Dimineata Copiilor/Dimineata Copiilor, 1928 (Anul 5, nr. 203-255) 864 pag/DimineataCopiilor_1928-1669230553__pages351-400

DIMINEAȚA COPIILO Reee00000000000000000000000000000000et30000e PÀ 


O pase — dacă nu mă înşel, una căreia îi zice 
cáneparui —-. îşi făcuse cuibul tocmai in vârful ce- 
lui ma: înalt stejar din pždure,. 

„De aceia, p? sus. își zicea pasărea, privesc la 
la celelalte păsări şi l& ic^i2 fápturile ca un împă- 
rat la supuşii săi”. | E 

Insă, mândria si bucuria sa nu ţinură mult. in 


“adevăr, două zile mai târziu, pe când umbla după 


hrană, izbucni o furtună, iar bradul cel înalt fu cul- 
cat la pământ cu cuib, cu tot. 

Când se întoarse câneparul şi văzu nenorocirea, 
îşi zise în sinea sa: „M'am înşelat şi n'am socotit 
bine. Nu trebue făcut cuibul sus, pentru că îl nimi- 
ceste fulgerul. De aceea, am să-l fac cât mai jos, 
cât mai aproape de pământ”. 

Si îşi făcu un cuib nou într'un tulis, care abia se 
ridica asupra pământului. Dar şi aci îl pândeau alte 
neplăceri. Tot praful din drum se aşternea pe cuib, 
iar viermii şi şopârlele dădură năvală şi-l prăpă- 
diră. 
Acum câneparul îşi alese un alt copac, nici prea 
înalt, nici prea jos şi care era întrun loc mai ferit 


i 


şi mai ascuns. Acolo isi făcu el pentru a treia oară 


cuibul si de rándul acesta avu parte de zile li- 
nistite si sigure. ` 
Invăţătura fabulei este că omul în viață nu tre- 
bue să râvnească nici-la bucurii prea mari, dar nici 
să se mulțumească cu prea puțin. Un traiu mijlociu 
$1 potrivit poate să ne dea linişte şi fericire. 
St. Pr. 
—— DOC k 


Profesorul: „Cum se poate păstra mai mult carnea 
de miel? s 
* Elevul: ;Dacá se lasă mielul in viaţă. ; , 
Trimisá de Cohn Strul-Dorohoiu 
—— — eoe k——0—— —— 


Nu te desgusta si nu te descuraja, dacă n'ai reu- 
şit, începe din nou. (Marcu Aureliu). 
———— nee is 


Un cátel cam obrazm 


Nu ştiu, dacă il cunoaşteţi. li zice Fanfan 
un câine nu tocmai frumos, dar un paznic bu 
mai că Fanfan acesta a fost prea alintat şi co 

La masă, bunăoară, ii se punea si lui un $ 
îi se trecea un şerveţel de gât si era servit 
furia lui odată cu stăpânii. De asemenea, era : 
să cadă o picătură de ploaie sau să sulle u 
cât de uşor, pentru ca Fanfan să fie luat numé 
din curte, ţinut în casă şi la căldură, îng 
mângâiat, cum nu sunt nici copiii. i 

De aceia şi Fanfan îşi luase, cum se zice, r 
purtare. ! 

De exemplu, când stătea la masă şi ded« 
poríia ce i se servea, Fanfan nu de puţine 
urca şi pe masă, punându-şi botul in farfuri 
pânilor. Şi nici odată nu era bătut, ba chiar 
reau să-l certe aşa mai aspru. 

Ştiindu-se iubit şi răstăţat de toată lumea, 
devenea obraznic de tot. 

Era însă cineva, care nu era de loc mulţi 
obrăzniciile lui Fanfan. Acest cineva era Cla 
din casă. Clara prinsese chiar pică pe Fanfa 
era mai bine hrănit şi îngrijit decât dânsa. 

Intr'o zi Clara îşi vársá necazul cu ajutorul 
roiului, iar Fanfan primi o pedeapsă, vreau 
o bătaie pe care mo să uite aşa de repede. 


In ziua aceia plouase şi afară se făcuse 
„Domnul” Fanfan, după ce alergase prin mu 
se cam bălăcise prim băltoace, intră în casă n 
drept în patul stăpânilor. 

Şi iată că vine Clara cu măturoiul în mână 
să facă curat. Fanfan dormea în pat ca un pe 
iar tot patul era murdărit de noroiu. 

„Marş, javrá!" îi strigă Clara. 

Si nu numai că-l ocári în felul acesta, ci 
cu măturoiul vro câteva, că Fanfan fugi c! 
între picioare şi schelălăind. De atunci a cam 
să se vindece de obrăznicia sa. 


— dbi | 


DIMINEAȚA COPIILOR 


PAG. 8 


de MOŞ NAE —— — Desene de IORDACHE 
Oare-am spus eu cá Háplestii Si de ce a fost mutatá, Intr'o zi in miez de iarnă, 
Unde-i astázi nu era, De doriți ca să aflaţi, Un drumef din depărtare, 
Că pe dealul cel din fată Rog povestea ce'ncep astăzi, Vrând să-şi caute norocul, 
In mândrie se'nál(a ? Frumusel să ascultați. O porni prin lumea mare. 


Dar pe drum ce fu să vadă ? Se "ngrozeste biet drumeful, „Stai să-i scot, pe frigul ăsta 
La o moară, spânzurat, Vrea să fugă, dar văzând Imi vor prinde minunat”. . i 
Atârna un hoț de codru Că nádragii de pe hoțul Trage, trage, însă vede 

Mort de mult şi înghețat. Sunt chiar noui, îşi zise 'n gând: Că pe hoț au înghețat. 


Nici drumeful nu se lasă, Cu picioare si nădragii Si la Haplea bate'n poartă, 
Supărat de-asa 'ntámplare, Fuge omul mai grăbit, Vrând să fie gázduit, 
Se apucă si cu cuțitul Umblá zdraván, pán'n seara Bun cum este Haplea-al nostru, 


Taie-a hoțului picioare, La Háplesti a nimerit. Cu plăcere l-a primit. 


DIMINEATA COPIILOR PAG. 9 


Pe 'ntuneric îi arată In odaia cu drumețul, Cum intră, drume(ul scoase 
Odái(a de culcat, x Mai era si un vițel, Din nădragii ce-a luat, 
,Uite-i cald si bine-aicea" Vifeluş de două zile, Ale ho(ului picioare, 


Noapte buná i-a urat. Deci plăpând si mititel . lar nădragii i-a 'mbrăcat, 


Dimineața, mai 'nainte Om mojic, fără ruşine, Când de zi se luminează, 


De-a se lumina de zi, Bun rămas nu şi-a luat, Coana Frosa a intrat, 
Spală putina drumetul Ci picioarele tăiate Vrând să-şi vadă vifelusul, 
Si la drum iar o porni. Ca-amintire le-a lăsat. Dar cu ochii când q dat, 


De picioarele-az várlite, Pe drumeful l-a máncat. Ca să meargá şi să vadă, 


Dă un țipăt îngrozită : L-a mâncat vițelul nostru, m ; i 

„Vai de mine!“ din odaie Na, cu ochii-mi am văzut, p sup îl Op; x A 

Fuge Frosa zăpăcită. Brafe, cap şi trup sunt duse, „Stai pe loc si să nu intri, 
Doar picioarele n'a vrut. Hapleo dragă, esti nebun ? 

„Ce, tot strigi ?" întreabă Haplea Te mănâncă şi pe tine 

Care încă stă în pat. — Frusinico, eşti în fire ?“ Vitelusul. căpcăun“. 


„Scoală, Hapleo, grozăvie. Zice Haplea, se găteşte, (Va urma) 


PAG. 10 


DIMINEAȚA CO 


Miticá face ocolul pámántului 


PARTEA II-a 
7) Mitică dealungul Asiei Mici 


Lui Mitică nu-i mersese tocmai bine la Bagdad. 
Din cauza căldurilor, nu putea dormi noaptea şi nici 
nu putea să cerceteze în cursul zilei oraşul şi îm- 
prejurimile. 

In afară de aceasta, fù apucat de friguri, asa cum 
suferă locuitorii din ţări unde sunt mlaştine si tân- 
țari mulţi. Ba fu apucat si de alt ceva: de dorul 
de ţară, de dorul de casă şi de ai săi. i 

„Măi Uragane, ce ar fi dacă ne-am întoarce acasă”, 
îi zise el lui Uragan intr'o după amiazi, când stătea 
tolănit în pat şi — cá are fierbinfeli si cá il 
dor toate oasele. 


ducá de mult dorul, pentru a-si cáuta de : 
a se odihni după atâtea călătorii prin lur 

Consultá, aşa dar, harta, vrând să-şi 
mai bine drumul pe care ar fi mers, citi 
ce era mai de seamă în teritoriile peste 
să sboare şi după ce îşi însemnă totul, N 
cele din urmă pregătiri de plecare. 

. A doua zi în zori, măreţul „Noroc” se ri 
deasupra oraşului Bagdad şi porni la drun 
loc de a o lua pe drumul cel drept si, deci, 
Mitică făcu mai întâiu o cotitură spre | 

„Vreau să văd mai deaproape vestitul 


Vederea Akila Ararat 


„Ham-ham-ham”, fu răspunsul lui Uragan, care în- 

cepu să dea din coadă; în semn de bucurie si n 
bare. 
Si Miticá hotári ca in ziua Gilde să-şi ia 
rămas bun dela Bagdad, dela prietenul lui Moş Nae, 
unde era găzduit, ba îşi luă rămas bun şi dela 
gândul de a umbla să descopere locul — adevăratul 
loc unde a fost vechiul raiu pământesc. lar in loc să 
se îndrepte spre Siberia, cum îşi făcuse mai întâiu 
planul, Mitică se hotări să apuce alt drum. i 

Anume, să o ia spre Apus, trecând în sbor Asia 
Mică si să facă un scurt popas la Constantinopol. De 
aci, în câteva ore să vie în sbor înapoi in Ţară, 
pentru a-si revedea pe ai săi cărora începuse să le 


rarat, al cărui vârf principal trece de cir 
metri", îi zise el lui Uragan adăugând : 
până acum tu nici mai auzit de muntele . 
Armenia, acest munte care se ridică deasu 
Van, stând ca o strajă neadormită. 

„Află, mái Uragane, că Ararat este 
vestit încă din timpurile cele mai vechi, 
din timpurile când oamenii nu se înimulţise: 
pământ. Aşa, atunci când Dumnezeu a tr 
pul, ca să-i pedepsească si chiar să-i nimic 
tru grelele lor păcate pe puţinii oameni, 
în vremea aceia, El a vrut să scape dela r 
mai pe Noe şi familia acestuia. i 

„De aceea, mai înainte de a se deslánfi 


F7 E T T e A PP a EENE A a d eepe 


DIMINEATA COPIILO R:900000060000000000000000000000000000000000000 PAG 


un înger a dat lui Noe de veste să construiască o 
corabie în care să caute adăpost. In corabia ageasta 
Noe a luat şi câte o pereche din toate animalele şi 
păsările pământului, pentru ca să nu piară cu desă- 
vârşire. In corabie Noe a adăpostit şi o pereche de 
câini, aşa că aceşti câini sunt strămoşii tăi. 

„Prin urmare, eşti dator să-i păstrezi patriarhului 
Noe “recunoştinţă şi să ştii despre dânsul. 

„Cât despre muntele Ararat, află cà în vârful a- 
cestui munte s'a oprit corabia lui Noe, atunci când 
apele potopului începuseră să scadă şi când un curcu- 
beu ivit pe cer vestea că ploile au luat sfârşit. Tot 
ce ţi-am spus acum, stă scris la sfânta carte a Ve- 
chiului Testament.” 

Tot vorbind aşa, Mitică străbătea văzduhul cu o 
iufealá pe care până atunci nu o ajunsese nici un 
aeroplan. Şi iată că, privind cu binoclul, Mitică văzu 
lămurit vâriul sau, mai bine zis, vârfurile acoperite 
de o zăpadă eternă ale muntelui. Ararat. lar când se 
apropie de dânsul, încetini sborul, admiră apele liniş- 
tite ale lacului Van, in care Araratul se oglindeşte de 
atâtea. mii de ani, după aceea Mitică avu câteva 


„momente de îndoială. 


„Să o iau, zise el, spre Apus, ca să vizitez fru- 
moasa ţară a Caucazului, despre care sunt atâtea mi- 
nunate poveşti din vechime, să văd mai de aproape 
várful muntelui Elbruz pe piscul căruia fusese in- 
lânţuit Prometeu din Mitologie şi să arunc o privire a- 
supra văilor verzi în cari păşteau, aşa cum ne spun 


legendele din antichitate, oile cu lâna de aur — sau să: 


mă leapăd de gândul acesta şi să iau pe drumul 
cel mai scurt, ca să poposesc la Constantinopol ?" 

Mitică era cât p'aci să se lase ispitit de gândul de 
a merge în Caucaz şi de acolo Dumnezeu mai ştie 
unde. Insă, nişte fiori cari îl străbătură prin tot 
corpul, îi aduserá aminte de îrigurile ce căpătase la 
Bagdad şi de nevoia în care se găsea să-şi îngrijea- 
scă sănătatea. De aceea, îşi zise hotărit, dar şi cu 
un sentiment de mâhnire : 

„Las pentru mai târziu Caucazul şi vizitarea celor- 
lalte ţări şi continente pe unde mam fost încă.” 

Acestea zise, Mitică întoarse spre Miazăzi aero- 
planul. Acum sbura peste ţara numită Anatolia, o ţară 
locuită de Turci şi de alte popoare sau rămăşiţe de 
popoare. Vedea de sus lanţul munţilor Taurus şi Anti- 
Taurus, se cobora cât mai aproape de pământ, ca 
să vadă cát mai bine câmpii întinse, dar puţin oulti- 
vate, oraşele turceşti cu frumoasele moschei şi cu 
münareturile aşa de înalte şi de zvelte, ruine de cetăţi, 
cari au fost vestite în timpurile vechi. 

Şi Mitică îşi zicea singur: „Când te gândeşti că 

toate intinderile acestea de pământ au fost 

odată domni şi stăpâni strămoşii noştri Romanii! Te 
simţi mai mândru că eşti de aceiaşi origină cu dânşii. 
şi că porţi numele de Român”. 

Inchizând ochii, Mitică vedea în minte cum tre- 
ceau, păşind semef şi călcând apăsat nebiruitele 


legiuni romane, cu cari nu cuteza să se ia la 
nici o oaste străină şi nici o împărăție. 

Cu astfel de gânduri si cu dorul de cas 
care creştea întrinsul pe măsură ce se scurt 
tanja, care il despárfea de ţară, Mitică pop 
inserate în marele 5 atât de interesantul om 
stantinopol. 


> Vasile Sti 
In n-rul viitor: „Ce a văzut Mitică la Con 


————oc kn 


Lupul ín piele de oa 


Un lup sugrumase şi după aceea, bine 
mâncase o oaie neobişnuit de mare. Se înfäşu 
în pielea ei, aşa că dacă nu te-ai fi uitat la 
cu băgare de seamă, ai fi crezut că e oaie ade 

După isprava aceasta, lupul se strecură 
turmă, amestecându-se printre oi. „Ce bine 
5» duc aicea! îşi zise el. Am de mâncat oi d 
sug, fără să-mi dau vre-o osteneală si fără 
amenințe vreo primejdie”. 

In adevăr, în fiecare noapte, pe când ] 
dormea, lupul sugruma câte o oaie şi se înd 
dânsa. 

Dar ma mers aşa multe zile, fiindcă păstori 
că oile îi se impufineazá mereu. De aceea, 
una câte una fiecare oaie din turmă, până | 
coperi lupul care mergea îmbrăcat în pielea « 

„Tu mi-ai fost musafirul !” îi zise ciobanul 
dicând báful ciobánesc, ii dete câteva zdra 
cap, până ce il dobori mort la pământ. 

„Dar, tăticule, îi zise păstorului fiul său, c 
să-ţi dea în gând cá sub pielea unei oi se i 
lupul cel groaznic ? 

— Băete, îi întoarse tatăl său vorba, nic 
să nu te laşi amăgit de haine şi să nu judeci px 
după felul cum e îmbrăcat. Nu uita vechea 
leapta zicátoare: „Nu haina face pe om, 
face haina." m 


— —($oc—: jk z—06— —— 

A XE RE 
N'am parale, — mam nimica 
Am o singură plăcere 


Când mănânc puţin „SUCHARD” 
Mi-se pare cam avere. 


„Unde mergi, Mihai, acum ? 
— Ca să cumpăr pPlici şi Plu 
Vino iute, ca s'o iei, 

Costá doar douăzeci de lei“. 


PAG. 12 


Poveste populará ruseascá 


ntr'o ţară foarte depărtată de noi, 
trăia odată un ţăran, care avea trei 
feciori. 

Cel mai mic era socotit ca un 
prost şi nătâng. Tatăl lor îi tri- 
mitea în fiecare zi să lucreze pă- 
mântul. 

Intr'una din zile, cei trei frați au 
lucrat până în seară, aşa că sau văzut nevoiţi să 
petreacă noaptea în câmp, sub cerul plin de stele. 

Şi fiindcă munciseră ziua. întreagă, trebuia să mă- 
nânce ceva. S'au apucat să gătească- o ciorbá de 
grâu, dar n'aveau foc si nici n'aveau cu ce să aprindă 
cele câteva surcele pe cari le adunaseră. 

Fratele cel mai mare îşi puse mână straşină la 
ochi şi privi în depărtare şi în stânga şi în dreapta. 
Deodată fața i se inseniná de bucurie. 

In zare, ochise cum se ridica o lumină puternică. 
Isi luă pe cap căciula şi băţul în mână şi îşi îndreptă 
paşii într'acolo. După ce merse cât merse, ajunse la 
locul acela şi găsi un bătrân încărunţit care se în- 
călzea la foc. Era dus pe gânduri. Capul şi-l sprijinea 
între palme. 

„Bună-seara, moşule”. 

Bătrânul tresări. Privi nedumerit pe străin, apoi 
răspunse scurt: 

— Bună să-ţi fie inima. 


> 


DIMINEATA COPIILOR 


— Am venit să te rog să-mi dai si mie puțin foc. 

— Fiule, ruga ta va fi împlinită numai dacă îmi 
spui o poveste care sá nu cuprindă nimic din ceeace ar 
putea fı adevărat in viaja oamenilor. Dacă izbutesti, 
ili vor da foc, iar de nu, îți voi da la spate două; lo- 
vituri de curea”. 

Țăranul începu atunci să povestească. Din neno- 
rocire, tot ceeace spunea erau lucruri aproape de a- 
devăr. După legământul lor, ţăranul plecă fără foc, 
după ce mai întâiu primi vre-o două lovituri. 

Acum, era rândul celui de al doilea frate să meargă 
să găsească foc. 

Asa şi făcu. Ajunse în drumul său la acelaş bătrân. 

„Bună-seara, moşule. 

— Bună să-ţi fie inima. 

— Am venit să te rog să-mi dai şi mie puţin foc. 

— Fiule, ruga ta va fi împlinită, numai dacă imi 
spui o poveste care să nu cuprindă nimic din ceeace 
ar putea îi adevărat în viaja oamenilor. Dacă iz- 
buteşti, ifi voi da foc, iar de nu, îţi voi da la spate 
două lovituri de curea”. 

Fratele cel mijlociu începu să povestească. N'avu 
însă noroc, căci tot ceeace spunea el se apropia de 
adevăr. Avu, aşa dar, la rându-i aceeaşi soartă ca 
fratele său cel mare. Se întoarse fără foc, dar cu 
două lovituri de curea primite la spate. 

Era acum. rândul fratelui cel mic, prostului. Ple- 
că şi el şi ajunse în drumul său la acelaş bătrân. 


DIMINEAȚA COPIILOR »*€*99999999999999999909090999999999090909099909090900909 PAG. 13 


„Bună-seara, moşule. : 

— Bună să-ţi fie inima. 

— Am venit să te rog să-mi dai şi mie puţin 
foc". 

Si bătrânul făcu cu acesta aceeaşi prinsoare, pe 
care o făcuse cu ceilalţi doi. 

„Bine, foarte bine, răspunse tânărul, dar dacă imi 
tai vorba când povestesc, atunci eu îţi voi da câteva 
curele la spate”. 

Şi începu: i ; 

„Tatăl meu si mama aveau trei fii, cari nu erau 
fraţi. Ei aveau un cal breaz. Intr'o zi, am luat calul 
şi mam dus în pădure să taiu lemne. 

Le-am încărcat apoi pe cal şi m'am întors. Odată 
mi-a venit gândul să incalec pe cal. La cingátoare a- 
veam un topor. Calul mergea la trap. La fiecare 
sguduitură, securea lovea spinarea calului, până ce 
calul a fost rupt în două. Pe prima jumătate am 
mers trei ani de zile. Am întâlnit apoi jumătatea 
cealaltă care rătăcise prin lume. Am luat-o şi am 
prins-o de partea dintâi şi am mai călătorit încă 
vre-o trei ani. 

In toată această călătorie, fraţii mei mă întovărăşi- 
seră. Odată ne găseam la un târg. 

„Oameni buni, am întrebat noi, ce putem găsi 
aici şi cu ce preţ? 

— De partea ceailaltá a mării — ni s'a răspuns 
— vacile sunt ieftine, iar muştele foarte scumpe. 
Pentru o muscă mare şi una mică, dau în schimb o 
vacă cu un vițel. 

„Atunci, noi ne-am apucat să prindem muşte, am 
umplut trei saci şi ne-am îndreptat spre mare. Dar 
cum s'o trecem? Fraţii mei au început să se văică- 
cărească, ba chiar să plângă. Eu mu mi-am pierdut 
curajul, ci m'am îmbarcat pe sacul cu muşte şi am 
trecut pe celălalt mal. Acolo am vândut muştele, 
luând în schimb o cireadă de vaci şi boi. 

„Mă gáseam însă intro incurcáturá. 

Cum sá aduc aceste vite peste mare? Vaporul 
m'ar fi costat scump de tot. Atunci, am apucat pe 
rând, pe fiecare vacă de coadă, am răsucit coada 
pe mâna mea şi făcând vânt, am aruncat-o peste 
mare, pe celălalt mal. Şi în chipul acesta am trecut 
vacile şi boii. 

„După isprava aceasta, am aflat că în cer oa- 
menii umblă cu picioarele goale şi am avut gândul 
să fac un negof cu încălțăminte. Am omorât vacile 
şi boii, le-am luat pielea şi mam urcat la cer. 
Greul cel mare era nu să mă urc, ci să mă scobor. 

Ce am făcut? Imi mai rămăseseră vre-o zece piei. 
Le-am rupt în fâşii, le-am legat una de alta şi le-am 
aruncat cu un capăt pe un par înfipt la marginea 
mării. Ținând in cer celălalt capăt, mam coborât 
pe pământ pe piele. 

„Privind în toate părţile, am văzut un popă care 
se juca mereu cu o minge. Am luat mingea dela popa 
şi am mers mai departe. Uitându-miă mjai de aproape 
la minge, am văzut cá in ea era un şoarece mort. 


Nu ştiu cum, şoarecele a înviat deodată şi a început 
să roadă mingea. 

„Eu am căzut intr'o băltoacă. O vulpe a venit şi 
şi-a clădit în capul meu un cuib, în care şi-a crescut 
vre-o şapte pui. Trecând un lup, a mâncat toţi puiii 
zicând: „Mă voi întoarce ca să mănânc pe mamă si 


să stric cuibul”. 

„Intre timp, am reuşit să-mi scot mâna din mo- 
cirlă şi când a venit lupul, l-am apucat de coadă. 
El a tras cu atâta putere, încât mi-a smuls mâna, 
dar m'a şi scos din băltoacă. 


PE 


La câţiva paşi, am găsit o ladă, în ladă o scrisoare 
şi în scrisoare aceste cuvinte: „Tatăl tău îmi va plăti 
mie, până la sfârşitul viefei sale, tribut. 

— Aceasta nu se va întâmpla niciodată, răspunse 
mâniat bătrânul. 

— Ah! iatá-te prins în cursă, întoarse vorba fe- 
ciorul cel tânăr. Intoarce spatele si primeşte lovi- 
turile făgăduite”. 

Țăranul, fratele cel mai mic, dădu bătrânului două 
lovituri de curea, îşi luă foc şi se întoarse la cei doi 
frați cari il aşteptau. El le dovedi cá a fost mai 
iscusit decât dânşii, deşi era luat drept prost. 

In româneşte de Marg. H. 


J. 14 990990099090999999090990090000000000000000000900000 DIMINEAT/A COPIILOR 


Povestea lácrámioarelor de Mai 


— LEGENDĂ — | 


i vremea când Iisus — binecuvântat să-l fie nu- 
nele! — era încă um copil, se duse într'o 
ivede acoperită de florile cele mai frumoase. 
ncântat de minunata vedere, lisus se opri o 
mcată de vreme în mijlocul lor, mângâindu-le 
nând fiecărei flori câte un cuvânt de dragoste 
etenie. 


d îşi luă rămas bun dela ele, le zise: „Fiţi 
şi fericite, drágufele mele flori! Să ştiţi că 
timi totdeauna la vreme dela Tatăl meu ceresc 
aveţi nevoie: roua răcoritoare şi limpede şi 
aurită a soarelui”. 
ioarele florilor cântau acum de bucurie si fe- 
Din zori de zi şi până noaptea târziu, nu 
m între dânsele decât despre Copilul dum- 
c, despre bunătatea si strălucitoarea Lui fru- 


iai o singură floare, o floare mică de tot, stătea 
iă si mâhnită la marginea livedei. Având tul- 
scurtă, ea nu fusese zărită de lisus, aşa că 
primise din partea-l nici un cuvânt de mân- 
şi nici un zâmbet. De aceea era amărită, iar 
hişori ii picurau lacrimi de durere. 


Prelucrare de Marcu Ionescu 


Când vecinele sale au văzut-o că plânge şi că-i 
curg mereu lacrimi, şi-au râs de dânsa şi în bătae 
de joc i-au dat numele de „lăcrămioara”. 

„Lăcrămioara” is i“ înghiţi acum lacrimile, dar stră- 
punsă de mâhnire, îşi plecă în jos, tot mai în jos 
căpşorul, până ce se prăbuşi la pământ şi căzu 
adâncită în somn. 

Pe când dormea, iată că incepu să viseze un vis 
nespus de frumos. 

Se făcea că bunul copil lisus venise din nou la 
livede, de rândul acesta mergând drept la dânsa. 
Cele mai aurite raze ale soarelui îi împletiseră o 
cunună în jurul frunţii. Si întinzând mâna, lisus 
binecuvântă pe mica „lăcrămioară” şi îi grăi cu cu- 
vine blânde si dulci, cari îi merseră lácrámioarei 
la inimă : 

„Drăguţă lăcrămioară, tu care mă iubeşti aşa -de 


“mult, ştiu cá eşti nesocotitá de semenele tale, fiind- 


că ai o îmbrăcăminte modestă şi care nu strălu- 
ceste. Dar să nu plângi şi să nu-ţi amărăști sufletul. 
Te voi înălța deasupra celorlalte flori, cari şi-au 
râs de tine. Tu vei fi cea mai frumoasă floare din 
luna lui Maiu. Ii hărăzesc şi frumuseţe si parfum 
dulce. Ii mai hărăzesc darul să vestesti puterea fără 
margini a Tatălui meu din ceruri şi fac din tine o 
floare iubită de oameni”. 

Când s'a trezit din somn, lăcrămioara a văzut 
că străluceşte în frumosul soare de primăvară şi 
cá e împodobită cu clopoței de argint. De jur împrejur, 
luna Maiu se ivise în toată frumusețea si măreţia. 
Tásneau mii de fântâni, mii de păsări cântau şi mii, 
de flori înfloreau. Insă, oricât de mult se trudeau, 
nici una din ilorile acestea nu putea să vesteascá 
slava şi puterea lui Dumnezeu. 

Şi iată că de prin munți şi văi se porneşte un 
vântuleţ uşor şi plăcut şi lăcrămioara începe să cânte din 
clopofeii săi de argint şi să preamáreascá pe Tatál 
din ceruri şi pe Dumnezeescul Fiu lisus. 


Marcu Ionescu 
———— 00 kn 


VIS DE FLUTURE 


(Fabulă chineză) 

Giuang Ciu a visat într'o noapte că este fluture, 
un fluture sburdalnic, care se simţea bine şi fericit şi 
nu ştia nimic despre Giuang Ciu. Dintr'odată s'a tre- 
zit şi a văzut că era din nou Giuang Ciu. i 

Acum nici eu nu ştiu bine, dacă Giuang Ciu a visat 
că e fluture sau dacă fluturele a visat cá e Ginang 
Ciu, mai ales că deosebirea între ei doi nu e aşa 
de mare. ) 

St. Pr. 


27 


c 
44444] 


La | 
Nina 
Si o, 
Impl 


Câte 
Sură 
Il să 
Ca s 


SATA COPIILOR 


'ORBÁ CU CITITORII 


- Constatând cu plăcere frumosul d-tale talent, iti 
xia «Cântecul nepoatei». Si ,Isvorasul* este o poe- 
lar nu prea se potriveste genului de poezii ce pu- 
jXicei, Munceste înainte, căci ai un talent promiţător. 
Nic.-Tulcea.— Nu e nici o nevoie de a intreba 
ite dacă poţi să trimiti lucruri spre publicare. Poate 
ie. Cele găsite bune de noi se vor publica, pentru 
Wtátorilor lise răspunde la rubrica aceasta. 
Giurgiu.— Gluma va fi cu greu înţeleasă, iar p3e- 
t e focmai reuşită. Chiar în prima strofă scrii «pă- 
irebue zis «păsări cântă». In aceiaşi strofă cuvân- 
au prea rimeazá cu „dormi“. De asemenea ultimul 
treabă n'au», din strofa a doua pare mai degrabă 
. Bine înţeles poti trimite jocuri cari vor fi cerce- 
ctorul nostru special, 
Loco. — Poezia „Dormi, copilas* se publică. 
»»ezia ,Rugá*, prin lungimea versurilor ei, precum 
1a lor, va fi cu greu înţeleasă şi gustată de micii 
i. 
Strehaia.— Dacă urmărești revista noastră, ai a- 
prilejul să vezi cá noi nu intrebuintám neolog:sme 
sa «frapanta ta rodire» (ceeace nu înseamnă lucru 
«farmecurile în plin infinite», cum scrii d-ta în 
auritoare taină“, Regretând deci că nu o putem pu- 
tuim să te feresti de a întrebuința cuvinte si ex- 
ătoare, dar cam goale de înțeles. 
„Loco. — U poveste asemănătoare cu traducerea 
ul fermecat» a fost publicată mai de mult în re- 
À. In afară de aceasta, d-ta nu dai nici numele 
apă care ai tradus si nici titlul cărței sau revi:tei 
publicat originalul povestei. Aşa fiind, ne pire 
ı putem publica, atrăgându-ţi totodată atenţia că în- 
prea mult gerunziul. 

şi T. St.-Galati.— V'ati dat osteneala să «tran- 
că să copiaţi, povestiri şi alte bucăţi apărute în alte 
iu, n'avem dreptul să le publicăm. lar al doilea 
i dreptul să le semnaţi, fiindcă au fost făcute de 


»Loco.— Credem că este originală anecdota «Ti- 
letul», trimisă de d-ta si recunoaştem bucuros că 
rsificărei, însă nu prea vedem umorul dintr'insa. 
am evităm să publicăm bucăţi in care bieţii ţigani 
iţi fárá nici un -motiv, 

;0€0, — Dintre ,gbicitorile trimise de d-ta, unele 
licate de mult in revistá, iar altele sunt bine cu- 


»-Loco.— ,Eroului necunoscut“, Poezia d-tale nu 
ie*, cum ai botezat-o, ci o modestá incercare de 
otică, gen in care se reuşeşte foarte greu. De alt- 
dul cum sunt alcátuite versurile (unele mai lungi, 
icurte, fără a se ținea seamă de accentul ritmic) 
-ta nu cunoşti încă tehnica versificărei. Te inseli, 
hipui că revista noastră e scrisă de elevi de şcoală, 
te bucăţile dintr'insa, sunt scrise de scriitori formati. 
ar.-Craiova. Dragul meu, încâ n'am uitat că d-ta 
în eroare, trimitàndu-ne ca făcută de d-ta o poveste 
| cărei autor era cunoscuta scriitoare Duduia Grádi- 
:eea, nu mai suntem siguri de bucăţile cn ne trimifi. 
R.-Sárat — «Primul sbor» nu este o poezie în 


mrei pentru copii. 
INDEENEENSBEEEENEESESSENTENEZENEEBENEEREESENNEEEEBREEEK 


ecfii de pian 
titorii revistei „Dimineața Copiilor“ cu 
nar, Elevii talentaţi vor fi pregătiţi "special 


'ătorile organizate de „Dimineaţa Copiilor“ 
A se adresa la redacţia revistei, 


PAG. 15 


ATENTIUNE 1! 


Ori cine trimite prin mandat suma de 25 lei pe adresa 
D-lui S. ZILBERSTAIN Str. Stefan cel Mare 24 Bårlad, va 
primi 3 lani revista „BAZARUL FILATELIC“ 5.000 Exemplare 
tiraj Revista „BAZARUL FILATELIC“ confine articole 
reclame si Informatiuni filatelice. 

Căutăm reprezentanți serioşi la ; Cluj, Sibiu, Constanța, Cernăuţi, 
etc. Oferte se vor adresa la redacția revistei, Bârlad Lascar 
Catargiu 41. Contra 5 lei trimişi în mărci poştale veți primi 
un număr de probă,- 

Reprezentant pentru Bucureşti este D-1 L. FRIDMAN 


Conservatorul de Artă Choregrafică 
„LERIA-NIKY“ 


Studii de grație, atitudine, suplejá și balet 
După metoda conservatorului de artă choregraficá Statz Paris 
LERIA-NIKY CUCU 
Maestră de balet 


Reprezentanta Sindicatului Naţional Francez 
din Paris al profesorilor de dans 


Sediul: „CERCUL MILITAR“ (Intrarea prin B-dul Elisabeta) 
Orele de studii 10-12 Telefon 216/02 


DL LL LL LL LL ele dl LL LL LLLLLL] 


PANEMIE—DEBILITATE 
MS 


EXCELENTA 


e CACAO prOVAZ 


ABERENAEBGUSERBSESEERERE.GERBERER"EDEECERECEnaCOESETIRENNENNENENESENEB[ 


Cereţi la toate libráriile : 


„Copilul crescutín peşteră“ 
de N. BATZARIA Preţul lei 50 
Atelierele „ADEVERUL“ S. A; 


PAG. 16 €9999999999900909909090999999900000009000909000€094DIMINEAT A COPIILOR 


Un soricel, mititel, In oală a intrat, Mitu l-a căutat. 
Dar Miţu ce-a péátit, nu e greu de ghicit, 


„Mă gândesc ce nume mai frumos aş putea găsi pentru pisoiul lui Hos Nae“. Preţul Lei 5 


PAG. 2 


Despre Alphonse Daudet 


Alphonse Daudet, despre care ne întreabă cititorul 
nostru Pop C. S. dela R.-Sărat a fost un mare pro- 
zātor si poet francez. Născut 1a 1840, mort la 1897 
A. Daudet a scris printre altele si numeroasele poves- 
tiri foarte atrăgătoare prin frumuseţea stilului si ade- 
vărul -cuprins intr'insele: Le petit chose, Fromont 
jeune & ainé, Soutien de famille, etc. Insá lucrarea 
care l-a făcut mai popular in toată lumea pe 
Alphonse Daudet este vestita povestire umoristică şi 
satirică întitulată Aventures de Tartarin de Tarascon, 
care cuprinde trei părţi distincte. Este o carte care se 
citeşte cu multă plăcere si înveseleşte pe cititori. 
Tartarin este tipul omului lăudăros, mincinos aproape 
fără să vrea şi care îşi închipuie că a făcut isprăvi 
pe cari nici nu 12-a început. Această lucrare este tra- 
dusă în toate limbile printre cari, bine înţeles, şi in 
limba română. 


Despre Max Nordau. 


Max Nordau, despre care ne întreabă acelaş citi- 
tor, este un scriitor născut la Budapesta în anul 1849. 
Mai târziu profesează medicina la Paris uade a stat 
mai mulți ani, iar în timpul războiului mondial 
s'a stabilit la Madrid. Dela Max Nordau, care a murit 
acum vre-o doi ami, au rămas mai multe scrieri in 
majoritate cu subiecte de sociologie. Printre acestea 
din urmă cea mai însemnată este lucrarea intitulată 
„Minciunile convenţionale ale civilizaţiei”. Max Nor- 
dau a mai scris şi foarte fumorse poveşti pentru co- 
pii, scrise special pentru fiica sa, pe când aceasta era 
o fetiță în vârstă mică. In biblioteca noastră „Tine- 
retul' am publicat si nci un volum cu aceste po- 
veşti. Volumul este intitulat „Imchisoarea de flori". 


Cine a fost Petöfi ? 


La această întrebare a cititorului nostru Pop C. S. 
din R.-Sárat răspundem că Petöfi (cu numele de bo- 


tez Alexândru) a fost cel mai mare poet al Ungariei. : 


Numele său adevărat este Petovici, fiindcă de ori- 
gină Petöfi n'a fost Ungur, ci Slovac. S'a născut in 
anul 1822 şi a murit în anul 1849, după ce a luat 
o parte foarte activă la revoluţia ungară din anul 
1848. In afară de „Funia călăului”, avem în traducere 
românească si alte scrieri de Petöfi, cum e de exem- 
plu foarte frumoasa poemá „Apostolul” si mai multe 


alte poezii. 


De TOATE 3 AMESTECĂ 


Ht 


Cine a fost Montesquieu, etc. 


Montesquieu, născut la 1689 mort la 1755, este 
unul din cei mai de seamă filozofi din _ veacul 
al 18-lea. De asemenea rămâne nemuritor şi 
prin scrierile sale cu caracter social şi politic. Printre 
scrierile mai de seamă ale lui Montesquieu sunt 
următoarele: L'Esprit des lois (Spiritul legilor), a- 
pci o lucrare asupra cauzelor mărirei si decáderilor 
Românilor precum şi lucrarea sa satirică Lettres per- 
sanes (Scrisori persane). 

Jean Jacques Rousseau, născut la Geneva în anul 
1712, mort la Paris în anul 1778, fiul unui ceasorni- 
car, este unul din cei mai de seamă scriitori fran- 
cezi din veacul al 18-lea. J. J. Rousseau n'a primit 
o instrucţie regulată. 

La Paris a făcut parte din grupul scriitorilor fran- 
cezi numiți enciclopediştii. Două sânt cele mai in- 
semnate lucrări ale sale: Contrat social şi romanul 
său pedagogic Emile in care propovădueşte o edu- 
caţie la aer liber si cât mai potrivită cu natura. Ro- 
manul acesta se găseşte şi in traducere românească. 

Diderot născut la 1713, mort la 1784 la Paris, a 
fost unul din cei ma: influenţi scriitori din cercul „En- 
ciclopedistilor" din veacul al 18-lea. El este chiar în- 
temeetorul Enciclopediei, Dela Diderot au rămas foarte 
multe scrieri cu caracter filozofic precum şi un roman, 
care se citeşte cu plăcere şi în zilele noastre, inti- 
tulat Vane lui Rameau" (citeşte Ramo cu accentul 
pe o). 


Diferite răspunsuri 


sil vo 


Ráspundem cititoarei noastre H. P. din Capitală 
că cuvântul coaliție, de origină latină, intrat în limba 
română prin Francezi, înseamnă o alianţă, o infele- 
gere între dci sau mai mulţi. 

Unui cititor dela Tutova îi răspundem că scriitoa- 
rea Is. Sad. nu este soţia cunoscutului scriitor care 
are acelaş nume de familie, ci se înrudeşte prin a- 
liantà. 

Cititorului nostru Mar. I. L dela Alexandria ii 
răspundem cá nimeni nu ştie si cá nici nu e cu pu- 
tință să se stie care a fost cel dintâi animal îm- 
blânzit de om, fiindcă n'a rămas nici o scriere din 
vremea preistorică. Se prea poate ca acest animal 
să li fost câinele. La celelalte întrebări ale sale ii 
vom răspunde întrun număr viitor. 
BSSERDENEENRERRBNEBREEEREEREERNERENEENEEREBERSEEERRENNEESERBENRE 


Cereti i i 


I 
„PLICI SI PLUM“ 


3 Iunie 1928. — No. 225. 


ABONAMENTE : 1 AN 


DIMINEATA 
COPIILOR 


REDACȚIA SI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI — Str. SARINDAR 7, parter. — TELEFON 6/67 


-.. 1... 


6 LUNI 100 „ 


Director: N. BATZARIA 


200 LEI | UN NUMĂR 5 LEI à 
IN STRAINATATE DUBLU 


Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


REPRODUCEREA BUCATILOR ESTE STRICT INTERZISA 


CALUL ŞI TAURUL 


Ninei 
In:r'o frumoasă zi de-April, 
Pe drum un cal venea voios, 
Si'n sea 
Avea 
Pe un copil, 
Care-l mâna cu o nuia... 
Si iată'n cale 
Se 'ntálni 
Cu'n taur care ii vorbi, 
Privind la cal cu jale: 
„Mă mir... 
Un cal voinic 
Să fie stăpânit 


Intr-o cismă mică 
Sta baba pitică, 

Cu-atăli mititei 
Nu ştia de ei. 

Ce era să facă 


De un copil aşa de mic? 
Copilul trebue-asvárlit 

In drum din seaua ta... 
De-ar fi să fien seaua med, 
De mult, ehei, l'asi îi trântit 
Si praf din el se alegea“... 


lar calul i-a ráspuns cuminte: 


„Eu nu mă potrivesc la minte 

Cu un copil aşa de mic... 

Tu rău gândeşti ; 

Nu-i fac nimic. 

Ar fi ruşine să-l trântesc, 

Sau să-l strivesc, 

In loc să-l plimb... 
———— DC FR ——— 


Baba cu multi copii 


Din englezeste 


Ce-ar zice oamenii de mine? 
Pe tine 

Mai nimenea nu te iubeste, 

Ci te urdste 

T oti... 

Un puternic care are 

Un suflet nobil, suflet mare, 
Nu-si pune mintea nici de fel, 
C'un biet copil mititel, 

Si mult mai slab de cât e el..." 
Si calul a pornit, 

Lăsând pe taur inlemnit 


De felu'n care i-a vorbit... 
Zaharia George Buruiană 


Le da numai ciorbă, 


Fără multă vorbă — 
C'o bătaie dulce 

Mergeau să se culce; 
C'o bătaie bună 

Mergeau toate strună. 


La toți ca să placă ? 


Fluturii mi-au arătat 
Florile înmiresmate 
Ce'n potirul lor, curat 
Lacrimi, roua a plouat. 


Am făcut buchet din flori 
Toate mândre, pe ales, 


———— 00 0 ———— 
FLORILE 


Si scumpeturi am cules 
Adunate în culori: 


..Cer senin, curat de mare 
Intr'o floare de cicoare... 


.Soare mult, scânteia Soarelui 
Pe o îloare-a Soarelui... 


G. Ioan 


„„Nalbă roşie, nalbă albă 

Se înşiră mândră salbă... 

„„Floare mică, albăstrea 

Şi-mi şoptea: „Pe flori iubeşte ! 

Floarea'n suilet nu-ofileste, 

Pe mine „Nu mă uita" !... 
Nicolae Manolescu 


PAG. 4 


DIMINEAȚA COPIILOR 


ouă mari dorinţi avea Paulică al 
nostru, şi le avea de multă vreme: 
să meargă cu vaporul şi să aibă 
o puşcă. 

Dar ce potrivire! Adică ce ne- 
potrivire! Maicá-sa avea tocmai o 
groază nespusă de apă şi de puşcă 
şi nici nu voia s'audá de dorinţele 
acestea ale băiatului. 

Groaza mamei nu ştiu din ce-i venise, dar do- 
rinţele lui Paulică erau mai uşor de înţeles. Unchiu-său 
Damian avea patima vânatului şi în fiecare an venea 
la moşia mamei lui Paulică, unde epurii erau aşa de 
mulţi cá întâlneai mai des urechiaţi de-acestia prin 
pădurice decât oameni pe şoseaua satului. 

Unchiul Damian era un om înalt şi spătos că abia 
încăpea pe uşă. Mama zicea: „Cât o namilă!” Dar 
Paulică se uita la el ca la un uriaş din basme. Mai 
ales când îl vedea dimineaţa gata de pornit la vânat, 
îmbrăcat cu hainele lui groase de catifea, cu botiíori 
până peste genunchi, cu pălăriuţa verde cu pană, 
geanta la şold şi mai ales cu puşca aceea care 
strălucea la vânat, Paulicá amufea, mic şi umilit in 
colţul lui. Iar când îl vedea pornit, cu cei doi câini 
sărind veseli în jurul lui, băiatul mu-şi mai putea 
stăpâni plânsul: i 

— Mamă, merg si eu! Vreau sá má duc cu unchiul. 

Şi chiar sar fi dus meastámpáratul, însă nu se 
putea: vânător fără puşcă, mai mare ruşinea. 

Dar sa întâmplat că de ziua lui de naştere, un 
alt unchiu care-i stia pásul, i-a dat în dar o puşcă, 
una adevărată, ou frágaci, cu alice, cu etichetă si cu- 
rea, cu de toate. 

„Noroc cá mai sunt şi unchi pe lumea asta, îşi 
zicea băiatul, căci mamele nu fac altceva decât să 
se pună de potriva noastră”. 

Aşa zicea Paulică, fiindcă era mic şi prostuţ si nu 
pricepea că maică-sa numai din mare dragoste pentru 
el se îngrozea de primejdii. 

Dar acum, n'a avut nici ea încotro. Intr'o dimineaţă, 
a fost nevoită să-l dea pe Paulică în seama un- 


de Alice Gabrielescu 
chiului, cu puşcă cu tot şi cu mii de rugăminţi să-l 
ţie sub pază. 

Ce pază! Unchiul Damian, îndată ce-a ajuns sus 
ne dealul cu păduricea unde-si aveau culcuş epurii, s'a 
întors spre nepot: 1 

— Mă báete! Puşcă ai! Sá tragi la ţintă te-am 
învăţat. Ce să ne incurcám noi unul pe altul? Tu 
rămâi la pândă aici şi eu mă duc de partea cealaltá 
a dealului. Pe inserate mă întorc si ne mumărăm 
fiecare vánaturile. | 


DIMINEAȚA COPIILOR »*99999999999990999999999999999909090900909009090000 PAG. 5 


Toate bune, dar pas de-i spune unchiului cá lui 
Paulică, coşgogemite vânător, îi era teamă să ră- 
mâe singur acolo, la marginea pădurii... Ce sa 
întâmplat cu el, nu prea i-ar face plăcere să ştie că 
vă spun. Era frig în ziua aceea şi nu vedeai ţipenie 
de om. Tăcere şi pustiu de toate părţile. Câinii, după 
cum bănuiţi, plecaseră după stăpânul lor. 

Epuri însă, slavă Domnului. S'a ivit unul — Pau- 
lică l-a luat la ochi şi a tras. S'a ivit altul, a tras 


geanta lui Paulicá se aflau destule bunátáfi. Si ce 
zburdalnic cáfelus! S'au jucat amândoi până pe în- 
serate. 

Si atunci, iată-l pe unchiul Damian, si câinii să- 
rind în jurul lui, şi epurii scoşi de urechi din tolbă... 
câţi? cinci? şase? Şapte erau, toţi săracii, cu câte-o 
pată de sânge negru la cap sau la piept. 

Făcuse unchiul bună ispravă, dar nici Paulică nu 
era mofluz. Ba chiar vânatul lui era mai preţios fiind- 


sin acela. Nimerea stragnic de altfel: tot la zece 
metri de locul cel bun. Din fuga lor, epurii întorceau 
capul, parcă rádeau de un băiat aşa stângaci. Si 
bubuiau aşa tare împuşcăturile în pustiul acela că lui 
Paulică începu să-i fie frică şi de puşcă. ! 

N'aveli să mă credeţi. A lăsat-o jos, a lăsat si 
epurii in plata Domnului si a unchiului, si el a inceput 
a se plimba in sus si'n jos ca să-i treacă de urât. 

Nu departe, întrun tulis, văzu el cá. mişcă ceva. 
Aoleu! N'o fi vre-un epure ascuns acolo? Se apro- 
pie tiptil-tiptil si jos, pe frunzele uscate, ce sá vadá? 
Doamne, doamne... un căţel? Asa, chiar un căţel, 
singur mititelul în pădure. Cázuse, pesemne, din vre-o 
căruţă, dormise până atunci şi acuma se mişca si 
scâncea după mâncare. 

Paulică îl luă binişor în braţe. Vai! de când dorea 
Paulică un cátelus aşa de mic. Ba i se păru acum că 
totdeauna dorise mai mult să aibă un căţeluş decât 
să meargă la vânătoare. li era foame cáfelului? In 


că îl avea viu. Epurii lui nenea Damian s'au mâncat 
în trei zile şi nimeni n'a mai pomenit de ei, dar và- 
natul lui Paulică trăeşte şi acum şi chiar creşte vă- 
zând cu ochii. O să iasă un ogar din aceia care-ţi 
aduc epurele în palmă. Atumci, va fi şi Paulică al 
nostru un mare vânător. EN 

Dar má întrebaţi acum şi de cealaltă dorinţă a 
băiatului, de plimbarea cu vaporul? Fiţi liniştiţi. Mai 
are el încă un unchiu care-i ofițer de marină şi care 
îi va îndeplini şi dorinţa aceasta. 

Să-l aşteptăm dar să se plimbe în vara aceasta pe 
apa mării şi atunci să vă istorisesc şi eu ce i sa 
întâmplat. 

Alice Gabrielescu 
——— DOC 00——— 
Săracul când capătă, atunci mănâncă, 


* ck» 
Decât un car de frumuseţe, mai bine un dram 
de minte. 


PAG. 6. 00000000600000000060000000600bbtdetoeteeeeee DI MINEATÀ COPIILOR 


AAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAAÁ A 


Bucáti alese din marii scriitori streini 


LA AAMAAAAA AAA AAA AAMAA AAAAA AA AA AA AA AAA VVV AAA A AAA A AI 


Ce poate face un om 
după Florence Bass 
scriitoare americană pentru tineret 
Să căutăm împreună ce lucruri extraordinare poate 
să facă un om. Omul nu poate să sboare, dar poate să 
construiască un balon sau un aeroplan care să-l ducă 
în văzduh. Omul nu poate să alerge foarte repede, 


dar ştie să fabrice automobile sau locomotive, cari îl 
duc mult mai repede decât ar putea să alerge orice 
animal. Omul nu poate să inoate foarte bine, dar 
ştie să construiască vapoare, cu cari străbate apa 
mult mai repede decât înoată un peşte. 

N'are dela natură o casă cum are melcul, dar ştie 
să-şi construiască o locuinţă minunată; mare imbrá- 
căminte de pene, solzi de peşte sau blană, dar ştie 
să-şi facă haine frumoase. N'are lumină cum are 
licuriciul pentru a-i lumina drumul în întuneric, dar 
ştie cum să-şi facă rost de gaz sau de lumină electrică. 
Omul pcate deasemenea să producă o lumină ca acea 
a zilei. 

Omul m'a avut din naştere mici ferestrău, foarfeci, 
daltă sau sfoară, dar ştie să fabrice toate acestea 
spre folosința sa. Ochii omului nu văd aşa de bine 
ca ochii de muscă; dar ştie să-şi facă ochelari cari 
îi dau putinţa să vadă lucruri pe cari nu le poate 
vedea numai cu ochiul liber. Sunt ochelari cari mă- 
resc lucrurile de o sută de ori. Alţi ochelari îl ajută 
să vadă lucruri foarte depărtate ca: soarele, luna si 
stelele. Sunt deasemenea ochelari cari apropie lu- 
crurile depărtate. 

Omul nu poate să audă un sunet la o depărtare 
mare, dar ştie să-şi construiască un aparat cu aju- 
torul căruia să audă, in mai puţin de un minut, un 
sunet dela celalt capăt al pământului. Astfel el ştie 
în fiecare zi ce se petrece în toată lumea, poate să 
citească ceeace marii învăţaţi au spus şi au scris 
acum câteva sute de ani. Nu vi se pare, aşa dar, că 
este o creatură foarte pricepută şi deşteaptă? Sunt 
lucruri şi mai uimitoare. Gândiţi-vă la numeroasele 
scrieri ce am citit despre oamenii, cari au lucrat cu 
vitejie, energie şi cinste. 

In românește de Anicuţa Cărbuneanu 


lei E (RNUEEREE INUNUESUSGUSEERENEENUENSDZSENEERRESENSEEGZERERREREEERUTIIUUSREEZERARESRRPENRURERRGRNASNN! 


Pentru pisoiul lui Moş Nae 

Drăguţele cititoare şi bunii cititori ai revistei noas- 
tre continuă să trimită diferite nume pentru pisoiul 
primit în dar de către Moş Nae, dorind fiecare din- 
irinsii să fie nașul acestui pisoi. 

Asa, mica si drágufa cititoare Luilia-Aura Nicu- 
lescu crede că numele cel mai potrivit pentru un pi- 
sciu ar fi Durera;. Si ştiţi dece? Pentrucă are si ea 
un pisoiu, care, atunci când il necăjeşte mult, ţipă 
bietul de durere si de aceea i-a dat numele de Du- 
reraş. Noi însă o sfătuim pe această drăguță cititoare 
să se poarte cât mai blând cu pisicu[a ei şi să se 
gândească cum nu i-ar plăcea ca altcineva să-i facă 
ei ceeace ea îi face lui Du:eraş. 

D-rele Lia Mergulius si Elena lacovescu din Ca- 
pi:ală propun numele de Gri-Gri. lar d-ra Stoenescu 
Bica numele de Griuja. 

Un cititor din Ploeşti, al cărui nume nu Pam putut 
citi, propune numele de Pipsi; d-ra Păpuşica D. Răi- 
lean dela Roman propune numele de Cezarina, iar 


frátiorul ei Ticu D. Răilzanu numele de Dorina. D-ra 
Eugenia T. Nicolau din Capitală mumele de Juky (ce- 
iace ar însemna „fulg de zăpadă”), d-ra Micheline De- 
lage propune două nume: Cinciurli sau Griseta. Citi- 
torul nostru Marius Pedvisoca propune numele de 
Miuoche (care ar trebui citit Mino; cu accentul pe o). 

Deasemenea cititorul nostru Marincea I. Ion dela 
Alexandria propune două nume: Mionica si Tifa. 

Aşteptăm si alte nume pentru ca după aceia să 
tragem la sorti. 

Micul nostru cititor Victor I. Mărculescu dela Ca- 
racal ne-a trimis poezia ce urmează: 


„Am citit în „Dimineaţa Copiilor” ilustrată i 
Cá primirăţi c pisică, dar cá e nebotezată 

Si cá'n lumea de copii v'adresaţi cátándu-i nas, 
Să-i dea nume pctrivit pisiouțului poznaş. 


Má'ncumet a vá trimite, iac'aja precum eu crez, 
Car fi bine, Nene Nae, să-i daţi nume de botez: 
Pisicufa voastră, îmbrăcată în blană gri, | 
Botezaţi-o, Nene Nae, cu numele de. Grigri”. 


DIMINEATA COPIILOR: 


PAG. ? 


SOARELE, GERUL SI VÂNTUL 


de D. Const. Mersanu 
dată, de mult, Soarele pornise la drum a- 
vând tovarăşi de pribegie Gerul cel năpraz- 
nic şi Vântul buclucaş si táios ca stârcul 
biciului. Cum mergeau ei aşa unul lângă 
altul, se luară la vorbă şi din unam alta 
ajunseră la sfadá, adică, ceartă nu glumă. ' 

Fiecare se credea cel mai puternic. 

— Eu sunt cel mai puternic — zise Soarele. — 
Când m'oi porni să dogoresc pământul, fum si ce- 
nuse s'eleg de el. 

— E destul să-mi trimit aripele de ghiatá — 
zise Gerul — şi întreg. pământul se va preface în- 
trun sloi de ghiaţă. 

— Numai o suflare vijelioasá să-mi abat asupra 
pământului şi totul se şterge din'naintea mea — 
rosti Vântul. 

Şi aşa, tot ciorovăindu-se, căutând care mai de 
care să-şi arate vrednicia, fură auziţi de-o fată 
ce-şi pástea oile pe-un câmp. Fata, înţeleaptă, se 
apropie de dânşii şi zise ca şi când abia atunci i-ar 
îi zărit; 

„Bună ziua la unul din voi trei”. 

Soarele, Gerul şi Vântul răspunseră toţi trei la 
urarea fetei. Când se depártará puţin, Soarele grăi : 

„Oare de ce ați răspuns toţi la urarea fetei? 
Eu am fost cel căruia fata a dat binefe. Strálucirea 
razelor mele a uimit-o într'atâta, cá nici nu v'a mai 
văzut pe voi”. 

Din asta începu o ceartă între ei trei de mai, mai 
să se'ncaere. In cele din urmă se intoarserá la pás- 
torifá s'o întrebe pe ea anume pe cine l-a cinstit 
cu urarea ei. i i 

Când ajunseră în fața fetei, Sad: se umilă 0- 
datá'n raze şi-i zise îngânfat : 

„Ascultă, frumoasă păstoriță! Ştiu că urarea ta 
mie mi-a fost trimisă, însă aceşti doi tovarăşi ai) 
mei cred fiecare că lor le-ai dat binefe, deci, am 
făcut calea'ntoarsá până la tine, ca să le scoţi tu 
insáti din cap părerea lor lipsită de adevăr. 

—  Mândrule Soare, răspunse părtoriţa, ori cât 
de puternică e strălucirea ta, totuşi nu ţie ţi-am 
dat bineţe. Nici ţie, Gerule, ci Vântului. 

— Aşa! — răcni Soarele. Am să dau o căldură, 


pe pământ să te topesti ca lumânarea. la para focului. - 


— Nu-mi pasă de căldura ta. Abate-ţi razele cât 
de puternice asupra mea, nu-mi pasă, numai XXE 
sá batá rácoros. 

— Eu, zise Gerul, voi cădea atât de greu peste 
pământ, încât pietrele vor crápa. 

— Poli gerui oricát, ráspunse fata, numai Vàn- 
tul să nu bată. 

— Hi mulțumesc, frumoasă păstoriţă, pentru cin- 


stea care mi-ai fácut-o si te voi ajuta ori când”, 
zise Vântul. 

Soarele se ridică în văzduh si din înaltul cerului 
începu să arunce văpăi de căldură pe pământ. 


In acelaş timp însă Vântul începu să bată răcoros 
şi un strat de nori aduşi pe aripele Vântului stro- 
piră cu imbelsugare pământul. Când norii se res- 
firară, căldura soarelui deschise rodul tutror plantelor 
la rădăcina cărora se adunase din belşug umezeala. 

Pământul, în ciuda soarelui, părea o grădină mi- 
nunată. Soarele obosit şi supărat, se lăsă la ori- 
zont. Atunci se porni Gerul să cuprindă pământul 
ca într'o gheţărie. Ploaia care se pregătea să cadă 
iar asupra pământului, fu prinsă in drum de ger 
şi prefăcută în zăpadă. O picătură deasă de nea 
acoperi pământul ferindu-l de îngheţ. / 

Vântul se ascunse în culcuşul lui si nici cea maj 
mică adiere nu mişca crengile pomilor despuiaţi de 
frunze. ) 

Gerui si Gerul o bucată de vreme si la urmá vă- 
zànd cá nici um rău nu poate căşuna pământului, 
se lăsă si el biruit ca Soarele. Atunci păstoriţa cáu- 
tând iar să se întâlnească cu toţi trei le zise: 

„Toţi sunteţi la fel de puternici. Dacă am daf 
bintţe numai Vântului, a fost ca să vá dau o lecţie. 
Oricare din voi ar fi putut să-mi fie de ajutory 
Puterea voastră însă va fi mult mai mare dacă veli 
lucra in unire, deci, faceţi-vă datoria în unire şi 
prietenie şi lăsaţi deoparte mândria.” m 

Si iacá asa a împăcat păstoriţa pe cei trei duş- 
mani. ; 
D. Const. Mereanu 


DIMINEAȚA COPIILOR 


de MOŞ NAE II 
Frosa 'n brafe-i cu Háplina, 
Haplea e cu Háplisor, 

După dânşii Urechilă, 

O iau iute la picior. 


K E d 
PE 


Se cam sperie si Haplea, 
Zice : „Lucrul nu-i curat ! 
Haide fuga, coană Froso, 
Căci in casă nu-i de stat", 


e 
La primar, se duc cu tofii, 
Haplea 'ncepe tremurând: 
„S'a "'ntâmplat o grozávie, 
Cum nu-ți trece, zău, prin gând. 


Desene de IORDACHE 


„lar acum ne vine rândul 
Si pe noi a ne mânca, 
Când o creşte el mai mare, 
Om în sat nu va lăsa. 


Un drumeí venit în gazdă 
De vițel a fost mâncat, 
Brațe, cap şi trup sunt duse, 
Doar picioarele-a lăsat. 


Deci ne 'nva(d ce să facem, 
De vițel cum să scăpăm, 
Căci nu-i chip pân' ce trăeşte 
lar în casă să intrăm”, 


Adâncit în gând primarul, 
Stă, socoate — în sfârşit, 
Tremurând şi el de spaimă, 
'N felul ăsta a grdit : 


„Să chemăm de grab' tot satul 
Si să mergem înarmaţi, 
Pe vițel să punem mâna 
Cu curaj ca de bărbați”. 


Bate toba, Hăplăştenii 

Vin cu toții la chemare 
Cu topoare, furci şi sape, 
La Háplesti e zarvă mare. 


I 
N 


'/ 


Merge'n frunte chihar primarul Când se-apropie de casă, In viteji bágat'a groază 


Si pornesc mai multe mii „Inainte, toți pe el !“ Fug a ie d De ned)" 
Pe vițelul cápcáunul Dá comanda don' primarul, „Căpcăunul ne mănâncă: 


Sá-l preiacá în felii. Dar un muget de vițel Tipá ei si se ielesc. 


7 


Un bătrân mai copt la minte 1-0 plătim apoi lui Haplea, Si se'ntorc încet, cu frică, 
Zice : „Oameni, staţi pe loc! Cát ii face pâr la ban, Pesíte paie toarnă gaz, 
„Am găsit îndată leacul: Uite-asa scăpăm cu toții Se aprinde toată casa, 


Haide casei să-i dăm foc. De vitelul cel avan“. Ei privesc, fac mare haz, 


lar vitelul, vai, sármanul ! Chiar tot satul l-a cuprins. Blând, drăguţ, fár' de putere,— 

Mic cum este, nu putea, Ca să-l stingă, nu-i nici vorbă, ^ Mort e bietul mititel. 

Ca să fugă şi să scape, Ci de singur a 'ncetat lar de teama cá 'nviazá 

Că'n odaie tot ardea. Din Háplesti când nici o casă Toţi de-acolo au fugit, 
Neaprinsă n'a lăsat. Si departe, lângă baltă 

Scrum e casa şi cenuşe, Satul iarăşi l-au zidit. 

Insă focul nu s'a stins, Uite-aşa destep(ii nostri MOŞ NAE 


Ci suflat de vântul tare Au scăpat de un vițel Sfârşit 


PAG. 10 


DIMINEATA COPIILOR 


Mitică face ocolul pământului 


PARTEA II-a 
8) Ce a văzut Mitică la Constantinopol. 


Obosit de drum şi nesimţindu-se tocmai bine, Mitică 
se culcă de vreme în seara sosirei sale la Constanti- 
nopol. Insă, nici madormise bine, cá fu trezit din 
somn de strigăte cai răsunau din toate părțile ma- 
relui oraş, situat parte pe ţărmul european, parte pe 
țărmul asiatic in cea mai frumoasă şi mai pitorească 
poziţie ce se poate închipui. 

„Ce e, reveluţie, războiu, cutremur de pământ?” 
îşi zise Mitică sărind buimăcit din pat şi alergând la 
fereastră, pe care se grăbi să o deschidă. Acolo însă 
avu parte de o privelişte, care îl făcu să se frece 
la ochi şi să se întrebe dacă nu cumva visează. 


O vedere de pe Bosfor 


In adevăr, cât putea cuprinde cu ochiul, vedea o 
mare de flăcări. Avea impresia că pământ, apă şi 
cer luaseră foc sau că soarele căzuse pe pământ şi 
cuprinsese în flăcări oraşul şi sută întinderea din 
prejur. 

Spectacolul era măreț, impunător, asa cum nu-i 
fusese dat să vadă până atunci în vreuna din nu- 
meroasele ţări cutreierate de prietenul nostru Mitică. 

Mitică se întrebă pentru a doua oară: „Visez sau 
este aievea ceiace mi se înfăţişează înaintea ochilor?” 
Se pişcă de braţ şi simțind o durere, înţelese, in 
sfârşit, cá nu doarme si nu visează. 

In acelas timp, coloane de fum si o căldură care 
îi dogoria obrajii il fácurá sá se dea inapoi si sá se 


convingá pe deplin cá ceeace vedea, era un inoondių. 


Dar ce incendiu? 


Era încredinţat cá arde tot oraşul cu cele mai 
bine de o sutá de mii de case, cá a luat foc si toatá 
apa márei la marginea căreia este aşezat Constan- 
linopolul si cá se aprinsese si cerul. lar strigătele 
cari i| trezirá pe Mitică din somn, erau strigătele 
paznicilcr de noapte, vestind populației incendiul si 
mei erau tipetele miilor şi miilor de nenorociţi, ale 
căror locuinţe fuseseră cuprinse de flăcări. 

Mitică se îmbrăcă în pripă şi se dădu jos în 
salonul otelului, unde, speriaţi. şi zăpăciţi, se strân- 
seseră toţi pasagerii. Directorul otelului se silea să-i 
liniştească, asigurându-i că. nu e nici o primejdie 
ca tocul să se întindă până acolo. 

„Sunt câţiva chilometri până în partea oraşului, 
care a luat foc, le spunea el, iar în afară de aceasta 
ne mai desparte şi apa Cornului de Aur. 

— Ce este acest „Corn de Aur?” întrebă un 
Englez, care tocmai în ziua aceia venise la Constan- 
linopol pentru întâia oară si, precum se înţelegea din 
întrebarea făcută, nu citise nimic despre oraşul a- 
cesta. i 

De aceea, directorul otelului îl lămuri zicându-i: 
„Cornul de Aur este un braț de mare, intrat adânc 
în pământ ca în forma unui corn şi care desparte 
vechiul Constantinopol, numit Stambul, de cartierele 
de dincoace Galata şi Pera. Stambulul — şi incen- 
diul ce-l vedeţi a izbucnit acolo — este locuit mai 
mult de Turci, pe când dincoace locuesc oameni a- 
partinánd la alte naţionalităţi. Braţului de mare ii 
mei zice „Cornul de Aur”, deoarece atunci când apune 
soarele, toată partea aceea este ca o mare de aur. 
Nicăeri pe fata pământului nu este un apus de soare 
mai frumos decât în Cornul de Aur şi nici um pictor, 
oricât ar fi el de talentat, nu poate să aștearnă pe 
pânză un tablou asa de măreț, aşa de minunat”, 

Intre acestea, focul ardea înainte, iar flăcările se 
ridicau tot mai mari si mai puternice. Incendiul a 
ținut toată noaptea si o bună parte din ziua ur- 
mătoare. 

Când, în sfârşit, a putut fi stins şi s'a făcut soco- 
teala, s'a văzut că arseseră peste opt mii de case, 
aşa că cel puţin tot atâtea familii rămâneau fără 
adăpost. 

In după amiaza zilei în care focul era pe sfârşite, 
Mitică îşi zise: „Merg să văd cam ce e pe acolo”. 

Porni din cartierul europenesc Pera, unde era otelul 
la care trăsese, cobori pe străzi înguste şi pavate 
cu pietre ascuţite la partea numită Galata, o parte 
unde sosesc şi de unde pleacă vapoarele şi unde este 
o neinchipuitá mişcare de oameni şi ajunse la ve- 


DIMINEAȚA CODPIILOR»ee60000009696909990900040000094000000009€5909000 PAG. 1i 


stitul pod, aruncat peste Cornul de Aur si care leagá 
Galata de Stambul. 

„La capătul acestui pod, vre-o zece Turci, îmbrăcaţi 
cu toţii în halaturi albe, stăteau în picioare, ţinând 
fiecare dintr'înşi ambele braţe întinse. | 

„Ce plăcere simt oamenii aceştia să stea aşa la 
soare?” îşi zise Mitică şi dădu să meargă înainte pe 
pod, fără să se oprească. 

Insă, unul din Turcii aceia îl apucă de braţ şi 
începu să-i spună ceva răstit pe turceşte. Din toată 
vorbăria aceea Mitică nu pricepea decât cuvintele 
„para, para!" pe cari Turcul le repeta mereu. 

Atunci Mitică, uitându-se la dreapta şi la stânga 
sa, văzu că toţi câţi treceau pe pod, puneau mai 
întâiu câte un ban în mâna unuia din Turcii, cari 
stăteau cu braţele întinse. Pláti şi el, zicându-şi: „Aicea 
nici pe jos nu-ți dă voe să mergi fără parale”. 

Trecu podul, un pod foarte lung şi foarte lat, dar 
mu fără să se oprească de câteva ori, privind de o 
parte şi de alta. 

La dreapta sa era minunatul Corn de Aur ce pă- 
rea ca o pădure de arbori uscați din cauza sutelor 
de catarguri de corăbii cu pânze, ancorate acolo. La 
stânga sa se așternea Bostorul, acel Bosfor care este 
ca un râu mărginit de ambele părţi de dealuri verzi 
şi împădurite şi împodobit cu nenumărate vile si 
palate ce par ca din basme. 

Vapoare mari, vaporaşe sprintene, bărci mici si 
uşoare veneau şi plecau în toate direcţiunile. Era o 
mişcare, o forfotealá, un sgomot ce te ameţea. 

Mitică trecu pcdul, pási în Stambul şi apucă la 
întâmplare la dreapta, încurcându-se in nişte străzi 
înguste, întunecoase, rău pavate şi meingrijite. De 
o parte şi de alta a străzilor acestora erau case vechi, 
umede, lipsite de aer şi lumină şi mirosind a mu- 
cegaiu. 

„Cum se numeşte partea aceasta a oraşului?” în- 
trebă Mitică in franţuzeşte pe um trecător. 

„E Fanarul îi răspunse cel întrebat adăugând: 
Dacă mergi puţin mai înainte, ajungi la Patriarhie. 

— Care va să zică, aci e vestitul Fanar de unde 
ne-au venit atâția Domni, cari au stors şi nenorocit 
Tere Românească”, se gândi Mitică în sinea sa. 

(Va urma) Vasile Stănoiu 

In numărul viitor: „Vechiul şi noul Constantinopol”. 

——— ocn kM 


„Mitică, spune profesorul, se. vede cât de colo 
că n'ai învățat lecţia la aritmetică! Cu toate acestea 
fiindcă nu vreau să te pedepsesc, să-mi spui cât 
face jumătate din 8? 

— Vă rog, domnule profesor, să-mi spuneţi cum: 
dintr'o parte, sau de sus in jos? 

— Ce gugumănie ai mai născocit? Cum, „dintr'o 
parte, sau de sus in jos"? 

— Desigur: fiindcă de sus in jos, jumătate din 8 
este zero, iar dela stânga spre dreapta este 3... 

Pi Trimisă de Birnbaum Bernardo-Loco 


„Dimineața Copiilor“ 
işi continuă şezătorile 


Ca urmare a celor ce am scris în numărul 223 
al revistei noastre, dëm de veste drăguţilor nostri 
cititori, mai ales celor din provincie, că „Dimineaţa 
Copiilor” merge înainte cu şezătorile sale, cari au 
loc în fiecare Duminică dimineața, spre cea mai 
mare bucurie a cititoarelor şi cititorilor din Capitală. 

Aşa, în Duminica de 13 Maiu, „Dimineaţa Copiilor” 
a ţinut în Sala „Teatrului Nostra" a 11-a şezătoare 
culturală şi artistică. 

La această şezătoare d. N. Batzaria a vorbit 
despre poetul „G. Coşbuc” cu ocazia implinirei a 
zece ani dela moartea acestui mare poet al poporului 
român. Conferinţei d-lui N. Batzaria i-au urmat de- 
clamafii şi diferite producţii artistice, cari au produs 
spectatorilor o nespusă bucurie. 

Sezátoarea s'a încheiat prin jucarea frumoasei şi 
hazliei comedii „Arvinte şi Pepelea” de Vasile A- 
lecsandri. 

In Duminica de 20 Maiu a avut loc, tot în Sala 
„Teatrului Nostru” din Capitală a 12-a şezătoare. 
La această şezătoare d. N. Batzaria a vorbit despre 
foarte cunoscutul şi foarte popularul scriitor fran- 
cez „Jules Verne". ) 

După ce a urmat partea artistică şi literară, şe- 
zătoarea s'a încheiat prin jucarea unei noui comedii, 
scrisă de Moş Nae. Comediei acesteia îi zice „O 
pățanie a lui Hapka şi a Frosei” si in tot timpul 
cât s'a jucat, s'a râs cu mult haz de păţaniile muca- 
litului de Haplea şi ale coanei Frosa. 


—— onok 


Anuntám pe cltitorii cari doresc să se aboneze 
la „DIMINEAȚA COPIILOR“ că vor primi la fiecare 
abonament câte u: supliment gratuit de 5 volume 
cu povestiri alese din „Biblioteca Tineretul“, 

Preţul abonamentului a rămas acelaş, adică 200 
lei pentru un abonament pe timp de un an, sau 100 
lei pentru un abonament pe timp de șase luni. 

Cititorii din provincie pot trimite banii prin man- 
dat poştal pe adresa revistei, iar cititorii din Capi- 
tală pot achita chiar ei însăşi la administraţia re- 
vis'ei „Dimineaţa Copiilor“ str. Sărindar 7—11. 

Suplimentele gratuite se eliberează imediat iar în 
provincie se expediazá prin pachet posta'. 

———— DOC fe =o 


"Ce este mai folositor: soarele sau luna? 
Luna, pentrucă ziua nu ne trebwe lumină”. 


*** 
„Cum, Nicule, fráfiorul tău nu umblă încă? 
Incă nu, dar are două picioare”. 
XX 
Judecătorul: „Luni la ora 7 vei fi spânzurat. 
Condammnatul: „Vă rog să amânaţi pentru Marţi, 
căci nu vreau s'o încep de Luni”. 
Trimise de Boniowski Sigmund-Câmpina 


20) rt ame hida 


PAG. 12 


u toate acestea, nici minciună nu este. As- 
cultaţi si veţi vedea singuri. 

Intro seară, un drumef, om cam fără 
căpătâi, bátu la poarta unui gospodar şi 
ceru să fie primit să doarmă acolo. 

„Te primesc, îi zise gospodarul, însă dacă ne spui 
poveşti toată noaptea. 

— „Vă spun, făcu şi drumeţul.  ' 

Incepu să povestească şi mereu să povestească, 
dar după o oră două, ce să vadă stăpânul casei? 
Că se prefácuse întrun urs, iar drumeţul intr'un 
lup. 

Si drumeţul îi zise: „„Haidem afară pe câmp!” Fugirá 
amândoi, alergară şi văzură că într'o livede pă- 
ştea calul gospodarului. 

„Să-l mâncăm!” zise lupul, care, cum am văzut, 
era drumetul. 

„Dar e celul meu," îi răspunse ursul, care era 
stăpânul casei. 

„Când ţi-e foame, nu te uiţi la prieteni”, ii în- 
toarse lupul vorba. 

Mâncară calul şi fugiră mai departe, unde întâl- 
niră pe nevasta gospodarului. 

„Să o mâncăm!” zise lupul. ! 

„Dar e nevastă-mea”, grăi ursul. 

„Ei, ce are atace”, îi se împotrivi lupul. 

O sfâşiară şi o mâncară. Se lăsă însă pe pământ 
iarnă si ger. 

,Haidem intr'o vizuiná, zise lupul. Tu, ursule, in- 
tră inláuntru, iar eu stau la intrare. Vor veni vână- 


O POVESTE DE NECREZUT 


DIMINEATA COPIILOR 


torii şi má vor impugca pe mine, după aceea mă vor 
jupui de piele. Atunci sá esi afará sárind peste pie- 
lea mea si aşa ai să ùi prefăcut din nou in om, 
cum ai fost”. i 

Se duserá intr'o vizuinä, venirá vânătorii, impus- 
cară lupul şi-l jupuirá de piele. Atunci ursul sări 
peste piele şi... dând un țipăt, începu să se vaete: 

„Aoleu! mi-am rupt şira spinării? 

— Ce faci, omule? îi strigă nevastă-sa, trezin- 
du-se speriată. Ce ai păţit, ca să sări aşa din pat 
în miez de noapte? 

— Din pat?! In miez de noapte?! Stai, nevastă, 
să-mi viu puţin în fire, că eu până acum am fost 
un urs şi mi-am mâncat şi calul şi te-am mfânoat 
şi pe tine. : ; ; 

— Măi, omule, nu cumva nu esti in toate minţile, 
când zici cá ai mâncat calul şi mai mâncat şi pe 
mine?” îl întrebă nevastă-sa crucindu-se la auzul 
acestor cuvinte. 

Dar după ce omul îi povesti toate păţaniile, fe- 
meia începu să râdă şi să-şi bată joc de dânsul. 

„Nu-ţi dai seama, bărbate, că tot ce mi-ai povestit 
despre drumef, despre lup şi celelalte n'a fost decât 
un vis? j 

— Asa e! mărturisi si bărbatul, după ce, in sfâr- 
sit, putu să se dumireascá şi să-şi vie in fire. Totul 
a fost vis, pácat numai cá n'a fost un vis si lovi- 
tura din sira spinárei". i 


i 3 


Vintilă Bratu 
—— — soe; km—e$———— 


DIMINEAȚA COPIILOR»€999999999090090909099090090090909000900000000990000 PAG. 13 


de Marin Opreanu 


ntr'o seară, un. soldat veni la casa 
unui ţăran, rugându-se de adă- 
post la noapte. 

„Te-aş primi cu dragă inimă, 
îi zise ţăranul, dar în seara a- 
ceasta avem aicea nuntă, aşa că 
nu e mici un locşor, unde să te 
poţi culca. 

— Pentru un oştean, se găseşte loc, îi răspunse 
soldatul. 

— Dacă-i aşa, poftim de intră”, îi zise din nou 
țăranul. 

Soldatul intră şi văzu în curte un cal înhămat la 
căruţă. „Dar încotro aveţi de gând să mergeţi?” 
întrebă el. 

Țăranul îi răspunse: „Mergem, la vrăjitor să-i du- 
cem darul obişnuit. Cel mai sărac trebue să-i dea 
cel puţin douăzeci de galbeni de aur, iar cei cu dare 
de mână, cel puţin cincizeci de galbeni. Altfel, ne 
strică toată nunta. 

— Deshamă calul si lasă-l încolo pe vrăjitor, il 
povăţui soldatul. Câtă vreme sunt eu aicea, să ştiţi 
că nu vi se întâmplă nimic”. 

Țăranul ascultă de sfatul acesta, deshămă calul şi 
cu toţii îi dădură înainte cu nunta şi petrecerea. 

A doua-zi, mirele, mireasa şi cu toţi nuntaşii, 
printre cari era şi soldatul, pornesc la biserică, unde 
urma să se facă cununia. Insă, abia fácurá o bucată 


PAG. 14 €69999009090900099909099909000090909990990990900099999994 DIMINEATA COPIILOR 


de drum, că un taur înfuriat alergă drept la dânşii, 
mugind şi izbind pământul cu coarnele. 

Toată lumea e cuprinsă de groază, numai sol- 
datul nici nu clipeşte din ochi. Dar iată că pe ne- 
aşteptate, un dulău, ca esit din pământ, se aruncă 
asupra taurului, îl înştacă puternic de coadă şi-l trân- 
teşte jos. Tâurul rămâne nemişcat, iar nuntaşii îşi 
văd înainte de drum. 

Mai încolo le ese un urs nespus de mare şi 
groaznic la vedere. „Nu vă speriaţi, oameni buni, 
strigă soldatul, că n'are să vi se întâmple nimic” 

larăşi se ivi dulăul, 
înfipse colții în gâtlej si îl tránti mort la pământ. 

Ceva mai departe, sări dintrum tulis un iepure, 
care apucă de piciorul dindărăt calul ce trăgea că- 
rufa cu mirele şi mireasa. Calul nu se mai putea urni 
din loc. 

„lepuraşule, ii zise soldatul, astămpără-te, că ne 
socotim noi mai pe urmă”. i 

Si dintr'odatá, calul porni din nou la drum şt 
tofi nuntasii dupá el. Sosirá cu bine la bisericá, unde 
preotul cunună pe nouii căsătoriţi si după aceea 
luară cu toţii drumul înapoi spre casă. Insă, peste 
poarta casei, stătea um corb negru, care croncănea 
groaznic. Din pricina acestui croncănit, caii se spe- 
riará aşa de rău, cá nu mai făceau un pas şi nif 
intrau pe poartă. 

„Corbule, îi strigă soldatul, 
socotim noi mai pe urmă” 

Corbul sbură şi caii intrară în curte. 

Se întinse apoi masa de nuntă. Toată lumea mânca, 
bea şi era mare huzurul şi bucuria. 

Vrăjitorul, însă, era supărat foc cá nu căpătase 
obişnuitul dar de nuntă. El era acela care se prefácuse 
in dihăniile de mai sus, vrând să bage groaza in 
nuntaşi, însă nu-i mersese bine. 

Veni şi el la nuntă, intră în odaia unde era lumea 
la masă, nu-şi scoase “căciula din cap, nu dede ni- 
mánuia bineţe, ci mergând glonţ la soldat, ii strigă: 

„Să ştii că sunt supărat foc pe tine!” i 

Soldatul îi întoarse vorba şi-i zise: „Dece să fii 
supărat? Nu ţi-am luat nimic şi nici tu nu mi-eşti) 
cu ceva dator. Hai mai bine să bem şi să ciocni 
împreună!” 

Vrăjitorul luă o cană, o umplu cu vin şi întin- 
zând-o soldatului, îi zise: „Bea în sănătatea mea!” 

Soldatul bău, dar dintr'odată îi căzură toţi din- 
ţii din gură. „Prietene, asta nu se prinde”, zise el 
şi strângând dinţii de pe jos, îi puse din nou în 
gură. Dinţii se lipirá la loc tot aşa de bine, ca si 
cum fuseseră mai înainte. 

„Acum să beai tu în sănătatea mea”, îi zise el 
vrăjitorului, întinzându-i o altă cană plină .cu vin. 
Vrăjitorul bău, dar dintr'odată îi căzură ochii. Sol- 
datul îi luă numai decât şi-i ascunse bine. 

Din ziua aceea vrăjitorul rămase orb pentru toată 
viața si nu mai putu să facă oamenilor vr'un rău. 

MARIN OPREANU 


astâmpără-te că ne 


se aruncă asupra ursului, ii 7 


SÁMBOTINA 


Era o Vitelusá albă ca zăpada care se numea 
Sâmbotina, pentrucá venise pe lume Sâmbăta. 

Intro noapte de primăvară plină de mireasmia flo- 
rilor, Sámbotina sta culcată pe un maldăr de pae şi 
se gândea zicând in sine.. 

— Mama doarme, vremea este frumoasă: war fi 
nimerit să fac o plimbare pe costigá?.. 

Se mai uită încă odată la mamă-sa care dormea 
alături de bouleni şi încet... încet... ca o hoţoaică, 
Sâmbotina, ieşi afară din coşar. 

Sâmbotinei i se părea că pomii întind crengile 
spre ea spunându-i în freamáte dulci: 


— Proastă ce eşti! du-te de te plimbă; vremea 
e frumoasă, mamă-ta doarme. 

Sâmbotina împinse portita grădinii cu botul si fugi 
pe costişă. 

larba crudă acoperise costişa cu un strat verde. 

Sâmbotina se urcă în vâriul coastei unde era o 
vâlcică la poalele căreia curgea un isvor ce luneca 
în fundul unei prápástii. 

Păştea iarba crudă, dulce, sorbea din apa isvoru- 
lui in care-si muia pliná de fericire botul. 

Se privea în apa curată ca lacrima. 

Intr'o vreme vitelusa ajunse la marginea prăpăstiei. 

Privi adâncul întunecat; departe se auzea mur- 
murul isvorului cu soapte dulci. 

Si-asa cum sta Sâmbotina la marginea prăpastiei 
i se păru, deodată, că vede în adâncuri luna plină 
ca un ochiu de aur ce-i fermeca privirea. 

Şi ochiul creştea, tremura, împânzea prăpastia cu 
un îuior de aur ce se'nália spre Sâmbotina. 

Fermecată de vedenia lunii „de raze, Sâmbotina a- 
meţi şi căzu în fundul prăpastiei. 

A doua zi, sármana vite'usá, albă ca zăpada, a 
fost găsită de nişte copii cu botul însângerat, cu 
coastele rupte, între pietrele ascuțite ce-i fărâmase 
trupul. Const. Goran 


DIMINEATA COPIILOR 


: PAG. 15 


Pagina distractivá 


Rezultatul concursului lunar No. 24 


DESLEGARILE JOCURILOR 


1) Joc aquatic 


3) Jocul triunghiuriilor 


x 
MREANA MARIA 
BOGZAR ANIN 
CARACUDA RIN 
VĂDUVIȚŢA IN 
BIBAN 
LU De la I-II MORUN PRADA 
—————— RANA 
2) Joc de nume ANA 
EMINESCU-ENESCU DA 
EST AMARA 
4) Joc in romb silabic MILE 
CA ALB 
O PERA RE 
CAPE TENI EA A 
RANITA 
KA o5; . o 7TCEMRM S De eee 


DESLEGATOHII JOCURILOR 


Au deslegat trei jocuri, următorii 
cititori din 


CAPITALA: 


Marinescu Maria, Dinu Conitz, O- 
sias $1 Julietta Abramovici, Nora și 
Ritta Gross, Sergiu Bischoff, Cris- 
tea G. Dumitru, Margaretha Adam 
Anastasiu, Leu Brătescu, Broder 
Lyonell, Steinberg Teodor,  Barder 
Donel, Barder L. Jean, Iliaş Istrat- 
ty, Aristel D. Pandele, Dragomures- 
cu St. Constantin, Vasilescu F. Gri- 
gore, Birnbaum I. Bernardo, Vasi- 
lescu F. Ioan, Lizica si Sandu Nau- 
mescu, Valeria Hagi, Lelia si Mar- 
cel Kaufman, Edviga Tanach, Simon 
Moscovici, Herman Zigu, Singer Ca- 
rol, Elena Niculescu, A Eom Gre- 
gorain, Daisy si Mundy Kamerling, 
Brátescu Gh. Cicone. Adriana À., 
Gheorgihu, Amélie Goldstein, Frede- 
ric Goldstein, Lexi Ferrovatt, Mau- 
riciu Wexler. 


Au deslegat două jocuri următorii 
cititori din 


CAPITALA: 


Vasile G. Morţun, Adina și Gusty 
Moscovici, Al. Eskenasy, Carol Ruc- 
kenstein, Mircea M. Vrânceanu, Eu- 
frosina M. Vrânceanu, Reghina şi 
Donel Revici, Ernest Frege, Elena 


Murka, Elise I. Bercovici, Valerică 
Dumitrescu, Sofica Focsaner, Blan- 
che şi Leopold Ebner, Aurelia Frá- 
Hilá, Petre I. Marin, Viktor Bene- 
dic, Avram Sain. 


Au deslegat un joc, următorii ci- 
litori din 


CAPITALĂ: 


Mircea I. Agapin, Lazle si Ticu 
'Tanenzapf, Al. Eskenazy, Mircea Ga- 
ne, Mia Conu, Daisy Rubinstein, Ma- 
rioara Andreescu, P. Surculescu, Ior- 
dache Stela, Lidia si Harry Cohn, 
G. Dobra. Iotzu C. Alexandru, Flo- 
rin Ionescu, Ionescu D. Frosica, Dăr- 
mánescu E. Maria. 


Au deslesat patru jocuri următorii 
cititori din 


PROVINCIE 


BRAILA : Nicuşor Slamale. 

CONSTANȚA: Lucy şi Sorel Avra- 
mescu. 

CRAIOVA: Minel Văduvescu, Fıs- 
cher Andrei, Bică Pisoschi, Ilarion 
Simionescu. 

ODOBESTI: Const. Gr. Mihai. 

PIATRA-N.: Nicolae Ghifescu. 

SIBIU: Gabriel Florescu. 

SLATINA: Eugen Maior Ionescu. 


Au deslegat trei jocuri, următorii 
cititori din 


PROVINCIE 


BACAU: Marcel Zeilicovici, Sandu 
si Paula Rabinsohn. 

BALTI: T. Dasoveanu, Iosef I. Ta- 
Hef, Herbert Roker. 

BARLAD: Kitzler M. Naum, Chi- 
coş Constantin. 

BISTRIȚA: Aurel Moldovanu. 

BOLGRAD: Nich. Popov. 

BOTOŞANI: Altărescu Victor. 

BRASOV: Ivan N. Alexandru, Mir- 
cea Aldea. 

BRAILA : Mişu si Ricu Bainglass. 

BUFTEA: Armand Avramescu. 

BUZAU:  Lenuţa N.  Căzănoiu, 
Georgel B. Bádulescu. 

CAMPINA: Bela Calmanovici. 

COMARNIC: Mirela Aronovici 

CONSTANȚA: Mitică Sosoiu, Chi- 
ril Economu-Doiná. 

CRAIOVA: Veronica St. Roşca, 
Marga si Barbu Cismărescu, Mircea 
D. Bârsan, Mircea Rădulescu, lones-u 
St. Teodor, Stefania si Stefan Alessiu. 

FALESTI: Iosif G. Fichman. 

FOCȘANI: Nicolae şi Aurel T. Ni- 
colau, Eugeniu S. Manolescu. 

FURDULESTI: Ion Sculácescu. 

GALATI: Seoma Han. 

IASI: Selly Haber, Otto Schechter, 


3 E 


e 


PAG. 16.:660060099000000000000000000002 000000000200 DIM INE AT A COPIILOR 


As CER, EI ra x Ej 

George Berghiner, Alex. Halperin. 
ODOBESTI: Iacob si Iosif Avram, 

Ionel M. Eisner, Artur Segall, Dra- 

gomir Theodor, Zeidelovici Isidor. 
PLOESTI: Elena M. Dobrescu. 
TIGHINA: Boris Sverdlic. 
'TG.-MURES: Dida Stanciu. 
T.-MAGURELE: Paulina Iliescu. 
TULCEA: Andrei N. Sandu, Mara- 

loi George. 


Au deslegat două jocuri următorii 
cititori din 
PROVINCIE 


BACAU: Paulette Rabinsohn. 

BARLAD: Traian S. Ionescu. 

BALTI: Marioara şi Eugenia Rá- 
dulescu. 

BRAILA: Mişu Rappaport. 

BUCECEA: Israel Ghingold. 


BUZAU: Elena Teodorescu, Dorel 
Borstein. : 

CALARASI: Esfiri Krutiansky. 

CAPALNAS: Zeno Moldovan. 

CETATEA ALBA: Ciurovskr Ale- 
xandru. 


CONSTANȚA: Mircea Melz. 


CRAIOVA: Alice Rădulescu, Mily 
Constantinescu. 
DOROHOI: Cohn Strul. 


IAŞI: Elisabela și Stefan. Cămilă. 

PITEȘTI: Florica P. Nicolescu. 

Reni: Valentina Troşin. 

R.-SARAT: Butoescu M. Ionel. 

ROŞIORI DE VEDE: Dumitrescu 
A. George. 


Au deslegal un joc, următorii ci- 
titori din 


PROVINCIE 


BALTI: Isac Mosnealchi. 

BARLAD: Arlimiza Sclavu, Aure- 
lia Oprişan, Traian” S. Ionescu. 

BRAILA: Rosamunde Thicrer, Teo- 
dora si Aurel Caraman. 

BUZAU: Jeny I. Theodorescu. 

CAMPINA: Sigmund şi Sofia Bo- 
niovski. 


CHILIA-NOUA: Israil Safris. 


CHISINAU: Marcel Bunduc. 
GIURGIU: Sican C. Dumilru: 
LESPEZI: Aron Mosis. 
LUNCA-BRADULUI: Dumitrescu 


N. Ioan. 

IAȘI: Palaghia Gh. Gheorghe, Tu- 
fescu Neculai, Angelica Margulies, 
Marcel Ornstein. 
PATARLOAGE : 
gan I. Nicolae, 


Andrei Popa, Gor- 
Ion, Constantin şi 


Traian Ghionariu. 

PARLITI: Tulia Cardonschi, David 
Mesler, Seina. Cardonschi, Haim 
Ghelman. 

PLOESTI: Danielis O. Alexandru, 

RENI: Boris Haimoyici, Fira Mar- 
covici. d 

ROMAN: Traian Manea. 

R.-SARAT: Popescu. C. Soare. 

R.-VALCEA: Diaconescu D. Traian. 

SAVENI: C. Gr. Mihai, Branuţe si 
Rubin Cohn. 

SILISTRA: Erich Sigurth Gabe, 

STREHAIA: Brezoescu P. Nicolaie. 

TULCEA: Lăpuşneanu Mari. 


Premiul I: Nicuşor Stamate, Bră- 


ila. : 

Premiul IL Constanţa Gregorian, 
Bucureşti. 

Premiul III. Otto Schechter, Iaşi. 

Premiul IV: Steinberg Teodor, Bu- 
cureşti. 

Premiul V: Andrei N. Sandu, Tul- 
cea. 

Premiatii din provincie sunt ru- 
gati a ne trimcte adresele complecte, 
jar cei din Capitalá se pot prezenta 
personal la redactie pentru ridica- 
rea premiilor. 


———————————————————— TEETH ETT LLLI 


DE VORBĂ CUCITITORII 


Chir. Ec.-Constanta.— Poezia «Tara mea» bună ca ver- 
sificare, devine obositoare prin lungimea versurilor şi prin prea 
amánuntita înşirare de fenomene ale naturei, fenomene cari 
dealtfel nu sunt ceva caracteristic numai tárei românești. Con- 
statăm cu plăcere progresele d-tale şi de aceia te sfátuim să 
nu te laşi ispitit de mulţimea de cuvinte răsunătoare și să 
cauţi ca în poeziile destinate copiilor să pui acţiune. iar ver- 
sul să fie simplu şi curgător. In.„Dimineaţa Copiilor“ s'a pu- 
blicat demult o poveste cu acelaș subiect cu povestea «Ion im- 
párat» trimisă de d-ta. Te stătuim char s'o citeşti ca să vezi 
deosebirea între modul de -a scrie povești cu caracter popular. 

Wein S$.-Loco.—Pove:tea „Cop'lul infelepi* trimisa de d-ta 
a fost publicată de mult în «Dimineaţa Copiilor» si chiar in- 
tr'o furmă mai complectă. 

Mir. Bot -Loco. — Ne ai trimis câteva glume copiate, însă 
chiar copiindu-le ai fâcut greșeli de ortografie. Se vede că ești 
încă mic. De aceia te sfătuim si continui a fi drágutol nostru 
ctitor. 

J. D. St.-Craiova. — Nimic mai simplu decât să ne tri- 
mit: manuscrisu'. Le trimiti cu posta, iar noi le cercetăm, dacă 
sunt bune le publicăm, dacă nu iti comunicăm Ja rubrica a- 
ceasta. 

J. C. P.-Buziaş. — Am citit cu atenţie şi cu toată buna- 
voinţă cele vreo 14 poezii trimise de d-ta. N'am putut alege 
spre publicare decât una singură. Celelalte ori sunt scrise ìn- 
tr'un gen care nu e genul literaturii pentru copii, ori după 
două sau trei versuri destul de bune, au câte un vers care le 
strică efectul. Nu te grăbi 'să dai încercărilor d-tale forma de- 
finitivă, Mai ales evită cu grijă cuvinte și versuri de umplu- 
tură. Cititorii înțeleg îndută- aceasta, aşa că nu-i putem păcăli. 

Wein S.-Loco.-— „Prințesa palidă“. Regzretăm că nici po- 


vestea aceasta nu e publicabilă şi iti renoim sfatul de a lăsa ' 


pentru mai târziu încercarea de a scrie poveşti cu caracter 
popular. Trebue să ştii că este un gen in care se reușește cu 


greu, p i ; 
Bir. Ber.-Loco.— ţi publicăm o glumă, Credem că porzia 
«llenufa isi face temele» e originală, însă e lipsită de acțiune 


şi are cuvinte de umplutură. Fabula ,Dumnez:u si mielul“ (in 
originalul german e osia) este. de Lessing. Traducerea d-ta'e 
lasă de dorit. 

——— —Ác—mibm—————— 


Veritabil 

Un tango e frumos 

Un Blus e adorabil 

Dar eu doresc ,SUCHARD" 

Că este veritabil. rode 
GSRHBSEEBWEEEVWSUECO^U"U"UANBAUEEN INESONESESESEENDENBERSBNDUENUEBENE 
Ascultă-mă 

mititico, 

Trebuie să creşti 
mare, sănătoasă şi ro- 
bustă, trebuie să în- 
veji cu plăcere şi fără 
a obosi, la timpul tău 
trebuie să devii aju- 
torul şi sprijinul mamii 
în ocupațiile casnice, 
trebue deci să păstrezi 
negreşit acel dar ne- 
prețuit ce se chiamă 
sănătate. 

Ei bine, dacă vrei 
să obţii toate astea nu 
pierde ocaziunea de a 
bea zilnic o ceagcá de 


Cacao pe care mama prevăzătoare ţi-o va da 


ZRO dimineața si pe care tu o savurezi cu 


multă poftă, fiind de gust excelent] 
Ai putea dori ceva . 


mai delicios de cât. KAON ? 


o CACAO ed să 
De vânzare la drogherii şi mag. cu coloniale. 


s $ Atelierele „ADEVERUL“ S. A. 


Preţul Lei 5. 


lor“ 


ineata Cop 


a 
m 
S 

~ 
Lj 
~ 
~ 
9 

S 
< 
- 
- 

~ 


vo 


te, te 


in 


i cum 


dá est 


dac 


«uere nt 


şico, 


»tapu« 


- „Despre viaţa si invențiile lui Edison" 


PAG. 2: 


Sesătorile. „Dimineţii Copiilor“ 


Cu şezătoarea ţinută la „Teatrul Nostru” din Ca- 
pitală în ziua de.20 Mai trecut, revista „Dimineaţa 


+ - Copiilor” a încheiat cu un succes, de care este foarte 


mulțumită, seria de douăsprezece şezători culturale 
şi “artistice. 

„Aceste şezători cai, precum am) scris şi in nu- 
-merile trecute a'e revistei, s'au ţinut in fiecare Dumi- 
nică dimineața, au început toate cu o conferință, ti- 
“mută de d. N. Batzaria, directorul revistei, şi s'a în- 
cheiat cu jucarea unei piese potrivită pentru copii 
Şi tineret. 

lată titlurile conferinţelor ţinute de d. N. Batzaria: 
(trei. confe- 
rințe),:,,O plimbare in cer”, „Cum să citim şi cum să 
scriem’, „Despre aviaţie”, „Despre cutremurele- de 
pământ”, „Despre Unirea Basarabiei”, „Din poves- 
tea limbii noastre”, „Despre poetul G. Goşbuc” şi 
„Despre Jules Verne”. 

Pentru reuşita serbărilor au dat un foarte prețios 
„concurs. la partea artistică echipa de jocuri româ- 
neşti a Ligii Culturale, corul societăţii Hora, socie- 
tatea artistică , Thalia", societatea muzicală „Mu- 
zica”, profesori de la Conservator, cântărețe şi ar- 
tisti din cei mai distingi. 


“Piesele ce s'au jucat 


In cele 12 şezători, sau jucat următoarele piese 
„de teatru: „Haplea servitor", „Cinel-Cinel” de V. 
Alecsandri, „Cenuşarul”, „Familia de cal", „Haplea 
doctor”, „Telefonul public”, ,,Pufusor si Mustăcioara” 
de Victor lon Popa, „Interpretul”, „La Turnu Măgu- 
de V. Alecsandri, „Haplea avocat,” „Arvinte şi Pe- 
pelea” de V. Alecsandri, „O páfanie a lui Haplea şi 
a Frosei". 

Piesele „Haplea servitor", „Familia de cal", „Ha- 
plea avocat”, „Haplea doctor” şi „O páfanie a lui 
Haplea şi a Frosci" sunt, unele localizări, altele, piese 
originale de Moş Nae. 

Toate” piesele enumărate până aci au fost ju- 
cate. unele de artiştii dela „Teatrul Naţional”, „meml- 
brii ai societăţii artistice „Thalia” altele de membri ai 
sccietăţii culturale „,Tinereţea”. 


Să învăţăm româneşte! 


Primim o scrisoare dela un cititor, căruia nu-i dăm) 
numele şi nici n "arătăm. localitatea de unde ne-a scris. 
Scopul nostru şi dorinţa noastră sunt să-l îndrep- 
lám, iar nu să-l supárám sau să-l jignim. 


Scrisoarea — aşa cum a fost scrisă — are con- 
ținutul următor: 

„Stematul Domnule Derector al revistei Diminiata 
Copiilor. | | | 

, Cetind revista ien am ed cá multe 
copii trimit povesti şi poezii revistra, daca se daţi 
voe să scriu şi eu nişte poesti în revistră Dum- 
neavoastră daca se poate am se fiu foarte mulțumit”. 

Precum vedeţi, scrisoarea e plină de greşeli de 
limbă, de ortogra'ie, punctuație, de construcţie a fra- 
zei etc. Se vede bine că este scrisă de un copil, 
care acum învaţă limba română. Cu toate acestea, 
vrea să fie de pe acum scriitor şi încă ce scriitor? Să 
ne trimită poveşti întregi, aşa cum scriu oamenii în 
vârstă, scriitori formaţi şi oameni cari stăpânesc bine 
limba română. 

Este o pretenţie prea mare pentru acest cititor, pe 
care îl sfátuim în interesul său să-şi dea silintele să 
înveţe limba română, așa cum trebue învățată si să 
capete mai multă cultură. 


Cum ar trebui scrisá? 


Cum ar trebui scrisă scrisoarea de mai sus, ca să 
fie bine româneşte? 

Fără să ne despürtim de- conținutul ei, ar putea 
îi îndreptată în modul următor: 

„Stimate domnule director al revistei „Dimineaţa 
Copiilor”. 

„Citind revista d-voastră, am văzut cá mulţi co- 
pii trimit poveşti şi poezii spre publicare. De aceea, 
vă rog să-mi dati şi mie voe să trimit revistei d-v. 
câteva poveşti. Am să fiu foarte mulțumit, dacă îmi 
faceţi cunoscut că primiţi cererea mea". 

lată, aşa se înțelege lesne şi nu sunt greşeli în 
felul celor de cari am pomenit mai sus. 

Incă ceva. De unde stie trimiţătorul scrisoarei cá 
bucátile publicate in revista noastrá sunt trimise de 
copii? Noi îl asigurăm cá se înşeală. Trimit si copii, 
dar câte o glumă, un joc, o ghicitoare. Bucátile lungi, 
însă, sunt scrise de scriitori formaţi. 


Cine a fost Camerling Onnes? 


Camerling Onnes despre care ne întreabă cititorul 
nostru Popescu C. S. dela R.-Sărat este un mare 
fizician olandez născut in anul 1855. S'a ocupat in 
special cu producerea unei temperaturi cât mai reci 
ceeace 1-a folosit ca să obțină materia numită helium. 
In anul 1913 Camerling a obţinut marele premiu 
Nobel pentru fizică. Despre Nobel şi premiul înte- 
temeiat de dânsul am scris în ,,Almanah". 


Tm - 


DIMINEATA 


COPIILOR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAȚIA 
BUCUREŞTI — Str. SĂRINDAR 7, parter. — TELEFON 6/67 


—— —— 


ABONAMENTE : 1 AN 200 LEI 
6 LUNI 100 


UN 
IN 


» 


10 Iunie 1928. — No. 226. 


Uirector: N. BATZARIA 


NUMĂR 5 LEI 
STRĂINĂTATE DUBLU 


Manuscrisele nepublicate nu se înapolază 


REPRODUCEREA BUCATILOR ESTE STRICT INTERZISA 


“INTREBĂRI 


Tată, 

Copiii toţi au câte-o mamă — tată, 

Unde-i mămica mea? că niciodată 

Eu nam văzut-o — şi mi-e dor de ea, 

Tu nu ştii cât mi-e dor de mama mea. 
Tată, 


De nu cunosc pe mama pot visa, 
Că mama mea la piept mă alăpta 
In vis asnoapte, tată, 

Si m'alinta: „Drăguţa mamii faţă”. 


Tăticule, 

Era frumoasă mama? spune-mi drept! 
Şi spume-mi dacă pot so mai aştept, 
Că ea a fost cândva aici cu noi 

Şi poate-i dusă ca să vie înapoi. 


Şi ţie ţi-e dor de mam mea — 
Eu cred că de nu vine, e o rea, 
Ori e hotar de netrecut şi nu putem 
Decât in vis cu noi so mai avem?!. 
G. Talaz 
———— oen 00 ———— 


INGÂMFA TUL 


Pe sub streşini primitoare, 


Aplecate 'mbietor, í 


Rândunele călătoare à c a 
S'au intors la cuibul lor. [ & m 
Si cu dulce ciripire, | e — 
Cu-al aripei fâlfâit |!" rd v 
Ne vestesc a lor sosire, ET a DA 
Ne ureazá, „bun găsit”. p ue i 
Ochişorii de mărgele | e 22 4 
Catá lung, iscoditori ToU 
Cátre cuiburi, cáci in ele yx O 5 
2 


Au să crească puişori. PX A 
Intr'un colţ, umflat în pene ; 
Cântă-un rândumel limbut 
Parcă-ar zice: „Nu ştii, nene, 
„Unde-am fost şi ce-am văzut. 
„V'aţi prăjit la foc pe geruri, 
„Vatra mu v'aţi părăsit, 
„Noi plutind sub calde ceruri 
„Am trăit un traiu tihnit”. 
— Rândunel, ne'mbie dorul 
Să plecăm, dar de-am lipsi, 
Casa voastră, cuibuşorul, 
Oare cine le-ar păzi? 
Ana Codreanu-Niculescu 


Petrică şi Albina 


Micul Petre stěn grădină 
Supărat şi necăjit, 

Ba plângând îşi zice singur : 
„Vai, ce rău mau pedepsit! 
Ci-că wam fost azi cuminte, 
Nam spus lecţia la şcoală 
$i de-aceea, drept mâncare, 
Mi-au dat astă pâine goală. 
Şi-i ca piatra de uscată, 

Nici nu poți so pui în gură, 


Ced mai bună prăjtură“. 


Tot vorbeşte-aşa Petrică, 


Råde vesel de plăcere : 
„Ai venit, albino dragă, 


Pe când mama azi Jătise 


Ochii-şi şterge şi oftează... 
Dintrun stup sburând albina, 
Drept pe pâinea-i se aşează, 
„Ce noroc!“ îşi zice Petre, 


Ca să-mi pui în pâine miere. 
Pune multă şindulceşte-o, 
Fă să fie mai gustoasă, 
De cum este prăjitura 
Ce mănâncă cei din casă“. 

E 
Stă pu[in şi sboară-albina, 
lar Petrică bucuros, 
Tot mâncând, îşi zice singur : 
„Ah, ce prânz delicios |“ Moşuleţ 


— POVESTE ITALIANĂ — 


ntr'o zi, bunul Dumnezeu chemă pe 
cocoşul domestic şi pe cocoşul de 
pădure si le zise: „„Ascultaţi, voi, 
crainicii mei! Dela o vreme  in- 
coace, păsările sau cam  lenevit. 
Nu mai cântă şi nu mai inveselesc 
cu cântecele lor pe oameni şi fi- 
rea. Mergeţi, aşa dar, la ele şi 
daţi-le de veste ca de azi într'o săptămână toate 
păsările să trimită câte una din ale lor în poiana 
sub care curge râul de argint. Acolo vor cânta pe 


rând înaintea îngerilor Mei, cari le vor asculta din 


DIMINEAȚA COPIILOR 


Adaptare de Marin Opreanu 


nouri. Care pasăre va cânta mai frumos, va fi aleasă 
ca regină a păsărilor:” 

Aşa grăi Dumnezeu, iar cei doi cocoşi se grăbiră 
să dea de veste la toate păsările, ca să-şi aleagă 
dintre ele pe cea mai iscusitá la cântat si să o trimită 
după o săptămână la poiana sub care curge „râul 
de argint”. 

Când s'a aflat de vestea aceasta, fu mare neastâm- 
păr şi multă zarvă printre păsări. Până atunci ele 
se cam lásaserá de cântat si mai toată ziulica hoi- 
náreau sau umblau după mâncare. 

Acum, însă, când era vorba să fie aleasă regina 


DIMINEAȚA COPIILOReee999999099999969999090990904909000090909909900909909€9€ PAG. 5 


lor, păsările, cuprinse de infrigurare, căutau să câş- 
tige vremea pierdută. De aceea, câtă era ziua de mare 
şi până noaptea târziu, n'auzeai pe câmp, prin livezi, 
prin păduri, ba chiar prin grădini şi pe acoperişurile 
caselor decât cântec şi ciripit de păsări. 

Cele mai tinere luau lecţii de cântat dela cele mai 
bătrâne, păsările cari îşi cam pierduseră glasul, se 
sileau să şi-l întărească din nou. 

Şi nu se pregăteau si nu munceau din răsputeri 
numai acele păsări vestite pentru frumuseţea cânte- 
cului lor, cum sunt, bunăoară, privighetoarea, ciocâr- 
lia, canarul, mierloiul şi altele ca acestea. Până si 
cucul, al cărui glas numai frumos nu este, şi vrăbiile 
cari tráncánesc şi rândunicile al căror ciripit nu- 
mai cântec nu este, îşi inchipuiau în nesocotinţa lor 
deşartă că ar putea eşi ele cele mai pricepute la 
cântat şi ar putea fi alese ca regine ale păsărilor. 

De aceea, asurzeau într'una pe oameni cu ciripitul 
şi trăncănitul lor. 

Ce-i drept, bufnița şi cioara hotărâseră să nu 
se amestece acolo unde nu le fierbe oala, mărturisind 
singure că nu se pot lua la întrecere cu privighe- 
toarea, cu ciocârlia şi cu alte pasări în felul acestora. 

lată însă că trecu pe acolo jupânul corb, gol la 
minte şi de acea foarte închipuit, şi le zise umilân- 
du-se în pene: „Să ştiţi că noi vom câştiga, pen- 
trucă glasul nostru este gros şi adânc şi tocmai ios 
trebue sá fie un glas de pasáre". 

lar bufnița si cioara se increzurá în aceste spuse, 
care le máguli deşertăciunea, si se puserá si ele pe 
treabă, croncánind fără încetare. 

Intr'un desig de pădure se întruniră micile şi atât 
de drágufele privighetori, ca să aleagă si ele pe a- 
ceea care se va duce să cânte în numele lor la poiana 
sub care curge „râul de argint”. 

Printre privighetori era una care in tinerefele sale 
fusese profesoară de cânt şi făcuse chiar o arie 
a sa aşa de frumoasă, că de când sunt păsări nu 
se mai auzise un cântec mai minunat decât aria aceea. 
Acum însă privighetoarea îmbătrânise, aşa cá nu mai 
cânta şi nu mai dedea lecţii. 

Totuşi, celelalte privighetori se duseră la dânsa, 
ca ea să aleagă pe aceea, care va merge să cânte. 
Şi bătrâna privighetoare grăi zicând: „Se va duce 
aceea, care va cânta mai bine aria mea din tinereţe”. 


Mai întâiu, o cântă ea cu voce mai înceată, dar 
foarte plăcută, după aceea celelalte privighetori o 
cántará la rând. 

Bătrâna profesoară, dupl ce le ascultă pe toate, 
zise: „Va merge Roşcata”. 

Roşcata era o privighetoare mică de tot şi îi spu- 
nea aşa, pentrucă avea penele mai roşcate decât 
surorile ei. 

Celelalte privighetori fură foarte mulţumite de a- 
ceastă alegere, fiindcă intr'adevár Roşcata cântase 
mai bine decât toate, iar privighetorile nu ştiu ce 
înseamnă pizma şi invidia. 

Bătrâna privighetoare îi zise Roşcatei: „Vei veni 


în toate zilele câte o oră, ca să cântăm împreună 
aria cu care sunt încredinţată cá vei fi aleasă de 
îngerii Domnului ca regina păsărilor”. 

Decât Roşcatei îi plăcea să hoinărească. Pe lângă 
aceasta, de felul ei era foarte curioasă, aşa că dorea 
să afle ce fac celelalte păsări, cum se pregătesc si 
cum cântă ele. De aceea, o luă razna, sburând prin 
livezi şi pe câmp. Strâmbă din nas, când auzi cu- 
cul cântând, râse cu poftă auzind croncănitul neplă- 
cut al corbilor şi ciorilor şi îşi astupă urechile, când 
auzi ciripitul şi trăncănitul vrăbiilor şi rândunicilor. 

De asemenea, nu se sperie auzind cum cântă cin- 
tezoiul, grangurul si mierla. 

„Cânt mai bine decât ele", îşi zise Roştata mul- 
[umitá de ea însăşi. 


Intr'o seară, însă, la o oră cam târzie, Roşcata 
auzi venind dintr'un crâng o voce dulce şi foarte plă- 
cută de o pasăre pe care nu putu să o ghicească 
numai decât. Sbură încet, ca să nu fie auzită şi se 
apropie cât mai mult de locul de unde venea cântecul 
dulce şi atâta de plăcut. Atunci văzu cá era o pitu- 
lice, care cânta aşa după cum o învăţa mamă-sa. 

Tânăra pitulice cântă frumos şi nespus de dulce, 
apoi întorcându-se spre maică-sa o întrebă: „Crezi, 
mamo, că voi câştiga şi cá voi fi aleasă ca regină- 
a păsărilor?” 

Bătrâna pitulice, care era bolnavă în pat, oftă 
şi-i răspunse: „M'aş bucura foarte, fiindcă dacă se 
întâmplă şi câştigi, oamenii vor avea mai multă grije 
de tine, îţi vor da de mâncare si din gráunfele 
ce-ţi aruncă, imi vei aduce şi mie. Eu, din pricina 
boalei şi a bátránefelor, nu mai pot să sbor si 
să-mi caut singură mâncarea. 

„Insă, zise. mai departe bătrâna pitulice oftând 
din nou, tare mi e teamă de Roşcata, de privighe- 
toarea ce cântă aşa de minunat vechea arie, care 
mă fermeca şi pe mine in tinerejele mele. Cred cá 


PAG. 6 


Roscata te va întrece şi va fi aleasă ca regină”. 

Roşcata auzi toate acestea si inima îi fu pătrunsă 
de milă. 

In ziua hotărâtă, mii şi mii de păsări se găseau 
în poiana sub care curge „râul de argint” şi umpleau 
văzduhul cu cântecele lor. Şi iată că se deschise cerul, 
iar îngeraşii lui Dumnezeu se coborirá pe nouri albi. 

Intrecerea între păsări începu. Multe şi felurite pă- 
sări cântară pe rând cântecele cu cari credeau că vor 
izbuti şi cá vor fi alese regine. 

Unele cântară minunat de bine, altele treziră ho- 
hote de râs la celelalte păsări şi la îngeraşii din 
nouri. lar cioara, corbul, vrabia şi alte câteva fură a- 
lungate cu strigăte de batjocură. 

Veni acum şi rândul micei pitulice, care lăcrimia, 
sărmana de ea, gândindu-se la maică-sa bolnavă. 
Isi cântă şi ea cântecul sáu — şi-l cântă aşa de dulce, 
aşa de frumos şi mai ales aşa de trist, că celelalte 
păsări incepurá să plângă, ba chiar şi drăguţii în- 
gerasi din nouri nu-şi putură opri lacrimile. 

Ingeraşii ziserá apoi întrun glas: „Dacă mu mai 
e vreo pasăre, care să vrea să cânte şi să se ia 
la întrecere cu pitulicea, pitulicea va fi aleasă ca re- 
gină' a păsărilor”. 

De odată însă răsună din toate părţile voci de 


DIMINEAȚA COPIILOR 


păsări, cari ziceau: „Să cânte şi Roşcata! Să cânte şi 
Roscata!" 

Dar Roşcata, care stătea ascunsă după nişte frun- 
ze de fag, esi din ascunzătoare şi vorbi în felul 
următor: „Nu, nu pot cânta. Azi noapte m'am dus 
în vizită la nişte licurici şi din pricina că am stat 
cu picioarele în iarba udă, am răcit, am prins guturaiu, 
aşa că astăzi sunt răguşită. De aceea, zic şi eu că 
pitulicea a cântat mai frumos decât toate şi că ea să 
fi aleasă regină a păsărilor”. 

lar îngeraşii din nouri aleseră pe pitulicea ca re- 
gină a păsărilor. 

Insă, de sus din cer, Dumnezeu, față de care nu e 
chip să ţii ceva tăinuit, înțelese că Roşcata spusese 
o minciună, dar cu gândul de a face un bine, adică 
de a veni în ajutorul bătrânei pitulice, care zăcea 
bolnavă în cuibul din crâng. Si Dumnezeu, foarte 
mişcat de frumoasa jertfă a Roşcatei, grăi de sus: 

„Să fie aşa cum au hotărât îngerii Mei! Pitulicea 
rămâne în timpul zilei regină a păsărilor, dar pri- 
vighetoarea va fi regina nopfei. 

Cântecul ei va răsuna în orele când va fi linişte 
peste tot şi când celelalte păsări vor îi cuprinse de 
somn. Si acest cântec să rămână pururi frumos, inál- 
țător si neintrecut". '. Marin Opreanu 


Lleida bn bd JERNGEBEBCIRERSEBNBERBHSRENEEBSEERERENEEEREEREREZEEENSEZT:!4!3BSUREEBENEBDRSWREESG'UASNEE! 


PAPAGALUL 


Un marinar bătrân cumpără în India un papagal, 
ale cărui pene verzi erau de toată frumuseţea. Ma- 
rinarul îl cumpárase cu gândul ca la întoarcerea sa în 
Europa să-l dăruiască fetiţei negustorului căruia 
aparținea vaporul pe care servea el. 

Insă, pe drum marinarul căpătă o tuse foarte vio- 
lentă, depe urma căreia suferea aşa de mult, că îu 
scutit de serviciu. Pe când stătea închis în cabină, se 
apucă să înveţe pe papagal să pronunţe câteva cu- 
vinte, vroind ca în chipul acesta să-i facă micei Sil- 
via — aşa o chema pe fetița negustorului — o plă- 
cere mai mare. 

Si aşa, în ziua în care se întorsese în patrie, mari- 
narul se grăbi să-i dea Silviei papagalul, iar acesta 
strigă numaidecât spre marea bucurie a Silviei şi a 
părinţilor ei: „Trăiască Silvia!” 

Insă, abia rostise cuvintele acestea, că papagalul 
începu să tuşească cu atâta sgomot şi să scuipe aşa 
de rău, că toţi cei de față izbucnirá în hohote de 
râs. 

Văzând aceasta, mica Silvia zise supărată: „E un 
prost papagalul acesta, care nu se mărgineşte să re- 
pete cuvintele învăţate dela stăpânul său, ci imită şi 
tusea lui”. 

Cât despre mama Silviei, ea nici nu voia ca Silvia 
să păstreze un papagal așa de rău învăţat. Insă, 
tatăl Silviei grăi zicând: „Cât de prost să fie papa- 
galul, ne dă totuşi o lecţie infeleaptá. Ne învaţă 
anume că nu trebue -să luăm dela alții decât ceeace 
este bun şi cuviincios, iar nu ceeace este rău. Cu alte 
cuvinte, să ne silim să semănăm oamenilor în calită- 
file lor bune, iar nu în defectele lor". 

. dupá Schmid 


ST 


DIMINEATA COPIILOR 


ALBINELE SI FLORILE 


Era o zi de vară. Grădinile păreau fardate cu 
feerice culori. Parfumul florilor devenea din ce în ce 
mai imbátátor. 

Adina nu mai intra in casă decât noaptea. Era 
atât. de frumos în grădina infloritá, încât nu mai 
voia. niciodată să se despartă de ea. Toată «ziua 
îngrijea florile, le uda şi le curăța de burueni. Cu 
cât era grădina mai curată, ou atât erau florile mai 
mândre şi mai surâzătoare. Adina le iubea mult şi 
mu lăsa pe nimeni să se atingă de ele. lată însă 
că o albină veni, gălăgios, asupra grădinii ince- 
pând să sugă lacom sucul florilor fragede şi ne- 
vinovate. 

Urechile Adinei erau intristate de geamătul flori- 
lor si de ruga lor tainicá: 

Adino, stăpână prea bună şi mică, 

Nwncerci să ne aperi? Nu vezi că ni-e frică? 

Albina soseşten grădină, agale, 

Și fură polenul ascuns sub petale. | 

Adina nu putu să stea nepásátoare la plângerea 
florilor şi întrebă pe albină cum de poate chinui 
nişte fiinţe atât de nevinovate care nu fac rău nimănui. 

Albina, drept răspuns, se repezi pe vâriul nasului 
fetiţii, înţepând-o, si îşi văzu înainte de lucru. Adina 
rămase cu nasul umflat ca o pătlăgică, plângând de 
durere şi de ciudă. 

Intr'altă zi, Adina era în bucătărie. Privea cum 
bucătăreasa lua pătlăgele roşii, aruncándu-le intr'o 
cratiţă cu apă clocotită. Din nebágare de seamă, 
bucătăreasa luă din coşul cu zarzavat o floare în 
miezzul căreia se rătăcise aveiaşi albină. 

Fetiţa o văzu pe albină ieşind la suprafață si 
cum clocotele apei o plimbau în rotocoale iuți ca miş- 
cárile. sborului ei repede prin văzduh... 


Un răspuns înţelept 


Un leu trecea prin pădure în tovărăşia unui imă- 
gar. Era măgarul pe care regele animalelor îl luase 
ca trámbifas, vrând să sperie cu glasul lui pe cele- 
lalte fiare din pădure. 

O cioară însă, obraznică aşa cum sunt toate cio- 
rile, îi strigă de sus dintr'un copac: „Frumos tova- 
rás de drum ţi-ai găsit, leule? Mă mir cum nu ţi-e 
ruşine să mergi cu un măgar. 

— Nu mi e ruşine să merg alături de unul, de 
ale cărui. servicii am nevoe”, îi răspunse foarte în- 
felepteste leul. 

Asa. fac oamenii cu adevărat mari când au nevoe 
de oameni mai mici decât dânşii. 


——— Doc LI 


St. Pr. 


Adina luă iute o lingură ca s'o scape. Dar era 
prea târziu. e 


PD ie 


de-o- parte îi se strângea inima 


- 


-—— 

Acum, fetiţei, pe 
de milá, iar pe de altá parte par'cá auzea corul florilor 
din grădină: 

Adino, stăpână prea bună şi. mică, 

Nwncerci să ne aperi? Nu vezi cá ni-e frică? 

Albina soseşten grădină, agale, 

Şi fură polenul ascuns sub petale. 


Alexandru Bilciurescu 


MÁGARUL INGÁMFAT 


Un mágar oarecare fusese luat odatá in slujbá de 
către un leu, care făcuse dintrinsul pe trámbifagul 
sáu. 

Si pe când măgarul acesta mergea pe drum: după 
stăpânul său, iată că fu întâlnit de un alt măgar, 
care îi strigă: „Bună ziua, frăţiorule! 

— Neruşinatule, îi răspunse răstit măgarul trâm- 


bias, adăogând: Cum de cutezi să zici cá îţi sunt . 


frate? 

— Şi de ce să nu indráznesc? ii întoarse celălalt 
măgar vorba. Eşti oare mai abitir decât mine si 
mai mult decât un măgar, fiindcă mergi în urma 
leului ?" 

St. Pr. 
————v(oc— 0 ———-— 


Ln NN 


Vezi explicaţia ilustraţiilor din pag. 8-9, la pag. 16 


DIMINEAȚA COPIILORe9€999090909999999009900900900999900009909909990009 PAG. 9 


PAG. 10 €e6999999999- 4000000000000 9 «9999909990406 DIMINEATA COPIILOR 


Miticá face ocolul pámántului 


PARTEA II-a 
9) Vechiul si noul Constantinopol 


Mitică se invártea mereu în cartierul numit Fa- 
marul. Vroia să iasă dintr'iînsul şi nu mimerea. In 
sfârşit, mergând el aşa la întâmplare, ajunse în faţa 
unei porţi de biserici, care, aşezată pe un loc mai 
înalt părea că stăpâneşte întregul cartier. 

„E Patriarhia ortodoxă, îl lămuri un trecător. Aci 
e biserica şi tot aci e şi reşedinţa Patriarhului”, 


rică si continuându-şi drumul la întâmplare, se po- 
meni într'o piaţă foarte vastă. 

In mijlocul pieţii era un obelisc, adus, pe semne, 
din Egipt, era o frumoasă fântănă, construită cu 
mare lux în stil arab şi alte lucruri preţioase. 

Mitică scoase din buzunar harta oraşului, o con- 
sultă şi văzu că piaţa cea întinsă in care se găsea, 


O vedere a podului de peste Cornul de aur 


Mitică se avântă în curte şi văzând că biserica e 
deschisă, intră intr'insa. Ştia din cele citite de mai 
înainte -că Patriarhia dela Constantinopol era in vre- 
murile trecute a tot puternică în lumea ortodoxă şi 
că Patriarhul era socotit şi ascultat ca şeful şi” în- 
drumătorul tuturor popoarelor de religia creştină or- 
todoxá. Mai ştia cá din Tara Românească se tri- 
meteau Bisericii patriarhale dela Fanar ajutoare mari 
în bani şi în obiecte diferite. 

. Acum însă Patriarhia nu (mai avea puterea şi stră- 
lucirea de odinioară. | 

Gândindu-se la toate acestea, Mitică esi din bise- 


eră vechiul Hicodrom roman, căruia Turcii îi zic as- 
tăți At Meidan. Sub privirile puternicilor împărații 
romani de odinioară si in aplauzele unui public nu- 
meros, in Hipodroimul acela se dedeau pe vremuri 
tot felul de lupte între gladiatori, se făceau- alergări 
de cai si nu rareori se incingeau lupte si incáerári. 

lar intrun colţ al Hipodromului o candelă arde zi 
şi noapte deasupra unui mormânt modest si puţin 
cercetat. Mormântul acela închide într'însul rămăşi= 
tele pământeşti. ale unui împărat creştin la Con- 
stantinopol, ale nenorocitului, dar viteazului Constan- 
tin al 13-lea Paleologul, care muri apărându-şi cu 


DIMINEAȚA COPIILO Reeeeeteteee400004000440409090909009090900090000000. DÀG. ii 


sabia in mână Capitala de asaltul ce i-au dat Turcii, 
conduşi de marele şi vestitul lor Sultan Mahomet al 
2-lea, supranumit Cuceritorul. 

Acestea s'au întâmplat într'o zi de Mai din anul 
1453. De atunci a încetat stăpânirea creştină la Con- 
stantinopol, iar semiluna a luat locul crucii. Tot a- 
tunci a fost prefăcută în moschee, adică în biserică 
turcească minunată biserică cu hramul Sfânta Sofia 
clădită de marele împărat Justinian I-iu. 

Mitică stătea acum înaintea acestei biserici, adimi- 
rându-i arhitectura şi gândindu-se cu tristeţe la pu- 
terea şi strălucirea de odinioară a strămoşilor no- 
ştri. Romanii, cari erau domini şi Er pe locu- 
rile acelea. 

La fiecare pas întâlnea urme preţioase din trecut, 
care stăteau ca martore ale vreimilor ce au pierit 
pentru totdeauna. 

La bogatul muzău imperial, pentru a cărei vizi- 
tare obținuse voia dela autorităţile turceşti, Mitică se 
opri multă vremi înaintea mormântului lui Alexandru 
cel Mare, vestitul rege al Macedoniei, acel rege care 
cu armată puţină la număr, dar viteazá şi miai- ales 
bine organizată, nimicise oştile de sute de mii ale 
Persanilor, cucerise întinsa împărăție persană şi pă- 
trunsese până în îndepărtata Indie. 

Mormântul acestui rege stă acum în bună păs- 
trare la muzăul dela Constantinopol. 

„Oraşul acesta, îşi zise Mitică eşind dela muzău, 
este ca o carte deschisă în care citeşti istoria ome- 
nirii de mii de ani şi până în zilele noastre”. 

Mitică luase acum drumul îndărăt, vrând să treacă 
din nou peste podul cel mare dela Galata. Tot mer- 
gând aşa, ajunse la o clădire despre care se aştepta 
să lie mai imipunătoare de cum era în adevăr. 

Clădirea aceasta era Sublima Poartă, în care sute de 
ani Turcii au avut Marele Vizirat (adică Preşidenţia 
Consiliului de Miniştri), Ministerul de Interne şi Mi- 
misterul de Externe. 

In vremile când Turcia era o împărăție de a cărei 
putere tremura toată Europa, la Sublima Poartă ve- 
veau smeriţi si tremurători Regi si Doimmi din alte 
state, veneau ministri străini, căutând să câştige cu 
daruri bogate şi cu cuvinte de cupere prietenia si 
bunăvoință a guvernului turcesc. 

Şi tot Sublima Poartă era aceea care numea sau 
mazilea (scotea din slujbă) pe Domnii Ţărilor Româ- 
neşti. Când la Sublima Poartă se încrunta Marele 
Vizir, tremurau cuprinși de spaimă Impărați, Regi, 
Domni şi popoare întregi. 

Timpurile acelea s'au dus de mult şi fără putinţa de 
a se mai întoarce. Astăzi Turcia este un stat mic 
şi nu tocmai puternic, iar de când Turcii şi-au mutat 
capitala Republicii lor — fiindcă astăzi Turcia este 
o Republică — dela Constantinopol la Angora din 
Asia Mică, la Sublima Poartă nu stă doar decât un 
simplu prefect de judeţ. 

Coborând mereu drumul, care dela Sublima Poartă 


duce la podul dela Galata, lui Mitică îi veni gândul 
să meargă şi să viziteze şi coasta asiatică a Constan- 
tinopolului. 

La debarcaderul dela pod şi nu departe de un 
transatlantic uriaş, stătea un vaporaş alb si sprinten, 
gata de plecare la Cadichioi, localitate situată pe ţăr- 
mul asiatic. Mitică se urcă pe vaporaşul acesta, care 
după puţin se desfácu de cheiu şi porni legănat şi 
rástájat de apele Bosforului. 

Vaporaşul gemea de mulţimea de pasageri. Cre- 
deai, văzând cât de diferiţi erau «unii de alţii, cá 
era o expoziție de costume, de tipuri şi un concurs 
de limbi. Aici un grup vorbea: turceşte, la câţiva 
paşi mei încolo se auzea limba greacă, apoi vedeai 
Armeni vorbind în graiul lor, auzeai imíai încolo limba 
franceză, ceeace te făcea să crezi că ai fi intr'un 
oras francez. Trăgând puţin cu urechea, auzeai alte 
grupuri vorbind unele englezeste, altele italieneste, 
altele româneşte, ba si limba spaniolă se auzea 
foarte des. s 

„De unde s'o fi strâns oameni de atâtea limbi 
şi naţionalităţi?” îşi zise Mitică în gând. 

In mei puţin de o jumătate de oră vaporaşul 
depuse tcatá acea lume pestriță la debarcaderul dela 
Cadichioi, localitate care in vechime purta numele de 
Calchedon. 

(Va urma) Vasile Stánoiu 


In n-rul viitor: „Ultima zi a lui Mitică la Constan- 
tinopol”. 


—— So kI—9———— TE 


CURAJ DE PRISOS 


Un cáfelus, care cálátorise în ţări îndepărtate, la 
întoarcere povestea prietenilor săi rămaşi acasă. 

„Dacă e vorba de căini, nu sunt alţii vrednici de 
acest nume, decât dulăii din India. Uite, jur pe ca- 
pul bunicei mele, cá am văzut cu ochii mei cuim dulăii 
aceştia nu se sperie nici Aa i e ua e cu 
— i 

Ian ascultă, ii tăie vorba un 'câine de vină 
toare, de luptat, s'or fi luptând ei cu leii, însă spu- 
ne-mi: ai văzut vr'un leu, răpus şi biruit de câinii 
tăi din India ? 

— Nu, aşa ceva mam văzut, răspunse cáfelugul 
adăugând : Oricum, se cere mult curaj ca să te iai 
la luptă cu un leu. 

— E un curaj de prisos, îi se împotrivi câinele de 
vânătoare, dacă nu-l pot rápune pe leu. Si mai do- 
vedeşte că dulăii aceia din India sunt mai proşti de 
cât noi, iar nici de cum mai buni şi mai harnici.” 

Câinele de vânătoare avea dreptate. 

Curajul întrebuințat ne la locul său arată puţină 
inteligență şi pricepere. 

St. P. 
—— — eoe; kz5e$— —— 


ntr'un colj al cimitirului din Háplesti sunt, a- 

láturi unul de altul, patru morminte vechi si 

lásate in párásire. Pe fiecare din aceste mor- 

minte au fost odată cruci de lemn cu inscripții 

pe ele, arătând cine era cel care dormea sub 
dânsele somnul de veci. Dar vremea le-a stricat, le-a 
doborât, iar nimeni nues'a mai îngrijit să le facă 
din nou şi să le pună la loc. 

Din patru cruci, câte au fost, ma rămas în pi- 
cioare decât una singură, pe care se mai pot citi ur- 
mătoarele cuvinte: „Viteazului nostru haiduc Hăp...” 
Lemnul crucii fiind rupt, nu se poate citi numele 
întreg al viteazului, despre care este vorba. 

Insă, locuitorii din Hăpleşti şi mai cu seamă Ha- 
plea spun că numele haiducului este Hăplinoiu, din 
acelaş neam cu prietenul nostru. 

Şi tot Haplea este acela care mi-a spus povestea 
întreagă a celor patru viteji, cari zac în mormintele 
din colţul cimitirului dela Hăpleşti. 

lată cum sună povestea aceasta: 

Mai de mult, pe vremea când codrii erau plini 
de haiduci, sau hotărât şi patru flăcăi mai voinici 
din Hăpleşti să se apuce de haiducie. 

„Vom omori pe cei ce apasă şi nedreptáfesc po- 
porul, şi-au zis ei, vom lua averile bogaţilor si le 
şi le vom împărţi săracilor”. lar în gând igi ziseră: 
„După ce ne vom face fiecăruia o parte bună”. 


Se înarmară cum putură şi se duseră în pădurea 
din apropiere. Ispráviserá însă în curând merindele 
ce-şi luaseră de acasă. Strânşi de foame, sau pus 
pe cules şi mâncat mure, decât cu murele nu se pu- 
teau sátura. 

„Hai să mergem la moara din valea dela coli 
acolo vom cere morarului de mâncare”. 

Dar câinele dela moară, cum îi văzu, se şi re- 
pezi la dânşii. „Aoleu, ziserá voinicii, tremurând de 
frică, ne sfágie câinele. 

Ei, morare, morare, strigará ei, cheamă-ți câinele, 
cá vin patru haiduci la moară. 

— Straşnici haiduci trebue să fie, îşi zise mo- 
rarul, că li e frică de un câine!” 

Totuşi, chemă câinele, iar cei patru haiduci intrară 
acum in moară. 

„Ce-i cu voi şi ce vreţi dela mine?" îi întrebă 
morarul. 

„Suntem patru haiduci dela Hăpleşti şi cerem să 
ne dai de mâncare, că nu mai putem de foame. 

— Bine, staţi puţin să vá gătesc ceva bun", le 
zise el. 

Insă, in loc de a găti mâncare, morarul se duse 
glonţ şi dădu de veste poterei, adică jandarmilor 
din vremea aceea. Potera o şi porni spre moară. 

Când o zăriră vitejii mostri, aruncará armele si 
care de care căută să se ascundă cât mai bine. 


DIMINEAȚA COPIILOR »*99999999999999999999909999999999909909090999999 PAG. 13 


Unul dintr'inşi însă — precât se pare, Hăplinoiu 
— ma avut vreme, aşa că jandarmii puseră mâna 
pe el şi-i tăiară pe loc capul. Dar sângele care cur- 
gea era cam închis la coloare. 

„Ce sânge negru, zise un jandarm, par'că ar fi 
sânge de Tigan. 

— E megru din pricina că a mâncat mure, grăi 
unul din haiducii ascunsi. 

— Bine că ne-ai spus unde eşti, îi ziseră jandarmii 
şi-l tăiară şi pe el. 

— Dacă tăcea, nu páfea nimic, strigă al treilea 
haiduc”. 


Atâta așteptau şi jandarmii. Il prinserá si pe el 
şi-i retezară capul. 

„Eu tac din gură şi nu spun un cuvânt”, grăi 
al patrulea şi cel din urmă haiduc din Hăpleşti. Şi vi- 
teazul acesta avu aceiaşi soartă ca şi ceilalți trei 
tovarăşi. 

In ziua următoare Hăpleştenii ridicară dela moară 
trupurile celor patru viteji şi le inmormántará cu 
mare cinste în cimitirul dela Hăpleşti. 

„Dar oamenii sunt nerecunoscátori, îşi încheie Ha- 
plea povestea, şi cu trecerea de vreme au uitat de 
vitejii noştri haiduci şi de isprăvile lor. 

MOŞ NAE 


LL need elle bee le ee ele nl la e le bl cl lb leii LL] 
' 


e S LÀ 
Copilul si iepurele 

A fost odată ca niciodată, pe când iepurii umblau 
fără frică de gloanțe, de copoi sau de vânători 

Intro ţară departe, un copilaş de vreo şase ani, 
vagabond, rătăcea intr'o vară pe câmpurile pline de 
holde, privind cum soarele umplea pământul de má- 
nunchiuri de raze de aur... 

Aşa cum sta el şi se gândea la necazurile lui, 
la marginea unei holde, auzi um glas care-l striga: 

— „Vină 'ncoace, puiule!... 

Copilul rămase uimit: întrun pâlc de spice de 
grâu înalte, văzu un iepure alb ca zăpada care sta 
în două picioare şi-l privea cu prietenie, făcându-i 
semn să se apropie... 

Se apropie. lepurele, după legea lui, îi ură bun 
sosit apropiindu-şi botişorul de fruntea copilului de 
trei ori... 

— „Odihneşte-te în cuibul meu că poate esti tru- 
dit de drum şi povesteşte-mi viaţa ta... 

Copilul se agezá în covorul de iarbă mătăsoasă, la 
umbra răcoritoare a holdei... 

»li-e foame? UND. d 

— „Nam mâncat de trei zile”, răspunse copilul. 

lepurele aduse repede, pe o frunză spice de grâu 
coapte şi fragi proaspeţi, inrourafi, şi-i dete priete- 
nului său necăjit să mănânce. 

După ce mâncă, după ce sorbi, câteva picături de 
rouă de pe frunzele aduse de iepuraş, copilul, mul- 
țumit cá a găsit un sprijin pe lume, povesti viaja 
sa sbuciumată. 

Cum sa trezit singur pe lume, cum a hoinărit, 
cum a suferit de foame, de frig, cumi şi-a petrecut zi- 
lele ca un căţel alungat de hoţi, bătut de toți... 

lepurele se înduioşe, se apropie şi-l sărută ca 
pe un frate spunându-i: 

— „Rămâi la mine... Nici eu nu am pe nimeni... 

Vom mânca fragi, spice de grâu şi ne vom păzi 
de duşmani. 

Trăiau fericiţi în cuibul lor: copilul spunea poveşti 
iepurelui, iepurele spunea basme iepureşti copilului 
şi astiel vremea trecea uşor... 


“Aur 


EN 
» 


fito» N d 


o. Eur 
y) P M ji LT Ji... 
» pt 


nnl 


nl e 2 


^A c 


moo n 


Cátre toamná cámpurile erau páráginite: holdele 
fuseserá secerate demult... Nu mai cântau dimineaţa 
ciocârliile, nu se mai auzea pitpalacul şi copilul privea 
cu ochii plini de tristețe cum trâmbele de neguri im- 
pânzeau câmpia... 

Intr'o dimineață rece de toamnă, iepuraşul alb ca 
zăpada se întoarse la cuib ou botişorul însângerat: 
câteva gloanţe trase de vânători îl nimeriserá... Co- 
pilul îl văzu cum se ghemueste, cum tremură şi cum se 
svârcoleşte in ghiarele morţii... Il mângâe, îi sărută 
rănile... dar în zadar... 

Prietenul său drag, iepuraşul alb ca zăpada, blând 
ca un înger, adormi pentru totdeauna în cuibul său 
cald, prietenos, sub privirile înlăcrimate ale orfanului 
care rămase iar singur, iar pribeag pe drumurile 
fără soare ale toamnei... 


Const. Goran 
———— D= 


PAG. 14 


după H. Stókl 


Acum vre-o cincizeci de ani, un regiment englez 
în India primise în dar un elefant tânăr. Era un 
elefant inteligent şi devotat, aşa că în curând se 
simţi foarte bine printre soldaţi, procurându-le tot 
felul de distracttii. Când, bunăoară, soldaţii plecau la 
exercițiu, elefantul mergea foarte serios alături de 
dânşii potrivindu-şi pasul cu al lor. Când se dedea 
comanda: „Stâng! drept! sau: înainte! stai! indepli- 
nea şi el comanda cu toată vrednicia, fără să gre- 
şească o singură dată. | 

Elefantul acesta loouia întrun grajd foarte curat 
şi avea un păzitor care-i dădea de mâncare. La păzi- 
tor ţinea mai mult decât la orisicime si nu-i eşea 
din cuvânt. Dacă, de pildă, păzitorul voia să-l înca- 
lece, elefantul, fără să aştepte să i se spuie sau să 
i se facă vreun semn, îl apuca încetişor cu trompa, 
îl ridica în sus şi-l punea în spinare şi apoi pornea 
încotro voia păzitorul să meargă. Deseori făcea la 
fel şi cu soldajiţii, ba le purta bucuros şi bagajul lor. 

Aşa a trăit mai mulţi ani culmintele elefant în 
buna tovărăşie a soldaţilor, când regimentul primi 
ordinul să se îmbarce numai decât pentru China unde 
izbucnise o revoluţie. Soldaţii l-ar fi luat cu drag şi 
pe dânsul, decât nu era tocmai lesne să transporţi 
un elefant care cântărea patru până la 5000 de chi- 
lograme. Deaceea, soldaţii se văzură nevoiţi să-l lase 
in India. Insă, bineînţeles, elefantul care fusese botezat 


cu numele de Tommy, avea voie să fie de faţă la 
îmbarcarea lor. 

Bietul Tommy stătea amărât şi mâhnit la ţărmul 
mării privind cu jale cum soldaţii intrau în vapor 
unul după altul. Mai înainte de a se imbarca, fiecare 
soldat socotea drept o datorie de a-şi lua rămas 
bun dela Tommy, mângâindu-i trompa şi spunându-i 
câteva cuvinte de prietenie. 

Insă când cei mai mulţi soldaţi intrară în vapor 
şi când Tommy înţelese că nu e vorba să-l ia şi pe 
dânsul, începu să se neliniştească şi să dea semne 
de neastámpár. lar când se văzu singur la țărm şi 
vaporul porni încet să iasă din port, Tommy dete un 
strigăt de durere asemănător unei trompete gigan- 
lice si vroi să se arunce in mare, ca să meargă 
după vapor. 

E drept că a fost oprit dela încercarea aceasta, însă 
din ziua aceea a pierit cu desăvârşire cuminfenia, 
blândeţea, şi buna sa dispoziţie. Soldaţii noului re- 
giment care venise îşi dădeau toate silintele să şi-l 
imprieteneascá, însă Tommy respinse toate încercările 
lor. Isi schimbă cu desăvârşire purtarea față de pă- 
zitorul său, căruia până atunci i se arătase aşa de 
devotat, şi cu toate rugăminţile şi amenințările pă- 
zitorului, ma fost chip să-l facă să iasă măcar odată 
din grajd. 

Acum nimeni nu se mai putea apropia de Tommy, 
fără să-şi puie viaja în primejdie. Pe de altă parte 
însă pe nimeni nu-l lăsa inima să-l omoare. De 


DIMINEATA COPIILOR 


DIMINEAȚA COPIILORY»9969999999999990909990099909099009090090090900090000 PAG. 15 


aceea Tommy fu párásit in voie si lásat sá trá- 
iascá in singurátate. 

După doi ani de zile, vechiul regiment se in- 
toarse din nou la garnizoana sa din India. Cea din- 
tài întrebare a soldaţilor a fost: „Ce mai face Tommy 
al nostru? Si mai mulţi soldati au alergat la grajd, 
ca să-i dea bună-ziua. Pázitorul însă îi opri spu- 
nându-le: „Nu-i nimic de făcut cu Tommy. Nu vă a- 
propiaţi de el, căci s'a sălbătăcit rău de tot si ori 
vă loveşte cu trompa, ori vá striveşte ou picioarele”. 

Insă un ofiţer tânăr, care mai înainte de a pleca în 
India fusese foarte bun prieten cu Tommy îşi luă 
inima în dinţi şi se duse să-l vadă. Intră în grajd, îl 
mângăiă pe trompă şi apoi îl întrebă: „Ei, prietene 
Tommy, cum îţi mai merge? Nu mă mai cunoşti?” 

La auzul acestui glas cunoscut, Tommy întinse u- 
rechile şi o rază de bucurie lumină ochii săi cei mici. 
După aceia ridică in sus capul şi dădu un strigăt ve- 
sel așa de răsunător, că se auzi până în cele mai 
depărtate colţuri ale orașului. Când şi ceilalţi soldaţi 
veniră la dânsul, Tommy nu mji putea de bucurie şi 
lovea cu lunga sa trompă când pe unul când pe altul, 
dar încet în semn de prietenie. Işi schimbă chiar 
numai decât purtarea cu păzitorul. 

Ziua următoare esi din nou. cu regimentul la exer- 
citiu pásind ca si mai înainte drept şi ţeapăân alături 
de soldați şi îndeplinind fără gres comanda: stâng! 
drept! inainte! stai!. 

Nu pot şti cât a stat Tommy cu vechii săi prieteni 
şi ce s'a mai întâmplat cu dânsul. Poate cá miai trá- 
este încă, deoarece un elefant deseori tráeste şapte- 
zeci de ani, iar uneori trece şi de vârsta de o sută 
de ani. 

In româneşte de Anicufa Cárbuneanu 
—— — —vcoc—: dk ——509— ——— 


Vulturul prins ín cursá 


Pe cánd zbura sus in vázduh, un vultur zári cá 
pe un copac stă o porumbiţă. Fără să stea mult 
pe gânduri, se repezi să o prindă, zicându-şi că 
ar Îi o gustare destul de plăcută. 

Insă porumbifa simţindu-l cum se apropie, sbură 
din copacul acela şi pieri fără urmă. 

Dar vulturul, venind la copac, se văzu prins într'o 
cursă pusă acolo de un ţăran. 

Indată ce ţăranul văzu că vulturul e prins, esi 
din ascunzătoare, puse mâna pe el şi scoase dela 
brâu un cuţit, ca să-l înjunghie. 

„Fii bur si cru[á-mi viaţa, i se rugă vulturul a- 
dăugând: Ce rău ţi-am făcut eu ţie? 

— Dar ce rău îţi făcuse porumbiţa, pe care voiai 
să o mănânci?” îi răspunse ţăranul. Mai multe nu-i 
vorbi, că îi şi reteză capul. 

Cine vrea să aibă parte de milă şi îndurare, tre- 
bue mai întâiu să fie el însuşi milos şi îndurător. 


St. Pr. 
DOC 00 ———— 


Í much alese din marii sorturi seu | 


Bucáti alese din marii scriitori streini 


AAAA AAA AAAA AAAA AAAA AAAA AAAA AAAA AAAA AAA AAAA AAA AA AAA AAA AA 


Purtare de vitează 
După Jules Claretie 


In timpul rázboiului din 1870 dintre Franța si Ger- 
mania, o fată de ţăran fusese lăsată să păzească 
conacul unei moşii din împrejurimile oraşului Metz 
din Alsacia. 

Intr'o zi la moşie năvăleşte un detaşament de 
soldaţi duşmani: „„Ascultă, fetiţo, îi zise ofiţerul vei 
răspunde la întrebările mele. Acum două ore a trecut 
pe aicea un regiment francez: Incotro a apucat?” 

Tânăra ţărancă îngălbeni la faţă; după aceia stând 


un răstimp pe gânduri răspunse: „Sunt Franceză, d-le, 


şi nu din gura mea vor egi cuvinte care să-i piardă 
pe Francezi”. 

— Ştim noi cum să-ţi zmiulgem' secretul, răspunse 
ofiţerul scos din fire. Apoi întorcându-se spre sol- 
daţi, porunci: „Soldați scoateţi-o in curte si lipiti-o 
de zid”. Pa | Ir i 

Porunca este îndeplinită si şase soldați se pun in 
linie gata să tragă la primul semnal al sefului lor: 
„Acum, grăi rástit ofiţerul către ţărancă, ştiu cá vei 
vorbi”. Fata tăcea. 

„Iti poruncesc pentru a doua oară, vorbeşte! „Fata 
tăcea. : | sc Pe e ai i 

»lti poruncesc pentru a treia oară, vorbeşte!” Fata 
tăcea, | | | i | 
„Soldaţi, foc!” şi viteaza fată de ţăran căzu strá- 
punsá de gloanţe. 


:RL—9———— 


Mămico 


Nu-mi place shimmy 

Nici fox-trotul nu-mi place 

Imi place ciocolata 

Deci vreau „SUCHARD” şi pace. 


Anuntám pe cltitorii cari doresc să se aboneze 
la „DIMINEAȚA COPIILOR: că vor primi la fiecare 
abonament câte un supiiment gratuit de 5 volume 
cu povestiri alese din „Biblioteca Tineretul“, 

Preţul abonamentului a rămas acelaș, adică 200 
lei pentru un abonament pe timp de un an, sau 100 
lei pentru un abonament pe timp de şase luni. 

Cititorii din provincie pot trimite banii prin man- 
dat poştal po adresa revistei, iar cititorii din Capi- 
talá pot achita chiar ei însăși la administrația re- 
vistei „Dimineaţa Copiilor“ str. Sărindar 7—11. 

Suplimentele gratuite se eliberează imediat iar în 
provincie se expediazá prin pachet posta!. 


Cereti pretutindeni 
„PLICI SI PLUM“ 


VORBĂ CU CITITORII 


Das. geti i — Pastelul este un gen foarte greu 
de reuşit. In poezia trimisă de d-ta, între altele ai şi rime 
cari nu merg. De ex. „lin* nu poate rima eu „trandafir“. 

I. Gr.-Loco. - In ceie trei poezii trimise de d-ta se vede 
dacă nu o imitație, în tot cazul o puternică influență a lui 
Coşbuc Insă regretám că versurile d-tale sunt slăbuţe si 
descriu lucruri despre care avem poezii mult mai frumoase. 

Pop. C. S.-R. Sărat. — „Dor de crâng“. Cum spui că ti 
s'a urât de viață, atunci când adevărata viaţă n'a început 
încă pentru d-ta. De altfel, necazurile şi neplăcerile noastre 
personale nu prea interesează pe ceilaiţi, aşa cá e mai bine 
să le păstrăm pentru noi înşine. La întrebările d-tale ti se 
va răspunde Ja rubrica respectivă. 

C. Pan.-Loco.—.Luntraşul şi filozo!ul^ nu poate fi o Iu- 
crare originală a d-tale, deoarece am citit-o de mult publi- 
Cotă şi, dacă au ne înşelăm, a apărut şi în „Dimineața Co- 
piiler“. 

Mih. Mal.-Comrat.—Ne scrii că „ai găsit de cuviință“ — 
ceeace nu e tocmai modest să ne trimeti povestea lui Făt- 
Frumos versiticată de d-ta. Intâiu, povestea e cam altfel, a- 
dică mai lungă şi mai frumoasă. Al doia Versu'iie d-tale 
cam schioapătă, iar rima, mereu acei şi. e monotonă. Eşti 
prea mic, peutru ca să poti reuşi de acum în asemenea în- 
cercări. 

P. Roh.-Bacáu. — „Pisica“. Am publicat mai de mult o 
anecdotă exact cu acelaş subiect, aşa că ne pare rău că n'o 
putem publica pe cea trimisă de o-ta. 

Tut. T „Constanţa. — „In luncă“. Dragul meu, poezii in 
cai e vorba de „scupiri de lună ce se adună visátoare in 
luncă“ sau de comoare* (şi se zice comori) ce sunt „în 
noian de valuri“, vor fi cu greu în elese şi gustate chiar de 
oameni mari, necum de copii. Astfel de incercări poetice nu 
intră de loc în genul literaturei pentru copii. 

Al. Rot.-Loco. — Păstrăm, pentru a t tras la sorti, nu- 
mee pisicei, uar regretăm cá nu-ţi putem publica versurile. 
Nu sunt scrise după regulile obişnuite si după tehnica ver- 
sificarei. Lasă pentru mai târziu implinmea dorinţei de a 
scrie versuri. 

Duv. de la Ger.-Loco. — Te stătuim să păstrezi numai 
pentru d-ta si in cae u! d-tale „impresiile de voiaj“, căci pe 
cititori ii interesează prea puţin să şiie unde am fost fiecare 
din 1 oi, cát am stat într'un oraş, cât într'altul, dacă am că- 
látorit cu trenul sau cu vaporul, ce am mâncat, ce am băut 
şi alte amănunte de acestea. In genere, nimeni nu e dori- 
tor să asculte ceeace priveşte numai propria noastră per- 
svană. 

Gr. Co.-Craiova. — „Oda“ d-tale e slăbuţă, mai ales că 
e închinată unui poet de taha genialului Eminescu. Versuri 
cum sunt: „Ci stai în mormânt şi zaci, că n'ai altceva să 
jaci^ sau „Fie'are Român e convins de vorbele ce le spu- 
neai în poeziie ce le tăceai“ nu merg de loc. A face ver- 
suri nu înseamnă a găsi cuvinte cari să rimeze. 

Nis CI.-Rez na. — D-ta te-ai ins lat, când ai crezut cá 
ai făcut o poezie. Rândurile sciise de d-ta nu sunt de loc 
versuii, neavând nic! rimă nici accent ritmic, nici număr 
potrivit de silabe. Apoi nici sub'ecu | nu este pentru o poe- 
zie, càci unde am ajunge, dacă am scrie f ecare uin noi in 
versuri unde am fost m cursul zilei, cu cne ne am intá!nit, 
ce am mâncat, la ce oră ne-am dus să ne culcám, etc. 

Incă ceva. N'ai dreptate să te vaeti de lericirea când erai 
mi ă, fiindcă nici acum nu esti mare. Asa dar, creşte, fii ve- 
selă şi sănătoasă. 

I. iar „Bacau. — „In Mai“. Până ii vine voeziei d-tale 
rândul să apară, va li trecut şi luna Iunie. De aceea, ne 
pa'e rău că nuo putem publica, deşi este destul de drăguță. 
Glumele sunt mai de grabă glume de copii ráutácios. Prin 
urmare, e mai bine să nu le E 

——— — "= I L9———— 


DIMINEATA COPIILOR 
Explicatiile dela pag. pe 


Mn j=- iza 
No. 1. — Fotografia de mai sus reprezintă popasul 
unei caravane în întinsul pustiu al Saharei. Străba- 
terea acestui pustiu, care este un nesfârşit ocean de 
nisip, nu este nici uşoară nici lipsită de primejdii. 

Cât e ziua de mare, soarele arde şi încinge nisipul. 
E aprins văzduhul şi tot atât de aprins e pământul pe 
care calci. Şi nicăeri un pic de umbră, un copăcel cât 
de mic sub care să te poţi adăposti. 

No. 2. — Un grup de indigeni din ţinutul „Queen- 
sland” din Australia. Se poate spune că indigenii aceş- 
tia sunt cei mai inapoiati oameni de pe fata pámán- 
tului şi totodată cei mai urîți. 

Prea puţini dintr'înşii locuesc la oraşe. Cei mai multi 
continuă traiul lor sălbatec prin păduri şi nu e chip să 
fie civilizati. La față sunt negri, cu nasul gros şi buzele 
de asemena groase şi mari. 

No. 3. — Aci vedem vestitul pod dela Londra, numit 
„London Bridge”, adică podul Londrei. Făcut peste 
râul Tamisa în anul 1831 şi construit numai din gra- 
nit, poate nicăeri pe pământ nu este alt pod pe care 
să fie o circulaţie aşa de mare. 

No. 4. — Aci avem o vedere a muntelui „Montblanc”, 
din Elveţia. Inalt de 4810 metri, muntele acesta este cel 
mai înalt din Europa, iar zăpada de pe dânsul nu se 
topeşte nici odată. Pentru prima dată în anul 1786, a 
reuşit un elveţian — anume Balmat —să se urce până 
în várt. 
"J8^2ENEBEGSEEBSESNSEENESSNESEESBNNBERBENTCNEESNERSSDERSEENPEEENENS 


NOI VREM 
EXCELENTA 


CACAO OVĂZ 


BEHENGENSEWEURSESREGABS .O9ENESENARSERCRBEERBEERTSERERUSESEENE 


Cereţi pretutindeni 
„PLICI SI PLUM“ 


ATELIERELE ,ADEVERUL" S. A. 


»Adino, nu te mai dau în cărucior, dacă nu citeşti mai tare, ca să aud si eu 


despre nouile isprăvi ale lui Haplea“. 


PREŢUL LEI 5 


PAG. 2 


Sfârşitul peripetiilor lui Mitică. 


In numărul de față se sfârşeşte povestirea in- 
ieresantelor şi atât de variatelor peripeții ale lui 
„Mitică”, aviatorul român, care a făcut ocolul pămân- 
tului. Ştim că vor fi printre cititori unii, cari vor 
spune: „Bine că sa isprávit!" 

Aceştia se înşeală. Scrierea „Mitică face ocolul 


pământului”, pentru care coloboratorul nostru Vasile ` 


Stănoiu sa străduit aşa de mult, n'a urmărit o 
simplă distracţie a cititorilor. Scopul ei a fost ca în 
forma cea mai uşoară şi mai plăcută cu putinţă să 
dea cunoștințe adevărate şi folositoare despre dife- 
ritele ţări şi popoare de pe fața pământului, să 
descrie obiceiuri interesante, să “deschidă şi să lär- 
gească orizontul cititorilor, deşteptându-le interesul 
înmulţindu-le cunoştinţele si dezvoltándu-le in bine 
imaginaţia. 

Cu acest prilej mai spunem că cd noastră nu se 
adresează numai copiilor abia esiti din pruncie si 
cari abia acum învaţă să citească şi să scrie. Ea e 
făcută aşa încât să fie interesantă şi folositoare atât 
„pentru copiii mici, cât şi pentru tineri mai răsăriţi 
— ba chiar să poată fi citită cu plăcere şi folos şi 
de oamenii mari. 
`` Avem un program şi ne ţinem miorţiş de el. Si 
me place când vedem că cititorii prind din ce in ce 
mai mare dragoste de revista noastră. 


"Ce vom mai publica. 


Incepând cu numărul viitor, vom publica în revistă 
o minunată poveste spaniolă, întitulată „Pasărea A- 
devárului". Din cauza lungimei ei, această poveste va 
apare în două sau în trei numere. 

: După aceasta vom începe publicarea unei fonte 
drăgălaşe povestiri numită „Şoricelul alb" şi scrisă cu 
mult farmec de un nou şi foarte distins colaborator. 
Povestea aceasta, îmbogăţită cu desene şi ilustraţiuni 
anume făcute, credem că va putea să apară la rând 
in. 6—7 numere. | 

Ei îi va urma un nou roman în genul rctmganuluf 
„Suflete de viteji” si o frumoasă piesă, scrisă a- 
nume pentru „Dimineaţa Copiilor” de către cu- 
noscutul şi talentatul scriitor d. George Silviu, au- 
torul mult gustatei comedii „Ciufulici”. 

Mai sunt de publicat şi piesele de teatru, scrise 
până acum de Moş Nae — zicem „până acum, 
fiindcă Moş Nae pregăteşte şi altele — cum sunt 
„Haplea servitor", „Haplea doctor”, „Haplea avocat”, 


TOATE, 9 AES TET] 


eic. Insă, n'avem loc aşa cá nu se ştie când le va 
veni si lor rândul. 

Din această enumărare, cititorii văd cá in adevăr 
avem materie mult miai multă decât putemi publica 


şi de aceea ne rugăm mereu. de micii cititori. să ne ` 


lase nouă grija scrisului. 


Dar Românul se naşte poet, 
Şi de aceea nu e zi dela Dumnezeu în care să nu 
primim versuri şi iarăşi versuri. 
tineri cati au si cultura şi priceperea necesară, 


şi pe acestea le publicăm cu plăcere — dar mai ales. 
versuri scrise de copii cari abia cunosc forma litere- > 


lor. Isi ichipue, micuţii si drágutii ei, că atâta este 
de ajuns ca sá fie scriitori, in deosebi poeţi. 
Isi mai inchipue că dacă înşiri rânduri ca acestea: 
„Mam sculat azi dimineaţă 
Şi după ce mam spălat pe față, 
M'am şters şi m'am îmbrăcat 
Şi gustarea mi-am luat, 
Apoi la şcoală am plecat, 
Şi mai repede am umblat”. 
ai şi tăcut o poezie. | 


Acestea sunt şi nu “sunt versuri, însă toate. la 


un loc şi cu multe altele de felul lor, nu fac niciodată | 


ceeace merită să poarte numele de poezie. 

De aceea, dragi copii, nu vă grăbiţi să fiţi scriitori. 
Vă spunem aceasta pentru binele vostru şi în inte- 
resul vostru. Când veţi creşte mai mari, vă va fi 
ruşine că afi scris încercări aşa de slabe si vă veli 
supăra chiar pe noi, că vam încurajat slăbiciunea 
şi cá nu vam sfătuit în bine, spunându-vă ade- 
vărul şi îndreptându-vă pe drumul cel bun. 


Despre artiştii de cinema 


Drăguţul nostru cititor Eş. Eug. din Capitală, ne: 


roagă să-i răspundem cine este artistul de tcine- 
matograt Hary Piell. Am mai scris şi scriem din nou 
ca să se ştie bine de către toți cititorii nostri, cá nu 
ştim si că nici nu ne dăm osteneala să aflăm cine sunt, 
ce vârstă au, sau de ce naționalitate sunt diferiți. şi 
numeroşii artişti de cinematograf. Intâiu, pentru că 


cel care scrie aceste rânduri nici mare vremea să . 


meargă la cinematograf şi, al doilea, pentrucá soco- 
teşte de prisos să culeagă date şi informafiuni asupra 
artiştilor din filme. Atunci când e un film frumos, 
e de ajuns să-l vedem, să ne distrăm, şi, dacă se 
poate să ne folosim de cuprinsul lui. A face mai mult 
decât atâta, înseamnă a ne pierde vremea fără rost, 


Versuri scrise de . 


ABONAMENTE : 1 AN 
6 LUNI 100 


17 IUNIE 1928, — No. 227. 


DIMINEATA 
boR 


REDACȚIA ŞI ADMINISTRAŢIA 
BUCUREȘTI — Str. SĂRINDAR 7, parter. — TELEFON 6/67 


ere rc... 


200 LEI 


COPi 


Director: N. BATZARIA 


UN NUMĂR 5 LEI 
IN STRĂINĂTATE DUBLU 


REPRODUCEREA BUCATILOR ESTE STRICT INTERZISA 


INTÁILE LECȚII 


Când învăţ la aritmetică, în gând 

Trec şiraguri de cocori p2 care-i număr, 
Şi-mi arunc privirea peste număr 

Să zăresc în curtea noastră ciugulind 
Toată ciurda de domestice s'o număr, 


Când învăţ cititul mi-amintesc 

De bunicul într'o noapte înselată; — 

Din ceardac privea la cer şi noaptea toată 
Poveşti citind ceaslov ceresc, 

Poveşti minuni în noaptea înstelată. 


Când învăţ cântare văd în ochi 
Leagănul cu cântu-i neuitat, 
Si in mine parc'aud isvoare'n murmurat 


Pân ce meima-mi spune: „Să nu-ţi fie de decchi” 


Şi-mi rămâne de atunci şi cântul neuitat. 


G. Talaz 
——— — 00 kM 


DOINEI 


Ani de àni au tors alunii 
Blând ecourile tale, 

Te-au cântat cu foc străbunii 
Si de doruri si de iale. 
Sprijin, clipelor de groazá 
Când plutea restristea 'n (ard, 
Binecuvântată oază 

De adăpat odihnă rară. 
Versuri stinte — fermecate, 
Evocări din vremi barbare, 
Ne sunteți neasemánate, 


Şi comoara cea mai mare. 
Ion Pena 


— CI k II 


XA... 


DOARME MAMA 


Rog, tăcere, nici un sgomot 

Si umblaţi mai binişor, r= 
Colo 'n patu-i doarme mama, Fc 
Doarme somnul ei uşor. : 
Zece nopți sunt si mai bine i 


Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază 


Biata mamă-a tot veghiat, | — 


Ingrijind de frățiorul 

Ce zăcea bolnav în pat. 
N'a ştiut ea ce-i odihna, 
Nici o clipă n'a dormit, 
Nemişcată dela patu-i, 


€: 


Tot a plâns si s'a trudit . x% 


inteleg acum mai bine 
Ce e dragostea de mamă 
Pentru noi cum se jertfește, 
Uite, astăzi imi dau seamă. 
Rog, tăcere, doarme mama, 
Căci iubitul frá(ior 
A scăpat de greul boalei, 
Merge tot mai binişor. 
Mosulet 
—— ——ooc— k 


NEDUMERIRE 


E joc, e soare pretutindeni. 
Copiii râd şin joc aprins 

Nu simt că-n blondele lor plete 
Petale vişinii au nins. 


Un flutur alb, pe-o floare albă 
Cum stă spre-a-şi poposi avântul, 
Mişcând din aripi, par pelale 
Pe care le alintă vântul. 
Din casa mică şi săracă 
Eşi un mic cu ochi aprinşi: ` 
„Mămico, ce. cdlduf e-afará! 
Dar pomii au rămas tot ninşi“. 
Florea Voicu 


—"= 


PAG. 4 


fost odată o femee bătrână, u- 
rátá foc şi rea de gură. Babei 
acesteia îi zicea mama Barrabas. 
Era mai sbârcită decât o smochină 
uscată şi mai acră decât o lä- 
mâie. Toată lumea îi ştia răutatea 
şi decum îşi scotea capul la fe- 
reastră, toţi copiii o luau la fugă 


speriaţi. 

Bătrâna aceasta avea o fiică, pe nume Isabela, 
foarte frumoasă, însă foarte leneşă. O auziai cântând 
şi jucând cât era ziua de mare şi numai când dor- 
mea se oprea din cântat şi jucat. 

Decum răsărea soarele, mama Barrabas cu mătura 
în mână, bombănea şi dojenea pe Isabela. Insă, în 
această vreme făcea şi curat în casă. 

„Nu te mai scoli odată, leneşo? îi striga baba 
în timp ce cu mătura bătea tare în pământ. In 
vremea mea fetele se sculau înaintea mamelor, nu 
stăteau atâtea ceasuri să lenevească în pat. Isa- 
belo, dacă în cinci minute nu te dai jos din pat, să 
ştii. că rup mătura asta pe spinarea ta”. 

Isabela primea acest potop de ocări, cum ar îi 
primit gustarea de dimineaţă, nu se mişca decât 
atunci, când primea o lovitură mai ue ce o fácea 
sá plângă. 

Intro dimineaţă, in timp ce mama sa robotea 
prin curte, Isabela auzi în stradă o voce care cânta 
şi cântecul era următorul: 


„O bătrână vrăjitoare muri, 

Intre zidurile Grenadei, 

Şi diavolul o luă cu el 

Pentru a-şi face strane la chitară”. 


„Este Grigore, strigă fata, am să mă „duc să-i 
dau buná-ziua, pentrucă mama nu e aci". Isabela 
deschise poarta, dar in aceeaşi clipă o mână o trase 
înapoi. Era mama Barrabas, care o zărise. Baba 
aruncă o privire în stradă, ceeace îu deajuns ca un 
drumeţ ce trecea pe acolo s'o ia la fugă. 

„Fată păcătoasă, dacă te mai prind odată, să ştii 


ACRA LUI X 
OCARAOIC 


— Poveste populară span?»3lá — 


DIMINEATA COPIILOR 


că ai páfit-o. Ştii prea bine că te-am oprit să vor- 
beşti cu această haimana de Grigore”. 

— Da: bine, mamă, el este logodnicul meu! 

— Nu-ţi dau voie să ai logodnic! 

— O să trebuiască să mă mărit! 

Să te măriţi?! Sfinte Dumnezeule, să te măriţi? 

Şi pentru ce? Bunica ta a fost măritată şi eu de 
asemenea. Asta e deajuns. Vino mai bine să-mi ajuţi 
mie de bucătărie, decât să leneveşti toată ziua”. 

Isabela se făcu cá merge după dânsa, însă se 
întoarse repede la fereastră în credinţa că-şi va 
vedea logodnicul şi-i va putea arăta un semn de 
prietenie, care să-i mai alunge supărarea. 

In vremea aceasta, la bucătărie, mama Barrabas 
văzând că fiica ei întârziază, vru să ia singură 
cazanul cu rufe, care clocotea prea tare. Dar din 
pricina că era prea plin, apa se vărsă pe jos şi umplu 
toată bucătăria de aburi. Mama Barrabas începu să 
blesteme toate fetele din lume: 

„Mii de draci! strigă ea plină de mânie, jur că 
vreau să mă scap de această fată ticăloasă care 
nu-mi face decât necazuri! O voi da celui dintâiu care 
mi-o va cere, fie el şi Scaraotchi in carne şi în 
oase”, 

Cea mai mare nesocotință e să-l chemi pe Sca- 
raoţchi cu glas tare. 

Câteva zile mai târziu, un străin poposi prin păr- 
tile acelea. Era tânăr şi frumos, îi plăcea să chel- 
tuiască bani mulţi, arătând că nu-i pasă de ei şi 
purta vestmintele cele mai frumoase. Toate fetele 
ar îi vrut să-l aibă de soţ. 

Isabela, al cărei cap era mai uşor de sucit de- 
cât aripile morilor de vânt, uită repede pe 
şi nu se mai gândea decât la frumosul Străini 

La rândul său, tânărul băiat o plăcea pe Isabela 


şi căuta s'o întâlnească cât mai des când la plim- 


bare, când la horă. Spre marea mirare a Isabelei, 
mama Barabas nu spunea nimic şi se făcea că nu 
bagă în seamă dragostea fetei. 

După câteva săptămâni, băiatul bătu la poarta 
mamei Barabas şi îi ceru mâna fiicei sale. Aceasta 


bs 


DIMINEATA COPIILOR 


uu se arátá deloc supáratá si ii indeplini cererea. 

„Totul va merge bine, isi zise baba când fu singură, 
am promis diavolului cá-i voi da pe proasta mea de 
fată, mi-am ţinut promisiunea. Numai să nu-și frángá 
degetele că ii voi fi eu soacră”, 


In tot timpul logodnei mama Barabas era aşa 
dusă pe gânduri, încât uită să-şi bată fata şi să 
mânuiască mátura. Isabela se folosea de aceasta pen- 
tru a sta toată ziua înaintea oglinzei; şi cânta toată 
zuia. Intro seară mamá-sa o văzu ţopăind singură; 
uşor si repede Isabela lovea cu degetele cum ar 
fi lovit cu castanietele şi pe peretele alb umbra nea- 
gră sárea, sárea! 

„Ah, ah, zise bătrâna nemaiputând de bucurie, 
cine joacă cu umbra sa, joacă cu diavolul. Ah, ah, 
ah."! 

Isabela, speriată, se opri si mult timp după aceia 
nu putu uita vorbele mamei sale. 

Se făcu şi nunta cu mare veselie. Pe când bär- 
batul ei petrecea pe nuntaşi, Isabela fu chemată 
de mama ei care îi zise: 

„Ascultă, Isabelo, înainte ca bărbatul tău să se 
întoarcă, vreau să-ţi spun ceva mare de tot. Pari 
foarte fericită că ţi-ai găsit un soţ. Te-ai gândit 
oare că aceste păsări călătoare sunt uşuratece şi 
că e bine să le cunoşti dacă vrei să-ţi fie soţi cre- 
dinciosi ?" 

Isabela mărturisi cá nu se gândise. | 

„Ei bine, m'am gândit eu pentru tine. Dacă-mi 
juri cá mă vei asculta, am să-ţi spun mijlocul cu 


PAG. 5 


care vei putea cunoaşte cât mai bine pe soţul tău”. 
Isabela jură să asculte. 
„Ţine această sticlă cu apă sfinţită si rămurica 
aceasta, Când soţul tău se va întoarce, am să te 
las singură cu el, căci farmecul nu izbuteşte decât 


“dacă sunteţi singuri. Incuie bine uşa cu cheia, de- 


asemenea şi fereastra, iar după ce vei face aceasta, 
fără ca el să prindă de veste, stropeşte-l cu apa 
sfinţită. Dacă faci aşa, farmecul izbuteşte şi te asi- 
gur că fericirea căsniciei tale va fi veşnică”. 

Ascultátoare şi supusă pentru întâia oară în viaţa 
ci, Isabela făcu întocmai cum o învățase mamă-sa. 
La prima picătură de apă, bărbatul ei începu să 
strige şi să alerge prin odaie căutând un loc pe 
unde să poată fugi. Dar atât uşa, cât şi fereastra 
erau încuiate. Isabela înspăimântată scăpă sticla şi 
apa sfinţită se împrăştie în toată încăperea. Atunci 
Tu şi mai rău. Diavolul, căci el era, începu să sară ca 
un nebun. Insfârşit, zări broasca uşei şi cum nu este 
deschizătură cât de mică prin care Aghiuţă să nu 
se poată strecură, pieri pe acolo. 

Dar afară, mama Barabas veghia. Ea agáfase de 
clanţa uşei gáleata in care fierbea de obiceiu mân- 
carea şi Scarao[chi care credea cá va sări în stradă 
se pomeni în găleată. Baba nu-l lăsă să-şi vie în fire, 
puse capacul peste găleată şi-l strânse cât mai bine. 


Apoi râzând cu toţi, dinţii ei stricaţi, se tăvăli pe 
jos şi se porni să urle de bucurie. Mica găleată era 
în fața ei şi o voce dinăuntru striga: „Deschide, 
deschide, scumpă mamă soacrá! Am să-ţi dau tot 
ceiace doreşti! 


—-—Ór pI'WLeEEUTEENTUSG 
d 


PAG. 6 99999999999999999990099990v0999099099909009990909 DIMINEAȚA COPIILOR ; 


— N'am nevoie de nimic, dragul mou ginere, nu 
vreau decât să mă scap de tine! 

— Atunci deschide-mi şi-ţi jur cá voiu pleca aşa 
de depa:te, cá nu vei mai auzi niciodată de mine. 

— Răbdare, îi răspunse baba, eşti încă prea tâ- 
nár şi prea neştiutor, dacă o biată babă ca mine a 
fost în stare să te păcălească. Câţi-va ani de gân- 
dire o să-ţi facă bine! 

— Bătrână vrăjitoare, ai să mi-o plátesti, ţi-o 
jur pe coada mea! 

— Linişteşte-te, dragă girere, astiel de vorbe nu-mi 
sunt deloc pe plac. 

— Sgripturoaico, broască ráioacá, vierme afurisit” 

— „Dacă trăncăneşti mai mult, îi spuse ea, am eu 
leacul să-ţi astup gura”. 

Baba se ridică, luă găleata şi o puse drept în 
mijlocul focului. Indată se răspândi un miros de pu- 
cioasă, ceeace o făcu pe mama Barabas să stránute 
de cincisprezece ori în şir, iar diavolul urla cát pu- 
tea de tare. 

— „Linişte, dragă ginere, îi zicea bătrâna, eşti 
mai rău decât o migdalá amară. Imi promiţi cá vei 
îi cuminte? 

— „iți promit, urla el". 

Atunci mama Barabas luă gáleata dela foc si o 
puse în mijlocul bucătăriei; diavolul era robul ei. 

Timp de zece ani, cât Talpa Iădului fu rob, fură 
ani de linişte şi de fericire. Copiii erau ascultători, 
femeile nu se mai certau cu bărbaţii lor, bărbaţii 
îşi iubeau soțiile şi se arătau cât se poate de buni, 
judecătorii dormeau, deoarece mu aveau nici hoţii, 
nici crime de judecat, iar regilor li se ruginiră ar- 
mele, căci nu mai ereu războaie, 

Isabela se făcuse mai cuminte, uitase de intámi- 
plarea aceasta și luase de bărbat pe Grigore, fos- 
tul ei logodnic. Mama Barabas care ştia că ţine în 
puterea ei pe stăpânul iadului, era cea mai bucuroasă. 
Acum diavolul trebuia să îndure cicălelile si ráutátile 
ei. Sărmanul de el murea de frică în gáleata lui în- 
cercând in zadar s'o uite pe grozava de soacrá. A- 
ceasta din când în când, pentru a se încredința 
că diavolul era tot acolo, punea gáleata pe foc, iar 
el urla páná ce mama Barabas se indura sá puie 
gáleata la locul ei. 

Intr'o zi, nepotul mamei Barabas, anume loan Sol- 
datul, venise în ţinut, deoarece regimentul lui fusese 
trimis aicea. loan veni la mama Barabas şi o rugă 
să-l găzduiască. Intr'o dimineaţă mama Barabas ii 
spuse lui loan să-i păzească bine casa, fiindcă vrea 
să se ducă undeva. 

„Cu toate că sunt zece ani de zile de când n'an 
plecat de acasă, spuse ea, totuşi vreau să văd cum 
o să îngrijească de casă proasta mea de. fată.. Să 
nu te atingi de nimic, să ştii cá intr'o oră sunt îna- 
poi”. 

Deabia mama Barabas păşi pragul, cá loan cuzi 
O voce care-i spunea: 

„loane, deschide-mi!” 


— Unde eşti, cine eşti tu? întrebă loan foarte 
mirat văzând că nu e nimeni în jurul său. 

— Sunt diavolul şi locuesc în această găleată aco- 
peritá cu capac. 

— Sărmanul de tine! îi spuse loan, trebuie să 
te simţi cam la strâmtoare, dar dacă te scap, ce ai 
să faci pentru mine? 

— Tot ce vrei, ráspunse diavolul, dar numai des- 
chide mai repede!" 

loan luá gáleata si incercá sá scoatá capacul, Dupá 
ce se cázni puţin, izbuti, insfárgit, să-l scoată. Nu- 
mai decât diavolul ţâşni afară, se dădu de câteva 
ori peste cap şi se îndreptă spre uşă. loan deabia 
avu vreme să se agaje de coada lui. 

„Lasă-mă! îi spuse diavolul. 

— Dă-mi întâi răsplata îi răspunse loan. 

— Aşteaptă întâi să plec de aici, am nevoie 
de ar şi mi-e frică să mai văd pe acea babă groaz- 
nică”, 

Diavolul şi loan atârnat de coada lui, plecară. A- 
cesta se lăsă târât când nu putu să-l urmeze, fiind- 
că diavolul alerga prea repede. 

„Unde mergem? întrebă soldatul, deabia ţinân- 
du-şi suflarea. 

— ]n iad, răspunse diavolul, da: dă-mi drumul, 
mai avem timp. 

— Să-ţi dau drumul? Si răsplata mea? întrebă 
loan, trăgându-l şi mai tare de coadă”. 

— N'avea grije, o vei avea când vom ajunge in 
iad, îi strigă diavolul care „alerga mereu. 

— Stai să vedem noi”, răspunse loan şi sco- 
ţând un cuţit, táie o bucată foarte mare din coada 
diavolului şi o băgă în buzunar. Scăpat deodată 
de omul care-l trăgea, diavolul se izbi cu capul de 
un copac şi când se întoarse, loan era de-aoum 
sub o cruce dela marginea drumului, astfel cá dia- 
volul nu putea sá se apropie. 

—  Dá-mi inapoi oomi; hofule, obraznicule, vi- 
cleanule! DE 3- PT IUE a [aj 

—  Viclean esti chiar du îi răspunse loan nu- 
numai dacă-mi vei da două mti de galbeni.de aur, ifi 
voiu da preţioasa ta coadă! 

— Niciodată, ii răspunse diavolul scos din fire. 

— Atunci jur pe crucea sfántului loan, purtá- 
torul acestei cruci, că voi duce aceastá coadă mamei 
Barabas, care o va pune în untdelemn şi o va sea 
oricui va dori s'o vadă. 

— Nu mai pomeni, te rog, nu(nje acelei uri- 
cioase vrăjitoare, strigă diavolul îngrozit! 

— Atunci fă ceeace îţi voi spune eu. Să ştii că 
te aştept astăseară la hanul din vale. Adu-mi două 
mii de ducaji şi-ţi voi da coada!” Diavolul státu o 
clipă pe gânduri; nu putea să se ducă în iad cu coada 
tăiată! 

„Bine, viu diseară îi spuse el, 
mi-o vei plăti!” 

loan auzise ameninţarea, aşa că toată ziua se gândi 
cum ar face să scape de un duşman aşa de pri- 


dar să ştii că 


DIMINEATA COPIILOR 


mejdios. Când veni noaptea, un călător învăluit in- 
tro manta neagră cu roşu, veni să-l caute pe loan 
Soldatul la han. Era diavolul care îi aducea banii 
promişi. loan luă sacul, îi numără şi văzând că 
sunt toţi îi zise diavolului: „lată-ţi coada. Si acum 
când eşti întreg, te voiu arăta soacrei tale care a fost 
aici să te caute... Era o minciună, însă diavolul 
crezu şi începu să tipe de spaimă: „Mama Ba- 
rabas!” apoi luându-și coada, pieri pe fereastră ca 
o furtună. 

„Mătuşa mea poate să fie mândră, îşi zise loan 
râzând, că este o sperietoare de care fug si dra- 
cii. Să-mi strâng frumuseţea de bánet si să mă în- 
torc la ea". 

La câţiva paşi de locuinţa mătuşei sale loan se 
opri mirat auzind nişte urlete si ţipete grozave. Era 
mama Barabas care-şi căuta robul. Vecinii speriaţi 
nu îndrăzneeu să se apropie. Nici loan împreună cu 
aurul său nu putură să-i potolească mânia. De a- 
bia seara când nu mei avu putere să tipe, maimia 
Barabas se duse drept in iad. 

„Deschide, deschide, scumpul meu ginere, strigă 
ea, sgâriind cu unghiile usa iadului. Deschide! este 
soacra ta, mama Barabas!” 

Diavolul se trudea să-şi lipească coada. Când auzi 
această voce cunoscută, sări în sus şi începu să 
strige: ,,Nenorocire! este. soacra mea. Inchideţi uşile, 
închideţi ferestrele, astupaţi coşurile dela sobe, ca 
această babornitá să nu poată intra. Sunt încă bol- 
nav de ce-am îndurat zece ani. Răutatea ei ar dă- 
râma împărăţia miea. Goniţi-o! să se spânzure aiurea!” 

Se auzi un mare zgomot de porţi trântite, de 
lanţuri Şi clanţe. Iadul era încuiat. Această muzică 
potoli mânia mamei Barabas. Mândră cá a trezit 
atâta spaimă în diavol, se duse chiuind de bucurie 
drept la raiu unde se găseşte şi astăzi. 

In româneşte de Anicufa Cárbuneanu 


——— — DOC N 00 


GASCA 


După Schmid 


Barbu îi zicea fratelui său: „Nu există pasăre mai 
bine înzestrată decât gâsca. E drept cá se spune: 
„Prost ca o gâscă” şi se poate ca gâsca să fie puţin 
inteligentă. 

„Insă, gâsca are trei însuşiri, cum mu se găsesc 
la multe alte păsări şi la alte fiinţe: înnoată în apă, 
sboară în aer şi umblă pe pământ. Nu vorbesc de 
om, care ştie numai să umble pe pământ si tre- 
bue să se cázneascá mult până să înveţe să innoate, 
însă afară de rață si de lebădă, care alt animal are 
aceste trei însuşiri?” 

Fratele său Petrică îi răspunse zicând: „E ade- 
vărat, însă din cele trei însuşiri nu e una singură, pe 
care găsca să o stăpânească bine. Aşa, poate ea să 


E PT PRI 


iu 7» 


EX T 
TW TM 


Y A vj 


sboare ca un vultur? Poate să innoate ca un peste? 
Si poate sá alerge ca un epure?" 

Tatăl lor, care ii asculta, vorbi la rândul sáu: „Cele 
spuse de Petrică sunt foarte drepte. Tot ce face un 
animal, o face din instinct, adică el se naşte cu o 
însuşire ce rămâne totdeauna aceiaşi şi pe care nu 
poate să o dezvolte şi să o desăvârşească. 

„Numai omul, care are minte şi judecată, poate 
să-şi desăvârşească inteligența cu care l-a înzes- 
trat Dumnezeu. 

„Cu toate acestea, omul care vrea să Fiii pron 
multe lucruri în acelaş timp, sfârşeşte prin a nu 
şti nimic bime şi cum se cade. De aceea, nu e lucru 
cuminte să trecem la altă treabă, până ce mam is- 
prăvit bine treaba de care ne-am apucat mai întâiu. 

„Cine aleargă după doi iepuri, nu prinde nici u- 
unul”, zice cu toată dreptatea vechiul proverb şi o- 
mul care spune că cunoaşte douăzeci de en, nu 
stie nici una bine". 

——— oem k 

Cumpátarea si munca sunt adevărații medici ai 0- 

mului. (Rousseau). 


*ox* ox 
Omul cel mai puternic e acela care e stăpân pe 
sine însuşi. (Seneca). 


DIMINEAȚA COPIILOR 


PAG. 8 


„La oraş, în Capitală, 


Când era mai tânăr Haplea, „Măi Tănase, măi Prostilă, — / 

Dragu-i tată când murise, , La prieteni povesteşte — Uite-acolo e de stat, 

De-a trăi mereu la țară, Om deştept, cum sunt din fire, Cu boeri să fiu prieten, 
Zău, la țară nu-mi prieşte. Ba mă fac si deputat. 


Haplea ráu se plictisise. 


In curând ajung ministru, Si cu banii din vânzare, 
Coana Frosa ministreasă, Tot ce tat-su i-a lăsat Călărind pe Urechilă, 

Si ce bine o s'o prindă Boi şi vaci. livezi si (arini La oraş drept o porneşte — 
Tot în rochii de mátasá !“ De pomană chiar le-a dat. Plâng Tănase şi Prostilă.