Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1938_047_0028

UNIVERSUL LIIIPAL 


PROPRIETAR: 
SOC. AN. „UNIVERSUL“ 


BUCUREŞTI, BREZOIANU 25 


ABONAMENTE : 


DILECTOR ŞI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 


Inscrisă sub Nr. 163 Trib. Ilfov. 


Lei 220 pe i an 


120 pe 6 luni 


TELEFON: 3.30.10 


APARE SĂPTĂMÂNAL 
PREŢUL 5 


Lei SAMBATA 27 AUGUST 





ANUL XLVil e Nr. 28 
1938 


Redactor responsabil : MIHAI NICULESCU 





PROBLEMA 
GRIGORESCU 


de VICTOR POPESCU 


Când, după discuţiile provocate în 
urma expoziţiei Grigorescu, am în: 
treprins în lumea cunoscătorilor şi 
artiştilor, o anchetă asupra proble- 
mei valorii naţionale a „meșterului 
Nicu“ ne aşteptam la un rezultat -mai 
puțin favorabil marelui nostru pic- 
tor. Fiindcă aveam impresia că sunt 
mulţi aceia cari neagă determinarea 
națională a lui Grigorescu şi chiar 
astăzi cred că mai sunt asemenea 
spirite, + Dar ceea ce este important 
de observat şi ceea ce aduce un în- 
semnat apori pentru desleaarea pro- 
blemei este că majoritatea acelor ce 
critică arta grigoresciană fac parte 
dintre criticii verbali, adică dintre 
acele personagii ce-şi expun părerile 
într'un colţ de stradă, cu intenţia, în 
primul rând, de a fi promotorii unor 
idei, altele decât cele curente, fără 
a avea puteiea însă de a înfăptui 
acest lucru prin pătrunderea  apro- 
tundaiă a problemelor, astfel că a- 
tirmaţiile lor nu pot rămâne în pi- 
cioare decât în lipsa argumentelor 
contrarii. Părerile acestora nu le 
voiu lua în consideraţie pentru sia 
tornicirea punctului nostru de ve- 
dere. 

Nu este mai puțin adevărat însă, 
că o argumentare solidă și serioasă 
a fost susținută de d-na Olga Gre- 
ceanu, a cărei linie de gândire lim- 
pede, a adus în discuţie singura obi- 
ecție puternică la adresa pictorului 
„național“ Grigorescu. Având în ve- 
derc şi valoarea autoarei articolului 
publicat de noi, odată cu începutul 
anchetei noasire, îl vom examina, 
spre a arăta întrucât ne par înte- 
meiate sau nu, ideile expuse. 

A argumenta în favoarea lui Gri- 
porescu, ca pictor naţional, e inutil, 
fiindcă articolele publicate de noi 
sunt şi edilicatoare şi suficiente. 

D-na Greceanu, printr'o  intere- 
santă expunere, încearcă să explice 
că Grigorescu nu este un pictor na- 
țional, fiindcă el nu corespunde 
tendinței ortodoxe a spiritului ro- 
mânesc. Și prin urmare, pentru ca 
el să fi devenit maestrul cel mare al 
artei noastre, ar fi trebuit să se sco- 
boare la isvoarele artei bizantine, 
singurele unde putea să întâlnească 
specificul nostru național. 

Dacă am primi acest criteriu, de 
sigur că Grigorescu m'ar fi în tradiţia 
specifică a artei româneşti. Așa că 
problema care se pune este: dacă 
principalul caracter al artei noastre 
plastice, constă în fiinţa ei bizanti- 
nă şi ortodoxă. 

Existenţa  ortodoxismului nostru 
este evident, de netăgăduit. Totuși, 
cred că ortodoxismul nu este speci” 
fic artei poporului nostru. 

Poporul acesta și-a urmat cursul 
evoluţiei sub imbolduri diferite, a- 
păsat de iniluenţe multe şi variate, 
începând din cele mai vechi timpuri 
ale istoriei. Subsiratul comun, îÎun- 
damental, pe care şi l-a păstrat însă 
dealungul veacurilor este de orizină 
latină. Celelalte caractere ale sttuc- 
turii lui spirituale sunt foarte nu: 
meroase şi se schimbă după regiuni, 
urmând centrelor mai active de in- 
fluenţă. 

(Urmare în pag. 4-a) 








Dunărea noastră 











Canalul Filipoiu 





Firea, eterna prietenă a omului 


Conştiinţa solidarității sufletești uni- 
versaie, adâncită pănă la purunciie tur 
tâi ale creaţiei divine, fiind lămurită în 
gândirea ţăranului nostru, — ne va [i 
foarte uşor să înțelegem reacţiunile a- 
celui sentiment al său de dragoste și de 
intimitate faţă de natură, atât de sub- 
liniat până acuma în vieaţa și literatura 
populară. 

Firea se înţelege cu omul fiinacă le- 
gătura se face dcla suflet la suflet, — 
dela al ei la al omului. De aceea ritmul 
ei se poate amesteca atât de firesc cu 
cel al sufietului uman: 


Mândro, de dragostea noastră 
A'nflorit un pom pe coastă. 
A crescut și-a înflorit 

De când, mândro, ne-am îubit. 
De când noi ne-am lăsat 
Pomu'n coastă s'a uscat... 


Și cum n'ar simţi omul această inti- 
mitate cu firea dacă, în credinţele lui, 
sfinţii o înţeleg și o îngădue: 

„Sf. Gheorghe mergea de ziua lui 
prin nişte tufe de răchită și s'a împie- 
decat şa picat. — Te-ai îmbătat Gheor- 
ghe! îi zice răchita. — Dacă zici tu că 
m'am îmbătat, zice Sf. Gheorghe, atâta 
cinste să ai tu cât de ziua mea, mai 
mult să n'ai! Şi aşa e. Pe răchită cine o 
caută tot anul? Atâta numai cât la Sf. 
Gheorghe se înfige în brazde, atâta cin- 
ste are“. 

Sfinţii nu pot să nu considere astfel 
natura, deoarece știu că ea se poate ri- 
dica, — foarte rar, e adevărat, acest rol 





Romanul în două volume 


Nu sunt douăzeci de ani, de când ob- 
servatorii literaturii putoau să se îngri- 
joreze de minoraiul prelungit al forine- 
lor literare naţionnle. 

Lirismul stăpânea orientarea mai tu- 
turor scriitorilor nogtri; iar din vechea 
idee că „orice neam începe întâi prin 
poezie, ființa de-şi pricepe“, se scotea 
un fel de mustrare pentru această în- 
târziere în vârsta lirică. 

Scriitorii se manifestau şi în genutiie 
obiective; dar deobicei schiţa şi cel mult 
nuvela le istoveau invenţia epică. Ro- 
mancierii cei mai abundenţi de azi se 
complăceau în dimensiunea narativă 
oarecum minusculă. 

Nici bănuială nu putea fi că un Gib 
[. Mihăescu, ca să numim pe ur dece 
dat — dela scurte povestiri de război, 
publicate în Lectura pentru toţi și Lu” 
ceafărul, unde semna G. Mihăescu, va 
trece, dincolo de nuvela plină, în roma- 


de VLADIMIR STREINU 


nul dens al Rusoaicei ales al 
Donnei Alba. 

Respirația scurtă caracteriza așa dar 
şi pe autorii în gen obiectiv. Ei țineau 
de epoca strălucită Caragiale-Brăiescu 
Voineşti-Gârleanu, când aceștia, cu în- 
zestrări deosebite, susțineau în comun 
faima schiţei şi nuvelei. 

Caragiale, chiar în teatru, a iubit mai 
mult proporția măruntă, decât lucrarea 
cuprinzătoare. Căci dacă îi privim scri- 
erile la un loc „adică operele dramatice 
încadrate de Momente, adevărate sce- 
nete și acestea, justificându-și dar ală- 
turarea cu O scrisoare pierdută, obser- 
văm că piesele în câteva acte sunt feri- 
cite excepțiuni. 

Preferința marelui seriitor pentru o” 
pere de mică întindere. ne-a fost sem- 
nalată chiar din epocă. O anecdotă, pe 
care o aminţim. fiindcă reflectează şi 
prezența de spirit a maestrului, excri- 
mă această prefer'nță. Carp, care n'a- 


Şi mai 





— Insemnări folclorice — 


de inţerpret al firii pe lângă Dumnezeu 
Iiiamă aa ibuiu Cu oii wil lui, —— Până 
ia sfințenie: 

„Smeul, balaurul (care aduce ploaie) 
se face din șarpe, dacă na muşcat pe 
nimene 12 ani și n'a văzut pe nimens; 
atunci capătă picioare și aripi şi-i smeu. 
Când iese din pădure, copacii se pleacă 
într'o parte şi cl se ridică în sus“, 

Iată deci putinţa surprinzătoare dată 
uneia din cele mai păcătoase făpturi a 
cosmosului, — șarpele, — să ajungă 
printr'o adevărată vieață de sihastru, la 
sfințenie și deci la înălţimea de auxilia- 
ră a Dumnezeirii. 

Dar aceste clipe când firea se poate 
înălța astfel deasupra staturii obicinui- 
te a omului rămân și în concepția fol- 
clorică accidente. 

Obicinuit, omul satului vede în fire 
un prieten supus încă dela creaţie: 

„Adunându-se atunci toate vietăţile, 
Dumnezeu, pe lângă munca de toate zi” 
lele, i-a mai dat fiecăreia pe deasupra 
şi aceca ca să-l slujească pe om cum va 
putea şi cu cât va putea“. 

Și asta se întâmplă de atunci cu cer 
titudine: 

„Şopârla, când doarme omui și un 
şarpe vrea să-l muşte, i se bagăn san 
şi-l gâdilă, doar l-o scula; unui um i sa 
băgat în gură şi l-a pișcat; atunci omul 
a sărit în sus, — și şarpele lângă dân- 
sul“ 

Firea îi dă omului semne în fiecare 
clipă. E destul numai ca el să ştie să le 
descifreze glasul mui, ca să se izbăveas- 
că. Întreaga meteorologie populară, -— 


Jungea să încheie nici o legislatură când 
venea la putere, într'o convorbire în- 
tâmplătoare, îi spune lui Caragiale: 
„— lancule, mai serie şi d-ta o piesă 
în trei-patru acte, nu numai... nimi- 
curi!“; răspunsul, se zice că a venit re- 
pede și tăios: ,— Să știi că am să scriu, 
coane Petrache „insă — când ai să stai 
şi d-ta trei-patru ani la putere“. 

Aceeași era situaţia lucrărilor epice: 
câteva romance, din vremea aceea, avem 
de avut, dar ele, ca şi operele mai în- 
tinse la Caragiale, sunt alături de regu- 
la de creație a vremii, 

De aproape douăzeci de ani însă, li- 
teratura noastră a început să respire 
larg. Nimeni nu mai scrie schiţe sau 
nuvele. 

Ca să se întocmească un volum de 
nuvele, o editură a trebuit mai anii tre- 
cuți să solicite un număr impresionant 
de scriitori. Era o încercare de a reîn- 
via narațiunea scurtă, care altădată fu- 
sese tăria literaturii noastre. Dar exem- 
plul a căzut; n'a determinat nici o în- 
toarcere de la romanul sau romanele 
proectate. 

Și nici nu se putea altfel. Căci mai 





de OVIDIU PAPADIMA 


care e atât de bogată și precisă, -— se în- 
emeiază pe acaste se:ne, 

Când ies cărăbușii primăvara, arată 
cum va fi vara, caldă sau friguroasă, din 
felul cum sânt îmbrăcaţi; cât de adânc 
vor face viespile cuib în pământ, aşa 
va fi iarna de grea; de te va mușca fu- 
nișorul când dormi la coasă, e semn să 
te scoli că are să-ți ploaie fânul; când 
furnicile ies prin casă are să vremuias- 
că, iar când își fac mușuroaiele înalta va 
ti un an ploios; fluturele roșu de apare, 
e semn că n'are să mai ningă. 

Când coțofana stă pe garduri sau pe 
pomi, e știre că vor veni rubedenii. 

Dându-i astfel dela sine veşti atât de 
bogaţe, — e foarte firesc ca omul satu- 
lui să se gândească să trimeată şi el 
veşti și rugămințţi prin vietățile mărun- 
te ale firii. Nevestele ai căror bărbaţi 
sânt plecaţi de mult de acasă, prind câ- 
te un bourel și-i spun: 


Bourelul mieu 
Roagă-te lui Dumnezeu 
Să vie bărbatul mieu. 


La înmormântare, fiecare ins trebue 
să arunce un pumn de ţărână în groapă 
fiindcă, între altele, există și credința 
că bulgării vestesc mortului cine a fost 
la îngropăciunea lui. 

Versurile populare atâtea, în care 
sentimentele pornesc în depărtări dvar 
pe firele de bunăvoință ale naturii, au 
fost de mult motive de entuziasm esle- 





(Urmare în pag. 2-a) 


toată suflarea scriitoricească se păzea 
prinsă într'o pasiune enormă. De la dd. 
Rebreanu, Sadoveanu, Cezar Petrescu 
și regretatul Gib până la ucenicii lite- 
relor, romanul ca gen devenise obsesia 
cea mai absorbantă. Poeți blânzi, de cel 
mai dolent lirism și care nu se încer- 
caseră nici în formele versificate alc e- 
picei, ca d. Demostene Botez „fac roma” 
ne; tineri și tinere, la fericita vârstă dp 
rică şi versificantă, cum sunt d-șoarele 
Lucia Demetrius, Cella Serghi și dd. 
Dan Petraşincu, Şerban, etc., tac ro- 
mane, interesant fiecare în felul său; 
chiar școlari şi şcolărițe, bicţi fulgi în 
acest vârtej de modă literară, scot câte 
un roman din sărăcia experienţei lor. 

Se putea spune, spre satisfacția uno- 
ra, că spiritul nostru literar, părăsind 
sângureala versului și narațiunea scur- 
tă „se maturizase. O parte a criticei a și 
aplaudat această pornire generală spre 
roman. 

Lirismu! însă se pregătea pentru o 
răzbunare subtilă: el se strecura neștiut 
în proza epică, după măsuri diferite, a- 
jungând până la deformarea ei cea mai 
categorică sau înlesnind și la noi numai 


“la Baziaş, de-alungul 


Dunării 

Dunărea noastră e în sfârşit numai 
a noastră, acum abia, de câteva zile! 
Era o uşoară inexactitate în afirmaţia 
manualelor de geografie, care după ce 
descriau cursul fluviului începând de- 
țărmurilor sâr- 
besc şi bulgăresc pe o parte şi româ- 
nesc pe cealaltă, arătau că mai din 
sus de Turcșmil, adică peste 350 km,, 
Dunărea „curge în întregime pe pă- 
mânt românesc“. 

Se uită însă, controlul exercitat de C. 
E. D. asupra Dunării, A 

De curând, şi această ultimă reminis- 
cență supărătoare a fost înlăturată. 

KE timpul acum, — ca niciodată mai 
potrivit — la împlinirea acestui soruc 
istoric şi pentru cinstirea lui cum se 
cuvine, să ne gândim la o Antologie a 
Dunării în care Sar afla cuprinse lao- 
laltă cele mai frumoase pagini de pro- 
ză şi poezie românească inspirate de 
prezența şi duhul  măreţului fluviu. 
Şi-ar găsi astfel locul în această pre- 
țtoasă antologie — pe care atâţia citi- 
tori ar deschide-o înfriguraţi de bucu- 
Ta regăstrii unor neuitate emoții — 
fragmente alese din România pito- 
rească a lui Vlahuţă, ori din aceu 
capodoperă a  nuvelisticei noastre: 
Dela no. la Cladova de Gala Galaction 
şi din Jermecătourea Fugă a lui Șetki, 
cartea care îndreptățea cu vreo două- 
zeci de ani în urmă, ni se pare, celeţ 
mai temeinice speranţe puse în talen- 
tul d-lui Em. Bucuţa. Iar dela neîntre- 
cutul Cântăreț anonim, autor al doine- 
lor și baladelor populare, până la d-nii 
Nichifor Crainic — câţi ştiu poemul 
tulburător ca un descântec, cu versul 
nostalgic : Dunăre, Dunăre, drum fără 
glod — și Ion Barbu, a cărui „albă. 
dreaptă isralik“ se oglindea în apele 
aceluiaș „fluviu leşios“, „azmuţii câm- 
pici“, — lirica românească ay oferi în- 
tocmitorului antologiei dunărene, o re- 
coltă îmbelşugată, 

O „Bibliografie a Dunării“ ar veni 
apoi să completeze în chip firesc acea- 
stă inițiere lirică, esenţială totuşi. Cele 
câteva pagini pe care d-l profesor 1. Si- 
mionescu le consacră Dunării, în „Țara 
Noastră“, — carte de căpătâi şi nedes- 
părțit tovarăș de drumeție pentru ori- 
cine a îndrăgit natura şi peisojul ro- 
mânesc — înfăţişează un manimum. de 
indicaţiuni de care nu ne putem lipsi. 

O expoziţie a pictorilor din pânzele 
cărora să te îmbie farmecul pitorescului 
dunărean și un muzeu permanent al 
Dunării, în care sar înfățișa aspecte ca- 
vacteristice din extraordinara bogăție 
şi varietate a florei şi faunei din Deltă 
mai cu seamă, ar alcătui un cadru săr- 
hătoresc, de amploarea cuvenită aces- 
tui prilej atât de însemnat pentru ajir- 
marea demnității noastre româneşti. 

Pentru integrarea Dunării în con- 
ştiinţa şi în cultura naţională, ca fac- 
tor constructiv al spiritualității autoh- 
tone, — pe lângă rolul ei economic cu- 
vârşitor — momentul poate fi decisiv, 
El nu trebue lăsat să treacă fără a în- 
cerca tot ce e cu putinţă de făcut, 


— N. — 





forma autobiografică a romanului. 

Dar oricum ar fi, ceea ce susţine tră- 
sătura particulară a ultimului răstimp 
literar -este aspirația comună scriitori” 
cească la lucrările de mai mare întin- 
dere, în care autorii îşi ascund un fel 
de despreţ pentru dimensiunea frivolă, 
adică măruntă. 

Este drept că de vreo doi ani romanul 
nu mai galopează chiar nebunește; rit- 
mul producțiunii s'a mai ondulat; abun- 
dența s'a mai restrâns. 

Rămâne însă, mereu  identificabilă, 
slăbiciunea pentru proporțiile  neobiș- 
nuite. Frivolităţii lucrărilor mici, s'ar 
zice că îi răspunde frivolitatea planuri- 
lor mari. Sunt azi câțiva plămâni lie- 
rari cari îşi silesc capacitatea respira” 
torie, 

Nu pronunțăm nici un nume, fiindcă 
nu un autor, pe care am vrea să-l în- 
josim, avem în vedere „ci — o purtare 
comună mai multora „asupra căreia 
dacă vor binevoi să reflecteze un mo- 
ment, va fi spre folosul atât al lor cât 
şi al cititorilor. Autorii contemporani 
E RP AR NE a d STAN 


(Urmare în pag. II-a). 











CRONICA LITERARĂ 


UNIVERSUL 


LITERAR 


de CONSTANTIN FÂNTAÂNERU 


ŞTEFAN PETICHA: Opere 
Ediţie îngrijită de N. Davidescu 


(Fundaţia pentru 


Impunătorul volum alcătuit din o- 
pera lui Ştefan Petică, prin grija d-lui 
N. Davidescu, cuprinde în 500 de pa- 
gini, două piese de teatru „Solii Păcii” 
şi „Amicii Poporului”, toate poeziile şi 
aproape toate poemele în proză, schi- 
ţele, amintirile şi nuvelele scriitorului, 
cum și numeroase articole de critică li- 
terară și teorie socială. Ediţia nu în- 
globează tot ce a scris Petică şi d. Da- 
videscu făgădueşte că va publica şi res- 
tul operelor dacă publicul cititor o va 
cere. Se aşteaptă deci ca lectorii să a- 
rate interes pentru un poet mort în 
1904, în vârstă de 27 de ani, şi să mai 
voiască şi alte pagini, pe lângă cele 
500, spre a-l cunoaşte mai bine. De 
fapt ajung și mai puţine pagini ca să 
desăvârșim figura unui autor şi să-l 
scoatem, când este cazul, din nedrep- 
tățirea în care l-a îngropat posterita- 
tea. Nu cantitatea decide mai ales dacă 
e vorba de scrieri hărăzite unei circu- 
laţii mai restrânse, şi aparținând unei 
şcoli literare separate de publicul mare 
prin principii de puritate şi elevaţiune. 
Ni se pare chiar că Ştefan Petică a 
scris prea mult, față de anii câţi a trăit 
şi de condiţiile grele pe care le impu- 
nea simbolismul artei cuvintelor. Din 
factura poeziilor lui nu putem afla 
dacă a avut preocuprarea formală a 
versului, și dacă s'a gândit să obțină mu- 
zicalitatea prin perfecţionarea prozo- 
diei clasice, ceea ce constituia canon 
la maeștrii Baudelaire și Mallarmâ. In 
articolul „Transformarea lirică”, în- 
cearcă să definească o existență de 
sine stătătoare a ritmului, sprijinind-o 
pe muzica anumită a cuvintelor, „care 
poate da efecte surprinzătoare și care 
le poate constitui un scop în sine!" 
Iarie Chendi nu l-a prețuit pe poet, 
— lucru firesc, fiindcă era un modern 
socotit decadent, — dar a scris despre. 
el şi rânduri măgulitoare, citate de d. 
N. Davidescu : „dintre modernii noştri 
el avea cea mai solidă cultură. Era un 
autodidact foarte muncitor. Cetise mul- 
tă literatură mai nouă, franceză şi ita- 
liană şi m'a uimit cât de bine cunoștea 
pe tinerii germani dintre care își ale- 
sese ca model pe cei mai eterici, pe 
Hugo von Hoffmansthal și pe Stefan 
George“. 

Poeţii germani de la 1900, „tineri şi 
eterici” au ajuns clasicii de astăzi, în- 
scăunați în tradiţie, alături de Goethe 
și ne întrebăm care ar fi fost evoluția 
lirică a lui Petică, dacă trăia, faţă de 
a contemporanului său Stefan George? 
Cu toată cultura serioasă, nu ar fi fost 
atâtde uşor să îndrepte spre esenţele 
clasice ale artei, mai banale în aparenţă, 
dar permanente, şi nu ar fi renunţat 
repede la viziunea romanțioasă ce și-o 
întocmise cu dimensiuni destul de în- 
tinse şi nete. La configurarea acestui 
univers artistic ne va ajuta o scurtă 
lămurire biografică. Fiu de răzeși 
din satul moldovean Buceşti, Ște- 
fan Petică era de fapt stirpă foarte 
veche de boer. „Un strămoş al lui ar fi 
fost văr bun cu Ştefan cel Mare. 

In timpul unui răsboiu armata mol- 
dovenească pierde steagul. Strămoșul 
acela rupse o bucată din cămașa sa, o 
înălță pe o prăjină şi o lăsă să îluture 
drept steag; oștirea se îmbărbătă din 
nou, bătu pe dușmani şi recuceri stea- 
gul pierdut. Eroul fusese supranumit 
Petică, pentru că învinsese cu o petică. 
(Const. Graur, citat în prefaţă). Isprava 
din legendă poate fi adevăr istoric, 
pentrucă „în satul Buceşti familia Pe- 
tică e foarte numeroasă — cuprinde și 





literatură și artă 
oameni bogați — şi nimeni nu-i con- 
testă nobila origină”. Această idee des- 
pre obârșia sa, lărgia conștiința poe- 
tului şi înaintea complexităţii lumii 
moderne, pe drept cuvânt, el nu se 
cosidera om nou, ci dimpotrivă, un 
temperament solidar, un părtaş prin 
tradiția idealismului, prin contemplaţia 
lăuntrică a frumuseţii morale şi a ac- 
telor nobile și, poate, prin rafinamentul 
sângelui albastru. 

D. N. Davidescu face atent legătura 
între romantismul originii lui Petică și 
acela al inspirației simboliste, care di- 
lată dimensiunile realităţii interioare, 
lăsându-se pradă  exclamaţiilor, Jeit- 
motivelor, strigărilor de dragoste și 


admirație. Cu o educaţie parcă de cas- 
telan, poetul s'a închinat  cavalereşte 
câtorva concepte în esență muzicale : 
fecioara în alb, amurgul de mătasă, 
clarul de lună, iar melancolia era cu- 
vântul de trecere în granița poeziei : 

Melancolia adorării 

Cu mâni întinse, obosite, 

In ceasul sfânt al înserării 

La țărm de ape liniştate, 

Eu o cunosc. 

Despre melancolie are ideia cea mai 
netă cu putinţă, şi următorul poem în 
proză ne va da cea mai clară edificare 
asupra resurselor lirice ale lui Petică: 
„Zilele acestea un amic primi o scri- 
soare. Era o mică scrisoare roză şi par- 
fumată, închisă într'un plic delicat și 
fin. Ea venia dintr'un oraș depărtat de 
provincie, din oraşele în care se iubeşte 
şi se regretă, în timp ce fecioare pa- 
lide se plimbă visătoare la umbra ve- 
chilor case boereşti unde nu trăeşte 
decât amintirea. In scrisoare nu era 
decât o floare veşștejită, o lacrimă pi- 
curată în tăcere şi câteva versuri: 

Je men souviens 
Des jours anciens 
Et je pleure. 

Și câtă lume, în câteva versuri, o.la- 
crimă şi o floare. Toate visurile, toate 
dorințele şi toate suferințele trăite în 
depărtarea aceea albastră unde casele 
sunt ca un fum şi fecioarele ca nişte 
umbre. Oare ce căutau aceste rătăcite 
în Capitală? Inchipuiţi-vă o bătrână 
frumoasă şi gingașe, pudrată, din se- 
colul al XVIll-lea apărând deodată în 
mijlocul nostru şi opunând privirilor 





Romanul în două volume 


((Urmare din pag. I-a) 


de romane par a fi făcut o chestiune 
de onoare profesională din romanul î 
două volume. i 

De unde vine această ambiţie destui 
de deșartă în felul ei? Vom recunoaşte 
de sigur ca primă cauză mișcarea scrii- 
torilor, încurajată de critică, de a părăsi 
formele minore ale epicei mișcare ne- 
oprită la punctul firesc. Nu o dată a 
sărit Românul, din propriu elan, peste 
cal. 

Dar e de bănuit că romanul englez, 
atât de bine văzut azi, şi-a avut partea 
lui în lăcomia de hârtie și cerneală ce 
semnalăm. Cine astfel, dela noi, m'a ci- 
tit Contrapunct de Huxley? Celebrita- 
tea lucrării și autorului, care aci este 
luată numai simbolic, a fost fără îndo- 
iaJă agentul principal de contaminare. 
Şi dacă numim numai pe Huxley din“ 
tre romancierii englezi este pentrucă 
el, cu romanul amintit „circulă pretutin- 
deni cât toți ceilalţi iiar mai ales pen- 


trucă.al doilea volum din Contrapunct, 
aproape ca și la romancierii noştri, 
care ţin cu tot dinadinsul să-şi lărgească 
respiraţia, scade ca nivel şi niteres de 
viață faţă de întâiul. 

La noi aceasta e regula: se merge la 
romanul în două volume ca la o per- 
formanță sportivă de onoare. Altfel nu 
ne putem lămuri, cum scriitori maturi, 
care ştiu ce este densitatea literară, 
fiindcă au realizat-o altădată sau nu- 
mai au lăudat-o la alții, își subțiază 
pasta ca să poată acoperi „planuri vas- 
te“. 

In așteptarea romanului dens într'un 
singur volum, așa cum am mai avut în 
ultimii douăzeci de ani, am găsit nece- 
sar să atragem luarea aminte asupra re- 
lei deprinderi, pe cale să se înrădăci- 
neze, care nu este decât superstiția ma- 
turităţii literare: romanul — voilă! — 
în două volume. 

VLADIMIR STREINU 





„Regele Carol Il“) 


noastre aspre fragilitatea proverbială 
a porţelanurilor de Saxa. Ar fi un a- 
mestec ciudat de sentimentalism şi de 
ridicol, nu e aşa ? 

Cam aceasta a fost şi impresia pro- 
dusă de delicatle rătăcite pe care o 
mână suavă le-a trimis în Capitală în 
speranța de a trezi aci vechiul vis de 
acolo. In Capitală nu se visează. Vieaţa 
e aci prea aspră şi realitatea prea ne- 
îndestulătoare pentru a lăsa timp re- 
gretelor... Şi cel mult seara târziu, în- 
tr'un colț de berărie afumată, visătorii 
îşi lasă capul pe mâini, şi în sunetul 
râsurilor brutale și a ciocnirilor de pa- 
hare, udă cu lacrimi furişe casta scri- 
soare care pare a se mira ea însăși în 
lumina sa roză şi parfumată, de această 
favoare tardivă” (pag. 300). Dintr'un 
material sensibil destul de amorf cum 
este aceasta, țâşnește pură poezia ex- 
clamării : 


O, marile pasionate, 

O, tragicile Magdalene, - 

Femei etern. îndurerate 

Ca nişte triste cantilene! 

| (pag. 37). 

versuri foarte frumoase, pentru înce- 
putul secolului. Exclamaţia ia multiple 
aspecte la Petică, Ea se înrudeşte cu 
extazul, sau cu afirmaţia lirică din ver- 
suri de categoria : | 
Am palida tristeţe a apelor ce plâng, 
Pe jghiabul alb și rece al albelor fân- 


i Itâni, 

Sculptate 'n întuneric de meșterele 

imâini, 

Am palida tristețe a apelor ce plâng. 
(pag. 62). 


și întreaga producție fersificată a tu- 
turor volumelor, țese parcă trupul u- 
nui lung poem, ca o tristă şi nobilă li- 
tanie ! Poemul se fragmentează arbi- 
trar prin numere și rar întâlnim câte 
o bucată independenţă, ca a XV, din 
„Când viorile tăcură” 


Amurgul are astăzi luciri ca de mătasă, 
Pe care lunecară mâini albe de prințese 
Şi 'm faldurile care pe-albastre culmi 
[se lasă. 
Scântee pietre scumpe din stofe vechi 
[și-alese. 


Ci mândră de durerea-i în purpura de 
[seară 
Cetatea arde facle pe turlele 'megrite 
Pe care vechi coroane de slavă seculară 
Topeau de aur raze în zile fericite. 


Pe surele frontoane a vechilor palate 
Un vis de răsvrătire a pus o 'nţiorare 
Iar florile 'n grădină stând pale şi uitate 
Se plâng în invocarea lucirilor de soare. 


Cântări voevodale sunară *n amurgire 
Cu glas de altădată umplând singură- 
ltatea. 
Și'n notele lor grave de adâncă tânguire 
Colinele ascultară cum moare 'ncet ce- 
Itatea. 


Și turlele părură ca braţe disperate 
Intinse *n frământare spre cerul azuriu, 
Străvechea frumuseţe murea pe înse- 
E [rate, 
Și sufletul cetăţii se plânse 'mtr'un 
ltârziu. 


Ah, cântul răsvrătirii în seara somptu- 
Ioasă 

Și turlele “'nălțate spre cerul cel senin 
Când pacea cade lină din falduri de 
Imătasă 

Și limpede ca roua pe albe flori de 
[crin P 

(pag. 63). 


Păstrăm din toate astea, bravura în- 
depărtată a peticei de cămașă în vârf de 
băț, transmisă în amintire de 400 și mai 
bine de ani ; fapta nobilă dăinue în su- 
fletul unui urmaş din vremile moderne 
ca o sursă de rafinament înconjurată 
de un nimb de profundă reverie. Ște- 
fan Petică avea afinitatea cea mai na- 
turală peniru teoria generoasă a artei 
pentru artă, iar adeziunea lui la ultima 
modalitate lirică a occidentului, trebue 
înțeleasă ca singura cale de a da a ex- 
presie încăpătoare spiritului său. Prin 
Petică, simbolismul a fost la noi sincer 
și autohton. Iar considerându-l istoric 
el nu mai este reflex imitativ ci con” 
cordanţă. Din pasiunea d-lui N. Davi- 
descu de a înfățișa un autor cu o operă 
de mare valoare, reiese că d-sa își dă 
seama de tăria mișcării moderniste, la 
1900, reprezentate cinstit şi cu prestigiu 
de Ştefan Petică." Totodată înțelegem 
și preocuparea d-sale de a publica tot 
ce a rămas de pe urma unui talent au- 
tentic, susținător de curent literar și o 
omagiem ca pe o fratenitate cu poesia 
peste timp. 








27 August 1938 ———=: 





Goethe poet naţional 


Dacă în Germania actuală regimul 
naţional-socialist pare să fi sugrumat 
individualitatea, se poate spune că acest 
lucru nu este decât o părere anonimă, 
neautorizată. 

Colectivitatea este într'adevăr aceea 
care domină toate interesele, care aca- 
parează toate idealurile. Individul ră- 
mâne totuşi necesar. Căci cum ar putea 
oare colectivitatea să fie perfectă dacă 
acei ce o compun nu sunt perfecţi? A- 
tunci individul este acela care are cu- 
vântul și care trebue ajutat să se ridice 
Individul este educat prin societate, 
pentru societate. Nu poate exista un 
ideal mai frumos decât de a creşte un 
om pentru binele tuturor. 

Cine sunt premergătorii acestei idei? 
Unul dintre aceştia a fost Goethe. 

S'a spus că Goethe este un geniu uni- 
versal. Nimeni nu contestă acest lucru. 
Universalitatea lui Goethe este unanim 
recunoscută. 

Este adevărat că el aparține oricărui 
popor, căci mare este meritul poporului 
care știe să recunoască valoarea lui 
Faust, care ştie să pătrundă în opera 
lui Goethe, să se contunde cu ea şi să 
și-o însușească astfel, ca pe un bun 
personal ! 

Dar universalitatea lui Goethe por- 
nește de ia naționalismul său. Fiindcă 
înainte de a fi un geniu universal, 
Goethe este un geniu naţional. 

Goethe e natura nordică, tumultoasă 
şi rebelă exprimată în Gătz. Este spiritul 
în veşnica-i aspirație către perfecţiune, 
în căutarea neîntreruptă a adevărului, 
e spiritul neastâmpărat din Faust. Goe- 
the este Faust şi Faust este poporul 
german. Nemulțumit cu starea actuală, 
nemulțumit cu lucrurile pe care i le 
oteră știința timpului, dornic de mai 
mult, de mai înalt, de mai bine. 

Goethe este Germanul prin excelen- 
ță, şi dacă o călătorie în Italia i-a putut 
reda seninătatea olimpică, el rămâne în 
fondul său, NORDIC. Rămâne prin 
victoria sa asupra lui, individul ce se 
dedică societăţii. 

Goethe nu luptă numai pentru el; 
luptă pentru toţi şi victoriile lui sunt 
ale tuturor. Este vizionarul şi profetul 
societăţii de azi. Cei ce au deschis eri 
pe Wilhelm Meister lau citit delectân- 
du-se cu limba şi forma lui frumoasă. 
Le-au plăcut ideile, dar le-au citit zâm- 
bind şi dorind ca acest lucru să fie în- 
făptuit fără însă a avea prea multă 
speranță că lucrul se va îndeplini. 

In Wanderjahre mai mult decât în 
Lehrjahre, actuala concepție naţional- 
socialistă transpare prin haina măias- 
tră a frazei goetheene. Trăsăturile fun- 
damentale ale cărţii — care fac de alt- 
fel şi unitatea ei, cartea fiind scrisă în 
fragmente — sunt munca şi abnegația. 
Ce deviză minunată pentru clădirea 
unui neam și a unui singur suflet! 

Dar spre a face un stat nou ai nevoe 
de oameni noi. Goethe însuşi o spune. 
Şi sa convins el singur de acest lucru, 
când în slujba sa de funcționar superior 
al Statului, vedea cât de greu prinde o 
reformă sau mai bine zis cum nu prinde 
atunci când oamenii au aceleaşi deprin- 
deri și aceleaşi idei învechite, 

Oameni noi, idei noi, suflețe noi, clă- 
dite pe vechiul caracter solid şi sincer, 
tăiat dintr'o bucată, al rasei germanice. 





Vechiul caracter păgân, îmbrăcat într'o 
formă civilizată şi creştină. 

Cât de nou este sufletul lui Wilhelm 
din Wilhelm Meisters Wanderjahre şi 
cât de ideal este redat în pribegia lui 
necontenită ! 

Cât de frumos pune alături pe bogat 
și pe sărac, muncind cot la cot pentru 
binele tuturor, fără deosebire şi fără 
părtinire, după aptitudine! Cât de real 
zugrăveşte vieaţa aceasta colectivă, cu 
disciplina şi armonia nesilită care dom- 
nesc în ea! i 

Cât de ideală este societatea lui Goet- 
he și totuși cât de precis realizată în 
actualul regim! 

A vrut şi Ibsen să îndrepte societatea 
timpului său dar nu a reuşit. 

Goethe a exprimat, chiar fără să vrea 
— din instinct — în scrierile sale, viea- 
ţa de azi a poporului pe care l-a stăpâ- 
nit aproape un veac. El a fost mult mai 
aproape de sufletul poporului său, a 
fost mai puţin filozofic decât Ibsen şi 
în opera lui se oglindește nu o singu- 
ră idee ci multe și tumultoase, aşa ca 
ale întregului popor, ca ale colectivită- 
ţii din care el era o parte. 

Goethe e un poet naţional. Chiar în 
operele sale clasice, în care seninătatea 
şi liniştea olimpică de la sfârşitul vie- 
ţii se oglindesc, străbate dragostea şi 
cunoaşterea adâncă a sufletului ger- 
man. 

Să luăm spre exemplu Ifigenia în 
Taurida, operă cu caracter elenic. Su- 
biectul însuşi e luat din antichitatea 
greacă, Euripide servindu-i de model. 
In această operă neînţeleasă din cauza 
seninătăţii ei, nici chiar de contempo- 
ranii lui, Goethe aduce ceva german. 
Aduce idealul feminin german, Ifige- 
nia, atât fizic cât şi ca suflet nu este 
grecoaică ci germană. 

Idealul feminin german este adânc 
săpat în opera lui Goethe, îl vom afla 
în toate operele sale şi mai cu seamă 
în prima parte a lui Faust, unde întâl- 
nim pe Margareta. Ne putem noi oare 
închipui o Grete brună şi plină de voin- 
ță ? Desigur că nu. Margareta este o 
femee care renunţă şi prin renunțare, 
prin abnegație, ajunge la mânţuire. 

Aceea care a refăcut societatea este 
femeea. Ea a adus un suflu nou de cu-. 
răţenie, de virtute şi de dragoste pentru 
toţi şi pentru toate. Ea este aceea care 
a însuflețit opera lui Goethe și a tutu” 
ror celor cari au înţeles-o ca şi el. 

a adus mântuirea şi datorită ei actua” 
la societate s'a ridicat întreagă și sănă- 
toasă. 

Ea este aceea care a însufleţit opera 
liu Goethe şi a tuturor celor cari au 
înţeles-o ca şi el. 

Şi dacă se afirmă cu tărie, că în ope- 
Ta lui Goethe ne regăsim cu toții, nu e 
mai puţin adevărat că în opera lui 
îl găsim în primul rând pe el. Şi Goethe 
a fost întotdeauna german, chiar atunci 
când a căutat să unească, în partea doua 
din Faust, cultura modernă germană cu 
cea antică grecească, prin căsătoria lui 
Faust cu Elena, dând naştere acelui 
faimos Homuncul. Ela căutat o reîn- 
prospătare, o forță nouă pentru viaţa 
care-și continua firul, obosită şi plicti- 
sită. 


MAGDA RAI 





Firea, eterna prietenă a omului 


(Urmare din pag. 1-a) 


tic pentru glosatorii literaturii noastre 
nescrise. Ele sânt însă mai mult decât 
fericite expresii poetice, — sânt obici- 
nuinţe de viaţă folclorică : 


Vai bădiţă dor ţi-a fi 
N'am pe cine poronci. 
Făr pe lună 

Voie bună 

Și pe vânt 

Câte-un cuvânt 

Și pe stele 

Dor şi jale. 


Chiar și lucrurile neînsufieţite pot da 
vești omului. Bună oară căderea neaș- 
teptată a oglinzii din cui, poenetul mo- 
bilelor din încheieturi, troznetul scân- 
durilor, — sânt vestiri de moarte. 

Și la fel, omul le pune să dea veste. 
Intrun sat de lângă Târgovişte se pun 
la ferestrele caselor unde-s fete de mă- 
ritat atâtea farfurii cu faţa la drum, 
câte fete. Dacă una a fost peţită sau s'a 
logodit, farfuria se întoarce deandoase- 
lea (Cf. B. Slătineanu: Ceramica romă- 
nească). 

Gospodăria țărănească, portul oame- 
nilor, au o sumă de atribute de acest 
fel, cari sânt puse să vorbească ele în 
locul omului, să dea informaţii cui are 
nevoie de ele, asupra vârstei lui, a stării 
materiale şi civile. 

Dar când împrejurările vieții zale de- 


vin tragice, omu! satului nu mai aşteap- 
tă, nu mai cere, ci se roagă: 


Amin, amin, 

Cosman de anin; 

Maicii Domnului, 
descântecu Sfintei Mării. 
Sfântu busuioc 

şi sfântu trandafir 

şi sfântu fuiomfir, — 

Cum știți împupi ! 

şi înflori 

şi ştiţi raza soarelui 

și a pământului — 

Să ştiţi şi de necazul omului acestuia. 
Sfânt busuioc, 

cum eşti în sfânta biserică, 
la botez și la maslu, 

așa să fii şi să ştii 

şi greşelile noastre... 


Firea de astă dată e implorată să con- 
stitue din ce are ea mai pur, o biserică 
în care omul să se roage lui Dumnezeu. 
Descântecele mai toate sânt momente 
de disperare, punctată de licăriri de su- 
premă nădejde, — în cari omul renunță 
la orgoliul său de îndrumător, de peda- 
gog şi de interpret al firii pe lângă Di- 
vinitate, ca să o roage umilit pe ea să-i 
poarte mai pură decât el glasul rugă- 
ciunilor sale spre treptele tronului de 
sus. 

OVIDIU PAPADIMA 





j 
i 








27 August 1938 


Toată lumea știe că sunt protesor de 
anatomie, ca atare om, în primul rând, 
cumpănit în judecată, bun observator 
şi conştiincios interpret al faptului de 
experienţă, pornind la lucru fără idei 
preconcepute sau preferinţe și cu cele 
două însușiri ale sufletului, imaginaţia 





și simţirea, ținute strâns în  hăţurile 
raționamentului. Deci, mare trebue să 
Ii lost mirarea elevilor mei, văzându-mă 
după o despărțire de trei luni, cu fața 
ascunsă aproape în întregime de o bar- 
bă neagră și deasă — eu, care mă pur- 
tam ras zilnic, — cu ochelari rotunzi 
și mari, de culoarea cernelei de sepie, 
deşi eram reputat pentru văzul meu 
excelent, și cu părul căzut săibatic pâ- 
nă aproape de sprâncene. S'a vorbit de 
un accident care mă desfigurase. Și 
am lăsat să planeze această versiune, 
căci îmi era rușine de adevăr. De fapt, 
îmi fusese frică, dar o frică groaznică, 
înnebunitoare, care mă făcea ziua, 
noaptea, să mă ascund nu numai de oa- 
meni şi de umbre, dar chiar de gânduri- 
le şi de visurile mele şi mai ales de 
propria-mi figură, şi dacă n'ar fi fost 
piesele anatomice ca dovadă a celor pe- 
becute, cu aceeași cinste m'aș fi decla- 
rat singur nebun şi m'aş fi internat în- 
tr'un ospiciu. 

Asta s'a petrecut cam la un an după 
congresul anatomiștilor, de la Moscova 


* 


La acest congres mam întâlnit cu 
Ilzor larotzki Voroniuc, tlostul meu ca- 
marad și prieten din timpul războiului. 
Şi m'am trezit din nou camarad și prie- 
ten cu el ,deși un răstimp de cincispre- 
zece ani ne despărţise pe unul de celă- 
lalt. Căci războiul nu numai stabileşte 
relațiuni, dar fixează ca pe o placă fo- 
tografică, amintirile şi reține, ca în bor- 
cane cu apă vie, sentimentele care, la 
primul prilej, se sudează între ele cu 
puterea de atracţie a grefelor. Amândoi 
anatomiști, amândoi chirurgi, amândoi 
preocupați de structura .și funcțiunile 
creierului, era liresc ca intr'un timp 
turbure ca acel de atunci, când totul 
era concentrai spre un rezultat practic 
dar redus ca perspectivă științifică, lun- 
gile noastre discuţiuni, observat'unile 
făcute asupra răniților cu plăgi cranie= 
ne, și mai ales disecţiunile imediate ale 
organelor la hotarul dintre viaţă şi 
moarte, posibile numai în marile ma- 
sacre omenești ,să stabilească, în afară 
de elanul tinereţii şi voia bună atât de 
obişnuită timpurilor de râzboiu una 
din acele prietenii durabile, întemeiate 
atât pe potrivirea de temperamente cât 
și pe comunitatea de interese. 


Și totuşi, în ședința congresului re- 


zervată exclusiv teoriei sale, nu i-am 
putut fi de nici un folos, el, fără nici 
9 rușine, prezentând o concepţiune, nu 
numai cu neputinţă de demonstrat ex- 
derimenta), dar şi, prin orisinalitatea 
zi, în afară de cercul circumscris al lo- 
zicei științifice. Nici măcar ipoteză gra- 
iuită, ci, dacă vreţi, fantezie sau butadă 
Je salon şi dacă totul s'a terminat prin- 
ir'o rezervă generală și numa. oarecare 
glasuri, foarte ocolite, și-au exprimat 
nedumerirea, de bună seamă acest no- 
roc trebue să fi fost atribuit elementu- 
lui politic. Era primu: congres interna- 
țional, dela revoluție, în Rusia, și So 
vietele ținuseră să facă congresiştilor 
străini o primire strălucită, la care oas- 
peţii s'au simțit datori să răspundă cât 
mai amabil. Şi încă ceva: se svonise că 
Igor larotzki Voroniuc era medicul ofi- 
cial al Cekei. Să fi fost la București... 
Doamne, Doamne, ce scărmăneală!... 
Să susţii, în plin congres științific, că 
memoria nu e o funcţiune a creierului, 
ci a organelor de simţ, a ochiului, ure- 
chii, nasului, limbii şi pielei, este fără 
îndoială un curaj de poet sau de ne- 
bun. Și cu ce patos vorbea!... După el, 
imaginile vizuale erau reţinute în ochi 
(ca diapozitivele într'o casetă de proec- 
țiuni), cele auditive în urechi (ca me- 
lodiile într'un caet de note), cele tactile 
în piele și așa mai departe, iar creierul, 
organ motor, neavând alt rol decât să 
le schimbe cu insiantaneitate și după 
trebuință, ca jucătorul piesele de șah, în 
ritm de vârtej cosmic. Cu toată priete- 
nia mea trebue să recunosc că o atare 
ipoteză nu putea fi susținută într'un 








congres internațional. La Bucureşti, cu 
siguranţă, ipoteza lui ştiinţifică s'ar fi 
rezolvat humoristic, într'un cuplet de-al 
lui Tănase, la Cărăbuş. 


* 


Tocmai ca să-i dovedesc prietenia, am 
retuzăt onorurile unui banchet oficial, 
primindu-i invitația la masă. Igor lo” 
cuia un apartament în institutul său 
cu nume atât de ciudat: Institutul de 
anatomie polițistă. Pentru identifica- 
rea anatomică a condamnaților, pentru 
selectarea pe bază de constituţie a in- 
fractorilor simpli de eventualii recidi- 
viști, pentru sterilizarea anormalilor.... 
îmi înșiră el rosturile acestui institut 
şi informaţia lui, deşi cam nepretisă, 
constituia o explicaţie, dacă nu o jus- 
tificare, 

Ne găseam patru în severul prânzi“ 
tor, alb tot ca o sală de operaţie, iâră 
nici un ornament în afară de luciul ma- 
jolicei, cu un mobilier şi mai ciudat de 
atâta curăţenie, tot în nichel şi sticlă. 
Igor făcuse prezentările: Tatiana Ale” 
xandrovna, prietena lui, şi elevul său 
favorit, Serghie Semenoff. 

La început, bine înţeles conversațiu- 
nea tânjea. Prin aceeaşi teamă nemâ:- 
turisită, ne feream, Tatiana, Serghie și 
cu mine ,să aducem vorba de lucrarea 
ştiinţifică a amfitrionului. Dar, când se 
servi cafeaua — semn că masa era pe 
sfârșite — el nu se mai putu reţine. 

— Inţeleg rezerva ta, scumpe prie- 
ten, ca și a celor veniţi dinafară de Ru- 
sia, Aci, la noi, însă toată lumea e con- 
vinsă de adevărul teoriei mele... 

Aş fi vrut să nu iau seama la spusele 
lui, ocupat fiind să evadez din ciudata 
atmosferă sufletească ce se lăsase în 
prânzitor. Era o părere, sau un ade- 
văr? Nu băusem prea mult? Nu conţi- 
nea cafeaua vreun drog halucinant?.. 

Priveam la Tatiana. Rar mi se în- 
tâmplase să văd o femeie mai frumoasă. 
Numai blondele, când nu sunt fade sau 
greoaie ,când ochii lor aibaştii lumi- 
nează părul și totdeodată parcă îl bu- 
clează şi-l fac de mătase, ca în pastelu- 
rile englezești „când roșul buzelor ru- 
menește pielița aibă a obrajilor, iar o- 
valul feţei strânge gura și ridică puţin 
nasui, reușesc să,tie atât de [rumoase. 
Era îmbrăcată întf”o tunică albastră ca 
de vânătoare, cu guler înalt, care îi as- 
cundea gâtul, dar îi modula în schimb 
pieptul și talia. Şi clevul era un îns 
interesant, dacă nu chiar frumos. 

Farmecul lui se trăgea fără îndoială 
dela ochi, deși celelalte însușiri ale chi- 
pului erau mai arătoase: fruntea larg 
deschisă, părul negru aruncat spre cea- 
tă „nasul fin, cu aripile nărilor uşor tre- 
murătoare <a la oamenii foarte sen- 
suali. Dar în ochi îi sta toată putesea 
de atracție. Fără să fie frumoşi — mici, 
de o culoare verzue spălăcită, foarte a- 
gitați — ei nu căutau iscoditori şi cu 
neîncredere, ci dimpotrivă blajin, su- 


pus şi binevoitor, cu un surâs în colţul. 


pleoapelor. 

De unde atunci atmosfera asta stra- 
nie, râcâind parcă pielea cu ghiare de 
oței şi înnăbuşind respiraţia cu umbre 
sângerii? De unde atmosfera asta de 
om mort? Ciudat gând! Eu ca anato- 
mist nu mă tem de cadavre. Dar în cli- 
pa aceea îmi dădeam seama că omul 
mort e cu totul altceva decât cadavrul. 

— Nu ipoteză, amicul meu, continuă 
Igor vorbind de concepția sa asupra 
memoriei, ci adevăr şuinţific, căci la 
baza lui stau demonstrațiuni  experi- 
mentale. 

O mișcare involuntară a lui Serghie 
Semenoli, o bâlbâială parcă a ochilor, 
mă readuseră din gândurile mele, şi 
atunci notai cu interes ceca ce la înce- 
put considerasem ca o simplă coinci- 
denţă: toţi trei purtau ochelari. Dar ce 
aparate complicate!... cu sticle mari, 
concave. Mai mult nişte paveze de pro- 
tecţie decât instrumente optice. Şi to- 
tuşi, prin ei se dovedeau irizările pri- 
virii Tatianei şi jocul neîncetat al ochi- 
lor de copil ai ucenicului Semenoff, şi 
chiar privirea prietenului meu, Igor.... 
Aci, inima mi se opri deodată, ca şi cum 
sar fi contractat în gol pe nişte cavi- 
tăți lipsite de sânge, și apoi începu să 
se sbată neregulat, moale și fleșcăit. 
Căci privirea lui, una de întuneric, se 
sparse deodată în două zig-zaguri lu- 
minoase. ca un orizont înnourat, prin 
două trăsnete... 

— Halucinaţii vizuale, mă mustrai eu 
şi mă hotării să rămân stăpân pe sim- 
țurile mele. | 

— In laboratorul meu din subsolul 
acestei locuinţe, am toate probele. 

Ca să-mi dovedesc mie spirit critic 
şi siguranţă în judecată îl întrebai: 

— Ce probe, Igor? 

— Fotografiile imaginilor luate din 
ochii de om... 

Din nou crezui c'am trecut în plină 
fantasmagorie. Dar Tatiana se sculase 
dela masă. 

— Nu voiţi să ascultați muzică? Prie- 
tenul nostru Semenoff, e un minunat 
pianist, compozitor și executant... 

Igor râse. Ah, cum ajunsese să râdă 
omul ăsta?... Strâmb ca oamenii loviți 
de dambla, și cu multe schime, ca acei 
ce trag să moară 


UNIVERSUL LITERAR 


— Ne supunem, Tatiana, fiindcă ni- 
meni nu-ţi poate rezista ...deşi pe prie- 
tenul meu, anatomist ca și mine, mai 
mult îl interesează adevărul teoriei 
mele decâţ compoziţiile prietenului 
nostru. 

— Aşa e... făcui eu, şi deşi tot gândul 
meu era să evadez din prinsoarea lui, 
rămăsei totuși prostește locului. Tatia- 
na și cu Serghie trecuseră alături în 
salon, zi!) 

— Experiențele le-am făcut pe con- 
damnații la moarte... şi, slavă Domnu- 
lui!, am avut îndeajuns. 

Puterile îmi slăbiseră. Să fi tost un 
profan, aș fi zis că mă suge de vlagă 
ca un vampir. Răspunsurile mele erau 
niște sforţări penibile de a rezista, ca 
ale unui înghețat ce încearcă a ţine o- 
chii deschişi. 

— Înţelegi acum de ce n'am pulut 
expune nici una din experiențele mele 
întrun congres internațional, populat 
mai mult de Europeni... Voi, Europenii, 
aveţi o sensibilitate alunecoasă, n'o pu- 
teţi stăpâni de dragul unui interes știin- 
țific.... 

Acum începuse altă tortură. Muzica 
lui Semenoff, stranie, aspră şi întune- 
cată, — muzică scrisă parcă pentru 
măduva oaselor, pulpa dinţilor și sub- 
stanţa albă a encefalului. 

— Acest Serghie este, nu numai un 
mare pianist, dar şi un adevărat om de 
ştiinţă... 

De bună seamă aci era un complot. 
Maestrul cu teroarea vorbei, ucenicul 
cu cea a muzicii. 

— El m'ajută în experienţele mele... 
Are o abilitate de drac... Operaţiunea 
nu e grea, dar cere repeziciune. Inţe- 
legi bine, să  enucleezi dintr'o  sin- 
gură mișcare amândoi ochii... 

Simţeam cum mă înnec. Nu mai pu- 
team scoate o singură vorbă, sunetele 
se opreau în piept, hortăite, ca noaptea 
când ai vrea şi nu poţi rosti nimic. 

— Principiul teoretic al experimen- 
tului e următorul: omul moare cu chi- 
pul cel mai drag în memorie. Memoria 
imaginilor, după cum ţi-am spus, își 





are sediul în ochi, şi cum chipul drag 
are o realitate materială, el poate fi fo- 
tografiat chiar pe retină. Am imaginat 
un aparat fotografic de o sensibilitate 
extraordinară care, aplicat pe ochi în 
răstimpul dintre viaţă şi moarte, sur- 
prinde acest chip, făcând astfel dovada 
peremptorie a teoriei mele.... 

făcui eu. 

Viaţa îmi revenise parcă şi odată cu 
ea, și vigoarea sufletului, de oarece în 
cadrul ușii salonului apăruse Tatiana. 
Dar prietenul meu nu se turbusă de 
loc, 

— Tatiana nu e sperioasă. Ea cunoa- 
şte teoria mea.... imaginată, ca un oma- 
giu frumuseţii ei, tocmai în ziua in 
care am început s'o iubesc. De altfel nu 
există împărechere mai frumoasă ca 
aceea dintre ştiinţă și iubire... 

— Dar pentru asta trebue să ucizi... 
strigai eu desperat. 

— Să-ţi fac o demonstraţie?.. » 

— Nu, nu... 

Şi parcă strigam în gol, căci Tatiana 
dispăruse din cadru! ușii şi, odată cu ea, 
şi sprijinul meu. 

— Linişteşte-te... 
niciun condamnat. 

Și adresându-se ucenicului: 

— Serghie, Serghie.... o demonstraţie 
pe manechin... 

Ucenicul întrerupse cântecul şi plecă. 
El se ridică și mă ridicai după dânsul. 
Mă mai liniştisem, căci experiența era 
pe manechin, Puteam gândi, puteam 
judeca. Scoborând pe scări în spirală, 
trecând prin coridoare, toate în fier şi 
majolică „nu luam seama la construcţia 
clădirii, mereu cu gândul la cele aflate 
şi la cele ce voiu vedea. 

— Ai putut într'adevăr fotografia chi- 
puri omenești, pe ochii enucleaţi? 

— Am dulapuri pline. 

— Şi ce văd oamenii în clipa morţii? 

— ţi repet... chipul cel mai drag. 
Ofițerii au murit cu chipul împăratului 
Niculae... călugării, cu cel al lui Isus 
Hristos... mamele, cu al copiilor... şi 
soțiile, cu al amanţilor. 

Aci râse din nou şi din nou am cu- 
noscut fulgerele de pe eșarifa privirii 
şi schimele de muribund ale feţei. Şi 


n'am la îndemână 








MANECHINUL LUI 


atunci îmi amintii că cea mai impor= 
tantă operație, cea a sacrificării victi- 
melor, îmi scăpase. Dar el îmi luă îna- 
inte: 

— Moartea, în această experienţă, e 
cât se poate de blajină. Știi că sunt u- 
manitar. Li se promite graţierea şi 


condamnații vin cu mari nădejdi, după 


cum vei vedea.... 

Deschise o ușă şi ne găsirăm într'o 
încăpere, parcă un amfiteatru, în care 
ochii mei se acomodau anevoie. Pe ur- 
mă, în faţa mea, de cealaltă parte a am- 
fiteatrului ,se deschise o ușă, prin căre 
apăru un om slăbănog, îmbrăcat soldă- 
țește, dar fără tunică pe el şi fără șapcă 
în cap, ducând în mână o jalbă. 

— E manechinul... îmi şopti Igor. 

Acum ochii mei se obișnuiseră cu în- 
tunericul. Manechinul înainta șovăelnic, 
adus din grumaz, mai mai să se împle- 
ticească, trecând printre două bare de 
metal. Și deodată un țipăt groaznic, un 
țipăt mai omenesc decât al femeii în fa- 
cere, un țipăt care parcă despica în 
două globul pământesc, se auzi şi mane- 
chinul se prăbuși pe spate horcăind 
îngrozitor. Apoi imediat, din întuneric, 
nu ştiu de unde, Serghie Semenotf se 
repezi la ochii lui. Auzii încă un stri- 
găt, de data asta înfundat, şi puţin după 
aceea ucenicul se prezentă în faţa noa- 


“stră, ducând pe o tavă doi ochi însân- 


geraţi, prinşi într'un suport deasupra 
căruia se afla un mic aparat fotografic 
— Imi închipui că ai înţeles tot, făcu 
Igor conducându-mă afară. Ai văzut cât 
e de bine calculată operaţia. Când ma: 
nechinul sau condamnatul a ajuns la 
capătul coridorului, el apasă pe o trapă 
care pune în mișcare un ciocan curb, 
astfel orânduit să-l lovească drept în 
frunte. Insist, lovitura e perfect doza- 
tă... răpune, dar nu omoară..... dă răga- 
zul necesar să-i scoatem ochii... Pe urmă 
secţiunea carotidelor completează... 
Dar eu nu mai auzeam nimic. Toată 
virtutea mea de fost ofițer pe front, de 
anatomist, de chirurg și savant ateu, 
dispăruse. Mă urmărea ţipătul groaznic 
al manechinului, țipăt mai omenesc ca 
al femeii în facere, un țipăt care părea 
că despică în două globul pământului. 


II 


Odată întors acasă departe de ţara izo- 
lată de restul Europei şi trecută în mi- 
ster și legendă, scăpat de misticicmul 
rus, care îți pătrunde toţi porii sutietu- 
lui ca un abur narcotic, și revenind la 
ocupaţiunile mele mărunte dar metodice 
și precise, câteodată, gândind la cele în- 
tâmplate atunci la congresul dela Mos- 
cova, îmi venea să surâd de propria-mi 
naivitate. Nici halucinație la mine, nici 
cercetare ştiinţifică la Igor Voroniuc. A- 
devărul era cu mult mai simplu. Bietul 
meu prieten era nebun — îl păștea do- 
rul genialităţii — şi cei doi tovarăşi cre- 
dincioși, amanta și elevul, îi întrețineau, 
cu cine ştie ce sacrificii şi folosind toate 
împrejurările prilejuite de revoluție, a- 
ceastă credinţă. Pe urmă, întâmplarea 
s'a scufundat complet în adâncul sufle- 
tului, lăsând, ca de obiceiu, în amintire 
doar o dâră subțire ca un firicel de le- 
gătură cu toată literatura fantastico-hu- 
moristică, depozitată lăuntric, din atâ- 
tea lecturi. 

Când, într'o zi.... 

Uşa laboratorului în care lucram se 
deschise bruse și, fără nici un anunţ 
prealabil, o doamnă apăru înaintea-mi. 
Imediat o recunoscui, era Tatiana... 
deși, din cauza soarelui atât de viu de 
afară, purta încă o pereche de ochelari 
negri peste cei obișnuiți ai ei. Ii alergai 
întru întâmpinare. 

— Scapă-mă, te rog.... Scapă-mă.., fă- 
cu ea. Am înţeles numai decât hotări- 
rea luată. Biata femeie voia să scape 
de capriciile unui nebun. 

— ţi fac un mare neajuns, adăugă 
ea, amestecându-te în această tenebroa- 
să întâmplare... căci acum, pe urma 
mea, în toate orașele universitare din 
Europa, sunt îndreptaţi sute de agenţi 
secreţi.... 

Incepui, împotriva vrerii mele. să 
prind realitatea. 

— Cum, Tatiana, tot ce am văzut a. 
colo a fost adevărat? 

— Da, da.... adevărat.... 

Și atunci mi-am adus aminte de ţi- 
pătul manechinului și, oricât aș fi vrut, 
prin orice mijloc aș fi încercat, era cu 
neputinţă să-l şterg din sufletul meu. 

— Am ales acest oraș universitar, pe 
de o parte ca să-i îngreuiez urmărir=a 
— el mă crede la Paris în cercul rafu” 
giaţilor de acolo — iar pe de altă parte, 
fiindcă am încredere în dumneata... 

Nimic nu stimulează mai mult avân- 
tul şi puterea unui bărbat ca sprijinul 


cerut de o femeie frumoasă, întrun 
greu impas al vieţii. 
— Îţi mulţumesc, Tatiana,  penirni 


încrederea arătată. Vei locui aici fără 
nicio grije, fără nicio primejdie... bene- 
ficiind de ospitalitatea acestei țări şi de 
ocrotirea mea directă... 


E 
Pe Tatiana Alexandrovna am numit-o 
asistentă la institutul meu. (Și nu voiu 


regreta niciodată că am învins proastele 
prejudecăți, firești când e vorba de o 


Il GOR 


Nuvelă fantastică, de VICTOR. PAPILIAN 


femeie frumoasă, dar la incredere nu se 
poate răspunde decât tot prin încrede- 
re). Şi întradevăr, rar mi Sa întâmplat 
să dau de un suflet atât de ales. Am cu- 
noscut — în polida tuturor psihologilor, 
romancierilor și psihanaliștilor — ade- 
vărata prictenie, nici flirt, nici „amiti€ 
amoureuse“, care se poate stabili între 
un bărbat și o femeie frumoasă, despăr- 
țiţi de-a-pururi prin prăpastia nenoro- 
cirii „peste care doar spiritul poate dura 
punte. Am cunoscut de asemeni o per- 
fecționare a sufletului meu, descope: 
rind în el însuşiri de care nu mă cre- 
deam capabil, și am cunoscut, parcă tot 
subit imperiul ei, o voie bună la întreg 
personalul meu științific, o puritate de 
intenţii neobișnuită la tineri şi o activi- 
tate ca niciodată de spornică. 

Dar într'o noapte, întorcându-mă dela 
operă, pe o vreme întunecală cao 
basma neagră, la grilajul unui colţ de 
stradă, am văzut dintr'odată sclipind în 
besnă două dungi în zig-zag, ca două 
fulgere pe un orizont întunecat, și apoi 
o umbră convulsiv tremurată, ca râsul 
strâmb al unui paralitic. Tatiana îm: 
şopti: 

— E el... 

Atunci eu mă repezii, dar acolo ni 
mic decât grilajul rece. 

— A fost o părere, Tatiana... 

Şi ca s'o liniştesc: 

— Probabil vreo insectă luminoasă. 
sau capriciul unei raze, furişate de subi 
perdeaua norilor... 

Pornirăm mai departe spre locuinţe 
ei. Deși hotărisem în mai multe rânduri 
să nu vorbim niciodată de el, în nvap” 
tea asta, parcă mai mult dintr'o trebu: 
ință a sutletului meu, nu mă putui re. 
ține: 

— Din ce cauză te-ar urmări? 

— Din iubire... şi poate, mai muli 
din gelozie... 

— E atât de gelos? 

— Groasnic.... Nu ştii că a imaginat 
teoria în clipa în care a începul să in: 


Amintirea mi sc împrăştie ca pratui 
de sticlă pisată, până în fiecare por a! 
pieiei. 

— Nu ştiu cât ce de adevărată teorie 
aceasta, dar sunt sigur că dacă altcineva 
ar. fotografia ochii lui, nu chipul persou- 
nei iubite sar putea scoate din ei, ci 
două zig-zaguri luminoase pe o eşarii 
de întuneric, schimele de damblagiu ale 
celor răpuși de ciocanul curb şi poate... 
strigătul manechinuiui, mai omenesc di: 
cât al femeii în facere... 


* 


Fie că a avut temeiu, fie că a lost 
doar simplă închipuire, din faptul de 
spaimă nu mi-a mai rămas după câtăva 
vreme în minte nici măcar o umbră. Il 
uitasem cu adevărat, sau îl trecusem 
pe linia moartă a conștiinței? Nu știu 
ce să mai cred. Fiindcă, bun observatur 
la lucrul meu — pot număra fără greş 
fibrele disociate dintr'un muşchiu, sau 
să notez cu precisiune convulsiunile u- 
nui şobolan otrăvit — sunt cu totul in- 
capabil să prind sbuciumul din sufletul 
unei femei, sau măcar să văd dacă nu 
o mistue vreo sufeșință fizică. Azi îmi 
amintesc că Tatiana slăbise, că mergea 
şovăind, mai mai să cadă, cu capul a- 
dus din grumaz. Ca manechinul lui 
Dar atunci nu vedeam nimic, 
fiind ocupat cu o experienţă temerară. 

In ziua când, după numeroase dibu- 
iri şi încercări, dădusem ca sigur rezul- 
tatul, tot personalul era strâns în labo- 
ratorul meu, Tot personalul, afară de 
Tatiana. I-am observat lipsa numaide- 
cât, căci în laborator, ca şi în teatru, 
există un cabotinaj al protagonistului; 
în laborator, ca şi pe scenă, sunt efecte.. 
și, de când lumea, efectele vor să fie 
valorificate prin asistenţă, emoții și co- 
mentarii elogioase. Și Tatiana era sin- 
gura din personal, care nu-şi părăsise 
sala ei de lucru, deşi experienţa o intc- 
resa poate în primul vând. Incercam 
să transpun ochi de şobolan la câine. 





Dacă reuşeam, întreaga concepție a lui 
Igor se făcea praf. Căci raţionamentul 
meu, perfect logic, suna astfel: fiecare 
animal vede lumea în chip deosebit. 
Dacă imaginile sunt reţinute în ochi, 
cum crede Igor, şi creierul nu are alt 





(Urmare în pag. 7-a). 











UNIVERSUL LITERAR 














27 August 1938 





CE ESTE POESIA? 


Principiul adaptării la un moment dat 
al unei forme noui de artă, d. E. Lovi- 
nescu l-a numit sineronism. 

Teoria sincronismului implică un ele- 
ment de progres ce consta, — mai puţin 
prin sfidare a cetitorului, cât, prin ză- 
vorirea poetului în turnul lui de fildeș, 
acoperit în metatore şi imagini rare, — 
in hermetismul expresiei, elemente care 
au neliniștit pe mulţi cetitori, transfor- 
mându-“i apoi într'o ceată de detăimă- 


tori, Ei au strigat repede: imitație după - 


francezi, lipsă de valoare, pastișe! 

Voit sau nevoit, se uita că niciun ar- 
tist nu s'a născut vreodată din neant, 
că originalitatea artistică constă mult 
mai puţin din subiectul tratat cât din: 
timbrul sufletesc, temperatura ritmică, 
savoarea vocabularului, etc. E mai greu 
în orice caz de imitat o literatură strei- 
nă, decât de imitat și pastişat propriul 
tău trecut, propriul tău cântec, când 
ştiut este că oricare ar fi genialul ar- 
list, el tot are un părinte spiritual. 

In toate cazurile credem că acestui 
curent liric românesc îi va reveni în 
istorie marele merit al disocierii eti- 
cului de etnic și estetic, ridicarea poe- 
ziei la expresii subtile de artă personală 
şi generic umană. Numai punându-se 
accentul pe personalitatea poetului se 
putea pune accentul pe esența poeziei. 
Dealtfel asemănarea modernismului no- 
stru cu simbolismul francez nu poate 
rămâne decât ca o răutăcioasă glumă, 
fiindcă în acest caz acelaş blam anu- 
latoriu s'ar putea aduce simbolismului: 
belgian, italian, ceho-slovac, etc. Nici 
un critic din ţările mai sus pomenite 
nu s'a gândit la această confuzie, fiindcă 
acolo nu sa putut, ca la noi, face con- 
fuzia între tehnică, simţire și ritm pro- 
7odic. 

Originalitatea sufletului  autonton 
scriam undeva, tocmai fiindcă există, nu 
poate rămâne în veșnicie prizonieră ctii- 
limutui sau oului încondeiat. Iată : „In- 
flexiunea vocii noastre românești va 
rămâne dunăreană și carpatină, aşa du- 
pă cum vor rămâne privirile, coloarea 
pielei, ritmul mersului, nostalgia do- 
rului nostru. 

Rima, cezura, sonetul şi troheul, ron” 
delul și clegia, zac dela inceputul veacu- 
rilor în hrisoave ; rezonanţa stanţei însă 
rămâne unică poetului. : 

Dacă romantismul lui Emine:cu, era 
uceluș romantism ca al lui Victor Hugo 
sau al lui Goethe, aceasta n'a putut face 
niciodată ca poeziile lui Eminescu să [ie 
pastișa romantismului german sau fran- 
CZ. 

Privdorul românesc — cun remarcă 
însuş d. prof. N. Iorga are o sumă de in- 
fluenţe orientale şi gotice, totuş acest 
privdor rămâne românesc, 

Dacă pentru lirica noastrâ extremi- 
stă nu se poate pleda în acelaş fel, e 
fiindcă acolo nu e vorba de o influență 
streină, și chiar influență de ar îi. ea 
nu merită vreo analiză“, 


POEZIE ŞI MODĂ 


Evident poezia nu e nici ea scutită de 
modă, fenomen eminamente colectiv. 
Evident că nici aci nu lipsesc iniţiatori 
înzestrați de un oarecare prestisiu și o 
ceată de inși imitatori ce işi pun toată 
ambiția și toată mulțumirea lor de a 
nu se vedea izolaţi, ci conduşi aa un 
staroste, Instituţia modei răspunde cum 
nu se poate mai bine instinctului de 
gregaritate al omului, Când moda e 
imperioasă, cei ce se abat dela ea sunt 
ironizaţi, ridiculizaţi. Sunt mode iite- 
tare, educative, sociale, politice chiar. 
Ceea ce caracterizează moda e scurta ei 
viaţă colectivă. Multe talente, artistice, 
la început mai cu seamă, nu scapă cu 
una cu două din mrejele modei, sau al” 
teori sunt învinuite pe nedrept de sno- 
bism. 

M-me de Sevigne nu spunea despre 
Racine că va trece tot aşa de repede ca 
moda cafelei la recepții ? 

Totuş moda nu trebue privită cu ochi 
prea dușmănoși sau ironici, ea răspun- 


În... 


Cântec neimplinit 


Puternicele vise 

Sunt astăzi lără nume , 
Atâteg frunţi stelare 

Zac falnic sub pământ 

Cel ce-a învins e palid, 

Mâna'n neant pluieșie. 

Turle umile joacă 

In spaţiul dintre noi. 








Viata răstignită 

Mai pilpîie în zare, 
Luminile 'nțelepte 

S'au stins pe firmament 
Dar fraged e pământul 
Si-odihnitoare moartea. 
Crengile-i de răcoare 
Și astăzi sau mişcat. 


De-ar fi în vasta noapte 
Să 'ntunecăm minunea 
Ce-o îngrijiam cucernici 
Sub soarele de sus, 
Trudite ciipe încă 
Şi-ar regăs: pământul 
Şi pe întinderi moarte 
Am fi biruitori. 
TULIAN VESPER 


zând nevoii omeneşti de schimbare, de 
creaţie. 

Puterea modei e mai mare decât a 
dictatorilor și nu trebuie uitată anec- 
dota acelui împărat roman ce cucerise 
toată lumea dar care nu putea să facă 
să se adaoge o literă în plus alfabe- 
tului. 

Credem că modernismul în poesie 
răspunde mai puţin unei utile nevoi 
de pură modă, cât răspunde mai mult 
nevoii de a descoperi o mai adâncă sin- 
ţire lirică. 

Evident că nu orice poezie modernistă 
prin simpla bizară prezentare a factu- 
rei, e prin aceasta numai și o poezie au- 
tentică , întocmai cum nu orice mănuşe 
ce poartă nasturele Nappa, provine din 
originala fabrică. 





(URMARE DIN N-RUL TRECUT) 


Fiindcă e vorba de poezie și modă, 
trebuie subliniat că anumite stări su- 
fletești sociale dela un moment dat, au 
o influență covârșitoare asupra creaţiei 
artistului la un moment dat, până ia 
completa lui nesocoţire, o:icare i-ar Li 
tulentui, 

Se face așa, bunăoară azi mult caz 
de naționalism în artă, uitându-se că 
fruntariile politice nu sunt tot una cu 
eple artistice. 

Naționalismul se opune cu tenacitate 
difuzării operei de artă pe pământ 
strein. Clasicii francezi sunt foarte pu- 
țin, tocmai pentru aceasta gustați în 
străinătate. Deseori moravurile, men- 
talitatea prea națională rămâne com- 
plet nepricepută altor naţiun.. Japone- 
zii de mult au oprit să se reprezinte pe 





Problema Grigorescu 


(Urmare din pag. I-a) 


In Transilvania, în primul rând 
influența latină este cea mai sim- 
țită. Nu se pot nesocoti totuş influ- 
ențele germane, slave, maghiare, 
etc. Moldova și-a desăvârşit evolu- 
ţia artistică în urma înrâuririlor po- 
lonc și ruse. Influenţa bizantină s'a 
exercitat în mare parte sub infiu- 
enţa rusească. Și astfel analizând 
fiecare provincie, găsim o variaţie 
destul de mare a concepţiilor spiri- 


> moOoaH A 


OUA DORNA 


— 
— 


tuale ceea ce ne face să nu ne putem 
angaja prea uşor la stabilirea unui 
specific românesc în artă, de origină 
bizantină. 

Observăm însă substratul latin 
la toate regiunile. Deci numai cău- 
tând în această direcţie, se poate 
găsi înfăptuirea unei arte româ- 
neşti. Nu în ortodoxism cere după 
cum ne-a arătat d. N. Crainic, este 
un concept creștin de semnilicaţie 
mistică şi de valoare universală. Al 
românilor, numai ca fiind cuprinși în 
grupul credincioşilor și nu speuitic 
lor. 

Arta românească este un complex 
de limpezime latină, de sentimenta- 
lism slav și de profunzime nordică. 

Fuziunea acestor 3 influențe diver- 
gente, nu cred să se fi făcut încă 
Dar tinzând către ea, arta româ- 
nească își poate găsi întăptuirea 
perfectă și în nici un caz spre orto- 
doxism. care din punct de vedere al 
artei plastice corespunde uneia din 
epocile de desvoltare ale artei bi- 
zantine, încetățenită în principatele 
româneşti, în anumite momente de 
înflorire artistică. 

Arta plastică românească nu este 
deci o artă specific ortodoxă. Maes- 
trul Grigorescu dacă sar fi inspirat 
numai din ea, ar fi apucat calea gre- 
şită a unei concepţii introduse arti- 
ficial. Spiritul românesc este un 
spirit mai fin, mai eclectic, sensibil 
la influențele superioare ale cultu- 
rii apusene. Ei nu poate fi închis 
numai în cadrele rigide ale ortodo- 
xismului. 

Curentele noastre artistice de că- 
petenie şi-au găsit isvorul lor de 
inspirație în apus, vădind prin a- 
ceasta o trainică comunitate în uni- 
versalitatea artei, care respectând 
caracteristicile unui popor nu Lă- 
mâne mai puţin de o esenţă superi- 
oară şi universală. 

Evoluţia noastră liierară a înce- 
put sub imboldurile străine. Şi cred 
că nu putem nega valoarea româ- 
nească a artei lui Alecsandri, Bolin- 


tineanu, romantismul francez în 
fond, sau a lui Eminescu, cel ger- 
man. 


îvoluţia noastră plastică, sa în- 
cadrat în aceleași tendinţe. A urmat 
exemplele Apusului. Luchian, A- 
man, în trecut; Pătraşcu, Ștefan Po- 
pescu,  Steriade, azi, şi alte multe 
exemple. Este o realitate pe care nu 
o putem nega și care caracterizează 
pictura noastră. 

Se poate zice: e rău. 

Totuşi nu e rău. Cum 


am spus 








mai sus este o dovadă vădită a pu- 
terii unui curent artistic. Din Apus 


ne-a venit un exemplu măreț de 
perfecţiune. Era logic, ca noi să-l 
urmăm. 

Nu ar fi fost admisibil ca ţara 


noastră să dispreţuiască un curent 
de valoare universală, pentru a se 
reîntoarce la un gen mort de mult şi 
a-l reînvia. Această  reînviere se 
putea înfăptui numai în lipsa unui 


altfei de curent; dar în nici un caz 
când, puternic şi viguros, impulsul 
periecţiunii artistice se face simţit. 
Drumul lui Grigorescu pe această 
bază a pornit, sa cufundat în per- 
fecţiunea artistică venită din alară 
cum orice pictor ar îi făcut. 

Oare pentru că renaşterea fran” 
ceză urmează celei italiene, se poate 
nega caracterul ei național? E ri- 
dico) să atirmăm aceasta. 

Dar în cazul lui Grigorescu, afară 
de tendinţa materială de a urma un 
gen de pictură perfectă, fiind totuşi 
român, mai găsim şi altceva. Găsim 
că genul urmat de el este latin. 

Ce este mai latin decât inspiraţia 
dela Barbizon, școala franceză, în- 
trupând luminile naturii, căutând 
în culoare şi umbră înţelesul unei 
lumi, 

Grigorescu, prin tendinţa lui de a 
proecta lumina în totul, este în pri- 


mul rând românesc, fiindcă lumina 

e latină şi noi suntem latini. 
Redând structura aceasta  speci- 

fică ţării noastre, a devenit româ- 


Nesc, 

Din teritoriile României ce au fost 
despărțite sute şi sute de ani, răsar 
concepţii spirituale diferite. Printre 
aceste concepţii putem afla un orto- 
doxism pronunțat, Insă totalitatea 
sfiritului nostru de origină latină 
trăit în aerul limpede al munților sau 
în nesfârșirea stepelor pe unde înce- 
țaşerile nordului nu se avântă, nici 
credința încordată a Orientului mistic 
şi transcendent, este de o curăţenie 
şi de o amploare specifică. El strălu- 
ceşte şi se irizează în soare. 

Grigorescu aceasta a prins în pe- 
nelul lui. 

A introdus o artă tranceză? Nu 
găsesc. Pentru a introduce o artă 
franceză trebuia să existe o artă ro- 
mânească. Dar ea nu exista. Şi Gri- 
gorescu, neavând prin urmare unde 
să învețe meșteșugul, sa dus în ca- 
pitala artelor. Acolo a învăţat. Ce? 
Să-și întrebuinţeze talentul, în mo- 
dul cel mai perfecti. Numai atât. 
Cum ? intr'o manieră care, din feri- 
cire, era foarte naturală poporului 
nostru, din considerentele amintite 
mai sus. 

Inapoi în ţară, după aceasta, a 
perfecționat genul început şi a deve- 
nit românesc, pentru că şi spiritul 
nostru ca şi cel francez este latin şi 
pentru că Grigorescu a priceput că 
latinul din noi e lumină. 

i.umină îi este opera, lumină ro- 
mânească, 

VICTOR POPESCU 





scenele lor pe divinul Moliere, conside- 
rându-l ca imoral. 

Tradiţia ancorată prea mult în artă, 
o face ininteligibilă conştiinţei univer- 
sale. Contrarul iar este adevărat, al ar- 
tiştilor neînțeleși la ei in ţară, dar ve- 
neraţi în străinătate. 

Un Goethe nu era numit de germani 
„regele poeţilur francezi ?'*. 

Un Beranger tradus de Chamisso a 
fost mult mai mult gustat în Germa- 
nia decât în Franţa. Un Gobineau și un 
Claudel foarte apreciați în Reich şi riult 
mai puţin în țara lor. Un Po€ neințeles 
la el în America a făcut școală poetică 
în Franţa şi a fost unul din mentorii lui 
Baudelaire. 

Curentele acestea mai noi poeti:e au 
fost acuzate la noi de cosmopolitism. De 
fapt de acelaşi cosmopolitism ar fi putut 
fi acuzaţi și încă mult mai rmult: un 
Maeterlinck, un Rodenbach, un  Ver- 
haeren, poeţi belgieni de scris trancez. 
Cine s'a gândit la aceasta și cine mai 
ales n'a văzut pertinenta lor deosebire 
de ritm sufletesc, de ispraţie, de ac” 
cent flamand ? 

Literatura germană nu poate fi îng!o- 
bată în literatura germană, după cum 
nu se poate spune de literatura belgiană 
că e franceză. 

De Anna de Noailles, cine abordân- 
du-i originala poezie, cu vede că, cu tot 

dorul ei de a se topi în literatura fran- 
ceză, ritmul şi nostalgia poeziei ei o 
arată venind depe alte depărtate tărâ- 
muri ? 

Literaturile, credinţele, muzica, de tot 
timpul, n'au făcut decât să treacă hota- 
rele și să fecundeze arta în ţările ce 
Je-au deschis braţele. Romanii învingă- 
tori. nu adoptă ca limbă cultă limba e- 
lenilor rafinaţi în care îşi scriu chiar o- 
cere literare? Un Marcu Aureliu, un 
iulian, scriu operele lor în grecește. 
Svastica hitleristă o credeți de orig nă 
germanică ? De fel, ea vine din lundul 
preistoriei, la fel şi cu acvilele ieu!o- 
nice. 

In jurul anului 1890, un Ibsen, un 
Bjărnson, un Dostoiewschi au fecundat 
adânc toate literaturile din această vre 
me ce nu s'au gândit să acuze pe autorii 
lor de cosmopolitism. 

Toate aceste învinuiri de cosmapoii- 
tam nu sunt și la noi decât acuzaţii de 
modă ce vor trece odată cu înfrigurările 
de ordin naţional prin care trecem. 

Nu Berlioz spunea că naționali-mul 
în muzică e un non”sens ? dece nu i-am 
fura vorbele pentru poezie, ce ca oricare 
artă are şi un mare aport umanitar. 

Cât de mult n'a datorit muzica tran- 
ceză unui Cezar Franck ? 

De un Bach, de un Mozart, de un 
Beethoven, de un Schumann, nu se poa- 
te spune că sunt ai noştri ai tuturor, ai 
umanităţii ? 


POEZIE ŞI MISTER 
CE E POEZIA ? 


O altă acuzaţie adusă poeziei, nu nu- 
mai de azi şi nu numai poeziei noastre 
e şi hermetismul ei. 

Dela un timp ea nu mai e un suspii, 
un chiot ușuratec, o glumă de trecut 
vremea, ci un stufiş de cuvinte, un a- 
mestec de vorbe în care nu mai poți gă- 
şi nici o plăcere. Lipsa de auditori şi de 
cetitori trebuia să-şi găseasci explicația 
numai în acest fel ciudat de expresivism 
liric. Și cum e mult mai greu să faci un 
efort cât de mic mintal, spre a 'lescifra 
frumuseți îngropate, foarte mulţi ceti- 
tori, mai ales la noi, i-au întors spatele. 
Nu toată lumea, e drept, fiindcă alţii au 
rostit plini de o rafinată mulţumire; 
„lată în fine adevărata poezie !“. 

Dacă poeţii, nu numai la noi dar din 
toate ţările civilizate, s'au închistat în 
această cochilie a hermetismului e 
Fiindcă cu toţii au descopeni că poezia 
nu e numai rimă, dare în vileag pen- 
tru primul venit a tot ce ai în suflat mai 
intim și mai delicat, Lacrimile servite 
pe tavă ca strugurii şi hohotele de râz 
ca gogoșile, mergeau mai degrabă în rit- 
mul poeziei. Esenţele rare pentru ama- 
torii doritori să le guste nu se extray 
decât din alambicuri complicate. Nenv- 





rc... 


de MIHAI MOSANDREI 


rocirea ar îi dară când nam avea ce 
pune în alambic, și se mai întâmplă... 

Intr'un sens poţi îi poet fără ca niciv- 
dată să fi scris vreun vers, dar dacă 2i 
ghicit poezia în ritmul sincer al drago- 
stei, în izbucnirea dimineţii, în căderea 
serii, în călătoriile în ţări ne:unoscuie 
sau în lumea țărilor amintirii... şi ată- 
tea și atâtea pretexte de poezie. Poezia 
e sub formă de creștere sufletească, sau 
mai precis, de mişcare sufletească, de 
idei, 

Orice poezie implică mister şi dispare 
odată cu el. Acest mister nu e oare cu 
atât mai fidel redat cu cât este expri: 
mat așa cum a fost simţit? 

Sau orice mister nu poate fi prin de- 
tiniție decât: ambiguu, voalat, sublim. 

Acest tel simbolic de a scrie, acest fel 
bogat de a se exprima, e de altfel nu 
modern, ci dimpotrivă vechi ca şi lu 
mea. 

Pithiile ar fi un exemplu luat la pri- 
ma aruncătură de mână, 

Poezia hermetică ajunge însă la o ms 
re splendoare abia în a 2-a jumătate a 
sec, al 16-lea, cu ilustrul poet spanioi: 
Don Luis de Gongora y Argote. Strofele 
lui de o strălucire şi intuiție poetică aaq- 
mirabilă au făcut epocă. 

Dacă acest fel poetic de a scrie sim- 
țirile tale a persistat din acele vechi 
limpuri, perindându-se rând pe rând 
cu poeţi iluştri: în Italia, Franţa, An- 
glia, Germania, America găsind peste 
tot admiratori entuziaști şi sinceri, e 
credem o strălucită dovadă a valabili- 
Lăţii lui. 

Un Merini în Italia, un John Lilly 
în Anglia, un Honore d'Urfe în Franța 
nu pot fi decât o chezășie, — rămânând 
numai la poeţii cei mai vechi — că her 
metismul în prozodie, nu poate fi un 
pur capriciu sau un snobism. 

Ion Barbu a dus la o înaltă desăvâr- 
şire acest gen nou al poeziei româneşti. 
E formula așa zisă cultistă și care nu e 
una, având atâtea nuanţe câţi poeți 
sunt, Fiindcă dacă sentimentul poetic 
e unul. expresiunea lui poate fi înmul- 
țită la infinit cu talentele originale dela 
un moment dat. 

Nicăieri pseduo-poeţii nu s'au putut 
însă mai mult strecura fără prea multe 
posibilități de verificare, ca în această 
pădure spinoasă a hermetismului. Paşga- 
portul nu putea fi controlat decât de 
omul cu multă cultură şi multă intuiţie 
asupra poeziei. Dar aceasta nu Însem- 
na să analizezi didactic, Abatele Bre- 
mond a avut chiar curajul să afirme că 
pentru a ceti poetic un poem, nu c nici 
măcar nevoie să-i pricepi înţelesul. Ine- 
fabilul poetic, acel polen, acel solz pe 
aripă de flutur viu, există tocmai în 
tremurul acestei expresii ambigue. Ori 
din care şcoala poetică şi a oricărui 
poet ar fi, poezia, ea nu e mai cu sea- 
mă sens logic, şi un vers poate fi deo 
mare poezie fără să exprime nimic ra- 
țional. 

Claritatea e una din primele condiţii 
ale prozei, și dintre cele din urmă aie 
poeziei, 

Niculae ado-mi papucii! observă un 
estet, e extraordinar de limpede, şi tot 
atât de puţin poetic. 

Tâlmăcirile poeziei sunt de viziuni și 
nu de idei, iată și unul din motivele 
clar-obscurului ei. Dar să nu coniun- 
dăm, obscuritatea nu înseamnă haos. 
Obscuritatea nu e decât o conciziune 
şi o mărire a preciziunii exprimării, 

Bergson a spus în mod general că 
marele artist e tocmai acela ce încearcă 
să exprime ceea ce nu poate explica. 

Nu e poate cea mai bună lămurire 
asupra poeziei? 

Dar văd că după atâtea disocieri tot 
n'am ajuns să dau o definiţie a pouziei, 
deși puteam s'o fac dela primele rân- 
duri. N'am făcut-o fiindcă cred alături 
ce Han Ryner: 

„Nul n'a dâfini la po&sie sans la re- 
trecir et sans exiler hors de ses limites 
un grande nombre de potes. Les deii- 
niseurs il y a un si€cle, condamnaieni 
les uns Shakespeare les autres Racine“, 

Am vrut să-i explic aci pe toţi aceia 
ce au înţeles și au redat poezia. 





PUSTNIGUL 


In pădurea galbenă unde cântă frunzele 


Pasul căprioarelor a svântat potecile 
In pădurea galbenă se fărâmă crengile 
Șin bordeiul somnului zac sălbăticiunile. 


Păsările cerului îşi împart seminţele 

In pădurea galbenă din tăcerea muntelui 
Unde ard tristețile mari ca lumânările, 
Unde cad aripile, ca neizbândirile. 


Pustnicul tăcerilor în altarul stâncilor 
Cântă rugăciunile ca o spovedanie 

In pădurea galbenă, vântului şi prundului 
Şi nemărginirilor li se roagă pusinicul : 


„Sâmbur sfânt al Totului, încoiţit, ca lacrima, 
Pe răzorul inimii, cu mireasma visului! 
Iartă suferinţele și căderea lumilor, 

Când săgeata clipelor ne rănește sufletul ! 


Să ne fii durerilor blând ca veşniciile 
Să ne-arăţi cărările, să desfunzi hățişurile, 
Să păşim cu sufletu'n luminişșul cerului, 


Sâmbur sfânt al Totului, sâmbur sfânt al Totului ! 


STEFAN STANESCU 





27 Au gust 1938 





UNIVERSUL LITERAR 


_SOFONISBA ANGUISCIOLA 


PICTORIȚA REGELUI FILIP AL Il-lea“ 


Intr'o zi, acum câţiva ani, răsfoind 
la Biblioteca Regală din Bruxelles, un 
album de schițe al lui Antoine Van 
Dyck, găsesc desemnat și chipul unei 
bătrâne, cu privirile plecate, un şal ne- 
gru în jurul gâtului, iar dedesubt pur- 
tând menţiunea că e Sofonisba Anguis- 
ciola şi data de 12 Iulie 1623. 

Nu Ştiam cine a fost Sofonisba Angu- 
isciola; am răsfoit mai departe albumul 
și micile notițe, printre cari se găsea 
și o scrisoare scrisă tot de Van Dyck, 
prietenilor lui, și în care, vorbind de 
Sotonisba Anguisciola, spune: „Am în- 
văţat mai mult de la această iemee oar- 
bă, decât de la maeştrii mei cari văd 
bine“, 

Scrisoarea era din Genova, datată 
cu anul 1626. Prin ummare, bătrânica 
din album era o pictoriţă, și o pictoriţă 
de mare valoare, de oarece Van Dyck 
a prețuit sfaturile ei mai presus de ale 
maeștrilor Jui. 

Şi totuși, nimeni nu știe nimic de ea. 
Nu i-am citit nici odată numele, în nici 
un studiu de artă. Sa născut dintio- 
dată în mine curiozitatea și dorința de 
a învia pe această necunoscută atât de 
atrăgătoare. 

Vroiam cu orice chip să scot din în- 
tuneric pe sfătuitoarea lui Van Dyck, 
să aflu unde s'a născut, unde a trăit, 
uned-i sunt lucrările, ce destin a avut. 

Vroiam s'o înviez, s'o înfățișez în- 
treagă ochilor mei, așa cum izbutisem 
cu Marguerita Van Eyck, cu Savinia 
Fontana, cu Catherina Vigri. 

Întâi, i-am căutat urma în muzee. 
Nu e muzeu în care să nu aibe loc de 
cinste şi n'a fost tablou de al ei, care 
să nu fi fost întâi atribuit lui Tiţian. 

La Viena, la Berlin, la Dresda, ia 
Munchen, la Zirich sau Posen, în zeci 
de galerii şi colecțiuni particulare din 
Anglia, fără să mai vorbesc de toate o- 
raşele din Italia, peste tot se găsesc 
opere de Sofonisba Anguisciola, opere 
puternice, serioase, sobre, virile. Nimic 
şovăitor, nimic femeesc, nimic de efect, 





Autoportret 
(Muzeul Poldi-Pezzoli din Milan) 


S ofonisba Anguisciola 


Dacă Van Dyck a recunoscut singur 
eficacitatea sfaturilor ei în cariera lui, 
şi dacă operele Sofonisbei au putut fi 
confundate cu ale lui Tiţian, cum am 
putea spune altfel decât că Sofonisba 
Anguisciola a fost cea mai desăvârşită 
dintre toate talentele feminine până 
azi? 

Fericită de descoperirile din muzee, 
am făcut tot posibilul, cu orice împre” 
jurare ce-mi ducea pașii în Italia, să 
mă apropii de ea. 

Pe ramele operelor ei, o etichetă 
bronzată repeta de fiecare dată: „Sofo- 
nisba Anguisciola, născută la Cremona 
in 1535, moartă la Palermo în 1626“. 

Mi-am făcut socoteala că a trăit 91 
de ani. Imposibil să nu aflu ceva din- 
tr'o viață de 9l ani. 

Am aiîlat multe despre Sofonisba An- 
guisciola și pentru prima oară le po- 
vestesc aci, în aceste rânduri: 

Sofonisba s'a născut aşa dar la Cre 
mona, în anul 1535. Familia Anguisciola 
era una din cele mai vechi şi mai re” 
numite case din Italia, și despre ea se 
povestește următoarea legendă: când 
orașul Constantinopole era asediat de 
Greci, în 726, sub domnia lui Leon al 
Hil-lea Isaurianul, un oarecare Galvani 
de Sordi, originar din Anglia, salvează 
orașul grație une şiretenii. Cum acesi 
Galvani avea la blazonul lui un şarpe 
— pe latineşte „anguis“' —, mulțimea, 
pentru a-l sărbători şi neștiind cum îl 
cheamă, a strigat: „Anguis solo, fecit 
vicioriae“, şi i-a rămas numele de An- 
puissolo. Familia Anguissolo și-a zis 
mai târziu Anguisciola şi s'a despărțit 
in trei ramuri: una la Piacenza, alta la 
Milano şi a treia din care se scoboară 
Sfonisba, la Cremona. 

Această din urmă ramură poate fi 
urmărită până în secolul al IX-lea; gă- 
sesc, de exemplu, în anul 820, un preot, 
care aduce la Cremona un tablou repre- 
zentând pe sfânta Agatha, tablou pe 
care el, preotul Anguissola, îl primise 
în dar la Cetana, pentru o prea fru- 
moasă şi mişcătoare predică ţinută în 
faţa unui întreg popor. 

Un altul, Orlandino Anguisciola -—- 


*) Din vo.umul în pregătire „Celebrităţi 


uitate“. 


după o mențiune ce există în registrele 
decurionilor din Cremona, a trăit 
prin 1127. Se pierde apoi urma lor cât- 
va timp, pentru a-i regăsi la sfârșitul 
veacului al XIV-lea, 'cu Francesco, Vale- 
riano şi Agostino, savanţi profesoi şi 
mari demnitari eclesiastici. 

In secolul al XV-lea, apare un Ani- 
bal Anguisciola, în serviciul ducsiu de 
Milan, Ludovic Maurul, Se spune că în 
timpul când Venețienii încercau să o- 
cupe republica milaneză, după ce cu- 
prinseră provincia Cremona, Anibal le 
cedă provincia Milanului, pentru suma 
de 2000 sechini. 

Acest trist erou e bunicul Sofonisbei 
Fiul său, Amilcar, adică tatăl Sofonis- 
bei, a fost decurion până în 1528, când 
se căsători cu nobila Bianca Pozona. 

Din căsătoria lor se născu un fiu, 
Asdrubal, și şase fete: Sofonisba, i:Jena, 
Minerva, Europa, Lucia şi Ana-Maria, 
toate pictorițe şi toate cu talent. 

La 11 ani, Sofonishg a luat lecţii de 
pictură în atelierul lui Bernardino Cam- 
pi; la 14 ani a părăsit atelierul lui Can- 
pi, pentru atelierul lui Gatti, iar la 16 
ani i-a lăsat şi pe unul şi pe altul, ca 
să lucreze singură, fără sfatul nimănui, 
acasă la ea. 

Cum și surorile ei practicau pictura, 
casa lor din Cremona era numită „Iem- 
plul Artei şi al tutulor virtuţilor”. 

La 19 ani „reputaţia Sofonisbei era 
atât de mare, că scriitorul Salviati, a- 
dresându-se lui Bernardino Campi, în 
anul 1554, îi senie: „Maestro della bella 
pittrice cremonese“, 

Faptul de a fi fost cândva profesorul 


Sofonisbei, trecea drept un titlu de 
glorie. 
Orașul Cremona — de la primele 


tablouri ale Soifonisbei — devenise loc 
de pelerinaj, iar Tomaso Cavallieri, un 
bun prieten al lui Michel Angelo, voind 
să facă un dar de preț lui Cosimo Me- 
dici, îi trimite o „Cleopatra“ de Michel 
Angelo și un desemn de Sofonisba. 

Unul dintre marii ei admiratori a 
fost și Anibal Caro, traducătorul „Ene- 
idei“; văzând la Roma, în anul 1558, 
un autoportret al ei n'a avut pace până 
când ''a cerut tatălui Sofonisbei, să-i 
trimită și lui unul din aceste autopor- 
trete, ce începuseră să apară mai în 
toate galeriile de artă. 

Tatăl Sofonisbei i-a promis, dar în- 
dată ce un autoportret era terminat, lua 
alt drum şi de fiecare dată Anibai Caro 
era amânat pentru o dată viitoare. 

In sfârşit îi trimite replica portretu- 
lui mult dorit, dar abia se desparte de 
el, că îl și cere îndărăt, pentru a satis- 
face o obligaţie mai imperioasă ce şi-a 
luat față de Împăratul Rudolf al II-lea. 

Anibal Caro s'a supărat: „Cum, scrie 
el, faci cu mine așa cum faci cu un copil 
căruia i-arăți numai cireșile și nu i le 
dai? De trei ori mi-ai făgăduit portre- 
tul, în fine mi l-ai trimis, și acum miri 
ceri înapoi? Ai vrut întâi sări merit, 
să-l sper, să-l doresc, în fine să-l po- 
sed „și fiindcă acum îl am, nu înţeleg 
de ce mi-l iei înapoi, decât doar fiindcă 
faci puţin caz de persoana mea, şi încă 
mai puţin de cuvântul dumitale de o- 
noare. In ceeace mă priveşte pe mine, 
nu importă; cât pentru d-ta, gândește-te 
bine; dar dacă mă plâng astfel, e pen- 
tru că nu vreau să fiu luat drept o gâs- 
că. Aceasta nu înseamnă că voi înceta 
vreodată să admir marele talent al 
fiicei d-tale; vreau, din considerație 
pentru meritele ei artistice, să fiu ier- 
iător față de nedelicateța d-tale. 

Scris la Parma, la 14 Iulie, 1559“. 

Anibal Caro n'a mai avut nici odată 
portretul, care a rămas în colecția Im- 
păratului Rudolf, până la moartea sa, 
când lra dăruit Muzeului din Viena, 
unede e şi azi, și a cărui reporducere 
o dau aci. 

Sotonisba și-a făcut acest portret 
cu cinci ani în urmă, când n'avea de- 
cât 19 ani. Frumoasă nu e, ochii sunt 
prea mari, prea albaștri, prea deschişi, 
dar portretul e minunat. Nici o şovăială. 
Trecerile dintre un ton şi altul n'au 
nimic chinuit, dimpotrivă o mare si- 
guranță în volum și linie, și mai ales 
în dispoziția de umbră și lumină. Și a- 
cest portret n'a fost decât un început 
în cariera ei, un început totuși răsună- 
tor, de oarece cei mai mari protectori 
ai artei şi-au îndreptat. privirile spre 
ea. 

Tineretul din Cremona — tot așa de 
tânăr ca și ea — nu mai mergea în A- 
cademiile oficiale, ci venea la Sofonisba. 
Unul din elevii ei a fost şi Francisc 
Piola, excelentul desenator; dar mai 
renumite au fost însăşi surorile Sofo- 
nisbei: 

Anna-Maria, măritată cu Jacopo de 
Somm. La 15 ani a pictat „La Ma- 
dona della Scalla“, după Corregio, azi 
în colecţia lui Giuseppe Beltrami din 
Cremonia; a mai rămas dela ea o altă 
Madonă, în Galeria din Cremona, pe 
vremuri proprietatea lui Antonio Ro- 
manini. 

Lucia, mult mai talentată decât 
Anna-Maria şi foarte frumoasă, era o 
excelentă muzicantă. Campi și Orlandi 
pretind chiar că era aproape de valoa- 
rea sorei sale Sofonisba. Operele lăsate 
sunt inegale dar portretul sorei sale 
Europa, al unei Doamne în Galeria 


'Sofonisba în 


de OLGA GRECEANU 


Borghese din Roma și portretul Duce- 
lui de Saxa, ar putea să ne convingă 
acea că dacă Lucia nu ar fi murit așa de 
tânără, ar fi foșt egală Sofonisbei. 

Europa, o făptură delicioasă, cu vu 
frunte minunată şi cu doi ochi încântă- 
toiri „a cucerit inima contelui  Carlc 
Schinchinelli. Devenită contesă nu-și 
părăsește atelierul, nu întetează de a 
picta portretele tuturor oamenilor în- 
semnaţi ai epocei şi din localitatea ei, 
portrete ce se găsesc și azi în diferite 
muzee. Multe neiscălite, dar șasezeci 
de portrete sunt semnate, printre cari 
şi portretul mamei ei, nobila Bianca 
Pozona, pe vremuri la Galeria Brera 
din Milano, dar mărturisesc că eu nu 
l-am mai văzut acolo. 


Minerva, moartă de țânără, era mai 
slăvită pentru cultura literară decât 
pentru talentul ei de pictoriță. 

lar Elena, care a studiat odată cu 
atelierele lui Campi și 
Gatti, s'a călugărit, Sofonisba a pictat-o 
cu multă puritate și energie, în costu- 
mul monahal din ordimul San Vincenzo, 
dim Mantua. Pentru familie și societaţe 
era călugăriță; pentru călugărițe era 
pictoriță; în interiorul mânăstirei îşi 
desfășura talentul de compozitoare. Ca- 
petele erau perfect executate, dar tru- 
purile păcătuiau ,căci pudoarea interzi- 
cându-i studiul nudului și al anatomi»i, 
erau executate fără nici o consistenţă. 

In timp ce această Academie a Sofo- 
nisbei devenea cu adevărat un templu 
al artei, toată activitatea a trebuit să 
fie întreruptă pentru că Sotonisba a- 
vea să se bucure de o protecţie ce urma 
să le pună în umbră pe toate celelalte; 
căci într'o zi, tatăl Sofonisbei primeşte 
neașteptata invitaţie de a veni cu fiica 
lui la ducele de Sessa, guvermatorul o” 
rașului Milan. 

Fără să bănuiască ce avea să mai ur- 
meze, Amilcar Anguisciola și Sofonisba 
i urcă în diligență și pornesc spre Mi- 

an. 

Fără îndoială, ducele de Sessa își do- 
rea portretul, și era o mare cinste pen- 
tru tânăra pictoriță să fie astfel aleasă. 

Acolo, în curtea pietruită a castelului, 
aștepta la scară un echipaj ca în poveşti 
tras de 6 cai albi; apoi doi gentilomi, 
două doamne de onoare de la Curtea 
Regală din Madrid și doi lachei perso- 
nali ai Regelui Filip, veniţi cu toţii s'o 
ducă pe Sofonisba cu ei. la tristul pa- 
lat din Escurial. 

Pe masa ducelui de Sessa, 6 scrisoare 
cu 8 peceți, iscălită de ducele de Alba, 
„seniorul fără inimă şi fără frică“, prin 
care cerea îndeplinirea acestei dorinţi a 
Majestății Sale Catolice Filip al II-lea. 

Sofonisba a lăsat capul în jos la ci- 
tirea acestor rânduri. Să meargă ea la 
Curtea celui mai fanatic Rege, la ti- 
ranul proverbial, la oribilul inchizitor, 
la crudul și neliniştitul Filip al II-lea? 
N'ar fi vrut. Dar pe vremea aceea, ta- 
tăl decidea, şi el a zis „da“. 

Inainte de plecarea peste mări și țări, 
Sofonisba execută în mărime naturală 
portretul ducelui de Sessa, pentru care 
nesăţiosul părinte primeşte drept rreţ 
patru cuverturi în întregime brodate 
cu aur. 

Acestea se întâmplase în 1560, când 
Sofonisba avea 24 de ani, și când mu- 
rise Velasquez, pictorul regelui Filip. 

Era primăvară. 

Ajungând la Escurial, în pragul rece- 
lui palat, însuşi Regele Filip o aștepta. 

Sotonisba înregistrează în mintea ei 
de portretistă, din prima clipă, tot ce 
este anormal în această figură prea 
lungă, deformată de maxilarul de jos, 
prea pieziș, așa cum îl au toate fiin- 
țele violente și e cuprinsă de o teamă 
nebună, 

Paloarea feței, regele o puns pe so- 
coteala oboselii şi o invită să se odih- 
nească „după ce-i anunţă că-i face deo- 
sebita cinste dea o numi „a douăspre- 
zecea Doamnă de onoare a Reginei“. 

Această Regină era pe atunci o copilă 
de 16 ani, Elisabeta de Valois, fiica lui 
Henric al II-lea regele Franţei; crescu- 
tă în veselia și libertatea Curţii din 
Franța, sa văzut dintr'odată aruncată 
în atmosfera de închisoare a tristului 
și posomorâtului Escurial. 

Fusese logodită cu fiul Regelui, cu 
nemorocitul Don Carlos, dar tatăl, în- 
dată ce o văzu, o dori pentru el, și săr- 
mana Elisabeta în loc să cunoască feri- 
cirea alături de Don Carlos, n'a cunos- 
cut decât gelozia continuă a tatălui şi 
atmosfera veşnic încărcată de bănueli. 
Pe Don Carlos nu-l mai vedea decât în 
ocazii oficiale şi dureros încercau să-și 
zâmbească unul altuia. Intr'una din a- 
ceste zile apăsătoare a sosit la Curte 
pictorița Sofonisba. 

In această țară străină şi ostilă, unde 
mica regină mavea nici un prieten, pe 
nimeni căruia să-i spue ce-i apăsa su” 
fletul, pe nimeni în care să se încreadă, 
Sofonisba i-a fost îndată o prietenă pre- 
țioasă ,o confidentă, o tovarășe de care 
nu mai vroia să se despartă. 

Regele privea cu ochi buni această 
prietenie, și numai în atelierul în care 
pozau, pe rând, toți membrii familiei 
regale. numai acolo, în acea încăpere, 
spionii nu se arătau. Era singura uşă 
pe care o puteai deschide pe amândouă 
părțile fără să tresari. 








mm PENE mempanitat i Meme 


'ofonisba Anguisciola 


5 


Portreteie a doi necunoscuți 


(Pictură atribuită multă vreme lui Tiţian. — Galeria Doria din Roma) 


Pentru Regina Elisabeta, acest ate- 
lier devenise un colţ de rai. Se simţea 
liberă, fericită. Poza ore întregi. Despre 
ce au vorbit amândouă, ce și-au mărtu- 
risit una alteia, de a putut prinde So” 
fonisba, pe sărmana figură, un zâmbet? 

Regele însuși a fost atât de mulțumit 
de opera pictoriţei, încât nu numai că a 
cerut să-i pozeze și el, dar i-a făcut şi 
un dar de mare preţ „acordându-i şi o 
rentă anuală de 200 coroane de aur 

Papa Pius al IV-lea a vrut și ela 
replică a portretului Reginei, la primi- 
rea căruia îi scrie: 

„Imi este scump portretul, nu numai 
pentru că e executat de d-ta, cu o mare 
îndemânare, dar şi pentrucă reprezintă 
pe o ființă pe care o iubesc părinteşte. 
Iți mulțumesc, certificând că-l voi păs- 
tra între obiectele cele mai preţioase, 
ca o dovadă de talentul d-tale, care ori- 
cât ar fi de mare nu este încă decât cel 
mai mic între celelalte merite ce ai“. 
(Roma 15 Octombrie 1561). 

Originalul portretului a fost distrus 
de un incendiu la Prado, iar replica pe 
care Papa făgăduia s'o păstreze printre 
cele mai preţioase opere de artă, n'am 
găsit-o în tot Vaticanul. 

După regină au pozat pe rând, în 
fața Sotfonisbei, regele Filip și sora lui 
Serenissima Principesă, şi chiar Don 
Carlos, care avea să fie omorât opt ani 
mai târziu, din ordinul gelosului său 
părinte. 

Pentru portretul lui Don Carlos, So- 
fonisba primeşte în dar, din chiar mâna 
Regelui, un diamant în valoare de 1500 
monezi aur, 

Sofonisba a stat patru ani la Curtea 
Regală din Escurial și Madrid, şi poate 
că ar mai fi stat, dacă Regele, generos 
cu ea cum n'a fost cu nimeni altul, n'ar 
îi măritat-o cu Fabrizius de Moncado, 
un scoborâtor al primilor duci de Ba- 
varia, din casa Agilofinilor, şi frate cu 
Francisc al II-lea, principe de Palermo 
şi vice-regele Siciliei. 

Nu numai că lua un soț ilustru, dar 
Sofonisba mai primea din partea Ma- 
jestăţii Catolice o zestre de 12.000 mo- 
nezi de aur, și o rentă de 100 monezi 
de aur pe an, rentă ridicată pe vama 
orașului Palermo, iar din partea regi- 
nei întristate, o rochie în întregime bro- 
dată cu pietre prețioase veritabile. 

Sofonisba e acum bogată, poartă bla- 
zon la echipaje, la poarta Castelului şi 
la rufe, dar nici o clipă nu încetează să 
picteze şi să socotească mereu că ade- 
vărata fericire nu-i poate veni decât 
din arta ce o pasionează. 





Autoportret 


Sotonisba Anguisciola 
(Galeria imperială de pictură din Viena) 


Vice-regele, cumnatul ei, o stimează 
în așa măsură, că acordă favoruri şi re- 
compense numai în urma  intervenţi- 
ilor ei. 

A trăit fericită la Palermo, până în 
1584, când rămâne văduvă. 

Regele Filip, care n'a uitat-o şi care 
încă o protejează cu aceeaşi căldură cu 
care a ocrotit-o un sfert de veac înain- 
te, o invită să-și reia locul la palatul 
regal. Dar cum putea Sofonisba să mai 
trăiască în palatul din care lipsea regi- 
na Elisabetha şi zâmbetul trist al lui 
Don Carlos? Patru ani după plecarea ei 
din Madrid, au murit în acelaș an, mis* 
terios, și unul și altul. Palatul regelui 
lilip, trebue să fi fost acum mai poso- 
moriît ca niciodată, și nu era tocma; 
ceea ce-i trebuia unui suflet amărât. 

Tot mai bine era să se înapoieze la 
Cremona, de unde plecase cu 20 de ani 
în urmă. Și a luat drumul ţării ei. 

Destinul a vrut însă altfel. Pe galera 
genoveză pe care se imbarcase, era co- 
mandant seniorul Horaţiu  Lomellino. 
Inainte ca galera să ujunză în port, 
Horaţiu şi Sofonisba sau logodil... 

Ca o aprobare a gestului ei, Regele 
Filip îi acordă un surplus de 400 mo- 
nezi de aur, pe lângă vechea pensiune 
ce-i plătea de un sfert de veac. 

Noul menaj se instalează la Genova 
Ca şi la Palermo, ca şi la Cremona, ca 
și la Palatul Regal din Escurial, prima 
grije a Sofonisbei e să-și instaleze un 
atelier plăcut, atelier ce va fi vizitat 
de cele mai ilustre personagii ale epo- 
cei, principi, savanți, artiști. 

In 1599, când Infanta Isabela-Clara 
trecea spre Viena pentru a se mărita 
cu Arhiducele Albert, își  întrerupsu 
călătoria la Genova, pentru ua mai gusta 
câteva ore plăcute în tovărăşia Sofo- 
nisbei, pe care o numea „vechea meu 
prietenă”. 

Sofonisba, care nu vedea în fiecare 
individ decât „un portret”, execută 
magistral chipui principesei, pe care i-l 
și trimite la Viena, ca dar de nuntă. 

Ocupată cum era în activitatea ei ar- 
tistică, nici nu simţea că îmbătrânește. 
Dimpotrivă, avu încă curajul să deschi- 
dă o Academie, unde sa imbulzit tot ti- 
neretui genovez, dar în loc ca acest ti- 
neret să adopte paleta sobră şi nobilă 
a Sotonisbei, gândirea concentrată şi 
desemnui pur, el căuta efecte ușoare, 
colorit viu, impresii superficiale, aşa în 
cât Sotfonisba se grăbi să închidă porţile 
Academiei, unde spiritul decadent se 
răsfăța. 

Rămasă văduvă a doua oară, începe 
să simtă golul din jurul ei. Părinţii și 
surorile i-au murit de mult. Morți sunt 
şi protectorii ci de altă dată, Campi 
Gatti, Papa Pius, Anibal Caru, Regele 
Filip. 

Unde să se mai ducă ? 

La Cremona nimeni n'o mai aştepta. 
A rămas la Genova, 

In 1623 se duce la Palermo. Acolo în- 
tâlneşte pe Van Dyck, frumosul ado- 
lescent venit din Flandra pe un cal 
alb, ce-i dăruise Rubens. 

Sofonisba îl sfătueşte să viziteze Ro- 
ma, Florența, Bolonia, Mantua, îi dă re- 
comandații și scrisori către marii artişti, 
și-i promite, în cazul că va veni la Ge- 
nova, să-l prezinte Principelui Carignan 
a cărei protecție îi va putea folosi mult. 

Au trecut doi ani și Van Dyck, după 
ce a vizitat toată Italia, se pregătește să 
se întoarcă în ţara lui, dar nu uită să 
mai facă un ultim drum la Genova, 
pentru a mai întâini odată pe intere- 
santa pictoriţă. 

Ajunge .aci, într'o seară de Ootom- 
brie, şi chiar atunci urcă străduţa ce 
duce la atelierul Sofonisbei. 

Ușa era deschisă. In mijlocul atelie- 
vului, pe un jeţ înalt, îmbrăcată cu o 





(Urmare în pag. 6-a) 





























UNIVERSUL LITERAR 





CARTEA FRANCEZA 








LOUIS BERTRAND: Une destine (V): 


Mes annees dapprentissage 
(A. Fayard — Paris, 1938) 


Semnalam in acest loc, cu câteva săp- 
tămâni în urmă, cartea unui scriitor de 
formaţiune sufletească exclusiv lirică : 
Les pas ont chante, a d-lui A. de Châ- 
teaubriant. Cu tot caracterul de confesi- 
une nereticentă a unei experienţe intime 
de artist, esența acesteia, ca fapt singu- 
lar şi unic, rămânea totuși ezoterică, 
greu accesibilă îndărătul unor simboluri 
în care se resorbeau vibraţiile ei cele 
mai secrete, într'o continuă răsfrânge- 
re asupra miezului lor izvoditor. 

Faţă de linia melodică simplă, ca a 
unei sonate și de narcisismul acelor pa- 
gini, rremoriile d-lui Louis Bertrand, 
ajunse cu Mes annâes d'appreniissage 
la al cincilea volum din seria  inti- 
tulată „Une destinee“, se aşează la 
polul opus, nu numai prin bogăţia po- 
lifonică a orchestrării unor simţiri şi 
convingeri împărtășite cu generozi- 
tate şi căldură cuceritoare sau impuse cu 
o vehemenţă imperioasă care nu îngă- 
due replica, dar încă, şi mai ales prin 
necontenita irumpere a unui optimism 
stenic, aparent aci sub înfăţişarea unei 
radioase sociabilități — acea desăvârşi- 
ta sociabilitate a marilor spirite identi- 
licată adeseori ca unul din darurile cele 
mai prețioase ale culturii franceze. 

Mes annâes d'apprentissage e în pri- 
mul rând şi în esenţă o carte de tilo- 
sofie a experienţei dar o filosofie care nu 
se rătăcește în teoretizări sau conside- 
raţiuni abstracte nici nu alunecă înspre 
generalităţi sterile ci necontenit rămâ- 
ne în legătură imediată şi într'un 
schimb activ cu plasma vie a realități- 
lor zilnice, modelând-o şi modelându-se 
după răsfrângerile mereu schimbătoare 
ale împrejurărilor vieţii. Nimic din op- 
timismul pragmatic, laborios şi aplicat 
al unui „profesor de energie“ şi filosoi 
protesionist al experienţei, ca de pildă 
William James. Sociabilitatea ca formă 
superioară, de o supremă distincţie și 
eleganţă sufletească a optimismului nu 
are nimic comun cu optimismul practic 
al psihologului american, optimism care 
nu-i decât o valoare standard, expedi- 
tivă și anonimă, obţinută printr'o sfor- 
țare a voinţei.  Sociabilitate înseam- 
nă dimpotrivă o tendinţă afirmată către 
individualizare şi o desăvârşire a per- 
sonalității — în înțelesul pe care i-l dă 
psihologia modernă — obținută printr'o 
operație subtilă şi nesfârşit nuanţată, 
în timpul căreia sar petrece minunea 
unei prefaceri radicale, a unei transmu- 
taţii în elementele alcătuitoare ale 
structurii sufleteşti. Și este nespus de 
emoționant să te gândeşti că a fost to- 
tuși cu putință ca această floare supre- 
mă să iasă din sămânţa unui „pesimism 
congeniial““, cum este acela pe care şi-l 
recunoaște memorialistul „Anilor de 
ucenicie“! 

D. Louis Bertrand a găsit, ca să se 
definească, o formulă fericită, cea mai 
potrivită cu putinţă: „un liric exact“ și 
în aceeaș măsură „un realist integral“, 
întrucât lirismul d-sale rămâne strâns 
legat. de realitate, năzuieşte să fie ex- 
presia integrală a vieții în toate îor- 
mele ei de manifestare și cu deosebire a 
acelora în care viaţa se manifestă „en 
gloire“. 

lată cuvântul revelator așteptat, 
mărturisirea pe care nu se sliește s'o 
tacă : această preferinţă pentru aspec- 
tele „glorioase“ ale vieţii, care explică 
accentul chateaubriandesc al „Anilor de 
ucenicie“ şi admiraţia d-lui Louis Ber- 
trand pentru autorul „Martirilor“. Şi 
iată cum, ajuns în amurgul vieţii, de 
unde priveliștea se desfăşoară cuprin- 
zătoare asupra activității trecute, con- 
statând că pentru sine aerul a devenit 
ivespirabil şi că „e timpul plecării“, 
«chițează cu obișnuita-i sinceritate bru- 
tală, bilanţul acestei activităţi : 

„Ce sunt eu, literar vorbind ? Ce am 
făcut ? Unor astfel de întrebări șovăesc 
să răspund. Faguet nu mă preţuia mai 
mult decât pe un simplu descriptiv. 
Totuşi nu m'am mărginit, cum zicea 
Gautier, „să zugrăvesc ziduri“. Am 
scris o duzină de romane, eseuri, me” 
morii, cărți de călătorie şi de critică, 
studii istorice, am făcut chiar gazetărie 
politică, 

Unii îmi spun că nu sunt romancier. 
Se prea poate. Dacă a fi romancier 
înseamnă a povesti o istorie cu început 
şi sfârşit, când nimic nu începe şi nu se 
sfârşeşte în vieaţă; sau să născocești o 
intrigă al cărei interes merge crescând, 
să faci să se mişte personajele ca nişte 
păpuși trase de sfoară, mărturisesc că 
de aşa ceva nu prea mă sinchisesc. A- 
ceastă facticitate mă stânjenește în ne- 
voia mea de adevăr. Am știut totuși să 
povestesc o istorie ca oricare altul. Şi, 
ceea ce-i mai de preţ, am creiat tipuri, 


le-an: însuflețit cu o vieaţă profundă—- 
tipuri în cari se recunosc o mulțime de 
inşi, ca Domnișoara de Jessincourt, ca 
Pepete şi Balthazar, chipuri de Afri- 
cani, chipuri de Lorenezi autentici. Şi 
pot spune că, acolo ca şi în altă parte, 
am reînoit toate subiectele de care 
m'am ocupat, dela teza mea despre 
Sfârşitul clasicismului până la Istoria 
Spaniei. Am redat adevăratele lor chi- 
puri lui Ludovic XIV, Filip II, Sfântul 
Augustin. Am descoperit o Lorenă, o 
Spanie și o Africă necunoscute încă. 
Am arătat veşnica reticenţă a sufletu- 
iui lorenez, am răzbunat Spania de in- 
vazia Maurului şi punându-l pe acesta 
ia Jocul cuvenit, am arătat de care par- 
te se găsea civilizaţia. 

Am văzut Africa în realitatea ei eter- 
nă, am reînoit o mare tradiție deocam- 
dată ruptă. lar dacă Barres sa putut 
lăuda că „a făcut Lorena cum alţii au 
făcut Republica“, pot şi eu să mă laud 
de a fi „făcut Airica latină“, cum alții 
au făcut Republica şi Lorena...“. 

Cititorul! va identifica lesne, pe lista 
scrierilor d-lui Louis Bertrand, titlurile 





Din .„Atrica laţină“ 
Resturile Capitolinlui roman dela Dougga 
(Algeria) 


unor opere la care se face aluzie în 
rândurile citate mai înainte. jar dintre 
toate, mai ales acelea care ne sunt in- 
dicate, cu îndreptăţit orgoliu, pentru 
a fi „făcut Africa latină“, î vor supra” 
vieţui fără îndoială, în admiratia citito- 
rilor de mai târziu, adică Africa. Le 
livre de la Mediterrannee, Vers Cyrene. 
terre d'Apolion, Se va recunoaște în 
scurtă vreme cred, câtă inteligenţă di- 
vinatoare şi putere de viziune profetică 
se ascund sub apareni hirnerica: Atri- 
că latină“ proclamată cu atâta îndrep- 
tăţit orgoliu de acest admirabil prozator, 
de acest liric exact, al cărui entuziasm 
lucid deosebeşte şi face partea cuvenită 
„farmecului sensual şi pueril“ al arhi: 
tecturei maureşti, recunoscând în ea ca 
o justificare a paradoxului lui Gobineau 
despre originile negre ale picturii şi 
sculpturii în general. E un subiect la- 
vorit asupra căruia, fireşte, autorul re- 
vine şi aci, în câteva dintre cele mai 
frumoase pagini. 

Dar nam spus încă nimic despre 
„ucenicia“ de care-i vorba în această 
carte de amintiri, dar amintiri nu în în- 
țelesul unui șirag de anecdote şi epi- 
soade „fără altă legătură decât persoana 
autoruluii' — precizează d. L.ouis Ber- 
trand — ci de reconstituire a unui des- 
tin, adică a unei vocaţii sau căutări de 
sine dealungul unei generaţii evocată şi 
ea în măsura în care a putut-o cunoas- 
te. O mărturie așa dar despre a cărei 
importanţă și oportunitate îşi dă per- 
fect seama cel ce o face. Este vocaţia 
scrisului, al cărei îndemn imperios îl va 
asculta memorialistul nostru, pe atunci 
tânăr universitar, descătuşându-se de 
orice cbligaţiuni i-ar fi putut stânjeni li- 
bera şi deplina afirmare a unei persona- 
lităţi rebelă prin temperament oricărui 
jug. Impotriva mentalităţii universitare 
—Pesprit petdeloup cum îi spune cu hu- 
mor d. î.. Bertrand şi cumi se spunea pe 
atunci, întâlnim pagini de o vehemenţă 
aprigă, caustice şi îmbibate de sucul 
unor adânci observaţiuni, demne prile- 
juri de meditaţie profitabilă, deşi apa- 
rent pătimaşe. Desprind câteva  rân- 
duri numai, din care se va vedea cât de 
puţin s'a schimbat de atunci (dela sfar- 
şitul veacului țrecut) acea nenorocită 
mentalitate denunţată și cât de valabile 
sunt concluziile experienţei ce ni se îm- 
părtăşeşte, sub meridianele cele mai va- 


riate: „In general — spun în general 
fiindcă sunt printre ei oameni admira- 
bili, suflete și spirite de elită, — acești 
oameni sunt niște „pense-petit“, fiinţe 
sărmane şi meschine, ostile în taină 
faţă de tot ce-i întrece, temându-se 
de tot ce strălucește, de tot ce iese dea- 
supra nivelului comun. La cei mai cin- 
siţi, nehotărirea celor lipsiţi şi ae ca: 
racter şi de originalitate, a timizilor 
adesea îmbâcsiţi de scrupule, cari nu 
știu să se decidă, de teamă să nu ne 
dreptățească și capra şi varza, să nu 
înfrângă calicia regulei lui nici mai 
mult mici mai puţin; nătărăi cari sunt 
ca niște zăpăciţi în vieaţă, păsări de 
noapte orbite de lumina zilei, stângaci 
călcând în toate străchinile, împiede- 
cându-se de toţi copacii din drum, luna- 
tici mereu aiuriţi. Alături de specia aces- 
tora, a căror nocivitate se acoperă de 
bune intenţii și de moralitate, aceea a 
universitarilor ariviști şi politicanţi, 
soiul care, dela instaurare a Republicei a 
Treia a produs o adevărată invazie de 
senatori, deputaţi și miniștri, — astfel 
că s'a putut spune, vai! că Scoala Nar- 
mală guvernează Franţa. 

Aceştia se aruncă după slujbe cu ne- 
săţioase pofte plebeiene şi cu o conștiință 
foarte uşoară. Sunt convinşi, mai întâi. 
că totul li se cuvine, având despre ta- 
lentele lor o părere înaltă, de vreme ce 
au trecut exămene grele şi convinși, pe 
de altă parte, că totul se obţine prin 
lavoare, intrigă sau bani. Toate astea 
învăluite în frazeologie democratică şi 
umanitară. Işi fac de minune trebuşoa- 
rele lor, sunt foarte prevăzători în ce 
privește conducerea micilor lor intere- 
se şi de o nebunească nesocotință când 
este vorba de ale ţării: toate experinţela 
politice, chiar cele mai absurde, găsesc 
in ei partizani, cu condiţia să le asigure 
realegerea sau să le garanteze venitu- 
rile. Trăsătura comună celor două cate- 
gorii e accastă sentimentalitate demo- 
cratică și umanitară, care la cei de-ai 
doilea se întrunește perfect cu cel mai 
sălbatec egoism şi care-i asvârle orbeşte 
în cele mai absurde aventuri politica 
şi sociale !...“ 

S'ar părea, judecând după virulența 
acestei diatribe împotriva spiritului de- 
mocratic și umanitarist, că d. Louis 
Bertrand este ceea ce unii francezi nu- 
mesc astăzi, cu dispreţ şi oroare, un 
„fachiste“. Ar fi inexact. Să nu seuite 
că Franţa este încă ţara, poate singuia 
din Europa, unde te mai poţi sustrage 
tendinței centrifuge către extremele 
stângei sau ale dreptei, care face aproa- 
pe cu neputinţă de respirat atmosfera 
politică de pe continent. 

Pentru completarea portretului mo- 
ral al autorului voi adăoga şi anticleri- 


* cajismul lui, trăsătură care se întâlneste 


adeseori la francezii catolici, unită cu 
un foarte puternic sentiment religios 
cum voi arăta îndată. Denunţând gpri- 
mejdia internaţionalismului pe care-l 
compară cu niște „Puteri ale Intuneri- 
cului“, iar venirea lor cu aceea a An- 
techristului, d. Louis Bertrand, scrie : 
„Dacă ele ar ajunge să distrugă con- 
ştiinţa religioasă, să suprime pe Dum: 
nezeu din omenire, aşa cum pretind, 
lumea ar ajunge un infern de mizerie, 
de sălbăticie, de cruzime şi de abruti- 
zare. Dacă eu cruţ vieaţa banditului 
care vrea să mă ucidă, să mă izgoneas- 
că din țarina mea sau să-mi ardă casu 
e pentrucă respect în el un membru al 
Christosului meu, pentrucă e fratele 
meu întru Domnul. Umanitatea este în 
sine un lucru hidos. Nu pot să respect 
o ființă pentru singurul motiv că face 
parte din umanitate. Odată ce-l scoţi pe 
Dumnezeu, legătura socială se rupe“. 

Trebuesc cițițe apoi splendidele şi pa- 
sionatele pagini închinate Spaniei, acelei 
Spanii din vremea când încă nu era 
„contaminată de toate demenţele de- 
mocratice'“, şi îndrăgită „pentru atitudi- 
nea ei retractară grosolanei civilizații 
mecanice şi moderne a evului nostru, 
încăpăţânarea ei de a spune nu, dease 
zidi în credinţa şi tradiţiile ei, de a se 
zăvori cu străşnicie împotriva tuturor 
molimelor franceze și europene“. Se va 
înţelege atunci că nu din strîmta men- 
tatitate a unui spirit retrograd isvo- 
răște această condamnare a barbarei 
civilizaţii moderne, ci dintr'un cult al 
artai. al lucrului frumos care-i „0 ves- 
nică bucurie“, cum sună celebrul vers ai 
lui Keats. E un mesagiu preţios, a cărui 
valoare unică se luminează deplin prin 
caracterul definitiv şi întrucâtva pos- 
tum al acestor pagini pe care autorul 
lor le-ar vrea socotite ca nişte „,memo- 
rii de dincolo de mormâmt“. 


MIHAI NICULESCU 














27 August 1938 


Sofonisba Anguisciola 


(Urmare din pag. s-a) 


rochie neagră, având în jurul gâtului o 
dantelă dăruită de Regina Elisabeta, şi 
în mâna stângă enormul diamant de ia 
Regele Filip. Soionisba sta singură. 

— Cine e? întrebă ea, la auzul unor 
paşi ce nu-i cunoştea. 

— Eu, Van Dyck. 

S'a apropiat, şi cum Sofonisba tăcu 
gestul să-i pipăie obrazul și buclele ca- 
stanii, înţelese tânărul artist că bătrâ- 
na lui prietenă orbise. 

Și iată că s'a petrecut ceva cu totul 
neașteptat, Această feme oarbă, care 
purta în ea o experiență picturală de 
172 de ani, a izbutit să dea cea mai fe- 
ricită îndrumare artei lui Van Dyck. 

Nu uitase Sofonisba că în lucrările ce 
Van Dyck îi arătase la Palermo, formele 
erau viguros prezentate, că aveau une- 
ori o masivitate forţată, că figurile erau 
cam îndesate şi culoarea pielei cam 
prea galben-aurie, și zile dearândul, în 
tihnitul atelier din Genova, incetul cu 
încetul, ea l-a vindecat pe Van Dyck de 
toate tendinţele lui supărătoare. 

L-a recomandgt lui filibert de Savo- 
ia, principelui  Carighan, principelui 
Balli, marchizului Brignule-Sale și mar- 
chizului Durazzo.  'Tutulor, Van Dyck 
le-a făcut portretul şi toate aceste por- 
trete, departe de a reaminti pe Rubens, 
reamintesc acum operele Sofonisbei An- 
guisciola : capetele sunt văzute cu mai 
multă simplicitate, în tonuri scăzute și 
fără contraste, şi în expresii de linişte; 
tonurile galben-roşietice se convertesc 
în tonuri neutre, mai solide și mai pu“ 
țin transparente; draperiile redate în 
ton închis, aproape negru, pentru a re 
zerva maximul de strălucire obrazului 
şi mâinilor, e tot un principiu de-al So- 
fonisbei. 

In toate manualele de istorie a arte- 
lor, criticii subliniază această bruscă 
schimbare de viziune picturală în upera 
lui Van Dyck, fără ca vreunul să men- 
ţioneze că schimbarea sa lăcut in ate- 
lierul unei [lemei varbe şi numai în 
urma slaturilor ei. 

Şi de n'ar [i fost scrisoarea trimisă 
chiar de Van Dyck prietenilor, nici eu 
n'aș fi ştiut azi să spun că: „a învăţat 
mai mult de lu această temee oarbă, de- 
cât de la maeştrii lui cari văd bine”. 

Van Dyck a rămas in atelierul Solo- 
nisbei câteva luni, aproape un an. Pe la 
sfârșitul verei anului 1626, pleacă în 
Franţa, cu vaporul, plin de bani, de glo- 
rie şi de nădejde în viitor. 

Ea, Sofonisba, nu mai nădăjdueşte 
nimic, decât o linişte bine meritată, Bă- 
trână, singură şi oarbă, a supravieţuit 
unei epoci istorice de mult încheiată, a 
supravieţuit nu numai protectorilor şi 
familiei, dar chiar şi elevilor . 

Avea acum 91 de ani. 

De ce a cerut să lie dusă la Palermo, 
indată după piecarea lui Van Dyck? A 
lost poate mai fericită în prima ei că- 
sătorie cu blândul Fabrizius de Moun- 
cado ? i 

Acolo a murit şi acolo a cerut să lie 
îngropată. 

Nu există muzeu în Europa să nu 
aibă cei puţin o operă de Soionisba An- 
guisciola. In majoritate, portrete, şi mai 
ales ale ei. O poţi urmări de la lb ani, 
mai la toate vârstele, mereu aceeaşi 
liinţă gravă şi serioasă. 

Bătrână, nu s'a pictat niciodată. Bă- 
Lrână nu se vede decât în albumul lui 
Van Dyck. 

A pictat şi compoziţii, dar nici una 
din compoziţiile ei nu a tost la înălțimea 
portretelor ce a executat și cari timp de 
200 de ani, au fost confundate cu lucra- 
rile lui Tiţian. 

Acum câţiva ani abia, la muzeul Do- 
ria din Roma unul din portretele atri- 
buite lui Tiţian a fost spălat și sub ramă 
a apărut iscălitura Sofonisbei Anguis- 
ciola. Mai e nevoie de alt elogiu pentru 
opera ei? 

Operele ei există, scrisorile protecto- 
rilor ei deasemenea, cum până eri exis- 
tau la Arhivele din Madrid, toate noti- 
țele cancelarului, unde insemnasc daru- 
rile regeşti primite de Sofonisba. Dar 
niciuna din locuinţele ei, nu le-am mai 
putut descoperi. N'am aflat la Cremona, 
care din acele masive clădiri de piatră a 
tost numită acum 400 de ani „Templul 





tuturor virtuţilor şi al artei“. 

„N'am aflat nimic de ea la Palermo, și 
nici măcar o pictură n'am găsit în imen- 
sul Palazzo Reale, unde trăise cumna- 
tul ei ca vice-rege al Siciliei ; şi nimic 
n'am găsit la biserica Santa Triniia un- 
de sunt îngropați membrii familiei de 
Moncado. Nimeni n'a putut să-mi spue 
dacă sub piatra lui Fabrizius a fost şi ea 
coborită ; iar în vechiul cimitir public, 
nam aflat nimic. 

Mai rămăsese Genova. Acolo a avut o 
Academic, acolo a cunoscut o lume 
ilustră, acolo a dat lecţii lui Van Dyck, 
acolo a stat până în anul morții ei. 

Palatele cc frecventa au rămas în pi- 
cioare, Saloanele în cari Van Dyck intra 
cu recomandaţiile Sofonisbei sunt azi 
muzee. 

Ce bucurie să poţi rătăci pe drumuri 
neschimbate de secole, să priveşti o casă 
în care ştii că a umblat şi Sofonisba, să 
citeşti în ghiduri numele prietenilor ei : 
marchizul Durazzu, Brignole-Sale, prin: 
cipele Carignan ! 

Casa marchizului de Brignole e azi 
muzeu și fiindcă faţada e în marmoră 
roză i se zice Palazzo Rosso ; am urcaţ 
cele 140 trepte de piatră, aproape cu 
reculegere. Oricum, încercam o senza- 
ție neștiută până atunci, să cale pe ur- 
mele Sofonisbei Anguisciola, eu, care cu 
câțiva ani în urmă, abia începusem să 
intrezăresc vag, câteva etape din viața 
ei. 

Mă gândeam -— aveam timp, dealun- 
sul celor 140 trepte, — cu ce ușurință 
vrebue să le fi urcat Van Dyck, câteva 
sute de ani înainte şi cu câtă greutate 
le va fi urcat ea, Sofonisba, în ultimii 
ani, seară de seară, nelipsită de la aici 
o sindrofie. 

Nici o pictură de-a Solonisbei, în nici 
una din încăperi, dar în cea nai fru- 
moasă, sunt două imense pânze de Van 
Dyck : Marchizul, călare pe un cal alb, 
şi Paolina Brignule Sale, în picioare, în 
costum de mare gală, pe fond închis, cu 
obrazul şi mâinile în lumină. 

Siaturile Sofonisbei sunt aci, pe pe 
veți. Dar ea, nicăeri. 

An: scoborât dezamăgită scara Pala- 
tului din care Solonisba n'a lipsit nici o 
zi. Am intrat în altă casă ce frecventa 
cu asiduitate : Palatul Durazzo. Aci, alte 
două pânze de Van Dyck: un Tobia şi 
micu! copil al marchizului Durazzo.. 

In Palatul Comunal, nimic, în biserici, 
Almic, 

Ce riaş da să aflu acum care din ace- 
ste pitoiești case de piatră au adăpos” 
tit cândva pe pictorița Regelui Filiv ul 
Il-lea ? Unde a fost Academia? Care 
din aceste uşi cu grele zăvoare, d=schi- 
dea! Van Dyck zilnic, să culeagă sfaturi 
sănătoase ? 

Imgrat oraş, cu câtă patimă l-am cer 
setat. 

Și tocmai atunci, ridicând ochii, citesc 
je o mică străduţă ce scobora spre purt: 
via Lomellini. 

Strada Solonisbei? Ea, aci, în Genova 
Sa numit Sotonisba Lomellini, și poate 
cetăţenii, numai sub acest nume o re 
cunosc. Dar nu. Via Lomellini este în 
amintirea lui Niculo Lomellini, în al că” 
rui palat se altu azi instalată primă” 
ria. 

M'am dus în port. Pe plaja pe care se 
«idică un preu frumos monument Sol- 
ilatului Necunoscui, mă vpresc, 

Imi închipui că aci, în calitate de so- 
jie de marinar, va fi venit Sofonisba să 
seruteze orizontul. Imi place să cred că 
aci cunoștea bucuria de a desluşi ::a cea 
dintâi, galera ce se ivea în larg, coman- 
dată de Horaţiu. 

Poate că, cu mult înainte contempla 
infinitul, aşa cum fac cu acum. 

Ce poate [i schimbat de atunci până 
azi în imensitatea albastră, afară doar 
de forma vupoarelor şi a bărcilo: ? 

Corăbiile de atunci nu făceau ium. 
Sirenele nu te împiedecau să  asculți 
freamătul închis al valuritor, Dar bazi- 
nul portului, abia ceva mai îngust, era 
acelaș, apa la fel de verde, și mii de ani, 
şi în vecii vecilor, tot aşa se va îi ros- 
togolit și se va rostogoli, val după val. 


OLGA GRECEANU 





LIMBRE PE LUI 


De m'ar primi azi plantele în rădăcini, 
m'aş înveli în vremea lor curată, 

ca ploile — prin pajiști fără spini — 
să mă răsară'n noaptea mea suraiă. 


Si vulpile gălbui să doarmă 'n umbra mca; 
pândarii să-mi arunce 'n muguri stele, 

să le 'nflorese veninul prăluit în cea 

mai verde noapte stinsă în castele. 


Păunii dimineţilor — în grâne 


să şteargă brumele "'noptărilor adânci, 
să pot parni prin plaur şi cu zâne 
spre apele, în care să mă sting pe brânci. 


Și vuetul vieţii să sfințească 


închiderea în scuturi și pădure, 
ca din nămolul veşted, slut, să crească 
iar azur, — şi alte întruntări să "'ndure, 


GEORGE DRUMUR 





27 August 1938 





rol decât să le joace după necesităţi, 
atunci cânele meu va trebui să vadă 
lumea cu ochi de șobolan și ca atare, 
să se adapteze în întregime acestor noi 
condițiuni de viață. lpoteză plină de 
perspective! Dar trebue să recunosc că 
mintea nebună a lui Igor conducea, de 
la mii kilometri distanță, mintea mea de 
om sănătos. In cursul operației mă gă- 
seam într'o dispozițiune tehnică minu- 
nată, Artist şi prestidigitator! Imi ad- 
miram singur abilitatea cu care sutu- 
ram cap la cap organele cele mai fine 
ale organismului, artere cât băţul de 
chibrit şi nervi ca acele de cusut, și 
în acelaș timp gustam, din respiraţiile 
reținute ale asistenţilor, succesul efec- 
tului, când deodată..,, un țipăt înfio- 
rător despică parcă în două întreg in- 
stitutul, 

— 'Ţipătul manechinului..., strigai eu 
și aruncând totul la pământ mă repezii 
la ușă. 

Dar ușa era zăvorită. 

— Spargeţi..., poruncii. 

Frenezia molipsi întreg personalul 

— Repede, repede... 

Prin uşa spartă ca de răufăcători, ne 
repezirăm cu toţii pe coridor. Aci, altă 
uşă baricadată. 


— Repede... mai repede...  N'auziţi 
horcăitul manechinului?... 
Nu înțelegeau nimic din cuvintele 





LA MARGINEA 
TEATRULUI 


„CLAPONUL: 


Era o vreme când, obosit de necazul 
zilei, cetățeanul se îndrepta seara spre 
teatrele mai mărunte sau de cartier; 
pentru a-și îneca ofurile în cascadele 
de râs provocate de replici şi situații 
hazoase din comediile așa zise bulevar- 
diere. 

„Naţionalul'' reprezenta pe atunci 
piese menite să facă educația: artistică 
a publicului : repertoriu clasic și piese 
românești consistente. 

La un moment dat, sau găsit însă 
oameni, dintre cei cu roluri înalte, cari 
au crezut că e bine ca ,„Naţionalul'“ să 
coboare din înălțimi albastre la nivelul, 
nu al gustului publicului — pentrucă, 
totuşi, există şi un public cu gusturi a- 
lese — ci la nivelul spectacolelor bule- 
vardiere. 

Prima noastră scenă a făcut reţete 
impresionante, 

A câștigat autorul, a câştigat teatrul. 
Dar ce a câștiga publicul şi, mai ales ce 
a câştigat arta dramatică! 


Maăscărici: 


Teatrele de cartier, în faţa acestei 
concurențe, oarecum neloaială, au fost 
nevoite să facă un pas înainte — adică 
mai jos — recurgând la piese de ma- 
hala, în care abundă trivialităţile. 

Un asemenea spectacol este „Clapo- 
nul“, jucat pe scena grădinii Măscărici 
(dela măscări). 

Călcând pe urmele marilor săi înain- 
tași 'Pudorică, Sică et. Co., d. Lăzărescu, 
care e de două ori Romeo (numele 
d-sale în piesă este Romeo Petrescu) şi 
de două ori artist (scriitor și actor) a lo- 
calizat în mahalaua bucureșteană o 


piesă de Hennequin și Weber. pr” 


Domnul Romeo Lăzărescu-Petrescu 
este un actor cu resurse și regretăm că 
nu-l putem vedea într'o comedie... se- 
rioasă. 

Alături de Lizica, Anica, Cireşica şi 
Miţa (care) ca şi d. Romeo, e de două 
ori Miţa, adică Miţa Stoenescu în civilie 
şi Miţa Spânu în „Claponul” domnul 
Romeo a căzut, fatal, în trivialităţi. 

Domnul N. Gărdescu, în Jenică Ba- 
laban zis Cartofiţă a făcut tot ce i-a stat 
în putinţă spre şarjarea deplină a u- 
nui rol da farsă. Poate tocmai deaceea 
Coana Miţa îl mângâia toată vremea 
zicându-i Cartoafă nenorocită. 

Conu Petrache Spânu, fost membru 
în Biroul Populaţiei a căpătat viaţă prin 
bunăvoința d-lui Victor Negoiţă. Un 
Cea Pinkerton în ton a fost Milică Mi- 
ian. 

Coana Miţa Stoenescu a întruchipat 
cu brio tipul mahalagioaicei doritoare 
de nepoți și care nu iartă ginerelui o 
eclipsă de bărbăţie, care l-a botezat cu 
titlul piesei. 

Ninette Baston, femee generoasă şi 
ceva cam decoltată... la picioare (și bă- 
tea un vânt de ţi-era mai mare milă de 
ea!) a găsit în domnişoara Costa o inter- 
pretă în notă, iar d. Emil Botta al doi- 
lea ginere al familiei Baston s'a com- 
portat așijderea. 

In general, toate lucrurile au mers 
bine, cu excepţia piesei. 

O inovaţie pe care am apreciat-o în 
mod cu totul deosebit a fost aceea de a 
rezuma în pauze actul precedent și încă 
în numai patru cuvinte, pe care le ros- 
tea sentenţios un june îmbrăcat în alb: 

„Rahat cu apă rece” 


Cititorul nu se va mira sau în orice 
caz ne va ierta, că ne-am trezit scriind 
în tonul „Măscăriciului”, 

R. ALBU 








PN ee 








UNIVERSUL LITERAR 





MANECHINUL LUI IGOR 


mele, dar toți își dădeau seama că ceva 
extraordinar se petrece în institut. 

Ajunserăm la laboratorul Tatianei 
Aci, cum era de așteptat, ușa tot bari- 
cadată. Dintr'o opintire generală ea se 
prăbuși și, înaintea noastră se înfățișă 
groaznicul spectacol. Tatiana zăcea la 
pământ. Obrazul stâng îi râdea, ca la 
cei loviți de dambla, şi în cap, amân- 
două orbitele fuseseră golite de conţi- 
nut. 


x 


Cele mai fantastice şi  totdeodată 
mai copilăreşti interpretări au fost date 
de justiție și de medicii experţi acestei 
crime. Tehnica  ucigătoare o cunoş- 
team însă numai eu, mai ales după ce 
S'a găsit, subt masa ei de lucru, cio- 


canul curb. Dar m'am ferit să divulg 


ceva. Și mărturisesc cinstit: din laşitate. 
Mi-a îost frică de răzbunarea lui Igor. 
Puterea acestui ins sinistru se difuza 
pe rază de mii de kilometri. Dar 
această reținere forțată m'a turburat 
adânc ; devenisem nervos, iritabil, tre- 
săream de frica celor două lumini 
scăpărate în întuneric, iugeam de 
lume..., întrun cuvânt îmi pierdusem 
orice plăcere de viață. Mai ales din ziua 
în care am citit în ziare şi numele lui 
Semenoff printre cei condamnaţi la 
moarte, la Moscova, cu ocazia unui 
proces politic, Prin urmare, din cei 
patru invitaţi la masă de Igor, doi fu- 
seseră ucişi, al treilea eram eu, al 
patrulea, Igor, Care la rând?... Acest 
gând, instalat ca un parazit în sufletul 
meu, îmi sugea toată vlaga. Decăzusem 
de tot, nu mai luam seama la nimic, 
devenisem apatic, lăsat în voia soartei. 
Ma vedeam slăbit, ofilit, mergând îm- 
pleticit cu capul adus din grumaz. Ca 
manechinul lui Igor.. 

Intr'o zi, în laborator, am găsit un 
pachet. Nu m'a interesat nici cine l-a 
adus, nici de unde venea. Era un pa- 
chet ca acel cu mostre medicale. L-am 
desfăcut cu indiferenţă, Inăuntru, în 
ambalaj, o cutie de lemn. Mă așteptam 
să văd şi reclama obişnuită, când ridi- 
când capacul, am simţit că mă smumncesc 
din tot trupul. Mai era viață în mine 
de putearu să mă sperii în halul acesta, 
Patru cchi, doi câte doi fixați pe un 








a a N a a a aa 


(Urmare din pag. 3-a) 


suport, mă priveau..., şi de fiecare su- 
port se găsea prinsă fotografia respec- 
tivă. Doi erau ochii lui Semenoff cu 
fotografia ei, a Tatianei, și ceilalți doi, 
ochii Tatianei — aci am crezut că mă 
prăbuşesc la pământ — cu fotografia 
chipului meu. 


+ 


Atunci a început groaza. Nu puteam 
uita că omul acesta își omorâse amanta 
ca să surprindă în ochii ei, corpul 
delict al necredinţei. 





VICTOR PAPILIAN 


Cum să mai sper îndurare, când pro- 
ba lui garantată de un adevărat măcel 
ştiinţific mă arăta ca pe principalul 
vinovat?... De aceea fuşesem redus la 
rolul de manechin, pentruca într'o zi, 
fără să şiiu de unde, să mă isbească 
drept în frunte ciocanul și să-mi aud 
singur ţipătul, mai omenesc decât cel 
al femeii în facere. Și totuși ceva în 
adâncul sufletului nu voia să moară, 
încerca să mai lupte. Imi era groază de 
oameni, îmi era groază de umbră, îmi 
era groază de vise, şi mai ales îmi era 
groază de mine însumi ca manechin. Pe 
mine trebuia să mă feresc în primul 





rând de mine. Atunci, cu desperarea 
înnecaţilor, care se atârnă de un fir de 
paiu, am recurs la mijlocul acesta 
pueril, la o transfigurare: mi-am lăsat 
barbă și mustăți, mi-am pus ochelari 
negri şi mi-am coborit părul până pe 
sprâncene. Ca să nu mai fiu manechin. 
Și m'am ascuns Ja o mânăstire pără- 
sită din Mehedinţi. Dar după trei luni 
a trebuit să mă întorc. Mă chemau ele- 
vii, mă obligau cursurile. Sufletul meu 
era însă mai sleit ca acel al manechi- 
nului lui Igor. Cum să mai sper când, 
din clipă în clipă, mă aştepta lovitura 
de grație a ciocanului ?... 

Există totuși o îndurare a soartei, 
altcum naș putea să-mi explic pentru 
ce împrejurări fără nicio însemnătate 
au putut căpăta sens hotăritor și să 
conveargă toate către acelaş ţel al sal- 
vării sale. 

Deci într'o zi, întâmplător, mi-am 
aruncat ochii pe un ziar. Se poate ceva 
mai banal?... Și totuși câte momente 
favorabile în acest fapt divers!.. Ziarul 
să fie uitat pe masa mea de lucru 
printre revistele și cărțile de știință, să 
lie deschis la pagina cu evenimentele 
din Rusia, ochii mei să cadă tocmai 
asupra telegramelor venite de acolo şi 
mai mult de cât atât..., mintea mea să 
vrea şi să prindă înţelesul celor citite. 
Asta se chiamă, fără îndoială, îndu- 
rarea soartei!... Căci, între numele celor 
condamnați la moarte peniru fascism 
Și trotzkism, era şi numele blestemat 
al lui Igor Iarotzki Voroniuc. 

Şi imediat am arucat ochelarii cei 
întunecați și m'am dus la bărbier. 


* 


Li 

Devenisem omul cel mai fericit din 
lume, întinerisem fără îndoială prin 
sporul de viață comprimat atâta timp 
de frică. Cătam societatea oamenilor, 
mergeam regulat la club, făceam ne- 
bunii permise numai tinerilor, petre- 
când cu lăutari, încercând norocul la 
jocul de cărţi și, în exuberanța mea, 
uitasem că am fost iubit de o femeie 
frumoasă ca Tatiana. Și în ziua de 2 
August, tocmai la doi ani dela congre- 
sul de anatomie din Moscova, înadins 
ca să provoc soarta, am organizat o 
petrecere monstră la mine acasă. Și 





ZI CU GHINION 


E vară și cald, și Bucureștiul arde 
ca un cuptor încins. De abia noaptea 
poţi să mai respiri puţin, iar către ziuă, 
pe la cinci i'aşa de plăcut că numai de 
drag să dormi cu geamul deschis. 

Da, te aprob, să dormi cu el deschis, 
dar să nu fie la stradă, căci atunci, adio 
somn, adio răcoare matinală, adio o- 
dihnă: are el grije olteanul să strige 
odată așa de frumos spanac, ouă, brân- 
ză sau ridichii de lună, încât să sari 
din pat ca ars, fără să vrei, ca un auto- 
mat. 

'Te întorci pe partea cealaltă, dar asta 
nu înseamnă că femeia cu lapte covăsit 
n'o să treacă și ea, și n'are să ţipe și ea 
băgînd capul pe geam, aşa de dulce şi 
grațios, încît sari în sus de parc ai 
auzit: foc! 

Infuriat te duci și închizi geamul și 
dacă nu ţi-a fugit somnul, te culci din 
NOU... 

Dar între timp s'a făcut șase și o bă- 
taie în geam, fină la început, mai insis- 
tentă apoi, te deșteaptă. 

Necăjit te duci la geam să vezi ce-i. 
Până să ajungi să ridici transperantul, 
servitoarea bagă capul pe uşă: 

— „Coniţă, a venit unu cu pui”. 

— „Să aștepte... sau: Mariţo, alege 
tu doi mai mari, 

Servitoarea ese și după câtva timp 
se întoarce. 

— „Coniţă... 

— „Da la uşă nu știi să baţi? OI! 
grea mai ești de cap! Ce vrei? 

— „Coniţă! cere șaizeci de lei pă pă- 
reche şi parcă-s niște vrăbiuţe. 

— „Spune-i să se plimbe: mai vin ei 
alții. , 

Te duci la bae să te bărbierești. După 
ce te-ai săpunit și te-ai ras, vrei să te 
speli. Apa e închisă. 

— „Fir'ar să fie ai naibii de zevzeci, 
că închid apa tocmai acum, când e zo- 
rul mai mare. 

— „Stai dragă să-ţi dea Marița nițică 
apă. Trebue să fi luat ea pentru bucă- 
tărie. Mariţo...! Mariţo! 

— „Da, coniţă. 

— „Mariţo, adu o cană cu apă, că nu 
curge la robinet. 

— „Apoi, da cine a ştiut coniţă că'n- 
chid trăsni-i-ar să-i  trăsnească. Nici 
pentru ceai n'am. Am și încălzit laptele 
că n'am apă de ceai. 


— „Bine, măi femeie, da na venit 
ăla să anunţe. 


— „,N'a fost! zău că n'a fost coniţă!... 


— „Taci, nu te mai blestema atât și 
caiă de adu-i o oală de apă domnului, 
dela vecină. 

Servitoarea pleacă. 

—— „Bine dragă, n'am spus eu de a- 
tâtea ori ca să punem de cu seară o 
cană cu apă să fie dacă se închide. 

— „Lasă, dragă, aşa ești tu nemulțu- 
mit întotdeauna, tot ce faci tu e bine, 
eu le fac toate prost. Dar tu nu stai 
toată ziua cu toantele astea acasă. Vii 
la două, găseşti masa gata, nu ştii ce am 
pătimit eu cu ele. 

— Da nu ţi-am făcut nici un reproș. 
Am zis numai așa; nu te mai supăra și 
tu din toate cele. 

Servitoarea vine cu apă. 

'Te speli, te duci la masă, bei cafeaua 
cu lapte şi apoi când să pleci, te uiţi la 
ceas: șapte și jumătate. Până la minis- 
ter faci două zeci şi cinci de minute. 

Pleci tacticos, ajungi la tramvai și 
aştepţi — şi aştepţi, îţi faci socoteala 
că e opt fără un sfert. Uite-l]! A venit. 
E încărcat până la refuz şi totuşi te 
urci. 

Nu pleci bine din staţie şi se între- 
rupe curentul. Vrei nu vrei, faci o hal- 
lă de câteva minute. Vatmanul înjură, 
taxatorul înjură, sergentul înjură, pu- 
blicul înjură, fiecare pe cine poate, 
toate având o cauză unică: mersul prost 
al tramvaelor. 

In fine, după ce trece timp cât să fu- 
mezi o țigară, tramvaiul pleacă vije- 
lios spre destinație. 

Graba strică treaba și la o curbă, că- 
ruţa din faţă sboară cu roata ruptă. 

Enervat te dai jos să vezi ce e. 

Inţelegi că este rost să aștepți şi o ei 
pe jos. 

Ce mare lucru, două staţii. Păcat că 
nai umbră, 

Totuși o porneşti voiniceşte. După o 
staţie, tramvaiul te ajunge din urmă. 

Ai putea să te sui, dar de necaz, îi 
laşi să se ducă. Când ajungi la minis- 
ter, vezi ceasul nouă fără un sfert. 'Te 
uiţi la ceasul tău din buzunar; șapte și 
jumătate. De emoţie-l scapi jos. Adio 
geam! 

Dai fuga la ascensor să te sui până 


la etajul patru unde ai biroul, tocmai 
atunci pleacă. 

Urci scărilen fugă şi când ajungi, 
gâfâind sus, te'ntâlneşti piept în piept 
cu şeful: 

— „Bine domnule acum se vine? 

— „Mica stat. ceasul, 'dom'le șef. 

— „Ce stat, domnule, ce ceas. A fost 
ministrul în inspecție și te-a amendat 
cu leafa pe o zi. 

Când intri în birou, dai să deschizi 
dulapul, cheile nicăeri! 

Mirat te uiţi în jos şi remarci..., că 
le-ai uitat în ceilalți pantaloni. 

Aprinzi o ţigară, placarda din perete 
îţi aminteşte că „Fumatul este oprit”. 

Şi așa, necaz peste necaz, ghinion 
peste ghinion, toată ziua trebue să te 
uiţi la mașini când plouă, ca să nu te 
stropească, la toate acoperișurile în 
timpul iernii, ca să nu-ţi cadă vreun 
sloi în cap, trebuie să te uiţi în dreapta 
şi'n stânga, când traversezi, ca să nu te 
calce vre'o mașină; trebuie să te uiţi, 
dar la ce nu trebue să te uiţi pe străzile 
Bucureștilor, mai ales când ai o zi cu 
ghinion. 

DAN “VICTOR POLIHRON 


i 
O 
Zi 
2 








pi 


- 


Pa 


Za 


PE 





când veselia era în toiu, mi sa adus un 
pachet la fel de misterios trimis, la fel 
de frumos ambalat ca și cel găsit 
cândva în laborator. Am înţeles numai 
decât. Era ultima răsbunare a lui Igor. 
Dar nu m'am mai temut, căci el deve- 
nise la rândul lui manechin. Imediat 
am strâns toţi oaspeţii şi arătându-le 
pachetul le-am spus următoarele: 

— Prieteni, în acest pachet ze află 
ultimul gând al unui ins, care a urât 
mii de oameni și a iubit numai o sin- 
gură ființă. Vă voi face dovada imediat 
dacă ura sau iubirea precumpăneşte în 
viață. Părerea mea de om sceptic e că 
ura e mai puternică decât iubirea, Dacă 
e adevărat atunci vom găsi doi ochi şi 
o fotografie a lor, arătând două stză- 
fulgerări în zig-zag și schima unui râs 
de paralitic. 

— Deschide... Lasă discursurile... 
făcură nerăbdători oaspeţii. 

Atunci, ca să le excit curiozitatea și 
să le prelungesc emoția, am desfăcut pe 
îndelete și cu mare băgare de seamă 
pachetul. 

In cutie se găseau într'adevăr ochii lui 
Igor, dar pe suport niciun semn de ură, 


ci numai fotografia — așa cum o cu- 
noscusem la Moscova — a Tatianei 
Alexandrovna. 


VICTOR PAPILIAN 








Poșta redacţiei 


B. C. D. — Poezia „de pe pagina contrară“ 
scrisorii dumitale nu se poate publica. Nu 
numai, sau mai puțin, fiindcă este lipsilă de 
unele calităţi, ci mai ales pentrucă — după 
cum am spus-o în numeroase rânduri — nu 
publicăm poezii ocazionale. 

„Sburata-l“ vrea să fie sburat — ai, adică 
ai sburat. Nu e deci pronumele personal da- 
tiv i, ci verbu: auxiiiar a avea, persoanu 
Goua singular dela indicativ prezent, 

Mar interesa dela dumneata un articol 
despre „gramatică şi poezie“. 


Ghe. Rădulescu. — Sa primit recoman- 
data d-voastră de acum trei luni. Vă înşe- 
aţi crezând că răspundem numai la prote- 
jaţi, şi abonaţi. Nu protejem pe nimeni. O 
lectură atentă a „Poştei“ var fi putut con- 
vinge. Dacă nu vam răspuns este că — to- 
tuşi — am protejat pe cineva. Şi acela aţi 
tost d-voastră, 


Gh. Ulesianu. — Folosiţi cam multe pro- 
vincialisme şi — ciudat — neologisme. „Ne- 
norocitul“ nu poate fi publicat. Mai trimiteţi 
altceva. Şi nu vă mai ocupați, în titlu, de 
cititori. 

Adrig. — Vioiciunea versului  G-voastră 
este promițătoare. 


D. N. Stan. — „Mândrei mele“ şi „Aceluiaş 
magistrat“ se vor publica în curând, Mai aş- 
teptăm şi alte epigrame. In ce privește difi- 
cultăţile genului, suntem de aceeași părere. 
Meritul vă este deci cu atât ma: mare. Poate 
tocmai deaceea le-aţi subliniat. 


Const. Cursaru. — Din „nenumăratele“ 
d-voastră poezii aţi ales desigur Ja întâmpla- 
ce. De astă dată soarta nu v'a favorizat în 
alegere. 

Și-a tremurat o geană peste vis 
Suind pe trepte mari şi infinite 
Acolo unde ochiul de abis 

Se oglindea pe ape liniștite. 

Rima și ritmul nu sunt sigurele condiţii 
ale poezici. 

Nu vă lăsaţi furat de cuvântul săltăreţ, E 
înşelător. Dovadă sunt „treptele mari şi in- 
finite“, E o împărechere de cuvinte pe care 
— sunt sigur — n'aţi fi făcut-o în proză. 


„Mereanu“. — Pastelul d-voastră nu se 
poate publica. E prea „după carte“. Pentru 
altceva vă stăm cu plăcere la dispoziţie. 


Dinu Voinescu. — 

Cine ştie? Poate 

Versurile d-voastră vor fi publicate, 
Dacacele versuri vor fi... poezie 
Poate... cine ştie? 


Stejărel. — Aveţi un vast material poetic. 
Pe când poezia ? 

Pseudonimul diminutival vă califică pro- 
ducţia poetică. Când veţi putea semna Ste- 
jar mai trimiteţi. 


A. S. Relu. — Ne-aţi fi de mare folos tri- 
miţându-ne studii asupra fokloruui oitean 
şi versuri culese de d-voastră, bine înţeles 
dintre acelea care nu se află în G. Dem. 
Teodorescu, Bibicescu, Iarnik Bârseanu, etc. 


Paghena. — „Requem“-ul dumneavoastră 
e o încercare onorabilă. Consideraţi-o ca a- 
tare. 


Cezar Liviu. — „Cei dintâi fiori“ e un foar- 
te bun început. Mai trimiteţi. 
Ionel Giurca. — Aţi fost prudent netri- 


miţând „volume întregi“, ci numai trei poezii. 
Să nu credeţi în adevărul absolut al zicalei 
nemțeşti care pretinde că toate lucrurile 
bune sunt trei. 


Mircea Delavalea. — Nu vă iau la vale 
pentru poeziile trimise. Vă amintesc numai 
o vorbă românească înțeleaptă: greu la deal 
cu boii miti. 

r, st. 





O viziune românească a lumii 


Esseul d-lui Ovidiu Papadima din 
acest număr, — ca şi altele ale d-sale 
cărora le-am dat rând în paginile tre- 
cute ale revistei noastre, — e un capi” 
tol dintr'o vastă încercare de a inter- 
preta sufletul românese cu ajutorul 
folklorului. 

Incepută în 1936 prin esseul „O vizi- 
une românească a lumii” apărut în re- 
vista „Gând Românesc”, cartea a cris- 
talizat încet până acuma, când aflăm 
că își aşteaptă, împlinită, editorul. 

Meşterită în tăcere, ea a fost totuși 
prezentată în viaţa noastră literară din 


ultimii doi ani, prin fragmentele din ea 
apărute în „Universul literar”, „Fami- 
lia“, „Gând Românesc“ și „Gândirea“. 

Cartea promite revelarea unei vi” 
ziuni de o surprinzătoare înălțime sri- 
rituală şi de o adâncă organicitate de 
viaţă. Viziunea aceasta e mărturisită 
de folklor şi orientează și azi, clipă de 
clipă, viața satului nostru, — trimițând 
puternice ecouri în literatura noastră 
cultă. 

Rămâne să vedem dacă această pro- 
misiune va fi împlinită la apariţia 
cărții. 








—| 


UNIVERSUL LITERAR 

















27 August 1938 


Călăraşi-oraşul Barăâganului 


cu pensionari, fete frumoase şi amintiri 


De câte ori am avut prilejul să cobor 
în gara acestui oraș, gară obișnuită pre- 
văzută cu plopi, ederă, bănci şi „che- 
feriști““, am încercat oarecare sfială. 
Orașul acesta întotdeauna ma privit 
ca pe un dușman, încruntat. Chiar a- 
tanci când, în dosul gării, birjarul im- 
provizat, cu bici rudimentar, cai cos 
telivi și birjă veche, mă pottea. după 
ceremonialul obișnuit, în caleaşca lui, 





Vedere spre Dunăre 


vedeam caii ciulindu-și urechile și au- 
zeam birja scârțâind din toate închee- 
turile, parcă spunând : 

— Asta-i ăla... 

Și până la destinaţie, pe str. Canta- 
cuzino, alegea par'că într'adins toate 
sropile și toate pietrele. 

Totuş Călărașul mi-a plăcut. Mi-a 
plăcut fiindcă nu mi-a ascuns nimic: 
s'a lăsat cunoscut de mine până în cele 
mai mici amănunțimi, făcându-mă să-] 
iubesc, cu toată pornirea lui conira 
mea. Căci oraşul acesta deși mic, este 
totuș mare prin voioşia lui tânără me- 
reu şi mereu nouă. Și place tocmai 
tin această caracteristică, dincolo de 
orice abţinere personală și de orice so- 
coteală măruntţă. 


DE MANA CU AMINTIREA PRIN 
TRECUTUL LUI 


Călărașul este azi un oraş frumos, 
care păstrează, ca orice oraş de provin- 
cle, pecetea patriarhală a altor vre- 
muri. In vâltoarea lui svăcnindă, lu- 
mea bloc-hous-urilor n'a avut încă ce 
căuta, Fiecare casă e simplă, are gră- 
diniţă, pomi şi cișmea, 

Existenţa lui ca oraș nu e prea ve- 
che; deabia și-a serbat în 1933, cente- 
narul. Dar ca ființă, începuturile sale 
se ascund în negurile istoriei. Numele 
lui vechi, care s'a menţinut până în 
1852, când Barbu Știrbey i-a dat nu- 
mele de Știrbei, a lost Lichireşti, Li- 
chireştenii sunt menţionaţi în  docu- 
mente de pe la 1602, când sub condu- 
cerea lui Dragu Postelnicu dela Slă- 
tioara, au luptat contra 'Tătarilor la 
Teiușani şi Gura  Telejenului. Apoi 
Constantin Brâncoveanu  infiinţează 
aici un pâlc de călăraşi ştafeturi, de 
unde avea să-și ia numele mai târziu, 
așezarea. 

Deasemeni, orașul a avut multe de 
suferit. A îndurat aproape 50 de ani 
de ocupaţie rusească, a fost crunt bân- 
tuit de ctumă și holeră. In 1829, dupâ 
pacea dela Adrianopol a fost scos de 
sub stăpânirea otomană trecând, după 
cum am Spus, sub stăpânirea rusească. 
Și pentrucă interesele lor au dictat 
așa, în 1833, Ruşii mută capitala Ialo- 
miţei dela Urziceni la Călăraşi, cu 
opisul Nr. 73 din 1l Aprilie, unde a 
rămas până azi. Tot în acest an se în- 
ființează întâiul consiliu comunal 
compus din: comerciantul  Răducan 
Caușecu, lugotătul Tănase Patentarul, 
polcovnicul Grigorie Popescu, chir Du- 
mitru Stoica şi Pană Băcanul. 

Până în 1849, toaţe consiliile comu- 
-nale tac tot felul de storțări pentru 
eliberarea orașului, căci oraşul era 
aservit spitalului Colțea. In 1852 toate 
strădaniile puse în slujba acestui ţel, 
sunt încununate de isbândă, căci Barbu 
Știrbey, adevăratul ctitor al oraşului, a 
iscălit. şi cetțit personal opisul de elibe- 
rarea oraşului. 

De-atunci orașul a început să se des- 
volte și ajutat și de faptul că se află pe 
malul Borcii, a reușit să capteze în- 
treaga viaţă economică a Bărăganului. 
Astăzi el este grânarul Bărăganului. 

Insă, cu toate că s'a bucurat de spri- 
jinul câtorva oameni înţelegători, ora- 
şul n'a prea evoluat în măsura în care 
ar fi trebuit. Au venit oameni cu Qra- 
goste de muncă, cu entusiasm, dar 
orașul n'a înţeles strădania lor. Elanu- 
rile generoase şi dorul de mai bine, au 
fost regulat înfrânte de o încăpățânare 
proverbială a Călărașului. Oricine a 
încercat să se ridice deasupra lui cu 
planuri măreţe, n'a putut rezista. S'a 
prăbuşit. Indolenţa de stepă a ucis 
orice avânt... Călăraşul nu admite ino- 
vații decât în măsura în care aceste 
inovaţii îi sunt pe plac și numai după 
ce a fost convins de aceasta, cu luptă 
şi sacrificii... 


ORAŞ DE PROVINCIE, CU 
PARCURI, MUZICA MILITARA ȘI 
„PRINCIPALA“ 


Călărașul este prin excelenţă, un 
oraș provincial. Se bucură de toate ca- 
lităţile ca să se numească astfel; are 
două grădini publice: așa zisul parc, 
așezat pe malul Borcii, în imediata a” 
propiere a portului, ca şi grădina Pala- 
tului, numită astfel fiindcă în mijlocul 
ei se află situat palatul tribunalului de 





Ialomiţa, una din ele mai frumoase 
clădiri ale orașului. Este o grădină aran- 
jată după toate cerinţele esteiicei mo- 
derne, cu alei semănate cu pietriș, cu 
boschete tainice, cu  lampioane  mo- 
derne. 

Totuș parcul se bucură de mai multă 
trecere. Aici se joacă popice, tennis, se 
bea bere guleraţă şi se consumă mici; 
tot aici, Joia și Duminica, cântă muzica 
regimentului 23 inf. In aceste zile, 
alluența în parc este considerabilă. 
Atunci toată lumea este egală. Pe ale- 
ele lui cu pietriș fin se plimbă, cot la 
cot, bogatul cu săracul, unii  consu- 
mând bomboane sau fumând ţigări de 
la „1 leu în sus“, alții luptând cu nu- 
ționalele și cu seminţele prăjite. Al! 
parcul este un mare debuşeu al semin- 
elor prăjite !! Dacă ai doi lei, ţi-ai um- 
plut buzunarele doldora şi trei ore să 
tot faci pe papagalul. Această ocupaţie 
a intrat în sângele călărășanului, ajun- 
gând în ceeace priveşte  „rosul“, la 
perfecțiuni pe care nu le pot egala nici 
cele mai complicate mașini, dacă 
există așa ceva. In acest pare binecu- 
vântat şi de Dumnezeu şi de autorităţi, 
se înfiripă primele idile, se sparg cele 
vechi, se refac altele, se pun la cale 
chefuri, se bârfeşte, se complotează, se 
râde, se fac farse. Duminca clientela 
parcului se mărește prin numărul mi- 
litarilor dela cele 3 regimente locale. 
cât şi prin al acelora veniţi din Măgu- 
reni sau Volna, două „suburbane“ ale 
Călărașului. 

S'ar putea spune cu drept cuvânt că 
parcul exprimă în rezumat. viaţa ce 
toate zilele a orașului. 

Grădina Palatului este mai dosnică. 
Aici nu vin decât amatorii de liniște, 
îndrăgostiţii aflaţi într'un anumit stia- 
diu și cei de prin imediata apropiere. 
Dar parcul reprezinţă nodul vital al 
oraşului, căci se află în vecinătate i- 
mediată cu „Principala“ așa cum e bo- 
tezată mai pe sturt, strada Știrbei Vo- 
dă. E o stradă nu prea largă, cu tro- 
toare înguste, aproximativ pavată, pe 
care se înşiră, de-o parte şi de alta, câ- 
teva magazine cu vitrine simandicoa- 
se, primăria, o cofetărie sau două, ca- 
fenele, tutungerii. două librării, etc. 

Călărășeanul care se respectă, do 
îndată ce soarele lunecă spre asfinţit, 
își face apariţia. Până atunci a stat sau 
la strand, pe malul celălalt al Borcii, 
sau vâriît în bârlog cetind, jucând ta- 
ble sau făcând altceva. Şi nu iese pe 
Principală ca să vadă ceva nou, căci pe 
Principală nimic nu se schimbă de la 
an la altul ci fiindcă acesta a devenit 
un obiceiu, un instinst, moștenit din 
tată în fiu. 

Aici elegantele oraşului își arată 
pentru întâia oară toaletele, socrii gi- 
nerii ori nurorile, ofițerii siluetele şi 
uniformele. Streinii de localitate tot 
aici sunt aduşi de către rude sau prie- 
teni. Devii o persoană aproape oficia- 
1ă, dacă primeşti botezul acestei si- 
mandicoase străzi. Altminteri riști să 
rămâi un ilustru necunoscut. 

Pe „Principală“ nu se prea ţine sea- 
mă de etichetă. Nu-i nimic dacă cine- 
va, din greșeală, te-a călcat pe bătă- 
tură ; îl blestemi dacă vrei, în gând, 
dar eşti obligat (așa cere protocolul!) 
ca atunci când ţi se spune mieros 
„pardon ?', să-i răspunzi, cu surâsul 
cocoțat la acelaș potenţial: „nu-i ni- 
mic!“. Dacă nu ţi se spune nimic, îl 
poţi privi ca să-l ţii minte şi să-i faci 
la fel, căci e cu neputinţă să nu ie 
ciocneşti cu el măcar odată, până când 
strada începe să se deșerte de lume. 

Mai ești nevoit să fii gata în orice 
moment să răspunzi la saluturi, sau să 
saluţi în dreapta şi în stânga ; altfel 
m'ai ce căuta acolo. Deaceea călărășea- 
nul, din spirit practic, mai ales tinere- 
tul — clientela de toate zilele a „Prin- 
cipalei“* — nu prea poartă pălărie, 
căci ar însemna să și-o distrugă în cel 
mult două săptămâni. 

Plimbarea cere apoi anumite con- 
dițiuni : aşa — de pildă — nu ai voie 
să  depăşeşti bordura  trotuarului. 
Cum ai călcat alături, sau te clopoțește 
nervos vreun birjar, sau auzi strigând 
cât îl ţin puterile: 

— Hăp! Hăăp! 

Ori : 

— Hei! Domnu”! Domnu'!... 

Și are dreptate omul care ţipă: cal- 
darîmul străzii e doar imperiul bir- 
jarilor, Altminteri rişti să afli râte 
gloabe putere are trăsura respectivă. 

Nu ai dreptul să te oprești la vitri- 
ne, căci încurci circulația, Călărășea- 
nul nare de ce s'o facă, fiindcă vitri- 
nele se schimbă odată cu văruitul ca- 
selor : la Paşti şi la Crăciun. Mi-aduc 
aminte că odată am intrat într'un con- 
flict destul de serios cu un domn că- 
pitan, fiindcă  îndrăsnisem să mă o" 
presc în fața vitrinei librăriei Cartea 
Românească, al cărei proprietar, d. 
Ștefan Gheorghiu, îmi dăduse gustul 
cetitului încă din primele clase de 
gimnaziu, pe când se afla cu librăria 
la Feteşti. Mă oprisem mai mult îm- 
pins de evocarea acelor vremuri, când 
săptămânal, luam câte 3-A cărţi de 
Jules Verne pe datorie, căci punga 
mea cra săracă pe acele vremuri. DD. 
Gheorghiu mi-a fost un prieten mai 
mare, bun sfătiutor în alegerea cărţi 


lor. Mi-a desvoltat și rafinat gustul de 
cetit, fapt pentru care-i mulțumesc azi. 
Poate că încă își mai aminteşte de co- 
pilul acela firav, care venea mai în 
fiecare zi la librărie şi-i scotocea raf- 
turile.., 

După ce a trecut ora plimbării care 
e aceeaș cu ora mesi, călărăşenii, unii 
făcând popas pe la poarta vreunei fete 
frumoase, pornesc spre case. Apoi a- 
par, după a oră, o oră și jumătate. în 
parc... Dela ora 9 seara în sus, străduța 
care coboară de pe Principală în parc, 
geme de plimbăreţi. Târziu de tot, 
când ceasul dela Palat bate miezul 
nopţii și când muzica și-a împacheta! 
toate instrumentele, atunci forfota 
parcului se destramă înspre toate col- 
țurile, stăruind până când tăcerea se 
aşterne, stăpână deplină, pe viața a- 
dormită a orașului... 


ZILELE SI NOPȚILE ORAȘULUI 

Deşi oraș de provincie, capitală a 
unui judeţ „eminamente agricol“, cu 
arşiţi celebre şi cu câmpuri întinsa, 
Călărașul este un oraș plin de viaţă 
Exuberanţa tinerească dă un colorii 
viu oraşului, făcând din el un oraș 
clocotitor, mediteranian. Băieţii Călă- 
raşului sunt primitori, sburdalnici, 
gata de glumă în orice clipă. Deobi- 
ceiu ei formează grupuri, grupuri care 
sunt trup şi suflet şi care, din când în 
când „montează” câte un chef de se 
duce pomina; nu se sfiesc de a face 
câte odată chiar și scandaluii. Cu fetele 
oraşului nu prea o duc bine, căci fetele, 
frumoase și inteligente preferă băieții 
streini. Şi în fiecare an, regimentele 
aduc destui teterişti streini de locali- 
țate, care intră în grațiile duduilor că- 
lărășence. Să te ferească Dumnezeu 
însă să comiţi imprudența unei îndră- 
gostiri: Călăraşul nu iartă asemenea 
imprudențe şi te pomeneşti la un mo” 
ment dat cu întreaga ta viaţă sugru- 
maâţă în copcile acestei pacoste! (Nu 
credeţi că... e vorba aci de... muscă pe 
căciulă !) Totuş timpul trece şi dacă nu 
vindecă, atunci imprudentul pleacă din 
oraş sau rămâne acolo, căsătorit. 

Oraşul e stăpânit în întrgpgime însă 
de militari. Posedă trei regimente şi 
când ofițerii chipeși, raşi proaspeţi şi 
cu uniforme strălucitoare ies pe Princi- 





Primăria 


pală sau în parc, prezenţa lor impune 
şi dă orașului un colorit special. Imi în- 
chipui, că oraşul Călărași şi-ar pierde 
jumătate din fastul său, dacă ar lipsi 
ofițerii. Când regimentele sunt plecate 
în manevră, atunci Călărașul își lasă 
tristeţele de toamnă să se insinueze mai 
puternic și mai de vreme... Dealtfel şi 
orașul îi iubește mai mult ca pe orişice... 
Nu degeaba doar poartă şi numele de 
„Călăraşi !! 

Un alt aspect al oraşului îl formează 
pensionarii. les dimineața din curţi, cu 
pași înceţi şi şovăelnici, mîngâindu-și 
mustăţile albe, cei mai mulţi cu baston, 
guler tare de patru degete şi cravate 
negre. Sunt solemni de parcă ai crede 
că merg la cine ştie ce ceremonie. Unii 
se duc în parc, unde pe o bancă solitară 
îşi citesc gazeta. Alţii, mai simandicoşi 
şi mai bogaţi, se duc la cafenele unde 
discută în faţa unei cafele, care abu- 
reşte aromitor. Alţii, curioşi, se duc la 
tribunal unde ascultă pledoarii, pro- 
nunţări de divorțuri, procese penale, 
pentruca apoi să le discute la prânz a- 
casă, unde le trec drept noutăţi palpi- 
tante respectabilelor lor soţii, care le 
discută apoi în interminabile sfaturi de 
seară, pe la porți. 

Aşa — de azi pe mâine -— trăieşte a- 
ceastă generaţie de vechi călărășeni 
până când suprema clipă soseşte, — tot- 
deauna anonimi, închişi în forme de 
viaţă tip, pe care niciodată n'o depă- 
şesc, 

Noaptea cînd forfota se topeşte, orâ- 
şul se prăbușește subit în apele tăcerii 
care așteaptă la marginile oraşului gata 
să inunde, pornite spre cucerirea oraşu- 
lui, din toate unghiurile împărăției ne- 
sfârșite a Bărăganului. Doar ici, colo 
mai hurducăe pe străzi cîte o trăsură 
rătăcită, plină de întuneric sau cîte vre- 
un chefliu care se ceartă cu trotuarul. 
gardul sau cu cîte vreun cîine recalci- 
tirant. Singur străjer neadormit peste 
orașul scufundat în somn, stă doar oro- 
logiul dela Palat... Bătăile lui răsună în 
noapte, cadenţat şi se pierd apoi în hăul 
de tăceri... Doar cîte-un foc de pușcă, 
străfund, se mai aude de departe, din 
baltă... 

Evenimentele ce sguduie din cînd 
în cînd oraşul, sunt cele pricinuite de 
decese. Atunci orașul fierbe, personali” 
tatea celui dispărut e ridicată ia pute:i 
necunoscute pînă atunci, iar femeile 
plîng, nu pentrucă a murit cutare domn 


cu care nau avut nici în clin, nici în 
minecă, ci fiindcă moartea lui amin- 
tește că nu-i nimeni stăpîn pe pămînt. 
Dar pe cît de ușor se precipilă viața o- 
rașului la astfel de evenimente, tot atit 
de ușor se intră şi în normal... 


D. CEALIC ȘI CENACLUL „PĂMIN- 
TULUI” 

Cu toată aparența pe care ţi-o dă Că- 
lăraşul că n'ar putea avea alte preocu- 
pări în afară de cele mondene, totuș în 
sinul lui svîcneşte o adevărată viață 
culturală. Cele două asociaţii corale 
Melodia şi Freamătul, ultima înființată 
de regretatul Popărăscu, dau concerte 
dese nu numai în oraș, ci şi prin judeţ, 
îluturînd năframa de vis şi melodic a 
cintecului nostru popular. 

Activitatea literară a  Călărașului 
însă este bine cunoscută. Lipsit de lite- 
rați, în Călăraşi se face totuș literatură. 
Orașul a avut noroc de un om provi- 
dențial, d. Eugen Cealic, avocat şi fost 
primar al oraşului. Omul acesta a scos 
o revistă literară pe care a intitulat-o 
„Pămîntul” şi atît de bine a ştiut s'o 
impună, încît trece drept una din cele 
mai bune reviste literare din provincie. 

Secretul ? E foarte simplu |! D. Cealic 
daca văzut că Bărăganul posedă de 
toate: grîu, orz. soare, boi, dar nare Li- 
teraţi decit ici-colo cîte unul, atunci a 
pornit cu pantahuza şi cu svarțul prin- 
tre mesele dela răposata Capşa. Şi-a 
adunat de ici cîte o promisiune vagă, 
de dincolo alta pe cuvînt de onoare, de 
alături un articol, o nuvelă sau o poe- 
zie... A mai pus și cite-o poză la revistă, 
a mai lăudat prin „vitrină” şi și-a cîș- 
tigat simpatii. 

Intr'un timp animatorul Cealic a 
voit să împărtășească şi publicului din 
emoția vederii autorului la rampă. Şi 
iată că așa se înființează prima cara- 


'vană literară, avind o singură cămilă : 


d. Cealic, care urnește spre citadela Ia- 
lomiţei un grup de scriitori consacrați 
sau aproape consacrați. Nu ştiu dacă 
d. Cealic a avut vreodată satisfacţii de 
pe urma acestor caravane, dar ştiu si- 
giar că scriitorii începuseră să se cam 
bată pe ele, fiindcă publicul înghiţea 
mai mult sau mai puţin, producţiile lor 
cetite languros, dar ei înghiţeau în toată 
legca masa udată din belșug pe care d. 
Cealic le-o servea cu toată promptitu- 
dinea şi cu toate onorurile gazdei. După 
ce terminau în Călărași, literații pur” 
neau apoi şi spre orașul vecin, Silistra, 
unde tot d. Cealic era manager, tovarâş 
de mese, plătitor și gazdă, dar mai ales 
plătitor... 

Nu știu dacă d. Cealic îmi mai ţine 
minte numele. Personal nu ne-am cu- 
noscut niciodată; dar în revista Pămân- 
tu! am publicat întiile mele versuri, 
deci botezul de literat (mai mult sau 
mai puţin!) la Pămîntul mi lam făcut. 
Dar aş avea de reproşat d-lui Cealic 
indiferența cu care mi-a... maltratat v 
nuvelă... În tot cazul d. Cealic, pentru 
versurile publicate, mă are pe conști- 
inţă, atît pe mine, cît și pe eventualii 
mei cetitori 

Dar d-sa nu sa mărginit numai la 
tipărivea unei bune reviste literare: a 
făcut și-o editură, în care lam văzut c- 
ditat pe Neagu. In ultimul timp nu rai 
ştiu nimic de editură... Oare mai există? 

D. Cealic este, însă pe deasupra tu- 
turor, un animator. Inconjurat de cîţiva 
prieteni ca Lazăr Belcin sau dr. Sama” 
rian, omul acesta a reuşit să impună 
piața literară a Călărașului. Numai că 
avem ceva de reproșat: de ce ţine din- 
sul să aibă numai colaborări dela con- 
sacraţi și nu dă atenţie elementului au- 
tohtan, să-l lanseze? Ar face un dublu 
serviciu: unul literaturii în genere și al 
doilea celor care au talent și nu se pri- 
cep să şi-l valorifice. Dar aici nu vedem 
altceva decît o sugestie și-atit tot, care 
însă pusă în valoare, ar da roade pline 
de folos... Stim că d. Cealic nu se su- 
pără pentru îndrăsneala unei propu- 
neri !! 

ȘI CEVA DESPRE FUNCȚIONARI 

Călăraşul este capitală de judeţ, și 
toate instituţiile de conducere ale Ialo- 
miţei sunt. grupate în el. E firesc prin 
urmare ca o parte din locuitori să fie 
funcționari. Ii vezi dimineaţa luîndu-și 
cafeluța în ceardacul patriarhal din 
curte sau mîngiindu-şi florile și braz- 
dele de gazon... Căci călărăşeanul e în- 
drăgostit de flori... Apoi, mai tirziu, 
plictisiţi, cu mina omului necăjit, îi 
vezi cum pornesc grăbiţi spre servicii 
unde îi așteaptă vraiurile de dosare şi 
şefii de biurou, îndeobşte oameni san- 
chii. Aici muncesc doar cu gîndul că 
peste cîtva timp vor pleca la masă. Și 
atunci se vor găsi cu nea Mitică, cu d. 
Popirlan și vor ciocni un biet ţoiu de 
ţuică, pentruca apoi să grăbească spre 
casă unde îl mînă două lucruri: loamea 
şi gura femeii. _ 

Asta este viața funcţionarului călă- 
răşean. Cînd e tînăr sau e proaspăt că- 
sătorit, mai încearcă satisfacția unui 
costum de haine nou sau iluzia unul 
concediu petrecut la mare. Cînd însă 
s'a căsătorit (ăsta-i actul cel mai impor- 
tant !) și 'ncep să „vină” şi copiii (i vin 
sigur !), atunci funcţionarul începe să 
devină din ce în ce mai modest îmbră- 
cat, asta în direct raport cu înaintarea 
copiilor în vîrstă. Începe să renunțe 





TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL“, BU CUREȘTI, STR. BREZOIANU, 23 


de DAN BĂLTEANU 


treptat la orice satisfacţii personale, sa- 
tisfăcind pe cît poate, una singură: co: 
piii. Funcţionarul ca dealtfel toţi călă- 
răşenii, fac un adevărat cult din creş- 
terea copiilor. Ii îmbracă frumos, le 
dau creştere îngrijită, îi trimite la şcoli, 
sacrificându-și și ultimul ban. 

Dumnica, (și numai la distanţe mari) 
iese cu soția la cîte-un pahar de bere... 

In caz că soţia sau el n'a avut case, 
viaţa funcţionarului devine grea dela 
început, căci întâiul lui ideal e să-și 
aibă casa lui. La Călăraşi stau cu chi- 
rie numai streinii de oraş. Pentru cei 
veniți cu afaceri, sunt cele două sau 
trei hoteluri... Insă deobiceiu aceștia 
vin dimineața şi părăsesc orașul seară. 

PORT LA... BORCEA 

Călărașul este şi port... Adică nu toc- 
mai port ci un fel de portuleţ. Cînd a- 
pele Borcii vin mari, atunci apa urcă 
peste digul de granit, pînăn căpitănia 
portului, parcă voind să răsbune împo- 
trivirea ce-o 'ntilnesc în cale. Atunci 
sălciile de pe malul celălalt deabia se 
mai văd din apă. - 

Viaţa portului nu-i deloc animată. 
Vin câteva șşlepuri care încarcă cereale. 
Atunci e interesant să priveşti oamenii 
aceia uzi de sudoare, gifiind, cum duc 
sacii pintecoși pe cîte o scîndură lată 
de 30-40 cm., punte între şlep şi mal. 
Citeodată îi mai auzi înjurind, alteori 
se mai iau şi la bătaic... Ei descarcă ce- 
realele din „ghereurile” sosite în gara 
portului... 

Pe lingă aceasta, în fiecare zi, de 


două sau trei ori, vine şi pleacă în cursă * 


regulată, vaporul Borcea, care face 
curse de pasageri între Călărași şi Si- 
iistra. E o plăcere să-l vezi sosind... Des- 
face puhoiul de apă învingător, cu pro- 
ra ce taie parcă diamante în talazurile 
apei. Apoi, elegant, face o curbă de 
toată frumuseţea, ca să se aşeze docil, 
la debarcader. In urma lui  tatazurile 
huiesc şi Borcea, această sură vijelioasă 
a Dunării, se potolește tirziu. 

Noaptea portul e plin de tăcere. Doar 
valurile clipocesc, neastimpărate, iar pe 
chei, ca o fantomă, cu pași cadenţați, 
lunecă silueta grănicerului de pază. 


CĂLĂRAȘUL AMINTIRILOR 


Acesta este Călărașul de totdeauna. 
Aşa cum e azi a fost și eri şi va fi și 
mîine. Oamenii se prefac, elanuri noui 
se nasc şi altele mor, dar evenimentele, 
viaţa, trec peste Călăraşi fără să-l 
schimbe. Il găseşti totdeauna acelaș, 
oricînd şi oricum ai sosi în el. Te pri- 
meşte nepăsător și tot nepăsător te lasă 
să pleci. 

Dar oraşul acesta are ceva care te 
leagă de el. Poate fiindcă nu-ţi înregis- 
trează prezenţa nici ca fapt divers. 

Zilele lui însorite şi înhorbotate cu 
sălcii, plopi și salcîrmni, ca şi cele în care 
viscolul îşi plimbă nebunia pe străzi 
goale, îți rămîn în suflet ca o frintură 
de melancolie pe care ţi-o cîntă amin- 
tirea ori de cite ori te laşi cu gîndul 
dus spre el... 

Un farmec deosebit îl formează toam- 
nele Călărașului. Atunci trăieşti în ei 
toată melancolia Bărăganului... Atunci 
castanii parcului sunt adevărate jerbe 
de rugină...  Siiueta lor arămie parcă 
arde. Aleele sunt pustii şi rătăciţii prin 
pare caută 0 regăsire cu natura... Stai 
tăcut pe bancă. Nu poţi spune un cu- 
vânt... Aroma morții o simţi cum îţi lu- 
necă pe suflet, pe gînduri.. Alături, 
brîul de argint al Borcii freamătă, iar 
prin frunziş vîntul fîşie negru şi frun- 
zole cad... Auzi cum din această uriașă 
cădere în moarte, sună versurile lui 
Baudelaire : 

Bient6t nous plongerons dans les froi- 

Ides tenebres ; 

Adieu, vive clarte de nos €t6s trop 

[courts ! 

Așa am trăit toamnele Călărașului, 
mai aproape de suflet ca în oricare altă 
parte... Deaceea am iubit şi iubesc ora- 
șul acesta... Deaceea amintirea lui mi-e 
dragă, deaceea ea stăruie lângă preo- 
cupările mele, întotdeauna ca o prezență 
vie... Între mine şi el este o întreagă 
lurae ce nu se poate zugrăvi... Orașul 
rămîne evocator și amintirea lui măur- 
măreşte pretutindeni, ca o melodie des- 
lînată, simplă, aproape pînă la ștergere, 





Liceul „Ştirbey-Vodă“ 


dar întregitoare de nostalgii şi regrete.. 

Asta numai cu condiţia să-l înţelegi... 
Şi cu am înțeles acest Călăraşi, am su- 
terit în el, am trăit apoteoze şi înirin- 
geri... De ce însă nu m'a putut el înțe- 
lege, de ce nu m'a putut iubi așa 
cum Vam iubit cu? 

Totuş crîimpeiul de viață trăit de 
mine acolo, va rămîne peste toate zilele 
mele, ca un veşnic răsărit de soare... 


PO a PP e RI 
Taxa poștală plătită în numerar contorm aprobării dir. G-le P. Ţ. T. Nr. 44908-98 


]