin care trece țara, pentru 


a redeschide o problemă terminată 
în 1918 odată pentru totdeauna. Să 
nu uităm că Românii din Ungaria 
nu au încă școli și facultăţi în lim- 
ba română, în timp ce Ungurii din 


România au și au avut întotdeauna 
şcoli, facultăţi, biserici, periodi- 
ce, teatre, ete. etc. în limba ma-, 
ghiară. Chiar dacă, cu scopul pro-. 
pagandistic de a crea impresia fal- 
să că Ungaria este acea minunată 
țară de tip Occidental în care toa- 
te popoarele au aceleași drepturi, 
(guvernul maghiar se grăbeşte a- 
cum să acorde niște drepturi mino- 
rității românești din Ungaria), pu- 
tem spune totuși că sunt cu 60 de 
ani în întârziere. Ungurii din Ro- 
mânia s'au bucurat întotdeauna de 
drepturile pe care guvernul maghiar 
vrea să le acorde acum în pripă mi- 
norităţii românești de la ei. Noua, 
izbucnire de ură maghiară ântiro- 
mânească nu face decât să adaoge. 
insulte și jigniri la fosta exploa- 
tare sălbatecă și crunta desnațio- 
nalizare la care a supus în trecut 
guvernarea maghiară poporul român 
bastinds Și majoritar din Transil- 
vania. Acest adevăr trebue răspân - 
dit pe toate căile: actuala stihie 
comunistă îi distruge deopotrivă-pe. 
români, unguri, germani Și toți cei- 
lalți din România, în mod egal, 
drept și proporţional, indiferent de, 
rasă, religie, naţionalitate etc, A- 
cei unguri care acceptă să fie sa- 
trapi în guvern sunt promovați și 
sunt. oprimatori egali cu românii, 
(vezi Janos Fazekas și mulți al-. 
ţii). Cei care nu acceptă, sunt de- 
sigur oprimaţi, la fel ca Romanii,. 
fără să se adaoge exploatarea na- 
țională la cea comunistă, 


Un lucru trebue menţionat în ori- 
ce fel de dispută cu iredentiștii 
maghiari, Ei zic că Românii au co- 
lonizat Transilvania după venirea 
lor. Greșeala aceasta ii lasă desi- 
gur corigenți la: istorie, dar ei par 
Hi nici primii, nici ultimii corigenți 
care răstălmăcesc istoria. Mişcări 
de români în, către şidinspre Tran- 
silvania au existat în tot timpul 
istoriei după ce poporul român sa 
format din amestecul de daci și ro- 
mani de după cucerirea lui Traian. 
Formarea poporului român a avut 
loc chiar acolo în Transilvania, 
tot așa cum a avut loc şi în alte 
teritorii ale spațiului mioriţic. In 
general insă, românii din Transil- 
vania au preferat să fugă din Tran- 
Silvania către alte zone românești, 
mai degrabă decât să înfrunte aco- 
lo la faţa locului cruzimea, dispre- 
țul și barbaria ungurească. De a- 
ceea trebue arătat că dacă anul 
1917 consemnează miracolul că po-. 
pulaţia românească din 'Lransilva- 
nia era încă majoritatea copleși 
toare a totalului populației, aceas- 


tă majoritate a fost, de-a lungul 
secolelor mult fmputina!ă față de 
cât era de mare și de omogenă la 
venirea Ungurilor. Impuţinarea Ro- 
mânilor s”a făcut prin maghiarizare 
forțată şi, nu rareori prin măceluri, 
precum și, așa cum am arătat mai 
sus, prin fuga multor români din 
faţa urgiei ungurești, Este deci și 
neadevărat și nelogic să presupu- 
nem că alţi români, din .alte zone 
ale spaţiului mioritic s/ar fi dus 
în Transilvania ca să fie batjoco- 
riţi, umiliţi, maghiarizați, lipsiţi 
de drepturi și chiar suprimaţi fizic 
uneori. 


LA Si 


Editura Dacia din Madrid a tipă- 
rit în 1983 manuscrisul unui mare 
povestitor al timpurilor: Nicolae 
Totu. Cartea este întitulată Capi- 
tanul Andrei, Roman istoric, și 
poartă ca subtitlu o explicaţie: 
“Scris în închisoarea: Râmnicul 
Sărat, în anul 1939“. Parvenindu- 
ne cartea prea târziu, n'am avut 
timp s”o citim, dar atât numele lui 


Nicolae [om cât și împrejurările 
în care a fost scrisă suplinesc ori- 
ce comentariu. Cităm totuși câte- 
va rânduri din prefața dlui Nicolae, 
Roșca, întitulata Odisea unui ma- 
NUSCTris ; 

“Căpitanul Andrei” este o fres- 
că istorică a vremii lui Vasile Vo- 
dă Lupu“. Mai departe: “Nicolae 
Totu nu a scris acest roman din 
memorie, sau din ceeace învățase. 
la școală, ci şi-a procurat materi-. 
alul documentar necesar la întoc- 
mirea operei sale. Cum singurele 
cărți îngăduite în închisoare erau 
cele de istorie, el. s'a folosit de a- 
cest prilej ca să-și îmbogăţească 
cunoştinţele referitoare la epoca 
pe care o zugrăvește. Cu 6 sârgu- 
ință. și tenacitate care ne uimesc, 
în mediul întunecat în care trăia, 
găsindu-se în puterea dușmanilor 
săi, cu zilele numărate, a strâns 
cu grije toate informațiile de care 
avea nevoe pentru a asimila viața 
Moldovei sub acest domnitor. Ciţi- 
torii își vor da seama că.nu s'a 
mulțumit cu o cunoaștere superii- 
cială a epocii, ci că povestirea lui 
se desfăşoară în ritmul vieţii de 
atunci, cu coloritul și turburările 
ei, încât participăm nu numai la. 
peripeţiile eroilor, ci și la palpita- 
ţiile unei lumi apuse. Intâmplarea 
a făcutca Totu să-și termine roma- 
nul numai cu câteva zile înainte. 
de înpușcarea sa, în orgia de sân- 
ge a Regelui Carol Il.“ 


15 


Din Hamilton-Canada, ne vin 
câteva ştiri care ne uluesc. Așa 
zisa “Jewish defense league“, și-a 
reluat vechile provocări, afișând 
prin placarde scandaloase sau prin 
gazete “de specialitate“, tot felul 
de acuzaţii fără nici un fel de te- 
mei faptic sau juridic, numai în 
dorința de a-și legitima existența. 
Ca ş în cazul Episcopului Trifa, 
căruia juridic nu i s'a făcut nicio- 
dată vreo acţiune de omucidere (cu 
toate că zarva presei angajate a 
fost imensă), de această dată a- 
ceastă “liga“, care crede că își 
poate permite orice, s'a năpustit 
din senin asupra dlui Laurian Țâl- 
naru printr'o manifestaţie în tața 
locuinţei dsale, acuzându-l că a 


ucis alte... “mii de evrei“. Tot aşa 
amplificând cifrele, în curând nu- 
mărul evreilor uciși de persoanele 
particulare sau de “nazişti“, “fas- 
ciști“, “legionari“, etc. etc. va fi 
cu câteva milarde mai mare decât 
totalui populaţie: globului. Opi- 
năm pentru o punere la punct a a- 
cestor acte iresponsabile, și tra- 
ducerea colportorilor interesaţi pro- 
pagandistic în fața justiţiei pentru 
a-şi dovedi aserțiunile. În istoria 
tuturor popoarelor, ca şi a celui e-; 
vreesc, totul a avut o limită. De- 
pășind această limită, istoria în- 
registrează consecinţe... Din câte 
se ştie, poporul evreesc n'a făcut 
excepţie. Ca atare, nu recomandăm 
evreilor sinuciderea, dar nici” po- 
poarelor creștine resemnarea cu 
orice preţ. 


95500 


Washington. Enorma putere a pre- 
sei americane este din ce în ce 
mai discutată în desbateri publice. 
Numeroși lectori reproșează presei 
care crează atmosfera opiniei pu- 
blice criticele aduse ţării. Proce- 
sul dintre generalul Westmoreland 
şi Canalul SBC este o dovadă. Te- 
leviziunea acuză pe general că a. 
facut tot ce a putut să înşele pu- 
blicul american în ceeace privește 
războiul din Vietnam. 


Ca ALA 


Roma, Președintele Craxi și Car- 
dinalul Casaroli au ajuns, după. 
şapte ani de negocieri, să semne- 
ze un nou concordat care nu mai 
consideră catolicismul ca o veri- 
tabilă religie de stat și care reve= 
de statutul fiscal al bunurilor e- 
clesiastice. Invăţământul religios 
încetează să mai fie obligatoriu. 


e 


Luanda. Regimul marxist din'An- 
gola şi SWAPO (mişcarea teroristă 
care afirmă că vrea să “elibereze“ 
Namibia, susținută oficial de sovi- 
etici), şi-au manifestat satisfacția 
pentru poziţia Franţei, care a 'ho- 
tărit să nu mai participe la “reuni- 
le grupului de contact“, care din 
1977 incearcă să găsească o for- 
mulă acceptabilă pentru indepen- 
dența Namibiei. Sud-Alricanii au. 
pus o singură condiţie pentru re- 
tragerea lor din Namibia : plecarea 
celor 35.000 soldați cubanezi. 


CU) 


Franţa a fumizat guvernului mar-= 
xistdin Angola 30helicoptere, vân- 
dute oficial “pentru scopuri civile“. 


+... 


Bema. Marea Lojă elvețiană Al- 
pina, care-și avea sediul la Berna, 
l-a transferat recent la Lausanne, 
rue Petit Beaulieu, unde va apare 
de aici înainte revista lunară Al- 
pina. Grijulie să ascundă imaginea 
pe care majoritatea elveţienilor o 
au despre francmasonerie, Marea 
Lojă elveţiană a făcut să apară la 
iniţiativa Lojei Brenno Bertoni din 
Lugano o lucrare de propagandă 
contra naționaliștilor elveţieni și 
a colonelului Arthur Fonjalaz, ca- 
re a organizat acum 50 de ani un 
referendum contra societăților se- 
crete. 


+... 
Washington. Statele Unite au. ho- 


tărît să restabilească relațiile di- 
plomatice cu Vaticanul, întrerupte: 
oficial din 1867. Casa Albă se pa- 
re că a avut în consideraţie rolul 
din ce în ce mai mare pe care-l 
joacă astăzi catolicii în viața U. 
S.A. Aproape o jumătate din numă- 
rul ofițerilor americani sunt cato- 
lici. Nemulțumirile din rândurile 
protestanților și celor evreești sunt 
destul de pronunțate. 


A 


Milano. Arestarea unui terorist 
italian a permis poliţiei să captu- 
reze 8 militanţi de stânga, bănuiți 
că aparţin ramurei “Comuniştii or- 
ganizați pentru eliberarea proleta- 
riatului“, ai organizației Prima Li- 
nea. În afară de importante depo- 
zite de arme și bani, au fost con- 
fiscate documente dovedind legă- 
turile strânse între teroriștii itali- 
eni, gruparea franceză Action di- 
recte și fracțiunea armatelor fevo- 
luţionare libaneze. 


e 


„După cum serie ziarul Sunday 
Times, teroriștii italieni au des- 
chis “birouri de recrutare“ la Lon- 
dra și la Roma. Responsabilul va 
fi ayatolahul Hodi Khosran-Shabi, 
ambasador la Vatican şi recrutaţii 
vor Îi în marea lor majoritate paki- 
stanezi, tunisieni și turci, care vor 
li trimeși în tabere de antrenament 
iraniene pentru pregătirea psiholo- 
gică de “oameni sinucigași“. Res- 
ponsabilul general va fi ayatolahul 
Fazallah Mahalati. 


LA AL) 


Taipei. Un pilot în vârstă de 28 
ani, originar din China populară, 
s'a refugiat în Republica China 
(Formosa), unde a reuşit să ateri- 
zeze cu un Mig 17, pe care-l pilo- 
ta. Este al şaptelea pilot al For- 
ţelor aeriene comuniste care a a- 
les libertatea din 1961, și al trei- 
lea în ultimele 13 luni. Este de. 
notat că guvernul din Taowan ofe- 
ră fiecărui pilot care reușește să 
livreze astfel un Mig 17 în stare 
de funcţionare, o recompensă de 
3.000 taeli de aur, adică în jur de 
un milion și jumătate de dolari. 


CAI U 


Teheran. In afară de cele două 
staţii de ascultare, una în Belu- 
cistan, cealaltă în Golful Persic, 
URSS intervine direct în țara Aya- 
tolahului. Specialiștii KGB-ului 
sunt adevărații patroni ai poliţiei. 
secrete (Savana). Cei 20.000 ex- 
perţi ai ţărilor din Est încadrează 
foarte oficial “gardienii revoluţiei“ 
cu scopul mărturisit de a înlocui 
ultimele cadre ale armatei iraniene 
considerate prea naţionaliste. 


Să A 


In Franța a fost creat un “Comi- 
tet pentru Europa franceză“, cu, 
scopul de a se constitui o verita- 
bilă federaţie europeană, sub egi- 
da franceză, în momentul în care. 
partidele tradiţionale vor să orien- 
teze continentul european către un 
sistem confederal. Obiectivul prin- 
cipal este să reechilibreze Europa 
în faţa presiunii sovietice. Preșea 
dintele Comitetului cere ca să tie. 
impusă limba franceză ca limbă o- 
ficială în Europa și Legiunea stră-. 
ină să fie creuzotul unei armate e» 
uropene, În acelaș timp, să fie cre- 
ată o diplomaţie integrată europea- 
nă sub conducere franceză, 


.. 
In editura Carpaţii din Madrid a 


apărut (Colecția “Documente“, Nr. 
10), broșura întitulată “Mareșalul 


16 


Antonescu și Mișcarea Legionară”, 
cuprinzând răspunsurile date dlui 
Pantazi de câțiva gazetari și amin- 
tirile unor oameni care au trăit în 
acea epocă, Articolele se referă 
la un articol al dlui Pantazi apă- 
rut în Stindardul dlui Emilian. DI 
Pantazi relua, sub pretextul dis- 
cutării ultimei cărți a dlui Horia 
Sima, “Era libertăţii“, o „serie de 
acuzaţii împotriva Mișcării Legio- 
nare şi în special a dlui Horia Si- 
ma, în totală concordanță cu mi- 
jloacele de propagandă comuniste 
dela București. Ceeace a fost mai 
grav pentru fostul Frate de cruce 
lon Pantazi a fost faptul că a in- 
ventat acte pe care nici evreimea, 
nici comuniștii nu cutezaseră să 
le profereze direct, Au avut nevoe 
de fiul unui general demn, prin ca- 
re să răspândească imprecaţiile. 
Broșura poate fi comandată la 
revista “Carpaţii“, Calle Conde 
de Penalver, 82, 4, D. Madrid 6. 


e 


Sandu Tudor. Imnul la Rugul a- 
prins al Maicii Domnului. ACATIST. 
Acatistul a apărut la Madrid în- 
trto broșură în colecţia “Cetăţu- 
ia“ în anul 1983. Acatistul a fost 
scris de Sandu Tudor la Mânăsti- 
rea Antim în anul 1947. Este o 

erlă de stil şi limbă românească, 
E și o flacără vie, un Rug a- 
prins al unei credinţe totale. 

Evoluţia spirituală a acestui in- 
telectual de rasă a fost uluitoare. 
Traversând câteva experienţe și 
“zone“ mai omenești, prezent în 
[irica dintre cele două războaie 
pe primele trepte ale genului, ma- 
nifestându-se în special prin re- 
vista “Floarea de Foc“ pe care o. 
conducea, a fost unul din anima- 
torii ASCR-ului (Rspclația Stu- 
denţilor Creştini Români), apoi u 
nul dintre cei mai avizaţi ziariști 
ai timpului, Pilot, polemist, (di- 
rector al ziarului Credinţa), orga=- 
nizator, poet, cu o frumoasă cul- 
tură enciclopedică, Sandu Tudor 
n'a fost în niciunul din aceste 
sectoare la periferie, ci în cen- 
trul problemelor și manifestări lor. 
Dintre cei ce -l-au cunoscut a- 
tunci, nimeni n'ar fi putut crede 
că Sandu Tudor ascundea virtuţi 
atât de profunde în intimitatea lui 
care să-l poată duce la trăirea 
schimnicului de mai târziu, A mu- 
rit la Aiud (după o operaţie gre- 
şită), fără nici o îngrijire medi- 
cală, dar şi fără nici un protest. 
iar rămășițele pământești i-au 
fost înhumate într'o groapă a ci- 
mitirului acestui oraş al jertfelor 
câtorva generaţii, 


'Tot în prestigioasa editură Car- 
paţii dela Madrid, de sub bagheta 
dlui Traian Popescu, a apăruto 


broșură, “Basarabia românească. 


Comemorarea. a 65 ani dela reali- 
pire. 27 Martie 1918 — 27 Martie 
1983“. In această broșură sunt 

rezentate manifestările Cercului 
Fultural INDEPENDENTA. din 
Koln, Germania Federală, animat, 
după cum se știe, de Dr. Alexan- 
dru Șuga, și cuprinde atât expli- 
caţia importanței comemorării, 
cât și cuvântările dlor Radu Bu- 
dişteanu, Ginther Krauss, Dioni- 
sie Boboc, Dr. Filip Păunescu, 
Traian Popescu, preot Mircea Do- 
mitriu, lon Halmaghi, Dr. Harold 
Makk, lon Rotaru, etc. 

In judicioasa dsale cuvântare, 
dl Radu Budişteanu, fost mini- 
stru, răspunde pretențiilor rusești. 
Cităm câteva argumente prin care 
răspunde tezelor URSS-ului : 

1. “Drepturile istorice legiti- 
mează existenţa unei națiuni. 
Drepturile istorice intrate în con- 
ştiinţa unui neam, devin instinc- 
tul istoric. Numai așa poate fi în- 
țeleasă Patria și “Moşia“ pentru 
descendentul național. 

2. Criteriul statistic este con- 
firmarea pe teren a principiului 
naţional. Deasemenea, conform 
tratatelor de pace din 1919-1920, 
constatarea minorităţilor de rasă, 
limbă şi religie. Violenţa fizică 
aplicată acestor colectivități con- 
stitue Crimă de genocid. Adaog: 
Violenţa politică, de anexarea te- 
ritoriului altui Stat constitue ce= 
eace aş denumi: crimă de anti- 
suveranitate. 


3, In 1940, România era încer- 
cuită. Eram în guvern și știu că, 
pe de o parte Rușii ocupaseră os- 
troavele din regiunea Tulcea; iar 
pe de alta, frontiera maghiară era 
încălcată. Să nu pierdem din ve= 
dere Pactul dela Moscova din Au- 
gust 1939. 

A vorbi de reocuparea Basara- 
biei de Către URSS este a voi să 
ignorezi, împotriva legilor umani- 
tăţii, exodul populației autohtone 
din Basarabia în Vechiul Regat. 
Vad și acum pe preoții basarabeni 
strânăi în jurul meu la Ministerul 
Cultelor, plângându-și soarta lor 
ŞI a ţării, Ateii nu pot înțelege. 

4. Propunerea organizării unui 
plebiscit în Basarabia, după ane- 
xarea ei de Ruși în 1940. Plebis- 
Citul a avut loc în 1918, nu odată 
ci de mai multe ori. 

a. Prima dată când Basarabia 
s'a desprins, de Imperiul rus, de- 
clarându-se independentă. 


b. A doua oară, când a votat a- 
lipirea la România. 


c. La date succesive, când și-a 
trimis reprezentanții ei autentici 
cu prilejul alegerilor legislative, 
nu la Moscova, Kiew, Odessa, Le- 
ningrad sau să-i reţină ca un 
protest la Chișinău, ci la Bucu- 
reşti, unde au încercat să alcă- 
tuiască un Parlament paralel cu 
cel oficial al Statului român așa 
cum, pentru alte provincii unite, 
o presă înstrăinată agita ideea. 
Ideea diviziunii, aceeaşi atunci 
și acolo, aceeași acum și aci, 

5. Tratatul de Pace din 1946 nu 
este tratatul de pace al Statului 
Român, ci al Moscopușilor din 
București, directă emanațiune a 
Yaltei. 

6. România din 1881 a preluat 
toate drepturile și obligațiile Im- 
periului “Turcesc în ceeace o pri- 
vește, conform principiului drep- 
tului internaţional, pe care se re- 
azimă cultura şi civilizaţia soci- 
etății contemporane, 

Aceasta este refutarea tezelor 
relativ la Basarabia.“ 


LA i 


'La Bucureşti a încetat din via- 
ii în luna estic 1984, Mary Po- 
ihroniade, tosta soţie a lui Mi- 
hail Polihroniade, recăsătorită 
cu av. Const. Lăzărescu. 

Era o femee de o vastă cultură 

i cea mai bună traducătoare de 
imba engleză. A devenit foarte. 
cunoscută în special după apari- 
ţia traducerii romanului în care 
este prezentată marea frescă a 
timpurilor răsboiului de Secesiu- 
ne, “Pe aripile vântului“, a ro- 
mancierei Margaret Mitchell. A- 
vea o capacitate excepțională de 
muncă și o pondere remarcabilă 
a actelor sale. Tot timpul și-l pe- 
trecea traducând, citind și pre- 
dând limba engleză tinerilor. Es- 
te foarte cunoscută în țară prin 
metoda sa de predare. Dumnezeu 
s'o odihnească. 


4) VU 


Koln. Unirea Basarabiei. In 

seara: zilei de 24 Martie 1984 a 
avut loc la Kăln comemorarea a 
66 ani dela Unirea Basarabiei cu 
România, Mai mult de 120 de ro- 
mâni și de germani au participat 
la această comemorare, Dl Paul 
Nicolai a salutat oaspeţii și a dat 
cuvântul dlor George Demetrescu, 
care a vorbit din partea Comuni- 
tății Românilor din Spania, Filon 
Verca din partea Comunităţii Ro- 


mânilor din Franța, Corneliu Vi- 

șan în numele minerilor dela Lu- 

peni. DI Dr. Alexandru Șuga a 
vorbit despre “Basarabia și drep- 
tul internațional“. DI Prof. Sava 
Gârleanu (Suedia) a relatat des- 

re “Materiale scandinave privind 

asarabia“ și dl Dr. Radu Budi- 
șteanu, fost ministru la Departa- 
mentul Cultelor și Artelor a vor- 
bit despre “Basarabia în optica 
unor personalităţi“. DI Dr. Vic- 
tor Malcoci a citit o listă cu nu- 
mele unor români închiși în lagă- 
rele și închisorile sovietice fi- 
indcă au făcut rezistență națio- 
nală in Basarabia. Dna Eugenia 
Dumitrescu a propus o moțiune 
care a fost aprobată în unanimi- 
tate de participanţi. Pentru ace- 
ia care au căzut întru apărarea 
frontierelor s'a păstratun moment 
de reculegere. La sfârșit s'a ins 
tonat “Pe-al nostru steag e scris 
unire“. 

Duminică 25 Martie, Sf. Sa Pre- 
otul Mircea Domitriu a celebrat 
Sf. Liturghie şi a pomenit pe toți 
martirii neamului. 

Intr'un restaurant din localita - 
te s'a luat masa şi au fost expu- 
se cărți apărute în exil, printre. 
care și lucrarea lui Gabriel Bălă- 
nescu “Din împărăția morţii“. 


ve 


Moralul armatei roșii. Intro lu- 
crare apărută sub numele lui An-. 
drew Cocburn și întitulată “Ame- 
nințarea“ se susține următoarele : 

— Un sfert din soldaţii sovie - 
tici n'au dreptul să poarte o armă 
de foc fiindcă ar exista pericolul 
de a se revolta; 

— Beţia printre soldații sovie- 
tici este aşa de răspândită încât 
personalul din cadrul aviaţiei bea 
spirtul care se întrebuințează la 
sistemul de frâne şi la sistemul 
electronic; : 

— În vara anului 1980, cu oca- 
zia mobilizării unor contingente 
din cauza situației din Polonia, 
s'au produs demonstraţii în masă 
între rezerviştii chemaţi sub ar- 


me; +. a 
— Fiecare al treelea avion so- 
vietic nu este capabil să sboare. 


A A i 


Abonamentele pentru 
CURIERUL 
USA și Canada: $ 15 USA. 


Europa şi America latină $ 20., 
Australia, Asia și Extremul 0- 
rient: $ 23. USA. 


17 


Acţiune de solidarizare cu preşe- 
dmtele Reagan. Postul de radio 
cubanez din Miami Cadena Azul, a 
inițiat în sudul Floridei o acțiune 
de solidarizare cu președintele 
Reagan. În cadrul acestei acțiuni. 
şi în termen scurt s'au strâns pen= 
tru fondul electoral al Republicani- 
lor 250.000 dolari si 106.000 scri- 
sori de solidarizare, care au fost 
predate la Casa Albă printr'o de- 
legație specială. 

Comunitatea Românilor din Sudul 
Floridei a trimis și ea o scrisoare 
de solidarizare președintelui Rea- 
gan cu următorul conţinut: 


Domnule Președinte, 

In 1936, când a isbucnit războiul 
civil în Spania, câțiva din fruntașii 
mişcării naţionaliste creștine din 
România în frunte cu lon I. Moța,. 
au luat hotărîrea să plece pe fron- 
tul spaniol pentru a lupta împotriva 
comuniștilor. Prietenilor săi poli- 
tici Moţa a motivat plecarea lor 
pe front cu fraza: 


“Se trăgea cu mitraliera în obra-, 
zul lui Hristos. Se clătina așeza- 
rea creștină a lumii. Puteam noi 
să stăm nepăsători 2“ 

Părinților, în scrisoarea testa- 
ment lăsată, le spunea: 


“Eu așa am înțeles datoria vieţii 
mele. Am iubit pe Hristos şi am 
mers bucuros la moarte pentru el.“ 

In testamentul său politic spune; 

“Să nu lăsăm urmașii noștrii să 
piardă binefacerile sufletești ale 
Naşterii Mântuitorului. Să nu lăsăm 
o ţară fără biserici, fără icoane, 
fără ocrotirea mânii lui Dumnezeu, 
Să nu lăsăm urmașilor noștri o vi= 
aţă în care vor fi pierdut pe Hris- 
tos,“ 

“lar pentru asta să nu fugim din 
fața jertfei pentru apărarea Crucii,“ 

Războiul civil din Spania s'a lă- 
țit și a cuprins întreg pământul prin 
invaziile și actele de teroare ale 
bandelor comuniste. Se pregătește 
ultima lovitură împotriva așezării, 
creștine a lumii, Dacă cade Ame- 
rica, totul este pierdut. 

Cuvintele lui Moţa către camara= 
zii săi pot fi adresate tuturor creș- 
tinilor acestei lumi ca  privindu-i 
direct; 

“Să nu lăsăm urmașilor noștri o 
lume fără biserici, fără icoane, fără 
ocrotirea mânii lui Dumnezeu, iar 
pentru asta să nu fugim din faţa 
jertfei pentru apărarea Crucii.“ 

Dumneavoastră, Domnule  Preșe- 
dinte, apăraţi această Cruce în 
America Centrală, în Statele Unite, 


și prin politica Dvs apăraţi întrea- 
ga așezare creștină a lumii, 

Noi, urmaşii celor căzuți în Spa-. 
nia pentru apărarea Crucii lui Hris- 
tos, ne declarăm solidari cu Dvs,. 
și vă sprijinim în politica Dvs anti- 
comunistă din toate puterile noastre, 

Dumnezeu să Vă ajute! 

Cu devotament, 


Traian Golea și Nicolae Chirani 


E A 


În seara zilei de 2 Decembrie. 
1983, Academia “Societatea filan- 
tropică internațională“ (UNICEFF) 
şi “Uniunea internațională a cavă- 
lerilor creştini“, prin Principele, 
Henry Paleologul, a înmânat doc- 
torului român Cornel Petrassevich 
decorația Ordinului Sf. Gheorghe 
în grad de Mare Ofiţer, Ceremonia 
a continuat cu o masă ia care au, 
participat peste 500 persoane, du- 
pă cum înregistrează presa. Dr. 
Cornel Petrassevich nu a aparţinut 
niciunui grup cu caracter politic. 
In profesia sa, ca și în viața obiș= 
nuită, nu a făcut deosebire de cla- 
să socială sau apartenență. politi- 
că în acordarea asistenței medica- 
le sau a prieteniei sale. In inchi- 
soare drul Petrassevich a fost con- 
secvent conduitei sale morale, pre-! 
ferând muncile grele și primejdioa= 
se decât să facă concesii câre ar 
fi putut știrbi valoarea principiilor 
morale şi spirituale în care se sim- 
țea angajat fără rezerve. 

In USA afost medic federal al 

guvernului Statelor Unite, funcțio- 
nând ca medic clinician, apoi, în, 
ultimii cinci: ani, la Oficiul de cer- 
cetări științifice, unde a predat 
cursurile lui de specialitate: Obs)- 
tetrica, Ginecologia şi Genetica. A 
mai predat la diferite “Training 
Center“ pentru studenții civili și. 
militari ai guvernului USA în Okla- 
homa, South Dakota, Alaska, Flo- 
rida și 'Iucson-Arizona, Principala 
activitate a drului Petrassevich 
este continuarea lucrării sale de. 
Piziologie umană și Genetică, ma- 
terii pe care le-a predat. 
„ Dorinţa mare a vieţii lui este să 
își revadă țara liberă, să se poată 
închina la biserica lui Unită, așa 
cum au făcut-o strămoșii lui. Cum, 
noi toţi aparținem geniului univer- 
sal uman, tot așa aparținem și na- 
Țunii din care ne-am născut, care 
ne-a ocrotit și dăruit elementele şi 
atmosfera necesară să ne afirmăm 
ca oameni. Nu trebue uitat — afira 
mă drul Petrassevich — țara și nea- 
mul căruia aparții. 


18 


Fenomenul Gary Hart, Una din 
particularităţile semnificative ale, 
sistemului electoral american es- 
te posibilitatea acordată alegăto- 
rilor de a desemna prin votul lor. 
nu numai pe cel care va deține func- 
ţia de cap al statului în viitorii 4 
ani, ci şi de a alege omul politic 
care va candida în numele partidu- 
lui respectiv la funcția de preșe- 
dinte, Desemnarea adu fae lu 
republican şi a celui democrat are 
loc la congresele naţionale ale ce- 
lor două partide, în cursul verii, 
Cea mai mare parte a delegaților 
la aceste congrese sunt aleși prin 
vot direct de membrii partidului 
respectiv, în așa zise alegeri pre: 
liminarii, în care se prezintă dife- 
tiții solicitanți ai candidaturii. 

Deşi în America oricine are po- 
sibilitatea de a anunţa angajarea 
sa în cursa prezidenţială, o șansă 
reală o au numai cei care dispun 
de fondurile necesare pentru a se 
face cunoscuţi cercurilor largi ale. 
alegătorilor şi se bucură de spri- 
jinul cadrelor de partid, exercitând 
o influență decisivă în fiecare din 
statele federale. In cazul partidu- 
lui democrat, solicitantul cu cele 
mai mari șanse de a fi desemnat 
candidat al partidului la președin- 
fie Statelor Unite la alegerile de 
a 6 Noembrie, era până acum câ- 
teva săptămâni, Fritz Mondale, 
fostul vicepreședinte al Americii 
in timpul inistrației Carter. 


După recentele alegeri prelimi- 
narii, Fritz Mondale a recunoscut 


că până la congresul național al. 
partidului democrat se va desfășu- 
ra un maraton între el însuși și ri- 
valul său Gary Hart, unul din cei 
doi senatori care reprezintă statul 
Colorado în Senatul de la Washing=- 
ton, Este un om despre care în a- 
fara orașului Denver, teatrul unui. 
serial menit să concureze Dallas- 
ul în ce privește decăderea morală 
a oamenilor de afaceri americani, 
nimeni nu auzise practic nimic. 
Angajarea lui Gary Hart în cursa. 
prezidenţială este de altfel un fe- 
nomen posibil doar în America. 


Criticii sistemului american de- 
plâng în mod obișnuit faptul că 
succesul unui om politic american 
depinde într'omare măsură de cam- 
pania de publicitate organizată în. 
favoarea sa, care nu se deosebeș- 
te în esenţă de reclama făcută u- 
nui produs care urmează să fie pla- 
sat pe piaţă. In preliminariile pre- 
zidenţiale de anul acesta un stra- 
teg de tipul lui Clausewitz, după 
cum se remarcă cu o evidentă ma- 
liţiozitate, a avut un cuvânt de 
spus. Este vorba de tânărul Pa- 


O 


Em 


trick Caddel, care a studiat culti- 
varea relaţiilor — public relations 
— la Harvard și care începând din 
1972 şi-a pus serviciile ca expert 
demoscopic la dispoziţia unor can- 
didaţi proeminenţi. Unul din cei 
care a recurs la serviciile sale a 
fost Jimmy Carter. 


Incă de acum doi ani, Patrick 
Caddel a pornit în căutarea unui 
învingător în alegerile preliminarii 
democrate din anul 1984. E] a ela- 
borat mai intai conditiile pe care 
trebue să le îndeplinească un can- 
didat cu șanse de succes. Vârsta 
lui trebue să fie înjurde 40 de ani 
și să beneficieze de o experiență 
de aproximativ 10 ani în parlamen- 
tul Statelor Unite. EI trebue să a- 
dopte o poziţie care să nu poată 
fi calificată drept de stânga sau 
de dreapta, să sublinieze că în par- 
tid are locun schimb de generaţie, 
noua generație respingând servi- 
litatea obişnuită în partid față de 
anumite interese. Candidatul ideal 
trebue să se pronunţe în favoarea 
celei mai moderne tehnologii, să 
mizeze pe creşterea economică și 
mai ales — şi înainte de toate — 
să proclame necesitatea unor idei 
noi și a unei conduceri de tip nou. 


Primii 3-4 senatori și deputați 
care corespundeau acestei imagini 
ideale au respins sugestia lui Pa- 
trick Caddel. Aproape disperat a- 
cesta s'a adresat la 31 Decembrie 
1983 lui Gary Hart, singurul care 
mai putea fi prezentat alegătorilor 
sub ambalajul atractiv al imaginei 
sale. Acum 12 ani, Gary Hart pu- 
blicase o carte, al cărei titlu era 
Rigbt from the start, în traducere 
liberă: “In cea mai bună poziție 
încă de la start“, expunând con- 
diţiile pe care trebue să le înde- 
plinească un candidat la președin- 
ţia Statelor Unite. El scrie textual: 


“E trebue să întrunească în per- 
soana sa spiritul de sacrificiu al 
unui martir, tenacitatea unui ma- 
ratonist, respirația unui footbalist, 
precizia unui chirurg specializat 
în operaţii asupra cordului și cu- 
rajul unui șef de grup de comando 
de gherilieri.“ 


El va fi apreciat acum în funcție 
de aceste criterii. In coresponden- 
ţa de la Washington, ziarul vienez 
Die Presse contură poziţiile adop- 
tate de Gary Hart într'o serie de 
danenii. El se pronunță pentru e». 
laborarea unui concept privind mo- 
dernizarea industriei americane în 
general, şi a producției de auto- 
mobile și industriei siderurgice în 
special; în caz că va fi ales, va 
revoca toate înlesnirile fiscale și 
toate reducerile de cheltuieli bu- 
getare puse în vigoare de preșe- 


dintele Reagan; va promova egali- 
tatea între rase și între sexe; pre- 
conizează înghețarea imediată a 
a programelor nucleare şi se pro- 
nunță împotriva construirii de ra- 
chete intercontinentale de tipul 
MX și a bombardierelor de tipul B 1 
precum și a programului nuclear al 
președintelui Reagan; și în sfâr- 
șit, el este partizanul adâncirii 
cooperării cu Israelul și se opune 
acordării unui ajutor necondiționat 
Salvadorului. 


Descriind campania electorală în 
curs in Statele Unite, coresponden- 
tul cotidianului Suiddeursche Zei-. 
tung din Munchen reliefa următoa- 
rele: 


“Lupta electorală pentru preșe- 
dinția Statelor Unite părea să fie 
inițial un fel de duel între cei doi 
rivali foarte inegali, dar cel puţin. 
bine cunoscuți amândoi. In ce pri- 
vește rezultatul duelului între re- 
publicanul Reagan și democratul 
Mondale, doar puţini Americani cu 


simțul ' realismului se mai îndoiau 
că acesta se va termina în favoa- 
președintelui în funcție. Seria de 
succese, neprevăzute de nimeni,. 
obţinute de până acum necunoscu- 
tul democrat Gary Hart face ca re- 
zultatul luptei americane să devi=- 
nă din nou destul de incert. Pre- 
zintă interes în primul rând modul 
în care Gary Hart a obţinut succe- 
sele de până acum. Cometa demo- 
crată nu se sprijină pe organizați- 
ile partidului său şi nici măcar pe 
puternicile organizaţii care repre- 
zintă interesele unor categorii ale. 
populaţiei, organizaţii care consti- 
tue pilonii tradiţionali ai Partidu- 
lui democrat. Hart nici nu oferă 
de altfel un program coherent. EL 
se prezintă drept un om al viitoru- 
lui și drept omul cu idei noi.“ 

Dintr'o anchetă demoscopică a. 
reieșit că Mondale a câștigat pre- 
liminariile în statele federale în, 
care situaţia economică este deo- 
sebit de proastă, iar Gary Hart în 
cele în care repriza economică — 
declanșată de altfel de politica e-. 
conomică si financiară a președins 
telui republican — a făcut progre- 
se vizibile. In ambele categorii de 
state, la preliminarii, în favoarea 
lui Msula au votat alegători bă- 
trâni şi săraci. America rămâne 
insă imprevizibilă. 

COZA A 

Situaţia economică a Statelor U- 
nite, Anunţând că va solicita rea- 
legerea în funcția de președinte 
al Statelor Unite pentru o nouă pe- 
rioadă de patru ani, Ronald Reagan 
a reliefat în special contrastul în- 
tre starea economiei naţionale la 


19 


începutul mandatului său şi rezul- 
tatele obținute grație conducerii 
dinamice instaurate de el şi cur- 
sului său economic. Țara era în. 
Ianuarie 1981 în preajma unei ca- 
tastrofe economice și el a trebuit 
să releveze populaţiei că situaţia 
n'a fost niciodată atât de gravă de 
la depresiunea în care a intrat Sta- 
tele Unite mai întâi și apoi întrea- 
ga lume occidentală la sfârşitul 
anilor '20. De sporit, la instalarea 
sa în funcţie — a adăugat Reagan 
— sporeau doar prețurile, șomajul, 
impozitele şi birocrația guverna- 
mentală și locală. 


Perspectivele de succes ale po- 
liticii economice anunțate de Rea - 
gan în cursul campaniei electorale 
de acum patru ani și pusă în prac- 
tică cu tenacitate în linii mari, au 
fost contestate în primii ani de 
președinție nu numai de adversarii 
săi politici, ci în special de teo- 
reticieni cu renume în domeniul e- 
conomiei politice, aceştia din urmă 
cu o mare virulență și siguranță de 
sine, astfel încât distanţarea de 
“reagonomics“, eticheta pentru 
cursul economic al lui Reagan, de- 
venise o modă. Între timp, rezul- 
tatele de până acum sunt recunos= 
cute şi de contestatari. Într'un nu- 
măr al său ziarul parizian de sea- 
ră Le Monde ilustrează această re- 
apreciere. Autorul afirmă textual: 


“In decurs de 12 luni, situația 
utilizării forțelor de muncă s'a mo- 
dificat profund în Statele Unite. 0. 
comparație cu situația din Decem- 
brie 1982 este elocventă : numărul 
şomerilor a scăzut cu mai mult de. 
2 milioane și jumătate. Nivelul şo- 
majului, care reprezenta 10.7% din 
populația activă, a regresat la 8.2 
la sută. În cursul ultimei luni a a- 
nului trecut, numărul Americanilor 
fără de lucru a scăzut din nou cu 
încă 230.000 de persoane în com- 
paraţie cu luna Noembrie 1983. A- 
cest rezultatdestul de grăitor prin 
el însuşi, nu este singurul de care 
trebue să ținem seamă. Ceeace a- 
trage însă cea mai mare atenție 
este faptul că numărul salariaţilor 
angajați a trecut în decurs de un 
an de la 98,98 milioane, la 102,94 
milioane. Patru milioane de locuri. 
noi de muncă, acesta este fenome- 
nul care oglindește amploarea re- 
dresării conjuncturii economice în 
Statele Unite.“ 


In continuare. ziarul parizian 0- 
pinează : “Intro ţară în care po- 
pulaţia este preocupată mai puţin 
decât în altele de considerente ţi- 
nând de soarta individuală a dife- 
ritelor persoane, socotind drept un 
fapt natural că în concurență unul 
este învingător iar altul învinsul, 


s'a reușit să se demonstreze că 
ameliorarea utilizării forțelor de 
muncă este legată în mod esenţial 
de activitatea economică. Reali- 
zând o creştere a produsului soci= 
al brut de aproape 10% în trimes= 


trul al doilea și al treilea al anu. : 


lui 1983, Statele Unite și-au dove- 
dit capacitatea lor formidabilă de 
redresare. Producţia industrială, 
care scăzuse cu 8 la sută în anul 
1982, provocând șomajul cunoscut, 
a progresat cu 6 ja sută în 1983 și 
creşterea va continua, potrivit pro= 
gnozei elaborate de experții orga- 
nizaţiei pentru colaborare și des- 
voltare economică, OECD. 


In primele două decenii de după 
război, Statele Unite şi restul lu- 
mii occidentale au cunoscut o pe= 
rioadă de creștere și de stabilita- 
te, căreia i s'a dat denumirea de 
era de aur. Economistul britanic. 
Angus Maddison reliefa că în cur- 
sul “erei de aur“ a anilor *50 Și 
'60 ritmul creşterii economice în. 
ţările capitaliste înainte de acea. 
stă perioadă a reprezentat o apli- 
care fidelă a principiilor formulate 
de economistul britanic Keynes în. 
baza studierii marei crize econo= 
mice din 1929-1933. Această doc- 
trină părea aptă să asigure o des- 
voltare economică permanentă. 


Incepând din cea de a doua parte 
a anilor '60, economia americană 
a suferit o serie de şocuri, după 
cum constată Leonard Silk într'un 
articol al unui ziar american re- 
dactat la Paris, International He- 
rald Tribune, transformând era de 
aur întro eră de tinichea. Mai în- 
tâi a venit preşedintele Lyndon B. 
Johnson cu politica sa de uzuri 
si unt, transformând sloganul lui 
Goring funuri sau unt. Rezultatul. 
a fost declanșarea inflației în tim- 
pul războiului din Vietnam. Într'o 
fază a economiei caracterizată prin 
utilizarea aproape totală a forțelor. 
de muncă, sau altfel spus, prin= 
tun șomaj aproape inexistent, re- 
rezultând exclusiv din schimbarea 
locurilor de muncă, președintele 
Johnson a întârziat — din motive, 
politice — să ia o decizie între ce- 
le trei opțiuni posibile ; majorarea 
impozitelor, reducerea programelor. 
concepute de el pentru crearea u- 
nei “societăți mărețe“ sau reduce- 
rea cheltuielilor militare, * 


La rândul său, președintele Ni- 
xon a agravat inflația, procedând 
concomitent la acordarea de înles-, 
niri fiscale, mărind circulația mo= 
netară, introducând controale a- 
supra salariilor și prețurilor și, în 
sfârșit, suspendând convertibilita= 


tea dolarului în aur. Din acest mo- 
ment economia americană a fost 
scoasă de pe o orbită previzibilă. 


Recesiunile periodice nu s'au mai. 
desfășurat conform schemelor ela» : 


sice. Inflaţia a continuat să crea-, 
scă în timpul recesiunilor iar șo- 


majul în timpul perioadelor de a- 
vânt conjunctural. 


Toţi economiștii și factorii eco- 
nomici americani sunt de acord că, 
odată cu zorii anului 1983, orizon- 
tul economiei americane a început 
să se limpezească. Un an mai târ- 
ziu o parte din economiști îndrăz= 
nesc să exprime speranța că nați- 
unea americană are încă odată șan= 
sa de a intra din nou într'o peri= 
oadă de creștere economică susți= 
nută, asemănătoare celei de la în- 
ceputul anilor '60. Este de altfel. 
şi perspectiva pe care președinte- 
le Reagan o anunţă cetăţenilor în 
acest an, când se desfășoară o no- 
uă cursă pentru Casa Albă. Unul 
din exponenţii de neclintit este 
Paul A. Volcker, președinte, sau, 
cu alte cuvinte, guvernatorul Băn= 
cii Federale de Emisiune, arhitec- 
tul și realizatorul cursului econo- 
mic al administraţiei Reagan. La 
o reuniune a membrilor Asociaţiei 
Economice Americane, Volcker a 
declarat la San Francisco: Statele 
Unite sunt în măsură să răstoame. 
experienţa anilor '70 şi să demon- 
streze că o economie care părea . 
că se rostogolește la vale, șocu- 
rile negative succedându-se  în- 
trun ritm rapid, este la fel de în 
stare să urce și dealul. Eu nu îm- 
părtășesc îndoelile și scepticis- 
mul și adevăratul cinism profund 
al unora cu privire la capacitatea 
noastră de a învăța din experien- 
țele amare și de a trage învățţămin- 
te practice pentru viitor.“ 


Volcker a recunoscut cu acelaș, 
prilej că această “viziune ferici- 
tă“, cum a denumit-o el, nu va ve- 
ni de la sine. Există riscuri noi 
şi fără precedent în istorie, care ar. 
putea compromite eventual progre= 


“sul. El a menţionat în acest con- 


text deficitele bugetare enorme, 
problema datoriilor internaționale, 
desechilibrul crescând în balanţa 
comerciala și de plăți a StatelorU. 
nite, forțele protecționiste putera 
nice și, în final, — nu însă în ul- 
timul rând — tentația de a reveni 
la comportamente devenite o obiș- 
nuință în anii de inflație. Toţi e- 
conomiștii sunt însă de acord că . 
un recul economic este practic ex-, 
clus în acest an — decisiv prin as 
legerile prezidenţiale — pentru vi- 
itorii patru ani, 


20 


Redacţia și administraţia re- 
vistei Curierul, inclusiv abona- 
mente, donaţii, expediţie, va fi 
pe viitor, la P.0.Box 95, Santa 
Clara, California, 95052. 

Orice corespondență . privind 
atât redacţia cât și administra- 
ţia revistei (distribuția), va fi 
expediată la adresa de mai sus. 


O știre de ultim moment. Sâmbătă 
23 lunie, la orele 2,30 p.m. a avut 
loc o impunătoare demon straie a 
grupurilor etnice din exil, de pe te- 
ritoriul Statelor Unite, cerându-se 
anularea tratatelor dela Teheran, 
Yalta, Potsdam și Helsinki. 

Au vorbit mai mulţi reprezentanţi 
ai diferitelor grupări, printre care 
și dl Dr. Alexandru Ronnett din 
partea Congresului National Român 
American (RANC). După ce a ros- 
tit protestul RANC-ului împotriva 
actelor arbitrare care au condus E- 
uropa de răsărit sub dominație bol-, 
şevică, dl Dr. Ronnett a ars docu-. 
mentul acordului de la Yalta în pre- 
zența mulțimilor adunate spre a-și 
da asentimentul protestului lor în. 
numele naţiunilor pe care le repre- 
zentau. 


Citiţi Din imparatia mortii, de 
Gabriel Bălănescu. Este o boga- 
tă frescă a închisorilor comunis- 
te din România, şi a condiţiilor . 
politice create de intrarea trupe- 
lor sovietice în țara noastră. 
Cartea poate fi cerută la re- 
dacția revistei Curierul, POB ox 
95, Santa Clara, Calif. 95052. 


CRUCHE DE TRANSYLVANIE 


pe