Universul literar|BCUCLUJ_FP_P3441_1938_047_0022

VNIVIPSUL LIILDAP 


PROPRIETAR: 


SOC. AN. „UNIVERSUL“ BUCUREȘTI, BREZOIANU 25 


DIRECTOR ȘI AD-TOR DELEGAT, STELIAN POPESCU 


Iuscrisă sub Nr. 163 Trib. Ilfov. 





ABONAMENTE : 


Lei 220 pe 1 an 
„ 120 pe 6 luni 


TELEFON: 


APARE SĂPTĂMÂNAL 


PREŢUL 5 


3.306,10 





LEI 


SAMBATA 16 





ANUL XLVIIe Nr. 22 
IULIE 1938 


Redactor responsabil : MIHAI NICULESCU 








„Inalt și pitoresc, Turnul Ștefan... o 
minunată, clădire a oraşului Baia-Mare“, 





Romanul 
românesc 


IX 
de VICTOR POPESCU 


Horaţiu, superbul critic al anticei 
Home, amintește chiar la începutul o- 
perei sale minunate — Ars poetica li- 

„her — de anumiţi scriitori, cari poate 
au talent, dar talentul lor nu corespun- 
„de esrinței subiectului. 

Spune el, spre pildă, că nu ajută la 
dimic descrierea văii Rinului sau a u- 
nui boschet sacru etc., când nu e vor- 
ba de asta. 

Acest principiu se poate foarte bine 
aplica şi la noi. 

Nu este de negat, verva, chiar scân- 
teerea de geniu din multe opere. Dacă 
insă un autor are temperamentul liric 
și scrie romane cu acţiuni violente, e- 
fectul este desigur ratat. Tot aşa cpi- 
cureicul devenit mistic etc. Aplicația 
părerii lui Horaţiu are aci un câmp 
foarte larg, Din moment ce talentul tin- 
de către un anumit gen de scriere, când 
simțirile personale indeamnă într'o di- 
recție, iar subiectul operei pretinde cu 
botul altceva, inevitabil se ajunge la un 
impas greu de trecut. Şi pentru a-l 
zece, se sacrifică ori subiectul, ori pu- 
iința autorului de a scrie. 

Căci nu se poate pretinde scriitorului, 
a oricât talent, să părăsească linia sa 
de gândire spirituală şi să ajungă la 
carea unor opere departe de sufletul 
bi, departe de ceea ce natura i-a dat 
pentru a înfăptui, 

Există un raport foarte strâns înire 
subiect — artistul — şi obiect, — în 
anumite cazuri acțiunea, materia roma- 
mlui, — şi acest raport nu trebue dis- 
prețuit, 

Ori, pentru a nu-l disprețui se cere 
da singur lucru: respectarea cât mai a- 
tentă a simţirilor personale, în alegerea 
subiectului. Să nu se impună spiritului 
ațiuni vaste, cuprinzătoare, fiindcă a- 
desea e de preferat un roman cu o li- 
m simplă dar desăvârşit tratată, decât 
mul imens și complex dar ratat de ina- 
bilitatea celui ce-l scrie. 


Dacă se simte îndemnul interior de 
a trata un subiect oarecare, dacă sufle- 
tul dictează aşa fel şi se simte în stare 
să închege o acţiune de orice natură ar 
fi ea, oricât de banală chiar, talentul, 
bine înțeles dacă există, e deajuns pen- 
tru a da naştere unei opere minunate. 

Subiecte simple sau complexe, după 
puterea fiecărui scriitor. Dar niciodată 
tăularea cu orice preţ a acţiunilor prea 
tomplicate să nu device un imperativ, 
tăi atunci opera se transformă în ce- 
ta forțat, artificial, şi nimic nu e mai 
penibil și mai de condamnat decât arti- 
firiul nelalocul lui, 

Arta e un artificiu, literatura, bine 
ințeles, şi ea. Dar e un artificiu isvorit 
din simțimintele autorului, care expri- 
mate cu talent devin „opere de artă“. 
Când artificiul însă e scornit din rațiu- 
%, impus de voinţă, sună falş. 





Intre critică și foileton 


Apariţia în volum a câtor- 
va dintre  judecăţile critice 
așa de cinstite ale d-lui Oc- 
tav  Șuluțiu a readus cu 
destulă viviciune în actuali- 
tat problema  legitimităţii 
criticei literare aşa cum se 
practică ea astăzi nu numai 
la noi dar mai în toate ute- 
iaturile contimporane, — a- 
dică sub forma cronicei lite- 
rare. 

Spunem „a readus”-o0, 
fiindcă dacă a fost un mo- 
ment în care această pro- 
blemă trebuia să se pună în- 
țâiu, a tost destul de demult, 
când Ilarie Chendi şi-a adu- 
nat în volume  foiletoanele 
sale de luptă și critică lite- 
rară, atât de aproape de ac- 
tualitatea noastră și atât .de 
pe nedrept uitate. Iar dacă 
a fost o dată în care a trebuit 
să se pună serios, a fost 
aceea când d. Perpessicius 
și-a adunat întâia oară „men- 
țiunile critice”... 

Ei au făcut, aceasta firesc. 
Intâiu de toate, cu dreptul 
oricărui autor de a avea grijă 
de propriul său scris şi de 
propria sa personalitate, ne- 
lăsându-se risipit în paginile 
repede uitate ale revistelor și 
închegându-şi pentru cetitori 
într'un volum, imagina sa în- 
treagă. Al doilea, din dato- 
ria ce se impune oricui sar 
dedica îndelung cunoașterii 
fenomenului liţerar româ- 
nesc contemporan, aceea de 
a ajuta prin cât mai multe 
mijloace publicul cetitor să 
se orienteze în cadrele a- 
cestui fenomen. 

D-l Şuluţiu însă, în mode- 
stia şi buna sa credință cu- 
noscute, a socotit altfel. Și a 
ținut să se justiiice. Şi prin 
prefaţă, şi printr'un esseu in- 
troductiv, 

Aceste justificări au stâr- 
nit discuţie. Discuţia aceasta, 
câtă s'a purtat prin puţinele 
noastre reviste de acuma şi 
mai ales câtă s'a agitat oral, 
la colţ de stradă sau de cafle- 
nea, — după lamentabilul o- 
biceiu românesc de a rămâne 
mai în orice problemă la so- 
luţia cea mai comodă dar și 
cea mai stupidă prin inefica- 
citatea ei: aceea a vorbelor 
fluturate fără răspundere la 
cine știe ce răspântie, — a 
adus ca de obiceiu unele ob- 


servaţii interesante, pe lângă 


multe afirmaţii naive şi ha- 
zardate, ca să nu le dăm un 
titlu mai aspru. 

Problema ridcată n'a  a- 
juns astfel aproape de lămu- 
ririle depline şi necesare, 





fi rage 












































Să ne fie deci îngăduit și 
nouă să ne exprimăm câteva 
păreri, cari de altfel nu-s de 
ultimă oră, — firește nu cu 
pretenția de a aduce aceste 
așteptate lămuriri definitive 
ci cu dorința de u contribui 
la închegarea lor. 

Și lămurirea asta e nece- 
sară deoarece genul acesta 
nou al cronicei literare tră- 
eşte, şi încă intens, cu toate 
că încă nu e lămurit înscris 
la birourile  popuiației lite- 
rare. Lipsindu-i fișa defini- 
ției, mulţi îl contestă sau îl 
dispreţuesc. Dar asta-i de 
când lumea.  Veşnicul con- 
flict dintre viaţă, care-și ro- 
stogolește mereu, nepăsă- 
toare, din eternitate, formele 
ei vechi şi inedite la olaltă, 
— şi registrele în cari conta- 
bilii greoi și intoleranţi sus- 
țin că numai acolo ea există... 

Foiletonul critic, — cro- 
nica liierară nu „recenzia”, 
aceasta din urmă fiind un 
termen ce indică prezentarea 
sobră a cărţilor de ştiinţă de 
către specialiști cari au lu- 
crat în acelaşi domeniu, deci 
impropriu literaturii, — ori- 
cât e acest foileton detestat 
şi privit prejorativ de cei 
cari azi regretă sacerdotalele 
şi lungile oficii ale criţicei 
de odinioară, este o reală ne- 
cesitate actuală, şi de aceea 
trăește bogat, cu voia ori 
fără de voia dumnealor. 

In veacul trecut, turma 
patriarhală a literelor noa- 
stre putea fi condusă simplu 
cu un toiag și un fluer sc- 
lemn de păstor. O revistă- 
două, cari abia îşi întruchi- 
pau materialul (eroicele, în- 
Guioşetoarele silinţe de se- 
cretar de redacţie ale lui Ia- 
cob Negruzzi!...) şi o carte- 


toc 


două pe an, iată ce trebuia 
veghiat de pontifii crițicei. 
In asemenea condiţii, îi era 
foarte uşor unui Titu Maio- 
rescu să oficieze din înălțimi, 
la câţiva ani odată, punând 
ordine între cei ce nu prea 
se îmbulzeau. Câte un dece- 
niu de literatură cu toate 
numele, — dar absolut toa- 
te numele lui, cu exemple 
convingătoare, chiar din o- 
pera celor pomeniţi, încăpea 
tocmai bine în cuprinsul 
unui studiu de proporții mo- 
dice. Discuţia critică înaltă, 
constituirea de scheme ideo- 
logice impozante, era tot una 
cu respingerea sau  accep- 
tarea scriitorilor prezenţi in 
arena literelor, căci ei bieţii 
erau atât de puțini încât abia 
ajungeau pentru exemplifi. 
carea teoriilor. 

Din paradisul literar cine- 
va putea fi foarte uşor isgo- 
nit de un om ca Maiorescu, 
pur şi simplu fiindcă acest 
exilat n'ar îi găsit să-l apere, 
să-l readucă, pe nimeni, nici 
măcar pe unul mult inferior 
profesorului acesta de este- 
tică, ce îşi permitea singur, 
cu revista lui, să se ocupe de 
sportul acesta. Atitudinea 
militanţă, de aclamare sau re- 
pudiere de valori, putea 
prin urmare coincide firesc 
cu sinteza critică solemnă, 
cşafodată la răstimpuri lungi 
pe principii mari, deasupra 
actualităţii;, fiindcă materia- 
lul de creaţie, redus la li- 
mită, risca să fie acelaşi dacă 
cele două funcţii necesare 
ale criticei, — aceea de ac- 
ceptare sau respingere ime- 
diată, hotărită, şi aceea de 
iluminare târzie, lentă a va- 
lorilor consacrate, — ar fi 
fost diferenţiate. 





BATA: 


Când Botticelli strânse în braţe-aureola 
Cereştilor lumini şi revarsă în cale, 

Tăcut și melancolic, surâsul în corola 
Unui buchet de flori, tot cerwn jocuri pale 


Şin scânteieri de aur şi verde albăstriu 

S'a coborit în gându-i spre-al face să picteze 
Al Primăverii imn, în Casa Medicee, şi viu, 
Antichității mitul, romantic să-i creieze, 


Şi când jertfi Venerei tot fastul tineresc 
Şi toată bucuria italică, din gânduri, 
Toscanul vis se'nchise ca mugurii ce cresc 
Aproape de pădure, în răcoroase prunduri, 

















Botticelli 











ILEANA BUSUIOCEANU 

















de OVIDIU PAPADIMA 


Opinia noastră publică sa 
obicinuit cu această simbioză 
ad-hoc, şi astăzi, când struc- 
tura vieţii noastre literare sa 
schimbat cu totul, — regre- 
tând critica solemnă de altă- 
dată, dispreţueşte pe nedrept 
şi nu înţelege foiietonul cri- 
țic, care e cu totul altceva. 

Studiul critic e înțelegere; 
foiletonul e atitudine.  Stu- 
diul îşi poate îngădui truda 
ce a sonda cu tot felul de 
mijloace până să aducă lu- 
mina necesară pentru înţe- 
Jegerea operei, poate să lă- 
murească totul, fiindcă are 
timp să construiască şi are 
material solid: valoarea de 
creație unanim acceptată; el 
trebue să ajungă la revelații 
certe, definitive; studiul poa- 
te oscila, dar nu trebue să 
greşească. Foiletonul e reac- 
ţia amediată a opiniei critice; 
cl nu trebue mai întâiu de 
toate să lămurească ci să 
aleagă. Astăzi când produc- 
ţia literară e şi la noi atât 
de multiplă şi de haotică, azi 
când mulţimea scriitorilor 
s'a organizat pe partide și 
bisericuțe, când a găsit a- 
liaţi atât de puternici în sub- 
solurile  gazetelor, criticul 
nu îşi poate aplica lentele 
mijloace de investigaţie asu- 


pra tot ce apare, — ca în 
vremile patriarhale de cari 
am vorbit, — nici să își ia 


materialul cercetat, la întâm- 
plare. E necesară în preala- 
bil o curăţire sumară dar 
fără milă a terenului. E ceea 
ce trebue să facă foiletonul. 
EI distinge imediat valorile 
de  non-valori, pentru ca 
apoi critica propriu zisă să 
se poată apleca în liniște 
şi cu folos doar asupra celor 
dintâi, De aceea foiletonistu- 
lui ii trebue nu solemnitate 
ci gust, nu putere asociativă 
ci hotărire în distingeri. Un 
foileton poate greşi dar nu 
trebue să şovăiască, 
Foiletonis.«ul e apoi omul 
timpului său mai întâi de 
toate. El trebue să urmărea- 
scă, să distingă, pe lângă va- 
lorile supratemporale, şi a- 
cel maierial mediocru dar 
util care trebue să îngrașe 
într'un anumit fel un anu- 
mit teren de creație, ca din 
el să poată răsări mai târziu 
opera perfeciă care ne tre- 
bue. E astăzi un bun câștigat 
definitiv de istoria literară 
modernă, adevărul că nicio 
operă și nicio personalita- 
te literară grandioasă n'au 





(Urmare în pag. 2-a) 





Nașterea Venerei 





e ee ea 


„Pitoreseul înfățișării şi frumuseţea 
poziției...“ (Baia-Mare) 





BAIA-MARE 


de ION ȘIUGARIU 


Pentru a ajunge la Baia-Mare, căiă- 
torul bucureştean, dacă nu este milio- 
nar să poată lua avionul, sau dacă n'are 
Rolls Royce la scară, este nevoit să 
facă nu mui puțin de 20 de ore cu tre- 
nul şi să numere sute de mustăți ungu- 
vești, prin gările podișului transilvan. 

La Apahida, o așteptare Ingă, cu pași 
plictisiți pe peron, cu o evreică simpa- 
tică la bufet şi cu mulți țărani gălă- 
gioşi printre vagoane. Port național, cu 
opinci, cioreci albi și pălărie, ca un 
ceaun, pe vârful capului. In spate, de- 
sagi murdari, mirosind a slănină rân- 
cedă şi a brânză. In palme amintirile 
coasei şi ale secerei şi multe, muite, 
bătături negre. Iar în ochi, viclenie şt 
nori groși de suferinţă. Vorbele curg 
viforoase și aspre, ca o cascadă printre 
bolovani. 

In zare, dealurile Clujului privesc 
nepăsătoare spre soarele care zâmbește, 
ca o lleană din poveşti, în poartă. In 
gânduri amintiri şi vorbe şoptite, O flu- 
tuvare de batistă în Gara de Nord. O 
lacrimă printre gene şi o strângere de 
înimă. Apoi plecarea. 

In față, consolare şi îndemn, multe, 
multe halbe cu bere, ca o uitare. Și; 
printre ele, fum de ţigară și gânduri, 
gânduri... 

Stephenson își trimite jucăria cu pa- 
tru vagoane afumate. O pufăitură bol- 
navă și ceartă la urcare. Numai câtevă 
minute. Apahida rămâne, cu șapca 
pleoștită pe ochi, ca un vânzător de 
ziare, în urmă. Valea Someşului este 
frumoasă și atrăgătoare. Dealurile se 
îmbină cu dumbrăvile. Peste tot ver- 
deață şi aer reavăn. Casele te salută 
timide şi copilăroase. Prin gări, gră- 
mezi cu şire de lemne tăiate. Morile de 
apă se mișcă încet şi neturburate de 
nimeni. Incepi să aștepți un cântec de 
dragoste. E prea multă lumină și mul- 
țumire în tine. Prea multă tinerețe. Ai 
vreg să te iai de gât cu prunii şi cu. 
stâlpii de telegraf de altituri. Să te joci 
cu vrăbiile. Cu frunzele. Cu soarele. In 
gând, orele și gările se înșiră pe aţă ca 
mărgelele: Dej, Jibău, Lăpușel, Săsar... 

—- Ce oraș e acolo, la poalele mun- 
ților? 

— Eaia-Mare. 

Scoţi valiza pe culoarul vagonului și 
îți potriveşti cu atenție cravata, Parde- 
siul pe mână. Ţinută de bucureştean. 
Eşti prea tânăr ca să porți monoclu. In 
schimb, ochelari de soare pe nas. 

Valea Săsarului lunecă printre ma- 
luri abrupte şi printre bolovani, ca 0 
șopâriă soioasă. Câteva turnuri de bi- 
serică, printre frunze şi arbori, antin- 
tesc vederile colorate din cărțile de 
geografie. Pe sub o coastă cu vii şi 
pomi înștruiţi, ca soldaţii, un drum alb, 
de lapte. Ici şi colo, o pânză pe un pi- 
cior de lemn şi un pictor cu pantaluni 
golf, stau alături şi se uită unul lu al- 
tul, ca doi străini. Priveşti cum trec 
cantoanele şi zâmbetele calde ale cefe- 
riştilor. Undeva răsună, jalnic și grav, 
un clopot. Uruit cunoscut şi plictisitor 
de roţi și de şine. O smucitură puter- 
nică. 

Baia-Mare te întâmpină, prietenoasă 
şi interesantă, ca o cetate medievulă, 
căreia îi cauţi zadarnic zidul împrej- 
muitor, cu sentinele somnoroase și 
porți ferecate. Lumină şi aer. 

(Urmare în pag. %-a) 








UNIVERSUL LITERAR 


de CONSTANTIN FANTANERU 


ADRIAN MANIU: Versuri, ediţie definitivă 


(Fundaţia pentru literatură şi artă „Regele Carol Îi” — Bucureşti, 1938) 


Editura Fundaţia pentru literatură 
şi artă „Regele Carol 11” sa hotărit mai 
de muit să tipărească în ediţii defini- 
tive, operele scriitorilor români con- 
temporani, intraţi deplin în conștiința 
publică. Au apărut până acum trei vo- 
lume în colecţie, iar al patrulea este 
cel de faţă, al d-lui Adrian Maniu, 
Cine a văzut dificultăţile cu care ne 
apropiem de scrierile autorilor în via- 
ță, înțelege lesne importanţa între- 
prinderii Fundaţiei Regale. 

In cele mai multe cazuri, operele 
respective nu mai circulă prin librării, 
iar studii monografice, întocmite asu- 
pra autorilor naveam aproape deloc. 
Lipseşte din literatura noastră această 
dispoziţie de a lua în serios ceea ce fac 
contemporanii, lăsând parcă toată răs- 
punderea asupra timpului, ale cărui 
deciziuni sunt fără greş. Dar studiile 
critice reprezintă ele însele aspecte din 
frământarea gravă a epocii, din stră- 
dania spre ghicire și închegare, atât, cât 
sunt posibile aceste două tragice nă- 
zuinţe. Critica românească se află însă. 
după credinţa noastră, în urma creației 
propriu zise, nu atât prin putințele ei 
de adâncire și îndrumare, cât prin ab- 
sența unei gravităţi absolut trebuin- 
cioase pentru determinarea unui mo- 
ment de cultură. 

Golul volumelor monografice, in- 
cearcă să-l umple „Fundaţia Regală”, 
prin ediţii definitive. 

In intocmirea lor prin prin grija au- 
torilor, ediţiile definitive îndeplinesc, 
desigur, funcția de a deschide linii de 
orientare spre miezul însuşi al operei. 
Pentrucă apariţia lor nu însemnează o 
retipărire, ci efort de ordonare şi de 
punere în valoare. 

Poeziile strânse de d. Adrian Maniu 
în Versuri, au fost alese din volumele: 
Lângă Pământ, Drumul spre stele, 
Cântece de dragoste şi moarte, iar 
Cartea țării sa reprodus în întregime. 
Sunt prin urmare laolaltă primele şi 
ultimele producţiuni poetice ale auto- 
rului. 

Nimic mai eficace decât această con- 
fruntare a diverselor trepte din creaţia 
d-lui Adrian Maniu, pentru cuprinde- 
rea întregului câmp de inspiraţie şi 
pentru luminarea rădăcinilor de sensi- 
pilitate şi gândire. Ultimele poezii sunt 
după cum pare şi firesc, de o desăvâr- 
şită claritate a  simțţirii, şi în acelaș 
timp, de o virtuozitate verbală impu- 
nătoare. Dar importanţa lor în ansam- 
blu se găseşte altundeva. Ele irădează pe 
poet, poate tără voia lui, în ceea ce era 
intim și tragic în structura sa. Şi înţe- 
legem deabia la urmă că multă vreme 
poetul s'a ascuns, că n'a vrut să aștear- 
nă sub ochii altora hlamida desnădejdii 
sale, şi că, pe căi ocolite, a năzuit să 
smulgă de la existenţă cât mai multe 
din trumuseţile ei. Lupta de înșelare 
na durat însă până în ceasul ultim, 
deoarece trebue să citim aceste versuri 
drept incheiere ; 

Se stinge gândul, putrezeşte mâna, 
Sângele înime: îngrașă ţărâna. 

Cine rămâne, vadă întreaga zădărnicie. 
Nici măcar sufiet să nu fie... 

De ce-am cântat, la ce-am. suferit, 
Am păcătuit şi am iubit, 

M'am trudit şi m'am sbuciumat, 
Fără'nţeles le-am aflat. 

D. Adrian Maniu este un poet cu ton 
major, d-sa stăpâneşte isvoarele largi 
ale poeziei, ştie să apese lucid pe cla- 
pele sensibilităţii, şi obţine armoniile 
pe care le doreşte, după voie. 

Fără a părea că-l socotim autor ce- 
rebral, formaţia d-sale de o înaltă cul- 
tură literară, desvălue o personalitate 
creatoare echilibrată, având o măsură 
superioară a omenescului, și năzuind 
să-și întemeieze opera pe o gândire 
sistematic închegată. Astlel se face că, 
deși turnate dintr'o substanță profund 
lirică, versurile d-lui Adrian Maniu au 
funcţia unei gândiri, a unui punct de 
plecare logic în totalitatea unei con- 
cepții de viață. Deaceea, cele: două 
strofe citate mai sus au valoarea unui 
denunţ. Ele nu vin ca o tânguire ele- 
giacă, nu exprimă o neputinţă indivi- 
duală de cuprindere a existenței, ci ex- 
primă o judecată asupra acestei exis- 
tențe, în raport cu viaţa omenească și 
cu problemele ei. Existenţa n'are nici 
un înţeles. Poetul a cântat, a suferit, a 
păcătuit, a iubit, s'a trudit şi sa sbu- 
ciumat, dar înţeles n'a aflat. 

Altădată sa smerit, sincer, în Rugă- 
ciune: 

Inflorește Doamne, sufletul meu, 
Cum înfloresc salcâmii și măslinii, 
Inapoiază-mi credința iar, 

Cum întorci sborul păsărilor călătoare 
Munceşte'ntreaga suferinţa mea, 

Cum în trupul morților rodește plugul, 
Apoi înalță, gândul pierdut, 

Fluture îm florea cerului, 

Și, pregătește-mi sfârșit înseninat, 


Co asfinţitul blajin, de azi, 
(pag. 79) 
Poetul cere dealtminten ceea ce «ste 
mai greu: sfârşit înseninat. Toată tru- 
da sutletului şi a minţii nu urmărește 
altceva decât acest sfârşit  înseninat, 
care nu va veni aşa cum nu mai vine 
nici credința. Desnădejdea creşte cu 
creșterea anilor, se acumulează în stra- 
turi groase, și înăbușe ființa în spaimă, 
în cumplită părăsire: 
Orzul e străin. Norii se sprijină pe 
turnul prăbuşit. 
Seara e neagră ca un tablou învechit, 
In care te uiţi,doar te vei găsi şi pe tine, 
Se face tot mai întuneric. E mai bine, 
Și o goarnă sună: părăsit, părăsit... 
Tristeţea de primăvară sugrumă fiecare 
gât. 
Inverzirea a fost rece. Râul trece, atât 
De frământat, ca şi când ar sta. Incotro 
să pornesc? 
Obloanele se închid, uși se trântesc, 
Un ceas bate, bate nu ştiu cât... 
E noapte deasă. Cântec aș vrea să jiu, 
Un cântec sau gând, dar ce, nu ştiu, 
Că am uitat tot, și toate luminile s'au 
stins, 


Orașul învins m'a învins 
E pustiu, și târziu, târziu... 
(Departe târziu, 133; 


Adrian Maniu 


Emotivitatea din această poezie, a- 
rată în ce măsură d. Adrian Maniu 
este unul din cei câțiva reprezentanți 
de frunte ai lirismului românesc mo- 
dern. Setea metafizică, angajarea în 
problemele esențiale ale vieţii trebuia 
să ducă neapărat la o împotmolire în 
tristeţe, la o rupere a echilibrului 
lăuntric şi la vo panică nemaipomenită 
în fața morţii!  Pentrucă, aşa cum se 
desfășoară viața modernă, sctea meta- 
fizică nu poate ajunge decât la cea mai 
crâncenă suferinţă. Gândul că existența 
rămâne o enigmă este suferință. Din 
plinătatea lui organică nu iese nici un 
îndemn de bucurie oarbă şi elementară. 
Făpturile nu se confundă cu firea; 
stau faţă în faţă ca doi vrăjmași, se 
pândesc, se chinuesc, şi în cele din 
urmă, făptura cedează, scrâşnind din 
dinţii celei mai amare dureri. Firea 
este fără Dumnezeu, fără armonie mo- 
rală, fără mângâere. 

Astfel apare celui 
cuprindă. 

Paradoxul tragic este însă că ea nu 
se lasă părăsită cu indiferenţă, şi traiul 
în sânul ei nu se desfăşoară cu nepă- 
sare. Existenţa ne smulge din suflet 
iubirea. Noi o iubim. Punem toate pu- 
terile noastre ca s'o îmbrățișăm cu căl- 
dură, și-i cerem să ne răsplătească 
cu răsfățul frumuseţilor ei nestfârșite. 
Cu cât desnădejdea neînţelegerii e mai 
adâncă, cu atât este mai întinsă şi mai 
cuprinzătoare dragostea. Acest tainic pa- 
rodox, îl înţelege d. Adrian Maniu, cum 
puţini poeţi mari l-au înțeles. In faţa 
desnădejdii, pe care multă vreme a 
ascuns-o, d-sa nu și-a pierdut cumpă- 
tul. Până la poarta morţii, drumul 
trece prin grădina de frumuseți, tot ce 
este dragoste și pioasă supunere la 
taina luminii, a învierii, a sufletului, 
tot ce este manifestare a traiului ome: 
nesc sub soare și sub cer, merită să fie 
cântat, să fie preamărit spre slava în 
sine a acestei misterioase firi. Poetul 
adevărat se iveşte la această răspântie 
de sărbătoare a vieţii. A vieţii celor 
cari o trăiesc în amploarea ei elemen- 
tară, a oamenilor de lângă pământ, a 
băştinaşilor, a neamului. Ca să treci 
dela desnădejde, la preamărirea sufte- 
telor din lăuntrul firii, şi a neamului, 
nu este contradicţie în creaţia poetului 
echilibrat, — ci dimpotrivă, amploare 
de vederi, adâncire a concepţiei. Este 
singura metodă a unei împăcări ome- 


neputincios s'o 





neşti, pe cât este cu putinţă aceasta. 

Am găsit-o totdeauna la clasici, și-o 

admirăm oriunde o regăsim, ca un 

semn de creaţie superioară, la scriitorii 

epocilor. La d. Adrian Maniu, — am 

precizat mai sus, — poeziile nu sint 

plăsmuiri izolate, ci toate se ţes într'o 

viziune înaltă şi totală a întregului. 

Iată replica pe care o dă poetul petelor 

de întunecime metafizică de mai sus: 

„După ce ciubarele adunaseră laptele 
spumat, 

Mieii cu picioarele reschirate se'mbul- 
zeau lovind ugerul uscat. 

Câte unul numai mai nevoiaş plângea, 

Şi îi era sete, şi oile îl îndemnau: bea, 
bea, 

rumegau să-şi amintească 
florile ce-au păscut... 

Seara, fiecare cu copita negrișoară, cu- 
minte a făcut 

De trei ori, semnul crucii, în țărână, 
după obicei şi binișor, 

Pe urmă îngenunchiau ca şi mama lor, 

Când isvora, rece, pâlpâirea luceaţă- 
rului ciobănesc 

In al cărui semn toate turmele odih- 

nesc. 
(Turma, pag. 43) 

Cu prețuirea acestor versuri, trecem 
în domeniul măestriei limbii literare, 
la d. Adrian Maniu. Credem că aici 
d-sa dovedeşte, acea luciditate crea- 
toare care a făcut gloria numelor mari 
în poezie. La un moment dat, în con- 
templatia poetică, nu mai are impor- 
tanţă decât cuvântul, ca unitate fonică 
și noţională. El este căutat acolo unde 
tremură ca un fagure de mai multe 
frăgezimi, şi unde are cea mai largă 
înțindere concretă: în traiul de toate 
zilele al ciobanilor, al celor care ară 
pământul şi-i culeg roadele, al celor 
cari cunosc vrăjile, bocetele şi bleste- 
mele, al celor ce se roagă cu credinţă, 
al celor ce nu se tem de moarte, și nu 
se înfioară de nimic. Viaţa ţărănească, 
folklorul, evocările istorice sau legen- 
dare, oglindirile în misterele credinţei 
populare, toate aceste forțe ale sufle- 
tului piin şi nealterat de civilizaţie, au 
in opera poetică a d-lui Adrian Maniu, 
un important rol corectiv, slujind să 
umple cu fructele lor abundente o con- 
ştiinţă modernă goală.  Insemnarea, 
țâșnirea unei muzici curate şi primeni- 
toare, se realizează numai prin simpla 
citire a unor versuri, în care cuvântul 
e ales cu delicateţea fluturelui de aur 
pe mătasea ţesăturii, cu degetele ţără- 
neşti: 

Hăţiş de mure albastre, sălcii care se 
închimă, 

Răchite coclite, ulmi cu frunza neliniş- 
tită, 

Păzesc ochiul din scăldătoarea tăinuită, 

Peste care soarele leagă funii de 
lumină. 
Răspicat, bate scorburi o ghionoaie, 
Flueră mieria, turtureaua râde uşor, 

Un lăstun bea stropul din sbor. 

Buturuga babă, în oglindă se'ndoaie. 
(Scăldătoarea, pag. 13). 

Pentru aceeaș exemplificare de mă- 
estrie în migala matură a versului, am 
putea cita poema, Intr'o grădină veche 
sau accea excepțională Elegie, în care 
admirăm deopotrivă contopirea ele- 
mentului epic cu cel liric, în condiţii 
superioare de artă, întâlnită deseori in 
volum. 

Inchejem aceste indicaţii sumare de 
orientare în opera poetică a d-lui 
Adrian Maniu, exprimându-ne, înainte 
de orice, mulţumirea că opera se află 
strânsă întrun volum, la îndemâna ci- 
titorilor, cari pot să se apropie de ea, 
direct. 


Mărișorii 


ra i ia a fr 


INTRE CRITICA ŞI FOILETON 








CRONICA MĂRUNTA 








16 lulie 1938 








|. L. Caragiale: Opere, vol. |V 


Notiţe critice, literatură și versuri 
(Editura Fundaţiei „Regele Carol Il”) 


Continuând opera începută de regre- 
tatul Paul Zarifopol, d. Şerban Ciocu- 
lescu a dat la iveală cel de al patru:ea 
volum din operele lui I. L. Caragiale, 
care cuprinde articole apărute în „Un:- 
versul“: între 1899—1900 sub titlui de 
„Notiţe cr.tice“, bucăţ le literare nein- 
trate în celelalte trei volume şi ver- 
surile, Pentru valoarea lor mai redusă, 
versurile au fost trecute la Addendă. 

D. Șerban Cioculescu a făcut pre- 
țioasa descoperire, că debuturile lui Ca_ 
vagiale nu sunt cele cunoscute până 
astăzi (în versuri 1874, la „Revista con- 
timporană“ și în ziaristică şi litera- 
tură 1977, la „Caponul'). Cu trei ani 
mai înainte, în rev.sta umoristică, 
„Ghimpele“ apăreau articole de ale sale 
semnate Car... și Palicar, 

Iată ce scrie d. Cioculescu despre ace- 
ste începuturi: 

„Intreg Caragiale, cu agerimea cr.- 
ticului social, poate fi surprins acolo în 
crisal.dă, cu calităţi mai libere de fan- 
tazie totodată. In lipsa articolelor, am 
îi pierdut îzionomia literară a debu- 
vantului, în spontaneitatea sa, atât de 
supravegh.ată mai târziu. Este de alt- 
minteri vrednic de sublin.at că, în re- 
dactorul „Claponului“, cu abia doi ani 
înainte de a scrie „O noapte furtu- 


- noasă“, capab l să schiţeze cu atâta 


siguranță personajele sale, „Smotocea 
și Cotocea“ şi „Leonică C.upicescu“ tre- 
bue să vedem un scri.tor aproape for- 
mat. Dibuirile sale adevărate le regă- 
sim în uilatul periodic „Ghimpele“. Ele 
sunt remarcabile“ (sublinierea este a 
noastră), 

Cu pasiunea-i cunoscută pentru li- 
teratură şi pentru Caragiale în deosebi, 
d. C.oculescu a adunat laolaltă tot ce 
a 'aflat prizărit prin gazete, socotind, 


IN EDITURA 


„Cugetarea“ wa apare peste puţină 
vreme „Viaţa amoroasă și genială a lui 
d'Annunz!'o“, datorită d-lui Theodor 
Martas autorul cunoscutei cărţi „Ce 
vrea Charles Maurras“. 

S'a spus despre d'Annunzio că şi-a 
făurit o biografie mai interesantă de- 
cât opera şi în jurul vieţii lui sau creat 
numeroase legende, 

Viața lui a tost însă atât de extra- 
ovră.nată, atât de uluitoare, încât le- 
genda — care l-a însoţit pretutindeni 
— nui putea adăuga lucru mare. Ba 
uneori ea pălește în iaţa realităţi:. 

Până și naşterea lui d'Annunzio a că- 
pătat caracter de legendă. Un prieten, 
Eduardo Bcarioglio, a scris despre el: 
„Acest fiu al mării, care s'a născut pe 
bordul 'corăbiei Irene, în timpui une: 
călătorii dela Irene la Pescara...“. Și 
pentrucă marele poet nu putea să se 
nască la fel cu orce muritor, legendi 
a prins, cu concursul lui d'Annunzio 
care declara întrun interview acelaș 
lucru. Marile enciclopedii au înregistra 
faptul ca o realitate și d'Annunzio a 
rămas născut pe mare, până la apariția 
cărții lui Tom Antong ni, fostul său se- 
cretar, („D'Annunzio inconnu“, Stock 
1938) în care se vede că poetul s'a Năs- 
cut pe pământ, la Pescara. 

Cartea lui Antongini, deși scrisă cu 
mare admiraţie pentru ilustrul poet, 
restabileşte o seamă de fapte şi îl pune 
în adevărata lumină. 

Din ea, dWVAÂnnunzio apare însă cu 
mult, ma: interesant, viaţa lui între- 
când orice legendă cunoscută până azi. 
Iată, de ce așteptăm cu nerăbdare apa- 
riţia cărții d-lui Theodor Martas, care 
va desvălui publicului românecse v.aţa 
de basm a unui nemuritor. 


(URMARE DIN PAG. I-a) 

























































pe bună dreptate, că nu trebue înlătwt 
rat nimic din ce a scris maree nostri 
umorist, : 

„Se va ob'ecta desigur — serie d. Cio- 
culescu — că unele din conformăril 
lui Caragiale la umorul actualități 
prin „g0ogoșşi“, „mofturi“, „culmi“, 
„m.ticisme“ (de-ale lu. Mitică) și a 
necdote, ar f. putut lipsi, pentru a n 
umbri seriozitatea producției sale lite 
rare. Impotriva puriștilor, vom atrage 
luarea aminte asupra avantajului de â 
avea, prin publi carea, într'adevăr com 
pletă, a operei carageliene, o privire 
totalitară a umoruiu. lui Caragiale, pt 
intreaga scară a „ierarhiei“ sale. Nu- 
mai dintr'o prejudecată literară, st 
poate crede că marii umoriști şi sati 
rici ar fi „cultivat“ numai spiritul de 
cea mai aleasă calitațe, Qispreţuind w 
morul de nivel al calamburului, al jo» 
cului de cuvinte şi al glumei ieftine. Cu 
r.scul de a fi greșit înțeleși, ne luăm și 
răspunderea publicării producţiei mi 
nore a marelui scriitor“, 

Am reprodus aceste rânduri ale d-lui 
C.oculescu pentru dreptatea cauzei pe 
care o apără și pentru hotărirea ce 
d-sa dovedeşte în susținerea unui 
punct, de vedere care îi va aduce mulți 
detractori. 

Este cert, că publicarea operelor 
complete ale unui scriitor de talia lui 
Caragiale era absolut necesară, Nu ori- 
cine putea răsfoi colecţiile  vech lor 
ziare şi reviste spre a afla acolo scân- 
teierite de duh ale începuturilor lui Ca: 
raguale și nici măcar schițele lui apă 
rute în volum nu se mai găsesc decât 
cu mare greutate. 

Pentru ce: cari iubesc pe Caragiale 
— şi sunt atâția — editarea, operelot 
sale complete e o nouă şi mare bucurie 


„„CĂLĂTORUL ROMANTIC” 


este o foarte interesantă lucrare î 
d-lui grof. Eugen Herovanu, închinată 
„ee.or cari nu pot pleca“. 

Alături de note de călătore, sunt în 
ea probleme de filosofie, vederi inte- 
resante în domeniul psihologiei şi so 
ciologiei. i 

Noutatea și begăţia materialului fat 
din „Călătorul romantic“ un veritabil 
eveniment litera. 


r. st, 


COLABORATORUL NOSTRU 


d. Grigore Olimp loan, ne atrage a- 
tenția asupra unui fapt pe care ne oprim 
să-l calificăm, pentru moment,  lăsân. 
du-l la dreapta cumpănă a judecății 
cititoriior noștri. 

Iată de ce este vorba: un ziar de di- 
mineuță a lansat de câteva zile, în pa- 
ginile sale, o rubrică intitulată, ca și a- 
ceea care apare săptămânal în revista 
noastră... „Chestii”, 


Dar decalcarea „chestiilor” noastre 
nu se mărgineşte la simpla „„usemăna- 
ve” a titlului, ci dintro coincidenţă 
(să-i zicem bizară), această proaspătă 
rubrică este semnată cu  pseudoninul 
„Democrit”, nume sub care îşi iscdlea 
acum câţiva ani, articolele din ziarul 
„Ordinea”, Olimp Grigore loan, tatăl 
colaboratorului nostru. 

PD. Grigore Olimp Ioan ţină să faci 
această precizare, întrucât socotește că 
o con[uzie între d-sa şi noul „,Demo- 
crit” nu ar putea să-i fie decât dăună- 
toare, 





irupt din neant ci sânt 
totdeauna piscuri mai mult 
sau mai puţin îndrăzneţe, 
ridicate deasupra unei so- 
lide temelii de creație mai 
mult sau mai puţin omenea- 
scă, îndreptată în același 
sens. Incă de mult, Goethe 
remarcase că Shakespeare 
nu îți mai apare delo ca o 
monstruoasă hipertrofie a 
geniului omenesc, așa cum 
ne apare nouă multora, dacă 
i-ai citit și pe Marlowe, Ben 
lohnson, Fletcher.  Foileto- 
niistul trebue să aibă intuiţia 
punctelor magice către cari 
obicinuesc să se concentreze 
din când în când puterile de 
creație ale unui neam sau 
ale unei societăţi. Şi să încu- 
rajeze îngrămădirea de ener._ 
gii, fie ele chiar mediocre, 
într'acolo. Foiletonistul e în 
acelaşi timp şi animator, nu 


numai judecător. 

S'ar părea că există o 
antinomie între aceste două 
mari funcțiuni pe cari i le 
atribuim. Obligându-l să re- 
nunţe astfel des la inflexibi- 
lul criteriu al valorii, nu îi 
anihilăm oare însăşi func- 
țiunea critică? Nu, fiindcă 
cele două obiective perma- 
nente ale foiletonului critic 
coezistă, nu coincid. Depinde 
numai de el ca să accentueze 
în fiece moment, care din 
cele două criterii îl orien- 
tează în judecăţile sale. Che- 
stiune de talent, de lucidi- 
tate şi mai ales de proprie- 
late a expresiei... 

Poziţia lui deci e extrem 
de dificilă. 1 se cer o sumă 
uriașă de energii, de multe 
ori aproape imposibil de în- 
mănunchiat : entuziasm de 
animator și judecată severă 


în alegere; simţul valorilor 4  Negreșşit, acel mănunchiu 


definitive și privirea sigură 
a câmpului întreg de creaţie, 
cu lipsurile lui cari trebuesc 
împlinite, chiar prin întru- 
chipări mai puţin desăvâr- 
site la început; tineţă în în- 
țelegere şi hotărire brutală 
în sentinţă... Şi toată această 
cheltuială imensă de suflet e 
răsplătită printr'o desconsi- 
derare peiorativă: şi de către 
scriitori, cari oftează cu 
gândul la frumoasele vremi 
ale studiilor critce cari apă- 
reau pontificale la câțiva ani 
odată, dar te privesc ucigă- 
tor pe sub sprâncene dacă 
ai întârziat o săptămână- 
două să scrii despre cartea 
lor, — ca şi de public, pe 
care, fireşte, raritatea so- 
lemnă a apariţiei tale cri- 
tice l-ar fi impresionat mai 
mult. 
























periect de calităţi e foarte 
greu să fie adunat în posibi- 
litățile unuia singur dintre 
foiletoniştii noştri critici, 
dar nu se poate contesta că, 
dela Ilarie Chendi, — care € 
la noi începătorul genului 
nu din intuiție genială 
prin forța lucrurilor, căci a 
tunci începuseră să se înmul- 
țească şi să se încurce glasu- 
rile la noi prin apariţia mo 
dernismului şi mai ales prin 
lărgirea terenului de cultură, 
— nu sau făcut eforturi 
deosebite în acest sens şi nu 
sau consumat energii apre- 
ciabile într'o trudă căreia 
toate atributele i s'ar putea 
contesta afară de acela al 
pasiunii desinteresate pen- 
tru literatura noastră. 


OVIDIU PAPADIMA 


16 lulie 1938 





iai? duc gr a ae ii tico aoa i NET AEO ea tăia 2 iii 20 ae cau cc mumăa e i 


„Rien que la terre”... Ah, tot Morand 
: — peste tot Morand. L-am descoperit 
“până şi în această mică bibliotecă roman- 
tică și foarte pitorească din Creta. Dar 
nu faptul că am dat și aici peste cărțile 
celebrului autor e mai  emoţionant, ci 
acela că afirmaţia lui îmi răsare acum în 
faţă ca o confirmare, ca un adevăr nes- 
druncinat, Rien que la terre... La Bucu- 
reşti — și în Creta, iată-ne în mijlocul 
aceluiaș „salon literar”. 

La orice m'aş fi așteptat să întâlnim în 
Creta, dar la un cerc de poeţi, la un sa- 
Ion literar, la un cenaclu în reSulă, nici- 
odată. Pentru noi, cei care venim de de- 
parte, Creta e doar un motiv literar, ce 
insulă fabuloasă, pironită în mijlocul Me- 
diteranei ca un cuirasat fără catarge, o 
țară legendară pe care am cunoscut-o în 
primele clase de geografic — „Creta, 
cu capitala Kandia”... — și pe care am 
purtat-o apoi în imaginație ca pe o 
plăsmuire cartografică în a cărei  rea- 
litate n'am crezut mai niciodată. Do- 
meniu rezervat strict fabulei... Cu toate 
acestea, în Creta, ca și în Europa, desco- 
perim oameni, cărţi, nostalgii şi aspirații 
la fel ca ale noastre. Lecţia voiajului are, 
inainte de toate, meritul de a te face să 
ieși din eul tău, să-ţi înfrângi toate pre- 
judecăţile spirituale sau geografice și să 
te obicinueşti cu ideea că, peste tot, pă- 
mântul e la fel. „Aux yeux du souvenir 
que le monde est petit!...» Baudelaire ca 
şi Morand au perfectă dreptate. 

Inainte de a pleca spre Creta — ţara 
care ne atrăgea ca un miraj, ca și cum am 
fi regăsit acolo palatul regelui la care 
poposise Ulise, ori strălucitoarele galerii 
ale labirintului minotaurian — am pri- 
mit din partea lui Nicolai Kazan, mare 
poet și călător deopotrivă, o scrisoare că- 
tre unul din amicii săi din Creta, patrii 
lui natală. In loc de orice adresă, nu ne 
fusese decât numele său: Elefterie Ale- 

„xiu, Kandia, 

— Un scriitor cretan, foarte cumsecade, 
care are să vă primească cu multă bucu- 
ie. Căutaţi-l și fiţi fericiţi cât timp veți 
şedea în Creta, ne urase el la despărțire 
sub puternicul soare al Eginei. 

Intr'o seară — eu, Anton Mistachide şi 
bunul nostru prieten atenian Stavru — 





Pod arcuit în Creta centrală 


ne-am îmbarcat într'un vapor dela Pireu 
. șia doua zi, pe la prânz, am pus piciorul 
+ pe pământul cretan, emoţionaţi, ca și cum 
am îi trecut într'nu tărâm de basm. In câ- 
teva clipe însă, am constatat că ecourile 
civilizației europene au ajuns şi în Creta, 
rind autobuze, șosele asfaltate, hale și 
temej cochete, ce desminţeau cu totul as- 
pectul legendar pe care ne-așteptam să-l 
! întâlnim în Creta. Dela Canea, unde de- 
barcasem și până la Kandia, unde se afla 
>mul nostru, sunt însă 130 km, pe un 
drum, de altfel, de o rară frumuseţe: în 
stânga şoselei asfaltate se întinde Medi- 
terana cu albastrul ei nesfârșit, în dreap- 
ta, se înalţă munţii cretani cu spinările 
acoperite de-o magnifică zăpadă. Acești 
150 km. ne-au cam încurcat planurile, 
căci noi socotisem că în Creta e un sin- 
gur oraș, Kandia, și vaporul ne va duce 
direct acolo... 

La Kandia am ajuns abia seara, când 
se aprindeau luminile. In căutarea unui 
hotel unde să ne desmorţim oasele frânte 
de oboseală, am nimerit din întâmolare, 
tocmai pe strada principală a oraşului, 
care coboară din centru în port, şi pe care 
sunt înșirate cele câteva hoteluri cu ti- 
tulaturi seducătoare: „„Palas”, „Cnosos”, 
„Minos”, „Minotaur”, etc. Atrași mai mult 
de prestigiul numelui şi sprea ne satisface 
wrgoliu! de arheoiogi improvizaţi cum de- 
venisem dealungul peregrinărilor noastre 
prin Grecia, urcăm scările luxosului ho- 
tel „Minos”, unde găsim un confort cu 
adevărat european, în schimbul unui 
pre deasemeni european. În primul mo- 
ment însă nici o risipă nu ni se părea 
periculoasă deoarece, conform socotelilor 
mastre dela plecare, ne puteam permite 
incă orice lux, convinşi că nu vom rămâ- 
m în Kandia mai mult de 24 de ore. 
Seara următoare programul nostru ne 
iza plecarea. 

Dimineața — o însorită Duminică de 
Aprilie — aflăm însă că șederea noastră 
în Kandia va căpăta un caracter forţat, 
întrucât primul vapor în drum spre con- 
tinent pleacă abia Marţi seara, nu Dumi- 
nică, după cum eram noi informați. 
Nu fusesem, așa dar, scutiți de inevita- 
bilele surprize ce însoțesc orice călătorie 
ţtin insulele greceşti. Drept primă mă- 
şură de salvare bugetară, părăsim imediat 
mharele luxosului hotel „Minos” şi ne 
retragem la un hote! de clasa III, într'un 
cartier a! orașului. Cele trei zile pe care 
aveam să le petrecem aici în mod obliga- 
toriu, ca niște exilați, aveam să le omorâm 
în hotelul „Phaestos”, care nu avea comun 
cu „Minos” decât prestanţa numelui, res- 
tul fiind cu totul departe de luxul şi con- 
fortul hotelului unde ne instalasem ame- 
ricănește seara precedentă. 

Trei zile în Kandia — pe adevăratul 
său nume actual: Hera Kleion — sunt su- 
îxiente pentruca orașul natal al frămân- 
fatului Domenico Theutocopuli —E! Gre- 
d, să devină deadreptul nesuferit. In afa- 


CP m, a TR 7 PETE Pia ore mer 

































ră de muzeu şi minele dela Cnosos, nimic 
nu e de văzut aici. Odată vizitate acestea, 
nu-ți rămân decât cafenelele, străzile a- 
glomerate, pline de mărturi și asini în- 
cărcați cu tot telul ae coşuri, localnicii 
prozaici şi muzica foongrafelor din ta- 
verne sau alte plăcintării, printre care 
trebue să-ți plimbi spleenul, în aşteptarea 
vaporului care să te scoată din acest a- 
mestec fără nicio noimă de europenism 
deșanțat și orientalism decolorat. 

Din fericire, moralul nostru a fost din- 
tr'odată ridicat de felul în care am fost 
primiţi la d. Elefterie Alexiu, destinata- 
rul scrisorii ce-o primisem înainte de a 
pleca spre Creta. N'a fost greu să-i gă- 
sim casa, deşi nici o adresă nu ne indica 
locuința sa. Am întrebat la o cafenea de 
dânsul și numaidecât, un băiat ca de 15 
ani, ne-a condus pe o serie de străzi în- 
tortochiate, înguste şi nenumărate ca un 
labirint, până la domiciliul său. Mai în 
toate orașele insulare din Grecia, localni- 
cii se cunosc foarte bine între ei, ca mem- 
brii unei familii mai mari. Știu unde stau, 
dacă sunt sau nu acasă, ori unde au ple- 
cat, pentru câtă vreme, când se întorc, 
etc. Un străin nu trebue să caute prea 
mult un cunoscut, un prieten, sau 0 a- 
dresă. Dealtfel, nici nu se dau adresele, 
căci oamenii nici nu au adrese propriu 
zis aici. Numele e singura adresă bună a 
celui căutat... Acasă ne primește o doam- 
nă surâzătoare, ca de 40 ani, ospitalieră 
și foarte încântată de a vedea o scrisoare 
dela Kazan, vechi și bun prieten al fa- 
miliei. Ne spune că Alexiu e la biserică, 
cu elevii săi, şi că după amiază la ora 4 
îl putem găsi la biblioteca sa din oraș, 
unde lucrează tot timpul... Vestea aceasta 
ne-a cam întristat puţin: în loc să dăm 
peste un scriitor, dăm de un profesor 
meticulos desigur, dacă își duce singur 
elevii la biserică şi lucrează tot timpul în 
biblioteca sa. „Biblioteca” cuvântul 
ăsta îmi suna cam straniu în acest oraş 
cretan... 

După amiază la ceasul patru, fiul d-lui 
Alexiu, elev în cl. IV de liceu, care-i ci- 
tise pe Horaţiu și Virgi) în origina), ne 
conduce la biblioteca tatălui său, unde 
eram așteptați... 

Intrăm într'o curte îngustă, cu asfalt pe 
jos şi ferită de soarele dogoritor al după 
amiezii, de clădirile din jur, toate cu etaj, 
stil grecesc. E Duminică după amiază şi 
liniştea curţii ne face o impresie agrea- 
bilă, discreiă şi sărbătorească, în care ne 
refugiem cu plăcere, urmăriţi de sgomo- 
tul străzilor, unde fonogratele și tablele 
dela cafenele, însoţite de vocile repezite 
ale candioţilor fac aporape insuportabilă 
atmosfera. Casa e modestă, sobră, auste- 
ră, tără nimic care s'o scoată din comun. 
In fund, păşim pragul într'o încăpere ciu- 
dată, stranie aproape prin aspectul ei sur- 
prinzător: înăuntru găsim o scară de scân- 
duri, destul de veche, cu treptele tocite şi 
balustrada rlătinându-se, în jurul şi în 
dosul căreia se aflau câteva foteluri bă- 
trâneşti, schiloade şi tocite, şi nenumă- 
rate rafturi de cărţi, mormane de reviste 
prăfuite, hârțoage, suluri de hârtie deco- 
lorată aruncate la întâmplare și totuş a- 
ranjate într'o ordine plăcută, ca într'o an- 
ticărie patronată de un matematician. Ju- 
decând după acestea şi după scară, sus 
trebuia să fie podul gemând de cărţi și 
colecţii de jurnale aruncate în dezordine. 
„Biblioteca” trebuia să fie la dreapta, sau 
in faţă, după una din uşile acelea ce con- 
tinuau să rămână închise... Dar nici n'am 
avut timp să ne reculegem bine când, la 
capătul scării, în presupusul pod, pe gu- 
ra deschisă, invadată de lumina ce izbuc- 
nea de sus, apăru figura surâzătoare a 
unui om uscățiv, cu o chelie frumoasă 
deasupra unor tâmple încărunţite, făcân- 
du-ne semn să ne urcăm pe scară, în pod 
la dânsul. 

— Pottiţi, poftiţi! Fiţi bineveniţi la noi, 
zise el, îndemnându-ne spre poa, văzând 
şi înțelegând nedumerirea noastră, care, 
dealtfel, îl bucura, observând că origina- 
litatea „bibliotecii” sale a avut asupra 
noastră un efect de mai înainte presupus. 

Urcăm scara, pe rând, cu o nejustifi- 
cată teamă de a nu se prăbuși cu noi. La 
capătul ei, ne agățăm de clapa ridicată 
într'o parte și sprijinită de perete, pen- 
tru a pătrunde "'ntr'o încăpere plină de 
soare, dealungul căreia, în primul mo- 
ment, nu se pot distinge decât vaste raf- 
turi de cărţi pierdute în ceața panglicilor 
fumului de tutun. In Joc să dăm de un 
pod veritabil, ne trezim într'o odaie pli- 
nă de tinereţe şi soare, încărcată de fum, 
prin care zăresc parcă plutind scheletele 
ideilor desbătute mai înainte sau fanto- 
mele  reveriilor dintre cărţi. In mij- 
locul odăii e o masă largă de lemn; la 
stânga, lângă gura scării, un birou mie 
de student, lângă el un aparat de radio, 
dincolo o partitură deschisă sub o vioară 
agăţată de o poliţă încărcată cu hârtii și 
reviste vechi, iar în partea cealaltă biblio- 
teca propriu zisă, în care sunt îndesate tot 
felul de cărţi, mărimi, grosimi şi legături 
de toate soiurile. Pereţii sunt acoperiţi de 
tablouri și fresci felurite, zugrăvite de 
prietenii amfitrionului, pictori în general 
moderniști. Cubismul din această odaie 
cretană, în mijlocul acestui decor atât 
de pitoresc și boem, capătă o colora- 
tură pe care nu i-o bănuisem. Litera- 
tură, muzică, pictură, boemă, studiu și o 
eminamentă tinereţe — iată „biblioteca” 
d-lui Elefterie Alexiu din Kandia. 

Acesta e cenaclul poeţilor şi poeteselor 
din Creta. 


Erau prezenți numai doi la sosirea noa- 
stră. Prezentările de „rigoare” sau făcut 
cu multă căldură, ca între niște adevărați 
camarazi de visuri și, în câteva clipe, nici 
nu sar fi spus că ne cunoscusem doar a- 
tunci. Fraternitatea adevărată nu mai 
există decât între poeţi, acești monştri 
de egotism, orgoliu, boemă şi timiditate 
dar o fraternitate țot atât de fragilă, de 


UNIVERSUL LITERAR 


lirică și fulSurantă, ca și visurile impri- 
mate între scoarţele cărţilor scrise de ei. 
Amfitrionul, un bărbat înspre 50 de ani, 
cu o agilitate şi o tinereţe neverosinrilă 
aproape în gesturi, în privirile pătrunză- 
toare și vii din dosul ochelarilor, pare un 
spirit străbătut de-o inteligenţă electrică, 
captivând şi stimulând tot felul de discu- 
ţii cu energia lui intelectuală ageră și fe- 





Cămara cu provizii în palatul 
delta Cnosos 


brilă. Este profesor la liceul din Kandia, 
critic şi poet important în literatura &re- 
cească actuală. Alături de Nicolai Kazan, 
este al doilea traducător în grecește al 
„Divinei Comedii”, pe care a transpus-o 
în limba şi versul elen numai spre a da 
o replică traducerii lui Kazan. Amândoi 
îşi dispută întâctatea în materie de Dante, 
purtând polemici și elevate discuţii pline 
de pasiune cu privire la acest domeniu. 
Pe lângă literatură și artă, îl pasionează 
în cel mai mare grad filologia. Tempera- 
ment de artist, dublat de un erudit puţin 
iezuit, Elefterie Alexiu e o splendidă fi- 
gură de intelectual veritabil, om al căr- 
ților şi al „bibliotecii” sale, de care e atât 
de mândru. Privindu-l, mă întreb cum 
poate sta o minte atât de strălucită, exi- 
lată în Creta... 


Ca şi când ne-am fi cunoscut de multă 
vreme, şi întâlnirea noastră de acum 
ar fi fost continuarea uneia precedente, 
Alexiu, fără nici o introducere prealabilă, 
începe să ne ia câteva interogatorii filo- 
logice, asupra declinării şi conjugării, a- 
supra articolelor enclitice și proclitice, a- 
asupra substantivelor masculine şi feme- 
nine şi — în fine — asupra scriitorilor 
de limbă românească. In ciuda simpatiei 
ce mi-o inspiră persoana sa şi via lui cu- 
riozitate filologică, încep totuşi să resimt 
un început de revoltă faţă de toți amfi- 
trionii de cenacluri literare cari în loc să 
facă poezie își chinuesc oaspeții cu teorii 
filologice, ca şi cum scriitorii ar şti ce este 
aceea filologie... 

In mijlocul „salonului” din Creta, mă 
simt dintr'odată ca în mijlocul confraţilor 
bucureşteni. Tot cenaclu, — dar altă 
atmosferă, altă intelectualitate, alte pro- 
bleme, deși oamenii se comportă la fel, 
căci în orice cenaclu oamenii sunt a- 
ceeași: poeţi, sau critici, sau, câteodată, 
filologi. Mă simt, totuși, amuzat, încântat 
de a mă găsi în Creta, între niște oameni 
croiți din aceeași pastă de visuri şi hi- 
mere literare. Printre cărțile din raft, 
dau peste acest Morand, descopăr un Bar- 
res, câţiva Anatole France, o serie din 
Panait Istrati. Clasicii greco-latini sunt 
în întregime prezenţi, iar din poezia eu- 
ropeană contimporană doar... Leconte de 
Lisle, Heredia şi, firește, Moreas. In poe- 
zie, Grecii au rămas la parnasieni, singu- 
rii în care se regăsesc cu voluptate şi 
mândrie. Echilibrul elen n'a putut fi sdro- 
bit, nici măcar pentru o clipă, de satanis- 
mul și excentricităţile curentelor noui 
exalate de mizeria psihologică a Parisu- 
lui. In Creta, poeţii nu știu ce este aceea 
Cocteau, şi de multe ori îl confundă cu 
un coctail, pentru care își manifestă un 
suveran dispreţ. (Vinurile cretane sunt 
excelente!) 

Apusul soarelui ne-a surprins în acea- 
stă odaie încărcată de fum de ţigară, dis- 
cutând ca niște adolescenţi, filologie și is- 
torie, trecând dela Tudor Vladimirescu — 
chestia cu Fanarioţii, pe care Grecii o au 
pe suflet—la Bacovia şi lon Barbu, cu o 
ușurință justificată numai de curiozitatea 
tinerească a amfitrionului, care voia să 
afle cât mai multe lucruri despre Româ- 
nia, această țară atât de frumoasă şi pre- 
zentă în imaginaţia fiecărui grec, 

— Astăzi n'am avut decât plăcerea să 
ne cunoaștem, ne spuse la despărţire am- 
fitrionul, cu un gingaș zâmbet de conve- 
nienţă. Dacă sunteţi liberi, vă poftim 
mâine după masă din nou, la un ceai. Vor 
veni toţi poeții noştri, curioși de a vă face 
cunoştinţa... 

Aceeași curiozitate de a le face cunoș- 
tința o avem şi noi, astfel că am acceptati 
invitația cu plăcere, așteptând viitoarea 
întâlnire cu o adevărată nerăbdare lite- 
rara. 


A doua zi însă, încă de pe la ora trei 
(întâlnirea era pentru şease) am început 
s'o așteptăm şi cu un adânc interes... gas- 
tronomic. Ceaiul promis ne surâdea mai 
mult decât toți poeţii şi poetesele cretane. 
Din cauza încurcăturilor voiajului, pre- 
cum şi a altora, banii ne erau socotiți pâ- 
nă la ultima „leptă” 1), astfel încât la prânz 
luasem o masă foarte modestă, iar seara 
aveam de gând să ne culcăm cât mai de- 
vreme spre a nu consuma În zadar ener- 
gia pe care nu aveam cu ce s'o recupe- 





1) Monetă grecească, 








răm. Pe de altă parte, trebuia să salvăm 
cu orice sacrificiu aparențele, spre a nu 
ne demite din nobila funcţie de „turiști” 
și „europeni” sub care eram priviți și care 
constituia toată aureola noastră în faţa 
candioţilor ce ne priveau cu admiraţie. 
O, de-ar fi știut simpaticele poetese cre- 
tane ce vânt de sărăcie bătea prin buzu- 
narele noastre, ar fi făcut, desigur, mai 
puţină poezie cu noi... 

La ora șase jumătate — înadins ne-am 
făcut aşteptaţi, spre a ne întări prestigiul 
— am urcat din nou treptele boemei scări 
la capătul căreia ne aştepta stăpânul ca- 
sei, ca patronul unei instalaţii de fabricat 
bani falsi. Ce păcat că această impresie nu 
corespundea unei realități... Când am in- 
traț însă pe „gura podului”, în cenaclu, 
regretul ni s'a indulcit puţin sub alaiul de 
zâmbete amabile ce ne aștepta înăuntru. 
Cinci poetese cretane, de culori, tempera- 
mente și frumuseți diferite, ne așteptau 
nerăbdătoare. (Dintre poeţi nu venise 
niciunul, fiindcă erau la „slujbe”). Amifi- 
trionul era atât de familiar cu tinerele 
aspirante la gloria literelor, încât părea 
însuși părintele lor — ceeace și era, de 
fapt, dar numai în sensul spiritual. Toate 
îl ascultau cu docilitate, il aprobau în o- 
rice discuţia şi-l măguleau cu o atenţie 
de discipole fidele. D. Elefterie Alexiu, ca 
orice părinte de cenaclu literar, era și aici 
un „maestru”.- 

In câteva minute, toată timiditatea noa- 
stră — provocată mai mult de tirania şar- 
pelui albastru ce-l purtam în stomac —a 
fost învinsă şi am Gevenit numai decât 
„colegi”. întrebările curgeau bulue din 
toate părţile, curiozitatea femenină și li- 
terară a poeleselor se ciocnea cu cea fi- 
lologică a maestrului, astfel că devenisem, 
mai repede chiar decât ne-am fi aşteptat 
niște isvoare nesecate de răspunsuri la 
tot felul de întrebări  capricioase, dar 
simpatice. 

Din când în când, spre a nu se arăta 
mai puţin inițiate în ale poeziei şi cultu- 
rii, poetesele cretane — modeste când era 
vorba de propria lor producție, spre deo- 
sebire de confrații lor masculini care se 
cred poeţi curopeni... — întorceau vorba 
spre subiectele mai proprii atmosferei și 
specialităților casei: literatură, artă, trăire 
(vai, şi aici!) voiaj, etc- Am constatat, ast- 
fel, că Baudelaire era un poet relativ cu- 
noscut şi prețuit, iar Thomas Mann com- 
plect necunoscut. In schimb poetesele 
cretane erau mândre de peisagiul și at- 
mosfera patriei lor. 

— Desigur, ați venit la noi să căutaţi 
motive, să adunaţi material pentru scrie- 
rile dv. Creta e o țară foarte bogată în 
această privință. 

— O, firește, domnişoară, trebue să fiţi 
fericite că trăiţi aici. De-aș sta numai o 
lună în Creta aş scrie cel mai frumos ro- 
man din lume, am răspuns exagerând ta- 
lentul meu în măsura în care exageram 
„motivele de inspirație” ale Cretei. 

In timp ce maestrul trecuse în dosul 
unui paravan spre a ne prepara mult aş- 
teptatul ceai, domnişoara curioasă de a 
ști ceva despre Gide, trădându-și com- 
plecta virginitate literară, îmi vorbeşte 
cu o adorabilă candoare despre descope- 
ririle ei personale. 

— Când eram mai tânără și citeam ro- 
mane sau eseuri, le găsiam perfecte în 
toate și îmi închipuiam că și autorii lor 
trebue să fie nişte oameni perfecţi, echi- 
libraţi. Acum am înțeles însă că nu se 
poate face literatură sau artă decât din- 
tr'o deficiență, dintr'o anomalie. Oamenii 
sănătoşi nu pot să creeze niciodată ni- 
mic. 

— Aveţi. perfectă dreptate. Cred însă 
că numai peisagiul îi poate influența pe 
un artist. Dumneavoastră, de pildă, aici, 
în mijlocul iMediteranei, sunteţi niște 
spirite sănătoase, nu cunoaşteţi turmen- 
tările noastre europene... 

— Vai, dar credeţi că noi nu suntem 
„europeni”? 

— Sunteţi, din oficiu. Dar, din fericire, 
sunteţi departe de infernul spiritual a! 
Europei de azi. Ar trebui să rămâneți 
aici, în micul dv. paradis... 

De fapt, dintre cele cinci, conlocutoa- 
rea mea părea singura europeană mai ve- 
rosimilă. Celelalte aveau cu toate câte o 
culoare exotică diferită: Grecia, Creta, 
Orientul, erau reprezentate prin câte o 
figură feminină distinctivă, la acest ceai 
literar din mansarda boemă a d-lui A- 
lexiu. 

Robusteţea și vigoarea fetelor cretane, 
fără elasticitate dar pline de o sănătate 
rustică, o reprezenta poeta Katina Paizi, 
al cărai glas melodios ne-a recitat în lim- 
ba ei câteva poezii originale, din care 
nam putut aprecia decât muzicalitatea 
versurilor şi unele împerecheri de cuvin- 


its Spate iu e aatg e 5 
LE DR tii Sata 





Stejar 


încovoiat de vânt, în Creta orientală 


La un ceai literar în Creta 


de PERICLIE MARTINESCU 


te cu rezonanţe delicioase. Prietena «ei 
brună, cu figura spiritualizată, cu o talie 
onctuoasă și subţire și ochii adânci cu 
privirile istețe reprezenta rasa ateniană 
în ce are ea mai nobil, iar colega lor nu- 
velistă, părea mai degrabă turcoaică prin 
sensualitatea buzelor proeminente, prin 
lascivitatea mișcărilor feline şi privirile 
iscoditoare ce știu să răscolească toate pa- 
timile cărnii. 

Intre atâtea poetese pline de curiozitate 
şi inedit feminin, nu mai putea îi vorba 
de artă pură. Când ceştile de ceaiu şi-au 
ocupat locul pe masă, câte una în drep- 
tul fiecărui scaun dimprejur, arta a fost 
cu desăvârșire condamnată. Dacă maes- 
trul n'ar fi înfrânat din capul mesei, pri'. 
câte o întrebare cu interes filologic, exu- 
beranţa ciripitoare a fetelor, jocul ar fi 
devenit delicios, ca frenezia  îmbolnăvi- 
toare a unei zile de primăvară. 

Poeta cu care vorbisem mai înainte, ar 
vrea să arunce acum o întrebare decisivă. 
E cea mai tânără de aici, frământată de 
o curiozitate avidă, plină de capriciu și 
inocenţă. Se îmbujorează deodată la față 
își plimbă privirile către toţi, apoi îndră- 
znește, cu glasul strangulat de emoție. 

— Aş vrea să întreb care e la Dv. for- 
mula prin care doi oameni îşi arată că 
țin unul la altul?... 

Intrebarea e ocolită, din timiditate. 
Dintrun impuls demonic, mă fac a n'o 
pricepe, lăsându-i calea deschisă spre 
plăcerea de a întreba direct. Insistă: 

— Când un bărbat, de exemplu, ţine 
mult la o femee, în dragoste, cum se spu- 
ne pe românește? Și aplecându-șşi privi- 
rile, stol isgonit de fluturi, spre degetel: 
subţiri care frământau ceva pe marginea 
mesei, adăogă: In franţuzeşte se spune 
„je vous aime” — dar în româneşte? 

Candoarea acestei tinere cretane, pusă 
alături de jocurile insinuante și enigma- 
tice ale celei cu sânge oriental care scor- 
monea din jarul fiinţei sale, tot felul de 
imagini splendide cu mișcările ei feline, 
mi se părea de-o rară savoare și mă în- 
demna spre glume: 

— Aceasta e o formulă sacră pentru 
români și niciunul n'o pronunță decât a- 
tunci când trebue, ca o rugăciune adâncă 
în fața unei icoane, Altfel e un sacrilegiu 
pronunția ei. La noi, formula nu se aude 
nicăeri, nu se învaţă, dar o ştie fiecare 
din instinct și o pronunţă în taină, atunci 
când un băiat se întâlnește cu o fată. 

— Sau o fată cu un băiat, confirmă 
ironic Anton, pe care-l lăsasem pradă cu- 
riozității filologice a maestrului, dar ca- 
re era numai ochi și urechi spre colţul 
nostru preocupat de o filologie mai puțin 
aridă. 

— Și cum se spune? insistă fata cu mai 
puțin curaj. 

— Domnișoară, la nui există o sudersti- 
ție teribilă în dragoste, îi spun. De pildă, 
cine pronunţă aceste vorbe fără nici un 
motiv serios se zice că timp de şapte luni 
nu va fi iubit de nimeni şi va suferi gro- 
zav din cauza aceasta. Eu nu îndrăznesc 
să vă spun — să vă spună prietenul meu, 
dacă are curajul. 

Dar Anton, simulând perfect, imi șopti 
răstit pe româneşte: — O, nu, nu! Eu nu 
spun nimic — spune tu, pe tine te-a în- 
trebat, — continuând în franţuzeşte ace- 
eași eschivare precipitată. Fetele, parcă 
ar îi înţeles ceva din farsa noastră, dar 
încă nu erau deplin edificate. Ezitau... 

— Bi bine, insistai către partenera mea, 
dacă vrei să ştii, trebue să accepți for- 
mula ca și cum ţi sar adresa dumitale în 
mod special, altfe! nu îndrăznesc să o 
pronunţ... 

— Care e, care e formula? sări fata 
sglobie, cu o complicitate tot atât de bine 
jucată. Luai, pe cât putui, o mină de în- 
drăgostit, privind-o drept în ochi, cu toa- 
tă căldura necesară și-i șoptii: 

— Te iubesc!” 

— E singular sau plural? interveni pe 
neaşteptate, din capul mesei, maestrul, 
parcă înadins spre a distruge farmecul 
unei idile ce sar fi putut naște în casa lui. 

— Sin8ular. 

Ca o răzbunare pentru inoportunitatea 
sa filologică, am înghiţit un biscuit din 
cutia de pe masă. Fata căuta să îngâne: 
„Tie iubiescq”, dar nu mai mă interesa... 

Ceştile au. fost strânse de poetesa cre- 
tană cu înfăţişarea unei flori de seraiu 
şi depuse pe lădiţa din dosul paravanului 
unde se găsia şi primusul. 

Afară se întunecase bine şi zarva din 
oraș contenise de mult. Poetesele se ridi- 
cară să plece, simțind că a sosit ora când 
maestrul trebue lăsat în pace. Ne ridica- 
răm şi noi și ieşim împreună, coborând 
scara arhaică şi originală, ce făcea legă- 


(Urmare în pag. 7-a) 








Id 





Bretonă cu gâște 


N. Grigoreseru 


In permanența de neclintit a ariei 
lui Grigorescu, destule condeie o să își 
tocească vârjurile fără să poată spune 
mai mult decât a spus însuși pictorul 
cu pensula lui. 

Jar discuţia stârnită cu prilejul ex- 
poziției dela Dalles n'o să poată închide 
niciodată întrun ţare sau în mai multe 
arcuri, o operă atât de imensă, ce va 
creşte încă şi mai mult, cu vremea, 

Se vorbeşte mult de specific, în ul- 
tima vreme, la noi. 

„Speciţic naţional“, specificul artei 
meşterului de la Câmpina, dar defi- 
niția acestui specițic se lasă totuşi siât 
de mult așteptată. 

Fireşte că nu pictând o joiă națio- 
nală, sau o turlă de biserică de la țară, 
pictezi specificul naţional. Dar cum 
pictezi aceste lucruri, poate fi specijic 
naţional și meşterul mare, fără să caute, 
dă expresie acestui specific în opera sa. 

Dacă ne gândim la specificul nostru 
și în ce ar consta el, evident că trebue 
să pornim tot de la biserici şi de la arta 
țărănească. 

Ce caracteristici are această 
veche a poporului românesc ? 

Pe lângă reguli cari sunt totdeauna 
aceleași peste tot, şi pe lângă material 
care nu se schimbă nicodată, pictura 
noastră bisericească se deosibeşte totuși 
mult de a vecinilor de aceeaşi religie 
cu noi. 

Zugravul nostru, mai totdeauna ță- 
ran, trăit la câmp și în mijlocul satu- 
lui, a pus în colorile sale de pe pereţii 
bisericilor, aceleași armonii pe care le 
pune țăranca în cusăturile sale. 

Opera lor nu se realizează niciodată 
cu. violențe ori culori țipătoare, ca mui 
la toți vecinii noştri, ci în culori ce, 
totdeauna se leugă între ele întrun în- 
treg armonios. 

Poate că îmbrăcămintea femeilor de 
la Săliște, — fote și brâu negru, fustă 
și cămaşe albă — stă la originea prime- 
lor noastre broderii, în care numai cu 
multă băgare de seamă s'au adăogat 
mai apoi, începând cu regiunile înve- 
cinate, şi alte culori, mai totdeauna 
însă stinse. 

Pictura lui Grigorescu nu se depăr- 
tează de la sentimentul acesta, nici la 
Paris și nici în țară. 

E poate mai emotiv întrun tabiou 
decât în altul, pasta e mai bogată câte- 
odată, unele tablouri din Franța 
cum e și firesc — pot semina cu ale 


AMIAZĂ 


Cu frunţilen năduf, 


artă 





Ai , e 


meşterilor din vremea lui, cu care 
lucra acolo împreună şi cu care avea 
destule afinități, dar sufletul lui, cu ră- 
dăcini adânci în pământul nostru ră- 
mâne mereu acelaşi şi în depărtări, şi 
e destul de deosebit de cel al artiştilor 
de la:Barbizon. 

Este de aceea exagerat să se susțină 
că. Grigorescu, în totalitatea lui n'ar 
avea nimic comun cu țara mumă, şi 
că arta lui'e complet streină, pentru 
că a învățat la streini să picteze. 

“ Invăţămintele lui. din Franţa s'au to- 
pit cu totul în fața fenomenului româ- 
nesc, și au dat naștere unui fel de ex- 
primare care nu se chiamă poate autoh- 
ton, pentru că nu s'a bucurat de o con- 


tinuitate în pictura noastră, dar care e 
totuşi un mod de expresie cui totul lo- 
cal. mă Faci e 
Până una-alta și pentru ca discuţiile 
viitoare să se facă cel puţin „pe viu” 


cred că naţia noastră, într'o supremă 
sforţare, ar trebui să hotărască crearea 
unui muzeu Grigorescu, în care să-i 
strângă toată opera atât de răspândită. 

S'o plătească cum trebue celui ce o 
posedă și n'ar vrea s'o dea altfel, să se 
plătească oricât, dar să se înfăptuiască 
acest templu ce ar aduce numai glorie 
poporului nostru, 

Ar fi şi cel mai frumos monument 
ce îi s'ar ridica meşterului de la Câm- 
pina. 





„Chintesenţa naţionalismului 
românesc în pictură“ 


Domnul N. Petrașcu a fost unul din 
prietenii de zile bune şi rele ai „me- 
şterului Nicu“ şi a rămas până astăzi, 
unul din admiratorii lui cei mai stator- 
nici, Studiul d-sale, închinat lui Gri- 
gorescu, e scris cu un lirism cald şi în- 
duioşai, cu o delicată înţelegere a su- 
fletului şi operei artistului. Răspunsul 
d-lui N. Petrașcu la ancheta întreprinsă 
de revista noastră era dintre acelea aș- 
teptate cu viu interes. 

Când ne-a întins mâna, ne-am gân- 
dit că, e aceeași care, de atâtea ori, o- 
dinioară, a strâns-o pe a lui Grigorescu 
şi, cu o firească emoție, i-am cerut pă- 
rerea cu privire la „problema Grigo- 
rescu'“, 

— Am scris și publicat despre el o 
carte întreagă, nc-a răspuns d-sa. Nu 
numai că îl socotesc un pictor național, 
dar văd în el chintesenţa naţionalismu- 
lui românesc exprimat în pictură. 

Citeşte concluzia studiului meu și 
citeaz-o dacă găsești potrivit, cu acest 
prilej“. 

Iată ultimele rânduri din lucrarea 
d-lui N. Petrașcu, pe care le transcriem 
pentru edificarea cititorilor noştri : 

„istoria artei într'o ţară are, ca şi: 
ziua, o dimineaţă, o amiază, un amurg. 
Artiştii cari se perindează . în ea, în- 





Ciobănaș 


N. Grigorescu 


seamnă, prin operele lor, ora la care 
au sosit pe lume. Cei ce vin dimineața 
ou în faţa lor frumuseţea zorilor de zi 
şi ca niște demânecaţi, ca nişte pre- 
mergători, cum a fost cu adevărat Gri- 
gorescu, ei notează splendoarea răsări- 
tului de soare. Grigorescu e întruparea 





cosașşii şi-au oprit cântecul zimţat ai coasei, 
ducând bătăturile palmelor, lângă mierea odihnei 


de sub car 


unde-i aşteaptă nămiaza, parcă văruită, 


Lumina — prea multă — a adormit pe răstavuti. 


Câteva greble abia'şi mai numără dinții 
sgâriind pleşuvia bărăganului. 


Pe crucea clăilor, stau snopii răstigniţi 
asemeni unor Crişti, bătuţi în cuie. 


Şi liniștea e tot mai dogorită. 


Doar vântul mai sburdă, ca un copil după iluturi ; 
câteodată poposeşte ostenit în cârca clăilor 
jucându-se cu beteala spicelor 

dar pleacă grăbit, ca să'mpingă 

corăbiile de soare, de pe coamele văilar. 


Deparie — într'o pârloagă prăfuită 

un cal muşcă lacom din apa zilei, revărsată în :nivişti; 
un plăvan — cu ochii închiși — rumegă linişti, 

şi-o dropie — ca o singurătate — 

furișată din lanuri răsturnate 


sa oprit o clipă — 


a privit întinsurile ca o sperietoare 
şi-acum îşi unge penele cu soare. 


DAN BĂLTEANU 


unei exclamaţii de mirare în faţa lu- 
minii din natură. Contimporanii săi dor- 
meau încă în parte, în zorii zilei, când 
el admira și aduna frumuseţile din pre- 
jurul lui. 

Temperamentul artistului și tăria 
voinții lui au putut totuși să răsbească 
prin greutăţi și să-și facă drum. Astă- 
zi, când putem compara opera sa — 
care'e un monument de coloare — cu 
celelalte manifestări ideale ale noastre, 
vedem că nicăeri n'am avut un început 
atât de strălucit“, 


—_ 








O râmpee... 


Puzderii, au năvălit, din amnare, li- 
curici... 

Liniştea e înțepată de urzicei... 

Parfum albastru de viorele, 

Imi stinge dorul suspinelor grele... 


Voioasă, Vaca Domnului, în seară, 

Suie, spre cer, pisc de iarbă amară... 

Melei — anii mei — 

Se preling pe scoarţa vremii... 
BURIITRU CUSMA 





bi 


. o fotogratie 
trântit pe-o bancă, orizonial 
şi îngâna din buze-o melodie 
știută doar de el, din Parsifal. 


Fularul serii l-am legat pe umeri 
şi ochii mei pe-a apelor talaze. 
Sirop, parfumul răspândit de meri 
îl beam cu ceaşcă de typaze. 


Era bărbos, cu ochii plini de ură 

— figură dintr'un vis neisprăvit; — 
părea mai iute unul care fură 

decîi cu flori la inimă, iubit. 





16 





lulie 1938 







Și iată, pe-o galbenă cale, pantofii. 
Albă, cum nu se poate mai albă, 
diamantul pur ce gândesc filosofii, 
făptură 'nchegată în ronturi de nalbă, 


Vine şi de voaluri i-atârnă albatros. 
Dansează odată al buclelor negru fuior 
și tofu-i un flaut de sincer prinos, 
Taraf de visări «n gândul skior. 


Cuprinși în topire amară 
pe-a băncii lucire de-opal, 
ei cântă pe coardele serii, vioară, 
frumos şi sublim : Parsifal. 
CONST. ENE 


— 


Arta lui Grigorescu 


e specific 


Cred că a fost un imens iioroc pen- 
tru arta și ţara noastră, faptul că Gri- 
gorescu şi Andreescu au fost elevii 
maeștrilor dela Barbizon. Aceasta a 
dat artei române un fundament solid, 
pe care se poate clădi ceva temeinic. 
Graţie acestei temelii puternice pictura 
românească s'a desvolțat în limite nor- 
male și sănutoase, care corespund cu 
firea şi sensibilitatea noastră latină. 
Graţie bazelor puse de Grigorescu şi 
Andreescu, abstracţile nordice, con- 
strucțiile complicate, intenţiile obscure 
și tot ce nu e pe bază direct plastică, 
sunt eliminate din arta noastră şi nu 
putem (i de cât adânc recunoscători 
acestor înaintași pentru ce ne-au dă- 
ruit, pentru miracolul ce au întăptuit. 
Căci în besna artistică ce domnea în 
țară, în vremea acea, apariţia lor a fost 
un devărat miracol. 

Grigorescu a fost un mare artist ro- 
mân, arta lui e specific românească, — 
nu însă pentru că a făcut care cu boi, 
ciobani, ori fete cu lotă. E una din ma- 
rile prostii pe care bietele tablouri le 


aud continuu: „cerul țurii mele”, 
„dâmburile, colinele noastre”, etc... 
Adică pictură — carte poştală. 


Grigorescu e profund român în arta 
lui, pentru că concentrează în opera sa 


românească 


de ȘTEFAN POPESCU 


marile calități şi cusururi ale firei ro- 
mânului şi le exprimă puternic 


ÎL mai a 


N. Grigorescu Fată cu furca 


ceasta e suficient pentru a-l clasa în 
prima strană a catedralei culturii ro- 
mâne, 





atragă atenţia în chip cu totul spe- 
cial, deși era redaciai in cei mai sim- 
pli termeni existenţi. 

Acest afiș anunţa un „cuncert de 
sonate“: dat de Jaques Thibaud, vio- 
lonist şi George Enescu, pianist. 

A fost desigur unul din foarte ra- 
rele prilejuri în care, o iitulatură 
excepţional de larg meritată, dar res- 
pinsă discret de modestia înălțătoa- 
ve a lui George Enescu, îi însoțea 
numele, în văzul tuturor. 

In acelaş timp, înfăptuirea în sine 
prin punerea la contribuţie a unui 
pianist de carieră intermitentă, dar 
de o valoare puțin comună şi care 
n'are decât defectul de u fi în ace- 
laș timp neasemănatul violonist E- 
nescu, însemna pentru muzică, o zi 
de 
unic. 

Insemna acestea pentrucă  pianis- 
tul George Enescu, căruia fenomenul 
complexului muzical Enescu, în mul- 
tiplicitatea manifestărilor lui, nu i-a 
putut consacra tot timpul pe care 
arta i l-ar fi dorit, nu trebue consi- 
derat şi nu este, un compozitor, un 
şef de orchestră sau un violonist, 
care în intimitatea lui absolută cu 
muzica, găseşte mijloacele de a o ex- 
trage, în esenţial, și din claviatură, 
dar un adevărat pianist şi mult mai 
mult decât atât: un pianist de geniu. 

Genul de a cânta pianul, numii în 
parte. drept laudă dar şi cu o nuanţă 
de contestare, „compozitoresc” 
nare nimic comun cu chipul, cu 
darul și farmecui mai bine zis, de a 
cârita, ale lui George FEuescu. 

Maniera compozitorească, când nu 
este dublată de ştiinţa reală a pia- 
nului, deși, evident, putând parcur- 
ge diferite îrepte de îndemânare, tre- 
bue înțeleasă drept o dexieritate de 
execuţie cu oarecari aproximaţii și 
superficialităţi, cu felurite insufici- 
enţe și ciudățenii datorite tehnicei 
mai mult intuitive, care  isbutește 
totuşi să descurce sensurile muzica- 
le, să încropească inteligibil şi chiar, 
uneori,  seducător, dar departe de 
măestria fidelă întru totul textelor, 
precisă şi expertă a unui adevărat 
pianist. 

George Enescu este, printre ma- 


rară iuminozitate 


Către stârşitul lunei trecute, prin- 
tre afişele concertelor pariziene, se 
putea citi unul care părea menit să 

și de apori 


Da Pa A i a OR i 


GEORGE ENESCU, PIANIST 


rile figuri ale pianului, a revelaţie, 

In ţară, în răstimpul marilor şi ne- 
uitatelor lui serii de concerte simio- 
nice și de vioară şi al extraordinare- 
lor lui turnee, în care până și în cele 
mai umile târgușoare se poate ascul- 
ta viersul grăitor de minuni îl vioa- 
rei lui, pianistul George Enescu nu 
şi-a ptut găsi decât foerte rar vu cli- 
pă de tihnă, în care să poată vorbi. 

Acum cincisprezece ani. s'a asociat 
execuțiilor desăvârșit stilizate alo ce- 





George Enescu 


lebruiui quartet Rose, și a uimit în 
quintetele de Schubert, Brahms, 
Faure, prin ceea ce a realizat la 
pian, pe toţi cei de faţă. 

La societatea compozitorilor ro- 
mâni, a ţinut iarăși, din vreme în 
vreme, pianul în sonate sau melodii 
proprii, creând alte clipe de sărbă- 
toare, 

Cu ocazia cursurilor de interpreta- 
re pe care le-a ţinut în mai multe 
rânduri la Paris, George Enescu a 
putut fi auzit însă, în cercul privi- 
legiat al executanţilor şi auditorilor 
acestor incomparabile lecţii de artă, 
găsind pianului nebănuite glasuri, 
nemai întâlnită adâncime de expre- 
sie, în sonate, în prodigioase reduc- 
ţii ale părților orchestrale din dife- 


de ROMEO ALEXANDRESCU 


vite concerte, printre care cele de 
Brahms, Beethoven, Mozart, maes- 
trul înțelegând, fiecărui elev „să-i 
tacă darul dătător de nepreţuite sii- 
mulări şi inițierii miraculoase, al co- 
Jaborării sale la pian. 

Impresia produsă a fost covârşi- 
toare, ca în fiecare din apariţiile pia- 
nistului George Enescu, în public. 

Modul său de a atinge pianul, de 


a-i smulge acente şi inflexiuni ne- 
maiauzite, de a face să izvorască 
sonorități  scăldate în culoare, vii, 


pătrunse de sensibilitate și de poezie 
până la negarea mijolacelor mecani- 
ce ale pianului, care în mâinile sale, 
se metamortozcază, se spiritualizea- 
ză, se eliberează de orice rigiditate 
şi uscăciune este, lără îndoială o 
taină. 

Acordul, cununile mlădios ritmate 
ale arpegiilor, pe care le împletește 
cu uşoare fluturări ale  degetelo:, 
mărgăritarele pe care le culege din 
sbor pe alunecuşul tastelor, svonu- 
rile de trâmbiță, de susur picurător 
de flaut, de caldă mângâiere spusă 
de nevăzute viori, se înalţă, ca în- 
tr'o poveste „dintr'o simplă mobiiă 
întunecată, din mișcările aceloraşi 
fildeșuri reci și posace, din bătăile 
acelorași ciocănitoare de pâslă, al că- 
ror automatism indiferent, atâţia pia- 
niști nu-l pot depăși. 

La George Enescu, pianul capătă 
o nebănuită facultate de expansiune 
sonoră, de flux emoltiv, infinit în 
modelaj și nuanţă, o elocință sim- 
fonică uimitoare. 

lar în niuzica de cameră, insuflă 
tuturor o substanţialitaile o concun- 
trare expresivă, o prezenţă de suflet, 
le răspunde cu atât de vibrante îm- 
bieri și cu atât înţeles, cu atât bel- 
șug de muzică, încât, sub influenţa 
acestui fluid răscolitor de inspirație, 
se petrec în realizări, lucruri nemai” 
întâtnite, se pătrunde frumosul mu- 
zical în cele mai lăuntrice și mai cu- 
rate rosturi ale lui. 

Toamna ce vine va aduce din nou 
pe Lzeorge Enescu, spre bucuria tu- 
turor, în ţară. 

Va găsi oare, maestrul, în mijlocul 
amplelor evenimente artistice ce va 
însufleţi, la noi, prilej să dea cuvânt 
și pianistului George Enescu? 

Toţi iubitorii muzicei trebue 
dorească. 


s'u 


LR i E E E EEE O E FF pe E Et tt CE PETRE ED 


8 








i 
p 
i 
i 
i 
i 
Fă 
i 
> 
i 
[3 
E 


e PP ERP EEE EEE ERE Mate ie 





16 lulie 1938 





Grigorescu, interpret ideal al frumosului 


Nicolae Grigorescu, cel mai mare 
„pictor al nostru şi cel mai reprezenta- 
tv, are un destin aproape tragic în 
cultura românească. Vorbesc aşa, 
findeă cunosc până acum două tenta- 
țive de a-l ucide: una care a isbutit în 
bună parte; alta care nu va isbuţi ni: 





„N. Grigorescu 


7 


Ţărăncuţă 


ciodată decât să pună în lumină ridi- 
_colă pe cei cari o întreprind. 
Când vorbesc de tentativa  isbutită 
în bună parte, mă gândesc la acele nu- 
- meroase tablouri ale pictorului, între 
le mai de valoare şi mai caracteris- 
țice, a căror urmă s'a pierdut în Rusia 
sovietică. L-au dus acolo ca să-l sal- 
! veze, fără a bănui că-l duc pentru a-i 
; ucide arta. . 
Am ridicat de multe ori în presă, 
; chestiunea aceasta a tablourilor pier- 
| dutgin Rusia și mi se pare foarte cu- 
E rios că oficialitatea noastră, care a dus 
i atâtea tratative cu reprezentanții so- 
vitelor nu s'a interesat niciodată de 
soarta tablourilor lui Grigorescu şi în 
imp de douăzeci de ani na apărut 
niciun comunicat și nicio informaţie 
| măcar asupra lucrului acestuia. Ceeace 
r ne face să credem că e vorba de cea 
mai obișnuită nepăsare oficială faţă de 
marile valori reprezentative ale nea- 
; mului nostru, nepăsare condamnabilă 
din toate punctele de vedere. 
Mulțumită ei, opera genialului ariisi 
i vavem astăzi numai în tragmente. iar 
cine vrea să emită o judecată de an- 
.sâmblu asupra ei se găseşte în imposi- 
„bilitate de a o face, pentrucă nu poți 
vrbi cu toată competenţa despre o 
operă plastică pe care n'ai văzut-o în 
intregimea ei. 


































































GRIGORESCU INSPIRATOR AL 
„SĂMÂNĂTORISMULUI” 


Ceaialtă tentativă constă în Lăgădui- 
tea caţegorică a tot ceca ce este esen- 
„țal în aria lui Grigorescu, adică acel 
specific etnic, care-l ridică în o-hii 
+ noștri, la rangul de reprezentant sim- 
i bolic al geniului plastic al rasei. 'Ten- 
tativa aceasta nu e de astăzi ci imediat 
dn anii de după război. Pe cât mi-aduc 
aminte, până la război, nimeni n'a în- 
; drăsnit să conteste esența românească 
a pictorului. Dimpotrivă, interpretat de 
- Vlahuţă, în splendida lui monograjie, 
ta un sol trimis din adâncurile miste- 
rise ale sufletului românesc, pentru 
ani le descoperi nouă tutu:or, Nicolae 
Grigorescu s'a bucurat înainte de răz- 
bi, de unanima venerație a tuturor 
elor frământaţi să găsească formula 
cea mai adecvată, în artă, a fondului 
“nostru autohton. Mai mult decât atât, 
Nicolae Grigorescu a fost, în această 
privință, un steag de luptă şi un tel de 


ȚĂRANII 








zeu tutelar al mişcării literare de în- 
noire. Să nu uităm, că mişcarea lite- 
rară cea mai fecundă în acea vreme a 
reprezentat-o revista  „Sămănătorul”, 
apărută dela primul - număr cu o co- 
pertă simbolică de Grigorescu, şi al că- 
rei program alcătuit de Vlahuţă și Coş- 
buc, nu părea altceva decât o transpu- 
nere în literatură a adevărurilor ro- 
nești ce se desfăceau din viziunea plas- 
tică uriașă â pictorului. Ce s'a creiat 
mai frumos și mai autentic în acea 
vremie, în proză şi în poezie, s'a desfă- 
şurat sub tutela geniului lui Grigo- 
rescu, care astfel, fără să vrea, a fost 
nu numai în plastică un revoluționar 
dar şi în scrisul românesc, un inepui- 
zabil şi fecund înspirator. Epoca lite- 
rară a „Sămănătorului”, precum va 
rămâne legată pentru totdeauna de 
numele animatorului ei, Nicolae lorga, 
tot așa va rămâne legată de numele lui 
Nicolae „Grigorescu. „Sămănătorism” 
statal în esenţa lui „grigorescia- 

Contestaţia artei reprezentative a lui 
Grigorescu se ivește abia după război 

Am urmărit foarte atent acest feno- 
men și afirm fără putinţă de desmin- 
țire, că acei cari au formulat-o întâia 
oară erau tineri cari, neavând posibili- 
tatea să cunoască opera lui Grigorescu 
în toată măreţia ei, îl judecau în deo- 
schi, după rămășițele, întradevăr de 
puțină valoare, dela pinacoteca statu- 
lui 

| Sau opus atunci, Luchian şi An- 
dreescu, doi pictori de incontestabil 
talent, cari nu sunt însă decât ucenicii 
modești ai lui Grigorescu: Andreescu, 
aducând o artă sobră şi concentrată, 
iar Luchian o viziune foarte pitorească 
şi adesea fără consistenţă. Dar ce în- 
semnează aceşti artişti de frumos ta- 
lent, față de respiraţia uriaşă a lui Gri- 
gorescu, care învălue întregul feno- 
men al vieţii noastre românești, cu- 
prinzându-l cu o putere pe care cine 
stie când se va mai ivi un artist s'o 
poată egala? 

Astfel, explicaţia acestei tentative de 
a-i distruge gloria, porneşte din aceas- 
1ă deficiență de cunoaștere a operei lui, 
care a avut un destin atât de tragic. 

De ce nu e Grigorescu pictor naţio- 
nal? Mi se răspunde: pentrucă a vent 
cu o tehnică de împrumut, pe care a 
aplicat-o  realităţilor româneşti, Teh- 
nică, — adică meșteșugul de a picta. 
E, adevărat că acest meşteşug l-a învă- 
tat în Franța, în școala de întinsă in- 
terpretare a naturii. dela Barbizon. 
Dar de ce nu se gândesc, ce. care ridică 
aceste chestiuni, la altă întrebare, și 
anume: de unde putea Grigorescu, la 
acea vreme, să înveţe meșteșugul de a 
picta, în ţară? Exista pe atunci vreo 
şcoală a pictorilor români? Vreun Meş- 
teșug de a picta româneşte? Evident că 
nu, Există dimpotrivă, un academism 
sărăcuț în mijloace, împrumutat şi a- 
cela din Occident, sau ceea ce se nu- 
meste în termenii de astăzi „pompie- 
rism”, 

Grigorescu îl executase în adoles- 
cenţa lui, ca zugrav de biserici, și dacă 
l-a părăsit atât de repede, e tocmai vii 
semn că personalitatea lui originală 
refuza să intre în acest calapod al ba 
nalităţii picturale. E un merit extraor- 
dinar al pictorului, această lepădare de 
tehnica pe cate o învățase in țară, care 
încă odată, n'avea nimic românesc in 
ea, şi care l-ar fi ținut la distanțe side- 
rale de specificul național. 

Cineva, nu fără ingeniozitate, îi re- 
proşează pictorului, că n'a îmbrățișat 
tehnica bizantină a artei bisericești. Ne 
vine să zâmbim în faţa acestui reproș 
atât de naiv. Şi iată de ce: în vremea 
adolescenţei lui Grigorescu, în Româ- 
nia nu se mai făcea artă bizantină. 
Este epoca de complet amurg a bizan- 
tinismului, sub năvala tocmai a acelui 
„pompierism” academic de care vor- 
beam, reprezentat în Biserică, în spe- 








-.Câbi credincioşi ai ogoarelor, sfinți netrecuţi în calendar, 
|. Clipurile voastre supte au în ele amestec de ceară şi var; 
:. Peste suflete vi se prăbuşesc tot mai greu înnoptările, 
i Nidejdile vi le fură lacrima și depărtările, — 
| la stânca norocului târnăcoapele zadarnic le adânciţi: 
„Na mai rămas nimic pentru voi, stejari prea devreme vestejiţi. 
' Omână nevăzută vă sfarmă dimineţile cu soare, 
A uitat dacă în tinda voastră a înflorit cândva vreo sărbătoara, 
+ Nuvă mai răcoreşte tâmplele niciun zarzăr de bucurii... 
Țărani bătuţi de vânturi şi nevoi, seninătatea unde vi'i ? 


„Se lasă peste cărţi şi file îngălbenite amurg bolnav, de smoală, 
Prin odaie-mi umplă liniști cu tristeți în poală. 

Aud aproape pași sfioși de ţărani, mame plângând, 

Durerile lor îmi umple ciutura fiecărui gând. 

Le mângâi mâinile aspre şi obrajii de iască, 

încerc să-i conving că inima mea e tot țărănească, 

Le amintesc de plugurile fără boi și porumbul lipsit de rod, 

Mă jur că şi eu cu-aceiași măcieşi de chin mă'nnod, 

Le vorbesc numai în limba lor necioplită şi sinceră, 

Doar afla-voiu pentruce ochii li's umezi, iar pieptul le sângeră. 


: Bazele lor însă nu se mişcă, frunțile rămân 

i Tot stâșietor de triste, ca şesurile fără fân; 

. Nici un cuvânt nu mărturisește câtă umilință 

Viscolește inimile păstrătorilor de credință, 

Niciunul dintre cei strânși în jurul meu 

Nu vrea să-mi spună că drumuii cu fiecare zi mai greu. 
Numai când mă uit adânc în privirea lor dumnezeiască, 
Ințeleg că țăranii noștri nu mai pot să vorbiască... 


TEODOR AL. MUNTEANU 





UNIVERSUL LITERAR 


cial prin apariţia întru totul nefastă a 
lui Tătărăscu, Izvoarele  bizantinis- 
mului nu erau şecate dar erau comple- 
tamente uitate... Suntem în epoca re- 
voluției politice, când ţările românești 
se modernizează cu orice preţ, când 
spiritul se laicizează, când sensul lu- 
crurilor se secularizează, ceea ce are o 
repercusiune catastrofală chiar asupra 
picturii bisericești. Și când o Biserică 
întreagă, adoptând academismul apu- 
sean, îşi uitase complet de marea ei tra- 
diție plastică, nu e pur şi simplu naiv 
și ridicol să pretindem unui băețaș ve- 
nit dela țară, neştiuitor de nimic, ca el 
să fi reînviat tehnica artei bizantine? 


ACORDUL INTRE PERSONALITA- 
TEA CREATOARE A PICTORULUI 
ŞI MEDIUL AUTOHTON 


Pentru a-și găsi formula potrivită 
propriei lui personalități, Grigorescu a 
trebuit să meargă la Paris şi să înveţe 
meșteşugui picturii. 

Nu văd niciun neajuns în acest lu- 
cru. Meșşteșugul, fie în artă fie în me- 
serii, e pur și simplu meşteșug. [i 
poate rămâne rob numai cine nu are o 
personalitate, care covârşind meşte- 
şugui, să lacă din el un simplu îinstru 
ment a! creației proprii. 

Chestiunea este că Grigorescu n'a 
rămas în nici un caz rob al meşteșugu- 
lui învățat. 

Toată varietatea paletei lui, care se 
traduce prin diferitele faze ale operei, 
ne arată o personalițate care se juca 
pur și simplu cu  meşteșugtil. Se face 
un caz zgomotos din :niluenţele pe 
care le-ar fi suferit la Paris. 

A studiat cineva până astăzi, această 
problemă? Ne-a demonstrat cineva, 
întrucât unul sau altul cin meșterii 
dela Barbizon l-au influențat? Eu nu 
cunosc decât simple afirmaţii lugare, 
dar repetate în această privință, care 
au cțpiat legenda unei subordonări a 
lui Grigorescu faţă de şcoala unde a 
învățat meșteșugul. 

Oricine merge la Paris şi vizitează 


ae aa 


| 


i 





N. Grigorescu 


dela „Petit Palais” 
sau dela „Luvru'”, unde sunt expusi 
contimporanii lui Grigorescu, poate 
vedea deosebirea fundamentală dintre 
el și dintre ei. 

Marele merit al pictorului nostru 
este că, învățând meșteșugul în Fran- 
ta, a știut, printr'o întuiţie genială, 
să-l adapteze fenomenului plastic din 
țara sa. Dacă impresionismul e tehnica 
luminii solare ce-și ninge o infinită va- 
vietate de colori și de nuanţe, peste 
contururile lucrurilor, Grigorescu nu 
putea găsi o formulă mai adecvată 
personalităţii sale, pentru a o exprima 
în viziuni plastice româneşti. 

România, cu climatul ei. eo țară 
eminamente a luminii solare, expusă 
aproape trei sferturi de an, acestei in- 
vazii cereşti, în puierea căreia însuși 
conturul natural al lucruiilor se ditu- 
zează şi se contopește într'un tot stră- 
bătut de vibrația luminoasă care-l do- 
imină. 

Adecvarea meșteșugului învățat la 
Paris, la acest fenomen plastic al ţă- 
rii noastre, care e țara caracteristică 

acelei „ape a morţilor”, adică a unei 
miraculoase transțigurări prin lumină 
a naturii —— iată noutatea revoluţionară 
pe care a adus-o Grigorescu şi în acelaş 
timp acordul dintre personalitatea lui 
creatoare şi mediul autohton, 

Cum se poate spune că a pictat ca 
un francez, motive româneşti? Ca un 
francez au pictat motive românești un 
Rafiet şi toți ceilalți acuarelişti cari au 
trecut prin ţara noastră, inclusiv Sat- 
mari, ale căror lucrări nu au decâţ o 
valoarea documentară, aproape foto- 
grafica. 

Aceasta e arta lui Grigorescu? O 
simplă documentare plastică, sau o îo- 
tografie a peisajului românesc? 

DE CE NU PUTEA FI GRIGORESCU 
UN PICTOR BIZANTIN 

S'a afirmat iarăși, că Grigorescu n'ar 
fi un pictor naţional, fiindcă nu cores- 
punde nici pe departe sensibilităţii or- 


galeriile moderne 











todoxe în care ar consta specificul no- 
stru. Afirmaţiunea aceasta e pe cât de 
ingenioasă, pe atât de unilaterală şi 
de nepotrivită. Îi pretindem, cu alte 
cuvinte, pictorului, să fi făcut din arta 
lui, un fel de bizantinism laicizat. Eu 
nu afirm că lucrul acesta este imposi- 
bil în teorie. Alirm însă, că în cazul 
pictorului nostru, pretenția aceasta 
este o pură absurditate. Ce reprezintă 
pictura bizaniină? O formulă de plas- 
tică sacră, şi mai mult de cât atâta, un 
canon pictural, o dogmă transpusă în 
tehnică dacă voiţi, care are un obiect 
cu totul special şi anume de a repre- 
zenta în ochii creştinilor cari trebuesc 
educați, lumea sfinților  transiigurată 
supraomenește de virtuțile harului 
dumnezeesc. 

Figurile pe care le vedem noi zu- 
grăvite în biserici nu reprezintă oa- 
meni ca oricare alţii, în formele exis- 
tenţei terestre, ci supraoameni, creşti- 
tini, adică oameni transformați prin 
virtute supranaturală, cu trupurile. 
spiritualizate şi absorbite în dimensiu- 
nile infinite ale vieţii de dincolo. 

Cu alte cuvinte, pictura bizantină 
reprezintă biserica triumfătoare, adică 
acea creştinătate a sfinților vrednici să 
alcătuiască lumea eternă a spiritului 
de dincolo de timp și spaţiu. Această 
lume e ceva cu totul opus lumii natu- 
rale din spaţiul existenţei terestre. Din 
această pricină, reprezentarea ei plas- 
tică constă în special din descărnarea 
trupurilor, care-i principiul canonic al 
arti bizantine. Dar liindcă e vorba 
de tehnică, să observăm în treacăt, că 
bizantinul el însuşi nu este o apariţie 
aşa de singulară cum s'ar crede. Obser- 
vaţi togele învălurate care acoperă îru_ 
purile sfinţilor. Ce sunt ele altceva de 
cât o transpunere prin plastica creș- 
tină, a unor motive atâţ de cunoscute 
în arta statuară a Heladei? Bizaniinul 
ca stadiu de evoluţie istorică nu este 
decât continuarea descărnată, adică a- 
decvată unei noui viziuni, a vechei ar- 
te grecești. 

Pretenţia ca Grigorescu să fi fost un 


Car cu boi 


pictor neopăral bizantin  însemnează 
prin urmare, că i-am refuza obiectul 
național a) atei lui și că l-am forța 
în mod postum, să îmbrățișeze o for- 
mulă de artă care nu se referă în nici 
un caz la vreo realitate naturală, lo- 
cală sau etnică, Căci încă odată, bizan- 
tinul e formula plastică universai-or- 
todoxă a unei omeniri trecute dincolo 
de natură. Dar Grigorescu al nostru, 
tocmai natura românească a vrut so 
picteze. 


O LAICIZARE A BIZANTINULUI AR 
FI CU PUTINȚA ? 


E fără îndoială, o problemă foarte 
interesanţă, aceea a unci posibile lai- 
cizări a bizantinului. Sunt atâtea con- 
diții însă, pe care le-ar cere desvoltarea 
unei asifel de arie, incât nu e locul să 
le discutăm aici, Să spunem în trea- 
căt,că nu cunoaștem vreo personalitate 
artistică de nicăeri, în care să se fi în- 
trupat într'adevăr o asemenea for- 
mu'ă de artă, 

Am văzut numai în reproduceri, în- 
cercările pe care le-a făcut în această 
direcţie, un pictor rus  Hoerik, Sunt 
lucruri destul de stranii, ce mi se par 
însă neisbutite din punct de vedere 
pictural. 

O încercare epocală de a transpune 
principiile abstracte ale  bizantinului 
în arta laică, a fost imediat cupă răz- 
boi, faimosul expresionism german. 
Metafizica lui esiciică e admirabilă. 
Realizările lui plastice sunt însă, pur și 
simplu groteşti. Astăzi, când vâlva ex- 
presionismului s'a stins, putem consta- 
ta că absolut nici o operă de valoare 
n'a rămas pe urma acestei experiențe. 
Aceasta însemnează, că pentru a trans- 
pune bizantinul în arta de toate zilele, 
sar cere ca atât artistul creator cât și 
obiectul artei lui să conţină ceva din 
sfințenia care ea însăși transfigurează 
contururile spre proporţiile spirituale 
ale concepţiei ortodoxe de viaţă. Să 
nu-i cerem prin urmare lui Grigore- 





românesc 


de NICHIFOR CRAINIC 


scu cea ce este aproape imposibil ori- 
cărui alt artist laic. Obiectul artei lui 
e natura românească: peisajul, omul şi 
fauna !ării ncastre. In opera lui ele se 
adună toate, într'o magnijică viziune 
de frumuseţe, decât care nu există alta 
mai înaltă în arta noastră româneuscă. 


UN INTERPRET IDEAL AL FRUMO- 
SULUI ROMANESC 


Și totuși, acest mare vrăjitoral luminii 
țării noastre nu este un pictor natura- 
list ci un interpret ideal al frumosului 
românesc. Toţi martorii oculari şi toţi 
biografii cari l-au cunoscut de-aproa- 
pe, atestă necontenita căutare a picto- 
rului pentru a găsi motivele cele mai 
caracteristice, care să-i scrvească de 
modeluri. Umbla zile întregi după un 
pâle de mesteccni, după un cap de vi- 
țel, după o turmă de oi aşezată anume 
pe plai, după o atitudine de ciobănaș 
sau după o statură de fată. Ce însem- 
nează, în realitate, toate aceste căutări 
şi toate aceste găsiri, transpuse apoi în 
fermecătoarele lui tablouri? Insemnea- 
ză—dimpotrivă faţă de ceea ce s'a alir- 
mat,—că piciorul nu era un simplu sub- 
ordonat la ceca ce-i oferea natura și 
că, în spiritul lui, existau anumite ior- 
me ideale de frumos, cărora el le cău- 
ta corespondentul în realitatea româ- 
nească. Cu alte vuvinie, inspiraţia care 
stă la baza pictwii lui, descrie o tra- 
iectorie dela individual la tipic și dela 
real spre ideal. fiu văd în Grigorescu 
o asemănare de esentă cu concepția ar- 
tei greceşti, q acelei arte fără egal, 
care reprezintă în plastica lumii, con- 
topirea particularului în universal şi 
ridicarea concretului la înălțimea ar- 
hetipului etern, — concept atât de cu- 
noscut în lilosofia platonică. 

Este fără îndoială vorba, de menirea 
cea mai înaltă pe care o poate îndeplini 
arta şi anume aceea de a transiigura 
secontenit realitatea și Ge a creia din 
elementele ei trecătoare, bolta unei 
lumi ideale suprapuse, — tendinţă care 
e fundamentală spiritului nostru ome- 
nesc. Grigorescu na pictat realitatea 
românească în chip documentar ci tot- 
deauna cu tendința de a o transtigura 
şi de a ridica particularul la înălțimea 
sublimă a arhetipului. 

Când a zugrăvit acei încântători a- 
dolescenţi în haine ciobăneşti, e! na 
zugrăvit pe băiatul cutare sau cutare 
ci însuşi păstorul român, în tol ce ae 
cl mai caracteristic şi mai etern 10- 
mânesc. 

Dacă adânceşti niai mult sensul a- 
cestor viziuni de plai păstorese, în li- 


gurile singuratice  răzinrându-şi gân- 
curile în toiag — care domină uriaş 
depăriările albastre — nu e greu să 


descifrezi din atmoslera lor impalpa- 
bilă însuși sufletul doinei româneşti. 
In vederile atât de muzicale ale ciobă- 
naşilor lui Grigorescu eu văd char 
una din esenţele sufletului nostru et- 
nic. Când priveşti deasemenea, boiu- 
rile acelor fete, neobişnuit de inalte 
si de mlădioase, aşezate de obicei în 
ambianța inelabil de fragedă a dimine- 
ţii de vară, descitrezi în ele parcă, în- 
săşi apariţia zânelor, adică idealul de 
frumuseţe feminină, așa cum şi-l ima- 
ginează poporul nostru în basmele lui. 
Toată această lume de adolescenți și 
adolescente, de flăcăi şi fete, adună în 
ea ceea ce e mai speciiic naturii noas- 
tre, pentru a-l ridica la rangul de ar- 
hetip al frumuseţii româneşti. Cred că 
nu se poate înţelege arta lui Grigore- 
scu, în toată marea ei  semniţicaţiei 
dacă nu-i acordăm această tendinţă de 
transfigurare pe care o putem lămuri 
atât în psihologia căutătoare a pictoru- 
lui cât şi în luminoasele sale plăsmutri. 

Cât de adevărat e lucrul acesta, se 
poate verifica, chiar în tablourile unde 
Nicolae Grigorescu a voit să picteze 
scene din războiul dela 1877. Nimic de 
oroare nu transpiră din acele tablouri 
Ge o respirație atâta de largă, ci dim- 
potrivă, însăşi brutalitatea războiului 
apare în ele, învăluită întrun fel de 
ceaţă și fum, pentru a cruța atât pic- 
torului cât şi privitorului, idealul de 
frumusețe cu care nu corespund ma- 
sacrele unui război. 


din Ghergani 


N, Grigorescu Țigancă 


ÎI RI 

















UNIVERSUL LITERAR 





CARTEA FRANCEZA 








ROGER VERCEL: Croisiere blanche (recit 


(„Albin Michel“ — Paris, 1938) 


Publicitatea largă care se face în 
Franţa, în jurul premiilor literare, pro- 
nosticurile şi discuţiunile purtate în 
presa cotidiană și hebdomadară, cu săp- 
tămâni înainte de data fixată pentru 
decernarea lor, — mai ales a faimosu- 
lui „prix Goncourt” — și cari nu oste- 
nesc întru argumentarea şi socotirea 
șanselor cutărui sau cutărui alt favorit, 
au atras atenția acum patru ani, asupra 
unui scriitor inzestrat cu aptitudini re- 
marcabile pentru proza epică, pentru 
nuvela sau romanul de largă respiraţie 
şi de solidă construcţie balzaciană. In- 
cununarea romanului Capitaine Conan 
Al d-lui Roger Vercel, de juriul „Aca- 
demiri celor zece”, cu distincţia lite- 
vară cea mai râvnită, pentru presiigiul 
ei de un scriitor francez, proectă lu- 
mina notorietății asupra unei opere bo- 
gate, din care cititorul  nesătul incă 
după lectura romanului  prerniat avea 
să reţină cel puţin două titluri, două 
cărți inspirate de apriga poezie a mării 
şi de viața pescarilor din Bretania fran. 
ceză: Au large de VEden și En derive 

Cartea pe care o semnalăm cititarilar 
noștri în rândurile de faţă: Croisiăre 
blanche,—descrierea unei croaziere în 
nordul oceanului Atlantic, sau „cru: 
ciere” cu un termen mai adaptat eti- 
mologiei româneşti, deşi incă nu în 
deajuns de familiar auzului nostru — 
este și ea pătrunsă, îmbibată de pre- 
zența mării. 

Pe bordul unuia din vapoarele de 
lux ale Companiei franceze de naviga- 
ţie transatlantică şi împreună cu alţi 
şapte sute de pasageri, d. Roger Ver- 
cel a călătorit în lunile de vară ale a- 
nului trecut, pe unul din itinerariile 
cele mai ispititoare din câte se pot în- 
chipui: plecând din Hâvre şi acostând 
întâi în Scoţia, la Edimburg, atingând 
apoi, pe rând, insulele Feroe, Islanda, 
insulele Jan Mayen și Spitzberg, Ca- 
pul Nord, Hammerfest și prin fiordu- 
rile norvegiene. 

„Amer savotr celui que l'on tire du 
voyage!” sună un vers celebru din Bau- 
delaire Experienţa recentă a călătoru- 
lui Roger  Verce] contirmă adevărul 
cuprins în exclamţia dezolată a poetu- 
lui, Amărăciunea nu este însă, că pre- 
tutindeni, sub orice latitudine, nu ne 
putem desprinde o clipă de propria 
ncastră imagine, resfrântă cu o stăruin- 
ță implacabilă, dar că nicăeri mai mult 
decât în imensităţile  tăcutelor pus- 
tiuri arctice „detestabila siguranță de 
sine a modernului“ nu pare mai ridi- 
culă şi mai nălângă. 

Fauna omenească a unui transport 
de şapte sute de exemplare ale spe- 
ciei, alese cu dinadinsul parcă, având 
cele mai felurite ocupaţiuni și năra- 
vuri, îmibareate într'o călătorie de plă- 
cere, oferă un material preţios şi de o 
bogăţie inepuizabilă, celui înzestrat cu 
simţul și gustul observaţiei. Acest ob- 
servator aient, deloc acru şi fără reac- 
iuni de umoare mizantropică ci dim- 
potrivă, cu o ironie îngăduitoare și 
usor înduioşată uneori, mai aproape de 
„humour“'-ul britanic decât de înţepă- 
tura acidă a spiritului francez,—-a fost 
d..Roger Vercel, fără să pară a fi vrut 
cu dinadinsul să-şi asume acest rol ci 
numai din întâmplare sau chiar de ne- 
voe. 

lată nelipsitele „ravissantes“ care se 
văsfoesc pe punte înconjurate de es- 
«orta adoratorilor ; perechea burghezi- 
ior de ispravă care așteaptă să vadă la 
tribord cercul polar, pentrucă în acea 
zi, la ora cutare, haut-parleurul a a- 
nunţat baritonal 'această ştire sensa- 
tională; sau domnul important care ex- 
plică soției în admiraţie dinaintea hăr- 
ţii marine a Islandei, unde numai [ăr- 
murile sunt însemnate, 'ă interiorul 
este pustiu — „mă 'nţelegi? absolut 
nimic; ori bătrânul turist, îmbrăcat 
„sport, care după câteva minute de ab- 
sorbire contemplativă, conchide că ghe- 
țarul de colo are întocmai nuanţa de 
coloare a ghetrelor lui; sau încă, doam- 
na-stăpână-a-casei care vizitând sala 
de mâncare a minerilor dintr'o insuli- 
ţă, la marginea banchizei, rostește du- 
pă o scurtă deliberare, sever şi senien- 
țios: „E curati. 

Şi acum o pagină tristă, din păcate 
de-o autenticitate documentară, asu- 
pra europeanului veac XX: 

„Atenţiune ! spuneau instrucțiunile 
de escală. La King's Bay, păsările din 
golf atacă, cu ciocul și ghiarele, pe acei 
cari se apropie de cuiburile lor“. 

Nu era nevoe de mai mult, se înţc- 
lege dela sine, pentruca mulțimea să 
se îmbulzească pe marginile găurilor 
din turbă, unde  ferocele păsări din 
Spitzberg își clădesc cuiburile lor ae 
rruşehi și licheni. Femeile, mai ales. 


sunt numeroase. S'au strâns acolo mul- 
te mame cumsecade cari, la ele acasa, 
lesne sunt gata să răcnească la doică 
de cumva o bănuesc că a uitat să dă- 
dăcească plodul şi cari, aici, se joacă 
încântate de-a hoața de copii. Urmă- 
resc  înverşunate păsăruicile păroase, 
nenorociții puișori cu penele strânse 
cari lipăc zăpăciţi prin băltoace şi se 
împiedică în bulgării de pământ. 

Şi-i foarte adevărat că părinții atacă. 
Rândunele de un gri delicat, cu ghia- 
rele şi ciocul de culoarea coraliului se 
năpustesc asupra răpitorilor, cu acel 
curaj înspăimântat al păsării, atât de 
mişcător. Ţâşnesc vertical și ajung, 





Roger Vercel 


împungând, în berete, iar femeile ţipă 
mai tare ca ele, apărându-se cu bas- 
tounele cu ciocul de fier. 

O tânără ridcă o pană pe care și-o 
înfige în pălărie. 

— Acum, zice, 
sânt din familie. 

Se pleacă şi întinde mâna după un 
pui putos care-și vâră capul între 
umeri, așteptând catastrofa. Zborurile 
înebunite și stridente se încrucişează 
pe deasupra fetei. Bastoanele se învâr- 
tesc, Vârtul unuia atinge însfârşit, o 
pasăre, o doboară la pământ, cu ochiul 
scurs. Ucigașa se repede, o” ridică, o 
mângâe, cu exclamaţii compătimitoa- 
re... Jocul s'a sfârșit. Doamna sărută 
pasărea însângerată pe capul cenușiu: 

— Ce drăguță e! zice“. 

Sunt apoi, numeroase şi remarcabi- 
le pagini descriptive, tablouri impre- 


voi avea aerul că 





In lumea magică și fantastică a 
slovelor, eterna şi capricioasa femeie 
a fost luată adesea drept element de 
bază, sau decor de mare fond lite- 
rar, 

Ne-arn învățat să întâlnim astfel 
prin filele pestrițe ale romanelor, în- 
treaga faună descendentă a pofti- 
cioasei Eve, dela femeia palatelor și 
a viselor romantice, până la divele 
fatale şi interesate, și dela păstoriţa 
naivă și cu cozi bălane, la așa nu- 
mita dudue modernă și fără preju- 
decăți. 

Totuși, în marea frescă a caracte- 
relor feminine, nu știu dacă există o 
carte care să-şi închine rândurile u- 
nui gen foarte banal! şi numeros de 
fiinţe, anume fetelor din provincie. 

Acest tip de vietăți simpatice și 
deosebite (cari nu sunt în fond de- 
cât o derivație mai sentimentală a 
cunoscutului motiv de șarjă denumit 
în teatru „marele provincial”), ar 
merita un studiu mai amănunţit și 
gingaș, care să le evoce mai bine fi- 
gura şi felul de trai, ce li se scurge 
într'un ritm domol, în cadrul mono- 
ton de vastă plictiseală al distinsului 
lor târguleţ natal. 

Astfel stâna lucrurile, să vedem şi 
noi cum se prezintă o dudue tânără 
și provincială. 

In primul rând e timidă. In al doi- 
lea rând are coade, se fardează prost, 





a Pe ae na a ir Pa. m a aa ta apa 


sionante prin coloritul și plasticiţatea 
evocării, uneori, poate, prea laborios 
„lucrate“ deși nu în vederea efectului, 
ci mai degrabă din exces de probita- 
te, să-i zicem profesională, a celui care 
vrea să inlormeze nepărtinitor, prefe- 
rând în acest scop, schiţei fugare dar 
cu accent personal mai puternic, ta- 
bloul complet al valorilor infăţişate o- 
biectiv. Din punct de vedere practic, 
al cititorului care ar avea de gând să 
retacă itinerariul. descris da călătorul 
„Crucierei albe', folosul e “de netăgă- 
duit. 

Sunt însă şi altele, puţine, ce-i drept, 
al căror răsunet pătrunde mai adânc şi 
mai stăruitor în sufletul cititorului, — 
pagini pe care nu le uiţi curând şi ai 
vrea să le mai reciteşti, cum c acea- 
sta următoare una, deajuns pentru a-ţi 
da măsura <*amplitudinei unei cărţi şi 
vaioarea timbrului ei : 

„E miezul nopții şi ziua-i mai lim- 
pede ca la amiază, când cerul era a- 
coperit. O zonă albastră stăruie în par- 
tea de jos a cerului; norii, în stra- 
turi vătuite, abia se colorează în gri 
deasupra orizontului dar la zenit se 
rostogolesc blocuri greoaie şi sumbre. 
Așa cum deseori se întâmplă în fee- 
riile Nordului, norii aceştia îndepli- 
nesc și în astă seară oficiul de ecran 
și împrăștie cu fantezia unui Jacopozzi, 
lumina resfrântă a soarelui nevăzut. 
Flori de piersic plouă pe mare și fu- 
muri trandafirii se fugăresc în amurg, 
care in clipa aceasta tocmai, redevine 
auroră. 

Totul este de o splendoare alât de 
calmă şi într'atâta desfășurare de spa- 
ţii luminoase, încât regăsești până in 
adâncul sufletului extazul sfielnic din 
primele evuri omenești, dinaintea nes- 
fârşitului lumii... 

Dar în acelaş 
rătoare lumină 
Ziua asta, egală 


timp, această neîndu- 
neclintită  strivește. 
oricare ar fi ora, nu 
mai corespunde la nimie cunoscut. 
Simţi în această limpezime tără sfăr- 
şit, cum pier toate impresiile familiare 
legate de ritmul orelor. Dispariţia nop- 
ţii te stânjeneşte ca o amputare prl- 
cinuindu-ți o nelinişte aproape anima- 
lă. Oricât ţi-ai spune că tocmai aceas- 
tă impresie ai venit să o cauţi atât de 
departe, oricât ţi-ai rechema în min- 
te amintirile de cosmografie din şcoa- 
lă,, ca să te convingi că totul este, aici, 
Ja locul său, animalul care e în tine și 
care, de treizeci, patruzeci, cincizeci de 
ani și-a avut raţia zilnică de întuneric, 
se înspăimântă şi se nelinişteşte...“. 
MIHAI NICULESCU 





și poartă rochiile ceva mai lungi (re- 
gretând bine înțeles toate aceste lu- 
cruri, impuse de străşnicia consiliu- 
lui dirigent unchiu, tanti, aşa nu- 
miţii „babaci” etc.....). 

Duduia din provincie merge foar- 
te des la cinema, unde savurează cu 
priviri languroase toate îmbrăţişerile 
mai lungi de 50 de metri (de peli- 
culă), iar la prânz face mai totdeau- 
na un tur” pe „strada principală”. 


Aceste două lucruri, cinematogra- 
ful și cele câţeva sute de metri de 
străduță îmbulzită, constitue pentru 
ea un mare grad de emancipare 
(pentru care a luptat eroic, prin bo- 
cete de cursă lungă, sau abţinere de 
a mânca la masă). 

Intr'adevăr, numai la cinema își 
poate da frâu liber romantismului 
său comprimat la .100 de atmosfere, 
şi numai pe „strada mare” poate 
lăsa mai cu vădită pudicitate ochii 
în bolovanii trotuarului, când e pri- 
vită cu discretă insistență de d. sub: 
locotenent Săbiuță Viorel (care are 
cisme de lac, mustăcioară, pinteni și 
biciuşcă pentru plesnit carâmbii, din 
3 în 3 metri), 

Duduia din provincie e totdeauna 
amorezată (sau crede că e), și își no- 

















16 luiie 1938 





Spre baroc sau clasicism | 


Articolul de faţă, ultimul dintr'o se 
rie de trei!), este inspirat direct din căr- 
ţile lui Eugenio D'Ors, şi nu urmărește 
rezolvarea fără a rost a problemei, ci 
numai determinarea poziției lui. 


Spre ce forme mergem? Intrebarea 
poate fi înțeleasă în două feluri: spre 
ce forme tindem structural sau spre ce 
forme ar trebui să tindem. In primul 
caz e vorba de o determinare organică 
şi spirituală, iar în al doilea, de un 
canon pe care ni-l impunem noi, prin 
dialectica frumosului. Asupra acestei 
distingeri s'ar putea face o serie de con- 
sideraţii, şi anume: când introdu- 
cem factorul structură în operaţie, a- 
tunci problema devine exclusiv dialec- 
tică; omul n'are decât un rol de cu- 
noaștere. Lucrurile se vor întâmpla a- 
şa cum sunt ele aranjate; desigur, o per- 
spectivă destul de chinuitoare. Singu- 
rul orgoliu omenesc rămâne tot rațiu- 
nea. Şi în cazul celălalt? Aci se pune 
problema idealului. Care sunt formele 
cele mai perfecte. Prima operaţie ar îi 
deci un act creator; se elaborează un 
idea]. Condiţia umană se apropie în 
cazul acesta de condiția îngerilor. O- 
mul îşi trage singur destinul. 

Eugenio D'Ors vede lucrurile în fe- 
Jul acesta. El nu se întreabă spre ce 
forme ne duce condiția noastră mize- 
ră, ci numai care sunt formele pertecte 
spre care trebue să ne ducem. Esenţi- 
alul constă în faptul construirii forme- 
lor. Dar această poziţie cere dela înce- 
put o justificare metafizică, — și Euge- 
nio D'Ors împreună cu toţi leaderii în- 
gâmiatei concepţii nici nu vor să au- 
dă. Ei încep cu a! doilea pas. 

Acum câţiva ani, redactorii unei re- 
viste făcând o anchetă asupra tinere- 
tului, l-au întrebat și pe Eugenio D'Ors 
asupra exerciţiilor sale culturale din 1i- 
nereţe. Care erau exerciţiile mele? Să 
înnoit, să desemnez și să fac tablouri 
sinoptice, fu răspunsul. A înnota, după 
el, însemnează a însera mişcări organi- 
ce în elementul amorf; a desemna în- 
semnează a introduce trăsături siste- 
matice în masa unei senzaţii vizuale, 
iar a face tablouri sinoptice însemnează 
a face un fel de notații în marea cuno- 
ştinţii. Cu alţi termeni, a înnota, a de- 
semna și a face tablouri sinoptice în- 
semnează a fi contra dezordinei, con- 
tra infernului și contra haosului. 

Aşadar, primii termeni ai rezolvării; 
Eugenio D'Ors pleacă dela concepţia 
cosmosului pitagoreic şi toate nuanțeie 
care îl completează. Tot ce este în afa- 
ră de el, e un rău de construcție, și tre- 
bue eliminat. Universul material. şi tot 
așa Universul istoric, e dominat de un 
sistem de legi, Nu legi întâmplătoare 
şi pur mecanice, ci legi după un plan 
trasat. Deasupra tuturor lucrurilor e- 
xistă un teleos, o rațiune superioară. 


Oare dece Cristofor Columb a incer- 
cat pe mare acel groaznic epizod? Pen- 
trucă avea curaj? Asta explică prea pu- 
țin. El a încercat epizodul pe mare — 
susține Eugenio D'Ors — pentrucă a- 
vea un instinct al Mediteranei, un în- 


coca CRETA OR a a Da E 2000 Ea 


—Chaeslă 


tează în fiecare seară impresiile în- 
ir'un carnețel cu scoarțe verzi, care 
e ca un fel de jurnal de bord al unei 
corăbii care n'a navigat niciodată. 

Când valurile vieţii și vagoanele 
vreunui personal te-au făcut să po- 
poseşti câteva clipe într'o familie 
provincială, cu casă așezată într'o 
curte umbroasă și fată care a făcut 
pensionul, eşti totdeauna bine primit. 

Duduia familiei, la chemarea dii- 
plomatică a gazdei, coboară din o- 
dăița sa cu mobile albe şi perdeluţe 
roz (unde împreună cu câteva prie- 
tene devoiate lipea poze de „artişti” 
întrun album gros, exclamând cu 
emoție „ah tu !”, „vai dragă !” și „ce 
ne facem fetelor ?”) și vine și te sa- 
lută cu o deosebită fâstâceală. 

Apoi, după ce ai înghiţit tradiţio- 
nala dulceaţă, despre care ai aflat că 
e făcută chiar de duduia în chzstie 
(„să vezi „mon şer” ce gospodină e, 
nici nai idee!'), sărmana „fată a 
casei” începe să cânte la pian, bâl- 
bâindu-se din degete sub privirile 
extaziate ale persoanelor prezente, 
„la priere d'une vierge”. 

Iar tu, bucureștean distilat şi ghi- 
duș, te gândești fără să vrei la Făt- 
Frumosul ce o va răpi îintr'o zi, (îm- 
preună cu zestrea respectivă) şi o va 
face să-și închine cu fericire viaţa 
crescătoriei de plozi în serie şi chif- 
teluţelor moldoveneşti, reci şi cu 
ceapă verde. 


GRIGORE OLIMP IOAN 





de AXENTE SEVER POPOVICI 


stinct al ochilor care știu să vadă, q] 

freneziei care știe să dea măsura lucru-l 
rilor, un instinct care fără încetare tin:ME 
de să însereze în lumea fenomenelor 
generalităţi, preciziuni inteligibile, legi 
Pentrucă el, Cristofor Columb, era unfit 
spirit care desemnează și care sculpit 
tează. Verb, exorcism contra haosului E 
contra contuziei și contra dracului 
Cristofor Columb, discipolul mării, ma 
mult discipolul lui Homer, ştia că natufE 
ra nu poate fi iraţională şi că nu poate 
fi fără legi. Nici fără figură, Jegea lu 
Columb era legea reginei Isabela, lege 
Catolicismului, a mării, a unităţii și:f 
rațiunii. Natura cu dezordinea ei en 
învinsă. Dar asta însemnează că Unf. 
versul lui Eugenio D'Ors, ca existanţit: 
conceptuală, e absolut diferit de natw 

ia Universului real. Exact, Eugenif: 
D'Ors opune rațiunea naturii, sunt du 
poli, și printre ei trece un meridian 
Rațiunea, după el „are tendința spr 
sistem, spre unitate, şi natura spre desf 
facere. Atunci spre ce trebue să ne orif 
entăm? Dela sine înţeles că spre Uni 
tate. Vă mai aduceţi aminte de Fericilă 
tul Augustin? El spunea, că rațiunea 0 
menească este o forță care duce la uni 
tate. Aceeași poziţie o are şi Eugeniu 
D'Ors. Dar el o motivează și din punc 
de vedere estetic, căci în sistemul lui 
frumuseţea nu este decâ! c armonie vie 
Trebue să ne ridicăm spre lormele ar 
monice. Și din punct de vedere etic: 
Aci lucrurile necesită unele expuneri: 





Gia 


In Grădina Plantelor, una din cărții 
lui Eugenio D'Ors, un te: de romanie 
despre care el spune, că toate persona 
giile care se întâlnesc în el, var fi inte 
ligente și pe cât posibil frumoase, punti 
în scenă un bătrân scriitor bolnav, cart 3 
vorbește cu propriile lui tendinţe. Der 
parte voinţa de putere, și de alta, vo 
ința de armonie. Amândouă persorif-E 
cate. Prima îl invita la aventură, în 
cealaltă la desăvârşire și luciditate FE 
lucid, şi desăvârșește-ți spiritul, îi spui 
nea mereu. Fugi de aventură și de în. 
tâmplare; ele sunt riscul vieții. Fă a 
viata ta să fie ca demonstraţia unei ef 
legante teoreme geometrice, Numai ast. 
fel vei reuși în toate, și trebue să rev 
şești. A reuși este identic cu a trebui 
Eu califiz drept imoral orice eșec, Dar 
să procedezi inteligent, calculat și fări 
risc. Ți-a:n ?pus-o întodeauna, și tuf 
trebue s'o repeţi — tu om de rasă meg 
diteraniană — că eroul nostru nu nf 
fi niciodată eroul barbar, un Tristafiă 
sau un Don Quichotte, acel curajos cf 
re sare în dezastru, ci eroul nostru vf 
fi un Ulise, omul victoriei finale, al vie 
toriei după o lungă încercare. Fericite 
acela care ca şi Ulise a făcut o lungă & 
lătoric. Nu te abate niciodată dela eforf 
tul suprem. Nu refuza succesul. Fii per 
fect. Realizează ordinea. Astea sunt forfi 
mulele vieţii; prin rațiune la ordine. 


Hu sunt Columbul americanilor lui 
Cristos, scria în jurnalul său mistizuă 
catalan Mosen Jacinto Verdaguer, inf 
tr'o zi turmentată în care spiritul ră 
al orgoliului îl inspira. Asta însemne 
ză că el este raționalistul creștiniloriit 
Dar poţi să fii altfel, se întreabă Eug 
nio D'Ors? Imposibil. Fiinţa umani 
fără logică, sucombă; sucombă fiindiiă 
percepţia realității fără  raționalizaree 
ei, nu este pentru om decât un toxzie 
A fi orientat către baroc și romantisniă 
este a prefera marea în loc să preferi 
portul, a prefera infinitul în loc să pre 
teri finitul „ori a prefera beţia în locu 
calmului şi al seninătăţii. Eugenio D'Ori 
crede în viitorul inteligenței. După «i 
nebunia este insipidă. Da; insipidă și 
monotonă. Poemul compus de un cn 
nebun se numeşte manie, și poemul 
comus de un om lucid, se numește artă fă 
Comparaţi — nu numai în sensul noki 
Jeţei, nu numai în sensul consistenței și 
nu numai în sensul eficacității, ci suf 
orice aspect, inclusiv  aspectui pur af 
abundenței — comparaţi bogăţia mani-f 
festărilor, a diversităţii, a complexității 
produselor inteligenţei cu nebunia sai 
comparaţi arta cu mania. Comparaţie 
chiar şi din punct de vedere al amuzat 
mentului. Inteligența, luciditatea esti 
totul. Fiţi anti-ruși. Arta însemneazi; 
să preferi inteligența instinctului, și si 
preferi ştiinţa animalităţii. Insemnesită 
desemnul contra muzicii, arta contat 
poeziei, ironia contra profeţiei, şi în pei 
neral, omul contra haosului. Rusia, sri 
fletul rus, literatura rusă, în total, Dos 
toewski, — nebunie, lucruri împotrivi 
echilibrului. 


Am amintit ceva rnai sus de Grădini 
plantelor, una din cărţile lui Eugen 
D'Ors, un fel de roman despre can 
spune el că toate personagiile ce se inf 
tâlnesc acolo vor fi inteligente și pe d] 
posibil frumoase. Dece? Fiindcă, 
promit solemn să nu prezint pe seen 
nici un monstru şi niciun idiot. Asti 
pentrucă aş voi să numesc această ce 
romanul anti-rus, E mărturisirea ist 
rică a unui raționalist. 





1) V. „Universul literar“ nr. 13 din II 


Mai şi nr.21 din 9 Iulie 1938. 


Îi cc ic. 


16 lulie 1938 














— 





UNIVERSUL LITERAR 








7 = 


PROFESORUL DE GERMANĂ 


“Însemnări dintro bancă de liceu 


De câte ori depăn în minte filmul 
copilăriei, cu anii de tresăriri şi ne- 
atâmpăr ai liceului, totdeauna chipul 
profesorului de limba germană stăruie 
întro lumină deosebită. 

Era o matahală de om cât toate zi- 
lele. Când intra în clasă, trupul nalt 
și gros abia încăpea pe ușe, Era un a- 
devărat uriaș, sau mintea noastră exa- 
gera proporțiile ? Pe umerii laţi şi pu- 
ternici purta un cap mare şi colțuros, 
cu figură prelungă, pe care obrajii ru- 
meri păreau două cataplasme de 
carne, împreunate sus bărbie, într'o 
gușe arătoasă și plină. Nişte ochi mici 
și leneşi cari pâlpiau anevoie pe de- 
desuptul unui stuf de sprâncene că- 
runte, păreau că râd mereu. Numai vo- 
cea, caldă şi domoală, avea o notă gra- 
vă de bas şi-o muzicalitate deosebită, 
care îți cucerea auzul. In toată această 
înfățișare părea un om ostenit, deși 
nu-l robise bătrâneţea, și sătul de rit- 
mul monoton al orelor de școală. 

A intrat în clasă în prima oră, la a 
cincea modernă. După ce s'a așezat pe 
catedră, a deschis scoarțele tari ale ca- 
talogului cel nou . ne-a privit  inde- 
lung, cu priviri moi și liniştite, încer- 
tâind parcă să ne înumere, apoi ţinu 
să ne spună cine este: 

— Pe mine mă chiamă Emil Grigo- 
vița şi predau germana : cine n'aveţi 
de gând să vă faceţi datoria, este mai 
bine să vă luați tălpășiţa și să vă du- 
teți cu Dumnezeu. Mie, drăguță, nu-mi 
trebuiesc băieți de nimic. 

După această recomandare cu  as- 
pect categoric, făcută pe ton care ar 
fi vrut să fie serios și grav, ne ținu o 
hmgă teorie asupra caetului de teme. 
Acesta trebuia să aibe „numaidecât“ o 
sută de file și cu scoarţe tari; prima 
îlă era rezervată numelui şi celvrlalie 
indicațiuni necesare, iar restul împăr- 
țit în trei părți egale, fiecare de câte 33 
de file, Prima împărţire era destinată 
cuvintelor căutate în dicţionar, alta 
pentru însemnările şi regulile grama- 
cale dictate şi scrise pe tablă, iar a 
taia pentru traduceri în românește. 

— Aţi auzit, drăguță? Treizeci şi 
trei de file ! Nici una mai mult sau mai 
puțin. 

La această amănunţită înfățișare a 
caetului, un camarad, care se simţea 
„nelămurit asupra formatului pe care 
iebuia să-l aibă caetul, încercă o în- 
trebare : 

— Domnule profesor, vă rog, cât de 
mare să fie caetul ? 

Profesorul care nu înțelesese buna 
; intenție a elevului, schimonosi un zâm- 
. bet lăbărţat și răspunse prompt şi fără 
ocol : 

— Cât dosul meu, drăguță! şi ca să 
edifice mai bine pe cel care făcuse in- 
tebarea, se sculă de pe scaun, se în- 
toarse cu spatele spre bănci și-și pipăi 
“cu dreapta partea cea mai cărnoasă a 
trupului. 

Această precizare bine demonstrată 
provocă o ilaritate de nedescris. Un ho- 
+ int enorm, exagerat de ciremstanţă, fă- 
: cea să duduie geamurile. Profesorul râ- 
: dea şi el, cu ochii mici și cu  obra- 
ji țuguiați. 

Un coleg din spatele meu, Popescu 
Traian, de altfel un băiat tăcut și mun- 


piere e. 











la un ceai literar 
în Creta 


(Urmare din pag. 3-a) 


nrimapeaarmez e ii, 


man arme 


tura între ucest mic Parnas şi pământul 
* muritorilor de rând. S'ar părea că suntem 
* uite zei trimeși din Empireu de Jupiter, 
să cerceteze și să răscolească patimile lu- 
nii. Luna, singura împărăteasă vie a Cre- 
i tei, veghiază deasupra insulei ca o stră- 
veche divinitate albă, imobilă şi impe- 
“sală, Prin fața porţii, trece un grup de 
ăi, cântând o romanţă poetică, în- 
4 minată parcă lunii: 
| Pentru tine port în mine pe dracul 
A Aman! Aman! 

Beau şi mă vestejesc — 
| oul pe care în mine l-ai aprina 
d Aman! Aman! 


greemeze mea 


e epeere 


: 
i 






3 
Î. Bagă de seamă, trebue să-l stingi, 
Aman! Aman! 
| In curtea bătrânei geamii turceşti, lă- 
tă în părăginire, luna se desfată înde- 
i lung, ca într'un seraiu, cu umbra feerică 
” acupolelor. Un măgar roade lângă o te- 
 bguță ultimele vreascuri de buruieni ce 
“ sălucesc sub raze ca nişte bastonașe de 
, sidef. In tăcerea definitivă a nopţii se 
“aude doar sforăitul puternic al nebunu- 
| şi culcat pe lespedea de lângă zidul mos- 
cheii, în cel mai întunecat colț al curţii. 


- smul adormit, spre centru, unde se pier- 
. d în hărmălaia ultimelor fonografe o- 
“ bosite. 

. Poetesela cretane au dispărut ca nişte 
nimîe, iar noi ne-am îndreptat spre ho- 
telul „Phaestos”, cu o  fastuoasă babă 
dhioară — proprietara. Ceaiul cu care am 
* am fost onoraţi în Creta a constituit sin- 
gura noastră ospătare din seara aceea 
plină de poezie. - 


| mvarsă în rostogoliri metalice pe calda- 











PERICLE MARTINESCU 


citor, care se așezase singur în banca 
din fund, profitând de faptul că râsul 
începuse să se domolească de la o vre- 
me, interveni cu o glumă: 

— Zice că e prea mare, domnule 
profesor ! 

Intervenţia sa avu efectul unui duș 
rece asupra profesorului. Sculându-se 
de pe scaun să distingă bine pe glumeţ, 
luă o mutră acră, înciudată, şi fără să 
spună un cuvânt apucă în grabă catal- 
logul cu scoarțele tari şi se îndreptă 
spre fundul clasei. Acolo Popescu Tra- 
ian stetea în bancă cu aerul cel mai 
liniștit și mai împăcat din lume, ca o- 
mul mulțumit că făcuse o glumă de 





care clasa se tăvălia de râs. Urmă o 
ploaie de lovituri, repezi și dese, la 
care scoarţele catalogului nu putură re- 
zista şi se făcură bucăţi. Desarmat în 
acest chip, profesorul se mulțumi cu a- 
tât, apoi cu tonul cel mai calm cu pu- 
tință adăugă pentru vinovat şi pentru 
clasă : 

— Drăguţă, mata eşti un mare ma- 
gar ! 

Așa s'a sfârșit prima oră de limba 
germană . 

O 

Ce ciudat om era Grigoroviţa 

La fiecare oră aducea scoarţe nouă 
la catalog şi le făcea praf în capul 
lui Popescu Traian. Fără nici un cuvânt 
de cicală sau de imputare, cum intra 
pe uşe se îndrepta la banca cu prici- 
na şi își descărca mânia cu gestul cel 
mai firesc din lume. Scena din prima 
oră se repeta astfel cu o regularitate 
de ceasornic, iar după ploaia de lovituri 
nu uita niciodată să adaoge: 

— Drăguţă, mata ești un mare mâ- 
gar ! 
Au urmat aşa două-trei săptămâni în- 
cheiate, Nici o lecţie nu începea fără 
lecţia de corecție a lui Popescu Tra- 
ian. Bietul băiat se luase de gând, că 
la toate încercările de a obţine ierta- 
rea dobândea mai multe lovituri. In 








cele din urmă se hotărîse să se mute la 
ait liceu și ar ti iacut-o aaca nar fi 
intervenit 0 inLampuare neprevazură. 

Se mMulase la uceul nosiru un ca- 
marad nou, lsirate taneorghe. lira un 
Up SCUuVISII, CU Pantaloni sa dunga, pe- 
Ylal ŞI 1USLrUUL Cu toata grijea, cu pă- 
TUL lins in pomaaa ȘI Scatuat tot in 
„Oaicoion”, ke aeusupra era voinic şi 
Sprimlen ca Popescu uraian. 'lermina- 
Se gimnaziul Un LECUuCl ȘI venise la 
bucureşu Qin a0rina tatalui Sau, de 
a-şi Lesuuna aci Liceul. Cana a venii in- 
taă gala in clasa, Vopescu lraian np- 
Sea ; alerga, bietul, sa obţină aproba- 
rea muăru la btantul Sava. Noul co- 
leg se așuzase COmoa, in locul hber. se 
învamplase ca in ziua aceea să avem 
germana. Protesorul, de la ușe, se în- 
arepia ca deobiceiu spre banca cu pri- 
cina și tară să stea o clipă la inaoială, 
începu sa-i care in cap cu catalogul 
nomul venit. Protestele acestua nau 
avut nici un etect; ţipeteie tot așa; 
vaetele mai puţin. Proiesorul isbea cu 
catalogul cu atat mai repede și mai în- 
desat, cu cât cel lovit siriga mai tare. 
Elevii -râdeau, dar cu un râs ameste- 
cat cu spaimă. În cele din urmă Istra- 
te Gheorghe apucă vitejește catalogul, 
îl smulse din mâna tremurătoare și o 
rupse la fugă printre bănci, spre uşe. 
Cand să iasă, își aruncă privirea la 
protesurul  înciudat la culme şi spuse 
cu un ton în care era și protest şi ne- 
dumirire: 

— Domnule profesor, sunteţi  ne- 
bun, vă rog!!? 

La această ocară, namila de om care 
fierbea de necaz şi care nu înţelegea 
nimic din isbucnirea firească a eievu- 
lui, o porni la fugă, silind-se să prindă 
pe „magar”. Clasa trecuse la un hohot 
de râş care atingea l:șinul. Goana lor 
Sa terminat în cancelaria directorului. 
Abia acolo sau lămurit lucrurile, 
fiindcă numai așa am priceput de ce 
protesorul și elevul, braț la braţ, se în- 
torceau calmi spre clasă. 

— lartă-mă drăguță, am crezut că 
este alt magar, a fost încheerea acestei 
întâmplări, de care a profitat Popescu 
Traian. 


7 


După zilele lungi de iarnă, în care 
orele de germană mergeau încet și 
greoiu, venise o primăvară caldă, cu 
soare, flori şi cântec. Profesorul, ab- 
sent totdeauna de la orice stărainţă, 
se chinuia grozav să ne înveţe reguli- 
le limbii lui Schiller și să ne redea 
în românește bucăţi din literatura cla- 
sică germană. In toată fiinţa lui se sim- 
țea o adâncă oboseală și un desgust 
pentru tot ceea ce făcea. Era totceau- 
na stăpânit de preocupări şi de gânduri 
cari-l duceau aiurea, departe de şcoa- 
lă şi de toată lumea în care își risi- 
pea zilele. 





Intr'una din aceste zile, profesorul 
de germană intră în clasă trist, abă- 
tut, cu o adâncă suferinţă în ochi și în 
glas. Se vedea că îl copleşise o mare 
durere, care îi frânsese inima şi îi 
sdrobise ființa. Clasa, preocupată de o- 
biceiu cu alte treburi, care nu interesau 
lecţia sau dispusă totdeauna spre haz şi 
râs, acordă de astă dată o atențiune cu- 
viincioasă, domolită și înțelegătoare. 

— Drăguţă, am să vă spun ceva, — 
spuse profesorul cu glasul stins şi cu 
ochii în lacrimi. A murit Zambilica! 
Sărăcuţa! Era toi ce aveam pe lume: 
Cine are o căţelușă ca ea, îl rog să mi-o 
dăruiască, Săraca Zambilica! 





























Urmară minute lungi de adâncă tris- 
teţe, în care profesorul își  sprijinise 
capul în mâini, acoperindu-și faţa, și 
ofta prelung, între suspine și lacrimi. 
Rare ori atâta tristețe poate copleși un 
suflet de om. 

Lecţia nu sa mai putut face în ziua 
aceea. 

Elevii, pătrunși sincer de mâhnirea 
profesorului, sau sbătut din răsputeri 
să-i înlocuiască pe Zambilica. Cei cari 
nu obţinuseră nota de trecere se în- 
treceau între ei. Până seara târziu, in 
căsuţa arătoasă și veselă de pe strada 
Labirint, s'a perindat toată ziua un șir 
de băcţi în uniformă, purtând în braţe 
sau de sgardă, câini de rase şi de mă- 
rimi felurite. O expoziţie canină n'ar 
fi adus mai multe animale. 

Norocul însă căzu pe Iliescu Gheor- 
ghe, un elev nalt ca un brad, cu faţa 
smeadă şi cu început de tulee pe obra- 
ji, care adusese o cățeluşe aidoma ca 
Zambilica. Se numia însă Fetiţa şi a- 
cest lucru încurcă pe profesor, care nu 
putea să renunțe la numele răposatei. 

— Bine, drăguță; îți mulțumesc 
mult! 

Profesorul, în culmea unei fericiri 
înaripate, încercă să dea o sumă pen- 
tru plata cățelușei, dar elevul se apără 
cu încăpățânare. 





PE MARGINEA FENOMENULUI CULTURAL 


Problema „provinciei“ se pune tot 
mai des în zilele noastre, în primul rând 
— ş. despre aceasta e vorba aci — pe 
plan culturaj... ispită de care sa ţinui 
departe publ.eist:ca noastră mai veche. 

Viziunea centralistă, sub care am trăit 
până acum, a strâmtorat până ia des- 
fiinţare manifestarea provine ei. Valo- 
rile locale se vedeau împ.nse spre acea 
stă răsaruce: ori salvarea prin evadare 
la centru, ori resemnarea în naufragiul 
adaptării la nivel. După mentalitatea 
celor dela centru, pe liziera ultimei 
lor mahalale încetează solul binecu- 
vântat al creaţiei culturale şi astfel, ce 
era „extra-muros“ suferea condamna- 
rea lor fără de apel. Ce e mai trist 
însă, înșiși provincialii priveau cu în- 
credințare deplină această sentinţă 
umilitoare. De aci atâtea entuziasme 
repede stinse, atâtea sboruri timpuriu 
înfrânte: cine căuta să iasă din rân- 
duri, de nu era ucis prin indiferenţă, 
era, privit, cel mult, cu îngăduința cu 
care priveşti  sbenguirile  copilăreşti, 
ştiind sigur că după ele vine cumin- 
ţenia potolitei maturităţi. 

Iată însă că ceva s'a schimbat în pro- 
vincie, şi publicistica noastră, cu oare- 
care întârziere, înregstrează faptul: 
discuţii se iscă ici și colo, polemici se 
încrucișează. Cei de mentalitate veche 
zâmbese superior şimpung cu arma iro- 
niei din vechile panoplii; alţii, neatinși 
de rugina învechitei mentalități, deschid 
ochi limpezi și descopăr o provincie ce 
se schimbă la faţă. In adevăr, se 
schimbă, la față și aceasta e cauza ac- 
tualități problemei. Cine stă astăzi în 
freamătul epocii și are înțelegere pen- 
țru fenomenul cultural, ştie că toate a- 
ceste manifestări, de multe ori destul 
de modeste, despre care ne vine vestea, 
a.n centre mai mari sau mai mici — 
sunt zorile însoririi viitoare, început de 
reabilitare a provinciei. 

Faptul de care vorbim îşi are, de si- 
gur, multe cauze. In primul rând, una 
de adâncime: ea ţine de procesul de 
maturizare a unei culturi şi totodată de 


IN PROVINCIE 


fenomenul corespunzător, al autohton - 
zării ei, In această situaţie, pe măsură 
ce se înfiripă o cultură autentică, ea 
devine o manifestare a particularisme- 
lor ce ţin de timp și locuri. Formele lo- 
cale ale culturii nu-s var.aţii pe aceeaşi 
temă a sufletulu. naţional, icoană a u- 
nităţii în varietate, canon de cre as- 
cultă creaţiile naturii, ca şi ale artei. 

Fiindcă nu urmărim însă aci întreaga 
țesătură a cauzelor, mai menţionăm 
numai una care, deşi de o mai limi- 
tată aplicaţie, este esențală în acest 
mai restrâns cadru; e vorba de regio- 
nalismul cultural ardelenesc. Ardealul 
s'a bucurat de condiţii locale favorabile, 
in raport cu celelalte provincii: ei n'a 
cunoscut: aservirea. sufletească faţă de 
„centru“, fiindeă, acest centru a fost 
până la 1918 al duşmanilor lui. Oricât 
și-a căutat el un centru firesc de gra- 
vitare, pe care după. lozinca lui Slavici 
dela, „Fribund“ („Pentru toţi Românii, 
soarele dela Bucureşti răsare“) l-a gă- 
sit în metropola României libere, du- 
când astfel o intensă vieață culturală 
locală. Aripile proprii de atunci îi ajută 
și astăzi să sboare, tradiţia favorizând 
avântul de acum. Adăugăm la aceasta 
o acumulare de energe spirituală, 
stânjenită odinioară dela întreaga ei 
manifestare şi avem cu ateste două con- 
sideraţii explicarea unei înflorirl care 
aci pare mai vie ca oriunde. 

Reviste, cenacluri, edituri, care per- 
sistă, sunt numeroase aici. 

Și mai e un fapt, semnificativ dacă 
ştim să-i dăm o justă interpretare: a- 
ceastă mișcare cuprinde ca elemente 
foarte active, mai ales dintre t.neri, 
mulţi intelectuali veniţi din Țara veche 
și cari formează cu localnicii o indes- 
tructibilă frăţie spirituală, Nu trebue 
oare să vedem în aceasta o consecinţă 
a faptului evadării lor dintr'un ținut de 
sufocantă viziune centralistă? 

Transilvan a își cere astăzi dreptu- 
rile ei la o existență spir.tuală proprie: 
mijloace de cultură. Bibliotecile, acolo 
unde sunt, chiar şi cele vechi şi care se 


de LICU POP 


mânidrese cu marile zosturi cuiturale 
ce-au avut odată, prezintă, lipsuri esen- 
țiaie (bunăoară „Astra din Sibiu). Apoi, 
cartea străină nici din nume nu e cu- 
noscută; — cât de oportun este, în a- 
ceastă situaţie, darul de cărți al Insti- 
tutului francez, car din care sa impăr- 
tăş.t, ici şi colo, și provincia. O, de şi-ar 
găsi şi sub acest raport, provincia, 0a- 
menii înţelegători ai spiritului vremii ! 

Până când vom îi, însă, absolviţi ae 
situația de „minorai“ în care am fost 
ținuți, centrele provinciale să-și ducă 
mai departe, cu mijloace proprii, vieaţa, 
cuturală pornită cun entuziasmul înce- 
puturilor. 





de A. N)UR 


— Bine, bine, drăguță, am eu grije,... 
dar să-mu aduci aminte, 

liescu Gheorghe nu era dintre cei 
mai străluciți e.evi la germană ; nu era 
Chiar dintre cei ae mij.oc. Avea o cu- 
dată adversiune pentru limba lui bas- 
mark, dar mai aies pentru gramatica 
ei, in cât rare ori sburea să ovyina nota 
de trecere.1și tacuse poate o bună so- 
coteală cu câţelul, 

In prima lecpe după întâmplarea de 
mai sus, proiesorul 1N1ră in Clasa radios 
și tencat. U viață noua scoborise in su- 
Hetul său trămantat de ganuuri și ae 
neunști adanci. be gura u radea un 
soare piin de lumină, iar ochii îi şucau 
veseli. O caldă cispoziție molipsiioare 
cuprimse toată clasa. krofesorui radea 
şi glumea din toată imma; se anunţa 
o lecpie plăcută, 

— Să poitească la examinare llivscu 
Gheorghe, Lazăr Murcea și Marinescu 
P. Șteran... Haide, araguţă, haide! 

Dintre elevi numa cei dintâiu se 
g&răbea să răspundă la invitaţia ama- 
bilă a profesorului. Ceilalţi se uoduau 
cu îngrijorare. 

— Caetul, drăguță, se adresă pro- 
fesorul primului. 

Dar caetul lui Iliescu Gheorghe nu 
întrunea nici pe departe condiţule sa- 
crosante : era necartonat, avea numai 
şaizeci de file şi, lucrul cel mai grav, 
începea cu traducerile. Urmărzam cu 
ochi vii schimbările care se petreceau 
în sufletul profesorului și care se im- 
primau pe tigură ; lumina, zâmbetul şi 
ochii se încmdeau în negurile unor li- 
nii dure şi severe. 

— Ce-i aiasta, drăguță? 

— Caetul de germană, răspunse ele- 
vul cu un aer naiv, 

— Eşti un magar, drăguță! Nicio- 
dată nai să ști la ghermană, auzi- 
tu-m'ai ? Cetește pe carte! 

Iliescu Gheorghe deschise cartea, își 
potrivi glasul și începu scandând ver- 
surile: 

— Die Burschaft ! Zu Dyonis, der li- 
ranen, schlicht Damon, mii dem Dul- 
che im Gewande... 

— Ajunge! Ce este zu? 

— Zu... este... —și elevul rămase cu 
vorba frântă şi cu ochii spre băncile de 
unde nu venea nici un ajutor. 

— Iaca, ţi-am spus că nai să ştii. 

— Domnule profesor... 

— Ajunge, drăguță, ajunge ! 

— Domnule profesor... 

— Ajunge, ajunge ! 

— Dar să vedeţi, domnule protesor... 

— Ţi-am spus ajunge; eşti un ma- 
gar, drăguță! 

Enervarea profesorului creştea vă- 
zând cu ochii. Elevul stăruia să-i dea 
o explicare, dar aceasta stăruință îl 
scoase din pepeni. 

— Nota trei, drăguță; eşti un magar. 
Treci la loc, — şi-i trânti caetul în 
față. Aiesta nu-i caet ; nota trei. 

Iliescu Gheorghe nu se lăsă bătut. Iși 
ridică încet caetul şi se îndreptă cu pași 
mărunți spre catedră. Profesorul îl pri- 
vea ciudos, dar stăpânit, gata să-i a- 
runce în cap scoarțele catalogului. La 
un pas de catedră articulă încet şi 
sigur : 

— Domnule profesor, eu sunt ăla cu 
cățeaua... 

Cuvintele avură un efect magic. Fi- 
gura mohorită și înciudată a profeso- 
rului se însenină deodată. Ochii înce- 
pură să-i joace veseli și mulțumiți şi un 
zâmbet în care era duioşie se risipi în 
mii de unde pe figură. Urmă apoi un 
râs sgomotos, cald și mulțumit şi a- 
dăugă privind părinteşte pe elev: 

— Bine, drăguță, nota nouă! 

La auzul acestor cuvinte, Iliescu 
Gheorghe săltă fruntea, scoase afară 
pieptul lat şi săltând reverenţios se în- 
dreptă spre bancă în pasul cadenţat al 
unui învingător olimpic. 





POȘTA REDACTIEI 


Portiuntur ! montes. — Vă fac plăcerea 
de a vă răspunde sub.. Partiuntur şi vă asi- 
gur că „ridiculus mus“ a fost şi de astă dată 
rezultatul, 

„Pastel“ şi „Străbătânăd colinele" sunt doar 
procese verbale de impresii. Epigramele sunt 
fără valoare. 

O nedumerire: unde sunt munții care au 
născut „ridiculus mus"? 

In ipoteza că veţi trimite şi alţei gazete 
literare producțiile dvs poetice, scrieți par- 
turiunt montes. 


Marian î Pătra-Licu. — Nu te grăbi cu 
publicarea, celor scrise de d-ta. 

Ai putea regreta mai târziu. Continuă să 
Scrii, dar numai pentru satisfacția dumitale. 


„Ionel Butnaru. — Cu oarecari modificări 
și îndeosebi tăeturi, „Suflete în război“ ar 
putea fi publicată, E un început promițător. 


Roland Nicolopol Dupont, — „Eroul“ cu- 
prinde material interesant pentru o schiță. 
Ar trebui însă refăcut cu grije. 


„EL Stoian. — Ar fi o crimă să ie îndemn 
sa perseverezi când comiţi versuri ca a- 
cestea: 

Dece nu sunt un idiot 

Izbit cu pietre 'n satul meu 

Și sdrențele să mi le port 

Dim loc în loc mereu, 

Sper ră nu e 0 dorinţă sinceră 





G. H. 1. — Nu scrieți niciodată numai din 
dorința de a vă vedea numele publicai, ci 
doar când veţi simţi sufletul plin, când veţi 
avea întradevăr ceva de spuș. 


T. C. lași. — „Adesea gândurile mele se 
cristalizează în versuri și uneori sunt ispitit 
să le citesc așa că Je scriu, ca imediat să le 
destiințez“. 

Dece nai procedat astfel şi cu versurile 
trimise? 

Ne scrii că prietenii te-au îndemnat să 
irimiți versuri spre publicare „Universului 
Viterar“, Ştii vorba românească : „Fereşte- 
mă Doamne de prieteni, că de dușmani mă 
feresc singur“. 

Glossa d-tale n'ar putea servi decât ca 
“ustrare a pericolului pe care îl prezintă 
arbele sunătoare din coadă. 


N. B. „Alba-Iulia“. — Poeziilor d-voastră 
!e lipsește puţin spre a putea fi publicate 
"0 „Universul Literar“. De aceea cred că ar 
fi bine să ne mai trimiteţi altele. 


Mişu Frasin. — „Un soare nou!'! e o poezie 


bună. Ar trebui publicată însă într'o re- 
vistă, străjerească, pentrucă - acolo e locul 
si. Mai trimiteţi. 

Ion Țurcanu-Gralea. — „O moarte subită“ 
are calități de versificație. 

Intenția umoristică e lăudabilă. Mai în- 
'ercaţi. 


be 8 5 





„Baia-Mare te întâmpină 


Dela gară porneşti pe Jos. Trăsurile nu 
ajung pentru toţi călătorii. Te uiţi în jur 
cu plăcere. Te opreşti. Asculţi. Pe vre- 
muri, Baia-Mare era o cetate de sine stă- 
tătoare, cu monedă și conducere proprie. 
In mijlocul oraşului, unde de curând s'a 
construit un pare cu pretenții de modă, 
cu flori dispuse în spirală și cu bănci 
schiloade, era o fântână arteziană împrej- 
muită cu piatră. In jurul acestei fântâni se 
aduna lumea în fiecare Marţi și Vineri, 
la mărturie. Cuvântul mai trăeşte şi as- 
tăzi, deși noua înfățișare și noile orân- 
dueli ale orașului, i-au denaturat cu de- 
săvârșire sensul. Astăzi, prin mărturie se 
înțelege târg, sau piaţă. Nu odată, tue- 
când disdedimineaţă printr'un sat din ju- 
rul Băii-Mari, auzi convorbiri de felul 
acesteia: 

— Te duci azi în mărturie, Ileano? 

— Nu mă duc. Dar tu? 

Necunuscând obiceiul și limbajul locu- 
lui, e foarte natuural să te întrebi mirat: 
despre ce mărturie e vorba? 

lată care este explicația: 

Pe vremea când Baia-Mare era cetate 
de sine stătătoare, cu drept de viaţă şi de 
moarte asupra locuitorilor,. actele de ju- 
decată se făceau în piaţa mare a oraşu- 
lui, în fiecare Marţi şi Vineri, cele două 
zile de târg din săptămână, când poporul 
din satele vecine, venea aici pentru cum- 
părături. Se adunau atunci martorii şi 
judecătorii, probabil în jurul fântânii din 
centru și aduceau mărturii pentru, sau 
contra acuzatului. Și judecata se făcea, în 
sensul acestor mărturii, în mod public. 

E toarte greu de stabilit câtă vreme a 
dăinuit această situație medievală, dar 
este absolut sigur că numai aşa se poate 
explica originea cuvântului mărturie, cu 
înțeles de târg, sau piaţă, cum este între 
buințat astăzi. De altfel, arhivele păs- 
trate de primăria oraşului, scrise aproape 
toate în ungureşte, relatează multe în- 
tâmplări şi fapte, cari amintesc de vechea 
cetate a Băii-Mari. 

D-l Lucian Bretan îmi povesteşte cu 
multă bunăvoință, popasul făcut de dom- 
nitorul Gheorghe Ştefan, după mazilirea 
lui de pe tronul Moldovei, de către turci, 
în acest oraș, după relatările unei vucrări 
ungurești. Se spune anume în această lu- 
crare, că Gheorghe Ştefan, în pribegia lui 
prin Ardeal, ar fi vrut să se stabilească 
la Baia-Mare, cumpărându-şi aici o casă. 
Cum însă orașul avea o conducere pro- 
prie, care se ocupa printre altele şi cu 
controlul străinilor stabiliţi printre local- 
nici, şi cum Gheorghe Ştefan era o per- 
sonalitate a cărci venire în cetate trebue 
să fi făcut vâlvă, nenorocitul Domn s'a 
văzut silit să facă o cerere în sensul do- 
rinței sale. E greu de afirmat pentru ce 
conducătorii orașului au respins cererea 
lui Gheorghe Ştefan și au dat ordine 
foarte stricte localnicilor, ca nici umul 
să nu se încumete să-i vândă casa, sau 
vre-o bucată de pământ. Și, Gheorghe 
Ştefan, s'a văzut nevoit să-și urmeze mai 
departe cunoscuta-i pribegie şi să pără- 
sească definițiv Baia-Mare. 

Aceste mărturii sigure despre  Baia- 
Mare sunt importante numai pentru cer- 
cetătorul istoric şi pentru un studiu ma: 
amănunțit. Pentru un simplu reportaj, ele 
nu prezintă decât un interes de curiozi- 
tate. O curiozitate melancolică, amară, 
pentru care se aprind două lacrimi since- 
re în ochi, pe terasa hotelului Ștefan Vo- 
dă, cu un pahar de bere înainte și cu flo- 
rile unui trecut pitoresc în peniță. 


UN TURN, O LIBRARIE ŞI ALTELE 


Clădirea dominantă a orașului este un 
turn bătrân. Un turn singuratic și trist, 
pe care iocuitorii îl numesc Turnul Şte- 
fan. (Amintește de Regele Ștefan cel 
Sfânt al Ungariei). Astăzi serveşte pom- 
pierilor pentru supravegherea focurilor, 
însă pe vremuri, fără îndoială, avea în- 
trebuințarea cunoscută a turnurilor me- 
dievale. Inalt și pitoresc, Turnul Ştefan 
domnește peste tot orașul și formează tot- 
deauna punctul de atracţie al fotografilor 
şi al piatorilor de ocazie. Gurile rele po- 
vestesc că în afară de clopotul cel mare, 
între zidurile lui sar găsi multe urme 
compromițătoare ale stăpânirei maghia- 
re. Inlăturarea lor ar fi o faptă foarte bu- 
nă. Justă. Așa cum cerea, prin d-l Const. 
Gh. Popescu, revista Alirmarea dela Sa- 
tu-Mare, în anul trecut. 


Fără să te laşi influenţat de vorbe și 
şoapte, fie ele chiar adevărate, Turnul 
Ştefan rămâne o minunată clădire a ora- 
șului Baia-Mare şi o interesantă mărturie 
despre trecut. Vizitatorii străini, care în 
fiecare an cercetează într'un număr con- 
siderabil această regiune, nu se întorc 
nici odată acasă, fără să se fotografieze 
lângă Turnul Ștefan şi fără să întârzie, 
măcar câteva seri, pe o bancă de sub zi- 
durile ui, visând cu ochii în gol, la pito- 
rescul unor vremi apuse pentru totdeau- 
na. Poate se gândesc atunci la frumoa- 
sele fete de aitădată, cu pălăriile mari și 
cu rochiile lungi, strânse cochet pe mij- 














ca 0 cetate medievală...“ 


loc, care în fiecare după amiază ieşeau la 
plimare, într'o trăsură cu două roate, 
dealungul orașului. Poate plâng pe urme- 
le unor vremi care nu se vor mai întoar- 
ce niciodată. Niciodată. Cine n'a regretat 
uneori că n'a trâit cu cel puţin 500 de ani 
mai înainte? Cine? 

Nicăiri aiurea nu te gândești mai mult 
la trecut şi nu te stăpâneşte mai puternic 
melancolia ruinelor, decât la Baia-Mare. 
Te uiţi în jurul tău, la clădirile vechi și 
decolorate de vreme, la ferestrele mari și 
dcoscbit de demodate, la acoperișurile de 
tinichea și de șindrilă, la acel minunat 
Turn Ștefan, și vechea cetate ţi se con- 
turează, cu toate caracteristicile, în min- 


țe. Te cuprinde tristețea apusului. Gân- | 


dul morţii: 

In faţa parcului din centru, unde în 
fiecare seară muzica militară a grănice- 
rilor cântă potpuriuri naţionale și tan- 
&ouri demodate pentru fetele de prăvălie 
și pentru elevii de liceu corijenţi la mate- 
matică, se înalță grav și enorm hotelul 
Ştefan Vodă, cu un singur etaj. (Mi se pa- 
re că Baia-Mare nici nu are vre-o clădi- 
re cu mai multe etaje). In corpul acestei 
clădiri se află unica sală de spectacole a 
orașului, unde rulează un film pe săptă- 
mână, începând de Joi, până Duminecă. 
Uneori mai vin şi trupe de teatru din 
Cluj şi foarte rar din București, cu piese 
uşoare şi deosebit de slabe. Publicul asis- 
tă superficial şi râde prosteşte. Ca în toate 
oraşele de provincie, unde burta ţine lo- 
cul capului. In general însă, nici odată o 
trupă de teatru nu pleacă mulţumită din 
Baia-Mare. Un film cu gangsteri și cu 
peripeții americane, este preferat. 

Aceeași sală serveşte și pentru repre- 
zentaţiile școlare, care prezintă o impor- 
tanţă deosebită pentru publicul orașelor 
provinciale. Aici se împart premiile de 
sfârşit de an. Aici se joacă piesele istori- 
ce, cu elevii deia liceul Ghorghe Șincai 
şi cu fetele dela Şcoala Civilă. Domnul 
director, sau d-l profesor de limba şi lite- 
ratura română, ţin conferințe despre 
lipsa de educaţie a tineretului de astăzi. 
Sau se fac şezători publice. Şi altele... 

Muit mai importantă pentru viaţa cul- 
turală a orașului este librăria Dacia, uni- 
ca librărie românească din Baia-Mare. 
Aici se debitează toate știrile şi se des- 
fac toate revistele mai de seamă. Domnul 
Georgescu, librarul-proprietar, este un 
om foarte de treabă. Totdeauna informat, 
totdeauna prompt, el reușește să atragă 
în chiliuța lui toată  intelectualitatea 
satelor din jur. Nu este preot sau învă- 
țător care, venind în oraș, să nu treacă 
și pe la Georgescu. Aici poate răsfoi re- 
visteie și ziarele pe gratis, se poate in- 
forma despre noutățile literare, mai 
poate sta de vorbă cu prietenii şi despre 
lucruri mai de seamă, decât despre plata 
salariilor. Uneori, dacă mai are şi preten- 
ţii literare, poate bârfi, ca în cafenelele 
din București, scriitorii cu prea mult no- 
roc în viaţă. Şi, d-l Georgescu este foarte 
atent cu toată lumea. Li primeşte pe 
toți cu un zâmbet cald în colțul buzelor, 
le strânge prietenește mâna, şi nu obo- 
sește niciodată să le stea la dispoziţie. El 
ştie totdeauna precis care este cartea cea 
mai bună, care manual de şcoală prima- 
ră este mai solicitat. El cunoaște pe toată 
lumea și poate servi totdeauna informații 
despre toţi. 


SARACIA CEA MAI MARE 


Baia-Mare este un oraş foarte bogat şi 
foarte sărac. Paradoxal, dar adevărat. Vi- 
zitatorul străin, entuziasmat de pitores- 
cul înfățișării şi de frumuseţea poziţiei, 
îmbătat de aerul de munte cu miros de 
brad și vârfuri ascuţite în zare, rămâne 
surprins de marea sărăcie intelectuală a 
locuitorilor. Priveşte cu neîncredere lipsa 
lor de preocupări spirituale și nu-și poate 
opri un suspin de părere de rău și o de- 
samăgire. 

N'am găsit în toată Baia-Mare niciun 
sbucium care să treacă peste preocupările 
banale, de fiecare zi. Nici-o frământare 
care să depășească bioloSicul. Nici-o stră- 
danie mai înnaltă. Nici-o inițiativă, Nici 
măcar ratată. Nimic. Numai cotidian să- 
rac. Numai viață ușoară, obişnuită. N'am 
asistat Ja nici-o ceartă de idei. La nici-o 
polemică susținută cu spirit. Nici-o ieșire 
îndrăzneață din hibernarea organică. Ni- 
mic. Numai lene. Numai moleșală. 

E drept, în Baia-Mare există o școală 
civilă de fete, cu nu mai mult de 4 clase 
și un liceu de băieți, ca o cazarmă. In 
fiecare seară poţi observa perechi adoles- 
cente prin parcul singuratic, mestecând 
seminţe. Se face dragoste. Se ţes idile. 
La fiecare an comisiile de bacalaureat din 
Oradea și din Satu-Mare, constată cu sur- 
prindere că din 20 de candidaţi iau exa- 
menul abia 2 cu nota suficient. Cei- 
lalţi se intorc acasă şi joacă biliard în sala 
hotelului Ştefan, unde se adună tot tine- 
retul intelectual al Măii-Bari. Se cheltuesc 
bani adunaţi cu sudoare şi cu grijă și se 
risipesc luni după luni, ani după ani, în 


TIP. ZIARULUI „UNIVERSUL“, BU CUREŞTI, STR. BREZOIANU, 23 


UNIVERSUL LITERAR 








-BAIA-M ARE 


REPORTAJ CU MULT AUR, CU MULTE VISURI ȘI 


cea mai exemplară trândăvie. E îngrozitor 
să constaţi totala lipsă de preocupări inte- 
lectuale a întregului tineret dintr'un araş 
atât de frumos. Absoluta desinteresare şi 
completa pierdere în cotidian, în inacti- 
vitate. Se fac asociaţii sportive, se alcă- 
tuesc proecte moderne, se dispută con- 
cursuri, Qar nu se constitue nici măcar o 
societate de lectură, sau o-mică grupare 
culturală. Un tineret complet mort pen- 
tru cultura şi spiritualitatea românească. 
Absolut inexistent. 

Chiar dacă se întâmplă uneori să se ţi- 
nă anumite conferinţe, să se organizeze 
anumite şozători, cu un caracter mai 
mult sau mai puţin cultural, iniţiativa și 
buna reuşită nu se datorește niciodaiă 
tineretului băimărean ci bieţilor învăţă- 
tori și preoţi din satele vecine. Acolo, în 
căsuțele mici și sărace, în grădinițele mo- 
deste şi primitive, se ţes visuri frumoase, 
se alcătuesc planuri minunate. De acolo 
pornesc uneori fapte adevărate, sufle- 
toşti şi organizări merituoase. 

Preoţii și învățătorii din satele sărace, 
modeşșiii şi entusiașştii prieteni ai  li- 
brarului Georgescu, contribue mai mult 
decât toată intelectualitatea orașului ca- 
pitală de plasă, la răspândirea şi promo- 
vareca culturii românești în acest colț nord 
vestic al ţării. Am cutreerat multe orașe 
provinciale, mai ales ardelene şi am ob- 
servat multe anomalii și multe scăderi re- 
gretabile, dar nicăeri n'am simţit atât de 
adânc lipsa preocupărilor sufletești, decât 
în Baia-Mare. Pentrucă Baia-Mare e un 
oraş frumos. Pentrucă Baia-Mare e un 
oraș bogat. Pentrucă în Baia-Mare exis- 
tă aur mult şi natură minunată. Pentru- 
că aici vin în fiecare an atâţia vizitatori 
străini şi atâția oameni de valoare. 

Incă din timpuri destul de vechi exis- 
tă aici o școală de pictură, cu un oarecare 
renume. Pitorescul împrejurimilor şi fru- 
museţea poziţiei, au atras totdeauna o- 
chii pictorilor și au înflorit frumoase pân- 
ze colorate. Femei îmbrăcate bărbăteşte 
şi purtând șepci cu cozoroc lăsat peste 
ochi, ca să nu le ardă soarele, rătăcese zi- 
le dearândul printre şine şi vagoncte, 
printre grămezi de minereu galben și prin 
iarba pajiştilor, cu talentul în pence] şi în 
cutia cu vopsele. Bărbaţii fumează ţiga- 
rete scumpe, poartă ochelari de doctori 
și pantaloni golf și iubesc sportul tot atât 
de mult ca și pictura. Umblă de ici colo 
prin oraș, cu mutre serioase de engleji ex- 
ploratori şi măsoară înălțimea Turnului 
Ştefan și vârsta pereţilor bătuţi de ploaie. 
Dar pictură adevărată nu se face. Maeş- 
trii renumiţi nu coboară prinţre debu- 
taţi. Lia expoziţiile cari se organizează an 
de an, nu vine nimeni. Nu se câştigă ni- 
mic. Nimeni nu crede în pânzele expu- 
se. Nimeni nu cunoaşte adevărata artă. 
Poate, nici chiar pictorii amatori. O seară 
pe terasa hotelului Ştefan, cu muzică îs- 
pititoare la ureche, cu o halbă de bere 
sub nas, este mai atrăgătoare. O înghe- 
ţată la Berger sau la Schoeip (cofetar și 
gravor în lemn), cu iubită alături, valo- 
rează mai mult. Dar matchurile? Dar 
strandul? Dar somnul de după amiază? 
Câte lucruri mai utile și mai binecuvân- 
tate, pentru băimăreni comozi și nepre- 
tențioşi!... 

Iatţă dar o mare sărăcie. Sărăcia cea 
mai mare. Cea mai regretabilă. Boala de 
care sufere aproape toate “orașele noastre 
provinciale. Molima care distruge toate 
iniţiativele. Toate visurile singuratice. 
Stând singur şi reflectând asupra celor 
ce vezi, asupra celor ce auzi, ai impresia 
că o enormă cupolă veche, se surpă peste 
tine, că ai în faţă o mare de capete şi de 
pălării de paie. O infinitate de bastoane 
noduroase și de pantaloni prea strimţi. 
Toţi eroii lui Caragiaie şi toate ţaţele lui 
V. Alecsandri. Aduni în vârtul condeiu- 
ui impresii peste impresii, rele peste rele 
şi le așterni cu adevărată groază pe hâr- 
tie, pentru cititorul rar şi interesat. Vezi 
atunci în fine câtă depărtare este dela re- 
alitate până la vis. Cât este de lung dru- 
mul unei vieţi de adevărată integrare în 
spiritualitate. In cultură? 

Mai anii trecuţi a venit la Baia-Mare 
un visător sărac. Un tânăr cu ochii mici 
şi modeşti și cu multe visuri în buzu- 
nar. S'a oprit în piaţa din centru, prin- 
tre cărămizi și bănci goale, a privit în jur 
și a zis; Iată un oraș unde este mult de 
lucru. lată un loc unde slova românească 
este absolut indispensabilă. Firmele cu 
nume străine îl priveau batjocoritoare. 
Feţele pudrate și  sclivisite, treceau pe 
lângă el nepăsătoare, Tânărul sa dus mai 
departe. A început să bată pe la porți: 
A început să explice. Foarte mulţi nu l-au 
ascultat. Unii l-au luat în bătaie de joc. 
Dar el n'a disperat. Sa luptat cu dârze- 
nie și nu peste mult a reușit să scoată 
o revistă săptămânală, intitulată „Croni- 
ca”, Modestă şi sinceră. Românească. O- 
glinda perfectă a sbuciumului din oraș. 
Din sufletele mai alese. Hrană sănătoasă 
pentru cei puţini şi buni. Tânărul s'a ui- 
tat împrejur și a constatat cu satisfacţie 
că inițiativa lui n'a fost zadamică. A 
zâmbit îrumos și a luptat mai departe. 
„Cronica” a apărut săptămână de săptă- 
mână, curată și sinceră. Tânără. A dove- 
dit că se poate face ceva. Numai să fie 
oameni cu suflet. Cu iniţiativă. Cu 
jertfă. 

Pe tânăr îl chema GheorShe Crişan şi 
avea abia 23 de ani. 

Dar, cu o rândunică nu se face primă- 


vară. 
- 


BOGAȚIA CEA MAI MARE 


In schimb, Baia-Mare este un impor- 
tant şi deosebit centru aurifer. Mine cu 
trecut celebru și cu mare contribuţie în 
viaţa economică a ţării, poartă de sute de 
ani titlul de glorie al aurului. Munţi gău- 


(Urmare din pag. l-a) 


riţi, ca muşuroaiele de furnici, conţin bo- 
găţii nenumărate, unele în curs de exploa- 
tare, altele abia descoperite. An de an se 
găsesc zăcăminte noi şi se instalează uzine 
şi flotaţii uriaşe. Societăţi aurifere din 
toată ţara şi chiar din străinătate, cum- 
pără în fiecare an terenuri în regiunea 
Băii-Mari şi pun la cale exploatări în 
stil mare. Uzinele statului dela Valea Ro- 
şie şi dela Dealul Crucii, extrag anual 
mii de chilograme de aur. De foarte mul- 
tă vreme. Minele dela Valea Roşie datea- 
ză încă dinainte de Hristos şi poartă toate 
semnele pitoreşti ale timpurilor. 

Prelucrarea minereului se făcea, până 
acum de curând şi se face încă, în în- 
treprinderile mici, cu ajutorul şteampu- 
rilor, care împânzeau regiunea. Noile in- 
venţii și noile nevoi, dictate de timpurile 
pe care le trăim, au scos însă din uz a- 
ceste frumoase și dragi rămăşiţe ale 
Băâii-Mari de totdeauna, puse în mișcare 
de cărbunele alb, înlocuindu-le rând pe 
rând cu instalaţiuni moderne. In locul a- 
coperişurilor de şindrilă și al pereţilor de 
bârne noduroase, se înalță astăzi flotaţii 
uriașe, cu energie electrică, după ultima 
modă străină. Căderile de apă, atât de 
indispensabile altădată, pentru asigurarea 
cărora a fost amenajat pe vremuri lacul 
„Pintea” între trei munţi, servesc astăzi 
doar la hrănirea acestor uzine și la spă- 
latul scândurilor. Apa lor atât de curată 
şi de limpede, de munte, este murdârită 
în mod îngrozitor și cu miros neplăcut şi 
greu, care o faceimposibilă altor întrebuin- 
țări. Țăranii regiunii, oameni cu obiceiuri 
și îndeletniciri vechi, privesc cu neîncre- 
dere la aceste schimbări neaşteptate, dau 
trist 'din cap şi regretă fostele şteam- 
puri. Pe vremea aceea era mai multă ca- 
maraderie, mai multă afecţiune  reci- 
procă, între muncitori. Alături de instru- 
mentele acele de lemn, simple și priete- 
noase, lucrătorul se simţea mai puţin stân- 
jenit și mai atras. Astăzi totul îl înspăi- 
mântă, 

In afară de asta, uzinele noi întrebuin- 
țează un personal foarte redus și în bu- 
nă parte specializat, aşa încât foarte mulţi 
ţărani rămân fără lucru. Noroc că înmul- 
țirea considerabilă a exploatărilor reme- 
diază într'un fel această stare de lucruri, 
Mai e încă și altceva. Pe timpul vechilor 
șteampuri, se lucra mult mai încet, mult 
mai în mic. Un proprietar de mină îşi a- 
vea șteampul său, oamenii săi. Altul la 
fel. Minele şi şteampurile impânzeau toa- 
tă regiunea. Tot ţinutul. Fiecare se putea 
„învârti” întrun fel. Lucrătorii mai pu- 
teau trece anumite lucruri şi pe sub mâ- 
nă. Contrabandiştii de aur mișunau pe 
străzile Băii-Mari. Aproape fiecare miner 
făcea rost de câteva grame pe săptă- 
mână, Ce vrei? Să mai ia şi săracul câte 
ceva. Unii se îmbogăţeau astfel văzând cu 
ochii. Se uitau vecinii cum se înmulţesc 
pământurile, casele omului. Clătinau din 
cap cu înțelegere. Deștept băiat. Nimeni 
nu se scandaliza. Nimeni nu-l arăta cu 
degetul. Ceva foarte natural. Aurul Dum- 
nezeu l-a lăsat. Pentru toţi. Ceva obiş- 
nuit. Bine că poate să se învârtă, omul, 


Fiecare putea avea un șteamp. Inchiria 
o mină mai mică, mai veche şi începea 
munca. Riscul era la ordinea zilei. Ve- 
deai cum se ruinează familii peste fa- 
milii și cum se înstăresc altele. Și viața 
curgea înainte, cu zâmbete de mulțumire 
pe faţă, cu tristeţe milenară în ochi și cu 
bacilul Koch în plămâni. 

Cine a citit „Arhanghelii” părintelui 
Iom Agârbiceanu, îşi poate face o idee 
precisă despre felul de trai şi despre as- 
pectul satelor locuite de mineri. Oameni 
relativ săraci, nu adună niciodată bani 
aibi pentru zile negre. Pentru ei ziua de 
mâine poate fi așa, sau altfel. Bogată sau 
săracă. Nu contează. Riscul e totul. Cine 
nu riscă nu pişcă. Vorba aia. Succesul 
și belșugul de azi poate fi un admirabil 
prilej de chef şi de petrecere. De haine 
frumoase. De mâncare bună. Se fac nunţi. 
Se joacă pe noroc. Table. Cărţi. 

Totuşi satele miniere sunt foarte fru- 
moase. Case luminoase, higienice, mo- 
derne. Curăţenie exemplară. Femeile nau 
altă treabă. Pământ n'au. Vite n'au. Toa- 
tă ziua şi-o pierd robotind și ștergând 
prafu, în casă. Totuși, nu poţi spune că 
populaţia e sănătoasă. Aerul de munte, 
natura frumoasă, curăţenia locuinţei, 
hrana uneori prea bună, alteori prea sla- 
bă, nu pot contrabalamsa munca deosebit 
de grea şi de nesănătoasă, din mină. An 
de an mor bărbații şi copiii de oftică. An 
de an, tineretul palid la faţă şi cu ccar- 
căne albastre sub ochi, creşte în praful 
din mijlocul drumurilor, neastâmpărat şi 
bolnav. La 13—14 ani începe munca. Te- 
ribila muncă de totdeauna. Fejeie se fac 
și mai palide şi mai triste. 

In afară de aur, minele din regiunea 
Băii-Mari mai conţin: plumb, aramă și 
argint. Marea topitoare dela Firiza de jos, 
înzestrată cu cele mai moderne aparate 
și cu cele mai frumoase instalaţiuni, pro- 
duce în fiecare lună mari cantități din a- 
ceste metale. Ingineri mai mult sau mai 
puţin specializați, se străduesc să înmul- 
țească tot mai mult această producție şi 
să scoată tot mai mari bogății. Și aurul 
extras, în fumul și putoarea uzinelor, se 
amestecă zilnic cu sudoarea și sputa lu- 
crătorilor extenuaţi, Am vizitat de mai 
multe ori marile cuptoare ale acestei to- 
pitorii şi am rămas îngrozit de căldura 
insuportabilă şi mirosul greu, în care sunt 
siliți să-și mănânce pâinea cea de toate 
zilele bieţii muncitori. 

Asta în uzine. La mine nu mai puţină 
durere. In fiecare seară ţi-e dat să pri- 
veşti șiruri întregi de mineri, cu lămpile 
aprinse în mână, întorcându-se cu frun- 
țile posomorâte, pe la locuinţele și ve- 
trele lor: 


E i E d 


N N 
Taxa poştală plătită în numerar contorm aprobării dir. G-le P. 7. T. Nr. 44908 .-938 





16 lulie 1938 





CU MULTA MIZERIE 


Cu lămpile nedespărțite 'n mână, 
Cu hainele murdare de otrăvuri și ţărână, 
Ii văd cum merg încet, slăbiţi, cărunți, | 
Minerii mei, din satul mic, de peste munți. 
In ochii lor bolnavi, atâta oboseală, 
A "'ngrâmădit viaţa cenușie și banală, 
Atâta resemnare oarbă în picioare, 
Că mersul lor căznit şi trist, mă doare. 
Din îundul munţilor îmbătrâniți şi grei, 
Au scos paloarea şi durerile cu ei; 
Din neagra sihăstrie a pietrelor pustii, £ 
Au adunat grămezi de aur, bogății... 
Dar au rămas tot traţi cu sărăcia, tot j 
golani, £ 
Tot slugi la alţii, fără hrană, făra bani, ţi 
lot apiecau de spate și de irunu, 
WMnen: mei, din satul mie de peste munţi. 
Frivese cum merg incet pe sub anni, 
Cu pasul vposut, tu pumnn pini 
De nvaun și ae bataturi, cu ucnii goi 
Și ganuui m se 'ntoarce inapol, 
ja vremue de 1obagie şi de jug, 
La vremue de roata aspra şi de rug, 
La toare surerințe.e şi caznele de-atunci, E 
In spate Guc şi azi aceeaşi munci, ) 
Aceeaşi negre și muraare lampi in mâini, 
Tot ea, tor siuga, mereu la ay stapani, 
Şi cum mă uit așa tacut la ei, 
Mă vad și eu alaturi de minerii mei, 
Cu lampa'n mana, mic, stingher: 
Şi tatal meu e tot miner... 
(Din revista Afirmarea) E 
Asta este viața şi întâţișarea minerilor £ 
din Baia-Mare. Poate a minerilor din 
toate locurile. Mucenicie oarba. Jug. Tu- 
berculoză. 


MUNȚII LUI PINTEA VITEAZUL 


De jur împrejur, Baia-Mare este încon- £. 
jurată de munţi înalţi, cu piscuri întră £ 
țite cu soarele, cu zapezi prelungite şi cu | 
păduri răcoritoare. Uchiul se opreşte pe E 
coastele lor ca un călător obosit langă of 
fântână. Priveşte şi mu se mai satura. E[ 
atâta frumuseţe aici, atâta pierdere în | 
poesie. Cerul mai albastru decât ochii fe- 
telor blonde, se sărută cu stâncile Guti- | 
nului din marginea orizontului şi aco- f 
peră ca o hlamidă regească truntea lgni- & 
șului. Masiv și enorm, ca un hipopotam £ 
uriaș, muntele Mogoșa se culca pestei. 
toata zarea şi închide undeva în poenele 
lui, acel frumos și pitoresc lac Pintea,! 
despre care am mai amintit în aceste 
pagini. 

Pe-aici, pasul escursioniștilor mângâe ! 
frunze galbene în fiecare toamnă și adu- i 
nă puteri nebănuite din fiecare cărăruie 
Pe-aici, inima însetată de dragoste şi de 
nătură, crește mai lrumoasă decât of 
floare şi adoarme în fiecare dimineaţă, | 
alături de marii şi luminoşii bulgari de £ 
rouă. Sufletul aies şi verde al tinerilor 
entuziaști, găseşte aici azil şi indemn de 
lucruri măreţe. Frunţile  posomorâte şi 
grele, pletele aibe și obosite de ani, ascultă 
cum vorbeşte liniștea acestor munţi, cum 
cântă printre culori singurătatea și caz- Ș 
nele batrâneţelor devin mai uşoare, zilele 
mai scurte și mai plăcute. Ă 

Am cutreerat de nuulte ori acești munţi, £ 
am ascultat povestea fiecărui copac, fie- E 
cărui fag, fiecărui stejar, am căutat toate £ 
urmele corbilor și am stat de vorbă cuţ 
toate frunzele. Niciodată nu mi s'a părut £ 
Dumnezeu atât de mare şi sufletul atât f 
de înnait. Niciodată Mara 'farola, fata din $ 
basme, n'a fost atât de unică și atât def 
deosebită în gândurile mele. Niciodată 
suiletul din mine n'a stat de vorbă ca f 
sufletul ci atât de frumos. 

Pe-aici, fiecare potecă amintește un su- Ș 
flet, fiecare ascunziş o tugă. Arborii po 
vestesc de Pintea Viteazul, eroul legen- 
dar al regiunii, românul dârz şi neîndu- 
plecat, care a întricoşat o cetate întreagă, 
Urmele lui sunt sfinţe pe toate coastela 
Țăranii le arată cu degetul şi vorbesc 
despre faptele și întâmplările lui numai 
în șoaptă și cu mare religiozitate. Iată o 
groapă unde s'a ascuns odată de jandar- £ 
mii împărăției. Iată doi copaci pe care i-a 
legat el când erau mic! şi care au crescut 
de-atunci aşa, îngemănaţi. 

Undeva se găseşte o mare comoară în- 
gropată. Aur și monede multe, adunate Ș 
de nemuritorul haiduc și ascunse în pă- | 
mânt, așteaptă pe fericitul descoperitor | 
de ani şi ani de zile. In fiecare an, înf 
noaptea Paștelor, la Inviere, o flacără u- [ 
riașă se înalță din ace) loc, flacăra comu- |] 
rizor, dar încă nimeni n'a reușit s'o va- Ș 
dă. Banu-i ochiul dracului. Nimeni nu se | 
încumetă să stea noaptea în pădure și să Ș 
aștepte acolo flacăra banilor, 

Pintea Viteazul a murit de mult. Otră- £ 
vit de oamenii stăpânirii. Sau împușcat E 
de jandarmi. Sau altfel. Versiunile sunt £ 
numeroase și greu de revizuit. A murit 
de mult. Dar amintirea lui mai  trăește 
încă prin aceste păduri, prin aceste po- 
teci, ca o umbră. Ciobanii şi călătorii, 
tăetorii de lemne, minerii, vorbesc despre 
numele jui, cu teamă și cu respect, la 
orice cotitură de potecă. Cine va aduna 
intr'o zi toate legendele, toate urmele a- 
cestui haiduc mare, să-i scrie cu peniță de £ 
aur povestea, așezând-o cu cinste alături 
de cea a lui Iancu Jianu şi a lui Toma 
Alimoș? Cine va reabilita într'o zi acea- 
stă Baia-Mare, atât de bogată și atât de 
săracă? 





ION ȘIUGARIU